6 10 83 https://anarhiva.com/files/original/2dcc32fe0cdb085346c6a821716f53b7.pdf c5c8bf41db7b0f7f30f5ce550f4e03cd PDF Text Text ���������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Leave me alone zine #6 (2012) Subject The topic of the resource My Turn (interview) Mike Assatly - Bear Trap (interview) Sterilization Everyday normal life Meet your food D.I.Y. crafting ReciPIEs Fancy thoughts Description An account of the resource diy-anarchist-hardcore-punk zine animal-friendly, anti-fascist, gay-positive, pro-feminist Creator An entity primarily responsible for making the resource LMA Collective Source A related resource from which the described resource is derived http://leavemealonezine.blogspot.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available LMA Collective Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource october 2012 Relation A related resource http://leavemealonezine-articles.blogspot.com/ http://thrashsilvania.blogspot.com/ Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource english Type The nature or genre of the resource zine Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj, 2012 2012 animal care Animal Liberation Front Beartrap Cluj-Napoca concert DIY english farming hardcore hardcore punk interviuri LMA Collective My Turn Punk România thrash veganism Witch Cult zine https://anarhiva.com/files/original/ae2fc4d22d81c8e902005e02e07e32c6.pdf 8a73588eb083682d6427beb88af4b771 PDF Text Text �������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Leave me alone zine #5 (2012) Subject The topic of the resource Sectarian Violence (interview) Romanian protests (report) Migre le Tigre (tour report) A story about a fox Abortion: thoughts & facts God free Prau: the sound of my responsability Hardcore punk, sXe & veganism Straight guy/ gay guy Dairy farms D.I.Y. crafting ReciPIEs Poems Description An account of the resource diy-anarchist-hardcore-punk zine animal-friendly, anti-fascist, gay-positive, pro-feminist Creator An entity primarily responsible for making the resource LMA Collective Source A related resource from which the described resource is derived http://leavemealonezine.blogspot.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available LMA Collective Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource march 2012 Relation A related resource http://leavemealonezine-articles.blogspot.com/ http://thrashsilvania.blogspot.com/ Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource english Type The nature or genre of the resource zine Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj, 2012 2012 animal adoption ateism avort Cluj-Napoca concert DIY feminism gay hardcore hardcore punk interviuri LMA Collective Migre le Tigre poezie Prau protest Punk România Sectarian Violence straight edge thrash veganism https://anarhiva.com/files/original/508db989483055ed4c2ce4f81fca7b90.pdf b4d99c732616cc92d4762b2ee0437ec8 PDF Text Text �������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Leave me alone zine #4 (2011) Subject The topic of the resource Greg Bennick (interview) xJOSHx seashepherd/ to kill (interview) United and Strong (tour report) Hipster haircuts & black-metal shirts The Hardcore Help Foundation Living in an elevator Everyday normal life Fluff Fest (report) Mass Media vs The People 2 Play slow or go Fading Halo Records D.I.Y. fanny pack ReciPIEs Description An account of the resource diy-anarchist-hardcore-punk zine animal-friendly, anti-fascist, gay-positive, pro-feminist Creator An entity primarily responsible for making the resource LMA Collective Source A related resource from which the described resource is derived http://leavemealonezine.blogspot.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available LMA Collective Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource november 2011 Relation A related resource http://leavemealonezine-articles.blogspot.com/ Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource english Type The nature or genre of the resource zine Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj, 2011 2011 black-metal Brașov Cluj-Napoca concert DIY english Fading Halo Records Fluff Fest Greg Bennick hardcore hardcore punk interviuri LMA Collective Punk România sea shepherd sludge The Hardcore Help Foundation thrash To Kill Trial United and Strong veganism xJOSHx zine https://anarhiva.com/files/original/73b5fc3e1be36ca7cc5e5dd57c6c080f.pdf 9ae98082fa00064adbfa0083a4c3439f PDF Text Text �������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Leave me alone zine #3 (2011) Subject The topic of the resource Nihil Baxter (interview) Everyday normal life Never Built Ruins (tour report) Centro 73 (part 2) Fish isn't meat Our hearts are full of passion Gay.Edge.Liberation Outside the concert room Our bloody history: the Bucharest pogrome Message from a friend Play slow or go D.I.Y. crafting ReciPIEs Description An account of the resource diy-anarchist-hardcore-punk zine animal-friendly, anti-fascist, gay-positive, pro-feminist Creator An entity primarily responsible for making the resource LMA Collective Source A related resource from which the described resource is derived http://leavemealonezine.blogspot.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available LMA Collective Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource may 2011 Relation A related resource http://leavemealonezine-articles.blogspot.com/ Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource english Type The nature or genre of the resource zine Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj, 2011 Animal Liberation Front BHCB Centro 73 Cluj-Napoca concert DIY english Gay Edge Liberation hardcore hardcore punk interviuri LMA Collective Never Built Ruins Nihil Baxter Punk România sludge stoner thrash veganism zine https://anarhiva.com/files/original/53861f292ab570659c7ca948001a7616.pdf d6c5efeedaefda09b5f1aee929798780 PDF Text Text ������������������������ Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Leave me alone zine #2 (2011) Subject The topic of the resource Asbestos in Osbestrics (interview) Food not Bombs (report) Everyday normal life Centro 73 Animal Rights vs Animal Welfare Centro 73 Environmentalist rant Hardcore is politics Freeshop (report) D.I.Y. Crafting ReciPIEe Description An account of the resource diy-anarchist-hardcore-punk zine animal-friendly, anti-fascist, gay-positive, pro-feminist Creator An entity primarily responsible for making the resource LMA Collective Source A related resource from which the described resource is derived http://leavemealonezine.blogspot.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available LMA Collective Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource january 2011 Relation A related resource http://leavemealonezine-articles.blogspot.com/ Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource english Type The nature or genre of the resource zine Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj, 2011 2011 Animal Liberation Front Asbestos in Osbestrics Centro 73 Cluj-Napoca DIY english Food not Bombs hardcore hardcore punk interviuri LMA Collective Punk România thrash veganism zine https://anarhiva.com/files/original/1da99da8ff1eb67a8d27635282644478.pdf 36b8655a3d73cf124b25536a8d9f83a5 PDF Text Text ���������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Leave me alone zine #1 (2010) Subject The topic of the resource United and Strong (interview) Vodka Juniors (interview) Multicultural Ways Fest Cluj (2009) Environmentalist rant Everyday normal life Xenophobia in Romania Past shows Freeshop in Romania D.I.Y. Crafting Recipies Some music Description An account of the resource diy-anarchist-hardcore-punk zine animal-friendly, anti-fascist, gay-positive, pro-feminist Creator An entity primarily responsible for making the resource LMA Collective Source A related resource from which the described resource is derived http://leavemealonezine.blogspot.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available LMA Collective Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource november 2010 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource english Type The nature or genre of the resource zine Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj, 2010 Relation A related resource http://leavemealonezine-articles.blogspot.com/ 2010 Animal Liberation Front Cluj-Napoca DIY english freeshop hardcore hardcore punk interviuri LMA Collective Multicultural Ways Fest Punk România thrash United and Strong veganism Vodka Juniors zine https://anarhiva.com/files/original/6a93f6bce211bf8749413ec648c3e190.pdf 97c323df1acb71c5d349014d574f709f PDF Text Text l o v e k i l l s #12 anarho-feminist-zine �Cultura rezistentei – educatie pentru revolutie ! « Eu devin libera, în adevăratul sens, doar în virtutea libertăŃii altora, astfel încât libertatea mea devine mai mare şi mai profundă cu cât numărul de oameni liberi din jurul meu este mai mare şi libertatea lor este mai extinsă şi mai profundă . » sumar: 1. This is not a love story 2. Manifestul: Anarho-Feminist-Insurectionar-Suprarealist 3. Info-Propaganda: Anarhistii si dreptul de a Alege 4. The Vagina Monologues 5. Women in anarchism: Rose Pesotta 6. Mujeres Libres 7. Women in action: Lupta femeilor din Irak 8. Man’s attitude in women’ struggle: Feminismul: O perspectiva masculin-anarhista 9. A.L.F.-E.L.F. : Anarho-feminismul si eliberarea animalelor « Femeile, diferite de băărbat, dar nu inferioare lui; inteligente, muncitoare şi libere ca şi el, trebuie declarate egale cu el în toate drepturile politice şi sociale. Căăsăătoria religioasăă şi civilăă trebuie înlocuităă cu căăsăătoria liberăă, iar întreŃŃinerea, educaŃŃia şi pregăătirea copiilor trebuie săă fie datoria tuturor, o datorie a societăŃ ăŃii, ăŃ copiii nefiind ai păărinŃŃilor lor sau ai societăŃ ăŃii, ăŃi ăŃ ci ai viitoarei lor libertăŃ ăŃ . » �THIS IS NOT A LOVE STORY Femeile au inceput sa fie sistematic identificate ca “dusmani” ai guvernelor, mai cu seama in America Latina. Ele au devenit, in anumite spatii, tintele predilecte ale represiunii, tortionarii urmarind o decadere intentionata a femeii supuse torturii, silita sa treaca de la statutul de “madona” la acela de “tarfa”. Tortionarii urmareau umilirea femeii in fata celor pe care ar fi trebuit sa-i apere (de obicei copii) tocmai pentru a-i nega latura marianica. Din pricina ca era o prelungire a barbatului pe care il camufla, femeia era chinuita la fel ca un barbat. Dar, in cazul ei, tortura era mai evident orientata spre anihilarea identitatii de femeie, prin agresarea anatomiei feminine, producandu-se, mai ales atunci cand era vorba de multi-viol, metamorfoza dorita de autoritatifemeia nu mai era sfanta, ci impurificata in mod repetat. De-a lungul istoriei, au fost supliciati sexual atat barbati, cat si femei, dar procentul femeilor il depaseste pe cel al barbatilor. In ceea ce priveste corpul femeii schingiuite, au functionat doua tendinte: pe de o parte, acesta nu se cuvenea a fi dezbracat (de aceea de pilda, spanzurarea femeilor a fost interzisa o vreme, pentru a nu li se vedea picioarele), dar pe de alta parte, el era dezbracat cu voluptate si chinuit. Nici arderea trupului femeiesc nu a fost, la inceput, ingaduita. Vestalele pacatoase (care calcasera legamantul de castitate) erau ucise prin ingroparea de vii, trupul lor “maculat” fiind astfel ascuns. Cu timpul, insa, hainele au devenit retorice: doar trupul vizibil avea sa-i fascineze pe schingiuitori. O oarecare pudoare se mentinea, in trecut, in cazul femeilor insarcinate: acestea nu erau torturate pana cand nasteau; dupa aceea, insa, erau la indemana calaului. In timpul Inchizitiei, “vrajitoarele” au fost acuzate de “copulare cu Diavolul”, de aici semnele pe care supliciatorii le cautau pe trupurile lor. Ele erau verificate de catre inchizitori pana in vagin, acestia cautand “semnul Diavolului” in locurile cele mai intime. Cazul “vrajitoarelor” a fost reinvestit in forme paranoice in secolul XX, pastrand, insa, motivatia de odinioara: trupul femeilor este un instrument pentru exorcizarea Raului politic si social. Violarea programatica a femeilor “subversive” in Argentina era legata de faptul ca victimele apartineau (ca mame, surori, sotii si fiice) unor barbati considerati inamici ai lui Dumnezeu, datorita ideologiei de stanga care ii anima. Acesti barbati erau satanizati fortat de catre supliciatorii femeilor lor. Trupul schingiuit al femeii, asa cum apare el in secolul XX, trebuie raportat si la mentalitatea patriarhala in care femeia este prin excelenta supusa ofensei. La urma urmei, orice fel de tortura este un viol, nu doar tortura sexuala. Sexualizarea torturii se bazeaza pe ideea traditionala de dominatie: ordinea patriarhala si functia masculinitatii. Odinioara, barbatul care isi lovea sotia nu era pedepsit decat atunci cand o schilodea sau ucidea. Functiona, de altfel, un fel de rusine dirijata nu asupra agresorului, ci asupra victimei. La nivelul aparentei, exista totusi, o anumita retinere: in secolele trecute, detinutele politice aristocrate erau surghiunite la manastire sau la inchisori cu regim imblanzit. Secolul XX inlocuieste manastirea cu inchisoarea dura. Pana nu de mult, violarea femeilor de catre sotii lor legali nu era considerata viol: in secolul XX, tortionarii isi asuma la randul lor, acest rol, intrand in pielea unor “soti ilegali”, care au dreptul sa faca orice cu trupul femeii – victima, uzurpandu-i astfel, pe fostii barbati legiuiti. Spre sfarsitul secolului XX, violul in cuplul marital a inceput, totusi, sa fie considerat culpabil: de aici, probabil dorinta tortionarilor de a le numi “tarfe” pe victimele femei. Unei “tarfe” ii poti face orice, cu atat mai mult atunci cand ea este “dusman al poporului”: in acest caz femeia respectiva poate fi considerata o sclava sexuala. Din multele tipuri de viol care au fost clasificate, tortionarului ii este propriu violul de dominatie, chiar daca uneori, acesta se combina cu violul sadic. Violul este o tortura dubla: mai intai, fiindca raneste la fel ca orice tortura, apoi fiindca reprezinta umilirea suprema. Taria unui tortionar poate fi masurata (sustine acest cult pervertit al masculinitatii) prin aptitudinile sale de violator, de pradator de femei. Violul ca tortura este un test de verificare a virilitatii si a omnipotentei. Dar violul punitiv este vazut si ca o indatorire, ca un drept legal al tortionarului, intrucat el este Barbatul. Ideea de tortura-viol este mai evidenta, totusi, in cazul femeilor. Atunci cand supliciaza un barbat, tortionarul nu simte deosebirea de trup, ci pe aceea de statut, caci trupul supliciatului este un duplicat al trupului tortionarului. In timp ce trupul victimei – femei contine diferentierea si este, prin urmare mai vulnerabil. Trupul femeii este cu atat mai mult o sfidare si o provocare care trebuie pedepsita, cu cat el �este altceva decat trupul tortionarului. El este tot ceea ce, din punct de vedere fizic, tortionarul nu poate fi: este “strainul” si “opusul”. De aceea, trupul femeiesc este batjocorit mai intens decat unul barbatesc, de aceea tortura este sexualizata, iar femeia este implicit umilita, nu doar chinuita in tortura. Cu mult inainte de conflictul din Bosnia, violurile la care au fost supuse, in a doua jumatate a secolului XX, femeile din America Latina au demonstrat ca trupurile violate ale acestora devenisera “obiectiv politic”: pe de o parte era vorba de o demonstratie a Puterii, pe de alta parte existau componente psihice precum ideea de “premiu” sau “jaf de razboi” oferite soldatilor tortionari. Atunci cand autoritatile insesi indemnau soldatii la violuri era vorba si despre un “control psihosexual”. Klaus Theweleit analizeaza mentalul barbatului protofascist, pentru a vedea care sunt radacinile misticii sale razboinice si demonstreaza ca violenta sa originara provine din spaima si ura fata de feminitate. Una dintre observatiile esentiale ale autorului este aceea ca, desi limbajul barbatului protofascist a fost, in mod symbolic, unul sexual, sistemul nazist va sustine, mai tarziu, tocmai o tendinta anti-erotica la nivelul misticii sale. Theweleit se concentreaza pe identitatea masculine a soldatului german protofascist, pentru a radiografia inauntrul acesteia inclestarea dintre doua dimensiuni resimtite ca matrici culturale si psihologice: cea masculina, amenintata cu dezintegrarea si disolutia si cea feminina. Demonstratiile muncitoresti de revolta in care femeile erau puse drept scuturi vii in fata masei de barbati, camuflati in spatele lor, reprezentau pentru membrii aparatului represiv, Freikorps, imaginea terifianta a unei – vagina dentata – agresive. Astfel, barbatii protofascisti au alcatuit o masinarie falica, functie preluata mai tarziu si de membrii Juntelor latino-americane; aceasta masinarie a fost instrumentata ideologic de mistica supraomului – in primul caz si de machism – in al doilea caz. Dar daca barbatul Freikorps si fascistul de mai tarziu nu au nuantat razboiul psihologic impotriva dimensiunii feminine, tortionarii argentinieni s-au revoltat impotriva a doua instante de identitate clara: maternalul si “subversivele”. Klaus Theweleit inventariaza spaimele care ii bantuiau pe membrii Freikorps, din care mai tarziu vor iesi la iveala destui nazisti de marca. Cea mai mare frica este aceea produsa de “femeia rosie”, bolsevica, singura apta sa-i devoreze pe barbatii Freikorps, dupa modelul femeii-capcaun. Aceasta este proiectata adesea, ca o “tarfa” care se cuvine a fi supliciata si ucisa: femeia proletara reprezenta, simbolic vorbind, un sex imund care-i speria si in acelasi timp, ii provoca pe barbatii protofascisti. Spartachistele bolsevice se dovedeau a fi “castratoare”, intrucat erau niste “femei cu penis” (in limbaj psihanalitic), ascunznd arme de foc sub fuste. Fie ispititoare (Salomeea), fie virile (Dalila), femeile proletare aveau sa starneasca si spaimele tortionarilor argentinieni, care vedeau in ele modelul “femeii rosii” datatoare de moarte sip e acela al mamei pedepsitoare, investind miscarea MADRES DE PLAZA DE MAYO cu identitatea unor “femei cu penis”. Femeile ii starneau pe tortionari atat ca fecioare (care trebuiau pedepsite prin impurificare), cat si ca femei mature (pentru ca isi pierdusera puritatea si puteau fi maculate infinit). In timpul Inchizitiei, femeile au fost decretate “vrajitoare” si ispititoare, despre ele spunandu-se in MALEUS MALEFICARUM, ca sunt imperfecte, mincinoase, dezamagitoare si inferioare barbatului. Tortionarii secolului XX aveau sa preia cate ceva din toate acestea, adaptand totusi, “viciile” femeilor la contextul sistemului respectiv de represiune. Exista o categorie aparte, aceea a “leoaicelor” meduzeice (razboinice si terifiante), care indiferent ca intrau in categoria femeii proletare sau nu, erau niste “femei cu penis”. In Argentina, unde machismul Juntei a functionat inclusiv ideologic, femeile nu erau respectate de tortionari fie fiindca erau “femei rosii”, fie fiindca erau in ipostaza de mame acuzatoare. Tortionarul “castra” aceste femei (prin viol cel mai adesea), pentru ca ele erau subtitutele barbatilor lor. In Chile si Argentina, majoritatea “subversivelor”s-au identificat intr-atat cu barbatii lor absenti incat au devenit cu adevarat virile. (TORTURA POLITICA IN SECOLUL XX – R.C.) “Femeile sunt dadacele noastre in copilarie, tovarasele noastre in vremea maturitatii, sprijinul nostru la batranete, consolarea noastra in nenorociri si victimele noastre in toate timpurile !” (S.) �Manifestul Anarho-Feminist-InsurectionarSuprarealist In iunie 1973 cateva femei din Melbourne (Australia) au decis sa creeze colectivul AnarhoFeminist-Insurectionar-Suprarealist. Ne-a apropiat dorinta de a accepta responsabilitatea de a fi ceea ce suntem, de a descoperi si exprima totalitatea experientelor omenesti de care suntem in stare. Dorim tot timpul sa devenim mai mult decat suntem, sa combatem emotiile si gandurile implantate in mintea noastra de concepte precum barbat si femeie, sa experimentam totalitatea posibilitatilor nelimitate ce compun relatiile cu alte fiinte umane. Dorim o societate bazata pe adevarata Egalitate, Libertate si Bucurie. Dorim distrugerea societatii existente, capitalista, sexista, rasista, age-ista(discriminarea pe baza de varsta) si divizata in clase. Deoarece consideram ca se bazeaza pe negarea fundamentala a egalitatii dintre oameni. „Omul” a construit o scara sociala din vieti omenesti. Suntem nascuti in aceasta societate si imediat judecati in functie de sex, rasa si clasa. Sa fii liber in capitalism inseamna sa poti trece pe treapta vietii altcuiva, daca doresti sa urci scara sociala catre succes si securitate; adica sa castigi cat mai multi bani. Oricum, daca esti femeie esti prinsa in cadrul ierarhiei barbat-femeie. Daca esti femeie, fara a tine cont de rasa sau clasa, procesul de acceptare in societatea predominant masculina implica depasirea propriei trepte. Noi cerem REVOLUTIA SEXUALA, pentru a afirma egalitatea noastra ca fiinte umane. Credem ca acest lucru trebuie obtinut pentru a exista posibilitatea reala a unor relatii de dragoste intre fiintele umane. Cerem Revolutia Sociala pentru a stabili un balans intre formele de distributie si formele de productie. Credem ca acest lucru trebuie obtinut pentru a exista posibilitatea ca fiintele umane sa se elibereze de situatia in care trebuie sa-si vanda puterea de munca pentru a supravietui. Credem ca toate fiintele umane poarta in ele potentialul unei vieti armonioase fara impunerea vreunei autoritati. Credem ca Liderii Politici ai acestei lumi s-au abrutizat intr-un asemenea grad incat nu mai pot fi considerati fiinte umane. Ii privim ca pe niste animale periculoase, sau mai grav - roboti mecanizati programati pentru distrugere si putere personala. Credem ca acesti asa-numiti „oameni” trebuie deposedati de orice mijloc pe care l-ar putea folosi impotriva fiintelor umane, sau sa fie exterminati. Credem ca la ora actuala in lume exista suficienta bogatie si cunoastere tehnologica pentru a asigura o viata fericita si libera tuturor oamenilor. Acum ne confruntam cu problema distrugerii acestei societati care nu numai creaza mizeria si frica, dar distruge mediul inconjurator intr-o lupta lacoma pentru putere ce consuma toate resursele. O societate care ne-a programat pe toti din nastere sa devenim „buni cetateni”, buni muncitori care sa sustina ordinea existenta; care se reproduc in pozitia acceptata (pozitia misionarului), care perpetueaza o realitate prestabilita, la crearea careia nu au absolut nici un rol. O societate care ne reduce pe toti la nivelul obiectelor vandute si cumparate la valoarea stabilita in termenii acestei societati. Ca femei trebuie sa atragem atentia „celorlalti camarazi fiinte umane”, ca femeile sufera o dubla opresiune. Traditiile si prejudecatiile societatii patriarhale ne impun noua, in toate sectoarele vietii de zi cu zi, o inferioritate esentiala. Tot timpul vedem reclame care folosesc pieptul femeii pentru a vinde produse nefolositoare, tot timpul cand ne plimbam singure in noapte suntem obligate sa ne amintim de sexualitatea noastra. Fiecare fluierat ne reaminteste ca suntem femei si ca femeile sunt sex. Traim cu frica in suflet deoarece stim ca fiintele inferioare infrunta constant pericolul de a fi folosite si abuzate, fara a se tine cont de dorintele si sentimentele lor. Ca femei revolutionare suntem ingrijorate ca fiecare reclama aminteste barbatilor ca femeile sunt sex. Singure in intuneric, in fata unui barbat care ne priveste doar ca pe o „pizda” nu ne putem permite sa discutam cu el despre conditia sa. Cati barbati au fost violati ? �Deplangem societatea care considera femeia ce a avut curajul sa-si conduca propria viata, cea care a refuzat sa devina o masina de facut copii inchisa intro suburbie – ca pe o ciudatenie. „Trebuie sa fie ceva in neregula cu ea daca nimeni nu o cere de nevasta, probabil ca e frigida sau curva.” Sistemul de valori capitalist dicteaza situatia in care barbatul este influentat sa creada ca are un potential total autodeterminat, in timp ce femeia trebuie sa creada ca pentru a deveni un intreg are nevoie de barbat. Femeile sunt conditionate sa-si distorsioneze aparenta fizica si sa recurga la asa-numite viclenii feminine pentru a capta atentia unui barbat. O anume frica este inoculata femeilor inca din copilarie, daca nu se comporta ca atare vor sfarsi ca acele cotoroante care poarta ochelari, fac prajiturele si merg duminica la biserica. Fetele sunt facute sa creada ca singurele alternative sunt casatoria, cariera care duce la frigiditate si prostitutia. Cultura noastra glorifica feminitatea si aceasta programeaza dorinta. Imaginea feminitatii reiese evident din media. Aceasta imagine este una abominabila. Fiinta serena cu doi copilasi incantatori, o casa fara pata si un barbat care ii aduce flori si ciocolata…o imagine care pur si simplu nu exista. Sacrificand aceste elemnte ale feminitatii societatea exclude cu buna stiinta femeile de la participarea efectiva. Cum ar mai putea gasi femeia timp pentru altceva, cand incearca cu disperare sa devina ceea ce crede ca EL si-ar dori ca ea sa fie. Respingem definitiile existente ale „masculinitatii si feminitatii”, deoarece amandoua au fost concepute in termeni ierarhizanti si perpetueaza ideea stupida a polarizarii rolurilor. Noi credem ca ideea de libertate presupune realizarea androgenitatii masculine si feminine. Noi cautam o societate bazata pe valori umane, altele in afara de vanzare si cumparare, dorim distrugerea unei realitati sociale care neaga senzitivitatea, incurajeaza agresiunea, competitia si neincrederea. O realitate sociala care cere fiintelor umane sa sacrifice totalitatea posibilitatilor lor pentru o anume imagine de sine si sa vanda aceasta imagine in schimbul acceptarii/integrarii. O realitate sociala care incadreaza femeile in rolul de sclavi ai sclavilor. Suntem constant rugate, de catre camarazii revolutionari, sa explicam de ce „problema femeii” este atat de importanta. Noi credem ca REVOLUTIA SEXUALA combate opresiunea psihica a supunerii fata de autoritate, comuna tuturor oamenilor. Credem ca o adevarata constiinta politica este constientizarea tuturor opresiunilor. Deoarece noi femeile suferim direct opresiunea sexuala nu trebuie sa cadem in capcana de a-i privi pe barbati ca pe inamici, in schimb recunoastem responsabilitatea noastra ca revolutionari, de a trezi constiintele tuturor barbatilor si femeilor. Daca noi nu vom face acest lucru, ei nu vor intelege niciodata adevaratul sens al libertatii. Noi credem ca Revolutia trebuie facuta de barbati si femei, umar la umar. Credem ca multe feministe radicale nu ofera suficiente analize despre opresiunea femeilor. Prin experientele lor tind sa considere oprimarea femeilor ca pe opresiunea principala si nu reusesc sa inteleaga cum aceasta opresiune specifica se imbina perfect in complexitatea relatiilor de opresiune ale acestui sistem. In acelasi timp, socialistele radicale observa complexitatea relatiilor de opresiune, dar ignora experientele feminismului radical. Ele pozitioneaza socialismul ca solutie pentru oprimarea femeilor. O lectie de istorie importanta trebuie invatata din Revolutia Rusa, de unde putem trage concluzia ca solutia socialista nu este neaparat adevarata. Oricum, este important sa intelegem ca oprimarea femeilor este o caracteristica a capitalismului si nu a socialismului. Ca luptatoare radicale pentru eliberarea femeilor simtim ca trebuie sa abordam o pozitie ce trebuie sa le sintetizeze pe primele doua, deoarece noi credem ca Revolutia Sociala si Sexuala trebuie sa mearga mana in mana pentru a schimba realitatea sociala intr-un sens cu adevarat plin de inteles. Credem ca luarea acestei pozitii este singurul mod de a crea o constiinta politica intradevar legata de viata. De aceea consideram imperativ sa trezim constiintele femeilor si barbatilor cu privire la opresiunea sexuala, economica si culturala. Noi credem despre cultura burgheza ca reflecta si reproduce in tocmai, realitatea burgheza si ca aceasta realitate nu include numai lumea fizica, ci si pe cea mentala. Ne numim Suprarealiste, deoarece, ca revolutionare, consideram imperativa dezvoltarea culturii revolutionare ce expune viziunea despre viitor si saboteaza realitatea prezenta. Noi credem ca fara schimbarea tiparelor economice, sexuale si culturale vom ramane inchisi intr-o structura sociala opresiva. Credem ca acceptand structura logica prezenta, ca pe singurul proces mental dintr-o gama larga de posibilitati, PERPETUAM MENTALITATEA BURGHEZA. Realitatea din jurul nostru ne arata ca „mentalitatea burgheza” este intim legata de supunerea fata de autoritate, iar aceasta supunere perpetueaza alienarea si exploatarea. „A fi si conditia de a fi sunt reflectate, ancorate si reproduse in structura fizica a barbatilor si femeilor in acelasi timp se formeaza aceasta structura.” Ca si teroristi culturali trebuie sa combatem constant aceasta capcana care limiteaza viziunea despre viitor. Procesul de conditionare prin care trecem cu totii ne face sa fim disperati si infricosati de libertatea mentala si sociala, deoarece ni se pune conditia sa acceptam „aceasta realitate” ca pe singura disponibila pentru noi. „Unde nu exista VIZIUNEA poporul dispare !” Trebuie sa atacam constant misticismul, pentru ca misticismul impune o viziune individuala celorlalti oameni, ei cred ca „stapanul” este intr-un fel diferit de fiintele umane ordinare. „Stapanul” descopera o cale catre auto-cunoastere si transforma aceasta cunoastere in DUMNEZEU. El sau ea crede ca este „in legatura cu Dumnezeu” si asta ii face niste persoane foarte speciale. Ei incearca sa-i salveze pe toti ceilalti spunandu-le ca si ei pot urma aceiasi cale. Noi credem ca suntem cu totii exact �la fel, cu exceptia diferentelor pur biologice, care ne fac pe unii femei si pe altii barbati si care nu reprezinta decat „varful aisbergului” care ne face pe toti indivizi. Consideram acest lucru extrem de important, deoarece inseamna ca fiecare este special, inseamna de asemenea ca trebuie sa ne gasim cu totii propria cale individuala catre cunoastere si auto-protejare… cu putin ajutor din partea prietenilor nostri. Misticii nu cred ca libertatea sau Raiul sunt posibile aici pe Pamant si au fost de secole, o unealta in serviciul Statului. Ei cred ca individul este vinovat si nu structura sociala: „Esti un pacatos !”. Principala lor arma este FRICA. Ei au folosit aceasta arma teribila in serviciul Statului si nu numai ca au perpetuat o realitate sociala absolut statica ce a inhibat vointa maselor, dar si-au pastrat propria putere personala. Noi vedem toate religiile ca pe o arma puternica si periculoasa impotriva schimbarilor sociale radicale si de aceea trebuie atacate si demistificate neincetat. Ca femei revolutionare trebuie sa luptam constant impotriva neincrederii in sine. Problema de a ne simti individual vinovate duce la cresterea neincrederii in sine. Neincrederea in sine nu inseamna doar ca permitem sa fim oprimate, dar inhiba procesul de stabilire a unei adevarate baze a solidaritatii cu barbatii si perpetueaza situatia in care devine imposibil sa atingem aceasta solidaritate, deoarece frica individuala este imensa. Neintelegand aceasta frica in contextul sau social, ne negam noua insine oportunitatea de a o depasi si de a descoperii noi cai de a interactiona cu ceilalti. „Individul trebuie sa realizeze ca principiul negarii de sine este daunator , lipsit de viata si reactionar.” De aceea trebuie sa combatem neincetat cerintele adresate noua de catre barbati pentru a ne defini in termenii alesi de ei. Nu trebuie sa asteptam ca barbatii sa ia initiativa sexuala, ci mai de graba sa infruntam frica si umilinta prin cunoasterea faptului ca suntem frumoase si ca suntem intrutotul fiinte umane. Trebuie sa invatam sa explicam sentimentele noastre barbatilor, in asa fel incat ei sa le poata asocia cu oprimarea noastra. Trebuie sa fim pregatite sa oferim toata energia, toata dragostea si sprijinul surorilor noastre in orice moment. Trebuie sa respingem sexul ca produs si sa invatam sa exploram senzualitatea si orgasmul ca expresie a afectiunii si dragostei. Trebuie sa ne exploram bisexualitatea, realizand ca prin aceasta ne asumam libertatea care nu exista in situatia sociala prezenta. „Multi oameni cred ca cel mai revolutionar lucru este sa fi bisexual, dar de fapt cel mai revolutionar lucru este sa fi tu insuti !” Trebuie sa combatem structura familiala, deoarece familia patriarhala este cea care constitue una dintre armele cele mai eficiente ale claselor conducatoare impotriva schimbarilor radicale. Atata timp cat comportamentele autoritariene ne influenteaza copilaria inca de la nastere, sistemul social fundamental opresiv va continua sa se perpetueze. Atata timp cat acest razboi psihologic va continua, copilaria noastra va fi furata precum si oportunitatea de a ne dezvolta ca fiinte umane creative, iubitoare si libere. Impotriva ignorantei si fricii care ne alieneaza si ne izoleaza unii de altii, trebuie sa ducem un razboi teribil pentru supraviatuire. Dar nu suntem interesate numai in supravietuire, ne intereseaza intregul potential al vietii. „Adevaratul scop al Revolutiei nu este schimbarea de management, ci schimbarea Omului. Aceasta schimbare trebuie sa o facem in timpul vietii noastre si nu dragul copiilor nostri, deoarece Revolutia trebuie sa se nasca din bucurie si nu din sacrificiu.” Noi credem ca prin distrugerea mentalitatii de supunere in fata autoritatii, atat in noi insine cat si in ceilalti, nu numai ca vom crea noi arme de distruge Statul, dar vom sabota procesul de auto-perpetuare al capitalismului. Formarea colectivului AFIS constitue o declaratie de razboi impotriva realitatii burgheze. Intentionam sa utilizam orice arma disponibila pentru a distruge toate barierele pe care femeile si barbatii le-au contruit intr-o incercare oribila, dar eficace, de a stopa imaginatia. Fara imaginatie, cum va fi posibil sa concepem o societate bazata pe bucurie, cand vedem in jurul nostru atata mizerie materiala si spirituala si cand impartasim cu totii aceiasi suferinta psihologica ? Fara imaginatie, unde vom gasi atata SPERANTA pentru a ne invinge frica si a ne ghida loviturile pentru a dsitruge, odata pentru totdeauna, zidurile din mintea noastra ce ne tin inchisi pe toti ? Sunt un pat al dorintei suspendat intr-o sera a fricii. Aceasta pentru a-ti aminti ca atunci cand lovesti cu pumnul o fereastra… ea se va sparge. Ne vom construi baricadele din otel si vise si vom lupta cu tunuri si poezie. TOATA PUTEREA IMAGINATIEI !!! ADEVARUL NU TOLEREAZA ALTI DUMNEZEI ! �Info propaganda : σAnarhistii si dreptul de a alegeσ σ Ne inchipuim societatea anarhista ca pe o societate in care oamenii sunt liberi sa faca tot felul de alegeri in legatura cu viata lor. O societate unde deciziile sunt luate efectiv la cele mai joase nivele. Pentru femei aceasta include dreptul de a decide cand sau daca vor ramane gravide, daca vor pastra copilul, daca vor avea vreodata copii. Este posibil sa fii anarhist si sa ai o obiectie morala in ceea ce priveste avortul. Dar nu este posibil sa fii anarhist si sa nu sprijini dreptul de a alege. Daca pentru femeile gravide, dreptul de a alege nu reprezinta propria lor decizie, atunci cine ar trebui sa o faca: Statul, avocatii si tribunalele, politia ? Logica pozitiei impotriva dreptului de a alege este ca femeile sunt fortate sa ramana gravide impotriva vointei lor. Pentru anarhisti acest lucru este inacceptabil. Femeile iau in considerare foarte multe probleme atunci cand decid sa faca un avort. Ele tin cont de opiniile partenerului, ale parintilor si ale societatii in care traiesc. Iau in considerare efectul pe care sarcina l-ar avea asupra carierei sau studiilor lor. Se gandesc daca sunt gata pentru maternitate. Analizeaza relatiile dintre toate aceste lucruri si nu in ultimul rand isi examineaza cu atentie situatia financiara si economica. Decizia este complexa si deloc usoara. Pentru anarhisti cea mai calificata persoana, de fapt singura persoana care dreptul sa ia aceasta decizie este chiar femeia care trebuie sa-i suporte consecintele. Deci pentru noi, dreptul la avort este un drept de baza al omului. Pentru multe femei avortul nu este doar o alegere, ci chiar singura optiune, avand in vedere circumstantele in care se gasesc. Dreptul de a alege trebuie sa includa si dreptul de a deveni mama. In timp ce luptam pentru dreptul la avort, pe de o parte luptam si pentru inlaturarea barierelor si stigmatelor care impiedica anumite femi sa-si duca la bun sfarsit sarcina, atunci cand ele isi doresc acest lucru. Lupta noastra pentru dreptul la avort este doar o parte dintr-un adevarat razboi pentru a redefini capacitatea femeilor de a-si trai propria viata. Este de asemenea parte din lupta pentru o societate care sprijina parintii in hotararea lor de a avea copii. Definind si aparand acest drept de a alege, aparam de fapt dreptul de a alege cum sa ne traim viata. Si facand acest lucru conturam caracteristicile unei societati viitoare. (Aileen O’Caroll) Catre libertatea femeilor : 1.Noi recunoastem ca femeile sunt in special oprimate ca sex, ca ele infrunta opresiunea atat ca femei cat si ca pozitie sociala, de clasa. Numim acest tip de opresiune – SEXISM. Ca anarhisti ne opunem sexismului oriunde el exista, in principiu sau in practica. 2.Probleme precum cele daca femeile au fost tot timpul oprimate sau nu si cum a inceput opresiunea sexuala sunt inca nerezolvate si imposibil de verificat. Este general acceptat faptul ca in societatile primitive statutul femeilor era relativ ridicat si ca pozitia sociala a lor s-a deteriorat odata cu dezvoltarea societatii clasificate. Nu este neaparat necesar sa demonstram ca intr-o era precedenta femeile se bucurau de un statut egal cu al barbatilor, pentru a crede ca in viitor femeile pot trai ca egali ai acestora. Natura oprimarii femeilor s-a schimbat pe masura ce societatea s-a dezvoltat. Spre exemplu, opresiunea care ar fi existat impotriva femeilor in anumite societati primitive si-a schimbat fundamental caracterul odata cu dezvoltarea societatii ierarhizate in clase sociale. La fel cum oprimarea femeilor in societatea feudala si-a schimbat caracterul odata cu dezvoltarea capitalismului. Oriunde a existat opresiunea impotriva femeilor aceasta a avut o baza materiala. �Respingem categoric ideea ca femeile ar fi intrun fel inferioare barbatilor, sau ca femeile au o predispozitie biologica in a-si asuma anumite roluri in societate. Clasa, sexul si capitalismul : 3.Exista diferente fundamentale intre exploatarea de clasa si oprimarea sexuala a femeilor. Capitalismul depinde in supravietuirea sa de exploatarea si oprimarea unei clase sociale de catre alta. Ca anarhisti, scopul nostru este abolirea societatii clasificate si abolirea tuturor claselor. Opresiunea sexista pe de alta parte, nu este neaparat bazata pe relatii antagoniste intre barbati si femei. Noi luptam pentru o societate unde femeile si barbatii pot trai impreuna liberi si egali. Experienta sexismului este deosebita de la o clasa la alta. Femeile bogate au putut folosi tot timpul averea lor in lupta cu opresiunea, spre exemplu lupta pentru dreptul la avort gratuit la cerere nu va primi niciodata acelasi sprijin din partea unei femei care si-l poate permite oricum, ca cel din partea unei femei din clasa muncitoare. Deci femeile din clasa muncitoare sunt cele care infrunta cel mai acut opresiunea. In timp ce capitalismul depinde de exploatarea de clasa, poate intr-o mare masura sa transpuna acelasi tratament barbatilor si femeilor. Spre exemplu in ultimii 100 de ani s-au facut multe progrese, iar situatia femeilor din majoritatea tarilor dezvoltate s-a schimbat radical, precum si conceptia despre drepturile si rolurile naturale ale femeilor. Cu toate astea opresiunea sexista nu va dispare niciodata din societatea capitalista. Aceasta deoarece femeile, datorita potentialului lor de a ramane gravide, vor fi tot timpul mai vulnerabile decat barbatii intr-o societate bazata pe nevoia de profit maxim. In capitalism, faptul ca femeile raman gravide le face in ultima instanta responsabile pentru toti copiii pe care vor sa-i creasca. In consecinta maternitatea platita, ingrijirea medicala a copiilor bolnavi, cresele si gradinitele de stat, alocatiile copiilor, pe scurt tot ceea ce este necesar pentru a asigura egalitatea economica a femeilor in capitalism, va fi totdeauna relevant in special pentru femei. Din acest motiv femeile sunt in general mai putin economic de angajat decat barbatii si mai vulnerabile atacurilor ce se refera tocmai la drepturile legate de maternitate. Femeile nu vor putea fi libere pana nu vor avea controlul absolut asupra propriilor trupuri. In capitalism dreptul la avort nu este niciodata garantat. Chiar daca se obtin anumite avantaje in aceasta problema, oricand ele pot fi atacate. Astfel, opresiunea impotriva femeilor in capitalism are baze economice si sexuale, in stransa legatura unele cu altele. Acestea sunt radacinile oprimarii femeilor care duc la alte forme de opresiune, precum cea ideologica. Oprimarea femeilor este in interesul direct al capitalismului si al Statului. Cand femeile muncesc in afara caminului sunt platite mai putin si au mai putine beneficii decat barbatii, asigurand astfel mana de lucru ieftina. Cand femeile muncesc acasa nu sunt platite deloc, iar munca depusa este rareori considerata o munca. Aceasta duce la devalorizarea muncii pe care femeile o depun in societate. Familia este cea mai economica unitate de reproducere si intretinere a fortei de munca. Trebuie sa subliniem ca „valorile familiale” au mai mult de a face cu profitul decat cu moralitatea. Munca neplatita a femeilor, pe care o depun acasa, furnizeaza patronilor urmatoarea generatie de muncitori fara cheltuieli suplimentare, deoarece femeile gatesc, spala si cresc copii pe gratis. In acelasi fel au grija de batrani si de bolnavi. Dar majoritatea femeilor din clasa muncitoare, pe langa aceasta activitate casnica, fac parte si din forta de munca salariata. In acest fel, efortul depus este dublu si cu un mai mare cost personal. Capitalismul creaza ierarhii si diviziuni ale clasei muncitoare. Oprimarea femeilor si ideile sexiste incearca sa justifice divizarea clasei muncitoare prin promovarea diferentelor dintre barbati si femei, patronii si politicienii slabesc astfel rezistenta si organizarea muncitorilor. Deci creste puterea clasei conducatoare. Eliberarea femeilor prin revolutia clasei muncitoare : 4.Datorita faptului ca Statul si capitalismul sunt sursele cheie ale oprimarii femeilor, adevarata liberatate necesita o revolutie impotriva acestor structuri ale opresiunii. Atata timp cat femeile din clasa conducatoare beneficiaza de pe urma capitalismului si a Statului si contribuie la o super-exploatare a femeilor din clasa muncitoare pe care aceste structuri o utilizeaza, ele vor fi incapabile sa combata sursa oprimarii femeilor. Din acest motiv noi nu facem apel la o alianta a „tuturor femeilor” impotriva sexismului, noi realizam ca femeile din clasa conducatoare au un interes obiectiv in conservarea structurilor care genereaza sexismul : capitalismul si Statul. Numai clasa muncitoare poate infrange capitalismul si Statul, deoarece numai clasa muncitoare nu exploateaza, ea doar produce; numai aceasta clasa nu are nici un interes in perpetuarea sistemului curent, numai aceasta clasa are puterea si abilitatea de a se organiza impotriva clasei conducatoare. Aceasta inseamna ca numai lupta de �clasa poate in final sa invinga sexismul. Nu este vorba de o „miscare feminista” la care sa participe femei din toate clasele sociale. Iar lupta de clasa impotriva capitalismului si a Statului este in orice caz, in interesul intregii clase muncitoare; acest sistem exploateaza, domina, umileste si duce la saracia tuturor oamenilor, femeile avand un motiv in plus sa duca aceasta batalie, capitalismul si Statul creaza pentru ele in mod inevitabil si opresiunea sexuala. Din toate astea rezulta ca adevaratul aliat al femii din clasa muncitoare, in lupta impotriva sexismului, este barbatul din clasa muncitoare si nu femeia din clasa conducatoare. Acesti barbati nu au nici un interes in perpetuarea oprimarii femeilor, deoarece acest lucru este de fapt impotriva intereselor lor de clasa, chiar daca ar avea probabil anumite beneficii individuale de castigat. Femeile din clasa muncitoare beneficiaza de acest tip de alianta, deoarece le intareste in lupta, pentru ca le ajuta in a preveni izolarea problemelor lor. Acest tip de unitate in actiune cere existenta a doua lucruri: problemele si cererile sa fie facute in interesul tuturor muncitorilor, barbati si femei; iar o atentie speciala sa fie data problemelor specific feminine pentru a intari unitatea, a preveni marginalizarea acestora si a lupta mai consistent impotriva tuturor opresiunilor. Este normal, deoarece nu poti mobiliza intreaga clasa muncitoare fara a ridica problemele care sunt relevante tuturor sectiunilor muncitoresti, iar problemele feminine nu sunt ceva optional – ci un punct central al unei miscari muncitoresti de succes. Clasa muncitoare poate fi unita si mobilizata pentru lupta si victorie doar daca are la baza un razboi consistent impotriva capitalismului, a Statului si a tuturor formelor de opresiune. Este clar ca lupta pentru eliberarea femeilor necesita lupta de clasa a tuturor muncitorilor. Si in acelasi fel, lupta de clasa nu poate avea succes decat daca este in acelasi timp si o lupta impotriva femeilor. Noi nu suntem de acord cu acele feministe care cred ca tot ce ai de facut pentru femei este sa devii patron si politician pentru a obtine astfel egalitatea. Noi vrem sa distrugem structurile existente de exploatare si dominatie. Lupta pentru eliberarea femeilor este lupta impotriva capitalismului si a Statului. Si este in acelasi timp o lupta impotriva institutiilor sexiste (precum capitalismul), cat si impotriva ideilor sexiste, acceptate atat de barbati cat si de femei; amandoua aceste lucruri fiind esentiale pentru succesul revolutiei si realizarea intregului ei potential. 5.Recunoastem ca opresiunea impotriva femeilor este simtita numai de catre femei si de aceea sprijinim dreptul femeilor de a se organiza autonom pentru a rezolva anumite probleme, in cadrul oricarei miscari: anarhista, sindicalista, comunitara. In cadrul organizarii anarhiste revolutionare, femeile ar trebui sa aiba dreptul de a se organiza separat. Dar in acelasi timp deciziile si actiunile legate de problemele femeilor trebuie luate de intreaga miscare. Aceasta deoarece nu mai prin distrugerea societatii bazate pe clase sociale opresiunea impotriva femeilor poate fi depasita. De asemenea numai prin expunerea tuturor argumentelor poate fi schimbata atitudinea masculina. Aspecte ale oprimarii femeilor : 6.Femeile sunt mult mai des victime ale violentei domestice. Violenta domestica este un aspect al opresiunii impotriva femeilor, deoarece procentul aplicat barbatilor este foarte mic. Nivelul cel mai ridicat al violentei impotriva femeilor este cauzat de structura ierarhica a societatii, care venereaza puterea si de balanta inegala a puterii existente intre barbati si femei. Barbatii care folosesc violenta impotriva femeilor o fac pentru ca se afla intr-o pozitie de putere fata de ele in aceasta societate si cred ca au dreptul si forta de a-si impune puterea asupra lor. Ei vor sa pastreze aceasta pozitie si sa controleze femeile cu care au anumite relatii. Acesti barbati folosesc violenta fizica, sau amenintarea ei, �pentru a stabili si a asigura controlul asupra partenerului lor, pentru a-l inspaimanta si a-l forta sa se supuna. In marea majoritate a cazurilor de violenta domestica, barbatii violenti nu se mai pot schimba, deci eforturile trebuie duse pentru a incuraja femeile sa paraseasca pentru totdeauna acest tip de relatie violenta. Trebuie sa luptam pentru a strange fonduri pentru adaposturi si case pentru victimele violentei domestice, sa organizam crese si gradinite gratuite, sa cerem cresterea salariilor pentru femei, sa trezim constiintele si sa incurajam femeile sa fie mai independente si sa refuza sa accepte orice forma de control din partea partenerilor lor. 7.Prostitutia, desi nu este exclusiv feminina, este o forma de exploatare a femeii. Banii reprezinta principalul factor pentru care femeile accepta aceasta profesie, care devine astfel o problema de clasa. Prostitutia este simptomatica pentru o societate sexista si ierarhizata. Prostiututia nu va dispare atata timp cat va exista capitalismul. Deoarece bordelurile sunt ilegale, multe femei sunt fortate sa munceasca in strada. Gripa, infectiile pulmonare si alte boli, devin comune, deoarece femeile sunt fortate sa munceasca afara, ore intregi, pe timp de noapte. Criminalizarea prostitutiei impiedica femeile atacate sa depuna plangeri. Asta le face si mai vulnerabile. Incurajeaza si hartuirea din partea politistilor. Creaza stigmate si transforma in criminali, oameni deja marginalizati. Noi sprijinim dreptul femeilor de a alege aceasta profesie si de a munci in siguranta si confort. Respingem orice fel de judecata impotriva acestor femei, fie din partea Bisericii, a Statului sau a altor moralisti. Noi cerem : decriminalizarea prostitutiei, zone de „toleranta” unde prostituatele sa poata lucra protejate si fara hartuirea politiei, bordeluri (ideal ar fi auto-gestionate) care sa nu fie sub incidenta legii si la bunul plac al politiei. 8.Noi respingem ideea ca unele forme ale opresiunii impotriva femeilor, cum ar fi mutilarea organelor genitale feminine, ar fi acceptabile daca sunt parte a unui anumit grup cultural. Desi sprijinim dreptul diferitelor grupuri etnice si culturale de a-si conserava traditiile si obiceiurile, suntem impotriva oricarei practici opresive. Atragem atentia ca traditiile se schimba odata cu trecerea timpului si nu sunt fixe. Femeile din diferite culturi au dreptul sa lupte pentru eliberarea din propria cultura si sa contribuie la crearea unor noi traditii egalitariene. Perspective generale : 9.Credem ca lupta impotriva oprimarii femeilor este o parte vitala a luptei de clasa si o conditie necesara pentru succesul revolutiei. Prioritatile noaste in aceasta problema sunt acelea care afecteaza imediat milioane de femei din clasa muncitoare. 10.Luptam pentru salarii egale – pentru munca egala, pentru accesul femeilor la munci care in mod traditional le sunt refuzate, pentru siguranta femeilor la locul de munca, pentru maternitatea platita, pentru garantarea re-angajarii, pentru fonduri din partea Statului si a patronilor pentru cresterea copiilor. Ne opunem tuturor tipurilor de violenta impotriva femeilor si sustinem dreptul acestora de a se apara singure impotriva barbatilor abuzivi. Cerem barbatilor sa faca o parte egala din munca de acasa si sa aiba grija de copii. Credem in dreptul femeilor de a-si controla propria fertilitate. Femeile trbuie sa fie libere sa decida daca vor avea copii sau nu, cati vor avea si cand. Cerem dreptul la contraceptie gratuita si la avorturi gratuite si sigure la cerere. Femeile ar trebui sa fie libere sa paraseasca relatiile pe care nu le mai gasesc satisfacatoare. Atitudinile si opiniile sexiste ale camarazilor vor fi combatute deoarece sunt opresive si incompatibile cu principiile anarhismului. �“The Vagina Monologues” – Monologurile Vaginului Atunci cand am inceput „The Vagina Monologues” nu realizam viabilitatea si intregul potential al teatrului. Bineinteles ca inainte simteam magia si puterea acestuia, dar abia dupa aceea i-am inteles adevarata natura sacra, abilitatea de a distruge trauma, de a crea discursul public, de a incuraja oamenii la cele mai inalte si profunde nivele politice si spirituale, iar in final puterea de a-i mobiliza pentru actiune. Prima data cand am inceput sa prezint aceste monologuri pe scenele lumii, am realizat ca doar sa pronunti cuvantul „vagin” produce o enorma controversa, deoarece vaginul este de fapt cel mai izolat cuvant in toate limbile. Poti gasi cuvinte precum nuclear, plutoniu ori racheta Scud, pe prima pagina a ziarelor fara a crea niciunde o asemenea isterie precum cuvantul „vagin”. Tabuul in legatura cu acest cuvant nu reprezinta un simplu accident. Atata timp cat nu putem spune vagin, acesta nici macar nu exista. Ramane izolat si neprotejat. Tinere fete sunt mutilate genital si sunt obiectul traficului sexual in toata lumea. Femeile sunt violate, batute si arse cu acid si nimeni nu este tras la raspundere. Aici intervine teatrul. Teatrul insista asupra faptului ca traim la timpul prezent si nu intr-un timp virtual sau in timpul „politically correct”. Teatrul sustine ca suntem cu adevarat acolo unde suntem. Fiind acolo impreuna, suntem capabili sa confruntam imposibilul aparent, suntem capabili sa simtim ca ceea ce produce teama ne poate distruge si suntem educati si transformati de acest lucru. Teatrul este sacru pentru ca ne permite si ne incurajeaza, ca si comunitate de necunoscuti, sa mergem undeva impreuna si sa infruntam problemele si realitatile cu care pur si simplu nu ne putem confrunta singuri. Singuri, suntem neputinciosi, ne transpunem suferinta si lupta in rani private si narcisism. Dar ca grup, aceste probleme devin griji si responsabilitati sociale si politice, un motiv pentru a fi impreuna. Experienta ma face sa cred ca numai simtind pe dea-ntregul, locuind impreuna si intrand in contact cu alti oameni si experientele lor, putem ajunge la securitate si fericire, doar permitandu-ne sa vedem ceea ce era vazut deja si sa stim ceea ce stiam deja, ne putem detasa de depresie. Acest lucru este posibil in teatru daca renuntam la asa-zisa siguranta, daca riscam sa ne simtim inconfortabil, nesiguri pentru un timp, daca riscam sa spunem cuvantul vagin atunci cand este nevoie sa spunem acest cuvant. Astfel am intrat in 2007. Continuam sa raspandim cuvantul, incurajandu-ne pe noi si pe surorile noastre, continuam sa ne opunem violentei. Continuam sa jucam, sa regizam, sa organizam, sa simtim si sa spunem cuvinte in teatre intunecate din toata lumea, care din fericire vor elibera constiintele si vor permite vindecarea si liberatea. Continuam sa ne alaturam femeilor din aproape 90 de state care lupta impotriva violului, violentei, mutilarii, arderii, izolarii, vanzarii, abrutizarii, marginalizarii si reducerii la tacere. In acest an ne vom concentra asupra problemelor femeilor din zonele de conflict. Ne vom concentra pe problemele femeilor din mijlocul razboiului si din viata de dupa acesta. Subliniem conexiunea dintre violenta familiala si violenta de Stat. Spunem ca daca guvernul sprijina folosirea fortei, a armelor si a violentei ca metoda de control si dominare, acest model incurajeaza acelasi tip de comportament si acasa. In acest an cerem „PACE”. Revendicam cuvantul, conceptul, posibilitatea. Spunem ca a face PACE trebuie sa fie prima optiune. Spunem ca respectul, comunicarea, dialogul, compasiunea, blandetea, generozitatea sunt o munca grea, o munca necesara si o prioritate. Cerem barbatilor si femeilor sa se alature acestui demers. Sa intrebe ce s-a intamplat cu PACEA ? Sa intrebe ce este PACEA ? Spunem ca exista o alta cale, o cale care nu este fortata sau distrusa de bombe si tunuri, este o cale care se deschide, care ne invita prin strategie, intelepciune, grija si o profunda responsabilitate pentru viitorul vietii. Suntem solidare cu surorile noastre din Beirut, Bagdad, Kandahar si Darfur. Stim ca suferinta lor este suferinta noastra. Stim ca daca rasa umana vrea sa supravietuiasca razboiului, acesta trebuie sa inceteze. Iti cer sa fi mai indrazneata si mai buna anul asta, mai grijulie, sa aduci energia pacii in fiecare aspect al vietii de zi cu zi. Iti cer sa te opui si sa vorbesti pentru a stopa violenta. Multumesc fiecaruia si tuturor pentru extraordinara dedicatie, pentru timpul acordat, pentru energia si vointa de a depasi barierele si distantele. Sunt alaturi de voi tot timpul ! Eve Ensler �Women in anarchism : Rose Pesotta Putine femei evreice emigrate in Statele Unite au dus o viata atat de dinamica si plina de evenimente ca a lui Rose Pesotta. S-a nascut sub numele de Rose Peisoty in Ucraina, intr-un shtetl (orasel tipic din Europa de Est si Centrala cu o populatie dominant evreiasca din perioada preholocaust) si a devenit o rebela din primii ani ai vietii, alaturandu-se miscarii revolutionare anti-tariste, chiar inanitea adolescentei. La varsta de 16 ani ea a emigrat in Statele Unite, alaturandu-se surorii ei mai mari pentru a scapa de o casatorie aranjata. Tatal lor a murit intr-un pogrom din 1919 pus la cale de nationalistii ucraineni. Ajungand in New York in anul 1913, sora ei i-a gasit de lucru intr-o fabrica de textile afiliata Sindicatului International al Muncitoarelor din Confectii – Local 25 (International Ladies Garment Workers Union - ILGWU). Cu mult ianinte de a deveni organizatoarea Sindicatului, a participat la multe greve si a fost aleasa in Consiliul Local Executiv, unde a pus bazele unuia dintre primele programe de educatie pentru muncitori. Intre timp ea a invatat engleza la seral si si-a continuat studiile la Scoala pentru muncitorii din industrie Bryn Mawr, a studiat stiinte sociale la scoala Rand , urmand si scoala de vara pentru muncitori, Wisconsin. In 1926 a absolvit Colegiul muncitoresc Brookwood care a existat din 1921 pana in 1937 ca scoala internat pentru activistii socialisti apartinand stangii noncomuniste. In 1933 ea a devenit organizator general pentru ILGWU si in anul urmator a fost aleasa vicepresedinte, fiind prima femeie care a ocupat un post atat de inalt in cadrul sindicatului. Ea a acceptat postul cu gandul ca „vocea unei singure femei in Consiliul Local Executiv ar fi o voce pierduta in vant”. Prezicerea ei s-a dovedit a fi corecta deoarece nici o alta femeie nu a mai fost aleasa, cu toate ca procentul lor a crescut cu 85% din 1940. Pesotta a fost anarhista. Ea a participat la conferinte anarhiste, a scris pentru presa anarhista si s-a opus Primului Razboi Mondial dintr-un punct de vedere anti-militarist. Ea era indragita de camarazii anarhisti , fiind foarte aproape de a fi deportata asemenea lui Emma Goldman. In 1914, Pesotta a fost arestata in celebrele raiduri Palmer si retinuta pentru a fi deportata, fiind considerata o straina subversiva. Spre deosebire de Goldman, ea a reusit sa-si stabileasca cetatenia. Logodnicul ei nu a fost la fel de norocos. El a fost deportat in Uniunea Sovietica impreuna cu Goldman, iar ea nu l-a mai vazut niciodata. Pesotta a fost din nou arestata in 1927 pentru ca a protestat impotriva executiei lui Sacco si Vanzetti. Pesotta avea inclinatie spre dramatic. In timpul unei greve din Los Angeles impotriva unei manufacturi de haine sportive, ea a imbracat cateva tinere muncitoare in halat de seara si au marsaluit prin fata unui hotel purtand semnele pichetului.Ea s-a asigurat ca presa sa fie acolo. Publicitatea favorabila pe care acest eveniment a primit-o a slabit pozitia angajatorului care nu dorea sa fie vazut ca exploatator al reginelor frumusetii. Greva s-a terminat cu victoria ILGWU. Pesotta a fost o remarcabila organizatoare a sindicatului incat ILGWU au recomandat-o confederatiei sindicatului C.I.O. pentru cunostintele ei in organizarea industriei grele. In a doua jumatate a lui 1930 ea a asistat la greva muncitorilor din industria cauciucului a firmei Goodyear din Akron, Ohio si a muncitorilor din industria autoturismelor din timpul grevei de la General Motors din Flint, Michigan. In ciuda diferentelor culturale si de limba, ea a reusit sa organizeze cu succes pentru ILGWU, muncitorii mexicani din Los Angeles, canadienii francezi din Quebec si pe cei din Puerto Rico. Activismul ei sindicalist si-a lasat urmele atat fizic cat si emotional. A fost atat de grav batuta de catre batausi antisindicat incat a suferit pierderea permanenta a auzului. Tot timpul in miscare, ea a suferit de singuratate si a fost incapabila sa puna bazele unei vieti personale stabile. In 1940, ea si-a dat demisia din conducerea ILGWU, deziluzionata de dominarea masculina asupra sindicatului. Ea s-a reintors la munca de birou intr-un magazin, unde a sustinut viguros Aliatii in Al Doilea Razboi Mondial. In acelasi timp, ea s-a opus pledoariei facute de AFL si CIO impotriva grevei deoarece aceasta lega mainile muncitorilor in �fata angajatorilor care beneficiau de pe urma cresterii preturilor. Viata lui Pesotta a luat o intorsatura diferita odata cu desfasurarea celui de-al doilea razboi mondial. Miscata de stirile despre macelarirea evreilor europeni, inclusiv a rudelor sale, ea s-a alaturat Ligii Anti-Defaimare si a inceput sa tina discursuri impotriva anti-semitismului si rasismului de-a lungul tarii. Dupa razboi ea a calatorit in Polonia si a vizitat lagarul de concentrare Majdanek, unde s-a intalnit cu supravietuitorii. Ea a muncit neobosit pentru a-i ajuta sa se stabileasca in Statele Unite. In primii ei ani, ea a avut o atitudine ambivalenta despre originea sa evreiasca. Citandu-l pe Tom Paine ea a declarat : „Lumea este tara mea si a face bine este religia mea.” Dar impactul holocaustului a transformat-o din pacate in Zionista. Ea a devenit directorul pentru zona de mijloc si de vest a Consiliului American a Sindicatelor si de atunci s-a identificat cu miscarea Zionista a muncii pana la sfarsitul vietii. Pesotta s-a remarcat si ca aparatoare a drepturilor civile a afro-americanilor. In tot timpul vietii ei publice, ea a ramas fidela unei lectii pe care o invatase de la un meditator in Ucraina: „Oamenii sunt pe primul loc. Actiunile lor aduc schimbari in societate.” Pesotta a fost interesanta si din punct de vedere literar. Ea a scris o povestire despre un student evreu care devine revolutionar si a mai scris si doua volume de memorii: „Bread Upon the Water”(1944) si „Days of Our Lives” (1958). Ea a dedicat al doilea volum memoriei civilizatiei evreiesti distrusa de nazisti. IMNUL MUJERES LIBRES (Lucia Sanchez Saornil, Valencia 1937) Mai întâi revoltaŃi-vă, femei iberice, Către orizonturi luminoase, Pe cărări de foc, Cu picioarele pe pământ Şi cu privirea către văzduhul albastru. Afirmând viaŃa promisă Noi sfidăm tradiŃia, Preparăm lutul proaspăt Al unei noi lumi născute din durere. LăsaŃi trecutul să dispară în neant! Ce ne mai pasă de ziua de ieri! Vrem să rescriem din nou Cuvântul FEMEIE. Mai întâi revoltaŃi-vă, femei ale lumii, Către orizonturi luminoase, Pe cărări de foc, Cu picioarele pe pământ Şi cu privirea către văzduhul albastru. Revolutia nu va avea succes decat daca va fi o conflagratie mondiala, cuprinzand intreaga lume ! Revolutia sociala nu se va incheia pana cand nu va d istruge toate statele ! STATUL UCIDE ! ANARHISMUL ESTE O NECESITATE ! �„Mujeres Libres” Declaracion / DeclaraŃia organizaŃiei „Mujeres Libres” (Femeile Libere) Mujeres Libres este un grup care cooperează cu secŃia din Los Angeles a FederaŃiei Anarhiste din California de Sud (Southern California Anarchist Federation), fiind în acelaşi timp şi membru a ei. Noi suntem anarhişti – revoluŃionari (1), femei şi bărbaŃi, care ne opunem oricărei forme de dominaŃie, opresiune şi exploatare a femeilor datorită patriarhiei (2) şi capitalismului (3). Suntem conştienŃi, ca anarhişti, de multitudinea formelor de exploatare şi dominare a femeilor, care presupun: exploatarea sexuală şi emoŃională în cadrul relaŃiilor; exploatarea capitalistă a muncii neplătite şi josnice prestate de femeie; toate formele de violenŃă machistă (4) împotriva femeilor, de la fluieratul pe stradă până la viol; negarea din partea Statului a drepturilor civile şi de reproducere; definiŃia patriarhală a identităŃii femeii şi aplicarea sa violentă; rolul social al genurilor şi divizunea inegală a şi muncii; rasismul, clasismul (5) marginalismul (6) împotriva femeilor care nu fac parte din mainstream, ca şi multe altele. Noi, femeile şi bărbaŃii din Mujeres Libres, ne opunem sistemul patriarhic şi capitalist de dominaŃie a femeii prin viziunea noastră de indivizi auto-determinaŃi care trăiesc, iubesc şi muncesc în relaŃii egale, cu toŃii având aceleaşi grad de responsabilitate, aprecieri, oportunităŃi, şi libertate: toŃi suntem egali pentru că toŃi suntem diferiŃi. Ne opunem sistemul capitalist specific de exploatare a muncii femeii prin viziunea noastră despre răsplata egală a acestei munci, oriunde s-ar desfăşura. Ne opunem aroganŃei patriarhale şi paternalismului (7) cu viziunea noastră despre autonomie (8) şi auto-determinare. Fiecare femeie va avea dreptul să se definească aşa cum va dori ea, conform nevoilor si dorinŃelor sale. Ne opunem tuturor formelor de violenŃă prin viziunea noastră despre non-dominaŃie. ÎnŃelegem faptul că procesul de decolonizare (9) şi emancipare nu necesită numai lupta împotriva Statului şi a aliaŃilor săi, dar necesită şi să muncim înăuntrul nostru, înăuntrul relaŃiilor noastre şi în comunităŃile noastre. De aceea nu dorim numai distrugerea acestui sistem opresiv şi a agenŃilor săi, dar şi să construim în mod activ viitorul lumii în care dorim să trăim. Ca şi anarhişti, credem că aceste lupte trebuie să se ducă în interiorul comunităŃilor noastre autonome, în cartierele noastre şi în familiile noastre, formând o reŃea a solidarităŃii prin intermediul ajutorului mutual dintre aceste comunităŃi. Lupta noastră nu are graniŃe – este transnaŃională, transcede genurile, este multietnică şi diversă. Trebuie să întărească femeile, statutul lor, organizarea şi poziŃia în societate, în general, prin intermediul educaŃiei şi a acŃiunii directe, prin intermediul expresităŃii culturale şi prin mijloacele creativităŃii noastre. ComunităŃile noastre vor îngriji şi vor iubi mediul înconjurător astfel încăt să reziste forŃelor destructive din interior şi exterior. Suntem pregătiŃi pentru o luptă lungă. Que vivan las Mujeres Libres ! Trăiască Femeile Libere ! DefiniŃii (1). Anarhist = persoană care respinge toate formele de guvernare şi de ierarhie, care are un înalt simŃ pro-democratic, egalitarist. (2). Patriarhat = formă de putere socială dată fără restricŃii bărbaŃilor, aceştia dominând şi exploatând femeile în diverse circumstanŃe. (3). Capitalism = sistem economic bazat pe bani şi pe proprietatea privată asupra fabricilor, şcolilor, instituŃiilor, mâncării, etc.,care influenŃează sistemele politice şi sociale, în care un număr restrâns de persoane deŃine toate profiturile şi puterea. (4). Machism = cultura şi ideologia care stă în spatele „masculinităŃii”, şi are drept caracteristici aroganŃa, dominaŃia masculină, dominaŃia asupra femeilor, agresiunea şi patriarhatul. (5). Clasism = termen care se referă la discriminarea bazată pe clase sociale – clasismul nu aplică acelaşi set de valori şi drepturi cuiva care provine dintr-o „clasă inferioară”. (6). Marginalism = similar rasismului şi clasismului, însă care este îndreptat împotriva unei persoane de la marginea societăŃii - vagabonzi, cerşetori, prostituate, drogaŃi, etc. (7). Paternalism = comportament condescendent îndreptata asupra cuiva despre care se crede că este incapabil de a avea grijă de viaŃa sa, căruia i se impun culturi şi decizii şi îi este astfel limitată libertatea şi autonomia. (8) Autonomie = auto-guvernare sau auto-conducere a comunităŃii, regiunii, locului de muncă, a individului – libertatea de a lua decizii în mod independent. (9). Decolonizare = procesul prin care începem să confruntăm ideologiile care ne-au fost induse în minte de către colonizatori/opresori. (10). TransnaŃional = care transcede naŃiunile noastre –ce implică faptul că noi nu suntem reprezentanŃi ai unei naŃiuni specifice, din moment ce aceste naŃiunistat ne opresează. �LUPTA FEMEILOR DIN IRAK Articol preluat din Organise #64 (Marea Britanie) Victoria islamistă în alegerile din Irak din ianuarie 2005 demonstrează faptul că Islamismul politic nu este doar o forŃă de opoziŃie faŃă de ocupaŃia AliaŃilor, dar este şi o forŃă destul de puternică în colaborarea pentru instaurarea unui regim reacŃionar, în care femeile vor fi primele victime. FaŃă de femeile din alte Ńări ale Orientului Mijlociu, femeile din Irak dispuneau de o mai mare libertate, bineînŃeles fără a fi egale cu bărbaŃii. Acest lucru nu se datora naturii „seculare” a partidului Baath, cât mai ales luptelor duse de femei în anii ’50, înainte de venirea lui Saddam la putere. Legea statutului personal, adoptată de partidul Baath în 1958, garanta femeilor dreptul la educaŃie, divorŃ şi de a-şi păstra copiii, dar i s-au adus amendamente după amendamente. De fapt Saddam a permis Shariei (legii islamice) să fie aplicate în cazurile neprevăzute de lege. Drepturile femeilor au fost şi mai mult îngrădite o dată cu izbucnirea războiului dintre Irak şi Iran în 1980. Feminista irakiană Huzan Mahmud explică: „Irakul, spunea Saddam, are nevoie de femei să stea acasă, să gătească soŃilor şi copiilor, să nu cheltuie prea mult şi să facă economii, trebuie să ajute Ńara să-şi revină. Toate acestea au dus în final la violarea drepturilor femeilor irakiene. În particular, în timpul războiului dintre Irak şi Iran, femeile reprezentau mai mult de 70% din personalul civil, însă când războiul s-a sfârşit ele au fost trimise acasă”. În afară de Uniunea Femeilor Irakiene, organizaŃia de femei a Partidului Baath, alte organizaŃii ale femeilor au fost interzise. O dată cu primul Război din Golf situaŃia s-a deteriorat şi mai mult deoarece Saddam a adoptat un stil care se conforma din ce în ce mai mult valorilor islamice, făcând aces lucru cu scopul de a obŃine susŃinerea celorlalte regimuri şi organizaŃii islamiste. A pus astfel bazele „Campaniei pentru CredinŃă” care a dus la eliminarea prostituatelor prin decapitare. La cel puŃin 130 de femei li s-a tăiat capul într-un an, însă cifra s-ar putea să fie cu mult mai mare. Cele mai multe dintre cele executate nu erau prostituate, ci erau femei care criticaseră regimul sau erau soŃiile opoziŃioniştilor. Printre ele erau soŃii ale imamilor şiiŃi, prezentatoare TV, doctori şi ginecologi. Un alt simptom al atacului asupra femeilor a fost creşterea analfabetismului în perioada embargoului dintre anii 1991-2003. Alfabetismul, care a crescut de la 75 (‰?) la 755 (‰?) după proclamarea Republicii, a scăzut până la 255 (‰?) în anul 2000. Acest lucru nu s-a datorat numai politicii regimului, dar mai ales condiŃiilor destul de dure impuse de embargou, perioadă când supravieŃuirea zilnică a devenit o prioritate. Văduvele de război şi femeile sărace au suferit cel mai mult. În 1998, un studiu a relevat faptul că din 4600 de femei şi fete din Bagdad, 16% sufereau de malnutriŃie severă, iar 41% de malnutriŃie cronică. Acest lucru a dus la scăderea în înălŃime a femeilor. BărbaŃii şi băieŃii au avut de suferit mai puŃin de pe urma embargoului. Saddam a adoptat măsuri care legalizau „uciderile pentru onoare”. O lege adoptată în 1990 îi exonera pe bărbaŃii care ucideau femeile „pentru a apăra onoarea familiei”. Aşadar bărbaŃii îşi puteau ucide soŃiile, surorile şi fiicele suspectate de adulter, imoralitate sau care se lăsaseră violate! În regiunea kurdă din Irak, care a fost de fapt autonomă între 1991-2003, legislaŃia baathistă despre femei a rămas în vigoare o lungă perioadă de timp, în ciuda participării femeilor la societatea civilă, în guvern sau în peshmerga (trupele de miliŃie). În mod oficial legea uciderilor pentru onoare a fost abolită în zona controlată de Uniunea Patriotică a Kurdistanului abia în anul 2000! În zona controlată de Partidul Democratic al Kurdistanului, mai mult de 500 de astfel de omoruri au avut loc numai în anul 2000 şi se pare această lege încă nu a fost abolită până în prezent [anul 2005, n. tr.]. NaŃionaliştii kurzi au tolerat această practică şi nu au depus nici un efort pentru a o stopa. Din contră, birourile OrganizaŃiei Independente a Femeilor (OIF) şi adăpostul deschis în Sulemaniah pentru a proteja femeile care fugeau din cauza acestor ucideri au fost închise de Uniunea Patriotică. Acest adăpost, deschis în 1998, era susŃinut de organizaŃii europene ale femeilor şi oferea spaŃiu de refugiu la mai mult de 4000 de femei când era deschis. Pe 14 iulie 2000 forŃele armate ale Uniunii Patriotice au invadat birourile OIF şi adăpostul, arestând câŃiva militanŃi şi au confiscat arhivele şi fondurile găsite. Trei paznici ai adăpostului şi rezidenŃii săi au fost închişi. O zi mai târziu, un bărbat şi-a ucis sora. Iar la câteva zile după aceste evenimente, o fostă rezidentă a adăpostului a fost ucisă de fratele ei. �SituaŃia după ocupaŃie În ciuda lăudăroşeniei americanilor şi a aliaŃilor lor de a fi introdus în Irak „democraŃia” şi eliberarea femeilor, situaŃia nu s-a îmbunătăŃit. Vălul, care înainte era considerat învechit, a devenit o necesitate pentru femeile care vor să iasă pe stradă. Islamiştii s-au folosit de insulte şi de violenŃă – inclusiv aruncarea de vitriol în feŃele femeilor – pentru a le intimida. Violurile s-au înmulŃit, la fel şi răpirile şi vânzările de femei. PreŃurile pe piaŃa neagră erau: 200 $ pentru virgine, 100 $ dacă nu erau virgine. Guvernul marionetă instalat de AliaŃi se află sub presiunea grupurilor islamiste din care este format. Aceste partide, care au legături cu regimul din Iran (ca de ex. al'Dawa, Consiliul Suprem al RevoluŃiei Islamice din Irak) împart cu oponenŃii lor din rezistenŃa religioasă ideea de a pune bazele în Irak a unui stat islamic, chiar dacă tacticile diferă. Încercărilor de a introduce sharia li s-au opus demonstraŃiile iniŃiate de 25 de organizaŃii ale femeilor, în ciuda pericolului pe care acest lucru l-a reprezentat. Yannar Mohammed, una din întemeietoarele OrganizaŃiei pentru Libertatea Femeilor din Irak (OLFI), a primit ameninŃări cu moartea din partea organizaŃiei pro-talibane Armata Camarazilor Profetului. Uciderile pentru onoare nu au dispărut o dată cu ocupaŃia. Răpirea tinerelor fete pentru a le prostitua este o practică obişnuită, alimentându-se astfel reŃelele de prostituŃie, din Yemen în special. OLFI organizează adăposturi pentru femeile ameninŃate cu astfel de ucideri sau care sunt victime ale violenŃei. Au fost deschise 2 astfel de adăposturi, unul în Bagdad şi altul în nord, în Sulemaniah. Aici, adăpostul a primit ameninŃări din partea Uniunii Patriotice. SituaŃia din Kurdistan Uniunea Patriotică este considerată o organizaŃie mai progresivă decât rivala sa, Partidul Democratic din Kurdistan, iar asta datorită numărului mai mare de femei din organizaŃie. Însă aceste organizaŃii nu au uitat insurecŃia din martie 1991 când au fost organizate consilii muncitoreşti. Cele două partide naŃionaliste au recâştigat controlul asupra situaŃiei şi au restabilit controlul asupra fabricilor. Militanta feministă Sakar Ahmed a fost bătută de fraŃii ei în timp ce scria o carte împotriva uciderilor pentru onoare. Tatăl ei a fost de acord cu această faptă. Dansatoarea Hinadi, membră a grupului de dans el-Portoqala, a fost ucisă în timpul Ramadanului de o bandă de islamişti care considerau drept „pornografice” apariŃiile sale video, deoarece dansurile sale evocau dragostea dintre fete şi băieŃi. Alte femei au fost bătute deoarece purtau jeanşi sau pentru că mergeau la coafor în loc să-şi poarte părul sub vălul care le ascunde faŃa. Mai mult de 1000 de studente şi-au abandonat studiile de la începutul campaniei islamiştilor pentru obŃinerea controlului asupra universităŃilor. La Mosul, decana FacultăŃii de Drept a fost împuşcată şi apoi decapitată, împreună cu soŃul ei. Directoarea Departamentului de Translatori a avut aceeaşi soartă, ca şi mai mult de o duzină de femei, care în viaŃa obişnuită erau doctorite, veterinare sau funcŃionare civile. Ura asupra femeilor se regăseşte în mod egal atât în grupurile religioase de rezistenŃă cât şi în partidele aliate cu americanii. Statul irakian este incapabil să pună capăt acestei violenŃe endemice. Această violenŃă se datorează mai mult bandelor criminale decât rezistenŃei religioase. Şi chiar când pot acŃiona, forŃele guvernamentale nu vor s-o facă, deoarece împart aceeaşi viziune asupra femeilor ca şi guvernul regional al naŃionaliştilor din Kurdistan. Numai acŃiunea autonomă a femeilor aliate cu mişcarea muncitorească radicală din Irak ar putea aduce un anume progres în lupta de pe acest front. Aşa-numitele „democratizare” şi „modernizare” promise de forŃele Aliate s-au dovedit a fi doar o păcăleală. �MAN’’S ATTITUDE IN WOMEN STRUGGLE FEMINISMUL : O PERSPECTIVA MASCULIN-ANARHISTA “Nici eu insumi nu am fost capabila sa descopar ce este feminismul: stiu doar ca oamenii ma numesc feminista de cate ori exprim sentimente care ma diferentieaza de ceilalti.” (Rebecca West-1913) Majoritatea oamenilor implicati in curentul anarhist – barbati sau femei – nu sunt de acord, cel putin in principiu, cu majoritatea urmatoarelor declaratii: - Exista doua categorii naturale in functie de care oamenii sunt clasificati: masculin si feminin. - Masculul este fiinta umana numita barbat, iar femela este fiinta umana numita femeie. - Femeile sunt inferioare barbatului. - Barbatul este mai destept si mai puternic decat femeia, iar femeia este mai emotiva si mai delicata. - Femeia exista in beneficiul barbatului. - Daca un barbat ii cere sotiei sale sa faca sex, este datoria ei sa i se supuna, fie ca vrea sau nu. - Oamenii sunt perceputi in sens universal ca barbati (masculi) si se face referinta si la femei doar atunci cand se vorbeste despre anume indivizi. - Femeia este o forma de proprietate. - Sa ceri drepturi pentru femei este la fel de absurd ca si cum ai cere drepturi pentru animale. Oricat de ridicole ar parea aceste declaratii, toate au fost considerate evidente si naturale in majoritatea statelor occidentale si inca reprezinta, mai de graba regula decat exceptia zilelor noastre. Chiar daca majoritatea par cel putin ciudate, daca nu chiar total gresite, aceasta nu este din cauza ca ele contrazic anumite notiuni de justitie sau bunul simt cu care ne-am nascut cu totii. Din contra, aceasta s-a datorat schimbarii de atitudine care a permis majoritatii dintre noi emanciparea catre un punct de vedere mai natural; se datoreaza de fapt rezultatului concret al unei lupte neintrerupte care a costat multe vieti, relatii si reputatii in ultimii 200 de ani si care impreuna cu toate celelalte lupte de eliberare a fost discreditata, minimalizata si marginalizata chiar de la inceput. Cu toate astea, aceasta lupta a fost si inca este diversificata strategic si conceptual, foarte greu de definit – dar foarte usor de numit: ma refer desigur la feminism. Feminismul a schimbat cultura noastra, macar pentru faptul ca femeia - ca fiinta umana in adevaratul sens al cuvantului, a devenit o idee comuna. Daca majoritatea oamenilor par sa fie de acord cu aceasta idee astazi, aceasta nu se intampla deoarece societatea a devenit mai binevoitoare sau pentru ca a evoluat natural catre un stadiu mai egalitarian. Cei care detin puterea nu se hotarasc pur si simplu sa cedeze statutul egal celorlalti, ei mai de graba renunta la putere cand ajung sa fie fortati sa o faca. Femeile, ca orice alt grup oprimat, au obtinut tot ceea ce au acum, printr-un dificil proces de lupta. Sa negi aceasta lupta inseamna sa perpetuezi un mit similar aceluia al „sclavului fericit”. Deocamdata, aceasta este exact ceea ce facem cand vorbim despre feminism ca si cum ar perpetua diviziunea dintre sexe, sau ca si cum ne-ar indeparta de identitatea politica. Feminismul nu a creat conflictul dintre sexe: societatea patriarhala l-a creat. Este foarte important sa nu uitam ca ideea mai sus mentionata, care sustine ca femeia este o fiinta umana din toate punctele de vedere, nu este de bun simt – ci absolut o notiune feminista. Sprijinul formal al elibararii femeilor, in timp ce se neaga lupta istorica dusa de femei pentru a obtine recunoasterea acestei notiuni, este o atitudine paternalista si insultatoare. Nu numai ca societatea occidentala a asociat femeia unei fiinte inferioare de-a lungul istoriei, dar pana recent majoritatea miscarilor de eliberare au facut acelasi lucru. Iar acest lucru a fost partial necunoscut in majoritatea gandirilor culturii dominante. Dar la fel de des acest lucru a fost intentionat dat uitarii. Astfel, pana recent oamenii care luptau pentru emanciparea fiintei umane, de fapt luptau doar pentru emanciparea „barbatului”. Femeile care se plangeau despre aceasta stare de lucruri erau si sunt sfatuite sa astepte pana cand „lupta mai importanta” va fi castigata si apoi sa-si ceara propria eliberare. Acest lucru a fost adevarat in cadrul miscarii abolitioniste, in cadrul miscarii pentru drepturi civile, in cadrul miscarii impotriva razboiului, in cadrul miscarilor neo-stangiste, in cadrul miscarii anti-nucleare, in ecologismul radical, dar si in anarhism. Femeile au fost criticate pentru ca au pus accentul pe problemele feministe, care erau considerate neimportante, sau mai grav – contrarevolutionare. �Anarhistii nu se vor trezi pur si simplu intr-o dimineata cu idei mai luminate despre femei, cum nici patriarhatul nu se va recunoaste dintr-o data ca „o alta forma de dominatie”. Teoria si practica feminista au scos la lumina oprimarea femeilor, care de multe ori s-a manifestat si in cercurile revolutionare. Ca sa nu mai spunem ca nu toate feministele au fost/ori sunt anarhiste, precum nici toti anarhistii nu au fost/ori sunt feministi. Cu toate astea feminismul este adesea criticat din mai multe unghiuri, public sau privat, in cercurile anarhiste. Adesea s-a sugerat ca feminismul este o filozofie care presupune superioritatea, intr-un fel sau altul, a femilor fata de barbati. Alta acuza a fost aceea ca feminismul perpetueaza categoriile sexuale, in timp ce gandirea revolutionara trebuie sa depaseasca si acest tip de diferentiere. Cu alte cuvinte, feminismul este acuzat a fi un fel de identitate politica care perpetueaza rolurile vatamatoare si divizive ale societatii care ne oprima pe toti. Ceea ce au in comun toate aceste „critici” este faptul ca se refera la aceiasi entitate denumita „feminism”. Dar oricine care studiaza feminismul, afla rapid ca din totdeauna a existat o mare diversitate a teoriilor feministe. Nu exista doar un singur set de idei despre sex si identitate sexuala, care sa reprezinte feminismul, mai de graba feminismul este o larga categorie ce cuprinde toate formele de gandire si actiune care sunt direct legate de eliberarea femeilor. Probabil cea mai celebra idee despre feminism apare in „The Second Sex” (Al Doliea Sex) opera lui Simone de Beauvoir din 1940 : „Cineva nu se naste, ci devine femeie.” Cartea tine sa argumenteza ca identitatea sexuala este o categorie sociala pe care individul o poate respinge. Influenta lui The Second Sex a fost enorma, de Beauvoir nu a fost singura feminista care a pus sub semnul intrebarii naturaletea categoriei sexuale. Multi scriitori feministi au inceput sa contureze o distinctie intre sex si identitatea sexuala, sustinand ca primul descrie o caracteristica fizica, in timp ce a doua este o categorie culturala. Spre exemplu, a avea penis se refera la sex, in timp ce, cum se imbraca cineva si rolul social pe care il are este in stransa legatura cu identitatea sexuala. Aceasta este o distinctie pe care multe feministe inca o fac, dar altele pun sub semnul intrebarii folosirea presupuselor categorii preculturale, precum sexul. Colette Guillamin a sugerat ca sexul, ca si rasa de altfel, reprezinta un sistem arbitrar de etichetare care nu are absolut deloc un statut natural, ci pur si simplu serveste intereselor celor aflati la putere. Desi exista numeroase diferente fizice intre oameni, alegerea celor mai importante sau categorice, este determinata politic. Astfel oamenii sunt divizati in presupuse categorii naturale bazate pe aceste etichete, dar nu este nimic natural in nici un fel de catalogare – categoriile sunt pur conceptuale. Bazandu-se pe opera lui de Beauvoir si Guillamin, printre altii, Monique Wittig sustine ca scopul feminismului este eliminarea sexului si identitatii sexuale ca mod de catalogare. Ca si proletariatul filozofiei marxiste, femeile se constituie ele insele intr-o clasa cu scopul de a inlatura sistemul care permite existenta claselor. Cineva nu se naste femeie, exceptand sensul in care cineva se poate naste direct proletar : a fi femeie denota o pozitie sociala si anumite practici sociale, mai de graba decat o adevarata identitate. Scopul politic final al unei femei, este pentru Wittig, sa nu fie una. Iar scopul feminismului este eliberarea femeilor, dar ce inseamna exact acest lucru – ramane in continuare de discutat. Pentru unele feministe acest lucru reprezinta coexistenta bazata pe egalitate intre femei si barbati, iar pentru altele este ideea ca omenii sa nu mai fie vazuti ca barbati si femei. Feminismul asigura o bogata panorama a teoriilor legate de problemele identitatii sexuale. Singurul lucru cu care toate feministele pot fi de acord este ca aceste probleme exista. Fie ca rezultat al diferentelor naturale sau al interpretarii culturale, oamenii sunt oprimati pe baza identitatii sexuale. Feminismul poate fi probabil cel mai bine definit ca o incercare de a depasi aceasta stare de lucruri in care oamenii sunt oprimati pentru apartenenta lor sexuala. Nu este posibil a fi depasite problemele legate de sex fara feminism, astfel acuzatia ca feminismul perpetueaza catalogarea sexuala este evident absurda. De vreme ce anarhia se opune tuturor formelor de dominatie, anarhia fara feminism nu este deloc anarhie. De vreme ce anarhia se declara impotriva �tuturor arhiilor, tuturor regulamentelor si reglementarilor, adevarata anarhie este prin definitie opusa patriarhiei, este prin definitie feminista. Dar nu este de ajuns ca cineva sa se declare impotriva tuturor formelor de dominatie, acel cineva trebuie sa inteleaga dominatia impotriva careia se opune. Autorii feministi trebuie cititi de toti anarhistii care se considera in opozitie cu patriarhatul. Critica feminista este la fel de relevanta ca si cartile despre opresiunea guvernamentala. In timp ce represiunea serviciilor secrete este o amenintare pentru anarhisti, felul in care convietuim trebuie sa combata problemele legate de identitatea sexuala din viata de zi cu zi. Astfel, literatura feminista poate fi mai relevanta in lupta cotidiana impotriva opresiunii, decat o mare parte din literatura anarhista pe care o citim de obicei. Daca anarhismul are nevoie de feminism, cu siguranta si feminismul are nevoie de anarhism. Esecul multor tereticieni feministi radicali de a vedea dominatia dincolo de victimizarea femeilor de catre barbati, i-a facut sa nu poata dezvolta o critica adevarata a opresiunii. Asa cum un cunoscut scriitor anarhist sublinia in mod corect : o agenda politica bazata pe ideea ca barbatii ar trebui sa renunte singuri la privilegii (ca si cum acest lucru ar fi posibil) este absurda. Unele feministe cer reforme legislative fara a critica natura opresiva a Statului. Separatismul feminist este practic si probabil o strategie necesara numai in societatile stratificate pe baza identitatii sexuale. Feminismul este cu adevarat radical atunci cand cauta sa elimine conditiile care fac inevitabila opresiunea sexuala. Cu siguranta anarhismul si feminismul au nevoie unul de celalalt. Este foarte bine sa spunem ca odata ce sursa primara a opresiunii (oricare ar fi aceasta) este indepartata, toate celelalte tipuri de opresiune vor dispare de la sine; dar ce dovezi avem pentru asta ? In acelasi timp este absolut necesar sa recunoastem ca oprimarea femeilor nu este singurul tip de opresiune. Argumentele despre care forma a opresiunii este mai importanta sunt prostesti si ineficace. Pericolul si valoarea anarhismului este fatul ca el cauta sa elimine toate formele de dominatie. Astfel, anarhismul evita bataliile reformiste si isi concentreaza traiectoria catre eliberarea totala. In acelasi timp exista riscul de a ignora situatii reale in favoarea abstractiilor. HAIDETI SA FIM ANRHISTIFEMINISTI SI FEMNISTIANARHISTI (Pendleton Vandiver) Darul Gandind ca EA este „darul”, Ei au inceput sa o impacheteze devreme : I-au impietrit zambetul, I-au plecat privirea, I-au buclat parul, I-au indreptat dintii, S-au gandit sa-i ingroape toate alegerile; Au facut-o sa spuna Da, Da si Da, Au pus-o sa stea in varful degetelor. „Cutia asta are numele meu pe ea”, spune barbatul „Este pentru mine” … Si ei nu erau deloc surprinsi. In timp ce ei ii trimeteau saruturi si-i faceau cu ochiul, EL si-a luat „darul” acasa. L-a pus pe o masa unde prietenii lui puteau sa-l examineze, spunand : danseaza, mai repede ! Dupa ce l-a patruns el si-a incrustat numele si mai adanc. Mai tarziu l-a pus sub un pat, sub neoane, spunand : impinge, mai tare ! Spunand : doar eu am nevoie, doar eu imi doresc, tu mi-ai dat un fiu ! Carol Oles �Anarho-feminismul si eliberarea animalelor „Carnea este precum pornografia – inainte de a fi distractia cuiva, a fost viata altcuiva” (Melinda Vales) Multi anarhisti gasesc ideea drepturilor animalelor ca pe o eschiva. Garantarea „legala” a drepturilor animalelor este aproape fara sens, tinand cont de atitudinea Statului asupra drepturilor omului. Intelecuali precum Peter Singer se concentreaza mai mult asupra consideratiei morale fata de animale, bazata pe similitudinea lor cu oamenii. Dar daca privim imaginea in ansamblu ? Anarho-feministele implicate in eliberarea animalelor asociaza dominatia si exploatarea masculina asupra femeilor cu dominatia si exploatarea asupra animalelor. Este vorba despre distrugerea diferentierilor de genul barbati si femei, bogati si saraci, albi si negrii, animale si fiinte umane. Noi vrem auto-determinarea atat pentru oameni cat si pentru animale. Vanatul si mancatul animalelor este o preocupare traditional barbateasca. Animalele moarte si femeile sunt depersonalizate in acelasi mod. Televiziunile, revistele si vedetele ne vand imagini fantastice cu pui fericiti din desenele animate si cu femei anorexice in „bataia vantului”, tintind astfel consumatorii barbati. Femeile sunt numite vaci, puicute, pasari, scorpii – animale domestice si jucause. Daca barbatii sunt comparati cu animalele sunt numiti: lupi, ursi sau armasari. Multe femei isi irosesc viata in casele din suburbie, precum gainile pentru oua din ferme sau porcii – în continuu insarcinate, plictisite si deprimate. Vivisectia, pe langa faptul ca este o masiva industrie a torturii, reprezinta un alt mod de transformare a animalelor in obiecte. Multe experimente, precum testul Draize, distrug ochii animalelor transformandu-le intr-un alt fel de obiecte care nu mai pot reintoarce privirile insistente ale barbatilor, asa cum unele obiecte-femei o fac. Doctorii barbati fac experimente pe femei si pe animale fara sa le ceara consimtamantul. Cezariana, spre exemplu, este modul standard prin care nasc animalele de laborator si este de asemenea o operatie des folosita si pentru femei. Mare parte a pornografiei prezinta femeile ca pe niste animale. Este de ajuns sa observam programele de divertisment pentru adulti, pentru a ne convinge de lucrul acesta. Retetele pe baza de carne sunt de asemenea prezentate in termeni sexuali : „Hot Stuff” – Chestii fierbinti. Imaginea sclavagista a biciurilor si lanturilor isi are originea in echipamentul de inhamare a vitelor. Multi barbati care abuzeaza de femei incep prin abuzarea animalelor. Este vreo problema in a sustine atat drepturile animalelor cat si dreptul de a alege asupra propriului trup ? Cred ca aceste miscari au multe in comun: 1)amandoua se concentreaza asupra vietii si autodeterminarii, atat a femeilor ca indivizi cat si a animalelor; 2)atat femeile cat si animalele de ferma sunt fortate sa pastreza sarcini nedorite; 3)miscarea impotriva avortului prezinta starea maternala intr-un mod romantic identic cu cel in care industria carnii prezinta viata animalelor de ferma. Avortul in prima parte a sarcinii nu este o crima, dupa cum in cazul animalelor de laborator ucise, evidentele medicale sugereaza ca fetusul nu simte durerea inainte de a saptea luna de gestatie. Ignora eliberarea animalelor problemele de rasa si de clasa? Este adevarat ca cea mai mare parte a miscarilor pentru drepturile animalelor este dominant de culoare alba. Oamenii de culoare si animalele sunt marginalizati, suprasolicitati si exploatati ecnomic. Aceeasi structura de putere ii oprima atat pe unii cat si pe ceilalti. Aparand animalele si luptand impotriva rasismului participi de fapt la acelasi razboi. Vreau sa mentionez in special animalele care produc pagube deosebite mediului inconjurator. Trebuie oare sa omoram aceste animale pentru a salva oamenii, plantele si alte specii amenintate ? Aceasta problema ma ingrijoreaza in mod deosebit. Dar faptul ca unele animale distrug mediul natural, nu este din vina lor, ci tot o consecinta a interventiei omului care a introdus aceste animale in mediul respectiv. Deci este tot o problema a omului. Distrugerile pe care animalele le produc, nu reprezinta aproape nimic in comparatie cu distrugerile pe care le face omul prin agricultura mecanizata si intensiva, sau prin exploatarea irationala a padurilor. In loc sa omoram animalele asa zis daunatoare, ar trebui sa ne concentram atentia asupra tipurilor de agricultura si de exploatare a mediului, pentru a renunta la profit in favoarea ecologiei. Trebuie sa asiguram un mediu adecvat si pentru animalele „daunatoare”. Este interesant ca atat miscarile anarho-feministe cat si cele pentru drepturile animalelor se concentreaza asupra actiunii directe. Ambele doresc distrugerea sistemului actual si nu reformarea lui: mai bine fara carne de vitel decat conditii mai bune pentru carnea de vitel, mai bine fara legi decat cu legi mai bune. Eliberarea si auto-determinarea oamenilor si a animalelor sunt notiuni inseparabile. �Dragostea ucide ! www.lilith-lovekills.blogspot.com sf.hildegard@yahoo.fr afatm@k.ro � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Lovekills #12 Subject The topic of the resource Cultura rezistenței – educație pentru revoluție Description An account of the resource anarho-feminist zine Relation A related resource http://lilith-lovekills.blogspot.com/ Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zină Aileen O'Caroll anarhism anarho-feminism Animal Liberation Front Earth Liberation Front Eve Ensler Lovekills Lucia Sanchez Saornil manifest anarho-feminist Melinda Vales Mujeres Libres Pendleton Vandiver Rose Pesotta teatru The Vagina Monologues https://anarhiva.com/files/original/2576154d179783fec3638a376367bec6.pdf ea82723ef726d4a6b575a7865eb6b0cd PDF Text Text �������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Lovekills #1 (2003) Subject The topic of the resource Cultura rezistenței - educație pentru revoluție Description An account of the resource anarcho-punk zine Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2003 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zină 2003 anarhism anarho-feminism Animal Liberation Front Emma Goldman Lovekills Lydia Lunch Punk Rote Zora https://anarhiva.com/files/original/89826d09eb4b4f58600864a6c61b08db.pdf b477c7710330f6d8b7527b6cc6de0434 PDF Text Text ������������ Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource D.I.Y. #1 (2004) Subject The topic of the resource Manifest punk Ce e copyleft-ul? Anarhiști împotriva războiului în România No Border Camp Timișoara Zece motive pentru a demonstra împotriva FMI/BM Ziua Internațională de luptă împotriva McDonnald's Adevărul despre McDonnald's Săptămâna antirasistă în România Concerte DIY Rut Host 2004 - turneu în România Punkiștii au făcut donații orfanilor Evenimente importante Votați Moș Crăciun Description An account of the resource Acțiune împotriva rasismului, fascismului, naționalismului, militarismului Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2004 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Type The nature or genre of the resource zină 2004 Aactivist anarhism anti-fascism anti-militarism anti-rasism anti-război Banca Mondială copyleft Craiova Craiova Anarho-front DIY FMI Irak McDonald's No Border Camp Timișoara Punk rasism România Rut Host Sibiu Timișoara https://anarhiva.com/files/original/67c07f4ae51c05490bd7115d2153d093.pdf 1166c0df8cae538bde1bf95ebc6082c6 PDF Text Text ������������������ Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Lovekills #16 (2008) Subject The topic of the resource Cultura rezistenței - educație pentru revoluție Description An account of the resource anarcha-feminist zine Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Ⓐcasă: https://libracasa.librarika.com/ Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2008 Relation A related resource http://lilith-lovekills.blogspot.com/ 2008 anarhism anarho-feminism Anti-NATO Emma Goldman Lovekills Lynne Farrow Peter Gelderloos Timișoara