3 10 83 https://anarhiva.com/files/original/5ba4eb951c12dea7e9d85962771bc8a5.pdf f7aca6754e437422793e45279d25048a PDF Text Text ����������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Negru subteran # 1 (2006) Subject The topic of the resource Al 4-lea Forum Social European (Grecia) Bolivia naționalizează gazul și petrolul Ladyfest outreach Radio Barrikada Puberii și 1 Mai EZLN - alerta roșie Interviu cu Alan Moore (V for Vendetta) Primul apel pentru Camp Inski 2006 Germania Împotriva proprietății intelectuale - prima parte Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Rizom Infokiosk Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2006 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2006 1 Mai 2006 Alan Moore anti-fascism Bolivia Camp Inski copyleft feminism Germania Grecia interviuri Ladyfest Negru subteran proprietate intelectuală Radio Barrikada V for Vendetta zine https://anarhiva.com/files/original/8ff752c456153f9ae1a7fc3dc799fe06.pdf 47457e1ec1c97e6b9d4d913f3e45393b PDF Text Text ������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource By Any Means # 1 (2007) Subject The topic of the resource Interviuri: Pavilionul 32, Magrudergrind, Spazz Cronici: LoveKills Festival, Leadershit, No Rest/Ballast/Aku București Antifa Fest Recenzii albume Articol: Despre cum s-a născut harcorepunk, cu ce se mănâncă și cine-i strică gustul Description An account of the resource DIY Hardcorepunk zine Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Rizom Infokiosk Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource februarie 2007 Relation A related resource By Any Means Collective Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2007, București 2007 Aku anarho-feminism anarho-punk anti-fascism Antifa Antifa Fest București București By any Means DIY Festivalul LoveKills hardcore hardcore punk Lovekills Magrudergrind No Border Fest Pavilionul 32 Punk Spazz Timișoara zine https://anarhiva.com/files/original/f91e8a71d9fd1e23a94d63d8ac4574bc.pdf 0d6c3c97050e9d142f496ce8a047d0db PDF Text Text ���������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Physical Object An inanimate, three-dimensional object or substance. Note that digital representations of, or surrogates for, these objects should use Moving Image, Still Image, Text or one of the other types. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource D.I.Y. #2 (2004) Subject The topic of the resource Manifest Punk (Fuck Punk Fashion) Festivalul No Border Flash-Mob Aglomerări Spontane De ce să nu dai spagă Anunț Lady Fest 2005 (Timișoara) Activitățile Noua Dreaptă, filiala ND Sibiu, liderul Noua Dreaptă Buy Nothing Day (24 ore fără cumpărături) Protest Roșia Montană Description An account of the resource Acțiune împotriva rasismului, fascismului, naționalismului, militarismului Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2004 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zină Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Ⓐcasă: https://libracasa.librarika.com/ Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2004 2004 anti-capitalism anti-fascism anti-rasism DIY fanzin Ladyfest No Border Fest Punk Roșia Montană Timișoara https://anarhiva.com/files/original/68fb90be7fd1989177802eb2de415dc7.pdf 209381b60b13df0359e9b392ad1261aa PDF Text Text ������������ Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Physical Object An inanimate, three-dimensional object or substance. Note that digital representations of, or surrogates for, these objects should use Moving Image, Still Image, Text or one of the other types. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource El Cabraret (2011) Subject The topic of the resource -music (industrial, electro, noise, punk…) -visuals -performance theatre -traditional folk goat-dance -texts -audio quotes from films and life -collages / zine Description An account of the resource Colaje DIY zină Creator An entity primarily responsible for making the resource 32 Seconds Publisher An entity responsible for making the resource available 32 Seconds Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2011 Language A language of the resource engleză Relation A related resource https://elcabraret.wordpress.com/category/what-is/ https://32seconds.noblogs.org/ Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2011 32 Seconds anarho-punk Arta colaj DIY El Cabraret fanzin Noise Performance Punk Timișoara Visuals https://anarhiva.com/files/original/a4cded537b22b5e460478854c8d6fb40.pdf 7a63cd7332833f5f3895e913540d99af PDF Text Text ilustrație Otilia Jakab �Lung cuvânt introductiv SAU Cine suntem, ce ne dorim şi după ce criterii am întocmit această revistă Când am pornit Mad Pride România, eram conştiente de două lucruri: invizibilitatea comu‑ nităţii mad, pe de o parte, şi stigmatul cu care aceasta se confrunta în scurtele momente când era scoasă în mod public la lumină. Am încercat, prin crearea de resurse în limba română, să disipăm neadevărurile şi să disemi‑ năm cât mai multă informaţie, adesea sensibilă şi dureroasă, atât pentru persoana care îşi scrie povestea, cât şi pentru cele care o citesc. Am sus­ ţinut întotdeauna că empatia se construieşte, se exersează şi că ea ne poate salva, devenind liantul dintre cele două lumi: cea considerată „sănătoasă” şi cea a persoanelor aflate în sufe‑ rinţă psihică. O altă latură a demersului nostru a fost înfiri­ parea unei mişcări de solidaritate prin închegarea 3 �unei comunităţi în jurul paginilor noastre de Facebook şi Instagram şi prin înfiinţarea grupu‑ lui de sprijin Cuibuşor. Şi, pentru că trăim la intersecţia mai multor tipuri de opresiune, am ales, cum altfel, să ne arătăm solidaritatea şi cu alte grupuri discriminate, ştiind că doar stând unele alături de celelalte, împreună, putem re‑ clădi lumea în care trăim, o putem face mai des‑ chisă, mai luminoasă şi mai primitoare. Mişcarea Mad Pride nu este doar una a blândeţii, prin care dăm explicaţii şi cerem compasiune, ci o luptă constantă, prin toate mijloacele şi pe toate căile, pentru acceptare şi recunoaştere a diferenţelor dintre noi. Nu aspirăm spre toleranţă, ci cerem, răspicat, un loc la masă, puterea de a ne decide propriile destine şi resursele necesare pentru a ne gestiona şi ameliora suferinţele (sfârşitul in‑ ternărilor involuntare, recunoaşterea demnităţii noastre, accesul la terapie gratuită şi la servicii medicale de calitate). Am creat festivalul Mad Pride România ca pe o celebrare a noastră şi un prilej de conştienti‑ zare a existenţei acestei comunităţi cu trăsături şi nevoi specifice pentru cei din afara ei. Dorim 4 �să fim văzute ca persoane autodeterminate, multifaţetate, diverse şi complexe şi nu ca nişte obiecte demne de dispreţ şi care inspiră teamă. Credem în puterea cunoaşterii şi încercăm să ofe‑ rim crâmpeie din experienţele noastre pentru a o adânci şi închega şi a elimina astfel prejudecă‑ ţile şi discriminarea la care această comunitate, a oamenilor suferinzi emoţional, a fost supusă din cele mai vechi timpuri. Ideea unei reviste informale (zine) dedicate comunităţii mad a venit din partea organizato‑ rilor festivalului Art200 şi doar datorită sprijinu‑ lui lor puteţi citi rândurile de faţă. Am dori să le mulţumim pentru implicare şi solidaritate şi să îndemnăm şi alte grupuri şi asociaţii să lucreze împreună pentru asemenea cauze, aparent mici, însă al căror impact poate fi unul puternic, de coagulare a celor ce trăiesc in izolare şi de con‑ solidare a unei comunităţi puternice, vocale, cu o imagine de sine bine conturată şi cu exemple ale unor lupte şi suferinţe similare la care poate apela în clipele mai puţin uşoare. 5 �Mulţumim Art200 şi promitem că şi noi, la rândul nostru, vom susţine în continuare alte cauze şi demersuri menite a uşura şi chiar de a (auto)valida (într‑o societate sinistră care ne obligă să facem asta) vieţi, existenţe. Numărul copleşitor de materiale primite ne arată că această zină nu este un moft sau o idee năstruşnică, ci mai degrabă o necesitate, unul din lipsurile cu care noi, cei cu suferinţe psi‑ hice, trăim. Nevoia de autoreprezentare este comună tu‑ turor, dar mai ales celor din comunităţile mar‑ ginalizate, obişnuite sa trăiască în tăcere, private de modele la care se pot raporta şi de platforme unde îşi pot face auzită vocea. Prin acest demers, vrem să creăm un precedent, dorindu‑ne să scoatem alte asemenea reviste şi, de ce nu, ca şi alţii să urmeze această cale, pen‑ tru o adevărată pluralitate şi polifonie în interi‑ orul (şi înspre exteriorul) lumii mad. Numai depunând mărturie, vulnerabilizân­ du‑ne, înfruntând şi rememorându‑ne traumele, cu curaj, putem construi punţi către lumea de 6 �afară, care nu ne cunoaşte şi cu greu ne acceptă. Demolând împreună mituri şi înlocuindu‑le cu adevărurile noastre, refacem, clipă de clipă, pei‑ sajul în care trăim. Ţelul nostru, sau mai degrabă valoarea în lumina căreia acţionăm, este aceea de a înlătura stigmatul şi a ne (re)prezenta sin‑ gure şi singuri ca oameni compleţi şi complecşi, cu greutăţile şi izbânzile noastre, nu ca pe nişte fiinţe tragice. La alcătuirea acestei reviste multe texte au ră‑ mas pe din afară. Sperăm să le recuperăm într‑un număr viitor, în format tipărit sau online. În cele ce urmează vom explica puţin criteri‑ ile care (nu) au stat la baza selecţiei textelor din această zină. În primul rând, am optat exclusiv pentru naraţiuni la persoana întâi, care lipseau aproape cu desăvârşire, infim de puţinele existente fiind sufocate şi contestate de articolele academice ale medicilor şi psihologilor, consideraţi profesio‑ nişti în ceea ce ne priveşte, reducându‑ne, astfel, la simple obiecte de studiu. 7 �Am exclus, de asemenea, relatările aparţinăto‑ rilor, indiferent de blândeţea şi compasiunea cu care au fost scrise. Considerăm importantă crea‑ rea de resurse pentru noi, despre noi, de la noi. Astfel, am ales să dăm microfonul şi să oferim o platformă celor care vorbesc din interiorul expe‑ rienţei, care spun o poveste la prima mână, care sunt proprii lor martori şi cei mai de încredere. Una din lecţiile pe care societatea noastră tre‑ buie să le inveţe este aceea de a asculta vocea opri‑ matului, a celuilalt, de a nu chestiona şi obtura, ci de a accepta adevărul unei altfel de existenţe. Am introdus conceptul de „mărturie”, folosit pentru majoritatea textelor, pentru a sublinia calitatea de adevăr personal a acestora şi pentru a transforma povestitorul în martor de necontes‑ tat al propriei existenţe, în faţa căreia nimeni nu poate decât să asiste şi să primească cu inima/ mintea deschisă naraţiunea, diferită de cea main­ stream, la care este expus. În al doilea rând, am eliminat complet criteri‑ ile folosite de obicei pentru stabilirea valorii unui text. Găsim conceptul acesta de „valoare” ca fiind unul extrem de problematic şi alienant, menit 8 �să ţină la distanţă un număr foarte mare de mar‑ tori‑povestitori, cât şi de cititori‑receptori ai acestor mărturii. În general există două tipuri de mărturii permise: cele academice şi cele literare, respectiv cele care susţin că au la bază cercetarea şi ştiinţa, precum şi cele scrise aşa‑zis frumos, cu talent şi aplecare spre lumea aceasta a cuvin‑ telor. Credem că în lumea noastră este loc pen‑ tru toate poveştile, indiferent de maniera în care sunt expuse. Că exprimarea suferinţei personale se poate face oricum, de către oricine. Că elitis‑ mul şi clasismul reduc, zi de zi, la tăcere infinit de multe voci, privându‑ne de adevărul lor, lip‑ sindu‑le de dreptul de a se pune în cuvinte, de a îl chema şi primi pe celălalt în propria lume. Această condamnare la însingurare trebuie să înceteze. Astfel, am decis să publicăm orice voce care vorbeşte despre sine, despre propria suferinţă, pentru că simţim că nu există alte platforme în momentul de faţă pentru asemenea voci. Stânga tinde să se ralieze punctului de vedere conform căruia o poveste trebuie să fie aşa‑zis bine înche‑ gată, articulată şi catchy, devenind astfel un soi de stângă glam, academico‑literară, care tolerează 9 �şi perpetuează cutumele şi normele impuse de sistem. Nu oferă microfonul în mod nemijlocit persoanei ostracizate, decât atunci când aceasta se exprimă conform unui anumit tipar, altfel cere validarea vocii mai puţin versate de către cineva care mânuieşte mai bine cuvintele. Nu dorim să criticăm, cât să atragem atenţia asupra pericolului uniformizării discursului celor opri‑ maţi şi a adăugării la această oprimare. A opta pentru coerenţă, gândire analitică, cercetare şi discurs structurat este a opta pentru modelele societăţii patriarhale în care trăim şi pe care în‑ cercăm să le contestăm şi depăşim. Credem că orice persoană în sine este una valoroasă, orice existenţă contează şi orice voce merită să se facă auzită, indiferent de educaţie sau talent, privi‑ legiu sau alte caracteristici. În final, vă invităm pe voi, cei care răsfoiţi această zină din curiozitate sau interes, să o pri‑ viţi ca pe o fereastră strâmtă prin care nu puteţi decât întrezări multitudinea experienţelor din interiorul comunităţii mad, dar care, sperăm, vă va lărgi orizontul cunoaşterii şi baierele inimii. 10 �Sperăm ca textele cuprinse aici să vă întărească empatia şi compasiunea şi să vă îndemne să fiţi atenţi la, să ascultaţi şi ajutaţi persoanele cu su‑ ferinţe psihice din jurul vostru. Iar către cei şi cele care suferă, au suferit, care se identifică ca nebuni şi nebune: suntem aici, sunteţi aici, iată vocile fraţilor şi surorilor voas‑ tre răzbătând prin negura singurătăţii, iată ecoul propriei voastre suferinţe, cu care sperăm să rezo‑ naţi şi care să ne ajute să ne transformăm într‑o comunitate, să nu rămânem indivizi izolaţi, să ne împărtăşim durerile şi bucuriile, să luptăm împreună pentru un mâine în care existenţa noastră nu va mai fi dezbătută de ceilalţi. Primul pas este acela de a ne iubi şi accepta singuri, pe noi însene şi cele asemenea nouă, şi credem că acest lucru este posibil prin cunoaştere şi recu‑ noaştere. Asta am vrut să vă oferim aici. Ileana & Oana Mad Pride România septembrie 2020 �ilustrație Beatrice Pura Self Perceptions �raluca de soleil / pala- tium aici, în lagărul civilizaţiei, leagănul capitalist, se circulă ca un cărucior cu lilieci la raionul cu dulciuri. o mie trei sute patruzeci şi nouă de opţiuni inutile pentru fiecare nevoie neînţeleasă. în privat, mănânc firimituri de pe covor şi‑mi ţin furnicile ocupate. să mă ridic, nu am timp să cad, nu am loc. vorbesc foarte mult— şi mai mult singură. de mică am învăţat să scriu cu limba sucită în minte. de mică am avut idei bune dar n‑am muncit ca Tamaş nici nu‑mi făceam temele eram prea ocupată plângeam şi fără intreabă un coleg sună un prieten doctorul andrei 9595? 13 �câte pastile să nu ajung mâine la pregătire? am retrăit minute ani de zile— până nu am mai auzit şoapte în timp real. am o memorie foarte bună repet până uit absolut tot— şi limba şi corzile şi diafragma. gâfâi în conversaţîi simple alertă la zgomot mişcare, lumini sparg pahare de frică să nu le spargă alţii. am farmacia cu mine în siguranţă, în străinătate că‑i mai bună decât toţi cunoscuţii pe care îi ignor cu greu dar cu o fărâmă de înţelepciune— o protecţie de scurtă durată un confort prelungit forţat. născută‑n ’94 am stat o vreme ascunsă sub masă, gata pentru cutremurul din ’77 pe care ai mei l‑au simţit între ei de la început— 14 �de la geneza undelor seismice formate înaintea existenţei lor care acum rezonează prin mine.  �ilustrație Alma Gyovai �Miriam / Darul ereditar, hipersensibilitatea Începi să realizezi că nu eşti precum majori‑ tatea atunci când perspectiva ta nu coincide cu a celorlalţi. Încă de mică am fost pusă în situaţii în care oamenii nu mă puteau înţelege sau ei nu mă puteau înţelege, chiar dacă ei erau parte din familia mea sau din cercul meu de prieteni. Aşa am ajuns să mă îndoiesc de propriile mele emo‑ ţii şi să‑mi invalidez perspectiva, crezând că numai cea generală ar trebui să conteze şi că pro­ blema e în fileul meu. Crescând şi privind în jur, nu înţelegeam de ce oamenii pot fi atât de cruzi şi ipocriţi, atât de abuzivi vizavi de alţii şi de emoţiile celorlalţi, inclusiv în cadrul familiei mele. Simţeam că eu sunt eroarea atunci când îmi exprimam îngrijora‑ rea şi intenţiile, atunci când vorbeam cu mama şi îi explicam ce mă deranjează şi atunci când îmi priveam în ochi colegii care mă umileau în gimnaziu. Eram o ciudată, o paria, prea sensi‑ bilă pentru lumea asta, pentru bună pentru 17 �umanitate şi prea expusă şi vulnerabilă. Începu‑ sem să cred că m‑am născut pentru a fi victimă şi de cele mai multe ori mi‑am dorit să pun ca‑ păt tuturor gândurilor şi intenţiilor proprii, pu‑ tând astfel să curm şi influenţa celorlalţi asupra vieţii mele. Am vorbit cu mai mulţi psiho‑pedagogi în cadrul mai multor şedinţe, dar ei nu puteau în‑ ţelege de unde provine tot valul de neînţelegeri pe care mintea mea le cocea, deşi aveam poten‑ ţial şi, precum un fir al Ariadnei, acesta mă ţinea în viaţă. Puteam plânge ore în şir, dar m‑aş fi simţit la fel de rău sau poate şi mai rău decât înainte. Potenţialul mă ajuta, însă, să nu renunţ, deşi am fost victima bullying‑ului atâţia ani şi nu mă vedeam în braţele unui viitor propice. Am încercat să îi pun capăt de două ori. O dată în 2016 şi o dată în 2017, la 15, respectiv 16 ani. Prima oară voiam să mă sufoc cu perna, în ca‑ drul unei crize de plâns după o ceartă cu părinţii mei. Îmi confiscaseră telefonul, singura mea sursă de recreere, singura modalitate de terapie pe care o aveam, vorbind pe atunci cu nişte fete în cadrul unui forum şi scriind cu ele despre 18 �orice voiam şi puteam. Îmi era teamă că aveau să citească iarăşi ce vorbiserăm cu ele. Ele erau singurele care mă puteau înţelege şi care mă pu‑ teau agrea, probabil (credeam) pentru că nu pu‑ teau vedea cât de deteriorată eram în realitate. Mă uram de moarte. Uram felul în care arătam, de la urmele de acnee de pe faţă şi până la felul în care mergeam şi gura mi se arcuia într‑un zâmbet, îmi uram până şi spatele semi‑încovoiat şi modul în care ascultam toţi ce spuneau ceilalţi despre mine. A doua încercare a fost atunci când tatăl meu s‑a îmbătat şi mă încuraja să mă arunc de la fereastră. N‑o să uit niciodată cum stătea şi aplauda sarcastic, zicându‑mi că nu e bai, că e în regulă dacă o fac şi că nu‑mi va lipsi nimeni prezenţa. Că oricum făceam umbră aces‑ tui pământ. Toate acestea m‑au rupt în bucăţele, m‑au dezarmat şi m‑au făcut să mă îndoiesc de mine însămi. Ajunsesem să simt totul la extreme, trecând de la o pasiune înflăcărată la o ură mocnită. Mă temeam în fiecare secundă că oricine m‑ar fi cu‑ noscut, m‑ar fi părăsit/abandonat de îndată ce ar fi aflat ce complicată pot fi. Mă acomodasem 19 �cu gândul că eram absolut neatractivă şi aveam să mor singură. Cărţile şi scrisul îmi rămăseseră ultimele arme pe care le puteam folosi împotriva mulţii care mă încercuise şi care mă arăta cu degetul. Probabil, însă, nu a fost aşa mereu. Ajun­ sesem să exagerez în unele nopţi, să fac totul despre mine şi să mă izolez de toţi cei care îmi voiau binele, însă ei nu mă puteau înţelege. Uni‑ versul din capul meu sau dintre filele cărţilor era mult mai prielnic şi primitor mie decât tot amal­ gamul de vietăţi ce‑şi spuneau oameni, care mă judecau indiferent de ceea ce făceam. Am reuşit să rup părţi din mine, emoţii şi amintiri şi să creez personaje, să mă înţeleg mai bine şi să des‑ copăr că hipersensibilitatea mea nu era un bles‑ tem, ci putea fi şi un dar. Trebuia să aflu doar cum îmi pot gestiona emo‑ ţiile şi gândurile din mintea mea, care roiau pre‑ cum într‑un glob cu bile colorate. Trebuia doar să găsesc o monedă bună şi să o introduc în lă‑ caşul globului, ca să pot primi o emoţie şi să o înţeleg. Aşa că am început să citesc, să mă do‑ cumentez şi să aflu ce este hipersensibilitatea emoţională de fapt. Depresia, anxietatea şi 20 �paranoia izvorâseră din pricina faptului că nu mă puteam înţelege şi nu puteam înţelege rolul meu în vieţile celorlalţi, dar şi rolul lor în viaţa mea. Citind şi urmărind videoclipuri, simţeam că mă descopăr pe mine însămi din ce în ce mai mult. Disconfortul ascuţit al ochilor atunci când făceam impact cu o lumină puternică, obo‑ seala bruscă la zgomote alandala şi extenuarea fizică şi psihică de după, plăcerea pe care mi‑o provocau unele mirosuri/sunete/peisaje colo‑ rate, evitarea scenelor violente de peste tot, izo‑ larea în urma unui eveniment social inofensiv, pasiunea pentru artă şi literatură, durerea pe care o simţeam când alţii erau răniţi în locul meu (asta, aveam să descopăr, se numea „empa‑ tie” şi aveam să folosesc de atâtea ori în avan­ tajul meu pentru a aduce un mic bine în lume), momentele în care eram doar ochi şi urechi, pre­ siunea de orice fel care se simţea precum corvoada lui Atlas sau a lui Sisif, gândirea prea aprofun‑ dată indiferent de topic, faptul că mă simţeam adeseori neînţeleasă sau înţeleasă greşit, frica de conflicte şi abandon, criticismul care se simţea precum un cuţit în piept… 21 �Pot fi câte şi mai câte. Nu cred că mi‑ar ajunge să umplu toate paginile care mi s‑ar da. Hipersen­ sibilitatea nu e un lucru rău, nu e un motiv de milă, ci din contra, te poate face mult mai uman/ă decât crezi, pentru că datorită ei poţi trăi viaţa la maximum şi nu poţi pierde nicio secundă dacă o să laşi să te cuprindă şi să te ghideze. Singurul meu regret e că i‑am deschis prea târziu uşa, deşi ea aştepta pe trepte încă din copilărie, dar nu m‑a lăsat baltă. Aşa am ajuns să am gân‑ duri serioase în privinţa terapiei şi chiar vreau să o încerc, pentru că aş avea nevoie şi de altcineva care să mă ajute să‑mi înţeleg emoţiile mai bine decât o pot face deja pe cont propriu. �ilustrație Otilia Jakab �şaptişpe / despre disociere e şase şi cinci că e inuman să te scoli la fix planetele nu se aliniază mereu şi anul bisect e o treabă românească din robinetu din baie curge încet să n‑aud pe ţeavă decât sângele din vene cât e saturn în retrograd şi câte amintiri încap în cap dacă mă pierd pe 29 februarie aştept trei ani să mă‑ntorc? nu‑mi simt o mână şi poate totuşi nici ea nu mă mai simte pe mine 24 �ilustrație Gabriela Nicolae veşnica nemulţumire �Stavarache Georgiana / Frica Mă uit în jur, iar peste tot e ceaţă. Parcă sunt într‑un film horror. Frig, întuneric, iar în depăr‑ tare se disting nişte siluete ale căror ochi scapără precum scânteile. Rânjetul de pe feţele lor este înfiorator. Apar şi dispar fix atunci când te aş‑ tepţi mai puţin. Nu trece mult timp şi aud plân‑ sete de copil, mai exact o fetiţă singură care pare înfiorată de ce se petrece în lumea asta stranie şi ciudată. Nu puteam să stau indiferentă cu gândul că un suflet se chinuie singur în întuneric aşa că am plecat în căutarea sunetelor cuprinse de frică şi disperare. Încet dar sigur înaintez prin întuneric orbecăind agale prin desişul pădurii care pare in‑ finită. Poteca pe care umblu pare neatinsă de ceva timp, dovadă fiind plantele şi lianele care acaparează tot mai mult urma bătătorită de pă‑ mânt pe măsură ce avansez pe traseul sinistru. Păşesc pe o creangă groasă căzută pe drum. Acesta se rupe, iar şocul mă face să mă dezechi‑ librez şi să mă sprijin de peretele de vegetaţie din 26 �dreapta mea pentru a nu cădea. Foşnetul împinge bufniţa care se ascundea în scorbura de lângă mine să iasă cu o viteză ameţitoare care mă face să mă sperii şi mai tare. Aproape că inima îmi stă în loc la vederea creaturii, dar îmi revin rapid după ce aceasta dispare în întuneric. Ce sperietură! Ţipetele celei mici devin mai puternice semn că sunt aproape. Asta îmi dă speranţă şi moti‑ vaţie să plec mai repede în căutarea ei. Mă dez‑ meticesc şi pornesc mai hotărâtă să salvez puiul de om. Mai străbat câţiva zeci de metri şi traver‑ sez albia un pârâu învolburat ca să observ o po‑ ieniţă luminată de o lampă a cărei lumină abia străpungea întunericul. Ajung în sfârşit acolo şi observ copila care stătea ghemuită în speranţa că se va adăposti mai bine de jivinele care o ame‑ ninţau. Mă apropii de ea, o ating uşor pe umăr, moment în care această tresare. — Nu te speria, îi spun, te‑am auzit ţipând şi am venit să te iau de aici. Fetiţa ia o faţă spă‑ şită de parcă ar şti că nu are scăpare, deşi vreau cu tot dinadinsul să o protejez. 27 �— Nu mă poţi scoate de aici, sunt blocată până când îmi voi accepta temerile. Iar mie mi‑e foarte frică în momentul ăsta! — Nu spune asta! Vom găsi o cale de a ieşi din coşmarul ăsta. Vin‑o cu mine! În acel moment siluetele reîncep să apară, de data asta într‑un număr tot mai mare. Dintr‑o dată una zboară prin faţa noastră ca un spirit neliniştit, moment în care fetiţa ţipă. Este un ţipăt atât de familiar şi în acelaşi timp atât de neplăcut încât am impresia că am mai întâlnit‑o pe tânără. Mă uit mai atentă acum la ea în ciuda atmosferei înfri‑ coşătoare. Păr şaten, faţa rotundă cu trăsături gingaşe, ochi căprui care se transformă într‑un verde strălucitor în lumina lămpii. Atunci îmi dau seama, iar şocul e mai mare decât conştien‑ tizarea situaţiei în care mă aflu. Sunt eu, dar cea din copilărie. Da, acel copil care a îndurat multe şi care a învăţat că e singur într‑o lume în care trebuie să te descurci pe cont propriu încă din şcoală. Imediat cum luciditatea mă loveşte ca trăsne‑ tul, figurile din întuneric ies la iveală. Amândouă rămânem încremenite când vedem că toate fricile 28 �mele din ultimii ani se apropie de noi: David şi gaşca lui care mi‑au făcut zile fripte toată gene‑ rala, mama şi tata care se ceartă fără oprire din cauza problemelor financiare apărute din cauza crizei din 2009, învăţătoarea ciufută care ţipa la oricine nu facea ore suplimentare cu ea în privat, bunica obosită care mă certa pentru că am greşit un semn la o ecuaţie a cărui rezultat e acum cu virgula, toţi aceştia se apropie de noi şi ne încon‑ joară pregătiţi să ne înghesuie pe amândouă. Ne luăm în braţe, iar eu îi spun instinctiv fetei că va fi bine, chiar dacă nu sunt convinsă de asta. Închid ochii şi tip. E noapte. Ora 2. Mă trezesc transpirată şi cu inima galopând. Mă bucur că a fost doar un vis. Că a fost doar produsul anxietăţii mele care îmi dă de furcă de nişte ani. E o stare de alertă con‑ tinuă care mă face să par timidă în ochii necunos‑ cuţilor şi rezervată chiar şi în relaţiile cu familia. Mă pun să dorm la loc ştiind că azi voi ţine un discurs în faţa celor care au aceeaşi problema. Îmi este frică, însă ştiu că e un pas mare spre vinde‑ care. Procesul continuă. �ilustrație Alexandru Ștefan Răduță Fragmente 38 (Swing), din seria Four Black Walls, digital �Ileana Negrea/ Eu sunt Săpoca Eu sunt Săpoca, Sunt Bălăceanca, Voila, Sunt numărul 9. Nebuna din pod, Femeia care vorbeşte prea mult, Revoluţionara. Sunt oaia neagră Cu păr despletit Despre care doar se şopteşte. Sunt exorcistul, Fata întreruptă, O minte sclipitoare, Clovnul, Pe tabla de şah sunt nebunul. Sunt chingi, Sunt pastile, Sunt sistemul sanitar, Sunt prevenţie. Sunt şireturile de la adidaşi, Lama Gilette, 31 �Cuţitul de tocat carne. Sunt Silvia, Ana, Virginia, Sunt psihiatrii mei, Sunt orele de terapie. Înghiţitoarea de flăcări, Antipsihotice, Anxiolitice, Antidepresive, Anti‑eu, Anti‑mine. Sunt corozivă. Muşc. Sunt turbată. Blajină ca mieii. Curvă. Viriginală şi albă ca o stafie. Sunt vorbele spuse de una singură, Sunt vocile celor Fără corp, invizibili, Sunt isterica nefutută Ce râde Şi râde 32 �Şi râde. Sunt o halucinaţie, Un şoc electric, O farsă. Sunt spaima, Baubaul, Blestemul. Sunt alungata, Gonita, Cea care umblă pe la porţile nopţii. Sunt întunericul. Sunt tulburarea apelor, Sunt seceta gândului, Sunt un dezechilibru chimic, Sunt Cernobâl, Nagasaki. Sunt albia de spălat rufe în public a presei, Sunt cămaşa de forţă a statului, Sunt cufărul tradiţional al pandorei, Sunt expresia voastră de dezgust, Sunt scuipatul, Scuipata. Ling de pe degete saliva înspumată, Vă mulţumesc că exist 33 �În lista ororilor. Să fii e mai bine decât să nu fii. Să nu mai fii înseamnă îngroparea la margine, Înseamnă păcatul. Sunt cealaltă, Sunt stigmatul. �ilustrație Erika Zsuzsanna Barth �bianca ela / Petice de text despre claustrofobie N‑am visat niciodată că sunt închisă într‑un loc strâmt de unde să vreau să ies şi să nu pot. Am visat în schimb, de multe, multe ori că cineva, un om lipsit de raţiune, un El care nu se poate controla, mă urmăreşte, şi că încerc să fug, dar nu mă pot mişca decât cu încetinitorul. În timp ce Răul iraţional se apropie în viteză. Şi am visat des şi că mă aflu undeva sus, sus de tot şi că privesc în adâncurile hăului. Ame‑ ţeala şi disperarea din asemenea vise sunt greu de transpus în cuvinte. De fapt, incapacitarea pe care ţi‑o creează claustrofobia seamănă mult cu acţiunea din ur‑ mătoarea situaţie: cineva care vrea să‑ţi facă rău, şi cu care nu se poate sta de vorbă, te urmăreşte, iar tu fugi şi dintr‑odată te trezeşti în faţa unei prăpăstii. Vezi marginea cealaltă, nu e foarte de‑ parte, ai putea să încerci un salt. Totuşi, cel mai probabil, pentru că nu ai experienţă cu săriturile 36 �în lungime, cel mai probabil vei cădea şi va tre‑ bui să te confrunţi cu acele senzaţii disperante ale căderii, cu durerea impactului, şi cu moartea. Ar trebui să te confrunţi cu ceva mai rău decât răul de pe urmele tale. Ce poţi să faci? Deodată, vezi că există un drum care pare să ocolească prăpastia. Urmăritorul va veni după tine, dar cel puţin nu trebuie să faci saltul oribil. Cam aşa mă simt când cineva îmi spune: „E la etajul 10, hai să luăm liftul.” Urmăritorul e acelaşi de fiecare dată: privirea acelei persoane, prietene sau necunoscute, din momentul în care îi zic: eu urc pe scări. — Nu se poate, răspunde, de ce să urci pe scări, când este lift?! — Nu urc niciodată cu liftul. — Nu se poate! Eşti cu mine, nu ţi se întâm‑ plă nimic. Şi uneori, persoana chiar mă apucă de braţ şi încearcă să mă tragă în coşciugul vertical pe care între timp l‑a chemat. 37 �Mă smulg şi o iau la fugă pe scări, uşurată că am reuşit să scap şi că prietena sau necunoscuta nu m‑a băgat cu forţa acolo, unde aş fi fost „cu ea”. Odată, foarte demult, am urcat în lift, liftul s‑a blocat, şi am început să‑i lovesc pe cei doi băieţi care erau cu mine acolo. * Alteori cineva zice: — Nu e aproape, dar luăm metroul! — Ah, eu o să iau un taxi… Şi‑i văd silueta Urmăritorului. Privirea apare: — Ai bani de risipit pe taxi? Înseamnă că eşti bogată. — Nu merg niciodată cu metroul. — Doamne, dar de ce?! E cel mai bun mijloc de transport…. * Sunt într‑un grup care merge la mare cu tre‑ nul. E cel mai fun. 38 �— Eu o să merg cu autobuzul, spun, foarte încet, şi sper că nu o să mă audă, de fapt, nimeni. — De ce să mergi cu autobuzul când noi toţi mergem cu trenul?! — Pentru că nu merg niciodată cu trenul. — Niciodată, niciodată? Doamne fereşte! * Şi, bineînţeles, supremul: — CUM ADICĂ NU TE POŢI URCA ÎN AVION? TU CUM CĂLĂTOREŞTI?? * Oamenii sunt bine intenţionaţi. Vor să te ajute. Să te sprijine. Îşi imaginează că nu poţi pentru că „ţi‑e frică” şi că prezenţa lor acolo, cu tine, în spaţiul închis etanş, te va face să treci peste, să reuşeşti, să devii „normală”. Se vor simţi bine cu ei, iar tu vei fi făcut un pas spre rândul lumii. Sub bunele lor intenţii se simte şi plăce‑ rea – perversă, delicioasă – că nu sunt ei în locul 39 �tău. Că sunt mai puternici ca tine, pentru că ţie, iată, ţi‑e frică. De fapt, nu despre frică e vorba, ci despre o non‑opţiune. Ai fugit de nu ştiu câte ori de Urmă‑ ritor, iar când ai ajuns în dreptul prăpastiei, nici nu ţi‑ai mai pus problema să sari, pentru că ştii că există un drum ocolitor, pe care poţi să apuci. Persoana bine intenţionată zice: dar de ce să nu sari? Stau eu aici şi mă uit la tine, nu ţi se întâmplă nimic. * În timp, faptul că nu pot merge cu liftul, me‑ troul, trenul şi avionul a devenit parte integrantă din persoana mea. Mi‑a modelat viaţa. N‑am călă­ torit decât prin europa, cu autocarul. Am evitat situaţiile care mă ţineau la etajele înalte ale clă‑ dirilor cu ferestre care nu se deschid. Am evitat situaţiile sociale, de grup, în care „se merge undeva”, ca să evit momentele în care trebuie să explic, în care trebuie să refuz, sau privirile com‑ pătimitoare/neîncrezătoare/dispreţuitoare. 40 �Prietena mea cea mai bună din copilărie mă priveşte aproape cu reproş: parcă nu vreau şi eu să fac un efort. Odată, o tipă portugheză, o cunoştinţă, mi‑a zis: — Nu‑i nimic, îţi tragem un pumn, îţi pierzi cunoştinţa, te urcăm în avion şi te trezeşti la aterizare abia, nici nu ştii ce ţi s‑a întâmplat. * Foarte des în ultimii ani am visat că zburam cu avionul. De fapt e un vis care apare în mo‑ mente de cotitură. Am visat exact aşa, că cineva îmi dădea o pastilă sau îmi făcea o injecţie, şi mă pomeneam deodată în avion, sau la aterizare. Când mă pomeneam în avion, o panică teribilă mă cuprindea, şi mă trezeam brusc, ca dintr‑un coşmar. Alteori, descopeream că de fapt avionul e un vapor, dar nici în alea nu mă urc niciodată şi panica se instala, la fel de explozivă. Alteori, pur şi simplu, reuşeam să ajung la New Orleans sau în India sau în Japonia şi coboram triumfă‑ toare pe pământurile alea interzise. 41 �* În toamna lui 2001, ai mei tocmai se muta‑ seră în casă nouă. Erau dintre câştigătorii tran‑ ziţiei, aveau butic, iar din câştigurile de acolo şi din vânzarea apartamentului au reuşit să‑şi con‑ struiască o casă inutil de mare, pe care au pavat‑o cu gresie rece şi urâtă. Pe gresie au pus canapeaua din apartament, pentru că nu le‑au mai ajuns banii să‑şi cumpere una nouă. Iar pe acea cana‑ pea stăteam cu taică‑meu în ziua în care au dat în direct la televizor momentul în care avionul a lovit unul dintre turnurile gemene din New York. Un om s‑a aruncat de sus, de foarte sus. Nu mai ştiu dacă l‑am văzut tot atunci, în direct, sau mai târziu. Dar am plâns şi am ştiut că el a fost dintre cei care au ales să facă saltul. * Cu avionul mă întorsesem, cu o vară în urmă, dintr‑o vacanţă în Franţa. Acolo stătusem acasă la nişte oameni pe care îi cunoscuserăm la înce‑ putul anilor 90, când veniseră la noi la ţară cu 42 �ajutoare. Oamenii ăia m‑au chemat la ei peste vară. M‑am dus, dar m‑am deprimat aşa de tare încât m‑au trimis acasă mai repede, cu avio‑ nul, iar biletul l‑au plătit ei. Pe drumul înapoi, am făcut primul atac de panică din viaţa mea. La aterizare am ştiut că n‑o să mai zbor nicio‑ dată cu avionul. Nici până azi ai mei nu le‑au dat acelor oa‑ meni banii înapoi pe bilet. Mă întreb de multe ori dacă fobia mea nu e cumva plata cu dobândă pentru datoria asta a lor, pe care au uitat‑o. �ilustrație Oana Giuverdea Prăpastia �ihavenoideawhatimdoing0 / Cum? Cum să le spun oamenilor că sunt copleşit în medii cu mai multe surse de lumină sau zgomot?  Cum să le spun că nu pot funcţiona în gru‑ puri mari? Că nu pot citi feţe şi gesturi non‑ver‑ bale când suntem multe?  Cum să le spun că uneori nu îmi iau partea din munca colectivă, nu pentru că doresc să mă eschivez, ci pentru că nu ştiu cu mintea mea neu­ rodivergentă să adun 1 cu 1, să îmi dau seama care sunt paşii de urmat? Cum să îmi mişc cor‑ pul să fie în armonie cu toată lumea? Cum să le spun că partyurile cu zgomot şi fum şi dansat pentru mine sunt sensory hell? Că organizarea vieţii colective în jurul acestor ocazii este ableist?  Cum să le spun că funcţionarea executivă este o chestie reală în creier? Că atunci când e disrupted nu pot îndeplini coerent taskuri ele‑ mentare?  Cum să le spun că am perioade de shutdown în care aproape nu pot vorbi sau merge până la 45 �toaletă? Că amân întâlniri sau pur şi simplu nu răspund la telefon nu pentru că nu îmi pasă ci pentru că nu pot? Cum să le spun că mintea mea procesează informaţia diferit? Cum să le spun că îmi cheltui adesea trei sfert din energie doar ca să funcţionez şi să par neurotipic într‑o situaţie?  Cum să le spun că după un eveniment de trei zile de socializat mă simt complet golit existenţial? Că simt că fiinţa‑mi e ţinută lao‑ laltă cu scoci? Cum să le spun că după o duminică petre‑ cută în familie trebuie adesea să‑mi iau o zi li‑ beră de la lucru pentru că sunt epuizat? Că din acelaşi motiv nu îmi place să merg şi nici nu am fost de mulţi ani plecat undeva în concediu?  Cum să le spun oamenilor că sunt pe spectrul de autism?  Cum să fac să nu fie singura lor reacţie o pri‑ vire în gol? Nimeni nu înţelege, nici măcar tovarăşx.  46 �Cum să le spun oamenilor că nu particip la evenimente nu pentru că nu mă interesează ci pentru că nu sunt accesibile pentru mine?  Cum să le spun că niciun scaun de la nicio conferinţă sau lansare de carte nu este confor‑ tabil? Că trebuie să suport 2 ore de durere ca să pot participa? Cum să le spun că nu îmi amintesc o singură zi din ultimii mulţi ani de viaţă în care să mă fi simţit complet confortabil d.p.d.v. fizic?  Cum să le spun că în perioada pandemiei m‑am simţit mai inclus decât vreodată în viaţa mea adultă? Cum să le spun că uneori iau calmante îna‑ inte de o întâlnire casual ca să pot funcţiona?  Cum să le spun că am scolioză într‑o fază în care nu se pot face multe?  Cum să le spun că mă confrunt cu durere cronică de spate de foarte multă vreme? Cum să fac să nu fie singura lor reacţie o pri‑ vire în gol? Nimeni nu se străduie, nici măcar tovarăşx. 47 �Cum să le spun oamenilor că nu m‑am simţit niciodată confortabil cu privirile care mă inter‑ pelează ca bărbat cishet?  Cum să le spun că până să îmi dau seama că sunt pe spectrul autist, nu aveam nici cuvintele să îmi descriu genul şi sexualitatea?  Cum să le spun că am trăit 30 de ani pe acest Pământ fără să ştiu cine sau ce sunt? Cum să le spun că am trăit 30 de ani pe acest Pământ cu gândul că sunt defect? Cum să le spun că există un întreg univers la intersecţia genului, sexualităţii şi a neurotipu‑ lui? Că etichetele gendervague, nebulasexual şi nebularomantic sunt valide? Că în ele mă regă‑ sesc într‑un grad în care nimic n‑a mai făcut sens vreodată?  Cum să le spun că a fi male‑passing vine cu privilegii (foarte multe!) dar şi excludere? Cum să fac să nu fie singura lor reacţie o pri‑ vire în gol? Nimeni nu‑i interesatx, nici măcar tovarăşx. 48 �Cum să le spun oamenilor că sunt autistic, neurodivergent, disabled, non‑binary, genderva‑ gue, gray sexual şi nebularomantic?  Cum să îi conving că toate sunt identităţi valide şi valoroase? Că sunt vectori de oprimare de care ar trebui să ţină cont? Cum să le spun că îmi sunt opresori şi opresoare?  Cum să fac să vadă dincolo de carapacea aceasta male‑passing cu care am fost aruncat în lume? Cum să le spun că de când îmi amintesc, m‑am plimbat pe marginea abisului? Că mă spe‑ rie calmul pe care‑l simt de ceva vreme când mă uit în jos? Cum să le spun că de abia aştept ziua când coming‑out pe spectrul autist să fie celebrat pre‑ cum coming‑out‑ul pe spectrul LGBTIAQ+?  Cum să îi determin să ia o carte, un articol, …orice doar să investească timp să se educe des‑ pre toate acestea? Să le pese? Nimănui nu‑i pasă, nici măcar tovarăşxlor.  �ilustrație Beatrice Pura Self Perceptions �Sara / Poate într‑o zi ai să înveţi să te construieşti pe tine însuţi De obicei nu văd rostul povestioarelor despre un trecut pe care mi‑l doresc a nu‑mi afecta prea mult prezentul. Cu toate acestea, am simţit că mărturisirea mea ar putea face măcar un om să nu se mai simtă singur în lupta cu propria tul‑ burare psihică. Nu ştiu dacă problema mea e generată de modul complex în care gândurile mele sunt construite sau de mediul dur în care am crescut, dar am suferit aproape toată copilă‑ ria de gânduri obsesive şi compulsii. Bunicii mei erau foarte religioşi, părinţii destul de stricţi. Am crescut mult timp într‑un mediu axat pe ideea de ruşine şi vinovăţie de a ieşi din tipar. În acelaşi timp, personalitatea mea a fost mereu foarte creativă şi înclinată spre dorinţa de deschidere spre experienţe noi, de restructurare a vechilor moduri de a fi. Prima dată gândurile au început uşor. Au‑ zeam poveşti despre iad şi ruşine şi eram plină de o gândire magică care mă făcea să‑mi fie frică 51 �de aşa‑zisele forţe ale răului. Atunci eram extrem de credincioasă şi începusem să‑mi imaginez tot felul de erezii care mă făceau să mă simt vino‑ vată. În tulburarea obsesiv‑compulsivă gându‑ rile sunt atât de parşive încât se construiesc în aşa fel încât să fie cât mai greu de expus celor din jur. Un gând poate avea zeci de gânduri de la care pleacă şi ajungi să dai explicaţii explicaţiilor la explicaţii până simţi că nu mai ai nicio scăpare. După ce, cu ceva efort mental, am gonit obsesi‑ ile despre erezii, acestea au apărut sub o formă mult mai brutală în timpul vacanţei de vară, când stăteam la bunici şi nu puteam să socializez aşa mult cu alţi copii. Aveam vreo 10 ani. Auzisem în mod repetat ce periculos e să fac una sau alta şi aşa am început să mă îndoiesc de mine însămi. Priveam aragazul şi ştiam că dacă ar rămâne des‑ chis toţi am muri, casa explodând. Mă simţeam atât de responsabilă, simţeam că totul depinde de mine. Aşa că verificăm de 10 ori aragazul când treceam lângă el, din frica de a nu muri. Era o frică reală. Trăia în mine o dorinţă atât de puter‑ nică de a trăi, de a fi eu însămi, încât la pachet cu aceasta exista frica de a nu mă sinucide. În niciun 52 �caz nu eram suicidară, tocmai de aceea de fiecare dată când treceam pe lângă priză mă îngrozeam de mine însămi şi de posibilitatea că aş putea să‑mi fac rău. Poate părea greu de înţeles cum e să ai tulburare‑obsesivă, cum e să ai gânduri împo‑ triva a ceea ce eşti, dar eu cred că TOC e asemenea unei schizofrenii, doar că nu auzi gânduri străine în afara ta, ci înăuntru. Episodul cu priza s‑a repe‑ tat ani la rând, dar doar în vacanţa de vară. Gân‑ dul era constant, nu pleca niciodată. Mi‑aduc aminte cum plângeam pe ascuns ştiind că bunicii nu m‑ar înţelege deşi aveau toată bunăvoinţa. După aceste episoade, a existat o pauză de obsesii grave în viaţa mea. Existau unele zile în care rămâneam fixată mult timp pe modul greşit în care am aranjat un şerveţel la magazin simţind că poate niciodată nu va fi aranjat cum trebuie. Era în mine o nevoie de control a tot ce nu pu‑ team controla în viaţa de zi cu zi, pe care o trăiam prin ci nu cu ajutorul familiei. Eu eram un robo‑ ţel care nu se exprima niciodată cu adevărat. Din nefericire, în clasa a X‑a din liceu au apărut alte obsesii din ce în ce mai prostuţe. Erau doar gânduri despre mine sau anumite evenimente 53 �sau viaţă şi cred că toate aveau ca izvor frica de a nu fi conformă cu valorile familiei mele, deşi nu îmi dădeam seama atunci. Aveam parte de gânduri precum „dacă se ceartă doi colegi cu care nu mă înţeleg şi mă calomniază pe mine şi ajung la închisoare”, gânduri care au durat şi 7 luni de zile. Aşa a fost cam toată clasa a 10‑a şi mi‑aduc aminte de un apogeu în care senzaţia de cleşte în jurul creierului meu a fost atât de intensă în‑ cât mi‑a generat un mic episod psihotic auditiv. A fost cea mai dificilă perioadă a vieţii mele. Cu toate acestea, nimeni nu ştia ce păţisem. Comportamentul exterior nu se schimbase, în‑ văţăm bine de frica părinţilor, aveam prieteni care nici nu aveau idee prin ce trec. Dar eu simţeam că mă aflu într‑o luptă care ucidea tot ce eram. Aş fi vrut să fac terapie dar ştiam că deşi acceptată va fi urmată de stigmatizarea din partea părin‑ ţilor. M‑ar fi durut atât de mult să văd milă sau ignoranţă pe chipul lor încât am hotărât să sufăr în tăcere. Totuşi, plângeam în fiecare noapte şi am simţit că dacă nu mă pun pe picioare o să ajung în curând internată cu forţa la psihiatrie, aşa că am început să mă ajut singură. Am citit 54 �cărţi despre TOC, am folosit metode de terapie pe mine însămi şi am încercat să fiu cât mai sinceră cu mine. A fost o muncă asiduă, con‑ stantă sau mai bine zis desfăşurată zi şi noapte fără întrerupere. Am renunţat la orice stimulent mental cum ar fi cafeaua sau ceaiul verde şi am realizat procese intense de catharsis prin mu‑ zică. Ideea de bază de la care am plecat a fost realizarea faptului că gândurile astea nu sunt eu şi că se hrănesc din atenţia acordată lor. Aşa că atunci când veneau la mine nu le gândeam doar le lăsam să fie, dar făceam acest proces înconti‑ nuu. Uneori, fără a le gândi, le simţeam prezenţa şi mă gândeam cum nu le gândesc. Cred că acest proces asiduu ar fi fost mult mai uşor dacă aş fi avut parte de medicaţie dar nu îmi pare rău că s‑a întâmplat aşa, a fost mult mai greu dar sunt mândră de mine. În câteva luni, gândurile au început să dispară şi am început să prind spe‑ ranţă. Din clasa a 11‑a până în prezent, adică până aproape în anul 3 de facultate, n‑am mai avut decât un episod intens de TOC, care a ţinut doar vreo 3 zile. 55 �În anul 1 de facultate, la 19 ani, am prins curaj să fiu în concordanţă cu mine însămi, am început un proces de terapie pe care încă îl urmez şi am scăpat de multe răni deschise care hrăneau TOC‑ul. Am început şi să practic meditaţia fapt care chiar cred că în timp mi‑a modificat un pic structura creierului, ceea ce mă face mai puţin predispusă de a fi controlată de un gând. Ironia face ca acum problemele vieţii de zi cu zi ajung uneori să‑mi vină tot pe acelaşi mecanism obse‑ siv, dar pot percepe asta şi delimita o graniţă sănătoasă unde să le opresc. Nu cred că sunt total ferită să mai sufăr de TOC pe parcursul vieţii mele dar cred că şansele sunt foarte mici, pentru că acum am experienţa şi încrederea ne‑ cesare să pot distruge un atac din faşă. Am scris toată povestea asta pentru că vreau să inspir oamenii să nu se dea bătuţi în lupta cu nicio tulburare psihică, să fie curajoşi şi să ur‑ meze psihoterapia, chiar dacă pe moment se vor simţi lipsiţi de ei înşişi din cauza purificării de tipare toxice. Cred în viziunea lui Carl Jung, psi‑ hiatrul care spunea că tulburările psihice apar ca să ne semnaleze o problemă în evoluţia noastră 56 �şi mai cred că toţi avem resursele să trecem, chiar dacă cu mare efort, peste monştrii psihici care încearcă să ne distrugă identitatea, urmând apoi să câştigăm libertatea de a construi din noi înşine tot ce am vrut vreodată să fim. �ilustrație Otilia Jakab �Raluca Panait / ra I found myself on the edge of insanity. *** Mulţi psihiatri au vorbit despre noi doi, dar nimeni nu a ştiut despre ce‑i vorba exact. Spune‑i cum vrei, alienare, sindrom Cotard, depresie în ultima fază, borderline, deficit de linişte şi exces de poezie sau spune‑i simplu ra şi gândeşte‑te că te ţin de mână înainte să adormi. 59 �Că eu şi mood swing‑urile mele, eu şi sticlele mele de vodkă, eu şi cuvintele mele, eu şi rănile mele deschise te ţinem de mână înainte să adormi. Nu sunt radiu. Nu sunt poezie. Nu sunt cântec de leagăn pentru sinucigaşi. Eu am rămas la un capăt al traumei, tu la celălalt şi între noi au crescut ani reci în care migrează fantomele când în mine e prea frig şi trist 60 �şi gol şi tu nu mai ai loc. Nu sunt cheagul de sânge dintre coastele păsării de foc. Nu sunt banda de scotch lipită între un pământ fără cer şi un cer fără pământ. Sunt un cuvânt‑cearşaf udat de copiii care au plâns peste zăpadă peste ghiocei peste soare şi peste lună de copiii care au rămas dezveliţi care au avut părinţi cu portofelul plin şi sufle‑ tul gol care au fost captivi între trupul unui perete roz 61 �şi trupul unui bărbat beat de copiii care au fost bătuţi violaţi părăsiţi. Pentru că toţi copiii au nevoie de o îmbrăţişare în care să le migreze fantomele, poemul ăsta îşi deschide braţele până în sufletul tău şi te primeşte în mine. Raluca Panait / doar doi oameni sănătoşi Suntem doi oameni sănătoşi care pot locui în sufletul unei poezii dar niciodată în sufletul lor sau în sufletul altor oameni. 62 �Suntem doi oameni sănătoşi care se tem de lucruri banale de care de altfel se teme toată lumea cum ar fi îmbrăţişări nopţi duse până la capăt sau case cu prea multe uşi deschise, care văd până şi în umbrele de pe asfalt un cactus retezat de la jumătate, care nu cred în iubirea lui léon dar cred în moartea mariei sierva şi în funiile întinse până la riduri Suntem doi oameni sănătoşi care tremură mai des decât râd şi nu neapărat de frig, care împart insomnii în acelaşi pat şi îşi repetă că nu sunt bolnavi, aşa cum ar repeta un ateu o rugăciune învăţată în copilărie, doar ca să‑şi amintească cum se simte să fii altfel. 63 �Raluca Panait / cu fericirea însă nu te poţi obişnui te obişnuieşti cu buzele muşcate până la sânge & durerea din gât când încerci prea mult să opreşti lacrimile; cu genunchii strânşi la piept şi lipsa altor îmbră‑ ţişări; cu micile electrocutări, cu vânătăi, cu mâneci lungi şi tăieturi făcute în acelaşi loc; te obişnuieşti cu privarea de somn, cu insomnii şi conştientizarea că somn egal coşmaruri egal dublu şoc; te obişnuieşti să nu îţi mai tragi mâna când vezi că arde, să nu mai opreşti aragazul; să nu mai fugi când îţi dai seama că eşti urmărit pentru că oricum nu contează; să nu te mai speli, să nu mai mănânci, să nu te mai ridici din pat; te obişnuieşti cu inerţia, cu atingerile unor oa‑ meni care nu mişcă nimic în tine, 64 �cu săruturi şi sex de milă. te obişnuieşti cu toate astea, încât atunci când un alt băiat vrea să îţi des‑ chidă uşa, te întrebi ce dracu e în neregulă cu el şi după îţi ţii corpul cu forţa sub apă, aşteptând. �ilustrație Roșca Gabri Jurnal de Anxietăți și Complexități �Kristina Fodor De mică am dat cu capul de ,,pragul de sus“. Privesc acum în urmă şi mi se pare inuman ca un copil, încă din grădiniţa, să treacă prin atâtea ata‑ curi de panică, anxietăţi, depresii. Să ducă în spate durerea unui mediu familial constant toxic şi să suporte diversele ideaţii suicidare, care nu se fe‑ reau sa apară nici în cele mai bune zile. Scrijeleam pe pereţi faptul că voiam să mă omor, stăteam ore în şir pe geam gândindu‑mă cum ar fi să mă arunc. Dar nimănui nu părea să îi pese. Obişnuiam să mă dau cu capul de pereţi, să mă muşc, să mă tai, făceam orice era necesar pentru a mai stopa puţin din durerea psihică pe care o resimţeam.  În momentul de faţă, am 25 de ani, proaspăt împliniţi. Mi‑am petrecut ziua de naştere inter‑ nată în cadrul unei instituţii psihiatrice şi scriu acest text tot din această postură.  Am diagnosticul de tublurare de personali‑ tate borderline. Am început să urmez şedinţe de psihoterapie de mai bine de doi ani şi jumătate şi mă lupt să îmi găsesc cocktailul de medicamente 67 �eficient pentru mine, de aproximativ doi ani. Sunt la a doua internare si nu îmi e ruşine să recunosc. Lucrurile nu sunt întocmai uşoare. Dacă stai puţin să observi viaţa unui borderline, aceasta poate să fie destul de haotică. în cazul meu, este haotică. Fluctuaţiile comportamentale mă do‑ boară, sunt obositoare. E ca şi cum ai juca ping pong, doar că în spatele fiecărei pase, stă câte o dispoziţie. Legăturile cu cei din jur pot fi un chin. Am resimţit asta cel mai intens în relaţiile pe care le‑am avut. Sunt doar două la număr, însă semnificative pentru mine. Am fost un dezastru în faţa lor şi continui să mă consider un mon‑ stru pentru modul în care m‑am purtat. Pentru modul în care le‑am abuzat psihic pe partenerele mele, şi asta tot din cauza insecurităţor mele. Îmi aduc aminte de una din fostele mele prie‑ tene, care mi‑a spus printr‑un mesaj, că pentru câteva momente de afecţiune, a înghiţit o gră‑ madă de nimicuri. Nu mai vorbesc de self esteem si de stările diso­ ciative. Uneori mă uit in oglindă şi nu mă recu‑ nosc. Corpul meu, de fapt nu e al meu. Exte­riorul e distorsionat. E totul ireal, si ăsta e momen­tul în 68 �care mă loveşte derealizarea. Un alt aspect greu de digerat.  Mă consider un nimic, iar tot ce simt, simt la extrem. Emoţiile care mă încerca sunt mereu copleşitoare. Am un corp plin de cicatrici care dovedeşte, more or less, cât de tare mă urăsc. Fac abuz de alcool de la 15 ani, şi am un flacon plin de somnifere ce nu ştiu încă dacă îşi va găsi sfâr‑ şitul odata cu mine, sau nu.  Dar momentan mă menţin. Cu suişuri şi co‑ borâşuri. Sunt momente în care, în locul copilu‑ lui răvăşit şi confuz, îşi face loc şi adultul raţional care priveşte si părţile pozitive. Spre exemplu? Am o viaţă socială cu care mă mândresc şi un psihoterapeut de nota 20, fără de care, probabil aş fi încă în colţişorul meu mic şi negru, într‑un cerc vicios al victimizării. Este incredibil cum ne poate sabota propria noastră minte, nu?  Văd terapia ca pe ceva esenţial în viaţa unui om care se confruntă cu probleme de sănătate mentală. Nu este nimic greşit, nu este nimic ruşi‑ nos, până la urmă, cu toţii ne confruntăm cu gre­ utăţi şi probleme. Nu ar trebui să fie loc de judecat şi arătat cu degetul, ci de multă compasiune şi 69 �empatie. La concluzia asta nu am ajuns doar eu, ci şi alte persoane cu care am conversat pe par‑ cursul internării. Însă, prin discuţiile avute, am constatat cu o mare tristeţe, frica pacienţilor de a fi judecaţi. De ce? Pentru că au o problemă şi au ajuns să ceară ajutor, ulterior fiind internaţi. „Ce o sa zică lumea?”, a fost una din întrebările pe care le auzeam frecvent şi care sincer, îmi lasă un gol în stomac. În locul nostru, puteaţi fi ori‑ care. Nimeni nu reacţionează exagerat în cazul unui diabetic care cere ajutor specializat, însă atunci când e vorba despre sănătatea mentală, mult prea mulţi oameni emit judecăţi aspre. De ce încă suntem în punctul ăsta? Am luat acest text ca pe un exerciţiu al pro‑ priei vulnerabilizări şi ca pe un fel de conştien‑ tizare faţă de problemele pe care le am. Consider că, la un anumit moment, cu toţii ar trebui să ne lăsăm puţin timp de gândire, ca mai apoi, să ne înfruntăm demonii interiori. Sper ca în timp, să mă uit în jur şi să văd nişte oameni mai asumaţi, mai dispuşi să ceară ajutor şi mai puţin critici faţă de ei şi faţă de cei din jur. �ilustrație Oana Giuverdea 25 de ani �Bianca Elena prea tânăr eşti să înţelegi de ce persoane se simt prea obosite şi uită să se spele pe dinţi, transpiră când le întrebi cât e ora sau ţipă cu tot maxilarul când le aminteşti că tre‑ buie să se întoarcă acasă. prea tânăr eşti să înţelegi de ce persoane îşi schimbă deciziile la diferenţă de se‑ cunde şi când stai de vorbă cu ele luni realizezi că nu sunt aceleaşi personalităţi de vineri. prea tânăr eşti să înţelegi de ce persoane flămânde rostesc non‑stop acelaşi « nu mi‑e foame » se holbeaza la propriile picioare după masă şi ca scuză folosesc « mă uitam la o zgârietură » 72 �(mă uitam la disperare) şi se evaporă după cină în baie. prea tânăr eşti să înţelegi de ce persoane se opresc din respirat dacă nu ating de cinci ori clanţa ; unu : victima unui asasin silenţios doi : universal în detalii vibrante trei : suntem cu toţii tablouri din lichior de cio‑ colată patru : am uitat să număr până la cinci şi o iau de la capăt. da, prea tânăr eşti în ochii lor ca să trăieşti. nu contează dacă tu înţelegi sau eşti simple persoane.  �ilustrație Gabriela Nicolae eu-urile mele �Tania Strizu / Cum e să trăieşti cu tulburare bipolară în România Sufăr şi sunt diagnosticată cu tulburare bipo‑ lară, grad I. Ca definiţie, putem spune că „tul‑ burarea bipolară este o afecţiune psihică având episoade alternative depresive, maniacale sau hipomaniacale, cu sau fără elemente psihotice.” Undeva pe la 24‑25 de ani am simţit ce înseamnă această definiţie şi, în limita spaţiului şi cu răbda­ rea cititorilor/cititoarelor, voi încerca să descriu în câteva cuvinte experienţa proprie. Uitam, mereu uitam. Ce vroiam să fac, să spun, unde îmi lăsam lucrurile, cu ce informaţii rămâneam după ce terminam o carte. Apoi am descoperit că pot fotografia, tocmai ca să nu uit. Frica de uitare mă obseda, aşa că fotografiam absolut tot, momente, oameni, lucruri. Timp de 6 ani, nu am privit arhiva fotografiilor făcute în perioada declanşării bipolarităţii, chiar şi acum mărturisesc că mi‑e greu. Mi‑e greu pentru că nu îmi amintesc detaliile, trăirile interioare din acea perioadă. Însă totul a început cu un gând, că 75 �nu‑mi găseam locul nicăieri. Niciunde nu mi‑era bine şi nu găseam liniştea pe care o căutam. Oscilam între locaţii unde am trăit, România, Portugalia, Italia. În vara anului 2015, ba chiar am tot fugit dintr‑un loc în altul, abandonând laolaltă familia şi prietenii, fără a anunţa în pre‑ alabil că voi pleca. Eram mereu pe fugă. Oprirea am făcut‑o în spitalul de psihiatrie Eduard Pam‑ fil din Timişoara, după o lungă perioadă de de‑ presie, urmată de manie, urmată de full‑blown episod psihotic. În episodul acesta, m‑am trans‑ pus în pielea personajului Moromete, vociferând împotriva alegerilor locale, fugind de acasă cu maşină de ocazie, plângându‑mi morţii pe la ci‑ mitire şi scoţându‑le florile de pe morminte. Să nu mai spun ce valvă am făcut în satul bunicilor, unde băteam în porţile sătenilor, în încercarea de a‑i convinge să îmi dea o mână de ajutor. Din spital ziceam tuturor că nu vreau să mai plec, îmi plăcea simţul solidarităţii ce apăruse între noi. De fapt, realitatea era alta. Văzând şi fotografiile realizez că mă înşelam amarnic. Pri‑ meam medicaţie, Haloperidol picături şi Orfiril mini‑comprimate, îmi amorţeau simţurile şi 76 �înceţoşau gândirea, mai ales la început. Pe me‑ dicul care m‑a preluat l‑am văzut doar atunci la internare, când nici nu mă asculta, vorbind doar cu asistenta. Apoi, vedeam doar asistenţii care ne aduceau tratamentul. Mesele sărăcacioase le luam împreună, mic‑dejun, prânz şi cina, nu ţin minte să fi avut fructe vreodată. Activităţi terapeutice nu existau, de fapt, nu existau condiţii minime de igienă, ca şi apa caldă în acea iarnă friguroasă. Aveam totuşi un televizor la etajul 3 şi ne pu‑ team plimba în curte, unde hrăneam porum­ beii şi ne mai plimbam dintr‑un colţ în altul. Fără sprijin din partea prietenilor, a familiei şi a celorlalţi pacienţi sunt sigură că nu aş fi rezistat mult. Mă întreb şi azi, din cei vârstnici şi singuri aflaţi în acel spital, câţi se află încă acolo sau câţi s‑au reîntors? Ce sprijin au, dacă locul ăsta mai degrabă e ca o închisoare decât un spaţiu unde să te vindeci şi să primeşti atenţia medicală atât de necesară. Sunt un caz fericit, doar pentru că am avut alături oameni dragi. �ilustrație Tania Strizu �Cătălina Popescu / Doamna în verde Sau convieţuirea cu propriile frici Camera mea nu a fost niciodată camera mea e camera mea şi a EI. EA care se ascunde numai în unghere mucegăite şi pline de praf. EA care atârnă de tavan cu capul în jos, şi‑mi şopteşte cu jumătăţi de măsură, rar, răspicat tic‑tac tic‑tac tic şi tac în timp ce EA mă priveşte ca un prădător, cu ochi de malahit lucind a crimă. Ziua, când se uită în oglinda de pe perete, începe să plângă. Îmi seamănă abia când chipul i se deformează de plâns. Albul ochilor prinde nuanţe cenuşii, murdare Rimelul i se scurge pe obrajii osoşi ca o mâzgă neagră iar genele, picioare de păianjen, 79 �îi flutură compulsiv sub greutatea lacrimilor. Are buzele roşii, rupte, carne vie Din colţuri i se preling şiroaie de sânge pe bărbie pic pic pic pe fruntea mea ‑ şi sudoarea se contopeşte cu sângele şi sângele cu frica şi frica – cu ţipătul. Noaptea, se târăşte până la fotoliul de lângă pat. Îşi pune picioarele lungi de după gât (în poziţie de yoga) şi‑mi face cu ochiul. Zâmbeşte perfid, cu dinţi stricaţi şi putrezi cu viermi care îi sapă adânc în carne cu buze care i‑au rămas acum doar un cheag de sânge uscat. Se aude o respiraţie greoaie, sacadată şi pentru un moment nu îmi dau seama dacă e a EI sau a mea. Nodul din stomac mi se strânge tot mai tare şi cu mâini transpirate, sting lampa. 80 �Mă întorc cu spatele şi îmi înfăşor trupul în cearşaf ca într‑un cocon. EA a rămas tot acolo. Noapte de noapte Zi de zi. E tot acolo, în capul pieptului. �ilustrație Alma Gyovai �Daniela Hendea (poeme din volumul în lucru H 2 X) Mantra Mă voi întrema. Sau aproape. Adică mă voi dezmetici. Adică mintea‑mi va deveni mai limpede. Gândurile vor înceta să se‑mbulzească, vor aştepta să le vină rândul cu răbdare. Bile stivuite pe abac. Pân‑atunci nu voi prididi să mă ţin de cuvânt, să încetez a mai da bir cu fugiţii. Automaton Mă costumez în partizana rutinei, a acţiunilor repetitive. Mintea‑mi rulează pe fundalul lor, infuzia 83 �de stimuli păstrează creierul preocupat. Orăşelul nu are piste pentru biciclete, şi‑atunci nu‑mi rămâne decât să dau ocol cartierului mărginaş de una, două, trei, şapte ori, aceleaşi cutii poştale cu steguleţul roşu coborât, la porţi aceleaşi statuete cu expresii faciale împietrite. Nu mă feresc din calea soarelui pârjolitor, rafalelor de vânt descumpănite spre seară. Receptorii senzoriali trag la jug, sfârâind în impulsuri bioelectrice, furnici de foc în stare să transporte de treizeci de ori greutatea lor corporală. De la sine‑nţeles: momind creierul cu stimuli din afară, îl ţii‑n lesă, îl împiedici să şi‑i creeze pe ai lui proprii, asupra cărora aş avea un control delimitat. Iar aici e cheia, pe moment: cortexul prefrontal nu‑i poate‑ngădui amigdalei să‑şi facă de cap, asta 84 �dacă şi numai dacă îţi iei în serios anxietatea. *** Mă declar oficial împăcată cu tertipul la care mă constrânge anxietatea. Nu plec la culcare fără să fi luat în calcul dimineaţa următoare. Prezentul se reflectă în tejgheaua sclipitoare, lustruită cu dezinfectant, între spălatul caserolelor cu hrană de ieri şi prepararea caserolelor cu hrană pentru mâine. O privesc cu satisfacţia mândriei mamei mele. Ar considera că mă descurc acceptabil. Ar respira uşurată c‑am răzbit în viaţă. 85 �Clăbucii săpunului de vase se sparg. Pudra de turmeric* se‑mprăştiat în aer. Fulgii de ovăz* se‑nmoaie la rece în lapte de migdale*. Deoarece poate fi ceva mai important pentru funcţionarea propice a creierului decât nutrienţii cu care‑l alimentezi peste zi? Nu‑ţi poţi lăsa procesele neuronale la voia întâmplării. Asta reprezintă robotirea în bucătărie, fără să te abaţi de la plan. Prezentul, curat. Fără urmă. Am îndepărtat petele trecutului, iar viitorul încă nu şi‑a pus amprenta. Bucata de timp * alimente care aleviază simptomele anxietăţii 86 �în care‑apuc să mă conving c‑aş reuşi să‑mi ţin în hăţuri existenţa. *** Cu axioma: Nu poţi aprecia cu exactitate dimensiunile unui monstru marin decât atunci când iese la suprafaţa apei pentru o gură de aer ar trebui să rămân veşnic recunoscătoare Statelor Unite pentru instalarea vizibilă a anxietăţii. Pentru prima noapte în care‑am tresărit din somn, pumni fictivi sugrumau esofagul, cum ai strânge un buchet de‑ntâmpinare la Sosiri. Am memorat tonalitatea vocii Welcome to the United States of America, ofiţerul de imigrări mă priveşte în treacăt 87 �îmi întinde mâna, la capătul ei paşaportul întredeschis. Pentru secvenţele‑n deschiderea lung‑metrajului: tăblia patului din fier forjat lipită de peretele vineţiu, prin plasa din geam un teren de sport părăsit, stâlpul de iluminat ratează aruncările spre coşul de baschet. Îmi corelez respiraţiile cu secundarul ceasului de la încheietură. Inspir, deci trăiesc. Respir, deci retrăiesc. Mă bizui pe logică, e simplu. Mă calmează. Fac un experiment, ca în laborator. Mă opresc din respirat cu intenţie, de data asta intenţia‑i a mea. Decid eu, chiar dacă numai preţ de trei minute. Aerul mă‑mprejmuieşte cu răbdarea unui invadator iscusit. Pentru a doua oară bag în seamă controlul limitat până la lipsă 88 �asupra proceselor fiziologice din corp. Depind de ceva invizibil. Previzibil. Fără a‑nţelege pe deplin cum funcţionează. Ah, fir‑ar. Iar am ajuns aici! Astfel argumentam oricui pretindea că nu‑nţelege cum funcţionează credinţa‑n Dumnezeu. Nu pricepem pe deplin nici ce se petrece la nivel celular când respirăm, asta nu ne‑mpiedică să inspirăm/expirăm fără‑ncetare. Premiul Nobel de anul acesta în fiziologie, medicină s‑a acordat pentru elucidarea mecanismului prin care celulele sesizează şi se adaptează la fluctuaţiile‑n rezervele de oxigen. 89 �Poetic spus: mlădierea transformărilor biochimice din citoplasmă sub boarea palelor hipoxice. Nu mai rabd constrângerea unui obiect ce‑mi înconjoară încheietura mâinilor sau gâtul. �ilustrație Roșca Gabri Jurnal de Anxietăți și Complexități �August / Fără titlu  Am fost diagnosticată cu depresie acum mulţi ani, când am fost la psiholog de câteva ori pentru că voiam sa ma hotărăsc dacă să dau la psiholo‑ gie sau nu după bac. N‑am făcut‑o, dar nici n‑am continuat cu şedinţele, pentru că erau scumpe. Nu îmi amintesc în anii de adoles‑ cenţă să nu fi avut depresie. Nu ştiu exact când a apărut, dar probabil a început din cauza bullying‑ului care a început din clasa a patra şi a continuat în faze până într‑a doişpea. Umilinţele, lipsa de comunicare şi de suport emoţional s‑au înrădă‑ cinat destul de devreme în imaginea mea despre mine. Când am intrat la liceu, am sperat că o să se oprească, pentru că oamenii ăştia nu mă cunosc. Însă nu mi‑am dat seama atunci că şi eu eram cea care trebuia să‑şi schimbe comportamentul şi atitudinea, timidă şi obedientă. Nu încerc în niciun caz sa iau apararea agresorilor, ce spun 92 �acum este rezultatul reflecţiilor recente, prin care încerc să‑mi dau seama de ce am fost mereu atat de uşor de atacat, ce se întâmpla defapt. După primii ani, pentru ca nu ştiam cum să rezolv problema, am dezvoltat un fel de mecanism de apărare prin care încercam sa blochez momentele în care mă simţeam în pericol. Cu timpul, aceste momente s‑au prelungit şi cu alte ocazii, fără să aibă vreun trigger. Îmi amintesc dimineţi în care stăteam în pat în jur de o oră, înainte de a merge la scoala şi mă deconectam cumva de realitate, fără să mă mişc sau să mă gândesc la mare lucru. La liceu, natura bullying‑ului s‑a schimbat uşor, datorită unei segregări evidente între fete şi băieţi. Pentru că autorii bullying‑ului erau în mod exclusiv băieţi, faptul că ei nu mă percepeau deloc ca fiind feminină a influenţat mesajele de agresiune şi felul în care se raportau la mine. Am fost mereu cumva alienată de feminitate, dar în paralel şi de genul feminin. Acum ştiu că genul meu este în spectrul non‑binar, dar atunci simţeam vină şi ruşine pentru ca nu mă 93 �simţeam şi nu eram ‘ca celelalte fete’. Pe lângă asta, atunci, în liceu, descopeream că sunt gay, ceea ce nu a făcut decât să amplifice dorinţa de a mă ascunde, de a mă închide în spaţiul meu întunecat, izolat de realitate. Eram convinsă că e ceva greşit, nenatural, cu origini patologice în legatură cu sexualitatea, dar parcă şi genul meu, pentru că asta era singura informaţie pe care o primeam din media, de la familie, de la şcoala. Agresiunile se întâmplau aproape în fiecare zi şi nu puteam scăpa de ele, pentru că veneau aproape exclusiv de la colegi de clasă. Prin clasa a unşpea începusem sa chiulesc cel puţin o oră în fiecare zi, doar ca sa scap de ei. După ce am terminat liceul, apele s‑au calmat. La facultate, nu a trebuit sa mai aştept cu nerăbdare sa plec de la ore, pentru aveam în sfâr‑ şit în jurul meu oameni care mă înţeleg şi mă acceptî, oricât de ‘ciudată’ aş fi fost. Asta nu a oprit perioadele depresive, dar le‑a diminuat uşor. În vara de după terminarea licenţei, am făcut un fel de terapie, care m‑a ajutat incredibil de mult. Nu cred că depresia o sa dispară vreodată defi‑ nitiv, dar e ok. Am crescut cumva 94 �împreuna şi am învăţat cum s‑o îmblânzesc. Şi nu ştiu la ce alta concluzie să ajung, decât că terapia m‑a ajutat mereu şi că trebuie sa fie un proces continuu, dar şi că uneori eforturile n‑or sa dea roade şi o sa trebuiască sa încep de la zero. 95 �ilustrație Gabriela Nicolae Depresia �Saşa Zare / Toate sunt şi nu sunt ale tale Toate sunt şi nu sunt ale tale: ‑ Presiunea să produci, să scoţi din tine pro‑ duse, ca ouăle, la program, să le depui. Am citit mai devreme sub nucul de pe deal (noroc de nuc) un eseu de Mary Oliver despre broaşte ţestoase. Femeia a urmărit o broască ţestoasă cum îşi de‑ punea, concentrată, cele douăzeci şi ceva de mingi de ping pong adânc, sub nisip. Nişte po‑ sibilităţi de broscuţe. Mai târziu s‑a dus, a săpat, a luat jumătate din ouăle broaştei, le‑a dus acasă şi le‑a transformat în omletă. Era un eseu despre apetit, despre foame, despre cum M.O. de mai mulţi ani renunţase la carne de tot, dar pentru a se menţine acolo ajungea să facă uneori com‑ promisuri. Nevoia corpului ei de a consuma ceva la fel de hrănitor cum ştia că poate fi o viaţă luată. Broasca ţestoasă a rămas ignorantă şi vie, restul de ouă au scos pui bine mersi, practic – n‑a murit nimeni. 97 �‑ Presiunea să produci, să scoţi din tine pro‑ duse, ca ouăle, la program, să le depui între din‑ ţii de rechin ai capitalismului, între cele cinci rânduri de dinţi. Şi apoi mai e capitalismul din burta ta, un rechin care sfâşie fără să întrebe: te doare? Uneori un rechin poate avea până la 3000 de dinţi, unul singur. ‑ Felul în care ajungi să‑ţi aplici sistematic pedepse. Pedeapsă: nu produci cât, când, cum ar trebui. Pedeapsă: de ce oare nu eşti, în esenţă, un tractor. Pedeapsă: de ce nu produci atunci când ţi‑e rău, de ce nu laşi răul deoparte, ca pe o haină urâtă. Pedeapsă: de ce atunci când îţi sunt date toate condiţiile perfecte pentru a produce şi tu nu ai decât să faci, practic, ouă, aşa cum (închiriată fiind) drept mamă surogat la un cuplu de milio­ nari nu ai avea decât să faci, practic, copii, de ce nu produci oul perfect ca să să bucuri: ochiul care te‑a privit mâna care te‑a hrănit încrederea care ţi s‑a dat gura care te‑a lăudat a sperat speranţele care s‑au turnat 98 �cu căldarea în tine de ce nu poţi să bucuri mâna care te‑a hrănit ochiul care te‑a privit speranţele care Toate sunt şi nu sunt ale tale: ‑ Mutaţia creată din teroarea de‑afară şi din teroarea din tine e un rechin mult prea mare, mult prea viu, ca să mai poţi să le separi. Muşcă şi nici măcar nu ştii pe cine să‑njuri. ‑ Întotdeauna ajută să înjuri bogaţii. Cei care te‑au afectat direct, cei care nu, absolut toţi bo‑ gaţii. (#notallrich la fel ca #notallmen la fel ca #alllivesmatter e aberant şi nu există) #Abso‑ lutToţiBogaţii sunt motivul din care noi restul plutim ferfeniţă prin burta unui rechin. Bogaţii au crescătoria de rechini, au oceanul. ‑ Când depui ouăle pe dinţii rechinului, con‑ ştiincioasă, frumos, la program, pentru cine le depui oare? 99 �Toate sunt şi nu sunt ale tale: ‑ Alegerea falsă între mâncare şi corp. Când mergi pe uliţă şi îţi vezi ieşind de sub tricou bur‑ tica, iar primul tău gând este: ar trebui să mă mişc mai mult sau ar trebui să mănânc mai puţin. Ordinea nu contează, ambele sunt acelaşi. Să nu mănânc pentru corp e ceva la fel de absurd cum e să nu mă îmbrac ca să nu‑mi fie frig (în mijlocul iernii). Şi totuşi, oricât de absurd, acest gând îţi vine. Încerci să‑l uşuieşti cu mâna ca pe un ţânţar. Un gând ce‑ar fi putut la fel de bine să nu fie al tău, dar uite că este. Însă ştii că nu e din tine. ‑ Ca să te simţi mai bine cu tine trebuie nea‑ părat să te speli pe cap. ‑ De pe uliţă ajungi în bucătărie şi pe masă e o imensă, pufoasă, pufoasă şi caldă prăjitură cu vişine. Tocmai ieşită. Gândul Ar trebui să mă mişc mai mult = Ar trebui să mănânc mai puţin = Fără prăjitură = Fără burtă revine, dar de ce ţi‑ai refuza această minune. Mai bine mori grasă decât să mori 100 �de foame, zice femeia care îţi pune prăjitura în faţă, îţi notezi. ‑ Două lucruri adevărate: nu orice scrii e lite‑ ratură, dar e important orice scrii. ‑ Toată vremea cât am stat pe deal şi am citit Mary Oliver/ m‑am uitat pe telefon & am încercat să nu mă uit pe telefon/să citesc Mary Oliver, un bărbat de pe dealul vecin a strigat odată la câteva secunde, în ace‑ laşi ritm, cu aceeaşi cadenţă, Ho, Lenuţo! Lenuţa era o vacă portocalie. Mă rog, roşcată cu pete albe. ‑ Să‑ţi aduci atenţia sub nuc iar şi iar. Lasă telefonul & nu te certa pentru când nu îl laşi. Acest echilibru fragil: fă ceva bun pentru tine nu te certa pentru când nu o faci ‑ O viaţă bună porneşte de la dorinţa de a te purta decent cu tine însăţi. ‑ Timpul petrecut pentru a supravieţui nu e timp pierdut. Trauma e parte din tine aşa cum ar putea fi o boală cronică, recidivează. Iei pas‑ tile, ţii regim, iar şi iar. 101 �‑ Să vii pe deal a fost, totuşi, o idee bună. Miş­carea, când te convingi să o faci, mereu este. Să‑mi amintesc, să vin iar & Să nu mă cert dacă nu vin. ‑ Dacă prinzi maşina cu pepeni, totul va fi bine de‑acum? Ai prins‑o! Roata sorţii? Se‑ntoarce norocul? ‑ Înainte să fumezi, dacă ţi‑e foame, ar fi bine să mănânci nişte nuci. ‑ Tot ce scriu aici e important ‑ Eu sunt importantă ‑ Durerea e importantă & nu e totul ‑ Sub nuc afli despre moartea unui băiat pe care l‑ai văzut de multe ori în carne şi oase. Cel mai ciudat când afli de moartea unor oameni ca tine, adică tineri şi posibili, e amintirea că poate moartea e mai aproape de tot ce iubeşti, decât ţi‑ar plăcea să fie. Sau de ce nu, chiar de tine. (Posesiv, egoist). În faţa morţii vrei să‑ţi strângi toţi prietenii în aceeaşi casă, în braţe. 102 �‑ Într‑un final faci baie şi actul de a face baie, după atâtea zile în care nici n‑ai visat că se poate, te ridică într‑un fel de adăpost al decenţei. Baia e botezul curat după înotul în burta depresiei, ceva care te spală & te binecuvântează & un templu. ‑ Chiar dacă îţi asculţi în totalitate ritmul: ci‑ teşti când îţi vine, scrii când îţi vine şi doar aso‑ cieri libere, citeşti poezie şi nu te forţezi pentru altceva, ignori toate mailurile, mănânci când îţi vine şi ce, ţi‑e somn în mijlocul scrisului şi pur şi simplu te culci, deschizi şi închizi telefonul de câte ori ai nevoie, chiar dacă la finalul zilei ai acest text (fără vreo coerenţă, totuşi există), tot te simţi vinovată că nu faci nimic/ce trebuie. ‑ Capitalismul, presiunea, datoria, vinovăţia, morala creştină ruşinea ruşinea (te) îngenunchează. ‑ Listele ajută, listele sunt bune. ‑ O insectă minusculă portocalie (cum o cheamă, oare?) a făcut drumuri pe foaia mea. Am vrut foarte tare să nu moară. Am suflat‑o uşor, n‑a plecat, am suflat mai puternic şi abia a treia oară. 103 �‑ Fiecare lucru pe care îl faci este destul, în sine. Să nu‑l anulezi imediat, să nu‑ţi propui de zece ori mai mult destul plimbare e destul citit nişte pagini e destul băut apă e destul vorbit cu prietene e destul stat cu capul în soare e destul ‑ Poate la 60 de ani voi fi la fel de înţeleaptă ca Mary Oliver. Sper să ajung, şi mai sper să mă prind eu însămi de asta. ‑ E bine insecta portocalie? ‑ Un deal, o vacă, un Ho, Lenuţo! ‑ Nu tot ce scrii e poezie, dar tot ce scrii e bine că scrii. ‑ E ciudat cum ai aruncat moartea aşa de uşor prin aceste cuvinte şi nu ai ştiut ce să faci mai departe cu ea; ai revenit la gânduri, la liste. Să fie moartea ceva atât de __________, sau tu?  �ilustrație Roșca Gabri Jurnal de Anxietăți și Complexități �Saşa Zare / Dragă prietenă Cea mai frumoasă parte a corpului tău e direcţia în care se‑ndreaptă, & să‑ţi aminteşti că şi singurătatea e timp petrecut în sânul lumii. Ocean Vuong Dragă prietenă, Trebuie să‑ţi spun că atunci când scriu asta am o durere puternică‑n burtă ştii mingea pe care‑o primeam din neatenţie, din greşeală la lecţiile de educaţie fizică când toată clasa juca volei & eu îngheţam mingea  o rachetă cu viteză înaltă tăia aerul şi până la urmă stomacul  meu reverbera reverbera Trebuie să‑ţi spun că atunci când scriu asta sto‑ macul meu primeşte câte o rachetă 106 �cu viteză înaltă la fiecare secundă în limbajul de terapie pe care îl ştim amândouă  (din nefericire/din fericire) atât de bine unde cad eu, unde cad mingile mele (că‑s ale mele, deşi nu chiar toate)  se numeşte regresie psihică Trebuie să‑ţi spun că am grijă, am băut toată ziua multe lichide ceai verde cu iasomie – odă lui tata bărbatul care nu a ştiut să iubească l‑am căutat încă  îl caut apă cu sirop de vişine – odă mamei femeia care nu a ştiut să iubească am căutat‑o încă o caut cafea pentru mine şi chiar un litru de apă Trebuie să‑ţi spun că mai devreme şi din greşeală am omorât  o muscă făcea foarte mult zgomot într‑un moment rar când în mine se făcea linişte 107 �mi‑a părut rău de ea, n‑am vrut s‑o omor, dim‑ potrivă m‑am apropiat uşor de geamul pe care era i‑am pus în cap un pahar (un păhăruţ alb ado‑ rabil, cu pisici negre care se uită la flori) am trecut pe sub el o hârtie şi când am vrut să‑i ofer iarba, florile, satul, tot aerul ce‑l putea stăpâni, musca se înecase  pe fundul paharului mai rămăsese un pic de sirop  de vişine & odă mamei Trebuie să‑ţi spun că pe veranda din faţa casei a înflorit galben‑alb caprifoiul mai devreme am stat pe pervaz am privit  în lumina apusului puţin praf de aur  cădea într‑un fel, nişte mingi foarte mici şi foarte uşoare polenul e pulberea constituită din grăuncioare sferice, microscopice, gălbui, produsă de anterele sta‑ minelor  108 �Trebuie să‑ţi spun despre maşina albă cu pepeni sau poate harbuji care trece pe uliţa noastră de câteva ori pe zi în viteză  are un difuzor, ţipă lebeniţăăăăă şi  lebeniţa o minge şi ea, de data asta sonoră  reverberează  şi trebuie să‑ţi mai spun, dragă prietenă, că nu o prind niciodată pe această fata morgana cu pepeni de parcă e un singur tren cu fericire pe lume îl auzi de undeva de departe alergi găseşti  praful nu ştii niciodată – a venit, a plecat?  de parcă există o singură secundă  în care v‑aţi putea întâlni  sau poate chiar şi aceea e doar o fantasmă  Trebuie să‑ţi spun că şi literatura ideile gândirea complexă în straturi legăturile cognitive şi intuitive aproape îmi scapă & e plictisitor, obositor pentru toate pentru tine, pentru noi, pentru mine 109 �să ajungi iar şi iar la lecţia de educaţie fizică  volei echipe polarizări alb şi negru iar să îngheţi iar să simţi mingea stomacul iar să nu ştie s‑o ţină,  să nu ştie să dea înapoi Trebuie să‑ţi spun că toată ziua mă chinui  să‑mi ţin deschişi ochii nu dorm, nu sunt trează de parcă viaţa e _______ şi dacă aş îndrăzni s‑o privesc s‑ar întâmpla ceva şi mai rău  şi mai mult Trebuie să‑ţi spun că m‑am trezit cu o foame  de poezie aşa cum te trezeşti vrând pâine prăjită cu chestii asta poate‑ţi sună romantic dar nu e, e un me‑ canism  de supravieţuire să cauţi aceeaşi disperare cu mingile ei primite, conţinute, date înapoi de altcineva 110 �am încercat să citesc din romanul despre o foto‑ grafă antifascistă şi am ştiut că naraţiunea, povestea  e un leac pentru vremuri mai bune apoi mi‑am descărcat zece cărţi de poezie am fost mântuită  (ştii că în moldova spunem a mântui în loc de a termina?) Trebuie să‑ţi spun că mereu fac liste de lecturi la finalul jurnalului deşi am un caiet verde mic special pentru asta  l‑am primit cadou de la o altă prietenă de care m‑am despărţit şi ea l‑a primit cadou de la prietenul ei de care s‑a despărţit  şi mai fac liste de lecturi pe multe foiţe pe semne de carte pe coperţile interioare în folderul cu notiţe din telefon pe laptop într‑un googledoc şi îmi mai trimit uneori şi mail­ uri cu încă nişte liste care se cheamă de citit sau citeşte neapărat sau cărţi de cumpărat trebuie să‑ţi spun, azi mi‑am dat seama 111 �le fac să nu uit să‑mi amintesc de ce să trăiesc trebuie  să trăiesc în continuare chiar dacă nu‑mi vine chiar când am un bebeluş printre organele mele interne care se izbeşte de toate şi eu habar n‑am ce să‑i fac nu mă pricep deloc la bebeluşi, ştii trebuie să trăiesc ca să citesc cărţile noastre, dragă prietenă. �ilustrație Gabriela Nicolae The other day I met a bear �Oana Ungureanu / Totuşi  Nu eşti „nebun” Dar şi dacă ai fi  Ce dacă? Mi‑ar plăcea Ca oamenii să nu (se) mai (de)numească Nebuni Ţigniţi Demenţi Aşa de liberal Nu suntem sinonime  Pentru orice e Haotic Imprudent Neobişnuit Mi‑ar plăcea  Ca oamenii să nu (se) mai (de)numească Psihopaţi Sociopaţi 114 �Bipolari Aşa de liberal Nu suntem sinonime  Pentru orice e Imoral Nesănătos Dezechilibrat Suntem nebune şi suntem nebuni Şi suntem magie şi fluturi şi soare şi nori  Suntem petale de flori şi frunze în vânt  Şi suntem ape cristaline şi stele căzătoare  Suntem uneori ape învolburate şi tunete şi fulgere Suntem uneori mlaştini şi nisip mişcător  Şi suntem uneori dezechilibru şi haos  Dar niciodată egale şi egali cu ele �ilustrație Roșca Gabri Jurnal de Anxietăți și Complexități �ilustrație Anna Kalimar �ilustrație Erika Zsuzsanna Barth � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Madzine (2020) Subject The topic of the resource Lung cuvânt introductiv SAU Cine suntem, ce ne dorim şi după ce criterii am întocmit această revistă pala-tium Darul ereditar, hipersensibilitatea despre disociere Frica Eu sunt Săpoca Petice de text despre claustrofobie Cum? Poate într‑o zi ai să înveţi să te construieşti pe tine însuţi ra doar doi oameni sănătoşi cu fericirea însă nu te poţi obişnui Cum e să trăieşti cu tulburare bipolară în România Doamna în verde sau convieţuirea cu propriile frici poeme din volumul în lucru H 2 X Fără titlu Toate sunt şi nu sunt ale tale Dragă prietenă Totuşi + Ilustrații Description An account of the resource Mad Pride România & Art200 Creator An entity primarily responsible for making the resource Mad Pride România & Art200 Publisher An entity responsible for making the resource available Mad Pride România & Art200 Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource octombrie 2020 Relation A related resource https://pagini-libere.ro Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2020 Art200 fanzin ilustrații literatură Mad Pride Mad Pride România poezie Poezii zine https://anarhiva.com/files/original/fd89f4dc4e15560cac7e71dcc1e5877f.pdf 1af885be68d113c2391d86c6aea69ec8 PDF Text Text ������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource In League with 32! #2 / Sick of being sick #1 (2007) Subject The topic of the resource In League with 32! Interview with By any Means Collective Gay Parade in Bucharest Romania LoveKills Fest #2 report Interview Seeds of Liberation Hunting in Romania - Stupid senseless murder! Greece scene report Sick of being sick> Doctor Future Interview with Scarponi Interview with Melvin Trial of the killer of Timur Kacharava Description An account of the resource International do-it-yourself hardcore/punk fanzine Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Ⓐcasă: https://libracasa.librarika.com/ Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource september 2007 Relation A related resource Gluga Neagră Pavilionul 32 Language A language of the resource english Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2007 2007 anarhism anarho-punk București By any Means DIY english fanzin Gay Parade Gluga Neagră Grecia hardcore hardcore punk In League with 32! interviuri Lovekills Pavilionul 32 Punk Sick of being sick Timișoara underground https://anarhiva.com/files/original/bd2deaec77512bc618b43f0134e32b90.pdf bfe1471203befe38a25bf11093b8d061 PDF Text Text ��������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource In League with 32! #1 (2006) Subject The topic of the resource Interviews: > Senata Fox > Trujaca Fala > FxPxOx > Cavalera Turn left for the revolution #19 - diy newsletter for a selfdefined life Description An account of the resource International do-it-yourself hardcore punk zine Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2006 Relation A related resource Gluga Neagră aka Black Hood Society Pavilionul 32 Language A language of the resource english Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2006 2006 anarho-punk DIY english fanzin Gluga Neagră hardcore hardcore punk In League with 32! interviuri Pavilionul 32 Punk Timișoara underground https://anarhiva.com/files/original/04fe4695f82e3dfceb674b9220a3fcd1.pdf 63b47db38d28b7ed440db3729f33a811 PDF Text Text ����������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Gluga Neagră (nr. 5) / Slogan # 14 (2012) Subject The topic of the resource Slogan: Interviu Void Forger Interviu P.O.V. Interviu Mediocracy Interviu Clitgore Recenzie Reclaim! Underground Timișoara Festival 2012 Gluga Neagră: Explorări în Jungla de beton Interviu Alpinist Hardcore: de la cocalar la snob Fading Halo Records Grave Skateboards Raport de activitate Atelier DiY Timișoara (2009-2012) Description An account of the resource making do-it-yourself anarchopunk micro-agressive again since 1997 Fanzin do-it-yourself Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Ⓐcasă: https://libracasa.librarika.com/ Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource septembrie 2012 Relation A related resource https://32seconds.noblogs.org/ Language A language of the resource română / engleză Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2012 2012 32 Seconds anarho-punk Atelier D.I.Y. Timișoara Clitgore DIY english fanzin Gluga Neagră hardcore hardcore punk interviuri P.O.V. Punk Slogan Timișoara underground Underground Timișoara Festival Void Forger https://anarhiva.com/files/original/a4f6031d6593322ffe88281ea963a9cc.pdf bf15950dc086bf150039f1c7a0703818 PDF Text Text ������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Slogan #11 (2002) Subject The topic of the resource AActiv-ist Distribution Biblioteca AActiv-ist Interviu Scum Brigade Recenzii la concerte Reportaj despre scena din Ungaria Black-metal: fasciști sau păgâni? Interviu Steppl (Fazed+Kellerasseln) Interviu Melee Masă Critică Timișoara Mâncare gratuită (Food not Bombs) Description An account of the resource 5 ani de rezistență Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource august 2002 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2002 2002 anarhism anarho-punk Critical Mass fanzin Food not Bombs Hrană nu Bombe interviuri Masă Critică Punk Scum Brigade Slogan Timișoara https://anarhiva.com/files/original/0956bc104724604fed1643ed0d2bf66a.pdf bfba3da8085af7200484804fedd355e9 PDF Text Text ������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Slogan #9 (2001) Subject The topic of the resource Squat în Croația Dreptate pentru Mark Barnsley! Bjorn Soderberg Barcelona: demonstrație anarhistă cu cei din spatele gratiilor Class War Anarhiștii din Rusia Description An account of the resource Underground anarchopunk zine Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2001 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zine Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2001 2001 anarhism anarho-punk Class War DIY fanzin Punk Rusia Slogan Timișoara underground