1 10 56 https://anarhiva.com/files/original/b01400e5d4df218908295e9ca9e1f391.pdf 89a96e760ed333970be2138cf044466b PDF Text Text Tensiunea anarhistă Alfredo M.Bonano �Sunt mereu într-o oarecare măsură rușinat când pregătesc un discurs, cel puțin la început. Iar această rușinare crește în cazul a ceea ce numim în mod eronat conferințe, sau după cum cineva încearcă modest să le camufleze, dezbateri-conferințe. La urma urmei, e vorba de cineva care vine din altă parte, poate din altă generație, ca și cum ar năvăli din trecut. Cineva care stă în această clasă pentru a ține un discurs și în mod ciudat, poate chiar periculos, seamănă cu cei care îți macină creierii cu intenții destul de diferite. Dacă ascultați cu atenție veți descoperi că, în spatele aparențelor, există o diferență considerabilă în conceptele pe care urmează să le subliniez. Primul dintre aceste concepte ia forma unei întrebări: Ce este anarhismul? Poate părea ciudat că abordez o asemenea chestiune în această situație, din moment ce știu sigur că sunt mulți anarhiști aici, pentru că îi cunosc personal. Și pe lângă orice altceva, anarhiștii ar trebui măcar să știe ce este anarhismul. Dar este necesar să luăm în mod repetat în discuție întrebările de genul „Ce este anarhismul?”. Chiar și în câteva cuvinte. De ce trebuie să facem asta? Asta nu se întâmplă în mod normal în alte expresii de viață, în alte activități sau gânduri ce se definesc cu o bază de a fi ceva sau altceva. Așa că anarhiștii continuă să-și pună aceeași întrebare: Ce este anarhismul? Ce înseamnă să fii anarhist? De ce? Pentru că nu este o definiție care poate fi dată odată pentru totdeauna, pusă într-un seif și considerată patrimoniu ce trebuie abordat încetul cu încetul. A fi anarhist nu înseamnă a ajunge la o certitudine; sau a spune o dată pentru totdeauna, „Iată, de acum încolo dețin adevărul și prin urmare, cel puțin din punctul de vedere al ideii, sunt o persoană privilegiată”. Oricine gândește astfel este anarhist doar cu numele. În schimb, anarhistul este cineva care se pune într-adevăr la îndoială, ca persoană, și se întreaba: Ce este viața mea în funcție de ceea ce fac și în relație cu ceea ce gândesc? Ce legătură reușesc să păstrez în fiecare zi în tot ceea ce fac, un mod de a fi anarhist continuu și de a nu cade pradă înțelegerilor, de a nu face compromisuri zilnice, etc? Anarhismul nu este un concept ce poate fi închis într-un cuvânt, precum o piatră de mormânt. Nu este o teorie politică. Este un mod de a concepe viața, iar viața, fie ca suntem tineri sau în vârstă, bătrâni sau copii, nu este ceva definitiv: este o miză pe care trebuie să o jucăm zi după zi: Când ne trezim dimineața și ne punem picioarele pe pământ, trebuie �să avem un motiv destul de întemeiat pentru a ne trezi; dacă nu avem acest motiv, atunci contează prea puțin dacă suntem anarhiști sau nu. Am putea la fel de bine să rămânem în pat și să dormim. Și pentru a avea un motiv întemeiat trebuie să știm ce vrem să facem pentru că pentru anarhism, pentru anarhist, nu există nici o diferență între ceea ce facem și ceea ce gândim, dar există o transformare continuă a teoriei în acțiune și a acțiunii în teorie. Asta face ca anarhistul să nu fie la fel cu nimeni altcineva, care are alt concept de viață și cristalizează acest concept într-o practică politică, în teorie politică. Asta e ceea ce în mod normal nu vi se spune, asta e ceea ce nu citiți în ziare, asta e ceea ce nu e scris în cărți, asta e ceea ce școala ține geloasă ascuns, pentru că acesta este secretul vieții: nu separați niciodată gândirea de acțiune, lucrurile pe care le știm, lucrurile pe care le înțelegem, de lucrurile pe care le facem, lucrurile cu care ne desfășurăm acțiunile. Iată ce face diferența între un politician și un revoluționar anarhist. Nu cuvintele, nu conceptele și, dacă îmi permiteți, în anumite privințe nici măcar acțiunile, pentru că nu concluzia lor extremă – să spunem radicală – în atac este cea care diferențiază și caracterizează acțiunile. Nici măcar acuratețea în alegerea obiectivului nu le califică, ci modul în care persoana, camaradul care efectuează aceste acțiuni, reușește să le transforme într-un moment expresiv din viețile lor, o caracterizare specifică, un înțeles, o calitate a vieții, bucurie, dorință, frumusețe, nu realizare practică, nu realizarea forțată a unei sarcini care este în mod fatal un final prin ea însăși și permite cuiva să spună: „Am făcut ceva astăzi” departe de mine, la periferia existenței mele. Iată, aceasta este o diferență. Iar din această diferență se naște o alta, una considerabilă din punctul meu de vedere. Oricine credă că lucrurile ce trebuie făcute sunt în afara noastră și sunt realizate ca un număr de successe și eșecuri – viața este o scară, uneori urci, uneori cobori, uneori lucrurile merg bine, iar uneori merg rău – iată, oricine crede că viața e alcătuită din astfel de lucruri; spre exemplu, figura clasică a politicianului democratic (de dragul artei, cineva cu care poți vorbi, un tip prietenos, tolerant, care are o latură permisivă, crede în progres, în viitor, într-o societate mai bună, în libertate), o astfel de persoană, care probabil nu poartă o jachetă la două rânduri, nici cravată, îmbrăcat obișnuit, o persoană care de aproape arată ca un camarad și care se și declară ca fiind un camarad, această persoană poate foarte bine să fie un �polițist, nu are nici o importanță. De ce nu? Există polițiști democrați, era represiunii uniformei s-a terminat, represiunea are astăzi aspecte prietenoase; ne reprimă cu o mulțime de idei grozave. Cum putem identifica această persoană atunci, acest democrat, cum îl putem recunoaște? Și dacă ne trage vălul peste ochi împiedicându-ne să-l vedem, cum ne putem apăra de el? Îl putem identifica astfel: pentru el viața este o realizare, viața lui este alcătuită din realizarea lucrurilor, o realizare cantitativă care se desfășoară în fața ochilor săi, și nimic mai mult. Atunci când vorbim cu cineva, nu putem cere să îi vedem carnetul de membru. Ideile lor ne fac deseori să ajungem complet derutați și incapabili de a înțelege orice pentru că suntem cu toții vorbăreți de treabă și cu toții elogiem frumusețea toleranței s.a.m.d. Cum putem vedea că avem un dușmai înaintea noastră, cel mai rău dintre toți dușmanii noștri? Pentru că măcar de vechiul fascist ne puteam apăra. El lovea, iar dacă eram în stare, noi loveam înapoi, mai tare. Acum lucrurile s-au schimbat, situația s-a schimbat. Astăzi poate fi chiar dificil să pescuiești un bătăuș fascist. Dar individul pe care încercăm să-l descriem, acest democrat peste care dăm peste tot, la școală, în Parlament, pe străzi sau în uniforma polițaiului, un judecător sau un doctor, acest tip este dușmanul nostru pentru că el privește viața într-un mod diferit față de modul în care o privim noi, pentru că pentru el viața este un alt fel de viață, nu este viața noastră, pentru că pentru el noi suntem extratereștri și nu văd de ce ar trebui ca noi să-l considerăm locuitor al planetei noastre. Aceasta este linia separatoare dintre noi. Pentru că, conceptul său cu privire la viață are o natură cantitativă, pentru că măsoară lucrurile cum ar fi succesul, sau dacă vreți, eșecul, dar mereu dintr-o perspectivă cantitativă iar noi le măsurăm diferit și la asta ar trebui să ne gândim: în ce fel are viața un alt înțeles pentru noi, un înțeles care este calitativ diferit? Prin urmare, acest gentleman prietenos ne umple de critici și spune „Da, anarhiștii sunt oameni buni dar sunt ineficienți. Ce-au făcut ei vreodată de-a lungul istoriei? Ce stat a fost vreodată anarhist? Au realizat vreodată guvernarea fără guvernare? O societate liberă, anarhistă, o societate fără putere, nu este cumva o contradicție?” Și această piatră critică ce ne izbește este cu siguranță consistentă, pentru că de fapt, dacă privești îndeaproape orice caz în care anarhiștii s-au apropiat de realizarea utopiei lor a unei societăți libere, cum a fost în Spania sau Rusia, dacă privește aceste cazuri cu atenție, găsești aceste construcții ca �fiind într-o oarecare măsură, deschise la critică. Sunt cu siguranță revoluții, dar nu sunt revoluții libertariene, nu sunt anarhie. Deci, atunci când acești gentlemeni spun, „Sunteți utopici, voi anarhiștii sunteți visători, utopia voastră nu ar funcționa niciodată”, trebuie să răspundem „Da, e adevărat, anarhismul e o tensiune, nu o realizare, nu o tentativă concretă de a aduce anarhia mâine dimineață”. Dar trebuie să fim de asemenea capabili să spunem „Dar voi, distinși domni democrați, din guvernul care ne controlează viața, voi care credeți că ne puteți pătrunde în capuri, în creiere, care ne guvernați prin opiniile pe care le formați zilnic în ziarele voastre, în universități, școli, etc., ce ați realizat domnilor? O lume în care să merite să trăiești? Sau o lume a morții, o lume în care viața este o afacere, lipsită de orice calitate, de orice însemnătate? O lume în care cineva care ajunge la o anumită vârstă, e pe cale să iasă la pensie, și se întreabă, „Dar ce am făcut cu viața mea? Care a fost sensul trăirii a atâția ani?” Asta ați realizat, asta e democrația voastră, ideea voastra despre popor. Guvernați un popor, dar ce înseamnă un popor? Cine sunt oamenii? Sunt oare atât de mici, nici măcar foarte semnificativi, unii care votează, merg la alegeri, vă votează pe voi, nominalizează o minoritate care la rândul ei nominalizează o altă minoritate chiar mai mică decât prima, care ne guvernează în numele legii? Dar ce sunt aceste legi dacă nu expresia intereselor unei mici minorități, îndreptate intenționat din start înspre beneficiul propriilor lor perspective de îmbogățire, consolidarea puterii lor ș.a.m.d.? Voi guvernați în numele puterii, o forță care vine din ce? Dintr-un concept abstract, voi ați realizat o structură pe care credeți că se poate construi ceva... Dar cum, în ce fel s-a construit vreodată în istorie? În ce condiții trăim astăzi, dacă nu în condițiile morții, ale aplatizării calității? Aceasta este critica pe care trebuie să le-o aruncăm înapoi susținătorilor democrației. Dacă noi, anarhiștii, suntem utopiști, suntem astfel ca tensiunea înspre calitate. Și împotriva reducerii, împotriva atrofierii trăite într-o dimensiune a pagubelor posibile minime pentru ei și a pagubelor maxime pentru marele număr de oameni ce sunt exploatați, contra acestei realități mizerabile ne opunem utopia, care cel puțin este o utopie a calității, o tensiune înspre un alt viitor, unul care va fi în mod radical diferit față de ceea ce trăim acum. �Astfel că toate remarcile făcute de oricine vă vorbește în numele realismului politic, oameni ai statului, profesori (care sunt servitorii oamenii statului), teoreticieni, jurnaliști și intelectualii care trec prin sălile de clasă și care în discursurile lor vorbesc cu cuvintele calme și tolerante ale realistului, despre cum în orice caz, nimic altceva nu e posibil, realitatea e așa cum e, e nevoie să facem sacrificii; iată, acești oameni vă trag pe sfoară. Vă înșeală pentru că puteți face altceva, pentru că fiecare dintre noi e în stare să se ridice în numele demnității noastre rănite, în fața unei asemenea înșelătorii. Pentru că fiecare dintre noi poate să-și dea seama că a fost înșelat, pentru că în sfârșit am realizat ce se face în detrimentul nostru. Și ridicându-ne împotriva tuturor acestor lucruri, putem schimba nu doar realitatea lucrurilor din interiorul limitelor în care este posibil să le cunoaștem, ci și viața cuiva, care poate fi făcută să merite trăită. Cineva se poate trezi dimineața, poate pune picioarele pe pământ, se poate uita în oglindă și își poate spune, „Măcar am reușit să schimb lucrurile, cel puțin în ceea ce mă privește” și poate simți că este o persoană demnă de a-și trăi viața, nu o marionetă în mâinile unui păpușar pe care nici măcar nu-l poți vedea destul de clar încât să-i poți scuipa în față. Iată de ce anarhiștii revin mereu la întrebarea cu privire la ce este anarhismul. Pentru că anarhismul nu este o mișcare politică. Sau mai degraba pentru că este, dar doar într-o măsură minoră. Faptul că mișcarea anarhistă se prezintă istoric ca mișcare politică nu înseamnă că acest lucrul epuizează tot potențialul anarhist de viață. Anarhismul nu își găsește rezolvarea în grupul anarhist Cuneo sau în grupuri din Turin, Londra sau de oriunde altundeva. Acela nu este anarhism. Bineînțeles că sunt anarhiști acolo, sau cel puțin cineva poate presupune că sunt, genul de camarazi care și-au început propria insurecție individual, au devenit conștienți de contextul obligativității și constrângerii în care sunt forțați să trăiască. Dar anarhismul nu este doar atât, este de asemenea o tensiune, calitatea vieții, forța pe care reușim să o extragem din noi înșine, capacitatea de a schimba realitatea lucrurilor. Anarhismul este acest întreg proiect de transformare, aflat în legătură cu ceea ce descoperim în noi înșine atunci când realizăm propria transformare personală. Prin urmare nu este un fapt cuantificabil care poate fi legat de istorie. Nu este de asemenea nici un eveniment care va apărea pur și simplu pe parcursul timpului, prin intermediul anumitor teorii, oameni, mișcări precum și, de ce nu, acte revoluționare concrete. Există �întotdeauna ceva mai mult decât suma acestor elemente, și acest ceva mai mult continuă să facă anarhismul să existe în alte feluri. Avem deci nevoie continuă să menținem o relație între această tensiune spre ceva complet diferit, ceva negândit, nerostit, o dimensiune pe care trebuie să o atingem fără să știm foarte bine cum, și experiența zilnică a lucrurilor pe care le putem face și pe care le facem. O relație concretă de schimbare, de transformare. Primul exemplu care îmi vine în minte în această chestiune este un alt element contradictoriu. Gândiți-vă la conceptul din spatele afirmației „există probleme de rezolvat”. Aceasta este o frază clasică. Cu toții avem probleme de rezolvat. Viața însăși este o problemă ce trebuie rezolvată. Traiul este o probleme, condițiile noastre sociale, faptul că trebuie să rupem cercul care ne constrânge, și până la întâmplări simple de zi cu zi. Considerăm toate acestea ca fiind o problemă. Iar aici găsim marea neînțelegere. De ce? Structurile care ne oprimă (Cred că mulți dintre cei prezenți aici sunt studenți) susțin că problemele pot fi rezolvate și că ei le pot rezolva pentru noi. Mai mult, folosesc exemplul problemelor ce sunt rezolvate în geometrie, matematica, etc... Dar acest tip de problemă, problemele matematicii care sunt prezentate ca fiind rezolvabile, sunt probleme false, care nu sunt de fapt rezolvate deloc. Răspunsurile la aceste probleme sunt simple repetiții ale aceleiași probleme în altă formă, în termeni tehnici, o tautologie. Cineva spune un lucru și răspunde repetând același lucru în alt fel. Astfel că, în principiu, problema nu este deloc rezolvată, ci doar repetată. Iar când vorbim despre rezolvarea unei probleme care implică viețile noastre, ale tuturor, existența noastră zilnică, vorbim de întrebări de o complexitatea atât de ridicată încât nu pot fi reduse la o simplă afirmație a problemei. Să luăm, spre exemplu, „problema poliției”. Existența poliției constituie o problemă pentru mulți dintre noi. Nu poate exista nici un dubiu cu privire la faptul că polițistul este un instrument de represiune folosit de Stat pentru a ne împiedica să facem anumite lucruri. Cum rezolvi o astfel de problemă? Poate fi rezolvată problema poliției? Simpla întrebare se dovedește a fi absurdă. Nu poate fi vorba de rezolvarea problemei poliției. Cu toate acestea, dintr-un punct de vedere democratic ar fi posibilă rezolvarea unor aspecte, prin democratizarea anumitor structuri, prin schimbarea atitudinilor polițiștilor, și așa mai �departe. Dar să credem că aceasta ar putea fi soluția problemei controlului și represiunii ar fi pe cât de prostesc, pe atât de lipsit de logică. De fapt, nu este nimic altceva decât o modalitate de a regla represiunea în conformitate cu interesele puterii, ale Statului. Dacă o politică democratică este eficientă astăzi, o structură de control și represiune mult mai puțin democratică ar putea fi eficientă în viitor la fel cum a fost și în trecut și orice minorități rare, marginale care au crezut altfel în această chestiune vor fi înlăturate sau eliminate din rânduri. Când spun poliție, ma refer la orice structura represivă de la poliția militară la cea juridică, toate expresiile statului care servesc în scopul controlului și represiunii. Astfel, după cum puteți vedea, problemele sociale nu pot fi rezolvate. Înșelătoria operată de structurile democratice este exact pretenția lor de a rezolva astfel de probleme. Înșelătoria arată cum politicile democratice nu se bazează pe realitate sau măcar pe un minim de concretețe. Totul este montat pe supoziția că lucrurile pot fi îmbunătățite, pot fi rezolvate în timp, pot fi corectate. În cadrul acestui concept de îndreptare a lucrurilor rezidă conceptul de forță a puterii, și pe această îmbunătățire puterea stă și continuă să existe pe termen mediu și lung. Relațiile de putere se schimbă în timp ce noi așteptăm apariția schimbărilor pe care le-au promis și care nu apar niciodată. Pentru că aceste îmbunătățiri nu se materializează niciodată. Pentru că puterea se schimbă și se transformă pe sine pe parcursul istoriei, rămânând în același timp mereu aceeași. O mână de oameni, o minoritate de oameni privilegiați care țin frâiele puterii, își au grija intereselor proprii și păzesc condițiile supremației oricui se întâmplă să fie la conducere. Deci, ce instrumente avem pentru a lupta cu această stare de lucruri? Vor să ne controleze? Deci refuzăm controlul. Bineînțeles că putem face asta. Fără îndoială că facem asta, încercând să minimizăm daunele. Dar refuzul controlului într-un context social este valabil doar până într-un punct. Putem circumscrie anumite aspecte ale sale, putem țipa atunci când suntem loviți pe nedrept; dar cu siguranță există anumite zone ale puterii, în care regulile se numesc legi, semnele indică spații îngrădite și oameni care își spun polițiști ne împiedică să intrăm în ele. Nu e nici un dubiu, încercați să intrați în Parlament și vedeți ce se întâmplă. Nu știu. Anumite nivele nu pot fi depășite, anumite controale sunt inevitabile. �Prin urmare, ce facem pentru a ne opune acestei situații? Doar visăm pur și simplu? Avem o idee de libertate, care pe deasupra trebuie formulată cu atenție, pentru că nu putem spune: „libertatea pe care anarhiștii o vor este pur și simplu o reducere a controlului”. În acel caz ne-am găsi puși în fața următoarei probleme: „Dar unde ia sfârșit această reducere a controlului?” La un nivel minim, poate? Spre exemplu, ar deveni statul legitim pentru anarhiști dacă în loc să fie statul opresiv de astăzi ar deveni, să spunem statul minimal ideal al liberalilor? Nu, cu siguranță nu. Deci nu trebuie să gândim astfel. Nu este vorba de o încercare de limitare a controlului, ci de distrugerea completă a acestuia. Noi nu suntem pentru mai multă libertate. Mai multă libertate îi este data sclavului atunci când îi sunt prelungite lanțurile. Noi suntem pentru distrugerea lanțului, deci suntem pentru libertate, nu pentru mai multă libertate. Libertatea înseamnă absența tuturor lanțurilor, absența limitelor și tot ce reiese dintr-o astfel de afirmație. Libertatea este un concept dificil, necunoscut. Este unul dureros, dar cu toate acestea se vinde ca ceva frumos, dulce, liniștitor. Ca un vis atât de îndepărtat încât ne face să ne simțim bine, precum toate lucrurile care, fiind departe, constituie speranța și încrederea, o credință. Cu alte cuvinte, aceste lucruri intangibile care aparent rezolvă problemele zilei de azi, de fapt nu le rezolvă ci pur și simplu le încețoșează, le modifică, împiedicându-ne să avem o viziune clară asupra tuturor suferințelor timpurilor noastre. În regulă, într-o zi vom fi liberi. OK, lucrurile sunt în dezordine, dar în cadrul acestei dezordini există o forță subterană, o ordine involuntară independentă de noi înșine care funcționează în locul nostru, care treptat va schimba condițiile de suferință în care trăim și care ne va duce într-o dimensiune liberă unde vom trăi cu toții fericiți până la adânci bătrâneți. Nu, aceea nu e libertate, aceea e o escrocherie care seamănă dramatic de mult cu vechea idee a lui Dumnezeu care ne-a ajutat deseori, și încă ajută mulți oameni care azi suferă, pentru că acești își spun „foarte bine, suferim astăzi, dar ne va fi bine pe lumea cealaltă”. De fapt, după cum spune biblia, ultimii vor fi cei dintâi, însuflețind ultimii zilelor noastre, care se văd pe sine ca primii zilelor viitoare. Dacă am considera o astfel de idee de libertate ca fiind reală, nu am face nimic altceva decât să legănăm suferința zilei de azi, îngrijind rănile sociale în același mod în care preotul le vindecă pe cele ale săracilor care îi ascultă slujba, îmbătându-se cu ideea că împărăția lui dumnezeu îi va salva de suferința lor. Anarhiștii nu pot gândi astfel. Libertatea este un �concept destructiv care implică eliminarea absolută a tuturor limitelor. Libertatea este o idee pe care trebuie să o păstrăm în suflete, dar în același timp trebuie să înțelegem că dacă o dorim, trebuie să fim gată să înfruntăm toate riscurile pe care distrugerea le implică, toate riscurile distrugerii ordinii sub care trăim. Libertatea nu e un concept în care să ne așezăm liniștiți, cu speranța că îmbunătățirile vor apărea independent de capacitatea noastră reală de a interveni. Pentru a înțelege astfel de concepte, pentru a deveni conștienți de riscurile pe care cineva și le asumă atunci când se folosește de astfel de concepte periculoase, trebuie să fim capabili să formăm ideea în interiorul nostru. Există de asemenea destulă confuzie și în această privință. Se obișnuiește să se considere că orice ne trece prin minte este o idee. Cineva spune „Am o idee”, apoi încearcă să înțeleagă ce înseamnă acest lucru. Acela este conceptul Cartezian al ideii, opus celui Platonician, care este un punct de referință abstract, îndepărtat. Dar nu la asta ne referim atunci când vorbim de idee. Ideea este un punct de referință, un element de forță care este capabil să transforme viața. Este un concept încărcat cu valoare care devine un concept de forță, ceva care se poate dezvolta și care ne poate schimba relațiile cu ceilalți. Toate astea sunt o idee. Dar care este sursa din care apar aceste elemente care fac posibilă elaborarea unor astfel de idei? Școala, universitatea, ziarele, cărțile, profesorii, tehnicienii, televiziunea și așa mai departe? Ce ajunge la noi din aceste instrumente de informare și elaborare culturală? O acumulare considerabilă de informație cade peste noi, fierbe înăuntrul nostru, făcându-ne să producem opinii. Avem tendința de a avea opinii, nu idei. Aceasta este concluzia tragică. Ce este o opinie? Este o idee plată, o idee care a fost uniformizată pentru a putea fi acceptată de majoritatea oamenilor. Opiniile sunt idei de masă. Este important pentru putere ca aceste opinii să fie menținute pentru că prin intermediul acestora, prin intermediul controlului acestora, obțin rezultatele scontate, îndeosebi mecanismele de propagandă și de proceduri electorale prin folosirea mediei. Formarea noii elite a puterii vine din păreri nu din idei. Atunci ce înseamnă să te opui formării opiniilor? Înseamnă acumularea mai multor informații? Adică, opunerea contra-informațiilor cu informațiile? Nu, asta nu e posibil pentru că indiferent cum privești �lucrurile nu poți opune cantitatea enormă de informație cu care suntem bombardați zilnic cu contra-informații capabile de a „demasca” printr-un proces de investigație a cauzelor ascunse, realitatea care a fost acoperită de tot zgomotul de fundal. Nu, nu putem opera în acea direcție. Oricând încercăm să facem asta, ne dăm seama că e inutil, că nu putem convinge oamenii. De aceea anarhiștii consideră mereu chestiunea propagandei în mod critic: Da, bineînțeles, după cum puteți vedea, există aici o masă bine aprovizionată ca întotdeauna în cadrul acestui timp de inițiativă sau conferință. Exită mereu broșurile noastre, cărțile noastre. Suntem încărcați cu hârtii si suntem foarte pricepuți la publicarea de astfel de materiale. Dar acesta nu este singurul lucru pe care trebuie să-l facem, și în orice caz, nu conțin elemente de contra-informații, sau dacă, conțin, e doar accidental. Această muncă este îndreptată în principiu, sau ar trebui să fie, înspre construirea unei idei sau a unui număr de idei principale, un număr de idei puternice. Să dăm doar un exemplu. Pe parcursul ultimilor 3 sau 4 ani, s-a dezvoltat o chestiune despre care ziarele au raportat folosind termeni oribili precum „tangentopoli” sau „mâini curate” (procedur legale în curs în care mulți politicieni au fost condamnați pentru acceptarea de bani de la capitaliști în schimbul unor contracte în sectoarele de lucrări publice) și așa mai departe. Ce a impregnat această operațiune în mintea oamenilor? A construit părerea că legea este capabilă să îndrepte lucrurile, să condamne politicieni, să schimbe condițiile, astfel că ne poate duce de la vechile concepte tipice ale primei republici italiene la cele noi ale republicii a doua. Această părere, acest proces, sunt evident, foarte folositoare. Spre exemplu, a permis apariția unei „noi” elite a puterii care să o înlocuiască pe cea veche. Nouă până într-un punct, dar cu anumite caracteristici și reveniri triste ale vechilor obiceiuri și personaje. Așa funcționează opinia. Acum, gândiți-vă la compararea procesului de formare a opiniei, care este de un avantaj considerabil doar pentru putere, cu construcția unei idei-forță care ar putea fi o analiză detaliată a conceptului de justiție. Diferența este abisală. Dar care este corectă? Spre exemplu, cu siguranță a fost corect pentru mulți, și noi înșine considerăm ca fiind corect faptul că, fostul lider al partidului socialist Craxi a fost forțat să rămână închis în vila sa din Tunisia. Întreaga chestiune a fost destul de amuzantă, ne-a �făcut chiar să râdem, ne-a făcut să ne simțim bine pentru că e chiar drăguț când porcii de la acel nivel ajung să fie scoși din circulație. Dar este aceasta justiție adevărată? Spre exemplu, Andreotti este în dificultate. Se pare că l-a sărutat pe Riina (șeful mafiei) pe obraz. Astfel de știri cu siguranță că ne fac să zâmbim, ne fac să ne simțim mai bine, pentru că un porc precum Andreotti era enervant chiar și la un simplu nivel fizic, era destul și să-l vezi la televizor. Dar ce este această idee de justiție? Procurorii Di Pietro și Borrelli au o gloată de fani susținători. Milioane de oameni au fost atrași în acest proces de uniformizare a opiniei. Asupra conceptului de justiție trebuie să ne aplecăm într-un mod diferit? La ce ar trebui să conducă? Ar trebui să ne conducă la o recunoaștere a faptului că, dacă Craxi și Andreotti sunt responsabili atunci oameni precum Di Pietro sau Borelli sunt responsabili în aceeași măsură. Pentru că dacă primii sunt politicieni, ceilalți sunt cu toții magistrați. Conceptul de justiție înseamnă fixarea unei linii de demarcație între cei care susțin și apără puterea și cei care sunt împotriva ei. Dacă simpla existență a puterii este injustă și dacă toate încercările, dintre care pe unele dintre ele le-am și văzut, se dovedesc a fi nimic mai mult decât înșelătorii auto-justificatoare, orice om al puterii, mai mult sau mai puțin democratic, stă mereu de partea greșită a justiției indiferent ce face. Pentru a construi un astfel de concept de justiție înseamnă evident formarea unei idei, o idee ce nu se găsește în ziare, care nu pătrunde în săli de clasă și în amfiteatrele universităților, care nu poate deveni un element de opinie sau nu poate determina oamenii să voteze. De fapt, o astfel de idee duce la conflic intern. Pentru că în fața tribunalului unei persoane cineva întreabă, „Dar eu, cu ideea mea de justiție socială, cum o văd atunci când ceea ce face Di Pietro pare bun? Sunt și eu luat de val? Sunt și eu un instrument al opiniei, un terminal al marilor procese de menținere a puterii, devenind nu doar sclavul lor, ci și complicele lor?” Am ajuns în sfârșit acolo. Am atins punctul propriei noastre responsabilități. Deoarece, dacă este adevărat că pentru anarhiști nu există nici o diferență între teorie și acțiune, de îndată ce ideea justiției sociale se va aprinde în noi, ne va lumina creierul chiar și pentru o fracțiune de secundă, nu va putea să se stingă vreodată. Pentru că �indiferent ce credem, ne vom simți vinovați, ne vom simți complici, complici la un proces de discriminare, represiune, genocid, moarte, un proces de care nu ne vom mai putea detașa vreodată. Cum am putea să ne definim drept revoluționari și anarhiști altfel? Ce libertate am susține dacă ne-am oferi complicitatea asasinilor de la putere? Vedeți cât de diferită și de critică este situația pentru oricine reușește, printr-o analiză profundă a realității sau pur și simplu prin noroc sau ghinion, să lase o idee atât de clară precum ideea justiției, să le pătrundă în creier? Există multe astfel de idei. Spre exemplu, ideea libertății este similară. Oricine se gândește chiar și doar pentru un moment, la ce înseamnă de fapt libertatea, nu va mai putea niciodată să se mulțumească pe sine doar prin realizarea de acțiuni care să extindă vag libertatea situațiilor în care trăiesc. Începând cu acel moment, se vor simți vinovați și vor încerca să facă ceva pentru a-și alina senzația lor de suferință. Se vor teme că au greșit pentru că nu au făcut nimic până acum, și din acel moment, viețile lor se vor schimba complet. În principiu, ce vrea statul de la formarea opiniilor? Ce vrea puterea? Da, bineînțeles, vrea să creeze opinii de masă pentru că din acestea pot realiza anumite operațiuni precum votul, formarea grupurilor de putere, și așa mai departe. Dar asta nu e tot ceea ce vor. Ei vor consensul nostru. Vor aprobarea noastră. Iar consensul este obținut prin instrumente precise, în special cele de natură culturală. Spre exemplu, școala este unul din rezervoarele prin care se realizează consensul și se construiește viitoarea forță de muncă intelectuală și nu numai. Astăzi capitalismul necesită o cu totul altfel de persoană față de cei de care avea nevoie în trecut. Până recent, era nevoie de oameni cu capacități profesionale, o mândrie în această capacitate și calificări speciale. Situația este destul de diferită acum. Lumea muncii necesită un nivel de calificare modest, în timp ce calități ce nu existau și erau chiar de neconceput în trecut, precum flexibilitatea, adaptabilitatea, toleranța și capacitatea de a interveni în ședințe, etc. sunt acum cerute în locul lor. Unități de producție uriașe bazate pe linii de asamblare spre exemplu acum folosesc roboți sau sunt construite pe bazele conceptuale ale insulelor, grupuri mici lucrând împreunp, care se cunoscu unele pe altele și se controlează unele pe altele și așa mai departe. Acest tip de mentalitate nu se găsește doar în fabrică. Nu construiesc doar un „nou �muncitor”, ci un „nou om”; o persoană flexibilă cu idei modeste, destul de opaci în dorințele lor, cu nivele culturale considerabil reduse, limbaj sărăcăcios, lectură standardizată, o capacitate limitată de a gândi și o mare capacitate de a lua decizii rapide de genul „da” sau „nu”. Ei știu cum să aleagă între două posibilități: un buton galben, un buton roșu, un buton negru, un buton alb. Acesta este tipul de mentalitate pe care ei îl construiesc. Și unde îl construiesc? La școală, dar și în viața de zi cu zi. Ce vor face cu o astfel de persoană? O vor folosi pentru a realiza toate modificările necesare pentru restructurarea capitalului. Vor fi folositoare pentru o administrare mai bună a condițiilor și relațiilor capitalismului de mâine. Și care vor fi aceste relații? Se vor baza pe schimbări din ce în ce mai rapide, o chemare la satisfacerea dorințelor inexistente, dorințe ce sunt pilotate, determinate de grupuri mici ce devin din ce în ce mai numeroase. Această nouă persoană este chiar opusul a ceea ce suntem noi capabili să ne imaginăm sau să ne dorim, opusul calității, creativității, opusul dorinței reale, bucuriei vieții, opusul a toate acestea. Cum putem lupta împotriva realizării acestui om tehnologic? Cum putem lupta împotriva acestei situații? Putem aștepta să vină o zi, o mare zi care va întoarce lumea invers? Ceea ce anarhiștii ultimului secol numeau „la grande soiree”? Marea seară sau marea zi – „le grand jour” – în care forțe pe care nimeni nu le putea prevedea ar ajunge să preia conducerea, explodând într-un conflict social pe care cu toții îl așteptăm, numit revoluție? Astfel că totul se va schimba și va fi o lume a perfecțiunii și a bucuriei? Aceasta este o idee milenară. Acum că ne apropiem de sfârșitul mileniului, ar putea prinde rădăcini din nou. Dar condițiile sau schimbat. Aceasta nu este realitate, nu această așteptare ne interesează. Ceea ce ne interesează este un alt tip de intervenție, una cu mult mai modestă, dar una care este capabilă să obțină ceva. Ca anarhiști, suntem chemați să facem ceva. Suntem chemați de către propria noastră responsabilitate individuală și de ceea ce am spus mai devreme. Din momentul în care ideea ne luminează mintea, nu ideea anarhiei, ci a justiției, libertății, atunci când aceste idei ne luminează mințile și vedem înșelătoria din fața noastră – care astăzi, mai mult ca niciodată, poate fi definită ca înșelătorie democratică – ce putem face? Trebuie să ne punem pe treabă, iar acest lucru înseamnă să ne organizăm. Înseamnă să creăm condițiile de referință și de legătură între anarhiști, condiții care trebuie să fie diferite de cele din trecut. �Realitatea s-a schimbat. Cum am spus și mai devreme, ei construiesc un om diferit, un om de-calificat, și îl construiesc pentru că au nevoie să construiască o societate de-calificată. Au eliminat figura muncitorului din centrul concepției societății politice așa cum era, după de-calificarea lui. În trecut, muncitorul ducea greul exploatării. De aceea s-a crezut că această figură socială va da în mod necesar naștere revoluției. E suficient să ne gândim la analiza marxistă. Capitalul lui Marx este dedicat „eliberării” muncitorului. Atunci când Marx vorbește de om, se referă la muncitor. În analiza sa a valorii, el vorbește de ritmul de muncă; în analiza sa a alienării, el vorbește despre muncă. Nu e nimic care să nu fie referitor la muncă. Dar asta se întâmpla deoarece muncitorul era central în analiza Marxistă la momentul dezvoltării acesteia. Clasa muncitoare putea fi văzută ca fiind centrul structurii sociale. Folosind diferite analize, anarhiștii s-au apropiat de asemenea de o considerație conform căreia poziția muncitorilor era centrul lumii sociale. Gândiți-vă la analizele anarho-sindicale. Pentru anarho-sindicaliști era o chestiune de întindere a conceptului de luptă a sindicatelor până la consecințele ei extreme, eliberând-o de dimensiunea mai îngustă a negocierilor sindicale și transformând-o direct în realizarea revoluției prin grevă generală. Astfel, conform anarho-sindicaliștilor, societatea viitorului, societatea liberă anarhistă, avea să fie nimic altceva decât societatea prezentă eliberată de putere dar cu aceleași structuri productive, care nu ar mai fi în mâinile capitaliștilor ci în mâinile colectivelor care le-ar administra la comun. Acest concept este destul de inaplicabil astăzi din varii motive. În primul rând, pentru că transformarea tehnologică a făcut imposibilă existența unui singur pasaj de trecere între societatea prezentă și cea viitoare în care ne dorim să trăim. O trecere directă ar fi imposibilă din simplul motiv că nu e posibil să folosești tehnologia informației în forme libere, într-un mod eliberator. Noile tehnologii și aplicații tehnologice computerizate nu s-au limitat la aducerea anumitor modificări în anumite instrumente, ci au transformat de asemenea toate celelalte tehnologii. Fabrica, spre exemplu, nu este pur și simplu o structură a trecutului la care s-a adăugat tehnologia computerizată, ci a devenit o fabrică computerizată, care este destul de diferită. Având aceste lucruri în vedere, putem doar menționa aceste concepte într-un mod foarte general, pentru că ar necesita timp pentru a le discuta așa cum se cuvine. �Așa că trebuie să recunoaștem că nu e posibilă folosirea acestei moșteniri. Această trecere merge paralel cu sfârșitul mitului poziției centrale a clasei muncitoare. Acum, într-o situație în care clasa muncitoare practic s-a dezintegrat, posibilitatea unei exproprieri a mijloacelor de producție nu mai există. Deci care este concluzia? Singura concluzie posibilă este că acest set de instrumente de producție pe care îl avem în față trebuie să fie distrus. Singura modalitate posibilă este de a trece prin realitatea dramatică a distrugerii. Dacă revoluția pe care o imaginăm și care, mai mult, nu putem fi siguri că va veni vreodată, nu va fi revoluția trecutului care se vedea pe sine ca un singur eveniment care ar putea chiar să aibă loc într-o zi sau într-o seară, ci va fi o chestiune lungă, tragică și sângeroasă care ar putea trece prin procese de o violență de neconceput și de un dramatism extraordinar. Toate acestea sunt tipul de realitate spre care ne îndreptăm. Nu pentru că asta ne dorim, nu pentru că ne place violența, sângele, distrugerea, războiul civil, moartea, violul, barbaria. Nu de asta, ci pentru că este singurul drum plauzibil, drumul pe care transformarea dorită de cei care ne conduc și cei care sunt la putere l-au făcut necesar. Ei au început să meargă pe acest drum. Nu putem schimba toate astea cu un simplu avânt al imaginației, cu un simplu vis. În ipoteza trecută în care exista o clasă muncitoare puternică, cineva se putea păcăli cu privire la această trecere și se putea organiza în consecință. spre exemplu, propunrea organizatorică a anarho-sindicalismului a văzut o mișcare sindicalistă puternică, care, penetrând clasa muncitoare și organizând-o aproape în întregime, urmă să ducă la această expropriere și trecere. Acest subiect colectiv, care era mitic probabil de la început, nu mai există nici măcar în versiunea sa mitică așa că ce sens ar avea într-o mișcare sindicală de natură revoluționară? Absolut nici unul. Astfel că lupta trebuie să înceapă în altă parte, cu alte idei și metode. De aceea am dezvoltat o critică a sindicalismului și a anarhosindicalismului de aproape 15 ani. De aceea suntem, și ne definim, ca anarhiști insurecționari. Nu pentru că am considera că soluția este pe baricade – baricadele ar putea fi o consecință tragică a alegerilor care nu ne aparțin – ci suntem insurecționari pentru că, considerăm că acțiunea anarhistă trebuie să se confrunte în mod necesar cu probleme foarte serioase. Aceste probleme nu sunt dorite de anarhism ci sunt impuse de �realitatea pe care cei ce au puterea au construit-o, și nu le putem șterge doar prin puterea dorinței. O organizație anarhistă care se proiectează în viitor ar trebui să fie prin urmare agilă. Nu se poate prezenta pe sine cu caracteristicile stânjenitoare și greutatea cantitativă a structurilor trecutului. Nu se poate prezenta într-o dimensiune de sinteză precum organizațiile trecutului, în care structurile anarhiste susțineau că rezumă realitatea în „comisii” care tratau toate problemele diferite, luând decizii la congrese periodice pe baza tezelor care se întorceau chiar până în secolul trecut. Toate astea șiau găsit sfârșitul, nu pentru că a trecut un secol de când au fost gândite, ci pentru că realitatea s-a schimbat. De aceea susținem că există o nevoie de formare a mici grupuri bazate pe conceptul de afinitate, chiar și grupuri foarte mici alcătuite din foarte puțini camarazi care se cunosc unii pe alții și adâncesc cunoașterea, pentru că nu poate exista afinitate dacă unul nu are cunoștințe despre celălalt. Cineva poate recunoaște afinitățile cuiva pătrunzând în elementele ce determină diferențele acestuia, prin frecventarea reciprocă. Această cunoaștere este un fapt personal, dar este de asemenea și o chestiune de idei, dezbateri, discuții. Dar în legătură cu primele subiecte despre care am vorbit în această seară, dacă vă amintiți, nu se poate pătrunde în idei dacă nu există de asemenea și o practică de a realiza acțiuni. Astfel, există un proces reciproc continuu de dezbatere a ideilor și de realizare a acțiunilor. Un mic grup de camarazi, un mic grup care pur și simplu se întâlnesc seara la o discuție, nu ar fi un grup de afinitate ci un grup de prieteni, amici de pahar care se întâlnesc seara să discute despre orice se poate. În mod contrar, un grup care se întâlnește pentru a discuta lucruri și prin discuții se pregătește pentru a face ceva și prin acțiune contribuie la dezvoltarea discuției care se transformă într-o discuție despre lucrurile care trebuiesc făcute, acesta este mecanismul grupurilor de afinitate. Deci cum pot grupurile de afinitate să intre în contact cu alții atunci când cunoașterea profundă care ar trebui să fie în grupul respectiv nu există în mod necesar? Acest contact poate fi realizat prin organizarea informală. Dar ce este organizarea informală? Ar putea fi relații de tip informal între diferite grupuri de afinitate care intră în contact unele cu celelalte pentru a schimba idei și a face lucruri împreună, și drept urmare, �existența unei organizații, de asemenea foarte răspândită pe teritoriul țării, alcătuită din zeci sau de ce nu chiar sute de organizații, structuri, grupuri cu caracter informal bazate pe discuții, analize periodice, lucruri de realizat împreună etc. Logica organizațională a anarhismului insurecționar este diferită față de cea a organizațiilor pe care le-am menționat mai devreme referitoare la anarho-sindicalism. Formele organizaționale la care facem referire aici în câteva cuvinte, merită analizate mai în detaliu, lucru pe care nu îl pot face acum în cadrul unei conferințe. Dar o astfel de modalitate de organizare ar rămâne, după părerea mea, doar ceva din cadrul mișcării anarhiste dacă nu ar realiza relații dincolo de ea, adică prin construirea grupurilor externe, nucleelor externe, de asemenea cu caracteristici informale. Aceste grupuri nu ar trebui să fie compuse doar din anarhiști, oricine intenționează să lupte pentru a atinge anumite obiective, chiar unele circumscrise, ar putea să participe atât timp cât au în vedere un număr de condiții. În primul rând, conflictul permanent, adică grupuri cu caracteristica de a ataca realitatea în care se găsesc fără a aștepta ordine din altă parte. Apoi caracteristica de a fi „autonom”, adică de a nu depinde sau de a nu avea nici un fel de relații cu partide politice sau sindicate. În cele din urmă, caracteristica de a confrunta problemele una câte una și nu de a propune platforme de revendicări generice care s-ar transforma inevitabil în administrație pe marginile unui mini-partid sau unui mic sindicat alternativ. Rezumatul acestor idei ar putea să pară destul de abstract și de aceea înainte de a încheia aș vrea să dau un exemplu, pentru că unele dintre aceste lucruri pot fi înțelese mai bine în practică. Un model teoretic de acest tip a fost folosit într-o încercare de a preveni construcția bazei americane de rachete din Comiso, la începutul anilor 80. Anarhiștii care au intervenit timp de doi ani, au construit „ligi auto-gestionate”. Aceste ligi auto-gestionate erau mai precis grupuri nonanarhiste care operau în zonă cu singurul scop de a împiedica, construcția bazei prin distrugerea proiectului în curs de realizare. Ligile erau nuclee autonome caracterizate de faptul că singurul lor scop era să atace și să distrugă baza. Ei nu au preluat o întreaga serie de probleme, pentru că dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi devenit grupuri de sindicaliști cu scopul de, să spunem, apărare a locurilor de muncă, sau găsire de locuri de muncă sau rezolvare a altor probleme imediate. În schimb, singurul lor scop era să distrugă baza. A doua caracteristică era conflictul permanent, ex., din momentul în care aceste grupuri s-au �format ( nu erau grupuri în special anarhiste, dar în cadrul lor erau și anarhiști), au intrat în conflict cu toate forțele implicate în construirea bazei, fără ca, conflictul să fie determinat sau declarat de nici un organism reprezentativ sau de către anarhiștii care au promovat inițiativa. A treia caracteristică era autonomia completă a acestor grupuri, din moment ce nu aveau nici un fel de legături cu nici un partid sau sindicat. Lupta împotriva bazei este parțial cunoscută și parțial necunoscută. Și nu știu dacă este momentul să reiau povestea aici, căci vroiam doar să o menționez ca exemplu. Prin urmare, anarhismul insurecționar trebuie să depășească o problemă esențială. Trebuie să meargă dincolo de o anumită limită, altfel va rămâne nimic mai mult decât ideea de anarhism insurecționar. Asta înseamnă ca acei camarazi care au trăit acea insurecție de natură personală pe care am menționat-o mai devreme, acea iluminare ce produce o idee forță în interiorul nostru în opoziție cu zgomotul opiniei, și care formează grupuri de afinitate, să intre în contact cu camarazi din alte locuri printr-un tip informal de structură, realizând astfel doar o parte din muncă. Într-un anumit punct vor trebui să decidă, vor trebui să depășească linia de demarcație, să facă un pas dupa care nu v-a mai fi ușor să se întoarcă. Trebuie să intre într-o relație cu oameni care nu sunt anarhiști, cu privire la o problemă care este intermediară, circumscrisă (cum e, de exemplu, distrugerea bazei din Comiso). Indiferent cât de fantastică sau de interesantă ar fi fost această idee, cu siguranță nu era realizarea anarhiei. Ce s-ar fi întâmplat dacă cineva chiar ar fi reușit să intre în bază și să o distrugă? Nu știu. Probabil nimic, posibil totul. Nu știu, nimeni nu poate spune asta. Dar frumusețea realizării evenimentului destructiv nu se găsește în posibilele sale consecințe. Anarhiștii nu garantează nici unul din lucrurile pe care le fac. Ei scot în evidență responsabilitatea persoanelor și structurilor pe baza deciziei că sunt determinați să acționeze, și din acel moment sunt siguri de sine pentru că ideea lor de justiție le luminează acțiunile. Arată înspre responsabilitatea unei persoane, și înspre consecințele la care o astfel de responsabilitate duce. Aici găsim hotărârea de a acționa a anarhiștilor. Dar o dată ce acționează împreună cu alți oameni, trebuie de asemenea să încerce să construiască organisme ce sunt capabile să mențină și să creeze consecințe în lupta împotriva puterii. Nu trebuie să uităm asta niciodată. Iar acesta este un punct important asupra căruia �trebuie să reflectăm: puterea se realizează pe sine în timp și spațiu, nu este ceva abstract. Controlul nu ar fi posibil dacă secțiile de poliție nu ar exista, dacă înschisorile nu ar exista. Puterea legislativă nu ar fi posibilp dacă parlamentul nu ar exista, sau dacă nu ar fi mici parlamente regionale. Puterea culturală care ne oprimă, care fabrică opinii, nu ar fi posibilă dacă nu ar fi școlile și universitățile. Acum, școlile, universitățile, secțiile de poliție, închisorile, industriile, fabricile, sunt toate lucruri care se împlinesc în locuri anumite, în zone circumscrise în care putem doar să circulăm dacă respectăm anumite condiții și le jucăm jocul. Suntem aici acum pentru că am fost de acord să le jucăm jocul. Nu am fi putut să intrăm în clădire altfel. Asta e interesant. Putem folosi astfel de structuri. Dar în momentul atacului, astfel de locuri ne sunt interzise. Dacă am fi venit aici cu intenția de a ataca, poliția evident că ne-ar fi împiedicat. Iată, pentru că puterea prinde contur în spațiul fizic, relația anarhiștilor cu acesta este importantă. Bineînțeles, insurecția este un fapt individual și astfel în acel loc dinăuntrul nostru, noaptea, când ne pregătim de culcare, ne gândim „...ei bine, la ultima analiză, lucrurile nu sunt foarte rele”, cădem la pace cu noi înșine și adormim. Acolo, în acel anumit loc din interiorul nostru, în acel spațiu privat, putem circula așa cum dorim. Dar apoi trebuie să ne transferăm în spațiul fizic al realității sociale. Și spațiul fizic, când te gândești la el, este aproape exclusiv sub controlul puterii. Așa că, atunci când circulăm în acest spațiu, purtăm valoarea insurecției cu noi, aceste valori revoluționare, și le măsurăm într-un conflict în care nu suntem noi singurii prezenți/ Trebuie prin urmare să individualizăm obiective semnificative și să le verificăm existența - și, din fericire, aceste obiective există mereu, peste tot -, să contribuim la crearea condițiilor ca oamenii, cei exploatați, pe spatele cărora aceste obiective sunt realizate, să facă ceva pentru a le distruge. Consider că acest proces revoluționar este de natură insurecționară. Nu are scopuri (și asta e important) de natură cantitativp, pentru că distrugerea unui obiectiv sau împiedicarea unui proiect nu poate fi măsurată în termeni cantitativi. Se întâmplă câteodată ca cineva să îmi spună, „Dar ce rezultate am obținut?”. Atunci când se face ceva, oamenii nici măcar nu-i mai țin minte pe anarhiști după aceea. „Anarhiști? Cine sunt acești anarhiști? Monarhiști? Sunt cumva acei oameni care îl susțin pe rege?” Oamenii nu țin minte foarte bine. Dar de ce contează? Nu pe �noi trebuie să ne țină minte, ci lupta lor, pentru că lupta este a lor, noi suntem doar o ocazie în acea luptă. Noi suntem ceva în plus. În societatea eliberată în care anarhia a fost atinsă într-o dimensiune destul de ideală, anarhiștii, care sunt indispensabili în lupta socială la toate nivelurile, ar avea pur și simplu rolul de a împinge luptele din ce în ce mai departe, eliminând chiar și cele mai mici urme de putere și perfecționând permanent tensiune spre anarhie. Anarhiștii locuiesc pe o planetă inconfortabilă în orice caz pentru că atunci când lupta merge bine sunt uitați iar atunci lupta merge rău sunt făcuți responsabili, sunt acuzați că au abordat greșit, că au dus la concluzii greșite. Nu există atunci nici o iluzie cu privire la orice rezultate cantitative: dacă lupta realizată dintr-un punct de vedere insurecționar este corectă, a mers bine, rezultatele, dacă există, ar putea fi folositoare oamenilor care au adus-o la suprafață, cu siguranță nu anarhiștilor. E important să nu cădem pradă iluziei în care cad din păcate mulți anarhiști, de a crede că rezultatul pozitiv al unei lupte poate duce la o creștere a grupurilor noastre, pentru că nu este așa și asta duce sistematic la deziluzionare. Creșterea grupurilor noastre și creșterea numărului de camarazi este important dar asta nu se întâmplă prin rezultatele obținute cât prin construirea, formarea acestor idei-forță, clarificarea de care am vorbit mai devreme. Rezultatele pozitive ale luptelor și creșterea numerică în grupurile anarhiste sunt două lucruri care nu pot fi văzute ca proces de cauză și efect. Ele ar putea să fie conectate, sau ar putea să nu fie. Doar câteva cuvinte pentru încheiere. Am vorbit despre ce e anarhismul, ce e democrația și neînțelegerea cu care ne confruntăm constant; despre modurile în care structurile de putere pe care le numim capitalism modern, capitalismul post industrial, sunt transformate; despre unele structuri de luptă anarhiste care nu mai sunt astăzi acceptabile și despre modul în care cineva se poate opune realității puterii, și în cele din urmă, am menționat diferența dintre anarhismul tradițional și cel insurecționar al zilei de astăzi. Mulțumesc. � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Tensiunea anarhistă (2009) Description An account of the resource Alfredo M. Bonano / 20 p. Creator An entity primarily responsible for making the resource Alfredo M. Bonano Source A related resource from which the described resource is derived http://federatia-anarhista.blogspot.com/2009/10/anarchist-tension-by-alfredo-m-bonanno.html Publisher An entity responsible for making the resource available Federația Anarhistă Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2009 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource broșură Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2009. Iași 2009 Alfredo Maria Bonanno anarhism anarhism insurecționar broșură Federația anarhistă Iași Traducere Traduceri https://anarhiva.com/files/original/77b0bee91a7a9d39273e8337cca863ce.pdf f9a1f683d89e5c2765e32cd9bef36c68 PDF Text Text ���������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Martie 1907, revolta țărănească din România Description An account of the resource Timp de 2 luni, martie și februarie 1907, țăranii din Moldova, epuizați de prețul mare al pământului și de condițiile mizerabile de viață, se revoltă contra celor responsabili de această mizerie. Creator An entity primarily responsible for making the resource Anonim 1907 boieri Moldova moșieri revolta țărănească România țărani https://anarhiva.com/files/original/5d53f8e3d8f305d50c3fc423c6a05199.pdf 4c6b7b3b11b2c2ad765456190a1ed16e PDF Text Text ������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Împotriva falselor comunități ale capitalului Subject The topic of the resource Comunicare și dezvoltare tehnologică Description An account of the resource Traducere autotext/ 11 pag. Creator An entity primarily responsible for making the resource autotext Publisher An entity responsible for making the resource available autotext Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource Română Type The nature or genre of the resource Broșură anti-capitalism Autotext broșură capitalism comunicare Timișoara zine https://anarhiva.com/files/original/e2a176a823fd3b5ed61362a27352775d.pdf 287e1fd40f7e9cf1d9c2323f9a361064 PDF Text Text Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �TINYWO Created With Tiny Scanner Powered by TCPDF (www.tcpdf.org) � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Still Image A static visual representation. Examples include paintings, drawings, graphic designs, plans and maps. Recommended best practice is to assign the type Text to images of textual materials. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource fluturi, poliamorie și ideologie Subject The topic of the resource Boșură critică la adresa poliamoriei individualiste/neoliberale etc. Description An account of the resource Traducere autotext/11 pag Creator An entity primarily responsible for making the resource aviv etrebilal Source A related resource from which the described resource is derived autotext Publisher An entity responsible for making the resource available autotext Language A language of the resource română Autotext Aviv Etrebilal dragoste liberă E. Armand Piotr Kropotkin poliamorie sex https://anarhiva.com/files/original/725bbb6f5dbd3491de1a492c8d8a5520.pdf 8a1f69475e7185ee4f89ff1488b25cb8 PDF Text Text ������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource O lume fără poliție Subject The topic of the resource Tactici pentru a dezvolta o societate fară de poliție Description An account of the resource Traducere autotext/ 11 pag. Creator An entity primarily responsible for making the resource aworldwithoutpolice.org Publisher An entity responsible for making the resource available autotext Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource Română Type The nature or genre of the resource Broșură A.C.A.B. Autotext broșură police poliție Timișoara zine https://anarhiva.com/files/original/505b6e702efff374a2d664df2233a187.pdf 58acf955c1cf02c6d7d1c6f54290538f PDF Text Text ����� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource 25 noiembrie, ziua internațională de luptă pentru eliminarea violenței asupra femeii Creator An entity primarily responsible for making the resource Colectivul LoveKills Relation A related resource http://lilith-lovekills.blogspot.com/ Language A language of the resource română Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Ⓐcasă: https://libracasa.librarika.com/ Type The nature or genre of the resource broșură Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2007/2008 (?) 25 noiembrie anarho-feminism anti-sexism feminism Lovekills Timișoara violență https://anarhiva.com/files/original/589c0bbbd4c8c7069fcf07e455c6d190.pdf eed25659d628ce2776895823511735e6 PDF Text Text ������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Despre viața de student și cât de câcat e ea (2015) Subject The topic of the resource Considerată în aspectele ei Economice, Intelectuale, Psihologice, Sexuale și în special Politice, împreună cu o modestă propunere pentru a scăpa de ea prin rezistență Description An account of the resource colectivul negru Creator An entity primarily responsible for making the resource colectivul negru Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Ⓐcasă: https://libracasa.librarika.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available colectivul negru Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2015 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj, 2015 2015 Cluj Cluj-Napoca Colectivul Negru educație revoluție studenți Ulrike Meinhof universitate https://anarhiva.com/files/original/2fc35a12ce578b5340cd12546065fd10.pdf df0676c1ea92bf9d3ff967bb03bddc19 PDF Text Text ����������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Muncă, comunitate, politică, război (2015) Description An account of the resource colectivul negru Creator An entity primarily responsible for making the resource colectivul negru Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Ⓐcasă: https://libracasa.librarika.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available colectivul negru Relation A related resource www.prole.info Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj, 2015 2015 Alexander Berkman anti-capitalism anti-militarism anti-naționalism anti-politică Anton Pannekoek Cluj Cluj-Napoca Colectivul Negru comunitate Dielo Truda Joe Hill Karl Marx Lucy Parsons lupta de clasă muncă muncitori Raoul Vaneigem război Traducere https://anarhiva.com/files/original/e0102e87e36f1b0e4945a4a8b7c4c47d.pdf b783c3543e851b7f4a79484e2b9672ee PDF Text Text ������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fără școli Subject The topic of the resource Educație libertară Description An account of the resource Traducere autotext/7 pag. Creator An entity primarily responsible for making the resource Colin Ward Publisher An entity responsible for making the resource available Autotext Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource Română Type The nature or genre of the resource Broșură Autotext broșură Colin Ward educație educație libertară Timișoara zine https://anarhiva.com/files/original/01676a7d24df4c6535cc7886a914808c.pdf 3bc15e85a24531d06e9187124c78294d PDF Text Text two-three things we know about volunteerism two-three things we know about volunteerism two-three things we know about liberal framework, shouldering social costs (material or ideological) of actions that the neoliberal state and the private capital want to get rid of, it just became a medium with very important use value in the hands of the nowadays bosses. The use of NGOs and volunteerism has as ultimate purpose the imposition of social peace and the maintenance of social cohesion so that the bosses are able to elicit social consensus even in periods of sharpening of social war. Particularly, we can say that the use value of volunteerism is: [1] work without payment First and foremost it means work without payment. Voluntary work is an employment relationship more or less free which is not looking forward to a direct exchange or effect. The bosses and the neoliberal state reap today thousands of hours of volunteer work from the contribution of thousands of willing citizens. The free work includes a variety of services performed by the subjects themselves voluntarily, without the expectation of some material exchange. Examples of such work without payment are abundant: from offering assistance in hostels and rehabilitation centers for drug addicts and participation in environmental organizations, anti-racist initiatives, initiatives for the protection of consumers’ rights, etc. Moreover, even private companies have begun to rely on volunteering work to meet their needs during periods of high demand (!). Quite often, the neoliberal state offers tax exemptions and funding to NGOs in exchange for its volunteer work. This allows bosses to manage the surplus population, which due to the destabilization of the labor market, has been unemployed. Basic consequence of this strategy is the management of unemployment. Examples of such actions of voluntary participation in programs are often added to the CV and allow, supposedly, participants to find, later on, a job on the labor market. [2] coverage of the weaknesses of the neoliberal state The neoliberal state can inexpensively supplement the deficient presence of the state or even its complete absence, example of such a form of substitution of governmental functions with voluntary work of drug addicts, the homeless, prisoners, etc of many social workers, psychologists and sociologists. Thus, it takes place the restoration of the “fractured” social cohesion caused by the collapse of the welfare policies. The transformations described in the beginning of this text led to a reconfiguration of the forms of social solidarity. The rise of unemployment and of individualism led to the marginalization and the ghettoisation of large parts of the population. At this point volunteerism is intervening to fill in a “gap” the collapsed welfare state created. Volunteering is this way invited to absorb the vibrations of the neoliberal attack and to help smooth the integration of the marginal and the dispossessed of the unfair neo-liberal system. An example of such a voluntary practice, known as “anti-revolutionary summers”, implemented in France since the late ‘80s, after the rise of the semilegal and the “transgressive” acts of youth groups aimed at reintegrating the marginalized youth by making them serve for charities. [3] supplement of state policies Volunteerism is the promotion and mainstreaming of voluntary ideology and practice as a subsidiary component of government policies. For example, the commitment of so many military companies with the U.S. state in Iraq war field, companies that either have a role in training the local population in contemporary practices of security and war, or assume custody and safety of various military targets, confirms a collaboration of volunteering with the for- eign policy of the state. The private capital recognizing the signs of the times glosses its activities (that have a militaristic character in this case), always with the same purpose (doing business as usual), in consistency with the military arm of the state. More simply, we are talking more about the use of a social umbrella (or better a social label, “volunteerism”) from the private military capital and from the American state, in order to extract the necessary social consensus, rather than an application of voluntary practices and ideology. [4] masking the real causes The logic of voluntary practices does not see problems as political, but rather as problems of “management” of the crisis of the existing system or even as “failures” of government planning or “glitches” of the “ultra-liberal” options. That is why the strategy followed by most NGOs and voluntary organizations is to propose “solutions” to social related problems in the form of technical guidance at institutional level. This element is what allows the neoliberal state to present volunteering as a way to actively address the “social problems”. The ideology of volunteerism obscures any connection of these problems with others, omitting – ultimately – the very existence of capitalist relations and the awareness of capitalism as a relation. This ideology can turn – this way – to commons large groups of the most socially vulnerable part of the population, re-politicizing them in a way that this practice (of volunteering) remains captive to the logic of offering, presenting it as the one and the only answer in place of collective claims and the development of antagonistic struggles. [5] disconnection of the problems from their causes and the apolitical deception The practice of volunteers is not only associated with charity, because volunteering is not intended merely to offer pity or to ease the pain, but also to influence the progress and to take active part in decision-making. Thus, volunteering offers, apart from a sense of common belonging and an identity of the participants, the possibility of intervention in individual issues. The use of direct action is displayed by many volunteers as the answer to the inertia, the individualism of consumerist life and the materialistic values of the market economy. However, the basic ideological line of volunteering is primarily the bourgeois-democratic ideology of participation in social issues. Unlike a number of metaphysical searches such as the inner spirituality, introspection and other individualistic practices that are currently offered by the system as a refuge from any kind of guilt and remorse, volunteering allows the active participation of both pressure groups and activist kind of reactions, which operate exculpatory for volunteers on the basis of fulfilling a social duty. We discover right here, the most apolitical view of the activist ideology that motivates people on the basis of emotional identifications and manichaistic logics (the “bad” politicians, the “evil” multinationals, the “unsuspected but good” people, etc.) that are doing nothing else but to furthermore conceal the relations of domination and exploitation while emptying the contents of these relations of any practical political orientation. Staying this ideologically myopically wedded to address the individual, it tries to connect every action with a direct effect, either lobbying in various “harmful” institutions and “dangerous” companies, or through the use of various legalistic routes (court litigations - not struggles). These practices reproduce the misleading impression that the solution to the problems is first and foremost a question of compliance or implementation of some rules (if not laws). APRIL 2014 CLUJ-NAPOCA VOLUNTEERS? USEFUL. TO WHOM? For example, the “environmental problem” is usually firstly considered in the space of “ecology” without any reference to the broader political and social issues, then it is converted into a question of implementation of the Kyoto Protocol or the use of an “alternative” clean technology or even transformed into an individual choice (i.e. the use of the bicycle for inter-urban transportation). All these practices actually help further the system to conceal the problems it has itself caused. [6] new divisions, more conservatism The logic of direct action, a key component of voluntary practices and ideology of volunteering, assigns a very special role to the participants themselves. It assigns the social role of the “volunteer”, i.e. the most forwardlooking member of the society, the defender of human (liberal) rights and the record-keeper of the most progressive ideas and concepts. This concept that does nothing else than to set new divisions at the level of action, it creates divisions between those who form a special vanguard of direct action that take actions and initiatives and those who are supposedly a more passive part of the society. Undoubtedly, the perception of the specific role of the volunteer in a society further heightens the conservatism and preserves the passivity as long as it creates the illusion that for every problem there is a specialist at the right time that will be called to offer his help, while the others can continue their lives undistracted as they did before. The symbolic and spectacular type of actions of many volunteers who want to get their message across to the society reproduce – even though this is not necessarily their intention – precisely this perception, leading to forms of action classified as acts of self-sacrifice and altruism, but not ultimately promote responsibility, consistency and awareness because the purposes for which they are fighting are completely separated from their everyday practice/life. The ideological significance of this very fact is understood very well by the today’s bosses and therefore they run to reap the participation of volunteers in various activities by presenting them as “heroes”. That “heroisation” is what makes nowadays the voluntary ideology particularly attractive in the sensitive brains of many middle-class and petty-bourgeoisie, besides another line in the CV offered for a getting a better job. Epilogue W E TRIED TO ANALYZE VOLUNTEERISM as a social and historical phenomenon, as a derivative condition of conflicting, antagonistic forces. The purpose of this short text is – as possible – to lead to a discussion (either open or personal) from a proletarian (not academically) point of view about: 1. The way the neoliberal state transformed volunteerism in what we know nowadays, 2. How is volunteerism conceptualized nowadays, 3. Who takes advantage from the results of volunteerism. We are definitely not interested in discussing possible solutions or what we “must do” to make our life better with more solidarity and less volunteerism. First of all we must learn to analyze and then to discuss. ...and many thanks to Cami TWO-THREE THINGS WE KNOW ABOUT VOLUNTEERISM W E W IL L T RY TO A NA LY Z E volunteerism as a social and historical phenomenon, as a condition that derived as a result of the conflict between antagonistic forces. This way of perceiving things – and we deeply believe that – frees us from a unilateral understanding of the phenomenon, which, as such, is by definition wrong. Keep in mind that our analysis does not purport to be crowned with sociological laurels, which we also dislike. Our aim was – as far as possible – to offer a proletarian reading of the neoliberal form of the state that transformed volunteering in what we know nowadays in order to understand from a radical and critical position the almost inexistent opposition between the two. The welfare state is neither the result of some charitable initiatives to ensure the common good, nor just a tool of repression in the hands of the sovereign, but it is the result of a long process that is inextricably linked to workers’ struggles who were the ones that forced the ruling class to retreat (in order to fight back). Referring to both forms of the state, the welfare state and the neoliberal state, we should bear in mind the social relations. These relations arise through the conflict of antagonistic forces and express, in every moment, the dynamic equilibrium point of this conflict. This concept of the neoliberal state became institutionalized as an expression of bosses’ primacy in their clash with movements of social antagonism, while this expression also takes into accounts the assimilation of a large part of the radical criticism of social subjects in the form of the welfare state t hey rebelled against in the previous period. We c a n s e e t he t r a nsfor mat ion of t he welfare state (first in the countries of the western block) of the ‘60s-‘70s into the neoliberal state in its form during ‘80s-’90s until nowadays. In the former eastern block this change takes place a little later when the “communist” state (as the literal welfare state) will abruptly collapse, with the accolades, of its citizens. BASED ON A TEXT FROM THE MAGAZINE “THE BOX” (Το Κιβώτιο), ISSUE #03, JUNE 2005, GREECE �two-three things we know about volunteerism two-three things we know about volunteerism two-three things we know about [A] The transformation νew technologies First, the way of production in the western world is reconstructed around the pole of automation and informatics. A statistically significant variation of the importance of the tertiary sector (which becomes in the last thirty years, larger and larger), ie the sector of services, compared to the previous period, is a crucial part of this development. The new technologies (computers, robotics) become more and more valuable, as they function as a tool for even greater reduction of the human factor at work. In two ways: first by replacing human labor (what Marxists call reduction of the organic composition of capital), second by reducing the size of the contribution of the human factor in the production process. Think for example how the replacement of the cashier of the bank from an automatic money machine helps (apart from reducing production cost), to reduce the probability of error in the financial transaction. mechanization of work They are the same struggles of workers under the slogan of “refusal of work” (as was presented in the act of sabotage by stopping production, or production of defective parts, strikes, absenteeism from everyday work, etc), forcing capital to put machines that replace human labor in industry. It is the collectivization of resistance that creates communities of struggle and solidarity and the relatively favorable environment for their creation in the fordist model of production that has to be answered by making producers work individually in front of computers, isolated from one another. Or even forcing bosses to transform the production plan. A good example to understand the above mentioned is what Peugeot did in Sochaux, France. The department of the bodywork construction, which employed the most revolting workers and which required the cooperation of various groups of experts for its construction, was radically restructured once the automation was introduced. This section was not anymore based on the assembly line, but on some highly specialized workers who had to constantly change position to assemble some parts of the car body, while checking at the same time for possible mistakes. This restructuring, which started in the late ‘70s, broke the previous communities of struggle that had been created, threw the responsibility for mistakes on the workers’ shoulders by reducing the range of possibilities for sabotage, while surveillance of work became easier. metafordism Here we should make a parenthesis. There is a great debate in academic circles about the transition from the large factory units model with assembly lines (ie from Fordist production decades of 1930 until 1970), a model where the small flexible company dominates, which promotes the participation of workers in the production process, transforming their role from simple executive tools into participants in decisions regarding production. The Japanese production model first developed by Toyota, with skilled workers who could interrupt production flow whenever they found defects in the product, and repair on the spot without informing their superiors was considered so innovative that launches a break with the Fordist pattern of multiple hierarchies and scientific organization of labor in the traditional assembly lines. In conjunction with the development of just-in-time production and the change in overall philosophy of con- sumerism which was oriented to the individual person and not for the entire population, the “Toyotism” was supposed to form the core features a new production model that was named Metafordism. The element of greater workers’ participation in production is emphasized in every way in this model, which is supposed to be the main fact of productivity growth. Although there are many different aspects of this theory, all those are trying to accommodate the change in the forms of work that were introduced by the neoliberal form of state, in the logic of this transition. For example, it is considered that flexible specialization which is promoted today by the system is part of this transition. changes in working conditions Talking about the production process, we should rather talk about social relations that have work at their core. Work as a central capitalist value, installed in the eye of the storm of the transformations carried out by the neoliberal state. The Fordist working relations which ensured a relatively stable (with upward trend) income throughout the golden age of the welfare state is being challenged. In the beginning in the most technologically advanced sectors of production the permanency of the job is eliminated, as well as some standard features of the last few decades as the eight-hours-work and the insurance for pension and health. Work becomes flexible, uninsured, kinetic and temporary. “Work” is transformed into what is nowadays called “occupation”. However, the transformations at work do not stop there. The neoliberal regulations destroy most of the old social contracts between capital and labor of the past decades: for example, the working contracts become individualized, in the same company and between workers of the same hierarchical order are observed different levels of wages, salaries, different work schedules etc. The new economy was mainly based on reducing the cost of production and reproduction of labor power: wage and pension cuts, massive layoffs in companies during the process of their “technological” restructuring, cuts in the unemployment and other social benefits, etc. cultural crisis The changes in the social field are consistent with similar changes in the ideological field, which are equally important. Their importance lies in the fact that is not curtailed in the economic field. It has also to do with the cultural crisis, a crisis of production of new meanings from the system, which will replace the old values that have worn. And here is the point that shows the system’s ability to read carefully the culture behind the struggles and to decode and interpret them in order to make the correct conclusions from them and use them to its own advantage. That is why the ideology of the neoliberal state is developed in line with this certain spirit of controversy. fetishism of goods and individualism Consumption, for example, is being individualized. The massive consumer of the Fordist model who enjoyed a minimum of goods, the same with the rest of the population, is considered conformist and obsolete. The modern consumer ideology intensifies fetishism of goods (“your car is the one that fits your character”), enriching the explosion of the subjectivities of the past decades (personal autonomy, the right to diversity), through a process of their degeneration. The good old principles of capitalism about free will and equality of all on the market, got adapted to the new era: “Only the best can progress”, “equality in opportunities for taking initiatives”, etc. The “manager” is constructed based on these ideologies: the modern yuppie working hard for his company, ready at any time to adapt to the new social conditions, investing in social ascension. The protestant work ethic returns in a vampire dress in its rawest form. In the soft underbelly of the ideology of individualism, as on the arguments concerning the “arteriosclerotic” function of the welfare state (centralized, bureaucratic, non-functional), make their feast all the cut policies, or the abolition of all benefits (“why to pay for all the irresponsible who do not work but nevertheless want to eat, etc.”), which was introduced by the welfare state. This is because the neoliberal state privatizes responsibility: the cost must be borne by its citizens. In order for the British government to cut the unemployment benefits, Thatcher had to enlist the entire ideological weapons of neoliberalism, to exacerbate social contradictions within British society and to ally with that part of the petty bourgeoisie, which was scared by the radicalization of the people, because such radicalization would likely undermine the small privileges they were enjoying. But she also had to crush the glorious uprising of the British youth in 1981, and this took place neither with money nor with ideologies. It happened with the recruitment of each mechanism of the legal monopoly of violence the british state had. Similarly, in order to achieve the restructuring of the secondary sector, firstly they had to beat one of the most (traditionally) rebellious part of the industrial working class of Europe and the world: the miners. the new treaty The neoliberal project, both in its extreme form that was applied in the Anglo-Saxon countries, and in the social-liberal form that was applied to other major European countries (France, Germany, now Great Britain, Spain, Greece), tends to be a universal model of social organization in today’s era. It is characterized by a polarization of social contradictions: concentration of wealth in even fewer hands, intensity of social inequality in the western metropolises, massive unemployment rates that in other times would be prohibitive for the functioning of the system, marginalization of the entire social strata (layers). In these conditions the importance of the third sector is magnified as an essential component of the neoliberal form of the state. This area is supposed to occupy a space beyond the state and private initiative, a void space between these two, invested with an important role today. Of central importance to the development of this sector (materially expressed with the non-governmental organizations) is volunteerism, an ideology of participation in political and social life and “offer to other humans”, which radically differs from previous forms of participation in social life. [B] The origin of volunteerism and NGOs M OST INTELLECTUALS SHARE a simplistic view of things when they face the questions of the origin of volunteerism and of the NGOs. On the one side of this perception is the withdrawal of the old form of the welfare state and the redistributive welfare functions of the previous era and the need to bridge the gap created by this withdrawal (thesis of marxists), and on the other side the concept of enhancing citizens’ participation in public decisions, in development policies, in two-three things we know about volunteerism two-three things we know about volunteerism two-three things we know about taking measures for vulnerable people, in the environmental issues, even in foreign politics... (thesis of the neoliberals and social-liberals ). Despite any differences between these two ways of thinking is evident that they both agree, among other things, that the construction of voluntary ideology and of the third sector is top-down. But things are not so simple... and we will try to analyze the problem from a completely different point of view. We believe that it has been understood that the phenomena we analyze we perceive them as processes, being dynamic, in motion, not as static moments or situations. The ‘80s are the era of defeat and retreat for competitive subjects. This, combined with the desperation that drove a big part of the movement to the armed struggle, with the terrible repression that a big part of the competitive movement suffered, with the frustration and futility of the old political structures of the leninist type of political structures and also with the failure of the majority of the political subjects to explain the defeat, these will open new horizons to those political subjects who did not resign completely. If we make an attempt to describe those political subjects we would say that they highlighted the need (a very significant need being part of a competitive movement) that the denial and the doubt of the sovereignty and work should be consisted not only by negative (“freedom from” authority, i.e. sabotage) but also by positive features (“freedom for”, i.e. creating collectives). And that were those who the previous period had already tried to create competitive structures and overcome the strictly Marxist-Leninist type of a political movement. The doubt of the work ethic and representation, together with questions of what the traditional marxistleninist political movement meant, that either let their automatic solution for a post-revolutionary society or was postponed, it led to constructing structures within the context of a political movement as an attempt to overcome a leninist organizational model. The existence of a network of parallel structures within it, directly linked to the movement, added another different layer to the monolithic organization as it unfolded in this reality, one proposal being to resolve issues and problems. Still, it fueled the “social” with political characteristics (for example showing the political importance/aspect of almost any problem), but also the “political” with the social (again indicating for example the political solution that can be given to a problem). However, the structures that in the ‘70s were part of the antagonistic movement, in the ‘80s would become independent and afterwards will seek their participation as “civil society”. alternativism The ‘80s will be the era of alternativism’s bloom and of “freedom’s oases in the desert of capitalism”. A multitude of social structures that had inspired and had built a collective intelligence and imagination of thousands of people, structures that refused mediation of dominant institutions, the logic of profit, continued to grow and expand. Clinical and therapeutic communities (who wanted to overcome the authoritarian nature of the relationship between doctor and patient and the positivism of Western medicine), organizations for the defense of rights (of women, blacks, gays, immigrants, refugees, etc.) and networks of support and solidarity, intervention groups of action for a huge range of issues (from ecological to consumers’ rights), social centers (trying to recreate the community, especially in England), squats (for a radical conception of space and time and against the commercialized use of the habitat), libertarian schools and communes, artistic collectives etc. In addition to the abovementioned, however, the constitution of new collectives has already taken place within the social field with significant change: there was no longer an antagonistic movement. Within this antagonistic movement, all the above were highly important. What remained at the end was the retreat of the antagonistic movement and onslaught of the neoliberal state, in which all of the above acquire another -much different- meaning. assimilation Along with the above change it also happened what is called assimilation. Assimilation is not a process that takes place in some dark circles of intellectuals who get together to discuss what is useful for the development of capitalism. Assimilation is both a passive process of the antagonistic subjects and an active process of the same subjects, and we say this because most often the assimilation is perceived only as a passive process. In short, most often antagonistic subjects are assimilated, either because they are forced or because they are willing to (as they cannot find other solutions, or as they got defeated). In these circumstances of alternativism and assimilation takes place an important juncture. A juncture that happens when all these structures, institutionalizations and subjects therein seek their participation in what is called “civil society”. However, probably the most significant reason remains the inefficacy of their action. Their effectiveness in the ‘70s was the result of the effectiveness of the movement, so the lack of movement means to a degree the lack of effectiveness. Conclusion: the structures of the ‘70s that were part of the antagonist movement, in the ‘80s would become independent, and afterwards will seek their participation in “civil society”, which means a differentiation in character, in orientation, in action, in organizing, which means even more that just a renunciation of their previous antagonist features. examples In 1990 Bush stated: “People are the ones who have their role to make America a better place. It is the student who stays after school to help his classmate. It is the community leader who finds the money to build a station for the care of poor children... It is the volunteer who brings food in the homes of the elderly. And there are a thousand other bright spots for everyone who wants to contribute something. This is the greatness of America. My government’s ambition is to make these bright spots shine more than ever”. Already, since 1983 the issue of volunteering had become central to President Reagan with frequent references that people should take back into their hands what was once thought to be done voluntarily “through the kindness of their heart and a sense of community”. By volunteering, the neoliberal state perceives that there is a reservoir of labor that can be exploited to cover a part of its welfare policy without bearing the cost of this policy. Before closing this section, one last example, which summarizes as such, most of the processes above mentioned. The example is the policy of the Greek State towards immigrants. Until the ‘90s the Greek State had virtually no infrastructure and no immigration policy (for the very simple reason that there was no need). Today, 20 years later, there is an entire network of welfare policy for immigrants. How was this network set up? The whole immigration policy of the Greek State (or at least the immigration policy) is based mostly on the mentioned processes: healthcare is offered by NGOs as “Médecins Sans Frontières” and “Medecins Du Monde”, legal assistance by a leftist group of lawyers, food and clothing is offered by a range of charity organizations, housing by a number of hostels. Thus, the Greek State did something quite clever. It is not paying even an eurocent for immigrants as far as these are covered both by the NGOs and the “informal networks of social care”. so here we are… However, all the above should be found within those appropriate conditions in order to give us the result that we now call NGOs and volunteerism. Suitable conditions have one name: the neoliberal state. The cuts of the benefits and the slogan “citizens should pay the cost” will push and force many “businessmen” of social policy to run find volunteers (“citizens who are interested in the common good”). On the other hand, the ideological transformations that took place in the ‘80s, the serious crisis of the representation (unions, political parties, the crisis in many European communist parties) that created a vacuum in the representation and mediation and the wonderful era of “civil society” will get one to the already defeated requests of the ‘80s and they will transform them into “social participation”, “enrichment of the experience”, “activism”, “international sensitivities” etc. To sum up: volunteerism and NGOs were socio-historically created and are the direct product of social and class antagonism. In this creation process participants are both a part of the defeated antagonist subjects defeated of the ‘60s and ‘70s, and the neoliberal state that understands the value of using this thing. The degree of involvement of one or the other is different depending on the case and the particular characteristics of each society. [C] The use value of volunteering T HE THIRD SECTOR IS CURRENTLY one of the fastest growing sectors among the most advanced capitalist states. For example, only in the U.S., in the early ‘90s there were over 1.4 million non- profit organizations (!), while in England during the same period around 160,000 officially registered organizations. We observed similar expansion trends of the third sector in developing countries where there are registered more than 35,000 organizations out of which 20,000 are active only in Asia. Regarding Greece, the turning point for the development of NGOs was considered the war in Kosovo, when many voluntary organizations have supported the dictatorial regime of Milosevic by directing their humanitarian aid towards those Serbians they ethnically agreed with (i.e. Orthodox Serbs). This initiative of NGOs, not simply limited to humanitarian aid, they took the characteristics of active policy intervention, although to some extent they were supported by the Greek State and the Church. However, this created problems in the relationship between the Greek and the international bosses: especially in the case of Kosovo, some NGOs could be classified as the operational arm of the proSerbian public opinion, and went as far as to enter, in some cases, in conflict with the official foreign policy of “equidistance”. A result of the action developed by the NGOs was the imposition of sanctions on the Greek part of the voluntary organization “Médecins Sans Frontières” for violation of the principles of the organization on impartial assistance to victims of war. The huge importance of the third sector and the ideological role in which is dressed up makes it one of the most fundamental pillars of the policy makers, the nowadays dominant political force. Because volunteering makes the “dirty work” within the neo- � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Two-three things we know about volunteerism (2014) Subject The topic of the resource We will try to analyze volunteerism as a social and historical phenomenon, as a condition that derived as a result of the conflict between antagonistic forces. This way of perceiving things – and we deeply believe that – frees us from a unilateral understanding of the phenomenon, which, as such, is by definition wrong.Keep in mind that our analysis does not purport to be crowned with sociological laurels, which we also dislike. Our aim was – as far as possible – to offer a proletarian reading of the neoliberal form of the state that transformed volunteering in what we know nowadays. 2. How is volunteerism conceptualized nowadays, 3. Who takes advantage from the results of volunteerism. We are definitely not interested in discussing possible solutions or what we “must do” to make our life better with more solidarity and less volunteerism. First of all we must learn to analyze and then to discuss. Description An account of the resource Volunteers? Useful. To whom? Creator An entity primarily responsible for making the resource Creiereală Source A related resource from which the described resource is derived https://creiereala.wordpress.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available Creiereală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource april 2014 Language A language of the resource english Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj, 2014 2014 Cluj-Napoca Creiereală english voluntariat