17 10 549 https://anarhiva.com/files/original/5a41ff770fc400877f63ee1ef899cf69.jpg 0fe15d3d4959696b51cb72ad75851d20 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Diverse secolul XIX (18xx-1899) Description An account of the resource calendare, almanahuri, cărți poștale, fluturași, gazete murale etc. Physical Object An inanimate, three-dimensional object or substance. Note that digital representations of, or surrogates for, these objects should use Moving Image, Still Image, Text or one of the other types. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Manifeste aux étudiants du monde entier (1890) Subject The topic of the resource Manifestul se încheie cu „Trăiască Revoluția Socială! Trăiască cauza muncitorilor! Trăiască Anarhia!”. Publicat în 40.000 de exemplare. Pliantul de propagandă politică a fost publicat de anarhistul Gheorghe Levezan, originar din Bacău. Apelul se adresează studenților din lumea întreagă, chemați să se alăture muncitorilor împotriva autocrațiilor europene, pentru o revoluție socială. Description An account of the resource Manifest către studenții din lumea întreagă Creator An entity primarily responsible for making the resource Groupe international d'étudiants anarchistes (Paris) (Gheorghe Levezan) Publisher An entity responsible for making the resource available Imprimerie Jean Grave (Paris) Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1890 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource manifest Language A language of the resource franceză (French) Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Paris Relation A related resource Text despre viața și activitatea lui Georges Levezan: https://pagini-libere.ro/georges-levezan/ 1890 Bacău Gheorghe Levezan Groupe international d'étudiants anarchistes Jean Grave manifest Paris studenți https://anarhiva.com/files/original/a4307126ae84e4fb273d4dcf6419a451.pdf c52fe0a98436fc3c3ee74c2215a8731c PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Antisemitism și sionism (1901) Subject The topic of the resource extras din „Revista Ideei” Description An account of the resource Grupul Studenților Socialiști, Revoluționari, Internaționaliști din Paris Creator An entity primarily responsible for making the resource Grupul Studenților Socialiști, Revoluționari, Internaționaliști din Paris Source A related resource from which the described resource is derived „Revista Ideei” Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca „Revistei Ideei” Relation A related resource Text apărut inițial în „Revista Ideei”, nr. IX (1901), pp. 141-144 Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1901, București 1901 anarhism anti-naționalism anti-semitism Biblioteca Revistei Ideei broșură București comunism Grupul Studenților Socialiști Revoluționari Internaționaliști din Paris naționalism Revista Ideei sionism socialism Traducere https://anarhiva.com/files/original/10fd622cdf3d7054c17902bfb32dd879.pdf ec5ed2671f9a651804c4c1b9952eca07 PDF Text Text � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Diverse secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Desen Guranii (2003?) Description An account of the resource desen Creator An entity primarily responsible for making the resource Guranii Source A related resource from which the described resource is derived Rizom Infokiosk Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2003 Type The nature or genre of the resource desen Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2003 2003 desen DIY Guranii Punk Timișoara https://anarhiva.com/files/original/879ff420978e95e2e71728406df168ab.jpg b40c997030be6e3811c2f80a32170687 https://anarhiva.com/files/original/ecf41900d71d95658d67b36f3676f6aa.jpg 736b2393c04e12def780fc92af8b98a7 https://anarhiva.com/files/original/336c35be9c620ee650332282374dfb4e.jpg c4eef9203c81b7c176dd6b4efca18d66 https://anarhiva.com/files/original/9a745853d8406dcfc53afca915d58ba9.jpg 9e44b04e462abcec3454f79ba4e84266 https://anarhiva.com/files/original/38e81046421429c7c0d1ab20db222468.jpg f2f0fab4667d0931c15be4058df620e5 https://anarhiva.com/files/original/28a2aeaf3ed111f353b0170c1aeff422.jpg 53d291120adceb4072ee2f2c4058c386 https://anarhiva.com/files/original/3f4cff6c6b27707fad2b8b4b58378b90.jpg ac9b7dd0b6438d1639a4b64b6d714955 https://anarhiva.com/files/original/cc17f7a15156883c0455e9e4c8a1a62a.jpg 16e1613f644c4ade02ad381e1fc75562 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Diverse secolul XXI (2001-20xx) Physical Object An inanimate, three-dimensional object or substance. Note that digital representations of, or surrogates for, these objects should use Moving Image, Still Image, Text or one of the other types. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Copertă album Guranii: Libertate virtuală (2003) Subject The topic of the resource 1. Trăim în trecut 2. Nazi Fuck 3. Teatru 4. Lucruri utile 5. Bulă hardcoristul 6. Libertate virtuală 7. Coșmarul realității 8. Statul democrat 9. Lupta 10. Ciuleandra Written-By – Folclor* 11. [Bonus] Description An account of the resource Trupă punk Timișoara Creator An entity primarily responsible for making the resource Guranii Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2003 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource anonim Rights Information about rights held in and over the resource Guranii Relation A related resource Concert Guranii Inca: https://www.youtube.com/watch?v=xAK067iF5SQ Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală 2003 anti-fascism DIY Food not Bombs Guranii Periam Punk Timișoara Underground Timișoara Festival https://anarhiva.com/files/original/f1121ee202439b215f39a31f93fecda5.pdf 165b55a64e6c70b70e47c89fe81c962f PDF Text Text � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturaș HAOS (2003) Description An account of the resource fluturaș anti-fascism trupa HAOS Creator An entity primarily responsible for making the resource HAOS Source A related resource from which the described resource is derived Rizom Infokiosk Publisher An entity responsible for making the resource available HAOS Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2003 Relation A related resource http://www.haos.punkresistance.go.ro/ Type The nature or genre of the resource fluturaș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2003 2003 anti-fascism anti-rasism desen fluturași haos Punk Timișoara https://anarhiva.com/files/original/3ab767a9781c414f7cda51d9f4a38b8a.pdf 2763caba5e5e33c08c985e7c7a71a338 PDF Text Text Institut für Syndikalismusforschung Helge Döhring Sindicalism și Anarho-Sindicalism în Germania: O introducere tradus de M. Rusu �Impressum Herausgegeben vom Institut für Syndikalismusforschung Postfach 140470, D-28094 Bremen email: institut@syndikalismusforschung.info www.syndikalismusforschung.info www.syndikalismusforschung.wordpress.com Imaginea de pe copertă reprezintă un discurs ținut de Rudolf Rocker la Berlin în anii 1930. 2. Auflage: September 2012 �CUPRINS 1. Ce înseamna „Mişcarea muncitorească“? 2. Emergenţa anarho-sindicalismului şi Freie Arbeiter Union Deutschlands [Uniunea Muncitorilor Liberi din Germania] 3. Structura anarho-sindicalismului după primul război mondial 4. O alternativă clară la comunismul autoritar: Freie Arbeiter Union Deutschlands 4.1 Diferenţele esenţiale faţă de uniunile centralizate 4.2 Motive ale declinului apartenenţei la Freie Arbeiter Union [Uniunea Muncitorilor Liberi] 4.2.1 Efectele declinului apartenenţei membrilor asupra locului de muncă: consiliile din fabrică şi negocierea acordurilor 4.2.2 Tensiuni şi conﬂicte în interiorul FAUD 4.3 Anarho-sindicalismul dincolo de locul de muncă 4.3.1 Organizaţiile culturale 4.3.1.1 Gemeinschaft Proletarischer Freidenker [Comunitatea Proletariatului Liber Cugetător] (GpF) 4.3.1.2 Gilde freiheitlicher Bücherfreunde [Societatea Prietenii Carţilor Libertare] (GfB) 4.3.2 Hilfsorganisationen [Organizaţii de ajutor] 4.3.2.1 Reichsverband für Geburtenregelung und Sexualhygiene [Federaţia Reichului pentru Controlul Naşterilor şi Igienă Sexuală] (RV) 4.3.2.2 Schwarzen Scharen [Trupele Negre] 4.3.2.3 Arbeitslosenbewegung [Mişcarea Şomerilor] 4.3.3 Alternative la FAUD 4.3.3.1 Aşezările comunale 4.3.3.2 Mişcarea Vagabond 4.3.4 Organizaţii auxiliare ale FAUD 4.3.4.1 Syndikalistisch-Anarchistische Jugend Deutschlands [Tineretul Anarho-Sindicalist din Germania] (SAJD) 4.3.4.2 Syndikalistischer Frauen Bund [Federaţia Femeilor Sindicaliste] (SFB) 4.3.4.3 Kinderbewegung [Mişcarea Copiilor] 4.4 Sfârşitul FAUD 5 Sindicalismul şi semniﬁcaţia sa Acest text este tradus din limba engleză după by John Carroll: Helge Döhring: Syndikalismus und Anarcho-Syndikalismus in Deutschland. Eine Einführung, in: Jürgen Mümken: Anarchosyndikalismus an der Fulda. Die FAUD in Kassel und im Widerstand gegen Nationalsozialismus und Faschismus, Frankfurt 2004, Verlag Edition AV. �Helge Döhring Cuvânt înainte Textul de mai jos cuprinde o introducere în dezvoltarea sindicalismului german de la începuturile sale - în 1890, până la sfârşitul său ca formă de organizare - la începutul anilor 1960. Accentul în această introducere cade pe perioada de dinainte şi până la 1933, când naţional socialiştii sub Adolf Hitler au ajuns la putere. Sindicalismul şi, în mod special, anarhosindicalismul sunt mişcări care au fost uitate în mare măsură. Chiar dacă superﬁcial, această schiţă, ar trebui să arate prin concluziile sale, că mişcarea nu a fost întotdeauna aşa obscură şi necunoscută. Acest fragment nu are ca scop să examineze exhaustiv toate aspectele variate ale anarho-sindicalismului german, ci, mai degrabă, să stârnească curiozitatea şi interesul cititorilor. 4 �Sindicalism si Anarho-Sindicalism în Germania: O introducere 1. Ce înseamna "Mişcarea muncitorească"? Primul lucru care se învaţă atunci când este studiată istoria mişcării muncitoreşti, în Germania precum şi în alte părţi, este că muncitorii erau organizaţi în primul rând, în cadrul aşa numitelor '"partide muncitoreşti". În Germania acestea au luat forma SPD [Social Democraţii moderaţi] şi KPD [Partidul Comunist din Germania]. La o examinare mai amănunţită, o serie de alte partide ne atrag atenţia - de exemplu "Partidul Social Democrat Independent" (USPD) al Rosei Luxemburg sau alte încarnări ale CP – KAPD şi Partidul Socialist al Muncitorilor. Şi astfel, în mod natural, deﬁniţia termenului de "mişcare muncitorească" plasează ferm aceste partide în prim plan. Acelaşi lucru este valabil pentru “Allgemeiner Deutscher Gewerkschaftsbund” - Asociaţia Generală a Sindicatelor din Germania (ADGB). O observaţie mai atentă, însa, ne relevă că aceste instituţii au avut mai puţin de a face cu mişcarea, în cel mai autentic sens al cuvântului, decât cu reglementarea şi disciplinarea mişcării muncitoreşti în beneﬁciul investitorilor de capital privat sau al statului. Dacă este să vorbim de o mişcare muncitorească autentică, nu putem să vorbim decât de iniţiative la ﬁrul ierbii ale proletariatului, care a încercat să promoveze lupta de clasă. În unele cazuri aceste eforturi includ muncitorii social democraţi sau comunişti. De remarcat, totuşi, este cât de repede aceste activităţi au determinat obiecţii din partea liderilor lor din partide şi din sindicate. În contrast cu acestea, noi avem în vedere ideea unei "mişcări muncitoreşti" care se dezvoltă într-o manieră organică şi nu ca răspuns la ordinele venite de la conducerea de partid sau de sindicat, ci mai degrabă ca un produs al activităţilor muncitorilor salariaţi organizaţi şi pe deplin conştienţi de propriile responsabilităţi, evitând organizaţiile centralizate. Considerabil de multă energie şi putere este absorbită în activităţile din jurul conﬂictelor sectare, a "marilor lideri" şi a producţiei de literatură specializată marxistă de la Bernstain la Lenin. Şi toate acestea, doar pentru a ajunge să realizăm că mişcarea muncitorească, aşa cum este ea deﬁnită de aceste grupuri, este paralizată. Pentru cei care ar dori să scurteze calea pentru a înţelege acest lucru fără să piardă nimic din lecţiile importante, ei trebuie doar să privească în trecut, când existau propriu zis mişcări organizate ale clasei muncitoare care transced dogma marxistă şi decepţiile electorale. Germania, în perioada interbelică, are un exemplu de randament al unei mişcări muncitoreşti cu forme independente de organizare, aşezată pe propriile picioare, în primul rând printre sindicaliştii/comuniştii de consiliu şi (anarho) sindicalişti. Aici ne vom concentra pe anarho-sindicalişti, care în Germania au format nu doar o remarcabilă "mişcare de idei", dar, de asemenea, o recunoscută mişcare de masă a proletariatului, una care a fost în mare măsură uitată. Cei care încearca să găsească referinţe sau informaţii relevante privind acest subiect printre surse mai puţin mainstream, de la Wolfgang Abendroth sau Karl-Heinz Roth, de exemplu, vor ﬁ dezamăgiţi. 5 �Helge Döhring Şi totuşi, alături de lucrările de referinţă pe această temă, la autori precum Hans Manfred Bock sau Angela Vogel, pentru a numi doar câţiva, apar o serie de studii locale privind anarho-sindicalismul. 2. Emergenţa anarho-sindicalismului şi Freie Arbeiter Union Deutschlands [Uniunea Muncitorilor Liberi din Germania] Pentru a ne întoarce la tema centrală a acestei introduceri, ce a fost FAUD? Rădăcinile sale se găsesc în democraţia socială germană care s-a format sub Kaiser. Structura organizaţională centralizată a partidului l-a lăsat vulnerabil în faţa măsurilor restrictive ale lui Bismarck: legea anti-socialistă, care a dizolvat uşor organizaţiile executive. Dupa ce legea socialistă a fost abrogată, unii dintre membrii unor organizaţii social democrate locale au fost reticenţi în a menţine organizaţii centralizate şi aceştia au fost denumiţi: "localişti". "Localiştii" cuprindeau o minoritate în interiorul mişcării social democrate, însă o minoritate care s-a bucurat de o susţinere considerabilă în capitala Berlin. La început, ei ţineau de mentalitatea lor de partid şi de propriile interpretări marxiste, dar rezoluţiile "revizioniste" ale Congresului SPD de la Erfurt din 1891 au întarit aspiraţiile localiste pentru formarea unei organizaţii separate. Chiar în anul următor, comisia generală a SPD a organizat un congres în Halberstadt, unde au fost făcute solicitări pentru extirparea fracţiunilor localiste. În 1897, acest eveniment a corespuns prin alăturarea la "centralizarea liderilor de sindicat (shop-stewards) germani", pentru ca, în 1901, să se reorganizeze în “Freie Vereinigung Deutscher Gewerkschaften “ (FVDG) - Asociaţia Liberă a Sindicatelor din Germania. În următorii ani, conducerea social democrată s-a luptat în van pentru a reintegra complet grupurile localiste, care, conform funcţionarului de partid şi viitorului cancelar Friedrich Elbert, se auto-descriau ca ﬁind social-democraţi, ca să nu ﬁe comparaţi cu mediile anarhiste. În cele din urmă, un ultimatum a fost stabilit: localiştii puteau accepta conducerea sindicatelor centrale sau să ﬁe daţi afară din SPD. FVDG, care în acea perioadă ajunsese să deţină 16.000 de membri, a pierdut jumătate dintre ei până în 1908. Pentru membrii rămaşi asta a tăiat efectiv cordonul ombilical care-i mai lega de SPD. De acum, mişcarea localistă şi-a dezvoltat propriile concepte despre cum ar trebui răsturnat sistemul social şi cum ar trebui construit unul nou. În timpul acestui proces, localiştii au fost inﬂuenţaţi în parte de “Bourses du travail” a mişcării sindicaliste franceze şi de viziunea asupra lumii a lui Raphael Friedeberg, care, de asemenea, respingea atât statul cât şi partidul ca organziaţii centralizate. În acelaşi timp, „Opposition der Jungen” (Tânăra Opoziţie) sub Paul Kampﬀmeyer tindea spre aceeaşi direcţie din interiorul SPD. Astfel, termenul "sindicalist" a ajuns să îl înlocuiască pe cel de "localist". Din acest moment până la primul război mondial, FDVG a menţinut un număr mai degrabă insigniﬁant de membri, în 6 �Sindicalism si Anarho-Sindicalism în Germania: O introducere jur de 8.000 şi a publicat două periodice ale organizaţiei: “Einigkeit” (Unitate) şi “Pionier.” Cam începând cu această perioadă, membrii FVDG au fost şi ei expuşi la antagonsimul cu multe feţe al foştilor lor tovarăşi, care chiar şi-au unit forţele cu cei din conducerea companiilor pentru a-i forţa pe sindicaliştii de la locurile lor de muncă şi pentru a curma în faşă posibilitatea unui "sindicat concurent". Ca rezultat, localiştii/sindicaliştii au dat faţă cu un alt oponent puternic, în plus faţă de capitalişti. În timp ce sindicatele (uniunile) centrale făceau mare paradă de zel şi angajament patriotic, sindicaliştii erau persecutaţi de oﬁcialii statului, iar social democraţii li se opuneau pentru vehementa lor poziţie anti-război. Între timp, teoria anarhistă personiﬁcată de Proudhon, Kropotkin şi Gustav Landauer devenea populară în Germania. 3. Structura anarho-sindicalismului după primul război mondial După primul război mondial, FVDG s-a reconstituit. Un mare număr de muncitori dezamăgiţi de susţinerea războiului de către SPD, s-au înghesuit spre organizaţii alternative, printre ele numărandu-se şi FVDG care şi-a înzecit numărul de membri într-un an, atingând aproximativ 60.000. Această organizaţie oferea o formă reala de auto-gestiune muncitorească, care a fost percepută de uniunile centrale ca o ameninţare îndreptata împotriva obiectivelor lor de parteneriat social. Sindicaliştii, împreuna cu comuniştii de consiliu erau sperietoarea social democraţiei, nu doar pentru că atrăgeau un număr mare de noi membri (până la 150.000, prin 1922) dar de asemenea, pentru că ei dezvoltaseră un concept mai concret de organizare şi o teorie viabilă. Acesta s-a manifestat în “Prinzipienerklärung des Syndikalismus" (Declaraţia principiilor sindicalismului) scrisă de, deja teoreticianul în devenire, Rudolf Rocker şi prezentată în 1919 la al XII Congres al FVDG, care a adoptat-o cu câteva modiﬁcari. Spre deosebire de social democraţie, care impunea structura de mediator a partidului peste organizaţiile de la locul de muncă, sindicaliştii recunoşteau pericolul care ar putea rezulta dintr-un asemenea dualism. În consecinţă, ei au lăsat la o parte diviziunea teoretică între economic şi politic cu scopul de a permite proletariatului să se guverneze singur la toate nivelurile. În conformitate cu aceste pretenţii, sindicaliştii au trebuit să se organizeze singuri în toate domeniile vieţii. Societatea era menită să se conducă şi să poarte singură toate responsabilităţile, pentru sine, pentru că "libertatea există doar acolo unde este dusă mai departe cu spiritul de responsabilitate personală", după cum spunea Rudolf Rocker. Aﬂaţi în concurenţă cu teoria marxistă, sindicaliştii reţin că economia reprezintă fundamentul esenţial al vieţii sociale şi că efortul de organizare trebuie să se concentreze pe cei doi actori principali din sfera economică: producatorii şi consumatorii. 7 �Helge Döhring 4. O alternativă clară la comunismul autoritar: Freie Arbeiter Union Deutschlands Ca urmare a perspectivelor sale teoretice, FVDG a fost rebotezat - “Freie Arbeiter Union Deutschlands” (Sindicatul Muncitorilor Liberi din Germania) în 1910 şi a fost reorganizat în federaţii industriale pe de o parte şi în “Arbeitsbörsen” (Bursa Muncii) pe de altă parte. Federaţiile industriale, în care toţi muncitorii locali din aceeaşi industrie erau organizaţi, erau responsabile de chestiunile legate de locul de muncă şi de conﬂictele zilnice care apăreau acolo. Arbeitsbörsen reprezenta organizaţiile locale din domeniul educaţiei populare şi a chestiunilor culturale şi era responsabilă pentru deﬁnirea şi diseminarea viziunii anarho-sindicaliste asupra lumii. Aici s-a dat expresie deplină principiilor fundamentale federaliste ale sindicalismului, astfel încât ﬁecare sindicat local avea dreptul să participe în mod egal cu celelalte la alegerile interne şi să se bucure, tot în mod egal, de acces la resursele economice ale organizaţiilor. Mijloacele de luptă au avut în mare măsura un caracter economic dar FAUD ca sindicat, nu s-a mulţumit să conducă luptele doar pe acest tărâm doar pentru a ceda forţelor politice şi militare ale partidelor şi ale statului. Odată ce proletariatul ar ﬁ atins puterea printr-o grevă generală nu ar mai ﬁ fost posibil să renunţe la ea. Parlamentarismul şi utilizarea formelor statului nu au jucat niciun rol în consideraţiile sindicaliştilor - ordinea politică existentă trebuia înlocuită cu asociaţii libere de producători şi consumatori. Cu scopul de a realiza tranziţia în sectorul economic pe atât de lin pe cât ar ﬁ fost posibil după etapa revoluţionară, FAUD trebuia să constituie această formă înainte de o grevă generală şi astfel să garanteze controlul asupra fabricilor pentru muncitori. Arbeitsbörsen ar ﬁ fost reformat într-un fel de "birou statistic" cu scopul de a coordona acest proces. Sindicaliştii au făcut ca această viziune să ﬁe concretă şi astfel au oferit o perspectivă realistă pentru o societate socialistă liberă, în timp ce alte organizaţii muncitoreşti urmau exemplul capitalismului de stat al Uniunii Sovietice, au căutat să facă pace cu sectorul privat sau nu au prezentat nicio posibilitate a unei societăţi socialiste. Doar această perspectivă justiﬁcă o examinare mai atentă a mişcării sindicaliste. Spre deosebire de comuniştii de consiliu, sindicaliştii acordau o mare importanţă chestiunii politice de azi, mai degrabă decât să aştepte condiţiile favorabile pentru o revoluţie. Auto-administrarea societăţii solicita ca deprinderile şi abilităţile nesesare acestei sarcini să ﬁe repetate şi exersate. Participarea muncitorilor la luptele zilnice era menită să îi ţină în formă pentru lupta de clasă în general. Mai mult de atât, mici victorii putea da un contur proﬁlului organizaţiei. Întradevar, după reﬂuxul perioadei revoluţionare din anii 1918-1923, organizaţiile 8 �Sindicalism si Anarho-Sindicalism în Germania: O introducere comuniştilor de consilu au fost dizolvate, neﬁind capabile să prezinte o perspectivă relevantă şi multe grupuri au avansat către FAUD. În luptele din tânara Republică de la Weimar, sindicaliştii au jucat un rol important în unele regiuni. FAUD a crescut şi a devenit o organizaţie de masă iar sindicatele locale erau răspandite în toate colţurile ţării, cuprinzând oraşe şi sate. Oameni de toate vârstele au găsit reprezentare în cadrul organizaţiei. Dn cele 12 sectoare ale industriei identiﬁcate de FAUD, doar 5 puteau ﬁ acoperite de federaţiile industriale: construcţii, minerit, transporturi, metalurgie şi textile. În locurile unde nu era posibil ca 25 de membri să ﬁe adunaţi laolaltă obligatoriu pentru a constitui o ramură a organziaţiei, a fost fondat un "sindicat al tuturor meseriilor". Sindicatele locale erau transparente şi bine structurate: un preşedinte, un reprezentant, un auditor şi doi trezorieri erau aleşi să organizeze sarcinile asociate cu ﬁnanţele grupului, corespondenţa şi activităţile de agitaţie. Geschäftskommission în Berlin, sub Fritz Kater, a rămas corpul de coordonare executivă şi a fost ales aproximativ la ﬁecare doi ani la congresul FAUD, care a avut loc şi în Berlin până în 1933. Acest congres a fost cel mai înalt organ de decizie al organizaţiei şi cuprindea delegaţii tuturor sindicatelor locale. Principala publicaţie a FAUD a fost “Der Syndikalist” (Sindicalistul), care vedea lumina tiparului în ﬁecare săptămână şi la care erau abonaţi toţi membrii obligatoriu, ceea ce a facut ca distribuţia să ﬁe egală cu numărul de membri. Alături de acest ziar au existat alte periodice, care erau ﬁe produse la nivel regional, ﬁe erau instrumente ale federaţiilor industriale. Sindicatele locale ale FAUD erau inﬂuente în doar câteva zone, printre ele numărându-se Düsseldorf (în special faianţari), Berlin (fabricanţi de cutii) sau în regiunea Ruhr (minerit). Totuşi, uniunile centrale si cele ‘creştine’ deţineau o poziţie dominantă. 4.1 Diferenţele esenţiale faţă de uniunile centralizate De la baza programatică a FVDG ce consta în principal din punctele sale teoretice de la 1911, se poate observa un contrast clar faţă de uniunile mari. Acestea din urmă cuprindeau organizaţii centralizate, dependente, care administrau fonduri şi determinau legitimitatea grevelor, în anumite momente împiedicând sau spărgând aceste acţiuni. Membrii acestor uniuni erau condiţionaţi să se supună, iar grevele acestor instituţii erau în general acţiuni defensive. Uniunile centrale reprezentau, de asemenea, interese ale mediului de afaceri şi se bazau pe sistemul de reprezentare care le permitea să aibă o voce în gestionarea producţiei. Aceste organizaţii au avut succes şi şi-au păstrat membrii prin beneﬁciile pe care le ofereau şi care includeau asistenţă medicală, fonduri pentru şomeri şi plăţi care acopereau costurile funerare. Uniunile centrale căutau reformă înăuntrul graniţelor formelor economice capitaliste, promovând vaste politici salariale, aderând la o 9 �Helge Döhring practică a loviturilor mici şi,împreună cu partidul, elaborau reforme militare. În contrast, sindicaliştii erau organzaţi într-o manieră federală, în care sindicatele locale erau auto suﬁciente şi permiteau acţiuni independente chiar şi în privinţa grevelor şi a negocierilor. Solidaritatea era cuvântul de ordine al muncitorilor sindicalişti care reprezentau interesele de clasă prin lovituri agresive şi acţiune directă. Spre deosebire de muncitorii din uniune, sindicaliştii plăteau bani doar pentru grevă şi fonduri de ajutor reciproc pentru asistenţă. Aceşti muncitori agitau pentru răsturnarea capitalismului, căutând nu pacea,ci o luptă împotriva clasei antreprenoriale, pledând pentru greve generale în masă şi respingând categoric militarismul. Dar in doi ani [1923-1925] FAUD a suferit pierderi atât de severe,încât numărul de membri ajunsese la doar o cincime din ceea ce fusese odată. Din cei 20.000-30.000 de membri rămaşi, aproximativ o jumătate dintre ei reprezentau nucleul ideologic angajat al organizaţiei. 4.2 Motive ale declinului apartenenţei la Freie Arbeiter Union [Uniunea Muncitorilor Liberi] Alături de integrarea clasei muncitoare în societatea burgheză prin intermediul statului bunăstării, conﬂictele interne de-a lungul timpului din FAUD şi competiţia venită din partea mult mai puternicelor sindicate reformiste, alţi numeroşi factori au intrat în joc rezultând în declinul inﬂuenţei anarho-sindicaliste. Agitaţia şi propaganda FAUD erau relativ limitate în raza lor de acţiune, în timp ce cultura proletară a fost absorbită progresiv în mediul burghez. Represiunea statului, mai ales interzicerea FAUD în 1923, creşterea şomajului şi imposibilitatea sindicatului de a integra ideologic şi cultural marele număr de muncitori care s-a alăturat în timpul perioadei revoluţionare a anilor 1918-1923, au contribuit, de asemenea, la această răsturnare de situaţie. 4.2.1 Efectele declinului apartenenţei membrilor asupra locului de muncă: consiliile din fabrică şi negocierea acordurilor Dilema reprezentată de un aşa declin dramatic în ceea ce priveşte apartenenţa a provocat dezbateri în cadrul organizaţiei, ridicând problema dacă organizaţiile locale ar trebui sau nu să participe în consiliile de fabrică si să iniţieze negocieri contractuale. Asemenea activităţi au fost respinse ca ﬁind incompatibile cu principiile sindicatului care adera la "acţiunea directă" şi se opunea oricărei forme de cooperare cu conducerea prin politici de reprezentare. Cu toate acestea, sindicaliştii au practicat toleranţa în acestă chestiune în zonele în care îsi păstrasera inﬂuenţa, precum Ruhrgebiet sau Rheinland, o politică ce a durat până în 1933. Când sindicatele mai mici ale FAUD au făcut propriu zis acorduri contractuale, 10 �Sindicalism si Anarho-Sindicalism în Germania: O introducere acestea nu au fost recunoscute de lege, o chestiune care a fost în cele din urmă adusă în faţa Reichsarbeitsgericht (Curtea Muncii a Reichului), care a hotărât că o organizaţie ale cărei principii pledează pentru lupta de clasă şi revoluţie nu poate negocia sub protecţia legilor muncii din moment ce respinge legitimitatea sistemului juridic ca atare. Cu această decizie, efortul de a câştiga pentru sindicat timp şi spaţiu de manevră nu s-a soldat cu vreun rezultat. În ceea ce priveşte mandatele pentru recunoaşterea legală a consiliilor de fabrică, celelalte organizaţii muncitoreşti ale FAUD au câştigat timp din moment ce acesta a fost împins la periferie. Totuşi, problema atragerii atenţiei mai multor muncitori si sporirii inﬂuenţei sindicaliştilor i-a împins pe membrii activi să caute noi căi şi metode. În orice caz, integrarea muncitorilor în noua formă a “statului social” era mai mult sau mai puţin ﬁnalizată şi uniunile centrale îsi păzeau cu râvnă câştigurile. În cele din urmă, sindicaliştii au pus ochii pe sectorul agricol, o dezvoltare surprinzătoare pentru o organizaţie muncitorească industrială. Cu toate astea, în ciuda unei publicaţii centrate pe agricultură: “Dezrobiţi pământul”, iniţiativa nu a ajuns la niciun rezultat care să merite menţionat. 4.2.2 Tensiuni şi conﬂicte în interiorul FAUD Partea culturală a organizaţiei a fost consolidată prin tolerarea opiniilor ce au deviat de la principiile declarate ale FAUD şi s-a făcut o încercare de restructurare a organizaţiei într-o manieră care ar ﬁ corespuns acestor schimbări. Centrul de gravitaţie al FAUD s-a mutat dinspre federaţiile industriale, care datau din timpul FVDG, îndreptându-se acum spre Arbeitsbörsen, rezultând astfel o mai mare implicare în sfera culturală. Întrucât schimbările condiţiilor economice şi politice din Germania au apărut în diferite măsuri şi grade, tensiunile din interiorul FAUD s-au intensiﬁcat, în principal în privinţa chestiunii legate de reglementarea organizaţiei naţionale. O tabară în cadrul acestui conﬂict, sesizând cadrul şi efectele noilor condiţii socio-economice cu care se confruntau, a iniţiat reorganizarea în forma unei “unităţi a organizaţiilor” care să preia sarcina coordonării la scară largă. Cealaltă tabară, afectată negativ mai mult de condiţiile perioadei de după război, voia să menţină vechea structură a federaţiilor industriale puternice şi independente. În cele din urmă, s-a pus problema cum să ﬁe reglementată şi executată colectarea fondurilor de grevă care făcuse ca tensiunea să crească. Potrivit unei decizii a congresului FAUD, Arbeitsbörsen trebuia să asigure şi să organizeze colectarea acestor fonduri. Pentru susţinătorii federaţiilor industriale, acesta a fost un atac decisiv asupra independenţei întregii structuri federale. Această problemă trebuia rezolvată cât mai repede posibil, astfel încât sprijinul semniﬁcativ să poată ﬁ extins spre acei membri care au suferit cel mai mult din cauza marginalizării FAUD. Această cerinţă, a dus la tensiuni de ambele părţi, iar în cele din urmă a 11 �Helge Döhring rezultat într- o sciziune în federaţia lucrătorilor din construcţii, unul dintre sindicatele pilon ale organizaţiei. Prin 1927, FAUD a trecut de la un sindicat care pretindea că este o organizaţie anarhistă la a ﬁ o organizaţie anarhistă care pretindea că este un sindicat. Sindicatul nu mai avea la dispoziţie forţa de agitaţie necesară ca să contracareze declinul adeziunilor. Alte organizaţii, reprezentate de comunism de consiliu si anarhsite, precum Federaţia Anarhiştilor Comunişti din Germania (FKAD) eşuaseră dinainte în acest sens. În contrast, uniunile şi-au revenit, parţial ca urmare a hiper inﬂaţiei de la începutul anilor 1920, parţial ca o consecinţă a ocupaţiei franceze din Ruhr, în 1923, care i-a îndreptat pe muncitori spre aceste organizaţii inﬂuente şi recunoscute legal. 4.3 Anarho-sindicalismul dincolo de locul de muncă Rudolf Rocker, acum deja ﬁgura conducătoare atât a sindicalismului german cât şi internaţional, a subliniat în Prinzipienerklärung (Declaraţia de principii a sindicalismului) că socialismul a fost, în ﬁnal, o problemă culturală. În consecinţă, anarho-sindicaliştii nu s-au limitat la organizarea la locul de muncă ci au luat parte la un număr semniﬁcativ de mişcări, cu scopul de a-şi promova ideile şi de a aborda sarcini economice şi culturale cu metodele lor de auto-organizare şi auto-gestiune. În secţiunile următoare, organizaţiile auxiliare variate ale FAUD, precum şi mişcările alternative asociate, vor ﬁ aduse în discuţie. De importanţă sunt eforturile din partea anarho-sindicaliştilor de a compensa numărul lor aﬂat în declin, printr-o mare participare în activităţi culturale. Merită atenţie deosebită rolul activ jucat de sindicalişti în “Mişcarea Liber Cugetătorilor” şi în “Societatea Prietenilor Carţilor Libertare” (Gilde freiheitlicher Bücherfreunde), care a fost strâns aliniată cu FAUD. Inﬂuenţa anarho-sindicalismului asupra unor variate organizaţii de cântăreţi proletari trebuie încă să mai ﬁe mult cercetată, iar în această lucrare va trebui să ne limităm la a spune că un număr de sindicalişti erau activ angajaţi în Asociaţia Cântareţilor şi Cluburi Glee. 4.3.1 Organizaţiile culturale 4.3.1.1 Gemeinschaft Proletarischer Freidenker [Comunitatea Proletariatului Liber Cugetător] (GpF) “Freidenkerbewegung” (Mişcarea Liber Cugetătorilor), cu peste un milion de membri, a fost divizată în numeroase şi diferite direcţii deoarece în cele mai multe cazuri partidele politice au fost în măsură să îsi facă simţită inﬂuenţa. Cu toate acestea, Mişcarea Liber Cugetătorilor a unit proletariatul dincolo de liniile tuturor partidelor împotriva puternicei inﬂuenţe a bisericii şi, începând cu 12 �Sindicalism si Anarho-Sindicalism în Germania: O introducere 1927/1928, sindicaliştii s-au angajat tot mai mult în opoziţie cu maşinaţiunile bisericii prin intermediul Comunitătii Proletariatlui Liber Cugetător (GpF). În locul sistemului cu note, ei au organizat un curs ﬁnalizat cu absolvirea în cadrul unei ceremonii menite să îi trimită pe participanţi liberi în lume, unde chestiuni de importanţă generală erau introduse şi discutate. Caracteristica centrală a acestui curs a fost încurajarea membrilor congregaţiei să părăsească biserica. Oricum, membrii KPD au fost dominanţi aici şi s-au folosit de funcţiile de conducere deţinute ca să agite împotriva sindicaliştilor. Colaborarea cu comuniştii autoritarieni a fost subiect al unor serioase dezbateri în interiorul FAUD, însă majoritatea a simţit că este necesar să susţină activ Mişcarea Liber Cugetătorilor în orice formă şi nu au renunţat să îi provoace pe comunişti. Cu toate acestea, inﬂuenţa sindicalistă s-a diminuat, în primul rând din cauza controverselor în privinţa unor teme, a dominaţiei funcţionarilor social-democraţi şi a conﬂictelor dezastruoase dintre membri “pe linie de partid” ai KPD şi a opoziţiei comuniste. Luând toate acestea în considerare, Comunitatea Proletariatului Liber Cugetător a oferit sindicaliştilor doar oportunităţi limitate de extindere. 4.3.1.2 Gilde freiheitlicher Bücherfreunde [Societatea Prietenii Cărţilor Libertare] (GfB) Prietenii Cărţilor Libertare (GfB), în schimb, a fost fondată de către FAUD în 1927, în asociaţie cu propria organizaţie culturală a sindicatului. Un an mai târziu, GfB-Leipzig s-a constituit ca prima “societate”, iar în 1929 a devenit organizaţie naţională, cuprinzând reţele mai largi. Membrilor cotizanţi le era pusă la dispoziţie literatură sindicalistă şi puteau comanda cărţi. Filialele locale ale societăţii organizau sesiuni de lectură, producţii de teatru şi concerte la care participau ﬁguri importante ca Erich Mühsam, Rudolf Rocker, Emma Goldman, Helene Stöcker, Bruno Vogel şi Theodor Plivier. Organul de presă al GfB era lunara iar mai târziu trimestriala revistă “Besinnung und Aufbruch” [Cunoştinţă şi avânt] în care Rudolf Rocker a publicat primele extrase ale lucrării sale “Decizia Vestului”. Apartenenţa a crescut rapid dupa 1928 la un total naţional de 1.250 de membri în 1931. Alăturarea simultană ca membru în FAUD nu era obligatorie şi, per total, GfB a fost cea mai de succes încercare de a opri declinul sindicatului. Societatea Göppingen din Württemberg, de exemplu, ajunsese la 80 de membri în şase luni de la înﬁintarea sa şi era unul dintre grupurile cele mai mari de acest gen. Succesul acestei experienţe poate ﬁ măsurat prin faptul că, după război, societatea a fost reconstruită sub acelaşi nume. 13 �Helge Döhring 4.3.2 Hilfsorganisationen [Organizaţii de ajutor] 4.3.2.1 Reichsverband für Geburtenregelung und Sexualhygiene [Federaţia Reichului pentru Controlul Naşterilor şi Igienă Sexuală] (RV) O organizaţie de ajutor înﬁintată în 1928 spre beneﬁciul tinerelor femei, a muncitorilor şi a familiilor sărace din clasa muncitoare, Federaţia pentru Controlul Naşterilor şi Igienă Sexuală şi-a luat ca obiect de activitate consilierea indivizilor şi a familiilor în utilizarea contracepţiei si avortului şi explicarea implicaţiilor legale. Activiştii distribuiau procedee contraceptive şi ajutau în aranjarea procedurilor de avort. În îndeplinirea misiunii sale, RVfG trebuia să rămână neutră din punct de vedere politic şi religios şi să evite asocierea cu sindicatele, deşi preşedintele acestei organizaţii a fost Franz Gampe, un membru FAUD din Nürnberg. Prin 1930, organizaţia includea 200 de ﬁliale locale, în care participau peste 15.000 de membri. 4.3.2.2 Schwarzen Scharen [Trupele Neagre] În faţa violenţei politice în creştere şi a măririi numărului atacurilor asupra anarho-sindicaliştilor la întruniri şi demonstraţii de către extremişti de dreapta şi de stânga, o organizaţie adiţională a fost formată ca răspuns. La sfârşitul anilor 1920 s-au format organizaţii luptătoare militante, în principal de către tinerii din Berlin şi Silezia Superioară, care purtau numele generic de “Schwarze Scharen” (Trupele negre), acestea numărând câteva sute de membri la nivel naţional. Aceste grupuri aveau misiunea să protejeze evenimentele publice ale FAUD sau ale organizaţiilor aliate de întreruperile provocate de comunişti şi nazişti. Schwarze Scharen poate ﬁ văzută ca echivalentul anarho-sindicalist al “Reichsbanner” al SPD-ului sau al “Luptătorilor Frontului Roşu” al KPD-ului. Membrii grupului purtau toţi haine negre, unii aveau arme de foc şi adesea erau implicaţi în confruntări ﬁzice. Schwarze Scharen nu era asociată oﬁcial cu FAUD, ca urmare a protestelor din interiorul sindicatului împotriva militarizării organizaţiei. Din moment ce FAUD oricum nu fusese de la înﬁinţarea sa o mişcare paciﬁstă, aceste formaţii militante erau tolerate şi folosite ca forţă defensivă în multe sfere de acţiune. 4.3.2.3 Arbeitslosenbewegung [Mişcarea Şomerilor] Deoarece companiile concediau în principal muncitorii anti-capitalişti, cei rămaşi fără muncă s-au organizat repede, en masse, în Consilii ale Şomerilor. Mutarea centrului de putere în interiorul FAUD de la federaţiile industriale înspre Arbeitsbörsen a ajutat la a face posibilă participarea sindicală în această mişcare, 14 �Sindicalism si Anarho-Sindicalism în Germania: O introducere din moment ce aceste comunităţi se ocupau şi cu noile condiţii ale pieţei muncii după ce se îndepărtase de mişcarea sindicală. La ultimul congres din 1932, chestiunea mişcării şomerilor a câştigat un loc alături de temele centrale ale anarhosindicaliştilor. În multe locuri FAUD participa deja activ la demonstraţiile şomerilor şi organiza acţiuni de ajutor reciproc şi consiliere. Astfel, din versiunea originală a mişcării sindicale, a cărei armă principală era greva, s-a născut o organizaţie orientată spre consum, înarmată cu ameninţarea boicotului. 4.3.3 Alternative la FAUD 4.3.3.1 Aşezările comunale Având un statut mai puţin stimat în rândurile FAUD erau activităţile “Mişcării Coloniştilor”, deşi din acestea făceau parte personalităţi ca scriitorul Theodor Plivier şi Helmut Klose care se bucurau de respectul membrilor de sindicat. Conform FAUD, lupta de clasă revoluţionară nu putea ﬁ dusă prin separarea de clasa muncitoare, ci, mai degrabă, prin organizaţii de la locul de muncă aliniate la clasă: puterea monopolurilor industriale putea ﬁ sfărâmată doar din interior de către muncitori. Coloniştii sau asociaţiile comunale erau în contrast cu acest lucru depinzând de bunăvoinţa competitorilor lor capitalişti şi astfel erau destinate eşecului. Cu toate acestea, proiectele coloniştilor au fost iniţiate pe tot întregul Republicii de la Weimar cu participarea şi ajutorul sindicaliştilor şi al anarhiştilor. În dezbaterea din jurul “chestiunii coloniştilor” un membru al consiliului editorial al “Der Syndikalist” a fost chiar înlăturat din poziţia pe care o ocupa, acesta ﬁind rezultatul deciziei sale de a publica în continuare articole privind acest subiect, după ce se căzuse de acord că ziarul se va concentra pe luptele de la locul de muncă. A existat teama că FAUD, ca organizaţie de luptă a proletariatului, va degenera, devenind o sectă izolată de populaţia generală. O parte din aceste aşezări erau, în fapt, inﬁinţate de anarho-sindicalişti şi erau inﬂuenţate de idei sindicaliste, printre ele comunele “Pământul Liber” în Düsseldorf, Stuttgart si Barkenhoﬀ, înﬁintate cu ajutorul lui Heinrich Vogeler în Worpswede. 4.3.3.2 Mişcarea Vagabond Mişcarea Vagabond a exercitat o oarecare inﬂuenţă asupra anarho-sindicalismului organizat, deşi limitată. Această mişcare s-a extins foarte mult la sfârşitul anilor 1920 şi era organizată în jurul aşa numitului: “Rege Vagabond” - Gregor Gog în “Fraternitatea Internaţională a Vagabonzilor”, in 1927. Gog a organizat primul “Congres Mondial al Vagabonzilor” în Stuttgart, in 1929, un eveniment care a atras atenţia internaţională. Un număr de Marşuri ale Foamei 15 �Helge Döhring au fost, de asemenea, organizate. Gog si soţia sa, Anni Geiger-Gog, erau asociaţi apropiaţi ai FAUD şi făceau agitaţie pentru cauza lor în publicaţiile sindicatului. Ca urmare a spectacolelor sale ofensatoare şi a comportamentului sau, Gog a fost ţinta câtorva acţiuni în instanţă, blasfemia ﬁind printre acuzaţiile care i se aduceau. În contradicţie directă cu opinia majoritară în mişcarea anarho-sindicalistă, Gog ridica lenea la nivel de act revoluţionar. El critica aspru comunismul autoritar în toate formele sale, până când, un tur al Uniunii Sovietice din 1933 l-a făcut să îsi schimbe opinia la 180 de grade. În lunile care au urmat după întoarcerea sa în Germania, “Regele Vagabond” a ţinut câteva discursuri polemice împotriva anarhismului şi sindicalismului, la evenimente de prin ţară, chiar şi la acelea ale prietenilor de odinioara, denunţând aceste mişcări ca ﬁind “mic burgheze”. Acestea au fost primite cu sarcasm şi atacuri la persoană în presa sindicalistă. 4.3.4 Organizaţii auxiliare ale FAUD 4.3.4.1 Syndikalistisch-Anarchistische Jugend Deutschlands [Tineretul Anarho-Sindicalist din Germania] (SAJD) Două organizaţii auxiliare ale FAUD au fost formate pentru beneﬁciul anumitor grupuri. Tineretul s-a constituit, începând cu 1921, în: “SyndikalistischAnarchistische Jugend Deutschlands” (SAJD). Principalele activităţi ale acestui grup erau organizarea de evenimente, drumeţii şi agitaţie pentru cauza anarhosindicalistă. SAJD era compus la nivel naţional din câteva mii de tineri, împrăştiaţi de-a lungul întregii Germanii. Tehnic, era independent de FAUD dar era strâns aliniat cu sindicatul, ﬁind derivat din acesta, SAJD ﬁind el însuşi un produs al conﬂictelor interne ale anterioarei organizaţii “Tinerii liberi”, care a fost impărţită între “sindicalişti” şi “individualişti”. Ziarul oﬁcial al SAJD, “Tânara Umanitate”, era distribuit ca un supliment al publicaţiei FAUD, “Der Syndikalist”. O publicaţie lunară suplimentară - “Tinerii Anarhişti”, a catalizat o nouă rundă de conﬂicte sectare între fracţiunile individualiste/anti-organizaţionale şi partizanii luptei de clasă organizate, ultimii excluzându-i în cele din urmă pe ceilalţi din SAJD. SAJD s-a apropiat astfel şi mai mult de FAUD, ca rezultat al acestor dezvoltări şi a recunoscut “Prinzipienerklärung des Syndikalismus”, ca linie călăuzitoare pentru membrii săi. Organizaţia de tineret şi-a modelat, de asemenea, structura organizatorică după aceea a FAUD, înﬁinţând la nivel regional şi naţional “Birouri de Informare” care corespundeau în mare cu Comitetul pentru Agitaţie şi executiva Geschäftskommission a FAUD. Din această organizaţie de tineret au ajuns la conducerea FAUD numeroşi membri la sfârşitul anilor ’20 şi la începutul anilor ’30, aşa numita “a doua generaţie” a FAUD, care a urmat generaţiei de dinaintea războiului. Acest grup timpuriu, care era mult mai puternic orientat spre organizarea industrială şi la 16 �Sindicalism si Anarho-Sindicalism în Germania: O introducere locul de muncă, a pierdut inﬂuenţa în interiorul organizaţiei cu trecerea timpului, în timp ce organizaţia care i-a succedat a întruchipat mai bine căutata sinteză a sindicalismului şi anarhismului. 4.3.4.2 Syndikalistischer Frauen Bund [Federaţia Femeilor Sindicalite] (SFB) Femeile au solicitat, de asemenea, o organizaţie specială şi au pus o bază programatică la începutul anilor 1920, făcând apel pentru înﬁinţarea la nivel naţional a “Federaţiei Femeilor Sindicaliste” în cooperare cu Geschäftskommission. Cu toate astea, majoritatea grupurilor locale de femei au avut viaţă scurtă. Problema dacă grupurile de femei reprezită sau nu un sector separat de producţie sau ar trebui organizate în realaţie cu domeniul de consum a fost o sursă de discuţii atât în grupurile de femei între femei, cât şi în sindicat la scara largă. Federaţia Femeilor Sindicaliste, aşa cum era constituită, se concentra pe igiena sexuală, avort şi se percepea pe sine ca un ajutor al muncitorilor grevişti (bărbaţi), organizând boicoturi în acest sens. Aceia care doreau ca grupurile de femei să opereze ca un sector separat de producţie nu au fost capabili să ducă la îndeplinire aceste solicitări. SFB producea, de asemenea, un periodic: “Der Frauenbund” (Liga Femeilor) care apărea regulat ca o secţie suplimentară a “Der Syndikalist”. În contrast cu alte organizaţii ale femeilor din acea perioadă, femeile din SFB erau în general mândre de rolul lor de mame şi de casnice. Pentru cele mai multe femei sindicaliste, egalitatea dintre sexe nu însemna plasarea egală în faţa “sacriﬁciilor din fabrică”, ci recunoaşterea şi înălţarea muncii de casnică şi de creştere a copiilor la un nivel egal faţă de alte forme de muncă. Potrivit chiar SFB, aceasta a fost înﬁinţată pentru a se confrunta cu problemele speciﬁce ale femeilor, iar femeile angajate în câmpul muncii ar trebui să se organizeze în cadrul federaţiilor industriale existente. Deşi bărbaţii au fost invitaţi prin Geschäftskommission şi prin Congresul FAUD să asigure inﬁinţarea de grupuri pentru femei în organizaţiile lor, mulţi au refuzat să participe activ. Femeile au depus numeroase plângeri, chiar punând problema unor veritabile boicoturi venite de la tovaraşii lor bărbaţi. Cu toate acestea, au existat numeroase sfere de acţiune unde respectul reciproc şi solidaritatea au caracterizat cooperarea dintre SFB şi alte organizaţii sindicale. SFB a atins la apogeul său, la nivel naţional, un număr de 800 - 1.000 de membri femei. 4.3.4.3 Kinderbewegung [Mişcarea Copiilor] Un domeniu suplimentar de activitate pentru FAUD a fost “Mişcarea Copiilor”, o mişcare internă, care era adesea supravegheată de către grupurile de femei. Din 1928 până în 1930, un periodic separat: “Kinderwille” (Voinţa Copiilor) 17 �Helge Döhring a fost publicat, atingând un nivel de distribuţie de circa 600 de numere în perioada în care a fost publicat. Scopul era acela de a deschide copiii către conştiinţa de sine, de a forma indivizi cu deprinderi sociale care să internalizeze spiritul de ajutor reciproc şi de solidaritate. Organizaţiile anarho-sindicaliste ale copiilor au subliniat încă o dată dorinţa sindicaliştilor de a aduna la un loc toate domeniile vieţii sociale, într-un uniﬁcat element organic. Aceste organizaţii au avut însa, viaţă scurtă. 4.4 Sfârşitul FAUD FAUD a recunoscut pericolul reprezentat de Naţional Socialism de foarte devreme şi a răspuns pregătindu-se pentru activitate ilegală, în underground. La Congresul FAUD, în perioada Paştelui 1932, au fost stabilite planuri concrete. Geschäftskommission ar ﬁ fost înlăturată la Erfurt şi, de asemenea, asociaţiile locale, dacă, după toate posibilităţile s-ar ﬁ dizolvat înainte ca orice restricţie să ﬁe adoptată. Mici cercuri de încredere ale membrilor FAUD trebuiau să înﬁinţeze o reţea care să permită pe viitor operaţiuni la nivel naţional. În 1933, FAUD a fost interzis şi în luna martie a aceluiaşi an Biroul din Berlin al Geschäftskommission a fost percheziţionat şi un număr de funcţionari au fost luaţi în custodia poliţiei. Membrii de sindicat ﬁe s-au alăturat organizaţiilor din underground, ﬁe au emigrat. Conducerea din underground a FAUD s-a mutat într-un sfârşit din Erfurt la Leipzig. În 1936-37, FAUD şi-a lansat eforturile sale de rezistenţă în timp ce aceia care emigraseră în Spania, s-au reunit pentru a forma Gruppe DAS (Anarho-Sindicaliştii Germani), care a fost un participant activ în revoluţia spaniolă. După al doilea război mondial, acei anarho-sindicalişti care au rămas în Germania au pus bazele “Federaţiei Socialiştilor Libertari” (FFS), care a înlăturat organizarea industrială în favoarea operării ca o “organizaţie de idei”, ce încerca să răspândească concepte libertare în oraş şi în consiliile de fabrică, precum şi în organizaţiile culturale. FFS a publicat o revistă numită “Societatea Liberă”, care reﬂecta maturitatea şi experienţa celor mai buni membri ai mişcării. Cele mai multe grupuri FFS s-au auto dizolvat în anii 1950 din cauza incapacităţii lor de a atrage membri mai tineri. Aceia care au rămas, precum Augustin Souchy si Willi Paul înca făceau interviuri şi publicau memorii valoroase. În ultimii ani, un număr de biograﬁi au fost publicate, printre ele aceea a lui Helmut Kirschey, Hans Schmitz şi Kurt Wafner, care erau tineri la începutul anilor 1930. 5. Sindicalismul şi semniﬁcaţia sa În speranţa că am demonstrat în mod adecvat semniﬁcaţia anarho-sindicalismului şi conţinutul său, aş dori să adaug următoarele detalii şi observaţii: Dacă evaluăm anarho-sindicalismul german strict din perspectiva puterii sale nu18 �Sindicalism si Anarho-Sindicalism în Germania: O introducere merice putem susţine că FAUD a deţinut o masă solidă pentru o scurtă perioadă de timp, unii pretind că această masă ar ﬁ atins in jur de 150.000 de membri. Dacă vom compara această cifră cu altele ale organizaţiilor muncitoreşti contemporane, vom ﬁ forţaţi totuşi să admitem că, inclusiv în zilele sale de glorie, a fost cu mult în urma adversarilor săi. Organizaţiile sindicale, precum Asociaţia Muncitorească Hirsch-Dunckerist număra câteva sute de mii de membri în rândurile ei, sindicatele creştine cuprindeau peste un million de muncitori şi Asociaţia Generală a Muncitorilor in Germania (ADGB) atingea cu succes un număr de 10 milioane. După propria mărturie, FAUD nu a jucat niciodată un rol major la nivel naţional, la nivel de fabrică. Aşa că, de ce ar trebui ca cineva să îsi bată capul cu acest subiect? Dintr-un număr de lucrări istorice şi proiecte de cercetare reiese că sindicalismul, în contrast cu vremurile prezente, era bine cunoscut în rândul clasei muncitoare contemporane acelei perioade. Acest lucru pare uimitor, având în vedere dimensiunea redusă a FAUD şi faptul că era lipsit de acces la orice care să amintească de mass-media din zilele noastre. Aceasta a fost o consecinţă a anti-militarismului consistent al sindicaliştilor şi a neobositei agitaţii de dinainte de primul război mondial, care a fost reţinută de mulţi social-democraţi dezamăgiţi şi a contribuit la primul val de noi membri în lunile care au urmat de la încheierea războiului. Ziarele partidelor muncitoreşti şi a uniunilor centralizate din acea perioadă sunt pline de advertismente şi comentarii denigratoare la adresa organizaţiilor sindicaliste. Funcţionarii acestor grupuri orientate către reformă erau bântuiţi de spectrul sindicalismului, “tumoarea franceză”. Aceşti funcţionari au menţinut ferm în rândurile lor campania împotriva oricărei forme de auto-organizare muncitorească, care a rezultat într-o nemiloasă luptă la nivel de loc de muncă şi care nu poate însemna decât că sindicalismul, în ochii lor, a fost o inﬂuentă concurenţă care prezenta o reală ameninţare. Unioniştii mainstream au mers chiar atât de departe încât să solicite să se deschidă focul asupra colegilor grevişti sindicalişti. Mişcarea sindicalistă a fost de asemenea, cunoscută în "Organul Consiliilor Muncitorilor şi Soldaţilor din Germania", "Consiliul Muncitorilor", din perioada revoluţionară 1919-1920. Într-adevăr, consiliile muncitoreşti social democrate au simţit nevoia să declare "sindicatele muncitorilor" un "nou abces al mişcării muncitoreşti" în ziarul lor naţional. Potrivit unor surse care oferă detalii, mai mult de 40% dintre participanţii la revoluţia din martie erau sindicalişti, a căror luptă este descrisă, printre alţii, de Erhard Lucas şi Hans Marchwitza. Poliţia politică a Republicii de la Weimar nu a listat sindicaliştii ca ﬁind organizaţii comuniste, aşa cum fac mulţi istorici şi "cercetătorii în domeniul social" ci le-a dat un statut independent. În informaţiile fotograﬁce colectate de poliţie la începuturile Republicii de la Weimar, un număr de sindicalişti apar lângă "celebrităţi" precum Kurt Tucholsky şi viitorul şef de stat est german Walter Ulbricht. 19 �Helge Döhring Mai mult de atât, ar trebui subliniat că mişcarea sindicalistă sau măcar o parte din ea, nu era doar recunoscută în cercurile proeminente dar a fost chiar considerată demnă de a ﬁ sprijinită. Bine cunoscutele activiste pentru drepturile femeii - Helene Stöcker şi Anita Augspurg, au făcut donaţii pentru fondul FAUD pentru Memorialul Landauer din München şi Stöcker a vorbit la evenimente organizate de către Gilde freiheitlicher Bücherfreunde şi a publicat articole în ziarul Federaţiei Femeilor Sindicaliste. Sindicaliştii, în schimb au lăudat-o că ﬁind o “luptătoare simpatetică, una ale cărei opinii sunt apropiate de ale noastre”. Nu mai puţin, o personalitate ca actorul Alexander Granach a furnizat bani lui Erich Mühsam şi Rudolf Rocker, pentru ajutorarea revoluţionarilor spanioli Durruti şi Ascaso, în luptele lor. Legendarul revoluţionar Nestor Mahno a găsit de asemenea, refugiu la Rudolf Rocker. Într-un eseu solicitat de către armata germană, Max Weber identiﬁcă sindicaliştii ca ﬁind cei mai puternici adversari ai militarismului. Chiar şi Lenin menţionează mişcarea sindicalistă germană în lucrarea sa “Statul şi Revolutia”, reţinând ﬁgurile conducătoare ale mişcării muncitoreşti, precum Karl Legien, responsabil pentru creşterea acestei “relaţii sângeroase de oportunism”. Este bine ştiut că sindicalismul era cunoscut în cercurile boeme, ale căror ﬁguri proeminente îl includ pe Ernst Toller, Oskar Maria Graf şi Erich Mühsam. Ultimul, un prieten apropiat al lui Rudolf Rocker s-a alăturat FAUD în 1933. Heinrich Vogeler, pictor şi fondator al coloniei de artă “Barkenhoﬀ ”, în Worpswede, lângă Bremen, a fost asociat cu mişcările anarhiste şi sindicaliste şi le-a oferit acestora o gospodărie. Nu este, totodată, de mirare că “Herodot” al anarhismului, Max Nettlau, era de asemenea, în strânsă legătură cu mişcarea şi i-a furnizat faimoasei autoare Ricarda Huch material pentru a sa biograﬁe a lui Bakunin. Scriitorul expresionist german Carl Einstein nu a cunoscut sindicalismul până târziu dar a luptat cu anarho-sindicaliştii germani în războiul civil spaniol, făcând parte din Columna Durruti şi producând o excelentă relatare a experienţelor sale. Albert Einstein şi Thomas Mann recunoşteau de asemenea, adevărata nădejde în “Decizia Vestului”, a lui Rudolf Rocker, iar Einstein şi Rocker şi-au adus reciproc laude. Conducători anarho-sindicalişti precum Rocker şi Souchy au fost vorbitori deosebit de populari la universităţi, după al doilea război mondial. De asemenea, este demn de remarcat că mult înainte că Hannah Arendt să ajungă în mediul academic, mişcarea sindicalistă dezvoltase deja o “Teorie a Totalitarismului”, produs al experienţei şi al unei reţele internaţionale de corespondenţă, mai ales între Emma Goldman, Rudolf Rocker şi Alexander Schapiro. Carierişti politici, incluzând mai târziu primari şi legiuitori şi-au început de asemenea, vieţile lor politice în mişcarea sindicalistă, cel mai cunoscut ﬁind Herbert Wehner care în cele din urmă a devenit preşedintele partidului SPD. 20 �Sindicalism si Anarho-Sindicalism în Germania: O introducere Sindicaliştii germani au jucat de asemenea, un rol decisiv în reorganizarea mişcării sindicaliste internaţionale după primul război mondial. Reacţionând rapid la înﬁinţarea de către comunişti a unei internaţionale a muncitorilor sub conducerea Moscovei, partizanii sindicalismului au înﬁinţat “Asociaţia Internaţională a Muncitorilor” (IWA-AIT), în 1922, ca o continuare conştientă a tradiţiei bakuniste a Primei Internaţionale. Rudolf Rocker, Augustin Souchy şi Alexander Schapiro, născut rus - au fost primii la prezidiul organizaţiei, al cărei birou central a fost stabilit la Berlin, până în 1933. La înﬁinţarea sa IWA-AIT avea peste un milion de membri. În 1936, doar numărul membrilor spanioli s-a ridicat în jurul cifrei de 1,5 milioane. Pentru un număr mare de muncitori “Prinzipienerklärung des Syndikalismus” a lui Rudolf Rocker, a fost considerat textul de autoritate al mişcării. Acei germani anarho-sindicalişti care au reuşit sa fugă în Spania, ca urmare a izbucnirii războiului civil spaniol, s-au organizat în Gruppe DAS (anarho-sindicalişti germani) în Catalonia. Gruppe DAS a gestionat corespondenţa rezistenţei underground din Germania şi a scos din funcţiune detaşamentele germane fasciste din Catalonia. Membrii ai acestui grup au luptat de asemenea, împotriva armatelor lui Franco pe front şi deşi mai puţini numeroşi decât Brigăzile Internaţionale comuniste, au fost de aceeaşi importanţă pentru revoluţie şi pentru participanţii la aceasta. Între timp, autorităţile fasciste din Germania, au anticipat atracţia pe care revoluţia spaniolă ar putea să o exercite asupra populaţiei şi i-a plasat pe anarhosindicaliştii rămaşi în Germania sub observaţie specială. 21 �Edition Syfo [Herausgegeben vom Institut für Syndikalismusforschung, Bremen] Edition Syfo Nr.1 Helge Döhring: Die Presse der syndikalistischen Arbeiterbewegung in Deutschland 1918 bis 1933 Die Presse der syndikalistischen Arbeiterbewegung in Deutschland spielt eine herausragende Rolle in der Forschung zum gesamten Themenbereich. Sie gibt tiefe Einblicke in die Aktivitäten und Diskussionen der damals aktiven Syndikalisten und ihrer vielfältigen Organisationen. Am ausgeprägtesten gestaltete sich das Pressewesen in der Zeit von 1918 bis 1933 mit knapp 120 Periodika. Nie zuvor oder danach entstand eine solche Vielfalt im deutschsprachigen Raum. In der vorliegenden Darstellung wird die gesamte syndikalistische Presse dieses Zeitraums in systematischer Ordnung mit forschungsadäquaten Einzelheiten präsentiert. In besonderer Weise wird dabei über eine reine Datenbank hinausgehend, nicht nur auf Formen und konkrete Inhalte verwiesen, sondern auch die Geschichte dieser Periodika aufgezeigt und ihre Bedeutung für die Forschung inkl. Standortangaben kurz bewertet. Zu den einzelnen systematisch angeordneten Kapiteln gibt es jeweils eine kurze Einleitung zum besseren Verständnis. Mit diesem Handbuch ist die Geschichte der syndikalistischen Presse in Deutschland von 1918 bis 1933 erstmalig geschlossen aufbereitet und dargestellt worden. 92 Seiten, A4, reich illustriert, ISBN: 978-3-9810846-8-9, 8.90 Euro Edition Syfo Nr.2 Martin Veith: Warum IAA? Zu den Entwicklungen in der Internationalen Arbeiter Assoziation seit 1996. Eine zusammenfassende Darstellung der wesentlichen Entscheidungen. Immer wieder kommen bei Diskussionen um den Zustand und die Entwicklung der anarcho-syndikalistischen Bewegung Fragen nach der Situation und Rolle der anarcho-syndikalistischen Internationalen Arbeiter Assoziation (IAA) auf. Die Fragen: „Warum gibt es zwei CNT´s in Frankreich und zwei USI´s in Italien“, oder „Warum wird die SAC in Schweden so verteufelt“? hat sich wohl jeder an der anarcho-syndikalistischen Bewegung interessierte schon einmal gestellt. Anspruch und Schwerpunkt dieses Textes ist es, die Geschichte und Entwicklung der IAA in den letzten beiden Jahrzehnten, besonders seit dem IAAKongress von 1996 in Madrid darzustellen, und die Abläufe und Hintergründe zu vermitteln. Dabei handelt es sich hier um eine gestraffte Darstellung, welche die wesentlichen Entscheidungen und Handlungen der IAA in diesem Zeitradius zusammenfasst. 76 Seiten, Format A5, 3.50 Euro, Bezug der Broschüren über Syndikat A Medienvertrieb, Moers. www.syndikat-a.de 22 �Das Mitteilungsblatt des Instituts für Syndikalismusforschung Syfo – Forschung & Bewegung Anschrift: Institut für Syndikalismusforschung Postfach 140470 D-28094 Bremen Verlag,Vertrieb und Abonnement: Verlag Edition AV Nr. 2 - 2012 ISSN: 2192-6980 ISBN: 978-3-86841-072-3 Postfach 1215 D-35420 Lich Tel: 06404-6570763 Fax: 06404-668900 E-Mail: editionav@gmx.net Einzelausgabe: 10 Euro (120 Seiten) Im Abonnement: 9 Euro Bestellung über den Verlag Edition AV: www.edition-av.de Nr. 1 - 2011 ISSN: 2192-6980 ISBN: 978-3-86841-57-0 23 �înseamna „Mişcarea muncitorească“? Institut 1.fürCeSyndikalismusforschung Primul lucru care se învaţă atunci când este studiată istoria mişcării muncitoreşti, în Germania precum şi în alte părţi, este că muncitorii erau organizaţi în primul rând, în cadrul aşa numitelor ‚“partide muncitoreşti“. În Germania acestea au luat forma SPD [Social Democraţii moderaţi] şi KPD [Partidul Comunist din Germania]. La o examinare mai amănunţită, o serie de alte partide ne atrag atenţia - de exemplu „Partidul Social Democrat Independent“ (USPD) al Rosei Luxemburg sau alte încarnări ale CP – KAPD şi Partidul Socialist al Muncitorilor. Şi astfel, în mod natural, deﬁniţia termenului de „mişcare muncitorească“ plasează ferm aceste partide în prim plan. Acelaşi lucru este valabil pentru “Allgemeiner Deutscher Gewerkschaftsbund” - Asociaţia Generală a Sindicatelor din Germania (ADGB). O observaţie mai atentă, însa, ne relevă că aceste instituţii au avut mai puţin de a face cu mişcarea, în cel mai autentic sens al cuvântului, decât cu reglementarea şi disciplinarea mişcării muncitoreşti în beneﬁciul investitorilor de capital privat sau al statului. Dacă este să vorbim de o mişcare muncitorească autentică, nu putem să vorbim decât de iniţiative la ﬁrul ierbii ale proletariatului, care a încercat să promoveze lupta de clasă. În unele cazuri aceste eforturi includ muncitorii social democraţi sau comunişti. De remarcat, totuşi, este cât de repede aceste activităţi au determinat obiecţii din partea liderilor lor din partide şi din sindicate. În contrast cu acestea, noi avem în vedere ideea unei „mişcări muncitoreşti“ care se dezvoltă într-o manieră organică şi nu ca răspuns la ordinele venite de la conducerea de partid sau de sindicat, ci mai degrabă ca un produs al activităţilor muncitorilor salariaţi organizaţi şi pe deplin conştienţi de propriile responsabilităţi, evitând organizaţiile centralizate. Considerabil de multă energie şi putere este absorbită în activităţile din jurul conﬂictelor sectare, a „marilor lideri“ şi a producţiei de literatură specializată marxistă de la Bernstain la Lenin. Şi toate acestea, doar pentru a ajunge să realizăm că mişcarea muncitorească, aşa cum este ea deﬁnită de aceste grupuri, este paralizată. Pentru cei care ar dori să scurteze calea pentru a înţelege acest lucru fără să piardă nimic din lecţiile importante, ei trebuie doar www.syndikalismusforschung.info să privească în trecut, când existau propriu zis mişcări organizate ale www.syndikalismusforschung.wordpress.com clasei muncitoare care transced dogma marxistă şi decepţiile electo- � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Sindicalism și anarho-sindicalism în Germania: o introducere (2012) Subject The topic of the resource sindicalism Description An account of the resource Introducere în istoria sindicalismului german din 1890 până în 1960 Creator An entity primarily responsible for making the resource Helge Döhring Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Alternativă (Colectiva Autonomă Macaz) Publisher An entity responsible for making the resource available Institut für Syndikalismusforschung Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2012 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource trad. de M. Rusu Rights Information about rights held in and over the resource Helge Döhring: Syndikalismus und Anarcho-Syndikalismus in Deutschland. Eine Einführung, in: Jürgen Mümken: Anarchosyndikalismus an der Fulda. Die FAUD in Kassel und im Widerstand gegen Nationalsozialismus und Faschismus, Frankfurt 2004, Verlag Edition AV Relation A related resource http://www.syndikalismusforschung.info/introduction.htm Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură 2012 anarho-sindicalism Germania Helge Döhring Institut für Syndikalismusforschung mișcarea muncitorească Sindicalism sindicalism revoluționar https://anarhiva.com/files/original/07500f300583e8be6d97568e90ff5703.pdf d80f9cb533ac3cee8f44f0aa5abdb433 PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție volume secolul XX (1901-1989) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Calvarul lui Sacco și Vanzetti - o legendă din Noua Anglie (1954) Description An account of the resource Howard Fast trad. din limba engleză de D. Mazilu Creator An entity primarily responsible for making the resource Howard Fast Source A related resource from which the described resource is derived The Passion of Sacco and Vanzetti - A New England Legend The Blue Heron press, New York, 1953 Publisher An entity responsible for making the resource available Editura Consiliului Central al Sindicatelor Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1954 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource D. Mazilu - traducător Leonid Iakovlev - prefațator Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource volum Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1954 1953 1954 anarhism Bartolomeo Vanzetti București Howard Fast literatură mișcarea muncitorească muncitori Nicola Sacco S.U.A. Sacco-Vanzetti Traducere Traduceri https://anarhiva.com/files/original/09aeef070381c4decc452d7f7d16558e.jpg f7cf6a94300c842ae7f6f02337e1c3c7 https://anarhiva.com/files/original/b441b462eb78c9bbb53d519ce734429e.jpg 2eca8fb8409fd87c40e6c04ca7f6c54a https://anarhiva.com/files/original/65c4b84a07a3ac320b455c39375b1080.jpg f58250a5e5401c285382905364509470 https://anarhiva.com/files/original/993d101452757ca48ce396084496d26b.jpg 52c6923983b9b76a905e2e52775cba25 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași Hrană nu Bombe Iași (2010) Description An account of the resource fluturași de informare Creator An entity primarily responsible for making the resource Hrană nu Bombe Iași Source A related resource from which the described resource is derived http://hrananubombeiasi.blogspot.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available Hrană nu Bombe Iași Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2010 Relation A related resource http://federatia-anarhista.blogspot.com/ Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource jpg Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturași Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Iași, 2010 2010 anti-capitalism anti-militarism Federația anarhistă fluturași Food not Bombs Hrană nu Bombe Hrană nu Bombe Iași Iași https://anarhiva.com/files/original/d59637261d43f97663d42a7b7e4d762a.jpg 8cf3eb737926e78d6a3ffe4aa96e8f63 https://anarhiva.com/files/original/5210b4d061378fd4fe0925ae0a8ec636.jpg 44a50998772c9305b8c195a673c9d56d Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Diverse secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Autocolante Hrană nu Bombe Iași (2010) Subject The topic of the resource Aceasta nu este o Bombă Armata=Moarte Description An account of the resource autocolante Creator An entity primarily responsible for making the resource Hrană nu Bombe Iași Source A related resource from which the described resource is derived http://hrananubombeiasi.blogspot.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available Hrană nu Bombe Iași Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2010 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource autocolante Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Iași, 2010 2010 anti-militarism autocolante Food not Bombs Hrană nu Bombe Hrană nu Bombe Iași Iași stickers https://anarhiva.com/files/original/f562ddba95a1ebf4840da279071f323b.jpg 7ec251cf47d363506eec44a1918db4cd Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Diverse secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Bannere Hrană nu Bombe Iași (2010) Description An account of the resource banner Creator An entity primarily responsible for making the resource hrană nu Bombe Iași Source A related resource from which the described resource is derived http://hrananubombeiasi.blogspot.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available hrană nu Bombe Iași Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2009-2010 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource banner Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Iași, 2010 2010 anti-militarism banner Food not Bombs Hrană nu Bombe Hrană nu Bombe Iași Iași