50 10 549 https://anarhiva.com/files/original/f913b264bdf4c1f63be667bdb21a9855.pdf 62e76cd58578b2f12c86ed1f19c7945d PDF Text Text ���� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XIX (18xx-1899) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Răzvrătirea # 3 (1891) Subject The topic of the resource Slăbiciunea neamului omenesc Propaganda prin fapt Rezumatul pricipiilor comuniste-anarhiste Mișcarea socială Description An account of the resource Organ comunist-anarhist Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Tipografia Alexandru Codreanu Focșani Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 20 august (1 septembrie) 1891 Relation A related resource Radu Pogor Denciu Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource periodic Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Focșani, 1891 1891 anarhie anarhism anarho-comunism Constantin Mille Focșani Panait Mușoiu propagandă propaganda prin fapte Răzvrătirea (1891) https://anarhiva.com/files/original/1900f89b619f7637a98e63026a9e55f8.pdf d337426a975220d69e447dbba8146708 PDF Text Text ���� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XIX (18xx-1899) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Răzvrătirea # 4 (1891) Subject The topic of the resource Congresul din Bruxelles Guvernământul A cui...? Alt răspuns „Adevărului” Mișcarea socială Dilema Cartea răzvărtirii Corespondență Description An account of the resource Organ comunist-anarhist Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Tipografia Alexandru Codreanu Focșani Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1 (13) septembrie 1891 Relation A related resource Radu Pogor Denciu Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource periodic Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Focșani, 1891 1891 anarhie anarhism anarho-comunism Focșani Răzvrătirea (1891) https://anarhiva.com/files/original/408346ce03d90c51a15ec0ecab94e85b.pdf bc33d985ab362dc6adb9f89933b675a9 PDF Text Text DE CE SCHIMBAREA CLIMATICĂ NU ESTE O CHESTIUNE DE MEDIU �3 CAPITALISM: PIEȚE, PIEȚE PESTE TOT 8 CLASE, MUNCĂ ȘI SCHIMBAREA CLIMATICĂ: MUNCITORI DIN TOATĂ LUMEA, UNIȚI-VĂ! SALVAȚI-O! 10 MIGRAȚIA, GRANIȚELE ȘI SCHIMBAREA CLIMATICĂ 14 GEN: SCHIMBAREA CLIMATICĂ ESTE O CHESTIUNE RĂZBOIULUI ÎMPOTRIVA FEMINISTĂ 18 MILITARISM: DECLARAREA ÎNCĂLZIRII GLOBALE 20 ENERGIA NUCLEARĂ ȘI PRODUCȚIA CENTRALIZATĂ DE ENERGIE 25 PRODUCȚIA DE HRANĂ ȘI SCHIMBAREA CLIMATICĂ: AGRICULTURA INDUSTRIALĂ, FERMELE INDUSTRIALE ȘI PRĂBUȘIREA ECOSISTEMULUI 1 �O INTRODUCERE... Sunt zece ani de când întâlnirea Organizației Mondiale a Comerțului din Seattle a fost oprită de zeci de mii de protestatari. Acest moment este considerat încă de mulți ca nașterea „mișcării mișcărilor”, deși aceasta a rezultat de fapt dintr-un lung proces de construire a unei alianțe globale. Pe străzile din Seattle am văzut activiști din diverse zone care și-au unit forțele într-o înfățișare de forță colectivă. Această broșură este produsă în miezul mobilizării pentru summitul pe probleme de climă al Națiunilor Unite COP15 care urmează să aibă loc în Decembrie 2009 în Copenhaga, Danemarca. COP15 va aduna așa numiții conducători ai lumii, corporațiile multinaționale și cele mai mari ONG-uri, pentru a semna o înțelegere ce are ca scop prevenirea catastrofalei schimbări climatice. Dar în timp ce impactul schimbării climatice este deja resimțit în jurul globului, strategiile și ideile aduse în discuție nu sunt decât false soluții ce reconfirmă interesele celor mai puternici participanți. În realitate, planurile lor nu vor face decât să ducă mai departe expansiunea capitalismului și colonialismului, punând mai multă putere în mâinile câtorva. Cu această broșură vrem să unim punctele din nou: Cum este realitatea, precum și discursul, schimbării climatice, legat de celelalte probleme? Da, simțim și noi cum se scurge timpul, dar refuzăm să fim grăbiți în adoptarea soluțiilor draconiene care nu vor face decât să crească inegalitatea și injustiția socială în jurul lumii. Această broșură privește schimbarea climatică din perspectiva capitalismului, militarismului, energiei nucleare, genului, migrației, muncii și claselor, precum și producției de hrană. Am rugat activiști din toată Europa implicați în astfel de lupte să contribuie cu texte și să facă legăturile. Schimbarea climatică nu este doar o problemă de mediu. Nu este decât unul din simptomele unui sistem care ne devastează planeta și ne distruge comunitățile. Sperăm că această broșură va sublinia din nou lupta noastră comună; sperăm să inspire la acțiune directă în masă în jurul globului, și la unirea în scopul redobândirii controlului asupra propriilor vieți și asupra unor soluții reale... 09/09/09 2 �CAPITALISM: PIEȚE, PIEȚE PESTE TOT Următoarele decade cruciale în lupta pentru atenuarea celor mai groaznice catastrofe ale schimbării climatice vor fi dominate de răspunsul guvernelor și corporațiilor adunate la summitul COP15 din Copenhaga din această Decembrie. Cauza principală a schimbării climatice ar trebui să fie clară până acum: capitalismul însuși. În ultimul secol, capitalismul (în care includem și varietatea de capitalism de stat totalitar care se auto-denumea „comunism” sau „socialism”, subminând înțelegerea generală a acestor termeni) a extins rapid industria, mai ales datorită cantităților masive de energie ieftină pe care o pun la dispoziție combustibilii fosili emitenți de carbon. Emisiile exacerbate de carbon sunt rezultatul supra-industrializării producției de bunuri și fluxului, în permanentă creștere, de produse în avioane, camioane și nave în jurul lumii, ca răspuns la cererea, și ea în continuă creștere, a consumatorilor. Între timp, pădurile, care sunt un element cheie în capacitatea pământului de a filtra carbonul, „chiuvete de carbon” masive sau „plămâni” care absorb și conțin mult din dioxidul de carbon de pe planetă, sunt distruse de tăieri, minări și arderi realizate de corporații în veșnica lor căutare de profit. Nici unul din aceste lucruri nu are vreo importanță pentru capital. Tot ce contează este ca forța de muncă umană și capitalul să poată transforma resursele naturale în bunuri, care la rândul lor sunt vândute pe piață pentru profit, care este apoi reinvestit în producția de și mai multe bunuri, în goana după profituri din ce în ce mai mari. Pentru a crește profiturile, fabricile sunt din ce în ce mai automatizate, resursele naturale sunt extrase cu forța și salariile sunt comprimate pentru a minimiza costurile. Pe măsură ce ciclul atinge înălțimi din ce în ce mai mari, rezultă în mod natural criza: o lipsă de locuri de muncă și salarii atât de mici încât nu există nimeni cu destui bani încât să cumpere supra-abundența de lucruri. Pe scurt, capitaliștii se află într-o căutare permanentă de piețe pe care să le creeze și să le extindă, pentru a acumula mai mult profit. Făcând asta, ei îi 3 �deposedează pe cei care nu au capacitatea economică să facă parte din piață, sau pe cei pe care sistemul are nevoie să îi excludă pentru menținerea prețurilor mici. Din anii 1970, în căutarea profitului, capitalismul a evitat criza creând o piață financiară de derivate (vezi glosarul de la sfârșitul articolului) fantastic de imaterială și datorii, pentru a ne permite să continuăm să cumpărăm lucruri din salariile noastre în stagnare sau în scădere. Emiterea unor nivele de datorii nesustenabile și derivatele care le însoțesc care pariază pe cine va plăti aceste datorii, au creat profituri masive pentru bănci și „investitori” – până în 2008. Atunci, odată cu prăbușirea pieței financiare, credința în viitorul capitalismului însuși a fost pusă în pericol. Dar în ciuda evidentei instabilități, la care a fost de față prăbușirea piețelor de „derivate” imaginare, exact aceleași idei stau la baza creării unei alte noi piețe: o piață a carbonului care pune preț chiar pe carbonul din aer. Rezultatul principal al Convenției Națiunilor Unite cu privire la Schimbarea Climatică (vezi glosar) pentru „rezolvarea” crizei climatice a fost crearea unei „piețe de carbon” globale, în care companiile și corporațiile pot cumpăra și vinde „credite” care simbolizează dreptul de a polua. Retorica oficială care justifică acest lucru este că taxarea companiilor pentru poluare le va încuraja să își reducă emisiile pentru a-și reduce costurile. Dar privit mai îndeaproape, devine evident că dreptul de a produce emisii de carbon tocmai a fost privatizat, însemnând că cei care își permit să plătească pot beneficia de practici poluante, în timp ce cei care nu își pot permite să plătească sunt excluși din utilizarea de astfel de practici. Prin ce act de magie neagră poate cineva decide prețul emisiilor de carbon? La fel cum bancherii au trebuit în principiu să inventeze un preț pentru derivatele financiare complexe, folosind ecuații matematice atât de complexe că până și cei care conduceau departamentele de comerț au admis că nu înțeleg cum au fost create, guvernele și piețele inventează efectiv un preț pentru carbon. Ceea ce urmează e elementar: oricând există o piață pentru un bun imaterial, al cărui preț este în principiu rezultatul unui act de magie neagră, ceea ce va urma garantat este o cantitate imensă de speculă și fraudă, ce conduc la un balon uriaș și în cele din urmă la inevitabila explozie a acestuia. 4 �Companiile pot obține chiar mai multe credite prin două scheme de marketing istețe și convenabil de complicate numite „Mecanismul Dezvoltării Curate” (MDC) și „Implementarea comună”(IC). În cadrul acestor „mecanisme flexibile” (vezi glosarul), companiilor li se permite să cumpere credite prin investirea într-un proiect din Sudul sau Centrul Globului și din Europa de Est care emite mai puțin dioxid de carbon decât un potențial proiect alternativ care ar fi fost altfel construit. Sistemul este infestat de practici frauduloase. A devenit o vacă de muls pentru extinderea industrială peste sudul globului, folosită pentru conducerea banilor către industrii precum fabricile de chimicale și cărbuni – pentru că scenariul „alternativ” este prezis de companie însăși, care decide apoi cât carbon au „economisit”. Creditele pe care le câștigă pot fi folosite pentru a „plăti” pentru emisiile din stocul curent de fabrici industriale al companiei (însemnând că nu trebuie să reducă emisiile) sau pot fi vândute pe piața carbonului pentru a crea și mai mult profit pentru investiții. MDC și IC nu fac nimic pentru reducerea emisiilor de la nivelele lor curente. În schimb, dau companiilor posibilitatea de a câștiga și mai multe credite care le permit să continue să polueze la nivelele actuale, câștigând în același timp bani pentru a investi în extinderea industriilor lor. Mai mult, a fost documentat pe larg faptul că aceste proiecte (ex. Plantațiile cu monoculturi, construcția megabarajelor, fermele uriașe de mori de vânt, printre multe altele), produc probleme sociale, economice și de mediu, grave în comunitățile locale unde sunt implementate. Schemele sunt de asemenea o modalitate convenabilă de a submina o limitare a emisiilor de carbon – creând noi credite, această limitare nu mai există - și de a legitima aproprierea și extracția de resurse naturale din sudul globului și din Europa de Est. Piața carbonului reprezintă „hainele cele noi ale împăratului” pentru acest sistem capitalist, cu o singură diferență crucială: de această dată, nu e vorba doar de profitul bancherilor și marilor corporații și de slujbele noastre care sunt în joc, ci și de schimbarea climatică ireversibilă și catastrofală care îi va lăsa pe copiii noștri moștenitori ai unui teren devastat. Într-adevăr, dacă istoria piețelor de carbon precum cele ale Schemei Europene de Comerț al Emisiilor, este de luat ca punct de reper, acestea servesc doar la creșterea emisiilor de carbon. Piețele de carbon sunt în cele din urmă periculoase pentru că furnizează o minciună convenabilă care ne lasă să dormim liniștiți în timp ce furturile de terenuri, expansiunea industrială, descreșterea rapidă a resurselor naturale finite și emisiile de carbon care distrug clima, continuă să fie neverificate; toate acestea 5 �în timp ce se exercită o distragere a atenției de la soluțiile reale pentru schimbarea climatică, care implică o schimbare transformatoare substanțială a sistemelor noastre de organizare politică și economică. Piețele sunt mereu create prin luarea cu forța a ceea ce este gratuit și comun și transformarea în proprietate privată pentru a servi profitului. Peste tot în jurul lumii, comunități locale și indigene și-au cultivat pământul în comun de milenii fără a pune vreun preț pe titluri de proprietate, taxe sau delimitări; dar oriunde aceste comunități au fost destul de ghinioniste încât să se afle deasupra unor combustibili fosili sau a unor resurse minerale, în preajma râurilor care aveau nevoie de baraj, pe terenuri extinse pentru implementari de mega proiecte sau în pădurea tropicală, corporații puternice au conspirat cu guvernele pentru a jefui oamenii de terenurile lor pentru a da drepturi de proprietate companiilor pentru extracție și exploatare. Sub acordul Națiunilor Unile numit „Reducerea emisiilor datorate defrișării în țările în curs de dezvoltare”, (REDD) care este în prezent negociat în cadrul UNFCCC, acest proces este intensificat: terenuri împădurilte sunt privatizate și date corporațiilor, abolind puterea de decizie a localnicilor sau a indigenilor sau scoțându-i cu totul de pe teren, astfel ca respectiva corporație să poată „conserva” pădurea pentru a face un profit curat din creditele de carbon câștigate. În mod ironic, „salvarea mediului” va deveni cea mai nouă scuză la modă a autorităților opresive. Comunitățile locale și indigene din sudul globului sunt târâte în această nouă formă de colonizare verde, la fel cum strămoșii noștri europeni au fost târâți de pe pământurile lor în furturile de terenuri care au însoțit răsăritul civilizației industriale vestice. Nu doar emisiile de carbon trebuiesc oprite pentru a preveni schimbarea climatică, ci și forma de producție capitalistă. Chiar dacă capitalismul s-ar putea reconfigura astfel încât să continue să producă fără emisii de carbon, miezul problemei este că impunerea relațiilor de piață produce daune permanente asupra ecosistemelor și a oamenilor care trăiesc în ele. Spre deosebire de plantațiile de monoculturi produse în masă, pădurile tropicale crescute natural, care ne absorb excesul de carbon, nu pot fi ușor înlocuite. În aceeași situație se află și modurile de viață indigene care ar putea foarte bine să furnizeze poate ultimele indicii cu privire la modalitățile în care oamenii pot relaționa cu lumea fără să o distrugă. 6 �În loc să recunoască schimbarea climei ca fiind cea mai puternică atenționare că sistemele actuale de organizare, folosire a energiei, producție și consum pur și simplu nu funcționează, guvernele și corporațiile deturnează schimbarea climatică, transformând-o în scuză pentru îmbarcarea într-o altă rundă de acumulare de capital. Crearea de noi piețe, care justifică mai departe inegalitatea globală și practicile injuste, sunt singurele soluții pe care le-au adus după aproape două decenii de discuții. Poate că, capitalismul a funcționat destul de bine pentru a furniza un nivel de comfort material unei minorități de oameni de pe această planetă, dar presupunerile sale conform cărora vor exista resurse naturale la infinit (inclusiv capacitate atmosferică) au ajuns acum la sfârșit. Și la fel ca orice lucru care își depășește condițiile materiale sub care s-a dezvoltat, domnia producției capitaliste trebuie să ajungă la final, pentru a crea spațiul necesar învățării din alternativele existente deja, obișnuite multor experiențe locale; diferite moduri de viață mai potrivite prezentului. În schimb trebuie să stăvilim potențialul incredibil de productiv al umanității pentru beneficiul planetei. Ceea ce e întradevăr folositor trebuie expropriat, iar restul trebuie distrus. O nouă formă de viață care privește lumea aceasta în comun, trebuie construită, și trebuie să învățăm cum să ne raportăm unul la celălalt nu ca bunuri ci ca ființe umane reale. Glosar: Derivate: un tip de comerț realizat pe piețele financiare, al cărui preț depinde de prețul a altceva – ex. un pariu făcut pe ratele schimbului valutar viitor al euro față de dolar – cu posibilitatea realizării unor profituri imense dacă pariul este câștigător. UNFCCC: Convenția Națiunilor Unite cu privire la Schimbarea Climatică – acordul guvernamental internațional de a face ceva cu privire la schimbarea climatică, ratificat în 1995. Pentru a-și atinge scopul, există o „Conferință a Părților”(COP) UNFCCC anuală – unde guvernele (participante ale convenției) și corporațiile lor asociate, stau în jurul unei mari mese și discută despre cum pot face bani din schimbarea climatică, având în același timp un aspect cât mai „ecologic”. Mecanisme flexibile: Comerțul emisiilor, Mecanismul Dezvoltării Curate și Implementarea comună. Acestea sunt mecanisme bazate pe piață definite sub 7 �protocolul de la Kyoto (negociat la întâlnirea COP din Kyoto din 1997), care au ca scop scăderea costurilor totale de atingere a punctelor țintă de emisii. Sunt concepute în așa fel încât să permită țărilor nordice bogate să comercializeze credite între ele sau să cumpere altele noi în țări „mai sărace” sau în partea de sud a globului, în loc să își reducă emisiile în propriile țări. În realitate, pur și simplu furnizează o modalitate prin care țările bogate și corporațiile lor să facă și mai mulți bani. CLASE, FORȚĂ DE MUNCĂ ȘI SCHIMBAREA CLIMATICĂ: MUNCITORI DIN TOATĂ LUMEA, UNIȚI-VĂ! SALVAȚI-O! Schimbarea climatică nu e o chestiune de emisii de carbon. Eliminarea resurselor acvatice, terestre și minerale și decimarea biodiversității și ecosistemelor care sunt experimentate acum în jurul globului – mai ales în zonele sărace și marginalizate – sunt rezultatul unui faliment flagrant în relația dintre activitatea economică umană și restul vieții de pe pământ. Este acum evident că dacă această relație nu este modificată drastic în anii viitori, consecințele vor fi dezastruoase. Din ce s-a născut această problemă? Chiar din însuși limbajul și metaforele la care apelăm pentru a descrie criza ecologică, precum epuizare, degradare și exploatare, toate fiindu-ne familiare nouă ca sindicaliști și activiști din clasa muncitoare. Peste tot în lume, muncitorii sunt subiectul muncii suplimentare și exploatării până în punctul prăbușirii fizice și mentale. Realitatea cu care ne 8 �confruntăm acum este că exploatarea a crescut în atât de multe feluri încât însăși planeta are în față o asemenea prăbușire. Forța ce conduce defrișarea pădurilor tropicale și otrăvirea atmosferei este aceeași forță care conduce exploatarea unei ființe umane de către o alta: logica, conform căreia profitul ar trebui să fie imperativul de bază al activității umane, logica, capitalismului. Nu ar trebui să facem nici o distincție între dorința sa de a distruge viața umană și dorința de a distruge orice alt lucru viu. Suntem destul de creativi și de dinamici încât să fim capabili să construim societăți care nu se pun pe ele însele într-o stare de război permanent cu celelalte creaturi și vietăți cu care împart planeta. Putem observa dovezi cu privire la aceasta în comunitățile locale sau indigene din toată lumea, care nu răspund logicii profitului. Dar în momentul de față, nu noi suntem cei care dețin controlul propriei noastre creativități sau propriului nostru dinamism; capacității noastre de producție. Întrebarea principală cu privire la cine decide înspre ce e îndreptată munca și efortul oamenilor este cheia înțelegerii daunelor mediului. Pentru recuperarea controlului propriei noastre munci din mâinile clasei de patroni care a furat și distrus generație după generație de oameni și resurse, trebuie să luptăm cu o pasiune arzătoare ce reflectă cunoașterea faptului că în această chestiune, totul este în joc. Schimbarea revoluționară și adoptarea unui nou set de imperative pentru muncile noastre este necesară pentru crearea oricărui tip de sustenabilitate reală. Mișcarea împotriva rasismului de mediu, care a început cu oamenii de culoare din SUA care luptau împotriva injustițiilor făcute mediului, confrunta discriminarea rasială în luarea de decizii cu privire la mediu. Mai târziu, a început să fie identificată nu doar ca luptă de rasă ci și ca luptă de clasă, din moment ce reglementările și legile (tratatele internaționale în acest caz) erau impuse cu un impact deliberat asupra comunităților marginalizate în termeni de dispunere de deșeuri toxice, implementare de industrii puternic poluante, sau mega proiecte care produc energie „curată” pentru altcineva. Și ce dacă? E foarte ușor să spui că nu vei obține niciodată o societate capitalistă sustenabilă. Nu putem face parte dintr-o mișcare care se mulțumește să spună „vom rezolva problema mediului după revoluție” și nici dintr-una care afirmă „să uităm de revoluție; trebuie să salvăm planeta”. Orice analiză atât a impactului schimbării climatice produs deja cât și a celui care foarte probabil urmează să se producă, arată că din ce în ce mai mult urmează să aibă implicații 9 �asupra vieții de zi cu zi a unor secțiuni uriașe din populația globului - și bineînțeles, primele și cele mai grav lovite vor fi secțiunile cele mai sărace din fiecare societate. Exemple despre ce ar putea însemna aceste implicații găsim peste tot. Anul trecut au fost revolte în Mexic, Maroc și Filipine din cauza creșterii prețurilor la alimente cauzată aproape în întregime de creșterea folosirii biocombustibililor la nivel global. Marele factor ascuns în spatele conflictelor recente din Somalia și Darfur a fost reducerea semnificativă a zonelor de teren arabil ca rezultat al lipsei de apă și deșertificării. Dacă privim ambele forțe care au generat acest dezastru, și mai ales oamenii care vor plăti consecințele sale, diviziunile de clasă sunt expuse deschis. Nu cei cu bani și cu tehnologia necesară mutării din zonele cel mai puternic afectate sau plății măsurilor de adaptare vor fi cei mai afectați. Cei mai afectați vor fi cei care poartă acum cea mai puțină responsabilitate: cei fără putere economică sau socială. Este clar că distrugerea ecologică și rezultatele sale este și va deveni din ce în ce mai mult un punct central al adevăratei lupte de clasă. Nu există nici un exemplu mai bun cu privire la falimentul complet al capitalismului ca mod de organizare a societății noastre pentru supraviețuirea pe termen lung, decât faptul că acum amenință chiar capacitatea ecosistemelor planetei de a susține organisme complexe cum suntem noi. Principiul de bază al Acțiunii climatice a Muncitorilor este că în toate situațiile solidarizezi cu cei oprimați; în cazul unei industrii dăunătoare mediului există prin urmare o contradicție cu care trebuie să luptăm. În timp ce nevoia economică de muncitori pe termen scurt este pentru extinderea și continuarea acelei industrii, interesul mai larg al clasei muncitoare și al lumii este ca abilitățile lor să fie folosite în alt scop. Singurul principiu care poate trece peste această problemă este acela al solidarității: solidaritate cu oamenii și cu planeta fără a face nici un fel de distincție. 10 �MIGRAȚIA, GRANIȚELE ȘI SCHIMBAREA CLIMATICĂ În fiecare an vedem mii de oameni care își părăsesc țările de origine din Africa subSahariană, din Orientul Mijlociu, America Latină și Asia, sperând la o viață mai bună. În timp ce majoritatea se vor muta în țări apropiate, unii vor încerca să pornească în lunga și periculoasa călătorie spre Europa. E imposibil de stabilit exact câți oameni sunt obligați să migreze din cauza directă a schimbării climatice. Totuși, ceea ce e clar este că poziția de bogăție și privilegiu din partea de nord a globului este, în mare parte, rezultatul exploatării pământului, oamenilor și resurselor din două treimi din glob, aceleași procese care au condus capitalismul industrial și au provocat schimbarea climatică. Săracii lumii nu au provocat schimbarea climatică, dar sunt mai vulnerabili la efectele ei atât din cauza locului cât și din cauza modului în care trăiesc. Fie că e vorba de zone agricole sau de ghetouri din orașele din sudul globului, ei au mai puține opțiuni disponibile de a se adapta atunci când lucrurile iau o turnură proastă. Africa și Asia de Sud-Est, spre exemplu, sunt unele din cele mai vulnerabile locuri din punct de vedere geografic, de pe planetă, în termeni de secetă, creșterea nivelului mării și evenimente meteorologice extreme precum uraganele și inundațiile. Dar acestea nu se limitează exclusiv la partea de sud a globului: atunci când uraganul Katrina a lovit New Orleans-ul, cartierele sărace, locuite predominant de oameni de culoare, au fost lovite cel mai tare și au fost de atunci excluse din locurile în care trăiau. Sistemele politice, dornice să plaseze un grup de oameni deasupra altuia, răspund deja impactului potențial al schimbării climatice. Odată cu „războiul împotriva terorismului”, politicile de securitate și naționalismul au înflorit peste tot pe glob; schimbarea climatică este folosită pentru a legitima mai departe concepte precum „conservarea națională” și „securitatea națională”. Astfel statul 11 �indian construiește în prezent un gard în jurul întregii sale granițe cu Bangladesh, o țară aflată sub o amenințare mai mare decât oricare alta, din partea nivelelor crescute ale mării. Despre acest gard s-a vorbit în mod explicit ca despre o barieră împotriva migrației. Dacă nivelele mării cresc și oamenii din Bangladesh sunt goniți din casele lor, se vor trezi acum captivi în acel perimetru. Partidul de extremă dreaptă din Marea Britanie – BNP – acordă o atenție deosebită chestiunilor privitoare la daunele asupra mediului, epuizarea petrolului, foamete și furnizarea de alimente. Pentru fasciști ca ei, schimbarea climatică furnizează oportunitatea perfectă de a încerca să își susțină punctul de vedere conform căruia umanitatea este alcătuită din rase și națiuni aflate în permanent conflict și competiție. Ceea ce ar putea susține acești indivizi în fața efectelor schimbării climatice nu merită nici o atenție. În acest an, în Aprilie 2009, Alianța NATO și-a celebrat aniversarea de 60 de ani cu un summit la care s-a discutat noua direcție strategică a alianței. Un document de strategie publicat în Aprilie 2007 sublinia nevoia unei „abordări proactive”, în care prevenirea amenințărilor este esențială. Pentru strategiștii NATO există o varietate de amenințări în lumea nesigură din ziua de azi, de la terorism la crimă internațională, la neliniști provocate de crize alimentare, migrații extinse spre țări din alianța NATO și conflicte sociale ca rezultat al schimbării climatice. Documentul susține că „apărarea” corespunzătoare necesită conceptul de „securitate națională”, care cuprinde o „abordare comprehensivă” a armatei, poliției, politicienilor, cercetătorilor, academicienilor și societății civile, și încețoșarea continuă a securității interne și externe, pentru a construi „o arhitectură globală a securității”. Putem deja vorbi de o explozie pe piața globală a bazelor de date, cititoarelor biometrice, programelor de minare a datelor și alte noi tehnologii de control, cu corporații multinaționale determinate să obțină profituri uriașe. În toamna anului 2009, sub președenția Suediei, miniștrii de interne se vor întâlni în Stockholm pentru a decide planul următorilor cinci ani cu privire la securitatea internă în UE. „Programul Stockholm” va produce mai multă supraveghere a internetului, acces regulat la bazele de date ale poliției europene și colaborare mai intensă a poliției de frontieră în scopul luptei împotriva „migrației ilegale”. Va forța țările din afara UE să își ia înapoi cetățenii care intră în UE fără viză și va forța folosirea sistemelor de identificare biometrice și 12 �pe frecvențe radio (RfiD), precum și lărgirea agenției polițienești Europol și a câinelui de pază de la granița UE, Frontex. Libertatea de mișcare este un drept comun contestat. Înțeleasă ca o formă de globalizare de tip „grassroots”, migrarea este constrânsă, administrată și restricționată de un proces de transnaționalizare. Și odată cu o creștere a mobilității și migrației, migrația iregulată este percepută ca amenințare la ordinea globală și la integritatea statului național. „Proiectul Statul Național” este pus la încercare de un globalism neregulat. Granițele sunt o încercare de limitare și privatizare a libertății de mișcare ca drept comun. Oriunde apare migrația fizică, noi granițe sunt ridicate acolo unde cineva este „procesat”, „profilat”, „categorizat”, „filtrat”, „constrâns” sau „respins”. Granița este un teren de relații de putere inegale unde se realizează o selecție între cei folositori și cei nedoriți în raport cu cererile pieței. Granița este o zonă de conflict ce costă anual viețile multora care încearcă să traverseze frontierele în ciuda celor mai recente descoperiri tehnologice în materie de securitate, supraveghere și control. Acești oameni se sufocă în containere, se îneacă în râuri și mări, explodează pe terenuri minate sau sunt împușcați de poliția de frontieră. „No Borders” este o poziție anti-autoritară clară, ce luptă pentru libertatea mișcării pentru toți și abolirea granițelor, recunoscând în același timp injustiția masivă ce exploatează oamenii și resursele din toată lumea pentru beneficiul unui grup restrâns. Sistemul de imigrare al Fortăreții Europene este conceput pentru a conserva această diviziune. Și în timp ce UE lucrează în direcția constituirii unei Europe Unite, „Proiectul Stat Național”, continuă mult dincolo de granițele UE. Noi granițe sunt create și granițele existente sunt transformate pentru a exclude din Europa și grupul crescând al refugiaților din cauza mediului. 13 �O parte crucială a luptei No Borders este susținerea și clădirea unei mișcări radicale cu privire la schimbarea climatică, ce aduce în discuție folosirea amenințării haosului schimbării climatice ca scuză pentru controale și mai draconice ale migrației. Mișcarea radicală de acțiune pentru climă critică răspunsurile la haosul climatic oferite de guverne și corporații. Spre exemplu, raționalizarea carbonului, care ne va duce legați la ochi spre un stat polițienesc, combustibilii agricoli care vor lua terenul și hrana sudului globului pentru a hrăni mașinile și avioanele din nord, și comerțul cu carbon care aplică logica pieței pentru a rezolva o problemă a pieței. No Borders are în centru această rezistență față de intruziunea asupra libertăților noastre și vede că sistemele de control guvernamentale care sunt deseori testate pe migranți, ne vor afecta pe noi toți. Cei care au promovat și profitat de pe urma stilului nostru de viață bazat intens pe dioxid de carbon, sunt responsabili nu doar pentru concentrațiile actuale de gaze de seră din atmosferă, ci sunt și cei care insistă să își mențină pozițiile privilegiate, poziționându-se în fruntea noilor eco-tehnologii și capitalismului verde, în timp ce își fortifică mereu zidurile care îi împrejmuiesc. GEN: SCHIMBAREA CLIMATICĂ ESTE O CHESTIUNE FEMINISTĂ Pe măsură ce dovezile cu privire la schimbarea climatică devin din ce în ce mai convingătoare, lupta pentru cine urmează să încadreze cauzele, efectele și soluțiile pentru aceasta se va intensifica. Chestiunea vocilor care se vor face auzite și cele care nu, va continua să fie o problemă politică principală a timpurilor noastre, aducând în prim plan diviziuni de clasă, culoare, vârstă și gen. Femeile și copiii care trăiesc în sărăcie sunt cei mai puțin responsabili de schimbarea climatică și totuși cei mai afectați de impactul acesteia. Lipsiți de 14 �canalele de informații și excluși din structurile decizionale locale și internaționale, cei ce rezistă sunt criminalizați. Acesta este și cazul femeii indigene Mapuche care este în închisoare de mai bine de cinci ani pentru că și-a apărat teritoriul și pădurile împotriva companiilor de defrișare din Chile. Schimbarea climatică are un impact disproporționat asupra femeilor din regiunile rurale sărace. Femeile de aici îndeplinesc roluri combinate de producători și furnizori de mâncare, apă și combustibil, salariați, administratorii locuințelor și îngrijitorii bolnavilor. Responasabilitatea lor de a folosi și conserva terenul pentru mâncare și producție de combustibil și dependența lor de sol care rezultă din aceasta, le face vulnerabile în fața efectelor schimbărilor climatice, precum deșertificarea, eroziunea și degradarea solului. Scăderea recoltelor și capacității de susținere a animalelor, productivitatea scăzută și câștigurile scăzute, sunt consecințele acestor efecte. Biodiversitatea în scădere afectează rolul femeilor în îngrijirea medicală și accesul lor la plantele medicinale. Uităm repede că aproape 80% din populația lumii folosește medicina tradițională pentru a îndeplini nevoile medicale de bază. Astfel că atunci când resursele pe care aceste femei se bazează sunt subminate, siguranța alimentației lor și bunăstarea familiei lor sunt grav amenințate. Eliminarea resurselor naturale și scăderea productivității agricole nu fac decât să crească cumulul de muncă al femeilor, reducând mai departe timpul pe care îl au la dispoziție pentru a participa la procese decizionale (asta în cazul în care li se permite participarea la astfel de procese). În multe zone, femeile sunt gardienii principali ai pădurilor și ai biodiversității lor bogate. Femeile posedă cunoștințe avansate locale sau indigene despre speciile de copaci, plantele comestibile și cele cu capacități curative, dar rolul lor în conservarea pădurilor nu a fost încă recunoscut: femeile sunt aproape invizibile în discuțiile forestiere formale și mai ales în pozițiile decizionale. Vocile lor sunt ignorate atunci când aceeași pădure trebuie să dispară pentru a face loc unor plantații imense de eucalipt, deținute de corporații – eucaliptul este un copac cu lemnul tare, ce crește repede și este printre preferații industriei internaționale a produselor forestiere, care are un rol principal în acordurile guvernamentale internaționale cu privire la schimbarea climatică. În abordarea lor cu privire la comerțul de carbon, și la jocurile cu sisteme fictive de administrare a carbonului, negociatorii internaționali favorizează aceste proiecte la scară largă de absorbție a CO2 în sudul globului, în același timp 15 �marginalizând contribuțiile non-corporatise, non-etatiste și non-experte pentru stabilitatea climatică. Spre exemplu, în Minas Gerais, Brazilia, corporația Plantar S.A. a cerut finanțare de carbon pentru plantațiile sale cu monoculturi de eucalipt care se află în continuă expansiune. Aceste plantații nu fac doar să ocupe terenuri publice care, conform legii braziliene, aparțin țăranilor săraci, ci elimină și redirecționează sursele de apă departe de satele locale, reducând drastic biodiversitatea. „Mecanismul Dezvoltării Curate” al Protocolului de la Kyoto a închis efectiv ușa în fața soluțiilor de tip grassroots, non-corporatiste și la scară mică – cum sunt sistemele ce încurajează controlul local al pădurilor existente și îmbunătățirea capacității lor de absorbție a CO2 în timp ce produc provizii sustenabile de combustibil pe bază de lemn. În schimb, sunt create noi forme exclusiviste de drepturi de proprietate care opresc femeile din culegerea de lemne pentru foc și producerea de hrană. În același timp, aceste femei nu vor avea acces nici la puținele slujbe de „gardieni ai pădurilor” care urmează să fie create. Lupta pentru pământ este dusă paralel cu lupta pentru apă. Din cauza schimbării climatice, apa proaspătă va deveni din ce în ce mai puțină pe măsură ce temperaturile cresc și sursele naturale de apă vor seca. În aceste cazuri, privatizarea aplică o presiune și mai mare asupra distribuției juste a apei. Locuințele cu venituri mici, mai ales cele conduse de femei, se luptă să plătească sume imense pentru conexiuni la apă precum și plăți lunare adiționale. Prin urmare, femeile au avut un loc central în lupta împotriva vânzării serviciilor publice de apă către companiile transnaționale. Femeile suferă enorm în timpul războaielor, care se vor înmulți considerabil pe măsură ce oamenii se luptă pentru accesul la resursele în continuă scădere precum apa proaspătă și terenul arabil. În timp de război, femeile sunt deseori violate fără milă, atunci când violul este folosit ca armă militară, și sunt lăsate să aibă grijă singure de familiile lor în condiții precare în care soții lor sunt obligați să lupte. Atunci când vine vorba de dezastre naturale imediate – precum uraganele sau tsunami-urile – rețelele de preconizare a informațiilor și sistemele de prevenire sunt orientate spre bărbați și deseori nu iau în seamă canalele de informare ale femeilor. Din cauza accesului lor limitat la informații, femeile se confruntă cu 16 �riscuri sporite. Restricțiile culturale cu privire la libertatea de mișcare a femeilor pot contribui la această problemă. În timpul ciclonului din 1991 din Bangladesh, au murit mult mai multe femei decât bărbați pentru că avertizările timpurii erau difuzate în spațiile publice în care femeilor li se interzicea accesul iar femeile au amânat părăsirea caselor de frică să nu contravină standardelor culturale de modestie. Domeniul administrării dezastrelor este în mod similar dominat de bărbați, iar nevoile femeilor de informații și servicii în privința dezastrelor, sunt deseori neglijate. Femeile sărace în special nu au acces la informațiile care le-ar putea da impulsul necesar acționării în momentul impactului; sau pe termen lung, nu au acces la informațiile care le-ar ajuta să recunoască modele sistemice, și să recunoască faptul că injustiția, la fel ca justiția, este socială și are o istorie lungă. Schimbarea climatică este reală, dar în același timp este folosită ca nouă retorică pentru alimentarea vechilor sisteme de control și represiune. Asta înseamnă că trebuie să fim precauți în privința grijilor exprimate public despre amenințările apărute, și să judecăm dacă acestea sunt justificate sau sunt folosite pentru discursuri alarmiste ce servesc altor obiective mai problematice și reconfirmă represiunea. Spre exemplu, amenințarea populației: predicțiile cu privire la creșterea populației până după capacitatea de susținere a planetei sunt de mult cunoscute în cercurile interesate de mediu. Cei ce încearcă să mute vina pentru schimbarea climatică de la comportamentele de producție și consum din nord spre oamenii săraci din sud declară cu ușurință capitalismul nevinovat în această chestiune. Argumentul lor de „suprapopulare” nu îndrăznește să ceară o nouă formă de organizare socială care ar putea vedea pământul și resursele accesate și împărțite egal, contribuind la scăderea sărăciei și la stiluri de viață mai sustenabile, dar menționează implicit că fertilitatea unui anumit grup de femei trebuie controlată. În trecut, o astfel de logică a contribuit la implementarea politicilor publice opresive, profund dăunătoare sănătății și drepturilor femeilor sărace din toată lumea, femeilor de culoare și femeilor din clasa muncitoare. În contextul schimbării climatice, femeile sărace se văd confruntate cu mai multe probleme: combaterea patriarhatului, redobândirea controlului asupra pământului lor, hranei lor și resurselor lor de apă, dobândirea accesului la informații și la plantele medicinale, și în cele din urmă, păstrarea controlului asupra propriilor lor corpuri. 17 �Excluderea din negocierile internaționale cu privire la climă a femeilor, copiilor, săracilor și în general a vocii majorității oamenilor care urmează să fie cei mai afectați de consecințele schimbării climatice, înseamnă că astfel de negocieri sunt în întregime nedemocratice și ignoră soluțiile trăite deja de astfel de oameni. Sunt favorizate în schimb o serie de false soluții ce creează profituri uriașe pentru personajele privilegiate cărora li se permite accesul la masa negocierii, profituri obținute prin exploatarea celor exluși de la această masă. MILITARISM: DECLARAREA ÎNCĂLZIRII GLOBALE RĂZBOIULUI ÎMPOTRIVA Cu sumele de bani cheltuite pe război în fiecare an, iubiții noștri „conducători ai lumii” ar putea lejer îndeplini țintele internaționale cu privire la schimbarea climatică stabilite prin Protocolul de la Kyoto, precum și Scopurile de Dezvoltare Milenară pentru eliminarea sărăciei și pentru dezvoltare; ar putea introduce energie eficientă și tehnologii locale de energie regenerabilă pentru toată lumea și ar putea preveni imensele distrugeri ale mediului și ale vieții umane și animale... Dar ce sunt prioritățile bugetare atunci când actualele relații de putere au nevoie de susținere și reconfirmare, mai ales în astfel de timpuri de crize multiple? Războiul este o mare afacere și o industrie majoră care înflorește pe timp de criză. El singur asigură crize constante fie prin forța fizică sau prin discursuri politice care justifică un flux financiar constant. Spre exemplu, de la extrema dreaptă și până la ong-urile de mediu mai moderate, un discurs de panică sugerează că un tsunami de trupuri urmează să ne lovească țările, că valurile înfometate de refugiați de mediu sunt așteptate să eșueze pe țărmurile noastre. Alarmismul cu privire la populație este legat aici cu un scenariu al schimbării climatice în care capacitatea de susținere în zonele supra-populate provoacă războaie, boli, foamete și în cele din urmă migrație spre nord. Găsim această narațiune amenințătoare și în documentul strategic al NATO discutat la 18 �summit-ul de la Strasbourg din Aprilie 2009, unde scenariile de schimbare climatică au fost folosite în scopul creșterii bugetelor pentru controalele de frontieră militare interne și externe și pentru legitimarea războiului personal al NATO împotriva fiecărui grup de refugiați pe care i-a creat. Dacă ne uităm mai departe la rolul armatei în criza climatică vedem că aparatul militar consumă disproporționat proviziile de energie: energie pentru construcția vehicolelor și armelor, energie pentru construcția și dărâmarea bazelor și facilităților militare, energie pentru construcția drumurilor pentru accesul militar și energie consumată în timpul reconstrucției lucrurilor explodate de armată. Ca să nu mai vorbim de energia consumată de partenerii militari, precum NASA și industria nucleară. În cazul SUA, ironia este că armata folosește cantități enorme de petrol pentru a alimenta un război în Iraq, dus cel puțin parțial pentru asigurarea controlului american viitor asupra proviziilor de petrol. Pentagonul este unicul cel mai mare consumator de petrol din lume. Până la 10% din totalul emisiilor de dioxid de carbon sunt rezultatul activității militare. Un singur avion KC135 folosește 44 de galoane (167 litri) de combustibil pe minut – aceeași cantitate de dioxid de carbon ca și 2000 de mașini. Forțele militare ale lumii sunt de asemenea responsabile pentru eliminarea a mai mult de două treimi de CFC-113 în stratul de ozon. Armata SUA este unicul cel mai mare poluant și generează mai multe toxine anual decât cele mai mari 5 companii de chimicale combinate... și așa s-a dus pe apa sâmbetei amprenta ecologică. Pe lângă impactul direct al războiului, rămâne și contaminarea chimică și uneori radioactivă a aerului și a pânzei freatice, scurgerile de petrol sau pădurile incendiate, și bineînțeles devastarea caselor și infrastructurii locale, punând în pericol habitatul oamenilor și animalelor generații la rând. Foamea de resurse se extinde dincolo de combustibilii fosili precum petrolul. Folosirea de metale precum aluminiu, cupru, nichel și platină de către armată este mai mare decât cererea totală pentru aceste materiale din partea de sud a globului. Deși în sudul globului trupele paramilitare antrenate de SUA duc războaie împotriva micilor fermieri neînarmați și comunităților indigene, delocalizate de pe terenurile lor ce urmează să fie privatizate în scopul minării pentru bauxită (aluminiu), cupru sau uraniu, aceste războaie sunt purtate cu kalașnikov-uri, bâte și cuțite, războaie pentru control și dobândire de câștiguri de 19 �pe urma materiilor brute necesare realizării de încă și mai multe războaie cu tancuri, avioane de luptă și rachete. Între timp, în acele regiuni unde impactul schimbării climatice este deja vizibil, războaiele pentru surse de apă potabilă și teren arabil au reclamat deja multe vieți. Profiturile ce pot fi făcute din soluțiile capitalismului verde pentru schimbarea climatică, precum plantațiile pentru absorbția carbonului și combustibilii agricoli, nu fac decât să intensifice furturile neo-coloniale de terenuri. Noua orientare spre energia nucleară profită de zonele de conflict și de represiunea necesară în jurul zonelor de extragere a uraniului, produsul de îmbogațire al uraniului eliminat fiind o resursă binevenită pentru placarea tancurilor, realizarea bombelor și gloanțelor pentru mitraliere. Capitalismul rezultă în nevoia de război continuu și rate de extragere a resurselor în continuă creștere, provocând degradarea mediului, schimbare climatică și injustiție socială și încă și mai mult război. Soluțiile pentru schimbarea climatică în cadrul acestui sistem nu fac decât să alimenteze mașinăria războiului și să întărească regimurile autoritare de control, degradând mai departe drepturile animalelor și indigenilor. Armata SUA a lansat recent „războiul împotriva schimbării climatice”, desemnând „armata ca pion central în lupta împotriva schimbării climatice”. O nouă frontieră în lupta pentru libertate și justiție... ENERGIA ENERGIE NUCLEARĂ ȘI PRODUCȚIA CENTRALIZATĂ DE În urmă cu doar un deceniu, industria nucleară era moartă și îngropată. Costurile ridicate ale construcției și funcționării centralelor de energie nucleară, sarcina imposibilă de a dispune în siguranță de deșeurile nucleare și catastrofele umane și de mediu de la 20 �Cernobâl, Tokaimura și Three Mile Island (printre multe altele) au făcut ca energia nucleară să fie o formă de producție de energie foarte indezirabilă. Unele țări europene au făcut chiar planuri pentru eliminarea completă a energiei nucleare. Dar recent, într-un moment de geniu strategic, industria nucleară și-a construit o linie de viață din schimbarea climatică. În contextul negocierilor climatice internaționale, lobby-iști neînduplecați propun energia nucleară ca soluție cu emisii scăzute de carbon pentru problema climatică. În decursul ultimilor 4 ani au introdus cu succes energia nucleară înapoi în programul politicilor energetice europene în ceea ce a fost numită „renașterea nucleară”. La sfârșitul lui 2005, parlamentarii UE au semnat o „Declarație cu privire la Schimbarea Climatică și Energia Nucleară”, inițiată de Foratom (Forumul Atomic European, o asociație pentru industria energiei nucleare din Europa). „Energia nucleară ar trebui să joace un rol din ce în ce mai important în lupta internațională împotriva schimbării climatice și să rămână un pilon al energiei UE și al politicii de mediu”, spunea acea declarație. „Suntem ferm convinși că folosirea crescândă a energiei nucleare – unica cea mai mare componentă în lupta împotriva schimbării climatice – este esențială”. Dar energia nucleară nu este nici eficientă, nici eficace în reducerea emisiilor de CO2; nu este o sursă regenerabilă de energie, și este egală cu, dacă nu chiar mai rea decât, energia obținută din combustibilii fosili, în ce privește devastarea pe care o produce prin minerit, deșeuri și dezafectare. Luând în considerare toți pașii necesari pentru producerea electricității într-o uzină electrică, realitatea arată că producția de energie nucleară creează cantități mari de CO2, prin mineritul de uraniu, îmbogățirea și transportul în jurul lumii, construcția și dezafectarea clădirilor și procesarea, transportul și stocarea deșeurilor radioactive. Toate acestea consumă cantități enorme de energie pe bază de carbon precum combustibilul și cărbunii. Chiar și o extindere masivă a energiei nucleare până în 2050 ar produce doar o reducere de 4% a emisiilor de gaze de seră. Chiar uzinele de energie nucleară emit cantități necunoscute de gaze de seră mult mai puternice decât dioxidul de carbon – precum cloro și hidrofluorocarbonul, care elimină ozonul, precum și hexafluorul. Emisiile nucleare vor crește odată cu trecerea timpului pe măsură ce scăderea surselor de 21 �uraniu va spori cantitatea de energie necesară pentru minarea aceleiași cantități de uraniu folositor. Mai mult, un număr din ce în ce mai mare de studii ne spun că dacă am înlocui complet toate energia generată de combustibilii fosili cu cea nucleară, ar exista destul uraniu viabil economic pentru a alimenta reactoarele timp de doar 3-4 ani. Dar nu e vorba doar de gaze de seră. La fel ca și cărbunele și petrolul, uraniul este extras din terenurile indigenilor din toată lumea; minarea uraniului, energia nucleară și industriile armelor nucleare sunt responsabile pentru abuzurile drepturilor omului și delocalizarea comunităților indigene din Sudul Australiei, Arizona, New Mexico, India, China și Africa. Indigenii ale căror terenuri și comunități sunt distruse sunt aceiași oameni care au fost angajați în proces, necunoscând hazardurile biologice ale lucrului cu materiale radioactive. La sfârșitul lui 2006, indigeni din toată lumea, victime ale minării uraniului, testării nucleare și deșeurilor nucleare, au emis o interzicere globală a minării de uraniu pe terenurile native. Profitarea de pe urma deșeurilor nucleare Uraniul Eliminat (UE) este deșeul nuclear rămas după activitățile de îmbogățire pentru industria de energie nucleară. EU este scump și periculos de stocat, așa că e vândut la un preț foarte mic producătorilor de armament. Ambele industrii profită puternic de pe urma acestei tranzacții. Fiecare kilogram de uraniu îmbogățit, gata pentru reactor, care este produs, lasă în urmă șapte kilograme de EU. EU este un metal greu toxic din punct de vedere chimic și radioactiv, ce elimină radiații alfa, beta și gama. Este folosit în muniția perforantă datorită densității sale foarte mari – de 1,7 ori mai mare decât aliajul și ca armură în tancurile de luptă, în rachetele de croazieră Tomahawk și în unele tipuri de mine de teren. Estimările cu privire la munițiile UE consumate ajung la 280 de tone în Războiul din Golf din 1991 de către forțele Statelor Unite și Marii Britanii și 14 tone în Balcani în a doua jumătate a anilor 1990 de către NATO. A existat de asemenea un consum pe scară largă în invazia din Iraq în 2003 și de asemenea în Afghanistan în 2001. Folosirea uraniului eliminat în armamente lasă în urmă deșeuri toxice și radioactive ce contaminează terenul și apa ani de zile după finalul războiului, otrăvind oamenii și ecosistemurile care sunt obligate să supraviețuiască acolo. 22 �Menținerea unei infrastructuri de energie centralizată Pentru unii oameni, nu e mare lucru de câștigat din repetarea argumentelor cunoscute cu privire la costuri, intensitatea carbonului, capacitatea și riscurile energiei nucleare. Aceste argumente sunt deja destul de cunoscute. Dar un alt aspect crucial al argumentului împotriva energiei nucleare, care este deseori ignorat - și un motiv din care această tehnologie periculoasă a fost adoptată cu entuziasm de guverne în loc de energiile regenerabile locale – este faptul că e pur și simplu o înlocuire convenabilă a producției de energie profitabilă, tehnocrată, centralizată și deținută de industrie, într-un moment în care combustibilii fosili devin repede de neacceptat din punct de vedere social. Societățile moderne au creat sisteme socio-tehnice care leagă producția, distribuția, și consumul în tipare coerente. Regimul actual de energie este caracterizat de sisteme mari, complexe, centralizate și administrate ierarhic ce poziționează „utilizatorii de energie” ca „consumatori de energie”, achiziționând de la un sistem energetic a cărui structură internă nu prezintă nici un interes public. Producția centralizată de energie servește la centralizarea puterii politice și economice, deconectează comunitățile de responsabilitatea și controlul asupra energiei și creează un sistem vast, risipitor. În prezent, aproape toate discuțiile despre viitorul energiei slabe în carbon sunt principala presupunere a generației centralizate prin sisteme la scară largă. Chiar și energia vântului este promovată cu imagini ale fermelor masive de mori de vânt. Energia geotermală, nucleară, hidroenergia, hidrogenul și bioenergia, principalele sisteme cu emisii scăzute de carbon, sunt toate proiecte la scară largă bazate pe un sistem de producție centralizată. Dar dezvoltarea unor astfel de sisteme energetice, promovate ca soluții pentru schimbarea climatică, schimbă doar furnizorii sistemului, continuând cu caracteristicile sociale și politice și cu economia politică a infrastructurii actuale, alimentată de combustibilii fosili, împuternicind relațiile capitaliste și autoritare. Orice discuție despre relația noastră socială cu producția și consumul de energie este lăsată la o parte sau ignorată complet. Dacă e să recuperăm democrația, un element esențial trebuie să fie democratizarea producției de energie. 23 �Negocierile internaționale Printr-un acord post-Kyoto, care urmează să fie semnat la COP15 în Decembrie, industria nucleară speră să obțină credite pentru ceva ce nu poate furniza: producție de energie curată, ieftină și sigură. Includerea în mecanismele „flexibile” (Mecanismul Dezvoltării Curate și Implementarea Comună) va permite națiunilor bogate să construiască uzine energetice în alte țări și să primească credite de poluare pentru reducerea emisiilor de carbon. Timp de zece ani, industria nucleară a făcut un lobby neobosit pentru ca uzinele de energie nucleară să fie incluse în MDC. Acum au pus ochiul pe mecanismul de Implementare Comună (IC). Dacă va avea succes, companiile vor primi credite de carbon pentru construirea uzinelor de energie nucleară pe teritoriul „economiilor în curs de dezvoltare” din Sud și în „economiile în tranziție” din Europa Centrală și de Est. Cei ce insistă ca energia nucleară să fie inclusă în MDC susțin că vor să împartă aceste tehnologii progresive cu țările din toată lumea, și că guvernele ar trebui să fie libere să decidă pentru ele însele care tehnologii sunt sustenabile și care nu. Unele țări din Sud susțin opțiunea nucleară, împreună cu promisiunea sa de capacitate suplimentară, dar altele se tem că acele credite de carbon ale energiei nucleare vor favoriza proiectele uriașe în defavoarea proiectelor sustenabile mai mici. Lobby-ul nuclear a recunoscut că un accent pus pe energiile regenerabile va afecta investițiile în energia nucleară, și implicit o subliniere a politicii energiei nucleare, cu suplimentarea guvernului participant, va însemna o investire redusă în energiile regenerabile. Industria nucleară a deturnat în ultimii zece ani discursul schimbării climatice pentru a împinge cu succes guvernele într-o nouă rundă de uzine de energie nucleară în toată Europa. Multe state membre, printre care Marea Britanie, Cehia, Finlanda, Franța, Italia, Lituania, Polonia, Suedia și Elveția fac acum planurile sau sunt deja în procesul de construcție al noilor uzine nucleare sau de extindere a celor vechi. Suedia a ridicat o interdicție de 30 de ani pusă noilor uzine nucleare, Italia a semnat un acord cu Franța pentru cel puțin patru centrale nucleare, și dezbateri cu privire la „noi construcții” au loc în Germania, Belgia, Olanda și Ungaria. Astfel de producție de energie privatizată, centralizată, la scară largă este exact opusul reducerii sau localizării producției de energie care este evident necesară 24 �în lupta cu schimbarea climatică. Energia nucleară reprezintă doar un simplu declanșator al furnizorilor de combustibili fosili sau de uraniu, punând pe planul doi orice provocare la adresa organizării sociale, politice și economice actuale a producției și consumului de energie și relațiile și dinamica de putere pe care o astfel de organizare o creează și o susține. Se întâmplă de asemenea ca aceasta să fie scumpă, periculoasă, puternic emitentă de carbon, finită și deșeul său să fie o materie brută ieftină și convenabilă pentru armele de război ce folosesc uraniul eliminat. PRODUCȚIA HRANEI ȘI SCHIMBAREA AGRICULTURA INDUSTRIALĂ, INDUSTRIA ANIMALELOR ȘI PRĂBUȘIREA ECOSISTEMULUI CLIMATICĂ: CREȘTERII E bine cunoscut faptul că metodele noastre moderne de producție a hranei – agricultura industrială și carnea obținută din intensa industrie a creșterii animalelor – depind în mare parte de combustibilii fosili și creează cantități mari de emisii de dioxid de carbon. De cealaltă parte a monedei, capacitatea noastră de a produce hrană va fi redusă grav de consecințele schimbării climatice. În toată lumea, micii fermieri și rețelele precum Via Campesina luptă pentru suveranitatea hranei și producției agricole sustenabile la scară mică. Între timp, agroafacerile și companiile agrochimice precum Monsanto stau în jurul meselor la negocierile climatice interguvernamentale propunând o intensificare și mai mare a agriculturii industriale ca „soluție” a lor pentru schimbarea climatică. Sistemul modern de producție a hranei folosește cantități mari de pesticide și fertilizatori petrochimici toxici și mașinării puternice, dependente de petrol pentru ararea, irigarea și recoltarea pământului; transportă hrana mii de mile peste continente, de la producție la consum, ținândo la frigider zile sau săptămâni cât este în tranzit, pe rafturile din supermarket-uri și apoi acasă înainte de a fi mâncată. Agricultura tradițională se baza pe plantarea unei diversități de culturi care atrageau o varietate de insecte, dintre care unele sunt 25 �inamici naturali ai insectelor dăunătoare. Agricultura la scară industrială preferă plantațiile mari cu monoculturi; asta lasă câmpurile fără gama obișnuită de insecte, iar culturile devin vulnerabile la dăunători, necesitând o creștere a folosirii pesticidelor. Mult din pesticidul stropit se scurge în pânza freatică și este o sursă majoră de poluare a apei în toate regiunile agricole din lume. Pesticidele provoacă de asemenea eroziunea și distrugerea solului omorând milioane de organisme microscopice și habitaturile lor care mențin fertilitatea și structura solului. Distrugerea și eroziunea necesită apoi creșterea continuă a cantității de fertilizatori petrochimici folosiți pentru menținerea rezultatelor la nivele constante. În ciuda numărului de animale pe care îl creștem, fermierii industriali folosesc fertilizatori artificiali făcuți din gaze naturale în loc să folosească fertilizantele naturale (balega) pentru a menține nitrogenul în sol. Asta provoacă eliminarea a și mai mult oxid de nitrogen, care este un gaz de seră foarte puternic. Pe lângă nivelele ridicate de petrochimicale folosite pentru menținerea sistemului, agricultura industrială împreună cu creșterea intensă a animalelor necesită defrișări extinse și schimbarea scopurilor terenurilor. Arderea pădurilor și savanelor pentru crearea de noi terenuri cu scopul creșterii animalelor și cultivării grâului (din care cea mai mare parte este folosit pentru hrana vitelor) provoacă emisii masive de CO2, iar secarea mlaștinilor în scopuri similare duce la eliminarea de mari cantități de metan. Aceste practici contribuie puternic la schimbarea climatică. Pe măsură ce metodele industriale de agricultură distrug solul, există o nevoie continuă de ardere a din ce în ce mai multe păduri pentru a furniza noi terenuri, și noi soluri, pe care să fie crescute culturi. Mai mult, defrișările provoacă scăderea apei evaporate dintr-o zonă, ceea ce duce la scăderea precipitațiilor. Rezultatul este o recoltă mai slabă ce forțează fermierii de soia și de vite să folosească restul de pădure tropicală chiar mai repede, perpetuând o spirală descendentă. Sistemul industrial a „închis”, timp de secole și în toată lumea, terenurile agricole, alungând cu forța micii fermieri și țărani de pe 26 �terenurile lor, pentru a fi folosite de corporații cu scopul de a crește culturi profitabile pentru export precum cacao, sfeclă de zahăr sau soia. Milioane de oameni își pierd terenurile și comunitățile, precum și independența și capacitatea de a-și crește propria hrană: ei pot apoi accesa hrana doar prin intermediul pieței, forțându-le intrarea în rândul muncitorilor salariați ca singură opțiune pentru supraviețuire. Rezultatele agricole crescânde, folosind petrochimicale și noi tehnologii, au un efect mic asupra ratelor globale de foamete pentru că ignoră problemele de acces la teren și putere de cumpărare și distrage atenția de la soluțiile reale precum redistribuirea terenurilor și agricultura sustenabilă și disponibilă. Cât despre producția de carne, în vârful nenorocirilor bine cunoscute ale creșterii industriale de animale – condițiile inumane, furajele modificate genetic, hormonii și antibioticele cu care sunt îndopate animalele și practicile folosite pentru măcelărire – producția intensivă de carne și lactate din toată lumea este responsabilă pentru aproximativ 18% din gazele de seră cauzate de oameni. Asta înseamnă mai mult decât procentul provocat de traficul și transportul global combinate. Doar în cadrul Uniunii Europene, numere extrem de mari de animale (153 de milioane de porci, 123 de milioane de vaci, 99 de milioane de oi, mai mult de 500 de milioane de găini și aproape 11 milioane de tone de carne de pui) sunt produse pentru consum de hrană în fiecare an. Animalele produc gaze de seră precum dioxidul de carbon (CO2) și metanul (CH4 – aproximativ de 62 de ori mai puternic decât CO2) în timpul procesului de digestie, în timp ce alte gaze de seră cum este oxidul de nitrogen (N20 – în jur de 275 de ori mai puternic decât CO2) vin în mare parte din bălegarul în descompunere. Creșterea industrială a animalelor folosește în același timp și mult mai multă energie decât modurile tradiționale de creștere a animalelor pentru hrană, necesitând cantități mari de combustibili fosili, fertilizatori industriali și 27 �chimicale sintetice. Rata de energie obținută din combustibili fosili introdusă, și energia hranei produse – fără a include procesarea și distribuția hranei – este de aproximativ 3:1 pentru toate produsele agricole ale SUA, dar pentru carnea de vită produsă industrial rata este de până la 35:1. În multe părți din lume, consumul de carne este considerat un lux. Creșterea prosperității în sudul globului duce la adoptarea tiparelor vestice de consum de carne, punând presiune pe teren pentru producția de grâu în plus necesar hrănirii vitelor, însemnând că din ce în ce mai puțin pământ este disponibil pentru producția efectivă de hrană. În general, o treime din terenurile arabile ale lumii sunt folosite pentru producția de furaje. Ironia acestui lucru este că schimbarea climatică este în acest moment responsabilă de scăderea dramatică a caselor naturale și a habitatelor animalelor, contribuind la extincția a milioane de specii pe care nu le-am domesticit încă pentru consumul nostru propriu. Multe specii de animale și de plante nu sunt capabile să se adapteze destul de repede la temperaturile medii în creștere și la tiparele meteo schimbătoare ce afectează la rândul lor lanțul trofic, ducând la moartea a și mai multe specii. Dr. James Hansen, om de știință, acum fost șef pe probleme de mediu la institutul spațial NASA, a spus că „schimbarea climatică va deveni cauza principală a dispariției speciilor...Punctul terminus al vieții pe planetă va fi atunci când se pierd atât de multe specii interdependente încât ecosisteme întregi se prăbușesc”. Imaginea iconică a schimbării climatice e ursul polar care înoată disperat până moare printre ghețarii topiți. Asta e o imagine tragică, dar în același timp una ce nu face dreptate varietății de ecosisteme ce se prăbușesc din cauza schimbării climatice și dezastrelor naturale pe care le provoacă. Temperaturile în creștere, creșterea precipitațiilor, inundațiile și secetele ce rezultă din încălzirea globală amenință să întrerupă sistemele agricole din toată lumea, reducând dramatic numărul de terenuri arabile disponibile pentru creșterea hranei. Țările din sudul globului vor fi lovite cel mai puternic din cauza localizării lor – cele ce sunt mai aproape de Ecuator au în mod natural temperaturi mai ridicate, iar acele temperaturi sunt mai apropiate sau deja mai ridicate decât temperatura potrivită pentru agricultură. Anotimpurile și tiparele de vreme devin deja imprevizibile și extreme. Schimbarea climatică întrerupe și modifică în același timp și organismele dăunătoare și bolile, ridicând riscurile puse agriculturii de peste tot. 28 �În câteva locuri, precum Europa de Nord și America de Nord, temperaturile mai ridicate vor duce inițial la creșterea producției, dar acest rezultat va fi mult mai mic decât ar fi necesar pentru a înlocui volumul de teren ce se va pierde din cauza celorlalte efecte ale schimbării climatice. Până recent, agricultura a fost neglijată în negocierile UNFCCC. Cu toate acestea, intensificarea continuă a agriculturii industriale este acum propusă ca parte a soluției pentru problemele schimbării climatice, la care a contribuit de la bun început, făcându-se propuneri pentru introducerea agriculturii ca sursă de credite prin intermediul Mecanismului Dezvoltării Curate; spre exemplu, agrocombustibilii și plantele modificate genetic sunt ambele propuse și validate ca „soluții” pentru schimbarea climatică. Agro-combustibilii sunt promovați ca o alternativă „verde” la combustibilii fosili, sunt obținuți din plante oleaginoase sau zaharoase precum sfecla de zahăr, rapița, palmierul uleios, soia sau jatrofa, pentru folosirea în alimentarea mașinilor, avioanelor și pentru generarea de energie în centralele electrice. Zone mari de teren sunt necesare pentru a crește destul agrocombustibil pentru a înlocui o cantitate mică de combustibil fosil. Agrocombustibilii devin motivul principal pentru distrugerea pădurilor tropicale. Ei provoacă semnificativ mai multe gaze de seră decât combustibilii fosili pentru că sunt distruse ecosisteme întregi pentru a face loc culturilor necesare producerii lor. Agrocombustibilii vin din agricultura industrială la scară largă; din moment ce agricultura industrială este una din cele mai mari cauze ale schimbării climatice, extinderea ei pentru cultivarea plantelor necesare producerii de agrocombustibili este o idee periculoasă. Un purtător de cuvânt al ONU a atenționat că 60 de milioane de oameni ar putea deveni în curând „refugiați ai agrocombustibililor” – oameni alungați de pe pământurile lor pentru a face loc culturilor de agrocombustibili. Doar în Argentina, 200 000 de familii au fost alungate de pe terenurile lor, pentru soia – mult mai mulți vor fi delocalizați de noua explozie a agrocombustibililor obținuți din soia. 29 �Mai mult, expansiunea rapidă a agrocombustibililor a fost una din cauzele principale ale crizei alimentare din 2007-2008, când multe din prețurile alimentelor au crescut cu peste 10%, declanșând revolte în toată lumea, oamenii nemaiputând să-și permită să cumpere orez sau porumb. Folosirea culturilor de hrană pentru a obține combustibil pentru mașini și folosirea terenurilor pentru cultivarea agrocombustibililor în loc de cultivarea hranei, duce la creșterea prețurilor hranei, însemnând că mai puțini oameni din toată lumea își vor permite să se hrănească. Culturile modificate genetic (OMG) sunt deja promovate de corporații ca soluție pentru insecuritatea alimentară ce va rezulta din efectele schimbării climatice. Ni se spune că aceste culturi modificate genetic vor crește productivitatea și că tehnologia OMG va creea plante ce sunt rezistente la secete și la alte probleme agricole cauzate de schimbarea climatică. Ce nu ni se spune este că această contaminare cu OMG a sistemului alimentar duce la pierderea biodiversității și slăbește ecosistemele agricole, făcându-le vulnerabile la boli, creând toleranță la pesticide a insectelor dăunătoare, iar pierderea varietăților de culturi reduce potențialul unui ecosistem de a se adapta la schimbarea climatică. Culturile de OMG contribuie ele însele la schimbarea climatică în măsura în care sunt folosite pentru justificarea defrișărilor continue. Majoritatea culturilor de OMG produse astăzi sunt folosite pentru a hrăni animalele și pentru a susține o industrie cu emisii puternice a creșterii animalelor (în același timp otrăvind pe ascuns lanțul trofic). Și, în mod convenabil pentru companiile de chimicale (precum Monsanto, care deține deja 95% din toate culturile de OMG din lume, producând în același timp pesticidele și fertilizatorii necesari creșterii acestora), culturile de OMG necesită o folosire ridicată a pesticidelor și fertilizatorilor chimici. Culturile de OMG se potrivesc foarte bine cu dorința corporatistă de a patenta semințele astfel ca acestea să poată fi comercializate în exclusivitate, fiind astfel foarte profitabile. În special pentru comunitățile rurale, cele mai mari din lume și cele mai afectate de schimbarea climatică, modificarea genetică a agriculturii îi va împiedica să aibă acces la semințe, provocând și mai multă sărăcie, foame și prin urmare destrămarea comunităților și crearea de refugiați de mediu. Pentru consumatorii nordici, lipsa controlului și măsurilor de siguranță impuse asupra produselor OMG va slăbi alegerea consumatorului și va avea un impact puternic asupra sănătății, cum ar fi toleranța crescândă la antibiotice și o incidență sporită 30 �a alergiilor și cancerului. În cele din urmă, culturile de OMG sunt un alt pas spre un model de agricultură intensivă de monoculturi pentru export global, bazată în mare parte pe folosire intensivă a combustibililor fosili, servind doar la slăbirea capacității noastre de a face față unui colaps major – practic, politic și fizic. Dar în realitate, n-ar trebui să fie așa. Rețeaua internațională a organizațiilor fermierilor, Via Campesina, subliniază și demonstrează că agricultura la scară mică reduce emisiile de carbon și efectele schimbării climatice, în același timp minimizând impactul agriculturii asupra plantelor și animalelor, precum și asupra aerului, apei și solului. Practicile de creștere a culturilor diversificate și organice cresc populațiile de păsări și mamifere din ferme și asigură o biodiversitate biologică pentru planetă. În termeni de conservare și intensificare a productivității solului și biodiversității, agricultura sustenabilă la scară mică este mult mai benefică și eficientă decât practicile industriale. Agricultura industrială și creșterea intensivă a animalelor ne devastează terenurile, apa și aerul, amenințând acum și stabilitatea climei. Folosirea masivă a produselor biologice și chimice provoacă daune majore mediului precum și boli și decese în rândul oamenilor, în timp ce plantațiile mari de monoculturi reduc diversitatea plantelor și animalelor planetei. Practicile de distrugere a habitatului pun în pericol sălbăticia, iar practicile agriculturii industriale provoacă nenumărate suferințe animalelor. Proprietatea corporatistă centralizată a sistemului nostru de producție a hranei distruge în același timp și comunitățile de fermieri din toată lumea, conducând la sărăcie în masă și foamete. Schimbarea climatică este deja gravă și cel mai probabil se va înrăutăți, rezultând în pierderi de teren, schimbări imprevizibile asupra condițiilor de creștere naturală și extincția a milioane de specii. Între timp, cei ce conduc distrugerea stau la mese de discuții ale negocierilor internaționale, folosind schimbarea climatică drept scuză pentru extinderea mai departe a acestui sistem nesustenabil și poluant, propunând soluții care servesc doar la extinderea și centralizarea controlului corporatist asupra producției hranei. Problema nu poate fi rezolvată doar prin simpla reglementare a folosirii unor anumite chimicale, sau prin interzicerea produselor omg în unele țări. Problema este sistemică, și prin urmare, necesită o soluție ce dezmembrează și înlocuiește întregul sistem. 31 �Ultimele cuvinte (pentru acum).... Dezastrul social reprezentat de schimbarea climatică este deja evident. Nu mai poate fi considerat „doar” o problemă de mediu, sau doar un subiect de dezbatere al oamenilor de știință. Adevărata întrebare acum este cum va aduce capitalismul schimbarea climatică de partea sa, sau dacă schimbarea climatică poate furniza ruptura revoluționară de care lumea are atât de mare nevoie. Riscurile nu au fost niciodată atât de mari: Revoluție sau Moarte este cea mai nouă certitudine științifică. Am văzut împăratul fără hainele sale – de-atât de multe ori – dar de frica dezastrului climatic i se oferă încă prezumția de nevinovăție. Pentru că dacă nu el, atunci cine are capacitatea de a ne salva? Atunci când guvernele de la mesele de negocieri sunt atât de departe de oamenii pe care ar trebui să-i reprezinte, și corporațiile și-au obținut puterea și locurile la aceste mese chiar prin practicile responsabile pentru schimbarea climatică, își vor schimba oare în mod onorabil comportamentele pentru beneficiul umanității și ecosistemului de care depindem? Sau vor continua să extindă sistemul proprietății private, exploatării și tehnocrației, împreună cu granițele și războaiele necesare pentru menținerea acestora? Ar trebui să nu încetăm niciodată să punem astfel de întrebări și trebuie să continuăm să expunem împăratul, dar acum e momentul să-l dăm jos pentru totdeauna de pe tronul său, și apoi să dăm foc acestui tron - și câte credite de carbon înseamnă asta? Orice alternative reale la sistemul capitalist care a creat această mizerie ne vor arunca în conflict cu interese puternice, cu oamenii din spatele acestor interese și cu soldații lor. Crearea și apărarea soluțiilor reale de dedesubt nu vor veni fără luptă. La fel ca schimbarea climatică, apărarea noastră trebuie să fie fără frontiere. 32 � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource De ce schimbarea climatică nu este o chestiune de mediu (2009) Subject The topic of the resource Capitalism: piețe, piețe peste tot! Clase, muncă și schimbarea climatică. Muncitori din toată lumea, uniți-vă, salvați-o! Migrația, granițele și schimbarea climatică Gen: schimbarea climatică este o chestiune feministă Militarism: declararea războiului împotriva încălzirii globale Energia nucleară și producția centralizată de energie Producția de hrană și schimbarea climatică: agricultura industrială, fermele industriale și prăbușirea ecosistemului Description An account of the resource traduere F.A. / 32 p. Source A related resource from which the described resource is derived http://federatia-anarhista.blogspot.com/2010/06/de-ce-schimbarea-climatica-nu-este-o.html Publisher An entity responsible for making the resource available Federația Anarhistă Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2009 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource broșură Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2009, Iași 2009 anti-capitalism broșură capitalism ecologie Federația anarhistă feminism Granițe Iași mediu migranți muncă schimbare climatică Traducere Traduceri https://anarhiva.com/files/original/ae4152e00188750105d7c58ee7613fbd.jpg 203e612b1000f022c87a00686ba2df7d Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție fotografii, portrete etc. Still Image A static visual representation. Examples include paintings, drawings, graphic designs, plans and maps. Recommended best practice is to assign the type Text to images of textual materials. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Gheorghe Levezan (1869-?) Subject The topic of the resource Gheorghe Levezan; anarhist născut la Bacău. Cunoscut sub numeroase pseudonime; precum Georges Levezan, Georges Levezant, Georges Lavezan, acesta emigrează în jurul anului 1887 la Paris pentru a studia matematica, urmând să se stabilească la Le Vésinet (Isle de France). La Paris a fondat așa-numitul Grup internațional al studenților anarhiști, iar în aprilie 1890 publică la presa lui Jean Grave un „Manifeste aux étudiants du monde entier” (Manifest adresat studenților din întreaga lume), din care a distribuit 40.000 de exemplare. Editura „Les Temps Nouveaux” încă mai vindea exemplare în 1914. Arestat în ajunul manifestației de 1 mai din 1890, a fost acuzat de „incitare la revoltă” și „propaganda socialistă”, iar la 28 mai a aceluiaşi an s-a ordonat să fie expulzat din Franţa. Se refugiază la Zurich, iar mai apoi la Geneva, unde predă matematică. La Geneva a participat la numeroase adunări, în special la cea din noiembrie 1890, unde s-a împrietenit cu Jacques Gross-Fulpius. În 1894, numele său apare într-o listă de anarhiști care urmează să fie controlați, stabilită de poliția feroviară de frontieră. În 1897 se întoarce la Bacău, de unde îi trimite lui Max Nettlau câteva corecturi asupra textelor în limba română citate în „Bibliographie de l'anarchie”. În 1935 îl găsim lucrând ca jurnalist la Paris, iar în august a acelui an a fost arestat pentru „vagabondaj” și anchetat în urma morții partenerei de viață. Nu se cunoaște data și locul morții sale.” Description An account of the resource Fotografie-portret din dosarul de la poliție Source A related resource from which the described resource is derived http://www.estelnegre.org/documents/levezan/levezan.html Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1890 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource fotografie Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Paris Relation A related resource Text despre viața și activitatea lui Georges Levezan: https://pagini-libere.ro/georges-levezan/ 1894 anarhism fotografie Gheorghe Levezan Groupe international d'étudiants anarchistes Jean Grave Paris https://anarhiva.com/files/original/50cc67a0c6b04b7a3a4a16bf87f523c7.pdf 84a82a2bc44a5d3b962e5c62e4d09e74 PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XX (1948-2000) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturaș „Acțiunea antifascistă” (2000?) Description An account of the resource Frontul Antifascist Craiova Craiova Anarho-front Publisher An entity responsible for making the resource available Craiova Anarho-front Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2000 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturaș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Craiova, 2000 2000 anti-bolșevism anti-capitalism anti-fascism anti-naționalism anti-nazism anti-rasism anti-sexism Antifa Craiova Craiova Anarho-front fluturași https://anarhiva.com/files/original/1a7589319a1890bcace509a17472c0ac.jpg 57cb0f9f7e73e159641334ccff07c259 https://anarhiva.com/files/original/d66db489d964015162d5eb663bddac64.jpg 6b37cce4ee61229e342e31bfd8d511aa https://anarhiva.com/files/original/264849cc670ed2ca062f1168a1188729.JPG 0b2d812b6ef7741249e6e5160fb665c5 https://anarhiva.com/files/original/3e8eb5b98802eec102e39672ce0be09d.jpg 57311a37dfab07b67f2e66d73a6933ae https://anarhiva.com/files/original/9572262435bc44aec9b1b48353984560.jpg b301c4f29ee203ef6d451836d24b1383 https://anarhiva.com/files/original/ca25804c6cb3843751a59057fefa1d4f.jpg 6ad9aa4fae8f8e8ec3616fb721ae429e https://anarhiva.com/files/original/436448052b386fb092dbef546f8b9120.jpg 9ebb39e95d2a47667dfba970349c672e https://anarhiva.com/files/original/f2130d7c5a75066319e61f0ffba6ee09.jpg a821691af9b3e4681c21b8bc851cbfea https://anarhiva.com/files/original/21cbf96c0d5e388755230f0514a1263d.jpg 17270004583ae5c30a5fcf9ed3f887c2 https://anarhiva.com/files/original/0b4dcc53ca2cdb253dbc9cac4046fad1.jpg e2d9e0cceec849c317863266e314d26f https://anarhiva.com/files/original/863216c2a5d038f1daab67732cc8f72a.jpg 0a49c02495902956f6aeaccfe2144c23 https://anarhiva.com/files/original/1957e5129be56aca64202c491ebf2168.JPG dcbfecaaa422ec25dad86198869292a0 https://anarhiva.com/files/original/2582b111e35a551a0a0f7cdcd0a31f20.jpg fb7509e62a9a8e80d3041b6d437be3bc Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție acțiuni, proteste, marșuri și festivaluri Still Image A static visual representation. Examples include paintings, drawings, graphic designs, plans and maps. Recommended best practice is to assign the type Text to images of textual materials. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Timișoara Tattoo Circus (2018) Subject The topic of the resource Acțiunea Tattoo Circus a început pentru prima dată în anul 2007 în Roma, iar de atunci activiști din toată Europa (Barcelona, Londra, Salonic, Berna, Atena, Madrid, Praga etc.) au preluat conceptul pentru a susține acei oameni care nu pot fi alături de noi. Ideea care stă la baza acestui eveniment de solidaritate este de a crea un spațiu unde cultura tatuajelor și implicarea politică se unesc pentru o singură cauză. Astfel, artiști tatuatori și tatuatoare vor contribui cu experiența, creativitatea și în același timp cu cât mai mult tuș pentru a susține și a se implica în lupta împotriva închisorilor. Principiul acțiuni Tattoo Circus este că nimeni nu are nimic de câștigat, ori de a face profit în urma acestui eveniment- fie ei tatuatori, trupe, performeri sau prezentatori, aceștia la rândul lor oferă sprijinul în ideea de a lupta împotriva statului și sistemului capitalist. La fel de important, ca opus ideilor prestabilite, Tattoo Circus se desfășoara într-o atmosferă non-competitivă, non-comercială și non-ierarhică. Fiecare ban colectat va fi donat acelor structuri care militează și susțin lupta împotriva sistemului concentrațional. Pe parcusul evenimentului se vor împărtăși informații în legătură nu numai cu acele cazuri ale tovarasilor închiși, dar și despre sistemul concentrațional per ansamblu. De aceea, TC nu se va limita doar la cultura tatuajelor, ci va conține un program pe mai multe tematici sub forma unor discuții, workshop-uri, lecturi, expoziții, puncte de informare despre situația prizonierilor, distro, proiecții de film documentar, performce-uri artistice, teatru, concerte. Pentru o societatea fără închisori și represiune! Până nu suntem toți liberi, toți suntem prizonieri! Description An account of the resource Festival de solidarizare cu prizonierii anarhiști Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2018 Relation A related resource https://timisoaratattoocircus.noblogs.org/ Language A language of the resource română/english 2018 Altered anti-carceral anti-fascism Arta Aya Sound System Balerinul Underground Bulgaria Daniel Hex Magician Disdedimineață DIY Gherga Harmanli închisoare Killer Victim Pagini Libere Prakopa Robin Hoodie Roșia Montană tatuaje Timișoara Timișoara Tattoo Circus VVVLV https://anarhiva.com/files/original/080fba5d71a1f2cbb7706565c51409fa.pdf 164ac3b90a2983bc49536324a79ecc2d PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource „Camp Inski”: Campanie Anti-G8 la Marea Baltică (2006) Subject The topic of the resource Pentru drepturi sociale globale și o cu totul diferită abordare! Description An account of the resource 4-13 august 2006 Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2006 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource www.camp06.org Relation A related resource Negru subteran # 1 (2006) https://www.anarhiva.com/items/show/335 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource A4 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturaș de informare Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2006 2006 anti-G8 Camp Inski fluturași G8 Germania https://anarhiva.com/files/original/3c5dac4cf638be70eb0879960da259a6.pdf b4d4beb378faf79f023fc5f810563fef PDF Text Text � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Critical Mass București (2007) Subject The topic of the resource plimbare critică în masă Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1 mai 2007 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturaș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant București, 2007 1 Mai 2007 București Critical Mass fluturași Masă Critică Punkoteca Pirat https://anarhiva.com/files/original/17ac7e8bf515ce95595c7483b870aaa2.pdf ed743617ad7bf734ef132b43faa57292 PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Prezența militară SUA în România (2008) Subject The topic of the resource Prezența trupelor americane pe teritoriul României, închisorile CIA din România, baze NATO, „războiul global împotriva terorismului”. Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2007/2008 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturaș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2007/2008 2007 2008 anti-militarism Anti-NATO CIA fluturași închisoare România https://anarhiva.com/files/original/7cf372281439bbed3a8870eee3344b31.pdf 366f3b89c284b2deb0a80e6fdebea91b PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Anarhismul (2005?) Subject The topic of the resource Anarhismul este ideea revoluționară conform căreia nimeni nu este mai calificat decât tine să decidă cum va fi viața ta! Description An account of the resource Craiova Anarho-Front Cultura rezistenței, educație pentru revoluție! Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2005 (?) Relation A related resource www.antifa-antitot.blogspot.com Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturaș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Craiova, 2005 2005 anarhie anarhism Craiova Craiova Anarho-front fluturași libertate manifest