1 10 19 https://anarhiva.com/files/original/93c415a68db47eced6df23e47b4b851e.pdf 4f1c6c8b034853695e349caf17001ada PDF Text Text ��������������������������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție volume secolul XX (1901-1989) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Adevăratul rol al omului în Univers (1929) Description An account of the resource Antioco Zucca trad. Panait Mușoiu Creator An entity primarily responsible for making the resource Antioco Zucca Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca Revistei Ideei Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1929 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Panait Mușoiu Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource volum Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1929, București 1929 Antioco Zucca Biblioteca Revistei Ideei București determinism filosofie materialism Panait Mușoiu Traducere https://anarhiva.com/files/original/177267e161694499fac84a9a53325618.pdf 5cafce8222730c4af9bc3b1e07ba931d PDF Text Text LES CAHIERS DU UEDT DU CH'mm nlcolaa trlfon mare fl l’est ��NICOLAS TRIFON Marx à l’Est �© N, Trifon et le Vent du ch ’min. 1984. �SOMMAIRE Eloge critique d’une absence équ ivoq ue .......................... 5 Précis de co d ific a tio n .............................................................. 1. Le processus de codification ................................................. 2. L’incidence du pouvoir de p a rti............................................. 3. Agent et main-d’œuvre ............................................................ 4. La codification dans la Russie post-révolutionnaire ........... 5. Un facteur d’intégration du prolétariat ................................ 6. Contre la dynamique sociale ................................................. 7. Quelques procédés de codification ....................................... 8. Le révélateur khrouchtchévien ............................................. 9. La crise actu elle............................................................................ 8 10 11 13 14 16 18 20 24 26 Du cô té de l’intelligentsia critique ....................................... 1. La composante marxiste de la dissidence soviétique......... 2. Lukâcs et les retombées de l’Ecole de Budapest ............... 3. Le marxisme révolutionnaire et le trotskysme ................... 4. Pologne 8 0 : le degré zéro du m arxism e.............................. 5. Marx au secours de Bakounine et réciproquement? ......... Notes bibliographiques............................................................... 28 29 34 38 44 47 53 Vu des blagues .................................................... 1. Esquisse généalogique ............................................................... 57 2. Marx, héros de blague : un hommage paradoxal............... 59 3. Marx et les autres (Lénine, Trotsky, Staline...) ................... 62 ��ÉLOGE CRITIQUE D’UNE ABSENCE EQUIVOQUE A Leipzig, lors de l’insurrection de 1953, les ouvriers brûlaient tous les portraits accrochés aux murs épargnant, paraît-il, ceux de Karl Marx. Fait significatif? Peut-être, mais ce qui l’est encore davantage c’est que les insurgés est-allemands, pas plus que les grévistes polonais vingt-sept ans plus tard, n’auront guère ressenti le besoin de s’approprier les thèses et les analyses du théoricien dont le régime se réclamait sans doute abusivement. Cette constante historique rendrait superflue la présente étude si la situation n’était en vérité plus complexe. La présence de Marx dans le discours du pouvoir est directe ment proportionnelle à son absence parmi ceux qui subissent ce pouvoir. On ne saurait pourtant s’en tenir au seul constat de cette dissymétrie qui alimente des raisonnements intéressants mais inswl fisants. Le bouleversement qui s’est opéré dans la mentalité coller tive à l’Est est plus profond : subissant quotidiennement les retom bées négatives d’idées-force à vocation libératrice, les gens n’entei i dent plus y faire appel ou s’en réclamer. Les implications de ce phénomène sont multiples et contradictoires. D’une part, il favoris*• un étrange consensus fondé sur de nouvelles formes, parfois très sophistiquées, de servitude volontaire et réaliste ; nous sommes loin du fon ction n em en t-à-l’idéologie, auquel nous ont habitué certain»", démocraties bourgeoises occidentales. Autrement dit, personne ne croit plus à l’idéologie sans que cela empêche le système de foiw tionner et pas seulement au bâton (ou à la seringue). D’autre part, ce bouleversement — qu’il serait hasardeux d’assimiler à une rêve » lution — a entraîné le renversement des rapports théorie-pratiqui’ ou, plus prosaïquement, idéologie-réalité. On peut encore momii — 5— �pour des idées, et de mort violente, en Amérique Centrale, mais pas à l’Est. « Les philosophes n’ont fait qu’interpréter le monde de diverses manières; ce qui importe, c’est de le transformer », écrit Marx dans la 11e thèse sur Feuerbach. Mais, s’étant convertis en idéologues puis en hommes politiques voire, quand la situation l’exigeait, en policiers, les épigones de Marx ont durablement dis­ suadé leurs « sujets » des velléités de transformer le monde qu’ils pouvaient nourrir au nom ou sous prétexte d’une quelconque philosophie, doctrine ou idéologie. On en est là à l’Est, même si l’on peut railler la pensée marxiste de nos dirigeants d’hier et d’aujourd’hui en rappelant la 2 e thèse sur Feuerbach : « La contro­ verse sur la réalité ou l’irréalité de la pensée isolée de la pratique est un problème purement scolastique. » Ce que l’on appelle les acquis de Gdansk — au demeurant bien modestes : démocratie, solida­ rité, autogestion — sont l’émanation d’un mouvement concret plu­ tôt que son point de départ. L’égalitarisme, par exemple, jadis tour à tour prôné ou conspué par l’Etat-parti, s’est traduit dans la réalité économique par les luttes des travailleurs qui ne se sont même pas donnés la peine d’ériger le principe d’égalité en drapeau. Le règne de l’idéologie, qui a alimenté les moments les plus pathétiques de l’histoire du projet socialiste et qui est aussi la cause de nombre de ses échecs, relève de la préhistoire dans la mentalité collective est-européenne. On envisagera par conséquent l’absence de Marx comme salutaire, voire même comme porteuse d’espoir, y compris dans la perspective du projet socialiste. A la condition toutefois de ne pas perdre de vue que le bouleversement évoqué plus haut est productif en temps de crise ouverte, conflictuelle, alors qu’en période de crise larvée, maîtrisée par le pouvoir, il est, à sa manière, facteur de consensus; à la condition surtout de ne pas oublier que les moments de ruptures historiquement marquants (1953, 1956, 1968, 1970, 1976 et 1980/81) se sont soldés par autant de défaites — seulement pour leurs protagonistes qui plaçaient en eux leur espoir et aucunement pour la légitimité marxiste des régimes socialistes qui constitue une problématique parfaitement extérieure à la réalité de l’Est. — 6— �Lorsqu’on se félicite de l’absence de Marx on doit également se montrer circonspect pour une raison qui tient à l’ambiguïté même de cette absence. Plus que la conséquence « logique » d’un rejet conscient, l’absence de Marx résulte de son évacuation savante par ceux qui dominent (ils le conservent ainsi et comme ornement et comme outil) de chez les dominés (qui participent à leur tour à cette évacuation pour des raisons tenant surtout à l’ordre émotionnel). En effet, Marx n’est pas seul visé par cette opération qui concerne également tout un ensemble de courants critiques aussi bien ratio­ nalistes que progressistes ou socialistes. Qui plus est, le vide qui en résulte est forcément occupé, soit par des valeurs-refuges qui, tout en humanisant la survie, participent à la reproduction du système ; soit par des sous-idéologies conservatrices suffisamment dérisoires pour que le pouvoir puisse les démonter, les écraser ou, souvent, en récupérer les fidèles. Si, avec le socialisme réellement (in)existant, l’idéologie a perdu sa puissance première, elle n’en conserve pas moins de singuliers effets. Raison suffisante pour s’interroger sur la présence de Marx, massive et habile dans le discours officiel, limitée et problématique dans le discours oppositionnel, symptomatique de la permanence d’un imaginaire ingénieux et percutant dans le dis­ cours populaire. — 7— �PRÉCIS DE CODIFICATION A l’Est, l’évocation de Marx ou du marxisme implique presque obligatoirement celle du marxisme-léninisme. Il est donc exclu d’envisager au plan officiel le statut de Marx sans tenir compte du M L*, multinationale idéologique qui structure et coiffe les ensem­ bles institutionnels propres au socialisme réel. Dans ce chapitre, j’essaierai de suggérer les principaux aspects de sa formation histori­ que, ses réalisations ainsi que sa crise actuelle. Mais, auparavant, plusieurs observations me semblent nécessaires. L ’assimilation abusive à laquelle a conduit l’association constante de Marx, Engels et Lénine appelle en effet d’emblée un certain nombre de remarques relatives à des aspects sommairement mis de côté, habilement escamotés ou tout simplement ignorés par le ML. Les principales composantes du ML — qu’elles proviennent directement de Marx, d’Engels ou de Lénine, ou qu’elles aient été formulées à des époques diverses par tel ou tel d’entre eux — présentent, sur plus d’un point, des écarts, des incompatibilités, des inconséquences qui rendent problématique leur articulation en un complexe homogène et à prétention totalisante. Il en va de même, à un autre niveau, des développements insuffisants, des lacunes ou des limites théoriques de certaines interventions politiques ultérieu­ rement érigées en thèses centrales. Quelques exemples, à titre indicatif : — l’opposition établie par certains entre les écrits de jeunesse de Marx et ceux de sa maturité. Le ML ignore, quant à lui, totale­ ment les débats et les polémiques engagés sur ce point et continue * Nous utiliserons désormais ML pour marxisme-léninisme et marxiste-léniniste. �de revendiquer à la fois les thèses du jeune Marx, censées fonder l’« humanisme socialiste » et celles du Capital, sans jamais s’interro­ ger sur les implications de l’évolution qui les séparent; — il n’existe pas chez Marx une théorie de l’Etat qui fasse pendant à sa théorie du Capital ; mais ce manque ne justifie absolu­ ment pas l’escamotage auquel s’est livré le ML des quelques prises de position anti-étatiques de Marx, qui constituent autant de mises en garde et de démentis à l’égard des développements théoriques et politiques opérés au nom du marxisme — aussi bien par la socialdémocratie de l’époque que plus tard par le courant bolchévique; — le contraste frappant entre les écrits de Lénine sur l’Etat, antérieurs à la révolution et ses interventions théorico-politiques ultérieures, interventions érigées par ses successeurs en proposi­ tions essentielles du ML sur la question ; — le penchant dogmatique d’Engels qui transparaît dans plu­ sieurs de ses écrits destinés à vulgariser les thèses marxiennes, et son penchant réformiste qui s’est manifesté dans la caution qu’il a apportée à la fin de sa vie aux orientations de la IL Internationale : — le large fossé qui sépare les indications de Marx à propos de l’organisation politique de la classe ouvrière et la conception léni­ niste du parti, avant-garde du prolétariat. Deux contributions spéci­ fiques de Lénine ont permis de transformer le statut du prolétariat qui de sujet est devenu objet du processus révolutionnaire: la substitution du parti au prolétariat en lutte comme agent révolution­ naire et la thèse, corrélative, selon laquelle la conscience de classe ne pouvait qu’être apportée de l’extérieur au prolétariat. Bien qu’elles y aient contribué en partie, comme on le verra plus loin, ces contradictions internes n’expliquent pas à elles seules l’évolution ultérieure du ML ni sa situation actuelle. Ignorées en règle générale à l’Est (où l’on utilise couramment, d’abord pour des raisons d’économie de langage, le terme « marxisme » pour dési­ gner le M L*), occupant une place mineure, mais signicative en * Rappelons, si besoin est. que des travaux aussi importants que ceux du marxolo — 9— �raison de leur effet moralisateur sur l’esprit critique populaire, ces contradictions jouent un rôle certain dans la démarche de réappro­ priation de Marx entreprise par une fraction de l’intelligentsia criti­ que. Les contestataires utilisent souvent, parfois implicitement, ces contradictions qui suscitent d’autant plus leur intérêt pour Marx qu’elles leur permettent de se démarquer du ML officiel et de le critiquer de manière pertinente. En revanche la plupart des marxistes critiques déplorent le processus de codification et s’inter­ rogent sur ses conséquences. 1. Le processus de codification Malgré l’image planétaire et quelque peu transhistorique qu’il a fini par acquérir, le ML, tel qu’il est utilisé de nos jours à l’Est ou au sein du mouvement communiste international, par les équipes dirigeantes de certains pays du Tiers Monde ou par certains mouve­ ments de libération, a été élaboré dans des conditions historiques précises et en relation avec des intérêts concrets qui n’ont pas manqué de se refléter dans ses formes et son contenu. Il est le produit d’un processus de codification de l’usage institutionnel et politique des contributions de Marx, Engels et Lénine ainsi que de l’ensemble de leurs références (historiques, théoriques, politiques) en fonction, tout d’abord, des problèmes posés par la mise en place de l’Etat soviétique et par le développement socio-économique de la Russie moderne et, ensuite, en fonction de la formation et du renforcement des partis communistes dans le monde. Je propose le terme de codification parce qu’il renvoie à la fois à des notions et des formules spécifiques, aux règles combinatoires qui les régissent et aux principes qui permettent leur utilisation. En même temps, ce mot revêt un aspect métaphorique qui désigne une période décisive de l’histoire dont les conséquences pèsent lourdement sur l’actuelle configuration idéologique du socialisme réel. gue Maximilien Rubel, et portant sur la question, échappent complètement au public est-européen. — 10 — �Au cours de l’histoire d’autres tentatives de codification ont eu lieu en particulier au sein de la social-démocratie (y compris du vivant de Marx qui s’est du reste employé à les réfuter) mais aussi, dans une moindre mesure, chez les révolutionnaires s’opposant au léninisme. Qu’elles aient échoué ne signifie nullement que le ML présentait la seule codification possible ou la plus fidèle, mais tout simplement qu’elle est celle qui l’a emporté. Il convient de noter, par ailleurs, que les trotskystes se distinguent moins des staliniens au niveau idéologique et doctrinaire que sur le plan tactico-stratégique et organisationnel. Enfin, dans la perspective de la codification, on ne retiendra pas les apports souvent précieux des courants de pensée marxistes, voire parfois léninistes, qui n’ont pas eu un impact significatif dans l’appareil analytique et programmatique du ML officiel. 2. L’incidence du pouvoir de parti La codification a suivi un processus : l’opération fondatrice de cette « somme doctrinaire » sans précédent ni équivalent — qui débute dans le courant des années vingt et dont l’apogée se situe à la fin des années quarante — n’a pas été et ne s’est pas voulue définitive malgré son caractère déterminant. La codification com­ portait dès le départ une certaine marge de manœuvre. Marge de manœuvre et non pas marge de liberté, puisqu’elle relevait exclusi­ vement du parti qui pouvait adapter le ML à sa guise sans pour autant s’attaquer à la codification proprement dite. Les incursions philosophiques et les pirouettes idéologiques de Staline et de ses successeurs illustrent la façon dont on a pu et dont on peut encore se servir de cette marge de manœuvre. En fait il s’agit là d’un des principes intrinsèques au ML codifié : ne l’interprète que qui décide dans le parti. Cette marge visait également à faciliter l’intégration de nouvelles théories ou découvertes scientifiques, ou à assimiler diffé­ rentes contributions marxistes originales. Mais, l’intégration ou l’assimilation supposent la reconnaissance préalable et l’accord des — 11 — �instances partidaires, ce qui implique l'intervention de critères au­ tres que scientifiques. Voilà qui explique avec quelle lenteur le ML a intégré toute une série de phénomènes scientifiques et culturels, de même que sa difficulté structurelle à assimiler des éléments théori­ ques marxistes, même lorsqu’ils semblaient, a priori, inoffensifs. Il va sans dire que dans ces conditions les pratiques sociales nova­ trices, à moins de s’inscrire explicitement dans la ligne des orienta­ tions du parti, ne pouvaient prétendre à cette marge de manoeuvre. S e mettre à Yéco u te des m asses relève avant tout de la nécessité de contrôler et d’empêcher toute manifestation sociale quelque peu originale et susceptible d’entraîner, peu ou prou, la remise en cause de la politique du parti. En revanche, cette situation permet au parti d’utiliser, lors des crises, des mouvements sociaux authentiques ou des contributions scientifiques incontestables, par le biais précisé­ ment du ML, dont le caractère socialiste et scientifique ne cesse d’être proclamé. Cette dissymétrie alimente efficacement la vitalité du ML codifié qui a su transformer ses erreurs — en les reconnais­ sant à l’occasion en tant que telles mais en les imputant à des responsables déchus ou en passe de l’être — en succès. Paradoxa­ lement, ce qu’il y avait d’authentique dans le crédo socialiste de Marx comme la pertinence de son œuvre théorique ne sont pas étrangers à cela. Le processus par lequel le ML s’est constitué comporte deux moments distincts : la codification proprement dite de l’usage politi­ que de Marx, Engels et Lénine (rigide et souple à la fois selon le rapport qu’entretiennent avec le pouvoir de parti ceux qui l’utili­ sent) et la longue série des adaptations ultérieures. Ces dernières peuvent être contradictoires (et l’ont été) mais sans jamais remettre en cause les principes qui ont présidé à la codification. La dénonciation véhémente, et quelquefois sincère, de telle ou telle option tactico-stratégique et la reformulation du ML qui l’accompagnait, n’ont fait qu’accroître l’autorité et le prestige de la codification initiale. Il ne s’agit pas uniquement des volte-face stali- — 12 — �niennes ou de la révision khrouchtchévienne, sur laquelle je revien­ drai plus loin, mais aussi des schismes et des polémiques qui ont vu le jour au sein du mouvement communiste international. A cet égard, le titisme présente un cas intéressant : l’introduction, à la suite des conflits avec l’U .R S .S ., des thèmes autogestionnaires (plus proches de Proudhon que de Marx et difficilement conciliables avec les thèses de Lénine) ne s’est jamais départie, en Yougoslavie, de l’affirmation constante d’une totale fidélité aux « principes du ML ». Les démêlés de la revue Praxis avec la Ligue communiste de Yougoslavie montrent clairement la raison du maintien de ces « principes » : empêcher tout développement critique qui pourrait nuire à l’application de la ligne du parti. 3. Agent e t main-d’œuvre Ni la vulgarisation ou la schématisation, ni l’utilisation à fin de propagande, ni la révision conjoncturelle ou l’interprétation tendan­ cieuse des textes de Marx, Engels et Lénine n’expliquent à elles seules l’évolution et la fonction actuelle du ML. Il s’agissait de démarches prévisibles et compréhensibles dans le contexte de l’époque. Il n’en est pas de même du choix, de la nature et surtout des modalités qui sous-tendaient ces démarches et ont permis leur application sur une grande échelle. C’est Vinstitutionnalisation de ces modalités qui a conduit à la codification et lui a conféré l’impor­ tance qu’elle détient encore de nos jours. L’impact rapide, l’effica­ cité et la rigidité de ces modalités ainsi que la difficulté à les mettre ouvertement en question découlent de leur institutionnalisation. La constance, le caractère central de ces procédés et l’impossi­ bilité d’y renoncer mettent en évidence un aspect déterminant de la codification. Celle-ci reflète autant historiquement que structurelle­ ment les intérêts de la nouvelle classe dominante. La codification ne marque pas seulement la glaciation de l’aspect critique des thèses marxiennes et même léniniennes, elle jette aussi les fondements nécessaires à la constitution du support idéologique indispensable — 13 — �au discours et à l’action de la bureaucratie naissante. A ce propos, on ne doit pas confondre l’agent effectif et princi­ pal bénéficiaire du processus de codification — le noyau partidaire de la bureaucratie étatique — avec la cheville ouvrière de ce proces­ sus, la nouvelle intelligentsia. Nouvelle parce que sa composition sociale a été modifiée, ses effectifs ont augmenté et son champ d’action s’est élargi, même si dans le même temps ses possibilités d’action indépendante ont été réduites à néant. La subordination presque totale de l’activité intellectuelle par étatisation de la circula­ tion des idées, des connaissances et des informations, a été un facteur décisif dans la réussite de la codification. Mais cette dernière n’aurait pas pu avoir lieu sans le concours actif et évidemment intéressé de l’intelligentsia formée ou recyclée par le nouveau régime. 4. La codification dans la Russie post-révolutionnaire Le décalage entre les conditions nécessaires à la mise en pratique de la théorie marxiste et la réalité russe a engendré au sein de la direction historique du Parti bolchévique, au lendemain de la victoire d’Octobre, toute une série de thèses — fort diverses, sou­ vent opposées — tant à propos de la théorie marxiste qu’à propos de la réalité russe. Ce foisonnement politique et intellectuel — par­ fois assez déconcertant — laissait déjà entrevoir la nécessité d’une codification de toutes ces références, dont on se réclamait et aux­ quelles on se heurtait dans la pratique. Le léninisme, qui faisait l’unanimité parmi les Boukharine, Zinoviev et Trotsky, ne pouvait plus être d’un grand secours. Les thèses de Lénine sur le rôle et la structure du parti, ainsi que celles sur la place que doit occuper le prolétariat dans le processus révolutionnaire, avaient été élaborées bien avant 1917, moins en fonction de la dérive réformiste de la social-démocratie, que des problèmes soulevés par la réalité russe. Ces thèses, efficaces dans un premier temps — lors de l’organisa­ tion du Parti bolchévique, dans sa pratique pré-révolutionnaire et — 14 — �au moment de la prise du pouvoir — , s’avéraient tout à fait insuffi­ santes pour surmonter le décalage en question. Les interventions de Lénine après 1917 n’avaient qu’une portée limitée aux conjonctu­ res immédiates. Leur maniement, comme référence du discours politique (qui y puisait abondamment ses arguments), se révélait d’autant plus problématique qu’elles ne valaient que par rapport à des réalités socio-politiques précises, évoluant sans cesse, et que Lénine, très attentif à cette transformation, n’arrêtait pas d’innover, voire de se contredire, chaque fois qu’il le fallait. Le tournant stalinien provoquera un glissement lourd de conséquences : l’utilisation des références marxistes et léninistes quelque peu originales ou divergentes de la version officielle en­ traîne désormais des suites imprévisibles. Les débats polémiques si vifs autrefois sont maintenant régis policièrement*. Ceux qui aupa­ ravant n’existaient qu’en fonction d’une orthodoxie marxiste et léniniste devront avant tout tenir compte d’un pouvoir de plus en plus omniprésent, dont le discours est difficile à déchiffrer parce qu’incohérent et n’aspirant qu’à renforcer son pouvoir et à le légitimer. Plusieurs décennies durant, c’est un livre collectif, maintes fois remanié, L ’Histoire du Parti C om m uniste/bolchévik/ — Précis ré­ d ig é p a r u n e co m m issio n du co m ité cen tral du P C (b ) d e l’U.R.S.S. — qui constituera, dans tous les pays communistes, le texte de référence du ML et qui fera autorité à tous les échelons de la hiérarchie. L’édition massive des Œuvres com plètes de Marx- * Depuis Staline on assiste à une escalade : le statut que l’Etat-fort naissant entendait accorder au débat politique, s’applique également désormais à l’intérieur du Parti bolché­ vique. La liquidation progressive des bolchéviks opposés à la ligne stalinienne rencontrera moins d’obstacles qu’antérieurement celle des aubes composantes révolutionnaires. Rap­ pelons à ce titre le second point de la Résolution des marins de Cronstadt en mars 21 :« exiger la liberté de parole et de la presse pour les ouvriers et les paysans, les anarchistes et les partis socialistes de gauche ». — 15 — �Engels et celle de Lénine, pourvues d’un appareil critique consé­ quent, consacre la codification de leur valeur d’usage politique, codification dont le livre cité plus haut est le principal indicateur et révélateur. Les tendances dominantes du système soviétique en cette période de génèse sont particulièrement éclairantes sur le rôle historique de la codification et sa fonction ultérieure. En effet, la place de la codification dans la nouvelle dynamique sociale, en tant que facteur d’intégration du prolétariat naissant, correspond à la double tâche qui imcombait à l’U .R S.S. en cette période : passer à une économie industrielle et construire un Etat moderne. 5. Un facteur d’intégration du prolétariat Malgré de nombreux points communs (salaires aux pièces,lon­ gues journées de travail, pénalisations draconiennes, gestion des­ potique, etc.) les méthodes d’industrialisation utilisées en U.R.S.S. se distinguent radicalement de celles qui ont caractérisé la révolu­ tion industrielle occidentale au siècle dernier et qui continuent à être appliquées dans certains pays en voie de développement (pro­ occidentaux). Parallèlement à la rééducation par le travail (l’exploi­ tation esclavagiste dans les camps de travail) on remarque d’emblée un souci constant d’intégration de la classe ouvrière, qu’a engen­ drée l’industrialisation, à l’Etat et à la société. Cette intégration ne s’est pas uniquement opérée par la force, encore que celle-ci ait joué un rôle considérable en instaurant un climat de répression généralisée, et l’encadrement autoritaire des travailleurs au moyen des appareils politiques et syndicaux servant explicitement les objectifs de la production. Une politique globale, élaborée dans le détail, visait au développement de la force de travail. Elle s’est traduite par une amélioration relative * de la condition ouvrière sans * Relative d’abord parce quelle n'était pas perçue comme telle par les principaux — 16 — �abolir sa nature. La légitimité et l’efficacité d’une politique qui permettait la création, en un temps record, d’une classe ouvrière disciplinée et relativement qualifiée, tout en désamorçant, par le biais d’un contrôle fort complexe, les conflits potentiels, ont été assurées par : 1° la présentation comme une « conquête socialiste » de ce qui n’était que moyen d’améliorer le rendement de la force de travail sans entraver le procès de production ; 2" le culte du travail (aliéné), de la production, de l’ordre et de la hiérarchie, présentés comme des valeurs indissociables de la « construction du socialisme »; 3° l’exal­ tation du prolétariat — parallèlement à son enfermement objectif — comme classe dominante, modèle suprême et élément décisif de l’histoire. Ce triple corollaire politico-idéologique, moral et sym boliqu e du processus d’industrialisation impliquait inexora­ blement la codification des textes de Marx. Pourtant, les critères qui permettent de conclure à l’absence de changements allant dans le sens de l’émancipation effective du prolétariat sont déjà présents dans les textes de Marx. Mais, une fois codifiés, ils ont pu être utilisés comme instrument idéologique d’intégration du prolétariat et comme garant de la perpétuation de sa condition. Aussi aberrantes, puériles ou fantaisistes qu’elles aient pu apparaître ultérieurement, certaines formes du ML codifié s’inscri- concem és. pour la simple raison qu’il ne s’agissait pas d’une amélioration conquise mais accordée. Relative aussi parce qu’il s’agissait souvent d’une amélioration de droit, dont I application n’était que partielle et déformée par le système bureaucratique. L’absence de structures organisationnelles autonomes des travailleurs rendait difficile la mise en pratique de ces améliorations décrétées par le haut. L im age positive de l’U .R.S.S. au sein de la classe ouvrière occidentale (ou de certains pays du Tiers Monde de nos jours) tient au fait que cette dernière n’a pas su saisir le caractère relatif de l’amélioration en question. Formellement, les objectifs immédiats de la classe ouvrière étaient atteints en U .R.S.S. ; pour ce qui est des contreparties négatives lorsqu on ne les ignorait pas on n'arrivait pas à les concevoir ou l'on s’y refusait sous l’influence des PC locaux. 17 — �vent, de par leurs effets spécifiques, dans une rationalité historique, celle qui caractérise le développement moderne de la Russie. Il faut absolument éviter, lorsqu’il est question du stalinisme, de confondre les irrationalités propres à tout système fondé sur l’exploitation et l’oppression, et que tout pouvoir conséquent essaie de réformer (en l’occurrence le bureaucratisme, le gaspillage...), avec les irrationalités rendues nécessaires par la reproduction du système à un moment donné. A cet égard, le recours stéréotypé (aujourd’hui comique) aux clichés qui caractérise le ML de l’époque s’avérait, autant que la terreur, indispensable. Ce n’est sans doute pas un hasard si les critiques qui se sont développées depuis, sur le plan officiel, ne se sont jamais attaquées aux fondements ou aux procédés du discours et de l’idéologie staliniens, mais se sont contentées d’en éliminer bruyamment ou pudiquement les excès. 6. Contre la dynamique sociale Outre la nécessité de camoufler les contradictions entre les thèses de Marx et la réalité russe post-révolutionnaire (telle qu’elle avait été héritée du passé en un premier temps, mais aussi telle qu’elle résultait de la pratique du pouvoir bolchévique), l’évolution, la nature et le rôle particulier de la dynamique sociale dans le système soviétique expliquent le caractère vital de la codification. Il faut distinguer ici entre la dynamique sociale déclenchée par la révolution d’Octobre, la dynamique sociale qui découle des structures du régime et celle que le pouvoir tente de susciter. Dans le premier cas, la réponse du nouvel Etat a été directement répressive ; d’autant que cette dynamique mettait en cause la réorganisation étatique de l’économie (cf. la résistance paysanne dans de nom­ breuses régions), s’opposait frontalement au système politique so­ viétique tel qu’il était conçu et imposé par les bolchéviques (cf. l’insurrection de Cronstadt) ou se donnait les moyens de s’organiser indépendamment et contre le pouvoir central (cf. la Makhnovst- — 18 — �china en Ukraine du Sud). Le discours officiel de l’époque, censé justifier la répression, marque la naissance de la terminologie fon­ dée sur le thème de la « contre-révolution », à laquelle on assimilait avec une aisance déconcertante la contestation sociale. Cette termi­ nologie sera, jusqu’à nos jours, inséparable de la pratique discursive et répressive ML. La dynamique sociale n’en continuera pas moins de poser au régime de sérieux problèmes, désormais structurels, en raison de sa nature même et non de l’activité de forces politiques hostiles. Cette nouvelle dynamique — plutôt défensive, ponctuelle et dépourvue d’expression politique autonome — était favorisée par le discours même du régime. Les pratiques auxquelles elle aboutissait pou­ vaient, en effet, trouver leur légitimité dans le contenu révolution­ naire véhiculé pour des raisons idéologiques par le pouvoir. D’où la nécessité pour le régime de codifier son discours afin d’empêcher de tels usages*. En même temps, le système politique en place — de par les règles spécifiques qui le régissent, les «valeurs » qu’il avance et surtout afin d’assurer le fonctionnement de ses institutions fondées sur des structures participatives de masse — doit, coûte que coûte, s’appuyer sur une dynamique sociale. Le pouvoir doit par consé­ quent à la fois inciter une dynamique sociale et en être le moteur afin de la contenir. Dans des cas limités (dans telle région, au niveau de telle catégorie sociale, sur tel problème et à tel moment précis de l’histoire) cette opération a réussi. Mais combien de dysfonctionne­ ments ont été dûs au fait que la dynamique déclenchée par le * C ’est la raison pour laquelle le pouvoir a conservé si longtemps les accusations contre les anarchistes, les socialistes révolutionnaires et plus tard contre les trotskystes ou les zinoviévistes parallèlement à celles contre les blancs ou les menchéviques. Ces accusa tions rituellement réitérées à la moindre opposition ne correspondaient plus à aucune réalité politique, tous ces courants ayant été liquidés depuis longtemps. Mais, elles avaient une fonction préventive : elles permettaient d’éliminer d’avance toute possibilité d'expres sion idéologique et d’organisation politique de ce type de dynamique sociale. — 19 — �pouvoir se retournait finalement contre le système et, surtout, au fait que cette dynamique ne se manifestait pas lorsque le pouvoir l’attendait. C’est donc en s’efforçant de susciter et de contrôler la dynami­ que sociale, afin de la dépister et de la maîtriser (en la canalisant, en l’étouffant ou en la réprimant), que la codification s’impose impé­ rieusement. En d’autres termes, ce n’est que dans la perspective de cette dynamique sociale nécessaire au fonctionnement du système, mais potentiellement redoutable pour la stabilité du pouvoir, qu’on peut envisager la double démarche idéologique de l’Etat soviétique, sur laquelle s’est greffée la codification : développer une idéologie propre indispensable à sa cohérence et nécessaire autant pour la persuasion que pour la légitimation interne et externe de ses institu­ tions ; le fait qu’en l’occurence il s’agisse d’une idéologie révolution­ naire entraînait la nécessité de neutraliser le potentiel critique de cette idéologie qui pouvait entraver de fait et de droit l’autorité des institutions étatiques et partidaires. Les efforts gigantesques, maté­ riels et intellectuels, déployés à cet effet sont à la mesure de l’impor­ tance, vitale pour le nouvel Etat, d’atteindre ses objectifs. 7. Quelques procédés de la codification 11 fallait que la bureaucratie puisse fournir des explications à tout, puisque les institutions étatiques, de plus en plus complexes et diversifiées, tendaient à couvrir l’ensemble des activités sociales; elle devait, se faisant, se démarquer des différentes formes de l’idéologie bourgeoise antérieurement en cours en Russie et tou­ jours en vigueur à l’étranger. Pour accomplir cette tâche, la réfé­ rence systématique à Marx, Engels et Lénine présentait d’énormes avantages, à condition toutefois que son usage politique soit stricte­ ment codifié. On considère depuis cette période le ML comme Yid éolog ie scientifique d e la classe ouvrière et d e son parti com m u ­ niste, qui p résen te une conception unitaire et harm onieuse d e la vie, du m on d e, d e l’h o m m e et d e la société. Aussi tenterai-je dans les — 20 — �lignes qui suivent de passer en revue les trois opérations complé­ mentaires dont l’utilisation à grande échelle a contribué de façon décisive à l’instrumentalisation par l’Etat-parti des contributions critiques des pères fondateurs. La première opération concerne le contenu même dont on entendait charger les références en question; j’insisterai sur elle en raison de son caractère essentiel. Elle tente d’établir un rigoureux système de filtrage de la valeur et de la signification des thèses, des théories et des positions de Marx, Engels et Lénine ainsi que de l’ensemble des références sur lesquelles ceux-ci se fondaient expli­ citement ou implicitement, ponctuellement ou constamment, posi­ tivement ou négativement. De ce point de vue, l’expression même de ML n’apparaît plus comme une formule creuse. Elle sanctionne moins la synthèse entre deux types de contributions théoriques et politiques (avec quelques modifications ou adaptations) que la nécessité impérative d’interpréter, à tout instant, l’une par l’autre selon des schémas minutieusement préétablis. Telle thèse, telle prise de position polémique ou remarque passagère de Marx est décodée en fonction de telle autre thèse, prise de position ou remarque de Lénine. La combinatoire est strictement limitée. Une pratique d’autant plus grave que souvent il peut s’agir dans un cas d’une théorie globale et dans l’autre d’une prise de position politi­ que conjoncturelle. Marx est traversé par Lénine ; on neutralise ainsi les thèses marxiennes qui viendraient gêner le système — la même thèse est d’ailleurs susceptible de différentes interprétations selon qu’on la relie à telle ou telle autre thèse de Lénine. C’est ainsi que des « finalités » révolutionnaires, comme l’abolition du salariat ou le dépérissement de l’Etat, cessent de constituer des objectifs politi­ ques, même lointains, pour devenir de simples idéaux pseudo­ mobilisateurs, points de repères purement abstraits. J ’ai indiqué plus haut comment certains aspects des contributions de Lénine entraient en contradiction avec l’analyse marxienne. Certes, dans la mesure où ses analyses se présentaient comme de véritables adap­ tations prolongeant les thèses marxiennes, Lénine a lui-même parti • — 21 — �cipé à cette opération de filtrage. Pourtant, une fois généralisé, le système de filtrage a dépassé en conséquences et en ampleur la démarche léniniste. La lecture dirigée, orientée de Marx à travers Lénine, de Marx à travers Marx et de Lénine à travers Lénine constitue le noyau du système de filtrage dont le champ d’applica­ tion est, comme on va le voir, beaucoup plus vaste. Les références des pères fondateurs elles-mêmes ont subi un traitement similaire. Les effets du filtrage apparaissent comme en­ core plus incidieux et autrement négatifs s’agissant de l’esprit des Lumières, lié aux principes de Raison et de Progrès. La façon dont le pouvoir s’est « emparé » des connaissances les plus variées ne recèle aucun mystère. Ce qui n’était que simple note dans les textes des « classiques » acquiert, dans le ML codifié, le statut d’assertion fondamentale. Ce qui, à l’origine, n’était que pure polémique, œuvre de circonstance, se voit hissé au rang de sentence irrévoca­ ble ; ce qui prêtait à interprétation devient évidence intangible. On assiste à une réécriture sans précédent de l’histoire, des sciences humaines, de la littérature et même des sciences exactes, sur la base d’indications sommaires de Marx, Engels ou Lénine quand leurs thèses ne sont pas purement et simplement travesties de façon grossière. L’établissement du système de filtrage n’a pas pu assurer à lui seul le fonctionnement et la légitimation des institutions. Son effica­ cité est indissociable de la diffusion massive des résultats auxquels il est parvenu et de l’incantation permanente des pères fondateurs. Ces deux dernières opérations jouent un rôle aussi important que la première. Quelques brèves remarques sur ces phénomènes assez connus suffiront à le montrer. Du point de vue des moyens matériels, humains et intellectuels mis en œuvre lors de cette diffusion (à une époque où la communi­ cation de masse n’en était qu’à ses débuts), l’U .R S .S. a largement dépassé les efforts publicitaires les plus massifs du capitalisme privé. — 22 — �La part du discours ML, apparemment sans incidence immédiate dans la réalité, dans la presse écrite équivaut à celle occupée par la réclame dans les journaux occidentaux. Si les oeuvres de Soljénit­ syne se sont vendues vraisemblablement plus, et au prix fort, en Occident que celles de Marx à l’Est, jamais les oeuvres d’un théori­ cien n’auront autant servi à la décoration intérieure des édifices publics et des appartements privés que celles du glorieux tandem Marx et Engels et de leur intrépide continuateur V.I. Lénine. En ce qui concerne leur incantation — indispensable à la consécration de la fidélité du nouvel Etat à ses pères fondateurs — , il est difficile de trouver un équivalent dans le monde laïc moderne sauf, et encore partiellement, les criminelles parodies fasciste et hitlérienne. Ce type de diffusion ainsi que le style de l’incantation pratiquée ont garanti le succès du filtrage. On nom m era don c codification l’effet structurel, historiquem ent déterm iné, d e trois en sem bles d ’opérations distinc­ tes, mais com plém entaires : le filtrage, la diffusion massive et l’incantation. Dissocier ces opérations de l’extraordinaire entreprise pédago­ gique de l’Etat-parti s’avère impossible. L’importance démesurée de la dimension pédagogique du ML et l’autoritarisme qui en découle ont été décisifs dans la codification. Il existe un double rapport entre la fonction pédagogique du ML (qui, dans la pratique renvoyait tour à tour au « dressage » et aux techniques de pointe de la persuasion) et la codification. D’abord, au-delà des inévitables schématisations, l’utilisation à des fins pédagogiques du ML entraî­ nait la codification de son usage politique. Ensuite, le succès de la codification dépendait directement de l’ampleur, de l’intensité et de l’emprise sur la population de cette entreprise pédagogique. Le bas niveau d’instruction de la classe ouvrière ainsi que sa disponibilité intellectuelle limitée (de par sa place dans la division manuel/intellectuel du travail) en général, et le caractère arriéré de la Russie en particulier ont été les supports et non les causes de l’autoritarisme pédagogique du ML. La pédagogie du ML renferme — 23 — �sans doute un effet civilisateur, puisqu’elle s’accompagne obligatoi­ rement de l’alphabétisation et de la transmission d’un certain nom­ bre de connaissances, bien inoffensives au demeurant. Mais en contrepartie elle infantilise, autant que la religion pendant des siè­ cles, avec des résultats plus probants et durables que l’idéologie bourgeoise traditionnelle, consommationnaire ou pas, n’en obtient aujourd’hui. Les performances réalisées sur ce point de nos jours en Amérique Centrale constituent, à mon avis, un des plus beaux fleurons du ML codifié. 8. Le révélateur khrouchtchévien Malgré les modifications, parfois spectaculaires, survenues au cours de son évolution, la codification conservera toujours les prin­ cipaux énoncés et s’appuiera sur les opérations décrites plus haut et sur les procédés qui avaient assuré son efficacité. L’histoire a fait la part du constant et du variable. L’accent plus ou moins fort porté sur tel aspect, le rejet de tel autre ou sa mise à l’écart, les substitutions successives, ont plutôt confirmé l’étroite dépendance qui lie la codification aux options prises par l’Etat-parti. Les phénomènes d’instabilité économique, de tension sociale, de recomposition des groupes dominants ou de constitution de nouvelles couches socia­ les sur lesquelles le pouvoir estime devoir s’appuyer davantage, ont pu provoquer des modifications au sein du ML codifié. En règle générale ce dernier a su maîtriser et contenir ces modifications. Une fois cependant, s’est produit un accroc de taille : les révélations de Khrouchtchev sur les limites du ML codifié, lors du XXe Congrès. L’originalité de la dérive khrouchtchévienne par rapport à la tradition du ML, et qui en fait en même temps une contribution qui n’a été que partiellement assimilée, s’explique par plusieurs fac­ teurs. Elle découle en premier lieu du caractère délibérément va­ gue, volontairement peu argumenté « scientifiquement », fortement moralisant et à la fois choquant à plus d’un titre du Rapport secret. Pour la première fois une affirmation idéologique d’envergure — 24 — �émanant du sommet paraissait plus soucieuse d’engendrer des effets politiques précis (mettre fin à des pratiques répressives aber­ rantes, éloigner les fractions retardataires — staliniennes — de la bureaucratie, introduire des réformes économiques indispensables et jeter les bases d’un consensus minimum) que de s’inscrire de manière formellement cohérente dans une quelconque science, théorie ou idéologie, sans prise sur la réalité. Lénine et Marx ne sont invoqués — très brièvement d’ailleurs — que pour justifier les pro­ positions de « bon sens ». Le ML n’a pas su ou pas voulu intégrer l’« effet d e style » khrouchtchévien. En revanche, ce dernier a réussi sinon à désamorcer la bombe de la déstalinisation ce qui eût été impossible, du moins — performance bien plus politique — h contenir son explosion. L’échec, la liquidation et la récupération des dérapages causés par la déstalinisation officielle l’ont montré avec éclat. En second lieu, ce Rapport a bénéficié d’un statut exception nel. Amplement commenté au sein de l’Appareil du parti dans les mois qui ont suivi le congrès, « oublié » depuis, jamais publié inte gralement en U. R. S. S. ou dans une quelconque démocratie popu laire, sa transcription occidentale n’a été ni confirmée, ni infirmée par le P.C.U.S. La question qui se pose par conséquent vingt-sept ans après n’est pas seulement d’ordre philologique (ce texte a l il réellement existé?) mais aussi politique (la déstalinisation a-t elle constitué autre chose qu’un épisode du XXe congrès?) et surtout idéologique (la déstalinisation a-t-elle une quelconque signification à l’intérieur du ML codifié?). L eR apport, tant par son style quepm son statut uniques dans les annales discursives ML, a permis A la bureaucratie communiste d’esquiver ces questions. Bien qu’une telle parenthèse réaliste dans le délire idéologique ait contribué à la perte de son auteur, il serait erroné de minimise! I. avantages que le système soviétique a pu en retirer, non seulem ent pour ce qui est de la déstalinisation mais aussi pour les ligne-, directrices du post-stalinisme. Ne laissant pas d’impressionner. I.**» — 25 — �accusations contre Staline s’accompagnent, au nom du bon sens et par Lénine interposé, d’indications édifiantes destinées à imposer un nouveau type de répression adapté à la période post-stalinienne. On peut en trouver la trace dans ce bref passage du Rapport qui reproduit une note inédite de Lénine datant d’Octobre 1920 : « E n tant q u e tâ ch e particulière d e la com m ission de contrôle, il est re co m ­ m a n d é d ’établir d es rapp orts profonds, personnels et q u elq u e fois thérapeuti­ qu es, e n q u e lq u e so rte, a v e c les représentants de c e q u e l’on appelle l’opposition, c e u x qui o n t trav ersé u n e crise psychologique en raison d’un é c h e c dans leur tâ c h e a u sein d es S o v ie ts o u du Parti. Il faudrait faire un effort pour les rassurer, leu r e xp liq u er le p ro b lèm e d e la faço n q u e l’o n traite les cam arad es, leur trouver (e n évitan t d e leu r d o n n e r d es ordres) un e tâch e à laquelle ils sont psychiquem ent a p tes .» (R ap p o rt K h rou chtchev , Paris, 1 9 7 6 , Seuil, p .6 5 . C ’est nou s qui souli­ g n o n s, N. T .) Cet extrait préfigure et justifie — par le biais d’une subtile reconversion du ML — la tendance dominante en U.R.S.S. sur le plan de la répression à partir de Khrouchtchev : l’abandon de la sur-responsabilisation politique moyennant la surenchère idéolo­ gique ML, à la faveur de l’irresponsabilisation politique par le tru­ chement de la psychiatrie. 9. La crise actuelle En provoquant avec succès une opération politique d’enver­ gure, la déstalinisation par le haut, le débordement stylistique khrouchtchévien a dévoilé la crise profonde du ML sans apporter de solution de rechange suffisamment convainquante pour l’en­ semble de la bureaucratie. L’échec de Khrouchtchev, écarté en 1964, et l’immobilisme de ses successeurs dans le domaine idéolo­ gique ne font que souligner l’insolubilité de cette crise. En effet, au milieu des années 50, la mission historique du ML accomplie, les impératifs qui avaient présidé à sa codification étaient dépassés. Le nouvel Etat était durablement installé, le prolétariat — 26 — �naissant tant bien que mal intégré et la dynamique sociale domesti­ quée. Mais, mettre en p la ce ne signifie pas mettre en marche. Avec le temps, la répression seule — indépendamment même du fait qu’elle peut frapper les milieux dirigeants — n’est pas le moyen le plus économique d’assurer le fonctionnement d’un Etat. Pacifiée, infantilisée et sécurisée lors de son apparition, la classe ouvrière n’en continue pas moins d’évoluer, posant ainsi de nouveaux pro­ blèmes. La reproduction non conflictuelle de la main-d’œuvre ne favorise pas forcément la productivité. Si la mobilisation télécom­ mandée peut bien connaître quelques réussites ponctuelles, à force de se répéter la parodie de la dynamique sociale, de nonfonctionnelle devient antifonctionnelle. Contrairement à l’« édifica­ tion » (prolongée en U .R.S.S., abrégée dans les pays de l’Est), la « consolidation » du socialisme réel exige un minimum de consen­ sus que le ML codifié est incapable de susciter et d'entretenir. Toujours performant pour ce qui concerne la légitimation abstraite, à usage externe, le ML ne peut pas se constituer en idéologie dominante à l’instar de l’idéologie bourgeoise. La révision khrouchtchévienne, telle qu’elle est parvenue jusqu’à nos jours, ne s’est traduite dans le processus de codification que par une adapta­ tion formelle du ML aux exigences historiques et structurelles de notre époque. D’où la crise idéologique actuelle, autrement plus inquiétante pour la bureaucratie communiste que la crise économi­ que. 27 — �DU CÔTÉ DE L’INTELLIGENTSIA CRITIQUE G d an sk . — P rou d h on , M aurras, S im o n e Veil — très peu de délégués au p re m ier c o n g rè s d e Solid arité co n n aissaien t l’un seu lem ent de c e s nom s. C e s trois o m b re s, pourtan t, o n t d om iné les d éb ats de G d ansk, im prégnés à la fois de so cia lism e libertaire, d ’exaltation d e la nation et de christianism e hum aniste et social (B e rn ard G u etta, le M onde. 9 o cto b re 1 9 8 1 ). Si l’analyse de l’envoyé spécial du M onde demeure discutable, le fait que cet épisode majeur de l’histoire du mouvement ouvrier contemporain se soit déroulé en dehors de toute référence à Marx ne l’est guère. Ainsi, les communistes n’auront pas eu à déplorer une quelconque « imposture ». Bien qu’apparenté un temps, sur­ tout en U. R. S. S. et en Roumanie, à la défense des « droits de l’homme », le syndicalisme libre comportait peu de références idéo­ logiques et se situait en dehors du marxisme comme de l’anti­ marxisme. Il n’en va pas de même pour la dissidence et les mouvances oppositionnelles qui caractérisent l’Est depuis la normalisation des dérapages qu’a entraînée la déstalinisation. J ’essaierai dans les lignes suivantes de présenter quelques éléments témoignant de la diver­ sité et de l’originalité des courants critiques qui à l’Est se réclament de Marx; depuis l’éviction de Khrouchtchev (1964) et l’invasion de la Tchécoslavaquie (1968), consacrant respectivement et rendant irréversible la condamnation comme révisionniste des ébauches de renouvellement du marxisme tolérées après le XXe Congrès* (1). * Les notes bibliographiques de cette partie sont regroupées en fin de chapitre. — 28 — �Le titre de ce chapitre exprime avant tout la composition sociologique des courants marxistes contestataires et de leur public. Celle-ci n’en entraîne pas moins les conséquences les plus diverses : selon Medvedev c’est l’intelligentsia, entendue au sens très large, qui est la principale intéressée au développement de la démocratie socialiste et qui forme, en quelque sorte, la base sociale de la contestation (2) ; pour Konrad etSzelényi, au contraire, l’intel­ ligentsia constitue le garant de l’establishem ent socialiste actuel. 1. La com posante m arxiste de la dissidence soviétique Traditionnellement, « entrer en dissidence » par rapport à une armée, une église ou un parti implique d’y avoir précédemment appartenu. En ce sens les marxistes critiques ont joué un rôle de premier plan dans la dissidence soviétique. Cependant, cette accep­ tion est antérieure à (et ne couvre que partiellement) la réalité historique de l’Etat-parti qui empêche de droit — et pendant de longues périodes de fait — toute expression autonome. En l’occur­ rence, le terme de dissidence n’est que la traduction approximative (et, par ce biais, l’orientation politico-idéologique) du mot russe inakom ysliachtchii qui signifie « hétérodoxe », qui pense autrement. Selon cette définition, qui semble la plus appropriée, les marxistes ne constituent qu’une fraction parmi d’autres de la dissidence. A l’intérieur même de la composante marxiste règne autant d’hétérodoxie que dans la dissidence prise dans son ensemble. Il s’y manifeste des nuances, des évolutions et des différences qui ne trompent pas. Examinons pour commencer, le cas du général Grigorenko. Lui qui fut à l’ongine de l’Union de lutte pour la renaissance du léninisme au milieu des années soixante, confesse depuis dans ses mémoires : à force de plonger dans la « jungle touffue en volumes du marxisme-léninisme » — à l’instar de bien d’autres candidats à la dissidence, Martchenko par exemple — , « la seule chose que je compris, en fin de compte, fut qu’on ne pouvait rien y comprendre » (3). Moins pathétique, éloigné de tout dogma — 29 �tisme, le rapport critique de Pliouchtch au marxisme est attachant de par son intelligence et son authenticité. Aux marxistes officiels qui prétendent justifier la persécution anti-religieuse par la fameuse formule où Marx présente la religion comme l’opium du peuple, Pliouchtch, athée, rappelle, en défense des croyants, une autre phrase, figurant dans le même texte de Marx : « la religion est le cœur d’un monde sans cœur » (4). Il a décrit mieux que personne la condition des marxistes critiques : « L e s cond itions particulières de l’U .R S .S . a ch èv en t de nou er le dram e de c e s m arxistes : refus d es antim arxistes de prêter l’oreille à l’opposition m arxiste, d o g m atism e o u inertie d e p e n sée d es m arx istes— c e s traits d éco u len t p sycholo­ g iq u em en t l’un c o m m e l’autre d e la propagand e officielle » (5). Ce général et ce mathématicien illustrent la figure du marxiste des premiers temps, héroïques, de la dissidence. Une figure qui connaîtra des incarnations sensiblement différentes lors de l’éclate­ ment du Mouvement démocratique et, en particulier, depuis la parution de la Lettre aux dirigeants d e l’Union Soviétique publiée par Soljénitsyne en septembre 1973. Les réponses et les commen­ taires provoqués par la prise de position du chef de file de la dissidence ont accéléré la formulation d’un certain nombre de marxismes et d’antimarxismes qui ont conduit, après avoir exa­ cerbé ses contradictions et porté au paroxysme ses confusions, à l’éclatement du mouvement. Voyons la position exprimée par plu­ sieurs des collaborateurs de la revue samizdat XXe Siècle, parue en février 1975 et conçue selon ses fondateurs « dans un esprit alliant le socialisme et la démocratie » (6). Rédacteur en chef de ce samizdat, Roy Medvedev n’a pas tout fait tort lorsqu’il se demande si Soljénitsyne « n’appartient pas à la catégorie de ses grands artistes dont le talent dépasse sans aucun doute l’intellectuel » (7). Mais on est en droit de s’inquiéter lorsqu’il pontifie : à « O n sait q u e la doctrine m arxiste-léniniste ou du com m unism e scientifique — 30 — �n e ju s tifie le r e c o u rs à la v io le n c e e t les a tte in te s a u x lib e rté s d é m o ­ cra tiq u e s q u e p o u r la p ériod e relativem ent b rèv e de la transform ation révolution­ n aire p ro p re m e n t dite d e la so ciété b ou rg eoise » (8). D’autant que ses références systématiques à Lénine, Engels et Marx s’accompagnent de spéculations douteuses quant aux ten­ sions qui se font jour au niveau gouvernemental entre réactionnai­ res (style Souslov) et modérés (Brejnev ou Andropov). Le rôle de conseiller du pouvoir qu’il s’arroge précisément en tant que dissi­ dent et marxiste-léniniste le rapproche paradoxalement plus de l’auteur de la Lettre, redoutable concurrent sur ce point, que du libéral Sakharov ainsi que le remarque à juste titre un autre dissi­ dent, Agourski, aujourd’hui enseignant à l’Université de Jérusalem. Le cas de l’historien Medvedev, principal protagoniste du courant marxiste, n’a rien de typique. Ses camarades ou plutôt ses collabo­ rateurs restent plus nuancés et parfois plus critiques à l’égard de la doctrine de leurs maîtres penseurs. Egorov évoque cette « dictature dont Marx n’a dit que quelques mots, mais que Lénine a déclaré la chose principale du marxisme, considérant que la dictature ellemême pouvait être démocratique » (9) et conclut en proclamant que « le communisme démocratique est le communisme comme but et la démocratie comme moyen (...) le but et les moyens sont inséparables : un noble but ne peut être atteint que par de nobles moyens » (10). Plus mesurée à l’égard de Soljénitsyne, Raïsa Lert, secrétaire de rédaction à la revue, fait remarquer : « Ceux à qui Soljénitsyne reproche de s ’ert tenir à cette idéologie auraient dû être accusés dé n e p a s s ’y tenir » (11). Membre du P.C.U.S. à partir de 1926, cette marxiste conserve un souvenir quelque peu enjolivé du passé : « ... dans la période initiale de l’existence de la Russie soviétique, lorsque ses dirigeants suivaient la ligne marxisteléniniste, ils avaient mis fin à la politique intéressée d’annexions et de conquête de l’Empire russe » (12). On ne peut pas pour autant douter de sa sincérité lorsqu’elle exprime ce souhait : « que la propagande marxiste cesse d’être officielle et payée, ne serait-ce que parce que je revendique la liberté de la propagande d’un — 31 — �marxisme authentique, non falsifié, qui actuellement jouit peut-être d’une liberté encore moindre que l’Eglise » (13). Lev. Z. Kopelev développe la critique la plus intéressante de la Lettre en faisant intervenir des arguments historiques précis et en refusant de céder à la polémique purement idéologique. Voici comment il rétorque à l’affirmation de Soljénitsyne selon laquelle lorsque Staline se décida à renoncer au marxisme-léninisme et « déroula le vieux drapeau russe », pendant la dernière guerre. Il rendit ainsi possible la victoire : « E n 1 9 1 9 , e n vertu d’un ordre d e Trotsky, l’uniform e d e l’A rm ée rouge fut c o p ié sur le m o d èle d es v êtem en ts an cien s d es guerriers russes (...) en 1 9 2 0 . B ro u ssilo v e t T ro tsky brand irent en sem b le le « vieux drapeau russe ». lorsque c o m m e n ç a l’invasion d es a rm ées d e Pilsudski... » (1 4 ). Autre observation très pertinente et inattendue dans le contexte dissident, marxiste ou non : « A p p arem m en t co n scien te du m anque de force des références à l’a n ­ c ie n n e p iété, la Lettre... p ro p ose co m m e le m odèle le plus proche, étant donné n o tre é p o q u e , d’un autoritarism e bénéfiqu e, les « soviets d’avant juillet 1 9 1 8 ». M ais c ’e st e n co re là un e contradiction grotesque : il s’agissait, précisém ent, à l’é p o q u e , d e sov iets d ém ocratiq u es, auxquels participaient les représentants des d ifférents partis, e t c e son t précisém ent eu x qui ont essay é d e s’o p p oser au ce n tralism e autoritaire » (1 5 ). Tout en dévoilant et en démontant ce qu’il appelle « le bolchévisme à l’envers » de l’auteur de l'Archipel du G oulag, Kopelev expose sa propre position sur le marxisme-léninisme : « Q u elles q u e puissent être les fautes et les erreurs de calcul con ten u es d an s les o u v rag es é co n o m iq u e s et sociologiques de M arx et de Engels, m êm e les plus gro ssières d ’en tre elles n ’auraient pu être les cau ses et les sou rces de la m é th o d e (d e v e n u e p ar la suite m éthodologie historique) de « l’esprit de parti ». C e lle -ci ap p aru t to u t d’ab o rd d ans la pratique politique e t les travaux polém iques d e L é n in e , se nou rrissant principalem ent de l'ex p érien ce du m o u vem en t révolu­ tio n n aire ru sse d es a n n é e s 1 8 7 0 - 1 8 8 0 , elle d ég én éra ensuite sous Stalin e en une — 32 — �cru elle d octrine policière ( ...) » (16). Les marxistes n’ont pas été seuls à réagir aux déclarations intempestives de Soljénitsyne contre la démocratie occidentale dé­ cadente et en faveur d’une étrange autocratie; on trouve aussi, entre autres, Sakharov, à en croire Kopelev le « meilleur », le « plus formidable d’entre tous » (17). Le « romantisme-religieux et patriar­ cal » de Soljénitsyne dénoncé par l’académicien a également inquiété, mais pour des raisons diamétralement opposées, les représentants de familles politiques d’une toute autre nature : en particulier Guénnadi Chimanov, porte-parole de l’actuelle dissi­ dence de droite et promoteur talentueux du fascisme théocratique comme le montre l’étude d’Alexandre Ianov parue dans la revue Syntaxis. Selon Chimanov, Soljénitsyne commet une grave erreur en invitant les dirigeants soviétiques à renoncer à leur idéologie : « p o u r un E tat idéocratique, ren o n cer à son idéologie, c ’e st se suicider ( ) L ’id éo lo g ie m arxiste e st le fo n d em en t de notre E tat (...) Il faut veiller à n e p.w re je te r m é ca n iq u e m e n t le m arxism e, il faut faire e n sorte q u ’il soit transform é im i la vie (...) (1 8 ). Il propose « une fusion organique des idées de Nil Sorski et <!«• Lénine », soit un mélange d’orthodoxie marxiste et de léninisme; enfin, il précise sa pensée en écrivant que « si on suppose que U* parti communiste se transformera bientôt en parti orthodoxe de l’Union Soviétique, on aura là un Etat véritablement idéal » ( l ‘>) La proposition d’un Chimanov visant à incorporer les aspec K religieux du marxisme à sa théorie sur l’Etat futur n’est au demeu rant pas plus inquiétante ni plus irréaliste que celle d’un Bouk< >v*.kl lorsqu’il se demande, depuis son lieu d’exil : « p o u rq u o i n e p as p ro p oser un p rojet d e loi qui rend e obliq.ilnin- U m e n tio n sur la cou v ertu re d e c h a q u e livre m a rx iste : « l ’application ••■il. th é o rie a e n tra în é la m ort d e plusieurs dizaines d e millions d’hom m es, «ni ■«>m . d e s d ern iers so ix a n te a n s » (2 0 ). — 33 — �Rappelons pour conclure que c’est le pouvoir soviétique qui détient, de loin, le record dans le domaine de l’inquiétant, qui enferme ses contestataires marxistes sous prétexte de « délire re­ vendicatif » ou d’« idées surévaluées de sauver l’humanité ». 2. Lukâcs e t les retom bées de l’Ecole de Budapest « ( ...) m ais la q u estio n n ’est p as si simple e t n e l’a jam ais été, car, si l’on su p p osait, m ê m e san s l’ad m ettre, q u e la rech erch e con tem p orain e ait prouvé l’in ex actitu d e “ d e fait” d e tou tes les affirm ations particulières d e M arx, un m arxiste o rth o d o x e sérieu x pourrait reconnaître sans condition tous c e s n ou ­ v e a u x résultats, re je te r tou tes les th èses particulières de M arx, san s pour autant, un seu l instant, ê tre contrain t de ren o n cer à so n orthod oxie m arxiste. L e m arx ism e o rth o d o x e n e signifie d on c pas une ad hésion san s critique au x résultats d e la re c h e rc h e d e M arx, n e signifie pas un e “ foi” e n u n e th èse ou en un e autre, ni l’e x é g è s e d ’un livre “ sa cré ” . L ’orth od oxie en m atière de m arxism e se réfère bien a u co n traire e t exclu siv em en t à la m éth o d e » (2 1 ). En écrivant ces lignes en 1920, Lukâcs ne se doutait pas qu’elles serviraient un demi-siècle plus tard à couvrir idéologique­ ment ses disciples (et ceux de Marx) contre les attaques de la Commission de politique culturelle auprès du Comité central. Lukâcs n’a jamais été à une ruse près. Figure de premier plan du marxisme international, il a permis à Budapest l’éclosion de l’Ecole de pensée, se réclamant de Marx, la plus prestigieuse et la plus originale des pays de l’Est. Dans une lettre qui présente les princi­ paux membres de l’Ecole de Budapest, Lukâcs expose les raisons de son appui à l’entreprise : d’une part, dans le monde occidental il considère comme dominante « la tendance qui voit dans la doctrine et les méthodes originelles de Marx (...) le seul moyen théoriquepolitique d’aborder l’histoire de la spécifité du fait social humain »; d’autre part, il constate que « dans le monde socialiste, il n’existe apparemment pas de contre-courant s’opposant à la déformation stalinienne du marxisme » (22). J e ne saurai dire si l’Ecole de Budapest a rempli ce rôle sur — 34 — �place et je doute fort que ses représentants le puissent dans le pays où ils ont été pour la plupart contraints à s’exiler après la mort de leur maître, l’Australie. Mais du point de vue qui nous intéresse ici, trois aspects de l’Ecole méritent d’être retenus : ses contributions théoriques originales fondées sur une lecture attentive de Marx, ses thèses relatives à la nature des sociétés socialistes et les retombées qu’elle provoque aujourd’hui tant au plan de l’analyse qu’à celui de l’engagement postmarxiste. L ’ouvrage le plus remarquable d’Agnès Heller, qui s’appuie à la fois sur Lukâcs et sur les textes du jeune Marx, est consacré à la Vie quotidienne. D’un abord très difficile, à l’instar de l’ensemble des écrits de la plus éminente des disciples de Lukâcs, ce livre a été publié en Hongrie en 1968. « Définie comme une somme d’activi tés qui expriment la possibilité continue de reproduire une société selon des actes individuels d’auto-reproduction » (23), la vie quoti dienne aurait dû connaître avec le socialisme une « restructuration radicale ». Or l’analyse de Heller, ainsi que celle d’autres membres de cette Ecole dont on ne saurait mettre en doute la rigueur et la fidélité à Marx, démontrent que le changement de pouvoir n'a entraîné dans les démocraties populaires aucune transformation profonde des besoins humains et que les structures mental»-s conservatrices demeurent le principal moyen d’intégration. 1.«■ maintien, par exemple, de la famille — qui, selon Engels, aurait dit disparaître avec la propriété privée — , l’analyse de ses causes et di­ ses implications conduisent l’auteur à mettre en évidence le cara» tère petit-bourgeois de la vie quotidienne à l’Est. Mais Vestablishe m en t libéral hongrois a surtout été heurté par une autre critiqu»’ <li­ ce courant, qualifié par eux de «petit-bourgeois romantique », •-! selon laquelle le système en place ne relèverait ni du socialism»- ni du capitalisme. Premier ministre du gouvernement en 195.r>/5»«». Andras Hegedüs qui se consacre depuis exclusivement à la reclu-i che sociologique, va jusqu’à demander « si l’élimination des pm priétaires privés des moyens de production (c’est-à-dire le renvi-i-.iment du capitalisme des bourgeois individuellement riches) al ><mni — 35 — �ipso fa c to à un socialisme à dynamique communiste ou bien davan­ tage à une variante statique de la bureaucratie du mode de produc­ tion asiatique » (24). Les thèses auxquelles je viens de faire allusion sont les résultats de recherches entreprises dans un cadre légal (université et instituts de recherche hongrois) par des philosophes et des sociologues dont, du reste, les analyses sont reconnues et discutées dans les circuits scientifiques marxistes non-dogmatiques américain (Te/os), italien (Aut-Aut) ou yougoslave (Praxis). L’engagement politique de leurs auteurs, déchus il y a quelques années de leur qualité de membres du parti et privés de leurs emplois, a toujours été modéré, tandis que leur oeuvre théorique se veut rigoureusement scientifi­ que, voire académique. Agnès Heller, entre autres, a condamné l’invasion de la Tchécoslovaquie en 1968 et plusieurs membres de l’Ecole ont avancé des propositions concrètes et subversives de par leur contenu anti-autoritaire, notamment dans le domaine de la famille et de l’éducation. Ainsi, en ce qui concerne l’enfant, ils proposent de l’extraire de «cette structure hiérarchique, autoritaire qu’on lui inculque dès la naissance et qui le prépare à accepter la structure hiérarchique et autoritaire de la société, à la reproduire et à la perfectionner » (25). Au début des années soixante-dix, on assiste en Hongrie à une radicalisation théorique et politique progressive qui conduira des écrivains, des sociologues et des philosophes marxistes à remettre en question non seulement le marxisme officiel mais aussi, ponc­ tuellement, la pensée de Marx. Je pense en premier lieu à Konrad et à Szelényi, les auteurs de la M arche au pouvoir d es intellectuels. En effet, selon eux, « la position de classe de l’intelligentsia se constitue dans un système d’intégration de la redistribution rationnelle, où le savoir de type intellectuel confère des droits à disposer du surpro­ duit » et où «le socialisme est le premier système social où le savoir professionnel devient le principe dominant de la légitimation » (26). Le marxisme, dont les auteurs possèdent sans doute une fine — 36 — �connaissance, acquiert dans cette perspective une fonction hlstoii que nouvelle : que ce soit avant ou après son institutionnalisation « L a m o n té e inéluctable d’un é th o s étatico-bureau cratiqu e se reflète ri.ur. le m arx ism e révolu tionnaire lui-m êm e : un e fois d éb arrassé d es idéologies *.|mm ta n é iste s d u ty p e an arch iste ou anarcho-syndicaliste, celui-ci, co m m e utopie p o st-rév o lu tio n n aire, n e trouve rien d e m ieux q u e l’étatism e généralisé. Dan*, -.n vision p ro g ram m atiq u e, tou tes les unités écon om iq u es, la société toute enlU'ie d ev rait s ’org an iser au sein d ’un e m êm e entreprise gigantesque, dont la strui im.i tion corresp o n d ra it à celle d e l’E tat » (27). L ’intellectu el à l’E st « est su p p osé ca p a b le d ’accom plir n’im porte <po lh m ission. Aussi, l’en seig n e m en t d e l’idéologie scientifique (m arxiste) a t II une p la ce privilégiée d an s la form ation d es intellectuels : d ispensée par les èi oie-, su p é rie u re s du parti, elle perm et à son bénéficiaire de se convertir du loin .m len d e m a in , d e g én éral e n directeur d ’une m aison d’édition, de policier politique e n e sth è te o u e n sen s inverse de journaliste e n colon el ( ...) » (28). On peut interpréter cette thèse, qui se trouve aux antipor les «U considérations d’un Mevedev sur le rôle de l’intelligentsia, comme l’écho théorique des difficultés pratiques que rencontre l’opim>>.ilit >ii hongroise à briser le consensus social habilement imposé p.u l’équipe de Kadar. Miklos Haraszti qui développe cette thèse de manière particulièrement polémique en est une illustration j>.tt L ille A la lecture de son dernier livre paru en France, l’Artiste d ’Itnt (1” ») on éprouve le sentiment que son actuel engagement procède .tv.mt tout d’une critique radicale de l’intelligentsia. Cette critique etiimnm chez lui également celle de Marx et du marxisme : « B ie n en ten d u , le m arxism e n ’est pas l’idéologie de la classe o u v iin e . L ’a v a n t-g a rd e intellectuelle qui a pris la direction du m ouvem ent ouvrit s a vlu* l< b u ts d ictés p ar l’e n se m b le d e l’intelligentsia : la m ise à l’écart de la boum e. iihii d e v e n u e inutile à la cro issan ce éco n o m iq u e, la liquidation d es crises et «le-. luii.- i d e cla sse s, l’instauration du rationnel-savoir-com pétence-projection-c« >1 >•■•< d e -v o lo n té s in ca rn é p a r le règ n e d e tout sur les individus. Aussitôt que <* l.i e-j éta b li, l’obligation id éolog iqu e de l’attribuer à la classe ouvrière devient em ><m b ra n te . (...) Q u elles éta ie n t les intentions réelles d e M arx, com bien on .< ■>1.ic , d ’elles, e tc., m e sem b len t être d es questions d e vingtièm e ordre. B ien qu'il en c r é é un su ccé d a n é d e religion, il n ’a tout de m êm e pas é té parfait au |« >nit ■I »*l>••( — 37 — �a u -d elà d ’u n e victoire politique, un m essage étem el, que le tem ps d éform e mais aussi n e tto ie toujours, afin d e pouvoir être vécu. Il avait placé trop b as la barre de l’ab so lu . L e s religions véritables se lient à l’absolu de l’existen ce ; celui de M arx se limitait au tout social, dans sa projection rationnelle. Il faut en juger par la m anière d e s’e n servir. A l’égard d ’un e vraie religion, c e serait une d ém arche injuste, ca r là n o u s c h e rc h o n s vraim ent l’intem porel. Q u e j ’a ie é té m arxiste, c e n ’e st pas un mal, et que je ne le sois plus, c e n ’est p as n o n plus un mal. J e m e prédis une pau se assez longue dans la réflexion sur le p ro je t historiqu e » (30 ). Avec ce credo de l’auteur de Salaire aux pièces, nous sommes décidément aussi loin de la nostalgie de la totalité perdue du Lukécs prémarxiste (cf. la Théorie du roman) que de sa longue fidélité aux pratiques totalitaires (cf. sa participation à la IIIe Internationale) ou même des doutes qu’il pouvait exprimer à la fin de sa vie. Le texte que je viens de citer constitue une réponse, parmi d’autres, au questionnaire proposé par Andras Kovâcs sur le thème : « que représente pour toi le marxisme aujourd’hui? » à des intellectuels critiques hongrois. Si dans l’ensemble les réponses traduisaient un assez net éloignement du marxisme, la réponse de Haraszti n’est pas cependant la plus édifiante. 3. Le m arxism e révolutionnaire et le trotskysme Le document majeur du marxisme révolutionnaire date de 1965. il s’agit de la Lettre ouverte au parti ouvrier unifié d e P ologne de Kuron et Modzelewski. Son retentissement mondial a valu des représailles à ses auteurs — particulièrement actifs au sein de la contestation politique du régime polonais. Dès les premières lignes, l’orientation idéologique de la Lettre est clairement définie : « S e lo n la d octrine officielle, nous vivons d ans un pays socialiste. C ette th è s e re p o se sur l’identification d e la propriété étatique des m oyens de produc­ tion a v e c leur propriété sociale (...) C e raisonnem ent sem ble être marxiste. En réalité, o n a introduit d ans la théorie m arxiste un élém en t qui lui est foncièrem ent é tran g er, à savo ir la co n cep tio n form aliste et juridique de la propriété » (31). — 38 — �L’analyse économique détaillée de la situation polonaise de l’époque est d’inspiration manifestement marxiste et critique : « nous adoptons des méthodes de raisonnement permettant d’ana­ lyser les contradictions et non de les cacher. C ’est pourquoi, nous postulons en suivant Marx (...). » Cela leur permet d’affirmer : « A qui l’ouvrier vend-il sa force d e travail d ans notre p a y s? A ce u x qui d isp o se n t d es m o y en s de production, d o n c à la bureaucratie politique centrale. A c e titre, la b u reau cra tie politique centrale e st u n e classe d om inante : elle a le p o u v o ir exclu sif sur les m o y en s de production d e b a se , elle a ch è te la force de travail d e la classe ouvrière, elle lui prend p ar la fo rce brutale e t la contrainte é c o n o m iq u e le surproduit q u ’elle exploite pour d es ob jectifs hostiles ou étrangers a u x ou vriers, c ’est-à-d ire d ans le but de renforcer et d ’élargir son pouvoir sur la p ro d u ctio n e t la so ciété » (3 2 ). Kuron et Modzelewski se prononcent pour un système de Conseils de Délégués ouvriers qui suppose, selon eux, la pluralité des partis (mais uniquement ceux «reconnus par la classe ouvrière »). Ils concluent cette « esquisse d’un programme de dé­ mocratie ouvrière », pour reprendre leurs termes, par une subtile remarque sur le sort du marxisme : « L e s gen s qui n e s’intéressent pas à la lutte de classe et p en sen t que l’a n a ly se m arxiste e st a n ach ro n iq u e, « à la lum ière d es réalités con tem p oraines », n o u s a tta q u a ie n t hier p o u r infraction à la discipline du P arti; ils nou s attaquent a u jo u rd ’ hui p o u r infraction à la discipline e x ig ée par le pouvoir d’E tat; ceci c o r r e s p o n d à u n s p e c t a c u l a ir e r e t o u r n e m e n t d e la p e n s é e : é le v é s d an s le m arxism e d og m atiq u e, ils o n t rejeté le m arxism e, p ou r conserv er le d o g m e ; ils o n t mis e n d o u te la valeur d e la théorie m arxiste, m ais n e doutent pas, p ar co n tre , q u e le P arti n e puisse tolérer d es fractions e t q u ’il faille se soum ettre au p o u v o ir » (3 3 ). « Diffusons dès sa parution la Lettre ouverte au P.O.U.P., O rganisons des cercles rouges pour l’étude et le commentaire de cette Lettre. Tenons des meetings de masse pour (...)» peut-on lire dans la préface à la troisième édition de ce texte. C’est en effet, la IVe Internationale qui la première l’a publiée et traduite en plusieurs langues, non sans mettre en garde le lecteur contre la vision erronée — 39 — �des auteurs lorsqu’ils qualifient la bureaucratie de « classe ». Dans un texte qui cherche à déceler l’influence de Marx dans le discours critique et oppositionnel, il ne peut ne pas être question du trotskysme. La lecture de Walka Klas, l’un des rares organes trotskystes diffusé en Pologne et émanant d’une organisation marxisteléniniste internationale, ne nous apprend pas grand-chose quant à ce qui différencie l’approche trotskyste de l’approche officielle de Marx et du marxisme; c’est relativement à Lénine, dont on parle souvent dans cette revue éditée à Paris, que certaines nuances difficiles à saisir pour le lecteur peu averti se font jour. A défaut de pouvoir analyser un samizdat spécifiquement trotskyste, j’ai exa­ miné un samizdat traduit en roumain présentant le point de vue de la IVe Internationale, édité et diffusé par elle. « A v ec ce tte série de brochu res, nous proposon s un e contribution à la réhabilitation du m arxism e, de la théorie et la pratique m arxistes d ans la c o n s c ie n c e d es m asses e n R ou m an ie » (p. 1). « L e m arxism e e st essentiellem ent l’exp licatio n d e l’histoire et du d év elop p em en t d es sociétés par les rapports e t les con flits en tre les g ro u p es sociaux. S i le m arxism e du X IX e siècle a é té tout entier a x é sur l’é tu d e du gro u p e fondam ental, c ’est-à-dire la classe sociale qui a ses ra cin e s d an s le p ro cessu s d e production, le m arxism e du X X e siècle a é té a m en é à saisir l’im p o rtan ce d e grou p es n on fond am en taux qui n e sont pas d es classes, qui n ’o n t p a s d e racin es d ans le p ro cessu s d e production, m ais qui n’en jo u e n t pas m o in s un rôle im portant d ans le d év elop p em ent de notre société de transition e n tre le cap italism e e t le socialism e. Parm i c e s groupes, disons second aires, la b u re a u cra tie o c c u p e in co n testab lem en t la place principale » (p. 3 ). O n y apprend q u e so u s l’in flu en ce d es textes e t du m ouvem ent trotskystes, tout au m oins en partie, Fidel C a stro et la révolution cu b ain e o n t fait « un b ond en avan t (...) dans la lutte co n tre la d é g é n é re sc e n c e bureaucratique » (p. 4 0 ). Après avoir renvoyé in d is tin c te m e n t « les id é o lo g u e s b o u rg eo is, s o c ia u x -d é m o c ra te s o u ultrag a u ch e s » e t re je té « les th è ses anarchistes » sur la survie du capitalism e d ’E tat à l’Est. l’a u teu r co n clu t : d ans la so ciété de transition, c e t Etat (sous la form e d e la d ictatu re du prolétariat) e st a u contraire indispensable pour m en er à bien la co n stru ctio n du socialism e » (p. 4 2 ) (3 4 ). — 40 — �La position de Petr Uhl, opposant marxiste tchécoslovaque dont les peines de prison additionnées s’élèvent déjà à huit années, et auteur d’un livre tout à la fois critique et programmatique, le S ocialism e em prisonné, surprend à bien des égards et, par la même, présente une originalité. Voici tout d’abord l’itinéraire suivi par Uhl tel qu’il ressort d’un entretien de janvier 1979 : politisé notamment grâce à plusieurs séjours « militants » en France au cours desquels il a rencontré, entre autre, Krivine, le dirigeant de la L.C .R., son premier acte politique consiste à traduire et à publier à l’Université de Prague la Lettre de Kuron et Modzelewski. Respon­ sable du bulletin d’information d’un club de discussions animé par un maoïste pendant le Printemps de Prague, Uhl abandonne après l’invasion russe le syndicat des enseignants, qu’il juge trop réfor­ miste, pour s’occuper du mouvement étudiant, plus actif ; il parti­ cipe à la création du Mouvement de la jeunesse révolutionnaire et, en août 1969, à l’élaboration d’un manifeste qui va connaître un certain retentissement. Par la suite, il jouera un rôle considérable dans la Charte 77 et le VOMS. Resté longtemps en contact avec la section française de la IVe Internationale mais sans jamais y adhérer, lecteur assidu de Trotsky, il déclare : « Je fais une analyse critique des actions et des écrits de Trotsky (...) je n’aime d’ailleurs pas le mot « trotskyste ». Je préfère, plus simplement, parler de marxisme révolutionnaire. » Affirmant : « nous ferons peut-être ici une révolu­ tion sans parti », il estime « tout juste risible » les allégations selon lesquelles « en Tchécoslovaquie, les travailleurs défendraient les conquêtes de la révolution prolétarienne (...)» (35). 11 considère enfin que ; « C in q u a n te a n s ap rès, la notion d’E tat “ ouvrier” n ’a plus a u cu n e justifica­ tion. E lle e st co m p lè te m e n t absu rd e. D e plus les trotskystes utilisent sou vent le te rm e E ta t ou vrier san s au c u n e précision, c e qui e st révoltant » (36). Il ressort de ce livre que le discours théorique et idéologique de Uhl se nourrit presque exclusivement des débats menés sur la nature du régime social de l’U.R.S.S. par les trotskystes et leurs — 41 — �contradicteurs. Ce n’est qu’accidentellement qu’il fait remonter le débat à Marx, à Engels ou aux marxistes non léninistes ; et toujours de manière critique. Il observe par exemple — à juste titre d’ailleurs — que « si les révolutionnaires acceptent encore le mot d’ordre d’Engels — en entrant dans l’usine aban don n e toute id ée d ’autono­ m ie — comme l’ont accepté les bolchéviks russes, alors la société humaine ne brisera jamais ses chaînes » (38). En ce qui concerne l’autogestion au sein du mouvement socialiste au siècle dernier, il considère que « la prime revient aux anarchistes », alors que l’intérêt des marxistes était concentré sur les moyens de la conquête du pouvoir par la classe ouvrière » (38). Curieusement Marx n’est évoqué qu’une seule fois à propos de l’analyse en termes de capitalisme d’Etat que du reste l’auteur refuse : « notre système socio-politique serait dominé par le capitalisme d’Etat. Dans ce cas on cherche à prouver l’existence du capital, de la plus-value, du profit et du marché. L’exploitation y est définie en accord avec Marx » (39). Ici on peut se demander : 1° si la problématique trotskyste de la Russie post-révolutionnaire ne conduit pas à se détourner de la problématique marxiste proprement dite ; 2° si le fait de décréter non-capitaliste le système dominant à l’Est ne rend pas en quelque sorte inapproprié sinon anachronique le recours aux schémas élaborés par Marx, dans la mesure où ceux-ci ne considè­ rent que le capitalisme. En d’autres termes, on peut se demander si, paradoxalement, à l’Est et relativement à lui, le marxisme du XXe siècle évoqué plus haut ne refoule pas, de fait, les contributions critiques de Marx. L’originalité de la démarche marxiste révolutionnaire de Petr Uhl réside dans la façon qu’il a d’intégrer le projet autogestionnaire et d’aborder la question des droits de l’homme. Dans le premier cas, le crédo autogestionnaire (et le programme qui en découle) s’est visiblement forgé dans le dialogue qu’un marxiste révolutionnaire engage dans sa pratique militante avec ses compagnons de lutte et avec la réalité spécifique d’un pays de l’Est. C ’est par ce biais qu’Uhl a été amené à prendre ses distances avec le trotskysme et le léni— 42 — �nisme. Historiquement, il fait remonter l’autogestion aux premiers soviets : malgré leur détournement au profit du pouvoir bureaucra­ tique, écrit Uhl, « le désir de liberté des travailleurs a trouvé son expression dans des actions spontanées contre le pouvoir soviéti­ que, ou plutôt contre ses aspects contre-révolutionnaires : la révolte de Cronstadt, la création de comités d’usine (...) » (40). La critique qu’il fait du trotskysme (contemporain) est fondamentale : « (...) le p ro g ram m e révolutionnaire des trotskystes actu els est fondé sur l’id é e d 'autogestion. M ais ils n e la co m p ren n en t p as co m m e un e gestion directe de l’é c o n o m ie n ation ale e t d e la vie sociale par les travailleurs, m ais comme un contrôle ouvrier du pouvoir. C e dernier est exe rcé par le Parti — ou les partis— et les plu s h au tes in stan ces autogestionnaires » (4 1 ). Or, sur ce point, Uhl est formel : « L e s partis politiques so n t d es m oy ens d e politisation et d’éd u cation, ils ne s o n t p as d es o rg a n es d’e x e rc ic e du pouvoir. L e pouvoir doit appartenir aux o rg a n e s d e la classe ouvrière et non au x partis. D ans les conseils ouvriers les trav ailleu rs n e s o n t re sp o n sa b le s q u e d ev an t e u x -m ê m e s, p as d ev ant un parti. » (4 2 ) A l’égard de la « dictature du prolétariat », sa démarche reste plus ambiguë : il s’en déclare favorable pour l’Ouest, à condition toutefois qu’il ne s’agisse pas d’une réédition du « système léniniste bolchévique des années 1917-1923 », alors qu’il affirme que « les sociétés du bloc soviétique n’auront plus à passer par la dictature du prolétariat » (43). Une autre source d’originalité réside dans la synthèse qu’opère Uhl entre ses convictions marxistes révolutionnaires et son domaine d’intervention : les droits de l’homme. Le prolongement idéologi que de sa pratique militante ne s’apparente d’aucune façon à une quelconque acrobatie dialectique sur la démocratie : « T o u t gro u p e, ce rcle , cou ran t ou regrou pem ent form é de m anière plus ou m o in s o cca sio n n e lle qui d év elop p e e n son sein d e m anière plus ou m oins — 43 — �e ffica ce, le M o u v em en t d e d éfen se des Droits de l’H om m e, a un caractère révolu tionnaire. E t ce, quelle q u e soit la co n scien ce q u ’il en ait, q u ’il se proclam e o u n o n révolu tionnaire, o u m ê m e s’il ne jure q u e par des m éth o d es réform istes et l’o b serv a tio n stricte d es lois. C e tte m anière non form elle de définir les avantg ard es a ce rta in e m e n t un e influence défavorable sur nos cap acités d ’action, mais e lle fournit u n e garantie d ’évolution non bureaucratique du processus, ou au m o in s elle fo rm u le ce tte garantie co m m e préalable. A l’inverse, un parti politique b ien o rg an isé, u n e avan t-gard e unique, bien q u ’elle puisse garantir la chu te d’un rég im e inju ste, p e u t aussi être à la sou rce d ’un nou veau régim e injuste. » (4 4 ) 4. Pologne 8 0 : le degré zéro du marxisme La Tchécoslovaquie possède sans conteste la tradition de gauche la plus profonde et la plus constante des pays de l’Est. Le Printemps de Prague a été principalement l’œuvre de la fraction éclairée d’une direction communiste dont les velléités démocratiques n’étaient pas étrangères à cette tradition. En 1968, Marx, celui des écrits de jeunesse, connut même un succès de diffusion étonnant dans un pays « marxiste »*. Le P.C.T. qui comptait déjà 500 000 membres en 1945, en a perdu 600 000 après l’invasion du pays par les troupes soviétiques. Les marxistes peuvent par conséquent jouer et jouent un rôle important dans l’opposition actuelle. La situation en Pologne est bien différente : elle s’explique non par un quelconque raz de marée catholique, mais par des raisons historiques qui ne remontent qu’en partie à l’avant-guerre. En effet, de 1956 à 1968, les marxistes ont occupé une place non négligea­ ble dans la contestation politique. La montée des luttes ouvrières pendant la dernière décennie, couronnée par le tournant amorcé en août 1980, a modifié le contenu de cette contestation en lui offrant des perspectives impensables auparavant. Il a également accéléré l’évolution des marxistes contestataires, à commencer par leur chef * En Roumanie aussi, mais pour des raisons sensiblement différentes : en 1964. donc au début de la désatellisation, les autorités publièrent un recueil de textes particulièrement russophobes de Marx critiquant l’annexionnisme tsariste. 11 fut rapidement épuisé et fit le bonheur des Roumains pourtant peu portés vers le marxisme. — 44 — �de file, L. Kolakowski. Les auteurs de la Lettre ouverte, eux aussi ont changé : le cas de Kuron, principal animateur, théoricien et parfois politicien du KOR, est connu; celui de Modzelewski est encore plus explicite. Lorsque je l’ai interrogé sur ce point en juillet 1981, il affirmait à propos de la Lettre ou verte et du marxisme ; « (...) L e travail q u e j ’ai fait à l’é p o q u e a v e c Kuron n’e st plus, à m on avis, u n e ré fé re n c e politique. Ni p o u r moi, ni pour les autres. 11 n ’y a p as de b o n ou de m auvais m arxism e. L ’héritage du m arxism e est p a rticu lièrem en t am bigu : o n y trouve autant d’élém en ts p ou r le léninism estalinism e q u e p ou r la social-dém ocratie. P ou r m oi aujou rd ’hui, il ne présente q u ’un in té rêt historique, d e rech erch e. C ’e st le régim e qui m ’a « fait » m arxiste. Il s’agissait p o u r m oi d’un m o y en p ou r légitim er m a révolte con tre le régim e m ais q u i relev ait m algré tout d e l’attitude confessionnelle : il fallait le renverser parce q u ’il était faux. (...) L e m arxism e e st un e liturgie qui n ’a m êm e plus un sens p ratiq u e. S a fo nction e st hiératique, les m arxistes parlent entre eu x une lingua n o v a. A l’h e u re actu elle c e c i constitu e un o b sta cle m êm e pour les bureaucrates. (...) L e s ca d re s d e S o lid a m o sc o n t été form és pour la plupart après la période 1 9 5 0 - 1 9 6 0 . L ’id éologie du régim e n’intéresse pas ce u x qui s’y opposent. Il y a d e u x p é rio d es distinctes : celle d ’avant 1 9 6 8 , hérétique, e t celle d’après, opposition n elle. » (4 6 ) L ’effacement du parti devant l’armée et le discours militarolibéral de Jaruzelski (selon qu’il traite de la démocratie ou de l’éco­ nomie) n’a, tout au moins pour l’instant, nullement modifié la configuration idéologique polonaise. Ce n’est pas sans étonnement que l’on a pu découvrir dans une publication clandestine une citation de' Marx : « Chaque avancée du mouvement réel est plus importante qu’une douzaine de programmes. » (46) Jam ais les partisans d’une idéologie au pouvoir n’ont été aussi minoritaires et discrets qu’en Pologne à l’époque de Solidamosc. Cependant, en cherchant bien on trouve également une autre tendance que celle du renouveau socialiste décrété par le P.O.U.P. ou du retour à L én in e auquel exhortait Walka Klas. L e groupe éditorial SYGMA, émanation de l’organisation estudiantine du — 45 — �parti, proclame à la fois son appartenance à la gauche (un « terme connoté et usé », selon ses propres termes) et sa volonté de « re­ monter à la source de notre héritage embrouillé — les idéaux généreux et les archipels du Goulag » (47). Dans le Manifeste d e la p e n s é e politiqu e daté du 18 novembre 1981, il prodigue les conseils suivants : « S o is un disciple critique d e Marx. N’o u b lie jam a is q u ’il désirait l’élargissem ent des droits d es citoyens, l’appli­ ca tio n d es droits form els, e t n on leur suppression. N ’oublie pas que M arx n ’a ja m a is d éfen d u le rôle dirigeant du Parti ni d’aucun appareil d e pouvoir sur la cla ss e ou v rière (...). » Voici quelques extraits d’un article paru dans la revue du groupe, la N ow a G azeta M azowiecka. Son auteur, Slawomir Magala, connu en Pologne surtout pour ses activités culturelles, n’appartenait pas au groupe; son article « L e degré zéro du marxisme » traduit éloquemment le désarroi d’un marxiste qui ne se situe ni tout à fait dans la ligne ni tout à fait en dehors : « C e n ’e s t p as le m o m en t d e se rappeler qui a écrit quoi e t si les intentions é ta ie n t g é n é re u se s, m ais d e co n sta ter q u e nou s som m es arrivés en P olog n e au d eg ré zéro du m arxism e (...). L a p ro p riété d e l’appareil d ’E tat n e serait-elle pas d ev en ue, dans notre sy stèm e socialiste étatiqu e, plus im portante que la propriété de type é co n o m i­ q u e ? L a p ro p riété d es m o y en s d e production n e d écou le-t-elle pas d es actions q u e l’o n d étien t d ans la propriété politique de l’E ta t? (...) Il n ’y a p as d e re ce tte to u te prête — le p rocessus d e désétatisation de la s o c ié té n ’e st q u ’à so n d éb u t; o n réalise à peine m aintenant les résultats acquis lors d e la c ro issa n ce d ém esu rée d e l’E tat au détrim ent d es milieux sociau x naturels, les individus e t la so ciété (...) L a sép aratio n du m arxism e d e l’Etat e t la liquidation de son m onopole a c a d é m iq u e signifie e n m êm e tem p s la libération de tous ce u x qui souffrent de la co m p a g n ie e m b arra ssa n te d es m arxistes professionnels, fonctionnaires d e la d o m in atio n d e l’E ta t sur la société. P ou r m a part, je p en se q u e c e qui restera du m arx ism e c e sera exclu sivem en t la théorie d e la lutte d es classes e t celle de la socialisatio n . » (4 8 ) — 46 — �5. Marx au secours de Bakounine et réciproquement? Lorsqu’on recherche les traces de la présence de Marx à l’Est — aussi bien au sein des mouvements de jeunesse qui s’en récla­ ment que chez certains intellectuels critiques — , on tombe souvent sur celui qui fut son principal contradicteur à l’époque de la Ire Inter­ nationale, l’auteur, entre autres, de la première tentative de traduc­ tion du Capital en russe, Bakounine. J ’essaierai donc d’évoquer dans les lignes qui suivent plusieurs aspects de l’influence exercée par l’anarchiste russe sur le discours critique, le mouvement contes­ tataire et le projet est-européen d’inspiration marxiste. Une première incidence est décelable dans l’analyse du socia­ lisme réel qui se réfère à l’anticipation critique qu’en a donnée Bakounine et connue à l’Est des spécialistes de Marx grâce surtout aux notes marginales que ce dernier avait portées sur son exem­ plaire d ’Etatisme et anarchie. L’analyse de Bahro est intéressante en ce sens d’autant que son engagement marxiste a été unanime ment salué lors de la parution de son Alternative, même si les marxistes occidentaux étaient loin de partager ses thèses. « Pour le marxisme moderne, il est de la plus grande importance de voir que (...) le monopolisme d’Etat qui triomphe dans les deux blocs (...) ne se dégage pas de la théorie de Marx », écrit le philosophe est allemand. Et il ajoute que si, à l’époque de la Guerre civile en France, Marx « en avait terminé à tous points de vue avec le programme anarchiste de Bakounine », celui-ci, en 1873, « n’en avait pas encore terminé de sa critique anarchiste de Marx » : B a k o u n in e avait d éce lé « un despotism e de la m inorité au p o u v o li. d ’a u ta n t plus d an g ereu se q u ’elle apparaît co m m e l’expression de la prétendue v o lo n té populaire » (...). « E tan t d on n é que la scie n ce n ’est pas accessible à tous, ils s e r o n t un petit n o m b re à tout diriger », si b ien « q u ’au lendem ain de L rév o lu tio n se fo nd e obligatoirem ent (une) nouvelle organisation sociale qui n ’é m a n e p as du libre g rou p em ent, de b a s en haut, d’organisations populaires, rie c o m m u n e s , d e districts administratifs, d e régions, (...) m ais d’un pouvoir dict.ili > rial co n stitu é p ar u n e m inorité instruite ». — 47 — �(...) L a form u le d e B a k o u n in e , « g ou vernem ent d es savants », arrach a à M arx ce tte ex clam atio n : « Q uelle rêverie ! » E t pourtant, sur c e point, la rêverie de B a k o u n in e était o n n e p eu t plus co n c rète : « A près q u e le peuple a p lacé tout le p o u v o ir e n tre leurs m ains, les m arxistes fondent u n e unique b a n q u e d’Etat, co n c e n tr a n t to u tes les productions com m erciales e t industrielles, agricoles et m ê m e scien tifiqu es, e t ils divisent la m asse du peuple en d eu x a rm ées, industrielle e t agricole, so u s le co m m a n d em en t direct d’ingénieurs d’E tat form ant une n o u ­ velle c a s te scientifico-p olitiqu e privilégiée ». C e tte d ernière expression frappe p a rticu lièrem en t p ar sa ju stesse. Il fallait sans d oute être anarchiste et russe pour d isce rn e r d è s 1 8 7 3 d errière l’autorité de M arx e t d e sa d octrine l’o m b re de S ta lin e . M arx n e la voyait pas, n e pouvait ou n e voulait p as la voir. O r il e st clair q u e les é lém en ts sur lesquels s’appuyait B ak o u n in e sont co n te n u s d an s le m arxism e, ou m ieux, q u ’ils y so n t intégrés, puisqu’ils son t des réalités qui n’é ch a p p a ie n t pas à M arx. » (49) Dans un autre chapitre, Bahro poursuit, à propos cette fois-ci du Parti bolchevique : « L e parti n e pouvait q u e s’éd u q u er et se con trôler lui-m êm e. L én in e le d écriv ait m a in te n a n t d an s le ca d re d e la p olém iqu e, d e m anière positive, co m m e B a k o u n in e l’avait prévu de façon négative con tre M arx : co m m e ordre des « sav an ts » m o d e rn e s : « P en d a n t plus de vingt an s, nou s avo n s prouvé au x travailleurs p a r d e s faits e t n o n p ar d es m ots que le parti est q u elq u e c h o se de particulier, q u ’il recq u iert d es p erso n n es ayant une co n scie n ce politique et prêtes a u sacrifice d ’e lles-m êm es, q u ’il lui arrive de faire d es erreurs, m ais q u ’il les co rrig e, q u ’il dirige e t choisit d es h o m m es qui con n aissen t le chem in q u e nous a v o n s e n c o re à parcourir et les o b sta cles que nous avons en co re à franchir » (LW , 3 2 / 4 7 ). C e la rap p elle in con testab lem en t la description q u e faisaient d ’eu xm ê m e s les a n cie n s p rêtres; ici c o m m e n cen t la m étaphysique et la m ystique fu tures du parti. M ais c e n e son t nullem ent d es chim ères; co m m e s’était écrié M arx, il s ’agit d e l’exp ressio n d e la nouvelle form ation sociale in statu nascendi » (5 0 ). Szelényi et Konrad ne se réfèrent pas souvent à Bakounine ; leur thèse ne s’inscrit pas moins dans une lignée historique du mouvement ouvrier non-marxiste dont les prises de position bakouniniennes constituent le point fort. Une affirmation comme ; « En tout cas, l’intelligentsia radicale ignorait que, en formulant l’idée d’une société socialiste, elle formulait aussi l’idéologie de leur pro— 48 — �pre domination de classe » (51), pourrait être corrigée historique­ ment si l’on prend en considération la « minorité instruite », les « savants », les « ingénieurs », les «positivistes », les « révolution­ naires doctrinaires » et autres « idéalistes » contre lesquels polémi­ quait Bakounine — qui faisait partie lui aussi de l’intelligentsia radicale », même si son influence s’est exercée davantage dans les milieux ouvriers révolutionnaires que sur les intellectuels de l’épo­ que. Enfin, la thèse de Szelényi et de Konrad gagnerait à intégrer le combat idéologique et militant de Makhaïski (52). Critique à l’égard de Marx, leur thèse est sans doute plus proche de Bakounine que le projet alternatif de Bahro qui confère aux intellectuels une place de premier plan. Ce dernier demeure à l’évidence marxiste. N’écrit-il pas : « L a contrad iction en tre travail m anuel e t travail intellectuel devait se m a n ifester so u s la form e d e l’opposition entre la scien ce et la classe ouvrière. M arx e n ten ait co m p te par son exig en ce d’unir la philosophie e t la classe ouvrière, q ui e st fo rm u lée au tout d éb u t de la con cep tion m arxiste du parti et qui n ’est ju sq u ’au jou rd ’hui au cu n em en t d é p a s s é e » (5 3 ). Marxiste il demeure donc, même s’il peut se permettre de conclure : « (...) n o u s av o n s d éjà vu q u e M arx considérait toujours la dom ination du travail intellectu el sur le travail m anu el co m m e une co m p o san te essentielle d e la s o c ié té d e classes, m ais q ue, con trairem ent à B ak ou nine, il rejetait la possibilité q u e lui soit attribué u n e signification au ton om e, au m oins pour l’ép o q u e qui suivrait le cap italism e »(54). Les tentatives d’explication du stalinisme rejoignent parfois les critiques par anticipation formulées par Bakounine, et de Staline (« Prenez le révolutionnaire le plus radical et placez-le sur le trône de toutes les Russie, ou conférez-lui un pouvoir dictatorial (...) et, en un an, il sera devenu pire que le tsar lui-même ») et des conditions qui ont favorisé le stalinisme (« Mais combien y a-t-il de savants de ce genre (...) mettons une trentaine (...) Peut-on s’imaginer un despo- — 49 — �tisme plus absurde ou plus odieux? Premièrement, le plus probable est que ces trente savants s’entre-dévoreraient ».) On trouvera une bonne illustration de ce phénomène chez L. -C. Hardmuth, marxiste tchécoslovaque vraisemblablement trotskysant, qui écrivait en no­ vembre 1968, à propos du stalinisme : « C e rta in e s d e ses b a se s idéologiques sont très antérieures, n otam m ent les te n d a n c e s étatiqu es. Il faudrait pour en com prendre toute l’im portance revenir a u x vieilles p o lém iq u es en tre le m arxism e et l’anarchism e » (55). Néanmoins, un marxiste plus orthodoxe comme l’historien Medvedev, auteur d’une étude documentée sur le Stalinisme ne partage pas ce point de vue. Il s’agit pour lui d’un « phénomène profondément étranger au marxisme-léninisme » (57). C ’est la cohabitation fatalement conflictuelle mais nullement antagoniste — pour parler stalinien — de Marx et de Bakounine dans les principaux mouvements d’opposition structurés au sein de la jeunesse soviétique, tchécoslovaque et, dans une moindre me­ sure, polonaise, qui permet de se demander si Bakounine ne se porte pas en quelque sorte au secours de Marx et réciproquement. L ’Opposition de gauche, réseau actif dans la seconde partie des années soixante-dix à Léningrad et regroupant pour l’essentiel des collégiens et des étudiants, constitue l’exemple le plus édifiant de cette réconciliation, paradoxale à première vue, entre Marx et Bakounine. Au sommaire de sa revue, Perspective, on trouve des citations de Bakounine, des passages de Marcuse ou de CohnBendit, des notes sur l’insurrection de Cronstadt et des extraits de Trotsky. Au plan pratique, outre leur projet de conférence nationale des groupes de gauche, il convient de mentionner la manifestation regroupant environ deux cents jeunes qui se déroula à Léningrad en réaction à la perquisition opérée dans le logement comunautaire de plusieurs membres du groupe; enfin, rappelons l’une de ses actions spectaculaires, menée avec un groupe de tendance plus — 50 — �nettement libertaire, les Communards révolutionnaires : la tenue à l’université d’un faux cours de matérialisme dialectique. « Devant trois cents personnes, plusieurs étudiants ont parlé de Bakounine et de Trotsky, entre autres » (57). Au début des années 80 certains membres de ce mouvement, qui ne se réclamait pas de la dissi­ dence, rejoignirent le SMOT. C ’est Jaroslav Suk, co-fondateur avec Uhl du Mouvement de la jeunesse révolutionnaire qui nous en apprend le plus sur les références idéologiques de cette organisation tchécoslovaque créée en 1968. « J e n e p e n se p as q u ’une délimitation précise de ce cou rant soit possible, ni m ê m e a u c u n e d én om ination du type « trotskysm e » ou « m arxism e révolution­ n aire ». S ’il e st certain q u e la p e n sée de la gau ch e radicale soit b a sé e sur l’e n s e ig n e m e n t d e M arx, celui d e B ak ou n in e est présen t d ans le refus total du cap italism e e t le p ro jet social qui nou s anim e. C e p e n d a n t le catalyseur principal e st ici l’e x p é rie n ce v é c u e à l’intérieur d’un systèm e qui se n o m m e certes socia­ liste, m ais qui a tous les traits du totalitarisme : l’a b se n ce de d ém ocratie autant q u e l’inju stice sociale. (...) L a g au ch e radicale est d ans son en sem b le o p p o sée à la c o n c e p tio n léniniste de l’avant-garde. Elle ne voit pas dans les m asses un trou­ p e a u é ce rv e lé , m ais se c o n ç o it co m m e un groupe de proposition, s’efforçant de p ro v o q u e r la d iscussion » (5 8 ). Le groupe varsovien SYGMA, évoqué plus haut, ne pouvait concerner qu’une minorité de la jeunesse active. L’ambiguïté des rapports qu’il entretient avec les autorités polonaises ont pesé lour­ dement sur sa démarche, et il est difficile de savoir jusqu’à quel point son ouverture idéologique au cours de la période 80/81 n’a pas été délibérément tolérée par les autorités du parti, afin de contre­ balancer l’influence croissante des nationalistes dans l’université. Toujours est-il qu’un des collaborateurs de la revue du groupe range quand même, « parmi les théoriciens de la gauche antitotali­ taire Marx, Kropotkine, Martov, Trotsky, Luxemburg, Gramsci, Korsch et Lukâcs » (59), et qu’un long article consacré au mouve­ ment anarchiste russe au XXe siècle, nullement critique, a paru sur trois numéros (60). Enfin, les Archives de Gauche ont publié en — 51 — �brochure l’Opposition ouvrière de Kollontaï et Mon C rédo social d e l’anarchiste russe Maximov. Dans un communiqué daté du 16 juin 1983, le groupe libertaire varsovien Emmanuel Goldstein a dé­ noncé le rôle joué par SYGMA après l’instauration de l’Etat de guerre (61); plusieurs de ses membres avaient auparavant colla­ boré avec SYGMA. Les faits ne permettent pas d’apporter une réponse à l’interro­ gation soulevée plus haut. Ils permettent en revanche de constater qu’au sein des principaux mouvements de jeunesse, qui contraire­ ment à la dissidence et au syndicalisme libre comportent des réfé­ rences idéologiques, Marx voisine avec Bakounine. L’influence limitée de ces mouvements marque avant tout le désintérêt crois­ sant pour l’idéologie. L’importance de cette double référence vient surtout de ce qu’elle rejette la conception léniniste, comme nous l’avons constaté à maintes reprises. Emouvante, la profession de foi du dissident Alexis Kosterine est aussi singulière. Il se trouve isolé parmi les marxistes oppositionnels eux-mêmes : « J e suis un soldat de l’a rm é e révolutionnaire léniniste, un représentant de la g é n ératio n qui a m arch é d errière L én ine, e t c ’est pourquoi, ju squ ’à m on d ern ier sou ffle e t m ê m e ap rès m a m ort je m e battrai pour les idées, pour la d o ctrin e d éfinies p ar M arx, E ngels e t L én in e » (62). Le renversement des références idéologiques est perceptible dans les organisations auxquelles participent les marxistes contesta­ taires ou dans les formes organisationnelles qu’ils préconisent, et celles-ci s’articulent aux projets de société qu’ils peuvent élaborer. Ceci vaut autant pour Uhl lorqu’il proclame qu’« un système auto­ gestionnaire sans démocratie directe...dégénérera tôt ou tard en une dictature totalitaire » (63) que pour Kuron, plutôt avare en considérations de ce type depuis qu’il milite au KOR, lorsqu’il écrit dans « Pour une plate-forme unique de l’opposition » : « J e so u h aite clairem ent ajo u ter que. d ans un systèm e parlem entaire, j ’o p terai p e rso n n e lle m e n t p ou r un e d ém ocratie directe et prendrai part à tout — 52 — �m o u v e m e n t d e natu re à le produire. Tou tefois, nous d ev ons nou s souvenir q u e sa n s d ém o cra tie p arlem en taire, toute tentative pour introduire d es form es de d é m o cra tie d irecte est à la m erci de l’E tat » (64). Enfin, on notera l’affirmation d’un éthos anti-autoritaire, mani­ feste chez Haraszti et repérable chez Uhl lorqu’il conseille, dans son programme, de combiner l’« utilisation des possibilités légales avec un comportement anti-autoritaire face aux attitudes et aux stéréoty­ pes de la société bureaucratique » (65). On ne saurait clore cette présentation succincte des marxistes contestataires sans rappeler que la plupart d’entre eux ont connu la prison, la connaissent ou la connaîtront tôt ou tard à cause de leurs convictions. Une situation que le texte intitulé ils ne passeront p a s, qui porte la mention « à publier immédiatement après mon arresta­ tion ou mon placement en hôpital psychiatrique », illustre parfaite­ ment. Son auteur, Alexandre Skobov, ancien membre de l’Opposi­ tion de gauche, aujourd’hui militant du SMOT, se réclame à la fois du jeune Marx et de l’anarcho-socialisme. En voici un extrait : « V o u s n ’avez d errière vous que la force de l’appareil répressif et puis, l’inertie d es gens. D errière nou s, il y a la nature hum aine vivante, qui ne se ré sig n e ra p a s à la con d ition d e rouage. V o u s avez peur pour votre position d o m in a n te , e t nou s, n ou s n ’avo n s rien à perdre. V o u s essayez d ’écraser I»* S M O T . M ais v o s structures figées n e p eu v ent com battre q u e d es structures figées. E t le S M O T n ’a p as d e telles structures. (...) C ’e st ju stem en t pour cela q u e vous n o u s h aïssez plus q u e tout. L ’unité; un fo n ctionnem ent sans chefs et sans ordres v o u s privent d es justifications de votre propre existence. S i l’o n m ’arrête, je m e consid érerai co m m e un prisonnier de guerre. A la gu erre c o m m e à la guerre ! N ous som m es prêts à d éfend re nos convictions » (66), N otes bibliographiques (1) En conclusion d’une excellente étude intitulée « le Marxisme devant les sociétés soviétiques » le marxiste hongrois M. Rakovski écrit : « Par la consolidation de l'unlle politique et idéologique de la classe dominante, la situation du marxisme non-officiel formé dans les années cinquante-soixante, est devenue extrêmement problématique I e développement relativement libre et public d’un marxisme non-officiel, la constitution île — 53 — �noyaux de tendances et d’écoles autonomes, tout cela n’était qu’un phénomène transi­ toire. conséquence du fait que la partie réformiste de la classe dominante a trouvé son idéologie dans la “renaissance du marxisme” . Elle s’est opposée au conservatisme stalinien au nom des valeurs d’un “marxisme authentique” , d’un “humanisme socialiste” . Sa défaite politique a entraîné la fin de la légalité du marxisme non-officiel... » (/es Temps m odernes, décembre 1974, p. 583.) (2) Roy Medvedev, D e la Démocratie socialiste, Paris : 1972. Grasset, p.346. (3) Piotr Grigorenko, M es mémoires, Paris : 1980, Presses de la Renaissance, p. 74. (4) Léonide Plioutchtch, Dans le Carnaval de l'Histoire, Paris : 1977. Seuil, p.44. (5) Id ., p.214. (6) U ne opposition socialiste en Union soviétique aujourd'hui, Paris : 1976. Maspéro. Cette anthologie préfacée par E. Bérard reprend une grande partie du samizdat le “XX e Siècle” . (7) « Des questions qui nous préoccupent tous », in Une opposition. .. op. cit., p. 40. (8) Id ., p. 33. L ’historien Georges Haupt. originaire lui-même d’un pays de l’Est— la Roumanie — où il prend des responsabilités politiques dans les années cinquante, écrit à propos du léninisme de Medvedev : « L’attachement à Lénine est indiscutable. L’idéalisa­ tion des années qui ont immédiatement suivi la Révolution est plutôt d’ordre psychologi­ que qu’idéologique. Pour une génération (...) qui a vécu dans une atmosphère de secret recouvrant tout ce qui touchait à l’économie et à la politique, le temps des discussions politiques de 1 9 2 0 paraît totalement fabuleux. Dans l’acceptation des “démocrates du Parti” le léninisme cesse d’être une profession de foi idéologique et conserve plutôt une valeur d’exemple. C e n’est pas “un retour au léninisme” des “vieux bolchéviks” dissi­ dents. Lénine com mence à être relativisé, réinséré dans son contexte historique ». (Préface à Medvedev. De la Dém ocratie.... op. cit. p.21). Cette analyse vaut aussi pour d’autres marxistes, y compris pour un Petr Uhl dont il sera question plus loin. (9) « Qu’est-ce-que le communisme démocratique? ». in Une opposition. .. op.. cit.. p. 139. (10) Id ., p. 145. (11) « Voulons-nous revenir au XVIe siècle? ». in Une opposition. .. op. cit.. p. 100. (12) Id .. p.110. (13) Id .. p. 119. (14) « Le mensonge ne peut-être vaincu que par la vérité ». in Une opposition... op. cit.. pp. 89-90. (15) Id .. p.88. (16) Id .. p.77. (17) J. Chiama/J.-F. Soulet. Histoire de la dissidence. Paris : 1982, Seuil, p. 44. (18) « Le Fascisme théocratique ». in Syntaxis. Paris . 1981. Albin Michel, p. 79. (19) Id .. p. 88. (20) Boukovski, Cette lancinante douleur de la liberté. Paris : 1981. Laffont, p. 198. (21) Georges Lukécs. Histoire et conscience de classe. Paris : 1960. éd. de Minuit, pp. 17-18. (22) Les Temps modernes. Septembre-août 1974, pp. 27 6 1 -2 7 6 2 . Outre la traduc­ tion de cette lettre on trouve dans ce n* le dossier le plus complet sur l’Ecole de Budapest (23) cité par Jean-Michel Palmier, préface au livre d’Agnès Heller. L a Théorie des besoins chez M arx. Paris : 1978,10/ 18, p. 20. — 54 — �(24) Cité par François Rivière, « Pour l’Ecole de Budapest » in les Temps modernes, op. cit.. p. 2 7 4 1 . (25) Palmier, op. cit.. pp. 28-29. (26) Gyôrgy Konràd/Ivân Szelényi. la Marche au pouvoir des intellectuels. Paris : 1979, Seuil, p.63. (27) Id .. p. 133. (28) Id ., p. 154. (29) Paris . 1983. Seuil. (30) Miklos Haraszti. « Qu’est-ce que le marxisme? ». in Opposition = 0.1 %. Paris : 1979. Seuil, pp. 122 et 130. (31) Modzlewski/Kuron. Lettre ouverte au PO UP. Paris : 1969 Maspéro, p. 5. (32) Id .. pp. 15-16. (33) Id.. p. 83. (34) Ernest Mandel, Despre birocratie. Société internationale d’Edition. non daté. (35) « Entretien avec P. Uhl », in Petr Uhl. le Socialisme emprisonné, Paris : 1980, Stock-La brèche, pp. 25-47. (36) Uhl. op. cit.. P. 82. (37) Id .. p. 83. (38) Id .. p. 248. (39) Id .. p.137. (40) Id .. p. 248. (41) Id., p.83. (42) Id .. p,33. (43) Id.. pp.24 2 -2 4 3 . (44) H ., p. 208. (45) Iztok (26, rue Piat, 7 5 0 2 0 Paris), n" hors-série, septembre 1982. pp. 10-11. (46) K o s, n° 25. daté du 14 février 1982, p. 3. Après avoir évoqué tour à tour et sans transition les contributions de la pensée chrétienne (Léon XIII et Jean-Paul II) et anarchiste (Proudhon et Bakounine) au dévelop­ pement de l’idée autogestionnaire, Jean Hartman écrit, dans sa brochure sur l’Autogestion dans l’économ ie du socialisme réel (Ed. populaire syndicale, non datée circulant clandesti­ nement depuis l’été 1983) : « L’attitude de Marx à l’égard de l’autogestion ouvrière n'a pas été cohérente. En constatant que la libération des ouvriers devait être l’oeuvre des ouvriers eux-m êm es et .le résultat d’un mouvement spontané, le jeune Marx adoptait une attitude anti-étatique prononcée. En présentant comme un mérite de la Commune de Paris le fait qu'elle n’ait pas créé un nouveau pouvoir central après avoir brisé le vieil appareil d’Etat, Marx se montrait hostile au centralisme étatique. Mais les travaux suivants de Marx ont donné également matière à d’autres interprétations qui allaient sous-tendre les prises de position des marxistes sur ce problème. » (47) Nowa Gazeta Mazowiecka, Studia i materialy. Opp. Sygma. n"3. Varsovie : 1981. Présentation signée par la rédaction. (48) SlawomirMagala, « Stopienzerowy markszmu », in N owa..., op. cit. n"5, p. 3-7. (49) Rudolf Bahro, YAlternative. Paris : 1979. Stock, pp. 40-41. (50) Id., pp. 102-103. (51) Konràd/Szelényi. op. cit. p. 71. (52) Ja n Waclav Makhaïski, le Socialisme des Intellectuels. Paris 1982, Seuil. — 55 — �(53) Bahro. op. rit., p. 41 (souligné par nous). (54) Id.. p. 77. (55) « Une lettre de L.-C. Hardmuth ». in Uhl.... op. cit.. p. 65. (56) J . Chiama/J.-F. Soulet. op. cit.. p. 357. (57) Cf. Les Cahiers du Vent du Ch’min. n"3. Notes sur l'anarchisme en U R S S de 1921 à nos jours, p. 33. (58) Jaroslav Suk. « La Gauche radicale en Tchéchoslovaquie ». in Iztok. op. cit.. N" 6. Mars 1983, pp. 27-28. (59) Marek Wichrowski, « Uwa o lewicy w systemach totalitamych ». in Nowa g a zeta ... op. cit.. 6. daté du 7 décembre 1981. p. 35. (60) M. Wichrowski. « Rosyjskianarchizm wXXw ». Nowa. . op. cit.. n”s 2. 3 et 4. (61) Iztok. n" 7, septembre 1983. pp. 41-44. (62) In Samizdat !.. la uo ixd e l’opposition communiste en U R S S . Paris : 1969. Seuil, p. 454. (reprise intégrale du n" spécial de la Vérité n''546). (63) Uhl. op. cit.. pp. 2 47-248. (64) In Politique aujourd'hui, n" 3-4. 1977. (65) Uhl, op. cit.. p. 216. (66) Iztok. n" 7. septembre 1983. pp. 37-38. — 56 — �VU DES BLAGUES Bien qu’il fut déclaré « psychopathe paranoïaque » par les autorités médicales, Alexandre Skobov a comparu en mai 1983 devant le tribunal de Léningrad qui devait se prononcer sur le « caractère antisoviétique » de ses activités. Parmi les témoins, les juges avaient cité Volokhonsky, inculpé comme Skobov pour ses activités dans le SMOT. Interrogé sur la santé mentale de son camarade, Volokhonsky répondit qu’elle lui semblait bonne, en core qu’il eut observé certaines particularités chez Skobov, à savoir ses croyances... marxistes. Doit-on rire? Hors contexte, peut-être pas. En revanche, lorsque l’on est au fait de la réalité russe ou soi-même candidat à une situation pareille, l’humour s’avère indis­ pensable. De quelle autre manière pourrait-on « se réconcilier » avec une réalité hostile et que la contestation politique entame peine ? L ’anecdote est exceptionnelle, mais elle permet de formuler une question d’ordre plus général. Comment survivre dans une réalité hostile sans l’affronter directement? La réponse est massive et sans équivoque : par les blagues, figures de l’esprit populaire indissociable du « socialisme réel », dont réciproquement le corul que, surtout lorsqu’il est macabre, n’est pas toujours involontaire. Argument suprême et pesant ornement de la réalité hostile, le marxisme-léninisme est naturellement une des cibles favorites « le s blagues. Et Marx? 1. Esquisse généalogique Sur divers points, la préhistoire de la codification suggérée plus — 57 — �haut se confond avec celle des blagues. On peut faire remonter la généalogie des blagues, et pas seulement de manière anecdotique, à Marx et à ses contemporains. En faisant, à la fin de sa vie, cette remarque : « Je ne puis dire qu’une chose, c’est que je ne suis pas marxiste », Marx inaugurait à sa façon l’esprit « antimarxiste » des blagues. Rien d’étonnant à ce que ces propos n’aient jamais fait l’objet d’une quelconque publicité de la part des autorités pourtant si friandes des moindres remarques du « père fondateur ». Seule l’absence de toute collusion avec les pouvoirs de son temps a épargné à Engels des blagues malveillantes au sujet des propos dithyrambiques qu’il tint à la mort de Marx : « L’humanité a été amputée d’une tête, en vérité de la tête la plus importante qu’elle ait eue de nos jours. » (Engels à Sorge, 15 mars 1883. M.E. IV., p. 460 sq.) Héraut de la codification, Yalter eg o de Marx préfigurait ainsi les hommages, sans doute moins sincères, que tout stalinien a pu prononcer à la mort de son maître. L’anticipation critique de la fonction moderne du marxisme chez Bakounine contient également des figures de raisonnement et de style qui feront la fortune — sans qu’on puisse établir de filiation directe — des blagues. « Etre l’esclave des pédants [les marxistes], quel sort pour l’humanité! Laissés libres d’agir à leur guise, ils appliqueraient à la société les expériences qu’au nom de la science ils font aujourd’hui sur les cobayes, les chiens et les chats », écrit-il dans Etatism e et Anarchie (Œuvres com plètes, Champ libre, 1976, t. IV, p. 311). Marx était loin de se douter que le procédé littéraire de son adversaire (procédé qui devait lui apparaître d’autant plus rhétorique et douteux qu’il se fondait sur une situation fictive, difficilement imaginable alors) fera, un siècle plus tard, la joie des masses assujetties au nom du marxisme. En effet, l’une des blagues les plus répandues, aux multiples variantes, rapporte qu’un élèv e d em a n d e un jou r à son professeur si le socialism e est un concept id éolog iq u e ou scientifique; ennuyé, le professeur ne sachant qu e rép on d re con v oq u e le conseil, une réunion du parti et téléphon e au — 58 — �ministère afin d e trouver la réponse. L e lendemain, il explique aux é lè v e s q u ’en effet, le socialism e est, naturellement, un con cept scientifique. En entendant le professeur, l’élèv e qui avait p o s é la question s ’ex clam e : « Mais pourquoi alors ne l’a-t-on pas essayé plutôt sur les souris d e laboratoire ? » De façon politiquement plus inoffensive — à l’indignation polémique de Bakounine succède le constat désabusé et sarcastique — , ce genre de blague fait sienne la critique formulée par le contradicteur de Marx. Le discours funèbre d’Engels incite à rechercher bien avant l’entrée en scène de Staline, les raisons des impostures actuelles du marxisme ; enfin, le rapprochement entre les arguments bakouniniens et le contenu des blagues donne un poids historique à la dimension libertaire de la plaisanterie populaire anticommuniste. 2. Marx, héros de blagues : un hommage paradoxal J e me contenterai de reprendre le traitement humoristique des principaux thèmes du marxisme. Les raisons de ce genre de détour­ nement sont fort complexes et relèvent à la fois du discursif et de l’idéologique*. « Q u’est-ce q u e la scien ce? L a science c ’est ch er­ c h er les peu x ban dés, un chat noir, dans une ch am bre obscure. Q u’est-ce q u e la philosophie? L a philosophie c ’est chercher les p eu x b a n d és dans une cham bre obscure un chat noir qui ne s'p trouve pas. Et le matérialisme dialectique? L e matérialisme dialecti qu e, c ’est ch erch er les peux bandés, dans une p ièce obscure, un chat noir qui n e s ’p trouve p as et s ’écrier tout à cou p “Ç a p est, je l'ai attrapé !” » On pourrait compléter cette définition par celle du maté rialisme historique, cette science qui nous apprend à prévoir l’avenir m ais m alheureusem en t pas le passé ! Dans des pays où person ne ne sait ce qui arrivera hier, dominés par l’U.R.S.S. (Ultimes Résidus du S ocialism e Scientifique ou encore selon un autre détournement roumain, Ultra-Réactionnaires Simulant le Socialisme) les gens sont * Cf. Nicolas Trifon, « Mutisme et bavardages à l’Est », dans Babylone. n" 2. 10 IM Paris 1 9 8 4 , pp. 143-168. — 59 — �peu soucieux de distinguer la théorie marxienne des versions léni­ nistes et staliniennes. Ils ont pourtant visiblement assimilé les ensei­ gnements marxistes-léninistes comme en témoigne ce dialogue : Sais-tu c e qui était inscrit sur le frontispice du tem ple d es esclaves libres à R om e... Vive le féodalism e, avenir radieux d e l’humanité ! Mais sur Marx lui-même? Prenons un exemple : Lors d ’un co llo q u e international sur les éléphants, les Américains ont présenté une étu d e sur la rentabilité d e l’élevage d es éléphants, les Français un e dissertation sur la vie sexuelle des éléphants et les Soviétiques un traité intitulé « Marx et Engels sur le bon heu r d es éléphants dans le com m u n ism e ». De toute évidence, ce n’est pas le couple fonda­ teur, mais ses exégètes tendancieux qui sont ici visés. Autant le marxisme est vilipendé, autant Marx, comme personnage invoqué ou ressuscité, bénéficie d’une certaine sympathie. Toutefois son invocation n’est pas forcément payante : Un jeu n e h om m e est interpellé p a r d es miliciens qui lui ordonnent d e se faire cou per sur-le-cham p les ch ev eu x et la barbe. L e jeu n e d e protester : « Mais Marx et Engels avaient égalem ent les cheveu x longs, d es barbes... » Brusquement le milicien l’interrompt : « Vous en faites pas, leur tour viendra bientôt, on s’en occupera dès qu’on les attrapera! » Mais contrairement aux chefs communistes actuels, Marx passe pour un idéaliste : Avant d e mourir sa m ère lui dit : « Oh, mon fils, tu n’as rien fait dans ta vie ! » « Mais si, maman, j ’ai écrit le Capital /» « Oh, m on fils, valait m ieux en faire un ! » Son héritage, selon une autre blague, n’est pas dépourvu d’ambiguïté, puisqu’il aurait légué le Capital à la R.F.A., et le Manifeste du parti communiste à la R.D.A. Mais les blagues les plus significatives de l’image de Marx sont celles où c’est Marx lui-même qui s’exprime en termes criti­ ques. Plus qu’une simple utilisation de Marx (afin de mieux démoniser le marxisme), il y a dans ce type de blagues une véritable personnification du « Marx, critique du marxisme réellement exis­ tant ». Trois exemples : Marx ressuscite et se rend au Kremlin où il ex p liqu e q u ’il voudrait s ’adresser au p eu ple soviétique à la télévi­ sion. A ndropov le lui déconseille, mais devant son insistance lui — 60 — �a c c o r d e 15 secon d es. L e lendemain, les téléspectateurs soviétiques p eu v en t voir sur leur petit écran le fondateur du socialism e scientifi­ q u e en chair et en o s qui ne pron on ce q u ’une seu le phrase : « Prolétaires d e tous les pays, pardonnez-m oi ! » Une autre fois, toujours au Kremlin, les communistes du m on de entier se sont réunis p o u r essayer d e com prendre c e qui ne va pas avec la « ma chin e du socialism e »*. N ’ayant pas trouvé, ils font appel à Lénine qui s e met, sur-le-cham p, au travail. Au bout d ’une sem aine. Il conclut : « En effet, la m achine du socialism e ne m arche plus; Je n ’arrive p a s à trouver la cause, il s ’agit d e qu elqu e ch ose d e fon d a m ental et p a r con séqu en t il faut ap p eler Marx! » On ressuscite alors Marx qui, revêtu d ’un bleu d e travail, p ro c èd e à une minutieuse vérification : le moteur, p as d e problèm e, les freins excellents, la carrosserie parfaite. « Alors pourquoi ne fonctionne-t-elle p as? » lui d em an d en t les cam arades gagnés p ar l’impatience. « Attendez un instant... ça y est, j ’ai trou v é: elle p erd trop d ’énergie par le klaxon ! » La plaisanterie qui suit fait allusion à un événement historique précis, l’incident frontalier sur le fleuve Amour, en 1969 L ors d es com bats entre Russes et Chinois, le ciel s ’assombrit soudt il n em en t et les soldats virent apparaître sur un nuage Karl Marx hurlant : « Prolétaires d e tous les pays, dispersez-vous ! » Si l’on s’en tient à ces trois histoires drôles, on pourrait cons! dérer que Marx a été pardonné et, plus encore, que c’est par son intermédiaire que l’on critique la « machine du socialisme » el s e s étranges conséquences (la guerre en particulier). Aussi paradoxal que cela puisse paraître — mais avec les blagues, comme d’aillems avec la réalité qui les engendre, on n’est jamais à un paradoxe pus — c ’est plus du côté des blagues antimarxistes que des discours de Jaruselski, Andropov et autres Ceaucescu, qu’il faut chercher un * On sc réfère ici à une métaphore de Lénine : « L’Etat n’a pas fonctionné commi' nous l’entendions. Et comment a-t-il fonctionné? La voiture n’obéit pas; un hoinm«< nu bien assis au volant, qui semble la diriger, mais la voiture ne roule pas dans la diin iinn voulue; elle va où la pousse une autre force... » (Lénine. Œuvres complètes. M c ....... 1976. t. 33. p. 283 .) — 61 — �hommage posthume à Marx, dont on vient de commémorer cette année le centenaire. 3. Marx et les autres (Lénine, Trotsky, Staline...) Puisque nous parlons de Marx comme personnage de satire, il convient d’évoquer ceux de ses disciples qui ont approché et exercé le pouvoir avec plus ou moins de bonheur et le traitement différen­ cié qu’ils subissent. Celui-ci n’est évidemment pas dépourvu de signification et valorise indirectement l’image de Marx. Telles qu’elles circulent de nos jours — c’est-à-dire comme folklore supranational, comme production orale vivante et critique à une époque où les media monopolisent partout la parole — les blagues sont apparues en Russie dès le lendemain de la prise du pouvoir par les bolchéviques. Ce sont les slogans d’un Lénine encore actif que les paysans et les pêcheurs détournaient dès avant 1920 : L a terre est à nous... le blé est à eux, ou encore : L a m er est à nous... les poisson s sont à eux. Malheureusement peu de blagues sur Lénine, numéro un de l’Etat-parti, ont été conservées; en ce qui concerne le numéro deux de l’époque, Trotsky, il en existe davan­ tage. Cependant, compte tenu du contexte dans lequel elles circu­ laient, la plupart des blagues brocardant Trotsky manifestent un relent d’antisémitisme. En voici une où l’on tourne en dérision son internationalisme forcené : Au congrès d e l’Internationale, on p o u ­ vait ap ercev oir d es délégu és représentant les pays les plus divers. « C om m en t s e fait-il q u ’il n’y ait person ne pou r les îles Fidji? », d em an d e-t-on à Trotsky. « Eh bien, imaginez-vous q u ’il n’y a pas un seu l Ju if qui accep te d e s e passer un anneau dans le nez! » Lénine ne fera véritablement carrière dans l’anecdotique po­ pulaire qu’après sa mort, en tant que père fondateur du système. Qui a inventé le tango?... Lénin e : un p as en avant, deu x pas en arrière. Son pragmatisme n’échappe pas aux humoristes. Il est parfois, mais plus rarement, invoqué aussi positivement que Marx : — 62 — �P an iqu e au com ité central : Lénine a disparu du m au solée! Alerte g én érale, rech erches minutieuses... Aucun résultat. Au bout d ’une sem ain e, le Kremlin reçoit un télégram m e : « J e suis retourné en Suisse, tout est à refaire! » Son culte est tourné en dérision : « Vous croyez q u e les gens fo n t la q u eu e sur la p la ce R ou ge p ou r visiter le m a u solée d e L én in e ? », dem andent les m oscovites aux touristes étrangers. « Erreur, c ’est pou r la boulangerie qui est derrière. » L’esprit persuasif de Lénine demeure un sujet d’étonnement : L é ­ nine arrive au Paradis. Dieu s e m éfie d e lui et en voie toutes les sem a in es saint Pierre l’espionner. « Q ue fait-il? », d em an d e Dieu au b ou t d e la p rem ière sem aine. « Il lit, Seigneur. » Deux sem aines plus tard, Dieu p o s e la m êm e question à saint Pierre qui lui répond : « Mais il lit, Seigneur! » A près trois sem aines, Dieu, toujours inquiet, lui d e m a n d e : « Q ue fait-il? » « Il lit, Cam arade. » Selon d’autres blagues, d’esprit identique, Lénine n’a pas été reçu au Paradis mais en Enfer, et un m ois après Satan a d em an d é l’asile politique au Paradis. La lecture attentive de Lénine favorise des réussites spectacu laires, comme le suggère cette blague est-européenne : Un jeune agent, qui venait d ’être coopté, est en voy é au stade d e la capitale ou le nu m éro un du parti-Etat va prendre la parole devant une 1res im portante assistance. Sa mission : repérer un espion impérialiste qui, selon d e s informations sûres, s ’y trouvera parmi les spectateurs Au bou t d ’une heure, notre agent se lève brusquem ent et indique au x miliciens un individu qui doit être arrêté. En effet, trois jours après, celui-ci av ou e être un espion impérialiste. L e c h e f d es orga nés d e sécurité con v oq u e le jeu n e agent, déjà élev é en grade, pour le féliciter et p o u r l’interroger sur les raisons d e son exploit. * Il y avait d e s dizaines d e milliers d e person nes dans le stade, com m ent avez-vou s identifié l’espion ? » « Moi, j ’ai lu et assimilé l’oeuvre </<• L én in e », rép on d l’agent. « Et alors, enfin, quand m êm e? » « C'est très sim ple, L én in e écrit qu elqu e part q u e l’ennemi ne dort jamais •• — 63 — �A lire attentivement la blague suivante, on comprendra que l’arrivée au pouvoir de Staline au lieu de Trotsky a dû troubler les calculs des vieux bolchéviques, mais aussi en étonner plus d’un : Trotsky reçoit la visite d e son p ère qui lui dit : « Ecoute, fran ch e­ m ent, j e p en sais q u e vous aviez m onté à deu x l’affaire, toi et L én in e ; mais partout il n’y en a qu e pou r Lénine, dans la presse, à la radio... Q u’est-ce q u e tu fabriqu es toi là-dedans? » « Vois-tu, papa, c e n ’est p a s bien com pliqu é : l’affaire est à nous deux, mais pou r nous les Ju ifs en Russie, c e n’est p as facile, com m e tu le sais. Alors, je n'avais p a s le choix et j ’ai mis l’affaire au nom d e Lénine. » Staline, lui, pouvait s’enorgueillir non seulement de l’assassinat collectif le plus insidieux de l’histoire, mais encore de la quantité de blagues circulant à son propos. Eloigné brutalement du pouvoir, Trotsky ne présentera plus d’intérêt pour les humoristes populaires ; ces derniers préféreront s’en prendre pendant les longues années de sa présence au pouvoir, et même après, à Staline. Ils étaient nombreux à prier : Jésu s, Marie, sauvez-nous d e Jo s e p h ! Si cer­ taines plaisanteries sur Lénine, comme celle évoquée plus haut de Lénine en Enfer, circulaient également sur le compte de Staline, celui-ci a droit à un traitement nettement plus défavorable. 11 inspi­ rait la terreur : le c h e f du personnel con v oqu e un em p loy é dans son bureau : « C am arade, aimez-vous le cam arade Staline? » «B ien sûr! », rép o n d l’em ployé. « Mais aimez-vous suffisamment le cam a­ rad e Staline?... » En revanche, son culte fait tout simplement rire, ainsi l’histoire du projet p ou r l’édification d ’une statue à la m ém oire d e G orki ; lors du concours, on attribua la troisième p lace à un projet représentant Gorki en train d e lire un livre d e Staline, la secon d e revint à une m aquette montrant Staline em brassant Gorki, enfin le p rojet retenu représentait Staline en train d e lire un livre d e Gorki. Selon une autre histoire drôle, le culte, feint ou réel, et surtout le pouvoir de Staline, suscitent des jalousies bien au-delà de l’Union soviétique : une som m ité d e la psychiatrie meurt et arrive au Paradis o ù saint Pierre le c on v oq u e sur-le-cham p : « Nous avons besoin d e v ou s! » « Eh bien, qui est le m alade? » « Oh, docteur, com m ent vous l’expliquer... c ’est Dieu en p erson n e! » « Non, c ’est impossi— 64 — �b le ! » « Mais si, mais si, depuis quelque temps il se prend pour Staline ! » La mort de Staline, dont on vient de commémorer cette année le trentième anniversaire (de manière plus discrète que le centenaire de Marx) a été une fête pour les amateurs de blagues : T ’as appris la b on n e nouvelle?... Staline est mort! Et la mau uaise?... B en , la nouvelle n’est pas confirm ée. Parfois, on frôle la nécrophilie : devan t le m ausolée, à la même époque, s ’était fo rm ée u n e im m en se q u e u e ; un étranger d e passage interroge les gens : « T outes ces longues heures perdu es pour voir un cadavre ! » « Non, lui répon d-t-on , il paraît q u ’ils vont apporter la dépouille d e Staline. » « Alors cela fera deu x cadavres ! » « Oui, mais nous préfé rons nous en convaincre. » Il est parfois difficile de mesurer le degré d’aversion de leurs sujets envers les principaux fondateurs et gestionnaires du régime : une femme de ménage rentre inquiète chez elle en disant à son mari : « Il m ’est arrivé un m alheur au travail, je dois t’en parler : le c h e f m ’a fait venir dans la grande salle d es fêtes d e l’usine et m ’a dit, en m e montrant les portraits d e Marx, Engels, Lénine, Khrouchl c h ev et Brejnev : “D écroche-m oi tout d e suite le portrait d e ce sala u d !” »« Eh bien, qu el est le malheur dans tout cela? », rétorque son mari. « C ’est q u e j ’ai dem an dé : lequel? » Il existe en revanche une grande différence entre les pères fondateurs, Lénine compris, d’une part, et Staline — le grand et les petits qui l’imitaient dans le* démocraties populaires — , d’autre part. Bon nombre de blagues ayant initialement trait à Staline ont circulé aussi avant et après sa mort, sur le compte de divers numéros un des démocraties popu laires. Un exemple entre mille : un h om m e est en train d e se noyer dan s une rivière; un paysan s ’en aperçoit, vole à son secours, p lon ge, le sauve. R eprenant vie, le noyé dit au paysan : « J e t'acn » derai tout c e q u e tu m e dem an deras! » « Q ue pourrais-tu faire pour m o i? N on, c e n’est p a s la p ein e! » « Mais si, et dis donc, ne m e reconnais-tu p as ? J e suis Staline, alors tu p eu x y aller! » L e /xiyvin réfléchit longuem ent et finit par répondre : « Dans ces condition',, prom ets-m oi une seu le chose. Tu ne raconteras à person ne duiro ,• — 65 — �p ay s q u e je t'ai tiré d e l’eau ! » Le noyé s’appelait Rakosi en Hon­ grie, Bierut en Pologne, Dej en Roumanie (et aujourd’hui Ceau­ cescu). Jam ais Marx. La raison en est simple : depuis un bon moment, Marx n’a plus grand-chose à promettre à l’Est, ni, encore moins, les moyens d’accorder quoi que ce soit. Ce genre d’hom­ mage, par ce qu’il omet, montre que les gens ordinaires en sont pleinement conscients. — 66 — ��LES CAHIERS DU VENT DU CH’MIN • G aston C oû té. la vérité et la légen de par Pierre-Valentin Berthier • L e R égim e social d e la Russie par Cornélius Castoriadis • N otes sur l’anarchism e en U R S S, d e 1921 à nos jours par le collectif Iztok • H om osexu alité et révolution par Daniel Guérin • Marx théoricien d e l'anarchisme par Maximilien Rubel • Marx à l'Est par Nicolas Trifon (hors série) • C e q u e je crois ! R éflexions sur l'anarchie par Maurice Joyeux 5 B IS. RUE ROLLAND-VACHETTE 93200 SAINT DENIS Achevé d’imprimer en janvier 1984 Imprimerie Utopie Dépôt légal : janvier 1984 N° I.S.S.N. : 0293-7727 N° C.P. : 58867 Responsable de la publication : J.-C. Richard �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție volume secolul XX (1901-1989) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Marx à l’Est (1984) Subject The topic of the resource Eloge critique d’une absence équivoque Précis de codification 1. Le processus de codification 2. L’incidence du pouvoir de parti 3. Agent et main-d’oeuvre 4. La codification dans la Russie post-révolutionnaire 5. Un facteur d’intégration du prolétariat 6. Contre la dynamique sociale 7. Quelques procédés de codification 8. Le révélateur khrouchtchévien 9. La crise actuelle Du côté de l’intelligentsia critique . 1. La composante marxiste de la dissidence soviétique 2. Lukâcs et les retombées de l’Ecole de Budapest 3. Le marxisme révolutionnaire et le trotskysme 4. Pologne 80 : le degré zéro du marxisme 5. Marx au secours de Bakounine et réciproquement? Notes bibliographiques Vu des blagues 1. Esquisse généalogique 2. Marx, héros de blague : un hommage paradoxal 3. Marx et les autres (Lénine, Trotsky, Staline...) Description An account of the resource Nicolas Trifon Creator An entity primarily responsible for making the resource Nicolas Trifon Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Les Cahiers du Vent du Ch'min Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1984 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource le Vent du ch’min Language A language of the resource français Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1984 1984 anarhism Europa de Est français Franța Karl Marx lingvistică marxism Mihail Bakunin Nicolas Trifon socialism de stat https://anarhiva.com/files/original/e59a9d37930a5be70411fcadce638741.pdf 56b9324758913ea07a744d4e647765e1 PDF Text Text ����������������������������������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție volume secolul XX (1901-1989) Text A resource consisting primarily of words for reading. Examples include books, letters, dissertations, poems, newspapers, articles, archives of mailing lists. Note that facsimiles or images of texts are still of the genre Text. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Trudiții. Icoane din norod (1902) Subject The topic of the resource De la treer Răsbunarea lui Ciortan De ce-au furat În gura lumei Pribeag Din oaste În pragul nevoei Din bordel Oamenii Domnului Sărmanii rătăciți În devălmășie Pe brazdă Description An account of the resource Iuliu Neagu-Negulescu Creator An entity primarily responsible for making the resource Iuliu Neagu-Negulescu Publisher An entity responsible for making the resource available Tipografia lucrătorilor asociați Marinescu & Șerban Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1902 Relation A related resource Panait Mușoiu Revista Ideei Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource volum de povestiri Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant București, 1902 1902 anarhism București Iuliu Neagu-Negulescu literatură Panait Mușoiu povestiri Revista Ideei https://anarhiva.com/files/original/9654197ff06ff177b8d46fd90e8175ab.pdf 58e2b9578b32bf3cde9cc2890f835511 PDF Text Text i; f ¡ i ! EUGEN JRELGIS UMÂiWÂfflSIUL Í I Și HfflMffli IffilEEIttlM i. — In vârtejul Războiului și al Revoluției. Mișcările internaționale ale intelec- ii. — . TUALILOR. iii. — Doctrina umanitaristă și aplicarea ei socială. iv. — Internaționala intelectualilor. CU O PREFAȚĂ de Prof. Georg.~Fr. NICOLAI - BUCUREȘTI EDITURA „VIAȚA ROMÂNEASCĂ" S. A. �F/■ ■■ ■ Hi $ EUGEN RELGIS ! f 1I UMANITARISMUL ȘI INTERNAȚIONALA INTELECTUALILOR I i? CU O PREFAȚĂ de Georg.-Fr. NICOLAS 1Í ■d Mi/1 d- I-I •i IN A BUCUREȘTI EDITURA .VIAȚA ROMANEASCĂ - S. A. 1922 �h r - București. — Tipografia CULTURA, Strada Câmpineanu No. 15 Í i �II PREFĂ Ț Mult stimate Domnule Relgis, Salut cu o bucurie cu totul deosebită, străduințele D-voastră pentru înfăptuirea Internaționalei Intelectualilor — deoarece cred că viitorul Europei atârnă, in cele din urma, de răușita năzuințelor de acest fel. Internaționala Proletariatului este întemeiată atât de evi­ dent pe interesele proletarilor, încât nu e nici un merit dacă proletarii s’ar supune acestei chemări. Ei ar fi putut înfăptui de mult o atare instituție durabilă, dacă nu s’ar fi pus în calea lor idealurile naționale nutrite de intelectuali. Intelectualii mr sânt însă legați de Internațională prin vre-un interes imediat. Dacă o recunosc și vreau să lupte pentru dânsa, ei dau atunci dovadă de o mare facultate de abstracțiune, putând vedea idealurile ce n’au devenit încă realități. Nu trebue să uităm, că orice ideal cultural a crescut până acum numai pe solul culturii naționale,— ceiace nu ne poate miră, dacă ne gândim că orice cultură e în raporturi vitale cu limba națională originară. Tocmai cei mai buni dintre in­ telectualii, cari au băut din cupa plină a unei culturi națio­ nale, sânt atât de pătrunși și de orbiți de aceste idealuri �4 1 Umanitarismul șî Internaționala Intelectualilor trecute, încât, adesea, cu toată bunăvoința lor, ei nu sânt in­ stare să vadă frumusețile viitoare ale unei noui culturi inter­ naționale. De fapt, noi, intelectualii, ani fi trebuit să renunțăm la multe din cele ce ne erau scumpe, dacă o adevărată interna­ țională ar fi devenit o realitate universal-stăpânitoare. Nu se poate evita ca, în acelaș timp, noua civilizație — care, în mod necesar, e egalizatoare, nivelatoare — sănii surpe unele stânci semețe ale vechei culturi moștenite. Și, nu ne poate consolă îndeajuns faptul că a fost astfel și cu toate progre­ sele culturale. Nu există nici un echilibru absolut între dreptu­ rile noastre individuale și datoriile noastre sociale — și, pre­ tutindeni unde cultura crește în suprafață, ca trebue să scadă: în înălțime. Viața sălbaticilor avea, fără îndoială, frumuse­ țile ei ce nu se întemeiau numai pe desordine fără margini. Deși e probabil că aceste idealuri sânt pierdute pentru tot­ deauna, trebue să spunem totuși că, privită în întregime, cultura noastră de azi e cu mult superioară decât acea a popoarelor barbare. Privind înapoi, fiecare va recunoaște aceasta. Dar, față dc viitor, vor fi totdeauna prea puțini clarvăzători cari să poată numai presimți aceste idealuri ce se apropie — pentruca, în­ crezători în ele, să arunce peste bord idealurile vechi, realizate. Și aci, se prețuește mai mult vrabia din mână decât porum­ belul de pe acoperiș. Astăzi, acest quietism mărginit și suficient este, fără în­ doială, mai puțin potrivit ca oricând. Corabia omenirii e acum prea rătăcită în furtună, printre prăpăstii —- pentruca să nu aruncăm peste bord tot balastul de prisos, ca să ajun­ gem în port cel.puțin cu cele necesare vieții. Printre aceste lucruri de prisos nu sânt numai tunurile, ci și unele idealuri și frumuseți. Nu trebue să luăm în nume de rău pe acel care se desparte cu greu de ele. Dar sânt con­ vins — cu toate că nu pot dovedi aci în mod amănunțit — că vremea este atât de furtunoasă și că valurile se năpustesc ! �Prefață 5 cu atâta urgie, încât noi—cei responsabili—nu putem ‘lua asupra noastră riscul, expunând corabia la naufragiu numai pentru niște amintiri devenite dragi. Dacă noi nu câștigăm iarăși marea liberă, aruncând la timp balastul, corabia se scufundă in cele din urmă cu oa­ meni și cu lucruri și, oricum, sânt atunci pierdute și toate frumusețile. Intelectualii trebue să’și amintească azi de datoriile lor so­ ciale. Ei rían dreptul ca, pentru unele preferințe ale lor încă atât de îndreptățite, să se pună înaintea curentului evident al vremei— care tinde, fără nici o îndoială, spre o interna­ ționalizare a lumii. Când însă intelectualii ar recunoaște în cele din urmă aceste datorii ale lor, s’ar înfăptui atunci mai bine această tendință. înțelegerea deplină a intereselor tuturor cercurilor, a muncitorilor și a conducătorilor, duce la o administrare unitară a hunii devenită mică Cultura e singura care, în actuala ' stare de ludruri, pare a nu reclama această administrare imi­ tară. Cultura este retrospectivă și deaceia vedem că, pretutin­ deni, tocmai intelectualii luptă cu mai mult entuziasm pentru tot ce e conservator, tradițional consacrat. Și, pentrucă ei luptă cu mai multă pasiune, au, din nefericire, mai multe is~ bânzi. Nu voim săi-i dojenim pentru aceasta, chiar când se găsesc prea deseori printre lucrurile conservatoare și multe cari, fără îndoială, și-au trăit traiul. Tocmai deaceia, trebue să salutăm cu îndoită bucurie străduința D-voastră, de a trezi în acești intelectuali conștiința datoriei lor și presenti­ mentul idealurilor ce se apropie. Georg-1?r. Nicolai 1) Nicolai înțelege prin aceasta, lumea devenită mică— prin pro­ gresul internațional al technicei, științei, artelor ș. a. i �b \ c I r- f / t I �UMANITARISMUL ȘI INTERNAȚIONALĂ INTELECTUALILOR I PARTEA I. IN VÂRTEJUL RĂZBOIULUI ȘI AL REVOLUȚIEI I. Barbaria civilizației mașiniste De câteori ni se ivește gândul marelui războiu eu­ ropean din 1914—1919, avem1 acea tresărire a inimei,\ acea mută spaimă însoțită de reacționarea dârză a întregii noastre conștiinți. Mergem pe drumul nos­ tru nou, care continuă însă vechiul drum, prăpăs­ tios, cu arbori carbonizați, cu-ruini calcinate, cu stâr­ vuri monstruoase și cu atâtea cruci cari își întind în zare brațele rigide, ca ¡o obsesie nemiloasă, ca o rugă de ispășire și ca ¡un blestem implacabil... înaintăm — și pasul nostru își înseamnă drumul, — și-l deschide ferm, voluntar', prin negura lumi­ noasă a viitorului. Omul nou grăbește spre lumea lui nouă. O știe acolo, undeva în veacurile de mâine cari se apropie ca un cortegiu de fantome. Dar lu­ mea nouă o simte și în sine însuși. In făptura lui, călită prin flăcările infernului războinic,. își simte, — ca un arbore — {mugurii crescând. . I I Iii Va I �8 1 I Crez nou —' și totuși acelaș ca al celor dintâi vestitori ai umanității; gând nou — făurit în tai­ nițele rațiunii și totuși acelaș. în esența lui ca și clanul sbucnit din inima celui sărac cu duhul; faptă nouă — gest de .semănător ce-și împlinește menirea, cu toate că știe că atâtea semințe se pierd printre pietre și .nisip. L ; ■’ r • Obsesia Războiului Vin însă orele îndoelii. Oboseala crește ca un iiour de. plumb peste ființa noastră încordată. Pri­ virea se adâncește în zarea viitorului și încearcă sâ se prindă de' viziunile armonioase ca de o stâncă mântuitoare. Pasul vrea să-și lase urma în pământ * ca o pecete de stăpânire, de realizare a prezentului; voim să Întrupăm idealul nostru, individual și so­ cial totodată, în propria noastră făptură vremelnică. Dair trecutul e în urma noastră, cu dezastrele lui gi­ gantice. cu lumile sale, ruinate, cu cerul înflăcărai — spre care urcă munții de cadavre ale omenirii. Ca o suflare din adâncimi incandescente, ne cuprind»* din spate amintirea trecutului. Și, războiul cel din urmă ne rânjește cu miile sale de chipuri tragice; ca dintr’o mare răzvrătită, urcă glasurile suferinței miriadare. Urlete și planșete, gemete și strigăte fără nădejde... Și pasul nostru se oprește. Tremurăm de spaima și de neputință și. de compasiune. .— „Omule, fii tare !”... Zadarnic ne poruncește conștiința. Și figura se întoarce, irezistibil, spre trecut. Femeia lui Loth n’a ascultat porunca Domnului; a încremenit — o stană a Țeroarei — în fața Gomorci potopită de pucioasă și calcinată de flăcările pedepsei divine. Privim astfel războiul nostru : împietriți și totuși înfiorați de suferințe, fără lacrimi și fără strigăte... Trec noroadele de robi, în uniformele de călăi ano- I �V Q 9 Armata Sacrificaților — Desumanizare .«mi. covârșiți de sculele Morții și de propria lor povară — animale pornite spre abatorul apocalip­ tic. Vin din zări potrivnice, — fluviu de destine abătut din matca lui firească. Mereu, mereu trec Sa­ crificai ii, trec cei cari nu au fost luminați de știu­ torii vieții, trec cei cari nu au alt preț decât acel care intră in calculul avar al Capitalistului, trec cei "cari nu sânt decât covorul viu și sângerând sub pin­ tenii regilor și ai generalilor; trec cei cari nu sânt decât un număr, o supravaloare, o cantitate de muncă. -- slugi oarbe în taberile mondiale ale Impcrialismclor nesătule... Trec armatele desumanizate sub biciul stăpânilor, terorizate de idolii depe tronuri și depe saci de aur. — idioțite de religia maniacă ta unei societăți ai că­ ror preoți slujesc Nedreptatea, Minciuna și Ura. Ojnenirea — magnificul gemís liuinaiiiim. — țărcuitu între grana ți artificiale, c acum două jumătăți, două lumi, fiecare cu „idealurile” ei antagoniste, cu impe­ rativele ei naționale, cu patriile ci supreme cc-și cer victoria, cu oricâte jertfe, ctî-.oricâte pustiiri. Fiara ațâțată îsi urlă foamea în armatele de robi. „Acum e marca încercare și marea judecată. Viitorul c în mâi­ nile voastre, în care v'am pus armele pc cari singuri le-ați făurit... Cu Dumnezeu înainte, pentru Patrie și Tron!” Iată, întâia. încleștare:—prim'ul tun îșijirlă izbânda deasupra turmelor înfiorate. Și primul urlet al suferin ții și primul om ce mușcă pământul 'îutr’im spasm de vită. Fantasmagoric, sporește infernul Răz­ boiului. Se prăvălesc în prăpăstiile sale regimentele exaltate ș.i crește deasupra cerul trepidant și meta­ lic. ce potopește cu oțelul său încins și cu valurile sale înăbușitoare și cu ploaia.lui de foc — iar miile de guri sfâșie trupurile învălmășite ale armatelor. f V h i . s I i !l i’S îj i �10 II Eternul Caín — Drama europeană Aceiaș suferință și aceiaș ură, aceiași răniți și aceiași croi, aceiaș victorie și aceiaș înfrângere pentru cele două jumătăți ale omenirii. Mai adânc, mai adânc în neantul nimicirii reciproce. Mai sus, mai sus peste hecatombele „martirilor” naționali! „lat’o! o vom. avea, o avem, — Victoria cu aripile de aur, cu Laurii Păcii 1” Și anii trec, ca veșnicii de tortură, prin trupul ar­ matelor, prin sufletul celor „de-acas'ă” și prin con­ știința solitarilor neputincioși... Furtunile nebuniei sângeroase trec fierbinți și mușcătoare — și noi ar­ mate vin din zări, inepuisabile, spre prăpastia fără fund a catastrofei umane. O singură lege și un sin­ gur gest: „Ucide, ca să nu fii ucis!”/Caín, aceiaș, cu milioane de chipuri, năpustit asupra lui Abel care e însă și el Cain. • Nu! nu putem transpune aci legenda biblică — nici nu ne căutăm* imaginile în mitologie. Se desfășură acolo, prin Europa sguduită de dezastre, o dramă ce nu și găsește măsura, nici cadrul, nici logica, nici cuvântul de epopee al istoricului și al poetului. San­ tera atât de aproape de ea, abia scăpați din atmos­ fera ei încinsă, cu obsesia acel ui aș om ce se prăvăv lește, cu aceiaș urlet de fiară care plânge, cu aceiași: privire sticloasă a muribundului, a flămândului, a blestematului gonit prin. arcanele Morjii. Și gustul sângelui ne crispează fața. Ne cufundăm în mlaștina fatală și absurdă, zvârcolindume, târându-ne unul pe altul. O dramă gigantică—a Popoarelor, căreia nu-i putem încă surprinde secretul. Nu bănuim decât un Fatum, ce-și dezlănțue dezastrele întrupate în stăpânitorii omenirii. Și ei, sânt unelte oarbe ale unei stăpâniri .superioare. Rațiunea ne desminte sarcastic. Știm: — sânt cauze și efecte, sânt evoluții cu urmări prevăzute. !• r- i f �Pentru ce? pentru cine?.. .11 Dar nu ne aventurăm acum în pădurea seculară a istorici. Nu facem acum nici sociologie, nici studiul responsabilității războiului. Avem* faptul viu, .trupul palpitând de suferință al mulțimilor. E înaintea noa­ stră Crima, ireparabilă, ce nici nu’și cere ispășirea. Să cotrobăim în arhivele satanice ale Diplomației ? să interpretam și să răstălmăcim telegramele secrete ale monarchilor și ale șefilor de guverne ? să ne uităm, ca în niște cărți ale neantului, în registrele Finanțoi internaționale ? să ne isbiin de sfinții Sta­ telor, ai Patriilor și ai Oligarchiei, scrutând pustiul închis în. câteva formule cabalistice ? să ascultăm predicile marilor preoți ascunși în capul idolilor de bronz, vorbind prin ei turmelor îngenulichiate ? să ne pierdem în cavernele bestiei, în labirintul instinc­ telor negative, în1 oceanul acelei Ignoranțe peste care, bântue furtunile superstiției, ale teroarci, ale foamei și ale luxurei?... Nu facem1 acum operă de istoric .sau de filosof. Stăm cu toată omenia noastră rănită, neputincioasă, în fața dezastrului. Ne umplem inima și cugetul cu această realitate monstruoasă, și sublimă în gran­ doarea ei: omenirea, se sbate acolo, cu popoarele ei, peste Terra ruinată. Un fel de impuls cosmogonic ne face să vedem această planetă urmându-și calea ei de sclavă în jurul soarelui, prin armonia univer­ sului înstelat. Și, în -acest infinit feeric, plin de taine și de forțe, plin de lumi ce mor și renasc, drajma omenirii, se proectează, elementară și atroce, ca un. rug pe care ard hecatombele sacri ficaților. Un rit săvârșit de divinități, în slujba altor zei nebănuiți. Dar conștiința noastră nu rezistă ■•acestei viziuni. O •mărginim-, — și nu vedem totuși decât aceiaș sa­ crificare. Pentru ce ? pentru cine ?.... Determinismul politico-social, sau cel economic, sau cel moral, sau ■■ I ;‘.1 •: ’ ■ I i T! 1 I iii íi í ¡i i �12. V. ■ ! '• ■ - Ciclul civilizațiilor — Barbaria mașinislâ cel biologic e gata să ne dea, ca niște fructe conso­ latoare, răspunsuri definitive. Le respingem. Și ne îndărătnicim in aceia* consta,tare: o lume a pierit, in cataclismul deslănțuit de om prin ajutorul pro­ priei sale științi. O civilizație s’a năruit cu catedra­ lele ei milenare, cu comorile adunate prin, truda atâtor generații, cu adevărurile ei smulse u.n.ul câte unul din. noaptea veșnicei taine. Și. cu ea s a prăbu­ șit și omenirea de pe culmile ci — cu toii anonimii robi ai gliei și ai mașinii, cu creatorii ci visionari și cu savant ii ci îndrăsneți. Căminuri și uzini. bi, blioteci și laboratoare, palate și bordee sânt ames­ tecate cu lârăna Înroșită. Iar mori ii sânt acolo, de­ desubt, milioane și milioane, învălmășiți, putrezind intr’o înfrățire oarbă — genii și nerozi, umili și orgolioși. în noaptea aceleiași zădărnicii. Omenirea își împlinește ciclul fatal. Reîntoarcerea — spre haosul primordial. Căci civilizația e mai fra­ gila decât floarea de seră, iar cultura e întemeiată pe vulcanii sub care fierb instinctele brute ale mulțimi­ lor. Furtuna Barbariei s’a pornit, fatală, neîn frânată. Amurgul Europei a început, după ce s'au săvârșit atâtea alte civilizații asiatice, mediterancne, africane — Și, cine știe ’? atlantide... Undeva, în America, va stărui să crească o nouă civilizație. Dar uraganul Barbariei va trece Atlanticul. — va trece apoi din­ colo, peste oceanul Pacific, ca să veștejească civili­ zația ce înmugurește iar în. Japonia și India... încolăcită în jurul Pământului, ca un șarpe ce’și mușcă propria-i coadă, Barbaria stârnește în toate epocile evoluției umane. Dela cea preistorică, la bar­ baria triburilor, — la cea a sclaviei și cea religioasă, la cea patriotică și cea economică, ce mai e "mimică barbaria capitalistă, imperialistă ■— și pe care noi o vom numi barbaria civilizației mașiniste. i �Isbânda materialismului — Religia utilitarista * * 4 13 ■ ■ •1 - * Căci, războiul european, din 1914—1919, ne apare ca itn dezastruos triumf al materiei. Omenirea a trăit, în alte veacuri, in. Europa și în alte continente, intr’o eflorescentă culturală, — spirituală și estetică — pe care o regretau atâta un Goethe, un Tolstoi, uir Ruskin, un Schopenhauer și mulți pioncri ai culturii mo­ derne. Ea a avut insă .și perioadele dc decadență morală — și, ne sânt prea cunoscute prăbușirile ve­ chilor imperii și desagregaren, (prin fluxul violent al pasiunilor materialiste), a culturii latine și, acum în urmă, a celei germane. Niciodată ifa fost însă o exaltare mai cumplită a for ții brute, a proprietății vorace, a sclaviei mas­ cate prin ,,libera concurență”; niciodată n’a fost o divinitate mai absolută și mai idolatrizată ca Banul, în a cărui aureolă erau încununate deopotrivă cape­ tele încoronate și capul Mântuitorului, capetele za­ rafilor și capul Prea-iubitci... Niciodată n’a fost un elan mai vast și mai proli­ fic decât al industriei, Jn. veacul al XIX-lea. Tehnica își înălța minunile ei de fier și de beton spre norii vagabonzi ai poeților; pasul lent al filosofului prin aleea de platani, a fost înlocuit pu trenuri verti­ ginoase, cu cetăți călătoare și paseri de oțel. Goana începuse febrilă — și sporea, gâfâitoare și crudă. Exploatare, valorificare ! Bursa se înălță deasupra catedralei — și coșul de uzină deasupra uneltei cre­ dincioase, ereditare... La o parte cu visul, cu arta, cu rugăciunea !... „Avem visul nostru * pipăibil, arta noastră geometrică, religia noastră pământească, u-tili-ta-ris-tă !... Am găsit rostul ultim al . vieții: Pro­ fitul ! — și secretul tuturor isbânzilor nsupra na­ turii și a turmelor umane : M/așina, care poate fe- ______ J . 1 i ■! 1 ip i ii i �34 I Dualismul social — Supraproducție și Suprapopulare cunda ogorul și stârpi concurentul, de-acolo, de din­ colo de graniță... Dinte de plug și sabie fulgerătoare,, facem din oloiul .nostru — numai să ne sporească aurul în saci”... lai’ jos, în colibele din pădure și în labirintul mahalalelor, sporia turma umană. Industria cerea brațe noi ; foamea sclavilor cerea ajutorul altor brațe filiale: — copiii creșteau grămadă prin .maidanele Societății, ca necroforii în excremente. Și, ei erau svârliți, sălbateci și lacomi, la furnalele duduitoare, în minele nesecate și pe câmpiile de măcel când „Patria îi chemă”... Goană după avere și putere,- a celor ce se credeau destinați să stăpânească. Goană după pâine și femelă, a celor deprinși să nu cunoască decât aceste două fericiri elementare... Deoparte, mica ceată a Poten­ taților, îngrădită de tunuri și mitraliere, — moș­ tenitoare a- privilegiilor, ir,adiându-și magicul presti­ giu deasupra noroadelor roase de cancerul mizeriei, de păduchii promiscuității și de negura ignoranței. Și stăpânii, și stăpân iții creșteau. Doi monștri ; unul de aur și oțel, celalt din tină vși mușchiu. Forță armată și forță oarbă ; lux steril și luxură fe­ cundă... Și muntele de roade creștea, cu cât sporia turma celor ce rodiau. O lege absurdă și sarcastică poruncea aceste două fenomene : Supraproducția și Suprapopulai ia. Sh nu se amestece una cu alta!.Nici o egalitate, nfci o li­ bertate, nici o frăție între cele, două lumi. Trinitatea * vestită de Revoluția franceză e. deocamdată aplicata în una și aceiași, tabără. Bogății au egalitatea lor în dreptul de exploatare; săracii, au egalitatea lor în datoria de a se lăsa exploatați... •Astfel, în societatea care își zicea democrată, într un veac numit al naționalităților, creșteau celedona ________ 21 I �Tirania lucrurilor — „Leacul" războinic 15 excrescențe gigantice : ujia plina de sângele gras al Bogăției, alta plina de viermii Sărăciei. Cumplită hi­ pertrofie a materiei ! Teamă și teroare deoparte — abrutizare și resemnare de cealaltă. Dar lucrurile crează la rândul lor noi realități. Aurul și mașina celor puțini, m'ușchii și copiii celor mul ți cereau să fie săturate. Supraproducția .trebuia risipită prin pus- z tiu! sărăciei; — suprapopulata trebuia risipită priîi grădinile și palatele bogăției... Revoluția își căuta cra­ terul, colcăind sub tavanul legilor opresive ale so­ cietății. Dai’ legea absurdă și fatală ce părea să guverneze destinul omenirii, înăbuș ia glasul dreptății. Materia de­ vorase spiritul, ca un* sălbatec ce înghite o perlă. Oare spiritul își are echivalentul în aur ? Ce să facă ' stăpânii cu ceva ce nu sporește profitul? ce să facă stăpâniții cu ceva ce ’nu potolește foamea ? Și „nebunia roșie” care, pentru partizanii mate- ă rialismului istoric e „efectul unei stări economice ne- 1 drepte, bazată pe exploatare” — plană cu aripile-i vaste deasupra Europei. Din' sanctuare fură scoase moaștele ideal urilor naționale, statuile înaripate ale’ patriilor, drapelele multicolore și venerabilele for-j muie ale Umanității și ale Rațiunii-: pentru drept, libertate, civilizație!... Cauza răului fu descoperită: c acolo, peste graniță. '„Dușmanul nostru de veacuri pregătește o nouă agresiune... Copii ai Patriei! Sus!”.. Barbaria civilizației mașiniste își găsise leacul. Ma­ șina e creatoare ? — dar ea poate fi și distructivă... Turma e harnică și supusă în uzine? — dar ea poate fi tot așa de harnică și supusă pe câmpiile de măcel... Voim să risipim în mod profitabil su­ praproducția,? — o nimici fir... Voim să stârpim to.t așa de profitabil suprapopulata ? — o trimitem șă i «V i. 1 li ■1 �iI. 1G [• I r ií !; Autodcvorare se ucidă reciproc iu numele ■sfintelor idealuri alo pa triei și ale omenirii. ‘ \ Și astfel, societatea materialistă moderna, ca un monstru ce nu se mai putea mișca sub povara făp­ turii sale, răzbit de foame, își devorează propriile sale măruntae... i I,- I )• ]\ i 1 i j. / i ■ ! ' / �■ II R Cultura și Războiul; Armata renegaților; Agonia culturii. Am evocat războiul — și nu l-am putut privi întâi decât în forma lui brută, ca o catastrofă naturală, în care popoarele sânt învălmășite și sdrobite : mu­ șuroaie de ftunici, sub pașii orbi ai unor uriași săl­ bateci. Daqă ani atins și „cauza” lui inițială, încer­ când să precizăm dualismul hibrid al societății mo­ deme, nu credem totuși că am satisfăcut pe doc­ trinarii economiști, nici pe savanții de cabinet. Ar trebui să le oferim un tratat de economie politică sau de istorie „obiectivă.” Bunul simț omenesc are însă o unealtă simplă de investigație : intuiția, ce ne duce la inima realităților, direct — fără ocolirile și dibuirile prudente. Prefe­ răm să strigăm adevărul nostru viu, palpitând de .-suferință; sal lăsăm să sbucnească haotic, dar cu «nucleul siguranței. Ideia e învăluită în sentimente — șși n’o lăs'ăm să se schimbe în turțure de gheață înj Erigoriferul Rațiunii. Rațiunea e doar tot atât de satanică pe cât poate fii de divină. Chiar ultimul războia ne-a vădit forța e i infernală, când, uitând de sursa și menirea ei, Ra2 I r • • 'â d I ■I j r Í I i �18 Drama Spiritului — Slujitorii Păcii țiunea s’a prostituat între brațele, pătate cu sânge, ale călăilor omenirii... :ț r 1 f' |i I Am atins astfel rana cea mai dureroasă. Dacă trupul omului se svârcolește sub silnicia societății: dacă biciul dresorului îl poartă ca pe o fiară prin arena războiului; dacă urletul său e al durerii oarbe, ce’și caută o vizunie unde să’și lingă rănile, — Spi­ ritul omului a îndărăt însă în războia $acea sufe­ rință mai atroce decât durerea animalică a noroadelor. Câți n’am crezut în autonomia Culturii —? a Știin­ ței, a filosofici, a artei, a moralei ? Deasupra lumii pământene, deasupra clipei cu necesitățile ci ime­ diate, deasupra cerului nostru cotidian și pipăibil, e veșnicia creațiunii spirituale. Dincolo de aparențe, e realitatea permanentă, inefabilă, cu legile ci supe­ rioare, cu arm'oniile ce nu sc revelează decât puținilor aleși, cari și-au descoperit propria lor divinitate. In împărățiile sufletului și ale cugetului n’au pă­ truns decât eroii cari luptau cu „armele vii,” — cu seninătatea contemplației și cu lenta trudă a medita­ ției. Spre culmile ideale nu s’au înălțat decât slu­ jitorii Păcii, cari voiau să întemeeze o nouă ordine deasupra órdinei crude și anarhice a naturii. Toate civilizațiile nu sânt decât eflorescențele și roadele ivite pe arborele miraculos al culturii umane, înfipt cu rădăcini tenace în pământul Necesității, adânc în noaptea forțelor elementare, arborele cul­ turii creștea prin veacuri, întinzându-și brațele mul­ tiple spre infinitul pui' al Absolutului. Sub umbra lui se perindau mulțimile ce purtau pe grumazi po­ verile ignoranței și ale foamei.. Și mireasma copacu­ lui divin trecea ca un balsam peste frunțile plecate spre Terra maternă. Brațe stângace se întindeau să prindă petalele ce plouau din coroana fremătătoare. j I I ¡ �iii:: ii « i Civilizațiile, roade ale culturii — Mulțimile și cultura 19 Mâini noduroase, încleștate de unelte, căutau să apuce, mai târziu, roadele pârguite : dinții lacomi se întingeau în comoara căzută... Mulțimea se hrănea cu rodul culturii, în rare ore de îngăduință ale soartei, cu acea cucernicie ce pune în ochii de vită priviri dumhezeești. Mulțimea mânca • anafura, știind că se împărtășește din trupul Mân­ tuitorului... Iar păstorii ceilalli, cu biciul plumbuit, 6 mână mai departe, prin țarinile ce trebuiau fe­ cundate, prin pustiuri ce trebuiau să’și aibă pirami­ dele și oazele, prin păduri în care să se deschidă ca­ lea spre noi tărâmuri unde domnesc stăpânii vre­ melnici. Păstorii cei răi purtau popoarele prin cata­ combele sclaviei, spre genunile înflăcărate ale’ răz­ boiului. Dar cultura își ramifica elanurile ei miriadare dea­ supra istoriilor, deasupra fluviului omenirii — dea­ supra bestialității și zădărniciei. Poetul își depăna visul, transfigurând lumea rea și urâtă, dându-i chi­ puri ideale și rosturi inaccesibile. El trecea lângă lepros, cu fantoma iubirii neprihănite — și sorb ia suflarea orizonturilor pline de miragii... Filosoful își purta toga austeră prin grădinile lui Acadcinus sau prin chiliile mistice. Lumea palpita sub țeasta lui, ca stelele sub cupola nesfârșirii. întrebarea se arcuia ca o seceră sau ca un șarpe : Taina își cerea răs- punsul — și cosmogoniile creșteau ca niște păduri seculare pline de demoni' și de zei. In noaptea Vieții lucea steaua polară a conștiinței. Imperativul moral era pintenul între coastele anima­ lului uman : — îl avânta dincolo de cercul consacrat, spre noul cerc al spiritului și al cunoștinței.... Și savantul, cu ochi de Argus, vedea în inima lucrurilor. Le șmulgea secretul — și le stăpânea. El'recrea creațiunea naturii. .Legqa fizică se însoțea cu legea nio- -iu., -'imuni i I Í 1 fi r ¡ UI �I 20 Permanența și autonomia culturii — Armonia contrariilor raia; adevărul real cu adevărul ideal. Numărul își începea domnia ¡alături de metafizică; credința re­ ligioasă lângă convingerea experimentală. Intuiția lângă rațiune, templul lângă uzină, cuvântul lângă, mașină... Si arborele culturii rodea mereu, sub furtunile na­ turale și deasupra vârtejului stârnit de armatele incăerate. In flux și reflux, cultura își legăna coroana milenară. Erau ani' când roadele erau viermănoase sau prea puține; seceta vieții umane pregătia însă bel­ șugul covârșitor al altor perioade. Erau momente când crengi cădeau, rupte de vânturile barbariei, sau • când tot .arborele era, învăluit în negura decadenței. Dar rădăcinile erau tenace, înfipte în inima pămân­ tului; seva urca cu forțele nesecate ale unei voinți atoatecreătoare. Și cultura stăruia, scuturându-și ci­ vilizațiile asupra generațiilor umane, tot mai călite în jarul durerii terestre. In închisoarea lui trupească, Spiritul își deschi­ dea noui ferestre spre infinitul contemplației și spre împărățiile cugetării creatoare. Visul și Acțiunea erau două lumi suprapuse și cari tindeau spre armonia deplină. Au fost momente când ]x>rțile misterelor supreme erau gata să se deschidă, după ce s’au des­ chis ferestrele inimei și ale cugetului. Atâția simțeau că se apropie vârsta de aur a omenirii — pe care de­ sigur că ea a mai trăit-o sub alte forme, înainte, — și prevedeau, după îufrânarea luptei dintre Materie și Spirit, dintre rău și bine, o isbândă luminoasă a. Dumnezeului revelatX în om... * Da! Atâția au-crezut în autonomia culturii. în pro­ gresul ei neîncetat, cu toate zăgazurile și cu- toate prăpăstiile ivite în calea evoluției umane. Să privim- • 1 i¡ 1 I I j , ■ I �Făuritorii civilizațiilor 21 { ilela 1911 înapoi, pană dincolo de istorie. Nu vom vedea decât un șirag strălucitor de victorii morale, es­ tetice. științifice, metafizice și tehnice — victorii cari jalonează trecutul, cari stau ca niște monumente vii In cimitirul planetar al atâtor generații dispărute. Ce-a rămas din hoardele de maimuțe ce-au co­ borât din copaci ? — gestul mâinii care apucă piatra i Ce-a rămas din pitecantropul care, timp de zeci de milenii, hoinărea fricos și flămând și friguros prin păduri ? — flacăra atoatecreatoare, ce duduie azi în furnale și curge prin fire electrice ! Ce-a rămas dini triburile și clanurile primitive? — prima unealtă, primul gard și prima colibă, cari sânt azi granițe, palate și mașini. — Ce-a rămas din gigantica .trudă .a robilor? — temple și orașe... Iar din tăcerea oarbă a mulțimilor s’a ivit cuvântul ’ lui Budha, al lui Moise, al lui Crist, al lui Platou. Miliarde de ochi au contemplat astrelc — dar Galileu ne-a lăsat îndărătnicul său „E pur și innove” iar Newton, legea gravitației. Miliarde de trupuri s’au luptat cu hordiile nevăzute ale b o alei — dar Pasteur le-a scos la iveală și Koch le-a găsit secretul. De atâtea milenii omul își purta lenta lui existență, îm­ povărată de toată tirania greutății; dar Stephenson a pus greutatea pe șine ^de oțel și Bleriot a urcat-o .spre norii vagabonzi. Veacuri îni șir, își ciopleau po­ poarele istoria lor, fixând-o în piramide și catedrale, — dar Gutenberg le-a .dat tiparul rapid, cu univer­ sul așternut pe filele cărții. Peste munți și oceane, •se căutau noroadele și elitele,.— și ele s’au recunoscut prin pânzele lui Rembrandt, prin simfoniile lui Beethoven, prin psalmii lui David, prin "Predico. de pe munte, prin dalta lui Angelo, prin epopeea lui Homer și Faustul lui Goethe, prin telefonul lui Edison și . «catechisinul lui Marx... p ! j ■ 1 í1 Í ¡! �22 L 1 I i Adevărata istorie — Primatul forții și primatul rațiunii . Istoria adevărată a omenirii e a păcii creatoare, a culturii și a civilizațiilor ei succesive. Noi o vedem prin gard de sulițe și siluete hidoase de tunuri. în­ vățătorii ne-au silit să memorizăm numele lui Nabuchodonosor, al Farjaonilor; al lui Tamerlan, al lui Richard-inimă-de-leu sau al lui Ivan-cel-groaznic. Ne-a împovărat cu datele războaelor și cu anul mor ții atâtor regi și generali — și '.ne-au trecut prin su-fletul fraged fluviul de sânge al camagiului tuni­ versal. Și totuși, noi nu-i recunoaștem1. Ei, „stăpânii” ome­ nirii, sânt dincolo de umanitate, în neantul orgoliului lor satanic, pulverizați în pustiul zădărniciilor. Fa­ raonii dorm în piramidă, dar poporul care a înăl­ țat-o e prezent și viu în piatra roasă demilenii. Gloria lui Carol-cel-Mare e furată din gloria celeilalte ar­ mate, care a cizelat catedralele și a scrutat, din în­ căperi umbrite, tainele vieții și ale dmnnezeirii. Na­ poleon e un aventurier prodigios, care cuteza să dic­ teze „codul Dreptății” și să bată pe umărul -olim­ pianului Goethe... Toată hoarda militarista apare în istorie ca musca de pe coarnele boului ce se întoarce dela arătură. Bunul și nerodul uriaș se lasă roș de paraziții au­ riți, ereditari și sacrosanți. Dar destinul său e acelaș, ascendent și tragic, prin oricâte povârnișuri și oricâte smârcuri de sânge ar trece drumul pe care îl mână păstorii cu sulițe ascuțite. Antagonismul dintre cultură și războiu e vădit. Una urcă cu atât mai mult cu cât coboară celalt. Două evoluții contrare: o progresiune-positiva tot mai armonioasă, încuniupată cu laurii Păcii, vși o progresiune negativă tot mai hâdă, cu'haitele flă­ mânde ale Nimicirii. Homo sapiens și Homo stultus : -a �1 Armata creatoare 23 ¡I creer și mușchi, inimă și pântece, — primatul Ra­ țiunii și primatul Forții... Atât de imposibilă părea o conlucrare între oa­ menii creatori și sub-oamenii distrugători, încât aveam convingerea, când alarma marei mcăerări îmfioră Europa, că deasupra armatelor ucigașe se va înălță glasul de înțelepciune și anatemă al armatei Spiritului. 1 Ne întăreau în această speranță mărturiile tuturor, veacurilor trecute. — Undeva, în jurul unei cetăți, două cete înarmate (cari n’aveau altă meserie decât a prădării războinice), se încăerau într’o luptă corp, la corp. Dar, din ogorul vecin, țăranul privea un moment spectacolul sălbatic, și apuca iar coamele plugului: rostul lui e să fecundeze țarina. Meseria­ șul era lăsat 'cu foarfecile, cu ciocanul sau cu calapodul său ; nimeni nu’l putea târî la măcel: — imperati­ vul patriei nu exista în evul-mediu și principele putea cel mult să-i smulgă birul cu care s.ă’și plătească mer­ cenarii. Pustnicul se ruga în- chilia lui; pictorul își aștemea visiunile pe pânză, în castelul seniorului, în timp ce acesta hoinărea cu fontomele lui îmbrăcate în zale ; iar filosoful medita deasupra larmei bes­ tiale din stradă și savantul își vedea de creuzetele lui, senin și tenace, în vârtejul pasiunilor sanguinare. . Dacă evocarea războiului din 1914, în forma lui • • militarista și economică, ne-a împietrit în acea spai­ mă mută, neputincioasă și fără lacrimi, — războiul celalt, în care s’au încăerat armatele de intelectuali, trezește-în noi acea suferință morală ce ne-a-ros, mai ales în primii ani după 1914, toate ilusiile, cre­ dințele și tinerețea noastră Optimistă. Ani crescut în umbra culturii, iar artiștii, filosofii și savanții con- ,51 - i li I■ .4 / ______ j �24 1 I, Intelectualii trădători ai umanității timporani erau Parii noștri protectori. Fiecare din­ tre noi, tinerii, aveam muzeul nostru, biblioteca noa­ stră — și chipul celor cari alcătuiau familia noa­ stră spirituală: părinții venerabili ce ne-au dus de mână prin tainițele cunoștinței; eroii după cari am încercat să urcăm spre culmile tragice ale vieții: frații mai mari, iradiând de forța ce mută munții și îmblânzește oceanele; și mai aveam cântăreții pen­ tru orele noastre de dragoste — și tovarășii pentru zilele noastre pustii și pentru marile noastre încer­ cări... Cartea, ne era cutia magică a Pandorei; ca­ tedra, amvonul noilor credințe; muzeul, templul de comuniune estetică; uzina, alt templu al miincii ce mobilează, — și fi atura, universul în care ne risi­ peam și ne recream lumea noastră lăuntrică. Uraganul războiului a smuls din rădăcini grădina miraculoasă a Spiritului — și grădinarii au fost târîți spre infernul gigantic, al armatelor încă erate. Cei cari erau slujitorii adevărului și ai frumuseții, se­ mănătorii iubirii și salahorii idealurilor — au ajuns sclavii minciunii și ai urâțeniei sanguinare, semănă­ tori ai urii și ucigași ai idealuri ¡or... — Ce-ați făcut voi, Intelectualii, cu comoara păstrată și sporită prin truda atâtor generații *? ce-ați făcut voi, cu sufletul omenirii, ce era în mâniile voastre ca un copil ra­ dios și neștiutor în brațele mamei ? ce-ați făcut voi, cu inim'a și cugetul nostru, al tinerilor generații cari visam' să moștenim și să îmbogățim opera voastră? Voi, Poeții, ați păstrat lira, dar i-ați chinuit și i-ați rupt coardele cu cântecele voastre satanice. Ați slăvit grația monstruoasă a patriei delirante, și ma­ gia cuvintelor musicale ați risipit-o deasupra tur­ melor sacrificate — exaltând eroii îmbătați de sânge, încununând cu laurii nemuririi bestiile de apocalips. Iar mutilații au fost așezați, ca niște idoli, în same- \ �I Poeții, Profesorii — Sorbonarzii și „cei 93“ 25 tuarul națiunii, alături de divinitățile terestre cari, din cartiere generale sau de pe tronuri aurite, dădeau porunca noilor jertfe și a noilor victorii. — Dcla Piosrand pană la Dehmel, dela Lissauer până la d’Anunzf.o. toii v’ați tăvălit muzele prin mlaștina carnagiului: ați renegat operile voastre senine și lumea voastră de fantome. Ați vrut să dați rost urletului de fiară și frumusețe suferinții oarbe a turmelor tero­ rizate. Ați aruncat deasupra cadavrelor învălmășite ■nafran a miresmată a gloriei și, peste neantul zădăr­ niciei, ați răcnit odele sterpe — și ați fluturat pagini de epopee lângă steagurile halucinante ale armatelor ce porniau să înlocuiască, acolo, în împărăția mori ii, armatele cc-au pierit... Iar voi, Profesorii, ați venit cu arsenalul rațiunii. Din fotoliul vostru, în odaia zidită-cu. cărți, ați pornit, împreună cu șleatha ignorantă a gazetarilor, răz- \ boiul „cu gura și cu cerneală de tipar”. Ați scos din rafturi uitate teoriile absurde asupra raselor și naliunilqr. — și aii făurit altele noi. Ați pus logica în serviciul non-sensului și, pe temelii 'viermănoase, ați înălțat palatele de carton ale concepțiilor pe cari literații aveau să le poleiască și oratorii să le umple, cu ecourile elocvenței fără șir (și fără rost. Sorbonarzii și „cei 93” își aruncau reciproc ana­ teme formidabile ; fiecare se făcea avocatul taberii sale, reținând de partea ei toată logica, toată drep­ tatea. toată civilizația. — Da! fiecare erați apără­ torii civilizației împotriva barbariei: fiecare ați re­ negat trecutul conuqi: de străduinți creatoare — ui­ tând cât ați împrumutat unii dela alții, uitând că ați crescut ca ramurile pe același arbore. Fabricanți de idealuri naționale, de idealuri culturale și chiar •de idealuri umanitare, .ați dat stăpânilor voștri — cari sânt și stăpânii popoarelor — argumente nobile r■ l i : * £ t > HI íi ■ ll I ! i 1 - �26 I iI i ‘ * I < Mașinile de gândit — Fabricile de „idealuri" și noi impulsuri pentru „victoria finală”. Frttmoasele expresii ce rezumă progresul moral și cultural al omenirii, au fost furate și folosite acolo unde omul nu poate vorbi, unde conștiința e prea dese­ ori paralizată. Mașinile de gândit s’au însoțit cu mașinile distru­ gătoare. Miile de tratate ale dogmei național-patriotice; zecile de mii de broșuri ale polemiștilor șo­ vini, pline de calomnia luxuriantă, de falșificarea 'metodică; norii infecți ai gazetelor ce-și plouau deasupra armatelor sângerânde și a flămânzilor și îndoliaților „de acasă” — veștile lor fabuloase, pros­ tiile lor insondabile, sbierétele lor de victorie, apelurile sarcastic de ridicole, pline de milogeala agresivă după noi contribuții, noi speranțe și noi eroisme,'— toată această presă infernală a menținut hipnoza colectivă și teroarea ce frânge orice gest de protestare al omului. Ea a contribuit tot așa de mult ca și tunul la tâmpirea universală a popoa­ relor; milioanele de soldați și de civili au fost ucise de glonțul ,învelit în foița de laur a ideologiei fabricată în universități și redacții. Nu primim scuza momentului: a imperativelor de star, mai puternice decât porunca conștiinței; nu pri­ mim cu atât mai puțin acea sofistică atroce a teo­ retician ilor cari voiau să armonizeze două lumi: bes­ tia deslănțuită cu omul pașnic, statul stăpânilor cu poporul stăpânit, rasa „aleasă” cu specia umană, „patrimoniul civilizației naționale” cu dreptatea, li­ bertatea și frăția universală — într’un cuvânt, năz. boiul cu cultura. Retrăim, scriind aceste pagini, tortura morală pri­ cinuită de abdicarea acelor suverani ai spiritului în fața Molochului de aur și de sânge. Printre veștile uniforme de pe câmpiile de măcel, ne ajungeau ca — — �An. France, II. Bergson, Ch. Richet, W. Ostvald, M. Materlink, etc.- 27 niște urlete de isbândă, — cari erau însă noi lo­ vituri pentru cultura în agonie — cuvintele de ra­ llare ale celor ce alcătuiau familia noastră spiri­ tuală. — Înțeleptul cu capricii de curtezană, paci­ ficul și ironicul Anatole France, regreta că, la bă­ trânețe, nu poate ține pușca și binecuvânta tinerețea generoasă ce pierea în tranșee. Genialul filosof Henri Bergson, care ne-a relevat, prin arma magică a in­ tuiției, o altă metafizică, conferenția în- America des­ pre concepția materialistă și cea spiritualistă-, apli­ când pe cea dintâi Centralilor și pe a doua Alia- . Iilor. Intcnieetorul anafilaxiei, savantul Ch. Richet* slăvia războiului în versuri: ...je t’adore ă deux genoux1) ca să scrie după războiu „Homo stultus”... Teore­ ticianul energeticei, W. Ostioald, svârlia violente dia­ tribe, solidarizând, ca și „cei 93”, cultura germană cu militarismul prusac. Neo-kantianul II. Cohén spu­ nea că „numai un bun kantian poate fi și bun sol­ dat”; istoricul Lasson, ca și Stengel, Horner Lea, ș. a. negau adevărurile sociologice și istorice cele mai. evidente, cu aceiași oarbă întărătare cu care alții negau idealul moral și chiar cel estetic. Pome­ nim și pe autorul celor mai profunde și delicate pa­ gini, pe M. Maeterlink, care nc-a vorbit despre viața albinelor și despre comoara celor umili și săraci — și care a scris apoi înveninatele „Les sentiers dans, la montagne.” Și mai sânt atâția alții.... Nu le putem erta această deszicere a idealurilor pe cari ei însăși le-au proclamat. Noi, tinerii cari am crezut în ei ca și copiii in părinți — nu putem1 primi „explicațiile psihologice” nici „fatalitățile clipei” nici I -41 j I : I 1 I i ¡; ! Vezi în „Literatura războiului și era nouă" pe care am scris-o In 1918, capitolul III: „Câteva documente". * k �1 I 2S h L T H i î. 4 11 < î , I Ü •j ț .Scuza" momentului — Crima bestială și cea spirituală „primatul ¿existenții ele stat iu toiul conflagrației mon­ diale.”.... Nu mai sântem atât de naivi și, acum, după cinci urni, vedem cu -ochii limpeziți. Tocmai acei cari s\au înălțat deasupra vremelniciei politice și a pa­ siunilor vane, ei, cari vedeau dincolo de aparențe și •cari s’au nutrit cu seva civilizațiilor, creând Ia rân­ dul lor opere" de îndrumare și de contemplare — ei, trebuiau să rămlână drepți și tari în furtuna răz­ boiului. / Crima bestială poate fi crtată; ea e oarbă, fatală poate, ca un fenomen natural. Crima colectivă poate trece dincolo de cercul conștiinței care judecă; ea covârșește prin grandoarea-ei catastrofală — și poate fi privită cu spaima mută a neputinței și compa­ siune!. Chiar acei monștri cu chip de om, teoreticianii ,,războiului pentru războiu”, dela Moltke până la Bernhardi și Roosevelt,—toți acei demiurgi degenerați, strânși în consilii ministeriale sau diplomatice, și acele superbe căpetenii de armate, cari jucau șahul gigantic pe hărțile strategice, — toată acea castă ce se folosiâ deopotrivă de mulțimile ce furnicau în noroi și în sânge, și de idolii lor, ce simbolizau pa­ triile și idealurile fabricate de ceilalți sclavi, „cultu­ rali” — chiar „responsabilii” politici pot fi înțeleși. Ei. au cel puțin logica lor dreaptă, oricât ar fi ea de negativă; ei își îndeplinesc menirea de călăi, cari nu ,se pot menține decât prin exercitarea meseriei lor sanguinare. Crima lor e dincolo de .morală, din­ colo de. umanitate. Dar intelectualii cari s’au pus în slujba criminali­ lor de stat, toți cei cari au deviat dela menirea lor pacifică; toți cei cari au lărgit rănile omenirii, suflând pe ele praful miraculos al „sacrificiului .eroic”, al „gloriei”, al „da-toriei” și al atâtor alte minciuni sațrosante, au săvârșit crima fără ispășire. Ei au �■■ 1 Pacifiștii, social-patrioții 2$' terfelit rațiunea în. tina bestialității, au sădit ade­ vărul în putregaiul militarist, au așternut vălul fru­ museții peste câmpiile pline de cadavre spintecate. Ei -- mai ales ei, au întreținut acel delir al minți­ lor mediocre, al cugetelor ce abia au înmugurit și au veștejit cu gazele asfixiante ale literaturii și „fi­ losofici” războinice, atâtea suflete fragede ce pâlpăiau dornice de viață și de luptă creatoare. Ah ! armata renega ților sporește, în evocarea noa­ stră. Nu sânt numai poeții, profesorii, gazetarii și „diletanții”. Sânt și pacifiștii, cu manifestele lirice și proectelc de „pace eternă” dinainte de 1914; sânt acei visători cari, privind mereu la himerele vaga­ bonde, s’au pomenit în gropile de lup ale frontului, strigând apoi „Războiu pentru Pace !” sau „Prin vic­ toria patriei noastre,. vom • întemeia pacea univer­ sală”... Mai sânt socialiștii, cari știau că războiul ese din starea capitalistă, ca puiul din ’.ou. Oratori ce în­ flăcărau mulțimile proletare, arătându-le miragiul li­ nei societăți fără stăpâni și exploatați, s’au năpus­ tit apoi asupra proletarilor îmbrăcați în altă uni­ formă. Și, cu ei, a mers, prostită și mută, „armatei revoluționară.” Un Albert Thomas a ajuns ministru al munițiunilor; G. líervé, antimilitarismul, urla prin gazeta lui mai tare decât șoviniștii, iar deputatul socialist David a pierit pe front, mulțumit că și-a meritat „Crucea de fier”... Au găsit și social-patrioții formulele lor salvatoare: „Războiul va ucide răz­ boiul;” „Patria e deasupra omenirii;” „După furtună ne vom răiui cu călăii noștri”... Dar oamenii de știință și armata tehnicienilor? Ei • au fost mâna decisivă în. apest „războiu al munițiunilor.” Ei au născocit și au realizat tunurile cu tra­ gere, tot mai depărtată, mitralierele secerătoare, tan- - -— - 1 If j i �30 * BJ ? 1I 9 I Tehnicienii, știința distructivă kurile ce se năpustiau ca niște monștri antcdeluvienÂ. Geniul migălos, ce căuta în laboratoare și cli­ nici leacul atâtor boli, a căutat otrava cea mai sata­ nică și mai eficace: microbi în. ghiulele, gaze asfi­ xiante, gloanțe dum-dum. Ei au adaptat toate forțele și invențiile pacifice, dcla telefon până la aeroplan, dela vapori de apă pzână la electricitate, punându-le în serviciul barbarilor împotriva acelora pentru cari au fost destinate. „Știința e fără scop și fără pre­ judecăți” ziceau unii. „Ea se lasă în mâna oricui vrea s’o utilizeze”... Știința a fost blestemată în toiul războiului mai mult decât comandanții de oștiri. O totală inversiune a binelui în rău. Universul mecanic creat prin truda de veacuri a noroadelor, s’a schimbat deodată, că­ pătând par’că o voință, independentă de acea a crea­ torilor. Mașina era o bestie deslănțuită ce se răz­ bună, fărâmițind comorile civilizație*!, risipind viața umană într’un haos de mini și de cadavre. Ca uri copil ce își cerca tot mai multe jucării, omenirea ia căpătat tot mai multe mașini și unelte, în care erau ascunse, pânditoare, forțble oarbe ale naturii și for­ țele viclene ale unor nebănuite* genii rele. Și „jucă­ riile” au explodat și au devorat pe neștiutorii copii ai omenirii. , Dar mai este altă ipostază. — Noroadele, terori­ zate, tocate în abatorul european, își căutau zadar­ nic mântuirea. Nici o eșire — afară de groapa co­ mună. Revolta încă nu s’a încins în sufletele deli­ rante, — iar sub frunțile isbite de nenorocirea cu mii de înfățișări, n’a țâșnit încă scânteia Conștiinței. Teroarea și religia sânt cauză și efect. Poate că niciodată n’a fost mai exaltată teama religioasă a no­ roadelor. Religia luase toate formele — dcla'cea pa- Ă �Preoții, — „Judecata din urmă®’ • 31 trio tica până la cea divină. Și, spre cerul înstelat al Părintelui suprem, ascuns însă de cerul colcăitor de explozii și de nori otrăvitori, * spre nesfârșirea lumii „de dincolo” urcau rugile fervente ale sacri­ fica) dor. „E acolo o dreptate fără prihană și o răs­ plată fără precupețise”... Intre 'mulțime și Dumnezeu, e însă intermediarul prea-cuvios și prea-autorizat. Biserica s’a pus, încă cu milenii în urmă, în slujba Molochului însângerat. Știm că Isus, ca și Moise, ca și Budha, e o relicvă în mâinile preoților. Spiritul pur al profeților poate că stărue în câteva suflete — dai' „reprezentanții” lor nu oferă turmii de păcătoși decât „dogma intan­ gibilă” și ritualul ce nu se deosebește mult de prac­ ticele canibalilor și ale fetișiștilor din inima Africei. Știam toate acestea. In cursul războiului ani cu­ noscut însă cea mai fantastică prăvălire morală. Dum­ nezeu a fost monopolizat de taberile încăerate — și, în numele dreptății sale, s’a săvârșit „judecata din urmă.” Preoții urlau anatema asupra inamicu­ lui, binecuvântând pe „fiii Patriei, și aleșii Dom­ nului”. E evident: religiile au ajuns de mult la com­ promisul dintre teorie și practică. Abia în 1914, am aflat că „numai un bun soldat poate fi și un buni creștin.” Ca o cumplită deriziune și ca un desăvâr­ șit simbol al monstruoasei înlpărăcheri dintre răz­ boia și cultură, îi vedem pe demonii în negre sutane în fruntea oștirilor fascinate, pornite unele împotriva altorâ sul) aceiaș egidă protectoare. Crucea pe care a pătimit Fiul-Omul ui, era purtată, prin noroaiele măcelului, agitată deasupra capetelor de robi ca o amenințare și ca o răsplată. „Sau pe pieptul vostru, atârnată — sau înfiptă deasupra trupului vostru”... Șâ crucile sporiau prin cimitirile războiului, obsedan te, cu gestul lor de blestem încremenit. Cruci, mc- i 1 J I ■ I Í �wnuin 32 Prăbușirea îngerilor și prăbușirea popoarelor reu cruci, peste mormintele Vieții, ale iubirii și altcivilizației — crucile lieantului și ale nebuniei umane.. Semn unic, sintetic și definitiv, cuprinzând zările, ca im gard ce ne desparte de lumea cea adevărată. a naturii și a lui Dumnezeu... i li ! Li' r ■ Ne cuprinde deodată o amintire biblica: prăbuși­ rea îngerilor — și o vedem în imaginile pe cari le-a lăsat AUchel Angelo pe cupola sixtină. Dar nu pu­ tem îndura această visiune: e prea frumoasa, c su­ praomenească; c drama Ispășirii ce isbândește până și în prăvălire. ...Și războiul ne apare iarăși ca o gigantică prăbu­ șire a popoarelor. Se rostogolesc armatele» prin ia­ dul trepidant și încins; se târîsc unele pe altele, gonite de Silnicia biciuitoare, de Minciuna idealizată, — atățatc de aburii sângelui omenesc. Se năpustesc unele spre altele, strivindu-se și risipindu-se în prăpăstii mereu ncumplute... Nimicire, nimicire — fără rost, fără în frânare. Toți cel cu timp omenesc, bestii sau sfinți, nerozi sau genji, copii sau bătrâni, cu armele materiei sau cu armele spiritului — toți sânt răpiți de uraganele Barbariei ce'și caută haosul ei primor­ dial. Mai jos, în noaptea fără stelele conștiinței;... inai jos, în moartea fără umbrele înoirii;... mai jos., dincolo de bine și de rău. — în împărățiile înghețate ale Neființei. Și, în această visiune, stârnește alta: făptura Ome­ nirii se svârcoleștc, martirizată de călăii cu sculele rafinate, înroșite în flăcările Urii. Ii scot un ochiu.. ii taie o ureche, îi deșartă măruntaele, îi spinteca inima — și le aruncă haitei flămânde ce urlă în ju­ rul ei: sânt toți stăpânii ei ereditari, toți vampirii ei ..profiteuri” șk păstorii ei spirituali. Ei îi mănâncă organele încă palpitânde și îi beau sângele cald și II ■■J Í î �Călăii omenirii — Materializarea culturii 33 gras Stau în balta de sânge, îit patru labe, și cei cu casca, lui Alarte și cci cu insignele Alinervei și cei cu laurii Păcii, — și sorb viața omenirii, grohăind de mulțumire, bolborosind cuvinte’ de vrăjitori și ca­ nibali. Iar noi, mizerabili și slabi, noi. desamăgiții și totuși credincioșii fii ai idealurilor, tremurăm de desgust și teroare, neputincioși și jalnici — plângând in noaptea noastră, solitari, ghcmuițixîn tranșee sau aplecali peste cartea zădarnică. Plângeau', striviți de tăcere, neputând face încă gestul nostru de revoltă și de eliberare... * îndepărtăm visiunile pe cari cuvântul nu le poate reda cu toată puterea, cu care se vădesc în conștiința încordată. încercăm să le „explicăm'’, dar e zădaniic. Căci adevărul e imediat, elementar. Războiul și Cul­ tura sânt doi poli ce nu se pot uni fără ca sfera să nu se fărâmițeze. Ceiacc credeam că e cu neputință, s’a înfăptuit în ultimul războia european. E o desmințire totală a trecutului cultural. Fluviul vieții spirituale a fost abătut din calea sa firească, pe povârnișurile sterpe, semănate cu cadavre. Alai putem vorbi de autono­ mia Spiritului, de unitatea culturii, de conștiința mo­ rală ce privește, neputincioasă totuși, la furtunile naturii și la cataclismele războinice.?.. Nu răspundem acum. Constatăm însă că arborele culturii a ajuns, în 191-1. într’o fază monstruoasă a creșterii sale. Peste straturile vechi ale umanității, în care și-a înfipt cultura rădăcinile ei, s’au așternut rămășițele atâtor generații și civilizații descompuse. Materialis­ mul- secolului al XIX-lea mai cu seamă, sub toate formele, s’a filtrat în esența nutritivă a arborelui 3 I i �34 i I i i í I I * Compromisul dintre materie și servitorii Spiritului cultural. Și seva sorbită de rădăcini — sângele no­ roadelor exploatate — era tot mai anemică, mai lentă și m.ai murdară. Aerul sufletesc și moral în care se îlmbăia coroana imensă a culturii, era tot mai puțin frământat de vânturile înoitoare; un aer stătut: cugetare leneșă, sentimente mărunte, năzuinți avare — căci lumina Spiritului nu mai venia din nesfârșirilc creatiumi universale. Cultura se înăbușia sub cerul plin de fum și de miasme al industriei agresive și al mercantilismului rapace. Ce roade mai putea să dea? — prea puține deplin pârguite. Ci, fructe fade pen­ tru stomacurile debile, — fructe picante, alcoolizate, pentru gusturile pervertite. In adevăr, compromisul dintre materie și servitorii Spiritului, s’a întins ca o lepră nebănuită, peste toată omenirea civilizată. Religia a făcut de mult compro­ misul dintre teorie și practică; pe rând, poezia, arta, filosofía, știința ș. a. au coborât în arena desfrănării, între brațele păroase ale brutelor pururi nesătule. Sacrificiul, eroismul solitar, urcușul tragic spre idealurile mereu chemătoare, aveau doar câțiva cre­ dincioși nebuni și ignorați. Cei cari au ajuns stăpânii popoarelor, posesorii Terrei — idoli de aur și de purpură — și-au întins mrejele și peste „nepracticii” cugetători și visionari. Aceștia trebuiau să fie crecrul lor atoateștiutor și inima atoatesimțitoare. Le tre­ buiau bufonii la ospețele lor de căpcăuni gata să plesnească de bunăvoe și de saț. Servitorii Spiritului nu și-au dat seama că ajung să servească materia, ce trage mereu spre genună și descompunere. Ei s’au depărtat de isvoarele uma­ nității — tentați de bălțile fosforescente ale socie­ tății întemeiată pe nedreptate, minciună și ură... In­ telectualii aceștia ri’au mai servit specia umană, nici divinitățile spre cari râvnia omenia luminată — ci o ■f i �Legea progresului : Concordanța dintre idee și faptă 35 castă, cu un univers artificial ce se clătina peste, gru­ mazii turmelor desumanizate. Opera lor nu cuprin­ dea zările infinite și destinul ce evoluează în sânul veșniciei multiforme. Opera lor măsura clipele efe­ mere: în loc de esența vieții, ei puneau aparențele ei; puneau masca vopsită peste chipul gălbejit al prostituaților extenuați și al amazoanelor sterile. Intelectualii au renunțat la domnia fără silnicie a Spiritului, ca să fie dominați de forța siluitoare a stăpânilor temporari. Ei au trădat „patria culturală” pentru patria șovin istă — și au săvârșit, odată, porniți pe povârniș, acea crimă de ncispășit, aruncând în jarul războiului comorile civilizației și sufletul ideal al omenirii. Dacă voim neapărat o „explicație cauzală”, o vnm găsi în negarea acelei legi centrale a progresului spi­ ritual și cultural : concordanța dintre idee și ¡apt¿c. Intelectualii ¡au frânt bara de oțel dintre aceste două, realități. Sau au fost pasivi, rămânând în tumul de fildeș al idcei, — sau au încercat să potrivească ideea în tipare străine, siluind-o în infernul războiu­ lui, unde nu poate înflori nici o gândire creatoare, nici o năzuință ce divinizează omlul... Și uraganul Barbariei războinice vâjăia mereu. După dezastrul civilizației, a început agonia cxdturii. Arborele ei a fost desfrunzit și crengile cădeau, rupte, peste incendiul nepotolit. Noaptea, cu fulgere urlătoare, stăruia peste omenirea masacrată..,. Í �i > I i J III Fresca Precursorilor. — Romain Rolland. G. Fr. Nicolai, Rabindanath Tagore, J. Jaurés, K. Liebknecht, etc. — Evoluție și revoluție; Spre era socialistă. ...Și în noaptea sufletului nostru. pătrunse, deodată, întâia rază de lumină. Cei cari zăceam, neputincioși în coiful nostru, în tina însângerată sau pierduii în turma terorizată a „civililor”, am ascultat un imn de slavă al Păcii. L’am ascultat cu acea mută vrajă a fratelui ce veghează lângă fratele său muribund și peste care coboară mâna luminoasă a Mântuitorului: ■ M í r „De profundis clainans, din prăpastia urii — voi înălța Spre tine, divină Pace, cântecul meu.' ! „Urletele armatelor nu-1 vor înăbuși. — Zadarnic, văd cum crește marea însângerată — care poartă frumosul corp al Europei mutilate, — și aud furtuna ce răscolește sufle­ tele : „Chiar de voi rămâne singur, îți voi fi credincios. — Nu-mi voi face loc Ia împărtășania blestămată a sângelui. — Nu voi mânca partea mea din Fiul-Omului. „Sunt fratele tuturora și vă iubesc pe toți — oameni, cari trăiți doar o zi și cari vă furați această zi. „Să se înalțe din inima mea pe colina cea sfântă. — deasupra laurilor gloriei și a stejarilor, — măslinul însorit, unde cântă greerii”x). I I Un om a strigat, chiar dela începutul războiului european, cuvântul de frăție, de libertate și de pace. 1) Romain Rolland, Les Précurseurs: Ara Pacis, pg. 12 scrisă déla 15—25 August 1914. / I '■ I I i �Romain Rolland — Omul vremii 37 La urletul Urii, el a răspuns cu șoaptele Iubirii, mai răsună toare decât vacarmul diabolic al tunurilor — și. la gestul miriadar al lui Caín, el a răspuns cu acelaș gest, miraculos și neobosit, al mângăerii ce învie. Inadevăr, sufletele celor cari zăceau, doborâți în neputința lor, striviți de tăcere, înviau, ca Lazar din groapa lui viermănoasă. II privim pe- Roinain Rolland deaproape și îl vedem totuși în perspectiva fermă și vastă a veacurilor, ală­ turi de toți acei cari au fost și sânt încă coloanele lu­ minoase ce jalonează calea omenirii prin oceanele pline de hăuri și de creste efemere ale Vieții. Acei câțiva, cari au întrupat destinul omenirii în diverse epoci ale evoluției, sânt aparițiuni pe cari vulgul le numește „divine” — și pe cari le vom‘numi pur și simplu: omenești, în înțelesul lor integral, creator și progresiv. Ei sânt ca .acele superbe eflorescențe gi­ gantice, crescute sub fluxul sevei plină de toate esen­ țele. subtilizate în tainițile pământului elementar, amestecat cu rămășițele^ atâtor existențe descompuse. Elanurile nenumăratelor ființe, obscure și necom­ plecte, se adună par’că într’un unic elan, ce se înalță — cedru tenace și fremătător, deasupra păduricelor ce se întind până departe, în zări, — umile, înghesuite, în văluri te sub vânturile Destinului. Fiecare epocă își are numele care o rezumă—Omul c¡are a vorbit, a luptat și a pătimit pentru ea; Omul care și-a înfipt pecetea în humă fecundă, eternizând prezentul : o mână era întinsă spre trecutul plin de comorile creațiunii naturale și umane; cealaltă mână era întinsă spre viitorul plin de fantomele ce-și cereau îritrupaparea. Otaiul acesta e luai inel din „lanțul indestructibil al sufletelor libere, care salvează neîncetat acea stastatue de lut: Civilizația, totdeauna gata să se pră- -dl �38 I ■1 j Solitarul — „Deasupra învălmășelii* bușească”1). Omul acesta e acel de care vorbește Carlyle în „Eroii” săi; omul mare, înțelept și bun: — „înțelepciune, pentru a descoperi ceiace avea ne- * voe Vremea lui; valoare, pentru a o conduce pe calea cea dreaptă, — iată mântuirea oricărei Vremi”... Rom a in Rolland e omul vremii noastre, al acestui veac ce stă între o lume care moare, trupește, în. in­ fernul nebuniei războinice și lumea nouă a Spiritelor, ce se ivesc, călite de suferință, spre lumina Rațiunii și spre fantomele Iubirii atotbiruitoare. Oricât ne-ar spune, modest: „Vorbesc, ea să’mi ușurez conștiința... Și știu că, în acelaș timp, voi ușura conștiința ace­ lora cari sânt cu miile în toate țările și cari nu pot sau nu îndrăsnesc să vorbească”2) — R. Rolland e acel ce are și conștiința menirii sale: oricât de grea ar fi sarcina, e totuși prea bine și frumos să putem visa înfăptuirea o perii mjagnifice — și „când Europa se reneagă, când nu mai este Europa, trebue să fii tu însuți Europa, singur, pentru Xine însuți”3). Și, din centrul Europei, din Elveția în care el vedea io imagină redusă (și neperfectă totuși) a viitoarei fe­ derații a statelor europene, armonizate în frăția eConomică, culturală, estetică și spirituală; — creatorul lui „Jean Christophe” a stat din 1914—1919, ca un far viu, „deasupra învălmășelii” sângeroase. Din cele patru zări, veniau ecourile catastrofei umane. Valurile armatelor se năpustiau unele asupra altora, — por­ nite de nevăzutele mâini ale diabolicelor „divinități” terestre, să se ciocnească, să se sfarme și să se devo­ reze reciproc ca fiarele turbate de foame. In neantul zădărniciei, el vedea cum se prăvălesc milioanele de sacrificați și cum se pulverizează comorile adunate 1) R. Rolland, Les Précurseurs, pg. 21. 2) Au-dessus de la Mélée pg. 38. 3) R. Rolland, într’o scrisoare către P.-J. Jouve, 4 dec. 1914. * .!i �I Clarvăzătorul — Iubire și adevăr! 39 prin truda milenară a sclavilor și a geniilor. Furtuna Marei-drame, batea în pieptul celui care avea- tăria să stea drept, cu ochii larg deschiși. Să vadă, să scor­ monească adânc în tainele Non-sensului, ale Crimei, ale Bestialității colective; să pătrundă până ]a inima Popoarelor, roasă de viermii ereditari ai superstiției și ai robiei, — până la cavernele aurite ale monștri­ lor ce fabricau, în jurul idolilor rânjitori, „ideile” născătoare de ¡no ui dezastre. El a văzut, cu ochii lui de vizionar, până la temeliile închegate cu sânge pe cari mai stărue palatul heteroclit și supraîncărcat al societății capitaliste și imperialiste... Si în inima lui se strângea suferința milioanelor de mucenici ai oștirilor. Suferința oarbă a noroadelor, dar mai cu scamă acea tortură secretă a elitelor inte­ lectual e\ se desfășura în sufletul aceluia în care s’au adăpostit atâtea suflete tragice și din care s’au ivit, ca vechea zeiță din mareia clină, atâtea suflete ce palpită și în opera lui scrisă. In cugetul său, c.aîntr’un. o chiu cu mii de fațete, se sțrângeau priveliștile risi­ pite pe planeta cutremurată. El era înadevăr con­ știința — atât de ignorată sau atât de hulită — a o'm'enirii încăerate și a celei ce zăcea paralizată de silnicie și teroare. Pentru ea și împotriva ei, cu sau, fără ¡știrea ei, el vedea, ascultă — ș.i păstra față de x cealaltă conștiință supremă, față de Dumnezeul lu-. mi lor astrale, atitudinea dreaptă, neclintită — de „ca­ tedrală ce odihnește pe justul echilibru al forțelor dușmane”1). Adevărul, — adevărul 1 să’l smulgă din vălurile încâlcite ale tuturor minciunilor sociale, politice, pa-, triotice, divine, morale, economice... Și, l-a strigat, cu glasul său întărit de convingerea ce’și are rădăcinile —------------------1) Les Précarseurs, Ara Pacis, pg. 14. a r i ¡I 1 z �40 i ! •I l Í ! r I 8 < i Conștiința liberă — Complexitatea lui Rolland și în cristalul rațiunii și în stânca obscură a realității umane; — a strigat, ca profetul în pustiu dar și ca judecătorul la tribună, cuvântul ce luminează și cel ce pedepsește și cel ce înalță pe împovărați! căzuți în tina sângeroasă. A aruncat în tabăra înarmată a stăpânilor. bolovanii argumentelor năruitoare si, fără ură — căci, cum zicea el, „Ura e dușmana mea, mai mult decât dușmanii mei ’, — el a lovit^ nu în oameni,, ci în acele idei negative ce creau realitățile infernale ale războiului. Dacă a scuturat deasupra hienelor po­ litice și militariste fulgerile anatemei, a biciuit — (și Isus a biciuit zarafii instalați în .templu) — armata renegaților, pe toți cei ce erau și trebuiau să ramă nă frații săi întru spirit și menire. Ceiace a spus el despre Tolstoi, c și pentru dânsul : „O conștiință liberă, liberă de orice' constrângere, de orice prejudecată, liberă de orice idol, de orice dogmă de clasă, de castă, de națiune, de orice religie. Un suflet care să aibă curajul și sinceritatea de .a privi cu ochii săi, de a iubi cu inima sa, de a judeca cu rațiunea sa; săi nu fie o umbră — să fie .un onfx). / > Unitatea lui morală și spirituală era ca un. diamant ce scânteiază altfel prin fiecare latură. El \era atât de omenesc—(„rostul meu este să spun ceiace qred că e drept și omenesc”2) — și to.tuși, deseori, el trecea dincolo de granițele umane, în cercul supraomenes­ cului, de unde contempla lucrurile și viața din două și chiar mai multe puncte de vedere. îndoiala^ scepti­ cismul, imensa milă față de rătăcirile și nebuniile omenești, îl fac uneori inaccesibil judecății comune— și viziunile lui cosmogonice, ca și tovărășia lui cu înțelepții ce’și cadențează sentințele în elizeul rațiunii, •V IIii r. D Let Précurseurs, Tolstoy: l’espriț libre, pg. 42. 2) Au-de>sus de ia Mélée, introduction. ij I �Spiritul activ — „Legea internă" — Ne-agresiunea ! 41 ll 11 î ne apăreau, în armonia lor splendidă, ca/ o sfidare sarcastică. Noi ne sb.ăte^im, jos, în noaptea instinc­ telor — iar el, de pe muntele lui rece, în „lumina spi­ ritului”, ne privia cu ochii triști și totuși senini... i i. * Dar Rolland, tocmai pentrucă e multiplu in unita­ tea lui spirituală, n’a rămas în regiunea visului, prin­ tre idealurile filosofilor, în împărăția „eternei Uto­ pia,” așteptând „înfăptuirea spirituală a unei Revo­ luții umane, totale și fără violență.”x) El s’a apro­ piat, mai mult decât toți profeții moderni, de inima popoarelor și de conștiința intelectualilor. A atins ră­ nile sufletului și a turnat pe ele balsamul încrederii și al înoirii. Știa că decadența ultimă a societății ma­ terialiste e aproape, că a și început, — dar mai știa că .sunt ascunse sursele Vieții ce va nutri o lume’S nouă. Lumea aceasta nu va crește dela sine. Mai pre­ sus de legea externă, e „legea internă” (de care vor­ bește și Tolstoi) și care ne silește să ne creăm pe noi înșine, prin purificare morală, prin lenta trudă a auto-înălțării. , ! . Ținând seama de contingențele sociale și de na­ tura omenească, Rolland n’a predicat creștinismul absolut al bătrânului dela lasnaia-Polyajia. Nu nonrezLstența la rău, ci nfc-agresiuneă! In domeniul social-politic, el a căutat pe lângă cauzele -generale (în. această privință opera lui documentară e imensă) și cauzele lăuntrice. Fiecare popor, ca și fiecare indi­ vid, să’și vadă bârna din ochiul lui și să’și stârpească proprii săi paraziți. Individualismul lui Rolland, fără bisericuță și fără cgo-centrisiii paralizant, se vădia cu toată delicateța și cu toată hotărîrea de menținere a independenții spirituale și a integrității personale. 1) I I ; :1 '-1 • I ■ i ¿ J-Jouvé: Romain Rolland vivant, pg. 152. * �II ■ ; :■ 42 I \ (■ î li Cetățeanul universal — Tăcuții cei credincioși El n’a încetat sa fâlfâe deasupra incendiului eu­ ropean steagul alb al armoniei universale. De mult n’a auzit omenirea cuvântul magic al „cetățeanului universal”... L-a rostit odată, zadarnic,' Socrate — iar Crist a isbutit să-1 răsădească pe pământul Galileei. Azi Rolland a retrezit acest „cuvânt” — care trebue să fie insă o realitate temeinică în atâtea cugete luminate; „luptătorii Spiritului” s’au recunoscut prin glasul profetic al Solitarului ce rătăcea pe înălțimile alpine. Armata lor se alcătuia, tot mai numeroasă, tot mai unită, deasupra armatelor încăerate în mo­ cirlele Europei. Din toate țările beligerante, Tăcuții ascultau de evanghelia nouă, prin care vorbiau și toți ceilalți fondatori ai umanității. Tăcuții credincioși ai idealurilor, făurarii comorilor măcinate de roțile de fier ale carelor lui Marte, își ridicau fruntea din' țărâna silniciei patriotice și capitaliste. Uraganul barbariei mai stăruia peste țări și po­ poare. Ce puteau face atuncia cei cari n’au decât arma liberă și curată a Rațiunii ? Ce putea face Iubi­ rea conștientă și senină a celor cari au rămas oameni, împotriva Urii oarbe năpustită cu miile ei de torente peste turmele des uman Ízate?... Să nu persiflăm pe „utopiștii” cari privesc — „visionari caraghioși” — la drama gigantică a omenirii. Ei știu că sabia și cu­ vântul nu se pot încrucișa — și că bestia răspunde cu o nouă mușcătură la gestul de potolire al pacifis­ tului. Câți dintre acești luptători ai spiritului n’au pierit astfel ! Pierderi mai prețioase decât regimentele pornite la abatorul infernal. Ei, Tăcuții (cari se po­ meneau cu călușul Cenzurii, când încercau să vor­ bească) au fost păzitorii credincioși ai culturii. Un om, printr’un hazard providențial, putea vorbi pentru ei în Elveția „neutrală”. „Au-dessus de la mélée" --------------- —£2^-^=^-—r ! ñ ™ r« ,- „ �■ ■ Solidaritatea spirituală — „Biserica laică'* a lui Rolland 43 ■i și „Les Précurseurs" sânt cărțile cari precumpănesc munții de maculatură însângerată a celorlalți. Un cu­ vânt al lui Rolland, limpezește toată negura infectă în­ grămădită de fabricanții de teorii ale raselor și de patriotarzii epileptici. Credința fermă a omului ta izbânda din urmă a umanității, răsună mai puternică decât orchestra vulcanică a carn agi ului. Și, pe lângă solidaritatea, păstrată încă cu lanțuri și teroare, a națiunilor ce se ciocneau ca blocuri prăvălite de furtuni, se țesea solidaritatea mondială a indivizilor, cari sau rupt din plasa de oțel a fetișismului pa­ triotic. Spiritele se căutau deasupra oceanelor și a continentelor — și se salutau cu bucuria dureroasă a celor cari au trecut prin purgatoriul războiului. In jurul Idolilor, sporeau hecatombele sacrificadlo r; dar statuile invizibile ale Rațiunii și ale Iubirii își aveau adoratorii ce se pregătesc pentru lupta cea. nouă. Când călăii, extenuați, vor scăpa trupul mar­ tirizat al omenirii, qî îl vor vindeca, ei vor insufla viața nouă, — cugetul lor, spiritul lor... In jurul lui Rolland s’a strâns o „minoritate de spi­ rite europene, împărtășindu-se din el”, — „o mică bi­ serică laică; mai 'mult decât cealaltă biserică de azi, ea își păstrează credința în unitatea gândirii ome­ nești și crede că toți oamenii sânt fiii accluiaș Pă­ rinte”1). Fiecare din Tăcuții risipiți pe această pla­ netă își avea fratele, tovarășul căruia îi șoptia adevărul pe care îl vor-semăna mâine, cu.gestul liber al descătușatului, prin țarinile pururi neistovite ale umanității. își urlă ceilalți ¡Victoria cu sabia stropită ■ 1 1 i ’ ,1 -J Hl Í 1) Au-dessus de la mélée, pg. 83. — Se cuvine să numim aci pe discipolii cari au înconjurat pe R. Rolland în singurătatea lui din Elveția. După P.-J. Jouve, el însuși un spirit superior și amic al lui Rol­ land — dăm numele lor: René Arcos, Ch. Baudouin, Ch. Hofer, Henri Guilbeaux, Claude la Maguet, Frans Masereel. ■ �1 I i 41 i I i Declarația de independență a Spiritului* de .sânge ? Dar avem și noi .isbânda — care nu-și cerc óiici o cunună de slava, nici un imn de eternizare. Dacă majoritatea celor cari se num iau ¿servitorii Spiritului” l’au trădat, ajungând sclavii bestiei cu sac de aur și sceptru fulgerător, Spiritul a rămas întreg, cu «toată lumea lui de adevăr uri și armonii făurite de milenii. Câți n’au încercat să spiritualizeze războiul! — n’au isbutit decât să pângărească propria lor ra­ țiune și să se desumanizeze, poate mai mult decât turmele armate. In cascada ce-a .târît atâtea noroade și atâtea opere ale civilizației, s’au prăvălit și pur­ tătorii faclelor trecute din generație în generație. Au fost la început momente când se credea că lumina lor sa stins... Dar, iată ! — în noaptea sfâșiată de ex­ plozii, pâlpăc luminițele albe ale credincioșilor. Ele se caută și se adună: lumina lor crește ca o au­ roră și, în noaptea pasiunilor colective și a silniciei de stat, ziua e vie, palpitândă de speranțe, pentru cei cari văd „dincolo” și cari cred în ei și în destinul spe­ ciei lor. > Să vestim acest adevăr esențial: veșnicia Spiritu­ lui creator, — permanența indestructibilă a divinității revelată în om1. Aceasta e prima noastră isbândă. Și, cel care întrupează și domină totodată drama omului vizionar și cugetător, Roman Rolland, solitarul credin­ cios singuratecilor pierduți în pădurea ancenstrală plină de fiare — el, trebuia (precum a și făcut, hotărându-se cu G.-Fr. Nicolai) să scrie acea „Decla­ rație de independența a Spiritului" care a fost sem­ nată de cei mai de seamă din avant-garda oamenilor creatori de valori estetice, filosofice, științifice. La 23 Iunie 1919, când la Paris „salvele tunurilor vesteau orașului primirea păcii nedrepte”, a fost lansată această declarație mai epocală decât oricâte „declarații I I i �Firalnl „Declarației" 45 oficiale” — și din care reproducem ultimul frag­ ment : \ „Sus ! Să deslegăm Spiritul dc aceste compromisuri, de aceste umilitoare alianțe, dc aceste sclavii ascunse! Spi­ ritul nu c slujitorul cuiva. Noi, sântem slujitorii spiritului. Și, n’avcm al ți stăpâni. Sântem făcuți să purtăm și să apă­ răm lumina sa, ca să adunăm in jurul ci pe toți oamenii rătăciți. Rostul nostru, datoria noastră, c să păstrăm un punct fix, să arătăm steaua polară, în noaptea în care se învârtăjesc pasiunile. Nu facem nici o alegere între aceste pasiuni ale orgoliului și nimicirii reciproce: le respingem: pe toate. Cinstim numai Adevărul liber, fără granițe și fără limite, fără prejudecăți dc rasă ori dc castă. Firește, nu ne desinteresăm dc Omenire. Lucrăm pentru ca, dar pen­ tru ea întreagă. Nu cunoaștem popoarele. Cunoaștem Poporul — unic, universal — Poporul care suferă, care luptă, care cade și iar se ridică, și' care înaintează mereu pe greul drum] udat de sudoarea și dc 'sângele său, — Poporul tuturor oa­ menilor, toți deopotrivă frații noștri. Și. pentru ca ei- să aibă, ca și noi, conștiința acestei fraternități, înălțăm deasupra luptelor oarbe Arca Alianței —. a Spiritului liber, unic și mul­ tiplu și etern”. i * Ani arătat (cap. II) antagonisiniul dintre cultură și războiu și acțiunea nefasta a forței deslaiițuite, asu­ pra activității culturale, — și am1 evocat armata re­ nega ților cari au pornit războiul „cu gura și cer­ neală de tip <©.•?’ Cultura care, după Nietzsche, e „ar­ monia forțelor contrare” are un scop ce nu poate •fi înlocuit cu altul, fărîă ca ea să nu,'.fie pervertită și ruinată. Scopul c, firește, rațional, — „dorit” cu toată «I) E vădit că această declarație, ca și cele două vo’ume ale lui R.î'Rolland, trebuesc cetite în întregime de.toțLacei care doresc să se documenteze și să simtă pulsul vremii. Recomandăm pe lângă opera critica a lui Sf. Zweîg („Romain Rolland*) și paginile alese de Marcel Martinet, cartea poetului P. J. Jouve: „Romain Rolland vi­ vant" în care sunt analizate (cu o rară pătrundere și iubire) viața, operile și acțiunea lui Rolland în anii 1914—1919. / �r _____ _ i •16 Rostul și condițiile culturii — Patriotism sau cultură! încordarea facultăților creatoare; rostul ei nu é nu-' mai să potolească setea cunoștinței, ci să îndrun^eze omul spre „cea mai deplină libertate” (Fichte). Libertatea c însă condiția esențială a progresului cultural. Războiul a încătușat cultura, silind-o să-i desăvârșească mașinile de ottnbr și să cultive acea idioție universală a noroadelor, cărora le erau de-ajuns imnurile „barzilor naționali” și teoriile fabri­ canților de „rase alese”. Războiul e numai acțiune — negativă. Cultura (știința, arta, technica ș. a.) cere, pe lângă acțiunea creatoare a gândirii, fapta ce rea­ lizează ideia. Puțini și-au dat seama de țmiarea pri­ mejdie ce a început să sece cultura chiar dela sursele ei vitale. Formele ei, 'civilizațiile, evoluează și pier, iar în războiu ele intră în categoria „lucrurilor” su­ puse bombardamentului și incendiului metodic. Știm' că o catedrală nu era mai cruțată decât un fort de beton... • Dar, mai prețioase chiar decât comorile civilizazației sânt însăși forțele creatoare ale culturii. Profe­ sorul Gerhard Gran din Christiania, a strigat printre cei dintâi acest adevăr: „Patriotismul aduce cu sine o crâncenă sporire a forței de acțiune, dar în același timp provoacă o dureroasă scădere a capacității de gândire.” Și Nicolăi, stăruind asupra caracterului in­ ternațional al culturii, spune că armonia ci rezultă din potrivirea gândirii și acțiunii — dar tot gândi­ rea trebue să precumpănească. „Cultura și patrio­ tismul fiind două idealuri care cer toată acțiunea unui om, nu pot fi servite amlândouă în acel aș- timp. Poți fi patriot sau om de cultură. Cine spune că’și iubește patria, știe că trebue s'o apere cu sabia, nu cu cul­ tura”. !). 1 i i • i I I ( » 1) G Fr. Nicolai, Biologia Războiului, prelucrată de E. Relgis. A se ceti întreg sub capitolul 4, pag. 123—129. ii �Internaționalismul culturii — Instituțiile ei 47 Sau cultura, sau patriotismul războinic! Dar ale­ gerea e imediata: numiai cultura. Când Academiile și Universitățile au devenit anexe ale Marilor-cartieregenerale, când uzinele și laboratoarele au fost schim­ bate în arsenale, iar savanții ca și învățătorii au fost puși să „instruiască recruții” — să întrețină delirul șovinist în mințile obscure ale mulțimii și să să­ dească ura în sufletele fragede ale copiilor, — câteva glasuri au răsunat senine și ferme împotriva silni­ ciei morale și a, „cretin iz arii sistematice”. Trebuiau amintite acele câteva realități permanente, covârșite de furtuna barbariei. In primul rând, internaționa­ lismul științei, al esteticei, al filozofiei, al umoralei, al tehnicei. Trebuiau amintite «nunca fără „profit” a creatorilor de valori inestimabile; co'mlunitatea lor originară, prin milenii și continente; miarile curente de idei și vastele elanuri spirituale ce porniau dintr’o țară spre alta, deasupra barierelor artificiale, încrucișându-se, amestecându-se, multiplicând u-și forțele prin „ajutorul mutual” care e to.t atât de biologic pe cât e de moral și cultural. Chiar în toiul încăerării, savanții, mai ales cei din țările neutrale, au început să se gândească la viitoarea cooperare a tuturor intelectualilor. Profe­ sorul Gran cerea fondarea unei „Academii interna­ ționale” iar alții, ca profesorul Fredrik Sfang, do­ resc institute de cercetări științifice, „centre de studii pentru cultura mondială.” In plin războia s’a în­ temeiat la Viena un „Institut pentru răspândirea cul­ turii”, iar la Ziirich o „Asociație internațională a studenților.” Tinerimea, care n’a avut încă timpul să facă acel criminal compromis cu războiul, (compro­ mis săvârșit însă de profesorii ci), și-a păstrat co’mîbativitatea ci idealistă, oricât a fost târîtă și ea spre măcel, oricât a zăcut în aceia letargie morală sus- r i ■i I a ¡I < : i ! I i J t i �ÍÍ 7 Tinerimea culturală — Manifestul „celor 93* 48 i i ! ținută de cenzură și de judecători militari. Puținele lapte de protestare și realizare a năzuințelor cul­ turale, sânt cu atât mai prețioase. „Tinerimea, spune programul asociației studențești pomenite, a luat cu­ noștință de responsabilitățile sociale deosebite ce ile conferă privilegiul studiilor” — și dorește „să unească pe toți acei, din toate țările, cari duc o viață universitară, într’o credință comună în binefacerile liberei dcsvoitări a Spiritului”. Luptând contra me­ canizării crescânde și a procedeelor militare în toate manifestările vieții, această asociație vrea să realizeze „idealul Universităților cari rămân centre de cultură superioară, numai în slujba adevărului, curate focare de cercetări științifice, cu deplină independență de opinii față de stat, ignorând scopurile particulare și interesele de clasă” l). r * Manifestul celor 93 fruntași ai culturii germane adresat „lumii civilizate”, rămâne gravai pe piedes­ talul pe care se înalță monstruoasa statue a Războiului-fără-nume, alcătuită din toți monștri mitologiei sartanice. El e pactul infamant dintre cele două bestii: al celei care ¡a masacrat trupul omenirii și al celei care a siluit Rațiunea. Mașina de omor și Mașina de gândit au lăsat posterității un document care va stărui mai mult decât oroarea războinică. Ne vom trudi zadarnic să pricepem cuml au putut semnă acele superbe sfidări împotriva umanității, a logicei și a bunului simț, savanți ca Ostivald și Heckel, filosofi ca Eucken și Wujidt, poeți ca Ddhntel — și un Suderman, un Reinhardt, si 'Siufjried urmașul revoluționarului Richard Waffner... De șase ori a■ 1) Fragment citat de R. Rollaud: Les Précurseurs : Pour l’Internationale de l’Esprit, pag. 204. \ • �Georg-Fr. Nicolai — Contra-manifestul către Europeni 49 cel „Nu-i adevărat!”... a isbit ca un ciocan orb și furibund în conștiința care, aplecată asupra mani­ festului, căută acolo argumentul decisiv sau cuvân­ tul magic al credinței: Cei cari au luptat până atunci cu armele Spiritului, se solidarizau cu cel mai cum­ plit militarism1 prusac; cei c.ari au căutat leacul pen­ tru bolile umane .și noui lumini ale cunoștinței, apărau armata gerlmjană de atrocitățile săvârșite în țările invadate — și și-au dat acea impură îmbrăți­ șare cu bruta oțetită, dcclarân’d că, fără militaris­ mul geiăn’an, toată cultura germană ar fi fost nimi­ cită. Și, împotriva Goliatului sfidător, s’a ridicat cu praștia lui minusculă, David cel cu inimla de cristal și cu psalmii Domnului pe buze... GeoityrEr. Nicolai, medic și profesor de fiziologie la universitatea din Berlin, a scris și a lansat în octombrie 1914, împreună cu genialul teoretician al relativității A. Einstein, cu pedagogii l-filosof IV. Forstpr și doctorul Buek, un co’htra-m ani fost care va rămâne printre paginile . ce precumpănesc uriașa productiune literară și teo­ retică a slujitorilor Urii și Minciunii. Proclamând unitatea și continuitatea culturii, cu toate catastrofele războinice, cei Câțiva vestiau că a sosit vremea când Europa devine și ea o unitate al cărei pământ, ale cărei națiuni și a cărei cultură trebucsc apărate numai când se ivește primfejdia fort ii silnice; ea poate veni și din alte continente, dar acum ea e chiar în sânul ci: — e imperialismul „ma­ rilor puteri” și particularismul refractar al ¡micilor națiuni. „Bunii Europeni” au menirea să arate po­ poarelor zădărniciai războiului din toate punctele de vedere posibile; să lămurească evoluția olmienirii, care o sociabilă și pașnică dela început; să convingă o a- ' mciiii că iuîmianitatca e un organism — în sens bio'4 1 ?- •Ir» B �! I 50 i ¡ ! I : I I * Omul de cultură — Acțiunea lui Nicolai logic și .spiritual, — și Că progresul internaiionai al tehnicei, al științei, al filosofici, al artei ș. a., târîște magnificul și tragicul genus huimlanum — prin oricâte prăpăstii s’ar prăvăli — spre acea Unificare în care pasiunile oarbe nu vor mai putea frânge legăturile elementare ale acelorași origini și acelorași -meniri... Nicolai ne apare ca tipul cel mai caracteristic al omului de cultură, care n'a părăsit însă terenul viu al realității terestre și umane. El stă ca un bloc, în­ dârjit sub loviturile călăilor, cu centrul său de gra­ vitate incbranlabil, cu siguranța convingerii pe care i-o dă știința și istoria biologică și morală a omenirii. Stă in fața criminalilor de stat și a haitei șoviniste, ca Luther în fața Adunării dela Worms: „Aci stau eu, și nu pot face nimic altceva.” Nu poate decât să asculte glasul conștiinței și glasul miriadar al speciei. Și. își strigă înțelepciunea lui savanta, aceiaș însă ca și a înțelepților antici. Iși strigă optimismul său voluntar, gat,a să primească orice suferință pentru dreptatea lui — care c și a tuturor obscurilor muce­ nici din tranșee sau din uzine... / A vrut să fie profesorul care își face din catedra un amvon și o tribună. Dar cursul său a fost suspen­ dat. Nicolai a fost zadarnic trimis pe front, zadarnic a fost degradat dela șef de spital până la simplu sol­ dat infirmier. El arc acea „siguranță triumfătoare” de o tragică voioșie, care câștigă până și dragostea acelora puși să’l tortureze și sal păzească. E „o flacără nebănuită în această natură de observator științific care se schimbă, prin elanuri subite, într’un visionar idealist și profetic, cu accente religioase. Cu toată contribuția nouă a științei moderne, el e un ciudat fenomen de „reviviscență”. Vechea Geitoanic a lui 'Goethe, a lui Herder, a Iui Katit ne vorbește prin glasul său. Ea își revendică drepturile, cum1 scrie el f t f �Cum a apărut „Biologia Războiului" 51 însuși. împotriva Germaniei lui Ludendorff și a altor nsurpatori, cu politica» lor tătărească”1). K Și acest enciclopedist apostolic, are .tăria să con­ struiască in toiul atâ.tor prăbușiri, — când ceilalți savanți și-au pus erudiția în slujba neantului război­ nic, — acea operă care, ca o catedrală la care s’att trudit generații de robi, însumează truda leiLtă a atâtor cercetători în domeniul natural și cel uman. O scrie in fortăreața Graudenz, în-acei aș celulă încarc a fost închis altădată scriitorul Fritz Reuter, pentruca a visat numai unitatea Germaniei. „Biologia Războialui” c catapulta formidabilă a Spiritului ce ruinează, piatră cu piatră, fortăreața milenară a „iadului pe pământ ' cu toți demonii instinctelor negative, ai su­ perstițiilor sacrosante, ai ereziilor ucigașe. Ea e .tot­ odată o evanghelie, prin Ciare 'se vădesc iși evan­ gheliile dăruite omenirii cu veacuri în urmă de un Budha, de un Confucius, de un Moine/ de un Crist, de un S o erate. de un Kant... Nicolai o tipărește clandestin în Germania; de­ nunțat, parten tipărită c distrusă, iar el e judecat la Danzig și condamnat la cinci luni închisoare. Ii se eonfiscă averea- de savant, ii se răvășește casa, e în­ depărtat de ai săi — dai* el cere mereu (dreptatea lui. O cere până și Kaizerului, care a scris pe dosarul său: „Omul acesta e un idealist; să fie Lăsat în pace” 2). Dar slugile sânt mai întărâtate decât stăpânul. Hăr­ țuit, simțind că va pieri î.n mod absurd, el se hotârîște să „dezerteze”: are datorii mai mari față de patria culturală. Fuge, și e trecut apoi cu aeroplanul, chiar de ofițeri, în Danemarca. Iar manuscrisul „Biologiei 1) R. Rolland: Les Précurseurs; Un appelaux Européens, pag. • 2) Nicolai, în scrisoarea deschisă „către acel Necunoscut ce are puterea in Germania", publicată în primul număr al revistei sale „Das werdende Europa", tipărită în Danemarca. A 208. - J �^7 f j t ' 1\ 52 L Biruința spiritului — Patriotismul cultural Războiului”, — căutat cu aceiași îndârjire cu care „judecătorii” voiau să obțină extrădarea lui Nicolai, acuzat numai de.... furt de aeroplane, —' e trecut în El­ veția, ascuns chiar în valiza unui curier oficial ger­ man. Prima ediție apare în 1917 la Zürich, în editura Orell-Fussli. Astfel biruește „lumina Spiritului” ce stărue in onnil tare și cutezător. Lupia lui Nicolai cu casta uti­ litariștilor și a renegaților, rezumă lupta dintre cultura și războiu. In fresca gigantică a armatelor încăerate. va rămâne însă scena biblică pe care am evocat-o. a lui David în fața lui Goliat. Credința c mai tare decât toate forțele deslănțuite ale Crimei. Credința în sine — care își găsește tăria în Iubirea primordială a stră­ moșilor noștri sim’iești, devenită însă conștientă prin revelația divinității umane. Strigătul de revoltă al lui Nicolai către „Necunos­ cutul”1) fatidic, se schimbă, după biruință, în chemare patetică ¡adresată celuilalt uriaș : Poporul său. care trebuc să se unească cu celelalte popoare europene, să făurească unitatea culturală (și economică) a Eu­ ropei. Aceasta e prima etapă pe care Nicolai, care se tine în pas cu datele evoluției, o recunoaște ca o posibilitate și ca o datorie. Patriotismul dinastic și național, trebue să facă loc „patriotismului cultural” al țărilor europene. Mulțimile sânt înadevăr pregă­ tite. Umanitarismul nu e o utopie, ci c grefat în creerul majorității, așteptând să’și desfacă mugurii. I)eaceia, Nicolai se adresează* apoi fraților, tovarășilor , săi, „bunilor Europeni”: „Veniți și vestiți ceiace știți și simțiți deja. Noi nu,voim să facem pacea, voim num!ai să recunoaștem* că o avem..."2). 1) Vezi nota 2, pagina 5] 2) Nicolai: „Aufruf an die Europăer' și scrisoarea către „Neri noscutul". J- i i i j t ¡ 1 �Europenism ! — Panhumanism ! 53 Dacă Rolland a lansat „Declarația xlc independență a Spiritului”, Nicolai a proclamat unitatea culturii și autonomia ci, deasupra contingențelor politice și răz­ boinice. Amândoi au fost în toiul războiului apostolii Păcii. Dar Nicolai, relevând în formă științifică uma­ nitarismul, n’a- făcut saltul pe care și l-a putut per­ mite Rolland de pe înălți’niilc sale spirituale. Nicolai a strigat cuvântul care sintetizează efortul actual al culturii: Euro penis ni!... ‘El nu poate părăsi terenul ferm al realității; el vede prima etapă. Rolland an­ ticipează ultima- etapă — și o vestește totuși. El crede că această „comuniune intelectuală nu-poate fi mărgi­ nită la peninsula europeană, ci, ea se întinde în Asias în cele două Amcrici și în marile insule civilizate risipite pe restul globului”... „In toate timpurile, Sta­ tele, Universitățile, Academiile, toate puterile con­ servatoare ale spiritului, au încercat să înalțe digul contra asalturilor sufletului nou, în filosofic, în mo­ rală.. în estetică... De acum cadrele unei civilizații privilegiate sânt frânte. Noi .trebuc să luăm azi humanismîil în înțelesul său deplin, care cuprinde toate forțele spirituale ale lumii întregi : - Panhtmanism".1 f ' • Dar altă conștiință se ivește înaintea visiunilor noastre optimiste. Vlăstarul civilizației indiene, cres­ cut în umbra pagodelor și a pădurilor sacre, cql care a unit în cugetid său înțelepciunea budistă cu cul­ tura modernă a occidentului și al cărui suflet vibra nostalgic în țaria lui, sub protecția silnică a Englezi­ lor mercantili, — poetul vizionar',care e Rabhidranath Tagore a rostit înaintea Japonezilor, frații săi asia­ tici, un „discurs” care e o predică — și totodată un •f'1 J ]) R. Rolland, Les Précurseurs : Potir l’Internationale de l’Esprit, pag. 201. / ■ �■ 7 54 Avertismentul lui Rabindranath Fagore ,,solemn avertisment” către Albii ce se întremăcelăreau acolo, în Europia ruinată: ..Civilizația Europei e o mașină de fărâmat. Ea devo­ rează popoarele pe cari se .năpustește; ea extermină, nimi­ cește rasele cari stânjenesc mersul ei cuceritor. E o civili­ zație de canibali; ea strivește pe ’cei slabi și se îmbogățește pe socoteala lor. Ea seamănă pretutindeni gelozia și ura... E o civilizație științifică, nui omenească. .Ea își trage puterea din faptul că își strânge toate forțele spre unicul scop de a se îmbogăți... In numele patriotismului ea își reneagă cu­ vântul dat, ea își întindâ^fără rușine plasa țesută din min­ ciuni, ea înalță gigantici și .monstruoși idoli în templele în­ chinate Profitului ,zeul pe care îl adoră. Fără nici o îndoială, noi profetizăm că aceasta nu va dura totdeauna r). * ■ * i 1 ?• * Revenim1 a.stfel la r(ana cea mai gravă a bătrânei Europa. Cei cari au păstrat nestinsă facla Spiritului liber și cei cari s’au îndârjit în opera lor culturală erau, într’un fel, în afară de timp, „deasupra învăl­ mășelii.” Ei au luptat pentru idealurile permanente și xmiversale ale omenirii, — și oricât au avut de îndu­ rat loviturile celor cari stăpâniau cu «,arme ‘moarte”, ei erau totuși invicibili, fie că se exilau în tăcere sau în țări „neutrale”, fie că zăceau închiși în fortărețe. • Drama morală a intelectualilor rămâne îp cadrul înflăcărat al războiului, însă deasupra celeilalte drame gigantice — a popoarelor încăerate. Jos, printre ruini și cimitire, milioanele de făpturi pătimeau cu acea îndurare ce-a făcut pe stăpâni să Ciieadă în „solidaritatea eroică a națiunii” — și să se folosească de ca fără cruțare, căci inepuisabile pă­ reau „rezervele” vii ce erau aruncate în jarul războiu­ lui. „Idealurile” fabricate în universități, parlamente 1) Rabiadranath Tagore, Discurs ținut la Tokio In 1916 și publi­ cat apoi în cartea sa „Naționalism*. '• i 1 1 �Statul, mașină de tortură — Stat și Patrie 55 și redacții îsi găseau idolii cari să le incarneze și ar­ matele cari să se jertfească pentru „sacrul patrimo­ niu” al strămoșilor ce au creat o țară, un popor și .o cultură națională... Hipnoza patriotică a înlesnit acea cumplită minciună ce dădea înțeles celui mai van și mai monstruos masacru colectiv. Statul modern a. ajuns o mlașină de tortură a po­ porului. Cei puțini, moștenitori ai privilegiilor — cari au avut p.oate, altădată, un rost — nu mai sânt? „reprezentanții autorizați'’ ai celor mulți. ,,Democra­ ția’' a devenit o formulă, o etichetă epatantă pe o sti­ cluță cu otravă. Suveranitatea națională”, frumosul vlăstar al Revoluției franceze, a crescut ghebos și ciung, orb și mut. Cretinismul norodului era cultivat de gardienii Statului, așa cum unii grădinari între­ țin diformitatea anumitor arbori destinați pentru con­ templarea. seniorilor maladivi. Toate noile sisteme de organizare și administrare a intereselor celor mulți, erau plase ¡meșteșugite cari paralizau gestul liber al cetățeanului, numerotat ca orice vită destinată plugului sau abatorului. Casta stăpânitoare a izbutit să’și asume toate „atribuțiile” — scutind poporul de truda politicei: — „Noi sântem ochiul care veghează în jurul graniței, și mâna ce. vă. îndriunează spre pă­ șunile grase”... . Statul e altceva, decât Patria ! — și totuși^ Statul celor puțini s'a identificat cu Patria celor mulți. Paraziții ce sporeau pe trupul multitudinar al na­ țiunii, credeau că Dumnezeu a creat pentru sațul lor acea făptură iiiepuisabilă și docilă; ea e proprie­ tatea lor, dreptul lor... Ei, paraziții, sânt creerul și inima acelei mțașsic amorfe plină de lapte și miere., inadevăr, poporul s’a lăsat robit în armura de oțel a Statului. Eqau împrejurări,' câlid și cei clarvăză­ tori renunțau la orzee. speranță de eliberare și înăl- í! Í ii ÎS■7 - ( ■ �56 „Statul ucigaș* țarc a poporului. Legat de instincte, cu cele două mari obsesii: a stom]acului și a sexului, el va rămâne totdeauna „prăpastia fără fund ’ a ignoranței pasive, a sclaviei și ¡a bestialității, din care se ivesc, (prin cine știe ce legi providențiale; acei Aleși, — făuritori ai civilizațiilor, plăpânde și mutile ca și nuferii cres­ cuți pe balta putredă... Atât de desăvârșită a ajuns opresiunea legală, atât de generală părea renunțarea oamenilor la. propria lor omenie, că acei cari stăruiau în opera lor de gân­ ditori și artiști, se simț iau exilați pe acest pământ magnific. Ațm! resimțit, nu rareori, ¡acea sensație de singurătate glacială pe care au avut-o și primii oa­ meni ce-au debarc,at în lună — de cari povestește. Wells. Și, gândindu-ne la popor, vedeam ¡acei gi­ gantici viței lunari, ‘fără cap și fără picioare, târîndu-se spre cavernele unde seleniții îi vor spintecă, împărțind u-și carnea lor spongioasă și suculentă... Războiul, nc-a vădit însă realitatea tragică: sub biciul său, noroadele au gemut, au scrâșnit §i au mușcat țărâna pe care .au rodit-o pentru alții — și care nu era pentru ele decât un morlmjânt. „Crima oribila e Sfatul ucigaș*l) — aci e adevărul central., de care trebue să fim pătrunși. Statul acesta nu-i o entitate; el e alcătuit din instituții: parlament și ar­ mată, ¡ministere și școli, academii și biserici, arsenale și bănci — în care Sclavia și Războiul sânt clocite ca jivinile veninoase în oul frumos. Toate aceste in­ stituții nu sânt pentru popor, ci împotriva lui; cu pro­ priile lui forțe și comori — dar nu pentru sănătatea și bunăstarea lui. Atâta pâine câtă ți trebue ca să poată munci (măi depajrte; atâta libertate ca să poată trage la jug — dar să nu p.oată alergă spre himerele î i 1) R. Rolland, Intr’o scrisoare către J. P. -Jouve (op. cit.). r 1- * �mm Cultivarea ignoranței — Creer și pântec 57 fascinante ¡ale libertății și solidarității universale; atâta lumină, ca să p.oată nimeri cu unealta, dar ¡să nu vadă în unghere comorile îngrăinlădite; atâta; cul­ tură. ca să fie util stăpânilor — dar să nu ajungă să cunoască tainele ce trezesc conștiința si duc spre tabernacolul „cunoașterii de sine”. Inadcvăr, atât cât trebuc ca să nu moară — dar nici să trăiască! Și, dacă c vre-un exces de vitalitate, există doar Războiul cu bălțile lui de sânge și r umile peste cari vor crește noi comori. Nu pregresiune! ci veșnică reîntoarcere, — ciclul ce menține armonia monstruoasă a societății capitaliste și imperialiste. Trudă de Sisif, jiu de Prometen... Poporul nu trebuc să știe, nu .trebuc să se odihnească, nu trebuc să cânte' „Noi, reprezentanții lui pământeni și divini, gândim! pentru el, trândăvim pentru el și slăvim pentru el Providența indulgentă”... ..Stat ucigași” — aceasta înseamnă dualismul hibrid: al stăpânilor și al stăpâni) ilor, striviți sub fatalități artificiale — confundate cu marile fatalități ale existenții umane. Legea externă, care înl-ocuește legea lăun­ trică a dcsvollării firești a speciei! Societatea: — tipar de fier în care să intre uriașul care a spart tiparele naturii... Oricât ani stărui să privim „lumina Spiri­ tului” și să ne consolăm ,cu progresul noînfrânat al Culturii — trebuc să revenim la rana cea veche 9c otrăvește umanitatea. Intelectualii să privească spre cerul înstelat al idea­ lurilor — dar să pășească pe pământul generator, primordial pentru ei ca*și pentru no roade. Nu puteunl rămâne în turnul de fildeș: el c întemeiat pe o reali­ tate ce mi poate fi ignorată. Evoluția spirituală și culturală, oricât ar fi deasupra, e legată cu mii de rădăcini de evoluția biologică și economică a omenirii. Crcerul și pântecele! Majoritatea are crcerul letargic, cu atâția germeni ce așteaptă lumina ce fc- I I �Materialismul istoric 58 ( I fi 1 t? 'U i i cundează. Iar stomacul ei c tiranul ce poruncește sacrificiul tenace, permanent, pentru Afiomcntul-de-acum, p,entru animalitatea cea pururi flămândă și fri­ guroasă și bolnavă... „Lup.tța pentru existență” care era spontană și liberă pentru omul primitiv — azi, c silnică, obsedanta și falșă. Cu cele două mâini goale, omul vechi și-a cucerit Pământul: a- răpus fiara și a domesticit natura. Cu .trenul și telegraful ntodeni,. cu plugul automat și ciocanele electrice, cu furnalele vulcanice și „sgârie-norii” prea plini de comori, sântem azi m!ai săraci, mai flămânzi și mai robiți ca înainte... Nu vom repeta teoria materialismului istoric. Con­ statăm procesul fatal al capitalismului, cu primatul Profitului și fetișismul Banului, în toate manifestă­ rile vieții omenești. Amintim paradoxul analizat în primul capitol: supraproducție șLsupraipopulație. Evocăm progresul industriei, al comerțului, al bursei — și. răsfoind „Capitolul"',. găsim acolo adevărul ce’și face drum peste zăgazurile Reacțiunii și prăpăstiile Războiului. Socialismul s’a ivit din capitalism ca torentul ce scapă de sub stâncă.. Progresul capitalismului e în pas cu progresul socialismului — și acumiularea de unelte și produse în mâna câtorva*, pregătește tre­ cerea lor în posesia comună a m'ajorițățîi care mun­ cește. Era socialistă se apropie — a și sosit — și ninimeni, nici Stăpânul, nu poate nega această fatali­ tate socială. Cel care a lansat „Declarația de indepen­ dența a Spiritului” o recunoaște cel dintâi: ..Socia­ lismul e singura putere morală nouă,, capabilă să reformeze o societate pe baze vii: — deci, loc revolu­ ției socialiste!”1). „In planul acțiunii, .sânt forța- ■l ■l i î 1 1I ! Í Í I i 1) J. P. Jouve: R, Rolland vivant, pag. 148. i Tr /"ta �Spanacus — Revoluție și evoluție 59 mente cu cei cari merg spre viitor și mă despart for­ țam ente de acei cari, nemulțumiți că se crampo­ nează de trecut, vre.au să lege de el și pe ceilalți”1).. ...Și îl vedem pe Spartacus în felurite epoci ale istorici, dar cu același gest ce frânge lanțul, cu același trup înălțat, drept — ca o coloană vie în­ fiptă peste mormântul unui .trecut plin de suferințe și speranțe. Privește cu ochii săi limpeziți, departe, •la mir agii le viitorului,’ dar simte că în urma lui sânt toii revoltații cari iau .târît mulțimea spre noi urcușuri. Orice formă ar avea Revoluția (religioasă, politică,, economică), caracterul ei este acelaș: împotriva sil­ niciei umane, căci silnicia naturii e neîncetat usur-/ pată. Elanul elementar al vieții o'mlenQști tinde spre o zeiță luminoasă, cu mii de figuri : Libertatea’. Ro­ bia exterioară, socială — și cea lăuntrică, indivi­ duală, sânt cele două mari blesteme față de care omul nu se poate plecă niciodată cu totală resem­ nare. Până acum precumpănește revoluția socială, deși ea trebuc să fie o urmare firească a revoltei lăun­ trice sbucnită în conștiința insului. Dcaccea revo­ luția e mereu violentă, sângeroasă ca și războiul. Ea nu e termenul final al miei evoluții — ci o an­ ticipare a ei. Ea e forma ce’și caută fondul; în ti-' parul nou, vechea societate trebue să intre, strivită ca strugurii sub picioarele uriașilor răsvrătiți‘ Inadevăr, mulți-mlea* e târîtă. Sclavia, cea legală din vechime, ca și cea mascată prin „libera con­ curență” de azi, a deprins-o cu biciul. Numai el îi dă saltul disperat spre mântuire. Salt orb, ce dis­ truge — ca să reînceapă munca cu o ilusie nouă. 1) R. Rolland, scrisoare către Jouve, mai 1917. -------------- — t f .V i ! i ii Í �ii h 60 i f I. ■ Legea 'progresului social — Jean Jaur-es Liberatorii de azi ajung stăpânii de mâine. Idealiștii ..burghezi” dcla 1789 au proclamat „Drepturile O*milui”, ca să le renege pe urmă, provocând un 1848, apoi crâncenul războia civil al Comunei, la 1871... Ritmul progresului social e cu prăpăstii și culmi. După stagnare și descompunere, reacțiune vitală; după războiu între națiuni, războiu între clasele națiunii. Mereu ni se. va ivi această învățătură a războaclor și revoluțiilor: Nu dincolo de granițe — ci în țara ta e „dușmanul secular”; — și nu nuin'ai „stă­ pânul” e vinovat de sclavia ta (pe care el a moște­ nit-o; ci, mai ales tu însuți, care nu te revolți întâi împotriva ta: — .aștepți biciul, CXmJule! Numai când legea lăuntrică, a imperativului mo­ ral individual, va fi dominantă, vă dispare» *și revo­ luția. — după, cum războiul va dispare când națiu­ nile se vor răfui cu proprii lor stăpâni, cari au cei trei idoli. Statul, Proprietatea și Banul... * I ...Dar să revenim la fresca războiului și să adău­ găm, după figurile celor cari au răjmiaș luptători ai Spiritului și salahori ai Culturii, pe cei cari au păs­ trat rolul lor de îndrumători ai popoarelor pe calea socialistă. Jean Jaurés e primul sacrificat al războiului <din 1911—1919. „Pilot ăl democrației europene” (al celei adevărate), el ar fi păstrat unitatea Internațio­ nalei proletare. Deși răpus, cuvântul său răsuna în toiul masacrului cu forță nouă și cu întreaga lui semnificație. Profet care vedea prăpastia spre care se îndreaptă națiunile („fiecare popor se ivește pe drumurile Europei cu naica lui torță în mână — și acum, iată incendiul l), Jaurés era înțeleptul 1) Jaurés. într'un discurs ținut la 25 Iulie 1914, cu șase zile înainte de moartea lai. �■ Armonizările lui Jaurés 61 care coboară din împărăția Rațiunii pe câmpul de luptă al societății. „Utopist”, cu o prodigioasă forță morală, — el erai un erou ¡al acțiunii sociale in în­ țelesul cei mai larg. Procesul economic nu puteai fi desfăcut ele celelalte realități umane, Fanatismul orb nu putea cuceri pe acel care simboliza >ar'nionia tuturor antagonismelor sociale. Jaurés era o con­ tinuă luminată de iubire, care nu poate recunoaște o violența nouă (lie chiar a-miajorității împotriva vechii silnicii Căci nu c altă izbândă temeinică decât ;îv-cca care crește în inima individului și se realizează în întreaga națiune. Jaurés era mai aproape de spiri­ tul lui Marx, decât toți extremiștii cari îl iuuni.au ,.evoluționist” cu înclinații ,,burgheze.” — Clasa capi­ talistă va dispare prin chiar tranziția firească a ca­ pitalismului spre socialism1. Patria^ care c alta decât statul, rămâne cai 'mlembru în familia patriilor eli­ berate. Trecutul nu poate fi rupt de viitor. Progre­ sul omenirii are o continuitate evolutivă, lentă (pentrucă deșteptarea mulțimii e lentă) și „dând ca exem­ plu pe eroicii luptători cari, de un veac, au pasiunea ideei și disprețul sublim al morții, facem în(adevăr operă revoluționară”... „Armonizând pe Pintare cu Michelet și Karl Marx, noi salutăm’ cu acclaș respect pe toți eroii Voinții”... „Nivelul ’ moral al societății •de mâine va fi însemnat prin înălțimea morală *a con­ științelor de azi”1). Asasinarea lui Jaurés va rămâne în istorie prin­ tre cele mai odioase crime șoviniste. Ea a fost sem­ nalul măcelului. Trebuia- stinsă lum’ina ce pătrundea în tainițile unde se pregăteau dezastrele colective; trebuia sd robită statuia vie a Omului spre care pri­ veau noroadele copleșite; trebuia să tacă glasul Con1) J. Jaurés, Histoire socialiste de la Révolution, Introducere. •¡ «' �raw.n Í I Ji i i 62 , - . 5 / I I» ■ I Karl Liebknecht — „Nu voi trage științt'i. atunci când începuse orgia războinica prin câmpiile Europei... Internaționala proletarilor sa perdut în inii de țăndări. în vălmășagul catastrofei. Cei cari se înfrățiaii la congrese, se gâtuiau în tranșee. Câți ay prefe­ rat să moară de glonțul stăpânului, decât sași ucidă fratele ce lucră in altă uzină, peste graniță? In vacarmul bestial al Urii,‘ pe lângă glasul se­ nin al lui Rolland și fermul cuvânt al lui N ico lai. a răsunat de-iacolo, din tranșeele infernale, uriașul glas al lui Karl Liebknechi: „Nu uoi tragel"... El a făcut să răsune sub cele patru zări cuvintele ce .tre­ murau pe buzele multora. El ¡a salvat proletariatul de rușinea unei abdicări totale in fața Molochului de fier. Prin el vorbia sclavul modern, cu hotărîreia care sfi­ dează toate .armatele de călăi. Singur, în Reichstag, a votat contra creditelor militare și a strigat: Jos Războiul!... Dar singurătatea lui era oțelită de spe­ ranțele milioanelor cari începeau rá prlceapft. Revo­ luția și-a trimis primul sol; căci Ziua-cea-marc a judecății se apropie... Cumplita judecată a Poporului! Liebknecht o cunoștea, căci simțea pulsul frenetic ¡al ilobului încordat să’și rupă lanțurile. De-aceia a stat » el, acuzatul, în ijața tribunalului militar, — implacabil, cu gestul lui de sămănător de furtună. — „Ocnă?... Pierderea onoarei și a drepturilor civile?”... Onoarea voastră nu-i onoarea mea! Dar, eu vă spun: nicio­ dată un general nu a purtat uniforma cu mai multă onoare decât, acea cu care eu voi purtă bluza 4e. ocnaș... Eu sânt aci ca să acuz — și nu ca să mă apăr!”*;. < f 1 1) K. Liebknecht, în desbátenle procesului său, publicate de re­ vista „Die Aktion". ’J- ■ î I �1 Cei doi poli ai socialismului — Războiul civil 63 Liebknecht c contrariul lui Jaurcs. Nu armoni­ zare. ci tabula rasa... Contra silniciei privilegiate a câtorva, dictatura câștigată prin luptă a majorității. Nu umanitate, ci clase! Problema socială în simplifi­ carea ci ultimă: papitalislml — proletariat! sau într’o tabără sau în cealaltă... E imperativul momentului;, c exasperarea biciuitului: „Ne trebue Forța (care e aceiaș ca și a stăpânilor) dar împotriva lumii vechi și pentru noi, Poporul!” Formula lui Lenin, svârlităjn creuzetul Europei, când a plecat, în 1917, din Elveția — a devenit azi o realitate fantastică: „Trans­ formarea* războiului capitalist în războiu civil”... Odată ridicat .stăv ilarul, puhoiul revoltei, plin de sângele sacrificați lor, nu mai putea fi înfrânat. Zadarnic a strigat Liebknecht pe front: „Nu voi tra­ ge”... Mulțimea a Învățat să tragă. A întors pușca spre « inima Patriei lor războinice. A crezut că a ucis;-o, • gonind sau omorînd pe cei cari reprezentau statul ca­ pitalist și războinic. A crezut că totul e gata pentru lumea nouă, odată ce s’¡au așezat pe aceleași fotolii reprezentanții ei autorizați. A înlocuit oamenii, dar sufletul vechiu a rămas: Ur.a! cu forțași intoleranța ei. Cu aceleași ,arme s’a început războiul cel nou: — revoluția e doar fructul războiului... Și, aceiaș mul­ țime, pentru care Jaures ¡a vorbit cu dragoste a.totînțelegătoare, iar Liebknecht ,a răcnit, fanatic, cuvântul magic al eliberării, — aceiaș mulțime, care trecea din mână în mână ca ó pradă discutată de haita de mân­ tuitori și reformatori,—mulțimea care nu s’a răsvrătit încă împotriva propriilor sale instincte, — hidra cea cu mii de capete oarbe și mii de stomacuri flămânde, (care se poate desface însă în tot atâtea mii de in­ dividualități voluntare, conștiente) — ia ucis apoi chiar pe Liebknecht și pe tovarășa lui, Ro.s’a Luxem­ burg. •! I • ! li ■ �* =\ I 64 „Nebunia roșie" — Miragiul viitorului r Două jertfe noui pe altarul Nebuniei-roșii. care își are însă logica ei nemiloasă și elanul ei spre mân­ tuire. Nebunia roșie a. revoluționarilor nu c zadarnică, cum e nebunia războinică. In ca* nu e nuîmai bestia — ci zeul ce așteaptă să se reveleze în om’. — Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg, raiman în istoria- cea. nouă, ca figuri martire, ce isbândesc chiar prin m'oartea lor. Lângă înțeleptul Ja-ures, ei sânt exaltat ii cari, voind să salveze omenirea, au pierit în furtuna deslănțuită de ei însăși. El și Ea, tovarăși egali în menire, egali în sacrificiu. Bărbatul și Eemcia, celor două jumătăți ale speciei — cari au lăsat, pentru viitoarea societate, exemplul unei armonii tragice. în care visul și acțiunea se contopeau în acei aș visiunc a isbándei proletare... I ■ Dar, trebue să vedem realitatea sub .toate aspectele ei contrare. Cine s’a* hotărît să se pună în fața vieții umane, trebue sași deschidă inima și cugetul la toa.te vânturile covín din cele patru zări. Și, dacă ne covâr­ șește mvnizntul, cu tragica lui desniințirc, cu măre­ ția lui creatoare sau dezastruoasă, nu trebue să uităm că acest moím'cnt e un inel din lanțul, atâ.t de trudnic făurit, al veacurilor trecute. Viitorul c înaintea noas­ tră, cu nesfârșirea lui plină de taine și speranțe... Să pătrundem în inirn'a lucrului, dacă aparențele sânt vremelnice și nedesăvârșite. — Dacă Revoluția- ne înspăimântă cu noile jertfe cerute, cu ororile ei cu atât mai crâncene, pentrucă ele se desfășură chiar în sânul națiunii, noi .vedem totuși rostul ei ideal și nu putem, ca intelectuali, să rămânem pasivi ori să ne refugiăm în tabăra cealaltă, a lumii vechi. Căci Lumea-Nouă ¿i-a deschis prinila poartă, deacolo. dinspre răsăritul european. In stepele imense a �1 Revoluția rusă 65 pe unde hoinăreau crivățul și cazacii, — în țarinile rodite de zeci de neamuri ce alcătuiau „Rusia pravos­ lavnică”, — acolo unde sclavia era mai consacrată și ignoranța mai copleșitoare și mizeria mai vastă ca oriunde, — acolo, în împărăția cea mlai absolutista, Sufletul era mai frălm’ântat de marile întrebări ale vieții și Cugetul căuta, tenace, cuvântul Ce descătu­ șează... Uraganul războiului a stârnit uraganul înoiCor al Revoluției din 1917. Din ruinile stăpânirii ța­ riste, s'an ridicat noroadele flămânde de pâine, de pace și de libertate — și au pornit apoi după noii ei păstori, spre miragiile societății comuniste... Nu c încă locul să cercetăm doctrina și mbdul de înfăptuire al sovietelor. Avem înaintea noastră un fapt mai gigantic, :m!ai esențial și mai sublim1 decât toate (celelalte fapte din istorie. Un fapt, care a pus zăgaz evoluției sociale și a cotit-o pe alte tărâmuri, profunde și pline de dezastruoase dar și de miracu­ loase posibilități. Era socialistas’a statornicit prin Re­ voluția rusă, pe această planetă martirizată. O parte din omenire a făcut saltul teroic în viitor — cu atâtea csitări și prăbușiri, cu atâtea sacrificii și rătăciri! — dar, a deschis înadevăr Calca-cea-nouă, pe care curge fluviul umanității, înroșit și el de sângele noi­ lor mucenici. Jertfa lor nu e însă zadarnică: — ea sporește conștiința milioanelor de făpturi anonime, ea înobilează omul — acelaș ',o¡ml care a fost prefăcut în fiară ucigasă. Zidul chinezesc al patriei șovine s’a prăbușit. Oricât de vădită ar fi recrudescența patriotismului, oricât de obsedante ar fi, la învingători ca și la învinși, exaltările naționale, cu ritualul lor agresiv, cu serbările lor silnic organizate, —- e mai vădită victoria cealaltă: a poporului unic, a omenirii fărâm ițite în națiuni... 5 �r 11 I 66 i X Erupțiunea revoluționară din Rusia a .cutremurat toc continentul european.. El a fost cuprins de spas­ murile prăbușirii înoitoare. Deja, sau prăbușit ce­ lelalte două citadele ale Reacțiunii: împărăția im’uribundă a Habsburgilor și imperiul orgolios, cuira,sat in cel mai feroce militarism, al Hohenzolternilor. — Austria, Ungaria și Germania in Noembrie 1919, au lărgit zarea roșie a hunii noui. Revoluția are acolo diverse forme - - căci situația economica, industrială și culturală e felurită. Și undele cutremurului sau repercutat în .toate, celelalte țări europene: Revoluția are mii de figuri, dar gestul ei e acelaș. Peste to.t a început lupta frene­ tică a înoiriî sau ,a menținerii. Căci luim'ea veche are încă în mână forța și toată moștenirea ipe care vrea s’o păstreze... Fluxul și refluxul vieții sociale a și luat tui nou aspect: revoluție și contra-revoluție. Pentru acelaș loc, se luptă cei doi uriași: Capitalismul și So­ cialismul. Putem.- adăuga la fiecare din aceste nume, o întreagă serie de atribute. Vom vedea acelaș dualism' elementar. Două tabere se luptă prin și peste făptura suferindă a poporului. Albii și Roșii! când unii, când ceilalți sânt pe tronul magic al Puterii. Dar singura realitate și singura victorie e redeș­ teptarea noroadelor. Ciocanul orb al războiului și cel •voluntar și liber al revoluției, au isbit în capul lor înegurat. Și scânteile Conștiinței au' țâșnit, lăsând dâra ce luminează uimjanitatea ascunsă în trupurile umane... Nu disperăm acum, covârșiți de haosul eu­ ropean. Știm că el își întinde uimbra peste .toate ce­ lelalte continente. Ș.tim că noi dezastre și noi victorii germinează îri giganticele „probleme” ale politicii mondiale. Avelmj însă această siguranță: fiecare na­ țiune începe să privească' și în ea însăși; își caută; propriul ei centru de gravitate: — să stea, acolo, în I; l Í, Í » I/ 4Í Revoluția și contra-revo’.uția europeană I Li J �Deșteptarea popoarelor — Victoria Păcii și Civilizației țara ei. sa și împlinească menirea care e aceiaș ca a tuturor celorlalte națiuni. Să vâjâie furtuna ! — să se îneaere valurile spumegânde, devorându-se unele pe altele; să se adâncească prăpăstiile neantului: ele crează culmile însorite ale victoriei umane. Știm că furtuna va trece, ducând cu ea pleava atâtor ruini și germenii .atâtor lumi noi... Dar rămâne oceanul umanității: se va potoli, potopit de lumină nouă, plin de furnicarele harnice ce clă­ desc. în adâncimi, palatele feerice ale Păcii și Civi­ lizației... Palatele Păcii adevărate ! — căci cea semnată la Versailles, in 23 Iunie 1919, e bilanțul fraudulos al lumii vechi, testamentul plin, de blesteme al Societății silnice care nu vreai să moară, — și care n’a vroit să adauge măcar, ca o frulmbasă coroană funerară, cele „14 puncte’’ ale idealistului Wilson, care, câteva momente, a apărut ca un mântuitor providențial... Palatele Civilizației adevărate ! — cari să nu adă­ postească monștrii de oțel ai barbariei militariste și in care să nu se îngrămădească, inutile, co'morile proprietății vorace.—Ci, ele să. fie totodată, muzee și temple, uzini și școli, spitale și academii, prin care să se perinde generațiile Războiului și cele ale Revo­ luției,—și generațiile de mâine, ce vor cunoaște în cele din urmă o nouă 7și temeinică fericire ome­ nească... ’ i . • ’ ; �I I u / -X PARTEA A DOUA MIȘCĂRILE INTERNAȚIONALE ALE INTELECTUALILOR IV I I ACȚIUNEA SOCIALĂ: Grupul ,,Clarté“ : principiile și evoluția lui: Henri Barbusse; „Inter­ naționala vechilor combatanți". « In vârtejul războiului, numai câțiva au păstrai iaci ia Spiritului, strigând — deasupra popoarelor încăerate — cuvintele de frăție și de libertate. Precur­ sorii și-au făcut datoria, unii mai mult decât îngă­ duiau legile de fier ale regimului militar. Ei au semă­ nat chiar peste țarinile răsturnate și îngrășate cu sânge — >și, rodul s’a ivit din noapte, chiar în zorile pacn. Abia, s’a semnat armistițiul în 1918 — și mii de svonuri noi au înfiorat jrământul. Pe lângă suspinul de ușurare al popoarelor ce îndurau silnicia patriei militarizate, trăind ani dearândul sub coșmarul ni­ micirii organizate, — au răsunat și glasurile hotă­ rî te ale Revoluționarilor. Mulțimile proletare, dacă au trecut în unele țări la fapta decisivă: a întronării re­ gimului republican și chiar la înfiriparea societății socialiste — au formulat însă, în toate țările, reven­ dicări miniim’e impuse guvernanților printr’o singură V F- V • • �! Intelectualii liberi — Noii revoltați 69 armă: greva. Majoritatea, cu toată intuiția uin'anitară, n'a reacționat decât atunci când ghimpele ncvoei ;s‘a înfipt adânc în trup; foamea a silit-o să facă încă câțiva pași pe calea stâncoasă a isbăvirii. Dar intelectualii? Vorbim de acei cari n’au rălmăs în tabăra Siluitorilor, slugi decorate, gras răsplătite pentrucă cugetau pentru potentații aurului și făureau noi cununi „patriei eroice". Nu vorbim de acei cari sau înrolat în ¡armata proletară, încrezători în idealul socialist, ¡ajungând, cei mai m'ulți, conducă­ tori și teoretician! fanatici. Ne ocupăm de intelectualii liberi, creatori de valori culturale — estetice, literare, filosofice, morale — de toți ;acei cari „trăiau în lumea lor’’ și cari s’au pomenit cu ranița sdrobitoare prin/ câmpiile de măcel și cu călușul Cenzurii la gură.* Solidaritatea socială cu mulțilm'ile ignorante li s’a vădit prin pătimirea comîină; unitatea destinului li­ man, covârșit de aceleași forțe economice, de aceleași tradiții sanguinare, de aceleași organizații artificiale și arbitrare, — i-a făcut să’și întoarcă ochii ce pri­ veau până atunci în cu-ul lor multiplu ori Imialadiv, ori urmăriau visiunile desăvârșirii spirituale și gân­ durile pierdute în eliseul metafisicei... Privirile acestor intelectuali au început.să pătrundă în inima realităților. Ei au sim’țit zădărnicia atâtor străduinți creatoare peste un .teren minat de nedrep­ tăți, de mizerie și de ignoranță. Omul e fratele, e tovarășul ce trebue luminat și vindecat. Dar Socie­ tatea e iui teasc nemilos, orb și mecanic, în care toți sânt storși de o minoritate de privilegiați. Monstruo-, .sita-tea acestei silnicii, ce durează de milenii, s’a arătat celor m|ai 'mulți intelectuali în toată goliciunea. Ei nu mai puteau să tacă. Nu mai puteau relua, după războiu, firul de aur al reveriei și al meditației. Adévárul tunan se frământa și gemea în ei; au tre- ■ - ■ .. — ■ �» 70 B Henri Barbusse — .Pleureuses*, »L’Enfer“ buit să-l strige apoi tuturora: stăpânilor și stăpâniților. Să arunce anatema revoltatului asupra unui trecut parazitar și să proclame, cu avânt profetic^ legea lăuntrică a Omului ce vrea să Fie liber, printre tovarăși egali în menire, într’o societate fără turme de sclavi, fără națiuni robite altor state sau altor națiuni ! * I Henri Barbusse ne pare cea mai . caracteristică pildă a acestei evoluții a intelectualului. înainte de războiu, el era unul dintre acei poeți suprasaturat i de viață interioară. O sensibilitate ce vibra în alco­ vul iubirii egocentrice, în umbra acelei „melancolii a veacului”, departe de truda cotidiană a inulțimdi. O inteligență paralizată de obsesia unei civilizații mecanice; un suflet ce și-a cântat litaniile cu acele „Pleiireuses,” vlăguite, 'îngenuneh¡ate la mormintele zădărniciei „L'Enfer'-' e totuși un curios efort de sinteză a vieții moderne. „Crucificat” pe páretele unei caimfere de hotel, Barbusse a privit prin ferestruica scepti­ cismului său. acelaș gest: al iubirii sexuale, sub toate împărecherile posibile. Toate vârstele și toate monstruositățilc se perindă, halucinante, învăluite în nean­ tul vanității, al vremelniciei — în acea suferință cu nenumărate figuri, ce ne apare mai atroce prin filosofía negativă a autorului. „Nimic!” cuvânt ul­ tim. după fresca infernală a destinului uiman. Nimic! — rostit cu amărăciune și seninătate, cu manie de neurastenic și cu convingere de intelectual îmbuibat de știință... Dar războiul l-ai dus pe Barbusse în celalt infern.: al noroadelor. Și, în mlaștina roșie, sub acele ,,movilițe mișcătoare de noroiu”, el a descoperit alt om... I �1 i* j „Le feu®, „Ciarte® — Déla vis la acțiune 71 „Le fcu", care a- avut un răsunet universal, c o vi­ sóme apocaliptica si totuși veridică a-crimei coleclivc. Ochii. încețați în vrem'e de piace, s’au deschis jn haosul catastrofelor umane. Au știu.t să vadă — și Barbussc ne-a- evocat trupul gigantic al armateloij, svârcolindu-se între erupțiuni mecanice, în ploaie de plumb, peste straturi de cadavre, în șanțuri sufo­ cante, printre câmpii arate de obuze, sub cer sguduix de explozii... Xe-a arătat omul, jalnic și minuscul, în orgia războinică: Rareori, câte un gând, ce trăda aurora ce se ivia acolo, sub craniul cu cască de otel. Romanul „Ciarte" ne-a revelat însă oiriul nou, ivit din cel vechiu. Purtat, ca simplu salariat la o uzină, prin miragiul auriu al Patriei glorioase, omkil s’a pomenit în inima ’ infernului, indurând tragedia ce era a tuturora. Plecare suferință nouă, smulgea din el un nou adevăr.'Negura, superstiției se risipea, in­ stinctele de sclav se .topeau în jarul unei voiuți tenace și revolta- creștea în el,,liberatoare. O răsvrătire lentă ce frângea zăgazurile, sdrobind pe rând ve­ chile icoane: Privilegiu, Tradiție, Patrie, Capital, etc. O evanghelie nouă își laur ia- adevăratul erou — al omenirii. Fără intuiție, fără idealizare — fără iu­ bire sentimentală. A detronat pe toți idolii din su­ flet și din societate; dar a păstrat o singură zeiță: Rațiunea- — al cărei adevăr e temeinic, a cărei lege e absolută. Raționalismul lui Barbusse e clar și logic,*ca ve­ chiul raționalism francez; nu voimi arătă acum că el îl duce la excese și omisiuni. „Clartâ" e în^să o loperă generică; nu-i o simplă carte. Rareori, o operă literară a. avut o acțiune mai largă și m|ai grabnică.; In ea s’au adunat evoluția și gândurile multora; ea cuprinde adevăruri dureroase și năzuinți ce nu mai pot fi lăuntrice. După iubirea egocentrică și frene- í F ■ I ’• 1 i I �L b !• 72 Cum s’a ivit grupul Clarté — Primele apeluri zia sexuală, — iubirea sociala c acum imperativă. Numai ca poate realiză omenia în ins, numai prin ea se poate clădi o societate mai armonioasă, peste ruinile celei întemeiate pe „mizerie, furt și asasinat. Ideia trebuia să devină faptă. Aceasta e singura dovadă de sinceritate și posibilitate. Și astfel, din ro­ manul „Clarté” s’a ivit grupul Ciarte. - j f| /.¡l ir: - I «■ g f? . f Nu se putea începe altfel decât* prin.tr'0 declarai ic de solidaritate către „luptătorii spirituali din toată lumea.” Abia s’a vestit arimistițiul — și, deasupra gar­ dului de baionete, deasupra cadavrelor comune, pri­ mul grup de intelectuali activi grupați în jurul lui Barbusse, a adresat tovarășilor din țările inamice cu­ vântul de recunoaștere și înoire. „Sântem grăbiți să ne apropiem iarăși de cugetul și de inima voastră... Avem aspra și buna datorie, să dăm! astăzi un exem?fclu înțelept. Cei dintâi, noi trebue să vă întindem mâinile’... Apelul sfârșește astfel: „E timp să ne îm­ potrivim. fiecare în patria lui, celor care favorizează? și ațâță, Războiul. E rândul nostru, cărora nimeni nu ne poate reproșa că ii'am dat națiunei ceiace este al națiunei și că n.ain dat destule dovezi de jertfă pentru pacea popoarelor, — e rândul nostru să res­ tabilim de-acu!mJ înainte, spre mântuirea oamenilor, Internaționala Spiritului”1;. . Aceste strigăte de înfrățire au răsunat în toate ță­ rile beligerante — și, cei cari au așteptat în noapte, în tăcere sau în desnădejde, au răspuns cu bucuria recunoaștere! și cu hotărîrea care, la început, se vă1) Apelul a /părut în .Le Popa aire* semnat de II. Barbusse și de primii s*i tovarăși: Raymond Lefebvre, P. Vaillant-Couturier. G. Vidal, H. Tores, II. Berault, II Regnault, Alex. Mercereau, Noel Garnier, Fontanille, Jean d’Espouy, A. Le Troquer. �Primul comitet — Revoluția spirituală 73 dia în manifeste de Înalt lirism .și, uneori, de o epică amploare1). E deaj uns să reproducem numele celor cari alcătuiau primul „Comitet Dirigcnt Internatio­ nal al grupului Ciarte, pentru a vedea că cele mai caracteristice personalități din țările culturale, amice și inamice, au recunoscut necesitatea unei acțiuni comune a intelectualilor împotriva barbariei război­ nice și a societății capitalist^. Comitetul era compus din: II. Barbusse, V. Cyril, G. Du hamei, Anatole France, Noel Garnier, Ch. Gide, Henry-Jacqu.es, Laurerit Tailhadc, Raymond Lefebure, May'deletne Marxt: Ch. Richet, Jales Romains, Séverine, Steinlen, Vafllant-Couturier (Franța;; Geory\ Brandes (Danemarca); Paul Colin, G. Eekhojul, Edmond Picard (Belgia); Thornos Ilardy, E.-l). Horei, Israel Zanyiuill, H.-G. Wells (Anglia); V. Blasco Ibanez (Spania); Andreas Latzko (Ungaria;; Stephan Ziveiy (Austria); Rene Schickelc (Germania); Up'ton Sinclair (St. Unite). Ce vrea grupul Ciarte? — Barbusse își întitulează articolul de fond din primul nuimjăr al buletinului Ciarte”: Nous voplons faire la- Révolution dans Ies esprits. Aceste cuvinte, ce sânt suficiente pentru, cei cari pot pătrunde până Ia cauza centrală, servesc ca inotto și cărții de doctrină a grupului, pe care a scris-o tot Barbusse: „La lueur dans l'abîme." Jn expunerea stării actu-ale și în analiza vechei societăți, •autorul se întâlnește cu toți acei cari vreau să vadă, fără cruțare, adevărul. Scopul lui „Ciarte” e să distrugă vechea lume' și să stabilească una nouă. — „Dar, pentru aceasta, oa­ menii trebue să creadă în luim'ea nouă și să știe ce trebue să fie ea. înainte de toate, trebue creat uni k. 'I ¡ 1) Nu le putem reproduce. Ar trebui colecționate tntr’un volum, care ar avea și o netăgăduită valoare documentară. _____ * ' - — — *- • -f | �r 74 I ! ; i 1 • ! V. i Í i ț¿ L ii i¡ i ■ F Rostul grupului „Ciarte® spirit nou... Pentru ca- o mare schimbare sociala să salveze oamenii, ea trebue să apară întâi celor mai mulți dintre ci, evidentă și logică. Nu se va puteaînfăptui nimic câtă vrejn'e o conștiință universală nu va înlocui ignoran'a, egoismul mărginit, orbirea in­ teresului imediat, fanatismul - pe cari sânt înteme­ iate toate abuzurile” l)- Ideile primordiale ale lui „Ciarte’ ivite din „bun simț și morală”, sânt desvoltate în „La lueur dans rabinic” și rezumate asitfel chiar de Ba-rbusse: „Pornind dela noțiunea de individ, #are c realitatea originară, stabilim Ia începutul ordinei sociale legea- egalității. Această lege e fundamen­ tală și cuprinde în.ea tot progresul social. Ea implică suprimarea tuturor privilegiilor de clasă și a cla.sclor însăși; ea substitue idealul omenesc idealului pa­ triotic, organizația internațională organizației națio­ nale; ea impune mitinea tuturor și tuturora, ea chea­ mă mulțimile la conducerea directă, a afacerilor onienești”2). Trebue să reproducem^ aci, în întregime, cele 15 principii ale grupului „Ciarte” cari, prin forma lor lapidară, sânt o sinteză a numeroaselor probleme sociale ce’și cer răspunsul oricărui intelectual sincer cu sine însuși: 1. Legislația noastră socială e_ rea. Bilanțul ei este: Pri­ vilegiu, Arbitraria și Omor. 2. Majoritatea oamenilor a fost până azi ținută in scla scla ­ vie, apăsată și sdrobită din voința câtorva — mulțumită for­ ței magice a tradițiilor. Ignoranța este deci, până azi. mai tare decât ceiace e însăși puterea. Totul e clădit pe acest non-sens. 3. Desórdinea rămâne și stărue să crească. Ceiace c rău 1) H. Barbusse, în programul din primul număr al buletinului Ciarte, 11 Oct. 1919. 2) Id id. �Cele 15 principii ale lui „Ciarte" 75 pe jumătate, devine în întregime rău. Dacă nu schimbăm totul, nu schimbăm nimic. 4. Bazele unei societăți sunt simple. Toți marii gânditori, marii moraliști, toți fondatorii de religii au fost totdeauna de acord asupra principiilor de bază. Realitatea e rațională. 5. Forța trebue să fie comună tuturora, ca și idealul. Numai munca — munca brațului sau a spiritului — e ono­ rabilă. Numai ca trebue răsplătită. Specula e un atentat con­ tra colectivității, iar moștenirea e un furt. 6. Egalitatea trebue să fie înțeleasă în sensul că oferă tuturor cetățenilor aceleași mijloace de răușită. Lupta de clasă are de scop suprimarea claselor. ¡ 7. Intre cetățeni nu există nici o deosebire de sex. 8. A privi patria ca o etapă a altruismului, c o virtute. A o privi ca un scop, c un păcat. 9. Cine pregătește războiul, pregătește războiul veșnic. Gra­ niță teritorială, graniță economică.* — una e totdeauna mai rea decât cealaltă. 10. Există pe acest pământ numai interese individuale și un singur interes general. In realitate, nu există „străini”. . Logica și morala sunt internaționale. 11. Avântul spre progres, încă nesigur, al popoarelor ac­ tuale vestește o nouă eră mai curată și mai marc decât cea creștină. 12. Prin spirit au progresat lucrurile. Oamenii spiritului au datoria să'și dea viața pentru progres. 13. Cei cari nu fac nimic sânt luptătorii pentru „status quo”. 1 14. Grevele politice sânt în acelaș timp și cele mai nobile și cele mai folositoare. Ele formează — între evoluție și revoluție — revoluția pașnică. 15. Guvernele pricinuesc revoluțiile. Contra-revoluționarii, le fac sângeroase. Răspunzători de un războiu — de orice fel ar fi el — sânt acei cari siluesc, nu acei cari sej apără. Metoda lui Ciarte? Barbussc declară că grupul e în afară și deasupra partidelor politice existente. Peiv trCi schimbarea •m'entalităților (căci numai astfel se va schimba radical actuala stare socială) grupul își propune să infiltreze metodic aceste idei, răspândind în toată lumea broșuri, imianifeste, documente, or- i i Tntfii ti I I I �Ki • îl 76 I i '1 r . I i f M li Í Ii I8Í Ti FI IL . - ' • . Metoda și repercusiunea lui B('larté“ ganizând conferințe, meetinguri, ele. — Ciarte vrea sa fie ..un organism nu exclusiv francez ci fățiș* inter­ național, ramificându-se în univers, cu secțiuni de tară .și grupuri locale, ținând congrese naționale și internaționale.’' Program uriaș, pe care l-ar putea ironiza scepticii cari ..știu’ că azi totul se realizează cu multe fon­ duri bănești. Totuși, mai ales în Franța, acest pro­ gram a început să fie realizat, cu toate piedicile puse de guvernanți și chiar de „intelectualii” lor. Căci, după concepția cl.artistă, intelectuali nu sânt numai acei cari profesează literatura, arta, știința — ci toți acei cari vreau să gândească și să trăiască în mod inte­ ligent. adică înadevăr omenește. Repercusiunea mișcării „Ciarte” a fost europeană: pentrucă era prima acțiune positiva și liberă a inte­ lectualilor și pentrucă avea principii lesne de recu­ noscut de acei cari ,âu trăit războiul și au resimțit tragicele zădărnicii ale „idealurilor patriotice” con­ fundate cu interesele economice.. S’ani for|m|at cate o o secțiune în Belgia, Spania, Italia, țările scandinave, Elveția. Egipt, Palestina, Armenia și chiar în Tur­ cia. In țările anglo-saxone mișcarea nu s'a organizat încă, iar in Ungaria, Ceho-Slovacia, România, JugoSJavia sânt adesiuni sau intenții isolatex). Unele or­ ganizații înrudite prin scopuri au aderat prin frun­ tașii lor sau în grupuri. E. D. Morel, energicul secre­ tar al lui „Union of Democratic Control” își dă adesiunea. ca și suedeza Ellen Key, ca și femeile ce conduc „Liga femeilor pentru Pace și Libertate.” In Germania, W. Herzog și Activiștii sprijină grupul — iar în Austria se pregătește o secțiune de profesorul Grunberg și sociologul R. Goldscheid. 1) Revista Ciarte, No. 2, 3 Dec. 1921 �.„Internaționala vechilor combatanți" 77 Ciarte căpătă o semnificați socială de care s’au legat speranțele cele mai generoase ale celor cari luptă cu airincle Spiritului. Creatorul, isolat în sine însuși sau în laboratorul său, a pășit în arena în­ vălmășită a- popoarelor. Lângă steagurile multico­ lore ale patriilor, între steagul alb al Reacțiunii și cel roșu al Revoluției, flutura năframa senină a celor pe cari i-am nuim(i umanizatori. — Să fii cetățean, dar să fii și om. Barbussc a putut spune singur des­ pre „Ciarte”: „El nu c o ligă de intelectuali, cu toate că scopul său e intelectual: — c o ligă de cetățeni conștienți, lucizi și de bună voință”... * Putem ac ulmi, după câțiva ani dela apariția grupului Ciarte, să precizăm directiva, lui practică și să-l si­ tuăm în raport cu celelalte Imișcări poli.tice-sociale. Consideran! în pri'miul rând ca operă positiva, atât prin organizarea cât și prin acțiunea ci puternică, „Asociația republicană a vechilor combatanți" (A. R. A. C.) ivită prin străduința neobosită a lui Barbusse. Această asociație e o consecință practică a ideilor preconizate de Ciarte. La congresul comba­ tanților francezi, ce-a avut loc la Lyon, în Septem­ brie 1919, și unde au fost reprezentate 300 de secțiuni, s’au pus bazele asociației. x Orice om' care a participat la marele-războiu, poate face p'artc din A. R. A. C. — numai dacă e pacifist și antimilitarist. In ¡aceste două cuvinte se.rezuimlă pro­ gramul. Culmplita experiența ,a arătat că războiul e o consecință a situației economice, a organizației so­ ciale bazată pe nedreptate și spoliațiune. Se spune: „Dacă vrei pace, pregătește-te de războiu.” Comba­ tanții răspund: „Nu! Dacă vrei pace, nimicește orice germene de războiu”... Pe lângă acțiunea de solida- ■ i �78 I 1 î ; A ■ I ‘ r j Í r Ii 0! U. 1 Jn Pacifism, antimilitarism ritate a tuturor celor cari au pătimit în cursul răz­ boiului, Asociația și-a propus să răspândească și în ținerile generații ideia pacifistă — și duce campanii pentru desființarea recrutării. O astfel de acțiune nu putea fi decât internațio­ nală. La apelul lui Barbusse (care e și secretarul ge­ neral al lui A. R. A. C.) către combatanții streini, începând cú cei germani, s’au grăbit să răspundă Biuidul internațional al combatanților din Genmlania, Federația națională a combatanților din Belgia (165.000 de membri), Consiliile de soldați și Cluburile demobilizărilor olandezi (40.000 membri,, tinerii dela No-Conscription Fellowship din Anglia-, ș. a. La congresul din Geneva, din Mai 1920, A. R. A. C. devine 1. A. C., adică „Internaționala vechilor com­ batanți” cari, deasupra granițelor și-au „întins defini­ tiv mâinile, recunoscând nebunia oamenilor”... „In credința unui ideal de eliberare socială,, s’au unit peste un milion de vechi soldați francezi, german i, austriaci, englezi, belgieni, olandezi, italieni, alsaco-loreni, jugoslavi”, cari „consideră ca o datorie să înalțe pentru întâia oară glasul lor în fața noilor catastrofe de cari c amenințata luțmlea”x). Acțiunea lor, apropiată de acea a mulțimilor pro­ letare, deci în acord cu idealurile revoluționare, și-a fixat planul -la al treilea congres ținut la Strasburg, în August 192O.xDeși se declară că I. A. C. nu aderiă la nici un partid politic, cei cari s’au întremăcelărit timp de patru ani (printre ei sânt numeroși intelec­ tuali) sânt în bună tovărășie cu cei cari duc „lupta de clasă.” Idealul c însă deasupra contingențelor so­ cial-econom ice; pacifismul, care e un instinct mai ________________ I í 5*1) H. Barbnsse, într’un apel în numele lui I. A. C., din Clart No. 29, Aug. 1920. JL i—^—a IÍY ni ~ �Armala noN-combalanților — Soldatul dictează. . 79 vechili decât cel războinic, trebue retrezit în toii acei cari au cunoscut măcelul uman sau sânt ame­ nințați să-1 îndure. Consecința^ firească a pacifismului nu poate fi decât: „refuzul de a purtă ¡armele” — deci „crearea în toate țările a unui spirit antirăzboi­ nic in masse, miai ales printre femei, tineri și copii"1;. Speranțele în dispariția războiului își găsesc astfel în I. A. C. o întărire serioasă. Ideia umanitaristă, oricât ar pătrunde în cugete, e neputincioasă în această vreme de cumplită solidaritate socială, dacă n are și ca o expresie organizată. împotriva armatei distructive se ridică armata celor cari știu să prețuiască viața umană și cari vreau să ajute la înălțimea lumii noi peste cea care se ruinează. Anulata noncombatanților sporește ¡mereu, chiar prin cei cari sânt nevoiți să fie combatanți. Acțiunea ei a intrat lin faza practică; au fost destule prilejuri ca să’și dove­ dească tăria prin număr și credință. In Haga, Bru­ xelles, Viena, Berlin ș. a-, ea a.pus adesea stăpânire și a impus guvernanților legiferări în favoarea mhitilaților, a orfanilor, luând și oarecari garanții în pri­ vința înarmărilor. Desarmare a nu va fi opera Ligii Națiunilor. Cei obscuri, cei suferinzi oamenii simpli cari au sângerat în infernul războinic, vor săvârși aceasta. La ultimul congres din Viena, din Sep.temnric 1921, Barbussc a» putut aduce salutul a 18 uniuni de combatanți din zece țări europene și să spună: „Sântem o nouă putere, o extraordinară forță de ac­ tivitate și amenințare pentru puterile imperialiste. Trebue să potrivim cugetul nostru în deplină con­ știință de ceiace putem face și ceiace trebue să fa­ cem”2). 1) Din rezoluțiile votate de congres. 2) Din „die Wage" (Viena), No. 38, 1 Oct. 1921. ( J J �r y 80 Ciarte și I. A. C. - * Dacă între Clarié și Internaționala vechilor com­ batanți e o identitate de scopuri, bazate pe ac e i aș ideologie, trebue să observăm că terenul de acțiune al grupului Clarté e mult 'miai larg. I. A. C. o numai un ram principal din arborele Internaționalismului in­ tegral. Aceasta era, cum recunoaște și Barbusse. ..pri­ ma formlă” a. lui Ciarte: „un organism care ar putea reuni pe toți oamenii cari, oricum! ar fi convingerile lor religioase sau politice, s’ar ridică în favoarea idealului internațional ’ r . Sarcina lui Clarié era uriașă. Ca și I. A. C., el „c manifestarea unei puteri care trebue să răscolească lumea și să pregătească vii­ torul.” Nu se uită că printre obstacolele din calc este însăși omenirea, care e neștiutoare," oarbă. ..în­ șelată și bătută, și care se complace în ascultare și și se persecută pe ca însăși. Eai e massa încleștată de legi, de tradiții, de principiul bestial al autorității și de cultura ignoranței” 2). O „Internațională intelectuală” organizată în acest scop primordial: luminarea noroadelor,neîncetata demascare a făuritorilor de dezastre războinice, tre­ zirea omeniei în turmele umane și solidarizarea tu­ turor „luptătorilor spiritului” pentru menținerea ar­ moniei creatoare, — o aselm|enea Internațională s a vădit multora to.t așa de necesară ca și Internațio­ nala proletarilor. Roniain Rolland a seminat, împreună cu Barbusse și Georg^es Duhamel, „Apelul pentru primul- congres al „internaționalei intelectuale'*3) care exista, em­ brionară, și înainte de războiu, pr intru n acord .tacit al oamenilor de cultură ■ savanți, scriitori, artiști J Í ; i í I I' i iii I) Ciarte, No. 65, Mai 1921. Ciarte, No. 47, Dec. 1920. 3) C arie, No. 9, lan. 1920. î'' l d J �Primul apel pentru o „Internațională intelectuală* 81 din toate națiile și toate rasele, cari lucrau după.acclaș regim și schimbau intre ei roadele. Știm cum au fost despărțiți sau cum s’au învrăjbit intelectualii în•Xilmpnl războiului. Atâția s’au făcut slujitorii Urii și ai Aíinciunii ! Cu atât mai mult .trebuc stăruit pentru o revenire a lor la menirea inițială. Trebue să se stabi­ lească, spun cei trei semnatari ai apelului, „un regim al inteligenței umane, un regim în stare să-i asigure independența esențială și mijloacele de apărare, un regim care să dea spiritului mijloacele de a rezista violenței. Dorim crearea unei Internaționale a gândirii, care să nu fie incompatibilă cu o sănătoasă iubire pentru pământul natal, și care să creeze și să păstreze curata atmosferă morală ne­ cesară căutării adevărului. Aceasta e ținta cea mai înaltă a cugetătorilor, — baza indispensabilă a oricărui progres in­ dividual și social, — -și garanția visatei uniri a popoarelor’’.• S’a. și fixat la Berna, la începutul anului 1920, lo­ cul congresului care să consfințească liga internațio­ nală a intelectualilor. Apelul a fost zadarnic. Ciarte,’ prin programul său dela început și prin repercusiunea aproape universală a acțiunii sale, putea.fi nucleul în jurul căruia să sporească și să se organizeze o adevărată Internațională intelectuală. Dar drumul s;ău a început să se îngusteze și să cetească . Claj’té, prin intransigența principiilor și mai ales a conducătorilor, se apropia to.t mai ni'ult de i, dealul comunismului internațional. Repetând mereu că rămâne în afară de partide politice, Ciarle își exprimía simpatia — activă — cu ideologia și .tac­ tica soviet istmul ui rus. Și astfel, el s’a declarat „un centru de cultură proletariană, adică de pregătire intelectuală pentru inevitabila Revoluție internațioțională”1). Ciarte dă deci „un învățământ după o 1) P. Vaillant-Couțurier, în „Ciarte* No. 55, Febr. ÍS21. 6 1 I �82 Evoluția lui Ciarte — Rațiune și violență » d 4i £ f [V - ■ : r ;1 ! 1 i X i 7 V l í í ! I 1 I 5 j ■ anumită metodă. Comitetul dirigen t declară că pre­ ferințele sale sunt pentru metoda comunistă”1). Barbusse, la sfârșitul voluimlului La lueur dans l'abÎMe își exprimase aceiaș preferință; — iar in broșura* cu titlul de o agresivă sinceritate: Le con­ tenii entre les dents — pe care o adresează anumite intelectualilor — el susține o pledoarie sistematică pentru ,a- dovedi că, comunismul internațional, care a început să se realizeze în Rusia, c concluzia logică pentru orice intelectual ce are curajul să pătrundă la cauza fundaimlentală a desordinei sociale de azi: sisteimid capitalist, ce nu poate fi „reparat”,, prin re­ forme succesive, ci trebue „distrus radical”2). Preponderența dictatorială a clasei până acum ex­ ploatate. c justificată. Violența împotriva căreia se ridicau cei trei semnatari ai Apelului pentru Inter­ naționala intelectuală, c îndreptățită („provizor”! -deși violența naște altă violență) de unul dintre sem­ natarii apelului. Barbusse, care are logică clară și fanatică, ca orice raționalist puritan (Robespicrre si St. Just au fost tot așa) scrie astfel de aforisme hi sprijinul violenței:. „Cine vrea scopul, vrea mij­ loacele”... „Violența e singurul mijloc pentru a frân­ ge cercul vicios al forțelor stabilite, teontra cărora s’au isbit, fărăm ițite și risipite până acum, silințele protestatarilor.” Pentru aceștia, ^violența „nu-i de­ cât o .armă defensivă”; „ea e mai mult decât o arma, e singura unealtă care ar putea întemeia justiția”... }fRațiunea(!) strigă către forța realizatoare”3). Societatea Națiunilor nu e;deci „decât un trust al’ naționalismclor” iar reformismul nu e decât „o organizare ingenioasă și pitorească a stagnării so1) P. Vaillant-Couturier, în „Ciarte" No. 55, Febr. 1921. 2) Declarația din fruntea No. 54 al buletinului Ciarte. 1 < couteau entre les dents, pg. 46, 47. >í i I �„Trădătorii" — La răscruce 83 Ciule. E tragicomedia reacțiunii.” Autorul apelează la intelectuali să se alieze cu „falanga comunistă și să recunoască afinitățile profunde ale realizatorilor de azi și ale cugetătorilor de .totdeauna”... „Dacă niciun om n’are dreptul să se resemneze față de nenorocirea altora, acei cari reprezintă inteligența, au cu atât mai puțin acest drept”1). Ne mulțumim acum să constatăm efectul ¡acestui" viraj al lui CLarté spre comunism. (Barbusse zice că Ciarte nu sa schimbat). Mișcarea s’a îngreunat; p ied icele puse în cale sânt aceleași din calea pro­ letariatului revoluționar. Unii mejnbri ai Comixetiu Jui dirigent (Ch. Richet, Ch. Gide, Is. Zangwill) s’au retras. ..Ne purificăm” spun credincioșii. De altfel, știm cât prețuește aportul liii An. France2) sau Ri'diet, cari în timpul războiului erau in alte tabere. Aiulți dintre membri grupului se țin -i’n rezervă; li­ nele grupuri, cum e cel din Anglia,'s’a disolvat; ac­ tivitatea altora scade sau crește aiurea. Vechea aure­ olă a lui Ciarte nu mai e atât de fascinantă.: mulți intelectuali se opresc sau merg spre alte grupări. Cârc c drumul cel bun? al lui Ciarte sau al celor­ lalte asocia! ii? Ne propunem ca in această parte a căr|ii să expunem cele mai caracteristice acțiuni si organizații ¡ale intelectualilor. Sânt atâtea între­ bări! La dreapta? la stânga? nici la dreapta, nici la stânga? In politică sau deasupra ei? Prin o clasă sau 1) Le couteau entre les dents, pg. 38, 41, 61. 2) An. France a revenit la comunism; iar in Decembre 1921, cu prilejul călătoriei sale la Stockho’m, unde s’a dus să primească pre­ miul Nobel, el a recunoscu ’, într’un interview dat ziarului „Stockhol-.Tts Tidning*. unele principii contrare comunismului; mai ales, el s’a declarat partizan respectuos al proprietății private. Mâine poate câ o va persifla iarăși... '1 I �l '1 84 Cu rațiune, dar și cu iubire í prin toate clasele? Pentru societate, pentru individ, sau pentru umanitate?... :t; . . • Răspunsul e ca și lumina — la căpătui labirin­ tului. Vom porni cu umila noastră bună credința, cu făclia iubirii în inimă. Nu uităm' nici rațiunea. Dar nu ne îngăduim să proclamăm sentențios ca Barbusse: „Rațiunea, e una și, pe elemente date, interpre­ tarea ei e imuabilă, indicațiile ei sânt fatale... Arbitrariul și fantezia sânt oprite să pătrundă. în rami­ ficațiile armonioase ale cunoștinței experimentale”1). l l V i; ■ ACȚIUNEA PROFESIONALĂ:- — „Federația Internațională a Artelor, Literilor și Științe­ lor"; „Uniunea asociațiilor intelectuale internaționale". i Munca intelectuală — repetăm1 un- adevăr curent. — este în general ceai mai prost răsplătită material­ mente. Truda tenace a Cugetului, susținută de cre­ dința pură în idealurile general omenești, feste Țn. afară de așa numita lege economică .a cererii și ofertii. S’ar putea aduce dovezi contrare; sânt înadevăr unele excepții, dar ele sânt-din domeniul zzidustrieț literare, artistice sau științifice. In domeniul vast și luminos al creațiunii spiri­ tuale, marea armată .a intelectualilor e în afară de legile salariului. Ea se străduește la masa de scris, în atelier ș’i în bibliotecă, lângă microscop și în fața armoniilor universale — să sporească comoara ines­ timabilă a ¡atâtor generații de gânditori și’artiști. Slujitori ai Culturii — ei rămân să păzească lumini­ țele aprinse în noaptea tainelor; deasupra oceanu­ lui ;uman, frămânțat de • mizerie și de,ignoranță, dea­ supra învălmășelilor războinice, adevărații intelec­ tuali rămân mereu solidari cu destinul; noroadelor... Făuritori de „ilusii”, ei fac totuși să crească cate- ■ drala Frumuseții, sapă fără preget în muntele fata- l > I 1) Le couteau entre les dents, pg. 48, 4). / 1 �J 85 i i k Munca intelectualilor — Legea salariului lităților terestre ca să smulgă diam'aiitul Adevărului — și. avântați spre regiuni elizeenc sau în nebulosa metafizică, ci coboară apoi pe pământ cu înțelep­ ciunea și seninătatea ce trebuie să fixeze Binele prin­ tre oameni... Și totuși, atâția dintre acești croi, cei mai mulți departe de gloria „oficială”, au îndurat, in vechime, tortura fizică pe lângă cea morală: au fost încarce­ rați ca nebuni, dacă n’au fost arși pe rug... Azi. ori­ cât s’ar recunoaște în saloane și în gazete „utilita­ tea” literalului, a artistului și a savantului - - ci sânt încă în perioada de tolerantă în această societate mercantilă. Sânt lăsați, dacă n’au și o atitudine po­ litică, ostilă „ordinei sociale”, să’și urmeze .,hime­ rele” lor. Ei le prind totuși; dărucsc omului jirin intermediul societății, cuvântul înțelept, armonia con­ solatoare, leacul eficace, mașina ce înlocuește ro­ bia salahorului. Societatea le primește — dar răs­ plătește de obiceiu postum pe creatorul intelectual. înainte de războiu, intelectualii salaidați aveau âtât cât le trebuia, pentru un „minimum de existență” — și, afară de cei cari exercită o „profesiune liberă" (in­ gineri, avocați, medici) ei nu cunoșteau cccace se numește organizație de breaslă. Erau cel mult acele societăți culturale, —'științifice, literare, muzicale ș. a., unde preocupările rămâneau, în general, în sfera ideală tinzând spre un progres desinteresat. Cata­ clismul Marelui-războia a răsturnat ..normele” vechi — și, pretutindeni, în locul siguranții relative, s’a ivit fantoma Revoluției, cu imperativele imediate. Economiștii au La îndemână destule formule prin cari să explice desordinea actuală. Rănile grave ale Societății sânt în industrie și agricultură. Pâine și unealtă! Ele nu sânt atât de îmbelșugate ca să dea de lucru și să nutrească majoritatea omenirii. Supra- �Epoca corporațiilor — .Breslele" intelectualilor 87 producția dinainte de războiu, care prilejuia concu­ rența îndârjită a» capitaliștilor, c azi înlocuită cu o. subproducție prin care se îngrașă haita nefastă și ocultă a speculatorilor. Poate că niciodată animali­ tatea umană n’a fost mai exasperată în nevoile ei elementare, c;a în ¡această vreme de răsturnări și de „transiții”. Elanul vieții colective care, înainte de ¡ijăzboiu, tindea oricum spre cerul plin de mi răgii al Culturii, e acum curmat, readus déla creer la intes­ tine... Unii vestesc de pe acum' o decadență a civilizației europene. Noi nu ne grăbim cu acest scepticism: deși strâmtorată, împuținată, armata intelectualilor, ade­ vărat i stârnește* mai încordată, în menirea ci ini­ țială. Ea sa apropiat și mai mult, prin .suferinda* războiului, de poporul din care s’a ivit. Azi, când prin forța de impunere a corporației sale, zidarul arc un salar mai mare decât mulți ingineri, când ze­ țarul e mai bine retribuit decât cel care a scris cartea pe care o culege, iar vânzătorul din prăvălie se îm­ bracă mai bine decât cel ce răspândește știința prin­ tre noile generații dc.studonți — azi, în cele din urmă, intelectualii si-âu dat scama că în această societate, străduințele lor isolatc sânt zadarnice. Trebuc să se organizeze și ci: să sc adune în „bresle”, ca să impună acel minimum necesar vieții lor materiale — ¡și, tot prin acțiunea lor solidară, să păstreze integritatea acțiunii lor culturale. Adică, săi capete „dela stat” (sau dela .societate) sau „prin ei însăși” mijloacele, pentru continuareaf dacă nu pen­ tru sporirea muncii lor. In adevăr, truda lor e o muncă, ca. oricare alta. Expresia de „muncitor inte­ lectual” e consacrată; lângă mulțimea proletară, miile de artiști și de savanți sânt rânduite, frățește.. Știm* -x că mulți intelectuali mai au acea rezervă aristocratică» t • X �/ 88 I F. I. A. L. S. — Banville d'IIostel cc-i face să rămână un fel de „milogiți” ai burgliezimci. Dar, aproape în toate țările culturale, s’au și ivit asociații de intelectuali, unde se adună divcr.se cate­ gorii ce au de apărat aceleași interese imediate. * Í L Putem prezintă ca .tip al acestor asociații, atât prin planul ci dc organizare, prin modul ei dc manifestare si prin desfășurarea viitoare pe care o prevedem — Federația internațională a Artelor, Literilor și Știin­ țelor (F. I. A. L. S.) din Paris. Deși proectabă Ge mai mult de zece ani, ea n’a luat ființă decât .după războiu. Inițiatorul și slujitorul ei neobosit c Banville d'llos­ iei, unul dintre poeții noilor generații franceze. Ar.ta lui. isvorâtă dintr’o viață lăuntrică profundă și tra­ gică,1) are și acea cerebralitate delicată ce intră în sfera poezie verhaeriene. Banville d'IIostel c și unul dintre acei obscuri .mucenici ai idealurilor estetice, cai'i au înțeles că artistul tr'ebue să lupte și în arena socială — care e alta decât cea politică. El a isbutit să grupeze în F. 1. A. D. S. numele cele mai carac­ teristice ale culturii franceze — a celei ce nu s’a fosi­ lizat în „patriotism clasic” și în egocentrismul cu „ciorap de economii”. F. I. A. L. S. c pentru orice muncitor intelectual. Ea e destinată în primul rând pentru desvoltarea acelei solidarități profesionale și morale, care c și -ea ]a baza atâtor năzuinți culturale. — Marea familie a artiștilor, a scriitorilor și a savanților c risipită pe glob, adesea în sărăcie și uitare, în prada luptelor brutale... Oare adevărat ii seniori ai pământului n’au îndeosebi acea datorie de a aduce popoarelor, pe lan- 1) Le Semeur de sabie. �Programul lui F. I. A. L. S. 89 ga descoperiri și capod opere, fapta exemplara a fra­ ternității?” *). Principiile de directivă ale lui F. I. A. L. S. cuprind problemele esențiale ale civilizației moderne și indică totodată interesele practice ale intelectualilor. Ele sânt formulate in 1’5 puncte si socotim necesară re­ producerea lor (după ciun am reprodus și cele 15 principii ale lui Ciarte): \\ \\ -tefe de ordin • °general: 1. Să se proclame charta cosmopolitică a lumii civilizate. 2. Sa se precizeze civilizația. -tefe de organizare : 1. Să se creeze un sediu permanent în marile capitale, 2. Pentru a asigura existența materială a artiștilor, scriitorilor și savanților, să se fondeze o casierie comună internațională, însărcinată de a percepe: drepturile de autor, drep­ turile de moștenire, brevetele și alte redevențe datorite proiducțiunii științifice și spirituale. 3. Să se ceată guvernelor instituirea acestor drepturi acolo unde ele nu există încă; și să se întindă beneficiile la toți acei cari le pot pretinde în mod legitim. 4. Dacă bugetul nu ajunge, ca omagiu serviciilor aduse, și pentru bogățiile adunate prin descoperiri, invențiuni și capodopere, să se obțină subvențiile necesare. 5. Să se apere intelectualii în primejdie; să fie ajutați în cercetările lor, să fie onorați în succesele lor. 6. Ca urmare: să se propage descoperirile lor, să se răs­ pândească capodoperele, să se pună în lumină talentele nere­ cunoscute. 7. Să se apropie inginerul de artist, pentru înfrumuse­ țarea descoperirilor; biologistul de gânditor, pentru întine­ rirea filosofici noastre sociale; medicul și psihologul de le­ gislator, pentru legi mai fericite; și, în ^general, pentru cel mai mare bine public, să se unească toate luminile spiritului, vari sunt acum risipite, solitare și inutilízate.. j 8. Pentru orice invenție dorită, să se caute un ‘ inventator. 1) Appel aux intellectuels de 1'Univers, No. 1, April 1919, din Esope, organul lui F. I. A. L. S. i ■ț 3 r ! �___ IJ ți 90 / 7 1 I ■ Sindicalismul — „Produsele" spirituale Să se favorizeze ornamentul și confortul casei, precum și crea­ rea. celor mai frumoase obiecte familiare, etc9. Să sc facă din fiecare sediu, legat de celelalte centre ale lumii, un birou desăvârșit de informație. 10. Să se ancheteze experiențele ¡în curs, să se îregistreze doleanțele publicului. 11. Să se dețină „pecețilc de garanție” ale corporațiilor intelectuale; să se. denunțe frauda și plagiatul. 12. Să se controleze estetica orașelor, organizându-se o apă­ rare, mai eficace și mai universală, a pitorescului și monu­ mentelor istorice. Să sc apere curiositățile naturii din cele .cinci părți ale lumii. 13. Să se vegheze asupra muzeelor, bibliotecilor, universi­ tăților, observatoarelor. 14. Să se organizeze misiuni de studiu, să se universalizeze cele mai bune metoade de învățământ și de cultură fizică. 15. Publicul și guvernele șă fie învățate și îndrumate spre idealul de frumusețe și de bine, care trebue să fie al tuturora. Aceste principii, ca să preîntâmpinăm replica co­ muniștilor de pildă, sânt rezultate din actuala situație a intelectualilor în societatea care e numită capita­ listă. Ele sânt impuse de necesități imediate — și, chiar sindicatele muncitorești nu sânt decât în sco­ pul rezolvirii momentane a crizei materiale prin care trec proletarii. In tro societate care nu va valorifică totul la bursă,, când nu va domni legea de fier a cererii și efertii,. desigur că produsele spirituale vor scăpă cele dintâi de tirania salariului. Ele sânt prin, esența lor ale , tuturora; și, vor deveni necesare oricărui om, ca și pâinea și unealta pe care trebue să le aibă fiecare muncitor. Aceasta au înțeles,-o foarte inulți intelec­ tuali. F. I. A. L. S. a căpătat repede o amploare inter­ națională. Au ¡aderat la ea mii de gânditori și artiști din toate părțile lumii, chiar acei înregimentați Șnj alte organizații speciale sau adepți ai unei anumite �Acțiunea lui F. I. A. L. S. Aderenții 91 politici. S’au format secțiuni în. diferite țari, ce trebuesc încă organizate. ?•). -' Planul de acțiune al lui F. I. A. L. S. a impus pro­ iectarea a trei mari secțiuni: a ¡artelor, literilor și știin­ țelor, în care s’ar putea studia mai bine chestiunile speciale cc încep dela propagandă. și centralizare a informațiilor, până, la fixarea normelor în raporturile dintre intelectuali cu editori și mulțime, și până la­ crearen- mijloacelor pentru desvoltarca civilizației în­ săși. Sub auspiciile lui F. I. A. L. S. s'a-u organizat în Franța mai multe sindicate: Sindicatul profesional al artelor grafice și .plastice, Sindicatul autorilor dramatici, Sindicatul profesional al scriitorilor, ale căror statute pot servi ca exemplu. Ele nu sânt simple case de reuniuni și de ajutor; au caracterul oricărui sindicat muncitoresc. De altfel, ele tind să conlucreze în bună înțelegere, paralel, și chiar să fuzioneze cu „Confederația Generală a Muncii” (C. G. T.) — chiar f I i II I Í 1; Dintre fondatorii lui F. I. A. L. S spicuim câteva nume: Paul Adam. Henri Barbus^e, Victor Basch, Cyril, E..Dujardin, Raymond Duncan, Jean Finot, E. Figuiére, León Frapié, Gustave Kahn, Phi leas Lebésgue, Manzanni Pissaro. Ca mi He Mauclair, de Max,. Georges Pioch, Mme. Rachilde. Ivanhoé Rambonsson, Jules Romains, etc. Din biroul executiv: Banville'd’Hostel,. Nicoias Beauduin, Paai Fort, Han Ryner, Aiex. Mercereau, G. Savigny, P. N. Roinard, etc. Din comisiunea de propagandă: G. Belot, P. Borneț, Roger Dévigne, Luc Mériga, J. Riviere, etc. Consilierii pentru străinătate : E. de Arcos, pentru Equator; Nicolás Beauduin, pentru Bohemia; C. G. Bazil, pentru Anglia; Marcello Fabri, pentru Algerig; A. V. Fric, pentru Argentina; E. Fromaigeat, pentru Elveția; Ph. Lebés­ gue, pentra Spania, Portugalia și Grecia; O. Fr. Messerly, pentru Venezuela și Columbia; Povolozky, pentru Rusia; J. Riviere, pen­ tru Egipt; Tokine, pentru Serbia; M. Loumaye, pentru Belgia. De­ legați în străinătate: Ribera Rovira în Spania, Ragnar Hoppe în Suedia, P. Stavrino.s și Cahen în Egipt, Sokoloff în Rusia, Alberto \ Viviani în Italia, José Merediz în Argentina, Francisco Contreras în Chili, dr. Herrera în Mexic, Yvan Goli In Germania, Al. Chignac în Syria, Loumaye în Belgia, Ezra. Pound în Anglia, E. A- Reia-» hardt în Austria, Fred..Angermayer în Ceho-Slovacia, Eugen Relgis n România. '.i •J “ Í I �IMII II I 92 F. I. A. L. S. — Ciarte — U. A. I. dacă idealul socialist nu e încă al tuturor intelectua­ lilor sindicalizați. x . E. I. A. L. S. și Clarté sânt două manifestări re­ zultate din aceleași cauze. Prima însă, adună pe in­ telectuali în baza unui „program practic de reven­ dicări profesionale”; a doua, tinde la o uniune a po­ poarelor, și a trebuit să ia și o atitudine politică. Dacă F. I. A. L. S. e în afară de contingențele politice, mulți clariști, chiar Barbusse, rccuno.se prin adesiunea lor la F. I. A. L. S. că ea arc o menire esențială de împlinit. Am stăruit asupra lui F. I. A. L. S. pentrucă e o federație liberA, pornind din inițiativa spontană a intelectualilor cari vreau să’și câștige, în primul rând prin ei însăși, revendicările firești — recunoscând tot­ odată că societatea nu poate dura pe bază capita­ listă, deci războinică. Mai există în Franța o „Uniune a Asociaților In­ telectuale Internaționale'' (U. A. I.) care se prezintă larg organizată, cuprinzând peste 30 de societăți spe­ ciale. Numai în Franța ea a grupat 85 de cercuri * cu peste 120.000 de membri. Dacă spunem că ea arc sprijinul guvernelor, putem presupune că acțiunea ei, deși tinde să apere munca- intelectuală în actuala criză mondială, e totuși subordonată unei recunoașteri, cel puțin tacită, a „ordinci consacrate”. La congresul din Bruxelles, din August 1921, ținut, prin „genero­ zitatea” guvernului belgian în „Palais mondial”, s’a cerut și înființarea la Geneva a unui birou internațio­ nal al muncii intelectuale. Chestiunea aceasta a rămas nerezolvată, căci s’au ivit divergențe. Socialiștii, cari sânt în tabăra social-p atrio ților, ca Albert Thomas, fost ministru al nrunițiunilor în .timpul războiului, �■ Prin stat sau prin sine însuși ? 93 — au revendicat pentru existentul „Birou internațio­ nal al muncii” dreptul de a se ocupa de muncă, fie manuală ori intelectuală. U. A. I. a delegai atunci pe d-nii H. La Fontainc și Otle.t „să intre în tra- • tative cu Liga Națiunilor pentru protecția Științei și a muncii intelectuale.” Aceste amănunte sânt suficiente să ne convingă că între o acțiune condusă de intelectualii ce mai au fetișismul vechei ordine, organizându-se chiar cu bi­ nevoitorul concurs al statelor aliate (n am văzut încă lista delegâților din fostele state inamice) -- și ac­ țiunea liberă a intelectualilor ce vreau să biruaîscă singuri, cea din urmă ne apare mai apropiată de adevăratele interese internajionalc ale tuturor „luptă­ torilor Spiritului”. Chiar dacă U. A. I. va ajunge mai glSabnic la anumite rezultate decât F. I. A. L. S... f I i I i La congresul lui F. 1. A. L. S. ce are loc la Bruxelles, în April 1922, se vor pune bazele definitive ale federației, organizându-se cele trei secțiuni: a artelor, literilor și științelor. Se va propune și crearea unui „ Parlament internațional al intdectualilor*, ce s’ar ocupa de toate problemele sociale și culturale, ridicandu-le deasupra po, liticei de stat. Acest proect, dacă s’ar realiza, ar lărgi cadrele lui F. I. A. L. S.. apropiându-le de cele ale Internaționalei Intelectualilor. I �r 1'... IV i Ț I I ? fi Í i t I VI ACȚIUNEA INDIVIDUALISTA: — „Partidul in­ dividualist"; „Ordinea naturală"; Individualismul social. Princiniul individualist este în mod sonerie cuprins în noțiunea de intelectual. Vom desvolta această ches­ tiune în partea .treia a cărții. Recunoaștem! aci im­ portanța ei. Instinctul individualist, dacă îl putem numi astfel, lămurește în bună parte situația precară a intelec­ tualilor în societate. Creatori ai culturii și ai cilizații­ lor, ei au lucrat, fiecare cu propriile sale putiiiți, in chilia isolării. Fiecare își lauria o personalitate care, ca și ¡arborele. își avea seva nutritivă prin- rădăci­ nile multiple ale trecutului, înfipte în pământul co­ mun. Dacă recunoșteau o solidaritate, ea era în primul rând de natură culturală și spirituală. In do­ meniul vast al ideilor și în elizeul armoniilor, ci nu se loveau de obsesia organizării materiale, de legile res­ trictive ale societății'. Erau ci însăși organizatori și legislatori. Ei au luptat împotriva.naturii — și împo­ triva mediocrității și brutalității majorității umane. Totuși, ei s’au străduit pentru progresul omenirii chiar numai prin simplul fapt al sporirii personali­ tății lor, care în esență înseninează: tendință spre fericire, prin mijlocul fundamental — libertatea. Li- �Instinctul individualist — Creatorii solitari și mulțimea 95 bertatea creatoare!, ce ia clin mediu clementele nece­ sare făurind n-oui realități... Libertate do conștiință — de crez și morală — ce nu .se vădește decât prin*, ruinarea vechilor tradiții, a dogmelor sociale, a orga­ nizației silnice — care face din oameni o turmă .do­ cilă, pregătită pentru îndelunga uzură în muncă de sclav și pentru cat.as.trofele războinice ce cuprind în ele și dezastrele civilizației. Aceste din urmă dezastre au lbs,t, poate incon­ știent, favorizate de atitudinea socială pasivă a ma­ jorității intelectualilor. Experiența dureroasă i-a apropiat (nu pe toți) de realitatea umană. Au văzut că există o strânsă legătură între politică și ihorală, între tehnică și știință, între economie și estetică, între adevărul real și cel ideal. Individualismul mo­ dern nu mai poate stărui în turnul de fildeș'. Societa­ tea și insul, după concepția excesiv determinista, sânt în același raport ca și organismul cu celula. Sânt înadevăr activități in care individul are prioritate. Dar s’a dovedit că tendințele ideale — culturale și spirituale — nu’și găsesc o realizare temeinică, mai ales după războiu, câtă vreme baza materială a so­ cietății e sguduită de revoluție, roasă de mizerie, de ignoranță, de crimă... Pe rând, categorii de intelectuali veneau să sporeas­ că atr'jnata proletarilor. Dacă idealul socialist nu-i atră­ gea până la „cedarea” unei părți din personalitatea lor, ei i-au dat un sprijin liber, în afară de orgiiniza— țiile muncitorești. Pentrucă situația lor materială era însă identică^ dacă nu mai gravă decât a proleta­ rilor, s'au organizat atunci și ei. Clarté, de pildă, e aripa intelectuală a comunismului internațional. F. I. A. L. S. (și alte grupări asemănătoare) e federa­ ția profesională a „luptătorilor spiritului.” împotriva coaliției capitaliste — care e de fapt coaliția statelor �mă» 96 i 1 I I ’ 4 Solidaritatea post-războinicâ — Anarchiștii naționale și războinice — intelectualii liberi au .tre­ buit să se ridice cu autoritatea lor curată, capabilă de o fundamentală influență. Acea secretă repulsiune față de adunare, față. de număr, grup, asociație, etc. s'a topit în sentimentul unei solidarități noui. Animalitatea umană, terfelită în noroiul Mizeriei și în sângele Crimei colective^ și-a câștigat acea nobleță ce știe că viața omului e prea-prețioasă și respectabilă. Spiritul a început sași cunoască trupul; creerul s’a solidarizat cu stomacul, individualistul cu mulțimea ■ — fără să piardă însă din calitățile și funcțiunile sale personale. Dimpotrivă, s’a convins că posibilitatea desvoltării personalității a sporit prin recunoașterea raporturilor firești. Mai sânt totuși destui intelectuali solitari. Ei sui­ rii esc în orgoliul, adesea sterp, al menirii lor aristo­ cratice. Au concepția uite* ~’*ise spirituale deasupra claselor și castelor soc ia Iar anarchiștii, oricât s’ar crede, nu .sânt indivi­ dualiști. La baza acțiunii lor nu e iubirea genera 1umană, nici clanul creator. Dușmani ai Statului, ci sânt și împotriva societății. Metoda lor (dacă au vre­ una) c esențial distructivă. Ei nu pătrund până la cauzele organice ale răului. Văd aparențele și efectele / răului — și se năpustesc asupra lor, cu acel fanatism orb ce merge până la jertfirea de sine. Atentează la viața vreunui potentat, fără să ia în seamă efectele contrare, repercutate asupra mulțimii nevinovate. S au ivit în ultimul timp și anarchiști integrali. Nu e numai ironică profeția unor filosofi sceptici,, cari spun că explozibilele moderne vor servi câtorva „duș; mani ai speciei” st nimicească toate capitalele și milioanele de „făpturi de prisos” — deodată, într'un cataclism gigantic... Dar. pe lângă teroriști, mai sânt adevărații indi- ÍÍ ! �Partidul individualist — Ordinea naturală 97 : vidualiști oulranee, cari sâni împotriva ordinei ac­ tuale, recunoscând datoria unei acțiuni, neorganizate, a personalităților creatoare. Impo.triva războiului, a statului, a patriei — dar pentru societate! Nu socie­ tatea ca organism politico-economic (ci nu sânt co­ muniști. și chiar idealul socialist ori burghez-demoeratic le repugnă . Ei vreau o „uniune liberă a in­ dividualităților ’ — și întrebuințează noțiunile con­ tradictorii de „partid individualist ’ ca să denumească grupul „elitei" ce are menirea; să ducă lupta pentru desvoltarea personalității intelectuale și spirituale în specia umană. Există, tot în Franța, unde, cultura e atât de ramificată, o astfel de grupare cc'și are orgaiuil și deviza în acest titlu: L'Ordre naturel.1') — Ordinea naturală nu prea c definită de acest grup. Dar. toate problemele gravitează in jurul postulatului: individ, care e centru și celulă totodată. Teoreticianii gru­ pului își au, firește, fiecare individualismul său. Nu stăruim asupra principiilor personale; ne oprim la modul cum înțeleg să și aplice ideile în societate — adică, cum' s ar putea armoniza; într'o alta realitate socială, atâtea elemente subiective, diferențiate. Acești individualiști recunosc că ordinea, socială actuală nu asigură omului libertatea și -nici măcar o siguranță relativă. Xi se parc că putem1 expune acțiunea celor dela l'Ordre naturel, pentrucă e prima încercare, eșită din domeniul teoretic, de aplicare >orială a- individualism'ului. Cel mai harnic „doctri­ nar" al grupului (individualiștii nu recunosc nici dogme, nici legi c II.-L. Follín — care semnează ]) Publicația e sub direcția poetului Marcel Sauvage. Teore­ tician! .și membri activi sânt: H.-L. Follín, sociologul Georges Pa­ iante (autorul operii „Combat pour l’individu*), Mare Lefort, Abel Faure, Manuel Devaldés, ș; a. 7 t — �98 1 ■ f ■ r j ț 1 i f I ’ 1) i : f *' ■ 4 ■Jk I . „Republica Universală® — Supranațiunea împreuna eu 3/. Sauvage și Marc Lefort o expunere de mdtive asupra unui proect de ,,Constituție provi­ zorie a Republicei Universale.” Trcbue să se înalțe — cum ni se spune în proect — deasupra națiunilor concurente și sanguinare, ornare Patrie, cuprinzând patriile particulare, unde fiecare om va fi concetățean cu toți ceilalți. Interesele na­ ționale trebucsc contopite în interesul uman universal. Societatea Națiunilor nu poate realiză aceasta, ci va accentua interesele naționale prin simplul fapt că le pune 'mereu față în față. Pornind dela Conștiințe in­ dividuale, „ordinea nouă” trcbue să fie stabilita .prin o vastă alianța a popoarelor, din care vor fi înlătu­ rate scopurile ce învrăjbesc oamenii— și concepi iile ' religioase, politice, sociale. Deci, trebue realizată o „Națiune unică deasupra națiunilor existente, ca un palat nou de,asupra locuințelor învechite cari sânt Menajate câtva timp, pentru a nu răm'ânc iară adă? post.” Această Siiprana[iune se poate realiză ușor, ea neavând nevoe de ¡armată nici de tribunale, căci nu va avea nimic din națiunea agresivă actuală. Prin ivirea Supra-națiunii, adică a Republicei universale, patriile (cari sânt altceva decât statele) nu dispar; ele rămân ca niște provincii cu limba și tradițiile lor. Mai dăm câteva- aman linte constitutive. — „Supijanaliunca e o asociație voluntară de oameni cari • ^își . garantează reciproc libertatea și siguranța” adică. să nu facă nimic din ce poate vătăma altora, având avantajul de a fi îji afară de orice conflicte violente dintre colectivitățile ostile. „Supranațiunea ?sc consideră ca singura putere de drept din lume, națiunile particulare nefiind decât puteri de fapt/’ Ea cere dreptul de a controla ¡actele tuturor Rațiuni­ lor, căci ca nu există decât în interesul indivizilor. \ /' �i Individualismul social al lui II.-L. Follin 99 Cetățenii supranaționali au toa.tă libertatea de mani­ festare personală, putând avea orice credințe religi­ oase, filosofice, pedagogice, sociale. Ei sânt însă în* datoraț i moralmente să se ajute reciproc și, mai ales, să se țină departe de orice certuri internaționale în timp de pace sau de războia. Constituția provizorie a „Republice! universale'" cu­ prinde un procent do organizare, ce va fi definitiv vo­ tată când vor fi cel puțin un milion de aderenți; Bun prilej pentru amatorii de ironii lesnicioase!... Știm însă că multe „utopii’’ au devenit realități pu­ ternice. Să imlai urmărim! deci puțin, arguînentelc pe cari ni le dă H.-L. Follin care, încă cu- douăzeci de ani în urmă, a afișat cu câțiva muici, „pe zi­ durile din Havre, cu ocazia unei alegeri legislative, programul unui partid republican individualist.” Nu pentru candidați de-iai lor... Individualiștii doar nu recunosc eficacitatea „reformelor sociale” ale par­ lamentelor de stat. Follin întrebuințează termenul de partid, regretând că partidele au prostituat acest cu­ vânt. El nu cunoaște alt cuvânt mai bun pentru a denumi o ..reuniune de oameni.ee urmăresc transfor­ marea instituțiilor politice opresive și disolvante”.l) Asa dar: „partid individualist” alcătuit dintr’o, elită inițiatoare ;a mișcării, fără să aibă nevoe de orga- x nizație specială; nu Irebuesc cadre, disciplină’ ele. (ca la. Ciarte, destul de atacat de l'Ordfc N(durei). Nici o hierarchie, nici un șef, nici o direcțiune. Fie­ care dintre ¡mjembrii se poate manifestă cum vrea, v după1gândurile și sentim'cntelc sale — dar,'după pro­ gramul acceptat împreună. E dcajuns iui simplu con­ trol al „nucleului inițiator,” care va ralia grupurile 1) Les conditions d'un mouyement individualiste et su/>ra nați­ onal, în l’Ordre Naturel delâ No. 12—19, Februar-April 1921. f �103 Rostul „Partidului individualist" din diverse țări, având un sediu central întro C a p btală recunoscută ca europeană. Partidul individualist nu se va amestecă în poli­ tica așa zisă internă sau externă. El va apăra drep­ turile oricărui individ, indiferent de origina, rasa ori . funcțiunea sa economică neparasilară. Neavând am­ bii iu ni pentru .,putere'’, nici tactica compromisuri­ lor — el c un liber partid de opinii de care ..va .tre­ bui să țină seama oricine râvnește la cea mai mică părticică de putere, în lum'ea întreagă". Ne im pu­ nând nici un credo membrilor săi, partidul tinde la ,„cucerirea realităților esențiale, recunoscute de toate spiritele libere — adică siguranța, libertatea, respon­ sabilitatea și sinceritatea — cu nuanțele infinit de numeroase și variate ale individualismului. Încrezător, au torid afirmjă că constituirea și isbânda Partidului Individualist va fi „pentru elibera­ rea activităților omenești cecace Creștinismul a fost pentru isbăvirea sufletului; Renașterea, pentru elibera­ rea artei; Enciclopedia, pentru eliberarea spiritului: Revoluția franceză, pentru eliberarea legală. ' Azi -sânt două partide preponderente: cel naționalist și cel co'mJunist. Ambele idealuri repugnă deopotrivă in­ dividualistului care crede că singura ^direcție posibilă c Individualismul, adică reîntoarcerea la condiliunile ordinci naturale.’y Elitele și, în urma lor massele. vor putea impune această direcțiune șefilor popoarelor. Poate că nu e prea- depărtată ziua raliării ivicto­ rioase... Adică, Partidul Individualist V¡a isbu.t'i să creeze acea Supr.anațiunc — ce ar. fi și o garanție pentru progresul civilizației. Căci civilizația „a ajuns la punc­ tul culminant al evoluției sale, de unde, în mod fatal, ca trebuc să decadă — sul) ¡acțiunea tuturor factorilor desordinei naturale sau artificiale --.spre haosul bar- I i .1 �C.arlé, F. 1. A. L. S. și Partidul individualist 101 buriel’. Ea poate însă să’și urmeze evoluția „pe calea unei ordine naturale mai complexe, mai adecvate as­ pirațiilor idealiste jale umanității/’ Totul atârnă nu­ mai dev.aplicarea mai mult sau mai puțin complectă, im’ai mult sau mai puțin repede, dar inflexibilă în di­ recția, ei, a programului enunțat” — care, în esență, tinde să înlocuiască manifestările .abstracte și sil­ nice ale solidarității artificiale cu „manifestările in­ dividuale sau colective, dar concrete și voluntare, ale solidarității naturale.” * * * Față de Ciarte și F. I. A. L. S., — Partidul Indivi­ dualist ne apare ca a treia față a piramidei. Neavând încă amploarea practică a celorlalte douăz gruparea aceasta e o expresie socială a atitudine! individualiste - și ideologia ci nu c prea deosebită de acea pe care nu o .mărturisesc destui artiști, literați și savanți. Ciarte, F. I. A. L. S. și Partidul Individualist sânt cele trei aspecte caracteristice ale mișcărilor din „clasa intelectualilor din Franța. Ele prezintă, toate la un loc, o frescă sumară ta problemelor sociale. — Ea extrema stângă c grupul Ciarte, cu comunismul internațional, pentru care el vrea să fie un centru de pregătire intelectuală a Revoluției integrale. — La extrema’ dreaptă (fără sensul curent reacționar) sânt Individualiștii, cari creți că societatea e pentru individ, nu acesta pentru societate, — având postu­ latul personalității ca mijloc de salvare a,civilizației. — Intre aceste extreme, F. I. A. L. S. c „coaliția spi­ ritului împotriva coaliției materiale” — corespunzând și imperativelor momentane, ca o sinteză practică, (ce nu e totuși un compromis) a celor două ideologii . extremiste. Faptul că aceste trei grupuri s’au .ivit în Franța, 1 �102 1 y r V Purificarea spiritului și politicei din Franța desvoltându-se aproape în acelaș timp, ne vădește că spiritul francez tinde cu nouă vioiciune să se smulgă din „tradiția- glorioasă.” Dacă Franța se con­ sideră ca prima din ¡avantgarda popoarelor cultu­ rale, ea trebue să’și câștige și prioritatea spirituală pe care o pretinde. — E greu, în această vrem’c de crescândă internațional iziare. Poate că, mai mult ca în celelalte țări culturale, naționalismul e acum în Franța într’o recrudescență ce ajunge deseori la șo.vinism; stăruind și în imperialism' economic. Cele trei mișcări no ui ne fac însă să nădăjduim într’o puri­ ficare a spiritului și politicei din Franța — care, doar din 1789, a vestit lumii „Drepturile Omului și ale Cetățeanului”... I f? V- J ti >! I VII ACȚIUNEA POLITICĂ : — Diplomația ; Intelec­ tualii și politica; „Uniunea pentru Control Democratic". Destinul popoarelor, mai ¡ales în epoca modernă a militarizării statelor,, a fost în foarte marc ‘masură determinat de alte vointi decât ale popoarelor însăși. Viața socială și politică, care e altceva decât viața pur- " și-simplă omenească, era dominata de clasele susținute de „drept divin’ și de forță arjmiată. Aristocrația bla­ zonului, a mitrei și a bgnului, și-a împărțit domeniile de influență, tinzând însă spre acelaș scop: m’enț¡ae­ rea „ordinei sacrosante”, adică a dualismului mon­ struos — stăpâni,tori și stăpâniți. O ¡minoritate stârnește, în virtutea privilegiilor și a tradițiilor, să se folosească de munca și de viața unei majorități ținută în neștiință prin cultivarea su­ perstițiilor — și în mizerie, prin exploatarea namilă de economiști „legea cererii și a iofertii” s,au „supravaloarc-a unei supraproducții” destinată speculei, nu producătorilor. — Și, majoritatea aceasta, supusă sil­ niciei organizate prin instituții „legale”, a trebuit să îndure m'ai ales s¡arcina „apărării patriei” — apărare ce nu poate îi deosebită de cealaltă noțiune: agresiune. •Í ■ ii îi ■ ' I _ �P r- 105 Politica ! — Diplomația Secret-de Stat — Pacea armată Iile se confundă în acela.ș stat, îndeosebi în statul capitalist. Imperialismul are azi un substrat eco­ nomic evident, adăugat vechei tendințe de supremație politică. tariste. e un războia întrerupt de momente de pace. — Totuși, civilizația progresa —- ca și hecatombele sacriiicaților. Străduinței de descătușare ale mulțimii erau -mai crâncen reprimate, dacă erau de natură po­ litică. Stăpânii consimțeau să „amelioreze” starea ma­ terială a muncitorilor — d¡ar fără schimbări politice. Popo rid a început să simtă că în politică e cauza cau­ zelor. Acolo sânt toți monștrii cari îl sug și îl masa­ crează ’ Politica, cea adeyărată, a oricărui stat, c totdeauna secretă. Secret de stat! secret diplomatic! etc... Nici în statele cu dein-ocrație înaintată, ca în Anglia și în Statele-Unitc ale A'mtericii, unde cetățenii, prin reprezentanții lor dirccți, își făuresc legile necesare și iau hotărîrilc importante pentru viața națiunii — nici acolo, diploîm'ați.a secretă n’a fost încă înlocuită cu desbatere’a liberă a poporului. Dacă poporul (care e în esență pașnic) ar decide singur războiul și ar presida el la conferințele de pace, s’ar fi întemeiat de mult o altă ordine socială. Căci bunul simț populau — dacă nu și instinctul — c dus în mbd firesc spre arm'onic și internaționalism. Stăpânit orii au însă pa­ cea armlată — iar internaționalismul lor c numai ca­ pitalist și militarist. 101 Politica! - Popoarele au fost asociate de către gu­ vernanții lor la scopurile politice ale unei clase, nu­ mite însă „idealuri naționale” și chiar culturale. S’au exploatat pornirii nobile ¡ale națiunii, în folosul militariștilor și capitaliștilor. Deasupra națiunii, câțiva, cari ave.au în mână frânele statului, pregăteau noile sacrificii sângeroase prin „înțelegeri”, „conveni iu ni” de care poporul nu știa nimic. Diplomația c pentru noroade iceiace a fost Inchiziția din evul-mediu pentru cetățeni. O instituție peniță și nefastă, cu aparențe grandioase, cu maniere proto­ colare, cu masca surâzândă a'Minciunii... In cabi­ nete somptuoase, în jurul mesei 'verzi — călăii în re­ dingotă făuriau tratatele după „principii abstracte” ce nu corespund decât intereselor stăpânilor. Țara era o suprafață de teren cu anumite bogății de pier­ dut sau de câștigat. Poporul, o cifră de locuitori desti­ nați măcelului, pentru,ca să apere „patrimoniul stră­ moșesc” sau „dreptul și civilizația.” Poporul era și el o populație de pierdut sau de câștigai, o turmă de sclavi producători de bogății ce nu sânt pentru dânșii... Alianțele dintre state? — convenții ce naveau altă garanție decât forța — și altă dreptate decât nesoco­ tirea drepturilor individuale și a celor adevărat na­ ționale. Tratatele de pace? — de fapt, tratate de ar­ mistițiu: acel treve de Dieii: sau răgaz de odihnă, ce nu e decât un compromis ce cuprinde germenii noilor războac. Istoria omenirii, mai ales în ultimile veacuri mili- ll V 1 ■Í j î Ca și mulțimea, intelectualii care se țineau (leparle de chestiunile sociale, erau cu atât in’ai indiferenți fală de „problemele” politice. Cetățeanul lucid și vo­ luntar nu s'a ivit încă pretutindeni. Chiar .în țările auglo-saxone, conștiința politică nu s’a întins până în domeniul „politicei mondiale” — de care atâriîă azi, de fapt; soarta tuturor națiunilor și a tuturor raselor. Politica statelor mici e subordonată politicei sta­ telor imperialiste, grupate la rândul lor în alianțe, vremelnice și ele — după evoluția „intereselor” .și an- s x �/ K6 tagonisimelor inerente unui regim bazat pe opresiune și prădăciunc legală. Întreg pământul c disputat de câteva „mări Puteri5’ ce târîsc după ele cohorta sta­ telor feudale. Continente și rase sânt puse acum* în calculele arbitrare ale Diplomației, alături de puzderia socotelilor mărunte — toate în afară de tendințele firești ale om'enirii. Cei cari se țiii de logica progre­ sivă a conflictelor, prevăd primejdia- unor războae mai gigantice decât ultimul războia european.—când o jumătate a omenirii va porni împotriva celeilalte jitoălăți, în numele unui ideal de ra-să și.de civili­ zație primejduit, bunăoară, de rasele asiatice cu o civilizație m’ai veche decât cea europeană... * ii ' * ]¡ i d- I r! i I Í : ¡ •> 5 : ' Norman Angelí — J. Maynard Keyhes Politica mondială — Intelectualii anglo-sajoni In țările unde imperialismul politic și economic c în eflorescență maximă și unde „totodată'conștiința cetățenească a> eșit din faza dezideratelor pasive, ca de nildă în Anglia — intelectualii cari s'au preocupat de chestiunile sociale, au înțeles mjai repede că ei trebue să pătrundă și în .tabernacolele nefaste ale politicei. Față de acțiunea pur pacifistă, internaționalist-a, umanitaristă, etc. a intelectualilor din alte țări, acțiu­ nea celor din Anglia (și, într’o măsură apropiată, a celor din Ahn’erica) prezintă un caracter positiv și Tm'cdiat. — însuflețiți de aceleași năz u iuți • generaloimenești. ci au aplicat în acțiunea lor și acele calități specifice anglo-saxonilor. Pe lângă tenacitatea ce știe •să .înfrângă terori le și silniciile stăpânilor, ci au și acel dar de preciziunc, acea ‘metodă simplă de investi­ gație și docuin’entare ce convinge mai bine decât simpla argumentare sentimentală. Fără oratorie, în limba lor esențială și fermă, ei .au adunat date, sta­ tistici — in’ereu alte documente, pe cari le prezintau I - într’o orânduire evidentă, fără posibilitatea* replice! cazuistice. Ei au public,at conținutul tratatelor se­ crete, au ddmiascat calculele ce sânt la baza unor declarații pentru „drept și fraternitate'’, — au denun­ țat lumii, níai ales celor ridicați contra ordinci capi­ taliste, noile dezastre războinice ce se pregătesc. Un Noiiniim Anț/ell, cu 'mult înainte de 1911, în cartea sa „Marea llusiune,” îndeajuns’ de cunoscută, a profetizat că adevărații învinși vor fi cei ce vor esl învingători din războia și că, din -punct de vedere strict economic, războiul nu e măcar o „afacere’’ rentabilă. Anexarea unei provine ii aduce multe do­ sii uz ii și. măi multe cheltueli învingătorului: iar po­ litica colonială, care nu e decât o jefuire sistematică, — oricât .ar deschide no ui debușeuri mărilor puteri, — e tot atât de iluzorie ca și anexiunea. X. Angelí n’a argulmentat decât cu cifre și documente —- iar în sprijinul logicei sale venia și trecutul istoric. In opera sa de dup,ă războia: „Haosul european’’, el expune rezultatele politice ale războiului și găsește confirma­ rea prevederilor sale, cercetând acel monumental amestec de nedreptate și absurditate care e Tratatul de pace déla Versátiles din 1919. Cu un răsunet ce a a-lanm'at până și cercurile ofi­ ciale, ă> întreprins aceiaș operă de demascare a tra­ tatului „pentru drept și pace” între popoare — și profesorul dela Oxford, J. Maynard Keynes care a scris despre „Consecințele economice ale Păcii.'’ Au­ torul. care era- delegat al Angliei la Conferința de Pace, s’ai retras — ca să nu senTneze și el hotărîri ce evidențiau nu nulm'ai rapacitatea victorioșilor, ci și tendința de exterminare ă învinșilor prin luarea •mijloacelor de traiu — ceiacc înlesnește revoluția sau provoacă emigrarea în in’assă. Printre intelectualii englezi, cari ocupau înalte Tune. ■ I f. 107 \ I i i �f ? r i 108 Bartrand Rusell — Non-reustența E.-D. Morel — Moralitatea politică 1 £ I Í ' •h 11\ Í r; •• * ț; ■ 4 ți uni economice sau culturale și cari combateau pen­ tru luminarea popoarelor, trebue să numim pe matematecianul și filosoful Bertr.a)id^Russell. In toiul răz­ boiului, el a fost în Anglia- un fel de Romiain Rol land. — „In nebunia înconjurătoare, el a fost o inimă lip­ sită de ură,, un spirit vast și înțelept, un om consacrat adevărului” (Magd. Marx). Nu putea fi însă xau dessus de la melee”; era într’o țară de beligeranți. A stri­ gat. prin conferințe și articole, noile primejdii plă­ nuite în cabinete diplomatice — dar a meditat toto­ dată. propunând. în „Dreptatea îii timp de războiu,” non-rezisten[a ca. mijloc de în frânare a războaelor. Expulzat dela universitate,’ împiedicat să vorbească muncitorimii, el a stăruit în acțiunea lui. A scris „Principiile de reconstrucție socială” și a primit pre­ siden! ia „Ligii contra serviciului militar.” Á 'fo.st în cele din urmă condamnat, pentru un articol, la șase <. luni închisoare. Și totuși, el a scris în celula lui „Căile'1 Libertății”... lîussell a adresat intelectualilor Europei un lung . apel de trezire și solidarizare, biciuind pe cei cari s au pus în slujba Minciunii și Urii — și scoțând în evidență psihologia războiului, cil argumiente ce se întâlnesc adeseori cu ale lui G. Fr. Nicolai din „Bio­ logia Războiului.” Arătând că „plusul de productivi­ tate a muncii e la baza educației, a democrației și a tuturor progreselor politice în statele moderne”, Ru­ sell face apologia ‘muncii și a științei. Fără „înălțare sufletească”, știința în -loc să fie „instrumientul su­ veran al progresului ojmienirii”, devine o putere in­ fernală ce înveninează rănile pe cari* oimțul le pricinuește omului—„E timp să uităml de așa zisele datorii ce ne despart de Gerlmjania, de Austria, de Rusia, de Franța sau de Anglia, și să ne amintim în cele din 103 urma de cea mai înaltă datorie față de omienire, pen­ tru care, chiar de azi, paterni să ne unim”,1). In fresca acestor îndârjiți și lucizi consolencloiis objecțors, e preponderentă și figura lui E.-D. Morel, care nu e inundai un apostol neobosit al drepturilor oiTL'ului din orice rasă — ci și făuritorul unei uriașe ' organizații care e tocmai expresia luptei contra, poli­ ticei secrete și siluitoare a Imperialismului: Uniunea p\e.niru control cientocratic, cu sediul în Londra. E.-D. Moroi e printre primii intelectuali liberi cari, cu .măi mult de 20 de ani în urmă, a combătut pentru isbânda adevărului ași, ¡mfai ales, a .acelei „moralități politice” atât de ignorată și de mulțime și de guver­ nanți. Timp de zece ani, el ia, dus o largă companie (susținută și ele elvețianul R. Clap&rede) pentru po­ pulațiile din Africa centrală, ni’ai ales împotriva sis­ temului de colonizare al Congo-ului belgian. El a isbutit să câștige, pe lângă o schimbare a metodei barbare a lui Leopold al Belgiei, o popularitate susți­ nută de prigonirile politician!lor. Morel a început apoi să denunțe manopcrile și duplicitatea cabinetelor politice și să demaște diplo­ maba secretă. El a văzut cum' se pregătește marele războiu european; a strigat zadarnic popoarelor ci­ vilizate — și s’a convins că nu poate face nimic prin, partidele politice existente. Chiar în prim'ul an de. răz­ boiu, el s’a retras din partidul liberal și — împreună cu Ch. Trevehjan (ministru, care sa retras din gu­ vern la isbucnirea războitrlui), cu Arlhur Ponsonby,. având și sprijinul lui Normhn Anglii, J. Rainsay-Macdonald, B. Russell, I. Zangwill; a economiștilor /. .1. Ilobsorij H. A7. Brailsford, ș. a. — el a fondat JUnion of Democratic Control” (U. D. C.) care a luat i 1) Apel către intelectualii Europei, pg. finală. ■" 'W- r I I .! �t .I n l ■ ! Í uri o I r 110 Principiile lui U. D. C. — Controlul politicei externe „Uniunea pentru Control Democratic" '• repede un avânt considerabil. In tot timpul razboiuJui. Moroi a vorbit și a- scris, hărțuit de poliție și de cenzură. A organizat conferințe, iricetinguri și ¡a pu­ blicat numeroase broșuri, creând o opinie publica ce alarmă serios guvernul. Au fost zadarnice toate presiunile. Fiecare zi. aducea un nou adevăr; o nouă „combinație” era scoasă la iveală, un nou tratat era smuls din taina arhivelor diplomatice — și, erau mo­ mente când oficialitatea era gata „să facă concesiuni.” Dar baila șovinislă urla: cerea capul lui Morel. „Dacă acest om nu e arestat, se poate să nu mai is• bândim” (în „Evening Standard”). S’a găsit un pre­ text absurd ca Morel să fie condamnat la șase luni de muncă silnică și să trăiască la fel cu ocnașii, oprit să scrie și să citească... Abia cșit din închisoare, el a înlrat însă în Labour Party și a reînceput mai îndârjit lupia, cu reușită crescândă.1). „Uniunea pentru controlul democratic” arc azi ‘peste zece mii de mcmbri-directori și, pe lângă că mai arc de partea ei toate conștiințele libere din Anglia și din alte țări, s’au afiliat la ca peste 400 de organizații (între cari sânt numeroase asociații muncitorești) cu aproape un milion de membri. In Stalelc-Unite, U. 1). C. a avut un mare răsunet; s’au format ăcolo mai multe organizații asemănătoare. Chiar fostul președinte Wilson și anturajul său, s’au inspirat din programul acestei uniuni. Cele 14 puncte ale lui Wilson, lansate în ajunúl participării State* lor-Unile la războiu, cuprind toate principiile funda­ mentale ale U. D. C. . V; 1) Dintre operile lui Morel, cităm : Cauciucul roș (Red Ruber) despre chestia congoleza; Zece ani de diplomație secretă (Ten years ; of secret Diplomacy); Adevărul și Războiul (Ttruth and ihe VVarz) Povara omului negru (Black man’s Bruden) despre chestiunea afri­ cană după războiu. î 111 . I Care, sunt aceste principii? Scopul prim al Uni­ unii e obținerea unei păci durabile. Nu o „pace db pedepsire”, ci una dreaptă, care să nu pregătească un nou războiu. Populația civilă trebue să influențeze guvernele în acest sens. Ea nu poate ignora latura politică ti războiului, fără să nu înlesnească o cala­ mitate generală, a tuturor popoarelor. Deci, să se ceară: — Desființarea diplomației. secrete. — Crea­ rea unei adevărate Societăți a națiunilor, în locul alianțelor efemere bazate pe teza absurdă a „echi­ librului”. — Reducerea, până la complecta supri­ mare, a- industriei armamentelor și a recrută re i. — Libertatea comerțului și industriei pentru toate po­ poarele din țările ce se dcsvo'ltă; suprimarea tuturor privilegiilor și Imionopolurilor economice în aceste țări și stabilirea progresivă a liberului schimb între . toate statele. — La închcerea păcii, nici o schim­ bare a statutului teritorial dintr'o regiune, nu se poate face fără consultarea și fără consimțământul prea­ labil' al populației.1). Programul acesta, care line scama de realități ime­ diate. c constructiv, putând pregăti o pace interna­ țională. Față de tratatul de la Versailles, el era un avertisment puternic. Azi, numeroase revizuiri și com­ promisuri ce urmează după lralului nedrept, vin să dea programului U. D. C. o confirmare strălucită. Lupta Uniunii c cu atât mai largă și cuceritoare. Prin scris și vorbă, ca face operă de educație internax Jională arătând, mai ales producătorilor, că politica externă nu poale fi despărțită de cea internă. Poporul' (ca și U. D. C.) fără ,a face ,.politică de partid”, trebue să controleze politica externă a guvernului; 1) Organul U. D. C. e „Foreign Affaires", o publicație foarte răspândită, dirijată de Morel; revista e dé o mare bogăție docu­ mentara și are o autoritate deosebită în toate cercurile. 7 j i I �i - 112 , I i . i • I / ■ Opera Iui U. D. C. altfel, toată truda democrației e zadarnică: cabine­ tele secrete o spulberă cu o simplă „convenție” sau hotărîre de războiu. Mișcarea pacifistă, pornită din năzuinți Umani­ tare, capătă astfel o bază de acțiune positiva. Iar internaționalismul se propagă printre popoare prin organizații ca U. D. C. (cari se înmulțesc și în cele­ lalte țări) — puternice uniuni de proletari și intelec­ tuali cari vreau să fie cetățeni integrali, liberi să. de­ cidă asupra propriului lor destin. Prima conferință • internațională a „Uniunii pen­ tru control democratic”, ținută la Geneva în luiie 1920, cu reprezentanți din 14 state „amice și inamice” — a fost o nouă dovadă că, conștiința ulmiană își pre­ gătește calea pacifică spre desrobirea politică. VIII ACȚIUNEA SPIRITUALĂ : — Idealismul apolitic Primatul Spiritului; „4ctivismul". ti jft ®■ y ■w I Ir ! i K¡‘ í Față de Anglia, cu cetățenii ei conștienți și vo­ luntari, cu intelectualii ei positivi și dârzi, — Germlania ne apare aproape ca tipul contrar, cu cetă­ țeni lipsiți de simț politic și cu intelectuali idealiști. Germania a devenit o națiune politică abia de un veac. Neavând încă un mare rol în politica mon­ dială, spiritul german a putut să-și desvolte acea „universalitate atotcuprinzătoare” de care vorbește Nicolai. în „Biologia Războiului”. Facultatea de adap­ tare a Germanilor, i-a făcut să ia dela toate celelalte popoare culturale ceiace le era caracteristic și să desvolte, să perfecționeze sau să exploateze inven­ țiile, științele și artele din alte țări. Gerimanii.au aju­ tat deci, într’o mare măsură, la progresul civilizației. „Europenismul”. înfloria în Germania mai mult ca în alte părți — și un Goethe, care simțea și gândea europenește, „a aplicat în domeniul politico-social porunca morală a lui Isus, când a spus să iubim celelalte națiuni ca pe propria noastră națiune”1). 1) Biologia Războiului, Cap. X: Sentimentul individualității la popoare. 8 \ �Spiritul german — Kantianismul 114 - li - / i •. I r I r i L-G. Fichte — Aristocrația spirituală Totuși, mai ales în ultimul veac, a început să se desvolte în Germania acel dualism hibrid care^a dus-o la catastrofa din 1914—1918. Pe lângă acea facultâte de adaptare — ce putea fi numită „cetățe­ nie universală practică” și pe care se bazează pro­ gresul cultural și tehnic al Germanici — a început să se desvolte, după ce ea a ajuns o națiune poli­ tică, acel orgoliu național ce-a favorizat fetișismul statului, al autorității — și al militarismului. Militarismul prusac, agresiv și tenace, s’a întărit mai mult prin upoliticismul cetățenilor și mai ales al oamenilor de cultură. El a rezultat nu numai din feudalismul german ci și din facultatea de adap­ tare universală. Germanii au avut și „defectele cali­ tăților”, imitând „vanitatea patriotică a Francezilor, isolarea dârză (și politica colonială) a Angliei, mân­ dria națională a Spaniolilor și brutalitatea Rusiei”1)'.. Astfel, rațiunea creatoare a fost covârșită de forța armată, atât de bine organizată. Cultul forții și al. rațiunii avea însă o cauză co­ mună: „sentimentul adânc înfiripat al individuali­ tății”, manifestat din vechime prin iubirea de liber­ tate. Mentalitatea germană a evoluat însă, ca și indi­ vidualismul ei, prin „denaturarea prin subjugare a iubirii de libertate (prusianismul), *prin creștinism abstract (influența Renașterii) și prin filosofia trans­ cendentală rău înțeleasă”.2). Filistinismul gemiian s’a desvoltat prin cultul aparențelor și al „rangului”. Supus statului, germanul se credea liber și uman în lumea ideilor. Nicolai susține că filosofia kantiană a fost hotărâtoare pentru viitorul Germaniei. „Kant îndreptăția deopotrivă idealismul transcendental al libertății și realismul empiric al dependenței". Ger- ’ manii au devenit oportuniști (Realpolitiker) și își satisfăceau nevoia de libertate numai în mod ideal. Acest dualism a făcut ca Germania să ajungă „țara Absolutului". Nu numai kantianismul, dar și mar­ xismul e un produs al filosofici germane. „Se credea într’o libertate absolută, într’o știință absolută, în­ tr’o fericire absolută” pe cari Germania voia să le impună lumii chiar și prin militarismul ei, care á dus-o însă la dezastruosul tratat de pace din Ver­ sátiles. I i I ■ 'I ■I i Trebuiau amintite aceste observații generale Asu­ pra spiritului german, pentru a înțelege ultimele ma­ nifestări post-răsboinice din Germania. Nicolai ar fi putut să adaoge ca precursor al idealiștilor germani și pe l.-G. Fichte, al cărui națio nai isnil era situat în cadrul vast cultural. Fichte, unul din spiritele cele mai libere de acum un veac, e în adevăr pre­ cursorul intelectualilor cari au înțeles că trebue să se apropie de realitățile sociale și politice. Dar con­ cepția unei „aristocrații spirituale” e încă transcen­ dentală — iar acel nou Mesia care, priii calitățile sale spirituale, intelectuale, morale ș. a., să fie ales suveran suprem al națiunii, nu s’a ivit încă. Chiar Fichte se îndoește. El spune că, pe căile și prin mij­ loacele libertății umane, e încă cu neputință să se facă din omul cel mai drept dintr’o națiune, suve­ ranul acelei națiuni. Aceasta atârnă de gotlliche WelL reg'ierung... 9- Revenim! astfel la absolutul ideilor platoniene. „Statul guvernat de filosofi” e încă o uto­ pie ce obsedează spiritele îmjoderne. Revoluția germană din 9 Noembrie 1919, n’a pu­ tut avea în „țara Absolutului” un caracter, funda- 1) Biologia Războiului, cap. X. 2) Id. id. . _______ - _______ 115 I) Guvernămâitul divin al lumii. - �■ 116 Revoluția din 9 Nov. 1919 — ^înfrângerea oțelitoare" -1 Politicizarea intelectualilor - Apropierea franco-germană 117 ñ! ' . ! V h. Iii M I mental. Prima ei formă a fost cea politică; împăra­ tul cu enorma lui suită de regi și de prinți, a fost alungat — dar așezămitele statului au fost prea pu­ țin înlocuite. S’au așezat în „locurile vacante”, antidinastici cu porniri tot atât de tiranice. Luptele din­ tre monarchiști și republicani dovedesc stăruința fe­ tișismului „vechei ordine” care nu poate fi renovată decât printr’o" revoluție socială. Se știe că socialdemocrația germană e în perioada compromisului cu capitalismul. Sfaturile de muncitori, cu toată par­ ticiparea lor la „conducerea” Statului, nu fac decât operă de sindicalism, adică de ameliorare a con­ dițiilor economice. Capitalismul însă, chiar prin li­ nele naționalizări, se ține încă tare. Totuși, printre intelectualii germani s’a ivit o pu­ ternică reacțiune. Mai sunt mulți dintre acei cari rămân la credințele proclamate în manifestul celor „93” din timpul războiului. Poate că nicăeri cultura n’a fost pusă în slujba militarismului, cu mai multă întărâtare ca în Germania. Naționalismul ultragiat, care în țările învinse devine șovinism agresiv, bântue și azi. Dar „înfrângerea e oțelitoare” și în sens in­ vers. Pe lângă truda tenace de reconstrucție econo­ mică, se evidențiază — mai ales prin noile generații de intelectuali — acel elan de purificare, de reve­ nire lâ adevăratele idealuri culturale și la acea so­ lidaritate internațională cu •„luptătorii spiritului”. La primul apel al grupului din jurul lui Barbusse (care avea să devină grupul „Clarté”), cele dintâi răspunsuri au venit din Germania, dela tinerii cari au îndurat războiul și dela publiciștii ținuți în tăcere prin călușul cenzurii. Un Heinrich Mann (care o altul decât teoreticianul sanguinar Theodor Mann) a strigat gândul multor intelectuali germani: „Pro­ priile noastre gânduri îndelung reținute, răspund gân- durilor voastre; dorim și noi Internaționala Spiri­ tului. o uniune a luptătorilor spirituali din toate ță- .* rile”. 1). H. Manii, repetând că intelectualii trebue să fie slujitori ai adevărului, crede că ci trebue să se apropie și de politică. Chiar opera literară de­ vine mai omenească prin această apropiere. Spiri­ tul își păstrează, firește, prioritatea: „Intelectualul care se pune în slujba castei stăpâni toare, trădează Spiritul. Căci Spiritul n’are slujitori, nici privilegii”...2)1 Tendința de polilicizare a intelectualilor germani nu c încă identică cu a celor englezi. Ei. au de fău­ rit întâi o adevărată uniune spirituală cu foștii „ina­ mici”. E prea adevărat că „o Internațională care nu e bazată pe o apropiere franco-germană, e un lucru stupid și inutil”3)'— căci antagonismul dintre Franța •și Germania era sâmburele ultimului războiu și poate fi cauza unui nou războiu de revanșă. Kasimir Edschniid, care e unul dintre cei mai activi din ge­ nerația nouă a scriitorilor germani, a adresat un lung și prietenos apel tineretului intelectual din Franța. Apelul, de o sinceritate în care se topesc toate amă­ răciunile și repulsiunile pricinuite de „profesorii” șo­ vinismului, a avut un mare răsunet în Germania și a provocat adesiunea multor intelectuali germani la „Ciarte” și alte grupuri internaționale. Reproducem un fragment din apel; el ne arată că dorința de în­ frățire era veche și că, în toiul carnagiului, mâini amice se îndreptau spre cei ce erau dincolo de ba­ riera baionetelor: „No* iubim pe cei dintâi Francezi, cari ne-au arătat ce greutăți au îndurat în silința lor de a vedea bine barbaria 1) In.manifestul dat în numele lui\PolitischenRatesgeistiger Arbeiter*. 2) H. Manii, Macht und Mensch, pg. 10. . 3) Paul Colin în ,Clarté“ No. 1. r) vi Í �Í Z!. •/. 118 Revistele de avant-gardă Revista-grup — Kurt Hiller: Activismul Germaniei oficiale. Prima generație dé europeni s’a ivit. Gla­ suri înalte și limpezi veneau de ¡acolo; Jouve, -Guilbeaux.,. Barbusse, Masereel, Debrit, Martinet, Rolland, Merccreau, Duhamei și alții. Am, auzit pe Francezi și pe Ruși... La noi, ca și la voi, micile reviste au înălțat glasul, au intonat corul care, curând, a răsunat într’un mod neauzit. Am ascultat pe ¡Martinet: „Poeți din Germania, o! frați necunoscuți!’'. Am auzit pe Chennevieres: „Oricine ai fii, eu te cunosc: ești fra­ tele meu. Nu vreau să știu numele tău, nici .țara ta’'. Darj, prieteni, oare noi n’am răspuns, n’am strigat? Ne surprinde —da, trebue s’o spunem' cu tărie—că nu eram auziți și că nu, vă eram cunoscuți. Schikelé, Ehrenstein, Goli, Unruh, Stern* heim, Hasenclever, Werfel, Pfemfert,; Herzog, Latzko, Wolfenstein, Kaiser, Rubiner, Toller,; Frank, Mâhsam și mulți alții n’au luptat oare contra nebuniei șizn’au strigat pentru amiciție? Nu i-ați auzit, prieteni? Oare ei au auzit numai sonora fanfară politică a lui Eisner, Liebknecht, Nicolai, Lan* jdauer și Fórster...”1). | i ñ . i. țI’ Acțiunea de înfrățire spirituală și de combatere a societății militariste, se întețește din mai multe cen­ tre ale Germaniei. Printre cei mai îndârjiți e Franz Pfemfert, cu revista lui „Action” (fondată încă din 1910). E singura revistă liberă germană ce n’a fost suprimată în toiul războiului. Pfemfert ataca, cu o ironie și.cu o luciditate nemiloasă, nu numai fățăr­ nicia social-democrației germane, ci și naționalismul german, denunțând dedesubturile politice ale guver­ nanților. Pe lângă această revistă cu mare autoritate, numim și revistele „Zukunft” a lui Alaximilian IIarden și „Forum” a lui Wilhelm Herzog, suprimată însă la primul strigăt pentru pace. „Forum ________ „Fuium” aa reapărut (lîTna ——* ’ '“' după războiu, ----apărând alături de R. Rolland independența’ spiritului; în ultimul ‘ ,_____ ----- 1 timp însă, ea înclină spre comunism. „Dîc v ,Die weissen Blaetter” dirijată de René Schikelé când2 în l.i Elveția, când în Germania Í •1 ! . Í I 1) Din apelul apărut în 1919, în „Tribunal* No. 8—9. T; b / - I • ' 119 ■— a câștigat și ea un loc de seamă printre revistele de avaht-gardă. Când numim revista, înțelegem și un grup de scri­ itori liberi — combatanți pe tărâmul social, cari fac să sporească în Gemfania o nouă mentalitate, ce duce la ruptura de fetișismul autorității și la acea solida­ rizare a spiritului și culturii germane cu năzuințele internaționaliste și pacifiste de pretutindeni. Adăugăm! la aceste reviste: „Tribunal” a lui C. Neurendorff și K. Edschmied; „Menchen” și „1919” a lui Hugo Zehder; „die Erde” a lui Walter Rilla, care se ocupa cu chestiunile intelectuale și „der Gegner” a . lui J. Gumpez și C. Oltcn, care dă preponderență chesti­ unilor politice. Numim și antologiile de versuri și . proză ale lui Ludivig Rubiner: „Kaimeraden der Menschheit” și „Gemieinscliaft”, precum și antologia neobositului Kurt Pinthus: „Menschheitsdămimerung. ” * i¡ Vom stărui însă asupra lui Kurt Hiller, teoreticia­ nul Activismului — o mișcare nouă, ce ne pare ca­ racteristică Germaniei. Deși apropiat, în privința desiderateloi’ sociale, de principiile grupului „Glarté” (déla început)' — Activismul are la bază o ideologie ce amintește de vechiul idealism al intelectualilor germani. i , ' , Intr’un studiu scris cu multă vervă și întitulat: „Reflexiuni contribulive ia eșatologia și metodologia activismului”, *) Hiller pune dela început chestiunea scopului vieții. Scopul era și rămâne: a trăi în Pa­ radis. Nu în cel „de dincolo”. împărăția lui Dumne­ zeu trebue coborâtă pe pământ. Nu paradisul soli­ tarului, al isolatului ce găsește în sine, prin contem1) Publicat în revista lui Hiller: „das Ziel" (Drittes der Jahrbücher für geistige Politik) 1920. �r i J 120 n ■ ■!’ •j I' - Doctrina Paradisului — Iubire și Adevăr Acces spre Spirit — Critica marximului plație,-o fericire pasivă. Azi, fericirea individuală e în strânsă legătură cu relațiile sociale. Nici nu poți să fii fericit, câtă vreme atâtea milioane de oameni sufere de ¡mizerie, de -ignoranță și de silnicie. Tot gândirea va făuri Paradisul. — „Paradisul e simbo­ lul finit al unei gândiri infinite”. Dar, nu gândirea unei secte, a unui grup, a unui partid; ci gândirea nenumăraților oameni „de inimă și de spirit” dela începutul veacurilor. E adevărată această gândire? Autorul nu se pierde în speculații. El proclamă însă Iubirea și Adevărul ca imbolduri creatoare. In loc să opună abstracțiu­ nile între ele, el opune ceiace trăește — opune vo­ inței voința și inimei inima umană. Paradisul-scop e cu totul altceva decât acea felicitate burgheză, de cât acea mulțumire extatică a „eudemonismului”. Doc­ trina paradisului propune fericirea pentru toți: nu acea grosolană, fizică... Nu e o idee și o menire mai înaltă, decât acea de a mjunci pentru fericirea tuturor celor cari trăesc .azi și a celor ce nu s’au născut încă. Doctrina paradisului cere luptă și activitate neistovită. Autorul recunoaște socialismul. Legitimitatea ar­ gumentelor economice nu e contestată azi decât de acei ce se complac într’un spiritualism idiot. Corpul se poate sustrage imperativelor spiritului — dar spi­ ritul nu se poate sustrage tiraniei corpului. Sclavul nu poate participa la viața spirituală. Insă, toți trebue să participe: acesta-i paradisul-scop. Și, aceasta nu se poate decât printr’o nimicire a actualului sis­ tem de exploatare: prin anularea privilegiilor. Trebue eliminat capitalismul, adică să se suprime sis­ temul banului și moștenirea; să se împartă fiecăruia echitabil, munca și produsele ei, creându-se un apa­ rat de control al întregului organism. Prin școala i / 121 unică, să se dea tuturor posibilitatea aceleiaș ascen­ siuni; deci, trebuește o egalitate social-economică. Să se înlăture barierele artificiale ale selecțiunii, pen­ tru a da fiecăruia posibilitatea de a fi el însuși — prin liberul acces spre o visiune supraim¡ateriala a lu­ mii: spre spirit. Dar acesta ’nu e tót programul activismului. So­ cializarea nu aduce paradisul; ea pregătește numai terenul. Schimbările economice sânt indispensabile. Orice om care e azi în afară de socialism, e și în afară de spirit. Făcând o critică a școalei marxiste, care stărue mereu asupra factorului economic, au­ torul arată greșala de a crede că sursa tuturor re­ lelor e numai capitalismul. Servitutea salariatului nu e unică. Mai sânt subjugarea școlară a. tinerimii, ro­ bia sexuală și îngrozitoarea sclavie a războiului. Acestea nu vor dispare dela sine, numai prin victoria mondială a revoluției proletare. Posibilitatea războ­ iului stărue și într’o „ordine socialistă”, căci spiri- . tul războinic se menține într’un stat (vor exista încă state socialiste) nu num'ai prin interese feudale, dinastice sau capitaliste. Autorul — nesocotind proba­ bil „Biologia Războiului” — afirmă că războiul nu va dispare dacă popoarele păstrează acel atavism răz­ boinic, acea ferocitate ereditară și canibalică, ce le face să asculte de sugestiile stăpânilor. z Războaele fiind psihologicește de conceput și după dispariția capitalismului, Hiller crede că o puternică minoritate cu o și mai mare forță de sugestie — va ' putea organiza și aplica o pedagogie individuală și socială pe baze solide, psiho-analitice și pacifice. Deci, sânt de prevăzut și alte revoluții decât cele economice. Liberarea totală a o¡m[enirii nu va fi decât opera spiritului. Autorul numește spirit: forța umană care �r r ■ z Dubla dictatură — Revoluția economică și cea civilizatoare 123 122 Grupul generator al intelectualilor — Valoare și autoritate tinde la liberarea omenirii. Intelectualii sânt slujito­ rii spiritului. Fiind o rasă de stăpânitori, ei nu sânt despotici — iar guvernarea este pentru ei o sarcină, nu o bucurie. Ținându-se departe, intelectualii au în­ lesnit falșilor stăpâni să reguleze, adică să tirani­ zeze. viața omenirii. Toate aristocrațiile au fost falșe; adevărata aristocrație, a spiritului, nu s’a ivit încă. Autorul nu crede în „suveranul suprem” al lui Fichte. El neagă scepticismul filosofilor cu „ordinea divină”. Omul poate tot ce vrea: va sbura până la stele — va.suprima moartea!... Dacă nu se poate ivi acel om unic, care să aibă toate superioritățile mo­ rale, intelectuale, organizatoare și creatoare — se poate însă forim'a un grup de indivizi cu astfel de superiorități. Individualismul intelectualilor e irascibil; ei nu vreau să recunoască un grup, o metodă, o disciplină. Totuși, în vremea aceasta, principiul cooperativ-colectiv, e absolut. Intelectualii, neavând șef sau crez, vor fi însă nevoiți să alcătuiască o unitate genera­ toare, care să târască omenirea spre progres. Dary valoarea lor e fără autoritate — autoritatea fiind azi a celor fără valoare, cum zice Th. Haecker. Trebue ca valorile adevărate să aibă o autoritate adevărată . prin adunarea lor. Astfel, ele își vor spori jmiereu puterea; sugestia și entusiasmul vor avea aceiaș progresiune — și, în loc de secte intelectuale, va fi o uniune a intelectualilor care va aduce domnia liberă și totală a spiritului. . Grupul fruntașilor se va ivi în fața masselor (nu contra lor). Hiller, făcând psihologia massei, ajunge la negarea ei. Nu există decât indivizi. Nu exisță mă­ car un suflet al massei. Ideea, ca și voința politică, nu se ivește din masse, ci din individualități creatoare. Și, numai Spiritul va putea duce mulțimile spre ceia- i. I ■ I Ir ’ 1 . ! r I i i. 1- i r ce e bun și lăudabil... Intelectualii să se lepede de teamă de responsabilitate și să înceapă acea luptă politică, din care să elimine preocupările vulgare. Căci, a fi intelectual înseamnă a fi spiritual. Astfel, autorul ajunge la vestirea dublei dictaturi. Lupta de clasă a proletarilor duce la revoluția eco­ nomică. Dar falanga intelectualilor are dreptul și da­ toria să facă revoluția civilizatoare. Aceste două ac­ țiuni se complectează una pe alta. Căci, proletaria­ tul și Spiritul au un dușman comun: burghezia —■ element de stagnare, de petrificare. Antiteza „proletariat-spirit” nu e justificată; emanciparea proleta­ riatului va desvolta resursele spirituale. Legea specializării e însă fatală și aci. Sferele economiei și civilizației nu se pătrund. Deci, func­ țiunea „Sfaturilor de intelectuali” va fi numai de ordine morală; autoritatea lor se va exercita mai pu­ țin prin stat decât prin societate —• puterea lor nefiind bazată pe forța brutală. „Sfaturile muncitorești’* vor avea sarcină regulamentării atâtor chestiuni pro­ fesionale și economice — și nu se vor putea lipsi de concursul intelectualilor. Un metalurgist nu va putea organiza școala nouă... Nu ajunge să ai o inimă revoluționară; trebue o competință multilate­ rală, la care muncitorul manual n’a putut ajunge Încă, din cauza acelui mionopol .al învățământului „rezervat burghezimii”. Spre deosebire de Sfaturile alese ale muncitori­ lor, Sfaturile intelectuale se ivesc spontaneu. Fiind oamenii de încredere ai Ideei, intelectualii au virtuți personale ce se impun. Ei sânt intermediarii direcți dintre verb și (mulțime. Adevțărafii intelectuali! căci nu sânt slujitori ai Spiritului ațâți avocați, jurnaliști, chimiști, prepți,, autori dramatici, profesori și far­ maciști cari s’au cuibărit în meschine organizații pro- �• r l\ • ! Extensiunea Activismului Í î I Í 124 ■ f !] ;41 Adevărații intelectuali — Spiritul activ fesionale. Acele „Asociații profesionale ale muncito­ rilor Spiritului” ivite în Germania de sud, n’au fost deloc revoluționare. Ele înlesnesc confusia în tabăra intelectualilor, prin compromisuri cu vechea ordine. Consiliile intelectualilor trebue să se formeze numai din grupurile ce constitue — în raport cu massa in­ telectuală — opoziția revoluționară. Numai astfel, prin dictatura clasei muncitorești ar­ monizată cu dictatura spiritului, vom avea garanția unei Revoluții ce nu se va înămoli. Viitorul e în această sinteză: „joncțiunea între direcția spirituală care duce dela Predica de pe munte la Manifestul comunist și acea care începe cu Platou și sfârșește cu Nietzsche”... Activismul a luat o extindere apreciabilă. In Viena e un grup, al cărui promotor e Robert Müller. Mai sânt în München, Leipzig, Dresda, Breslau, Hanovra, Magdenburg, Marburg ș. a. grupuri de intelectuali ce împărtășesc programul Activismului. Lupta e mult m'ai grea decât a altor asociații de intelectuali — căci prograjmiul activist e intransigent și țelurile lui finale sânt încă contrariate de mul ți „intelectuali” și mai ales de proletari, cari ignorează imperativul Spiritului. j I ? • ■. ' Ii !c I 1 Acei cari cred că această concepție a lui Kurt Hiller e o simplă teorie filosofico-socială, se înșală. Activismul a început să fie aplicat încă din 1914, odată cu enunțarea programului care — pe lângă puncte judicioase, în acord cu alte programe — are acele „proecțiuni în viitor” pe cari numai veacurile ce vor verii le vor confirimla sau spulbera. Totuși, baza concepției e logică și fermă. Hiller a fondat la Ber­ lin, după isbucnirea revoluției din 9 Noembrie, pri­ mul „Sfat al muncitorilor Spiritului” (Rat geistiger Arbeiter) — care a dat însă loc la multe confusiuni. S’a crezut că e un fel de sindicat pentru profesioniștii intelectuali. Hiller a strigat mereu: e un grup al , Spi­ ritului activ”, un grup al „educației spirituale prin spirit” *), o uniune „pentru omenie, cultură, libertate, pace și bucurie” — „pentru sfințirea creației, pentru apărarea creațiunii, pentru isgonirea sclaviei din ori­ ce făptură a planetei”... 2J. 1) Geist werde Herr, în cap. „Wir*. pag. 39. 2) Xd., id. cap. „Was smd wir? Was wir wollen?* pg. 92. . lî-, î .125 ! I ! �/r 7 Erezii asupra femeei Femeile nu sunt destinate pentru cultul Forții. Dacă au fost cândva amazoane ce ținteau săgeata cu dibăr cie; dacă a fost o perioadă a matriarhatului, când fe­ meia avea preponderența socială; dacă au fost împă­ rătesc ce râvniau la domnia lumii — toate acestea nu sunt decât excepții ce înfloresc .„legea” monotonă a primatului masculin. Dacă, în cadrul speciei, fettn’eia are un rol atât de fundamental, — în cadrul societății ea a fost și, în majoritate, mai este supusă sclaviei sexuale, economice și morale. Dela începutul civilizației, femeia a fost conside­ rată ca o proprietate a bărbatului, ca și copilul ori animalul domestic — un „lucru” util, ce trebue să îndeplinească anumite funcțiuni. Această situație a fost consacrată nu numai de tradiții; după unele re­ ligii, femeia n’avea măcar suflet! Această superstiție e astăzi înlăturată, căci nașterea și iubirea nu sânt numai o manifestare a instinctelor. In schimb, stăruesc alte erezii. Femeia e conside­ rată inferioară inteleclualicește; ea nu poate, din cauze generice, să contribue la progresul culturii; ca n-are priceperea economică, tehnică și chiar este­ tică..’. Dar, femeia', prin situația ei de roabă, a fost oprită să se manifeste și în alte domenii de activi­ tate. Ea nu și-a putut desvolta facultățile cerebrale, căci era ținută în ignoranță, ca și majoritatea băr­ baților sclavi. Progresul neîncetat al socializării, m|ai cu scârnă din ultimul veac, când criza economică s’a accen- tuat în toată lumea, a- deschis și femeilor câte o por­ tiță spre zările emancipării. Lăsate să se cultive, ele au format repede o legiune de intelectuale cari au . vestit apoi, îndrăsnețe, drepturile — nu numai da­ toriile femeei. Azi, nu e aproape nici un domeniu de activitate socială, culturală și chiar politică unde fe- I1 V ț; i IX h K ACȚIUNEA FEMEILOR: —Primatul masculin; Matriarhatul; Femeia și războiul; „Liga internațională a Femeilor pentru Pace și Libertate". < 4 •i [IÍL L 1 ■ d • i î h ■i Nu e necesar să facem un istoric al situației fe­ meilor în societate, clin diferite timpuri și rase, pen­ tru a ne convinge că femeile sânt prin însăși ființa lor destinate păcii și creațiunii. Biologicește, ele sunt Mamele, pururi născătoare în dureri - ele sânt isvoarelc vitale ale speciei umane, pe care n’o pot suprima nici epidemiile, nici războaele, nici moartea cea firească. In fața neantului, ins­ tinctul speciei biruește mereu — și, veac după veac, cu toate catastrofele naturale și umane, civilizațiile au crescut una pe ruinele celeilalte. Generația nouă pășia peste mormintele generației dispărute... Căci iubirea e inepuisabilă, cu toate svârcolirile urii; ea e primordială, oricât ar nega aceasta tcoreticianii a* tavismhlui răsboinic. Prin structura lor sufletească, determinată doar de cea organică, femeile sunt esen­ țial pacifice: gestul lor e de ¡nuângăere, buzele lor murmură litaniile dragostei. Ele sunt păzitoarele lea­ gănului și ale căminului: — oaza odihnitoare a băr­ batului ce luptă în arena socială. k I- 127 • _ 1— \ ■ �■ 128 ¡ l j 1. ■< I X 1 m \ .. • ; ■ V' -i |m i Emanciparea femeei — Femeia și războiul meia să nu fi adus, pe lângă dovada unei capacități egale cu a bărbatului, și acel spirit de desinteresare și acele calități generice la cari apelează mai cu seamă pacifiștii. In artă, în știință, în învățământ, în industrie fe­ meile ocupă un loc ce crește mereu. Ele formează’ totuși o elită care, ca și cea a bărbaților intelectuali, se ține departe de ceiace se nmmiește disprețuitor „politică”. 0 categorie mai mare de femei e sub ju­ gul salariului. Dacă s’a ivit tipul.femeei cerebrale ce pare adesea asexuată, s’a ivit și tipul femeei-biurocrat și al femeei-salahor. Acestea din urmă sunt în aceiaș situație ca și proletarii; ele iau parte la miș­ carea socialistă, sporind tabăra celor cari duc lupta de clasă. Restul femeilor, „burgheze” sau „țărance”, au rămas în aceiaș situație milenară: proprietatea / bărbatului și născătoare prolifice. li ! - i Concepția asupra familiei (în afară de Rusia co­ munistă) n’a suferit schimbări fundamentale. Deși raporturile sociale sânt altele, primatul bărbatului stărue și azi, E de ajuns să amintim ultimul război european. El e opera bărbatului; femeia a favorizat-o cel mult prin pasivitatea ei, cu toate imperativele pașnice ale făpturii sale. Cei cari au sperat că fe­ meia va îmblânzi moravurile războiului, au fost amarnic des amăgi ți. In nebunia colectivă, ele au fost târîte tot atât de lesne ca 'și bărbații. Dacă n’au purtat armele, ele le-au făurit în uzinele unde se fabricau înainte mașini; dacă n’au ucis, ele au sporit însă furtuna urii. Au idolatrizat patria sanguinară, trimițând în iadul ei pe soții, părinții — și pe cei crescuți la sânul lor. Ins­ tinctele lor de născătoare și de îngrijitoare au fost pervertite în psihoza războinică. Superstiția eroică și 129 Psihoza războinică — Dublul dualism ' iiiinciuna de stat și-au găsit teren prielnic în sufletele lor fragile. Qrgoliul de-a avea și ele „eroul” lor de­ corat, le-a sălbăticit; îngrijirile de „soră de caritate” nu erau destinate blestematului de inamic. Ele își purtau doliul cu mândrie forțată — și, unele, rea­ minteau pe mama Grachilor — pe „femeia ce urlă în cor, excită războinicul și moaie în sânge laurii cu cari încoronează pe învingător”., *). Au fost desigur și destule femei cari își plângeau soțul sau fiul, în singurătatea lor plină de lipsuri și de terori. Atâtea, au blestemjat războiul’ — dajr brațul lor de amenințare, rareori a fost înălțat în corT togii, în laja „autorităților”. Strigătul de pace, era în­ soțit de strigătul pentru pâine. Prea puține au fost femeile, cari au înțeles că menirea lor nu este să aștepte, plângând sau urlând în cor cu patrioții, reîn­ toarcerea bărbatului, ce stă acolo, în noroiu însânge­ rat, vânându-și semenul. Prea puține au crezul că e în putința lor să grăbească pacea. — De ce nu s’au pus înaintea- regimentelor de soldați porniți spre front? de ce au făurit materialul ucigător? de ce au dăruit giuvaer urile lor pentru noi isbânzi ale morții? Femeile, cari alcălucsc doar majoritatea omenirii, cari au doar atâtea resurse psihologice și chiar atâta forțe! socială — au fost neputincioase să potolească nebunia războinică. Ea a încetat prin propria ei is­ tovire - iar „pacea” dela Versátiles a pecetluit lot odată slăbiciunea și sălbăticia morală a femeei. „Pa­ cea” aceasta e rodul dualismului monstruos: stăpâni și stăpâniți — dar și al celuilalt dualism: bărbat și femeie: al bărbatului ce-a păstrat pe lângă priinUatiiJ social și cultul fort ii, al Femeei ce-a înduhat 1) Andreas Latzko, Femeile în războiu. ■ 9 / 1 ■ î (! ! Í i i i �/ i II I I 130 nî robia casnică și cea economică, lăsând să ardă mereu rugul Războiului. i > il J Cumplita experiență a sporit azi, cu multe femei, armata revoluționară. Nu e totuși deajuns. Revoluția economică nu e totul. Războiul, au spus-o și alții, e posibil și după dispariția capitalismului. In noua luptă ce a început pentru isbânda internaționalismu­ lui și pacifismului, femeia trebue să aibă un rol co­ vârșitor. Ea trebue să cunoască bine, în primul rând, me­ nirea ei firească. Pașnică și sociabilă! — așa e des­ tinată să fie. Iubirea și nașterea, cele două „func­ țiuni” esențiale ale femeei, să fie și sursele inepuisabile, cari să sporească pacea și frăția între oameni. Acel pe care-1 naște femeea, să fie un fiu ce crește într’o atmosferă curățită de miasmele superstiției și ale ignoranței, păzit de sugestia sanguinară a „pa­ triei (militarizate”; — să ajungă un creator de va­ lori culturale sau economice; — să fie deprins, prin iubirea maternă, cu respectul și prețuirea vieții; — 'să fie învățat că e frate cu orice om născut, ca și dânsul, prin acei aș iubire; — și, să fie pregătit pen­ tru acea tovărășie liberă, egală și senină, cu acea prin care își va prelungi existența în oceanul spe­ ciei umane... Acestea le pot face mamele, soțiile și fiicele, mai lesne decât orice. N’au decât să asculte glasul inimei, dacă nu aud încă murmurul rațiunii. Și, față de im­ perativul solidarității moderne, ele nu vor isbuti de cât prin organizare: — prin participare, nu numai la imiunca socială și la progresul cultural, ci prjntr’o acțiune socială, ce pătrunde până la rădăcina rău­ lui: educația! Aci e punctul.de plecare. Chiar înainte de revo- I nu U. re I ți ¡ 1 f i Í J * Menirea socială a fémeei — Educația j i' 1 Revoluția morală — Feminismul — Sufrageta ■ 1 li. L 4 ' • - ' ’1 i - luția economică, femeile pot începe revoluția morală prin preluarea menirii lor dintâi: nu numai creș­ terea, ci și cultivarea copilului. Din vlăstarul bine îngrijit, care nu e răsucit și forfecat de grădinari perverși, copacul se va ivi cu trunchiul drept și co­ roana plină de roade... Acțiunea unor grupuri de femei, începută înainte de războiu, pentru căpătarea drepturilor politice,, deși a deschis în unele țări accesul femeilor spre funcțiuni mai mult politice, nu s’a extins însă în domeniile sociale. „Sufrageta” e un tip, care a ins­ pirat mai mult pe autorii de comedii. Ea ignora, în mare măsură, chestiunile vitale ale omenirii. Atâ­ tea, au intrat în politică, fără folos pentru nimeni.— (Politica, se știe, e cuibărită și prin saloane; multe lupte politice și chiar războaie își au geneza într’un surâs promițător de răsplătiri secrete)... Revendicările pur politice ale femeci sânt zadar­ nice. Mișcarea feministă, dacă nu e legată de cele două axe: pacifism-internaționalism, e o irosire a forțelor. Unii spun chiar că mișcarea feministă, prin spiritul și orientarea ei, e o mișcare reacționară. Căci „liberarea fenueci nu se va face prin ea, — pentru simplul motiy că ea nu atacă pricina reală a servituții feminine”1). Liberarea femeii ar însemna Jm adevăr liberarea otóenirii de robia economică și cea războinică. Sânt începuturi cari îndreptățesc această speranță. Vi Putem numi „Liga internațională a femeilor pen­ tru Pace și Libertate” — și să stăruim asupra ei: pe lângă amploarea acțiunii sale, ea prezintă și pro­ gramul cel mai positiv și mai'potrivit cu situația ac■ £ 181 1) Magdeleine Marx: Pour en finir avéc le féminisme, Ciarte, no. 46. ‘i I I I �I i K J j. fii J I i Fi 1 ? i II ji | i 1 : I ■ ■ ? íI 1 ' i I I 132 „Liga internațională a Femeilor pentru Pace și Libertate Revendicările politice, miiitare, economice, etc. tuală. Liga e o „internațională femenina a spiritului public și a simțimântului colectiv, pentru miarca o• fensivă a păcii.”1) Deși își are sediul central la Ge­ neva, Liga's’a ivit întâi în țările unde conștiința so­ cială și politică e mai desvoltată: în America și An­ glia. Prin spirit și organizație, și prin tenacitatea conducătoarelor, Liga se aseamănă cu „Union of De­ mocratic Control.”2). Fondată pe la începutul răz­ boiului european, Liga și-a votat programul în pri­ mul congres ținut la Haga în 1915. Acțiunea ei a luat repede o mare desvoltare. confirmând și lărgind pro­ gramul la congresele din Zürich (1919) si din Viena (1921). . Succesul Ligii e înadevăr internațional; ca c o fe­ derație de femei, cu secțiuni în peste douăzeci de țări -și cu membre în toate părțile lumii, chiar în Islanda și Noua-Zelanda. Liga vrea să creeze acele relații internaționale, prin care să Iacă imposibil răz­ boiul și să stabilească aceleași condiții de existență pentru femei, ca și pentru bărbați. Fără mijloace violente, prin curaj, voință de bine, torță morală. Liga crede că’și va, ajunge țelurile. In primiul rând. înlăturarea violenței, pe care bărbații o aplică, pretutindeni „în educație, în tratamentul criminali­ lor. în efectuarea și represiunea schimbărilor soci­ ale și, .mai ales, în relațiile internaționale”. Liga e împotriva .,politicei mondiale” ce duce la războaie coloniale și la exploatarea economică. dar ca I Í . L 1) Rudolf Goldscheid: Frauen, Freiheit und Friede, pg. 30. 2) Presidenta „Ligii internaționale a femeilor pentru Pace și Li­ bertate* e Jane Adamms (Chicago); secretară, Emily Balch (St Unite) ;vice-presidente, Lida G.Héymann (Germania) șt H. M. Swanwick (Anglia) ; membre ale comitetului executiv: G. Duchene (Franța) M Gobat (Elveția), Y. Hentzka (Austria), M. Larsen (Nor­ vegia), C. Marshall (Anglia), C. Ramont-Hirschmán (Olanda). 133 i și împotriva revoluției, ce are un dublu rezultat: teroarea albă .și teroarea roșie. Revendicările pur feministe, ce alcăluesc „Gharta drepturilor femieei'. cuprind: dreptul de vot și de participare în corpurile legislative și administrative; protejarea femeei contra sclaviei ce mai slăruc în Europa orientală,'Asia și Africa. Liga mai precizează următoarele revendicări : scutirea femeei de tutela bărbatului și egalitatea ei în educație; acces în indus­ trii și profesiuni; - suprilmlarca< oricărui traf/c de femei - și. o morală nouă, la baza căreia stă ma­ ternitatea. care trebue considerată ca un serviciu; nici o discordie politică ori economică să nu lip­ sească mamele.-de hrana pentru copii. In materie politică. Liga cere dreptul popoarelor de a dispune de ele însăși; dreptul (mlinorilăților; ab­ rogarea tratatelor secrete și a celor in compatibile cu constituția Ligii Națiunilor; desființarea cenzurii politice și legalizarea dr’epturilor pentru femei. Liga a obținut dela Societatea Națiunilor recunoașterea mai multor puncte din „Charla drepturilor femeei”1). In materie militară, Liga cere desființarea drepZului de a declara războiul, reducerea imediată a • armamentelor în toate statele, suprimarea fabricării ' munițiunilor, desființarea recrutării militare. Propa­ ganda antimilitarista a Ligii e sistematică. In Anglia, in toiul războiului, prin acțiunea Ligii, 50.000 de bărbați au refuzat serviciul militar. . In materie economică, Liga cerc liberul «schimb, deschiderea tuturor căilor comerciale în aceleași con­ diții pentru toate națiunile; un sistem universal de 1) Drept de vots’a acordat femeilor In Islanda și Danemarca (1915); Canada (1917); Anglia, Irlanda, Germania, Austria, Ungaria, (1918); Polonia (1919); Rusia și mai multe state din America (1920); In Ro­ mânia (1921). — Wyoming (St.-Unite), e primul stat ce-a acordat -drepturi femeilor, In J896. i i. �/'i! 1 iI li Hl y ■ 1■ H 134 Desvățare de violență — Acțiunea Ligii monede, greutăți și măsuri.—In materie socială: liber­ tatea complectă de comunicație și călătorie, supri­ marea muncii copiilor, o legislație internațională ma­ trimonială. Dai’ preocuparea esențială a Ligci e educația co­ piilor. (La congresul din Viena, chestiunea aceasta s’a discutat 3 zile din cele 6 ale congresului). S’a for­ mat un comitet internațional de educație, pentru or­ ganizarea mondială a educației, pentru întărirea prin­ cipiilor etice și a civismlului internațional. Acestea sunt la baza păcii între națiuni și a libertății în sâ­ nul națiunii. Liga caută o nouă orânduire a civilizației umane. Trebue început cu educația popoarelor. Respectul vieții, caracterul sacru al personalității umane, să domine gândul acelora cari au o autoritate morală și intelectuală. — Educația copiilor să fie dată în spirit internațional; din manualele școlare, să se în­ lăture tot ce tinde să oprească înțelegerea între na­ cetățene ale lumii și, mai ales, responsabilitatea lor ca míame ale genului umian. Cultura fizică să nu ducă la apucături militare, ci la o metodă pentru desvoltarea sănătății și capacității rasei omenești. Proclamând isgonirea războiului ca mijloc de re­ gulare a conflictelor dintre popoare, Liga cere și egalitatea raselor: — nici o restricție la învățământ și în dreptul oricui de a’și câștiga viața, desființarea deportărilor, drept de azil, etc.—Simpatizând cu miș­ carea revoluționară a lucrătorilor, fiind contra exploa­ tării omului de către om, Liga preconizează însă metoda pacifică, „desvățarea de violență”. O luptă specială trebue dusă însă contra războ­ iului, — nu numai prin atacarea răului la rădăcina lui: educația. Liga pregătește femeile contra unui eventual războiu. printr’o organizare internațională a lor; ele trebue să refuze războiului orice fel de sprijin: să nu muncească în fabricile de inunițiuni, — nici o propagandă patriotică, nici un împrumut statului militarist și (ceiace ar părea unora neomenos, dar e totuși logic și eficace) nici măcar ajutorul de „soră de caritate”. Atâția răniți vindecați, au fost doar retrimiși în iadul de pe fronturi... țiuni. „Istoria civilizației va fi la baza oricărei instrucțiuni, peiv tru ca tinerimea să se familiarizeze cu evoluția popoarelor și să cunoască oamenii de seamă din trecut. Instrucția ci­ vică să fd’esvolte conștiința solidarității omenești și să fie o . introducere la datoriile cetățeanului universal'". ll 1 135 Educația antirăzboinică Cei cari propagă ura prin cărți, cei cari otrăvesc opinia publică prin școală, biserică și mai ales prin presă, să fie supuși sancțiunilor penale. Presa să nu fie pusă în slujba politicei imțperialiste. In școli, să se adauge la studiul limbii naționale, o limbă au­ xiliară internațională; să se facă și studiul compa­ rativ al psihologiei popoarelor. — Să se creeze uni­ versități și școli normale internaționale pentru unifi­ carea învățământului, — iar pentru femei, să fie universități speciale, unde ele să învețe datoriile de ( ! | Programul „Ligii internaționale a femeilor pentru Pace și Libertate” e uriaș și fundamental — dar rea­ lizabil. Ultimul ei congres, din Viena (Iulie, 1921), ne-a prezentat un fel de parlament internațional al femeilor, de o sobrietate oratorica rară, și unde s’au cântărit rezultatele și s’au luat hotărâri ce-au început să fie îndeplinite. Aveam uneori impresia că femeea, care a fost lăsată să „se joace” cu frânele sociale și politice, le ține acuml bine, — decisă să nu le lase numai în mâna bărbaților cari, după războiu, trec printr’o criză de epuizare și enervare. I i �ffl 136 Matriarhat sau armonia speciei ? Oare nu se va realiza iarăși, sub altă formă, ve­ chiul matriarhat ? Nu se va ajunge la annonizzarea celor două jumătăți ale speciei, — în tro conlucrare a lor pe toate tărâmurile, pentru năzuințele ce trebue să fie ale tuturora?... li jl-li I li ' ■ X ACȚIUNI FELURITE: Solidaritatea europeană; „Mutația" umanitaristă ; State culturale și state ce se europenizează ; „Poarta dela răsărit". I IJi r’ I i I I Í: . I i 1 : i j [ r •! 1) Ar trebui să adăugăm, în unele privințe, Italia. í\ ÍJ V L. Grupurile, federațiile și uniunile pe cari le-am» ccr•celat până acum, s’au ivii numai în tarile occidentale ale' Europei. Acest fapt nu c un simplu hazard. An(jlia, Franța și Germania *) sânt statele cari alcăluesc tripticul culturii europene și. totodată, cele trei mari focare unde* se frământă mai mult cúrentele socialo și antagonismele pregătitoare de dezastre. Războiul a isbucnil din sânul lor, târtnd spre ccrcul lor de foc celelalte state, subordonate politicei celor trei. Procesul cultural și economic s’a desfășurat în Franța, Anglia și Germania, după catechismul urii și minciunii — in toiul războiului. Marile comunități ciillurale și interesele materiale, ca și trecutul plin de schimburi reciproce, au fost uitate. Pe lângă răz­ boiul cu armele, s’a dus și războiul cu armele înve­ ninate ale cuvântului. Totuși, cei dintâi cari au recunoscut, chiar în to­ iul carnagiului. menirea civilizatoare a acestor trei O — I i �\ „Mutația- umanitaristă In Franța, Anglia și Germania Democrația Americei — Elveția liberă state, au fost Precursorii — și, după ei, falanga in­ telectualilor liberi. înainte de încheerca „păcii”, ei și-au dat mâna, deasupra cadavrelor comune. „ClarLé” a avut, la început, un mare răsunet în Germania; din Anglia, personalități i ndependente și-au trimis adesiunea — ca și Francezii cari au aderat la „Union of Democratic Control”. Schimbul de idei și de forțe, a sporit acea tensiune a spiritelor spre idealurile pacifiste și internaționale, cuprinse în aspirațiile superioare umanitariste. Oricari ar fi caracterislicele diverselor grupări, determi­ nate de „particularitățile naționale și culturale” ale celor trei state, trebue să recunoaștem că ele sânt manifestările aceluiaș elan de umanizare a poporu­ lui și a culturii. Unii sociologi și Imlai ales Nicolai în „Biologia Răz­ boiului", văd în aceste acțiuni ale intelectualilor sem­ nele unei „mutații” a popoarelor spre pacifism. După'* cum în vremea lui Isus, — (când erau războae nu¡mferoase, iar imperiile de atunci au intrat în faza desagregării) — popoarele din regiunea răsăriteană a Mediteranei au fost pregătite sufletește și „prin o anumită desvoltare cerebrală”, să primească doctrina înfrățirii, punând bazele creștinismului — tot ast^fel, popoarele occidentale ale Europei au ajuns abia acum1,. după încercările ultimului războiu, la acea tensiune spirituală, când umanitarismul (în care e cuprins și creștinismul primar) se poate realiza nu numai într’o elită de intelectuali, ci și în întreg po­ porul. Popoarele Angliei, Franței și Germaniei, cu tp'ate rămășițele furiei războinice și cu toată recrudescența naționalismului de stat, sânt pe calea eliberării prin progresul umanitarist. La grupul statelor occiden­ tale ale Europei, trebue să adăugăm America, unde democrația nu e o simplă expresie verbală. Cu toată culminaren capitalismului, cu toate imitațiile relelor moravuri politice din vechiul continent, America e „rezerva” libertății și democrației europene. S’a spus chiar că Europa nouă se va ivi în America — și de-acolo se va statornici în bătrâna Europă. Sub aparența gigantanasiei industriale, a -miliardism'ului, a materialismului frenetic (unde sără­ cia e Lotuși mai acută), sporește în America — în acel coglom’erat de rase, un suflet nou, ce va co­ pleși scepticismul creat de „struggle for life” și de pozitivismul mercantil. 138 UF I ■ il I ||h I r R : î I Í ' ! M• li 139- I I „Trebue să începem — spune unul din noua generație americană s/ă ațâțăm în noi energia care e dragostea de viață; căci, oricare ar fi forma pe care i-o dă creerul, această energie e ¡religioasă și are menirea de a crea. Și, într’o lume care moare, creațiune înseamnă revoluție”... 1 Revenind la Europa, ar trebui să amintim și ro­ lul însemnat avut în toiul războiului de statele ne­ utre. Elveția mai cu seamă, care era ca o insulă în oceanul războinic, a rămas un simbol al visatei federa țiuni a statelor europene. Democrația și libe­ ralismul ei au apărut atunci idealuri demne de râv­ nit; cele trei frânturi de nații, deși atrase fiecare ' spre patria lor, au rămas totuși unite, — păstrând independența republice! elvețiene care, par’că prin un acord tacit al statelor beligerante, a rămas ne­ violată. Elveția era un fel de supapă de siguranță a caza­ nului european. Acolo, se încercau tot felul de mediațiuni și intervenții; acolo era sediul Crucii-roșii 1) Waldo Frank: „Noti-e Amerique" (tradusă în franceză de H*. Boussinesq). I I I �p! MT NU Wlr îi' ! I ■ ; Jj ¡l|. [ I ■■ ! | i '■ I J‘ S Í Í • ' I ' ¡•1 i i i r 1 $ Í 140 ' Belgia, Danemarca, Portugalia, Spania Refugiul elvețian — Olanda — și lot acolo și-a găsit refugiul un llomain Rolland, „directorul de conș.iință al pacifismului internați' 'onal 1 . care a strâns în jurul său pe acei cari au stal deasupra încăerării. Primii combatanți ai spiri­ tului. din Franța ea și din Germania, au strigat de acolo imperativele umane. — In Elveția s’au putut tipări numeroase publicații libere. Prima ediție a ..Biologici’ Războiului”, operile lui Andreas Lalzko Menschen im Krieg: FricdensgerichL . Leonard Frank (Der Mensch ist gut! , poemele lui Marcel Marlinel. P.-.1 Jouue, apelurile lui //. Cuilheaiix. l)ebril, revistele „Fricdenswartc” a energicului pacifist Alfred II. Fried. „die Fackel” a polemistului vienez Karl Krauș ș. a., au apărut în Ziirich și în Geneva — oraș în adevăr internațional, sediu al atâtor con­ grese. Aproape toate grupurile cercetate aci. și-au (inul congresele, atât de decisive pentru acțiunea pa­ cifistă, în Elveția. Adăugăm și Olanda, țară crezută reacționară. Viața , intelectuală, în această țărișoară a lui Spinoza și Rembrandt, plină de un trecut artistic și cultural, c și acum intensă, în rangul europenismului creator. Pe lângă participarea la acțiunea intelectualilor din cele­ lalte țări, Olanda a dat ea însăși câteva puternice or­ ganizații. dintre cari numim „Federația intelectualilor revoluționari”. presidală de un pastor revocat, B. de Ligi. Mai c „Liga internațională antimilitarista” care a pregătit unele din cele .mai mari manifestații anliimperialisle. Un alt pastor,//.-IV. van den Bercfh van Eysinga, a publicat o operă de marc răsunet: „Cultura revoluționară”, un fel de tratat al revolu­ ției în domeniul teologic, științific, moral, pedagogic, estetic. — O personalitate preponderentă e Henriette 14! Roland-Holst, o literată cu erudiție sociologică și cu o mare activii ale organizatoare. Opera ei înseninată c „De revolutionarie Marsa-Aclie” (1918). un studiu asupra evoluției mișcărilor revoluționare din ultimii e veacuri. Scriitoare mult considerată, H. Roland-Holst e și o militantă socialistă; a fondat în 1912 Partidul independent, care în ultimul timp a devenit promo­ torul comunismului în Occident. Fața de Olanda. — Belgia prezintă un caracter naționalist exagerat: aceasta se datoreșle. poate, su­ ferințelor ci în războiu. când era puntea de trecere a armatelor amice și inamice. Supranaționalismul ei a făcut să rătăcească până și un M. Maeterlink. iar un Georges Eckhoud să fie persecutat pentru atitudinea lui demnă. Totuși, unii intelectuali au par­ ticipat la mișcarea nouă din Franța. Mai cu seamă Paul Colin, directorul revistei „l’Art libre”, a fost unul din fruntașii activi ai lui Ciarte, neobosit în anchetele și propaganda lui prin țările beligerante. Față de virajul lui Clarté spre comunism. P. Colin apără acum principiul individualist în cadrul social. Înregistrăm aci și „Asociațiile pentru progresul mo­ ral”, cari au ținut congrese importante în Elveția. în lot timpul războiului. Ele cuprind aproape toate so­ cietățile pacifiste și pedagogice, cari luptă pentru, progresul social și moral, pentru formarea unei adevărate Societăți’a'Națiunilor și pentru răspândirea melodică a ideei umanitariste. — La Copenhaga, o Internațională a tinerelului a ținut un congres, unde s’a înfrățit tineretul din toate țările ce s’au războit. Celelalte țări europene, după afinități culturale sau „de rasă”, intră în sfera de influență a uneia din cele trei țări promotoare. Manifestări sporadice s’au ivit în Portugalia și Spania; vreo sută de profesori și fruntași intelectuali au aderai la „Declarația dv i ! ! I 1) Raymond Lefebvre, unul din clartîștii pieriți în marea Albă după vizitarea Rusiei sovietice ) f I ■’F .. I �1 $ ■ I •I ’ ■ J li ¡ i ■ ii i H I! ! Hi’ •' I '* 11 m III « i' ■1" ■ H I II ! ■ /i 42 Țările scandinavice — Italia — Orientul european România — Siatele ce se europenizează independență a Spiritului” a lui R. Rolland. Din ță­ rile scandinavice, putem numi pe prof. G. Gran, Cr. Eange, I'ridtjof Nansen din Norvegia; pe Suante Arrhenius, Ellen Key, C. Lindhagen din Suedia; pe Georg Brandes, Sophus Michaelis, Kristoffer Nyrop din Da­ nemarca. Toate aceste personalități științifice și lite­ rare luptă pentru internaționala Culturii; ei au aderat și la „Apelul către Europeni” al lui G.-Fr. Nicolai. *)'. In Italia, care ține prea mult la primatul latin, naționalismul nu s’a fixat încă definitiv în cadrul cultural — și, față de aventurile grandisime ale unui d'Anunzzio, încercările intelectualilor sânt reduse la adesiuni la grupurile din Franța și Anglia. Clartéare secțiuni la Milán, Turin, Gcnua ș. a.—iar „Union of Demiocratic Control” are și ea secțiuni, conduse de G. Lucidi, directorul revistei „Rassegna internaționale”, de A. Galii și de Gerino-Gerini, singurul „marchiz” care a refuzat, împreună cu unii socialiști, creditele de războiu. zația” nu e mai veche de 50—60 ani. Revoluția din 1848 poate fi considerată ca data adevăratelor ela­ nuri culturale, paralele cu eforturile de emiancipare politică internă și externă. ’ Astăzi încă, sânt în România 65% (după alții 80%) analfabeți. Peste imensa majoritate a populației agricole, s’a ivit o clasă exploatatoare, cu o cultură siXmîară însă cu imensul dar al „aparenței”. Aproape toate formele de civilizație au fost importate cu o grabă uimitoare. Ele sânt ca fațada somptuoasă a unui palat aproape gol. Această impresie se potri­ vește pentru instituții ca și pentru oameni. Forma primează asupra fondului, care e totdeauna cu 50 de ani, cu un veac sau chiar cu mai multe veacuri în urmă. Evoluția a fost nefirească: nu s’a manifestat dinăuntru în afară. „Modernismul” occidental e în mare măsură artificial. Prin acest fetișism al for­ mei, putem înțelege dece •politica (mai bine zis: po­ liticianismul) e atât de covârșitor în România, cași în Iugoslavia, Polonia, Bulgaria, Grecia... De ce na­ ționalismul e încă în floare și, mai ales, de ce cultura, până și cele mai idealiste manifestări, trebuc să în­ dure tirania politicianului, care deschide toate ușile instituțiilor și regulează destinul țăranului pierdut în codrii străvechi și a savantului, care cere zadarnic îmbunătățirea laboratorului său. Moravurile bizan­ tine (chiar după afirmarea patrioților) sânt mereu păstrate. Totuși, probleme cari ating temelia oricărui stat tmlodern, s’au ivit și în.România, de care se spune că nu cunoaște revoluția. Dar, transplantarea zorită a civilizației apusene, — toate acele salturi în industrie, administrație, învățământ și chiar în literatură, nu sânt revoluții, adică o anticipare a evoluției? Româ­ nia a ajuns în câteva decenii în acea fază „capitalistă” In țările mici din „Orientul” european, cari au sporit ori sau ivit din împărățiile dispărute prin ul­ timul războiu, nu putem înregistra decât manifes­ tări sau intenții izolate, printre intelectuali. Putem lua România ca exemplu al paradoxului cc-1 prezintă statele europene ce se europenizează. Cultura ei mo­ dernă, ca și . progresul ei industrial și economic, nu sânt rezultatul unui lung șir de veacuri de lupte, de evoluții/de titanică trudă științifică, artistică, technică. Ele sânt importate din occident, transplantate în alte realități elice și sociale. începuturile de cul­ tură apuseană datează de abia un veac, iar „civili- I D Toți cei mai sus numiți împreună cu A. \ H. Fried și Kurt'v. Kurt» Red^n rrau colaboratori la rev;sta lui Nicolai: „Das werdende Eu­ ropa", apáruiá în 1918, în Copenhaga. L 143 �i :: r '? Í ■' . ’ •• lj 144 u ■ u ■ , ; 1 !■ Ih iii (Iii ' ■ M i !■ 1 I < H Intelectualii ruși — Proletcultura Interiorizarea civilizației — Rusia care o jfac coaptă _ , . ________ pentru ’xnjarile lupte ale revoluției FP Pe Pn lonrm I~ agrară, ----- - care -------- e - funda •• 1 ­ interioare. lângă problema mentală, și cea economică 'socialiștii sânt ușor de „stârpit” aci!) — se pregătește acum și interiorizarea civilizației, ca și în alte state europene. Politicianul va face loc cetățeanului, iar pseudo-intclectualul va va lăsa câmp liber artistului, savantului și literatului român, cari au pulul, lotuși servi Cultura, ignorați și de imensa majoritate a poporului român și de repre­ zentanții culturii apusene. Puteim i utc-iiL' înregistra nuegisira de ac pe acum în România o „Aso­ ciație a ¡muncitorilor intelectuali” ce n’are încă un ca­ racter pacifist și i nternaționalist. Trebuc numită opcra Iui /. Al. Brțdescu-Voiitesli care ti scris o bună carte pacifistă, intitúlala: „În slujba Păcii'. (Jarte are unele sijmlpatii — iar F. I. A. L. S. are peste* sută de aderenți printre scriitori și artiști. Numim și revistele „Ideea Europeană” și „Umanitatea". Prin, aceasta din urmă, am făcut cunoscute în țară mișcă­ rile noui — și s’a popularizat, prin conferințe și tra­ duceri, operile lui Nicolai, Latzko, Barbusse, Rolland. In jurul ei s’a strân's o bună parte din tânăra generații' a scriitorilor. Gigantica visiune a Rusiei însângerate și flămânde, ni se ivește în urma acestor expuneri, ca o nouă în­ trebare vitală. Nici un inteclual nu poate ignora această „catastrofă”, cum o numesc unii, — această „victorie a u|m!anilății”, cum o numesc alții. Nu e încă locul să discutăm doctrina comunistă. Dar repetăm recunoașterea .isbândei crescânde a proletariatului mondial. Revoluția economică e în plină desfășurare —și, intelectualii cari neagă anumite fatalități polilico-sociale, sânt hipnotizați de .trecutul din care nu văd I .1 ! 145 decât partea culturală și artistică — sau au abdicat dela menirea lor, punându-se în slujba celor cari vreau să mențină „vechea ordine”. Oricare ar fi me­ toda comunistă, oricât s’ar adeveri că în Rusia nouă s’a înăsprit cultul „forții și intoleranții” — nu se pot nega eroicele străduinți ale puținilor savanți cari, în cele mai cumplite lipsuri, își continuă opera, pentru progresul Culturii. Aceasta e poate una din cele mai emoționante manifestări umane. In ce privește ceilalți intelectuali ruși, nu putem vorbi de o acțiune a lor, paralelă cu a celor din Franța, Anglia și Germania. Majoritatea lor, dacă n’a emigrat încă în alte țări, rămâne pasivă sau e nevoită să lucreze pentru idealuri ce nu sânt ale lor. Maxim Gorki rămâne tipul intelectualului ivit din popor — și care, crezând că se jertfește pentru dân­ sul, e totuși detestat și de intelectuali și de comu­ niști. O operă sovietică, cu tendință politică ceva mai ‘ ascunsă, e crearea federației pentru „Proletciiltură". Manifestul, semnat de fruntași din diferite țări (Lunatscharsky, Mac Laine, Polianski, Raymond Lefebvre, W. Herzog, N. Bombacci, J. Humbert-Droz) proclamă nevoia unei culturi a masselor. S’a și încercat râs-, pândirea artelor și științelor în acel ocean de mizerie și ignoranță — din caire s’ar putea ivi atunci nu nuanlai mul ți oameni, ci și multe individualități crea­ toare, atât de necesare în epoca actuală de prefa­ cere fundamentală. Și, de oriunde se va ivi o nouă sursă de omenie, ea e binevenită pentru această omenire atât de mar­ tirizată... i 10 •1 I �[ r-p41 PsCudo-intelectuaii - Intelectualii liberi și cei revoluționari 147 i 1 ■ I : i ¡ i li I i in I : i 1 H.' I ■• IA ' i '• 11111 fl PARTEA A TREIA DOCTRINA UMANITARISTĂ ȘI INTERNAȚIONALA INTELECTUALILOR XI Critica mișcărilor internaționale ale intelec­ tualilor; Cele trei serii de idealuri: politice, sociale și umanitare. Expunerea inițiativelor și a tendințelor manifestate în lumea intelectualilor, dela începutul războiului din 1914, ni s’a părut necesară: nu numai pentrucă ele sânt -mioniente importante în vălmășagul atâtor pre­ faceri sociale. Mai mult decât în alte domenii, cum ar fi de pildă în domeniul naționalist ori socialist, „mișcarea intelectualilor” parc multora un haos de cúrenle mărunte, antagoniste, ivite în jurul'unor per­ sonalități, nu pe realități sociale. Mișcarea intelec­ tualilor imiai pare o simplă reacțiune umanitară postrăzboinică, ce nu inspiră încredere nici sociologilor — nici mulțimii sau guvernanților. Pentru „oamenii de stat” mai ales, redeșteptarea o intelectualilor nu prezintă gravitatea mișcării socia­ liste. Revendicările intelectualilor, cu toate punctele politice, par lesne de escamotat cu câteva „generosități” guvernamentale, cu câteva adesiuni oficiale. • cu câteva înbunătățiri imlateriale. Aceasta e adevărat pentru grupurile de intelectuali, ce nu fac parte din Í nici una dintre mișcările expuse în partea Il-a a cărții. Intelectualii-patrioți, intelectualii-burghezi, intelectualii-funcționari de stat, au acele asociații ale căror principii sânt dictate de raporturile dintre slugă și stăpân: ele sânt expresia compromisului reacționar-democratic, ce întreține confusia în curen­ tele esențiale de înoire a lumii. Intelectualii cari slu­ jesc încă Tradiția silnică, Prejudecata sacrosanta — sânt pseudo-intelcciuali, după cum muncitorii cari se țin num'ai de imperativul intestinal, sânt pseudorevoluțio narii. Grupurile, federațiile și ligile pe cari le-ami ana­ lizat, cuprind pe acei intelectuali liberi, creatori dé valori literare, științifice, morale, estetice — și cari, prin cumplita comoțiune a războiului au devenit .,luptători ai spiritului” în arena socială și chiar în cea politică. Constatarea evidentă, pe care o putem face dela început, c desvol tarea conștiinței de soli­ daritate a intelectualilor. In epoca actuală, pe care unii o numesc „cooperativ-economică”1), iar alții au pentru ea noțiunea „solidarismului”2) extins în do­ meniul material și în cel spiritual — intelectualii au fost mai retrograzi. Ei au recunoscut în cele din urmlă. că inițiativele individuale nu se pot realiza și n’au măcar vreo expresie, fără organizarea lor în grup, ligă, etc., — fără acea acțiune ce nu mai poate rămâne încercuită, ci trebue îndreptată contra unei •ordine, sociale menținută de o minoritate, și pentru o nouă ordine în interesul majorității umane. Caracteristica revoluționară a intelectualului, — pe care raiul ți n’au observat-o, pentru că ca se manifesta .în cadrul acțiunii individuale, estetice sau științifice, — se vădește acum și în acțiunea social-politică a 9 1) <ocio ngul Rndolf Goldscheid. .2) t eon Bourgeois. �k <i !• | W/ I 1I t, * r . I • 1 ! d IM i I — ! F f 1/ 148 Pacifismul și internaționalismul intelectualilor intelectualilor. Prea ne înfricoșăm de cuvântul: re­ voluționar! Atâția, sânt revoluționari fără să știe... Intelectualul revoluționar, fără să dăm o definiție definitivă, e acel ce vrea să aplice în societate forțele lui creatoare, luptând — în mod fatal — cu cohorta vierlmjănoasă a. superstițiilor, atacând citadela tra­ diției ce nu mai corespunde vremei noui. Dacă so­ cietatea nu crește prin generațiile ei, ca o catedrală sporită veac cu veac prin elanurile înoite ale culturii,, societatea aceasta e zăgaz în calea progresului. Cu tot zâmbetul atâtor sceptici, repetăm că nimic nu e mai positiv pe acest pământ decât tendința neîn­ cetată spre progres. Dacă sânt decadențe în uneledoimîenii, să nu uităm desăvârșirile din alte dom'enii: unde e prăpastie, trebuc să fie și culme. Dacă ulti­ mul războiu a pricinuit atâtea dezastre sociale, să. nu uităm permanența culturii și ciclul civilizațiilor. Cultura și războiul au progresat în direcții con­ trare. Abia în ultimul timp s’au convins intelectualii că, dat fiind viața socială crescândă, ei nu se pot isola în turnul lor de fildeș. Creațiunea lor e în func­ ție de societate — iar războiul e doar rodul tuturor cangrenelor sociale. Ei trebue să aleagă între cultură §i războiu. Zădărnicia compromisului e prea dure­ roasă. Deci, primul strigăt spontan al intelectualilor a fost împotriva silniciei sângeroase: Jos războiul! E și primul lor strigăt de raliare. Viața umană, atât de risipită în neantul măcelului, le-a apărut prea prețioasă. Respectul vieții omenești și solidaritatea inerentă a speciei sânt resorturile mai ascunse ale reacții! nit intelectualilor. Ei au fost duși în mlod logic, fatalmente, spre cele două legi fundamentale ale pro­ gresului uimlan, cari sânt totodată două realități sociale: păcii ¡sin și internaționalism. Acestea sânt comune Intelectualii și socialismul i j 149 •tuturor mișcărilor de cari am vorbit. Nici nu putem • concepe o grupare de intelectuali, fără cele două legi sociale. Altă caracteristică a mișcărilor intelectualilor, e în recunoașterea luptei pentru .întemeerea altei or­ dine, în locul actualei societăți bazată pe exploatare și crimă colectivă. Am expus programele diverselor grupări: ele țin seama de procesul economic și de rolul primordial al socialismului. Chiar individua­ liștii. nu pot nega primatul proletariatului în revo­ luția economică — ce precede revoluția spirituală. Cum înțeleg însă intelectualii conlucrarea cu so. cialismul? întrebarea aceasta pune imediat altă ches­ tiune: în ce grad participă intelectualii în lupta so­ cială? Dacă toate grupurile numite sânt pe tărâmul social, nu toate duc și lupta contra fortărețelor po­ litice. — Clarté^ voind să fie un centru de cultură intelectuală a Revoluției, a ajuns la recunoașterea integrală a principiilor și tacticei comuniste, consi­ derând Rusia sovietistă ca prima realizare a „Socie­ tății viitoare”. Față de Clarté, — Union o\f Democratic Control și, aproape în concordanță cu aceasta din urmă, Liga internațională a Femeilor pentru Pace și Libertate, prezintă un caracter politic ce nu merge până la recunoașterea absolută a luptei de clasă. Ele au idealul democratic (anglo-american), fără com­ promisurile actualei „democrații” capitaliste; ele vreau revoluția ce rezultă din evoluția instituțiilor de stat — o revoluție fără cultul forții și fără dicta­ tura unei clase ce-a luat locul alteia. Prin desvoltarea simțului politic al cetățenilor, adică prin trece­ rea sub controlul lor a tuturor actelor de guvernă­ mânt, Ü. D. C. și „Liga femeilor” cred că războiul va fi înfrânat și că evoluția capitalismului spre so­ cialism, va fi pacifică. „Liga femeilor” atinge însă �■; O' i 150 ypi și una din rădăcinile problemelor sociale: educația, începând cu copiii. Vedem aci un început posiliv. Intre aceste două metoade, sânt individualiștii. Partidul individualist, arc concepția „supranațiunei” ce rămâne încă în domenii supramateriale — ca fi­ ind realizabilă numai în acele personalități cu totul independente față de stat sau majoritate. Federația internațională a Artelor, Literilor și Științelor se men­ ține în cadrul organizațiilor profesionale — adaptate necesităților imediate, înrudindu-se și chiar conlu­ crând cu sindicaliștii. Iar Activiștii, însușindu-și idea­ lul socialist, nu se supun însă lui: ei proclamă pe lângă dictatura proletariatului și pe cea intelectuală. Revoluția economică — dar și revoluția civilizatoare., a celor cari vor stabili era Spiritului, după cea ma­ terialistă. y ■ ■ I i r v * l îs i ■I : i ■ l Ui . 3.1 Cele două revoluții — Trei serii de idealuri Grupate prin aceleași împrejurări, având acelaș imbold de acțiune și aceleași arme: pacifism și inter­ naționalism.— mișcările intelectualilor sânt diferen­ țiate, nu atât prin metodă, ci prin idealurile politice pe cari le urmăresc. Idealurile lor sociale sânt în general identice, odată ce recunosc socialismul ca, bază. Putem afirma dela început credința noastră: — idealurile politice sânt efemere; idealurile sociale sânt epocale; idealurile umanitare sânt permanente, ca și. specia umană — manifestate chiar dela primele în­ muguriri ale societății și civilizației. Există legături între aceste trei serii de idealuri. Cele politice, s’au realizat mai curând ca cele sociale, dar au fost re­ pede înlocuite cu altele. Idealurile politice nu cu­ prind în ele ceiace se numește general-omenescul; ele sânt localizate, după țări și națiuni, și chiar în. Idealurile politice 151 sânul națiunii — și sânt îndreptate numai asupra clementelor materiale ale vieții omenești. Politica, mai ales cea modernă, nu c decât „acti­ vitatea” claselor parazitare; e organizarea, întemleiată prea puțin pe rațiune și dreptate, a „intereselor” unei minorități — ce linde să mențină dualismul: privilegiat-cxploalal. Politica e acea ocupație distrac­ tivă a „nobilimei” (fie ea bruiată, regală, burgheză ori intelectuală) care ignorează însă și progresul cul­ tural și cel umanitar. Politica e bâlciul vanităților sociale, unde totul e mască și protocol, intrigă și viclenie: — e nodul mereu nedescurcat al zădărni­ ciilor și, totodată, cuibarul atâtor idoli sângeroși, al atâtor superstiții, al atâtor stagnări... Toate instituțiile sociale, dela școală până la biserică, dela parlament până la academie sânt prinse în plasa Politicei, sub­ ordonate acelora cari au interes să se perpetueze scla­ industrial. via și ignoranța umană — cu toi lot progresul industrial, cultural și spiritual. Spre această politică, adevărații intelectuali nu se Doi îndrepta. Menirea lor este s’o stârpească — nu să lupte pentru înlocuirea politicianilor capitaliști și militarișli. cu politician! intelectuali. Idealurile sociale sânt vaste și temeinice. Ele co­ respund unor realități ce nu sânt numai naționale — ei, unor stări economice și culturale ce cuprind rase și continente. Idealurile sociale, rezultate din schim­ barea condițiilor de existență, din imperative mate­ riale (dar general-omenești), sânt în antagonism cu idealurile politice — cari nu sânt ale națiunii, ci ale „stăpânilor” ei. Șlim că stăpânii au întreținut și mai continuă să cultive în spiritul majorității, confusia între interesele politice și cele sociale. Câte războae nu s’au dus în �I pr I | I Hil 152 U! II țin h; îl iH '■ • ! ■ ii r| i •( r I • i 1 ■ iI II .r [ Idealurile sociale numele unor idei superioare: „pentru drept și civi­ lizație”, pentru „libertate și democrație”!... Norodul a fost astfel lesne câștigat; el n’a luptat decât pentru ambițiunile politice și dinastice ale guvernanților, pen­ tru interesele economice ale capitalismului imperia­ list. Totuși, năzuințele sociale comune ale popoarelor devin tot mai evidente. Prin ele, au crescut pacifis­ mul și internaționialislmlul; prin ele, socialismul a devenit o mișcare mondială, care a trebuit să ia dela început forma luptei de clase”. Idealurile sociale cuprind însă și năzuințele supramateriale ale po­ poarelor. .Progresul acestora e condiționat în mare măsură de realizarea „revoluției economice”. Indus­ tria și cultura au progresat neîncetat și în vechea societate, mistuită de lupte naționale și politice. Cât vor progresa ele, într’o societate scăpată de robia războiului și a salariului! In lupta socială, intelectualii au locul lor important. Nu numai combatanți, ci și fruntași — învățători și îndrumători ai popoarelor pentru libertate politică, egalitate economică și fraternitate supranațională. Mișcările intelectualilor, expuse în partea a doua a cărții, reprezintă aceste tendințe sociale. Aci ele sânt pe drumul bun. Dacă Clarté se însoțește însă cu comuniștii, U. D. C. și Liga Femeilor merg paralel cu socialismul, F. I, A. L. S. cu sindicalismul, iar Individualiștii și Activiștii merg deasupra lor. Fie­ care, după gradul de acțiune, servesc mai mult unul din idealurile sociale. Socialismul e servit mai mult de Clarté; lupta contra războiului e dusă mai ales de U. D. C.; pacifismul e propagat (și infiltrat prin educație) mai mult de Liga Femeilor; interesele pro­ fesionale imediate le apără F. I. A. L. S. și alte aso­ ciații asemănătoare, — iar Activismul amintește idea- Idealurile umanitariste 153 lurile supraordonate; primatul Spiritului e vestit după imperativul socialist. ! Toate grupurile, prin aceaslă specializare a acțiunii lor. se străduesc pentru permanentele- idealuri uma­ nitare. Căci, deasupra societății este omenirea în­ treagă: deasupra contingențelor politico-sociale, este evoluția de neînfrânat a speciei umane. Trebue să precizăm: acțiunea socială, a socialiștilor și a inte­ lectualilor. e cuprinsă în acțiunea umanitaristă; idea­ lurile sociale sânt numai o parte din cele umanitare. Ele sânt întemeiate pe realitățile economice, politice și culturale cari nu sânt la fel pe toată planeta și cari — față de interesul și destinul general omenesc — sânt încă tot așa de localizate în grupuri de state și în clase, ca și idealurile politice localizate după țări și națiuni. Intelectualilor cari, prin opera lor estetică, filoso- . fică. științifică, pătrund în eternitatea Armoniilor, și sânt în stare să urmărească desfășurarea evoluțiilor din trecut și să le proecteze în viitor — adevăraților combatanți ai Spiritului, trebue să li-se repete aceste adevăruri elementare. Știm: luptând pentru armonia actuală, pregătim pe cea de mâine; frângând lan­ țurile robiei războinice și capitaliste, pregătim liber­ tatea societății viitoare. Tovarăși în idealuri sociale, intelectualii nu trebue să-și mărginească orizontul. Ei sânt clarvăzătorii societății: — să fie totodată visionarii umanității. Inadevăr, idealurile umanitare cuprind în ele pro­ gresele culturale și spirituale ce’și vor lua avântul planetar — abia după realizarea idealului materialsocial. Pentru acestea din urmă, luptă doar toate noroadele pământului. In fruntea lor é proletariatul conștient și organizat, făuritor al revoluției econo- ■■ t ■ 1Í ■Í l-’l ! :! �,I l'r l| l’ ’ ! ■ : 4 ’P 154 ■ J i • Hi i íJ . |iî uh I ¡Ti rh : ■. i ¡'ii iri . Ii ’ Í Üí . ' L î • ’' IR ■ ■ ' : i h I Í {: Necesitatea unei doctrine umanitariste mice. Iar intelectualii, chiar socialiști fiind, rămân prin definiția și menirea lor, elita (fără sens „aristo­ cratic”) — cugetătoare, creatoare a bunurilor spiri-. tuale și luminătoare a tainelor vieții. Intelectualii formează avant-garda umanitarismului inlegqal; în urma lor vin milioanele de făpturi ce duc lupta cea mare și realizează visiunile precursorilor.... Ne sânt cunoscute doctrinele sociale — mai cu seamă cea socialistă, cu postulatul materialismului istoric. Dar e prea puțin cunoscută DOCTRINA uma­ nitaristă. Mulți vor zâmbi. — „Umanitarismul n’are doctrină,' nu poate fi doctrinar; e un mănunchi de precepte morale, de câteva idei sau năzuinți paci­ fiste și internaționaliste”... E mai mult decât atât. Datele umanitarismului nu sânt sentimentale sau pur sociale. Ele sânt mai pre­ cise și mai reale decât ale oricărei alte doctrine; căci ele rezultă din însăși realitatea biologică a speciei omenești. Această doctrină umanitaristă (care nu trebue luată în înțeles de credo sectarist) n’ain găsit-o exprimată limpede și categoric de nici una din gru­ purile, federațiile și ligile studiate aci. N’am întâlnit măcar o aluzie la doctrina umanitaristă. Aceasta ne îndeamnă să stăruim asupra ei. XII * - Pregătirea bazei științifice a umanitarismului — „Biologia Războiului" de Georg-Fr. Nicolai Scio et sentó genus htiniaiium csse simplex et urnim. Scio et voló me csse homincm, Scio et spero nunquam oblivisci.. Die Biologie des Krieges, pg. 448. Câți n’au scris împotriva războiului? Câți nu și-au strigat oroarea împotriva crimei colective, câți n’au compătimit nemăsurata suferință a omenirii masa­ crate pe câmpiile infernului creat de om, în numele atâtor idealuri identice și totuși antagoniste? Și, mai ales, câți n’au rostit după deslănțuirea războiului european, cuvintele de înfrățire și de înoire; câți nu și-au amintit de marile comuniuni umane, recunos­ când u-se în „inamicii” împotriva cărora au pornit sugestionați și docili, pierduți în uriașa turmă a omului desumanizat?... ‘ Dar nimeni, nici chiar cei mai de seamă precur­ sori ai Omului-nou, n’a adus adevărat întreg — ar­ gumentul decisiv, rezultat din realitatea totală a evo­ luției speciei umane. Oricât de convingător ar fi adevărul intuitiv, zbucnit în inima celui „sărac cu du­ hul” și în conștiința celui hrănit cu cultura atâtor I I 1 î �(- ; ¡I I Origina pașnică și sociabilă a omului 156 p hi m • i < îi: fi ! ’ Í L. I ■-! îi J : 1 I I 1t ■ i ! H .I I ' 'd ’ ■ I Ce este „Biologia Războiului® ? generații — ne trebuia totuși și confirmarea științei obiective, bazate pe fapte și experiență. G.-Fr. Nicolai, ne-a dat în „Biologia Războiului” acea sinteză a tuturor rezultatelor la care a ajuns știința modernă; adică, a știut să se folosească de toate adevărurile strânse atât de trudnic de biologi, naturaliști, istorici, filozofi, psihologi, filologi, artiști, tehnicieni, și chiar de diplomați și militariști. A co­ ordonat imensul material al culturii spirituale și ma­ teriale — nu după un plan preconceput. Ci, a știut să vadă acel Adevăr suprapus adevărului mărunt ex­ tras. de ațâți specialiști, din anumite domenii ale vieții și ale activității omenești. Calm, în încordarea unei logici necruțătoare, Nicolai îți oferă la fiecare pagină un nou dar, o nouă lumină — și concepția lui crește ca o ființă vie, în mod natural — căci ea își are rădăcinele în fatalitățile naturii pământene și omenești. Iar concluziile sale, aceleași în esență ca și ale marilor întemeietori ai umanității, se reunesc într’un crez care e o însumare a atâtor crezuri izo­ late, trăite de un Crist, de un Budha, de un Kant, de un Goethe, de un Marx, de un R. Rolland... Nicolai a pregătit baza științifică a umanitarismu­ lui. In vremea noastră de materialism sceptic, de fe­ tișism al experienței, el ne-a dat, chiar prin ’metoadele științei avare în vorbe și lacomă de fapte, cea mai idealistă operă — care e o armă pentru ,,luptătorii spiritului” și un omagiu adus acelei Științi piară, scop și fără prejudecăți”, căreia el i-a dat în cele din urmă o formă mai precisă și mai intimă: — a umanizat-o! Prin știință, Nicolai a dat omenirii acea siguranță definitivă că drumul ei nu duce spre mlaștinile fără fund ale infernului răz­ boinic; ci spre culmile senine, fatale, ale supraomu­ lui— care este altul decât supraomul lui Nietzsche. E 157 supraomul ce cuprinde în el întreaga evoluție a vieții pământene. Socotim că, pentru evidențierea doctrinei umanita­ riste, e neapărat necesară o expunere a „Biologiei războiului”. Foarte mulți intelectuali ignorează încă datele reale ce sânt la baza pacifismului și interna­ ționalismului lor. Mai credem că nu facem nici o digresiune în planul acestei cărți. Trebue, în vârte­ jul atâtor curente ideologice, să fixăm axele faptelor naturale și concluziile științei. Numai astfel, o miș­ care socială poate avea și teren solid și bune arme de luptă. V ! * ! Nicolai începe cu biologia — și ne dovedește că omul este dela origină un animal pașnic și sociabil. El nu se trage din maimuțele cari trăesc în familie (urangutang, gorilă) ci din niște veri ai antropoizilor, din niște maimuțe inferioare * ce trăiau în hoardă, pornind în comun după hrană, apărându-se în co­ mun, emigrând în comun. Chiar anatomia corpului uman, vădește că el nu era un animal de pradă: n’are colți, ghiare, copite, solzi sau glande veninoase. N’are decât o armă: numărul, solidaritatea firească a speciei. Când a coborât din copac și a început să pășească pe pământ, picioarele dinainte au devenit mâini: cu ele se apuca de crengi și cu ele a apucat piatra pe care a schimbat-o în topor. Mâna e sim­ bolul civilizației umane. Cu ca se apăra de atacurile Tiarelor — cu ea a început să creeze. Progresul omului e în legătură directă cu desvoltarea creerului; numai astfel a putut scăpa cu încetul de constrângerea na­ turii și s’o domine la rândul său. Războiul nu exista dela începui. Omenirea nu se războia când ea a început să se dezvolte. Nu există i' �' f ih ■ i j ! 158 Origina războiului — Războiu și luptă Natnră și mașină — Dragostea primordială 159 - I n! li ] IrHM Hi I - I: p III I -<I I 1 1 j : ' rr• hi jj /!. ' - !"; v 1 I ! I ■ i í i r j 'r II.î •• i •i împotriva naturii — căci el s’a scos din silnicia naturii prin faptul că, prin creerul său, a putut să’și creeze uneltele tot mai perfecționate. Singura luptă cu natura e pentru hrana energetică, pentru un loc subt soare — și, s’a arătat că știința va ajunge să utilizeze direct energia solară, nemăsurat de mare. Va fi loc pentru toți oamenii; e loc chiar în actuala fază agrară. Victoria mașinii e singura victorie pe care omul o poate dobândi azi după regúlele gene­ rale ale luptei pentru existență. Cât de inutil apare războiul în vremurile ttn’ai no ui! Dragostea e mai veche decât ura. „Psihologia creerului” ne arată că creerul are mereu posibilități de dezvoltare; chiar dacă el nu se schimbă, omul poate progresa: Japonezii și Negrii au dat această dovadă în ultimul timp. Instinctele sociale există doar din vremea maimuțelor cari trăiau în hoardă. Să atingem „coardele dormitândc”, și glasul urii, care nu • e al omului, ci al stăpânitorilor — proprietari și ex­ ploatatori ai muncii omului, — glasul urii război­ nice. altoită de om în sufletul omului, va amuți atunci. războiu în natură: animalele de aceiaș specie nu se luptă între ele; rarile excepții sânt senine de dege­ nerare. Fatalitatea biologică a războiului e riguros desmințită prin numeroase dovezi. Războiul nu e o realitate naturală, ci o creațiunc pur umană. Adică, de atunci când s’a ivit și cultura: războiul este deci în strânsă legătură cu ivirea culturii omenești. Dar ce e cultura? Baza culturii e Proprietatea. Când omul a început să poseadă: să aibă pămânul său, alimen­ tele sale, femeia sa, atunci s’a ivit și războiul între oameni — adică prădarea omului de către om și, deci, apărarea prin arme create de către om împo­ triva fiarelor și îndreptate apoi împotriva omului prădător. La început, războiul era o consecință logică. Cul­ tura n’ar fi progresat dacă unii oameni (puțini) n’ar fi trăit din prisosul muncii celorlalți oameni. Ei au avut răgaz să se ocupe cu cultura. Tot astfel, unele popoare — acele cari au întemeiat civilizația pe care o posedăm azi — au trăit din prisosul muncii altor popoare mai înapoiate. Sclavia avea rost cât timp nu exista mașina. Prin mașină,, omul poale produce azi de zece ori mai mult decât cu brațele: în faza energetică a civilizației, vor putea trăi trei mi­ liarde de milioane de oameni. Pacea modernă, prin anexări și exploatarea învinșilor, menține zadarnic o parte din sclavie. Războiul, proprietatea și scla­ via sânt într’o strânsă legătură. Nu-i adevărat că războiul ar fi o formă specială de sclecțiune a luptei pentru existență. Darwinismul aplicat în sociologie c falș, dezastruos. Altceva e lupta naturală și altceva e războiul uman. Selecțiunea popoarelor prin războiu e iluzorie. 0menirea n’a progresat decât prin libera activitate a spiritului. Iar lupta pe care trebue s’o dea omul, e . I J i ■ f. * Omul c pașnic, sociabil —.și cu neîncetate posibi­ lități de desăvârșire. Aceasta e baza adevărului uman, e pământul în care s’au înfipt rădăcinile speciei umanc. Ele nu pot fi distruse: sânt naturale. Și ar­ borele speciei umane își înalță trunchiul viguros spre cerul aspirațiilor neînfrânate ale vieții. Urcă și trec veacurile, trec catastrofele naturii și dezastrele răz­ boinice ale omului. Trunchiul speciei umane e ros, e rănit, e răsucit chiar — dar el stărue și se desface apoi în uriașa coroană fremătătoare: e mlultitudinara ramificație a vieții omenești, care se dezvoltă ! X I ■ I I �Tnl U ! 160 r- V0 , Iy liilll¡ II i L... 1 J' j ;i MII |11|' iI ■ li/ :i |! I ( I J J, Unitatea speciei — Metoda evolutivă dupa legi naturale, progresive. Sânt atâtea ramuri și jamúrele și frunze - și atâtea roade, unele vier­ mănoase dar multe miraculos pârguite. Dela obscu­ rele rădăcini până la ultimele frunze, arborele spe­ ciei umane e o unitate; toate părțile sânt legate în­ tre ele, toate atârnă unele de altele, toate sânt într’o corelație armonioasă. Toate alcătuesc un organism unitar care crește, se dezvoltă și culminează într’o armonie supremă. Un organism — acesta e cuvântul central al opei ei lui Nicolai. II repetă, ajungând la aceiaș conclu­ zie pe zeci de căi diferite. El procedează sistematic, din punct de vedere al evoluției. Niciodată nu pă­ răsește această metodă. Dela alfa fiecărui început, ajunge la aceiași omega definitivă. Și îngrămădind argumentele — faptele și convingerile științifice — în ordinea lor istorică, el înalță câte un nou zăgaz împotriva ereziilor strânse de atâtea veacuri. Con­ struind — el dărâmă; cad pe rând credințele cele mai „temeinice” și mai consacrate. Și toate adevă­ rurile lui sa-pă temelia monstrului sângeros: Răz­ boiul, marele flagel al omenirii creat de însăși omenirea. Să încercăm să-1 urmărim prin numeroasele ra­ mificații ale arborelui uman. Nu vom putea decât să culegem câteva roade; — căci și opera lui Nicolai e un mare rezumat. Natura nu cunoaște reîntoarcere; aceasta e cru­ zimea și imjăreția ei: înaintarea! înaintare prin se­ lecție, direct, fără dibuiri. Omul dibueștc însă, pentrucă se depărtează de instinctele sale; încearcă, își schimbă armele și uneltele, perfecționându-le. Dar uită că selficțiunea nu se poate face prin războiu. Forța și intoleranța realizează o selecțiune negativă: Degenerarea prin războiu — Crima colectivă j i 161 aceasta c opera războiului din • moment ce el și-a • pierdut rostul și a continuat lotuși să sp desvollc. Războiul nu distruge ce e rău; ci ce e bun în om; aleșii vieții — cei puternici și sănătoși — pier: .,cci rămași acasă” degenerează ca și armata, care pierde pe cei mai buni Un popor nu decade prin viată pașnică și încrucișare cu alte popoare, ci prin izo­ lare și războiu agresiv. Istoria e plină de dovezi. Lupta animalică în contra oamenilor și cu mijloace omenești, e azi un nonsens și o crimă. Ciliar pro­ blema rasei nu va fi deslegală prin războiu. Intre rasa albă și cea mongolă, va învinge acea care va avea o ..higiena de rasă” mai bună sau... acea care va extermina cu lotul pe cealaltă. Războiul nu c un mijloc (te întărire fizică sau morală. El ruinează * , sistemul nervos și face să scadă natalitatea. Com­ parat eu lupta cealaltă, pașnică, economică și teh­ nică. el pricinuește lotuși mai puține jertfe. Dar jertfa creatoare e necesară. Cea războinică e inutilă din toate punctele de vedere posibile; . Caracteristica principală a războiului c. în fond, plăcerea de a ucide fără teama de pedeapsă. El sălbătăcește omul: plăcerea de a ucide stărue. cu toată civilizația progresivă, numai din cauza practicei-răz­ boinice. Chiar religiile de azi, în strânsă legătură cu cele sanguinare din vechime. își ascund pofta de sânge , sub lot felul de practice rituale. Dacă în evul me­ diu s’au ars cât mai mul ți eretici „in majorem. glo­ rian! Doi”, azi se ucid cât mai mul|i dușmani ..in majorem gloriam Patriac”. Războiul tocește tot mai mult simțul de dreptate și responsabilitate. Rechizi|,ia na e decât un furt — și crima colectivă e de ♦ . atâtea ori mai mare decât crima isolală. Prin răz­ boia se întărește partea antisocială a sufletului popu­ lar. Analizând procedeele războiului modern, se vă• v 1■ ■ H j îl 1 I l . . 1, ■ (1 ’S �'j t! i ¡ 162 tí ’■ I i Vi ' r~ Evoluția armatei — Frăția liberă 1 ‘ 'V Y ■i i : I: 1 I! Wl; J i Arme vii și arme moarte — „Umanizarea6 războiului dește că ele n’au fost întrecute în cruzime și rafinare de nici unul din popoarele primitive. Dacă războiul poate deplasa uneori fericirea dela un popor la altul, rezultatul e totuși o pierdere de fericire: se distrug mereu valori materiale și spi­ rituale. Ocupațiile de țări nu sunt deloc avantajoase, învingătorul pierde în general mai mult decât învin­ sul — care a primit astfel imbolduri de reînălțare. Expansiunea popoarelor prin colonizare, dacă n’are un caracter cultural, e zădarnică; coloniștii întorc armele împotriva castei stăpânitoare. Se poate vorbi serios de ,,influența oțelitoare” a înfrângerii. Și trebue să ne convingem în cele din urmă, că numai cel prost și slab are nevoe de sabie — de arme moarte. Adevărata victorie o dau numai armele vii. Studiând transformarea războiului în cursul veacu­ rilor, ajungem la încheerea că dispariția războiului e în legătură cu hipertrofia lui. Tehnica modernă, adaptată războiului, e totodată dușmana lui.; ea în­ dreaptă războiul spre gigantanasie; — el va pieri astfel, brusc, ca și monștrii greșiți ai naturii: plesiosaurul, iclitiosaurul ș. a. Minciuna războiului defen­ siv c evidentă: nu poate exista apărare fără să atace cineva. Dacă nimeni nu atacă, nu poate exista răz­ boiul. Iar în ce privește teoria „umanizării războiu­ lui” ea nu e deloc întemeiată: în vechime războiul era mai uman; azi el a întrecut orice cruzime. Nu se respectă nici o garanție înscrisă pe „petice de hâr­ tie”. Toți s’au jucat cu simboluri umanitare. Convențiunile restrictive vor fi zădarnice câtă vreme nu va exista o adevărată responsabilitate internațională — deci, câtă vreme nu se vor schimba principiile după care o minoritate de stăpâni se poate folosi după plac de o majoritate de ignoranți muncitori, sugestionați de tot felul de idealuri fictive. Tehnica ( I j [ 163 războiului a progresat numai prin faptul că s’au pus în slujba lui toate invențiile pașnice, cari au fost degradate și monopolizate în scopuri distructive. Dai’ războiul n’a prilejuit de fapt niciun progres al tehnicei, decât oarecare surogate fără importanță. Armata nu e o școală a fraternității. La început, când erau războaie necesare, a fost o solidaritate fi­ rească a poporului: era armata națională care avea un rost pur defensiv. Cu timpul, miliția a fost schim­ bată în armată permanentă; serviciul militar obli­ gator e de dată recentă (sec. 19). înainte, cran sol­ dai i de meserie și nimeni nu se gândea să ia pe orășan din atelier și pe țăran dela plug și să-i Lrimeată să lupte pentru anumite interese dinastice. Nu se poate vorbi de influența morală a disciplinei silnice din armată. Armata duce la egalitatea oamenilor prin nimicirea simlțimântului de egalitate. Egalitatea soldaților e fără libertate: e egalitatea sclavilor. Armata e unicul instrument al reacțiunii. Mulțimea de sol­ dați nu c liberă, iar totalitatea lor nu e răspunzătoare: — deci, instituția armatei e antisocială. Camaraderia în armată e pur formală. Nu se poate vorbi de o • frăție liberă decât atunci când nu ne vom mai con­ duce după principiile iezuiților și ale stăpâniterilor. Un capitol e rezervat istoriei armatei, — luând u-se ca tip cea germană. Se arată triumful militarismului prusac care s’a întins pe rând în tóate țările, până ' în „liberul Albion” care a fost odată o nădejde de' democratizare a lumii. Militarismul e simbolul fățăr­ niciei și brutalității exercitate asupra omului fricos, vcel mai ascultător dintre toate animalele”. Patriotismul a fost justificat înainte. Azi, e o fa­ natică adorare (șovinism) — și nu mai e un factor cultural înadevăr folositor Patria nu poate fi decât o formă sub care cultura poate acționa mai bine I ț îl i * �5? $1 mi ríii' 1 î1 164 I I hi 11, i Patriotismul cultural - R i' i; í* h¡. ’V : f ! >'■ i' i ¡i; , ih 7 ’ ph hi i Íü I I | '. 1 :f ț i« ! U f1. ! • rji1 1| i ‘ k! decât sub alie forme. Nu există un „patriotism în sine'’. El evoluează după împrejurări — și are trei surse. Iubirea de (ară, care își are rădăcinile în instinctul animalic al iubirii pentru locul de traiu. Ea c iden­ tică cu adaptarea' la mediu, care, azi — când omul se poale adapla prin progresul tehnic în orice mediu — nu mai e precumpănitoare. Iubirea de patrie își arc rădăcinile și în iubirea de familie ce are și ea un sens restrâns. Ea c legată de iubirea maternă, iar aceasta — dacă scoboram scara evoluției — nu e decât un „instinct organic". Simlimânlul matern c în le­ gătură cu transformarea organelor de naștere și hrănire. Iubirea maternă fiind echivalentul unei proprie­ tăți corporale, se poale prevede că ea se va schimba la oameni (și chiar va dispare) când copiii vor fi crescuți în și prin societate. Iubirea de rasă nu e decât o iubire mai Jnlinsă de familie. Iubim oamenii cari au aceiaș descendență, formând împreună o mare familie. A treia sursă a patriotismului linde spre viitor: e dorinfa socială a oamenilor de a se uni în societăți tot mai mări. Patriotismele merg spre aceiaș liniă — dar pe drumuri deosebite: de aci re­ zid tă răzbeaele. Șimțimânlul social al omenirii nu se explică numai din punct de vedere sexual (familia), nici din cel cultural,și al ocupațiilor comune. Antropologia ne-a arătat că nu omul a creat societatea, ci societatea a fost primordială. Să ne amintim de caracterul pri­ mordial de hoardă al omenirii. Din comunitate s’au ivit formele individuale. Omul nu linde, ci este de fapt un animal social. înfrățirea omenirii, gândirea, . umanitară nu sânt abstracțiuni, ci cele mai înalte realități. Nu avem de dovedit cum animalul iubitor de crimă a devenit omul iubitor de pace — ci, cum animalul sociabil a devenit oralul războinic. Deși .in­ 165 stinclul . umanitar e primordial, el arc de luptat tot timpul cu Instinctul înăscut al egoismului. Forma umanității e în noi — dar nu știm să ne fol.osim de instrumentul ci care e la dispoziția noastră. i 1 i Nicolai rezervă două mari capitole patriotismului și derivatului său monstruos: șovinismul, procedând în mod cronologic cu bogate contribuții bibliogralice. • El caracterizează felurile de patriotism, arătându-le origina și gradul de îndreptățire în vremea noastră. Patriotismul local c. justificat numai când conlribue la realizarea „patriotismului omenirii". De aproape o mie de ani, țările europene sânt separate numai prin bazele lor dinastice. Stalul s’a așezat deasupra poporului. Dragostea către stal s’a impus deasupra dragostei pentru patria adevărată. Numai după re­ voluția franceză s’au ivit oarecari schimbări (Drep­ turile Omului). Marea piedică pentru desvol tarea pa­ triotismului liber în Europa e patriotismul de rasă, ncjustilicat, al micilor state europene. Patriotismul •european a început să se desvol te... în America — căci cetățenii ei hotărâse singuri forma de guvernă­ mânt și sânt deprinși cu simțământul responsabili­ tății. Patriotismul trebue să fie mai presus-de toate un simțământ moral: — aceasta nu e cu putință decât în libertate. Problema rasei, pe calea cercetărilor istorice, a> înrudirii de limbă și a însușirilor corpo­ rale nu mai poate exista azi pentru popoarele euro­ pene culturale. Se poate vorbi doar de rasa albă, galbenă, neagră și roșie. Singurile comunități via­ bile azi sânt cele culturale: — deci și statele cultu­ rale. De pe acum se pune problem-a unei rase euro­ pene și a unui patriotism european. Pat rio tistul cul. Curat al rasei albe e primejduit de trezirea rasei F •• ü j Sursele patriotismului-— Societatea primordială ■ ■■ r î ■ •1 { , i i; I i �166 Șovinismul — Internaționalismul culturii Individualismul popoarelor — Altruismul 167 Ij 9 ■ ?• Ih ■: i i..' ’■ ai .. ii I: ir ■ LL 'p ! I ¡Í! li f ll , ■ I Í -I A , •mongole, ce reprezintă în orice caz forța opusă li­ bertății creatoare a Europenilor. Șovinismul e iubirea nemăsurată și necondiționată pentru un singur popor. Dacă iubirea de patrie nu e o liberă alegere a conștiinții individuale, ea e o nebunie deseori primejdioasă. Sugestiunea masselor e un fenomen psihologic explicabil. Stăpânitorii au învățat cum să stârnească delirul colectiv al mulțimii. In clipele, mai mult inconștiente, ale acestor sugestii se hotărâse atâtea dezastre naționale. Iar adevărata cultură națională nu e cu putință decât atunci când simțământul patriotic e subordonat idealului cultu­ ral. Intre șovinism și cultură nu e posibilă nici un fel de împăcare. Totuși, în 1914, s’au găsit savanți care să ceară ’o- știință șovinislă! Cultura e în mod necesar unitară prin ea însăși. Știința, tehnica, edu­ cația și chiar arta sânt în fond internaționale. Cu­ rând va trebui să alegem chiar între patria restrânsă și cultura omenirii. Căci patria o aperi cu sabia, nu cu cultura. Războiul, mai ales cel din urmă, a sporit într’un mod dezastruos pornirile anticulturale. El a prins în vârtejul său pe oamenii de cultură și i-a silit să se degradeze, să acționeze. Civilizația e împiedicată azi prin războiul european. Cultura spirituală și ci­ vilizația materială sânt aproape nimicite — iar peste tot s’a întins o cumplită demoralizare. Totuși, virtutea se poate învăța prin cunoașterea de sine. Fiecare popor trebue să-și cunoască pro­ priile sale păcate — cași fiecare individ. El are drep- . tul și datoria să-și apere și să-și desvolte particulari­ tățile sale firești, înăscute — dar să le pună în slujba întregii comunități omenești. Diviziunea muncii în societate există și trebue menținută și între state. Fiecare popor are calitățile lui specifice (comerciale, tehnice, culturale ș. a.) pe care trebue să le desăvâr- .1 | șească, lepădându-se de fetișismele ruinătoare: su­ premația politică, economică, falșe idealuri naționale, etc. Liberul individualism al popoarelor duce la ar­ monia popoarelor. Drumul fiecărei națiuni e tras dinainte, e fatal: să-și cunoască drumul și să-1 ur­ meze. Un popor nu poate avea toate însușirile ome­ nirii — aceasta ar contrazice legea economiei stăpâni toare în toată natura. Fiecare popor e ca o celulă într’un organism care progresează prin relațiile in­ tense între toate părțile sale componente. Trebue să ne deprindem cu adevărul, că tindem spre faza cul­ turală definitivă și că cultura și caracterul unei na­ țiuni trebue să fie independente de soarta ei politică. Politica de 'azi nu cuprinde decât rămășițele noastre animalice, bestiale; căci războiul de azi nu se înte­ meiază decât pe politica falșă a câtorva cari se joacă cu destinul popoarelor. Făcând o istorie a altruisnoului, începând cu Prb¡mieteul lui Eschile care a vestit că „odată va fi în­ frântă Forța și va învinge înțelepciunea” și termi­ nând cu Kant care, bazat pe rațiunea practică, a spus că „oimlul să lucreze după o maximă care să fie în acelaș timlp o lege generală” — Nicolai afirmă optimismul inerent, fatal, al popoarelor, Omenirea a crezut Imlereu în veșnica dreptate, cu toate neno­ rocirile ei războinice. Căci principiul dreptății e ttniai degrabă un eleimient natural al sufletului uman, decât ceva convențional, alcătuit nu!mțai prin vefortul unei gândiri raționale. Legea dreptății e independentă de capriciul stăpânitorilor și chiar mlai presus decât orice rațiune omfenească. „Comunitatea dintre oaimjeni” e un fapt real: o funcțiune a constituției noas­ tre. Toți imlarii moraliști ai .antichității, dela S o erate și Isus, au fost cosimbpoliți, adevărați cetă(eni uni- I ij t �- !" < J. Ic8 ii Organismul omenirii FI iu fi • i i hi ■ 5 I F 'l | | [I ti ’ • • ! Dreptatea naturală — Războiu și Revoluție i : î f ■ HI: < i S I ’t ! H i il __1 ’ ¡i HI versali. Un drept absolut Irebue considerat ca atare pentru toți oa’inienii. Iar în ce privește relația dintre drept și războiu, ea este mjereu șubredă. Cil mare lux de argumente, autorul dovedește că unul exclude, pe celalt: — sau dreptul pentru toți sau războiul tuturora îimlpotriva tuturora. „Dreptul celui mai tare” e o aplicație greșită a darwinis'm'ului. Dacă și revo­ luționarii s’au folosit de forță, ei au vrut să gră­ bească evoluția firească a poporului — și au greșit deseori. Nu Irebue să spunem că „forța primează dreptul”, ci ,,dreptalea primează forța ", adică: drep­ tatea cuprinde în ea și toată forța cu care arc da­ toria să se apere împotriva oricărei silnicii. Deci, dacă războiul va pieri, revoluția va starul, câtă vreme va mai exista silnicia,, chiar în sânul unei federații a statelor. Căci dreptul de luptă, nu de războiu, al oricărei făpturi care tinde să se manifeste, e singu­ rul adevărat drept natural ce poate Li recunoscut ca atare. Dacă războiul e deci o mlanifestare tranzitorie a omenirii, care este principiul indestructibil, etern al omenirii? Există oare un imperativ de. sine, stătător și supraordonat, care să fie valabil pentru toți oa­ menii și după care să se poală măsura imperativele individuale? — Da! Această lege morală generală e întemeiată pe natura fizică a oamenilor și, deci, e în alt ’mbd categorică decât principiile morale ale lui Budha, Crist' și Kant, — deși în fond c identică cu ele. Putem deduce această lege morală generală din noțiunea de drept natural. Baza urnii astfel de drept natural (sau tendințe naturale) irebue ,să se sprijine pe un organism care e'de sine stătător și n’are nevoc să respecte nici un drept străin. Pe pământ nu există decât două realități cari corespund acestui pos­ 169 tulat: 1) fiecare individ in parle, 2) organismul lotul al omenirii. Individul dalorcșle această situație pri­ vilegiată, relativei „închideri în sine” a funcțiunilor sale. Organisim’ul total al omenirii are acciaș situație, el fiind despărțit de influențele cosmice supraordo­ nate: n’are. de respectat drepturi străine. Membrele intermediare, familia sau stalul, sânt produse trecă­ toare ale obiceiurilor noastre variabile: ele nu sânt reuniuni naturale, ci convenționale. Singurele orga­ nisme invariabile, deasupra tuturor convențiunilor, pol fi nujinlai individul și comunitatea totală. Ele sânt fundamentul tuturor drepturilor: există un drept al comunității și un drept al individului care poartă în sine conștiința îndreptățirii sale în fata întregii luin-i.— Sentimentul căruia se dalorcșle constatarea că ne simțim o parte din organismul general e numit al­ truism. Iar sentimentul prin care constatăm! că per-, sonalitalca noastră formează, până la un anumit grad, un orga ni sin individual închis e numii egoism. Altru­ ismul și egoismul nu sâni deci opuse în mod necesar; ci sânt acelaș simtamâni raportat Ia două, obiecte diferite. I Egoismul e vădit cu prisosință. Nicolai consacră partea a doua a „Biologici războiului” pentru evi­ dențierea altruisimjului, care este un echivalent real al realității supreme: organismul omenirii. Pe aceasta se întemeiază el când vestește că războiul va.fi în­ frânt, — că el Irebue să dispară în mlod fatal, prin însuși progresul internațional al ulmianității, care este tot atât de fatal. Autorul arată că noțiunea de organisimi universal exista în vechimfe sub numele de suflet universal și că toți gânditorii au crezut, sub forme asemănătoare, în existența unei realități universale, vii și progre- ■ I . 1-1 ■ •1 i �L ;‘i ‘ ■ii 1 ■ ■ I: | I ’ 170 i J t ■ rWi.fl r o■ h ■ j[ r ■ •i U 4 '; Vn i J V 'J |! .. ■ li hi l! ' ti' I i í i -• . 1 I Í Plasma germinativă sive, conștiente sau nu. El deosebește trei perioade de desvoltare a acestei concepții: 1) Perioada elină, dela hylozoisimiul lui Thales până la acel „zoon politikon” al. lui Aristotel și ideia unității lumii a lui Platón; 2) Era creștină,. dela „pneuma hagion”, cu> acea minunată intuiție a concepției organicismului pe care au avut-o discipolii lui Crist, — până la cos­ mopolitismul lui Leibnitz; 3) Perioada modernă, în care concepția organisim'ului universal se precizează prin constatările științei, care confirmă vechile intuiții creștine și eline, NumJai raționaliștii din secolul 18, au fost (miai sceptici. Baza corporală a organismului omenirii e dată prin continuitatea plasmei germinative, care nu moare odată cu individul. Cu acea parte din organismul total care trăește în fiecare din noi, ne simțim le­ gați în miod permanent de totalitatea omenirii. Dacă egoismul reprezintă conștiința de sine a corpului pieritor, iar uciderea cărnii înseaimlnă uciderea egois­ mului — atunci altruismul reprezintă „conștiința desine a plasmei germinative". Victoria Pneumei asu­ pra Sarxei, e victoria plasmei germinative asupra efdmlerei plasme formative — e victoria altruismului asupra egoisimlului. Și putem adăuga, referindu-ne la „sfânta Pneuimla zămislitoare” a creștinismului, că iubirea pământească este un mijloc real de a influ­ ența acea „iubire cerească” întru desăvârșirea orga­ nismului omenirii. Trebue să amintim și legea biologică a mutației lui de Vries, adică a variațiunii bruște a unei specii, -Dacă substanța genmlinativă ar avea tendința să se schimbe prin anumite influențe, nu trebue să ne mirăm că atunci toate ființele, cari au o părticică din această substanță vie, vor suferi și ele, deodată, o schimbare corespunzătoare. Rezultă deci, că în cor- Legea mutației — Unitatea In timp și spațiu î i 171 purile oamenilor ele azi e grefată istoria viitoare a dmtenirii. Știm că progresul civilizației onitenești e datorit dezvoltării creerului. Dacă n'a venit momen­ tul, dacă variațiile cerebrale nu există cel puțin în mod latent, sânt zadarnice orice profeții. Dar când' s’a ivit momentul, profeția e de prisos. Socrate a venit prea devrem'e cu ideia „cetățeniei universale”; dar, peste cinci veacuri, crucificatul Isus a lăsat în iirlniia lui o religie de o importanță universală. Războiul european din 1914—1918 ne-a vădit că otmlenirea, mai cu seamlă în țările civilizate, este în ajunul acelei mutații care va face ca oamenii să ajunffă făpturi definitiv pașnice. Sânt în adevăr ‘mini te prevestiri favorabile. Almlurgul Războiului a și în­ ceput! Și Nicolai îngrălmădește dovezi peste dovezi. Nu le putem înșira aci. Menționăm în primul rând uni­ tatea omenirii în timp și spațiu. Unitatea în timp: plasma germinativă, giganticul arbore al genealogiei ulmlane. Umanitatea e de neconceput dacă nu e . con­ siderată ca un organism unitar. Pe lângă raporturile , Materiale, raporturile dinamic-spirituale sânt prea vă­ dite. Ele alcătuesc raporturile în spațiu ale tuturor oaimlenilor care trăesc în acel aș timp . Diviziunea mun­ cii e suprejmlul principiu după care lucrează omeni­ rea. Fiecare ins atârnă de celalt, imfunca lui e legată de ¡m|unca altuia, toți își schimbă produsele între ei; — deasejmienea, fiecare stat are specialitatea lui și toate statele fac între ele schimburi tehnice (indus­ triale și agricole), culturale (științifice, linguistice și artistice). După culmi celula isolată de restul corpului nu Imiai poate trăi, tot astfel piere individul izolat de restul societății și poporul izolat de restul om-enirii. Epoca modernă poate fi numită epoca comunica­ țiilor. Coiniunicația spirituală și mai ales cea teh- •I ¡hI t. ț. I �' ‘i 1 ' I f ■■; i 172 nică e dovada din urniia a organismului omenirii. Progresul tehnicei mbderne e și progresul conștiinții colective. Universalitatea umțană se realizează în mod evolutiv prin progresul fatal al comunicațiilor. Totalitatea relațiilor omenești c numită ,,umani­ tate”. Posibilitatea acestor relații o ceiace dă ome­ nirii (genus human uni) acea situație unică, domi­ nantă în natură. Idealul omenirii rezultă din rela­ țiile existente; viitorul ei decurge logic din desăvâr­ șirea acestor relații prin lupta contra piedicilor ce-i stau în cale: Crimla și Războiul. Toate relațiile (care nu sânt reduse la comerț, poștă și cale ferată. — iot ce leagă pe olm: de om, rezultă din aceiași sursă: iubirea. Umanitate, iubire și comunicai ii sânt ex­ presii identice. Trebue evidențiat și marele rol pe care îl au în procesul de internaționalizare: limba, telegraful, căile ferate și aeroplanul? In privința limbii, e dcajunsi să spunem că cuvântul străin, introdus de pildă în limba română, dovedește că și realitatea materială sau culturală pe care o reprezintă acel cuvânt, s’a introdus într’o oarecare iiniăsură și în viața poporului român. Anglia datorește dominația ei linguistică (deci și culturală) faptului că în limba engleză sânt cu­ prinse aproape toate rădăcinile limbilor germanice și romianiee. Limba tinde spre uniformizare. Popoa­ rele culturale ale Europei vorbesc numai 50 de limbi din cele 1000 de limbi ale pământului. — Progresul comunicației poștale c prea evident. In vechime se expediau câteva sute de mii de scrisori pe an; azi, vreo 50 mfiliarde. Dar telegraful! El a suprimat dis­ tanta și, în curând, tot pălmântul va fi ca o uriașă camleră în care ne vom putea înțelege cu oricine de oriunde. Creșterea repeziciunii cu care omenirea se mișcă în spațiu, e în legătură directă cu mărimea ¡ ' % - ■ b dI Ijli : / ! ti ți îI¡hi I1 " i: r ¡ I $ Í : 1 £. i • J .4 ■ Epoca comunicațiilor .j I f Statul universal — Patriotism european 17$ statelor. Când omul primitiv călătorea numai cu pro­ priile sale picioare, puterea lui nu se putea exercita decât în cuprinsul unei văi între munți. Statele mici din evul mediu corespund diligentei care făcea 200 klm. pe zi. Iar dacă Anglia mai poale ține azi în frâu atâtea colonii, cauza c că Londra are și mijloace teh­ nice de a.'și exercita influența, repede, în câteva zile, până în cea mai depărtată colonie a ci. Micile state ale Arnericei au format Statcle-Unite, când trenurile lor au putut străbate 2000 km. pe zi. Federația sta­ telor merge paralel cu progresul tehnic. In viitor, când cu aeroplanul se va putea ocoli pământul în vre-o două zile, va putea și va fi un stat universal. Tehnica târîște omenirea spre progres, după legi eterne, implacabile. Trebue să ne împlinim ciclul destinului nostru. Dar omul poale și imposibilul. El poale concepe și iubi evoluția Iui necesară; — ur­ mând aceste necesități, el poale totodată să le îm­ plinească în mod voluntar și creator. Acesta-i înțe­ lesul profund al cuvântului socratic: „virtutea se în­ vață’. Virtute înseamnă să concepem' astfel evoluția noastră, încât să presimlim' viitorul și să ne făurim arme puternice cu cari să luptăm1 împotriva greu­ tăților zilnice, a războiului și a epidemiilor. Astfel, virtutea e totodată fericire — și, azi, numai Europe­ nii pot poseda această virtute fericită. Deaceia a proclamat Nicolai „patriotismul euro­ pean”; el e unul din precursorii înfrățirii omenirii. Pentrucă știe că va.veni această înfrățire, el vrea s’o înlesnească prin dezvoltarea conștiinții organis­ mului universal. Deaceia nrai insista în tr un capitol despre schimbarea judecăților omenești în cursul pe­ rioadelor istorice, surprinzând în acele ..glasuri ale popoarelor” instinctiva aspirație către dreptate, iu­ bire și libertate. După o pitorească escursiunc prin J ‘ 5 | y; î I ■■ • I Í Í �I ' 174 ii Evoluția religiunilor Religia umanitaristă '■ r. 1 Ii ir' ‘ i ; ■I ■ •! : - ¡I ifb ,1 i 1 ; ¡ î h ti i u H ■ i b '■ p L 1 I ! Í- G • r l ■ I V—i. istoria politică, științifică, literară și artistică, după ce a cules câte-o floare din grădina fiecărui repre­ zentant al culturii omenești, alcătuindu-le în buchetul armonios al aceleiași aspirații de înfrățire și desă­ vârșire — Nicolai face să amuțească Cerberul hidos al războiului, ce stă la poarta culturii umane. Nă­ imește ultimele argumente ale apologiștilor moderni ai războiului, cari au vrut să argumenteze că ,,fără războiu, lumea, s’ar înămioli în materialism!”. Nu putea lipsi religia clin această operă, științi­ fică prin metodă și idealistă prin însuși învăță­ mântul întregei evoluții um’ane. De fapt, religia e ex­ presia din urmă a întregii vieți omenești. Și astfel, Nicolai arată esența religiilor fondate de Mohamed, Moise, Isus, Budha și Kant. La început, în epoca când trăiau și fondatorii lor, religiile erau curate și tin­ deau spre absolut. Analizându-le, se vădește că toate religiile (cu excepția islamistoiului) tindeau spre înfră­ țirea. tuturor oamenilor și condamhau războiul. Dar în cursul veacurilor, toate au ajuns la acel cumplit compromis între teoria ideală și practica forței. Toate — și creștinismul îmlai cu seamă, care a însemnjat timp de 18 veacuri cea m¡ai tragică desmințire a Omului-Isus. Nici când n’afost Europa inlai pustiită prin foc și sabie decât în vremea când Biserica a avut putere politică și când râvnea la dominația univer­ sală. Iar azi, în Extremul-Orient, budismul a ajuns o armă în ¡miaña celor cari visează dominația mon­ golă. Creștinismul, budismul și kantianismul au fost falșificate fără scrupule de epigonii fățarnici, îngenunchiați înaintea lui Baal, marele monstru ce în­ ghite hecatombele omenești. E firesc să se ivească atunci marea și frn’perativa ! 175 întrebare: care e religia adevărată, care e religia cea noua? Nicolai nu neagă vechile religii. Recunoaște adevărurile intuitive ale fondatorilor de religii și ale discipolilor lor adevărați. A repetat chiar că, în fond, toate religiile tind spre aceleași idealuri pe care ști­ ința modernă Je-a dovedit că sânt fatale, înăscute, progresând odată cu realitatea acea supremă numită organismul-oimtenirii. Cine crede în existența lui Dum­ nezeu, trebuc și poate să-și derive din el morala sa. Cine crede însă că Dumnezeu nu există și își făurește Lotuși o noțiune fantastică numită , .dunfnezeu”, acela lucrează prostește și e inferior celui mai naiv ado­ rator de zei. Pentru Nicolai, există posibilitatea să se înlemeeze o religie care să fie în acelaș timp veșnic tânără și să se adapteze mereu evoluției omenești. Fundamen­ tul absolut și neschimbat al moralei care e mai pre­ sus de oameni .și e totuși omenească — ideală și reală — e Umanitatea. Omenirea s’a dezvoltat și minează să sc dezvolte pe o cale și într’o direcție care poate fi întâmplătoare, dar care este dată odată pentru totdeauna. Am fost animale, am devenit oa­ meni, zar supraomul de mâine, dacă va fi altceva, va fi însă un rezultat firesc al evoluției, avându-și rădăcinele în maimuțele ridicate în două picioare; căci supraomul va fi o însumare a tuturor desăvârșirilor ¿peciei umane în* cursul veacurilor. Omenirea este o realitate obiectivă, cu toate că n’o putem cuprinde întreagă decât cu gândul; sântern) fiecare un val pieritor din fluviul etern al vieții. Dar avem această siguranță supremă: omenirea e un or­ ganism unitar. Pe realitatea ei sc poate întemeia o religie durabilă, mereu tânără și progresivă. Toate relațiile ce rezultă din organizația noastră umană sânt necesități pe care le putem numi cerinți morale. '¡.j Í s I Í ■■ Í *' i ■! ? .. I I i �11 * 176 Decalogul umanitarist Iar toate consecințele, ivite din faptul că sântenr oameni, sânt cuprinse sub numele de Umanitate. 1 1»; •l fi uman, înseamnă că putem concepe istoria evolu­ ției omenești, că știm de unde venim și presimțim încotro mergem — .și căutam deci să ne adaptăm cu l, întreaga exis­ tență a naturii care, pentru noi, se desfășură in ‘istoria evo*, lupei omenirii. Credem ¡în această istorie a evoluției, iubim omenirea și țsperăm. în dezvoltarea ei viitoare — în supraomul ce se formează zi cu zi, ceas cu ceas’’. iii ' ii ,1 II p /-■■■■■ II XIII Iată decalogul schițat de Nicolai: y ■4 • . i ■ 4 < i ■ H I •• ' ■ 1. Nu există nici o morală fără credința în supraomenesc. 2. Să nu încerci să crezi în ceva de care știi că n’are nici o realitate. Și pentrucă din tot -ce c supraomenesc mimai omenirea întreagă arc o realitate, ca trebuc să fie atunci temeiul moralitățiii talc. 3. 'Să simți în tine realitatea întregii omeniri, înseamnă să te simți legat de lume, adică să ai o religie, --să iubești pe aproapele tău. Luptă pentru bunele tradiții (instincte ce mai sunt fo­ lositoare) și anume: 4. Iubește și onorează organele și simbolurile comunității omenești (Familia, Patria). 5. Iubește și onorează Viața omului și a omenirii. <>• Iubește și onorează Progresul omului și al omenirii. 7. - Iubește și 'onorează Munca omului și a omenirii. 8. Iubește și onorează Adevărul omului și al omenirii. 9 șî 10. Combaterea relelor tradiții (instinctele care nu •mai sânt folositoare). — „Gine simte ca o lege și ca simțămun • trăit, că omul, e iun individ și în același timpi o parte dintr'un organism supraordonat —. pcelaj e un om și deci un om moral. Cei care nu simt această, nu sînt oameni, căci le lipsește* caracteristica ce deosebește pc oameni de celelalte vietăți — și anume: simțământul de aparțin ere și dependență de genus humtuncm' „Când izbândește Umanitatea, războiul este mort. Dar nuJnai atunci! Căci omenirea nu poate și nu va frânge sabia -decât atunci, când va ști că sabia nu aparține noțiunii de uma­ nitate — că ea este numaji o uneltă de care se poate lepăda../’ Temeiul biologic al sociologiei; — Umanizarea culturii; „Gândirea biologică; Ideîa-faptă* I '• Mul ți susțin că sociologia nu este încă o știință; unii cred că niciodată nu vom ajunge la cunoașterea științifică a legilor sociale. Cu vreo cincizeci de ani în urmă, în temlee torul positivismului, Auguste Comte, a pus biologia la baza științei sociologice. Se cunoaște metoda- lui Comte în cercetarea evoluției sociale. Cele trei faze: teologică, metafizică și positivista se pot urinări. și în evoluția socialismului — și a umanita­ rismului. In general, științele sociale sânt încă în faza lor , metafisică. Numeroși autori au clădit sisteme, au inventat legi, au indicat directive dar prea puțini au ținut seama de datele reale ale evoluției speciei umane. Datele istorice asupra popoarelor sânt alt­ ceva decât dalele biologice asupra omenirii. Aspira­ țiile morale și spirituale, pe cari puținii idealiști voiau să le aplice și noroadelor, nu erau în legătură oreja­ mos cu starea socială și cu gradul de desvoltare ce­ rebrală a majorității. Creând tipare ideologice desăvârșite, reformatorii morali și sociali voiau să preseze în aceste tipare tmia12 Í ■ 1 ■ - J. �.1 ¡I n; j : i: Ii } I îl I . y •' !>i 1 ji: [ ñ, II ¡ Ih, ir ’ îl ■ I ! ¡ u li l 178 înapoi, la biologie — Fazele umanitarismului terialul ,,amorf” al omienirii. Omenirea e însă vie și rebelă; ea ascultă de alte legi: naturale și lăuntrice (spirituale), pe cari le ignorau inventatorii de falan­ și pe cari stere și cei de supraoameni nietzscheeni le ignorează acum comuniștii. Soci'ologia, dacă a ținut uneori seama de psihologia mulțimilor, a nesocotit, mai ales în ultima jumătate a veacului XIX, elementele biologice. Antropologia s’a desvoltat ca o știință independentă; roadele ei au fost folosite mai mult de filologi și istorici. Deaceia, ,,Biologia Războiului” trebue considerată ca o operă positivă: prin ea, biologia a fost așezată iar la baza științelor sociale. După jumătate veac de rătăcire prin nebuloza metafisicei, sociologia prinde iar ră­ dăcini în termenul firesc al omenirii. Omul ideal tre­ bue să se ivească din omul real, prin manifestarea liberă a facultăților sale creatoare și, mai ales, prin progresul creer ului. Fără acest din urmă progres, nimic nu se înfăptuește; umanitarismul nu-i himeric: — el își are rădăcinile în însuși „organismul ome­ nirii”. Umanitarismul a avut o fază teologică, în vechile religiuni, îndeosebi în epoca creștinismului primar; el a trecut prin faza metafisică în vremea Renașterii și în epoca vechiului idealism ^german (Kant, Fichie, Herder, Hegel) — și a fost, într’o oarecare măsură, aplicat în'viața practică de un Carlyle prin, impera­ tivul muncii, — de un Emerson prin armonizarea libertății cu necesitatea, — de un Tolsioi prin neocreștinismul pur. Nicolai a introdus umanitarismul în faza ultimă: positivistă. Toate doctrinele sociale, filosofice, mo­ rale și chiar estetice, oricât ar avea sfera lor de manifestare independentă, au însă legături mai mult sau mai puțin evidente cu realitatea elementară, bio- Umanitarism științific — Stomac și creer! ' I i ■ : 179 logică, a speciei omenești. Biologia fiind la bază, se poate construi pe ea scara. spiralată a progresului corporal, economic, cultural, moral și spiritual. Dacă Nicolai poate fi considerat ca unul dintre fondatorii umanitarismului științific — el nu ne-a dat însă doctrina umanitaristă. Ne-a dat un bogat mate­ rial coordonat și câteva legi generale, cari pot servi la- întărirea atâtor concepții sociale — și să dea miș­ cării intelectualilor un substrat temeinic și o direc­ tivă sigură, mai conștientă. Idealurile ce cresc pe realități firești, nu pot fi spulberate ca idealurile inetafisicc. Intelectualii s,ă fie convinși că au de îndeplinit un rol social, nu numai prin activitatea lor literară, es­ tetică ori științifică; ei trebue să pășească și în ma­ rea arenă a acțiunii sociale, acum, când omenirea e la o nouă cotitură a destinului ei. Adevărații inte­ lectuali—cari alcătuesc elita neparasitară și nobilimea nesiluitoare a Spiritului, — să fie convins că idea­ lurile ce le urmăresc sânt realizabile nu numai prin ei însăși, ci în întreaga omenire. Pentracă nivelul cultural și economic al majorității, e mai prejos’ decât al minorității îngrădită de tradiții și privilegii — (atât de jos, încât unii vorbesc de „prăpastia fără fund a poporului”) — înălțarea mulțimii nu se poate • începe decât prin descătușarea ei de cele două robii: cea economică și cea cerebrală. Stomacul și cugetul! Pentru cel dintâi, socialismul duce o luptă mondială. Pentru cuget, oricât ar crede socialiștii că desrobirea materială va aduce repedeși pe cea spirituală, lupta e abia începută. Cultura s’a desvoltat în domenii restrânse; puțini s’au putut fo­ losi de roadele ei. Dar, să spunem dela început: cultură fără omenie, e o sângeroasă zădărnicie. Atâtea personalități cul- ( I ■■ • •I îîl ! '! �: 1 1 • •1 1 : 1 ■ n¡ ’J Ii . | ?. n ■ yz d !’• JI și r 31 i îl | í Í ■ ■ h ■ h f. I ‘I i ni I i I ? . i ii i *1 1 .•! M - 180 Umanizarea culturii — Progresul lăuntric „Gândirea biologică" — Mormonele turale, au dus, lângă războiul din tranșee, uriașul războiu al urii și minciunii!... Cultura nu e o enti­ tate; ca și tehnica și comunicația, ea e în funcție de omenire. Menținută în domienii inaccesibile fiecărui om, cultura e un non-sens, o absurditate de care nu’și dau seama mulți dintre pionierii culturali. Cultura trebue umanizată. Aceasta nu înseamină, să fie adaptată inteligenții majorității sau să’și restrângă elanurile ce duc în sferele supramateriale. Ci, ră­ dăcinile ei să fie în realitatea general-umană, iar co­ roana ei să umbrească și să ofere roadele ei omenirii arsă de silnicie, însetată de ignoranță. Cultura nu poate deci ignora starea firească a popoarelor. Ea să țină seama de realitățile sociale și mai ales de posibilitatea de desvoltare cerebrală a mulțimii. Ni­ meni nu mai poate nega azi’ posibilitatea aceasta. Atâtea dintre personalitățile culturale, s’au ivit doar din ,,prăpastia fără fund a plebei”... Intelectualii au să dea preponderență manifestă­ rilor interne ale omului. In acțiunea social-politică, adică în manifestările externe, deci transitorii, ale raporturilor dintre indivizi și dintre colectivități, par­ ticiparea intelectualilor e necesară — ca îndrumători. Căci, lupta cea mare e dusă de deliberați și proletari. Menirea esențială a intelectualilor e însă în acea acțiune socială superioară, în legătură cu idealurile permanente și integrale ale omenirii. Aci, străduința începe dela temelii. Schimbare a condițiilor externe sociale, da! —- trebuește; dar ele nu sânt definitive dacă nu-s rezultatul progresului lăuntric (cultural, mo­ ral, spiritual) al omului. Pacifismul și internaționalisim/ul nu sânt simple idei. Ideile, dacă nu sânt organice, adică, grefate în creerul omului, — rezultate din progresul cerebral,— n’au atunci nicio forță de acțiune socială. Omenia _______ 2 -É1 181 I să fie trezită și desvoltată în om; căci elementele ei: pacifism și solidaritate creatoare, sânt date de mult, după cum ne dovedesc biologii — încă din vremea când strămoșii noștri simiești trăiau în hoardă. I i f: i 1 Deci, asupra legii interioare a progresului uman, au să se străduiască intelectualii. Dacă ei sânt slu­ jitori ai Spiritului, prin creațiune estetică și gândire abstractă — ei să fie și' făuritori de valori umane propriu zise; pentru aceasta, ei au nevoe să folo­ sească și ceeacc profesorul neurolog dr. G. Marinescu, numește „gândirea biologică". Noi înțelegem însă prin aceasta, nu numai gândirea rezultată din simpla func­ țiune cerebrală, gândirea ce nu-i o manifestare a ins­ pirației divine — ci, gândirea aplicată la condițiile biologice' ale omenirii, pentru progresul ei material și spiritual. Făcând o comparație între fenomenele vieții ce se petrec într’un organism superior (al omului) și feno­ menele sociale, din istoria popoarelor — prof. Mari­ nescu încearcă o precizare a rolului pe care îl au intelectualii în societate. — Sistemul nervos întreține armonia activității continue a tuturor celulelor și organelor omului, nu numai prin niște vibrații spe­ cifice; există și agenți chimici, de coordinație, numiți hormone și cari mențin activitatea funcțională în­ tre stare de tonicitate și echilibru. In organismul. uman nu există sclavi sau despoți, paraziți sau îm­ bogățiți. Sistemul nervos e mereu ,în legătură cu elementele diferențiale sau m!ai puțin nobile; fiecare element lucrează pentru binele organismîului, iar echilibrul lor (sănătatea) rezultă din această armoni­ zare a organelor. Aplicând la societate aceste constatări, și consiconsi­ derând reacțiile violente, sub forma revoluțiilor sân- j i �^7 l hr Í l ; !■ i 182 • *1 h y il ; hI-.. i i ii t pi ■ t 1.11 Í ■’ Í ■ B !. Í ! Premergătorii — Ideia faptă i ! ■I R Hi Pacifism și internaționalism 7 i geroase, cari se ivesc în societate (ca și boala înt.r’un organism ce nu ra’ai funcționează într’o reci­ procitate armonică) — neurologul Marinescu atribue intelectualilor rolul pe care-1 are sistemul nervos. ,,Ei să joace rolul acelor fermenți și hormon e”, care poartă Șip ele secretele vieții unei societăți ,,și chiar ale unei națiuni”. De ce nu chiar ale omenirii? Aceasta nu ne-o spune prof. Marinescu, care e și inițiatorul „Asociației mun­ citorilor intelectuali”x) al cărui program e încă în cadre naționale și profesionale. Repetăm că pacifis­ mul și internaționalismul sânt axele unei adevărate acțiuni a intelectualilor. Chiar din teoria ;,hormonelor”, am putea deduce aceste legi de progres. Căci, armonie între organe, s’ar traduce în domeniul social cu: pace între indivizi și între națiuni; iar dependența reciprocă a organelor și agenții chimici, ce întrețin într’un organism o activitate continuă și un echilibru sănătos — s’ar putea numi, dacă sânt aplicate la orga­ nismul omenirii: internaționalism! Trebue să tragem toate consecințele logice — și, rezerva prof. Mari­ nescu e a multor alți savanți și cărturari. Deși paralelismul dintre sistemul nervos într’un organism și intelectualii în societate, ar părea arbi­ trar, chiar forțat, — nu se poate totuși nega că inte­ lectualii sânt acea minoritate cugetătoare și crea­ toare, prin care s’a putut înălța arborele miriadar ra­ mificat al culturii. Ei sânt premergătorii; ei luptă cu tainele multiple ale vieții și, visiunile lor ce păreau deseori himerice, au fost realizate, prin conducerea lor înțeleaptă sau pasionată, de către mulțimile supuse materiei — dar și biruitoare a materiei. Catedrala plăsmjuită de un Îl mistic artist, a crescut din piatră, prin truda genera­ țiilor de credincioși; podul de fier, calculat de ingi­ ner, s’a arcuit peste fluvii prin salahoria tenace a ,,salariaților”... Ideea cere fapta realizatoare! tiu gând sbucnit sub fruntea intelectualului, trezește și ,‘canalizeajză energiile.mulțimii. Dar nu e numai gândul științific, tehnic sau artistic. Mai e gândul și sentimentul liber­ tății, al fraternității, al armoniei. Câte furtuni so­ ciale, câte revoluții pașnice sau sângeroase au trezit cuvântul lui Crist, al lui Rousseau, al lui Marx! Câtă omenie n’ar trezi în omenire, strigătul celor cari sânt precursorii Omului! Și, câte individualități nu s’ar ivi din oceanul uman, când ele vor fi ajutate și de individualitățile inițiatoare — cari sânt intelectualii? I ¡ il - 'I I 1) Vezi cap. X, pg. 143—144 pasagiul relativ la România. — 183 I �r I i! 1 íllț I h II■ Definiția rusească a intelectualității - :■ j Í XIV ,1 J ¡1 ! h 1 - |i I I li 41 i ' iH ■ ¡ ’ i ¡h ; , i ‘ : 1 1 I ■1i - \ ( ! UMANITARISM ȘI INDIVIDUALISM: — Definiția intelectualității ; Teoriile individualiste ca­ racteristice; Voința de armonie; Anarchismul; Individualismul social; Concepția lui N. C. Mihailovski Chestiunea intelectualității este una din cele mai importante; ea nu e numai în legătură cu progresul social și cultural — ci, mai ales, cu altă chestiune mult discutată: individualismul. Asupra rolului intelectualilor în evoluția civiliza­ țiilor și, implicit, în cea socială, s’a ajuns la câteva formule generale asupra cărora sânt de acord toți teoreticianii. E curios că în Rusia modernă, unde in­ telectualii — pierduți în uriașa massă de popoare ignorante, subjugate și mistice, — au fost uniți în străduințele lor prin lupta pentru libertate, problema intelectualității (pe care ei o numesc ,,Inteligencia”) a preocupat majoritatea sociologilor ruși déla N. C. Mihailovski până la P. Lavrov. Prin ei s’a ajuns la o definiție aproape integrală a intelectualității, pe care Ivanov-Razumnik1) o examinează. Dacă spunem că intelectualitatea este ,,organul con1) Ivanov-Razumnik: Von den intellektueîlen. Berlin 1920. 185 științei unui organism superior: societatea”, revenim și la vechea concepție elina a antropomorfismului universal și la paralelismul dintre sistemul nervos în organism cu intelectualii în societate.1). Intelectualii formează în primul rând o grupare socială, oricât s’ar spune că ei sânt în afară de ca^stă, sau de breaslă. (Noi îi punem și în afară de națiune și de rasă). Inadevăr, profesiunea unui intelectual, fie chiar culturală, nu implică neapărat termenul de intelectualitate. Lavrov spune că nici o diplomă uni­ versitară nu dă cuiva dreptul de a se numi intelectual; el numește pe semiculți: sălbateci ai culturii superi­ oare. Observăm că aceasta o spune și teoreticianul activismului german, Kart Hiller, care contestă unui chimist sau istoric', care e un simplu meșteșugar, de­ numirea de intelectual; el e înclinat să nulmiească ast­ fel pe ,,o simplă mlodistă” a cărei frământare su­ fletească trezește o nouă lumină în conștiința um'ană, — sau pe un lucrător, în al cărui creer muncit se poate ivi o nouă idee civilizatoare sau chiar științi­ fică. Continuitatea, după definiția rusească, e altă ca­ racteristică a intelectualității; există o corelație ne­ încetată între toate generațiile de intelectuali și mai există anumite idei centrale ce reunesc pe intelec­ tuali într’o străduință comună. — Raportată la so­ cietate și etică, intelectualitatea apare cu o altă tră­ sătură evidentă: — ea e gruparea opusă majorității ignorante și mai ales semiculte, fosilizată în tradiții și superstiții, cu moravuri maniace și cu acel cult al vulgarității, care e prea specific și burghezimii. Deci, intelectualitatea e opusă mediocrității; e per­ sonalitatea cugetătoare și critică prin care se desvoltă 1) Vezi capitolul precedent. 1H Í ! �186 Vi ■’ ii ' 4r ij qi; ' H'l ' .1 : | . I " * I'*A i. q Supraomul lui Nietzsche și cel al lui Nicolai — Anarchiștii și evoluează civilizațiile. Cultura socială nu e înobilată decât prin acea gândire activa, ce influențează și mul­ țimea și civilizația. Nu simipla contemplare și medi­ tare e funcțiunea intelectualității; dacă ea nu luptă, cu sine și cu societatea, — dacă opera ei științifică, literară, estetică, nu corespunde vieții umane și na­ turale, și dacă ea nu e totodată un aport la progresul cultural și spiritual al omenirii, — intelectualiVatea e atunci sterilă. Căci ea trebue să fie, prin esență, creatoare; for- țele ei interne să se exteriorizeze, să corespundiă forțelor sociale și culturale. Creațiunea ei să aibă deci o directivă conștientă, o realizare biruitoare asupra mediocrității majoritare. Să tindă la eliberarea omu­ lui de toate robiile: fizice, sociale, morale. Și, mai presus de toate, să sporească personalitatea umană — să înmulțească individualitățile. Lupta pentru personalitate e menirea esențială a intelectualității. Expunerea lui Ivanov-Razumnik con­ firmă astfel ’ijdeea priimlară a lui N. C. Mihailovski. Socialismul-individualist preconizat de primlul, e în­ temeiat pe aceleași principii ale lui Mihailovski, care a consacrat o bună parte din marea sa operă socio.logică și filosofică, individualismului social.1). V ' !' Gândirea activă — Personalitatea - - hînf i i * . Poate fi individualismul o doctrină socială sau o simplă atitudine etică și estetică? — Se reduce el la un simplu sentiment, pronunțat însă, al „unicității • și diferențierii eului ’, la o isolare îndârjită și, deci, la împotrivirea contra societății? '— cum: se întreabă Paiante.-). In orice caz, individualismul, care implică !■ i >1 i ■ f’ 1) Cari Brinkmann: Soziologie der «Intelligenz* pg. 42 din „Soziologische Probleme der Gegenwart". 6* 2) G. Paiante: Combat potir l’Individu. fi i 187 postulatul subiectiv, fiind în legătură cu temperamientul, — poate fi și o „metoda" prin care să studi,ăjm‘ atâtea probleme ce apar în general antitetice. Indi­ vidualismul ne duce într’un labirint de personalități și teorii; nu-1 putem analiza aci decât în raport cu umanitarismul. In general, aceste două noțiuni erau opuse una alteia — și individualismul, în lupta lui contra socie­ tății, a ajuns la extreme inconciliabile. Chiar „Supra­ omul” lui Nietzsche, luat în sens spiritual, e un. ideal ce nu rezultă din posibilitățile reale ale umanității. ,,Voința de putere” ce-1 caracterizează, implică forța nemiloasă și intoleranța oricărei inferiorități. De aceia, concepția nitzscheană a putut fi atât de dege­ nerată de unii teoretician! — și să fie chiar aplicată idealului politic german. Militarismul prusac și-a în­ florit spada cu aforismele lui Zarathustra. — Suprao­ mul lui Nietzsche se ridică peste hecatombe, peste furnicarul sclavilor; el nu se ivește din om, ca suprao­ mul lui Nicolai, ce cuprinde în el omul, maimuța, ani­ malul, planta și mineralul — întreaga serie a evolu­ ției vieții terestre. Individualismul excesiv degenerează în anarchism. Dintre numeroasele profesiuni de credință anarchiste, numai strigătul raționalizat al lui Stirner: „Eu — și proprietatea mea” (mai bine zis:-dreptul meu) — și cercetările teoretice ale lui Bakunin, pot intra în ceiace se numește metoda individualistă. Cei mai mulți anarchiști sunt însă o expresie a ’hipertrofiei eului. Ei, chiar dacă vreau să îmbunătă­ țească Societatea, o nimicesc înainte de toate. Voind să fie un fel de univers liber, ce ascultă pe propriile sale imperative, — ei sunt împotriva oricărei organi­ zații, a oricărei evoluții naturale ori sociale. Ei alcătuesc acea categorie de dișperați, cari ajung la ne- ■q ■ y ;I i 'I l l ,• ... - --- —-- -- ■—r—7:--- --—~ p. �■ : / î• î hJ ■ i 4 I t' I| i 4i I 1 i : ți I ■ • ! ■ I '' kw I ' î •'! O ’ 1111 ■ i ! ' i 'Í » Í fi! í| i ; I X !i ■ ’ i! H 1| ■- ¡ ■ 3 Individualiștii francezi — Individ și Societate gația vieții, cu toată afirmarea îndârjită a perso­ nalității. ț i Repetăm: anarchism nu e individualism. Indivi­ dul poate fi celulă în organism, dar ¡și unitate auto­ nomă armonizată în unitatea supremă a speciei. Anarchismul, în domeniul intelectual, e pasiv — apropiat de scepticism, pesimism. Anarchia în artă și în do­ meniul cultural, are acelaș rezultat ca și anarchismul activ în domeniul social: — reacțiunea, care la rân­ dul ei împiedică evoluția firească a culturiii și so­ cietății. „Voința de armonie4* — Selecțiunea socială I * Iii I • i ’ h 188 ■ In ultimele două decenii s’au ivit, !mai ales în Franța, unde personalismul e atât de variat, m'ulți teoreticiani individualiști — cari nu sânt contra societății. Sânt împotriva instituțiilor ce opresc libera dcsvoltare a facultăților individului. Dacă unii sânt con­ tra familiei, cei mai mul ți sânt contra statului: — a bisericei de stat, a învățământului de stat, etc. Ei nu pot nega realitatea societății: ea c un corp alcă-j tuit dintr’o adunare de indivizi și, ea s’ar dîsolva dacă ar lipsi indivizii componenți. Evident! — Dar, cum zice Abel Faure, societatea, considerată ca or­ ganism, are datorii de împlinit față de individ, nu numai drepturi de cerut dela dânsul. Punctul de ple­ care al doctrinei individualiste éste: „Societatea e fă­ cută pentru individ, nu individul pentru societate”. Contractul social trebue să tindă la o desvoltare na­ turală a tuturora; raporturile dintre ins și societate să nu ducă la încătușarea celui dintâi. Individualis­ mul să fie activ, creator în toate domeniile; dacă distruge, el trebue să știe cum să reconstruiască. In acest sens, însuși Abel Faure aplică doctrina indi­ vidualistă în educație, după cum Yves Guyot încearcă I ■’l 189 să stabilească în ordinea economică un sistem bazat pe individualism. li-L. Follín, care e teoreticianul „Partidului in­ dividualist”, proclamă voința de armonie ce apare contrară „voinței de putere” a lui Nietzsche. El pune față în față realitatea inițială: individ, cu realitatea superioară: omenirea, fără intermediul nici unei „fic­ țiuni” colective ce pricinuește doar neînțelegeri și reacțiuni violente. Această voință de armonie care, după cum am văzut în cap. VI, își are totuși o expresie socială în concepția „Supranațiunei”, e o metodă ce poate duce la reciprocitatea progresivă a individului și omenirii. Unii individualiști, cum e IV. Mc. Dougalt, nu vreau ca în locul selecțiunei naturale să domnească o selecțiune socială, care sacrifică tipul superior, ti-’ pului mijlociu. Aceasta e de fapt o regresiune, evi­ dentă mai ales la orașe1)- Ei vreau să evidențieze, în locul acestor două selecțiuni, două realități: — evo­ luția naturală și progresul uman, cari nu trebuesc confundate. Progresul biologic nu corespunde în ge­ neral progresului civilizației — al tehnicei vieții. Deși cunoștințele sporesc, capacitatea intelectuală n’a cres­ cut în cursul perioadei istorice. In ce privește pro­ gresul moral, el e miilt mai lent decât cel intelec­ tual: natura morală a rămas aproape aceiaș ca și la strămoșii noștri. Ridicându-se contra importanței sociale a carac­ terelor biologice și ereditare, împotriva rasei și a grupului — acești individualiști proclamă „individul superior” ca factor constructiv al rasei, al unității naționale. Fără el, națiunea nu s’ar fi putut- crea. El 1). William Mac Dougalt: The group mind, 1920. Cambridge. I ‘ { Í l �i in i I sI I >/ Individul superior — „Desintoxicarea* de stat Individualismul social ai lui N. C. Mihailovski grupează colectivitățile; profeții au făurit poporul evreu, câțiva oameni au pregătit Revoluția franceză... Emanciparea inteligenții individuale e fatală unei or­ dine vechi — și numai prin personalități superioare se poate târî spre progres majoritatea pasiva. Această concepție, ce ar putea fi verificată prin istoria popoarelor, nu e însă justă în opunerea fac­ torului „individ superior” factorului general biologic. Dacă s’au ivit personalități în domenii culturale și sociale, aceasta e o dovadă că există și un progres biologic al speciei umane: — numai prin nivelul in­ telectual înălțat (deci, prin progresul cerebral) al unei colectivități, s’au putut ivi personalități superioare active. care mentală” e punctul de plecare și condiția tuturor celorlalte progrese, acești individualiști sânt în acord cu biologismul lui Nicolai. Ei mai recunosc că aceasta se numește evoluție, nu revoluție. Față de ten­ dințele moderne de massare, de socializare, — cari ar fi însă semne de maturitate a concepțiilor secolu­ lui XIX-lea bughezesc, — acești individualiști pro­ clamă cu îndârjire primatul individual, contra egali­ tății — și pentru exercitarea voinței și controlului activității personale. Fericirea individului „nu c în capul altora”; teama de risc și cooperările gigantice sânt urmările depersonalizării moderne... 190 L, ț I -.1 ■1 ■/, ■■ I &; Í ■ V ■ . ll II ■ II I i ! "îl Jl ■■ ! |' ' I j li I iz ; ¿ ¿... •; j ■ i ■ < 1 ! ’ ' ¿4* '' 1 ; Í In esență, individualismul după Marc Lefortx) (căci fiecare teoretician are „mon individualisme”...) c o „atitudine a spiritului” caracterizată prin (1) recu­ noașterea, ca scop inteligibil al oricărei activități: feri­ cirea individului și (2) recunoașterea libertății ca mij­ loc general și omnivalent al acestei fericiri. In ra­ porturile sociale, individul are de îndurat silnicia eco­ nomică, care e firească — și silnicia politică datorită existenții statului. Deci, unii individualiști cer supri­ marea statului printr’o „desintoxicare înceată de stat”, printr’o desmembrare progresivă a lui și înlocuirea prin mici organizații — fără puterea de-a aplica sanc­ țiuni violente — și cari să servească individului. Vor dispare astfel clasele, iar bogățiile acumulate în mâna câtorva, se vor risipi în grupuri mici. Individul, după Lefort, fiind singura realitate so­ cială, trebue să tindă la dcsvoltarea personalității sale prin „voința de armonie”, acomodându-se numai cu fatalitățile naturale. Recunoscând însă că o „modifi-. I 191 ■ • ^1 I I I I I i I i l Nici unul dintre teoreticianii individualismului n’a dat însă o concepție generală întemeiată pe toate științele positive. Sociologul și filosoful rus N. C. Mihailowski, cu jumătate veac în urmă, a pus bazele individualismului social, cu ,o documentare și o me­ todă remarcabile. încă ignorată de mulți intelectuali occidentali, concepția lui Mihailowski e menită să rămână printre cele mai veridice și frumoase construcțiuni ale spiritului uman. Nu o putem expune aci decât în esența ei. ’ Pornind dela acel „cunoaște-te pe tine” al lui So-* erate și dela creștinismul purificat al lui Tolstoi, — Mihailowski le consideră insuficiente, căci nu dau nici o cale luminoasă și sigură omului. El le numește „quietism chinezesc”, pen tracă se circumcid într’o ignorare a legilor universale ale vieții și luptei ome­ nești. Trebue găsită o rezultantă a tuturor științelor, o explicație a mecanismului procesului universal, pe care s’ar putea întemeia umanitarismul — și care să coincidă în mod activ cu dorința personală de per­ fecționare a omultii. •i . Í' i 1) M. Lefort: Esquisse d’une doctrine individualiste philosophique et sociale. --------------»-K f �r- f H I 1i mi ¡ 192 iL 7 ■ . V ■ I Im l : !« '■! i ' i! î i ■ t j f. ! flf: Lupta pentru individualitate Lupta pe două fronturi — Libera cooperare Toate concepțiile dela spencerism, lamarkism până la marxism, recunosc în mod inevitabil lupta sub diferite aspecte și cu dreptate unilaterală. La între­ barea (pe care și-o pune și Tolstoi, ca și atâția alții): în numele cărui „lucru” să ne perfecționăm, Mihai­ lowski proclamând postulatul luptii pentru indivi­ dualitate, lămurește că aceasta c perfecționarea in­ terioară contra influențelor exterioare. Acesta e scopul fiecărui om — și scopul obiectiv, științific, al fiecărei celule, al fiecărui grup de celule ș. a. Biologia ne arată că fiecare organism e compus din individualități de ordine inferioară, cu un anumit grad de independență. La rândul său, organismul in­ dividual poate intra în compusul unei individualități superioare — sau într’un sistem întreg de individuali­ tăți sociale cari alcătuesc subiectul sociologiei. Prin legea de desvoltare, de tot mai mare complexitate și integritate, fiecare individualitate se ciocnește „duș­ mănos” cu cele ce intră în compusul ei și cu cele în compusul cărora intră, ea însăși. Lupta e deci pe două fronturi — și istoria vieții, cu toate ororile și frumusețile ei, nu e decât un șir de victorii și înfrângeri rezultate din această luptă dublă, învinge când una când altă treaptă de individualitate. Totuși, lupta nu încetează; progresul rezultă numai din aceste șiruri de victorii și înfrângeri. Omul, după clasificarea lui Haeckel, e a 5-a treaptă de indivi­ dualitate, iar deasupra lui se înalță o individualitate de clasa 6-a: societatea, care la rândul ei e un sis­ tem de individualități, cuprinse una în alta și cari se luptă între ele. Care e scopul acestei lupte? Aci intervine factorul moral, subiectiv — căci factorul obiectiv nu există decât în natură. Scopul general al acestor lupte nu e cunoscut. „Pentru noi, ¡oamenii,' acest scop nici nu există și, din punc­ tul nostru de vedere omenesc, în jurul nostru domnește! mai degrabă un haos, contra căruia om’u¡l e cu atât m!ai bine asigurat, cu cât el stăpânește mai despotic toate funcțiunile/ organelor sale și cu cât el rezistă tentativelor societății dei a-1 reduce la supunere în favoarea ci însăși. In limite nu q ordine, nici sens; numai la o anumită treaptă a desvoltării,' sale, omul, prin lupta lui pentru ‘individualitate, aprinde’ facla în beznă, răsădind Edenul — și introduce ordinea în jurul lui’’.1). 193 ■ :• Prin situația omului in natură, lupta pentru indi­ vidualitate e impusă în două direcții prin aceiaș me­ todă: divide el impera. Omul trebue să’și mențină fără cruțare integritatea lui, impunând individualită­ ților inferioare, adică organelor cerebrale, sexuale ș. a. o diviziune a muncii în interesul personalității sale. La rândul ei, întreaga personalitate a omului trebue. să reziste încercărilor de a i-se aplica aceiaș deviză romană: divide et impera, de către oricari individualități superioare lui, oricum s’ar numi ele: familie, grup, corporație, stat, etc. — Aceasta e* și ideia centrală a social-revoluționarismului rusesc, opus bolșevismului de stat,- siluitor. In esență, concepția antropologică asupra lumii e cea expusă mai sus. Totuși, lupta aceasta nti înseamnă negarea grupărilor sociale omenești. Eu și tiu sânt în legătură profundă. Prin ceiace Mihailowski nu­ mește „experiență de compătimire”, care face să spo­ rească" simpatia și să se statornicească morala, se poate ajunge la „libera cooperare a individualităților omenești”. Lupta pentru individualitate are de scop indepen­ dența și, totodată, diferențierea cât mai mare a fie­ cărui individ. Numai prin această luptă astfel înțe- 1 V .1 ! I I ! 1) Alexis Nour: N. C. Mihailowski, „Umanitatea4 No. 1—6, 1920. 13 -1. __ — —_ £A �194 Armonizarea individualismului cu umanitarismul J ■ ! ' j i1 ! - - |l| I1: 1 J |ini j - hj I 'Í I Obiectivul și subiectivul: — Adevărul și dreptatea I leasă, omul coincide în activitatea lui cu ceiace se nu­ mește morală și umanitarism: — când adaogă la această luptă obiectivă, fatală, și dorința (mai bine zis: voința) de a se lupta și învinge. Astfel, principiile lui Crist, ale lui Socrate ori Tolstoi primesc prin concepția lui Mihailowski o bază positivă. In numeroasele fenomene și curente ale vieții, e o manifestare de care trebue, și putem, să ne ocu­ păm cu simpatie și înțelegere. Aceasta e chiar perso­ nalitatea umană. Omul, are doar facultăți antropomorfice: va putea cunoaște și se va putea solidariza mai bine cu semenul său. Conștient de legea obiectivă! a luptei pentru individualitate, el va putea înțelege atunci manifestările vieții sociale; va pricepe că și lupta de clasă e o formă a luptei universale pentru individualitate; că și în natură, acea „selecțiune a speciei” e bazată pe aceiaș lege — și, în sfârșit, .că el, individul, trebue să primească, voluntar și lucid această luptă: — legea obiectivă, fatală, să devină și o lege subiectivă lăuntrică, ce sporește energiile și garantează mai mult victoria. Și, prin această armo­ nizare a obiectivului cu subiectivului, concepția lui Mi­ hailowski împacă totodată adevărul (științific) cu dreptatea (socială)’. 195 întărire a umanitarismului. El i-a lărgit, ca și Nicolai, baza științifică. Biologismul lui Nicolai intră însă în concepția mai vastă a lui Mihailowski, care a dat o imagină și o explicație a procesului universal al vieții naturale și omenești. Deși întrebuințează cu­ vântul luptă (în sens dușmănos) el nu neagă libera cooperare a individualităților omenești pentru inde­ pendență și progrcsiune. Pacifismul și internaționa­ lismul, inerente tendințelor „organismului omenirii”, nu pot fi excluse nici din procesul general al luptei pentru individualitate. Toată chestiunea e în armele cu cari se duce această luptă: cu armele moarte, ale războiului, sau cu „arme vii”. Omul, în faza culturală] la care a ajuns, nu poate alege decât armele Spi­ ritului. I ; î ! Sintetizând și celelalte teorii individualiste, expuse aci, vedem că și ele caută raporturi dintre individ și societate, cari să nu stângenească libera desvoltare a celui dintâi. Dacă recunosc constrângerile naturii, in­ dividualiștii vor trebui să recunoască — chiar prin acea „voință de armonie” — și anumite legi de coor­ dinare, nu ale societății, ci ale speciei umane. Pro­ gresul individualismului e în strânsă legătură cu pro­ gresul biologic (cerebral) și general-cultural al ome­ nirii. Individualiștii nu pot deci respinge doctrina umanitaristă. In cadrul vast și mobil al umanitarismului, adică1 al evoluției firești a speciei umane, individualis­ mul nu poate fi sțângenit Dinpotrivă, orice fel de individualism creator, își are abia atunci deplina lui libertate de manifestare progresivă. I. Contrazice însă această concepție a lui Mihailowski doctrina biologică umanitaristă? Dacă am înlocui ex­ presia de „individualism social” cu: organism so­ cial, credem că am ajunge la o concordanță mul­ țumitoare. Deși potrivnic teoriei organiciste, Mihai­ lowski nu neagă realitatea grupărilor sociale superi­ oare, pe care el le numește însă individualități și le situează în principiul general al luptei pentru indi' Uitate. em deci găsi în concepția lui Mihailowski o — I i �” rl ? ’ >■ ■ îi* H i Estetica naturală și cea umană —Arta și războiul j de „orori”, de înfrângeri și victorii... Insă față de omul conștient și dominator, această viață a planetei prezintă atâtea armonii, atâtea frumuseți și desăvâr­ șiri cari, de fapt, sânt sursa inepuisabilă a proprii­ lor sale opere estetice. Estetica umană e întemeiată evident pe cea natu­ rală: copie, redare, compoziție — sau variare și diformare a elementelor date. Sântem prizonierii orga­ nelor noastre, zidiți în trupul nostru — și nu putem evada din această împărăție terestră plină de fatali­ tăți... Totuși, prin truda ei estetică, omenirea și-a fău­ rit o libertate consolatoare — și atâtea miragii ce-o purtau spre zări noi, atâtea idealuri ce-au înălțat-o de pe o culme spre altă culme a desăvârșirii. Civilizațiile sânt doar o succesiune de epoci cul­ turale, în cari estetica avea când impulsul religiei, când imperativul moralei și, mai cu seamă azi, ea are suportul temeinic al științei. Dacă Adevărul își fău­ rește neîncetat lenta sa calc prin negurile tainelor și prin munții ignoranței umane; — dacă Binele încă nu și-a întins domnia printre noroade, stăruind mai mult în conștiințele meditative sau în inima „celor săraci cu duhul” — Frumusețea, (cu toată uriașa ci desfă­ șurare, cu toate că e pururi prezentă în natură ca și în orașele și muzeele unde s’au strâns comorile ge­ nerațiilor), e cu atât mai puțin stăpână în cugetul și inima majorității. Căci ea e condiționată și de pro­ gresul științific, de cel moral — și de cel economic. Estetica, ca și celelalte manifestări culturale, s’a desvoltat după legi ce par independente de cele so­ ciale. Ea a progresat cu atât mai mult cu cât sporiau și dezastrele războinice. Acestea din urmă, prin oro­ rile și zădărniciile lor, exaltau acel dor de isolare și de mângâere, al conștiințelor umane — cari găsiau ’ ! v || I XV ' T I •' ■t • i I • ■ a / I . . țL t.; I UMANITARISM ȘI ESTETICĂ s Estetica naturală și cea umană; „Tendința în artă“; Gérard de Lacaze-Duthiers; Artistocrația și Mediocrația; Voința de forță estetică; Materialism estetic; Umani­ zare prin artă. Dacă individualismul e o metodă prin care putem rezolva atâtea probleme ce par antagoniste, el e pen­ tru mulți o simplă atitudine, iar pentru alții un sis­ tem de autodesăvârșire; el mai poate fi considerat chiar ca o lege, ca o rezultantă a procesului universal al vieții. Lupta pentru individualitate își are însă cele mai bogate și mai felurite expresii în domeniul este­ tic al vieții umane. Căci, există în primul rând o estetică naturală. — Planeta noastră, cu cerul ei înstelat sau înourat, cu nenumăratele ei priveliști marine și muntoase; cu arhitectura ei minerală și cu cristalele ei; cu vegetația ei luxuriantă, atât de multiformă, cu pădurile ei labi­ rintice și cu giuvaerurile ei florale; cu lumile ei de vie­ țuitoare, dela minusculele protozoare și scoicile atât de nuanțate până, la insectele minuțioase și sburătoarele fulgurante, și dela antilopa gracilă și câinele credincios până la carnasierele monstruoase și uria­ șii, masivi ca niște cetățui — toate aceste manifes­ tări ale vieții firești, ascultă de legi fatale, cari pre­ zintă necurmata „luptă pentru existență” ca o seric j i I \ i 197 \ i i I i �4i ;1I1■>'« I! n i 158 ■■ I 1 !J 4 ■ 4 J I i i „Tendința* în artă — Stat, popor și artă în estetică o preocupare creatoare și o înălțare dea­ supra mizeriei sociale. Azi, problema „artei pentru artă” e considerată, de cei mai mulți teoretician! estetici, ca un prilej de vană dialectică. Orice fel de artă, ca și orice mani4 festare culturală, are o tendință — și e influențată de mediul natural și social, tot atât de mult ca și „tem­ peramentul” și „personalitatea” artistului, cari sânt doar și ele rezultanta atâtor influențe biologice, psi­ hologice, morale și sociale. Artistul are însă o intuiție a vieții, care îl apropie mai repede de inima lucrurilor și de sufletul omului. El are, mai mult decât moralistul ori savantul, pu­ tința de a trezi în semenul său „coardele dormitândc” ale păcii și ale solidarității — la cari se grefează și acea emoțiune purificatoare a frumuseții. Biserica și stăpânii armați ai popoarelor s’au fo­ losit de sugestia magnifică a artei, pentru a’și întări domnia. Aceasta e prea vădit. Bogăția catedralelor și fastul palatelor au fost auxiliare înseninate ale celor­ lalte arme de supunere. Fetișismul mulțimii față de instituțiile sociale, a fost întreținut prin fascinaren frumuseților ce le împodobiau. Respectul față de pon­ tif sau împărat era impus de arta ce-i îmbrăca și îi încadra, — tot așa de mult ca și de suita .lor, cu sabia înfrățită cu crucea. Rafael și Velasquez, dacă au servit arta, au folosit mult și bisericei și statului. Arta nu era însă o practică zilnică a mulțimii; era a privilegiaților — iar mulțimii, i-se arăta numai în „zile mari”. Cu progresul culturii, arta a început să se popularizeze; dar ea a degenerat în atâtea ma­ nifestări, prea cunoscute, cari nu înălțau sufletul și nu luminau cugetul: iritau doar simțurile. Arta a fost prostituată și mercantilizată în vremea aceasta de „valorificare” universală. Infjuența, la început bună, ! i | / ■< �Arta sociala — Gérard de Lacaze-Duthiers 199 1 a burgheziei liberale din secolul XVIII și déla înce­ putul secolului XIX, a devenit nefastă — prin burghezimea parazitarii și vulgară a capitalismului mili­ tarizat. Printre reacțiunile spiritului modern, în sociologie, știință și morală, reacțiunea estetică e tot mai pro­ nunțată. Ea' e în strânsă legătură cu evoluția socială. Dacă în estetică, mai mult ca în alte domenii, sânt atâtea manifestări individualiste, ce prezintă aspec­ tul unei anarchii sfidătoare; dacă arta e un refugiu aristocratic contra vulgului, al celor cari se cred elita creatoare și al aristocrației politice care nu mai are turnuri feudale, în această vreme de democratizare crescândă, — sânt însă destui teoretician! cari recu­ nosc că arta nu e independentă de mediul social. Ei caută să găsească raporturi armonioase între ar­ tiști și mulțime; ei vreau să pună arta în slujba ci-*vilizațici generale — și să dcsvoltc simțul estetic al mulțimii, crezând că astfel vor înlesni și progre­ sul idealurilor științifice și morale. Printre aceștia, numim pe Gérard de Lacaze-Du­ thiers, a cărui activitate prodigioasă nu e încă în­ deajuns cunoscută.x). De 25 de ani, el își făurește opera critică și estetică, după principii personale; el e unul din precursorii „vieții estetice” a omenirii. Dintre operile lui, cităm: „Idealul omenesc al ar­ tei”, care c o încercare de estetică libertará. „Des­ coperirea vieții” e considerată ca cea mai frumoasă! carte ce s’a scris dela Ruskin încoace, despre filo­ sofía artei. Ideia ei centrală este; „Arta e descope­ rirea vieții”. Idealul estetic, generator al operei de' x) loseph Riviére e singurul care a dat până acum o biografie critică complectă asupra lui Lacaze-Duthiers. i i I. i �y- "t ! i- 200 i ■ i jî î I r: ' M ' i ■ I ’ ' ■( I I Artistocrația și Mcdiocrația artă, nu e nici copia, nici diformația vieții, ci trans­ poziția ei prin sinteză: omul „descoperă” viața, rccreând-o prin opera de artă. Estetica este „știința ’ vieții”; iar critica este „sentimentul artei” — arta care judecă arta. Critica să fie creatoare, să „des­ copere estetica vieții”. Fondul artei e iubirea. „Arta’ și iubirea se confundă, iar critica e viața înțeleasă, și simțită”. Frumusețea constă în sinteza vie dintre logica gândirii și emoțiunea inimii. Arta e adevă­ rata regiune a omului modern; ea nu poate fi uti­ litară, ci utilă. In „Cultul Idealului sau Artistocrația”, Lacaze-Du­ thiers pune arta în raport cu societatea. Pentru el, democrația nu-i nici mai bună nici mai frumoasă decât aristocrația. El desparte societatea în două ta­ bere ce se luptă între ele fără milă: 1. Artistocrația, alcătuită din indivizi liberi, sinceri, deslegați de tra­ diții și cari n’au alt scop decât să se înfrumusețeze în contact direct cu viața, reacționând contra me­ diului prin „acțiuni de artă”. Ei alcătucsc aristo­ crația gândirii, „partidul frumuseții”, opus, 2. Mediocrației ce cuprinde pe toți ariviștii, pseudo-artiștii, falșii gânditori, politicianii, moraliștii, sociologii — toate „brutele” fixate într’un mediu, parazitare sau utilitare. Mcdiocrația alcătueștc „partidul urâțeniei”, împotriva căruia Lacaze-Duthiers mai scrie „Liber­ tatea Gândirii” (950 pag.), care e o enciclopedie, cuprinzând 300 capitole în cari sânt cercetate șco­ lile filosofice, sociologice, literare și artistice. Pre­ tutindeni, el constată triumful brutei ce are azi toate % onorurile; împotriva barbariei organizate, el opune idealul estetic al vieții și profetizează (1913)’ că „pa­ triotismul de afaceri ne amenință cu un războiu universal”. Pentru Lacaze-Duthiers, arta pură e de neconceput, �Supra-arlistul : — Voința de forță estetică 201 căci arta, fiind o funcțiune a vieții, își are rădăcinile în umanitate. Dar arta nu e nici socială, ci a-socială, a-morală, a-politică; ca nu suferă nici un compromis cu poporul sau cu altă clasă a societății. Arta e in­ dividualistă, bazată pe egoismul creator. „Sfântul cgoism artistic” e una din forțele vieții conștiente. Dc-aci, autorul ajunge la „turnul de fildeș” care e însă viu, deschis la toate curentele și ecourile naturii și ale oamenilor. Dcla visul unui „socialism estetic”, Lacaze-Duthicrs a revenit — după crude experiențe — la artistul ce’și păstrează autonomia creatoare, căci Inimai creând pentru sine el va crea și pentru ceilalți. ArZistocralul c un supra-artist, care pune actele vieții sale în acord cu gândirea sa. Emoțiunea, prin care artistul recrează viața naturii, e o „acțiune de artă” ce purifică viața, ce face și din existența oinului o operă de artă. După cum supraomul lui Nictzsche e caracterizat prin „voința de putere”, iar individualismul lui II.-L. Follín prin „voîința de ar­ monie”, — supra-artistul lui Lacaze-Duthiers e o „vo­ ință de forță estetică" ce tinde către creațiunea fru­ museții fără nici un compromis moral, politic sau religios. Idealul e deci în „viața prezentă”, mereu urmărit... Intr’un cuvânt, Lacaze-Duthicrs face din estetică o știință universală, „adevărata știință concretă, vie” ce înlocuește celelalte științe, pentrucă ea condițio­ nează, dirijează și devine unica regulă a vieții. Opi¡niuni adunate de biograful său, loseph Riviere, prin­ tre cari găsim și acele ale lui Rénuj de Gourinont, 'Andró Suarăz și Romain Rolland, sânt pe lângă o recunoaștere a1 infimeii lui Lacaze-Duthiers, și o îm­ părtășire a credințelor acestui precursor al aris­ tocrației. Idealul înadevăr integral al „vieții estetice” e des­ tul de departe. Tindem spre el? — nu se poate nega. I I �I 202 1 ✓ |! r- 1 m' '■ j■ 1 I 1; Í • i I 1 ■I • Estetica șl materialismul istoric Dar, nu numai spre el: mai sânt idealuri științifice, morale și sociale. Acestea din urmă condiționează în mare măsură realizarea vieții estetice care, după in­ dividualism, e o treaptă destul de înalt situată în scara spiralată! a progresului uman. In această epocă de socializare, când „vechea ordine” duce lupta în­ dârjită contra valurilor uriașe ale Revoluției, — nu s’a uitat totuși idealul estetic. El întră printre preo­ cupările teoreticianilor și estcților socialiști. „Estetica și materialismul istoric” sânt cercetate într’un studiu concludent de Rudolf Franz1), care încearcă să valorifice, în problema estetică, metodai materialistă în locul celei ideologice. El arată, exa­ minând teatrul antic clin și cel modern, că nu se poate obține o judecată estetică pură, în sens kantian. Se face deseori confusie între judecata estetică și „aprccierea de gust”.Prin aplicarea metodei materia­ liste istorice în domeniul estetic, opera de artă é situată (ca și de Taine) într’o epocă anumită, în care există însă și o anumită situație economică. Opera de artă va fi înțeleasă prin raport cu aceste momente. Teatrul lui Sophocle, al Aeschil, Euripide și chiar, al lui Aristofan, ca și teatrul lui Schiller, Shakespeare sau Ibsen, — oricare ar fi valoarea es­ tetică proprie, — exprimă conflictele rezultate din' situația social-politică și economică a vremii. In orice judecată estetică, primează interesul și subiectivitatea; ea variază chiar față de aceiaș operă de artă. Nu valoarea- estetică hotărăște asupra suc­ cesului unei opere artistice — ci numai interesul. Câtă vreme opera de artă nu corespunde intereselor unor anumite pături sociale cari o judecă, eai nu poate răzbate. Demonstrarea valorii curat estetice a unei opere e un „nonsens”. Arta are o definiție *) Âsthetik'und hlstorischer Materialismus, in „Forum" Dec. 1919. ** l ! n ș I 5 1 g - i ! i 4 ■ �Materialism estetic ¿i viață estetică 203 subiectivă; nu există o valoare obiectivă, o unitate de măsură determinată, după care să se stabilească: „esteticitatea” unei opere. Acest materialism estetic, ca să-1 numim astfel, e tot așa de extremist ca și „ar/istocrația”. Dacă pri­ mul reduce estetica la realitatea economică și, în orice caz, la interesul „unei pături sociale”, — con­ cepția integrală a vieții estetice e însă proectată într’un viitor prea depărtat și riscă să fie interpretată, mai ales de democrați și socialiști, ca o nouă „reacțiune” a unei elite care'se refugiază în turn de fildeș, dacă nu mai poate domni din turnuri feudale și cabinete diplomatice. Ambele concepții au totuși, una mai mult decât alta, rădăcini în domeniile reale ale vieții umane. Mate­ rialismul istoric subordonează însă arta la interesul unei pături sociale majoritare și, pentru ca opera de irtă să fie viabilă, ea trebue să exprime conflic­ tele rezultate din diferite stări economice-politice și si tindă la isbândirea unor idealuri sociale anumite. Pentru cei cari proclamă integritatea artistului, opera de artă tinde doar „spre frumusețea”, care mo­ bilează sufletul uman. Independentă față de insti­ tuții sociale, politice, religioase, etc., arta trebue să contribuc la sporirea personalității, prin comori es­ tetice —î cari la rândul lor dau mulțimii o educație artistică, ce înlesnește progresul general al culturii. Astfel înțeleasă, ar/istocrația are of menire esențială’ — și poate lucra pentru umanitate fără să fie subor-. donată ei. Prin sugestia ei creatoare, arta poate „sili” omenirea să urce mai sus, spre năzuințele ;ei per­ manente, înfrumusețând lupta omenirii în cadrul vast al naturii și în tiparul artificial al societății. £ I ■ ■ * «■ “ii î �\ 204 r. Arta și viața — Umanizare prin artă Creatorii de opere artistice, ne-au dat și prin viața lor, o indicație mai clară # mai armonizată cu ade­ văratele năzuinți umanitariste, decât teoreticianii es­ tetici. Un Goethe, cu tot oXmpianismul său și cu toate că a spus, de pildă, că „música poate influența asupra moralității, tot așa de puțin ca orice altă artă” — autorul lui „Faust”, rămâne printre clasicii cari au fixat în operile lor ceiace.se numește deobiceiu „general-omenescul”. Pentru acesta au să se stră­ duiască toți combatanții spiritului: cei cari luptă în societate și cei cari vreau s’o înlocuiască cu alta;, și chiar cavalerii idealului pur estetic. Pictorul Eugene Carrterex) și sculptorul Auguste \Rofdin2') pot fi considerați ca cei mai caracteristici artiști cari au fost totodată oameni supyriori, fără să ignoreze umanitatea cea suferindă și râvnitoare. Ei sânt printre precursorii umanitarismului, ca și Roii and ori Nicolai, realizând opere estetice șXumane totodată. \ Cufunldându-se în omenire, ei s’au ridicat șld'easupra ei, în acea contopire și armonizare univei\aLă, ce-i apropia de tainele vieții. Simpatia cosmică,Xi^a reaidus la o încrezătoare și senină fraternitate umană: — legile lumii guvernează pretutindeni. Arta nu poab fi un „sport” — oi o „intuiție a vieții și a legilor ei”X Artiștii au menirea „să concentreze toate atențiile asupra ideilor general-omenești exprimate prin ope­ rile lor”. Ei să realizeze, cum zice Garriere, adele „sărbători umane cari, în anumite zile, în potolirea intereselor contrare, să recheme oamenii la senti­ mentul unei soarte comune”...3). *) G. SéaUles: Etigéne Carriére, Paris. ’) Auguste Rodin: 1’ \rt, convorbiri cu Paul Csell. ’) Citat de G. Séailles. ! 1 ?ll �XVI UMANITARISM ȘI RELIGIE: — Isus, omul; Mutația umanitaristă; Religia modernă; Scara progresului; Religia și știința, arta, mo­ rala; Simțământul universalității. Pe căile Galileei, cu douăzeci de veacuri în urmă, își purta Isas1) divinitatea lui terestră. Cuvântul pi­ cura dintre b'uzele sale, ca stropii într’o peșteră, după, ce s’au filtrat prin noaptea și tăcerea pământului. Un Om vorbia... Vorbia prin el tot trecutul, toată desăvârșirea începută cu întâia nebuloză și cu în­ tâiul strigăt al antropoidului. Muțenia febrilă și fe­ cundă a naturii; elanul miriadar al Vieții fără reîn­ toarcere; obscura râvnă creatoare a furnicarului u.inan și nostalgia fremătătoare a spiritului, legat încă «de trup ca arborele cu mii de rădăcini — toată înțe­ lepciunea vremii era silabisită de un Om. Natura și omenirea căpătară graiu prin dânsul: arod miraculos printre atâtea roade umile. Isus, și zzzUupă el cei doisprezece, a rostit tare și limpede ceeace zzzmurmura timid în noaptea milioanelor de ființe. Gla—iul său a trezit ecourile adormite în atâtea cranii de cobi. Isus exista, embrionar, în toți acei din vremea și 11) In locul lui Isus, după crez sau tradiție, putem pune pe ori“■e alt fondator de religie. i �206 Í r : ■K Isus, omul — Mutația umanitaristă din locul sau. Atunci, prin ținuturile dela răsăritul Mediteranei, o parte din specia omenească a fost înadevăr pregătită pentru era spirituală. Aiurea, în alte vremuri, alte părți ale omenirii erau coapte pentru o nouă desăvârșire. Rareori fundatorii de religii au venit prea devreme. Socrale a strigat „Cunoaște-te pe tine!” și s’a proclamat cetățean uni­ versal cu cinci veacuri înainte de Isus. El a băut za­ darnic cucuta. Dar Isus, prin care, cum zice și Nicolai, religia judaică națională a devenit religia omenirii, n’a fost zădarnic crucificat. Crucificarea lui a fost de fapt primul semnal de izbândă a creștinismului. Reacțiunea acelor puțini, stăpânitori ai n enumăr aților de stăpâniți, e ca digul în calea unei ape: ^o oprește câtva timp, dar apa crește, debordează și își urmează drumul ci fatal. Marele fluviu al vieței umane nu poate fi oprit. Căci nu există decât o lege abso­ lută: înaintare!... Crima între indivizi, războiul între națiuni, cataclismele naturii și epidemiile, n’au putut opri evoluția, ascendentă a speciei umane. Au întârziut-o poate, au paralizat-o uneori, dar totdeauna ele ’ au fost ca pintenul între coastele calului: i-au dat acel imbold care a prilejuit salturile exasperate spre o nouă culme a evoluției. In termeni biologici aceasta se numește mutație, adică brusca variație datorită unor modificări în organul principal al omului': creerul. Isus a fost un creer în care s’au putut lumina ob­ scurele clanuri ale inimei umane, iubirea lui și a discipolilor s’a universalizat într’o formă care, față de starea științei de-atunci, nu putea fi decât mistică, supraterestră. Iar gesturile sale au devenit mitice pentrucă simbolizau eternitatea unor idealuri colec­ tive, Cuvântul său nu putea fi o „lege” sau o „axiomă”: rațiunea savantului modern nu stătea la pândă. Dar ______ I J I n el gi lo U rc ce aL ra Ci 1 nii nu gil i un 1) �Intuiție și rațiune — Religia umanității 207 9 parabola lui Isus, așa cum nc-au șlefuit-o apostolii săi, nu c decât expresia poetică a intuiției geniale a acelorași adevăruri științifice, confirmate x azi de biologi, istorici, sociologi, etc. Umanitarismul științific modern nu e decât o în­ tărire a aceluiași umanitarism vestit de profeții ludcei, de apostolii Galileci, de brahmanii de pe malul Gangelui Fiecare rasă și-a avut locul și vremea sa de universalizare; unii cercetători cred că pot surprinde o calc planetară pe care înaintează pro­ gresul umanitar. El ar fi început din Extremul-Orient, a poposit în câteva oaze, desfăcându-și eflorescențcle în felurite culori și forme cari au fost ofilite de furtunile fatale. Dar calea- progresului e tot atât de fatală: și a trecut în cele din urmă din Asia în Europa — iar forma lui nu mai c intuitivă ci raționalistă. Suntem în zodia științei. Civilizația europeană, după eflorescentele ei artistice, culturale, tehnice își pre­ gătește acea sinteză supremă în care vor fi fixate și toate desăvârșirile spirituale ale civilizației asiatice. Umanitarismul, mai ales în țările occidentale ale Eu­ ropei și în America de Nord, începe să se statorni­ cească ca o religie ce păstrează încă urmele simbolice ale vechilor religii, dar în care se grefează acea sigu­ ranță pe care o dă experiența și cugetarea științifică. Cu atât mai vie și mai bogată e această religie uma­ nitaristă, cu cât ea ne aduce convingerea că legile morale ivite clin imperativul inimei concordă cu le­ gile fizice, biologice, descoperite prin truda rațiunei. Care este această religie a umanității? Decalogul umanitar cel mai nou, de pildă al lui Nicolai1)» nu 1) Vezi cap. XII pg. 176. / �208 Baza religiilor — Umanizarea zeilor se deosebește mult de decalogul lui Moise, al lui Crist, al lui Budha, al lui Kant; toate se complectează unul pe altul, căci toate decalogurile au aceiași bază primordială: concepția omenirei ca un organism cu un destin unitar (cu toate dezastrele parțiale) și cre­ dința activă în progresul individului și a speciei umane; credința în supraomenesc care, după timp și loc, avea felurite forme, cele mai multe supraterestre. Divinizarea omului nu e o acțiune vană, himerică. Ea e dovada precisă a progresului uman. Zeii ciopliți î sau Dumnezeul spiritual se umanizează neîncetat, cu *i fiecare cucerire morală sau științifică a omului. Di­ vinitatea crește în om ca un copac sub fluxul neîn­ cetat aJ sevei: înfipt în realitățile terestre prin rădă­ ? cini fatale, omul își înalță făptura spre nesfârșirile cosmice. Materia și spiritul se armonizează prin truda milenară a omenirii. 1 Să nu ne pripim cu obiecția războiului și a re­ voluției. Marele războiu din urmă c chiar un semn că amurgul zeilor sângeroși a început. Războiul nu va fi ucis, ci piere singur, prin hipertrofia lui. Iar revoluția va fi totdeauna readusă la matca ei firească: Evoluția! Să știm să privim dincolo de bietele noastre ori­ zonturi. Să nu uităm trecutul, neîntrecutul lanț al faptelor — și, mai ales, să umplem neantul viitoru­ lui cu realitățile prevăzute prin năzuinți de supraînălțare și prin logica severă a științei. Să nu uităm pe acei câțiva cari stau în calea istoriei umane ca niște co­ loane de îndrumare și de proslăvire; să nu uităm I Profeții, Apostolii, Precursorii... Ei sânt templele vii * t ale umanității. Să revenim la ei ca la izvoarele mi­ raculoase ale tămăduirii: nu cu adorarea sclavului — ci cu cucernicia fratelui care se recunoaște în fra­ tele său divin... ¡ I -ț �•-W Umanitarism activ și permanent — înfrățire 209 Și, nu odată pc an, când calendarul ne arată cifra roșie a „aniversării” lor. Budha, Confucius, Moise, Platón, Crist, Kant, să nu fie moaștele sfinte ale unui trecut regretat. Ei nu sunt „excepții” sau „anti­ cipări”; sunt realizări ce trebuc să mențină în noi acel optimism de specie care să devină apoi opti­ mismul voluntar, conștient, al individului. Căci acesta este, într’un cuvânt, rostul oricărei reli­ gii : — nu să pună omul în legătură cu „divinitatea”, ci să smulgă insul din noaptea oarbă :a turmei sale, să-1 avânte spre acele înălțimi de unde să-și poată privi trecutul tragic și viitorul spre care să vrea să înainteze, gala pentru orice sacrificiu. Religia omuhii modern nu mai poale fi o adorare pasivă, plină de terori — ci clanul conștient al individului în cadrul vast și viu al speciei: înălțarea lui, e ca un val între valurile miriadarc ale Vieții. Și când, de Paști, îl invocăm pe Crist, iar cu alte prilejuri pe atâția alți Frați ai săi întru spirit și me­ nire, îi simțim prezenți în inima și în cugetul nostru. Căci omenia noastră e alcătuită din toate desăvârșirile spirituale și din toate cuceririle științifice ale celor cari au coborîl divinitatea din cer pc pământ și au întrupat-o în propria lor ființă. Deaceia religia e pentru noi cotidiană; viața noas­ tră întreagă e religioasă, cu fiecare deșteptare, cu fiecare cuvânt, cu fiecare faptă, cu fiecare esitare... Avem în noi familia spirituală a Percursorilor și mur­ murul lor ne este ca și sângele ce svâcnește sub tâmple. Pașii noștrii voluntari, privirea noastră ce vede dincolo de aparențe, sânt pașii și ochii Visionarilor de altădată. Iar în jurul nostru, natura și omenirea ne oferă spectacolul unei armonii, a unei progresiuni, a unei înoiri pe cari numai omul care se orbește pe sine sau • - ■ I ! \ f 14  �210 Scara progresului — Știință, artă și religie își orbește semenul, nu le poale vedea. Știm: până la imperativul moral al conștiinței, mai c tirania altei fatalități: a majorității pasive, amorfe și sufe­ rinde totuși. Ea e încă sub imperativul conștiinței ...intestinale — și sub silnicia minorității privilegiate. Dar să nu uităm: din „prăpastia fără fund” a mulți­ mii s’a ivit un Crist—și tot de-acolo se va ivi Prooro­ cul erei moderne. Nu unul, ci milioane! Căci omenirea s’a apropiat de himerele înaintașilor. Acum, nu avem decât o datorie religioasă: un umanitarism real, activ și permanent, de fiecare zi — cu fiecare om, indife­ rent dacă ne punem sub egida lui Confucius. a lui Moise, a lui Platou, a lui Crist. a lui Kant sau a lui Nicolai... :?■ * ...Individualism — la temelia progresului uman. Știință, estetică, religie: — adevăr, Frumusețe, bine... Astfel vedem scara desăvârșirii. Pornind dela na­ tură, dela cunoașterea mediului firesc și uman, — dela stăpânire^ forțelor oarbe și dela raporturile din­ tre realitățile planotare, — ajungem la creai ¡unea conștientă. Această creațiunc e voluntară și utilă în domeniile tehnice. — liberă și frumoasă în domeniile estetice. Știința și arta intră în concepția religiei moderne. Dar ele nu sânt Lotul: — religia c primordială; ca s’a înfiripat încă dela cele dintâi manifestări sociale, odată cu primele întrebări ivite în conștiința înegurată. Religia c o formă primitivă a năzuinței de cu­ noaștere. Faptul că marile religiuni și-au atins apo­ geul — atât ca dcsvollare lăuntrică, cât și ca extin­ dere printre popoare. — cu mii d? ani înainte ca știința să înceapă a pătrunde în tainele vieții terestre x �Religia și morala — Simțământul universalității 211 și cosmice, dovedește că inlui[ia unității și a armo­ niei universale e firească pentru om. Azi, știința schimbă această intuiție în cunoștință rațională. Dar nu ia religiei terenul ci: știința îi înlocuește mijloacele — dar nu scopul. Dumnezeu ră­ mâne: nu mai e o făptură antropomorfică, dar e o „conștiință” sau o „armonie” a lumii, e panteism sau — cum am vrea să-1 mai numim. Ceiace rămâne însă în menirea esențială a religiei, c morala. întemeiată pe simple raporturi transitorii ale societății, morala e silnică și de interes parțial, întemeiată pe evoluția firească a speciei umane, pe „organismul omenirii”, morala se numește atunci „religie umanitaristă". Aceasta c expresia ci cea mai înaltă în perioada ac­ tuală. Pentru mulțime, religia umanitaristă duce la pace și înfrățire a popoarelor. Unitatea și armonia speciei umane, duce la unitatea și armonia planeta­ ră — iar aceasta din urmă, prin acel elan de cu­ noaștere în care c cuprins și „instinctul” de ideali­ zare și cucernicie al omului, duce la conștiința uni­ tății și armoniei universale. Dacă ar fi să adăogăm la cele cinci simțuri firești ale omului, un al șaselea simț rezultat din progresul cultural și spiritual, l-am numi : sim/amântul universalilăfii. Deși recunoaștem experiența materialistă, punem deasupra ei intuiția spiritualistă. Prin ea au pro­ gresat toate științele și artele, prin ea s’au desvoltat filosofiilc și religiile — și, tot prin ca înaintăm spre idealul suprem al vieții umane: Spiritul. Era spirituală se va ivi — nu prin misticism budist ori ataraxic clină, ci din însuși progresul neîncetat al omului: — al crecrului său, prin care viața spirituală va avea preponderență asupra celei materiale. ■ î l 1 I j l ț _• �212 Dominația spirituală — „Aleșii" Prin universalitate conștientă se ajunge la aulodesăvârșire. Supraomul biologic al lui Nicolai e pre­ cursorul Demiurgului, al cărui spirit domină mate­ ria. — Sânt mulți acei cari au pregătit era spirituală a omenirii! Intelectualii, dacă sânt mai aproape de ei decât de mulțime, să n’o uite totuși: — din mulțimes’au ivit Aleșii... Și să-i vorbească despre viața lor și să repete cuvintele lor. Căci Isus a spus: „Cer și pă­ mânt vor pieri — dar cuvintele mele nu vor pieri"A). i) Matei, cap. 24, vers 35. �1 i r XVII i UMANITARISM ȘI SOCIALISM 1. — „Reformismul"; Democrația liberă; Felurile de socialism ; Procesul istoric al capitalismului; Intelec­ tualii și proletarii; Lupta de clasă ; Tactica socialistă ; Dilema intelectualilor; Revoluția pașnică ; Barbaria civilizației mașiniste. ■ După ascensiunea prilejuită de raportarea umani­ tarismului la individualism1, estetică, știință și reli­ gie, — prezentul ne readuce la realitatea socială ele­ mentară. Dacă cele dintâi sânt proectate în viitor, cu toate Ică au rădăcini milenare în istoria omenirii, cu toate ,că au aqum manifestări atât d!e îmbelșugate, — chestiunea socială, mai precis: a Socialismului, se impune [oricărei conștiinți libere ce vrea să-și răs­ pundă cu sinceritate — și siă acționeze în această) perioadă post-războinică, atât de sângeroasă încă, atât de plină de terori și de mizerie. Pretutindeni, pe această planetă, s’au deschis sub vechile instituții sociale, — sub stâlpii de sprijin ai Statului, — atâtea prăpăstii în care s’au prăbușit nu numai cei ce se cramponau de trecut, ci și mulți dintre cei ce tindeau spre noile idealuri. Ga șeful da trib sălbatic din Africa, Care, când moare, trebue să fie îngropat îmîpreună cu femeile și ciliar cu copiii . săi, — acei cari n’au stăpânit deqât în virtutea tra­ dițiilor parasitare sau, cum' zic ei, în virtutea pri­ vilegiilor, a „grației divine”, a „dreptului consacrat” i: I I 1• • i r - îi: i �214 .Reformismul" democrației capitaliste. — Social-patrioții dar, mai ales, a forții armate — lumea acestora, dacă nu mai poate stăpâni, se exasperează într’o oarbă reacțiune. Această reacțiune prelungește carnagiul răz­ boinic prin războiu civil in unele țări, prin teroare ¡albă în altele — iar pretutindeni, prin acele „conce­ siuni” ce nu înseamnă decât: a da eu o mână ca să ia înapoi cu cealaltă... „Reformismul” democrației capitaliste, înzorzonat însă de oratorie generoasă, de ideile cele mai libe­ rale șî de ¡atențiunile cele mjai umanitare, c un com­ promis zadarnic. In vălmășagul acțiunilor sociale, reformismul „democratic” al stăpânilor c „punctul mort” — ce n’are alt efect decât să creeze noi dezi­ luzii, ce sporesc îndârjirea luptelor politice: — mai multă silnieje, mai multe catastrofe eco noimii ce, mai multe jertfe pentru „liberté, égalitc, fraternité”... Sânt (destui socialiști cari au făcut cu capitalismul imperialist (deci, războinic) pactul politic, ce între­ ține confusia In spiritul popoarelor. Nu s’a schimbat nim’ic, dacă unii socialiști ajung miniștri în guvernul ac,eluiaț stat, ce n’a renunțat la sadrul egoism na­ țional, la interesele „Patriei” (ajdică, ale m|a;rei finanțe centralizatoare) în îîncăcrarea .ambițiunilor dc hege­ monie politică .și de prioritate economică. Dacă acești soci al-p atrio ți, printre cari sânt și u’nij socialdetnocrați, sânt numiți trădători ai idealului socia­ list, — intelectualii cari au făcut același p¡a,ct, tră­ dează și idealurile superioare, permanente, ale ome­ nirii. Nuimeroși sânt încă intelectualii cari rămân pa­ sivi în fața conflictelor socjiale. Dar mul ți sânt și intelectualii ce s’au pus în slujba .minorității silui­ toare; unii, din pur interes material, pentru „asigu­ rarea existenței”; alții, din credințe numite naționale sau ¡din înclinații tradiționaliste: „burghezia e păzi- 1 �Intelectualii și „vechea ordine® — Democrația liberă 215 toaren ordinei” și, lot prin ea, se păstrează și spoi'esc comorile artistice și științifice... A pune ¡progresul cui turei și civilizației în funcție numai de o clasă politico-eâonomică, e o erezie rău­ făcătoare: — știm ;d¡bar câte dezastre ale civilizației au ¡ost prilejuite de cele războinice și, de câtcori cultura a fost în agonic îjn perioadele de decadență politică și economică. Nu c nevo.e să ne întoarcem la exemplele 'din istoria antică; ultimul războiu eu­ ropean c prea aproape și urmele lui sânt încă du­ reros simțite. Există și o democrație ziecapilalistă, întemeiată pe interesele națiunii. însuflețită de idealuri de libertate cetățenească și dreptate socială. Ea nu merge însă până la rătlfăcinile răului și, cu toată amploarea ci. — mai ales în țările scandinavice, anglo-saxone și în America. — ea se menține în cajdrcle statului nar țional. Forțele ei sânt captate de formidabila organi­ zație a celeilalte ¡democrații capitaliste, care e inter­ națională numai prin coaliția intereselor de dominare politico.-economică. O ¡democrație liberă a intelectua­ lilor și a cetățenilor luminați, e imposibilă în cajd’rnl de fier al societății capitaliste. Repetăm, fără să fie necesară o documentare, acest adevăr biruitor: — procesul istoric al capitalismului, duce la desvoltarca mondială a socialismului. El crește -mereu sub carapacea 'covârșitoare a capilar lismului — și, azi, în m’ulte locuri, revoluția socială a sbucnit. Primele tcjm'elii ale erei socialiste a ome,nirii.au fost fixate pe realitatea viguroasă a popor rului muncitor. Trebue remarcat că socialisinul are felurite ma(nifestări, după condițiile cinice și gradul de capita­ lizare al țărilor. E. Lașkine a cercetat aceste dife- t r 1 i i ‘1 I t i 'i �216 Felur le dé socialism. — Preistoria capitalismului rențe1). El a caracterizat, de pildă, mișcarea mun­ citorească din Anglia ca fiind puțin revoluționară; ea s’a ocupat miai mult de interesele pur economice ale clasei producătoare, aliându-se chiar cu vechile partide; credincioasă instituțiilor naționale și religi­ oase, ea tindío spre simpla democratizare a vieții economice. Socialismul irlandez ar fi revoluționar din motive patriotice și anti-englezc. — In Franța, socia­ lismul e „inic-burghez” și țărănist, preferând metoda pacifică, deci și „reformismul”. In Belgia, socialismul, djacă e reformist, e și antietatist, înclinat spre insti­ tuțiile corporative. In Statele-Unitc, socialismul ar fi dominat de doctrine liberale, de democrația cetă­ țenească; sindicalismul e puternic acolo: — lucră­ torii, având condiții măi bune de traiu, nu se gan­ diese la revoluție, adică, ei n’ar fi partizanii luptei tic clasă și a luărei în posesie a mijloacelor de pro­ ducție... • Toate aceste nuanțări, nu ne pot îndepărta însă tle legea generală a procesului capitalist, ciare nu poale fi decât internațională, cu toate condițiile lo­ cale tranzitorii. Preistoria capitalismului, după K. Marx2), se poate rezuma astfel: — prefacerea mijlocelor de producție individuală în mijloace de producție „socialmente con­ centrate”. Proprietatea individuală a majorității sa transformat d/eci în proprietatea gigantică ¡a unei mi­ norități, prin exproprierea silnică a populației de ' pămlântul, dte mijloacele- de muncă și de traiu. Au­ tonomia lucrătorului stăpân pe uneltele sale, a fost înlocuită cu ¡exploatarea muncii; producătorii au del) Le socialisme suivant Ies peuples, Paris, ed. Flammarion, 1920. Das Kapítal, Cap. XI. Tendința istorică a acumulării capitaliste. �Procesul istoric al capitalismului 217 venit proletari iar „condițiile lor de muncă s’au pre­ făcut în capital”. Capitalismul s’a 'dțesvoltat mereu; a devenit un re­ gim, prin 'socializarea muncii și progresiva transfor­ mare a solului și a celorlalte mijloace de producție iu instrumente socialmente exploatate. Prin această centralizare a muncii și proprietății, procesul capi­ talist a ajuns în altă faz-ă: l^a,- exproprierea — nu a lucrătorului, care e exploatat — ci a capitalistului exploatator. „Această expropriere se înfăptuește chiar prin jocul legilor inerente producțiuiiii capitaliste, cari duc la concentrarea capi baluri lor”. Internaționalismul capitalismului, merge crescând până la concentrarea capitalului în câteva gigantice trusturi și monopoluri1) dle cari atârnă toate fările: — exploatarea și mizeria majorității producătoiaire crește odată cu concentrarea capitalului. Dar, tot­ odată, sporește și resistența conștientă a munci­ torimii, „organizată prin însuși mecanismul producțiunii capitaliste”. „Centralizarea mijloacelor de pro­ ducție și socializarea muncii ating un punct, .când ele nu imai pot fi cuprinse sub învelișul capitalist”. El se sfarmă alunei... Proprietatea privată capitalistă, e expropriată la rândul ei — căci ea este o negație a proprietății individuale, bazată pe muncă proprie. Dar, exproprierea proprietății private capitaliste nu duce la restabilirea vechci proprietăți individuale. ■ Era capitalistă a creat condiții noi pentru proprietate și miuncă. Și una și cealaltă, au devenit colective. Proprietatea capitalistă, care a rezultat dintr’un lung și greu proces de acaparare a proprietății individuale. • se va transforma (prin modul producțiuiiii sociale) în proprietate socială. Aceasta e evoluția finală a In America: Rokeffeler; în Germania: Stinnes. 'I �E 218 Recur oa^erea <oc alemului marxist capitalismului : — exproprierea unei minorități do exploatatori, de către majoritatea exploatată și în folosul comun ai producătorilor. c Í * Aceasta este alfa și omega socialismului marxist. Axlțe vărul său esențial, nu m’ai e contestat de teoreticianii ce țin seama dje tendințele evoluției sociale; Actuala realizare efectivă a prevadforilor lui Marx, a dat doctrinei socialiste o preponderentă și o autoritate pe care mul ți o numesc științifică. Universitățile ofi­ ciale‘din Occident, atât de herm'elicc față de curentele sociale noi, (deși cultivau cu atâta îngrijire dialec­ tica tradiției naționaliste), au deschis în cele din urmă libera discuție asupra doctrinelor socialiste. Marx e comentat, ca și Kanl. Hetfel sau Fichle, nu numai din punct de vedere filosofic. Influenta kantiană asupra lui Marx și Ențfels e recunoscută chiar de dânșii, după cum Lasalle re­ cunoaște înrudirea lui cu pateticul și generosul Eichte. Social-ilemocrația germană, cum spune și Nicolai, e în mare parte un produs al vechiului idealism ger­ man. Dacă filosofii mai sus numiți nu erau socialiști, ci l-ar recunoaște astăzi, când evoluția, socială este alta. — Despre teoretiețanii socialiști francezi, atât de nuanțați, ca Sl.-Simon. Fourrier, Blank până la Jpurep, pu le-mi spune acel aș lucru; vefclfcm' la ei in­ fluenta specială a Enciclopediștilor — ai celor cari au pregătit Revoluția franceză. „Drepturile Omului’’ sânt amestecate cu doctrina socialistă modernă. Oricari ar fi deosebirile de detaliu, socialismul, în esența lui. păstrează concepția marxistă. Recu­ noașterea lui teoretică-e universală. Care intelectual, liber și sincer ,c/u sine, mai poate nega azi socialis­ mul ? Afară de pseudo-inlelectuali și de cei cari stării- �Intelectualii și proletarii. — Lupta de clasă 219 ese să fie slugi onorate ale Kcaoțiunii, o bună parte dintre intelectuali înclină, aderă sau cómbale pen­ tru socialism. Toate grupurile și ligile intelectualilor, analizate în partea doua a cărții, recunosc procesul istoric al capitalismului. După gradul lor de „sociali­ zare” sau după .metoda lor, ele dau mișcării mon­ diale a proletariatului solidaritatea morală sau spri­ jinul activ, fie prin socialism/, prin sindicalism, prin control dcmiocralic sau propagandă pacifistă și anti­ mil ilari stă. Intelectualii, în majoritatea lor, suferă aceleași ro­ bii ca și proletarii: robia războiului și a salariului. Este de netăgăduit .că revoluția socială arc la bază chestiunea economică. Deaceia, ea e și numită ..re­ voluție economică”. Schimbarea fundamentală a ve­ dici ordine capitaliste, se face cum- arată Marx, chiar prin evoluția firească a capitalismului; aceasta nu înseamnă că soicietatea socialistă se va realiza „delai sine” după cea capitalistă. Mișcarea tot m'ai organizată și mai puternică a muncitorimii, dovedește și gradul de silnicie și în­ dârjirea cu .care vrea să se mențină luniea veche. Conflictele sânt fatale: lupta naturală, după Spencer ori Darivin, se prelungește în domieniul uman prin lupta socială-, inuntită.- de socialiști „lupta de clasă”. Să nu se xspcrie intelectualii de aefeastă formulă agresivă. Cercetată bine, se vede c!ă ea nu este decât o altă/expresie,a milenarului dualism ce frânge ome­ nirea: stăpâni și stăpâniți. — Socialiștii, preocupați de latura econolmiciă a probi cinelor sociale, au făcut din ca iun postulat. Au restrâns deci perspectivele și ău aplicai principiul firesc al luptii între cele două clase direct interesate: «în clasa capitaliștilor și în .acea a proletarilor. Pentru isbândire, se cerea o tác­ �223 1 » Tactica socialistă. — Dilema intelectualilor •tică riguroasă, fără compromismi. Toate celelalte părți ale ¡omenirii, au fost înglobate în una san în cealată tabără. — Capitaliștii, c,a și socialiștii, își făceau din populația «agricolă, din cetățeni și intelec­ tuali, aliații sau dușjmianii lor. Formula: „cine nu e cu noi, este contra noastră”, a fost destul de des întrebuințată de ambele tabere. Totuși, în complexitatea antagonismelor sociale, nu putem părăsi încă axa centrală; intelectualii trebuc să recunoască că, odată stăvilarul ridicat, nu se mai poate opri puhoiul cu împletituri de trestie sau cu invocații îiriagice... Vastul și impetuosul curent so­ cialist, își urmează calea sa „fatală” sau „istorică". Intelectualii au de ales între două posibilități: — sau să fie târîți și ei, de mișcarea mulțimilor, împre­ ună cu rămășițele lumii vechi, — sau să sporească forțele proletare prin.aderare conștientă, voluntară. Căci revoluția eqonomiică e și în folosul material al intelectualilor. Aceștia, prin putința de înțelegere a evenimentelor, prin cunoașterea evoluției, pot chiar înlesni desfășurarea pacifică a victoriei socialiste. In­ telectualii socialiști, pot înfrâna excesele distructive, sanguinare, ale mulțimii — a cărei psihologie e des­ tul de instinctivă. Educația ei milenară, bazată pe silnicie și războiu, a deprins-o du cultul forții. Numai cuvântul luminat al fruntașilor ei, poate trezi în ea celelalte instincte mai vechi: ale păcii și solidarității generale. Lupta de ¡clasă nu este deci un principiu absolut, permanent. Ea este în primul rând o tactică, impusă de situații actuale. Fără rezistența armata a capita­ liștilor, socialismul n’ar avea decât să aștepte liberai desfășurare a „procesului istoric”. Aceasta e însă ab­ surd, în această vreme de generală încjăerarc. Isas . însuși, a apucat biciul, ca să gonească zarafii din tem'- �1 Fo'tă și drept. — Revoluție pașnică. — Salvarea civilizației 221 !• I î Í I piu: — cuvântul său era z-ădarnic față de sufletele desuimanizate de fetișismul banului. — Și Nicolai, care se ține doar de evoluția firească a speciei umlane, cercieLând maxima „forța primează dreptul”, o răs­ toarnă: „dreptul primează forja” — dar înțelege că dreptul trebue ¡să vaibă și puterea de a birui. Dreptul majorităței exploatate, trebue deci să aibă puterea de a ¡înfăptui ordinea nouă. S’ar părea că simpla solidaritate numerică e deajuns. Ar fi, înadevăr! Dar, o ,mie de oanfeni neînarmați sânt neputin­ cioși, față de un singur oml înarmat cu o mitralieră... Non-apărarea lui Tolștoi, nu poate fi aplicată în lupta socială. Mișcarea socialistă păstrează în primul rând arma ei firească: ^solidaritatea ei de clasă. Dacă ea recurge însă la <aceleași „arme moarte” — aceasta se datorește agresiunii celor cjari au încă în mână instituțiile Statului, deci și armata. Principiul al 15-lea, al lui „Clarté” e precis: „Guvernele pricinuesc revo­ luțiile. Contra-revoluționarii le fac sângeroase”. Arma pașnică: greva politică a proletarilor e „între revo­ luție și evoluție, revoluția pașnică”. „Revoluția pașnică” nu e deciât rezultatul final al unei evoluții — când, instituțiile sociale devenite ne­ drepte și silnice, sânt înlocuite cu altele, bazate pe interesul majorității omenirii. Revoluția economică e în folosul majorității; ea trebue desăvârșită: — vic­ toria ei devine mondială, cu atâtea sacrificii, cu atâtea fluxuri și refluxuri... Mulți socialiști se grăbesc să afirme că era so­ cialistă aduce simultan și pe cea spirituală. Nu cercetămi încă această credință, întemeiată numai pe primatul economic. Dar, intelectualii să fie convinși că CIVILIZAȚIA va fi sal valfi prin revoluția econoWidfi. Daqă nu-i atrag atâta perspectivele mja,terialer i �i 22 2 Barbaria civilizației mașiniste personale, — să vadă cel puțin cfonsecinț.ele superi­ oare ale revoluției proletare. Nivelul culturii medii, generale, a omenirii va crește. Toate activitățile ar­ tistice, științifice ș. a. vor avea posibilitatea unei dez­ voltări mult mai mari decât aqea tolerată de intere­ sul stăpân ¡lorilor. E just să facem ac'um! aceste anticipări. Un savant atât de ferm și liber ca Berlrand Riteell, recunoscând necesitatea transitorio a luptei de clasă, spune: ,.ln interesul civilizației, trebuc să dorim triumful socia­ lismului” — și să-1 dorim fără vărsare de sânge. „In­ telectualii au stricta datorie, să facă Lot ce le stă în putință de a grăbi înfăptuirea unui regim ce poate fi primii: de majoritatea umană”. Iar pe intelectualii cari nu recunosc această menire esențială, Rusell îi numește, cu multă moderație, „lachei ai capitalis­ mului”... I Ani arătat în primul capitol al cărții, cum ni se prezintă civilizația modernă desvollată în cadrele ca­ pitalismului. N’am putut-o caracteriza decât astfel: barbaria civilizației iMșiiiișle. Prin materializare excesivă și prin valorificarea utilitarista universală a tuturor activităților um’ane, civilizația modernă a evoluat până la o mecanizare și vulgaritate — ce făcea din om o simplă anexă a mașinii, un simplu instrument al capitalistului. Chiar cultura a fost influențată; toate manifestările del;aț artă până la știință, dela morală până la filoso fie, au fost puse în funcție de rentabilitate, de interesul unei minorități siluitoare. „Spiritul" acestei civilizații mercantile primejduia nu numai cultura, dar și evoluția viitoare a omenirii. Majoritatea, in care pe lângă instinctele animalice, slărue și aspirațiile spre lumea Spiritului cel adevărat, i I î h O ț Í : i î �Impulsul ideal al revoluției economice 223 - a fost pătrunsă de materialismul vulgar al civili­ zației mașiniste. După robia externă, socială, noroa­ dele eran amenințate de totală robie lăuntrică, — care ar i’i coborât omenirea la o viață de furnicar și la o morală’’ odioasă, strâmtă și sanguinară. Revoluția economică e îns,ă un semn de primă isbândă. Omlenirea n a renunțat la idealurile ei per­ manente. Legea progresului e imperativă. Ca și în natură, omenirea nu cunoaște — cu toate epocile lei dc decadență — decât o singură lege: înaintare! Revoluția economică arc deci si un substrat ideal. Ea a scurtat, în orice caz, perioada dc decadență a omenirii. Perioada dc robie capitalistă e mai scfurlă decât epoca de ignoranță mistică și robie feudală a Evului-m'odiu. Biserica dc stat și-a pierdut prima­ tul asupra lumii; acum vine rândul Capitalismului dc stat, războinic și inchizitorial, ca și Biserica. Intelectualii, cari pol înțelege mai bine legătura dintre epocile istorice — trebue să fie alături de so­ cialism, pentru eliberarea omenirii dc robia război­ nică și exploatarea muncii — deci, pentru salvarea Civilizației de barbaria organizată. 2. — Crítica socialismului; Robiile moderne ; Metoda socialistă; Epoca socialistă ; Interesul primează...; Dic­ tatura proletariatului ; Revoluția economică ; Evoluția epocilor sociale ; Gigantanasia socialistă ; Fatalitatea dualismului social ? In adevăr, cine nu este azi pentru.socialism, este în afară de tendințele firești ale majorității; el se pune și în afară de idealurile superioare ale omeni­ rii: — «căici nu poale combate pentru ele, câtă vreme societatea c o expresie a stalului capitalist, iar acesla' e întemeiat pe nedreptate, pe exploatare a mun­ cii (pe care unii o numesc „furt legal' și pe răz- ■ II I �= = 2 24 Credințele socialiștilor. — Cum e aplicat socialismul r J ! .1 I j h aoae naționale ori „internaționale’’ (numite de alții „crime colective” sau „imperialism financiar și in­ dustrial”). Revoluția economică e necesară. O recunosc mul ț i intelectuali. Dar ea nu e totul: e numai punctul de plecare. — Socialiștii cred că era nouă a omenirii se înfăpluește prin simpla isbânda a proletariatului; că atunci, răizboaele vor dispare — deci, că pacifismul nu e necesar prin sine însuși. Pacifiștii întrețin confujsia în marea luptă dintre capitalism și proleta­ riat; ei sânt când într’o tabără, cțând în cealaltă Mulți socialiști m!ai cred că, prin isbânda proletară, se vor deschide toate porțile libertății, egalității și fraternității; unii fanatici se grăbesc să proclame că omul va fi m’oral, înțelept și tolerant — când fiecare va avea partea sa de muncă și produsele necesare... Acum1, trebue să întoarcem’ medalia: după fața în­ sorită, să vedem; și pe cea înegurată. — Marxismul, așa cum l-a fondat Marx, și cliun’ l-au desvoltat Engels, Bebel, Kautsky sau cum l-au aplicat Liebknecht, Tnotzki, Lenin — ne apare de o extremă simplitate. In primul rânțd, un dualism riguros, care desparte omenirea în exploatați și exploatatori. Lupta, de clasă fiind impusă de necesități tactice, pentru socialiști nu există decât capitaliști (sau burghezi) și proletari. Ei cuprind majoritatea omenirii în tabăra lor; diacă agricultorii, comercianții, citadinii, intelectualii nu vreau să fie cu dânșii, sânt atunci „dincolo” și con­ tra lor. Socialiștii, făcând din problema economi că un postulat, au pus în ea toate cauzele și efectele. Stăruind cu întărâtarc asupra laturei economice a vieții umane, ei au făcut din problema economică (atât de simplă pentru ei) uni nod gordian ce nu mai poate fi desfăcut, ci tăiat prin revoluție. Repetăm: revoluția economică e necesară; ea .nu I i ' J �pi Posibilitatea desrobirii.— Robiile moderne. 225 duce însă spontan, inevitabil, la totala eliberare — ci, în țprimul rând, la desrobirea de legea salariului. Celelalte desrobiri devin posibile prin această desrobire. Aceste posibilități sânt condiționate de con­ cepția și structura ordinei socialiste, după cum- ele sânt încă condiționate de ordinea capitalistă actuală. Proletariatul nu cuprinde toată omenirea — și nici nu c ¡încă lipul integral al „omului mediu”. Socialiștii văd producătorul exploatat, dar nu văd omul, cjare/ nu e numai exploatat de capitaliști: ci, îndură încă cumplita robie războinică — și cea sexuală, în strânsă legătură cu concepția actuală asupra familiei și a moralei sociale. Omul modern îndură și robia unui anumit ‘învățământ — și mai poartă în el atâtea urme din robiile dc altădată: dela canibalism până la sclavie, dela lelișishi' religios până la cultul lorții și cui Iul majorității... Țoale aceste robii nu sânt numai rezultatul epocci capitaliste. Capitalismul nu e cauza tuturor relelor: el cuprinde și moștenirea rea a feudalismului din evul-mcdiu și a sclaviei aulice. Dar el cuprinde și toate moștenirile bune ale vechilor epoci — și, nu se poale nega că era capitalistă a avut un rost positiv în evoluția socială a om'enirii. Burghezia libe­ rală din secolul 18-lea, a adus principii cari, prin biruința lor, înseamnă un progres vădit față de monarchia absolută și inchiziția bisericci. Iii faza ca­ pitalistă, științele, tehnica, artele, filosofía, s’au desvollat foarte mult. O civilizație nouă a> rodit pe arbo­ rele milenar al culturii. Dar capitalismul a evoluat; qa orice realitate so­ cială, da orice trăcște, el a progresat mereu, până la gigcinlcinjdsie, — ce se manifestă și in natură. Gigantanasia produce monștri ce acaparează hrana și distrug mediul, necesar altor vietăți „inferioare” și r = I ■ /I �226 r I ! 1t I Í! ț li 1 Epoca socialistă. — Idealuri parțiale și integrale. mai numeroase. Capitalismul, prin concentrarea ca­ pitalului, a ajuns la exploatarea muncii și a> mijloa­ celor de producție. El a intrat în faza culminantă, în virtutea tendinței de creștere nelimitată. Mai c însă resislența celorlalți factori. Și astfel, sa ivit lupta dintre cele două porniri de conservare: a capitalis­ mului reacționar și a proletariatului. In loc să recu­ noască transiția sa jatală spre socialism, capitalismul se îndârjește în rezistența armată, care duce pe pro­ letari la lupta de clasă. Epoca socialistă a omenirii e deci o consecință a evoluției sociale. Ne bizuim pe învățămintele isto­ rice — și putem spune c.ă socialismul va fi numai o epocă, nu o stare socială permanentă a omenirii. Acesta e un adevăr esențial ce trebue repetat și de care să fie convinși și socialiștii. Știm că sânt îm­ prejurări cari cer concepții limitate și acțiune ne­ miloasă; știm că omul e prea deseori „o mașină de uitat” sau, mai bine zis, un animal inteligent ce are nevoe de un orizont restrâns ca să se poată orienta și câteva puncte de reper, ca să se mențină în văl­ mășagul atâtor antagonisme. Idealurile omului sânt încă fragmentare. Strigăm totuși credința noastră: — prin toată is­ toria omenirii, vedem aspirația, mai mult s.au m(aj puțin conștientă, spre idealuri integrale, rânduite pe scara spiralată a progresului vieții naturale și umane. Socialismul e o treaptă a acestui progres; e chiar Una din cele mai importante. Prin complexitatea cul­ turii și a civilizației, și m’ai ales prin sporirea mp pierică a omenirii, latura economică a vieții a de­ venit azi preponderentă. Insă nu numai imperativul material e la baza so­ cialismului. El cuprinde și aspirațiile, mai conști­ ente, de libertate și dreptate ale majorității mun- �■-1 Poporul care se trezește... — Interesul primează 227 ci toare — și aspirațiile, mâi puțin conștiente, spre cultură și viață spirituală ale unei părți din majo­ ritatea muncitoare. Poporul tinde să-și făurească sin­ gur destinul său social: el vrea să fie stăpân pe pă(mântul pe ¡care-1 ară, pe mașinile cu cari fabrică, pe produsele de cari are trebuință. El cere libertatea de a 'decide asupra viefii sale: — s’o sacrifice volun­ tar pentru idealuri proprii. El cere egalitatea eco­ nomică — și aefea „egalitate” de a se folosi de como­ rile civilizației, de a-și desvolta facultățile (ce nu sânt egale, fatalmente) în toate instituțiile culturale. El năzuește și spre acea fraternitate care, azi, e însă limitată sau în cadrul națiunii, sau în acel al rasei — dar ¡mai ales în cadrul intereselor materiale, eco­ nomice. Unii susțin că nu există curata desinteresare: to­ tul c ,bazat pe interése. Să recunoaștem aceasta, ca să ținem! scârna de natura umană. Chiar Isus, a spus să iubești pe aproapele tău, ca pe tine însufi. Altru­ ismul, din punct de vedere biologic și social, e tot atât de îndreptățit ca și egoismul. Egoismul indivi­ dului poate să concorde cu interesul majorității. Iar altruismul, e de fapt o armonizare a intereselor in­ dividuale cu cele colective. interesul socialist, ca să spunem astfel, c în gra­ dul material, economic. Mai sânt însă interese su­ perioare pe cari le numim interese umanitare; aceste corespund însă leu dalele biologice ale evoluției spe­ ciei umane și cu tendințele civilizatoare și culturale ale omenirii. Revenim la adevărul enunțat: Socialismul este nu­ mai o epoca în istoria evoluției sociale a omenirii. Putem, după doctrina lui și mai ales după tactica și mkÂlul 'său de înfăptuire, să spunem că socialismul (ca și celelalte epoci sociale) are un început trudnic, I r. �228 A I 4 l i-l I | I ■ '• Lupta și evoluția socialismului. — Cum isbândește susținui însă de cntusiasmul tenace al inițiatorilor și de .aspirațiile lente ale mulțimii. El se presintă cu aureola pură a ideologiei înaintate și a unui progres, plin de alte promisiuni atrăgătoare. Când întră in faza de realizare, el duce acea luptă care c un șir de victorii și înfrângeri; o luptă lot mai largă, mai îndârjită, ce desparte lumea în două tabere Forța1, prin rezistența armată a minorității, devine și aliata majorității ce are de partea ei și dreptatea. ..Lupta de clasa’ e scrisă pe steagurile roșii, după cum „Pa­ tria’’ sau „Armonia socială” sânt sorise pe steagurile/ albe. Pentru idealuri general-omenești spun că luptă almfbelc tabere. Dar în această luptă interesează în primul rând victoria: — cu orice arme’ Și isbândește în cele din urmă, revoluția economică, socialistă;... Vechile instituții sânt în general răsturnate: pe temelii noi, rareori, — pe teniei ii vechi, deseori, se purcede la înălțarea edificiilor socialiste. In primul rând, edificiul ecțonornic. Se vede azi, în Germaniaj și mâi ales în Rusia;, cât e de grea această operă — și că nu se poate aplicja deodată noua metodă), fără mijloace vechi. Dar nu avem să discutăm aci aceste chestiuni. Observăm că în unele țări, ca în Austria și Germania, în unele instituții rămase intacte sau așezat, — pe aceleași fotolii unde ședeau capitaliștii, — fruntașii socialiști. Pen truca revoluția nu putea fi o finalitate nor­ mală a [evoluției, ci în mare parte o anticipare a ci, ea a fost sângeroasă; ea a întrebuințat (și păstrează) aceleași arme ca și ale adversarilor: forța și intole­ ranța. In toiul luptei nu discuți: — lupii ca să reziști, ca să învingi. Și astfel, socialismul își întemeiază domnia prin aceleași moto ade. — E aceasta o fatali­ tate? In (Orice caz, e o necesitate impusă de Rcacțiune. N’avem Idecât să observăm1 în Ungaria, în Ger- �- Dictatura proletariatului. — Forța și intoleranța 2’9 (mania. în Franța, în Italia» și în ;alte țări fluxul și refluxul luptei: teroare albă — teroare roșie. Dicta­ tura ttuinorilății — dictatura proletariatului... Oricari ar fi desmințirile actuale, nu pierdem' tirul nerupt al victoriei socialiste. El se desfășură neîn­ cetat. Era socialistă se (Stabilește azi prin revoluție — nu prin evoluție firească. Trcbue să primim rea­ litatea așa cum se prezintă. — Socialismul va nai; (mâne deci cu principiile sale inițiale, ideale — și Cil tactica lui riguroasă. Chiar daqă în unele țări el c în compromis ,c(u burghezia, .scopul său final e acclaș: ordinea socialistă, imtpusă de proletariat tu­ turora și rămășițelor lumii vechi, populației agri­ cole și orășenești — și intelectualilor. Impunere! — prin simplă persuasiune ideologică? Aceasta nu se m’ai poate, în vălmășag. Deci, prin dictatură.' Socialiștii spun că ea e trainsilorie, pană la înfăptuirea integrală a erei socialiste. Noi, nu ui­ tăm1 însă învățămintele istorice. Orice ordine stabi­ lită prin forță și intoleranță, se menține tot prim forță și intoleranță. Socialiștii au uzat, fatalmente, de forță: au uzul, incontestabil, și .de intoleranță. Căci, postulatul e-ețonornic și lupta de vclasă, nu în­ seamnă decât inipunerea unei anumite concepții și a unei metode restrictive, fără a ține seam'a de alte tendințe firești, cari nu sânt numai ale majorității proletare, ci și ale omenirii. Putem anticipa asupra erei socialiste. Ea se va întemeia prin aceleași arinje vechi, dar după prin­ cipii superioare celor capitaliste, mai apropiate de interesul majorității producătoare. Dar vechiul dua­ lism: exploatați și exploatatori, rămâne în formă in­ versată. Și, orice dualism implică neapărat lupta. Răioijășițele Reacțiunii vor stărui: velc se vor folosi de nemulțumirile ivite din desiluzii firești: — atâtea ruini \ <! �230 ( i ’t u Fluxul și refluxul revoluției. — Legea gigantanasiei au fost lăsate de marele războiu și de revoluție! Lumea trebue reconstruită pe baze economice noui — și truda această e lungă și dureroasă. Vor fi deci multe încercări și chiar perioade de revenire, a ve­ chilor stăpâni. Războiul dacă nu va mai stărui între națiuni (cceace nu e încă sigur) va stărui în sânul aceleiași națiuni: războiu civil, lupta dintre clase. Socialismul, prin simpla lui victorie, nu desființează clasele; el le men­ ține, chiar prin metoda lui imperativă. Unde sânt clase, sânt și interese dontrarc. Totuși, după cum prin biruința burgheziei liberale din secolul 1.8-lca s’au realizat, față de feudalism, anumite progrese so­ ciale: „Drepturile Omului” și extinderea civilizației — tot astfel, prin biruința socialistă se vor realiza unele idealuri ale uechei burghezii și noile idealuri proletare: în primtil rând, des robirea economică. Civilizația va putea fi salvată. Nivelul culturii ge­ nerale va spori — și totuși, chiar în aceste progresiuni sânt germenii unor primejdii noui. Socialismul va tinde, ca și capitalismul, spre gigantanasie. Rusia sovietică e tfoar un exemlplu destul de covârșitor. Credem' că nu e forțată această aplicare a legei biologice a gigant anasi ei în domeniul social. Tendința de creștere nelimitată e lot atât de evidentă la celule și organisme ’națurale, ca și la indivizi și organisme sociale. Nicolai ne-a arătat în „Biologia Războiului” l). că există însă trei limite ale acestei tendințe de creș’tere neîncetată: 1. Limita osmotica a uni celui arelo r. 2. Limita mecanici a pluricelularclor (individ). 3. Li­ mita energetică a societăților (grupuri de indivizi). Aceste trei limite le-am putea aplica cu multă echi­ valență și îțn procesul de creștere al individului, al *) Vezi Cap. II: Lupta pentru existență și războiul. �Gigantanasiile sociale. — Evoluția epocilor sociale 231 națiunii, al societății, al rasei. Nu e aci locul. Dar ne putem lămuri prin legea gigantanasiei numeroa­ sele fenom'ene sociale și istorice. După cum1 plesiosaurul și al ți uriași preistorici au pierit, cele mai deseori brusc, prin jocul firesc al limitelor impuse de mediu — tot astfel au pierit și „monarchiile universale” antice și clasele panasitare; epocile numite în istorie absolutiste, feudale, biseri­ cești, etc. și-au găsit sfârșitul când au ajuns în faza culminantă a desvoltării lor. N’au pierit brusc, ca monștrii naturii, ci, — dat fiind acea ORGANIZARE socială a instinctului, de conservare, ele au stăruit în mod silnic: — deci, reacțiunea e un efect al giganlanasiei sociale. Până azi, mai stărue urmele feudalismului și ale teocrației, incorporate (ca și plutocrafia) în gigantanasia modernă: capitalismul. Acesta piere din aceiaș cauză. Marx, dare a prevăzut dispariția lui, — prin acumularea neîncetată a producției și a mijloacelor de muncă, pregătind astfel epoca socialistă — ar fi putui găsi în legea gigantanasiei un argument fun­ damental pentru doctrina materialismului istoric. Putem și trebue — să aplicăm și socialismului această lege permanentă. Socialismul are aceiaș ten­ dință de creștere nelimitată. El nu cuprinde toată. omenirea — ci numai o clasă ce n’aré majoritatea absolută. Câtă vreme există și alte clase sociale (ce au și ele tendințe de creștere nelimitată) proleta­ riatul va avea de îndurat limitele impuse creșterii sale. Dacă această creștere a socialismului e în detrimen­ tul altor clase producătoare (manuale sau spirituale), socialismul va avea o fază culminantă, gigantică, care îl va duce la aceiaș desnodămănt, ca și al feudalis­ mului și capitalismului, — pregătind la rândul său ivirea unei noi epoci sociale. Í ! I I J.i a 1 ■ .u �232 I I Socialism și umanitarism. — Gigantanasia socialistă Proletarialul. în loc să fie numai instrumentul rea­ lizator al revoluției economice, devine un scop în sine — /și, prin preponderența sa. bazată lot pe forță și intolerantă, el tinde să aplice înlreg'ei omeniri me­ toda și cjoncepțiile sale. Idealul socialist îl vom ana­ liza în ¡paginile urniămtoarej e niumaii o j.aj'le idea­ lurile omenirii. Prin socialism, se poale înlesni reali­ zarea idealului superior umanitar - iar cultura, cum» ani arătat în cap. II, rămâne autonomă condițiile ei de progres sânt lăuntrice și ea nu poate li schim­ bată în esența ei. Se poate influența numai rodul ei: civilizația. Dacă actualul capitalism reacționar, vulgar- na'.eria ist ade^.’.a at <i\i!i a ia, m¿rcantiliz.ind-o excesiv și socialismul poale influența civilizația, dacă el nu corespunde tendințelor firești integrale, biologice și culturale, ale omenirii. Trebue să repetăm: doctrina socialistă e o parte din doctrina umanitaristă. Deasupra individului — dar și a societății, fie ea capitalistă ori socialistă, e omenirea genios /înmiainurn. 'fine seamă socialismul de evoluția speciei umane? Numai în miră parte... Căci menținerea dualismului: proletariat burghe­ zie și intelectualitate, e o negare a organismului ome­ nirii. Pacifismul și intcrnajionalismul socialist sânt ■cuprinse numai în sânul clasei proletare; nu sânt extinse la lóate națiunile și rasele —■ și la celelalte clase, cari sânt privite ca potrivnice. în loc să fie considerate prin menirea lor lăuntrică, specială. Evoluția socialismului va li asemănătoare cu a celorlalte epoci sociale. Gigantanasia socială are efecte dăunătoare chiar asupra clasei ce dictează. Și capitalismul gigantic, concentrat în mina unei mino­ rități. a făcut să sufere majoritatea capitaliștilor mai mici și a burgheziei. Socialismul va avea o fază de reacțiune, ca și capitalismul. Minoritatea socialistă �Reacțiunea socialistă. — Fatalitatea dualismului social 233 coiulu culoare, care va fi noua „oligarchie”, va luptă toi prin forță și intoleranță contra majorității: — contra proletarilor însăși (vezi comunismul în Rusia;, contra populației agricole ce are idealuri de altă naitură, contra intelectualilor cari au idealuri culturale superioare - și contra unía uitărișl il or cari vor pro­ clama idealul suprem, al .omenirii Nu sâni deloc atrăgătoare aceste viitoare perspec­ tive' Ele nu sânt rozul talul unor simple deducții lo­ gice: ele ne sânt indicate chiar de realitate^ prezentă. Cine arc curajul și sinceritatea de ¡a privi în haosul Rusiei sovietice, sângerânde și llămiânde, va vedea nu numai desordinea firească ivită după prăbușirea totală a vechiului regim): acolo sa început și înfăp­ tuirea altei lumi, după IDEOLOGIA comunistă și cu. aceleași meto.ade ..capitaliste'’, poale mai cumplite: prin silnicia de stat, prin arm’ată, prin teroare ge­ nerală... Oare evoluția socială se va mțaîiiifesta în toate epo­ cile ci, ca și în trecut? blestemul războiului și al tira­ niei va stărui pururi asupra acestei omeniri tragice — și totuși divine prin artă, știința și filosofía ei?... Să nu vedem oare decât ace laș mod de evoluție: prin menținerea dualismului — ce face ca omenirea să îndure când [dictatura unei părți, când a celeilalte? Nu putdm primii aceasta ca o loialitate. Nu numai conștiința noastră morală, a individului, respinge au ceaslă perspectivă — ci, și conștiința cealaltă, de spe­ cie — a insului cuprins în organismul omenirii, ne aduce lumina ce arată cablea mântuirii. Să ne amin­ tim cele (expuse în cap. XII despre evoluția biologică a omenirii. Numai revenind la realitatea primordială a speciei, ținând seama de destinul ei natural, puteinf prinde iar teren ferm în valvârlejul antagonismelor sociale. * �! 3. — Războiul în epoca socialistă ; Acțiunea pacifistă ; Conștiința de specie ; Doctrina umanitaristă ; Dogmă și doctrină ; Evoluția civilizatoare ; Lupta spirituală ; Epocile viitoare; Optimismul creator. I : 1 • « B I J I 1 i L Prin socialism, ne apropiem ele idealurile umani­ tare. Dar nu le realizăm1, cum' am ¡arătat, prin sim. pla revoluție economică. O cercetare cât de sumară a situației din țările socialiste sau cajri au început să devină — ne convinge că n’âmJ scăpat încă de robia războinică. S’a dovedit posibilitatea psihologică și social-polilică a noilor războaie. Și, „războiul civil’5 în sânul aceleiași națiuni, nu e propriu zis răsboiu? Nu curge acelaș sânge, care cere răzbunare prin ia.lt sânge omenesc? Nu! rasa lui Cain nu e stârpită prin nimi­ cirea ordinei capitaliste. Uzul milenar al Forții ar­ mate, a făcut să crească peste instinctele pașnice și sociabile ale mulțimii, „instinctul” războinic: mai bine zis, cultul Forții și al Majorității. Dreptatea, chiar cea socialistă, este azi în zale, cu mitraliere și cască de oțel... Ea generează nedrep­ tatea — și noui conflicte armate. Cine poate spune ca un stat socialist nu va recurge la arme contra unui stat democratic sau reacționai’? Și, atâtea divergențe ce se pot ivi chiar între statele socialiste sau între diverse categorii sociale ale unui stat socialist — oare nu vpr putea fi rezolvate cu argumentul sdpreml al regilor? Iarăși, recurgem' aci la exemplul Rusiei sovietice și al republicilor noui europene, pe cale de socializare. Unii teoretician! vorbesc de „rămășițele archi-ereditarc și canibalice ale ferocității războinice” — de „atavitemul” războinic al popoarelor cari vor fi lesne pornite unele contra altora de orice fel de stăpâni �Desvoltarea simțului uman. — Conștiința de specie 235 sau „fruntași”. Nu se vădește astfel și mai mult ne­ cesitatea acțiunii pacifiste? Ea e cu atât mai im­ perativă în societatea socialistă, ♦prin care s’au creat condi țiuni mai favorabile (acestei retrcziri a par cifismului și solidarității ancestrale. Prin toate instituțiile socialiste și prin școală, prin educație, prin religie, prin știință și artă, trebue să) se desvolte sim(ul uirian în majoritatea ce ia parte la viața socială. Purificarea sufletului și conștiinței popoarelor, trebue făcută fără răgaz prin societatea socialistă. Umanitarismul să fie grefat în creerul mul­ țimii: — nu numai „ura contra burghezinei” și a claselor neproletare,, nu numai ideia luptei de clasă, să fie îndepărtate odată cu isbândirea revoluției e■cononiicc. Ci, desvoltându-se în popor vechile in­ stincte pacifice, să se vădească și conștiința solid ari tății sale nu numai cu celelalte popoare socialiste, ci și cu toate celelalte rase. (Conflictul dintre rase e po­ sibil și în epoca socialistă!). Intr’un cuvânt, să se fixeze în cugetul și inima mulțimii acea conștiința de specie, care duce la con­ vingerea că războiul între națiuni și între clape e zadarnic din toate punctele de vedere. La conști­ ința de 'specie se poate ajunge/, în primul rând, prini cunoașterea evoluției biologice și istorice a omenirii; prin dovedirea că omenirea e un organism', — în) . sens biologic și spiritual, — și că progresul interna­ țional al tehnicei, științei, artelor, ș. a. a dus ome­ nirea (cu toate rătăcirile ei din trecut) spre acea uni­ ficare supremă, care întră în cadrul vast și mobil al umanitarismului. Socialiștii trebue să știe, că nici o- doctrină a lor mu va putea frânge legăturile elementare ale ace­ leiași origini a tuturor oamenilor — și ale menirilor speciale, întemeiate pe eredități și facultăți personale. �236 I ic i ■ I L Doctrina umanitaristă. — Dogmă și doctrină Omenirea nu poate intra într'un lipar social, fabricat 'după o anumită ideologie. Ea n are decât propriul ei lipar. care e întreaga specie umană: — ca va sparge (mereu toate fionniele sociale cari o siluesc. Umanitarismul, dacă poale fi numit doctrina’, își are ideia centrală îjn cele expuse mai sus. Doctrina umanitaristă se sintetizează în: ..organismul omenirii” — care e altceva decât societatea, după cum' patria e altceva decât statul. Ca- să se realizeze integral, idealul socialist trebue să se modeleze el dupâ ten­ dințele firești ale evoluției speciei unían c. Altfel, dacă devine o dogjm!ă, el este reacționar, an ti-unían și va avea soarta tuturor dogmelor feudale, bisericești, ca­ pitaliste și chiar estetice. (Sau ivit în ultimul timp și teoreticiani ai vieții estetice pure ■ Umanitarismul însă jiu poate fi o dogmă: el nu e fix și strâmt. El cuprinde libera desvollare a tu­ turor raselor, după legile impuse întâi de naturăj, apoi de rațiune. Din realitatea planetară a omenirii •se pol desvolla, prin libera concurență a individuali­ tăților creatoare, loalc artele, științele și religiile —■ ca eflorescențe progresive din holda comuna, egală, ce undoeșle sub acelaș Sjoarei, între zări, pc acel aș pământ ce nutrește fiecare tulpină cu aceiaș sevă... Pentru isbândirea umanitarismului, trebue vegheat ca instituțiile sociale dela școală până la familie, de la biserică până la universități să corespundă nu ex­ clusiv idealului socialist; ci, acesta să fie cuprins în idealurile general-umane: pacifiste, culturale, es­ tetice, morale și spirituale. Numai astfel se va în­ făptui ceeace unii intelectuali1 numesc „revoluția civilizatoare’, ce va complecta pe ceia economică. Daca la|ă de factorul economic putem întrebuința l) Kurt Hiller: Activismul (Cap. VIII). « ! I �Evoluția civilizatoare. — Lupta spirituală. — Epocile viitoare 237 nu numai cuvântul ,,revoluție'’ — ci recunoaștem că acțiunea revoluționară a proletariatului., e o conse­ cință firească a stării de fapt creată de societatea, capitalistă reacționara1, — nu putem însă întrebuința expresia: ,,revoluție ¡civilizatoare”. Ea e un non-sens, ce-ar putea prelungi confusia în spiritul popoarelor. Să numim mai bine umanitarismul: EVOLUȚIA ci­ vilizatoare. Concepția umanitaristă c întemeiata pe evoluția speciei imn a ne, pașnică și sociabilă prin na­ tura ei. Cu atât mai mult, progresiunea omenirii spre idealurile superioare: cultimale, estetice, spiritu­ ale - c pacifică și evolutivă; de pe o treaptă pe alta, ca urcă și va urca mereu. Căci perfecțiunea abso­ lută nu există — ci veșnica înaintare, de pe o culmo spre alta... Prin umanitarism1, putem fi isbăvili de flagelul răz­ boiului - și de ceiace se tem unii sociologi: perma­ nentizarea Revoluției, care c altă formă a războiului. — Atunci omenirea va degenera! ar exclama adeplii Iui „struggle for Iile”. — Dimpotrivă! Scăpată de obsesia nefastă a darwinismîului aplicat in societatea umană, biruind se­ lecția naturală dar și arbitrara selccțiune socială.— omenirea va avea atunci de dus adevărata ci LUPTĂ, care c 'altceva decât războiul și revoluția. Abia atunci, va începe lupta ci numai cu armele Spiritului, cum a început-o: — priimla armă a omului a fost solidari­ tatea și a doua, mfânja cc-a apucat piatra, pe care a schimbat-o în secure, ca să biruiască materia și fiarele — nu pe semenul său. Astfel, după epoca socialistă, putem' prevede realizarea permanentă ,a umlani țarismului pe planeta aceasta, Șii, din era materială actuală, care e i’n gradul civilizației tehnice, omenirea va putea pătrunde în �238 i ! Posibilitățile vieții. — Optimismul creator domeniile ideale ale érei spirituale. Atunci spiritul va putea domina materia; creer ul, eliberat de tira­ nia stomacului, se va putea dcsvolta nu numai în tro elită, ci în majoritatea onfenirii — putând pregăti astfel ivirea supraomului, după umanizarea speciei. Iar după supraom, se va ivi desigur demiurgul pe care l-am evocat (cap. XVI), vorbind de simțimântul universalității... Cine își poate închipui ce șir de eflorescente în toate domeniile creatoare, se va desfășurja în veacu­ rile viitoare! Scepticii să nu replice ironic, vorbind de evoluția Terrei: — „Pământul vă pieri odată, cu toată omenirea lui ideală”... Dar omul poate ce vrea! Dacă a sbur.at peste Alpi, va sbura și spre astre! Sânt destui intelectuali cari își strigă optimismul lor lucid, ca și teoreticianul Activismului. Dacă otnul poate prelungi viața, va în­ frânge și moartea. Viitorul e nelimitat, iar posibi­ litățile vieții sânt inepuisabilc. Intelectualii, liberi și voluntari, știu aceasta: căci ei sânt luptătorii Spiri­ tului, unitar și creator în armțoniile universale... i > I :- i I i w - L i. 1 i i I £ L �w ■■ XVIII UMANITARISM ȘI COMUNISM ! Umanizatorii ; Intelectualul liber, revoluționar și cel parazitar; Rațiunea ucigașă ; Ideia și practica comu­ nistă ; Proletcultura ; Intelectualii și comunismul; Po­ porul rămâne...; Iubire și libertate! Ne rămâne să în sumăm adevărurile imțpuse de rea- • litățile sociale și de năzuiințțele tot atât de reale, ale omenirii și ale spiritului^ Concluzia ce’și cere o apli­ care practică imediată și neîntreruptă e: Intelectualii să fie, în printal fñnd, umanizatori! Să se umanizeze întâi pe ei însăși, ca să desvolte conștiința umiană în popoarele ce se războesc sub ordinea capitalistă și cari s’ar putea război și în epoca socialistă; să trezească această conștiință în toate clasele: și în cele parași ta re, dacă m;ai e cu putință — și în majoritatea muncitoare, ceeace e înadevăr cu putință. Să stârpească germenii războ­ iului chiar în cuibarele unde sânt pregătiți; să smulgă Războiul din inima și cugetul celor cari au fost până acum’ siliți, de stăpâni, să se războiască. • Am arătat că, din toate punctele de vedere, uma­ nitarismul e (doctrina firească a intelectualilor; — că individualismul nu poate fi stângenit în cuprinsul planetar, viu și felurit, al omenirii: el poate să-și ma­ nifeste toate forțele creatoare, abia când ține seamai și de organismul speciei dijn care face parte; — că I i �240 Umanizatorii. — Tipul intelectualului liber și activ estetica, clacă se întemeiază si ea pe realitatea pri­ mară, arc atunci isvoare miai bogate ele inspirație, perspective mai depărtate și ample, putând înfruîmuseța înadevăr omul și viața lui; estetica ii poate potoli lupta lui naturală și socială — iar știința, care îi dă arma fermă a adevărului, îl ajută să biruiască și să vindece. Prin cunoștință și idealizare, omul urcă spre cul­ mea morală a desăvârșirii, spre acea» religie uma­ nitaristă ce confirmă intuițiile vechilor religiuni. — Prin armonizarea tuturor acestor realități ce păreau multora antagoniste, personalitatea intelectualului sporește. Da se complectează și ea intelect și cu sen­ sibilitate —- și capătă abia ¡alunei acea putere de ac­ țiune, acel dar de persuasiune ce anala semenului marea cale, care e a tuturora. Influența intelectualilor e, in esență, morală: li­ beră, frățească!, încrezătoare în voința de libertate și frăție a poporului și a individului. Intelectualul realizează prin umani turism integral acel tip uman ¿deasupra „omului-mcdiu ' de care vorbește Kant — omul, care e ca un far deschis la toate priveliștile și furtunile vieții, dar ale cărui raze pătrund în noap­ tea tainelor, îndrumând cetățile călătoare spre liman. Tipul uman superior c de fapt o armonizare ¡a¡ contrariilor firești: materia și spiritul își recunosc raporturile fatale și, din realitățile terestre, omul se poate avânta spre nesfârșirile suprarumane... Tipul intelectualului liber, voluntar, la al cărui optimism! de specie se grefează optimismul său de individ crea­ tor; — omul cugetător, atras de taine, de frumușeii și de bine, pururi combatant în mediul natural și Uman, târând după, sine mulțimile însetate de drep­ tate, libertate și lumină — intelectualul acesta, c fra­ tele om’ului și totodată fruntașul realizator al ori- �Intelectualul parazit și cel revoluționar 241 cărui progres. El e revoluționai’ prin natură: adică, el anticipează evoluția lentă a m|aj ori tatii. El e totodată un sol al viitorului, printre mulțimile covâr­ șite de prezentul tragic. Cât de deosebit e acest lip al intelectualului ade­ vărat, față de lipul inteleclual-par.azit, ivit din pu­ tregaiul moral și material al burgheziei devenită ca­ pitalistă și imperialistă! Parazitul intelectual se Folo­ sește de toate comorile culturii și civilizației, Iară să dea ceva in schimb: — el digerează cu creerul, după cum burghezii cpicurieni digerează cu stoma­ cul. Aliat firesc al Reacțiunii, acest pseudo-inlelectual e nefast și odios... Să ne amintim de Enciclopedfyli și de Rousseau, de Vollaire, de făuritorii Revoluției iraanccze. Să ne amintim de falanga intelectualilor cari au pregătit revoluțiile din 1818, — și de uit Victor Hugo, atât de complex, atât de uriaș și totuși atât de omenesc. Acești revoluționari s’au ivit în perioadele de silnicie și decadență. Ei au salvat patria lor — dar și idea­ lurile omenirii. Falanga intelectualilor, ivită în ul­ timul deceniu, prin catastrofa războiului european, pregătește o nouă ascensiune a intelectualității, atât de vulgarizată sau atât de opi’imțajtă până în 1914. Toii acești intelectuali au pus rațiune în actele lor, dar și iubire — intuiție umană! Ei n’au făcut din rațiune o suveranitate absolută. Știml cât o de primejdioasă această idolatrizare a rațiunii. Dacă prin ca avem opera unui Descartes sau Spinoza în știință și etică, — avem însă în sociologie, mai bine zis în practica revoluționară a intelectualilor, pe un Robeșpierre și St. Just... Rousseau cel iubitor și idealist, Vollaire cel spi­ ritual, au degenerat în raționaliștii cari voiau să fău­ rească o societate nouă după o ideie, din material 16 �242 Rațiunea ucigașe — Ideia și practica comunistă omenesc. Teroarea, crima rece, sistematică, pentru ideia lor socială, pentru entitățile supra-umane, au făcut din Revoluție un nou blestem. Iar azi raționalismul luminat al lui Marx, Engels și Jaureș, a devenit la mulți intelectuali socialiști o ideie comunistă. Depărtându-se de elementele so­ cialismului marxist, ei au făurit o concepție socială, un tipar în care vreau să tescuiască realitatea vie a poporului, a omenirii, — ne ținând scama de con­ dițiile speciale, etice, economice, culturale ale fie­ cărei țări. Ei cred că toate popoarele și toate clasele sociale sânt apte, sâjnt făcute pentru comunismul lor ideologic. Și astfel, Marx și Jaures au degenerat în Trotzki și Lenin, frați buni ai lui St. Just și Robespierre. Ca și ei, dânșii și „partidul” sânt idolatrii unei idei, pentru care organizează silnicia de stajt, teroarea permanentă, crima colectivă, mecanică, asupra oricui: asupra poporului și a tovarășilor ce trădează ideia comunistă. I ț I i E oare comunismul un rezultat firesc al evoluției biologice și sociale a omenirii? Așa cum e conceput și așa cum s’a început să fie aplicat, el e negarea, sân­ geroasă a însăși „organismului omenirii” și a legii universale de luptă pentru individualitate. Comunis­ mul e lantiuman, căci nu ține seama de individ, care e celulă în organism1 — dar și autonom prin perso­ nalitatea lui. . Comunismul tinde să transforme omul în furnică și societatea în furnicar: unde specializarea muncii e absolută; u/nde insul are de îndeplinit o( anumită funcțiune mecanică; unde clasele stăruesc ca în socie­ tatea capitalistă, dar cu „dictatura majorității”. Știm! că aceasta e dictatura altei minorități, numită comu­ nistă în loc de capitalistă, exercitată prin aceleași arme: forța și intoleranța — dar asupra aceluiași I t i i ! ’j i �Tipul proletarian—Proletcultura—Intelectualii și comunismul 243 popor care, de pildă în Rusia, a îndurat și silnicia ¡arista. Intelectualii aruncați și ei în tab.ăra „burj juilor”, sânt paralizați în activitatea lor științifică, estetică, tehnică, morală: — dacă nu cedează idedi comuniste, negându-și personalitatea și renunțând la idealurile superioare și firești ale omenirii, ci sânt tratați ca orice „dușmani ai poporului”. Aci se ivește iar problema intelectualității. Tipul * proletarian, cu toată majoritatea lui, nu poate fi încă tipul omului-mcdiu; el e dimpotrivă, prea adesea, în perioada actuală războime-r evolucionará, un amestec de bestialitate și cultură falși ficată, toate to­ pite în tro sumară ideologic socială — dar și cuprinse în marile, adevăratele idealuri umanitare. — Prolet­ cultura începută în Rusia de Limatscharsky, e plină de bune intenții; dar totul e subordonat politicei co­ muniste. In Rusia sovietică, avem1 exemplul ce con­ firmă cele spuse (în cap. precedent) despre evoluția} cpocei socialiste; ea e abia la început și, s’a și ma­ nifestat prin forma ei reacționară. Oricât ar fi „pen­ tru popor", com|u|ndsmiul astfel aplicat nu e socialism adevărat; el e potrivnic și umanității, căci ignorează realitatea ei vie și aspiria|iile ei libere și înalte. Co­ munismul voia să se realizeze mumii prin proletairiat, fără intelectualitate1), fără celelalte clase agrp ’-) Comuniștii s’au convins In cele din urmă cât de necesari le sânt intelectualii, la înfăptuirea societății lor. Comisarul de instruc' ție publică din Rusia sovietică, A. Lunatscharsky, s’a convins după patrii ani de regim sovietic de necesitatea unui congres al intelec­ tualilor, pentru câștigarea intelectualilor de către proletariat. Vom reproduce dintr’un mic studiu al său („Ciarte*, Nov. 1921) câteva fragmente caracteristice — subliniând unele rânduri cari învederează cât de subordonate sânt toate chestiunile, politicei exclusiv comu­ niste. încă nu s’au convins comuniștii că există adevăruri supraor­ donate, în afară de contingențele lor politice: „Cucerirea intelectualilor de către proletariat e una din pro­ blemele fundamentale ivite din marile frământări sociale. Pilda Ru­ siei e destul de convingătoare în această privință... E chiar vorbi �244 1 Evoluția comunismului — Poporul rămâne...* cole și orășenești. El e condamnat să dispară, ca și Jacobüiism|ul din «anul III, al celor cu republica „una) și indivizibilă” și cu „puterea supremă a Comitetului icentral”. Comunismul Rusiei a și intrat în faza com­ promisurilor cu capitalismul: — unele instituid „bur­ gheze” renasc. Poate că el va reveni la socialismulmarxist și la realitatea umană a societății. Căci, noi am salutat revoluția rusă1,, care avea să înlemecze și epoca socialistă pe acest pământ. O parte din omenire a făcut saltul eroic în viilor — și dacă ea a căzut sub jugul unei alte minorități la1aiatice, aceasta nu ne po,a¡te desamăgi decât în pri­ vința conducătorilor. Poporul rămâne mereu cu po­ sibilitățile sale d'e înălțare, cu dorul său de libertate și iubire. Inadevăr, mai presus de Rațiunea cea „imperso­ nală și absolută”, noi punem' Iubirea cea personală, subiectivă și directă față de semenul nostru. Iubirea — ce isvorîște și din iniun'a ce simte suferința ei pro­ prie și a celorlalți; iubirea ce se poate numi și „ex­ periență de compătimire”2) care apropie omul de de o adevărată cucerire. Proletariatul trebue să pună acum mâna (s’emparer), pe această clasă inexistentă politicește (a intelectualilor). Invigorată și activă, ea va aduce cauzei revoluționare sprijinul său cel mai absolut". .Experiența celor patru ani de regim sovietic ne-a dovedit că, pen­ tru a putea domina massa intelectualilor, trebue: Să câștigăm întâi simpatiile unui număr cât mai mare de .sans-partie". Apoi, să-i întrebuințăm potrivit cu facultățile lor; adică să punem pe fiecare la locul său. In sfârșit, să se stabilească un regim care, fără a-i sîli la o muncă forțată, îngădue totuși exercitarea unui control sufici­ ent asupra lor*. Recunoscând necesitatea unei Internaționale a intelectualilor, Lunatscharsky scrie însă că trebue .să li se impună dela început o doctrină: comunismul marxist". — și, prevăzând indisciplina și indi­ vidualismul intelectualilor, el spune .că ar fi absolut absurd să li se impună acel „pentru noi sau contra noastră". — ci altă formulă, pe care s’ar putea bază Internaționala Intelectualilor: „Cine e con­ tra burgheziei, e pentru noi". T) Capitolul III. ’) N. C. Mihailowski. �Iubire și Libertate! 245 om și îi vădește soarta comună. Iubirea, generatoare a idealismului prin care s’au ivit toate progresele omenirii. — prin care se spiritualizează lumea aceasta și care face să crească pân-ă și din stâncile fatalită­ ților floarea luminoasă a Libertății... In vălmășagul aparent haotic ¡al acestei lumi locuite de omenire, putem vedea acei aș' năzuință inițială, în toate epocile, în toate societățile: — elanul spre li­ bertate care, în natură, se realizează chiar prin re­ cunoașterea necesităților fatale. Omul, recunoscând necesitățile lui firești, s’a revoltat mereu contra na­ turii, cci pa arrrtonizeze legile naturii cu necesitățile lui: - cu atât mai mult, el refuză, mereu robia sor cială. impusă de om'. istoria omenirii nu e decât un lanț neîntrerupt de victorii sau înfrângeri ale Liber­ tății — zeița cu m'ii d’c figuri, dar cu acelaș gest ce frânge lanțul, cu acelaș trup înălțat, ca o coloană de templu, spre armoniile astrale... Iubire și Libertate! acestea sânt secretele oricărei vieți, ale oricărui progres. Intelectualii ca și socia­ liștii - - elitele menite să îndrumjezei, să fio pătrunse de iubire. Prin iubire să-și mlădieze rațiunea cea glacială: — prin libertate să se apropie de mulțime, de „prăpastia fără fund” a Poporului, care va de­ veni, și chiar devine de pe acum, omenire — nu numai ca organism biologic, ci și ca organism so­ cial si spiritual... i ■I ! �XIX INTERNAȚIONALA INTELECTUALILOR Țelul, metoda și elementele I. I.; Umanitarismul ca doctrină a I. I.; „Dubla dictatură?"; Paralelismul celor două Internaționale; Cele trei apeluri ; Europenism ; Panhumanism; Cetățenii universali; Chemare către luptătorii Spiritului. Internaționala Intelectualilor ne apare după atâtea expuneri și cercetări, ca un rezultat final, evident, imperativ. Aceste două cuvinte nu sânt o simplă expresiunc verbală, ci expresia unei realități și a unei tendințe tot mai accentuate. O uniune, o federație supremă a tuturor catego­ riilor de intelectuali, a tuturor grupurilor, ligilor și asociațiilor existente, a devenit în această vreme de solidaritate și antagonism1 universal, o necesitate tot așa de imperioasă ca și Internaționala Proletaria­ tului. Acțiunea mondială progresivă a acestui din urmă, se datorește în primul rând unificării organizațiilor sale, prin precizarea unui scop pentru care își chel­ tuia toate energiile. Partidele politice, sindicatele, gru­ purile și cercurile de studii socialiste, cu toate dife­ rențele de tactică, cu toate divergențele tranzitorii— erau încercuite într’o doctrină socialistă, căreia Marx i-a dat armătura științifică — și care se rezumă în: materialism istoric, cu finalitatea: revoluție econo­ mică. x Í4¿'| �Umanitarismul ca doctrină a 1.1 —Țelul, metoda și elementele 1.1. 247 Internaționala Intelectualilor are și ea nevoe de o doctrină: nu poate primii decât doctrina umanita­ ristă, care nu c dogmatică și nu corespunde numai unei părți a omenirii. Am arătat că doctrina um:a>nitaristă cuprinde, toate celelalte idealuri ale ome­ nirii: socialismul și individualismul, estetica, știința și religia, sânt toate armonizate’ cu evoluția speciei Umane, cu evoluțiile sociale, și cu lupta pentru indi­ vidualitate, conștientă mlai ales pentru intelectuali — dar firească pentru fiecare om. Numind doctrina umanilaristă: armonizare a ¡contrariilor, aceasta nu în­ seamnă deloc compromis. Umanitarismul să fie temelia Internaționalei Inte­ lectualilor și totodată țelul și metoda ei. Țel: evoluție civilizatoare. Metoda: pacifism și internațio­ nalism. Cartea de față c scrisă pentru enunțarea acestei simple idei, care e totodată o realitate ce devine. Ciarte1); Federația internațională a Artelor, Literilor și Științelor; Partidul Individualist; Uniunea pen­ tru Control Democratic; Activismul; Liga internațio­ nală a Femeilor pentru Pace și Libertate — și alie asociații sau grupuri înrudite, sânt clementele active, mereu crescânde, ale Internaționalei Intelectualilor. Ea nu tm’aî are decât să ia cunoștință de ea însăși; să se organizeze, printre doctrină comună tuturor grupurilor componente, — căci programele și acti­ vitățile lor corespund parțial umanitarismului inte­ gral. Ele își păstrează toată independența; sânt au­ tonome în ele însăși și unite prin solidaritatea su­ premă, veghetoare asupra destinului omenirii. Fie*) Clarté, cu tot viragiul său spre comunism, nu se exclude din Internaționala Intelectualilor. Comunismul e pentru el o finalitate, dar armele lui Clarté rămân încă specific intelectuale. �248 Ce poate face Internaționala Intelectualilor care grup se specializează într’o anu'mită activitate: pacifism, antimilitarism, sindicalism, educație, pro­ pagandă socialistă ș. a. Toate împreună să formeze o organizai ie supraordonată deasupra, statelor, dea­ supra națiunilor și raselor, care să exercite în primul rând acel control neîncetat asupra tuturor manifes­ tărilor umane. Internaționala Inlelcclualilor are rolul unui câr­ macii!: să îndrmneze omenirea pe calea evoluției sale firești, ocolind prăpăstiile arzătoare ale Războiului și deșertul plin de mi răgii al Revoluției, lía treime să aibă și [or [a de a cârmui. Să observăm răsunetul ce-1 au actualele ligi și grupuri intelectuale: să înțe­ legem puterea lor morală, persuasiunea lor lată de mulțime și putința lor de impunere fată de minori­ tatea slăpâniloare. Amintim ..Asociația internațională a combatanților’ care pune stăpânire pe orașe și dictează guvernelor legi pentru invalizi și orfani : ..Liga femeilor" a impus Ligii Națiunilor proeclele de egalizare politică și socială a femeilor - iar în Anglia. 50.1)00 de bărbați au refuzai. în urma propaigandci sale, serviciul militar. ..Uniunea pentru Con­ trol Democratic” a influențat și chiar a determinat, cele 11 puncte ale lui Wilson și guvernul englez a trebuit să lină seama de autoritatea acestei Uniuni. Cât de mare va fi autoritatea unei Internationale a Intelectualilor' La poale lucra nu numai pentru viitor": chiar de pe acutmj grupurile existente au pulinla să facă din ’Liga Națiunilor” a guvernelor o adevărată Ligă a popoarelor, înd rumíate de ..elita." culturală, democratică și socialistă. 1 nternaționala in­ telectualilor poate deveni o instanță supremă, pen­ tru rezolvarea pașnică a conflictelor dintre națiuni și dintre clase. Intr'un cuvânt. Internaționala Intelectualilor are i �I Seriile de progrese — „Duvla dictatură'— Autoritatea spiritului 249 menirea să desăvârșească „organizația lumii" — care a început odată cu progresul biologic al omenirii, urm'at de progresul internațional al tehnicei, al ști­ ințelor, artelor și religiilor. Simplul fapt, cum zice Nicolai, că „s’a putut organiza atât de bine răz­ boiul cu ¡milioanele sale de mlorți”, e încă o dovadă de gradul de organizare a 1 ulmii. Socialismul poale pune temelia economică a aces­ tei organizări: umanitarismul o poate complecta prin celelalte serii de organizări progresive. Dela individ ia familie, la patrie, la omenire... Dela comună, la stat, la federalii de state republicane. Ia- federații continentale până la federal ia su premia a popoarelor și raselor... Dela economie la tehnică, la știință, la artă, la religie umanitaristă și la acea supraumană, spre împărățiile nesfârșite ale Spiritului... Dela cul­ tură și limbă naționlală, la cultură și limbă interna­ țională —• ceeacc nu duce la anularea totală a celor ’ dintâi... Atâtea serii de progrese, cari deschid pers­ pective de lungă și tenace trudă, Internaiionalei In­ telectualilor — și celei proletare. ■I I ■ fi I I I jj T I Dacă respingem în principiu dictatura proletară. — și o considerăm fatală ia faza realizatoare a re­ voluției economice, nu vom proclama, cum face teo­ reticianul ActivismUlui, ..dubla dictatură” — a. Sfa­ turilor de proletari și a Sfaturilor de intelectuali. Dic­ tatura spirituală e un nonsens. Spiritul nu poate fi servit, nici ¡n|u poate sluji cu armele moarte: — el n’are ce face cu forța armată nici cu intoleranța mo­ rală. Există însă o autoritate Firească a Spiritului, ce „impune” conștiinței un adevăr, o frumusețe, un sa­ crificiu. Toate acestea sânt însă liber, voluntar pri­ mite, fixate în inimă și în cuget — și acționează asu­ pra individului și a mulțimii numai prin ceiace nu- II �250 Cele două legi — Paralelismul celor două Internaționale mim „forță morală”, mai puternică decât țoale incliizițiile vechi și decât toate dictaturile moderne. Dacă dictatura proletariatului înseamnă impunerea unei legi externe, a unei ordine sociale mai favora­ bile progresului umanitar, — „dictatura” intelectua­ lilor, mai bine zis: autoritatea morală a intelectua­ lilor, e o manifestare a legei lăuntrice a progresului fuman. Și, nțumai printr’o 'uniune organizată a lor, intelectualii, cari reprezintă valorile superioare ale omenirii, vor avea și autoritatea socială: — de a le impune și realiza printre popoare. Azi, cum a spus un scriitor, „autoritatea e a celor fără valoare” — dar cu organizație, cum sânt capitaliștii, cum sânt și proletarii a căror valoare general-umană și civili­ zatoare e ,încă inferioară, din cauza robiei economice și războinice îndurate. „Dubla dictatură”, „imperialismul spiritului” ori „primatul elitei intelectuale” sânt formule hazardate, ce nu corespund menirii unei Internationale Inte­ lectuale, nici realită(ii biologice-social-culturale a omenirii. Vom numi raportul dintre cele două inter­ naționale, a proletarilor și a intelectualilor: parale­ lism. Ambele au o acțiune paralelă, dar în domenii diferite. Primă, în domeniul material-social: a doua-, în cel spiritual-omenesc. Prima e în cadrul tranzi­ toriu al societății; a doua, în realitatea totală, per­ manentă a omenirii. Prima pregătește ascensiunea spre idealurile celei de-a doua. A doua, veghează a>supra manifestărilor externe ale societății, pentru ca ele să corespunde legilor lăuntrice, biologice și spi­ rituale, ale progresului omenirii. Paralelismul acesta este deci concentric. Cercul so­ cialismului și celelalte cercuri de raze mai mici ale altor clase sociale, sânt toate cuprinse în marele cerc al umanitarismului. Tendința lor e să crească spre^ limitele umanității — iar umanitarismul însuși tinde' �Pentru un congres al I. I. — Cele trei apeluri 251 sași întindă cercul spre domeniile „de dincolo”: — nu spre cele mistice, ci spre cele reale: ale supra­ omului și supramateriei... Prin acest paralelism1, însă cu atâtea legături reci­ proce, credem că am indicat și metoda și cadrele In­ ternaționalei Intelectualilor. Ar fi absurd să încer­ căm a Tjormlula aci un statut sau un „proect de constituție” a Internaționalei Intelectualilor. Principiile ei le-am expus și le-aim1 raportat în diverse moduri. Ele există și în doctrina umanitaristă și în prográmelo grupurilor și ligilor cercetate. O unificare a lor și ex­ primarea lor în formă de decalog, de statut ori de constituție, poate fi opera nuîniai a unui congres in­ ternațional al intelectualilor. Știm că R. Rolland a lansat, împreună cu H. Barbusse și Georges Duhamel un apel pentru acest congreis, în 1919, când grupul „Ciarle" promitea să fie . înadevăr nucleul Internaționalei Intelectualilor. în­ drumarea spre com’unism a lui Ciarte a zădărnicit congresul. Mai sânt două încercări în această direcție. E „Declarația de independența a Spiritului", lansată de Rom\ain Rolland în Iunie 1919 x). la care au aderat înalte și libere personalități culturale și demiocrați sinceri din toate țările înaintate. Numlai în Germania^ prin propaganda lui W. Forster au aderat peste 600 de intelectuali din toate categoriile2). „Apelul ca­ tre Europeni" al lui Nicolai,3) din Octombrie 1914, semnat ¡și de A. Einstein, W. Forster și d-r Bueck, a *) Vezi Cap. III, pg. 44—45. «) Mulți din aceștia fac parte din „Liga pentru progresul umani­ tății11 ale cărei principii sânt inspirate din cunoscutele „Scrisori pen­ tru progresul umanității" ale filosofului Ilerder Această Ligă a pro­ testat, printr’o anchetă, contra asasinării lui Liebknecht și a pus in lumină adevărată „cazul Nicolai". ») Vezi Cap. III pg. 52—53. �252 I 1 t J „Apelul către Europeni* — Europenism! atras adesiunea altor patru-cinci sale de personali­ tăți europene. Ambele m'anifeste își păstrează și acum rostul lor. Ele rămân ca două chemări, ce țin me­ reu trează conștiința intelectualilor, amintindu-lc me­ nirea lor — și datoria unei acțiuni colective. Ele prezintă și cele două grade ale procesului de orga­ nizare internațională. ..Apelul către Europeni” al lui Nicolai. proclamă unitatea și continuitatea culturii, deasupra tuturor dezastrelor războinice, și’ enunță solidaritatea ine­ rentă a luluror națiunilor, bazată pe organismul omenirii. El vestește apoi, in domeniul social-politic, patriotismul cultural al Europei întregi, concepută nu numai ca unitate geografică, ci și ca o realitate culturală și spirituală a cărei expresie sânt acei mari și buni Europeni, ide cari vorbește seninul Goethe. Pentru Nicolai, EUROPENISMUL, înțeles ca în­ sumarea luluror năzuințelor ^ce-și au origina în Eu­ ropa. e prima etapă în procesul de internaționali- . zare și organizare i a lumii. El ține scajma», ca biolog evoluționist, de îndrumarea gradată spre statul unic al omenirii întregi și se bizue în această ten­ dință pe redeșteptarea pacifismului și solidarității an­ cestrale. Și astfel, el se adresează aidevăraților euro­ peni din Europa, pentru a desăvârși unitatea orga­ nică a Europei, ce are condițiile tehnice și intelectuale necesare. Ro-main Rolland, proclamând ^independența Spiri­ tului. permanența indestructibilă a divinității revelată în omul creator, vorbește pentru întreaga omenire:— pentru unificarea ei planetară, în armonizarea tu­ turor- raselor, ce aduc civilizațiile lor specifice la al­ tarul comun — .la „Arca Alianței a Spiritului liber, unitar și multiplu și etern”... Rolland și-a putut îngădui să anticipeze, prin pro­ fetica și larg cuprinzătoarea sa individualitate, ul- �Independența Spiritului — Panhumanism! — Cetățenii universali 253 Lima etapă a organizării lumii, nu numai în sens material — ci și în cel spiritual. El cere comuniunea intelectuală a peninsulei europene, a Asiei, a celor două Americi și a marilor insule civilizate risipite pe restul planetei. Astfel, „Europenismul” lui Nicolai se l ărgeș te, prin Romain Rol land, până la acel PAN­ TIUMANISM, — ce nu înseamnă decât triumful uma­ nitarismului în societate și în întreaga omenire spi­ rituală. Dacă Nicolai poale fi considerat el însuși ca unul din supraoamenii pe cari îi prevede, Rolland e el însuși unul din demiurgii al căror spirit domină ma­ teria, într’o universală înfrățire. Amândoi sânt, ca și Socrate ori Isus, cetățeni universali — și lot ast­ fel trebue fea se nuntească acei intelectuali, cari lupta pentru umanitarism și Internaționala Intelectualilor. Inadevăr, Internaționala Intelectualilor se for­ mează1). Ea există virtual în grupul celor cari au aderat la „Apelul către Europeni” și „Declarația» de independență a Spiritului”. In aceste chemări sânt germenii ce vor rodi mereu; în ele sânt și principiile și directivele de primă acțiune. Iar toate celelalte ligi, grupuri, federații — déla U. D. C. până la E. I. x) Ne putem da seama de amploarea posibilă a Internaționalei In telectualilor, după următoarele cifre publicate de Jose Germain în studiul său: „L’organisation Internationale du Travail Intellectuel" (la Revue Mondiale, No. 19, Oct. 1921). Sânt în lume 280 Univer­ sități și centre de învățământ superior; 1000 de institute,laboratoare și stațiuni experimentale,» — ocupând în total 25.000 profesori uni­ versitari și 500.000 de studenți. Trebue adăugat și numărul mult mai mare al celor cuprinși în alte categorii de profesori și, mai ales, acei cuprinși în atâtea profesiuni libere (ingineri, avocați, medici etc.) și numeroșii intelectuali liberi (artiști, literați, ziariști, etc.). Dacă am socoti numai 1 intelectual la 1000 de locuitori, am avea un milion și jumătate de adevărați „luptători ai Spiritului*1 pe întreg pământul. Să ne gândim cât a putut Influența cuvântul unui singur om. în trecut, — ca să ne convingem de ceiace pot azi cuvântul și fapta unei Internaționale a Intelectualilor. �254 Chemare către toți luptătorii Spiritului A. L. S. și cíela Activiști până la Liga Femeilor, sânt celulele și organele viitoarei organizații supreme a In­ ternaționalei Intelectualilor. Timpul lucrează pentru ea. Dar trebue ca și con­ știința voluntară a intelectualilor să grăbească în­ făptuirea ei. Căci vârtejul Războiului n’a încetat și cel al Revoluției crește mereu. In haosul pasiunilor oarbe, intelectualii să arunce cuvântul înțelepciunii roditoare — și gestul lor să deschidă calea spre idea­ lurile întregei omeniri. Ei n’au decât două mane. cari sânt și două scopuri: Iubire și Libertate... Să se unească Savanții, acei salahori ai adevărului, cari sapă în muntele tainelor, căutând diamantul pur al cunoștinței! Să se unească Artiștii, acei aman ți ai frumuseții, recreatori ai naturii și dătători de iluzii ce târîsc mulțimile de pe o culme spre alta! Să se unească Sociologii, Filosofii și Preoții, cei cari caută legile om|enirii, cei cari caută legile lumii și cei cari propovăduesc armonia universală — și arată omului paradisul desăvârșirii morale, prin prac­ tica necurmată a binelui. Să se unească toți cei cari au sub frunte o lume de gânduri și în inimă un isvor de speranțe. Toți cei cari făuresc sau exploatează Ideia, — toți ceL cari­ an. dat, de atâtea veacuri, noi lumini și noi avânturi poporului muncitor. Să se unească toți combatanții Spiritului. Printre ei sânt și mul ți proletari; să vină între cugetători, cu făptura lor solidă și încercată. Să vină și intelec­ tualii (cu fruntea lor brăzdată șî cu ochii lor ce pri­ vesc în infinitul lăuntric) — printre cei cari alcătuesc uriașa armată realizatoare a civilizației, plăs­ muită de ei. Internaționala Intelectualilor și Internaționala Pro- �1 Precursorii erei spirituale 255 letarilor să fie,cugetul și brațul omenirii: — cele două armate creatoare ale acestei lumi, tragice și divine totodată, pândită încă de genunile Fatalităților și ne­ bunia Crimei. Să înfăptuiască împreună, în cele din urmă, pro­ feția lui Ișaia (cap. 2, u. h-):... „și. popoarele vor facej din sabia lor fier de plug iar din sulița lor, seceră1”. Să realizeze in cele din urmlă Omul, în ei însăși și în ¡omenire. Căci din el se va ivi atunci supraomul, iar din acesta Demiurgul — in care sânt cuprinși Isas, fiul Domnului și Moise legislatorul; — Platón, cu absolutul ideii și Kant cu imperativul categoric;—i Pilagora cu música astrală și Newton cu legea gra­ vitației; — Socrate cu acel „cunoaște-te pe tine!” și Goethe cu afinitatea electivă; — Pașteur cu infinitul mic și Einstein cu relativitatea generală; — Praxiteleș, ce și sculpta propria lui desăvârșire și Beelhoiven cu Simfonia a noua; — Tolptoi cu veșnica con­ știință și Spinoza cu suveranitatea rațiunii; — Novaliș cu templul viu al omului și Emerson cu tem­ plul viu al lumii... Atâția, cari au pregătit înadevăr era spirituală a omenirii — după cea socialistă și cea umanitaristă! ¡I �EPILOG Am împlinii în primul rând o datorie de conștiință, scriind aceasta carte. Nu e o carte de citit — ci de acțiune; nu e un studiu de rânduit în bibliotecă — ci o profesiune de credință pe care, atât cât e cu putința unui individ într’un anumit mediu, o realizez prin practica mea cotidiană și o repet acelora ce’mi sânt frați întru menire și tovarăși în străduinți. Inadevăr, orice . realitate socială își are centrul ui individ; orice idee socială ¡germinează întâi în individ; orice organizație începe cu celula. Umanitarismul și Internaționala Intelectualilor să se înfăp­ tuiască întâi în conștiința individuală: să fie fecundate prin voința lucidă și prin iubirea libera a fiecărui om în parte. Să crească în tine, în el, în mine; să rodească în cugetul și în inima fiecăruia — și, când ne vom întâlni, ne vom recunoaște. Gestul de unire va fi spontan. Ideia va deveni faptă! Aceasta e o lege a progresului. Imperativul conștiinței să devină acțiune socială, esențial umană. Căci, nu mai putem păstra în noi ceiace e al tuturora; nu putem păstra comoara, ce-a rodit și în noi prin truda atâtor generații, — ca avarul ce strânge banul pentru ban. Trebue să înapoem, în formă simplă sau personală, ceiace aparține omenirii muncitoare sau culturale. Să ne dăm, voios și hotărât, birul omeniei noastre; fiecare să aducem în dar cugetul sau brațul în acea planetară stră­ duință — ¡atât de tragică încă — a omenirii. Cartea de față e birul și darul meu: e gestul meu de libertate și cuvântul meu dé iubire. E rodul atâtor roade pe cari le-am . cules din 'împărăția Spiritului, din grădinile culturii, din palatele ci­ vilizației — «din oceanul vieții umane, în care sânt doar un val. Adevărul meu, e adevărul atâtor cercetători; năzuințele melc sânt ale precursorilor; credința mea e a celor ce-au suferit pentru 17 i �í ț i:! l 258 ■1 1! U I’ 1 ! Epilog idealuri: — sânt datornicul tuturor înaintașilor, — iar greșelile și umbrele cărții sânt ale mele. Atât pot și atât fac... Am scris cartea cu tinerețe. și încredere. O dedic generației mele, — acelorei ce-au crescut în aceleași silnicii și cu aceleași năzuinți, cuprinșii în plina ascensiune de vârtejul Războiului și ob­ sesiile Revoluției. O dedic acelora cari n’au încă un ,.trecut” — dar au un viitor de realizat: prin ei însăși și în jurul lor. ’ Am scris cartea, fără sa ani ceva de aparat: nici proprietatea mea, nici privilegiul meu, nici dreptul meu... N’am scris-o în nu­ mele unui partid sau al unei clase. Poate ca unii capitaliști ma vor numi revoluționar, unii socialiști ma vor nunii burghez, inte­ lectuali esteți mă vor numi politician, iar unii sceptici ma vor numi utopist. Le repet — lor și tovarășilor: AVi-am deschis cugetul și inima la toate realitățile vieții umane și am cuprins în ele cât am putut; am primit ce e bun și am respins ce, e râu pentru omenire: căci eu sânt un om printre milioanele de oameni... AVam ridicat deasupra Clasei, în care munca mea ma rândueștc; rn’am ridicat deasupra Statului, ale cărui legi le îndur cu sil­ nicie; m’am ridicat deasupra Patriei, unde m’am născut întâmplător — și deasupra Societății ce’mi precupețește fiecare nevoe și fiecare act; m’am ridicat deasupra Rasei ce m’a plăsmuit — și, păstrând din toate acestea numai ce e frumos, bun și adevarat, le-am contopit pe toate în omenia mea, ce rămâne totuși aci, activa și cucernica, pe pământul speciei mele. Am scris aceasta carte, ca om ce vrea sa corespunda menirii sale — și care, cuprins în omenire, el vrea s’o cuprindă și în sine. Iar daca cineva îmi va cere actul meu de cetățenie, ii voi răs­ punde, simplu și hotărât : — Nu’l am. Dar vreau să fiu — și mă simt, un CETĂȚEAN AL OMENIRII... EUGEÑ RELGIS București, 6 Noembrie 1921. �0 INDEX ALFABETIC Adamras, Jane 132. Adam, Paul 91. Arcos, E. de 91. Arcos, Rene 43. Arrhenius, Svante 142 Aristofan, 202. Aristotel, 170. Angelí, Norman 107, 109. Angermayer, Fred 91. Annunzio, Gabrielle d' 25, 142. Balch, Emily 132. Bakunin 187. Banville d’Hostel 88—92. Barbusse, Henri 70— 84, 91, 116, 118, 114, 251. Basch, Víctor 91 Bazil, C. G. 91. Beaudouin, Ch. 43. Beaudouin, Nicolás 91. Bebel, August 224. Beethowen 21, 255. Belot, Gabriel 9|. Berault, H. 72 Bergson, Henri 27. Bernhardi, generalul 28. Blank, socialistul 218 Blasco-Ibanez, Vicente 73. Bleriot 21. Bombacci, N. 145. Bornet, P. 91. Bourgeois Léon 147. Brailsford, H. N. 109. Brandes, Georg 73, 142. Brinkmann, Cari 186. Brătescu-Voinești, 1. Al. 144. Budha 21, 31, 51, 156, 168, 208, 209. Bueck, dr. 49, 251. Cahen, E -G. 91. CarlyJe, ['liornas 38, 178. Caro! cel .Mare 22. Garriere, Euge ne 204. Chennevicres, G. 118. Chignac, Al. 91. Claparcde, R. 109. Cohén, 1 lerman 27. Colin, Paul 73, 117, 141. Comte, Auguste 177. Confucius 51, 209, 210. Coniferas, Francisco 91. Cyril, Víctor 73, 91. Darwin(ism) 156, 168, 219. David, recele 21, 49, 52. David, socialistul 29. Debrit, J. 118, 140 Decartes Dll.Dehmel, Richard 24, 48. Devaldes, Manuel 97. Deviene, Roger 91. Dougalt, \V. Mc. 189—190. Duchcne, Gabrielle 132. Duhamel, Georges 73, SO, 118, 251. Dujardín, Edouard 91. Duncan, Raymond 91. Edison 21. Edschmied, Kasimir 117-118,119. Eekhoud, Georges 73, 141. Ehrenstein, Alber» 118. Einstein, Albert 49, 251, 255. Eisner, Kurt 118. Emerson, R. \V. 178, 255. Engels, Fr. 218, 224, 242. Eschile 167, 202. Espouy, Jean d* 72. �c 260 Index alfabetic Eucken, Rudolf 48. Euripide 202. Eysinga, H.-W. van den Bergh van 140. Fabri, Marcello 91. Faure, Abel 97, 188. Fichte, 1. G.46, 115, 122, 178,218. Figuiére. E. 91. Finot, Jean 91. Follín, 1I.-L. 97-101, 189, 201. Fontanille 72. Fórster, \V. 49, 118, 251. Fort, Paul 91. Fourrier 218. France, Anatole 27, 73, 83. Frank, Leonard 118, 140. Frank, Waldo 139. Franz, Rudolf 202—203. Frapié, León 91. Fric, A. V. 91. Fried, Alfred H. 140, 142. Fromaigeat, E 91. Galileu 21. Galii, A. 142 Garnier, Noel 72, 73. Gerino-Gerini 142. Gerniain, Jose 253. Gide, Charles 73, 83. Gobat, Margueritte 132. Goethe 13, 21, 22, 50, 113, 156, 204, 252, 255. Goldscheid, Rudolf 76, 132, 147. Goliath 49, 52. Goli, Ivan 91, 118. Gorki, Maxim 145. Gourmont, Rémy de 201. Gran, Gerhard 46, 47, 142. Griinberg, prof. vienez 15. Gsell, Paul 204. Guilbeaux. Henri 43, 118, 140. Gumpez, J. 119. Gutenberg 21. Haeckel, Ernst 48, 192. Haecker, Th. 122. Harden, Maximili an 118. Hardy, Thomas 73. Hasenclever, Walter 118. Hegel 178, 218. Henry-Jacques 73. Hentzka, Yella 132 I lerrera, dr. 91. I lerder 50. 178, 251. Jlervé, Gustave 29. Ilerzog, Wilhelm 76, 118, 145.. Ilevmanri, Lida G. 132. Ililîer, Kurt 119-125, 185, 236. 238, 249. I lirschmann, C. Ramonl 132. Ilobson, I. A. 109. I lofer, Ch. 43. Homer 21. Iloppe, Ragnar 91. 1 lorner, Lea 27. 1 lugo, Victor 241. I lumberl-Droz, J. 145. Ibsen, 11. 202. Isaia 295 Isus (Crist) 21, 31, 42, 51. 113,. 138, 156, 167, 168, 170. 171, 174. 183, 194, 205—210, 212, 218, 227, 253, 255. Ivan cel Groaznic 22. Ivanov-Razumnik 184-186. Jaurés, Jean 60-62. 63, 64. 218, 242. Jouve.“‘p.-J. 38, 41, 43, 45, 58, 118, 140 Kaiser, Georg 140. Kahn, Gustave 91. Kant, Jmmanuel 50,51, 114, 156r 167, 168, 174, 178, 208, 209 210, 218, 240, 255. Kautsky, Karl 224. Key, Ellen 76. 142. Keynes. I. Maynard 107. Koch. dr 21. Kraus, Karl 140. Lacaze-Duthiers, Gérard 199-203. La Fontaine, II. 93. Lain. Mac 145. Landauer, Gustav 118. Lange, Cristian 142. Larsen, M. 132. Lasalle, Ferdinand 218. Laskine, E, 215-216. Lasson, istoricul 27. de �Index alfabetic Nan sen, Fridtjof 142. Napoleon, Bonaparte 22. Neurendorff, C U9. Newton, 21, 225. Nicolai, Georg-Friedrich 3-5, 44 46. 43-53, 62, 108, 113-115, 118, 138, 140, 142, 144, 155176, 178. 179, 187, 191, 195, 204, 206, 207, 210, 212, 218, 221. 230, 249, 251-253. Nietzsche, Friedrich 45, 124, 156, 187, 189, 201. Nour, Alexis 193. Novalis 225. Nyrop, Kristoffer 142. Latzko, Andreas 73, 118, 129, 140, 144. Juavrov, P. 184, 185. Lebé^gue, Philéas 91. Lefebvre. Ravmortd 72, 73, 145. Lefort. Marc ’97, 98, 190—191. Leibnitz 170. Lenin 63, 224, 242. Leopold, regele Belgiei 109. Liebknecht, Karl 62—64. 118, 224, 251. Ligt, B. de 140. Lindhagen, C. 142. Lissauer, Ernst 25. Loumaye, M. 91. Lucidi, G. 142. Ludendorff, generalul 51 Lunatscharsky, A. 145, 243-244. Luther, Martin 50. Luxemburg, Rosa 63, 64. Macdonald, I.-Ramsay 109. Maeterlink, Maurice 27, 141. Maguet, Claude la 43. Mann, Heinrich 116-117. Mann, Theodor 116. Marinescu, Dr. G. 181-182. Marshall, Caterine 132. Martinet, Marcel 45, 118, 140. Marx, Karl 21, 61, 156, 1S3, 216218, 219, 224, 231, 242, 246. Marx, Magdeleine 73, 108, 131. Masereel, Frans 43, 118. Matei, ev. 212. Mauclair, Camille 91. Mercereau, Al. 72, 91, 118. Merediz, José 91. Mériga, Luc 91. Messerly, O. Fr. 91. 1S4, 186, Mihailovski, N. C. 184, 191-195, 224. Micliaeli, Sophus 142. Michel Angello 21, 32, 255. Michelet, Jules 61. Mohamet 174. Moise 21, 31, 51, 174.208, 209,210. Moltke, generalul 28. More!, E.-D. 73, 76, /0P-112 Mühsam, Erich 118. Müller, Kobert 125. Nabuchodonosor 22. 261 Ostwald, Wilhelm 27, 48. Otlet 93. Otten, C. 119. Paiante, Georges 97, 186. Pasteur 21. 225. Pfemfert, Franz 118. Picard, Edmond 73. Pinthus, Kurt 119. Pioch, Georges 91. Pissaro, Manzanni 91. Pitagora 225. Platón 21, 115,124,209,210,255. Plutarc bl. Polianski 145. Ponsonby, Arthur 109. Pound, Ézra 12. Povolozky 91. Praxiteles 255. * Rachilde, M-me 91. Rafael, pictorul 198. Rambossoñ, Ivanhoe 91. Reden, Kurt v. 142. Regnault, H. 72. Reinhardt, Max 48. Reinhardt, E. A. 91. Rembrandt 21. Reuter, Fritz 51. Richard-inimă-de-leu 22. Richet, Ch. 27, 73, 83. Rilla, Walter 119. Riviére, loseph 91, 199. Robespierre 82, 241, 242. Rodin, Auguste 204. Roinard, P.-N. 91. �262 Index alfabetic Rokeffeler 217. Roland-1 lolst, llenriette 141. Rolland. Romain 36-45. 51, 53. 56. 59. 62. 80, 108, 118, 140. 142. 144, 156, 201. 204, 251253. Romains, Jales 73, 91. Rooseweli, 1 heodor 28. Rostand, Edmond 25. Rousseau, J.-J. 183, 241. Rovira, Ribera 91. Rubiner, Ludwig 118, 119. Ruskin 13, '99. Russell, Bertrand 108, 109, 222. Ryner, 1 lan 91. Saint-Just 82, 241, 242. Saint-Simon 218. Sauvage, Marcel 97, 98. Savigny, G. 91. Schikeló, Rene 73, 118. Schiller, Fr. 202. Schopenhauer, Ar. 13. Séailles. Gabriel 204. Scverine 73. Shakespeare 202. Sinclair, L’pton 73. Socrate 42. 51. 167. 171, 173, 191, 194, 206, 253, 255. Sokoloif 91. Sophocle 202. Spartacus 59. Spencer, Ilerbert 219. Spinoza 140, 241, 255. Stang, Fredrik 47. Stavrinos. P. 91. Steinlen 73. Stengel 27. Stephenson, (inventatorul) 21. Sternheim, Cari 1 18. Stinnes, Hugo 217. Stirner. Max 187. Suarcz, Andró 201. Sudermann, II. 48. Swanwick, 11. M. 132. Tagore, Rabindranath 53-54. Tamerlan 22. Tailhade, Laurent 73. Taine, II. 202. Thales din Milet 170. Thomas, Albcrt 29, 92. Tokine. X. 91. Tolstoi, Leo 13, 40, 41, 178-, 191. 192. 194, 221, 255. Toller, Ernst 118. Toros, H. 72. Trevelyan, Ch. 109. Troquer, A. Le 72. Trotzki, Leo 224, 242. I J I gI I ¡ fe ! Unruh, Frilz v. 118. I Vaillant-Couturier, P. 72, 73, 81. 82. Velasquez 198. Vidal G. 72. Viviani. Alberto 91. Voltaire 241. Vries, 1 lugo de 170. Wagner, Richard 48. Wagner, Siecíried 48. Wells, H.-G.56, 73. Weríel, Franz 118. Wilhelm II 5L Wilson, Woodrow 67, 110, 248. Wolfenstein, Altred 118. Wundt, Wilhelm 48. Zangwill, Is. 73, 83, 109. Zehden, I lugo 119. Zweig Ștefan 45, 73. ERATA: La paginile 115 si 116 se va citi „revoluția germana din 9 Noembrie 1918“ In loe de 1919. La pag. 144. rândul 16, se va citi „peste o sulă". numele lui Hegel din seria La pag. 178, rândul 25. Se va șterge V ................ _ »Kant, Fichte, Herder, llegcl". •• I{ I ! í �5 TABLA DE MATERII Pag. PREFAȚA de Georg Fr. Nicolai 3 PARTEA I. In vârtejul războiului și al revoluției 7 CAP. I. — Barbaria civilizației mașiniste CAP. II. — Cultura și războiul: — Armata renegaților; Ago­ nia culturii . ’............................................................. 17 CAP. III. — Fresca Precursorilor: — Romain Rolland, G.-Fr. Nicolai, Rabindranath Tagore. Jean Jaurcs, K. Lieoknecht, 36 etc. — Evoluție și revoluție; Spre era socialistă PARTEA II. Mișcările internaționale ale intelectualilor CAP. IV. — Acțiunea socială: — Grupul „Ciarle"; principiile și evoluția lui; Henri Barbusse; „Internaționala vechilor 68 combatanți® CAP. V. — Acțiunea profesională: — „Federația internațională Artelor, Literilor și Științelor*; „Uniunea asociațiilor 85 intelectuale internaționale* /..................................... CAP. VI. — Acțiunea individualistă:— «Partidul individualist*;; 94 „Ordinea naturală*; Individualismul social........ • CAP. VII. — Acțiunea politică: — Diplomația; Intelectualii și 103 politica; «Uniunea pentru Control Democratic".... CAP. VIII. — Acțiunea spirituală: — Idealismul apolitic; Pri­ 113 matul Spiritului; „Activismul*................................. CAP. IX. — Acțiunea femeilor: — Primatul masculin; Matriar­ hatul: Femeia și războiul; „Liga internațională a Femeilor 126 pentru Pace și Libertate*........................................ CAP. X. — Acțiuni felurite: — Solidaritatea europeană; „Mu­ tația* umanitaristă; State culturale și state ce se europe­ nizează; „Poarta dela răsărit' ............. 137 l �264 Tabla de materii i PARTEA III. Doctrina umanitaristă și internaționala intelectualilor Pag. CAP. X|._— Critica mișcărilor internaționale ale intelectua­ lilor: — Cele trei serii de idealuri: politice, sociale și umanitare 146 CAP. XII. — Pregătirea bazei științifice a umanitarismului „Biologia Războiului" de Georg Fr. Nicolai.............. 155 CAP. XIII. — Temeiul biologic al sociologiei: — Umanizarea culturii; „Gândirea biologică"; Ideia-faptă.............. 177 CAP. XIV. — Umanitarism și individualism : — Definiția inte­ lectualității; Teoriile individualiste caracteristice; Voința de armonie; Anarchismul; Individualismul social; Con­ 184 cepția lui N. C. Mihailovski............................................ CAP. XV. — Umanitarism și estetică: Estetica naturală și cea umană; „Tendința în arta"; Gerard de Lacaze-Duthiers; Artistocrația și Mediocrația ; Voința de forță estetică ; Ma­ terialism estetic; Umanizare prin artă........................... 196 CAP. XVI. — Umanitarism și religie : — Isus, omul; Mutația umanitarisrâ ; Religia modernă; Scara progresului; Reli­ gia și știința, arta, morala ; Simțământul universalității . 205 CAP. XVII. — Umanitarism și socialism. 1 — „Reformismul" ; Democrația liberă; Felurile de socialism; Procesul istoric al capitalismului; Intelectualii și proletarii; Lupta de clasă; Tactica socialista; Dilema intelectualilor: Revoluția pașnică; barbaria civilizației mașiniste................................. . '........................................................ 213 2. — Critica socialismului; Rob ile moderne; Metoda socialistă; Epoca socialistă; Interesul primează..; Dicta­ tura proletariatului; Revoluția economică; Evoluția epo­ cilor sociale; Gigantanasia socialista; Fatalitatea dualis­ mului social...................... • . ............................................... 223' ■ 3. — Războiul în epoca socialistă; Acțiunea pacifistă; Conștiința de specie ; Doctrina umanitaristă; Dogmă și doctrină; Evoluția civilizatoare; Lupta spirituală; Epocile viitoare ; Optimismul creator....................................................... 234 CAP. XVIII. — Umanitarism și comunism : -- Umanizatorii ; Intelectualul liber, revoluționar și cel parazitar; Rațiunea ucigașă ; Ideia și practica comunistă ; Proletcultura ; Inte­ lectualii și comunismul; Poporul rămâne...; Iubire și Li­ bertate ...................................................................................................... 239 CAP. XIX. — Internaționala Intelectualilor-. Țelul, metoda și elementele I. 1.; Umanitarismul ca doctrină a 1.1.; „Dubla dictatură?* ; Paralelismul celor două internaționale ; Cele trei apeluri; Europenism; Panhumanism; Cetățenii uni­ versali; Chemare către luptătorii spiritului................. 240 Epilog.................................................................................................................. 257 Index alfabetic.............................................. .**.. *.*.* . . • 2^9 �DE ACELAȘ AUTOR: Coloana printre ruini, eseuri, 210 pag., 15 lei. Literatura războiului și era nouă, ed. H, în „Biblioteca Universală". Biologia Războiului de G. Fr. Nicolai, prelucrare în ro­ mânește, edit. „Viața Românească, 250 pag., 15 lei. Prețul 26 lei � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție volume secolul XX (1901-1989) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Umanitarismul și Internaționala intelectualilor (1922) Subject The topic of the resource I. În vârtejul războiului și al revoluției II. Mișcările internaționale ale intelectualilor III. Doctrina umanitaristă și aplicarea ei socială IV. Internaționala intelectualilor Description An account of the resource Eugen Relgis Creator An entity primarily responsible for making the resource Eugen Relgis Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Editura „Viața românească” S.A. Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1922 Rights Information about rights held in and over the resource Georg.-Fr. Nicolai Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource carte Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant București, 1922 1922 anarhism anarhism individualist anarho-pacifism anti-militarism anti-război artistocratie București cultură Eugen Relgis Georg.-Fr. Nicolai Gérard de Lacaze-Duthiers Henri Barbusse Henrik Ibsen individualism Lev Tolstoi literatură Mahatma Gandhi Max Stirner Nikolai Mihailovski pacifism război Romain Rolland (1866-1944) socialism umanitarism https://anarhiva.com/files/original/07500f300583e8be6d97568e90ff5703.pdf d80f9cb533ac3cee8f44f0aa5abdb433 PDF Text Text ��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție volume secolul XX (1901-1989) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Calvarul lui Sacco și Vanzetti - o legendă din Noua Anglie (1954) Description An account of the resource Howard Fast trad. din limba engleză de D. Mazilu Creator An entity primarily responsible for making the resource Howard Fast Source A related resource from which the described resource is derived The Passion of Sacco and Vanzetti - A New England Legend The Blue Heron press, New York, 1953 Publisher An entity responsible for making the resource available Editura Consiliului Central al Sindicatelor Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1954 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource D. Mazilu - traducător Leonid Iakovlev - prefațator Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource volum Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1954 1953 1954 anarhism Bartolomeo Vanzetti București Howard Fast literatură mișcarea muncitorească muncitori Nicola Sacco S.U.A. Sacco-Vanzetti Traducere Traduceri https://anarhiva.com/files/original/419c0bf87f685616df64ae00d34a01cd.pdf 8995d44a89ea6054feef3d6bcde68c5d PDF Text Text ������������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție volume secolul XX (1901-1989) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Clacă și robie (1926) Subject The topic of the resource Clacă și robie Bunicu Iarăși bunicu Sai Grivei, nu mă lăsa... Ghighe împărat (legendă bulgară) Description An account of the resource Iuliu Neagu-Negulescu Creator An entity primarily responsible for making the resource Iuliu Neagu-Negulescu Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Editura Adeverul S.A. Biblioteca Dimineața Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1926 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource volum Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1926, București 1926 București Iuliu Neagu-Negulescu literatură nuvele https://anarhiva.com/files/original/321ff9503bffdeba98207a10a7028072.pdf c23b60fa12a5ea13c522ef2f4a6f1e60 PDF Text Text ��������������������������������������������������������������������������������������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție volume secolul XX (1901-1989) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Haiducii (1930) Description An account of the resource Panait Istrati trad. din franceză de Iuliu Neagu-Negulescu Creator An entity primarily responsible for making the resource Panait Istrati Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Editura Cugetarea Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1930 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Iuliu Neagu-Negulescu Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource volum Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant București, 1930 1930 București Iuliu Neagu-Negulescu literatură Panait Istrati Traducere https://anarhiva.com/files/original/69642eeae59c193dc02cf2f54db22d60.pdf 9f6af03c6c6e0fcc060fadb1ee822d7d PDF Text Text ������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������ Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție volume secolul XX (1901-1989) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Mari curtezane și vestiți libertini (1933) Subject The topic of the resource Expunere sexualistă a istoriei omenești. Spre o nouă morală sexuală Description An account of the resource E. Armand prelucrare de Eugen Relgis Creator An entity primarily responsible for making the resource E. Armand Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Editura Umanitatea Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1933 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Eugen Relgis Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource carte Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1933, București 1933 anarhism individualist București E. Armand Eugen Relgis individualism istorie sexualitate Traducere Umanitatea https://anarhiva.com/files/original/84c7d9db4df58fd18367750e805f68fb.pdf f8d4a12bb592826447d1715f3242ce88 PDF Text Text ���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție volume secolul XX (1901-1989) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Anarhismul poetic. Studiu critic (1932) Subject The topic of the resource Studiu de critică și teorie literară dedicat „anarhismului poetic”, care, în viziunea autorului, cuprindea „modernismul literar”, autorii și publicațiile avangardiste din România. Description An account of the resource Constantin I. Emilian Creator An entity primarily responsible for making the resource Constantin I. Emilian Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Institutul de Arte Grafice Bucovina, I.E, Torouțiu București Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1932 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource carte Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant București, 1932 1932 75 H.P. Adrian Maniu Alexandru Macedonski anarhism avangarde B. Fundoianu Benjamin Fondane București Cezar Iuliu Săvescu Claudia Millian Constantin Brâncuși Constantin I. Emilian cubism dadaism Felix Aderca futurism George Bacovia Ilarie Voronca Ion Barbu Ion Vinea literatură Luca I. Caragiale Lucian Blaga modernism poezie simbolism Ștefan Petică suprarealism teorie literară Tristan Tzara Tudor Arghezi https://anarhiva.com/files/original/1b7e8b1baa0e5bfba79b2c0bbd2af7d3.pdf 923d08c7b3c595578810a8e2159c48a2 PDF Text Text ����������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție volume secolul XX (1901-1989) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Morala întemeiată pe legile naturii (1919/1920) Subject The topic of the resource Cuprins: Partea I: Desfășurarea teoriei Partea II: Completarea teoriei sub formă de răspunsuri la întrebări Partea III: Datorii și povețe Partea IV: Despre moarte Description An account of the resource M. Deshumbert trad. Olga Ionescu și revăzută de Panait Mușoiu Biblioteca Revistei Ideei / 256 p. Creator An entity primarily responsible for making the resource M. Deshumbert Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca Revistei Ideei Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1919/1920 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Olga Ionescu Panait Mușoiu Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource carte Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1920, București 1919 1920 Biblioteca Revistei Ideei București etică filosofie M. Deshumbert morală Olga Ionescu Panait Mușoiu Traducere