1 10 32 https://anarhiva.com/files/original/a4307126ae84e4fb273d4dcf6419a451.pdf c52fe0a98436fc3c3ee74c2215a8731c PDF Text Text ��������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Antisemitism și sionism (1901) Subject The topic of the resource extras din „Revista Ideei” Description An account of the resource Grupul Studenților Socialiști, Revoluționari, Internaționaliști din Paris Creator An entity primarily responsible for making the resource Grupul Studenților Socialiști, Revoluționari, Internaționaliști din Paris Source A related resource from which the described resource is derived „Revista Ideei” Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca „Revistei Ideei” Relation A related resource Text apărut inițial în „Revista Ideei”, nr. IX (1901), pp. 141-144 Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1901, București 1901 anarhism anti-naționalism anti-semitism Biblioteca Revistei Ideei broșură București comunism Grupul Studenților Socialiști Revoluționari Internaționaliști din Paris naționalism Revista Ideei sionism socialism Traducere https://anarhiva.com/files/original/431df4525f24e8dcc137bf574a2239fd.pdf bbae63cd9e6b292a6233aee3b7815bbf PDF Text Text ����������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Max Stirner (1912) Subject The topic of the resource Un refractar Dualismul în opera stirneriană Cui se adresează Stirner Libertate, individualitate, sociabilitate Stirner și proletariatul Morala stirneriană Ideal Description An account of the resource Victor Roudine trad. Panait Mușoiu Creator An entity primarily responsible for making the resource Victor Roudine, trad. Panait Mușoiu Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca „Revistei Ideei” Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1911-1912 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Panait Mușoiu Relation A related resource Broșura a fost reeditată în 2019 de colectivul Pagini Libere Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1912, București 1912 anarhism individualist Biblioteca Revistei Ideei broșură individualism Max Stirner morală Panait Mușoiu proletariat Revista Ideei Traducere Victor Roudine https://anarhiva.com/files/original/09281762ff3e76de980dcef6afd893f8.pdf 084137d77e5dbf70a41bfcc396128035 PDF Text Text ■ ARISTOFAN i ! i i r LIZ1STRATA In Romînește * ț de P. MUȘO1U BUCUREȘTI Biblioteca REVISTEI ideei Un leu. �* 1 ARISTOFAN a i J'--' '• ■■ _ « LIZISTRATA ÎN ROMÎNEȘTE pe P. M U Ș 0 I U J BUCUREȘTI Biblioteca revistei ideei i �3» 1 I i i Cu util mai mare merit pentr-o lucrare, dacă după tre­ cerea de peste patru sute de ani peste era creștina, de cind a Joși concepută, dacă prin sugestiile iei ieste încă de-o util de palpitantă actualitate. Autorii cari vor voi să aibă o înriiirire bine-jăi uimire asupra hunei și vor voi să treacă la nemurire, pol iuti pildă de Ia acest năzdrăvan de Aristojan care, cu toate că-n tiranie, aie curajul să înfiereze atare regim. Lumea, firește, și mai ales lumea femecască. cărei in lucrarea de fa(ă i se alribue un rol capital, lumea Jcmceascu, cari'-i și âstă-zi subordonată, ar da dovadă de-o nccxplicabilă indolentă, dacă nu s'ar mișca și ica cit mat vin Rele strigătoare sini încă multe, rătăcirea stăpinitoarc. sporită incă, face ravagii, face jertfe nenumărate, diac neamul omenesc la pcire, și-o pildă bună de iiifriuarc și de sănâloasu-ndrumarc nu trebuie ser rămîe nici o dală fără răsunet. I P. Mi.șoil'. 1916, [anuar, București. - l n �I L1ZISTR AT A 1 % �0 LIZISTR ATA I | PERSOANELE LIZISTRATA CALONICEA. MIRINA LAMP1TA. CORUL MOȘNEGILOR CORUL FEMEILOR. STRATIL1SA. UN CAIMACAN. NIȘTE FEMEI CINES1AS. UN COPIL. UN CRAINIC LACEDEMON1AN. CiȚt-VA SOLI LACEDEMON1AN1. L'N ATENIAN. NIȘTE DERBEDEI. UN ROB. ALT ATENIAN. SCIȚI. ) MANES. } Personagii mutePACEA. J ACTUL I 1 SUI NA I; Lizislrala, sfiigu'i I. Dac—ar fi fnsl cbiemale isil se adune în lemplul Im Bacțts, în cpl al lui Pan, al Vcnorei Colinda, sau al Gcnclilidvlor, n’ai mai fi pulul râzbalc prin mul­ țimea de klairalc Dar acum nici o feme.* la înlilnirc. Ba uite una. vecina, care prinde a.-și arăta fața SCENA II: Lizh,(rcil<i CaloniCra Lizisfraia; Buna ziua. Culonicc. Caloniccu: Mulțumim Dnmilale Lizislrala De ce îcști inse alila <le tulburata? Descrcțcș le-ți. il r.igii tnca, frunlca : cu sprineenelc Șiicrunlulc nu-ți șadc Line Lizislrala: Nu mai pol de necaz, scumpa mea Calonice, și-s cit se poale de suparala jic noi Ie­ mcilv pe cari biirbnții le cie.I alil de bilre. Caloniccu: Și, pe Jupiter. nu-s greșiți. , Lizislrala: Sini chiemalv sii se inli-uneasc.i aici, ea să ’dezbalil asupra unei cbeslii foarte de sânii, și-n loc să vie. dînscle dorin. Calonit'eu: Băhtlîirc. draca mea. nu să vie- Nu-i X Scena se petrece în cetAțuea Atenei ‘ I * . �9 Lizistrata Lizistrata ătit de lesne ca o fenice să plece dc-acasă : pe unu o încurcă bărbatul, alia arc b.tj.il.ăurală cu robul, pătiii să-l scoale: alia are treabă cu plodul, pe care Irebueștc să-l scalde, cărui .ticbucșle <i-i umple gura mai de sam.ii f.izislrcifit: Pentru iele icni de rât aceste. Citloiiicea: Dar ponlru ce-i adumire.i asta lemceaseă, draga mea Lizistrata'.' Ic vrc-o dnra\Oră util de marc la mijloc’’ ' I.izi-ntrabi; Negreșit, o darrver.’i mare Culuniccrr: I'ăr i doar că iși gi oas.i. [jzistruia: Neapărat că și gronsa. CuloniCcu: Mă mir uliincca v.'t nan alergat ImileIJzislivtu: Dae-nr fi fost vorba de-.îișa i.c-v;î, una n'ar fi lipsit; repede ăr fi alergat toate Dar, ori și cum, ie un lucru cu cari.' inHun bătut foarte mult capul; pe care l'um ITămiulal in toi chipul, o mulțime de nopți. Ctilniiiced; Lucrul acesta, p.‘in i-idi ’ulila de lătniinlut, trebuie să fie uimirea ce-va mișto, lai u ' de tot. Lîzisfrabi: (ic-va 41111. tic fain, iu cit salvarea iutregei Grecii atirnii nmiiai ‘de femei Ctilonicett: De femei? Atîruâ .dume.i de mai ni-s. mica. Lizisfrcli: Salvarea republici i st.ii. în mîiivk nons* Ire. Sau pulberea se aloge do. ica. De Prâopmicr.imi mi mai rămînc- nici urmă .. Calonicra: Ge bine, să nu mai ram ic Lizistriila: Și-ntregnl neam Bcoțian ie disfrtis. Calonicca; Tocmai inti'cgnl neam, nu- <rală mă­ car țiparii Lizistrata.- Despre Atena nu voiu spune așa.cu-iu. și despre iea ăș'a ec-va Să nu ciezi. Dar dac-i Bcuțic- nele și Pcloponezicnele .s'ar •întruni acolca cit noi Atenu.-mle. Grecia eu ajutorul m,.sirii ar fi .salvata (.ahniK-i'a: Dar ce pul face ni jir femei, ca să aducă la'îndeplinire o jtlec măicațj > (.e pnl|em face m>i, cmi stăm acasă. snlemcnilv și giijlr. cu clcg ’nteh nrcTn scnrlciri g-filbioaie rit lungile nonslre CiirfiiTiev fîlfieloare, lipsite de iiisuliiri *;i cu con­ durii noștri cei înflorați’1’ Lizislrata: Tocmai «l<: la astea și-aștept salvarea : >le la scnrlricelr gălbioare, di- la mirrzine. de. la con­ durii cei înfiorați, de ]:i .șutim,muri și ‘de la (.liberele . străvezii. Cub>niCeti: l’i ruin? Lizi't/ralti ■ \.ș-| «si-n zilele iioj.slrr nu vom mai ve­ dea pe niei im I ărb.d apueîml lancea împolriva alluca'., / iib>iii>:ea: Alunei, pe am indou:i'Zeițele. p<- ('eres și pe Pi ost rpimi. pini- î,-im \ ăpsiișr i niml'Jin laibrre-n gftlbvP; /.'Zislrtlltt ■ \’|< i sculul., Cttbaiiccu_• Imi pun ți scurteirăi. J iz's/rula : Nici spada <jilf>nicea: Imi i imipar rmidiiri înflorați. Ijz.slrdla: Spune dară nu Irchm-iu ;-ă vie Iu chieiii.ire femeile v '.'"/■•miccu. S i yie uu. ri să alerge. să .sbnarr. și încă 8 ■ Ir irinll. I izislral'a; Ai . i -vezi inse r.'.i. cele din Vlcna, ca 1-iișlv Menii,•ne ce -.ml, far Imul după ir Irecc [j.inpid. ()ț‘ .dlmmlei i nici de pe t.oasln. nn i din Salainma. o femei măcar. Ciib'iiic a: Cil despiv .i-.it .i slin e i și-au luat niînzuloțij Îriîre pulpe, pe doșelalr. jtie.J din zori. Li zișirul 4Nu se .Hala niae-jr cele din Aharncca. pi? miri soct..lc<iln s.i le vad so.-ind :ic>dea. ea mai dcaproape, rele dintâi. » i :| �Lizistrata Lizistrata SCENA Vi Cele de mai înainte,o Beoliauă, o Coiiniiană Caloutmi: Cu (oale a$lea> nevasta lui ’J’cagcii și-a Iacul rugăciunile la IIerul.i. ca spre plecare... l/îlc eu sosesc îme. file ca se nud ar.da și altele. Uilcj uite. Dn unde-s oare ? JjzisU'dht: Din An.igira. (:<il<>iiiet ti: Doamne Sfinte, loal.il gloata Anagirci' s'a rid'j-at. Lizisirahi: Dar lelița ceea, de imdr-i ' Lcunpila: Pe Ga-slor-șz pe Pohix. ne sosește unu din cete mai de neam din Bcoția. iJ-islnihi; Se vede Ccdrăguț.i. Bcojiană, regarol’iț i Catoniccd: i.\t tse poale de bine plivită, Liră nici un Jir fie polaiu. Lizistnilti: Dar copila cealaltă9 I.'imp'hi: J’e Castor și pe Polux, o falii hună, cu toate că’ Corinliană, o fa|ă dezghețată, fără fasoane Lizislrala; Eiiră fasoane. firește, liu-ru-i obicinuit în asemenea țară. Lampiln: Dar. jjj sfir.șil, cine a convocat aced sfa! do femei *' Ltzîslnilif: Cine, icu. Lumpila: Spiuic-nc aluneca, ce vrei ? Ijzrslrala : Numai ile cil,'draga mea. SCENA III: Cele de mai înainte’ Wrirw- Mirina; N’ain iiilirzi.it oare, Lizistrata! Vorbește. Nu zici nîi'nicu'? Lizisfrafa: Nu le latul, Mirina, cil sosești tocmai acuma, eînd ie o phestie util de însemnata la mijloc. ,'ljiniHi: A treimi/ 'a-mi caut eingăto.irea prin în­ tuneric Dar darii lucru-i grabnic, ieul.i-ma de față, vorbește. Lizislrala: Nu încă. Su mai așteptam să vie .și 13coțîenele șt femeile din PelopoHCZ. Mirina' Bine zici. Cile, tocmai c:i sosește Lămpile. Lampila: Să vodcin ce lucru aii! do însemnat avem do aflat. Lizi.sf.fdla: Veți sli pe dală. Alai inlai inse vreu sii vă fac o mi ea-ut re ha re . ‘Minați: SCENA IV; Cele de mai înainte, L'impihi. Lizistrat i: O. scumpii Laccdemonîann. Bine-ai venit. l.ampila. Cil îeșli de frumoasă. dulce prietenă. CeX’aț.i îmbujorată. Ce \l.iga în mădularele tale Ai zugruma un taur. .Lampitu: Ba bine că nu. Pe Castor și pe Polux, socol și icu. Pentrii-e.i fac mișcări cil se poale, de viguroase, și sulialitde |are Uc ma {lovesc c.u calc.ăile dinapoi. ' Lizislrala.: Ce sin minimal ai. Lumpila: Mă pipai ca pe-o gala de adus jertfii. II | 'J fol ce. dorești. Lizjslrala; Nu ofliiți oare după înlmireerea părin­ ților copilașilor voștri, cari-s duși la războia9 PcnIrn-ea. .șliu, nu ie nici unacare sa .nu-și aibă bărbatul deparle de casă. C.afoniccu. Al mieii, sărmanul, stă în Traeia dc cinci luni, tăi pazased pe Euc,rate. care zice ră-i general. Lizislrala: Al micu ic de .șapte luni ineboeate la Pilos. Lampifa: Al micu. cîn!d *i se înlimpla să se Tu­ rișeze din rînduri și sa sse ivească■ o clip ", i,. inie pune mina pe scul, pleacă’, zboară și piere din) nou Lizisfiah: Ceea cc-i și mai r-iu. ie r.i inu ne-a ră_ �12 I- r r Lizîstrata nia-s măcar un drăguț. măcar umbra uimi ili-jgnl. J)v ciiul iie-nu feudal Milezicnii, n am viitziit măcar una ilm «cele jucărioare de piele, lungi de Opt degete,, care ar Ii putui să ne consoleze de lipsă intru citva. Ei, daca găsesc vrc-iin mijloc, vreți voi să vă .... cu mine, ca să punem capăt războiului 7 uniți Miriiht: l’e amindomi Zeițele, negreșit, ieu sini prii--, Iru. Chiar, dac-ar trpbui să-mi pun sp.cnțci ui amanet și șă-1 beii âstă-zi. ■ i. . i..................... t.. .1..,.: . l.aloniCca: Și‘ ieu. chiar dae-ar trebui să tiu dc-pinită in două, ca o babușcă. și si dan jumătate din mine. Lainpibi: leu m'aș ciițar.i pămi iu virlul muntelui Taige) numai si vad o data pacea-iiehecaiii. Lizislrala: Alunei riscul |a(â. Nu-i sa vi se i.u lt din asemenea lucru o taină: femei, daca voim să silim pc bărbați să indice pare, trebuie si ne ahțim iii... Mirinti: De la ce ? Spune. l.iziMrala: Aveți s u faceți ' Mii'inu: Avem so facem. chiar dai .ar trebui s-, murim. Lizixtrctbi■ Alunec.'! bine. Trebuie să m* abținem <!«.In...tș(int noi de la re. Dar de ec vă uitați la mim: asu chioriș. Și-nculro apucați? De ce \ i mm-r.tți bu­ zele și d.iiți din cap •’De ce «ce.ista schimbare i i față și aceste lacrimi ct-curg ' Aveți s <> faceți, anba : llulariți. iMirinu: Nu, asemenea lucru nu l Iar. Mearua inaink; războiul. ' Culonicea: Nici ieu, pe Jupi Ier, nu Mcaieă îna­ inte război ui. I.izjstrab'i: Tu zici asta. Iu. babușc.i <lc -.idmimiri a. cure juriicai .sa Ic lași despicată in două. (Mloiiicca: Tot ce vrei, toi, afară de asta: d.ică-t nevoc. trec și prin for Mai eurind asta de cil -.inii lipsesc de-așa lucru. I’cnlru-că nu-i nimic mat dulce pe •lume, draga mea Li/islrata. ț r Liziblr.il a 13 Lizislrala: Dar Iu. cu-zici? , iiiirinci: Și jeu, mai degrabă sini gala sii trec Jfrjn foc, j I. izi'ilrtUa: Ah. biciul nostru sex cil de neinlrinal ie; iiu'mai de treaba ceea ie cîrmuitiii întreg. Arc dreptate lumea s.i ne puc in tragedii. Pi-ntru-că, ca ți luntrea, iiusintembiine dc cil de.-un lucru. Zieătoarea. Neptim cu lunii ra-i, ne privește pc noi...Măcar tu scumpa l.acedemonian.i^ ritmii cu mine. Chiar dac-.'ii fi numai lu și cu mine, treaba tot poale fi dusă la capăt hun. J. amgitu: le anevuc pentru femei, Zeii mi-s mar­ tori. sa ^-c culce .singure -n |jal, să adoarmă ticdczmierilnlc. Cu luate ’a.slra trebuie. Pacea înainte de tonlu LiziMrala: O, prea scumpii,-tu singură iești fcinv. cii-.uJe.vărat. Mlrina: S i zicem ca nc-am abținea cit mai mult 'Ic. la ceea ce spui, ecea-ec Zcillițci nu-i place Și ceea ce binc-ar li siiam lie de trebuința, pacea se va l'-arc uarc ușa mai rurind ? ' Lizixlralri. Pc Z' ițe, nc.iparîd, Inlr :id< văr., dacii am sia acasă, sulemenite, rurale, goale, inf.ișurale numai ru-n a iii d<- burangic d,.- Amorgos. bine plivite, bărbații ne-ar duri cu și mai marc, ini'lucarare. Te încredințez inse. <■ ar incheca pacea in fuga muri-, dacă am șli uLimcca sa ne-iiirin.nn, dacă n ani răspunde aprinderei lor. I.'uiipilti: Așa socul ca Menelas și-a ai uneai spada. , -1 - • ... . » -• r • • • • rin Ii fii dai cu ochii de sinii hienei. Mirina: " Juca bărbații ne lasă eu buzele umflate. t: Dar așa. 1 , i Lizislrf/la: Atiineva, după vorba lui l’hciccralc, im nc raiifme dv cit.să tragem pe dracul de coadă: belim .și noi uii i'îne belit. ; , . 1 �r - -• U Lizistrata Mirinti; Tonic asieu sini jucării. Dar dară ne Urase in «daca de culcare cu sila? [jzisirul i: Țincli-va de ușorii ușeî, nu vii lîisățî. .ViriiKi: Dac i iic-'apueă inse la scărmâneala •' iJzifi'niia: b.ăsa|i-va alunei larii gust. De ull-fcliu i ind ic siluire nu mai iede plăcere. Afară ;de ;is|a sini alîiea mijloace de-a chinui pe bărba(i. Iii dar .liniștita, dîijșii vor renunța la siluire și încă curîuil. l’vnlru băibal uu-i voluptate de cîl dacii femce.i o-mpârkișv.șle. Mi.iiui; Dacii Iu crezi așa. lot așa credem și noi. Lainpit'i: Cit s’alinge de biirbapi noștri. npi ii voni hulari. fără doar, , să Iaca p» eluliudem opace dreapta și fără doi ’ Dar cine va hotărî vj-e-o dalii, să nu mai Iacii nebunii, pe-acesl piilmin ncasl împărat de Alenieni V Liziilnilu: i\ avea nici n grijii, cu ai noșlri ne hisiii einâm noi. și-i vom danieli, nugrc.șil. Jjnnpilti: Cil îi va-skipiiii pălim i să |ol consb ueas<“ă galere și voravt-.io comoara ne.sccala sub paza Zeiței, -în .templul Minervci, cu greu. Lizistnifa: N am scăpat din vedere asemenea lu­ mi; vom pune mina pe Acropole chiar a-zl Asia a rămas pe sama celor băl rine. In vreme ce noi stăm ncolca la sfat, biiirinele. cu nume, ca vreu s udurii jertfa, cată a ocupa ccl;ițuca. Lainpilrt-: Fie ca loale aslea sa se-mpliiicsw.l; pla­ nurile Inie sini minimale. Lizislrala: De ce să nu-nlarim aluneca pe dalii. Lămpii.i printr un jtiraminl, asemenea păci, rasa ră­ nite nestrămutat. Lampiia: Spune cum să jurăm, și juram. Lizijflrala: Cu bine zici. I nde-i ruinei a Scib. As­ cultă, unde le uiți? Așaz.i-le colea, în fala unui scut cu fața-n jos, râslurnal. și sa mi se aducă și jertfa. Miliari; .Și jie cu ai s.i ne faci să'jurăm, I.izi-lrala. i ■' i ; . i J i. I I izistiata 15 jjzithala: Pe scul, pe ce După' cum -e spune ca lacul odinioară Es'chilc. Și vom jimghca o o.'ie Mirintt. o nu. Lizbuala: peiilru jurat parca nu-i nevoq de. scut. iJzîfilnilu: Alunei pe ue -ăi jurăm ? Mu inri: s.i |u im de iinde-va un c;d a|b. să-l junghium și pe iei sa jurăm Lizislruf/i: l ude să g.isim înse cal alb? Miiiim: (,uin să- jurăm âlunci ' Lîzisli'altt: Să vă spun; s.i punem colea o cupa ncagrii. ima pul mire, cu fundu-n jos: s‘i jerHim intr insa o amlor.i de mu i.l.* I .t-os. și ^a jurăm.,. i’.aloiiicett • C.ă nici o dala nu vom pune mir insa •apă. l.aivpila: Cc Irumos jurâminl, N am cuvinte ca să '•pun cit imi place. I.izixlralci: Să se aducă o cupă și-u .mifora’.. C.cin' nt<u ib‘ cirr s,- gtâbcșlf! C'rt/o/uerff • Dragele melc, vai, cc multc-a(î adus... S'c (dCifC o cuitâ nifii p'itrimli .f'-t) Mii iuti: Ce mai ch<T avem să-i tragem cu cupa asta. acuș. Uzislniln: Pune cupa colea și apucă-mi victima. 0. divii ă Indiiplci arc. pr> jjos organ i'e tenie, pri­ mește aclu'Li .ei'tliic cu vue bună .<:[ iji femeilor cu noroc. Mirinti: (hun mai gilgmșle și cc frumoasă ctiloare. Lampihi: Și t e aroma minimala, pe Castor. Lizislitiltt: Dragele, mele, dap-mi vou. ea cea dintâi să jur icu. Mlrinn: Pe Veiius, doar dacii smjid le sorocește: ullmiiHeri, nu. /Jzislnilu : Acum. Lampila cu [oalele, mina pe cupă. I na dintre voi sti repcle. în numele luluror, cuvintele pe cari le voiii roșii icu : veli jura pe urnră și h<>i și �16 w--. T -- Lizistrata Lizistrata Ț' veți consfinți .iiu'.Tmiulul: '. Cm nici o dala', nici dr.iguț, nici biirbat . / Mirina: .,Ca, Siiei o dala, bici drăguț, nici limbat’’... Lizislrata: ?,Sii snu s’apropie de mine in înllăcă'i'arilc lui’’’.-.. Htiî repeta: . J Mîiina: ,,S:i !nu s’apropie de mine in înf|;i£;irarile lui'’... Viilcu, I.izist-ala, mi se tac picioarele/ Lizialrata: Acasă, îmi Voiu petrece vicața în curiiție, fără duliiu’’.. .Uirîna: ,,Acasă, inii yoiu petrece vicața in curăție, • fîiiă dubiu’... lÂzistrulu: ..Sub o-rețea străvezie, gitila și sulrmc- ■ Tulă Mirina; ,.Sub o rețea slrăvezîc, gătită și -ulemenilă”... (|| Lizistrata: ,,Ca să-mi aprind cit mai puternic h.ir- ;l I i ’îi zbatul'*... Mirina: , Ca sii-nti aprind cil mai piilcrnîe l> irbaluP... Lizis'mtu: , Fără sa' m;r dau lui vre-o dap'i de l.mmp voe”.;. Virîria: ^Fîir.i x.i’m'i «Iau lui vre-o dulii de bmij voe’’,.; I.izisIrGla: ..Dacii -m.l ica cu sila, nu mii sl-ilii-dc ’... Mirina: ..Dara ni;i ica cu sila, nu in â elabr-șb. ' JjzisPralti: ,31a voiu lîtsa l iirii chef, lar i sj icn parte la aprindere i lui’... Miiinti: ..ALT '.vmu LiSa lar;'i clief. •l’iir.i, ici! p.irlc la aprimlcreu lui ’... I.izislrcrltr; ..Picioarele ,'nu li: voiu idilica în tavan ’.. chilia: Picioarele nu Ic voiu rîdica in tavan'',.. T.iztslruia: ..Au jtna .voiu așeza ca leoaica du pe mîncruF tnțitclor'\. Mirina: ,.\u 'mavoiuașezn ca leoaica <lcpe inim i ut cu|iiel(ir'!,.t 17 ii . j* f i Jjzisha'ft; .Daca voiu ținea jur.imî.itul acesta, fie ts-’i pot bea din cupa de față *.Mirina: ,.Dacă voiu ținea jur.iminlul acesta, ficșii pot fcea din cupa <1? Tații fJHșhdla: ..Dacii îl voiu calea, Le ca cupa dc Lip NÎi SC umple cu apa cupa de fața șă Miliari: ...Daci îl voiu calea. Tic se umple cu npa\ Lizistrata.: Faceți jurămintul utvja cu loațcle ? Miri na: Pe Jupîlei' cu toatele, negreșit. Li-iMral. i: Bine. leii aduc jertfa la-ndeplinirc.^ Jlca. Mirina- Xu tonta, 'draga 'mea, ni.ii lasif-nij și mie. v:i săi trăim de pe acuma in bulin prietenie. . Itcu pe rtPfL I.ainpila: Ce-i l.irmfr asia ' Lizislruln : Tm-miii ceea ce v:t spnsciu Temei le. cari ;iu ocupat ct't‘a|uen Miuervi.i. Acum, laimpita. întoar­ ce- tu la Sparta și regulează (oale cum se cuvjnc Tova­ rășele tale, mi le Inși acelea zălog. -Noi vom 'merge la Acropole s.i ne .'ildur un de cchjalle femei și s.i ne iul irini acoleu rit mai puternic, Mirina • \u < rezi oare < ? bărbații să ridice pv d.il i asupra nunslra ■’ l.iz-s'rala: A am mei o trama: eu lo.H'i înverșuna­ rea si cu foal.i miniea lor. nu vor putea face nimic < a ș:i inlrC-n cetate, dar.i nu vor primi condițiile puse rlc noi, Mirina: l'v Vtyius. nu vor putea face nici o d-a l i nimic- allmiiilvri dețc.ibu in.iî sîiițeni b>lezale.dv1n< ;rj> iț-iir.dc și pline'de raulalc �1 \ ■ Lizistr.ila Lizistrat.l !. ACTUL II SCENA I; Corul Moșnegilor, împărți! in dou i tabere. C»ruf• Moșnegilor: Hai, Draces, haide-hai. înainte, eu loale că legătura as|a de buturugi de măslin verde Hi apașii cum greu pe umeri și-(i camveurmă spinarea. Inlâf'a juinahilr. de cor; Ce dv-;i lucruri ncttșlvplalv inlr'o vira|ă îndelungată. Ah. Slrîmadurc. rine s’ar fi așteptat vre-o datii la o 'asemenea poznă, ca femeile |n‘ cari le-am crescut in casele noastre, aceasta spui— cală pavusle. sa puc siapinire pe sfinlul templu. puc siapinire po celățuv, și să includă eu drugi .și cu zăvoarc intrarea la Propilce. .1 doua îum.'dule de Cor : inie I t 'Acropole, să ne grăbim Philurgos. In jurul celor rari-au urzit .și rari-an adus la îndeplinire acesl complot să gr.unădun cil mai multe Icnmc-om puica, s.i ridicăm un rug și să le ardem, de la o alia', jic Io ile. mai ales pc-ndră<-ila lui Lvcoii.‘Cil voiu .nea in mine nu pic «Ic vira|a, jur pe Cerus n an să se joace așa cu mine. Cleomăne . <-i.*l dintâi, care a pus mina pe ccl.i(lic, n u ieșit dinfr’insu leafăr. cum a intrat. Cu toata truficu-i lyiccdcnionîiină, a trebuit s.i-hii depuc armele, să sc retragă Înlr'oînaiila din cnle-af.'iră de Mriint’i și Irenluitâ; murdar, răpănos, cu păru-nvih il, neras.no dus la scaldaloun* de șase ani. Și icu cure-am știut să înfrîng im alarc vrăjmaș, c "o iirmai.ă alcătuită din șvispiezcce batalioane, ieu car<*-am știut să'-l înfring numai (răgind aghioase la poarta <*ela(ei.-4 nu pedep.m'sc acum, arălîmln-mă, sa nu petlepse.se act'asfîi ne­ pomenită indr:iznca|ă a unor teniei alîl du nesuferite de l-.uripide ,și de toți Zeii? Mai bine pieară-mi tro­ feul din 1 clrapole .. Ne jnai TiiniHie de urcai înse acest 4 19 < poviriiiș pentru «i ajunge hi celăjuc. Și ral i să ducem loale lemnele astea, fără asin. As|e două sarcini citlemne inse îmi doboară spinarea. Cu Iunie,aslcan avem ce fure, cala sa piergcm inamic*, suflind și-n foc. sa nu se stingă rum.va din nebăgare de samă, și să îl «un de unde-J mai aprinde pe urmii, ajuns la (inia... ...., ..... . Pfu ...... Sufli'. pfu. Ai, ai, re fum Sfinte. Jlerculc, cc imn acru iese Hui aceasta căldare: îmi scoate ochii. J’arrh-i un cine turbat/‘Jurul un focdc-al lui Vulcan. All-feliu om m'ar supăra alîl île dare lin ochi. Dar să nu ne. Ijisuin; înainte in ajutorul Zei|ci, la cel:i(iK Acum ori nici odaia. I.aehcs. să arăjăm ^e pulcm... Suflu.. Pfu. piu. Ai. ai, ce fum Trebuie să l'ic amcslecuji Zeii, ca să (ic focul acesta a|îl dc-aprins. Ica să ne despovoriim înse acum tic sarcinele r.e-avem. să pu­ nem buturugile aslca-n căldare, să Ic aprindem, s.i fie gala de arimcat, va un berbece. în pt»r|i. Daca la somarea noastră femeile nu yor trage zăvoarele .și nu Vor da;la o'paile bulucii, va Trebui să dam porților foc și sii punem pe rele de după iele Iu fum. Dai. povrrele jos. Vi. ai, ce fum Ai. ai De ce nu-i oare aici unul din generalii din Samos.s-ă neajule laklcscareat. In sfîrșil povara Hu-mi mai rupe spinarea. Armii rarnîne ca iu, iubită căldare, să aprinzi cil mai tare -............... i..: .-i .. , ..i;. ).......... ............................. cărbunii, șj să-mi dai -fit mai inie o toijă bunii d.tt jar. • lear Iu. divinii fzbinda. ajulă-m:L iha. ca «lupii ce voie fi pedepsii nerușinarea femeilor întărite la Acropole să ruljr.iin aici un troleu. 1 SCENA II: Ceț mai dinainte. Corul Femeilor, impărjit în clonii tabere. Curul l'emrilur: Dupii flăcările si ciupii fumul ce siicl. prietenele melc, pare un Ioc. fale, sa iu* grăbim. infera jurtâtitc de cor; Zboară, zboară, N'icodi- �■A 2U Li/ist rata cer să l»« <«I’u,-e t-ăliea și Crilila U fie prefăcute in scrum, jertfa raulăței tnmr moșnegi și a neiiidupieeatelor lor legi, iclt'-s încinse de Hacuri de jur iiuprejiu-, A doua fumtdule de <'or; Tare mă luni vă nu mai fie nii'i o scăpare, oare n’um ajuns prea lîrzau? Din zpri de cînd m;î găsesc la cișmea, muie dc-abiea am izbutit să-ini Umplu 'ulciorul din pricina gloatei, a imbnlzelei șj-a cioenirci căldărilor. In sfârșit îiighc.suită printre slujniei și folii plini de. v.irgi do nude, dc-ahica-de-.ibica, m .-im putut ?lircura prin imilțnnc .și ma grăbesc să. aduc șj jciiu lejeă dțenpdîn ajutorul < oncetățcnelor inele re nrd in foc, Penlru c am auzii cil niște glniiji capnți, îucăreați r.ti ni.șle sarcini•<Ic buturugî, grele de trei lalanți, de sa se iii<.‘.ilzst>.<\. eu iele oioae obștească, plecal-au ^pre cetățile .slrigmd cit ii ținea gura, ra IrcbuiC pirjolîle spurcăeitindi de femei adiipostilc aici.. Ah. Li, Zeița, -.â nu văd pr.ula rlticărilor pe snrui-ih- nie|u. ei, mai ciirînd. întreaga Grecie și Iuți concetatemi noștri, sa scape, <11 ajimiriil lor, de războia .și do loatc grozăviile lui. l’rmlrii-i .. pentru asta iele, o. Mjnervă cfi coiiiil de aur. Zeiț ■ ocrotitoare a acestei ci tați, pentru asta icl<- ți-uu o< ți­ pai (emplul. Dacii vrr-un b.irhal lu-ar da in prad;: llăcirilor, Pică* a lui Jupilcr. îndura-te și d.i-mi l i cărat apă, u mină de ajutor. SCExVA II r țCciniai dinainte, Strililisa. Slralili.sa : Fugiți de-aculu. <’e vreji sa faceți, p •*• iinși ce- sunteți. Nici <j dalii unor bărbați cmsliți, rum se cade, nu'lip-arfi Irceul jirinbiiule.-așu n.iz.bilii. Corul Moșnegilor: Ce va.l. Alia irlorjc. Nu m’aș li așteptat nici o dală |.< una ca asia: un roiu întreg de femei, caii iese din ci.Tățue, $ l-t apere poarta* Lizi.straia 21 bițjcld.'. va cu­ Curul Femeilor, ic, vau apucat bițjclcle, prins frica1' Numărul nostru va sperie? Nu vedeți inse nici u zece mira parte din cile sintem, Corul Mușiu i'j/or _• l’lu-drias, lasa-Ie-voin oare mul}. Nn l*‘ sil ne împuezr 'urechile cu asemenea rJJnrli? “ ' j. umv ................ - ........ - o rioiniigeală? poate (rage cine va oare Corul Femeilor: lea -sa punem și noi ulcioarele |<>-_ .5.1 nu ne încurce cuin.vn r.ind ar ridica cine—\a miri.’, asupra imastra. Corul Mt>șiU';/i/or: l’u jupiter, dacă li-ar Inigc cine-va cîte-va s< ;Jo.d*v. numai de cit le-ar amuți lleiinma, rum i-ă .'.imuțjt iui Biipnfos cînd i-a tă­ găduit c.te-va Jîipomix Corul Femeilor: I 1, ><-:t I .'i-in.i. i-e.iivă deda t.ear» ă de d.i și-ai s.i vezi dar;; nn-i răminea tara drîng. ‘ Corul Ui>șnr,lii,n • Dară nu lari. îți scutur jarr.i, s i-i zboare fulgii. Corul Jo'mCilnr: Numai cenrra s. le apropii și alingi pe Siralilisa iliurnr cil-u dr.gcl. corul Moșnegilor : țlabuicc.t nu. Și <lac;i i-oiu mur. ciolanele, si vodem re-ai -a-mi lari? corul Flmeilor: l|i smulg inima fără mila, și-lî v ăi s burhrek-alar.i. Curul Moș-negilnr: Bine zi< e I-uripide. și nici im pru t nu se pricepe mai bine <1 ici . Animal mai ne­ rușinat ca l'umera nu ieste. Carul Femeilor: Sa .punem cu țoalele mina pe ul­ cioare, Il<(dtpa. Corul Muștu i,:},!, . .Și du ec-.ii venit ae«dca cu ajri., hal i-(c stelele. Curul J'ruU'Hvr: Dar iu. nii-ci ) > it.’îiui. din Achrtor. Ca s-.i-ți arzi. r<m. du ce-at venit ocolea stirvul .' Corul Moșiu'ț.ilur: să dau foc lovărășițelor talie Corul Ft.meilor ' Și m cu apa, ca să-ți stmg focul, i mi .stingi focul ? Corul 'Moșuețilri : Tu �22 Lizistrata Lizistrata i Carul Femeilor: Numai sii vezi. 1 Corni Moșnegilor: Ce tnai pirjidculii ți-ui trage cn .torta mea. ' ’ Corul Femeilor: Dacii ic-a umplut rapa’nul am s.j le scald. Corul i.orm Moșnegilor: .i/iA'a" gnor: S:i da mă ma scalzi lu. lepra ce iești Corul Femeilor: Încă cc scăldătoarv, o scăldaIpurc nupțialii. s’o pomenești. Corul Moșnegilor: l’ilc ce spurcăciune, larii obraz. • Corul Femeilor: hi și.țnu ie nimeni -• • ■ stăpin pe mine. (.mul Moșut'ijilor: -Iți astup ieu gura, n ai gri jii dai a nu Iaci. Corul F1’nu'ilor.: iDoar Uaca vrei să nu mai slm in sr.uui sii judeci, săhu luai slai în scaun la llelic. Corul MoșUei/ilor: Dați-i părului loc t'orul Femeilor; Fii-ți daloriea Arhelousa.. C/z '.■xiialc își utir.'Fi apu in capul inoșncifilor. Corul Moșnegilor: Aiileu, m ai prăpădii atihu ■Corul 'Femeilor: le prea fierbinte9 Carul Moșnegilor: (ă? fierbinte. Dcsliil Ce faci. Corni Femeilor: 'le stropesc, să-nverzeșli Corul Moșnegilor.; Sini prea uscat și girbov,și. valeu dfai înghețai. Corul Femeilor: Puc ai. n’ai de cil sa |v ine.ilzeșli .acuma lu iei. M’.l-X V IV: Cei mai dinainte. Un Cuin.uedu. Ciiimacuniil: Nu se m.ii curnr.i balamucul femciloi și fac o harmalue nepomenită cu dairalelc lor, cu or­ giile lor neslîrșilc .și cu lamentările lor nebune spre Adonis.- Mai dăun.izi strigătele lor au ajuns pănă-n dunărea obșteasca. Demoslrale, ucigâ-l Zeii, tocmai cerea sii se■întindă pinzele, să se trimcală niște vasv-n sii.-ilia. lear fcmcea lui zbiera Vîl o lua gura danțmd : ..Vai vai. Adonis". Arest Demoslrale mai zicea că r , i 23 trebuie să se ceara dpi Zaiile o oaste «!<• arcași greu armați. lear ncvasla Im. bieal.i mom i i. driga >1 pe acoperișul casei: .J-oVițî-\ă in piept linguiți-' i pentru Adonis1. Intr’accea, nrgisilul Zeilor. ] ăc. nu se poale mai rău. losul de Ciolozjgcs ne freca rum i lealii ce. ne piiciiiiio-sc deslr.ibăl inie Hmim csInei'uCorul Moșnegilor: l i. dac-ai ști primi la jie-aU siluire au ajuns iele rații de noi. Nu numai ș' <*'. copleșii de .batjocuri, ne-au deșertaiI liinlulv h;r.! . lele de noapte in cap, așn-< "t trebuie acum i s»’■ scuturam Irențc.lv de. pe noi. m și < îmi nc.ain h scăpat in iele cu udul. Caimacamii: Pe Nvplim al Marilor, bine \ ,iii futil. Pcnirii-v i noi i ei dini ii Ic încurajam slri.cîritim-i și le deprindem Vii desfrinarea : de acele i purced toate cile le far. Cine intra prin prăvălii, zieînd bună-oar.i unui giuvaergiii' Șlij. ia salba ce-ai Licid-o ncvc-dci mele icra o bobiși cam slaba și ieri sare, pe < inddanț.i. a cazul. leu am n treaba J i Sal.imin.i. unde IryburșbSii pier Daca ai .vreme, ea Iii de le du inlr’o sara. emd ii voi. ca ’.s.î-i pui bobiți la lor. t.'n a|itil seadrvsiz.t unui l'ăr.iu.m de rîzm.ir.Varc'nu mai1ji.s‘e oii copi imdru. zieînd u-i: „Asililtn prielenc. ncvasla mea aro curelușj’ cc-u roade la degețelul cel mic rarc-i din r.-ilc-afar i ,'de delicat. Uu-le pe. la amiază la Dimiiie.u.i, da drumul rm clusei și i-o lărgrșle ’ Și uilcrare-i urma­ rea mior aluri li miloase 'purl.u'i: Aceea va. am țoale c. in săi viual s;t îngrijesc de întreținerea vislașilor înro­ lați. cînd mii prezint s i >|ring sumele Irebiiito-u r. femeile uiți dau pur .și 'simplu tiJara.. Darjle re >lam așa cu mînele-n sîn? Aduceți grinzile-ncoace, să Irin\ăț ieu minte siunai fie 'nerușinate C ilra alnjlnwi lui: (’e C.ișli, jiaratosule. gura.9 Și lu unde le uiți • Numai după crișmc u*m'bli eu m ini. Puneți inimi,băgați sub poarta grinzile și balțați sa'-i sării zivom'elh; I ih. că-niping și ieu. > x- �li •• 24 > ■ Lizisîrata Lizistrata Lizislrala: Nu-i ncroe ide nici un onpms. împins. Vite Lite căCă- ■ Jejs de buna mea voc, Ce taevoeji veți,de grinzi. Mai do 4>ral>ă v’ar trebui o îjudecată s imiloas-a și .și să aveți 'judecată .smăloasă' -s, bun simț. , .Caimacanul: Așa ți-i vorba, scroafă ce iești l’nd.c-.i . • .arcașul? Puneți miiiapc jeu-.și să mi -o ferecați cu mi­ nele dinapoi. Jjzisiral ;.- Martoră mi-î -Diana cit ie iei de arcaș, Animai să ‘m i atingă și las fdu ii’o kni, las de n’o zice valeu. ’ Caiinucanul: chirci, arca/: Ce, ți-i Frică? l’mfl-o pe sus.. Și Iu de colo sai de-i ajutași mi-o legați. Slralilisa; Jur pe I’androsa, c i. dac i îndrăznești .mnear sj atingă aceasLt lem.ee, te calc in pit-imiru pdn tc-i pune pc line. Caimicaiuil: ,jP,iin tv-i pune pe tine.' ., auzi, au/i. t n<k-i celall arcaș'* Pune mina m.ii Îji| ii d.- huile jh .-isla. fiind-cti. arc o limba -alil «te lungă Lizislrain: jur pe Ib’calo pe. Zeița dăl.ih.iaru țlc lumină, ci dacă îndriznești niilcai- si nlpu i mcasla l'cincc ai s:i ai ’nwoe să-ți pui peid.il.r \ezi< aluri. Caimacamii: Ce-m’-amnă u-4 i ' I ndc-i un asul ’ Pune .mina pe n-a. Las- ,dac'i veți scăpa xrc-una de- .ici Siralili.su: Pe Diami :dr Taurida-, da< i Ir-apropn îți ~ -Miiujg (ol părul din cap. și-ai' sa urli emu urlă Co­ cile, lorenlul din iad Caimacamii: Ah, nenorociiul de muie. Arcașii mi •s:aii Făcut nevăzuți.-Dar nu se cuvine de loc de dat, Hi fața fcmeilcr, înapoi-, l i Si iți. jn rîndm i d- balav. și Înainte cu toții asupra lor. Lizislra/a: fe amindoiki Zeițele, ai ■;i ivi numai «le vil <unimștrnț.i c’avcm iu ; ■ ;uvas|: in! o ilara patru J'alalinanc de viteze femei .și cîl J ■ -poale d'v bine ,'.irJitiile. Caimacamii: Sciji. Jcgn|i.|c cu minele dinapoi. r 23 Lizislrula. Săriți. tovarășele mele, femei. \ înziitmire de. boabe, de ouă și ile legume^ vînzătoare d'c usturoi’, precupețe, colăcarițe, sfăș'eți loviți. batjocoriri. cu lipsa voastră de rușine obicinuita Ei ajunge, dați-va acum înapoi, nu-i jupiuți. Caimacamii: Pe toți Zeii, vai in re-stare de plinmi-aii ajuns sărmanii arcași. Lizislrtila: Ce socoteai ? Credeai că ai dc-a face cu niște roabe .’ Credeai < i.la temei nu ( locuiești’singelo in vinele lor-' Caimacamii: Încă prea clocyleșb-, mai ales eind urîșmn nu-i pre.i departe. Curul Moșiici/îHh- ■ (bun iți strici vorba degrabă* rîrmuilor maestru al a>lci țări. î)e eestni'Ja vorba cu asenienea fiare'* ,\u știi oare ce sj ăl-.itură ne-au tras nouă •* Și încă l-.u a săpun. Corul Femeilor; Cc iă-'.i fac, dragul .mieii. Xn tre­ buie s.i-ți îngădui - i 'atingi pc 'nimeni, cil de puțin. Dacii nu ții samă de una ca ;i,f.i. cai i să le aștepți să capeți la ochi \ inal.' î leu nu cer de cil sii Iriicsc Jimștjtp. ea i» fetiță, acasă, Fără. s-i aduc vre-o vătă­ mare viii-va, f ir.t s.i mișc un p.un tic li locul lui. Dar ‘-.i iui fiu zădărîlă și hărțmti, ca de un roiu de. viespi, nu mi se luthuri? ,.ininaluJca < a-i vai șiamar. Corul V'ișiu'ijiit// ■ (). Jupilcr, cum sa înfrinezi oareaceste kizme Cr-v,i de .nesuferit . C'dră Cuim n an le-a sii cercetăm inse cărui fapt se dalorește oare btil.l'ii’ina asia; cu ce scop aii ocupai iele oare crlrilca lui Ci oiiaus. slinvoasa, ripo'isa Acropole. Cu cu scop au ocupai ivleoare templull ce] sFînt ? Ie:i-nlreabă-lv, si nu le-nercdc așa ușor. Sliijeștc-te de. țoală dibaeira cc-o ai. Ar fi rușinos >a lăsăm Asemenea chestie, fără o cr-i'cflare amanuuțiia. ar li rușinos nu fhn‘in pri­ vința asta pe. deplin lămuriți. 'i t k i �2b î Lizistr.ita Liz.isfial.'t i.uimtiruinil: \scnlla|i: înainte, de toate M eu să șlin de la voi eu ce scop v'ați zăvorit iu celațiicn uoa<lrn lasîndu-nc pe dinafară pe'noi ? Lizislrahi: Cu ce scop*> Ca să salvam tezaurul jmblir .și să va' irjpim ,prin ada.on-ce nada de răzlfmre Cuunacnniil: Cjim adică, noi ne războim pentru tezaurul public? Lizislrnl(l: 'foate tulburările din pricina asia au loc.. Pisandre, și loți cei ce vînează puterea, prîeinuesv ■Zilnic, alia zurb.'ivii, ca s i .-nbă prilejul si Fi poală mai .bine fura. Facă acuma ce le-o jil.iee:t. de tezaurul -public nu se vor mai putea alingc de- lemn. C-iulc-.și .norocul aiurea. (jdimacanul: Și re aveți sa faceți cu tezaurul voi ' Liz'slrula: Cv-ulrebarc \vem > i-l adminislram. Caimacamii: S.i administrați tezaurul voi'' J.izislralii: Ți~i de-a mirare’? Cine administrează inse gospodăriră, cine adminislrenz.i ebe|luvlc|c eusci ? Caimacamii: -Nu je lol una. Lizislrula: .Nu Se lol una, de re ? f.aiiiuic imil: 'Tezaurul public iesle pentru rîizboiu. Lizislrula:: Alai îijl-iii ce nevoe ie de război u ? Caimuvanitl _■ Dar prin re alt mijloc 'ne putem apăra și ne putem pune. Li adiiposl de ori-ce jigniri. I.izislrahi: Vă vom hpara noi. Caimacamii: Voi? , Lizislrula: Da. no/. | ■Caimacamii: \ ai de zileflc noastre. , Lizislrula: De vne. de nev pe, \ ă vum apăra noi. Cuimucantil: Nepomenil. Lizislrala: Te-i supăra, jiu Ic-t xupara n’ai re face, trebuie fiică F doar și poale să-ngliiți. CuimaCuiml >.: pc QereS, asla-i ce-va de nesuleril. Lizislrula : Lucru de căpetenie ie sa fii apărat. dragul MiiciL i i ■I 27 (.înnnicahiil: Și dacii 11 it\TCii. Lizislrula; l n euviiil mai mult, ca <:i Iii. Caimacamii: Cum va trăsnit inse prin minl< s.i amestecați iu < hostiilede războiu și dV pace ? Lizislrula: Ai su’afli numai de vil. Caimacamii; Spune- mai cui ind. că te ard. Lizislrula: Aseullii și caldă de le st.ăpineșți. ju­ ridica mina. Caimacamii: Cii neputința. Mîuiea m’a sco-> diu fire, și mina mi se ridica de-inc Lizislrula: Vezi" nimicea să'nu Ic jrd mai curind ieu. Q»ân«w»«/ _■ l’asll'caz.i-ți. croncăniturile pentru line băbuța, și răspunde-mi x> dala. Lizislrula: Să.ți fac pv plrir, Panii acum in cursul celui din urma războit). noi femeile, am indurai, cu blajinătatea noaslr.i obii.iuiiil.' lol ev le.-a plâriifc >a faci bărbaților. far-a cjrli. I'.arbafii. nu ne-aii în­ găduit. si suflăm, f-reșiv, nici un '.mviiil Firește îmi nu ieram mul|:iinilc și vedeam bin** unde avem s .■ijungă, de capiii lor Adesea ne venea acasă zvonul a rine știe < e bot.irîre nennroeilă. -luată’ in niște <. hcslii foarte vi|:i|e. le-ir cînd. cu moartea-n suflet și cu <urisul pe buze, inlrebam. Ce hulărire ați luai tic afișat piycoluan;» in vhes|ie:i parei 'Nise răspundea : . vii pașii1''Nu-i treaba voastră. N'uxcți să t.iceți o dala ' ' .Și noi tăceam. <) ic'nwr: leu una h'aș fi lacul >lc. lor. Caimacamii: Baca n ai fi lacul, ai li mmral chvlianvalâ. Lizislrula; leu mii sl.ipineam și Cîeeain Dar. în— Ir'tina din zile, aflinjl c:i se luase o hol.u ire păcăloas"» le tot, întrebai pe barba lu-mieii : Vscullă, dragă ciur: se poale să Imiți nișle holăriri alil de nechibzuite" Bărbulu-mieu îmi răspunse-pe dată, mlîndu-se la mine pieziș: . I u tvzi-ți de m/.da I i. d ică lin vrei sa-ți vi fierbințeuki la cap lîizboiu-i privește pe băi'bațr. ! î 5 �28 I Lizistrat.i Caimacamii: Pe J lipitor, binc-u zis. , Lizislrata: Cum bine, haimana ce iești? Nu ni-i îngăduit oare k.ivii’jbim un inie sfat. (Cind luați p holiirîre nenorocila ? -Nu peste mult avem să vă-auzim vîiieilrindu-vl pretutindeni ■' „Pe JupîtCf. n au mai rămas j_n țarii bărbați. n’a mai j-iim,as nimeni" 'l-ață du ase-uienea stare «le lucruri femeile au găsit eu ca|e s.i sc-n1 rănească. casă salveze Grecia. Dat -ați bine-voi ,s‘as•cullnți și sîi primiți de la noi o povafii -cuminte și sa nu ziceți biei mi cuvîiil după Cum am Tăcut odinioară și noi. noi v'ain pune pe calea cea buna. Caimacamii: Voi săi ne puneți pe calea cea bună' Ge nerușinare. Asta Ie întrece pe loal». [.izialrala: Nn inai (juncani. Caimacamii: Tu să-ini închizi gura ? ■Uiaslli.mnlu re iești. Tocmai hi care iești Ji'gulă la cap ?'Alai degrabă 5.5 mor. Lizistrala: J)ara le jignește asemenea legălur:!. uite fi-o dăruesc, lcaga-le Iu cu dinsa la cap și Iaci, (ea 5» cadrul dc colea, sțringeți cingiiloarea și apuci! le «Iu tors lina, ro nț ițind: bob: și las sj ruinie războiul pe' sama femeilor. Corul l'einc.iloc: l'cinei. 1-Uați o leucă ulcioarele jos. ca sii venim în ajutorul tovarășelor noastre și noi Noi nu nc ostenim'nici o dala danțmd : obosala nu ne amorțește niri o datd''genunchii Virtutea noastră uc-ndcamnă să înfruntăm lotul cu aceste femei, ru aceste femei pline de Ivrednieiv. pline de farmec. de îndrăzneai.!, de-nțvlep< iunc. pline de iubire de țarii și cit se poale de chibzuite. O, fiiciab- unor femei băr­ bate. ale unor mame., adevărate urzici de mare, cari numai prin atingere le ardeau, alergați, pline de înfo­ care, iui șora.țî, alergați, viului incit ni-i pr’-inrinș. Uzislrala: Dacă gingașul Cupidon și Aciiiv. Gipriana nc-ar fuee să simțim în sinul nostruip-n alici parte Li/isfrata 1! i 29 aprinderile : nbirci. dacii nc-ar Iriruzi c’o adicr • de vrajă; dacă ar deștepta apoi donnți arzătoare-ii băr­ bați, ca sil! Iaca din jei niște aprigi Priapi. de așteptat ca-ntr’u zi Grecii să‘ne numească pe (oalele Jăsinmeu. uCuimacamil: Pentru ci: anume isprava ? Uzislrala : Pentru isprava «a datorită nonă, nit va va mai ședea îuiuca plimbiiidu-\a prin lirg, ca mșle C.’ipctinni, înarmați. . O Fejnf'c..- PcVenusde Pufos, minimal Lizislrulfi: Acum bărbații umbla, ra ni.ș'e Goiibanli. plinire i iuveo, prinlrc legume, armați. Caimacami/.- Gum «e și cuvine unor vileji. Uzislrala: C.c- deșănțai imeca mibarbaf s i încargusji cumpere nișlc z\ irlugr, < u seulul in min i și eu eoiful in cap. () FCincc:- l'v Jupiler nm văzul un l'ilnrlimile. eu civilii miel, un călăreț cu coama lui lungi, care de-a » aline as< unde i in <-Iiiv.ir.i-i de :i|:im.i un .ou pe van—I șterpelise yle la o baba-. AjLnl, un Trac, jz.bindii-și scu­ tul .și lancea înainte, ca un alt Tereu, băgă în spărieți o vinzătoari de smochine și Jnlulică cu chipul acesta pe cele mai coapte. Caimacamii: c.um xeți jnilea aduce inse rjndueala .și linișfea-n (ară. i. um veți puica iuliiliir.-i zăp ierala care bîntur peste toi? J.izislrala: 1 oarle ușor. Caimacamii • Să vedem. Jjzislratu: Cind Jii .șe-nc.urcă firul. îl rupCni. îl inodăm Ylin va pete și după ce mnplcmjfuSiii îl dcpluiăm bi­ nișor lol așa, dar.î se lasă pcsumanoaSir.n vom inlatura ori-cc ncînțvlegcJ'i. (rimețind ici și coloniijlocilori Caimacamii: brava vouă, daca /credeți c.î mi firul și" ru fusele voaslix'. cu lina țvoasiră, avețisă -puteți dezlega nișlc daraveri alil d,.- spinoase și r.îrmui niște interese silit- de mari. �30 ■ L.zistrahi Lizistrata LizMruL t: DnC-ați xivea măcar o umbră dc bun simț, ca să cîrmuițî țara cum se cuvine ar trebui sti urmați cum‘urmează femeile cîiid iși lucrează |îna. f'ainuicmiul: la să vedem cain cum. f.izixhul.t: Mai înlai iioi lînn bruia opunem în apă, n-nvîrlim cu vergeaua, să-i .scoatem‘slinul. Faceți șirVoi ca cei răi să Ircacă prin vergi. xenateți-i din celule, alegeți scaii, Cil despre cei ce se'.(ring (ionica, t ari se îngrămădesc pentru n se împinge l i cirm.i, rășcliirații cu piepl.mu.șii și smulgeți burii. După aceea, pcacelca-și stative^ să pno cu lojii arcca-și buuă-vmnța : s.’î întrunim’ la o alta pe inel cei. ștrâmi-p imîntcni -sau oaspeți, pe prieteni și fpe ori-carc d.ijdnic al \isterici obștești. Iară să facem vre-o deosebire cimi-va. Cit despre cetățile populate ru colorii plecați <1? Ia noi, $ă le socotim ca un seul Inaimult pentru noi: să apucam țoale capelele -s.i le '.iducem la noi. <a le răsucim înIr’un fir. pe care sa-1 depanăm in|r un ghem, uriaș, din «‘are s.i se țese manliea poporului Caimacamii: Vai de capul nostru. I iiremcsă piep­ tene și -1 depene 4laravrri|c publice; niște temei cari uu icu nici o parte-la greutățile războiului. Lizinlrula: ('iun, arhimizci abil ce iești. noi nn în­ durăm îndoit încă, greutățile războiului ? Mai înlfu noi faccnî copiii, pe cari apoi ii vedem'pierind, în­ curcați 'de arme, sa lupte departe. Caimacamii: Încetează, nu mai pomeni dc nenoroci­ rile noastre. Jazislralu: Afară de asta, cmjl arlicbuisii nebneurjm kle vieajâ, $'.< ac bucurăm de linereța no elr.iși noi. paturile nonsircrjiuînstinghere. Siiuumai sorbim inse dr noi.. Ceea ce mă amărâște mai inu|l. sini fecioarele c:tri ie vestejesc singure in așternutul lor. Caimacamii: Bărbații nu so vestejesc par ca Lizibilufti: \u.. ie u( una. I'n bărbat. după o lipsit ... f;..t i 31 îndelungată, chiar dacă se întoarce albii, găsește inie o falit -linară' să se-nsourr. Fcmcca inse/are/numai iui anotimp : diica-i pierde, .nimeni nu mai vrea sa .șlir. dc iea și ram ine .să consulte augurii. Caimacamii: Dar cînd cinv-va-i încă în .stare să, facă dragoste,.. 1 I.izislrala: Tu aluneca, de ce nu crapi. Groapa |eașteaplă. lea și-ți cumpă|-o racla, teu ți-oi face co­ liva. tjte și-o coroniță să-ți încingi înmiea. '(.) Fejnee; De ’la mine, aceste fe.șc. Alin Fenice: l'ite și de la mine-o coroană. Lizislrala: Ce-ți mai lipsește? Ce mai aștepți. In barcă: Garou le chiciuri îl iinp’c'licî si Inie la larg. (^tiiniacaniil: Inul ca mine să fie așa brufluil. Ce neomenie- I.as daca am m’oi duce în .halul ăsta s.i mă arăt colegilor mici. Lizifiliaht: Te plîngi că n’ai mai pățit nici o (lată așa ce-va Fii liniștii: pe.slc trei zile, dc minerale, vei primi din parte-mi cele trei lucruri Irebuiloiirc pentru plecare ■ Corul NoșUCgi/Qr: Niște oameni liberi, cu vla.g’i, nu sc cuvine să Imaî stoc cu 'minclc-n sin : Jos co-i pe voi, dragii iniei și pe lucru: icu par’c i văd acolca o urzire și mai strașnică încă • par’că v;id tiranica lui Jlîpius. Tare ’niii 'lom jca onre c.iri I aconieni. întruniți aiQ Ia Clîslene. să inu ațîțc pe ascuns pe aceste fi mei urgisile dc Zei- să puc niîna pe ■tezaurul nostru și pe leafa din care Inaim. Astea vor să <_icc povețe*unor cel iței ii. Ce-va nepomenit. Niște femei, ca iele, să vor­ bească de scuturi, și, ca să jic aducă a face pace, să se unească cu Laconienii. cu'niște oameni Iară credință, mai răi dc cit lupii sfiișictorî. Da. dragii miei planul acestor femei ic de-a ajunge dînsele ]a putere, dc-a întrona tiranica Dar nu vor ajunge nici o dală Iu un.' ca usluj sa mă cirnnicnsciî sau s i mî tiranizeze pc I 1 �32 Lizistrata mine. Voiu veghea nc-ntrerupt. și tic acum înainte.sub o ramură de.mirl voiu ascunde o spadă fu Agora voiu veghea, lingă Aristogiion, înarmat Și inia voiu rșc așeza, uite cum .. Insu-și ztrislogilon îmi insuflă sa zdrobi wOCSC făiicile acestei hîrci. urgisi Li de Zei. Corni Femeilor: N’areM te inai cmioiucă nici ma­ ta .cînd lei întoarce aca>;t Haideți inse, b.ilrhnoarele mele, hai săpiuVcm cele din mina jos. Și voi, cetățeni, ascultați, penlru-cii-n interesul ccliițcî vreu să» vor­ besc. Sc cuvinei'cetatea mi-a crescut linvreța in stră­ lucire. (nea dola Avista 'd^. șapte >.-mi am dus ofrandele misterioase la sărbătoarea Minerwi. Ini îniircinnl-i apoi s.i zdrobesc orzul sfințit, să învîrlesc la moara sfințilă La zece ani. îmbrăcai, in onoarea Dianei, re­ ținea galbenii. îîlfîcloarc, fui consacrată, în Rraunniii. Ursă. Ajunsă fală. marc, i'rumoas i. împodobita c<> salbl'jde smochine. .Tui Canelor.!. l’cntiii toate «astea nti Sînt oare datoare să dau măcar cîlc-va sfaturi folosi­ toare cetăței melc? Negreșit, sini l’cmee. D-ir oure-i un cuvint săi fiu îii-lălural.i. eindtidnco alinarer<lelor noastre? Și apoi și .ieu plătesc un tribut1: dau bărbați Stalului. Pe cînd voi, 'glutiji păcătoși, voi nu plătiți nici" o tiare. Voi ați rîsipit tezaurul p.ircnțilur noștri, tributul medic, .și'departe de a'contribui și vui cu ce-va. sînleți pe talc’de-a ne prăbuși iulruină Ai u aveți obraz de-a înșira acuma ee-vu 'Să mi >. aud. bar dai .ipiiie-va .mă zădiir.iște ciun-va. o s-.i-I umple borșul cîmf i- •j da peAte bol eu cmiflui ul, așa cum tic găsește murdar, Corul ]loșmgilnr • l.e iiifiumliire neobrăzată. Și toate asiea paria vad. nan <i se isprăvcasci. atei. Dacii nu sinlem niște falăl.ii, daca sînletn cu-adeviirat băr­ bați, ’să facem lot cv oiii puici, și. să iul ilur.im răul. sît-i punem capat Vestminlek jos- ori-cc bărbii tre­ buie să se simtă cj -eb.irb u. și‘ nit gc cuvine sf fie imbudolil. Si. acum in.iinie. pui do lupii de-o<llnio:u'.i. inamic u toții, noi cari in lincrc’a imaslra am curent Lizistrata 33 Ljpsîdrîon. Ic timpul sa ne întoarcem la vînjosîca trecută, să aie înviorflm și să ne scuturăm de ori-cc povară 'de bătrîncță, -Penlru-că numai puțin frîu liber să li fee/dec și femeile astea vor căuta să puc'mina pe toate cele. Le vom «vedea construind corăbii, căutind .să se lupte p^e'mare și căutindhe atace flotele cum a făcut Artemiza. Daca vor căpăta gust'pentru călărie, călăreții nu vor mai face două parale, și-i șterg din tagma mililărească, penlru-că femeilor Ic place foarte mult călăriea și se (țin puternic ,talare și nu-s trîntite nici la galop, ^kduceți-vă aminte de Amazoane, pe cari Micon le infățoșază luptînd împotriva bărbaților, că­ lare. Li s’ar cuveni'tuturora cîte un jug încheeat cum se cuvine lagît. Corul Femeilor: Pie amîndouă Zeițele, mînînci trînteală dacă mă-nfurii imai mult: le tarbăccsc de-ai să strigi: „Scăpați-mă, oameni founi“. Și noi, femeile, cit mai degrabă, poalele peste cap, ca să Se simtă femeea infuricată, gata săîmușle... CâJră moșnegi: Hai, înain­ teze acuma cine cutează, dacă Vrea Să-r,treacă gustul de usturoiu și de bob. Un cuvînl numaLcnm nu se cade și las de nu foi cotonogi. O Fcmee: Cțtă vreme-i cu tarine Lampila și nobila Tebaină, lînăra Ismenia, n’am nici o teamii de voi. Dacă vreți faceți și .Șapte decrete și lot degeaba, pen­ lru-că, păcătoși ce sînteți,{toți Vecinii tyăîau in ură. Mai ieri, cu scop .de-a sărbători cu veselie ziua Hecatei, am vrut s’aduc din .vecini o copîliță care li-i foarte dragă copiilor miei, o copilă cit se poate de buni și cît se poale de drăgălașă, o zvelluță Beoțiană. Dar nu s’a putut s’o pduc din pricina decretelor voastre, cari opresc ori-ce legătură cu Beoțienii. Pentru a o isprăvi o dată cu toate decretele astea, nu rămîne de cit să vă iee cine-va de picioare și să vă frîngă gîlul în vre-o prăpastie. t ! , v1 1 4 3 �34 Lizistrata Lizistrata 35 SCENA II: Cele de mai înainte, o Fenice ACTUL III Lizistrata: *Ei, tu de colo, unde alergi? Fcmeea: *Vreu să! mă duc acasă: ani' niște lină de Milet pe care mi-o mînîncui gîngăniile. Lizistrata; ț£ău, îți mînîncă gîngăniile lîna? Oe felin Ide gîngănli? Ia fă-napoi. Fcmeea: (Mă-ntorc numai de cit, pe amîndouă Zei­ țele, doar cît să-ntin-d pe pat... Lizistrata: ILasă-, ni», mai întinde nimic: de ple­ care (nu-î voe. Femeea: 'Să las să mi se prăpădească lina atunci? Lizistrata: Ce si£< faci: dacă nu sie poate all-feliu? * SCENA I: Corni Femeilor, Lizistrata. ■ Corul 'Femeilor: O, tu, care iești sufletul adu­ natei nccstcca și al tuturor plănuirilor noastre, de undc-ți (vine căutătura mohor!tă cc-o ai dind ochi cu ,&ioi ? Lizistrata: Purtarea păcăloas-a femeilor, și, în de-cibștc, slabul lor caracter, m ult scos din fire și nu Știu ce să mai fac. Corul 'Femeilor: Ce spui, ce spui ? Lizistrata: Adevărul adevărat. Corul Femeilor: Ce s’a-ntîniplal? Peste ce supărarc-ai fclai? Nu abunde prietenelor tale nimic. Lizistrata: Cam rușinos de spus și cam greu de tăcut. ' Corul Femeilor: Nu nc-ascunde nimic: ce necaz nc-a Ilovit? Lizistrata: în scurte vorbe, nc-a apucat mîne-ărimea. Nu mai putem de dorința de-a no mirii. Corul Femeilor: O, Jupiter. Lizistrata: Jupiter, ne Jupiter, lueru-i așa. Nu mai am (nici un chip de-a le înfrîna: femeile aleargă!, dezertează după bărbați. Cea dinlăi pc care am prins-o, 'destupa o ieșire Spre altarul, spre bolta Zeului Pan. Alta, se pisa, cu ajutorul .Imiți scripcle, în jos, peste zid. Una, pe cale să treacă" la' dușman. Alta. își și făcuse legăturică, gat l-gata să' șc. răpadă la Sntîlnire la Orstlochus, cînd am prins-o de păr. Toate au alîlca și atîtea mo'tive • ca să se întoarnă acasă. lUite, s4e și zărește una luînd-o la sănătoasa. - .1 SCENA UI: Cele de mai înainte, « «tona Fenice. < | .4 ‘doua Fenice: Vai, Doamne, lina mea, pe care mi-am 'lăsat-o nescărmănată. Lizistrata; încă una care vrea să-și scarmene lîna. Iute Qa locul tău, .4 'doua Fetnee: Crede-mă', pe Diana, îndată ce-mi pun treaba la cale, mă’ntorc. Lizistrata; (Lasă, nu-ți mai pune treaba la cale. Ic 'destul să faci tu pocinogul ca să curgă și cele-» lalte. I , i._ SCENA IV: Cele de mai înainte, a "treia Femfâ. 1 .4 treea Fenice: O, cuvioasă Lucină, întîrzie-mi clipa țfacerei păn voiu ieși din acest sanctuar, păna voiu bjunge pe loc profan. Lizistrata: Ce sporovaești tu acolo? Nu ți-i lene să-ndrugi {povești? A tre.ea Femee; Cu-adevărat, va stă nasc. ■ _ J �Lizistrata Lizistrata: Par’că ieri nu ierai însărcinată. !A freca Fenice: Iaca a-zi șint. Lasa-mă. zău. Li­ zistrata, 'să-mi prind moșoiul acasăLizistrata: 'Ce ne tot cînți la.brașoave? Da acolea ce hi oatfe așa de tare? .1 rfrecf Fcmec: Un prunc. Lizistrata: ’Pc V'enus, dată- spui drept. Parcai avea ce-va găvănit de arama: ia să ,vrdem( Uite, năzdrăvănie: Coiful consacrat al Min>ervci. Și ziceai că 'iești însărcinată,. A freca Fenice; Sini însărcinată, pe JupiLer. Lizistrata: Ce nevoe aveai atuncea de asemenea coif9 A 'freca l;cmec: Să am unde mă cuibări dacă m’ar fi fapucat în cetățile durerile facerei: să nasc aici ca <o turturea. Lizistrata: |Nu mai spune la znoave. Lasă la o parte Minciunele Lucru-i cu ochi și cu sprîncene și (se înțelege prea bine. Las c’o să- facem aici iriițiarea Coifului tău, inițiarea de-a cincea zi: i'om boteza aici. • Lizistrata: Ce mai poa'm'e-mi sînteți. Nu mal lot turnați 1a gogoși. Ce mai încolo-ncoae.e: voi mu­ riți, pur și simplu, după bărbați. Dar credeți oare căi (ici nu mor după noi? Numai iei știu ce nc(p|i chinuitoare petrec. Infrînați-vă inse.- dragele melc, încă puțin îndurați-vă chinul cum îți putea. Un oracol ne prevestește îzbîndă dacă vom rămînca unite, și bu-se va întîmpla nici o ctezbinare-nlre noi. Uite ce (spune: Corul Femeilor: S’auzim, s’auzim. Lizistrata; Ascultați: „Cînd mierlele sfioase se vor aduna 'la o laicii, vor fugî-dc mîcrloi. vor renunța la cultul falie și se vor abținea de la drăgostire. atunci 'ori-ce rele vor înceta. lear .lupiter, fulgeră­ torul, 'care tună în ccriuri, va ridica de-asupra ce-i dedesupt’’. ' Corul Femeilor: Noi, deasupra, ce bine. Lizistrata: '.lear dacă mierlele se vor despărți și vor zbura carc-ncotro, departe de Templul sfințit, nici o. ipaș'ăre. de pe lume nu-va putea fi privită mai destrăbălată ca iele”. Corul Femeilor: Pe .lupiter, oracolul ic cîl se poate de (limpede. Pe toți Zeii, Să nu ne lăsăm atuncea descurajate. Să răbdăm și să rămînem cu toatei c-aicî. Ar * ~ |fi o' rușine, dragele mele, să- nu ascultăm de oracol, (să nu ținem sama db Tăgăduirile lui. 'i SCENA V: Cele de mai înainte, a patra Fcmee, I d ji ■ I s 37 Lizistrata 36 A 'patra Fenice: De cînd am văzut dragonul» ce străjueșle (Templul, nu mă mai prinde somnul în cetățuc. ' SCENA VII: Corul FeiYtellbr. Corul Moșnrff'lnr Corul. Moșnajilor: Vreu să- vă.- spun. o poveste,pe terme am «a.fuzit-o de mic copil. Icra o dată] un tînăr, Melanion. Ca s!a fugă dle-nsurăloare, se în­ fundă Qn pustie și se duse să trăească în munți. Mergea 'la vînătoare de iepuri, întindea curse și avea teu dînsul un cînte. De urile ce-i ierau femeile, SCENA VI: Cele de mai înainte, a cincca Fem'e. A cincCca Fenice: Pe mine. .țipelul jic-nlrernpUd droaclor de cucuvele, nu mă Iasă măcar o -clipă să' închid ochii, să ațipesc. Și nesomnul, mă prăpă­ dește. i �38 i Lizistrata Lizistrata nu Se mai întoarse aca&ă nici cînd. Părtași ai cumpătărci, fca nișttc Înțelepți ce sintem, fața de femei ca și Melanion, accea-și scîrbă avem.. Un moșneag: Ah, moșulicâ, cum tc-aș mai.stdnge O 'Femce: AU tem că vrei să-ți curgă ochii făpj să' hai hrînînci ceapă. . , Moșneagul: Cum ți-aș jmai trage o floclCeală.' Fcmeea: Ce mai stuf de barbă* îmi ai. Mămulitffl cînd 'mi-oiu înfige ghiarele-n iea. Moșneagul: Și Alironide, generalul, iera cam cam pepeacolea (flocos. Și numai dosu-i negru făcea să tre­ mure (vrăjmașul de groază. Dc-asemenea Formion. . Corul 'Femeilor: Șă vă spun și ieu o poveste, drept răspuns celei cu Melanion. Iera un anume Timon, (supărăcios lucru mare, cu fața cruntă1, plină de (țepi, un adevărat vlăstar al furiilor. Ferească sfîntul 'săi poți să le-apropii de ie). Acest Timon plin pfarversiLăței bărbătești, fugi x ------- (de s'cîrbă —------- —împotriva -Â- ................... iug| ( departe, 'după ce aruncă cele mai cumplite blesteme împotriva rasei sale ticăloșite. leală, imul care iera cel mai neîmpăcat Vrăjmaș al bărbaților șî-al rău-* niței lor, dar care iubea cu înfocare femeile» 0 Femee: Să* nu-ți mut fă Ici le-acum? 1 Un 'moșneag: Că-, tart? mi-i teamă. Femeca: Am să-ți arăt ieu, jcind . țî-oiu .frage cîtcva «picioare peste gionate. Moșneagul; Ai Să-mi arăți grădina. 1 Femzea: iȚi-o arăt, de ce nu: n’avea grjjă că ar avea țdfe ce să-mi fie rușine. Cît de bătrînă sînt, n’ai Iv6zi în- tea buruene. Lampa și-a făcut daloriea. i 39 ACTUL IV SCENA I: UziSlrata, 'doui l^ind, Mirina. I I '■ ■t Lizistrata: [Ei, ei, ia vcniți încoace, degrabă, femei. ■ O 'Fenice: Ce ie, spune, ce strigi așa? Lizistrata: rUn bărbat, uite, văd alergînd într’acoace, 'aprins de tot, un bărbat Se vede că l’au apucat (năbădăile orgiace. A 'doua Fenice: O, Venus, zeiță, regină a Cipru­ lui, a Citerci, a Paphosu|ui, mergi înainte pe calea Ipe cure ai apucat, mergi finainle și infjcrbintă, făr-a -Slăbi, lutâea 'Femce: Unde-i bărbatul accla, Să-l văd și ieu. Lizistrata: Uitc-1 colo, în dreptul Templului Ceres. latăca Femce: Pe Jupiter, adevărat, un bărbat. Dar bare al cui ic? Lizistrata: Ia uilați-vă'. Nu.l cunoaște curc-va din­ tre voi? Mirina: Cum să nu. Cincsîas. feste bărbatul mieu. 1 Lizistrata; Pe sania ta rî&nlne să mi-i pui în fri­ gare, j5ă-I sfredelești, să-l faci să_i crape fierea de nerăbdare, să te Taci că-1 iubești.. însc vorbă să fie. sa-i faci toate voile,‘ să-i dai tot, afară de... afară de .acea ce cupa-i de mărturie. i Mirina: (Fii pe pace și las pe mine. Lizistrata: Voiu rămînca în^e și ieu cu tine, să-l 'măgulim, s’iLl prostim cît mai bine Toate nădușelele Săi facem să-l treacă și toate fierbințelelc să-l apuce. Icar (voi, carați-va efe-aici. ’ ! ' �40 1 i Lizistrata SCENA II: ■'.Uri'”’. sc arafe de la-neepU| Lizistrata, Cinesias, un Copil. Cincsias, a parte: De-aș vedea-o cît mai curînd. De tinjr a plecat de-aCaSă, vieața-mi ieste nesuferită și ftu mai are pentru mine nici o plăcere. Mă cu-< prinde <Hea mai mare tristeță cînd să mă-ntorc. To­ tul ini se pare pustiu Nu-mi mai place nimica ca bag în gură; Tear flăcările iubirei mă mistuesc: ard în pară • Mirina, a parte: Gc-i drept, nu pot zice căi nu-l' iubesc. 'Dar lui, dte iubirea mea nici nu-i pasă. De ce M mai dau ochi atunoea cu iei? 1 Cinesias; ‘O, draga mta Mirinuță, de ce tc-ai apu­ cat fde una ca asta? Vină puțin încoacc. Mirina: î)e oe să vin? Pe Jupiter, n’am de ce. Cinesias: 'Cum, Mirina, nu vitei să1 vii nici cînd' . te Ichieamă' bărbatul tău, cînd le chicm ieu? Mirina: Tu 'm!ă| chiemi fără să ai nevoe de mine. Cincsias: Fără să am nevoe? Nu vezi că nu mai pot 'fără tine? Mirina: 'Rămîi cu bine. Cinesias: Mjrina. Mirina. te rog. Măcar în numele copilului .tău, ascultă... Ei, copile, chieamă pe mif-ta. Copilul: 'Mamă, imami mamă. Cinesias: Nu ți-i 'milă măcar de copilașul acesta care Ue-o săptămînî n’a fost scăldat și care n'aro ce 4>uge ? Mirina: De înrilăt mi-i milă. Dar tatăl său î-acela .care fli’ane nici o ?grijăi de iei. Cinesias: Lasă-, drăguță, și hai coboară-ncoace, pentru 'dragostea copilului tău. Mirina: Uite ce-nsamnă ea să fii mamă. N’ai ce face, tată să le cobori. Cinesias. a parte: iii se pare cu totul întinerită. juri? t Cinesias: 'ieu. Lizistrata; (Un bărbat ? Cinesias: Negreșit c-un bărbat. Lizistrata; Șterge-o napoi. Cincsias: ’Dar tu, cine iești, de mă alungi așa? Lizistrata: Sentinelă de zi. Cinesias: In numele Zeilor, ai bunătate, chiamă-mi te rog pe Mirina. Lizistrata: Că altă treabă n’am, de cît să-ți chicm pe Mirina. Dar cine iești? Cincsias: Cincsias Rîncău, bărbatul său. Lizistrata; tA, Ijine-ai venit, prietene dragă: numele D-tâlo -nil ne iesle străin și nu-i de loc necunoscut printre boi, Nevasta D-tale, numai despre D-ta po­ menește. (Fie că gusta un ou, fie că gusta un măr: „Fie (pentru Cinesias’’, zice, „fie pentru drăipițuț mieu’’. Cinesias: IA tot puternici Zei. 1 Lizistrata: Crede-mă, pe Venus. Cînd vine vorba despre bărbați, femeea D-tale numai de cît prinde a Zice: „Față dic Cinesias, nimic nu face nici două parale’’. '' , ‘ Cincsias: Chieamă-'mi-o mai curând. Lizistrata: Bine, inse ce-mi dai? Cinesias: Ce șă-ți' dau? Ce am la îndămînă. Iți daii bucuros, chiar pe dată de vrei. 1 Lizistrata; duc fuga să ți-o aduc. ■ „___ —— 41 SCEîsTA III: Mirina, Cinesias.- im Copilaș, 'Manea, slugă. Cincsias: Ce cumplit lucru, ce foc mă- pîrjolește. nlă iirde. Ca și cum a? fi pe jăratec. 1 Lizistrata; 'Cinc-i acolo, cine a trecut peste Șan- L Lizistrata n ■ ! �42 Lizistrata și 'parcă are o privire mai dulce. Cu cît s’arati mai Oiărțăgoasâ. și mai nepăsătoare față de mine., eu Silit sînt mai aprins după iea. Mirina: O, drăguțul 'de iei, copilaș al unui p ull părinte netrebnic, vino odorașul 'mămuței, vino, pe tine să .le StiruL Cinesias: ’D.c ce să faci tu una ca asta, de ce si te tei după celelalte femei, răutăcioasă ce iești. Mă chinuești și pb mine și te chinuești șî pe line. Mirina: |Fugi și im pune mina pi? mine. Cinesias; Vrei să se prăpădească toate boarfele* cîte Qe-avem acasă? Mirina: Puțin îmi pasă. Cinesias; (Puțin îți pasă că puii îți scurmă și-u ciugulesc (toata- -pînza? piaza? Mirina: Puțin îmi pasă-, pe Jupifen Cinesias: forgiil'e sacrate ale Zeiței Venus, e " lenu ai (pai celebrat apoi cine știe de cînd. Nu vrei ■ -J tu să (te-nlorci? Mirina: Să- mă-ntorc? Nici gîndesc. Afară doar dacă' Veți face pace și războiul va înceta. Cinesias: Fără-ndaeală, de vrei, se va face șî asta. Mirina; tFăra-ndoeală, de vrei, mă voîu întoarceatuncea și ieu acasă: acuma înse, mi-aș călca jură­ mîntul. I Cinesias: Cel puțin, să rămînem acolea cît-va timp singurei, rsă ne culcăm amîndoi. Mirina; (Ei, asta nu se poate, cu toate că>, nu pot zice că nu te iubesc. Cinesias; Mă- iubești? De ce să nu te culci atuncea Mirinuță, cu mine? Mirina; Auzi vorbă. De față cu copilul, se poateT Cinesias.* Se-nțelege că nu... Manes, du copilul acasă1 ' 1 J ’L- SCENA IV: Mirina, Cinesias. Cinesias; Copilul nu ne mai stingherește acum: hal acum să! ne... hai să ne drăgostim. . Mirina: Dar unde vrei, omule, să he punem, ca să- facem așa cc-va? Cinesias: In bolta lui Pan, ie un loc cum nu se poate mai bun. 1 Mirina: Cum sa mă-ntorc inse pp urmă în cetățue, purificată'? Cinesias; Ai sa te speli la Clepsidră, nu duce grijă, la cișmeaua din preajmă. 'Mirina: Dar cu jurămîntul mieu, cum rămîne? S4I-1 calc? Nesocotit ce iești. Cinesias; II ieu asuprii-mi. N’ai nici o < grijă do jură’mînt Mirina; Stai să cat atuncea up pălulcț. Cinesias; Nu mai umbla, lasă oă-i [bine și pe pămînt Mirina; Asta nu se poale, pe ’Apolon. Cu toată nerăbdarea cc-o ai, nu pot indura să Le așterni pe jos Cinesias. a parte: Femeca mea mă iubește, se vede bine că- mă iubește. Mirina: Uite, culcă-te degrabă colea. Mă dezbrac îndată și ieu. Ah, uitucă cp 'sînt, am uitat s’aduc și-un -macat. Cinesias; Ce macat? Mie nu-mi trebuește nici un macat. Mirina; Pe Diana, ie rușine 'de tuleat numai pe •chîngele (goale. Cinesias: Da-mi o guriță. Mirina: Ține. Cinesias: Ce dulce. Nu întîrziea tault. Mirina, întoreîndu-'se: Iaca macatul. Culcă-te. Mă -dezbrac îndată- și ieu. Uite, proastă fee sînt: n’ai pernă!. Cinesias; Lasă, lasă, ca n’am nevoc. �44 Lizistrata Mirina: Daci tu n’ai nevoi», am ieu. Cinesias: Nenorocitul de mine; te porți cuVI miue cu un Haplea, par’câ te-ai juca cu-n •H ’rcuje, Mirina, întoreîndu-se: Hai rîdîcă-le. Cinesias: Cred că s’o fi isprăvit hcuni l,a? »J«e nu-mj mai lipsește nimic. ' Mirina: Nimic, zici? Cinesias: Vino o data, odorul nilcu. 1 Mirina: Doar să lepăd ce am jpe mine. Dar minte, să nu-ți calci cum-va euvîatul de pace. Pne Cinesias: De Jupiter, jur că nu. Mirina: Lite, ifai îiise învelitoare. Cinesias.- N’am nici o nevpe, nevoe, pe Jupiter; vrcu să- te slrîng în brațe, să 'isprăvim... Mirina: Nu fii nerăbdător, mu-nlorc numai tfe cit, și lasă că isprăvim. Cinesias:. I’eineea asta arc să- mă Tacă să crap ru-nveiîtoarele iei. Mirina, întoreîndu-se: Scoală. Cinesias; Gata sculat, și încă de tind. Mirina: Vrei să tje bălsămez puțintel? Cinesias: Nici die cum, pe j^polon, nici de cum. Mirina: Ba da, pe V-cnus, ba ida: vrei nu vrei, puțintică! bălsămarc nu strică. Cinesias: A tot puternice Jupiter, de ce nu i s’a stricat oare borcănașul cel cu unsoare? Mirina: întinde r.î" mina. ia de colea și freacă-tc,. Cinesias^ Be Apolon, r" nu ____ miroase de loc bine unsoarea asta. Doar J'recînd să-' dec vre-un. miros: de-o, camdată, ic departe să miroăste a ceea ce-mi place mie. Mirina: Valeu, ce proastă sînl. Am adus alifie de Rhodes. Cinesias: Las <că-i bună: adă încoace, nu mai umbla. Mirina: Vrei să glumit. Lizistrata 45 Cinesias: Fie blătetehiat cine-a născocit atîlea unsori. Mirina: Ia gavanoșeiul ăsta de ici. Cinesias: Am ieu altul cojea. Dar bai o daLăț răutate ce iești, hai de le culcă și nu-mi mai aduce nimic. Mirina: Numai de cit, jur pe Olana, numai de cit. Uite că-mi lepăd papucii. Dar nu 'uitai dragă, nu uita de-a pune la cale pacea... Cinesias: Cum să uit... Mirina, pleacă. SCENA V. Cinesias, Corul MoșnegilorCinesias: După- ce mă freacă în tot chipul și mă despoaie, uite-n ce stare mă lasă: Isă-mi ies din minți. Zeilor, ce sui fac? Cătră cine Să mă îndrept, cinici cea mai frumoasă dintre femei mă lasă mofluz? Și plodulețul, cum să-l hrănesc? Unde-i Cinalopcx, cu gloata lui de bune podoabe? De tocmit pe dafJ o doică Corul Moșnegilor: Sărmane om, in cc chinuri în­ grozitoare, Vn oc dureri cumplite te mistueșli. Mal prinde jalea \azîndu-tc. Ah, ah, ce virtute ar putea să- se lupte cu asta, cc bărbăție, cc mușchi, ce-nchiegâtură, ce zidire de om ? Să plai mereu cu arcu-ncordat și sa- nu-l poți slobozi-n zpri. Cinesias: Vai, Jupjter, ce zbucium, ce nepomenit cliîn. Corul Moșnegilor: Uite unde le-a adus această ticăloasă și înveninată muiere. Cinesias: Ce muiere: zi mai bine această prea frumoasă șt prea dulce femee. Corul Moșnegilor: Prea dulce, spui? înveninată, înveninată; OA Jupiter, Jupiter. îndur,ă-lc, îndură-le și Ifă ca o f\înloa,să. o'trombă, un uragan^ s’o, rîpcasc.j ca pe-o mina de pleavă, s’o-nvîrtească și >/o-uvîrtcasca, și s>i d'ee drumul pe 'urma să cadă-n cîrlanul bărbatului său. ; �■z 46 Lizistrata Lizistrata > 47 ACTUL V încovocațl dle șale, ca niște purtători de lanterne* Fem’eilc nu vor să fie ajjnsc 'măcar cu-n deget, cită vremie nu no vom învoi cu (toții a face pace. Caimacanul: Va să zică, pretutindeni femeile tot asemfenea lucru și-au pus în cap. S’au înțeles cu toatel'c. Acum pricep. Aleargă degrabă do si),unc Ia ai tăi, sl trimeall acolca soli împuterniciți pentru pace. La rîndul mi eu, voiu căuta 'a lațe Senatul să rînducască și ilînsul soli, arătîndu-i și ^rgumfentul... Crainicul: Alerg numai de cît. Minunat^ idee. Ți-a ieșit un fagure de miere din gură. SCENA II: Un Crainic Lacedemonian, un CUmacan din Atena. * i u Crainicul: Unde-i Senatul Atenei? Unde-s Britanii? Am o veste nouă de-mpărtășit. Caimacanul: Om iești tu înst ori 'o ?®itate cîmpenească1, Priap? 1 Crainicul: Sărăcuțul, sînt crainic: Castor și Polux martori mi-s Aduc din Sparta cuvînt 'de pace. Caimacanul: Ia Ihu mai spune. Dar baltagul de dinainte? Crainicul: Nici un baltag. Caimacanul: De ce te ferești aluneca așa? Și co­ nsemnează umflătura aceea 'din față, de ce ți-i țepoșata 'mantiea dinainte: să te Ii opărit 'între vintre de țmfers ? Crainicul: Pe Castor, uibe ce tont. Caimacanul: Bată-tc să te bată’, uite-1 cu hadaragul sculat. Crainicul: Pe Jupiter, nu mai îndruga la prostii. Caliriacanul: Dar acolo, ce ai? Crainicul: Ce sa am? O măciulie Laconiană. Caimacanul: Să lăsăm rnăciutiea Laconiană. Spune, cum stau lucrurile in Laccdemonia? Spune drept, pentru cal, dte altminteri, și știu. Crainicul: In Laccdemonia, lumca-i aprinsă! de tot și la taliați, "de-aScmeni, cu toții sau ridicat. Polona și Pelena, tuturor le Irebucște Polona. Caimacanul: Cum a dat pestfe voi inse pacostcal asta? Trimcsu-a Pan? Crainicul: Singura pricină-i Lampita. După îndem­ nul iei, toate femeile din Sparta, 'într’o unire, nu-și mai primesc bărbații în așternut. Caimacanul: Șî cum vi- ieste? : ; Crainicul: Cît se poate de rău: umblăm pe utiți SCENA II. Corul Femeilor. Corul Moșnegilor. Corul Moșnegilor: Din toate fiarele, nu-i nici una mai dc neîmblînzit ca femeea: și focul, și culczătoarea panteră sînt nimica pe lingă ica. Corul Femeilor: Știeai asemenea lucru și iaci răz­ boiul Nu atînia de cît de tine, sărmane, să ai în 'mine o prietenă credincioasa. Corul Moșnegilor: Ori-cum, voiu urî în totdeauna femfeilc. t * Corul Femeilor: Cum ți-o fi voca. Dar mai in tiu, nu mi-i indăminl să te văd Ocolea gol pușcă: prea vrednjc de bălae de joc ie-arăți. Am siă-^i pun. spențerul în spinane. .Corul Moșnegilor: Că bine faci. Cînd ină-nfurii, nu pot siv sufăr nimic pe mine. Corul Femeilor: fMai întâi, așa mai *pari a bărbat, și-apoi, rîsul nu-1 mai stirnești. Și 'daci nu m’ai fi copleșit de ocări, daci nu 'mî-ai îi făcut în necaz^. ți-aș fi fccos cu băgare de ’samă gînganiea ce ,ți-a intrat în ochi și-aș fi ucis-o. r Corul Moșnegilor: Uite ce mă chjnuea ătît de cumplit _ Scoatc-o și arata.mi-o și mie, s'o văd. Mă înțapă foarte de mult ] �48 î 1 % Lizistrata Lizistrata Corul Femeilor: O să ți-o scot bucuros, cu toate cu iești atîl de hursuz. O, Jupiter. ce mai țînțărolu. Ia te uită. Parcă-i un țintar mocirlos din Tricorilos. Corul Moșnegilor: Ah, Zei, ce bine mi-ni făcut și cit mă simt acuma de ușurat. ’De cine știe cînd gîm ganica asta mâ-nțcapdJi ochiți, par’eă ar fi -vrut să sape în ici un puț. Asta și face să-mi curgă lacriniclc cu utila îmbielșugarc, de cind gînganica-i scoasă. Corul Femeilor: bas că te șterg, măcar că iești atîl de răutăcios... Și-am -să te și sărut. Corni Moșnegilor: Nu mă mai săruta. Corul Femeilor: Vrei, mi vrei... Corul Moșnegilor: A|e naibei făpturi. Cum știți voi a v,u linguși. Bine zice (proverbul: ,fNici cu cele rele, nici fură iele’'. Iaca, sînt gala a face pa,ce; De-acum înainte, nici, o dușm-in'e-ntre noi. Să ne întrunim la o laLtjî și să intonăm împreună un imn. Corul Femeilor: .Noi, prieteni, sjnlem gata a nu mai rosti nimic jignitor împotriva vre-unui cetă­ țean. Din potrivă1, vom spun'e și Vom face tot binele cu putință*,. Ori-eine, fie femee, fie bărbat, ori-cine are trebuință 'de bani, de două-trei 'inine, să spire. Dacă se face pace, nimeni n’are să mai înapoeze, nici o dat’;, nimic, Astă-zi așteptăm, la prînz, cîți-va prieteni din Caristo, niște oameni negreșit du ispravă. Avem puțină sorbitură și ce tnai cărnicicăi du puică, fragedă și gustoasă. Vcniți dar astă-zi la noi. Prcgăliți-vă pentru chilipirul cc vă așteaptă', spălați-vă la scăldăloarc frumos și vcnvți cu cățel cu purcel. Inlrați fără să-ntrebați pe nimeni, mergeți drept îna­ inte, ca acasă la voi. cu-ndrăzn.eală, și veți» gâisi, cu siguranță... ușa-ncueată. Corul Moșnegilor: Uite că sosc'sc și ‘«solii din Sparta, cu țăcăliile lor. Vestmintele li-s țiipoșale dinainte, ciudat. ------- 49 ACTUL VI SCENA 1: Corul Moșnegilor Solii din SpartaCorul Moșnegilor: Alai întăi, închinăciune vouă,. Luconieni. Spuncți-ne acum, cum vă) aflați? Unul din Soli: Alai ie ncvoe Ide vorbă lungă ? Par’eă nu sc vede cum ne aflăm? Corul Moșnegilor: Strașnic lucru: cv-noordare gro­ zavă, ce patimă cumplită, oe foc, ’.Șj lotul merge din. rău în mai rău. Solul: Nici nu-s cuvinte ca să- 'pot zugrăvi ase­ menea stare. Dc-altminlcri, nici nu-i ncvoe. Admit*uri-cc condiții, numai, cit mai degrabă, pace, pace. Corul Moșnegilor: AlăAla uit la străinii aceșliea ca la niște vlăjgani luptători, cari nu pot suferi nimica ..... pe burta lor, așa ca-, boala asta trebuie să aibă ova boalăcu năbădiiî, are trebuință de atletic: ie o boală* frămîntare. ț SCENA II. Cei de mai înainte, -un Atenian, care nu bagă* ;de samă pe Lacedemonieni. Atenianul: Cine ne poate spune unde Ipulcm da ochi eu Lizistrata? Pentru că-, uite ’undc-am ajuns. Corni Moșnegilor: Va să* zică, aaeca-și boală aveți și Voi? Nu văi apucă cum-va frămîntările-n zori?Atenianul: Alai întrebi? Și ne-apucăi toți dracii. Să se-ncluce mai curînd pacea, pa<-’ca, ’pcntru-că alt. minieri, mare lucru să nu luăm 'pe Clislen drept femee». Corul- Moșnegilor: Ați face bine săi vă acoperiți. goliciunea, să nu se-ntîlnplc .să vă Vadă cine-va din cei cari mutjtcaza stalue!e lui Mercur. — �50 Lizistrata Atenianul: Ai dreptate, pe Jupiter. Solul: Pe Dioscurii, așa ic. Să ^punctn spențerelo pe noi. • y Atenianul, băgînd dl? samă pe Lacedcmonieni: Bună ziua, Lacedcmonieni. Uite in ce jalnică istare sînlem. Solul: Dapoi noi? Dacă ne-ar fi văzut lumea iu starea asta, Poliharidcs, vai de capul nostru-ar fi fost. Atenianul: Spuneți aluneca neted, Laconieni, co ■căutați acolea? Solul: Să facem pace. _ ' Atenianul: Sfintă vorbă: și noi tot asia. De ce să nu chicmă'm atuncea Ipc Lizistrata, Singura care ne poate-mpăca ? Solul: Vie. și Lizistrata. pe Dioscurii, și Lizistrat, dacă vreți. Corul Moșnegilor: De prisos s’o mai chiemSn1. DinJj. a și aflat despre venirea voastră și ieal-o aici. SCENA III: Cei cie mai înainte, Lizistrata. Atenianul: închinăciune țic, -celei mai bărbate din­ tre femei, leală clipa cînd se cere să 'fii și ne-nduratâ și bună, și simplă și măreață, și blajină' și bogata-n mijloace. Căpeteniile grecilor, aprinși de farmecele tale, ste-ndreaptA călră tine într’o unire și-ți supun toate păsurile lor. Lizistrata: Lucru Se poale dezlega lesne, dacă sintcți alîl de-aprinși de dorința de-a vă avea femeile •acasă și dacă jiu umblați a vă alina mutual. "Aista voia vedea-o numai de cit... Unde iești, Pace? Ad-2mi mai întâi aici pe Laccdemonicn;. Jea-i binișor de mină, fără silnicie, fără trufie, nici c’o apucătură lipsită de gingășie, -cum 'ie obiceiul bărbaților noștri. Fii drăgălașă, cum se cuvine Isă (fie Q îemee. Și ‘dacă ! L Lizistrata 51 cine-va nu bine-voește 'să-ți dee mina, găsești tu de unde să-l ici... Așa. Adă-mi și pe Atenieni, și pe Atenieni poți să-i iei de unde vor iei... Voi Lacedemonreni, așezați-v.ă ici, lingă mine, și voi, dincoace, și ascultați. leu nu-s de cit o femec, dar am în mine bun S'imțr c’o judecată dreaptă din fire, mi-am mai dezvoltat mintea, folosindu-mă- de povețele părintelui mjeu și ale celor bătrîni. Așa-că, fiindcă v.ă am aici întruniți, am să vă Tac tuturora aceea-și imputare, pe care o meritați. Cu toate că, ca niște popoare înrudite cesînteți, vărsați aceea-șî apă lustruia, la Olimpiea, la Terniopile, la Dclfi, ca și-n atîlea și-atîtea Jocuri, cu toate astea, oștirile voastre nimicesc și popoarele și cetățile Greciei, cînd vrăjmașul, cînd barbarul, vă amenință, ie în coastele voastre. Asta aveam să vă spun la o laltă, asta vă privește pe toți. Atenianul: P.e mine mă iau dracii și nu *1001 pot:, m’apucă toate fierbințelele. Lizistrata: Acum, Lacedcmonieni, mă îndrept catră. voi. Ați uitat oare, cînd Lacedcmonianul Periei ide, veni prosternîndu.se la poalele altarelor, la Atena, sub mantiea-i de purpură, galben la față, cerînd. oștire înlr’ajvlor ? Mesena vă hărțuea atunci și mîniea. lui Neptun vă mai zguduea și pămîntul. Cimon plecă, suinei în capul a patru mii de liopliți, în capul a patru mii de oameni bine armați și Lacedcmonia). salvată fu. După asemenea ajutor, voi pustiiți pă­ mîntul de unde v’a venit mînluirca. Atenianul: Da, Lizistrata, sînt vinovați. Solul: Da, vinovați... Ah, ce frumoase, ce minunate buci. Lizistrata: Rar voi, Atenieni, credeți că n’avețr nici un păcat? Ați uitat vremea cînd Lacedemonienii veniră, la rîndul jor, cu lancea-n mînă, și ucîseră I I �52 Lizistrata Lizistrata I I I I I I i o mulțime de Tesalieni, o mulțime de jirieteni. și de .aliați dc-ai Iui Hipias. Ați uitat că singurii ali'ați, pt. vremea aceea, numai dînșii y au fost, că numai lor le datoriți libertatea, că numai datorită |or a-ți schim­ bat sarica de rob pe mantaua de lînă'. Solul: In vieața mea nani văzut mai mîndră feinee. Atenianul: Nici icu bucățică mai bună: ce mai ■jningeac Lizistrata: De ce Sa- fiți aluncea vrăjmași și să vă războiți între .. frumoasa ,.w intre voi după alît de mari și de slujbe ce v’ați făcut? De ce să nu Tăceți atuncea -—a pace? Solul: Noi, bucuros, ducă ni se dă cingătoarca noastră fortificată., Lizistrata: Omule, cane? Solul: Nu-i de cit acea gă-oază de Pilos. De cînd •o doresc și oftez după iea. Atenianul: Pe Ncplun, nici o dală. Lizistrata: Dați-o, prieteni: nu văvă opuneți. opuneți. Atenianul: Și noi să batem pe urmă-n buze? Lizistrata: Cereți altă fortăreață in schimb. Atenianul: Bine zici. Să ni se dpe aluncea ariciul— ZEchinus, sinul Maleei și șoldurile fortificate ale Megarei. Solul: Pe Dîoscuriî, jiu li-i țapăta tocmai toal'e, voinice. Lizistrata: Impăeați-vă, de la .șolduri nu vă vă certațicertați Atenianul: Nu. mai pol aștepta, mi-i degrabă să mă1 dezbrac ca să-mi lucrez moșiea în pielea goala. Solul: leu cată să văd mai înainte de gunoira Lizistrata: De-ndată ce veți înclieea pacea, veți avea toată vremea. Dacă vă gîndiți la pace, vedeți ■dacă vă implicați asupra mijloacelor de-a o pecetlui ?i vedeți ce au a spune și al'ații.Atenianul: Mai încape vorbă de alinți ? Nu vezi 53 in ce stare sînlcm ? Toți aliații sjrigă-ntr’un glas cu noi: Femei. Solul: Ai noștri, Țje Castor și pe Polux, la fel iu. Atenianul: Ce să mai zicem de Caristieni: se-nțelege că șl dînșii alt strigăt n’au. Lizistrata: Adevărat. Acum, purificați-vă: femeile vă' chieamă-n cctățue, la un ospăț, cu ce se va găsi în coșnița Ier. Veți face aici făgăduelele, jurămintele cuvenite, după cure, vă veți întoarce fie-care cu femcea acasă-. Atenianul: Haideți, cit mai degrabă, să nu mai ză­ bovim nici o clipă. Solul: Hai unde vrei. Atenianul: Cjl mai degrabă, cil mai degrabă, pe Jupiter. f SCENA IV: Corul Moșnegilor. Corul Femeilor. Corul Femeilor: Macaturi brodate, mantii, scurteici de preț, marame alese, vase de aur, și toate cîte le am, ale voastre să- fie, din tpată inima vi le da« tuturora. Le veți căra la copii. Fala cui-va poate să ajungă într’o zi Caneforă. Vă dau tuturor toc să luați de la mine ori-ce sculă-ți găsi: Jiu-i nimic pună-ntr’alîl de pecetluit, să nu Se poată deschide... Ori-cît veți căuta, inse, nu veți găsi nimica de ri­ dicat. afară- dacă cine-va dintre voi nu va avea o vedere mai pătrunzătoare de cil a mea. Dacă cine-va n’are pine, ca să-și hrănească robii și mica-i 'gloată, va găsi Ia mine ciți-va pumni de griu, guta măcinat: iec-și-i. Mai a mi o frumoasliț o pine mare d-o bănicioar;., la care se poate uita cu -gura căscată. Celor sărăci să nu le fie rușine. Să vie cu saci, cir desagi ca să capete cu toții bucale. Mănos Împarte la toată lumea. Dar... sâ ferească sfîntul să mi se apropie cine-va de poartă cum-va, că-1 rupe cînii. �I 54 Lizistrata Lizistrata SCENA V: Lrn Rob, lui Derbedeu. Jî I j- Robul, cătră derbedei: Uite, bleSlen aJii, că vin din nou: nu plecați o data d'e-acolea, pîrliților? Derbedeul: Pe Jupiter, uite că oaspeții pleacă. Derbedeul: DeschidcRobul: Fă bine și șterge-o. Ce câți aici? Vrei să-țl dau vre-o cîte-va cu torța asta peste obraz? platul iicolea nu-i sănătos. Mai bine pleacă. Derbedeul: Iaca nu vrem Robul: Dacă ții numai de cît, ți-oiu face cheful •și te-oiu face să scaperi. Derbedeul: Par’cii ieu nu te-oiu face. Robul: Pleacă, sau ai ^ă schiauni acuș: o să-ți îea părul foc. Pleacă, să paotă Laconienii, ghiftuiți -cu de toate, să1 poat Laconicnii ieși în voe, să se■ntoarne acasă. SCENA VI: Cei de mai înainte, SCENA VIII: Cei de mai înainte, golii. I.acedemojiienilor, urmați de unul care cîntăi din fluer, al doilea Atenian, Lizistrata, da-tea Atenian. AL doilea Atenian: N’am mai văzut de cind sîul asemeni espăț Lacedemonîcnii au fost cit se poale de,* cum am zice, cheflii. lear noi, după ce-ttm tras puțin la măsea, cumințcniea întrupată, nu rog. SCENA Vil: Coi de mai înainte, Corul Moșnegilor i i Corul Moșnegilor: Foarte adevărat, pentru-ca, altminterea, batem timpii, cînd nu ne ic gillejul udat Dacă Atcnicnii vor să m’asculte, Cală să ne-mbătăm snai intui, tind vom avea de îndeplinit vre-o solie. Pentru-ca, tic cile-ori ne-am dus în Laccdemonia, fără Să bem, numai de cît am găsit •pric’nă de 'ceartă: ▼ără să dăm luare aminte la cele șnuse, tăcerea o tălmăceam pe dos și făceam apropieri zăpăcite, a■napoda. Astă-zi, lolul ne ie pe plac, aȘa-c^> 'dacă •cihe-va ar intona în locul scoliei Cljlagorei, scoliea* lui Telamon, fam ridica-n slăvi, măcar că după aceea 2’am înjura. 55 I7n sol: Pune mina pe fluer, Poliharides: vreu su-i trag o chindie .și să-i trag un cîntec în cinsțtea Atenienilor, in cinstea noastră. Atenianul: In numele Zeilor, bine zici, pune mina pe fluer: mai mare dragul Să vă văd țopăind. Solul: O, Mncmosină, inspiră această tinerime, inspirădmi muza, care-mi iș.tie isprăvile și cane știe și pe cele ale Atenienilor. Ale Atenienilor cari, la Artemisium. năpădiră ca niște zei asupra corăbiilor vrăjmașe și bătură pe Mezi. Noi, cu Leonida, icram ca niște mistreți ce-și ascut colții. O spumă deasă ne albea jurul gurei și ne curgea pînă pe pînteee, pentru-c2, mulți ca nisipul mărci ierau Perșii. O, Diana, crieasa pădurilor și 'spaima fiarelor, fii la împăca­ rea noastră! de față Și rămîi, castă zeitate, rămîi îndelung între noi. Ppcea o țintă încheeălăî, o prierenie duioasă să domnească ne-ntrerupt între noi. Să nu mai auzim pomenindu-ste Ide-acele uneltiri de vulpe vicleană. Vino, fcccoară vînătorească, vino la noi. Lizistrata: Acum, lîind-că iotul s’a isprăvit cu bine, Lacedemonieni, luați-vă femeile voastre și voi Atenreni, pe-ale voastre. Femeea să rănile lîngă băr­ bat și bărbatul lîngă femee. lear pentru a Sărbători această fericitî-mpăcare, să alcătuim, în cinstea Zeilor, coruri, păZindu-nc de-a mai păcătui alta dată. Corul Atenienilor: Faceți ca, corul să sie arate și grațiile |su fie de față. Să invocăm pe Diana și pe :î i ! i ! t I �56 ii!;: ! Lizistrata Apolon, bunul iei frate, care prezidează1 la (lanțuri la chiotele de veselie. Să chiemăm pe Nisius, pe Bacus. ale .căror ochi varsă flăcări, în mijlocul .-Me­ nadelor, tovarășele obicinuite ale Dianei. Pe Jupiler, strălucitor în mijlocul fulgerilor, și pe prea feri­ cita, j^e prea augusta-» soție. Să invocăm în sfirșit pe toți ateii,' martori și chezași ai păcei prea slăvile pe care ne-a dat-o Zeița Cipris. I. h:t i ha-ha. Săltați, ca și cum înecam întoarce de la izbîndft I, ha, i haha... ■ Lacedemonieni. hai mai ziceți -și voi un cint. Corul Lacedcntonlenilor: Muză I.accdemoii'anii, ni’ai •coboară o dată din dulcele Tatgtel, vino .să cîntăm împreună pe Apolon, -augustul zeu din Anticla, pe Minerva Calciaca, și pe vitejii Tindarizi, Dioscuri, •Castor și 1 Polux. cari se zbeguese pe malurile lui Eurotas. Vino, vino la noi. fîlfîindu-ți voioasă mantiea la ușoară, în cinstea Spartei care iubește 'ciuturile ■divine și cadența lor vibratoare. Fetișcanele zburdai pe țărpiii lui Eurofa-s. zburdă’ca nișle gonitoare-alorale. de rîdic-ă pulberea-n nori: părul le fîllic va la niște bacante cari se joacă învîrlind tirsul, 'pe Vind casta și-ncîntăloarea copilă din Lcda, conduce corul. Vino și prindc-ți c-o panglicuță) părul tău unduios. ,Pi•clparele-ți salte, și lovească, ca picioarele unei că­ prioare, pămîntul. Voo?a-ți cadențată să-nvioreze danțul. Sărbătorească pc-a.tpl puternica, pe divina Cnlciacti, pe Minerva nebiruită. i REVISTA IDEEI Diriguită de P. MUȘOIU Fundătura Pipăîlă, No. 8 bis — BUCUREȘTI. �BIBLIOTECA „REVISTEI 1DEE1“ di !: H • m l;‘ i i 5— P. Mușolu și P. Zosln: „Mișcarea socială", complectă — „Revista Ideei", 15 colecții, de la 1—150 . 75— . 2Norman Angell: Amara Amăgire .... . 1Arlstofan: Lizistrata N. Armăjescu : Spovedaniile și testamentul unul țăran12— M Asklnaal: Jertfele Țarului’’....’. 4— N. G. Cernlșevsky; Ce-i de făcut....................................4— Louls Combes: Spartacus: războiul robilor —50 M. Deshumbert: Morale fondeesurleslois de laNature 2— Gab Devllle: Evoluțiea Capitalului 1— C. Dlmltrescu lași: Cele două morale. —50 -20 Grupul Sud. Rev. din Paris: Antisemitism și Sionism Col. R.G. Ingersoll: Dumnezeu șl crearea-i —20 Paraf-Javal: Ce știm despre lume. . — Substanța universala — Drepturile omului; cele adevărate și cele falșe 2— Nadlna Kolovrat: Teoriea evoluției cunoștințelor —50 P. Kropotkin: Cătrâ Tineri .... —50 — Legea și autoritatea .... —50 — Războiul -20 — Rolul istoric al Statului. Statul Modern. 2— — Unde poate ajunge agricultura 2-50 — Vremuri noi P. Lafargue: Materialismul economic al lui Marx —50 Paul Louls: Sindicalismul francez —20 M. Maeterllnck: Datoriea noastră cea socială . -20 — Nemurirea —50 E. Malatesta: Intre țărani -50 John Stuart Mill: Libertatea de cugetare . -50 P. Mușoiu: Cum se explică Anarhiștii —50 — Despre mișcarea Socialistă . -50 — Propaganda în mișcarea socială . —50 — Determinismul Social -50 — Metoda experimentalăîn politică . —50 — Orientări... . . . 2— — Emanciparea Femeei 1— Intime ... .. 1— I. Noagu: Flăcări năbușite . ... 1 — M-me Noro: Memoriile unei deținute din timpul Comunei 1— Seneca: Despre mînie 2— Victor Roudlne:Max Stirner —50 J. Sagnol: Egalitatea sexelor 1— Fr. Stackelberg: Femeea și Revoluțiea . . . . —50 Stanlslav Tomlcl: Calea la adevăr .... —50 Cererile, însoțite de cost, so fac la „Revista Idee!": BUCUREȘTI. �I: - Tip. George lonescu, Academiei 30 1 � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Lizistrata (1916) Subject The topic of the resource piesă de teatru Description An account of the resource Aristofan trad. Panait Mușoiu Creator An entity primarily responsible for making the resource Aristofan, trad. Panait Mușoiu Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca „Revistei Ideei” Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1916 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Panait Mușoiu Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1916, București 1916 anti-militarism anti-război Aristofan Biblioteca Revistei Ideei broșură București feminism literatură Panait Mușoiu Revista Ideei teatru Traducere https://anarhiva.com/files/original/cd8c98e65148bcc1282e3a00b14a70d4.pdf e66a8b10b24c61c910afb2f10f273623 PDF Text Text ��������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Sindicalismul francez (1908) Description An account of the resource Paul Louis trad. Iuliu Neagu Creator An entity primarily responsible for making the resource Paul Louis, trad. Iuliu Neagu Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca „Revistei Ideei” Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1908 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Iuliu Neagu-Negulescu Relation A related resource Textul a apărut și ca articol în „Revista Ideei”, LXXII (1908), pp. 17-21 Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1908, București 1908 anarho-sindicalism Biblioteca Revistei Ideei broșură București Iuliu Neagu-Negulescu Paul Louis Revista Ideei Sindicalism sindicalism revoluționar Traducere https://anarhiva.com/files/original/6c5c9beb9d661f78cfe7d7db80a88aee.pdf 73e79dc28e73e9a7c205ab1c2c440530 PDF Text Text ��������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Nemurirea (1909) Description An account of the resource Maurice Maeterlinck trad. de Panait Mușoiu Creator An entity primarily responsible for making the resource Maurice Maeterlinck, trad. de Panait Mușoiu Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca „Revistei Ideei” Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1909 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Panait Mușoiu Relation A related resource Text apărut și sub formă de articol în „Revista Ideei”, nr. LXXXIX, pp. 125-128 Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1909, București 1909 Biblioteca Revistei Ideei broșură București Maurice Maeterlinck Panait Mușoiu Revista Ideei Traducere https://anarhiva.com/files/original/4a6c97cd988320a745cc492f88c48b44.pdf 940560641ee835c5fd308234644b33a5 PDF Text Text ��������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Datoria noastră cea socială (1908) Description An account of the resource Maurice Maeterlinck trad. de I. Nisipeanu Creator An entity primarily responsible for making the resource Maurice Maeterlinck, trad. de I. Nisipeanu Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca „Revistei Ideei” Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1908 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Ioan Nisipeanu Relation A related resource Textul a apărut și în formă de articol în „Revista Ideei”, LXXIII, 1908, pp. 33-36 Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1908, București 1908 Biblioteca Revistei Ideei broșură București Ioan Nisipeanu Maurice Maeterlinck Revista Ideei Traducere https://anarhiva.com/files/original/2dfd4b66452171906b5e420c826a8587.pdf 34dc100f8861925fca4daf8b93301da3 PDF Text Text ����������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Calea la adevăr (1911) Description An account of the resource Stanislav Tomici trad. din esperanto de G. N. Ghinescu Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca „Revistei Ideei” Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1911 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource G. N. Ghinescu Relation A related resource Revista Ideei Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1911, București Creator An entity primarily responsible for making the resource Stanislav Tomici, trad. din esperanto de G. N. Ghinescu 1911 Biblioteca Revistei Ideei broșură București esperanto filosofie G. N. Ghinescu Revista Ideei Stanislav Tomici https://anarhiva.com/files/original/d468c965b98762870087a0ba875813ac.pdf a1ac9637bdfe9380aa343e9695f3fce9 PDF Text Text ����������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Femeia și Revoluția (1907) Subject The topic of the resource Femeia și Revoluția Despre căsătorie Despre familie Concluzie Description An account of the resource Frederik Stackelberg trad. Mina Neuwirth Creator An entity primarily responsible for making the resource Frederik Stackelberg Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca Revistei Ideei Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1907 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource trad. Mina Neuwirth Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1907, București 1907 anarhism Biblioteca Revistei Ideei București căsătorie familia feminism Frederik Stackelberg Mina Neuwirth Panait Mușoiu Traducere uniune liberă https://anarhiva.com/files/original/621bde6bac0bdf9591089329a271294f.pdf 94f4cc7acde0c74edf7de4ee45d82a7f PDF Text Text ������������������������������ Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource De Profundis (1919) Subject The topic of the resource Broșură scrisă în închisoare de Cornelia Ștefănescu, pictoriță și colaboratoare la „Revista Ideei” editată de Panait Mușoiu. De Profundis Spada lui Damocles Teorema Responzabilităței Chipuri de pieatră Ipoteze și adevăruri Să fii om... În zadar O expunere de principii Despre drepturile noastre Description An account of the resource Cornelia Ștefănescu Creator An entity primarily responsible for making the resource Cornelia Ștefănescu Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Editura unui grup de întemnițați și de liberi Biblioteca „Revistei Ideei” Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1919 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Panait Mușoiu Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1919, București 1919 anarhism Biblioteca Revistei Ideei broșură București Cornelia Ștefănescu-Țărnă (1888-1962) închisoare Panait Mușoiu revoluția socială revoluție https://anarhiva.com/files/original/1a93c132703bb7a3d82ddefebf1ec178.pdf bc49c2c08ea5ba529d969140e04a54c5 PDF Text Text i' COLECȘIUNEA „PROBLEME Șl IDEI» Director: A. A.-Luca Publlcapune periodici OSSIP LOURIE SOCIOLOGI RUȘI HERZEN - KROPOTKflN — BAKUNIN KOWALEWSKY — LAVROV ii ijgjrcr-g^ ■fc. i i ' -W. i 7" BUCUREȘTI TIPOGRAFIA .TRIUMFUL’, STRADA DELVEDERE No. 6 1024 Lei 15 .. �— ■ COLECȚIUNEA „PROBLEME ȘI IDEI* OSSIP LOORIE SOCIOLOGI RUȘI HERZEN — KROPO7KIN — BAKUNflN KOWALEWSKY — IL A V R O V HERZEN BUCUREȘTI TIPOGRAFIA .TRIUMFUL*, STRADA BELVEDERE No. G 1924 �■ SOCIOLOGI 2R/THȘI r de OSSIP - i HERZEN - i ■ l ! Acum trei zeci de ani, un contemporan al lui Alexandru Herzen (1812 — 1870) rostea următoarele cuvinte la mormântul lui provizoriu dela cimitirul Pere-Lachaise: «Rusia nu va purtă doliul după acest mare cetățean, căruia noi îi aducem acum ultimele omagii; numai câțiva prieteni, rămași credincioși, îl vor purta în inimile lor. Va veni însă o zi când compatrioții săi, înțelegându’și mai bine istoria, își vor aduce aminte de mormântul lui solitar». Cuvinte aproape profetice. Numele lui Herzen, care, de curând încă, nu putea fi tipărit în Rusia, începe să pătrundă din ce în ce în sânul masselor. Se publică Corespondența sa, istoria vieței sale agitate și tumultoase1) Operele sale, compuse din zece volume, apărute în întregime în străinătate, sunt încă interzise Rușilor „gânditori2)». Scrisorile sale asupra naturii au fost aproape uitate; în ele Herzen expune și critică sistemele folosofice până la Bacon; dar legendele asupra aventurilor sale politice, au înfășurat pseudonimul /s. Kander5) cu un prestigiu care crește din ce în ce mai mult. Herzen nu este nici filosof, nici sociolog propriu zis, — înainte de toate el este un agitator, și ca atare a servit mult mișcarea ideilor din Rusia; astăzi încă se pare că se aude sunetul Clopotul-ui său, pe care’l conducea la Londra în '1857. Scrierile sale n’au pierdut nimic din vigoarea lor; unele din paginile sale aparțin prezentului: „Rușii n’au ajuns încă la o stabilitate determi­ nată, ei o caută, ei aspiră la o ordine socială mai conformă cu natura lor, și rămân într’un arbitrar provizor, pe care’l detestă și’l acceptă voind să se desfacă de el, și suportându-1 fără voia lori)-. 1) 2) 3) 4) Londra, î Smîrnov: .Viața lu» Herzen" St. Petcrsburg. Aceste pagini au fost scrise înainte de revoluție. Pseudominul lui Herzen. Herzen: „Despre desfășurarea ideilor revoluționare în Rusia* 1853. �4 $ I 'sociologi ruși Antiteza stabilită de Herzen între Ruși și Germani (s’ar putea zice Europeni) își păstrează încă întreaga savoare: „Ei au, mai cu seamă, avantajul de a avea reguli positive, elaborate; noi avem asupra lor avantajul forței robuste, a unei anumite latitudini de speranță. Acolo unde ei sunt reținuți de conștiința lor, noi suntem opriți de un jandarm. Noi îi jicnim adânc prin nepăsarea noastră, prin purtarea noastră, prin puținul menajament al formelor. Ei ne plictisesc de moarte prin pedantismul lor burghez, prin purismul lor afectat, prin purtarea cu desăvârșire meschină». Herzen convine totuși, că în lumea slavă este un element de civilizație occidentală... la suprafață, și în lumea europeană un element complectamente barbar... la bază. El găsește că dacă e îngrozitor să trăiești în Rusia, nu mai puțin îngrozitor e să trăiești în Europa; singura deosebire existentă, e aceea că în Europa lupta este deschisă. Nimeni nu’și dă sufletul în Europa înainte de a face ca vocea să-i fie auzită. Herzen este adesea învinovățit pentru simpatiile sale excesive pentru partidul slavofil. E o greșeala : Herzen combătea pe slavofili ce’i dreptul, pentru moment, într’un chip foarte ciudat. Astfel, vorbind de lupta între «Occidentali» și panslaviști, Herzen se ex­ primă în chipul următor: «Iubim poporul rus ca și ei, dar dra­ gostea noastră nu se aseamănă cu a lor; ca și Janus, sau ca vulturul cu două capete, noi privim din părți opuse, deși inimile noastre bat la unison». Herzen acuză pe slavofili de a profesa «o ortodoxie exage­ rată»., Slavofilii sunt vinovați de ignoranta în care au tinut multă vreme poporul rus; «idealul lor liturgic și fumul făcliilor lor îm­ piedică de a se vedea principiile cari servesc de temelie vieței populației agricole»1). Slavofilii nu s’au schimbat deloc dela Herzen încoace. Cultul naiv pe care’l poartă copilăriei istoriei rusești, este ridicul; intoț leranța lor religioasă n’are margini. învățătura lor este «un lanpentru a opri sborul gândirei», o vorbire a conștiinței bizantinis­ mului slugarnic al Bisericii. «Patriotismul slavofililor capătă înfățișări polițienești cari miroase a knut, mai ales la Petersburg, unde această tendință a sfârșit prin creiarea unui imn național.» Naționalismul, ca drapel, ca strigăt de luptă, nu se înveștmântă cu aureola cu care un popor luptă pentru neatârnarea sa. Slavofilii urâsc neatârnarea, privind’o ca un „fruct putred al HERZEN ! Fi f În Europa occidentală, dar el propavăduiește unirea între Rusia și Europa. «Dacă Europa nu izbutește a se ridica printr’o transrormare socială, atunci alte ținuturi se vor transforma; unele sunt de acum gata pentru această mișcare, altele se pregătesc. Unul 1) „Lumea rusa și Revoluția4 18-10—1847. 1 5 este ca Statele-Unite ale Americei de nord; altul este tot atât de viguros pre cât este de sălbătăcit, — este vorba de Rusia". In aparițiunea unor popoare sunt câteva lucruri cari opresc pe gânditor, îl fac să cugete, îl aduc într’o stare de neliniște, ca și cum ar simți o putere nouă, o nouă inimă subterană, o fer­ mentare surdă care tinde să ridice coaja, să debordeze, ca și cum s’ar auzi din depărtare pași de uriași cari se apropie din ce în ce... Herzen consideră că popoarele germano-latine au produs «două istorii, două lumi în timp și două lumi în spațiu: ele s'au consumat de două ori». Este foarte probabil că vor avea destulă sevă, destulă putere pentru o a treia metamorfoză, dar aceasta nu se va putea produce cu formele sociale existente, aceste forme fiind în contrazicere flagrantă cu gândirea revoluționară. Pentru a realiza marile idei ale civilizației europene, trebuie să străbatem Oceanul, și să căutăm un teren mai puțin presărat cu ruini. Dimpo­ trivă, întreaga existență trecută a popoarelor slave are un caracter de început, de luare în stăpânire, de creștere și de destoinicie. Ele nu trebuie decât să intre în marele lluviu al istoriei; ele nu s’au bucurat nici odată de o desvoltare conformă cu natura, cu geniul și cu aspirațiunile lor. Aceste aspirațiuni se aseamănă cu aspirațiunile revoluționare ale masselor în Europa. Aceleași acor­ duri răsună în inimile internaționale. Barbarii Nordului și civilizații Europei au o nădejde comună — revoluția socială. Gândirea pu­ ternică a Occidentului, ultima expresie a desfășurării sale istorice, va putea fecundă germenii cari dormitează în sânul rânduielii patriarchale a popoarelor slave. Artela1) și comuna rurală, împăr­ țirea produselor și a pământului, toate acestea vor servi de temelie viitorului regim al libertății, in Rusia. Herzen nu exclude nîci-odată dreptul individual, din concepția progresului social. Pentru el, viitorul Rusiei va constitui un mare pericol pentru Europa, și pentru Rusia însăși, dacă nu se vor introduce fermenți de emancipare în dreptul individual. Din fericire, Rusia progresistă a avut în totdeauna o pozițiune extraordinară din punctul de vedere al acestei grave chestiuni a individualității. Pentru occidental una din cele mai mari nenorociri cari mențin sclavajul, sărăcia masselor și neputința revoluțiilor, este robia morală; nu este o lipsă a sentimentului individualității, ci o lipsă de limpezime în acest sentiment, falsificat prin acțiunea antece­ dentelor istorice. Popoarele Europei au pus atâta suflet și au vărsat atâta sânge în revoluțiumle trecute, încât ele sunt necontenit presente și individul nu poate face un pas fără a se lovi de piedici cari îl privesc. Individul, în loc de a’și păstra libertatea de acțiune, 1) Asociație rusa, înainte de revoluție, un fel de cooperativa muncitorești. �6 SOCIOLOGI RUȘI trebuie să se supuie sau să se răzvrătească. El nu este liber, ci e sclavul trecutului. . Rusia este însă, în altă situațiue. Zidurile închisorii sale sunt din lemn, ridicate de forja brutală, și ele vor ceda la cea dintâiu lovitură. O parte a poporului, renegând tot trecutul său, dovedește prin aceasta ce putere de negațiune posedă; pentru cealaltă parte, regimul..actual este un bivuac vremeluic. Se supun de frică, dar totuși nu cred. Nu’i ușor pentru Europa să se desfacă de trecutul său, ea îl păstrează în pofida intereselor sale. Rusia este liberă de trecut, și faptul acesta constituie un mare avantagiu.. Europa n’a rezolvat antinomia între individ și Stat. înrâurirea individului nu este atât de minimă după cum s’ar putea crede, indi­ vidul este o forță vie, un ferment puternic, a cărui acțiune nu este întotdeauna paralizată prin moarte. In Rusia individul ne-având trecut, ia întreaga putere din el însuși. «Nu există nimic înapoia palisadelor unde o putere superioară ne ține sub stare de asediu». Posibilitatea unei revoluțiuni în Rusia se reduce la o ches­ tiune de forță materială. Elementul acesta face din această țară locul cel mai bine pregătit pentru o regenerare socială. Herzen angajează Rusia să intre în concertul european. «Izolarea condamnă la traiul în sălbătăcie... Tot ceea-ce este cu ade­ vărat social, conduce involuntar, Ia solidaritate...» [ I V I ,ț KROPOTKIN Petre Kropotkin crede că societatea veche este în declin și că omenirea elaborează de-acum noui sisteme de grupare. După ce-au atins punctul culminant de desvoltare în veacul al optspre­ zecelea, bătrânele state ale Europei au intrat astăzi în faza lor descendentă; ele cad în decrepitudine. Popoarele — mai ales acele cari aparțin rasei latine — tind spre transformare, condițiune ne­ cesară pentru a nu dispare. Dacă clasele conducătoare ar putea avea sentimentul situațiunei, ele și-ar da osteneala de a merge înaintea acelor aspirații. Dar, îmbătrânite în tradiții, ele se opun din toate puterile acestui nou curent de idei. Istoria zilelor noastre, este istoria luptei guvernanților privilegiați, contra aspirațiunilor egalitare ale popoarelor. Nu princi­ piile, considerațiunile binelui public, sunt acele cari hotărăsc naș­ terea cutărei sau cutărei legi, ci lupta pentru păstrarea privi­ legiului. Dar economia politică, care fu, la începuturile sale, un studiu asupra bogăției națiunilor, se ocupă acum cu bogăția indivizilor. Ea ține mai puțin să știe dacă cutare națiune face sau nu mare comerț cu străinătatea ; ea vrea să se-asigure că pâinea nu lipsește din bordeiul țăranului și al lucrătorului. Și deoarece ajunge la constatarea că nevoile cele mai apăsătoare ale majorității popo­ rului nu sunt satisfăcute, ea își pune aceeași întrebare pe care și-ar pune-o un fisioiogist față de o plantă sau de un animal! cari sunt mijloacele de a satisface nevoile tuturora, cu cea mai mică pierdere de forțe? In ce chip îi este posibil unei societăți să garanteze fiecăruia, și prin urmare, tuturora, cea mai complectă satisfacție și deci fericirea ? In acest senz se transformă știința economică. După ce a fost atâta timp o simplă înregistratoare a fenomenelor interpretate în interesul minorităților bogate, ea tinde a deveni o știință în adevăratul înțeles al cuvântului — o fisiologie a societăților omenești. Koropotkin este convins că socialismul modern este forța- �r KROPOTKIN . 8 9 SOCIOLOGI BUȘI mente condus a face un pas înainte către «comunismul liberator», și că atâta timp cât acest pas nu va fi făcut, nesiguranța în spi­ ritul popular va paraliza sforțările propagandei socialiste. Socia­ lismul îi pare a fi nevoit —prin însăși forța lucrurilor — să pri­ mească noțiunea că garanția materială a existenței tuturor membrilor comunității să fie cei dintâi act al revoluției sociale. Este deasemeni condus să facă încă un pas. El este nevoit să recunoască că această garanție trebuie să se ’ndeplinească nu prin Stat, ci în întregime în afara Statului, și fără nici un amestec din partea lui. Kropotkin socoate deasemeni că societatea, reintrată în stă­ pânirea tuturor bogățiilor strânse în mijlocul ei, poate să asigure în chip larg belșugul fiecăruia, în schimbul a patru sau cinci cea­ suri pe zi de muncă efectivă și manuală, pentru producțiune. E de-ajuns să ne gândim la risipa enormă, de neînchipuit, care se face astăzi, cu forțele omenești—pentru a ne da seama ceea-ce ar putea produce o societate civilizată, cu o mică cantitate de muncă din partea fiecăruia, — și ce opere mărețe ar fi în stare să întreprindă, opere nebănuite în vremea de azi. Din nenorocire, metafizica numită Economia politică, nu s’a ocupat nici-odată, până’n prezent, de ceea-ce ar trebui să consti­ tuie esența ei—economia forțelor. E vorba de a ști dacă o societate de felul acesta ar putea dăinui tără ca omul să fie supus, în producerea tuturor actelor sale, controlul Statului. Se știe că o parte din socialiști afirmă că este cu neputință de a ajunge la un atare rezultat fără a’ți sacrifica libertatea pe altarul Sfatului. Kropotkin crede că numai prin desființarea Sta­ tului, prin libera înțelegere, asociațiunea și federațiune*a absolut libere, se poate ajunge la posesiunea și la producțiunea comună a tuturor bogățiilor. Poporul devine din ce în ce mai conștient de puterea sa. Krop tkin crede că decăderea Statelor nu e decât o chestie de timp: «filosoful cel mai liniștit întrevede lucirile unei mari revoluții care se anunță» In viața omenirei sunt epoci, când trebuința unei zdruncinări formidabile, a unui cataclism, care vine să desmorțească societatea din toate fibrele ei,— se impune. Trăim într’una din aceste epoci. Se simte nevoia unei revoluții implacabile care vine nu nutpai să răstoarne scara politică, dar să și sguduie societatea în viața ei intelectuală și morală, s’o sgâlțâie dm toropeală, să purifice mo­ ravurile, să aducă cu sine suflul trăitor al patimilor nobile, al entusiasmelor mărețe, al devotamentelor generoase. Istoria ne-a păstrat amintirea unei astfel de epoci, acea a decadenței imperiului roman. Ne găsim astăzi, ca și atunci, în fața unei transformări adânci care se îndeplinește în spirite și care nu cere decât împrejurări favorabile pentru a se traduce în fapte. I I ■ > I Dacă revoluția se impune pe tărâmul economic, dacă ea de­ vine o nevoie adânc resimțită pe tărâmul politic, — ea se înfăți­ șează sub forma unei necesități și mai resimțite în domeniul moral. Legăturile din ce în ce mai numeroase, cari se stabilesc între in­ divizi, grupuri, popoare, creează, pentru omenire, noui obligațiuni morale. Și pe măsură ce credințele religioase dispar, omul își dă seama că, pentru a fi fericit, trebuie să’și impuie datorii, nu către un ce necunoscut, ci către toți acei cu cari intră în legătură. Omul pricepe că fericirea individului stingher nu este cu putință că ea nu poate fi căutată decât în fericirea întregei rase omenești. «Dacă vrei să fii fericit, fă fiecăruia în parte, și tuturora, ceea-ce ai vrea să ți se facă ție însuți». Și această simplă alirmațiune, inducțiune științifică, care n’are nimic de-a-face cu prescripțiunile religioase, deschide, dintr’odată, un orizont nesfârșit de perfectibilitate, de îmbunătățire a rasei omenești. Decădere și descompunere a formelor existente și nemulțu­ mire generală; elaborare anevoioasă de forme noui și o dorință neînfrânată de schimbare; elan tineresc de critică în domeniul științelor, al filosofici, moralei, și fermentare generală a opiniei publice — de-oparte; de altă parte, nepăsarea trândavă sau rezis­ tența criminală a acelora cari dețin puterea și cari au încă posi­ bilitatea de a se opune dezvoltărei ideilor noui: acesta este tabloul socîetăței actuale. Dezrobirea producătorului din jugul capitalului. Dezrobirea cetățeanului din jugul guvernamental. Dezrobirea omului de morala exterioară: după Kropotkin, acest ansamblu de dezrobiri n’ar fi un vis de gânditori, ci o deducțiune rezultând din analiza tendințelor societăței contimporane. Revoluția se impune. Ea va avea un ca­ racter de universalitate care o va deosebi de cele dinaintea ei. Nu va fi un popor, o țară care se va aruncă în vârtej, ci vor fi țările Europei. Dacă, altă-dată, o revoluție localizată era cu putință, as­ tăzi, odată cu lanțurile de solidaritate cari s’au stabilit în Europa și au dat echilibrul nestatornic tuturor Statelor, o revoluție locală a devenit o imposibilitate. Ca și în 1848. o zguduire producându-se în cuprinsul unei țări, se va revărsă, în mod necesar, și asupra celorlalte, și focul revoluționar va cuprinde întreaga Europă. Kropotkin preferă revoluția în locul reformelor. O reformă este întotdeauna un compromis cu trecutul, ea se mărginește la modificarea mai mult sau mai puțin a acestuia ; în t mp ce o re­ voluție înfige întotdeauna un jalon pentru viitor: «Oricât ar fi de mic, progresul îndeplinit pe cale revoluționară este o făgăduială pentru alte progrese». Unul se întoarce spre trecut, celalalt privește înainte și depășește veacul său. Întreaga istorie a omenirei este aceea a unei lupte neîncetate între acei cari vor să se organizeze pe principii de egalitate și de libertate, și acei cari caută să’și facă viața plăcută cu prețul muncei �10 SOCIOLOGI HUȘI altuia. Civilizațiile se nasc și se surpă, imperiile se dezvoltă și dispar, războaiele însângerează lumea, — cauza este întotdeauna lupta dintre cele două clase. Marea revoluție dela 1789 a distrusoare lupta de clasă? Dar cea dela 1848? Kropotkin uită că dacă s’ar face vre-odală o revoluție — și ea se va face, fără ’ndoială — ea nu va suprimă lupta de clasă, ea va fi neputincioasă să instituie o singură clasă. A doua zi dupk revoluție, se va forma un partid de opoziție, poate din chiar mi\locul partizanilor acestei revoluții. O revoluție morală ar schimbă și ar modifica mai mult decât o revoluție pur politică. Dealtfel, Kropotkin nu neagă puterea moralei, el admite că ideia de bine și de rău există în omenire. Omul, orice grad de dezvoltare intelectuală ar fi atins, con­ sideră, în general, ca bun, ceeace este folositor societăței în mij­ locul căreia trăiește, și ca rău,’ ceeace îi este vătămător. Dar de unde vine această concepție ? Dacă omul deosebește binele de rău, spun religiile, este pentrucă Dumnezeu i-a insuflat această idee. Alții (Hobbts) au căutat să explice aceasta prin lege. Legea ar fi aceea care ar fi dezvoltat în om simțimântul dreptății și al nedreptății, al binelui și răului. Adevărul este că legea a întrebuințat, foarte simplu, senti­ mentele sociale ale omului, pentru a-i strecură ordine folositoare unei anumite clase a societății. Ea a pervertit sentimentul dreptății în loc să-l dezvolte. Utilitarii vor ca omul să lucreze în chip moral pentru interesul personal, și uită sentimentele sale de so­ lidaritate cu rasa, omenirea. După Kropotkin, descoperirea originei sentimentului moral, aparține, în parte, cel puțin, gânditorilor veacului al optsprezeceleaAdam Smith a fost acela care l’a găsit în sentimentul simpatiei. Liber de orice prejudecată religioasă, Adam Smith căută explicația morală în natura fizică a omului. In întreaga societate animală, so­ lidaritatea este o lege a naturei, infinit mai însemnată ca acea luptă pentru existență a cărei putere ne este cântată de popularizatorii lui Darwin. In lumea animală, ca și în lumea umană, legea sprijinului mutual, ca și curajul și inițiativa individuală care decurge de-aci, asigură victoria speciei care știe să le practice mai bine. Kropotkin adoptă definitiv morala lui Guyau. Acolo, unde filosofiile Kantiene, positive șî evoluționiste au dat greș, filosofia iui Guyau a găsit calea cea bună. <A simți în interior ceeace ești în stare să faci, este a'ti dâ seama însu-ți de ceeace ai datoria să faci». Fii puternici Revarsă energie intelectuală și pasională — și vei revărsă asupra altora inteligența ta, dragostea ta, puterea ta de muncă I Iată la ce se reduce toată învățătura moralei sociale. KllOPOTKIN 11 In omul cu adevărat moral, umanitatea se manifestă prin puterea interioară, iare’1 împinge a’și da inteligența, sentimentele, munca, viața, fără a cere nimic în schimb Kropotkin consideră ne Guyau, cu drept cuvânt, ca funda­ torul eticei libertare (știința moralei societăților). Moraliștii cari și-au construit sistemul pe o pretinsă opoziție între sentimentele egoiste și cele altruiste, au apucat pe un drum greșit. Dacă această opoziție ar există în realitate, dacă binele in­ dividului se va confunda cu binele speciei, el uită un lucru: că dacă aceste două n'ar fi fost totdeauna identice, evoluția însăși a regnului animal nu s’ar fi putut îndeplini. S’au găsit întotdeauna în lumea animală, și mai cu seamă în speța umană, un mare număr de indivizi cari nu vroiau să înțeleagă că binele individului și acel a! speciei sunt, în fond, identice. Suntem bogați în societățile civilizate; atunci de ce în jurul nostru această mizerie? De ce această muncă penibilă, abrutizantă, a masselor? Pentru ce această nesiguranță a zilei de mâine, chiar pentru lucrătorul cel mai bine plătit, în mijlocul bogățiilor moștenite dela trecut, și cu toate mijloacele puternice de producțiune ? Pentrucă tot ce este trebuitor producțiunei a fost acaparat de către unii în cursul acestei lungi istorii pe care omenirea a trăit’o înainte de a fi învățat să supuie forțele naturii. Putând, de-aci ’nainte, să priceapă această solidaritate, această putere care însutește energia și forțele creatoare ale omului, so­ cietatea nouă se va îndreptă spre cucerirea viitorului, cu toată vigoarea tinereții. Căutând chiar în sânul ei nevoi și gusturi de satisfăcut, societatea va asigură, în chip larg, fiecărui membru al ei, viața, satisfacția morală pe care-o dă munca aleasă după placi îndeplinită în mod liber, și bucuria pe care o dă putința de a tră fără a împiedică viața celorlalți. însuflețiți de sentimentul solidarității, toți își vor da mâna spre a cuceri binefacerile cunoștinței și ale creațiunei artistice. O astfel de societate nu va avea să se teamă nici de neînțelegerile din interior, nici de dușmanii din afară. Luptelor din trecut,—deș­ teptarea geniului său bun le va opune dragostea și solidaritatea. Totul pentru toți. Bărbatul și femeia aducând cota-parte de muncă în scopul de a produce obiectele-trebuitoare, au dreotul la o cotă-parte respectivă din tot ce se va produce pentru toată lumea. «Morală fără obligație și fără sancțiune», morală din obicinuință. Să creiăm împrejurări în cari omul să nu fie silit a minți, a înșelă, a exploata pe alții, și atunci nivelul moral al omenirii, prin însăși forța lucrurilor, se va ridică la o înălțime necunoscută până’n prezent. Morală ajunsă în stare de spontaneitate — iată adevărata, singura morală. �1 SOCIOLOGI RUȘI ț J BAKUNIN Opera lui Michail Bakunin este cât se poate de dezordo­ nată, — se găsesc totuș în ea idei sociale de ordin filosofic, întru cât-va tumultuoase, dar de o energie rară. E un spirit totdeauna clar-văzător, aproape totdeauna logic. După Bakunin, trei principii fundamentale constituiesc, în istorie, condițiunile esențiale oricărei desvoltări omenești, colec­ tivă sau individuală : 1. Animalitatea omenească; 2) Cugetarea; 3. Revolta. Celui dintâiu îi corespunde economia socială și privată; celui de-al douilea știința; celui din urmă libertatea. In lupta dintre idealiști și materialiști Bakunin înclină pentru cei din urmă. împreună cu Proudhon, el afirmă că idealul nu este decât o floare, ale cărei condițiuni materiale de existență constituie rădăcina. Pentru el toată istoria intelectuală și morală, politică și socială a omenirei este o oglindire a istoriei sale economice. Lumea socială nu este altceva decât dezvoltarea, manifestarea cea mai înaltă a animalității. Dar fiindcă orice dezvoltare implică, în mod necesar, o negațiune, acea de bază sau de punct de plecare, ome­ nirea este în acclaș timp negațiunea chibzuită și progresivă a animalității în oameni; și tocmai această negațiune, rațională pentru că e naturală, în acelaș timp istorică și logică, fatală, cum sunt desfășurările și realizările tuturor legilor naturale în lume — cons­ tituie idealul, lumea convingerilor intelectuale și morale, ideile. Facultatea de a gândi și nevoia de libertate, împreunând acțiunea lor progresivă în istorie, reprezintă puterea de dezvoltare pozitivă a animalității omenești, și creează, în consecință, tot ceeace constituie umanitatea în oameni. Ideea divină, Dumnezeu, este o eroare istoricește necesară, în dezvoltarea umanității; putem să căutăm și să găsim pentru ce și cum anume ea s’a produs în istorie, pentru ce imensa majori- I 13 taie a speței omenești o acceptă încă și astăzi, — dar dezvoltarea conștiinței omenești ne dovedește că ideia divină este condamnată la sterilitate și că ea este rădăcina tuturor absurdităților cari fră­ mântă lumea; atâta vreme cât ea nu va fi distrusă, relele societății vor rămâne intacte. Îndrăgostit și gelos de libertate, pe care o consideră drept condiția absolută a tot ce iubim și venerăm în omenire, Bakunin întoarce fraza lui Voltaire: Dacă Dumnezeu ar exista, ar trebui sal desființăm Această idee a desființărei lui Dumnezeu, îl conduce pe Ba­ kunin la ideea desființărei ori cărei autorități. Ce este autoritatea ? Este ea puterea de neînlăturat a legilor naturale cari se manifestă în înlănțuirea și în succesiunea fatală a fenomenelor lumei fizice și a lumei sociale? In contra acestor legi, ce’i dreptul, nici o revoltă nu-i cu putință. Putem să nu le recu­ noaștem, sau să nu le recunoaștem încă, dar nu putem să nu ne supunem lor, de oarece ele constituiesc temelia și înșiși condițiunile existenței noastre, ele ne înfășoară și ne desfășoară, ne pătrund, regulează mișcările noastre, gândurile noastre, actele noastre. Noi suntem sclavii acestor legi, dar nu e nimic umilitor în această robie: ea nu presupune nici un stăpân exterior. Natura care ne-o impune rămâne absolut dezinteresată, în timp ce autoritatea exte­ rioară, legislatorul care face legile sociale, sunt conduși de egoism. Dacă cel puțin ar fi oameni de știință cei ce ne-ar guvernă: știința, ca și natura, este dezinteresată. Dar actuala noastră legislațiune politică nu este în totul conformă legilor naturale ale viețeî, ea este întotdeauna nenorocită și contrarie libertăței naturei. Libertatea omului consistă mai presus de toate în aceasta: el ascultă de legile naturale, pentru că el însuși Ie-a recunoscut ca atari, și nu pentru că ele au fost impuse din afară de o voință oarecare, divină sau umană, colectivă sau individuală.* Singura autoritate mare și atotputernică, naturală și rațională în acelaș timp, singura pe care am putea-o respectă, ar fi spiritul colectiv al unei societăți întemeiată pe respectul mutual al tuturor membrilor ce o compun. Ea va fi de o mie de ori mai puternică decât toate autoritățile divine, teologice, metafizice, politice și juridice, instituite de Biserică și de Stat. Idealismul teoretic are ca urmare necesară materialismul practic cel mai brutal. Distrugeți inegalitatea socială, întemeiați egalitatea economică a tuturora, și pe acest fundament se va înălță libertatea, moralitatea, umanitatea solidară. �I I KOVALEWSKY Etnograf, economist, sociolog. Maxim Kovalewsky preferă să caute în antichitate și în evul-mediu factorii principali ai tu­ turor schimbărilor economice ale societăței omenești. Economiștii au considerat până ’n prezent regimul modern al producțiunii, al repartiției și al schimburilor, ca lucruri stabile și supuse pe vecie legilor naturale, deci imuabile, ale cererei și ofertei, legi al căror exercițiu regulat trebuie să conducă pe toți și pe fiecare din noi la bogăție și la prosperitate. Or, Kovalewsky, studiind condițiunile de existență ale nume­ roaselor popoare cari n’au avut istorie a ajuns la consta­ tarea că producțiunea și repartiliunea bogățiilor nu sunt făcute întotdeauna în acelaș chip; schimbul nu intra în socotelile celor dintâi vânători, păstori sau agricultori, cari au populat pământul; ei se mulțumeau să îngrijească de propriile lor nevoi și de ale cer­ cului restrâns în care se scurgea viața lor. Nimic, prin urmare, nu-i îndemnă la o acaparare individuală a solului sau la-acumu­ larea capitalurilor. Kovalewsky caută să’și dea seama de motivele unei asemenea stări de lucruri, ca și de cauzele cari au dus, încetul cu încetul, la constituirea regimului economic modern, si constată că factorul principal al tuturor schimbărilor în ordinea economică nu este decât creșterea populației. Cea dintâi întrebare pe care trebuie să și-o pună un sociolog, doritor să studieze așezările unei ordini economice determinate, este de a ști care e densitatea populației atât, a țăni în chestiune cât și a acelora cu cari se învecinează. Căci e deajuns ca popu­ lația să devie mai densă pentru a hotărî un popor să iasă din izolarea lui și să oblige pe vecinii săi ca, de bună voie, sau nu, să-i servească interesele producțiunei și ale consumațiunei sale proprii. SOCIOLOGI RUȘI 15 \ Această teză n’are nimic comun cu teoria sociologului italian Loria. Pentru acesta din urmă, orice evoluțiune în regimul eco-nomic n’are la bază decât dispoziția progresivă a pământurilor virgine. Kovalewsky crede că motorul principal al evoluției eco­ nomice este mersul ascendent al populației. Studiind trecerea istorică dela proprietatea colectivă la pro­ prietatea individuală, Kovalewsky caută să stabilească raporturile de evoluțiune și de interdependență între formele multiple ale producțiunet colective, pentru a lămuri cauzele diferite cari au produs prăpădirea lor treptată, și pentru a urmări dealungul veacurilor, vre­ murilor și mediilor această îndrumare lentă și progresivă a societății omenești spre starea de individualism care ne caracterizează. Au­ torul admite că nu există deosebire esențială mai cu seamă în originile lor, între comunitatea familială și comunitatea sătească; aceleași elemente cari au contribuit la formarea diferiților membri ai unei familii, locuind în aceiaș localitate, au intrat în compozițiunea satului comunist. Asemănarea între comunitatea familială și comunitatea să­ tească are o foarte mare însemnătate. Cei cari sunt înclinați spre dovedirea existenței primordiale a proprietății imobiliare nu sunt deloc conduși la aceasta de acapararea solului de către membrii unei aceleași familii — grup. După teoria lui Kovalewsky se poate admite că acest fapt nu contrazice teza generală care pretinde că sistemul comunist a precedat pe cel al posesiunei individuale. Kovalewsky nu este de acord cu economiștii cari admit că disoluțiunea comunismului agrar se impune ca o necesitate, pentru că o cultură intensă este imposibilă pretutindeni unde «instinctul de proprietar» lipsește agricultorului. Aceasta nu este decât o aser­ țiune a priori pe care istoria și practica modernă o contrazic la fiece pas. Istoria se opune la admiterea tezei scumpe economiș­ tilor și experiența modernă rusă îngăduie a stabili contrariul. Ea dovedește că se poate spori productivitatea solului printr’o cul­ tură intensă, fără a se renunța la modul colectiv de posesiune. Ruina comunismului agrar n’a fost prilejită de cauze pur economice, — trebuie să’i căutăm explicația în fapte de ordin so­ cial și politic. Dispariția comunismului agrar ale cărui origini se pierd in neagra antichitate — trebuie s’o punem în sarcina triumfului bur­ gheziei și a regimului libertății contractelor, al cărui apostol s’a făcut însăși această burghezie. Regăsim aceeaș idee în principala lucrare a lui Kovalewsky : Obiceiu contimporan, șl lege veche, al cărei scop este de a lumină vechile legi și datini ale popoarelor de origină ariană ^„cu acea lumină pe care obiceiurile Oseților o împrăștie în chip îmbelșugat deasupra lor“. O regăsim deasemeni în Tabloul originilor evolu- i �1 i 16 țlei familiei și proprietății, (Conferință ținută la Stockholm). In această ultimă lucrare, autorul aruncă o lumină nouă asupra ori­ ginilor familiei și a proprietății. Această lumină izbucnește, când sub forma unor idei de căpetenie de ordin etnografic, istoric și juridic cari n’au fost încă studiate, când sub aceea a unei critice foarte strânse a teoriilor la modă. Studiile speciale pe cari Kovalewsky le-a făcut asupra lumei slave și a triburilor autochtone din Caucaz, i-au îngăduit să adăuge câteva idei noui, de căpetenie, ipoteze­ lor emise de predecesorii săi. Chestiunea pe care și-a propus mai cu seamă a o limpezi este aceea a existenței matriarchat ului la popoarele de origină ariană. Cunoașterea lumei slave și a tribu­ rilor ariene din Caucaz i-a fost de mare folos. Autorul s’a căznit să arate că familiile matriarchale, patriarchale și individuale nu sunt decât cele trei faze distincte ale unei aceleași dezvoltări. Această evoluție s’a îndeplinit sau tinde să se ’ndeplinească la popoarele cari n’au de comun nici rasa, nici religia. Se știe că teza matriarchală este foarte contestată. Brentano și economistul englez Frederic Seebohm, s’au pronunțat contra. Ei tratează drept absurde teoriile acelora cari refuză să considere fa­ milia patriarchală ca cea mai veche ««celulă» socială. Kovalewsky demonstrează totuși, că matriarchatul a existat printre triburile ariene: se găsesc urme în vechile lor legi, în datinile și obiceiu­ rile încă existente. Autoritatea maritală și părintească n’a evoluat decât în mod lent în sânul unei societăți matriarchale. Ea a dus apoi la stabilirea familiei patriarchale, care, după cum atestă lumea slavă, cedează încet locul ce’l ocupă, familiei individuale. Din această teză își trage Kovalewsky teoria sa, privitoare la comunismul agrar, la comuna sătească, și la cauzele disoluțiunii lor. Teoria agrară conduce pe autor la studiul regimului eco­ nomic actual, în special în Rusia. In lucrarea sa: Regimul economic al Rusiei, Kovalewsky ana­ lizează evoluția economică ce se ’ndeplinește în zilele noastre în această țară. Această evoluție ne pune în prezența originilor însăși ale regimului capitalist care, de mai bine de două sute de ani, există în Europa. Ea face să apară fenomene analoage acelora cari s’au . desfășurat în veacul al XVIII-lea și în prima jumătate a veacului al XlX-lea, dar pe o întindere mult mai mare și cu o forță supe­ rioară. Rusia profită de toate progresele tehnice îndeplinite de industria din Occident; ea ignorează dibuirile cari au marcat naș­ terea și dezvoltarea acesteia din urmă. Avantagiile materiale și relele cari sunt legate de regimul economic modern se manifestă în Rusia fără nici o tranziție. «Ele stârnesc pe deoparte speran­ 1 SOCIOLOGI RUȘI KOVALEWSKY / 17 țele cele mai himerice și pe de altă parte temerile cele mai pro­ nunțate». Economia socială însă prezintă un amalgam ciudat al regi­ mului de consumațiune directă cu un capitalism artificial, creat pe baze de tarif. In loc de-a fi natural, acest sistem este tot ce poate fi mai artificial, căci guvernul care are aerul de-a crede în omni­ potența sa, intervine în toate lucrurile și .face pe producătorii ruși să aștepte din parte-i serviciile cele mai imposibile. Clasa cea mai apropiată de tron plictisește guvernul cu do­ leanțele ei. Ea cere, obține și acceptă, fără a se preocupa de pre­ stigiul ei, noui termene de plată pentru împrumuturile ei la banca nobleței, ca și reducerea procentelor. Burghezia capitalistă nu rămâne în urmă. Ea cere necontenit «revizuirea tarifelor^. cu scop de a obține o nouă ridicare a drep­ turilor de intrare pentru mărfurile străine. Răscumpărarea drumurilor de fier dela companiile particulare, instituirea monopolului asupra alcoolului, crearea de bănci de stat ipotecare, oferte de credite ieftine și pe termen lung, speculațiuni asupra cursurilor hârtie-monedă, — guvernul se însărcinează cu totul, face totul, și crede necontenit că reușește în toate. Și mizeria adevăratei Rusii, adică a țăranului rus, crește. El este redus la nevoia de a se deplasa periodic pentru a-și căuta de lucru, sau pentru a-și muta domiciliul In stepele sau pădurile Siberiei. Pă­ mântul este părăsit, munca lucrătorului din fabrici devine din ce în ce mai anevoioasă și salariul său din ce în ce mai neîndestulător; ruina micilor proprietari funciari se accentuează: acestea sunt re­ zultatele constatate de Kovalewsky, privitoare la regimul actual, po­ litic și economic al Rusiei. 2 �țr li i; i SOCIOLOGI nuși SfM- I rin; h PETRU LAVROV de Marîa Goldsmith ! ■9 i■ ■ Petru Lavrov ș’a născut la 2/14 Iunie 1823, în provincia Pskov-Rusia. Părinții săi erau proprietari avuți. Tatăl său luase parte, ca ofițer, la războiul împotriva lui Napoleon, apoi se retră­ sese la proprietatea ce avea. Familia mamei era de obârșie suedeză. De foarte timpuriu Petru Lavrov arăta înclinări către viața intelec­ tuală. li plăcea din copilărie cititul, în locul jocurilor obicinuite la vârsta lui. La 1837 intră în școala de artilerie iar peste cinci ani ieși cu gradul de ofițer. La vârsta de 21 ani fu numit profesor de matematici în chiar această școală, iar mai târziu ajunse profesor la Academia de artilerie. Activitatea literară a lui Lavrov începe, propriu zis la vârsta de treizeci de ani. Până atunci nu scrisese decât poezii cari arătau un. spirit filosofic foarte pronunțat și păreri sociale înaintate. Alai scrisese articole științifice. In clipa trezirii societății rusești, din somnul în care fusese adâncită pe vremea îndelungei domnii a lui Nicolae I, 1825—1855, Lavrov, ca mulți dintre contemporani, simți nevoia să împărtășească publicului gân­ durile ce-1 frământau. Publică un mare număr de articole, asupra diferitelor chestiuni filosofice: Menirea individului în istorie, Mate­ rialismul. însemnătatea filosofici... In aceeaș vreme diriguia partea filosofică a Dicționarului enciclopedic rus, care începuse să apară la 1861. Dar spiritul lui nu era în întregime prins de problemelefilosofice și științifice. Chestiile zilei, problemele cari țâșneau din toate părțile, îl interesau în aceeaș măsură. Părerile sale politice lămurindu-se tot mai mult, Lavrov se alipi de societatea revoluiționarâ «Pămînt și Libertate» și făcu cunoștință cu CernișevskL In curând fu înglobat în arestările cu toptanul, operate după aten- < ■ 19 laiul lui Karakozov, la 1866. Nu i se găsi nici o vină directă dar fu judecat de tribunalul militar și surghuniit într’un ținut dela miază-noapte, în gubernia Vologdei. smuls astfel deodată și dela profesorat și dela îndeletnicirile-) științifice. Acolo, într’un târgușor depărtat, Lavrov scrise sub numele de P. Mirtoff, cu foarte mari greutăți, «Scrisorile istorice». Această carte oglindește personali­ tatea desăvîrșită a autorului. Pe de-oparte, învățat și filosof, de o erudiție cu totul aleasă, autor al unui sistem original și complect de fllosofie istorică; pe de altă parte, un militant care, vreme de treizeci de ani n’a încetat să ia partea cea mai activă ia toate mișcările socialiste șl revoluționare rusești. Prietenii săi nu voiră să-l lase în surghiun. întocmiră și înfăptuiră, pentru el, un plan de evadare. Pe Ia începutul lui 1870 veni să-1 vadă un prieten, și îi înlesni fuga. Se strecură din târgușorul în care locuia și trecu în străinătate unde trăi viața grea a refugiaților. La Paris, unde veni la început, văzu deschizându-i-se în față o lume nouă. Putu afla acolo un câmp larg deschis, tot odată gândirii sale științifice și filosofice și trebuinții sale de activitate practică, în direcția socialistă. Ajunse în curând membru în so­ cietatea de antropologie și fu, în urmă, poftit de Broca să ia parte la redactarea «Revistei de antropologie». Se afillă si la In­ ternațională, unde fu adus de Varlin în secția dela Ternes. Era în ajunul proclamării Comunei. După 18 Martie, Lavrov își puse serviciile la dispoziția guvernului Comunei, pentru reorganizarea •școlilor, dar nevoile luptei imediate împiedicară guvernul să se ocupe de propunerea lui. La începutul lunei Mai, situația ajungând deznădăjduită, Lavrov hotărî să meargă în căutarea ajutoarelor pentru Comună, pe la socialiștii din alte țări. Merse, mai întâi, în Belgia, apoi la Londra, Ia Consiliul general al Internaționalei, dar, ca și Consiliul Federal belgian, Consiliul general nu era îndeajuns de tare, ca să organizeze, precum cerea Lavrov, o mare manifes­ tație în sprijinul Comunei. Mijlocirea lui, așa dar, căzu. Cu toate astea, nu a fost fără de folos, pentru sine, căci îi îngăduia să-și dea mai bine seama de starea socialismului în Europa. începând cu anul 1873, Lavrov publică, la Zurich, o revistă socialistă, în limba rusă, «Vperiod»-/namte. Era în Rusia epoca propagandei printre lucrători și țărani și revista lui Lavrov avu o mare înrâurire asupra tinerimei ruse care venea în streinătate, nu numai să studieze, dar să se și pregătească pe tărâmuL propa­ gandei socialiste. La 1874, revista fiind trecută la Londra și pres­ chimbată în ziar bi-Iunar, Lavrov părăsi Elveția și locui în Anglia, până la 1876, când se reîntoarse la Paris, unde rămase până muri. Trebue, totuș, să însemnăm o scurtă întrerupere a șederii sale în Franța, pricinuită de o hotârăre de expulzare, luată împotrivă-i, ■de guvernul francez dela 1882, în urma organizării la Paris a unei �20 2L LAVROV SOCIOLOGI RUȘI societăți de ajutor reciproc pentru închișii și surghiuniți! ruși. Lavrov putu, de altfel, să se întoarcă după câteva luni. Acești ani lungi, cu toate că lipsiți de întâmplări mari, bătă­ toare la ochi, fură trăiți printr’o muncă ne’ncetată și variată. Scrise sub deosebite pseudonime, în revistele rusești, ținu tinerei colonii ruse din Paris nenumărate conferințe și chiar cursuri întregi despre felurite subiecte de filosofie și sociologie, publică articole și broșuri revoluționare. Orice întâmplare se producea în Rusia, afla într’însul răsunet. Era pentru el prilejul unor noui conferințe, unor noui broșuri, unor noui articole. începând din 1883, Lavrov se puse înc’odată, în fruntea unei publicații revoluționare : * Crainicul Voinfii Poporului», organul partidului «Voința Poporului», care se fră­ mântă pe atunci în Rusia. Această publicație trăi până’n 1886. Peste câțiva ani, dela 1892, până la 1893, un mănunchiu din ve­ chii membri ai partidului acesta, întreprinzând publicarea „Ma­ terialului pentru istoria mișcării socialiste-revoluționare ruse“, Lavrov luă o foarte stăruitoare parte. Acest «Material» cuprinde îndeosebi o istorie, foarte desăvârșită și foarte însemnată, datorită condeiului său, cu privire la vremea când apărea întâia sa revistă «Vperiod» și la întâii ani ai mișcării socialiste din Rusia. Activitatea propagandistică nu-1 stingherea pe Lavrov dela lucrările sale științifice. Iși pusese în minte planul de a uni într’un tot părerile sale despre sociologia și filosofia istoriei, pentru a arăta datele științifice pe cari se sprijinea și pentru a scoate în evidență, ca încununare a acestei întocmiri, izbânda neapărată a ideei socialiste și a unei societăți întemeiată pe ea. Mai înainte publicase în revistele rusești articole disparate cu privire la aceste subiecte, și, începând cu anul 1888, marea sa lucrare fu dată la iveală sub numirea de: «încercare asupra istoriei gândirii, în vre­ murile de astăzi». Mai târziu, Lavrov își schimbă întru câtva planul și hotărâ să dea la iveală «încercarea» sa, într’un chip ceva mai restrâns, într’un singur volum. Dar și lucrarea asta rămase neterminată. Ajunsese la capitolul din urmă, când boala și moartea veniră, fără veste. Muri la 6 Februarie, 1900. Cuvinte de dragoste, de păreri de rău, de durere, fură pronunțate la mormânt, nu numai din partea tuturor fracțiunilor partidului socialist rus, nu numai din partea reprezintanților gândirei progresiste din Rusia, dar și din a socialiștilor din lumea întreagă. relativitatea cunoștințelor noastre. Toate fenomenele, fără a deosebi fenomenele psihice, sunt supuse legilor determinismului, dar, după Lavrov, această concepție este departe de-a fi de nearmonizat cu părerea ce stăpânește întreaga lui filosofie a istoriei: aceea a în­ semnătății predominatoare a individului și-a acțiunii sale conștiente. Contradicție nu-i aici, de cât în aparență. Aceleași legi nestrămu­ tate, ce stăpânesc universul întreg, au stăruit asupra evoluției nea­ părate a vieții, mai întâi, apoi asupra conștiinței. Lumea psihică lăuntrică, astfel înfăptuită, are drepi trăsătură caracteristică faptul, că individul își pune în minte scopuri și-și croiește mijloacele po­ trivite de-a le atinge, fără să aibă conștiință despre atârnarea în care se află față de aceste legi nestrămutate. Liberul arbitru, ce nu ființează de fapt, ființează pentru individ ca iluzie, într’adevăr, dar ca o iluzie tot așa de neapărată, tot așa de neabătută, ca orice alt fenomen firesc. Așa dar, nimeri n’are dreptul să arunce asupra determinismului răspunderea faptelor sale și să se scuture de tre­ buința de-a veghea intru dezvoltarea lui morală. Convingerea in­ dividuală, întemeiată pe critica și nevoia de-a trăi potrivit cu această convingere, — este pentru Lavrov temeiul moralei, atât individuală cât și socială. Această morală a convingerii, Lavrov o socotește, dealtfel, ca prețuită pentru o foarte mică minoritate numai, cea mai mare parte dintre oameni călăuzindu-se după so­ cotințele interesului personal, în cel mai mărginit înțeles al cuvân­ tului.’Astăzi trăim sub domnia intereselor, urmare a vremii pre­ istorice când domnea obiceiul și care, la rându-i, va lăsa locul domniei convingerilor morale, când lupta intereselor va fi pierit din societate. Cu drept cuvânt, viața istorică nu începe de cât din clipa când se ivește în societate o minoritate de intelectuali, adică indi­ vizi în stare să se dezvolte mentalicește și să simtă nevoia acestei dezvoltări. Cuvântul de istorie nu cuprinde de cât fenomenele de solidaritate conștientă, înrâurirea reciprocă a individului conștient și a mediului social. Față de minoritatea «intelectualilor», sunt toți aceia cari au rămas pe dinafara istoriei astfel înțeleasă. Aceștia sunt cu mult mai numeroși. Sunt, în primul rând, toate popoarele sălbatece, apoi gloatele cari alcătuesc majoritatea în toate socie­ tățile și cari rămân pe dinafara mișcării de idei, din lipsa de îm­ prejurări materiale îndestulătoare. Pe aceștia, Lavrov ii numește «dezmoșteniții istoriei». In sfârșit, «sălbaticii civilizați», cannu și-au însușit de la civilizație de cât înlesnirea, lustrul exterior, obișnuințele, dar sunt rămași, în fond, tot așa de înapoiați, cu toate împrejurările materiale favorabile — ca orișice sălbatec. Puțini sunt ca atare «intelectualii». Asta nu-i împiedică, insă, dean singurele elementele aleputerii istorice adevărate. Pe încetul, această minoritate ajunge din ce, în ce, mai puternică. Ideile ei se răs­ pândesc, pătrund în spirite șl săvârșesc felurite schimbări în so- Lavrov înmănunchia concepțiile sale filosofice sub cuvântul cu­ prinzător de antropologism. — Munca gândirii filosofice trebue să stărue numai și numai, — părerea aceasta și-o însușește de la întâiele lucrări, — întru a unifica, a sistematiza concepțiile noastre despre fenomene, — fără a pretinde să cucerească adevărul ab­ solut, — renunțând să caute substanța lucrurilor și pornind de la __ v ! �22 SOCIOLOGI HUȘI LAVROV cietate, schimbări cari, uneori, se fac într’un chip pașnic, alteori în chip vijelios, prin revoluții. Ceeace era bunul unui restrâns mănunchiu, ajunge bunul majorității sau al lumii întregi. Apoi alt mănunchiu de oameni se ivește, și mai înaintat. Mai întâi rămân ne’nțeleși. dar capătă din ce în ce părtași și stârnesc noui schim­ bări sociale. Frământările sociale, mersul înainte al omenirii, au avut pururea drept uneltă: individul. Așa dar, propășirea istorică se restrânge în întregime la acțiunea gândirii critice a individului asupra «civilizației obișnuite», adică asupra totalului de forme so­ ciale ce năzuesc s’ajungă obicei și sunt în tot momentul pres­ chimbate prin opera gândirii. In studiul său, al deosebitelor laturi istorice, istoricul e dator să hotărnicească, pentru fiecare clipă, elementele ce alcătuesc viața societății. Acestea sunt de trei feluri: sunt mai întâi, elementele caracteristice unei vremi, elemente ce nu ființau îna-nte și carj acum se vădesc drept temeinice; este, apoi, moștenirea trecutului: supraviețuirile și elementele ce mai dăinuesc; în sfârșit, sunt vlăstarii unui viitor mai mult ori mai puțin îndepărtat. Pe deasupra, istoricul se vede pururea silit a despărți fenomenele istorice firești, de fenomenele patologice, bolnăvicioase, de-a deosebi faptul temeinic de cel întâmplător. Față de toate aceste chestiuni ni se înfățișează o greutate, când vrem să deslegăm problema nu mai puțin temeinică : aceea de a hotărî, care este, pentru fiecare clipă a istoriei, mersul cu putință al întâmplărilor. Oricare ar fi grija ce un istoric sau un sociolog și-ar da ca să se’nconjoare de toate documentele cu putință, ca să privească toate aspectele vremurilor ce-1 preocupă, el suferă pururea o parte de apreciere personală. Doui istorici, deopotrivă de documentați, deopotrivă de cinstiți, se vor deosebi în chipul lor de-a înfățișa faptele istorice. Alături de terenul, pentru care-i suficientă numai arătarea dreaptă a faptelor, este în istorie și un loc mare pentru un anumit element subiectiv. La fel se întâmplă în chestiunile te­ meinice, arătate mai sus, ca și cu orice vreme și-ar propune isto­ ricul s’o deslușească. Intru asta, toate lămuririle, ce le-ar putea scoate numai din fapte, sunt ne’ndestulâtoare. Ii lipsește un criteriu obiectiv. Si totuși trebuesc lămurite aceste chestiuni dacă vroim să înțelegem istoria într’un chip științific. Singurul lucru care, în astfel de împrejurări îi rămâne istoricului, este ca să aplice întru înțelegerea fenomenelor, un criteriu, — o măsură, — subiectivă,trasă din dezvoltarea intelec­ tuală obștească. Alături de tărâmul obiectiv, se desfășură astfel în istorie și în sociologie un tărâm pe care metoda subiectivă este tot așa de neapărată și tot așa de științifică. Acestui tărâm i se cuvine definiția progresului, întocmirea unei formule a progresului. Pentru Lavrov, progresul se înfăptuește, în istorie, prin creșterea și întărirea solidarității, în măsura în care ea nu’mpledică desfă­ ! ■ ....... - k 23- șurarea proceselor conștiente ale inșilor, în măsura în care nu împiedică creșterea și întărirea solidarității între cel mai mare număr de inși cu putință. Asta-i o formulă subiectivă, dar orișice formulă a progresului este în chip neapărat la fel. Menirea individului este înălțată în această concepție a pro­ gresului istoric și deasemeni răspunderile ce aduce cu sine această menire sunt mari. Ca să se facă vrednic de aceasta, insul trebue să plămădească în sine și o conștiințâ înaltă, să se pue în rând cu vremea lui, să trăiască cu viața obștească, să ia parte la frămân­ tările sociale. Nimeni n’are dreptul, sub niciun chip, să se dea în­ lături de la sarcina asta, să rămână nepăsător în fața răului so­ cial, oricât de slabe, sau oricât de strașnice i-ar fi puterile. Iată cuvintele adresate cititorilor săi de Lavrov, la sfârșitul uneia dintre lucrările sale: «Puterile tale intelectuale, grăește istoria, sunt neînsemnate, dar tot așa de neînsemnate erau puterile strămoșilor tăi, cari înfăptuiră vremea de față. Caută, așa dar, să ajungi o putere isto­ rică, deoarece numai pe această cale au fost realizate toate izbânzile, cari păreau la început de negrăit și pe cari majoritatea oame­ nilor era, mai apoi, gata a le socoti drept minunate. Ceeace pu­ rurea a săvârșit minunea, este tăria cugetării și vigoarea voinții inșilor cari slujeau drept unelte neapărate determinismului. Când ți-ai dat un scop drept idealul tău individual, când ai dat acestui ideal toată puterea cugetării tale, toată strășnicia voinții tale, în domeniul scopurilor ce ai plăsmuit și-al mijloacelor ce-ai ales, atunci sarcina ta este îndeplinită. Dacă valul determinismului istoric îți înșfacă apoi „eul“ și opera ta și le-aruncă în vârtejul eveni­ mentelor ; dacă vor trece din lumea scopurilor și-a mijloacelor, în lumea cauzelor și-a efectelor, neatâinat de voința ta, munca sau ne munca ta tntră totuș acolo ca un element ce nu poate fi dat la o parte din alcătuirea viitorului, necunoscut de tine. Istoria,, pe care ai înțeles-o, te-a învățat a te conforma cu ceace e de neabătut, a prețui menirea feluritelor putinți în lupta pentru scopurile ce ți-ai pus, a lupta cu strășnicie în vederea cucerirei unui viitor mai bun pentru aceste miliarde de inși necunoscuți, cari, conștient sau inconștient, clădesc viitorul alături de tine. Luptă, așa dar, pentru viitorul acesta și adu-ți aminte de cuvântul: «Numai acela-i răpus, care se dă învins**. In atare mândră rotire, în atare înălțare de. gândire șt de ideal practic, stă secretul înrâurirei morale săvârșită de Lavrov asupra contemporanilor și, îndeosebi, asupra tinerimii; taina acestui ' simțământ excepțional de înalt, punea stăpânire pe ascultătorii sai^. după fiecare cuvântare a sa. Fiecare, ascultându-J, devenea mai bun, se înălța mai sus, trăia într’o lume mai ideală. Chiar cei mai nepăsători simțiau că le stă în față o putere înaintea căreia în­ doiala lor era silită să dispară. i i �24 I IAVROV Opera lui Lavrov este de neprețuit din acest punct de ve­ dere. Mai mare de cât lucrările lui științifice, mai prețioasă de cât nespusa lui erudiție, mai însemnată de cât statornicia sa de lup­ tător este această pecetie morală deosebită, această armonizare a științii cu acțiunea practică, această idee de înălță menire isto­ rică cerută, cu putință de cerut, celor mai slabi, ca și celor mai bine înzestrați. bl . i! ) Ti Problema mizeriei 1V ■ I ; 'l- ‘ ! 1 1 ■ f I •’ I K 1 I , h- 1 de I. NOVICOW Ca toate chestiunile sociale, problema mizeriei este extrem de complexă. E prin urmare foarte greu a o expune într’un mod simplu și clar. Un mare număr de persoane găsesc mizeria tot atât de na­ turală ca și inundațiile, cutremurele de pământ, sau seceta. Ele cred că e tot atât de utopic a dori s’o suprimi ca și a voi râuri cu lapte sau pomi producând pâini coapte gata. Sunt chiar oameni care neagă existența mizeriei. Pentrucă am scris în una din cărțile mele, că din zece locuitori ai globului nostru, nouă nu . mănâncă atunci când li-e foame, (ceeace, vai, este dovedit cu statistici), am fost tratat de pesimist bârfitor de către un redactor dela Gazette de France. Baronul de Stengel, delegatul Germaniei la prima con­ ferință din Haga, afirma, în 1899, că țara sa ar suporta fără nici o dificultate povara păcii armate. Când i se semnala însă că după statisticele oficiale, venitul mijlociu al germanului se urcă la 0,33 lei pe zi, el fu adânc surprins și nu-i venea să creadă. Opt ani mai târziu, un alt german, profesorul Hugo Miinsterberg, la Con­ gresul de pace din New-York, a susținut de asemenea că compatrioții săi nu erau de loc împovărați de sarcinile militare. Când i se obiectă că jumătate din supușii lui Vilhem II, locuesc în case cu o singură odae și că la Berlin se află 30.000 apartamente în care șease persoane ocupă o singură odae, se văzu silit a recunoaște că domnul profesor, sau ignora complect aceste triste lucruri, sau nu se încumeta a le lua în seamă. Oamenii cu stare sufăr mult, când trebue să recunoască ce mare e numărul săracilor în societățile noastre. Spiritele religioase afirmă că mizeria este conformă cu ordinea lucrurilor stabilită de Dumnezeu. Neputând însă, recunoaște că ! I ■ I I - �PROBLEMA MIZERIEI !I V i ! I i J j i 26 27 I. NOVICOW mizeria este- un bine și Dumnezeu un suflet crud, voind răul creaturii sale, ei scapă din încurcătură, făgăduind paradisul. După aceștia pământul este un loc de exil, o vale a plângerii, un timp de încercare. Și acest timp, clipă de suferințe și deșertăciune, nu valorează nimic față de eternitate. Adevărata viață, viața perpetuă nu începe decât după moarte. Trebue așa dar, să suportăm mizeria cu bucurie, deorece dânsa procură fericirea eternă și desfătările fără margini. Creștinii, neputând descoperi mijlocul de a suprima mizeria, au ocolit astfel, cu dibăcie dificultatea, afirmând că mizeria e un bine și nu ceva rău, deoarece ne cruță de chinurile infernului. Firește, cum nu toată lumea crede în dogma creștină, nu toată lumea poate admite că mizeria e un bine și că trebuie cău­ tată în loc s’o evităm, mai ales că vedem pe marii demnitari ai Bisericii, papa, cardinalii și episcopii trăind în lux și nu în acele prețioase privațiuni ce deschid atât de larg porțile paradisului. Nu, mizeria nu trebue suportată. După boală, ea este nea­ junsul cel mai grozav al neamului omenesc și, oricari vor fi sfor­ țările tor, niciodată predicatorii religioși nu vor împiedica pe oameni ca s’o ocolească. Niciodată ei nu vor împiedica pe oameni de a lucra la îmbunătățirea stării lor pământești, cu atât mai mult, cu cât dacă Biserica deschide raiul săracilor, dânsa nu-1 închide celor bogați, deoarece regi au putut găsi acolo loc. Este deci mai avantagios de a duce o viață plăcută aici pe pământ, (ceeace nu ex­ clude în nici un caz practicarea tuturor virtuților) și de a merge apoi în rai, decât a îndura o viață de mizerie și a te bucura în urmă de fericirile cerești. Bineînțeles, toate aceste considerațiuni n’au nici o valoare pentru cei care nu cred în nemurirea sufletului și, după cum se știe, numărul acestora crește pe zi ce trece. Prin urmare dacă unii nu văd problema mizeriei sau cred c’o pot ocoli cu ajutorul credințelor religioase sunt alții cari și-o pun cu cea mai mare îngrijorare. Dar, cauza cărei aceștia atribue acest crunt flagel, este prea adese cu desăvârșire falșă. Astfel, după o părere aproape universal răspândită, mizeria ar fi în chip unic o chestiune de repartiție. îndestularea ar fi putut fi generală, zice-se, dacă anumite persoane, puțin numeroase, nu ar acapara cea mai mare parte din băgății, lăsând poporul în lipsă. Irnpărțiți bunurile în părți egale și îndată toată lumea va fi în abundență; mizeria va dispare cu totul pentru totdeauna. Din nefericire lucrurile stau altfel. Omenirea nu este săracă pentrucă unii milionari acaparează bogățiile; ea este săracă pentru că suma articolelor necesare existenței noastre este insuficientă. Oricum, această insuficiență vine din starea mediului, se poate spune că omenirea este săracă fiindcă ea n’a adaptat încă complect globul la nevoile sale. Mizeria nu poate fi nimicită numai printr’o măsură de repar- r tîțiune pentru două motive foarte simple: primul, fiindcă suma de repartiție e insuficientă. Statisticianii au făcut calculul, Din datele dobândite prin recensămintele oficiale, rezultă că dacă se confiscă toate beneficiile și veniturile mai mari ca 10.000 hi pentru a le repartiza între indivizi care câștigă mai puțin ca această sumă, aceștia din urmă ar avea 12% în plus față de câș­ tigul lor actual. Or, cum ar trebui cel puțin înzecite resursele de care dispune omenirea pentru a procura îndestulare tutulor oame­ nilor, vedem că suntem, vai, încă tare departe. Să eliminim pauperismul, scrie A. Labriola, să dăm munci­ torului întregul produs al muncii sale, care, fiind de 2 franci pe zi, ar câștiga 2 franci și 24 bani. Prin urmare el n’ar deveni un burghez. Pentru a rezolva chestiunea socială, trebue o creștere de 1.000% asupra tuturor profiturilor și nu de 12%. Al doilea motiv pentru care mizeria nu poate fi stârpită nu­ mai prin repartiție vine chiar dela natura bogăției. Se înșeală mult cine își închipue, că veniturile bogătașilor sunt ca un fel de butoi miraculos din care oricât ai scoate, el tot plin rămâne. Pierpont Morgan are, să zicem, anul acesta, 83 milioane lei venit. I se confiscă bunurile și se împarl între compatrioții săi. Atunci fiecare american va avea câte un leu în plus de ceeace avea mai înainte. Fără nici îndoială că aceasta nu ajunge pentru a transforma în nabab pe fiecare american. Or, Pierpont Morgan nu va mai putea anul următor să câștige 83 milioane pentru a le împărți! între compatrioții săi, dacă în anul precedent i s’au con­ fiscat’toale bunurile. El’va putea câștiga cel mult câteva mii de lei în calitate de funcționar într’o administrație colectivistă. Ceeace este edevărat pentru d. Pierpont Morgan, în particular, este și pentru.toți ceilalți bogătași. Confiscarea bunurilor nu poate aduce folos decât o- singură dată, pe câtă vreme nevoile omenirii se reînoiesc în fiece zi. Chiar dacă se admite această concepție co­ pilărească, cum că averile confiscate dela cei bogați, ajung să hră­ nească pe toți săracii, aceasta ajunge numai pentru un timp prea mărginit Dar cea mai mare eroare a tuturor acestor calcule vine de la confuzia ce se face între bogăție și bani In realitate, ce în­ semnează faptul că Pierpont Morgan are 83 milioane venit? Aceasta însemnează că, grație proprietăților sale, el poate să aruce pe piață o sumă de produse pentru cari alți indivizi consimt a-i da 420 milioane, prin ipoteză, și cari i lasă 83 milioane beneficiu net. Dacă se confiscă toate proprietățile domnului Pierpont Morgan, se'va întâmpla din două lucruri unul: sau întreprinderile sale vor continua a merge, sau ele se vor opri. Dacă se opresc, dansul va avea pentru 420 milioane lei, articole mai puțin aduse pe piață. Deci, poporul american, dispunând de mai puține obiecte de con­ sumație, va trebui să restrângă felul vieții sale, cu alte cuvinte să �28 ! ț. i PROBLEMA MIZERIEI I. NOVICOW devie mai sărac. Dacă întreprinderile d-lui Morgan continuă a merge, averea americanilor nu va crește prin soldarea acestui miliardar, de oarece cantitatea articolelor utile aduse pe piață va rămâne aceeași. Imensa majoritate a oamenilor își închipuesc bogăția sub aspectul monedelor de aur îngrămădite în casele de fer ale capi­ taliștilor. Cum aceste bucăți de aur n’au nevoe să fie reîno te în fiecare an, cum ele sunt o cantitate stabilită ce nu poate să crească, oamenii își închipuie că și bogăția este astfel, și că odată pro­ dusă, ea va exista totdeauna. Or, bogăția se compune din suma articolelor ce sunt vărsate pe pi'ți și care trebuesc să fie extrase neîncetat din mediul fizic. Într’un an recolta bumbacului a putut fl, ca ipoteză, de 12 miliarde kgr. (cantitate suficientă pentru ne­ voile omenești). Dar trebuie ca anul următor să avem alte 12 mi­ liarde de kgr., căci cele din anul precedent vor fi consumate și distruse. Dacă e posibil, la rigoare, să împărțim în părți egale articolele produse în anul precedent, problema bogăției universale încă nu va fi rezolvată, fiindcă trebue pregătit o cantitate la fel și pentru anul viitor. Dar dacă împărțeala anului precedent n’a fost făcută conform regulilor celei mai stricte egalități și fără cea mai mică întrebuințare de violență, producțiunea anului următor se micșorează și mizeria reapare. Problema mizeriei nu este deci o chestiune de repartiție. Ea se pune în modul următor: Globul terestru furnizează el substanțe în cantitate suficientă pentru a hrăni, și adăposti neamul omenesc în chip convenabil, adică astfel ca să înlăture orice suferință ? Vai nu 1 II lipsește mult ca să fie astfel. îndată ce se pol obține date mai mult sau mai puțin exacte asupra unui ar­ ticol oarecare, se vede că e produs în cantități complect insufi­ ciente. Se poate stabili a priori, că așa este, căci dacă articolele alimentare, de pildă, s’ar găsi în cantități suficiente, ele n’ar costa nimic, ca și apa din râuri, sau ca pietrișul de pe țărmurile ocea­ nului. Dar problema mizeriei nu este încă limpezită într’un chip simplu și vădit. Pentru aceasta ar fi trebuit calculcat cât grâu, cât orez, câtă carne, cât bumbac, etc., trebue pentru toți locui­ torii globului, apoi ar fi trebuit arătat cât se produce din" fiecare stabilind astfel un bilanț exact al resurselor omenirei. Fără îndoială că va veni o vreme când vom fi ieșit din era copilărească și anar­ hică în care trăim, în care aceste'calcule vor fi făcute cu o preciziune suficientă și vor fi publicate la date regulate și periodice. Pentru moment trebue să ne mulțumim cu câteva date fragmentare dar care arată, de altfel, într’un mod foarte simplu, situația gene­ rală a ceasului de față. După statisticele cele mai recente, producția grâului se urca, în 19o7, la 1,086 milioane de hectolitri pentru întreg globul. f 29 Aceasta face (socotind 80 kgr. la ha.) 87 miliarde de kgr. Dacă se admite că trebue pentru fiecare om cam 200 kgr. de grâu pe an (In pâine, paste alimentare de tot felul, etc.). aceasta ar face 300 miliarde de kgr. Se vede deci că este de trei ori-mai puțin grâu de cât ar trebui. Se va zice fără îndoială că unele populațiuni se hrănesc cu secară, cu porumb, cu orez, cu banani, etc. De acord, dar nimeni nu va contesta că aceste populațiuni n’ar dori să consume și pâine de grâu, pe lângă alimentația ce o au acum în orez. în porumb, etc. Țăranul italian ar fi fericit să nu fie redus numai la polenta sa. Să admitem totuși obiecțiunea. Să considerăm numai grupul european pentru care grâul este planta alimentară prin excelență. Acest grup e compus cam din 600 mi­ lioane de oameni Chiar pentru acest grup restrâns ar trebui 120 miliarde kgr.; pe întreg globul însă nu se recoltează decât 87 de miliarde. Tot astfel se găsesc statistici destul de precise pentru producția zahărului, a bumbacului etc. Ar fi obositor să examinăm în parte fiecare articol de primă necesitate. Așa dar, situația generală a omenirei este din cele mai de­ plorabile. Suntem săraci pentrucă producția actuală a alimentelor și veștmintelor este insuficientă. De ce oare? Să fie oare pentrucă globul pământesc nu poate procura lot ce ne este necesar, sau pentrucă noi nu știm să extragem ceeace este necesar ? Dacă prima cauză este adevărată, mizeria noastră e incurabilă. In cazul acesta trebuie să ne supunem destinului nostru jalnic și să privim mizeria cum privim moartea, adică inevitabilă. Să acceptăm deci ceeace-i conform cu legile naturei; să ne resemnăm și înțelegând că toată revolta ar fi inutilă și zadarnică, să rămâ­ nem calmi. Dar din fericire, nu-i așa. Nu numai că globul nostru poate oferi tot ce este necesar pentru a procura fiecărei familii echiva­ lentul bunului traiu care corespunde astăzi la 10.000 de lei venit, . dar el poate da de zece ori mai mult. Resursele globului nostru cum îmi spunea marele geograf francez Elis6e Redus sunt ne­ limitate. Așa, de pildă, pentru grâu, bumbac, zahăr, (mă mărginesc la aceste trei articole), se allă încă pe glob milioane de hectare unde aceste articole ar putea fi produse în condițiile cele mai fa­ vorabile și care nu sunt măcar cultivate. Pe alte milioane de hectare cultivate, roadele sunt ridicole; ele ar putea ii ușor întreite și împătrite printr’o muncă îngrijită, întrebuințând îngrășăminte chimice, în scurt printr o agricultură mai științifică de o parte și printr’o mai bună adaptare* de alta, adecă prin irigațiuni în regiunile secetoase și drenajun in regiu­ nile umede. .... - . In afară de agricultura, trebue știut că se află pe glob bo­ gății de tot felul în cantități incalculabile, care nu numai că n au �Fi J 30 f PROBLEMA MIZERIEI I. N0V1C0W fost niciodată atinse de mână de om, dar care nu sunt încă cu­ noscute. Omul nu și-a dat măcar osteneala de a explora patrimo­ niul său în chip complect. Uralul singur conține minerale în can­ tități enorme din care nimeni nu se gândește a trage folos. Acelaș lucru despre Africa și America. Se poate afirma fără nici un risic că din punctul de vedere minier și industrial, resursele globului care n’au fost încă atinse depășesc cu mult pe cele puse în ex­ ploatare. Nu, din fericire, sărăcia noastră nu provine din lipsa de resurse. Omenirea este în mizerie numai pentrucă nu știe să-și exploateze domeniile, în termeni obișnuiți, pentrucă își conduce rău afecerile. Aci este adevărata cauză a mizeriei noastre. Aceasta vine din rătăcire. Felul nostru de a lucra, ne pare a fi conform cu interesul nostru, dar nu este așa. Când vom lucra cu adevărat conform cu interesele noastre (adecă când nu ne vom mai înșela), mizeria va dispare. Dacă considerăm realitățile orei prezente, vedem că mizeria are trei isvoare principale: Cataclismele, i. * ! Viciul, Condițiile sociale. I I i: k ! Cât privește cataclismele, ele pot fi individuale sau colec­ tive. Cutremurele de pământ, erupțiunile vulcanice, secetele, duc la mizerie popukțiuni mai înainte bogate și prospere. Din punct de vedere individual, boalele și accidentele răpesc pe șeful unei familii care-i procura pâinea zilnică prin munca sa. Familia cade în sărăcie. Natural că omul este neputincios în fața calamităților firești. El nu poate împiedeca pământul să se cutremure și vântu­ rile să ducă departe norii cu ploaie rodnică; el nu poate împie­ decă boalele și accidentele individuale. Dar lupta contra acestor calamități se reduce la o chestie de producțiune. Dacă omenirea, în timpurile normale, știe să acumuleze destule rezerve, ea poate înfrunta dificultățile provenind din nenorociri. Aceasta este o ches­ tiune de calcul. Toate dezastrele naturale pot fi acoperite de o primă de asigurare. Ori cât de înspăimântătoare par nenorocirile naturale, ele pot fi foarte ușor remediate printr’o reținere de 5 până 10 % asupra câștigurilor generale aie neamului omenesc. Ne va fi de ajuns să punem la rezervă a două-zecea sau a zecea parte din. produsele pe care le extragem din măruntaiele pământului pentru a face fată tuturor catastrofelor provenind dela agenții fizici. In sens invers, se poate zice că ne va fi de ajuns să producem cu a douăzecime sau o zecime peste trebuințele noastre zilnice pentru a învinge mizeria provenind din turburârile planetei și din neno­ rocirile individuale. ( l ) f 31 Acelaș lucru cu privire la viciu. Iată un tată de familie care, ducând o viață de muncă și înțelepciune, procură un suficient traiu bun la toți ai săi. Intr’o bună zi, dânsul se apucă de băut: familia sa cade în sărăcie. Dacă în loc de a bea, omul acesta s’ar fi îmbolnăvit, situația ar fi fost aceeași din punct de vedere eco­ nomic. Viciul nu numai că are rezultate pecuniare asemănătoare boalei, dar e în realitate o boală de o natură specială. Blne-înțeles vor fi întotdeauna vițioși, după cum întotdeauna vor exista bnlnavi, cutremure de pământ și inundațiuni. Contra viciului, remediul, din punct de vedere economic, e’acelaș: asi­ gurarea, supraproducția. Dacă prin ipoteză numărul vicioșilor printre oameni nu poate niciodată coborî sub 10 %, va fi de ajuns pentru ceilalți nouă-zeci rămași, să câștige o zecime în plus de ceeace le este personal necesar, pentru a se despăgubi de pierderile viciului. Va fi de ajuns să realizeze un câștig de 11.000 lei în loc de 10.000. Mia de lei în plus va fi consacrată pentru întreținerea vițioșilor, iar cele 10.000 lei pentru nevoile regulate ale familiei ’)• Deci, remediul contra viciului ca și remediul contra nenoro­ cirilor se reduce la o chestiune de producție: dacă aceasta ar fi suficientă, nici cataclismele terestre, nici nenorocirile individuale n’ar împiedeca omenirea de a trăi în belșug. Mizeria nu vine deci, nici din nenorocire, nici din viciu 2). O repet, ea provine numai din faptul că nu știm să exploa­ tăm domeniul nostru terestru. Dar care este acea eroare care împiedecă exploatarea com­ plectă a globului, sau în alți termeni, desvoltarea complectă a bogăției? E ideea că te îmbogățești mai repede prin despuierea aproapelui, decât prin muncă. E ideea care face să privim furtul, înșelăciunea, brîgandagiul, privilegiul, banditismul și cucerirea, intr’un cuvânt spolierea, ca folositoare celora în profitul cărora se exercită. Omenirea să se lepede de această eroare fatală, și fericirea universală va domni imediat, sau, In sens invers: cât timp oamenii vor considera spolierea ca avantagioasă, ei vor rămâne în mizerie ; ei vor deveni bogațî de îndată ce vor considera spolierea ca funestă. Mizeria vine deci dintr’o eroare. Să analizăm fenomenele greșelii ceva mai precis. Când corelația între ființă și mediu crește, rezultă plăcere, intensificarea vieții; când corelația descrește, avem suferință, di­ minuarea, lâncezirea vieții. Ajunsă la un anumit grad, absența corelației produce complecta slăbire a vieții, adică moartea. 1) Las la o parte aici considerațiile morale pentru a rămâne ex­ clusiv pe terenul economic. Considerațiile morale au o mare impor­ tanța dar ele depind de o altă știința. 2) Aceste două fenomene se contopesc, Și viciul poate fi consi­ derat ca o nenorocire, căci este o boală psihică. k �* 32 I 4 ! ; j I. N0V1C0W Din punct de vedere psihologic, corelația între ființă și mediu este adevărul; necorelația, eroarea. Așa se face că adevărul pro­ duce plăcere, iar greșala suferință, greșala este ca o boală a spi­ ritului, și are firește, ca consecință, boala organismelor atât individuale cât și colective. A cunoaște, înseamnă a stabili o aso­ ciație între două fapte. Când această asociație e conformă cu realitatea faptelor, ea este un adevăr; când nu-i conformă, e greșeală. Din nenorocire, noi n’avem prilejul de-a stabili totdeauna asociațiunile adevărate; din contră, facultatea noastră de-a ne înșela este exact proporțională cu facultatea de-a vedea justInteligența omului zice Bohn, care este pentru mulți facul­ tatea de-a cunoaște, nu’i ea oare mai curând inaptitudinea de-a pătrunde realitățile? Animalele cunosc un număr foarte limitat de fapte, dar cad într’un mai mic număr de greșeli. Din acest punct de vedere ele sunt într’o situație mult mai avantagioasă ca omul. Acesta știe multe lucruri, desigur, dar inventează in acelaș timp și o cantitate corespunzătoare de teorii complect eronate. Situația de om este deci, într’un oarecare grad, mult mai rea decât cea a animalelor, căci nenorocirile, provenind dintr’o fa'șă interpretare a faptelor, sunt mult mai mari decât cele ce provin din pură ignoranță. După cum în existența biologică, sănătatea și boala sunt două fapte paralele și simultane, ca două fluvii care își împreună apele, tot astfel în viața psihică, greșeala și adevărul merg mână în mână de veacuri și tot astfel vor merge întotdeauna. In domeniul economiei politice, greșala fundamentală, Arhiman-ul, spiritul cel rău care împiedică fericirea o’menilor, este ideia că spoliațiunea poate fi de folos. Dacă ne-am putea vindeca de această boală mintală, ches­ tiunea socială ar fi imediat resolvită. Am arătat mai sus că cele trei izvoare principale ale mizeriei sunt cataclismele, viciul și greșala. Niciodată nu se vor nimici nenorocirile. Ele atârnă de condițiunile defavorabile ale planetei noastre, pe care noi le putem atenua într’o oarecare măsură, fără a le anula complect. Tot așa suntem neputincioși contra viciului care provine — în parte — din fapte naturale (imperfecțiunea psihologică a omului). Dar suntem mai bine înarmați contra greșelii, a cărei acțiune este infinit mai vătămătoare decât cea a nenorocirii și viciului. Remediul contra greșelii este predicarea adevărului. Greșala este remediabilă, căci progresul neîncetat al științei distruge zi cu zi câte o eroare. Nu-i cazul deci de-a despera. Mai curând sau mai târziu adevărurile economice vor sfârși prin a se impune opiniei, spo­ liațiunea va apare păgubitoare, iar mizeria va fi stârpită. j1 i if ■ 1 �1 „PROBLEME 51 IPEl“ Publicattune periodică Director: A, A^LUCA Această publicație, de înaltă valoare culturală, pune pe cititori în con­ tact cu problemele superioare și eterne ale vie|ii, familiarltându-1 cu Ideile îndrumătoare ale gânditorilor Iluștri. Pentru cine vrea să cunoască miș­ carea Ideilor ce determină progresul culturel omenești va citi cu folos aceste scrieri: I. Hlhall Emlnescui Probleme și analise filosofice, descoperite și comentate de Octav Mlnar, cu numeroase vignete de artă. 64 pg. mari, hârtie W. Imm Kant t Religia în limitele rațiunii, cu un studiu introductiv de C. Rădulescu-Moiru, Membru ol Academiei Române. 64 pg Ilf. Henri Bargson > Sufletul șl Corpul, cu un studiu de Mtrcea Djuvara, conferențiar la Universitate 52 pg. . . . , . . . • IV. Jean laurăsi Pagini alese, cu studii asupra autorului de G. Brandes și Romaln Rolland 52 pg V. Osslp Lo uri4 i Sociologii Ruși: Herzen, Kropolkin, Bakunln Kowalewsky, Lavrov, Novlcow. 32 pg VI. Romaln Rolland: Umilă viată eroică, (pagini alese) cu un studiu de Stephan Zweig 48 pag. Vil, Pcof. Dr. Gh. Marinescu: Problema Bătrâneții 64 pg. . • VIII. Henri PoIncarA i Morala și Știlnfa, cu un studiu asupra au­ torului de Gaston Milhaud profesor la Sorbona. 48 pg. ... IX. Anatolo Franco t Gânduri și Lumină 32 pagini X. I. R. Macdonaldi Spre Socialism. ........................... XI. Ernst Haeckel: Nemurirea Sufletului, cu un studiu asupra au­ torului de Prof. Dr. Gr. Anlipa, Membru’nl Academiei RomâneXii. Emile Boutroux s Esența Religiei f- UI 24 „ 20 „ 15 „ 15 15 „15 „20 >> 24 » 20 „15 15 15 15 A.’bonaLXxxezxtnl la întreaga serie COSTA: 200 Lei A ft ;r-'\ A Cereri și mandate se trimit d-lui A. A.-Luca. str. Calomfireacti, 7 — București i L E JI Lucrări îzx prepauație ii i I i 1 1 Cloethe i Pagini filosofice.—Pascal i Dumnezeu șt OmuL Fr. Lassala Ștllnja șl Muncitorii.—Aug. Comte: Idei și Precepte.—F. W. Fooratar: Cristși sufletul modem— Lclbnlz: Monadologla. L. Tolslol: Există Dum­ nezeu 7 „Ke'V'ista Ideilor** un număr gratuit de probi oricui h cerero Red, șl Adm. București. - Str. Calomftrescu 7,—Telefon 76/11, > � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Sociologi ruși. Herzen - Kropotkin - Bakunin - Kowalewski - Lavrov (1924) Subject The topic of the resource Herzen - Kropotkin - Bakunin - Kowalewski - Lavrov Description An account of the resource Ossip Lourié 32 p. Creator An entity primarily responsible for making the resource Ossip Lourié Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Tipografia „Triumful” București Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1924 Relation A related resource Colecțiunea „Probleme și idei” Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant București, 1924 1924 Alexander Herzen anarhism biografii broșură București istorie Jacques Novicow Maxim Kowalewski Mihail Bakunin Ossip Lourié Piotr Kropotkin Piotr Lavrov sociologie