51
10
549
-
https://anarhiva.com/files/original/0e54ebc1325ccba749fd35dae046da7f.pdf
1946d00edb1b9aedc97b9e5734d9589b
PDF Text
Text
�����������������
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție zine secolul XXI (2001-20xx)
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Ura # 14 (2004)
Subject
The topic of the resource
Un anarhist trebuie să facă propagandă!
„Am fost arestat pentru că sunt o ființă umană”
Împreună pentru acțiuni interculturale
Fortăreața Europa și politicile ei criminale
Skinhead
Afiș „Toți diferiți, toți egali”
Din nou despre libertate
Afiș „Distrugeți fascismul! Distrugeți Noua Dreaptă!”
Raport al anti-militariștilor din Turcia
Description
An account of the resource
Anarcho-punk-zine
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
2004
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
zină
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
Craiova, 2004
2004
anarho-punk
anti-fascism
anti-militarism
anti-naționalism
anti-rasism
Craiova
Czolgosz
Fortăreața Europa
Inițiativa Autonomă Craiova
libertate
Noua Dreaptă
Pierre-Joseph Proudhon
refugiați
Skinhead
Turcia
Under the Gun
Ura
Ursula K. LeGuin
versuri
zine
-
https://anarhiva.com/files/original/da6f1ecc7017a74a7ad0cbbace1a631f.pdf
650867ebcc0c9945908f4997677e245e
PDF Text
Text
����������������
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XXI (2001-20xx)
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revolta! # 1 (2003)
Subject
The topic of the resource
De ce un pașaport pentru liberă mișcare și o Europă fără granițe?
No Border Camp Timișoara
Anarhiștii împotriva războiului în Timișoara și Craiova
Povestea lui Ilie, un țigan-ungur-român
Întâlnire No Border Timișoara
Acțiuni directe (Dan Grosu)
Pe urmele anarhiștilor în România (Mihail Bakunin)
Esența anarhismului
„Spiritul revoltei” (Piotr Kropotkin)
Interviu Class War Federation
Blocul Negru - întrebări și răspunsuri
Despre anarhiștii din Polonia
Întâlnirea anarhistă est-europeană în Varșovia
AntiBorder Camp în Polonia
Principiul libertății
Anarhism sau terorism?
Interviu anarhopunk Oi Polloi
Gluga Neagră
Description
An account of the resource
Buletin Anarhist pentru Revoluție Socială
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
septembrie 2003
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
revistă
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
Timișoara, 2003
2003
acțiune directă
Alternativ
anarhie
anarhism
anti-militarism
anti-război
black block
Blocul Negru
Class War
Craiova
Dan Grosu
demonstrație
Federația anarhistă poloneză
Gluga Neagră
interviuri
Ion Ionescu-Căpățână
Mihail Bakunin
No Border Camp Timișoara
Oi Polloi
Piotr Kropotkin
Polonia
Revolta!
Timișoara
-
https://anarhiva.com/files/original/29beb0adf27c6e3cdda03bb5bbbed06d.pdf
b3725098eae101286766607cabee2679
PDF Text
Text
�����������
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Broșuri secolul XXI (2001-20xx)
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Abolirea muncii (2009)
Subject
The topic of the resource
traducere
Description
An account of the resource
Bob Black
20 pag.
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
2008/2009 (?)
Relation
A related resource
http://federatia-anarhista.blogspot.com/
Language
A language of the resource
română
2008
2009
anarhism
Bob Black
broșură
Federația anarhistă
muncă
muncitori
Traducere
Traduceri
-
https://anarhiva.com/files/original/039d88903ac28c73c1a415565fc3c90f.pdf
4f83e6c81658df79e0a493c579d965de
PDF Text
Text
�r\,?ZZZ
;UW
b®? bi
zyyjyr^y-'/Z<''‘?-z-'>;,
“»r • ; IWl '
'•yAX-£ ft^£ft>a
făm
wfb^
îW-®-
Wk r V
O '■ '• :
!-UZZzzz? '. ■ '; Z-Z\/' ’■■■-Z4XX;> X4' ’L '
W WP
t^Z^Wv
|
IWft'ZZ^Z
Z
sWȔte
■'■ '' •
. f)®bț®bS<
.I
7ZZ.îZZ!K?'
„13O®i i
'•>•
■-->!
.
■..
••
-.,
I
)
/ ; Xy; ':if.;-| ,-■
■/
■7Ț-Z.'.
V'-^z^'/L/
vz
JȘ^SZ/^X
:< V/jț)
.
■
■■■-::
■:
/
,
.
,
_
t/.
U'Î
:e; s! Z^wl y wcZW(yw(yw&^
’^^yYybf1-' _ >>-d<■
'"W-
Mfc.zzol
.
■
■
zszft^
fAf^'
'. ■. wbwWWb^w
ss?w
'
zi^iw|
I
w3
;;;^<z!
. • i'-sFiSSKISaSâ®»i
>
’w®Ww«
WwfM^SlM
■
R. 'WWwOwl
■>o®
j>(ywyw^W&'
- j:rZ:-^3 pwfy
w c/wSw^wxw^K
X»X?b"
zw ■
I Z: .
M
®«WfO
I
z zwtwy
2»Wgl
__<
r'. ■ -■ '•
> c&Z®®Aa ms>
■ ,i .- / ) •<£ ■/; .■ 7
C^7\\
'y-';
-
■
■
'.
^-'Ă
I /''rcvid^ 'Z! /WJrZ?Z<Z I ■■■'
■
b' W
»®w®S vSu
v ■ v - f«
teHzO?z.Ml»WMw«
£3 W8SMfW®
t
? s___ Zibi__
fi
�1
:•
'!
I
|
1
’fl
■
i
■
-
�*£s
*
B
r.
fi
1900-1910
£S
Jj
fi
g
fi
■
REVISTA IDEEI
bIKIQUITA
1
DE
i
I
■
<3
p. nqșom
8
R
S3 '
R -
I
Ir
■
BUCUREȘTI
LEI 50.
�■
<
i-
*
I ■
Si
-
■
r
I
REVISTA IDEE!
ț
4 *
jr
i
S:
tu V
q
I
I
i
r. '
■
j
�■■■
REVISTA
IDEEI
Tabla gemlă da matoiiie cuprinse în ® w ani ai teistei, de ia tio. 1--100.
1300-1910
i
I
k1
I
'-
UWflLEM
s
?!*
BUCUREȘTI
Strada Regală No. S?
s
4'
3: '
c
J
<>’
■
3
4 1
/
E- Abonl: Adevărata egalitate, p. I II, n. 17. Individul
.V. -V. Bcldiceanu: In preajma girliciulul, p. 48, n. 3.
in contra societățel, p. 4, n. 51.
.7. Bcnoil: Un Stat in Stat,
l, p. -139,
139, n. 59—60,
T. Aburel: Un glas asupra frămintărel dea-*/,!, p. -126, n. 69.
E. Bcrgerat : Meditare, p. 48, n. 53.
7. Achard: Vagabondul, p. 6, n. 21.
Valcriii Bcrnard : Războiu,1, p. 12, n. 1.
I. f. Achimcscn: Primari hotărînd moartea, p. 55, n. 63—64.
L. Bcrloni: Apologiea lui ;Mateo Morral, p. 68, n. 54.
7. Adam: De credință, p. 61, n. 4.
Bcrty: Incendiarul, p. 96,, n. 16.
77. Adclslcin : Vezi nFreihcih», p„ 93, n. 56.
Eterilor asupra spiritului unei nații,
Van Bcaer: Inlluența literi
-Adeiuiruln: Un tun contra unul om, p. 60, n. 65.
p. 135, n. 49.
l'epie Adlcrj Veri Reitzd, p. 79, n. 35. Un fiu, p. 103, A. Birnbmun: O hună dispoziție,
iție, scrisoare
scrisoare, p. 150, n. 20.
puteri,
Louis Blanc: De la fie-care c*după
■;* ~
'*— lie-cărul după
n. 37. Lăsați copiii să vie la mine, p. 157, n. 40.
Aikin xi Barbault: Ce-I doi bandiți, p. 96, n. 46.
nevoi, p. 39, n. 33. Munca plăcută, p. -127, n. 38.
al, "p. 52, n. 53.
Albcrl: Vezi Ginjau, p. 82, n. 36. Icoane din războiu, p. 5, A. Blanqui: Măriea sa Banul,
n. 41. Vezi O. Mirbcau, p. 45, n. 43. M. Barres, p. 52, Al. Boda: Iubire, iubire, p. 48, u. 53. Durere, p, 80, n. 55.
Muncă, p. 96, n. 56, Libertate, p. 409, n. o/. Egalin. 44. l'ocs Guijol, p, 111, n. 47. A. Charles, p. 116,
tatea, p. 138, n. 59-1—60. Cugetare, p. 32, n. 62. Idean. 48. E. Rcnoall, p. 156, n. 50.
Iul mulțimel, p. 71,*, n. 65. TălcuirI, p. 45, n. 83.
Aicea : Cit prețuește un cuceritor, p. 29, n. 2.
lor, p. 61, n. 84.x in chestiea străiniloi
Șuloim Aleichem: «Slîm-șllm-mazol», ț.
p. 126, n. 8. m
Tram'
femei, p. 23, ir. 12.
P. Bonnclain: Goană de L
vaiul din Berdicevi p. 76, n. -15.
irgins
D-r IV. Boi
' : Ce Ieste ' Anarhismul, p. 124. n. 58.
Grant Alton: Neegalitatea naturală, p. 1, n. 91-92.
Cătră
ideal,, ,p. 104,
.17. Bolcz : C
------------ , n. 7.
Alfred: Hoinrik Ihsen, p. 86, n. 56.
Bonchcr de Pcrlhcs: Nație contra nație, p. 2, n. 31.
Altarochc: Un interogatoriu, p, 72, n. 45.
Femeea, p. 44, n. 53.
Ciro Alai: «Mercedes’», trel-zccl cal putere, p. 90, n. 36.
P. Bourgct : Jules Valles, p. 94, n. 6.
H. C. Andersen: Hainele cele nouă ale împăratulilul,, p.
, 10,
p. 28, n. 12.
G. Bovio: Proectul in contra anarhiștilor,
anarhiști’
25 n. 42,
42.
n. 41. Băcanul, poetul și spiridușul, p. 25,
Tiranica Statului, p. 158, n. 20.
Umbra, p. 4t, n. 43.
" >pul sfii
sfințește mijloacele, p. 54, u. 4.
G. Brartdes; Scopul
Leonida Adreicf: Războiul in Maudciuria, p. 139, n. 49.
educatorilor, p. o,
8, D. O'I.
Brenn: Ceea-ce lipseștej euucaiuruur,
b, n. 51.
51
J. Andrews: Vieața socială in Australia, p. 6,
ițelegerea
pentru vieață, p. 153, n. 20.
Th, Funch-Brenlano :lnț
’
63-64.
Ancslin : Pățaniile unul Advocat, p. 56. n. 63
—64.
ici
și
copiii
bogațl.
Alice.
Bron:
Copiii
săraci
.p. 149, n. 10.
Angela: Vezi I)-r Toulouse, p. 146, n. 50.
E. Bronstcn: Vezi Libertad. p. L51, u. 50.
A. Animal: Cătră fosile, p. 58, n. 34.
J7.
Brownsicin:
Cite-va
rinduri.
scrisoare,
p. 25, n. 32.
49.
Anonimov: Vezi «Lc Courricr Europeen», p, 138, ^n.
Const. E Buchncr: O scrisoare, p. 73, n. 5. Judecătorul,
O. Mirbeau, p. 90, n. 66. E. Rod, p. 15, n. 71.
de
Doroschcwilsch,
p.
151,
n.
30.
Humorul
ca rebel,
Antim: Superioritatea intelectuală a femcel, p. 53,, u. 3'»de Baginski, p. 10, n. 31. Progresele științei și pro
colaboA. Lupu-Antoncxcul: Libertatea de conștiință: in c<>
’..,
gresele
sociale,
<le
Hacckel,
p.
140,
n.
39.
rare cu Sp. Poposea, p. 116, n. 68.
7.. Buchncr: Societatea, p. 102, n. 17. Ce trebuie să ajungă
Arabela : Femeea și familiea, p. 118, n. 18.
lupta pentru traiu, p. 36, n. 23. Materialism și idea
C. D.-Artjcț : Expozițiea pictorului Marinescu. p. 106, n. 17.
lism, p. 133, n. 29. Putere solară și putere vitală,
i>Arhiua>: Schițe Balcanice, p. 95, n. 76.
p. 31, n. 32. Perioadele creației, p. 138, n. 39. Li
I). Aricescu: Un ecou, p. 25, n. 62.
bera cugetare si chestiea socială, p. 26, n. 42. Na
E Armând : Notă la «Infernul de la Packintown», de Sin
tura și Arta. p. 76, n._ 45. Libera cugetare și doc
clair, p, 53,-n. 84. Vieața si opera Iul Mas Stirner,
trinele filosofice, p. 150, n. 59 60.
p, 51, n. 94. Schițarea problematică a unei »Socie
Rada Bucur: Din Paris, scrisoare, p. 6 n. /I.
tăți Anarhiste», p. 71, n. 95. Anarhistul privit pe
37.
Gh.
Bujor: Din dosarul ororilor, p. 19, n. bb.
terenul economic ca refractar, p. 102, n. 97.
Buletinul Federației Jurasiene: Propaganda prin lapt,
Cli. Aronouici: Scrisoare din America, p. 77, n. 5.
p. 134, n. 99.
Nelly d'Arry: Legea divorțului, p. 103, n. 27. Mici
Bulgarin : Istorica filosofică a huzuuărilor, p. 4, n. bl.
documente, p. 99, n. 56.
.
E. Burkc: Războiul, p. 58, n. 14.
Enciu Atanasoff: Scrisoare adresată ziarului <- Romanța
M. Cabel: Femeea, p. 6, »• 1.. ... „
Muncitoare», p. 75, n. 66.
.17. B. Canlacucîno; In chestiea executirel
------------ iul Ferror,
Th. Aubanel: Războiul, p. 66, n. 35.
p. 104, n.88.
Aubcrt: Minunățiea razelor X, p. 3, n. 31.
Carmcncita: Vezi Maupassanl, p. 143, n. IJ.
l)-r P. Atibnj : Molima omorului în războiu, p. 139. n. oJ—bU.
O. Carp: Pe mare, versuri, p. 2o, n. 2.
Kalc Auslin: Chestiea sexelor, p 131, ir 9.
Edward Carpcnlcr : Etapele libertățel, p. 25, n. 93.
L. Avennier: Utopiști, p. 7, n. 71.
i, p.
p. 10,
iu, n.
n. 11. Familiea
A. Calilina: Instrucțiea Anarhistă^
,W. Auintescu: Muncitorii și Dracul, p. 69, n. Jo.
intelectuală, p* 55. n. 14. «-Trudiți!»,
------------ . recenzie ,p. 72,
A. Axelrad: Danubiul, versuri, p. 123, n. 28.
p. 100,
100, n. 17. Pe
n. 15, Istoriea unei zile mari, p.
Z, H. 77 : Do la D-zou cătră oameni, p. 151, n 50.
cind revoluțiea, p. 138, n. 19. Inmbunătățirea alimen.17. Bakunin : Solidaritate, p. 95, n. 67. Dintr’un manuscript,
n. —
22.• -Politicianism
tațiel țăranului romin, p. 26, i..
- -universitar, p. 29, n. 32. Concepțiea tachcel, p. 31,
p. 146, n. 40.
Max Baginski: Humorul ca rebel, p. 10, ni. 3J.
n. 52. Partidul țărănesc, p. 39. n. o3. Jrnit coroF. A. Barnard : Complexitatea în dragoste, p. ius. 1 47.
nat opus', recenzie, p. 56, n. o4. Dumnezeu și
M. Barres: Înregimentarea tinerime!, p.
Olga Călin : Introducerea mea in manufactură, p. 66, n. 5.
Fr. Bastial: Statul, p. 12, n. 21.
Ch Baudclaire; Moarte calicilor, p. bo» 1n. *14»7 B Cega: Vezi Galleani, p. 119, n. 58.
V Ccrnisevsku : Metoda hipotetică de analiz.i, p. 116,; n. 8.
77. Baucr: Despre spiritism, p. 35, ni). 43. Libertatea
Trecut și viitor: al patrulea vis al Verel Pavlovna,
amorului, p. 2, n. 71.
£ >ui r^ndiro. «
Cc-Ta ? Elis6e Redus, de Mesnil, p. 9, n. 61. Sint mal feri
scrisoare, p. 107, n. 17. Rîndnrl interesante p. 3,
cite fetele, cu sau fără zestre, p. 31, n. 62. Impresii
n. 21. Greva artiștilor muz.icanțT, p. 34, i • - ■
si păreri, p. 39, n. 73. Idem, p. 64, u. 74. Spre Eman
Muzica in Universitățile populare din 1 MW, dm
cipare, p. 68, n. 75. Fanatism in idei. p. 103, n. 77.
mdnlu MnzicuW, P. «, n. 33. Cel dol_c.nl, de
A. Chamisso: Jucăriea uriașilor, p. 16, n. 51.
Day, p. '137, n. 49. 0 scrisoare, p. don, n. nu...
�■
(tEVJSTAjpl®.
n
,
Ath.
L&"
uo
w121 "■
de conștiință, p- Și, n<
63-64. Un caz
ecrU| p. 84, Pn'o limbă«
2o' ”■2-0
«rin ' Vezi iiaiimoiul Duv«I, p. 105, n. 27
p. 121, n. 18.
Uateiu Vimitriu : Vezi Kropotkin, p. 140, n, 19.
Ebou-Ala-Kl-Muari : un prcinergSon. *' 97.
: Din problemele sindicalismului,
Bolore
p. 16, n. 51. Tolstol,
57> iJournal des
n. 55.
««'"J P.g gfwu. P- 1S7, n. 5M0.
■^F^Fr’'2-88'"'6'
g.
I
c
3''
ț.
4
d
Clementina: Vezi
5an^ ?mL26’ -tm n. 97.
E, M. Cobham: Favonți cop
> ■ Transformarea
£
»f-ă ori-re
Colha "Vrefapi dc-Jiailo-ire. rtlrt o generația viitoare,
p. 121. d. 18.
.
rebelul
robilor, p. 84, n. 96.
.
Comitetul central al partidului socialist revoluționar Rus.
Cătră cetățenii hunei cirilizate, p. 88, n. 3b.
Comitetul Socialist din Lods, etc.: GătrA muncitorii din
Lodș p 54, n. 34.
Tibcriu Constant ■ Vezi Paraf-Javal, p. 59, n. 9o.
L Constanhnescu: înfiorătoare executări de țărani, p. 23.
Un răspuns ziarului «L'Independanco R.», p. 25, n. 02.
M. Corday: Un ospăț ilustrat, p. 71, n. 75.
Th. Gomei: Mentalia, p. 113, n. 78.Carîea-I bună de leac,
p. 99, n. 86—87C. Cornelissen : Buna stare materială și morală, p. 21, n. 12.
D-r A. Corre: Militarismul, p. 54, n. 4.
1. Coroinaș: Judecata lui moș Preda, p. 77, n. 85. Pleacă-te rob, p. 117, n. 89.
•Le Courrier Europecn»: Intemnitafil din Șluselburg, p. 138,
n. 49. 0 operă de Morral, p. 80, n. 55. Libertate
germană, p. 13, n. 61. Chestiea Ferrer și Parlamen
tul Francez, p. 116, n. 88.
.V. Craiooeanu: Turbăciunea in fata mișcărilor țărănești,
Waller Crane: Socialismul și artiștii, p. 70, n. 45.
P. Nieolaesca-Cranta: Vezi Dcmolins, p. 155, n. 59-60
Const. Cristescu: Din Gustave Ethber, p. 109, n. 57. Din
Aapyw, p. 18, n. 62. Din Devillc, p. 81, n. 66. Din
hcttlau, p. 11, n. 81.
£rn«f Cnwfy; 0 experiență americană de invățămînt,
i- ■
> ' D‘
“rană și putreziciune, p 40 n 73
j
Geneva, serisoaror, p. 45 „,3™’ p' °7'
n 1414' Dn“.
"“a fe. Qne°tode^Pre -ri“ă ?i ^“nall, p. 134,
p™. i„9; ci(Jd0/cJ)nțe ™”al. P «, n. 81.
W, p. 52. n 4 Pach1T,|1“lJmă’ Ph2 "• J- SM-
yșr.s* îv.T'fitsK
p”^1™3“?^ 3- ■’-UCind
f; 39, n. 33. Educai n'r7„' ^v4rat“ educație,
n-
■
S'
M08' ”■7-
P.%IU^’CF„8‘. ".66. Formarea
1
t.
.ifu?
•ale'
REVX.STA IDEE!
Dimliriu : CălStoria la izvorul ' Ințelcpciuuoi.
vre^e
tie
știute,
scrisoare,
_ r
F. Domela-Nimi'ienliuis
-• Dreptul la rezistență, p. 1)2, n 4
'
Despre militarisn
militarism, p. lip» n. /. O schimbare în
ideile morale, p. 41, 1n 9-h
■ Judecătorul,
’ ’îcătorul. p. Joi, . M
Doroschewilsdi-.
y Dracopol: Nu Ie momei
momentul, p. I «, n. 7S
D Draghlcacu••:■ Calendarul superstițios, p 60, n. 8n.
M nnunont: Vezi fn Catolic, p. 66, n. 3o.
Floridor Dumas'. Frumuscța codurilor, p. 88, n. 76.
/b.
Theodorc Burci : Unde-a ajuns acuma critica biblică,
p. 126, n. 58.
_
l-l)-r 1. Duscian: Leonid Andrecv, p. oo, n. 84. N. (î. Cernișevsky, p. 133, »■ ȘO-,
yiRaymoncl Bucal-. Triptică Egipteană, p. Ito, n. 2/.
G. Eekhoud: 0 lecție buna, p. 13, n. 41.
78, și
Barbu Eflimiu : Vezi Leopold kampf, p. 121
n. 132, n. 79 -80.
Egipteana : Vezi Kropotkin. p. 15t>, n. nO.
Elkr. Vezi Aikin fi Barbault, p. 96, n. 46.
«ut Godwin,
vivuwin,
Paul Eltzbacher : Ce-i Anarhismul: Doctrina lui
idlion, p. 25, n. 72,
p. 9, n. 71. Doctrina lui Proudlion,
Doctrina lui Stirner, p. 41, n. 73. Doctrina lui BaBa
kunin, p. 59, n. 74. Doctrina lui Kropotkin, p. 73,
u. 75. Doctrina lui Tucker, p. 89, n. 76. Doctrina
lui Tolstol, p. 104, n. 77.
Gustavc Ethber: Spovedaniea unul duhovnic, p. 109,
n. 57. p. 65, n. 65. p. 4, n. 71.
sL'Europtlenv: Al doilea congres țărănesc rus, p. 140, n. 49.
tExpressv: Cite-va trepte, p. 72, n. 45.
Luigi Fabbri: Atentate, bombe, comploturi, p. 107, n. 57.
Federatiea Studenților republicani, etc., din Paris : Crimă
regalii, n. 103, n. 88.
Cari Fedenr. llenry David Thoreau, p. 81, n. 76.
I). Fcldman : 4 Iulie în America, p. 120, n. 38.
Ch. Fer^: Evoluțiea antinaturală a moralei, p. 104, n. 37.
F. Ferrer : Raționalism umanitar, p. 104. Din testamentul
propriu, p. 110. Reînoirea școalel, p. 115, n. 88.
Cerșetorul, p 121, n. 89.
C. A. Fililis: Legitimitatea Socialismului, p. 109, n. 68.
Nath. Finkelslcin: De luat aminte, scrisoare, p. 9, n. 21.
Relații nouă, scrisoare, p. 55, n. 24. Din cind In
cind. scrisoare, p. 138, n. 29. Din Franklin II.
Giddings, p. 21, n. 32 Din New-York, scrisoare,
p. 45, n. 33. Cătră muncitorii din Loda, p. 54, n. 34.
Scrisoare din America, p. 93, n. 46.
C. Flamarion: Prostiea omenească, p. 143, n. 59—60.
Florica : Vezi Madelcinc Vcrnct, p. 78, n. 55.
Const. Folea : De la un frate, scrisoare, p. 11, n. 31. Pildă
de sentiment, scrisoare, p. 68, n. 95.
D-r Aug. Ford : Geloziea, p 76, n. 66.
Bora Forsier: Știința sexuală, p. 141, n. 59-60.
A. I'orlin: Evoluțiea socială, p. 44, n. 13.
bourter: Cele două prostituțil, p. 22, n. 2. înjosirea fe
meilor în civilizație, p. 116, n. 8. Filosofii mistifi
cați de tiranica lor, p. 71, n. 25. Dreptul la existență,
p. 32, n. 32. Antagonismul ca bază a societătel mo. , , °Ine’ ?■ 74' n- 35' Căzfltoriea, p. 72, n. 75.
Analolc Irancc: .Militarism, p. 96, u. 16. Despre minuni,
p. 66, n. 75.
Hectar franeeCifre, p. 11, n 11. Tirg de copil, p. 24,
n, 12. Salașuri de noapte, p. 34. n. 13. Camerile săraedor, p.5it n. 14. Debuturile Mercyel, p. 78, n. 15i
Bătnnul cărui i s’au furat fetele, n. -108, n. 17.
Dospodăriea micului Dick, p. 115, n. 18. Trampil,
p. 133, n. 19. Răscoala trarnpilor, p. 150. n. 20.
r"la ,anc,$:
congres de filantropi, p. 153, n. 50.
Anarhismul, p. 40, n. 94.1
«Ireihr.t»; Despre vieața și operile ImMost, p. 03, u. 5<>Anarlue șt Societate, p. 142, n, 59-fo. Biserica,
I - —.J, n, /2.
: RTuTbbenz»l‘l, p. 149, n. 20.
n. 40. RSzhoitilf
;
H. Frollo : liăzmiriță, versuri, după F. IV, Weber p. 8, n. 71.
J, Gabrlol : Cintocul preoților, după Haorc, n. 112 n 37
I. Gallcani: John Slost, p. 23. u. 52. o amintire’ despre
EhsGe Redus, p. 119, n. 58.
“
Hr. Garșin: Uitat pe cimpul de luptă, p. 123, n. 38.
zi. Gălățunu : Despre un nou organ, scrisoare
n. 89. Din I.abriola, p. 68, n. 85
Gustavc Gcffroij : Crimele războiului, p. 96, n. 76.
Un Geneve: ; Elaborarea progresului, p 15, n. 2L
Gcorgcscu Rovine: Vezi Ray Stannard-Bakcr, p. 61, n 54
Fr. GhcP"^ •' Expulzări și lear expulzări, scrisoare,'
in
■lulcs ihirtt ■ Malatesta, p. 50, n. 53.
ftexley: O educație liberală, p. 26. n. 42. Edurațiea știmțifică, p. 42, n. 2-3. Despre educație, p. 67, n. 35,
ld : Strigătul unul oParias., p. 9, n. 31. Dulce le vieața,
p. 2o, n. 32. Din negligență, p. 41, n. 33. Intenție
criminală, p. o7, n. 34. Cu puteri unite, p. 73, n. 35.
Răsplata, p. 89, n. 36. Datoriea, p, 105, n. 37. Până
cind, p. 121, n. 38. Ce așteptați, p 137, n. 39. Ne-am
deșteptat, p. 153, n. 40.
fi/ndrumarea»: Să fie Constituție* o cursă, p. 23, n. 82.
Col. R G. Ingersoll: Dumnezeu și crearea I, p. 26, n. 62.
jY. A. lonescu: Vezi Julcs Sounj, p. 139, n ,n
SI. lonescu : Din scrisoarea unui înstrăinat, p. 127, n. 69. Din
■ Robert Michels, p. 91, n. 86—87. l.„
_________9t
Din Krilchewsky,
p. 130, n. 89. Din Lagardelle, p. 145, n.
L 90. Din Kropotkin, p. 52, n, 94. Din E. Jf.
Kobham, p. 100. n. 97.
!f. Kobhai
N. lorga[ i: Răscoalele țărănești, p. 16, n. (61.
IV. Irving
ig : Daniea Maurului. p. 57.
5“ n. 44.
C. Issaun
ral: Educațiea, p. 47, n. 13.
I. Ișileanu: Vezi Paleijo, p, 22, n. 82.
Ixa : O doborire, p. 13, n. 51.
J. Izoulct: Ideea metamorfozei universale, p. 11,
41.
x
G. N. Ghinescu : Voi și noi, versuri, din Esperanto, p. 39,
n. 33. Din imperiul îmbulbațîlor: utopica unul
flămind, din Esperanto, p. 48, n. 94.
Paul Gibicr: Rcligiea naturală, p. 92, n. 66.
F. II. Giddings: Vieața și opera lui Spencer, p. 21, n. 32.
Henri/ Glassc: Esența Anarhismului, p 151, n. 40.
Goclhc : Natura, p. 84, n. 16.
Gr. Goilav : Vezi Spring-Rice, p. 137, n. 9. Din Korolenko,
p. 60, n. 14. Din Ilacckcl, p. 9, n. 51. p. 101, n. 67.
p. 52, n. 74. Henrik Ibsen, de John-L. Charpentier,
p. 42, n. 63—64. llenry David Thoreau, de Karl
Federn, p. 81, n. 76. «Mentălia», recenzie, p 30, n. 82.
L. Jacoliol : O noapte la JIadura, p. 99, n. 7. O legendă
John Moși, de Nctllau, p. 95, n. 86—87. Din LafIndiană, p. 144, n. 9. Barbariea justiției, p. 59, n. 24
cadio Hcarn, p. 39, n. 93. p. 49, u. 94. p. 65, n. 95.
p. 96, n. 97. Ce-1 Anarhismul, din «.Frecdomn, Jack: Heinrich Heine și chestiea socială, p. 42. n.
13. Giacomo d’Angelo, după „Le Tempsa, p. 139 n. 29.
p. 46, n. 94.
Al doilea Jack: Asaltul, de Gorki. p. 157, n. 20.
Mărie Gr. Goilav ; Vezi Spriiig-Ricc, p. 9. n. 11.
iV. Jager : Vezi Cienienceâu, p. 83, n. 55.
II Goldenbcrg: Vezi Ernsl dc Claar, p. 154, n. 50.
Sch. Janouskij : Al inieu și al tău, p. 37, n. 33.
Elvira Goldncr : Vezi Kropotkin, p. 70, n. 35.
R. Jassenovsky: Al doilea congres țărănesc Rus, p. 140, n. 49.
M. Gorki: Cintecul Albatrosului, p. 137, n. 19. Asaltul,
p. 157, n. 20. O dată toamna, p. 86, n. 26. JemcJian Paraf-Javal: Cele două fasole, n. 15, n. 81. Absurditatea
politicei,p. 33, n. 83. Libera cercetare, p. 59, n.
Pilay, p. 75, n. 35.
95. Ce știm despre lume, p. 81. n. 96. p. 97, n. 97.
L. dc Gramont: Anul nou al unul sărac, p. 14, n. 21.
p. 105, n. 98.
Nativitate, p. 28, n.. 22. Un proprietar, p, 47, n. 23.
Dreptul patronului, p. 51. n. 24. Ucenica, p. 83, Jclm ; Cea dintâi găină, p. 121, n. 89.
„Le
Journal"
: Evadata, p. 24. n. 91 -92.
n. 26. Geamul spart, p 102, n. 27. Războiul social,
e Journal des InsliLaleursi» : O victimă a apostolatului,
p. 119, n. 28. Despre unirea liberă, p. 149, n. 30.
p.
125,
n. 58,
Diferite morale, p, 78, n. 76.
II. Julian : Declasațil și Socialismul, p. 82, n. 6.
V. Griffiiclhcs : Greva din Hennebont, p. 155, n. 30. Ca
Vasile Jurist; Vezi Cristescu, p. 11, n. 81.
racterele Sindicalismului Francez, p. 150, n. 90.
Grinun : Tovărășîea unei pisici cu-n .șoarece, p. 127, n. 58.
Jf. A‘.: Notă la „Tramwaiul din Berdicevc, de Șuloim
D-r I. Gros ; Vezi Helene Most, p. 38, n. 53.
Aleichem, p. 76, n. 15.
Eug. Grosu : Vezi Mickietvicz, p. 60, n. 34.
Leopold Kampf: Sara cea mare, p. 121, n. 78, și p. 132,
J. Grunbcrg : Vezi Gorki, p. 75, n. 35.
n. 79—80.
.V. Grunbcrg : întimpinarc, scrisoare, p. 71, n. 85.
Goldic Karniol: Vezi A. .11. Simons, p. 81. n. 36.
Grupul studenților socialiști, din Paris: Antisemitism și
Căsătorie d«
de
Alphonșe
Karr : Istorica luinel p. 13, n. 11. Căaătw.k
Sionism, p. 141, n. 9.
conveniență sau interes, p. 15. n. 71.
M Guyaii: Educațiea in cultura intelectuală, p. 58, n. 14.
J.
Kiril:
întrebări
grele,
p
16,
n.
81.
Religiea și moralitatea populară, p. 78, n. 25.
Wladimir Korolenko : Necesitate absolută. p. 60, n. 14.
Comunismul ca necesitate morală, p. 82, n 36. Rizicul
Amintiri despre Cernișcvsky, 4p. 33,. n. 93.
metafizic in acțiune, p. 18, n. 42. Arta din punctul
Buris Krllcheivscky : Sindicalismul și Social
Socialismul in Ru&ia,
de vedere sociologic, p. 126, u. 48.
p. 130, n. 89
Yves GuyoL: Anatemă, p. 111, u. 47.
P. Kropoikin : Organizarea veudictel a*a numită Justiție,
‘ p. 140, n. 19. Prefață la edițira italienească a căr
Ben Iladar : Mama doarme, p. 157, n. 59—60.
țoi aParoles d’un Revolte., p 70, n. 35. Elisee Re
E. Ilacckcl: Sclccțiea militară, p. 120, n. 18. Progresele
dus, p. 85, n. 46. Acțiunea directă și greva gene
științei și progresele sociale, p. 140, n. 39. Nemu
rală in Rusia, p. 142. n. 49. Bakunin, p. 156. n. 50.
rirea sufletului, p. 9, n. 51. Dumnezeul și lumea,
Consumațiea și producțiea, p. 45, n 53. Din Rusia,
p. 101, u. 67. Știința și Creștinismul, p. 52, n. 74.
p. 74, n. 55.’ In chestiea executăret lui Ferrer, p
A. Ilanion : Libertatea, p. 100, n. 27.
111, n. 88. Drepturile politice, p. 134, u. 90. O scri
D-r L. Ilarrison : O notă, p. 51, n. 74.
soare cătră editorii «Bibliotccel Anarhistei Rusești,
Ce-IIaș: Iubitei, versuri, p. 112, n. 7.
p. 30, n. 93. Teroarea in Rusia, p, 52, n. 94
46. Darul do
A’. Ilaiulhornc : Cana blagoslovită, p. 89,
Răscoale și revoluție, p. 57. n. 95.
a preface totul in aur, p. 105, n. 47 Paradisul
Mărie Knjsinska : Ceasul, p. 50. n 14.
copiilor, p. 121, n. 48.
Lafcadio Hcarn : O cintăreață de stradă, p. 39, n. 93
Ilaru, p. 49, n. 94. Kimiko, p. 65, n. 95. O dănță- 3. I.abriola : Sindicalismul și Socialismul in Italia,
p. 68, u. 85.
toare, p. 76, n. 96. Balada despre O-Shichi, p. 9o.
Paul Lacombe : Starea de natură si societatea, p. 48, n. 73.
La o stafie do drum de fier. p. 96, n 97,
P.
Lafargtie
: Idealismul și materialismul in istor.e, p. 18,
II. Heine; Imn Morței, p. 117, n. 18. Un cintcc nou, mat
n. 62. Mediul natural : teoriea Darwiniană, p. 35,
bun, p. 56, n. 34.
n.
63
—
64. Mediul artificial: teoriea luptei de clasă,
Hugo Hcllcr: Epistolă cătră împăratul German, p. 29, n. 2.
p. 61, n. 65.
D. M. Hermalin : Vecinica revoluție, p. 36, n. 3.
Huhcrt
Lagardcllc:
Sindicalismul și Socialismul in Franța,
A. F. Herold: Cite-va note asupra patriei și asupra pa
p. 145, n. 90
triotismului, p. 116, n. 38.
E.
Landrin
:
Falimentul
asistenței publice, p. 146,
n. 10.
*u, u.
iu.
G. Hcrvegh : Cintecul urci, p. 148, n. 20.
Petru Lavrof}''. Acțiunea individuală, p. 29, n. 52.
D’ Ilolbach : Izvorul crimei, p. 104, n. 27.
țjernard
Lazarcj.^
Adevărata
concerție
amorului,
T. Hood : Cintecul muncitorului englez, p. 98, n. 47.
p. 81, n. 55.
G. și I. IIoppc ; Expulzarea fraților Hoppo, scrisoare, p. 110,
Barbu Lăzărcanu : Din Rosenfcld,
p.. 120
.
, versuri r
._J, ». 8.
n. 68. Ce pățesc trădătorii, p. 63, n 84,
Unul poet. “
---p. "-•**
2, n. 4-1. Asemănare,
p. 18, n. 12.
Victor Hugo . Omul in luptă cu fatalitatea, p. o0, n. 14.
Pribegf,
p.
48,
u.
13.
Din
Gwjau,
p.
126,
n. 48.
Napoleon coi mic, p. Oi, n. 05.
�REVISTAJf™
i
IV
&
soare mal nouă, p
r
5.'/ -
i
■
î.
1"
J
1
» tCompronns», |>. K, 1 -
v FmHe-^ichcZc/. 'lIohveniul, p. 9, n. 91—92.
Rohert Michcls : Sindicalismul și Socialismul in Germania,
n 94 n. 86—87.
Adam ’m-tarner; Revista militară, p. 00.
34.
^°D=3pr6
«.
rh MielRăzboiul, p. 74, n. uu.
Picrre Miile : O nouă boroboață a lui Alfons. p. 129, n. 89
Milion - Religiea lor, p. 49, n. u3.
Paula Mink : .Mortalitatea uvrieră, p. 76. n. a.
î
Mirabeau: Origina nefericircl oamenilor, p. 111, n. 47.
p-1®. »• 3s-°rieina Mlan:““1"’ Octave Mu'bcau •' Războiul și omul, p. b/. n. 16. Dragostea
naturală, p. 416. n. 28. Dreptul dc a trăi, p. 159,
n. 40. Cătră soldațil din toate țările, p. 45, n. 43.
Să sărbătorim codul, p. 90. n. 66. Dragoste și lear
dragoste, p. 46. n. /3. Răi păstori, p. 25, n. 82. p. 41,
James I.M : ''CU|“1C,’tl29 f„ glitarele d’larotato, p.
n. 83. p. 57, n. 84. p. 73, n. 85. p. 89. n. 86—87.
Vixl : Vezi Paraf-Javal, p. 33, n. 83.
G. Moch . Războiul și dreptul la existență, p. 51, n. 24.
Din St. tonta, scrisoare, p. 63, n. MCL de Molinari: Starea de râzboiu, p. <30, n. 12.
C. Lomlsmo: Neputința can«M, p. o6, n- 21
Morelly: Urmările dezastroasc ale împărțirel fondului
J borta : Coustitotiea economică, p. M, ii. 11. L'rejnui
comun, p. 31, n. 42.
capitalist, p. 30. n. 13. Foncțiea capitalistaia CrcIV. - Morris: 0 lecție practică, p. 5. n. 11. Munca nedemnă,
tintawulnl, p. 75. "• 15. Funețiea capitalist! a opp. 23, n. 22.
nieiiuMicftP H2,n, 17.Criminalul iiuscut,p,139,n 19
V. G. Morfun: Dragi confrați, p. 47, n. 62.
I. Laslopan: 0 rugă, p. 1, "• I- Revoluțiea in Rusia,
T. Morus. Calea cotită și calea dreaptă, p. 130, n. 9.
Paul LouL." Sadicalismul Francez, p. 17, n. 72. Criza So- Ilelene Mosl: Cătră cetitorii lui «Freiheit». p. 38, n. 53.
John Most: Canalii, p. 154, n. 59 — 60. Despre sine, p. 35, n. 52.
cialismulul, p 67, n. 75.
S. Mosl; De peste ocean, scrisoare, p. 159, n. 20. Din co
V. iniliam Idotjd: Adevărata iubire, p. 24, n. 91—32.
respondențele noastre, scrisoare, p. 27, n. 22. Altă
E Lucarrini: Carlo Cafiero, p. 65, n. 54.
scrisoare, p. 59, n. 24. Prima mea luptă, p. 111,
Oclav Lupațcu : Din pricinele răscoalelor țărănești,
n. 27. Din Ncw-York, scrisoare, p. 151, n. 30. Un
p. 136, n. 90.
Dimilrie D. Lupii: Principiul^do drept in soluțiea ches
dialog, p. 410, n. 37. Două moduri de a vedea, p. 154.
tiei sociale, p. 93, n. 67.
ii. 40. Intre un elev și un profesor, p. 8, n. 41.
Gr. Liipin Vezi Elisie Redus, p. 135, n. 58.
Scrisoare din New-York, p. 63, n. ii. O nouă scri
soare, p. 43, n. 53.
.Socialiste»
: Mascarea
noastră,, p. 39.
Al. Maccdonsl:i: Din carnetul unul dezertor, p. 4, n. 1.
«Le Mouvenicnt
i
...
______________
. n. 63-64.
f.r. n. .in
p.47,n.53.
M. Alaelerlinck: Datoriea noastră cea socială, p. 33, n. 773.
' ’ Multatuli: Cugetări, «p. ^144,
19. Putină ----poezie,
Donar Muntcanu: Flacăra cea bună,’ p. 128, n.
Nemurirea, p. 125, n. 89.
I’.-G. Hahoudcau: Intăile manifestări ale materiei viețui
G7i. Mușoiii : Sabiea-n baltă: p. 140, u. 69.
toare, p. 4i, n. 3.
Jlanrice Afagrc : Vezi Gabriol, p. 112, n, 37.
P. Mușoiii 1 Ca să ne facem înțeleși, p. I. Scrisoare des
JToriss .Vaier: IndignaJiI, poemă, p. 11, n. 4. Ce-1 Anar
chisă Ministerului de Război’u, p. 5. Priviri asupra
hismul, p. 124. n. 8. Muzica veacurilor moderne,
inișcărcl sociale Ia noi. p. 13, n. 1. O înlănțuire de
p. 18, n. 12. Din pribegie, scrisoare, p. 1. n. 21.
lapte, p. 17. Surprize anuale, p. 21. In tine stă minComunicări din Apus, p. 29, n. 22. Mizeriea in
luirea la, p. 25, n. 2. După cererea generală, p. 33.
bondra p. ?7, n. 24. Prostiiuțiea în'Londra, p. 1)9.
Impunerea mea la dare, p. 38. Substratul substra
n. 2n. Evreul w Est-End-ul Londrei, p. 89 n oy
tului patologic, p. 41. n. 3. Complot anarhist, p. 49.
Alte coinunicărl din Apos, p. 154; n. 30. Legea in
Discuții de doctrină, p. 52. Osînda lui Dobrcscu,
contra otramilor in Anjlia, p. -18, n. 32.
p. 57, n. 4. Foasta grupare,... p. 65. Psichologiea vio
lentei, p. 70. Vagabondirid : răvașe, p. 78, n. 5. Prac
tica viețel, p. 81. Mici răfuek, p. 86. Cum se des
copere Anarhiștii, p. 90, n. 6. Un manifest, p. 07.
filantropica, p. 401. Grija pentru prisos, p. 105,
L Mima Rolul omului i „ Economica Politică p âr ,, 90
n. 7. Nereușita Socialismului... p. -113. Ce zicem noi,
]i. 421. Școală de cadre, p. 425, n. 8. Docreptitudlne morală, p. 129. Socialism și Anarhism, p. 436Ce facem cu țăranii, p. 440, n. 9. Articol de popas,
p. 44o. Un moment al mișcărel noastre, p. 150. Fe
meile in luptă, p. 453, n. 40. O lămurire. Colabo
ratorii noștri, p. 1, n. 44. Domnului Ministru de
interne, P. S. Aureliau, p. 47. Politică melioristii.
"■ 77.
p. Lp, H..42. Cum se trăește pentru idee, p. ^3.
indicii subversive, p. 37, n. 43. Preocupările noas
tre, p.
n. -14. Remarcă, p. 65, n. 15. Spiritul de
disputa, p. 84. Momente aripate, p. 89, n. 46. ConMtaifrigncnse.
tauncrtorulul, p 5 „ s <
iscarea revistei noastre. Jn eliesliea educației, p.9?’
S-V * ătaupa«„7 'ÎK'-Pi
”• 59-â). '•
r'* tinipului, p. 113, 11. 18. Simpli»P.U3,n.w/ R”bw«l- f- 110, n. .17.<>di0imtrrt,
ini Piere Â7 -eMe1'e’- P' 'I2°- "■ >»• Guvint
;
lîe E' C . «-““torn, colaboratorii si susținător;1
Hovistol.p. tfe.,,. 20 Pas
.
»
2l,
sY‘°
S»»”’ p-
REVISTA IDEFj
n. C. Mănescti: Wrcsîf'dhi Bulgaria, scrisoare, p. .,8
Th
G„. Rentau; :. l^sm iiiQiI
p. a, „ 32, Sociali,„“j
c.l,.
tf a/r'icullura, p. 88, n. 5(1. Scumpirea traiu ui, p. .l20
î, 89 Amintiri despre Ceruișoveky de 7corotan;,.o
33* n 93. ' Ue-I tio lăcut», analiza, p. /3, n. 90.
•
Jules Ilurcl, p. 50. n. o3.
■ Scrisoare cătră un recrut, p 123, n. 89.
rta Sino Msee Redus, p. 119. n. 48.
•'/“" \tcsiiU ■ Elisăe Redus, p. 9. n. bl.
JretCi Irhnicotr ■ Inlluontii mediului asupra omului. p. .10
L' jV fn. ÎL Spiritul de răzvrătire în Cluna, p. 453, n. 31)’.
Progresul, p. 78. n. 45.
j. Michelcl: Căsățoriea^p. 44, n. 13. Exterminarea raselor
mod do a vodca, p. 05, n. 25. Cit do practici slnlem
p. 81, n. 20. Separatismul sexelor, n. 97 „ 27'
tlonți, baroni, prinți, p. -113. n. 28. Alt rău, p. 129'
n. 29. însemnătatea Revistei noastre, p 145 „ 3(>’
O mișcare aparte, p. 1,
31. Descurajare,' p’ -17'
n. 32. Demisiea tul Zosin, p. 33, n. 33. O carieri',
p. 49, n. 34. Despărțiri și uniri, p. 05. n. 35. De
actualitate, p. Sin. 30. Relatări, p. 97, 11. 37. Spre
bine, p. 1 3t n. 38. Conciliate, p. 129, n. 39. Capăt
de an, p. 14o, n. 40. O încordare nouă, p. I Semne
,un%
n- 44. Reformism și revoluționarism,
p. 17. înțelegere cu prietenii noștri, p. 32, n. 42.
Integralitate, p. 33, n. 43. Metoda mixtl-Complexitatc, p. 49. n. 44. Pentru mulțl, p. 65, n. 45. Susți
nere revoluționară, p. 81, n. 46. Despărțirea bisericel de Stat, p. 97, n. 47. Un nou partid popular,
p. 413. Cătră cel sotoșl de mișcare, p. 120, n. 48 O
normă de purtare, p. 129, n. 49. Cinci ani, p. 445.0
scrisoare, p. 455, n. 50. Tactică și doctrină, p. 1,
n. 51. Limba Romînească,. p. 17, n. 52. Lealitate,
p. 37. n. 53. O lecție de lucruri, p. 53 n. 54. Invățămînt, p. 69. Un răspuns, p. 81, n. 55. Un sinucis,
p. 85, n. 56, Naționalism si Socialism, p. 101, n. 57.
Ameliorare și cinste, p. 117, n. 58. Schițare, p. 437,
n. 59—60. Fizica și Metafizica socială, p. 1. In fa
voarea Iul Ferrer, p. 3, n. 01.
Legalitatea luptei,
OL Lej
p. 73, n. 66. Viitorul Romlniel,
Romlniel p. 141, n. 70. Un
concept, p. 1. n. 71. Etichete,
’ ’ '!, p. 129,
129. n. 79—80. în
științare, p. 40, n. 83. Mic răspuns, p. 56, n. 84.
Prefață la aCe-I de făcut», p 68, n. 85. Capul hi
drei. p. 101, n. 88. Despre «Ce-I
«Ge-I de făcut», p. 124,
n. 89. Răspuns la o scrisoare, p. 50, n. 94. Ce știm
despre lume, de Paraf-Javal, p. 81,
81. n. 93.
98. p. 97, n. 97.
p. 105, n. 98. Cernîșevsky, do Vcra Slarkoff, p.>. nu,
170,
jocială
n. 98. O scrisoare, p. 120, n 98. Istoriea sc^L*..l
la Palatul Justiției, de Emil de Saint - Auban,
p. 121. Trecut și viilor, dă Cernișcvskii, p. 128, n. 99.
"Metoda experimentală in politică, p. 137, n. 100.
Note la diferite articole...
,39- h°i
i
i„Fers tî&-^estar°contra CMculâr“‘
I, n. 2b
1
. i
i
,
H. Napias . Boala mizeriei, p. 149, n. 20.
Alfrcd Kaqucl: Ferrer, Anarhica și uneltirile clericale in
Spania, p. 77. n. 55. In fața tribunalului omenirci,
p. 108, n. 88.
Ludovic yaudeau : Teroarea, p. 157, n. 59—60.
I. Nădejde; Totul se schimbă, p. 57. n. 65.
I. Ncagu: «Emanciparea femecl», recenzie, p. 32, n. 2. Oa
menii Domnului, p. 68, n. 5. De ce tace tinerimea,
p. 43, n. 13. Libertatea de cugetare, p. 82, n. 16.
Răspuns la plebiscit, p. 105, n. 17. Iubitei, versuri.
]>. 128, n. 48. Dezertorul, p. 454,
■15i, ij.
n. 20. Si-a făcut
datoriea, p. 43, n. 23. Copil de
’ trupă,
’
" p.. 426.
1*26. n. 28.
De Ia 1888, p. 35, n. 33. Pe drum, p. 50 n. 34. Din
Rusia, p. 88. n. 36. Pe lingă plug, p. 448, 11. 38.
Ionică, p. 434, n. 39. De Crăciun, p. 150, n. 40 Din
Rusia, p. 29, n. 42. Despre râzboiu, de Lequinio,
p. 47, n. 43, Procesul lui Kalaicf, p. 5(. Din Englitera, p. 64, n. 44.- Revoluțiea in Rusia, de Tcherkesoff, p. 68. n. 45. Elisee Redus, do Kropotkin,
p. 85, n. 46 Complexitatea in dragoste, de Barnard,
p. 108, n. 47. Răspuns, p. 436. Acțiunea directă
și greva generală în Rusia, de Kropotkin. j>. 412,
n. 49. O scrisoare, p. 155, n. 50. lamandescu, p. 32,
n. 52. i Cernaia Cibitcas, p. 97, n. 56. Sondării, p- 422.
u. 58. Istorica filosofică a buzuuărilor, do Biiloarin,
p. 138, n. 69. Sindicalismul Francez, de Pațd Louis.
p. 17, n. 72. Cultura tutunului, p. 99, n. 77.
,
Neamul
Rominesc*: O scrisoare din Teleorman, p. 4o6.
M
Povestește un concediat care a fost în răscoale,
p. I07, n. 67. Povestea cruntă a represiunel. Cum
s’au potolit răscoalele, p. I22. Cum se prezintă
satele reprimate. Biruri ?i nenorociri, p. I23, n. 68.
I. Neculau: Un ccoiv scrisoare, p. 159, n. 40.
Ada Negri: Sfidare, p. 49, n. 4. Infrînții, p. 110, n. 7.
La țară, p. I20, n. 8.
Nemis-Misirliu : Un scop viețef, p. 83, n. 16.
Nestor : Sclavul, p. 416, n. 48.
M. Nettlau: Lupta în contra Statului, p. 14, n. 81. John
Most, p, 95, n. 86—87,
V
Mina Ncuwirt: Un stat în stat, de I. Benoil, p. 139,
m 59 — 60. Chcstica proprietățel în dragoste, dc
Traubel, p. 69, n. 65. Fcmcea și Revoluțiea, dc
Stackelberg, p. 143, n.70. Neînțelegere, p. 2, n.71.
O comuna țârăneascâ în Gcorgia, de R. Orgueiani,
p. 31, n. 72. Hrană și putreziciune, de Croxby,
p. 4o, n. 73. Ferrer, p. 49, n. 74. Cum se abrutizază un copil, de Xanrof, p. 69, n. 75. «‘Legislațiea
Muncel», p. I02, n. 76. De meditat, ăe Parsons,
p. 13o, n. 79—80. Un caz dc conștiință, de Charpentier, p. 81, n. 86—87. Răscoala din Sudul Franței,
p. 139, n. 9o.’
Niculcscu-Grand: De la un om de inimă, scrisoare,
p. 5, n. 21.
I. Nisipeanu : Vezi Maeterlinck, p. 33, n, 73.
Ho Nitaro : Un document, p. I29, n. 89.
Max A’ordau.- Negarea oamenilor providențiali, p.i22, n.38.
J. Novikoiu : Lupta economică, p. 147, n. 20. Lupta in
telectuală, p. 20, n. 22. Lupta politică, p. 82, n. 26.
Neputința Statului, p. 140, n. 29. Centralizare și
chițibușerie administrativii, p. 42, n. 33. Greșala
imobilităței,~p. 108, n. 37. Absurditatea patriotis
mului, p. 150, n. 40. Bilanțul burgheziei, p. 3i,
n. 43. Ipocriziea caritâței, p. 75, n. 45. Zăpăceala
și absurditatea instrucției oficiale, p. 104, n. 47.
Felicica Numicska: Evoluțîea prostituției', p. 108, n. 67.
Dreptul la avortate, p. 86, n. 76.
Stan Opincă: Din împărățiea țarilor, p. 68, n. 25.
.V. Opran: Vremuri noi, scrisoare, p. 120, n. 78. Zvo
nuri : din ce discută prietenii, p. 116, n. 98.
Un Oprimat: Din Rusia, p. 76, n. 25.
R. Orgueiani: O comună țărănească în Georgia, p. 31, n. 72.
Eugenie P. P.: Unire și disciplină, p. 22, n. 2. Unirea
liberă, p. 91, n. 6.’
Cesar de Paepe : Anarhic, p. 103, n. 7.
John Paleyo: Pe cîmpul do luptă p. 22, n. 82.
Maria Pamfilei Culegeri din «Cartea de aur» sau «Sen
tințele aurite ale lui Hoangti-Xao», p. 114, n. 68.
Gh. Panii: Răscoalele țărănești, p. 14, n. 61. Spania și
Europa, p. 112, n. 8S.
Aurora Pappa : Heinrik Ibsen, de Alfred, p. 86, n. 56.
Albert R. -Parsons: Dinamitard, p. 82, n. 55. De meditat
p. 130, n. 79—80.
Giovani Pascoli: Bâtrînul castan, p. 98, n. 56.
I. Pavelescu : Mai rău ca în Rusia, p. 13. n. 71.
V. Păunescu : In contra ideilor subversive, p.12-1, n. 68.
Jacques Le Peager ; Contrast, p. loo, n. 67.
Hugh. O. Pentecost: Anarhiștii, p. 101, n. 47.
D~r L. Petit: Jurisprudență, p. 2, n. 51.
Michd Petit: Opera lui Ferrer, p. 113, n. 88.
Pelroniu-Petre Vasilescu: Note din societatea dc a-zl,
p. 85, n. 16.
I. Petrouicî: Asupra Nemurire!, p. 38, n.-Ss.
Paul Pfluger: Profcsica de credința a unui teolog
modern, p. 116, n. 78.
M. Pierrot: Rolul partidelor politice în Rusia, p. 149,
n. 50. Răscoala din Sudul Franței, p. 139, n. 90.
Pinus : Transformarea individuală, p. 29, n. 12. Princi
piile adevăratei filosofii, p. 39, n. 13. Recreative,
p.. 54, n. 14.
D-r Julien Piogcr: Mobilele sociubilitățcl, p. 111, n. >7.
Năzuințele sociale, p. 56, n. 84.
Vasile Plăețu : Stare de spirit, p. 115. n. 28.
G, Plechanow : Asupra romanului «Cc-i dc fâcut*,p. 73, n.5.
Takc Policrat: Leșislațîea Muncel, p. 114, n. 78.
C. S. Popescu: Scrisoare deschisă în răscoalele țărănești.
P- 59, n. 65.
Sp. Popescu: Vezi Lupa Antoncscul, p. 116, n. 68.
S. Postelnicii: Vezi «Le Rcueil», p. 18, n. 52. Din Țh. Durei,
p. 126, n. 58.
I. Polopcanu: Vezi D-r Toulouse, p. 54, n. 54. Din
G. Clemenceau, p. 102, n. 57. Din Elisee Redus.
p. 153- n. 59—60.
Xicolina Potopeanu : Vezi John Ruskin, p. 128, n. 58.
M. Pravdine : Aîuceniciea institutoarei Prascovia Dugentzova, p. 42, n. 53.
J. Pressigny : Dragoste șt căsătorie, p. 34, n. 3.
«Prezentul»: Execuții sumare, p. 55, n. 63—64. Cc spune
un ofițer, p. 142, n. 70.
Pribeagă : O scrisoare duioasă, p. 24, n. 2.
Sully Proudhomnir : De la Luvru, p. 34, n. 33.
M, Pujo : Educațiea copiilor în societatea burgheză, p. 70,
n. 15. Imoralitatea proprietățel, p. 99, n< 27.
�revista lllEEl
■
*5
i
___ KEymAJDEkî
. influența cetire» fi a educației,
VI
jmn ■rac‘>“c-' n° 57.'°U
40, n. 53»
p. 40. Ex”
I.eon Șadbey: Filosofic, știință, socialism, P- Ti n, bi.
I. r. Șova : Dc cunoscut, scrisoare, p. 55,* n, 94.’
iu Mscoa.era
râscoalele'ț'ărănefti, p.
p. 54
54,,
:nDeâSrt
SUinuirt, in
,
Gr. A. Tabacaru; Ideile pedagogice ale lui Forrer
128, n. 58.
educațiea copiilor, p. 128.
p. 100, n. 00.
M. Talmeycr; Azil dc noapte p. 50, n. 4.
Tarascon : D-nu Kalenderu și țărănimea,. Pn. ic2
n io
152, n.
ro.
Rachel Tarcauanu; Vezi 4. Hamon, p, 100, n.» 27.
• Din
•
Darroiv, p. 134, n. 29.
IV. Tcherkesoff: Revoluțiea în Rusia, p. 68,1 1 45*
o.Le Tenipsr»; Giacomo d’Angclo, p. 139, ]n. 29. Primul congres general al țăranilor Ruși’ pp. 131,0.49.
«Les TempsNouvcaux» ; Revoluțiea în Rusiea, p. 12, a. 41.
yc,^Fj^‘n ^U9*ă, p. 114, n. 48. Executarea1 lui
Schmidt, p. 28, n. 52. Libertatea părerilor, Pn 7>
n. 61. Elvețiea polițista, p. 48, n. 73.
Charles Tcnib : Mărturisire dc despot, p. 15, n. 91—92.
/. Tcodorescu : Cenzura, p. 114, n. 18.
Gh. C. 7eodorof; Vezi <lLcs Temps Nonveanx», p. 114,
n. 48. Dm «Le TcmpsD, p. 131, n. 49. Din Lavroff,
p. 29, n. 52. Din Aubrg, p. 139, n. 59—60.
Gh. .4. Teodorii: Din mijlocul valurilor, p. 82. n. 46,
Greșeli costisitoare, p. 99, n. 47. Elisee Redus, de
Mcrlino, p. 119, n. 48. Despre biblioteca noastră,
p. 144, n. 49- John Most, de Gallcani, p. 23, si
Maria Spiridonova, p. 25, n. 52. Atentate, bomb*e,
comploturi, de Fabbri, p. 107. n. 57. Criza Socia
lismului, de Paul Lonis, p. 67, n. 75.
IV. M. Thakeray; Inriurirca mediului, p. 112, n. 27.
M. Thiuars: MatematecI aplicate, p, 159, n. 50.
II. Thulie : Origina misticismului, p. 132, n. 39.
Jf. Tinayrc: Arta de utiliza pe bătrînl, p. 102, n. 87.
Tip : Vezi Narpiet, p. 77, n. 55. Din Roiisseau, p. 114, n. 57.
7'olstoi: Să nu ucizi, p. 134, n. 9. Greva sorțarilor,
p. 53, n. 14. Pacea lumtl. p. 136, n. 19. Cîrmuire
și patriotism, p. 5, n. 41. Orbii și elefanții, p. 72,
n. 45. Cît pămînt trebuie unul om, p. 56, n. 54.
Ce va deveni civilizațiea, p. 69, n. 65.
Virginia Tonicscu: Vezi Rastignac, p. 90, n. 56.
l)-r Toulousc: Arta de a trăi, p. 146, n. 50. Regulele
munceî, p. 54, n. 54.
II. Tranbel: Chestiea proprietățcl în dragoste, p. 69, n. 65.
E. Trebac: Trist și singur pe cale, p. 14, n. 51.
<r Tribuna învățătorilor» : O știre, p. 23, n. 62.
Trilussa: Curaj nespus, Satistica, Acvila, p. 73, n. 55.
A. Tveritinoff: Introducere la «Cc-i de făcut», p. 94,
n. 86—87. Cernișevsky, p. 7, n. 91—92.
Alcx. Ular: Ertarea Budistului, p. 30, n. 22.
Un Catolic: Cel din urmă cuvînt al Socialismului.p. 66,11.35.
Un Diplomat al Școalei de Institutori: Vezi I. Vielroff,
p. 36, n. 73. Vezi Daroiv, p. 14, n. 81.
Un învățător : O scrisoare, p. 116, 11. 68.
Un martor ocular: Ferrcr pus în mormînt, p. 116, n. 88.
Un receptor al ideilor falșe: Marea proprietate și învă
țătorii, p. 97, n. 77.
Un student : Progresul și muncitorii, p. ic, n. 42.
T. Uphan: Războiul, p. 156, n. 20.
X^-^^^-64'n'65-
B„,a. * Saint-Auban; Istorica sociala la Palatul Justi-
Vasile Ramura,-^. G
,1 nane :9An"rhic», p. 95. >’• 2^'51
P V. Ba,poli ■■ Virtute, I>. >* ”■ 651’
t]?1'
pitm O cerința a educației p. 71, n. 65.
SX""X “‘.ni: Femeea sclava, p. 9o, »■ 16. Ciute.
Csl-maMa S«X%n iobag^inaintea tribunalului uobi-
IM„
R"
Htr Mus; EschrawSl> 6 " 9r
,
p30. Civilizație.
primitivi, p- 9°1l’«
.n.*!ea la
, Eaul'*"'
r>
"
eStorfȘ
0.•”1•cWoriea ?i rrchgiea
I----------
s'
p. 125. "■ 4».
3O - a. Metamorfozele
EMC nedus: Frate țârane. ț. ,
;
45,
progresului, p; J06. n. 7- *
‘
,lg
ca.
n. 13. Gomumsniul prun t
fi de.ajuns,
dența
F *>. a;^-iîr r„ae5tI, p. W5
u 58% propunere nouS pentru suprimarea erei
.
P„,a
J''
Pe^raE^eSP- 44, ». 63-«4.
-
FI.
> 3u. 35- Din
M-me C. Ren.: Vezi A. R. ]\facre'r^6S'
VoUaire, p. 104, n. 37> D,n GarPn' P- 123, n. 38.
Din Btichner, p. 138, n. 39.
,,
E, Renan : Viitorul civilizației moderne, p. 66, n.
Morala fi politica, p. 108, n. 27. A aloarea militară,
p. 125,0.38.
G. Renani. AjunjiI, p. 37» n- 2... 14. Baza
E. Renoull: Dragostea în omenire, r
p.. 52. n.
modern,
psihică a Eticei, p. 72225.
5- Amorul
Am<
p. ioo, n. 37. Despre libertate, p. 150, n. 50.
.4. Rellc: Distrugere și măcel, p. 30, n. 32.
«Le Reveib: Pricinele, p. 38, n. 13. Jos armele, p. roi.
n. i7. Asupra educației de la Cempuis, p. 52, n. 24.
Educațiea integrală de la Cempuis, p, 74, n. 25.
Educațiea libertățcl practicată la Cempuis, p. 92,
n. 26. Bazele științifice ale Anarhismului, p. 131,
n. 29. Mișcarea revoluționară în Georgia, p. 18,
n. 52. Traească Anarhica, p. 109, n. 88.
J. Rcvel; Fă cc crezi, p. 77, n. 45.
uRadsta Pedagogică^: Populațica pămîntului, p. 136,11.39.
Victor Ribelle; Știința și religie», p. 133, n. 49.
I.. X. de Ricard: Morala independenta, p. 73, d. 15.
Jcun Richepln . Rătăcitorul, p. I2o, n. 28. Crăciun intîrziat,
p. 131. n. 79—So.
C/u Richet; Ideea dc patrie. în cursul vremei, p. S8. n. 16.
Combaterea războiului, p. 98, n. 27. Crimele
naționalismului, p. 114, n. 38. Curajul militar,
p. 50» a- 74Lcon Rintzlcr: Scrisoare, p. 59, n. 65.. Biserica, din «Frei■l’cu», p. 29, n. 72. Sindicalismul revoluționar, de
bord P. 49, n.84. Cerșetorul, de Ferrcr, p. 121, n. 89.
Raicit lonescu-Rion Roligia, Familia, Proprietatea, p. 141,
o. ^9*4jo.
■>// Risveglio»: Revoluție contra revoluție, p. 118 n j8
Paul Robin : Problema fericire! omenea f n 72 n %4
P.%kK^OiUi' P- 132' ”• 1 “TlranV^toa,
^s^âbo"^,5t4c),£nc.oTie‘ poiiticc-p- ”• "E
P’,23. n. 2.
1
i
n u“siîe p°puiarc
“ 1 b”Sî
n « Stouta» t Vezi «Ie Biviil-, p. 38. n. 13 fl P- 101, n. 17.
A Schâch r-. Vezi Kropolkin, p. 45, n. 53t fc&a: Vezi «te M»*'’ P- S2' nP”■ 25,
,t. Sdiapira
fi.n Vullal[1Iii p. <)7> n. 53,
95, n. 67
Aron Schwark: Vezi Voltaj p. 158, n. 50. Din John
Most, p. 154. n. 59—6°*
.
,
Paul Scorțanu: Votul sau glonțul, p. 125, n. 69«
Walter Scoți: Rătăcitorul, p. 143» n. 39Ștefan Scurlu: tCc-i dc făcut», recenzie, p. 106, n. 7.
CaMd Siailtes-, Libera cugetare, p. 147, n. 30. In contra represiune! Spaniole, p. loo, n. oo.
B/n. Segaller: Vezi ‘Le Revciln, p. 13r» “• 29Sc::cr:r.a
Seaertna : Singuratecul, p. 30, n. 12. Instigatoarca,
p.
P- 36, n. 23.
Shellcq: Adevăruri’ crude, p. -io, n. 23. Fragment, p. 55»
’n. 34. Cîntec cătră oamenii Englitcre! p. 18, n. 42.
Paulina Sidarovsky: Vezi Tolstoi, p. 5, n. 41.
Silex: Creștinismul antisocial, p. 63^ n. 24.
Silvia: Most, despre Most, p. 35» n* ^2.
G. Eug. Simon: Societățile creștine, p. 5, n. 31.
14, n.
4. M. Simons : Omul ca sclav al mușine!, p. 84,
— 36.
Simziana: O pagină măiastră din Machiavcl, p. 19, 1n. 2.
Uplon Sinclair; Un procct, p. 131, n. 69, Infernul1 din
Pakingtovn, p. 53, n. 84.
I). Singurelu.: O școală libertarâ, p. 48, n. 43.
5. -C.-Sinwndc dc Sismondi: Prejudecata, p. 39,
3*
D r 4. Skarvan: Refuzare de dare, p. 144, n. 29.
Solovenanu: Vezi Paul Pflugcr, p. 116, n. 78George Sorcl; Sindicalismul revoluționar, p. 49» «• ^4«
Sorina; Ceasul, după Mărie Knjsinska, p. 5°» n> 14*
femeilor, p. 104, n. 17. Din strofele în proză ale
lui E, Vcrhacren.p. 117, n. 18. Cîntecul urci, după
S. Hervegh, p. 148, n.2o,De la Luvru, după Proudhomme, p. 34, n. 33. Un cîntec nou, mal bnn, din
Ilcinc, p. 56, n. 34. Prefața la «Amintiri din Casa
Morților», de V-tc E. M. dc Voguc, p. 21, n. 42Influența 1.terilor asupra spiritului unei nații, dc
Ian Bcrer, p. 135, n. 49. Taina inimel, dc Maufrigncusc, p. 151, n. 59—60. Solidaritate umană,
p. 10, n. 81.
Julcs Soury; Războiul, p. 139, n. 49.
H. Spcncer: Adaptarea omului la o societate lipsită dc
guvern, p. 131, n. 19. Neantul vieței egoiste p. I42»
n. 28. Negarea proprietățcl pămîntuluî, p. 54» n.44Spinoza ; Ura și dragostea, p. 123, îi. 28.
Eilccn Spring-Rice: Despre conștiință, p. 137, n. 9. ?rU"
museță și farmec, p. 9, n. 11.
Fr. Slackelbcrg ; Femeca și Revoluțiea, p. 143, n. 70,
Stanca; Vezi Aubanel, p. 66, n. 35.
Raij Stannard-Baker ; Unionismul la San - Francisco,
p. 61, n. 54.
Vera Starkoff; Cer nișe vsky, p. 107, n. 98.
Al. C, Stegărcanu-Gh. A. Teodora; Anarhist, versuri,
p. 61, n. 4. «Mercedesî, de Cfro Alai, p. 90, n. 36.
Esența Anarhismului, de Glasse, p. 151, n. 40,
Slepniak: Terorismul opiniei publice, p. 21, n. 22.
r?r, ■ o!!cr : Emanciparea intelcclnalâ, p. loo, n. 27I-fl‘hie Shncucu^VezI Chmgi, p. ny.n. 58. Din Batiinin,
'iiII- SsSI.t>iaSlreitman:
^' k
F’ n9’ ”• 8-
O scrisoare, p. 16, a. 81.
I
Vil
Volney: Esența omului, p. 39, n.
lotkbi,
t^m
iVU.
p. 105, n. 7- Dialog asupra libertațel, p. 25, n. 22
Despre bogăție, p. 125, n. 28. De ce unele pâmîntur! sînt cultivate rău, p. 104, n. 37. Fată de plă
cere, p. 6, n. 41» Actual, p. 13^1, n. 49. Puterea
obiceiului, p. 158, n. 50.
A.-Russel Wallacc: O pildă vorbitoare, p. 68. n. 15.
F. 11’, Weber: Vezi Frollo, p. 8, n. 71.
II. L. Wcchsler ; Pietrele, din Jargon, p. 45, n. 73.
Sâni. Wcrmonl : De pe aiurea, scrisoare, p. 96, n. 26.
Oscar Wllde: Individualismul, p. 117, n. 98.
G. Wîllîs: Vezi D-r TT. Borgius, p. 124, n. 58. Din «Erei*
licita, p. 142, n. 59—60.
Rev. T. ir. ’Woodrotu: «Tatăl nostru al Miliardarilor*,
P- 13» n. 71.
« Worker's Friend» ; O cuvintarc de Macat, p. 132, n. 9.
Xanroff; Cum se abrutizază un copil, p, 69, n. 75.
Nina van Zandl : în amintirea martirilor din Chicago,
p. 20, n. 12.
D, Zeligher : Din Transvaal, p, 89, n. 6.
M. Zîngher: Din Rusia, p. 109, n. 7.
E. Zola : Un dialog, p. 86. n. 16. Cum cresc, p. 11, n. 21.
M. Zorio : Curaj nespus, Satistica, Acvila, după 7'rilussa,
P’ 73, »• 55* Bltrînu! castan, după Giovani Pas
cali, p. 98, n. 56.
D-r P. Zosîn; Un joc de pasiune, p. 10, n. 1. Crimina
litate și prostituție, p. 8, n. II. O demisie, p. 62,
n. 34. Pelagra, p. iol, n. 37. Nocivitatea ca simp
tom în aljenațiea mintală și ca substrat în por
nirea criminală, p. 103, n. 57. Gab. Gr. Bâleanu,
p. 31, 11. 62. Nocivitatea țăranilor învînuiți de instîgație și dc crime în revoluțiea agrară din Martie
1907, P- 33, n. 63 — 64. Executarea lui Ferrer,
p. 102, n. 88. Testamentul D-r Thiron, p. 70, n. 95.
Revista Ideei: Un plan de lucru, p. 8. Problemele noas
tre, p. 12, n. I. Un plebiscit, p. Si, 11. 16. Cătră
tineri, p. 8, n. 61. Notă la abonați, p. 56, n. 63—64.
Avizare, p. 126, n. 69. p. 1, n. 91—92.
Abonați achitați—Contribuiri voluntare... Bibliografie...
Diverse note... A sc vedea din foilelarca inlrcgei colecții..
BIBLIOGRAF1EA „REVISTEI IDEEl“
P. Mașoiii și P, Zosin; «Mișcarea Soeialăo, complectă
5—
P. Mușoiut «Revista Ideels, 10 colecții, dc la No. 1—100 50—
Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat
. . —20
M. Askinasi: Jertfele Țarului
....... 4—
zV. G. Cernișenskg: Ce*i de făcut....
..... 4—
Louis Cornbcs; Spartacus : războiul robilor, . . . —50
II. Denis: Socialismul și caracterele sale generali*
■1—
Gab. Devillc: Evoluțiea Capitalului
....
—50
C. Dimilrcscu-Iași: Cele două morale
..............
I'r. Ehgels: Socialism utopic și Socialism1 științific . —50
Grup. Slud. revol. din Paris; Autisemilism1 si Sionism. —20
Col. R. G. Jngersoll: Dumnezeu și crearea-I . , . —20
•1 —
Paraf-Javal: Ce știm despre lume
-50
P. Kropolkin: Cătră tineri
-50
—
Vremuri NoL
—50
—
Legea și Autoritatea
P, Lafarguc: Materialismul economic al Iul Marx. . —50
Paul Lonis: Sindicalismul Francez .
—£0
M. Mac.lcrUnck: Datorica noastră cea socială . . . —20
—
Nemurirea
........ —50
E. Malatesla: Intre țărani
—59
John Stuart Mill: Libertatea de cugetare . .
P. Mușoin: Cum se explicit Anarhiștii
—50 '
—
Determinismul Social. Socialismul Belgian —50
—
Emanciparea
FemeeI . . -. . .
....................................
. . 1—
—
Intime
I. Neaga: Flăcări năbușite
. . 1—
Scncea: Despre mînîe
. . 2Fr. Slackclberg: Femeea și Revoluțiea. . .
. . -50
Un fecior de țăran : Noua epistolie ....
. . —20
A. Vaisman : Cătră America, scrisoare, p. 22, n. 12. Un
gînd, scrisoare, p, 133, n. 49.
An. R. Vdlmaro-Gh. A. 7'eodoru: Cazul Racovski, p. 22,n.62.
Gh. Varlam-Ghițescu: înțelepciunea creațiunel, p. 24, n. 2.
Marea sau mica proprietate, p. 37, n. 43. IntimIntin
pinare, p. 7, n. 81, și p. 17, n. 82.
Vasilicva-Cristescu : Vezi Ethber, p. 109, n. 57.
Charlotte Vauvclle: Whitechapeî, p. 37, n. 3. Mila,
p. 118, n. 8.
.4. Văișanu : Vezi Ingersol, p. 26, n. 62.
A. Veber: Spirala progresului, p. 154, n. io.
E. Verhacren : Strofe în proză, p. 117, n. 18.
E. Vcrmersch : Forța, p. 147, n. 40.
Madeleine Vernet: O expoziție de albituri, p. 78, n. 55.
Fecioară publică, p. 23, n. 91—9-«
I. Vietroff: Anarhismul rusesc, p. 36, n. 73.
Viviana: Vezi Piifkin, p. 26, n. 32, Din Ilaiulhorne,
p. 105, n. 47.
A, Vlahuță : Versuri din Ada Negri, p. 120, n. 8. Ferrer,
p. 105, n. 88.
,
C. Vogt: Emanciparea cugetare!, p. 68, n. 15. Dintr un
manuscript a lui Bakunin, p. 146, n. 40. Nebumea
războinică, p. 70, n. 75.
. .
„
V-te E. M. de Vogue: Prefață la * Amintiri dm Casa
Morților», de Dostoieysky, p. 21, n. 42.
Cererile, însoțite de cost, $c fac la „Revista Idee?4,
Romulus P. Voinescu : Societățile de patronagiu. p. 7»nTipografi» Cooperativii .JUBUăSO», Strada HepiW No. TT"3183
~
�1
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEl
A. Charles: Caritate, p, 116, n. 48.
John-L. Charpenlier: Ucririli Ib'seiV, p. 42. n. 63-64. tin caz’
de-conștiință; jY. 8!v ri. 86-87.
Erkman-Ghâlfian: Istoriea Utilii recrut, p. 84. n? 26.
/L, Chaiicihi: Congresul feminist, p, 20,. 11. 2. O limbă
'
internațională, p /lip, ri.58,
‘
Miiri/g Ch'cligâ Jnlțlea, meii recoltă, p, 9, hr (i.
.1. Chouippe i.OmuJ și șp'ciețatea, p. 74, n, 45.
. •
Consi.. I. Cioranu: Vezi ĂL. Thioars,.p 159, u. oO. Cfiamisso,
p. 16, ri. 51. Tolstoi, p,56, n. 54. Krppolkin, p. 74,
. n. 55. Elisec, Redus, p, 145, h. 57. i..Tournal. des
Institutciirs », p. 125, ri. 58. Naudcau, p. 157, n. 59-60.
Anulcur Cipriani: Să dărimăm, ,.p. 88, n. 6.
Cl. : O. sentința, p.,29, n. 2.
Efgsl dc Claar :■ Sîngeje roș și singele albastru, p.’,154ț ri. 50.
G.' Clcmcnr.cau : Președintele Magnaud, p 32, n. 12, Armata
do rezervă, p. 28,.n. 42- Pentru un golqgan. n. 83,
n. 5o. Lucrători și,patroni, p. 102('n, 57. Fdârnea,
p. 65, n. 75. Mjdas, p, 15, n ,91-92.,
,
Clcmentina: Vezi Gcorge Șahd, p.. 120, n. 38, ' ',
E. JL Cobham: Favorițil popîlărimel, p.’ 100, n. 97/
E. Cocurderog : Spionii, p.- -31, n.. 12. Transformarea.
universală, p. 41, p. 23. Revoluțieâ sfarmă orl-ce
obstacol, p. 56, n. 34.
Colins ; Prefață ,dedicatoare, cătră o generație viitoare,
Tabla generala de materiile cuprinse în cei zece anhi Hevistm, de la No. 1100.
1900-1910
Bcldiccanu: In preajma girliciulul, p.f 48, n. 3.
J. Bcnotl: Un Stat in Stat, p. 139, n. 59—60,
E. Bergerat: Meditare, p. 48, n. 53.
Valcriu Bcrnard ; Războiu, p. 12, n. 1.
L..Bertoni: Apologiea lui Maleo Blorral/p. G8, n. 54.
Berhjc. 'Incendiarul, p. 96, n. 16.
Van Bci'er,: lulluență li terilor asupra spiritului unei nații,
p. 135, n. 49,
A. Birnbanni: O bună dispoziție, scrisoare, p. 150, n. 20.
Louis Blanc: De la' liri-care după puteri, lie-cărul după
, nevoi; p. 39, n. 33. Munca plăcută, p. 127, n. 38.
A. Blangui. Măriea sa Banul, p. 52, n, 53.
AL BodaIubire, iubire, p. 48, n. 53, Durere, p. 80, n. 55.
Muncă, p. 96, n. 56. Libertate, p. 109, n. 57. Egali
tatea, p. 138, n. 559
n —cn
60. Cugetare,
7 °2, p. 32, Tn.' 62. IdeaIul ipulțimel, p. 71, n. 65. Tălcuirl, p. 45,
83.
in chesdea străinilor, p. 61, n. 84.
P. Bonnetain: Goană de femei, p. 23, n. 12.
D-r VV. Borgins: Ce Ieste Anarhismul, p. 124. n. 58.
AL Botez: Cătră’ ideal, p. 104, n. 7.
Bouchcr de Pcrthcs: Nație contra nație, p. 2, n. 31.
Feinee^i, p. 44, n. 53.
P. Bourgcl: Jules Valles, p. 94, n. 6.
G.'Bovio: Prdectul în contra anarhiștilor, p. 28, n. 12.
Tiranica Statului, p. 158, n. 20.
G. Brandcs: Scopul sfințește mijloacele, p. 54, n. i.
Brcnn: Ceea-ce lipsește educatorilor, p. 8,.n. 51.
Th. Funch-Brentano /înțelegerea pentru vieață, p. 153,n. 20.
Alice Bron : Copiii săraci și copiii bogațl. p. 149, n. 10.
E. Bronsten: Vezi Libertad. p. 151, n. 50.
AL Broivnstein: , CI te-va rindurl, scrisoare, p. 25, n. 32.
Const. E Buchncr: O scrisoare, p. 73, n. .5., Judecătorul,
de boroscheivitsch, p. 151, n. 30. Humorul ca,rebel,
de Baginski, p. 10, n. 31. Progresele științei șî pro
gresele sociale, de Haeckel, p. 140, n. 39.
L. Bnchner : Societatea, p. 102, n. 17. Ce trebuie să ajungă
lupta pentru traiu, p. 36, n. 23. Materialism și idea
lism, p. 133, n. 29. Putere solară și, putere vitală,
p. 31, n. 32. Perioadele creației, p. 138, n. 39. Li
bera cugetare și chestiea socială, p. 26, n. 42. Na
tura și Arta, p.,76, n, 45. Libera cugetare și doctrinele filosofice, p 150, n. 59—60.
Radu Bucur: Din Paris, scrisoare, p. 6, n. 71.
M. Gh. Bujor : Din dosarul ororilor, p. 79, n.-66.
Buletinul Federației' Jtirasiene: Propaganda j?rin fapt,
p. 134, 11.: 99.
Bulgaria: Istorica filosofică a buzunărilor, p.
p. .4, n. 61.
E. Biirke: Războiul, p. 58, n. 14.
M. Cab.el; Femeea, p. 6, n, 1.
AL B. Canlacuzino: In chestiea executărel lui Ferrer,
p. 104, n. 88.
Carniencita: Vezi Maupassanl, p, 143, n. 19.
O. Carp: Po mare, versuri, p. 25, n. 2.,
Edtvard CârponIerEtapele libertățel, p. 25, n.,93.
A. Catilina: Instriicțiea Anarhistă, p. 10, iu 11. Fatniliea
intelectuală, p- 55. n. 14. aTriidițil», rec.onzie, p.72,
n. 15, Istoriea unei zile mari, p. 100, n. 17. Pe
cind revoluțiea, p. 138, n. 19. îmbunătățirea alimen
tației țăranului romin, p. 26, n. 22. Politicianism
Max Baginskț : Humorul ca rebel, p. 10, m. 31. .
universitar, p. 29, n. 32. Goncepțiea tacticei, p. 21,
F. A. Barnard : Complexitatea In dragoste, p. 108, n. 47.
n. 52. Partidul țărănesc, p. 39, n. 53. „Finit coronat opus11, recenzie,’ p. 56, n. 54: Dumnezeu și
r-52> - v‘Religiea, p. 90, n,97..
Ch Baudelaire: Moarte calicilor, p. 56, n. 14Olga Călin: Introducerea mea în manufactură, p. ou, n. o.
H. Bauer: Despre spiritism, p. 35, . n. 43. Libertatea I B. Cega: NetĂ Galleani, p. 119, n. 58.
amorului p. 2, n. 71.
-V. Cernișevskg: Metodă’ hipotetică de analiză,’ p. 116, n. 8.
£, Bazalgetfe: NaționaUsm, p. 4, n.,o1.
Trecut și viitor: al patrulea vis al’ VerelPavlovna.
Liicrețiea Bălăniscu-Neagu :’ In jurul'răspindirel
Revistei,
* twpmuu VX LMJVXdLCJj
.
p. 128, n, 99.
scrisoare, p. 107, n, 17,
17. Rindurl interesante, p. 3, , Ce-Ta: ElLsee Redus, de Mcsnil, p. 9, n. 61. Sint malfenn. 21. Greva art|șlildr
vA’pr. muricanți,
inuzicanțl, p. 34,
23.
cite felele, cu sau fără zestre, p., 31, n. 62. Impresii
Muzica in ijnivAroîțjțîiș
Universitățile prjprja-e
populare din Paris, din JîoRosi păreri, p. 39, n. 73. Idem, p. '64, ri. 74. Spre Emanninia
rK 44, «>•n 33.
33 Cel
Qe! doi
doI clnl,
cInI) de
(le Th.
TJl
ci pare, p. 68, n. 75. Fanatism în idei, p. 103, n. 77.
uat>- p. 137, n. 49. O scrisoare, p. 155, n. 50...
A. Chamisso: Jucăriea uriașilor, p. 16, u. 51.
E^Atiout: 4<leyăratii egalilatp. ;p. 111, n. 17.. Individul
in contra sqcîelațcl. p. i, n. 51.
T.' Aburci: Un glas astqira frămintărel de a zi, p. 126, ri. 69.
/. Achard: Vagabondul, p. 6, n. 21.
L L Achimcscu : 'Primari notărind moartea, p. 55, n. 63—64.
I. Adam: I?o credință, p. fii, n. 4. .
II. Adclsteîn : Vezi aFreihciln, p. 93, u. 56.
65.
«Adevăruli : Un ttm contră rinul om, p. 60, ni 65
Ptpic Adler : Vezi Reiizel, p. 79, n. 35. Un fiu, P- . 103;
- < n. 37. Lăsați copiii să. vio la mine, p. 157, n; 40.
Aikin ți Barbault: Ce-I doi baridițL p. 96. n. 46- ; ,
Albert: Vezi Gugau, p. 82, n. 36. Icoane din războiu, p. 5,
iu 41. Vezi O, Mirbeau, p. 45, n.43. JLBârresț p.-52,
n. 44, Yoes Gayot, p. 111, n. 47. A. Charles, p. 116,
n. 48. E. Renault, p. 156, n; 50.
Alceu : Cit prețuește uu cuceritor, p. 29, n. 2.
Șuloîni ATeichem:' «Slîm-șlim-mazol», p. 126, n. 8. Tram
vaiul din Berdicey, p.,76; n. 15,
Grant Allen: Neegalitateă naturală, p. 1, n. 91—92.
Alfred: Heinrik Ibfeen, p. 86; n: 56,
’
'
Alfărochet Un1 interogatoriu, p. 72, ril 45.
Ciro Alții: «Mercedes», trel-zecl cal putere, ’ p. 90, n.,36."
11 C. Andersen: Hainele cele noriă ale împăratului, p- 10,
n. 41. Băcanul, poetul și spiridușul, p. 25, n. 42,
Umbra, p. 41,. n.. 43. 1
Lconida -Adreicf.: Războiul in Mandciuria, p. 139, n. 49.
J. Andrpu’s;..Vjeața socială in Australia, p .6, n. 51.
Anestin : Pățaniile unul Advocat, p. 56. n. 63-64.
Angțla: Vezi D-r Toulousc,' p. 146, ni 50.
A. Animal: Cătră fosile, pi 58,■ n.- 34.
Anotiimov; Vezf iEc Courrier Europeen», p, 138, n. 49.
O. Mirbeau, p. 90, n. 66. E. Rod, p. 15, n. 71.
Antim: Superioritatea intelectuală a femeel,' p. 53, n. 34.
A. Idipu-Antanef\cul: Libertatea de conștiință: in colabo
rare cu Sp. Popescu, p. ,116, n. 68.
Arabela: Femeea și lamiliea, p. 118, n. 18.
C. D.-Argeț: Exppzițiea pictorului Marinescu, p. 106, n. 17.
•Arhiva»: Schițe Balcanice, p. 95, n. 76.
-D. Arîceseu : Un ecou; p. 25,'ri. 62;
£. Armând: NotAlă «Infernul de la Packintown», do Sin
clair, p. 53. n. 84. Vieața si opera lui Max Stirner,
p, 51, n. 94. Schițarea problematică a unei »Socie___
, , Uți Anarhiste», p. 7i, n. .95. Anarhistul pri"
ifî-Țit
’1 pe
terenul economic ca rel'râptar, p. 102, n.- 97,.
H
Ch. Aronovicî: Scrisoare din America, p. 77, n. 5. '
Nțlly d'Arrg: Legea divorțului, p. 103/< :ni27: Mici '
documente, ,p. 99, n. 56. . ;
Enciu Atarțaso/J': Scrisoare adresată zțaruluf «România
Muncitoare», ,p. 75,-n. 66.
:
Th. Aubanel: Războiul, p. 66, ,n. 35, ,
L. Aubert : Minunățiea razelor X, p. 3, n. 31.
D-r P. Aubry : Molima omorului în războiu, p. 139, n. 59—60.
% Rate Austin ; Chestiea sexelor, p. 131, n. 9.
L Avennier:1 Utopiști, p. 7, n. -7L
JL Avinicscu: Muncitorii și Dracul, p. 69,. n. 95.
A. Axelrad: Danubiul, versuri, p. 123, n. 28.
Z. II. B : De la D-zeu cătră oameni,, p. 151, n. 50i
JL Bakunin : Solidaritate, p. 95, p. 67. Dintr’un manuscript,
Columba: Rezistența iniliyiduală, p/ 75, h. '15,.
Lquis Combeș i Diqgeuc,'p. .02, n. 95. Spartacus : războiul robilor, p? 84, n, 96. . . ,
Comitetul central al partidului socialist revoluționar. Rus:
Cătră cetățenii lumel,civilizate, p.88rn. 36.
Comitelui Socialist din Lods, etc.: Cătră iriuncitorii din,
Lods, p 54, n. 34.
Tiberiu Constant : Vezi Paraf-iaual, p. 50. n. 95,
L Constarifincscu : Înfiorătoare /executări de lăraiil, p. 23.
Un răkpuns ziarului «LTndependanco R.», p. 25, n. 62.
V. Cordatj: Un ospăț iluș.trat, p. 71, 11. 75.
Th. Cornel: Montalia, p. 113, n 78 'Cărteă-I bună de leac,
P.99,n.86-87’
C. Cornclisseh : Buna stare materială și morală; p..21, n. 12.
D-r A. Corrc : Militarismul, p. 5-4, ji. 4/
L Cortina?: Judecata lui moș preda, p. 77, ii. 85/ Pleacă-te rob, p. 117, n. 89.
» Lc Courrier £iirope'en»(.TntemnitațiI din Șluselburg, p. 138,.
n. 49. O operă de Morral,' p. 80, n. 55^ Libertate
germană, p. 13, n. 61. Chestiea Ferrer și Parlamen-,
tul Francez, p. 116, n. 88.
JL Craioveanu: Turbăciunea in fota, mișcărilor țărănești,
î!
1
Walter Crane: Socialismul și artiștii, p^ 70, n. 45.
P. Nicolaescu-Cranlâ i Xezi Dcmolins, p. 155, n.,59—60.
Coifsl. Cristescu : Din Gustaye Ethber, p. 109, h.' 57, Din ’
Lafargue, p, 18, n. 62. pjn Deville, p. 81, n. 66. Din
Neltlauj p. 11, n. 8,1.,
Ernest Crosby: O experiență americană de îrivățămînt,
. p. 70, n, 55. Hrană și putreziciune,,p. 40/n.,73.
Sergiu Eujbâ : Cînțec haiducesc, versuri, p, 17, n. 2.
lr. Curcubeu : împărtășire, p, 132, n. 49.. .
Am. D.: Atentatul do la Madrid; p. 67, n, 54.,
I. Dan-Duscian : Scrisoarea din7Geneva, p. 57, n. 14. Din
Geneva, scrisoare!, p. 45; n. 23;
Clgrence S. Ddrrow : Despre crimă și criminali, p. 134,
n. 29. Cin6'judecă' 'pe cririnnal, p.: 14, n. 81.
Țliomas Daij .••‘Celi dof cinl. p.; 137, n. '49.
PbAt Dcla'ge: Despre visuri; p. 129/n. 58.
Mirceu Demciriad 11 întuneric și Juinină, p. 2- n. 1. Stră
buna, p. 52, n. 4. Pagini de singe : Cartea noastră,'
Vaillant, Caserio, p. 100, n. 7. Glasul singelul,
ți. 152; n. 10.
Ed. Demolins: Cum să ne creștem copiii, p. 3, n. 11. Cind
știi să te' dpult p. 46, n. 23.- Adevărata educație;
p. 39, n. 33. Educație» prin pildă, p. 66, n. 45.
, : Model de inițiativă, p. .155, n. 59—60.'
JL Denis'. De ziua morților, .p. "115, -m 8/
: 1
L Derriaz: Milioanele săracilor, p. 44, n. 53.
D. Deschamps<: Socialismul' și chestiea sexuală, p; 108, n. 7,
Măcelărie» capitalistă,*p. 27, n. 12.
r
Gabriel Deville : Geneza Capitalului, p. 81, n.66. Formarea
Proletariatului, p. = 96; n. i67i Cooperație și Manuiac-.1
■tură, p., 1-17, n. 68i- Mașinism ' Și Mare Industrie,
p. 132, n. 69. Sfîrșitul Capitalului,. p. 149, n. 70.
C. Dimitrucu-lafi: «Maragnno.sau nevoea de.hrană, p..106,
n. 37. Recenzentul, ,p. 129, n. 58. Cele două'morale,
•p. 85, n; 00. .
. ; .
A/h. r. Diipilriu
Călătorie Ja izvorul fntelepcîunel,
p. 22,n. 72. ,
/ Enfrosina ./Jinulriu. \â?A Raymand Diluai, p. 105, n. 27-'
Din Hatolhoriif!, p. 121, n. 48. ' >*
■ •->
Maleiu Dimilrin: Vezi Kropotkin, p. 140, n. 19: D-r Abdullah Djevdet: Ebou-Ala-El-Muari t uri premergă
tor Anarhist, p. 89. n. 07.
■
‘
C. Dobrogeanu-Gherea :■ Din problemele sindicalismului,
p. 36, n. 83.
Dolores. Intimități • vrednice să fie știute, - scrisoare,
p. 119, n. 98.- •
' ‘
•••_
l-\ Domcla-Niiuwentyais : Dreptul lâ rezistență; p.'62, n. 4.
Despre militarism, p. 110, n. 7. 0. schimbare iu
ideile morale, p. 41, n 94.
Doroschavitsch: Judecătorul,' p, 151, ;nb30. ’
P. Dracopol: Nu Ie momentul,’ p. 116, n. 78, ' '
D. Drughiccscu: Calendarul superstițios, p. 65, n. 85.
Ed Drumonl: Vezi Cn Catolic, p. 66, n. 35.
Floridor Dumaul Frumuseța codurilor, p. 88, n, 70.
Thcodore Durei: Unde-a ajuns acuma critica biblică,
p. 126, n. 58.
D-r I. Dascian: Leouid Andreev, p. 55, n. 84. N. G.Cer■ nișevsky/p.-133, n. 90. 1
Raymond Dnval: Triptică Egipteană, p. 105, n, 27.
G. Eekhoud : O lecție bună, p. 13j n. 41.
Barba Eftimiu.: Nezl Leopold Kampț, p. 121 n. 78, și
,p 132, n. 79 —80.
Egipteana : Vezi Kropotkin, p. 156, n. 50,
Ella : Vezi Aikin ți Barbault, p. 96, n. 46.
.
Paul Eltzbapher; Ce-i Anarhismul: Doctrina,Iul Godwin,
p. 9, ii. 71. Doctrina lui Proudhon, p. 25, n,-72r.
Doctrina lui Stirner, p. 41, n. 73. Doctrina Iul Ba-'
kunin, p. 59, n. 74. Doctrina lui Kropotkin, p. 73,
n. 75. Doctrina lui Tucker, p. 89, ti. 76. Doctrina
Iul Tolstol, p. 10-4, n. 77.
Gustave Ethber: Spovedaniea unul duhovnic, p; 109,
n. 57- p. 05, n. 65. p. 4, n. 71.
'L'Europeen* : Al doilea congres țărănesc riiș, p. 140, n. 49.
•Express»: Cite-va trepte, p. 72, n. 45.
Luigi Fabbri; Atentate, bombe, comploturi, p. 107, n. 57.,
Fcderafiea Studenților republicani, etc., din Paris : Crimă
regală, p. 103, n. 88.
Cart Federn: Henry David Thoreau, p. SI, ii. .76^
D. Feldman : 4 Iulie in America, p. 120, ji. 38..
Ch. Fere: Evolutiea antinaturală a moralei, p. 104, p.37.
F. Ferrer : Raționalism umanitar, p. 104. Din testamentul
propriu, , p. 110. Reinoirea școalel, p. 115, p. 88..
Cerșetdrul, p. 121, n. 89.
/ '’
C, A. Filitis: Legitimitatea Socialismului, p. 109, n. 08.
Xgih. Finkelstein: De luat aminte, scrisoare, p. 9, n. 21.
Relații, nouă, scrisoare, p. 55, n. 24. Dip cind în
.cind, scrisoare, p. 138, n. 29. Din Franklin H.
1 Giddings, p2 .21, n. 32. Din New-York/ scrisoare,
p. 45, n. 33. Cătră muncitorii din Lods, pi,54, n.34.
Scrisoare din America, p. 93, ri. 46.
C Flaniarion: Prostiea omenească, p. 143, n. 59—60.
Florica : Vezi Madelcine Ternei, p. 78, n. 55.
Const. Folea : De Ia un frate, scrisoare, ,p. I I, n. 31. Pildă
de sentiment, scrisoare, p. 68, n. 95.
D-r Aug. Forel : Geloziea,,p 76, n. 66.
Dora Forster: Știința Sexuală, p. 141, n. 59-60. ,
E. Forlin: Evolutiea socială, p. 44, n. 13. ,
Fouhcr: Cele două prostituțil, p. 22, n. 2. înjosirea ;fe- ,
meilor in civilizație, :p..116,.n. 8. Filosofii misțiifi-..
câți de tiranica lor, p. 71, n. 25. Dreptul Inexistență,
p. 32, n.32. Antagonismul, ca bază a societățol mo
derne, p. 74, n, 35. Căsătoriea, p.. 72, n,. 75. , ,
Anatole France : Militarism, p. 96, u. 16. Despre minuni,
p. 66, n-. 75.
Heclor France ; Cifre, p. li, u. .ll. Tirg. de copil, ,p. 24,
n. 12. Salamuri de noapte, p. 34, n. 13. Camerile să
racilor, p. 51, n. 14. Debuturile Mercyel, p. 78, n. 15.
Rătripul cărui i s'au furat fetele, p. 108,./n.17,
Gosppdăriea micului Diek, p. llâj n. 18. Trampil, >
p. .133, n. 19. Răscoala trampilop, p. 150, n, 20.-,
Beata Francis: Un congres de filantropi, ,p*i 153, n. 50.
«Frccdomt: Co-I Anarhismul, p. 46, n.,94.
,A ,
aFreiheil» : Despre vieața și operile, lui Mosț, ,p. 93, n. $&■
Anarhie și Societate, p., .142, n. 59-60. Biserica,
p, 29, n,.72..
,s
.
Frciligrath : Rubbenzahl, p; 149, n. 20.
::
I. Friedman: Un ecou, 'scrisoare, p. 159, n. 40, BlzbuiUl,
versuri, p. 11, u.- 41,
. .•
.
�148
.............
REVISTA IDEE!
ff. FroUo î Răxmiriță, versuri, după F. 1F. Weber p. 8, n. 71.
J. Gabtioi t Clntecul preoților, după Magre, p. 112* n. 37.
L Galleani: John Most, p. 23, n. 52. O amintire despre
Eh‘s4e Reclps, p. 119, n. 58.
IF. Garfin: Uitat pe cîmpul de luptă, p. 123, n. 38.
A. Gălătanu : Despre un nou organ, scrisoare, p. 128.
n. 89. Din Labriola, p. 68, n. 85
Gustaue Geffroy : Crimele războiului, p. 96, n. 76.
Un Geneve:: Elaborarea progresului, p. 15, n. 21.
Georgescu Rovine: Vezi Ray Slannard-Baker, p. 61, n. 54.
Fr. Ghepart: Expulzări și, lear expulzări, scrisoare,
p; 106, n, 67.
G. N. Ghinescu: Voi și noi, versuri, din Esperanto, p. 39,
n. 93. Din imperiul imbulbaților: utopiea unul
flămind, din Esperanto, p. 48, n. 94.
Paul Gibier: Religiea naturală, p. 92, n. 66,
F. II. Giddingsz Vieața și opera lui Spencer, p. 21, n. 32.
Henry Glasse: Esența Anarhismului, p 151, n. 40.
Goethe: Natura* p. 84, n. 16.
Gr, Goilav: Vezi Spring-Ricc, p. 137, n. 9. Din Korolenko,
p. 60, n. 14. Din Haeckel, p. 9, n. 51. p. 101, n. 67.
p. 52, n. 74. Henrik Ibsen, de John-L. Charpentier,
p. 42, n. 63—64. Henry David Thoreau, de Karl
Federn, p. 81, n. 76. «Mentalia», recenzie, p 30, n. 82.
John Most, de Netilau, p. 95, n. 86—87. Din Lafcadio Hearn, p. 39, n. 93. p. 49, n. 94. p. 65, n. 95.
p. 96, n. 97. -Ce-I Anarhismul, din eFreedom»»,
p. 46, n. 94.
Mărie Gr. Goilav z VezL Spring-Rice, p. 9. n. 11.
H. Goldenberg: Vezi Ernst de Claar, p. 154, n. 50.
Eloira Goldner: Vezi Kropotkin, p. 70, n. 35.
M. Gorki: Cîntecul Albatrosului, p. 137, n. 19. Asaltul,
!p. 157, n. 20. O dată toamna, p. 86, n. 26. Jemelian
' Pilay, p. 75, h. 35.
L de Gramont: Anul nou al unul sărac, p. 14, n. 21.
' : Nativitate, p. 28, n. 22. Un proprietar, p, 47, n. 23.
Dreptul patronului, p. 51, n. 24. Ucenica, p. 83,
1
n. 26. Geamul spart, p. 102, n. 27. Războiul social,
p. 110, n. 28. Despre unirea liberă, p. 149, n. 30.
Diferite morale, p, 78, n. 76.
F, 1 Griffueihcs: Greva din Hennebont, p. 155, n. 30.' Ca
racterele Sindicalismului Francez, p. 150, n. 90.
Grimm; Tovărășiea unei pisici cu-n șoarece, p. 127, n. 58.
D-r I. Gros ; Vezi Helene Most, p. 38, n. 53.
Eag. Groșu : Vezi Mickieivîcz, p. 60, n. 34.
J. Grănberg : Vezi Gorki, p. 7o, n. 35.
M. Grilnberg: Intimpinare, scrisoare, p. 71, n. 85.
Grapuî studenților socialiști, din Paris: Antisemitism și
Sionism, p. 141, n. 9.
M Guyau: Educațiea în cultura intelectuală, p. 58, n. 14.
Religiea și moralitatea populară, p. 78,. n. 25.
Comunismul ca necesitate morală, p. 82, n. 36. Rizicul
metafizic In acțiune, p. 18, n. 42. Arta din pbnctul
de vedere sociologic, p. 126, n. 48.
Ybes Guyoi; Anatemă, p. 111, n. 47.
Ben Hadar: Mama doarme, p. 157, n. 59—60.
E. Haeckel: Selecțiea militară, p. 130, n. 18. Progresele
științei și progresele sociale, p. 140, n. 39. Nemu
rirea sufletului, ț). 9, n. 51. Dumnezeul și lumea,
p. 101, n. 67. Știința și Creștinismul, p. 52, n. 74.
A. Hamon: Libertatea, p. 100, n. 27.
D-r L. Harrison: O notă, p. 51, n. 74.
Ce-Haț: Iubitei, versuri, p. 112, n. 7.
N. Haiothorne: Cana blagoslovită, p. 89, n. 46. Darul de
a preface totul în aur, p. 105, n. 47. Paradisul
copiilor, pi 121, n. 48.
Lafcadio Hearn ; O cîntăreață de stradă, p. 39, n. 93.
Harți, p, 49, n. 94. Kimiko, p. 65, n. 95. O dănțătoare, p. 76, n. 96. Balada despre O-Shichi, p. 95.
La o stație de drum de fier, p. 96, n. 97.
H. Heine: Imn Morțef, p. 117, n. 18. Un cintec nou, mal
bun, p. 56, n. 34.
HUgo Hellir. Epistolă cătră împăratul German, p. 29, n. 2.
D.
Hermalin : Vecfnica revoluție, p. 36, n. 3.
A, F. Herdld : Cite-va note asupra patriei și asupra pa
triotismului, p. 116, n. 38.
G. Hervegh : Clntecul urel, p. 148, n. 20.
IP Hotbach : Izvorul crimei, p. 104, n. 27.
Ti Hood : Qntecul muncitorului englez, p. 98, n. 47.
G. și I. Hoppe ; Expulzarea fraților Hoppe, scrisoare, p. 110,
n. 68. Ce pățesc trădătorii, p. 63, n. 84.
Victor Hugo: Omul în luptă cu fatalitatea, p; 50, n. 14.
Napoleon cel mic, p. 64, n. 65.
Emma Lăzăreanu : Vezi N. Haivthornc, p. 89, n. 46.
aii Risvcglios, p. 118, n. 4-'. Leonida Andreief, p. 139 n.
49. M. Pravdine, p. 42, n. 53. Ernest Crosby, p. 70, n. 55.
Bcrta Leb : Chestiea femenină, p. 50, n. 4.,
Ale.'c Lebovici: Din depărtare, scrisoare, p. 23, n. 22,
A. Lefcvrre : Religiea, p. 107, n. 17. Deismul rațional, p.
156, n. 40. Influența dăunătoare a religiilor, p. 143.
n. 59-00.
Legendarul: Bobul de griu, p,‘ 73, n. 45.
O. Lcibovitz-Lconard: Din America, scrisoare, p. 80, n. 15.
De pe alte tărimurl, scrisoare, p. 53 n. 24. O scri
soare mal noul, p 67, n. 25. Ce-va mal frumușel,
scrisoare, p.
p^ 16, n. 31. «Compromis», p. 10,
d0, n. 41,
Femcea și Socialismul, p. 63, n. 74.
M. Lconlief: Idooa Anarhici, p.
" 5?.
'•
58, z.
n. 4.
Lequinio: Despre războiu,
47, n. 43.
izboiu. p. 47.
1
P. Leroux: Ordinea in omenire,
133, n. 9.
Lcsig : Despre fomee, p. 146, n. L„.
Ch. Lctourneau: Corsi e ricorsi, p. 18,
2. Știința și
Religiea: idealul viitorului, n.'• 59
=n n. 4. Morala* Budismulul,
93, n. 6.)rebLTtor,
Viitorul eJU147,en.Pio2ComuSă
fie oarep.războiul
Jules Huret: Malatesta. p. 50, n. 53.
Huxleg: O educație liberală, p. 26, n, 12. Educațioa știi)nțifică, p. 43, n. 23. Despre educație, p. 67, n. 35.
Id : Strigătul unul «Parias^, p. 9, n. 31. Dulce Io vieața
p. 25, n. 32. Din negligență, p. 4I, n. 33. Intenție
criminală, p. 57, n. 34. Cu puteri uhite, p. 73, n. 35.
Răsplata, p. 89, n. 36. Datoriea, p. 105, n 37. Pănă
cînd, p. 121, n. 38. Ce așteptați, p 137, n. 39. Ne-am
deșteptat, p. 153, n. 40.
tlndntinareai): Să fie Constituțiea o cursă, p. 23, n, 82.
Col. R. G. Ingersoll: Dumnezeu și crearea-I. p. 26, n. 62.
iV. A. lonescu: Vezi Jules Sourg,p. 139, n. 49.
St. lonescu : Din scrisoarea unul înstrăinat, p. 127, n. 69. Din
Robert Michels, p. 91, n. 86—87. Din Kritchcivsky,
p. 130, n. 89. Din LagardcUc, p 145, n. 90. Din Kropotkin, p. 52, n. 94. Din E. M. Kobham, p. 100, n. 97.
jV. lorga : Răscoalele țărănești, p. 16, n. 61.
IV. Iruing : Daniea Maurului, p. 57, n. 44.
C. Issaurat: Educațiea, p. 47, n. 13.
I. Ișileanu : Vezi Paleyo, p. 22, n. 82.
lxa‘, 0 doborire, p. 13, n. 51.
J. Izdulet: Ideea metamorfozei universale, p. 11, n. 41.
L. Jacoliot : 0 noapte la Madura, p. 99, n. 7. O legendă
Indiană, p. 144, n. 9. Barbariea justiției, p. 59, n. 24.
Jack: Heinrich Heine și chestiea socială, p. 42, n.
13. Giacomo d’Angelo, după „Le Tempsu, p. 139 n. 29.
Al doilea Jack : Asaltul, de Gorki, p. 157, n. 20.
N. Jager : Vezi Clemenceau, p. 83, n. 55.
Sch. Janouskij: Al mleu și al tău, p. 37, n. 33.
R. Jassenovsky: Al doilea congres țărănesc Rus, p. 140, n. 49.
Paraf-Javal : Cele două fasole, p 15, n. 81. Absurditatea
politicei, p. 33, n. 83. Libera cercetare, p. 59, n.
95. Ce știm despre lume, p. 81, n. 96. p. 97, n. 97.
p. 105, ’n. 98.
Jelui : Cea din tăi găină, p. 121, n. 89.
„Lc Journal* : Evadata, p. 24, n. 91 -92.
{Journal des Instituteursn : O victimă a apostolatului,
p. 125, n. 58.
H. Julian: Declasațil și Socialismul, p. 82, n. 6.
Vasilc Jurist: Vezi’Crislescu, p. 11, n. 81.
.1f. A’.: Nota la „Tramwaiul din Berdicev®, de Șnloim
Aleichem, p. 76, n. 15.
Leopold Kampf: Sara cea mare, p. 121, n. 78, și p. 132,
n. 79—80.
Goldie Karniol: Vezi A. Jf. Simons, p. 84. n. 36.
Alphonse Karr: Istoriea lumel p. 13, n. 11. Căsătorie de
conveniență sau interes, p. 15. n. 71.
J. Kiril: întrebări grele, p 16, oi. 81.
Wladimir Korolenko : Necesitate absolută, p. 60, n. 14.
Amintiri despre Cernișevsky. p.,33, n. 93.
Boris Kritcheiusckij : Sindicalismul și Socialismul in Rusia,
p. 130, n. 89.
P. Kropolkin.: Organizarea vendictel așa numită Justiție,
p. 140, n. 19. Prefață la edițita italienească a cărțel «Paroles d’un Revolta», p. 70, n. 35. ElisSe Re
dus, p. 85, n. 46. Acțiunea directă și greva gene
rală in Rusia, p. 142, n. 49. Bakunin, p. 156, n. 50.
Consumațiea și producțiea, p. 45, n. 53, Din Rusia,
p. 74, n. 55. In chestiea executărel Iul Ferrer, p.
111, n. 88. Drepturile politice, p. 134, n. 90. O scri
soare cătră editorii «Bibliotecel Anarhiste» Rusești,
p. 30, n. 93. Teroarea
in Rusia, p. 52, n. 94.
rerot
Răscoale și
.și revoluție,
revoluție, p. 57, n. 95.
Mărie Krysinska : Ceasul, p. 50, n. 14,
A. Labriola : Sindicalismul și Socialismul in Italia,
p. 68, n. 85.
Paul Lacombe : Starea de natură și societatea, p. 48, n. 73.
P. Lafargue : Idealismul și materialismul in istorie, p-18,
n. 62. Mediul natural : teoriea Darwiniană, p- 3u,
n. 63—64. Mediul artificial : teoriea luptei de clasă,
p. 61, n. 65.
Hubert Lâgardelle: Sindicalismul și Socialismul in franța,
p. 145, n. 90.
E. Landrin: Falimentul asistenței publice, p. d46, n. 10.
Petru Lavroff: Acțiunea individuală, p. 29, n. 52.
Bernard Lazare: Adevărata concepție a amorului,
p. 81, n. 55.
Barbu Lăzăreanu: Din Rosenfdd, versuri p. 120, n. 8,
Unul poet, p. 2, n. 11. Asemănare, p. 18, n. 12. .
Pribegi, p. 48, n. 13. Din Guyau, p. 126, n. 48.
.................................Revista IDEE!
..v.v,
!
I
y
1
4mm, u. iv. iniriuare, p.
n. 29. Evo-
luțiea civilizației, p: 128, n. 38. Origina salariatului,
p. 7, n. 41.
Leoensol: Comunicare, scrisoare, p. 87, n. 46.
H Leyret: Mal presus de forțele sociale, p. 103, n. 17. Mizeriea, p. 117, n. 28. Războiu cerșetorilor, p. 158, n. 40.
James Loebncr : Acum cîștigă, p. 108, n. 27. Din Chicago,
scrisoare, p. 141, n. 29, In ghiarele diavolului, p. 12,
n. 31. In staul, p. 115, n, 37. Un proces, p. 46, n. 43.
Din St. Louis, scrisoare, p. 63, n. 44.
C. Lombroso : Neputința caritățel, p. 56, n. 2-4.
A. Lor ia : Constituțiea economică, p. 14, n. 11. Dreptul
capitalist, p. 36, n. 13. Funcțiea capitalistă a Creș
tinismului, p. 75, n. 15. Funcțiea capitalistă a opi
niei publice, p. 112, n, 17. Criminalul născut,p.l39,n 19
/. Loslopan: O rugă, p. 1, n. 1. Revotuțiea în Rusia,
p. 82, n. 55.
Paul Louis: Sindicalismul Francez, p. 17, n. 72. Criza So
cialismului, p. 07, n. 75.
F. William Lloyd: Adevărata iubire, p. 24, n. 91—92.
E Lucarrini: Garlo Cafiero, p. 65, n. 54.
Octai» Lupașcu : Din pricinele răscoalelor țărănești,
p. 136, n. 90.
Dimitric D, Lupa : Principiul de drept în soluțiea ches
tiei sociale, p. 93, n. 67.
Gr. Lupu : FezI Elisee Reclus, p.'135r n. 58.
Al. Macedonski: Din carnetul unul dezertor, p. 4, n. 1.
ML Mactcrlinck: Datoriea noastră cea socială, p. 33; n. 73.
Nemurirea, p. 125, n. 89.
P.-G. Mahoudeau: Intăile manifestări ale materiei viețui
toare, p. 44, n. 3.
Maurice Magre : Vezi Gabriol, p. 112, n, 37.'
Moriss Maior: Indignați!, poemă,, p. 11, m 1. Ce-I Anar
hismul, p. 124, hr8. Muzica veacurilor moderne,
p. 18, n. 12. Din pribegie, scrisoare, p. 1. n. 21.
Comunicări din Apus, p.29,n. 22. Mizeriea In
Londra, p. 57, n. 24; Prostituțiea in Londra, p. 69,
n. 25. Evreii în Est-End-ul Londrei, p. 89, n. 26.
Alte comunicări din Apus, p. 154, n. 30. Legea in
contra străinilor in Anglia, p. 18, n. 32.
E. Malatesta : Cu privire la atentatul din Buffalo, p. 7. n. 11.
Anarhiștii și sentimentul moral, n. 140, n. 59—60.
Ch. Malato : Ferrer și opera Iul, p. 151, n. 90.
B. Malon : Socialismul și forțele morale, p. 75, n. 5.
L. Malquin : Rolul omului in Economiea Politică, p. 20, n.32.
G. Manev : Pagini din vieața lui Cernișevsky, p. 02, n. 97.
L. Manouvricr : Imoralitatea ocazională a oamenilor cins
tiți, p. 21, n. 12. Influența demoralizatoare a mize
riei, p. 47, n. 23. Imoralitatea constringerel, p. 64,
n. 34. Morală, educație, drept și politică, p. 70, n. 45.
//. Manlel-Mantcau : Vezi Elisee Redus, p. 69, n. 35. Răs
puns, p. 150, n. 50.
M. Mqrchin : Sperietoarea, n. 103, n. 77.
Marele Orient al Franței: Protestare in contra executărel
Iul Ferrer, p. 113, n. 8.
loan Marin : Din vieața dezmoșteniților, p. 138, n. 9.
Gh. Marinescu : Să lupți, versuri, p. 5, n. 1.
Jules de Marthold : Vieața muncitorului, p. 5, n. 51.
Maufrignouse; Taina inimel, p. 151, n. 59—60.
Gay dc Maupassant: Războiul, p. 110, n, 17. Odinioară,
p. 143, n. 19.
14»
Th. C. Mănescu: Conspiratorii, p. 121, n. 28.
G/i. Mărculescu : Impresii din bulgaria, scrisoare, p. 18,
n. 22. Poporanism modern, p. 23. n. 32. Socialismul
și agricultura, p. 88, n. 56, Scumpirea traiului, p. 120,
n. 89. Amintiri despre Cernișevsky, do Korolenko,
p. 33, n. 93. «Ce-I de făcut», analiză, p. 73, n. 96,
Mărioara; Vezi Jules Huret, p. 50, n. 53.
Victor Meric : Scrisoare cătră un recrut, p. 123, n. 89.
Saverio Mcrlino : Eliste Reclus, p. 119, n. 48.
Jacgucs Mesnil: Elis&c Reclus, p. 9, n. 61.
L. Metchnicoff: Influența mediului asupra omnlui, p. 16,
n. 11. Spiritul de răzvrătire in China, p. 153, n. 30.
Progresul, p. 78, n. 45.
J. Michelet. Căsătoriea, p. 41, n. 13. Exterminarea raselor
mărel, p. 61, n. 24.
V. Emile-Michelet Holweniul, p. 9, n. 91—92.
Robert Michels: Sindicalismul si Socialismul in Germania,
p. 91, n. 86—87.
Adarn Mickiewicz: Revistă militară, p. 60, n. 34.
Ch. Miel: Războiul, p. 74, n. 66.
Pierre Miile : O nouă boroboață a lui Alfons, p. 129, n. 89
Afilton : Religiea lor, p. 49, n. 53.
Paula Mink ; Mortalitatea uvrieri, p. 76, n. 5.
Mirabeau : Origina nefericirel oamenilor, p. 111, n. 17.
Octave Mirbeau : Războiul și omul, p. 87, n. 16. Dragostea
naturală, p. 116, n. 28. Dreptul de a trăi, p. 159,
n. 40. Cătră so IdațiI din toate țările, p. 45, n. 43.
Să sărbătorim codul, p. 90; n. 66. Dragoste și lear
dragoste, p. 46, n. 73. Răi păstori, p. 25, n. 82. p. 41,
n. 83, p. 57, n. 84. p. 73, n. 85. p. 89, n; 86—87.
Mixt; Vezi Paraf-Javal, p. 33, n. 83.
G. Moch : Războiul și dreptul Ia existență, p. 54, n. 24.
G. de Molinari: Starea de războiu, p. 30, n. 12.
Morelly: Urmările dezastroase ale împărțirel fondului
comun, p, 31, n. 42.
W. Morris: O lecție practică, p. 5, n. 11. Munca nedemnă,
p. 23, n. 22.
V- G. ilforțun : Dragi confrați, p. 17, n. 62.
'
T. Morus : Calea cotită și calea dreaptă, p. 130, n. 9.
Helene Most: Cătră cetitorii lui «Fr£iheit>, p. 38, n. 53.
John Most: Canalii, p. 154, n. 59— 60. Despre sine, p. 35, n. 52.
S. Most; De peste ocean, scrisoare, p. 159, n. 20. Din co
respondențele noastre, scrisoare, p. 27, n. 22. Altă
scrisoare, p. 59, n. 24. Prima mea luptă, p. 111,
n. 27. Din New-York, scrisoare, p. .151, n. 30. Un
dialog, p. 110, n. 37. Două moduri de a vedea, p. 154,
n. 40. Intre un elev și un profesor, p. 8, n. 4L
Scrisoare din New-York, p. 63, n. 44. O nouă acrisoare, p. 43. n. 53.
«Le Mouvement Socialistei: Mișcarea noastră, p. 39, n, 63-64.
Mullaluli: Cugetări, p. 144, n. 19. Puțină poezie, p. 47, n. 53.
Donar Munteanu : Flacăra cea bună,’ p. 128, n. 19.
Gh. Mușoiu ; Sabiea-n baltă: p. 140, n. 69.
p. Mușoiu: Ca șă ne facem înțeleși, p. 1. Scrisoare dea-
. chisă Ministerului de Războiu, p. 5. Priviri asupra
mișcărel .sociale la noi, p. 13, n. 1. O înlănțuire de
fapte, p. 17. Surprize anuale, p. 21. In tine stă mintuirea ta, p. 25, n. 2. După cererea generală; p. 33.
Impunerea mea la dare, p. 38. Substratul substra
tului patologic, p. 41, n. 3. Complot anarhist, p. 49.
Discuții de doctrină, p. 52. Osînda lui Dobrescu,
p. 57, n. 4. Foasta grupare,- p. 65. Psichologiea vio
lenței, p. 70. Varabondind: răvașe, p. 78, n. 5, Prac
tica viețel, p. 81. Mici răfuelf, p. 86. Cum se des
copere Anarniștil, n. 90, n. 6. Un manifest, p. 97.
Filantropiea. p. 101, Grija pentru prisos, p. 105,
n. 7. Nereușita Socialismului... p. 113. Ce zicem noi,
p. 121. Școală de cadre, p. 125, n. 8. Decrepitu
dine morală, p. 129. Socialism și Anarhism, p. 136.
Ce facem cu țăranii, p. 140, n. 9. Articol de PPP^s.
p. 145. Un moment al mișcărel noastre, p. 150. Fe
meile In luptă, p. 153, n. 10. O lămurire. Colabo
ratorii noștri, p. 1, n. 11. Domnului Ministru de
Interne, P. S, Aurelian, p. 17. Politică melioristă;
. p. 25, n. 12. Gum se trăeȘte pentrii idee, p. 33.
Indicii subversive, p. 37, n. 13. Preocupările noas
tre, p. 49, n. 14. Remarcă, p, 65, n. 15. Spiritul de
dispută, p. 81. Momente aripate, p.,89, n. 16. Con
fiscarea revistei noastre. In chestiea educației, p. 97,
n. 17. Un semn al timpului, p. 113, n. 18. Simpli
carea chestiei sociale, p. 129. n. 19. Cuvtnt de
inebaere. Cătră cetitorii, colaboratorii și suBținKorit
Revistei, p. 145, n. 20. Pas înainte, p. 1, u. 21.
�150
RHVlStA IDEEf
Practică nouă, p. 17, in 22. Să înțeleagă mal ihulțl,
, jv33, n. 23. O lămurire mal mult, p. 49, n. 24. Uri
mod do a vedea, p. «5. n. 25. Cit de practici sin tem,
p. 81, n. 26. .Separatismul sexelor, p. 97, n. 27.
. 'Conți, baroni. prinți, p. 113, n. 28. 'Alt rău. p- 129.
-■
n. 29. însemnătatea-Revistei noastre, p. 445, 11. 30.
O mișcare aparte, p. 1, n. 31.' Descurajare, p. 17,
n. 33. Demisie» Iul Zosin, p. 33, n. 33. O carieră,
p, 49, n. 34. Despărțiri și uniri, p. 65. n. 35. De
actualitate, p. 81, n. .36. Relatări, p. 97, n. 37.’Spre
bine, p. U3, n. 38; Gonciliare, p. 129, n. 39. Capăt
de an, p. 145; n. 40; O Încordare nouă, ri. 1. Semne
bune. p. 16. n. 41. Reformism și revoluționarism,
p. 17. înțelegere cu prietenii noștri, p. 32, n. 42.
Integralitate, p.33. n. 43. Metoda mixH-Complexitale. p. 49. n. 44- Pentru mulțl. n- 65. n. 15. Susți
nere revoluționară, p. 8I1 n. 46»• Despărțirea bisoricel de Stat, p. 97. n. 47. Un nou partid popular,
p. 113. Gătră ce! setoșl de mișcare, p. 120, ti. 48- O
normă de purtare, p. 129, n. 49. Cinci ani, p. 1'45. O
scrisoare,. p. 155, n.- 503 Tactică și doctrină, p. 1.
n. 51. Limba Rominească, p; 17, n. 52. Lealitate,
p. 37, n. 53. O lecție de lucruri", p. 53 n. 54. Irivățămlrtl, p. 69. Un răspuns, p. 81, n. 55. Un sinucis,
■ p,- 85, n. 56. Naționalism și Socialism, p. 101, n. 57.
; Ameliorare și cinste, p. 117, n. 58. Schițare, p. 137,
n. 59-r-60. Fizica și Metafizica socială, p. 1. In fa., . voarea lui Ferrer, p. 3, n» .61. Legalitatea luptei,
p. 73, n. 66. Viitorul Rominiel, p. 141, n. 70. Un
concept,' p. 1, n. 71. Etichete, p. 129, n. 79—80. În
științare, p. 40, n. 83. ' Mic răspuns, p. 56, n. 84.
Prefață la aCe-i de făcut», p 68; n. 85, Capul hi
drei. p. 101, n.-88. Despre <Qe-f de făcut», p. 124,
n. 89. Răspuns la o scrisoare, p. 56, n. 94. Ce știm
despre lume, de Paraf-Javat, p. 81, n. 96, p. 97, n. 97.
p. 105, n. 98. Cernisevsky, de Veră Starkoff, p. 170,
n. 98. O scrisoare, p. 120, n. 98/ Istorica socială
la Palatul Justiției, de Emil de Saiht - Auban-,
p. 121. Trecut și viitor, de Cernișevsky, p. 128, n. 99.
Metoda experimentală' în politică; p. 137, n. 400.
Note la diferite articole...
I ;. '
■ '■
EL Napias «■ Boala mizeriei, .p.-149, n. 20.?
Alfred Naqiiet: Ferrer,' Anârhiea și uneltirile clericale în
- 1 Spania, p. 77, h.' 55. In rața tribunalului om'enirel,
Eudovic Naudeau : Teroarea,p., 157. n. 59—60.
L Nădejde; Totul se schimbă, p. 57, n. 65.
L Neaga: «Emanciparea femeei», recenzie, p. 32, ti 2Î- Oa.menil Domnului, p. 68, n. 5. De ce'tace tineririlea,
p. 43, n. 13. Libertatea de cugetare, p. 82, n. 16.'
Răspuns la plebiscit, p. 105, n. 17. Iubitei, versuri,
p. 128, n. 18. Dezertorul, p. 154, n. 20. Și-a făcut
datoriea, p. 43, n. 23. Copil de trupă; p. 126, n. 28:
De la-1888, p. 35, n. 33. Pe drum, p; 50 n/34. Din
Rusia, p. 88, n. 36. Pe lingă plug, p; 118, n. 38.
Ionică, p 134, n. 39. Do Crăciun, p. 150, n. 40 Din
Rusia, p, 29, n. 42. Despre războia’, de Lequinio,
p. 47, n. 43; Procesul lui Kalaief, p, 5C. Din En1 glitfira, p. 64, n. 44, Revoluțiea in Rusia, de Tchcrkesoff, p. 68, n. 45. Elisee Redus, de Kropotkin,
p. 85, n. 46. Complexitatea In dragoste, do Barnard,
- P- 108, n. 47; Răspuns, p. 136. Acțiunea directă
și greva generali in Ruria, de Kropotkin, p. 142,
n. 49. O scrisoare, p. 155, n. 50. lamandcscu, p. 32,
n. 52. "Cernaia Cibitca», p. 97, n. 56. Sondării, p. 122,
n. 58, Istoriea filosofică a buzunărilor. de Bulgaria,
p. 128, n. 69. Sindicalismul Francez, de Paul Lotus,
p. 17, n. 72. Cultura tutunului, p. 99, n. 77.
.Neantul Romlnesc*; O scrisoare din Teleorman, p. I06.
. Povestește un concediat care. a fost în răscoale,
p. I07, n. 67. Povestea cruntă a represiuncl. Cum
s’au potolit răscoalele, p. I22. Cum se prezintă
satele reprimate. Biruri și nenorociri, p. I23,, n. 68.
/ Neculau: ȚJn ecou, scrisoare, p. 459,.m 40.
Ada Negri: Sfidare, p, 49, n. 4. Infrînțil, p. 110, n. 7.
• La țara, p. I20, n. 8;.
Nemit-Misirliu: Un scop viețef, p. 83, n. 16.,
Nestdr : Scjavul, p. 116, n. 18.
,tf. Nettlauz Lupta în contră Statului, p. 11, n, 81» John
,
Moet, p. 95. n. 86—87;
REVISTA IDEE!.
Mina Ncuivirf: , Un stat în stat, dq.Z, Benail^ p. I39,
’
n. 59—60. Chestiea proprjctățcl în, dragoste, de
Traiibel, p. 69, n. 65. Femeea și Revoluțiea, dc
Stackclberg, p. 143, b. 70. Neînțelegere, p. 2, n. 71.1
O comună țâșnească în Georgia, de R. Orguciani,
p. 31, n. 72. Hrană și putreziciune, de Crosby,
p. 4b, n. 73. Ferrer, p. 49, n. 74. Cum se abrutizaza un copil, de Xanrof, p. 69, n. 75. <-Legislațica
Muncei», p. 162, n. 76. De meditat, de Parsons,
p. 13o, n. 79—80.'Un caz de conștiința, de Charpentier, p. 81; n. 86—S7. Răscoala din Sudul Franței,
p. 139; n. 9o.
,
....
Niculcscu-Grand: Dc la un om de inimă, scrisoare,
p. 5, n. 21/
L Nisipeanu . Vezi Macterlinck, p. 33, n, 73.
Ho Nitaro : Un document,, p. I29, n. 89.
Max Nordau: Negarea oamenilor providențiali, p. I22, n.^S.
J. Noinkoiv ; Lupta economică, p. I47, n. 20. Lupta in
telectuală; p. 20, n. 22. Lupta politică, p. 82, n.26.
Neputința Statului, p. 140, n. 29. Centralizare .și
chițibușerie administrativă, p. 42, n. 33. Greșala
imobihtățef, p. 108, n. 37., Absurditatea patriolis'• mulul, p. 150, n. 40. Bilanțul burgheziei, p. 34,
n. 43. Ipocrizica caritățeî, p. 75, n. 45. Zăpăceala
și absurditatea instrucției oficiale, p. 104, n. 47.
l'diciea Nujniesku; Evoluție» prostituției, p. 108, n. 67,
Dreptul la avortarc, p. 86, n. 76..
Stan Opinci»; Din împărățiea țarilor, p. 68; n. 25.
N. Opran : Vremuri hoî, scrisoare, p. 120, n. 78. Zvonuri; din ce discuta prietenii,’ p. 116, n, 98.
L'n Oprimat : Din Rusia, p. 76, ri. 25.
R. Orguciani: O comună țărănească în Georgia, p. 31, n. 72.
Eugenie P. P. : Unire și disciplină, p. 22, n. 2. Unirea
liberă, p. 91, n. 6.
Cesar de Paepe : Anarhie, p. 103, n. 7.
John Paleyo : Pe cîmpul de luptă p. 22, n. 82.
Maria Pamfile : Culegeri din «Cartea de aur» sau «Sen
tințele aurite ale lui Hoangti-Xao», p. 114, n. 68.
Gli. Pana : Răscoalele țărănești, p. 14, ri. 6r. Spania 'ți
Europa, p. 112, n. 88.
’
.
Aurora» Pappa : Hcmrik IbSen, de Alfrcd, p. 86, n. $6.
Albert R. Parsons! Dinamitard, p. 82, ti. 55- De meditat,
p. 130, nl- 79-So.
1
" '
Giovani Pascali: Bâtrînul castan, p. oS, n. 56.
I. Pavelescu: Mal râu ca în Rusia, p. i3, n. 71.
F. Păunescu : In contra ideilor subversive, p.124, n. 6S.
Jacgues Le Peager: Contrast,'p. 100, n. 67.
Hugh. O. Pentecost: Anarhiștii, p. 101, n. 47.
D-r.L. Petit; JurisprUdențâ, p. 2, m. 51.
Michel Petit: Opera lui Ferrer, p. 113, n. 88.
Pelroniu-Petre Vasilescu: Note din societatea de a-zl,
p. 85, n. 16.
I. Petrovicî: Asupra Nemurirei, p. 38, n. 83.
Paul Pfluger: Profesiea de credința a unul teolog
, modern, p^ 116, n. 78. •
M. Pierrot: Rolul partidelor politice în Rusia, p. 149n. 50. Răscoala din Sudul Franței, p. 139,- n. 90.
Pinus : Transformarea individuală; p. 29, n. 12. Princi1 . piile adevăratei filosofii, p. 39, n. >13. Recreative,
P‘ 54» ni 14* D-r Julicn Pioger: Mobilele sociabilitățel, p. III, n. 37Năzuințele sociale, p. 56, n. 84.
Vasile Plăeșu : Stare de spirit, p. 115, n. 28.
G. Plechanotu : Asupra romanului «Cc-i de făcub,p. 73, n.5.
Takc Policrat: Legislațiea Mancei, p. 114, n. 78.
C. S. Popescu: Scrisoare deschisă în răscoalele țărănești;
p. 59, n. 65.
'
Sp. Popescu : Vezi Lupu Anlonesoul, p. 116, n. 68.
S. PostelniciiVezi «Le Reveil»,> p. 18, n. 52. Din Th: Durei,
p. 126, n.i 58.
T.
L Polopeanu : Vezi D r Toulou'se, p. 54».n-,
, 111
! G. Clemcnceau, p. 102, n. 57. Din Elisee Reclus,
p. 153, n. 59—60.
Nicolma Polopeanu: V ezl John Ruskin, p.
5®;
M. Praudine t'Muceniciea institutoarei prapcovia Dugen»
• tzova, p. 42, n. 53.
' ' '
J. Pressigny : Dragoste și căsătorie, p. 34»' n-‘ 3*
«Prezentul): Execuții' sumare, p. 55, m'63—64. Ce- spune
un ofițer, p. 142, n. 70.
Pribeagă.: O scrisoare duioasă, p. 24. n. 2,
Sitlly Proudhomme : De la Luvru; p. '34'
33Af. Piijo: Educațiea copiilor în societatea burgheză, p. 70n. 15. Imoralitatea proprietăței, p. 99, n. 27.
|î’
Pușlcin : Țiganii, p. 26, ,p. 32.
Babclais : Tcoriea Anarhici, p. 46, n. 43.
D-r C. Racovski : Un document vorbitor, p. 40, n.153,
Scrisoare adresată ziarului’«Adevârub-, p. 40. Ex
plicație personală, p. 41, n. 63—64.
Radical: Nu-i de mirare, p. 66, n. 25»
IL Rainaldy : Singuratecii, p. 62, n. 44.
' •
Vasilc Ramură-G. T. Buroianu : LqcrurI din vicațâ,
p. 98, n. 7*
,L Ranc: Anarhica, p. 95, n.'2$.
I'. V. Raspail : Virtute, p. 16, n. 51.
Rastignac : Germinai, p. 90, n. 56.
G. [. Rădulcscu; Destăinuiri' in răscoalele țărănești, p. 03.
Suferințele țăranilor deținuți, p. .55, n, 63—64.
loan V. Râdulcscu: Un epizod administrativ Romincsc,
p. 94. n. 67.
.‘
E. Răuță ; D:la un .om dc simțire, scrisoare, p. 04, n. 34.
Elie Redus : Eschimoșii' din Groelanda-, p. 4, n. 21. Co
munismul la primitivi, p. 91, n. 26. Civilizație,
p. 47. n. 33- Căsătorie» și religiea la Eschimoși',
p. 125, n., 48.
Elisec Reclus: Frate țăranc, p. 30, n. 2. Metamorfozele
progresului, p. 106, n. 7. Mediul și rasa, p. 45,
n. 13. Comunismul primitiv, p. 119, n. 18. Deca
dența Anarhistă, p. 69,: n. 35. Cc-ăr fi de-ajuns,
p. 115, n. 57. Asupra revoluției rusești, p. 135,
n. 58. O propunere nouă pentru suprimarea erei
creștine, p. 153, n. 59—60.
Paul Redus: Pentru Elisec Rcclus, p. 42; n. 63—64.
J. Rcibrach ; In gîrlâ, p. 94, n. 46.
Roberl Reilzd: Icoană Americană, pi 79, n. 3'5.
.1/-mc C. Ren.: Vezi >1. R. Wallace, p. 68, n. 35. Din
Voltaire, p. 104, n. 37. Din Garșin, p. 123, n. 38.
Din Răchner, p. 138, n. 39.
E. Renan: Viitorul civilizației moderne, p. 66, n. 15.
Morală și politica, p. 108, n. 27. Valoarea militară,
p. 125, h. 38.
G lîenard.: Ajunși!, p. 27, n.‘2.
E. Renault ; Dragostea în omenire, p. ,52, n. 14. Baza
psihica a Eticei, p. 72, n. 25. ‘Amorul modern,
p. 100, ii. 37. Despre Libertate, p. 156, n. 50.
A. Rette: Distrugere și măcel, p. 30, n. 32.
«Le Ret’eih: Pricinele, p. 38, n. 13. Jos armele,' p. 101,
n. j7. Asupra educațielde la Cempuis, p. 52, n. 24.
Educațiea întbgrala de la Cempuis, p.'74, iii 25.
Educapea libertațel practicată la Cempuis, p..92,
n. 26. Bi-zele științifice ale Anarhismului, p. 131,
n. 29. Mișcarea revoluționară în Georgia, p. 18,
n. 52. Traească'Anarhiea, p. 109, n. 88.
J. Revel; Fă ce crezi, p. 77, n. 45.
"Revista Pedagogică■> : Populațiea pamîntuluî, p. 136^.39.
Victor Ribcllc: Știința și religiea, p. 133, n. 49.
L. .X» de Ricard : Morala independenta, p. 73, n. 15.
Jcan Richcpin /Rătăcitorul, p. 120, n. 28. Crăciun intîrziat,
p. !3i,n. 79—80.
Ch. Richet : Ideea de patrie în cursul vfemef, p. 88, n. 16.
Combrterea războiului, p. 98, n. 27. Crimele
naționalismului,- p. T14, n. 38. Curajul militar,
p. ^o, n. 74l eon Rintzlcr: Scrisoare, p. 59, n, 65. Biserica, din «Freihciti, p. 29, n. 72. Sindicalismul revoluționar, de
Sorel p. 49, n.84. Cerșetorul, de Ferrer, p. 121, n. 89.
Raicu lonescu-Rion : Religia, Familia, Proprietatea, p. .141,
T). 79—80.
«1/ Risveglio»: Revoluții; contra revoluție, p. 118, n. 48.
Paul Robin : Problema feririref Omenești, p. 72, n. 5Eduard Rod : Războia’, p- 132. n. 19. Tiranie modernă,
p. 15,. n. 71.
’
j ■;
T. Rogers: Absurditățile economici politice, p. 63, n. 24.
Rnkeah : O-1, ori’, p. I54, n. 10.
R. Roker : 11 Noembre ! voci din nioniiinte, p, 23, n. 2.
Ronumia Muncitoare* : Scrisoarea Unor expultațîl: G.
Con^a, G. Bocru, Petre Calning, 58, n. 65. Grozavii'u din Nordul Moldovei, p. I12. Grozăviile
teroriste din PdșcanI, p. 113, n. 68. Expulzarea lui
Anagnoste: Scrisoare de la cel expulzat, p. I55, n. 70.
'llomănia Muzicală* ; Muzica în Universitățile populare
din Paris, p. 44, n. 33,
Rnscnfdd: Vezi Barbn Lăzăreanii, p. I20, ri. 8.
.
11. Rosenziueig : Prigonire absurda : Scrisoare, p. 83, h. 26.
O noua expulzare, scrisoare, p. 3S, n. 33.
Aif. 11. Rosler; Vczf Hugh. O. Pentecosl, p. 101, ri. 47.
f\iot>uni Roasi: Dragostea liberă în familie, p. 156, n. io.
Paul de Rousier: Foloase negative, p. 84, n. 46.
«1
Jean Jacqnes Routseau : Influența cetirel șl a educației,
p. 114, n. 57, .
«■ ’
*
Rugină : O ultima scrisoare, p. 116, n. 57,
.
Gr. Ruptureanu: Destăinuiri, în răscoalele țărănești', p» 54,
n, 63—64.
John Rtukin: Despre cducațiea ' copiilor, p. 128, h. $8Despre educație, p. 39, n. 73.
Han Rgncr : Heraclc fi Centaurul, p. 64, n. 65.
Emile de Sainl-Auban ; Istorica socială la Palatul J»stițief, p. I21, n. 99. ,
t>crnardin de Sauil-Pierre.: O cerință a educației p.Țl. n. 65.
M-mc Gebrge Sand : Femeeă scla’. ă, p. 90, n- 16- CintcCul PlitberițI, bn. 38. ’
Cdzmadia Sandor : Un iobag înaintea tribunalului nobi
lilor. p. 87. 41. 6.
Dascalu Sava-Snl. Abratn; Rolul revoluționar al burghe
ziei, p. 84, n. 6/Minunâțiea razelor Xi de Auberl,
P- 3. u- 31.
.
M-iiip Savioz: Drngostea și primejdiile iei, p. 110, n. 2~.
Alberl Hcnrg. Săvrg : Greva generală, p. lor, n- 7.
I)-ra Săuulescu : Vezi tic Revede, p. 38, n. I3 pi p. 101, n. I7.
A. Schachlcr: Vezi Kropotkin, p. 45, n. 53.
A. Schapira: Vezi gLe Reueîl^, p. 52,11. 24. p-,74, n. 25,
p. 92, ru 26. Din Multatuli, p. 47, h. 53.
Schiller: Progresul, p. 86, n. 16.
Olive Schreiner: Darurile vîețel,,p. 95, n, 67.
Aron Schivarte: Vezi Voltaire, p. 158, n. 50. Din. John
Most, p. 154, n/59—60. .
'
Pani Scorțănu: Votul sau glonțul, p. 125, n. 69.
Walter Scott: Rătăcitorul, p. 143, ii. 39'.
Ștefan Scurta: «Ce-f de făcut», recenzie, p. |o6, n. 7. /
Gubriel Seailles: Libera cugetare, p. 147, n. 30. In cotit
t"ra represiune!' Spaniole, p. 106, n. 88.
Bm. Segaller: Vezi <Le Reveil», p. .131, n. 29.
Se vecină : Singuratecul, p. 30, n. j.12. Instigatoarea,
p. 36, h. 23.
Shelley: Adevăruri crude, p. 4o, n. 23. Fragment, p. 5$,
n. 34. Cântec cătrâ oamenii Engliterel p. 1,8. n. 42.
Panlina ■ SidarovskyVezi Tolstoi, p. 5, n. 41.
Silex: Creștinismul anti-socia.l, p. 63, n. 24. ’
,,
Silvia 7 Most, despre Moșt, p. 35, n. 52. ,
G. Eug, Siinon : Societățile creștine, p, 5, n. 3ț. .
A. M. Simons: Omul ca sclav al mașinei, p. 84, n.'. 36.
Simziana : O pagină măiastră din Machiavel, p- I9, ,n.2.
l'pton Sinclair : Uri proect,. p. 131, n. 60. Infernul din
Pakingtovn, p. 53, n. 84.
D. Singurdu : O școala libertară, p. 48, n. 43.
.8 -C.-Simonde de'Sisniondî: Prejudecata, p. 39, n. 3.
D r A. Skarvan : Refuzare de dare, p. 144, n. 29.
Solovenanu: Vezi Paul Pfluger, p. u6, n. 78.
George Sorel: Sindicalismul revoluționar^ p. 49, n. 84.
Sorina: Ccasu’.după Marie Krgsinska, p. 50, n. 14.~Etrta
femeilor, p. 104, n. 17. Din strofele în proză ale
lui E. Verhaeren.p. 117,0. 18. Cîr.tccul urci, după
S. Hervegh,p. 148, n.-20. De la Luvni, după Proudhomme, p. 34, n. 33.-Un eînteenou, mal bnn, din
Hcine. p. 56, n. 34. Prefața la «Amintiri din Casa
.. Morțilora, de V-te E. M. de Vogut, p.' 2I, n. 42.
Influența Fterilor -asupra-spiritului unei nații, d.e
Van Ecdct, p, 135, ri. 49. Taina jriirâel, de ÂfatA
frigneasc, p. 151, n. 59—60. Solidaritate umană,
p. io, n. 8i.
Jules Sourg: Războiul, p. 139, ri; 49-' > ,
II. Spenccr : Adaptarea omului la o societate lipsită de
guvern, p. 131, n. 19. Neantul viețel egoiste p. 142,
n. 28. Negarea proprietarei pămîntuluf, p. 54, n. -14.
Spinoza: Ura și drîigostea, p. 123, ri. 28.
Eileen Spring-Rice .' Despre conștiință, p. J37, n. p. Fru
museți și farmec, p. 9, d. ii.
Fr. Stackclberg : Femeea și Revoluțiea, p. 143, n. Țtoj
Stanca: Vezi Aubanel, p. 66, n. 35.
Ray Slannard-Baker: Unionismul la San - Francisco,
P. 61, n. 54- .
o
’’
Vera StarkoffCermșoveky, p. 107, ni 9°AL C. Stegărcanu-Gh. A. Teodoru: Anarhist, vețHurl,
p, 61, n. 4. «Mercedesr; de Ciro Atol, p.’OO, n. 364
Esența Anarhismului, dc Glasse, p. 151, n. 40.
-Slepniak:
—. Terorismul
* — — ------ opiniei publice, p. -p
“■ ■22.
21, n.
Max Stirncr: Emanciparea intelectuală, p, 109,
Eftihic
“• Din
L)m Bakunin,
Eftihic Siincescut\
Stincescu:\TTez{
ez( Chaagi,
Chaagi, p.p, 1119>h19,b. $5«
p. QS»
Q
<jq, n
n.- 67
67,. -c
PJ
P. Sloianoff
Sloianoff: '. AA cui?...
cui?... p.p. HO,
H9, J1n- u8.
H. St..Streilman: O scrisoare, p- 16, ri, ol.
�r
I
_
-
l
J
REVISTA IDEEl
Uon
leon Șadbegi Filo^ 6.-otiința, socialism, p. I, n. 81.
. I. V. Șova: De cunoscut^ scrisoare, p. 55, n. 94.
!
Volney: Esența omului, p. 39, n. 43.
Volodca : O scrisoare a lui Kropotkin, p. 30,
3o, n. 93*
Voltaire: Războiul, p. 12, n. 11. Cum îți Iaci calea
p. 105, n. 7. Dialog asupra libertățef, p. 25, n. 22*.
Despre bogăție, p. 125, n. 28. De ce unele pămînturl sînt cultivate râu, p. 104, n. 37. Fată do plă
cere,. p, 6, n. 41. Actual, p.. 134, n. 49. Puterea
obiceiului, p. 158, n. 50.
Gr. A. Tabacaru: Ideile pedagogice ale Iul Ferrer,
p. 106, n. 88.
- M. Talmeger: Azil de noapte p. 50, n. 4.
Tarascon: D-nu Kalenderu și țărănimea, p. 152,, n. io.
Raehel Tarcauanu: Vezi 4. Hamon, p. loo, n.. 27. Din
Darrow, p. 134, n. 29.
A.-Russel Wallace : O pildă vorbitoare, p, 68, ri.'35,
țțr Tcherkesoff: Revoluțiea în Rusia, p. 68, n- 45.
tU Temps»: GiaComo d’Angelo, p. 139, n. 29. Pri F. IV.’ Weber: Vezi Frollo, p. 8, n. 71.
H.
L. Wechsler ; Pietrele, din Jargon, p. 45, n. 73.
mul congres general al țăranilor Ruși, p. I3LQ- 49eLes Temps Nouveaux» : Revoluțiea în Rusiea, p. 2, n.41. Sam. Wermonl : De pe aiurea, scrisoare, p. 96, n. 26.
Oscar
Wllde: Individualismul, p. 117, n. 98.
Vești din Rusia, p. 114, n.,4S- Executarea lui
G. Willis: Vezi D-r W. Borgius, p. 124, n. 58. Din cFrciSchmidt, p. 28, n. 52. Libertatea părerilor, p. 7,
heits, p. 142, h. 59—60.
n. 61. Elvețiea polițista, p. 48, n. 73.
Rea. T. W. Woodroiv; «Tatăl nostru al Miliardarilor»,
Charles Tenib : Mărturisire de despot, p. 15, n. 91—92.
p.
13, n. 71.
E Teodorescn : Cenzura, p. 114, n. .18.
.
■. ,,
Gh. C. Teodorof'. Vezi eLes Tcmps Nouveauxi, p. 114,
aBorkcrs Friend* . O cuvintare de Marat, p. 132, n. 9.
n. 48. Dm tLc Tempsv, p. 131, n. 49. Din Lavroff,
Xanroff: Cum se abrutizază un copil, p. 69, n. 75.
p. 29, n. 52. Din Aubnj, p. 139, n. 59—60.
Nina van Zandt: In amintirea martirilor din Chicago,
Gh. A. Teodora: Din mijlocul valurilor, p. 82. n. 46,
p. 20, n. 12.
0
Greșeli costisitoare, p. 99, n. 47. Eiis6e Redus, de
D. Zpligher : Din Transvaal, p. 89, n. 6.
Merlino, p. 119, n, 48. Despre biblioteca noastră,
p. 144, n. 49. John Most, de Galleani, p. 23, și Âf. Zingher: Din Rusia, p. 109, n. 7.
*1, n. 21.
Măria Spiridonova, p. 25, n.52. Atentate, bombe, E. Zola : Un dialog, p. 86. n. 16. Cum cresc, p. 11
M. Zdrio : Curaj nespus, Satistica, Acvila, după 7.
Trilussa,t
comploturi, de Fabbri, p. 107, iț. 57, Criza Socia
p. 73. n. 55. Bltrînul castan, după Giovani Pas
lismului, de Pgul 'Louis', p. 67, n. 75.
cali, p. 98, n. 56.
BT, M. Thakerag: Inriurirea mediului, p. 112, n. 27.
D-r P. Zostn: Un joc de pasiune, p. 10, n. I. Crimina
M. Thivars: MatematecI aplicate, p. 159, n. 50.
litate și prostituție, p. 8, n. 11. O demisie, p. 62,
H. Thulie: Origina misticismului, p. 132, n. 39.
n. 34. Pelagra, p. 101, n. 37. Nocivitatea ca simp
M. Hnayre: Arta de utiliza pe bătrînl, p. 102, n. 37.
tom în alienațiea mintală pi ca substrat în por
Tip: Vezi Naquet, p. 77, n. 55. Din Rousseau, ,p. 114,9.5?.
nirea criminală, p. 103, n. 57. Gab. Gr. Băleanu,
£. ToUtoî: Să nu ucizi, p. 134, n. 9. Greva sorțarilor,
p. 31, n. 62. Nocivitatea țăranilor învinuiți de insp. 53, n. '14. Cîrmuire și patriotism, p. 5, n. 41.
tigație pi de crime în revoluțiea agrară din Martie
Orbii și elefanții, p. 72, n.45. Cît pămînt trebuie
unul om, p. 56, n. 54. Ce va deveni civilizațiea,
I9°7» P- 33, n. 63 — 64. Executarea lui Ferrer,
p. 102, n. 88. Testamentul D-r Thiron, p. 70, n. 95.
p. 69, n. 65. Pacea lumel, p. 136, n. 19.
Virginia Tomescu: Vezi Rastignac, p. 90, n. 56.
D-r Toulouse: Arta de a trăi, p. 146, n. 50. Regulele
Revista Idee!: Un plan de lucru, p. 8. Problemele noas
munceț, p. 54, n. 54.
tre, p. 12, n. 1. Un plebiscit, p. 81, n. 16. Cătră
H. Traubel: Chestiea proprietățel în dragoste, p. 69, n. 65.
tineri, p. 8, n. 6r. Notă la abonați, p. 56, n. 63—64.
E. Trebac: Trist și singur pe cale, p. 14, n. 51.
Avizare, p. 126, n. 69. p. 1, n. 91—92.
sTrlbana învățătorilor^: O știre, p. 23, n. 62.
Trilussa: Curaj nespus, Satistica, Acvila, p. 73, n. 55.
Abonați achitați—Contribuirl voluntare... Bibliografie...
A. Tueritinoff: Introducere la «Ce-i de făcut», P. 94.
Diverse note... A se vedea din foiletarea înlregeî colecții..
n. 86—87. Cernișevsky, p. 7, n. 91—92.
Alex. Ilar: Ertarea Budistului, p. 30, n. 22.
<
Un Catolic: Cel din urmă cuvînt al SocialismulUI.p. 66,n.35.
BIBLIOORAFIEA „REVISTEI IDEEl*
Un Diplomat al Școaleî de Institutorii Vezi I. Vietroj]’,
p. 36, n. 73. Vezi Darow, p. 14, n. 81.
5—
P. Alușoiii și P. Zosîn: «Mișcarea Socialăs, complectă
Un învățător : O scrisoare, p. 116, n. 68.
P. Mușoiu: «Revista IdeeI», 40 colecții, de la No. 1—100
Un martor ocular : Ferrer pus în mormînt, p. 116, n. 88.
Un receptor al ideilor falșe: Marea proprietate ai învă
Sblomon Abram: Destăinuirile unul expulzat . . .. -20
țătorii, p. 97, n. 77.
M. Askinasi: Jertfele Țarului
.............................. . 4—
Un student: Progresul și muncitorii, p. ic, n. 42.
N. G. Cernițevsky: Ce-I de făcut.... . . • - . . 4—
Ti Uphăn: Războiul, p. 156,1 n. 20.
.Louis Combes: Spartacus : războiul robilor. . . . -50
H. Dents: Socialismul și caracterele sale generale .. 1—
A. Vaisman: Cătră America, scrisoare, p. 22, n. 12. Un
. . 1Gab. Dcvillc; Evoluțiea Capitalului
gmd, scrisoare, p. 133, n. 49,
C. Dimitrcscu-lași: Cele două morale
.
• * -50
Falmaro-Gh. A. Teodora:Cazul Racovski, p. 22,n.62.
Fr. Engels: Socialism utopic și Socialism științific . -50
Gh. Varlam-Ghițesea..-înțelepciunea creațiunel, p. 34, n. 2.
Grup. Stud. revbl, din Paris : Antisemitism și Sionism. -20
Marea sau mica proprietate, p, 37, n. 43. IntimCol. II. G. Ingcrsoll: Dumnezeu și crearea-I
• - —20
„ ... Pm®re’ P- 7» n. 81, șt p. 17, n. 82.
4Vasilieva-Cnstcscu : Vezi Ethber, p. 100. n n?
Paraf-Javal: Ce știm despre lume
-50
“‘"'"n',.«“"“''a'' WhitcchaP=l. P 37, n. 3. Mila,
P. Kropotkin: Cătră tineri
• • ' -50
p. 118, n. 8.
t
.
r
—
Vremuri Noi
- • • -50
A. Văișanu: Vezi Ingersol, p. 26, n. 62.
—
Legea și Autoritatea . - • ■ • • • —50
A Vd>.r -, Spirala proșreautul, p. I54, n. ,0.
P. Lafargue: Materialismul economic al lui ■ Marx. • —20
A. Verhaeren: Strofe m proză, p. 117. n 18
Paul Louis: Sindicalismul Francez . • • - ■
—20
B. Vrrmer.eh : Forja, p. 147,0.40.
,M. Maeterlinck: Datoriea noastră cea socială . ' ’ —50
MadMne V^n.t: O expozij.a de albituri, p. hS, n. 55.
—
Nemurirea
' —50
t vi./^rr'O4
p' 331
9I-’Î.E.
E. Malatesta
Malaiesta : Intre țărani
• • ' . -50
J. Metroff. Anarhismul rusesc, p. 36 n 7i
John
Siuarl Mill:--------------Libertatea de cugetare . ♦. '
_50
---------------------v'-'-u; Ve„ Pu,^ p. 36,„P. k/bS-HuwIltom,
P. Mușoiu
:
Cum
se
explică
Anarhiștii
■
•
'•.
' __5Q
Dcterminisraul Social.SocialiemulBalgian
P- 105. ,n. 47A. y^hufd :■VennM din Ada Kegri, p. 120, n. 8. Ferrer,
—
Emanciparea Femeol
4^
p. 105, n. 88.
’
—
Intime.................... 4—
C. Vogt: Emanciparea cugetârel, p. 68, n. .15. Dintr’un
•L Neaga: Flăcări năbușite. . • « • ' ' ' * * 2—
■Seneca: Despre mlrjie
‘
‘ _5Q
XhnîTî1 a Ul Bakunln’ P- J46, n. 40. Nebuniea
războinică, p. 70, n, 75.
.Fr. Stackeiberg: Femeea și Revoluțiea.......................... 20
F-Ie E Af de Vogue: Prefață fa «Amintiri din Casa
Un fecior de țăran: Noua epistolie .. -• - ' '
Morților», de Dostoicvsky, p. 2I n. 42.
Romulus P. loinescu; Societățile
de patrpnagiu, p. 7,n. 61*.
_______
Cererile, însoțite de cost, se fac
»Revis*a
Tipografia (^operativă «JUBICr{tf^f£dK 'Regnlă No.
— C. 31S^
I
�'1 —•
-■
F
.•
-
1 .-
î
■
T.
n
rrJ*
>
- */AT
!• OOfe!- l - J .
�/~u
7âBzW
®7 U/IW UZ L®®/ <<7
î/Wz®
4>z
wcwsoștattzz.
K/mw nkD €fzz>Z
rM :®
ZA.'\7Z'!
W Ow>rl
i.
ZzO^wfiW®
»
ViSASiWWz
TfiiS/ZZ
zzz■■
toz»
4),Z»\
Ăiizăl
A.iz;®J
iiii®
WW'
r;z'
f®27f
r/^
îziZZzZZZ/&Z®'/.i/'
(STzZn(®7ZDw ao/z'/ '
Z'l ^Z’ZZ . .a
ijW
A
'
'y?
z>,>
l /Ti />ttk\
‘Jfi§; *<yI
I
a
A
,:'|A1,A
teM®îz
w»W®
i®zt®,.'
BWWW»
iw
®W/W(W/ZD(@O73j^
wfwH
. |
® ,-/>-, ffeî/z- ,o. -.. /&sr .-o-
,
■ZZ/z.
zz<rz5-'Zzz
z
< zz?-,z
'. '
/
z ® -A A®®® A (/; ,.- J.
IO
■<J A:,A' : -i/A;'
A
J.®®®
J/J
®
'
<® zz7®7/|w
U■ _ ®Z_. ®'1
WJ ®P
Z
OWt^W^W^'
,®®
xBF/ZazO"//^
®-®f r kU
: /~\ //®'-i® .-^ /,.Jr®•: ®. ®">; ®,®)
O®w wwwtoSH
,® /ZG£ 5
ZAA/ț'SM^tOzlMZ
A
:
Z
Z/-z..,Z7;
-L4)®MwMX)«
®F®nJ
î Jziz7fR
. ,77' Zzza z/- 7- <
' ;7
® .^ ...,_
v
z®-/®--'/.
Z®
■ ■
/' : woW/S.
sto /U>-7 ®<z'.Z.z®
® ALZ.A ZA A./^z, . j,.®®^ . Ja'zJ
®.i ^z®® zv»,i
a
a
/'.®® rzz/zA/Z'Zz
/zww®
«wtwwwwow
®Al7zz»<yM»7.z
ț
B
I ■OîIWWlw
a<Z«aAa a
-7
.'■/
■<■ /-</• ;?■/> 7 Z"®
^®'®'7-z<
'isUtUX
?
■<
’z. '.' ;\';A ''
w '*W«1
®/® ®7®) WWd
,,
/ăwWttWffl
â®
B30z5)WO®
®® ;® Z., zWO
. ■.^/., I, ZTz^rWZ™
' zjzz
®.®
.■ aZa?A Ș g^^IZrzZzzWZB^'iz
âf®W®)®
"
1»-®Zz
ZZ^Z
A M)
ilW zA )W^îMWazJzzzz^ ;$
z’ZsM/îW-■:<!\®Z1 ' z
/ iz/ W UZ ®® UZ
^/SOv7âA/te®A
z
X
' ZZ®
l^'&,'^§:3ZZz •/.z:-z
^ițî/^iT^S[j^și/'^■
1
S5T/«•/>-. ^&5T'>4>-
a/ ®z|®|
A//
rx
■AzâlZ»
®® ®U7
zfeziM
;z;Z
, z.zi! s
v Z^n ?i“T ..
7<z7®77/z...'AZ;
kkkk-^
.Z'Z.^ . zf'/’z
za'i
■
-
5'
;
zIS®!
■
f
®®)77;®\®
zz’Zzâ:/-';/®;;®'®.
- ,,^jO7zc;''z:....®[ZJ-/^'
//UTW f/ZD^i/ /®D>O
Z3®Z
zz®/®7,aZzz za®;a
ZSzZeBj'zZz'Z^ziZZ®
4zl^
; i'
AaA.Za Z A
I
<
Z\ Z. Ș ^AZ/-Zz®®®®gV(
owy
■*
./am»®.
��
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1900-1910): index și copertă
Subject
The topic of the resource
Tabla generală de materii cuprinse în cei zece ani ai Revistei, de la nr. 1-100
Description
An account of the resource
Tabla generală de materii cuprinse în cei zece ani ai Revistei, de la nr. 1-100
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Revista Ideei
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
1900-1910
Language
A language of the resource
română
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
București, 1900-1910
1900
1910
anarhism
București
index
Panait Mușoiu
Revista Ideei
-
https://anarhiva.com/files/original/b6ad7bf42cebc94ad9869edc75526f04.pdf
27f7858b2dcb57e228fc5b50d1e781b2
PDF Text
Text
REVISTA IDEE1
K
q
I
A
1900, Noeinbre. No. 1.
a
CA SĂ NE FACEM ÎNȚELEȘI
I
I
”
■
2
§ -
c
!
3
i
3
I
%
S-
o.
O1
*•
■
i i
s
■
-
București: Strada Epurilor, 10,
v'd toată libertatea ca să colinde. Dar știm că
stăpînim principii, ce-ar fi. să facă fericirea obștel întregi, de-ar fi să fie aplicate. Mal puțină
După atîtea silințl făcute, să se deștepte, lumea alergătură după adevăruri necunoscute Încă și
ce lîngozeștc, la vieață, să se împrăștie în lume mal puțină dezbatere a celor cunoscute și vieață
un ideal mal omenesc de traifl, să se normali mai adîncă. Vieața Ie ce ne interesază în primul
zeze purtările, nu-I oare de prisos să vil și să rind pe noi. Toți merită să trăiască și eă tră
mai starul tot într’aceea-șl calo. Blocul acesta iască bine, și vieața să nu mal fie o lotărie minenorm, înverșunat să pătimească mereu și să ciunoasă și cu eîștigur! puține, sau o încăerare
îndure toate și par’că să nu simtă și par’că să cruntă, care să lese răniți pe cîmp. Și cu ce știm,
nu. știe nimic, să-l mai trezaseă cine-va vre-o putem să ne conducem destul de bine, după
dată și să-l mai mișto, să-și puo capăt suferin cum ne și putem îndestula admirabil, cu bogă
țelor lui, să simtă dezmierdarea și harul și far țiile, cu roadele ce sînt, cu mușchii ce-I avem,
mecul unor zile senine-și să se bucure și iei? puși în lucrare. Pot să o mărturisască atîțl.
Vecinie va fi să dăinuiască în starea ce se află,
Dar ce va zice guvernul de acțiunea noastră.
și vecinie se vor frînge acele energii răzlețe, ce Unul cuminte, dacă din întîmplare Ie vre-un gu
se vor pune la mijloc, să facă să se îndrepte vern cuminte, că n’are cetățeni mal de samă, cari
toate, precum s’ar cuveni să fie. Luînd-o pe să urmărească, paralel, fericirea obștească. Cu
deasupra, cam pare. Dar existența trebuie trăită prilejul distribuire! recompenselor acordate, celor
ori-cum și noi nu măsurăm numai de cît rezul ce aă expus la Paris, Loubet, președintele repu
tatele practice și nu pretindem ca totul să se blice! franceze, rosti un însemnat discurs, în
schimbe de astă-zl pană mîne, bătînd din palme, chintesență, cam cum reducem. Iei își exprimă
de-o dată, ca prin farmec, cu toată urieșioa mi speranța, că expozițiea va da naștere unui spi
zeriei ce bintuo. Nu vom putea să spunem că rit de solidaritate populației neguțătoare și un
stăruințele noastre sînt chiar cu totul fără nici nod avînt comerțului, că va impune regularea
o urmare, cum că ideile propagate de noi nu conflictelor internaționale pe cale prietenească,
va să-și facă drum, n’ati să se. asimileze, în fe- că va consolida pacea, ceea ce va îngădui să se
li ul lor, în mintea cui vor întilni-o deschisă, că privească mai de aproape țelul cătră care tind
nu se vor preface, la rîndul lor, în simțiri, în inimele generoase, pentru reducerea mizeriei și
forțe, că nu se vor traduce în fapte. Dar, dacă-1 realizarea principiului de înfrățire... O așteptare
îndemnul foarte frumoasă, și-un plan de. îndeplinit admivorba, nu ie numai de-acolea întreg îndemnul
nostru. Ochi!
V/UUJLL £11
ni văd,
VUll, OllXiyiLUCț
simțirea LLL
ni-I
-1 atinsă,
ULJULOClț priMiirabil. Ca Ms’Vo luăm așa, ce înțelegere mai deXCXkJUL*
veliștea, cum Ie,
voliștoa,
ie, ni sugerează idei, fineța fire! plină cu cei ce-șl îndreptează privirile chiar de
1
A
x
’
noastre aspiră spre frumos, aspiră vieață dulce, pe-acuma, pentru reducerea mizeriei și pentru
aspiră armonie, și noi ne agităm potrivit.
celelalte. Ie împărțire de muncă. Guvernul își
aspira
Alții vor face tulburare mai mare, vor crește urmează o cale și inimele generoase, calea ce li-I
tumultul social, fără sa se preocupe în totdea obicinuită, ca să ajungă tot la aceea-șl țintă, s’auna de bună starea semenilor. Alții se vor stre jungă mal curînd. De unde să urmeze conflicte,
cura po tăcute, și se vor prinde de-o rădăcină, cînd Ie un guvern serios și care nu se joacă de-a
do caro să se țic. Face fie-caro co poate. Noi nu vorbe de paradă. De ce vor zice celelalte gu
vom stingheri pe nimeni. Nu ic menirea noastră verne, cele fără busolă. Cine să știe ? Legile lor
să no amestecăm in lupte de acestea. Vom trage nu no rostesc nimica, pentru-că acțiunea noastră
numai folosul din starea noastră, zicînd așa, de lese din prevederile lor, și subalternii, cari ni-aăl
ne șicaneze,
privitori. Vom scoate înțelopțirile cuvenite din fost+trimeși,
-:’—r,Y din cînd în cînd, ca să ««
colo ce vedem, lo vom zvîrli în lume, în cole nu ne-aîi putut da nici o lămurire. Inimi gene
patru vînturl, culeaga-le cino va vrea, serveas- roase, idei, reducerea mizeriei, înfrățire ce-ya,
că-se ori-cum. Și de nu astă-zi toate, vor fi cu atita știm că nu pricep nimica. OrI-cum, asta nu
lese și mîne, pentru-că nu se va mînțui doar ne va face, cu nici un chip, să înj umătățim noi
adevărul în șoaptă. Și tocmai
toată vieața astă-zl, pontru-că pururi vieața are glasul,z să spunem
novoo să fio ajutată. Potrivit situației noastre și pentru-că pot să fie guverne retrograde, detescelei a căror soartă ne interesază mal mult, vom tabile, rele, no proclamăm organul celor mai nalte
urmări mai puțin, acuma, descoperirea do ade aspirații, celor mai înaintate concepții.
Mal ieste însă și lumea ceealaltă. Purtarea
văruri nouă, cît să vulgarizăm ce se știe. Nea
părat, nu no vom pune cugetărei stăvili: avea- noastră va fi mal naturală, mal simplă, mal nor-
�nftVlSTA IDEE*.
i
i
R
’
t
g
l
3
'A
Ș-- ■ •
4
mală. pin tebny^tâbm^smul ce minte, ce rătă
cește po mulțî, noi vom reduce o parte mare, îl
vom reduce de tot, de ne va sta în putere. Vedea-vompe cirutf-va, că tinde spre emancipare,
că rujie'cu rutina. Cuvinte do încurajare. Așa
yom face și noL așa și facem și vom cuta în
txfiiieauriă; Do norrtio, de rățele, de rogule presci’ise, pururi no vom feri... Ca să admir imensi
tatea, să laud măcstrica firel, dacă-I o trebuință
cum-va a ■spiritului mloil, voiri face-o în cîntu- rile, mele, în șoapte fermecate co le voiii spune
oui mi-a fi drag. Nu mă voia pune ca să repet
povești, năzdrăvane, să celebrez un cult, far de
cahficaro,
calificare, în
în fața
fața unor
unor deșănțate,
deșănțate, unor imagini
moaiîte. A tot putut, să fie cultul stâămoșilor
iwșfiL Să-mifim'ștcscpornirile duioase, și setea
mea, i ?i setea mea cea mare, de-a eorilucra sa
curgă izvoarele vieței, nu mu voia duce legat, la
ochi, ca săruri aleg păreche, s’o cumpăr de la
alții. Lu sînt aice, o liberă mă vede, o libera
mă nimerește. Voiii nimeri-o leii, cînd se va face
vestită. Și toată punerea la cale vom face-o între
noi.... Simți-voifi trebuința ca să mă plimb într’o
livada, sa gust ce-va din roadele ce le văd atâr
nate. Aieoa/ce sil zic, voiii cam întră în tratări,
sait, dacă gustul acesta 11 vor avea mai mulți și
cam s’ar face greutate, ne-om satisface, cred, de la
sine, fie cu am forța intrările puțin. S’a rtițtetat de
mult: forța' constitui un drept... Cît despre indi
cările, date în grija tuturora să fie respectate,
do regalele așeză re I de stat, n’am nici o trebuință
in.relațiile mele-cu alții și mai eurînd le ocolesc...
Lumea cealaltă, cînd nu se poartă la folia, să
vadă și sa tacă sau să .rămîe uimită. Zîmbetele
mele nhia de ce să fie posomorîrl pentru dînsa,
nici, fredonările mele să fie cîntece de jale. leu
nu-mă scol dimineața ca să-I fac întristare Iei,
și uu-ml fac planui’ilc mele să-I fac cum-va ne
cinste și să-i aduc turmentări. Cat, pre cît pot
să-mi satisfac simțirea și chibzuință mea, și nu
hatjocumsc nimica: nici sfinte, nici nesfinte.
P. Mușoiu.
Ce-i ce rețin numărul de față, vor fi așa de
buni să-și și achite abonamentul prin mandat.
Cine .nu găsește să se aboneze, ne va trimete,
neapărat, numărul înapoi. Fără nici o zăbavă.
O RUGĂ
i
'
,|
4!
i;
REVISTA IDEEI
întuneric și lumină
2
'Doainne, de ce. cile o dată chinueșll sufletele noastre,
că o recoltă, ne cuprinde și cîrtim împotriva a lot ce-a
șămislit puterea ta.
D^-ice, copiilor tăi, sorlitu-le-al fie cărui o altă vîeață.
Uiud are de toate, alini nare măcar puterea de-a îndura
popara lipsei.
a
,
‘boatnne, nu cirtesc împotriva voinței tale. Dar, cînd
îăipins de 'foame, voiii pune nună' și leii pe-o p'îne, apără-mă și întărește-mă Doamne.
Dă-mf,ȚDoanme, alunei, puterea să pot îndura hula
g^ăviea copiilor tăi aleși. Făcîndu-l să priceapă, pre
dinșîi, că toate se fac după voca ta.
I. Lostopan.
Tovarășului t>n„tln0
Si nogura cuprinse pămîntu'i cet, treptat.
Mai neagră ca minciuna puternică de Stat.
Și apele sub neguri păreau că sînt cerneală.
Și arbori-mbrăcase a groazei primeneală.
Și-n bozna nopței, graiul' răsunet nu găsea:
zădarnic.. obosea.
Iear ochiu' cătînd zarea ;
Pe~acest pămînt de groază, ca marmura de albă,
_
Cu och/I ....
stinși sub
gene, cw' păru! ca o salbă
îeî înaltă și plină și semeață,
Pe fruntea i.........
ipul drept și nobil, rătund și plin de viată:
Cu truj
-3 o stătu o de-atîta nepăsare,
Se pare
> strînge
Deși o 4
w lanțul și-o ține-n nemișcare.
' , o ’ndreaptă
Spre buzele IeT, crucea, roșită-n foc,
Un preot, în odăjdii, cu vorba înțeleaptă:
— „Sărută trupul celui jertfit pe? astă cruce,
te aduce*.
Cu gîndu! ca în lume pe tinu-a
"
Și buza sfîrîește sub crucea mîntuirei,
Slujind cu resemnare la faptul chinuirei.
Cu glas puternic strigă, un Jude:
— „Ți so cade
Osînda îngropăref de vie. Ce! ce cade
Cu ură contra LcgeȚ, să pieară-i hotărît:
Și Legea vrea ’ntuneric. In minte ai vîrît,
Popoarelor, Lumina. Lumină răspîndești...
Lumina va prin moarte de-acuma s'o spășești.
t
Armată, pregătită să fi/. Iear tu, Calau,
Te-arată cu gialațiî, de-acum ie rindu! tău*.
Murdar, hidos, co față rînjind de răutate,
Cu fruntea ’ngustă, gîrbov de ani și lașitate,
S'arată. Inainte-i și-apteacă toți grumajii
Femeri, de mînie, s'aprind treptat obraj!i.
Și rîsul ironirisubție-cle iei buze
Spre toa își îndreptează privirile-i ursuze,
Grăindu-î:
— „Supus Legii, îmi fac doar datoriea*.
— „O știu...
Răspunde dînsa, măreață.
... /ești Prostiea*.
Și fruntea-i strălucește de raze, într'o clipă,
Ce bezna de o clipă o sparg și o disipa.
Cei tineri, far de von tresar, redeșteptați.
Și caută spre raze cu ochi înlăcrămați.
S'ardică.,. vor să zboare spre mîndra Condamnata...
■ Dar repede, o mină, pe fruntea luminată
Aruncă lung zăbranic... Și noaptea iear se face.
Minuta de iubire, in ori-ce suflet tace.
Iear mîna. criminală s’ardică în spre gloată...
Pierdută-n întuneric, loa ieste prinsă toată,
De frica ba'onetei, de ochii furioși
Ai șef lor de oaste, de carnea iei setoși.,
lea stă înmărmurită și fără de voință,
Trăind din milogiră, din furt, din neputință.
Stăpinul mînei, strigă:
— „Fiți orbi... Să nu cătați
La palida lumină. De dînsa înșelați,
Peri-veți sub bătae, prin foc sau închisoare:
le crimă strigătoare, să cauți cătră Soare.
Grăirea mi-ascultați-o, vă sînt învățător.
Supuneți-vă Logot, al Castei creator,
Părinților și mie, jandarmilor, la toate,
Că noî sîntem Voința, iear voi, sărmana gloate*
lei tace. Un lung ura s'ardică 'n depărtare.
In față i s'arată, trimeșî de Adunare,
Cu drag să-i mulțămească de vorbele ce-a spus,
Doi trîntori, grași și rumeni, ce-n saci plini au adus
Bănet, să răsplătească a lui învățătură,
Ce-n capete ’nfiltrează tîmpenie și ură.
Un trîntor, cu obrazul semitic și ohilav,
Conducător ie, rege, deși se crede sclav.
Celalt, creștin, ce merge s’asculte-al tău cuvînt,
Martir al înfrățire!și păceî pe pămînt,
Și care-n urmă cere războiul, să-i producă
Averi, din morți și sînge... Ce-i gata că aducă
O molimă de ciumă pe țara lui, de-ar ști
Că poate pe un altul prin iea a-l moșteni.
Și frați la interese, tovarășii resursei,
lei sînt reprezentanții bancherilor și Bursot
Un ropot lung de tobe detună. . și-ncetează.
Spre locul de osîndă, femeea naintează.
Dar ioată, că în fața, în zdronțe i s'arată
Un tînăr, cu o față ca ceara, ’nsăninată
De-o flacără divină, ascunsă pentru proști.
Răzb’t-a, iei, cu harpa, prin gloată și prin oști.
Și toți îl huîduiră, îl rîseră... lei mrrse.
Scuipatul de pe haine, zîmbind milos, îl șterse...
Și-ajuns în fața blondă, a bietei Condamnate,
Instrună harpa... mîna pe coarde i s'abate :
— „Zadarnic stavilarul stă
Respingător de ape,
Zădarnic dînsul adăsta,
Cimpiî întinse vrînd să scape.
Cînd apele s'au revărsat,
Ududuind din stînci în vale,
Cu stavilarul au plecat,
Umplînd cîmpiile de jale.
Zadarnic, voi, cari tîmpiți
De veacuri, omenirea,
Cu legi și arme năbușiți,
Asupritori, în oameni firea,
Cînd veacul vieței va suna,
O să so 'nalțe Vijeliea.
Și glasul iei va răsuna:
Să pieară tiraniea.
Zădarnic, Lege, te frămînțî.
Zădarnic Capitalul
In fel de forme l-învestmînți:
S'apropie de-acum finalul.
Și marea dramă ie vestită
Prin glasul mieu răsunător:
In sus, mulțime osîndită...
Tresari Popor*.
Precum oceanele se'nalță, înghițitoare do vapoare,
Si cum se nalță vijeliea, de munți înalț! doboritoare,
Așa, așa, de cătră Nord vuesc mii glasuri răsvrătite :
Un cor nespus, sublim, imens l-acele himnurirăzlețite.
3
Pigmeii tremură. Armata, se'nșiră ’n rînduri do bătae,
Puterea vrînd să și-o încerce, cu spada'n came vor sa tae.
Jandarmii vor ca să apuce, pe cîntărețu ’ndrăznitor:
Dar două aripe desface, de un alb de cer, luminător,
Și se înalță și zîmbește mulțime!, mută de mirare,
Ce cată'n ochii lui, mari, limpezi, revărsători de raze clareProstiea, cade, îngenuche. Și Legea strigă la oștire:
Dar toți oștenii, prinși de farmec, sînt strinși de-o sfintă
[mărmurire.
— „Zădarnic vreți lumina, voi.
Pe veacuri s'o ’ngropați.
Cătați o clipă înapoi:
Vedeți copii, femei, bărbați,
Cu puști și coase și securi;
Sînt purtătorii de noi glorii.
Prigonitori de legi și uri:
Sînt toți copiii Aurorii.
Din lanț, te smulge, Libertate,
împrăștie al tău soare.
De-acuma ori-ce om ie frate,
Zdrobită ori-ce închisoare.
Mergi, Omenire, înainte...
Pe Statul mort ți-nalți ființa:
De-a-zi am pătruns în a ta minte:
Sînt Conștiința*.
Din mînă-i cade arma soldatului, și plînge.
Sau trage 'n șeful, care se zbate-n caldu-I sînge.
Sub pari, zdrobit! de moarte, cad, rînd pe rînd, ca snopii:
Bancheri, Judecă orii, magiștr i, regii, popii,
Gialațiî și Călăul, bătrin de vremi, Prostiea,
Și baza 'ntunecimei și-a crimei: Burghezită.
In flăcări arde legea... Iear tînăra femee.
Cu fruntea străbătută de-a geniului seîntee,
Cu brațele vînjoase, ca marmora de albă,
Cu părul rupt din soare, pe fruntea Iei, o salbă.
Pe-o frunte naltă, plină de raze și semeață.
Cu trupul drept și nobil, rătund și plin de vieață:
Se pare o statue, de-atita nepăsare.
Din piepturi milioane, se 'nalță, înir'un cor,
Se'nalța ’n feliurite limbi, himnuri de-adorare,
Spre ceea ce surîde spre vecinicul popor.
Ca valurile mărei, vin gloatele năvala,
Atrdse de privirea femeeî ideală.
Și 1EUL, mort de veacuri, tresare, plin de foc,
Spre ioa înaintează, cuprinde-al iei mijloc:
O face sa palpite sub strînsa ’mpreunare...
Șî negura se stinge, și soarele răsare,
Cînd fulgerul străbate prin trupul fecioresc.
Prin veacuri se iubise, și-acuma se unesc.
Și-a lor iubire-aduce, în lume, rodniciea:
Din sinul Lîhortuțol ra naște Anarhica.
Mircea Demetriad.
REVISTA IDEEI
■
lunara
c— PE AN, 10 NUMERE, 5 LEI —
Abonamentul se plătește înainte.
10, Strada Epttrilor. — București.
�revista IDEE!
4
din carnetul unui
Sti August. 7
dezertor
■Ml.
^K^
“
ri^UtarăIe3te
datorie și glorie.
salvelor de puști, ale
f
L
1
?
■t ■
s
J
9 ore '/2 wl- L ‘ - se audă. Bubuinie în
focărilor de
m-va locuitori ce
nurilor își încrDC,^x-Hr Credința lor ieste, că
înlilnim, ne sP.un. P
|’^in ofițeri văzindu-I cu5 toe,cUm^
N’o să murim
tOtL° ArolfeDomnule, așa o fi, respunde un moșneag, scărpinîndu-se în cap, dar de ce sa murim
Și teranîi își urmează drumul spre Dunăre.
Acest de ?e sa murim cu zileu, al moșneagului n a
mișcat pe nimeni, inse pe mine mă pune pe gniduri.
h ore. — Lovirile de tun nu se mai aud, cu toate
că ne apropiem de Plevna. Inse cum ne oprim, iz
bucnește dintr’un nor de praf o răpăire de cai ce aleargă către noi și sosește, val-virtej, împreuna cu
căruțele „Crucei Roșii".
Doamne, Dumnezeule. De sub coviltirele lor nu se
ridica de cit gemete sfâșietoare. Cînd trăsurele trec
pe dinaintea noastră, prezintăm armele ca un singur
om. întruna din iele, zărim lungit pe un băiat ca de
vre-o 22 de ani. Iei ie galben ca moartea și are două
decorații pe piept.
— Unde-i rănit, întreabă căpitanul nostru.
— Să trăiți, Domnule Căpitan, un obuz i-a luat
amîndouă picioarele.
Și trăsura cu băiatul fără amindouă picioarele și
cu două decorații pe piept, trece.
27 August, 8 ore seara. — Detașamentul nostru a
sosit de ieri, și generalul, după ce ne-a trecut in in
specție, ne-a spus cîte-va cuvinte foarte bine simțite,
urmă,
său major,
a reinîear ia
1----\ incunjurat' de
1 statul
.............
;
trat în baraca de scindări în care și-a stabilit cumtierul. Peste un sfert de oră, ieu șfun alt soldat, am
£__ L £_?.__ _•<* _ -T • 1
••
• .
fost tcimeșl să
schimbăm sentinelele
de la ușa baracei.
^•'"'
”
•'1"'
Generalul prinzea, incunjurat de statul său major
Pe la trei ore, sentinele noi au venit să ne înlo
cuiască, ear pe la patru, Colonelul, ne-a scos în front
și ne-a cetit o poezie războinică, pe care D Alexan
dri-a scris-o la moșiea sa Mirceștf. Cuvintele de dor
vammut,r’
U™plut auzurile în timp de citea. m. —
ce -am
ieri
n»29qo August,
««ni ’ 10 oreȚȚ,..
, Tot
- văzut WU
nn SP nnnl/3 onn'MA
ITX21.
.1
i
...
sint
6j Vâ* î’ *-*\-»*»
dea,lVAXJrile’ LIII
albiea apelor.
• i îmnrJUSJn
.*
sint împestrițate
de Ca
cadavre.
Membre
ghiulX
Pzae tntefAni
xaJfe' M
,enibre burate de
gniuiele
îz. L, 1 ‘ G păr^ e’ co ea c,^eUQ Picior,
dincoace-o
mină
dincoace-o mină.
Londra, 20
20 Octoinl»
Octamhn» i
• j«
Londra,
Ionelul,
ne-a aduni
o d
Z‘Ua 30 August’ G°Ionelul, ne-a adunat
o dau eu vărsatul zorilor 5i
cmm că ceasul hotărîtor a sunat, că trebui
"urinfpentr" ara, pănă la cel din urmi <„
mar atunci?-) Că, dacS vom
sa murim nu »; ;
(
nu va fi uitat, ca ne așteaptă gloriea și
"ă ne facem demni de Mihal Viteazul și de
■
“preda0 un soldat volnic, a Ieșit din front și a
Colonelului, că să trăiască dar ca are copU acasf
că cine o să îngrijască de dmșd daca o muri fel.
— Va să zică, cutezi să-mi spui că Iești un
i
fost respunsul Colonelului. Apoi a poruncit să-l pun*
la asalt în cele dintâi rîndurl.
Și printre D-nii ofițeri, nu somai auzea de
„țară0, „glorie’, „onoare militară0.
Preda înse, mă întreba, ca ce ieste laș. lear dacă *
i-am spus ca laș va să zică fricos, a stat de s’a gindil j
ce s’a gîndit.
— Apoi, ce să zic, i-a fost respunsul, de
mi-I frică, că de moarte cum să nu ți se facă părui
măciucă.
...
,
Mirat, nu i-am mai zis nimica, dar iei tot nu m’a i
lăsat în pace:
— Da bine, Domnule, da de bătut, de ce ne batem? i
întrebarea lui mi-a dat de furcă, cu toate astea ;
m’am încercat să-i lămuresc treburile.
— „Țara“, „Onoarea militară", „Gloriea". 1
Preda înse, s’a dus mișcând din cap,
ip, și cînd s’a •'
dat semnalul atacului, ia-ne, pe Preda și pe mine, de 1
unde nu ieram.
Cum s'a întîmplat, lucrul ie complicat. Tot ce
mi-aduc aminte, ieste că, cu cît se apropiea ceasul
hotărît, cu atît mă simțeam cuprins de o neliniște
mai mare. 0 tremurare nervoasă mă scutură în sfîrșil
din creștet în tălpi. O sudoare rece mă trecu. Inima
începu să-mi bată, în cît credeam că are să-mi sară |
din piept. Timplele îmi zvîcneau. Revedeam copilă- '
riea mea, pe mama și pe tata. Imî reînfățoșam stră- i
daniea pe care mi-o pusesemjpenlru a studiea: du- |
cerile la liceu, pe ger, pe ploae, pe zăduf: clasele pe j
cari le cucerisem ora cu oră și zi cu zi: examenul de
bacalaureat, această culme la caro ajunsesem conjugînd pe „tipto, tiptis, tipti, liptomen, tiptete, tiptusi“: speranțele mele, aspirările melc, tot ce fusese
în mine viu și nălucilor. Și ideea de a mâ jertfi pen
tru țară, nu mă încălzea. „Onoarea militară“ mă lăsa
rece. Gloriea de a face partejdintc’o hecatombă cil
de colosală, fie chiar pentru a înzestra Europa cu
îmi1 Iptff.T 1
un Regat nou, îmi înmărmurea picioarele, îmi
lega j
brate]e>
paraliza limba. Minteat mea înse, remv ;
îim ia .|
nea liberă, împrejurările o ridicau: «o clipire
------de-ajuns, ca să-mi dau sama despre întreaga falși*1' I
care a educației omenești, îndreptată cum ieste i*1" j
pâtriva simțirilor naturale.
, , :
Ei da: îmi ?era frica și nu-mi iera rușine ca în11 :
ie frică. Ce va mai mult: Chiar astă-zi, cînd înă aflu ,
la adăpostul distanței ce am pus între mine și laurl
câmpului de bătae, vitejiea conștientă a soldatului ce
SG dllce
moara, mi se pare un sentiment de dȘ' ;
!?entă» folositor guvernelor și tronurilor, dar inSJJPjor pentru starea intelectuală a omenire!, caz
bisterie eroică, ce ar trebui să atragă asupra-f t°a 1
bagarca de saraa a specialiștilor.
Sâ ne inchipuim ÎQ
uBuI
REVISTA IDEEI
stat atăcat ar face ca mine. S’ar întîmpla alt-ce-va
de mt că statul năvălitor și-ai-întinde granițele? Și
opol ?... Un tron, un guvern și o firmă mai puțin.
Daca voiu largi acum cadrul, hipotezeî, Europa, lear
mai.la urmă lumea întreagă ar ajunge să nu mai întocmească de cit o singură națiune.
Și dacă tot s.e ,țme la „Imperii", care altul ar fi
nial frumos de cit acel al „OmenireT0 ?
Paginele din carnet so sfîrșesc aici.
Alex. Macedonski.
SCRISOARE DESCHISĂ MINISTERULUI OE RĂZDOIU
Iși face o so oteală greșită, autoritatea militară ra-e îmi
mai trimate mie avertisimehte, și care crede că poate sa mal
compteze pe mine la vre-o mobilizare. H sî.,t multămitor. că,
în adolescența mea, mi-a dat prilejul să întrerup'o carieră,
care ihama instruit în multe, dar care mai departe îea
mi ar. fi stînjinit. jdesigur, activitatea și avîntul firesc, că mi-a
deschi: orizonturi noua, gestul ds a călători, de-a cerceta
mai mult, că rn'a pus în societatea unei mulțimi, ce mi-a slujit
de studiu și de experiență, că mi-a mai da' pri/e ul de a cu
noaște cîțî-va camarazi, în so ietatea cărora am petrecut atîtea
clipe neuitate și do prieteniea căror mă bucur până astă-zi.
In vremurile acelea, tocmai avam nevoe de un prilej, casă-mi
recapitulez studiile făcute și să mai fac altele nouă tocmai
îmi fu util, să am la îndămînă un laboratoriu omenesc, atît de
yas\care s^~m' >ncerc mai temeinic puterea de convingere
Și să revers din cunoștințele mele. Nu că m'am bucurat de fa
voruri deosebite, dar comandanții companiilor mele din Geniu,
aii avut atita delicateță și creșterea aleasă, de a nu stînjeni
peatri om co îșT vedea cuviincios de treabă, de a lăsa să i se
strecoare liber cursurile ce le făcea cu oamenii, de alt-feliu
foarte puțin zgomotoase și foarte pline de rezultate bune Ar
deam do dorința de a fixa unde-va afară din memorie, pe
Căpitan Chirițescu, din a XV!-a, telegraf, București, pe. pe atunci
Lt. Sănescu, din a XH-a, pontonieri. Brăila, pe Lt. guard Demetrascu, din afara de rîndurî, Focșani. Maiorul Oteleșanu, ore și
Tel un litiu la simpat/ea mea, apoi Căpitan Calotescu, cu care
am petrecut la Nămoloasa o manevră, și socotesc că mai sînt.
Dar dacă cei doi ani de oaste, mi-au pus la îndămînă atîtea
bunuri, mi-au luat grija unui adăpost, grija de îmbrăcăminte și
do hrană, cu toate că ast a nu m'au prea apăsat nici o dată at ta
de cumplit, mi-au dat chiar bani de buzunar, și-o libertate de
școală caro mi-a fost destulă, singurul lucru ch pot să-l fac
acuma, Te să renunț de-a mai avea vre-o pretenție, de a maî
reclama ce-va de la așezămîntul oștirei Cunosc prea bine starea
finanțiară a țere>, cr za prin care trecem, și maieu samă starea
deplîns a ni uițimei, care are nevoe de atîtea îmbunătățiri^ pentru
ca echipamentul și hrana co mi-ar fi afectate mie, și alte ne
cesare, sa treacă la economie. Apoi cunosc prea bine mediul,
arta milităreascâ mi-a relevat tainele iei, de marșuri pitorești,
în gloată, de construiri sau de improvizări de poduri, de navigăripe rîjrT, cu comandanți la spate, nu mă mai simt atras, și oa
menii, cu cari pururea îmi va plăcea să mă văd și să mă în
trețin și chiar să conlucrez, acuma s'au prins nadă și-i pot
găsipe-acasă. Dar dacă stăpînîrea ieste prevăzătoare a toate,
și-și are suma afectată, anume pentru mine, și nu o poate cu
nipî un chip alt-feliu .înstrăina, să facă bunătate și să mă
creadă detașai la treburile mele, și să-mi acorde totul in nu
merar. îmbrăcămintea se uzază, un adăpost trebuește plătit,
5
hrana îe necesară, și sînt și alte trebuitoare. Și dacă tocmai
teu, voiu fi în stare a face față la toate, cît mă privește,
comptez o sumă de tovarăși. căror le-aș face o surpriză plă
cută dacă le-aș procura o înlesnire ca asta. Și-n locul prafului
risipit cu tragerea la țintă, Teu cred să am co-va mai bun pe
ce să dau parale. Cît se atinge de ochit, sa nu se teamă ni
meni; am învățat și știu: numai naș vrea să fiu adus la probă.
Poate că, însă, autoritatea militară, mă crede angajat, sau
mă socoato ca om al Tei, cum poate socoti pe clțiT, că-Ț sînt dator
cu libertatea sau chiar cu viața mea. Țin ca cinsit, din parte-mi, să
o dezamăgesc cu un ceas mai curînd. Las că din capul loculuiri ar fi
avut și n'a avut în mine un instrument dicil, dar mai ales acum.
Întreprinderile militărimeî mi-s cu desăvîrșire streine și mi-s
cu totul odioase. Daca ar fi să suspendez pe-o vreme îndelet
nicirile mele de predilecție, sau să renunț la iele, mai curînd
și cu entuziasm m'aș apuca să ar fa cîmp, să mă cobor m
mină. Atîtea roade cari așteaptă să germineze sub o brazdă,
atîtea minerale de care-T greu pămîntul, bune spre folosința
obștească. 0 activitate întreagă și feliurită, care se cere sus
ținuta, în care se manifestează, prin escelență, vieața. Să gă
uresc inima unui vrăjmaș, caldă pentru al săî, caldă pentru-o
ubită, vrăjmaș al nu știu cui, să fărâm țeasta unui semen,
cuprins de dragostea de-aproape, să sting din viața unul popor
ce n'are încă destui copii. Am cutreerat țări, am colindat pe
mări, am dat de feliurite limbi, m’am afundat printre streini și
nicăeri n'am întîlnit vrăjmași Cu unii nu m'am putut înțelege
de cît prin semne, dar tot am putut împărtăși la o laltă o
pajiște molcuță și o bucată de pine și fericiri nespuse. Și am
avut destul pămînt, să apucăm fie-care în cîte-o parte, cînd ni
s’au încrucișat cărările, și am avut atita ceriu, să stăpînim fie
care ori-cît ne-ar fi plăcut. Războiul ieste o tristă necesitate..
Războiul Te cea mai uriașă inconștiență și cea mai crudă
barbarie, leu nu-l aprob nici de la om la om, nici de la neam
la neam, le numai stricător și nu aduce nici un bine, nu hotărește nimic. Nici o morală nu-mi prescrie, nici un precept învă
țat. Toate simțurile îmi comandă însă, să nu mă fac unealta tur
P. Moșoiu. -
SĂ LOTTÎ
3
Frumos și nobil ie să lupți,
Să lupți ca un eroii, cu dor,
Cu-avînt, spre-un ideal măreț:
Spre fericirea tuturor.
Pe brațe gloatele te duc,
Te duc în cîntec de fanfară:
Pe cap cu lauri te’ncunun
Și flori do mîndră primăvară.
Dar dacă adevăru-1 spui,
Cu asta ’n lume faci minuni:
Căci spargi cuibarul celor răi
Și spulberi gașca de minciuni.
w
Acuma gloatole-ți plătesc
Și-s mult mai recunoscătoare :
To duc pe brațe... în triumf,
De-a dreptul la... spînzurătoare.
Gh. Marinescu.
�i
i
rEVISTăJDEEI
6
FEMEEA
■
revista ideei
, j-.or.fnl lor, sint împins să le zic pacăt
efndu-le Hi.-p1 t
, ucigași...
1
barbari, șarlatan., hofc
------Soarta-I nenorocita în societatea actuala
OaWțile, titlurile și drepturile Jel
dc femeile din popor safi de
Femeea... A, dacă ,?ond^£ YoatăaVmirațiea,
prime toate senzațiile suAfim to <
toată recunoștința toata afecțiea, tot r p
tru femee in dea^ta‘'jihitî ce tiuUrI, ce drepturi are...
spune leu ce cald.,
creatoare>.
SV^i oine^î, alcătuind în
femeile ProlfarG‘îzerie pe pae, neprimind de la
Ci e ^^‘^n’^ snge stricat și de la mamă d
rintele 1°defJ’^^niător, tîrîndu-se de la £
de cit un țap n
deprinzîndu-se ast-feliu J
dinta! pa I «jjpele. 1 cit iți face de rău să ve*
—>
saâ bătU cîț ttI face d?
Xăr jumătatea Genului omenesc.
X aJeta-0 ca pe cea dinlȘI l°Tar;X “rie n ”eg înttea lui asociată, sau mai de graba pai te in rțgi
oare din iei, parte cătră care natura îl mina pnnir o
^ar’ea asta atit de protmncfr gingașulor 5i
frumusejel sale. Nn roiu iuta nici o data dureros
j1
jmî pricinui la Londra, vederea une|
mbp..
tinere iriandeze, abiea coperită de cîte-
7
care neegalitate produce, firește, îmbXel^urjarea peste
p
Dacâ
atîtea femei nasc in mizer ]îg pai», îri'nomăsură pentru p minoritate și mizeria pentru inajo- roiu,
Te vina lor- oare, sau far de legea feocietățe! ? '
ritate... leată adevărata pricină, leală Satana sau dia
Dacă atîția nevinovațl copilași cresc irî murdărie,
volul care ține pe femee înlr’un adevărat infern... Și
acoperiț! de trențe, sărnănînd aproape cu micile ani
ca să ne încredințăm, să judecăm puțin.
Din timp ce Ie o minoritate aristocrată, privile male ce rimă prin necurățenii, £înd copilița boga
tului Ie atit de curată,atll de bine pieptănată’ atît de
giată, îmblelșugată din cale afară, lea nu se poate bine
îmbrăcată,, atit de fragedă și atit de drăgălașă,
scuti de a fi egoistă, lacomă, nedreaptă, neomenoasă. Ie vina lor oare, sau crima organizare! sociale ?
Minoritățe! acesteia ÎI trebuie neapărat robi, slugi, îi
Dacă atîtea femei sînt lipsite de educație și’de in
trebuie supuși, lucrători și proletari, sărac! și mizeri. strucție, proaste, lesne crezătoare, superstițioase, ddIe o trebuință neapărată, pentru minoritatea acc_
’
seasta,
voie sau bigote, oare Ie vina lor, a lor cari nu cereau
să țic pe proletari în ignoranță, în îndobitocire, în de cit cultură ca să strălucească poate prin-mieiimizerie și în r”------- ---ț*
1
’
r
.
S5°^n.c;u’e SL!^e5uJ Pr*n gență, rațiune, capacitate?
muncă. Și privilegiațil sau stăp’înil, nu pot să facă aFemeea asta, galbănă-vînătă, desfigurată, pocită,
balere în privința femeilor. De acolea, o masă de fe- nu-I. oare crima sociețăței dacă
.. abuzul MC
de xouuua
muncă aă
me! tratate apioape ca niște roabe, lipsite de orl-ce paralizat Natura, care o destinase să strălucească
educație, abiea învestmintate sau vestmîntate rău, p«
5" frăgezimea-!,
—- ■=■ —
*- gingășiea ■-«
-•
prin
prin
trăsăturelor,
prin
vlăguite sau sluțite din copilărie, de o muncă împo- mârețieă înfățoșere! sale?
‘
triva fire!, părăsite tutulor oboselelor, tutulor infrînăn
Ce---priveliște mai umilitoare pentru Omenire; de
rilor, tutulor suferințelor, tutulor umilirilor...
cit o femee beată. Gind însă o nenorocită Ie redusă
Și mizeriea poate oare să nu aducă celibatul ? Ce la niște munci bărbătești, șă trăiască în mijlocul
libatul, la rîndul lui, poate oare să nu aducă neapă unor bețivi, să asculte o limbă ordinară, murdară;
rat o mulțime de destrăbălări, desfrîul, prostituțiea, cind mizeriea o osîndește să nu cunoască nici1 un
infanticidul?...
soiu de rușine, de cumpătare, nu-i oare de* învinuit
Cînd zeitatea socială Ie aurul, se poate oare să nu Societatea că necinstește ast-feliu Natura?
vedem o mulțime de căsătorit contractate numai în
Copila asta ie leneșă... Ie! i-ar, plăcea poate o
vederea zestrei, fără nici o luare aminte asupra pri muncă ce și-ar alege-o lea, potrivită, răsplătită, res
cinelor de nepotrivire ce pot avea loc între soți?
pectată... De ce să te miri că nu-1 place o muncă sîȘi cînd zestrea !e aproape singura temelie a casă- litl, prea împovărătoare, disprețuită și. aproape-fără
loriei,”, cînd
atft\ de des ca un'* tînărM. să !ee
" 1 vedem
.1
’)de nici o răsplată?
nevastă pe o balrînă, numai din pricina avere! ce-o
lastalaltă Ie cochetă, vanitoasă, ambițioasă...Năs
are, sau o tînără și frumoasă copilă sa se mărite cu cută înse în îndestulare sau într’o Societate bine orun bătrîn, din pricina bogăției lui, cînd dragostea și ganizată, lea ar fi fost numai curată, distinsă, îngrijită-,
armoniea sînt materialicește cu neputință în atîtea muncitoare, cătind să placă la'toată lumea-și mal cu
nimărul, pe cînd, în mijlocul
uhu!
căsnicii, cînd femeea măritată !e supusă la asaltul sună să nu displacă
t
.
POpOr de
C.VX oameni cari nu
----------------------------------------------atîtor burlaci șl chiar a atitor bărbați însurați, ne* Popor
cinstesc de cît ceea ce ieamulțămiți la iei acasă, cari îngroașă rîndurile beche- ochi!, cari disprețuesc virtutea modestă; cari nu aduc
rilor, ca să atace și ie! femeile și fetele, cum să ma! laude de cit femeilor tinere și frumoase, toaletei, po
fte cu putință ca destrăbălarea să nu fie pretutin- doabei, luxului, nenorocita vrea casă strălucească, să
placă. Și
Și dacă
dacă cochetăriea
cochetăriea ooaruncă
aruncăîntr
într’o’o prăpastie
prăpastiedeni, în căsătorii ca și în afară din căsătorii, la bo- placă.
gaț! ca și la sărac!?
('de destrăbălare, nu-! oare crima acestei Societăți, care
Mal puneți că o Aristocrație huzuritoare, trîndavă, face să degenereze calitățile în viții? •’ "
egoistă, care îș! jerfește toate plăcerile, și care nu-și
Una Ie galantă, aprinsă după bărbați'și plăceri,
pune fericirea de cit în vanitate, orgoliu, lux, stărue Plîngeți-o dinainte...îndură neînfrânta inriurire a Nanecontenit ca să seducă femeea sau fata proletarului, turei, se supune lege! <■.*!.,
sale supreme. Are -înirin^-war.
intrinsa ger
și răspîndește pretutindeni corupțiea, cu auru-I, ați- menul tuturor calităților sale duioase, a tuturor smițînd la cochetărie, deșteptînd toate patimele rele, timenteloc generoase...Dacă întâmplarea ar fi. făcut-să‘
deslănț.uind asupra Societăței toate nenorocitele ur se nască într’o Societate bine organizată, ce i-ar. fi dat
mări ale acestor patimi rele. Și, dați-va bine sama, creștere, îndestulare prin muncă, și un bărbat pe plac,
ar fi fost o femee iubitoare, senzibilă, devotată, bună,
cele dintăî jertfe, sînt pururea femeile nenorocite.
Sînt destul de cunoscut, pentru a nu se aștepta umană, iubită de bărbatul său, adorată'de •topii, iuc
o.
bita de toți, fericită...Dăr într’o societate «are mi-îda:
cine-va din partea
mea,tcum că aș vrea să încurajez
destrăbălarea și vițiul. Am susținut adesea princi- nici o educație, care o lasă sau o-cufundă în mizerie,
‘
"
piui,
că, cu cît o femee
ie mai nefericită, cu atît îș!- care o osîndește la o munuă de ocnaș, care np-Tîn-‘
face nefericirea ma! mare, lăsîndu-se în prada pasiu- gădue să se mărite, în mijlocul unu! Popor de celibacă pentru
psztri
tari,
nelor Ie!, și.i că,
binele, pentru liniștea,
în ce-î
in- dau asalt, o scot din minto,o inșală șiodisteresul ieljea ’trebuie să-ș! caute un leac la rele, în prețuesc apoi, dacă nenorocita Ie țîrîtă în destrăbălare.
muncă, în înfrînare și răbdare, în înțelepciune și vir- in desfrîu, în doboș, in prostituție,.., dacă teama de
iute. Insă pururea
x
i am luat, tot o dată, apărarea fefe necinste o duce la avort, la infanticid,...nu-î oarejte
meilor, desvinuindu-le, plingîndu-le, și sprijinind că plîns, că-ș! vatămă existența în vijelii, în zbuciumați, •
greșalele și vițiile lor, slăbăciunile și nesocotințele lor, in umiliri și-n chinuri ? Nu-i oare crima bărbaților și
sînt în deobște vina și crima bărbaților și a unei a Societăței, cea care pervertește și conrupe cea nVa!
păcătoase organizări sociale...
fundamentală din legile Naturei?
j
HÎSfiS.
- "’S JXrele însuflețite, eâ
A5 zugravi-o caPe cea
“«s-l-™*,.-™
Din cea mai crudă copilărie, sint copleșite, in casa
CaP3onS
părintească sau în atelier, de cele mal grele munci,
Kormîi frumoase ale lui inspirații, al celor mai respingătoare sau nesănătoase, cari, pentru ciți-va
dulci plăceri ale lui. Incîntându-I, din leagăn, prin cel gologani pe zi, le nimicesc frăgezimea, grațiile,
gratiile, sănăsănadmtăi surfe al Iei, prin cele dintăî ale Iei alintări, prin tatea. Cite copilije diforme, din pricina ca au purtat
iții' ale copilăriei sale. Răpindu-1 prin vitejește în brațe pe frații lor mai mici
mic! sau pe mai minespusele gratii
.
•
M .
_ !■_.
l
__1_ 1„_
PA TTIO Hi 9 li YaVÎI 1 □
milO/lX
frumuseta-I 51
și “pm*
prin
nespusa gingășie
tinerețe!
cele------lor surori,' î rtînTTnrWYir.
vreme
li iera
la
irumusei-a-b
s-----a---------j,— sale,’
„ . ice mama
r> i
r
- j muncă.
.
.
_ t ,,„„«î«a.i_l
Subjugindu-1
prin bunătatca-i,
ușurîndu-1o.; șiennr>înscăpin- Fr.Cenvlvnllclc»
privelișteHndevSynl
văzut,1.9 laRnlngna.
Bologna,ffimfii
femeidpdefont^
toată
i
i
____
:
mnot-nctirTi-il
rla
lînmnlî
no
rînrl
hnrh>»_
dud în boală, susținîndu-1 în primejdie, mîngîindu-l vrîsta, fâcînd meșteșugul de hamali, pe cînd bărbaîn căderi, prin blajinătatea-! și prin devotamentul ie!, ții sînt prinși [a pescuit, și ducînd cele mai grele
S i-i jj 6 vi o
I n T in răl3cîar*e
în senzibilitate, egala-1
_î
^c?ht*i niimotn
buccele r^.-v
de «izx
ale călătorilor, in
în niște ocoșuri
atîrnate ir»
în
spate, cu niște curele groase car! le curmă pieptul.
în inteligență și în drepturi.
Aș areta-o prefăcută în zeitate, la vechile popoare
Cîte femei lipsite, din pricina mizeriei, de fericirea
civilizate ale Orientului, adorată sub numirile de Ju~ de a fi soții, de a fi mame. Cite atîtea osîndite la
twn, Minerea, Venus,Diana. Hebe, Flora..
mii de neajunsuri, la mii de primejdii, din pricina
Voiu înfiera apăsarea ce a îndurat-o la Popoarele alipirilor de-o clipă.
barbare, cari, prin cel mai păcătos abuz de putere,
Nu mal vorbesc de pacostea desfrîului, în care, aau redus-o la starea do rob, însușindu-și asupră-i mestecul celor două sexe din marile manufacturi,
dreptul de vieață și de moarte, sau de vînzare, sau aruncă pe fata copilă, nici de pacostea prostituției,
de alungare, îndată ce s’ar fi năzărit cul-va ce-va. la care mizeriea osîndește mi! de nenorocite.
Voiu înfiera chiar așa numita civilizație modernă,
Chiar pentru femeea măritată, cite cazne, cînd are
care mal tratează pe fenice ca pe un soiu de rob, un bărbat brutal, bețiv, risipitor, stricat. Cite griji,
voiu înfiera nerușinatul despotism al bărbatului, care, cîte chinuri, cînd are o familie numeroasă, un barabuzînd pururea de puterea-I și impunîndu-și le bat bolnav. Cită neliniște, cît amar, cînd induslriea
gile lui femeei, statornicește .și declară că îea îl și comerțul nu merg înfloritor.
dațorește lui supunere.
Nu-i fericită chiar nici femeea bogată, pe care o
Voiu înfiera mal cu samă ingratitudinea, nedrep
tatea, tiranica unei societăți care osîndește ma! mult antrenează pasiunile, pe care o orbesc plăcerile Iude jumătate din femei la ignoranță, la Inizerie, la mei, și pe care o chinuește sau conștiința-i proprie,
mund din cale afară de grele, cari le mînîncă sănă sau geloziea, sau invidiea.
ie desfigurează și le ucid.
ucid... Da
S ? CUr.raă,m aicL” N’a§ ma‘ sfirȘb dacă aș vrea
tatea, cari le
~ cînd
- - văd►purită de
murdară, trăgînd căruțe ?a.poveftesa toale nenor°cirile femeilor și toate vio femee cop
J. trențe,
1
are,
subgreutatea
greutatea ce
ce oo ^uie can„la facjnenoroclte: să vedem, cu deosebire,
dnepCîn^nn
01 sau îndoindu-se bUU
1P sau in snatP. m3 cî^
CG. ° car‘‘ ar ^ul:
/ SaU ,n spate’ mă silnt cuprins de-o in-------- Wiuawu 1U puu-iva urganizărei mi - Să- ?asimJr;se *.eaculî trebuie să descoperim
n^ân
au
Natura^ Umanitaima raU‘Ul §l să ne dăm bine seama de dinsa>
Prin asi-urări^înr n
G’ ° a le SCOate din miate
fâgiduințl,
lăsînduT100^ ^" în§eIăEoara>a
:
l
1
I
i
j
j
j
tv*XV^>V4<
!
Pricina răului
Pricina purcegătoare, radicală, cea mai de căpete
nie, care dă naștere tuturor pricinelor WWUUrtlv
secondate,, & I
anstocrațiea sau privilegiul, sau neegalitateade stare, I
V*V.*^fc**^
V1
- --------------------- — —- —,
X
1
1
'
'i
■
1
;
�revista ideei
8,
----------------------------- -—
Dar to efenide, tea vedejt urmările nenorocite ale
al, cel mat fericit dintre oameni n am să
de ctrtire, de iritare, nici urmă dc-d.scu 10 s“u d® “ '
Â’răftrUț
fericit! pe toțf ce te.r!ncunjură. Nu ca aș zice, curii ca
S Sun fnger;de bîindeță, de bunătate, chiar cind al
viețui in mijlocul diavolilor, în care caz desigur că a!
merita să ti se laude virtutea,..Dar dacă vecinele sînt
mal puțin fericite, daca una-i avară, lacomă, ambi
țioasă, tristă, posomorită, gilcevitoare, pentru că-i in
mizerie §i-Tplină de neliniște pentru existența lei și a
copiilor, dacă una Ie aspră și tirană, geloasă, fiind-că
are un bărbat păcătos sau stricat, dacă asta are cutare
cusur, cealaltă cutare vițiu, pentru-că nu s’au măritat,
din pricina avere! lor, de cit cu niște bărbați cari le
fac nefericite, toate greșelele, toate vițiile, toate ne
norocirile acestor femei, nu-s oare urmarea neînlătu
rată a relei organizări a Căsătoriei și a Societăței?
Merg mal departe. Dumneata, Doamnă, Iești cu
minte, credincioasă... Ce merit însă al, cind ai un
bărbat cum se cade, un bărbat ce te adoreazășicare
nu trăește de cit pentru D-ta? Ceastălaltă femee, tînăiă și frumoasă ca și D-ta, cu sufletul duios și inima
aprinsă, care ca și D-ta ar fi fost un model de femee
și de mamă, dacă ar fi avut un bărbat ca al D-tale,
dar pe care un bărbat brutal, mizerabil, stricat, o
face cea mai nefericită dintre femei, pe cind bărbatul
cel mal ispititor o urmărește cu dragostea-!... leată care
ar fi virtute, dacă ar avea bărbățiea să-și stăpînească
înclinarea ce-o îmboldește... Și dacă va cădea, dacă
o va împinge căderea-! într’o prăpastia de dureri și
de nenorociri, cine se va putea împiedica să nu o
plîngă să nu învinuiască bărbați! și Societatea ce
au pie rdut-o?
Prefăcătoriea, minciuna, înșelăciunea, ce o împărechere nenorocită impune atît de des femee!, cari îî
fac rușinea, nu sînt și Iele vina organizare! sociale ?
. Pană și romanele licențioase sau amoroase, sînt tot
vma Societăței, romane pe cari numai dorința ba
nului Ie dictează autorilor lor, cari aduc atîta tulbu
rare in imagmațiea imprudentelor lor cetitoare.
REVISTA
Experiența veacurilor dovedește că Biserica cu spQ
vedanieași canoanele!e!, cu făgăduința unu! raiu si c.~
amenințarea iadului, Morala cu preceptele și C1f u
vețele Iei, Justițiea cu celulele, cu chinurile Iei,
de cit leacuri neputincioase.
Leacul reulul
Fiind-că aristocrațiea saii privilegiul, neogalitate
de bogăție, șau dăinuirea într’acela-șl timp a priSQa
suhu și a mizeriei, Ie pricina tutulor nenorociril0*
femeilor, adevăratul leac îe nimicirea aceste! pricinr
și
intemeerea
egalității
De aceea
cer cu
atîi1*
tărie,
distrugerea
tutulorsociale.
cătușelor,
a căror
țintă
de-a împiedica orl-ce reformă, orl-ce îmbunătățit. °
ori-ce sistem egalitar.
u
e>
i al. Cadet,
UN PLAN DE LUCRU
REVISTA IDEEI, urmărind, între toate, îmbogfc.
țiroa literatura! românești eu ce s’a scris mai d0
eamă în literaturole streine, du cetitorilor iei o
idee. De a-I nota, fio-care, opera sirii operile moritorii, din ori-co limbi ar fi, și cari ar întru în
cadrul preocupărilor sale. Fie-care a cetit în
vieața-i o operă măeaBtrâ, de care s’a împătimit,
ce a lăsat asupru-i o întipurire adâncă, și care, cu
toată trecerea de vreme, și-a păstrat neștirbită
puterea! de înrîarire. De la lucrări de educație
generală, de izvodiri de moravuri, pană la cele
de pură agitare. Do ce să fie pecetluite acestea
pentru mulțimea românilor, să nu se bucure și
aceștia de luminele ce se revarsă din iele, de tot
efectul lor salutar.
Neapărat, o întreprindere uriașă ca asta, cere
tribut de munci, colaborarea atîtora. Nimic nu
ne face înse să ne îndoim, că nu se vor ivi cel
puțin cîte-va talente, să facă începutul, măcar eâ
o încerce. Voluntarii și voluntarele co mănuesc
vre-o limbă, de acord în privința aceasta cu noi,
vor face să ne știm. Vom châbzui la o laltă, vom
repărți asupra fie-cărui ce i-ar veni mai bine, și
vom purcede, poate, să dăm și noi, în celelalte
limbi, ce s’a putut produce mai de samă la, no!,
de interes omenesc. Tot ce țintește la îmbogățirea
minței, la nobilarea înimei, la întețirea sufletelor
obosite la vieață, voim să facem să circule, ob
acele apo mănoase, ce curg prin șanțurile amonajato bine, dintr’o grădină ideală, și fac să propășască cultura.
Cit ne privește, noi și sîntem pe cale, și așteptăm ou brațele deschise ori ce bună-voință.
Revista Ideei.
In prMnța sprijinului material, in afară du abonamm1, y
cari vor trebui achitate do toată lumea în chipul col mal gra
nic ifi riguros, sînt unii cavi s’ar putea puno do sine la e_°
tribiițli suplimontaro. Planurile noastre sînt mult mat nian
cît acolo co lo putem îndeplini cu mijloacele noastre ordina
/Șl n’avem vremo să alorgâm qi să descoperim noi pe cel
da samă că opera ce tntreprindom trebuie
niăl v
INTĂEA MEA REVOLTĂ
In tonte \ merilo, după scmtn plimbare ce o făceam prin
parc, guvernanta mea, o domnișoară bătrină. un felin dc cucuvae, machiema in sa a dc studiu să-mî dec o lecție de catechism
De obiceiu mă duceam fără tragere de inimă. Articolele
Simbolului și / oruncele lui D-^eu, flerbeau în jurul urechilor
mele, îmi asurzeau sărmana mea inteligență do copilita Cu
toate că pătrunsa de un principiu susținut vecinie dc cci din
jurul nneu: că la opt ani nu mai iești copil si că trebuie să
te piu senos pe carte, ieu nu simțeam încă do cit puțină plă
cere pentru știință. Totu-și, îmi jertf mai dragă lecțioa mea de
catechism de cît celelalte lecții: dc cit acea $lo istorie univer
sal.', bună oara, plină de nume barbare, de nesfîrsito șiruri
de ani. Iuți Artaxerxii, Epamiuonzii, Cirus, amestecați de cifre
pe cari mintea urna se împotrivea cu îndărătnicie de .ale des
curca, îmi parcau foarte puțin vrednici do interes. Nu price
peam do loc, las ca, vorbind la dreptul, nu cam pricep nici
acum, de co mă sileau, pe mine, bicată nevinovată, să învăț
pe diniifiiru și să povestec cine știe cît, peripețiile tuturor
acestor fără noimă si strașnice întâmplări.
împărtășirea sfinților, Iertarea păcatelor, nu mă interesau
tocmai mult nici iele, înse, inteligența mea,’ ca o pusăruici
închisa într’o cușcă, so măngăen, zărind prin z‘ bielele ncmlădioase ale dogmelor, spațiul albastru. Cătră sfirșitul fie-cărei
lecții, guvernanta îmi povestea minunelo cerești, îmi vorbea
de îngeri cu aripi de mai multe culori, de heruvimi cîntînd
dnmnezecștele cîntări alo ciuturilor. Ceea ce mă distra cu
mult mai mult de cît cuceririle Romanilor, sau îufrîngerea
lui Marina Cartaginezul.
într’o Vineri, se intîmplă un caz ce tulbură cu totul liniștea
întreținerilor noastre asupra lucrurilor divine.
D-ra Varvara, mă puse să spun articolele Simbolului, „cari
nu fac să cunoașterii cele din urmă sfârșituri ale omului". leu
respnnsel mal întâi mecanicește.
— Cele din urmă sfîr.șiturî ale omului, sînt: Moartea, Ju
decata, Ceriul sau Iadul.’
— Cine va merge în Ceriu, urmă să mă întrebe, după ca
| techism, guvernanta. Haide?... Din partea mea, tăcere.
— Ei, spune... stărui D-ra Varvara, cu glasul ci pe nas. Hai,
iute... Așa ți-ai pregătit mata lecțiea?... Nu știi de loc?...
leii îmi știe, m lecțiea, memoriea mă dădea rar de sminteală.
N’aveam dc cît să recitesc pagina de două ori, sara, înainte
! de culcare, și cînd trebuea să o spun, toate cuvintele mi se
oglindeau în cap, ca prin minune. Dacă nu răspunsei D-reî
Varvara, iera că fui lovită de-o dată de o idee. Și cind o tiretare do astea so petrecea în capul micu de copil cu voință,
mă făcea cu totul nesimțitoare la ori-ce s’ar fi. zis saii pe
trecut în preajma mea.
„Ideea" asta mă muncea de alt-feliu de cîte-va zile, în
urma unei înlîmplări grave, care marcă cea dintâi întristare
serioasă din vieața mea. Copila morarului nostru, micuța Mirka,
o admirabilă blondinctâ, do cinci ani, muri. O cunoșteam bine,
pentru-că tatăl iei, foarte mîndru dc drugălășiea ici, o aducea
adesea In curte, împodobită cu cea mai frumoasă rochiță. In.
urma stăruințelor mele, mi se îngăduia une-orf să o duc în
odao la mine, ca să-i arăt unele jucării. Ochii iei îerau ca de
r-afir, și avea un snrîs delicios, care îmi pătrundea la inimă.
I-aș li dat bucuros tot ceea ce aveam: pâpușelo,monngcric.a,
• rochiile, numai s'o văd zâmbind așa. Și o nepomenită emoție
1 mă cuprindea, cînd mi so răpea din brațe micuții mea prie
| tenă, sub cuvînt că nu se cade ca o domnișoară bine crescută,
să îmbrățișeze o mică morăreasă. Mai ioram ținută do rou și
din pricina pornirilor melc prea blajine. In calitatea mea de
■ fiică unică, cea din urmă supraviețuitoare și moștenitoare a
unei nobile familii, so căuta să-mi formeze din capul locului
caracterul, luîndu-mi sama cu foarte mare grije. Lucru ce
; nu-mi plăcea de loc. M’nș 11 împăcat mai bine cu părăsirea,
cu libertetea do-a alerga, do-a mă juca, de-a sburda în, voe. .
Plimbată în trăsură, pururea însoțita de guvernantă, invi
diam starea micilor desculți cari făceau gcainbășarii în mij
locul drumului. Mi se păreau cu mult mai fericiți de cit mi
cile domnișoare do familie mare, bine crescute și vcsțmîntatc
bine, dar pururea strunite. Putea să mi se laude privilegiul
naștere-), să mi so insufle de a uri pe „mojici8, simțeam pentru
j
toți copiii o prietenie aprinsă, și o adevărată împătimire pentru
Mirka, despre care mi se spunea, cu toate aste», că ar fi fost
mai râu dc cît o țărancă: această mititică, ca fiică a unei
ideei
disKețulaT^Vl’
9
â°Uă °ri BUpU8ri rasei m®le> iera ™enită
Toate astea mi se spuneați adesea, dar nu făceau de cît
să-mi mărească dragostea pentru îneîntătoarea copilă. De uite
ori remîneam, ceasuri întregi, cugetînd că, o data, cînd mă
voia face marc și voiu ajunge atăptnă pe voința mea, voiu
lua lingă mine pe Mirk >, ca o soră mal mică, și no vom duce
departe... departe... nu știu unde. Departe mai cu geamă dc
D-ra Varvara ți de gala de studiu în care ioa trona lu masa
lei enormă, neagrt.
Și ieatâ cum visurile mele îmi fură spulberate de-o dată,
prin disparițiea micei mele companioane, Mirka,.. moartă „Sfir
șiturile din urmă ale ornulniu, ini-au adu» aminte de acest lucra
tainic și crud, pe care imaginațiea meanu putea să-l conceapă.
La întrebarea D-rel Varvara, despre „cei ce se duc iu
Ceriu", o nouă și grozavă tulburare se ivi în spiritul mieu
chinuit de durere.
— ..Cei ce se duc in Ceriu, îmi sufla guvernanta, scoasă
din fire de mutismul micu, sînt cei - Hui... adă*ți aminte ce
vine. Sint cci ce mor iertați... leată. Pe urmă? .. Și cari au
respuns în totul justiției lui D-zeu. Ieatâ. Vrei să spui și mata?
In loc să spun, ara întrebat la rîudul mieu:
— Ce-i aceea gă mori iertat?
— Să fi primit împărtășirea, să te fi mărturisit, să liprimit bine-cuvîntarea supremă.
— Dar nu-s de cît oamenii în Tristă cari se duc sâ se
mârturisascu, întimpinaî. Cu toate astea sînt și copii co mor...
— Copiii merg în Ceriu, numai săli f-st cuminți și botezați.
Tulburarea mea cres- u. Cu degetele melc, care îmi tre
murau, îmi mototoleam dantela de la manșete, neentezind si
mai întreb mai mult. Și totu-și, simțeam că nu mă pu
team opri aici.
— Ce-ți ieste oaie astă-zi, întrebă D-ra Varvara, dindu-.și
în sfîrșit samă de tulburarea mea.
— Vream.. Vream sâ știu cc-va...
— Ce?...
— Oare.. Mirka s’a dus în Ceriu ?
— Mica jidancă ? Dariea nuiera botezată, strigă guvernanta.
— Atunci... jidanii nu se duc în cuiu?
— De loc, întări D-ra Varvara cu o oare care mulțămirc,
ridicând cu riociuno capul.
— Unde se duc atuncea?..,
— Se duc în lud
— In Iad...
Și în mintea mea credincioasă, mi se oglindi de-o dată
lecțiea care sfîrșea ast-feliu:
„Iadul ic un ioc de chinuri, unde osindiții sînt pentru vecie
deosebiți de D-zeu, și sufăr cu diavolii chiniuj co nu se vor
mai sfîrși nici o dată". Așa dar, Mirka, această dulce și dră
gălașe făptură, va suferi, chinuită, arsă de flăcări, biciuită de
diavoli. Această copilă atît de dulce?... Acest heruvim, care
zîmbea atît dc gingaș...Inima mi se strinse de durere.
— D-ră, strigaiu împlută dc suflet, domnișoară...
— Ei, ce-i ?...
— Cu toate astea nu a fost vina iei că a murit jidanca...
D-zeu trebuea s’o știe, și să n o lase să se ducă în Iad.
— Numai creștinii pot să între în raiu, caie-î un loc de
plăcere, păstrat anume pentru sfinți și pentru îngeri. Cit
despre ceilalți, necredincioși, eretici, jidani, cu atît mai rău
p ntru iei, se duc îu Iad.
Cu o mișcare asprii, dînsa părea că respinge pc cine-va,fărâ
milă. Crezui că văd micuțul trup al sărmanei mele Mirka, în
groaznica prăpastie care se chiamuinfern. Hidicalbrațele, sțrigind:
— Nu... nu... te rog..Nu...Nu vreau să fie așa...'Mirka se
va duce îu Ceriu... sau, de nu... de nu... Și micii’ miei pumnij
so strînseră de la sine. De nu, D-zou nu-i bun, nu vreau
să 1 iubesc.
— Mică nenorocită, zbieră D-ra Varvara, apueîndu-mă de
braț. In genunchi. Cere iertare creatorului, că l’ai jignit astfeliu... Privește, dînsul ie supărat, te osîndește...
Și-mi aretă cu degetul îndrept’;t aspru, chipul lui Christ,
atîrnat de perete. Voea sâ mă câesc, și zicea câ Doinnul
nostru, rănit de făr dc legea mea, iera cu ochii plini do lacrihni.
Furișai o privire asupra tabloului, șî-î văzul ochii stinși și
uscați ca do obiceiu. Înțelesei că D-ra Varvara îșl bătea joc de
naivitatea mea, și cu inima plină de ciudă, ii aruncai, în plhisul
micn cu hohot, cel dintâi strigăt de nesocotire .și de dispreț:
— Spui minciuni...
Marya Ciieliga.
�REVISTA ideei
bevista ideei
■ --a de dobitoc, că, sigură d0
a?a de
din moment în moment J"6
)abdă de a c-.
însă-mi și
riscă un pic nătîngule, cred că
să-i spun: „0ar '
Intoxicația amoroasă Cste (*f
venea iu Dar el nu nsca de
atîta...1
poate fi mai paralizant
scrisoaro de la el,
ce
°h‘ o
.șiMduzi ^^ ^ cura an, pâs.ral-n
— .-. . șia°?'ceda,
a
respectuos
10
UN JOC de pasiune
Scrisoarea unei dame, dupS Aho"cc
în Nedicinî: „Substratul patologic în pesi
Din teza do HfiSnțS
>ntcmporan“.
aceea dinsul nu
nevasta unui protînăr sa van', D-rul
,a unul din labora-
Printr'o unică întimplare, căci pe vremea
<esor de la faeoMea de
Marcel T..., preparator ta Muzeu ,
toarele Institutului Pasteur.
seducăto-, 35 de
nici frumos ",
Meree. 7...
„e^ltă fl
ani, cu ochelari, parul ca Claris 9
o redingotă ne mai pomenita, cump
fj
af
oare-care. li steteau toate așa de rad ca pare
.
Ia
sardei
Se ac f
Iis,m .erbinde-se de el M timpul unul pr.nz. D« ecml a,
i^de
nu eonteneud
sărbâlerea^
n,er t.
scrisoare ioarlț.
știe, și nde, p*
°
/e scriii cu
nu mar exist ScUfnpQ
o milă generoasă pontru caliciea lui de student. Aș fi dorit să-i
fac un frumos cabinet de lucru, vast, măreț și comod, o bi
bliotecă enormă, bine aranjată, confortabila, și mă gindeam
foarte vag, dar mă gîndeam la singurul mijloc cu putință de ai
împărtăși luxul mieu. Fără să mă mai în do esc, aranjam mintaliceșfe pentru dînsu! a! doilea etaj întreg a! otelului mică.
Și tăceam, pironită în fotoliul mieu, do o putero absurdă și ne
învinsă. Dînsu! pălăvrăgea ca o coțofană.
„Și iată că începu să-mi vorbească de dragoste. Dar nu ca odi
nioară, de dragostea pasională, de vis. Imi mărturisea aproapo
brutal, deadreptul, cu veselie, dorința nebună ce-i sugera, sub
dulcea țpmină a lampei sale iubite, prezența aceleia pe care o
iubise atîta Nu mai era de fol. dar absolut de fe‘, acelaș Dîn
su/, așa de timid și așa de sfios, devenea îndrăzneț, ca un paj.
Și înțelesei atunci, că aceasta era vioaea și sănătoasa dragoste,
aceea caro ne stăpînește și face din noi sclave supuse...a
«Q
Q-
semenea cazuri, „ P
meleu, erau opt sau zecn
lâplură este Mispe^^^^
li,
tino, o» devii ^olebrn, ți
t«o alilt>
i
mari ’a*. fi dorit să depun la picioarele tale puțin4
mari. Aș fi
lucruri man.
{arinec< Dar de cînd te iubesc
salvă,
n1V^niipentru
,ienîtîlljur că nu mai pot lucra. Mai totdeauna ochii’
întunecați de lacrămî și gîndirea nu-mi mai cste linb
"X Trăesc ca într’o ceafă, în care nimic numai Supra,îo.
do oîi
eoniinuă a ebipulnl tău iubit N„ ,M
inteligent, ți n» »• P™
astSz' în“nt0 “U vo! ">»
fl bon do nimic. Dacă ai țU “ <l1Spcraro e jo un om Clt(
„•are altă rațiune do cit croorul lut. Al m.ou este deSo,ien.
tat Mi-i frică, văd negru înaintea ochilor, și cu toate astea
aș da ambițiunea tinerofei mele numai sa fiu sigur că
P. ZOSÎN.
de cenetătnr: spuneau că-f pe cale ea ,epraueaeea amare
lucrare de-un coneiderabU Mereu asupra microbului a mșIm ca.
Si nu sini numai pielii cari atrag curiozitatea femeilor moderne. Tinerii savanți destinați unei înalte faime,șt ei nu-s
disprfțuițî. și cînd, după cererea mea, amicul mieu îmi prezenta*
pe acest domn așa de rău îmbrăcat, o vie dorință ma apuca
să știu la ce maș aștepta de la farmecul spiritului și aprin
derea inimală a acestor soi de oameni. Sînt văduvă, absolut
Hberât nu unită, elegantă, și-mi pusei în gînd să mă amuzez.
„începutul fu conform cu cea ce se știe și discutăm m de obște.
Marcel T... fu deodată absolut amețit de curtenirea mea. Departe
de a fi sedus, ii era frică de mine, li cerul în mod plăcut, cu cea
mai grațioasă insistență, să-i vizitez laboratorul: ceea ce el
refuză, ca și cum l-aș fi propus un grozav sacrilegiu. Abia
îndrăzni să-mi spue că-1 plăcea muzica. Cit despre dragoste,
nu pricepea nimic și nu se sinchesia a ști mai mult.
„Trebui o altă intîmplare, care să ne apropie din nou, și îl
cucerii pe cît este posibil de repede unei femei cinstite. De data
asta nu trebui mult. Ca să-l îmîlnesc la zi anumită, toată iar
na făcui să fiu invitat într'o mulțime de case amice, și avui
dulcea bucurie să constat că acest muncitor neobosit, acest
cenobit selbatec, se căznea, pentru a-l place, să devie om de
lume. Nu cunosc ceva mai înveselitor ca metamorfoza progresiva a ținutei lui-. își tăiă părul, își parfumă barba, își înlocui
apeluri nebune, de cinci ori șase ori.. apoi scrisorile lui, tot
triste, s'au rărit încet-încet și apoi... nimic. Durerea contenise,
că se
Izolarea lucrase cum trebuia. Se potolise și fără doar ca
vindecase. Printr'un prieten pe care-l însărcinai să-l supraveghieze d aproape, știam că Marcel, după două luni de măh-
ochelarii printr’un ușurel lorgnon, fără să meargă până la mo
noclu. Ișl făcu haine noi și botine lustruite. Cu toate aste era
stîngaci... Și aerul smerit cu care-mi debita melancolia sufle
tului său făcea hazul prietenelor mele. Rîdeam cu ele, cu oare
care reutate, trebue s'o spun, despre „momița savantă^, cum îi
ziceam cu toatele. întreg corpul medical H tachina și abia dacă
se mal ducea Marco! pe la laborator, unde devenise legendar.
nire grozavă, se pusese încet-încet pe lucru și acum mă uita
I
’ e'l'zlX
audă cuvinte, să simtă.
pentru buna lui prietenă, știința.
țTlUll
r.’t-z.ot-.Unul chiar cn
se T-/-X
rostește:
„Cîntați mai bine cu vorbe,
„Eram îhcîntată de asta, dar nu de tot cu toate astea. Cînd
rămîne
în
urmă
o
gratituj
să
se
învioreze
inimele,
sau să se’nduioșeze".
un bărbat a suferit pentru noi, ne
Un lăutar face un semn cu mina. Ceilalți aii înd ne duioasă. Și cînd acest bărbat ne uită, chiar dacă am dorit
aceasta, un fel de gol ne cuprinde și nu ne gîndim nepăsătoare, i cetat să cînte, instrumentele au încetat să răsune.
De oare-ce se vindecase, puteam să-l revăd acum și să devin I Și dinsul zise : ieată am să vă cînt din gură:
„După o lună-două, de așa regim, amorezul meu devt-ni in
suportabil. Nu puteam vorbi cinci minute cu un alt bărbat, să
iau acele aerb de confidență intimă, cari dau aparența flirtu
lui: nu puteam nici măcar să strîng cordial mina unui amic,
fără ca dinsul să nu fie torturat, și ce era mai rău, că se
pentru dînsu! anica bine-făcătoare și leală ce-î făgăduisem să-l
dădea pe față Ca toți naivii, ca toți oamenii prea sinceri, nu
știa sa-și prefacă impresiile Deodată îl vedeam venind spre
mine cu ochii tulburați: îmi făcea scene, ori pleca, părăsea
doodata casa ca un copil care fuge să plîngă.
„Nu sînt un monstru, și totuși nu mă simtiam mi” ’
-mit mișcata,
Dorian, ,/ sufere mu!puțin., h eri-ee eaz nu cSlam ei-iln-
M n.,1 „uile dmz,t fiB cH
-
'neprum... 0e dueă-trel uri mi /a mine, de ,reme ca
’
S PUI'"
dga du deiieal, așa de ruzereal,
iubești putin“.
IDIGNAȚII
„
lată un frumos caz de intoxicație amoroasa. Dar de data
asta înțelesesem. Era prea grav. Eram nemulțumita de mine ș
poate o minută îmi desprețuii sexul în cocheta ce eran ei.
!i răspunsei:
—
„lartă-mă: ți-am făcut rău și sînt măhmta de asta. P/ec
as”tă-seară și am luat precauție ca să nu știi unde mă duc.
E inutil chiar să-mi scrii■. scrisorile nu mar găsi. Uîfa-mi,
vindecă-te repede și lucrează. Mai tîrziu, and* te vei fi mîntuit cu totul, îți voi fi poate o excelentă amică, amica intehgenței și frumoaselor tale ambițiuni”.
jj
„Jarna
___ se sfir.rise: stătusem ascunsă trei luni ta părinții miei, j:
Ceriul ie coperit de nori. Totul pare învăluit în
tristeții. Numai colo, în casa ceea largă, a mai remas un rest de veselie.
Sînt împreună, oameni ce au venit să serbeze, o
sărbătoare a vinului, ce lor li-I scumpă, și să aducă
osanale zeului Bachus.
Oameni de diferite soiuri: bărbați, femei, copii:
totu-șî de-un soiu : robi, supuși, despoețî de stăpînl, fie-care în parte.
‘ ''
Aii venit
venit să
să simtă
simtă bucurie,
bucurie, sau
sau mai
mai curat
curat să
să uite
uite
necazurile, căci necazurile copleșesc inima. Un păhar
J- vin le poate alunga.
’
de
Unii cu cei din urmă gologani, alții împrumu
tîndu-se, toți au venit acolo, durerile în bucurii să-și
, schimbe.
i
Bărbații au dinainte vin sau bere, femeile stad
și privesc, privesc cum tinerii se pregătesc la danț,
le voea tuturora, să fie veselie...
,
'
Mai sînt acolo și lăutari, și cîntă, din instrumente,
, cîntece diferite. Sînt înse și nemulțumiți, ce vor să
ți Anglia. Mi-a mai scris el rugăminți de o mișcătoare lașitate, ,
fiu odată. Și fără să spun cui-va, într’o sară, îmbrăcată simplu
și fără cochetărie, sunai la ușă, la al cincilea etaj, strada
Gay-Lussac, în micul apartament de băiat, unde știam că-l gd‘
sesc la lucru.
în mini, fără guler, cu un con- *
„Dînsu! îmi deschise- cu lampa
lampa în mint, fără guler, cu un condei între dinți. Și ținuta aceasta necăutată, mă tulbură mai
„Voi ați venit acolea, să gustați bucurii, să îne
cați amarul într’un păhar de vin. Și nu voiți să ve
deți, nu voiți să’nțelegeți că asta vă adoarme.
„Da,, vă adoarme. Vouă vă pare că asta-i bucurie,
a bea și a juca, cînd inimele voastre crapă de ncc zu_rJ
chin.
„Și v.oi dormiți, și nu voiți să vă deșteptați, să
vă dați samă: că nu cu cîntatul de cîntece vă veți
mult de cît hainele lui noi de odinioară și botinele lui lustruiteputea libera din nevoi și durere.
Marcel remase surprins .. dar își reveni pe dată și, foarte la.
„Orî-care din voi, să mi răspundă îndată: Dacă
locul lui, foarte gentil, mă primi în cabinetul lui de lucru, îmi
nu are în inimă vre-o taină, cc-va ascuns, ce-1 doare :
dădu micul fotoliu-, cum scaunele erau prinse cu cărți, el se
„Ce-va ce-1 roade, ce-1 sacă, și-i trezește dureri
așeză pe masă, cu o familiaritate veselă de student.
grozave, strigăte de jale, și un izvor de lacrătni"...
„Aici trebue să fiu sinceră. // găsii prea vindecat, prea la
'
Lăutarul se opri din cînt, privi în fața lor, și în
locul Iul, prea vesel. Cît ,-pe3 ce să-mi vie lacrimi, atît mă ultase*
! ochii lor zări lăcrămi, născute de relele cc-i apăsau.
Mă emoționa acea odae liniștită, acel sanctuar de muncă
;d ’,i
i
prindea un curios respect pentru acest spirit stăpîn pe «-•••sine "
11
Unul iși aminti de unicul copil, care-î muri nu
de mult, că. nu avu cu ce să cumpere Ia timp re
țeta. Sărmana jertfă.
Altul, de-un frate, ce, in vălmășala unei greve,
fu omorît de bandiții stăpînirei, cari veniră să păzască, să nu se facă scandal.
lear un al treilea, de iubita, ce ÎI dăduse avînt...
Dar care, de nevoe, căci le lipsea și pînea, trebui să
se vîndă bogaților.
Un altul, îeară-șî, un biet pribeag, de casa-î scumpă,
scumpă.
pe care o părăsi, de tată, mamă, pe cari îî lăsă, ca
să nu fie soldat.
Tear unul, de un prieten al lui, de cel mai bun
prieten, închis la pușcărie, pentru că a împrăștiat și
lățit ideea: Libertate pentru popor.
lear unul, sărman de tot, că mine copiii îi vor
cere pine sati ce-va de mîncare și iei nu avea nici
de unele.
lear toți, de libertatea lor, își amintiră de liber
tatea lor, robită,, încătușată de vampirii cari-I înădușă, îi subjugă, îi spînzură, iî împușcă.
Lăutarul își dete samă de astea toate, dînsul le
cunoscu durerea, simți că-n inimele lor se petrecea
ce-va grozav,
- Iei începu să cînte iear, cu și mai mult curaj. Cu
ură chiar, cu răutate, începu să răsune cîntecul lui:
„Cunoașteți cine-s vinovății, pe ticăloșii ce vă aduc
durerile acestea ? Din a căror pricină vă mor copiii,
cari vă omoară frații, cari vă cumpără iubitele ?
„Cari vă prigonesc, cari vă arestează, cari vă ro
besc? Cari vă spînzură, cari vă nimicesc, cari vă
subjugă?
„Da, îl cunoașteți, căci voi îi încoronați, voi i-ați
ridicat: munciți pentru iei, pătimiți pentru iei, fără
- să vă alegeți pentru voi cu ce-va.
„Ați clădit palate în cari să locuiască iei, con
trast al locuințelor voastre, morminte. Tear voi, pu
rurea cu nevoile ați căutat să vă obicinuiți14...
Ar mai fi cîntat curagiosul lăutar, dar unul, se
ridică, luă cu aprindere cuvîntul și începu să ră. sune, nu, să tumulte, ca un tunet:
„Da, arc dreptate ce spune. Totu-și nu trebuie să
plîngețî. Ci, din potrivă, mînie, spirit de distrugere,
trebuie să se aprindă în voi.
„Trebuie să căutăm să ne liberăm din aspra
noastră sclavie. Și dacă nu vom putea, cel puțin să
ne răzbunăm asupra stăpînirei crude.
„Destul am robit, producînd toate bunătățile pen
tru despoetorii noștri. Ajuuge: să luăm înapoi de
la bandiții ce ne-au furat, ce Ie al nostru11.
„Nu se poate, strigă un altul. Cu neputință de
izbutit acuma: mulțimea poporului doarme14... „Atunci
să se distrugă totul"... Strigă mulțimea deșteptată.
Masele indignate Ieșiră în stradă: bărbați, femei,
copii. Și, într’o mare învălmășală, năvăliră asupra
tronurilor despoetorilor lor.
Norii s’au spart, n’au mai putut să se oprească.
A început să fulgere grozav... Mulțimea-dădea foc,
ruina totul. O ploae de sînge porni să curgă.
Masele indignate, încununară, ast-feliu, în stradă,
cu tumult, zeița răzbunăreî. Cînd totul ie pierdut și
nu mai ie de așteptat nimica, Nemesis pururea apare.
Moriss Maier.
�------------------------------------ ------------------------------------ REVISTA JDEEI
RĂZBOlC
SoaroJo « rfisărit
,
l pgmîntul s’a cu*
,nS i K’^rĂbiitut- do semne do
t0 . y0donn grozave,
femeile, otita do
a olflnțit roșu, J’’sipgt?rnț.
In pnoea noptel s au auzi -g
x—a s=,awgsas
Msssa’sssa-*"-"-*
la urma urmulHiSzboîti. Toațfi lumea paro
RasK, Patrie, «ii dai
nutriaî un singur steag sa
Ș
din minți. Onoare.
do moarto, ca
lamei- ?i
ț
s0 sfg?j0
priv^iin.0, ea o eoatd de lopl eSrora
10 curg baleloPcînd lo miroase a hoit. Ziua
le întunecata de-un zbor do P.țfi«țVhffă se^Urie5 si
zitoaroa Distrugere, oa o prostituata, beată, se Uine, și,
setoșl să se arunce pe pradă, lupii se țin de lea.
Pămîntu-I copleșit de oști, ielo se năpustesc p.retu
tindenl t in văl, In munți, pe valurile amare, mișună
oțelul armatelor nenumărate, oa niște lătfuste neador
mite și întețite, cari rod sămftnăturl puternice pmă la
rădăcină. Pflmîntu-I copleșit, se năpustesc pretutindeni.
— Dacă-1 .muri, dragul mamei, mor și Ied, zice Bătrina.—Cinstea rosei noastre grăiește: Prindă-te moartea
In luptă, in mijlocul color mal puternici, lovind fără de
groș, oîntînd, ou bucuriea In inimă, zico bătrînul... Dar
blăstăniat să fii, dacă, oa un nemernic, tu voi cădea
lovit în spate. — Ah, suspină Bătrina.
In vlrful unor pari Iei au înfipt cuțitoae. Toată su
flarea ce poate să poarte o armă, Ie în picioare. Tine
rimea, in frunte( ține căile prinse. loar femeile, ramase
în sate, la poarta țarinei, așteaptă țnfiorbîntate, cu
pumnii strlnșl. La tocilă bătrînil ascut, alte cuțitoao.
Goarne, fără sfîrșit, zbucnesc oa niște tunâtel Nu vă
lăsațl.., Cît se doboară de iute cele două jumătăți do
lume. La cea dintâi ciocnire, pămintul Io înecat în
sîngo. La a doua ciocnire, al fi crezut că soarele a
apus. La a treia ciocnire, pnr’că s’ar fi prăbușit Ceriul.
Și goarnele, fără sfîrșit, zbucnesc că'niște tunete,
^într’o mare do sînge, ce i se urcă pănă la creștet,
tăcută, Moartea-Vampir, seceră, seceră într'un răsuflet.
In brazde mari, ca griul. oopt, armatele se pleacă. Pămîntu-i așternut de trupuri întinate: o rouă de sînge
se vărsă do pe frunți.
Și douăzeci de zile și -doua zeci de nopți, ținu uria
șui rpițool. Nimeni nu mal scăpă dintr'însul să-I spus
grozăviea. O jale grea, ca în amurg un zbor de păserl
de pradă iriunecînd prin aerul tulburat, se întinde asupra lumel înmărmurită do spaimă. Și în a două zecea
zi sa sfîrșit uriașul măcel.
S’a sfîrșit.
nicovala oa să-și
îndrepte
, Hîrca și-a așezat
.
. ____
r._
coasa, și sa pus să se odihnească
■
mari scorbu^u»!, {* "
n fan.A.iA.
vi , • • •
•■
Îndrepte flerul știrbit al coasei, cu
cu oaso
oaso fără
fără carne
dinsa lovește în nicovală.
neSimde
d8Un fi°y năPrasnie- ou mormaintr’o ploa^^tonitXm°nr?. 8În^ cade
agâțiȘSS-®
întinsă. lV\^înrimef
r-iU8’ 2ar0ft‘1’ 0 boInit'«
B#lrlnrt.?W“d’X’vr“ undo li slnț «op^- Și
căuta printre oadrt'r ,
jnd sinurl]0 nmniolor i„n
.PRIVIRI ASUPRA MIȘCARE! SOCIALE LA NOI
tjcă de lupta: nu se marchează nuanțe dc gințiire
fundamental opuse, cu toți, așa zicînd, avind aproape
Luptelo sociale în Romănia, ca pretutindeni de aceea și psichologie de stare, adăpîndu-se, în întreg,
la ma! acela-șl izvor de cunoștinți, realitatea însă-și
altminteri, datează cu mult mai înainte de a fi fost
fiind puțin sau nefiindatît de1 complicată, sau apărînd
Blient^-'de^id’^au'aMpirat bunnrV’Z-a^lS-aU-C0T-' a5t’felia’ vâdifâ mat talurora la‘
’In
ast-feliu, vădită mal tuturora la feliu. In perioada
S de cînd s’a intopStîn
,na’ra,na8 <*» «t
bătrînil, fein011°nȘ|i(£r năbușă lăorăirelo. Și din t
O durere cu A.D%e bătao, bătrînil, n’islețin!j?lto
piirf î InS «pot
'"asura ou.ni,!;° ui'hV10 “»<
deNoaptea
răzbunare
n,itrînil crisnind din dinți
aimn(T
so lasă. B«rini^c
J
do coase, d.° țoro , ar i
j g t0 străbunii,>vu f'aI
vinjoșl duoîndu șl In larg
dQ xgo|not
vUța
■‘««‘«Au Pindii, pornea sil crișiloasQdT<.t nu-t
Tot nU’1 "J'UDS ,0ad“vr.0'0 ’raPutito.
Tinnto taro Iaoăt-o gata do un nod seemiș A, ouln 8
T
. Snln încăerarea. Păuă la cea din urină Bullar®
X e “1C «“ști
sfașio ou toth... Soarele Ms^
“sl,p're acestui .nnsacru și d.n razele lui se evaporez
un singo puturos.
,
Co-a mal rămas acuma? Femeile și pruncii fotul
adus la poiro, zbhtîndu-so in agonio. Wamolo, zbierîQ(j(
înebunosc. Do-asupra celorlalte cadavre, ide iși raji.
colăresc frumoșii lor copilași. După aceea, tristă și
8tingindu.se, se audo simfonica color din urmă sușplno
alo ooloi din urmă femei.
-Si aerul s’a încărcat do-un nor de putrognm și
ciuma, pătrunzătoare, încununează opera l ot ce tr&.
oste pe păraint Ie molipsit de reu, tot co truește in aor
cado la pămînt, mort Izvoarele viețoi sînt de o dată
socato. Lumea întreagă so preface in putregiuno.
In căile ceriului, unde, ca niște Sfinx!, lumile rin.
duite, dorm în taină, acum, drojdie blăstămată, bobiți
inontruoasă, pămînt ciumat, schelet do hor, înfricoșat
imperiu al ciumei și al morțel, pămînt, vecinică rușino
pe fruntea marelui Sfinx, carele, novăzut. părător al spnțiurilor fără sfîrșit, duce cu săninătate, ca un a tut stăpimtor Păstor, la nosfirșițo pășuni, marca-i turmă do
astre, acuma, o pămînt criminal, pămînt afurisit, mergi
in veolnioio, plimbîndu-țl chiagul, ca o Lepră, și intinind fără siirsitelo spațiurl.
Valeriu Bernaiw.
și de femei, se dau la studiul nevoilor sociale, Încep
muncei, de cînd s’au diferențiat clasele, de cînd su
a tipări broșuri, a tipări reviste, jurnale, manifeste,
pușii și neavuj.ii, cu osebire, prin faptul unei neînlăcărți, să lumineze pe cel interesați, să-i lumineze pe turabile tot ma! crîneene apăsări, au fost^
f ' reduși
’
să toți. Și-atît de marc Ieste avîntul unora, în cît nu mat
îndure un regim Lot mai aspru, maf aspru de cît acela așteaptă putința imprimare! prin ,preșa, își impriîn care deschiseseră ochii, Ia care, într’o privire, iei mează ideile în fol centigrafiate, cu un ceas ma! cuse putuseră adapta. Intăile manifestări ale acestor rînd să pleară rălile din lurne.
lupte, fiind mai curind faptul unor reacții curat orga
Lupta a conlinuat înainte, continuă, poate ma!
nice, neaparat, că iele, se Alipesc de prima constituire aprigă și poate mai îmbielșugată ea ori-eînd. Cu
a societăței și se pierd în fluctuarea formelor ici. Sînt vremea, inse, se întîmplă o diferențiare cam mare,
mult mai vechi de cît constituirea Statului Romîn, între ace! pe cari lumea se obicinuise să-! vadă la o
care le-amoștenit, care s’a plămădit cu Iele. Dar, dacă laltă, uniți în luptă, uniți in gînd, precum, intr’adevăr,
ar fi important, de coborît cit mai adine, în vreme, de mai mult sau mai puțin, ierau: o diferențiare cam
studiat aceste începuturi, lipsa de date
dale destul de si- mare intre luptători! fruntași. Am fi plecați să credem
gure, destul de pozitive, și un încunjur prea- mare, ne că îe Ia mijloc o imitare, o decalchiare a diferenție—
gjj,
__
______
avuț |oc, cu osgțjjp^ jn Germania, care a
nuvoește sa ne fixăm privirea mai pe aproape, 3să ordor ce
purcedem, de o cam cdată,
1"1" din
45-------■>- -«-jde>-—
perioada
cînd lup- devenit, cu vremea, un punct de orientare statornic >
tcle acestea sînt corespunzătoare «n
cu »
o oare-care
pentruagi
mișcarea
noastră. S’avem și noi disciplinați!
tație și luptă literară mai pronunțată.
și nedisciplinați! noștri: cu toate că n’ar fi prea fost
Originale acestea pot ca să fie urmărite mai lesne.
nevoe. Am fi plecați s’o credem, dacă natura ome
La noi, Iele purced cu agitațiea întreprinsă pentru
nească, in împrejurări anumite, nu s’ar manifesta de
emanciparea națională: din preajma anului patruzeci sinea ie! la feliu, dacă interese feliurite și feliuiite mo
și opt. Bărbați iluștri, educați în Apus, cu toate că tive, mărturisibile sau nu, la urma urmei vădite, nu
neaparținînd clasei desmoștenite, în agitarea pentru ar lucra pe oameni tot într’acela-ș! chip. Aprinderea
reforma așezămintelor ce dăinuiau pe atuncea, așe unora S’a mai răcit, vieața li s’a împovorat unora mă!.
zăminte decrepite, vădesc inspirarea cea ma! directă, mult, unii au devenit ma! practic!. Ceea ce-î inse de
inspirarea de la ideile acelor gînditori, cunoscuț!, în șănțat la unii, !e blamul ce-1 arunca asupra trecutului
de obște, sub numele generic de Utopiști. De la ideile lor, înverșunarea cu carej ne ridică împotriva acelora
acestora, cari ținteau o transformare generala, adincă, ce mai' țin,
l"' se pare că mai țin, de tradițiile acelui ne
rnal degrabă o regenerare a organismului social în norocit trecut. Practica din Germania, ar veni doar
treg, idei de cari iera plin veacul, se inspirară și lup să dea o sancțiune. Gît despre vre o convingere nouă,
oare-cum ma! solidă, chiar, cînd ai’ invoca-o intere
tătorii noștri. Avîutul lor lu mare, generozitatea lor
fără margini, dar lotul se închee într’o reformă res- sați!, nu poate fi la mijloc. Căci, chiar din capul lo
trinsă, indiferentă pentru mase, care favoriza numai cului, avem a face cu niște oameni destul de circums-;
interesele unora, favorizați mai dinainte chiar, inte- pecți, am putea zice destul de învățați, cari nu se leu
rusele clasei ce s’a numit burghezime, ajunsă domni- după umbre și după visuri.
n-' ’ Reforma asta,
'
Din capul locului, avem a face cu niște firi destul
toare oficial.
spre» a se săvîrși, avu
și agitațiea aceasta de bine echilibrate, după cum nu avem a face cu niște
nevoeîinse de-o
■’ - agitație
'f puternică,
ș ‘
,, 3U
u hubwidui,
oyiijh.Jcu sprijinul
firi dezechilibrate, cît se atinge de antagoniștii acesa avut să. se ' facă
și ‘se
făcu, sub uu
imboldul,
r-în escelență.
pcpplpnîă In nrpst
spnz. tora, de presupușii antagonișlf, acum. O deopotrivă
ideilor extreme, sociale prin
acest senz,
în afara de manifeste și de articole și de memorii, în înțelegere a .starel reale îl caracterizază pe ce! dintăi
țară și afara, au ieșit la iveală diverse publicați!, bro- atuncea, precum îi caracterizază pe ceștialalți acum,
șuri, volume, mai mult sau mal puțin clandestine. Și Ce poate fi la mijloc,șa lămurească disensiunea, dacă
multe sînt de mărturie.
'îc vorba să ducem lucrul‘ mai adine, ie simplu
“ o
chestie de perspectivă, de, cum am zice, de perso
O grupa du oameni, cari sa cultive, înse, și să agite,
în deosebi, ideile acestea, sa dee o limpezime mai nalizarea,: de individualizarea mișcare! obștești, o
chestie de mai mult sau mal. ipuțin autoritarism, din
mare,
o uireuuvu,
directivă, lupiuiur
luptelor mviuac
încinse xauu
fatal muc
între «.
avuț!
și
iiitue, u
uji -j*
neavuțî, între stăpîni și slăpiniți, independent de în- partea unora, fapt care prodiluse zizanil. deosebiri și
velișuf politic, sub care noi ne-ăm fi aflat, care să îee, lupte, chiar între membrii cel mai iluștri ai veche! incu hotărîre și cu deplină pricepere, în luptă, partea ternaționale. Se înțelege că lucrul trebuie să dobîncelor din urmă, o asemenea grupă se alcătueșle abiea dească apoi o sancțiune teoretică... Dar, în sfîrșit, ca
mai tîrziu, acum, cu osebire, din contactul cu unii fapt de consemnat, am avut o mișcare a căruțașilor
luptători, trăiți în țara țarilor, ce-i drept, instruiți și din Brăila, a lucrătorilor din porturi, a mur lucrăaceia din nevoile vreme! și din ideile importate tot tor!
tor! mecanic!
mecanici de
de la
la Galați,
Galați, mișcarea
mișcarea lucrătorilor
lucrătorilor cudin Apus, în parte din filosofica Germană, în mare relari din București, a lucrătorilor cizmari, a celor de
vogă pe vremile acelea... Din capul locului, la noi, sînt la Gara de Nord și de la Căile Ferate, mișcarea luinsuflați, cutoții, de-acelea-ș!năzuinț!,de-aceea și tac- crătorilor tipografi, eu osebire din București și Iași,
!
.
;
|
j
.
!
|
PROBLEMELE NOASTRE
Propunem cetitorilor noștri, ■ deprins* să se îll- !
delehiicească mai serios cu problemele vietei, pro- 1
punem pentru dezlegare următoarele puncte:
i. Care ar fi să fie purtarea unui individ, luat i
in parte și după starea în care s’ar afia, pentru i
a fi. conform părerilor ce le are, numească-și P\ i
rerile acestea, radicale, socialiste sau anarhiste, seu j
pur și simplu libertare, sau fără nici un nume. ’
3. Care ar fi purtarea unui individ, față de CO'
lectivitate, de imboldirile de toată clipa. Ce felin .
«fi lume in de obște, fața de cei dui clasa sa. Vor<nr ;;
bind de sexe, cum s’ar comporta in de iele.
3. Ce atitudine s’ar socoti să aibă colectivitate
mulțimea, ca să-și îndeplinească idealul, să pbat^ ;
să-și asigure, să-și ușurele traiul, ce atitudine
;
de revoluțiea socială. Cum să înlăture stavilele ce
i se pun în cale și cari-o stingheresc ?
Bărbați, femei, adolescenți, vor adinei chestiile
cesțea, și ne vor da respunsuri. Studii, articole, scrr
sori, vom face să fie cunoscute, saîi ne vor fi
Revista Ide#-
13
"■
.........
.......,
■.......
�.REVISTA IDEE!
REVISTA IDEEI
14
.“-'s -EE'taiîȘ
splVXiSIL în dezbatere, eu toate că
nu cu totul streină de Iele.
cercurî
nizarf de bresle, de
âsș»*—
din universități, închideri mal mult sau mal puțin în
delungate, cu judecată și fără judecata, sub cele mai
feliurite motive, au fost atacuri banditești, atacuri
crunte, extra-legale, desigur din partea stăpmirei.
Despre o îmbunătățire serioasă, în starea maselor, nu
a putut
fi încă vorba,, cu toate că toataagitarea și tot
-------------------
făcut,tinde neapărat mir acolo. Dm șirut am or
waa* urmăjîntr'un concert Ccu
” mai toate, ™
din
cu tntihmplptoate celelalte guverne, guvernul a operat și la noi atitea perchizîtil, aa operat
operat arestări,
arestări, a
a expulzat
chizițil,
expulzat oo sumă
suma oare-care
tT. •• v —î• -i1 - J «
/-»-,I-xv4-11 rvT> ri/vor»Tnc*
nAomf fnnîV mi
demșl,prietenide-ai desmo5teniților, desmoșteniți iei
înși-șî.’Și, în tot cazul,
căzui, o priveghere mal aspra,
aspră, am
înși-șl.
putea zice o șicanare, ie îndreptată asupra celor ceie
știut, sau doar se presupune că au idei înaintate, că
sînt intransigenți și sînt mai aprigi în lupta de emancipare. Gu
Cu asta, înse, mișcarea nu ie oprită pe loc:
devotamentele sint in expanziune, pașii celor bine
cugetători stat pururea în mers. Luptele își urmează
cursul firesc, Iele fiind fatale.
•
•
M
anarhi
s.
g?,Tc;
w IOh. Letouniean: Găteala și Danțul. Buc., 84, 150 p, în 12
A
T
11
___________________
_____ 1______ ________
Elise’o Redus: Evoluție si revoluție. Iași, 85, 16 p. în 8
p0 Lanessan: Lupta pentru existență. Focșani 87, 90 » în 61
A p. Brăescu: Studii sociologice. Focșani, 88, 64 p.în 8. '
Partidele politice în România ; Conservatorii. Iași, 88.32 n. 16.
I. Vi'siliu : Chestiea țorăneiiscă. București, 90, 40 p. in 16.
Lolica Arbure: Id« i noi și vechi despre stat. Buc., 90, 52 p. în f 6
p. Lafargue: Evoluției proprietăței. Buc, 90, 48 p. în 16.
Klara Zetkin: Chestiea lucrătoarelor. Buc., 91, 48 p. in 16,
Dr. Stîncă : Chestiea evreascâ. București, 92, 52 p in 16.
Anton Bacalbașa. Grevele. Ploeștî, 92. 38 p, în 16
p Mușoiu. Metoda experimentală în politică Iași, 93, 4 p în fol.
Spiridon Popcscu: Din viața țeranului romîn. Iași, 93,34 p. în 16.
Z. Filotti: Chestia agrară în România. Galați, 93,132 p. în 12.
A. Bebel: Fenicea în trecut, prezent și viitor Buc ,93,453 p. in 16.
j Sagnol: Egalitatea sexelor. Roman, 94, 32 p. în 8.
Lamarck: Influența împrejurărilor. Buc., 94, 84 p. în 16.
G. Renard. Ieste omul liber? Iași, 2 voL, 95, 218 p. în 16.
M. Berthelot: Viitorul științei. București, 95, 8 p. în 16.
De la Olt: Legea minelor și socialiștii. Buc., 95, 68 p. in 16.
Geny: Gondițiea israiliților pâmînteni. Buc,98, 32 p, în 16.
P. Kropotkin: Pușcăriile. București, 98, 64 p. în 16.
Bernard Lazare: Despre Antisemitism. Buc., 99, 32 p. în 16.
rl. Robiea Femeei. București, 95, 190 p. în 16.
I. Sniart Mul ? Ljbortatea jc cuget, și de discuție. B. 900,61 p.16.
Determinismul. București, 95, 32 p. în 16.
P. Zosîn: Medicina Socială. București, 97, 64 p. in 16.
Substratul patologic în pesimismul contemp. B., 900, 172 p, 8.
So nuanlă, darcarenu cadrează strict,
sinet, anu^
nici cu una.
_
.
Pentru o istorie a dezvoltare; idedor ?i a
sociale la noi, notăm publicabile următoare:
Expunere de idei
agitarea electo-
J?ra. ‘in mi fnqf că’uniî s’au văzut prigoniți, jigniți
“s 1 fața mișcărilor țerăneft urmările au
.
rala. r
puțin în uz ce-f drepi.
J Bucure«tl, mișcarea de
de cartonaje dm Ploeștî,
ZnbonCodrennu: Opag.din soeinlismnlro.nin Iași. 79,48p.12.
PrTSn> Fmtnoj;
811624 p. în 16
noștri. Iași, 84, 108 p. î„ i2. 14
Co î«b> tonstilntiea. Bucuroșii, 84, 48 p. in la.
p' Lafargue: Materialismul economic. Paus, 8o, 78 p. in I2
M. Bakuniu: D-zeu și Statul. Focșani, 85, 110 p. !„ l2.
Ce ror socialiștii rommi. Iași,,86, 130 P- >“ 8Robiea și Socialismul, Iași, 86, 54 p. în 8.
Jean Grave: Societatea după revoluție, Buu, 87, 3b p, îu jg
Dr. Stîncă: Mediul social ca factor patologic. Buc., 91,128 p.îng,
Fr En^els: Socialism utopic și soc. științific. Buc., 91, 40p.în8
Karl Marș și Fr. Engols: Manifestul comunist. Iași, 92,64 p.io n
Ed. de Amicis : Chestiea socială. București, 92, 38 p in 16,
C. D.-Gherea: Concepția materialistă a istoriei. B., 92,42p. iq.
P.’Zosîn: Știința socială. Iași, 92, 32 p. în 16.
_
H. Dcnis: Socialismul și caractenle sale. Buc., 93, 3b p. in 8
Varvara Nikitino: Rusia revoluționară. București, 93,32 p. în8
i. stern: Ce ieste și ce vrea socialismul. Craiova, 96, 64 p.în 16.
Mn -u r. Zosin, Școala liber.v București, 97, 16 p. în 16.
A Bebel: Statul viitor Șl social-democrațiea. Buc, 98,58 p.în 16.
E. Vandervelde; Scrisori colectiviste. Buc.,. 99, 16 p. în 16.
p- Kropotkin .• Vremuri noi. București, 99, 6-1 p in 16.
r>
' Dotoriiiinisin bociul. Socialism Bclgiun. B,,9oJ32p. 8
P.Mușoiu: Gum SQ
Idei și tactică
P.Mușoiu : Propaganda în Mișcarea Socială. Buc. 1891,52 p.inl6.
, . Intre țerani. București, 91, 40 p. în 12.
E. Malatesta. jQ
jG a]egerj București, 92, 2(J p. în 12.
Fr. Engels: Tactica Social-Democrației. Buc. 95,44 p. în 12.
Un Social-deniocrat; Tactica Social-Dcinocratu. Buc., 97,28p. 12.
G. Diamundi: Tactica Socialistă. București, 98, 26 p, în 12.
lică Anariliștiî. Buc., 900, G4 p. în 16.
Literatură-Critieă-Morală
Polemică — Satiră
Rusei: Un studiu psihiatric. Iași, 1880, 34 p. în 12.
Mircea G. A. Rosetti: Nuvele. București, 1882,216 p. în 8.
w. Bracke: nJos Socialiștii". Iași, 82, 48 p. în 16.
B. Mnlon: Spartncus, resboiulrobilor,roman. Iași, 82,152p.în 12.
CaiusGrachus: Unrespunslui I.G. Brăteanu. B., 83,40 p. în 12. ' F. Gesticono: Rostand saă copilul lepădat. Ploeștî, 82,88p.în 16
! Al. A. Macedonski: Poezii. București, 82, -112 p. în 8.
P-Mușoiu: Fățarnicii. Roman, 89, 28 p. în 12.
D. N. Safir: Cavalul, cîntece. București, 83, 134 p în 12.
R Zosln: Rcsp“n5 lu< N5li’]<le- Buc-' 9ti’ 16 p'
16'
n• j Fabule. București, 83, 74 p. în 12.
Mircea Dimitnado. Vefsuri Bucureștî> S4> 152 p. în 8.
Agitatorice
” ’ /...................
Z? În8.
Scrisoarea unui bătrîn pandur, către studenți. Buc., 80, 24 p. în
...3.
CZi* Muutoanu:
MnnlAnnn • Opt scrisori cătră țerani. Iași, 82, 28
OO p. în
Cn 12.
10.
mmțeșetoni intereselor maselor deposedate și a ideeî Gr.
Iași, 83,' 16 p. în 8.
de transformare socială la noi. In prima fază, înfă- Al. Brăescu : Un discurs socialist. Iași.
țeșetorii aceștia, îerau priviți ca niște revoluționari r . n.,.x. împușcarea
BnPu?careili osîndiților. Buc., 82, 88, p în 8.
teta gener/ Sor M? H
S? S-
leze,^rn Qenere, chiar lor. Mal lirziu ișl ziseră sociannm»Lm„°Âra11’ ^PÎ “
° Vreme> CU
numele generic de socialiști. Titulatura nu implică,
că pentru evoluțiea șocietățel s'ar fi descoperit alte
legi, și pentru relațiile dintre oameni s’ar fi putut
scoate, cum-va, în acord cu ideile, vre o deducere
nouă. Chestie de vocabular, și atît. In faza asta se
declara acele învrăjbiri și lupte personale, cari au
? h^^ca-a
pîuniît CUm că ar fl Ia miJIoc
eStU ce onfc',nă ? ce motive au. Incăerarea
uLLCclSitl.
. tu
S
St-ar Care a amărît Pe_ ..mu,
V» care, pe unii, a rnH-
taptă*nuai
C. A, Filitis: Torturelo de la Bordeni, Buc.. 83, 88 p. în 8
'"' ”
8.
Bătăi și tnrț.nrT CO!HÎse de
n ®*
P.
24 p.
8.
P. Kropotkin
Kropotkin:: Către
Către tineri.
tineri. Iași,
Iași, 86,
86, 24
p. în
în 8.
RaduȘerban:'«“î
Dialog
87,> 32 l>r. 1’8. între “muncitori.
'n'uoitori- Buc., 87
Const.
Gonst Miile
l-hlle:: Scrisori
Scnsori cătră țerani. București,
București. 94,
94. 32 p. în 1616.
în 16Anton
Bacalbașa:
Bataea
în
armată.
Buc.,
94,
32
p.
16'
P. Zosîn: Gătrâ studenți. București, 95. 4 p în fol.
Elisee Redus: Idealul tinerime!. Buc., 95, 24 p. în 16.
( arte de citire socialistă. Ploeștî, 96, 64 p. în 16.
Primejdia Națională. București, 96, 64 p. în 10.
Dezbaterile congreselor II, III, IV. B., 94,96,97: 80,16,50 p. 16.
Anna Maria Manzoni: Cătră fete. Buc., 97, 32 p. în 16.
John Most; Ciuma religioasă. București, 98, 32 p. in 16.
Dezrobirea Muncitorilor. București, 98^ 32 p. în 16.
Cluburile țeraneșt). București, 99, 144 op. în lb>
__
.
i ihocTian Ir.wvrkrînr'nX T,.„r nn nr\
p-^ușoia:
Chestiea Evreească. Iași, 92, 20 p.’ *în 112.
d‘n £atechi7tV^
doclnQâ, mal mult sau mai puțin genepuyu gene
15
Studii
P* îa Î6
r’
fle 1lu,nină- București, 900, 32 p. în 16.
G. Renard: Cătră studențî. Buzeu, 900, 34 p. în 16.
I
!’■
i
i
;
!
■
'
Versuri. Iași, 83, 184 p. în 8.
Const. Miile: Dinu Milian, roman. București, 87,302 p. în8.
Feciorul Popei. București, 87, 380 p. în 8.
A. C. Guza : Versuri, Iași, 87, 212 p. în 8.
Deputatul pălmuit, piesă. Roman, 82,82 p. 16.
Pascal Fargeau, dramă. Roman, 82, 40 p în 16.
V. G. Morțun ‘ Zulnieallîncu,piesi. Bu- ureștî, 91,80p în 16,
Ștefan Hudici, piesă. București, 91, 48 p. in 16.
Ed. Bellamv: In anul 2000. București, 91, 464 p. în 12.
92?
p. în 16.
no ^, 91,
oi 64
ni y,.
nii
’.rnnloeim •: Radu
R n.ln 'Zcrnrnnnn.
Focșani. 92.
Gh A.f.
Âlărculescu
Zgureanu, nwvp.lii.
nuvelă.Focșani,
92,60 p în 16.
Glasul desraoșteuiților: Gîn'eco socialiste. Buc. 93,32 p. în 12.
Intâin Maiu, versuri. București, 90, foae voi.
Al. Gonst Alcon: In ore- de odihnă, versuri. Buc. 91, 32 p, în 8.
Flori de Maiu, versuri. Buc. 94, 64 pag. în 8.
Literatură și Știință. București 2 voi, 93—94: 294, 320 p. în 8.
Almanach Social-Democrat. București, 94, 88 p. în 16^
P. Zosîn: Ion al Marnndei, nuvelă. București, 94, 84 p. în 12.
Gr. Mălinescu: Proletarii. București, 94, 48 p. în 8. .
Amintire de la balulSoc.-Deni. din Craiova.Craiova,95,Ibp.îu 16.
Max Nordau-. Minciuni Convenționale. Buc., 95,.423p.în 16.
M. Askinasi: Jertfele Țarului, roman. Fălticeni, 95, 404 p. în l‘J.
loncscu Raicu-Rion: Scrieri literare. Iași, 95, 248 p. in 8.
EdwinArnold: Lumina Asiei. București, 95, 174 p. în 16.
N. G, Gernișevsky: Ge-1 de făcut, romanBuc. 94—96,446 p. în 12.
I. Păun: Proză și versuri. București, 96. 152 p. in 8
G. D.-Gherea: Studii critice. Buc. 3 v. 90,91,97:400,360, b90p.l—
,
9’ ,cxiL
194,226 p. în 16.
Z-mfir C. Arbure: Nihiliștii. București, 96, 98 p. în 16.
In exil. Craiova. 97, 428 p. în 16.
In temniță. Craiova, 97, 168 p. îo 16.
Al. Pet/Jfi: \oez,‘ ,al,es<J- Craiova, 96, 84 p. în 16.
t?. -i
. AP°stoluI București, 97, 104 p. în ic
.mde Zola: Germinai, romau. Craiova, 97, 600 p. în 16.
G Z. Buzdugan: Singurătate, versuri. Buc., 97, 112 u. in 8
Geihart Hauptman: Țesătorii Iași, 97, 128 p. în 16.P
O iubire la țară, dramă. Iași, 88,76 p. iu 8.
Sofia Nădejde: J^vele. Iași, 93, 216 p. în 8
h io care la rîndul său, nuvele. Or 95,236 p. 16.
Fr ră nor< c, piesă. București, 98, 72 p. în 16.
H. Ibsen:
dușman al poporului. Iași, 95, 160 p. în 12.
p s m .btllP‘^oc»etăței-Nora, drame Craiova,98,235 p.în 12.
G A Teodoru: Tablouri și reflecții. T.-Severiii, 98, 24 p. în 8.
cltniUArSx11Jc-:nn.r-nia« Focș*ni,98,104p.în 16.
r "Ui»r ?lcn(les '■ Nihilista, roman. București, 98, 114 p. in 16.
Liu Maiu, cîntece socialiste. București, 99, 32 p. in 16.
Pușcăriașul și Dezrobirea muncei, piesă Buc. 99, 32 p. în 16.
Senecar Despre Mîuie. București, 99, 160 p. în 16
P. Mușoiut Intime. București, 99, 120 p in 32.
ZaSÎ?r: Dulci Amare, versuri. București, 900, 96p.în 12.
Al. bt.Ierncscn: Romamțe, versuri. București,900,128 p.în 12
Manifeste
Manifestul nostru: In numele partide, socialiste iașane: loan
Nădejde, V. G. Morțun. Iași, 1887, April 19, foae voi.
Manifestul Partidei Muncitorilor București, 91, 16 p. in 16.
Manifest către țerani: In numele comitetului electoral al par
tidei.’ Nădejde, Morțun, Miile, Iași, 91, 32 p. în 12.
Către congresul internațional studențesc din Zurich 21 sem
naturi. București, 91, D bre. Text autografiat, 8 p. in 12.
Raport prezentat congresului internațional socialist al mun
citorilor din Bruxelles, de către delegații partidei Muncito
rilor din România, Paris, 91, 16 p. in 8. In franțuzește.
Cătră muncitorii de la țara: Din partea Clubului Muncitorilor
din Botoșani. Botoșani, 92, April 16, foae volantă.
( ătre orășeni. Botoșani, 92, April 16, foae volantă.
Raport prezentat do către delegații partidului social-democrat
al muncitorilor din România, congresului socialist al mun
citorilor din Zurich. Zurich, 93, 12 p. în. 8. In franțuzește.
Jos Călăii: Liga Anti-Cazonă. București, 97, August, foae voi.
Infrățiți-vă noroade. Focșani, 97, Decembrie, foae volantă.
Dreptate și frăție. Din partea unui grup de evrei. B. 98, luniu, f. v.
Cătră alegătorii colegiului al ill-lea de Olt Două manifeste,
București, 99, Maiu. Sănătate săteni, un manifest. Bucu
rești, 99, Decembre. Foi volante, de Al. Bogdau-Pitcștî.
Manifeste electorale, Manifeste de breaslă. Pentru serbarea
de l-iu Maiu. Statute de cluburi și de diverse bresle.
Reviste și siare
Besarabia. Iași, 1879. 4 iu fol. (No,.,15, 25 Noembre'l.
Solidaritatea, ziar al lucratorilor tipografi. București, 15 lu
niu 80,-30 Noombre 84, 65 n. 4 în fol.
România Viitoare, revistă Buc., D-bre 80. Un No.42 p. în 8.
Contemporana■, revistă’șt-lit Iași, Iul. 81—Maiu 91, în 8.7 ani.
Vocea lucrat, tipograf Buc. 1 Sept. 81—1 lan. 82. 16 n. 4 în fol.
Dacia Viitoare. Paris-Brux. 1 Feb. —15 Aug. 83,14 n. 244 p. in 8.
Emanciparea. București, 15 April—1 August 83. 7 n. in 4
Săceala. Iași, 29 lanuar—1 N-bro 84. 12 n 4 în fol.
Revista Socială. Iași, April 84—luniu 88. 17 n. în 8.
Drepturile Omului, revistă. Buc., luniu—D-bre 84. 4 n. în 8.
Drepturile Omului. Ziar politic-socîal. Bncorcști, 1 Februar—
11 Decembre 85. 217 n. 4 în Col.
Tipografia, ziar al intereselor tipografice. București, Joi 7
Februar—Vineri 19 luliu 85. 10 n. 4 în fol.
Gutenbe-rg, organ al lucratorilor tipografi. 'București, 22 Au
gust 86—15 Februar 90. 4 în fol. 4 ani.
Lampa. Brăila, 9 N-bro 86—26 April 87. 14 n. în fol.
Muncitorul, organ al partidei muncitorilor. Iași, 1 N-bre 87—
13 August 89. 63 n. 4 în fol.
Dezrobirea, organ al partidei muncitorilor București, 18 D-bre
87—9 August 88. 17 n. 4 în fol
Remania Viitoare, 2 serii. Brăila, lanuor 88—23 Maiu 90.
21 n. 4 în fol. și în 4.
�REVISTA »DEEț_____________ _ -- -------------
- ------ ,
LUPTA PÂNĂ L-A CAPAt
16
«“rtio88-
SoeWWnl.
. . ♦iintrinrl diu Cap Town, so anunță următorul
dn/tGcncralul Dur, Dovet, cind fu diCCuțiOa
r>
pU? ’ dî,lXl cu Englezii și Ici să so predea :
8,‘ >nt
orgjn.d p.rlMd rnuneitorilor. Brilila,
3 Septembro 88. un n 4 m toi.
București,
* - •> r,1-
Școala Nonă. Roman. Iphn«89 Iun 89-Mniu 90. 5 n. în 4.
Dunărea, rev. lit. și ?b‘“;. btoate breslele. București
Revolta, organ nl
! Octombre—21
4 în fol.
braldc. B
w
R.?"rți
25
9°-23
W 21 IuHa-1 Sep-
C Avutul n>i s’a nindoit, casele mi s’au incendiat, proJ)rî .
file ini s’aii U^at. Fiii îmi sîut uciși în luptfl, soției
1 „rif do un atac do inimă. leu nu nră vom preda nici o dni?
S voi 1 lupta pănă la capăt, lupți aceasta să nu so Cu aU
Cetitorinle, nu-ți vine oare sa mibra o en pe acostat
sft-1 sărați pentru purtarea J Dravă ? Nu face oare, (ic af.
cuvint, ca singelo să-ți circule mai iute pan vine? Dach
«sa te-aș ruga ca să cugcți, dacă în propnea ta staro
ni>
pori rosti tot acelea-și cuvinte.
H O cetitorinle, cu nnma atît de largă, cm i-i așa de .]t
'i sn!
să verse lacrămi pentru durerile altuea, de ce nu-ți , V02i
fermțele proprii? 0, tu omule, care admiri eroismnl
Inl nit,
aline,
de ce n’ai puțin curaj bărbătesc, cînd iești' și tu ht felia.
u ’
Uite, avutul ți s’a nimicit, de ce, fiind-cii nu l’QJ avutnfa
o chtă fiind-că fi s’a răpit pămîntul înainte do a te fi >,/
aut Tu ai venit pc lume, dar nl venit „streinu, totul
mai dinainte luat in stfipîniro de alții.
6
'
.
REVISTA IDEEI
București, Strada Epurilor, 10.
1000, Decembre. No. 2.
I “’
!
i
j
:
•
1
f
i
j
27 Inliu—15 N-bre, 9‘k 6 n
O casă? Avut-ai oare proprica-ți casă? Poți fu cbie®.
1 Oct.—7 Oct. 90. 4 »■
cele două sau trei dulapuri, ce ți se închiriază, o casă pro. I
4 in fol., foae au tografi ut?*n
fu
Cu Noi. Botoșani, 90, 4
în 8
prio? Nu trebuie să împărtășești oare locuința cu insectele ■
Critica Socială. Iași, Decembre 91 — August 92. 8 n. în b.
înainte ziar s.-d., Roman, 29 D-bro 91
—16 F. 92. 9 n. 4 m fol.
mici, ce nu te Jasă. liniștit deși iele nu plătesc chirie, ci nu. '
91-16
De jiocrația Socială. Ploești, 5 Ian —27 D-bro 92.52 n. 4 in fol.
mm pontru-că și iele pretind acola-.și drept, c’aiî fost în. I
Proletarul, ziar social. Botoșani, 1—la Mart 92. 2 n 4 in fol.
tr'însa mai înaintea ta? O casă? Vor rîde și strigoii.
ț
Lucrătorul, organ social-democrat. Galați, 18 Septerabre
Proprietate ? Dar care ți-i proprietatea ta ? Oare corpul îți
aparține
ție?
Nu,
nici
de
cum.
Ta
trebuie
să-l
închiriezi,
să-l
92—14 Februar 93. 16 n. 4 în fol.
Gufenberg, organ oficial al societățoi lucrătorilor tipografi
vinzi, dacă vrei să fii lăsat să trâești. Dar oare spiritul,
București, 2 serii: I, 1 August 93-22 lanuar 94. 12
fieful ie al tău? Gite lingușiri și cîte vorbe falșe. Trebuie si
n. II, August 90-1 Octombre 900. 4 în fol. 5 ani.
fii fățarnic, să-ți prefaci firea, să poți trăi îu lume.
Curierul de Luni. Iași, 15 N-bre 93—9 Maiu 94. 26 n. 4 în fol.
Fiii nu ți-s uciși în războia. Inse nu i-ai trimis de micuți
Evenimentul Literar. lași-București, 20 Decembre 93—2-1 Ocîn fabrici, undo corpul și sufletul li-a fost ucis încet îucet
toinbre 94.45 n. 4 în fol.
pănă ce aii devenit șubrezi} ca morții, cadavre vii?
Munca literară și științifică. Buc. 26 Febr.—16 Oct. 94. 8n.în4.
Și dacă menirea ți-i ca a generalului Devei, de ce nu scoți
Lumea Nouă, organ al social-democrației Romine. 3 serii.
acela și strigăt: nIeu nu mă voiu Țireda, îeu voia lupta pănă
București, 2 Noembre 94—1 Octombre 900. 4 iu fol. 6 ani.
la capăt, lupta aceasta să nn se curme, pănă cînd ieu sau
Glasul Țăranului. Buc., 22 Ian.—12 Febr. 95. No. 19—22,4 în fol.
nemernicii miei asupritori, cădea-vom morțp.
Lumea Nouă, lit.-ilus. Buc., 12 Iun. 95—22 Ian. 96.32 n. în 4.
O, cetitoriule, dacă ni simți o seîntee din spiritul acesta,
Lumina, organ al cercului de propagandă social democrată, ‘ nu ai mai sta nicî o clipă la gîuduri și-ai pregăti sfîrsituî
3 serii. Iași, luliu 95—15 Octombre 97. 27 n. 4 in fol. și in 4.
tutulor tiraniilor.
Carmen Sylva. București, 12N-bro —3 D-bre 95. 4 n. în 4.
Bos-Col.
Munca, ziar social-democrat. B.,21 Ia-'.—18 Febr. 96.5 n.4 fol.
Lumea Nouii,lit.șiștiin.B.,2S Ian.96—23 Febr.97,58n.în 4.
Munca escepțională. București, 25 Febr. 96. Un n. 4 în fol.
Der Vecker, organ al grupului social-democrat „Lumina11.
DIN PUBLICAȚIILE NOASTRE
Iași, 19 Maiu—27 Septembro 96. 23 n. 4 in fol. In jargon.
Desrobirea. Focșani, 9 Octombre 9G. Un număr, în 4.
Mișcarea socială. București, 16 Febr.—14Dec.97.35 n.4în fol.' P, Llușoiuși P. Zostn: Mișcarea Socială, broșată. . . 5 —
Tipograful, organ ul lucrătorilor tipografi. Iași, luniu —Sep—
Ce-i de făcut, roman, de Comișevsky . . . e5tembre 97. 4 n. 4 In fol.
2—
—
Despre Mînie, de Seneca
......
Jos Vandalii. București, 28 N-bro 97. Un n. 4 în fol.
- —
Manifestul Comunist, de Marx și Engels .
1Socmla Meteleu, jud. Buzen, 15 Febr. -1 Maia 98. 5 n. în 8.
—
Socialismul și caracterele sale, de Denin . -50 .
Revoluția Sooa u organ pregătitor al Comunei Universale.
—
Socialism
utopic
și
socialism
științ.,(\e
Engds.
‘
—
50 j
Craioya 14 Mart—15 Noembre 98. 36 n. 4 în ful.
—
Rusiea Revoluționară, de D-na Barbe Gendre. —5® '
Trompeta Socialistă, organ al noului club social-democrat.
•—
Libertatoado cugetare si de discuție, deSt. Mill. —50 <
Bocureșt1, 19 April 98—10 luniu 99, 30 n 4 in fu]
_
___ .i ■
’
—50,
Pușcăriile, de .ir.
Kropotkin
“ Mta-12 S'P‘- 99- 5 n. ■! in toi.
Vremuri noi,
idem
...... ■ ’ — 50 ;
-60 1
Metoda experimentală in politică . ”. . ’
Determinismul Social. Socialism Belgian
Gn,att Gahp’
"
*
—50 |
Propaganda in Mișcarea Socială . . .
Cum se explică Anarhiștii
-6°
Emanciparea Femeef
’ . 1 -;
a Revista Idcvl' ., din pricini bine-ciu lntatp, im sc depune nicăerT pentru desfacere- hi purlc. ('hipul de a o dubindi Ic simplu
de a se abona la dhtsa. Cetitorii rar7 ne nrmărese și au o
trăgii e de inimii mu7 mure, pot siî împrăștie resti’u, pot face
rh7ar oare-car7 sih'nji pentru plusare in medial lor.
Nu mad notam, in deosvb7r cd dr. stingheritor lucrh 7c, cind
sint (itițiu, in definiție oameni car7 pricep, ce nit-ș7 achita abo......... • -•>d.........
>,,l,,,,nt
preem. <dtu »«/./...
abonamente «..*fi.7r.#z.i.rr
datori!•..z.T
mai >'«u»7iT
rcch7, 0«și cit
ui se răpește
aminte “și■ să
' crrmea, silindu-nr sa
■ " tot 'le-aduecm
’
întreținem corespondențe iuti usc, pod, u un lucru <dHde simplu.
I'unerea iu regulă a tuturora, pe lingă că neapărată și
cinstită, nc-ar da și libertatea de a ne deda miiiiecf noastre
cu cea ma7 mare ardoare.
REVISTA IDEEI.
O înlănțuire de fapte
cu nevoea. Foarte judicios ne scrie în privința
aceasta un prieten. Dar cine stă să judece.
Pentru înlăturarea celor petrecute acuma, s’ar
fi putut face mai dinainte desbateri, s’ar fi pu
tut convinge lumea, să dee tot ce poate, fiind-că
ie vorba de dări, dacă mai are ce-va de dat,
să-si facă legile direct. Dar nu-i acesta sistemul
de guvern al țerei și nici nevoea n’a dat răgaz.
Atunci ie o greșală de. tact din partea țerănimei. Îndată ce au văzut țeranii că vine să li
. se -facă impuneri nouă, puteau să-și lese toată
sărăciea, să meargă su se sălăsluiască în instala
țiile comode, făcute tot din munca lor. Guvernul
vrea să le schimbe soarta, iei le și dă indicări
si iei nu vor să priceapă.
,r
’
De prisos să deplingein jertfele făcute acurna
de curind. la Rîmniu Buzeu și incă nu știu unde.
Țeranii împușcată, că s au mișcai să-și apere avutuî, să-si apere vieața, nfor să se scoale din
moriiiinturi. De prisos »ă înfieram stăpînirea
pentru asemenea, fapta și s'o amenințăm cupuinnul.
Guvernul și-a făcut datoriea: dînsul a prezen
tat o lege, reprezentanții națiune! au votat-o.
cx.eciitarca treimea să urmeze neapărat, ori si
prin ce mijloace. După îndeplinirea atîtor forme,
împotrivirile nu mai au rațiune, nici pot să fie
înțelese. .Reprezentanții țeranilor au iscălit și iei.
Ar zice cint-va i u cheli uelile statului puteau
să fie mai cumpătate, să nu intreacu o oare-caremargine, cu să nu fie supărătoare și o povară
prea grea pe birnici. De n’ar ii fost născocită
rîsîpa și pe de-asupra rășluiala. Inse mulțimea
n a îndurat lea doară numai de-acuma gloabe.
Dacă s’a ajuns cu guvernul să fie alta de cît
mulțimea, dacă reprezenlanții mulțime! habar nu
au de interesele iei și nu-s de cît samsarii celor
avuți, cum să nu se mlădie la toate orînduirile
rele, cînd astea le asigurează gheliruri însi-le
lor. Dar să unii zicem că sînt reprezentanți?
Qe-i trist, în încăerarea și în măcelul care s’a
petrecut, ie că au fost duși în fața țeraniloj,
înși-ș! copii de-ai lor, copii orbiți, care nu știu
de’ cît să iee la ouhiu, sâ vîre spaga în carne,
Intime“ .................................. . . . .
neX’-ÎE POPOrMÎSt Gala"’ 3 S'P‘--8 0et 900.6 n. 4 fol. T» rz 9 7"'"
fiind-că
în gloată
și au în mină' o pușcă.
fiind-cti se
se află
o
F. 4j0£>în: Despre influența împrejurărilor, doLamarck. l''
-t
■
iIn ferbințeula lor nu și-au mai cunoscut părinții.
—
Idealul Tmerimeî. Viitorul Stiintoi. Traducere. —20
P. Mușoip.
Nenorociți! soldați de-acuma, ce s’au supus ne
—
Determinismul.................. ‘.........................
— 20
.
—
Medicina Socială
. .
săbuitelor porunci si au tras, uîtat-au că cei din
Socială . ......
...
I.Nsagn: Ciuma religioasă, de Most
r
88, cari au reprimat
revoltele de-atuncea, cari
SSociala,
°ci^' revistă.
rcvistă- Numere colecționate1’ . .
sși-au
^aiI împușcat
semenii,
Pentru cetitorii cari voesc să ne fie utili, Iei știu că noi " —” ria
■
împușcat
semenii, au
au fost
fval uciși din
din iei la
Manzonl: Către fete
f
Slatina, pe-aiurea, tot de coborîtori de-ai lor
nu Uccni operă de speculație pură, nici pure exerciții lite Un fecior de țej:a.ir. Noua epistolie către munc. și țerani •—
— - —x.-_- 1..
«lurnalni’itî fi
Solomnn Ahrnm • n^A-sn.
cei
activi la Slatina.... au-£^64-.
fost
macUauț1 au
rare. No plac lucrările cu fond, bine legate și scrise într’o Solomon Abram: Destăinuirile unuf expulzat. . .
Eornard bazare: Despre Antisemitism .............. Uitat-au •■bravii’ de-acuma, cu mși-și iu au
tremurare.
Mușolu Și ZosîP.: Școala liberă
tot aceea-si soartă, că dau o pildă rea, ca n au
CererileC ««
u Revista
. Ideei, 10, '
r.uaștepte nicî iei. cînd sc vor întoarce
SC vnr a?rcs« la
str. £p
u' , Jft ce g------ Șt vor trebui însoțite întotdeanuade^l
i la vetre și vor începe și vor avea să lupte
Institutul de arte
grafice „EMINESOU“.
~
1
1
P. Mușoiu.
Cînîec Haiducesc
Fler, dcificiiptaStrigăt de bătae a!
Arabilor.
La codru, copii, ca vulturul,
Să stoarcein pc cei venetici
De aur: iear noi, bieți calici,
In plumb să Ic'ntoarcem cusurul.
Riibdat-am atîta de-a surda:
Ciocoiu, tu n’ai vrut să ne-asculțî.
Ci goi nc-ai lăsat .și desculți:
De-acum să grăiască durda.
Ica singură păsul ne știe,
lea știc cit rău uni răbdat:
Cu lacrămi amarc-am spălat
Rugina-i, în vremi de urgie.
De-acuma și ica să le-aratc
C’ajuns ic cuțitul la os:
De cîntccul ici nemilos
Să dîrdîe Uftafn palate...
Și foc le vom da la castele,
Ca șoareci să ardă de vii.
Cu jar de pe'ncinsc moșii
S'aprindun a noastre lulele.
Prin patere, ca uraganul
Ne-om face cu jlintele vad.
Lear de mi-o fi scris ca să cad:
Să mor învîrtind buzduganul.
Tu. mîndro, să pui să mă'ugroape,
Dc-oi trece de-al lumei hotar.
Supt umbră de falnic stejar:
De dragul mieii codru aproape.
S’aud duduitul de armă
Și tropot de vii armasari:
M’or plinge bătrînii stejari,
Cu freamătul lor să mfadoarmă.
Sergiu Cujbă.
�VISTÂ IDEEl
Corsi e Ricorsi
soCuvtntul «Sociologie» >cs‘e/^‘c/vMh'ime,
uiiuic, de
eiologiea dateaza d.n cea oku a.bn.
nlință de
oare-ce chiar <Politrca»
j Prjntr€ cugetăa închega legile evo uț.e soc a e
torii cari au mers pe^ «nnele^
îq] - -
£uSe o
taci proo-rerivă, nici regresivă: ie ciclică,
cietațdornu-imci P^er%v0’luții|e. Tâzboaele, au ca
■
M
.
■
f
'
J
$
1
r
-
ii
rea la punctul de unde au plecat, mer^in
progreJ la cădere de la cădere la P^, de ^a
mari speranțe la desperare și din contra, /adai
nice duceri și întoarceri, niște corsi e
silințele succeswe ale generațiilor și tot așa va
li, fatal, până la stingerea neamului omenesc, in
cea dintâi lucrare a sa, Chateaubriand, inca tinar
de tot, adoptă cu căldură întristătoarea formula a
lut Vico, ternă frumoasă pentru tînguiri literare
si. pentru un pesimism de paradă.
’ Totu-si, teoriea lui Vico.-cuprinde un oare-care
sîmbure’ de adevăr. Da, dacă îmbrățoșezi într’o ochire evoluțiea socială, de la anarhiea primitiva
pănă la civilizațiile părute rafinate, vezi societă
țile. mature sau îmbătrânite, sbuciumî'ndu-se sub
greutatea unei nesuferite boli, de care ca să scape,
năzuesc spre instituții, spre forme sociale, ce amin
tesc de începuturi. Dar, dacă cine-va vrea să pă
trundă în fondul lucrurilor, vede numai de cît că
asemănarea ieste cu totul exterioară și că nu-î
vorba de dat înapoi. Socialismul popoarelor dez
voltate, se_ deosebește de cel al sălbaticilor, după
cum ateismul raționat al unui Lucrețiu diferă de
ateismul inconștient al unul Cafru. Atit că socia
lismul, care a ocrotit copilăriea tuturor societăți
lor, tinde necontenit să apară spre a le salva vrîsta lor coaptă, de decădere și de moarte. Pretutinden! și pururea, celula ovulară a societăților a fost
clanul,clanulconsanguin, mică adunare în’ care soli
daritatea. ie strînsăj în care tot ie a tuturor, în care
nimeni nu-! părăsit, dar unde nimeni nu-i liber,
- căci obiceiuri aspre, avînd putere de lege, regu
lează toate faptele netei și individualismul nu-i
\ nici măcar întrevăzut. La toate rasele, în toate tim
purile, clanul acesta'comunitar, fu cea dintâi uni
tate socială și nu putea să fie alt-fehu.
Goi, rău înarmați, foarte aproape încă de anima
litate, cel dintâi oameni, siliți să-șî disputeze vicața
cu mu de dușmani, cu nesfârșite primejdii, n’au
zbutrt șa-și sustie dreptul la vieață de cît unind
DentruTf11? J
?ePutinte,e l°r individuale:
pentru iei, izolarea, însemna moarte. Fu toarte
Sătortot
’o^r^
1 TCgim a! Clanuluî’ ocrot’tor si
f r tot
data’ Pentru-că formele sociale se
Schimba cu atît mai încet, cu cît sînt
X
■=>»-iior’i"
1
•
nul c.m^i ;‘'“iMdSn-daini,'<,Sîă f°arte mult claintunerecXrXtori , P‘\°
“'abilâ durat-i
«te dur încTCil ’ r?nul’ schimbat fAra înde
tiW"nloris?0riCeteS:S0d1‘‘lar-.s? regăsește în zorii
delwgale, instituțiile
™ B.nuireî
int m sociale creaza m creerul 0-
REVISTA IDEEl
• -tinete sentimente corelative
din acea.;
menesc inbtnlC‘iL’1-f.1..y pierdută in ochii noștri în
stă fază conlutoî nîircede cea mai limpede d * i
noaptea trecutului, purce
jn
gin |
năzJințe^ahnn^^^ ? -lungă caii
ți|e noastre .n c. . e
dintr’o parte, toată odihna și toate desfătările de'
alta, ca unii să moară de foame și de mizerie, spre
a îngădui altora să crape de sătul.
Valul năvălitor al ideilor socialiste nu se va opri
la jumătatea căeî: iei va pătrunde până la capăt,
vrînd, nevrînd. Dar, pentru asta, silniciile, zgudui
rile, frământările, nu-s numai de cît trebuitoare.
Chestiea socială se pune: Iea trebuie deslegată și
poate fi dezlegatăftpacinic, dacă, în toate taberile,
oamenii vor ști, îndestul, să-și înalțe spiritul și
să-șî lărgească inima.
Cu. Letourneau.
sSSSsSiBS
C'et:i'for de'tot felini, cari li amenințau sălașul. Ci^ ;
nshXu
î”an'«p‘a r'% i
,ltr dimul' Si în cursul cremei, ajunse să-1 răp^
^sa că în locui veche! regule: «loț> pentru un„|
si’U.S pentru toți- , se înălța egoist,ca dcv.2S,
’Toți contra unuia și unul contra tuturor...
Toate marile societăți din trecut, au ajuns la a. I
ceasta stare de dezorganizare morala, și toate
•
trăsit pierderea acolea, • pentru-ca dezor anjzarea '
aceasta atacă putenle ’.vn ale corpulm social Șlut |
unele, cari, mai înainte de a cadea, au tacul tirzij i
silintî ca să învie în inimi frățiea timpurilor vechi,
în sînul decădere! greco-romane, creștinismul fu 0 I
încercare de astea, și izbînda acestuia, izbîndjL
slabă, purcede din spiritul de cantate, de egalitate, care-I servește dintru început de nimb. Pururea suferința socială, dusă pana la o anumită maro-ine, trezește în creerul omenesc vechile^ senti
mente altruiste, latente, părînd că-s șterse în tim-j
pul‘propășire!. Amintirea nedeslușită a unei vremi
în care insul nevoiaș sau în primejdie putea să
pue temeiu pe sprijinul tovarășilor sai. plutește
nedeslușit în mintea omenire! zise civilizate, ca
cea a unei vrîste de aur pierdute.
Tn una din aceste perioade de întoarcere, se afla
prinse astă-zi societățile noastre, cu ciulizațieindividualistă, negustorească, fiind pentru acestea o
chestie de vieață sau de moarte. Ie acolea, în oare
care măsură, unul din aceste ricorsi aretate de)
Vico. Dar cît Ie de. departe idealul comunitar, hi
care noi pornim a năzui, față de organizarea strimtă;
a clanului primitiv.
In. lupta lor crîncenă, cu tot feliul de vrăjmași, j
foarte îndepărtați! noștri străbuni nu puteau să ailiâj
de cît o singură grijă: să trăiască cu ori-ce preț. Inj
ochii lor, individul n’avea altă rațiune de a fi de cit
cu titlul de membru al comunități.!: nici vorbă de. cîmp
liber pentru .desvoltarea lui personală. Dar omul
contemporan a gustat din libertatea individualăadesea chiar s’a și îmbătat de iea: a renunța h
iea cu totul i-ar fi cu neputință. De altmintrelea, a- ■
ceasta libertate ie- neapărată progresului artelob j
științelor, ideilor; să se răpească în întregime, dcj
alt-feliu nici nu ie de nevoe. In zilele noastre, u’j
neltăriea si înarmarea societăților civilizate au
așa putere, în cît, spre a trăi, spre a o duce, «
progresa, iele nu mai au trebuință să absoarbă ț°*;
talitatea silințelor individuale, să’jertfească PeIs°. ;
nahtatea, comunităței. Tocmai pentru a se asigiiraj
fie-căruî cetățean o cîtime îndestulătoare de odih™
de vreme liberă, de libertate fizică, morală
telectuală, tocmai de aceea socialismul nostru ce i
o dreaptă împărțire a muncei și a mijloacelor. • Ș
cere ca fie-care să-și dee comunitate! o parte
activitate, dar numai partea strict necesară la
!
pășirea comună. Iei vrea ca fie-care să-și ducă 5 .
cina proprie, ca nimeni să nu fie strivit. I se Pa. •
■nedrept și tot o dată absurd, ca toată silința sa j
}
0 pagină măiastră din Machiavel
In de obște nu se cunoaște Machiavel de cil din al său
Principe, și nu sînt de cît foarte puțini literațî, .cari să
se ti avînturat în opurile, sale complecte, foarte ciudate
în felini lor, dar cari cuprind lucruri fără șaman de in
teresante, cite o dată nașagiî de- psichologie, filosofic și
critică sociala dc-un adevăr și de o îndrăzneala uimitoare.
Nu cred că dând pc față, precum o face iei, cu o sin
ceritate despoiata ck ori și ce meșteșugite, schimbarea
sirnțhnintclor omenești asupra faptelor săvîrșite, după
cum au fost izbinditoare sau nu, nu cred ca dînd pe
față ipocrizica oamenilor și realitatea lucrurilor, nu se
aduce mai mare serviciu omenire i de cît cînd s’ar ascunde,
precum o fac cea mai marc parte din filosofi, cari au
învăluit realitatea prin tirade sentimentale, întiuinusețind-o cu iot felini de minciuni.
Numai cvrcctind bine boala unui om și relele unei so
cietăți, se. poate ajunge a le vindeca.
Tiradi Îl .lucratei ului revoltat, pe cari le luăm din is
torica Florenței de Machiavel, se potrivesc și se aplică
tuturor cpocelor de apasare și de exploatare omenească.
.Mulți gânditori și folosnfi au cugetat adesea ca Machiavi 1., in acelea-șî împrejurări, inse n’au cutezat să se rosscă cu atita curaj. Jc.ită de ce privim pe Machiavel
pe-un observator iară șaman și ca pe-un geniu din
cele maî mari Ceteascâ-sc, drept probă, fragmentul ur
mător, luat din a sa Istorica Florenței.
... Și așa, acești oameni, din clasa cea mai de jos a
poporului, atit acei supuși breslei țesiîtoriei pre cit și
celorlalte bresle, plini de nemulțumire acuimi din pricinvle. cunoscute, mai fură îngrijorați de urmările cari
puteau să le aibă incendiile și prădăciunile la cari se
dăduseră. Dînșii s’au întrunit de mal multe ori, noaptea,
pentru a se ocupa de intimplările cari se petrecuseră,
și pentru a-.șî areta. unul altuea primejdiile la cari ierau
să se aștepte. Imul dintre dînșiî, atuncca, mal îndrăz
neț și tot o data mai luminat, le vorbi cam așa, să le
însuiicțiască curagiul:
... Dacă am avea de. chibzuit acuma asupra acestei
chestii: «Trebuie oare să luăm armele, să ardem, să jefiiim casele cetățenilor și să prădăm bisericele ? Aș fi
intuiții care aș privi aceasta ca o încercare ce merită
chibzuință, și poate aș aproba să se prefere mai bine o
sărăcie paclnicu de cît un cîștig primejdios. Inse, fiind
că am săvârșit de-acumâ atita ren cu iele, la ce trebuie
sn cugetăm’acuma, ie de-a vedea cum su le putem
păstra, .și cum să ne punem la adăpost față de urmările
neorînduelilor pe cari le-am siîvhșit. Cred cu tărie, că
dacă sfatul acesta nu ne-ar veni de loc de aiurea, ni-l
va impune necesitatea. Vedeți întreg orașul aprins în
contra noastră de ură și inînie: cetățenii își uită dușmâniile, șenioriea Ie neîncetat împreună cu magistrații:
dați-vă samă că sc urzește împotriva noastră -vre-o
cursă, cu vre-o primejdie, mare ne amenință capetele.
Trebuie să căutăm atuncea două lucruri, să ne propu
nem două ținte in cliibzuirile noastre; să înlăturăm pe
deapsa a tot ce s’a făcut în zilele din urmă și să pu
tem trăi mai liberi și mai fericiți de cît în -trecut.
Trebuie, după părerea mea, dacă voim șă dobîndini ier
tarea vecliilor noastre greșeli, să săvîrșim altele noua,
să îndoim escescle, să ducem pretutindeni prada și 11acura. să creștem numărul părtașilor noștri. Cînd vino-
19
vații sînt prea nuilți, nu se pedepsește pe nimeni; se
pedepsește un simplu delict: crimele- mari se răsplă
tesc. Cînd toată lumea sufere, puțini caută să se răz
bune, fiind-ciî Tnai ușor se rabdă un rău obștesc de cit '
o jignire particulară, Iertarea noastră, precum si calea
de-a dobândi ceea ce ni-l 'trebuitor pentru libertate, va
s’6 găsim în cea mai strașnică neorîndueală. leu cred
că mergem spre o cucerire sigură, pentrn-că, cel ce ar
putea să se împotrivească planurilor noastre, sînt bogațl si desbinați : dezbinarea lor ne va aduce izbinda,
bogățiile lor, cînd fi vor ale noastre, vor ști xft uî-o
păstreze. Nu vă lâsați intimidați prin vechimea rangu
lui lor, din care ișl vor face o armă în contra voastră.
Toți oamenii avînd aceea-și obîrșie, sînt toți de aceea-sl
vechime, și natura i-a alcătuit 'pe toți după aceea-și
formă. Desbrăcați-vă gol, vom semăna cu toții; imbrăcați-yă, voi cu hainele lor și iei cu ale noastre, și fără
îndoială, noi vom părea nobilii și Iei poporul: pentrij
că nu-î alta de cit bogățiea și sârăciea ce fac deose
birea. Sînt cu adevărat mâhnit, cînd văd pe mulți din-"
tre voi imputîndu-și în conștiința lor, ceea ce-au săvirșit, și vrînd să se oprească de la alte întreprinderi.
Netăgăduit, dacfi-î așa, nu sinteți oamenii ce leu cre
deam că trebuie să fiți, și nu trebuie să vă fie teamă
nici de remușcări, nici' de fără de lege: căci ’nu-î nici
o dată fură de lege pentru învingători, ori iu ce chip
ar fi învins. Nu trebuie să ținem mâl multă socoteală
de mustrările conștiinței, fiind-că. pretutindeni unde are
loc. ca la noi, frica de. foame și de închisoare, cea a
iadului nu poate să mai aibă ființă. Dacii veți cerceta
purtările oamenilor, veți găsi că toți cari au. dobîndit
bogății mari șan o mare autoritate,’ nu au ajuns acolea
de cît prin forță sau viclenie, și apoi tot ce au răpit
prin înșelăciune sau violență, au coperit în chip cinstit _
cu falsul, titlu de cîștig, pentru -a ’ ascunde infamiea
obârșiei. Cei cari, din prea puțină prudență sau prea
marea dobitocie, nu îndrăznesc a întrebuința aceste
mijloace, se afunda pe zi ce merge mai mult în supu
nere și sărăcie, căci servitorii credincioși rumân puru
rea robi, și cei buni sînt pururea săraci: numai necre
dincioșii și îndrăzneții știu să-și sfarme lanțurile, și
hoții și înșelătorii ce știu să scape de sărăcie. Dumne
zeu .și natura nu pus bogățiea la îndămîna tuturor oa
menilor. Dar iea ie mai curînd partea răpirei de cit a
industriei, a unei meserii infame de cît a unei munci
cinstite: ieatn de ce se mînîncâ oamenii.între Iei, și
de ce soarta celui slab se înrăutățește, pe fie-care zi.
Să ne folosim dar de forța cînd înprejurarea ne îngădue: norocul nu ne poate da una mai princioasă: ce
tățenii sînt încă desbinatî, seniorii stau la cumpene,
magistrațil buimaci: înainte de a se întruni și a-șiveni
în fire, lesne să fie zdrobiți. Vom căuta dar sau să ne fa
cem stăpânii absolut! aî orașului, sau să dobîndini o
parte atât de mare în cârmuire, ca nu numai să ni se
ierte greșelelc trecute, ci să avem puterea de a ne amenința dușmanii cu noi nenorociri. Mărturisesc că pla
nul acesta ie'cutezător și primejdios, dar. cînd necesi
tatea mină pe oameni, îndrăzneala devine, prudență, și
in marile întreprinderi, sufletele curagîoase nu țin so
coteală nici o data de primejdie: căci pururea, între
prinderile cari încep prin primejdie o sfârșesc prin răs
plată. Și nici o dată fără primejdie să poți scăpa de
primejdie. Sînt încredințat de altmintrelea că, cina vezi
pregățindu-se închisorile, turturele, caznele, o așteptare
pacinicu ieste mai de temut de cît stăruințele de a scăpa
de toate astea: în cazul întâi nenorocirele sînt sigurer
__ _____________
_____
în al doilea iele sînt
îndoioase. De__cite
ori nu v’am
auzit plîngindu-va
de zgîrceniea
stăpânilor
și
."
_O1----- ..i de
ne
drA-ntnton
dreptatea magistralilor voștri. tâ
Ie vremea astă-zf să ne
scăpăm de toți și să ne ridicăm întru atâta* de-asupra
lor, ca să alba, mai mult de cît am avîrt vre-o dată noi
din parte-le, de ce să se plingilde noi si să le fie teamă.
Prilejul ce ni-l du norocul piere: cînd va pieri, vom
căuta în van Să-l prindem. Pregătirile vrăjmașilor voștri
le vedeți: sâ le preîntâmpinăm săvârșirea: cei cari vor
pune mina pe arme dintâi, sînt asigurați de-o izbîndă
din care va naște ruina vrăjmașilor și propriea lor mă
rire. lea va ii, pentru mulțime din noi, izvor de cinste:
și pentru toți siguranța...
SlMZI^NA.
�1
BEVTSTzVflDEET
JI-1
20
Congresul Feminist
Ș
Nimic uu-î iniu
’
1 .
us.;zS';S ssa
avulon înl878,laPanS,nu vo «zice >
dar sub rinjirea presei pubhc^
două-zeci de am, al cincei
gmeer îsi ține șenațional al starețși( Ir P «
-n
numârul
dințele sale, și. dac a i
'
femeilor brave,
,or a scăzut cui mult.
fk bîr.
S,
voeso să trăiască fără o oare-care
"^Xăriie
X
bărbați mai rău de
rifcuVse tnitează iei intre sine. Ceea-ee ie, soco
tim că se vede, de-o îndrăzneala și de-o obiaznicie
nXupratciiestieT rnuncei femeilor, congresul a emis
părerea, ca orî-ce munca egala sa fie răsplătitacu un
salar egal, ori-care ar li sexul muncitonului. Ce bi
ciuire singeroasă în această simpli părere. Motiv u
invocat de obiceiu, pentru a îndreptăți inferioritatea
salariului femeesc, ie că femeea n’are atitea trebuința
ca bărbatul. Fără îndoială că se are în vedere tu
tunul, țuica si lupanarul. In schimb nu se tine seama
de mititeii, pe cari, părăsită de nesimțite nul iei to
varăș. mama renane adesea îea singură să-i creasca.
Acest cuvint neînsemnat nu poate fi pus în cumpănă
cu trebuințele atît de serioase, ca tutunul, țuica și
lupanarul. Să nune mirăm de nimic: într’o societate
alcătuită de cel mai tare spre folosința-i proprie,
legea Teste firește: «Vai celui mai slab-'.
Asupra chesHeî morale, congresul a adoptat în
unanimitate, părerea: «să fie desființate toate măsurile
de escepție privitoare la femee, în materie de mora
vuri». Trebuie de lăudat foarte mult aceste femei,
cari au avut curagiul, fără acea rușine prefăcută, să
Tee apărarea sărmanelor lor surori prostituate, și cari
au dezlegat problema, în senzul libertăței individuale.
Dacă prostit uțiea constă în venalitatea dragostei,
bărbatul luînd parte la tîrguială ca cumpărător, se
prostituează in aceea-și măsură ca și femeea. Ie tot
aceea-și rușine, trebuie să fie- tot aceea-și tratare.
Pentru-ee dar pofițieu de moravuri nu arestează pe
bărbatul ce se anină de femei, nu-i trece și pe dînsul
la condica și nu-i impune să fie vizitat regulat? Pu
rurea. vai celor slabi. Dar spiritul de dreptate se re
voltă, în cele din urmă: trebuie ea bărbatul și femeei;a
să fie egali în sclavie, sau- egali în libertate'.
In ceea ce privește educațiea, congresul feminist
a adoptat niște rezoluții foarte interesante. A fost
de partea 'educației integrale și pentru educarea sexe
lor la o lultă, pentru coeducarea ambelor sexe. Pro
pune, -ca in toate școalele, publice sau private frequentate de catră adolescenți, pe lingi invățămîntui
special și profesional, sa se adaoge un învățămînt
general dat tuturora si comun pentru ambele sexe
’X
stu Sîtni " îniW; J’ide a asi"lira
Inn k d,ț,i esentlalfl a adevăratei libertăți,
11
care
REVISTA IDEE1
deosebire m eleni 1 ,
adniirărei marilor cuce,
făcătorilor oniennm, n icm
uluî,?
ritori, călcătoriiJu
; ,s.-t se înființeze un învă.
Notăm aseine ,
cnprnizînd: A. StiiuA
țămînt comphmei
kcopilMi pisi logi^
despre copil;
;
Metoda raționala de edu. i
si psic-hologiea cop^luliu. *
Ceft maî
cație
inăritîndu-se, nu știu ce-i un copil.
parte din len.,
n-inusă, nimica alt. Intr’n
tînd fac, ie pentru .ele o
să |ie
societate i-aționa
prive?te feiologiea și pato.
struite, nu
■
asupra fenomenului repr0<
logiea copikdm t > ai Șl a p
.
1
t^Lneă .nat nudt. de eît
Siiî“înh coeducație, predarea la copii a anatomiei J
■ ■
organelor sexuale, a funeț.ei reproduc^ I
și bigi'
respunderel morale ce decurge din asta, ne pațe .
si a -ro^i
.......în
.......măsură„ de
, a crea niște generații de
’ir
într’adevăr în măsura de a
cari să aibă despre dragoste o idee j
Xloasă^s/nobi^
a timpului .
........
îea nu
de fată, se opune la așa ce-va:: îea
nu pricepe
pricepe morala
morala î
de cît întemeeată pe ignoranță și pe stupiditate. Mo
rală dobitoceascu.
.
:
Asupra căsătoriei, congresistele cer, ea toate legile ;
cari impun femeei supunere barbutului, sa fie des- ;
ființate: ca toate legile de escepție împotriva ierneei,
în materie de adulter, să fie abolite, și mai cu .sania,
să fie abolit, articolul din cod, care, declara scuzabil..,
omorul săvîrșit de soț asupra soției și complicelui iei, (
în clipa cînd’i-ar prinde în flagrant delict iu ea sacou- |
iugală. Ca articolele din cod, privitoare la reprimarea J
delictului de adulter, de cătră bărbat sau de cătră j
femee, să fie abrogate. Ca femeea sa poala primi, '
fără presența și concursul bărbatului, răsplata cuvenită
muncei sale și să se poată folosi de îea în voe.
Simpla cetire a acestor păsuri, cităm numai cîte-va
din multe altele, vădește ce lucru groaznic fu ego
ismul bărbătesc ce întocmi un asemenea cod. Căutând
a-1 îmbunătăți, socotim ca femeile se cam. înșală, și
•că o propagandă care s’ar face pentru a .se îmbună
tăți de-a dreptul moravurile, ar ii maî prilucioasă.
Multe rezoluții votate, la congresul acesta, arată o
încredere în reglementare, ce nu ne pare îndreptățită.
Dar nu atît prin apelul la legiuitor, cît prin critică
indirectă a stărei actuale de lucruri si prin proteș- I
tarea ce se cuprinde în iele, găsim aceste rezoluții
însemnate. Asemeni, nu sînt atîta părerile emise ce
trebuesc avute în vedere, cît desbaterile. ce au avut
loc. Cît se atinge de căsătorie, luînd o pildă,
putea zice că discuțiea s’a învîrtit în jurul unirei
libere, unde a tins mereu, unde ar ii ajuns, dacă par;
tiranele legalităței și .reprezentantele parlamentarismului j
n’ar fi înfrînat spiritele mai îndrăznețe și nu ar ij ;
avut grijă să nu se depășască societatea de astă-?-'; j
^Majoritatea congresului le-a dat dreptate, pentru-eft .
majoritatea se alcătuește pururea din becisnicî. „ . ]
Cele din urmă păreri au fost,, «ca toate funcțiilr I
publice, administrative, municipale, si altele, și ca- ;
toate profesiile liberale sau altele, precum si toate j
școlile guvernului, speciale sau alt-feliu, să. fie deschise ;
tuturor, iară alegere, de sex», ceea ce-i foarte drepb I
și, - ca drepturile civile, cetățenești și politice, să h® ;
deopotrivă pentru ambele sexe».'
Generalitatea femeilor feministe, pare a aștept !
marea cu sarea de la dreptul de alegere si cel <leasf J
alege. Noi îndrăznim a le prooroci ce-va dezamăgi^j ;
Cu toate astea privim că au cu totul dreptate,
Jj
însene aceste ilesidcralc în programul revindicării0! j
lor, fie și numai ca să le vadă respinse, sa vadă Pă°a!
,i
unde merge egoismul celor puternici. Noi unii, sîntem
încredințați, că. egalitatea și libertatea viitoare, pe
care noi o dorim deplină, trebuie să izvorască din
cu totul alte cele de cît din făurirea de legi. Inse
nu-i vorba de asta, cel puțin pentru a-zi. Ne acordînd femeei drepturile politice pe cari le-a cerut
pentru sine, bărbatul a făcut un act de apăsare bru
tală: reclamînd acelea-șî drepturi, la rîndu-i, femeea
pune în lumină, o dată mai mult, trufiea călăului iei.
Nici un motiv liine-cuvîntat să se împiedice fe
meile să voteze, dacă le place lor. Politici în sine
ieste un lucru rău, n’are să fie în mînele femeilor mai
rea de cum ie îu minele bărbaților. Dacă iele n’or
face mai bine de cît bărbații, cu siguranță n’au să facă
mai rău. Dee-li-se deci mai curînd acest buletin atît
de dorit: vor face, pe urmă cu îel ce-or vrea. I) vor
lăsa să cadă cu naivitate într’o urnă, sau își vor face
din îel cârlionți. Pentru-că, atît pentru femee cît și
pentru bărbat, Teste un rol mai frumos de cît acela
de-a face legi: acela de-a se deprinde obicinuit să se
lipsască de iele.
R. Chaugbi.
SURPRIZE ANUALE
Plăcute, neplăcute, destul că sînt surprize, să nu
le zicem năravuri rele, sau mal curînd apucături
nebune Mă rog, nu-i an lăsat de la Domnul, să
mă abat pe vară, o lună-dbuă, la țară, la diferiți
prieteni, să . nu aud că-n urmă, oameni de-ai stăpinirei m'au căutat pe-acasâ, câ une-ori, în lipsă,
mi-au și pătruns înuntru. De cîți-va ani, de-a rîndul, io drept câ, cîți-va suverani ne tot cam lasă
adio, îmbulziți cam cu sila la fastul bunurilor ce
rești, < a niște bine credincioși și drepți. Dar ce re
lații putc-ar da cui-va, rafturile mele cu cărți, de
o solemnitate mută? Sau mare lucru află, dacă îmi
îeu de pe. vravurile mele de gazete, niște biete
manuscripte, publicate deja, ce nu avusem vremea
să le ard si nici nevoe nu avusesem, și dacă varsă
sudori, să pue (ilicită lingă fi uliță, să afle înțelesul
ce se ascunde în iele, sau esplicarea unor fapte,
petrecute recent, pe niște târimuri streine?
Nu am nevoe să fac nici o profesie nimărui, cu
atît mai puțin stăpînirei, obicinuit de rea credință.
Dar, cînd cine-va îsi face o normă, de a spune
ceea ce știe, ce știe și crede de folos, de a spune
deschis, cînd are la activ un șir de ani ele muncă
cumpătată, trebuie să fii, tu, autoritate, puțin fără
simțire, a vrea să afli mai multe, anume prin mij
loace mișelnice. Un nu știu cine, spunea, plătitul
unei împărății, cum ca anume Iei m'ar ii descope
rit cînd-va si m’ar fi denunțat autorităților noastre.
Acela își dă aere, cu toate că aere infame, sau baihuește pur și simplu. Ca și cum chiar atuncea aș fi
umblat cum-va în taină. Noroc că mult mai înainte
autoritățile noastre m’avuseseră în vedere, și asta
fără altă indicare de cît prezența mea în întruniri
muncitorești, peregrinările mele prin țară, ouvintările mele, iscălitura mea în foi.
Nu vreu să zic că n'au motive și nu-s îndreptă
țiți cei ce se concertează în taină : îndreptățirea
acestora nici n’am nevoe, la toată urma, a le-o da
ieu, cum n’am puterea să le-o retrag. Dar ieu nu
urmăresc decapitarea unui anume om, ori-cît de
21
cu multă slavă fi-ar. Nu văd nici Unul, care să
facă atîta umbră singur, să fure soarele, mulțime!,
atîta îel și iei. Planurile mele sînt mult mai mari.
Și pentru îndeplinirea lor ie nevoe de școală, școală
întinsă, ceea ce o șt fac. Am spus’o totdeauna desr
chts. Și dacă-T' ce-va grav, gata să îndur consecin
țele, fără nevoe să mă esplic maî mult. Dacă sînt
scripte ,și lucruri evidente. Toate sînt cunoscute
și sînt aflate nevinovate. De ce să afectați atuncea
că ați făcut o descoperire nouă, descoperire de
prilej, ce se repeta mereu, c’ați dat de-un terorist,
venit de nu știu unde, care s'a abătut ca din senin
asupra țerei noastre.
Un cum îl chîeamă, în ferbințala, în starea lui
particulară, crede cu cale să facă o idilă, pe malul
unui lac, să șuguească c’o babă, și șuguește puțin
cam aspru, .și baba moare. Se face zarvă mare, se
întîmplase împărăteasă. Dar ce apropiere, ce vină
să am Teu, care mă plimb la Rotopănești printre
brazi, care mă scald în Brădățel, care vorbesc c’un
general descoperiri, călătorii, politică generală, cu
prietenul ce mă găzduește filosofie, sociologie, eco
nomie, artă, cu escelenta D-nă lucruri de educație, de
simț, la urma urmei idei. Aflu de întîmplare tîrziu:
la țară ieu nu cetesc gazete, la țară iele chiar și
răzbat tîrziu. Prietenul mieu ieste un om al zilei,
dar are favoarea și iei ca să primească corespon
dența după ce-I vine expeditorul care se anunța.
Aflu de întîmplare și nu tresalt de bucurie, pentru
că, cum ie treaba, ie de așteptat la mai mult.
Altă dată, un rege, un rege bun, un rege blînd,
generos, mare, om cu copii, cu nevastă, numai n* aș
zice săracul, săracul cu știința, cu sancțiunea cărui
se fac expediții nenorocite, în cari se sting legiuni,
se fac masacre în Sici li a, la Mi lan, în tot cuprin
sul Italiei, se expediază atîția inși la domiciliurî
forțate. Dar, în sfîrșit, un rege cu epitete multe,
cade răpus de niște gloanțe, a căror vîjiire ie mu
zica ce-mi place, vorba unui oare-care Chinez. leu
mă găsesc lîngă Botoșani, la vie. Mînînc la fructe, mă
tolănesc pe iearbă, sub umbra cireșului de pe muche,
cetesc pe Gumploxvicz, pe Ribot, pe Grant Allen,
pe Spencer, și nici mă doare capul că la mine acasă, foesc agenții și-mi plănuesc arestarea. Cine
să mă înștiințeze pe mine că a murit un rege.
Apoi ce’nsamnă asta, să moară cînd și cînd, așa
cu țîrîita. Ie chiar supărător.
Acuma, înse, nimeni n’a mai intrat în casă. Pofta
de descilcit manuscripte se vede le-a trecut. Și au
văzut de pe fereastra că rafturile mele sînt tot
așa de majestoase cu cărți, patul mi-i strîns fru
mos, masa curată, condeiul pus pe călămări, nu
mai să-l îeu în mînă, în casă măturat și-un miros
de parfum, înmărmurit de-o nobilă desigur. Aflatumi-au chiliea zveltă, îneîntătoare. Și s’au simțit achitați cu atît. Mersi, c'au fost așa de buni, ca să
niL-mi facă neorîndueli de prisos și să mă reco
mande atît de bine hunei. Dacă aș fi candidat la
favoarea unei inimi gentile, desigur aș avea să
prezint un prea frumos atestat, de-ar fi niște pă
rinți cum-va cam dificili... Mușoiu, Livezeanu, Zosîn, stau în relații numai cu idealiștii din Elveția,
Paris și Londra,.. Numai... Ne face cinste. Dar cine
v'a întrebat, mă rog.
P. Mușoiu.
�IIEVTSTA IDEEI
22
Unire și Disciplină
primite de cătră toți, pentiiitir|itrariulascun-
■LKawsiiCA- —
dlîntcle tuturora
șt'e silințele
tiitmnra spre
spre o aceea-și țintii, pouiv
“raSta-XpePUTte “ oligarhie
oUsnrhie.aa tot
T pupi'-‘
potisin, iear pe de alta neputința, robiea și subju^Ditciphna a iscodit armatele, mînăstirile, je_zn^’
riile; ordinele, castele, așezănnntele monarhice și ohcrarhice, colegiile și tronurile, iea iscodește asta-zi
atâtea scoale sociale.
..
Noi respingem disciplina, principiu de neegahtate,
uneltii a tiraniei, mijloc de înjosire a demmtaței și a
inteligenței omenești.
lentă (le ce, cît ne privește, am refuzat pururea de
a ne înrola în vre-o tabără oare-care, alta de cît acea
a ideei.
.
_
. .
Supunerea cuprinde in iea, abuzul celui puternic și
lașitatea slabului. Iu educație, a crește și a instrui,
trebuie să fie de a convinge, nimica alta.
Mergem cu un partid, pe cită vreme îi împărtășim
.tinderile, năzuințele, așteptările, pe cîtă vreme prin
cipiile sale sînt ale noastre, pre cît putem să ne dăm
sama. Ne unim cu membrii săi, ea să gîndim. să lu
cram, să înaintăm, dar nu primim disciplina acestui
partid, pentru-că disciplina ie tăgăduirea libertățeî,
înăbușirea demnitate! omenești, o piedică cugetare!,
libere' și ueatîrnate.
Cu disciplina se zdrobește doar viețele omenești în
războae, se înfrânează ideile în stradă, se înjosesc în
acela-și timp și cei. ce dau poruncă și cei ce se supun,
și cei ce ezecută și cei ce indura.
. Disciplina ie ceea ce-a întețit războaele naționale,
războaele. religioase, ce a făcut măcelurile și repri
mările sîngeroase.
Noi ne alăturăm lingă steagul unor drepte revindecărî, pentru-că a urma ceea ce ni se pare calea cea
dreaptă, nu însemnează a asculta, ci a face un pas
cătră dreptate.
leată de ce sîntem socialiști, fiind-că programul sociahst ni se pare drept în trăsăturile lui generale,
fimd-că-i vremea sa se sfirșască inicliitatea privilegii
lor și despotismul capitalului.
leată de ce, ieară-și, noi nu sîntem sexualiștî, să
ne ocupam numai de-un singur sex, din pricină că
socotim, cum ca protivnicu acordare! de drepturi
egale feuieei cabărbatului, în sociologie si in po
litică, spmrmnțați de mersul crescând uf ideei celei
drepțe au ridicat m grabă o ultimă baricadă.
femei S
eon^*le lor vin spre
- fac:Ldjn ieie adevăratele lor tovarășe în
minte Tînd T
e*?lele lor în politică si ’gocial
™ dreptatea “an °
ÎU Sfîr?ît Câ
una,
revindS urolf L,Hl,',e penhu ,ie'care sex»
in cucerirc i viitorimii? S
r^mdlcarilor lor, și că
deosebire de se£ m, lnnmei-g lnntele omenești fără
meeuscă se ConVund't c»
acuma\ cind cauza feonnmua cu cauza revindecărilor ome-
11EVISTA IDEEI
de- ales să se înalțe di0
fenrne.
—
- omenirea bate 11 u.
°“upa rostirea unri
t......i acuma iea s’a con.
m!lî lintr'o aripă. De aceea pnmi
cearcă
sexualistii să leg,
' :e
Z atît de răn. De
e»“
aripa ce prinde-a se desface.
Eugenie P. p.
Cele dona prostituția
Filosofii si literarii civilizați, se simt făcuți pentru
...
1^» asta
ntitn />cr
/wi.
o bo-riitie mare, iei vreu să ajunga la
O t „XI Si, știind bine că probitatea nu duce de
°e
cît la ruină iei se aruncă cu totul m depravare.
Sfii o legiune de destrăbălați, toți partizani ai comerțuluî, cari își vînd condeiul, părerea, celui ce
dă mai mult, tîrîndu-se iei însu-și m noroiu prin
prostituirea, schimbarea de drapel, scandalurile lor
politice si literare. Kotzebue, persecutat in Rusia,
trimes la Siberia, se vinde pe urma Rusiei pe
15.000 de lei, si se face denunțatoriul colegilor lui.
Prostituirea femeilor ie un vițiu pe care corn
o-resul filosofic de la Toulouse vrea sa-1 desființeze.
Are să isbutească, precum a izbutit și cel de la
Poitiers să facă să strălucească civihzațiea care
nu strălucește de cît din zdrențe-, trageri pe sfoară,
agiotaj, fiscalitate și din șarlatanisniul științific
asupra progresului.
Prostituțiea ie o izbucnire a dragostei inlrînate.
Moraliștii,'în înțelepciunea lor, au hotărît ca o fată
ie vinovată dacă iubește pe-un flăcău fără îngăduirea primăriei: Chloris și Galatea nu trebuie să
iubească de. cît virtutea, economica, morala și ruga.
O fată, după filosofi, ie o mașină făcută, să iee
spuma de pe oale, să șteargă nasul țingăilor și să
dreagă nădragii adevărațîlor republicani, pană cînd
vre-un unchiaș Cassandre, ce are în favoarea lui
greutatea paralelor, se va milostivi s’o ceară în
căsătorie.
Fata, în civilizație progresivă, ie o marfă exjpusă
spre vîhzare, ca marfa de mîncare din hale .șii ca
scriitorii politici.
Asta-i nobila destinare pe care morala o hotârește dragostei. Natura ie cu totul de altă părere:
iea vrea să întrebuințeze dragostea, să iacă far
mecul industriei precum și farmecul celor două,
sexe. Iea a înlesnit dragostei diferite cariere de
celebritate, după feliurimea caracterelor, înclinînd
spre statornicie sau nu. Ie pentru ori și cine o cale
de distingere și de înaintare.
La noi, femeea, ne avînd altă carieră de cît să
spele blidele sau să lucreze șeisprezece ceasuri pe
zi la cusut la dantele, ca să cîștige cu ce să-și
cumpere o pine neagră, pornirea iei spre vieață,
indignează,
marea-î menire i-i înfrînată. Dînsa. se indignc^L
își simte înjosirea, aruncă jugul filosofilor
or .și
.si pleacă
urechea la un bogat ce-i zice’: Mata nu iești făcută
făcutăpentru o soartă atît de păcătoasă.
Asț-feliu-naște prostituțiea de toate gradele, pe”'
tru-că prostituțiea are, o mulțime de trepte, de la
aceea a unei Pompadour, care ajunge să guverneze
Franța, pană la cea a unei curtezane. Una ca asta
nu va putea trăi cu cinci zeci de bani pe zi, să-Ș*
intreție o mamă neputincioasă: iea n’a avut ce
face, a trebuit să asculte propunerile amatorilor
cari i-au ofezit zece lei-pe vizită, zece napoleoni
pe lună, și au liberat-o de-o muncă doborîtoare,
ae-o caznă vecinică.
Pe cîtă vreme nu se vor deschide cariere de
înaintare grabnică și de înavuțire strălucită dife
ritelor caractere de dragoste, se va vedea fie-care
din caracterele acestea, lăsîndu-se, în taină sau des
chis^ lăsîndu-se pornirilor naturei: nu se va îm
piedica prostituțiea de cît prin violență sau prin
morală, care-i un felin de violență mascată.
De ce, în starea viitoare, nu vor mai ființa nici
femei, nici literați, cari să se prostitueze? Fiind-că,
amîndouă aceste clase, vor avea, în cariere cinstite, atîția sorți de avere, în cît venalitatea, vînzarea, va fi disprețuită. Dacă aceasta din urmă
poate aduce 1.000 de lei de rentă, și dacă o ca
rieră cinstită aduce 3.000, dă bogăție și plăcere,
fie-care va prefera mai degrabă cinstea.
Fourier.
i
j
•
(
j
f
,
j
<
11 NOEJVIBSE
,
In ziua de 11 Noembie, 1887, Statul urmăritor a
implicai în Chicago cinci oameni: Albert R. Parsons, August Spies, Adolf Fi.scher, Louis Ling și
George G. Engek Statul judecător i-a judecat și
osîndit la moarte. Statul executor i-a si jertfit prin
ștreang. In 11 Noembre 98, R. Roker, publică ur
mătorul articol, în jurnalul «The Worker’s Friend»,
din Londra, in amintirea acestor martiri.
j
VOCI DIN MORMINTE
■ fefp'it roi inorfi' din mormintele ro/istre,
Cfir'i cm rit nu «u cur 'ayiul să se libereze,
VICTOR HURO.
|
.
{
j
i
I
:
,
j
'
i
Unsprezece ani au trecut, de cînd burghezia ne-a
sugrumat, în groaznicele spînzurători din Chicago,
lent o dimineață înourata și tristă, dimineața dileî
de 11 Noembre, căci ceriul și pămîntul jăleau din
pricina blăstămăției oamenilor.
Dar pentru noi înși-ne, ziua de 11 Noembrie îera
cea mai frumoasa zi din vieața noastră. Cu o mare,
deschisă inimă, plină de iubire și de entuziasm pen
tru sfinta cauză a libertuțeî, ne-ain pus în ștreangu
rile din închisoarea din Chicago.
Călăul ue-a pus frânghiile în gît-, £noi nu am tre
murat, fiind încredințați că moartea noastră vă va
aduce vouă, celor^viî, fericire și libertate.
x! m uitat, de soțiile noastre și de copiii noștri, gîndurileTii ierau prinse numai cu voi, cu despoiata și
cu supusa omenire. In^inimele. noastre ardea o flacără
descurajași moartea ne îera o plăcere.
Ca o aurită, luminoasă stea, stătea înaintea ochi
lor noștri idealul: iubirea aproapelui și Anarhiea. Am
luat, acest ideal cu noi în mormînt, crezînd în apro
priata libertate a omenire!.
Unsprezece ani au trecut, de cînd ochii noștri au
văzut pentru cea din urmă dară lumina lumei.
Unsprezece ani. Și tot stăpînește minciuna și despoerea, tiranica și exploatarea pe pămînt. Tot mai
sînteți căleați, bătuți, subjugați, chinuiri.
Mii de noi jertfe coborîra,în mormînt în urma mortei noastre: spînzurați, decapitați, împușcați: și sclăviea voastră tot n’a luat sfîrșit.
O, voi, oameni din lume, ascultați strigătele omoriților voștri frați. Am plîns de suferiiița voastră, du
rerile voastre ne ardeau inimele, căci ieram carne din
carnea voastră, os din oasele voastre. Am simțit nenorocirea și nevoea voastră, de oare-ce ieram copiii
aceleea-și clase.
Cu cuvintele noastre,
noastre am deșteptat în piepturile
23
voastre spiritul răzvrătire! și-am propagat marea idee
; liberalei popoarelor, de cătru anarhie și revoluție.
a
Ne-au aruncat în închisori. Noî speram că frații
noștri ne vor libera. Vpî ați dormit.
Ne-au osîndit la moarte. Noi speram că frații noș
tri nu vor răbda sa se îndeplinească osînda. Voi ați
dormit.
Călăii ne tîrîră la spînzurutori. Noî speram că fra
’ ții noștri ne vor răzbuna. Voi ați dormit.
In Barcelona se împușcă, la Paris se decapitează,
in Rusia se spînzură, în Monțjuich se supune la caz
ne, în Xeres se garotează, în Milan se omoară. Voi
ați tăcut.
Copiii voștri se nasc cu lanțuri in picioare, cu
lanțuri îi bagă în sicriu. Voi tăceți.
Femeile voastre sînt silite să-și ’vînza corpurile pe
străzi. Voi tăceți
Voi înși-vă vă pierdeți în murdărie si corupție. Și
tăceți.
Minciuna și ipocriziea întărește vieața oficială.
Voi tăceți, voi dormiți.
O oameni, oameni, oare nu ie libertatea de cît un
vis, un vis frumos? Oare nu-i adevărul de cît o
vorbă deșartă?
Proletari, frați, deșteptați-vă din nepăsarea voas
tră. Treziți-vă din somnul nepăsare! și al nevred
niciei. Luptați ca pămîntul ce ne acopere oasele,
să fie liber, ca să putem dormi liniștiți in mormin
tele noastre tăcute.
O, fraților, ăscultați-ne glasul. Nu putem sa vor
bim atît, simțim încă frînghiea rece în jurul gîturilor noastre.
Tiranii se unesc. Reacțiunea ridică nuna să dea o
violentă lovitură în contra libertate! și amintire! mar
tirilor omoriți.
Voiri să mai dormiți, puteți să mai tăceți?
Ducă veți mai tăcea, atuncea vom organiza inși-ne lupta în contra tiraniei. Vom deștepta, cu’ gla
surile noastre, pe toți cei spânzurați, decapitați, uciși,
la sfânta luptăjpentru libertate.
O, va fi o manifestație îngrozitoare, manifestariea
inerților în contra celor vii. Noi sîntem mulți, ca ni
sipul mărei. Vom ieși din morminte, și oasele noas
tre putrezite vă vor cîntațun eîntec ce nici un rege
nu l’a audit.
Sculați-vă morți, cei vii au devenit lași. Aretați-le
rănile voastre^sîngerînde, oasele voastre rupte.
Vai lumei, cînd va veni marea manifestație a iner
ților. Tremurați tirani, înaintea acestei manifestații.
Noi cinci din Chicago, vom merge înainte, ducînd
steagul negru al sîngeroasei ghilotine. Ne vor urma
cei 35.000 de comunarzi, cazuri la Paris, cei vre-o
300 pe care reacțiunea i-a omorât la Milan, jertfele
din .Sicilia si Masacarara, țeraniî împușcați pe- cîmpiile Ungariei și cei din România. Umbrele lui Ravachol,- Vaillant, Henri, Caserio, Pallas și Angiolilo,
nihiliștiî spînzurați din Petersburg. Toți vor înainta cu
noi, pe ruinele lumei de a-zi. Jertfele din Monțjuich,
cei cinci bărbați îngropări în mormintele închisorilor
din Barcelona, prinșii ce au murit în temniți, dege
rați! din ghețurile Siberiei, nici unul nu va lipsi.
Vai hunei: cu lemnele spînzurătorilor noastre, vOm
distruge tronurile și palatele; peste ruinele bisericelor și cazărmilor, a parlamentelor și reședințelor re
gale, va trece manifestațiea noastră.
Morți! vor judeca pe vii.
vSculați-vă morți, părăsiți mormintele, voastre,'căci
oamenii nu au curagiul singuri să se libereze?.
R. Roker,
�I *1. :
revista
24
înțelepciunea Creațiunel
- finW ceriul si pămintul cu toate cît» se
D-zeu a înființat cernu fi P‘ .-„hirile.
afla în iele.
^.f^^rîin Izvor netăgăduit.
leata ce mai știm
„pt^că. Dumnezeu cel
‘despre aceasta zidire .Du - ' 'luinfle fu toată mămare, D-zeu cel puternic, a am f Uf (le
rețiea lor. După ce zidise
ciudate de cit
de făpturi șt de hj ,
piiniînt, unde a zidit
Lnt Finanțai si cum au fost odinioară Mastodonții.
Pe unele le-a făcut cu gîtul lung, de-o poșta, cum
sînt ffirafele. Pe alții lungi și întinși, cu sfieliiu la
vfrf, « bietele,
Unora le-a rinduit să se culce in aer, altora la fundul
apei, unele agațate de crengi cu picioarele sub iele,
precum sînt paserile, altora să s’agațe de crengi cu capul
în jos, cum sînt liliecii și vampirii.
Ce mai gusturi ciudate a avut și D-zeu hi împodo
birea creațjunei. Unele făpturi le-a făcut dintro carne
mai moale și fragedă, altele din alta mai vîrtoasă.
Pe unele le-a menit Dumnezeu, sa poarte, hrana in
pîntecele lor și să îmbie parte pe uscat, parte în apă,
cum sînt animalele și-peștii, îear parte, să se plimbe
prin aer, cum sînt paserile. La unele făpturi le-a luat
acest drept, lipind pe fie-care vietate de jnîmînt, cum
sînt bureții și coraliul în fundul mărilor și scoicile de
stîncă. Unora din făpturi le-a sortit să se hrănească
din însă-și munca lor, iear altor le-a sortit să se
hrănească din pielea celor dintâi, cum sînt oamenii
cari se hrănesc din carnea și pielea dobitoacelor, pă
duchii cari se hrănesc din pielea omului, puricii din
sînge, microbii de tot soiul din organismul viețuitoa
relor, hienele și șacalii cari se hrănesc din hoituri de
animale, nobilii și toate pățurele sociale de deasupra,
cari se hrănesc din sudoarea și din sîngele muncitoriuhii, popii, vrednicii soți ai domnilor, regilor, îm
păraților, împreună cu judecătorii, cari se hrănesc, din
prostiea omenirei.
Ce mozaic de ființT și ce ciudățenii de gusturi și
de apucături, din partea unei făpturi zise mai pre sus
de celelalte. Și sil zici că toate lighioile acestea :
oameni, hiene, păduchi, împărați și altele, au fost
făcute cu o chibzuință și o prevedere cum numai lui
Unul Dumnezeu i-a fost iertat să fie așa de risipitor
în închipuire, așa de chibzuitor și de înțelept în toata
orînduirea fâpturelor sale. A mers cu înalta sa pre
vedere atîta de departe, că a făcut dobitoacele dintr o came moale și gustoasă, ca la vreme de nevoe
omul, lupul, leul, tigrul si celelalte dobitoace răpitoare sa se poată, la foamete, fotei din carnea si sîn
gele convețuitoarelor'pămintești. Fu eu adevărat o
prevedere dumnezeiască.
Mai mult de cît atît. Pe. cîtă mpie la celelalte
dobitoace, si nici chiar la fiarele răpitoare, nu le--i
deșteptat simțul să se, poată, mînca între iele adică
unele pe alte e și din aceșa-și familie, omului ca fiiutmai pre sus de celelalte în zidire ea
Xiv.
aX"esi?U,1-neZe<ÎSt;’ “a 'l,'t
h4nZ"de
Uite doblfoaw sau a’ăe'tolosi'’
îe t°“te
la împrejurări T i wn»» S
n,aear_ de pielea lor
unei prea mari trriii m -u.'nevoe’,
din pricina
Sus, omul nu ar^ai ^.1™'^”2^1 cătră tel de
«îhd din pricina
■1»1 intr-o triadă^
IDEEI
.. .«-astfi.'ssis
REVISTA 1PEEI
_____________ __ ____ __ ____
- n-C'< 0 tr6u,jă’ sau
fi Și
scop qifintesență, cum s’ar prinde ca cuhne a
;
Ca ulcentii
.
înalte, care sa-arete și mai xadit
tei
concepții
șirele firești caii sr deosebească pe om de dobjtoace j
omului
i-a
pe care nu i una din Ce|H
omului
i-a dat
dat onuînsușire
lalte
dobitoace
a atins-o nici număr pe depMJ
Pe cita vreme dobitoacele, sau mai bine zis ha^. j
sălbatice, mi sfâșie de cît numai cnid 1i-j gol pîlltJ
cui, adică cînd foamea le roade stomacul, și
atunci, acela-si neam de fiare nu se mnuncii in(J
sine, ci mița pe șoarec, vulpea pe icpuie, lupul
oae. tigrul o căprioară sau un cerb, leul un bou
un cal,'si asa mai in colo, adica fie-caie după put i
rea si giisturele-i deosebite, omul, ca cea mai ina^
zidire a Dumnezeire!, croit după chipul și asemăna,
rea lui D-zeu, are însușirea, ca fund întocmit, m 8oJ
cietate civilizată, să se ucidă unu pe alții cu ghi.
inada, fără ca la aceasta să fi fost împinși de nevoea
de hrana, cînd pămintul ie larg si ajunge cu priȘ(J
pentru tot!. Omului, ca făptură ridic ita cu nuntea deasupra celorlalte dobitoace, care ie f irul după cliU
pul și asemănarea lui D-zeu, i-a hărăzit darul, să-șd
ascuțiască înțelepciunea, făcînd munți de hoituri ome
nești. adică din trupurile a lor săi, uciși pentru guSJ
tul' numai de a-i ucide și îngropîndu-î cu îmbrăcă-!
minte cu tot, în pămintul udat de sîngele omenesc,.cafe
a curs în șiroae...
Gr. Va.i;l.ul-Oi)1țescu.
Ne poarl'aceea-șî punte priq ceața de pe larg:
Jiu ne vederp noi singuri, nici pînze, nici catarg,
'par vasu’nainlează, pe nesimțite dus
pe valuri, cari-aleargă spre qoaptea din apus.
plutim așa’n tăcere de cine știe cîqd:
Și valuri după valuri văd vasul luqecîqd
Ca umbra unui qour, trist vas rătăcitor
Jn care anii tineri se ofilesc și mor.
le sfărâmi sau în năsip să zaci,
brațe și cîrmaci.
ne plîngcrq, de soartă și de vîqt.
mulle. par inimi nu [pai sînl.
.... Și vasu'nainlează priq ceața de pe larg
Și nimerii qu zăreșle nici pînze, qici catarg,
pici alt liman, afară de noaptea din apus
Spre care'q voea soarlei ie vasul nostru dus.
II
Qq freanqăl se aude, se deslușesc cînlărî,
S’apropie faqfare, rup ceața’nliqsei mări:
Și trec alîl de~aproape cu luntre și lopeți
jn cît zărim YÎslașii prin pînza desei ceți.
O SGtySOA^E DUIOASĂ
Jar trec... Vibrări mai surd tresaltă și se stîng
pe. cînd puleri ascunse în alte părți qe'mping:
jNoî, rătăcind, qe ducem ori-unde marea vrea,
Jei unde vor, acolo, cînlînd vor ancora.
țin /i'rsl «hx/H/i, 'C.șil dmlf " inimii idrnbiții ți ra,-c ie •itlilii de-nșT ’i^ta miclmit,
rfittiitdn~>i:. . Xn le ei’-irn ■ iiijesc. . insj
nc mișeii, și no pune pe "înduri.
Sînt în Tnrnn Severin, de douîi săptămin î. Am soiptti ce! puțin de grija: «ce va fî iiiîne-. Im suferii
atît de mult. Iear, p' lingă suferințele mah riale, celt
morale întrec ori-ce închipuire. Totul parc a se Ji rd>
vrătit împotrivă-mi. Pană ți cei mal buni ai miei, inii
dau iluziea unor conspiratori, cari nu vor sâ mă cruțe
de loc, chiar nici în izolarea mea.
Cu o răutăcioasă milă, ating coardele cele mai simțifoare ale unei amintiri dureroase. Trei scrisori primi
te, acela-tfi stil sarcastic, ironic. Pare Pa fost o înțelegeri
comună. Dur de la Eintu mea: «te rog, nu da iiifăreîțt
mama-p, care sufere, dacă tu ești fericita .. Ie o impu
tare cruda. Dac-aș putea-o face, și-a^ ști că află (ilinare, aș cruța oare ari și ce jertfii?
Mă aflu la malul Dunărei privind acum Halcană,
cum stau nesimțitori, întocmai ca și soarta la. suferin
țele mele. Cel puțin, dacă munții aceștia ar putea ți des-;
c/zz-jf, cn privirea să-mi rătăcească, dincolo, in depărtâ-\
rde albastre. Poate acolo imaginea- ncpăsiiret prc<loni’\
nește în spirite, poate acolo durerea mi-ar fi cum-w ^°'\
pita in vcseliea obștească.
Ruinai luna palidă, simbolul mamei, ca dînsa de de
parte, se oglindește blinda, în valurile spumoase ale
|
per Iear niicele joi galbene, în luptă cu curentii,
schițază puținătatea Jorțele noastre, micimea noastră, <
fața de -mâță. Ie atît de ușor de a spune că- toți oart>'- j
nu supăr, dar întrebarea ie : durerea ie într'accla-șigr(u1 i
de marc și o^ îndură la felin cu toții ?
Iți scriu rîudurile aceste, în niște momente de a» P^ l
simtsm revoltător. Mă întorc tocmai de fle marginea
j
fugind de-aici înfricoșată. Mi se pare a-zi niai"':
trayatore dc eît ori-cind, și sar putea ca îubiread
Jie mui mare de cît plăcerea de a trăi... Dar las i»i]»'c; !
sule acestea: vreii să jiu veselă, căci ie plăcut de
'
‘""P
M îe
g‘'lbăn f‘
ma pi mde: vom lua haina vieței...
pRLBEAGAt
IN TINE STĂ MINTUIREA TA
PE MARE
pe slînci poți să
Corabie lipsită de
jNoi știm doar să
jNoi lacrămi avem
(
25
Ce cîqlec de izbîndă cîntau cei dispăruți...
ploi fără nici o luptă sîqlem deja căzuți:
«Cipsiți de ori-ce țiqtă, ori încotro plutim
Și qici a ’nviqge soarta, nici a muri nu știm.
111
pluluiq așa’q tăcere, dar înlr o clipă, leală,
Suflarea vijeliei pe marea’qfurială:
Și trăsqele, și muget și clocot de furtună...
C(n strigăt diq lot vasul ca dintr’un piept răsuqă:
<£a cîrrqă, la Yiqlrsle... Vieața'n iqimi bale:
Ochi ageri, piepturi pliqe și brațe îqcordate
Se’mpotrivesc furluqei și vitejește mîqă:
Corabiea, de-acunța, pe valuri ie slăpînă.
......... prirqqdii, qouri, ceată și griji se’mprăștiară:
Cărările speraqlei prind să lucească leară.’
Și primăvara qoiiă, ce qe’ncălzeșle fruqfea,
Jnundă de lumiqă strălucitoare, punica...
Cu bine, îqaiqtc. £a qoi izbînde, navă,
pe-acum qici gîqduri triste, nici iqimă bolnavă,
Ci qumai voe buqă și cîqtece și lupte
pe valurile mărei și-a vremei qe'nlreruple.
O. Carp.
lentă un titlu, care,necomentat, ar rezuma, admi
rabil, tuatd doctrina, pe care de un .șir de ani, se
strâduesc sa. o întruchipeze și s’o propage in lume,
pleiada acelor oameni cunoscuțî in de obște \sub
numele de revoluționari. Ie titlul adoptat de marele scriitor rus Tolstoi, pentru o lucrarea sa, pu
blicată in anii din urmă, în care tocmai discută și
Iei vieața si manifestările iei. In de obște, criticele
ce le aduce Tolstoi așezămintelor de a-zl, ni-1 înfățoșază ca pe un gigante, prin forța și prin talen
tul lui, în stare să facă să vibreze natura. Cînd
vorbește iei de calamitatea reprimare! acelor fapte
numite anti-sociale, de chipul sîngeros in care clasa
stăpînitoare se poartă față de clasa stăpînitâ, cînd
demonstrează iei calamitatea războiului și-a repri
mare! maselor prin torturi și prin gloanțe, cînd ne
arată .șirul fără de legilor săvirșite de toată erarhiea conducătoare, faptele se prefac în icoane, icoanele se însuflețesc .și se mișcă, alcătuesc prive
liști la cari asistăm, în mijlocul căror sîntem cuprinși,
și îndurăm toate emoțiile ce comportă : în general
deprimătoare. N’am trebuință sâ fac in privința
aceasta citate. O carte de valoare nu se vulgarizază prin citate, cum nu se rezumează: o carte
de asemenea natură se cetește. Nenorocul acelor
ce nu cunosc o altă limbă, căror puțin le pasă că
sînt bune voinți cari se străduesc să îmbogățească
literatura românească, cu capo d’operile streine.
Tolstoi, văzînd relele ce ne bîntue, mișcat fiind de
iele și urmărind să le stârpească, s’a pus să rege
nereze doctrina lui Cristos, falsificată, pervertită,
de cătră oficialii cari au adoptat-o și cari au facut-o ca scut să cîrmuiascâ cu iea.
Nimic mai magistral ca partea critică din Tolstoi.
Cit se atinge inse de partea pozitivă, de ce-i de
introdus in vieața, Tolstoi propoveduește renunța
rea, mijlocul lui suprem ie a nu te împotrivi prin
violență la rău. Cel mai de seamă criteriu pe care
se intemeează iei, Ie Predica de pe Munte, de care
creștinii de acuma nu fac mai nici un caz. Tolstoi, iei
însu-si se depărtează de creștinismul vechiu, prin
faptul că neîmpotrivirea prin violență la râu, la
dînsul are o semnificare revoluționară. Dar iei
păstrează -renunțarea, lucru ce se pretează la se
rioase întiinpinărî. Dacă s’ar adresa unor cu totul
simpli, cari și-ar duce vieața într’ur mediu cu to
tul primitiv, în care n'ar exista nimic din ce ne
face fala, ne face strălucirea, doctrina lui ar fi de
înțeles. Dar renunțarea, în vremea noastră, cu bu
nurile, cu invențiile iei, cu organismul nostru adap
tat la împrejurări anumite, ar însemna firește, sau
întronarea definitivă a unora, preste a tot ce-i bun
și mare, părtași ai unor doctrine streine, sau nimi
ci rea civilizației întregi. Aceasta cere folosință, con
ducere, și noi, ca drepți creștini, fugim de asta cum
am fugi de diavol. Existînd. toate, așa precum se
află, noi renunțînd să ne apropiem din bunuri, pă
trunsă toată lumea de acel altruism, de altruis
mul de care pomenește Spencer, ferindu-se fie
care de-a consuma produsele mecanice, de-a pune
forțele mecanice în mișcare, sigur că toate ar trebui să.
lîngezască. Nu urmează înse de nicăerl, că desfrîn.ata acaparare de a-zi trebuie să. dăinuiascăînainte
așa, și erarhiea socială de a-zt să fie neschimbată.
Inse nu renunțarea la bunuri si renunțarea de a
respunde prin violență la rău va fi în stare s’aducă
vre-o schimbare. Mai întâi câ bogății, în starea lor
de a-zl, sînt surzi, sînt neclintiți, și nu se va avea
ț
!
�RE VlStA 1DEEI
26
nici o inriurire asupraJor’c{}™ jac^rint creștini,
Tolstol: fohea prcdicăr.
cu religia lor.
găsesc Iei imj!ocul să se <
J
bogați, ieara
Dar mai la urmă smt p %
Săracii vor fi mai
fîgiea lor îe c,ea a
e iea un imboldlesne convinși, lor inse h e
u)j senz presDar mai la urma urmei a
\asca.se religii,
crierile unor doctrine yech «
p Noi știm cum
în daraverile omeneșh d6 ‘stea. Avem vestigii
au luat naștere docUin^l%fn.-Jsitele așezămintelor
în limba în moravun> ’1
pilde vii
trecute, descoperite 1
» Qniul primitiv și-a
cari mai dăinuesc P.e’a.^U^,datiln ale lui, după
născoci, faptele compficmdu-i-se, ueindu- .
e
sul în vieață. Idolatri ea, corespunde acelei perioade,
cîud oamenii se află organizați, and se deosebesc
în rang, cînd castele nu-s închegate inse deplin
rămînind șă se mai complecteze ca și numărul
zeilor, în cari oamenii cred acum, care ramine ne
limitat, Pentru politeism ie proprie starea cînd po
poarele .sînt acuma alcătuite, cînd fie-care iși știe
stăpînii hotâriți ce-i are: numărul zeilor fiind și iei
.
mărgenit, consacrîndu-se un număr hotărît. Vin mo-s
narhiile mari, micele aglomerații și micele popoare
sînt înglobate sub o stăpînire, prinții devin vasali,
îeată monoteismul, cu D-zeul unicfbu ceata lui de
sfinți. La Panteism și Materialism ne duce o ob
servare a fire! mai adîncă, ne duce ‘desvoltarea
științei, care ne deschide orizonturi mai vaste. Vor
fi împrejurări, poate și sînt, sâ ne avînte și mai de
parte. Regele, împăratul, nu mai joacă acuma un
rol atît de mare. A tot puterniciea lui s’a șters:
o boală îl repune, un biet nemernic îî curmă
zilele, cum ar ucide un vierme. îeată atîtea în
drumări car! esefad ori-ce revelație cari arată că
toate doctrinele, car! au stăpînit mințele atîta, sînt
de o obîrșie cu totul pămîntească și chiar cu to
tul naivă. Se înțelege că halucinațiile și iluziile,
ajutorate de starea particulară a omului, de pe
vremuri, a jucat un rol însemnat. Rămînînd stabilif ast-feliu, dacă numai de cît se vrea, cum că di
feriți! fundatori de religii, fie și reformatori so
ciali, au predicat doctrinele lor, și partizanii lor
le-au adoptat, pentru că condițiile politice, sociale
și inai cu samă economice ale popoarelor în mijlocul
cărora aceste doctrine au apărut, Ierau favorabile
ivire! și desvoltărei lor.
,se atinge de creștinism. O categorie de oa
meni, vazmd că au de suferit atît, si nici un chip
de mapare nu Ie, vâzind de altă parte că imparasi niWnAdtdr Ve‘°i nele^ulre’ îeste nestrămutat
ș pilduește fapta, adoptară o doctrină de mîngîere,
al cărei fond ie resemnarea, erezînd într’o dren-
&
X°Xe-'ddCînd
-Se’, aS,l,t
lyng5^0 “faciatitaPe"‘™
cetLî
°ne
nevoile
tae
“pUsul altuî> care te vinde, care te
^^X^eni“i-’p,aC!>,CÎnd "’aî Pt'tințaca
mai tare, să te faci rnh 1P r ? ocrot,rea U1™i
doctrină ierasă te înAfi -bUnă V?e’ ce felia de
atare oameni, cînd chiar a^r Cmd iea Privea
„
r acei cu o propoveduiră
REVISTA IDE EI
întM Ierau tot
<*o
de morala lei a. s‘‘
ina cealaltă, a 'răzbunări'
rală de .scla'K,
A ie feliului nostru de privire,
vineși.lepădeetanej^
organizare
Monoteista și i ;a, c
morala resamnărei,
monarhica, Iea
iea nu . _
fi,^d cu tQtul alta Q
ir au
ce drept
o
tUaț-arfrî°J
Pcălăuză, înconjurați și asal,
Fi “îs.1
rindu“le
rămînînd ca numai in resortul
delegat drepte
’
la ,ei. Și stârnesc în morala
d" Oclriăpenîru ochiu și'dinte pentru dinte,
corespunde perfect acelei situații date. Fala pentru
un DP eu blînd și hula pentru unul răzbunător, Se
vede acuma ce sancțiune are, se vede cazul ce
trebuie Sî SC facă de iea, de toți Dumnezeu aceș
tia Dacă ar fi să formulez o definiție pentru rclicrif la o laltă, ar fi curat : ridicarea la rangul dc'
sistem a hnboldirilor instinctului nostru deconservarc. lele corespund unei perioade istorice date,
categoriei sociale în care sînt clasați credincioșii,
într’un cuvînt mijloacelor de lupta pentru existența .
ce credincioșii au la îndămînă sau perspectivei ce
întrevăd s’o aibă-Din datele acestea, niciodată iele
nu iese afară. De altă parte, clasele sociale, nici
n’au cu toatele aceea-și concepție,^ chiar daca sînt
din acela-ș! popor sau din acela-ș! neam. I e cînd
robul va crede în răbdare, în resemnare, clasele
mijlocii vor fi mai mult sau mai puțin stoice, se
înțelege că bogătașii vor fi epicureiști. D-zeu, pri
mind pentru fie-care atribute diverse. Domnii și
împărații, sigur că n’au, nu pot să aiba, de cît religiea h tot puterniciei lor.
Vrem să ajungem acolo, că n’avem la ce sa mai
aducem vre-un D-zeu, sau vre-o religie ce-va, re- velată ori nu, să ne descurce daraverile noastre,
să întervie, să ne susție, să ne călăuzască in lup
tele noastre de a-zi. Clasele bogate, stăpînitoni,
chiar dacă mai fățăresc pe creștinii, în schimb nu
fac nici un caz de credință, credința neangajîndu-i
pe dînșii la nimic. Iși satisfac instinctul de conser
vare, pornirile ce.au, potrivit situației în care se
găsesc și încolo nimic. Dacă acestea cer să supue
lumea la dări, să o supue la un anume feliu de
vieață, s’o țintuiască în ignoranță și-n înjosire, s’o
înroleze în armată și s’o trimeată la războiiî sau
să-și omoare părinții, vor face-o fără de nici un scru
pul, vor face lucruri de batjocură dacă ar cere in
stinctele lor pervertite. Robii de astă-zi, pot iei
să se afle în starea robilor antici, orizontul lor, de
unde sînt îngenunchiați, din mine, din ateliere in
fecte, să fie tot atît de mărginit, pot să nu vadă
încă din starea lor scăpare,. a-i mai orbi cu o religie nouă, ori cît de purificată să fie, însamnă a-i
dezarma mai tare, cu atîta mai mult. Cum vor
scăpa iei din robiea industrială, fiind mereu resem
nați, și cum, prin neîmpotrivirea prin violența la
rău, vor triumfa de siluirile jandarmilor, cari le fac ..
grevele iluzorii, vor dezarma în cele din urmă stăpinii și-i vor aduce să înceteze exploatarea, 1 a pocăință șî la frăție? La fabrică, la muncile stăpînului nici nu-i nevoe de vre-o tratare rea, anume
de tortură, de caznă. Destulă-i supranumea, infecțiea din jur, lipsa de libertate, salariul păcătos, starea înjositoare. Astea pentru creștin sînt înse natu
rale, nu-s nici de cum un rău, creștinul nu le îndură
mi ^semnaIeț c.’le suportă cu voe buhă, sînt idealui la care iei țintește. Idealul cel mai mare pe»'
}
|
j
'
■
j
!
j
i
j
|
J
;
i
tru bogați, n’ar fi de cît să aibă un popor de creș
tini, care să le rupă pielea prin resemnare, care să
renunțe a răspunde prin violență la râu. N’ar avea nevoe de alta ca să-și asigureze domniea, anume
pe vecie. De violențe extra-ordinare, la urma ur
mei, stăpînii s’ar și putea lipsi, astea fiind pen
tru dînșii un lux, o rafinărie care nu mai distrează.
Iei s’ar putea lipsi, să nu mai dce motiv supușilor
creștini, de a reacționa cum știu ici... prin neîmpotrivire, Aice am ajunge dacă s’ar mai putea lua
acuma lumea cu vorba, de s’ar putea prosti, dacă
s’ar adopta resemnarea, acea faimoasă și dechizată
cale legală?.
Luînd ca normă creștinismul, afară de opera de
mîngîere pură, neapărată, proprie acelei stări de
restriște în care iei s’a prins, nu stabilește altă ni
mica, ce să se practice firește, să izvorască din fire,
chiar pentru vremurile lui, pentru a chezășui mai
cu siguranță vicața, proprietatea libertatea și -feri
cirea oamenilor : pentru a face voea celui de sus,
poate. Prescrierile lui, nu numai nu-s conserva
toare, precum s’ar aștepta să fie, sînt chiar racționare. In înțelesul că o doctrină nouă, pe lîngă ca
racteristica ce are, de a li proprie vreme! în care
iea iea corp, are frînturi și resturi dfn cele dina
inte. Creștinismul, ca rînduire de vieață, putea să
se propage într’un popor, într’un popor de oameni
cari ar fi cunoscut păstoriea, chiar și agricultura,
chiar și ce-va industrie casnica, unui popor patri
arhal, care nu ar fi fost încă împărțit în caste, și ar fi
încremenit ast-feliii. Iei a putut să se propage și
după, se poate propaga și astă-zi, înse se vede cu
ce izbîndă. Iubește pe aproapele tău, reprezintă
formula sohdarităței primitive, atit de necesară
pentru a triumfa în vieață, cînd nici un sprijin nu
se putea aștepta de aiurea. Iubește pe aproapele
tău și celelalte comandamente, în vremea noastră
n'au nici o sancțiune. Emancipați, precum sîntera,
de mediu, cel natural și social, vorbesc aicea ca
oameni ce ne putem bucura de tot progresul vre
me!, Ieste cu totul facultativ ca să iubesc sau nu
pe cine-va, și cînd iubesc, mai mult că sînt socia
bil, iu?i mult de agrement de cît din interes stra
tegic. Morala vrem ui noastre, sigur morala supe
rioară, iu mult mai potrivită cu firea : vezi-ii sim
plu de tine. Vor face gură unii, vor lua înțelesul
pe dos, nu-i înse un adevăr mai vădit. Ie alta so
lidaritatea ce cată să o aibă oamenii în perioada
asta de tranziție. Reminiscențele din Budism și din
alte doctrine mai vechi, bune au putut să fie la
locul și la vremea lor,cînd ierau întrupate în sîngele
poporului, cînd ierau practicate chiar fără a fi
formulate. Bune putut-au să fie, la urma urmei aceste utopii încintătoare, nepractice, cum le nu
mește Renan, pentru popoarele pe jumătate sălba
tece cari trăiau în Galilea acuma două mii de ani.
Nu facem dificultate că a putut s existe un Crist,
de alt-feliu a cărui legendă ie împrumutată din
religiile Indiei, c’a fost crucificat dacă vreți, că au
murit atîtea jertfe pentru doctrina propagată de
iei. La ce ne pot angaja înse martirii aceștia pe
pol. Ce alinări pot să ne aducă iei la nevoile noas
tre de a-zi, ce susțineri în lupte. Bogății iși vor
bate joc de cele mai esențiale prescrieri ale re
ligiei lor. Sigur că noi vom fi interiorizați și prin
aceea că ne-am ținea de iele.
Nu stăruim în privința acestora mai mult, pen
tru că ar fi atuncea să pregătim o carte. Subiec
tul ne pasionează și am avea de făcut atîtea pere
grinări în sufletul, în situațiea popoarelor, dc-atitea veacuri și veacuri stinse. Avut-am înse destul
27
răgaz chiar pentru schița aceasta ? 0 carte... Ce
delectare supremă, de ni-ar îngădui-o învălmășala
vieței. Va remănea și asta, cum au remas atîtea.
abiea notată. Ne-am mulțumi ca cetitorii să fi putut
pătrunde în șirul dezvoltărilor noastre: lămuririle
s’ar adăoga de la sine, șiruri nouă ar lua ast-feiiu
ființă si cartea s’ar întruchipa de sine, fie-care și-ar
face-o. Dar cum remîne cu purtările inșilor, ce' ra
țiuni superioare dăm noi oamenilor, sâ le că- .
lăuzască pașii. Voițî ca tuturora, -sau celor dintr’o clasă ? Ne adresăm la toți, atit ca subju
gați! să fie mai atenți : vor fi și critici mai pe
urmă. Dăm noL. Nu dăm nimica: Noi cercetăm sa
vedem și deducem. Organismul omenesc are o ma
șinărie foarte complicată. Căldura, electricitatea,
combinări chimice diverse, gravitatea, influențază
asupră-î ca și asupra celorlalte corpuri din natură.
Tntr’o măsură dată, toate îl stimulează pe om, ca
să se miște pe-o rezultantă. Puterea lui de inhi
biție, de poprire, de stăpînire cum am zice, Ieste
cuprinsă «-într’o măsură dată.'. In colo iei purcede
mecanicește. Cu inșii, ie să-și cultive pomirele fun
damentale ce au, acestea purcegînd din trebuința
de a se susținea fie-care, de a se reproduce, într’un
cuvînt de a se conserva. Cînd vor fi cazuri, să li
se stingherească finalitatea aceasta, sigur că inșii
vor reacționa și la prilejuri cît mai viu. In ter
men! aplicați, să cate fie-care ce-i vine la soco
teală mai bine, pentru desăvîrșirea, îndestularea și
libera-i manifestare. Zăgazurile artificiale, stavilele
create de oameni ce le vor întîlni în cale, nu-s de
luat în samă. In tecnică, se fac construcții uriașe,
de o tărie uimitoare, pentru-că se calculează, cu
cea mai mare precizie, puterea de rezistență a fie
cărei piese și se observă să n’o întreacă presiunea
întregului. Dacă neisprăviți! arhitect!, cari au uzurpat stăpînirea în lume, nu au nici o idee de
calcul și nu țin nici o socoteală că omul Ie chiar
mal mult de cît o piesă brută, cu atît mai rău
pentru dînșii dacă-i așteaptă b catastrofă.
P. Mușoiu.
AJUNȘI!
S’a vorbit, în timpul din urmă, foarte mult rău
de căzuțl. Negreșit, s’a făcut bine lovindu-se în
ie!, fiind-că au fost învins! în lupta pentru exis
tență și fiind-că învinșii n au nici o dată dreptate.
Nu am să-i apăr nici ieu: nu trebuie să fie apă
rați de cît puternicii. Aș voi numai să adresez cîte-va cuvinte, fericiților, ajunșilor.
Se înțelege de la sine, iubite cetitor, și D-ta, cri
tic blajin, că sînteți aniîndoi oameni • ajunși. leu
înse, v’o spui în șoaptă, spre a vă scuti de oste
neala de a o crainici voi, îeu nu-s de cît un că
zut: prietenii miei intimi iși vor face o plăcere s’o
recunoască, doar să nu fiu de față. Și, într’adevăr,
am patru-zeci de anî, nu sînt nici Sub-prefect, nici
decorat, nici șef de masă, nici milionar, nici con
silier muncțpal al comunei mele: n’am fost nici
executat la bursă, nici qsîndit la moarte: n’o să
fac nici o dată ce-va de samă. Cu toate astea, dacă
nu am nimic în burtă, precum se zice, de-asemeni
în stilul zilei, am ce-va pe suflet, și îeată de ce,
după o mărturisire atît de crudă, îmi vdiu îngădui
de-a înălța vocea.
Aș, vrea, și oare să fie o cerere prea mare, ca
ajunși! să nu se poarte ca niște parveniți.
�1
REVISTA WEEl
REVISTA IDKE1
cel ora ce
it și prin
Nu mă adresez mai
—
«atît
prin
dreptul
t
jc,âsudomnesc
dreptul de naștere», celor.
a munceî, tăpra tuturora prin putere.
fn ceft mai
rici lor de caracter. Aceț't11j :if bine-voitori: iei
K* parte sW acces.bbun.lt.lte fără
Știu să alba m,n'h,.eL se vor înjosi cobonndu-se
ăispreț: iei nu se ^.^^^^pătimesc sufedin înălțimea brlorlc‘ k rJ ebuni fiind-că sînt purința, fnnd-c'au su "f’fauri un rival, atermei: iei nu
tel
’- j cn acel războinic, care
jutîncl un debutant. .. . •
capul unui ziinc„ o singură 1^'turu Je
p
1,rU«™ "âcă acela-ți lucru, și.
atip: An. dat ieu sabiea, zise, clar
brațul l’am pastraL
Dar
Cil despre D-ta, H I
prețul maî puți||
mult tablourile D-ta e,
fi ai fl raai
pictura „ curac ertd Dfaie,.^^
M
aspru cu pictot . ț.
? teaza alt-fehu de cil l).t
n’au un nume. Dm., 1
vremea cînd cele
ie drept. Dar
scandal ?
dintâi pînze ale
_
. lc scoală. In val f]e
Ieri întâlnesc "^^ă^\ibrează iu mi^
suveniruri
de-o data. M.i di
J
e îel, Cu brațele deschise, cll
tutu|t
gura.-B^^
“d s:
:
.
f°t fmîdt Inse într’adevăr, nu putea oare sa-f,,,
t ^în’tr un chip nraî puțin arogant « j
Gît prețuește un
cuceritor
Felini miraculosului cel mal nenorocit fu totdeauna
strălucirea cuceririlor. Două zeci de mii de oameni au
urinat pe unul singur la măcel. Mai intui, un singur om
în capul a două zeci de mii alții, li oi urî ți și ascultători,
întreprinzători și supuși, desigur că a uimit mulțimea.
Capul lor a avut indrăsneala să zică: «Am luptat, sînt
învingător». Universul a repetat: -A luptat, îe învin
gător»'. De acolea miraculosul și glorica cuceririlor.
Ăsta-I puterea miraculosului asupra spiritelor. Binele se
îndeplinește adesea cu încetul, și nu ne minunează de
feliii. Răul Ie iute si zgomotos: îl punem în rîndul mi
nunilor. Cîte-va zile sînt de ajuns pentru a pustii o
provincie: trebuie zeci de ani spre a. o face roditoare.
Se admiră distrugătoriul, nu se gîndește nimeni la cel
ce face bine.
Alceu.
Epistola unui tata cătră împăratul german
ce se șt.e, despre oanreni, i
un nume făcut, o avuție adunata, ieii nau
cît osteneala să nască și plăcerea de-a nWe’ț‘_Unii si-au dobîndit mărirea pnntr o mulțime de
mici mijloace: s au înălțat în puterea înjosirilor:
s'aii făcut robi că să ajungă stăpim: au fost lin
gușitori, să fie lingușiți intro zi: au stiabatut in
genunchi și pe burtă până la înălțimea la caretionează cu măreție.
Alții ieară-și, și-s cei mai mulți, au fost modele
de răbdare ascultătoare și de regularitate mași
nală: iei au luat la școală premii de bună conduită
si continuă să merite și-acuma. Sînt tineri cum se
cade, cari nau făcut nici o dată umbră cui-va: nici
cea mai mică pornire de independență sau de ori
ginalitate: nici o opinie liotărîtă într'un feliii sau
in altul: nici vițiu, nici virtute: o mulțime de ca
lități negative. Au intrat tineri într’o administra
ție oare-care și n’au mai ieșit nici cum din iea. O
administrație, inse, se știe că îe un ascensor. Ajunge să te ții bine, mașina se mișcă în locul tău,
și, într'un mers încet, dar sigur, te urci, tot urci fără
să faci ce-va: la al patrulea rînd, pui mîna pe atitea mii de franci, la al cincelea iești decorat, și,
încet-incet te vezi tocmai sus, ca și cînd ai fi avut
aripele unei paseri sau indămînarea șoarecelui.
Ori-care ar fi drumul urmat, cu toții sînt ajunși.
Au ast-feliiî merit și trebuie tratați cu o conside
rație respectuoasă. Totu-și, afară de respectul care
li-1 datoresc și pe care li-1 dau, precum vedeți, le
voiu da bucuros cîte-va mici consilii:
D-lor, le voiu zice, luați sama. Nu vă tot înălțați atita. Văzîndu-vă săltînd ast-feliu, de frica să
nu pierdeți vre-un deget din talie, s’ar crede că
va simțiți mititei.
Dacă vă prinde amețeala, aveți grijă de a o as
cunde: ați putea fi bănuiți că nu sînteți obisnuiți
cu înălțimile.
’
'
D-ta, D-le om de Finanța, care, într’o trăsură
capitonată, îți resfeți burta și insolența, de ce te
"u 2ăre^tî trecîitorii cari te .încrucișazâ
Frp li Sa he c.a țI-1 teama să nu recunoști prin-
.«ș ș
ra?*” -
de soare de rampă ș?cama “d -1"01 mai bUn ’’ ° leacâ
bra D-tale? Si o ue
Care Se stî,^e la un>
icșu oare atît de puțin sigură de tro-
de litere si despre jurnaliști. Ie lucru cunoscut ca-n ;
lumea asta domnește bună-vomța, modestii.», fra- }
țiea cea mai deplină. Directorul politic al unui jur- ;
nai, lasă o independență aproape fara margem ce- j
lor ce scriu sub iei. Nici o dată un redactor-șef j
nu mutilează sau nu arunca la pagina a tieia, pnntre faptele diverse, articolele unui nou venit care-1
neliniștește. Tinerii găsesc pretutindeni porțile deschise și mijlocul să se producă. Nu-i pilda de cri
tic cu înriurire, care să omoare în patru rîndurî,
cartea unui confrate, care îi pare sa arete maî mult
talent de cît s’ar cuveni.
Dar ce priveliște, vai, cînd privesc restul societațeî. Cum își întind coatele, camarazii așezați
la banchetul vieței, să nu mai lese loc noilor venițî. Cum disputează acestor morți de foame, pană
— ir*--------- 1^. î.-w,l-~.-.1
ennvP
.și fărâmăturile
îmbielșugatei
lor mese.
Nu vreu să le doresc vre-un rău: inînince și
niistueasca in pace. Dar, D-lor fericiți, nu fiți atit
de inîndri c’aveți stomacul plin, nu fiți
f’ț- de loc maî
cu samă atît dc cruzi cu cei cari postesc.
Voi ați străbătut fură piedici o lungă și grea
coasta: vă felicit. Aș putea să văî zic: intindețî j
mîna celor ce-s încă pe cale. Inse asemenea gege
I/ I
» fi
f-'.l
11
-l.tC'l
IvO- '
nerozități nu sînt de felin
de V1THY1
vremea
noastră.
Ro:
gu-vă, cel puțin, în numele trecutului vostru, nQ
abuzați de avantagiul poziției: nu faceți sa ploae |
pietre și sarcazme asupra fraților voștri mal puți” '
fericiți, carî se cațără cu anevoe. Știți voi dacă â* j
cela ce se trudește colo, pe povîrniș. n’ar fi tot <
așa de sus, dacă ar fi plecat de la acela-și nivel t j
Sînteți voi siguri că celălalt nu s’ar ii ridicat ca j
voi, cu pasul zvelt, dacă ar fi consimțit să-și lese :
în cale familie, inîndrie, scrupule și alte greutăți
incomode?
încă o dată, luați sama. Fiți prudenți, dacă 11U j
drepți. Nu siliți pe oameni să se întrebe cum ș> Pe |
unde ați ajuns. In numele a ceea ce aveți niaj !
scump) în lume, în numele interesului vostru, biaV ‘
înfățișaiarea de-a 11 modești, și chiar, la anumite date- i
aveți o
- leacă de milă pentru acești sărmani cfiZltțb {
cari, la urma urmei, nu-s vinovați,
______ .
dacă nu
j
,i cari sînt și
pitfuf, si
si mai puțin, dacă nu au voit sa ’
ajungă ca mulți din voi.
a ii
G. RenaRP-
Intre numeroșii soldați din imperiul german, cari au
fost trimeșl iu China, se afla și unicul copil al unui bătrin strungar, Hugo lleller, din orașul Essling. Tînurul
Heller inse a fost împușcat din ordinul comandantului
său, pentru ca n’a fost destul de nemilos față de răsculați. lear sărmanul bătrîn, a cărui unică speranță îi
iera fiu-suu, in desperarea lui, se gindi la un lucru
mare. Anume, bătriuul, cu mina tremurîndă scrise o
epistolă domnitoriul său, împăratul Wilhelm al II-lea.
leată-i cuprinsul.
Mi-an dus Jeciorul la miliție, și ie.u, sărmanul de mine,
om sărac și injrînt de bătrînețe, am re.inas în atelier
Nimeni nu m'a întrebat cum pot să niă hrănesc
Iară lei. L'au- dus în China la războia, și nu m'au între
bai. de mă ’nvoesc și im. Sau de voește iei să meargă.
Al cui ic hui mîeu ? \u ie al mîeu, al părintelui rare
i-a dat viață. care l’a crescut cu atîlea jertfe ? Cu tocite
astea Pau dus. Si pentru ce ? Pentru ca cîți-va specu
lanți și lijeranți de-ui împăratului să .se îmbogățească
mai mult.
Ni-au omorit copilul. Nu inimicul l’a omorît, în coli
lia căruia l'au dus, ci chiar aceia cu cari împreună se
lupta după porunca impura!ului. Ce mă voiu face acuma ?
Cine va îngriji de mine, cînd voiu cădea în brîncî lingă
tejgheaua de lucru ? Cine-mi va da pe țiul mîeu ? Cine
va ispăși sîngele nevinovatului? Dacă cine-va îmi omoară
un puia de. găină, îl dau în judecată, icar dacă-mi omoară copilul, acela să nu fie tras la răspundere?...
Ce, noi, milioanele de popoare, de aceea trăim, de. aceea
ne scăldam în sudori, ca împăratul să cheltuiască atîlea
milioane, fân nu mai poate?
Milioanele de popoare, lucru toate pentru împăratullear acesta numai pentru sine? Poporul dă împăiatului
putere, avuție, și, uilîndii-și dc demnitatea omenească,
îl ridică sus pre-ste. iei, ca pe o zeitate.. Împăratul, jură
milioanele de popoare, le un pribeag, o ființă ridicolă,
un nimica. Ca și Nilau, /ostul rege al Sîrbilbr.. Șl cu
cc plătești asta, împărate? Cu aceea, că ne răpești copiii
de lingă noi și-i trimeți în China, ca să măcelărească pe
niște oameni, ce nu ne-ait greșit absolut cu nimic, și casă-ți jăfuiasciî ?
Puternice împărate. Dacă nu știi ce însemnează cînd_
unei familii i se răpește, lumina ochilor, copilul, atunci
trimeteți copilul tău în războia. >ȘV dacă nu știi ce lea fi în luptă, mergi însu-țî tu în China, siăi in șirurile
de băt-ac. Alt-fehu ie. și păcat strigător la ceriu, să trimcți atîtea mii de oameni la locul de pierzare, pentru
interesele talc. Și pe cînd aceia/îșî varsă sîngele, îear pe
ni lor îi nenorocesc, tu riîmîi (leasă, ții cuvîntări și te
sărbătorești pe tine însu-ți?...
1-IUGO Hiî.LLER.
singu
29
O SEN TINȚÂ
GhatEAC-ThiERY. Ședința dc Vineri1 AUgull 11)00.
Președința d-luf Magnaud.
Tribunal ul,
Avînd în vedere că, în urma dezbaterilor, se adeve
rește că, in noaptea de 5 spre G In] iu 1900, Marie-Julie
V... a dat naștere, la Vilny, comuna Saint-Gengonlpb,
unul copil viabil.
Avînd în vedere că, din lipsa Jegăturel cordonului, acest
copil a murit, in urma unpr mari scurgeri de singe.
Avînd în vedere că, născînd într’ascuns și nechlemînd
în ajutor, în așa împrejurare grea, pe nimeni din pă
rinții lei, cari, cu toate astea, îeruii acasă, împricinata
a săvîrșit- o nebăgare de samă și o nesocotință pe care
neîncercarea și durerile celei dintâi nașteri nu pot să
o desvinuiască deplin.
Avînd în vedere că asemenea fapte alcătuesc delictul
de omucidere din greșală, prevăzut și pedepsit de art.
319 din cod., penal..
Dar, avînd în vedere că înainte de-a pedepsi, dreptul
și datoriea jndecătoriuluî Ieste să-și dee samă cu cea
mai mare grijă, de adevăratele pricini, de pricinele din
cari purced călcările de legi a căror infrînare societatea
o cere.
Că, în chestie, tocmai în sarcina societățel, cum ieste
iea organizată, cade cea mal mare răspundere a delic
tului săvîrșit de către Mărie V...
Că, într’adevăr, aceasta mărturisește, că ascunzîndu-și
însărcinarea și nașterea, chiar față de familiea sa, îea
n’a făcut-o de cit de frica vrăjmășiei încarnate și a
păcătpsei si crudei osîndiri, la carî sînt supuse, în de
obște, fetele mame, ca și cum faptul firesc, de n fi
mamă, n’ar șterge toate infracțiile legale și n’ar ridica
moralicește, pe ori-ce fenice care simțește durerile și
bucuriile maternitățel.
Că, dacă societatea actuală n’ar fi „băgat și n’ar băga
în capul generațiilor ce o alcătuesc. disprețul fetelor
marne, acestea nu ar avea de ce să le fie rușine de
starea lor și n’ar fi nevoite să o ascundă.
Că, deci, în sarcina societățel, care defalmă fetele
mame și ie. atît de plină de îngăduință fața de seducă
torii lor, cade cea mal mare răspundere pentru urmă
rile nașterilor și însărcinărilor ascunse, atît de adesea
funeste’ pentru copil.
Avînd în vedere că greșala de netăgăduit a societă
țel urmăritoare micsurează cu foarte mult pe a ființei
urmărite de îea.
Că, prin urinare, în toate privințele, sînt, în favoarea
împricinatei, circumstanțe cu totul ușurătoare, și cu ie
cazul de a o face să se folosascâ, cît mal mult de dis
pozițiile blajine ale art. 4G3 din cod. penal și de art.
1 și 2 din legea de la 2G Mart 1891.
Că îe numai trist, că Mărie V..., care pricepe lucrul
acuma, nu a avut destulă tărie de caracter și de inima
pentru a se ridica ‘de-asupra unor asemenea prejudecăți
de plîns, pricina atâtor crime și delicte față de copil,
și să-și dec samă cu fata mamă, cari practică toate
virtuțile materne, merită cu atît mai mult respectată,
cu cît ie mai totdeauna singură a îndura toate sarcinele maternitățel.
Mal mult, tribunalul, avînd in vedere, că atît. cît femeea va ociipa in societate o situație inferioară celei
a bărbatului, dînsa nu poate, după dreptate, să îndure
atît de grele respunderl ca cel ce o ține în supunere;
Pentru aceste motive:
Condamnă pe Mărie V... la 16 lei amendă. O con
damnă la cheltneli. Suspendă executarea osîndel.
�!
REVISTA WEEl
«SU
80
Frate țerane,
Adertot îe, toetu
Că camarazii tăi. lucratoi i de a
jCe pămîntul, acest pâini ■
C(J.r
dar
(.:m. îmi ‘1*
a
pe tată-mieu, pe
care totu-și nu le da', 1
g. c iîr^luîeî vor scoate
tatăl tutuim mieii, ș1 pMt .
4(jevfirrtt Ie că
cînd-va din iei un codrișor
1 - '
(pn coliba,
:• "■ "ifti
i
înaintea copilului născut din leejțuru păstră, bt.iuineste-ti brazda in toata voea, stapmește-ți sapa și
plS casa întorci pămîntul Învârtoșat, stapînește-ți
iămmta ca să rodească pămîntul. Nimica nu ie mai
sfint de cit mnnea-țî. și blăstămat de. o mie de ori
fie acela care ar vrea să-ți răpească pămîntul, pretacut nutritbr prin strădaniea ta.
Inse ceea ce îți spun ție, n’oi spune-o altora, cari
se zic cultivatori și cari nu-s. Cari sînt acești așa po
recliți muncitori, acești îngrășătorl de pămînt? Unul
îe născut boeriă mare. Cînd a fost pus în leagăn, niffișurar îu linuri scumpe și în mătăsuri moi la pipăit
și vedere, preotul, judecătoriul, notarial și alte nalte
personagii, veniră să salute pe noul născut ca pe un
viitor stăpîn al pămîntului. Curtezani, bărbați și femei,
alergară de pretutindeni ca să-i aducă daruri, stofe
țesute cu fire deargînt și de aur. Și pecînd îeast-feliu
îmbuibat de daruri, piseriî scriu în marile catastife că
păpușica, că mototolul are acolea izvoare, dincoace
rîuii, mai departe păduri, eîmpii,- finețe, aiurea niște
grădini și niște alte eîmpii, alte- păduri, alte finețe.
Are de toate, și-n munți și-n șesurî: pană și sub pămînt mai ie stăpînul unor ținuturi mari, în cari oa
menii muncesc, cu sutele, cu miile. Cînd se va face
mare, poate, cînd-va, se-va duce și iei să vadă ceea
ce-a moștenit ieșind din pîntecile masei, sau poate
nu-și va da măcar atîta osteneală, să vadă toate astea:
va face înse să se culeagă, să li se vîndă roadele.
Din toare părțile, pe șosele, cu drumul de fier, prin
bărci pe rîulețe și pe corăbii pe ocean, curge-i-vor
saci întregi de bănet, veniturile moșiilor sale. Cînd
vom avea putere, lăsa-vom oare toate aceste roade
a- muncei omenești, lăsa-le-vom oare în lăzile de fier
ale moștenitoriuhu ? Ținea-vom noi ca sfîntă proprie
tatea asta? Nu, dragii miel, vom pune mîna pe
toate. Xom rupe toate liîrtiile și planurile, vom
farama porțile curților boerești, vom pune stăpânire
pe toate cupnnsunle astea. Muncește, dacă nei să
mmmcN, zice-vom noi ăstui numit cultivator. «Nimic
din bogățiile astea nu mar ieste al tău?.
Dar celălalt boeriă, născut sărac, fără titluri de
nfir^n1’6
1,lCÎ
a venit să-1 ad
mire m cocioaba sau chilioara musel, dar care avu
S t;r/N’±giIțeaSCd prin ’--^sa,Xtî
neimstjta ? A avea macar o movilită de pămînt ne
ți
■
gafă de altul prin muncă T-^ril--lue?te J^ea cîștiastă de-al doilea n 2;?
de sfîntă și
nu-și muncește de loc. n imînh1!6 i
care
lucreze niște „fini roP|‘,*5“^’ d.ar c«re pune să i-1
e roh f‘P°l țice că ie al său ? Nu,
do..
sfînta-de cit- pe c
put ere, vom caut
celui ce
se socoate
tu:lî
știut
««
liEVISTA IDEE!
31
J
1
}
neJ mum pe iea, spUîî^j !
cioclovina. Fiind.cJ '
unceStmunc.
e mai departe.
Vr- ’I
inse păuJ'J
tK care B cultivă ultiț n-
îeste al «“• Nu
“’si’Sa noISX'h>«Jl>ă''dnt'd. <kl’ v.0,.n
i ’ «iphi ceî cari-1 stăpinesc'fără ca sa-1 inunceasc.ț’
S dăm ace or ce îl muncesc și celor căror nu h
co aținea de iei. Cu toatea astea, nu njci
spre a futea exploata la rhulu-le, pe al f
nenoroc ’ti. Bucata de pămînt la. care insul, grupa flb
mS sau comunitatea de prieteni vor avea drept
firește va fi cuprinsă de munca lor individuala Sau
colectivă. De îndată ce o bucata de pamint va trece
de întinderea celei ce o vor putea cultiva, nu Vor
avea nici un cuvînt motivat să ceara partea ce întrece.
Rămîne altor muncitori, ca sa se folosească de partea .
asta Hotarul se însamnă feliurit, intre culturile. inșfior |
saucele ale grupurilor, după punerea lor in stare să ;
rodească. Ceea ce tu cultivi, trate, ie al tau, și noi te i
vom ajuta să-ți păstrezi, prin toate mijloacele noastre; j
ceea ce înse nu cultivi, ieste a alt-cui-va. l’a-i loc ace
luia. Se va pricepe si iei să facă să rodească pannntul.
Dar dacă fie-care are dreptul la o parte de pămînt,
fî-veți atît de nesocotiți să rămîneți răzlețiți ? Singur,
singurel, țeranul mie cultivator ie prea slab sa lupte
de *0 dată si împotriva naturei și împotriva apăsători
lor. Dacă va isbuti să trăiască, va fi printr’o voință
strașnică. Va trebui să se împace cu toate nazurile
vreme!, să se supue într’atîtea rîuduri la chin de
bună voe. Dacă ie ger de crapă pietrele, de arde
soarele, de cade ploaea sau urlă vîntul, iei pururea
la muncă. Cînd revărsarea apelor îi va îneca recol
tele, seceta le va usca, dînsul va aduna cu mâhnire
ce va mai fi remas și care nu va fi de ajuns nici de
cum, să poată să-1 hrănească. Ce se va întâmpla la o
sămănătură nouă?Ișiva luă grăuntele de la gură, ca
să-1 arunce pe arătură. Cu toată desperarea, credința
îi rămîne: iei își jertfește o parte din săracuța-i re
coltă, atîta de trebuitoare, cu nădejde că după o
ieamă aspră, după înșelătoarea si trădătoarea prinuV
vară, după arzătoarea vară, grîul se va coace negre
șit și se va îndoi, întrei, poate chiar înzeci săniînța. Ce dragoste mare are Iei pentru acest pămîntT
care îl face să se strădănuiască atîta cu munca, să
sufere atîta din pricina fricei și a desannigirei, să |
tresalte de bucurie cînd paiul pliu de spice se inia- ■
die. Nu-i nici o dragoste pe lume mai mare de cît !
acea a țeranului pentru pămîntul ce-1 desțelenește, pe !
care-1 sămînțează, din care ie născut si* în care se !
va întoarce. Cu toate astea ce de-a vrăjmași îl î®* i
prejmuesc și-i pizmuesc avutul acestui pămînt' pe care j
fi adoară. Perceptorul îl pune la dare pentru pl«P '
șî-i iea o parte din strînsură, neguțătorul îi iea o alta, ,
drumul de fier îl mai frustrează s’i îel în transporta- !
rea bucatelor. De pretutindeni ie înșelat. Si-am tot ;
putut să-i strigăm : «Nu plăti dare, nu plăti arenda’- '
Dînsul plătește ca popa, pentru că-î singur, pentru j
că n’are încredere în vecinii lui, ceilalți teranî, n1^' 1
proprietari sau arendași, și nu cutează să se
I
leaga cu dînșii. Sînt ținuți aserviți, iei ca si ceihdțb >
prin frică și prin dezbinare.
Netăgăduit, dacă toți țeraniî din acela-si județ ?i'ar
h dat seamă cît poate să mărească unirea, pute*®* ’
împotriva unui asupritor, n’ar li lăsat nici cît S!* )
pieara comunitățile din timpurile vechi, «Ziulriuja S1\
'-grupa de prieteni’, Mirulsau «micul universcu® 11
se zice în Rusia și îu alte țeri slave. Proprietate i
j
colectivă a acestor asociații nu-i împărțită de loc într’atîtea ocoluri, prin brazde-, ziduri sau șanțuri. To
varășii n’au să sc certe de loc, să știe dacă un spic,
»V,
răsărit la dreapta sau la stînga brazdei, ieste ori ba
al lor. Nici un portărel, nici un advocat, nici un no
tar să reguleze interesele între camarazi. După recolta,
înainte de vremea pentru prinsul la muncă din nou,
se adună cu să pue la cale daraverile obștești. Tînărul care s’a însurat, familiea ce a mai dobîndit un
copil sau la care a venit vre-un oaspe, îșî deșfășoară
starea lor nouă și îeu o parte mai mare din avutul
comun, să-și mulțumească trebuințele lor mai mari.
Se mai apropie sau se mai depărtează distanțele, după
întinderea pămîntului și după numărul membrilor, și
fie-care îșî muncește ogorul său, fericit să -trăiască
în pace cu frații, cari lucrează din partea lor pe pă
mîntul măsurat după nevoile tuturor. La cazuri grab
nice, camarazii îșî dau o mînă de ajutor: un foc a
nimicit cutare bordeiu, toți se îndeletnicesc ca să-l în
jghebe la loc: un jpuhoiu a mîncat un mal si-a ninricit o bucată de cîmp,
o alta pentru
"— se
„„ pregătește
------.................................
două
deținătoriul vătămat. Unul singur paște turmele comunităței, și sara, oile, vacile, știu să se’ndrepte pe
calea spre staulul lor, fără să le mâe cine-va spre iei.
Comuna ie intr’acela-și timp proprietatea tuturora
și-a fie-cămi în parte.
Da, înse comuna, ca și insul, ie încă slabă dacă
remîne în izolare. Poate să n’aibă destul pămînt pen
tru totalul compuitorilor iei, și atunci toți trebuie să
sufere de foame. Aproape pururea ie în luptă cu
vre-un proprietar mai bogat de cît iea, care zice că
cutare si cutare pămînt ie al lui, cutare pădure, cu
tare loc de imaș. Iea se împotrivește cu tărie, și dacă
proprietariul ar fi singur, iute ar dobîndi izbîndă asupra neobrăzatului personaj. Inse proprietariul nu-i
singur, are de partea lui pe prefect, pe sub-prefect,
de partea lui pe judecători și pe popi, de partea lui
ocîrmuirea toată cu legile și cu armata iei. La nevoe,
are la îndămînă tunul, să spulbere pe cei ce s’ar în
tâmpla să-i dispute pămîntul cu pricina. Așa că, co
muna va putea să aibă hăt și bine dreptate, iea va avea
toțisorții, ca cei puternici să o găsească de vină. Și-am tot
putut să-i strigăm ca și birniculuî răzleț : «Nu te lăsa'.
Trebuie să se supue musai și iea, jertfa a izolare! și-a
slăbăciunei sale.
Veți fi ast-feliu foarte slabi, voi toți, mici proprie
tari, răzleți sau asociat! în comune, veți fi cu totul
slabi împotriva tuturor celor ce vor cătușă vă îngenunche,
proprietari mari, rășluitorî, cari își vor fi pus ochii pe pe
tecul vostru de pămînt, cîrmuitorî, cari vor căuta
să-i iee tot produsul. Dacă nu veți ști a vă uni,
nu numai de la individ la individ și de la comună
la comună, ei chiar de la țară la țară, într’o mare
asociație, internațională a muncitorilor, veți împărtăși
nesmintit, soarta milioanelor și milioanelor de oa
meni, cari și sînt despoeți de ori-ce drept la semănă
tură și la recoltă și cari trăesc în roliiea salariatu
lui, găsînd de lucru cînd stăpînil au interes să le dee,
pururea nevoiți să cerșetoriască, sub feliurite forme,
cînd c.erînd cu umilință să fie tocmiți, cînd întinzînd
chiar mîna pentru a dobîndi un codruleț de mămă
ligă. Cum au fost rășluiți de pămînt aceștia, tot așa veți
putea păți și voi inîne. Ie așa dar, atît de mare deo
sebire între soarea lor și a. voastră ? Amenințarea pe
dînșii i-a ajuns, pe voi vă cruță încă o zi sau două.
Uniți-vu cu toții în nefericirea sau în primejdea voas
tră. Apărați ceea ce v’a mai remas, și cuceriți din
nou ceea ce ați ' pierdut. De unde nu, soarta ce vă
așteaptă ie grozavă, pentru că sîntem într’o vrîstă
de știință și de metodă și cînnuitoriî noștri, ajutorați
de armata clumiștilor și profesorilor, vă pregătește
o organisare socială în care totul'se va regala ca într’o
fabrică mare, în care mașina va dirigui totul, chiar
oamenii, unde aceștia vor fi niște simple șuruburi,
cari se vor schimba ca niște fier uzat, cînd se vor
amesteca să judece și sa voiască.
Așa se face că în pustietățilej Marelui Apus-Ame
rican, niște companii de speculatori, în foarte bune
relații cu guvernul, după cum sînt toți bogătașii sau
cei pe cale să devie, așa se face că au putut/ duce
treaba să lise cedeze niște domeniurî întinse, în păr
țile cele mai roditoare, și fac din acestea, prin mijlo
cirea brațelor și-a capitalurilor, uzine de cereale. Cu
tare cîmp de cultură are întinderea unei provincii.
Această întindere mare îe încredințată unui soiu de
general, învățat, încercat, agricultor bun și bun ne
guțător, dibaciu în meșteșugul de a prețului cît face
puterea de rodire a terenurilor și cea a mușchilor.
Omul acesta se așază înt-r’un palat în mijlocul moșiei
sale. Are sub șoproanele sale o sută de pluguri, o
'sută de mașini de sămănzt, o sută de săcerătorî,
zeci de batoze: vre-o cinci zeci de vagoane, trase
de locomotive, se duc și vin, neîncetat, pe șinele de
fier, între gările moșiei și portul cel mai apropiat, ale
cărui pontoane și vapoare sînt ieară-șî ale lui. O re
țea de telefon pornește de la curte la toate clădirile
domeniului: glasul stăpînului îe auzit pretutindeni:
aude toate zgomotele, privirea i-i la tot ce se pe
trece : nimica nu se săvârșește fără poruncile sale și
departe de privegherea sa.
Dar ce ajunge lucrătoriul, țeranul, în această lume
atît de bine organizată ? Mașine, cai și oameni se utilizază la felin : se vede în toate atîta forță, prețăluită în cifre, ce trebuie să se întrebuințeze cit mai
spre folosul stăpînului, cu cît mai multă roadă și cit
mai puține cheltuelî cu putință. Grajdurile sînt. așa
felin aranjate, că chiar Ieșind din iele animalele în
cep a întinde brazda de cîte-va kilometre lungime,
ce au s’o tragă pană la marginea moșiei : fie-care pas
li-i socotit, fie-care pas vîrăce-va în punga stăpînului.
De asemenea, toate mișcările lucrătorilor sînt regulate
de la ieșirea din sala comună de culcare. Nici o femee, nici un copil să tulbure treaba printr’o dezmier
dare, printr’un sărut. Muncitorii sînt puși pe căpra
rii, avînd fie-care sergentul, căpitanul și nelipsitul lor
spion. Datoriea fie-căruî ieste să facă metodic munca
poruncită și să păstreze tăcerea în rîndurL Cînd o
mașină se strică, ie dată la o parte, de nu se poate
repara. Cînd un cal cade și-și rupe un picior, i se
trage un glonț de revolver în ureche, apoi se dă de rîpă.
Cînd un om moare muncind, cînd îșl rupe vre-o mînă
sau cade doborât de friguri, nu-i lasă inima să-i pue
capăt zilelor, înse se descotoreseșc totu-și de dînsul:
moară de-o parte, fără să trudească pe nimeni eu tînguirele lui. La sfârșitul marilor munci, cînd natura se
odihnește, se odihnește și directoriul și îșî concediază
armata, dă socoteala. La anul va găsi iear o sumă
îndestulătoare de oase și de mușchi de tocmit, dar
se va păzi cît va putea de a întrebuința pe munci
torii de anul trecut. Iei ar putea vorbi de încerca
rea, de experiența lor, să-și îpchipue că știu atîta
cît și stăpînul, să asculte cam fără voe, cine știe, poate
să se alipească de pămîntul cultivat de cătră iei și
să creadă că ie al lor.
Nici vorbă, dacă fericirea omenire! ar sta în a crea
cîți-va miliardari, cari să adune comori în folosul pa
timilor și nazurilor lor, din roadele grămădite de că
tră toți muncitorii subjugați, această exploatare știin
țifică a pămîntului de cătră un paznic de ocnași,’ar fi
idealul visat. Rezultatele iinanțiare ale unor ast-feliu
de întreprinderi, sînt uriașe cînd speculațiea nu rui
nează ceea ce a creat speculațiea. Anume câtime de
�r
I
în 80 pag., în 16.
griu dobînditâ prin manca a ciud sute de oamem,
“o
H.
devLareu
cîe producere. Ie drept eu dacii “?1t'“f’“i“"Xarte
rilol, lipsita de muneS «i de salariu va ajunge foarte
săracă iea nu va mai putea cumpăra toate ateste
producte, si, osîndită să moară de toarne, nu va mai
îmbogăți pe speculatori. Dar aceștia nu-și batcapul de
loc cu viitorul îndepărtat: mai întâi sa cișhge, sa
meargă pe cale pavată de argint, și se va, vedea ce-a
fi maî încolo. Copiii se vor descurca iei cum voi
putea.
-După
noi, potopul».
,
leacă-tă,
camarazi
muncitori, cariv va.......
iubiți brazda
în care ati văzut pentru întăea-și dată minunea spiciișoruluî ’de gria sfredelind bulgărele vîrtos de pă'niînt, îeatiî ce soartă vi se pregătește. Vi se va lua
cîmpul și recolta, veți fi luați chiar voi, vii vor alatura de vre-o mașină de fier, fumegătoare și ascuțită,
și cu totul învăluiți de fumul de cărbuni, veți avea
â vă învîrti brațele pe-o pirghie, de zece-douaspre
zece mii de ori pe zi. Astn-j ceea ce se va cinema
agricultura. Și nu te mai gîndi atunci să faci dra
goste, cînd inima-ți vu zice să te apropii de o femee :
nu întoarce capul după fetișcana ce trece: zapciul ini
pricepe să se îrustexe munca stăpinului. Dacă îi
va veni acestuia să vă îngădue căsătoriea, ca să creați
progenitură, ie că-i veți fi favorit!: că veți aven acel suflet de rob ce și dorea să-l fasoneze, veți fi
destul de înjosiți ca iei si învoească această rasă pă
cătoasă să poată să se înmulțească. Viitoriul ce
vă așteaptă ie cel al lucrătoriului, al lucrătoarei, al
copilului de uzină. Nici cînd robie antică n’a stors
mal metodic și fasonat materiea omenească, să o re
ducă la starea de unelti. Qe mai rămîne de omenesc
in ființa scofilcitu, gheboșată, scrofuloasă, care n’a
respirat nici o dată o altă atmosferă de cît acea de
sudoare, de grăsimi și de praf?
Păziți-vă de asemenea moarte, camarazi, păziți-vă
pre cît puteți. Păstrați-vă cu înfocare- păinintul. voi
ce aveți o palmă: iei vă ie vieața, a voastră, a soții
lor voastre și a copiilor pe cari ii iubiți. Intovarășiți-va cu tovarășii al căror pămînt ie amenințat ca
și_ al vostru de catriî uzinierî, de cătră amatorii de
vinatoare, de cătră împrumutătorii de bani - uitat!
toate micele voastre certe de la vecin la vecin, și
intnmiți-va la o lalta, ca toate interesele să vă fie
solidare, ca fie-care pajiște să aibă pe toată obștea
vp°HareT lni niUmi‘r de 0
de*° niiezece inii
O lalta cu dînsii, veți ataca vpH h- ?pit' La
de împrejmuiri: la
eV\vet?1’- rT2U!i,e
marea comună a oamenilor în n
u Intemeiați
degere, pentru a da vie iă n’
?Va lucra •"
înfrumuseța și a trăi fericiți ne
lientni Q-’
c.e Ile d& pine. De nu veți Ace însf^ ^un Pnmint
Pierdut. Aveți, să uîeriti
n
S,
totuJ va fi
.a
I nrWtn-----
Euiank,iparea Femeei, op
«Revista Idee!». Un
• Scrisoare cătră autQ),t
1901, lanuar. No. 3.
După cererea generală
mulul
nu-sstrălucitoare
pricina.
Ie prea
poeziea ce ’nvălue atît L
gingaș adevărurile cuprinse acolea, ca să mi S(J •
poată ghici pornirea sufletească, dragostea ce-țijlb
atîta tărie se revarsă djn
călzeste inima și care cu a.Emancipare! . Poeziea
neperitoarele rîndurî ale «
asta m’a încîntat și fără îndoiala va incinta încă
multe, foarte, multe inimi.
Ai căutat să dovedești înrîurirea femeei, dînd pc
alții de pildă. Dar ce pildă mai vădită despre asta,
de. cît «Emanciparea», de cît autoriul iei? Ce]
care-și va mai propune un atare subiect, despre
înrîurirea fericită a femeei asupra omului, în ge
nere a omului înaintat, desigur, va avea în vedere
și opera ce-ai făcut.
Dar inspiratoarea acelor pagini, cită fericire nu
va simți, cetindule și simțind în iele gingășiea simțirilor sale. Cine știe, înse, dacă zăgazurile lumeî,
mîr.șavci lumi de a-zî, nu va fi zădărnicit ajungerea
sub razele.ochilor, ochilor ce le-au inspirat, ajun
gerea acelor pagini, din cari farmecul privii ei lor
se ’nalță atît de mîndru.
Cît despre adevărurile expuse, voiu spune doar,
ca sînt atît de limpezi și de pătrunzătoare, în cît
nu ori-ce strimt la minte va fi în stare să le pri
ceapă. Acestora li trebuesc iraze întunecoase, fărâ
■ * • i, că se *
rost înșirate, căci în asta socotesc strîmțu
I
ascunde adevărul. Simplitatea nu <o pricep, nu o
pricep în ruptul capului.
Sfîrșesc, zicînd că, «Emanciparea Perne ei ', valii
pururea mîndreța literaturei noastre libertare. Nn j
poate fi o expunere mai clară si mai vădită. Și 0 j
mai încîntătoare poezie, de cît -Emanciparea -. Ș1 j
mă îndoesc să mai fi fost .susținută atît de siste* j
matic, atît de vrednic, atît de competent, eniam'i' j
parea femeei, în vre-o altă limbă.
I. Neaov. j
i
■
!
î
„REVISTA IDEEIC<
LUNARĂ
V*
PE AN, 70 NUMERE, 5 L.H/
Abonamentul se plătește înainte.
bec(.us.
,_________
,10, Strada
___Epurilor,
________
10.
INSTITUTUL DE* ARTE
|
Am mai cetit articolul și conferințele Ce|6
dintm, cuprinse în .Emaniciparea Femeei.; îear Ct.,
din urmă am auzit-o chiar. Dar atîta farmec
produs asupra mea, ca acum cînd le cetii adUnaie .
în volum, dînd foae după foae. Dar nici adunarea
lor la o laltă, nici forma atît de drăguță a volu
Bucuref11:-
GRAFICE ȘI EDIDURă ^EINERVA^9^. isV0R 80. ~ BUCUKEȘTL
~
Nu-i nici o dată o osteneală prea mare și nici
o dată prea mult, să se izvodească mereu și să se
pue în lumină, mrejele ce le întind stăpînitoril, cei
actuali sau cei în perspectivă, să domineze lumea,
întrebuințarea forței nu ie de loc părăsită, ie chiar
în floare astă-zi. Dar idealul la care tinde să se
ajungă, ie de a domina numai printr’un soiu de
curent, de-a dobîndi puterea doar printr’un simu
lacru de luptă. Ie mult mai simplu și mai puțin
primejdios. Ceea ce se chieamă opinie publică, a
și ajuns acum o armă destul de puternică și ic deajuns ca să îndreptățească un șir nenumărat de
fapte. Se provoacă încăerărl între neamuri, din pri
cină că opiniea generală reclamă. Se Introduc în
țară cîte parascovcnii toate, pentru-că cere opiniea
generală. Precum s’ar repeta o piesă, după cererea
generală. Ciudat că această cerere generală, respunde totdeauna cu interesul cîtor-va, puțin pătîndu-i, habar ne-avind de interesul tuturora, de
interesul celor mai mulți.
Cererea generală nu mai puțin există. “Mulțimea se
pasionează și strigă și agită. Dar dacă nu se folo
sește- după aceasta cu nimic, ieste că nu și-a dat
samă că a servit de uneltă, că cei pe cari i-a tot
pus înainte, au tot mințit-o necontenit și și-au vă
zut pur și simplu de interesele lor. Fleva trîmbițînd cît îi lua gura, că talpa țărei ieste ce ieste,
cum că asupra acesteia ie să se îndrepteze privi
rile tuturor, că prosperarea țărei ie crezul lui po
litic, prosperate amenințată de niște răi conducă
tori, firește că iera indicat să fie ridicat la pu
tere,... după cererea generală. Dar cum vorbește
tribunul, in momentul acela solemn, cînd se desbate în Cameră despre măcelul din Olt? Intr’adevăr, l’am auzit zicînd, nimeni nu ie mai mult de
cît mine apărătorul poporului. Dar trebuie să în
țeleagă țeranii, că nu se poate ca cine-va să se
scoale împotriva legilor, a lucrurilor stabilite și îm
potriva autorităței... Ca și cum locuitorii s’ar fi aflat în cazul acesta. Iei care propoveduise, la urma
urmei, cu gura lui, cum că răscoala în contra asuprirei ieste un lucru sfînt. Desigur, pentru că ce
feliu de reprezentant al forței putea fi iei atuncea, și ce răgaz putea să aibă ca să se infle în
pene, să se îngînfe, ca să nu vorbim de cît de cel
mai neînsemnat interes.
Carp, critică cu cea din urmă înverșunare guvernul care-1 precedase, pentru-că săvîrșise nenorocitul măcel din Olt, pe care Fleva l’a consfințit,
Și alte bunătăți va face să se reverse iei, în locul
relelor ce bîntuesc, atît de strașnic, țara. Un nou
erou de marcă. Cererea generală îl chieamă la pu
tere. Și vine. Și sub acest neprihănit, fapte la ieliu
se părîndează, ba încă chiar mai odioase. Un co
mandant de oaste, pune locuitori la tortură, în vă
zul tuturor, într’un sat, și în disprețul brî-căreî legi.
Și D-l Carp, sufere, ca de pe aceea-șî bancă cu
îel, un general înfumurat și crud, să se rostească
București, Strada Epurilor, 10.
în bătae de joc, cum-că bătaea ieste în tradițiile
noastre și că ie semnul de vitalitate al rasei. Su
fere, D-l Carp, ca un Ministru de Justiție, acesta
din ramolisment, să spue că s’a bătut din duioșie
de inimă, tortura schimbîndu-se în ochii acestor
conducători sălbateci într'o simplă batae, că s’a
bătut ca să se facă pildă și, să nu se împuște,
cu toate că se și împușcă în plin. Nu mai lipsea
de cîfc Regele, de cît popularul, blajinul și milos
tivul rege, acest jucător de păpuși, care să zică,
că datoriea unei represiuni imediate se impunea,
cu toate că nimeni nu o regretă mai mult de cît
iei. Apanaje, ce-va, după cererea generală, pen
tru-că merită și pentru-că regretă omul. Sumanul
din spinare la picioarele lui.
Dar cu partidele politice, cari fac agitații și trîmbițază reforme? La întrunirile noastre au fost atîția
cetățeni iluștri, atîția demnitari, profesioniști în
semnați, oameni de cultură, de marcă, tot ce are
capitala și țara mai distins... Atîția derbedei, atîtea
haimanale pentru partidul advers, haimanale și
derbedei chiar pentru partidul ajuns, după ce s’a
format și-a triumfat curentul. Un neofit, un bote
zat în altă lege, care și-a părăsit partidul, văzînd
că nu-1 poate mistifica, să-1 bage în buzunar la
dînsul, pentru a-1 pune în slujba noilor săi tova
răși, cu cari iera în relații și conlucra pe sub mină
de mult, discută înfocat și înfierează pe cei de la
putere. Sînt trădători, sînt vînzătorî de țară, au
complotat cu streinii și ne-au îngenuchiat și ne-au
făcut neamul de ocară. Lucruri știute și drepte.
Ce-mi pasă inse mie că oamenii aceștia s’au in
stalat la putere prin sfruntatele calomnii aduse șe
fului tău, veneratului, ilustrului tău șef? Nu ai voi
oare să mă îeu, pentru asta, după vorbele tale și
să votez pentru partidul tău, să vie la putere iei,
după cererea generală? Ciocoii sau boerii tăi, pot
fi odioși întru toate. Dar democrații tăi, nu-s nici
de cum mai breji, ba tocmai din potrivă. Cine a
lovit mai cumplit organizațiile muncitorești din
țară, cine a ruinat mai mult viitorul atîtor oameni,,
creind din unii niște curat martiri?
Nu zicem, se află ici și colo și unii oameni de
inimă. Vorbim cam larg cînd zicem unii. Dar treacă.
Fixați prin împrejurări de-familie și de stare, prin
antrenări de școală, sau printr’o altă împrejurare
hotărîtoare, fixați în mijlocul unor partide, al ce
lor de guvern, iei sînt curat prizonieri. Cu starea
și cu renumele lor, dau poleială partidului, de fapt
n’au înse nici o înrîurire, nici o înrîurire de samă.
Faptele se petrec cu totul după o altă normă, de
cît după sentimentele lor. Putem să cultivăm prieteniea unor atarî, cînd nu-s desigur nuli, putem să
fim in schimb de sentimente cu dînșii, să conlucrăm
împreună în sfera intelectuală înaltă. Dar pană la
a cădea în mrejele politice ce îi mistifică și-i amărăște chiar și pe iei, ie încă hăt departe. Și dacă
nu putem face plăcerea unor atarî, bărbați de un
avînt sincer, adesea mitîunat, cu atît mai puțin mă
voiu lua după vorbele tale, neofite, care ai și de
clarat-o precis, cum că aî renunțat complebt la
�revista
34
n»EEi
REVISTA IDEEI
îl subordona
cînd-va înainte. Nu
idealuri streine, uwjni partid nici ține sanlă
cum. ci simplu de
manitare sau democratice
reprczintâ. jȘi iinteresele de clasa, ai- re3 se vor zbuciuma
dealiștiî,malmmeni nan , p
]Qr
în vînt, cînd nu vor fi I
desăvârșire multe.
Chipurile
pentru a
se
prefac
Aceia-și partizani se prt
persouaiitățe
fic-care
î
stăpini m grupe, fi J nu l
teau stăpini nidi
pe care
sale ce-va, blocul pe
ca i rs,aru aceștia improlaltă. a
Adversarii
cum întruniți Ia o laltă.
e adver’ i dc.
vizațî, se ataca adesea mm: rău
- — ți se fure erei
rnuTduc nS" dată^a^fapte Le-om ar^a noi,
vîntnl sUrue sa e
în oare-care băgare £
publică începe sa ne
caopimea accash
samă, cînd se
rea]ă. Ie vorba, s4
;
reprezintă «oeje-^e'opiniae noastre cu^ ;
tăm ca îea sa repru
imperioasa, be vor cod 1
să facem
^mă de dîi?sa, dar, dacă vor
;
mai marii sa pe s
inează în jurul lor, ca plebea !
n“e mTdă nîcî un sprijin, vor trebui să abdiCe. ;
Desigur, după cererea generala.
P. Mușoiu. ;
Dragoste și Căsătorie
I
Marile leiîi ale naturel sînt. atracțiea și dragostea. |
Dragostea flnâ pentru ființele organrzste, ceea « Ie
»ț
3;
maiPstrinse legături cu bogății, cari nu se iormalizază de loc de nici o înfierare,
au dimpotrivă, innurirea mare, ca aduc plebea la
umilință, u sting într’însa on-ce avint de buna
stare, cu «fericiți cei flămilizD, cu «fericiți cel ce
nliun-?, o fac să se lese exploatată mereu, de ca- tre păcătdșn, ce se vor duce în iad pentni păcatele
lor. Bieții umiliri, nu-șî dau samă că, cu sudoarea ce
li se fură, bogății pot să rescumpere chiar mult
zise cu
scopuri
culturale. Toate acestea te-atrag, te luphiptw
»nnri rnltiirnle.
noti ază, fără a-ți da bine sama că se ocupă un
teren, pentru a nu-1 lucra cultivatorii sîrguițorl și
harnici, cind vor veni, adevărații cultivatori. Ți se
exaltă calitățile, să intri în rinduri și tu, pentru
a-țî paraliza , energiea și deviea virtuțile. Să lupți
în contra ignoranței și a curentelor nesănătoase,
mai cu samă a curentelor nesănătoase, cari se îhtîmplă să fie tocmai curentele ce le favorizezi tu,
cu toate că de-o cam dată pare a nu â vorba de
iele. O carte în mîna celui de Ia țară, o cărticica
morală, utilă, patriotică, recte un basm, un cate• chism ce-va, ca să-i ocupe mintea și să-i întoarcă
privirea de Ia vieață. A, ce iești prost că ți-I foame
și ai atîtea de lipsă. Uite ce povești năzdrăvane,
uite ce zmei și ce balauri, ce feți frumoși și Cosinzene, și ce prăpăstii. Și dacă iești la oraș, uîte-te ce palate, ce bulevarde mari, uite ce cate
drală, ce locuri cu verdeață și de plimbare, ce ape
țîșnitoare și ce de-a bunătăți, ce de-a minunății pe
lume. Cască gura, flămîndule, la iele, și are să-ti
cada mana dm ceriurî. Și ce stai. A-zî ie sărbătoare
națională, ie ziua regelui, ziua reginei, aniversarea
vre unei date solemne, hai la paradă.
Urmează, deci, ca nimeni să nu se mai încreadă
s-a nu fe maî Potrivească la nimeni,
să-și yada singur de nevoi ? Urmează, cădacâi-am
c^zăt°n,uluî luarea lui aminte, cunoaște
iei mai bine ce trebuie să facă. Dacă va dobindi
o oare-care încredere în sine si îșl va recunoaște
crsă-Mnjuffcralt'“diCiCe at m3Î a$tePta adică,
pricepe pXCo 2^^
Ș^ar luCra cura s’^
înse, cuLceX S‘fîr"Pr'e-CeC.a Ce va trebui>
cfl‘P» facă, va fi, să lepede cultul ce
atoS“irgTm«irttauî S'iufioîulă înaltei sale ia. j
prin^neî^ociețâței se pocește ?iss !
diformă. Civilizație» moderna u «Jiins apioape sa ni- .
miceascii dragostea, fie bătindu-șijoc. de îea, Im lovind^ |
în umurl; adîcâ anmcînd o lumină rea asupra unirilor
.... d
drept
imbold
libere, aproape singurile cari au
van • in1
>n 1 •dragon
’pnn,n"
tea, si plinind olire-cum afară
afară din
— lege pe copiii' uaScuți din unirile acestea.
...
Dacă societatea n’ar trăi dm minciuna, si nu trâește
va„a|-lOndfl> a lăsat după dinsul copii. Se întâmplă, intr’o zi, să se întâlnească cu vechea lui, metresă: îl pune
pe masă, cînd ii nune, umil sau două bilete de clte o
mie si-i zice c’un’ton liber: «Acuma, draga, fă ce știi,
leu întru în societate, am găsit o zestre mare, vreu si
mă căpătuesc. Fă cu copilul ce vrei, nu mă privește».
Și du fapt, în ochii societăței, leată uu ora cuni ss
cade, foarte cinstit și moral, care va ajunge intr’o zi
magistrat, și va fi fără milă față de-o fată care-și va fi
ucis sau părăsit copilul.
Cit despre viitorul socru, cure s’a purtat poate ia
felin în tinerețea lui, ce vreți să facă. După dejun,
între o țigară și un pahar de vin, va zice: A, che3'
tiea ceea, iubite, socot câ-I regulată și nu se va mai
auzi vorbindu-se de nimic.
Nimic: Ie mama și copilul.
Cu chipul acesta,’ un bărbat iși părăsește copiii b I
voea caritnței publice, leapădă femeea ca pe o haină [
veche, aruncă cu știință pe drumuri niște mici nefen* ț
citi, și se însoară, cumpăra o zestre mare, vinz>ndu-ș* I
numele, și Ieată-1 om cu desăvârșire cinstit.
, i
■Și să nu-I spuneți societăței câ-I un pungaș, o fi>Dr j
de disprețuit, ca banii nu-1 spală de loc de crimă, peU' |
tru cu Ie o crima, de a-șl fi părăsit copiii: vel trece,
tu drept circotaș, drept ’riiu crescut și care nu-șî cU''
noaste lumea în caro trăește.
II
Din punctul de vedere practip, trebuie să privii»
sutoriea sub trei aspecte diferite.
jj|
In popor, la oamenii sărmani, căsătoriea Ie cu
'
mai morală. Neavînd nici o avere, nici unul nici
banii nu joacă mai nici un rol în unirile lor: fact°nn)
de căpetenie ie dragostea, și fără îndoială acolea vo”
găsi perechile cele mai unite si cele mal fericite- ..
In schimb, în clasa mijlocie,’in mica burghezi, c ■
sutoriea. se înfățoșează sub aspectul cel mal PaC&t !
Părinții au făcut jertfe pentru a-șl crește fata, trebuie
cu orl-ce chip să se distoarcă- Tatu, mamă, fată, stau
la prudă să pue mina pe vânat, adică pe-un bărbat.
Toate șmichiriile sînt puse în lucrare: mama, cu ex
periența iei de matroană, îșl dresază fata pentru toate
mofturile, toate cochetăriile’, și o învață cu toate ma
nevrele meșteșugului. leu cade in rîndul unei media
toare ordinare’. Bulevardul, în odae.
In lumea mare, sau așa zisă mare, rolurile sînt schim
bate. Vînatul, după care toți vuiătoril aleargă, Ie fata,
bogata moștenitoare.
Și cine va izbuti, prin meșteșuguri, să jumulească pa
serea rară, îșl va asigura un viitor liniștit-, scutit de
orl-ce mancă și de ori și ce grijă. Dar nu le fie cu
bănat, frumoșilor domni, domnilor cu camelii la piept,
cari și-au pupat averea in companii plăcute, în ziua iu
care se vor însura ast-felin, in ziua în cure îșl vor
vinde numeje sau titlul, o dată cu persoana lor, pe
prețul unei zestre mari, din cari ișl
îșl vor plăti datoriile,
vree sau nu, vor cădea in categoriea
tegonea subținuților.
■ Vor putea să spue orl-ce,, să invoace
r.........? ’sfin’teniea căsatorieî, actul primăriei și toate mofturile sociale, nu
va fi mai puțin adevărat, că
C“ iei vor .fi
u întreținuți de
cătră femeile lor, că vor trăi din întreținerea aceasta,
și că, vorbirea verde, are un cuvânt propriu, pentru a
caracteriza ast-feliu de existență.
Cu foarte rari abateri, se ponte zice, aproape, cum
că în toate căsătoriile, se drămăluește sacul cu bani
mal înainte de-a se cunoaște fata. Ați auzit cînd-va,
pe cine-va, intrebînd de ’cari-s însușirile morale ale
fetei? Nu. Cea dintâi întrebare ie: ce zestre are?
Mai înainte chiar ca tinerii logodnici să se ii intîluit, toate chestiile băneștî sînt desbutute și hotărâte.
Ceea ce imsumnă, a se observa conveniențele.
Societatea Ie pururea meșteră să ascundă păcătpșeniea,
sub termeni) cel mai vagi, sau cei mai prețîoși Sub
cuvînt că chestiile bănești au pururea o parte ortlinară,
ce-va iritutor sau puțin vrednic, se începe prin a se
pune la cale acestea, se afectează că vreu să se descotorosască de-o grijă stih de comună Și leală cum,
sub masca demnitățeî și delicateței, se cugetă mai întâi
pe îndelete la daraveru. bănească, singura, în fond, care
mteresază.
Căsătoriea na mai Ie unirea a două ființî, înclinate
una spre alta printr’o dragoste reciprocă, ci însoțirea
a doi interesați, cari, mal înainte de toate, îșl asigurenză o existență cum se cade: Ie o afacere’ in care
cei doi asociaț.1,’ puși în relație, de cătră un misit, care
îșl îea bari.șniciea, aduc unul averea, altul un titlu sau
o’ situație, care va da colorit acestei rațiuni sociale.
Un bătrin bogat, sus pus, întră intr’o zi într’o casă,
după înfățoșate cinstită, unde ie primit- cu o deosebită
onoare de’ cătră o damă cu mina respectabilă, puțin
cam solemnă, precum se șede. Ie pus in mod discret
in relație cu o fată. Afac’erea-I făcută. Bătrîn debușat,
mediatoare, prostituată, situațiea-i limpede.
A doua zi, acela-șl bătrîn întră intr’un salon, într’un
salon adevărat: stupina casei, o bătrînâ avută, care nu
Ie intru nimic mai pre jos, cit se atinge de amabilitate
și de proveniențe, de cit matroana din ajun, îl primește
cu acela-șî surâs curtenitor. Un roifi de daduiți mișună
în jurul caraghiosului moșneag.
Gîndiți-vâ: poate-i un duce sau pair, sau un coman
dant de armată, sau un ministru. Ceea ce măgulește pu
rurea amorul propriu al unei femei, de-a i se zice Du
cesă sau Escelenții. Afară de asta, Ie foarte bogat,
strașnic do bogat, batrinul. Și blănurile, rnutăsunle si
dantelele sint neprețuite. Treaba nu trâgănează mult.
Dânsul aruncă batista, și se oferă o bucățică de gust.
Fata se vinde ca cea din urmă prostituată.
Care-i deosebirea între cele două situații?
Va putea foarte bine să se zică, că, în al doilea caz,
oamenii sînt însurațl. Căsătoriea nu va putea împiedica
ca în principiu, să nu'fie acolea un bătrîn dșboșat și
o tînără pierdută, cari au făcut o tocmeală rușinoasă,
precum se face in fie-care sară în colțul stradelor.
Răul cel mare i'e înse, că la această nuntă, ca la atâtea
altele de acela-și felin, un magistrat a prezidat la toc
meală, i-a rpdijat clausele:
85
’ «înaintea noastră..,, magistrat, a compărut D-ra X...,
care a declarat că n'are drept zestre de cit virginitatea-I, al cărei uzufrut il cedează d-lul Y.,., în schimbul
prețului fixat prin contractul de față, datat din ziua In
trare I 5n stăpânirea.
Cit despre preot, lei consfințește totul, dind bine
cuvântarea lui acestei perechi, ale cărei virtuți și înalte
tradiții de cinste le lingușește:.
«Domnule, giudiți-vâ că lîiațl de soție o tânără, ale
cărei înșușirl, de inimă, sînt la înălțimea tuturor ha
rurilor spiritului iei... Biserica vă încredințază această
floare delicată, a cărei candoare și nespusă puritate
veți fi în stare a o aprecia, sînt sigur. Fie ca.., Și
D-ta, Domnișoară, sănătoasele și puternicele virtuți ce
au făcut să crească in D-tu, povețele unei mame creștine,
îți vor îngădui să te razeml cu încredere în brațul unul
bărbat, unul soldat, a cărui îndelungă experiența asu
pra lucrurilor, nu înlătură... frăgezimea sentimentelor...*
Ie complect. Și acești doi tovarăși, magistratul și
popa, au jucat, cu toate măsurile lor oratorice, un rol
do pezevenchl, îngrășindu-se din prețul, mîrșavulul tîrg,
ce Iei au înlesnit să se facă.
Și leată ceea ce societatea, degradată sau inconștientă
și oarbă, numește o frumoasă căsătorie.
Im! plac mai bine cele urite.
III
Ne vom grăbi s’o spunem; din punctul . de vedere
moral și avînd în vedere urmările, aceste căsătorii, cu
foarte rari abateri, din popor, din burghezie, din cla
sele înalte, aceste căsătorii, nu-s una mai brează de
cit alta, sau, mai bine zicind, așezământul căsătoriei
dă naștere la aoela-și viții in toate aste trei categorii.
Intr’adevăr, foarte’ puține din unirile acestea rezistă
uzărel, cea mal mare parte nu întârzie să se rupă, fie
pe față, fie pe-ascuns, cu toate că salvindu-se aparen
țele, de ochii lumel.
Cu toatele au o tară, un vierme care le roade, și
poți să numeri pe degete, căsătoriile cu totul fericite
păuă la capăt, și ale. căror principii uu fost respectate
de amludouă părțile.
Căsătoriea, pentru a fi cinstită, morală și să-și atingă
ținta, ar cere o egalitate deplină intre contractantă și
un respect absolut al legel adoptate.
Să vedem înse cum stă cazul.
Ceri însurindu-te, ca femeea să-ți fie vergină, sau te
prefaci a crede că Ie.
De ce;să n’aibă și femeea^aceea-și pretenție?
Inse, cu toate că’ o statistică ar fi foarte anevoe să
se facă intr’o asemenea materie, nu ie de loc prea
mult a se zice, că dintr’o mie de bărbați, in vrîstă de
25 de ani. doar unul, dacă va fi și acela, să se însoare
vergin.
Dintr’o mie de fete, multe îșl dau castitatea cui n'au
la dînsa nici un drept.
leafă deci legea căsătoriei violată chiar în esența Iei.
Căsătoriea ie făcută.
Spuneți, cu mina pe conștiință, cîțl bărbați și cît-e
femei respectă credința jurată.
Nu numai cu-s departe de a o respecta, dar, pentru
bărbatul care îșl calcă jurâmîntul, nu se mai sfirșesc
îndreptățirile, și necredința lui nn-I de cit un capnțiu,
o joacă, fără nici o urmare. Adesea necredința aceasta
ie chiar premeditată, ie un calcul de părinte econom,
care nu vrea să mieșureze partea copiilor ce-i are, prin
venirea neașteptată' a unul nou moștenitor. Prostiile
de-afară, înlătură prostiile din casă, vorba lui Taine.^
Să zicem că soții se despart. Aveți pretenție» să ce
reți ca soții desfucuțl să se înfrâneze?
Poate s’aveți asemenea pretenție, inse de fapt știți
foarte bine că-i o curată utopie. Pentru-că a împiedica
pe cine-va să se supue legilor dragostei, de a îndeplini
funcțiile de reproducere, Ie ca și cum al vrea să-1 îm
piedici de a mînca si a bea.
Ie chiar cu mult mal grav și mult mai imoral, pen
tru că satisfacerea foamei și * setei, n’are ca țintă de
cit conservarea Imlivid.ttkiî. Pe cînd, satisfacerea tre
buințelor sexuale, are do obiect conservarea Speciei,
�REVISTA IDElîI
VECINICA REVOLUȚIE
90
REVISTA IDEE!
Dragostea le o ftmeție
trebuie satisfăcută
după, o instituție care
in starea
?ir6t"?lrâece voi/să imponeț! socictățel.
Netăgăduit, Ie absurd.
pentru a se vedea
Ar ti destul să se judece
pentru că tu,
Moralitatea unM temenea insht^,
.ț.
Societate, Iești imoralle pe care bunul simț
membrii tăi să se supne unei reguie F
o condamnă.
.
/trao-ostea, ce mal miA, dacă s'ar putea
’ chiar amicală, ar
nunată instituție comerciahi, P ‘ t iui0I1iaiă. Cum inse
pntea să fie această «sociaț’e ™atnmon ai
e
tea in fundul inimei, sa și
fi;nîȚ-c\ ie o"funcție umană
«ÂfSTiT”
- putea opun,
dn
ortul
ca
'leac
al
’
tuturor
acestor
metehne,
voni jW
spune,
££,’vortie
divorțul »« se apliceeh
etectelor, nu intervine, nu poate interveni de cit dup.
ce toate cusururile instituției au Ieșit la iveala.
Necesitatea divorțului ie însă-și osindnea casătouei-
Nici o insulă ^u^și saluUta^de iubireșipîa3
dată de razele soare
. sa
izbucnire, fâr5 e'
„u s’a întemeiat fara o mgio^ ;n g;nul piinițntul|
revoluție a elenie t l
rezultavul uneî mari lup(;
;ntreHpă
ioc ți nenumăratele elfc
mente
revoltătoare.
Geologii
ne urata ca -nu o mulțime deq locuri
globul pumintesc,
de nicî un fir
|
ftrida: fără de nici
’Ucere, o liniște dobori, i
iearbaLși unde> o -ÎQtîmplnfc în prmă 0
toare ier» a
_ P m’întul, afrămîntat pustietatea !
msa sa?
■■ «■ i
mete cari planează și zboară: iele sau închegat •
nrint’r’o revoluție în eter, se mănțin pnntr o revolu.
Se n elementelor lor, capătă vieața pnntro revol*.
Nkî’un ‘luSu uu se statornicește și^nu apare, fă^ |
ca înainte să nu fie o izbucnire yiolen.a, o ieyoluție> j
împotriva elementelor ce împiedica și stinjinesc.
;
Respirație» și inspirație» aerului, ie o vecinica lupu
între dementele de vieață si de moarte. Moartea^. ,
vino-e vieața, vieața învinge learași moartea,
această j
IV
vecînică luptă, războire, revoluție, ie vieața. ie în- )
Căsătoria, ieste ast-feliu o instituție fură de nici o
lorică, ce,contrazice toate faptele de ordin moral, fi să-și existența în natură.
De cînd a ajuns să se cunoască omul pe sine, să j
zic și intelectual, falsificată in principiu-i și toarta rar
se simțască, si a început, prin propriea-i cunoaștere,
respectată în cuprins.
.
. .
După cum sînt intre oameni deosebiri fizice, «.or să întreprindă lupta pentru existență, iei a devenit
așa sînt si deosebiri morale: sînt firi, de felin constante, im revoluționar, un luptător, un războinic. Și fie-care •
altele scliimbătoare, sînt firi aprinse, altele cumpătate. pas ce l’a făcut înainte, a lăsat înapoi urme de sînge, !
Sili-vețl aceste diferite tipuri să se plece unul de distrugere, de nimicire, de revoluție.
acela-șî modus t>ivendit felin de u fi? Ca și cum ați voi să
Cînd omul locuea încă în peșteri, și drumul spre
siliți pe toți oamenii să fie blonzi sau de aceea-șl statură.
Cusutoriea du naștere la prostituție, sao, schimbînd locuința luî subterană îera oprit de vechii smei, ri
termenii, prostituțiea, precum s’a zis adesea, ieste su noceri, lei, leoparzî și alte fieare sălbatece, iei apucă
papa de siguranță u cusătoriei.
în mînă toporul său de pîeatră și se porni la luptă.
Făru de nici un scrupul, pentru a asigura, într’o mă Nu, dinsul nu încercă să propage toleranța, cît presură foarte restrînsu, liniștea și siguranța căsniciei, so țuește vieața, fiearelor însetate, de sîng? : știea iei
cietatea nu stă la cumpeue sâ jertfească, pe fie-care
an, mii de femei, cari in dauna sănătățel și demnitate! instinctiv, că nu avea să-i ajute.
Omul luptă înainte. Revoluțiea îi aduse coniodi- i
și chiar a libertățef lor, sînt aruncate zilnic în prada
poftelor brutale ale deboșaților, sau ale tinerilor cari tate, fericire. Liniște după munca, vieață. Iei nu se ;
iiu se pot gîndi încă la căsătorie.
revoltă numai împotriva fieateler sălbatece, ci și im- j
Toate aceste vergine sacrificate, sînt atîtea jertfe ce potriva elementelor naturei. își clădi o căsuță pe o j
se aruncă monstrului, spre paza cinstei caselor noastre. stîncă, in ciuda apelor, cari nu o dată ii înecară- soȘi cu toate astea, ce contrazicere grozavă, persoa
nele cinstite cari fug ori desgust de o prostituată, iei țiea și copiii. I.și întări pereții casei cu pietre de
granit, în ciuda vîntului care l-o distrugea.
ii datorase siguranța' și prin urmare recunoștința lor.
Familiea omenească se stabili. Robiea și șerbiea.
Dacă clasele burgheze sînt atîta de aspre, atît de
desprețnitonre față de prostituate, ie că prostitutiea îsî veniră împreună cu Tea. Apăru după aceea mai tu
recrutează preotesele Iei mal totdeauna din popor, ’
rcie și mal grozavul și deveni stăpîn. Și își luă în
Dar, dată burghezul care se împacă fără habar c’un mic sprijin toate mijloacele cu putință, ca să susțin a- <
debos extra-conjngal, dacă și-ar găsi într’o zi copila în ceasta stăpînire. Iei se sluji de credulitatea supuși- !
lupanar, fiți încredințați, că nu va fi atît de îngăduitor
•?x
țipa cît va pueta împotriva imoralităteî vrrnnel. lor, și-î spăîmîntă cu umbra închipuirilor lor. In; !
N avem pretențea de a trata în toată întinderea acea ventă pentru dînșii zei, îngeri și draci. Se zugravi ■
sta parte însemnată a chestiei sociale.
o lume după mormînt, lucru ce nici un. credincios» )
rJi«aĂe,
C5
,acoleitpurcede infantacidul, paori-cit de strașnic ar fi, nu poate să-l adeverească) j
pentru-că nimeni nu s’a întors de acolo, din liuneft '
ceea,^ să povestească ce ie.
Stăpînul porunci și stăpîni. Iei se înconjură"de j
ni?eaCLCdăto0riea fc ° instit?t’e -falsificată în principopi, se încunjură de soldați, și cele două 'clase
.
TfitUmăh»^ aproa,Pe fu neputința de respectat, daeu-I întrupară: stapînitoare, haină, impunătoare: stăpi'!
nită, maltratată, supusă.
Al doilea element, potrivit fire! sale născute, p^ I
sa se revolte. Și dălnuește de mult această revolt ’
ție. Dar revoluțiea ie bună, frumoasă, ie plăcuți, 0 '
J. PressiGny.
dragoșțe arzătoare de irieață.
Puținul bun ce ie în omenire, puținul frumos Șl î
J
plăcut, ie rezultatul revoluției. Revoluției! distrugă
toare, nimicitoare, ie și îndreptătoare, creatoare.
Deschideți istoria luniei și studiata, și veți găsi,
că nici un punct din credința oarbă,'nici o reformă,
nici un privilegiu nu s’a clintit, fără o sîugeroasă și
îngrozitoare revoluție. Cu cit mai tare fu izbucnirea,
cu cît mai groaznică exploziea, tot mai puternic, mai
bun fu rezultatul. Trăiească Revoluțiea.
D. M. HeICIALIN.
W HITECH RPEh
Cine străbate Londra, cel mai bogat oraș și cel
ma! comersant din lume, își dă samă’de ce* mizerii
îngrozitoare se ascund, în anumite cartiere, unde se
grămădesc muritorii de foame din uriașa cetate,
Leproseriilo, locurile de minuni din vrista de mij
loc, sînt întrecute de cătră aceste aziluri a tuturor
durerilor, in cari' mii de ființi strivite de cătră bo
găție- și de civilizație, își ascund înceata lor agonie.
Sînt foarte numeroase refugiile suferinței și a ca
lamităților sociale. Whitecbapel, de crîncenata faimă,
ieste aproape singurul mai in de obște știut, dar Wapping, Shoredith, Clerkemvell, Drury-Lins, nu sînt de
loc mai pre jos de cit aceasta metropolă a celei mai
strașnice calicii. Acestea în de obște nu-s cunoscute
de străini. Asta-Î toată deosebirea. Acelea-șT prăpădite
cocioabe, acelea-și tainiți, acelea-și hudițî infecte, ală
turea de strade vaste. Aceea-și dezolată priveliște, pri
veliște de plîus.
In toate aceste blăstâmate locuri, nefericiți!, îngră
mădiți ca niște vite, n’au nici îndestul loc să moară,
dar de cum să trăiască.
Whitechapel, care se află la Nord-Estnl Londrei, ie
inima nemărginitului ocean, în care aleargă să- se înece
la o lalta mii de desinoșteni ți, de înfrînțî, de scoși afară
din lege, ce se înverșunează a trăi, ca sii se vadă sufe
rind. Acolea, mai cu samă, trebuie să-ți lași ori-ce nă
dejde. Cei ce-au ajuns acolea, nu mat Iese de cît pen
tru Newgate sau pentru Tamiza. Doar unii pentru în
chisoare, pentru workhouse. Aceștia-s jirivilegiații.
In niște curți cu glod pan la genunchi, iearna, nabușitoare de praf, vara, infecte pururea, ase-meni unor
spectre, se tîrăsc nauiragiații vieței. Foamea îi stinge
cu încetul, pană societatea denaturată, care i-a silit
să se întoarcă la starea de natură, alege dintre dînșii
pe cei ce-i liberează de vieață. N’are de ce să le pară
atît de rău, cu toată forța de rezistență ce o desfă
șură împotriva celor mai crude înfrînărî.
Cine nu s’ar simți adînc mișcat, în fata sărmanului
copilaș fără adăpost, a acelui Zan/ vagabond, tragic
și inîudru, progeniturii nenorocită a mizerabililor ce
rătăcesc prin aceste sinistre cotituri în căutarea unei
păcătoase bucăți de pine.
Cît despre adăpost, părăsiți! dorm prin fundul curți
lor, desvățați poate de mult de-un pat, pe care nici
nu l’au cunoscut nici o dată.
Cine ar putea privi fără să fie zguduit, mizerabi
lele femei cari aleargă încotro văd cu ochii, fără să-și
dee nici o samă, fără de nici o țintă, îngînînd chip
o arie, cu balele la gură, cari au socotit să-și găsască uitarea durerilor îu ijin, fără- sa pohtă sa se îm
bete îndestul ,de puternic, să nu mai simtă oboseala
și cîrceii foamei.
Cine ar remănea nepăsător, trecînd pe lîngă acești
sărmani de plîns, uscați la față, cu ochii rătăciți, și
cari n’au drept îmbrăcăminte, de cît niște mizerabile
zdrențe, niște zdrențe murdare ?
Nimeni nu va putea vedea fără înduioșare aceste jertfe
37
ale unei raințitoare civilizații și ale unei societăți ipo
crite, ce, împîngîndu-le la crimă, le zdrobesc, totu-și,
atuncea cînd o săvîrșesc, cînd nu, le lasă în părăsire.
Jertfele astea sînt dezarmate. Asta li-i toată vina. Și
cine știe de nu și-or da samă o dată.
Unul din cele mai curioase locuri, din aste dezo
late regiuni, ie fără îndoială Pettitcoat Lane.
In strada sa de căpetenie, numită Hudița Fustei,
se ține Duminica, împotriva tuturor uzurilor engleze,
se ține tîrgul săptăinînal al mizerilor din Londra.
Acolea, nici un negustor nu ar putea să spue de
unde-și are marfa. Dintre mulțimea de vizitatori și
de cumpărători, ce circulă grăbiți, mal mult de jumă
tate, au făcut cunoștință cu tribunalele. Mizeriea^cea
mai mare nu-î oare pururea învinuită și pedepsită de
tot a ceea ce iea ie jertfă și nu pricină ?
Toate industriile se găsesc la Pettitcoat Lane: se
vînd vestminte vechi și noua, lucruri la modă, altele,
ai putea crede, vechi de. o sută de ani: încălțăminte
purtate de o lady, altele pe cari picoarele trudite ale
unui pribeag le-au zmăcinat. dar cari pot sa se mai
tîrîe încă: pălării, de toate formele, de la hogeag
pană la ciupercă: bijuterii falșe, și, une-ori, chiar ve
ritabile. Se povestește, în privința aceasta, ca un gentlemen, jucător și bețiv, care-șî trecu toată averea în
jocul de criqiict, cumpără logodnicei sale, de la Pet
titcoat Lane, un inel, și luă, cu un schelling, un atît
de frumos diamant, în cît nu se însura, apueîndu-se
din nou de băut și de joc, pană nu cheltui valoarea
scalei, pe care norocul orb i-o scosese în cale.
Cei ce voesc să-și schimbe hainele sau sil îmbrace
o altă haină, nu au de ce să se ferească, sau să le fie
rușine: întregul tîrg slujește de cabinet de toaletă,
în care nimeni nu are grija nimărui și nu își vede de
cît de sine, de interesele sale.
Acolea se și bea, se și mînîncă: cei cari au ferici
rea să aibă un penny, pot dobîndi, cu suma asta, o
farfurie de peste prăjit, scoici: o mulțime de alte lu
cruri cari nii-s cunoscute în cea mai mare parte de
cît de cei obicinuiți: poți avea ceai sau cafea, sau
alte cele, tot cu atît.
Pe fața consumatorilor, lacomi să-și înghită îmbu
cătura ce au în gură, cetești zilele de post, după cum
mersul șovăitor, li dă pe față nopțile nedormite, tre
cute în cutreerărî, spre a găsi un colț destul de rău
socotit, ca nimeni să nu-1 fi ocupat încă.
La tîrgul din Pettitcoat Lane, se vînd, strigîndu-se,
de toate, mai mult de cît de toate. Mulțujnită unor
oameni de geniu, inventatori scăputați, cu vocea stinsă
de foame își striga mașinăriile lor, a un penny. Unii
ar li
fi putut înzestra omenirea cu descoperiri utile, mizeriea i-a țintuit în acest colț blestemat.
Micile tablouri, pe cari le strigă, a șese pence bu
cata, un pictor, cu ochii paenjiniți de friguri, sînt
niște drăgălașe schițe: efecte de ceară, sparte ici colo
de licăriri de lumini. Și dacă vinde' să aibă să bee
puțina bere păcătoasă. Doar nu mai are de îndurat
atîta. Și face dată în vieața lui, ie întîmplare mare,
cînd poate- să-și stingă setea ce-1 arde.
La urma urmei, dacă mizeriea se arata acolea mar
neagră de cît aiurea, vezi de asemenea voința, inte
ligența, luptînd fără să se dee răpusă, luptînd împo
triva stavilelor. Și, după cum într’o schiță, o licărire
se întrezărește prin ceață, se speră în viitorul ome
nire!, se vrea a se crede că poate în curînd, atît de
mare-î suferința, nici un refugiu nu va mai fi plin de
zdrențe și de lacrămi, ci tot pămîntul acoperit de
oameni fericiți și liberi.
Chahlotte Vauvelle.
�REVISTA IPEEI
Impunerea mea la <*are
Să nu socoată cinc-va că
puc la dare. A
câstăpînirea s’a hotant m
cu vedcre.i,
stat ce-a stat și s a gmdit, ț at£se n-H mai avut ce
de-a rândul ani, in cele di
resursă, se vede,
tace, m’a nimerit pe mme,
u sJrniana și strașnic
La greu aman trebuie să h aj
adujjă sa
trebuie să o mai stnnga
eniî) într’o zi,
tacă și ,ceI77\^?^zuiieu scris în iea un nume cam
acasa c o hîrtie albă. \ azu
bi
cum ca deșpocit, inse nu
cari nu m’au găsit pe mine, au
tepțil ce mi-au 1&><iL0 si
.
zece
vrut si scrie mune e nne». £ ^rece o oare-care vreme,
lei. De loc vre-un lucru maii
trcî-zeci
și o hîrtie galbena., buma sa mai urcat,
c
Zc înapoi a dată. Mi-a părut râu. Aștept de-acuma
Se o lirtie roșă sau de o altă culoare, cu data regailata
ca lumea, și cimi că sînt dator suta in cap sau doua,
i ■
!r
te-
i
■
■ '1
SaȘi am deVndSă plătesc, văd că mă’ntreabă dm toate
părțile. Am de gînd să plătesc.. Se vede că voi nu
sînteți patrioțî, cei-ce va năpustiți spre nune sa va dau
deslușiri, nu consimțițî la nevoile patriei. Să nu plătesc,
se poate, cum să nu, mal ie vorbă? Ma mir numai ca
pe vremea aceasta de criză, stăpîmrea strica așa degeaba
hîrtie. Aș înțelege ca dînsa să uite orî-ce, și, cînd ie
strinsă cu usa, să facă ca datornicul strimtorat, care, ca
să achite o poliță maî presanta, aleargă să mai ceara
cui încă mai are de dat; vrea să se împrumute mereu
de la cine s’a mai împrumutat în diferite rînduri, cu toate
că nu si-a achitat nici o dată nimic din datorie. Dar
să nu aibă nici un povățuitor mai cuminte... După ce
singurică ne scoate, diferite ponoase, cum că am fi așa
și așa, cum afectează dînsa să creadă, oameni cu por
niri stricătoare, vine să ne cerșească dare. Ca și\ cind
ne-ar fi făcut o foarte frumoasă reclamă si ne-ar fi adus
mare cîștig prin asta. Să ne cerșească dare, ca ce? Noi
n’am făcut nici o dată vre-un credit, vre unei stăpînirî.
Inse nevoile patriei... Cînd nu-s nevoile mele, să mi se
Ierte să nu mă pot interesa de iele.
Și, dacă-i vorba, sînt lucruri și mai grave pe cari le
putem pune înainte. Cît se atinge, de ponoase, nu-i nu
mai așa o vorbă pusă pe sama noastră, liberi naivii rio
creadă: guvernul a procedat sistematic și ne-a adus vă
tămări serioase. Ințăî și întâi, pe cine a voit și i-a dat
urina să pieardă, dintr'un motiv sau altul, mărturisibil
au ba, mereu am tot fost un. cal de bătae. Dacă îeram
cunoșcuți cu vre unul, nu iera un altul motivul: cine-va
iera înlăturat din slujbă sau expulzat din țară, supus la
neajunsuri multiple, din pricină că se alia în relație cu
noi, sau numai cît ne cunoștea, sau și pe bănueală. Că
se afla, să zicem, în legături cu noi, cari ne plimbam
hben, neștingheriți, prin țară, ăl căror cuvînt iera nc’ncațusaț și șens nesupărat să îeasă de sub teascuri. Cu
noi, bărbați eșcelenți după rostirea acelea-și stăpîniri,
"LaXT,te Pnleiun De unde, o răzlețirc. o spaimă în
tre ahți, oameni alt-feliu de inimă, firește interesați să-si
part? S^rStâr hb-™°rb-’ a,?Cnintani atuncea 1J’,n
K ne sî .h
hb,rrtatea ?l neincatenarca noastră n’avea
să ne slujasca la nimic, dacă avea să se facă, cu mi:™Preju™1 nostru. Voim să zicem ca
Kr ■
“ toate cS
sis‘ema noastră de“
fi înconjurați șt cu toate că sînt destui, căror nutin să
Ie pese șt can să ne îndriturască nouă un rol. P ’
După ce d'e.Vpolu'Jue
,,esfîr«i‘«cn grămada, vortl ie k «
!’3Chete’ Se Pî,:id
cele mai umile colihî
P l' -e ,,rrnaresc pănă in
colibe. Se răpesc de’h
10 Cele ’n‘‘‘ Umile
se găsesc, casa romînuluî fiind < C Pe.coard*l>
vnde
se tiraște omul ne druminî d ^i*1 r‘‘U
0 răsPîr»*e,
H,cații de a8iM'
Xpi%upcue-
REVISTA 39
JLDEEJ
năbădăile, în cabb,Ș^J.a°V’fiS/sTfacă mse v^’
’•
cel ce le avea in p«
»
g. -eu curat cu asalt .C’ .
țiune pe utma. Dn *
I
.Rprefecți, cu jandarmi Se '
fac expediții in ieg • >
■ nană si chiar copile
i
zapciii, să ni plătim
j
onh S ni plătim toți rău, ce ni se țin de urne,
;
nătrund în casă, cc ni atacă prietenii și cunosepțij ’j
muma, ce ni atacă,cinstea. Chiar daca sar hotărî a^ț
ații noștri cei răi de plată, ca D-nu Dclavrancea, Cj,
prințiiSturza,cănițiCantacuzcni iluștnși secretaii generali’
foști ca să-și achite datoriile lor, mea nur intra o Cen
tiine’in punga stâpînirei. Doar sft-î plateasca dinsii di.
rect, ca să ne facă nouă în ciuda. Cu-atit mai mult, ieil
unul n’as deturna un han, chiar cînd și-ai lua de samă!
să se achite de tot, cei ce au socotit ca apropie revolutiea sociala, ca fac să propășasca ideile, și ne aduc
nouă servicii însemnate, încasând de ici-colo, o sumă,
une-on suta și mai bine, două zeci, treizeci zece și
cincisprezece și sumusoare de astea, și reț.imnd pentru
interesele lor. Pentru-că au fost abonați de aceia, precum
si sînt, căror le-a fost anevoe să se servească de un
mandat si de poștă, care n’a ajuns încă în halul să ne frus
treze și. banii. Cit despre alții, ce-au mai remas în urmă
așa din grațiea lor, plăti-vor iei o dată, lasă, nu-s doară
paralele pierdute. A pune în.se temeîu pe dînșii, să scapi
din vre-o încurcătură sau ca să întreprinzi ce-ya de
samă, nu vrem să zicem vorbă mare, dar socotim de
prisos. Ne-or tingui după întâmplare sau își vor areh
părerile de rău după căderea întreprindere!, și atît. In
totdeauna după. A, cât îmi pare de rău...
Atîția și atîția lei, adică să-î dam statului, căruia ne
i-am dat nici o însărcinare, cu toate că dînsul îsi iea și
drepturi, chiar și asupra noastră. Atîția lei, și adică Îm
să-mi port tot legendarul mieu palton, ce ține minte de
țeri cu portocali, de frecături cu săptămînele prin tre
nuri', de tăvâliri pe funduri de corăbii, să-l port ca pe-o
manta glorioasă, să mânânc tot cele două feliuri la cele
două prânzuri, felini de fie-care, la zile mari doar trd
afară de cînd sînt invitat la prieteni, să plătesc toi
Ș°pfe lei și jumătate chiriea casei mele, să fac eco
nomii la tipografie și să-mi restrâng tipăritura, și, din ce
aș avea de prisos, să nu îmbunătățesc mai bine toate i*
cestea, ci să dau stăpînirei dare. Strașnici calculatori, C®
ce s’au adresat la mine. Neapărat, situațiea noastră nu
îndrituește pe nimeni, de a ne crede umiliți, nentru-ri,
dacă-i vorba,. nici n’am schimba-o cu nimeni. Cunoștea®
noi amarul și negrul ce ie sub poleială și înjosirea c{
copcre atîtea frunți, cari s’arată mândre si cari par radi
oase. Și știm cît vrednici de milă sînt, cei ce ne-ar
cu nula pe noi. Desigur că merităm ori-cum o situaț®
mai bună, precum o merită atîți. Ne și luptăm pentrt
asta. Dar nu pricepem compromisuri și nu pricepem, îl
nu pricepem umilinți.
Dar ori și cum ar fi, să am la îndămînă ori-cît, i'eUJ
tot naș înstrăina o para, ca să-mi plătesc călăii și sHj’j
plătesc stapmii, chiar de ar ii momificați, să num»)5}'.1
virșasca nimica, adică nici un rău. Cu dînșii am răM
de principii: nu Jc-am dat roluri ieu si ieu le tăgă^ :
existența. Lucrul n’are să se isprăvească aice, știu «
vlie-‘ ,S*aPinirea aceasta-i tatară, ie turcă, notenW^
Nu-i dan iți împlinește iea. Aice inse are să fie
moșul. Sa vie și să împlinească. O furculiță două $
niște simple tacâmuri, o farfurie dată de proprietar^
rVrr-v1 Cind face dln*îa ,Prdznic. o tigăiță în care
frr1 * -C Ce*v? merinde, cînd sînt prea îmbulzi* %
unelte ? nU.m‘l1Pf?t răPezi de-acasă, alte vre-o
unelte și niște ulcelu.se de apă, n'or fi atîf de PreV tilcare^mîel?‘ Masa
ca’ămara și patul de ‘ •
kmneîe
e e melu’ *ubreda sobusoară din
J
Pirite 1 1"Caiî- SUb îea’
fl cam stingherit daca
n răpite, dar m tot cazul se mai găsesc. Cît
hainele ce sc adună la noi, în colectă, de pe la cei ce
au mai multe și vin să le depue, în urma unei datine
vechi, cei ce-au avut nevoe să-și încălzească trupul,
n’aveau iei sa aștepte, să fie scoase la mezat, spre achi
tarea birului mieu.
Arc să vie vorba la cărți, la cele tipărite de mine,
că celelalte sint aparte și pentru astea ne mai putem
și bate. Și vom vedea pe această stăpînire, atîta de zeloasă
să apere ordinea de a-zi, atîta de ahotnică de a stârpi
clandestin orî-ce samînță de îndrumare nouă, pe care o
apucă năbădăile, fiorii, gândind că ordinea de a-zi poate
fi zdruncinată, vom vedea stăpânirea, venind, pentru pa
rale, să nu mai facem nici o asămănare, pentru parale,
să vîndă săinînfa răzvrătirei, chiar iea, cu dărăbana. Emanciparea Femeei, Noua Epistolie, Ciuma Religioasă,
Propaganda, Cum se explică Anarhiștii, Vremuri Noi,
Metodă experimentală în politică, Pușcăriile, Despre
Mînie, Lumina Asiei, dedicată Prințesei, pe care mi-a lă
sat-o Goilav in depozit, și toate cele notate în biblio
grafia noastră, Una mai teribilă de cit alta, în defa
voarea rutinei. Mișcarea Socială, cu studiile și cu arti
colele iei. Cine să mai aibă teamă, să nu profite de pri
lej, să nu se furnizeze din plin. Șt cine să mai aibă
obrazul șă caute cîrcioburi, ce cauta la cutare o armă,
cînd stăpânirea insă-si le-a scos din arsenal și le-a vîndut în pieață. Numai să se amestece iea mai bine, să
vezi de-acolea mișcare mare. Doar ne-a mai dat stăpâni
rea concurs. Frumos din partea iei.
P. Mușoiu.
îndoiala îe rară, io.se imaginație-a contemplativă, cea
care se nutrește necontenit din priveliștile ce-i Țese
înainte, aproape ie universală. Și hrana cea mai de
samă a imaginației ie miraculosul. A crede, ie, pentru
sulletul omenesc, o plăcere șî o trebuință: tot ceea
ce-1 uimește, tot ceea, ce-i mărește sfera obicinuită
a ideilor, tot ceea ce împinge mai departe granițele
universului în care iei se sinte încătușat, îl farmecă.
Stavilele posibilului îl revolta, iei trece peste iele,
cu aceea-șî plăcere, ca o pasere ce scapă din cușcă.
Și motivul ce are, să creadă opiniile ce le cuprjnde
cu lăcomie, ie locnni ca sînt de necrezut.
Puterea supremă, atribuită unui om, ieste în sine
ce-vp. de miraculos, și-i poate una din marile rațiuni,
a adorare! popoarelor pentru regi. Noi am făcut zei
pe pămînt, și ne prosternem înaintea idolului minelor
noastre. Un rege prigonit, făcut prizonier, dus la șpînznrătoare , ieste o zeitate ce- sufere: ie miraculosul
dus în realitate la gradul cel mai înalt: ie cel ma!
puternic model de entuziasm. Din toate întîmp’ările
omenești, cea care favorește mai mult miraculosul,
îe războiul. De acolea purcede prejudecata, atît de
universală, a oamenilor, asupra talentului ce li-î mai
mult fatal, admirarea ce au pentru cuceritori, și en
tuziasmul ce deșteaptă în iei gloriea militară. O duș
mănie ascunsă, asupra puterilor naturei ce-i aservesc-,
înriurește pururea asupra judecatei lor. Ie că se simt
slabi, ca forța îi îneîntă, și a tot puterr.iciea unui
om li se pare că li înalță speța, pe cînd, din contra,
iea înjosește pe egalii celui ce-a dobîndit-o. Miracu
Se dă numirea aceasta, tuturor opiniilor admise, mai losul, în fine, ie ridicat la caa mai înaltă treaptă, în
înainte cu chibzuință să le fi desbătut și să le fi în credințele religioase. Cum astea au de obiect lucruri
««coTQx motivelor cari axuew pregătesc
j, a - &
pc can 1‘ațiunea nu le poate concepe, nici să le cîntărit. judecății .: tuturor
credința și cari nu purced din împrejurările subiec- tăreisca, !e uu motiv părut să, șe excludă orî-ce râ
tului
tuluî ce ne preocupă pe noi
no! tocmai. Opiniile acestea pot țiune
țțul din domeniul lor. Deosebirea între ceea ce-ra
să fie pricini," sau dăunătoare: iele pot să ne spriji- Vunea nu poate concepe și ceea ce rațiunea concepe
-----o,..
că
nu poate fi, pare, la cea mai mare parte din
neuscă bunele noastre înclinări, sau să ue stînjinească
rațiunea. Nu trebuie inse să le respingem, de-o dată, cu oameni, prea adîncă, ca să se încumeată a se opri Ia
dispreț, după cum uu trebuie să ne supunem lor cu dînșii. In cele mai multe religii, credința cuprinde
încredere. Judecata trebuie să rămîe neatîrnată de nu numai ceea ce scapă pricepere! omenești, ci ceea
prejudecată. Iea nu trebuie să se ridice împotriva pre- ce îi ie contrar. Graba de-a crede, setea de mira
judeeăței, nici să o pue în locul chibzuințe!, trebuie culos, se manifestează îu adoptarea, pe rînd, a cre
să-și dee samă de dinsa ce ie. 0 opinie nu poate de dințelor din cari se alcătuește fie-care religie.
Cu cît o dogmă particulară ie mai contrară sim
loc să fie limpezită îndestul, daca toate prejudecățile
ce o încunjură n’au fost analizate, și nu te-ai coborît țurilor, rațiunei, tutulor mijloacelor de a cunoaște
pan la priciuele lor, și dacă nu le-ai cîntărit cum se adevărul, cu atît ie adoptată mai cu zel șî susprejudecăți,
ținută mai cu înverșunare. Vorbele cu două înțecade. Toate facultățile no.lastre hrănesc
’
J ’
-■
prin stăruințele, lor de a îndeplini- o acțiune
cit*■ —
mai leșuri, unul potrivit, altul contrar rațiunei noastre,
complectă. Prejudecata, își întinde ast-feliu domeniul pururea au fost luate în înțelesul cel mai misterios, în
de la o facultate la alta, și uzurpează locul rațiune!. cel mai nedeslușit, fiiud-ca cereau un mai mare sacri
Memoriea opune la ceea ce există, ceea ce are ficiu din partea inteligenței noastre.
Dragostea de miraculos, vițiază ori-ce soiu de do
adunat în depozitul său. Și cu cît are mai multă pu
tere asupra noastră, cu atît dă avantaj lamei amin vadă. Cu cît un om are mai multă bogăție de spirit,
o-- ,
cu htîț caută să dee mai mult șic, mai mult efect
tirilor, asupra celei a observației. Silința imaginației
povestirilor lui, fără să creadă u fi alterat cum-va
ie de-o natura la feliu: tot așa iea își
îț’ întinde domeniul
—”;”1
m.iî
mult,
adevărul. Ca să ajungă aici, înlătură împrejurările pe
în paguba rațiunei, și cu cit ne stăpînește mai
cu atîta ne dă plecare spre lumea minunilor, și punei cari le socoate neînsemnate-,-<c£ri cu toate astea ar fi
făcut să nască îndoeli, grăbește evenimentele, leagă
in locul a ceea ce simțurile noastre au recunoscut,
i
iluziile iei. Dragostea de miraculos, ieste într’adevăr ceea ce
y crede ca efect, de ceea ce crede cauză, alcăal doilea izvor universal și statornic al prejudecăților tuește; un tot, din ceea ce nu iera mai înainte de cît
noastre, prin aceea că purcede de la a doua din facultă fapte răzlețe, și îndreaptă asupra unei singure cuge
țile noastre, cari, într’un grad mai mult sau mai puțin tări întipărirea care se răspândește asupra mai multora.
înalt, se află în fie-care om. Judecățile noastre sînt Cu toate astea, efectul acesta pe care spiritul îl
nurnui. opera rațiunei. Dar rațiunea nu-i singura cu caută, ie cel ce îneîntă imaginațiea mai mult, adică
putere din facultățile noastre : mai cu samă nu ie de cel ce se apropie mai mult de miraculos. Să nu vă
sigur cea ce ne îneîntă mai mult. Imaginațiea^ se des- faceți de loc o idee ră, de povestitorul care vă spune
voltă înaintea-i: prin firea iei, aceasta ie mai popu prăpăstii, să nu credeți nici cum că ar voi să vă ininlară, iea trece mai curînd de la indivizi la^ mase: țască, să vă înșele. Inse mai înainte de ■ a-i admite
se pune foarte curînd de acord, între oameni ce nu povestirea, dați-vă samă de credulitatea care te prinde
Cu lăcomie, și de spiritul ce discerne. Adubeți-va
s’au întîlnit nici o dată. Imaginațiea creatoare, fără
Prejudecata
�I
revista ide ei
i
nu ierau de loc, fiind ca P ‘ jțime de lucruri, pe
l‘LSă£B"eiilol ffind-e^geu plăcere cu
?
să-și amestice imaginație* 5“ “em ă n-a putut să se
Nu ziceți doun martor’
Vcere să se înînșele, fiind-ca, PWj11.’ lblau Cu lăcomie după mi-
fte ta. rtut - xi%o1zlț3riodv«d"“cV:
r
■
sa*
m t mtoste mirajul face din țințm- armăsar,
1
■
s.-
< •
r
1
t?
9.'
r
!
■
■
••
j i-
?h
>4-
1
î
ș ■
i
din memorie, din imaginație, dm senzibihtate, din
facultățile noastre, în fine : unele sînt cur^Jc^ ’
tale: se dntoresc unor întimplau, cari nu pot fi rin
duite în nîc! o clasa.
Simpatiea, aplicată persoanelor, nu lucrurilor sau
principiilor, ie izvorul celor mai bhnde dm toate
preiudecațile noastre. Iea ie aceea care ne face
să luam apărarea celor ce sufăr, celor ce stat ne
fericiți sau apăsați. lea-i ce ne duce mai sigur că
tre fericire, răspîndind-o în jurn-ne. Compătimirea
luminează și ne diriguește judecata, mai des de cît
ne-o rătăcește. Și ahîar dacă ne-ar da, asupra unor
inși, niște păreri favorabile, pe cari o cercetare n’ar
îndreptăți-o mei de cum în urmă, adesea ie mai
bine să ne fi înșelat de cît să fi fost pururea neîn
crezători. Inse antipatica, prejudecata _ urei, a avut
asupra soarteî rasei omenești înriurirea ceti mai
nenorocită. Activitatea senzibilităței noastre, pare a
nu fi satisfăcută de loc, dacă nu-i aduci jertfă de
cît pe cei, pe cari noi avem rațiuni sănătoase ca să-i
urîm. Iea cere hecatombe. Cu grămada, cu miile de
inși, cuprindem, noi oamenii, îu antipatiile noastre
generale. Un simbol exterior, o deosebire, de nume,
de coloare, de limbă, ajunge pentru a ne împiedica
să fim drepți. Si încă ne mai fălim cu energiea, cu
care ura noastră prigonește pe cei ce-i unește acela-și
steag, și pe cari adesea nici nu-i cunoșteam de loc.
Greșala unu! singur ins ie întinsă asupra rasei
sale întregi, asupra întregei sale secte, asupra tutu
ror compatrioților săi: acea a unui secol, trece asupra
secolului următor. In judecata aceasta nesocotită
și smintită, ie toată grozăvirea vițiului. Ne fălim
cu această virtuoasă indignare, căreia îi jertfim
îndurarea, și ajungem să o ve-lem adesea ca cea mai
bună dovadă de sentimentele noastre religioase. Pre
judecata urei își are fără îndoială izvorul din inima
omenească: dar interesul celor ce cîrmuesc ie care a
perpetuat-o. Aceștia au avut grijii să întețască și să
păstreze urile naționale, și ausubstras, cu chipul acesta, o mulțime de greșeli de la cercetarea rațiune!.
Guvernele se cearta, și se urase popoarele... Cu toate
astea nu-i nici o dușmănie reală intre nații. Cum s’ar
~na$,e Sa fîe du*mana Crească a alteia?
Im-care, daca r.ie vre-o nevoe de vecini, nu va găs
^are mai mult sprijin la iei, cînd vor fi fericit! si
voinței, cari paralimă însă 6“ 4’ / nt n’?te boli
3’
--- - ---------- -
~~!
REVISTA 1DEEI
40
înTe^i
■’*“
f,,m^ » suflrtSr8’ r“ a pUM
teu^ade serbate, teama
teama
.. ;e, sînt
Substratul Substratului Patologic
la toate
otît mm mare, cu <<nt popoju
De ce simțirea mi se cantona în oare-care rezervă,
prejudecăților,_ « «
fa s& le jepe<lo. Activiil’ ■
c>nd mi se aduse la cunoștință dintăi, titlul acelei
’^rT^adevărat; ieste în om o înclinare nSsc^
lucruri cu care iera să se inaugureze o carieră nouă:
s,P1M^1n’înclinare ce se tocește: pare ca bu-j
«Substratul patologic în pesimismul contemporan». Lu
dar w o încap
.
ccț mal muițil oameni
, crarea iera de un prieten al mieu, cu care nu numai
P”etdecu cit aceștii înaintează în vrîstă. Ineo^ | că am discutat îndelung, cu care chiar am și lucrat
la o laltă vreme, fur’a găsi vre-o data obiecțifserioase
5reîtXte îeste o osteneală mare pentru cmc Ou ,
d;!
“onservat deprinderea. îndoiala ce deștț „ j de făcut, cu toate că. ara și fi conceput și chiar în
cîștigat și con
j vestirea unei munci gjÂj1 | deplinit lucruri aparte. Mi-a trecut înse ca un fulger
niște idei pe cari
: pnn minte, că libertatea de a ne avînta în cercetarea
în qtnre a le mănui: va trebui sa făurești epe, I ori-căror subiecte și tradiționala noastră deprindere,
S1IîK J'cer un grad de atenție ce ne spaîmînti j de-a afirma concluziea necesară, ori-care ar fi fost,
a ele /n urmă, te ve! vedea împiJ ! fără de altă preocupare de cît de a vădi adevărul, li
le neputința den urma mai departe silința mediu. ‘ bertatea și deprinderea asta, putea să fie o dată șugubață. Aveain noî un criteriu de judecată sigur, am
ret â va trebui să te retragi din încercare, cu sen.
fi putut înse să fim tîrîți, să ne-afundăm în chestii
Sentul umilit, că nu aî ost in stare sau ea?î in, ; ce ar fi fost streine de preocupările noastre, cine știe
S fi! de a te ridica pana la cele mai nâlte - ce încheerî să scoatem. Mi-a fulgerat prin minte,' că
eHun! ale cugetare!. Nu numai în materie de cr, ț sînt și, cercetări de-acele, cari te fură cu iele,, ce te
diî ă te că îndoiala spăîmintă pe oamenn ce nu ,e
hipnotizază, ce te domină, și îți impun o dezlegare
încred în puterile lor. Fie ca ar i vorba de interes* ; ciudată, străină de realitate. 0 dezlegare pe care nu
or publice sau de interesele lor private, se apSri | mai puțin o vezi, o vezi din încordarea de a-ți fi
pururea, cu un soitt de înverșunare, rn potriva celei , ațintit privirea spre iea și a o fi căutat cu stăruință.
Cetirea lucrare! de care pomenesc, m’a reasigurat.
dintM bănueli ce vrei sa trezești in iei. încredere,
ieste o stare de odihnă, îndoiala^ ie un început de • Prietenul mieu mi-a făcut grațiea ca să-mi împrăștie
războiu. Cînd primejdiea ie nrînlăturată, sjnt puțini | temerile mele. Libertatea ce și-a luat de a-și alege
oameni cari să nu prefere a se lua la luptă cu dînsi : subiectul voit, nu l’a dat nici de cum de sminteală,,
orbește, fără s’o vadă. Și chiar cînd mai ie vremea '■ cu toate că subiectul acesta i-a fost oare-cum indicat
de a lua’măsuri, cea moi mare parte privesc ca un vrăjmaș ; și iei s’a mulțămit să-l trateze, maî mult dintr’un
pe cel ce le dă cea dintâi veste de primejdiea ce-i • simțimînt de neconstrîngere, ce s’a deprins să-l aibă
amenință. Această teama, această groază de o expe- ! fr.ță de ori și cine... O normă oare-care de purtare.
rientă nouă, această respingere de îndoială și de pază, | Cu tonte, că faptul de a te păzi să nu constrîngi pe
această lene de a-ți încerca spiritul asupra unor me- j alții, nu implică în nici un caz, a te lăsa să fii conditări neobicinuite,' mai sînt întărite de cătră orgoliul | strîns întru cît-va tu însu-ți. Pricinele ce i s’au cău
de unii pentru stil și cearta ce i s’a căutat, cum
personal și orgoliul național. Nu vrei să admiți c&aî tat
că ar fi pretențios, sînt niște curate cîrcioburi. I-i
făcut rău, pururea rău, că cei pe cari ai fost obi îngăduit ori și cui să-șî aibă stilul propriu, să aibă
cinuit să-i respectezi din copilărie au făcut pururea rău. predilecțiile lui pentru unele construcții și vorbe, sa
Prejudecata ie staționară prin firea iei: numai ra fie chiar și novator. Ie o pretenție absurdă de a
avut
țiunea ie progresivă. Si legislatorii, cari au i.
..... in- căuta să reduci sărmana noastră limbă la un simplu
tențiea
__
să dee operilor
A
lor o durată eternă,, au chib idiom, felini de exprimare la o formula fixa. Cît se
zuit foarte bine să le pue sub chezășiea putere! de ' atinge de pretenții, dacă Ie îndreptățește și-i place,
inerție a genului omenesc, să le interzică cercetarea j de ce să nu le aibă omul ? Fapt important ieste că
și să înlăture din domeniul lor rațiunea. Iei au gă- '1 nu a fost de felin unilateral în tratare, ba din po
StlC ;
trivă atît de larg, că te poți isupuit*
supăra pe VLAJ
dânsul că
sit în prejudecată o putere pururea gata, să sustie
maî lasă
și t::,
tu, sau sa
””-tT y'"*
1nc‘“ nimica să, complectezi ;i
ceea ce-î împotriva a ceea ce ar fi mai bine, o putere nu-ți
care se înarmează în favoarea operei lor, a judecă- I adaogi de la tine, să fii conlucrător eu dînsul. Lutei lor proprii, împotriva rasei czicxzști
omenești întregi- ' crarea inteligențe! tale ți-o suspendează cu totul :
Cuminte au făcut, dar într’un scop vătămător. Cu o epuizază subiectul pană îl saca. Așa că aproape să-mi
îngîntare, care rămîn uimit a o afla în om, iei au puS facă inutilă, lucrarea ce-o plănuisem în momentul
stavilă putere! spiritului: iei au prescris, în așa( aipw
z,sa f intăi, mărturisesc din grija de a ne salva cinstea
lor înțelepciune, cum că nimic nu ar putea, nici o dotă« ideilor noastre, dac-ar fi fost cum-va compromisa,
i
la lucrarea aceasta aș fi renunțat, bu
să fie mai bine de cît ce au născocit iei. Si au fiîciit curos,
dacă nu mi s’ar fi fixat în minte unele dezvolacest mai bine cu neputință.
„ | tari, cari mă obsedează, cari se pun de-a curmezișul
nu scăpă, de locașezamintele, fie de.o deteriorare ne'8 j j Chestiea sănătăți-î
osr,K<..n. r ie de alt-feliu o chestie atît de visimțită,,.
fie de calamitățile
ruinează. Țari
tală, în
în cît'de
cît de la
la tratarea
tratarea șiși dezlegarea
dezlegarea ieij
iei, atîrnă
atîrnă înîn
t cari; le
— ------t- 10 ® i tală,
ca-ior civilizație ie fixată, sînt, în acela-și timp Pu^ure
cea maî
mai mare
mare parte
parte îndreptățirea
îndreptățirea activităței
activităței noastre,
noastre,
ur cea
tot in„ aceea-și
șipururea
purureamai
mai rău: tot
tot în
aceea-și stare și
îț j Ș de oameni cari urmărim reînoirea socială. Indestucea-și
din
instituțiile
.socn
area sau munca cumpătată si
cea-ș^ stare,
stare,fimd-că
fiind-că nici una din
instituțiile
.sori®
1 11 I j llarea
și celelalte bunuri, sîut
sînt
na sau
în ,iele,
ras»i pentru
- -------' ■
■existența
’ • - normală,
- - - - schimbat
xqic
Uliu mai
rău,rău,
fiindfiind
că ’că
AiiSÎL°J
buna stare,‘ sînt pentru
sînt
ÎTI AH A/î RP
fi
o frați
_
"A
menească------degenerat și degenerează mereu.
j pentru sănătatea obștească. Dar dacă
dacă sănătatea
sănătatea iești
ieste
rau, fiind-că li-au pierit puterea, fiind-că artele -c8 ,' supusă hazardului, înțelegînd prin hazard o complexiinfloreau în iele au
de factori neguvernați de nici o lege, ieste sun dispărut, fiind-că fixitatea instig |: tate
t..........................
țnlor lor nu le. apărăă nici împotriva
împotrivă cuceririlor, D1C
D1(a |P
asaJlaa vătămări ce nu se pot înlătura și nici se pot
pusa
,
.ii__
•
..
-Pornii^
blănii.
îif.nnni tpuțin
»h+
împotriva
nici ■împotriva
ciumei si-.*
și-a *foflI»?^ci blar
ne mei -----------------interesează condițiile
de
- .
a tiraniei,
------j —
‘«"pvui.ivu ciumei
■ Pb atunci
------ —------------------,
tei, nici împotriva altor nenorociri ale pămîntuli
pământul111
11 v^ I' vieață: meargă totul ori-cum, în voea soarteî oarbe,
cenuluî.
S.-C.-L.
S.-C.-L. SSniosDE
uiosde de
de S
StsaiosȘS
isîiosȘS JJ
fl fi n <\<T1
1
r Tde —I s
J
fi O
In
V1YIO
Cil
-fii
J W. n
41
în voeu întîiuplăren Unii au și ajuna aice, la conclu
ziea asta, și i-am văzut spunînd, c’un felin de mul
țumire drăcească, că-i în zădar tot chinul, în van
ori-ce reformă, că boalele ce bîntuesc prin lume se
parîndează din tată în fiu, și au să se părîndeze la
feliîi cît va.fi lume, fără să aibă a face cu starea so
cială: sînt inerente existenței, sî^ț inerente fire!. leâr
dacă noi putem avea vre-un rol, i-acela de gropari,
sau de conducători la groapă. Ce poftă aș avea să-l
flocăesc puțin, pe savantul acesta îmbuibat, care,
dacă face iei politică reacționară, socoate de prisos
ca alții să maî facă o alt-feliu de politică. I se vor
bește de un substrat patologic intra și extra-organic,
de un substrat combinat, și bucuriea Iui, crede ca
nu se va mai discurca de-acolea nimica, cum că a dobîudit întărire pentru absurditățile lui. Nu vede nici
de cum, profesorul acesta, care examinează pe can
didat, cum-că a te anina de o afecție, de o dispu
nere oare-care a spiritului, ori-cît de caracteristică
ar fi, nici nu-i un procedeu de analiză recomandabil:
ie a lua lucrurile pe dos. Cîte afecții psihice, cari
constituesc un tot așa de mare pericol, dacă ie vorba
să ținem la existența familiilor noastre, la existența
și perpetuarea neamurilor și civilizațiilor noastre—
Și unde am ajunge, și cîte concluzii am putea oare
trage, dacă am tot vorbi de substratul patologic
cl fie-cărei afecții. Normal, natural ar fi fost, rămînînd tot în generalitatea în care îți complace, să te
interesezi de însu-și acest substrat patologic, să do
vedești, în diferitele lui stadii, de co afecții ie înto
vărășit, ce deosebiri și preschimbări în idei și în pa
siuni urmează deosebirilor și preschimbărilor orga
nice, să-i cauți obîrșiile lui. Ce cale nouă pentru ști
ință, ce îndrumare sănătoasă, Ce mijloc de-a dovedi
maî bine, de cîte cunoștinți altele trebuie să se înar
meze un D-r, dacă dorește cu adevărat să fie de folos.
Ce mă interesază tocmai atîta pe mine, dacă lene
șul are fața lividă, trăsăturele în relaxare, fără nici
o. expresie proprie, dacă cască mereu, îi vine somn,
și cînd ?e pune să se culce somnul îi ieste de scurtă
durată... Sărmanul de iei. leu aș fi vrut mai degrabă
să știu, de ce meteahnă sufere organismul mieu,
ce felin de împrejurări să fie acelea în cari iei există,
cînd ie adus lalîngezala? Pentru-că nu-s doară numai
leneși clasici, cari se bolnăvesc mai mult ne-avînd
ce face, caii deschid o carte, cari privesc plafonul,
cari s’așază și se ridică, așa fură moli'v... Nevoile vieței sînt mult mai imperioase. Iești copleșit de lingezală. Dar ieată că de o dată cade o ploae cum
plită. De unde cu o clipă în urmă, stătea! abiea la
gânduri să te urnești ori ba, o rupi acum de fugă. Sau
că te îndesește zapciul cu biciul de la spate, sau altă
silnicie te mină. Mai ai tu vremea a te codi, a te
uita pe păreți? Sau cine-va ți-i bolnav, sau te zo
rește ce-va, pentru-că sînt atite. Asta ie vieața. Pre
siunea împrejurărilor actuale ieste atît de mare, în
cît am putea zice, sub presiunea aceasta pan și olo
gii sîut neyoiți să alerge. Lși uită omul ori și ce rană
din suflet și-1 vezi cătîndu-și de nevoi, ca și cînd
n’ar suferi de nimic. Femei, a căror vieață li !e
atît de-amară, și cari planuesc în capul lor atîtea gînduri sinistre, Ie. vezi cătîndu-și de gospodărie și
ocupîndu-se de cele maî mici amănunțimi, ca și cînd
ar fi avînd o dispoziție aparte. Soldați! ce i-a! văzut
la parada, te-au înșelat cumplit, dăcă socoți că a!
descoperit la dînșii ținute plictisite și figuri întristate.
Ceea ce afișază soldați!, dacă afișază ce-va, ieste ab
sența orî-cărei dispoziții. Așa că-i foarte sugestiv
citatul acela din James Suly, cari arată că omenirea
nu mai stă atita la cumpene și practică vieața așa
�REVISTA JDERI
UEVJSTA WEEI
.
cum feste, fără a se resimții pană 1»
focă.
voințele iei. Dar, daca,q sj]- și focî
oameni afectați puterni , P , ^in copleșirea lor,
o întâmplare nu-i P°“J% S^cfoă Xei. Lenea, urî-'
trebuîe să 5e la mijloc P
& vremea efecte,
tul, tristețe, desperarea, sntt^ să aibă o anumită
Nuiele ne vor depune ort,an
ne
poză, cx organismul nostru, sn
ndu_n0 înse așa,
va înfățoșa priveliștea.
facem de cât un lux de
de subîmpărțiule acestea,
a•
feHul
vorbă și de subtilități.Și sar mai tr ,
b'
'
r
ț
! '
succes de procedeele în uz. Aceasta ie mai ngurdasa.
Dar să urmăm mai bine cercetările noastre aparte.
Plecînd din timpurile cele mai primitive, cînd. omul
abiea se diferențiază de celelalte animale nu seprea:
poate vorbi de-o stare patologica^ la dinsul. Iei ie
perfect adaptat condițiilor de vieata in cari se
cosește. Conformație» terenului, gradul de latitu
dine, densitatea și compoziție» aerului, calitatea ape
lor, climatul, productele de hrana, fac din acesta o
fire corespunzătoare. Sînt într’adevăr oameni, ne spune
Hipocrat, neamuri sau indivizi, cari s’asamănă cu te
renurile muntoase și coperite de păduri, sînt cari
amintesc de solurile svelte, pe cari le udă îmbielșugate unde. Unii pot fi asemănațicu oare-can li
vezi sau locuri mlăștinoase, alții cu niște plaiuri aride
și fără vegetație... lear Cabanis, în admirabilele lui
memorii, face o și mii largă aplicare: Natura ape
lor ie conformă cu natura pamîutului, natura aerului
atârnă de așezarea solului, de chipul în care ie udat,
de direcțiea apelor curgătoare și munților, de com'
binarea gazurilor și ale altor exalări ce se înalță în
atmosferă. In producerile vegetale, se regăsesc în
sușirile pamîntului și ale apelor : iele se conformează
diferitelor stări ale aerului. In sfîrsit, animalele, a
căror natură ie și mai delicată, modificată și faso
nată necontenit, prin feliul întipăririlor ce primesc
din partea luciurilor exterioare, prin feliul substan
țelor ce le pune la îndămînă localitatea, sînt, în oare
care măsura, imaginea vie a localitate!, a produce
rilor iei vegetale, a aspectelor ce prezintă, a ceriu
lui sub care iea se află expusă. Cît despre om, ana
logie» cu lucrurile ce-1 înconjoară ieste atât de mare,
în cît poți să gîcești, aproape cu siguranță, natura
și zona climatului căruia aparține fîe-care ins... Cu
vremea, vin întemeeri artificiale, vin strămutări dintrun loc într’altul, de bună voe sau silnice, se face
un amestec mare, vin lupte crunte, înciucisări între
neamuri. Din practica ce-i nevoit s’o facă, omul doțindește deprinderi, un chip particular de-a fi, Tel
dobmdește și stări morbide a parte, pe cari le tran"7 defiT^nțUor luL Iel n’are a suferi
Kă’S mai' Sînt 0 transformare simplă
condițiile vietei hereaTă
parte. stînsecă
patticulară, eomp’om™ sur?„3“to,°
fizic,1°^
r
. stare patologica particulară...
Cure ar fi înse
ntîta trecere fițvr
^Pr.zatPAin devenit cm®' :
rale aproape sau
. boa]e specifice, jJ ’ .
tot «țît de «ta la
ine. Hicheti ,le ■
”?^nt“Se Zns nn număr onre-eare do generat» p;
c.a sînt de-njuns
tec total m speciea umană
tru a se produce
nerațjj pe veac, face un ca]Cuj .
Dacă se admite 3 generațP
fac 7
**1
pentru Franța, pentru 20 > gen
&
Wț .
nid: to a“s-f oi™'strămoși, și, în a 20-a ganer.^ j
2 ’nti°’fie cm-eVFrancezdd"'anâ “F strănepotul
j
de înregistrări sîst acestea, cum spune singur. Și ce
nevoe să mai alergăm la tarele ereditare, cînd’ sînt
aninKMf ——1 A- IX---------------________
condiții actuale, cari he lămuresc toate ____
metehnele?
Doar dacă
1-1
1 “ ne-!-am propus să menajaim condițiile acesțeo. Una se plînge de escitări fîn* membre. Alta,
accese cu supărăi
““ărî. Dar cu sărmanull „_
o___ , ce
negustor,
trebuință mai avem de nervozitatea părintelui’ luî,
cînd grijele și emoi
ce le îndura în traiu, sînt
prea de-ajuns ca să-i
-■ ” esplice nervozitatea proprie.
După ticluirea aceasta, cauze actuale aproape nu
există. A suferit strămoșul mieu, musai va trebui să
sufăr
și ieu, cu toate că îeu m’aș găsi într’o situație
mitone di strămoși cari trăeau cam m and 1000:
escelentă. S’a înecat, părintele, și-a pus zilelor ca
păt, musai va trebui să fac la feliu, îeu și toți frații
“Ss pe‘ rXriî dZ-S,
și toți urmașii miei, chiear ]a aceea-și vîrstă, între
^T^m^^ț^peniruF;;
30 și 40 de ani, ca să se învedereze par’că mai mult
acele ftnomene telepatice, cari-și așteaptă deslegarea.
Sîntem ast-feliu cu toții, zice Kichet, foarte apropr,ați
Vezi par’că fatalitatea oarbă, care te urmărește pană
prin ereditate... Tot așa cu alte deosebite neamuri și
în fundul pămîntului, pentru a-țî împlînt» în piept
chiar cu neamuri între iele. Nu mai suferim dara acuțitul de care ierai predestinat să mori, din minu
tîta, că moștenim o tară particulara, anume de la pâ. (
natele povești arabe. leu nu maî contractez Malaria,
rinții noștri betegi. Nu vom putea tăgădui, că, cu .
Pelagra, Tuberculoza, și boalele profesionale, nu le
toată încrucișarea, nu au remas nuanțan intre oameni. :
mai contractez fiind-că mă hrănesc cu iele din mediu,
Dar față cu împrejurările actuale de vieața^ cu mediul .
mi le cultivă îndeletnicirea, ci fiind-că au suferit de
iele părinții miei, cari au putut su sufere prea bine,
nostru social, atâta de precumpănitor, importă atit depu- i
trăind și iei în acelea-și condiții. Ieu nu maî sufăr
țin ereditatea, cel puțin pentru generalitatea oamenilor, I
de atâtea afecțiî morbide, pentru că-s pus iu con
în cît se poate aproape neglija. Antecedențn miei au :
diții anormale de traiu, ci... fiind-că tatăl mieu a
jnoștenit de la părinții lor, sau că nu contractat din ;
fost cu totul sănătos. Și cu toate că copleșit de boli,
împrejurările vieței, o boală pe care mi-au transmis-o ,
nu in’am restaurat fiind-eă mi-a fost cu putință să
mie. Voiu lua chiear boalele anterioare, cu toate câ-î i
schimb regimul de traiu, su mă îndeletnicesc cu ce-mi
știut că după a cîte-va generație boalele cele mai!
place,
să pot să-mi îndestulez facultățile mele în voe,
grele se sting. De la o vreme, suferinzii nu mai au j
nu m’am resturnat pentru asta, ci... pentru-că cine-va
facultatea de-a procrea și lasă după dîiișii neant. Dar j
din familie, a murit tocmai de afecțiile mele trecute.
boala ce trebuea să mă cuprindă pe mine, la o e-j
Dar să vedem, cam ce minune s’ar face, ca să se
pocă dată, pe mine mă doboară mult mai curînd, și j
schimbe starea de lucruri. Rutinarul se țărmurește în
văd prea bine că asta din pricina traiului nepropriu,
meșteșugul lui: prescrie o rețetă, spală sau curăță o
pe care mă văd silit să-l duc, din munca silnică la j
rană, tae un membru cangrenat. Cu cazurile mai com
care sînt supus. Și dacă ie identitate de boală, iei
plicate, dibuește la întâmplare, experimentează și dîncă-i identitate de vieață, cu deosebire că noi am asul cum poate. Ni se propun înse și oare-cari mij
vut poate să îndurăm chiear niște condiții mai aș-[
loace. Determinați să suferim, nu mai puțin deterpre. Dar cu copiii ce nasc viabili, cari se sting din |
•
minați sîntem sa punem capăt suferinței. Ca să răs
lipsa de îngrijire și de hrană, din boli molipsitoare,;
pund într’un cuviut, celui ce pune determinarea înainte,
purcese din traiul social nepropriu, tot chestie de^
ca o fatalitate. Ni se vorbește de puericultura, de edu
ereditate poate fi ? Dar cu pleiada de muncitori ce
cație, de instrucție, și, pe departe de o mai echita
vin la meșteșuguri buni sănătoși și cari ies rui
bilă repartizare a bunurilor sociale. Minuni de bună
nați? Ie vina părinților lor dacă instrumentele de
tate, dar ie păcatul ca lear avem a face . u o intermuncă sînt nepropriî, dacă materiile prime sînt vă
vertire. Ce puericultură să facem, cînd interese de
tămătoare și starea din cele mai puțin priitoare ? Ș'
o cu totul altă natură predomineaza la însoțirea oa
oare ie o stare de boală cînd nu te poți acomoda cu
menilor. Ie de ajuns așa, să spui cuvîntul magic și
toate ? leată cum trebuie privită chestiea, clncnr
toate să se facă? Și zis’a să se facă lumină, și se
cînd tratezi un subiect medical, și cu atît mai mult-j
făcu lumină... Și dacă un număr de aleși, de privilegiați ai soartei, se îngrijesc cît pot, odrasla sa le fie
Un, descendent oare-care sufere, fiind-că a avut î®;
de samă, avea-va aceasta privilegiul a fi scutită să con
familie părinți cari au suferit și iei. Se prea poatetracteze rele, întrînd în uriașul vîrtej, care se chîeamă
Dar am atât de puțină încredere și atît de puțin pot
vieață socială? Apoi cu educațiea, cu instrucție». Măînpune ieu temeiu pe orî-ce afirmare vagă, care cîte°l
dreptez lu socotința celor obicinuiți să cugete, de ce fo
dată mărturisește tocmai contrariul de ce-ai fi
los sînt astea, cînd nu susțin ordinea aflătoare și nu
sa dovedești, în cît rămîn surprins cum pot găsi i*1',
servesc
pe cei ce trag foloase din iea. Tocmai ce
tr’o lucrare tecnică, documentări de-asa natura» J°'
vrea să se facă... O maî echitabilă repartizare a bu
sefina D., are un tată, a cărui soră, etc. Iea are, îofcte
nurilor sociale. Destul de vag. «Repartizare», nu re
altele, diverse simptome de escitări în membre**prezintă ideea. Dar ieată prin ce s’ar fi cuvenit să
D-na D., are o mamă, al cărei frate ie, cura ie îelJ
se înceapă. Puericultura și educație și toate, pentru
Primul acces de melancolie îi veni 6u ocaziea morț,e j
mulțime, vin de la sine, cînd buna stare ie întro
suroreî sale. Cu cel din urmă moartea tatălui iel
nată, vin în virtutea legeî ce tinde să aducă toate
altor membri din familie și focă alte emoții.
In echilibru, la armonie, cînd centrul de . gravitate
se simte indiferentă la orî-ce... K., negustor, ar0 ua
întră. în bază. Inse pricep. Dacă s’au enumerat mij
tata nervos și iritabil. Spune singur, că ie n^
loacele în ordinea aceasta, n’are nimic a face: oa
menii, după situație» și după dispozițiile lor, se vor
întinsul lui negoț. lear cu ocaziea unei încur^îS
pune pe lucru de-o data, vor ataca relele peste tot,
finanțiare iei deveni neurastenic... Mai întâi, ce f0*1
,?re muJteT grijî ?i em°t«în in,niii6
zl
/
43
pentru că preste tot ie nevoe de purificare și de
îmbunătățire. Și nici nu stă o ramură pe loc, nu
poate să-și stînjinească mersul, ca să aștepte să se
realizeze progresul total, anume în ramura ce-ar fi
fundamentală. Seținși seajută toate... leuînse aș fi privit
toate celelalte îndeletniciri ca niște funcții inerente
vieței și m’aș fi așteptat sa văd îmboldindu-se lumea,
spre ceea ce privește, din rătăcire sau amăgire de
mjnte, ca lucru secundar: spre transformarea socială.
Nimeni nu ar fi fost mai în rol. Talent ai arătat că
liî,. încă mai mult- de cît ar fi cerut-o realitatea și
evidența faptelor. Și îndrăzneală, cu mult mai multă
de cît ar fi fost de nevoe într’o lucrare de cercetare
pură. Dar ai voit să faci o opera de specialitate, de eru
diție, o operă de ilustrare. Și, ca mai în totdeauna,
cînd vrei să faci prea mult, cam treci alăturea de țintă.
In definitiv, dacă te interesezi să micșurezi relele
din lume, fie și ca meliorist sau ca telurian cum
zici, nu poți să nu distingi ceea ce-i cu adeverat util,
ceea ce-î necesar, de ceea ce ar fi oare-cum de dorit.
Cînd te vei interesa de-un simplu individ, ca să-t esplict dispozițiile lui, îmî vei vorbi de ereditate, de adaptare la mediu, de selecție, naturală. Cînd înse vei
privi mulțimea și cînd te vei gîndi ca su pul capUtmizeriilor ce-o bîntue, va trebui să lași la o parte
toate, să procedezi prin eliminare, să te oprești pur
și simplu la mediu, anume la mediul social. Cauzele
actuale, purcese mai cu samă din mediul acesta, joacă
rolul cel maî precumpănitor acuma. Știința, ajutorată
de împrejurări favorabile și aplicată în toată întregi
mea, se poate însărcina acuma să dee vieață pan și
la stârvuri. In niște împrejurări favorabile, toate afecțiile morale morbide n'ar maî avea nici un subs
trat. De sinucideri în orî-ce caz nu va putea fi vor
ba, pentru-că chiar în ziua de a-zî sinuciderea mai
n’are legătură cu vre-o ufecție. morală caracterizată,
și nu-i de loc o culminare a ceea ce s’a numit pesi
mism. Afecțîea aceasta denotă miii curînd o dis
poziție de acomodare cu traiul amant și nici de fe
lin porniri de nimicire, cu toate că pesimistul ar
trîmbița că nimicirea ar fi un ideal. In niște împre
jurări favorabile, nu va putea fi maî cu sună, nu va
putea fi vorba de acea afecție sufletească, pe care
noi am numi-o umilință, afecție mai gravă de cît orî-ce
pesimism, fiind mai generală și mai vătămătoare: afecțiea lipsei de lucru, lipsei de adăpost și hrană,
lipsei de înțolite, afecțiea pribegite! și silei de a în
tinde mîna, afecția mizeriei, afecțiea dureroasă a pă •
rasirei. leată care substrat m’ar fi interesat mai mult
să văd analizat. Subiectul ar fi fost poate mai simplu,
n’ai fi avut nevoe de atâtea clasări, să fii îndreptățit
să conchizî. Ambițieanu ți-ar fi fost satisfăcută poate
cu etalări de citate, totu-și ai fi avut prilegiul să te dis
tingi nemăsurat, pentru-că nu-s prea mulți chiemații
să se îndeletnicească cu asemenea chestii. Și ți-aî fi
inaugurat cariera nu mai puțin strălucit. De alt-feliu
nici nu-i un subiect care să intereseze mai de aproa
pe pe toată lumea, pe toata lumea ce se gîndește la
bună starea-i proprie, aș putea sa suprim la bună
starea altora. Starea socfetăței moderne ieste atît de critică, împrejurările actuale de traiu. atât de
cumplite, în cît acestea nu-și mai aleg jertfele anumai din prăpădiți și bolnavi, ci dintre cei mai să nătoși oameni, fără nici o deosebire de stare... Așa îndrumînd cercetările noastre, ajungem să punem de
getul pe rană, și dăm de adevăratul substrat, dăm
de substratul substratului de boală, pentru a căruia
stârpite leacul ie și aflat și ie prescris de mult, făr’aavea într'aceasta vre-o vină,-dacă nu-i altul de cît:
Revoluție» Socială.
_
P. Mușoru.
�REVISTA IDEE!
bevista IDEE!
44
Intăils manifestări alejnateriei viețuitoare
î
In vechile vremuri ale Greciei,
P™:
tori a! fenomenelor naturale
‘;‘t r’j furg Pn.
tut să nască omul, cum sa fost- ‘ ‘ ’ animalelor si
drumațî, asemuindu-i ongma cu ce
• g,’a
plantelor, fură îndrumați sa cercete e,
veacun după Thales d.nifilet întâiul dintre ace! filosofi naturahști, al ca u
nume s’a părindat pănu la noi, aceea-și întrebai e, duce
•
!■
<
cătră
răspunsuri.
Cu acelea-și
cît înaintează
cunoștințele noastre, cu atit o
mul se arată mai nedespărțit de lumea organica ce-1
înconjoară. De-acolea. a cerceta de unde se trage o* mul, care-! ieste origina, trage să cercetezi de unde
purcede vieața, omul fiind o ființa viețuitoare.
După datele ce par, pe fie-care zi, să se învedereze
tot mal mult și după logica faptelor, ce dovedește,
la cele dintâi ‘ființe, găsite în straturele pământești,
un grad înaintat de complexitate organică, vieața s’ar
fi manifestat pe globul nostru, de la începutul cele!
maî vechi perioade geologice. începuturile sale chiar,
pai-a se pierde în cele din urmă faze stelare ale pla
netei noastre. Ca și cînd materiea cozmică, care, prin
rărirea și condensarea- iei, alcătui scoarța pământească,
ar fi dat naștere, atunci, compozițiilor chimice, cari
formară, cea’ din urma margine a acțiunilor curat mi
nerale și tot o dată și Începutul cel mai vechili al ma
nifestărilor organice.
Intr’adevăr, nici o hotărnicie precisă, absolută, nu
deosebește aceste două modalități ale materiei cozinice. Și analiza chimică, care dovedește că elemen
tele alcătuitoare ale ființelor viețuitoare, plante și animale, țin numai de substanțele’ minerale, aduce o
întărire deosebită concepției unita (ei materiale.
Omul nu-i plămădit din nici o substanță deosebită.
Moleculele ce se agită în organismul sau, ca în al
tuturor celorlalte finiți viețuitoare, nu-s de. altă na
tură de cît corpurile minerale din cari ie făurit globul
ce-l locuim, nu-s de natură streină.
Prin urmare; de vreme ce găsim, că corpurile fiin
țelor viețuitoare sînt chimicește identice cu materiea
minerală privită ca lipsită de vieață, corpurile acestea,
trebuesc să se tragă de-a dreptul din această materie
pentru-că alta nu ființaza.
Legendele cele mai vechi, tradițiile populare cele
mai primitive, nu sînt de loc protivnice unei obârșii
neorganice a ființelor viețuitoare: din potrivă, iele
ajatu._ m de obște, zidirea omului din lut. Numai câte-va
htăde^rn^^15^’ Pfivite ca maî aspectuoase
fața de demnitatea omenească, înlocuiră această con-
I ■
‘t
| •
■
Sif
nXtrerUpn410bîl’iîfire-?t1’ prin ideea “
ime!
CeJe dmtăi noțiuni cugetate, acele ale vechilor fi
-.îi
!
liP
■
Bă îmbrace toate SJ-T e-SC acestor Pripii
astrele, pământul și toate^ntri!1 SU Cr-eeZe ast'felia
Principiul geneAtnr .
organizate.
Milet, fu elementul lichid
pentni ThaIes din
punctul de pfecare aina tcrer;-0?5 <1'nSuI’ ara «
Cînd pare a pieri, ființa j/, “ f'“zate a on-căreî fiintî;
Apa-i un lucru’ vS “
in aPa’ 1 P L In aPa> lesne de văzut
____________ ___
Mai târziu, hi Roma, un filosof naturalist, poet și dîn
sul, dar maî ales mare observator, va cugeta la feliu.
Nimic nu ieși din nimic. Nimic nu-i opera zeilor.
Numai trudindu-ne să găsim pe pământ și în ceriurî
fapte a căror obârșie mintea o caută în van, ajungem
să punem totul pe sama voinței divine, zice Lucrețiu
în a sa -Despre natura lucrurilor '.
Nici în vechea Grecie, nici în imperiul roman, oa
u' * . \lre născut In Mflet, ucenic, al hu.Tha]^ j menii cu pricepere și judecată, n’au căutat în văzduh
Anaximandre, nasc
le privin^ f
.
și suprafiresc obîrșiea ființelor viețuitoare., Tot așa
astă-zi, chimiea și fizica se împotrivesc la asta. Numai
observare! fenomenelor naturale, trebuie să-i cerem,
ast-feliu, să ne arete, cari sînt noțiunile cele mai sigure,
gaduesc sa se conC<jațj‘’ ilor dUpă dînsul, ie o
ce le putem avea asupra chipului în care s’a arătat
Obîrșiea tiituio
. u tită tot o dată de o
întâi materiea viețuitoare.
terie
se
ivi,
ele
bună
X°tr“«î dată, ideea de materie, nedesp^
Huxley, cercetând, în 1868, niște nămoluri scoase din
marile adâncuri ale Atlanticei, de la patru mii de metri,
descrise o substanță albuminoasă, pe care-o socotea
do ideea de mișcare.
_
Această materie-mișcare umple universul, ie
să fie o formă primitivă a materie! viețuitoare. Aceste
dânsul cu si dânsul leaa ființat vecinie.
nămoluri, inse, ierau din sondagele făcute în 1857,
,na[n“iu™dre, dînd acestei materii forum cea tnat
pentru așezarea cablului transatlantic, și fuseseră păs
trate în alcool. Condițiile de cercetare fiind defec
subtdT cea rnu nepipăibilă, admite aerul atmosferic,
tuoase, încheenle puteau să fie greșite.
ca nrindpiul din care favorite total prni condensare,
In acela-.șl an, 1868, Wyviile Thompson și CarpenStele”pămînt și mare. Ca și Thalcs, face s,. re nașei
ter, găsiră .și putură să cerceteze aceea-ș! substanță,
toate dintele viețuitoare din ape, im a su faeu abatere
în
stare proaspătă, în produsele săpăturilor săvîrșite
pentru o.m Căci, cel dintâi vito omenesc fednpi
de Porcupinc, în golful Gasconiei. Această substanță
dînsul, hrănit de pești, de nu născut dinu inșu.
icra atunci mobilă, în stare să fie socotită viețuitoare.
Deci, acești filosofi naturahști, privesc ea punct <le
In 1872-73, Bessels, află acela-.și lucru în materiile
plecare al ființelor organizate substanțele neorgamw.
săpate do Polarii, îh strâmtoarea lu! Smith.
Concepțiile lor ajunseră și uiaî indi'aznețe, cuti
Această substanță albuminoasă, are înfătoșarea
Pitagora si ucenicii săi. după zisele lui Plutarc, pri unu!
soni de piftie, cu desăvârșire amorfă. Dimensiile
vesc materiea că înzestrata c’un on.re care grad de sim Iei îi par nedefinite, căci această masă gelatinoasă
țire. După dânșii, materiea îera în stare să simtă, sâ de materie mobilă, pare a nu avea un corp determinat.
sufere. Uimitoare idee, pe care vedea-o-vom din nou In stare să crească necontenit, ar putea să îmbrace
dată în vremea noastră.
chîar fundul Atlantice! de Nord. înmulțirea Ie! nu se
Anaximene. Diogen din Apolouia, privesc aerul ca petrece întriun chip oare-care de reproducere ade
principiul tuturor lucrurilor. Cliiar inteligența sub nu vărată, ci numai prin desagregare, prin desfacere de
mele de suflet, ar fi de obârșie gazeiformă. Principiul bucăți, caii, separate întâmplător, merg, târâte mai
primordial, aerul, ar ti ast-feliu, o materie r.u numai departe, merg să urineze a trăi, să-.șî mărească volu
nemărginita și vecînică, ci și inteligentă.
mul, alcătuind ast-feliu colonii.
Cu Heraclit, mohorîtul filosof din Efes, principiul
Huxley, numi această substanța a marilor funduri
generator se schimbă. Nici aerul, nici apa nu mai sînt maritime, Bathybius, de la bathus, adânc, și Zws, vieață,
creatori, îe focul. Concepțiile generale rămînînd ace- și-o dedica naturalistului din lena, Ernest Hteckel.
lea-șî în fond. Totul se schimbă in foc, focul în tot. Ețmckel, cu un an înainte, găsise, în baea Villefranche,
Focul ie vecinie, neîntrerupt în mișcare și înzestrat cu un grunz albuininoid, fără sâmbure, pe care-1 soco
tise ca forma viețuitoare cea mai simplă, tipul an
inteligență.
Poet ca și naturalist, poate mai mult poet, Enipe- cestral al celulei cu sîmbure: Profogencs primordialii.
Bathybius, masă fără sîmbure, fără nici o urmă de
docle din Agrigente, pune pricina vecîniceî mișcapa
materiei în protivnica înrâurire a două principii: dri; organizare și în stare să acopere întinderi nemărginite,
apăru
ca o specie viețuitoare, morfologicește inferioară
gostea și ura. Dragostea, împreună corpurile, lucrează
prin alipire: ura le desunește, le cășuneazii desfacere»- Protogenelor. Se privi deci, substanța aceasta, ca cea
Organismele sînt create prin dragoste, nimicite prin ură dintăî încercare a materiei brute de-a dobândi orga
Dacă am schimba numirile: dacă am zice dragostei nizare, adică ca trecerea de la formele minerale la
atracție și urei repulzie, am avea fenomenele chimio- formele viețuitoare.
De la ființele, organizate, Bathybius are următoarele
taxiei presimțite de mai bine de. două mi! de im!- Priviți, strigă poetul nostru naturalist, priviți rninu‘ trăsături: 1. Putința de a se mișca. 2. Putința de a
nata orîndă a membrelor umane, pe cari împreuna^ crește, hrănindu-se, cec-a ce trebuie de admis, de oare
le-ău la o lalta dragostea, priviți i cît de paterni^ ce Bathybius se găsește cuprinzând întinderi foarte
sînt în primăvara vieței. Dar ieată cum o discordie mari. 3. Compozițiea chimică albuminoidă.
Această concepție a unei mari mase de materie
pizmașa, cătră sfârșit, le sfarmă armonica^.
ji viețuitoare, putând să îmbrace panii și fundul marilor,
In fine la Abdere, oraș în Tracia. Democrit, căut-înd nu
trecu de feliu fără să ridice oare-cari întâmpinări.
sa meargă'maî departe în obîrșiea lucrurilor, concep11
Mai întăi, cercetat cu de-amămmtul, Bathybius
ideea atomilor.
.
TT , ... - ~vede
- • , chimi. ceste, cu osebire,
alcătuit
x._ ____ ,.r___ 1. „‘ țe minepe^ cînd
unele cu^ltPlp ’nM - \ “?lltil.ndll‘se’ ,inbin^hUri- ral? : acid salicilic sau sulfat de calciu, pe
cîi matelelor ?rmn?rifpUmn. ace?tla ^atuesc, prin ftlW teriî ajbuminoase cuprinde ftbîea 3o/o.
nămînhd
®P-atru ®leuJent®, aerul, apa, fotuh | A1. f.
un
organizat, care ab
abiea coP SĂ - ??CUra ap.01 plantele
animalelej prinde substanțe 0
i(.^ *
.- lumțel.e viețuitoare, prin urmare, purced din n’% I
'
*
J
nea formata prin agenți fizici, iele n’au fost :iră), ;
asta, organismele vie|u^‘j1tX de cît deprivi ac^ j
Nimic intu simplu, d
elementul făuritor a) J4 :
Apoî, cînd fiinu J ?
turor acestoi liînri ' , utrezirea parc sa-i șchinji,, ;
vechii «r
AJta4 în scurt- id^a cc-șî
vechii filosofi greci, de obîrșiea vieței.
45
!
!
Turnând peste apă de mare alcool puternic, căpătăm
un strat de sulfat de calciu, avînd întocmai infățoșarea cleiosă a lui Bathybius.
Bathybius să fie, ast-feliu, o substanță minerală,
care se alc&tuește sub înriurirea materiilor organice ?
In sfârșit, se zugrăvi Bathybius, ca alcătuit dintr’o
mare cîtime de grunji vîscoșî, unii rotunzi, alții amorfi, întocmind țesăturile cleioase cari acopăr pie
trele și celelalte lucruri din fundul mărilor, dimpreună
cu corpusculele calcare, prinse în mijlocul acestor
țesături și întruchipate cu iele, Discolițî și Cyatholiți,
ce s’au privit ca produsele escrefiunei lui Bathybius.
Ie de nevoe să adăugăm, că, dacă Bathybius pare
caracterizat prin aflarea acestor nodule calcare, cu
toate astea acestea pot lipsi.
Gelatina albuinihoidă găsită de Bessels pe țermurile Groenlandei, nu cuprindea nodule calcaroase. Bes
sels, privind forma aceasta ca mai simplă, o descrise
sub numele de Protobathybius.
In săpăturile lui ChaXlengtr nu se găsi Bathybius,
Din potrivă, în timpul explorărilor lui Tracailleur^
se scoaseră câtimi foarte mari.
Milne-Edwards, care cercetă atunci această sub
stanță la microscop, o privește ca fiind numai o adunătură la mucozituți produse de bureți și .de oarecari zoofițL Aceștia ar lăsa secrețiunile acestea, cînd
sînt loviți de atingerea mașinelor de pescuit.
Această părere ie de notat, căci, în opunere cu încheerile experiențelor citate, privește pe Bathybius nu
numai ca un simplu precipitat mineral, ci dimpotrivă
ca un produs organic.
Deosebirea ie însemnată, pentru că dacă-i dovedit
cum se cade, cum căBathybius nu-i un compus.neorganic,
care nu are nimica viețuitor, ci o substanță organizata,
n’ar mai rămâne treaba, de cît ca să se știe, dacă cele
3% de substanțe albuminoide vin de la animalele in
ferioare, cum’ sînt bureții și zoofiții, sau dacă, din potrivă,
substanța aceasta își are o existență aparte, neatîrnată,
adică dacă se alcătuește de sine, mărindu-se prin asimilare, în paguba materiilor neorganice.
Dacă substanța albuminoasă a lut Bathybius. s’a
format de la sine, nimica nu împiedică de a se socoti
această masă amorfă a marilor funduri marine, ca o
supraviețuire străveche, poate, chiar ca forma primi
tivă a materiei viețuitoare.
Marea proporție de substanțe minerale^ 97%, nu se'
împotrivește acestui chip de vedere. Materiea organică,
alcătuindu-se pe sama materiei neorganice, împrumutîndu-i toate elementele constitutive, la începuturile
sale, în întăile perioade geologice, a trebuit să înceapă
prin a întrupa mai multe părți minerale de cît organice.
A putut chiar; să se intîmple, ca acest gang silicios
și calcar, să fie neapărat străvechilor manifestări ale
chimiei carbonului, spre a servi de sprijin și apătare,
moleculelor ce se grupau cu o afinitate ușor de nimicit.
Materiea pe cale de organizare biologică ar fi avut
ast-feliu, în masa gelatinoformă, un feliu de schelet,
alcătuind niște inele prin cari ar fi circulat.
Dacă-i așa, precumpănirea minerală în alcătuirea
chimică a lui Bathybius, departe de a fi o întâmpinare
împotriva natureî sale de organism viețuitor rudi
mentar, ar fi o dovadă riia! mult în favoarea-î. Cînd o
formă izvorăște din alta, ce dainuește mai dinainte,
forma mamă,’ acolea materiea minerală, ie ce întrece
in cîtățiine forma nouă, forma născută, ceea ce lă
ființele viețuitoare se, vădește prin numărul și prin
însăinnătatea caracterelor.
• In scurt, nu ne-am putea rosti astă-zi: nu se știe
încă dacă Bathybius îe un compus cu totul neorganic,
în stare gelantmoasă, adică un corp mineral, dacă ie
�bevista ideei
-----
REVISTA 1DEE1
46
o substanța secretată de organismele viețuitoare,
bureți sau zoofiți, adică un corp organic, sau, în
sfîrșiț, dacă n’ar ii o masă de materie viețuitoare stră
veche, mijlocitoare între cele două de căpetenie înfațoșerî ale materiei viețuitoare.
Vieața organică și-a luat naștere în apele nemărgitului
ocean geologic, obîrșiea mărilor noastre de a-zi. Suit
ast-feliu o mulțime de presupuneri, precum că-n mări
ar fi să se găsască formele cele mai primitive ale
organismelor viețuitoare.
Teoreticește nu se împotrivește nimic, ca această
gelatină calcică, puțin idbuminoidă, mai mult minerală
de cît organică, să fie o formă străveche a viețeî, sau
cel puțin rămășița uneia din trecerile fizico-chimice,
cari îngăduiră compușilor carbonului să îndeplinească
feliurile de mișcare mai gingașe, mai fine, mai repezi
de cît cele săvîrșite de celelalte corpuri chimice.
Intr’adevăr, dacă ar fi, să presupunem un caz, să
căutăm a ne da samă de chipul în care a trebuit să
se iste începutul viețeî, am putea să ne închipuim ca
formă viețuitore primitivă, o masă amorfă, mobilă,
vîscoasă, mal mult minerală la început de cît organică,
care treptat, prin neîntrerupte evoluții, ar fi ajuns tot
mai mult albuminoidă. In 1809, Lamarck dădea în
vileag, încă de-atuncea o concepție la feliu.
Trebuie să recunoaștem, cum că Bathybius, substanță
găsită în mare, a. cărei ființare nu ie tăgăduită ele
nimeni, ceea ce i se pune Ia îndoială fiind numai natura
viețuitoare, răspunde foarte mult acestei vederi teo
retice și se înfățoșază ca îndeplinind pentru spirit,
una din ipotezele cele mai mulțumitoare, asupra for
melor primordiale ale materiei viețuitoare.
Dacă natura viețuitoare a lui Bathybius mai rămîne
în desbatere, nu-î tot așa cu substanța pe jumătate
fluidă, amorfă, plastica, fără coloare, nesolubilă în apă,
cu reacție alcalină, care alcătuește partea de căpetenie
a corpurilor organizate, plante și animale. Numită de
cătră fîuxley baza fizică a viețeî, de Claude Bernard
haos vital, de Purkinje numită protoplasma, materie
alcătuitoare, substanța aceasta, chiar în formele sale
cele mai simple, arată un așa grad de complexitate,
un ansamblu de acții fizico-chimice atît de întins și
de însemnat, în cît, de bună- samă, ie greu de price
put de acolea chipul sub care s’a manifestat din în
ceputurile sale, vieața.
Dacă Bathybius nu-î organic, dacă nu-i o rămășiță
din cele dintâi vrîste a viețeî pămîntești, a trebuit
să existe unul sau mai multe chipuri necunoscute de
trecere, între maieriea viețuitoare de a-zî, înfățoșată de
cătră protoplasma, și între cele dintâi combinări ale
carbonului, ce se încerca să însăileze lumea organică.
Dar dacă nu cunoaștem, într’un chip hotărît, cele
dintâi înfățoșerî ce îmbrăcă materiea minerală, care
se transforma în materie viețuitoare, ni-i dat, cu toate
astea, să fim de față în toate zilele la fenomenele
fizice și chimice, cari îngăduesc materiei viețuitoare de
a-zi, să se desvulte pe socoteala materiei neorganice.
Protoplasma vegetalelor și chiar acea a cîtor-va
specii animale absoarbe, sărurile minerale disolvate în
ape, le întrebuințează, le schimbă, o parte păstrînd-o,
alta aruneînd-o. Partea păstrată, asimilată, se face
parte întregitoare din protoplasma, cu alte cuvinte,
prefăcută în materie organică, ajunge viețuitoare.
Prin urmare, dacă în zilele noastre nu vedem ma
terie» minerală producînd de-a dreptul materiea vie
țuitoare, bine înțeles lusîndu-se de-o parte cazul lui
Bathybius, din potrivă, vedem materiea viețuitoare
făurindu-se neîncetat prin iea însă-și, sub ochii noștri,
neîntrebuințînd pentru asta de cît substanțe minerale,
adică socotite neviețuitoare.
O
Prefacerea materiei minerale în materie viețuitoare
ie, așa dar, un fenomen ce se îndeplinește fara ln.
tronipere si n’are nimica tainic.
De alt-fehu, pare greu de susținut, cum că mateneu
organică nu purcede d'in materiea minerala prin simpla
schimbare fizico-chimică, și nu se poate admite, cum
cu, la o anumită dată, a trebuit o altă putere, care
numai lucrează nstă-zi, să zămislească ființele.
Se recunoaște materiei viețuitoare, protoplasmeî,
oare-caH proprietăți, cari slujesc să o deosebească de
materiea neorgauizată. Materiea viețuitoare poate să-șî
schimbe locul cum vrea. Atinsă de câtru agențî ex
teriori, iea se arată senzibilă. Dacă absoarbe substanțe
streine, iea le asimilează și își mărește volumul, hi
sfirșit, dînsn se poate împărți, reproducînd o materie
viețuitoare, sămîinîndu-I.
Chiar la cele mai simple animale, protozoarele, găsim
de-asemenea facultatea de-a se mișca, de-a merge, de-a
se întoarce, de-a fi înriurite de agențî exteriori, de a
se hrăni cu substanțe exterioare și de-a se reproduce.
Fenomenele acestea, privite drept o caracteristică
a materiei viețuitoare, se petrec oare la feliu la toate
ființele organizate ?
La ce nevoe asemenea întrebare ? Nu-i oaro cu cale
de a admite că ceea ce se întâmplă cu unele, se în
tâmplă la feliu cu toatele?
Asupra acestui lucru, cu toate astea, sîntem de
parte de a fi cu toții de aceea-și părere.
Cînd vedem un animal microscopic, bună oară o
amibă, mic grunzuraș de protoplasma. îndreptindu-și
pseudopozii cătră substanțele organice ce ar putea
să-I slujasca de hrană, din potrivă strîngîndu-și-1 la atingerea vre unui cristal acid, primejdios pentru dînsa,
sîntem ispitiți a pune pe sama acestui animalcul o în
destulă senzibilitate, pentru a face o deosebire.
Se pare, că la feliu cu animalele superioare, la feliu
cu omul, arniba are facultatea de a-și dirigui mișcă
rile cum vrea, în chip spontan, și că-i călăuziră de
percepțiile ce i le dă senzibilitatea- iei.
Să cercetăm.
Două păreri stau fața în fața. Una, scoasă la iveală
de Pfeft'er, nu admite ființarea nici unei senzibilitățî
la protozoare, atribuind mișcările lor unor fenomene
identice afinitate! chimice. Pentru părtașii acestei pă
reri, mișcările amiboide, de întindere și strângere a
pseudopozilor, ca și atracțiea și repulziea întregului
animal, sînt mișcări mecanice, pricinuite de reacțiile
fizice și chimice, ce se petrec lu periferica corpului
protozoaruluî, între protoplasma și între soluțiile mi
nerale aflate în mediul lichid:
într’un cuvînt, motricitatea formelor biologice inferioare, ar fi la feliu cu afinitatea, ce se întâmplă
între feliuriți! compuși minerali. De unde, numele de
chimiotaxie, chimiotactism, sau chiar numai tactișm,
dat, acestor fenomene.
Trebuie de notat, în sprijinul acestei păreri, cum
că cea mai mare parte din agenții fizici, după cum
greutatea, lumina, căldura, umezala, precum și o mul
țime de corpuri chimice, ca oxigenul, acidul carbonic,
sărurile minerale în soluție, au o înriurire, nmi mare
sau mai mică, asupra ființelor monocelulare. Toate atrag sau resping micro-,organismul, fără ca acesta să
se poată împotrivi. In mobilitatea lui, acesta ie pasiv.
Cu totul alta ie opiniea susținuta de cătră Hsekel,
Engehnann, Luciani și alți observatori.
Pentru acești autori, organismele monocelulare se
bucură de-o spontaneitate motrice, la feliu cu acea
pe care o au animalele superioare, în urma unei sen
zibilități adevărate, cu toate că foarte rudimentară.
Ast-feliu, atragerea, respingerea, la protozoare, n’ar
.
/
- o reacție mecanică asupra unei substanțe
ti n«ioal.jc ci ar alcătui fenomen^ curat biologice.
oesen£trebui să vedem într’însele punctul de plecare,
A1 ’|,;jităței conștiente, facultate, care merge desăiil
se * pe măsură ce ne nălțăm în seriea zoolovîr?lD" leagă protozoarele de mamifere.
gițj’ Sucește două păreri, atât de cu totul opuse,
■^^re s’o P1'^111 ?
po r irile amiboide ale protozoarelor sînt oare simple
l?ene întețite numai de agențî fizico-cliimici și
t mecanice, lipsite de ori-ce îmboldire
flStntma și conștientă ?
sp®. 1 ollre din potrivă, manifestări primordiale, înse
f tul proprii viețeî animale și prin urmare fără o
cU rnănare cu fenomenele de afinitate neorganică ?
llSTte pune cu totul de-o parte sau de alta, de bună
/ ar fi să micșorezi cu mult însemnătatea acestei
S.bSn una
c°le maî interesante din filosofica
,
:
’
.
'
1
■
47
esclusiv, și. din materiea zisă organizată, pe care
această protoplasmă o alcătuește și-o făurește?
Asemănarea, identitatea, am putea zice, ilintre ma
nifestările chimice, cari atrag unele molecule minerale
■și înlătură altele, și manifestările selective ale tactîs. mulul organic, se arată ast-feliii cu totul firească.
Această asemănare, ar trebui să se arete cu atît
mai vădit, cu cît sîntem mai pe -hotarele ce despart
ceea ce-î neorganic de ceea ce-i organic.
Cît de nehotărîte sînt inse hotarele acestea.
îndoiala asupra adevăratei naturi a lui Bathybius,
ie de față să o mărturisască. Ne putem chiar întreba,
dacă se află hotare adevărate, dacă acele ce le ad
mitem nu sînt cu totul fictive, dacă nu-s numai o
simplu convenție adoptată pentru a ne înlesni clasi
ficarea noastră.
Fapte notate încă de mult, de curînd înse cercetate
cu îngrijire, par să pună în lumină, drept contra parte
Z°Atîteaadoveditoare experiențe, în deosebi, acele ale la ceea ce observăm la protoplasma, ființarea unor
manifestări spontane senzitive și motrice la ceea ce
- pfeffer, Massart, Bordet, Metchnikofl’ și alții, au
,01 ilt netăgăduit, cum că atracțiile și repulziile or noi numim materie brută. Noțiuni noi, ciudate pentru
ganismelor monocelulare, față fie de agențî fizici, fie noi, cu cari obicinui-ne-vom, după cum ne-am obici
nuit cu fotografica nevăzutului.
do substanțe minerale, fie de materii organice, se petrec
Foarte de samă observări, au îngăduit a se statornici,
• tr’un chip cu totul asemănător cu afinitățile fizico- cum că metalele, până la o oare-care măsură, ar avea,
cliimice, vădite de corpurile minerale.
ce-i dreptul foarte slab, dar ceea ce nu-i mai puțin
Ast-feliu, ceea ce numim spontaneitate și senzibili adevărat, cu toate astea, ar avea o formă de senzibi
tate la omibii și la alte organisme monocelulare, nu litate și o putință de mișcare corespunzătoare cu sen
se mai poate tăgădui, dă naștere la fenomene de a- zibilitatea aceasta. Metalele ar fi’în stare să simtă
ceea-și natură cu afinitățile neorganice. In privința obosala, să arete o stare de slăbăciune.
asta, ’nu-s deosebiri de samă.
Această stare de obosală nu poate fi asemuită stri
Dar, trebuie să scoatem oare de-acolea încheerea,
care!, pentru-că metalul nu-șî întregește singur stri
căciunea, pe cîtă vreme, prin odihnă, metalul slăbit,
cum că acestea sînt fenomene cu totul neînsuflețite,
adică ne avînd nici o legătură cu vieața ?
obosit, își dobindește însușirile sale, puterea lui de
Atare întărire, ar putea să pară ciudată, fiind-că noi înainte, după cum ființele viețuitoare prin odihnă își
constatăm fenomenele acestea foarte caracterizate, redobîndesc puterile pierdute.
tocmai la o materie, care, alcătuind partea de căpe
Ast-feliu, obosala, manifestare pusă pană acum pe
tenie, a tuturor ființelor viețuitoare, ie pentru cuvîntul sama senzibilităței, și înoirea puterilor, pusă pe sama
, acesta privită ca materie însuflețită, ca substanță vie unei munci care ar face parte din mișcarea viețeî, ar
țuitoare prin escelență.
fi niște fenomene pre cît de neorganice, pre atît de or
Această materie ar putea fi viețuitoare, fără să aibă ganice, ca și manifestările tactismului la protoplasmă.
toate funcțiile caracteristice sau proprii viețeî. Ceea
Atît la ființele viețuitoare, cît și la corpurile brute,
ce-i privim ca mobilitate, ca senzibilitate, ar putea fi
am avea, prin urmare, funcții comune.
niște manifestări lipsite de ori-ce acțiune vitală., fiind-că
Să prescurtăm faptele. Sînt aproape trei zeci de
fenomene de aceea-și natură, au loc în corpurile pe ani, de cînd William Thomson, după lordul Kelvin,
cari noi le privim ca lipsite de vieață.
aretă că firile metalice supuse în uzine la vibrări ne
_ Nu-i. oare, într’adevăr a merge o leacă cam departe, întrerupte, după un răstimp de repaos, Luni, bună
tăgăduind funcțiile de mobilitate și de senzibilitate oară, lucrau alt-feliu de cît Sîmbătă.
mală unei materii, care prin celelalte funcții ale sale,
Experiențe făcute de curînd în America, la Franklin
pnn hrănirea-i, care-i îngădue de a asimila substanțe Institut, au îngăduit a se statornici, cum că mișcările
nerale, de a le transforma, pentru a crește pe soco- neîntrerupte, slăbesc metalele, dar că, după o vreme de
rePr°ducerea-i, care-i îngădue să se odihnă, iele își capătă iear tăriea ce au avut-o.
ntu'1] C!i
Sa nu se nia’- stîngă, dovedește în chip
Ar ti ast-feliu cu putință o obosală, la corpurile
( e neted că ie într’adevăr viețuitoare ?
pe cari sîntem obicinuițî a le privi ca nesimțitoare,
luiict'“r l “Ca ar netao^icluit, că aceste două din urmă si ar putea să-și capete apoi puterile la loc, după o
menN ’iyan\rea Șl reproducerea, caracterizază ieno- oare-care odihnă; Ar trebui să se petreacă o mișcare
unei
ar trebui totu-șî să privim protoplasma reparatoare. Prin urinare, aceste corpuri n’ar ti de
vwh»+ U1'1 mon°celulare, ca o materie pe jumătate loc inerte. Și revista americană «Mines and Minerais
lOare,’
j^atate inertă.
of Seranton», admite că mișcarea aceasta, tendință
^rănirea -ea^’ or&‘anismul unui protozoar ar avea naturală spre agregarea moleculară, trebuie să fie
nitiifiu î! reproducerea, de la ne-vieată, ar avea afi- privită ca un fenomen de vieața elementară la ființele
ÂStfer-ractive
repukive.
neînsuflețite.
cu toti'V protoP^sma animalelor monocelulare, care
Bine. Dar a admite vieața, fie și elementară, pentru
maicom ] acela-și lucru ca și a organismelor celor lucruri atît de puțin viețuitoare ca metalele, nu-î oare
^P)
desăvîrșite, ar avea în acela-și paradoxal ?
Vnînd (je * estărî ținînd de funcțiile biologice și altele
Cu toate astea, faptele stau aici, în toata brutalita
asta> de nu °?netatile corpurilor brute. Ce însemnează tea lor, puțin păsîndu-le de toate clasările și hotărni
fizicăCai-P1iOt?p^asma^ acel *^uos vital’ și acea, cirile noastre.
'uu'du-se din tr®t>uie să fie tocmai o combinare, forCît ne privește, cată să ne dăm samă bine, să în
materiea minerală, din care se alcătuește cercăm a pricepe faptele în fața cărora ne găsim.
■i
•fl
i
il
Sl
n
w
1 ri
o
. h
I1
i!
I
�REVISTA IDEEI
•18
Daca niște substanțe, privite de noî ca neînsuflețite,
înfatosază niște fenomene asemănătoare cu cele ce le
vedem la ființele viețuitoare, trebuie sau sa admitem,
că în lumea viețuitoare se petrec fenomene curat ueorganice, sau să căutăm începutul vieței pana m
materiea brută.
Bathybins, în cazul acesta, cu toate ca aproape in
întregime mineral și prea puțin’ organic, ni se arată
ca trebuind sa fie strașnic de îndepărtat de punctul
ce alcătuește trecerea de Ia materiea fura vieața la
materiea viețuitoare.
■
Așa în cît ajungem să ne întrebam: Funțază oare
o materie lipsită cu totul de vieață ?
Mai întăi, ce-i vieața?
„
—__ ______
Fără să desvoltăm aceasta
chestie,, cunoscmdt că
din nimic,, constatam că, femonenele
nimica nu oleacă
p1 -------1. jde—
cunoscute sub. numele
vieață, nu pot să
sa se
s întîmple
" face —
*'•
pe globul nostru, de cît cu condițiea, de-a
parte,
într’un chip, din ceea ce ființaza în univers.
Ceea C6 știm înse mai neîndoios asupra universului,
ie că totul’ se mișcă într’insul neîntrerupt. Noțiunea
de univers și acea de mișcare, sînt nedespărțite.
Dacă totul se mișcă, cum să deosebim atuncea ceea
ce ie viețuitor de ceea ce nu ie?
Am vorbit despre mișcarea spontană: dată înse
animalelor, plantele n’ar avea-o, și n’o vedem nici
chiar la toate animalele, pentru-că, nemăsurata falangă
a protozoarelor, n’ar avea mișcare spontană, ci miș
care chimiotaxica.
Inse, cunoaștem noi oare de unde începe mișcarea
spontană și unde se. isprăvește mișcarea nespontană?
' N’ar fi si acolea o limită născocită de noî ?
Neînchipuit de mica moleculă de » eter cosmic și
uriașele mase, cari alcătuesc sistemele solare, se mișcă
oare’ în nemărginitul spațiu în chip - șpontaneu sau
într’un chip pasiv, nespontan?
Nu s’a putat răspunde de cît în ziua, cînd s’a do
vedit, cura că înriurirea atractivă a maselor între iele,
descrescînd cu distanțele, spațiile cari despart sorii
sînt atît de mari, față de volumele lor, in cît, prea
depărtați unii de alții, ca să se înriureâscă reciproc,
plutesc ’neatîrnațî, mergînd în toate direcțiile cu pu
tință, chiar în cele mai cu totul opuse.
Ast-feliu, marile mișpări ale materiei în nemărginit,
fie în starea cea mai nepipăibilă, fie în stare de mase,
se înfățoșază ca niște .mișcări autonome, neatîrnate.
Nu putem uita, pe de’altă parte, că distanța des
părțitoare raieșurîndu-se, se nasc înriuriri de. vecină
tate, și de acolea urmează reacții-reciproce, cari dau
naștere la serii de mișcări, mișcări de atracții și repuizii: afinitate, tactism.
Ce-s înse asemenea mișcări, de nu modificările, trans
formările mișcare! primordiale universale ? Prin minare,
ce-i însă-și mișcarea universală, de nu ceea ce putem
numi vieața lucrurilor ?
Vieață, mișcare, în realitate, sînt unul și acela-șT
fenomen. Mișcări, de o încetineală foarte mare, sînt
destule pentru aglomerările de molecule neorganice :
mișcări mai repezi, sînt necesare pentru manifestările
compușilor organici ai carbonului.
Concluziea se impune. Vieața organică este o mo*
. dalitate foarte plapînda, fulgerătoare, a- veciniceî miș
cări a materiei: ie manifestarea cea mai gingașă a
acestei mari vieți universale, care începe de la atomul
de eter cosmic,, ca să se termene, pe planeta noastră,
la ființele superioare, la ornP.-G. Mahoudeau.
Z&Ș" REVISTA IDEEI
PF, AN, 10 NUMERE, o LEI
>SOMME«T£l.E SE PLĂTESC ÎNAINTE
EQ
3;i preajma gîriicfolm
Focurile din bătătura căsuțelor albe, au ațipit de
mult. Satul doarme dus, sub țăriea stropită cu aur...
Numai crîșma lui Gherasim nu doarme : clipocește
somnoros, 'colo în creasta dealului... Și de dragul cui
stă bieata crîșma trează ? Ei, de-a cui, dacă nu de-a
părintelui Gr’igore, de-a notoriului și de-a lui moș
Nechita. Dar mai cu samă, de dragul preasfințitului,
ca vezi îs prieteni vechi.
'
Nu-i vorbă, într’o vreme se supărase rău, cuvidșiea
sa, pe dînsa. Dar avea și dreptate, sărmanul : prea
își bătuse joc de iei. Mu. rog, ziua ’n amiaza mare,
s&d trântească, cit ie de lung, în glod, în mijlocul
drumului... Se jurase părintele că n’o să^mai dea pe
la crîșmâ, dar bietul preot, inimă bună, na ținut
mînie și s’a împăcat.
Iera ’o dimineață tristă, de toamnă. Ploua. Părin
tele Grigore, mergea, întunecat, pe hudița pliuă de
noroiii: Se ducea la o împărtășanie. Orîșma-l privea,
din capătul drumului, tristă, cu geamurile iei ude...
Cînd a văzut-o,' sfințiea-sa,. așa plînsă, s’a înduioșat
și nu l’a răbdat inema să nu se’mpace, Și crîșma l’a
primit veselă, cu oala plina și cu cîntecele pline de
foc ale lui C’onache, lăutariul satului.
De-atunci ie multă vreme, și cîte fapte sfinte n’a
suvîrșit părintele Grigore, dinaintea batrînei prietene...
O dată, se zice c’a botezat o eapa, lui Tulbure. A
luat frumos, o oală, plină ochi cu sîngele Domnului,
și’apropiindu-se, cucernic, de pagina Roaibă, în tăce
rea solemna a norodului, i-a turnat-o în cap, lasînd
să cadâj o dată cu vinul, și vorbele sfinte:
• «Boteze-se, roaba- lui D-zeu, Rouiba: In numele
Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh. Amin»....
Acuma, stau cu toții dinaintea gîrliciului, ca-i fru
mos și bine afară, de nu se mai afla. -Luna se des
prinde, încet, dintre crestele copacilor din zare, și
caută, zîinbind poznaș. Pare c’ar zice: «;Mă inferam ■
ieu, sa nu va găsesc aicea». Și oala colindă, harnică... ,
— Uite, moș Nechita, îmi iești drag și pace... Cine,
ce are cu mine. Mi-ai fost drag și-ai să-mi fii... Vor
bește părintele Grigore, bătînd pe umăr pe moșneag
și făcînd șiret din ochi cătră notar.'
■— Așa-î părinte, face notariul, legăuîndu-se.
De mult amar de vreme, îl ispitise pe popa gîndul,
să-l bolmojască pe moș Nechita și sa-i lee pămîntul.
Acu, de cîte-va zile, a pus la cale să-i tot dea de
băut moșneagului, că i plăcea, lucru mure, să sugă,
și să-i sucească mințele: doar i s’o da danie lui.
Moș Nechita, sta pe prag. Capul ii atîrna greu
pe-un umăr. Ii lumina lămpeî, așezată la o parte, pe
scara de sus a pivniței, se deslușeștb fața lui sbîrcitâ
și brobonată de sudoare. Privirile-i ard în fundul
orbitelor negre. In răstimpuri, ochiul drept se stînge
în îngrămădirea încrețiturilor tăbăcite ale pleoapei.
Gura i te zbîrcește, sub mustețele ce atîrna, nălbite.
— Ca pe palmă am sa te țin, moș Nechita. Și popi
își rotește șiret -ochii tulburi, îșî aduce cu mina pă
roasă, capătul barbei roșii, între dinții inegriți...
— Mai ie vorba, părinte. In toată țara Europei,
n’ar© să găsasca să-l îngrijască mai bine ca Sf-ta.
Moșneagul cala prostit, cînd la popa, cînd la notar.
Buzele vinete ise desprind, lăsîud printre dinți, acelea-și vorbe: «leu sînt Nechita, din vechime»... Și o
'
ața de bale i se Iasă din colțul gurei. Jos, în bezna
gîrliciului, un ochiți de lumină clipește ademenitor...
— Mai ada vin, Gherasim. Da știi, de cel mai tă
rișor... Face popa, cătră crîșmar.
N, N. Beldiceanu.
REVISTA IDEEI
Februar’ N°’
COMPLOT ANARHIST
.•«+pri s’ar putea, să fim în rîndul țărilor
fără complot anarhist? Nu-i vorbă, nu
în totdeauna de o mișcare socială la noi,
Preî?e că nu-î rievoe să fie oamenii logici. ComPggra înse, neapărat, trebuie să se întîmple,
ă •• fiint^'c^ att-feliu cum s’ar justifica mai
-Xebuințarea acelor fonduri secrete, cari
h$e “niiesc cu atâta discreție ? Mai zilele trecute,
descoperit, la Viena, că s’ar fi plănuind, la
?a. un complot. Pricepem serviciile ce și le fac
n°litiștn cle
neamuri, unii altora, să de[ele fonduri și să-și susție existența. Dar.
Încă polițiștii romîni, mai. ales cei politici, ar re' anei să-și aibă îndreptățirea care le-ar da-o
Jnarliiștii noștri, să aibă numai atâta treabă cîtă
le-ar da-o iei, ar putea să se plimbe. Iear su
mele ce le papă, ar putea remănea un capitol de
economie frumos.
Nici vorbă, că se găsesc în țară, oameni de
cele mai înaintate, aș putea zice de cele mai
extreme opinii, fără să se schimbe înțelesul. Oa
meni cari nu ,au nevoe să se mândrească și să
se sfideze lumea cu asta, și cari fac ce-va pen
tru opiniile lor. Inse, a crede, cum că aceștia
le-au isprăvit pe toate, și nu le-a mai remas de
cît âă-si ațintească privirile asupra unui neno
rocit fie aventurier, ajuns aproape desmoștenit,
ce nici nu joacă vre-un rol politic și nici nu viețp.ește printre hol, însamnă a aduce cea mai ne
meritată injurie unor atari oameni, fie aceia
chiar ,și Orî-Cine. Și mai însamnă, a fi găsit un.1
motiv, destul de ridicol și a justifica detestabil,
acea 'desfășurare de forțe, fie chiar și discretă
și^u,atît mai de bănuit, pentru descoperirea aceshu complot imaginar.
Nu vrem să prejudecăin nici un fapt, și rînhrile acestea nu anticipează nici o sentință,
JȘupra , celor ce s’ar putea întâmpla. Orî-cît de
’zare ar apărea și de puțin explicabile unele
îe
P-Ut^n
au determinarea lor. Și
e i es“ul să fie. săvîrșite de cătră un om conștisâ-si
oameni de idei, pentru ca iele
voi''flaiba Sa^c^unca ^or’ 0 sancțiune pe care nu
Hctelp7^0
_° dată actele judecătorești, sau
tnainf“So^einPe ăl© celor puternici. Prin cele ce
hoast?1’’
sa zicem atîta, cum că la știrea
duri
întru cît-va în chestie și întroWflor
celor mai inulți din campionii
a da341}111^-’ nu PreVhim pe nimeni, în stare
stare țten^e vre unQi personalități- anumite,
Unța • Ue a se coborî să-i pue în discuție exisIest« fr“ai ales _în taină.
maivn1 ?S
-acre, că iești un persoîit, dă ai atîta înriurire asupra eveni-
București, Strada Epurilor, 10.
mentelor, în cît ai deșteptat gelozii și-ai deve
nit temut, pentru-o anume tagmă de oameni, pe
care-o ții în frîu și care plăuuește să te răpue.
Cine-va, poate să-ți .facă plăcerea de a te pălinui în biuroul tău, cînd iești Ministru, a te
scuipa în stradă, cînd iești un fost Ministru, a-ț-i
face alte șotii, cînd iești un alt Măgar. Dar asta,
pur și simplu, că are omul de răzbunat ce-va,
curat ca simplu cetățean, ca simplu om, inde
pendent de opinii. Regele Carol, devine pur și
simplu stupid, cînd nu se mulțumește cu gloriea
sîngeroasă, de a fi prezidat la imolarea de gloate
pe cîmpul de războiu și la măceluri de glotași,
întorși la vatra lor. Ie pur și simplu stupid,
cînd decorează pe toți îimunurații, ori-ce pîrlit
de jude, ce-i inventează comploturi.
Iear Siguranța să priceapă, siguranța ie o
secție polițienească, care veghează la siguranța
Statului... lea să priceapă, că mișeliea de a fi
expulzat niște oameni, cari n’au mai putut fur
niza veciniei! cîți-va gologani pentru agenții iei,
nu se mai poate repeta, pe sama nimărui. Și
dacă nu Siguranța, fără înțelegere, de obiceiu
idioată, pot să priceapă alții, că mișelii de astea
nu se mai pot petrece. Iele ne răscolesc simți
rea și ne jignesc adînc. Poate, orî-cum, tot n’ar
fi vorba de vre-un complot. Acolea, unde cel
mai păcătos subaltern, ieste adesea un Suveran,
iear .oamenii de stat, oamenii ce dictează, niște
adevărat caraghioși. Dar s’ar putea înteți curente
deschise, mișcări cu mult mai grave. Libertatea
și demnitatea omului, sînt cel mai gingaș lucru,
singurul lucru cu care cine-va trebuie să se
joace mai puțin.
p. Mușoru.
SFIDARE
O, lume îmbuibată, lume do burghejl șarlatani, în caro îți irosești
vremea socotind cum te-al putea îmbogăți mal lesne, ca să benchetueștl mul bine, lume do milionari desfrînatt și de femei pierdute.
0, lume de femei ofilite, cari se duc la biserică să-și întîlnoască
amanțil,lume de adulterurl, de jafuri,Jdc scandal și de nădejdi înșelate.
Tocmai tu, lume mincinoasă, tu af să-mi ascunzi soarele idealului,
anume tu, nemernic-o, al să-mi tal mio aripele ? Tu to iîrîl, leu
zbor ; tu căști, leu cînt. Tu minți, înțepi și muști: leu ta desprețuesc.
leu’mă bucur do surîsul plin do vrajă al muzei,... tu to îneci în noroiii.
O lumo îmbuibată, de giști și șerpi înveninați, lume nemernică,
iii blestemată. leu, cu privirile ațintite la aștrii arzători, merg
înaintea soartoi. însetată do lumină, fără arme și singură, pășesc
înainte. Și cu cit Iești mal împietrită, mal neîncrezătoare și mol
avară tu, cu atît mal mult iese din pieptul mleu fatalul cuvînt de iubire.
Halde, lume îmbuibată, aleargă în aerul înibîcsit, aleargă după
aur și prostituate, leu te lovesc în față, cu biciul versului mleu de foc.
Ada Negri.
„REVISTA IDEEI44
§3^" Pe an, 60 numere, 5 Leî
Abonamentul se plătește înainte
10, Strada Epurilor, IO. — București.
! i
I
�REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
50 ; ,
.---------------- -----------
CHESTIE A FEMENINĂ
coIe vădit, că femeile stau pe o treaptă foarte, coborită, cit se atinge de dezvoltarea morala și :nteieotnală. îndeletnicirile lor casnice, au desvoltaț m
îele numai nevolnicie, micime de suflet, superficiali
tate. Trăind, mai mult sau mai puțin, despărțite de
lumea obștească, nefiind in contact cu proasputa at
mosfera de noi idei și priviri, dînsele au remas cre
dule, pline de prejudițn. Mulfămita feliului lor de
vieată servilă, și-au apropiat acel caracter care ie pro
priu sclavului, un caracter de răbdare, supunere, ad
mitere la tonte, prin ajutorul cărui, de pot sa-și duca
doar îtnpovoratul traiu.
. „ ,
. ..
Atîrnarea economică, a desvoltat in iele un spirit
de subordonare față de hrănitoriul, de dătătoriul lor
de.,pine, și acest spirit de subordonare, a avut o înriurire atît de grozavă asupra aparatului lor de gîndire/că, mare parte din femei, sînt acuma, absolut
neapte de-a cugeta asupra altor lucruri, de cit asu
pra micilor lor daraverî casnice.
ÂdeSta Ie, după părerea mea, adevăratul tip al femeei, tip ce s’a cultivat, prin generații de sclavie,
de inconștiență, de ascultare oarbă.
Oamenii luminați, a căror datorie, ie, ca atare, să
lupte împotriva orî-cărei inconștiente, credulități și
a ori-cărul prejudițiu, în general, au încă deosebita
, datorie, de-a agita și lumina mințile întunecate ale
femeilor sclave, ca cele mal mult subjugate și apăsate,
cele mai ignorante și mai cu sama spiritualicește ne
glijate mai mult.
Ce! mai mare prejudițiu, care ie, tot o dată, izvo
rul celor mai grozave suferinți, al sclaviei și subjugărei femeilor, ie instituțiea căsătoriei. Instituției!
aceasta, joacă un rol atît de mare în lumea modernă,
pricinuește o sumă atît de mare de nenorociri, în cît
găsesc de trebuință să mă opresc ce-va mai mult
asupra acestei orînduirl sociale.
Nu se poate tăgădui, cum că relațiile sexuale sînt
cauza unei mari părți din tiraniea sub care lîngezesc
femeile. Factorul economic, care hotărește, cele mai
de multe ori, relațiile dintre om și om, a înrîurit,
"lâ rîndu-i, ca femeea, pentru a-și asigura existența
materială, să dee drept egală valoqre, calitățile iei
sexuale. Existența iei ie întemeiată pe asta, să aparție unui singur bărbat. Dînsul să fie unicul proprie
tar al ființei iei întregi. Cu timpul interveni și sta
tul,, a cărui misiune ie să îndreptățiască ori-ce formă
de constringere, de tiranie, și legiui lanțurile cari
legau pentru vecie, pe femee de un bărbat, fie-că
Par fi iubit au ba. Obicinuița și prejudecata, aduseră,
ca femeea, în genere, să se privească ca proprieta
tea bărbatului iei, cu care, acesta, are dreptul să se
poarte ori-cum.
m lea ie datoare să-l asculte, a-î îndura toate groso
lăniile, a-i satisface toate pretențiile absurde, și, mai
Cu samă, a ti la dispoziție, să-î satisfacă, ori-cind, ce
rințele sexuale, fie că dînsa ar avea atuncea dorință
sau nu. Poate să fie bolnavă, poate ca iea să n'aiGă
dispoziție atuncea, ori poate sâ-și urască bărbatul le
gitim, și, din potrivă, să simtă o iubire aprinsă nentiu un altul, lea ie silită, chiar și de propriile*! păreri,
pe lîpga opmiea obștească, de a se preda .propriu’ -barba*» Sa-L fie sclava sexuală.
Dm pricina ignoranței, a mărginirel lor spirituale,
5‘-au Pîatdut
î-tr'atît
s“T '-.
?i Pr°Pri“l l°r aspect de
de i «“J
d“ samS cît de inJ<Uor Ie
'o sdevtati nrn-T Htuațle- Nu iDțeleg’ c“ ast“ îe
aIaU prostituție; cea mai urită prostituție, în
potriva căreia iele ar trebui să se revolte cu cea din
urmă energie, pe vieață și pe moarte.
In potriva acestui groaznic prejudițiu, ar trebui
să lupte toți liberii cugetători, cu toate armele ce
au la îndămînă: cu graiul și cu scrisul. Ar trebui să
propage, pentru liberarea din această prejudecată, ce
prilejește atîtea dureri, atîtea suferinți.
Ie de însemnătate mare, de-a rupe masca institu
ției căsătoriei: și a o arăta lumeț în toată păcătoșeniea iei. Numai cu chipul acesta, femeile vor vedea
rușinea vieței lor actuale, vor vedea adevărata fire
a vieței lor familiare. Iele se vor împlea de fiori și
de groază, de proasta lor înfățișare. Numai cu chi
pul acesta, se vor libera din atîrnarea economică și
dni sclaviea lor. Numai cu chipul acesta, vor începe
să se desvolte și să devie și iele oameni liberi, cu
năzuinți mai mari, cu idealuri mai înalte.
In niște împrejurări noi, într’o atmosferă intelec
tuală nouă, femeile vor deveni niște membri mult
mai folositori sdcietățeî, vor contribui, cu partea lor,
la suma progresului omenirei, la progresul artei și
al științei și vor deveni niște con lucrătoare aprige,
în lupta desrobirei generale.
Berta Lrb
Ssil de noapte
Strașnică vreme pentru vagabonzi. Un ger de crapă
pietrele, și pe cheiu ciuruește, toarnă cu cofa, maî
strașnic ca ori-unde. Becurile de gaz, rari și pure că
pe moarte, clipesc într’o brumă de ceață umeda, și
micile lor stele plouate, tremură în canal ca într’un
canal de cerneală. Pretutindeni nu vezi de cît scli
piri, umbre, reflecte alungite de la felinarele depărtate,
iăcrămări de lumini pe trotuarele înecate, fantome
de hogeaguri, fantome de acoperișuri, fantome de clă
diri, și toate astea plutind, înecîndu-se, pocnind în
tr’o noapte murată. Picături înghețate, curg ca dintr’o
boltă de mină, și apa din canal, crescută pun în mar
ginea bordurei, sub punțile suspendate, mișcă, mișcă
nedeslușit, întinse unde.
Cheiul, pe vremea asta, nu mai ie frequentat, dar
încă nu-i cu totul deșert. Intilnești lucrători, în cap cu
cîte o glugă de sac, sub care un scrum de lulea le
arde sub nas. Din cînd în cînd, o umbrelă dublează
unghiul unei strade. Trece vre o cotiugă. Ici colea întîlnești o circiuma. Una, dinaintea căreia s’a oprit o
trăsură și dio care iese o muzică săltătoare de trișcă:
ușa îi ie deschisă și un birjar, într’o manta lungă, albă,
joacă dinaintea tejghelei, c’o servitoare cu pestelca
albastră. Mai încolo, o altă circiumă, în bolta : două
femei stau la taifas, dinaintea unor păhăruțe, fie-ca're
cu cîte o mîță pe genunchi. Pe urmă nu mai vezi
de cît muri de împrejmuiri, și cheiul devine și mai
de ghiață. Clădirile, in ceață, par un șir de bărătci.
Și deslușești, în sfîrșit, în lungul unui grilaj, o masă
întinsă și neagra, în care se recunoaște, numai de cît,
o înșirare de oameni, cari așteaptă ca la ocnița de
bilete-a unui teatru. Se desemnează figuri, spete, coa- i
te tremurînd, mînî băgate în buzunar, brațe mișcîndu-se, genunchi strîngîndu-se, ca să se încălzască. Sînt
ea la două sute, mari, mititei, slabi, ogîrjiți, în bo
nete, în șapei, în spențere de bumbac, cu capetele
băgate în guler, cu gîturile goale, cu barbele în aîn,
în mijlocul unui sgomot înăbușit de picioare băgite
în noroiu. Alcătuesc două mase, ce fierb de neastîni'
păr, de fie-care parte a unei porți de remiză, de-asupra căreia un bec de gaz tremură în felinariul lui.
Poarta ie închisă. Un gardian de uliță stă dinainîei. Deasupra-i se cetește:
Viile de Paris
107
Refuge de Nuit
O fiată poarta aceasta trecută, te găsești într’o
«ură, în care te C0PleȘe?te 0 căldură de sobă înroșită,
în care te orbește o lumină de petrol, între mate
•,erețî de Iemn ulb» 1Q cnre’ 0 atmosferă de brad proas
păt plutește într’un abur de supă grasă si într’o zăLș’nlă <le cuptor. O aripă de ușă, în fund, se des
chid® și se închide, lăsîud să se audă un zgomot de
bucătărie soldățască. La stingă, aproape de intrare,
na cap piictisit de amploiat, așteaptă înăuntrul unui
„iravan de sticlă, înăuntrul unui feliu de geamlîe...
^ Directorul se află de față.
Fața osoasă și slabă, fruntea lucitoare, numai piele,
nasul încîrligat, cu o bărbuță neagră. Iei îe cu capul
col, în haină, și primește unele persoane cari au venit
vadă stabilimentul, precum un șef de institut pri
mește rudele elevilor, plin de îndatorire și freeîndu-șî
minele. Stă de vorbă o clipă cu iele, se uită la
ceasornic, cu un aer grăbit, și le conduce iute printr’o serie de despărțituri, ce dau din una în alta, a
căror amenajare le-o lămurește în fugă... Sufrerieasau
sala de desinfectare. Acolea se lasă hainele, cari se
desinfectează prin sulfur... Lengerăriea. Aicea se distribue co-tumul de azil... Sala de bae. Acolea te freacă
din creștet păn în tălpi... In sfîrșit, bucătăriea, unde
se află așezate piramide de gamele cu supă... Și ace
ea-și năbușală, în aceea-și căldură, aceea-și orbire, din
acela-și petrol și în acela-și lemn alb, aceea-și odoare
de brad, amestecată cu mirosul de trențe, de aburi de
apă și de grăsime fieartă, te urmărește în toate aceste
mici sale, prin care directorul te conduce grăbinduse, vorbind iute, freeîndu-și minele necontenit.
Dar au sosit șepte ceasuri, au sunat la biserici și
la fabricele despărțire!, și a venit vremea să se des
chidă azilul. Directorul reapare, amploiatul întinde
un registru pe mesuța de la ochiul geamlîcului, și
purcede ca un feliu de defilare de lanternă magică.
Se aude moi întâi o mulțime care se împinge, un
zgomot greu de pași și de glasuri, străbate într’un
curent de aer umed. Un val negru, mirosind a zăpadă
topită, întră în temperatura caldă a hardughiei, și un
cap sbîrcit, pleșuv, cu un zîmbet silit în colțul gurei,
se arată la ochiîî:
— Cum ți-i numele, întreabă amploiatul.
Capul spune un nume.
— Ce vrîstă ai?
— Cinci zeci de anî.
— Ce meșteșug?
— Servitor.
— De unde iești?
-ț Din.Potarme.,
Și apare alt cap, tînfir, livid, tremurînd. Ochi-i cli
pesc, glasul abiea i se aude, și gura-i ore Teară-șî un
feliu de zîmbet silit.
De cîți ani iești ?
De doua zeci și trei.
— Cu ce te ocupi?
— Sînt profesor.
— Din ce loc?
~~ Din Chfilons...
arată apoi o pălărie îndesată, pe un guler ridide vechiu palton unsuros, și se aude o voce exaordinară, ce face ca un zgomot de darabană. Asta,
turnai vorbind, ar putea face să se scoale și să înseDuhcheze religioși, într’o capelă. Ie gravor, născut
ln Ladrecies. Noaptea trecută a dormit la Longju-
tea
51
meau. Dar pălăriea și guleru-i au dispărut, și un cap
mititel, cu părul ondulat, cu nasul delicat, cu gene
lungi, cu ochii mari și verzi, cu pelița catifelată, de
fata, vine la rînd:
— Vrîsta?
— Șepte spre zece ani.
— Meșteșugul?
—• Fierar.
— Locul?
— Abbeville...
Pe urmă vine un gîngav, din Tournon-Saint-Remi,
un ghebos, din Valeu ciennes, și o figură slabă, buboasă,
cu ochii Jîngezi, îmbodolită într’un baidir murdar, cu
o traistă atîrnîndu-i la șold: spune că vine din Bor
deaux... Un domn bătrîn, sărman, aproape îmbrăcat
îngrijit, cu un hogeag în cap și cu o umbrelă sub
braț, urmează. Galbăn, cu ochii țintă, cu o mișcare
nervoasă din cap, care pare că zice da la toate, are
șeizeci de ani și ie de loc din Nancy...
Un mic blonduț, aduce o notă hazlie.
— Ce vrîstă, face amploiatul.
— Cinci spre zece ani.
— Iești celibatar?
Un feliu de rîs pornește să circule. Pe urmă, un cap
înclinat, ieara-și c’un feliu de zîmbet silit, apare la
ochiul de sticlă deschis. Apoi un altul, pe urmă altul. Se
părindeoză, capete bătrîne, tinere, bune, rele, frumoase,
îngrozitoare. Mustecioare fine, cari au înfățișarea de
militar, favorite, cu aere de avocat, cotlete, cari au
aerul (le comi-voiajori. Fețe rase, fețe păroase. Mine
de sălbatec, fețe melancolice. Și toate astea vin din
Nantes, din Lyon, din Arniens, din Cherbourg, din
Montpellier. Din Bretagne, din Bourgogne, din Provence, din Champagae, din Normandie. Și pururea,
capete. înclinate și dîrze, unele cu suspine, cea mai
mare parte cu acel zîmbet de umilință în colțul bu
zei, iear altele, ca surdo-mute. Doar că privesc cu
ochii lor dureroși, și că răspund abiea, sau nici că
nu răspund.
— Iești însurat?
Capul tace.
— Ai copii?
Tace mereu.
— Din care parte iești?
Atunci îngînă numele unui ținut al Franței...
Toți acești oameni, peste un ceas, pornesc, îmbrăcați în niște bluze cenușii și niște pantaloni largi,
să-și mînînce supa, ținîndu-șî pe genunchi gamelele
din cari ies aburi, și capetele le tremură necontenit,
cum tremura la ghișeu. Duc la gură lingurile încăr
cate, ca niște hămesiți, privind pe sub pălăriile sau
pe sub șăpcile lor, și într’o parte și-n alta, ca niște
cîni cari-au furat un os.
Peste un ceas... vor fi culcați... Un dormitor lung, se
pierde departe în lumina aburoasă a lămpilor: două
lungi rînduri de paturi se aliniează în galeriea de
lemn, în care, au adormit și se odihnesc, chipurile.
Cu toți sînt la o laltă, cu ochii închiși, unii suspinînd, alții bîiguiesc, alții tremură în somn, alții
par bucurîndu-se în moarte. Ai zice că ie o vasta in
firmerie. Marea baratcă de lemn alb ie călduță, sini
stră și dulce. Ceața de-afară pătrunde printre scîuduri, lămpile pălesc în niște aureole cenușii, burla
nele de la sobe trosnesc în mici zgomote. Auzi desghețul curgînd pe coperiș, și ferestrele, tocmai sus,
se îmbină în pervazurile lor, văpsite în roș, ca și cum
ar fi avut să dee, la deșteptare, vedeniea ghilotinei.
M. Talmeyr.
■i
�REVISTA IDEE!
BEVIBTA IDEE1
53
.--------------------------
52
STRĂBUNĂ
Asa cil stomacul,de-ucuma, un poale de loc sfi-1 luci ezc,
din orbite, bnhavil, slutită, b;îtî’în'1’
Ca ochii Icjfțî
I
leat moartea, stăpînă pe triipu-I, începe, contrați, sil vcr|icze.
Pe puti’-l întmfia-aiureuză... Cuvinte de spaimă îngnia... — Ce trebuie, june, sil facem ? Bătnnul, ironic, întreabă:
brațele
’
ntînse
pe
sacii
cu
aui,
Cu harta inflații; cu “
păzește
iinensu-î
tezaur,
Familiea Iei, desperată, familiea cea mal do ^eabă,
Ca cloșca ce pm-șl păzește,
igă:
.
.
Voestesft-sl sc.npe . - - ’ ce-a fost pentrfost. pentru toți un tezaur.
Și plinge si ude și strigi
x-r’.3 cu cinuri și aur.
—Al nileu Ie piiraîntiu și cerul. De poți să-I dai vieață, pe tine te-or împle
Ndpntii miel: regii, armata, magistrii, saviințilși clerul. Rețeta 0
cu grftb)" pe
-■ loc la spițer s’o trimită.
cum?
Poțla-ml
spune?...
Pr“0riI~
c,,m —Sn-I dațl la minut; Dinamită.
Mircea Demetbiad.
nnfrigdinrăriinchfoapucâ,ungemutdemoarte-osfîrșe?te.
Pe-obrail violetul se’ntinde.și-un brațașternutu-1 ciupește.
Pe ochi' i se lasă perdele, p.rdele-alc morțel ce-apare,
.Și’n jur o jelesc strănepoții. Familia BabcT, cea mare,
O chestie ce trebnie limpezită : chestie?, inițiere! în
Sâ’ncerce-o din urmă scăpare, apare tot oleru-n odăjdii.
Afar, cu nădejdea în suflet, adastă acei ce dau dujdil. ideile- sociale. Jlulțî cer o carte începătoare sau cer
o carte în care să fie expuse ideile deplin. Nu vreți
So roagă cu lacrimi pe fețe:
—Ne scapă de babă, Stupine... să zic, că nu s’au făcut întru aceasta silințî, și nu
Cuinoartea-I,totr<rifZperî-va:ce-I4impepăriiîntvarămîne... s’au scris cărți pentru toate inteligențele, cît mai cu
La paiu-I, se urcă, prin fumul tămîei, nălțate’n spirale, prinzătoare. Mai'cu samă,, ziarele, revistele speciale,
Cu psalm i-ntonațl, elitra ceruri, pe glasuri, jelind,guturale, au abundat, să satisfacă asemenea cerință. Dar chesDorin ți să trăească străb una, ce-I țin e pe trintorî de aproape: tiea socială ieste atît de vastă, problemele ce izvo
leu moart-orl-ce privilegiuri, fatal cu lea să se'ngroape.
răsc din !ea, ramificările îe!, sînt atît de complexe,
Zadarnicii rugă... Stă rece și pulsul de Ioc nu-I mal bate. îu cit s’u încercat în totdeauna zadarnic, de a se face
ce-va începător Și deplin. S’au putut scrie cărticele
Prin grupele strînse’mprejum-i se'ndeasă, asudă, străbate simple, articole de vulgarizare și studii concentrate.
Bătrîmd, adus să mal vază speranță de Ie de scăpare. Iele n’au mulțumit pe nimeni și n’au înaintat cu nici
Ie Medic, cu nume în țară. Credința în Iei Ieste mare. un pas pe ceî ce le-au cetit, și cari au stăruit îna
■Se uită la bugeda-I față...lea brațul bolnavei... Ascultă...
inte, mereu, să li se dee o carte începătoare și o carte
Grăește spre grupa regească:
— Speranță de vleață n'nm multă. deplină. Mulți, negăsind tocmai o carte. începătoare
In tine, chlemațî pe confrații cevrețl la consult ca să vină: și tocmai o carte deplină, și ne avînd tocmai norocul,
Nuvreausămâ’nșelșî sii cază,O urmă, asupra-rol vre-o vină
de a se învîrti în mijlocul atîtor propagandiști, atît
de iefteni la vorbă, pe cari să-I muncească, sa-i cano
Apar in șiraguri, chîemațiî, Devîrste, cu toți, osebite: nească, sărmanii, cu întimpînările, cu neînțelegerile,
Sini unii cu fețe roșcate, lear alții, cu fețe pălite
m'ai drept cu răutățile lor, s’au dat la brazdă singuri.
De studii saupîzmă. Grăesc între dînsjj, combat. Apoi cată
Au pus inîna pe cartea, pe pnblicațiea ce li-a ieșit în cale,
La cea in luptă cu moartea, ce sade pe pat leșinată.
tratînd de chestii de astea, s’au străduit să priceapă,
—Idropică...
să rumege ideile, să facă legături între iele și dez
—Ba-î uremie.
—Ie cancer...
voltări personale, au mai purces la alta, ale căreia
—Ba nu mistuește. indicări lesne au putut să le aibă, și, pentru satis— Colega, leu crez sifilisul, Ie răul ce’ntrînsft clocește. -facțiea lor, s’au pomenit luminați, avînd convingeri
— Pletora sanguin-o doboară...
serioase, după co totul Ii se păruse clrinezește. De ce
Și cearta s'aprinde și crește.
Dar totu-șl. pe rind, fie-care, găsește simptome, opuse. nu spun aceștia, celor din jurul lor, să-i îndrumeze
Un altul mai cere să’ncerce, să-i pue în grabă ventuse. pe j?ale? După atîtea lucrări de samă, după o litera
Un altul ie contra, un altul mai cere și-alțl medici să vină. tură specială îmbielșugata, cu care ne putem mîndri,
să se mai plîngă cine-va, că n’are ce să-1 Introducă
Un tînur, ce-afar așteptase, cu fruntea măreață, senină, în materie, cînd vrea aceasta serios? O știm, sînt spi
Frumos, ca’ntruparea iubirel, apare’n odae sfios:
rite grăbite, cari nu au răbdarea să urmărească atît
fe medicul celui ce n’are, ce merge în stratul de jos. de mult o idee, să se afunde în cercetări. Acestea
Iei vindecădoarprincuvîntu-I. Nădejdea in glasu-Izîmtjește,
nu vor învăța nimic, dacă vor aștepta de-a gata, să
Și cine in cale îl vede, sfios și milos, îl iubește.
mîntue în cfte-va momente, dacă vor aștepta sa învețe
Familiea nu-1 fea'ii samă și medicii nu l’au privit.
totul, dintr o lectura, mai în de obște ușoară, sau
Dar Iei, ciltril pat se’ndrepteazu, privind la cadavrul răcit.
\ orbește cu sine, și-n fața bolnavei se uită cu ură.
dintr o simplă discuție cu vre-un cunoscător. Neapărat,
bi vorbe de vorbe legate, izvor tulburat Ies din gurii:
vor trebui să se pue pe muncă, dacă vor vrea să-si
— De-osutadeanîși mal binerie virsta întăî,ce-o doboară.
dee samă cum se cuvine, să însemneze sau să si facă
n urma, mal ie remușcarea, ce-o sapă adine si-o omoară. cc-va. Pentru-că nu vor face nici o plăcere nimărui,
diGsa’Pe aiții,furindu-i, prin lege, daca se vor declara, necugetat, de partizani ai cui-va,
își vor lua o titulatură, orî-care, sau daca vor întră
\t"!LrS
a siasu-1, poporul căzu sfărhnat de oștire: nepregătiți în luptă.
Wec' deehPS0ir^0-n'!r,’pa'?î,!tUrî; ’> =ver.p.;««M
Dar altu-i planul celor ce vrem să schițăm. Ie sigur,
lear rpcirn 1 > A
’ la vorbele tel suverane.
Aeelcenrinlu^/Î murtnce?te’ aceI *’e din tel a nfiscut-o, oare, ca transformîndu-se societatea, vom fi atît de
fericiți, că relele de astă-zi le vom vedea stîn<rinduse, și altele, la feliu, de gravitatea lor, nu mai ivise-vor? Mai intui ie vădit, ie mai pre sus de îndoială,
ie cert-, ca stavilele ce stau acum îu. cale, în satis
spre medici se’n toarnă.
facerea cerințelor vitale, în satisfacerea cerințelor or
— Zadarnic, cu toți, am venit. ganice. ca hrana și ca muncă, și ale altor condiții de
Discuții de Doctrină
„X sănătate, m satisfacerea cerințelor intelectuale, Tot așa, a ne bucura, și bucurindu-ne real, prin si
^•dice, ideale, la ceî raai lnu,t’ din oameni, la Co- ]
lințele și prin luptele noastre, de o situație materială
! tîvitalea întreaga, ca stavilele acestea nu maî avea- i
mai bună, nu însemnează de loc, cum-că ne-nm ruina
^ ființa- Toate
omenești, avînd la bază -sau că ne-ar prinde rau. Nu însemnează, leară-și, că
V ipnendența materiala, putința de a se îndestula întru '
ar degenera rasa, ducă ne-am bucura de aer, de soare
10
în niște margini normale, și asta avînd ca sanr- și de libertate, alt-feliu de cît ne bucurăm de bunu
ne generală, socializarea bunurilor, reforma de în- rile acestea astă-zi. Experimentând și aplicînd, în mare
( liait ce» mai fundamenta.ă, nu vor maî fi înfrînărî
sau în mic, nu importa, fiind-eă totul se răsfrînge
4 flcolea nici bîntuire de rele, nimic din ce ne amu- asupra noastră și ne privește pe noi, așa ne cucerim
(1Le din ce ne stinge astă-zi. Voiți înse să știți, să noi viitorul, așa înaintăm.
Hî în amănunt, cum va mai fi orînduirea nouă. AltReglementările sau mai curînd formulările noastre,
11 u nu dați concurs să se facă. Nu vă ajunge atîta, de cum va curge vieața, cura se va încrusta iea în
m ca lipsește dintr’însa, ceea ce-aduce tulburare condițiile nouă, n’au altă sancțiune, cînd sîut făcute,
fU‘ ț nlflre. singurul lucru care se poate afirma pozitiv. de cît ca simple norme, ca simple indicări. ExpanVnitî niaî mulL Tocmaî n’am dispoziție, să mă întind ziunea vieței rămîne suverană, să-și sape singură fă
i vorbă cu voi, cu voi cari mă interpelați cu zîm- gașul, să-și facă orî-ce delimitare singură iea. Nu ie
i Ptul Pe buza
gata de riP0Sta> ca Ș’ cînd ar fi vorba și nu va fi în interesul nimărui, de a face orînduirî
de-o simplă speculare, cu voi ce stați rigizi, cu mintea cari să favorizeze pe cinc-va mai mult sau să jig
d D?hicrare, cu voi ce treceți cu vederea peste tot nească pe cine-va, ins sau colectivitate. Vor fi trecut
1 s<d scris, peste atîtea lumini. Nu vreți să dați con- înverșunările luptelor actuale, se vor fi stins tradi
curs. leată un caz, cînd vrerea sau nevrerea voastră, țiile de răzbunare și ură, și clasele vor fi pierit. In
valorează tot una. Pare, c’ar fi să-mi dați mie vre-un
ori-ce caz, masele nu vor mai putea fi uneltele nivOt să-mi faceți vre-un batir, vre-un bine personal, măruî, cu năzuinți de supremație sau de îngenunchiare
ca yOî să stați fuduli, să atîrnați greoi, să stați ne a altora, un vițiu de temut, dacă ne uităm la pracpăsători, ca șa vă fac
închin ticeie de a-zi. Vor prea’ putea să fie atîți bărbați
năsaion,
‘“w complimente și să mă xuvu»ix
1vouă- Pore na
ca n
u’’nv
ar iifi trm'bn
vorba rlo
de. încn-ci
însă-și soarta voastră, iluștri și fenomene rari, în oare-care privință. Pro- să stați nepăsători și rigizi o_:
--------- ..?> cîtbabil îi vom admira. Și îi vom admira și mai mult,
Puteți
și :ignoranți,
cînd vor fi fenomene de inteligență, talente remar
vreți- Ca partizan al transfonnărei sociale, în senzul
cel mai radical, ca partizan fervent, ieu nu voiu face cabile. genii. Și nimeni nu va cere maî mult. Ta
nici o silință ca să vă cuceresc. Ideea are campionii, lentele. și geniile, spiritele distinse, nici astă-zi du au
iea «are voluntarii și resursele iei, și n’are nici o tre pretenții mai mari, cînd au cele de lipsă, cu toate
buință de lîngezii, cari se mișcă pe îmboldirî și caii că astă-zi nu li se dă nici atît... Vouă nu va prea
stau la tocmală. Se va convinge unul și va întră în vine la socoteală, și nu va pare prea bine, ca se
luptă, laudă lui și cinste, cu toate că un lucru firesc. esplică lucrurile ast-feliii, că vi se lasă loc în dezba
tere și-n toată unduirea vieței, de alt-feliu de la care
Va șovăi, va atîrna, îl va privi pe iei.
nu se esclude pe nimeni. Spiritul vostru de contra
In transformarea socială, ie sigur, nimeni nu va zicere, mai nimerit de perversitate, nu îe satisfăcut.
căta sa întroneze o stare de lucruri, anume păcătoasă Voi ați fi vrut să ne batem pe chestiea orinduiiei
și rea, pehtru-că așa a fost alcătuit un program, pe viitorului sau și pe alte arbitraritați poate. Pot sa
care va trebui să-l aducem la îndeplinire, ori-cum, pe
o facă acuma, nuanțe de-ale noastre. Dar lupta i
care va trebui să-l adopteze întreaga omenire. Se dau acestora ni se pare absurdă. Ați fi voit o precL
acuma lupte și sîut atîtea certuri, pe tema asta. întâi,
sare mai mare, o încadrare riguroasa. Voî, cari aveți
tăgăduesc, câ s’ar afla, vre-o sectă, cu vre-un program în față, ordinea aflătoare, foarte familiarizați cu dînsa,
inspirat sau ticluit cum-'va, care să ție la dînsul, în
puteai să precizați anume, cari vor fi nuanțările vieței,
ciuda tuturor nepotrivirilor ivite și a cerințelor im de-acuina în curînd ? Și cu atît maî mult, ați fi putut
perioase și a necesităților vremei. Adecă, secta aceasta voi, oare, să prorociți vieața de asta-zi, în toate amă
nu ar avea să sufere acelea-si consecințî în practică, nunțimile iei, cînd ordinea de a-zî nu ss îndeplinise
și-ar fi din omenire afară? Tendința tuturora, ar fi, încă ? Ați fi putut să spuneți, că vieața de a-zî va fi
în rezumat: un maximum de libertate, un minimum conformă cadrului general, în care iea va fi închisa,
dș silințî. Lucru prea, cu putință, căzînd privilegiile- sair potrivită acestui cadru, pe care Tați fi putut pre
de a-zi, cu osebire privilegiul proprietăți?! și cel ol vedea. Nici un adaos altul pentru vieața, de-aouraa
stapînireî. Dar nici un tribunal și nici o autoritate în curînd. Vieața din ordinea socială nouă, va fi con
supremă, nu va fi, să cultive și să sancționeze anume formă cadrului Iei general, foarte diversa iu amănun
toate anomaliile, pentru-că unii și-ar afișa tendința în țimile, în manifestările iei.
niște termeni mai liberi. Populațiea va fi mai activă,
Chestiea, se realizază această ordine socială nouă ?
’a practica vieața mai în deplin, va sti să so ferească
de abuzuri. Cum se vor apropîea înse oamenii unii In privința aceasta nu mai încape desbațerî. In tim
de alții, cum se vor dezvolta, cum vor lucra. Cari purile din urmă, simplu s’a pus în discuție, dacă mai
I°r fi /aporturile lor dintre dînșiî, cari vor fi anume ieste să ne întemeem atîta sau nu, pe fenomenul
delectările lor? Literatura noastră internațională, nu acesta, privit, ca favorabil mișcatei, al concentrare!
'« saracă îu ast-feliii de răspunsuri. Și, dșspre o vier-ță bogățiilor. Tecnica se va îmbunătăți și nu va maî
. ^andnțită, obștească, s’au dat atîtea modele, unele permite de cît exploatarea. în mare. Și toate se^ vor
adapta pentru sfîrșitul acesta. Micii întrepnnzaton
în faptă. Dar noi nu vrem să convingem pe nisi mici' maiștri și mici capitaliști, vor~ pieri. Si vom
W prin ast-feliii de mijloace. Avem un ideal, ie
avea, pe de o parte, posibilitatea unei vieți comune,
nL6P, -P{ir .noi, înaintînd spre dînsul, nu rupem și. nu
așa zicînd impuse de naturi1., impuse de împrejurări,
“oandonțiu) din ale noastre nimic, pană nu vom gțui
în locul nesiguranței și răzlețitei de a-zi, și pe de
aOpVa’. ca sd ne satisfacă mai bine. Și, în direcțiea
alta, posibilitatea expropriere! mai lesne a celor
28ta, nimenea nu va zice, cu a ne ușura, și ușu- cîtor-va monopolizatori de bunuri, cari vor fi ajuns iei
car U"ne Pozitiv fi© munc., de munca care se știe,
singuri niște a tot puternici stăpîni... Nu văd de
nihn^t vede în ce condiții se face a-zi și cît de peloc întru cît constatarea și prevederea aceasta n’ar
i Ia 16, înșamnă a ne împovăra și dăuna cum-va.
[î
�REVISTA IDEEI
54
REVISTA IDEEI
« scama drepte. Marile resurse de bogății^ sq• ’ie izvorul de materii prime, se strîug în mîm cit
mai pnțme mereu, lucru vădit acesta, și luptele de
nunerea tuturor în stăpînirea obștească, de câtra ma
rele concentrate, au început să se dee și se vor da
cu izbîndă. Dar, ni s’arată, cum că în Enghtera, iu
Franța, în Belgia, în Germania, unde s au făcut cer
cetări noi, marile întreprinderi sînt întrecute^ de în
treprinderile mici, că numărul acestora, în on-ce caz,
ne zi ce merge, întrece în proporții concentrarea ce
ni s’a trimbițnt. Nu ni se spune, întru cîț întreprin
derile acestea mici sînt independente sau nu, și nu
atârna, ca materie primă, ca forță de mișcare, chiar
ca subordonare strictă, de marile resurse, in stapinirea cîtor-va. Știm bine, s’a vrut să ni se oglin
dească posibilitatea unei vieți viitoare independente,
neapărat pe pămînt, posibilitatea emancipare! insului,
de sub tutela comunităței, care s’a presupus, cum că
l’ar stingheri. Și s’a mai vrut să ni se spue, cum-că
puțin lucru putem să așteptăm noi de Ia o concen
trare de bogății, cînd stăpînii, în loc să se împuți
neze, se înmulțesc tot mai tare și ne apasă mai greu.
Nici într’un caz nu am fi renunțat noi la inițiativa
noastră individuală și nu ne-am fi redus energiea,
chiar dacă am fi avut în favoarea noastră toate pu
terile din lume. Dar dacă vine p constatare nouă, fără
a prejudeca pe cealaltă, n’avem de ce o respinge și o
primim ca pe o indicare mai mult.
__________
P. Mușonr.
Militarismul
Alta dată nu exista armată națională. Tot așa nu
exista nici patrie. Buna oară Franța, sol și iiinți, la
o’ laica nu Tern de cît un simplu domeniu al unui om.
șeful unei caste de obîrșie cuceritoare. Regele își
recruta trupele dintre mercenari! streini și din drojdiea orașelor mari. Asta iera de ajuns, să se păstreze
buna ordine în gloatele de supuși, pe cari le țineau
țintuite, de alt-feliîi, în lanțurile lor, rutina_ obiceiu
rilor seculare, respectul înrădăcinat al unei autori
tăți întemeiată pe putere, credința orbească în niște
dogme religioase ticluite pentru susținerea tuturor
tiraniilor. Ăsta iera de ajuns și pentru apărarea îm
potriva ambițiilor megieșe, foarte rar stingheritoare
pentru proprietariul domeniului, pentru-că, toate tro
nurile, ierau, mai mult sau mai puțin, solidare, asu
pra acelora-și interese... familiare. Doar că popoarele
plăteau cam scump, socoteala neînțelegerilor dintre
stăpîni. Militarismul se confunda cu absolutismul,
meșteșugul armelor iera dintre cele mai nobile, cu
toate 'că se îndeplinea adesea în feliul lui Mandrin
si Cartouche. Germanul se vindea regelui Franței,
pentru a merge să se bată împotriva Germanului.
Francezul se vindea curților germane, pentru a merge
să se bată împotriva Francezului. După cîte-un mă
cel grozav, se întorcea fîe-care la vatra lui, încărcat
de glorie și cinste, și plin de prăzi și decorații. De
Moltke, continuă tradițiea aceasta, lucru pentru care
îe foarte admirat peste Rin și chiar în alte părți.
Obscur ofițeraș danez, în slujba Turciei, își dete
samă că numai’ un rege al Prusiei, putea să-î apre
Principiul acesta, pe care naivii nu l’au înțeles, dar cieze talentele. Și-și puse talentele acestea în slujba
de care jezuitîsmul a abuzat, ie adevărat, în înțelesul unui Vilheim, ca să-l ajute să rășluiască o parte cît
său literal. Cuvîntul «sfințește», arată ca ie vorba de mai maro din mica-i țărișoară. Poate că mai târziu, se
un scop bun, demn. Acela care vrea să obție sau să pro vor găsi unii admiratorii și pentru Bonnet și Tripone,
voace valori adevărate, are un scop bun și demn.
de josnică estracție.
Să admitem, ca cine-va poate ajunge la un țel bun,
In fond, tot așa stau lucrurile și acum.
numai făcînd rău. Și să admitem, îeară-șî, că răul aExistă și acum categorii de oameni, cari nu-și încesta ar fi mai mic de cît acela care ar rezulta, dacă chipuesc îndeletniciri mai frumoase si mai de samă,
acel cine-va n’ar întrebuința mijlocul în chestie. Sa de cît măcelul —
—«i..? >lor.
—• Există și acum —
aproapelui
gu
admitem, de pildă, că un om voește binele concetă verne cari să copleșească, categoriile acestea de oa
țenilor să! și nu poate să-și ajungă ținta de cît înlă- meni, cu favoruri și răsplătiri, pentru a le întreținea
turînd un singur om, un bolnav de o boală molipsi în această idee.
toare, un tiran. Atunci faptul sau ie lăudabil, dacă iei
Fiind-că, înse, trebuie să se ție samă de opiniea pu
alege din amândouă relele, dintre cari unul neapărat blică, întru cît-va schimbată, se fac toate silințele sa
trebuie să se întâmple, pe cel mai mic. întâmpinarea i se înfățișeze lucrurile eub o etichetă nouă. Există
neapărată, că iei nu poate prevedea urmările faptei și acum monarhii: regii și împărații, înse, sînt bine
sale, nu însemnează nimic, căci morala are în vedere făcătorii popoarelor lor, și, doar din abnegație, din
scopul și nu rezultatul. De aceea, în vieața de toate
devotament, dacă bine voesc să ocupe postul cel mai
zilele, nimeni nu pune la îndoială adevărul acestui neliniștit, mai nesigur, dintr’o colectivitate de cetă
principiu: toți oamenii sînt înțeleși pe deplin, cu gîndul, țeni. Nu mai sînt de apărat interese private, ci in
că datorii absolute nu există. Societatea zice: să nu terese comune. Armata, naționalizată, are paza și
omori. Dar adaogă: afară de cazul cînd patriea, sco
ocrotirea acestor interese, simbolizate în patrie. lear
pul cel bun, o cere. Căci, în cazul acesta, nu numai
masele, proaste, idioate, îeau toate astea’ în serios,...
că ie îngăduit, ie chiar o datorie să nimicești citi mai
după cum au luat în serios Statul și Regele, unitate
mulțî dușmani. Societatea zice: ie o faptă rea să tal
nedespărțită.
cuî-va o mină sau un picior. Inse adaogă: dacă me
Sărmană omenire, care-ți închipui că progresezi,
dicul amputează brațul sau piciorul cui-va, cu scopul
de a scăpa vieața bolnavului sau a rănitului, atunci că progresezi mereu, cînd nu faci alta d’e cît te în- ,
vîrteștî pe loc. Sărmană omenire, care ți-i sete de
scopul cel bun sfințește mijlocul.
Pențni ca principiul acesta să aibă valoare, trebuie autoritate și care nu te învredniceși de loc să o des
sa fie îndeplinite următoarele condiții: Scopul trebuie coperi sub formula unei direcții utile, cu adevărat re
bă fie bun. Scopul trebuie să nu fie realizabil de cît gulatoare, sau care, nebanuind-o de loc sub formula
S S-l°T durer?ase- nici chiar printr’un mijloc aceasta, o lăgădueștâ și nu mai întrevezi salvarea de
X-k I?adUreI0S.de 01t cal în^bafnțat. Răul, pri- cît în întoarcerea la sălbătaciea ancestrală.
In nici o vreme flagelul militarismului n’a apăsat
cît
“trebuinti‘«, trebuie să fie mat mic
mai greu și într’un chip {ițît de nesuferit^ asupra pb- j
pulațiilor civilizate, ca,, în. zilele noastre. Nu mă oG. Brandes.
cup de ce insamnă iei aiurea. Dar socotesc câ-I
Scopul sfințește mijloacele
wVoAta re " Da?te> daCi nu s’ar fecB “ de
55
,pn de a-1 pnvi mai de aproape la noi, în loc
Ce poate fi mai monstruos, bună-oara, de cît de
întoarcem privirile de la îel. Dacă nu pentru
nrima din rădăcina up rău, pe care starea actu- a se cere de lâ niște oameni, născuțl liberi, o ascul
tare
pasivii și nelimitată. Vedem cu mâhnire indivi
»3 p obligă de a-1 trata mai cu măsură, cel puțin
!1,'S /Iii ‘i-i aPlic0 oave'carî Paliative,.. pană cînd va dualități inteligente, lăsîndu-se în voea altor indivi-"
dualități, cari pot porunci faptele cele mal nelegiuite
Pe7 vremea- stărpirei.
abandonîndu-se lor. Indicăm pentru dispreț și deza
'eAvein să ne apărăm împotriva unor vrăjmași pu- probare, sectele cari îndrăznesc să susție principiile
•cv cari nutresc ideea să ne absoarbă sau să ne unei asemenea mtervertiri de sentimente și drepturi
^•L’atcă. Ațîțarea urelor de rasă, purcede din partea
omenești, și după ce am tunat cu tărie împotriva
n1Scgiaților de na?tere 8UU Pi’ivilegiaților de stare, absolutismului monarhic, îi păstrăm totu-și caracte-*
- au interes să se dedee la meserie» asta. Nu putem ristica cea mai vrednică de respins. Intr’o nație’
dintr’o dată, să înceteze efectul, precum nu putem foarte civilizată, se obligă pe cetățeni la sacrificiul
Ml’e â înceteze dintr’o dată nici cauza. Putem numai total al personalităței lor, chiar față de faptele vieței ■.
f-Cnregătim viitorul, putem nădăjdui într’o eră de cele mai puțin în legătură cu interesul colectiv. Căci,
S f ntire universală, după prăbușirea tronurilor... și tocmai asta ie ceea ce se observă în armată. Ne
ferifl°r oportuniste. Cum înse cea dintâi condiție ieste trebuință, ori-cît de naturală și de stăruitoare
-de-a' exista, de-a exista cu toate năzuințele și ar fi, pe care un soldat să și-o poată îndeplini, dacă
•Lile houstre proprii, trebuie să putem opune forțe- celui mai din urmă galonat i-ăr veni gust să-I îm-i
i 6 fodfeptnte in potrîvă-ne, forțe echivalente. Sîn- piedice. Nu ieste sentiment serios, pe care iei ;să
*or podiți la militarism, atîta timp cît socialismul aibă dreptul să-l facă sa fie respectat în sine, dacă,
teI va fi jzbîndit... Și cine ar putea spune ziua iz- unui ofițer rău crescut sau cîinos, i-ar veni gust să-și
h*ndei acestuia. Pentru a grăbi, înse, venirea acestei bată joc de îel. Și individul, mizerabil sau bestie^
•je ce mijloc mai bun de propagandă, de cît de a care se poartă cum vrea, față de un om pe care le
7,’t’a fără rezerve, tuturor, cît costă întârzierea iei. gea i l’a pus la discreție, nu-î răspunzător nici de
Atâtea miliarde, cu cari muncitorii inteligență ar cum de,.urmările dobitociei sale sau samavolniciei,
(ace niimiiii, ar înoi fața luni ei, în foarte scurtă vreme, sale criminale. Sau ie atât de puțin. Și cînd cine-va se
sînt întrebuințate în opere secătuitoare, în operații coboară, să se ocupe, să vadă de merită acesta vre-o
ruinătoare. Rodul stăruinței obștești a popoarelor, oare-care imputare, n’o face de cit după ce s’a pe
S0' pierde în fabricarea de arme perfecționate, cari depsit victima sau s’a executat, dacă n’a mai avut rabvot fi înlocuite mîne, prin altele mai perfecționate, darea să îndure insulta sau necinstea,
‘ ‘
fără“ a riposta.
se pierde în construiri de năvi, de toate tipurile, cari
-ie sergentul.
- • Recrutat
....
Jos,
din
mica burghezie, tîvor fi trimese într’o clipă, în adîncimea mărilor, de năr de tot, exaltat, îngînfat, iei ie foarte convins de
către o torpilă. Și ținta acestor cheltuoii, ie nimici importanța-i, și-i foarte înclinat să o pue în evidență
rea prin foc și fier a unor vieți omenești, a unor prin supărătoare purtări. Ce situație pentru tînărul
focare de activitate socială, a unor locuri în cari s’a sfios, cu știință sau fără știință de carte, mai mult
«cumulat cu atâta anevoință, alături de uzine și de sau mai puțin independent, cînd, de abiea aruncat
ateliere pacinice, în cari s’a acumulat cărți, colecții în rînduri, primește o înjurătură mojicească pentru
de artă și de știință, și altele.
un lucru de nimic, pentru un fleac, pentru-că figu
Atâtea mii de inși, sînt ripiți de lâ îndeletnicirile rau sau mersul nu-i place unui bădăran oare-care.
cele mai vrednice de natura lor cugetătoare, pentru Și aceasta în fața a o mulțime de camarazi, de prie
a fi arunciți în mediul demoralizator, îndobitocitor teni, de rude poate, de față pe cîmpul de, exercițiu.
sau lînced al căzărmei. Acolea, sînt siliți ca să-și iru Victima nu trebuie nici să clipească măcar, sau dacă
pție tăcere cugetărilor lor, să se prefacă în unelte va lăsa să-i scape cel mai mic semn de nemulțumire,
va pleca, după ce i se va turna un alt nud de suoarbe. Uni! se încovoae, ca sclavul, odinioară, sub
urgiea harapnicului. Alții rezistă, sau nu izbutesc sa dălmi,^ va pleca la închisoare sau la plutonul de pe
se îndoae îndestul, după placul unor comandanți de deapsă,
dt/pz?., ca
v un copil
x pe
x care-1 pui
. la bașca sau cu
■ • la
* părete,
” ■
'
’ pedepsi j de
î o neascultare.
speță nouă. Pe aceștia, se cată a-i degrada, punîndu-i fața
pentru
a-1
în închisori, la o laltă cu făptuitorii de rînd, sau Ceea ce se va repeta zilnic, vreme de atâtea luni.
După Oaceea,
la epoci nnumitp..
anumite, omul,
omul, ajuns în vîrstă,
ii iea în primire plutonul de execuție, și comandanții Ti„na
/>OOn in
se descotorosesc de iei. Unii își năbușesc în sine părinte de familie, avîndu-și cucerită, în mediul sau,
toate resentimentele, toate ranchiunurile pe cari cel o situație onorabilă, dar și pierzîndu-și îndămînarea
slab' le nutrește împotriva celui puternic. Aceștia vor căpătată în acei mediu nefiresc de la regiment, va
deveni teribili, în ziua cînd rolurile vor fi schimbate. fi nevoit să îndure din nou, vreme de-o lună sau
Și ura le va insufla poate niște tendinți anti-altruiste, de atâtea zile, cazna de-a asculta toate porcăriile și-a
Ie lăsa să treacă, din partea altor desmățați, cîrmuiîn locul egoismelor lor strivite.
torii finței sale, din zori pană în noapte, din noapte
Nu s’ar putea preîntâmpina oare, cu nici un chip,
condițiea
Jjjște atât de triste urmări? S’ar putea, Cu c
f'"'qițî<”’ păn în zori.
Sus, ofițerul. Acesta se face din sergent, păstrinde a se inaugura cinstit, un sistem mai în staie de
du-și mai mult sau mai puțin întipărirea, voesc sa
a respunde ideilor vreme! de a-zi.
, Ceea~ ce face ca epoca noastra sa fie atât de zbu- zic caracteristica proprie obîrșiei sale, cu toata se
piuțnată, atâta de nesigură, ie opunerea între năzu riozitatea sau mai degrabă înfumurarea particulară,
ințele ireductibile ale unei ere democratice și păs cu care cată să-și ascundă origina. Sau iese dintrio
trarea unor clișeurî vechi... de administrație socială, școală, în care nu pătrund de cît copiii burgheziei
mari. Iu acest caz, politicos, dar foarte disprețuitor
unei ere dispaiute. Cea mai aspră imputare, ce
față de civilul ce i se încredințază a-1 transforma.
le.
drept cine-va să o aducă Republice! oportuhiste sau radicale, pentru că acum ie tot una, cu In amîndouă cazurile, iei ieste foarte îmbuibat de
simțimîntul erarhic, fără de care nu ar avea nici o
toate tradițiile ce iea le revindică cu Rovoluțiea din
H e de altminteri chiar asta un praf în ochii mul- rațiune de a fi. Și cu toate că, față de soldat, arată
p1?61’ l0 că aplică în conducerea colectivă teoriile mai puțină tiranie șicănătoare sau răzbunătoare, de
cît sergentul, fiind în atingere mai rară și mai puțin
je e mai contrare teoriilor iei.
«
IW
■ij
I
I
i
Jf
I!
ii
�IlBVjflTA’.rDEEl
56
57
REVISTA TDEEI
intaniă cu oaspeții cazărmei, și chiar
c““Pă^’
ca ce-va mai în vîrstfi, prezintă une-on abnten neaș
teptate și foarte grave. Vocațiea la iei, nu ie, adesea,
de cît im feliu de cruzime înăscuta, plină de izbuc
nirii nenorocite. Ca să o dovedesc, nu mi-ar lipsi pil
dele de loc, dacă aș vrea să scriu alta de cît un
simplu articol de foarte generale reflecția Firește,
omul din rîndurî, ori de unde s’ar trage, on-ce edu
cație ar avea, orî-cît de superior ar fi, în fața acestui
comandant de companie, îe lucrul cel mai neînsemnat
din lume.
Vieața de regiment, alta-dată îmbrățișată de cătră
un mic număr de supuși, incapabili de vre-o meserie
utilă, declasați sau inclasați, ie astă-zi' făcută obli
gatoare pentru orî-ce cetățean, fără să i se fi modi
ficat condițiile, cu toate schimburile ce au avut loc
în idei și moravuri. Iertă marea greșală și ceea ce
face atît de odios regimul militar, pentru cea mai
mare parte din supușii ce au a-I îndura. Se vor tot
putea organiza tumulturi trecătoare, de ipocrite pro
testări, împotriva unor cărți ca Biribi și Soits-O/Ț, nu
li se va putea micșora însemnătatea de loc, după
cum nu li se va putea șterge adevărurile ce cuprind.
Vor tot putea să se indigneze unii, de punerea în
scenă a anuî colonel Rnmoîlot, nu se vor putea su
prima mostrele foarte reale ale acestui tip ridictil.
Favoritismul s’a introdus prerii tindem, sub republica
oportunistă. Susținuți de diferite loje și diferite jesuiterii, susținuți de deputnți și de senatori, susți
nuți de unul și de altul si de prieteni de-aî lor, s’au
răspîndit atîția Ramollot, pană în categoriile mai
mult sau mai puțin galonate ale armatei. In rezervă,
cea mai mare parte din grade, au fost conferite celor
mai influent! din. politica regională. Nici o dată nu
s’au pomenit atâtea nulități îngînfate și pretențioase,
grozavindu-se mai cu nerușinare sub uniforme de toate
colorile și toate broderiile. Mulțimea, mulțimea ie
unelta de distracție, pusă la îndămîna acestor înfu
murați. Și s’ar voi, ca mulțimea aceasta, să îee în
serios palavrele ce i se debitează. Va îndura iea oare
nemurginiț, o comedie foarte nesuferită pentru iea ?
Nu. Și, scriind aceșt nu, socot că fac operă de cel mai
bun patriotism, fiind-ca patriotismul, adică liga in
tereselor democratice, ni ie impus față de alianța
monarhiilor în contra țerei noastre, de un patriotism
mai bun, de cît toți tămîetorii unei stări de lucruri
mințitoare și primejdioase.
Spiritele sînt cu atît mai puțin disciplinate, cu cît
sa vede mai mult silința de a le încalupa,... după
pilda nemțească. In loc să se priceapă, că armata
trebuie să fie o întrunire de cetățeni, egali în drep
turile lor de oameni, cari nu vor avea să îndure re
ducerea momentană a acestor drepturi, de cît în îm
prejurări anumite, necesitate de interesul colectiv, se
urmează să se supjie pe soldat la un sistem de sub
ordonare exagerată, la un adevărat servaj, în numele,
la adăpostul unui cod militar, ieșit direct din vechile
ordonanțe momuhice. Urmarea, ie’ că, sub aparența de
omogenitate și de supunere, există în armată puter
nice elemente de discompunere și de revoltă oculte.
. Cei mai timizi, mai fără vlagă, se sinucid. Numărul
smucișdor, se menține pururea foarte ridicat, în ar
mata franceză ca și în armata germană.
Cei mai îndrăzneți, protestează pe față. Anarhiștii,
can, șe înțelege, au foarte multă logică în teoriile
fo\t/?irte mU-k CUraj în °Pir>iî’ nu dau Adăpat
Sta O
mai .futezătoare manifestații. Iei sînt
SuantelX.T0^t-te’ Dar maî sînt alVb d* toate
arata
în,ProPortie mult mai mare, cari-șî
esoustul lor de mediul în care se află, prin
nesupunerea de a îndeplini îndatoririle cu li se impun,
sau prin dezertare. Zadarnic
incearcu statisticele
justiției militare, să mintă pe observator, combinindu-și cifrele într’un chip anumit. Dacă se lașa la o
parte crimele-delicte banale, cele fără motive sau au
motive vulgare, căror li se dă numele de militare,/
fiind-că sa petrec la cazarmă, se observa ca finfracțiile într’adevăr militare, ca dezertarea, insulta,supei;
riorului, nesupunerea, n’uu încetat nici de cuin-sl^a,
crește. Sub imperiu, o crimă delict, propriu .-.zis’injlitară, se socotește ]a 222 de oameni din efectivul,
mediu. Sub cea’de-al treilea Republică, una pentru,
180 de oameni, în 18S5—86..Și proporțiea a trebuit
să se mai ridice de-atunci.
'
Poate exista o dovadă maî liotuvitoare, despre |
prefacerea radicală ce s’a întîmplat în morav uri,
despre înverșunarea din ce în ce maî pronunțată. ■ e
se ridică împotriva militarismului, despre, trebuința
de-a arbora cu ori-ce preț niște principii nouă in,
fața unor nouă necesități ? Să iea aminte cîrmuito.riî.
noștri. Sînt chestii cari îe imprudent de a fi puseși,
rezolvate de cătră mase. Sleit de desperare, poporul,
îșî poate zice, Iasă să vie, servaj pentru servaj. Puțin
îî va păsa lui dacă va îndura jugul sub o .etichetă,
sau sub o alta. Și, încredințat că ideea de patrie/ îe
o amăgire, îșî va lăsa pe conducătorii săi interesați,;
să se discurce singuri, cum vor pul ea, Ia vremea
unei conflagrări generale... Intrat în stăpînire de sine,
dînsul îșî poate zice, că, mai la urma urmei, fel îe
stăpînul și puterea. Dintr’o lovitură de călcăiu îșî va
strivi exploatatorii, șî, pană va avea loc strîngerea la
o laltă, chezășiea emancipare! definitive, și înțelegerea
tuturor, iei are dreptul de-a întrebuința orî-ce mij
loace și tot felini de curse, pentru a se scăpa de pa-,
razițiî, obicinuițî a trăi din sudoarea-i și, din sîngele
său... Atunci, adio tronuri aristocratice și republic!
burgheze. Adio militarism.
Lăsațî gogoșile, cari ne înfățoșază; militarismul ca.
nec plus ulira al frumusețelor pămîntești, pepiniera
inimilor mari, școala în cure se învață disprețul morței
și spiritul de sacrificiu. Militarismul îe o pricină , de
demoralizare și de mizerie. Na văd ce nevoe ar avea
omul ca să prefere moartea, în locul existenței libere,
neîmpuținată de nici o înfrînare, utile. Cit despre;
spiritul de sacrificiu, de jertfă, nu lipsesc împrejură
rile în vieața comună, în carî civilul, lucrător,.și chiar
burghez, știe a da dovadă, cu un curaj maî puțin gă
lăgios și maî cu samă maî dezinteresat, de ,cît soldatul
de vocație.
Dacă, de o cam dată, nu-i cu putință să se desființeze
armatele, jiel puțin să ne punem a le face, maî cetățeneștî. Să se limiteze, o dată pentru totdeauna, con
dițiile supunereî trebuitoare, și să se reprimeze cu
energie faptele arbitrare și abuzurile săvîrșite, pe țoale
treptele unei erarhiî recunoscute ca necesare. Să se
înlocuiască tribunalele excepționale, numite consilii
de războîu, în carî aceea-șî castă de privilegiați, care
reclamă pedeapsa unor umiliți, futnizază de asemeni
și judecători^ maî mult sau maî puțin pasionați, sa
se înlocuiască prin tribunale mixta, unde purtarea
unul cetățean, în stare trecătoare de îndatQriri tnixte,
v-i fi sujusă la aprecierea altor cetățeni; unii încă
în rîndurî, alții trecuțî prin rîndu.i. Iu fața egalîtațeî
și justiției asigurata tuturor, în fața unicului scop, a
apărărei colectivităței, vom avea o armată omogenii,
tolerabilă și tolerată...
Pană la alte vremuri mai bune.
Dn- Â.1 UoRRE.-
Osînda lui Dobrescu 1 ■
Momentul critic a trecut. Dobrescu n’a murit, cu t->atr
c.l prigonit'™ lu-n’au dezarmat nici acum, si-1 turme,.
n.șreu, niacar tpt amuțind să-î Judece 1)rowsul..
jacâ au P,crdut nadeJdea ca.va mai românea în picioare'
sentința atacată de dînsul. nv apel. Gu prilejul tostita?
acesteri mișel^ti scntihțî, in urma c;b ei, Dobresbu, fu
aplici de o criză aproape fatala, hipicii lui,'voind'să
•rotesteze, să spue un cuvînt în chefetie, -jos -iscălitul
alcătui un concept, să-1 iscălească-cu toții,-mehit să fie-'
iB1primat în mii de exemplari-_șt răs'pimhtJn țai-i.’Scru
pulele și. calculde, cpri mj, părăsesc, jnsp, nici o dată; pC'
niște diplomați și, cari îndreptățesc, toate .infringenle cc
suhr, făcură ca aceștia să-șî îee rin urină de samă, ăa
chibzuiască maî bine, să-ȘÎ. stăpînească- pornirea, să-hu
nu
încerce, pentru ăsta, să jiu' încerce cuni-ya 'vr.e-un risc?
se?
Nu s’a maî .imprimat conceptul, cum iera , vorba, ,și pip
iip\’,
s’a,tipărit unde-va. Acuma inse-, cînd. avi.m )a îndemină'
o vigilentă tribuna/ ce n’are de menajat niriiida. c'o nu
cunoaște meschinăriî, ținem să-1 corțșcninânî în îta.'N’am,
^ș.șă.se.îiiterpr^e^e greșit, fțiptul ca. conceptul 'acesta
a; circulat-jii: manuscript, cum ie .in circulație‘și acum,
să iie o’revelație ne’așteptață cind-va. N’am vrea sa’creadă
nimeni, că-pentru atingerea, unei ținte gigantice, ca cea'
la. care tindem : ani apuca pc căi cotite, ferite, și ne-ar
fi teamă de-a afirma, deschis și cît dc vibrător, părerile
ce ne țălăiikesc',îh tot timpul, Ieste atît de marc Cauza
pentru cârc. luptăm, că să' nu stăm la cumpene o .clipă,
de a p susținea vrednicuștc, chiar, și cu preful existen
ței, nu numai al libertățeî sau al atingere! noastre cum-va.
Pentriîtaă rîndurilfe acestea, par izvorîte dihtr’o situație
escepțiotială, ' par, rezulraliil"uueî indignări și pentru-că,
înibractt-.o fprnlă ce-va mai vechementă, nu-s- maî puțin
meditate iu -foiid. Și n’aveni nevoe .să le îngrădim cu nicf
o-rezervă; cînd le zvîrlinvîn public.' ’
Vcstea-î ajunsă la"știrea tuturora. In urma unor
prigoniri îndelungate, stăruitoare, diaboleșțî, Dobrescu-,
Arfleib pț’iet^bul îngenunchiaților., celor cu drepturi
încălcate, a fost culcat pe patul de. durere, o clipă
fărfi nudejdpu. de-,a;.se maî .ridica pș picioare; la un
pas de.mormînt. Lovitura din urmă;- ce i -s’a dat, de
cătră cei puternici, printr’o sentința osînditoare, într un proces inventat, l’a doborît, Fa doborît sărmanul
la părnînt'. Și întriimaren îl vâ vefii cu greu. O
nouă jertfa, la șirul lung, nemărgirii'ț-, ăl jertfelor fă-'
cflte.de'catir^ 'cei cari nu-și pot întenieea puterea și
nu și-d ppț susținea Vțe.c-ît,prin jertfe. Nu că aceasta
nr fi cum-va mai mare.,Familii:nenumărate, sărăcite,
ncop^rițe de hulă, batjocorite,-cari s’au-stins.i îu capcier în înjosire silnică, suflete mari, alese/oameni
d® dt?eP^e> țnri s’au stins în surgun; în
Pașcani, fa' caznele cele' ihai crunte, plănuite, îndePWite asupră-le,'de cătră cruhții sțăpîriitori, stan puDa^'ta
^eP®rjtcarP’
ca
'•
se bijungiie .acurniț,' prea pune vîrf Iș
ce) 15*
«Â’nneă’ Uțrnină -asupra .tuturor, asupra
zar
împrospătează-în minte, să nu.tre' cu din lîpgezală pe cei mai amorțiți, să nud.înfioreze
p';clipa, - și să nu-i facă- a scoate 'miwar un' cutah'l-CÎt
de-' tot ce se petrece/Un om deociil'’ ? C^llî in.îm{î duioasă,’mare, se împle de dr ;oih a • F®.cdre-1 copleșește durerea Tor, uh
npn+.a ca^u firihte întrezărește limanurî de mintuire
rn cîțî pătimesc, măcar din ,-neamul luî» a cărui
energie ^tă-B.ă apropie upilțimeaMe limanurile aces
tea. Ce poate/fi, niaî. fațnic, mo-J omenește vrednic,
ce,lucru mai fi.resc? Nu ie nu titlu mai mare, să'se
mândrească. vrc-un mtu’-îțcjr. cu dînsul.
^Ce culpa de -imputat Tui1 Dobr'er.cu ? Din simplu ihvățător de ț.taă. dînsul ajunse deputat. Mijlocul în
câre semișca, i se părea- prea strimt, prea ttrîmtă
sfera1 lur dd'ihuncă, într’iih' ^ătn'n de țară; prea1' ;~scult'nle depuțliiî povețele ce se simțea’în stare, pen
tru binele âîtora;isîi Ie dea, prea mărginit cercul ace
lor ce-aveini nevoe ■ de''sprijin, căroriv iei se simțea
în putere ca sa le. vie. în ajutor și să le fie călăuză.
Și' mulțumită stal‘iiinț/16r lui, și mulțătnită sprijinului'
neclintit al unor- oameni de inimă, 'se îhălțfi'la o
treaptă, de'unde putea să' vadă mai bin?,'nevoile și
lipsurile' tuturtir/ de' unde putea sa' mijlocească. să
facă Să li1 s’aducă alinare, măcar că îera atât de anevoel Unii, ajunși a'colea, chiar cînd1 pornesc -de-acssă
cil, gînddri bune, încep de obiceiu să-țY prăpădească
vederea, în loc s’o 'dobîndeasdii indi’ vie, încep a nu
m’ai1 cun'oaște de cît pe ce!'ce le aduc foloase, cari
le ard- tfimîe. Puține pilde ha Dobrescu, ca să rămîe
pana la capăt c’l • drngdstea de-aY lui, să lupte, până
în cele'din urmă, 'cu-ace.eaLșj înfocate, pentru îuvecobijduitur și ămăi’îtul șî clevetîtul hordd. Cu puf-erea-f, cu' înlesnirea-! mal mare, pe chre-b ddbtadi,
dînsul eutreetă țara, de Ia uii cap la altul, se puse
în înțelegere, legă prietenie cu țerifiri propriu ziși și
cu lumiriățdfî de-a! lor.- -sădi în fie-care năzuința că
tră o stare mai bună, iritemee sau desluși mai bine
acea mișcare țferăuea'S' ă, cu o menire atît de mare.
Și duse vorba și însuflețirea de la unuia alții, de. la
munteni la moldoveni și lă olteni, de la acești din
urmă la cei dintăi. Numai îmbărbătare sădi pe toate
căile. Ie drept, ca-h agitarea luî, Dobrescu n’a afir
mat nici o dată păreri • prea radicaU, pururi s’a măr
ginit la oare-chre minim. Dar asta'fin a împiedicatfie loc,
să'nască îii capetele oamenilor tocmai tendință con
trare. Nu a împiedicat nici fie cum, ea mișcarea în
tețită de iei să poiltă fi continuații, să se continue mai
larg. Și siăpinirea nu greșește ăcolea de Ioc, cînd îl
clăsază pe Dobrescu în tagma oamenilor ■ temuți, în
tagma, pe lîngă tagma noastră.
Pe cei puternici și mări, a prins, a prins de-aicî, su-î
cam străbată fiori de grijă, să cam ii treacă nădușelele. Dar de' alt-feliu, 'iei nu s’ău dat bătuți. Și-au
amintit fie.practicele lor blastamat-e, pe cari le-ău în
cercat în atît?a prilejuri, mai totdeauna izbîndifor.
Și. după ce, vîlzîhd că prin ademeniri', văzînd că
prin inoineli, se fac numai de rîs și se fac de ocară,
se dau numai> de gol,. au încercat alt mijloc. Voirii
a zizanii. Ieiromîn
la pe
cinste, să-l
să bage
atacară
’ n’
’ ast£feliu jde-ai
--deslipească
săi. și să-i răpească în
crederea de care iei se bucura • în ochii tuturor.
Dînșii, a căror vieață ie toată de necinste, întreagă
de potlogărie, a căror stare stă pururea de față, ,să-i'
înfiereze,;cutezătorii, să-i înfiereze pe toți vecii, să
înVinueasca, de necinste pe un om, pe-un om ce’n aprigafiui luptă .și-a uitat ihfii adesea chiar ți’ de adăposț, a cărui p'rînz’de’-amia-ză nu se știea adesea
de-1 va ave.1,,11 căriii zi ..de nfihe a‘pl ătit-pururi îutr’o
nesiguranță. Și lumea, ăuiagită, uițîhdu-șî nij^edflâ,
ușurințele proprii,.firește ned.islipjta,jje c-.i' muî multa,
în „întocmirea de a-zî, devine puritană ■ de-o data, lu-r
mea ie .prinsă de îndoială, îe buimăcita;- îșî.- ocolește
0 clipă fruntașul iei ales, și îșî preface o’ isbîndâ
neapărată, îutr’d • cud6re umilitoare; Pentru o clipă,
mulți au uîtaț, lim Imiecat. din iubite, ca c61 ’ ce nu
putea fi. cumpura'r, că.cel ie nu' i'e'yinde, că să slujaacăM pe, dușmim, vu putea fi alta, de cît escroc, de
'•
1
i
i
jî
1!
I
1
�BEV18TA TDEEI
REVISTA IDEE1
___ _______________________________________
«n'u
58
S?KSS JSS S St
.■s«s cs
virtuțile lor, escroci. Nrf, voi, la o Wu culoțn,
escroci, înșelători de bune credinți, pentru ca ne
luptăm, cu atîtea nevoi, pentru un ideal de bine.
Judecătorii abiea ascund, că osîndinle lor au cu desavîrșire altă pricină. lear trimbițașii celor de sus
cioclii și bătăușii condeiului, spun chiar pe față, fina
nici un încunjur și fără nici o rușine, ca asta-i pen
tru ideile noastre, ca să ne înfrînăm.
_
In fața unor asemenea -purtări, protestarea noastră
nu mai ie de ajuns. Dacă stăpînirea se folosește de
far de legea asta, de mijlocul acesta de a ne scoate
din luptă, dacă nu are îndestule puteri, de a se mă
sura cu noi în arenă, așa puțini cît pot pătrunde
dintre noi în arenă, ne vom vedea-siliți, să ne slu
jim și noi de acelea-și mijloace. Discreditul lup
telor parlamentare, opunerea înverșunată să iee
parte mai mulți de-ni noștri Ia luptele acestea, nu ne
va face să dezarmăm Știm de demult, că parlamen
tul feste mai mult o amăgire, o înșelare a celor ce
se încred în îel. Dar nu vom renunța la arma asta,
măcar principial. Privilegiile, ghelilurile celor ce Ie au, nu
le-om putea știrbi ast-feliu. Dar știm noi ce vom face. Ți
nem a face.înse, aici, o declarare. De-acnmîn colo, lupta
care vom duce-o, va fi cu mult mai vie. Se năpus
tesc iei stăpînitorii, ca niște cîni turbați, asupra sin
guraticilor cari străbat din rîndurile noastre în rîndurile lor, crezînd să stea cu iei la tocmeală. Prac
tică iei, ce s’a numit, guerilla, războiul de extermi
nare, împotriva noastră și a lor noștri, în parte, gue
rilla, după modelul lor, guerilla vom practica-o și
noi. Pătrunși în parlament snu nu, vom îndrepta lo
vituri din cele mai puternice, din ori-ce stare ne-am
afla. Săgețile noastre, muete în amarul celor nenoro
ciți, înveninate de otrava ce au acești în suflet, le
vom trimete în tabăra vrăjmașilor noștri, fără alegere,
cadă cine s’ar întâmpla, va fi o pildă și va cădea un
vrăjmaș. Și dăm acolea dezlegare, întru cît cuvîntul
nostru poate fi ascultat, dăm dezlegare tuturora, a
uu mai aștepta nimic, fie-care, așa cum va putea, sin
guri sau adunați în gloată, să-și apere dreptatea ,și
demnitatea cît mai cu strășnicie. In loc să îndulciți
năravurile, voi toți, stăpînitorii, le mai sălbăticiți. Sa
nu va plîngețî atuncea, că noi, Ia rîndul nostru, vom
fi fără cruțare.
P. Mușoiu.
Ideea Anarhiei
Planează in spațiul Universului, o stea între stele, un
prăfuleț in infinitul lumilor. lnvîrtindu-se în jurul pro
priei sale axe, această stinsă stea, ișl face jocul Iei, ro
tund, cu o armonioasă egalitate. Dacă n’ar fi această
veciniei mișcare egală, ar fi anevoe de cunoscut int-r1insa vre-un’semn de vieața. Văpaea Iei de dragoste și
de vieață, pare ca stinsă, întregu-I corp le des acoperit
de cute, și, totu-și, se învirtește de-a pururi. Infățoșarea Iei pare Întunecată, totu-sl, în interioru.-i, în âdîncime, arde nestinsul foc al viețel. Sub pătura neagră
și uriașă de pămînt, sub clădiri de stîncl de granit, sub
coperișul lavei răcite, sub valurile apelor mârel, fierbe
meu, în clocot și puternic, fierbe vieața.
Această ardoare înfocată a viețel, aceasta energie ră
mași după durerile facere!, după întruchiparea viețel
unei îmi întregi, se scurse în adine, sub coaja împie
trită. Acolea se agită, se mișcă, și chiar, din timp în
StEnergricurSirețiriliîSoare, privește cu pnotenie țjjS1'
trimete puterea strălucitoare, câtva iu bitul său C0PlL
Această putere unită, puterea Soarelui și miei giba Pe
rei, produc vieața pe prătulețul care se .invirtește me
reu. Celulele se concentrează și se. cnstnlizază, cu o e-,
zactitate matematică. Elementele se alcMuesc in dife
rite chipuri. Din adînciniile pămînt uhu, răsar afaia stinci,
munții se nalță, de-asupra, în aer, rîurl curg late, în
văî, apele spală, necontenit, stînccle, de fire de năsip,
docindu-le la vale. Se înrădăcinează plantații îu năsipul așezat la poale. Ierburi și bunieni acopăr bucățile
goale’de pămînt, și din rotundul vlrf al muntelui înalt,
crește afară, măreț, puternic, bradul., privind eu talii m
depărtata țară din juru-1.
înaintea noastră se întinde scinteetoarea,' îndepărtata
lume, fără început si fără sfîrșit,. Înaintea ochilor noș
tri, apar diferite fenomene, cari deșteaptă în noi, în
oamenii timpului nostru cultural, anumite simțiri și stări
de conștiință. Aceste fenomene se repetă mereu, fără
sfîrșit, si observăm între multe, o anumită asemănare.
incet-'încet, s’a tot adunat în creerul omului, comoara
lui de experiențe asupra fenomenelor lumel exterioare, și
aceste experiențe s’au manifestat în pornirea-i, in pur
tarea sa față de* ceilalți oameni, față de lumea din jur.
De la început.instinctiv, inconștient, mai tirziu con
știent, omul adună experiențele-!’proprii și experiențele
generațiilor trecute, de la locuitorii peșterilor până la
oamenii moderni, le clasază, le pune într’o anumită or
dine, și găsește în toate, o anumită regulă.
.Fenomenele lume! exterioare, alcătuesc, înaintea pri-,
virel omului de știință, un lanț întins, și, ochiul lui cer
cetător, vede in fenomenele acestea tabloul unul întreg indwizilik Acest întregi e cu toate acestea multiplu. Această nesfârșită sumedenie de unități, ce nasc și dis
par, ce se creează, se reproduc, noi o numim Natură,
Ie de sine-și înțeles, că, cu fie-care părindare nouă
de timp, cu fie-care sumă de generații, prin care ome
nirea trece, ochiul omului se tot cultivă mereu, și îel
privește mai ciur în vieața întregului Univers. Expe
riențele sale se adună, cu timpul, tot mai mult .și mal
mult, se pun in vază noi explicații, noi ipoteze, cari cu
vremea devin mal largi și mal clare, cari se confirmă
de cătra descoperirile noi, cari ne precizazu mal mult
noțiunea noastră despre natură.
Această noțiune se precizazu atît de tare, prin sim
țuri și prin ereditate, cu ie întrebuințată ca unitate, cu
ajutorul cărei omul măsoară și judecă calitățile altor
fenomene. Cu această măsură’, îndreptează și 'îndreptă
țește toate acțiunile și toate întîmplurile. • iRatura de
vine un adjectiv. Natural, însemnează, pentru omul
din timpurile noastre, in vieața lui obicinuită, ce-va
ce-I înțeles de sine, ce Ie adevărat, ce trebuie su fie
așa și nu altminteri. Și, deși marea mulțime, nu-și bate
capul să cerceteze, ce însemnătate are cuvîntul acesta,
«Natură», «Natural», chiar cînd mintea oamenilorjn’arenicl
o întipărire hotărîtă despre aceasta, natura vorbește de
sine, prin corpurile' lor, aceste gruruăgioare, împreuna
te, de mici organe, cari alcătuesc, la o laltă, omul
Ajungem la partea explicărei noastre, ce ni se pare
foarte instructivă, ca să putem. înțelege pe cel mal
mult! cugetători, in feliul lor de a privi lumea.
Noțiunea de natură nu ie metafizică, închipuită, ci
un product al viețel, rodul experienței lumel întregi,
asupra Universului. Zic a lumel întregi, căci chiar in
conștientele, viețuitoarele rudimentare, sînt supuse fe
nomenelor naturale și se orientează după iele. Chiar
partea lume! lipsită de nervi, se transformă și se orgamzază după fenomenele acestea. Voiu spune chiar
mal mult, lumea organica s’a organizat din știuta masă
amorfă, sub vecinica înriurirea fenomenelor naturale:
înriurirea lumel externe, care- organizază cristalurile
inti o anumită formă. Conștiința, cugetarea, Ie de ase
meni, rezultatul avîntulul din lumeți din ii fără, care înnnrește pururi asupra noastră.
59
tran,
f°rtrecerea ft altor mit de anî> dintr’un animal^na/0?’
oj/într’nn biped. In toată vremea trmKLreTff;
P înrîurit asupru-i lumea externă, sau, ceea
nUnim
fln ordioeaJl icJVlTle liatuTeb. Prio leTTâ
orgau8ul
{“fs’o adaptat la aceasta inconștient, s’a cultivat
Ițeditate’ în ie1,
de «adevăr», un simțimînt de
cepqc». «ce-va ce trebuie să fie asa si im nit»
nu cit stă pe o treaptă mai înaltă, insul, in desvoltarea
. r cu atîta mai deslușit, mal clar ieste la dînsulsimHuU‘»tuf ace.s.ta' lvn?JinU- des™ltaț® ajunge acest simtitnînt la artist. Voesc su mă esphe. Vorbesc aici de
^jutimintul inconștient, nu de inteligența viețel, care
vine Prin multe generații de educații și prin experiență
lultă. Dar omul nu are numai instinct, nu le numii
^conștient, mașinii, n are numai simțiri cari atirnă cu
rat de id. Ci poate sa si cugete, să primească, într’o
□numita măsura, idei, sa le prețuiascu de «bune» sau
de «rele»> de «pnennoase» sau de «vătămătoare».
je vătămător, omului, tot ce îe împotriva cerințelor
naturei. Diu contră, tot ce-1 servește la menținerea, în
florirea, la dezvoltarea organelor, i-i priitor. Lucru ce
înțelege orl-cine. Dar cum cunoaște omul ceea ce pre
tind cerințele naturei de la lei ? Cu ce si după ce mă
sură să se orienteze iei ? Asta atirnă de feliul său de
a privi lum-a, sau cum am zice mai clar, mal hotărît,
atirnă de știința lui. Sînt multe ce încă nu le știm, și
nu sîntem de vină noi. Totu-șî știm o mulțime^ și cu
fie-care zi ce trece știm tot mal multe și mal bine. Ie
de la sine înțeles, că oamenii fac și greșeli în cugeta
rea și in știința lor.N'avem cum ne’feri de asta. Trebuie
de cercetat, de căutat, păn vom cunoaște adevărul. Și
adevărul se caracterizază prin aceea, cu, o dată cu
noscut, nu mai poate fi respins prin alte cugetări să
nătoase. Așa dar, cu cit cine-va ie mai cunoscător, cu
atît mai mult și mai' bine poate să-și dee samă, de ce-i’
vătămător sau priitor pentru sine. Instinctul inconștient,
de care am vorbit, nu ie îndestulător, pentru oameni,
ca un cod, ca su trăiască bine, deși acest instinct, joacă,
în situația actuală a culturei omenești, rolul cel mai
de samu, feară știința atirnă de o mulțime de împreju
rări, de o mulțime de factori externi.
Din cele spuse, se înțelege de sine, că, o dată cu desmințirea puterilor supranaturale, o dată cu alungaalunga
rea dracilor și strigoilor de pe pămînt, a unui D-zeii
din ceriuri, din pricină că s’a introdus, de cătră o
mulțime de oameni’, o adevărată înțelegere asupra fe
nomenelor naturei, s’au ivit științele filosofice, baza
te pe «armonea naturei». Au iipsit numai unele îndru
mări, în capetele înaintate ale timpului nostru, ca să
se recunoască, cît de ridicol le su vrei să îmbunezi
oamenii prin poliție și temnițî, cît de vătămător ie, a
stăvili desvoltarea in’dividului.
Neajunsurile așezămintelor aflătoare, au fost demon
strate definitiv. Omul nu poate ti îmbunătățit prin legi
omenești. Prea bine. Știința omului, din pricina sta
tului, nu poate fi desvoltată cît se cuvine. Proprietariul
utijloacelor de producție, exploatează și stoarce pe
muncitori. Adevăr si aceasta. Dar, ne întreabă, foarte
Pe drept, cei ce ne fac întimpinărf, ce garanție ne
puteți .da, si cum puteți îmbunătăți toate acestea ? Răs
punsul îl du marea și bine făcutoaroa știință, ce se
numește Anarhic.
Ideea anarhică, stă tocmai in aceea, de a se recu
noaște legile naturei, in presupusa neurdine de feno
mene, Ideea anarhică, îe de aceea bazată pe toate re
zultatele stiinteî omenești, al căror cea mal malta
«xpresie
îeaț
’
.
Icmea Anarhică caută deopotrivă și carmoniea națUrȘu, și nu numai în înțelesul Mgaliv ci și in înțeles
Xdeea Anarhicft ie întăea, care a recunoscut
pretutindenea si în toate. Iea-I ce ne duce la
•’Jgura posibilitate a transformare!.
^ementarele, primordialele calități a.e matei ,
j a^cătuesc cristalurile, cresc munții, curg apele.
•
aerea naturală de a se perpetua, scoate frumosul cînt
a) privighetoarei, duioasa, vibrătoarea poezie a poetu
lui, dulcele parfum al rozei. Si tu, cultivate copil al omenirei, trebuie și tu să-ți lepezi prostul obicefu, de-a
perverti sentimentele semenilor tăi, de ale hotărî voința
și năzuințele, căci numai în desvoltarea putințelor li
bere și năzuințelor libere, Ie adevărata vieață.
Dacă, de o cam dată, Anarhiea nu Ie de cît o idee,
această idee se înalță cu o iuțeală uimitoare spre tro
nul lei. Știința omului a și ajuns acuma la acel grad,
că anarhiea Ie de la sine înțeleasă. După cum raza
Soarelui străbate întunecatul nor, ast-fbliu strălucește
iea tot mai clar, pănă cînd, într’o frumoasă zi, ideea
anarhică va fi, pehtru oameni, feliul de a privi lumea:
Arta Vieții,
J
M. Leontief.
Știința și Religiea
IDEALUL VIITORULUI
O legendă veche povestește, cum că la moartea»
zeului Pan, un strigăt dureros se auzi în aer. Tot așau
o mulțime de semne premergătoare, anunță moartev,
marelui Pan actual, a spiritului religios, panteistic.
din adoratorii acestuia scot vaete amariu
Fără. îndoială, că mare parte din omenirea așa numiecivilizată, partea cea mai puțin cugetătoare, va r ,
manea încă multă vreme fidelă vechilor sale credinț ’
ațît de multa vreme cit nu va fi luminată deplin. Inse’
din ce în ce, spiritele cultivate și puternice, se vor
depărta de vechiul ideal religios. Din toate părțile și
auzim pe oamenii pioși, cit și pe cei ce se. prefac a
fi, tinguindu-se de decăderea religioasă, punînd. pe
sama aceștia chiar o mulțime de rele, de cari sufăr
într’adevăr societățile noastre contemporane, și pre
văzând, pentru un viitor foarte apropiat, grozăviea ne
legiuire!. Dacă acest viitor de nelegiuire, trebuie să
fie foarte apropiat de noi, sau ceea ce-i mai probabil,
foarte departe încă, ce au a face aceste proorociri
sinistre. Ori-ce încercare de a te urca împotriva cu
rentului, ie în zădar. Omul crede nu aceea ce vrea,
ci aceea ce poate. Ku-i vina adultului, dacă nu-1 mai
atrag poveștile năzdrăvane cari i-au încmtat copilăriei.
Rațiunea omenească a crescut, știința a înaintat,
în paguba religiilor. Sălbatecul își esplica, fără de
nici o greutate, vijeliea, ploaea, adierea viatului pun
frunze, atribuindu-le, punîndu-le pe sama spiritelor ne
văzute, nntroponiorfice, asemenea cu omul. Și cea mai
mare parte din dogmele religioase, nu sînt de cit trans
formări din acest primitiv animism.
Zeii noștri, unul după altul, au dezertai din ceriu,
zice poetaAckerinan. A-i întrona.la loc, nu atirnă de
voința noastră. Investigarea științifică a sondat și
scrutat infinitul mare și infinitul mic, pănă în cele mai
mari adincimi. Pretutindeni, investigarea aceasta, a
constatat, nedeslipita unire dintre materie și forța, și
nicâeri, nici urmă ie vre una din acele divinități, cu
cari imaginâțiea omenească, vreme de-atîtea veacuri,
a populat universul întreg. Taina morței, pe care spi
ritul celor dintâi strămoși ai noștri, avu atîta greu
tate să o priceapă, ajunse să ne fie esplicată limpede,
ca si acea a viețel.
Noi, ne dăm samă, moartea și vieața rezultă din
simplul joc al forțelor materiale. Totul ie o agregare:
și desagregare eternă de atonii, pe cari nimic nupoate crea sau distruge.
Cel mai din urmă rezultat al unei încete evoluții
organice, omul, ie simplu cel dintâi din animalele pă
mântești. In sfîrșit, sentimentul, voința, cugetarea,
proprietăți virtuale, ale materiei, se manifestează nu
mai în sinul unor anume celule nervoase, perfecționate
I
�HEVI8TA IDEE1
Bl
REVISTA HIBEI
BO
o, înțelege, că acest mănunchiu de adevăruri știin
țifice nCfum să se concilieze cu concepțiea naiva,
unor dualități și chiar a unui dublu universal, panfeistic.Ie bine dar să precizam. Pan ie mort și nu m i
ponte înviea. Sistemele religioase, inse, nu se răs
toarnă așa dintr’un caprițin: sistemele aceste a sin
niște esplicarî trecătoare, vremelnice, rămînînd in pi
doare tocmai atft, cît satisfac rațiunea sectatonlor
sau închinătorilor lor. In ziua, in care, maibine in
format, omul nu mai vede in religiea lui de cit niște
iluzii, în nestare de a-1 mai incinta sau îngrozi, edi
ficiul religios se prăbușește și .lașa loc științei.
Adevărul nu vă vine la socoteală, vi so pare eă-i
rece și crud. Ce să facem, dacă ie adevar. Dar sa
vedem, dacă religiile, cari trăesc în așa de proaste rela
ții cuștiința, au făcut genului omenesc măcar atîta bine
cît- râu. N’avem nevoe să le desprețuluiiele au fost
necesare, pre cîtă vreme a dăinuit o anumită stare
mintală a omenirei, fiind-că s’au născut și au trăit
pretutindeni. Dar să încercăm a le statornici bilanțul,
din punctul de vedere al utilitățeî sociale, urmînd
fază cu fază, evoluțiea cugetărei religioase.
Cît se atinge de animismul fetișist și spi’. itist, pro
cesul va fi instruit degrabă. Această religie primară,
nu are. nici o pretenție morală sau socială, și, prin
necontenita iei practică, de ofrande sîngeroase, de
jertfe aduse spiritelor morților și spiritelor lucrurilor,
îea a terorizat pe omul primitiv și a făcut să curgă
rîuri de sînge.
Animismul mitic, politeist, a renunțat, cu încetul,
la sălbatecele practici ale fazei religioase care îl pre
cedase, avînd tot o dată preteuțiea de a regulamente
etica, a înfățoșa prescriirile morale da niște porunci
ale zeilor. Nn se poate tăgădui, că, prefăcînd, ast-feliu,
in păcate sau în fără de legi, unele fapte intr’adevăr
rele și socialminte vătămătoare, nu se poate tăgădui
cu religiile n’au întărit simțul moral al populațiilor.
Dar. fără să-și dee sama de utilitatea reală, iele au
pus pe aceeâ-și linie, și faptele netăgăduit criminale
și simplele călcări a regulelor cultului. Iele au privit
chiar, crimele religioase, păcatele, ca cele mai grave
din toate. Pentru legea Mozaică, a lucra Sîmbăta,
pentru Mazdeism, a lovi o cățea a făta, pentru Brahmanism și Islamism, a bea, fie și numai o picătură
de licoare bahică, sînt tot atîtea fapte nelegiuite, ce
nu se pot ispăși. Prin această etica, pur clericală, care
sancționează o pedeapsă teribilă, simțul moral a fost
falsificat și devotai a suferit o nefolositoare tortură
morală: obsesiunea păcatului.
Ic sfîrșit, cele mai răspîndite din religiile superioare,
predică, care mai de care, ascetismul, înfrinarea ab
solută, pasivitatea, adică lucrează direct la slăbirea
și chiar ruina societăților, în timp ce dogmele lor,
susținute de obiceiu cu rigoare de cătră brațul secular,
stăvilesc calea investigare! științifice.
Mai remîn la pasivul marilor religii, războaele re
ligioase și prigonirile pentru delict de opinie.
Dar, ni șe spune, religiea ie «romanul sărmanului*.
Pnn nădejdea unei vieți viitoare, dînsa susține omul
de-a îndura mizeriile vieței actuale. Zidiți-vă mai bine
edificiul social ast-feliu, să poată să fie locuit, fără
șa fie nevoe de alergat la alinări de specie narcotică.
In sfîrșit, «nt spirite, pentru cari ideea vieței' viitoare
CmV contr?riuI unei întăriri. O mare religie,
n
DU1-chiar <le cît 0 înecare desperată, de
O pwte consolatoare. Dar nu mai ie așa, cînd
în fata Cîmpiilor Elizeene, se întind abizunle Tarta
rului. Să no aducem aminte, ca~ Pascal, . Fenelon,
Bossuet, trei fervențî creștini, can ieran tou o data și
spirite do elită, au murit cuprinși de teroare. În
cepem, în sfîrșit, să nu ne mai temeni atita, încet,
încet, omenirea civilizată, se va emancipa de spaima.
Pentru-că efectul se stîiige, de obiceiu, mai mult sau
mai puțin, îndată ce încetează cauza.
Moartea, înceată, dar cu desăvîrșire probabilii a re
ligiilor, va lipsi pentru totdeauna pe om, după cuni
se prezice, de orî-ce ideal, îi va descuuuna imaginațiea? Pentru a susținea asemenea lucru, însamnă
a cunoaște prost natura omenească. Un oare-care ideal’,
mic sau mare, de rînd sau nobil, ieste neapărat inintnlităței noastre Dînsul ni-î mîngăerea și ni-i refugiul
nostru. Dar idealul acesta n’are nici o nevoe să fie
himeric. Trebuie chiar să nu fie himeric de loc, și
nici măcar să pară.
Dacă idealul religios a corespuns atît de mult unor
năzuinți alo omenirei, ie tocmai fiind-că nu i s’a pus
în discuție realitatea. Orî-ce spirit luminat ie setos
de ideal, de-un ideal înalt, inse nu va putea să-l pue
în regiunea viselor. Are nevoe să-I creadă realizabil.
Idealul viitor nu va mai fi uniform, dogmatic, impus.
Fie-care își va avea idealul propriu și îl va urmări
în feliul său. O mulțime de căi sînt deschise, năzuin
țelor superioare, în artă, în chestiile morale și sociale,
în știință. Inse ne vom sili pe pămînt, nu în ceriurî,
să dăm un corp acestor năzuință. Cîmpul idealului,
ieste și va ramîne nemărginit. Arta nu-i limitată, cum
s’a pretins de atîtea ori, afară dacă nu ie redusă la
formă și la imagine, dacă se însuflețește prin idee.
Moralistul utilitar, va avea mult de făcut, mai înainte
de. a reforma etica deșartă ce ne-a hărăzit-o trecutul.
Mai înainte dc a ajunge aice, va avea destul timp,
de alt-feliu, să năzuiască și să viseze. Pentru savant,
idealul ie cu desăvîrșire fără margini. Cu cît știe, cu
atît simte că nu știe. Necunoscutul de descoperit se
poate asemăna c-un munte uriaș, cu vîrful nepătruns,
ascuns în nouri. Cu cît străbați cu anevoința lungul
coastelor, cu atît orizontul piere în depărtare.
Nu-i toată lumea organizată, să întreprindă cerce
tări științifice. Dar ie un alt ideal, la îndămîna tuturor,
acel al reformelor sociale, și acesta nu va fi nici de
cum sleit, mai înainte de a fi dispărut toate mizeriile,
toate suferințele, toate nedreptățile. Societățile noastre
contemporane, orî-cît de îmbunătățite ar fi,’ își au ră
dăcinile împlîntate într’un trecut brutal și se resimt
foarte mult din pricina aceasta. Fără a le distruge,
iele numai an mascat inichitățile de-odinioară.
Edificiul nostru social are trebuință mai mult de-a
fi reclădit, de cît de-a fi meret-isit. Inse asemenea re
clădiri cer o mulțime de vreme și o mulțime de silinți. Astea nu se vor îndeplini, de cît’punînd în
lucrare toate puterile mintale, toată inima, toată în
țelepciunea omenirei. Va trebui pentru aceasta vederi
drepte, avînțurî nobile, știință și generozitate, ra
țiune si curaj. Ce îmbîelșugat seceriș, pentru cei ce
îmbla după ideal. Chiar și naturile religioase din fire,
cele ce se simt pornite spre sacrificiu și sînt pătrunse
de «nebuniea crucei». vor avea o mulțime de sorți
de-a dobîndi cununa martiriului, nu cununa veștejită
a ascetului, ci cea a novatorului, gata de-a suferi și
muri la nevoe, pentru o cauză mare.
Ca încheere, departe de a aduce peirea idealului,
peirea religiilor nu poate de cît a-l regenera, înlocuind
visarea starpă, prin silința folositoare, înlocuind
greșalo, prin adevăr.
Ch. Letoubkeau.
ANARHIST
d^uri.,1.
fi
tiila
ini umDdcam fopdaneu, lipsita, dc ori-cc dulcupn
Norocirile ce.’ntr una ani îndurat ulii hi rivală ’
(inșii dc pire și de casa, COpil, pe drumuri aruncat,
ni. nepăsarea par/nteașctl. In marea ast-am înotat:
iPanizoireoiii lă^dzfnnricrunll’fîn chinuri,lipsurisi nevoi
Xe-avind ninvic <n lumea asta, cu ce durerea să-mi ogoit
\ye-o rozii dulce, de iubire, de mamă, frate sau amic,
■ mea vicață n anculzit-o... N’umtî nimic, nimic, nimic...
^irciih c,t
Pr"'eaH 1(1 oiine, pe veci sermanul oropsit,
blestemat de crunta soartă să fin de-a pururi chinuit.
•
'Zburd deparlc.-a mea gîndire, in- spre trecutul depărtat,
Ciud, singurel, în lumea asta, necontenit, ni'am tot luptut.
Cu fri<l‘d, arșița și moartea, cu lipsuri, boli și n cm in care,
Cii-a omenirei răutate, cu-al ivi venin și nepăsare,
tipsii de ori-cc bune sfaturi, de-o călăuză, de-un iubit,
De-unsufletnobil și blajin... Pc-atuncî, ah, cît n’am suferit...
Și-am tot muncit, o viață întreagă, cu să ajung la un liman,
la vre o punte de scăpare. Dar, vaă, cu toate-a fost in van...
In can a fost ori-ce 'ncercare, în van icra or7-ce făceam,
pc-u căplitdear rdneepeam lupta, și Tear din nou zdrobit cădeam,
patalitutca ne'nțeleasă mu urmărea fără ^ncetare,
Și ori șl ăndc ’ntorceani ochii, vedeam că nu mane scăpare,
Cil-s hotărît în vec7 să sufăr și-n suferințe să mă. slîng.
Și-o mulțămirc sufletească icu nici o data să ating.
'[)e multe ori, credeam în mine că soarta asta s’o schimba:
Dar tocmai cînd să zic « ajuns-am.», ca un miragiu îmi scăpa.
Se spulbera toată clădirea, curatîteu chinuri înjghebată,
De o suflare, de-o -nimica... .Fatalitate ndndurată...
Lipsit de dragostea de mamă, persecutat de toții, de toate,
Și pună ’n suflet cătrănit, dv-a omenirei răutate,
Dt vicleniea și necinstea, de jaful omului, de om,
M’api scuturat dc-or'i-cciluzii, precum s’ar scutura un pam.
lear cînd văzut mal de aproape armata lamei proletară,
Exploatarea nemiloasă, ne’nchipuită de barbară,
La care dînsa le supusă, dc-o ceată ’ntreagă dc tălharl,
Ce fur, omoară și tortură, bandiți năprasnici, temerari,
Proteguițl de legi, armate, dc tribunale și de regi’.
Vieața lor, tu, om cu suflet, numai dc cît o înțelegi...
karcind, ajunși lihniți,pe drumuri, hpsiflde-o vatră, <lo căldură,
Schilozide boli, de nemîncarc, supuși la chinuri, la tortură,
Dacrdndrăzncsc a scoate capul, să-și ceară dreptul la vieața,
Silprotesteze ’n contra celor ce-n lua', desfriurl,se răsfață,
Să ceară pine pentru dînșil și fientru cel din jurul lor,
Să-și ceară dreptul, sus și tare, să sfarme lunțu-asupritor:
se dau gloanțe ’n loc de pine, și-n loc de case, pușcării:
Pi'in sînge,plumb și baionete, îi șterg din cartea celor vii..,
^)ltP>'olelur și leu, ca dînșii, ce dc-o 2)0triv-am suferii,
ornară apăsare, cum dc-o potrivă am simțit,
•(« starea căror și leu înmi-ml, cai, astă-zi încă mă găsesc,
■f poate, oare, de am. suflet, în chip egal să nu simțesc?...
bc poate oare, ca durerea, ce din pnmcie-am încercat,
'j' lipsa, frigul șt obida, ce dc copil am suportat,
jț r.străinarea de jnirințil, cari în veci nu nfau iubit,
p ^f1 >n contra-mi totdeauna, cu nepăsare mfau strivit,
jîpsft unei dulce inimi, ce, prin iul>irca-i arzătoare,
^veselească a. mele zile, uitate In veci dc. caldul soare,
p ÎDSCI 'unui bun prieten, energic, viu, do cinste plin.
se‘alt«rul sflnt al desrobiret, caid alături să mă ’nchin,
POute) oare, toate-aceste să nu ji-avut vre-un rezultat
a ^luogeț mele ciețe, asupra traiu-mizbuciumat?...
r
mă ’ndenme '-n spiro revoltă, în spre o cruntă răzbunare,
f>'ă
tof' ce~l utizerobil, nedrept și rău, exploatare^
Șj,
răzbun în contra celor, ce îndrumeazu-ai noștri pași
c operare, făcîndsine/uri, din noi, aamici ucigași?
Să nu-nu răzbun-, să n}alergi-,oare, la bcmle, -g^ști șidinamităt
Cînd vezi că aetă-zl nu se poale o vieața bună și rlnsli'ă,
Cînd vezi i'xcmple de cvrui/țif, ce zi cu zi ne dau cei mari,
Cînd. vezi că însu-șiiii omoară, ca niște ucigași vulgari,
Cînd singur i 7< i ie hidrumeazîl și te hnping și te
tc silesc
tih'.tc
S'ukr'gi la fă/ife desperate, să sfărămi Int ct-( -mișdesc
?...
‘pil CSC?...
Cînd. singuri sini c/ji-i creează. omoritQi'i și asasini',
Ca mai apoi să 'afunde ocna și să 'liitilțe- ghilolini,
Spre-a nimici pt-uc.chi cari, împinși deboii și'nemhtcart,
S’au răzvrătit și-au alergai, cu drept c :vînt, la- răzbunare,
Cînd au văzut cit îiit dreptaha de nicăeri v/o pot ar ea
Și n’ău ruit îivdrum să moară ca (așii, fiir-așl răzbune.
Aglomerate asie toate și strlniie lina cîtc una,
A.lît amur. dc. suferințe, ce-am îndurat in totdeauna,
Vieața .meu fiind oglindă atîțor midft gțijduiți:
■ Ingenunchia't și -r.
teu- de
soartă,
.r. .....
sfat
nenorociți,
1.........
’ durere, durere proprie a meu,
Am
pricepui u lor
înțeles a lor dorință, dorința inti-nu.a mea,
A lor dreptatc-ampri&uî-Oj și-n dreptul sfhit de răzbunarr.,
Intr’însul, grămudit-am țoală speranța noastră de scăpare.
S-or pierde vieți nenumărate, torturiprc.a niulte-oin șuferi,
Cu-al nostru sîhge^ eșafoade, prea multe încă s'or stropi.
Dar după iirm-acesior jertfe, un soare nou se va ’nălțat
Icoana noastră, Anarliia, măreț, alunei ea triumfa.
Și-n razc'-i caldă de iubire, egal pe toți ne-o înfășură.
Am suferit martiriul vieței și m’am luptai pentru dreptate,
ddfam răzvrătit, cu’nverșu:iare, în conlr-a tat ce-l ntAmbâtatf-,
Pe-altarul sfîni al desrobirei, cu drag, viața mi-am jerfit.
Și nu regret de-atîtea chinuri ce pentru dlns-am suferit.
Am îndurat martiriul vieței, mul tot ulița cit și Crist:
Și’mpins dv~o dreaptă răzbunare, de mult ajuns-am Anarhîăi.
Al. O. Stegăbeanu.
De credință.-.
Noaptea Iera răsvrâtită. Vîntul șuera cu mînie, trecea
prin lume batjocoritor, răsfringînd in hohotul său vîcturat, risul necurat al iadului. întuneric de nu se vedea
nici în ceriu, nici în pumînt.
Strîngîndu-șî capul în gulerul cojocului, pîndarul stu
zgribulit.’ascullînd bocetul sfâșiat al frâmînturilor din
cuprins. Ișl adusese o spinare’ de pae și după ce și-a
potrivit un patul pe prispa hambnriului. se culturi
acolo liniștit. In minte îl ardea un gînd, sâ pue mina
pe tâlhari, că alt-feliu boeriul îl trece-n socoteală toată
lipsa din standoae.
In depărtare vîjîea pădurea, trosnind răsunător în
răscoala neînfrînatâ a mîniel. Hăul clocotea de porni
rea furtunatică a deslftnțuirilor.
Cînd venea cîte-un Tîrtej, lovea în trupul hambariuluî, de mai să-l risipească la pâmînt. Vîntul, ce scăpata
po dedesupt, în frâmîntarea Iul printre tarașî, răgea ca un
taur strimtorat de tiare, se sbătea ca un pește mare,
prins în pînzele năvodului. Cînd țișnea do ceea parte,
dădea un țipăt țiuitor și se ducea nebun.
Svîrrr... pe dinainte trece o umbră, sâgetînd întune
ricul cu două scăpărări. Ic necuratul.
Mal încolo, lupul se oprește, ridică capul în vint și
urlă prelung, un plîns sfâșietor de jiganie flămîndit. Și
urletul tînguios, amestecat în suspinul chinuit al vîntuluî, umple împrejurimea de jale.
Un moment se liniștesc toate. Revolta tace, un șop
tit înecat numai, și-apol moare, gi fiind cele din urmă,
suflări greoae și rari. Ninsoarea cădea pripit.*.
Printre fulgii deși, se vedea luna palidă, dibuitoare,
ce umbla să-și strecoare razele reci prin scama nourilor:
o candelă adormită la căpătâiul grozăviei ce moare...
Mult nu se odihnește și vîntul îșipornește mîuiea din
I
�"REVISTA IDEPJ
REVISTA WEEL
62
nou. ridică valurile de omăt, le poartă prin aer, intunfeoă Juna, zghhnnd toată cuprinderea.
_ Ahooo...
. . „
Trei sânii țrog dinaintea hambanuiul.
Isi zice pindarul ușurat. Frica îl ținea înse
că nimic nu-I mal fioros noaptea de cît omul și mal ales
iu o vreme ca aceea.
Unul din cei cu săniile pune piciorul pe scara...
Tâlharul1 dă ^e’fugă. Paznicul se ridică din mijlocul
OH reara» grea
n’avem pită: păcat de Dumnezeu să mimm de
— Da vezi cu lipsa mi-o pune mie la socoteală și nu
pociu. Fugiți, cu alt-feliu dau cu ciomagu.
Apoi, după ce mul prinde la curaj, zice:
— A. vra să zică tu-ml ieral, măi bade Gnstea, pen
tru tine mă sudnea boierul las că te așez leu pe tine...
Si Petrea pîndariul, sare din putui, își stnnge oojocu
la piept si pleacă in spre curte.
— Nu pleca, măi creștine, uite că nu mai luăm, ne
ducem, nu sîntem doară tâlhari, dar learna-l grea...
— Da boieriul pe mine m’o suduit și m’o alungat de
hi curte ca pe-un cine. A zis că de-ml mal scapă hoțul
din mînă și data asta, iml iea din hac: și am și leu copil...
— Petre’, măi Petre, stăi bre omule,’ nu te duce... Pe
tine te paște pe semne un păcat.
Pîndariul o Iea Ia fugă. Hoțu dă după dînsul. Cînd
l’a ajuns din urmă, numai i-a isbit cuțitul In ceafă și
Fa lăsat grămadă, într’o baltă de sînge...
O dimineață liniștita,. curată și rece. Nămeții albi si
sticloși, se îngiuau 'drăguț cu albastrul închis al ceriului.
Satul se deștepta.
Deschisul ușilor, vorba oamenilor, trosnetul lemnelor,
toate răsunau’puternic în aerul înghețat. Fumul de prin
ogege, se ridică în rotocoale vinete, pîerzîndu-se într’o
înourare întinsă, ce plutește deasupra caselor.
La curte începuse lumea să miște. Buimaci și încotoșmațl, hurgațil mișunau pe ici și colea. O servitoare
mâi de-aproape, dă busna în odaea boeriului. Ablea pu
tea să-.șl ție suflarea, îngălmînd tremurător:
— Cucoane, Petrea... afara...
Și cu mîna dreaptă arată nedumeritor în spre ușă.
— Oe-î, fată hăl, ce al cu Petrea ?
Iea deschide ușa si Ieșind în tindă, face semn înainte.
— VenîțI și vedeți.;.
Boieriul, cucoana, copiii, cu toții năvălesc afară, la
întimplare. Cînd deschid ușa din față, cucoana dă un
țipăt, lear copiii, înfricoșați, se prind de poala mamei lor.
Petre pîndariul, s’a tîriit cum a putut pun la curte,
încremenise întins pe scară. Cu mina dreaptă s’apucase
de ultima treaptă. Cealaltă mină înghețase în aer, ară
tând într’o parte. Gura ii rămăsese 'căscată, de par’că
voea să spue ce-va Limbn.înegritu. și uscata de frig îl
atârna pe bărbie. Ochii îeșițl, îl crăpase de ger.
Toată ograda iera în picioare. Cu toții stăteau înfiorați.
Vine și vătavul. Cînd a dat cu ochii de Petrea, l’a po
didit plinsul. Bănuise lei asta, de cum a văzut urma si
dîia de singe. Vuzînd că boieriul îl privește întrebător,
îngină cu obidă:
— Ce să fie cucoane: In standoale n’a intrat nimeni,
că acu viu de-acolo. Se vede c'au dat peste nenoroci
tul ista și l’au ucis ca să nu-i dee de gol...
Vătavul iși trece mîneca sumanului pe la ochi si of
tează înduioșat. Boieriul privește lung mortul, apoi, ca
luminat, se’ndreaptă cătră slugi;
— Halal om... știu c’a fost de credință. Chiar cînd
su-și dee, sufletul, lei se trage cum poate si vine să ne
vestească paguba.,. Uite cum se’ncearcă să strige.-. Ina ebuIe Si fi aPucat tâlh“ril. La înlemnit mîna
arntinuu-i...
Uu zîmbet de neîncredere flutura pe buzele tuturor,
colo vi»!? ®?coane’ ba arată în spre casa lui, că’ntr’acoio vine, și vrea să spue că are copil...
I. Adam,
68
_________ ____
Dreptul la Rezistentă
Una din imputările aduse socialismului revoluțio
nar, singurul socialism adevărat, îe că reprezentanții
săi, au brutalitatea de a sancționa rezistența șireyoluțiea.
Totu-și, teoriea aceasta nu Ie de loc socialistă. Nu
mai întemeindu-se pe iea, au putut liberalii, apăsă
torii noștri de a-zi, să-șî cucerească libertățile lor.
Ie moda de a se vorbi de rău de Marea Revoluție
Franceză din 1789, iniitîndu-se într’aceasta pe D-nu
Taine și pe Academicieni, cari își datoresc situațiea
ce au acesteia din urmă, uitînd, ingrații ce sînt, ciuu
că mărirea și supremație» lor se razimă pe piedesta
lulIn
Revoluției.
toate timpurile și la toate popoarele, dreptul la
rezistență fu un drept sfînt, ieară tiranicidul ie glo„ teatrele și
Qj i (jgyțijg noastre.
rificat chiar „•
și fîn
ea căeî legale și a căeî
Vorbind la dreptul, chestie:
Fîe-care, are atîta
revoluționare, nu poate fi o chestie.
~
drept cîtă putere are, a zis celebrul filosof Spinoza,
drepturile cu puși ie adevărat Puteți avea toate
...
2 3 a Ie . lua la
tință, dacă înse nu veți avea putința de
face 'două parale.
nevoe, drepturile voastre nu vor face
Noi sîntem acei ce ne făurim dreptul, de îndată ce
sîntem destul de puternici să ni-1 luăm. Atuncea,^ iei
se și face lege. Legalitatea, nu-i în realitate de cît o
formă a puterei. Și asta ie atît de vădit, în cît, de
cîte ori o răscoală, o insurecție, izbutește, comitetul
revoluționar devine guvernămînt-ul legal, primind toate
onorurile aduse ori-cărui guvernămînt, ce știe să se
facă ascultat. Dacă mișcarea insurecțională cade, o dată
cu căderea, fapta iei devine ilegală și răsculații devin
niște criminali, cari vor fi pedepsiți.
Nu se ține samă că și în violență ieste o cale legală.
Dreptul la vieață ieste un drept inviolabil, care se
ridică de-asupra tuturor legilor, pentru-că vieața ie în
rădăcinată chiar în natură.
N’a! pîne, nici pentru tine, nici pentru ai tăi, ma
gazinele sînt pline, și-ți iei cît ai nevoe, ca să-ți în
destulezi dreptul la vieață.
Iești socotit ca hoț, și pentru asta închis. Dar cel
ce îndrăznește să te judece, nu-i oare un monstru și
un ipocrit? Hoțul ie iei, pentru-că fură dreptul Ia vieață,
pe care singur îl admite și care ie inviolabil.
Sinuciderea ieste un fapt nenatural, fiind-că pretu
tindeni se observă dorul de vieață, sinuciderea Ie ;
chiar o crimă în ochii legei.
lată-ne dar într’un impas: sau dreptul la vieață ie
sfînt, și în asemenea caz trebuie să admitem dreptul
de-a pune mîna pe cele de nevoe, pentru păstrarea
viețeî, și legea care osîndește pe cel ce fură ie cri
minală, sau dreptul la vieață nu-i sfînt și atunci ie
nelegal de a pedepsi cercarea de sinucidere.
Fiți logici, D-lor apărători ai stărei sociale de a-zi,
și aveți îndrăzneala de-a adopta urmările propriului ,
vostru sistem.
Credincioșii nu pot să osîndească un «hoț», care fură
o pine, pentru a se hrăni, fiind-că Domnul lor, Isus
Hristos, Ie care a dat dreptul acesta. Cînd, Fariseii
de pe atunci cerură socoteală lui Isus, din pricina că
discipolii săi, fiind flămînzî, culegeau și mîncau spi;
curi, Isus cită pe David, care mînca pînile punere!
înainte, în casa lui Iahveli, fiind-cUri Iera foame, cu
toată oprirea statornicită, numai preoții singuri avînd
dreptul de a mînca pînele acestea;
De unde se poate trage încheerea, că doctrina In*
Isus îe așa: în caz de foame, al dreptul de a călca
gea. Sf. Mateiu XH. Și judecătorii cutează a osînd*
pe tâlhari, cu toată imaginea luî Hrsitos de pe cruce»
care se află în ori-ce tribunal.
•
In istoriea Țerilor de Jos, punctul culminant Ie răz
boiul de opt zeci de ani. pe care o nație mică îl purtă
cu cel mai puternic despot al timpului, Filip al H-lea
îoea ftrmâ neru1-. poate de asemeni sfârma și drep de Spania. Ruzvrătiții fac cinstea patriei lor și a ana
tul. Cșea ce socotim ca nedrept, cînd nu-i la mijloc lelor liberțăței, și sînt glorificați de cătră istorici ca
Americanul Motley, în cartea luî celebră.
nioj o nevoe, ieste un drept, în caz contrar.
Autoritarii, sint și fură flagelul vreme! și a nației
Unul din aș». numițiî sfinții părinți ai Jiisericei ca lor. Din contra, revoluționarii, sînt. eroii vreme! și
tolice, respunde la întrebarea: ce-I un tâlhar. Acel nației, cu cari ne mîndrim. Moise, nu Faraon, Daniel,
însușește nu"i'<\P™țru sine, ce- le a tuturor.
nu Nabucodonosor. Isus Hristos, nu Filat, sînt tipurile
Atunci, capitaliștii, cari acumulează bogății, cari celebre ale rezistenței, împotriva arbitrariuluî tiraniei.
.rjn acumularea aceasta, își însușesc cea-ce ie al să- In toate timpurile, revoluționarii fură întețitorii pro
Lcijor, cari, nu au nțmic, nici strictul necesar, sînt gresului, numească-se Socrate sau Isus, deopotrivă
niște hoți, după doctrina bisericel catolice.
tirișcă' poporul.
Trăim într’o lume anapoda, în care cei ce au furat
A,șa dar, ori-ce stăpînire, ce nu-i expresiea voinței
năniîntul și instrumentele de muncă, numiți proprie populare, n’are dreptul la existența. In evul mediu,
tari, sînt stimați, au loc în parlament, în ,consiliile Aragonezii ierau atît de mîndri de drepturile lor, în
niunicip^le» în magistratură, pe cînd, vagabonzii, răta- cît regii nu ierau la dînșii de cît ecei dintâi dintre
qesC din țară în țară,, fiind-că sînt prădăți, purtat! egali», și poporul luase cele mai strașnice măsuri, ca
dintr’o temniță în alta. Vedeți, de ac-olea,. cită drep pururi să fie supusă la control puterea suveranului.
tate an avut Proudhon, Brjssot, St. Jerome. cînd au zis:
Un mare jude național, răspunzător și iei, suprave
proprietatea ie o lipție.
ghind pe rpgp, îl obliga de-a respecta privilegiile su
1 Această pildă ie îndestulătoare, pentru a vădi, cum pușilor săi. In vre un caz grav, de violare de lege,
că ai dreptul să te împotrivești, dreptul la rezistență, iei avea dreptul să pue su-1 aresteze și străjuiască.
de îndată ce iești cum-va siluit. Cel ce respinge acest
leată mîndrele cuvinte, pe cari magistratul suprem
spirit de revoltă, ,nu-și dă samă de ce însamnă co al Ai-agonului, iera însărcinat să le rostească, în fața
rupție și tiranie, și încă nu-i. emancipat de sclăviea regelui ingenunchiat, care depunea jurămînt, de-a gu
atît de adînc săpată în spiritul poporului.
verna după lege: «Noi, cari valorăm cît și voi, cari
Dacă noi sîntem revoluționari, ie că societatea ne-a putem mai mult de cît voi, va facem regele nostru
făcut ast-feliu. Nimenea n’a purces ca revoluționar. și domnul, în scopul de a ne păstra bunurile și li-’
Da început fie-care a fost idealist sau fanatic și a bertățile noastre. De nu, nu». Din nenorocire, glasul
crezut în . societate. Umbrele întunecate ale durere!, de libertate ce resuna atîta de aprins atuncea, fu stins.
se întindeau cu osebire, peste inima populației munci
Cu toate astea, jesuiții, au desvoltat doctrina sutoare, și spiritul se întrebă: oare îe drept, ie, de vre o
veranităței poporului. Lainez, generalul jesuiților, ie
trebuință sa, sufere, ast-feliu cei ce produc toate bogă cel care a zis, la Conciliul celor Treizeci, că obîrșiea
țiile? Și spiritul a dat dreptate inimeî, că nu.
puterea rămîne in popor. Acesta, o cedează autorită
1 începurăm a face;să lucească speranța în îmbună ților, fără a-ft ceda eiun-va supremațiea Iul.
Bellarminus și Mariana, sînt în privința aceasta de
tățiri viitoare, gîndind că nu avem a face de cît cu
ignoranța claselor domnitoare, socotind1 ca totul se aceea-și părere. Și, .cel din urmă, în cartea luî ce
lebră:
De rege el regis ■institutione, zice; Poporul poate
va regula în scurtă vreme, că totul se va schimba,
de îndată ce le vom fi deschis acestora ochii, sa vadă sili pe rege, de a îndeplini legile pe care acest din
urmă le-a dat. Iei are dreptul de-a detrona pe suve
adevărul. Dar furăm înșelați amar.
Cetiți1 minunatele pagini asupra Rusiei Subterane, ranul care le calcă și. poate a-1 pedepsi cu pedeapsa cu
de Stepniak, în cari acesta zugrăvește, cum teroriștii moarte. Mariana și dă formula următoare: • Ca o bestie,
sînt o urmare fatală apurtărei unui guvern barbar. Cîte trebuie atacat de’ loviturile tuturor, devenind neuman
experiențî nu au făcut mai înainte oamenuj pentru și tii’an».
Maî departe, continuă ast-feliu: Cînd vă veți ve
a-și da- samă că nedreptatea nu poate fi învinsă de
oît prin violența, și că cea din urmă resursă a poli dea soțiea sau mama, maltratate în fața voastră, și
mi
vă veți răpezi a le apăra, meritați blamul de la
ticei ie sîngele.
.
Vera Zasulici nu iera teroristă, iera îngerul răzbu șitate scîrboasă și de nelegiuire. Și vom lăsa în prada
nare!, nu monstrul. Iea se jertfi, aruncîndu-se de buna- tiraniei unui despot, Patriea, cărei îi datorim mal
voe în gura balaurului^ pentru a spăla, partidul de o mult de cît părinților noștri? Rușine de o asemenea
batjocură de moarte. Ie vădit, că dacăy pentru a; răz crimă, rușine de o asemenea lașitate.
A fost ’o fericire pentru mersul daraverilor ome
buna ori-ce fapt mișelese, s’ar ivi o .Zasulici, apăsă
nire!, că oamenii, cu grămada, n’au stat la cumpene
torii popoarelor1 s’ar’păzi de a mai făptui mișeliî.
Acelea-șî cauze vor da naștere Ia acelea-și urmări, să-și pue în rizic vieața și fericirea, pentru patrie.
Cetiți pe Guillaume Teii, drama lui Schiller, și veți Dar, din nenorocire, dorul de a trăi, împiedică ma
vedea, că se spune în iea, cum că ’ puterea tiranilor joritatea oamenilor sa-șî sacrifice existența. De aceea
are și dînsa margeni. Cînd apăsatul nu-șî află drep tiranii timpurilor vechi, fură atît de rar jertfele aten
tul nicăeri, ultima resursă ie spada. In potriva forței, tatelor supușilor lor.
Intr’adevar, ie o idee utilă, ca regii, să știe, cum
nu poate fi împotrivire de cît prin forța.
întreaga istorie ie de față, spre a ne dovedi, că că în caz de apăsare, și cînd se vor face vrednici de
ură,
prin vițiile și faptele lor scandaloase, moartea
Uî\ popor, dorind o îmbunătățire în starea-!, îe neVoit să pue mîna pe armă,, să înceapă o luptă de nu numai ca li-i dreapta, ci ie un fapt glorios, vred
nic de laudă. Raynold, nu face de cît să întărească
aparte, care va fi izbînditoare
Corifeii tuturor partidelor, fără deosebire, au adop- asemenea părere.
Kplb, în a sa «Istoriea Civilizației», are urmă
at în teorie si practică, doctrina care face din re^sțență un drept sfînt, mai pre sus de toate legile torul pasaj: «Mariana, a încercat să complinească
ri.Se- Și cele maj frumpase pagini din istorie, suit una din cele mai mari lipsuri ale religiei creștine,
aceea că în doctrina bisericei îe recomandată numai
11 ne vorbesc despre rezistența împotriva tiraniei.
■
I
î
Bj:
-
■
�REVISTĂ IDEE!
(U
cnuutjerei' pasivă, șî, din potiivă, Sfînta fliiefiră a patriotisniulni im ie aprinsă, entuziasmul pentru marin
acțiuni plhio de sacrificii, în vederea bunei stan a
statului și a popoiului, uu-i ațîțat de loc;.
Asta-i doctrina autorităților catolice. Constituțiea
din 1793. spune pe șleau, cum că răscoala Te datoriea
mai sfinții si cea mai trebuitoare, pentru poporul
întreg si pentru fie-care părticica din îel, cînd guvernul
“nffiraîoS
gB;
Consultați pe toți autoiii .de. drept public, și, veți
vedea că sînt de acord cu ,toții în privința aceasta,
cj dreptul la împotrivire^ hi rezistență, nu numaț ca
trebuie sii fie admis, ci că-n anume cazuri, ie chiar
o datorie. Dacă acest drept, admis ca regulă gene
rală,, ie tăgăduit, în aplicările lui, fața, dt-o anumita
persoana sau de mai multe, nu ie vădit că ie acolea
o curata ipocrizie?
.1 •
■Netăgăduit, puteți să spuneți ca nu aveți ațîtn cu
raj spre a-1 putea admite. Dar, ce! puțin, dacă o cît
de sldbă părticică de cinste a mai remas în voi, nu
bîrfîțî împotriva acestor eroi, cari h’au nici o teamă
ca să-in jertfească vieața, să-și Scape frații diu tiranie.
Se poate spune orr-ce pe sănia propagandei prin
fapt, dar nu putem avea curajul a necinsti pe acei
eroi ce se jertfesc m-ca
pentrumuu
alții.lmcu
Mai.ao.,
curind,
vom ad
_________
l-
mite-din contra, cuni-că fiind prea lași, a ne lua după
ascunde
lașitațea,
pornim
adesea
dînșii, pentru a ne ascunde
uukscu
• - -lașitațea,
•’
-«-repornim
—
Să îe criticăm faptele1 și su-i dezaprobăm din înălți
mea mărire! ndastre.
Știm Că toate libertățile ' noastre, cu toate că nn
sînt cine știe ce lucru mare, au fost cucerite cu sabiea în mina. Și, sptinînd asta’, nu facem de cit să
repetam ceea ce povestesc scriitorii burghezi. Răz
vrătitul învins, ie un nrizerăbil, un criminal vrednic
de spînzurat. Va fi, din contra, izbînditor, lucrurile
se schimbă, și ieată-1 proclamat erou.
Judecata istoriei, nu se întemeează de loc pe o
bază sigură, scrisă fiind de cătră savanți oficiali, cari
și-au prostituit condeiul și vîndut judecata celor pu
ternici, cari guvernează și diriguesc universitățile.
Dacu râsculațiî Comunei ar fi ieșit izbînditorî, îm
potriva apăsătorilor lor, ar fi fost 'declarați ca bine
făcători ai omenireî. can âu înțeles spiritul vreme!,
jear mvhișiî âr ii fost niște linzeirabili. Dar, din ne
norocire, cum izbîndi inacțiunea, se uită chiar,' cumcă Republica Șe datorește Comune!.
Istoriea au scris-o stăpînii, și hcesta-i motivul pentru^cate învinșii sînt ponegriți, feară învingătorii, ur
cați în slavă. Mîne. cînd. rolurile se voi* schimba' vom
constata contrarul. Noi nu dorim, vorba ceea,iiic! acest
prisos de cinste și nici această hulă, ci, mai presus
de toate, adevărul. Nu voim o istorie care să nu fie
de cit. glorificarea izbîndei.
Ic ciudat de flotat, cum că revohiționdiii, sînt pu
rurea formați la școala burgheziei. Cine recomandă,
in căZ ue răsculare, de a se da foc locuihtelor, pen
tru a se opune o împotrivire armatei în 'înaintare ?
L'n Naquet. Dinamitarzi! de acum sînt discipolii diir.rlnĂrUr? ‘T-16’’
lkeptul la rezi’tenră ie admis
Și glorificat chiar de poeții și scriitorii''acesteia.
linSUe' poatT, are.fa acei«a m chip mai logic si mai
hHeVnP ^
A ,,iul
cîfc1la0' rC2iste
lace ocest
de drept care
"îa »Profesor
“ « desfiintatpK
re’'u
toate
E'-perimta
r“ se
cu
uu- P°P?r sa fie
la
vp’faVu ai
ln£ăduit a se împotrivi.
•niște drepturi. Din contra, iești conservator,? roartiolia'r de îndată ce iu cc-va .de conservat. Și
nroletnnatul ie în cazul dinttti. firește io revoluționar.
p N’nvem naivitatea sii credem cum-cu schimbam
pe care o dorim, ca un drept al nostru, ponto su se
îndeplinească fără o revoluție violentă, țl ca buleti
nul fte vot poate înlocui cum-va pușca și ștrfșnieida
nul de vot
poate mioca
faptului.
Alegerile'
nii-sde cît b pîeuleala, o cursă, iu
faptului. Alegeri e n -s
împrejurările actuale.'
Aceasta cugetare ie de deliii
alt-foliu ipterpretaU
interpretată în ehichi
nul cel mai deplin și logic, de catril Gebrges Rfinard,
în romanul lui: «Convertirea lui AnUr6 SaVeruy» :
«Nu-i cu puțin ța ’ șu fie alegeri sincere, acolo unde se
află față în‘față milionari și golani.' Suiraj universal
și'cea mai mare neegalitate de avere, sînt două lu
cruri ce nu se împacă de loc. Cel dintâi va suprima
pe cea de a doua, dacă nu cum-va cea de a doua va
suprima pe' cel dintâi*.
'
w " «
Dreptul1 îl crează cel ce dispune de forță. leat a de
ce, în . afară de ori-ce Sentimentalitate, 'îe drept Ca
foița primează dreptul. Datoriea proletariatului iede
a căuta, mai întâi, să între în fctăpînirea uneltelor de
muncă, după a ’ căror cucerire numai, iei ya ~ pute-a
vorbi de drept, de virtUCd, de*'umanitate. Afară daca,
pentru -a remănea căpetenii, ipb'c'rițiî Vreme! de a-zi,
nti vor predica dragostea, în scop de a înfrîna; de a
încătușa masele, fiind în fond vrăjmașii cei mai înverȘunaii ai clasei muncitoare.
Ținta noastră ie dd a face'sa înceteze adest razbbîu al tuturora împotriva tuturor. Trebuie de pus
un caput acestei lupte grozave, în care, fie-care, își
pune toate silințele, să se înalțe de-âsupra vecinului,
să-l nimicească.
întreprinderile cele mai sîngeroase ale. rcvoluționâ'riior, nu vot fi nici o ' dată de cit o comparație
slabă, față de faptele de cruzime faiinâtă ale bur
ghezime!,. ce n’are măcar curajul, ca nobilii de-odiniodră, să-și pue în rizic vieața. Mizerabili nerușinați,
burghezii omoară cu scrisurile de schimb, cu im
punerile lor nebunești și masacrează în fabrici, în ateliere,
în urine, o întreagă populație industrială. Și cu toiita
această nepomenită nedreptate, proletariatul își mai
dă fiii în slujbă militară, carne de tunj iear fetele le
• lasă prostituției., •• •
> ' Privelegiu de a naște la spital și de a muri la spi
tal. Privelegiu de a munci din toate puterile, să îm
bogățești i pe-un trîntor. Privelegiu de alimenta nu
mai prostituțiea, armata, ocna.' Priveleg'inl băuturilor
vătămătoare, falsificate, a cărnei împuțite și pînei
lipsă la cintar. Prilegiul de a furniza tuturor agita
torilor înfumurați, cadavrele *cd vor sluji de treaptă
• abițiilor lor.... lentă cuceririle poporului.
■Ie vremea:să.se pună un capăt acestor nedreptăți.
Sa rămînem • stiirornici, că socialiști-revoluționari,
nu. numai pentru a cere dreptul la rezistență, ci chiar
u face uz db dreptul acesta, în chip hotărîtor, la vreme,
pentru izbîndă.
Să ne pătrundem bine de; ideea .aceasta, cum-că
vrăjmășii noștri nu știu'ce Ie cruțarea. In privința
experiența: în 1848,.
184.8, și
si s’a mai
aceasta s’a făcut o experiență
făcut în 1871...Cînd,va începe lupta cruntă, fărăcru
țare-fără răgaz, deviza noastă va trebui să fie: învin(jutor'i, sau ni(jrț7. Dacă principie] nostru va fi acesta,
noi vom fi neînvinși și. ne vom, bate- cu curajul des
perare!^ pentru că ie mai de- preferat moartea, de cît
o vieață de.robie,, de înjosire-, și de-abuz.. Nu-i ter
men mijlociu. Indiv.sneală, ieară-șl îndrăsneală,. puru
rea îndriîsneftln,, și jzbînda va,-.fi a noastră. ■■■-!.
• ' .
K- Domhlai NiEuwEiVHns.
----------- V°nar^cind ai de cucerit' sau de apărat
INSTITUTUL VE'^r^ĂFfcFși’EbîîimÂ.’ OI
OHNEHVA», 8TR. isVOnȚ 80. — BUCUREȘTI.'
'
-IO
r. ■
'
#01, Mart* No’ 5‘
STA IDEEI
_____
Foasta Grupare,,.
xtu cunosc un tupeu mai vrednic de dispreț
. H^i nesuferit, de cît acela, de-a decreta că o
JLpar© ^ințază sau ni?’ duPă cum te afli gau nu
f afli într’însa tu. Și nu ie vorba acolea, de
tea din acele grupări, întețite de unul și susrinut® cu m’<Poacele"* Propriî, cum am avut la
ol. in cea ^e’a 4°.ua capitală, uu felin de gruuar'e, poreclită politică, a unui oare-care Sturdza,
Je efemeră existență. Nu-i vorba de una din
acele grupări, făcute așa de-o plăcere, nici de
yj.g-o clientelă electorală ce-va. Nu-i vorba nici
de cum, de una din acele grupări studențești,
cari se fac pentru reclamă, pentru punerea unor
individualități în vază și pentru punerea în va
loare a însușirilor lor, aș fi putut poate zice mai
bine, a lipsei lor de însușiri, de însușiri bune fără
doar, grupări ce nu durează nici cît un sfert de
anotimp. Un personaj de la Galați, care-și închipue
că ie monit de-acuma să joace roluri publice
marcante, un oare-care sire, în calitate de „co
pil al poporului**, decretează chiar moartea gru
pare! socialiste, vorbind de dînsa ca de-o gru
pare foastă. Aice nu mai ie tupeu, ieste o per
fidie, o mișelie curată. A putut iei guvernul li
beral, în perioada-i de guvernare trecută, a putut
îel să dizolve cluburile de la țară, să închidă și
să intimideze oamenii de idei, de o potrivă, din
tîrg și de la țară, A putut iei să întindă mreje,
celor ce, de alt-feliu, de abiea așteptau să-și spe
culeze opiniile, sau lipsa de opinii, dacă voițl,
să facă afaceri mai practice cu iele: gruparea
socialistă, înse, n’a avut cum să pieară. Văd o
întreagă șleahtă de viitori suprefecți, de viitori
zapcii, de viitori comisari și chiar spioni de popentru-că nu-î distincție, îi văd înșiruindu-se
1R rînd, ca să mă contrazică. Doară-s din foasta
grupare. Asta nu dovedește nimic. N’au fost
nici cum chiar iei gruparea.
v Gruparea socialistă, dacă țineți numai de cît
8a reduceți și să înlocuiți cuvîntul de partidă
8au mai generic de mișcare, grupare socialistă
exista în permanență, pe cîtă vreme va eX’sta o clasă cu interese aparte, o clasă subjusau clase subjugate, ale căror revandicări
n .atît de întinse. Va exista, chiar cînd n’ar
P ea avea atîtea caractere de fixitate, cînd s’ar
alM8, ^ra8'mentată. Un val de lume va întră, un
♦jJ’ Va ieși, să zicem. Dar pururea va fi între
ce ^rtejul* acela, care va desrădăcina relele
l0- De uîutue, care va mătura instituțiile ce pn80 relele acestea. Nu ie vorba aicea, nici de
ba7P?Jea junimistă, nici de gruparea radicală,
a a pe principii și interese ce nu exclud, în
București, Strada Epurllor, 10.
fond ordinea actuală, grupări carî-au putut să
fuzioneze cu conservatorii. Cu toate că, chiar
despre grupările acestea, cînd se vorbește în
parte de fie-care din iele, nu tocmai ie corect
să se zică: foasta grupare. Se poate zice că a
trecut la conservatori, Panu. Cu toate că opiniea mea ie, cum-că conservatorii ar fi trecut
la dînsul. Ie alta, dacă pănă acum nu s’a întîmplat acel fenomen cunoscut, ca un capitulat să-și
treacă însușirile ce are, familiei cuceritoare, cînd
capitulatul ieste de felin tenace și bine înzestrat.
Familiea conservatoare, poate fi socotită, ajunsă
la sterilitate. Dar singur șeful radicalilor, fostul
lor șef, nu îndrăznește să vorbească despre gru
parea radicală, ca de-o grupare moartă. Și, cînd
ie cazul să afirme, că iea ie solidară cu iei,
într'o împrejurare solemnă, cu toate că ie ferm,
nu poate face ca să nu-î tremure o nuanță de
hezîtare în ton, desigur nesimțită.
Așa se mai pricepe, să-ți joci, cum s’ar cinema,
partida, pe socoteala ta. Astea-s talentele și ca
litățile mele, poftim, le pun la mijloc, cît soco
tiți că fac și ce-mi dați pentru iele. Și bateți
palma, beți aldămașul. Nimeni nu poate să vă
ceară jertfe mai mari, presupunînd că ați făcut
cînd-va vre-o jertfă. Nimeni nu poate să nu acorde, o combinație ce-va, echivalînd c’o retra
gere, celor ce nu mai pot trăi alt-feliu, cînd sufăr
mai cu samă de vre-o infirmitate de minte. Is
torica, n’a înregistrat tocmai așa cu miile, eroii
conștienți, cari-au murit pe-o baricadă, cu stea
gul înălțat și fără gînd să dosască. Desigur că
au fost destui, pentru a face fală ideilor, cinste
curagiului, caracterului omenesc. Dar în partida
socialistă romînă, alta a fost tradițiea. Bazată
pe necesități simțite, și îndrumată din capul lo
cului de oameni serioși și integri, iea n’a putut
să alunge din rîndurile iei, pe cei ce au venit
să se alătureze, pe vremuri. Unii au socotit,
dintr’o dată, că ie un feliu de glumă. Și-au dat
iei samă ca ie un lucru frumos, un lucru nobil,
mare, că sînt idei sănătoase. Dar cum că într’o
lume păcătoasă ca asta, se poate ajunge cu acestea
la risc, nu au putut să priceapă. Firește că nu
s’au putut împăca nici o dată cu situațiea creată,
cînd au venit împrejurări de-acele, su-i alipească
strict la partidă. Lumea a putut să se înșele,
să-i creadă una, identificați cu partida, să-i
creadă doctori serioși, ținînd la meserie. De
doctori, doctori. Dar doctori fără voe... Alții
din capnl locului au mirosit gheliruri. Nici nu
și-au scos mănușile și nu și-au lepădat jobenul.
Atît de siguri ierau că își vor isprăvi afacerile
curînd și nu vor face pureci mulți.
Firește că nici unii, nici alții, în niște atare
condiții, nu au, putut avea gîndul să se locali-
4
I
i
I
■
�REVISTA IDEEI
67
REVISTA ideei
66
zeze, Și au urmărit cu totul altă ce-va, de cit
au
culturaȘi serioasă
și integrală a maselor, chiar
cultura
dacă
uniis au avut o cultură. Artificialitatea, faima,
reclama, crearea unei clientele, .car®
J®
tuiască puterea, care să valideze insuficiența titlu
rilor unora, să reabiliteze pe alții, pentru a putea
trata, cu una din, cele doua partide, cu ori și
care, eventual cu amîndoua chiar. leata ce
putut, să-i absoarbă. Negreșit, on-cit de mare
ar fi fost ignoranța mulțimei, ori-cit de cu în
grijire cultivată și de adîuc infiltrata adularea,
încrederea în conducători și capi, interesul trebuea să nu mai fie interes, ireductibil cum ieste,
și bunul simț să fi pierit, ca să se prăbușasca
de-o dată totul și să se ducă toată gruparea,
pe gîrlă: plocon, peșcheș la liberali O parte
din conducători, ca să întrebuințăm, pentru în
țelegere, cuvîntul acesta nepropriu, nejustificat
prin nimic, o parte au șovăit la dreapta, altă
parte, la stînga. Chiar și o parte din masă, a.
fost adusă să împle grosul, îmi vine pe limbă
cuvîntul, stî împle yulul ambelor partide. Că asta
nu are să .oîștige nimic, nu mai încape vorbă...
Aicea s’a mărginit toată tulburarea, înse, toată
spărtura ce s’u făcut. Foasta grupare, în fond
ie tot aceea-și, va remănea aceea-și, chiar cînd
vor mai evolua dintrînsa elementele migratoare
cari maî sînt și cari au prins a mirosi după
stîrv. Iea nu va face coadă partidelor burgheze
și nu-și va da adeziunea nici unora din iele.
Politica și-o va face de sine, fără mesalianțe,
și va ieși la capăt cum se cuvine. Ie o minune
asta. Minunea se va face.
Așa stînd treaba, degeaba te vei urca la tri
bună și vei striga pe-un ton sau altul, că libe
ralii vor fi, și sînt cum sînt sau cum voești să
fie... Să votam pentru dînsii, că ie de partea
lor pana și „foasta grupare4. Iei ne vor da...
ceea ce ne-au mai dat, vom complecta de la
noi, și ce nu pot, în ruptul capului, mai mult:
Visuri deșarte, idealuri îndepărtate, tot ce veți
vrea, de calibrul acesta, dacă veți fi cuminți. Și
ne-or mai da, după cum ne-au mai dat, încatenare de libertate, prigoniri fioroase, ruină și
dezastru, dacă veți fi exigență și veți dori mai
mult. Care bun simț și care inteligență să creadă,
că liberalii vor aduce măcar ameliorarea sala
riatului, vor face să între în punga producăto
rilor din plus-valoarea ce li se fură, mai mult,
și vor deschide un cîmp de activitate mai larg
acelor energii acum neocupate? Să nu ni se vor
bească de felinarele de stradă, că se vorîmulți,
nici că se vor astupa unele hîrtopi de pe drumuri,
pentru-că nu-i nevoe să fii guvern poporanist, să
te dedai la lucruri de acestea. A, dar popora
nismul? îeată o maro calitate a partidului libe
ral, Alta va face sau nu, dar hrană intelectuală
știu <.ă \a da poporului, sau va favoriza să se
dee... Un cetățean, dintr’o cătună de țară, «un
hun romin și creștin:-, lucrează chiar de mult
in vederea năzuințelor acestui neasemănat partid
a poporamștdor lui. A tipărit pănă acum, pe
piopin a-i cheltueală, și a împrăștieat gratuit la
oameni: Prescurtare din viețile sfinților, Minunile Maicei Domnului și Carte folositoare pen
tru mîntuirea păcătoșilor... Vedeți că i s’aduce
laude publice, și ieste dat ca pildă. Dacă nici
astea nu vor mai ferici poporul, atunci poporul
acesta nu mai ie susceptibil de fericire,. Votați
cu cine vă place și închinați-vă cui vreți, înse
lăsați de-o parte ori-ce grupare foasta. Și mulțămiți-vă ca nu pot să-mi irosesc vremea așa,
să mă ocup de voi mai mult.
' P. Mușoiu.
3ntroDucerea mea în jVîanafachiră
De cîte ori mă duceam b Iași, vedeam, necontenit,
sute de fete, strecurindu-se spre «Manufactura Mono
polului Tutunurilor Statului». In cît, aș fifavut plă
cere să am și ieu vre-o fată cunoscută, să aflu ce fel
de vieață au iele acolo. Așa, că într’un timp, ieată
că mă aduc împrejurările de fac cunoștință cu una,
care îmi deveni apoi cea mai intimă prietenă. Și de
cîte ori ne întâlneam amîndouă, altă discuție n’aveam,
de cît asupra vieței sale. De cîte ori ne întîlneam,
îea se pornea pe plîns, si nu mai contenea să-mi is
torisească, în ce suferințî și în ce mizerie se află.
Zicea că mai bine să moară, de cît să se mai cano
nească așa sau că ar vrea să se mărite mai bine.
leu, vezînd-o așa de disperată și mai avînd și grija
măritișului, nu-mi prea venea a crede cum-că întimpină atîtea greutăți. După ce are în gîud măritarea.
Aveam chiar oare-și care necaz cînd iea se căina, și în
cepeam ai zice: «Pentru ce zici că ți-irău. După ce iești
liberă, îți cîștigi existența prin muncă. Pentru ce zici
c’ar fi mai bine dacă te-ai mărita? Crezi că în mă
ritiș ai să găsești o vieață mai fericită» ? Iea, ieară-și
începea a plînge și îmi zicea: «Vezi, prietenă, cum
nu mă crezi: alminteri m’ai compătimi. Socoți că dacă
zic, mai bine de m’aș mărita, socoți că zic din
zburdăciune sau dintr’o ușurință? Să nu crezi asta.
Zic de nevoie mare. Cred, poate, că tot n’aș îndura
ceea ce îndur astă-zî. Socoți că dacă lucrez în fa
brică și îmi cîștig existența, sînt fericită? Inse cuce
amar mînînc ieu, o bucățică de pîne. Să mergi mă
car o zi sau două, să vezi, sa aî idee, și îmi vei da drep
tate. Așa, nici nu-ți trece prin minte, ce ie aceea fa
brică, cum se mînîncă pînea în două cu tutun.
Văzînd așa, atît de pătrunzătoare îi fură vorbele,
că-mi rămaseră întipărite în minte. Si mă gîndeam,
la rîndul raieu, cum și ce-aș face, să intru în fabrică
și ieu, să mă conving cu ochii miei, ce ie. Așa că în
una din zile, încep a spune rudelor mele: cum ca
“mă’ducrîn"f'ataică, să lucrez. Nici nu iera
aș vrea S5
s.........................................
mit. Au început cu toții _a___
susținea
că nu se
de pomenit.
r_________
poate. In fabrică sînt numai fete de rînd, stricate, și
ieu nu am atîta nevoie de a mă compromite cu iele
și de. ale împărtăși faima. Și, tot o dată, i-aș cornpromite pe D-lor. Vedeam că nu voiu isbuti. Fiindca, nevrînd rudele, n’aveam nici un mijloc, să capăt
vre-o recomandație cătră director. In cele din urmă,
înse, avînd de partea mea pe o mătușe de a mătușei
mele, tot îmi fu dat să-nrî împlinesc dorința. Aceasta spuse cum că ie bine, ca nu-i așa destrăbălare,
precum vorbește lumea. Și ieu, cu un bilet, aveam să
fiu primită și tot o dată mai ocrotită ca celelalte
fete. Rudele se convinseră, iear moșul îmi și aduse
scrisoarea de nevoe. .
Așa, ieu, într’o dimineață, mă înfățișez la fabrică.
,
ajuns la poartă, puzderie de fete. Aștepta
re poate va fi primita. In fine, poarta se des- colo-colo, necontenit, prin frig. Și după ce se ispră'portarul stătea și nu dădea voie să între de vea eonfecțiea, aveai de reparat la saci, iear sacii cari
f1ii"0'ior ce aveau vre-un bilet. Directorul si cu o ierau murdari, trebueau să fie spălați. Fetele se îmcu rîndul. Făceau de jurne, în fie-care zi
^Sntă, stătea în mijlocul ogrăzei și împărțea pe părțeau
una, la spălat saci, la măturat pe sus, prin săli.
‘"^re unde avea sa lucreze. Luai și ieu scrisoarea cîte
Și
tocmai
fetelor le venea mai bine să umble,
^ÎTnusei portarului, ca vreu să mu duc la director. de cît săcăstee
la reparare, că fumul și gerul Ie
Cirul îmi lăsa llberă intrarea. Mu înfățișă! îna- pătrundea de tot. Dacă munceau pe-afară, totu-și
f’d directorului și-i înmînăî scrisoarea. îndată, după se mai încălzeau, vai de căldura ceea... Plata li se
i*11^ ceti, îmi zise> ca sa
duc cu intendenta. Cele făcea de două ori pe lună. Dacă iera lucru mult, aff°multe fete se întorceau înapoi, ne putînd căpăta jungea și la 1 leu 50, cînd Iera mai puțin- atuncea
Dlfl' de cum de lucru. Pe mine, mă duse într’un atelier, la un leu pe zi. Inse, cu cîta suferință... Acum, după
»lC‘ ge reparau sacii în care se împachetează roțile ce am văzut ce ie acolo, a doua zi, ieară-și mă în
tutun de calitatea IV-a. Cînd am întrat acolo, fățișez directorului, și-i spun că nu pot sta în frigul
g'd făcut negru înaintea ochilor, și-am zis cătră și fumul acela, și, tot o dată, nu pot să ridic numai
1111 ndentă, cum că nu-mi place la repararea sacilor, mereu la saci. Ieu vreu să stau sus, să lucrez Ia ți
•«us unde sînt fete multe și tot o dată unde se gări, sau la altă ce-va, numai la reparare nu. Direc?
C1 reazii țigările. Iea îmi respunse, că nu ie dispo- torul, după ce mă ascultă, îmi respunse: Apoi, unde
tă dînsa. Unde zice D-nu Director, acolo trebuie
_ de-o dată, căci, ca lucrătoare, nu aî să
să te pun
^lucreze fie-care. Dar mie, adică, dacă nu-mi place, poți
; ți acuma. Și chiar nici nu prea am așa locuri va
S-“ spun D-sale... Atunci, ieu mă gîndiî, că, într’o zi, 'cante.
’or,+ Totu-și, pănă te-i mai deprinde, vei observa
^'nresăficj dac’am să stau și-acolo. Tocmai că voiii cum lucrează celelalte. Pe urmă îți voiu găsi aiurea.
<8dea ce feliu de muncă ieste.
Acum ia-ți ocupație la macara... Ieu am tăcut și m’am
' Atelierul se compunea, dintr’o fereastră, fără de dus, să văd ce ie și acolo.
două geamuri, pe unde întră gerul, o sobă de fier,
Cînd am intrat în atelieriul unde se lucra pache
care ieșia un fum cumplit și care te orbea, în tele cu tutun de calitatea IV-a, o căldură și un mi
mijloc o masă încărcată cu proviziile lucrătoarelor, ros de tutun mă lovi în față, în cît îmi veni oare
jjjste scăunașe de stat, jumătate de casa, ocupată cum rău de acel miros tare. In fine îmi luai ocupațiea
de saci. Acuma, ieu, aflîndu-mă sosită, care de mea, c’o ajutoare ce mai iera acolo. Primeam lăzi cu
care mă întreba, dacă am mai fost pănă atuncea în tutun tăet, care veneau, pe macara, de jos, le aranjam
fabrică. Ieu răspundeam, că nu. Dar unele spuneau: după comandă, de multe ori le răscoleam, ca să vedem
Ai să vezi cum se mînîncă pînea din fabrică, cu ce de nu-i tutunul ud. Atelieriul iera compus dintr’o
dulceață... Ieu, adueîndu-mi aminte de vorbele prie sală mare, prin mijloc liberă. Pe de lături ierau atenei mele, le întrebam, că ce lucrează? Și totdea ranjate cîte două rînduri de mese. La fie-care masă,
una stați așa în frig și în fum? Unele începeau să cîte trei fete, dintre cari, două lucrătoare și o cînrida, altele să ofteze. Superioara, înse, o damă mai taragiță. In jurul ațelieriului ierau aranjați sacii, ce
bătrină, mă mîngăea oare-cum, și-mi spunea: «Nu te se coseau. Unele fete legau roțile, altele, mai supe
potrivi la iele, ce spun. îeată, acuș ai să vezi ce lu rioare, le cîntăreau, Un D-n observator și o D-ră, se
cru ieste. Ne mai ducem pe-afară, ieară venim. In cît, plimbau prin sală, de observau, să nu cum-va să stee
Ie mai bine ca sus, fiind-că nu sîntem. așa observate din lucru vre-o fată sau să vorbească. Numai foșne
de director. Pentru-că, sus, pe fie-ce minut vine cu tul hîrtiei ce se purta prin mînă, și cîte-un strigăt,
inspecțiea,. și ie foarte sever D-nu Director. In cît din cînd în cînd, de-al lucrătoarelor ce isprăveau
aice sîntem mai libere. Acuș se va începe eonfecțiea, hîrtieai sau isprăveau tutunul. Atît se auzea.
ne vom duce, pe urmă ieară-și vom veni, să ne mai
~
Directorul
venea foarte des cu inspecțiea. De s’ar
încălzimCăci iera timp deiearnă.
fi întîmplat, să vadă vre-o fată, ca nu lucrează re’ saui nu lucrează bine, iera amar de iea: o punea
1 Cit timp am stat acolo, în odaea aceea, care de pede
care se Îndesa pe lîngă sobă, și își frigea mînile în- îa amendă, pe lîngă insulta ce o mai căpăta. Nu
calzîndu-le. Dar fumul, aproape le prăpădea vederile. destul că îi întră praful de tutun în piept. Cînd mă
Dacă se înceta de a se mai pune cîte un lemn pe duceam printre mese, în timpul cînd n’aveam ce face,
‘oc) atuncea înceta și fumul și mai puteai respira vedeam cum stau, sărmanele, în tutun. Grimeaua de
puțin. Dar frigul nu-ți dădea repaos. In cît iera o pe cap, li iera neagră de praf, bluza la feliu, mînile
unzerie. Acum ieram cu nerăbdare, să se înceapă murdare de pap, obrazul prăfuit, nasul înfundat
eonfecțiea, să ies din casa ceea. Nu trece mult, și-aud de praf. Dacă stăteau numai cu mînile în tutun.
ce mizerie se aflau bietele fete. Pe mine, care de
ci se mergem. Cînd am ajuns în sala des- In
■,
fete, s.ă meargă pe la mașinile unde care mă întrebau: dacă am samă duc ca lucrătoare
! Se
:olo iera un atelier de mașini. Pe la masă. Ieu răspundeam că nu, fiind-că n’aș putea
■
i
alte ateliere, unde lucrau suferi praful acela, și tot o dată nici n’o să stau așa
■ r’-* ferestre se vedeau
i
‘1 _ □_ xî—S—T
mult. Iele ziceau, că ce să facă, dacă aveau ne
de țigări. După r>a nm
bUDUme uc
am
■ mai ' cu mașina, tuburile
c, Utnblat prin sală așa, îeată că auzim că .se în- voie, trebuie să îndure. Altele ieșeau atacate, nesuferindu-le praful de tutun. Chiar in timpul de patru
:• Pe eonfecțiea. Am început iie-care a lua cîte un sac zile, cît am stat ieu, am văzut una atacata, care ieși
P?cbete de tutun, ce se dădeau pe scripți, de
•;
e la atelieriul de unde se lucrau. Ii așezam din fabrică. Și, spuneau celelalte, că atît de bine și
lat ]C0lnandă. Pe urmă, după ce isprăveam de așe- de voinică iera cind a intrat. Dar în timp de junoă. tate de an s’a ruinat, s’a cîștigat cu scurtarea vieței,
' Uq'»Ua,? sacii de acolo din sală și îi ptmeam pe. pe lîngă celelalte suferinți. Iera atît de palidă, săr
leaj-s/^tar, pentru a-i transporta la magazie. Acolo,
tomnn/i’^re .ea
porțî pe mîna și să-i așezi, după mana, că îți iera moi mare jalea uitîndu-te la iea.
oraș ®a, prin rafturi, fie-care după număr și după Cînd iși luă rămas bun de la fete, iea începu să plîngă
și să ureze, că mai bine să moară fata ce nu va avea
ta sau provincie.
cu
cu ce trăi, de cît să lucreze în fabrică, să sufere
asta, C1S pană la orele două sau trei, cît se lucra lai cele mai brute vorbe și să ajungă ca dînsa...
ftVea* numai de ridicat la saci, sa-i muți de
•ii
�REVISTA
&
Și ie adevărat, nu te ataci atîta de tutun, cît de
vorbele ce trebuie să le înduri de la d’rector și de
In superioare, că pururea iești observată și insultată,
cfnd li se pare că ai greșit ce-vn, sau stai vre un
minut. Nu destul, că de dimineață pană sara repaos
du mai ai, afară de la prînz cînd și atuncen, fetele
nici nu se scoală de la masă, ci cu o mină mînîncă,
cu alta alegînd hîrtioa. In fine, pană noaptea tîrziu,
nicî un răgaz... Aproape de plecare, fie-care trebuie
să-șî spele masa, să fie a doua zi curată. Cînd sună
de plecare, nu știe care cum să scape acasă mai curînd. După ce iese cu toatele, în ogradă, sînt așezate
cîte două, în fața cancelariei, și li se face inspecție
de cătră intendentă, su nu cum-va să aibă vre una
tutun. Mie îmi miroseau toate hainele, și cînd intram
în casă, mă cunoșteau cu toții cum că am fost la
fabrică. Dacă nș fi fost inse, ca celelalte fete, silite
a sta de nevoe și ne mai cugetînd mai departe, de
sigur că aș fi suferit ca și iele. Dar leu m'am dus
așa, să văd de-i adevăr, ce îmi spusese amica mea. Și
adevăr așa ieste.
Mult avem oare să mairăbdăm, o soartă ca aceasta, ca
tot să ne jupoae stăpînii, atîta pe femei pre cît și pe
bărbați, pe noi muncitorimea? Gîndiți-vă, cei ce aveți
simțire, că nu-i de stat pe loc. Sînțem prea mult
zdrobiți, de cei ce ne conduc, și nu se cade să su
ferim atît. Sin tem doar și noi oameni, și avem acela-și drept la vieață, muncind pe cît ne stă în putință
și folosindu-ne de munca noastră... Ast-feliu, cu toții
intr’un gînd: femei ca și bărbați.
Olga Călin.
Oamenii Domnului
— Și zi, muri și părintele Chiriță?
— L’a iertat D-zeu.
— Ma mir, cum de s’a îndurat să-și lase averea, de
n’a cerut s’o îngroape cu iei.
— Că bine zici, soro. Las la naiba, că și-așa lă
comie de bani, ca la popa Chiriță, nici nu s’a po
menit... Nu mi-oi uita, o data cu capul, de ce-i făcu
răposatei cumătră Bafta.
— Ce i-u făcut, leliță Smaranda?
— Ia, se dusese și iea, sărmana, să plătească leturghiea, într’o sărbătoare, gîndesc că în ziua de
Rusalii, și i-a dat popei numai un gologan, cît o fi
avut, sărmana. Și popa, ni spusese c’o săptămînă îna
inte, că mai jos de doi gologani, nu mai primește
leturghie. Dinsa, se vede, n’o fi știut de vorba po
pei. și s’a dus, cum îți spui, numai c’un gologan.
Da popa, ce inima, leliță, sa-i ia gologanul femeei și
să i-1 asvîrle cît colo în mijlocul bisericei. Femeei,
să-i vie rău nu alta. Și de nu iera ținută de niște
oameni, ar fi căzut pe podina bisericei. Ce feliu, pu
țin a fost pentru dînsa?
— Ian auzi, ce inimă lacomă de om.
— Și de atunci, rău, bieata Safra, rău și rău, pană
se prăpădi... Și, D-zeu să mă ierte, dar par-cu îmi
vine să cred, că și fapta asta a popei, i-a grăbit, săr
mana, moartei, că ori cum iera femee în putere, ar
mai fi avut, zi’e de trăit.
. ~
bine c.< nu. Iu, i s’a răcit o dată inima și
i-a fost destul, bieata fenice... Ti, surioară strașnic
de lacom a mai fost.
—• N’avea cum să mai fie de-așa. Toamna, numai
c.e-1 vedeai, cu căruța după dînsui, umblînd din casă
in casă, de cerea,banița de grăunțe, zicea pentru bo
tez. și D-zeu știe, aveai, n’aveai, lui, măcar de-ni fi
REVISTA TDEEI
tdf.et
intrat în pămînt, trebuea să-i dai. Alt-feliu l’ui mai
fi văzut cu botezul?
. _ . _ .
— Nu s’o fi gîndit Tel, lelița, nici o data, cu moare?
— Dar nu zici, că umbla în căruță cu banița lui. .
Si ce baniță. Gîndesc, că iera de două ori cît cea
âe măsură. Și, mai rău ca la dijma ciocoiului, leliță
Casandră, că’ți-o cerea cu vîrf și îndesată, nu alta,
— Doamne, că lacom a mai fost. Dă-o la pustiea,
încolo, așa preoție.
__ Iera avan amarnic. La pastele trecute, a luat
sfînta pască și-a fugit cu iea îu altar. Zicea,că cine
are nevoe să iu anat'oră, să plătească. Și, bieții oa
meni, dă, unii de-or fi avut să-și cumpere o luminare.
.— Și-au plătit?
— De unde. Cum-va arei.dașul și primăriul. Cei
lalți au făcut și îei sfintele paști fără anuforă. Și de-o
fi vre-un păcat, să-i fie de capul lui, leliță.
— Apoi, n’oi grije, că din cîte spuseși, nici iadul
nu l’o mai primi. Vezi, soro dragă, cum nu se gîndea
iei la păcat.
— Ce stai de vorbești. Dar iei nici de cinstea lui
nu mai ținea socoteală, cînd iera vorba dj, bani. De
și-a rîe, leliță Casandră, și-un țigan de Tel. Și dă,
se cbieamă că iera popă, măre Doamne. II știi pe
Ștefan... a lui Ion Țiganu.
— Iei da. Cum să nu-1 știu.
— Ii murise un copil de-o săptămînă, și cînd a fost
chiemat, a mers păn la ușa bordeiului. Dar cînd sâ
între, le spune popa, că nu le. ridică mortul, păn nu
i-or pune doi franci în palmă. Țiganu, ci-că, i-a dat
unu, cît o fi avut și iei, săracul. Popa să între, pace.
Și numai țiganul, ci-că i-a zis: Păi, daca-i vorba pe
tocmeală, părinte, sa ne tocmim. Iaca, ieu ți-ara dat.
un franc, sfințica ta cît mai lași? Și-a dat popa, șă-i
dee țiganului o palmă, și țiganu1, râu Ia popă, de- l’a
făcut, leliță, de rîsul lumei, ce se strînsese, ca la urs,
Și-a întrat, soro, popa, rușinat, în bordeiul țiganului,
că iera mai mare ocara.
— Dar vai de slujba ceea, săracul mort. Gîndesc,
maî bine nu i-o mai făcea.
— Și-apoi, leliță, să ferească sfîn tul, să-i fi dat ce
va împrumut, că pană ce scoteai, amar de vieață. Ba,
în loc să cunoască, te făcea cum îi venea la gară, ,
cînd te-ai fi dus să-i ceri împrumutul. Astă toamnă,
nu mai departe, la culesul porumbului, se împrumu
tase de la bietul Cbivu, cu niște mălai. Zicea, că n’are
pentru muncitori, c’o să i-1 dea cum o machia. Dar,
ți-ni găsit, su se ție popa Chiriță de cuvînt. Măcinăse,,
și nici gînd n’avea, să-i dee mălaiul omului. Chivu,
ca omul cu lucru lui, s’a dus de i-a cerut mălaiul,
dacă văzu că popa nici gînd n’avea să i-1 trimeatfi.
Și unde ți-1 ia popa, pe bietul om, la înjurături, ca
ce caută ca un tâlhar, în ograda lui, sa-i ceară, c’avea
iei grijă să i-1 țrimeata. Ce, ie fugar din sat, și cîte:
și mai cîte.
— Doamne leartă-ină, dar afurisit a mai fost, soro-;
încaltea, i-a mai dat mălaiul creștinului?
— Il’a dat, dar mai bine nu i-1 mai dădea. Că orali-*
dăduse mălai bun, neatins, și popa î-a dat niște ră'
râzaitun 'de hambar, aproape încins.
’
— Ce suflet negru a mai avut, leliță Smaranda.
— Iera hain de tot. Și pe cine-i cășuna lui ce-vfli'
iera în stare să-1 mînînce, nu alta. într’o Duminici
ci-că l’a făcut pe bietul Voinea de toata ocara.
— Și de ce soro, că parca Voinea-î om la locul M
— Să vezi. I se năzărise popei, așa din senin, l,f
feciorul vecinu-sau. Că zicea, că-i păgîn.
—
— I-auzi ce vorbă. Ce feliii de păgîn, soro, fecio*.
rul lui Negoiță?
— Ei, zicea popa, ca de ce nu venea la biserici
G9
înd venea, zicea că, nu da nici leturghie și nici
nh venea,^a^ mai zicea popa, nici cu
S’^^primeu
Li, lelițică dragă, nu caută mijlocul. Cfnd ie vorba
d& negustoriile lui, se face bun cu orî-ce primar s’ar
alege, numai să-l aibă de sprijin în strîngerea dato
bc^qieasa îer:v?
i)â> ’dtf ve"lf’
* TeRfc' nu I,reu venea pe ia riilor. Nu mai departe, cu ăst de-acum, îera învrăj
•Sică, « 1U1 Negoița, cu zicea iei, cula evanghelica bit de moarte, mai înainte de a fi fost ales, că-1 băl"Etos,
scris, ca cine are gînd de rugă. S;\ nuni cu preoteasa. Dar acuma, ce face ? 11 închide
l'“Jn-.ee* *«1 s,n«ur’ acas“» su uu Plătească advocat, cu pieoteasu în casă chiar Iei, și iei, măre leliță, îșf
J roage pentru sine singur, și ca numai fățarnicii, se face cale prin vecini. Și asta, cum spui eam. numai
si Vină în văzul tutu!'ora’
creadă lumea de sfinți, și numai să-l aibă de sprijin în daraverile luL
— țan. auzî’ spurcăciunea de popă, de ce ie bun...
"■încolo poartă pe dracu în sin... Ei și ci-că ar mai
— Și iaca,, leliță Smaranda, unde știu cîte face
us a lu£ Negoiță, ca de cit su ducă oamenii capărintele
Avrămuș al nostru, și cum mai auzii și de
11,. uopei, miu ca minte ar face, să dee pînea aceea
c
î^
e ? tos^ ^acu^
popa Chiriță, nu pot să nu cred,
F niiaî flămînzi, orî s’o împartă copiilor lor, cari
1,1 WSC toi atîta după un codru de pîne. Că, zicea cîte îmi povestea răposata mătușa Ileana, din deal
de la Cătina, despre călugărul Evloghie.
i că tot iouceze§te degeaba în podul popei, ca pe
— Și ce-ți povestea, leliță Ci-sandră.
mă s’o dee la vite. De. colivă, tot așa, că zicea, că
— Spunea lea, o dată, leliță Smaranda, de pe cînd
^ degeaba i se dă popei, că iei își îngrașă păsurile
iera și iea tânără, că, ci-ca, umblau, într’o vreme,
prin satele celea din partea dinseî, umblau doi că
cUJ.e fii,, și ce-a zis rău omul?
lugări. Unul avea într’o cutioară aurie, o măsea, ce
pe rău, n’a zis nici un rău, Dur, vezi D-ta, că zicea că-î măseaua Iui Adain, și-1 cinema Evloghie pe
pei nu-i venea la socoteală. Și, din pricina asta, ăsta, lear pe cetalt îl cbiema Agafton, și purta cu
uiucatu-s’a popa-1 nostru, și-a făcut hîrtie la procuror,
X lui Negoiță, s’a apucat, să arză icoane în fața bi- sine o zodie, spunînd la cei ce-i întâlneau, căieîsint
trimeșii domnului, cu cuvînt să lecuiească lumea de
sericei, și c’a spurcat ușa sfintei biserici.
boale. Și mergeau din sat în sat, și oamenii, dă bieții,
_ Ian auzi fa, cînele de popă.
alergau, ca la duhul sfînt, care cu ce avea, să dee,
__ Vezi acum. EI, de la procuror, a fost venit în
să-șî poată dobîndi sănătatea. Părintele Evloghii-,
cerCetare și popa pusese de martor și pe Voinea. Și ci-că muea măseaua ceea intr’un bârdac de apă, pe
Voinea a spus la cercetare, că iei nu știe să fie a- care-1 da omului să-I bee. Zicea, că măseaua Ie sfîntă,
devârat ce-va, din cele spuse de popă. Că iei îl știe iea sfinția apa din bărdac, și apa asta bînd-o ope-aî lui Negoiță, de om la locul lui.
mul, diavolul, care pricinuea boala în trupul omului,
— Dacă l’o fi știut omul curat.
iera alungat și omul își căpăta sănătatea.
— Păi. Dar, ci-că, dacă văzu Voinea, de ce l’a fost
— Și, soro, să fi fost adevărat, măseaua lui Adam?
pus popa martor, numai s’a întors cătrii dînsiil și i-a
— Doamne, leliță Smaranda, ce stai și D-ta de
a?j față de toată adunarea de-acolo. Ce vrei, părinte, vorbești. Mai în urmă s’a dovedit, că ierea o măsea
iren de noi, să ne băgăm sufletele în păcate, pentru de măgar pierit.
toate gusturile sfinției tale ? Și de-atuncea, soro, foc
— Valeu, surioară dragă, nu mai spune... Doamne
popa pe Voinea, numai și numai că nu i-a sprijinit sfinte, cum^de l’ai mai răbdat, cum de n’aî cufundat,
minciunile scornite. Ba, zicea, că de ciuda asta, să pămîntul de sub picioarele lui.
i
plece și din sat, și l’a luat D-zeu mai de grabă.
— Și încă ce feliu, leliță Smaranda, că. ci-că, cu
— Iran de mine și de mine, dar negru suflet a cît afunda mai mult în bardacul omului, spurcăciunea
mai avut.
ceea de măsea, cu atîț părintele Evloghie cerea plată
— Și ieaca, leliță, zău, cînd îi vezi pe niște ase mai mare. Zicea, că cu atît leacul ie mai temeinic.
menea oameni, oamenii domnului, cum li se zice, făp— Doampe, ian auzi, de ce ți-s buni oamenii tui...
tuiiul asemenea lucruri, fără gînd de păcat, nu știu cum,
— Și povestea, bieata răposată, că s’a aflat mai
dar cam prinzi a te îndoi de buna lor credință. Și, D-zeu tîrziu,’ cum că părintele Evgloghie, mai înainte de
si mă ierte, a cam ajuns și preoțiea un felin de meș- călugărie, fusese preot de mir, în nu știu care sat.
teșug, din care poți trăi cam fără osteneală.
Și, într’o zi, cînd preoteasa nu-i iera acasă, ci-că și-ar
, — Ba, leliță Smaranda, grăești drept: ie negusto- fi bSlut joc dc-o soră, fată mare, a iei. Și, pe semne
ne curată. C’al nostru venise sărac, lipit pămîntului. că fetei nu i-a fost cu voea, că, ci-că, cum a scăpat
?i-acuma are niște case, de zici că-s ciocoești, nu din casa popei, a început să plîngă prin sat și să
și niște cai, și-o brișcă pe arcurij de zici Doamne... spună la toți de fapta păcătosului. Iei o luă atunci
Unde mai pui, că face și dragomănie de bucate și la sănătoasa, de teama judecăței obștești, ca, pe vre
mea ceea, obștea satului iera care judeca pricinele
P
magazii, de juri că nu șede popă-n ograda
°i“Cu, Doamne ce șarlatan mai ie, ci-că vrea să oamenilor din sat... Ei, și de unde, panii unde, se
. înlesnire la oameni, cu bucate și bani. Dar pripășește pe la Schitul Ciolacului, cu chip că să se
la ? , nare- Că ia, leliță Smaranda, ia dobîndă, bob pocăiască.
— Și cînd colo?... Iran de noi, leliță Casandră,
i-î d naP°leon> doi franci pe lună. De se face
intr
un an, napoleonul mai mult de îndoit, că ăștia-s* oamenii domnului, pe cari noi să-i ascultam?
iis.1 da
_a 1D
tr’ui
'
— Și cum îți spuneam, leliță Smaranda, parcă tot
tr’nDiU te P°t* înlesni, să i-1 plătești așa de lesne înnu-mi venea a’crede cele ce-ți povestii despre că
Atît ma* Z*C*’
ue^r“ ^a’ s’n^ oamețd* dom' lugărul ăsta. Dar cînu auzii și de. faptele părintelui
Chiriță al D-voastră, și unde mă mai gîndesc și la
alh_^ Cum sPR3ei, măre leliță, părintele Avrămuș cele ale părintelui Avrămuș al nostru, nu mă mai
pe £ra'’ a băgat tot satul dator la iei. Și-i jupoae îndoesc de loc.
__ Mai îe de îndoit, leliță Casandră? Fac Iei is
sâttn.A1] creștini, cura îi place, că-s strîmtorați. Și
ci hn?1!’11’^ nicî un Cttvînt ce să zică, leliță Smaranda, prăvi de astea și â-eî, dară-mite atuncea.
— Așa ie, leliță Smaranda. Adevărat,.
§tia
de popă îi amenință cu blesteinul, ca nu
Ui îe m
și oamenii noștri, de zic, că, ori-cum,
I. Neagu.
P°Pă și tot pe iei l-ascultă D-zeu mai degrabă.
t J-\sau doua-
I
J
1
1
pI
I
' W1
I
Bl
.i
II
I
I
li
t
1î
I
1
�REVISTA IDEEr
70
REVISTA IDEE1
Psîchologîea Violenței
Evenimentul de-o zi, al timpului acestuia din urma,
ie prinderea nneî tovărășii de țigani, cari au savirșit
mai multe tâlhării și-au savîrșit un omor, cit s a des
coperit pim-acum. Nu mă ocup acolea, de toate ma
nevrele deșănțate, de cari se slujește un fehu de ca
ricatură de magistrat, pentru a-șî procura sie-și mo
mente de plăcere și pentru a-.și face o nesfir.șita re
clamă. Kerin emoțiea publică și stăruință de-a cere
«ă fie pedepsiți criminalii, cînd nimeni nu se gindește,
cum că se săvîTșește prin asta o faptă de prisos^ fără
nici o însănmătate socialo. Un furt de niște cai, un
furt de. cîți-va bani, spaima, sau chiar tortura unor
călători, deposedați de bunuri, uciderea unui biet pă
durar, care putea să dee cele petrecute pe față, care
mai are si un cojoc, pe care nu l’ar fi lepădat bu
curos din spinare. Atîtea fapte ce n’au nimica sur
prinzător în iele. Mobilul altora îeste într’adevăr maî
mare; alții ridică o vieața sau supun la tortură, pen
tru interese mai mari: ținîndu-ne la asemănări rigu
roase. Asta nu dovedește de cît deosebirea de clasă,
de cît necesitățile minime pe cari Ie au făptuitorii
țigani, necesități pe cari, iei, totu-și, nu și le pot
îndestula pe-o cale mai neîmpresurată de risc. Nu do
vedește de cît anormalitatea unei organizări sociale,
care, pentru a-țî satisface chiar o necesitate minimă,
te nevoește să duci o luptă cruntă, să alergi pană
la a răpune pe un semen al tău. Nu-î vorba aice, de
acele porniri, cari rîvnesc după bunuri exagerate, cu
cari nici n’ai avea ce face, ori-cît ar fi să-ți fie exis
tența de lungă, cari ți-ar fi de prisos, porniri ce te-ar
mai pune pe gin duri. Nu-i vorba de atîtea bunuri,
pe cari punînd mina, nu ai putea de cît să le irosăștî,
să. le împraștii fără folos, ca să te-arăți că iești stăpînul lor. Ci simplu, de niște adevărate nimicuri, pe
cari acei’ ce le nu, le apără tot cu atîta tărie, după
cum cei ce râvnesc să Ie aibă, voesc să Ie răpească:
deopotrivă fiindu-le de necesare.
bunurile acestea, reduse adesea chiar pun la cea maț
simplă expresie. Au putut fi omoruri, și le pricep,
pentru o îmbucătură de pine, pentru o lulea de tutun,
după cum presupun că ar putea sa fie, pentru o îq.
ehițitură de apa și pentru o sorbitura de aer, dacă
și elementele acestea ar putea, ar fi cum-va acaparate
ca celelalte bunuri terestre, n’ar fi la mdumina tutu,
rora, proprietate obștească,
. -ga cere echilibrul forțelor lui sau mecanismul
«L^verneaza.zldlrea-’.nlci oa‘1 81Jit de factori din
'
. o faCe dnl caPnVu> 0 face din bun gust, sau
Aurind din răutate. Purtarea lui nu mai ie conm8! «ată... I>e s,£ur cu’ fundamental, omul nu are
1,i^;nti distrugătoare. Iei ie împătimit de vieața.
(«^‘ facultățile lui, normal, tind la armonizare. Cioccu un altu1, lovirea’ lzbitura» încuerarea, lasă
^r.e iVriri dureroase, de cari știm că toată lumea fuge,
foțjfi siare experiența acestora. Dacă, cu toate acestea,
Ie faPfc> îeste că sînt condiții să se ivească,
acestea chiar normele de vieața ce ni le-am
1 lilit chiar noi. Violența răsare necesar, din res5 weri, din tot ce stinSherei?te expanziunen firei.
'{col68 nu-î moralitate» nicî ufcditate, nimic.
Făptașii singuri înse, sînt prinși de remușcare, chîar
singuri se socotesc vinovați. Iei pleacă cu umilință
capul și își îndură osînda, pe care socotesc c’o me
rită. Cînd își istorisesc păcatele, le spun în totdeauna
pe larg, restabilesc amănunțimile »n toată minuțiozî,
tatea lor, par’că s’ar părinda din nou. Ceea ce uită,
înse, să povestească făptașii, ce nu-și bat capul jude,
n facem voluntar, dacă sărim tocmai la violența parcătorii sa întrebe și nimeni nu-i curios să afle, sînt
ior de reformă. In programele sau în dezideratele
împrejurările stricte din cari a purces un fapt, ntl
prsomdităților marcante, cari au urmărit transforatât cele în cari s’a putut petrece, starea de încăr
Parea socială, din cele mai vechi timpuri, zadarnic
care în care s’a aflat făptașul, mobilele ce au putut
"om căta-o. Dacă vom cerceta prin scripte, vom da
să-1 împingă, natura ambiantă care l’a^ îmbrîncit... Să
J cele mai ingenioase planuri, de cele mai feliurite
rămînem la ceata de țigani, pentru-că nu^ ni s’ar fi
■uchipuiri de traiu omenesc perfect, de vieață feri
putut ivi o pildă mai demonstrativă. leatu un popor,
cită. Nici un cuvînt de violență, ca mijloc de salvare
ce nu se poate mai simplu și tot o dată mai pacinic,
sau'ca o înfrînare desfrîului despotic. Pururi blajină
cu toate că vioiii. Un popor ce n’are nici pretenții
tate, pururea duioșie. In ceata unor oameni îndestu
’ proprietate, nici să devie prepoderent în stat, ce
de
lați,' cari aveau să fie, iera perfect, de-ajuns, pentru
_ rîvnește la ranguri nalte, nici să adune bogății
nu
a’Se curma micile diferende, foarte puțin probabile,
colosale. Dînsul îșî duce vieața nomad, cît se poate
dar cari, totu-șî, ar fi putut să se întâmple. Blajină
de simplu. De adăpost un cort sau un bordeiu în
tatea, duioșiea, acestea trebueau sa fie și armele orei
păinînt, îmbrăcămintea o treanță, drept hrană te miri
prezente, armele presupuse, pentru-că, din partea uce. Și pentru îndestularea acestor simple, acestor pri
nor ast-feliu de clăditori de sisteme, ora prezentă nu
mitive nevoi, cele mai variate meșteșuguri. Se dă Ia
merită atenție. Preocupați cum sunt, cu amănuțimea
ori-ce muncă, fără de nicî un scrupul, de înjosire sau
și cu desăvîrșirea planurilor lor, uită dificultățile orei
de necinste. Femeile fac diferite unelte, fac une-orî
prezente și nu ]e dau nici o soluție, ca toate că sonegoț, muncesc de-a valma cu bărbații, maî sînt cărluțiea și-o’ au. Iei fac întocmai ca acei arhitecta, cari,
turărese. Copiii se dau tumba, un felin de ocupație
absorbiți de studiul unui plan de clădire monumentală,
și de negustorie a lor. lear drept caracteristică ge
în care ar vrea să prevadă toate comoditățile, ar
nerală, o aplicare idilică, o dispoziție a tuturora spre
uita
că planul acela trebuie să se ezecute pe un te
dragoste, ce numai cu brutalitatea nu s’ar putea îm
ren ce-i încă de expropriat, cu un material acaparat
păca. Dar, dacă și cu niște asemenea calități, nu-ți
tocmai de niște potrivnici, cu un concurs de brațe
poți asigura existența, să nu ne mai minunăm de
nimic. Violența apare necesar, cînd ai epuizat toate . ce-s prinse și înstreinate aiurea, de unde nu s’ar pu
Legile au statornicit îngrădiri, au stabilit anume celelalte resurse. lea-i o condiție de vieață și se exertea atrage de cît printr’un conflict, printr’un conflict
margini, în al căror cuprins să se petreacă toate. Nu citează neapărat, îrnbrăcînd cele mai variate forme,
serios. Și pentru niște arhitecțî ar mai merge, dacă pla
se ocupă, că sînt categorii de oameni, ce n’au cu de la o siluire blajină, păn la omoruri crunte, păn la
nul le va fi fost comandat. Firește că vieața practică îșî
totul nici un razem, cari-s nefavorați cu totul, și carnaj, pană la prăpădiri de gloate.
are alte norme. Tiranii stăpînesc și țin în jug noroadele.
cari, în jocul acesta, al unor împrejurări pururi neNoroadele se mișcă, noroadele se zbat, opun o rezis
priitoare, n'ajung să-și îndestuleze nevoile nici cînd,
Subiectul acesta mi-a dat cele mai multe momente
tență. Și din această frecătură de forțe, răsar sau iz
ori-cît
săx—
pue —
ho de iritare, din cîte au făcut vre-o dată obiectul preocu. , s’ar strădui.
. Legile nu știu de cît
------bucnesc scîntei, cari provoacă dezastre, dezastre fioroase
tare și
r să prescrie
-------- pedepse cînd cine-va le-ar trece, parilor mele. Am văzut învățați, cari-au trecui prin școli,
•?i mistuire de vieți. Par lucruri fără prevedere. Noi
ori cît
ar
:it
fi fost de~ silit de neyoe. Fără să întreprindă cari-au făcut studii complecte, cari ocupă catedre uni
du vom susținea contrariul. Vom afirma atîta, cum
forma], _vre-o goană de nimicire în potriva cui-va, c’o versitare, cari predau cursuri înalte, cu o solemnitate
ca au fost necesare, și n’au întîrziat cu nimic trece
aparență «I
dep. foarte
mareP nepărfinire,
i
ahflrp.ntn
Frtnrrp mnr
iele împuținează rară, cari măsură cu compasul aproape si abstracțiile,
rea socială dintr’o fază în alta, aceasta atîrnînd toc
cumplit, pentru marea mulțime, șansele unui traiu
văzut
vorbind de faptele din vieață
mai de întâmplările ce-au trebuit să se petreacă. lear
îndestulat și tihnit, precum s’ar cuveni să-l aibă. Dar c’o stângăcie, c’o pasiune ^i c’o orbire și c’o nepo“Qcă s’a putut realiza ce-va din prevederile clăditodacă legile sînt așa, nu urmează
de iuu,
loc, va
ca mea
firea umeome menită desinvoltură. Manifestarea primei scîntei de
..vmx,,* uc
TRor de sisteme, desigur că n’au de dat nici o samă
neasca să se acomodeze cu iele. Ar
Armai
mai avea un senz, simțire, cșleî mai primitive scîntei, îeste condiționată
Pentru aceasta iei și n’au nici o respundere.
dacă ar căuta să se pue în acord
i!.<cu c®nstatările nouă, de-atîțiă factori eterogeni, facultățile tuturor ființelor
în acord cu natura, cu necesitățile
de vieței,
vieței, îa
în 'loc
Ipc să iau naștere și se desvoltă necesar, potrivit cu îmNici în programele și în sistemele de-acum, nu-i
ceara necontenit să fie respectatee cum sînt șinecon- prejurănle în cari ființele sînt duse să trăiască, p°’ vorba de violență mai mult, cu toate că membrii mai
trmt sa tot fie violate.,Răpești mijloacele
”
de
"toană
mijloacele de hrană trivit funcțiilor sau exercițiilor ce iele au de înde
uturor partidelor, de la misionarii creștini, pană la
unei mulțimi, pe caile ce se știu, nu-îdai îngăduința plinit. Acestea, îe vorba în genere de ființe, acți°‘
Partizanii ideilor extreme, o dată cu idealurile lor de
sa-și poată îndestula nevoile, punîndu-și in lucrare, nează și reacționează, după cum au de îndestula1
acordăm tuturora, ce le hrănesc în minte, cu
firește, facilitățile iei de muncă, ceea ce ie tot una.
uade frăție, ce li se varsă din gură, au fie-care
-*ii i - ----vre-o nevoe sau după cum au să înlăture ce-va »e;
imprejmuești un cîmp cu movfl:
” declari
1 ’ “ proprie- priitor,
ih și il
după îutipăririle ce au: mecanicește. Și numo1
nim^ *azem cîte un înger păzitor. Nu ie în gîudul
JS a
tfad încă s’au mai împuținat
...
* gurile ceomul, mizerabilul om, trebuie scos afară din ușter;:
t . arul de-a face silnicii, nu pleacă nimeni anume în
buturi ? e
Monopolizezi o cantitate de
nutul^ din atmosfera lui, trebuie judecat aparte. Paj’j41
. r®Pl'inderi războinice. Unica arma a tuturora ie
d“ id’ T niU“"rU.1 “lor te sînt să se folosească o dată cu înzăstrarea lui superioară,’ cu darul lui da
bnr a’ BCOPUI Anal al tuturor, frațiea, bunul traiu,
ce S
descrește. Și ai pretenție», ca ceî chibzuință și de deliberare ce-1 are, n’ar fi crescu1
c ®tt- Q tristă experiență a făcut, înse, să fie omul
irau i>\ ti/® sa ““ le .(‘“duiuscă, și să
în proporție și celelalte elemente conStrîngătbar*
tea a
pvactic și luai prevăzător. Și în timpurile ixcesrisc chiar vieața, cînd vieața atîrnă de
Dacă săvîrșește o faptă, Iei n’o mai săvîrsește pentr11
> nu vei vedea un parlamentar, un orator, un tribun.
71
Ricî un bărbat politic, nici un agitator, mai mult sau
inai puțin social, hazardîndu-se Ia tribună, în întru
niri, pe strada, fără să aibă pe lingă sine, pe lingă
elocința și energiea-i proprie, acea micuță și salva
toare uneltă, ce face cîte o dată minuni. Tu perorezi,
spni adevăruri curate, vrei să convingi mulțimea, s’o
faci să cugete la starea-i, la lucruri ce ți se par im
portante. Dar, xeată, dintr’un colț, un cine-va, desigur
un mișel, pug de interesați, se îudreptează spre tine
și da să-ți stingă vorba, sau te pîndește la o poteca,
sau te aștearnă mai bine. Dacă nu l’ai răpune tu, mu
sai ar trebui să fii răpus. Faptul se poate deplînge,
pe ce motive nu vrem să știm, țel n’are inse cum
angaja ideile, nici partizanii unui sistem. Te-aduce
acolea un simț curat de conservare, forțarea unei în
lănțuiri de fapte ce se petrec așaf nu prevederea unui
program. Și, după cît cunoaștem, nu știm nici un
partid, care să se fi ocupat escluziv cu utilizarea
forței, sau în al cărui program violența să ocupe mă
car un important capitol. Pană la atîta practicitate
nu s’au coborît încă oamenii. Au fosu partide și sînt,
cari au fost silite să-și părăsească terenul propriu.
Dar, pentru astea, nu mai poate fi vorba despre nici
un program, programul fîindu-le suspendat. Și lupta
ce o duc, ce sînt siliți s’o ducă, ieste o învălmășala
curată, o luptă fără nume, cu toate ca și asta cu ros
turile iei. O violență ca oare-care alta, care nu angajază nici un mănunchiu de idei.
Cetitoriul să iea aminte, noi nu facem acolea, de cit
curate constatări. Ca îndrumare de gîndire, cată inse
să fim ce-va mai clari. Noi ne dăm samă, că undui
rea de a-zi, ie susceptibilă de schimbare, anume într’o direcție ce ni se pare priitoare: și notăm. Ne
mai dăm samă, c’avem pornirea să facem agitare pen
tru schimbarea aceasta, c’avem plecarea s’o preves
tim, chiar să ne apropiem de pe acuma, din carac
terele ce iea le va avea: ieară-și notăm. Vedem apoi,
că orî-ce stînjinire, ne-ar fi cam jignitoare și nu vom
fi nesimțitori-: notăm asemeni. Și-atuncea, ca oameni
conștienți, curați la suflet, ne vom înfățoșa ast-feliu:
ca partizani ai unui sistem de transformare socială, pe
care-1 urmărim în evoluțiea sau în elaborarea lui, gata
să practicăm dintr’însul, ce s’ar putea, acum, și să
luptăm, firește, și să luptăm energic, cînd. ne-am, ve
dea jigniți în prerogativele noastre de oameni. N’are
de ce să fie o sfidare sau o amenințare pentru ni
meni, cînd conștiința noastră ne duce, c’așa va trebui
să fie, și cînd aceasta atîrnă încă de poate, dacă s’ar
întîmpla... dacă s’ar întâmpla jigniri. Poate cine-va să
pue mînele la ochi și să-și astupe urechile, înse, din
prevederile noastre nu ie esclusă forța. Și noi vom
cultiva-o, fără a esclude din uz nici gama celorlalte
mijloace. Forța-i un element firesc și ie i.n factor im
portant, hotăritor, în vieața animală: de cea mai
mare actualitate acum. Ca aplicare, facem și vrem să
susținem o grevă. Avem asemenea drept. Dar o com
panie de jandarmi, pe un motiv sau altul, vine să ne
violenteze. Se vede că-i esclusă iutervenirea vre-unei
comisii de arbitraj. Ne ridicăm pentru vre-o altă îm
bunătățire ce-va, pentru vre-un drept oare-care po
litic, pot presupune. Sau facem vre-o manifestare.
Nu mai vorbesc de tinderile noastre mai^ mari, ce ne
vor duce la ofensivă. Alte companii,^ mai multe. De
sigur că n’arn mai ajunge nici o dată la capăt, dacă
n’am căuta să parăm sau se paralizăm mai bine, această desfășurare protivnică de forță. Și o ,doctrină
socială, ce n’are prevederea aceasta, are într’însa cea
mai neertată lacună.
P. Mușoiu.
�revista
IDEE!
73
REVISTA IDEE!
72
Problema Fericirei Omenești
Nici într’o perioadă, nu trebuie să se Pre^e®
piilor alta, de cit adevărurile ce vor pu tea fi d o dite prin observație și prin experiența. Cind smt
cruzi, nu trebuie să lise predee, chiar nici cu nume
de studiu istoric, vre-o aberație metafizica ce-va. 'Cind
va veni vremea, inse, după o serioasa educație științi
fică și practică, să li se predee istoriea, concepțiile
religioase, pricinuitoare a atâtor rele, trebmesa fie pri
vita ca niște slăbăciunî de primitivi. lear dăinuirea
lor si astă-zi ca niște boli mintale, cari alcatuesc un
capitol de patologie cerebrală.
Dacă pentru copii, nu trebuie sa fie cunoscuta
dogma/tot așa trebuie să fie cu disciplina, cu regulele morale, cari purced din dogmă,-sau cari, pannd
că se întemeează pe rațiune, pe legea naturala, nu-s
de cît simple retrogradări
A priori, nu ie nici datorie, nici drept. Înțelesul
acestor cuvinte, variază după timp, după Ioc și per
soană. Fie-care din cei ce vorbesc necontenit de iele,
pricepe înțelesul în feliul său, și rar găsește pe cine
va cu care să se unească în totul.
Copiii n’ăn nici o datorie, și nu-și ciinosc limita
drepturilor ce au. Iei n’au de cît trebuinți, și nici o
ținta alta, de cît aceea de-a și le satisface. Singura
regulă de educație, ie de-a alcătui, pentru copiii de
ori-ce vârstă, un mediu care să nu-i ațîțe de cît
de-a săvîrși lucruri utile, utile lor și altora.
Numai după ce trebuințele materiale ale copilului
își primesc, în deobște, deplină mulțămire, numai atiincea se gîndește acesta la fericirea altora, și por
nește sase desvolte simțul altruist într’însul. Simțul
aceste, devine, la om, un' obiceiu, o necesitate, o tre
buință. Iei se desvoltă în mijlocul priinței: se șterge,
mai mult sau mai puțin încet, dar sigur, după o înfrînare îndelungata, a mulțumire! depline, a unor trebuințî materiale, combătute ca ordiuare de cătră cei
ce nu le-au încercat, nu le-au simțit, n’au fost sbu" ciumați de iele nici o data.
Se cere prea mult ,de la educație. Aceasta trans
formă, modifică, iea nu creează înse. Nu se poate
învăță pe un olog să alerge, pe-un orb să vadă, nici
pe un surd sa audă. Nu se creează facultăți corpo
rale sau cerebrale al căror organ lipsește. Chiar cînd
organul există, iei ie adesea într’un așa grad de de
generare sau de tardivitate, că educațiea ieste aproape
fără efect asupră-i.
In ziua de a-zi, marea majoritate a oamenilor, ieste
alcătuită din niște întîrziați sau niște degenerați, pe
diferite trepte. Fie-că ar fi vina naturei, a strămo
șilor lor, a instituțiilor pe cari ni le-au lăsat aceștia,
sau a pretinselor reforme contemporane, această in
ferioritate, fizică și morală, ie fapt.
Educațiea trebuie să varieze după categorica in
sului căruia se aplică.
Pentru cei moi buni, nu rămîne de cît să se. răs
pundă nobilelor lor trebuinți, de activitate fizică, in
telectuală, să li se pue la îndămînă mijloacele de-a-și
satisface nepotolita lor curiozitate, în cea mai de
plină libertate.
Pentru mediocri, ie nevoe de-o oare-care îmboldite,
de oare-care îndemn, losîndu-li-se cît mai multă liber
tate, pentru a se deprinde să se folosească de acest
t*un prețios, mai mult de cît de ori-care altul.
hnnln li^eîț01\ sa căutam sa facem aproape numai
!?ă“
“PucăturUor lor de
frați NAh- i- -m“sunle trebuitoare, înse ca niște
U blapiu.phm de înduioșare, față de niște sărmani
fără nici o răspundere. Să nu-i canonim, voind su le
cap niște noțiuni, nwl pre sus do puterea
loTd”înțelegere, ori să le impunem oum-vn mțte abunuri dl muncă, urni crude inou pentru dînșn cluar
de cit pentru niște bine ecluhbiaț.i.
.
Fiindcă educațiea nu Ie a tot puternica, trebuie
să facem apel la selecțiea științifica, sa stingem av1D
tul celor mediocri de-a-șî reproduce rasa atit de mult,
să facem toate chipurile pentru a împiedica repro
ducerea celor inferiori.
... .,
_ „„ Daca tendința funestă a inferiorilor, de a se inmulti, isbutețte, pe lingă că vor crește numărul 1;e.
fericirilor în propriea lor descendența, vor face nefe»
riciți* chiar în rusa superioară, fie prin necurmata
luptă socială, fie prin crizele războinice. Daca se va
găsi vre-un mijloc să li se oprească reproducerea,
nimic nu se va împotrivi evoluției grabnice, spre era
fericirel tuturor.
,
Chestiea nașterilor bune, primează pe. cea a educației.
Soluțiile practice, sînt foarte lesnicioase. Iele smt
adoptate de cătră toți, chiar de cătra acei cari gă
sesc cu cale să le combată, în public, fie dm ipocrizie,
fie dintr’o prejudecată metafizică, care îi face sil con
funde pretinsa moralitate, pudoarea corecționala, cu
adevărata morală, știința și arta fericirei omenești.
Era fericirei omenești ie aproape. Marile desco
periri științifice, industriale, evaporarea ideilor reli
gioase, desvoltarea ideilor altruiste, cercetările îm
pătimite ale cugetătorilor, cari nu se mai mulțamesc
numai cu plăcerile egoiste ale științelor inițiale, viile
revendicări ale maselor organizate, vor pune, capăt,
în curînd, crudelor mizerii ce le îndura omenirea.
îndeplinirea acestei fericiri, are trei capitole nedes
părțite: naștere bună, bună educație, bună organi
zare socială'. A nu admite de cît un capitol însemnă
a te osîndi la neputință.
Sînt o mulțime de integraliști, răzleți de o cam
dată, cari-s pătrunși d'e această triplă necesitate, și
cari-și consacrează silințele pentru acest triplu studiu,
pentru această triplă propagandă.
Oamenii bine născuți, bine crescuți, nu vor avea nici
o greutate de a se înțelege, pentru a crea o organi
zație socială întenieeată pe libertatea reală a fie-cărui,
o organizație care să asigureze tuturor, îndestularea
tuturor bunurilor produse de natură și de industrie,
fericirea obștească, care va isvorî din bunătatea tu
turora față de toți.
Paul Robin.
NOTĂ LA ABONAȚI
Din- pricina aimvotnțcl cu caro unii abonați sc- pot deprinde
do a-și irimete abonamentul singuri, vestim- că rom dispun''
ca dela unu să-l încaseze poșta, tear dc. la alții, anume poale
vre-un camarad, ivindu-sc. Dacă acești- abonați vov.se numai
dc cît să nc trudească și să ne puc la- chclțuett pe dc-asuprii,.'
și nu sc pot aranja dc la sine.
Presupunem că nu mal avem ncvoe ca să mal facem recemandărl, că aminarea trebuie esclusă. Căci dacă-l corb a de
cîrciobarl și de ncbăgătorl dc sama, ne-ar fi plăcut mal bine
să nu avem afacc din capul locului eu lei. llevista noastră
nu se scoate, ca să- sc recomande în special vre unei binevoitoare. atenții, nici ca sa cucerească inimi refractare. Și ci'cdc'n
că silința care și-o dă un om, de-a face o operă utilă, și cu
tezanța de a-și fi luat pe umeri o întreprindere temerară ca
asta-, nu implică ca alții să stea nesimțitori.
Din însemnările noastre, ne-am rezervat de all-feliu numai
acele nume, cari ni dau părut car fi mal serioase și c’ar
puri a vre-un interes silinților ce punem. Yom șterge cu entitziasnh
îndată cc rom avea indicații, pe cclasupi a căror am fi făcut o
apreciarc nedreaptă. De la ceilalți cerem inse o oare-care rM
măcar pană la achitarea unul abonament- cuvenit.
REVISTA IDBBI.'
numai iu fața- legei. LopucoflI sînt foarte fericiți duc
vieața unor roameni noi’», încunjurați de prieteni, rațio
nali și sinceri, Totu-și, Vera Pavlovna ie neninlțămită
cu această vieață. lea dorește, să procedeze la realiza
re.» practică a acelor idei’ socialiste» asupra căror s’a
gindit atit de mult și a discutat atit de deș cu priete
Iubito Mușoiu,
nii ieL Atit dînsa, cit și prietenii iei, consideră mființarea de societuțl-productive de lucrători, ca cea mai
I W s«-f> vorbesc de romanul .Cc-î dc făcut;, «l tu1 Cer- bună cale pentru realizarea acestor idei. iGa începe, deci,
iș(Vseld, pe care lai tradus dmd ast-feliu, Pomănilor, p(,si- prin a reuni în asemenea, societăți, croitoreseie- Peters'■htedeu să cunoască pe. acest profund cugetător rus, psicho- burgului. Chestiunea, in favoarea căreia, Cemi.șev.schi a0-7 ?'■ lu^,lOr
soartei poporului său.
duce ca în totdeauna, o întreagă serie de calculele cele mai
‘ -Cînd Cam cctd pentru prima, oară, l’am iubit șt lot o dală detaliate, cari pun in relief iiv aatagiile noului prim ipiu,
olll rfcr-’H’?
<te mine Nelămuririle P ulul micu, ale fi iea uij‘ mers foarte avautagios. Vera Puvlo.vriă se simte
lmele, »>•
lumunra. Devenii conștient dc mine. Simțeam
cu deșăvîrșire fericită... Intr’acestea, o așteaptă o drama,
e.y dacă Cernișevschi șt personagiile sale ar fi trăit, mă s0. zguduitoare. Printre prietenii lui Lopucof. se aflu un
coteau de prietenul lor.
profesor de fisiologie, tînăr și care promitea mult, nu
(JoiUdatai, cu trasaturile dc căpetenie ale caracterului lor mit Kirsanof. Vera Pavlovna, observă cu groază, că iu
inii aparțineau și mic, că concepț-ica- lor despre lume. iera în bește pe Kirsanof, care, la rîndul său, devine, contra
rudită cu a mea. Prin asoctațiune dc idei, inii apăru prima voinței sale, conștient de iubirea lut Amîndoi Ișl com
propodț^ ce-am pus in capul acestei scrisori, căreia alta bat sentimentele cu incăpăținare. Dar în zadar.’ Lopn(lată nn~i dădusem însemnătate destula. Iea exprima acum, cpf întrevede situațiea, și găsește că trebuie să dispară
precis și concis, o parte din constatările melc. O recunoscui de pe scenă, pentru fericirea prietenului său și a k-meei
iubite. Zis și făcut. Polițieași aproape toți prietenii săi,
f/e adevăr.
J doua, care nit Ic dc- cit o altă formă a proverbului: sînt convinși că iei s’a înecat în Nev a. Vera Pavlovna Ieste
cspunc-ml cu cine tc însoțești, ca să-ft spun cine leștl-s,, nu deci liberă în fața legei. Nimic nu o mai împiedică de
a se căsători cu Kirsanof, ceea-ce și face, după ce
intirzie să sc detașeze cu claritate^ din acest total dc idei.
ifal tîrziu, îmi apăru cu o claritate convingătoare, demon- află că Lopucof- trăește sănătos in America. Acesta,
tfrațiiinea acestei propozițiun'f. In adevăr, pentru partizanii după ce se asigură că a reușit să-și învingă iubirea căteoriei egoiste, intre cari mă număr și leu, cart admit iubi tră Vera Pavlovna, se întoarce la Petersburg, unde se
rea dc sme, lea se poate dovedi, căci pusă subt forma dc sus, căsătorește cu o prietenă a KirsanoIilor. A doua sa șo
tie, se ocupă de asemenea cu organizarea de societăți
ebneluziea rezultă dni hipol-cză ca o consecință logică.
Fie. A și B, doi inși, și X o concepție despre lume, adică ele cusătorese. Ambele familii, Lopncofil și Kirsanofii,
trăesc
în foarte strînsă prietenie.
ini total dc. idei sau dc credinți despre ce există, comună în total
După cum vede cetitoriul, mai toate persoanele de
lui A și B, hipoteza ideală. Sau, fie X numai, partea co
mună din concepțiile lor Y și Z despre lume, hipolcză realii, căpetenie ale romanului, se poartă asfr-feuu, în cit cpă[c evident că A, iubtndu-sc pe sine, iubește necesarmente X-ul zitorii ordine!», au tot motivul să se vnete, de dărîmâsilit, ca fiind cc-va din leul său proj»'iu, personalitatea Iul rea sfintei < baze» a familiei, de înjosirea moralei și a
psihică. B, iubește dc asemenea acest X. Ilczultă ca A fi' B legei, și așa măi departe. Ceea-ce și făcură, și fie până
sb iubesc, reciproc, și aceasta cu atit mal mult, cu cit Y și Z, în ziua do’ a-zl. Iei protestează, în acela-și timp, sus și
tare, că romanul ar avea vre-o oare-care valoare artis- .
concepțiile lor, se deosebesc mal puțin.
Corolariu. Doi prieteni adevărajl, căci tutulor celorlalte ticu. Susțin că Cernișevschi ar fi aretatîn romanul acesta,
o lipsă d’esăvîrșitu de talent artistic. Cu toate cu se con
pretinse prietenii nu li sc aplică nimic din cugetările de trazic,
nu zicem că- în privința aceasta nu au puțina
mal sus, ișl pot- spune unul- altuca: Te iubesc pe tine, pentru
dreptate. Persoanele comice ale romanului . Ce-1 de
că mă iubesc pe mine. leală un paradox.
făcut», bună oara părinții Verel Pavlovna, sînt bine
Noi i'eram prieteni, înainte că leu să- fi ccliț acest roman, zugrăvite și in plină vieață. Din contra, tocmai eroii
și prictcnica cu tine fu o confirmare a vederilor mele de mal romanului, Vera Pavlovna, și prietenii săi, lasă, din
sus. In adevăr, cine te cunoaște, știe, că nu 'specula le mo punctul de vedere artistic, 'desigur, cîte ce-va da do
bilul întreprinderilor tale. Dacă dar al tradus această carie, rit. Dar oare ce însemnătate are aceasta? Să ni se
dt făcut-o in alt scop: Iți plăcu romanul, pentru- că- conctp- arete, cel puțin una, din operile distinse, în adevăr
țiea la- despre lume se asemăna, in marc parte, cu a Iul artistice, in literatura Rusă, a cărei influență asupra
Cernișevschi. Și voiai să faci cunoscut simțirea și cugetarea desvoltăreî morale și intelectuale a Rusiei, să fi fost
ta, pe această calc, obștel pentru binele căreia lupți.
atît de mare, -ca influența romanului cCe-i de făcuta. »
Probabil, că sînt și vor fi in Bomănia și alții, cari au tre Nimeni nu poate indica o asemenea operă, pentru-că
cut sau vor trece, prin sentimente- analoage, în urma cetiră nu a existat, nu există, și, desigur, nu va exista. De
acestui roman. Ca și mine, aceștia vor ți sctoșl să afle suc cînd s’a înființat tiparul in Rusia, până în ziua de a-zL
cesul pc care Ca avut această operă și- vre-o critică de va nici o operă tipărită, nu a avut în Rusia asemenea
loare asupra-l.
succes, ca romanul acesta. Ori-cît s’ar voi deci, u se
, Pîechanow, în cartea- sa- <cN. G. Tschernischcwsky-d, scrisă ponegri zugrăvirea tendențioasă a autorului, să i se conm limba germană-, editura I. H. IF. Dictz, ' Stuttgait, 1891, testeze numele de artist, publicul cetitor va observa
face un studiu istorico-litcrar asupra acestuia. Cred că ar fi foarte just la aceasta, că ăsta nu-1 importă, că ori-ce
minerit, să faci loc în publicațica- ta, „Ilevista Idcci", criticei literatura ie bună, afară de cen plicticoasă. Romanul luî
^ale, relativă la romanul acesta „Cc-X dc făcut'1, extrasă din Cernisevsclii inse, deșteaptă întrînsul numai entuziasm,
această cart-c.
nu pli'ctisala. Aceasta’ Ieste cu desăvirșire îndestulător
Prieten, Const. E. Buchner.
pentru cetitor. In fine, zugrăvirea tendențioasă, nu Ieste
nici de cum, ce-va străin operilor literare ale obscuBucuioșth Fețiiuar, leoi.
rantistilor Ruși. Și Iei scriu cu plăcere romane tenden
Legenda romanului cCe-i do făcuta, ie foarte simplă, țioase, sau nuvele tendințioase. Spre dezolarea lor, Jnse,
un student, al Academiei Medico-Chirurgicale, din Pe- scrierile lor tendențioase, aproape, nu găsesc cetitori,
tarsburg, numit Lopucof, faci? cunoștința unei tinere si n’au nici un răsunet. Nu dovedește oare că există
.e> lipsită de mijloace, Vera Pavlovna Rosnlsc-hi, ai două feliuri de tendințe, dintre cari una, nu mieșurează
C'irej părinți, voesc să o mărite, contra voinței iei, cu întru nimic, succesul operilor îmbibate cu dinsa?
In ce stă secretul succesului colosal și ne mai pome
un bogat petrecutor. Pentru a o scăpa din aceasta sijjjație grea, Lopucof ÎI face propunerea, să lege culei, nit al acestui roman? Tocmai în caracterul tendințelor
111 secret, o căsătorie fictivă. Fata consimte, și ast-teliu sale, tocmai într’aceea că ideile exprimate de autor,
corespundeau unei adevărate trebuinți a timpului. Ace
|CaPă de sub tutela părinților. Dînsa răinine cît-vaAimp, ste idei in sine, nu Ibrau noi. Cernișevschi le scoase
^realitate, numai soție fictivă a lui Lopucof. Mal tir- toate din literatura Vest Europeană. Cu mult înaintea
» inse, se.înamorează de dînsul, și îi devine soție, nu
'
'
Siaius.
ESSgȘfafs
1
>
;
■'
!
!
)1
i
B'
i
R
I
l
H
•îl
ii
!
I
�revista ideei
liniei și aie burghezime!, din tonte țerile si de la toate
sa, George Sand în FranU, predica raporturi de iubire
loK predîceVna^^
devenise, încă
libere si ceea ce Ie principalul, sincere, cinstite, intr
Kat S
Pretențiunlle morale, pe can LucreS Floriani, le atribue iubire!, nu se deosebesc de avele
Se Verei Pavlovnel. Ideile lu George baud, “«
le pătruns de ideile acestui roman, nu va simți nici o
în Rusia, încă în anii patru-zeci, cea mm, mare simpa dată înclinare pentru aventurile de buduar, fără cari,
tie. Belinschi, a fost un adorator pasionat al «cestel pentru oamenii de salon, cuprinși de-o stimă ipocrită
scriitoare. In compunerile sale, nu dădea rar expresiune,
pSorleî despre libertate ?i adevăr m raportaiIe pentru morala curentă, vieața nu mal Ie vieața. Obscurantistiî, văd caracterul severo-moral al operei lui uerde iubire. Cef mai buni dintre «bărbații anilor patru nisevschi, și tocmai diu pricina acestei severități mo
zeci, urmau în raporturile lor cătră iemee, după ace- rale, Iei vorbesc cu atîta furie împotriva lui. Iei simt,
lea-șl principii, ca Lopucof și Kirsanof. Inse pună In că oameni ca eroii romanului’ «Ce-i de făcut», îl con
aparițiea romanului <Ce-I de făcut», aceste principii Ie
rau împărtășite numai de un mic număr de culeși»; pen sideră ca pe niște dăstrubălați și că acești oameni, ar
tru masa publicului cetitor, remăseseră cn desăvîrșire trebui să aibă față de dînșii cel mal adine dispreț.
Se înțelege de la sine, că așa numita chestie temeneînțelese. Chiar Herzeu, nu se putu decide, sa le ex
eascu, nu Ieste rezolvită, nici prin exemplul Lucrețiel
prime in toată întregimea și clantatea lor, m roma Floriani,
nici prin acel al Vere! Pavloyna. Dar, creato
nul său «Cine-Me vină». Cu aparițiea lui «Ce-i de
făcut», chestie» fu pusă ast-fetiu, în cît nu se putea rilor acestor opere, li se cuvine totu-și meritul, de a li
. pune mal clar și mai tranșant. Indoeli nu mal puteau răspîndit o concepție nouă asupra femeei.
Ținta de căpetenie, și se poate chiar spune, singura
să existe. Oamenii cugetători, nu mal aveau de cît de
' ales: sau să urmeze în amor principiile lu! Lopucof și țintă a autorului nostru, a fost răspîndirea ideilor înalte,
despre
adevăr, știință și artă. Romanul «Ce-i de făcut»
Kirsanof, sau, închinindu-se înaintea-sfinte! căsătorii,
să recurgă lenră-șl, în cazul iscare! unei noi iubiri, la urmărește și dînsul tot asta. Ar fi greșit, de a considera ro
vechiul și încercatul mijloc al adulterului, sau in fine, manul acesta, escluziv ca o predicăa raporturilor raționale
să iuăbușască iu sine, cu totul, ori-ce sentiment de amor, dintre barbat .și femee. Amorul Verei Pavlovna,^ cătră
pentru că iiparfiu unei ființ! neiubite, Și alegerea tre- Lopucof și Kirsanof, servește numai ca subt-baza, altor
buea făcută în plină conștiință. Cernișevschi a clarifi cugetări mai importante ale autorului. Am vorbit des
cat chestiea ast-feliu, în cît naturala lipsă de cercetare pre societățile cooperative pe cari le înființa Vera Pavși de nemijlocire, în raporturile amoroase, devenirâ cu Jovna. Prin’aceea, că autorul o face să apuce această
totul imposibile. Controlul conștiinței se întinse și asu cale, voea să indice adepților săi, însărcinările prac
pra amorului. O concepție conștientă a raporturilor din tice ale socialiștilor din Rusia. Și, în «vedeniile vi
tre barbat și femee, deveni posesiune comună a mare selor» Verei Pavlovnel, se zugrăvesc idealurile sale so
lui public. Și aceasta a fost, în Rusia, în epoca anilor cialiste. în colori vii. Tabloul unei existențe comune
șeizecl, de mare importanță. Reformele-acelor timpuri socialiste, Ie descris întocmai după Fourier. lei nu pre
inversară nu numai relațiile sociale dar chiar și pe cele zintă cetitorilor nimica nou. II face numai atent! asupra
familiare. Raze de lumină pătrunseră prin colțuri cari rezultatelor la care ajunsese, cu mult mai înaintea sa,
Europeană.
sâ ...
mai observăm
pana atunci fuseseră c-u totul in întuneric. Rușii fură cugetarea
~..b-- ---- Vest
-------------------- Trebuie
----- —- ...
. ..
Xl l.-I lll!
niînncniria 1 TI
nevoiți să se uite în juru-Ie și cu privire limpede să-și încă, n
că“. «\wiTrt
privirile
lui Fourier, ierau
cunoscute în Rusia
cerceteze relațiile cătră aproapele, cătră societate și că- încă din anii patru-zecî. «Petrașevschi», fusese chieinat
tril familie. Iu relațiile de familie, în amor și în prie înaintea justiției și condamnat pentru Fourierism. Dar
tenie, un nou element începu să joace un mare rol, a- numai Cernișevschi, dete ideilor lui Fourier, o răspînnume convingerile, cari Ierau, pună aici, posesie» numai dire atît de mare, lei făcu pe marele public să- le cu
a unui mic uumur de ' idealiști». Deosebirea dintre con noască. Mal tîrziu, chiar adepțil lui Cernișevschi, ridi
vingeri provoca conflicte neașteptate. O femee, care fu cau din umeri, cînd venea vorba de visele Verei Pasese -.dată» unui bărbat, nu descoperea rar, cu groază, vlovna. Falansterul, pe care îl visa, se păru unora, mai
că legitimul iei «posesor», ie un obscurantist coruptibil tîrziu, o visare foarte naivă. S’a spus, că renumitul
șț un lingușitor josnic al celor mari... Un bărbat, care scriitor, ar fi putut să dea cetitorului ce-va mal apro
până aici, fusese' îu plina gustare a «posesiunel» unei piat și practic. Tot ast-feliu raționară chiar oamenii cei
lemel frumoase, și care Iera lovit, fără voe, de cu mai înaintați. Noi mărturisim, că înțelegem lucru
rentul ideilor noi, observa adesea, cu desperare, că fru rile cu totul alt-feliii. In visurile Verei Pavlovnel, ză
moasa sa jucărie, nu șe interesa nici de cum de «oa rim. o parte din părerile socialiste ale lui Cernișev
menii noi» și de «ideile noi», ci de găteli noi și de dan- schi, cari nu au fost până acum, din nenorocire, îndes
țuri, de- titlurile funcționarilor și de salariul bărbatului tul de luate în samă de cătră socialiștii Ruși. Ne place '
iei. Toate deslușirile și avertismentele, sînt în zadar: părerea, cu drept întemeiată, a lui Cernișevschi, cum-că
frumoasa se transformă intr’o adevărată megeru, într’o orînduirea socialistă, va putea fi pusă în practică, nu
șerpoaică, într’o scorpie, îndată ce bărbatul caută să mai pe baza celei mal întinse întrebuințări, a forțelor
îngîne, cu ar dori să serve statului, dar că-I scîrbeste tecnice, desvoltate în producție, de cătră perioadn’burde a fi servitor... Cuce trebuie de început aici. Ce-l’de gheză. In visurile Verei, urmate colosale de munci
făcut? Renumitul roman arată aceasta. Subt influența tori, sînt reunite în societățî-productive, și trec, din
sa, oamenii, cari pană aici se credeau posesiunea justi Asia de mijloc, in Rusia, din f eri cu climă caldă, în teri
ficată a altora, robii acestora de drept, începură sa es- cu climă rece. Toate acestea, se puteau afla și din Fouclame cu Cernișevschi. «O glod, o glod, cui i-i îngă ner, dar că publicul Rus, nu cunoștea nimic’, se poate
duit să posedeze un om». Conștiința demnităței lor de vedea, chiar și din istoriea, așa zisă, a socialismului
oameni' se deșteptă întrînșii, si se puseră, în’ urma ce Rus, care a urmat. Revoluționarii ruși, nu se pierdeau
lor maî teribile lupte sufletești și de familie, pe picior rar, în niște reprezentațiunl despre societatea socialistă,
de emancipare. Ișî orînduiră vieața, in conformitate cu pe care și-o încliipueau, ca o federație de comune țeconvingerile ce aveau, și tindeau conștient, cătră un
răneștl, cari-șl arau încă pămînturile cu plugul antedescop rațional și omenesc. Chiar numai'pentru aceasta, luvian, cu care scormoniseră pămîntul în al XV-lea se
se poate spune, că numele lui Cernișevschi aparține is- col. Pe de altă parte înse, îe stabilit, că părerea lui
SJeî\Iel va .fi scumP oamenilor, și cu recunoștință isi Cernișevschi, asupra căii practice pentru realizarea i-e aminte de dînsul, chiar cînd nici uniil, dintre deilor socialiste, expusă in romanul său, trebuie să fie
tn>vaam?Ufi<înUvieațt'iPerSOnal P6
R,ls> privită, ca rămasă în urmă, chiar pentru timpul acela.
în^omaS^iu' ^via9vftt®^c Pe Cernișevschi, cum că Ieste un fapt istoric, foarte curios, ca propaganda pentru
societăți productive, fu dusă în acela-șî timp în Rusia si
Nimic mar fa?*’ ar " - PretLeat «emanciparea cărnei•->. Germania. In anul 1863 apăru romanul lui Cernișevschi.
vățire. Să 8p.
raar ipocrit ca această învinoTn acela-șî an, Lassalle, recomandă lucrătorilor germani
marc, 8â ne'airint^CaIVOn?n’-iCare pIace’ diu lumea societățile cooperative, ca singurul mijloc, de a le ri
“a de aventurile amoroase, ale nobi- dica situațiea, cel puțin în parte. Dar cită deosebire,
fu punerea acestei chestii, în .Rusia și în Germania in
onîanul iul Cernișevschi, cîțe-va persoane, ™ ane si
instruite, se ocupa cu onnduirea de societăți coonJ
ive: Vera Pavlovna ?x pnetenil Iei. Chiar un S
jnminnt», Merzalof, Ieste vîrît în această afacere care
după cum se exprimă singur despre sine, are de jucat’
roiul unei «firme», bine înțeles față de autoritățile bănui!
toare. Despre acțiunea politica independentă, a clasei
lucitoare, nu se pomenește nimica în romam Despre
țeasta, nu au vorbit nici un cuvînt, nici acel «oameni
din anii șeizeci, cari au căutat să realizeze programul
propus de Ceniișeyscln. Din contră, primul cuvînt al
agitației Lassale, iera tocmai mdicațiea, asupra necesftățel unei acțiuni politice din partea muncitorilor. In
propunerea lui Lassalle, fondarea de societăți produc
te, are un caracter cuprinzător, un caracter general
al statului, pe cita vreme la Cernișevschi, aceasta rămîne
o afacere a oamenilor privați. Lassalle ar fi privit pe
Cernișevschi ca pe un partizan al lui Schulze-Delitz.
Deosebirea, în planurile practice ale acestor doi oameni,
arată perfect, cit de mare Iera deosebirea, dintre re
lațiile interioare din Germania și cele din Rusia. Bine
înțeles, prin asta nu voim să zicem, că planurile lui
Lassalle, cum și planurile mal vechi ale lui Louis Blanc,
nu Ierau utopii.
In romanul «Ce-I de făcut?) se vorbește, contra obi
ceiului lui Cernișevschi, foarte mult, despre amor, care
va salva omenirea. Iu privința aceasta, Iese la iveală, in
fluența pe care Feuerbach a avut-o asupra autorului.
Cernișevschi, avu parte să trăiască, pană la ivirea unUl nou tip de «oameni noi» în Rusia, a unul tip revo
luționar. Iei salută cu bucurie aparițiea unui asemenea
tip, și nu se putu lipsi de plăcerea, să-I zugrăvească pro
filul, ’ cu toate că nu iera încă clar. In acela-șî timp,
prevedea cu întristare, cîte osteneli și suferințe va avea
de petrecut un revoluționar Rus, cum vieața lui, va
trebui să fie o vieața plină de aspre lupte, si grele sa
crificii de sine. Și ast-feliu, aduce Cernișevschi, în acest
roman «Ce-i de făcut», un adevărat ascet, pe Rakmetof.
Acesta se înfrînează cu cea mai mare strictețu. Ie cu
desăvîrșire «fără cruțare față de sine», după cum i se
exprima gazda. Iei se decide chiar, să încerce, dacă
va putea să suporte tortura, și se întinde, în acest scop,
o noapte întreagă pe o saltea prevăzută cu, oue. Mulțl
nu văzură în asta de cit o originalitate. Noi, admitem
oare-cum că unele detalii ale caracterului Iul Rakmetof,
ar fi putut fi descrise alt-felifi. Dar caracterul, luat în
total, Ieste totu-și pe deplin credincios realităței. In
fîe-care revoluționar Rus, de samă, se găsește o bucată
mure de Rakmetovism.
Acum, revoluționarul prin «inteligență» și-a cam ju
cat rolul. Nu mal Ie original, nu mai Ieste’ nou, s’a aplanat. Pe iei trebuie să-l suplinească, și îl va suplini,
revoluționarul clasei muncitoare, acești ’adevărați «co
pil de popor». Dar și revoluționarul celalt își avu istoriea
sa glorioasă. Și, de aceia,nu’se poate cine-vâîndestul mira
despre simțul fin al lui Cernișevschi, care pricepu șă
prinză atît de bine și să descrie atît de just, cel puțin
trăsăturile de căpetenie ale acestui tip, care pe atuncea
de abiea se năștea...
G. Plechanow.
Socialismul și forțele morale
i
In Socialism, ca și în filozofie, ca și în toate mani
festările omenești cari îngădiib sistematizări provizoriiț ainbițiea cugetătorilor vrednici -de asemenea
nume, nu ie de a clădi a nu știu cîtea teorie: ambițiea lor cea mai mare, ie de-aș da contribuțiea lor
m opera în elaborare.
x
Discipolii nu pot inse, fără să facă acolea o buna
tinduială. Iei închid noile schițări, în cele patru zi
duri ale unei doctrine în ism, al. cărei magistru și
Șef ie, vrînd-nevrîjid, cugetătoriul ’pe care Șj diia a‘
es> Pentru dînșii, firește, tot adevărul și toată știința
75
se cuprinde în noua formulă. In realitate, adevărul
nu se lasă de loc cuprins așa. Iei ie misterioasa Isis,
care, chiar celor mai norociți,din adoratorii săi,
nu le lasă să-î vadă de cît un colț din voftlu-i, îna
inte de-a dispărea din nou în depărtările nepătrunse,
Cît despre știință, fără să ție samă de certurile sectarilor, iea își urmează drumul după săcerișurî noi,
zicînd miopilor cari se cred pe culme:
'
înaintați, omenirea nu trăite c'o singură idee,
Aprinde mereu alta, de la eterna tortă...
Netăgăduit, socialismul modern, întemeiat pe o pu
ternică filosofie a istoriei, pe-o analiză a fenomenelor
economice și pe cunoștința legilor generale ale evo
luției omenești, poate să arboreze cu mîndrie colorile
științifice, înse știința socială propriu zisă nu-i încă
întemeiată deplin.
Socialismul, Te omenirea în mers, cu experiențile
și dibuirile sale, sau empirismul său, cu programele
sale statornicite și inspirațiile sale neașteptate, bătând
cărări descoperite proaspăt, tăete de abateri nepre
văzute, pe-o cale accidentată și nesigură. De unde
învățăm, ca sînt maî multe ieșiri, pentru a scăpa din
apăsătoarea, din cruda și din nedreapta civilizație
burgheză, osîndită de cătră progresul conștiințelor și
de progresul material.
Ce ie adevăret, ieste că vremea dreptate! ie aproape.
Nu mai ie trebuință, ca pe vremea lui Lassalle,
nu mai ie trebuință de urcat pe culmea muntelui cu
getară!, pentru a vedea mijind, la orizontul social,
lucirile anunțătoare ale unui ciclu nou în istoriea la
mei. Acuma vedem zorile, albind o întreagă bucată
de ceriu, gonind din fața lor negurile seculare și
răspîndind o lumină răsbunătoare asupra haosului
vechilor realități sociale, asupra acestei grămezi de
ignoranță,-de nedreptate, de suferință, de eroare, ce
se manifestează prin de '.ordinea morală, prin servitudinea personală și colectivă, de tot felini, prin starea
de răsboiu dintre nații și prin acest flagel ce iscă și
coronează totul: exploatarea omului prin om.
Ce mai ie încă adevărat, îe ca, cîmpul de bătălie
ieste nemărginit și că toate concursurile sînt nece
sare, pentru-că răul ie pretutindeni, în spirite ca și în
fapte, în moravuri ca și în legi, în uzuri, în instituții.
Ie de lucrat asupra șocietăței întregi, pentru a pune
capăt la toate astea. Ceea ce însemnează, că socia
lismul, care rezumă toate inovările liberatoare și fă
cătoare de dreptate, trebuie să îmbrace un caracter
de unversalitate, un caracter integral, în principiile,
în acțiunea, în aspirațiile sale.
Fără îndoială, nu poți să înțelegi alt-feliu socia
lismul, cînd îți dai seamă că dînsul trebuie să răs
pundă la toate trebuințele morale și sociale, în clipa
aceasta a evoluției progresiste, cînd, ar ajunge ca
elita militanta să știe să dee imboldul revoluționar,
pentru-ca desvoltarea mintală, dezvoltarea istorică și
transformarea tecnică a producere! și circularei bo
gățiilor, să deschidă societăței moderne, porțile de
aur ale unei civilizații superioare.
Pentru-că tocmai de asta ie vorba, de-o renovare fi
losofică șî socială. Și pentrii o țintă atît de~ vastă,
nu ie de loc de prisos, de a adăoga, pe lingă cuce
ririle noastre prezente, pe lînga înmulțirea cunoș
tințelor, pe lînga toate cuceririle științifice ale vre
me! noastre, și, într’uu alt șir de idei, nu ie de loc
de prisos de ’a adăoga, pe lîngă forța insurecțională,
pe care o revarsă acțiunea formidabilă și crescîndă
a proletariatului organisat din amîndouă continentele,
toate puterile intelectuale, afective și morale dobîndite de omenirea conștientă. Cu alte cuvinte, toate
1’
I
II5
I
1
!
[
Ir
I1
’ 'ii
i»;
q
�REVISTA IDEKl
77
REVISTA IDEE!
Diderot. n’ar fi putut sa miște munții, iară atra
gerea geniului său, ntîta de deschis, atît de expresiv
si bun. D?A1embert n’ar fi ntit de mare, fără afecti
vitatea lui atît de reținută, inse atît de vie. In sfîrșit,
D’Holbach, Helvetius, fără generozitatea lor, bunul
lui «Socialismul Contemporan*, socialismul- i ]I •
părinte Saint-Pierre, făr de cornpătimirea-i nemărgi
,
pagul, sub forme diferite, nepomenit de mWt. bub
forma violentă s’a prins de mintea aproape tu nită, ar fi putut contribui oare atît de mult la opera
turor lucratorilor întrebuințați îu industrie: in clipa de emancipare?
Ie în natura omului' de a mi se lăsa tu'iy <le-un
asia iei pune stăpimre pe sate, bub forma știmțiimu,
a transformat eronoiuiea politica, sub forma sociabs- ideal și de a nu putea îndeplini nici, o faptă mare,
mnluF de stat. Rrșvde în cabinetele, pastorilor bise fără îndemnul a tot puternic al sentimentelor altru
ricilor catolice și încă și .maî mult in cele ale nu- iste^ Poetizarea luptei, convingere ■ că îți închini
niririlor diferitele culturi protestantebev.a noua vieața pentru ce-va superior, patrie, libertate, drep
u unei huni îu criză de transformare, socialismul vi- tate socială, pururea a fost izvorul eroismului, calea
viiîca, dă rieață tuturor ramurilor științei omenești'. izbîndeî.
Numai inspirîndu-te de o credință nouă, numai în
Pentru cine înțelege lucrurile ast-feliu, savantul,
cugetătoriul, care găsește îu adîncul cercetărilor și locuim! atavismul religios, cc zace în adîndul fie-căruia
din noi, orl-cît de materialiștî am zice că sîntem,
meditarilor sale, asupra natureî lucrurile r, misterul
evoluții universale, face socialism. Prin asta, iei dă printr’un vast și nobil ideal omenesc, îești guta de
o demonstrare științifică lege'/' solidaritQfeî, care ie, a te devota pană la sacrificiu, pană la eroism, pin la
fața de starea morală și socialii, ceea ce ie față de martiriu, cauzei sfinte a dreptăților nouă.
S’a vorbit cu multă competință de interese, de
Starea fizicii, legea atracției.
Face’socialism, scriitoriul, care în cartea-î, în dra- luptele de clase. Trebuie de ținut toată socoteala
de
mobilele cari purced de-ucolea. Pentru a ne putea
ma-î, în operări de arta sau în jurnalu-î, apoteoznză,
înalta sentimentele de dreptate față de oameni, de da samă, înse, că nr.-s numai acestea, priviri zelul
milă față de animale, cu uii cuvine de compătimire ireductibil, nepotolit, al militantului socialist, ce. are
față de tot ce sufere, pentru-ea tot ce desvoltă bu conștiință cuni-cu lucrează, sufere, luptă pentru re
generarea genului omenesc.
nătatea ieste socialism.
Ici poartă, omul acesta de mine, poartă în sînu-i
Progresistul, care muncește și luptă pentru liber
rana
sîngerîndă a durereî universale, și știe, că-n
tate, ori sub ce formă politică și Socială s’ar prezenta
vremurile
noastre tulburate, singura vieața ce merită
aceasta, face socialism, peutru-că socialismul tinde a
libera ființa omenească, supusă, în chip nobil, unor să fie trăită, ieste aceea a unui om care îea parte
datorii morale și sociale, de ori-ce servitudine, de ia marea opera de inovări reparatoare,
___ ............................................................ Dacă descurajarea și îndoiala îl cuprind une-orî,
ori-ce arbitrar.
. altruistul practic,, ce face binele ÎȘÎ vine repede în fire, cînd, adîncindu-se prin cugeFace socialism și
colea, dînd ajutor, Îcî, mîngâind, dincolo, tare în viitoriul socialist, al cărui unul dintre modeștii
-—imului făuritori îe și îel, vede în perspectivă o omenire maîntărindpretutindeni,' luptînd împotriva egoisi
11/»V*
Hnnr’t nrb./in r»1
.l..'’. Lll __
răpitor,
acest, născător al* tuturor^ inichităților
și al joră,înălțîndu-se prin știință, solidaritate și libertate,
—m— cari
—y s’ar J3
n
■ nu fie.
la o treaptă strălucită de perfecție morală, de putere
tuturor mizeriilor,
fi.....
putut
să
Sentimentalism, se va zice. Fie, sentimentalism. Sen asupra naturei, de fericire individuală și colectivă.
timentalismul ie cea mai irezistibilă forță revoluțio
Face sa te sgîriî de ciulinii din cale, îșî va zice,
nară, ce poate exista pe lume. Istoriea ne învață că a înfrunta mizerien, a fi copleșit de injurii, a fi zdro
bit
de prigoniri, chiar a muri’sub povară pe cnnpul
nimic na precumpănește asupră-i, și că atît cauzele
drepte cit și acele nedrepte, ce le îmbrățoșează, sînt de bătae, în închisoare sau în mizerie, pentru ca fe
singurele ce izbîudesc. Am putea să cităm o mulțime ricirile ce-țî polee.se visurile de. viitor, să fie maî cude pilde. Ne mărginim numai la una, hotărîtoare inse. lînd împărțite copiilor pămîntului.
Nu-I trebuință de străbătut atît de adine în vieața
B. Malon.
intimă a veacului al NVIU-Iea, pentru a ne da samă,
că, dacă filoșofîsinul ce-I arboră, veacul acesta, îm
potriva vechilor asupriri monarhice, clericale și feodale, ajunse la^ strălucita emancipare civilă si politică
din 1789, îe că Enciclopediștii și aliații lor, cultivară,
Cînd se face atîta zgomot cu atentatele anarhiste
o dată cu seriosul domeniu al cunoștinței, și senti șycu victimele produse de acestea, îe nimerit să ne.
mentele inimei.
dăm samă îu scurt despre condițiile muncei de lu
Nu se va spune nici o dată in de-ajtuis, acest mare crator, ca sa vedem cu cît maî numeroase victime
secol și-a supt puterea, nu atît din teribilele sale ne face capitalistul, acest mistuitor de puteri și de vieți
guri, cit din admirabilele-i generozități. Iei desvoltă, lucrătoare.
aproape crea sensibilitatea, inventă cuvîntiil binefacere,
Lăsăm la o parte, pentru acuma, victimele acci
pentru a o glorifica, și pe opusul acestuia, cuvin tul dentelor ce se întîmplă atît de des, îu mine, Ia dru
cyoii:ni, pentru a-i da o accepție vestejitoare
murile de~ fier, în șantiere, al căror număr i'este de
Oare puteți să vă închipuiți pe Voltaire, fără frumoamii și nriî pe fie-care an. Pentim moment nu no vom
se;® sale campann, împotriva judecutorilor-calăi, cari
ocupa de cît de nefericiți! cari se stîng cu încetul,
^a.,as’ S'rven, La Barre,și împotriva tuturor din pricina muncei ce îndeplinesc și a condițiilor mi
rimpului său? Ce-ar însemna, Rousseau. zerabile în care sînt nevoițî s’o îndeplinească.
(■ărilAtingrn e dlU <Aouvelle Heloîse^ fără amplifiS a vorbit foarte mult de casele de retragere pen
n’S fiT.ren!Ueon
Contractai sortul,,
tru muncitorii bătrînî, în vîrstă de la 60 de anî în
V*- y j
SUS‘ E>;Ploatatoriî, și chiar guvernul, sînt greoi, atîrnă,
de chiar cînd îe vorba de o așa de slabă reformă. Cu
72T0 u.1- toate acestea, aceste case de retragere muncitorești,
n ar ruina pe nimeni, ptntru-că nu-s nici de cum
ssssvs
”f>“■,
Mortalitatea Uvrieră
?«uixse^^tX:ontestabiIă’în cwe'^
‘8re port® nu ajung nm chiar piinu ]„ -,0. Statisti.
Ple oficiale, afirma ca mijlocie» vieței ieste: de 32
7, nnî pentru muncitorii cu ziua, de 48 de ani pentăetorii de peatra, litografi, compozitori-tipografi,
7 44 de ani pentru tîmplarl, zidari, ‘zugravi. Cit se
atinge, de nimeri, nu s a cutezat să li se stabilească
leacă-tă ar crucii ucigașii, marea mistuitoare de
vieți omenești: ie industrien, exploatarea, care, silind
pe oameni să lucreze atîtea îndelungate ceasuri, în
niște condiții mizerabile, îî asasinează încet-încet, le
curmă vieața, în schimbul unei bucățele de pine.
leată cari s adevăratele cri mo sociale : atentatele
anarhiste sînt departe de a le egala.
Paula Mihk.
stpeci, idd'ar după datele oficiale, un lucrător măcar,
că ajungă la yîrota de 50 de ani. Atît de gros sînt
!0perite, cîmpule muncei, de cadavrele celor ce au
nrodus bogațiea obștească, morți îu strădanie pentru
,..I\Iă aflu într’o școală de agricultură din America.
1 îmbogăți, pentru a îngrășa pe exploatatori. Si se Școala
ieste situată’ într’un orășel nu departe de 0- .
precupețește să se dee o bieată susțineie, o casă de
ceanul Atlantic și într’o climă foarte sănătoasă.
retragere, ce^or’ cu
rari, cari vot ajunge la aUn om deprins cu strictețe din școalele. romîue,
censtă vîrstă fenomenală, de 60 de ani...
• cu disciplina militarească ce se impune elevilor, va
Hu ni s’a dat statistica muncitorilor întrebuințați fi cu totul uimit de libertatea ce se da în școalele
la lucrări cu totul ucigătoare. Ar fi fost colosală.
americane, și maî ales în școala de agricultura des
‘ Intr’un congres de higiena, ținut nu atît de demult, pre care voîesc -sa vorbesc.
oamenii de știință au stabilit cu toată cruzimea,
Școala aceasta, are de scop de a da oameni cu
aradul de nimicire al care-căror industrii, în cari practică în agricultură. Și, de aceea, totul ce ieste
cazurile și pulberăriile ce le respiră lucrătoviul, îi de făcut, se ezecUta de elevi. La lucru, nu se face
curmă vieața în scurtă vreme.
absolut nici o deosebire. Toți lucrează la feliu, cîte
Se știu îngrozitoarele devastări ce face în trupul o jumătate de zi, regulat. Restul timpului îl întreomenesc fosforul, caro mînîucă oasele și prăpădește buințază, în clase cu profesorii, sau în distracții de
dinții, sulfurai
de carbon, care produce nebunită,
tot felini. Memorizările, cari omoară inteligența, în
dinții,
£fabricarea
verdetului, făcută de w femei,,, cari nu *pot
_ ____
v' școalele romînești, sînt cu totul înlocuite acolcaprin
izista
rez.
—; mai mult de trei ani acestei îngrozitoare munci,. lucru, la care se aplica cele ce se învață.
producererea
albului de cezură sau carbonatului j
de, ..
q biblioteca destul de vasta, ie pusa la dispozlțiea
plumb, ale cărui îngrozitoare colici sînt cunoscute, elevilor. Printre cărți, se găsesc de toate nuanțele:
care distruge încet-încet. organismul celor ce îl ma Operile luî Spencer și Danvin, Buchner, Tolstoi, Adam
nipulează. Și plumbul cu sărurile sau cu succedane Smith, curți libertate de tot felini, cărți de știință.
ele sale se întrebuințează în mai mnlt de cinci-zeci
Elevii au niște dulapașe speciale, unde-șî țin mi
cile lor comori. La mulți am putut surprinde opere
de meserii diferite.
Doctorul Hirt, spune că dintr’o sută de lucrători de șociologîe, de econonre politică și mai ales broșuri
. cari lucrează la plumb, 21 dintrînșii sînt ftiziei: a .de propagandă. Unul mi-a arctat <Les crimes de
cincea parte. Cît se atinge de cei cari se dedau la Dieu», altul, Science Moderne* de Ferri și -Revoestragerea mineralelor, îe încă și mai rău, și accld-și lution, evolution et l’ideal anarchique» de Redus.
Conferințele si concertele sînt foarte frequente.
D-r, precum și D-rul Proust, afirmă, că diu 1000 de
lucrători, 870’ sînt bolnavi. In unele uzine, în cari se Maî zilele trecute, a fost o întrunire a profesorilor,
cu
a cărți prilej un reverend ținu o conferința. Vor
manipulează plumbul, numărul bolnavilor îe întee 42
bind despre educației din școli, acesta zise: Cu nici
și 56 la sută, anual.
Cît despre otiăvirea cu albul de ceruză, cu suli- o deosebire printre, elevi, cu nici o disciplină militămanul, cu carbonatai de plumb, ieste ce-va grozav. rească prin școli, și sub conducerea unui profesor
’■ ’ și
-- -’iubitor,
-biter, vom putea face niște cetățeni liberi
D-rii Meurein, H. Desplats, Arnould Proust, dovedesc 1blînd
xemni de
lor, niște oameni stapîni pe
că fabricarea ceruzei, dă anual de la 50 la 60 de bol- și demni
du libertatea
11'
... si
navi, la 100 de lucrători. Și ce îngrozitoare boală. îeî
și cinstitori ai libertate! semenilor. Religiea să
tie
iubirea
de
adevăr
și
de dreptate. Nu voiu nici
Rar îți maî vii în fire. Din punctul de vedere al reproducereî, efectele intoxicărei suturnine sînt și jmaî un rit, nici un sectarism prin școli. Acestea să le lă
săm pe sama părinților și a instituțiilor speciale.
dezastroase încă. La mamele saturnine7 pentru că lu
In ceea ce privește traiul elevilor din școală, se poate
crează și femeile la fabricarea ceruzei, diu 27 de înzice ca-i un model de comunism. Lucrul se face, cu
greunări, au fost 22 de avorturi, 4 copii nnscuți morți,
schimbul, de fie-care la riadul său. Așa că, fie-care,
singur unul cu vieața. Gînd sînt atinși de saturnism,
numai tații, din 120 de îngreunăm, au resultat 82 de face acela-și lucru, fără deosebire.
Felini acesta, de-a pune pe elevi să ezecute toate
avorturi, 9 născuțî morți, 25 de copii muriră mai cele, de la lucrul cel mai ordinar și greu, trebuitor
înainte de 7 anî, numai 4 trăiră, cît de piperniciți și agricultureî, pană ]a cel mai ușor, face să se deștepte
Șubrezi și aceștia.
în elevi sentimentul de respect și de prețuire a
»
Și aceste crude hecatombe, aceste jertfe nenurna- muncei. Băeții cari lucrează într’o zi mai grea, sînt
rate de muncitori, n’au loc numai printre nenorociți! mîndri de oboseala lor.
|
lucratori în plumb: se știe cît îe, de mare mortali
Relațiile dintre- profesori și eleyi^ sîfit din cele mai
tatea printre femeile si fetele întrebuințate la îniple- prietenești. încarcerarea nu există în școală și nici o
tituri și țesături, din cari mare parte se atac^din
[i
Ij
Serisoâre din America
fbâre, de linuri și bumbacuri. Tot așa ie și cu acei
cari lucrează pieatra sau tae cremenea.
După D-rul Napias, din 100 de cioplitori de pieatiu,
8? mor ftiziei: 70 la sută sînt atinși de boala aceasta
ascuțitorii si din făuritorii do dălți: 4pdebtog
dlt‘ 100, sînt ieara-și bolnavi de ’iuberculoza.
Bl
i •
fi '
IS:
î
i
11
I
1
rst î±trintea ie la felifi pentru totî
,
t‘ut observa, că tinerii de aici sînt. foarte multamiti eu o asemenea vieața si nici unul nu s’a plîns
f
de ' ofe3ori sau persecutat
iaca ca u per
1
q.Tk Ahonovicl.
-
1
I
�JlEVISTÂ. IDEE!
REVISTA ideei
etvî trime^iCe
78
moașele localități de aproape
Fi>me: plosca Aba-
VAeABoNOlNDv^E
CeleI'
■
Decembre 9<J, Fiume.
petreacă o
SErîSBâSte?
o noapte aici în Abazzia, și, pană plec, mai dorm și
noaptea asta. Am o vedere minunata.
Nu știu unde al să-mi poți sene
să nn-mî lungesc șederea, anume nicaen. Dar sa vedem
cum mă aranjez in Italia: poate râmîn «”da'ya ? S“P’
tămînă-două. Are să fie vreme atuncea, sa-ml vie co
respondențe din țară. Până atuncea, însă, voiu fi cu
totul: străin și singur...
o motivare. Și motivarea ar fi fost, simplu, citc-va rindur
SGAfevăzut mu^te lucruri frumoase, ai cetit descrieri
fiirinăcătoare. Dar să vezi marea, să vezi munți uneși
acoperițl de omăt, .Iear împrejuru-țl learbu, copaci cu
frunza verde, și să răsufli un aer cai e nu te gonește
de feliu să te închizi în casa și să te grămădești la ioc,
CeleI.
Veneția, 11 Decembre.
sînt leu încredințat, al uita pentru o bucată de vreme,
si întristări și tot.
.
-- T r
Iti scriu cîte-va rîndurl de sub arcadele S-t Marcu,
inarcu,
' Negreșit, călătoriea, are Și Iea durerea iei. In fața ne
grăitului frumos, se cam deșteaptă în călător, și niște Veneția. In fată am canalul mare, vaporașe, gondole și
năzuinți duioase : mal vrei s’asculți armoniea unui glas alte vase plutitoare. Ie o priveliște încintătoare, desigur
cunoscut, vrei să mai vezi un zimbet răpitor, și niște pentru ochi. Încă o parte de pămînt de care poți sa-ți legi
ochi in adîncimea căror o dată te-aî scăldat. \ rei sa te o amintire plăcută, încă un loc pe care ai putea su-țî
însemnezi urma existenței tale, să întemeezl un far lu
salte încă, abureala unei suflări aprinse.
Dar razele de soare, îți făuresc, în jocul valurilor minos, unul din multele pe cari al putea să le întemeezl,
mârei, îți făuresc o făptură întreagă, ca cea atît dorită. să nu-țl mai fie vieața întunecată în veci.
Numai atît: cu cît sînt mai frumoase clădirile, cu cît
Și razele o leagănă, și Iea zimbește, și-ți caută duios,
si te alintă cu glasul Iei, și vine și tot vine, cu brațele mai strălucită arta, cu cît mai minunate mestesugirile
deschise, spre tine, plutind pe valuri. Și tu aștepți pe-o si mai bogate, cit atît cei cari s’au trudit să făcu toate,
stîncu, lingă apă, și simți durerea întârziere! și simți par’cu s’au închircit, par’că s’au stins și s’au sleit, și
generațiea ce au lăsat-o, lumea ce-o văd mișcîndu-ml-se-n
fiorii aprop’îerel. Și 'te amăgești așa, atâtea clipe...
jur, n’are de loc înfățoșarea suverană, pe care o are fi
Lui Zosîn. ,
rea împrejmuitoare. Afară de-un număr de îndestulați,
Abazzia, 5 Decembre.
toți ceia lalți te impresionează trudnic.
in tot cazul, pentru tine, care vrei să trăești, să în
S’a nimerit că am luat calea cea mal bună. De la
Predeal la Budapesta, de la Budapesta la Fiume, și de veți, să fii util și altora, ceea-ce poți cîștiga dintr’o că
ac-olea la Veneția. Pe nicăerea calea nu ie mai lesni lătorie, fie chiar cît de scurtă, nu poți nici într’o vieață
ce-ai duce-o sedentară. Totul ie mai voluminos, impre
cioasa: drumul, simplu unsprezece florini, vre-o două
zeci și doi de lei, dacă cumperi florinul cam cu doi lei, siile mai vil,ridicate nu știu la a citea putere. Carto
ful atirnă să vezi, sâ simți, să cerci. Nici o cercare fără
cnm se și poate.
Pănă acuma nu am avut să îndur mai nici o neplă izbîndă, atunci cind al voință...
cere. At-îta doar, că pe drumul spre Budapesta, am avut
de administrat o corecție unul individ, care găsise cu
Lui ZosÎN.
cale să glumească cam grosolan, c’o nevăstuică, care
Veneția, 12 Decembre.
fusese așa de bună să-mi ție capul în poale, să ațipesc
De pe vnporul Solunto.
puțin: vorba vine să ațipesc.
A-zI plec din Veneția spre Ancona, de unde am de
După aceea, aice, în Abazzia, unde am pornit să mu
plimb ieri, din Fiume, s’a spâriet de mine un băetan, gînd să mă, îndrept spre Roma, de unde, îeară-și, spre
căruia i-am făcut as ară cu mina, să-mi spue unde gă Neapole. Și am ales calea asta, pe lîngă că mai econo
sesc o casă de dormit. Mai cu samă aceasta, avea at-îta haz. micoasă, anume că-i și mai lăturașă. Știu dintr’o veche
Dar, în sfirșit, am aflat foarte cu înlesnire totul, fără experiență, că locurile ce nn se cîntă prea mult, adesea
au în iele un farmec mult mal mare. lear ca să cunosc
sa am ce-va de lipsă.
Abbazzia, Ie una din localitățile favorite mai multor o parte din lume, mi se pare că Ie destul să leu din iea
suverani, unde chiaburii vin să-și petreacă iearna. Ie cîte-va puncte.
Se înțelege, nu renunț la Bologna, la Milano, Turin,
partea cea mal înaintată a murei Adriațice, parte fărmiicătoare. Deasupra, munți copleșiți de omăt, pe coaste la Genova și mai cu samă nu renunț la Florența. Dar
vile minunate, grădini cu leurbă, copaci cu frunze, alee a?. maJ _vre? sii Au cu cine-va, cu cine-va de-âi noș
tri. Călătoriea asta ar Ieși din domeniul purei cercetări:
drăgălașe. Jos, valurile se prăbușesc in stînci.
Să vezi ce minunată-l priveliștea sfîrsitulul, sau în ar fi mal mult o petrecere, si petrecerea are nevoe să
ceputului, cum vrei. Nouă ne place nemărginirea, ac fie împărtășită. Vezi, poate 'de Crăciun, în loc să te în
centele cari se pierd în auz. Dar să vezi marea întinsă, drepți aiurea, găsești mal nimerit să te îndrepți încoace.
inclusa într un cot, îrîngîndu-și valul într’o stîncă, să Și poate te întovărășește și F,, pe-o lună-două sau poate
« tolP;™'SeIXd.e D“ip ?i de pr“*?-ntantcun> mal puțin.
Calea ar fi: Budapesta-Fiume, Fiume-Ancona, Anconape- -nre arcu?111 t1-0 dă întreagă, care Roma sau Neapole, unde mă voiu afla. Și prețul: până
AmS,Dtî1Usa «l ’n<țeP“tul Și sfîrșitul, nemărginirea. la Budapesta, 4 florini, pănă la Fiume, alt’i 4, iear
ĂÎLPnkeent ° noapte în frumuseța asta, si-oi mal pe până la Ancona, 3. De-acolo, de o cam dată, nu știu. Și
trece una: și cînd gmdeștl că numai cu cîtl-va kreitarî
Ori unde-n țară Ie cu desăvirșire mai scump..
1 ’ Ie frumos, să treci, așa de-o dată, de la iearnă lâ vară.
De la Fiume încoace nu se mai vede ninsoare. Iear în
1? lume, precum și în Veneția, în odăile de dormit nici
Lui Goilav.
nu se face foc și nici nu-s sobe.
Abasaia, .5 Decembre.
Mai înainte înse, aș vrea să fiu înștiințat. Și chiar
scrii mdatu: la Roma, post-restant. Și totodată,
n,sle- Din
™ sa-mi
Fiume, uide „4ent “ “ “brc- Acnma
BăE“° Sn su-mi spui ce s a mal hotărît cu gazeta, ce ți-a făcut
lncîntătoareu M-me M., unde-ai Ieșit cu
«rnbve, .h
oe. t? fnHik
%a pUCHSe?î
tratezî> ce fac băeții noș
tri, inclus cu S., precum și ce-a Ieșit cu întrunirea
,
79
P-e5te.
necontenit nomad. Nu-mi vine să stan locului nici cum.
Negreșit, leu sper să ne vedem. Ar fi si
vreu să mă satur să văd. De odihnit, pe urmă.
Jupe
c“
pareie, eu eîte-le cheltuit Mm
De la Fiume, am trecut la Veneția. Nu mai îera acea
Sin București nu știu la ce localitate, să nu vezi
pieatu murdară, de care pomenea M-me Goilav, pîeața
L0 Italia. Dar, mai întăî, rogu-mă ție, să nu rămîe vre o b-t Marcului. Un pavaj nou, aranjat minunat, si peste
încurcai cu casa, lasă că ie plătită până la sfîrXS tOu o curățenie exemplarii.
Iflnuar. Dacă remine înse dint nou pesocoteala noastră?mâ
Am mal văzut Ancona, am stat la Roma, în Neapole,
bine să se lee o singura odae, poate la vechea gâSă1 și nndurile acestea ți Ie scriu din Palermo. Negreșit,
înde să se așeze și să ramie toate.
gazau,
cind am văzut mal toate capitalele mari ale Europei,
U De-I
-el
cum se cade n am putut fi uimit atît de cele ce-am văzut acum.
Dar, totu-sl, am avut priveliști diferit , cari m’au
de tot. Și la jaz de mutare, iea sama Iei ca totul să se
<eze cum a fost. Și pentru ca sâ nu se rătăcească, să ațițat într’alt-feliu. Ceea ce-I inse pozitiv, ie că are
lege cărțile in pachete numerotate. Ie mare belea avu să-mi apese pe umeri o ieamă mal puțin. Pururea cald,
ții, cînd îl al, anume cînd trebuie să fii depozitar tu. pururea vară, pămîntul dă recoltă nouă...
Ieste- robiea cea mai mare, vrăjmașul cel mal crîncen
Lui Zosîn.
neatîrnărel. Vezi inse de pnveghează strict, să fa
Palcrmo, 25 Decembre.
cem o datfl 0 buuu întrebuințare.
Cu puțin lucru te împărtășești tu din călătoriea mea,
Am să-ț-I mal spun_ cum am venit din Fiume. Marea
dacă
rhrnîne
să
te
împărtășești
din
Mal iută! nici
îera cu totul agitată.^ Vaporul se clătina nu numai in n’am răgaz să-ți scriu atît de mult.scris.
Doar nu mă pun
stare verticală, ci șoviiea și pe laturi. Mișcarea asta, cu pe șezute, să am la îndămină toate și să purced sisteosebire, dădea fiori. Dintr’o clipă în alta, credeai că se tematic. Și apoi, nici nu prea simt îndemn de înșirat,
răstoarnă și că înghite totul marea nesățioasă, valurile pentru-că, ori-cum ar fi, cele ce vadj par’că asa si’ treÎnfuriate. De suferit n’am suferit nimic. Am stat culcat bueau să fie. Și ca să te mulț&mesc pe tine, să te scu
ochii,dinși Fiume
m’am trezit în zori la portul tești
testl de
de văzut-,
văzut,* nu-I
i
nici o data cu putință. Mai curind
Sfn^eneția. închis
Plecasem
Plecasem din Fiume sara.
te'as putea ațâți
ațița.
Veneția,ieîn minunată.
adevăr, ieInse
minunată.
__ lui Zoiila, Ieste puțin exagerată. O parte Ie mal
i adevăr,
mișcareInse
nu mii.
văd______
Roma
trie. muncă de robi, alergătură dnnft
nimica.’Mizerie,
după no nnra.
para, -nnot-i-zatii
poetizată, alta .ce-va mai înegrită. Iei scrie ca unul ce
cerșetorie. De fapte bărbătești nu-s semne...
nu mal vrea să aibă cusururi frumosul ce se apuca să-1
izvodească, și nici un farmec partea opusă, Intr'adevăr,
Aceluiaș.
colosul de zidiri, templurile, statuile, palatele in ruină
Roma, 19 Decembre.
și cele ce-s semețe încă, apeductele, fiutînile arteziene,
pănă a-zi, 19 Decembre, nu mi-a venit de la tine nici grădinile feliurite și toate perspectivele, nu pot ca sâ
o scrisoare. Nu mal aștept înse Ia Roma, și plec la nu-ți dee prilej de inspirate. Vieața mizerabilă- îți poate
Neapole. Iear dacă mi-I fi expediat ce-va, am* lăsat în scoate, îeară-șl, accente dureroase. leu înse văd, văd o
stîmpărare în toate.
semnare la oficiu, sâ vie după mine.
La Neapole am ajuns mult mai curind de cît mă aș
In caz de Iești în măsură să pleci, de- la Fiume Iei
vaporul pentru Ancona : 3 florini, de- la casa Sckenker, 3, teptam. N’am apucat să merg pe jos de cît vre-o 40
de
km.
Piazza Zichv. De la Ancona, biletul pentru Roma: 15 — —
— Am ajuns_ - la - o stație, pe la uau din noapte. Și
~ i-ti" *” din
j:“ intimplare,, am fost împiedicat a merge
lei 10 baui. Iear de la Roma la Neapole: 12.45. Dar mie peiitru-cu
mal
departe
mi-I în gînd să fac drumul acesta pe josj cu toate că ie
“T‘or “ pe
n,a linie,
,T‘,P cu
ftn nume că-s tuneluri și că-I pri
mejdios,
am
luat un bilet până la stațiea cea mai apro
de vre-o 250 km.
piată,
Roma îtl dă impresiea unui ce-va gigantic: colos de ,,T . .și m’am
_ tot dus pe urmă pănă la Neapole. leară
OaS11
'-1I o Ieșire aparte, și o utilizai. 0 călă
pietre, volum nemăsurat de apă, întinderi și întinderi
?eaP.01® J
torie
plină
de
aventuri, și care nu m’a costat mai mult
de grădini. Face să vezi acestea toate.
_
,
In Roma, precum și in tot drumul, n’am căutut să de suma de 95 de bani.
Neapolul
mi-a
o perspectivă nouă. Am văzut Vefac cunoștință cu nimeni. Am un sofii de existență cu zuviul iuniegind, dat
am vizitat ruinele Pompeeî, și în valea
totul liberă și aparte. Spre Neapole gîndese să o întind Pompeel, am văzut o școală model, unde se cresc și se
chiar a-zi, și 'chiar acum la ora unu...
instruesc copiii osindiților la ocnă și-aî celor declasațL
Școala ie cârmuită de catolici, cari par’cu au monopo
Celel
lizat pe acolea toate așezămintele de binefacere și cari
Palermo, 21 Decembre.
nn
ie cnestiea
-j totdeauna își dau multă silința sa
toață tnrîunrea
Nn mai
mai ie
chestiea ae
de coresponueuiu.
corespondență. xnu
Nu-i
așadelesne s’o scrii. Si-apoi, să spui, ce-va, ce te trudește, mintele de invațaminț. Nu fac un pas tara .ădau ca
mal ai nevoe sa câți în ochii cin vorbești: te înțelege ochii de mutre rase si rase negre
frumoasâ CTăliiUu
oare, nu scapi o vo’rbă în deșert? Și chiar atuncea, la
Acum ma aflu ir.
rt\a%VbiXtecFsoX
ce destăinuiri, la ce mărturisiri, cînd sînt atîtea semne publica, pe la librarii vud căr 1%d,n
logică, cea
ce*a cu
cu coperta
coperta roșă,
roșă,-cite
cîte-va
curți noua,
nouă; ce
ce-vâ
delicate, de înțeles prea lesne, fără să fie nevoe de logică,
va curți,
va
de°Novicov, ce-vn de Spencer, o carte italiană: Socia
graiâ. Să nu te mal apuci să-mi scrii : sînt prea pn- lism sistematic si Socialiștii inconștienți. Pe ștrade văd
’ oeag, pe lîngă toate.
.
o mulțime de fete tinere, inteligente si simpatice, par cu
leu mii găsesc în tara portocalelor: văd alamnle a- ar da’să-mi vorbească: trebuie să fie pe-aicea băeți de
tirnînd pe copaci, albastrul murei se- întinde până se al noștri si oarc-care avînt de gîndire. La poștă voipierde, atîtea perspective se preschimba,
să săsnun
incinte besc franțuzește c-un impiegat gentil.
Ti'otcafâră
necontenit pe cine le contemplă. Și nap
_ nntioîîui
.A
,j..i .:.„
A-zI dimineață icra su plec la Tunis. M am temut inse
ar fi de sublim, cînd al simți că geniul simpatiei ișl să nu cum-va să mă încurc și sâ fiu nevoit să mă în
mal întinde suflarea peste acestea toate, și-ți răcorește torc tot pe aceea-șl cale. Am rămas să mai meditez.
sau îți alină aprinderea mistuitoare.
Pana la Constantnmpole are să mă ție cam mult. Dft
-Pin Veneția am trecut la Ancona, de la Ancona, prin ghidul mi-I spre dinsul. Și de acolo în țară. De o cam
{pUgno, la Roma, din Roma la Neapole, șt ia
dată m’am hrănit: mi-am săturăt vederile și alta nu
Șl ieată-mă-s, din astă din urmă minunata localitate
mă îndeamnă ca să împing, acuma, mal departe, porțile
sfind gata să mă îndrept spre coastele A^’ice!’
necunoscutului. Îmi mai rhrnîne pe altă data Indiea.
Tnnis. Jtî închipui ce-a trebuit să vad. Inse sJlcluP^ea
Cartea ta, adresată la Roma, am pnrmt-o la Neapole.
jn-țl poâte ajuta la nimic: trebuește sâ vezi, sa simți Alta poate se va întoarce în țară: nu știu unde să
•
însu-ți, toate...
dau o altă adresă, unde să mal pot fi găsit. Tu nn-ai
scris că nu pot! să pleci, și-atuncea, cu premeditare,
Lui Goilav.
paiCrmo, 2i Decembre.
nu știu unde vă fi ca să rămîn mal mult. leară în tot
ce m’ar privi, a! toată latitudinea să mu poți suplini.
Mi-arfi făcut bine să pot să am Pe ^tt^Hă-mă-s' De cartea italienească nu mal am acuma nevoe...
tfin cîte-va rîndurl scrise din partea-țl. Dar, lată-in
�REVISTA IDEE!
80
ACELUIAȘ.
am găsit cu cale su leu
Lfrorno,
/anuar, !'7.
, Neanoîe, am hiat vaPis"’
Spezia, Genova,
comunica, că ăm văzut pe Bnr«ciliana, P ™
luat
parte 1» »»cuvie.
maltapreliile
mulți, unde
mn
de
^
fi ie-oi
comunica prmYjzjtat o cazarmă. Am făcut cuZrinlă ou niște băetanl simpatici, am prînzit chiar cu
j^cazarmă, si am lăsat ce-va de propaganda.
<\î âtorica asta m’a făcut să gîndesc o mulțime, cu
toate că nu mi-a schimbat nimica și nici nu mi-a aJaing ori-ce cazfam prins o observație utilă. Călătoriea
Ie cel mai bun stimulent pentru gîndire. Să știi ce-va,
ie nevoe să cugeți: să cugeti, Ie nevoie să vezi.
_
Nu-ti scriu prea mult, că-s pururea grăbit și pe duca.
AI un'ziar francez, pe care ram găsit la Barbato. Căîătoriea asta, de pe mare, durează de vre-o patru zile...
Aceluiaș.
Florența, 5 Tanuar.
Cele cîte-va rinduri ce va să curgă, au mai cu samă
scornii să te înștiințeze, că, dacă-mî scrii îndată, poți
adresa o scrisoare la Milaii. Pănă să mă întorc în țară,
doresc ce-vă noutăți de la tine.
.
51a găsesc acuma în Florența. Toate cetățile italiei
au cîte ce-va care li-î propriu, toate au frumusețile lor,
finind socoteală, bine înțeles, numai de partea ideală.
Dar Pisa și Florența m’au impresionat în chip deosebit:
sînt minunate.
,
Mie îmi place să văd cu osebire reunite: muntele,
valeu, apa, pădurea, și, pe de-asupra să văd suflare
vie si o oare-care atmosferă simpatică, plină de gin
gășie, o liniște relativă. Rigiditatea firet și acea gălă
gie infernală de negustori, mă înfioară.
In Pisa și in Florența, în feliurite perspective, am
găsit precumpănitoare cele ce fac mai mult obiec
tul adorurel mele. Atmosfera simpatică, pricepi tu bine,
n’am prea găsit-o. Ba, dacă-I vorba, chiar n’am găsit-o de
loc. Dar nici mai umblu după dînsa.
Totdeauna am fost tîrit de-nn ideal: un geniu sim
patic jni-a hrănit pururea bătaea ininiel și mi-a călău
zit pașii. Mereu am întins brațele spre ’Iei. Dar, nă
zuința’ se cuprinde ? Exteriorizarea propriei tale imagi
nații, poți oare s’o’ntrupezl ?
Cu toate înse că nu complecta, are destule alte far
mece firea, să mă atragă, să mă robească, să-mi ție
caldă răsuflarea, să-mi ție pururi aprins avântul: spre
nou. în spre frumos, spre bine, spre mai bine.
Un cusur mare Ie în It$iea: poștele sînt cu desă
vârșire sărace. Un condeiu Ie foarte anevoe să găsești,
f
un scaun și o mescioară ie încă și mal greu, De
.
altfeliu Ie cam așa cu toate. Și, la alterQu'rite mele. nu mă
mâi duc leu ziua, să mă apuc de sens...
Aceluiaș.
W*
1901, April. No. 6.
eobor? mal Tm’al’Ș
în vieața cea obicinuită, poate să fie g
DQr
nentru noi sînt lucruri ce se găsesc ori-unae.
P In Milano am văzut pe Turati și pe nevașta-sa Scot
împreună o revistă, «Critica Socialei-. A, sînt o admi
rabila pereche...
Aceluiaș.
PRACTICA VIEȚEI
Veneția, IU lanuar.
Transportul acesta de jurnale, mă- devansează. c’o zi
sau două. Pe Vineri sara, mult pan Duminica, socot su
fiu în București. Mine plec cu vaporul spre Fiume,.
Aceluiaș.
13-1-1 Ian Har.
Do po vaporul spre Fiunio.
Iti mal trimet si cea din urmii carte, pe care mi-am
procurat-o in drum. Vreu să fiu cit mai descotorosit,
pentru-că dacă ie o fericire în călătorie, Ie aceea sil
& sprinten. Afară că greutatea te supura si te robește,
mai scapi si de ochii argușilor de vameși, în stare sa
te caute si’prin buziinuri, de le-ar vedea cum-va mal
pline. Ie b curată batjocură cu vămuirea, si avea drep
tate să se mire Zola, cum de nu se școala lumea, să
curme atâta șicanate.
Alta nu mi-am cumpărat de cit o pereche de nu știu
ce, din Genova, de cîte-va centime. Mi s’au cam rupt și
pantalonii printre craci, dar nu i-am înlocuit încă, cu
toată buna mea voință, pentru că n’am văzut alții de
cari să mi se lipească ochii. Și n am văzut nimica mal
bun si mal delicat ca la noi. Aș fi luat bucuros. închi
puiți’ nici încălțări mai a câtăreî. Ie o degenerare pe
toată liniea, o degenerare de plina.
In vapor văd o fetișcană nostimioară: să văd ce-om
face. De o cam dată vorbim talienește...
CeleI.
25 Tanuar, Bucurcșla.
Rîndurile
mele, închise, într’un plic, ce poartă pece------ ...
ia poștei românești, îți dovedesc că m’am întors în țară.
tea
Am
K~ străbătut aproape întreaga
>-*-*■<* Italie, i-ara străbătut
anrindouă coastele si centrele mai mari, am mers pe
Adriatica și pe Mediterana, și cînd, am socotit că nu
mai am nimica așa de însemnat, am luat-o înapoi.
Aș fi voit să nu rămîl streină, de impresiile unei ase
menea călătorii. Dar ca să fii inițiată mai bine, ar fi
trebuit să călătorești chiar însă-țl, lucru ușor, de altfeliu, nu foarte anevoe.
Alt-feliu ți s’ar putea comunica ce-va, cum al ceti
într’o carte. O, dar nici o dată n’ai putea su te instruești, precum te-al instrui din fapte. Priveliștile și
întâmplările au limba lor, într’alt-feliu vorbitoare.
Să călătorești, bună oară, zile și nopți întregi, să
mergi pe mare, să lupți cu valurile așa zicînd în piept,
să vezi atîtea lucruri, să ți se deschidă spre analiză
sînul fire’i, cîte foloase, cît farmec și cita instruire.
Ie inse totdeauna vreme. O mulțime de alte prilejuri
nu pot lipsi necontenit, și nu ramîne de cît o hotărîre...
Calea ferată are un mers statornicit: un tren pornește
și altul după iei, și altul. Și nici o rampă, și nici o
stavilă nu închide, pe totdeauna drumul...
Milano, 10 lanuar.
Trebuie să fie_vre-o încurcătură la mijloc. Tu nu-i fi
fost in București, de-aceea nu capăt nici o slovă de la
tine, acolea în Milan, după cam îțt arătasem dorința
din Florența. Dar, dacă nu-i îi scris, si mi-î fi scris
P. Mușoiu.
o leacă mai târziu, poate să capăt în Veneția, pentrucă sînt în întoarcere spre țară.
Din Florența, de unde ți-am fost scris, m’am reîntors
ia Pisa. De acolo m’am îndreptat spre Spczia, in care
m am Opnt. Am stat la Genova, și mai pe urmă
(Mp elnfdtUnîat Cutr-il M,lano- T°ate an cîte ce-va în
PE AM, BO KIUMERE, 5 LES "W
luntrâ nn
Z1 v3U dou“’ DesPre 0 reținere mai
Abonamentele se plătesc înainte
ît
? tc ll vorba’ cind Găurești pe reliefuri.
lucru. Trebuie să IO. Strada Epurilor 10. — București
■swiTDTin.
ȘI eiTtpbă «HnnmvA», sml. 'Isvob, boE- bucubeștL
'
„REVISTA IDEEI”
'
In înțeles de a practica vieața, sau, și mal bine,a-ti afirma
islența. bint o mulțime de oameni, in ori-ce’caz un
nnll-ir însemnat, cari așteaptă revoluție» socială, c’o ne
rfthdare nespusa, ca pe o niiMuire. Dar, din nenorocire,
nn fac nimic mai mult. A aștepta ie o virtute mare, dar
reali?-» <‘R se poate din tr insa, a întîmpina așteptarea,
Ie o virtute și mai mare. Revoluțiea socială’va veni
slllt. date cari ne-o vestesc, sînt fapte ce ne-o si fac vă
dită. Atît ă oamenii, cit ii privește pe dinsi’i,nu fac
nici o silință de sama, su se apropie de iea..’Mulți în
trevăd o stare nouă, simțesc ce minunat ar fi să se pres
chimbe toate, după năzuințele noastre și după rostul lor.
Cu toate astea, în vieața practică, se afirmă puțin, foarte
pUțin, din ce întrevedem, din ce simțim c’ar ii atît de
bine. In practică, privind aspectul general al vieței, mal
c’iiin putea întări, cum că nu sînt distincții. Omul con
vins, convins de ideile noi, robește ca toți alții, ceasuri
îndelungate și grele, în cele mâl -nepriitoare condiții.
Îndură despotismul capitalului, simbolizat prin patron.
Din ce i se acordă, zicînd ca plată de muncă, consimte
să mal plutească și dări. Duce încazarmarea și se pre
tează la toate exigențele Iei. Suportă încătușarea gindirel și a ori-căror manifestări mai vil, ce ar fi fost să
facă, ca cetățean. Și, ce Ie mai ciudat, chiar in relațiile
intime, în mulțumirea celor mal delicate instincte, încă
nu îndrăznește să leasă din rutină.
A, dacă se va îndeplini revoluțiea socială, vor ști Iei,
niște asemenea oameni, cum vor trebui su se poarte.
Toată lumea o înțelege asta. Și, pentru marea mulțime,
nici nu ie cu putință acuma, să-și schimbe vieața sim
țitor. Iea se rostogolește ca valul, minat de vînturi și
zbuciumat de furtună. Și-i trebuie un făgaș anumit, ii
trebuie o cale bătută, ca să se poată îndruma intr’o parte.
Dar noi avem in vedere o lume conștientă, cărei nu îl
putem concede a se lăsa tîrîtă de vreme, ast-feliu, pre
cum ar fi tirît sau îmbrîncit de un jandarm, un pros
cris. Pănă se va îndeplini revoluțiea socială, leu pot
chiar de pe-acuma, pot ca să practic vieața ce mi s’a
deslușit, cărei simțirea mea și-a dat adesiunea. Și, drept
vorbind, nici nu-i vre-o grozăvie. In starea socială de
a-zl, orî-cît de constringătoare ar fi, sînt ici și colo spăr
turi, prin cari cei indămînateci, cel sprinteni, pot foarte
bine, su se strecoare la larg. Firește, sînt și împrejurări
de-acele, cari te țin ca în clește. Un lucrător, chiar conș
tient să fie, tot va fi nevoit să lucreze, la un patron sau
altul. Nu ni se va tăgădui înse, că dinsul va putea să-și
Și creeze, prin sine, un feliu de existență aparte. Cu
împlinitorii de duri, nu se prea stă la vorbă. Pot înse nici
‘■am să am pentru ce, dacă mă aranjez de-așa natură,
lear de tributul de sînge, să te scutești, cam greu. Dar,
bi împrejurări anumite, arma i-n mina meu. Putea-voiu
face cu dînsa uzul ce voiu voi, dacă, știindu-se năzuințele
’»ele, s’a ținut, totii-șl, ca să fiu înzestrat cu Iea.
In privința incătuș'ărei cuvîntulul, îe o calamitate și
asta. Dacă ie rînduitu, cu greu s’o poți înfrînge. Și atamirile ce s’ar putea aduce împotriva acestei încătușări,
direct, stăruitor, pot fi adesea vane și pierzătoare de
J'i’cine. Cei vechi, au suferit si Iei, calamități de astea.
Dar cugetarea lor vedem c’a’ străbătut peste veacuri.
statele moderne, vedem că mal există cenzură. Sa ni
spună inse, ce a putut fiice iea față de cugetarea
'‘ouă. Cenzura caută să suprime litera, vorba, dar spiUtul îi scapi. Cum să se lupte Iea cu finețelejimbei, cu
ascuțimea inteligentei omenești. Anumite idei, sînt cu
«esuvîrșire respinse. N’am nici o trebuință ca su le pun
hitro punga, cu eticheta lor. leu pot prea bine sa tac
rfcă, filosofie, astronomie chiar, sau ori-ce altă știința.
>■?!, intro carte religioasă, morală, pot trece ori-ce idei
veți vrea. Fără ca vre-o cenzură din lume să aibă de
imputat ce-va. Cit despre obște, fea va pricepe cu atîta
mai bine, cu cit, pună mal Ieri, așa și-a supt învățătura,
cu cit tradiție» vorbei spuse de-a dreptul, o are de'puțin,
si nici nu s’a obicinuit tocmai bine cu dînsa. Ne lovim
la tot pasul, cu căutări de înțelesuri prepuse, în vorba
cea mal clară, și, de acolea, cu înțelesuri extravagante.
Negreșit, nu ie de demnitatea noastră, să ne lăsăm înirinațl așa. Dar leu mă interesez, mal cu samă, să fac
o cale cătră lumină. Dacă-f terenul nepropriu, mă voiu
apuca să minez. Așa cu înfrînarea manifestărilor noastre.
Voiu căuta ca iea să fie nulă.
Ramîne chestiea cea mare, a alipirilor dintre oameni.
Statul a rinduiț și acolea o normă. Firește, pentru-că
,Aasuk a ,ur!naP^ P® toate căile, să-și întărească teme
liile și șă-și găsascu susținători docili. In adevăr, nimic
mai priitor pentru dinsul, de cit să născocească creearea
de familii. Membrii acestora, înlănțuițl cum se află, sînt
cei' mal răbdători oameni, de cîrmuit mai lesne și de
temut mai puțin. Știu Iei de ce se tem, cei' ce se tem atît
de desmembrarea familiei. Nu ie atît o durere moralii,
acea care-i atinge. Bărbatul liber ar fi cu mult mai viu,
iei și-ar svîrli cît colo jugul ce îl îndură de veacuri,
puțin păsîndu-i că-și riscă existența. Ferocea, ne mai
fiind o uneltă, fiind de sine stătătoare, ar cere o înde
letnicire de samă, și-ar reclama serios. partea ce i se
cuvine din bunuri.’ Firește că vieața paraziților ar li
amenințată, și vieața statului, un mare parazit și iei,
. ocrotitorul acestor paraziți, ar fi în agonie. Dar sînt îm
prejurări anevoioase și grele. Ieste o prejudecată ob
ștească, care a rîndui’t ce feliu și în ce margini să se
petreacă toate. Repet, aice noi nu avem în vedere gloa
ta. Un bărbat luminat, un vestitor de zori noi, simte
nevoea de-o însoțire. 0 face ca om nou. Lumea se va
scandaliza. Se cam exagerează. Dar, mai la urmă, fie
orl-cum: noi urmărim a idee, vrem s’o realizăm și ne
trăim vieața noastră. Spectatorii, pot zice ce vor vrea. Ni
menea înse nu Ie îndrituit să intervie in daraverile mele.
Și leu, aș fi inspirat nu se poate mal rău, dacă m’aș
potrivi cul-va, cînd totul mă privește pe mine.
Desigur, ne ocupăm acolea, pre cît Ie- vorba de stimul,
inai mult de oameni noi. Vițiul încercat de ceilalți,
poate să-î fi făcut neapțî de vre-un avînt mai mare. Cu
toate astea, ponte mai sînt, ca să se pue pe cale. Au
putut Iei ori-ce vieață duce. Vieața aceea Iei vor putea
s’o curme, și-o vor putea reface, devenind conștient!.
Altă caracteristică a noastră, Ie că ne ocupăm aicea mai
mult de ins în parte. Pentru că, după noi, colectivitatea
Ieste mai mult o abstracție, mai mult o ficțiune, cînd
insul nu Ie anume format, cînd n’are năzuințele lui, cînd
nu evoluează de sine, pe calea care duce la iele. Dar
ce urinează de-acolea ? Omul își caută de treaba, cum
înțelege mai bine. Ici îșî afirma existența, fără a tăgă
dui existența cui-va. Dar, în virtutea unei tradiții rele,
a unor practici nenorocite, omul Ie stingherit tocmai și
în asemenea drept. I se pun îngrădiri, eu-atîtea stăvili
i se presară calea. La început nedumerit, dinsul îndură
totul cu resemnare. Dar, mai la urmă, îl deșmorțeste
însă-si natura. Începe să se miște. Și, aruncîndii-șî ochii
în jur, vede o lume imensă, care se mișcă și iea. Iși
îndoeste curajul, o înțelegere urmează, se tace o apro
piere,’pănă ne pdmenim departe. Unde ne va și duce
practica despre care vorbim, practica vieței.
P. Mușoiu.
„REVISTA IDEEl"
PE AN, IO NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se plătesc înainte.
�REVISTA IDEEI
BEVISTA IDEE!
82_______ _________________________ _________
lț
Declasați! și Socialismul
M» S în^esțln ior,,netezită
Vrăjmășii noștri. t obWnl
tidul nnstru, partid de
Ca și cum
doboare sub aceasla^msU.
°X ’tru de onoare,
n’ar fi acesta cel mai frum o tt
bataiionnele cele
Ca_și <-****■
mai phne de indrasneaiu,
nnn«,tră n’ar fi cel
cele mai bătăioase, dm urmat , aoaștra^n.
moi însemnat ^mental
(]e dedosațr Sn
rîndorile'noastre. Și departe de■ ™
/
Descoperind calea cei mai dintâi, iei se aruncă pe
iea ea n?ște curagioși. oamenii, r«o»a«.>Zț zic, ca niște
,k^iu“"r"fi,în”cuiti_de alții,,
“ P"16
transformări ar fi și acum așteptata. ClasațiT, iși au
un loc în organizarea societăței in care traesc, hfoarte bine în iea, se folosesc de toate bunurile ce
le aduce organizarea aceasta, si vreu sa o pastieze.
De ce ar dori o schimbare în împărțirea claselorr
Nu-i oare asta în avantajul lor? Nu fac iei oare parte
din clasa cea mai favorizată ? Așa dar, să nu 11 se vor
bească lor de schimbare. Ce le pasă acestora de soarta
claselor desmoșteuite, de starea mulțime! exploataților.
Doar parias pentru dînșii lucrează. Totul Ie cît se
poate de bine. Egoismul le mărginește orizontul. Pen
tru iei, nici un progres cu putință, nici o întrevedere
de vre-un sistem social mai drept, mai puțin înăbu
șitor, mai priincios desvoltăreî și înflorire! speciei
omenești. Sau, dacă rațiunea-le, pe jumătate îmbro
bodită de trîndăvie și plăceri, ajunge să conceapă
întru cît-va legea evoluției ce stăpînește societățile,
cum și necesitatea de a grăbi această evoluție, inte
resul lor personal iernai puternic de cît acest grăunte
de înțelepciune, și le dictează o purtare de opoziție,
față de mersul înainte al organismului social. «Fără
' îndoială, zic dînșii, totul, nu ie cu totul desăvîrșit.
Mai sînt de înlăturat o mulțime de neajunsuri, mul
țime de mizerii de șters, de preîntimpiuat mulțime
de nenorociri. Dar să lăsăm pe socoteala vreme!. Lu
crurile se vor rîndui de la sine. Cu osebire, să nu
grăbim nimic: să înlăturăm o transformare prea tim
purie, a cărei victime vom fi cu toții». leară, aparte,
adaogă: «Măcar să meargă lucrurile așa cum sînt,
cît vom trăi noit urmașii noștri se vor descurca cum
vor putea, cum vom găsi cu cale».
Cu totul alta ieste înfățoșavea declasaților. Jigniți
de supunerea care apasă asupra claselor apăsate, stin
gheriți de îndatoririle la cari trebuie să se supue
înși-și clasele privilegiate, ca să-și păstreze puterea,
alungați una-ori din sinul castelor superioare, prin
scăderea tot mai multă a numărului favorizărilor și
prin concentrarea crescîndă a instrumentelor de do
minare, într un număr de inîni din ce în ce mai restrins, iei întră îu rîndurile aserviților, împărtășindu-le
mizeriea, trezind în aceștia ideea de a-și scutura jugul
și insuflîndu-le spiritul de revo'tă. Sau, descurcîndu-se
din rețeaua prejudecăților sociale, pleacă, pionieri ni
civilizației, cop»pierduțiai progresului, îndreptindu-se
pe cai noua, spre pămînturi vergiițe și libere, unde
aptele lor nu vor fi imitate după cele ale semenilor
Hnde^x?CanlIe-,nu 11 vor fi controlate si cenzu
rate de cătră vechile opinii greșite, unde vor putea
S^Yenîa P.Otr,vifă ideilor lor de neatârnare sennXS
e 9?lldu,ritate f,‘tăd* orî-ce ființă omeS“U pierde
de picioarele lor, se preface în cale de străbătut mai
lesne și ispitește chiar și pe cei, cari mai înainte «I
bateau joc de aventurieri. Capetele entuziaste, spiritele
generoase, inteligențele luminate, urmează mișcarea
aceasta. La urma urmei, ațâțată, încurajata de niște
asemenea pilde, marea mulțime se pune in mișcare
și iea, și, la rîndu-i, se îndrepteaza cutia tanmurile
indicate,’cu un pas cu atît mai iute, cu cît a fost
mai zăbavnică să se pue pe mers. Iea se avinta, calcă
pămîntul cu furie, răstoarnă toate stavilele ce le în
tâmpină în cale, și năpădește, îngrozitor potop, straș
nică năvălire, zdrobind adesea pe acești declasați,
cari i-au aretut calea progresului, pe care odinioară
dînsa nu cuteza să calce, și pe care, acuma, aceștia
nu o străbat atît de repede după cum ar vrea iea.
Declasați au fost acești copii de familie, ai Repu
blice! Romane, cari, înăbușiți sub puterea părintească,
au fugit din țara lor și s’au dus pe cele mai depăr
tate tărîmuri, în mijlocul armatelor sau pe bordul
corăbiilor, să dobîndească, prin vitejiea lor de sol
dați sau prin iscusința lor de neguțători, aceste stări,
cari, ca niște puternici berbeci, darîmară, încet-încet, ,
cele mai strașnice întărituri cari împrejmueau patria
i
teslas, și transformară familiea primitivă într’o familie
mai largă, mai omenească.
Declasați, acești cutezători marinari, acești aven
turoși conquitadores, cari se avîntară, acuma patru
veacuri, spre țerile nou descoperite, le străbătură, cu
sabiea într’o mînă și cu torța în alta, și pregătiră,
ast-feliu, căile marei navigații și comerțului interoceanic, atît de desvoltat.
Socotiți, că marii Seniori, cari au întâlnit pe Cristofor Colomb, rătăcind, cu un toiag în mină, pe căile
Spaniei, în căutarea flotei cu care avea să descopere
o lume nouă, nu Van tratat de declasat și pe iei? 1
Intr’adevăr și îera. Dar numai mulțumită acestui ge
nial declasat, s’au deschis niște debușeuri atît de uriașe
producerei europene.
Tot declasați, al de Mirabeau, al de Condorcet,
Lepelletier de Saint-Fargeau, al de părintele Grigore,
și toți acești nobili și eclesiastici, cari grăbiră cuce
rirea libertăței, pe care alți declasați, al de Voltaire,
al de. Rousseau, al de Diderot, D’Ălembert, al de
Mably,, au sămanat-o pe pămîntul franțuzesc.
Și s’ar voi ca mișcarea aceasta să se oprească.
Atunci suprime-se declasați!. Privelegiațiî de a-zi, deschidă-și rîndurile largi. Să nu jignească sentimentele
generoase ale nimănui. Să nu înfrîngă nici un instinct
de libertate. întreținerea trîndăvie! lor luxoase, să
nu mai lipsască gurile flămînde de bucățica lor de
pîne. Voința lor de dominare să nu mai 'stăvilească ■
inteligențele, avide de știință. Dorința lor de cîștig
să nu mai stingă, prin o muncă de biurou și de ate- ț
her, afară din cale, ucigătoare, crierii cari* năzuesc
la o desvoltare mai largă.
Dar, prin una din aceste contraziceri, cu cari so
cietatea burgheză ne-a obicinuit, și cari sînt nedesbpite de existența-i, pe cînd iea țipă împotriva în*
trărei declasaților în socialism, fabrică singură ase
menea declasați, într’o cîtime foarte mare.
• i -pn.a ,cu a^ur care
munca manuală eftinfl,
nnobihzind un număr foarte mare de brațe, avu ț*
aceasta urmare, de a o nevoi să facă să se’lucreze în
niște ateliere nemărginite, să dee producției niște pro'
porții uriașe. De acolea o complicare a comptabilitiiței și a supraveghere!, nevoea de a recurge la o
direcție mai inteligentă și mai instruită. Ast-feliu,
producerea rutinară de odinioară făcu loc unei exploa{ări raționale, științifice. Matematicele, Fizica, Chimiea,
naV&Hru. uzina. Nu trebuie oare să fi făcut studii apro
fundate, pentru a preface hîrtiea, în roate de loco
motivă, cărbunele de pămînt în zahăr sau în colori
strălucitoare, pentru a scoate unt din hîrtiile cari au
slujit la Ștersul mașinelor de bucate sau blidelor ?
Capital111 avu, așa dar, trebuință, pentru a fi fruc
tificat, de o mare câtime de muncii intelectuală. Dînsul
a încercat să o înlocuiască, în parte, cum a înlocuit
munca manuală, prin vre-o mușină complicată, ca să-î
coboare valoarea. Inse degeaba i-au fost silințele.
Văzînd așa, asemeni lui Mahomet, care, neputînd’ho
tărî muntele să vie la iei,. se hotărî să se ducă iei
la munte, capitalul, neputincios de a reduce numărul
capetelor întrebuințate, înmulți numărul capetelor de
întrebuințat. Instrucțiea primară dată tuturor copiilor,
făcu pe toată lumea în stare să facă pe un bun su
praveghetor, sau pe un bunișor comptabil. Școalele de
arte și meserii, fabricară desenatori minunați și foarte
buni mecanici. Școalele primare și superioare, făcură
desăvîrșiți funcționari de biurou. Bursele, împărțite
în număr mare, pentru licee și colegii, avură îndoitul
bun, de a îngădui deputății or să-și creeze neșterse
prietenii electorale, și să furnizeze uzinelor, caselor
de bancă, Companiilor financiare, atîtea inteligent!
cultivate, de cîte aveau nevoe. In sfîrșit, o oare-care
înlesnire de a pătrunde în facultățile și școalele su
perioare, aruncă pe pieața muncei intelectuale toți
șefii de contencios, medici, ingineri, chimiști, inven
tatori, pe cari capitalul îi putea dori.
Și criza, care a cuprins, de o mulțime de ani, munca
manuală, cuprinse și munca intelectuală. Toți acești
tineri, prea inulți pentru locurile disponibile, își făcură
între iei o concurență crîncenă. Iei se bătură prin lo
vituri de înfrînări. Pretențiile lor devenită din ce în
ce mai modeste, pentru a se preface în rugăminți: «D-le,
dă-mi mie locul din biuroul D-tale. Am foarte mare
nevoe de muncă.cMi-i da cît îi socoti. Mă învoesc chiar
să-ți pun la îndămînă, pentru cîte-va luni, vremea și pri
ceperea mea, degeaba. Voiri face o bucată practică».
Măcar dacă ar găsi loc cu toții. Dar cîți sînt cari
se înfățoșază, și în urma cărora ușa se reînchide bru
tal. Și situaițea h-i cu atît mai grea, cu cît instruc
țiea le-a dat năzuinți mai mari. Se socoteau tineri,
inteligență, viguroși, muncitori. Credeau că merg
aproape să cucerească lumea, și, de o dată, visurile,
lor aurite s’au întunecat de trista realitate. Lipsă de.
muncă, lipsă de pîne, necunoștința chiar a unui meș
teșug manual și nedeprinderea de a se apuca de-o
muncă obositoare fizică. Lipsa, și mai rău de cît lipsa:
mizeriea în haine negre.
Să ne mai mirăm că niște atari devin niște răz
vrătiți? leată cum li se deslușește înverșunarea. «A,
ou-i nevoe de noi. Societatea ie neputincioasă de a trage
foloase din aprinderea noastră de tineri și a se îm
bogăți din rodul îndelungatelor noastre vegheri. Bine,
vom întră atuncea în sînul proletariatului, vom face
parte din nevoeși: interesele lor, dorințele lor, dra
gostea lor și ura, le vom împărtăși, vor fi și ale
dacă sentimentele acestea nu vor fi atîta
c vii în iei, ne vom servi de facultățile acestea, pe
cari voi le respingeți, ca să le întețim». Și vor repeta
Reeastă vorbă, a unui alt declasat: «lee-te dracul, crăpi,
societate putredă. .
puțin
d i ,n«a? P
uVn amenințători, pentru burghezie, sînt
Cciasații pp cari-î face concentrarea capitalurilor. Fa-
83
limente, bancrute, întâmplări, escrocherii, se adună ca
să exproprieze pe micii și proprietarii de mijloc, în
folosul celor mari. Apriga concurență care și-o fac
toți producătorii între sine, aduce une-orî și ruina unor
mari capitaliști, în folosul concurenților lor. Atîtea
existențe zdrobite, iluzii înșelate, privilegii pierdute,
și nu cinstit, în chip vrednic, și în folosul întregei
lumi. Prin uneltiri, prin meșteșugul unui traficant sau
prin necinstea unui bancher. Prin corupțiea puterilor
publice, sau prin necinstea unui concurent, s’a cășu
nat ruina. Și chiar cînd catastrofa nu ie de imputat
de cît funcționărei societăței capitaliste, iea nu a fo
losit nici de cum masei, ci unuia sau citor-va din cei
cari se aflau mai dinainte dintre favorizați. In adîncul
inimei acestor despoiați, să nu încolțască un senti
ment de ură, care îi vor împinge să se răzbune ?
Ori-care ar fi înse aprinderea, pe care declasați! aceș
tia fără voe, vor putea-o aduce în lupta în potriva insti
tuțiilor noastre sociale, iea nu va putea să se egaleze
cu acea ce însuflețește o altă categorie de declasați,
pe care o vom examina acum, categoriea celor ce se
declasază de bună voe.
Sînt membri în clasa stăpinitoare, cari găsesc ne
dreaptă societatea care-i favorizază. Dorința lor de
dreptate ie înșelată prin dominarea unei clase asupra
alteea, prin vederea uriașelor bogății de care se bu
cură unii inși și a grozavei mizerii ce copleșește marea
mulțime. Constrîngerea intelectuală, pe care clasa stăpînitoare, o face să atîrne asupra apăsaților ca să-și
păstreze jugul, le răzvrătește dragostea de neatârnare.
Lupta crîncenă care încaeră pe capitaliști cu prole
tarii, și concurența care armează pe burghezi, unii
în contra altora, ce nevoește pe muncitori să răpească
pînea camarazilor lor, mulțămindu-se cu un salar de
rîs, lovește instinctele lor de solidaritate. Studiul
evoluției organismului social, le dovedește că starea
burgheză, cerută de-o anumită formă de producere,
și-a dat toate rezultatele bune și nu mai dă naștere
de cît Ia efecte vătămătoare, acum, cînd utilajul s’a
transformat, când modul de muncă s’a prefăcut. Și
așa, se declasază de hună voe. Iși j ărăsesc privilegiile
lor și dau tot sprijinul jertfelor capitalismului. Mai
mult: purced să facă educațiea proletarilor, pe cari
o instrucție mărginită și o muncă deprimătoare, i-a
împiedicat să-și dee socoteală de starea lor. Li arată
pricinele supunere! lor și mijloacele de a scăpa din
supunere. Și, după ce sfîrșesc această lucrare pregă
titoare, li zic: «Porniți, sînteți acum în stare de a
lucra fără capi, fără povețe. Noi remînem cu voi, înse
drept camarazi, și nici de cum ca comandanți. Vom
urma să ne luptăm alăturea de voi, înse ca tovarăși
de arme, și nu ca ofițeri».
Nu vom putea, oare, să mergem mai departe și să
numim declasați, nenumărata mulțime a celor cari se
răsvrătesc fiind-că nu-și cunosc starea lor de supu
nere ? Dezvoltarea instrucției, de care am pomenit,
a sămănat. în toate spiritele, cei dintâi germepi ai
științei. Dar abiea poftele intelectuale sînt ațițate,
stomacul își cere hrana, și, pentru a pune un capăt
strigătelor foamei, aproape unanimitatea școlarilor
trebuie să părăsască pe dascăl pentru patron. De-aicj
începe zdrobirea crierilor. Acești copii de avînt, acești
tineri, voesc să urmeze perfecționarea începută de
cătră dascălul de școală. Dar șuerul uzinei, ceasor
nicul biurouluî, clopotul bisericei satului u Chieama
la muncă, la registre, la plug, și nu-și redobindesc
libertatea de cît când corpul li cere neapărat odihna
de care are nevoe. Cu toate astea. întrevăd ca sin ■
plăceri, neapărate unei depline desvoltan a individului,
plăceri pe cari au început să le guste pe băncile
�■REVISTA IDEE!
REVISTA IDEEI
84
școalei. Apoi mai văd di
3” purmai inteligenți de cit iei, și se î"tr
’
j
t si
cede deosebirea de stare, care seaflă între noga^
sărac. Și aceștia se simt declasați.
njveJUl su
rioară îî apasă, si năzuesc sa se înalțe li
atîta
perierilor k>r. Cam t(i dau samă, inse
Vreme cit vor mai dăinui superiori și infenon, iei vot
tatei Să se aștepte să se oile mereu printre> ce dm
urmă, iei urmăresc ca țintă, asemanarea ccmdiți
,
prin desființarea împărțire! m clase și un sa
rească rîndurile socialiștilor.
*
. Cu un cuvînt, nu numai, precum ara spus-o la
ceput, nu numai cei mai buni soldați ai noștn se re
crutează dintre declasați, putem merge chiar mai de
parte, să afirmăm, cum că toți tovărășii noștri de
luptă, sînt declasați. De alt-feliu, cum să fie altmin
teri. Partidul nostru nu se alcătuește de cit din ne
mulțumiți, cari au putut să-și dee samă de pricina
neinultămireî lor. Și acești nemulțumiți, se declasaza
singuri, dacă fac parte din clasa privilegiată. Sau,
dacă au fost aduși'într’o clasă inferioară de niște
împrejurări streine de voința lor, au conștiință de ne
dreptatea unei societăți care îi țintuește într’o clasă
supusă, îu care nu-s la locul lor.
Din nefericire, nu s’au adunat încă, sub steagul
nostru, toți declasați!, toți rău clasați!. Dur nu-i de
parte zim, cînd nu va mai remînea nici unul, care să
nu priceapă, că singurul leac, în contra apăsare!,
ie în desființarea claselor. In ziua aceea, izbînda va
fi a marelui partid, al declusaților.
H. JULIAN.
Rolul revoluționar al burgheziei
Articolnl de mai jos, l’am scris acum doi ani și ju
mătate. Iei iera destinat de mine pentru o foae care
inse a încetat, curîndă vreme după aparițiea iei. Astfeliu, remase netipărit. Din fericire, articolul acesta,
n’a avut soarta sutelor de foi scrise, muncă de lungă
vreme. Acelea au fost arse, de cei din casa părintească,
de teama unei perchiziții. Mă pomenesc acuma, cumcu neobositul și uriașul în greaua luptă de dezrobirea
mulțimei, cărui i-a parvenit, îmi trimete să recitesc
articolul, pentru al publica în foaea-i.
- Multe s’au petrecut în răstimpul acesta. Războae
crîncene intre popoare, prăpădiri de capete încoronate,
demascarea (k-sâvîrșită a celei mai odioase uneltii !,
C-2?"",-;1 bisericești, în țara cea mai răzvrătită si mai
razM-atitoare, strașnice mișcări populare. S’au petre
cut atitea șiatitea, că-i trebuință să mă întreb: roate
5oî «nl ș“umZ?Oa'e CeleSUStinUte
^trtt ®îfc,cele Petrecute au legătura cucele
zice, al Austriei. Se știe cîr
Pllte,M
din acest monopol. Intr’atîta în rit" b & pierdut îea
iismului cu Unparia -«L
5 ° rupeie a duade moarte"peX-â ar ni?X "t AuSt™ 0 lovitură
remas pe pieata Urp-nr^na - J^'mcea și cît i-a mai
trebăn/ eiuVf'‘Jg
*rmză numai, uum-câ în
i J Pe noj ne inte’
,X
rtâ dw:f"râ“«»mÎ0-15 B5?’Can’Ce nu 88 milî
• i a» ca stagnarea ieste numai piiruts Voj.
să
tao o asemănare. Totu ce >e expus in aer se Co
bină cu o parte din M, cu oxigenul: arde Glrbu
ard in beci.', ca și in sobă. Dar arderea . iu bee.u fc
"ît de înceată, îu rit mei nu ne putem da suma desj,*
îndeplinirea iei. Dacă ne-ar fi cu p.itmțll sa inipic,|.
cam prăpădirea căldurei, miscuU d.n .menita ar(le
căldura s’ar îngrămădi într’atît, ca ar ap. inde_ carbu,.
din beciii, făcîudu-i să ardă cu Hacuri. Voiu sa Z|c.
dacă cîrmuitorii acestor state mic! ar ști să fra '
folos din propășirea îndeplinită, ori-eit ar h de mică
o căldură bine-făcătoare le-ar desamorți.
In statele acestea, înse, trebuie să se întâmple ce-^
protivnic celor petrecute aiurea. Muncitorimea de
feliul, trebuie să se desvolte cultural, și rolul iei
fi apoi îngrămădirea acelei călduri necesare, pent^
înviorarea economică a țevilor respective. lenta de
elementele propașitoare de tot felini, au în acestei
țeri un mare rol cultural, și de ce no! nu trebuie
așteptam neactivi, revoluționarea premergătoare a Apusului. Aceasta ar apuca popoarele noastre, nepre.
gătite, întocmai cum un 48 a găsit nepregătit pe ț$.
ranul nostru de atuncea.
Ultimul războiîî chinezesc ie plin de învățăminte.
. China a făcut mari progrese de la războiul trecut
iear Japoniea a ajuns precumpănitoare. Apoi, deși s'a
dat alarma, de i-ătră pupa și de ciitră împăratul Ger.
maniei, asupra primejdiei ce amenință lumea creștină,'
prin creșterea culturei în China, iei zic a barbarieilumea creștină nu a prea fost atît de tulburată. Și
n’au prea curs voluntarii, precum au curs pentru ’i
ajuta pe buri, în lupta lor pentru neatârnare.
Ce-i dreptul, omenirea nu se tot urcă într’una, ti
ondulează, să zic ast-feliu. Acuma ne găsim într’un
punct scoborît, cît se atinge de scuturarea de jugul;
bisericesc și de acel al statului. De alt-feliu așa cerși
interesele momentane ale claselor stăpînitoare de pre
tutindeni. De acolea, pornirile religioase, oarbe, în
potriva evreilor, pornind de la despotica Rusie și a.lungind pană la liberele State-Unite. Și pe cît statul
caută să supue clericalismul putere! sale, pe atît acesta cuuta sa cîștige noroadele, în urina sa pescuiască
în apa tulbure amîndoî.
Iear daca formarea de federații, liberarea de po-i
poare, proclamarea cele! mu! largi toleranțe, față de
credinți și principii, sînt cerinți drepte, cerinti a
căror îndeplinite ar cruța omenirea de măceluri ș’i ar
reda neamurilor pacea, de ce n’ar fi în drept si iei.
acei nenorociți, cari s’au revărsat de au spaimîntct
Europa, dc ce n’ar cere și iei să se federeze, să alciituiasca un popor .inie, cum sînt uniți prin suferinți.
De ce sa naiba Palestina a lor? Cu toate că nu se
bucura de atitea simpatii.
De alt-fehu, nu^ CaUtă Transvaalul cuie părăsit,
a fi vasală, Cuba nu vrea să fie
^socotita chiar mcj de Stetele-Unite, Filipinele nu
nMmnnU ,?st'mpere- Armenia nu uita ca ie ranița,
neamurile din Europa, subjugate de altele, luptă si iele,
lot așa nazuește și Israel catra Sion... Ce utopie vor;
e!iCo’iriri “°tU’’1i I?.crurik se Petrec
Ș» se petrec
ca o ultima revoluționare burgheză.
1
(li^.^^t^'Țbnrgheză nu ie numai aice. Conferința
-d
?• " ?
în culise, de crimele
iu ne ™,iPe° nr“ 10JtSr;ri1»'’: congresul feminist,
mukiTM dif3M°St <le (en?eî învățate, burgheze: înteresnte si , J <‘lor u:ie^all'iute de binefacere, dezi'r
eăpetenie ies.» “ foloBul “bștei. Lucru *
nouă Tis
^"te "steil|rebuîe să ne serveai
“oua, ca sa desuvirșnn opera revoluționară
Lupta se întețește, se întețește tot mai mult. Ce
85
însemnează oare conferinți guvernelor Europei, îm
potriva anarhismului, fie iea chiar platonica ? Sa vor dind, în acela-șî timp, cum că acesta nu poate să
mai mulțumească trebuințele oamenilor, deci, că
bim
bim de urinari ? Cercetați și vedeți.
Spiritele prind a se lumina, prind a pricepe si a ajunge nefolositor.
In vreme ce burgheziea își săvîrșește opera-î revo
privi prnnejdiea in fața. Lupta se dă peste tot si foarte
feliurit: se lupta fie-care precum îl tae capul, toți la luționară, un răsboiu crîncen și neinlăturat o ame
nință:
răsboîul cu desmoșteniții. Organizațiea soci
0 lallih cum cred mai nimerit. Și tot mai mult, se
vădește un fapt foarte de sama. S’ar părea că con ală de a-zi, ori-cît ar revoluționa-o burgheziea, nu
centrarea activităților revoluționare, sub ordinele unor poate sâ-î fie folositoare de cît ie!. Desmoșteniții
autorități proclamate, ar fi neapărată, pentru ajunge au sarcina să îndeplinească desăvîrșit revoluțiea so
cială. și să întemeeze o organizare sociala nouă,
rea la capăt. Dar indivizii își afirmă un drept‘al lor prielnică tuturor.
dreptul la traiu, dreptul de-a cugeta, dreptul de-a se
Burgheziea, din revoluționară, se schimbă în re
mișca c.'i de la sme pornire, luptând cum luptă.
acționară, nevoind să-și lese privilegiile, ceea-ce
pe alta parte se inai vădește altă tendință, tendință
mersul vreme! cere. Și de aceea, vrea sâ păstreze
adormită îndelungată vreme, acum redeșteptată,: ten lucrurile cum se află, temeliea organizăreî de a-zî:
dința creatoare, pe lîngă cea dărîmntoare. Și revoluțiea proprietatea individuală, și ca o urmare neapărată
crei'ză așezăminte economice, așezăminte culturale. a acesteia, autoritatea. Spre acest scop, păstrează
Dărâmați și creați. Al vostru-! viitorul.
hotarele dintre noroade, să asmute noroadele în de
iele. De fățărnicie se împacă și cu religiea, ca se
leată acum articolul in chestie :
orbească norodul. Și acolo unde orbirea râmîne
Ne întrebăm adesea, cit va mai dăinui organi deșartă, se chiemă Statul, cu droaea luî de sol
zarea de a-zi ? Ie greu de dat un răspuns. Dar toate dați și de slujbaș!, să se impue prin violență.
ne’ arată că viitorul așteptat nu ie atît de departe.
Desmoșteniții, inse, au început să prindă minte.
Chiar clasele stăpînitoare își au o parte însemnată, Nu li-i de febu gîndul de a se lupta între iei, nici
în transformarea stărei aflătoare într’alta, ce tre sc mai lasă ademeniți și știu respunde la violență.
buie să-i iee locul neapărat. Burgheziea are să-și Pe zi ce trece, lupta se întețește mal tare. Peste
'
Poua țerî
n°u^ mări,. tpeste
săvîrșască încă, opera iei revoluționară.
. - - - hotare,, desmoșteniții
,
Burgheziea fie-cărei țeri, înțelegînd că adevărata ÎȘ* dau mîna. Federații internaționale de organizații
_ A.'—.. z-> r-t
n/'ATinn'M n n
r-»
<-y • i r-ir.4Tll 1111 PI i' O EPQ17
COPlptofi
rk nr.~irl m'Ara
r* z-.»-»
neatîrnare
ie
cea
economică,
nazuește
să
întemeeze,
muncitorești,
societăți
de
producere,
de
consumare
I----lu toate
în
ramurile de producere, industrii națio- ori culturale, acopăr continentele. Ici-colo, niște
Inale,
—' , cuprinsă
...
. . agricultura
"
V
.
.
și
industrializată,
chiar desmoșteniți mai aprigi și mai împresurați de rele,
j materiile prime
ime trebuesc aduse de aiurea. Spre se îndîrjesc mai tare, pun stâpînire pe hambarele
cînd
înlesnirea propășire!, înmulțește mijloacele de coco c.u pîne> pim stâpînire pe lanuri, pe cari le culmunicație și înlesnește legăturile din afară.
tivă. Lupta-i aprinsa pe toată calea, murmurul iei
Țările înaintate pe calea aceasta, darămă ziduzidu chieamă la luptă muncitorimea întreagă.
rile țărilor în cari n’a pătruns încă civilizațiea de
Năzuințele desmoșteniților au ajuns acum lămurite
a-zi, așa păcătoasă cum ie. Și nu-i departe ziua, Ș» generale: desăvîrșita libertate economică și po
cind China va fi o Rusie de a-zi, precum Japonia litică, a tuturor la o altă și a iie-cărui în parte,
nazuește a fi mîne, în extrenul orient, ro Anglie. Vîntul sufla, focul s aprinde, iei se întinde și misBurgheziea, abiea în formație, nu poate îndura ab- bie vechea organizare socială, in vreme ce muno:nu va 4.trece
——
.n- pană
1-.
citorii pun temeliea altei organizări. Burgheziea, iu----- 1 Și
solutismul.
mult,
la dărîmarea
monarhiilor, cu totul, chiar și a celor mai absolute. gind de focul luptei, își caută ascunzători noî. Des
Nici jugul bisericei nu ie pe placul burgheziei: din moșteniții înse o urmăresc pretutindeni, și pretutin
deni își'găsesc aliați de luptă. Casă se dărîme zi
ce în ce iea cată să supue biserica, laicismului, ba
chiar, o parte din burghezie, tinde să șteargă bi durile uiiuî stat învechit, să se răstoarne un tiran,
o formă de guvernămînt, o credință, ca să se înserica, cu totul, de pe fața pămîntului.
temeeze unde-va o industrie nouă, mai in sfîrșit la
Tot în menirea revoluționară a burgheziei de
toate, ie nevoe de marea masă muncitoare.
a-zi, întră și liberarea popoarelor stăpînite de altele,
Rolul revoluționar al burgheziei ieste pe ispră
prin dreptul celui mai tare sau dreptul primului o- vite. O dată cu sfîrșitul acestui veac, iea își închee
cupător, cum sînt, bună oară: Grecia, Serbia, Ro bilanțul iei revoluționar. Pare că vrea să privească
mânia, Bulgaria, Transvaalul, Veneția, Cuba, Creta, din expozițiea din 1900, cum a dărîmat zidurile
Congo, Canada, Irlanda, Indiile, Armenia, Madagas puternice ale Chinei, cura a zdruncinat absolutis
car și chiar și Palestina. O burghezie, dintr’o oare mul și credințele șubrede, cum a liberat popoare
care țară, capătă sprijinul altei burghezii, spre scu de sub jug, cum a propășit pretutindeni, pe toate
turarea jugului de vasalitate, și găsește simpatica căile, productive și culturale. Va înțelege, înse, că
elementelor celor mai revoluționare. Se alcătuesc toate astea fură săvîrșite mulțămită clasei munci
apoi federații de state și unități naționale, stergîn- toare. Va vedea, cum că pămîntul ie îngrășat cu
du-se ast-feliu, o mulțime de hotare, și cruțînd, prin sîngele muncitorilor jertfiți întru interesele iei.
urmare, omenirea, de foarte multe războae.
Burgheziea mai are să se sbată o jumătate de
Neînțelegerile dintre stăpînitorii diferitelor țeri,
veac
un veac.
vcav sau Ull
*
. In
... vremea,
------------ asta va *primi loyitun
se curmă mai adesea prin bună învoeală. Se in- tot mai simțitoare. Isbînda clasei desmoștenițe
temeează feliurite așezăminte cari se regulează prin11 fi cu atît
.iî-A __
r
„
,
t
^
i
mai neînlăturată ci
și maT
mai npnlma
deplină si
și imai
bună înțelegere.
: telegrafele, poștele,, drumu curindă, cu cît cei conștiențî vor lupta,
lupta mai cu vlaga.
vlagă.
.
jere. Așa
.
rile de fier,
fier, căile
căile de navigație... Mulțime de asi. Aceștia n’au vreme de pierdut în sărbători și pegurări
streinilor. .Mulțime treceri. Zilele mari, să fie ■’zile
nu de
o
—reciproce,
icwpiutc, pentru
ycm-iu vieața u.-.-.----,1° ‘ de
A avînt, nn
p
^ așezăminte, dezinteresate pentru intemeetoiu io , benchetuîrî. După isbînda1 vom putea rîndui sărbămulte. De o cam
uvîndu-se în vedere umanitatea. x
o mulțime lori ori-cîte, petreceri
ccît
x pregătit isbînda.
j Burgheziea însă-și caută să întemeeze o mulțime dată, înse, avem de
uelucruri, din inițiativa particulară, înlăturînd, pnnDascalu Sava.
tr’asta, tot mai mult, amestecul statului, și dove-
�REVISTA IDEEI
86
mit de la noi în dur, atîtea și atîtea scrieri, chiat
Xi aceștia1 nu mai ierau favorați. .Se poate interes^
mn mare? Nici vorbă. Căci, .ce insamna slabele noas^
S S ce le-am putut combina, cu greutăți nespUs
ce pururea ne-au tot remas afara din punga?,
Altă urmare a precizărei purtarei noastre, ie ca ieșil
la iveală o specie de oameni, noua. La aceștia nu jotj^
rol un abonament, sau ciți-va bani acolo, niim^
toată atit cit costă o carte. Iei nu voesc inse să deâ
concurs cum-va, după expresiea lor, nu vrea sa inCQ.
raieze pe niște oameni, cari au alte opinii de cit 0.
piniile lor. Ar fi acolea puțin de stăruit. Sa nu voeștj
ca oameni cari nu urmărim pur numai delectarea noas să te interesezi de-un lucru, nimic mai înțeles.
tră ci vrem să facem o operă utilă, ne vom vedea siliți, meni nu.te îndatorează și nimeni nu te bate. Ar h ne.
siliți a stărui asupra cîtor mai multe rele și r“tacm înțeles, dacă oamenii noștri ar fi curați la suflet șj
ce vedem. Din capul locului, de semnalat indiferența, dornici să se instruiască, să știe cit mai multe «j
si nu atît indiferența, cît un felia de nesocotința per bine si mai cu samă chestii vitale. Dar a pretinde,
versă a unora,ce nu s’ar fi cuvenit nici de cum sa se că plata unei scrieri, ce costă și dinsa parale, care
arete ast-feliu, față de silința ce și-o dau niște oameni, ți se trimete, întru cit ți se face creditul unui om 8e.
de-a risipi întunericul in care hălăduește mulțimea și rios, ar fi un sprijin sau o încurajare, ie o pretenție,
de-a urni din loc alaiul de mizerii. O publicație, una să zicem, cel puțin absurdă A face o consumare la bedin armele cele mai bune, pentru îndrumarea spre rărie, a face curse cu birja, cînd nu ai nici o grăbi,
țintă, costă atîtea parale, pe lingă devotament și munca. sau, mai curat, nici o treabă, a cheltui pe nimicuri,
Sînt înse oameni, și oameni de idei, cari nu se sin
pe lucruri de prisos, cu toate că ie o asemănare vu|.
chisesc de nimic. Primesc și n’au habar că datoresc gară, însamnă a-țr plăti necesitățile sau plăcerile. 0
în schimb. Nu-mi va pieri nici o dată din minte, pri
publicație, înse, n’o poți încuraji. A, dac-ar fi fost
veliștea unui grup, adunat, la o laltă, odinioară, în
tren’, din care un simandicos stupid, spunea, cuîngînfare, de opiniile tale. Dacă ți-ar fi susținut ideile, mai nispunea c’un felin de fală, cum că primise și iei «Con merit interesele, poate ai fi făcut sacrificiul unei
temporanul*, vre-o șese ani de-a rîndul, dar ce, nebun pTesc. Auzi, ce nenoroc să ni se tragă nouă din asta ?
a fost ca să achite abonament vre-un ban? Contem Dac-am fi fost de părerea cutărui Ministru, și a cuporanul, cea mai prețioasă revistă educativă ce-a apă tăror politician!, ce soartă strălucită ne-ar fi întîmrut la noi, una din cele mai de samă ce-au apărut pinat pe noi. Și să n’avem măcar șansa, de a ne fo
unde-vu. Se înțelege, nu merita atîta osteneală, atîta losi de generozitatea unor oameni particulari, zicînd
sacrificiu. Dar acești oameni, pentru-că, slavă Dom așa. Dac-am fi fost.... Dar, cum să vă calificăm oare, .
nului, nu ie un singur caz, acești oameni, ca sa le zi aveți voi vre-o idee, cînd susțineți că cea mai serioasă
cem așa, puteau să-și iee osteneala să împle antică- obiectivitate și cea mai mare sinceritate și dragostea
riile cu colecțiile neplătite și să realizeze cu asta ade cea mai nețărmurită de adevăr, nu-i îndestulătoare
sea sume frumușele. De un asemenea sacrificiu ierau pentru a merita interesul ori-cai ? Voi cumpărați pe
în stare și îl făceau bucuros.
Spencer, sau pe un alt gînditor, fiind-că ie de opiniile
In aprinderea noastră de k vedea lumea deșteptată voastre. Acesta cînd îșî alcătuește lucrarea sau cartea,
mai iute, de-a o vedea îndrumată cît mai curînd pe nici nu gîndește la- alta de cît să vă satisfacă pe
calea mîntuinței, ne-am cam pretat și noi, ba ne-am voi. Vă abonați la reviste, cetiți gazete, fiind-eă-s,
pretat chiar bine unor asemeni frustrări. Am răspic- de opiniile voasrre. In casă n’aveți de cît cărți și nu
dit tuturor, la cele patru vînturi, din tot ce-am ti v’ați instruit de cît cu cărți de opiniile voastre. Voi
părit. Firește, n’am socotit pe nimeni, atît de coborît, nu vă întîlniți cu nimeni și nu schimbați nici o vorbă,
în cît să-i fi făcut necinstea de ai fi oferit degeaba. do cît cu oameni de opiniile voastre. Strașnic sînteți
Inse au fost foarte mulți, cari au socotit că chiar fără de culți atuncea. De sigur că a fi cine-va obiectiv și
contribuirea lor, tot facem noi afaceri strălucite. Nu sincer, împătimit de adevăr, însamnă a fi de alte
destul că contribui papa de Ia Roma și țarul tuturor opinii de cît de opiniile voastre. Vom trece.
Rusiilor ? Aceștia au cel mai mare interes, ca să se săDar neajunsul cel mai mare, care ne-a impresionat,
virșascu revoluțiea socială, pentru-că, Mt-feliu, nu se
pot face, sărmanii, niște umili meșteșugari utili. Ur- cu adevărat, dureros, ieste destrăbălarea de care au
mind pe calea asta, pe lingă că ne-am fi nămolitcu to dat dovadă unii așa numiți tovarăși, frustrîndu-ne cu
tul si n am fi mai putut săvîrși nici o dată nimic, am însemnate sume. însărcinați cîte odată de noi, alta
data luindu-și însărcinarea singuri, iear altă dată ru
HiZ»
cA.0.nr^iuirs.maî inare: de-“Tf,cînici o t™d.ție deteștab.la, ia. Tradițiea moleșirei și așteptăreî to- gați de cine va, ce-i socoteau mai în apropiere de ,
noi, să ne transmită o datorie, iei au căzut in ispita
«Wc°‘,^'dagnf“’85 £a“ alț” Și nofsă face® aP'^ri,
- , ------------- ------- M ne.om SCUIa
“°
Pă3tra l'enVu dîu?ir- Un'b ne-au esplicat,
"e-o.n
S
eula
dm
chiar și donnitind. Dacă 'cuprinsul textelor
lD
^pe de grea necesitate, avind să
eaoînrîurireatîtdAdAhnfn
,
fac», unul o călătorie mai lungă, altui nu știu ce să-și,
procure, altul ce-va la feliu, nu au avut ce să facă.1
și constatărilor uoastle Kcuie a"’c™
“5°“ Asigurmdu-ne, negreșit, cum-că se vor descărca, la
cel dînrăi prilej. La cel dintâi prilej... Ca si cînd fon
goare, sa limpezim daraverile noastre cu alț,iî s’ăstabî
durile noastre ar fi fost un capital disponibil, pentru
afaceri streine, și n’ar fi fost.de nevoe să stea U
«ntwn~a
pentru necesitățile mișcatei, să
in/!Z1-°u Zl necesitățile acestea. Inse, s’ar fipuasL ni?11 ™sPundl\ chiar cei ce datorau. Cine zice că
tui n at
^°St tot atîfc de stingheritor. S’ar fi p^
i uns
D“ !e.cazul aice- Cei cari datorau au răs
puns. S a găsit mse unul, care să rîda drăcește,
Mici Răfueli
i
.«■ •«,....
«SVSt'-".',”:
REVISTA JDERI
care, sunînd argintul în buzunar, să spue, că, dacă
vrem să ne scăpăm de păcătoși ca dînsul, pentru-că senea-i de mstruitor: «Inculpate, dft-te mai aproape. Pă
catul tau ie mare. Mărturisește înaintea noastră totul
(.el puțin epitetul acesta putea să și-1 atragă, să fa despre ce Iești pîrît, de cătră un coleg si bun prieten
cem mai curînd revoluțiea socială. Desigur, nu forau al jiostru. Tu nu mal vrei să muncești, ca noi să putem
îndestulătoare frustrările stăpînirei, nu ajungeau con- trai. Iu vrei ca să murim de foame ca tine. Sau cele
fiscările iei și toate celelalte răutăți și jigniri. Mai Și mai rnare vină, și tu vrei să truești bine. In zdrențe
îera de nevoe să fim siliți mai strașnic, anume răpin- nu yrel să rnal umbli pentru noi. Nu vrei să recunoști,
du-ni-se chiar cele mal neapărate mijloace, de a face deși o recunosc milioane, cum că noi avem dreptul 'de
vre-un pas înainte, și chiar de partizani de-ai noștri. a trai pe lume și a ne bucura de toate bunătățile din iea
așa precum o facem. Și ca să-ți îngteuezl vina, tu proAsemenea monștri, aiurea, nu numai că se dau în povedueștl, printre tovarășii tăi, învățături de răzvră
stampă, ca niște frustratori aî mișcatei, sînt pur și tire, cu toate că știi bine, că asta nu-țl Ieste îngăduit.
simplu suprimați. Ce vrăjmași alții pot fi mai vajnici In toate împrejurările. îl povățueștl să nu ne măi plă
și mai primejdioși pentru noi. Noi nici .măcar nu-i tească biruri. Nobililor să nu mal lucreze degeaba. Pe
vom numi. Pentru asemenea rătăciți și pierduți, noi sama lor să nu mal îngrașe trîntorl... Asta-I o conspi
nu avem memorie. lear bunii camarazi, nu vor avea rație primejdioasă, în potriva siguranței statului. Acel
Sa sufere din asta. Devotamentul lor le ie de-ajuns. cu mintea slabă, bolnavă, care ie destoinic de aseme
nea fapte neertnte, își va lua răsplata... Acuma dau cuIei îi va pune la adăpost de orî-ce bănuieală... Sînt vintul procurorului, unui cinstit prieten, care, cu deplină
rele asupra căror ajunge să se resfrîngă o oare-care putere, să înegrească pe pîrîts.
lumină, cu iele să se stingă. Scopul acesta l’am urmărit
,^e a se începe rechizitorul, să vedem cum Ie
prin rîndurile de față.
alcătuit tribunalul nobililor. Mal intui s’au ales 12 domni,
P. Mu.șoru.
nobili din cari unuia i s’a dat rolul de procuror. Va
avea dreptul de a se apăra și pîritul, ca după aceea
societatea să rostească verdictul.
Deci, Iea cuvîntul unul din nobili, pe care soții I’au
numit. Iei zice: «Vă grăesc vouă, concetățeni, cuibul
nostru de desfătare, Ie în primejdie. Vor să pătrundă
într’însul, oameni ce nu-s de loc de viță nobilă. Asa
Acțiune din luptele pentru emancipare ale
li se întîmplă celor ce practică faptele bune: adunătura
iobagilor dintr’un ținut European.
nerecunoscătorilor, cu nerecunoștința plătește. Noi i-am
Reîntoarce-ți-vu suvenir! monumentale ale timpu ținut, li-am dat pîne, și, pentru fapta noastră nobilă,
rilor trecute, ca să putem vorbi o clipă cu voi. Să ri Ieată răsplata Pe nedrept se vorbește împotriva noas
dicăm o clipă vălul ce copere aceste suveniruri trecute, tră. Invieața socială nu ie nici o meteahnă. Asta o știm
ca să vedem ce a fost în vechime și ce ie a-zi. Și foarte bine cu toții, le o minciună zicerea, că noi’ ne
ieată ce s’arată. Un ținut, care a ființat, și într’însul canonim..De foame, nu ne-a urlat nici o dată stomacul
un palat de justiție, în care tocmai se’iea în cercetare a pustiu. Spuneți-mi voi, cei mal mari domni, în o ase
un proces. Judecătorii au a se rosti asupra culpei unui menea țarii strălucită, ca a noastră, mai ieste loc pen
iobag, pentru-că, bietul, a săvîrșit un fapt. Iobagul, cu tru plîngerl? Mi-I și rușine că trebuie să mal apăr o
sfială, iea loc pe banca acuzaților. Chiar și șezînd, dîn- asemenea țară blagoslovită, care nouă ne dă cu priso
sul se clatină, ca și cum ar fi bolnav, și’ are înfățoșa- sință tot ce ne trebuie. Cînd mă uit la ochii voștri seînrea, ca și cînd n’ar fi mincat îndestul. îmbrăcămintea teetorl, la fața voastră plină, mă umplu de mînie. cînd
i-i jerpelită, împestrițată cu foarte multe petice. încăl aud că se zice ci poporul ie sărac și în zdrențe. Iea vă
țămintea îi samănă a fi de cind lumea: degetele picioa uitați, fraților, hainele voastre nu-s'oare noi, nu-s oare
relor i-s afară. Și oare ce păcat, ce crimă, să fi săvir- strașnic de frumoase? Toată vleața ie o lungă și mi
sit, o ast-feliu de ființă, vrednică de compătimire ? Inse nunata petrecere. Nu-I cum o întăresc răzvrătitorii, că
tăcere... Ieată că vin judecătorii. Iei au în mină actele, ar fi. plină numai de jale și de nenorociri. Străbunii
dovada vinovăției sale. Toți aceștia, nutriți bine, no noștri, de multe ori și-au aretat bunătatea. Cetiți isto
bili și grași, îșl ieau fie-care locul, cu mîndrîea care li-î rie» noastră universală. Chiar un rege, intr’atit a îna
proprie. Iei nu sint zdrențăroși, nici n’au încălțămintea intat cu bunătatea, in c-ît recunoscu de oameni chiar și
ruptă. Se vede că aceștia sînt oameni. Numai iei știu pe zdrențăroșii iobagi. Deci, nu-i nici un motiv pentru
lungile jiuugw>,
plîngerl, v»i*
cari se pun înainte, pe cită vreme
ce Ie bun și frumos. Dînsii vor judeca. Cam văd acuma, wugue
— de
a.IU lume
lume frumoasă
frumoasă au
au parte
parte și_
și iobagii.
iobagii. Înainte,
înainte, daca
de ce-i acolea iobagul, si prind a mă înduioșa de soar- așa
st
’
ăpînului
nu-1
plăcea
iobagul,
iei
il
putea
ucide,
ta-i. Dar, pe de-o parte-mi zic: dînsul îșl merită soarta,
-’--- -- "«•••
n<*’« A pre
pentru-că, de ce-î prost. Nu poate îeî să albă o grijă cum ar fi ucis un cine. Asemenea lucru a-zi nu se poate
mal mare de sine ? Cred că-1 vor întreba, de ce-î atit face si nu mai practicăm nici dijma. Dăm de mîucare
de slab, căci, pare se pămîntul dă pîne îndestulătoare. iobagului, pre cit lucrează la noi. Iear dacă n are de
De ce nu mînîncâ, că are ce mînca: aici Ie țara făgă lucru si n’are ce mînca. ce sîntem noi de vină. De ce
duinței. Mierea și laptele curg cu îmbielșugare. Sau, n'a fost nobil străbunul său? De aceea, îndreptez cu■ de aceea umblă în așa hal, casă ne-aducă’nouă rușine vintul mieu cătră voi, devotați nobili. Băgați de sama,
și ca să creadă lumea’ că nu avem bucate ? Dar îmbrăcă să nu ne înșelăm cum-va. Din ceea ce avem, nici o fă
mintea de ce i-i zdrențuită, de ce nu cumpără o îmbră râmătură, nil dăm și nu lăsăm. Nimeni uu trebuie sn se
căminte nouă și mîndră? Ori n’are atragere cătră fru împărtăsască cu noi din bunuri. Să ne luptăm cu virtute
mos ? Dacă ntî are, privească îmbrăcămintea noastră, si cu tărie, și-așa nu vom pieri. Și cu cît vom h mal
si mai’ aspri, cu atit vom ti mal isbmditorl. Osincare-i umplută bine de grosul nostru corp. Vadă obra tirani
diti pe’ răzvrătitul si răzvrătitorul acesta, ca sâ-I pleura
zul nostru, ce pare-a fi pictat și-i rumen ca un tran sămînța, să nu mal'îndrăznească nimeni să ne atace ra
dafir, Intestinele noastre aproape să plesnească de mîn- iul în care ne petrecem. Vă mai pun în vedere, să fiți prea
cărl feliurite, gustoase. Intr’adevăr, noi nu sîntem ca băgători de samă, căci o primejdie mare ne amenința
iei. Pivnițele noastre sînt pline cu butoae de vin. scumpa noastră patrie. Nu se arată încă o revoluție, dar,
Masa noastră Ie încărcată cu de-ale pînteculul, cu de tota-si, se apropie primejdiea. Și vă voiu spune care-I.
toate. Cel care nu face ca noi, poate să iea pildă bună întunericul bine-fucător, care ne-a acoperit pinii a-zi,
de la noi. Nu îngăduim ca să ne facă cîne-va de ocara. la adăpostul cărui atit de minunat am lucrat, acum în
Cum am lăsa prea slăvită noastră nație să se ruineze. cepe să se risipească. Cel orbi, nu de mult au găsit un
Ce-ar zice lumea, dacă ar vedea că frații noștri mor doctor, care le luă perdeaua de pe ochi. Și operație» ade foame? Dacă în acest paradis, ar fi cari să moară ceasta are urinarea uimitoare, nu numai câ du pu
de foame, s’ar crede că aceia nu-s dintr’al noștri... Din tința orbilor să vadu, ci-I face și pe dînșil îndată doctori,
cele ce-am văzut, am socotit că in felini acesta se va cari la rîndul lor, pot să tâmăduiascâ pe alții. Prin asta,
desbate procesul. Inse m’am înșelat
nouă, ni se aduc pagube însemnate. Abiea li s’a desSe face o tăcere adîncă. Președintele îșl începe îne
Un iobag înaintea tribunalului nobililor
�REVISTA IDEE1
89
dărâmăm
d.i. „oh» acestor bolnavi
ca sil ducii lumina in ort-ce bordei mi
orjzontul,
nu numai ca sd luminează, .
> 1
; urftj nnun.
dar, cite o dată, trece cfte un fulger j
fencl.
țind furtuna care va lsb.UlJI. țVf Ce înseninează penren se va îndepărtă de noi. Jtitl
s- nu lie lntro
tru noi asemenea schimbare. De cee ,
desc)lidlî
rum vi ti mui priitor pentru noi, așa su judecați, fptiț
bine Ie LZneazi sil fie poporul luminat, sil-sl dee
sânul de toate. Veți vedea unde duce libertatea și drep
tul de egalitate. Ar fi primejdios pentru noi, a sukr
asemeni proveduiri. Ast-fehu, cu inima liniștită, las pe
răzvrătitor pe socoteala voastrur.
Vine acuma rindul iobagului. Iei se ridică, cum se ri
dică un om lovit in demnitate, și zice cuinilor sui; -Judecați-mă, osîndiți-mă, n’am nici o teama: intnnple-se
ce ie să se intimple. De simțimintul hbertațel bate piep
tul acesta. Ducă trebuie să pier, să pier leu, dar su trui'ească omenirea. Ie foarte drept și măreț pentru ceea
ce lupt Mărturii mi-i înțelepciunea întreaga și conști
ința mea. De la voi nu aștept nimic, de cit lanțuri și
pușcărie. Dar idealul vrem el nu-1 veți împiedica cu asta,
nii-1 veți înăbuși, precum nu puteți împiedica răsărirea
soarelui. Chiar ’de ați fi de mii de ori mai mari și mai
mizerabili bandiți, mă leg că paradisul vostru se va pră
buși. spre fericirea mulțime!. Nu cer ertare de la voi,
nici omenie, ci vă disprețuesc. Voi sîntețî, cari ați tă
găduit pe cei de acela-.și sînge, pe aproapele vostru.
N’aveți simțire, ifaveță’ virtute. Mă duc la închisoare
bucuros, numai să nu vă mai văd pe voi, cari sinteți
atit de decăzuțî, atît de idioțî, de cruzi și de plini de
păcate. Puteți să mă aruncați în închisoare cît vreți, cu
toate că nu mă știu vinovat cu nimic. Nu-mi pasă, pen
tru că mai rămin în libertate destul, cari să se socoteas
că cu vot Zbieretele voastre poruncitoare, vor fi între
cute de sfintul glas al popoarelor. Tiraniea voastră va
11 ștearsă de vijeliea timpurilor. In contra voastră sint
și mă lupt, până la cea din uimă suflare. Voi mă veți
osîndi, va veni inse vremea, cînd puterea ce dormitează
inbordee, va învieo. Faceți ce vreți, voi pacostea mul
țime!, ieu vă pot blăstăma pănă și din morniint. leară
blăstămul rnieu, neapărat vă va prinde. Știu bine, că
asta nu o primiți c’uu zimbet batjocoritor, voi iucărcațil
de rele. Nu iun de zis nimic mal mult. M’am apărat.
Puteți sa vă rostiți osinda și să vă arătat! străsniciea,
împotriva unul Onst al poporului».
Ast-feliu vorbi zdrențărosul iobag. Cit îera Iei de pră
pădit, totu-șl părea un leu. Nobilii se uitau unul la al
tul, aiuriți. Admirau marele curaj al robului. Cu spai
ma se gindeau Iei, dacă vorbele i se vor împlini si
dacă vor primi răsplata cuvenită, după păcatele lor cefe
mari, Dar îndată iși veniră în fire, și începură a cîntări
lacitsă-l hotărască pedeapsa, pentru păcatu-i groaznic,
ue a ti vrut să răzvrătească toată suflarea în contra-le.
R\asta,n,cl n’° vorbit, precum le-ar fi plăcut s’o
aca A bunatca un nobil, par’că nici n’ar fi fost un
SinsîH-7 *1^ N“ V0In,fl nicI de cum îndurător! cu
-1®1’
guste acoJo 71,1,11 dorita-i
wi.XKSaTttS.ra.'' ■■
La felin, cum se intîmplă, cu oamenii noi acum-,
Lumea înaintează pe calea virtute! cu n-ren q, c" * ’
mi se întărește inse pentru un văitor^î’i P cUta
ranta asta ini-o dau chiar închisorile. Văd omenii » Pe*
U va
De.-drucf.io est edificai"). Pare ciudat, cu toate astea
nimic moi drept, mui adevărat, cu totul revoluționar.
“Z.^societatea păcătoasă, cu totul irosita, ned*-eap
mizerabilă, în care sintem osindiți sa tuuni, tot
ie
tă,’de dărâmat, in societatea aceasln. A ci.uta su huitueștî ce-va cum se cade, cinstit, de sania, pe acest
arbore putred, ar li curat muncă pierduta, bmgurul
lucru de făcut, ie să-l stârpim din radacinu și sa plan
tăm în locu-i un altul nou.
Munca ie grea, anevoioasă, aproape ca-i cu nepu
tință. Ar trebui niște oameni desăvîrșiți, P«ntru că,
„<>7 cu totii. fără deosebire, sintem departe de desavirșire. Trăind în mijlocul putregiunei, in mijlocul c.an- p
grenei, sîntein ce ne-a făcut mijlocul.
In tot- cazul, ceea-ce va răsări în loc, va li neapă
rat mai bun de cit ceea ce ie. Inse, va trebui, ca noi
toți, sa ne dăm sama, o dată pentru totdeauna, cu
asta nu va fi opera unei mici tabere, ci a tuturor
forțelor revoluționa1 e întrunite, compacte, îndreptînduse ’cătră aceea-și țintă, în contra acelnia-și vrăjmaș.
Nu trebuie să ne lăsăm înrîuriți, prin amestecul
interesaț.ilor, de a păstra, chiar șubreda, starea de
lucruri actuală, această clădire socială în care Iei s’an
îmbogățit fără muncă. Trebuie să lovim, să lovim cu
tărie, unde se cade, fără curmare.
Dacă poporul nu vrea să se stingă în înjosire, ie
vremea să se pue pe lucru, ie vremea să înceteze
vorba, ie vremea să se grupeze, să se organizeze, să
se armeze, să lupte.
Trebuie să fim gata pentru ziua luptelor sociale ce se
apropie. Să căutăm să nu ne prindă vremea dezarmați,
divizați, desorganizați.
Picară micile bisericuți. Pururea iele au fost și puru
rea vor fi ruina proletariatului.
Revoluțiea însamnă tăgăduirea micilor grupări,fiind
că îea ie gruparea tuturor celor ce muncesc și ce
sufăr, însamnă lupta pentru cucerirea bunei stări și
libertăței pentru toți, nu numai a cător-va inși, însamnă cel din urmă cuvîut al unei idei mature’ pen
tru izbînda iei finală.
Cînd lupți pentru o idee, trebuie să lași de-o parte
persoanele. A lupta pentru un om, însamnă a lupta
pentru un stăpîn, și, vremea stiipînilor, de ori si ce
coloare, ie trecută.
Sîageie poporului, lui trebuie să-i slujască. Vai celor
ce vor căuta să fure o picătură, pentru folosul lor.
\ ai celor ce vor căuta să legifereze în momentul luptei
celei inaii, să pactizeze cu vrăjmașii, cu vre unul din
acești Escobari, ce se găsesc pururi alături de cei
buni, ca sa-i înșele.
Vom dovedi că lecțiile sîngeroase ale trecutului ne-au
slujit la ce-va.
ueîn?uPle5ltî precum au fost vrăjmașii, necontemt, cu noi. \ rajmașn noștri ne-au dovedit adesea,
hăr .
ln
momente de luptă, ie slăbaciune, ie o trădare.
1
dreptate, noi nu vom fi nici slabi, nici tră
dători : vom fi revoluționari în toată puterea cuvîntului, revoluționari înverșunați.
vi^“Tat'tea Căderî’ Tre,n să învingem, și vom înpeste’trunni \C>
v*r de va trebui
trecem
peste trupul a tot ce m-i mai scump.
SXiOh“SilOr *
CsiZMADIA SaNDOR,
« «i. Wîgftitt-»
AmilcAR Cll’RIANI.
Din Transvaal
89
nunțăm la crudul nostru plan. Dar ce puteam să fac ?
Mărturisesc că mi-au curs șiroae de lacrami, cînd mi-am
Un martor ocular. — J. M. Robertson, membru văzut oamenii prefăcînd in fârîme, cu toate că cu du
rere, tot splendidul mobilier, din care un piano ad
ftl parlamentului, fost ministru, într’o conferință ținută
mirabil cu coadă, și apoi dînd foc casei. Nu voiu uita
asupra a ceea ce a văzut și observat chuir iei', la fața cît voiu trăi bocetele sărmanelor femei».
Jocului, u zis : «încă din luna luniu, o mulțime de ferme
O caracterizare mai vie. — Fratele unui pri
au fost incendiate. O singură coloană în marș u dat
foc la vre-o patru zeci. De atunci, această practică zonier de războiu, ajuns în Colonia Capului, după vre-o
distrugătoare a fost întrebuințată și mai mult. Un două săptămiiri de stare ca prizonier și iei, face cu
ofițer a mărturisit, că nu-i de loc exagerat a se spune, noscut ce urmează, despre cruzimile soldaților en
cum că, în cele două Republici, jumătate din ferme au gleji. Povestirea aceasta a apărut într’un ziar din
fost distruse. S’a zis că asta nu s’a întîmplat de cît Africa de Sud, de unde a făcut încunjurul presei.
«Prietenilor și radelor din Colonie, voi nu va pu
atunci, cînd, din aceste ferme, puse sub ocrotirea pa
vilionului alb, au pornit împușcături împotriva sol teți închipui cit de josnic, de mișelește, duc Engleji!
războiul.
Și cu atît mai puțin va înțelege lumea în
durilor engleji. In realitate, fapte de asemenea natura
au’fost cu totul rari. S’a întîmplat, că unii Boeri au treagă, cînd voiu spune că iubitele noastre soții sînt
tras de la o oare-care distanță, de la opt mile, bună ucise și dragii noștri copii uciși, de acești... engleji,
oară, de Ia o fermă locuită de femei și de-asupra cu cel mai mare sînge rece.
«Cam cu v-*e-o 14 zile înainte de a fi ieu luat pri
căreia fîlfîea steagul alb. Dar de ce să se susție numai
de- cît, că trăgătorii s’au pus sub ocrotirea acestui zonier, s’a întîmplat una din cele mai grozave nele
giuiri,
ce-au fost vre-o dată făptuire de barbari. Asta
steag. In partea sudică a statului Orange, ie dovedit
cu din cele 500 de ferme incendiate, ca la 90 sau 100 s’a petrecut în apropiere' de Bosbof.
«Un boer, care tvâea acolo și care din diferite
au fost ale Boerilor prizonieri de războiri». Robertson
socotește la mai multe inii, numărul actual al fermelor împrejurări nu se alipise la nici o partidă, fusese în
incendiate, din cari s’au alungat femeile și copiii, vinuit, cu treLpatru luni mai înainte, cum că ar fi
fiind nevoite aceste sărmane fîinți să-și cerșască între ascuns în ferma lui, arme și muniții pentru un «coținerea de la Cafri. într’un district, oare-care, au fost mando» boer. Omul fu osîndit, cu toate că nevinovat,
incendiate opt ferme, fiind-ca s’a găsit dinamită sub la două luni închisoare. In acest timp ferma îi fu
răscolită peste tot. Dar nu se putu găsi nimic.
șinele drumului de fier din acel district, cu toate că
«După ce își făcu pedeapsa, acest sărman boer fu
aceste opt ferme îerau proprietatea unor necombatnnți. socotit ca prizonier și expediat la S-ta Elena, sau nu
Ie falș a se înfățoșa pe Boerii prinși în luptă, cura-că știu unde aiurea. Nenorocitul, lăsă în urmă o soție
ar fi drojdiea populației. Mulți, din potrivă, sînt oameni iubită și patru copilași.
foarte de samă, despre cari trebuie să se vorbească
La cîte-va zile după aceasta, vre-o cîți-va soldați
cu cea mai mare stimă.
engleji, sosesc la locuința lui, întră în casă, încu».
Pacificare. — Un medic scoțian, plecat ca volun ușile și dau foc la perdele. Femeea fu apoi legată și
tar în Transvaal, scrie : «Ținta noastră iera o mare și forțată să mărturisască unde sînt ascunse armele și
frumoasă fermă, în care furăm primiți foarte, bine,. munițiile. Sărmana fenice, înconjurată de copiii pe
de cătră locuitorii femenini, cari n’aveau nici cea mail cari soldații engleji îi respingeau din cînd în cînd,
mică bănuială despre ce gîndurî aveam. Ni se dădui respunse că în ferma lor nu se pomenea nici pușcă,
de băutură și de mîncare, fără să fi fost nevoe să ce nici cartuș, nimic din toate astea. Puți a să jure pe
rem. Pe cînd stăteam de vorbă cu unibătrîn, singurul
.
D-zeu, cum că nu știeau de nimic.
:.,
ajn aCest timp flăcările mistuiră perdelile și cubărbat aflat pe domeniu, auzirăm o fetița cîntînd a
din
piano, dintr’unsuperb piano. Nimeninu putea bănui ceea prînseră casa. Englejii, mai puseră la cele patru colțuri
ce vream să facem. Trebui să ducem pe bătrîn în fața ale casei cîte un cartuș de dinamită. Comandantul
generalului, care-1 trimese în Ceylan... Cînd sosi sara, secției engleze, retras cu soldații afară, bătu cu puUWv, iera cenușă».
tere în ușă strigînd : Vii dau timp de zece minute,
întreaga fermă, cu dependință cu tot,
n-p,
Un sergent, dintr’un cor
- scrie
’ tatăluisău, în Sussex: să-rai spuneți și să-mi arătați unde ați ascuns arme e și
ii pe
munițiile. De nu, arunc și casași tot în aer.
«Facem, de două-trei ori
4 săptămînă, incursii prin
.
fitor-va ferme și
si luăm tot ce
.Nenorocita femee, căzu în genunchi și nnploia nnîmprejurimi. Dăm foc cîtor-va
U AIU
-w
>ări. grîne.
irrîne.. Săptămînă
Săntămîna trecută lostivire, că, D-zeuU &i-i4 inm.w
martor,i n
are UILUlV
nimic ascuns
i
putem găsi, ca vite, păsări,
am făcut un marș de trei zile. A fost un timp foarte casa sau în proprietatea iei. Ca ieșită din minți, ne
norocita
boeră
încremeni
în
genunchi.
Dar
după
ce
frumos, și zi și noapte. In timpul acestor trei zile,
am ars două-zeci de ferme, din cari unele foarte bine trecură cele 10 minute, casa zbură în aer, acoperind
mobilate și înzestrate de piane și orge armonice stră cinci cadavre- sub ruinele iei».
Acela-șî om, mai povestește următoarele, despre o
lucite. Așa că adesea ni iera inima rănita, că trebuea
priveliștea iera atît altă fără de lege, săvîrșită asemeni de engleji:
să facem pe incendiatorii. Adesea priveliște!
«Femeea unui boer, care se aflu acuma pe cîuipul
de tristă, în cît nu mai
îndura
i__ “ puteam
t ./
-~J.........să
' vedem pe
sărmanele mame, in fața căminului lor distrus, cu de războiu, se dusese pentru vre-o cîtă-va vreme, la
fața brăzdată de lacrămi, și, totu-și, încercînd
î“c“~::d să-și
;r o familie înrudită. Acolo, la două zile după ce a născut
-------------- -.
--x...............
.............. :-■*
—
liniștească,
prin
cîte-va
cuvinte,
copiii mai mici de 14 un copil, a fost culcată de șepte soldați engleji, nu
ani, cari, cu toate că bravi și curagioși în desperarea miți «Tommy Atkins». Copilașul a fost smuls de la
ierni a lui
iui sfnuj lehuzei, a fost legat de un picior și trîntit de
I31', îerau afară din sine. Arn1 încărcat de la ferma
Botha, ca de vre-o sută de imii de șelingi, furaj, vite, piciorul patului, pănă și-a dat sufletul. Apoi fu aruncat
din
urmă
zile,
ieu^comanafarjț,t DUpa aceea, cei șepte soldați au batjocorit pe
grîne... Cătră sfîrșitul celei din
c, nenorocița fenlee, care născuse numai cu 48 de cea
dam
să viziteze... și
dam un
un mic
mic detașament,
detașament, ce
c- trebuea
1-----distrugă o
o fermă
fermă din
din apropiere,
apropiere. Găsirăm acolo o suri mai înainte, și c-*ve după cîte-va ceasuri muri.
sa distrugă
dama bătrînă, cu
fete îneîntătoare și
D. Zeligeer.
cu părul
părul alb,
alb, trei
t
un blonduț, care ne amenința cp micii săi pumni, pe
cînd sărmanele femei ne implorau in genunchi, să re-
�REVISTA. IDEE!
HEVISTA inEEl
f
Mur eu mineureu, nep-»enit de proasta^
90
CamsedescoreA.^*»
pe e^UnKl
urintr’un anunț ticlmb
, Sc.{ [fiulu1-, losef Na
Camarazi de-ui noștri, boh
, rfe nieSerîe cisman,
fusef Scheibid. top «f
, , Fefiruar didapj’o dăinuire
illz. in aresturile
inineațu, p«na la J. M^t
| eJpu|zațî din țara, pe
dabile ale pohției, au J •
V t Guvernul bbe|a punctul Predeal, ca mși
u socoht cu Cal«
nd, cel serios, cel mati
P
d<}
ur
să dee întărire unei :\,u gă zdi lincnie vivața
z;te de ciracii guv
alunge peste hotar. Asuunor blajini niun' ito-i ? 1 = ‘
. sentipra unor ftpte de natura “ fentele noastre. Cu
mentele sau nun degrabă r
’
y
căut0, pur
prilejul acesta nu vom n ni> P[of^eJvft f te? cari, in
și simplu, să punem in
‘n-rafia de-a publica o
de obhe, se tac. tote e in gia^
p
g_ [e
nuvelă, leu mai curiud a, zice in g
Jduc6 de cît
suprim
“ “Xantaziea pn-
S Fapte destul de. gu>
4 - |a cunoștința
S’JSnd S» le
măsuri. Cu rezultat,
"a de drept, eu g «d f “
j se găsește, printre
i se tace o per.-h.zr^.n P f. lle eărț>, cu osebire
colecțiile lui. un "““Xe Poște
““ PunpOt
din cele tipărite ge ’n”’5'îlltreb, cine în țara Romam^uetor acesta. Dar, ma u
are intre co|ec.
neasca, deru’vedeu
țiile lui, cărți de a^steA?
de la starea de bruta,
tinma o dată luminata, ,ld‘ . D Oiire cărțile acesU răspîndit
Dacă iele uu foc pe
tea «duc vr.-o
.
maî cu simțire, de sine,
om mai bun, mm vreai ,
spre rele au 0
ori în ce stare, ar ?’lufl cine!va îndrăzneala,
rîurire nula. Inse, iș 1
pentru preferințele
de-a face vre-o «niputare eui , 1^
cuRive?
sale literare, PentJr“
cliestiea asa ? Iu Ioc să se
^5Sw.-«anrMtecMw
' Cu expulzați, de acum, chestiea nu-t maî puțin »»•
Și’
i
i
Nu ne prea pasă ce-or fi aceea anarhiștii, p
nană vor fi alte indicii mai caracterizatoare, ie _
pot fi alta de cît niște cugetători. In c°10, oameni <ca vlzînd înfâtosarea lor tristă, diusul se da in vorba
toți oamenii. Cum sa întîmpla inse, de unu sintpuș
Iu M, și află 'grozăvii, asupra vieții ce-s nevorț. s o
înainte și au de îndurat necazuri ?
ducă. Un speculant mizerabil, care-i momise de la
Un slujbaș oare-enre, de la o instituție oare-car
locul lor, prin o mulțime de făgădumțr mincinoase,
de credit, om însurat, cu o amabilă soție, cu draga- ne ieî ca și pe alții, îi canonea eu nuncarea, u da pe
]a«i copilași, cu bune prietenii în diferite cercuri, care
fșî vede ireproșabil de slujba, care-i notat în totdeauna mina unor zbiri, să-i bată pe la secții, pe> can-i p atea pentru asta, că nu puteau aduce îndestule parale.
bine, care, pentru vieața ce-o duce, ie drept că nu
Fetele, ierau nevoite să se prostitueze, pentru a pune
avem să-i facem vre-o imputare nici noi, se pome
nește, de-o dată, cînd nici prin gind să-l tae, chiemat la ce mai cîștigau, să sature lăcomiea exploatatorului
la Siguranță. Se pomenește din senin anarhist și anar lor, zicîod că prinsese totul cu cîntul... Iei s’ar în
hist cum înțeleg tîmpiții, pentru-că subsemnatul are toarce bucuros acasă, la bietul lor cămin, după
cinstea să-i fie un prieten vechili, să-l viziteze de două care tîujau, înse nu puteau scăpa nici de cum dia
ori pe an, cu toate că nu în totdeauna regulat; la mrejele în cari ierau prinși, întocmai ca fetele vînPaști și la Crăciun, cînd se găsește omul mai liber și dute, și nu aveau nici un mijloc. Bruha, face printre
ie mai bine dispus, ca să prînzască împreună. Se vede cunoscuții și conaționalii săi o mișcare, iei izbutește
că-î un motiv absurd. Pentru-că, subsemnatul, cum ie, să-î miște, să strîngă la o laltă o ceată, care să se
nu ie o apariție a căreia contact sa fie atît de com intereseze de soarta acestor amărîți copii. Aceasta,
promițător. Iei are cinstea de a număra prietenii, cîte merge la consulatul german, să-i pue cazul în vedere
o dată prietenii duioase, și de-a avea cunoscuți în și să-i mai ceară să ;intervie. Consulul, chieamă pe
cele maî înalte straturi, de-a ii prînzit în public și speculant la sine și îl obligă, in cea mai scurtă vreme,
în familiile lor cu personagii distinse, de a : e fi in- să repatrieze copiii și să renunțe la meseriea asta,
tieținut și de-a fi stabilit une-ori simpatii, cu oficiali de-a mai exploata copii, dacă nu vrea să i se anuleze
și neoficiali de marcă, cărora nimeni nu s’a gîndit să pasul și s’o pățească mai rău. Nu se putea ca dînsul ,
le facă pentru aceasta vre-o crimă. In fond, un oare să. nu păstreze pentru aceasta rancună și să nu cate
care scrib, un biet salariat, din cei ce fac raporturi să se răzbune. Și-n adevăr, nu trece vreme multa,
secrete, om de alt-feliu c’un meșteșug cinstit si ren
tabil, sfirșind se vede invențiile pentru cari mai în- apare în gazetele nemțești o notiță, cum-că se pre
casaza parale, se împiedică de prietenul mieii, face gătește uu complot anarhist in țară. lear siguranța
primea indicații ezacte, de numele și strada și mese
?> m»“rî 1 [ei diDS,ulJi raine Și țese o mică infamie,
riea celor.... angajați în complot.
aUt gazetele> ^lucrul nu
Dar ie adevărat, polițiea, descinzînd, cu cunnscuta-i
ar fi fost discret. Cum și-ar maî fi deșirat iele ignomibiutahtate de sigur, a dat, la prietenii noștri, de căiți,
de diferite ziare. Dînșii mai avea i legături cu camarazi
de pe-aiurea: aveau o corespondență întinsă. Negreșit,
Altă descoperire nouă. Asemeni un prieten al mwn
|inSiiP°lStUVd%pedagOg la 0 scoală’la cen fl* arte daca se- are în vedere sălbăticiea în care-și duce vieața,
Undo-î de treabă Mu^—
Vede con' mai m de obște, lucrătorul rotnîn, înstrăinarea lui de
nu-1 împiedică să vaîfii r U 16Ste absorbitoare, dar °.r,'ce activitate intelectuală mai serioasă, toate aceste
iidVin tat°T -la Ochî și 3Înfc bănuitoare. Sînt un
vede, U oan" ? se f
* Juru’L
ndicm conchizator, cum-că avem a face cu niște oafumizază... prin bimă învnkri T7a î™06’ eari Se
°ălbătăei^U -° r’ MaT iȘi D‘nu Sturza să sPueȘ Inse
fit oaîe o> L DgrT lacră.toruldi romîn, trebuie sa
oaie o norma? Luciatoriul străin, în deobște m^
r;nXsfSii“loane- N’ar"voit aă
J;
j;
;
desvoltat, ieșit dintr’un mediu maî nronrin
i
să renunțe la predilecțiile lui. Iei s’a ’i""UJioate
la curent cu tot ce se "petrece, maî inse2 n ? fie
la curent cu mișcarea ideilor. Tel a iii™? *’• JUUie’
diferite părți si n’are de ce rupe relX’îT
dus sa lepre chiar alte prietenii înainte ?’«. •’ ’e
de-aiee ? Corespondența, de cile ori s'a eereSltm
s’a aflat nici o dată a fi nrimeidimci r« ! i
Cărțile nu-s îeară-șî subpărâînte. Iele apa? sub
91
Iată de ce, în rătăcirile noastre de a-zi, legea n’a
găsit nimic mai bun de făcut, pentru a prelungi ve
chea stare de lucruri, supremațiea bărbatului, aser
virea femeei, de cit de a face din căsătorie un felin
de lucru sfînt, pe a cărui temeiu femeea jură ascul
tare bărbatului, ascultare din care legalitatea a fău
rit un jug în afară de voința femeească, un jug im
pus și țărmurit de texte.
autorităților constituite, din diferite țerî si p„t să le
Cu toate astea, după noi, necinstea unei fete, nu-î
cetească pana ș< cele maî pudice cucoane! Sînt chiar că s’ar da celui ce l’or iubi, ci că s’ar înjosi pănă la
trecute prin cenzura, capătind cu chipul acesta, aproape a-și făgădui să fie supusă bărbatului, pună la a-și
un caracter de oficialitate. Afară de aceasta, cei ex minți cugetare! sale ascunse, prin jurămîntul de as
pulzați acum, uu ierau niște renițî în țara curat de ieri, cultare, pe care n’are nici de cum intențiea să-l ție.
Consimțunîntul mutual, ieată singurul contract în
și nu ș au manifestat pentru intăea dată numai în timl
p„! din urma Dinții vorbesc in public, vorbesc în țeles, ce poate ființa între două persoane de. sex deo
adunan, m diferite limbi, in cît s'ar fi putut întâmpla sebit, a căror legătura are numai o singură rațiune
să-! înțeleagă inacar o dată, ce-i puși să urmărească de a fij afecțiea, atrăcțiea, dragostea. Pe. cîtă vreme
manifestările noastre, si ră noteze ce spun S“ fac durează această dragoste, legătura există prin conchiar dări de samă despre cuvîntările lor si numele sircțimînt mutual’. Cînd vine vremea sa se sfîrșaseă
li se consemnează în foi... Voesc să zic, cum că ar dragostea, unirea, care se face imorală, trebuie să
fi putut să fie semnalați de demult, dacă ierau pună înceteze, și orî-ce solidaritate de dragoste să se curme
pe-acolo primejdioși. Descoperirea lor de anarhiști, între^ iubiți. Nu trebuie să maî rămîe între dînșii de
b cît răspunderea comună față de copil.
n’avea nevoe să coincidă cu înfrînarea lăcomiei unul
IU1
Unirea bărbatului cu femeea, nu poate alcătui de
exploatator, de conivență cu oameni de-aî poliției....
cît un contract tacit, un contract făcut între două
Nu cred «le trebuință ca să mai trag încheeri.
suflete, contract care se poate desface prin voința,
________ P. Mușoiu.
nu numai a ambilor contractanți, ci chiar a unuia singur.
«Această unire, zice Bebel, trebuie să fie o înso
țire între doi oameni de sex deosebit, cari își apar
țin numai în numele unei dragoste și stime reciproce,
și cari, după vorba lui Kant, alcătuesc numai amînS’ar părea că vorba «liberă», pusă după unire, ar doi ființa omenească deplină».
fi un adevărat pleonasm. Unire, ie aproape o identi
Așezămîntul căsătoriei, a fost întemeiat, din cea
ficare, ie jumătate de contopire. Cînd ie vorba de mai depărtată vechime, pe axioma, că, orî-ce apăsare
două ființî omenești, ie înțelegerea, acțiunea comună. are ca punct de plecare atir/iarea economică, în care
Intre un bărbat și o femee, ie, după o definiție dată, apăsatul se află față de apăsător. Femeea ie deciîncam așa, de către Camille Lemonnier: «libertatea taea ființă omenească care a avut să îndure apăsarea.
Istoriea răpire! Sabinelor de cătră Romani, alcătuește
mutuală, într’o alipire puternica ca moartea». In acela-și șir de idei și pentru a ne păstra înaintea ochi pilda r pivei în mare. Răpirea femeilor s’a păstfat
lor un mîndru ideal, vom mai cita, tot din acela-și chiar pănă în ziua de astă-zi, cu nume de simbol, la
autor, vorbele următoare, scoase dintr’o nuvelă a sa: Araucanieni, în Ohili de miază-zi, și aiurea. La vechii
Darul Dragostei, «Zise Data, mi-am pus mîndriea mea Germani, atîta vreme cît viețuea în casa părintească,
și cinstea, să mă dau ție liber, fiind-că așa urmam fata trebuea să-și cîștige întreținerea printr’o muncă
întocmai adîncei frumuseți a vieței. Aceasta nu-i fru foarte anevoioasă. lear cînd părăsea casa, să se mă
moasă de cît dacă-i trăită, în toată sinceritatea, după me rite, nu avea dreptul să ceară nimic. Dînsa iera o străină
nirea ce i-a fost dată. Femeea care vrea să se scutească pentru comunitate. Starea aceasta fu pretutindeni ade u se .alipi de bărbatul ce și l-a ales, necinstește na- cwii-și
, ; în India,. în Egipt,. în Grecia, la Roma, în
y- ' - în Englițera, ’la Azteci,
tura și-și necinstește conștiința, ca și aceea care, după Germania,
Aztec la Incași.
___ _ femeei
___
ce nu-1 mai poate iubi, se resemnează a-i mărturisi
Supunerea impusă
prini puterea bărbatului,
închipuirile dragostei vechi. Și-Î tot atîta fățărnicie, ie rînduită din vechime, de cînd femeile ierau pro
în a lua de bărbat, ca destinat de soartă, pe unul prietatea hordei, a clanului. Supunerea aceasta nu ape care nu-1 iubești, ca și a-ți hărăzi sau a-ți aban tăca înse ființa dreptului matern, gynececrațiea,‘care
se păstra vreme îndelungată la o mulțime de popoare.
dona celui pe care nu-1 mai poți iubi, un trup, care,
Dreptul acesta a fost în vigoare, dupăStrabon, la Lydieni
în sinea-i, s’a deslipit de feb.
si Lokrieni, și s’a mănținut pănă astă-zi, în insula lava,
Din partea noastră vom pune chestiea ast-feliu:
îa Huroni, Irocheji, și o mulțime de. populații din ADin punctul de. vedere moral și social, nici legea, nici
frica centrală. La aceste^ popoare,țcopiii sînt, în prima
moravurile, n’au ce se amesteca într’o unire-, ce sta
linie, proprietatea mamei: schimbarea necontenită a
în hărăzirea fizică, de bună voe și conștientă, iiunm
bărbatuln lăsînd pe tată>ecunoscut.
bărbat si a unei femei, a unuia
către
altul.
Solidari
«nin nr o nnn o unire
In zilele noastre, chestiile conjugale s’au nnbunatatea li-i deplină. Singura iată'din
greșală ar
fi,
daca
o
unire
motive streine de tățit cu puțin, adesea s’au mu! înrăutățit, chiar fața
de soiul acesta ar fi încheiată
— - mon
—•• lata dm
,
Cu popoarele păstorești sauxcu uncie popoare primi
dragoste si dacă ar urma să dăinuiască după ce dragos tive. Si, «lumea burgheză nu poate nici să dee căsăto
tea va fi încetat.. Singura chezășie a dragosUi, trebuie
riei o formă .mulțămitonre, jnicî îngriji de îndestularea
să fie demnitatea și sinceritatea ființelor cari s auun
celor ce uu se. însoară».
liber, de bună voea lor. O asemenea lega ui i ' ' '
S’a ajuns să se îndeplinească prin mijlocii ea adear trebui să presupue,
upue, negreșit,
negreșxv, niște ființa ne«u.na
- z j-j
inenireT, prefacere!, egoismului, aceasta teorie a lui
punctul
de
vederp
bănesc
>
Schopenh
iUcr: .Femeea ie menită să aibă grijă de copii
una de alta, din i
I
creascSj fijnd-ca, copilăroasa chiar iea, rămîne
cari să prețuiascăă tot una, cu inteiioei ț . «
toată vieața un mare copil, un feliîi de mijlocie între
avînd facultatea de
de adfseacee^șî'e^aiitate socială!
sine și bucurîndu-L- —
UNIREA LIBERĂ
�REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
•
92
copil și
JsA Fetele
Sfe™1'
tae^Sre»<'-^,r-c“S'
stnt «Fiii»*""’
simțit că femee.
P“‘™ """ „„simțind dulceață
șarta, <un mare copil’..p«”
!’ )atoriije. Iei 1-1 mmaternităței, rebnea si-> șt e ș.
..nțifiA ,le -a
credioțată gr.|.i, .W’!® X« « corpului, niște
pregăti, prin h.gjeim sufletul»
sincere.
flinți frumoase, șaua oșs ,
”
va [a„e oma.
Sinceritate» ie vntMre» .u«n«.)i
oirea noastra, eerreta oi ■. .. . ț0
Fa
’? Z" Iein âte-va e'uvințe. Ie»
se fiica feriați. lear t
deprinse, obiceiuri
să’Xse Uț. blajine, inse
iiul său cele două mari rătăciri cari stapînesc lumea,
trebuie sâ aibă inteligența cultivată, în înțelesul ce
1,1 leâti cari-s aceste două mari rătăciri: 1. Convingerea
că masa ie născută să sufere, pe cînd, din potriva,
năzuința trebuie să tindă spre"fericirea de a trai. De
acolen, resemnarea prosteasca și neputincioasa.
Credința că munca ie o pacoste sau o pedeapsa, pe
cînd aceasta ar trebui să fie o liberă desvoltare a
uuor activități alese, a unor minunate, plăcute aptitudeni ale fie-cărui ins.
Scăparea societăților ie în educațiea raționala a
generațiilor tinere, educație care, pentru prunci, ieste
anume o operă maternă. Trebuie de băgat în mintea
copiilor, cu chibzuială, cum că, obiectul tinderilor și
silințelor lor, trebuie să fie urmărirea, din ce în ce
mai reală, din ce în ie mai deplină, din ce în ce mai
bogată, a unei limpezi posesiuni a vieței, a miilor
iei de forme, a libertăței și mobilităței iei nesfîrșite,
trăite cu adevărat.
Oare, femeea-copil, a lui Schopenhauer, va putea
îndeplini un rol atît^de însemnat;; pentru interesul
viitor al societăților ?J.ȘiSoare£o "asemenea'mamă va
putea și va vrea să fie curtezană?
Unirea^liberă,^mîndră"și^serioasă,;xînsarană^înalta
demnitate pe care ți-o dă încrederea în valoarea ta,
pe care ți-odăsiguranțauneimunci personale răsplătite.
După vorba lui Jules Case, interviewat asupra Fasdef, jucată la Teatrul-Francez, recoltata noastră de
a-zi, care a isbutit să se scuture de o mulțime de
apăsări, nu mai primește^autoritatea bărbatului, să
se mai iinpue femeei.
Așa dar, cu totul cu neputință, ca o femee nestă
pânita de slabacwni păcătoase, jsă primească formu
lele ruginite, can-i încatenează libertatea, să îndure
legile, can, mulțumită codului Napoleon, cirmuesc căsatonea la toate popoarele zise civilizate. Cu totul
ădereP a ±Pf?entni
Să îndure 0 ase™nea
,a ™ urmeî>
NechAzuințâ desuvîrșită, de-a contracta in fata le-
cercate îl VLî— i
V'ltorul UQor si“tirî înva isprăvi de cît o^^ SaU 8CUrfc’ saH care nu se
nînd pururea credincioMă^ m°artea’ aliPirea rămî-
nupoaterăBpttn(lec5 Ta.ub.
„„ire Bră dragoste. î^e P° ^ <> p“'ta
viol"’”ee’ș?'i>e
fost fete foarte a-
Adevămtele an'■> ='“' con£undate eu pr.>stltuț.e»,
„„voioase, lnnd-ea »nfisc..tă de cat.ra o
care nu ie de/■*. destli!
sll(letll|ul, ș, ,n?1
stare
masamă
‘?noianța Sie dată ambelor sexe,
terialâ, de rernm \ Sațcjnstit si înalt, nu va cuteza
O ființă cu spn*ltu‘
st . c simt.urile, pentru că
să-șl prosiitueze drago^nțâ,’ la îea, de-a fi
eraoriea senzuala 'fl
va căuta de a imdublată de afecțiea Pa*
. ’0 ființa vrednică. îea va
brățoșa, mteiectual ș
arnionioasă, voluptate
avea în vedere, pe bnga
‘unirî copilul, căruia,
și fericire, ?i reznlt.tnl acesta, unub
sub pedeapsa d«^‘’^înțeiegere’, sinceritate, probitate
teresul solidar al t<r n™r
Dac» «tra^
hgențclor unite
lnte.
,himb9 „bfectal,
ra]. ir|tl..„ unirr,
sS izvorască de la obîrșie. PărinM vor «manea so
lidari, cit se atinge de sprijinul intelectual, și, de va fi
nevoe, chiar și material, de dat copilului, care, pentru
două ființi unite cinstit sau despărțite cinstit, ce-l
vor fi adus pe lume, nu va putea, ast-feliu, simți de
cît dragoste și respect.
Intre un bărbat și o femee, cari s_e disprețuesc. sau
se urăsc, copilul, hărțuit, sufere astă-zi moralicește și
intelectualiceste și prin urmare fizicește. Călăuzit, din
potrivă, de cătră’un bărbat luminat și o femee lumi
nată, cu inimă curată, cinstiți, avînd pentru micuț
sentimente de devotament și afecție, o dragoste ade
vărată, copilul își va face cu energie și demnitate o
cale vrednică în lume.
Noi credem că între un bărbat și o femee, intelectualicește desvoltați, cari se vor fi ales liber, dragos
tea, chiar și dacă se va preface cu vremea într’o prie
tenie adîncă, dragostea va remănea neclintită. Un sin
gur lucru ie trebuitor într’un contract sentiment d :
sinceritatea desăvîrșită.
Dar oare slăbăciunile nu-s oare inerente naturei
omenești? Neapărat, acel ce le încearcă, va datori
copilului, adus din nou pe lume, îi va datori reparație,
sau mai curînd dreptate deplină, ne făcînd între’ acesta și ceilalți copii ce îi va mai avea, nici o deose
bire de îngrijire.
Iubiți! nu-și datoresc unul altuea, de cît ceea ce
dragostea dă dragostei, pe cită vreme se iubesc. Unde
durează afecțiea, durează și unire i. Dar dacă se ivește
o dragoste noua, deplină, sinceră, acel sau acea ce-și
gmte înstrăinata iubirea, trebuie să aibă, după cum
Georges de Peyrebrune a spus-o vrednicește, în ro
manul sau Liber, trebuie să aibă curajul să-și zică :
«Noi nu sintem uniți de cît în fața conștiinței noastre,
lear conștiința ni iera dragostea. Legăturile noastre
cad, cu rațiunea ce le prilejise. Iești liberă sau liber,
după cum sînt și ieu să-mi văd de demnitatea vieței
mele, cum voiu putea mai bine*.
inl^rUJenl\Cel-î/aU
ce nu se niaî bucură de
iubire, poate sa fie uriașa, nemărginită. Dar cu cît
riFnîimn te face
3uferî Peivea> stingerea, clipă cu
sot
C.eat03t Pas,iuDe“. încrederea celuilalt
soț, nimicirea înțelegerei depline, a armoniei a con
topire. am indurora în unulAe iaî puț^’ozav de
a o rupe de-o dată, de cît de a vedea tonind»
se pe
))e picioare, cu gîndul totdeauna aiurea răStătb.dn
Pe
ităținclu-se,
de cît de-u contemplu plictisi adîneil
93
vieață viitoare, se înțelege pământească, individul
trebuie să-și ducă necesar greutatea faptelor sale, să
sufere din pricină-le, ducă sînt rele, să se prefacă în
animal, în plantă, chiar și în mineral, și tot așa, pănă
De alt-feliu acolea îe chestie de necesitate, dene- cînd, prin anumite înfrînărî, va fi izbutit să zgudue,
să nimicească povara existenței individuale.
t„ tonta, necesitate. Dragostea nu se impune Iw“
Tăgăduirea deosebirilor de cjste, pe cari iera așe
inspira și se resimte.
r
Dacă licărirea ie luată drept lumină, adevărata fla- zată orî-ce societate brahmanică, fu o încercare cu
totul
revoluționară, și care, utrăgînd în partea-i mul
cara se va aprinde, și, la lumina iei, se va întări ade
vărata unire, se va curați, va face să înflorească în țimea celor mici, a celor apăsați, contribui foarte mult
părechea omeneasca roadele propășire! și ale bunătățeî. la răspîndirea Budismului. Se povestește, că unul din
Sa căutăm a faun cu toții, cum zice Bebel, o să sfinții Budismului, Ananda, cerînd de băut unei Ciandali, unei femei născută din unirea nelegiuită a unui
nătoasă metoda de vieață și de muncă, un sistem de
Sudra și a unei Brahmane, aceasta nu îndrăznea sa
educație pre cît mai larg cu putință, care să mulțu
se apropie de sfîntul om, de teamă să nu-1 murdă
mească, în chip firesc, toate instinctele firești si sănă rească: «Soră, zise Ananda, nu te întreb care ți-î casta,
toase. Și prostituțiea va fi trăit, desfrîul se ’va ’stînge, care îți ie familiea: îți cer o leacă de apă să beu,
sub ruinele falșelor principii, a greșelelor și a relei dacă tu poți să-mi dai».
organizări sociale.
Brahmanismul, care admitea și iei doctrina transîncă o vorbă, ca să sfârșesc,
voi
...........................
irbăo de
ălagalhnes
migrare!, a predicat și iei respectul ori-căre! viețuitoare.
Lima, din a sa Opera- Internaționala-:; «_
........
.........
* Familiea se al- Budi-mul împinse
acest respect
la extrem,
precum
,
.r... ...
_____ , r
_____ oo
cătuește, în cea din urmă analiză, din tată și din mamă. spun diferite legende: cea a lui Buda, care se lasă
Ca să-și legitimeze dragostea, iei n’au trebuință de sfâșiat de o tigroaîcă flâinîndă: cea a regelui Sivi,
funcționari. Singura chezășie a acestei uniri libere și dîudu-și, bucată cu bucată, întregul trup, unui vultur,
spontanee, rămâne conștiința lor. Singurul argument să scape vieuța unui porumbel.
împotriva unei ast-feliu de uniri, ie viitorul copiilor.
Grija renunțăre!, dragostea de nimicire, au întipă
Copiii înse vor deveni cetățeni: iei sînt pe sama Sta rit moralei budiste un caracter tot o dată cinstit și
tului și a Comunei. Prin desființarea moștenire!, se ascetic. Datoriile morale au fost formulate în opt pre
va ajunge să se alcătuiască uu fond nrțional sau co cepte: 1. A nu distruge ființă viețuitoare. 2. A nu
munal, destinat educației, așa ca moștenirea să nu lua nici o dată ceea ce nu ți-a fost dat. 3. A nu minți.
mai fie un privilegiu al bogaților. Și tocmai această 4. A nu bea băuturi ațițătoare. 5. A te opri de la
lipsă de educație, îe cea ce a făcut pănă acum infe relații sexale nelegiuite. 6. A nu întrebuința mîncărioritatea femeei. In ziua în care îea va fi instruită și ruri noaptea. 7. A nu purta cununi, a nu te sluji de
crescută ca și bărbatul, deplin, în ziua aceea, ceasul parfumuri. 8. A dormi pe-o rogojină, întinsă pe pădesrobireî sale va fi sunat».
mînt... Din aceste porunci, cele cinci dintâi sînt atri
Noi vom adăoga : In ziua acea, cînd amîndoi, băr buite lui Buda și sînt obligatoare pentru ori-ce bu
bat și femee, vor fi crescuți rațional, se va ivi aurora dist. Celelalte sînt numai recomandate. Se mai adaogă
adevăratei omeniri. Ceea-ce de o cam data și practic pe lîngă astea, alte două porunci suplimentare: 9. A
cerem, ieste întreținerea copiilor de cătră Stat, sub te opri de la danț, de la muzică și de la teatru. 10.
numele de budgetul niaternitățeî. Neapărat, modifi A nu iubi aurul și argintul... Totul alcătuește un de
cările privitoare la forma acestei întrețineri se vor calog, Dosa-Sila, a cărui cinci articole din urmă sînt
face de la sine. Și ca măsură imediată, o repetăm, obligătoare numai pentru călugării cerșetori.
Celor zece porunci, respund zece păcate, cu toate
îe sprijinul efectiv a) fetei-manie, al văduvei mame,
al tuturor celor ce îndeplinesc o funcție nodalii, pur- că nu tocmai. Sînt patru păcate trupești: a ucide, a
tind în brațe.i, cu îngrijire, copilul ce l’au adus pe lume, fura, a înșela, a avea relații sexuale nelegiuite : patru
De alt-feliu, ie nevoe de desvoltarea intelectuală a păcate verbale: a minți, â blâstama, a jura, a vorbi
femeei, să între în carierile în care munca poate fi fleacuri: trei păcate spirituale: a fi avar, răutăcios
sau sceptic. Alte percepte, de a doua mină, regulează
răsplătită, să fie materialicește neatîrnată.
datoriile părinților față de copiii lor și din potrivă,
Aici Ie interesul, scăparea tinerilor generații.
cele ale soților între iei, cele ale prietenilor, cele ale
Eugenie P. P.
stăpînilor și servitorilor. Dar toate aceste precepte
sînt de pură morală. Nu au nimic a face cu încer
cările ascetice, cari conduc la Nirvana, cu căile, în
număr de patru, anume: 1. Calea convertire!: 2. Calea
celor
ce vreau să se mai întoarcă în lume : 3. Calea
Curățit de superstițiile populare, cari au ajuns să-l
celor ce-au renunțat la asta: 4. Calea singurilor vred
copleșască, Budismul, întemeiat pe două idei de că
nici, a Arahaților, cari au despoiat dorința.
petenie, panteismul și transmigrarea, îe o religie, care,
Prin tonul’ general, prin formă și adesea prin fond,
rațional, nu admite Dumnezei. Ie o religie atee, al scrierile morale ale Budismului, sînt înrudite cu pre
cărei obiect mai însemnat îe de a întemeea un sistem ceptele evangelice ale Creștinismului nostru. Voiu da
de morală si de a formula niște reguli, a căror îes- vre-o câte-va estrase : «Porniți, ieșiți din casă, depectare să poată face pe om, în stare de-a rupe lanțu
dați-vă legei Ini Buda. Striviți armata morțeî, precum
grozav al existențelor individuale și de a se con p
un elefant strivește o colibă de rogoz. Pentru-că cel
în marele tot. Un adevărat budist, n are nici o
ce va merge cu luare aminte în această rînduire a
voe să se roage : meditarea pioasă i-ajunge^
legei, după ce va fi scăpat de întoarcerea nașterilor,
Doctrina budică nu se împacă de-asemem cu !deea
va pune un capăt durere!». «După cum ploaea dă nă
de castă. Tocmai prin asta îea se deosebește de doc
vală într’un bordeiu, a cărui acoperiș ie stricat, tot
trina brahmanică. Cultul, adică cultul
_
asa năvălesc patimele într’un suflec nerînduit».
în favoare puterile cerești, ie de prisos
pjeaDSa
' «După cum albina culege mierea, fără să aducă vă
punderea faptelor fiind personala și neș e
,p
tămare iloarei, fără sa-î strice nici coloarea, nici parnu se înlătură nici cum. In vieața actuala sau intro
dorinta
w
MORALA BUDISMULUI
�Revista ideei
REVISTA IDEEI
M
.—--------- ---
- ----—------------O
V
fumul, așa triește intelepinl pe
floare frumoasa, cu colon vm
JULES VALLES
,nal bine, lea s’a înscris singură în acPn^.i ,
- -rfiici vine iui alt caracter al acestui stil eastilTl’rozi‘- De
inactiv, sînt
“°afl:leCacTo râow ZW s‘™"'rits ?i p
mată, vorbele unui om activ dau ron
de oftl)ieni.
<Poțî cuceri, într o butahe, . i %
< pl mflî niare
Dar omul care s i cuccntcastfijOasa:
învingător*. 'Un om nu ie Pr,n ’
j prjn purtare»,
nu pnn naștere iei ieste un ra voiQ tern)jna aceste
Estrasul următor, Pr,"c,a^neIe precepte evanghecitate, pnrafrazază cu P”- t!5 . y om jos îe bațjolice, curi predica ^”n^aenî bunî> J nu mă bat»,
corit? Iei ÎȘi Z1C^ ‘
Nebuni, că nu mă bat
Ie bătut cu pumn. ? .
zire; ,Ce
cu Ciomagub._ Ie
.. D < j se ridică vieața,
liberat, CU atît
atit
atribuită însu-și lui Buda, parabola Graunt^a! d*j
Muștar: -- Kisugotami, a cărei căsătorie, cu feciorul
unui om bogat, fusese celebrată cu pompa mare, de
veni mama unui frumos copil, care muri tocmai and
începea să meargă in picioare. Nebună de durere, tinăra femee, sfrîngînd la sînu-i cadavrul copilului sau,
porni din casă în casă, tînguindu-se cătră lume, și
căutînd un leac durereî sale. Un cerșetor budist, văzînd că nu-șî dă samă de realitate, îi zise: «Scumpă
femee, leu n’am leacul ce cei. Dar mi se pare că știu
un om ce-1 are». "0 spune-mi-1, zise Kisagotaini».
< Buda poate să-ți dee leacul acesta. Du-te. de-1 cată».
Dînsa află pe Gautama, și închinîndu-se lui, îi zise:
«Doamne și stăpîne, știi tuvre-un leac, care să-i folosRsea copilului inîeu»? «Du, zise Domnul, știu». Iera
obiceiul pe-atuncea, ca bolnavii, rudele sau prietenii
lor, să cate erburile de cari doctorii aveau trebuință.
Ast-feliu, întrebă și Kisagotaini, de ce erburl iera
nevoe. <Nu trebuie de cît cîte-va grăunțe de muștar »,
i se jespunse. Și. cînd sărmana femee făgădui cu
grăbire, că va aduce numai de cît un lucru atît de sim
plu, Domnul adaogă: «Dar trebuie cu grăunțele acestea
să fie dintr’o casă, unde să nu fi murit nici copil,
nici soț, nici părinte, nici rob». «Foarte bine», respunse
repede femeea, și se porni să cate ceea ce i se ceru,
purtînd necontenit cu dînsa copilul mort. Oamenii îi
ziceau: «Ce spui, femee. Numărul viilor ie mic, al
morților ie nemărginit». lea se ducea aiurea. Dar unul
h zicea: jMie mi-a pent copilul». Altul: «Noi am
pierdut pannpy. Al treilea: «Mie mi-a perit robul-.
nnrilirT
ne,z!Jutind sa găsească nici o casă
unde sa nu fi fost nici un mort, i se lumină mintea
ni’Z îe^â a P*la?U1 îd himeric’ părasi cadavrul cozise- A^darSe Să “V^mească lui Buda.
strict, de
PWpriu zi3, pm os“ti“
totul cuia putut pricepe doctrina ast fphT eAbea budi§til0f nu
, idc.h', Pa trebuit ceremofifi t
1&i'a trebl,it
Pr05tf“
Ch. Letourneau.
Cu prilejul niorței sale - U>S5
I
«Nimic, de cit ideile mele proprii. Asta-I îngrozitor Idei
?m
’Ura?' ° buna £osP°dinâ, un crîsmar,
meVel.?, fTa’ eU
Vl‘d dincoI° de °chiî ’mîei’
clri au fos X \eU nU HUd-de Cît CU urechi,e «iele, urechi
Z
de,amarnic trase...» Aceste cîte-va rînciune^ Sad de vT ?ulesJall6s »» toată puterea si slăbămurit de cît iTîn11? N1?" Un SCriitor n’a fost ’mai tara lucrurilor Ceea
Personala> cu totul animală
cind gindes'te sînt
-Veze?te in sPiritul
atunci
acestei întĂn ehin 10Illel suneteIe’ dosurile, toate
foarte mXhS cSm^ pU.ternic
tot Q daW
îelînsu-si.lll se bucură ori mu? ff ’T1 slajeac a re?’ din
în chipul copiilor si sălbaticiînrnn?te dni Pncina acestora,
frazele cu miomaSpee cari ren^1 C°-piî> ieI î?Iîllcarca
și concretă. Din cefe dintâi
-1!? lmPresiea directă
autorul ne povestește că a mhf-n? dn\ Jac<llles Vingtras,
j«P,Pliosc,.pîioSe.Ui>mn“ s“
O nuca primblare călare- P-iini ,batub; Dmsul descrie
tataia, vîrtos. Ai crede că o sâ’it™ert?e la traP> tatata,
de coloarea mușchiului, îi cade
coama’
aamănă cu niște inimi d" m?ebP q
S-âi inuri’ ca,i
volume, lucrurile meru- tot asa r n « “ tOate Cele treî
w.a asivă- ................ .... —»•■■■
-
II
O meserie, rostește Jacques Vingtras, în mai multe
rindurl, în dureroasa-! spovedanie. Aii, tot talentul in teu
pentru o muncui care ocupă brațele, vlâguește trupul
lle miel. lenta ucuin o zugrăvire de ti™, undi nroV?
Și îți ingădue de a trăi printre simpli— () dorință care
(leul acesta ie ș. mai mult vădit: cVestde bârtatUor «e covirșește pe toate celelalte doi ințf, ale acelor, cari au
ridică întocmai ca niște cozi de pisei1. Fustele femei
de la natură durul de-a scrie. Dînși! vor scrie veșnic
,or Sînt umflate ca ș, end ar ii puse pe o ciuplrcă Qu' și universul il vor socoti în călămara lor. Cu toate acestea, Valles iera sincer, visîndu-șî o soartă de mun
,sre de cămeși, ea mșto urechi de cal. Pantaloni cn duS
coloarea purului de vaca. Cămeși păroase si -albeno ca citor. Și obîrșiea nemulțumire! sale intime și-o cunoștea
toarte bine. Cu felini de închipuire, cu care îl înzestrase
„ișto piei de porc. încălțăminte,
nisle iru"ncS’
copac». Vădit că metoda acestui spirit ie de a lega im“ natura, clasa mijlocie, în care se născuse, trebuea sâ-i
preunu amintiri de ordin material, pentru ea feliul a- dee prilejul unu! chin nesfîrșit. Tată-său le un pirlit de
Pestul sistem nervos e de „ reținea numai amintiri de dascăl, cure ciștigă cu chiu cu vai, și prin o mulțime
acest ordin. Lucrătorii de la brutarii, spune Iei, vorbind de uniilinți, pîuea pentru ai să!. Copilul se simte jignit
de brutăriile dinaintea cărora petrecea la cinci ani, au in poftele-i materiale, cari nu-I sînt înăbușite prin exer
obrajii albi ca faina și bărbile blonde ca si coaja pinei». cițiul fizic, se simte jignit. în mîndrie. Puterea ce oare
a-șl înfățoșa senzațiile cu tărie, îl silește să-și mă
De iapL nrț COP^ «ve acest chip de a prinde realitatea. de
rească jignirile amorului său propriu, ce-i nevoit să le
Autorul lui daceptes 1 țngtras, a scris așa până la sfirsit, îndure. Mamă-sa, Ie o țărancă, pe care necunoscutul mo
pentru cu pună la sf irșit a văzut si simțit asa.
ravurilor burgheze o inspălmîntă și o atrage tot o dată,
«Tatăl mieii, a scris Iei, ie fiul unul țăran, cure a a- care șe poartă aspru cu tiu-său, pentru că așa i-î feliul,
vut luîndriea și a vrut ca fecioru-suu să învețe, să se care îl îmbracă prost, pentru că lea insă-șl nu știe să
facă popă. Iei s’a statornicit, într’o bună zi, intr’o odăiță se imbrace, care nu știe să-1 prețuească, pentru’că nu
din fundul unei uliți întunecoase, de unde ieșea pentru a știe a se prețui nici pe sine. Pe lingă asta, micile în
da cîte-va lecții, cu cîte cinci gologani pe ceas, si unde tâmplări din sînul acestei gospodării nesigure, devin
se întorcea pentru a curteni pe o țărancă, care iera sâ curate chinuri pentru acest băet, care nu mai știe ce
fie mama...» Această moștenire ajunge, pentru a esplie-a să tacă în mijlocul neînțelegerilor familiei sale. Burghezii,
nuanța specială a imaginației lui Valles. Iei a remas în fața cărora se găsește in afară de casă, nu fac de
om din popor, în toate impresiile sule asupra vieței. Cu cit să-I mărească nemulțămirea-I primitivă. Lucru ciudat,
alte cuvinte, a fost în neputință absolută de a ajunge la iu această autobiografie nu-i nici o urmă de vre-un prie
ideea abstractă, leu nu cred să fie in cele patru volume, teșug din copilărie, nici de una din aceste frății obici
ale căror titluri le-am citat, o singură frază, care să cu- nuite la doisprezece
. _a.
_x
_„o
ani. Jacques
Vingtras
se simte prea
prindă o generalizare, care sâ exprime un raționament, deosebit de alții, și prin stare și prin natură. Iei îșî
Ie tocmai opusul spiritului filosofic sau științific, care urăște profesorii, pentru-că sînt uneltele disciplinei --șco
lare, atît
atit de
de impotrivitoare
impotrivitoare trebuințelor
trebuințelor sufletului
sufletului său,
său,
vede lucrurile prin formule. Valles, vede lucrurile în lare,
țărănesc până
până la
la sălbăticie.
sălbăticie. Da,
Da, îîîi urăște,
urăște, șiși cu
cu oo ură
ură
sine, cu o putere așa de mare, în cit nu poate trece țărănesc
mai departe. De fapt chiar din pricina acestei puteri, care ajunge pună la ferocitate. Gindindu-se că a fost în
Iei ie în neputință de a-și închipui lucrurile sau ființele, coronat la o împărțire de premii și că a fost rîs, priprivindu-le ca contemplator, adică într’un chip imper vindu-i-se fruntea încărcată de trei cununi, iei spune:
sonal, sau, cum zic nemții, obiectiv. Iei nu se poate des «Aceasta-1 c<a dintâi bătae de joc, care mi-a rănit inima*.
părți de persoana-i. In una din însemnările sale asu Ce-i de mirare, dacă, intîlnind, după o mulțime de ani,
pra’vieței de școală, spune: «leu nu-mi pot închipui cu pe unul din profesorii lui, care într’o clipă de iritare
sînt latin. Nu pot... leu nu știu cum trăeau latinii. leu a ridicat mîna asupră-I, Iei se apucă sâ-șî răzbune cu
spăl blidele, mînînc bătăi, a’m pachește, mă plictisesc furie. «Iei mă pălniui într’o Marți dimineață, n’am uitat
cumplit, și nu cunosc alt consul de cît pe tată-mieu. ziua, n’am uitat ceasul...» Și-l apucă de mina : «Te-am
care are o coșcogeamite cravată și niște cizme pinge- prins, și-am să te țin atita, cit ca sâ-ți spun cum că Iești
luite... Ce-mi pasă mie de Grecia, de Italia, de Tibru. un nemernic, și să te păhnuesc, să-ți trag vre-o cîte-va
5Ii-i mult mai drag pîrăul Farreyroleș, îmi place_ mult picioare, dacă nu iești cu totul un nemernic, dacă nu mi-I
mai mult bălegarul cailor și vacilor, și să adun păpădie asculta să te injur cum am nevoe și gust, fiind-că mi-aî
pentru salată...» Nu luațî aceste vorbe drept niște glume. căzut în labă...» Veți surîde la această reapariție a mîniei
Sint constatarea unei trăsături esențiale a acestei ima copilului la omul format. Mai bine asămănati cu puterea
ginații. Darul metamorfozei intelectuale îi iera refuzat acestei reapariții, puterea primitivă a acestei mînii, și
prin chiar energiea senzației personale. In toate curțile ce sîmbure de revoltă a fost pus atunci în sufletul acelui,
sale, nu veți găsi nicueri evocarea vre-unui individ, care care iera să-și dedice spovedaniile: «tuturor acelor, cari
să nu fie iei, sau care să n’aibă vre-o legătură cu dînsul. au murit de urît in scoală, cari au fost nevoiți sa plîngă
Iei nu vede, pe oamenii pe cari-i întîlnește, în sine, și în familii, cari au 'fost tiranizați în timpul copilăriei
de profesori sau au mîncat papară de la părinți».
nici din punctul lor de vedere: îi prinde în relațiile lor
Ast-feliu, revoltă împotriva persoanelor și ideilor. Asta
cu propriea sa fire, îi prinde într’un chip foarte pito ie atitudinea copilului copt înainte de vreme. Firea spi
resc si foarte viu. Dar să nu-i cereți nici o data să se ritului, care-1 face răzvrătit împotriva părinților și pro
transforme in altul, prin pricepere, cum îi plăcea ni de fesorilor săi, îl împietrește față de învâțumîntul, care îî
obște, bună oară, unui Turghenievsau unui Balzac. lot ieste impus. Una din trăsăturile cele mal caracteristice și
R?a să nu-î cereți de a se transforma în lucruri, cu alte mai ciudate a spovedaniilor sale de școlar, iml pare a fi devorbe de a vedea’coraplexitatea obiectelor ce-1 înconjoară săvîrsita nepăsare în care l’a lăsat frumusețea, așa cum
Și de-a admite ast-feliu ca de neînlăturat, chiar condi ne-o dă antichitatea clasică. Vădit, versurile divine ale
țiile protivnice în cari s’ar afla prins. Dînsul se bycura --- ” ’IL., proza măreață a lui Titu-Liviu, retorica în
și pătimește foarte viu. Iubirea și ura, donata ?i numea
lui Vi: g> iu,
focata a iui Tacit-, nu i-au înfățoșat de cit o sală putu
se amesticu în toate descrierile sale, pentru ca to.
, studiu,
x
roasă de
in care, printre șugubinele grosolane ale
aceste impresii sînt zugrăvite in iele. Aceasta-i taina e- colegilor, sub privirea înțepătoare a profesorului, ie vorba
nergiei acestei limbi și a gustului Iei undat. \ ortin
să mătînjesti o foae de hirtie albă, pentru a merita lauda
de dorința ce avea de-a pescui, atuncn cmdI « jnea
de prisos a unul pedagog, pe care îl urăști, in ziua unui
un tine, esclamă: «O plevușcă, prinsa ae. mi conc
------urs.
-Ieudou
uu știu
nu știu
ce-I ce-1
aceea
aceea
libertate,
nuenuie,
nici m«
ce-i «-i
aceea
uc
închipuirea hH, icra ațintită asupra aripioare or i .
patrie. Am fost- necontenit
--x bătut și y
pălmuit:
’"'"1* • asta ca
libertate.
patrie,
nu
cunosc
de de
citcit
casa
noastră,
ciudată inse de o justetă nepomenita, suo
x Drept
nront
nntrîp.
L-, leu
KUien
1IU nu
Luuveu
cunosc
v.v
casa
noas
unde mă plictisesc, și cîmpurile, cari mi-s dragi, pe
hazlie. Asta-i caracteristica
*ent... In dezvoltarea unei făpturi înzestrate
itehă,
cari inse nu le calc.,.» Acesta-1 cazul ce-1 face iei de
sentimentele exprimate de marii poeți de-odinioară. Iuacțiunea mediului le liotărîtoare. \ om '' e yajn,s
Mediul, in care întâmplarea l’a aruncat p
ff; ș;"
As voi să vorbesc
mort, a împătimit'^e
mort, a împătimit
1UM
pe’dSanîi săi, strada ea si presa: am
prietenii tu
f
,•
numit pe Jules
r-mîe nepărtinitor față de
Psihologul Ie ludat r "..svrea sil 0 înțeleagă. De fapt,
orl-ce fire
,lȘ
illl)O.e hi o formație definitivă a
fie-care om,, pe»tiu . ?Juit°sa sllfere sute de înriuriri,
caracterului sau, a .
.
trebuesc să ne hotărască
P« e»ri „u
ou judecata, daeâ voim să fnu
“ no opri, J o » ». 1
oa„Je]e a căror idei se ciocnesc
ărcpțl, Chiar £ a de peraoane
de y
ra;“
,ntr “cei o»«I cercetează vremea noastră,
âm' de încurcată si felurită, marele agitator, care a fost
atit ae intui
toarte prețioasu din
spg°Prevoiuțicl1«ril. .lulea Vallts nu s’a mulțămit să 1„.
c?eze ca cel mai mulți din tovarășii sui. Iei a sens ș,
"a destăinuit. înzestrat, într’un chip deosebit, eu puterea
de a-si traduce simțirea prin vorbe, iei s a spovedim
mult si amănunțit, in cîte-va volume, documente de mîna
îutăeâ, si cari ne-au introdus chiar in unghenle vieței
sale morale. Mulțftmită scriere! sale, Refractari.,, multamită autobiografie! in trei volume, pe care a intitulat-o
Jacques Vingtras, ne putem înfățoșa toate pricinile tai
nice, cari hotăriră actele acestei vieți. 1’aptele mate
riale din aceste curți nu-s tocmai îmbielșugate. De alt
mintrelea Iele sînt cunoscute. Se știe în de obște, că Vallfes
s’a născut pe la anul 1830, îu Auvergne, că a fost co
pilul unu! profesoraș de provincie, ca s’a luptat cu
nevoea la Paris, cu s’a făcut cunoscut prin Figura, că
a fost numit membru al Comunei, că a petrecut- anii de
surgun la Londra, și că, reîntoreîndu-se din surgun, a
reluat vechea operă de dărîmare socială, de acolo de
unde o lăsase, tot atît de aprig în vremea din urmă,
ca și în cele dintâi articole ale sale de scriitor tînâr,
sărac și necunoscut. Acestea, drept trăsăturile mari ale
acestei vieți Cetiți acum pe acest Jacques Vingtras, și
îndărătul acestor întâmplări, veți vedea ivindu-se pricinele adinei, a căror manifestare vădită sînt: de o ram
dată un oare-care soiu de simțire, apoi înrâurirea unui
mediu oare-care, și ca urmare a ciocnire! dintre acest
mediu și această simțire, o privire particulară a vieței,
atît de caracteristică, atît de pornită, care l’a adus, pe
acest om, să arete, cu o pronunțare excepțională a înfățoșerei, o întreagă categorie de alti oameni, contempo
ranii noștri și semenii săi.
95
;
�REVISTA IDEEI
96
------- -
, ra d aice f°«rte P}1*
biserică, buminarea de 1» P ^mneIor în carte păna ș>
roșie, care slujea la
de-o pai te m tara
șuvița de par a
urechi vinete, chiar flutar»
nici un gust, in colțul unei
(ocoa]e din găurile cu
luminărilor, fumulI ce Ie>e
pe cari avenm
delnițel, ferau atitea c°mț
P]e desbîrn> pe cari le
pofta să le trag, s» k «"JePasy bli]anI, covițăiml,
Ședeam dinapoea unor P“£* £ ’lnî Hristos, de D-zeu
can mă
* Asta-i emoțiea ce-o simte
Tatăl și de^ecioara M^n
de nsffl) fel a cu
tați de pompa slujbei i
«e
d()vedea existența lui
noscut pe un bătnn maniac,
. eToote ftt.
D-zeu, infățoșmd probele
ghidește
solele sint in colț, deci D-zeu exisn
la problemele metahz ce, ic! îut
d p
îl». Aice r eșțe
MpS D.S
între
« Xetn
huzunâr alt titlu de cît o diplomă de bacalaureat de o
cam dată nu poate intra nicăeri. Ar trebui sa a?tepte.
sa mal muncească după program. Și -puutru ce .... Pen
tru a se strecura mal înainte in această burghezie re
gulată, in care urăște totul, spirit și moravuri ? b_i Ieat:i-1
un boem, cu ce simțiri, ne spun primele rînduri din Acfradarit: -xPe drumuri, Ie o rasă de oameni, cari in loc
să primească locul, pe cari li l'au oferit lumea, au vrut
să-și facă un loc sin guri, prin îndrăzneală și talent, cari,
crezîndu-se în stare să ajungă de-odată, numai prin pu
terea dorinței, la culmea arzătoare a ambiției lor, n’au
socotit cu cale să se amestice cu alții, <sâ îee un număr
în vieață...? Cu tonte acestea, care-i mijlocul de a-țl cîștiga pîneii, cu atarl dispoziții sufletești, în acest uriaș
Paris, în care fie-care îșl are un loc ocupat? leată-te
nevoit să înduri hazardurile îndoioase ale unor profesii
nemărturisite, să dai lecții aproape pe nimica, să rimezi
cîntece pentru almanachuri, să faci reclame pentru ma
gazine, și, în aceste aventuri de mizerie neagră, să su
feri, ca și la școală, din pricina poftelor tale neîndestu
late, din pricina senzuali tățel tale înăbușite. Totrăzvâtirea
si la capătul acestei vieți de tîuăr, precum fusese si la
sfirșitnl unor ani ai unei copilării de plîns. «Declasați!
smt siliți să se nimicească sau sa se răzbune. leatăde
ce curge atîța absint în piepturi și atîta sînge pe pietre.
Gind nu devin bețivi, sînt răzvrătiți...» Copilul pus iu
te un mediu protivmc senzibilitățel sale înăscute. a dat
h-J îenX’;,C° a7‘lul n<Tpus V furios> ?C01aruJ s’a schimJolutî/^nJ ?aCtar‘ Iearăâ,n refractar leată Ieșind re
voluționarul, care nu va mal dezarma.
ni
declamație de literat. Flacăra ineenih» Cn’e° snnPla
sis.'xS-”£“sat
»e mărginește doctrina lui Jules
—mux DE XMK OHAFICE
’c Cate
ntîtea personagii din 89,
£ rJzisțentcî^nues M
^s^ni aparține nici
Teorj..
|?ref%
nici altei din
l e fi luat? Dinsiil mărturisește sin.
sociale? De unde
• ilH.eritate, cure face puter<îa
gur, cu aceea știușuK
frebuit> vreinea unor C)ip6
tuturor scrierilor sJiț, impotnva toarne!, 8ft Ă
grele, sft te gî»de?t’£TCnd dejnstiție socială... GeJ:
niegl »rtico -c; ,eddîn tinereții ta grozavă ?.,.. Să refiocte^
duci tu ca fond din t
a\nbiție ? Dar oare bogăția
Să studie#? r ;n7nr.irea unul sînge pe care.-l inistuPSc
poate notoh Ie» ’”^rr,ec"zurl •? Astea sunt faptele, g
frigurile unor nește s
cunOscut oare, dacă nu b0.
cel din urnlH.fudest-uhuea ? Impătimirea sa de re,v0.
gățiea, cel puțin n d ««
nratl-,y a contenit cînd.Va
lîiție fost-a cind-va
războiul, împotriva
să
pe care a străpuns-o într’adevâr C11
“Ce 1 fibid-cTasta iera singura armă ce o avea la in.
dusă fără adăpost. .tJcan, Zicej
&
ț ...
DU’ r’careein’a putut găsi o acomodare între chipul său
d^simn si mJdiu cfși a unei vrîsțe coapte, care n?
va găsi acomodarea aceasta nici o data. Ce Iera de
făcut dacă nu să distrugă spre a distruge, de nu a
iw ce Iera in picioare din clădirea socială,
desnădăjduind de a mai vedea clădirea aceasta locuibilă,
îndeplinind ast-feliu un rol de nihilism.
CuP nihilistul, într’adevăr, cu strașnicul Bazarof pe
care Tnrgheniev ni-1 dă drept pilda in lă'ng ș, Copil,
Vallfes are comun : ironica cruda și neobosita putere
de negare. Volumul întâi din Jacques Vmgtras, consfințit
povestire! chinurilor din copilărica-i și ticăloșiei morale
a părinților săi, ne îngădue să măsurăm aceasta putere.
Nu-i amintire de familie, care să nu trezască in mima
lui ulcerată: ură si desgust. Cu Bazarof al lui Turgheuiev,
are încă ura de literatură, iei scriitorul unei proze atit
de puternice. «Jos melodiosul Virgiliu, Cascade, Hortense Schneider, si tu bătrîne Homer, cu cei mulți...» Cu
acest nihilist rus,’ iei mai are disprețul inăscut, chiar
pentru predecesorii săi în răzvrătire. 1789 și 1793, nu
însemnează nimica: tradiție, legendă... «Pletele voastre
lungi, Robespierre și Saiut-Just, sînt mofturi. Voi sînteți călăii democrației. Mi se întâmplă adesea-ori, sara,
atuncea cînd sînt singur, să mu întreb, de nu cum-va
am părăsit o înfumurare pentru o alta, și daca, după cla
sicii Universitățel, nu-s clasicii Revoluției, cu niște pe
dagogi roși și un decan jacobin...» Dar lentă trăsăturile
cari-1 deosebesc de fratele său slav, și prin cari, nihi
lismul său rămîne nihilismul unui occidental și al unu!
Francez. OrI-cît de distrugător al societate! ar fi, prin
temperament și prin educație, rămîne social, prin aceea
că are nevoe de opiniea altora. Iei n’are acea putere
de solitudine, de înstrăinare absolută a sufletului, sprijinindu-se numai pe ideea ce-o are, față în față cu leu,
care îngădue revoluționarului rus de a se purta ori-curo,
neținînd nici o samă de ceilalți oameni. Vorbind de o
punere la cale a unui regicid, Jacques Vingtras striga'
«Ar trebui să fim în bandă, și nimeni să nu fie anume i«iChiar în revoltă vedeți pe civilizatul, pentru
care conștiința altora există și care nu poate îndurași
ne judecat. Ceea ce-1 mai deosebește de Bazarof, Pe
care 1 am ales ca tip, pentru a înlesni înțelegerea, ieste
ca Bazarof Ie ieșit din știință. Ie un pozitivist, fură al'
D”i .potnv“» Vallfes Iese din educației! cU;
’-SU -x
fiira voea lui, mostenitoiu1
vechiului spirit al civilizației romane, cu toate că tă;
o nrl? r°‘
are sxlm’ul oratoric, gustul frazei maestre
o arta foarte_ savanta sub asprimea-! vădită Poate io'
OTl|XriorCîorn?°triVa li?eril°r’ îeIe Pau oucerit’ îel
ar n l îl
■
-Cirat- pinea în tinereță, lor le-a cerut
Iele sînt
S°Cia!' ^,’Printr’o contrazicere supremi
iele sînt acelea, aceste litere iertătoare nemuritoarei
-înd0ială’
de /rozător,
aprig și violent, in potnva veșnicei uitări.
;d-^smr,ota
str
’
—-- --------- —P. Bourget«!>. — BUCUREȘTI,
REVISTA IDEEI
1901, Mai. No. 7.
------------
2Wa.îiifest
București, Strada Epurilor, 10.
roadele pururea prostite, le va scula împotriva lor, le
va aprinde, ca să se apere pe sine, clica aceasta, și
să-și acopere fără de legile iei? Și traiul le va fi acela-și:
Manifestu\ acesta a fost alcătuit acum un an, cînd cu trudit, nesuferit, amar. Cui să se- facă milă, sa-i îee
curentul acela, grozav, de emigrare. Veștile dureroase, Doamne, sub ocrotire. Vremea de față ie oafe vre
sosite de la cei mai mulți, din ce! ce au ajuns unde-va, mea milei, ori vremea despoerei, vremea cruzime! și
curo și pățaniile celor ce au fost nevoit! să se întoarcă barbariei celei mai mari. Ie vre un stat unde-va, să
înapoi, ne obliga a perzista și mai mult în feliul nos le deschidă brațele cu drag, și sînt semeni ca să-i
tru de a vedea. Si tnnd-ca o stare încordată, o stare de
Surescitare în spirite, domnește și acum, nu găsim că ar cuprindă frățește, din cei de felini lor, de-aceea-și
fi deplasaț de i°c’ ~au c-u nr i* cum-va de prisos, ca ma stare socială?.Cînd nu vor avea ce să mai stoarcă din
nifestul nostru să fie cunoscut de cît mal multă lume. iei, așa numiți! mari filantropi, supuși la munci ane
voioase și crunte, și nu vor fi rămas pe cale, vor că
Tară îmbîelșugafcă, natură strălucită, ieată cum pleacă păta o groapă, unde să li se arunce ciolanele, ca ale
din sînul tău, atîția fi! ce te-au iubit, atîția fii cu unor necunoscuți, ce n’au pe lume pe nimeni. O
jalea înăbușită în suflet. In schimbul munceî ce li s’a palmă de pămînt în adîncime, nici cît la suprafața,
fost îngăduit s’o facă, ce au făcut-o cu toată sîrgu- ca să se bucure în vieață de iea.
ința și în sudoarea frunței, abiea de s’au ales cu
O. palmă de pămînt, ori-unde. Dar pentru asta pri
cîte-va merinde, cerșite și acele, ce și le ieu pe cale, begie? Să se îndure insulta intemperiei vreme!, să se
pe calea pribegiei. Și pleacă, trist, convoiu după con- îndure, mai aspru, insulta golătăței, insulta foamei,
voiu, și freamătă văzduhul de cîntecele lor de despăr insulta celui vagabond, oropsit presta tot? Și eroine,
țire și’pline de durere, de cîntecele lor sfâșietoare. ce âr putea înviora un neam,
— sa-și
-ă-și poarte
poartejalea
jalea.peste
0 parte din copii! tăi, pătrunși și îei de chinuri, în- țarini, să-și pieardă vlaga tinerețe!, din umilire
pîne
amară? Nu vă pu
lăturați de Ia muncă sau că furați de muncă, s’au lăsat’ milire, în zbuciumul
----- 1 Jdupă
—K o -----------amăgită, de cioclii și de zugrumători! lor, de cari au 1teți
, căpăta existența
. și
, mai sînteți prigoniți. Nu sînfost întețiți, si au făcut traiu rad sărmanilor pribegi, teți în categorica aceasta, doar singuri voi, streinii,
,l oameni de lu
un traiu amar, aproape fără șaman. Si iei se duc, pri- ^Iaî sînt și alții, oameni de muncă și
lu-
din
neamul dnmnitnr.
domnitor, enri
cari ™
vă sînt,~ car! v’au
hegi nenorociri, nu s’au mai pus de pricină, și-sî lasă mină, di
” numiri
x—---------- ; 'J----------- *
prigonitorii în urmă, să-șî ducă tot aceea-și stare, și ^ost tovarăși. împrejurarea aduce să suferiți mai mult,
Nu faceți de ocară, pe ce! ce-au suferit ca voi, poate
să se minuneze, cum starea nu li se face mai buna, Nu
cu toate că cei ce fură arătațî ca o pricină a răului,
ca v°b ^a* *na^n^e7a voastră. Iei au
neclintiți, și-au fost spre pildă,
fost prilej, .prin
au dispărut dintre iei.
n. și-au
7
£ X-, _.
X„ 1
—- .. J
X-.. .
Ca și cînd sesurile tale si-ar fi pierdut rodniciea, suferința șiL stăruință
lor,
m îndrumarea catraprogre
sul îndeplinit. Sînteți în fruntea celor ce sufăr și atît.
izvoarele ți-ar h sacat, s ar ti întins asupra ta pustaea,
copiii tăi se socotesc prea mulți, să se hrănească din D-zeu v’a lăsat, nu ca să ispășiți păcatele cui-va. Doar
‘sinul tău2 o, țară. Și cei mai în putere, ceî ce se cred să serviți de punte, alăturea de mulți, de mulți, de
băștinași, puțind prea bine să fie, ca dintr’o nava blăs- toată mîna, să treacă, lumea, triumfătoare spre mîntămată, arunca peste margini pe cei ce ar fi mîniat tuirea iei. Voi trebuie să deschideți porțile templu
zeii, cu chipul ăsta să se salveze și să trăiască iei. lui dreptăței, voi între cei dint-ăî, și nu fugiți de la
Cită necinste aduc mîndriei și bogăției tale, tară, cei ce chiemarea voastră.
Vedeți că văile rodesc. Și dacă, fara~ nici o cale,
se lasă orbiți, ast-feliu, cari nu-ți văd bielșugul, și
le-au cotropit stăpînii, și-i lege aspră să fie ale lor,
cari cred, că niște harnici muncitori, cu toate că, din
și n’aveți voe să trageți nici o brazdă, vedeți, vi se
nenorocire, flămînzî, le-ar fi răpind loru-le, cum-va, arată calea unde sînt adunate toate, și unde toate-s
bucata de la gură. Iei sînt desculți, sînt desbrăcați, din bîelșug. De ce să nu vă îndreptați atuncea, voi
locuesc în niște păcătoase cocioabe, duc lipsă de a- și nevestele voastre și dragele voastre copile, cu toți
tîtea, și lasă să li plece și îșl gonesc meșteșugarii și ai voștri, cătră depozitele acestea. De ce să așteptați
soții, cu cari s’au înlesnit mai la urmă în toate, cum și să vă stingeți lihniți, sau să porniți în hău, în loc
s’ar mai înlesni înainte. Și oare, chiar meșteșugarii, de spre lumină, de cătră fericire. De ce în căile pier
cei ce se zic de țară, cari se cred s’o moștenească, să zare!, în cele ale morței? Veți afla cu îndestulare de
stee oare rău, numai că sînt prea mulți, ca i-ay fi toate. Oamenii au fost harnici, oamenii buni au strîns.
copleșit streinii? Nu mai ie munca răsplătită rău, Și veți areta calea și altora, altor neștiutori și mai
cînd ie pentru stăpîni, și munca nu mai ie întreruptă puțin 'îndrăzneți, unde să-șî îndrepteze privirea. leară,
din crizele silite, din nepriceperea adîncă a celora în cele din.urmă, vă veți apuca, la o laltă, cu toții,
cc-au uzurpat puterea?
bărbați
bărbațicacas și femei, la o laltă, ca frații, sau mai cu•Dar ceî ce pleacă, fac oare bine, plecind in voea rînd ca oameni,
---------„
oameni, vă
vă ’veți
veți api
apuca
de muncă,, sîrguincioasă
9oartei, plecind într’o neștire? Au oare sorții, sa se muncg
muncă, în
în bună
bună rîndueală,
rîndueală, fie-care
fie-care în
în ce
ce se
se ya
ya pricepe,
pricepe,
Păstreze măcar ca indivizi, să se conserve, precum s
jntru îndestulare înainte. Unii vor crainici pe dată,
zis? Că vieața li ie grea, că nu mai ie de traiu, ca că toftte
_
s
ale
i
or
,
c
g
nu
ne
bucurăm
de
drepturi,
toate-s
lor, că
au în cale atîtea stăvili și nici un chip cum sa se mi- ccă
„ nn>’nvem
^ cei
“ desmoșteniți,
avem voe
voe,, no
noi,
cei
desmoșteniți, ca
ca să
să trăim
trăim astast•te> văzut și pipăit. Dar oare sănii lupte nici cum f au feliu.
„
llvS dacă se vn
aM acă
S
Cine să li se uite fr
în, „
gură,
va w
vedea
Știu oare, că pretutindeni ie locul prins de alții, așa se trăește mai bine.
ie o clică ce stăpinește tot' bunul, ce s^aPin §
P. Mvșoro.
Puniîntul, clică haină, că iea va înteți noroadele, no-
�REVISTA IDEEI
REVISTA. IDEEI
99
98
Lucruri din Vieață
In „„„
cari se face mat adesea atîta va/ba de
ascidt, ar,an clle-ta lanT, o foarte ,a
] nopeslirc Gîn-
JT. Al.
Stimate Amice,
pfdt nm ta.it, p. de n’aș povesti-o de nit la sf.rș.tul
viețel, tot- cred că aș reproduce-o ezact.
j
/
nutea face de cit în cele două luni de lenmfi, DeCein.
Ere si lanuar. Intr’una din aceste luni, Domnu Rădu.
ro,H defila”?’ ’’’
Pricepeam multe lucruri și totu-și astă-zl. dnpti trei
zeci deliii, tot nu pricep încă răbdarea tură suman și
fără margini, a ponorului muncitor de la țara.
Adesea-orî îmi zic, că neamul acesta de oameni Ie
menit să facă lucruri mari, de oare-ce, de veacuri, iei
a putut rezista la atitoa dureri și împilări.
Venisem la țară de vacanța Crăciunului. Și, fiind-că
aveam sănătatea cam șubredă, părinții miel hotăme sa
mă țină acasă pănă la l>aști. Aceasta a fost prima Ieftină,
ce-am petrecut-o in șutul în care mă născusem.
Liniște. Ninsoare. Lapoviță. Noroiii- Necaz. Femei, cu
picioarele goale, scoțînd apă din puț, și copii, desculți,
alergind după nevoi. Căruțe inămolite, trase de cîțe doua
părechl de bol, istoviți de muncă și de foame, și țipete
de oameni înămețițl în timpul nopțel, țipete ce se con
fundau cu sueratul crivățului.
leată ce-mi mal amintesc din acea iearnă. Și asta ar
fi fost de ajuns, ca sa nu mal uit lupta îndirjitâ ce duc
acele ființl, in cursul unei vieți de chin. Dar ceea ce
am să-ți povestesc ie iu afară din acest cadru.
Satul despre care-ți vorbesc, se află așezat pe rîul
Ialomița, pe una din marginele județului Ilfov. Alături,
și peste girlă și în sus, pe deal, jur împrejur, alte sate,
aproape unele "de altele, toate legate intre- Iele de acelea-și griji, planind asupra tutulor aceea-și sabie cruntă,
grozavă, nemjlostivă.
De pe coastă, care șerpuea de-a lungul văel. începea
moșiea Delbanca. De unde acest nume, nu pot- ști. Știu,
numai atit, că, in drumul ce făceam spre București, am
străbătut de multe ori moșiea aceasta. Și, cît prindeal
cu ochii, pe drumul spre Moviliță, în timpul vereî, îna
inte de săceriș, griul se întindea, în st-înga și în dreapta,
ca o imensă pajiște galbenă, ce părea nes'firșită.
Ale cui aceste bogății ? Desigur nu ale celor ce le
munceau. Griuele țăranilor, mai mici în talie, mal rari,
mai sarbede și mal pipernicite, se lungeau mal înlături,
pe coastă, în vale, prin rîpl, prin mlaștini.
De ce, mă întrebam necontenit?
Iu acea iearnă satul Icra neliniștit. Un eveniment-neobiclnmt, pusese toată lumea iii mișcare.
Ce se întîmplase? In adevăr uri eveniment extraor
dinar. Dar, pentru a fi bine priceput, Ie nevoe de oarecari lămuriri pregătitoare.
Cuconu lancu, arendașul moșiei Deleanca, arendaș si
al altor moșii mari ale statului, Iera reprezentat âicl
printr’un om al sau de încredere, un anume Ion Rădu
lescu, care exploata moșiea în numele său. Cuconu lancu,
nu avea altă grijă, de cit să plătească la timp arenda
și sa încaseze profitul. Acela care conducea exploata
rea, acela care, față de țărani, iera adevăratul stăpin,
Iera numitul Iun Rădulescu. Iei regula munca timpu
lui, iei tăcea angajamentele cu țăranii, iei lua socote
lele, Iei vindea și cumpăra, Iei spînzura și tuea. Cuconu
lancu, habar n avea de nimic. N’avea habar de ce nomrnî 3,?"ac’ S-n vastele magazii de scindurî sau de
înrnt.ii11 Ur?t,ea; cuni zic’ nu ?tiea «It-ceva, de cît sa
'"SpSr
H
RMukfcî uit maî fe,rTase Preocupări ale
meșterului
Kadulescu, iera socotelele țăranilor, operație ce nu se
conturile vechililor, de pe la diferitele moșii, prin urmftre
si pe ale lui Domnu Rădulescu.
..
’ Domnu Solomon, verificase corupturile lui Rădulescu,
si văzuse, că, la această moșie, datoriile țăranilor Ierau
cu mult inul mari de cît la celelalte moșii, lei deduse,
din acest fapt, că Rădulescu risipea averea .stăpînulm,
Supuse deci cazul lui Cuconu lancu, care, mărginit cuit)
Ieri, admise si Iei, acela-șl lucru, cu foarte mare ușu.
rință. iMnl mult: iu dimineața aceea, ingrat, cum sint
de obiceiu toți pnrveniții, ișl închipui ca Rădulescu
risipea averea, și, de comun acord cu Solomon, hotărî,
ca acesta, să meargă în toate satele de pe Deleanca, să
iee lei socotelele, să stabilească datonea.fie-cimu țăran,
să i se taxeze averea ce i s’ar ii putut împlini, și restul, de va fi, să se treacă in socoteala lui Rădulescu.
Si, Domnu Solomon, cu acest ordin în buzunar, plecă.
Vestea despre sosirea acestuia, în sat, fu o surprindere
pentru toți. Surprinderea iu și mal mare, cînd ipist-atul ruspîudî vorba, că, «Domnu Solomon», Iera trimes
direct de Cuconu lancu, cu ordin de a lua Iei socotelele
țăranilor angajați pe Deleanca. A doua zi, țăranii fură
chiematl la conacul din sat, și operațiea începu. Domnu
Solomon avea cu dînsul toate condicele lui Domnu Rădulescu si toate zapisele țăranilor.
Modul ‘acestuia de a purcede Iera surprinzător pentru
toți. Țăranii, defilau pe dinaintea lui Domnu Solomon,
tot asa, ca odinioară pe dinaintea lui Domnu Rădulescu.
De astă dată, inse, socoteala nu se reducea, in a se so
coti plățile și restabili datoriea pe viitor.
Ieram’ de ‘fața. Tatăl mleu, care voea să se convingă
prin Iei însu-șl, de această foarte ciudată purtare de a
lua socotelele’ țăranilor, mă luase cu dînsul, fără să-și
inchipuiască, cum-că această scenă îmi va rămânea astfeliu întipărită în minte, în cît, după atîta trecere de
vreme, s’o am încă complectă în memorie.
Țăranul Gloabă, întră. In fața lui, Domnul Solomon,
încunjurat de registre și de zapise, sta așteptîudu-1.
— D-ta Iești Gheorglie Gloabă ?
— leu, boerule.
— Știi cît datorezi ?
— Nu știu, boerule. D-ta trebuie să știi mal bine.
— Datorezi 292 lei 35 bani.
— O fi, boerule.
— Așa scrie aici.
— Așa o fi, boerule.
— Ciți bol ai?
—. Doi boi.
— Și ce mai ai ?
— Mai am o vacă și șase ol.
Doi bol. 160 lei, o vacă 50 lei, șese oi 60 lei. Total 270.
22 lei 35 bani, în comptul D-lui 'Rădulescu.
Și tot ast-feliu, cu toți țăranii, timp de trei zile. Se
făcea socoteala fie-căruia, i se estima averea ce s'ar fi
putut vinde.. lear restul, îu comptul D-lui Rădulescu.
.A patra zi, Domnu Solomon, primește o telegramă)
din București, înarma căreia îsi face bagajele sipleacăi
fură a sfirși cu socotelele țăranilor.
Ce se întîmplase? Domnu Rădulescu, îșl avea îu sat
omul său de încredere, care observase modul de a pre
cede al D-lui Solomon, și, din cea dintăi zi, raportase
faptul D-lui Rădulescu. Acesta, fără a întârziea, pleacă
la București, să dee ochi cu Cuconu lancu.
— Da ce te-ai apucat, Cucoane lancule ?
—• Ce, Rădulescule, nu-ți place?
— Cum să-mi placă?
Apoi dă, Rădulescule, ți-o veni greu, n’am ce zice.
Dar și D-ta, prea ț-i-ai bătut joc de averea mea.
— Ce avere, Cucoane lancule. Ce bătae de joc?
Apoi Solomon mi-a spus, că al datorii, pe Deleancfti
de peste două sute de mii de lei ? Cum de-ai împărțit
D-ta atîțiu bani la țărani?
Indignat nu mal sînt. Am pierdut de mult obiceiul. Huz’i pentru viitor, speranțe pentru o stare mai bună, si
la acestea nu mal gîndesc. Am pierdut obiceiul.
r^’cnm
B^ulescule? Dumere?te-mă și pemine.
Reflectează D-ta, Amice, de poți. Indignează-’te. Fă-țf
r»^'Cnm
leată cum, Cucoane lancule. Sint cinci ani de tind iluzii și ridicâ-țX sufletul, sperind. De vel putea. Iești
’oncit, Precum iți spun, leu am pierdut obiceiul. ’
7 HI- Deleanca. Nu-1 așa ?
Unul din fiii lui Cuconu lancu, a fost de mai multe ori
P-t11 La, răspunse Gtmonu lancu, foarte curios de ce
miniștrii. Prinsurile lui diplomatice, au uimit lumea,
"■
i spună omul sau de încredere.
«^Trebuie să știi mai întâi, că,la început, fugeau ții- prin luxul lor destrăbălat. In curtea lui, servitori frande Deleanca, ca dracul de tamie. Nouă ne trebueau cejl și englejl. Fratele cel mai mic a uimit Parisul... Și
Cu ce Ieram su- muncim noi cele cîte-va mii de sint ani de zile, de cînd se trudește să sfirsascu o avere
brSne? I» primul an, am făcut ici și colo cîte-va a- pentru care nu l’a durat nici capul...
Dar... Ai voit su-țl redau istoriea asta. leat-o. Cuconu
P°£iri, la cite floua-zecL-trei-zecI de țărani, înfie-care
v“? Tăronii au vecinie nevoe de bani, ba să-si cumpere lancu, nud inse singurul. Sint mulți, aceia.cari au supt, ca
S1‘ bou, ba să-și mărite o iată, ba să-și plătească birul, niște vampiri, munca țăranului, ati.fi a ani neîntreruțî.
Al D-tale, cu dragoste,
ffani interesat mal întâi de ce putea munci un țăran,
• ănnă această măsură ii avansam. Să luăm o pildă.
Vasele Ramură.
V dat unuia 20 de lei. I-am tăcut un zapis, prin care
A oblig» ca, în schimbul acestor două-zecî de lei, să-mi
Muncească: 2 pogoane de arat, 2 pogoane de secerat,
.‘ile cu carul și 12 zile cu palmele. Dacă aș fi trebuit
b- plătesc aceasta munca vara, n’aș fi scăpat’cu 120 lei.
? venit- vara. Creștinul a muncit cît. a putut, dar nu
Mă aflam la Madura, orașul sfint al lui Devanaguv
‘ împlinit toată munca. Iearnă, tind am'făcut socoteala,
cînd mi-a înfățoșat biletele de muncă, am găsit lipsă și al fiului său Cristna.
nu irngon de secere, 2 zile cu carul și 4 zile cu palIntr o sară, îu care vizitasem ruinele palatului lui
Lie. I-am socotit această lipsă tot în baril. Și anume: Kansa, și ale turnului, în care, acest tiran, făcu să
L pogon <le secere, 16 lei: două zile cu carul, 8 lei: se închidă sfînta fecioară, mă oprii, ca să visez în
4 patra zile cu brațele, alți 8 lei. Renuînea deci dator acel voe, în mijlocul trunchiurilor de coloane, al capite
țăran, care luase 20 lei, toți mari și lăți, încă 32 de lei
iin nou, după ce muncise 2 pogoane arat, 1 pogon se lurilor dărîmate, și al statuelor colosale, de zei mu
tilați, pe jumătate îngropate.
cerat, 4 zile cu carul și 8 zile cu brațele.
Soarele scăpata repede la orizont. Cintecul pidiaCuconu lancu asculta.
_ In timpul iernel, se întîrapla ca un țăran sa n’aîbu lulttf, care își întorcea turmele, răsuna pretutindeni
mălaiu. Venea la mine și-mi cerea cîte-va banițe de po în cîmpie. Elefanții sfințiți, intrau în pagodă, cu o
rumb, că nu avea de mămăligă. leu îi spuneam că po îrabielșugată provizie de iearbă proaspătă și de tres
rumbul îe scump. Dar că lui ii puteam da, cu conaițiea tii de zahăr. Priveam crepusculul, învăluind pămîn.ca su nii-1 plătească la vară, 4 lei baniță, sau să-mi tul și estompînd, în depărtare, munții, pădurile, rîurile,
muncească. Pentru cinci banițe de porumb, cari nu fă cu umbre, cari creșteau din toate părțile, cu o neîn
ceau mal mult de cît 20 de lei, leu căpătăm un zapis,
prin care țăranul se angaja să-mi muncească 2 pogoane chipuită iuțală. In fața mea, templul, dedicat lui Cristna,
complecte: arat, plivit, secerat, o zile cu carul și 10 a cărui masă impunătoare îe una din minunile de sud
ale Indiei, dispăru numai de cît în noapte.
zile la mașină, adică muncă de 100 de lei.
De o dată timiramul, cântarea morților, zbucni în
— Mu, Rădulescule, glumești tu, mă ?
— Cucoane lancule, haide la fața locului, să te în beznă. Brahmii, îșî începeau slujba de sară, și, în tă
credințezi. Și de o fi alt-feliu, să-mi faci ce-i vrea.
cerea, pe care noaptea o adusese cu iea, cuvintele aces
— Apoi, dacă-i așa, Rădulescule, să trimetem după tui imn lugubru, ajunseră deslușite pănă la mine.
Solomon, să nu s’apuce să facă prostii.
«Iei au plecat, lasîndu-și trupurile, pămîntului, în
— Ce să s’apuce, că s’a și apucat. Șina știu zău ce-oiu
prada șacalilor nesățioși și corbilor rîpitori.Iear suflemai face cn țăranii, cînd 6 începe aratul.
Cuconu lancu suna, făcu o telegrama, pe care o dete tetele rătăcesc acuma în fundul abizuriîor, în voea lux
servitorului, s’o ducă la telegraf.
Varuna, care pedepsește pe răi».
— Să stal, Rădulescule, pănă o veni Solomon, căinai
«Zadarnic, atuncea cînd îi roade iaksaii, cînd le sfâ
avem să vorbim.
șie maruntaele, zadarnic încearcă atuncea a invoca pe
— Stan, boerule.
Yama.
Dreptatea Zeului infernurilor, după o mie de
â treia zi, se întîlniră toți trei. Din întâlnirea aceasta
rezultă, că Rădulescu se întorcea la postul său, urma ani de suferință, îi va face să nască din nou, timp de
cu socotelele țăranilor și cu munca timpului, încă zece o mie de generații, în trupul unui Ciandala».
cît a ținut contractul lui Cuconu lancu cu Statul.
Vocea sonoră și gravă a brahmilor, începea cel
11 k^est timp, Deleanca Iera muncită la vreme, iear țăr.a.M> plătiți cu dobînda banilor luați acum cinci ani. dintăi vers al strofei, pe care mulțimea credincioșilor
^junsese prin sate un blestem. Cind vre-un țăran îu- o sfîrșea, scoțînd strigăte și gemete cumplite, asupra
'“pea pe-Deleanca, iera sfirșit cu dînsul. Vara întreagă soartei morților, alungați din împărățiea cerească.
h bretea, muncind pe mosi’ea boeriului, iear ogoarele < Urinară multă vreme așa. Ființa pe care- o invocau,
n. .r.Sluânâau părăsite. Plecau, în zorii zilei, familiile, iera Dumnezeul răzbunării. Și, printre aceste trei mii
dnnchrul tras de patru boi. Iera tatăl, trei flăcăi, de oameni îngenunchiața, cari se bateau în piept, pen
tețe. Numai bătrîna remănea acasă. Și dușii, nu tru a-i depărta mîniea, nici un necredincios în cu
jj: ,.ai întorceau de cit după două săptămînl. lear in vintele popeî, nici unul să cuteze să se ^ridice, să
acesta nu li se da nici mîncare, cu toate cu
hi n<2ea\\ ctt® IC ceasuri pe zi. Deleanca a fost ținuta zică ’brahmeî: Tu minți, ființa supremă nu ie așa cum
cu enflă, de Cuconu lancu, cincl-spre-zece ani. Nn știu nc-o înfățoșezi tu, iea nu ne-a făurit pentru a ni se
te Kenda PJătea Iei Statului, atîta numai știu, ca cel sfășiea măruntaele, pentru a se face călăul trupurilor
mate
-a PIatit 0 arendă de vre’° trei °n mai și sufletelor noastre, nici pentru a-și pune fericirea
r„
tot și-a găsit socotelele.
•
,,
în suferințele noastre.
»iî a -V10artea sa, Cuconu lancu, a lăsat moștenitorilor
Nu. Toată lumea se ruga și credea. Și nu iera a> Jte-va milioane la lie-care...
ceastă putere nemărginita, pe care Vedele au cîntat-o
ntît
de bine, ce stăpînește si regulează lumile, arbiReflecții nu
mai fac. Am pierdut de mult obiceiul.
O noapte la Madura
�hevista ideei
REVISTA IDEEI
100
PAGINI DE SÎNGE
CARTEA NOASTRĂ
pe D-zeu, și a teroriza popoarele intru folosul lor.
Mă puseiu să cuget la aceste
tițiî, la aceste povești misterioase, la toate aceste ridcule credinți, cu cari, păstorii oamenilor, orbesc mul
țimea, de mii de ani, treeîndu-șî, urni altora, formu
lele lor, în tăcerea pagodelor și a bisencelor. Tor.
rind, arzînd, măcelărind pe adversarii lor in^numele
lui D-zeu, care nu mni ie,^ în minele lor, de cit o
groaznică, o ne mai pomenita spaima.
* Mi se părea că aud în noaptea trecutului, striga
tele tuturor victimelor, pe cari, cintanle călăilor, nu
ierau în stare să le înăbușe.
«Noi sîntem Budiștii și Magii, măcelăriți de brahmi. Sîntem Birmaniî, măcelăriți de budiști. Smtem Amalec tii, Amoreenii, Saduceenii, zu gruia ați dm
porunca lui Moîse. Sîntem Evreii, decimați de leviți...
Noi sîntem victimele inchiziției, martirii rugurilor dm
Spania și Roma... Sîntem Vodezii, Alhigezii, protes
tanții lui Saint-Barthălemy, Camisarzii. Sîntem Savonarole și Jean Huss...»
Vedeam fn cui sul vremei, de cîte ori popoarelor păreau
a fi potolite, de cîte ori un yînt de îndurare și de
fraternitate, începea a sufla printre iele, vedeam ridieîndu-se ud om, zicîndu-se trimesul lui D-zeu. Și
iei, împingea, din nou, popoarele, unele împotriva al
tora. lear, în mijlocul liniilor de sînge și miilor de
cadavre, ce copereau pămîntul, brahmii, bonzii și
popii, veneau să se închine lui, zicînd victimelor:
a Adorați mina ce vS-pedepsi.ște. Ie unsul Domnului».
Popoarele prostit»*, prin superstiție și frică, se în
clinau și mai tare, pună ce fruntea li se muea în no
roiul înșîngerat, și se rugau pentru călări lor, și bine
cuvântau pe cel ce le lovea, murmurînd: Ie drepta
tea lui D-zeu, care ne pedepsește, pentru fărădelegile
noastre... Vmnică șurlatanie, a a> estor oameni, cari
se zic uleșiî ceriului. Iei trec, necontenit, cu arme și
bagaje, cu tot arsenalul lor de rugăciuni, de devale,
de îngeri și de diavoli, de genii făcătoare de rău, trec
pururea de partea măcelăriturilor popoarelor.
Și, singur, pe acest vechili păinînt al Indiei, a]e
cărui izvoare de vieață au fdst cu toatele secate, de
cătră despotismul sacerdotal, gândeam, in noaptea
ceea, cum-câ ar fi folositor și bine,. d--a spune obîrșiea tuturor acestor încarnări, a tuțriroi acestor mîntuitori, a tuturor acestor profeți ai bunei vestiri, a
riiturur acestor fii ai lui D-zeu, născociți de cătră
levițiî tuturor țerilor, pentru a aservi lumea mai bine,
sub jugul lor demoralizator.
Trecutul n gurilor, al ruinelor și al dezolare!, acest!
leviți, I au coperit. Să arătăm că sub fie-care pas ul
lor, găsim o urmă de sînge, o urmă de nelegiuire.
Și să ie smulgem viitorul.
.
— ....'..i
L. Jacolliot.
■-LE'jAu—_ ...
„REVISTA IDEEI» /
AN, 10 NUMERE, 5 LE1~*23J
Abonamentele se plătesc înainte.
București. — Strada Epurilor, IO.
In cărțile dc aur, nobleță- voastră rîde.
Pe file stau înfipte: omoruri, jafuri: hoți,
La rîndul vostru, inse, cu suflet de doțl,
Sub Lege vă ascundețl, slafiil, lemure lude.
Strămoșii să rdnvie, netrebnici strănepoți, *
De voi le-ar fi rușine. Cu- scîrbă v ar sur ide,
Văzînd în fie-care, din toi, trăind, un gî-de
lear nu brigandul liber, ce’n lei t-răea, în toți.
Noi cărți de aur 1n’avem, moși riavem hrăpitorl.
" ’
i avem
zori.
Trecutul ne le noapte. Prezentu-l
lear norul, ce pe ceriul cetăților se strînge,
Prin fulger, lumina-va, și vremurile noi,
Și roșii eșafoduri, și liberii eroi,
Și cartea noastră prinsă din-pagine de sînge.
VAILLANT
'lîmpita burghezime se'ndcasă, vrînd- să-l vadă.
Sdnalță eșafodul, spre fund, posomorit.
Cu fața zimbitoare și pasul hotărît,
Martirul Anarhiei, străbate prin grămadă.
Pe padină, călăii, îșl urcă a lor pradă.
Vaillunt, puternic strigă, de gîzl- nedoborît:
„Da, moarte burgheziei". Și capul și-a vîrî.1
Sub luna, pes e care cuțitul stă să cadă.
Un murmur se ridică... și sîngele țîșnește.
In manta, Libertatea, figura și-o'nvăleșle...
Dreptatea Burgheziei, în fine, s’a'mplinil.
Dar roșie lumina, sdntinde pe obraze:
Din c»pul care cade, sub fler, au izbucnii,
Mulțimea sa orbească, de-o (lata, mii de 'raze.
CASERIO
Ie doliu. Bitrgheziea, cu ‘pompă 'șl- poartă sfîntul.
Că’n lei își. concentrase iot țelul lei pervers.
De-altminterl, fără merit, cu’n merit nul și șters,
Carnot fu Burgheziei și Dreptul pi Cuvîntul.
Pe trunchiul fără craniu, se lasă greu pămîntul.
In pre»jmă nici o floare, pe pl-eatră nici- un vers,
Deși clăti cu brațu-i, întregul Univers,
celor ajunși, săpa mormîntul.
Dar, dacă peste groapa-l sd nalță pălămida,
A<'(-1- re dau la biruri și 'nășiră greu, obida:
Artiștii fără pîne, cu friguri geniale,
Țeranul, minierul, truditul lucrător,
l-nalță, prin tamîea iubirii, osanale,
Și-al Iul mormînt îl poartă în sufletele lor.
Mergea Demetriad-
fILRHTROPlEfl
nuni, nu ne place nici asta? Nu numai nu ne place
4fl? clriar ni-i odioasa. Nimic mai respingător pentru
de cît, ca o ființa omeneasca, validă. în stare de
validă, sa atirne de înduioșarea de inimă si de
“Ltivirea cui-va. Prin silința, prin însușirile ’ tale
f poți să-ți îndestulezi trebuințele cu prisos. Copiii
Lt ridica pe lingă tine, ca niște fragede și gV
50 J vlăstare. Batrinn, iși pot trăi declinul vietri
£tițîde *b;c;umuJ ;ievoeî:
în.8u-v
«■,« tokte
Spinările tale, sa te vezi inactiv, să nu poți face
l'/.r o mișcare ni susținerea ta. Să suferi înjosirea cea
Îî amară, să-ți cobori demnitatea, să fii redus tu
•L-ți de-a atîrua de alții și de-a întinde mîn.? Din
Inate nevretlnicule omenești, ieată cea mai cumplită.
Tupta fiarelor crunte, cari se sfâșie între iele, de la
„ntadă săracă, ni se pare mult mai înălțătoare, mult
afli vrednică de urmat, de cît o atîrnare umilitoare...
In fața calamităților firei, trebuie să te resignezi
ia toate. Dar ce calamitate-! aicea. Ce ie aceea, de
papi omului putința de a munci, după pornirile sale,
prin faptul acumulare! capitalului și al statornicire!
proprietăței private, asupra bunurilor obștești. Și ce-i
Jjnnge, pentru îndestularea nevoilor sale, acea bucată
de pîne, ce i s’aruncă, din an în paști, cînd sărăciea
ie ia culme, Ia o ospătărie oare-care. Ce ie aceea, a
se împiedica pe om, ca să-și clădească o locuință co
modă, după trebuințele și după fantaziea lui, oferindu-i, în schimb, un adăpost vremelnic, în vre un mizerabil
azil. Supui pe om la încercarea să-și ruineze sănătatea,
ca să-l primești, pe urma, într’un spital. Perpetuezi
războiul, pentru ca să poată funcționa societățile cru
ce! roșii. Și născocești cele mai rafinate mijloace, de
a distruge, de-a stinge atâtea nenumărate vieți, pen
tru ca reginele a două sau mai multe popoare în luptă,
să-și afle treaba de-a plînge morțiî și de-a lega răniți!.,.
Lucru revoltător, ca să te bucuri de niște aseme
nea bunuri sau de solicitudinea cui-va, mai în tăi se
așteaptă, să fii cu totul decăzut. Și chiar atuncea,
pentru o păcătoasă de zamă, pentru uu păcătos . loc
de odihnă, pe-o noapte, trebuie să te ie! la încăerare
cu alții, pentru că sînt în totdeauna prea mulți. Des
tul să-ți amintești de truda sărmanelor vădane, de
milogeala pe la diferite- persoane măriniuioase, pentru
a căpăta un braț de lemne, iearna, după ce mai întâi
au degerat de frig. Destul să-ți amintești tot- spriji
nul acordat de autorități și de particulari, la o laltă,
pentru a prețui această sîngeroasă batjocură, care se
chieaină filantropie. Spitalele sînt totdeauna pline, și
far să fie vre-o dată și pentru tine loc. leară ca să
fii internat, în vre-un azil aparte, trebuie sa se facă
atîtea demersuri, atîtea curse, de la secretar, la comitet și ]a patroana comitetului, și vice-versa, în cît,
Prea bine, poți să-ți dai duhul, precum se și întîmplă...
Se face lnare caz, că pentru cutare ins, pentru cu
tare scriitor sau poet, s’au făcut, atîtea colecte, s’au
8trîns atîtea fonduri. Aceasta, ca un feliu de justific^re> că, dacă dînsul s’a plîns necontenit de lipsă, ieste
necontinent, sau, cura s’ar prinde, necruțător.
Mya bani, cît cel mai stoic-, mai temperat din coectori, i-ar fi cheltuit într’o sară sau două. Tocmai
S£nPCaZUIÎ aI .t-reb,Ui r‘îi-ttî
101
ocmai^ cu asemenea prilejuri, găsiți să organizați, pen
tru voi, cele mai nesăbuite, mai estravagante petre
ceri, fără să vă coste nimic. Mai bine v’ați ascunde
obrazul, că pană și din împrejurări de astea, găsiți să
trageți pentru voi foloase, să faceți nerușinate traficuri...
Ceea ce ne face pe noi, nu numai să privim filan
tropica, orî-cum s’ar practica, ca ce-va josnic, degra
dator, ci să ne ridicăm împotrivă-!, ie că-i o mare mis
tificare. Lumea nu se capătă cu nimic, nu trage nici
un folos însemnat pentru schimbarea starei iei. Dar
lea așteaptă și se nutrește cu speranța. Vorbele se
lățesc și fapte de nimic se exagerează cumplit. Și i
mai puțin primejdios, de cît a cere cu energie, lea
la nevoe chiar a-țî lua cu forța, ceea ce ți se cuvine
de drept. Se satisface mai bine acel instinct de con
servare, jitît de dezvoltat sau de exagerat, cu osebire
la mizeri. Mărginirea omenească, unită cu o rafină
rie perversă, a născocit un mijloc minunat, pentru a
scoate din minte lumea pătimitoare și a păstra nea
tinse așezamintele de a-zî, din care tocmai, purcede
mizeriea, și cari vor pe.rpe‘ua-0, din ce în ce mai
aspră, pre cît vor dăinui; Dur pană și biserica, pro
pagă tot filantropica. Ce știe înse biserica desp. e ne
voile noastre de a-zi, ca să nu zicem de dînsa mai mult...
Firește aprecierile noastre nu se răsfrâng de loc,
asupra acelor fapte, ce-s mai curînd o protestare vă
dită, în potriva relelor ce ne bîntue, mai mult un act
de solidaritate cu apăsații și cu cei despoeți. Atâția
nobili, cari și-au cheltuit averile, ca să le vie acestora
în sprijin, să le susție cauza lor, cari s’au devotat
acelui ideal măreț, 'care țintește la regenerarea ome
nire! întregi. Intre purtările Iot și între cele ale filan
tropilor de rind, poate să fie o asemănare de formă.
Cît despre fond, ie depărtare ca de la ceriu lapămînt.
Unii păstrează ordinea actuală intactă, păstrează ele
mentele moarte, pe cînd ceilalți sprijiuesc elementele
vii, din cari fac <-hiar parte. Dacă se găsesc, în adevăr,
oameni de inimă, cari voesc în adevăr binele semeni
lor lor, în senzul acesta să-și îndrepteze privirile.
Și cel mai mare act de filantropie, ce ar putea să-1
facă, ar fi ca să lucreze la întronarea acelei stări, în
care să nu mai fie nevoe, de loc, nici de-o filantropie...
P. Mușoiu.
GREVA GENERALA
Raport-pregătit din partea aUniună sindicale dc Bronz»,
pentru congresul revoluționar, co trebuia să albă loc la
Paris, congres care a fost interzis.
Dintre toate mijloacele de luptă, de cari dispune
clasa muncitoare, pentru a ajunge Să-și îndeplinească
idealul de Libertate și de Frumos, Greva Generală
ieste, desigur, cel ce-i împărtășit de mai mulți și pare
cel mai practic. De prisos să stăruim atîta asupra
păcătoșeniilor și crimelor societățeiburgheze. Ni se pare
mult mai de samă și mai folositor, pentru lucrările
congresului, de-a căuta, cum am putea face o rea
litate, din această idee de grevă generală.
Infrîngerile cari au avut loc în urmă, și încercă
rile zădărnicite, prin mișeliea unui jurnal, * al cărui
nume nu merită citat, care, pentru a paraliza silin
țele militanților, a imprimat, că toți cari au căutat
sa propage greva generală, au fost niște indivizi plă
titi de regali,tî, întnngeru.
tiți de regaliști, infrîngerile acestea nu au putut asă fie°sM o rieață întreagă- >
“ reduc'
în sine. Evenimentele au
spulberat orî-ce calomnii, și Ideea revoluționară, și-a
unui onb ma* a^es c^up^ ce ajJ?^APer"
continuat drumul, din ce în ce mai aprinsă.
a fost Stricat de nevoi? De cît v’ați lauda cu
Ce ne pasă nouă de înfrângeri, dacă, căzînd de zece
Omenea fapte, mai bine v’ați ascunde obrazul, ca
�revista ideei
REVISTA IDEEI
102
ori, vom izbîndi a unsprezecea oară Noî
niște mistic!, n’avem pretențiea de a alcatu ,
j.‘n nmnroci vre-un paradis oare-care. bintem r a
lutionPari fii^ă ne place lupta pentru lupta nu
pentru foloasele ce am putea să le tragem dwi r.
»,K=.
i
sw
pentru a încerca să ne îmbunătățim staiem Sa fin
Lse bine înțeleși, noi privim greva genera a, nu ca
o țintă, ci ca un mijloc. Pentru noi iea nu-i un pa
liativ, ci arma de războia modernă, care va spulbera,
pentru totdeauna, lumea veche, plina de nedreptăți
și de minciuni, in care sîntem nevoiti sa trăim.
’ Cunoașteri cu toți!, camarazi, evenimentele cari au
însemnat cea dintă! încercare de greva generala. Toata
lumea credea, această nouă armă de lupta, de dome
niul hipotezelor, maî mult sau ma! puțin realizabile.
Si nimeni nu se credea atît de aproape de a vedea o
insurecție pacinică a proletariatului. Evenimentele se
însărcinară a ne instrui, și neașteptata zguduire ce
izbucni, acum vre-o cîțî-va ani, trebuie pururea să
ne slujască de pildă, pentru a ne feri de a maî că
dea în acelea-și greșeli.
# .
Lipsa de înțelegere și de organizare, sînt pricinele
de căpetenie carî aduseră neizbînda încăerăreâ aces
teia. Cînd zicem organizare, să fie bine înțeles, nu
voim să vorbim de loc de-o înțelegere autoritară și
centralistă, precum o înțeleg cea maî mare parte din
socialiști. înțelegem prin asta, o vastă federație, al
cătuită din toate elementele sindicale, cari să aibă
între iele o necurmată legătură, pentru a fi gata la
toate ciocnirile, ce ar putea să aibă loc, neașteptat,
dintr’un moment în altul.
Noî credem, cum-că ar fi de folos, a se crea între
toate sindicatele din Franța și din străinătate, în mediurile lor, niște biurourî de corespondență, ce ar
realiza, ast-feliu, organizarea liberă pe care o preco
nizăm no!. Modul acesta de organizare are un avantaj
foarte mare: acela de a fi practic și mai cu samă economic. Se află la Paris, alcătuit din cîte-va sindi
cate, un Comitet al Grevei Generale, purces din con
gresul corporativ de acum cîți vaauî. Din nefericire,
le conceput pe-o bază centialistă, ce face ca iniția
tiva unei mișcări atît de vaste, ca greva generală, să
fie încredințată unuî mănunchiu de camarazi, care,
ajunge să fie o leacă mai fără vlagă, pentru-ca lîngezala și indiferența, o clipă scuturate, să nu întîrzie să precumpănească din nou.
Pururea, pănă a zî, așa s’a înțeles organizarea.
irganizarea. De
De
acolea indiferența. Ie vremea de a reacționa. Nu mai
voim această veche metodă, de centralizare afară din
cale. Trebuie ca în locul unuî comitet de dirio-uire,
sa se creeze m fie-care sindicat și grupare economică,
un biurou de corespondență, care să fie Ia curent cu
toate agitațiile, in stare să miște masele.
Modul acesta de organizare, maî aro un avantaj
foarte mare: acela c» fnsu-șf proletariatul, io cunoșpXn^C“UF’ V“ -VS'ȘÎ
intensele sale.
ziîniV l'. î„rt- 7-1111 “'■em nicî 1,11 jumnl
zilnic la îndămînă, și-i de nevoie să fim necontenit
Petite R/CUriertVăzUî atitudinea ziarului -La
Fetite Rdpubhquej, care făcu să cadă, acum vr’un
spate. Lucru ce se yaîntâmpla, dacă nu ne vom
^TotttPeaj!^Sldeeia ♦ Petit Journal; pană la cpe.
tit JRXîHquex și «L’Aurore*, s nt niște întreg
derî comerciale. In ziua în care iși vor vedea com.
nromisă vinderea hîrtiei lor, ne vor pune bețe în
roat* Îs a cu atîta maî mult, cu cit greva generală
va fi o mișcare curat economica, care nu ya puțea
prin urmare satisface poftele și rBmink pohticiamlor
cari predică în jurnalele așa zise înaintate.
înainte de a întră maî în adincul subiectului, ie de
nevoe de a deschide o paranteza și de-a istorisi un
fapt, însemnat prin pilda ce o cuprinde in iei. pe
vremea ceieî dintă! încercări de greva generala, după
vre-o cincî-spre-zece zile de lupta, se iuti uniră sluj,
bariî de la căile ferate, și, într o noapte, iei liotan^
greva. Fură înse zădărniciți de către secretarul Confe.
deratieî, care-șî dădu demisiea, zicind cu diusul nu-i
partizanul grevei. Ast-feliu, se dădu ordin tuturor
secțiilor, ca să se pună in greva, și, pentru a Se
deruta bănuelile poliției, avertismentele se puseră
în niște plicuri cari purtau adresa și vigneta unui
oare-care negustor de vinuri. A doua zi, polițiea
îera avertizată și toate scrisorile confiscate. De acolea,
în mare parte, căderea grevei de la căile ferate, da
torită unuî spion.
Am ținut să amintim evenimentul acesta' pentru a
nu se iuta, pe viitor, măsurile ce sînt neapărat^ să se
!ee, pentru a se înlătura asemenea curse. Maî îe. o
altă chestie, asupra căreia trebuie ca să ne ațintim
privirile: ce sumă de silințî trebuie să întrebuințăm,
pentru propaganda grevei generale. Și tocmai pentru
a ne feri să ne risipim puterile degeaba, îe trebuință
să ne dăm samă, să chibzuim, în cari grupuri de
meserii, în car! corporații îe mai nimerit să lucrăm.
Se înțelege de la sine, că îe neapărat de a ne adresa
maî întâi și maî cu osebire, către acele bresle, car!
alcătuiesc,’ așa zicând, cheea de boltă a societățeî,
cătră corporațiile fundamentale. Anume: cătră sluj
bașii de la căile ferate, cari, prin inacțiunea lor, vor
tîrî, după sine, o mare mulțime de muncitori, din pricina înlănțuire! economice care îl leagă la o laltăi
cătră turnătorii în bronz și fier, cari privează de
muncă pe toate corporațiile cari derivă de aici: cătră
ace! breslașî spre car! trebuie să se îndrepte toate
silințele noastre.
In raportul acesta, necesar prescurtat, noi am lă
sat la o parte necesitatea grevei generale. N’ara ma!
voit să repetăm critica societățeî capitaliste, încredințațîj de altminteri, că asta ar fi fost cu totul de prisos. Trebuința de a desființa lumea veche, plină de
nedreptăți și minciuni', nu mai ie de dovedit nimărui.
După ce am luat condeiul pentru a lumina, vom apuca acum târnăcopul, sa dărîmăm. Și căutăm cele
maî practice mijloace.
Destulă frazeologie, destule fraze sonore și pompoase: puțin mai multă acțiune. Prin ce mijloace ajunge-vom, să întronăm domniea Înfrățiră 'Unioersale. Netăgăduit, nu sînt maî multe. Singură Revoluția brutală, violentă, poate să ne dea satisfacere.
Dar,tocmai aicea-î încurcătura, și, foarte adesea, ce!
ce s afirmă socialiști, se lovesc de neputința, în care
se găsesc, să definească revoluțiea în sine, cum trebui®
să fie dînsa privită.
A.m văzut revoluțiile precedente: 1830, luniu 184.8, îp
fine, Maiu 1871. Astă-zi vedem cusururile revoluționa
rilor din toate aceste epoci, cît se atinge de mijloa*
cele de carî s’au slujit. Vremurile epice ale barica.,l?r. au trecut- Ar fi absurd de a ne maî lua dup»
rătăcirile trecutului, cînd avem la îndămînă alte mij'
,
j
,
j
j
'
;
'
j
j
:
i
■
■
j
\
I
;
j
joace. Pentru-că, nu trebuie să ne facem închipuiri,
țe aproape cu neputință asta-zî, de a lupta în potriva
forței armate cu acelea-șî arme cu carî se luptă aceasta.
Căile largi, deschise prin orașe, progresul armamen
tului, lipsa de arme în clasa muncitoare, ne fac să
căutam o altă lăture de luptă.
Știința va ajuta nicî vorbă și va putea desigur să
dee sprijin în luptă. Dar asta încă nu-î destul. Și ar
fi lucru copilăresc de a ne întemeea numai pe atît.
Mijloacele acestea nu-s cunoscute de cît de un număr
foarte mărginit de indivizi, și vulgarizarea acestora
nu-i nicî comodă, nicî practică. Ie de văzut, așa dar,
care va fi adevăratul cîmp de bătae, pe care îl va
prileji greva generală.
1 Să ne închipuim numai slujbașii de la căile ferate
în grevă: bucatele și transporturile nu vor maî sosi
]a destinație. In două-treî zile situațiea va fi de-un
caracter foarte ascuțit, din pricina lipsei de hrană.
Ce se va întîmpla atuncî? Fără îndoială că cele
lalte bresle de muncitori, nu vor întărziea de a urma
mișcarea, în rea mai mare parte fiind forțate. Ce vor
face bnrgbejiî, zăpăciți? Desigur, îe! vor chîema în
sprijin armata. Dar, socotind numărul de kilometri
de cale ferată și numărul soldaților, vedem că aceștî
din urmă sînt în prea mare inferioritate, pentru a
putea păzi cum se cade, nu numaî căile ferate, ci, cu
și mai mare cuvînt, orașele mari.
In fața uneî asemenea priveliști', burgheziea se va
grăbi să chîeme alte categorii sub drapel, ceea ce va
aduce la regiment un contingent nou, pregătit gata
să ridice baioneta în aer, cînd nu vor refuza de a
răspunde la chîemare chiar de acasă, ceea ce va mări
foarte mult încurcătura.
Inse, ni se va spune, în vremea acestor treî sau
patru zile, cîd va dura aceasta, va fi nevoe de hrana.
Neaparat, și desigur tabloul va fi din cele mai intere
sante. Bani!, ne mai avînd nicî o valoare din pricina
lipsei de mărfuri. De o parte burghejii, de alta mun
citorii, flămînzi, în mijlocul uneltelor de muncă. Cre
deți că adversari! vor remînea așa înmărmuriți, în fața
mesei puse, pănă la stingerea universală?
Burta flămîndă nu știe multe, si nu va trece mult,
pana sa se ajunga la o incaerare și sa se pue mina
pe cele de nevoe. Dar, vrem să fim înainte tot buni
baeți și să credem cum <că ‘burghcjiî
7 vor ceda cei
•“ : o restituire de
dintăf. Ce le vor cere muncitorii
plină ? Fără îndoială că nu. Sau, vor câta să se răzbune : măcel pentru măcel ? Dacă bnrgbejiî vor prefera
să încerce riscurile uneî bătălii, greva generală se va
preface în revoluție.
Precum am spus-o, va fi nevoe să se înlăture
orî-ce bătae regulată cu trupele: să se imobili
zeze și să se demoralizeze soldați!, punîndu-î, nu
în fața uneî revoluții locale, de bande de răsculațî, ca
odinioară, ci în fața uneî revoluții', cari să fie pretu
tindeni și nicăeri, pe care să nu o poțî apuca trup la
trup. Afară de asta, în locul revoluțiilor clasice, pen
tru te răzbuna, împotriva exploatatorilor, de mize
riile îndurate în cursul veacurilor trecute, se vor isca
fapte individuale, cari, cu toate că vor fi îndeplinite
cu sînge rece, în umbră, nu vor fi maî puțin teribile
Și nu vor avea maî puțin puterea de a demoraliza
clasa burgheză, prin faptul multiplicăreî lor și cel al
neputinței materiale de-a fi împiedecate.
Intr’un cuvînt, prin greva generală, se va ajunge a
se împrăștiea greviștii preste tot, prin urmare la ne
putința armatei, la enervarea și apoî la demoralizarea
soldaților, la dezertarea unora, la panica capitalului
Și la punerea stăpînireî pe ateliere. Cu această treabă
din urmă, în deosebi se vor îndeletnici sindicatele.
103
Va fi în sarcina lor, de a privi ca proprietate colec
coleo
tivă, ceea ce a fost din început și care ar fi trebuit
sa fie pururea, patrimoniul comun.
Tot în sarcina grupelor economice, va cădea, de a
împiedeca orî-ce amestec politic, după izbînda grevei
generale. Pentru-că ar fi un semn,de cădere, acela de
a continua să ne bălăcim în noroiul politicei. Intru
sfîrșitul acesta, Uniunea de Bronz va face tot ce-i va
sta în putință. Contribuind la propaganda grevei ge
nerale, iea va grăbi venirea acelei vremi cînd toți desmoștenițiî vor avea drept la banchetul vieței. Uniunea
de Bronz, îndeamnă pe celelalte sindicate, să se gruI
’...................
peze liber, pentru acela-ș!
sfîrșit. ~
Dînsa .....................
trimite salu4...1
------«_•!__ je nnjjjcitorj, cari, cjte o
tul „x..
său frățesc grupărilor
dată pe căi deosebite, se îndreptează, totu-și, cătră
Societatea Viitorului.
Albert Hexry, Savby.
ANARHIE
Idealul democrației, nu poate fi de cît Anarhica,
Nu anarhiea în înțelesul de dezordine, de zăpăceală,
ci anarhie în înțelesul ce-1 precizază etimologiea cuvîntului: lipsă de orî-ce stăpînire. Da, anarhiea, ieata
unde trebue sa ne ducă, la urma urmei, năzuințele
omului cătră o libertate din ce în ce mai mare și
cătră o egalitate din ce în ce mai riguroasă. Da, anarhiea, ieată unde trebuie să ajungem, împinși de
puterea principiului democratic, de fatalitatea istoriei.
Omenirea, plecând de la monarhiea absolută, formă
primitivă și cea mai expresivă a stăpînire® trece prin
monarhiea constituționala, prin puterea prezidențială,
prin stăpînirea adunăreî, prin legislațiea directă, spre
anarhie, formă definitivă și cea mai înaltă a libertățeî.
Asta-i menirea omenire!, asta-i tendința ei revoluționară.
In triade văr, ce ie areea Revoluție, de nu scăderea
necontenită a autoritățeî, în folosul libertățeî, nimi
cirea crescândă a stăpînireî, în folosul desrobireî in
divizilor? Și ce-î aceea constituționalism, președință,
,parlamentarism,, sufraj„ universal, de nu niște etape
«i.. ij
i 4*■
n¥ ?! wrt z»11 o 4” f\o
acec&
ale Revoluției,
această
vecîuică călătoare 9?
legislație directă, de nu o punte aruncată între guvernamentalism și anarhie, între vechea societate guvernamentală și politică și lumea nouă industrială.
Ieste un fapt istoric netăgăduit, că libertatea crește,
pe măsură~ ce puterea guvernamentală scade, și, din
■ ’ “ că
~ stăpînireacrește, cu cît se împuținează
potrivă,
libertatea. Așa dur
dar, npentru a ridica libertatea la ran
bAca
gul
g
u| cel maî înalt, și asta-î tendința democrației, tre
buie de redus stăpînirea la zero, de redus la nimic.
Anarhie, vis al împătimiților de libertatea inte
grală, idol al adevăraților revoluționari. Atîtâ vreme
te-au necinstit oamenii și te-au batjocorit, nevrednicește. In orbirea lor, te-au confundat cu neorîndueala
și haosul, pe cînd, din potrivă, stăpinirea, vrăjmașa
ta cea mai mare, nu îe de cît o urmare a neorîndueki
sociale, a haosului economic, după cum tu yei^fi, re
zultatul ordine!, armoniei, echilibrului, dreptăței. Pro
feți!
. te-au
. „ wîntrevăzut demult, sub vălul ce copere viiA îri 1. -au proclamat idealul democrației, nă
dejdea
°'r an libertățeî,
° ținta supremă a revoluției, suverana
timpurilor viitoare, țara făgăduită a omenire! regene
rate. Pentru tine pieriră Hebertiști! în Nouă zeci și
trei. Dînși! nu și-au dat samă că nu-ți sosise încă
vremea. Și în veacul acesta, din urmă, cîțî cugetători
au avut presimțirea sosire! tale și s’au coborît în mormînt, salutîudu-te, după cum patriarhii, murind,
salutau pe mîntuitor. Vie împărăția ta, Anarhie.
Cesar De Paepe.
I
�REVISTA IDEEI
bevista ideei
104
vite. Ideile scoase din cercetarea stăreî de lucruri ,|e
CĂ TRE IDEAL
V.
Să cercetăm nemulțumiți!, să cercetăm răzvrătiți! și
să vedem ce râvnesc, cari li-s năzuințele. Da, sa cer
căm. Din lumea în care trăim idealul a zburat de
mult, și de atîta amar de vreme ne zbatem in feliu și
chin si pană acum vedem la ce am ajuns.
Voi, cari nu v’ați putut și nu va puteți statornici
o vieață mai ticnită, vouă, cărora nu v a suns nici o
dată traiul de a-zi, voi, toți acei, con aveți ce-va pe
inimă și cari nădăjduiți vremuri mai bune, spuneți,
destainuiți-vă. Și să vedem, nu ie cum-va vre-o scă
pare, nu cum-va, prin spusele voastre, s ar putea ră
dică cei căzuți în desnădejde ? Și oare din înțelege
rea tuturora, celor ce sufăr, n’ar ieși pierzarea celor
tari de urechi și de inimă?
„
.
Aud spunîndu-se, cum ca leacul se știe. Poate ca mai
are nevoe de adăogire. Inse băgați de samă, cei cari
spun, nu-s chiar iei înși-și atît de înțeleși, nu prea
îndeplinesc nici iei ceea ce găsesc potrivit. In dru
mul către ideal, cătră lumea împăciuită, atîți stingheri
își caută oamenii de înțelegere, tovarășii de luptă, prie
tenii. Și oare să nu șe fi băgat de samă de cătră toți
nevoea înțelegere!? împrejurările, nu dau necontenit,
lecții’, celor ce vreu să le priceapă ?
Voi, nemulțamiților, cari pe zi ce merge sînteți din
ce în ce mai alăturați unul de altul, voi, cari n’aveți
loc la banchetul vieței, mai stați Ia cumpene, vă mai
îndoiți de lecțiea lucrurilor, mai chibzuit!, că poate
ar fi scăpare, pentru unul a-zi, pentru altul mîne, și
cînd-va se vor găsi toți îndestulați? Nu vă mai căutațî singuri înșelăciune. Alinați-vă suferința între to
varășii voștri, îneîntați-vă de lumea, pe care aveți s’o aduceți prin însa-și silințele voastre. înceteze răceala
dintre voi. înceteze vrajba și nesiguranța. Ieată o cale
de urmat, ieată o cale potrivită împrejurărilor.
Dar, vine vorba de amănuntele asupra chipului de
purtare în goana cătră ideal. Și ieată că nu mai poate
domni înțelegerea nici între acei, cari de bine de rău
se îndreaptă, în cete, cătră o stare ce le zimbește. Și
doar nu-i cuvînt de învrăjbire în chipul cum are loc
învrăjbirea a-zi. Toți sînt nemulțumiți, toți sînt îm
potriva unei stări ce-a dat nemulțumitei ființă, și,
totu-și, în loc să meargă frățește la luptă, ieată-i
deosebiți, dezbinați.
Unii, mai dămoli, râvnind la o schimbare a înfățișarei stăreî de_a-zî, tind la o rădicate a st ;rei nemul
țamiților, dintâi necomplectă, complectîndu-se prin izbînda desăvârșită, izbîndă ușurată prin ridicarea întru
cît-va a sturei celor ce sufăr. Alții, mai aprigi, pă
șind ce-va mai vioi, pururea sînt în sfadă cu cei din
tâi. Nu mai vorbesc de celelalte nuanțe.
Dar mai pre sus de neînțelegerea dintre deosebitele
grupări, je nevoea de a fi uniți în fața vrăjmașului
comun, in fața celor tari, ie nevoea de a vedea,’ fie
care, in nemulțamițn din juru-i, niște tovarăși, niște
prieteni, pnn ajutorul căror să-și poată căpăta aiinarea suferințelor sale. Și maî trebufe, sS 5e‘{ie sainS
de faptul, ca m sint încă atîțî, cari nu-s încă în rindunle noastre, și can, Însuți cum se găsesc, ne stin-
gh"es° r î- ^greUe Cale“' Și n'nvem °are. ™ toți,
Iunun.orea t.utal0r“ asupra stăreî de
“ starea asta lreb^te
l°a^e^or’(^^a™1le ^mai^propnO^'cel^mnikpotrL'
narte. Rărnîne numai a se păzi, ca lupta dintre de0.
sebitele grupări să nu prea fie m dauna acestora
in folosul vrăjmașului comun.
Intru cît privește înfățișarea unitara a expuneril0,
celor ce urmăresc, o schimbare a starei aflătoare^
înoire socială, apoi se poate trece P™
> P^te une]e
deosebiri, peste unele neînțelegeri, șicu atit mai muu
cu cît împrejurările îi unesc chiar tara voea lor.^
Dacă unii spun, ca statul va fi distrus, și alțfi, cstatul va muri» apoi nu’J
“e
taPt de
înțelegere a vorbelor. Cînd zici cu va ft distrus, tve.
bule să ții samă, câ ie la mijloc o chestie de vreme,
distrugerea putînd dura tocmai pana ce te vei întîlD1
cu cei cari susțin, ca statul va muri. Luciul acesta
numai din pricina stavilelor, pe cari le îjitîlnește
acțiunea de distrugere.
Cu, după unii, Ie nevoe sa se ție sama mai mult de
individ, să i se dea lui mai mult larg. Cercetările au
sarcina sâ aducă lumină. Vom da maî multă temei
nicie cercetărilor, punîndu-le necontenit, față în față
cu cercetările din urmă. Vădit, că atîtea și atîtea i
chestii, slab dezlegate ori chiar nedezlegate, se vor
dezlega pe deplin prin propășirea socială, și, în acela-și timp, cîmpuri noi de cercetare ni se vor des
chide. Credem că izbinda va fi mai lesnicioasa, daca
se va avea în vedere pornirele și mijloacele ce se
ivesc cu cît pășim înainte.
Nu-i nici un cuvînt, sa se pieardă puterea pentru
a răpune pe acei, cari lucrează mai dămol, întru cit
aceștia își dau obolul lor la opera de înoire socială,
in măsura putere! lor, potrivit convingerilor lor. Ci
rămîne drept sarcină, celor mai aprigi, de a veghea
necurmat-, de-a semnala abaterile. Netăgăduit câ dez-,
legarea chestiei sociale se va face cu totul altmintre
lea de cit cum își închipuesc unii. Ținînd samă de
conlucrarea atîtor factori, vedem că ’ starea de a-zî
devine din ce în ce mai limpede, și, în acela-și timp,
chestiea socială tot mai lesne de dezlegat. Că dezle
garea iei va fi mai de vreme sau mai tîrziu, aice-i
chestie de profeție. Că va fi ori nu urmarea uuui
războia între popoare, -ruzboiu stârnit de starea de
a-zi, rămîne de văzut.
A-zi nu ne mai îngrijim, ca în alte vremuri, de
unele chestii, cari nu puteau căpăta o dezlegare
mulțumitoare. De pildă nu ne mai îngrijim de faptul cum vor fi plătiți măcelarii într’o viitoare socie
tate, cine ya îmbrățoșa ocupațiea asta. A-zi ne stă
înainte altă dezlegare. Credem că vitele vor fi 1Ș’
sa.te îQJ?ace
lumea se va hrăni din laboratoriul chi
mistului, după cum tot din laboratoriul lui își va
scoate și multe alte înlesniri.
Nu-i nevoe să ne îngrijim de ocupațiile josnice,
toate se vor înobila. Cei cari își fac planuri, cei cari
tremură cu planul în mînă, plan pe care vreu să-l fi’
plice îu vremea de a-zî, vor suferi supărarea nesufi’
cienței planului lor.
Cercetând, ținînd sama de rolul revoluționar al b»r‘
ghezieî, chibzuind asupra mijloacelor și vremei, bS;
gînd de sama, necontenit, ca nu cum-va să rămio u*’
tați oare-cari nemulțămirâ, cu chipul acesta se va
junge la dezrobirea de sub stăpânirea stăreî de a'0’
la care cu toții țintim.
M. Botez-
Grija pentru prisos
Într’un articol al nostru trecut, preocdpîndu-ne de chi
pul cum ar putea, un individ conștient, să se manifesteze
ca atare și cu să facă ce-va pentru ideile lui', pentru
schimbarea socială, în care ideile acestea s’ar rezuma,
am ajuns la concluziea firească, de-a practica pur și sim
plu vieața sau de a-șl afirma existența. Lucru cel mal
complex și tot o dată cel mai simplu, care cuprinde in
sjne și un fapt actual, de însemnătate reală, și un fapt
de dezvoltare ulterioară. Oameni, de altmintrelea devo
tați, tinjau după revoluție, si nu-și' dădeau nici o samă,
că faptele lor zilnice, chipul cum iși îndestulau trebuin
țele și se satisfăceau pe sine, ar fi’ fost, chiar acestea,
atitea elemente constitutive de ale societâțel ce vreau
s’o întroneze. Nu-și’ dădeau nici o samă, cum-cu a-șl afir
ma existența, însemna tocmai a afirma revoluțiea, Iei
așteptau să se deschidă ceriul și sa se facă lumină, și
nu vedeau că lumina o aveau in privirile lor, și că, Iera
destul, iera destul ca să-și deschidă ochii, ca 'orizontul
să fie luminat.
Concluziea Ie simplă și cu desăvârșire firească. înlăn
țuirea faptelor și ie de partea Iei', să-i dee o excepție*
hală tărie. Faptele se combină mulțumitor, cu osebire
cînd găsești cheea, cînd o pornești cu siguranță și cu
sistemă, de la punctul începător. Totul se desfășură
minunat, ca și cind a! face o catalogare de lucruri, și-al
pune totul la’ locul cel mal propriu. Se isca o dificultate.
Dacă omul nu stârue și nu-și afirmă existența, precum
s’ar cuveni, ie că și crede, cum-ca i-ar dăuna, că exis
tența la care ține,’ iei și-ar periclita-o, i-ar fi amenin
țată. Și grija conservare!, iea, une-ori, la dînsul, aseme
nea proporții, în cit-, dintr’o grijă normală, pentru ne
cesități simțite, ajunge., pur și simplu, o grijă,' curat
pentru prisos. Vrind să trăiască, iei își exagerează atit
de mult nevoile și se supune Ia atîta alergătură și trudă,
în cit nu-i mal remîne vreme să-și rînduiascâ vieața de
loc cum s’ar cădea, să-i simtă vre un farmec: vrind să
trăiască mal bine, Iei uită a trăi.
Netăgăduit, chiar grija pentru întreținerea normala,
ieste atît de cumplită, atîta de absorbitoare, a-zi, că
nu-țl mai dă răgaz, să-ți mal aduci aminte, că al și tu
pe lume vre-o menire mai mare. Numai cine a fost
strîmtorat de lipsuri și bîntuit de nevoi, poate să-și dee
samă, poate să spue ce însemnează chiar cucerirea stric
tului necesar. Strictul acesta necesar, nu poți să-l cu
cerești. nici cum, fură a pune în mișcare, adesea, atitea
planuri combinate, fură a face sihnți supra-umane, fără
a niizui nu știu cit, fură a cuceri lin prisos. Firește, în
niște asemenea condiții, vieața se petrece, cum se întîmplă, orbește, și nu mâi poate fi nici o vorba, de-o în
drumare conștientă și de vre-o țintă determinată, finală.
Asuzi, de dimineață si pană sarn, pentru o îmbucătură, al
cărei gust, la urma urmei, nici nu ai vreme să-l simți.
Voim să spunem, cu totul s’ar petrece mai lesne, că
toată grija mai mult ie fără cale, rîvna celor mai mulțl,
de-atîtea ori amăgitoare.
Gloata, nu-i susceptibilă de imputări. Iea nu le simte
morala. Sint inse oameni, cu înțelegere mai mare, cari
au început-o, din capul locului, bine, dar cari s’au po
prit pe cale. Necesarul și-l au sau Far avea, fără prea
multă batae de cap, în ori’-ce caz cu minimum desilinți,pe
care medica tuturor oamenilor ie nevoitâsă-1 facă.Iiprinde
inse .grija unei asigurări mai mari și vreu sase
---- rprezinte
---------în lume cu un prestigiu mai mare. Și, ca atare,
C:.:: prind
înnon ce au,
nn
să devie calculatori, ișl îngrădesc expanziunea
își țurmuresc preocupările lor predilecte, și se retrag,
puțin cîte puțin, din rîndul acelor tovarăși, în care fi
gura lor cadra atit de bine, În care figura lor radiea.
Lașă, vor face iei mai mult, cînd vor avea o situație
solidă, vor răsplăti Iei toată aceasta inactivitate, la care
.. se supun, de bună voe, acum. Și se dedau cu cea mai mare
ardoare, și se dedau cu pasiune, la cucerirea unei ca
riere. Gu situațiea făcută, vom fi stăpîni pe destinele
noastre, salvați.
Cît-se atinge de o asigurare mai' mare și de salvare» ■
105
nu vom tăgădui, precum că s’ar putea intîmpla. Cu toate
cu, vedem noi cit preț.uesc acum asigurările, cîtprețuește
salvarea. Inse,a te nutri cu nădejdea, cum cu o cariera
făcută, îți va îngădui mal lesne, ca să-ți îndeplinești
chlemarea, ieste a te minți pe tine. O carieră făcută, 'de
care i>r fi, cu stricteță, să ții, are atît de serioase im
puneri, în cit nu vei putea nici de cum, să te manifes
tezi, cum Iești, cu fondul tun, fără a arunca o sfidare, tu
turor celor de cari tn atinri. Am văzut militari, am văzut
magistrațî, am văzut profesori și diferiți slujbași, ajunși
la trepte înalte. Au socotit cu toții, că vor sluji ideile,
dacă ișl vor ajunge o țintă. Ținta, mal mult sau mal
puțin și-au ajuns-b. Inse, prin practicele lor, iei tocmai
întăresc bazele pe cari ar fi voit să le surpe. O carieră
liberală, uu-I mal puțin stingeritoare. Doctorii, advocații,
și alțl profesioniști de aceștia, nn fac nimic mai mult,
dacă își pun nădejdea în carierile lor și vreu să -facă
afaceri strălucite.
Tot acolea ajung, și tot isprava aceasta o fac, și cei
ce vreu să-și facă o carieră, prin o partida bună. Mal intăi,
pentru a cuceri o moștenitoare cu stare, sau, mai curind,
pe cel de cari aceasta atîrnă, trebuie să apari, ca un
bărbat cu tact, cu calcule aparte. Și, chiar cînd tocmai,
prin însușirile tale, cum sint, sau tocmai pentru Iele,
ajungi să fii ales, nu întirziezi de a te perverti, de la
sine. Dintr’un agitator de mina întâi, dintr’un maestru
mânuitor de condeiu, nu întîrziezi sa te prefaci într’un
mediocru țiitor de registre sau într’un mediocru vâtav de
moșie. In locul cercetărilor tale frumoase, vei purta grija
unei întinse gospodării, cu coperisurî și cu uluce de
dres, cu grajduri și cu cal și cu slugi, ’ cu osebire cu
slugi, cari te vor urmări ca o adevărată spaimă, cu toate
păcatele lor. In locul atîtor nobile gîuduri, atîtea ne
numărate nimicuri, să-ți treacă toate prin capul tău.
Ideile le păstrezi, dar fără sâ mai faci pentru iele ce-va,
pentru că întăetatea ce li se cuvenea lor, al fost ade
menit și-ai dat-o unor fleacuri.
Toate aceste mari neajunsuri, explică îndestul, pentru
ce atîția mari invățați, cu toate că, duși și iei de curei t,
să-și facă o oaie-cure carieră, să treacă printr’o filieră,
au' apucat tccraai calea opusa, de-a renunța cu grăbire
la privelegiile lor. Toate acestea explică, pentru ce
atîția oameni cu stare, din cei cu convingeri adinei,
și-au simplificat daraverile, cit au putut mai mult. De
ce, atîția profesioniști, mai mult sau mai puțin liherî,
independenți, nu și-au mai pus atita nădejde in situa
țiile lor. Iei au văzut ce nemernic, ce păcătos ies
te ca să truesti ca o brută, cu toate că cu eslele
pliiine. Și, fiinA-că au voit sa trăiască ca oameni, au
căutat să fie cit mai emancipați. Nume ilustre ne
sint prezente în minte, fruhtasi între fruntași, prin
graiul și prin condeiul căror adevărul s’a revărsat in
splendoare. Unii nu au putut s’o facă de cît cu prețul
unor renunțări mai mari, lei au mai indurat, pe de-asupra, hula unor contemporani stupizi, chiar prigonirea,
cu care cel mari și puternici, pururi au răsplătit pe
nobili și aleși.
Idealul nostru nu ie de- loc renunțarea. Noi nu avem
de renunțat la nimic. Dar noi avem o năzuință mai mure,
de a trăi’ integri și de a face ca toate clipele ce le
trăim, să fie pline de existența noastră. In ochii noștri
nu are nici un preț, trăiască cine-va orl-cum, dacă în
schimb ieste redus la o muncă de sclav. Cu asemenea
preț, traiul cel mai îmblelșugat Ie pentru noi cea mal
cumplită osîndă. Ce însemnează oare, de a trăi în bielsug, cînd toate manifestările tale, îți sînt împiedicate,
Poți oare să trăeștl bucuros, cînd Iești cu călușul la
gură, cu lanțul la picioare, și cînd cu mînele tai sure?
A chibzui nevoile ce avem, a nu le exagera nici cura, si
mal cu samă a urmări să ne manifestăm ca oameni,
Ieată. singura noastră dorință. Nu pentru lauri viitori,
vrem s’o îndeplinim, nici pentru acalmărl actuale, do
cari ne dezinteresăm complect, ci pentru farmecul ce-1
are în sine, o vieața trăită ast-feliii, o vieață pe cure noi
o concentrăm într’o clipă.
P. Mușoiu.
�F
revista ideei—----- ------------------------
106
CE-I DE FĂCUT ?
urei puțin, treptele setai.morale, să te silești a ajunge
d“'0Hout"' ie* fosTdat in românește. Sau
mai bine, D. Panaite Mușoiu, a făcut încercarea de a
După judiciosul capitol, de Plechanow, P%6tțajucă m-1 da, căci pună acum nu sau publicat de cit doua
prieten al nostru, a avut buna ”!sPiraJlț’ fen“e unui dis
părți, două volume. Volumul al treilea i cel mai mdin nemțește, mal reproducem aice, apr
6O„somntite teresant, nici pană acum n’a fost dat la tipar, din
pricină, după cît știu ieu, că traducătorul n are des
tule parale pentru lucrarea sa. _
3“
J° “tun“ ■
Cum n’are destule parale, veți întreba. Dar nu sînt
Cetit-ațî cum-va, romanul lui Cernișevsky, CW de destui editori în țara romanească? Suit editori, nici
vorbă. Dar, marea nenorocire, a lor ca și a literatureT,
Făcut? Dacă nu l’alți cetit, atl Pierdufc
mult, pentru-cu, mi se pare, puține romane plinesc ieste că nici unul nu-i cunoscător. Și, pe cind toate
lucrările, de o mediocritate banală, încarcă vitrinele,
atâtea calități mari și deosebite, hi, printre
așa zise psihologice, socot ca ie mult mai pres sus de rafturile librăriei și ghiosdanele colportorilor, operile
cele obicinuite. De oare-ce, Cernișevsky, face analiza de adevărată valoare, de marți valoare, cum ie în ca
simțimintelor eroilor săi, nu numai pentru dinsul, c
zul de față, se zbuciumă ani întregi pană să vadă lu
și pentru cetitoriul cel mai puțin în stare a trage iei mina tiparului, dacă au noroc s’o mai vadă.
Editorii noștri se interesează de două lucruri, cîud
însu-sl încheerile firești.
Poate vă mai aduceți aminte de analizele sintac li se dă vre-o lucrare: s’o iea cît mai pe nimic și să
tice. pe cari le făceați odinioară. Vi se dădea o pro le fie recomandată de un scriitor cu renume. Scriitorii
poziție sau o frază: voi, trebuea să luați fie-care cu cu renume, adică vorba vine, au și iei două lucruri
vânt în parte, să spuneți dacă îe subiect, de pilda, în vedere: întâi, să-și vîndă numai scrierile lor, pe
pentru ce ie subiect, care ie predicatul, pentru ce cari le fac cu toptanul, îndată ce au căpătat încre
nu-i subiect altă vorbă din propozițiea dată. Dați-vă derea unui editor: al doilea, să treacă pe ale sateli
bine sama de însemnătatea acestei mici analize, tre ților și colaboratorilor lor, dacă-i au. Lucrul acesta
buitoare pentru priceperea sintaxei, și apoi cumpă ie atît de adevărat în cit am putea cita nume. Nu
niri însemnătatea iei, aplicată la vieața omenească.
mai librăriea Socec, are cărți editate, cu cari și-a um
După cum, acel care a învățat bine analiza, va pri plut magaziile, deși n’a scos diu fie-care mai mult de
cepe sintaxa, tot așa, acel care va fi pătruns, va fi în cît câte o mie de exemplare, din cari s’au vândut
vățat analiză sufletului omenesc, va înțelege vieața, nouă... Nu nouă sute, dar nouă, fără sute.
care, de aici încolo, nu va ma! fi un secret pentru
Propuneți-Ie acestor editori, vorbesc de toți edi
dînsul... Poate că exemplul mîeu să fie nepotrivit.
torii noștri, să vă tipărească Ce-T de Făcut, și vă vor
In tot cazul, ie departe de a areta îndestul meritele
lăsa să ieșiți din baracele lor, după cum ați intrat.
lui Cernișevsky. iMă simt atît de mic, în fața acestei
opere, atît de mare, îu cît toată siguranța, tot bunul Căci nu se pricep, nu cunosc literatura și sînt foarte
mulțamiți dacă aceasta le dă averi, fără osteneală
simț mi se rătăcește.
Cu toate astea, de un lucru sînt sigur: «Ce-î de multă, ajutați numai de noroc. Și totu-și, ieu sînt gelos
Făcut», îe un roman admirabil, pentru toată lumea: de D-l P. Mușoiu... Aș fi voit să am ieu fala, de a
pentru cetitoriul deprins numai cu «intrigă?, cu emo- fi tradus un așa cap de operă, chiar dacă l’aș fi ținut
țiea, ca și pentru acel care caută' valoarea literară și în sertarul mieu două sute de ani.
Ștefan Scurtu.
morală a operei. Dacă am spus bine ce am gîndit,
apoi, mi se pare că asta ie calitatea cea mai de samă,
ce se poate cere unei cărți, cu îndoita țintă de a fi
cetită și de a fi lăsat urme în mintea tuturor.
Romanul lui Cernișevsky, ne înfățoșază vieața celei
mai înalte pături sociale din Rusia, vieața studenților
Cind ie covârșitoare, vieața nu se poate încatena :
ruși, a acelor studenți, dintre cari se recrutează fai ie ca și apa c irgătoare, pe care o poți stăvili, dar care
moșii nihiliști. Nu-i vorba, în acest roman, de aten trebuie numai de cît să-și afli
le o ieșire, fie pe de-asutate împotriva Țarilor. Nu sînt descrise, cu colori pra iezăturei, vărsîndu-se în r'
albiea obicinuită, fie prin
vii, încercările, misterioase și pline de emoție, de o depresiune laterala, vărsîndu-se
într’o albie nouă.
a răpune vieața a tot puternicului Rusiei... Ie vieața Așa se esplica urinările neprevăzute ale revoluțiilor
pacinica, de studiu și de familie, a studenților, admi
și contra-revoluțiilor violente. După neașteptate schim
rați pentru sîrguința lor neîntrecută, fabuloasă, pentru
devotamentul, abstracțiea de sine, și celelalte atîtea bări,^ dobîndite prin forța, vieața nu se mai manifes
tează prin acelea-și fapte: alimentează acele energii
cahtuți, pe cari noi nici nu le putem concepe. Ie psichologiea dragostei, analiza perfectă, cred, n acestui pană atunci adormite, pătrunde în canaluri nouă, ca
simțnnînt-, așa de neînțeles pentru profani. Dar nu a apa comprimată de cătră un piston. Dar ori-cari ar
«dragostei de came», cunoscută mai în de obște, ci a fi transformările, persistența putere! nu poate lipsi
de a precumpăni. Munca se îndeplinește într’un alt
dragostei aproape ideală.
TW “inuDa«> o lumină orbitoare chip, dar se îndeplinește, aducând o întreagă părindare
de mtimplări neprevăzute, pe cari oamenii neputin
+nfltî 'W —?e‘ iT°ate s’raVmjntele, toate pornirile
cioși. supuși efectelor lor, le numesc, după împreju
toate mișcările bune sau rele, le înțelegi de-o dată
vezi priciDeie lor și urmările pe cari le'au. Intelerri’ rai-^ v turnătoare sau priitoare, de obiceiii judecind
RnflpfCetUi ’ J° Ce
de unde vine Eretica acelor după egoismul lor strimt și după vederea lor de mo
suflete alese, studenți de elită ai Rusiei înteh^T ment, Așa se transformă, mișcarea în căldură, căldura
Sa’.on’ Ca Să fiu moî clar’ înțelegi rostii ?i feliul m electricitate. Văzîud mașina oprindu-se, te lași adus cu înlesnire să crezi, că s’ar fi risipind chiar forța.
Bar leata ca, de o data, apare transformată. leDumne-'
zeul care piere și se descopere necontenit, mereu în neconteniți avutan. Proteu, pururea schimbător, a luat
chipul unei ființe noi.
Metamorfozele Progresului
REVISTA.
In închipuirea lor copilărească și barbară, că vor
putea stăvili vieața covârșitoare a mulțime!, că vor
vor
4 4
putea imobiliza societatea, în folosul lor personal di
feriți indivizi și diferite clase, dispun de violentă.
Șefii de Stat și stăpînii, aristocrații, religioși sau burgheji, intervin bucuros, prin forța brutală,’ pentru a
nimici on-ce inițiativă populară. Nu o mai fac acuma
de cît c’o mină șovăitoare: legile nestrămutate ale
istoriei încep^ a
deștul de cunoscute, pentru ca nici
cei mai îndrăzneți, dintre’ exploatatorii societățeî, să
nu cuteze să i se împotrivească fățiș în miscarea-i.
Iei trebuie sa procedeze cu știință și cu adresă, ca
si o deturneze pe căi piezișe, precum ai îndrepta un
tren, în afară de liniea mare. Pană acum, mijlocul
cel mai adesea întrebuințat și unul din acele cari, din
nenorocire, încă izbutesc mai bine stă piuiturilor po
poarelor, ie de-a preface toate energiile morale în în
verșunare împotriva străinului. Motivele sînt lesne de
găsit, fiind-că interesele Statelor ramîn deosebite și
contrazicătoare, prin faptul însu-șî al deosebire! în or
ganisme artificiale distincte. Sînt, de-asemeni, mai mult
de cît motive căutate: amintiri de vătămări, de mă
celuri, de crime de tot feliul, săvârșite în vechile războae. Chiemarea la răzbunare răsună foarte puternic.
Și după ce noul războiu va trece, ca un incendiu, mis
tuind totul în flăcările sale grozave, iei va lăsa ieară-și
amintirea urei și va putea servi de germene pentru
conflicte viitoare. Oițe pilde nu s’ar putea cita, iscîndu-se ast-feliu. La greutățile lăuntrice ale ocîrmuirei, stăpînitorii putere! răspund prin războae externe.
Dacii aceste războae vor fi izbînditoare, stăpînitorii
nu vor lipsi să se. folosască de iele, pentru consoli
darea regimului lor. Iei vor fi înjosit poporul prin
neb iniea vanităței ce se numește glorie, vor fi făcut
dintr’însul un rușinos complice, îndemnindu-1 la furt,
la prada, Ia omor, Și, solidaritatea răului săvârșit, va
liniști revendicările prime, pană ce se va împlea vasul
urei din nou.
Dar în afară de războiu, stăpînitorii au la îndămînă
alte puternice mijloace, pentru a depărta de la dînșii
ori-ce primejdie, precum: corupțiea și demoralizarea
prin joc, prin curse, prin băutura, prin toate formele
destrăbălare!. «Lasă să cînte, au să plătească». Stri
cați], înjosiți!, cari se disprețuesc chiar iei, du mai
au simțirea demnitate! trebuitoare, ca să-i îndemne la
revoltă. Dîndu-și samă, că sufletele lor, li-s suflete de
slugi, Iei își răsbună, îndurind apăsarea. Ast-feliu, răz
boitele Republicei, unite cu exploziea de vicii, de mi
șeii!, ce însoțiră cei dintâi ani ai Revoluției, cu
idealu-i de austeritate și de virtute, veniră tocmai la
timp, pentru a pregăti regimul imperial și nepomenita
înjosire de caractere. Cu toate astea, se întîmplă aici
un fenomene de balanțare, care purcese în foarte mare
parte dintr’o reacție normală a societățeî luată în totalu-i. Ie natural ca oamenii să oscileze, pe rînd, de
la un contrar lu altul, după cum le alternează și vieața,
de la activitate la odihnă, și de la odihnă la muncă.
Afară de asta, o nație fiind alcătuită de un mare nu®ăr de clase și de grupe deosebite, cari își au evoJuțiea lor proprie, în evoluțiea generală, urmează că
mișcuri istorice, cu tendinți opuse, se încrucișază, des
criind curbele cele mai complicate, al căror fir, isto
ricul, nu poate să li-1 descurce de cit cu foarte rnare
anevoința.
Ast-feliu, în vremea luptelor intestine ale Revoluției
franceze, Vandeeirii reprezentau, desigur, împotriva
guvernului central, principiul comunei autonome, liber
ederata. Dar, prințr’o contrazicere, de care, lipsa dcsuvirșită de instrucție, nu le îngăduea să-și dee samă,
lei se’ făcură, în acela-și timp, apărătorii Bisericei, caro
ideei
107
țintește la imperiul universal asupra sufletelor, și upăratori! Regalitate!, care, în toți comunitarii nu vede
de cît niște robaci și niște «trunchiuri de operat*,
chiar în înțelesul de carne de tăet pe cîmpul de batae. Prin o ciudată naivitate, care te face să zâmbești
și care ar trebui să te facă să plîngi, negrii din Haiti,
luptîndu-se pentru libertatea lor, împotriva plantato
rilor albi, se proclamau, cu entuziasm, «oamenii Re
gelui». Tot ast-feliu, rebelii din coloniile spaniole, din
Lumea Noua, se ridicau în strigătul de «Trăiască Ferdinand al VH-lea». Aproape totdeauna, în cursul vea
curilor, cei ce se revoltară, împotriva unei autorități
oare-care, o făcură în numele unei alte autorități, ca
și cînd idealul n’ar fi de cît să se schimbe stăpânul.
Pe vremea marilor mișcări de opinii și de emanci
pare intelectuală, cari ajunseră la Revoluțiea din 1830,
cei cari lucrau la emanciparea limbei, la liberul studiu
al istoriei artistice și literare din toate timpurile, îerau,
în mare parte, regaliști și creștini. Pe cînd, reven
dicatorii libertății politice, se găseau tot la formele
clasice ajeșcoalei,la stilul tradițional, stampilat de .cătră
Academii, Revoluțiea se descompuse în două elemente,
cel al politicei, țintind la răsturnarea tronurilor, cel al
liter.iturei, lucrînd la liberarea limbei și la întinderea
domeniului iei. De amândouă părțile, revoluționarii
ierau și reacționari, unii față de alții. Cu foarte mare
dreptate, își imputau de la partid la partid, lipsă de
logică, neconsecințî.
Istoricul, care contemplă părîndarea evenimentelor
și care caută să scoată miezul, din punctul de ve
dere al progresului, are, ast-feliu, de dezlegat, pro
blema cea mai grea: acea de-a stabili paralelogramul
puterilor, între miile de imbolduri în luptă, ce-și dau
asalt din toate părțile. I-i foarte lesne să se înșele,
adesea chiar disperă, socotind că asistă la un cata
clism, cînd tocmai ie un progres real, sau și mai drept,
cînd, în virimentul general al corupturilor, îmbrățoșîud
pierderile și câștigurile, avutul omenesc ie crescut foarte
mult. Ast-feliu, se înțelege că la vederea celor ce se
petrec acuma, bună oară în Franța, cea dintâi sen
zație să fie o senzație de desgust, de rușine și de-o
amară tristeță. Totu-și, sub toată această spumă mur
dară, puturoasă, pe care fierberea o scoate la supra
față, se pregătesc alte alcătuiri. Decăderea-instituțiilor
nu corespunde necesar cu ruina țerei. Această furie
de minciuni, care a apucat Statul Major, înlănțuit în
crimele lui: această nedemnitate a magistraturei, care
năpădește cu înverșunare asupra ori-cârui om sincer,
care cere dovezi: această josnicie a Republice! bur
gheze, îngenunchiată înaintea, tuturor desmațaților
din banda antisemită: această Cameră, strălucind încă
de majestatea sufragiilor populare, care din cea dința!
zi se aruncă la picioarele unui ministru împarțitor de
slujbe: această Biserică, care, prin vocea călugărilor
săi domenicani, îndeamnă pe soldați, «să tae capul»
republicanilor și socialiștilor: toate astea nu sînt de
loc făcute să ne displacă, pentru că toate aceste pă
cătoase instituții sînt osîndice să pieară. Pot oare iele
să se necinstească mai mult, să se cufunde mai rău
în murdărie și infamie, sa se prefacă într’o putreziciune
generală, din care nimica să nu le ma! poată scăpa?
Ie vremea ca totul să se descompue deplin. Moartea
acestei societăți, fără dreptate și fără ideal, va fi iear
un progres, chiar dacă n’ar fi înlocuită pnn lumea
nouă ce vrem să o făurim noi, și ale cărei elemente
le posedăm, anume: aspra experiență din trecut, .știința,
nețărmurita dragoste de libertate și munca solidară
a oamenilor buni.
Elis&e RECLCS.
�REVISTA EDEEI
108
------------------------- --------
Socialismul și Cltestiea Sexuală
Femeea ie un proletar. Cn prota
®,®e^toni Capitalului, .Ube-
^*1" Se Talwt. Sarcina noastră mai
mare. Fără îndoială, voim egalitatea tuturor indivi
zilor valizi, față de muncă, emanciparea Femeei ca
lucrătoare. Primo vivere. Inse Femeea nu-i numai o
producătoare de mărfuri, iea ie, cu osebire, produ
cătoare de copii: ie reproducătoarea rasei.
Munca intraorganică a Femeei ieste generatoarea
robiei, întocmai ca și munca extraorganică a mese
riașilor și muncitorilor noștri. Și-i tot ce poate să fie
mai drept, ca iea să fie emancipată. Dezrobirea iei se
impune și se va impune cu atît mai mult, cu cît vor
cădea privilegiile averei și privilegiile puterei.
n
Cucerirea hranei ie ținta vieței tuturor ființelor or
ganizate. Vegetale, protiste, animale, se zbuciumă ca
să-și procure mîncarea și băutura, a căror dobîndiro
ieste adesea din cale afară de grea.
Din leagăn pănă la mormînt, iești nevoit să cauți
în pămînt și în undă, să lupți împotriva Naturei și
a oarbelor iei puteri. Invingătoriului, prada, vieața.
învinsului, durerile foamei, moartea.
Furnicele, termitele, albinele, castorii, formînd so
cietăți, găsesc în munca regulată o bună stare, care
nu-î cunoscută celoralalte specii.
Omenirea își ceru muneeî, de timpuria, hrana, îm
brăcămintea si adăpostul. Iea cultivă pămîntul, do
mestici animalele, îmbunătăți uneltele, născoci mașina.
In sinul îei, se alcătuită clase, unele puternice, fiind-că
dețineau pămîntul și bogățiile-!, altele slabe, fiind-că
trâeau, ca vitele de povară, într’o stare de supunere
și ignoranță, întreținută cu foarte mare grijă.
Clasele înlănțuite la ocna mancei vecinice, nu s’au îm
păcat nici o dată bucuros cu nesuferita lor soartă.
Au încercat să se sustragă prin muncă, organizare,
studiu, cucerirea puterei și a proprietățeî, pacinică sau
violentă. Istonea nu-I de cît o serie neîntreruptă de
lupte de clase, de evoluții și revoluții sociale.
1 uterea politică a unei clase se razimă pe puterea
iei economica, turnai creîndu-și un rol în sfera producerei și leșindu-le bine la capăt, clasele asa numite
inferioare, putură sa se emancipeze.
Pentru ca să se poată contopi clasele, trebuie ca
munca trebuitoare pentru întreținerea existentei tu
turor, sa nu mm fie o piedică la deplina lor dezvol«n»’ « fi ' 1“,t(îlectuala’ morală. Și așa va fi, ciad ina5
. î red"s munca destul de simțitor.
Desființate clasele, «chestiea socială, Ta fi dezle
gata. Dar oare tot așa va fi și cu «chestiea sexuală ?
T
Wc
m
îe
exist“ngmea omenirei purcede din epoca, ne-
determinată încă cu certitudine, ciad se îndeplini la
Strămoșii primatelor anure, diviziea muncei sexuale.
Femeei, îi căzu în sarcină producerea de copii și creș.
teren acestora : bărbatului, îngrijirea de hrana și războiul împotriva animalelor sălbatece.
Atît cît Bărbatul avu să apere pe Femee și pe Copil,
împotriva colților marilor carnivore, din epoca quaternara, dînsul le fu stăpînitor.
Ceasul înfrîngere! sună pentru urșii, tigru, leu, hie
nele vrîstei de pieatră. Paza căminului ajunse de pri
sos, si, cucerirea hranei, mult mai puțin primejdioasă.
Rolul economic al Bărbatului, fu cu chipul acesta,
foarte redus. Femeea. din potrivă, nu încetă de a lua
o parte mai mare la producerea bogăției. Iei i se datorește facerea celor dintâi vestminte cusute, născo
cirea artei culinare, a ceramicei, și altora.
Femeea îsi apără și ajunse să facă să-i triumfe drepturile-i dobîndite. Pretutindeni se stabili un feliu de
matriarcat poliandric. Existența acestuia ie de netă
găduit. Mulțime de rămășiți matriarcale au uimit pe
istoricii si geografii anticităței: Herodot, Polib, Diodor de Sicilia, Strabon, Plutarc. Și se mai pot observa
si acum, rămășiți de acestea, în Oceania, în Africa,
în Asia si America, la o mulțime de neamuri mai mult
sau mai puțin refractare Civilizației.
Agricultura, panificarea, domesticirea animalelor,
pare a fi opera matriarheî. Cea mai mare parte din
marile invenții, din timpurile preistorice, sînt atri
buite femeilor, zeițelor.
Redus la rolul modest de păstor. Bărbatul nu întîrzie de a dobîudi de la turmele pe cari le păzea,
o hrană pe cît de variată, pe-atît de îmbielșugată, și
pe de-asupra, lînă, piei.
In vremea noastră, orî-ce popor păstor, are menirea
a deveni într’un timp, mai mult sau mai' puțin apro
piat, un popor nomad. Ceea ce li se și întîmplă și
celor dintâi deținători de turme.
Pentru a trăi mai în voe, grupele omenești se des
făcută. Clanul se împărți în familii. Această retro
gradare, impusă de necesități economice, avu cele mai
nenorocite urmări. Patriarcatul se născu. Și patriarcatul însemna, Bărbatul proprietar al izvoarelor de
bogăție, stăpînul Femeei și al Copilului.
Pretutindeni, după o luptă socială, ale cărei gro
zăvii, marele Eschyle le-a descris în opera sa Oreslc\
Femeea ajunse o roabă, adesea o ființă intermediară,
o mijlocie între Bărbat și patrupedul,’ pe care acesta
îl mina de dinapoi.
Din vremea matriarcatului, taliea Femeei se mic
șoră și capacitatea-! craniană descrescu. Marele vi
novat, singurul vinovat, nu-i oare starea socială ce o
îndură Femeea ?
IV
In țevile ce merg în fruntea Civilizației, Femeea
se ridică încet-încet. Condițiea iei politică și socială
se îmbunătățește. lea concurează, pe- fie-care zi,
L-zi, tot
mai mult, la producerea agricolă, industrială, artistică.
Dinsa pătrunde în comerț, în învățămînt și în cea
mai mare parte din carierile liberale, pănă aici ocu
pate numai de cătră bărbați. Unele state le-au con.rp
Tot Și de eligibilitate. Proletarii so
cialiști le apără ca lucrătoare și le primesc în aso
ciațiile și în congresele lor.
De-atîtea mii de ani, antagonismele declasa austo*
rihzat antagonismele de sexe. Se pregătesc vremuri
mai prnncioase germinărilor sociale. Vremurile ce vin
au sa vadă sfîrșitul claselor.
Bărbatul stăpînește, fiind-că dînsul creează bogăție»,
e rage brazda, seceră spicul, frămîntă pînea.
REVISTA IDEE!
,
Mașina joaca pe fie-care zi un rol mai însemnat în
producerea hranei și a îmbrăcămintei. Iea ușurează
munca și o face accesibilă și Femeei. încă nu oare
care răstimp și echivalența economică a celor două
sexe va fi un fapt îndeplinit. Pe ce se va putea întemeea atunci superioritatea Bărbatului? Forța inte
lectuală, chiar iea, nu va mai acorda putere. Știința
va fi spulberat Greșala și va fi explicat, limpede, tu
turor, pe cmn al tuturor, lucrurilor. Lumea nu va mai
cuprinde savanți, pentru-că toți vor fi savanțî neo
bosiți. Se va respira Adevărul, precum respiri oxi
genul din aer, fără ca să-ți dnî samă.
Maternitatea, care a apăsat atît de greu pe umerii
Femeei, va ajunge unelta emancipărei iei.
Luîndu-și însărcinarea, mașina, de a nutri, de-a îm
brăca și încălzi Omenirea, munca agricolă și indus
trială nu mai domni-va asupra lumei, împărțind sabie
și lauri celor mai tari.
Putem privi viitoriul cu încredere. Scăderea ne
contenită a mortalităței, va urca prețul vieței ome
nești, va urca valoarea copilului și cea a născătoarei
safe. A reproduce Speciea va ajunge cea mai însem
nată și cea mai prețuită din funcții.
Vom asista, oare, ast-feliu, la alcătuirea unei ginececrațiî universale ? Se poate. Ceea ce ie de netăgă
duit, ie că o lume nouă va isvorî, din aceste eveni
mente, fără precedente în analele popoarelor.
Pretutindeni, în sinul mare! Patrii umane, Femeea
va fi razemul familiei, stăpîna căminului și educa
toarea Copilului. In ziua aceea, nu vor mai fi pe pă
mînt nici rase vrăjmașe, nici nații dușmane, nici an
tagonisme individuale sau sociale. Omenirea va trăi
în Pace și Dreptate.
«Vîrsta de aur ie înaintea noastră». Spre iea...
Desir£ Deschamps.
5D)ân 3R.t8.sia
Tulburările. — Guvernul rusesc, răspunzînd la o
manifestație a studenților din Kiew, prin aplicarea
ucazului din 29 Iulie 1899, care prescrie să se încor
poreze în armată, pe top elevii școlilor superioare, esclușl pentru dezordine colectivă, se produse în Rusia,
cu osebire la Karkow, Moscova și St. Petersburg, o
mișcare generală de protestare și niște tulburări grave,
la cari s’au asociat mulțime de oameni de inimă și
mai cu samă lucrători... Se știe cît ie de greu, de a
avea, asupra evenimentelor rusăști, detalii complecte
și ezacte. leată acele ce ne-au parvenit, de la maî
mulți corespondenți particulari.
Karkow. — Ie obiceiul de a se celebra în fie-care
an, la 19 Februar, o slujbă religioasă, în memoriea
lui Alexandru al U-lea, pentru emanciparea iobagilor.
In ziua aceea, după ce cer popei să cînte un anuinit Dc profundis, studenții se îndreaptă de la bise
rică, spre Universitate, cîntînd un cîntec revoluționar
Și însoțiți de mulțime. La apropierea lor, ușile universităței se închid. leară cazacii, clriemați, se zice,
de cătră autoritățile universitare, sosind numai de cît,
pornesc sa șarjeze lumea și purced la o primă ares
tare, de 40—50 de persoane.
Cu toate astea, lumea crește mereu. Femeile și mauiele studenților, cearcă să se apropie de bărbații
Și de copiii lor. Cazacii se slujesc de cnuturi.^
In vremea cînd cei dintâi. arestanți sînt duși la în
chisoare, sosesc alți studenți și lumea necontenit tot
crește. Alte arestări au loc, în mijlocul huîduelelor
tuturor. Mulțimea se îndreptează apoi spre pieața tea-
109
truluî, unde sosește o companie de infanterie, cu goarne
și cu tobe. Se vestește atunci, că lucrătorii unei uzine
de construcții mecanice, au părăsit lucrul.
La 9 ceasuri de sară, se socotește, numărul manifestanților, ca la o mie. Muncitorii domină și cîntă
cîntece revoluționare. Se vede atuncea, dînd năvală
pe pîeață, un detașament de cazaci, cari, fără nici o
somație, încep să se slujască de cnuturi. Mulțimea
se retrage, afaiă de lucrătorii de uzină, cari, dărimară un gard, ca să se apere. Cazacii dau atunci pintenî cailor, și încep a lovi cu săbiile. Posturile depoliție fiind pline, nu se mai arestează pe nimeni și
bătaea urinează pănă la 11 ceasuri noaptea. Uriașa
emoție produsă în oraș, nu-i liniștită încă.
Moscova. — La 23 Februar, 900 de studenți, în
truniți la. Universitate, desfășură un steag, cu o in
scripție, cerînd desființarea regulamentului provizor.
La 11 ceasuri, publicul începe să curgă. Dînsul se
rășpîndește în strada Moskovaia, pănă la strada Vozdvijenșkaia și pîeața din jurul manejului, unde poli
tica izbuti a împinge și închide vre-o 700 studenți.
Mulțimea continuă să staționeze în faț i manejului.
Pe la unu, de după miezul nopței, 24 Februar, so
sesc jandarmii călări, să dee ajutor poliției, ca să îm
prăștie mulțimea. Stradele se barează prin, niște pi
chete de cazaci. Cu toate astea, studenții sînt scoși
din manej, în grupuri mici, și duși la diferite posturi.
Printre iei, se găsesc ca la o sută de fete, cari sînt
puse în libertate.
La 25 Februar, altă manifestație de studenți, cari
se plimbă, cîntînd, pe bulevardul Twer și strada
cu acela-și nume, pe dinaintea casei guvernatorului
ducele Serge.
Pe la 6 ceasuri de sară, un mare număr de stu
denți și de alte persoane, sînt îeară-și împinse și blo
cate în manej. La 11 ceasuri, cartierul ie cudesavîrșire copleșit de mulțime. Toată noaptea, trăsuri de
ale serviciului sanitar, conduc la închisoare manifestanții arestați. Alte strade sînt barate de cătră ca
zaci, cu lancea la mină.
La unu, după miezul nopței, mulțimea nu conte
nește de-a crește și de-a se arăta din ce în ce mai
amenințătoare. Se sparg felinare precum și geamurile
manejului. Printre răsculat! sînt o mulțime de lucră
tori, ’iear fabricile sînt ocupate de trupe.
Faptul însemnat al acestei mișcări, Ie, după cura
se vede, intrarea în scenă a elementului muncitoresc.
Deopotrivă, de notat, o indicare, de-o foarte mare însemnârate, pentru evoluțiea ideilor în Rusia. Acum
vre-o doi-spre-zece ani,, avură loc niște tulburări la
feliu. Atuncca înse, publicul, cu osebire neguțătorii,
ierau mai degrabă de partea poliției, împotriva stu
denților. Astă-zi, cu toții, apără pe studenți și-i susțin.
La Moscova, niște măcelari au spart ușile manejului,
pentru a duce de mîncare studenților închiși.
St. Petersburg. — De cîte-va zile ne așteptam
la tulburări. Ofițerii primiră ordin de a ceti soldaților, instrucțiile privitoare la întrebuințarea armelor,
în caz de răscoală.
Studenții trimeseră un mare număr de scrisori, îndemnînd pe prietenii libertățeî și pe partizanii unei
schimbări de regim, de a se întruni la 2 Mart, la amiază, în fața catedralei Kazan. Fațada se umplu nu
mai de cît de lume. Studenții și studentele, din toate
școlile; precum și o mulțime de alte persoane răspun
seră la apel: îera o lume imensă.
Studenții cetesc cu glas tare, un apel, prin care se
reclama ajutorul publicului, pentru a se apăra în po
triva violențelor al căror obiect sînt. In acela-si timp.,
�REVISTA TDEEI
REVISTA IDEEI
110
se vede ureîndu-se un-balon, de
atîrna o bandă
cu inscripției: D^inla^
de poliție,
In vremea asta, sosește im funcționar
1
în trăsură, însoțit de o ’ua,V.™ Atunciț mulțime:^ care
.In catedrală. xX*e calea».
transportă
se indrepteaza catra biserica,
cm
Ș
polițiea.
riniți. Pe loc, studenții încep sa se oni
i
^&^scîrî- c"d
grozavă. Se aud strigate și gem
Unele sînt
din cari
O studentă. In cursul luptei, studenții au datimat un
grilai. ca să încerce să se apere.
^Cum nu mai icra loc în închisori, o parte die per
soanele arestate fură internate in monumente publice,
în bănci. Trăsuri de ambulanță s au pregătit mai
dinainte, în prevederea evenimentelor.
După diferitele corespondențe, din cari am scos aceste amănunte, ie cu neputință de prevăzut unde pot
duce aceste tulburări.
M. Zingher.
ÎNFRÎNȚIÎ
Sînt sute, miț, milioane: tiu potop. Viețui șirurilor
lor strînse, pure cu-T bubuirea surdă fi îndepărtată a
tunetului.
lei merg, merg înainte, prin vîntiil înghețat de Miază-Naapte, cu pașii rari și măsuraft, cu capetele goale,
în haine păcătoase, cu cututura rătăcită.
Pa mine iei mu cată. Și vin grămadă, pin cu țin ta
laz, ca un talaz închegat din umbre vinele, din chipuri
Scofilcite: puzderiea lor mă îneacă.
Mă împresoară, mă copleșesc, mă zăgăzesc: simt ră
suflarea lor fierbintee, gemetle lor lungi, ce tremură în
noaptea oarbă’, blestemele și suspinele lor.
Venim de pe la vetrele reci, de. la pătulele în cari nu
ne putem hodini, în cari cad și zac moarte trupurile
noastre istovite.
Venim do prin înfundături șt vizuini, venim de prin
văgăunele negre, și aruncăm pe pQmînt o umbră nesfîrșită
de. jale și primejdie.
Am căutat credința, și credința ne-a înșelat. Am căutal dragostea, susținătoare și dătătoare de speranță,
dragostea ne-a trădat.
Am căutat munca iure da vieața și putere, am cău
tat-o și iea ne-a alungat. Unde să fie nădejdea... Unde să
pe puterea. Cui să-t fie oare milă de noi, infrîntil?
De-asupra și în jurul nostru, în lumina aurie a soa
relui strălucitor izbucnește, tresaltă, imnul mare si vesel,
al dragostei și al mwicel.
’
Ca un șerpe de oțel, /renul trece, vîjîind, pe sub bol
ție munților. Industriea chleamă cu fanfara-l războinică,
cheamă mințile și brațele la săceriș.
Mii de guri se caută iubitoare, să se sărute: mii de
nimica ee'faa."
J r"J“oanle !ncillsc>“>I n’are,,,
Cmc
sllrlitju pB,„intui acesta Cltre^ Cjlw
„fUrltmat visid mimilor noastre. Cine apas.i a,a nmnlU
fi ne zdro^te ,/e
“’0
,ninr „ccu.
furnir.
a
.—_______ Aba Negri.
■■
Despre IVIilitarism
Discurs rostit la Congresul. Socialist din Ziirtch, dc cuh-i,
■ cetățeanul Dornela Nicnmcnhuis.
Tovarăși,
leată un reacționar, un imbecil, un nebun, care fea
intre voi cuvîntiil. Pentru că, cu aceste gingașe epitete
am fost prezentat în fața publicului, de cătră diferitele
jurnale socialiste. Cu toate astea, tot teza mea îe ce»
ce vreu s’o susțin și s’o apăr aici.
Oj ce zgomot s’a’făcut, față de ceea ce am propus ln
Congresul din Bruxelles, din 1891: ca, într'un caz de
războiu, să se proclame greva militară și greva gene.
rulă în toate meșteșugurile corespunzătoare. Cu toate
astea, dacă toată lumea ar fi făcut, fie pe față, fie în
ascuns, atâta propagandă pentru această idee, cit am făcut la noi, în Olanda, în acești doi ani din urmă, am
fi acuma cu mult mal înaintați, Intr’adevăr, ce s’a fă.
cut oare, pentru a se face războiu, războiului, de cătră
ceî ce nu îerau de părerea noastră la congresul trecut?
Cu desăvîrșire nimic. Cu toate astea trebuie ca o idee
să fie bine'înrădăcinată în spiritele oamenilor, mai îna
inte de a putea fi îndeplinită.
Lucru de luat aminte: ideea ce am emis-o leji, îu
1891, la Bruxelles, mal fusese emisă, tot în acest oraș,
în 1868, la Congresul Asociației Internaționale a Muncitorilor, fiind și acceptată. Âm fost tratat de visător,
de idealist, de utopist. Toate aceste calificări, le împăr
tășesc atuncea cu Longuet, care a făcut aceea-șl pro
punere ca mine, cu Cesar de Paepe, care a susținut'o,
și chiar cu Congresul întreg, pentru că, rezoluție» ur
mătoare, s’a adoptat în inianiniitale :
«Congresul recomandă, cu osebire, muncitorilor,'de a
înceta orl-ce muncă în cazul cînd ar fi să se declare un
războiu în țara lor respectivă. Congresul se întemeează
pe spiritul de solidaritate, care însuflețește pe muncitoril dm toate țerile, pentru a nădăjdui că nu va lipsi
sprijinul lor, în acest războiii împotriva războiului».
Cesar de Paepe, propuse două mijloace:
«1. Refuzul de a îndeplini serviciul militar, sau, ceea
ce Ie acela-șî lucru, greva generală, armatele avînd nevoe de aprovizionare pentru a exista. 2. De a dezlega
chestiea socială definitiv, adică de a face revoluție» so
cială în Europa».
Dacă aș fi știut aceasta la Congresul trecut, n’a.ș fi uitat
să v’o pun în vedere.. O fac acum, pentru a dovedi că,
în 1868 s’a avut curajul să se facă ceea ce s’a avut
teamă în 1891. Oare, mergem noi' înainte, ori' sîntem
cuin-va pe cale de a da îndărăt ?
Aveți în față două propuneri: îhtăea, pe care ani
cinstea să
A o susțin leu, în numele partidului socialistdemocrat olandez, pe care îl reprezint aici, si o alta,
care v a tost tăcută de cătră partidul socialist-deinocrat
german. Intre aceste două, veți avea a alege. Le veți
ceti pe amîndouă, cu seriozitatea si nepărtenirea ce se
cuvine s o ai, pentru a putea să fii drept, si mă îndoesc
că veți sta la europene în alegere.
’
sin!' oare °puse una alteia, cît se
rn A nd ,,infa. De loc. Amîndouă privesc capitalismul
m-ai “T rTrflJma?» amîndouă voesc să iacă cu
nonstrâ 'fiinUdb?U’-InSeJ
Preferit ^ste propunerea
PrnnnArl d'C7 “01 ?ratăin ’ufr’iusa un mijloc practic,
de Klbni ~ -a î°?a 2,Ce’’ <<Pozitiea lucrătorilor, în caz
tie-i vnHfA aî r Hnta’ țn,.chiP Preci«> de cătră rezolu
ție» votata de Congresul din Bruxelles».
Să-Va Cetes.C rezol”tiea aceasta: -.-Con’ CU ?1??urul miJJoc ie, de a reacționa cu
războiă !i ’ fCrnniati lmP°triva tuturor veleităților de
războiu și a alianțelor ce le favorizază si nrin’nro-aniboir^Jenpr^^V^11^ ?e ,a ,înliitura catastrofa unufrăz5e îndur? rit CUrt cheltllft>i tot muncitorii vor avea
a omp drli AP arUniCâ’ }" orî-ce ca5b
fața istoriei și
ceea te f? ir nE 'C ?Se V 8tăPînit<>are> răspunderea n
ceea ce s ar putea intimpla».
nuînS tpnîrUnata es?!amaVe .pentru o ligă de pace,
p ntru un partid muncitor socialist, care știe
.
111
ce vrea. Intr’adevăr, ce mijloc ni se dă ? Trebuie
6e
tQttil alt-feliu, de cit vorbele dfe odinioară; nici un um și
protesteze, să so protesteze energic.
• Ce folos vom avea cu asta ? Soldațiî vor merge la nicț un gologan pentru acest sistem Jos milittinxmul.
Mal intâT se acordă same pentru o uniforma neagra.
războia, protestmd. Tel vor ucide pe vrăjmaș, fiind la rindu-le uciși, prolcstnal mereu. Și, pentru a sprijini aceste Do ce sa nu se acorde și pentru puștt și tunuri mai per
protestări, se vor convoca niște mari întruniri. Jub’s fecționate ? De ce să nu se mărească' și contingentul
guesde va lua cuvintnl pentru Franța și Bebel pentru armatei? Mulțumită unei neconsecințl fericite, socialiștii
Germania. La urma urmei, se va protesta. Dacă as face germani au votat împotriva lege! militare a lui Caprivi.
parte din guvern, leu i-aș lăsa să vorbească si să pro Dar, din raționamentul hu Bebel,. reesă, cnm-că s'ar fi
s’o adopte, din pricină că autoritățile militare,
testeze. Cu totul fără de nici un șart asemenea plăcere. cuvenit
că vieața soldatului Ie apărată mal bine.
Destul să to supui, chiar protestând, gnverou-î muită- susțin
Negreșit, în potriva capitalismului avem noi- să lup
jnit. In vremea aceasta, proletarii cad’ mortî pe cîmpul tăm. Dar tocmai de aceea nu putem nof sâ-I lăsăm una
de bfitae... cu toate protestările lor energice.
din cele mai bune fortărețe: militarismul. Căderea ca
Protestările sînt vorbe frumoase, frumoase fraze. Dar pitalismului ni se pare trebuitoare și nouă, și socotim
ducă Ie o utopie pe lume, Ie tocmai aceea, de a crede și noi că această cădere ne va aduce pacea universală, 1
că, în fața gloanțelor de pușcă și a ghildelor de tun, nu chiar îndată, căci cine poate să creadă una ca asta,
trebuie să răspunzi prin protestări, ori-cît ar fi Iele de cînd vede chipul în care socialiștii se. combat, ci după
frumoase. Ceea ce-I mal hazliu, Ie de a se face guver o trecere oare-care de vreme.
nele răspunzătoare, «în fața istoriei și a omenire!».
Practic, chestiea se pune ast-feliQ: în ce chip am pu
Această teorie a răspundere!, va fi’provocat, negreșit tea noi, oare, ca socialiști, să reacționăm mai bine, mo
un rîs homeric, în păturile stâpînitoare, unde asemenea mentan, pentru a dăuna cit mai mult capitalismului?
lucruri se leu în bătae de joc. Declarațiea asta le menită Negreșit, nu nici de cum încrucișindu-ne brațele și forsă lee aceen-șî cale, ca utitea alte copilării, în feliul mulind protestări. Ceea ce trebuie, Ieste să ne.silim de
celor pe cari liga de pace, le publică în volume.
a zdrobi și spulbeta militarismul, cea mal din urmă ci
Propunerea partidului socialist-democratic german, ne tadelă a capitalismului. Și arătăm un mijloc, a căruia
spune că poziție» lucrătorilor, în caz de războia, ie ho- valoare voim s’o discutăm. Propunerea partidului sotăritu în chip precis, de cătră rezoluție» asupra milita cialist-democrat german, nu propune nimic, fiind-că nu-î
rismului, votată de Congresul din Bruxelles. Dacă asta de cit o generalitate, o adunare de vorbe frumoase, aînsamnă «in chip precis», nu mal pricep nimic. Ințr’a- supra căreia ie de prisos să se discute, nimeni ne-avînd
devăr, această rezoluție îe atît de generală, atât de plină de zis nimic. Noi inse n’am venit aicea ca să rostim vorbe
de frazeologie, in cit Ie neîntrecută în feliul îei. Nu poți frumoase, fără de nici o însemnătatea reală, cari să facă
s’o mal discuți, toată lumea Ie de acord.
pe vrăjmașii noștri să rida. Noi vrem să arătăm ce
Se zice: «Democrație» socialistă internațională revo- sîntem, luînd masuri de-un interes imediat,
voluționară, în toate țerile, trebuie să se ridice cu toate
Voiîi aborda acuma, propunerea ce am făcut-o noi:
puterile de cari poate dispune, împotriva năzuințelor
de-a refuza seroiciul militar în caz de războiu. Asupra a. șoviniste ale claselor stăpinitoare».
cestel propuneri- s’au făcut toate șicanele cu putință.
Foarte bine, dar necomplect. Trebuie să se adaoge: Dar nu am fost înțeleși, poate că* nici nu s'a ostenit
«Și împotriva năzuințelor șoviniste ale socialiștilor». cine-va ca să ne înțeleagă. Voiu încerca să vă explic
Socotiți că nu există și socialiști șoviniști? De-atîtea propunerea aceasta, în cîte-va cuvinte.
ori, și în păturile noastre, am costațat ailesea adevărul
Acest refuz al serviciului militar, n’are nimic a face
acestor vorbe: «desecați internaționalismul și veți găsi cu armata permanentă, care iși face serviciul acuma și
care poartă uniformă. O dată'ce Iești soldat, ce Iești in
în fundul inimei, patriotismul, sentimentul național».
N’am uitat încă, că, în Germania, s’a propăvăduit, așa trat în rîndurl, nu mai iești de cit un automat, silit să
zicînd, războiul împotriva Rusiei, vrăjmașa națională, te supui celui ce poruncește. Nu vorbim despre ase
lear Bebel n’a găsit nimic mal bun de făcut, de cit să menea oameni. Inse puterea armatei, nu-î în armata
treacă cu buretele asupra tuturor crimelor burgheziei, activă, ce ie sub arme. Nu. Trebuie a se avea mal cu
pentru a combate împreună cu Ie», această vrăjmașă samă nădejde în soldațiî trecut! în rezervă, dar cari sînt
națională. Și n’a zis oare Bebel, la Congresul de la Er- pururea soldați, ceî așa ziși soldați-cetățeni.
Se va da ordin de mobilizare: toți din rezervă sau
furt: «Rusia, acest centru de cruzime și de barbarism».
Nu-I oare un lucru deșănțat, de a se numi Rusia, «cen din congediu nelimitat, vor fi ținuți să se prezinte, în
tru de cruzime și de barbarism», ca și cînd Germania cel
... mai
___ scurt
. timp
t Cu putință, in cutare sau în cutare
ar fi țara dulce! liunătăți, țara civilizației prin escelență. pr.rtc.
parte. Ceea zz
ce.vrem
vrem să dobîndim prin propaganda noas
Dacă Rusia suspină sub jugul unul tiran în folio, ie tot tră, “îe“ ca aceștia *să”■ nu se urnească din loc, să stee li
așa cu Germania, cu tiranu-lin două-spre-zece. Nouă nu niștiți acasă la iei. Lucru ce n’ar fi nici de cum greu,
ne place nici unul, nici altul, pentru-că noi nu vrem s’ayem dacă* se ține socoteală de ura ce are poporul împotriva
nici un tiran. Patriotismul ieste atît de înrădăcinat, în cit se serviciului militar. Dacă cîți-va vor fi să dee pildă, nu
crede a avea mai multă libertate față de Rusia, și asta vor fi numai socialiștii cari vor refuza. Să zicem că s’ar
Intri o țară în care Iești luat de poliție și expulzat mai găsi zece sau două zeci în fie-care sat. Pilda, acestora
înainte de a fi scos un cuvînt, cum ml s’a întîmplat va fi urmată de o mulțime de lume. Urmarea va fi, așa
mie în Germania. La noi, în Olanda, nu ne fălim cu li dar, de a împiedica mobilizarea de amîndouă părțile. Ce
bertatea noastră, cu toate că ie aproape tot atît de vor putea să le facă celor ce vor refuza? Să-I bage la
mare ca cea din Englitera și din Elveția. Dar ce folos închisoare. Dar cine ? Poliție». Aceasta inse nu va avea
uicî o putere față de numărul celor ce vor refuza. Și
să discutăm asupra puținei libertăți ce avem.
In diferitele țerî, barbaria nu se deosebește de cît prin unde ar putea să-î bage? In. pușcării? TJnde-Iatâta loc.
grad. Libertatea Holienzolernîlor, numii atrage mai- mult Se va pune mîna pe unii și se vor împușca, pentru a fi
de cît acea a Romanofilor. Și nu trebuie să ue tăcem celoralalfi de pildă.
Asta am voi să vedem, pentru că aicea-î punctul de
iluzie, că un războiri izbînditor va-aduce folos proleta
riatului german. Spuneți-mî ce războiu a adus vre-o dată căpetenie. Dacă se face una ca asta, se va provoca un
folos proletariatului vre-unel oare-care țerî?
o războia civil. Lucru ce am voi să se întâmple. In adeDe— undejjpurcede*
iuseVvx
7rester^
var> ce ani voi ,naî bine> no1.’ socialiștii: războiul civil,
f-*
m vk uv, xuou,
ue,i
nn»
țy
,
i
..
t
__
A..
____
u
n
deget,
Iei
îți
în care să ne batem împotriva adevăratului vrăjmaș,
Ducă îl dai militarismului fie și numai un „ .
■e nu poți
’ sau războiul unei nații împotriva alteia. în care prole
apucă toată mîna. O dată apucat pe calea asta,
de cît să te cobori tot mni mult. Dacă vă zic să luați tarii diferitelor țări, cari nu acelea-și interese, să se omoare pentru gloriea capitalismului ? Capitalismul, leată
suma, le că numai pasul dintâi ie greu.
Oare Bebel, n’a dat mîna militarismului, cînd a zis adevăratul vrăjmaș al proletari ului, care nu are patrie,
JR parlamentul german, în 1890, că un împrumut pen- fiind-că ie deopotrivă de exploatat pretutindeni, care nu
°. uniforma mal bună, Ie o cheltueală din cele nîal recunoaște hotare, fiind-că le urmărit pretutindeni. Răz
între diferitele țări, Ie asasinarea lucrătorilor de
folositoare, pentru că, cu chipul acesta, se va apăra boiul
cătră lucrători, pentru satisfacerea claselor domnitoare.
vieața soldaților noștri în caz de războiu? Asta sună cu
�F
revista idee!
112
Alegere». ta, nn » greu de «unt. M
„S —iȘ;JMȘ2 -K
Singurii noștri
® „e dezvolta în voe. Nu mai
tează, ce ne împiedica de a
să tră;in ca
voim să ne plecăm capul pentru im, vre
niște oameni liberi,
sS fSem să se audă
Trebuie, ca d.u eongrgg
“ *enMUÎ? frim.
iWi
’XS™ de ip^ăto?,.
KSboaele civile sînt ou mult mal
mult mai puțin desgustătoare și mult mal naturale, de
cît războaele între diferitele nații.
.
. ..
In manifestul făcut cu prilejul războiului civil din
Franța, si întocmit de Marx, Consiliul General al In
ternaționalei, a declarat că, in toată curgerea istonei,
uu singur războia poate să fie îndreptățit, acel al scla
vilor împotriva stăpinilor lor. De aceea, în caz de pro
clamarea unul războiu, si un războiu ie proclamat, adesea, fiind-că, guvernele capitaliste, își simt existența
în joc, mulțumită propășirei ideilor noastre, de cari Iele
se tem. în asemenea caz. trebuie să răspundem, proclamînd refuzul serviciului militar, adică războiul civil,
leată de ce, partidul socialist internațional, fără să se
iese înfricoșat de prigoniri, trebuie să declare pretu
tindeni și pururea, cum-că, Iei are ca țintă, să pue ca
păt răzb’oaelor naționale, că vrea să înlocuiască răz
boaele acestea printr’un războiu internațional, a cărui
rezultat va fi emanciparea proletariatului.
Să facem toate chipurile, ca, în asemenea vreme, de
zordinea să fie cît cu putința mai mare, așa ca nici un
guvern să nu cuteze de a începe nimic, de teama unor
urmări chiar îu aceea-șl țară. Trebuie să facem cu ne
putință războiul, prin toate mijloacele ce vom avea la
îndâmînă. De ce să ne temem de moarte? Ca și cînd iea
nu ar fi mal de temut, cînd suveranii vreu sii ne ducă
în foc, ca vitele la tăere.
Știți ce vor face, acel cari comandă, cînd se va de
clara un războiu ? Și, din punctul lor de vedere, Iei vor
avea dreptate. Cei ce vor fi bănuițl, că au idei socialiste,
și aceștia sînt cunoscuțl destul de bine în toate țerile,
vor fi puși, de amîndouă părțile, în cele dintâi rînduri,
așa ca su se prăpădească între iei. Care va fi, asa dar,
soarta socialiștilor, cari îșf vor îndeplini datorîea de
soldat, cu toate că făcînd pe guverne răspunzătoare în
fața istoriei și omenire! ? O moarte sigură.
Refuzînd serviciul militar, riști cel mult de a fi îm
pușcat, dar mai curind se va proclama un războiu civil,
l’ăcind așa, lupți pentru un principiu, si o izbîndă re
purtată va fi spre folos proletariatului'întreg. Pe cînd,
în cazul unui războiu între deosebite nații, nu vei pu
tea trage nici de cum, dar absolut nici 'de cum, nici
rr 11+Uflî mi-C
°s'- ^n,caz reiuz de serviciu militar, se
poate ca sa hi ucis, dar moartea nu-I atît de sigură.
+ r de Pr.ef5rat? Moartea neapărată, îndepliuindii-țr datonea militară, sau moartea cu putință, dar in
\mihr ‘2vn.e-,?,ră’ în,5azul de refuz ? Danton zise prie-
prl=£Stea' d“r
la trebui^’
><=
cu^amîta toat'/m.1”81generala, mal
a face cu nenuS WaProape în mină putința de
de proclamarea
5.ăzbo^. într’adevăr, dacă în caz
ca să distrugă rețelei/ M?U’ V?r f*C® t?t ce Tor Puteu
războiul va ^âcu/cu neputtață?6'
® ?1 ma?,nele>
Camarazi, dacă țineți socoteală de toate astea vedeți
că cu chinul acesta, putem să pncinuim o dezordine ge
nerală, si o asemenea dezordine, in cît nu se va mai
nutea gindi nimeni la un războia bine organizat. Și cînd
ne vor mai ajuta și femeile, cauza noastră va fi cu totul
izbînditoare, va fi‘cu totul cîștigată.
Se poate numi aceasta un vis, o utopie, tot ce se
vrea, cît despre mine, leu o numesc o opera practică
care va face mai mult de cît toate frumoasele protestări
ale tuturor congreselor din lume și de cît toate bule
tinele de vot din alegeri. Fac apel, mai cu samă, la spri
jinul societăților slujbașilor de la căile ferate. Organi
zarea lor internațională ie de cel mai mare interes.
Cei cari nu se’împacă cu propunerea noastră, uită
ce strașnică nemulțumire se află printre soldați, nemul
țumire care tot crește pe fie-care an. Nu au fost oare
răscoale chiar în alinata activă? In Englitera au avut
loc vre-o trei, cam una după alta. In Danemarca a avut
loc una. In Belgia ca si în Olanda, armata a fost atît
de mult, pătrunsă de ideile noi, în cit găsești o asociație
socialistă, un sindicat de soldați. leată o mulțime de lu
cruri ce nu se cade să fie trecute cu vederea.
Toate revoluțiile au început prin un refuz de serviciu
militar. Soldații, convocați in 1871, pentru a pune mina
pe tunuri la Montmartre, au ridicat baionetele puștilor
în aer, pentru a fraterniza cu proletariatul. Ceea ce fu
începutul Comunei. leată o frumoasă pildă de refuz de
serviciu militar, un refuz spontaneu, care n’a fost orga
nizat mai dinainte. Lucrul va merge mult mai bine, cînd
ideea refuzului serviciului militar, iși va fi făcut calea,
mulțumită unei propagande active. Puterea armatei va
fi zdrobită de cătră generațiile tinere cari fac parte din
iea și care își vor pricepe menirea. Cel ce pulverizază
militarismul, ne ie un camarad.
Din partea noastră, am aretat un mijloc. Cei cari nu-1
aprobă, să ne arete unul mai bun. Dar să nu ne mul
mulțumim vecinie numai cu protestări, cu fraze frumoase
și cu frumoase profetizărl platonice, cari nu mișcă, nu
sperie pe nimeni.
Fie ce-a fi, noi ne vom urma propaganda noastră
înainte, pentru a face să germineze, ideea refuzului de
serviciu militar în caz de războiu, însoțită de greva ge
nerală. Această idee va fi izbînditoare. Vom face toate
chipurile, ca socialiștii cu adevărat internaționaliști, să
priceapă, cum-că proletariatul hunei întregi, trebuie
să-și pue sîngele în rizic numai împotriva singurului
și adevăratului său vrăjmaș: Capitalismul.
leu sînt încredințat, că dacă propunerea aceasta ar fi
votată, prinții yor tremura in tronurile lor și vor chibzui de două ori, mai înainte de a începe un războia.
F. Dojiela Nieuvveniiuis.
IUBITEI
Licăritoare, rînd pe rină, răsar pc bolta- nopț-ei stele.
‘, t-al lunci dup, curat și blind, încet sdnălță printre iele.
?> afr dc^U>'\ mJîl('iso,i> întreagă firea-T presărată.
<->h, ian. I-atita de frumos și-alUa farmec ni s’arată.
de;°?rSiă^ni s’ar pSrea
» cupă,
Cupnnți de dorul de-a iubi și duși pe-a ghidului aripă.
in ochu miei prwtnd cu ochi-ți alinători de suferinff.
Cu-a tale brațe, moT ?i caide, îmbrățoșînd, să mă cutremuri.
Lasmd prwvea-mr să se scalde, in ochii tăi, căn alte vinuri.
-°m sîirul
« ™ nebunii.
copii,
răcind atitea dragi nimicurincși-așa
de multe
Te-or da la alții, fără POe, f, tH pe ltr)na {Qr . _ ,
.
In lume, astă-zi, nu-i necoe dor de iubire- să te-apucc... '
„ - ------------------------------------------Ce Has.
. EDITURĂ OmsERVA^ STR. ISVOR, 80^- BUCUREȘTI----------------
REVISTA IDEEI
1901, Inniu. No. 8.
Nereușita Socialismului.
După un mirmidon oare-care, un feliu de nătăfleață
gnu gagăuțu, care decretase mai dăunăzî moartea miș
care! socialiste, pe care o redusese la proporțiile unei
simple foaste grupări, vine acuma un bărbat consu
mat, versat de spăriet în idei, să ne vorbească, cu
toată greutatea, despre nereușita aceleen-ș! mișcări.
Dînsul susține, că cea mai bună treabă, ce pot s’o
' facă, socialiștii, acuma, și cei ce-au fost și ce-î ce-au mai
reiiias, io sa se. contopească cu un partid istoric, anume cu acel liberal, care-i acuma la putere și care
are atît de mare nevoe, cu osebire în împrejurările
de față, de sprijinul unor bărbați luminați, plini de
un mare devotament. Noi știm că la activul acestui
bărbat consumat și versat, am zice mai curind zbu
ciumat, mai sînt și alte schimbări de atitudeni. Pare
că îl vedem și acuma, spre hazul foarte multor, războindu-se, cu cea mai mare înverșunare, împotriva unor imaginari adversari, presupuși de acord cu pri
mele sale opinii. Pare că îl vedem, vărsînd sudor! de
sînge, pentru a apăra un teren, și apoi, aruneîndu-și
zalele și armele cît colo, și părăsind terenul, fără nici
o păsare, în mîna celor mai de temut, după iei, celor
mai vajnici vrăjmași. Nu mai avea pentru ce să se lupte.
Știm că întreaga-i activitate se rezumează într’o greșală, după curata-i mărturisire. A susținut o dată o
părere, apoi o alta și în sfîrșit o alta. Dar a greșit
pe rînd, și a tot spus-o, cavalerește. Știm că incon
știența, cu care se lăfoea odinioară să pecetluească
activitatea altora, îl caracterizază pe sine, cum nu se
poate, mai bine, dacă escludem de la mijloc vînarea
vre unui interes. Inse, ne întrebăm acuma: Oare, într’adevăr, ne aflăm oare în fața unui fenomen asemă
nător? Să fi intervenit ieară-și vre o iluzie la mijloc?
Ne aflăm oare în fața unor convingeri nouă, de ca
librul convingerilor vechi, și cari inîne vor fi procla
mate ieară-și greșeli? Ori facem acuma pe prostul sau
pe convinsul serios, ca să mascăm un calcul? Pare că
chiar în . trecut am mai descoperit, noi niște astfcliîî de tinderi. Nu sîntem oare în cazul acelui aprig
luptător, care găsise cu slujise destul, un șir îndelun
gat de ani, ideile și partidul, și că acum putea să se
folosească și Iei de' unele privilegii, să se mai odih
nească și să trăiească mai bine și iei, trecînd în tabăra vrăjmașă sau și slujind-o de la distanță? Inse, asemenea om, nu are nici o trebuință de larma, și nu
nmt cată să convingă pe nimeni, cum-că ie tipul unei
purtări corecte, unei purtări cinstite. Știm că sînt oa
meni cari nu pot alt-feliu, cari pentru o simplă ne
înțelegere sau ceartă, au trebuință de o îndreptățire
teoretică, să iscodească adinei deosebiri de păreri. Cu
ntîta mai mult cînd se apucă de altă meserie. Asemenea
atitudine inse ieste departe de a ne inspira vre-o
ndulgehță și ne răpește ori-ce compătimire pentru
nevoile grele cari ar fi dictat-o.
Ce prisos să urmărim în tot cursul, întreaga serie
de litanii ce ni se cîntă acum. Mai înainte de toate,
țingură tema, precum ie pusă, ieste o temă falșă.
espre o reușită sau o nereușită a socialismului în
România, nici nu se poate vorbi. La un timp dat,
_
v „
București, Strada Epurilor, 10.
s’au aretat o serie de oameni cugetători, cari, din stu
diul ce au făcut așezămintelor omenești în general și
stărei în ființă în parte, au ajuns Ia convingerea, cum
că, în cursul vrerneî, lucrul a fost alt-feliu, că starea
în ființă ieste supusă schimbare!, unei schimbări ra
dicale. Și s’au apucat să rectifice cugetarea obș
tească în curs și să propage convingerile la cari au
ajuns, pe cari le-au 'socotit salvatoare pentru bună
starea .mulțime!. Negreșit, rămînînd ca acei ce luau
cunoștință, să se inspire, în dara verile lor, cînd se
vor fi pătruns și le va li fost cu putință, orî-cît de mulți
sau de puțini ar fi fost, in condițiile particulare țârei,
să se inspire din convingerile acestea. Rolul socialismu
lui, a fost să dee o îndrumare, o orientare, un razem. nă
zuințelor omenești, și săîndreptățască sau săesplice ayîntul mulțimilor apăsate cătră o viieață superioară, mai
sigură, mai senină, mai lină. Nu vreu să mă îndrept și
să invoc autorități în materie. Dar, nimeni din marii
sistematizatori, întru cit și-au consemnat gîndirile prin
scris, nu s’a gîndit să dee o semnificare deosebită acestei diriguitoare idei. Dacă unii, au pornit-o de la
resentimente și-au fost minați de trebuinți mai mari,
dacă și-au pus în minte ca să ajungă neapărat la o
țintă aparte, fără să aibă stăruința cum și răbdarea
trebuitoare, ținta aleasă cum se cuvine, nimeni nu-i
vinovat dacă au fost une-ori înșelați in așteptările
lor. Cu tot prestigiul ce-1 are, încrederea ce ne-o in
spiră, socialismul nu-i o idee magică, nu-i un descîn*
tec, care să aibă darul, de a preface toate, într’o cli
pită, numai că s’ar rosti. Un socialist conștient, se
aranjază de-așa natură, ca toată vieața să nu și-o ducă
șovăitor. Avînturi va putea să aibă, asalturi va pu
tea să dea. Dar astea ca o simplă expanzie a vieței
sale proprii, fără a se plînge pe urmă că a făcut vre-o
jertfă, făr a-și vărsa amarul neizbîndeî împotriva cui
va și făr a se retrage, din pricina acesta, pe urmă. Tot
ce poate fi mai deșănțat în natură, ie uu socialist cu
termen. In curs de zece sau două-zecî de ani, nu s’au
îndeplinit prevederile mele, cum vor li fost acele pievederî, îmi veți da voe ca să renunț la iele, su-nii cat
acuma de alte nevoi. Destul de prost. Se înțelege, am pu
tut năzui cu toții, putem chiar nazui, ca să vedem
din ideile noastre aplicate în practică. Nu ne putem
resigna cu toții de a fi propovăduitori în pustiu. Dur
dintr’o împrejurare sau alta, ori-cum ar fi, ne. credem
oare îndreptățiți a conchide?
Dar am avut încercări cari au izbutit, cari ne-au
dat iluziea cum că vom face lucru mare, în scurt.
Am avut manifestări grandioase, alcătuiri de bresle,
cercuri de studii, reprezentanți aleși, organe de publi
citate, și nu știu ce n’am mai avut. Vestigii din
acestea există și acum. Și nu ar fi nevoe de cît de
puțină silință, pentru ca tot ce-a fost în trecut să ne
apară în și mai mari, în mult mai mari proporții.
Voiț! manifestații? Dați-vă osteneala de a Ie pregăti,
și vă veți spăimînta chiar voi de mărețiea lor. Alcă
tuiri de bresle, cercuri de studii, reprezentanți aleși?
Numai aflați-vă pe teren, suflați ca le voiți, voiți-le
într’adevăr, și vă veți minuna cum se realizează toate
ca din senin, cum din nimic se face trup. Ce-va mai
mult, vet! izbuti acuma cu revindecuri serioase, cari
mal înainte, ar fi lăsat pe toată lumea rece, cari odi-
�REVISTA 1DEE1
REVISTA IDEE1
114
nioară .W H ImpMtait
pi^me ^agitat
cu lucruri vagi, deșerte, .
P
toafce astea
fittVlaV°H“Glumea”fi v"tetimpine în urate,
î xKtearnă ta cale flori, să vi se P^terneze La
bătrinetă sau pe aproape de ramolite, vin
foarte Ciudate gusturi. Dar, daco a^ștecrnd^e
meni îndănunateci, se pot crea tot fehul de mișcări,
mai mult sau mai puțin factice, urmeaza oare deaici
ca iele să dăinuiască cît lumea, anume tot intr aceea-ri forma? Oare ie un mod natural acesta, singurul
mod natural, prin care o mișcare își poate mărturisi
ființa? Cu socialismul, la noi, sa fntîniplat un lucru
eu desăvîrsire firesc. Dintr’o mișcare de suprafața sa
prefăcut intr’o mișcare de bază, cum și iera de dorit.
Lipsind decorul, fastul, imilți s’au pu,tut înșela si au
putut, să creadă cum că lipsește orî-ce cuprins, lei
n’au văzut ceea ce se agita în mase, n’au observat
cum duhul desrobiref, a unor năzuințî cu mult mai
omenești u trecut în moravuri. Deprinși să vadă lu
mea la’o laltu, grămadă, stînd la taifasuri sau stînd la
tîlc, iei au uitat că lumea are nevoi mai mari și n’au
băgat de seamă că lumea s'a răspîndit pe la treabă,
lefn’au băgat de samă, că ce plutea pe deasupra s'a
coborît acuma la fund, din ce se putea cobori, restul
fiind tîrit- de valuri sau de curent la vale. S’au po
menit de-o. data cu orizontul gol. Asta i-a și făcut, pe
unu, să creadă, că nu mai au nici un rost ca să persiste în
atitudinea lor, că nu mai au nici un rol, că totul s’a
sfirșit, presupunîndu-i totdeauna cinstiți. Gloata pierise
cu totul, nu mal îera nicăerî.
Pe voi v’a indispus o pătură de oameni, chiar din
armata voastră, ce v’au luat înainta și au trecut de
partea stăpînireî. Au putut Sa-și dee samă și îeî, cuui
că în niște momente critice ca acestea, ar fi făcut o
nelegiuire, o crimă neertată, de n’ar fi contribuit,
după puterile lor, să scoată țara dintr’un impas. Iei
v’au furat gîndirea, în germene, se vede; în cap la
voi, de mult. Și nu aveau sa aștepte tocmai semna
lul vostru, ca ’.să se conformeze. Iera de prevăzut.
Văzînd că nu se mai realizază nimic, din ce îi pre
gătiserăți să întrevadă, cnrînd de. tot, ca să-i tineri
grupați pe lingă voi, văzînd că înșî-vă sîntețî șovăi
tori, văzînd că nu prea por. să-și salveze situatiea
proprie, s’au apucat, cel puțin, să fie salvatorii pa
triei, Iei au trecut în slujba ambelor pardide, măcar
cu făny atîta entusiasm. Ie. alta dacă cate^oriea aceiista ieste o categorie aparte, care n’a priceput, nici
o data solidaritatea de clasă, care n’a practicat lupta de
vlasu nici cind și pururea a tot îmbiat după mici privdegu și sinecure și mici foloase particulare, cu toate
îJdfilW"®
,pătura muncit°are. Esclud acele
ndmduahtațf, can a’an aiipit de mișcarea muncitotuanîe
?
P"rUrea “u fost
în gnriîtanl * ?UUU mV0Cft’ P1'6™111 ȘÎ invocați,
in sprijinul părerilor voastre de a-zi, cum că mișca
rea socialista n’a reușit și n’are rațtane la noiTeri
mai putea invoca ruina acelei organizații centrale
ce întrupa mișcarea. De ce tineri afîtn ta « ntral$>
ultu^dă™ Tt\ruSpUDzaton' chîar voi. Nu ari
păcate acda-rf
«WaJ^tocinîî gUVernuI’
tain, iu special pe emj> cu huuie
drepturi și prin prezența lor v’ar dauna mișcărei. Ni.
meni nu a putut să renunțe, pentru asta, la ideile
si năzuințele sale, în special nu au putut să renunțe
îa năzuințele și la ideile lor, evreii, prin situație a
prin tradițiile lor, porniți anume să le cultive. Je|
înse s’au retras, din organizarea voastră centrală, 35
nu vă stingherească cum-va, în politica voastră pre.
văzătoare și practică. Firește că adunările generale
au prins să fie mai puțin populate, fiind-că elementul
romanesc, elementul cu drepturi, prin felini ocupa,
țiilor și prin temperamentul lui, să nu mai punem alf e
motive, nu se putea deranja să vă susție iluziile voastre
să ieasă necontenit la paradă, ca să vă secondeze
necontenit, în roluri de pontifi.
, Mai deșănțată ie graba cu care v’ați uitat. supărarea,, graba cu care v’ați consolat și v’ați dedat la
meșteșugul de a face politică, politică ordinară. Nici
uu ați desbracat încă doliul pe care părea că-1 pur.
tari, pentru înfrîngerea năzuințelor voastre și v’ați și
prins în danțul macabru al celor mai fără scrupul și
mai lipsiți de idealuri oameni, al politicienilor de
rînd. Adică, socotiri că fără concursul vostru totul
s’ar prăbuși, țara ar du de rîpă? Ca și cînd puși! să
o conducă ar avea gîndul de. a o scoate la un liman
mai bun. Ce veți putea voi face, de cît să dațî apro
bare unor ticluiri dezbătute și combinate aparte. S’au,
credeți, că prin amestecul vostru, veți putea face, măcar
atît, în legătură cu năzuințele voastre trecute, de-a
regula mai bine raporturile dintre oameni ? Un loc de
deputat veți avea, veți fi administratori în diferite
județe, și alte roluri de-a cincearaînă veți fi îngăduiți
a juca. Dar. dacă crederi ca prin aceasta veți schimba
ce-va din politica tradițională, din uzurile în ființă,
ce-va ce nu s’ar fi putut și fără voi schimba, vă fa
ceți cea mai copilărească închipuire. Ie ca și cum ați
voi să topiți un bloc enorm de ghiață, numai prin
faptul că i-ați sufla asupra, cînd temperatura ar remănea pururea scoborîtă sub zero. A, veți ajunge să
faceți măcar atîta, să asigurați măcar domnie» legi
lor în țară. Unul din cele mai strașnice sofisme, cu
care v’ați justificat, o vreme, politica voastră dubioasă,
cu care v’ați mascat retragerea și menajat apropierea
de pătura conducătoare. Mai înainte de toate, ce-i
alta legea, de cît o normă după care clasa stăpînitoare domnește și își asigură interesele iei și își sus
ține existența. Au fost, în cursul vremei, politicieni
iscusiți, cari au izbutit să strecoare, din dragostea
pentru mulțime sa zicem, sau dintr’un interes mai
bine înțeles, unele prevederi, utile tuturor. Au înse
asțea vre-o sancțiune ? Avem destulă experiență să
știm, ca prevederile acestea au fost o simplă poleială,
și mai la urmă sau prefăcut în cursă. Numai Con
stituție», cu libertatea-] de cugetare, de asociație, de
întrunire, cît neajuns, cîte nenorociri n’a cășunat
ies celor ce au luat-o în serios, cari s’au încrezut într’însa?
oi yej ajunge să faceri să domnească legea, neapă°„a!^a lege» mai bine printr’o ficțiune.
Fentru-ca, alt-feliu, n’aveați nevoe să faceți parte din
guvern. Veți mai crea, prin asta, o cursă nouă, pentru
«taro i31’60)1® fe naivî»
veV îndepărta și mai mult
starea legala de starea reală. Meteahna voastră cea
mai cumplita, daca sîntețî cinstiți Teste că credeți în,
U-+re ^r??sca’ într’o. aranjare normală cu da™ tF””^ înainte mere“> vă închinațilfl
calea legala, cmtl legalitate însamnă de-a îndura toate
wT 6 or!’"‘mz?rer ,le “A ^-a nu clinti nimic, din
bazele pe care sta întreg eșafodajul de rele.
mnSnrt,diZ“l "’,‘
noî- » P’îng de mila săr
mane. dialectici. Nu nu-a fost, dat să văd o argu
mentare mal Slabă, mai lără normă, mai proastă. A®tâ
f ■
.tată îera destul ca România să fie o provincie a Eu
ropei, o provincie cît de înapoiată, chiar mai înanode cît o țară dm centrul Africeî, pentru cu
Socialismul. să aibă rațiune în îea. Odinioară avea
• tjtea îndreptățiri. Ce s’a intîmplnt de atunci, ca toate
..stea să nu mai fie valabile? Sîntem la capătul is
toriei, s’a încheiat o perioadă evolutivă, a trecut data
care iera destinată musai pentru îndeplinirea unui
progres anumit, mergem cum-va în regres, facem cum
va o evoluție contrară evoluției generale, ue-am izolat
cum-va de celelalte state, și țara cea mai înaintată
pe tărîmul industriei nu mai ie oglindirea celei mai
„uliu desvoltate țări? Au fost cîte-va încercări de
organizații căzute, cotizațiile nu mai curg cu grămada
]a club, nu întrunim atîtea voturi ca să ieșim izbînditori în alegeri. Ca și cînd o încercare de aplicare
artificiala, ar fi hotărîtoare pentru valoarea unor idei.
Nu mai chibzuim^ că poate ie o greșală de tact din
purica noastră, că poate avem pretenții prea mari
fură de silințele ce punem, ori-cît le-am exagera pe
acestea, că poate ie o cale mai apropriată, prin care
se poate revărsa mai bine simțirea, convingerea mulț,iniei- Dar nicio publicație pentru care s’au făcut, ieară-și,
sacrificii enorme n a putut să trăiească, n a putut să dureze. Dovadă deneinteresareamulțimei. Dovadă căn’am
ajuns cu mișcarea tocmai la starea ideală, dacă a fost
o publicație necesară, fără proporții exagerate. Ce
țara înaintată din lume, nu a avut la activu-i, nu are,
fenomene de astea? Ați cercetat adînc starea de lucriri din Belgia, din Franța, din Germania, să nu mai
zicem din Anglia și de aiurea, ca să vedeți ce se întîmplă în iele? Ați cercetat cum se fac și desfac deo
sebite bresle, și cîte bresle sînt, ajung, reacționare,
cum se închid și deschid deosebite cluburi, în multe
importante centre cum nici nu ființază, cum fluctuează
voturile întrunite de aceia-și candidați, cum apar și disparorgane de publicitate? Și, totu-și, nimeni nu s’a în
cumetat să susție, că n’are rost socialismul în regiunele
acele, unde și ie a tot stăpînitor. In fața unor atare
fluctuări, se poate zice atît, cum că socialismul își cată
încă calea. La noi, în România, dacă socialismul. în
larga lui cuprindere, n’ar fi făcut de cît să orienteze
unele minți, să dovedească că situațiea în care ne aflăm
și trăim ieste o situație falșă, încă și-ar fi avut rațiu
nea. toata rațiunea de a fi. Rațiune ce va avea-o, mai
mult de cît ori-care altă doctrină, continuînd așa, cu
toate interesele fugarilor, cari voiseră să facă o speculă
d;n iei, cari acuma îi trimbițază moartea.
P. Mușoiu.
De „Ziua Mort>'or“
Discurs rostii cu prilejul pelerinajulw focul la cimitirul
de Everc din Brp&cllcs.
Ați dat nume de sărbătoare, acestei ceremoniifăcute în
Huiiptîrea inerților. Și cu.dreptate. In acest pelerinaj
solemn, nu mai întrebați mormintele despre secretul
durerilor ce-s îngropate în iele. Și ochii voștri nu
sînt uzi precum Terau cînd s’au închis în fața yoastra.
phi potriva, o mulțămire senină vă ieste în privire, ca
hifățoșarea unei simțiri de izbîndă asupra morțeî însa-și.
De vreme ce moartea va apare- ca o necesitate fi
rească, convoiul umbrelor pe cari le evocăm aice, ne
aduce ceea ce moartea nu a putut să atingă,^ceea ce
a lasat neperitor: cuprinsul simțire! și cugetare! lor,
pe care și-a însușit-o generațiea noastră și pe care o
,\a purta cu sine. 'Aceasta sărbătoare, atîta de duioasa
eu adevărat măreață, ieste sărbaren neinunrei insaa singurei nemuriri cuprinsă de mintea omeneasca.
nr>
«Nemurirea noastră, a zis Renan, stă în a întipări, în
mișcarea spiritului, un element neperitor, căci, un re
zultat, un fapt, în omenire, ieste nemuritor, prin schim
bările ce introduce pe veci în seriea de lucruri- .
Noi ara moștenit gîndiren, dragostea, devotamentul
celor pe cari-i vizităm astă-zl. Știm că au contribuit,
la progresul nostru, și prin aceasta sînt nemuritori.
Auguste Comte, a zis că cei vil sînt din ce în ce mai
mult cărmuiti de morți, fiind-că zestrea intelectuală
și morală, pe care! o moștenesc viețuitorii, crește meteu zin
cu «î+
cit se
-- prelungește lanțul generațiilor trecute*
Venerațiea și recunoștința, față de morți, se mărește
cît înaintează civilizațiea. Iele sînt. răsfrângerea tu
turor silințelor ce au pus dînșii, de a face din noi
aceea ce sîntem. Și, vor fi cu atît mai mult răsplătiți, cu
cît solidaritatea ce ne leagă de trecut va fi mai strinsiî,
Morți, mult iubiți, răspîndiți în acest sălaș de odihnă, vă salutăm. Voi nu v’ați îndoit nici cum de
viitor. Voi ați luptat și ați suferit pentru emaniciparea spiritului uman, pentru a ne pregăti o soartă mai
bună. Salutăm, mai ales, pe cei mai neștiută dintre voi,
meșteșugarii unei opere mărețe, al căror nume s’a ui
tat, dar ale căror strădănuinți lasă neperitoare urine.
uumi.aui
Salutăm yc
pe toți soldați! uxcpuumi,
dreptului, yc
pe iuy
toți upiuiMiviu
apărători!
adevărului, pe toți acei ce pregătesc omenire! domniea științei și a dreptăței.
învățătura ce ne dau dînșii, în clipa asta, iet cea
mai sublimă învățătură ce
os ne-a fost dat să aflăm.
Pregătirea pentru o moarte buna, se cuprinde în
*i a
ne lipsi de egoism, în a c”
căta
x~ să
~~ Jducem
------ —
mai? departe.
*•
pentru generațiile nouă, opera ce au durat prede
cesorii pentru noî. Să ne dăm samă, că fie-care ge
nerație are în acela-șî timp datori! și cătră trecut și
cătră viitor, și că, noi, ne vom plăti de cele ale noas
tre, numai înălțînd mereu idealul de urmărit și pre
gătind pre cît mai bine generațiile nouă, spre a-1 atinge.
încă de mult, Feuerbach și Proudhon, au dat cea
mai înaltă însemnare morțeî, cu adevărat vrednică de
om și cu adevărat roditoare. întreaga noastră vieață
morală, se închee într’o cheltuire a ființei noastre, și
moartea ie cel din urmă act al acestei cheltuiri de
sine. Moartea, după frumoasa vorbă a lui Proudhon,
ie actul de amor final al creaturei umane. Și Feuer
bach, la rîndul său: Atît cît viețuim în devotament,
în simpatie, trăim în afirmarea unui alt leu, pe care
îl iubim, călcăm în picioare, făgăduim egoismul nostru.
Moartea firească nu-i alte cele, de cît devotamentul,
dragostea noastră, resfrînte sub o formă particulară.
Așa dar, în toate zilele trebuie să ne pregătim de
moarte, dînd o parte din ființa noastră familiei, so
cietate!, omenire!. Și ne vom regăsi, mai tîrziu, în ce
riul aducerei aminte, ca. morții pe cari-i prea cinstim
a-zî, cu cît vom fi servit ca iei dreptatea, adevărul
și libertatea. «O moarte, zicea din nou Proudhon, o
moarte, cărei pot hărăzi trei zeci de ani și maț bine
de muncă, ai putea oare sa mă spăiminți? Daca vii a-zî,
sînt gata. Mi-s dragi ai miei și le sînt drag. Dar miam făcut datoriea. lear de-am căzut în greșnlu, n*am
desperat de virtute: m’am ridicat mereu. De-aî veni
- -- fi si mai bine pregătit, aș fi lucrat mai mult,
.p^nq’‘î]
și tte-aș
îmbrățișa și mai cu drag. De veiîntîrziea zece
ani, aș merge ca la triumf--.
Cîți dintre noi vor mai face la anul această cucernică
călătorie, n’o știe nime. Inse, pănă atuncea, fie-care
din noi, va ști să-și facă datoriea. Amintirea celor ca
zuri în cale, va reînviea în inimiy celor ce vor trăi,
cu'amintirea celor ce le dăm astă-zî o mărturie so
lemnă de recunoștință, de solidaritate, de venerație
și de iubire.
•
H. Dents.
1
■
�REVISTA ideei
Revista tdeei
116
înjosirea femeilor în civilizație
. Putem să vedem oare măcar o}
în soarta ce li-i destinata femeilo
conjugală nu-i oare un fleac,
târguiască,
o ț t
cercetarea lor ar dovedi, ca cele mai vițioase sînt t<jt
acele ce au mai puțin respect fața de sexul slab și
la cari condițiea femeilor ie cea mai rea. In teză ge
nerală : Progresele sociale, cum fi schimbarea unei pe,
noade, se sllvîrșesc potrivit cu progresul femeilor sp, e^
bertate. lear decăderile ordinei sociale, se petrec polrivil
cu descreșterea libertățcl femeilor. Nai sînt și alte jn.
tîmplărî cari înrîuresc asupra acestor prefaceri poli,
tice. Inse nici o pricină nu ie ca să producă atît d0
iute progresai sau declinul social, ca schimbarea sourteî
femeilor Singura adoptare a seraiurilor închise, ne face
tot odată barbari, si singura deschidere a seraiuril0r
ar face să treacă barbarii la civilizație. In rezumat,’
întinderea privilegiilor femeel, Ieste principiul generat
al orl-cârul progres social.
cură de dreptul de-a-și duce femeea la tirg, cu fumea
de gît °i a o vinde, ca pe o vită de munca, cui vrea
Fourier,
ca sfeă-i’ Jlăteasca prețul ? In privința acemSP»™1
nostru public ie oare mai înaintat, de cît m «cest®
veacuri grosolane, în cari un oare-care conciliu de
Macon, adevărat conciliu de Vandali, puse mdez
batere dacă femeile aveau au ba un suflet ? Afirma
Prin ce mijloace poate să dezlege Economica Politiva nu trecu de cît cu o majoritate de trei~ voturi.
problemele care întră în domeniul iei? După cum
Legislatiea engleză, atit de lăudată de cătra mora tică
dovedesc o mulțime de pilde, mijloacele sînt cele ma
liști, acordă bărbaților diferite drepturi', nu mai puțin tematice. Alt-feliu nici nu se poate, căci obiectele •
jignitoare chiar pentru sexul lor, ca, bună-oară, drep acestei stiințî sînt cantități supuse hi număr și măsurii,
tul ce-l are soțul de a i se acorda o despăgubire bă cantități’ cari nu pot fi înțelese de cît prin calcul și
nească, în dauna amantului recunoscut al soției sale. măsurare. Bună oară, punîndu-se chestiea dacă desfiinIn Franța formele nu sînt atît de grosolane, înse tarea legilor asupra cerealelor, adecă dreptul liberei
sclăviea ieste tot aceea-și în fond. Aici, ca pretutin importări de cereale străine, a fost de folos pentru Endeni, vedem copile, lîngezînd, căzînd bolnave, murind, glitera, se face îndată socoteală, de cîte livre de ce
din pricina lipsei unei uniri, pe care natura o porun reale se consumau, în mijlociu și pe cap, în Englitern,
cește neapărat, pe care prejudecata le-o oprește, sub înainte de desființarea legilor pomenite, și cîte se con
pedeapsă de defăimare, mai înainte de a fi fost vîn- sumă acum. Se arată că actualmente cifra mijlocie
a consumare! cerealelor Ie mai ridicată, și chestiea le >
dilte legal. Asemenea întîmplări, cu toate că cam rari, hotărîtă: desființarea legilor asupra cerealelor a fost
sînt încă destul de dese pentru a da dovadă despre prielnică.
’
sclăviea sexului slab, despre disprețul cerințelor uatuCifrele date de statistică sînt de o foarte, mare în
rei, despre lipsa ori-curei dreptăți față de femei.
semnătate. Dar se întîmplă că nu-s îndestulătoare, aDintre semnele cari f-agăduesc atâtea rezultate fru , desen tocmai pentru dezlegarea chestiilor celor mal emoase, îhtinzîndu-se privilegiile femeești, trebuie de sențiale, relative la înriurirea vătămătoare sau prielnică
citat experiența tuturor țărilor. $’a văzut că cele mai a fie-căruia din elementele fundamentale ale vieței so
bune nații, au fost pururea acele cari au acordat fe ciale, din punctul de. vedere al bunei stări materiale.
meilor mai multă libertate, S’a văzut asta la barbari Un fapt, ni se arata, în de obște, de statistica, ca un fe
și sălbateci, ca și la civilizați. Japonezii, cari sînt cei nomen foarte complex, care at'îmă de lucrarea unor emai industrios!, cel mai brav! și mai cinstiți dintre leinente numeroase, a unor elemente ce se confundă,
prin înriurirea lor reciprocă. Așa cu Ie anevoios'lucru,
barbari, sînt tot odată cei mai puțin geloși, cei mai lără aj tifonul altor mijloace particulare, de a se recu
îngăduitor! față de femei. Intru atît, în cît neamul noaște ce rol are cutare sau cutare element. Ast-feliiî,
Magot din China, ajunge sa facă călătorie în Japonia, se pune o chestie nouă: acest element nu cum-va joacă
pentru a se deda unei dragoste care îe interzisă de alt rol in alte fapte? Va trebui, deci, să se examineze,
cătra ipocritele lui obiceiuri. Otahitienii, pentru acela-si pe rînd, toate faptele în producerea cărora acest ele
cuvînt, furii cei mai buni din toți sălbatecii. Nici o ment leu parte, ceea ce îe foarte greu.
hordă n’a dus atit .de departe industriea, fata de pu
Toate faptele vieței sociale sînt într’o ast-feliu de
ținele mijloace ce li punea la îndămîna țara. Francejii, pătrundere, prin înriurirea lor mutuală, si toate elemen
tele
aceleia-șl vieți sociale sînt a.șa de ramificate în ur
cari sînt cei mai puțin prigonitori de femei, sînt de
asemenea cei mai buni dintre civilizați, întru cît sînt mările lor, în cît nu putem fi încredințați să fi lupt in
națiea ce» mai mlădioasă, acea din care, un suWan privire toate faptele în care s’a rusfrint acțiunea unul
sau- altui element, nici nu putem avea credința că oare
abil, poate să tragă, în ori și ce întreprindere 3Fîn
cari acțiuni ale acestor elemente, și poate cele mai de
foarte scurta vreme, partida cea mai bună. Si, cu toate samă, mi ne-au scăpat din vedere.'De pildă, războaele
cele cite-va cusururi, anume, ca ușurătatea, înfumu- vvm ? ran.-eî de către Englitera, la linele veacului «1
rme.n individuala și neenrațeniea, sînt totu-si cea rbn- XyllL-lea și la începerea veacului al XlX-lea, au fost
^lrp1?J,er1C,V”Za?’ Vrm sin£ural faPt al mlădiere!,
folositoare Engliterel? S’au găsit inulț.I, până a-zi, cari
care ie caracterul cel mai opus celui al barbarilor.
susțin ca aceste războae au fost folositoare, că au dez
voltat
agricultura Engliterel, industriea iei manufactu
c5’ cele mai vițioase
nații, au fost iu totdeauna acele ce-au aservit femeile riera și comercial. Negreșit, pentru cea mal mare parte
erliri" ei m^l" .
dro.jdiea globului, ceînmî (.fin cetitorii noștri, o asemenea opinie, poate părea ah1 .rlu, cei mm lași, cei mm nesățios! din toate nn- surda. Inse, în razămul acestei opinii, se citează mii de
lapte statistice. Cei cari combat această opinie, firește,
^>arele indusțnoase. Iei sînt și cei mai gelosî si cei
citează și dîn.șiî mii. In fața unul atît de mare număr
iizâtiiemrgîda,“°ri' ‘n privin^ f,ra£osteî. Dintre’civi- de fapte statistice, aduse de amîndouă părțile, dezbate
rile se tulbură atit de tare, că nimeni n’ar putea ajung®
la o soluție, de cît in mod arbitrar, după felini său d.c
urma celorlalt?E,X'
vedere.
In scurt, deslegarea chestiei ar atîrna de. capri
n §X hnț!im
st’ăluc re
3au în
m Âarte rU
Clt ’,?
de ’lU avut
Uo ni< 1e0 8ălbate
ciu sau de hazard, dacă n’am avea, pentru ca să dobîndim un respuns ezact, infailibil și de necontestat, o altu
Metoda hipotetică de analiză
^^tcsStiî)?rtIi,itorîpentase-1
metodă de cit acea a cercetărei datelor statistice
Această altă metodă există.
z leat» în ce stă metoda noastră. Dacă avem de deter
minat caracterul unui mire-cure element, trebuie să lăsăm
L o parte toate problemele complicate și să căutăm pe
acelea i» cari elementul ce ne interesează iși mauitesează caracterul in chip neîndoios, problemele a căror
sl (ri,ctură să fie cea mal simplă cu putință. Și, atunci,
după ce vom fi recunoscut caracterul elementului ce ne
ocupă) ne ya fi foarte ușor sa recunoaștem rolul ce
ioacă aoest element, în problema complicată pe care
tun nm*nat’0 Pana nfotea. In locul problemei complicate,
r.. bună oară: au fost folositoare Engliterel războaele
cu Franța, de la finele veacului al XVlll-lea si de la
începerea veacului al XlX-lea», se lea chestiea cea mal
simplă» chestiea care nu-I complicată de nici o împre
jurare lăturalnică: «Poate oare să fie de folos războiul, nu
pentru o bandă oare-care, ci pentru o nație numeroasă» ?
Acuma, cum să dezlegăm oare asemenea chestie? Ie
vorba de folosul, adică de cîtimea de bună stare sau
bogăție, de scăderea acesteia sau de adăogarea folosu
lui," adică ie vorba de obiecte care se evaluează prin
mijlocirea cifrelor. De unde să luăm deci aceste-cifre ?
Xici un fapt istoric nu ni le dă sub înfuțoșarea cea mal
simplă- Nici un fapt istoric nu le dă așa ca să atârne
mimai de singurul element in chestie, care Ie războiul.
In războiul de care vorbim, fenomenele istorice au fost
determinate un numai de către singurul element războitiL ci de asemenea de către un mare număr de alte
condiții și de împrejurări. Și așa se întimplă cu iie-care
fapt istoric. Așa dar, trebuie să ne strămutăm din do
meniul întâmplărilor istorice, în domeniul cugetare! ab
stracte. Și aceasta, in loc de a se răzema pe datele sta
tistice, înfățoșate de istorie, face operații asupra cifre
lor abstracte, a căror însemnare ie condițională și pe
care o luăm numai pentru înlesnire.
Să ne închipuim cu societatea se alcutneste din 5001) de
locuitori, și că în acest număr se cuprind 1000 de oa
meni adulți, n căror muncă întreține societatea întreagă.
Să ne închipuim că din acești din urmă, 200 au plecat la
războiri. Trebuie să știm ce raport economic are acest
războiu cu starea societăței. Războiul a adăugat ori a
scăzut bună starea materială ? După ce am făcut o
ast-feliu de construcție, construcțiea cea mai simplă a
chestiei, dezlegarea devine atît de ușoara și de vădită,
■că fie-care poate să o găsască cu înlesnire, și nu poate
fi combătută cu izbindâ de către nici un oin’și de către
nici un lucru. Ori-cine, care știe să facă o înmulțire si o
împărțire, va zice, fără să stea la cumpenei înainte de
războiu, fie-care lucrator avea de întreținut 5 inși. In
vremea războiului, cînd 200 de lucrători au fost înstrăi
nați de la muncă, ii’au remas de cît 800. Aceștia tre
buie să se întrețină pe sine, să întrețină și pe cei4000
de locuitori renui.și, și, afară de asta trebuie sumai întreție și pe cei 200 ex-lucrători, cari au plecat la bă
tălie, ceea-ce face tot un total de 5000 de inși. Prin
urmare, fie-care lucrător are 6.25 inși de întreținut. Cu
alto cuvinte, 100 de lucrători întrețineau mai' înainte 500
de inși, pe cînd acuma întrețin 625. Ie limpede, că sta
rea acestor lucrători a devenit mai grea .și că ceilalți
membri ai societățel nu pot să mal fie Întreținuți tot
în iinbel.șugarea de mai de mult. Ie limpede, că războiul
Ie vătămător bunei stări sociale.
Cetitoriul vede că nu s’a dat nici o însemnătate mărimei absolute a cifrelor. Fapt însemnat Ie numai crește
rea sau descreșterea cîtimei izvorîtă din schimbarea ce
• nu suferit cifrele, cari reprezintă elementul al cărui
caract er vrem să-l cunoaștem. Are să fie un pliu), are să
ue un winiiw, leată ce vrem să știm, ieată ce-i înseninnt pentru noi. Dacă rezultă cp’lus:-, acesta va remînea
pRis, orl-care ar fi cifrele pe care le-am lua. Și dacă
exultă «minus», va remînea minus, ieară-si ori-care ar
ce le-am lua.
snn 1
bună-oară, cu societatea se alcătue.ște din
JW.000 de locuitori, în loc de 5000, că sînt intrinsa
Jou-bOO de lucrători, în loc de 1000, și că 50.000, în loc
e 200, au plecat,la războiu. Deducerea va fi cu totul
^nainte 'de războiu un lucătoriii îiitreținea 3
meni. In vremea războiului, fiind că din 150.000 n au
117
remas dp cit. 100.000, fie-care lucratorii! va avea sa în
trețină 6 oameni. Lucrai Ie ca și mai' înainte:situație»
lucrătorilor Ie mai nesuferita de cit întâi! și iea s'a
făcut mal rea pentru întreaga populație care'alcătueste
societatea.
Tot ast-feliiî, putem să știm întocmai, cu cit aceasta
Situație s’a făcut mai rea. Atîrna de însemnătatea ci
frelor pe cari le-am luat prin supoziție. De aceea »'am
stăruit asupra înărimei exacte a cîtimei. Și mai putem
su știm, că paguba adusă societățel prin războiii ie cu
ațit mai mare, cu cit va fi mai mare proporție» oame
nilor trimes! în bătălie. Prin urmare, vom zice: paguba
războiului, pentru societate, Ie în proporție dreaptă cu
numărul oamenilor duși la războiu. Deducerile astea
sînț în afară de ori-ce contestare. Iele păstrează, o ve
ridicitate matematica desăvârșita, fie că aceste cifre ar
fi fost luate simplu, «ca supoziție», fie că ar li fost im
soțite de vorba «să ne închipuim». După acest termen
«supoziție», «hipoteză», însă-și metoda si-a luat numele
de hipotetică.
Să ne întoarcem, acuma, la chestiea particulară a cărei
dezlegare am amînat’o: «Războiul Engliterei cu Franța,
de la sfârșitul veacului al XVIU-lea și de la începutul
veacului al XlX-lea, a fost in folosul Engliterel» ? Vedem
ca chestiea asta își și are dezlegarea, și nu poate avea
de cit o singură dezlegare. Dacă războiul nu poate’fi
folositor în general, dacă face societatea mai săracă,
fără îndoială că seriea de războae, de cari vorbim, a
fost vătămătoare Engliterel.
Iii acest înțeles general, chestiile de economie politi
că pot să fie dezlegate, cu veridicitate matematică, prin
mijlocul metodei hipotetice, numai sâ fie puse regulat,
numai să se întrebuințeze o metodă dreaptă, pentru a
le preface în equații. Dezlegarea stă in vorbele; <creș
tere» și «descreștere», cum am zice: «folos» și «pagubă’ ,
«avantaj» și «desavuntaj».
Nu ar mal 11 ast-feliu, dacă am vrea să știm anume
mărimea acțiune! elementului pe care Funihotarit, vă
tămătoare sau prielnică, asupra unei societăți întv’un
caz dat, dacă am vrea să știm mărimea pagubei ce au
pricinuit Engliterel războaelc iei cu Franța de la fine
le secolului al XVflI-lea. Dar aicea-i treaba istoriei și u
statisticei. Acestea trebuie să dea respunsul lor ne-hi’potetic, prin date pozitive și prin cifre. Dacă Economica
Politică se ocupă aproape’ escluziv de chestii luate sub
înfățo.șarea cea mai generală, sîntem nevoițî să recur
gem mal des la metoda hipotetică de cît la istorie .și la
statistică. Inse ce să facem dacă la dezlegarea gene
rală a chestiei, găsită după aceasta metodă, se replică
cu fapte și cu cifre care se raportă la unul sau la mal
multe evenimente deosebite, dacă, bună oară, la dezle
garea «războiul ieste dăunător», se respunde cu cifre
asupra dezvoltăre! comerțului și industriei Engliterel,
din timpul războiului' cu Franța, sub republică si sub
Napoleon ? Dacă aceste cifre sînt din izvor .sigur, ie
limpede că trebuie verificate, de pot să fie considerate
ca urmarea elementului din acțiunea căruia se cred
purcese, ori dacă nu-s produse- de înriurirea altor ele
mente. La urma urmei, găsim că așa se întâmplă m
totdeauna. Dacă în fața lirei unui oare-câre element,
se află în societate fapte care îi contrazic caracterul
său general, aceste fapte sînt produse de acțiunea altor
elemente, cari ii sînt contrarii, cari pot chiar să-l
târască sub înriurirea lor, dar a căror acțiune proprie
Ie slăbită prin însă-ș! această influență.
Metoda hipotetică,’ avîud un caracter matematic, ope
rează mal cu samă cu cifre. Dăr, equațiile formate după
reguiele sale, adesea sînt atît de necomplecte, in cît
lăsăm pe cetitor să-și închipuiască cifrele iusu-și iei.
Noi ne mulțumim cu singura întrebuințare a cuvintelor
vagi: «pluș': si ■minus». De pildă: Inmă stare societătef îe cu atît’mai mare, cu cît numărul lucrătorilor șan
Al oamenilor adulți, ai populațiuuei, le mal mare. Aducînd
reflecții asemănătoare. în metoda hipotetică, atîtea pre
cît trebuie, vom vedea că economie» politică întreagă,
se dezvoltă cu ajutorinl acestei metode.
N. G. Cernișevskl
r
�F■RKVTSTA. TDEEI
revista tdeei
119
118
MILA
brută S’ar putea, ca asprimea de inima a celor mai
multî’ din oamenii fericiți, să vie de acolo ca nu-și dau
sumă de mare parte din sufeunțele cari apasa atit de
grNu nEctFfTvo^ațfde noroc, privilegiată vieț-eî
nu pot să-șî facă o idee adevărata despre suferințele
ne cari iei nici nu le-au văzut, mcî încercat vre-o dată,
la cari de abiea au cugetat m treacăt. Nu numai in
fata acestor privilegia^, amarurile obicinuite trec ne
băgate în samă. Chiar noi, uităm o parte din formele
utit de multe și feliurite ce le îmbracă suferința.
Ieste știut, că marile bogății își au izvorul obici
nuit în cea mai nemărginită calicie. Pentru a stăpîni
o avere, trebuie ca aceasta să fie rodul forțat al unui
mare număr de nefericiți. Toată lumea îe obicinuită
cu asta: vedem atîtea mizerii, în cît fie-care sîntem
nesimțitori. Obicinuința, de altminteri, ieste ce-va gro
zav. Pururea ani văzut suferind nefericiți!, în cît pen
tru asta îî credem făcuțî. Pururea am văzut cocioabe,
după cum pururea am văzut case pompoase, palate.
Obicinuința, deprinderea, adoarme mila. Trebuie să
auzim mai întâi tînguirî, pentru a ni se descoperi
durerea. Dar cîțî nenorociți sînt, cari mor fără a se
maî tângui.
Și astea sînt numai trăsăturile mari, caile bătute
ale mizeriei, căror Ii se aruncă, în treacăt, une-ori un
oftat. Dar suferințele obicinuite, pe cari nefericitul le
tîrîe după sine ca pe o boală incurabilă, cari-i scur
tează vieața și-l fac în scurtă vreme incapabil de
muncă, nu trecem oare chiar noi fără sa le vedem ?
Astea sînt grămădirea obicinuită a amarurilor desmoștenitului. Suferințele astea n’au margenî, cum n’are
wargeni, indiferența fericiților himeî. AI uiți din aceș
tia s’ar piapădi de milă, dacă și-ar da cum-va samă
de modul cum simțesc existența desmoșteniții.
Adesea ți se mai înăsprește inima în cursul viețeî,
după cum te obicniueștî cu obosala, străbătînd mari
distanțe. Cu toate astea, ceea ce vezi în marile orașe,
nu ie de loc făcut ca sa adoarmă mila. Acolea, foarte
aproape una de alta, cea mai mare îmbiel.șugare, se
freacă pururea pe lingă cea mai mare sărăcie. Unii,
smt storși, de timpuriu de muncă, alții, blazați de
nupi prin răsfățurile familiei și lingușirile slugilor.
In fața marilor magazine de jucării, copilul boga
tului, saturat, cunoscîndu-și societatea, ne mai aleeînd
nimica din grămada de lucruri frumoase, din care a^e
de-ajuns: copilul săracului, ne avind chiar nici ce-i
p ace mai mult ar vroi tot. Cei ce n'au avut nici o dată
slâbk rin -nSAa‘ba C,t!T mult- MîcuI desmoștenit ie
șlabit prin infnnan, celalt îe dolofan, rumen avind
îndestul aer și hrana. Dar ceea ce, cu S astea
au de-o potrivă amîndoi, ieste naivitatea vrîsteî lor’
Ar fi vremea, dindu-li-se ceea celi-ide trebuință cu
SUU?5‘ cu ^ra£oste mai cu samă, ca să se facă din
MtSirTDÎ’ DeSigUr Că S0.ciet8tea nu va urma
Pur“
c“ M 85 ««
«cFsteUoS» ?5^elele.?i Urnele omenire; aBupra
pe primitiv;
de neîndreptațiți ? Nefericita copila vestejita, care, |
doua zeci de ani, pare de patru zeci, și drăgălașii |HfJ ‘
împodobită maî mult de tmereța-i in floare, de cif (j ’
strălucitele-! haine, nu și-au ales nașterea doar îe]c
Ieste o norocire ca să existe mila, pentru că 0 *
menii nu sînt răspunzători de întâmplarea naștere! |or*
Chiar cei, al căror spirit, ieste atins de mărimea ne^
dreptăților sociale, nu cunosc nici de cum, mai
de cît'ceilalți, milioanele de forme în care <lurerea
își apasă, fără curmare, spinii. Și-i foarte trist că sin,,
țirea tuturora se înăsprește^ vazînd necontenit sufi..
rind și suferind chiar însu-șî.
Relativ la aceasta, ieata ce am văzut la *Regent’g'
Park ', unde un număr atît de mare de privilegii'
se duc să caute aer, s’adniire arborii frumoși, tape
tele de iearbă. Locul acesta îl vizitează și vagabonzii
înse nu pentru aer, fiind-că au destul, ci să petreacă’
o noapte mai puțin înghețată, ce-va mai' liniștită, sulj
o
umbrarele ce î apăra întru cît-vft de frig și de ploae,
cînd ploaea nu-î tocmai torențială.
Intr’o dimineața, ceața nu se împrăștiase încă, suh
un arbor cu ramuri mari, o femee dormea, culcată
pe pămîntul gol și învelită cu un șal vechi ii, găurit,
cu copilu-i în brațe, un sărman copilaș de cîte-va
luni, care se deștepta 1» vieața, precum se deștepta
dimineața, fără să-și dee samă de una, cum uu-și dă
dea sama de alta. Femeea se așezase așa, ca să nu-î
fie copilului rece, ocrotindu-1 cu trupu-i, împotriva
frigului nopței. Ploaea căzuse, înse copilul nu ienț
ud: mama îl adăpostise, după cum paserile își adă
postesc puii. Acest micuț ie dintr’acei, despre cari
Victor Hugo a zis: -In loc de-un leagăn, găsesc pe
pămînt un mormînt».
Tinere soațe, cari legănată în brațele voastre, cu
dragoste, pe. cel dintăî născut, gînditu-v’ați voi vre-o
dată la aceste nefericite, ce sînt și iele mame: sînt
mii, cari se culcă ast-feliu în praf, murind de foame,
și cari ne-avînd hrană, văd venind clipa în cari nu
vor maî avea lapte pentru copilul lor. Cum își vor ■
petrece oare vieața, fără să aibă nici adăpod, nici
muncă și nici nimica pe lume. Privileg’ ați aî socie
tății, gînditu-v’ați voi, vre-o dată, de ce o rasă în
treagă ieste jertfită întru folosul vostru?
Ieata încă un fapt. Tot într’acest Regexvt’s Park,
într’un timp, in tovărășiea unui animal favorvt, o mare
cățea neagră numită Hecate, văzui mergînd, șotilcșotîlc, un sărman bătrîn, care avea drept ori-ce vestmînt, niște păcătoase de t.rențe. Dînsul avea un
felin de^ săculeț, pe care, după ce-șî aruncă iute
privirea în juru-I, îl desfăcu, negreșit ca să-șî dee saino.
dacă făcea osteneala scl se puc la masă. După ce-și
făcu cercetarea, se așeză pe îearbu, întinse o veche
basma, fără îndoială odinioară fiind obicinuit să i se
pue o față de masa albă, și școțindu-șî merindea din
săculeț, începu să mînînce. De prisos să maî spuu că
săculețul nu cuprindea de cît fărîmături culese de pe
drum sau de pe lîngă piețe. Cățeaua se apropie mai
întâi și mirosi pe necunoscutul acesta. După aceea,
prin acel sentiment de înduioșare pe care îl are rasa-b
vazindu-1 trist, își plecă capiii și se apucă să-i lingă
minele. Dmsul, atins, aduse mingîerî inteligentului
animal, și-mî povesti, cu lacrimele în ochî, istoriea-i;
Jmul acesta fusese bogat, poate că neînduplecat, apo*
veni ruina. Dmsul avu curaj să caute de lucru. Neavind nici un meșteșug manual, făcu, îndelungată vreme»
cel.e “o^grele treburi. Bătrîneța, grăbită de osteneala
și înfnnari, aduse cu dînsa respingerea: nu maî îem
bun de nimic. De zece ani, animalul acesta îera singura
ființa viețuitoare, care-î mărturisea oare-care interesDanahtuți, veți zice,, lucruri cari se văd pe fie-c«re
cari lucraseră la facetea carței. Pe drept, îmi' ziseiîi,
feste a scriitorului, c. autorului Iei. Dar, oare, au
torul mi-ar putea susținea, cum-că toate ideile, toata
cugetările cuprinse îij carte, sînt proprii ale lui, nu
moștenite de la generațiile trecute ? Oare îel, născîndu-se, nu s’n folosit de cunoștințele dobîndite, cu
multa trudă, de tontă omenirea, în mersul îel ? Oare
nu datorește îel nimica, altor autori de cărți, altor scrii
tori, cari au trăit înaintea-i și în cărțile căror îel a
găsit inspirație» perierei luî ? Oare nu datorește îel ni
mica născoci’toriiuluî scriere! ? Și, maî la urma urmei,
ideile nu-s datorite oare fîreî împrejmuitoare: veseliea, unei frumoase zile de MafîJ. întristarea, unei
zile ploioase d\j toamnă: 5<?riî, priveliște! unor zgu
duiri din natură v Cum se deosebească care îe partea
fîreî și cea amințeî omenești? Se datorește oare cartea,
culegătoriului tipograf, care se folosește de descoperirea
unuî Gutenberg și de desăvîrșirile aduse de generațiile
următoare, care întrebuințază literile făcute dintr’o
Tăia»1 cu un cuțit, foile unei cărți de curînd cumpă amestecătură de antimoniu și deplumb, metale scoase
rate. Ca dc obiceiu îmi scrisei» numele pe pagina din mine, de cătră alțî muncitori, cari, la rîndul lor, se
intăî, pecetea proprietățeî, ca și cum aș fi spus : cartea folosesc de desăvîrșirile găsite de strămoși? Nu cum-va
aceasta ieste a mea. Nu știu în ce toane mă aflam, oare se datorește hîrtiaruluî, care și îel se folosește de
dar i'eram gniditor. După ce-mi scriseiu numele pe născocirile aduse de alțî oameni, de la fabricarea pacarte, fără să-mi dau samă de ce, începui să gîndesc piruluî și pergamentului,- pană la acea a hîrtieî veline ?
la ceea ce făcusem. Cu ce drept mă făceam stăpîn îeu Oare se datorește minerului, care scoate fierul și me
pe dînsa ? A mea îera oare, de drept, cartea aceasta ? talele din cari se fac mașinele întrebuințate în industrie?
lefii oare drept, ca pe trei franci, cît dădusem pe Să fie oare cartea, pe drept, a librarului bogat, care,
dînsa, să mi-o însușesc numai și numai mie ? Adîn- cu banii strînșî din sudoarea muncitorului de toate
cîndu-mă în gîndirî, pe nesimțite iele mă purtară spre neamurile, cumpără munca sărmanului autor ? Ori să
un maidan, de unde, un moșneag zdrențuit, încon fie maî pe drept a mea, care, cu trei franci, bani
jurat de niște- copii aproape goî, cu fețele ostenite dațî de un părinte, care i-a sirius și îel din munca
și însemnate cu pecetea tristei sărăcii, culegeau tren- neplătită ? Ce și pe cine plătesc îeu cu acești trei
țe și oase din gunoae. Gîndul mă purtă apoi într’o franci' ? Cîte centime dau îeu fie-căruî factor în parte ?
fabrică, în care, în niște cazane și mașini mari, fierbe.au Aceea-șî munca, a aceluia-șî om, n’ar fi prețuit de
și se prefăceau cîrpele și trențele, cumpărate pe sute de ori mai mult pe vremea cînd se scrieau cărțile
pe preț de nimic, în coli mari de hîrtie. Trecui apoi, pe suluri de pergament ? Dacă crierul mîeu nu fe’ar
cu gîndul, într’o tipografie, în care, muncitorii, cu fi cioplit prin învățarea de alte lucruri și prin cetirea
fețele palide și ostenite, cu privirile pierdute, ca ale de alte cărți, cari să mă facă în stare să pricep curtea
unor oameni ce luptă cu sărăcie», zățueau, își stricau ce am în mină, ar fi prețuit îea, pentru mine, așa de
mult ca astă-zî ? Acela-și preț îl are oare cartea,
ochii, lucrînd la o carte. Cartea ce se tipărea, îera
pentru mine sau pentru necioplitul locuitor din cencartea ce o aveam în mînă... Dar mintea, mă duse și
rul Africeî? Cum să judecăm prețul acestei cărți,
mai departe: în niște mine, unde lucrau sute de lu
care să fie criteriul să-î judecăm valoarea ? Nu cum-va
crători, și maî istoviți ca ceilalți, unde munceau din munca ? Dară ce muncă îe mai de căpetenie la face
greu., departe de lumina dătătoare de vieața a soarelui,
rea cărțeî noastre: munca minței, munca intelectuală
munceau să scoată din sînul păinîntuluî, să scoată a celui ce a scris cartea, ori a celui care a descope
fierul și plumbul, arama și antimoniul. De acolea, fără rit arta de a tipări ? Munca manuală a zețarului, caie-și
să știu, mă pomenii» în niște uzine mari, unde atîția ostenește ochii pe manuscriptele autoriuluî, a mine
nimicitori, unsuroși și înegrițî de cărbune, munceau rului, ce-șî pune în joc vieața, la fie-care pas, în mină,
aproape goi, într’un văzduh năbușitor, să curețe mi
ori a celui ce face hîrtiea și mașinele? Cu ce am putea
neralele, turnînd grozavele mașini, cu cari^ tipografii măsura puterea cheltuită de fie-care din factorii cari au
să tipărească cărțile și hîrtiarii să facă hîrtiea. Mă mijlocit la facerea cărțeî? A cuî ieste maî de drept
treziiu, pe urmă, într’o odăiță strimtă, ca o cotineață,
cît prețuiește munca fie-căruî factor?
umedă și cu părețiî goî, în care, la lumina unuî muc
Ie peste putința omenească, de. a prețui, munca
de luminare de seu, și tremurînd de frig și de foame, fie-căruî muncitor, și de a da, prin urmare, fie-căruî,
un sărman tânăr, sărăcăcios, cu privirile rătăcite, tot
’ 'i munca ce-a săvîrșit. Ie cu neputință să hotăi im
înegrea coli mari dn hîrtie, cu desemnuri și socoteli. ceo îe al fie-căruî. Totul «j al omeniră. Toți sîntem lo
îera născocitoriul unuî chip nou și maî desăvîrșit, de cuitorii aceleea-și planete, toți avem nevoi de îndes
a tipări cărțile, de a turna slovele. lear colo, întro tulat, toți avem puteri de cheltuit. Pohte oare, un mun
hrubă, tot așa de friguroasă, un alt nenorocit de tînar, ci tonii, să stea cu burta la soare și fără să muncească?
cu aerul inspirat, scriind toată noaptea, Ia o masă pe Cită vreme va fi adevărat că orî-ce parte a corpului, ori
care se vedeau încă rămășițele neîndestulatului sau ce mușchiu, ce stă în nelucrare, se atrofiază, se topește,
ospăț. Îera autorul cărțeî ce aveam tipărită in fața se pierde, nu. Să pîeară numai proprietatea individuala,
’ueu. In sfîrsit, mă văzuiîi în librăriea, la fereastra izvorul atîtor crime și nelegiuiri, să pîeară orî-ce piedicăcăreia, în scoarțe bogate, cartea cu pricina se ras- a libertățeî omenești, grupele de muncitori, unite între
luță> ca și cînd’ar fi desprețuit pe toate celelalte.
iele prin trebuința firească de a trăi, ajutate de muA căruia din noî îera maî degrabă cartea’? A tipo șiaele. ce iot maî mult se născocesc vor .lucra la în
grafului, a minerului, a născocitoruluî, ori a mea, care, destularea trebuințelor tuturor.
cu trei franci, credeam, sau maî bine societatea ma
P. Stoianoff.
f»cea să cred, că răsplătesc munca atâtor muncitori,
mărturiei de prietenie a unui animal, nu-s ce-va rar
\r fi mai bine ca lucruri de acestea să nu $e maî
vad» <ie loc. .Ca o mulțime de oameni să fie martiri
(u tonte clipele vieței, nu se pare grozav. Unii să fie
iertiitr necontenit in folosul altora? Nu se poate ca
-!.8ta să He o lege nestrămutată. Puternicii, fericiți!
* u pot. să păstreze necontenit uitarea acestor nesfîrsite amaruri. Fiind-că sufletul omenesc ieste capabil
de milă, nu trebuie să adoptam ca eternă, mizeriea
cu puroiul rănilor iei, cu rușinea josniciilor ieî, cu păciitoșeniea ce o învăluește. Ce-va ne spune ca asta va
trebui sa se curme. Deptatea pentru toți nu-î o himeră.
Chaklotte Vauvelle.
A cui... ?
�REVISTA JDEF.I
REVJȘTA IDEET
1 J>J
î
Hol vrem cununi do roze și vrem pine
Si vinuri dulci, cu. zimbet cald și galben.
Nedreapta bogăție să sc verse
In valuri largi pe lume :
Dă-mi un țăpoiu, o
ori o
leu ni- ma rpcriiu dc. -ybjid cera.
Sub sărutarea si'areluî fhi'ifrjc
Foițt A inunce.1'-. m țara.
•
Așa, cu min-kete suflecate,
•.
Cu nitul qol, a. fu Ai prinsă țn bele,
J âinpM smerită și gria trjdă
O '.ă.anpin fără gi1^Aici aș vrea. p. palidele doamne,
Cu zîmbcl ostenit, rit mint ac ceară,
Sărmane frunze linfidul lăsate,
Flori răiitrite-n umbră:
Pc bolnavii de tisuri și de streche,
Pe. trîntorti netrebnici, gur&oascll,
Puhavi de somn, slăbiți de trîndăvic,
Fan toine ’njobenate.
Jos diamantele. Pe foc corsetul,
Iu care pieptul stă ca floarea-n sera.
Sa cernu soare, aer, sănătate:
La țară... Hal la țară...
/
Ce forță dc vieață le în gltca
Pc (arc sapa o răstoarnă neagră:
Sentințl, insecte, cuiburi dc iubire...
Cd ’ntr’o eternă goană
Curg sucurile 'ntddoarc, suple
Co sete rcclnică, de rădăcină,
De trunchiuri și de frunze 'naripate:
Pămîntul brun li-i doica.
Comori sînt de verdeață și de hrană,
Dc buna hran' a spicului dc aur,
Copt in tăcere și cu ’mblelșugafc
La soarele lui lidiu.
’ Flori roșii, vesele, ’ntre spice,
liespiră larg și rid triumfătoare.
Părimju-și toarce din pămîntul umed
Tulpini subțiri, și 'nalte.
Din iazuri î.șl scot capul nuferi galbeni-.
De pori pășunele-s împestrițate,
Și acrul tc-adoarme de mirosul
Fînețelor cosite.
Un suflet bate 'n orl-ce fir dc learbă,
In lot atomul din văzduh i-un suflet,
și toate, co superbă voluptate, ,
Se nibrățișază ’n soare.
La țară. Hal la țară. Să străpungem
Mănoasa coaps'q Mamei din vechime,
smulgem bogățiea lei de fructe,
Comoara lei dc spice:
Și zîmbelu-l să fie pretutindeni:
In mucedul bordei ii ca și-n palate :
Că nolJsîntem cu toții fii naturel
Și muncitori cu toții.
Aici, sub cer, în soare. Înainte,
Cu sapi, cu purei, cu greble, cu topoare.
Noi preoții puteri și-al natura,
Noi, ca frumoși și vrednici...
Ah. cum .-•! umflă pieptul și răsuflă,
Si-n ■ ine clocolcșlc-un sînge proaspăt :
I n jurrd nou de gîndurl luminoase
In crecr se revarsă.
Xh mal ic jale, nici urii, nici grijă,
Nu mal ic lipsă, nu mal sînt războac.
Totu-l mișcare, dragoste, speranță.
La țară. Hal la țară,
Diu «Tempeste», de Aha Negri
Tradusă de A. Vlaiiuță.
DIN ROSENFELD
Și dacă vioaia îc uq vis
sorqquluî elerq,
Vreu să visez de paradis
Și qu de negru-inferq.
Jeu vroiii în visul rqîeu etalări
Și jocuri, veselii,
Căci săluralu-m’arq de-oflărî:
J»e plîns, de-ajunsu-np-î.
Și lumea o grădiqă de-i,
Să mă preumbla vroiu
?riq slrălucilele-i alei,
peparle de qoroiu.
Și mi-ar plăcea ș’un rqic buchet
pin florile grădiqiî:
peslul mă ’ncunuqară, bîel,
Urzicele și spinii.
3ear dacă vieaja qoaslră îc
uq nes/îrșit războiu :
Vre-o learqă n’am și qu mascuqd,
u 53 tna lupt îeu vroiu.
3e mîqdru, îmbăiat să fii
pe cîqiece și flori.
par ie măreț, sublirq, să știi:
5a lupți, să ’qvingi, să mori.
B. La2ab.
CE ZICEM NOI
țar, pe cînd îe numai o înregistrare de forțe ce se
izbesc în natură. Știința a dat anume indicări, căsint
I» una din încarcerările mele trecute, un imbecil de o specie de oameni, porniți din fire, ce să rostogo
roenror general, dorind să afle în sarcina mea lesc. spre rele, din voea sau slăbiciunea lor. îeată cu
știu ce date împovărătoare de culpă, mă întreba indivizii aceștia, descoperiți pănă la unul, prin ajuto
ce zic îeu despre o mișcare armenesscă, ce avea loc rul unor ingenioase aparate, sînt puși în neputința
atuncea împotriva despotismului turcesc, mișcare ale de-a se purta potrivit îmboldirilor lor. Parte sînt. de
cgrei ramificații se întindeau io toată Europa Gu ținuți în case de corecții, parte în case de sănătate,
vernul romanesc, atri de spațios, față de mișcarea lăsînd de-o parte pe suprimați. Alții, n’are a face că.
unor neamuri ce urmăresc o țintă liberatoare, a’tît de liberi, sînt izolați, sînt priveghiați de-aproape și mult
contra lor și de slugarnic față de cei mai târî, pu maî rău de cît înlănțuiți. Și totu-șî, fapte, de natura
sese mina pe firele unui complot împotriva Turciei celor ce le avem în vedere se săvîrșesc mereu, inSi atît de importante ietau descoperirile lui, în cît pri trînd nouă conligente, în scenă. Ajungem la acel sub
recunoscut de mult ca un focar de infecție, dar
mele elemente doveditoare, abieatrebueasăle descopere strat,
■iciim, anume tocmai din gura acelor oameni, pe cari par’că anume păstrat să răspîndească pesta.
neghiobiea unor administratori vulgari, îi prepusese
leală ce ar fi de stârpit, dacă s’ar îngriji cine-va
amestecați în afacere și-i deranjase de pe la treburile, serios, să curme relele din lume. Alt-feliu, ne vom
din meditațiile lor. Chiar de-aș fi fost ori-cît de in lega de efecte și fără nici nn rezultat. O schiță de
format și aș fi avut în chestie orî-ce opinii particu cum se părindează țin fapt, pănă ajunge vătămător.
le, ceea ce de alt-feliu mă privea, în situațiea în Omul 1® conceput în condiții normale, din părinți
care mă aflam, n’aveam de loc plăcerea, să stau la vorbă sănătoși, fără nici un stigmat. înzestrat precum îe,
cu un impertinent procuror, care-și lua alure, îșî lua cu toate simțurile, ce-s proprii speței sale, pornirea
lui normală ie să le satisfacă, într’o măsurii, pe toate.
îndrăzneala să-mi îee mie un interogator.
Altul ie cazul cu lumea ceealaltă. Dacă vre unul ie Cu ochii trebuie să vadă lumină, cu picioarele să se
doritor să știe, într’o chestie sau într’o serie de ches poarte și să străbată depărtări, cu brațele su lucreze,
tii, ce zicem noi, nu-i poate dumerit sau ar voi să-și ca să-și agoi isască cele de trebuință, ca să-și susție
verifice propriea cugetare. Avem întrebările puse și vieața. Dar îeată că niște norme statornicite i se ri
ne rostim bucuros. Sînt lucruri cari jignesc simțirea dică în cale și-l stînjinesc în mișcare. Va putea iei
vre-o dată ca sa renunțe la îndestularea fundamen
omenească, adînc. Ici se petrece o hoție, o crimă 0- talelor
sale nevoi? Și nu va recurge în totdeauna la
dioasă, o răzvrătire urmată de cruzimi. Și sînt la mij fraudă sau
sub toate formele lor. de cîte ori
loc : tineri, bărbați în vîrstă, femei, mai mult sau mâi ■ se va vedeaviolență,
întru ce-va stingherit. Cu atît mai mult
puțin din bune sau din rele surse: de spețe diferite. omul ce va fi culTivat, care n'a ajuns încă să fie al ii.
Intăi de toate, noi nu facem distincție. Pentru noi, de subtil, în cît să nu mai aibă nici onevoe de nimic,
orî-ce fapt, din seriea aceasta, de la cea mai imper să-șî înfrâneze ori-ce expanziune.
ceptibilă jignire, pănă la cea raaî înfiorătoare sil
Cred că nu avem nevoe să mai documentăm cele spuse.
nicie. ieste un fapt, anormal. Orî-ce gradare ieste o
artificialitate, pentru că trecerea nu-i țărmurită de Și dacă-s mulțî, ce nu-și dau samă de at-îtea lucruri,
cred
că într’asta vor fi edificați. De fapt, orî-ce gra
nimic și faptul cel mai simplu, cel mai puțin jignitor,
ieste adesea tot atît de fatal. Și orî-ce ins, orî-care i-ar dări s’ar face, ori cum s’ar denumi, rafinărie perversă
ti sursa, ori și din cine s’ar trage, ori-cum ar fi pre sau monstruozitate, acela-șî lucru ie. La baza tutu
gătit, orî-ce educație ar avea, dacă ajunge făptaș, nu-î rora ie o nevoe înfrântă, o năzuință cătiă îndestulare,
alta de cît un canal, o formă prin care niște situații ce-va constrângător. Nu mă ocup aice, de acel soiu
de oameni ce reprezintă anume situații date, deobidiferite îșî varsă antagonismul lor.
ceiu jignitoare. Nici chiar mulțimea nu ie atît de as
Pentru noi nu îe chestie de blam sau de osînda pră fața de fără de legile lor. lea chiar le îndrep
CDi-va, ci pur și simplu de corectarea acelor rele îm tățește, nu numai ca le scuză. Din partea noastră,
prejurări, cari ne pervertesc și fac din noi, cari sîn- vom constata, cum că urmările ce îndură, pot fi u
tem un accesoriu al lor, niște unelte vătămătoare. A compensare pentru purtările lor, sau, mai curând, o
putut omul veni pe lume cu o predispoziție, cu o por reacție împotriva situației ce ocupa. Faptul că nu se
nire, o înclinare aparte. Să zicem că cea dintâi idee reacționează sistematic, normal, ni se impune sa-1 re
ce i s’a deșteptat în minte, a fost aceea, de a cășuna cunoaștem. Dar noi nu ne mirăm, cînd știm cît sînt
nltuca neajunsuri, maî mult san mai' puțin cumplite. de neînfrânte necesitățile ce guvernează Omul, cînd
Dar ca ideea aceasta sase consume, să se încorpo știm că omul se supune întotdeauna necesităților lai,
reze în fapt, a trebuit un concurs de imbolduri, de chiar cînd pozază în marere formator, cu calcul. Ieste
întețirî, de situații date, fără de care pururea ar fi re- acolea poate un rău, după părerea cuî-va. Dar să ni-1
nias o idee abstractă. Drept îe că omul vine pe lume esplicăni. Și pilda bună s’o dee cine, poate.
cu totul alt-feliu înzestrat. Iei merge pacinic.mîndru.și
P. Mușoiil
numai o atmosferă vițiată îi strică echilibrul și normele
viefei. Pănă nu întră în zona acestei atmosfere, nu-1 tul
No. .9 și 10, ce complcciează serica aclwdîl din
bură nimic. îeată une trebnesc căutațî toți germenii
(le. boală, cari atacă, deopotrivă, și predispus! și zdra- Revista Ideei, vor apărea, de- nu chiar la o laliă,
yeni, toți germenii de rele, în fața căror nimenea nu-i la foarte apropicală distanță, Abnoațil, cari și-ou
nnun. Aicea trebuie să ne coborîm, dacă voim să a- amînat plata abonamentului lor pănă acum, va fi
ti evoc sc se achite imediat. Și chiar le cazul, ca din
Vem, asupra înțîmplărilor, o înțelegere clară.
simțire, cari-șl dau samă de
Luațî la cercetare un fapt ce veți voi, duceți-1 prin prietenii noștri mal cu sit
toate sinuozitățile lui și veți descoperi că'purcede din- nesimțirea altora, va fi nevoe să sc pue la cotizații
tr’un izvor comun, în care se elaborează fără nici o suplimentare, pentru a ne putea descărca de ultimele
distincție toate. Pe-o anumită treaptă sau intri un sta- noastre- datorii.
REVISTA IDEE1.
uiu dat, faptul apare ca un caprițiu, ca ce-va volun-
�REVISTA IDEEÎ
122
____ —________ ____________hevțsta jdeei
Viitorul (Elducației
Dacă îmbrățișăm intr'o privire evolnțiea pedagogica
in cursul fazelor dezvoltăreî sociale, vedem educațiea
mHi-ginindu-se mal întâi, și vreme. îndelungată, la o sim
plă dresare utilitara, foarte asemănătoare cu educațiea
care o dau unele animale puilor lor. Cind, mai tîrziu,
jirin exerciții apropriate, prin încercări, prin inițiarî, se
caută să se Întărească voința, a se îndulci caracterul,
educațiea, până atunci nmimi fizica .și industrială, îea o
direcție aunvh'i. In sfîrșit, cind religiea ajunge o putere,
cind se constitue o oare-care .știință, cu osebire cind li
teratura și artele leu o mare dezvoltare, educațiea îșl
schimbă i'nfâțoșarea, ajunge din ce în ce mai intelectn«IX.
Aceste trei faze, fizică, morală și intelectuală, respund
destul de bine dezvoltăreî individului in cursul' vieței,
dezvoltăreî omenire! în cursul vreme!, lele marchează
minunat cele trei mari părți ale pedagogiei. Dar sînt mat
multe chipuri’, de a cultiva corpul, inima, spiritul. Chim,
in ce felin, trebuie iele dezvoltate?Răspunsul poate varieu
cu cradtil și genul civilizației domnitoare. Ast-feliu, o
civilizație intemeîeată pe râzboiiî, nu va prețui de cit
exercițiile corpului și va face din educație un noviciat
militar. O civilizație prea îmbâcsită de religie, va pu
tea cădea in ascetism, pe cind o civilizație prea rafinata,
va pune maî pre sus de toate cultura artistică, literară,
științifică, filosofică. Ie de nevoeast-feliii, înainte de toate,
ca edecutornl să determine bine ce țintă îșî propune
sa atingă. Trebuie oare, cu H. Spencer, să-și inârgineascii năzmnțeJe-1 pedagogice în a adapta pe copil la vieața ce-1 așteaptă? De ca forma un cetățean in stare sa
și facă o calo in lumev? Bună oară de a-1 dresa ușurel
pentru supunere, dacă trebuie să fie sclav? Trebuie sa
ne ferim oare mal cu samă de a forma o flinta omenea
scă ideală,^ pe care societatea în sinul căreia trebuie
sa tiuîeiiscH nu o va tolera? Trebuie oare să privim as
primea părinților pentru copiii lor ca o pregătire biuelavâtoare pentru brutalitatea lumei? Atunci’sarcina educatoridui ajunge foarte simplă, dar cit de mărginită.
Aegreșit, nu trebuie să nesocotim cu desăvîrsire partea
neaparata de utilitarism. Fără indoeală, trebuie ca un om
triăl-iu s,ocie,,ate:.1 din care face parte. Dar, tot
.•
‘Su iVatîâ nedesărdrșirile și vițiile acesDedeansă
’■! S hlcreze 11 ^ îndrepta, pentru-că, sub
îea și etnografica comparată? Această vedere a b>>
luare rosti‘5‘confi ^n^acti? fCUEetar,e asemftmiapheare foarte anevoioasă x?
ast‘? ar fl de’0
eieT^ebs„VeUt’etPrs4 7“ '""k
Jpe“
■•■ia. ca asta îă fiec
.Ar ^ui mai
Științifică, nu numai a copilulifî^d chi
psih<?J°"iea
mea de creat. Fără îndoia)»
1 C1
a omului, Ie
face educațiea, cel nutin în ’
trel)U1 sii no silim de-a
’riitori.-De țj
bust, bun, și inteligent, intru cit îf îugădue organizație^,
individuală.
_
.
.
Societățile antice, și mai cu samă Grecia și R0lll
pururea au ținut foarte mare socoteala de cultura fizică
,e care numai religiile ascetice au făcut-o să cadă itl’
discredit. In această privință, premiul trebuie acordat
crestinizinului, care a ridicat la înălțimea unei dognie
disprețul forței musculare și frumusețe!, lentru Bi8e.
rică, corpul, obiect vrednic de cel mai' adine dispreț
nu Iera de cît o stavilă la dezrobirea sufletului, la intiH.
rea-i triumfătoare în Ierusalimul ceresc. Această părere
omucidă a domnit in pedagogie în tot cursul vrîstei de.
mijloc. Chiar astă-zî, in Franța și in tenie latine, ie:i
mai apasă asupra educației. Englitera și America 1Ul
avut bunul simț să se emancipeze de țea, și H, Spen.
cer n’a făcut de cît să formuleze opiniea generală din
țara lui, zicind: «Cea dintâi condiție pentru a izbuti îu
lumea asta, ie. de a ii un bun «nunul, bi cea dința! con.
ditie pentru propășirea națională ieste ca națiea să fiu
alcătuită din bune animale*. In Englitera, jocurile, exercitiile fizice sint ținute în mare cinste, cu osebire in
colegi! și universități. Fie-care student ie afiliat la un
club de exerciții fizice, și, cind iei pot să predee jocuri,
chiar profesorii nu lipsesc de a-șl adăuga, pe lingă
titlurile lor, epitetul de atletic. Alură de asta, așezămintele de instrucție publică, sint, în Englitera, aproape
totdeauna instalate la țară, în cuprinsuri salubre, unde
fie-care din Vele alcătuesc un mic oraș, înconjurat de
pajiști și anexe de jocuri. Din potrivă, în Franța, și
încă’ și mai mult in Italia, vechile colegii, prin construcți'ea lor anti-higienică, lipsa de aerisire, șalele strimte
de cursuri, înfățoșarea lor avară, prin disciplina lor auto
ritară, țin, în acehi-șl timp, de minăstire, de cazarmă și
de penitenciar. Și așezămintele acestea, varsă pe fie
care an, in populație, un val de tineri, aproape toți', mai
mult sau mai puțin sleiți și aproape lipsiți de cunoștinți folositoare. Italia, unde, fața de două zeci de părți
din’ vreme, destinate educației intelectuale, se destineaza
o parte, pentru educațiea fizică, ține recurdiil în această
pedagogie împotriva na turei. Nici o altă țară nu nu
mără atâția advocați, doctori și popi. Și, din 10011 de
volutar! de aceștia de un an, se găsesc 347 a Căror sistem
muscular ieste atrofiat.
Cu toate timidele încercări de reformă introduse de
curind .și aproape anihilate prin prea strașnica încărcare
de programe și nebuniea examenelor, Franța, ca și Ita
lia, tot n’a ieșit din vechea rutină. In Englitera,’în A.
merica, acel boy al școalelor, studentul colegiilor .și a
Universităților, în de obște îți face plăcere sâ-l'vezi. Dan
ce să zicem, din punctul de vedere fizic, despre cea mul
mare din liceenii noștri și din elevii școalelor supe
rioare? Ou toate astea, dictonul latin : ntcn.y
in cor!><jrc nano, Ie expresiea curatului adevăr. Prețioase însu
șiri de caracter sînt chiar legate strîns de vigoarea fizică. zVctivîtatea, curajul, puterea de voință, spiritul
de inițiativă, însușiri prețioase de cari atirnă nu nu
mai j-rezentuf ci chiar și viitorul popoarelor, răriși au
sediul în niște corpuri prea slabe. Unui oare-care grad
de sleire sau inchircire fizică ii corespunde adesea inerțiea morală, pe care o favorizază, de alt-felifi, cum nu se
poate mai mult, disciplina militară a așezămintelor
noastre de instrucție publică. «A. pîrpoli, după- cum zice
Dr. Mosso, a pirpoli tinerimea pentru esamene», nu-i
tocmai o bună pregătire pentru existență virilă. O libertate mare, o largă îndeletnicire cu jocul în plin uer,
înotarea, pentru toată lumea, in sfirșit unele exerciții
gimnastice, științifice.ște alese și practicate cu măsură,
sînt mult mai de samă pentru a face un bărbat și chiar
o femee. de cît lucrările școlare străvechi a căror tradiție ne a transmis-o veacul de mijloc. Asta s’a înțeles
în America, unde., în cea mal mare parte din colegii, un
doctor special ieste însărcinat anume pentru a supra
veghea și regula gimnastica.
Introducerea în educație, a unei potrivite culturi li;
zice, Ieste, cu toate astea, relativ lucru lesne, fiind-că
se raporta la o chestie de bun simt si de bani'. Cu mult
mai delicată Ieste cultura morală. Cu’toate astea, o mul
țime de fapte observate dovedesc, că, în privința aceasta,
natura omenească Ie foarte maleabilă, lesne âe fasonat.
,
{
i
'
. ’
nr<»pt vorbind, lucru ce uu se maf tfiRăduesfe de iur
moralitatea noastră rezultă din educai {ea
i.idua a Ș> m.-u eu sama din educațiea’ ;ini.„s!!
‘ Jreia-* dfttonm apucaturile noastre iniiscute, bune s n
f*Te. Lînele dm aceste apucaturi iniiscute au o XfeliS
energie, in cit adesea înfrunta ori-ce. educație in
jjviduaJĂ. Dar cea nud mare parte put li sftJ atenuate
sui dezvoltate pnntro cultura anumita, Și-j ctt putiutâ
jc a se pregăti geneza apucăturilor nouă, a căror exileulâ vor reclaina-o societățile viitoare. Dar, în privința
lCeasta, întreaga pedagogie științifică ie încă de creat.
Pană i‘cum
razem, la care s’u recurs, în pri
vința aceasta, an lost preceptele religioase si locurile
Lnnime ale moralei curente. Mediul social a’lucut sau
desfăcut restul, le sigur că, ca și altele, acest capitol
moral al pedagogiei nu va putea su se scrie de cit reziiinindu-se rezultatele observației și experienței. Inse,
■iin toate școaleie pe cnn le-arh trecut în revistă in
dezvoltările acestea, singure goalele dojuntilic, din vechea
persie, și-au propus să dezvolte, intr’o măsură dată, mo
ralitatea și caracterul. In aceste scoale perse, cari amiiiteau organizarea clanurilor primitive, se preda jus(itiea, nu prin mijlocul preceptelor, ci in chip experi
mental și folosindu-se de întâmplările vieței comune.
Ori-cit de pe scurt ne-ar povesti-o Xenolbn, experiența
ie de notat: aceasta poate să sugereze altele.
0 ciudată încercare făcută de cătră reformatorul Ovven,
jn coloniea-î industrială din New-Lanark, dovedește,
tic asemeni', că, pentru educațiea morală, teama de hula
publică, dragostea de laudă constitue un puternic mobil,
jiind-câ resortul acesta fu îndestul pentru Owen, să re
formeze, în cițî-va aul, o populație de copii recrutați
fără alegere din azilurile din Edîmburg. In penitencia
rele sistematice și educatoare, a prețuirea interesului
bine înțeles, perspectiva unei liberări anticipate, unită
cu un oare-care patronaj bine-voitor, au dat asemenea
foarte frumoase rezultate. Am pomenit aiurea despre
penitenciarul din Neuchâtel, din Elveția. In celebrul
penitenciar din Elmira, din Statele-Unite, se pune si
lință de a se înteți sau a se deștepta la deținuți senti
mentul datoriei. Deținutul ieste stăpîn pe soartâ-i. Trecutu-i ieste privit ca șters. De asemeni, nici o pedeapsă,
le numai un prezent, un viitor și o răsplată pentru cine
s’a corectat de sine. Din 1722 de deținuți, liberați pe
cuvînt, cea mai mare parte, 1125, adică 78 la sută, au
avut, după liberare, o purtare mulțumitoare, pre cît s’a
putut constata. Restul s’a pierdut din vedere. Inse nimic
nu dovedește ca toți să ti căzut în recidivă, după cum
fac in foarte mare majoritate liberați! noștri din Europa.
Aceste fapte dovedesc limpede, puterea’ morală a unei
educații bine combinate și relativa mlădiere a senti
mentelor si năzuințelor omenești. Să ne mai amintim de
minunatele rezultate dobîndte la Sparta și chiar mai
mult in clanurile peilor-roșiî, de acea energie mai mult
de cit eroică a Indienilor din America?
Teoretice.ște, educațiea morală ieste, ast-leliii, cu pu
tință. Dar in ce senz trebuie oare făcută ? Negreșit, in
senzul desvolțârei calităților sociale celor mai nobile,
în senzul altruismului, ajutorului mutual, subordonare!
intereselor individuale, celor ale comunitățel. Lucrul
acesta ie foarte anevoe, pentru-că tocmai în senz con
trar împing moravurile, se deslănțuesc poftele, .și i;i
toarte greu pedagogiei de a se împotrivi acestor curente
generale. Starea noastră morală, mai în de obște mo
ravurile țerilor civilizate, incurajaza egoismul și subor
donează banului aproape totul. In privința aceasta, lujnea anglo-suxonă, care a înțeles atit de bine educațiea
rotică, dă destul de proaste ’ exemple morale. La dmsa
nulividualismnl ieste împins la extrem: albina nu mai
,ar» habar de stup. Un mare englez, Darwin, a procla
mat concurență nu numai ca legea desvoltărei animale,
C1 chiar și sociale. ;Ar trebui, zice iei, să facem sa
*l’»parâ toate legile si toate obiceiurile, cari împiedica
pe cei maî aplf de.a’izbuti și a crește cit mai mulț
6 se poate numi «Decalogul dolaruluiȘt, aceasta sene
•
123
1‘-, a piovocul. ca un felin de acces de entuziasnî rell* ■>
gios, atita de adine, că inși-șî clerfli/uuuit au văzut in
leu un feliii de Revelație nouă. Putem așa dar alirmo,
cum-că cultura morală nu se va organiza serios, înainte
cu. societățile noastre, zise civilizate, să sufere adinei
metamorfoze.
Cît se atinge de educațiea intelectuală, cu îea se va
putea petrece alt-felin. Ințr'un timp, probabil foarte apro
piat, toate, societățile, civilizate se vor sili să dee tuturor
spiritelor o îndestulătoare cultură, și. cu toată dezvol
tarea științelor, o pedagogie inteligenta, va ști să scoală
din iele esența, ceea ce ori-ce ființă civilizată trebuie
«1 poate să știe. Durata studiilor nu va fi prelungită de
loc din pricina aceasta, din potrivă, pentru-câ se vor
h Ivpudut pe vecinicie absurdele metode de odinioară.
Dascălul se. va adresa, cu osebire inteligentei și rațiu
ne!, nu numai singure memoriei Studiul limb elor nu va
mai fi paralizat prin abuzul gramaticei. Seva da samă ca.
pentru a învăța mal cu înlesnire o limbă, trebuie să te
exercițezî simplu, din copilărie, să o vorbești, s’o cetești,
s’o scrii. Se va da samă, că studiile gramaticale trebuie,
sa se pue nu la început, ci la fine, și că-i un foarte mare
folos su se simplifice, alăturindu-s’e pe lîngă fele datele
mal de căpetenie ale linguisticei. Nu ue vom maî cram
pona de latină și de greacă, ca un naufragiat de-o birnă de scăpare. In loc de-a împărți atențiea, și așa
destul de fugitivă, a copiilor, fâcindu-i să se ocupe in
tr'o zi cu zece subiecte deosebite, se vor clasa intr’un
ordin logic și de acord cu psihologica științifică dife
ritele. cunoștinți. Cele mai de căpetenie din iele, vor
figura pe tonte treptele înviițămintulul, îuse, la fie-care
treaptă, se va avea grija de a se epuiza o materie innainte de a trece la alta. O știință constituită, se poate
asămăna cu un arbore. Are un trunchiu, crăci maî bătrîne, ramure. rămurele, fol. Ceea ce cuprinde ca funda
mental, se poate rezuma pururea iu foarte puține pagini.
In jurul acestor date esențiale, faptele, din ce în ce maî
particulare și din ce în ce mul puțin importante, se pot
foarte firește grupa. Dar trebuie să ne ferim de a studiea un arl’iore științific, incepînd prin amănunțita des
cripție a foilor, precum se face foarte adesea in scoalele noastre. Intr’un sistem de instrucție publică, ordonat
așa, logic, fie-care grad, cu toate că complect pentru
sine, vă alcătui o bază pe care se va rezema stratul
superior, și, pe toate treptele, educațiea va fi integrală;
fizica, morală, intelectuală.
Ie vădit că o asemenea reformă in pedagogie nu se
poate improviza. Maî intui’ i se vor trage liniile mari. Cit se
atinge de amănunte, va trebui să se procedeze prin în
cercări pregătite cu chibzuință și meditate. De alt-feliu,
sistemul sau sistemele de educație vor trebui să fie pu
rurea în studiu, să se îmbunătățească necontenit. In
materiea aceasta, mai mult de cît în ori-care alta, desuvirsirea nu-î nici o dată atiusâ. Ieste destul sa spunem,
cum c;< o sănătoasă, înțeleaptă și progresivă cultură u
corpului', a inhnei si spiritului copiiilor, ieste aproape cu
neputință in țerile centralizate strașnic, in cari, cum o
cerea Rolland’, acum un veac și mal bine, ieste u ca
pitală de educație», in care personalul dăscălesc, ales
si dresat după o metodă uniformă, ieste apoi organizat
ca un regiment, in care orî-ce inițiativă ieste aproape
interzisă membrilor săi, in care cea mai mică experiența
pedagogică ieste aproape cu neputință și de alt-febu
privită ca subversivă. Pentru a-și reforma cum se cade
pedagogiea, aceste țeri cu organizare cezariană, vor tre
bui să-si desființeze mai întâi administrațiea lor apăsă
toare. su se împartă in cetăți libera și federate, ale că
ror diferite sisteme de educație să se controleze și să
se corijeze unele pe altele. ^Onuil-plantă', cum zicea
Alfieri, !e viguros. Cîtor pricini de distrugere n’a re
zistat oare genul omenesc, cîștigînd pururea cițe puțin
teren, progresînd anevoe împotriva atâtor stavile? Ce
nu se vu putea face din speciea omenească, dacă s’ar
dezvolta toate bunurile, pe care virtual le cuprinde in
îea ? Si asta-î o chestie de salvare, pentru-că, sub pe
deapsa de stingere, trebuie- ca coboritorii, moștenitorii
noștri, să fie mai puternici, mai frumoși, mai buni și ’
mal inteligent1 dp
noî*
Gh. Letourneau.
«I
�REVISTA
1'24
ideei
RKVLSTA IDEEI
CEJ anarhismul
Toată lumea știe, cum că toate faptele indiudului
sînt determinate de lupta pentru traiu. a cărei obirșie îe: conservarea proprie și perpetuarea speciei.
Acestei lupte se datoresc: cele dintâi invenții prac
tice, prin cari'individul izbuti să silească natura
sii-î dee ceea ce singura nu putea da. Acestei lupte
se datoresc: cele dintâi uniri ale indivizilor, țn fa
milii. triburi. Prin urmare, această luptă, a determinat
cele dintăî stări ..economice-sociaje», atît de mult
cîntate de mulți. De aice unueazii limpede, cu sta
rea economică-socială nu ie un lucru de sine stă
tător, ci ie determinată de lupta pentru traiu a indi
vizilor, determinată și iea de vieața acestora, mai bine
zis: lupta aceastaae vieața însă-și.
v
.Indivizii au născocit cînd-va, anumite mijloace, cari
au devenit comune, ale tuturor, prin cari să-și pro
ducă cele necesare. Dar puteau oare, acele mijloace,
surnmîevecinie îndestulătoare? Indivizii se înmulțiră,
prin urmare liiptu pentru traiu trebuea dusă înainte.
Io de -netăgăduit, că însă-și starea economica-socinlă, care nu iera în stare să procure destulă hrană
tuturor indivizilor, iea singură a contribuit ca indi
vizii sa prindă a gîndi, cum s’ar putea scoate destulă
hrană pentru fîe-care în parte. Dar ie îeară-și de ne
tăgăduit, cum că gîndirea aceasta a zbuciumat întăî
pe unii, cari s’au strădănuit sa-și pue planurile lor,
ori-cari ar fi fost, în practică, plătindu-șî încercările
scump. In totdeauna s’au găsit dar indivizi mulțumiți
de situațiea lor, în starea economică-socială existentă,
privind ca o primejdie pentru dinsiî prefacerea acestei
stări.. Orî-cît s’ar spune că acești indivizi n’au înșelat
pe nimeni pentru a se face stăpînî, ci că au fost produc
tul mediului, îetotu-și de netăgăduit că spre a-și mănține puterea cu care mediul i-a favorizat, au alergat
la toate mijloacele: înșelînd masele, asmuțindu-le în
potriva acelora, cari căutau să le deștepte’ sau, mai
bine zis, cari le aretnu noî chipuri de tmîî, noi chi
puri de a-și procura existența.
Lucrurile merg inse mai departe : starea economicăsocială, existentă, deviue tot mai șubredă, indivizii
nntlS1
ft1- î11? îmVu“ătatirî se •«‘RMț.ese,
th -P n Jmte7tU’ £lriima lzbucne?te’ starea ÎQ
meiiele la o laltă și i se deslușește înlănțuirea Cau.
zelor cu efectele lor și se întreabă: cure va fi efectul
efectului de ucum, din urmă, cînd va deveni la rîn,
dul său o cauza? Și caută, pre ck îî stă în putință
să dee o îndrumare nouă evoluției, caută să silească'
efectul, indrnmîndu-l spre o anumită direcție.
Dacă lucrurile ar fi toate fatale, să se întimpte astfelii! cum se întîmplă, fără ca cine-va să le poată
orienta într’un felin sini altul, atunci n’ar mai trebui
să protestăm contra nici unei întîmplărî, n’ar niai
trebui sa cerem o anumită educație și niniene n’ar
maî trebui să facă ce-va, ci să ne culcăm toții cu bm-tH
la soare, să așteptăm să se întîmple toate, de la sine-și. Ceea ce’ nu îe cazul cu nici un individ, fie Tei
cît de faialht, evoluționist, orT-ce.
Noî, anarhiștii, privind luptele cari s’au dat de vea
curi și se da a și în ziua de a-zî, cari nu au avut și n’au
alt rost, de cît: a doborî o stare, oare-care, bună pen
tru unii, rea pentru alții, spre a întemeea o altă stare,
iear numai bună pentru uniî și rea pentru alții, a
doborî un stăpîn, pentru a ridica pe altul, privind
toate acestea, am ajuns la concluziea, că singura luptă
care se impune Te: doborirea orî-căreî stări uniforme
• generale, dogmatice, și suprimarea orî-căreî stăpînirî.
Fie-care individ sau ceată de indivizi, să se conducă
după propriile lor înclinări, după concepțiile, lor,
nesilit! și neîncătușați de nim-ni, nesilind și' neîncătușînd nici îeî pa alt cine-va. Numai ast-feliii se va
putea stabili armonica între indivizi, căci nu va maî
exista ura clocotitoare în inima încătușatului, căci nu
vor mai fi încătușați.
Pentru a putea duce o asemenea luptă și pentru
a-i asigura isbînda, ie de. neapărată trebuință de a se
ridica spiritele indivizilor, de a. se cunoaște pe îeî înși-șî, de a-șî cunoaște fîe-care trebuințele fizice, mo
rale și intelectuale. Pentru aceasta, propaganda noas
tră cea mai de căpetenie Te: individualii, la individ,
explicîndu-i tot ce are trebuință să știe. Știința ne
vine în ajutor, ori-ce cuvînt scris, chiar de a ne com
bate, nu ie de cît încă o cărămidă la marele edificiu
ăL propagandei noastre.
Individul, o dată ajuns aici, lucrează după cum îî
impun necesitățile: nu maî ține socoteala de legi, morafii,
dogmă, de
de' nimic,
nimic', și
si’cînd
cînF-vede cum că ic stin•1'' dogmă,
gberitîn satisfacerea
■".tjsfacerea trebuinței»
trebuințelor sale, apoî atunci stic
drept de revindecat și și-l revindiea diipă
n-A voi clun n convine lui.
politicianî, sa tune și sa fulgere împotriva
strădăhuințelor individului și dreptului lui natural,
privind dreptul acesta ca ce-va rău, primejdios societaței. Un lucru rătnîne stabilit, că nici un individ
nu înțelege o societate din care iei sâ fie eschis.
Singurul compromis intre individ și societate, ie :
«Anarhiea». Nu lupta anarhică împotriva stare! de
n-zi, aceasta luptă nu se deosebește întru nimic de
luptele celorlalte stări, împotriva stărilor cari le-a
precedat, ci societatea anarhică, în care individul va'
produce după aptitudinile firei sale, si va consuma
după trebuințele firei sate, în care nici o lege nu-l
i a incntușa m libera lui desvoltare, în care nici o mo’Ma nu-l va opri de-a săvîrși ce-va, bine înțeles in
alara de moraki respectului său însu-și. pe care îl va
avea fața de sine și față de ceilalți indivizi'.
Nu pot sa mcheiu, fără să lămuresc si punctul, cel
mm de căpetenie după uniî, cel mai secundar, după
noi, vorbesc de atentatele anarhiste. Iele nu sînt de
cit ’sbucrnnle violente ale celor mai nedreptățiți și
tot o data celor mai plini de avînt oameni, cari au
deviza: a fi, sau ti nu fi.
Școala de ®adre
S șțas.t-a.j-s tai'
nu făcut și predecesoni: să utilizeze întâi încrederea
mulțnneî. apoi să se impue, in urmă să se mentie,
cu toate violențele cu putință? Nu rea voința, ci in
teresul de a se menține îi mină să se unească în clase
aparte, sa înșele masele, să le conrupă, să facă, cu
j^rul. acestor mijloace, legi cari să fie impuse ceorlalțj indivizi, să schimbe acestei legi.cînd ar pu
tea sa producă prea mari nemulțumiri, puuîndu-le
existența m primejdie, si așa maî 'depar^
virile
de cîfc toate născo
cirile omului. Lipsurile iear se simt, trebuinti noi sbuUebumtă sedârS “°r .chiPurJ. de procurarea celor de
erupțiea se uitimplă. Erupțiea asta o fi grozavă știr’
■asaa ss-s.
Moriss Maier.
12&
j
vor fi împrejurări mai bune, ce vor favoriza la ur
mași, anume la al noștri, o dezvoltare normală, case
0 vecinică nedumerire există în mintea celor maî vor împlini toate așteptările noastre. Pentru virtutea
,nlllțî. Ce vrem sa facem noî, prin propaganda noastră. sau energiea cîtă putem avea, noi nu găsim o alta în
Voim sa deșteptam conștiința mulțimei, voim s’o pre trebuințare mai bună de cît t-reeînd-o în oamenii
gătim P<e aceasta Ia lupta, voim s’o facem să prac actuali' și-n faptele de toată ziua.
In mintea noastră, lucrul îșî iea închegarea ast-feliu:
tice o vieața noua un traiu mai ideal, un traiu mm
Ie o mulțime imensă, îe omenirea întreagă, pe tiebuîe
omenesc? Neaparat, ca nu putem avem nici de cum o
deșteptată la o concepție și la o practică nouă. Din
hotă mărginită, pre cit ie vorbă de țintă. Dar, dacă-î întîmplare, din jocul unor împrejurări puitoare, din
vorbo, în inod precis, voim a face o școală superioară
0 organizare aparte și dintr’o experiență maî mare,
de cadre. Masele, cari trebuesc aduse la vieată, sînt te
s’a deslușîț ° tabără de inși, maî bine îuzăstrațî și
într’atît de adormite, in cît, nu-î, nici o dată,’ cu pu adaptați Ia vreme mai bine. Iei se apucă să facă școală,
tință cuLva, sa le deștepte direct. Apoî, dacă pricini o școala aplicată la vieață. Părîndă maî întăî cele mai
deșteptătoare mai sînt, ar fi să ne mințim destinărilor urnite colibe, străbate cîmpurî populate cu mizeri și
noastre, de le-am lăsa să lucreze numiri iele, orbește, locuri
ir....... unde se straduește
șj_n mjjiocui tutuje n’am interveni, după puterile noastre, ca să te lora, încep să-sî
, cinte
cinte cîn
cîntecul lur. O gloată se* ali
ajutăm, ar fi sa ne trădăm conștiința. Ca oameni ce pește de dînșiî
- —
■*
—
-■
maî mult, îi înțelege maî bine, iea st
gindim și-avem putința sa ne dăm samă, vrem să ini- împătimește
i
de dînșiî, de ce spun îeî, maî tare, îî urțiem pe cei mai în apropiere de noi, ca năzuinți, ca mărește
dea nnmnno
aproape, oj
și se pornește, la rîndul Iei,
mnTPst.P mai
mm H
avânturi, ca simț, ca chip de-a înțelege, fără a însemna să ducă nrai departej cuvîntul bun. întocmai ca acei ucă aceștia vor li dintr’o singură clasă, ca să ne poată cenicî cari pornesc in‘ i zori, să iee pilde bune de la.
ajutora în npera ce vrerii să facem. Să fie in mulțime un dascal maî r.:-?:,
------mare, iși
caii...................................
povestesc părinților, suni,
i A t"
TMltlit > nr’îî+n
.\
»■. »• <■>....€>«««
puncte luminoase maî multe, întru orientarea cît mai cînd s.î întorc, tot
ce-auputut
învăța, părinții
povestind
curîmlă a tuturor.
1la
" —
T
"y
■ practică.
--vecini. La noi' îe vorba mai“ cu samă- de
Fără a da o însăinnătate prea mare activităței in Școala noastră nu ie o școală închisă și numărul celor
șilor, ca forță de mișcare și ca putere întețitoare ce seadapă din iea nu Te de loc țarniurit. Dar nu neaparte, nu putem să uităm, cum-că natura împrej ascundem de ioc, că opera ce facem ie necesar limi
muitoare, cît se atinge de orînduirile sociale, se ma tată, că numărul celor ce ne pot urinări ie limitat și
nifestă prin îeî. Și dacă ceî cari apar în istorie, CU Tel.
IV.1. Nu
11>14 1LV
C, S.UU1
VU.IMUIHC ț*
ne «4OV.WUUCU1
ascundem VIC
de IU
loc,
cum V«*
ca UI
învățăturile
și
titlul de eroi, cu titlul de martiri, vorbind de ceî cari practicile noastre nu sînt pătrunse și nici împărtășite,
de
cîr.î
ne-am
aștepta.
s’au strădănuit pentru vieață, n’au fost de cît niște de-a dreptul,
soli ai unor împrejurări date, iei nu au fost mai puțin
Ne dăm de asta samă. Dar ieata cum ne putem explica.
îndrumătorii mulțimei, îndrumători pe niște căî deschise A educa mulțimea într’un anume senz, îe de nevoe
sau ce se deschideau, ce-î drept, pe cari inse cei dintăî te ca să existe cadre formate. N’am vrea să fie nici o
distincție, nici o gradare, Inse vedem că ie aice o cale
călcam Aruncîndu-ne privirile in trecut, vedem că, în
toți timpii, au existat o samă oare-care de oameni, normală. A căuta să fii educatorul mulțimei, fără a
cari au prevăzut semnele-vremei, îeî ceî dintăî, cari căuta să faci, cu osebire, cadre, însamnă a te osîndi
le-au prevestit tuturor și cari s’au apucat cu ardoare la cea maî plicticoasă și maî nesporniră muncă. Vei
să se. avînte în calea ce o projectau. Mulțimile s’au reuși, negreșit, lucrînd de-a dreptul în .mase, ca să
avîntat și iele, dar iele au fost mai mult sorbite, de aduci la ideile tale o parte, poate o parte, mare. Dar
gol, solicitate de vid, fiind-că nu se acumulase încă vei aduce unități simple. Pe cînd, preocupimln-te de
o destulă putere să te împingă din urmă. Nu vom tă inși mai desv.oltațî, cu aptitudeuT aparte, însamnă
gădui că mulțimile, n’ar fi fiind în stare, să se miște să’ fi cucerit nu simple unități ci numere compuse
și-așa, de. sinea lor, fără a încerca tocmai vre-un risc. și la atîta putere. Să ne aducem aminte că numai cu
’ ’ ’\Pn|1 acesta s’au popularizat cu cea mai mai mare îuțală,
Nici nu se hazardează iele atît, fiind din fire des- Gb
tul de cumpătate. Dar nu urmează de nicăeri, că pană
....... c‘în cele mai depărtate colțuri dedume, uu număr de
pentru năzuinți mai mari, rolul unei culturi superioare doctrine. Ni s’au adus adesea întimpinări?cum rii am
fi cîte o dată abstract!,’ cu alte vorbe subtili sau miri
ar fi cuin-va de prisos.
Neapărat, nu înțelegem de loc, ca aplicarea cătră pre sus de înțelegerea obștească. Nu s’a ținut soco
cultură, cătră cultura ce o avem în vedere noî, sji stîu- teală că abordam subiecte maî gtele, și că aveam în
jinească pe cine-va de. la treabă sau să amîe activi vedere, atuncea, o pătură aparte. Nu s’a ținut socoteală
tatea cnT-va, ca cine-va să aștepte, ca să ajungă întăî că aveam în vedere niște cerinți intelectuale mai miiri.
și-ntăî un doct, un erudit, și’ ca apoi să pornească, a De alt-feliu ne-am străduit totdeauna să spunem lu
se manifesta. Ar li să fi fost înțeleși pe dos. Cu fie- crul cît mai pe șleau, să-și dee samă mai mulți. Nu
care grad de pregătire mai mare, insul ie înarmat și tăgaduim că une-orî a fost, maî anpVoe, că au putut,
maî bine, ca să lucreze în mediul său. Și totdeauna să fie destuî, să nu ne fi prins cugetarea cum se cu
vine, deplin. Poate că nici nu s’au ostenit intr’atît.
Se yor guși uliță, cu mult maî puțin pregătiți, pentru
rep
cari va li o adevărată descoperire sâ alte cît știi tu, Dur, dacă cîtî ne-au priceput întru tuL vor fi repreo plăcere cum nu se poate mai mare, de aîmpăr- zentînd într’adevăr acel număr cu coeficient ridîețd,
credem că lucrul s’a putut, compensa.
fiiși și
se face depozitarii cunoștințelor tale. Nu înP. 'Mușoiir.
Wegem, cu atîta maî mult, ca cine-va să se abțină
(*c Iu orî-ce manifestare, în senzul vecjerilor lui, cu
haine că va să-sî treacă însușirile ce are, unor urmași,
c!lr‘ vor
pregătiți maî bine, desvoltați mai deplin
’’
în stare de a respunde chîemarei lor. Luptele
mr PE AN. IO NUMERE. 5 LEI
“oastre mari nu esclud viitorul. Necesitățile actuale
nu prea ue teartă îuse.să ne strădănuim pentru asta,
Abonamentele so plătesc înainte
bieern vremoi avansuri de acestea. Ce chezășie pu
10,
Strada
Epurilor, 10. —București.
tem aveaj apoî> cuni că ln viitor, iu viitorul de lupta,
„REVISTA IDEEI“ '
�——
r
revista idef.t
revista ideei
126
ȘULODt AtElOHEM
„ȘLiîM"ȘbîMriVinz0L?‘
/„■„
nTWȘuW.» Aieiohem.
Prea slimate Domnule ^iiloh» Metchcin,
>
Mat întiil, doresc 6a mica mea epwtoUs^vu
în clipele cele mal feilC1t ’
n m totdeauna, unul de
sănătos; Dea DujnndaeUi ț?a”nc cunoscut că leu-s acuma
nitul de
vedea nici nu m’ați recimoa-
S
/
ns™ S»,KT.S
'’TXețt aminte, niel vorbă, eum »>•«« «*» «« l»tlarmi acasă, la Masipefca, ?» ce am puțjt ieu de Jn
bionta nevastă-mea și de la soacru-mea, sii-mi tnueasui...
înțelegeți dara că, să stau acasă uni iera mai greu ea
în sclăvfe. Am chibzuit, și răschibzuit și nu iera chip
să plec. Ce face bunul Dumnezeu? îmi sosește o de
peșă din JMcanfco, de la soră-mea, ascunsa sub vorbele
acestea :
«Mazăpefca, M’naehem Mend’l. Grasul Beni stă strimt
Dacă închide ochii, curăță casa. Nonă marfă de băcănie.
Iuțește. lenta».
O zi si o noapte întreagă mi-am frământat mintea să o
pricep. Am umblat cu depeșa prin tot tîrgul, am arăta t’o
la toți dascălii si la toți scriitorii. Nimeni nu putu s’o
priceapă. Pănă am dat deMot’lal Hahamului, un tânăr
cu știință de carte, cu cap. care joacă minunat săli, cu
toate că poartă capota. Dinsul ceti telegrama și isbucni
într’nn rîs, zicînd că toți sîntein dobitoci. Ie simplu
și lămurit, cu poate s’o priceapă și cel mai mic copil.
Si îmi traduce cuvint cucuvînt: «Moșul Beni stă prost,
Dacă cum-va moare, ni se iea totul din casă si noi rămînem cu buzele umflate. Vino cit mai curînd. lenta ,
— Dar unde-I vorbă de «faigh» ?... întreb ieu.
— Măgarule, face iei, prostule. D’apoi ce vrea să în
țeleagă prin marfă de băcănie dacă nu o smochină
Dovadă, te-î duce acolo și-i vedea.
Abiea atuncea am început și ieu să pricep treaba:
Moșul Beni ie om cu avere, copii n’are și vrea bîeata
lenta, soră-mea, să mai pun și leu mina’ne ce-va. De
nu, o să îee totul mătușa Pesta. Și de ce ? Am hotărît
«Iară cu toții, ca leu să mă pornesc îndată spre Macarefca,
Poate s’a îndura bunul Dumnezău și l’oiu mai’ găsi în
vieața, de-oiu pune și ieu inîna pe ce-va...
Cum m’am suit în căruță am și auzit glăsusorul soacrei:
Dacă Șlim-masol se duce dup’ă moștenire, moartea tre
buie să fugă»... Așa și fu. Cum am ajuns în Macarefca,
îmi Ieși soră-mea înainte:
— Nu-ți fie cu bănat, frate dragă. Degeaba ai făcut
plimbarea. Moșu Beni iera pe moarte, pănă Ieri. Dar
astă noapte a asudat și a-zi il mult mal bine. Doctorii
spun că-i mai mult pe lumea asta de cît pe ceealaltă
Totu-și fă un drum pân’la dînsu. Mal bine cînd te afli
de față...
Ajuns la moșu Beni, îmi lese înainte mătușa Pesia,
cu o primire foarte puțin măgulitoare.
— Aaa, mosafir... începe a se arăta iameliea. Mita a
simțit grăsime de gâscă... Unde mi-ai fost păn'acum, cînd
moșu a zăcut fără graiu. Acum, slavă Domnului îi merge
mult mai bine... Du-te de-1 vezi.
Moșu Beni, un evreu bătrân, sur, fără dinți, cu o barbă
mare și albă, cu un chip de mort, galben ca ceara. De.
nu ierau ochii cari luceau, puteam să jur că-i mort.
— Bine te-am găsit unchiule. Ce mai faci ?
țade ,'101rt a unchiului, se ivi un felin de zîmmoarte rp
SÎn-gel? ÎU vine* Buzele luf Palide
moarte se stnmbaru intr’un chip ciudat, ca In un om
ce. n mincat ce-va acru. Și hind-că n avea dinți, tot ?iio.
pilea din limbă, abiea-abiea sa pricepi.
P - Șliop, sliop, mosafir, mosafir.. Ce se mai aude prill
Mnzepefca?.’. Șliop șliop, Ie tare slab... stomahu,
tru... Sliop sliop, cit pe ce su fac testanientu.
,
prea vine să mori... Măcar încă vre-o doua-zeci de ani,
^’^sti-riaiute Dumnezău, fac ieu, așa precum dorești
In.se te-as sfătui să te figurezi pentru caz de moarte,’pâ
vre-o 10,000 de ruble.
— Sliop, sliop, face moșu Beni, și înalță capii spyP
mine.’Cum ?’Să mă asigurez, șliop, șliop?
—Adică, zic leu, dacă cura-va, dni nenorocire, terenscf,
Dumnezău, se întâmpla sa mori, iți plăte.șțe, adică nu
D-tale,moștenitorilor, zece mii de ruble, chiar și mine.,,
Mosn Beni se uită o dată la mine, de credeam că am
să intui in pămînt de viu. Am priceput că am făcut
o mare gresală, că m’am apucat să vorbesc de asa
ce-va. Dar mortul de la groapă nu se mai întoarce, s’-j
mîntnit. Cîte-va clipe am tăcut amândoi, leu stăm cum
ie mai rău. Apoi lear se ivi pe fața de mort a lui nios
Beni, un felin de zîmbet amar și lear începu a șliopffi
din limbă.
.
— Șliop, șliop, pentru asta ni și venit?,.. Mulțămini,
mulțumim...
— Ferească sfîntul, fac leu, vrînd șa nia scot din încurcală. Am venit pentru D-ta, adică să văd ce facj, |
cum mergi cu sămătatea.
— Șliop, șliop, mulțumesc, mulțumesc... Foarte mul
țumesc... Iți’ foarte mulțumesc...
— Bate-te peste gură, se amestecă in vorbă mătușa
Pesia. De ce să vorbești cu păcat ? Famelieii te are
drag, se îngrijește de tine, vin tocmai din Mazepefca...
Lasă, lasă, a da’ Dumnezău, te-i face bine și Tear te-or’
uita...
Să mi se ti descliis un monnînt înainte, intram in iei
de xiu. Aș fi vrut să șterg putina, dar parcă nu mai
vedeam ușa înaintea ochilor.
— Rămâi sănătos, unchiule...
— Șliop, șliop, mer’sănătos. mulțumesc, mulțumesc,
îți foarte midțămesc... Răspunde moșu Beni, si îmi în
tinde o mânu galbenă, rece și moartă.
— Să predai complimente Tentei, face mătușa Pe
sia. Iea te-a chienmt doară. Crezi că nu știu ? Știu ' ,
tot... Pricep ieu de ce se tot învirtia pe aci și umbla
pe la doctor... Credincioasă famelie, n’ai ce zice .’. learna.
o bucățica de gheață... La ferdeau, un gît de apă... La
Tișu-beap, o lacrimă...
Ce-o mai fi spus, nu știu. Dar tot amarii sufletului
mi l’am vărsat pe soră-mea.
— Ce ai avut cu mine, călăule ?
— Iești un prost, răspunse lenta. De al ști ce se petrece
pe aici,’ n’ai mal vorbi. Mătușa Pesia, așa sfîntă curti o
vezi, și-a chîemat Iea insă-ș'l toată rudenie» din 7’rtrevil, din lampela și din StrișlT. Șede acolo o întreagă
herghelie. Mănincă’ și beau și așteaptă ca cânii la căsăpie... Duc, trag, rup, șterplesc, curăță pănă în zorii
zilei... Iei n'au nici în clin nici în mânecă cu sângele
nostru... De ce să ni dee Iei cu tifla?... De ce să ni lă
sam mâncați de porci?... Mulți moși de-a iștia avem noi?—
Și sora începu să plângă de năcaz. Ii pricepeam ieu
amaru, dar cu ce-i puteam ieu ajuta, de cît doară cn
un suspin... Și m’am pus să chibzuesc ce-i de făcut
acum ? Și unde să mă duc? Atuncea se întâmplă o alta:
mă întîlnil cu o mutra de om, pe care face să-l cunoa
șteți mai de aproape. După ce... pusei la cale moșteni
rea, îmî veni pofta să mă întâlnesc cu cumnatu-mieu,
pe care nu 1 văzusem de-un cârd de ani.
— Un'țil Lcfvi Ițhoc, întreb ieu pe soră-mea.
— Dumnezău mi te-a adus la noi, face lenta. Nu știu c.e
tont îi tot troncănește și se ține de dinsul de dimineață.
Iea dute în iatac, de vezi ce tot îndrugă acolo.
In iatac, găsesc pe cumnatu-mieu, sezînd pe pat, și
lingă dânsul o mutră neagră, cu buze groase și cu di»țl
rari. Mutra cea neagră cn buzele groase si’ cu dințd
rari, îl ține pe Lelvi' Ițhoc de mini, îl tot sgîlțue ?i-ț
tot toacă și-i tot toacă abiea țiuîndu-si sufletul, Ș1
Lelvi Ițhoc, snnicu, i se uită drept in ochi, nici nu deS-
sChide gura,
de Pe
127
i se preling boabe mari de
s,l^ebufe să vă spun că cumnatu-mieu are obiceiul că
bice si trece de om deștept pentru că are frunte mare si
hircîtnrl «dinei, și chiar cmd tace, se cunoaște că lucrează
Srîns» crierul... Cum mu zărește, îmi iese în cale înve
“ it, îmbucurat ca are prilej 8a scape de mutra neagră
S.. buzele groase. Dar nici ace a nu-i prost: il apucă
^r de mînl, il așeazu pe pat și face către mine:’
_ Iaca, poltim, chipurile om deștept, priceput, Cînd
rolo, stau i dimineiițu și-mi rup pieptul, vreu su-1 fac
aricit, si lei «« vrea. Iți place?
lP,- Da cc vrei: să cumperi ori să vinzi, întreb ieu
_ Nici să cumpăr nici să vînd. Vreu mimai Să-1 asigurez, pentru ca nevasta și copiii, dacă cuni-va, ferească
nnninezeti...
__ D-ta iești poate agent? întreb fen.
L M»I c’ațl ghicit, face iei.
si poat încă de la Akwitcb'l ?
parcă v’aș ii spus-o.
__ Apoi să vă povestesc ce-va frumos. La noi, Iera
unu, asigurat pe zece mii de ruble, și, de o dată s’apucă
de moare.. Păi n'a luat, adică nu i»-I, moșteni (orii, o
tfrihnadh de parale și acum și-au deschis o‘prăvălie...
n Oniuțul mleu, cu buzele groase, suri de pe pat, bătu
o dată din palme și începu să alerge prin odac, ca un
sanintit.
— Iei, ați auzit? Ați auzit? Zece mii de ruble. Inr,hipue-țl: ze-ce-miî-de-ruble. Ați încercat vre-o dată
să eîstigați atîtea parale ? Aveți multe afaceri de astea,
acum’pe timpul ista păcătos? Haide, să vedem, poate
știți de afaceri mai hune.?... Demult s’a întâmplat asta,
niti'iitreabă iei. De unde-I Domnii ? Cu cine am onoare ?
Cînd a auzit cine-s și de iinde-s, mutra neagră, cn
buzele, groase, a uitat de. cumnatu-mieu, care, pănă-una
nltn a șterpelit-o, și se apucă de capul mieii.
— Va să zică sînteți chiar îusu-și M’iutclient Mentl’l ?
— M'nachem
M'naehem Mend’l, în persoană.
— Din Mnzepefca ?
— Din Mazepefca.
— Acela care a stat mai întâi în Oilesa și apoi în
deliu feț?
— Acela care a stat mal întăi in Odesa și apoi în
. leliufeț.
— Care a făcut negoț cu Tacnâhu:,
facnithn:, cu lilerinfi,
h'lerimT, cu fnfa
brici, cu mori și păduri: îiarști copacii, pleosc. în apă ?...
— Da, da, da, da, da.
— Și a-zi sînteți pețitor?
— Pețitor.
— Poi Dumnezău mi te scoase în cale.
Și atâta mi-a vorbit si mi-a tocat la urechi, că la urma
Urmelor m’a înduplecat să dan dracului' toate afacerile
ri să mă fac agent. Și, de hatîru mieii, cumniitu-mîeu,
Lelvi Ițhoc, s’a’asigurat pentru zece mii de ruble. Bine
înțeles nu tocmai așa ușor. Am fost nevoit ca să-mi
aduc în sprijin numele strămoșilor noștri, și, cu ajutorul
aurorei mele, care dintru’ntăi nici nu vroea să mă asculte
si mul că plângea: «Uum, Lelvi Ițhoc al iei, tînăr, sănăyo-'h voinic, frumos, să se apuce- așa de o dată să moară?
Cu chiu, cu vai, am făcut-o să’ înțeleagă că n’are să
moiiră diutr’astn... Și așa că, de partea mea, am cîștigat
fl in
-itn
ride dintâi cincî-ze’cl de ruble. Nu-i vorbă, cînd
m’’am
vuzut leu cu cincî-zeci de ruble în mînă, cam poftiam
niâ duc pe acasă, la Mazepefca, dar omu mleu nu
lăsă nici chip.
— Iea paralele, îmi spuse Iei, și mal întâi de toate
nnbracă-te ca lumea, pentru că agentul trebuie să se
JOftrte fercheș. Și, de lucrat, să lucrezi numai prin lo■uri străine, acolo unde n’ai povoara nevestei și soacrei...
rede-inâ, Domnule, de a-sl avea leu numele pe care-1
, » tt»’aș purta numai în aur si argint. Te joci cu
•llnachem Mend’l.
£ec, n’o fi tocmai asa.
tnn7-,cî I1U ?fciî D-ta, face iei, că-țl merge, vestea in
a lumea. Ce să-ți spun.
rni-’7n^ m’am îmbrăcat cum ie la modă, mi-am cumpuIrim
»* m’am făcut agent la Akwiteb’l '. Am innies
dat
mele Stind'l 6 scrisoare, că, de unde m am
uupâ moștenire, m’am făcut agent. Am mai tăcut
si n? ’ințllr nnufisar? dă’
«e scrie unei neveste... ■
' nm“U) suit
trc;n -?1 am Pornit în lume,după afaceri,
zeii
mi‘anî hiat
l,'un ,îe la ^ra cu hu
leau
V ni’U\n uratrTnn.ul a1tuia ''noroc și sănătate.-,
Xu“n bllyf pentru... Unde să mă duc? Atâta tuu cît
.o ,lnc°tro s« «Puc- Aveam poftă să mă rănăd 1:1
Balta, kt Arrici și Ia Clib/inthi. Am pe acolo rude. Inse..,
cam se iveau zorile in buzunarele mele... M’am râsgîndit
bl eC pentru Jmh'enke. Cnrn a du Dumnezeu,
ponte mi-a scoate Domnii pe cine-va in cale, că dă iei
vree* că Pcate’ nu trebuie să te pui «ă-1 dăs.
socotesc cu omii-I prost de felini lui:
si mchipiie cn poate ce-va cu dramu lui de minte.
iingC;
?-HC-a U-U vre:l Id' la ce V*f l,Mna ,oatu miuo- ’
sirgmnța? Nn mni departe, mu uit la mine
al
IV ,eite, ?rl u’a,n fost ieu de asupra calului si
ledesuptul calului și lear de asupra si rear d-desupt?
ni?i1ALt?r-JU7vSiiJnn,-’iceasca
D-zuu*sâ ajute.
nu
nimerești? Ga dai în-gropi? Pe semne cu n’a venit
meu vremea...
— Pardon, n’avețl cum-va un chibrit?
>la uit; înaintea mea. un tânăr, frumos îmbrăcat, cu
ochelari și cu barba frumos pieptănată, pe care uii-l
• tgasem de seamă, de dus pe gânduri ce leram.
in chibrit, întreb leu, emu nu. f.’u cea mul mare
plăcere, bi cum iî întind un chibrit, mă gîndesc: .Fru
mos ar fi ca omu-ista să se asigureze la mine pentru
vre-o 10 — lo mii de ruble.
~~ Fumați o țigară, face iei, întiuzindu-inl, cu multă
buiia-voințâ o cutie de argint, plină de țigări. Iu timpii
ista, bag de samă, cum că la degetul cel mic are o un
ghie mare, ascuțită la virf.
— O țigară, fac ieu, cum nu. Cu cea mai mare plăcere.
Iau o țigară și începem a vorbi, de tren,'de cum se
făceau drumurile altă'dată șl cum să fac astă-zî.
Altă dată, face fel, îerai par-că în sclavie: Se
virau câte zece oameni într’o haraba și tot umbli și
umblu. lear dacă dădeai peste vre-un’deal nud mare,
apoi te poftia Lalayiila, să te mal prhnbli oleacă și pe
jos. A-zI inse zbori ca glonțu. Stai lungit, ca un prinț,
fmnezro țigară, și basta.
— Da, răspund leu, așa-I, In schimb Ierni sigur că o să
ajungi, cu ajutorul lui Dumnezeu, acolo uud’te duceai.
Dar a-zi? A-zI iești în pericol la fie-care clipă: că, de
s’a anina vre-o rotiță, de s’a rupe vre-o pună, vre-un
șurub, apoi ne ducem de-a berbeleacn...
Pe semne că vorbele mele l-au pătruns bine pe omu
mleu. Iei se sculă de odată și făcu:
— D-ta, al deplina dreptate. A-zi nu Iești sigur Ia
drum cu vieața. Mereu auzi de al de astea’: Ici a cră
pat un caziuij colea s’a răsturnat un vagon, dincolo s’a
îmbătat mașinistu si a uitat să întoarcă un șurub, și
treuu, șuerînd, a apucat-o razna pună a lunecat de pe
șine, de a făcut din călători un ghiveciu... In totdeauna
cînd mă suin în tren, îmi îau urbo de la nevastă și copil,
fac riehl, și basta.
— Da, ie ușor să faci ciria, răspund ieu, cînd .Mii că
ți-ai asigurat nevasta și copiii, cînd știi câ mîne-poiminl
n’au să fie nevoit i să cerșască pe la casele oamenilor.
— Unde ai mai văzut D-ta în ziua de a-zi și cu afa
cerile astea, să-ți poți asigura famihea ? Cît se’nvîrtesta
roata se’nvirtește, dar cînd a stat, a stat,, și basta.
— lentă, de aceea, fac ieu, ie bine că s’a născocit asi
gurarea pe vieață. Nu mai departe, la noi, în tîrg. Iera
lin biet gospodar, care nu avea în vieața lui nici sofa
agonisită, și de o dată se apucă de moare. Se află mal
târziu cu Iera asigurat pentru zece mii de ruble. Și acu
să vedeți ce dughiană și-au mai deschis moștenitorii.
— Zău, face Iei, sărind de pe bancă.
— Așa să-mi ajute cel de sus.
— Atunci știi una, face Iei, dîndu-se mai pe lîngă
mine. Ducii-i ușa, atunci mi se pare câ n'ar fi râu să
facem un gheșeft. Pricepi D-ta ce cred...
— Pricep, răspund i'eu. Gum să nu pricep ? Vrei să,..
— Se înțelege, zice; D’apoi ce să vreau?
■ — Da. de unde, mă rog D-tale, stil D-ta că... leu...
— Apoi doar nu-s copil, face Iei. Pricep din vorbele.
D-tale...
—■ Și când putem s’o tăcem, întreb leu.
î
�revista ideei
REVISTA IDF.EI
128
— Chiar Și acum.
DUnind mina la
_ Chiar aici în vagon, întreb leai, puw
"““cMar aici în vagon, răspunde iei, P»?&d «•<»» ’«
Î mii de ruble n'ar fi
PZ
face
pe două-zeride mm Socoteala
- M ă.”™ “SV
^'tnriflli.
D-ta, face omu mieu,
ieu D-fa vrei să te asigurezî
hjMh*îto£ D-tĂtafare M.'uHindn-se la mine ca
— Si leu, face ie], un agent, un agent de Iu ...Jaken.
Vrei cîte va clipe am stat așa cu tarifele.’ m mina,
unul in fața celuilalt, ca doi cocoși, riișimndu-ne sa ne
uitam unu) în ochii celuilalt. Apoi, amlndoi, de o data,
mu ascuns tarifele in buzunar și omu mieu, cu unghie»
cea mare la degetul cel mic, mi se recomanda:
— Favel Molslevici Nudelteșel. Numele D-tale ?
— Al mieu? M’nachem Mend’l...
— Nu iești D-ta M’nachem Mend’l, acela care a stat
într’o vreme în Odesa, apoi în lehupeț ?
— Ieu.
.
,
— Care făcea negustorie cu iMnuhuz, apoi cu moșii,
cn fabrici, dughenT, milioane... ?
— Da, da, da, da, da, fac ieu, adevăratul M nachem
Mend’l,
'
.
.
— Apoi, dncă-I asa, face iei, intinzîndu-ml mina și
gîdiliniiu-mă cu ungliiea cea mare, apoi, dacă-i așa ...
In clipa asta, ușa vegonului se deschide și în vagon
întră o întreagă familie: un bărbat, o femee și cîțl-vu
copii, unul mai mic de cît celălalt, două slugi, o gră
mădii de-a perne, legături, boccele, coșulețe, geamandane, șipuri cu lapte și cutii de hîrtie, o gramadă. De
odată, se face un zgoniot asurzitor, strigăte, țipete ca la
iarmaroc. Toate locurile sînt ocupate și vagonul se
umple pună'n tavan, de n’ai cum să te miști din loc. Copiii
cei inai mititei plîng: unu vrea lapte, altul vrea să 1 se
strice niște nuci și să i se puie miezul în gură, al treilea...
nu știe nici Iei ce vrea, lear ceî mai mărișori vor cu toții
srt stee la giam și numai de cit la giam’ tirfrt, nu la ce
lalalt. Și se împing, se ghiontesc cu îndărătnice, ca niște
țapi, până încep a se înjura și a se bate. Atunci,’se
amestecă și părintele de-i desparte. Se apucă de cap,
de atîta necaz, și-i înjură.
— Greu cu copiii, la drum, se aniestică în vorbă Fa
vel Molslevici Nudelteșel.
— Moartea, uu alta, răspunde tatăl, muncind cu amindouă minele, adică trăgînd unuia o palmă și pe celălalt
trăgiiidu-1 de urechi. In timpii ista, nevastă-sa strică
nuci, una cîte una, și-i tot pune mititelului în gură, si
cit îi dă. tot nu se mal satură.
— Îs nebunatici, face lear Favel MoisievicI .cătră
dînsu și-I întinde o țigară.
— Mersi, răspunde tatăl copiilor, primind țigara. Nici
nu știi D-t-a ce leliu de copii sînt ? Numai aur si argint.
Iaca, fi vezi D-ta pe ploduista? Cap, Dom’le, ’nu sugă.
Cap de ministru... Și șolțicu ista? Are minte cît zece.
și ștrengar, țâră samăn. Ia cearcă D-ta de te pune la
vorba cu dînsu... De cel mare nici nu mai ie vorbă:
dacă vroia, ajungea acuma departe, departe... Dar mai
ț?>va de cît toți o să fie murdarii ista de băiet. 11 vezi
D-ta?hoc, pară, jăratic. Și în timpii ista ii trage un
Pumn la ceată, doar n’a mal gidili pe mititelul căruia
m.M’S re
faS' P°‘ ’a-’1
Mu^resK Z<C'eZ’ D',a’
fericitul părinte,
u Je' rimluSL’*
. I™*™ «"?». K"’s "fai
“isur
‘>!s“rai șt ult-te: m'au făcut bătrin
și sur- AâieMelea, <WWMe> sfintu_ n,am iț.)nio
<901, luhn. No. 9.
P^Picai’ zice Favel MoisîevicL Zău că-I păcat.
-—
.... _
nu-țl fie, Domnule, cu supărare, că nu ne cunoaște^'...
^e_iUb’apoI ce crezi D-ta ? Se’nțelege că-I, păcat, râs,
puiide fericitul părinte. Dar dă. ce să faci ? Copii, ni[
li fie de deochiii, și nimic nu-î prea scump pentru dînsii.
— Dar de ce iiu-I asigurezî D-ta, măcar pentru două’
trei mii de ruble de fie-care? D-ta, ca părinte, care
pecrepitudinea morala Ieste de mult un fapt Si
îtî iubești copiii si H Iești credincios, trebuie să-i Qsj.
„’»r Birt
de stalLult “apră-I, dacii n’ar ii la mij
garezi pe viitor, ’ că dă, uu trăiește omu cît hnnea
loc foPte Mbitoare nuu nouă, curi s-0 iiQ3treze
Fie-care rublă, ce aî s’o economisești, o jsu fie minunai
ia.N’arm:» trebui de stârnit asupră-i, dacă n’am crede
de bine venită, maî tîrziu. Inchipueșțe-țl D-ta, ce Se
ca, prin aceastn’ ajungem, poate, daca nn s’o stârpim’,
face tîufiru D-tale soție, cu atîția copii nuci, daca
măcar să-i rârmurim cuprinsul. Să o luăm de la un
cum-va, ferească D-zeu, să nu se întîmple...
— Asigurarea, îl ajut leu, asigurarea. Asta-i o sfîntă
fapt cunoscut. Unul din cei mai mari poeți aî noștri,
datorie, pentru fie-care oin cum se code, care are lle.
din ce! maț delicați, din cei maî generoși, un prinț
vastă și copii. Iaca, nn de mult, s’a întîmplat la noî,
fl| cugetare! și artei, un prinț in înțelesul antic, cu
ce-va frumos de tot. La noi în tîrg, iera un gospodar
toate neajunsurile grele cu cari a avut să se lupte, ca
care n’avea în vieața sa nici suta agonisită, și de 0
să-și susție suveranitatea, voesc să zic neatârnarea, nu
dată se apucă să moară. Se află mai tirziii cum că mra
gi-ft întrerupt nici de cum cursul activitate!, șirul ma
asigurat pe zece mii de ruble. Și acu, să vezi D-ta dugistralelor sale compuneri. In zilele din urmă,' mult! îl
o-heană ce sî-au deschis moștenitorii.
credeau obosit sau poate decepționat, pentru-că nu
0 _ Nu cum-va țintești D-ta la mine, zîmbește ferici- .
mai ie pentru nimeni o taină, jignirea colosală ce ie
tul părinte.
— Măcar pe vre-o 15 mii de ruble, face Favel NloEo îndure un om independent, ce are privilegiul
sîevîcl, scoțînd in grabă «tariful». Chiar acum, aici îq
de-a ocupa un loc aparte, de a purta un sceptru, altul
vagon, și bastu.
de cît acela al unor suverani ordinari, printre niște
— Dacă a fi să se asigureze, zic ieu, scoțînd < tarifuL
contemporani ca aî noștri. Dar nici o dată, poate,
din buzunar, ’n’o să se asigureze D-lui la «Jacker.-ul
poetul nostru, n’a fost mai productiv. Și, după ce face,
D-tale, nici nu mal încape îndoealfi. Maî de grabă o să
la Ateneul Romîn, în sesiunea din urmă, întru uimirea
se asigureze la mine, la «Akwiteb'b, fiind-că dă, cît cheltuturora, un număr de conferințî magistrale, găsi cu
tuește pe an «Akwiteb’l, numai pe scrisori si depeși, n'are
'.Ja’ckern» vostru în toată casa...
cale să organizeze, acuma de curînd, cu cîți-va prieteni
— De cînd mi te-ni făcut D-ta așa de mare slujbaș In
distinși, o Serată Elină.
.Akwiteb'lx-, îmi zice Favel Molslevici. Ie mult de cînd
Aiurea, unde producerea în public, a unui asemenea
mi te tăvăleai D-ta în Irhufef, într’un pod, cu milioane,
maestru, ie pururea un eveniment, și unde nici un
cu moșii, cu păduri, harșt copacii, plîosc in apă?...
sacrificiu nu ie prea mare, ca să-și plătească cine-va
— S*st. Degeaba vă sfădiți, face fericitul părinte cuplăcerea, de-a asculta, între toate, armoniea unui glas
tră noi. Degeaba vă bateți gura. Și îeu sînt agent-insecinspirat, nu ar li fost nevoe de nici o pregătire aparte,
tor la societatea Ncir-l'orli-.
pentru ca o asemena serată să aibă cea mai strălucită
Ei, cum vă place, coane Șulolm-Aleîchem ? Iaca, asta
vra să zică:
Mai fă ce-va dacă jioțî, față
izbînda. Ar fi fost de ajuns să fie anunțată, pentru
cu Cel de Sus. Dc-acum s’a mintuit: am făcut ju’răniînt
ca amatorii să curgă cu grămada, care de care mai
să nu mai fac afaceri pe drinn, să-mi plătești. Dar bun
înainte. La noi, unde entuziasmul pentru artă, cu osebire
ic D-zeu, doară... tatăl copiilor săi: cu o inînă te bate
pentru arta aleasă, ieste ce-va mai scoborît, lucrul ieste
și cu alta te vindecă, și trimete leacu înaintea bolii,
puțin mai greu. Trebuie stimulente, trebuie invitări, ca
adică D-zeu trimete boală, pentru ca apoi să ai nevoe
să nu zicem rugăminți. Și natural, se are în vedere,
de leac... Nu pot să vă lămuresc bine, dar... D-v nn-I ne
pentru prilej, persoane de acele, cari, orî-cum, se cred
voe să vă îndrug multe... In sfîrșit, prin inspectorii ista
in stare de a gusta o operă de artă, precum ie cazul,
de la .New-York1-, am făcut cunoștință cu un alt omuleț,
de-a trage un oare-care folos din iea, cu simț artistic
anume/Aceri/, o mutră, care face s-b cunoașteți, inse,
fiind că-s trudit de drum, mă grăbesc să încheia. Sper
’’ wni mult sau mai puțin. In alte condiții, desigur
0,1 țț1 următoarele scrisori o să vă descriu și unii pe larg.
râ s’ar privi ca o înjosire, asemenea silința. Dar, dată
Pană atunci den Domnul bucurie și sănătate.
Sparee; spiritelor la noi, unde antrenarea mai joaca,
din păcate, așa de maro rol, artistul trebuie să fie duDe la al il-tale col mal bun prieten,
musai, de un apostol, dacă voește să-i fie îm
M'nachem Mend’d, .
părtășită arta, să fie ascultat sau văzut, dacă nu vrea
P.
Aș dori să mă dșslusiți ce-î cu Kita7. Nn-I vorbă,
Su ramîe un solitar, ale cărui vibrări să nu mai fie
cetesc din cînd In cînd politica în Hameliț si I-Iutefiroh,
cunoscute de nimeni. Pentru noi nu au trecut încă
și știu și pricep tot. Dar, fiind că-I scris fără ifchidiîs,
UCple vremuri primitive.
nu mal pot pricepe sălbaticile si poeitele lor numt*.
Poetul Macedonsld, nu a făcut nimica, ca să atingă
mai[ îndrăcite de cît Os Coițeț al nostru. Parcă-ți strici
dinții. Drept vă spun, mare diplomat nu-s, dar,’ pe cît
susceptibilitatea cui-va. Iei a expediat, la cine a somă pneep îeu, cu bieata mea minte evreească, nu-mi pic*1
o
cu cale, cîte o invitare aparte, în alăturare de
place răsboiu ista. Nici nu stil ce-i «Kitaî:> asta si uu
cKreiUU Loc aPropriat. să fie reținut. Ori-cine, în orîcuoașteți ministrul lor Lech'alciung cela. Aista-I șiretul
trek • dispoziții momentane s’ar fi putut afla, ar fi
dracului. Iaca o să vedeți că o să-i tot poarte’si să-I.
eouitsă se simtască măgulit, de o ast-feliu de delicată
tot poarte, trei anî, de zile. O să se tdt Iacă note Ș»
din întâmplare, i-ar mai fi fost
răsnote și n’o sa se facă nimic cu dînsu... Si J'o/drr-'
fi îî- ‘ cîud-va. Cu atîta mai mult. Și dacă iea ar
cela, pe care l-a trimes neamtu în tara Kitailor, o să
mănîuce, nu so pare o bătae, să-î meargă pomina. le«T
mat D-S J?e vre unul îu nii?te momente critice, de jenă
din soldați! lui o săi se facă găluștî.
tea e~ ilj
parale- îu buzunar, să zicem, acela, puCel de ma! sus.
8a găsască, firește, un motiv plauzibil^ de scuza,
INSTITUTUL de akte grafice ȘI EDITURĂ. «MINERVĂ^ STU. ISVOIt, 80. —
^Decrepitudine Morală
București, Strada Epurilor, 10.
putea găsi o delicateță, ca să răspundă. Nu că ar fi
fost o dovadă de educație aleasă, de manieri distinse.
Cea maî simplă rațiune, cel mai elementar bun simț,
indică, cum că așa s’ar fi cuvenit să se facă. Pur
tarea unui eoni de elită», a unei «culmi sociale», prea. Pr,ns să se zică, râstoafnă înse toate regalele
obicinuite, roate deprinderile adoptate de oameni, ca
normă, în raporturile lor. La o scrisoare amabilă, ca
să nu zicem curtenitoare, generalul Horbatzlci, răspunde
ca se va plînge parchetului, dacă va mai fi importunat, și taxază de cerșetorie invitarea ce i se face.
Lucrul sa făcut cunoscut în public si a produs o
rumoare generală.
Nu ne-am fi ocupat de faptul acesta, care, de altfeliii, după noi, nu poate fi de cît caracteristica unui
parvenit, asupra cărui pbetul a avut indicații rele sau
aprecierile sale au fost exagerate. Nu ne-am fi ocupat
de loc, dacă nu am vedea, apucături de acestea, dînd
să pătrundă în straturi neatinse, dind să devie gene
rale.
trebuie să ne spunem Cuvîntul pe data. Nu
vrem să zicem că face în totdeauna plăcere cui-va,
să facă invitații aparte și să-și compteze și să-șî cla
seze ascultătorii, în situație» unui artist. Vom spune
chiar, că nimeni nu ie plasat mai rău să o facă. Dar,
daca Ateneul sau alt local mai propriu, nu ți se pune
la îndămînă fără parale, dacă alte preparative te
costă, daca necesități te constrîng, și nici nu poți înmormînta în tine, comoara ce păstrezi în suflet,’ ce poți
tu face de cît. să te pretezi la toate. La rîndul lor,
atâția, plasați în diferite stări, pot foarte bine să nu
răspundă locului ce-1 ocupă, să fie mai pre jos. Dar,
pentru dînșii, ie o necesitate inexorabilă, neînfrântă,
de-a face față situației lor. De sus și până jos, pe toata
scara socială. Și dacă dictonul: nobleță obligă, îșî
poate afla aplicarea practică unde-va, ieste cu osebire
aice. Mai mult de cît nobleță: situațiea obligă, cînd
nu obligă însă-și conștiința cui-va.
Anomaliea își are o esplicare, desigur. In țara unde
scriitorii, artiștii, sînt salariațî ai statului, copiști prin
ministere, intendenți de ospicii, tot soiul de slujbași,
mai mult sau mai puțin inferiori, unde totul se im
pune cu sila, unde abonamentele la publicații se fac
cu subprefecții și cu jandarmii, unde biletele de se
rate se împart cu polițiea, unde totul se face cu
presiune, de unde al venit și tu, artist sau scriitor
naiv, cu invitări grațioase. Firește că zîmbetul tău
senin, va fi întâmpinat printr’o încruntare din sprincene, vorba-ți duioasă, va fi întîmpinată printr’o ne
cuviință sau printr’o mojicie. leată, deschid o poartă
de unde să se poată admira toată decrepitudinea,
în voe. Desigur, nimeni nu va renunța, pentru asta,
la feliul său de vieață, nu se va pune la solda
nimăruî, a statului, cu osebire. Alt-feliîi, ori ce avînt de cugetare ar urma să se stingă, ori-ce exjmnere de adevăr să nu maî poată avea ființă, ori-ce
silință cătră progres să fie stăvilită. Cine să se înjosască pănă aice, cu toate cu i s’ar pune la îndă
mînă mijloace îndestule, să ducă în tot largul o vieață
animala. Aș vrea să mă priceapă bine un număr de
cetitpri de-ai miei, cari au socotit adesea să facă pe
înfumurați!, crezînd ca-i întru lauda lor.
P. Mușoiu.
bucureștL
i
�REVISTA IDEEI
IflO
_______________________ ___
CALEA COTITĂ Șl CALEA DREAPTĂ
adresezi unor oameni iinbuî^ ^or tS’iei
protivnice orelor alor tale. Cesoco
n des minți în
k ceh- ee Ic spin, dacă
cu
obntz ? Griucuzii
cotită,
x .,,i
sluji de a
V
desăvîrșit, de cât atuncea
cînd‘înși-șl oamenii yor fi desăvîrșițt și buni. Și pana
atnncea, vor trece veacuri».
fîafael, la acestea, răspunde:
«Stiî ce rai s’at întîmphi, cînd m’âș purta ast-feliu?
Aceea, că vrînd să lecuesc nebunie» altora, aș ty’inde
însu-ini Să nînrez. Aș minți, dac-aș vorbi MUehu dț
rit cum îți vorbesc. Minciuna ie îngăduită, poate,
unor filosofi, nu-i inse în natura mea. leu știu ca
felini imtu de a vorbi, știu că limbagiul mieu va parea
crud și aspru, sfetnicilor regilor.. Cu toate astea, nu
văd ca noutatea hiî să fie întru atît de ciudata, in
cît să atingă absurdul. Dacă aș desfășura teoriile re
publice! Ini Platou, sau practicele acuma în vigoare
lu Utopienî, lucruri foarte frumoase și cu totul su
perioare, față de ideile și moravurile noastre, s’ar
putea’ crede că viu din altă lume, fiind-că aicea drep
tul de n stăpâni, numai lingur, uu lucru, aparține fie
cărui, pe cînd, dincolo, toate" bunurile sînt comune.
Dur, ce-aui zis teu, ca să nu fie cu șart și chiar tre
buitor de a se da în vileag ? Morala mea arată primej
die», îea face pe omul cu rațiune să se ferească, iea
nu jignește de cît pe nesocotit! care se aruncă aș»
orbește, în prăpastie.
«Ieste o lașitate sau o sfială proastă, de a tăcea
adevărurile ce oșîndesc perversitatea omeneasca, sub
cuvînt că vor fi huiduite ca niște inovații absurde,
ca niște închiptiiri nepractice.
<Predicatorii, oameni șmecheri, au urmat calea co
tit», de care îmi vorbești. Văzîud cu nu le plăcea
oamenilor să-și conformeze doctrinei creștine, relele
lor purtări, Ieî au plecat evanghelie», ca o linie de
plumb, pentru a o modela după relele purtări ale
oamenilor. Unde i-a dus această iscusită manevra ?
Să dee vițiuluî, calmul și siguranța rirtuțeL
Nici leu, nu aș putea dobîndi un reZnltat in»! bun,
în sfaturile ce dș avea de dat prinților. Pentru-că, sau
opinie» mea va fi protivnicu opiniei obștești, și atuncî
va fi eu neavenită, sau se va potrivi cu părerea majorităței', și atunci aș aiura ca nebunii, după vorba lui Micion de Terence. Așa că, nu văd unde te-ar duce calea
aceasta curmezișă. Zici: cînd nu se poate atinge de
săvârșirea, trebuie cel puțin să se mai împuțineze
râul, Aicea înse, nu-i en putință disimularea, îear
conivența îe o crima, fîiud-că-î vorba de-a aproba
consiliile cele maî păcătoase, de-a vota niște decrete
mai vătămătoare de cît chiar ciuma. Si u aduce niște
laude .prefăcute acestor dezbateri mizerabile, ar fi
purtarea umg spion, a unui trădător.
_ «Nu-i aș» dar nici un mijloc de a fi util Statului,
in aste regiuni înalte. Aerul ce-1 respiri acolea, eonrupe chiar virtutea. Oamenii ce te incunjură, departe
ds a se îndrepta după povețele tale, te strică prin
!or’ rr,n înnunrea perversităței lor. lear
nwu iți păstrezi sufletul neconrupt și pur, veî servi
de menia imorahtățeî și nebuniei stricaților. Nicî o
do 4’Ke‘ace rM în b‘ne> Pecnlea
ave.sta cotita șj pnn miJiOaee lăturașe.
Revista
Iei îșî întenieează sfatul pe aceasta frumoasa comPa,
rare: «Cînd înțeleptul va vedea mulțimea raspmQj^
în stradă și pe piețe, P® vreme» “nei inde>’We ?i
puternice ploi, iei va striga catra ■ aceasta mulținie
smintită, să se ducă acasă, spre a se pune la adap08(
lear dacă voacea lui nu va fi ascultata, iei nu Se
va coborî în stta’dă, ca să se moae degeaba, ca toată
lumea. Va rămânea la îel, și se va mulțami de a fi
la adăpost singur, fiind-că n’a putut lecui cum ar
fi vrut nebunie» altora».
«Acuma, scumpe Morus, vreu să-țî deschid ftdîncu]
sufletului mîeu, să-țî spun cugetările mele cele mni
tainice. Pretutindeni unde proprietatea ieste un drept
individual, unde toate lucrurile se măsură eu bani,
acolo nu se va putea organiza nici o data dreptatea
și propășirea socială. Afară dacă nu socotești ca dreaptă,
o societate în care ceea ce ie mai bun îe partea celor
rai, și dacă nu socotești ca foarte fericit, Statul îu
care averea publ ca îe în prada unui pumn de in.
divizi nesățioși de plăceri, pe cînd masa, mulțimea, ie
sfășiată de mizerie.
«Cînd asemăn așezămintele utopiene cu cele ale
altor țari, nu pot sa admir îndestul înțelepciunea omenireî pe. de o parte, și să deplîug, pe de alta,
zăpăceala si barbarie».
«In Utopie, legile sînt puține, administrație» îșî răs
pândește bunătățile asupra tuturor clamelor cetățenilor.
Meritul îșî primește răsplata, și, în acela-șî timp, bo
găție» națională Ieste atit de egal repartiții, în cît fie
care se bucură, cu prisos, de toate bunurile vieceî.
«Cura ie acum, principiul lui al la a și al mieii, consacrat
de cătra o organizație, al cărei mecanizm, pe cît de
complicat îe, pe atît îe de vițios. Miî de legi, cari
nicî nu ajung ca ori-ce individ să dobândească o pro
prietate, s’o apere, să o deosebească de cea a altora.
Dovadă, această mulțime de procese ce nasc pe fie
care zi și nu se mal sfîrșesc.
<Cînd mă dedau acestor cugetări, dau deplină
dreptate lui Pluton, și nu mă mai mir că n’a voit să
facă legi pentru popoarele cari resping comunitatea,
devălmășiea bunurilor. Acest mare geniu, prev»zu
foarte bine, că singurul mijloc de a organiza fericirea
obștească, ie aplicarea principiului de egalitate. EgaHtateu îe, înse, socot, cu neputință, într’un Slaț
în care proprietatea ie aparte și absolută. Pentru-că,
fie-care se îndreptățește cu diferite titluri și drepturi,
spre a atrage la sine cît poate. Și, bogăție» naționala,
orî-cît de mare ar fi, sfîrșește prin a cădea în stăpînirea unui mic număr de inși, cari nu lasă celorlalți
de cît lipsa, inizeriea.
Adesea chiar soarta bogatului, nu poate să convie
celui cărac. Nu-s oare bogați avari, imorali, inutil»?
Nu poate să le convie de loc, săracilor, simpli, mo
dești, a căror industrie și muncă aduce folos Statu
lui, fără nici un folos pentru iei.
leată ce mă îndreptățește să cred, cu hotărîre»
cum-că singurul mijloc de â distribui bunurile <*u egalitate, cu dreptate, de a face fericirea genului omenesc, îe desființarea dreptului de proprietate. Atît
cît dreptul acesta va fi temeliea edificiului social, clasa
cea maî numeroasă și cea mai însemnată, nu va aven
altă parte de cît lipsa, chinul și desperarea».
T. Morus.
CHESTIA SEXELOR
“aru, “ oncepțillor ascetice^îy^'cheî raoralitfț’f w
cre aceste din urma concepții, chestie» sexuală îe una
din cele mai de sama, căreia omenirea contemporană
cată ca S»-i gaseasca dezlegarea. Se prinde, întriadevăr, sa se priceapă, ca libertatea sexuală face parte
din libertatea generala, ca ori și ce restrângere a libertăței, ori in ce domeniilor fi, trebuie neapărat să
inbă drept urma-e o formă oare-care de robie si de
înjosire. Libertatea in toate, libertatea de a trăi si
libertatea de a iubi, acesta trebuie să fie cuvîntul de
ordine al oamenilor noi. Chestie» sexuală nu mai poate
să fie trecută sub tăcere, pentru-că în întemeerea unei
societăți libere, nu poate românea nici un loc, pentru
un concept din care, libertatea ar fi gonită.
Sînt unii camarazi cari ne spun, cum că atunci cînd
oamenii vor fi economi ceste emancipați, vor fi atuncea
și în stare să-șî reguleze, în toată libertatea, relațiile
lor sexuale. Mare greșală. N’avem de cît sa obser
văm, ceea ce se petrece în clasele avute, cari nu întimpină nicî o stavilă în satisfacerea tuturor fanta
siilor Jor, pentru a ne da samă, că aceea-șî robie
sexuală ciomnește și ]a iele, precum domnește în cele
lalte clase ale societățeî. Nu vom ajunge’ să avem
o concepție rațională asupra moralitățeî sexuale, de
cît întrebuințând, îu privința aceasta, singurul mijloc
care ne face să ajungem la toate celelalte concepții
ale noastre. Acest mijloc îe studiul, după aceea agi
tarea și propaganda concepției nouă. Numai agitând
chestiile, toate chestiile, a fost adus omul să cugete, să
, desbată, apoi să practice. Fără agitație, progresul,
înaintarea ideilor, ieste cu neputință, pentru că masa
poporului ieste puțin înclinată să părăsească vechile
uzuri, vechile obiceiuri. Numiți prin repe-țirea necon
tenită, a ideilor nouă, masa ajunge să adopteze maî
întâi, față de iele, o atitudine îngăduitoare, tolerantă,
care se schimbă, cu vremea, într’o primire definitivă
și practică. N’avem de cît să ne uităm la noî, din
început, ca să ne putem da samă, cît datorim pentru
ceea ce sîntem, agitatorilor, propagandiștilor. Dacă
nu am fi auzit nicî o dată, chiar noî, «^glasuri ce
strigă în deșert», glasuri cari ne-au dat putere, curaj,
nădejde, cîțî dintre noî ar fi astă-zî în rîndurile innaiutate, în avant-garda revoluției? Mă tem că foarte
puțini, pentru că-s rari, abîea unde și unde, ceî cari
au curajul să dezerteze, numai prin simplă silința
voinței lor, din căile bătute de bătrînî.
Ie, așa dar, cu totul de nevoe. ca prietenii noștri,
su propage cu stăruință principiul libertățeî sexuale.
Instituție» sacro-santă a căsătoriei, sprijinită de că
ițe un cod de morală sexuală care ar necinsti chiar
Ș* pe niște barbari, îe fortăreața cea mai puternică- a
statului. Căsătorie și robie, ieste tot una. Părțile conra<'tante primesc de la Stat un titlu de proprietate
nsbpra corpurilor lor, titlu valabil pănă la moartea
Soților, sau, în vremea noastră, pănă la nimicirea
legală, prin divorț. Toți împătimiți! de libertatea
^tegralâ, o știu aceasta de mplt. Cu toate astea, chiar
Șnd unii bărbați și unele femei, refuză de a îngădui
atuluî să intervie prin lege, în regulare» afecțiilor
toî na^'uia’e' prin acest act de independența relativă,
p-p.1 pl -înțese, întru tot, să-și apere de ori-ce atin° le libertatea lor personală. Dar de ce «unirile libere»,
ideei
131
libere de ori-ce amestec din partea Statului și din cea a
-Bisencei, nu sînt, adesea, cura sînt și celelalte, de
cit niște uniri servile? Simplu, fiind-că oamenii’ nu
Știu să deosebească idee» de stffinire de ideeii de
Ieî ÎȘ» inehipue necontenit, că, u iubi im
plica arcfiul f/f.-a .Uiifini, tocmai .și mai cu gamă cind
dragostea ie reciprocă. Pentru a exercita acest drept,
sa fac tot soiul de fagăduințî. Pentru a păstra dragostea și a o feri de așa zisele grozave rezultate ale
nbertaței, se pun în aplicare toate mijloacele. Ce ne
bunie, cînd pretutindeni în jurul nostru vedem jertunei falșe moralități. De-o parte deboșerîea în
găduită și prostituție», de alta parte trebuința sexuală
f® ™ ,se Poate ■ satisface. Mulțî, dintre cei mai nob!li și buni, se sting, clipă cu clipă, înc^t-înret, din
pneina ca n au putut să se însoțască liber, firește după
îndemnul pornire! lor momentane. De teamă de a nu
n «imorali', iei îșî jertfesc o trebuință naturală, o
funcție normală a ființei lor, a cărei îndeplinire ieste
cu desăvârșire trebuitoare, pentru dezvoltarea, pentru
fericirea și sănătatea lor.
Fiind-că morala artificială ie în contrazicere cu
trebuințele naturei omenești, fiind-că stavilele puse în
calea liberilor relații sexuale, sînt izvorul atîtor mi
zerii și atîtor felinrite. crime, mizerii si crime ce-s de
prisos de înșirat, fiind cunoscute de‘toți, ir foarte
de nevoe, ca cei cari an la inimă dragostea libertate!
și bună starea semenilor lor, să declare războiri, des
chir jie față, acestui mizerabil cod de moralitate,
chis,
făurit îlî capetele atrofiate ale religioșilor fanatici,
cari merg pănă a-și mutila propriul lor’ corp, pentru,
a se scuti de așa numitul «păcat.» al poftelor veneriene. Și de ce, de alț-feliu, ne-ara teme că am fi
imorali, față de regulele de moralitate cari precum
pănesc a-zî? Nu tocmai atît de demult, iera imnral de a
pune la îndoială dreptul divin al regilor sau divina
inspirație a scripturilor. Numai mulțumită propagan
diștilor, eroilor din trecut, cari au stăruit în îndoiala
lor «imorală», cu toate prigonirile, datorim emanci
parea noastră din robiea mintală. Dacă discuție»
aceasta pare cum-v'a jignitoare și-i împotriva ideilor
admise, va înteți o reacție salutară și" ne va duce la
înclieerea, cum că nu ie nepotrivit de Toc de a ne
ocupa de funcțiile organelor sexuale, după cum nu-i
nepotrivit de a studiea funcțiile inimei.
Ori-ce. spirit cinstit știe, că, dacă îe o instituție,
care, mai mult de cit orî-care alta, merită de a ii
atacată și minată, îe cea a căsătoriei î că, dacă îe
o noțiune crudă, barbara, care, intri mult de cît
orî-care alta, trebuie și îea să dispară din spiritul
omenesc, îe concepție» modernă a «moralităței»'. Atâta
vreme cît Biserica și Statul, vor îndeplini un control,
sub ori-ce formă și-n ort-ce grad ar ii. asupra dorin
țelor și patimelor, pornind din pofta sexuală, intru
atît va dura și dominarea lor. Ștăpînirile și bisericile
îșî dau samă, de aceea, ceea ce Trie critică, cu ose
bire, în libertatea absolută a dragoste!, ie că înde
plinirea practică a acestei concepții va duce Ia dis
trugerea familiei. Și tot ce tinde la desfacerea vieM
de familie, îe o amenințare directă în contra existen
ței Statului'. Cînd vrăjmașii libertăței îșî desfășură,
ast-feliu, partea mai slabă a ârmurei lor, prietenii
noștri vor trebui să știe, cel puțin, din ce parte tre
buie. să-și înceapă atacurile. Cei ce se teîn, ca liber
tatea sexuală să nu distrugă idealul lor monogamic,
dovedesc, chiar prin această teamă, că idealul loț ie
întemeiat pe supunere, nu pe pornirile naturale ale
ininieî omenești. Alt-feliu, ce teamă sn iribă? Oare
libertatea poate distruge măcar o lege a uni versul tu,1
poate să schimbe îea legea de atracție și repulsie. care
�revista ideet
revista ideei
132
există pretutidenea în naturăl.
de^eîe^vădit6 că
din" eminențî.revohtgn
spuse odinioară, că aproape fie-care barbfli
fi c
de D-zeii. de stapînire sau de poliție. In 1 bertate,
nici o mamă nu-.ri va părăsi sau nimici copilul, anume
emâ ar ti venit pe lume fără autonzarea acestei
nedrepte, vătămătoare, trinități. Sa nndfijdnim ca și
hidoasa gelozie va fi doborita pe veci, cmd sînțelege că dragostea nu implica stapînire. Cînd^în
drăgostiți! vor ști, citm-canau nici un drept de pro
nrietate asupra obiectului afecției lor, on-ce mani
festare de gelozie, din partea lor va deveni, firește
absurdă. Astă-zî, idealul îndrăgostitelor ie o ființa, care
nu trebuie să răspundă la nici o altă ufecție, de cit
la cea a lor. Se poate oare concepe un egmsm mai
revoltător și o mai jignitoare caricatură a lirei ome
nești? In diferitele discuții, întețite de tulburătoarea
problemă a sexelor, se întîmplă, cîte o dată, ca pană și
revoluționarul, chiar cel al cărui spiritele mai deschis
liberilor concepții, se simte de o dată surprins, de a
fi dat azil ideilor celor mai neraționale. Urmează să
spulberăm și superstițiea sexuală, ca să putem saluta,
într’o zi, în’ dragoste, 'întronarea regimului de libertate.
i
Kate Austin.
O GUVWAKE
A Wl
JEAN
PAUL MARAT
ținută in 1793, apitrhid j>o lin hoț,
Cettlțcnî,
Cînd societatea își însușește dreptul de-a osândi pe
un oin, ie.a trebuie să-î dec, înainte de toate, putința
unei existențe asigurate. Acela care apucă să cu
noască nedreptățile și relele organizației sociale,
acela va rupe, cu putere, lanțurile, acele lanțuri cari
îl leagă de ceilalți oameni. Și omul acesta ie îndrep
tățit să se poarte nst-feliu, căci își reea drepturile,
pe cari societatea ile-a răpit.
cCetățeue Marat», îl întrerupe aicea procurorul, cetățene Marat, voițf sătpărați hoțieași să îndreptățiți crima ?
leu nu îndreptățesc nimic, respunde Marat. Dar
constat că societatea noastră Ie stricată, coruptă, ne
dreaptă, călea, domnii miei judecători, nu aplică prin
cipii de dreptate, cînd osîndește pe criminali.
Daca socotiți de nevoe, ca societatea să-și silească
membrii a recunoaște ordinea stabilită, atunci aveți
și datoriea de-a îngriji de traiul fie-cărui cetățean. ’
Careje astă-zi, soarta populației muncitoare? Cei
sărmani, văd în stat, o clasă de oameni fericiți, pe cînd
iei sînt lipsiți de ori-ce fericire. Pe cînd cei fericiți
traesc m chef și voe bună, pe socoteala mulțime!?
Iraiul Barmanului ie un șir de nesfîrșite umilintî.
Muncă, nevoe, foame, dispreț, rușine, moarte.’leată
soarta acelor cari produc toate.
bK V-rde-’ PJȘMindenea. stupînirea ieste aeeea
re‘e' P™ "Ceea “ îea->
Daca se întîmplă vre-un an de secetă, țăranul ie
statul, i se Tea tot
până la cel din urină pam dm sărăcăciosul Iu, aștei-.
nut. Cu chipul acesta, statul face din țuran un cersetor, eări-Ja, răzvrătit de nesimțirea bogaț.dor ,1 des.
nerat de strigătul copilașilor sui fluminzi, nu-i mnî
reniîne alt mijloc de cit calea spre crima.
Si acum, vreu să vorbesc în numele nenorocitului
ne^care-1 apăr. Știu că cuvintele mele nu-s după re’
culele Imtărîte de juriști, dar ori-ce minte sănătoasă
va găsi că sînt drepte, de netăgăduit.
Sînt îeu de vină? Nu-mi dau deplina socoteala de asta.
Atâta știu, că fapta ce am săvîrșit’o, a fost o trebuință
a traiului mieu 'de om. întreținerea, grija traiului, ie, Cea
dintâi datorie a omului. Și chiar voi, domnii miei, nu
veți putea să-mi aretați o altă datorie mai mare.
Acela, care fură ca să trăească, cînd n’are alt niij.
loc nu face de cît a-și pune în practică dreptul său
natural. Ce socoteală să țin de ordinea voastră, care
mi-a fost în totdeauna atît de vitregă, atît de nesu
ferită. Ce-mi pasă de blăstamatele voastre legi, cari
nu fac de cît numai ca să vă asigure, vouă, bogățiea
și bună starea, ce-mi pasă de legile cari nenorocesc pe
sărac, mai mult chiar de cît săraciea.
.
Ziceți că legea ie făcută pentru a apăra pe fie-care.
Ie tocmai din potrivă. Uitați-vă la soarta voastră și
]a a mea. Pe cînd voi vă petreceri vieața numai în
fericire, noi suferim din pricina ploaeî și furtunei,
din a gerului și căldmeî, murim de foame și lipsă.
Pentru a vă înfrumuseța vieața, a vă mari plăcerile,
noî, cu sudoarea și cu sîngele nostru, facem ca pămînt
tul să dee roade, udîndu-1 cu lacrimele noastre.
In schimbul atâtor fericiri, voi ce-ațî făcut?
Durerile noastre sînt fără margenî, căci soarta săr
manului ieste predestinată, ie vecinica mizerie.
Cine nu cunoaște privilegiile, pe cari le dau banii,
acelora ce-i au. Chiar de nu au nici un pic. de talent,
și n’are nimeni nici cel mai mic folos, fie-care se su- ,
pune, totu-și, voinței lor, putere! lor.
Marile antreprize, furnizarea armatelor, privilegiul •
de a jăfui statul, toate sînt numai pentru bogațî.
Aurul ie noroc. Acolo unde lipsește iei, nu izbân
dește nimic. Pentru bogațî, știința, arta. Pentru săraci,
muncile disprețuite, murdare, pretutindenea respingere,
gonite. Acesta-i blăstemul sărăciei. Societatea încurajajă pe acei, cari nu au nici o nevoe, iear bietului
flămînd, îi dau brînci în adîncul durerei.
«Muncește». Așa-mî veți spune. Da, ie ușor de zis.
Răpit, de cătră o strașnică boală, de la munca câm
pului, pe care l’am lucrat, gonit de nedreptățile stăpînului, pe care l’am îmbuibat prin munca mea, mi-a
mai rămas o singură cale: să-mi cerșesc pînea.
Nici mijlocul acesta, josnic, nu-mi fu îngăduit
Acoperit de zdrențe, zăcînd pe pae umede, am arătat
lumei rănile mele sîngerate. Dar nici un om nu a
avut îndurare de mine.
Desnădăjduit de-atîta nesimțire, mînat de foame,
m’am folosit de întunericul nopței, pentru a-mi lua
cu’de-a sila, ajutorul, pe care nimeni nu a voit să mi-1
dee de bună voe. Și pentru că m’am folosit de drep
tul mieii firesc,“să fiu supus la cazne ?
Osîndiți-mă, dacă aveți nevoe să vă asigurați ave
rile, pe cari le stăpîniți, pe nedrept. Dar, în durerea
ce sînt silit să o îndur, voiu blăstăma ceriul, că m’am
născut între 'tigri și tirani.
Inriurirea acestei cuvîntări, a acestui strigăt de desnădțțjde, pe care Marat l’a scos în numele mizeriei, a
fost atît de mare, în cît judecătorii au achitat pe acuzat*
«Worker’s Friend?.
Ordinea în Omenire
peste cîte-va generații, oamenii vor coutai
contempla cu
milă această Franță, din veacul al XlX-Iea
. . care
unii ar înfățoșa-o bucuros, acum, ca p
~ mal înaltă
pe'■ cea
treaptă de civilizație. Iei vor rrivi-o, zic, cu aceea-șî,
aniărăciune și cu acela-și desgust, cu care privim noî'
putreziciunea imperiului roman. Și, văzîndmasele noas
tre de proletar.,, doua-zeci sau țrei-zeci de milioane
de oameni, din^ trei-zeci și două de milioane, desmoștenițî de tot, intr o patrie care de-atîta vreme a scris
’ steagul iei, slintul nume de Egalitate, nu ver putea
pricepe acest contrast, după cum noi nu putem pricepe
sclilV{,.îu^ antic. Dar nu numai starea maselor profunde
și obscure a nației, va fi aceea ce va inspira, aluneca
lumei, mirare și milă. Trista stare a acestei mici pă
turi de aristocrație burgheza, ce copere și ascunde
tot restul, nu va inspira mai puțină compătimire și
mirare. Această rutină oarbă, a unor oameni plini de.
viții și de durere, împătimiți de a perpetua în copiii
lor acelea-și viții și acelea-și dureri, această lașitate
a spiritului, care pune principii și care nu conchide,
această vieață egoistă, individuală, fără putere împo
triva relelor ce copleșesc Omenirea, lipsită de înălțare,
lipsită de varietate, lipsită de poezie, mărginită la
cîștig și pururea expusă la ruină, alergînd după dobitocești distincții, neîntemeiate pe nimic, nici chiar
pe naștere, pe puritatea de sînge, pe transmiterea de
curaj și putere, pe calea moștenire!, toate acestea vor
face pe descendenții noștri să-și căineze părinții amar.
|
Cînd societatea va fi orânduită cum se cade, ce se va
zice oare despre o societate în care hazardul, întâm
plarea, ca Nebuniea, pe care Erasme o face stăpîuitoarea lumei, hotăreste de tot, prezidează la tot, în
care neegalitațile naturale și deosebirile de geniu și
de înclinare, singurele elemente adevărate, sînt abiea
socotite ce-va și sînt cu totul subalternizate de cătră
no^lere, pe care, cu toate astea, toate opiniile noastre
o proclamă un prejudițiu? Ișî va putea face cine-va
oare, idee, atunci, cum-că obicinuința a putut să ne
orbească întru atît, în cît să du vedem contrazicerea
principiilor noastre, să ne ascundă toate relele cari
au rezultat pentru toți, din această uimitoare destrăbă
lare, din aceasta luptă înverșunată?
Bunuri ale pământului, încântări ale inimei, plăceri
nespuse ale unei dragoste împărtășite, știință, cinste,
considerație, glorie, fatalitatea ie ceea ce le împarte.
Cu toate astea nici o dată simpatiile omenești n’au
fost mai desvoltate, nici o dată n’au simțit mai mulți
oameni generoși, bătîndu-le inima de dragoste pentru
Omenire. Dar, încă o dată, la ce-mi slujește să am
simpatii mai largi și mai multă lumină de cît oamenii
de odinioară, cînd totul, în priveliștea ce o am înaintea
ochilor, îmi jignește simpatiile și mă face să nu mar
înțeleg nimic? leu aș voi să domnească printre oaJWi fericirea și pacea, și văd în toate părțile răzh°iu, nenorocire. îmi place dreptatea, și nu văd de
«t întâmplare. Prin ce fatalitate se întîmplă oare, ca
societatea să nu se întemeeze de cît pe luptă și egoism,
ta iea să facă o lege pentru fie-care, de a nu se gîndi
de cît la sine, ca nenorocirea unuia să fie exploatată
cu lăcomie de altul, ca bogății să trăească atît de
' strălucit din foamea celor mizeri, ca răii să domineze
taupra celor bun!, ca cei mai generoși să nu poată,
d® cele Uliu
mai inUUX.
multe ori, —
îmbogăți
----- Ov.¥. și face să înainteze
’-'inenirea, de 6îfc cu
suferințelor lor, ca inteePții să fie cîrmuiți de smintiți, ca un sex întreg sa
ru tacă ținut în înjosire, să fie încă, sub o aparență
libertate, o mulțime nenumărată de sclavi?
133
Pămîntul a ajuns o de nepriceput problemă. Se
pare ca natura să fi dat fie-cărui otn o destinare. Fie
care am avut o țintă de atins. Trebuea sa ne îndreptăm
spre dînsa, cu toții, dimpreună, ajutoriudu-ne, însufiețindu-ne, călăuzindu-ne unii pe alții. Dar, din pricina
lipsei unui soare, care să ne lumineze, am apucat tie-care
pe-o cale diferită, de cît aceea pe care ne-a dat-o na
tura. Și am ajuns să ne1 ciocnim, să ne batem, sa ne
zugrumăm. Iear cei mai fericiți, mergînd peste corpul
fraților lor, s’au pomenit la capătul viețel fără să fi
văzut altă ce-va, de cît o îngrozitoare și deșănțată
incaerare, într’o beznă.
f. 9*n£"’ ace^a ce a putut străbate cimitiriirile voastre,
fără să-și șteargă Sudoarea de pe fruntea-!, mistuită
dc îndoială și durere? Cetatea morților se asatnăuă
cu cetatea celor vii. Pentru bogațî, niște, inscripții
falnice^ disprețuite de cei ce le cetesc: o frază creș
tinească după o frază atee: niște legende absurde, ale
unui cult mitologic, niște cuvinte abstracte, din cari
s au făcut zeități. Pentru mulțimea săracilor, o groapă
comună, care înghite într’o clipa ori-ce amintire de
iei. Pentru bogațî, morminte de toate formele, îm
prumutate cu stingăcie de la secolele trecute, semnul
unui veac, ce n’are de îndeplinit nici o cugetare de
artă pentru mormînt: piramide egiptene, morminte
romane, pietre ce înfățoșază forma cadavrului, ea în
Vârsta de Mijloc: cruci de lemn șubred, pe jumătate
putred, pe niște grele construcții de marmoră: obscure
embleme de înviere, luate din filosofiile vechi: iear, cele
mai adesea, nimica alta de cît niște oase închipuite
pe pieatră. Nu ie nimic la baza acestei pompe întregi,
care, de n’ar fi moartea ce o înfățoșază, n ar fi de loc
măi serioasă de cît o decorație de teatru. Nu ie ni
mica, zic, într’aceasta, de cit o strașnică zăpăceală, în
care se oglindește, în toată hîrzeniea-î, dezordinea societăței. Acolea, asupra cadavrelor, tot nedreptatea,
minciuna, neegalitatea, discordiea, domnește. Indoiala-i
săpată pe toate aceste pietre, și vorbele ce se înalță
din mormite, se combat între iele, în tăcerea lor eterna,
fără să ieasă, din lupta lor, nici o dezlegare.
Iu marile epoci de prefacere, cînd o stare socială
cade și va să nască o lume nouă, geniul răului pare
a se deslănțui pe pămînt. Asta ie din pricină că toate
elementele cugetare! omenești luptă amestecate, ca
într’un haos. Se întîmplă cu chipul acesta o criză de
durere și facere, de strașnica mizerie morală și fizica,
de plîngeri și de crîșnirî de dinți, Ie descompunerea
ce precedează vieața nouă, ie agoniea, moartea, inse
mai ie, tot o dată, semnul sigur al renaștere!. Ceea
ce Omenirea așteaptă, ieste inițiarea la o vieață noua,
ieste- programul drumului nou ce trebuie șă-1 apuce,
ieste semnalul plecărei sale spre un nou ceriii și spre
un nou pămînt.
Și am pentru aceasta, drept chezășie, aceea-și lege
de compenzație necesara și echilibru neapărat în spi
ritul omenesc, ce mi-a servit drept călăuză și bază în
toate dezvoltările mele. Această durere a vreme! noastre,
anunță nașterea unei societăți nouă. Spiritul omenesc
nu poate concepe numai infernul simplu, infernul fără
compenzație, infernul fără paradis. Și fiind-câ știința
i-a răpit paradisul închipuit, va căuta din nou și va
găsi acest paradis, ce-i ieste necesar. Spiritul omenesc
nu poate concepe prezentul fără viitor. Ast-feliîi, va
părăsi idolatriea
prezentului, pentru a căuta viitorul.
putuoi
<
Crl.l...l omenesc nu poate concepe realitatea fără
ideal.
Și
iei
se
va
întoarce la ideal. Iei nu concepe
ideal, ș
dezordinea, de cît fiind-că concepe ordinea. Așa dar,
ordinea se va întemeea.
P. Lekqux.
I
�REVISTA IDEEI
13-1
■pă nu ucizi
In de obște, nimeni nu se ridică eîndse văd regi exe
cutări, în-urma unei judecăți, cum a fos.■ caz l cu
Carol T-iij, cu Ludovic al XVI-lea, cu ^xnndmn a!
Mexicului, sm cînd se vad ««șiin revolwdțPlla ;
tuni a fost cazul cu Petru al 5 IId*,.en’ Cu P*L
diferiH sultani, șahi și alții. Cînd inse se ucid L ra
judecată și fără revoluții de palat, cum s a intimplat
cu Heuric a! IV-ka, cu Alexandru al II-lea, cu impăriiWsa Austriei, cu șahul Persiei și acum în urma
eu regele Humbert, aceste omoruri trezesc in n-egi,
în împărați și-n cei din jurul lor, o foarte mare mi
foarte mare
rare si o foarte
---------indignare,
c
• ca .și cum chiar ace‘..." parte la omoruri,
", ini ar
șlieu'n’ar 11 hiat nici o dată
i
uuu..,
s
’
ar
ii
fi poruncit nici unul, nu
f; folosit de
de, iele. Cu
acești
regi
toate acestea, chiar' cei
- - mai
— buni
- —- dintre
- .
asasinați, ca Alexandru al II-lea sau Humbert, sau
făcut v'moviițj, prin faptul eu au ajutat sau au pri
cinuit zeci de mii de asasinate, și astea tarii a ține
seamă de executările făcute în năuntrul țărilor lor,
vorbim numai de asasinarea celor ce au pierit pe
timpul de bărae. Cit se atinge de regii și împărații
înzestrați cu mai puțină bunătate, apoi aceștiea sînt
vinovațl de sure de mii\ de milioane de omoruri.
poctrina lui Crisfi nu admite legea: ochiu pentru
ochîu, diate pentru dinte. Oamenii înse, vecinie au ur
mat și urinează încă, de te spăunînți, această lege.
Cel puțin daca s’ar mărgini la aplicarea principiului,
ochiii pentru ochiu». Iei poruncesc omorul amil de
persoane, fură să fi fost măcar provocat!, cum se întiuiplâ. bună oara, cînd se declară războia. Asemenea
oameni, n’au, așa dar, nici un drept, Sa se plîngă,
cînd legea asta li se aplică și lor, și mai cu samă,
cînd pentru o sută de mii sau un milion de oameni,
uciși din ordintil regilor și al împăraților, nbîea vezi
eîte im rege sau cîte un împărat asasinat. Nil numai
cu regii și împărații nu trebuie să se indigneze, de
omoruri ca cel al Iul Alexandru ui II-lea sau cel al
lui Humbert, ar trebui, maii curind, să se mire de ra
ritatea acestor omoruri, avînd in vedere pilda de asasinate necontenite și generale ce Iei o dau.
_ Oamenii cari alcătue’sc mulțimea, sînt atît de tare
hipnotizați, in cit, ca toate că văd ceea ce se petrece
înaintea ochilor lor, iei nu pricep însemnarea. Văd
grijii ceoaure^Mrapărațiiși președinții pentm disciphiia ti-upelor: iei vad revistele, manevrele, paradele
pe cân ie organizază aceștia, eu cari se fălesc unii
ui fața altora. Aleargă cu grăbire, să-și vadă frații, învestmmtari iu haine cu fireturi, vărgate, în haine de
pSmț.i, cum se prefac, la sunetul trîmbițelor și dara
banelor, cum .se prefac în mașini, cari execută, după
comanda unuia, aceea-și mișcare, în a'cela-sî timp. Văd
toate astea .și nu pricep nimic. Rostul acestor exerciții
eu roate osten, ie r.u se poate mai simplu și nu se
poate mm dar: ieste curat o pregătire la omor. Ros
tul acestor exerciții ie de-a abrutiza pe oameni, nentru a luce djntr’înșu unelte de omor. Și, cei cari fac
«in drogneso «ceasta pregătire, cu care M mîndrese
sini r gn, împărații, președinții. Si tot iei sînt m-i
îndeletpidodu-se anume cu omorul, făcîndu-si din asta
o specialitate, purtând pururea unifome“ nulRare 4
militare
și
iiibtrumenUj de omor, săbii încinse lu coapsă
tot Iei
iei
*”*s“ «Voltă, se indignează, ciad ie ucis vre
ie ucis
i«.
■
IS vre
're
>n do
<l« obște, cum a fost
■J^,{ temutele regilor, in
Bumbe^ sînt grozave, nu-s din
li-l di,
k eau cu’s nenierita(e. Faptele săvir?
din porunca regilor și împăraților, nu numai din
I
trecat, ca Suint-Barthelemy, ca prigonirile religiOage
ca îngrozitoarele reprimări a răscoalelor țeranești, Ca
măcelurile savîrșîte de elitră Versnlieji, ci chiar din 4 .
timpurile noastre, ca decapitările, cu stingerea înceată
în celulele pușcăriilor și în celulele batalioanelor dis
ciplinare, ca spînzurarea, ghilotina, ca împușcările si
măcelurile, din războae, sînt neasemănat de mult mâi
crude de cît asasinatele făptuite de cutră anarhiști.
Asa dar, nu din pricină c’ar fi nemeritate, aceste usa/
sinate sînt grozave. Dacă Alexandru al II-lea și HUm,
bert, n’au meritat moartea, apoi cu atît mai puțin au
meritat-o miile de Ruși, morți la Plevna, și miile de
Italieni morți iu Abisinia. Dacă aceste asasinate sînt
-grozave, nu-s din pricină c’ar fi uemeritare sau crude,
ci pentru că-s nesocotite.
Dacă asasinii regilor își săvîrșesc faptele lor, sub
înriurirea unui sentiment personal de indignare, sen
timent întețit de suferințele unui popor apăsat, sufe-.
rinți de cari li se par av li răspunzători un Ale
xandru sau Humbert, sau și le săvîrșesc sub îuriu- ‘
rirea unui sentiment personal de răzbunare, aceste
fapte, ori-cît de imorale s’ar părea, iele pot fi înțe
lese. Dar cum se face, că o întreaga organizație
oameni, a celor cari se zic a-zi anarhiști, organi
zație, care, se zice, a delegat pe Breșei, și care mai
amenință vieața unui împărat, -n’a găsit nimica mai
bun, pentru îmbunătățirea stărei oamenilor, de cit să
omoare persoane, a căror suprimare valorează ca si
tăerea capului acelui monstru legendar, cărue-a îi
creștea numai de cît alt cap în locul celui ce fusese
tăet? Regii și împărații au întemeiat între dînșiî,
de mult, o organizație, asemănătoare cu mecanismul
acelor puști, diu cari îndată ce pornește un glonț,
altul îi si îea locul, numai de cît. Regele a murit: tră
iască regele... De ce atunci să-i omori'?
Numai pentru ciue nu adîncește lucrurile, omorul
unor asemenea oameni poate părea un mijloc de sal
vare, împotriva apăsare! și războaelor ce decimează
viețele omenești. Destul sâ ne aducem aminte, cum
că această apăsare și aceste războae, pururea au avut
loc, independent de cei cari se aflau în capul guver
nelor : Neculai sau Alexandru, Frederic sau Vilhelm,
Napoleon sau Ludovic, Palmerston sau Gladstone,
Mac-Kinley sau altul, pentru a ne da samă, că nu
cutai e sau cutare anumita persoană, ie pricina acestei
apăsări .și a acestor cumplite războe. Aceste rele nu-s
pricinuite de cutră particulari, ci de întreaga organi
zare socială, în care oamenii sînt ast-feliii legați între
iei, că soarta tuturora se află în mîna cîtor-va sau
numai a unuia singur. Și acești cîțî-va sau acest unulj
sînt atît de demoralizați de această stare nenaturală,
care ii tace stăpîni pe vieața și destinul a milioane
de oameni, în cît vecinie sînt cuprinși de-o stare mor
bida, vecinie cuprinși, mai mult sau mu! puțin, de
nebuniea măririlor, nebunie cure, numai mulțumită
situației lor escepționale, trece neobservată,
Fără a ni ai vorbi de faptul că din cea mu! frageda •
a lor copilărie și panii la mormînt, acești oameni sînt
înconjurați de luxul cel mai nesăbuit, de-o continuă
atmosfera de lingușiri -Iși1 minciuni,
fără a mai vorbi
“‘“imuni, iun
ptU aces.ta> JQtreaga lor educație,, toata instruc* . r i aU pnmi.t 0’, Se
refluce
la
________lucru:
se reduce la următorul
studiul
mî!hU asasinatelor
‘-somatelor trecute, alegerea celor mai bune
mțjloace
prezent, cumpănirea
cumpănirea celor ■
“ă1- ,‘c“ de a
a. asasina în prezent,
Pem™
mul bunen
mijloace peD
‘,,n a „ pregăti 1Ia asasinate
viitoare. Dm (jopilărie,
deprind cu omorul, sub
l5up,ll,r,le’..se
S0 ^pnnd
nnnf ?rm 9 CU IpM.uuya.
îU<tin^’ x-uurvu
Pourtii necontenit cu “!eî“
uneite de omor:J ^
săbii
a. îmbracă
.
blî d’ spade. Se
iu tot feliul de uniforme. Trec în reviste, îeau
îeuu parte la partide,
la r"
T
*
O îeV
„1.altora
________
manevre. Iși fac vizite,
își ,ln.
dau.............
unii
deco-
REVISTA IDEEI
135
cialu aflătoare, ie egoismul, ieste orbirea oamenilor
cari își vîud libertatea și cinstea pentru niște păcătoase
foloase materiale.
10?(e îndeletnicești cu pregătirea de asasinate, văd
Oamenii de jos, abrutizați cum sînt, prin o educa
•fin potriva, din toate părțile, numai entuziasm. Mulție patriotica și pseudo-religioasii, împinși, de uită
tiuieft »leu,ga
1:1 fie-care apariție, la fie.
nre revista, salntindu-i cu entuziasm. Firește că lor parte, de interesul lor personal, își cedează libertatea și
?se
că R ?Prol’a V°Pora! întreg. Pmtea din demnitatea lor omeneasca, in favoarea celor puși mâi
' resn, P® c,are, \ei 0 )’ad ?1 care 11 se Pare că reprezintă sus și cari le dau în schimb foloase materiale. Tot
Kntimentebîntrcgul.u1 P°P01\sau ale celor mai buni în aeeea-și stare se aflu și cei ce-ă puși pe-o treapta
LnrezentJnți ai Săi, exultă, în chip slugarnic, toate ce-va mai înaltă. Sub înriurirea abrutizăreî lor și mai
Curbele și toate faptele lor, ori-cît ar fi de stupide c? s?l0“' îQ vederea foloaselor materiale, îșî cedează
' și iei altora, libertatea șî demnitatea. Acela-și lucra
de vătămătoare. Persoane din anturajul lor, femei, se îutîmplă și cu cei puși mai sus, pană la treapta
nreoți, civili, oameni ^ari nu pun nici un preț pe cea mai înaltă, până ce se ajunge la persoanele sau
Seinnitătea omenească, se întrec, cari mai de cari, la persoana care se găsește pe culmea piramidei.
in lingușiri cît mai subțiri, încurajindu-i și înșelîn- Persoana aceasta, nu mai are de câștigat nimic, iaa
du î >u toatlJ ’? ^l-’edecîndu-i, ast-feliu, de a vedea uu-i împinsă de cit de ambiție» și iubire i de putere.
.fetița cum ie în realitate îea. Ar putea trai o sută Și ie atît de demoralizată și de abrutizată, în de obște,
de ani, fără să vadă vre-un om cu adevărat liber, prin dreptul de vieața și de moarte ce i se dă asupra
fără sa audă cînd-va vre-o vorbă de adevăr. Ramîi celorlalți oameni, prin lingușirea și temenelile ce i se
uimit, auzind vorbele și privind faptele acestor oa fac, pentru cuvântul acesta, în cît,’ cu toate că făpud
meni/ Dar ie de-ajuns a cugeta bine la situațiea pururea numai rău, ie încredințați! deplin, ca face
lor, pentru a înțelege, cum-că, în locul lor, ori-cine fericirea omeuirei.
ar lucra tot așa.
Popoarele singure, sînt cele cari au produs aseme
Ce trebuie să se petreacă, într’adevar, în mintea nea oameni, incapabili de a lucra alt-feliu de cum
unui om ca Vilhelm al Germaniei, mărginit cum ieste, lucrează, jertfîndu-și demnitatea și avantagiile lor
ntițin instruit, ambițios, ne avînd alt ideal de cît acel al materiale, și tot popoarele se aprind cînd acești oa
unui «Junker» german, cînd vede că nu există o meni săvîrșesc fapte stupide sau rele. Ai omorî, învorbii, cît de josnică sau cît de revoltătoare, care, sanină tot acela-și lucru, ca a răsfăța mai întâi copiii
spusă de iei, să nu ridice un «hoch» entuziast, care și mai apoi a-i bate. Ca să nu mai fie apăsare și să
să nu fie primită ca ce-va foarte însemnat, care, să dispară razboaele, pentru ca nimeni să nu mai cugete
nu fie comentată do cătră presa universala. De spune, să se indigneze împotriva celor ce ar putea că sini
că soldați! trebuie să-și omoare, după porunca lui, reșpunzatori de iele și să-i omoare, ar fi destul, pre
până și părinții, se strigă: «ura». De spune că Evan cît se pare, atît: ca oamenii să înțeleagă lucrurile cum
ghelică trebuie introdusă cu o mină de fier: «ura». sînt și sa le zică pe numele lor drept, să știe că ar- Cînd spune că trupele cari merg în China nu trebuie mata ie o uneltă de omor, că faptul de a o întruni și
SĂ facă prizonieri, ci să omoare pe toată lumea, în conduce, precum fac, cu atîta sirguință, regii și iniloc să fie internat într’un azil de nebuni furioși, sei parați! și președinții, ieste o pregătire pentru omor.
Ar fi de-ajuns, ca fie-care rege, ne-careampărat sau
fac îmbarcări pentru China, ca să se ezecute ordinele!
hu. Mai departe, Neculai -11 Tl-lea, cu toate că mo fie-care președinte, să-și dee samă ca postul in care-s
dest din firea-i, își începe domnie», declaiînd unor• . puși, de-a comanda trupele, nu ie un post de sama
bătrîni venerabili, cum-că dorința lor, de a-șî desbate și cinstit, după cum lingușitorii voesc să-i facă să
afacerile ie! înși-și, așa numitul «self-government», Ieste creadă, ci că-i un fapt josnic și rușinos, de pregă
un vis nebun.’ Și organele presei, cît și acei pe cari-i tire la omor. Ar li de-ujuns, ca ori-ce om cinstit, să-și
vede, nu fac de cît să-l laude pentru asta. Tot acest dee samă că plata dărilor cari se întrebuințează la
Neculai al II-lea, desfășura un plan de pace univer întreținerea și înarmarea soldaților. și cu atît mai
sală, plan copilăresc, stupid și mințitor, și, în acela-și mult,’ serviciul militar, nu-s niște fapte indiferențe,
timp, ordonă mărirea efectivului trupelor sale. Și lau ci fapte rele și rușinoase, pentru-că, cel ce le sâvirdele aduse înțelepciune!, virtuței sale, sînt făra^mar- șește, nu numai îngăduește asasinatul, ci chiar congenî. Dînsul insultă și supune la zdruncin, fără nici tribuește singur la asasinat: ar fi de-ajuns atît, pen
o nevoe, cu cea mai mare cruzime și fără nici o uiîlfi, tru ca puterea regilor, a împăraților și președinților,
un întreg popor, poporul Finlandez, și ieară-și nu putere care ne indignează și pentru care dînșiî sînt
aude de cît aprobări. Organizază, în sfîrșit, măcelul omorîți, să se nimicească de la sine.
Ce i de făcut, așa dar, nu ie de-a ucide oameni ca Ale
chinezesc, revoltător prin nedreptatea-!, prin cruzi
mea-!, prm contrazicerea ce o înfațoșază foță cu pla xandru, Carnot, Humbert și alții, ci de-a le lamuri, cum
nul de pace’ generală, și din toate părțile i se lăudă, că iei singuri sînt niște ucigași. Trebuie, mu! ales, să fie
Și izbînzile, și politica, prin care, se zice că urmează împiedicați de-a mai ucide lume și de a refuza de-a ucide
după porunca lor. Și, dacă pună acum oamenii nu au lu
Politica paeinică a părintelui său.
Ce trebuie să se petreacă, în niște asemenea con crat ast-feliii, asta se datorește numai acestui soiit de
ului, în mintea și în inima unor asemenea oameni r hipnoză, de letargie, de adormire, în care, guvernele,
Răspunderea apăsarea popoarelor și măcelurilor din din instinct de conservare, i-au tot ținut necontenit
L. Tolstoi.
râzboae, apasă, cu chipul acesta, nu asupia lui Alexandru sau Humbert, Vilhelm, Neculai sau Chamberlam,
REVISTA 1DEE1
cur} diriguesc aceste apăsări și aceste măceluri, ci
COLECȚIA COMPLECTĂ: 5 Lei
usupra acelor cari i-au pus într’o situație în care iei
5jnț stăpîni pe vieara celorlalți oameni, asupra celor
Lucrarea din iiumSml de fafă, Aut isonul Uiu și Sionism,
cari-i susțin în situatiea aceasta. Ce-i de făcut, nu ie
apdrut in broșura. Suta de exemplare l'> kL Exemplarul 20 b.
, ] , a ucide oameni ca Alexandru, ca Neculai, ca \n- a Cererile, însoțite de cost, se euireseaxiU
*lel'u, Humbert, ci de-a curma să susținem ordinea
10, Str. Epurilor, București.
s°cială care-i produce. Și ceea ce susține ordinea so-
b
�REVISTA IDEEI
136
Socialism și Anarhism
Nu poț
tea a-i zice studiu, apa _
tratează despre deoNoml Revista Ronimu, în
Directorul revistei
'sebirea dintre soaaconf„ziea « o fac
in chestie, preocupat sa
P
^ste între aceste docpoliticianii noștri Ș^Xrbît comp^^ «pue ce sotnne s’a_ adresa un
deP remarcat un vițiu.
cotește dmsul.. Maî i
a scrj0Jisă, asupra unor idei,
Cînd vrei sagrVta comnortă specializări diferite, de
tei
unuiIsooia&t, bund-oart, șHI ».»
confuzie Înlăturată: s’ar fi știut cu siguranța ce iA Lei
puțin asta le practica admisa, cînd nu-i la mijloc nici o
idee preconcepută, cînd ne călăuzește, in cercetare, curat
un interes științific. Asta Ie practica admisă, ni sfera
oamenilor ce urmăresc adevărul.
Cu ancheta de cure ne ocupăm, lucrul s a petrecut
alt-feliu. Nu numai că iea a izvorit din tendința vădită,
de a se scoate că anarhismul le o monstruozitate, cu care
socialismul nu are nimic a face, nu are nici o solida
ritate, s’a dat să se vorbească despre acesta un rutinar,
un om care il ignorează complect, care se păzește cu
strășnicie, de-a pune mina pe o lucrare în care se expun
pozitiv principiile lui. Se înțelege că ie destul de de
șănțat și mărturisește în destul pentru doza de rea
credință, cind, pentru a se spune o vorbă defăimătoare
despre anarhism, Iești dus să te inspiri, pentru prilej,
dintr’o literatură streină, anume dm literatura burgheză,
care denaturează deopotrivă și socialismul și anarhis
mul, In privința aceasta, făcea mal bine, un vechili prie
ten al inieu, carele ciuioscîndu-șl mlădierea de spirit,
cind voea să se instruiască, îutr’o chestie dată, căuta
sâ consulte pururea autori favoriți, diu școala din care
se convinsese dinsul că-i dreaptă, din care făcea parte,
să se scutească de-a șovăi. Noi’ susținem, că pentru fie
care soifi de păreri, ca să le poți pătrunde, Ie bine,
necesar diJnr, să cercetezi reprezentanții cei mai firești,
sâ te adăpî curat din oblrsie. Dar, dacă-î vre-o aiievoință cum-va, pe care n’o vedem, ndi preferim atuncea
practica pomenită. In cazul special, nu ar fi fost de
samă, dar poate tot ar fi fost mai bună.
Nu vrem să atacăm chestiea în fond. Ne-ar fi prea
lesne șâ dnvedim că și aice ieste la mijloc un vițiu.
booiahsmul și anarhismul, au putut fi, cînd-va, dacă voiri
numai de cit, două doctrine opuse, atuncea, cind pentru
a îndreptăți o opunere, lera destul o afirmare, o inter
pretare artificioasă a unui fapt sau a unei păreri. As
vrea să mi se dovedească acuma, cum ce principiu fun
damental, justifică socialism ui de-o parte si anarhismul de
alta. Cam ce principiu stabilește intre aceste două doc
trine o granița atît de grozavă, luate strict in esența
lor actuală Acuma, cînd în domeniu] ideilor, ca si în
cel al faptelor, toate granițele se surpă. Dacă te pui din
ta n7f/Ve?er-ra
arbitrii sau al voinței ab
stracte, puți stabili ce vrei. Dar, dacă te mărginești la
‘ otl dArtFerie“l-i lad“ca ^■'tr'o'doctr.nâ
data, scoți datele posibile și scoți o aplicare posibilă lie
Cte rnSdistincție piele- sau reduce a
toarte mici, la nesimțite proporții. Te baza unui tam
p^rament presupus, care atîrnă de o complexitate de
iuiPsAJU1Ufr' C-a Sa
Manifesta într’un feliii iear
Sta
Sa-Se stabilească ce-va. Concepția acmista
puțin udVr’i11' Ca" SU lie1îniP'-irtășită de mulți,Nu-imui
5?tWi“p in ceasni actl sin‘’»
acești^TapXtem^m^
° lraP*rtușeSC. De
ce se demuSacX
■ t-rPalura numeroasă a celor
ce
«mese acuma soțaaliștl-anarluștl.
Lucrul cel mai important pentru noi, ie, înse, sa v
dem, din ce pricinii se tot stârnește atît, îutr’o de0R
bire, cu toată evidența faptelor, ce tind cutră acord
mărturisesc de contrar. Se caută indicii teoretice. Tp 1
rie, înse, nu le nici o rigiditate și lotul se poate justifi?
chiar si din punctul de vedere contrar, cu mare înk/
nire. Vorbim aide de socialism și anarhism. Se caută n
dicii factice. Lucru și mai anevoe de prins, tacticii neavîi'î
în sine nimica arbitrar, fiind, in totdeauna, vădirea m)f,
relații date, fiind, în totdeauna, dacă putem să ne rosti)
așa, un caz de forță majoră. Dacă se duce lucrul L
absolut, se duce la absurd, firește ce se pot stabili oi(J,
distincții veți vrea. Dar. vrem să știm, ieste o proceda^
recomandabilă, cinstită? In distincțiile ce se fac, să,,®
tre oare numai dragostea adevărului, pur numai inte
resul de a se susținea o cauză dreaptă? In chestiea deosebi'
rilor noastre, rîvna ce se pune în luptă, și vehemențu:
dintr’o parte, ajung să ni se pară suspecte. De i<r,0’
ranță nu mai vorbim, că n’are ce căuta aice și mf ta;
dreptățește nimic. Cercetînd serios, ui se pare că 0)1)
descoperit o portiță, prin care îsi rezerveazu scăparea
la vremuri de restriște, acei ce au altă ce-va in vedere’
de cit curat interesul unei cauze drepte sau al vreunui
adevăr. Sîntem obicinuită cu manevre de astea, iele da.
tenză de mult, cu tonte că nu au fost puse nici o dată
îutr’o adevărată lumină.
Cînd cine-va n’are subînțeles nimica, nici o intenție
ascunsă, n’are nevoe să șe apere atîta de un contact
presupus, ori-cît de compromițător s’ar părea. Numiți doc.
trina meu cum vreți, nuiniți-nii pructica la feliu. jeil
dau rezultatul cugetărilor, convingerilor mele, cinstit, și
felini purtărilor mele il socotesc cu desăvîrșire normal,
ln temeiul cărui principiu îmi veți găsi vre-o meteahna?
Cînd inse plănuesc alte cele, cind urmăresc scopuri uparte, cînd vreu, în specia], ca purtările mele, să fie
apreciate alt-feliu, alerg la subterfugii, la artilițiî dj.
verse. Voiu căuta să întorc privirile în altă parte, utiuicea cînd m’ar stingheri, întoarse in spre mine. Voia
numi criminali, dinamitarzi, anarhiști, c’o vorbă ce voia
găsi-o mai grea, sama aceea de oameni, cavi nu se deo
sebesc întru nimica de medie a'oamenilor împătimiți de
o idee măreață, impatimip de-un nobil ideal. Voitî arunca
asupra loi- ori-cit discredit se va putea mai mult, numai
ca șă apar ieu într’o lumină curată. Dacă ar li aice o
tactică deliberată, anume ca să slujascu mai bine un in
teres superior, n’ar li de zis nimic. Inșii cari ar li de
semnați cu denumiri infernale, după înțelesul obștesc,
nu ar avea de îndurat nici o consecință. Dar Ie la mij
loc o mistificare vulgară. Ne trebuie așa un cal de bătae,
o specie compromisă de oameni, in care să lovim, cu
toate că nu facem nimica, sa ne atragem vre-o vină, de
cure ne-am scăpa prin lașitatea aceasta.
Ie înse ce-va mai grav.’Anarhiști), nn-s totdeauna nnadnști, mai sint complici ai burgheziei. Desigur ții
acolea ironiea nu mai poate sa prindă. Luînd nuanța
aceasta de oameni, aparte, din masa proletară, impu
tarea ce poate să i se aducă iei, mai puțin chiar de cit
ori-cnrei altei nuanțe, Ieste aceea că ar favoriza, burgneziea, cum-va. Nici o nuanță alta, nu practică liiptj1
de clase mai strict, nici una nu se distinge prin asa lovi
turi, ca toate reacțiile burgheziei să fie l idicnle și nule.
Dar cme sa aducă, oare, imputarea aceasta infiiină, de
tavonzure și de complicitate, ce suflete curate, candide?
\ edem că tocmai acel, cari fac burgheziei cele mai im*
portante servicii, cari se contopesc in cele din urmă cu ie"!
can-i adopta toate practicile. întreg sistemul, fură nici
o rezerva. De ce atuncea altora imputări, cum-că ar di‘
bMgheziei vre-un sprijin, fie. și indirect, prin zelul ce
1 ar des!ușura, și care ar avea une-ori un rezultat contrar?
i irește cu socialismul mi-î vinovat de loc, de toate pâcatoșennle ce sînt de imputat unor msî, chiar dn^
■ ‘-vștia i se dau de reprezentanți si vorbesc in numele
I u. Socialismul ie o doctrină sublimii, care. întiTipeuz*1
tatr nisa -atitea năzuinții mnrețe. De aceea, im trebui11
-i .surprindă pe nimeni, dacă vor intilni, alternind, 1»
in!?ane e .a,f.,istei scumpe, tribune, în tot atîta cinste+S(Vîiahsm’ eu, vorba anarhism, cum se pretea^ .
subiectul jși cade sub condeiu.
P. MușoiV-
Revista hieei
despre conștiință
1'37
Buna oară, ca impresie» simțită, să dee naștere la
cugetări nu tocmai atît de sincronice, ci un lob al
crierului să lucreze, cu cît grosimea unui fir, mai
1repede ca celălalt ? Așa ca unul, să aibă senzațîea
1de a nu fi de cît ecoul unei experiențe anterioare,
de unde să pornească rejmțirea sus menționată? Min
tea nu-și dă samă de timp, și, cugetarea, care atinge ușor lobul cel mai activ, ar fi putut să fi fost
cu sute de ani mai în urmă sau numai cu o fracție „
nemăsurat de mică dintr’o secundă. Există o operație,
care pare a confirma această hipoteza. Dacă o ureche
ieste mai defectuaosă și auzul îi ieste mai slab de cit
al celeilalte, dacă urechea această ie operată, așa in
cît puterea auditivă să i se facă egală cu a celeilalte
urechi, nu rare ori se va întimpla, ca sunetele auzite
să nu fie simulțanee: să pară într’adevăr duble: su
netul și ecoul. Ceea ce se poate întîmpla cu organul
specific al auzului, desigur poate să se întimple si
cu faptul mult mal generalizat al percepției. Acți
unea inegală și independentă, a celor două loburî ale
crierului, Ieste de fapt dovedită, prin dubla conștiință,
pe care o avem cu toții.
Pflcu consultam dicționarul în privința înțelesului
cllvîntuhn «conștiința, , găsim că conștiința însamnăcunoștința despre simțirile și operațiile minte!. sau
despre ce e ce 5e PeJ're° ln crierul omului. De fant
Conștiința ieste un al doilea îeu al nostru, eu efre
vorbim m șoapte tăcute. In drama Vieței, tăinuirea
are un rol mai mure de cit manifestarea. Se crede cu
mergem după curent pre cir.d mișcările noastre sînt mai
mult aparente de cit reale. In orî-ce, caz, ne-refugiem
într’o mica stagnare de tăcere, o mică cotitură de
negarea curentului, și cele ce vorbim în taină cu al
doilea îeu al nostru, numai noi știm. Nu sîntem în
datorați a exprima pe față niște cugetări neprielnice,
observări^ neplăcute, reflecții defavorabile, de oare-ce,
nu trebuie să uitam nici o dată, că aprecierea noas
tră ieste numai a noastră, și, cea a altuea, tocmai
contrară apreciere! noastre, poate fi tot atît de dreaptă,
poate mai generoasă chiar. La urma urmei, toate sînt
relative și condiționate. Duioșiea omenească,' ce ie în
firea noastră, ne face să păstrăm pentru noi multe,
între cari și aprecierile asupra a anumite persoane.
Ce furtună s’ar naște, dacă am da toate pe față cîte
simțim, și nu am tăinui nimica. Dacă ne-am exprima
toate gîndirile, le-am pierde chiar prin faptul că
le-am fi dat o formă și existență. Cum putem să ne aș
teptam, ca altul să numere bătăile inimeî noastre,
pentru cutare cuvînt măgulitor, pentru cutare zîmbet
prietenesc, sau să îee aminte, cum spiritul nostru tînjește, cînd ochii, pe cari-i urmărim, se întorc reci în
altă parte. Buzele, de la cari atîrnă tainica noastră
fericire, zîmbesc mai degrabă altora de cît nouă. Tre
buie să păstrăm cele ce simțim, dacă nu voim să fim
ca acei, cari îșî poartă inima în palmă, să li-o ciu
pească cioarele, cu pe cireșele ce atîrnă, coapte, pe
crengile copacului.
Gîndurile tainice de cari sîntem cuprinși, emoțiile
secrete de cari sîntem zguduit!, zbuciumați, sînt ca
acea flacără sfințita, ce arde limpede și vie numai
la întuneric, ca flacăra ce se stinge cînd ieste scoasă la
aer liber și la lumina vie a soarelui.
Maî ieste o altă dublă conștiință, m felin de al
doilea îeu, un gemene la feliu cu noi și totu-și nu la
feliu cu insul, ast-feliu cum se crede de hune, dar des
pre care știm că sîntem noi, o conștiință despre^ o
trecere a noastră, din urmă, prin tocmai tot acelea-și îm
prejurări, împrejurări a căror, cele actuale, par numai
o reprezentare, o simpla repețire. Puțini dintre noi
sînt atît de inconștienți, atît de puțin băgători de
samă, în cît să nu’ii cunoscut acea stare care ne de
dublează, și, în acela-șî timp, se deosebește de noi, și
care face, ca acest loc, această persoană, această con
vorbire, să nu 6e de .cît o repețire a ceea ce a
mai fost cînd-va. Ne-am mai aliat noi în aceasta odae,
Nn mai văzut priveliștea aceasta, am mai auzit această convorbire cînd-va. Am mai văzut acest chip.
Dar unde ?
Feliurîte teorii
teorii fantastice
fantastice sau întemeiat pe această
Feliurite
foarte comună experiență. Acea despre o existența
anterioară Ie cea mai răspîndită, ca explicare» a acesacea
■tei repețiri a unei scene mai petrecute a dată,
(.?
tt unei reduplicări a unei întâmplări din trecut. Dar,
nu se poate oare ca pricina să fie o hi orare nepotri
vită a celor două emisfere ale crierului, intre ie e
*
Cea mai supărătoare formă a dublei constuuțî, ieste
cînd intelectul întră cu temperamentul în luptă : un
antagonism care se părîndează întreaga vieațâ. îndu
ioșarea ne convîrșește judecata, și adesea, ne aflăm
stăpînițî de îndoială și ne vedem șovăind. Simțim, în
mintea noastră, cu siguranță, că basmul ce ni se
spune despre o operă salvatoare, de caritate, la care
sîntem solicitați să luăm parte, n’are nici p ființă,
sau, dacă are, participarea noastră ieste departe de
a aduce, pe calea asta, vre-o ameliorare serioasă, vre-o
ușurare ce-va. Totu-și, noi ascultăm și compătimirea
noastră topește zăpada acelor regiuni din munții Lunei,
unde ne locuește rațiunea. Noi ascultăm și dăm, eu
toate că, în acela-și timp, ne imputăm pentru moli;
ciunea ini mei noastre.
Această dublă conștiință ieste un zbucium necurmat.
Și rațiunea nu se împacă nici o dată cu temperamen
tul, în crierul nostru, mișcat în două direcții, dacă
într’udevăr avem un crier care să lucreze. Pentru că-s
mulți ce n'au această dublă conștiință, ci stau în fața
lucrurilor cu ochii închiși. Pentru asemenea oameni,
o dorință ieste o dorință și trebuie satisfăcută cu
orî-ce preț, fără habar de alții. Aceștia nu văd nimic
mai departe. Crieri, ca cei ai lor, pururea au lucrat
în chip îndărătnic, năzuros și greoiu, prea greoiu
pentru a putea să facă mai mult de cît un pas înnainte și a vedea mai departe de-un pas. lei nu simt
nici o remușcare și nici nu stau la cumpene vre-o
dată. Totul se reduce, la dînșîi, să-și împlineaacă do
rința, în dauna ori-cuî. De niște asemenea oameni,
iie-ne- iei prieteni'’sau dușmani, să ne ferească o soarta
bună. Căci și prietenii și vrăjmașii de soiul acesta,
sint tot atît de, primejdios!. Iei n’au mai multă chib
zuință, de cit d arc focul ce arde noaptea. Cu dubla
conștiință, putem, desigur, nădăjdui să ne cunoaștem
pe sine și sa ne putem infrîna sau îndruma cum se
cuvine. Fără aceasta, nu sîntem de ck miște mașini
impulzive, cari lucrează după pornirea mecanismului lor.
Nimic mai mult.
latf, Pensionului Hum/Kl,
Eileen Spring-Rice.
1901, MataDin Englezește, de Gr. Goilav.
�REVISTA IDEEI
138
Din vieața Sesmoștemților
Intr’o frumoasă noapte de Maiu, din
intr’uu sat, nu departe de ora“^ine’de
un moșneag, cam de’ }«'»
Trăgea din-
M mai bine de ani. Iera nora-sa, Stanca.
— Buna vremea, taică Dine.
. — Mulțumim dumitale, copila.
- Dar ce tot stai pe ginduri, taicule?
— leu, uite, mă gîndesc la vremuule tmereței și la
necazurile de awin, draga tatadm. Sint ombutnn,
trecut de opt zeci de ani, am muncit toata vieato și
acum n’am cu ce mă hribii.
— Așa ie cu pîrdalmca asta de sărăcie ; unii mun
cesc de se prăpădesc, muncind, și n’au nimic, lear
alții se plimbă, și au prea mult, respirase btanca.
Noi sintem oameni tineri, putem zice, și muncim de
o groaza de vreme, și, nu numai că nu putem agonisi sa
punem de-o parte, pentru zile mu î grele, dar nu ne putem
ajunge nici pentru a trăi acum. Pe cum știi, taicule,
pentru a ne face un oleab de casă, a trebuit să ne îm
prumutăm la pacostea de ciocoiu. Și-î muncim, mai
bine de 20 de ani, și parcă n’avem nici un spor, nu
putem scăpa din ghiara necuratului nici de cum. Și doară
i-am muncit mereu, la sămănat, la arat, la secerat,
la culesul porumbului, ba i-am cărat în totdeauna și
lemne din pădure. Ce nu i-am făcut noi, în timp de
20 de ani. Și i-am mai dat și vre-o 6 poli, bani în
mină. Și acum tot ne mai scoate datori. Pe lingă
asta, maî ie și pacostea de bir. Ai, n’aî, pîrcălabul
nu vrea sa știe. M’am muncit cu oile celea, cari le
am, si am făcut nițică lină, de i-am făcut lui Marin
o șiibiî, sa aibă și iei de learnă. Ce să vezi, de-abîeă
am isprăvit-o, și par’cî au știut, au venit de la primărie
după bir. N’am avut bani, și mi-au hiat șuba zălog.
— Dar cu Gheorghe, ce mai ie? Ați maifost pe la iei?
—Marin, dar îeu nu l’am văzut de-aproape
6 ani, de cînd l’a dus tată-său la oraș.
— Unde-î acum ?
Ie- la Pitești, la cizmărie. L’am datară, măre
taicule, să învețe meșteșug: poate o duce-o mai bine,
dragul mamei, că destul suferim noi. De buna samă,
, trebuie să se fi făcut mare, în timp de-atîta vreme.
Cmd a plecat iera de 12 ani, acu-i de 18. Cine știe
copilul mamei, cum o fi dueînd-o și ie.l prin streini.
Pe cînd vorbeau nst-feliu, tresar la niște pași vioi.
Iera un flăcău voinic, îmbrăcat în niște haine negre,
— Bine v’am găsit sănătoși, taică bătrîn.
. Bine-ai venit, nepoate Gheorghe, răspunse bătnnul, sculîndu-se și îmbrățoșînd flăcăul cu drag.
— C e mai faci maică, adaogă tîoărul, sărutînd
mina mamn lui, care se aprinsese de bucurie.
i T ?e
^acem> gheorghe, maică, (muncim mereu,
luptiodu-np cu sărăciea. Nici acum n’am putut scăpa
de datorita ee o aveam la ciocoiu, iear cei de la pri
mărie ne amarase mereu cu pacostea du bir, stil tu
P’r
jr,ni!ataI
înainte
de a ie duce
la 1, oraș,
se făcuse« î»grii»I
mare, detu,ne
îera
’ kTXd
an vinaut
r,“ luat de la Pri-rie
pe lucru de nimic, pentru‘bir Am
?ti“
Sii ”« krin™totjXîunTef »XPaC0Ste,‘ de bir- "e mînî-S
CU
tău,
— Cam greu, taică bătrîn. Cînd m’am dus la ortts
să învăț, meșteșug, mă gîndeam că am să scap
nevoe. Dar. să-ți spun drept, tot peste nevoe um dftt
Am pierdut 5 ani, pentru ca să învăț meșteșug, si‘
cînd am ieșit si Teu calfă, cu gîndul că am să trăesc
maî bine, mă văd c’o duc. tot rău. Cînd vreu să Ju.
crez, trebuie să mă duc din stăpîu în stăpîo, să stau
smerit înaintea fie-cărni, cu capul plecat și cu pălgu
rien îu mina, ca înaintea Regelui, rugîndu-mă să-mi
dea ce-va de lucru.
— Asta ie, și cu tine, respunse moș Diuu, par’cî
Regele nu-î tot o lipitoare de stăpîn,
— Și dacă-țî dă de lucru, urmează tînărul, trebuie
să știi să te lingușești înaintea stăpînului și a lor lut
Alt-feliu iești frent și nu-ți mai dă altă dată. Și cînd
te înjosești’a te linguși, lucrind, tot n’aî cele ce-țî
trebuie. Pentru ca să mă pricepi, taică bătrîn, să-ți
dau o pildă. leu sînt cizmar de lux, din cei cari Iucrează pentru bogațT și ciocoi. L.a noi, cine îșî face
ghete, plătește de la 15 pănă la 30 Iei o pereche.
Să-ți fac o mică socoteală, în mijlociu, pe 20 lei perechea. Pe stăpîn îl costă, S lei, cel mult, materiahd, 2 lucrul lui, că il croește și-1 coase la mașină,
5 plata lucriitoriului, cu totul 15 Iei, rămînîndu-i stăpînului, la o pereche, cîștig 5 lei, în afară de lucrul
lui. Un lucrător, face cîte 1 perechi pe suptămînă,
cari fac 20 lei. Un lucrător, muncind, cîștigă 20 lei;
iear un stăpîn, afară de material și munca lui, cîștigă
20 le! degeaba, de la un lucrător. Un stăpîn cure
are 10 lucratori, făe.înd fie-care, în mijlociu, cîte 4
perechi pe săptămînă, în total 40 perechi de ghete,
de la fie-care pereche cîștigîud cîte 5 lei, cîștigă 200
lei pe saptăraînă. Stăpînul 200 lei, afară de lucrul lui,
iear lucrătoriul, muncind din greu, abiea 20 lei pe
săptămînă. Iți poți închipui, taicule, cum trăim noî,
cari muncim, și cum trăesc iei, fără muncă.
— După cum văd îeu, respunse moșneagul, o duceți
și voî, cu stăpîniî, cum o ducem și noi cu ciocoii:
noi muncim și ieî trăesc, voi munciți și iei trăesc. Tu
mi-aî spus din vieața ta, nepoate, ieu am să-ți spuu
o istorioară, din tinereță. Ieram băețandru, ca de vre-o
15 ani. Și atunci, ca și acum, pe-aice, pe la noi, se
pripășise un diavol de ciocoiu. Mi-aduc aminte, iera
o sărăcie, ca și acum. Ciocoiul, încet-încet, pusese stăprâire pe tot_ pămîntul, îear oamenii ajunseră clăwji .
pe inoșiea lui. Iera un an de seceta șt pe bieții oameni ii apucase learna. fara bucate de hrana. Iera o
learna grea și ai noștri mureau de foame, pe cmd ;
ciocoiul avea hambarele pline, de. grîu și de porumb.
Iera, mi-aduc aminte, o zi geroasă de iearnă. Mai mulți’
săteni, căror Ii se luaseră îmbrăcămintea, zălog, pentrii
bir, îerau adunați cu toți! la primărie și ii spuneai
primarului^ nu numai că n’au cu ce plăti birul, dar,
pe lingă că mor de frig, acum îu puterea îernei, mor
și de foame, nu maî au porumb și grîu, nici un pumn.
«Asta ie socoteala voastră, le răspunse primăriul, mie
să-nii aduceți bani pentru bir, că, de unde nu, nu mai
capatați nici o ață de la primărie». Ai noștri, văzînd
ca n au încotro, se adunară la casa lui moș Stanciu,
cel mai bătrîn din sat, și din sfătuirea ce avură, mai
mulți săteni, împreună cu moș Stanciu, se duseră 1«
c’xrt5*j c0'0’ Sosirii pe ciocont petrecînd, hi o masă,
plina de toate bunătățile, cu două cuconițe, mai mult
goale, cu niștelăutari caricîntaudo mama focului, alături,
blugi, îmbrăcate cu meșteșug, le aducea, la ordin, băuturi
și •mincarun. Statură, bieții oameni, mult timp, în ger,
pana u veni boeriului gust să-î întrebe, ce vor. 0
sluga boereasca, ieși afară și le zise, să între. Moș Stanciu,
mtră, urinat încă de cîți-va din aî noștri, zicînd:'
una vremea, cucoane». «Ce vreți voi», întreba,
REVISTA IDEEI
139
mcoiu1» răsttt.
. S*
cucoane, pîrdalvreme ajunseră pe cîmp, lingă noi. Companiile for
de- sărăcie, ne-a silit sa venim, să te rugăm
ne ajuți./’0grîu,_ că murim de foame, cu mară mai multe rînduri. Și, după ce răsunară de
r'niei^ C°PÎ’» cu toV’
ai Sa
^au’ ^ar aveți parale»9 cîte-va ori cu goarna, căpitanul dete ordin, de «foc*.
%vem, cucoane, dar o să vă muncim, la vară/precum O detunătură puternică, împlu văzduhul de flacără și fum.
mai muncit». «Pana la vara, mie să-mi dqți acum. Iera o salvă de puști, slobozită în aer. Mulțimea stă
f e unde nu, jabdați că îeu, mai bine il trimet iu tea neclintită, ca un puternic zid. ; Foc, în carne vie^,
inra nemțasca, de cit sa vi-1 dau vouă, pe datorie». răcni tiranul Căpitan. Atunci, ca prin minune, din
SL Stanciu se cam mime și z.se: «Păî bine, cucoane, mulțime, ieși o femee, chipeșă și voinică, îmbrăcată
în zdrențe, stringind un copilaș la sîn. Cu o voce
^ vorbim la drept, nemții ți-an muncit dumitale oaprinsă,, vorbi cătră soldați: «Dragii miei frați, de
orul, orT noî>cari ani rămasi săraci, muncind ca să-ți cit să murim de foame, în mizerie și rușine, mai
^nolem hambarele-? -.Ce maî atîta vorbă, respunse bine murim, luptînd pentru dreptate și pine. ImpușSoiul- Dacă n’aveți parale, îeșițî afară». Se făcu cați-ne, dragii miei frați, împușcați-ne copiii, să nu
ÎLa Iera lună, frumos și un ger uscat. Casa lui moș ajungă și iei, în rușinea în care ați ajuns voi, de
Saiiciu iera plină de bărbați și femei. Moș Stanciu, yă lâsați, ca o turmă, aduși de niște tirani, ca să ne
o voce aprinsă, grăi cătră cei adunați; «Dragii împușcați pe noi și^pe părinții voștri, cari, in tim
Mei mu ajuns să murim de foame. Am fost la cio puri grele, v’au. hrănit și crescut. Impușcați-ne pe
coi»’ sa ne dee Porumb ȘÎ grîu, ca să-i muncim la noi, mamele, să nu ajungem durerea, de-a ne vedea
vară’ cunl j"anl munc^ 9’ păn-acum. Ne-a răspuns, copiii noștri, pentru cari am veghiatr atîtea nopți
ca mai bine îl triiaete la. neamț, de cît să ni-1 dee amare, de-a ne vedea copiii, dîndu-ne gloanțe în loc
nouă, celor ce l’am muncit. Nu ne rămîne de cît să de pîne, cum faceți voi acum, mamelor voastre». Mi
murim de. foame, zise moș Stanciu». - Nu, respunse o nele soldaților se muiară și le căzută armele jos. Un '
jeniea voinică, sculîndu-se în picioare. Am fi nevrednici, strigăt puternic ieși din piepturile tuturor: «Trăească
dacă noî, cari' am muncit, ne-am lăsa sa murim de poporul, moarte tiranilor, cari ne comandă». Intr’o
foame. Ar fi rușine pentru hol. Dacă sîntem oameni, clipă, soldați! și poporul fură uniți. In loc de luptă,
cari se cade să trăim, să luăm de unde am strîns». vedeai îmbrățoșeri și sărutări, între frați, părinți și
Sătenii, îmbărbătați de vrednica femee, o porniră la copii. Viteazul ’ căpitan, o șterse la fugă, pe cîmp.
curte. In cîte-va ceasuri, hambarele ciocoiului fură «A
' venit
—
vreamea cînd’ șoarecii se ascund prin scor
golite, de cei cari le umpluseră. Ciocoiul, numai de buri», zise un soldat, zimbind, «Hei, dragii miei copii,
cît trimese cîte-va slugi la oraș, să spue stăpînirei, respunse moș Stanciu: șoarecii, cari ne rod sănătatea
cnin-că sau răsculat țăranii. Moș Stanciu, zise cătră și vieața, trăesc în palate și case mari Dacă poporul
săteni: «Vedeți,jfraților,7 ciocoiul a trimes slugile,, la ar fi cu minte, le-ar dărîma și ar arde toate ascunzămare,, la
Iei,
tocile lor, de n’ar mai remănea nici urmă». Drept să-ți
sluga lui cea mai
i
' stăpînire.
r\
r \ pehlivanul,
~'
„J1’ - • de
1 - ----f“J----spun, nepoate,
taică, de n’ar fi avut un cal sprinten,
vrea sărîdă mine
noi, cînd
ne-or- -------------împușca soldați!
>.
«Apoi, dacă iei vrea așa, să nu-i rămîe nici oasele, oasele căpitanului remaneau pe la noi, procura ar
pănă mîne. răspunse un tînăr». Drept să-ți spun, ne remănea a mai multor, dacă ne-am da mai bine sama. De
poate Gheorghe, cît iera de ger afară, ne încălzeam atunci dragul talcului,. au trecut aproape 70 de ani. S’au
’ • ’ multe,
” noi"inse ■*lear am aji
juns sub ciocoi. Ne-au
de-un kilometru, departe de curtea ciocoiască. Pănă schimbat
la ziuă, au ars, ca șoarecii, și ciocoiu și toți ai luL cotropitL 4tot
-i pămîntul,
•~*-1 de
An am ajuns, vorba cîntecului:
N’avem loc să faoem șură,
Dimineața, mă trimese taica într’un sat vecin, să
N’avem vite ’n bătătură :
cliiem niște oameni la moș Stanciu, la adunare. Cînd
Sărăciea greu ne-apasă,
trecuiii pe lingă primărie, o văzuiu arsă pănă în te
sufletul să ne leasă.
melie. Ai. noștri se purtaseră cum trebuea : sparseră Acum mai Doar
veni și pacostea asta de popărit- Ai,
priniăriea, luîndu-și îmbrăcămintea, și-i dedeseră foc.
Peste cîte-va ceasuri, casa și curtea lui moș Stanciu, n’aî, pentru popă îți impune sa dai.
— Vezi, taică bătrîn, respunse Gheorghe. După
Slerau iele" de mari, ierau îlitesate de lume/Oameniii
ten,r femeî ,
totr
!narniațî: unii cu asta se cunoaște că popii sînt numai niște lefegii ai
pușH, alții cu coase topoire, seceri, care cu ce avea, bogatilor și ai stăpînirei. Cu minciunile lor,jie țin pe
noi, cei mulți. în prostie și sărăcie. Noî să muncim
'
v
r
Moș Stanciu ieși afară, pe prispă, și cu o voce a- să aibă iei, din bîelșug, roadele munca! noastre. Popu
prinsă, grăi cătră mulțime: «Dragii miei, frați, surori ne spun, că lumea asta ie trecătoare și lumea ceealalta
și copii, sint sute de ani, de cînd noi, mulțimea mun fără sfîrșit. Cei ce trăesc aicea în mizerie, vor h
citoare, din părinți în părinți, din moși strămoși, pe ceea lume fericiți. Dacă-i așa, pentru ce iei acum
ne-am lăsat ca o turma, duși la ruzboiii. Ne-am vărsat râvnesc la bogăție. Cată să ne dăm sama. Dm munca
sihgele pentru a apăra moșiile ciocoilor și mărirea noastră să trăim noi mai bine, lear lumea ceealalta șa
Domnilor. Și acum am ajuns să muri n de foame pe o lăsăm ’pe socoteala popimei. Ne maî spun popii,
pămîatul frămîntat cu sîngele strămoșilor noștri. cum că I-IristosUera împotriva stăpînirei și a Legați
Ăcumn, dragii miei, a venit vremea să ne luptam lor, si iei, cari sînt urmașii lui Hristos, sint slugile
Pentru noi. Dragii miei frați, cu cit strămoșii noștri plecate ale bogaților și ale stăpînirei. Trebuie sa
fia fost mai viteji, pentru mărirea altora, cu atît mai stârpim toate minciunile astea.
mult, noi, să dovedim că sintem niște vrednici stră
— Acuma, dragul taîcului, respunse moș Dinu,
nepoți ai lor, cu deosebire canoi, să luptăm pentru a ieste de datoriea voastră, a celor tineri, ca să luptați,
ne cuceri dreptul la vieață, pentru noi. Astă-zi, din jnep- dacă voiți să mi ajungeți timpuri mai grele, lasind
turilenoastre să nu leasă de cît strigătul: < voimpumint urmașilor voștri, ca moștenire, lanțurile robiei... Bamuncă si libertate -. Un strigăt puternic ieși din trînul, îmbrățoșind pe Gheorghe, n depuse o sărutare
Piepturile mulțime!; .Jzbindă poporului, peire ciocoi- părintească pe frunte,-zicîudn-i : Dragul taîcului, sa
mei și stăpînirei». După scurt timp, mulțimea se fiți voinici, să vă uniți. Și voi, cînd iți aprinde focul,
fiduna pe cîrnpul ierbăritului. In depărtare se auzea să 1 aprindeți peste tot locul. Tot pammtul, pe de-a
0 goarnă. Ierau două companii de dorobanți. înainte rîndul, să fie de flăcări cuprins.
pieptul Ieșit,
ieșit, cu/catătura .
?ergea uu căpitan, călare, cu pi^Ul
loAN Majun.
1 ,
treptată spre nouri: se socotea
viteaz. Tv\
In crnrrM
scurta
�revista ideei
revista
140
Ce facem eu
S’ar părea că ie o
Ț
'o
cu greu de dat un i^Pa°s; }* ÎDh.ebarea aceasta,
din cei cari au căutat o so t
fiindt în cît des’au încurcat otita fie
J
niluik Nu ne vom
sigur ca n’au putut sa pr c
. o tendlDța
minuna de loc, cînd n
0|,țte de-a complica cele
a spiritului omenesc m de
totdeanna dezmai limpezi luerun,
“astea, cît se atinge de noi,
legările limpezi. Cu toat
Ce fțcem Cll țtt.
chestie» ie nu se P°
cei|ftiți desmoșteniți sau proranii? Ce^facemcunnoscut: ideile cari allefan in de obște. L<
.
noastre, le dăm unele
cutuesc temehea înyuț >
pnmnlecteze cu mințea
lor si sa aphee cum
cunoștințu. Ii învățăm sotățile ce au, ceea ce leuJa cunoș v
să scoată
cialismul ca o știința, rain
,
P
Aceasta-i așteptarea omului lînged, care ar vrea sa fie
transportat de la sine, acolo unde visaza dinsuI, pe
cită vreme dinsul ar trage un somn zdravăn. Dai nu
mai acei cari nu fost rătăciți, știu de cit ajutor k a
fost, faptiil c’au cunoscut o stea de pe ceriu, sa le
indice Nordul.
v
La uifma urmei, bine. Dar nu ie numai obscuritatea
din jur, aceea ce derutează țăranul. Mai sînt luminele
falșe, ce licăresc la feliurite distanțe, cari ascund o
mulțime de curse, de cari țărapul trebuește ferit. Sint
focuri de corsari, spre cari cel pribeag ie ispitit să-și
îndrepteze pașii, și unde își găsește peirea. Se pun
la îndaniîna țăranului școli, chip ca să-l lumineze, îndobitocindu-l mai taro. Se înjghebează societăți, cu
nume să-l moralizeze, pe cînd, în realitate, voesc să
facă, acestea, dintr’însul, un animal superstițios și
supus, să-l poată încurca cu cele mai grele poveri,
fără ca iei să cîrtească. Ceea ce ie adevărata depra
vare. Se fac gazete, să-l instruiască, în cari se. pro
pagă cel mai cumplit obscurantism. I se trimet Ade
văruri la Sate, zicînd ca să-și cunoască interesele lui,
din cari inse se zăpăcește mai tare, pentru că resig
narea, încrederea în alții a practicat-o din veac și tot
nu i-a mai adus mîntuire. Din toate părțile răsar atâția
bine-voitorî zeloși, c» să-l învețe să fie econom pe ce
n’are, să muncească cu calcul și cu spor, să-l poată Stă
pânirea mai încarc» cu dări, și toți speculatorii, spe
cula cu priință, Sînt politician!, ce vor să-l fericească,
și cari îl prostesc ca să-i susție pre dânșii, să lupte
pentru clinșii, să facă chiar din trupu-i o punte, ca
să-șî ajungă ținta, să-șî facă dînșiî interesele lor. Ță
ranul trebuie scos de sub influențele acestea, dacă
voim ca să-și găsască o dată limanul.
Nimeni nu zice ba. Inse, nu trebuie să se uite,
cum-că țăranul, știe mai bine să pipăe terenul, si, ca
acel animal, care îi ie adesea tovarăș de muncă, simte
numai de cît. unde I terenul șubred,’și nu mai merge
rh nici un chip înainte, ori-tît ar fi îmboldit. Așa că,
socotim de prisos, să ne luăm la întrecere cu alții,
sa-1 susținem în vieața lui rutinară, chiar ducă din
unduirea acestei vieți mai alt-feliu, s’ar crede să iz■ voțasca pentru dînsul vre-uu bine, ceea ce noi tăgăt! ®U3tanelm> Penfcru toți proletarii, că într’atîta
UIe de munca vor fi iQ stăpânirea
cu Pămînta
Și cîtunelunoia»> numai,
pu
țind dispune de dînsele după voe, nici vorbă de vre
îmbunătățire ce-va. Se vor face silință uriașe înt’°
aceasta, dar totul va fi o minciună. Va fi omul îndăo?
nație și harnic, va fi a toate cunoscător, va fi inod‘;
de virtute Dar ce-î va folosi lui aceste calități, dJu,nu-i va fi îngăduit ca să le pue în valoare. Și nu vorbi'a
acolea de o individualitate sau două, vorbim de
neralitate. Ce felin de satisfacție așteaptă generalitaj£’
aceasta, ce mulțumire o așteaptă pentru destoinicii
ce are, cînd ie subordonată unei minorități suveran»
care nu o întrebuințază de cît. în măsura în care cer
si unde cer interesele iei, răsplătind-o cît se poate maî
prost. Chiar a-zi, avem un număr oare-cari de oameni
cari, cu cît au calități mai distinse, cu atâta trăesc si
mor mai mizerabil.
Cită vreme vor remănea în picioare bazele organj.
zarei de a-zi, nu ne putem aștepta nici de cum, Ca
sa vedem schimbata priveliștea dureroasă ce. ne im.
prejmuește. Dar, pană Ia o prefacere radicală, ca cea
ce o preconizăm noi, omul mai arc de trăit și are de
mulțăniit atîtea nevoi. Să aibă cît voește. De vreme
ce am afirmat că ie cu neputință, în ordinea de a-2i
să se realizeze vre-un bine, cu efect general, și 8înt
atâtea date s’o stabilească, nu ne vom face noi în.
dulcitorii viețeî omenești, în ordinea aceasta. Pentru
comunul muritorilor, vieuța-i menită să rămîe un haos,
fără să se poată ameliora sau rîndui cum-va. Singură
numai pătrunderea învățăturilor noastre, doar dacă
poate să stabilească vre’o normă priitoare, singură
lupta ce-o ducem noi, lupta de dezrobire totală, daeâ
poate aduce vre-o mulțumire cui-va. împărtășind ade
vărul acesta și stăruind în iei, ie tot ce ni se pare
că poate fiice un luptător conștient, care nu vrea să
amăgească pe nimeni cu așteptări deșarte, totul ce
poate face spre bine binele semenilor săi și întru
susținerea unei cauze drepte. Alții voesc să strîngă^
nu știu ce date statistice, purică uiizeriea u’ar fi des
tul de documentată. Nu știu ce politică ingenioasă
vrem să inaugureze, să pue înainte nu știu ce drepturi
tradiționale, pentru ca să dobândească ce-va. Lucru de
oameni ce încă dibuesc, cari nu înțeleg vieața în
afară de minuții și de forme.
Cu rațiunea și cu logiea noastră, știm bine că ma
sele populare, nu au să fie aduse atît de lesne, aduse
în curentul mișcărei noastre. Dacă sintem asigurați,
că nimeni nu are un talisman, să le întoarcă din calea
lor firească, ori-cît și-ar face unele interese cu iele,
n’avem de ce să fim întristați. Ca să atragem aceste
mase de partea noastră, nu ne vom iqjuca doar, să
regulamentăni starea de a-zî, să întocmim programe
cu prevederi efemere, precum o fac politician! de rînd.
Nu ne vom pune doar să descurcăm feliuritele daruyeri ce afectează pe oameni, dar cari nu au nici o
înriurire simțită asupra mersului lor înainte. Cu această
rigoare, mulțimea nu are cum sa nu stee departe. Nu
ne îngrijim nici de cum, dacă va fi o minoritate care
să ne priceapă. Și o minoritate va fi. La urma urmei,
minoritățile au fost acele cari au pornit și au dus,
în v.eme, diferitele lupte. Majoritățile le-au urinat.
Și a avea de partea ta o minoritate viguroasă, ieste
a avea totul pentru o deplină izbîndă. Mulțimea, atrasa latine cu nimicuri, cu nimicuri trebuie între
ținuta. Geea ce nu ie în interesul cauzei noastre. Pr®"
cizind lucrul ast-feliu, vedem că ne putem purta cu
țarann ca și cu ceilalți proletari in de obște, vedem
ca nu-i o grozăvie de loc a te avîntura la țu^
hirește ca ie neyoe să cunoști mediul, să-ți dai o so
coteala de vieața, pentru a putea lega de o cam dat»
vorba. Dar, tragere de inimă să fie. Nimic nu-i anevoe-
P. MușoiU.
Antisemitism și Sionism
IDF.ET
ui
ți logici. Iei-vorbesc de Arieni și Asiatici, și sînt, din capul
locului, nevoip să fie cu mult mal afirmativi asupra cu»
ruțuuiei de rasă a Arienilor, de cit cutează să susție,
astă-zf, știința. Această considerație de rasă, ar însemna
ce-va dacă ar avea vre-uu rezultat, practic. Inse nu prea
'are antisemita, chiar cu nădejdea do a întoarce această vedem împătimite noroadele de o problema de etnografie.
Șă fie oare antisemtismul o luptă religioasă ? Intru cît
privește pe șefii de partidă și mai cu samă pe șefii
tainici, congregațiile și clerul mirean, ori ce s’ar spline,
faptul ic absolut, adevărat. Dar Ie de băgat de samă, că
Sdemina., Acnnm zece ani, ori-ce congres sociali smi șefii mărturisesc de a purta față de evrei o ură de rasă,
ceea ce nu-1 adevărat nici pentru iei, și că iei se păzesc
„narbist. s’ar ii abținut de a-șl mai pierde vremea in 0 de a voi să reînvieze războaele religioase, ceea ce, totu-sî,
flSt-felii‘ de dezbatere, sar li mulțumit de-a aminti. ie adevărul curat. De fapt, văd bine, că a-zi le greu de
proletariatul urmărește desiobirea oamenilor fără stirnit o mișcare religioasă în Franța. Pentru a înteți
deosebire de sex, de rasă ori de naționalitate. Ar fi o luptă religioasă, trebuie să al la îndămînft o armată,
?0st limpede, cu judecata, îndestulător. A-zi incă Ie tim- care să fie religioasă, în înțelesul adine si curat al en
nede, cu judecata, dar, din nenorocire, nu mai ie îndes unțului. Cromwel, Gustav Adolf, au avut* armate religi
tulător. Detn.pt, astu-zj, stăm față la o prefacere ciu oase. Soldați! mareșalului Boothau fostreligioșLln Franța
dată a tradițiilor limbei: Am văzut nuscîndu-se sau re nu-șdecît necredincioși ori superstițios!, și, in. multe cazuri,
înviind democrații cnylint. S’a făurit dihanie» cu două nu-î nevoie să răscolești mult necredința pentru a găsi
capete, numită nociahem naționalist. In sfirsit, semn si superstiție». Francezii cred în aemnele'bune și răle, ca
mai rău, purtarea unor șefi, a unui partid științific, și strămoșii lor romani, In duhurile biue-făcătoare și
miternic, a putut da loc credinței, că deși ferin’du-se de
VIV
» (IVllllHIUVtUC;
VI*
ȚI DllUlIJUBJJL
IUI V»
V 1 lUtMJ 1,
IU 1UUU,
vătămătoare,^
ca jp
strămoșii lor
Germani,
în
idoli, VO
ca
vre-o unire cu iintisemițil, se simțeau totu-sî, îndatorați
în1-*-—•- și strămoșii lor din peșteri: iei nu-s religioși, pentru-că
sft-1 cruțe- Chiar unii dintre tovarășii noștri, cărora le-a nu sînt mistici. Pricepem de ce se feresc șefii antise
intrat în cap că trebuie să se vîre.in ori-ce mișcare, ori mit! de-a ațîța urile religioase. Singura lor putință de
care ar. fi, pentru a o întoarce, in cole din urmă, Intru izbind», în această direcție, ar ti, de pildă, să se slnjasciî
folosul revoluției, nu s’au sfiit de-a luneca, până la un ce superstiție, să răspândească credința în crimele ri
tuale ale evreilor. Dar, asta nu s'a încercat, în Franța,
oare-care punct, pe această amăgitoare cale.
/
Ceea ce 5 rem să facem aice nu-i o combatere generală de cît în chip sfiicios. Aflăm la unii țărani credința,
a antisemitismului'. N’avem să arătăm că faptele date cum-că evreii s’ar închina la porc, de oare-ce nu-1 măîn vileag de cătră antiseniiți sint falșe sau denaturate. nîncti. Dar singura practică religioasă ce se impută,
, Ținta acestei lucrări Ie de a da, în scurt, istorie» antisemi necontenit, evreilor, ieste tăerea împrejur.
Pare netăgăduit, că dacă șefii antisemit! au ajuns să
tismului din Franța, din veacul al XlX-lea, de a arăta, cari
oameni sînt antiseniiți și pentru ce sint, de-a pune în recruteze o armată, în Franța, și nu gindim ci se pot
dezbatere, dacă socialiștii și anarhiștii pot lua parte la supăra fiind asămănați cu o armată, apoi trupele lor
mișcarea antisemită, dacă pot înlesni dezlegările timide n’au împotriva evreilor de cît o slabă ură de rasă și
șiîndoelnice, ca sionismul, și pot avea nădejdea, cadintr’o de religie. Mișcarea antisemită are o oare-care însemnă
tate numai din pricini economice. Ș’ar părea că sintem
revoluție antisemită să leasă revoluție» totală.
de aceea-șî părere cu presa anti-evreească. De loc. No!
După ce a fost mănținut vreme de 18 veacuri, prin
apăsarea romană și creștină, antisemitismul fu desfiin ne dăm samă că antiseniițil se îndușnrănesc cu evreii,
țat, în 1789, prin declararea drepturilor omului'. Iei fu nu pentru-că evreii i-au ruinat ina! mult de cît creștinii
înviat din nou de către Napoleon I, acest italian cato ori liber-cugetătoriî, ci pentru-că se simt ruinați, că au
lic, fanatic și superstițios, ale cărui fapte răle nu vor prejudecăți de clasă prea puternice, pentru a întrevedea
putea fi nici’o dată destul de vestejite. Opera revoluției pricinile adevărate ale ruinei, pentru-că se zbat în
fu de altmintrelea îndestul de durabilă, ca acest început necunoscut și cred în puterea reformelor făgăduite de
de antisemitism să-șî deie sfârșitul o dată cu imperiul. politicianiî republicani, liber-schimbiști, protecționișt!
ori radicali. Clientela antisemită se recrutează mai
Dînsul reapăru sub monarhica din Iulie, care, în multe îiităi
din mica burghezie, din negustorii mic! si mijlocii,
privință, fu mai reacționară de cît restaurație». O vagă din meșteșugari, îritr’un cuvînt din această clasă mijlo
teorie antisemită ieși’ la lumină în cartea lui Toussenel : cie, a cărei pleire s’a proorocit, cu dreptate, de mult.
Evreii, regii vrenn7. ’ Această carte ie.de la 1836, adică Semnele inorței sale viitoare se grămădesc, împrejură
din vremea, care desparte pe Casimir Pcrier de Guizot, rile de traiu pentru micul rentier, pentru micul negustor^
vreme bogată în împușcături de proletari și în care se
meseriașul cu prăvălie, se îngreuie din ce în ce.
întemee în Franța industrialismul de a-zi. Republica a pentru
F../J ie vădit’, toată lumea aproape iși du samă de Iei,
doua, avu alte griji de cît de a părtini ori prigoni pe Faptul
chiar și
interesați!. Dar poate s’a crezut prea lesne, că
evrei. Sub Napoleon al IIJ-Iea, Iei fură prea trebuincioșli chiar
s clasă
această
mijlocie și-ar privi resemnată ruina. După
organizare! marilor societăți moderne de credit, pentru• cum lefireste, dinsa se luptă să trăiască, și întocmai ca acei
ca să se fi putut gîndi cine-va să-i prigonească. Vine bolnavi condamnați, pe cari medicii nu-I mai caută de
hislîrșit regimul, de care ne bucurăm a-zi, condus de o cam, cit de datorie, jea se îndreaptă spre șarlatani. Naționa
dată de liberali, cari, pe lîngă cusururile lor nenumărate, lismul, antisemitismul, sînt mingîerile trudei de moarte.
aveau calitatea de a fi liberali conștiențî. Dar iei fură în- In toată Franța metropolitană, nu-s antiseniiți de cit în
bcujtl, pe la 1885, decătreoportuniști, și reacțiunea începu, Paris, și, se mai poate observa, că sint aproape localizați
“a fim bine înțeleși: cînd vorbim de reacționari și pro în centru. Alegerile comunale din urmă sint caracteris
gresiști, nu-i vorbă de-a hotărî distanța, care desparte tice, dacă voește cine-va să lo cerceteze, nu dintr’un
pe D-nul Măline de D-nul Bourgeois. Noi dăm vorbei re punct de vedere curat electoral, ci ca statistică. Dacă se
acționar un înțeles cu mult mai larg de cît acel de lasă la o parte cartierile bogate de vest, cari nu pot
^uservator. Ie ’nevoe sl ținem samă de evoluție» ge fi de cit monarhiste, se vede, ciî socialiștii și-aii păstrat
nerală, Ast-feliu, de sigur, constituanțil din 1789, ierau pozițiile lor în foburguri și că republicanii moderați și
«Pirite cu mult mai îndrăznețe de cit radicalii de a-zi. radicalii si-aii pierdut pe cele ale lor din centra. Ori,
centru’sînt adunați vinzucom
vânzătorii iuwuuw
lucrurilor
de hrană,
«emite
d0 coustațftt'»_ C-A
Ieșind în centru
» ««
vinzarom articolelor
ariiuuioiv* «o
‘,T’ț’î acelora-sî
<»«•.» r»rn-șî
din p?o î core?Puns »uior niiȘcarî d®. ,e^Xi\t maI vinzătorii
de Paris Șsi fzbn?
fabricanții
ta?e, Snhfi.-de?’ Ca țara » nfnetatot timm î veicnluî al articole. Cind se spune că negoțul parizian sufere, atunci
se vorbește de negoțul acestei categorii. S’a zis cu so
cialismul’ îsi recrutează adepțil dintre toți nemulrâmiți'i.
apric S’Ste,nul fe,udal> ?‘.tca7
'
Aces't.
a „„oți bieți negustori sint nemulțumiți,
neraulțimiițf, și nu numai „
că
alergatt jla socialism, s’au îndreptat brutal cătră’
Oo v ?’ ceea cesa numit: Poltitca lui
astU se numește
muuește antisemitism
ut
astă-zf
și
�IlKVlSTA llDEfil
142
ce, în părțile cu proprietate mijlocie și mică, cum sî
naționalism. Ar fi,
un se’ntiCentrul, Estul, Valea Gatonei, țăranul ajunge sitrâiul,t;
se creadă că antisemitismul
ftr fi îd înși-ri muncind, marele senior vede scâzîndu-î veniturile «. *
ce
pentru dînsul Ie mai rău de cît de a fi ruinat cu’t0?e.u
nj^nt. adine. Cel mai mU •. ‘ sh.u.e să treacă la fapt,
De fapt, pentru muncitorul agricol, chiar dacă Ie o;..7
spărieți, ducă ar fi puși m • • ® lesfc la ^șjj un
de
alții,
pumintul dă cam tot aceea-.șl sumă de v‘(.j at
atunci cînd strigă:
1 î !
a cărui element
de întrebuințare. Ceea ce sonde Ie renta solului, și nuun
prin introducerea pe piența agricolă de pănnnturi ?e>
Iunie, mai bine lucrate, pninint.urî cari sint peste
niță, în America, Australia. Un Imn protecționism
mînt.ul să fie a Francezilor, roadele pănuntnluitot al’e 1?'
lentă dezlegarea. Mai' Ieși alte: marele proprietar ag”/'
n’a vrut saii nu a putut vedea te vreme, cum cu veifi
turile sale scădeau, lei a împrumutat, și-a ipotecat nmîntul și s’a lovit de bancă, de stabilimentele de creih/
unde netăgăduit, sint. și jidani, dar unde a văzut numai
jidani. Și leatu cum marele proprietar agrar, prin tra
diție de castă, prin tradiție religioasă, mâi ales prinin'
teres. a ajuns din prolecționist, naționalist și antisemit
Antisemitismul îșî recrutează, așa dur, trupele, diji
micul și marele negoț din hîuutru, și din aristrocrâțiea
tarăjnlesnind pătrunderea tramvaiualor și
funciară.
Ar fi o amăgire de a crede, ciim că intereseU
de fier in centrul Orașului, mată reforme, caii^se pot
vota de la extrema dreaptă la extrema stingă. Asta, m economice, ale acestor deosebite grupuri, sînt acelea-,sp
acelea
ale
micului și marelui negustor se bat cap ia pL1
ori-co caz, n’are nimica socialist, iuse contnbue a ucide
pe micul negustor, care se zbate fâră să-șî dee sama. Mer Și nu-î o priveliște’tristă de a vedea gazeta d-lni Jaj£
geți deci si-i vorbiți de. o societate comunista, adicu de zot ducînd campanie in potriva marilor magazine, (j
un tot social, care va fi, probabil, cu mult mal complex alta gazetă, care ie organul agenților de schimb, le aii.
de cît societatea de i>-zl, lui, care privește cu groază ori-ce tisemită si tună destul de des în potriva înaltei bănci’
schimbare în rinduiala vitrinei sale și. care îșl pune fala cozmopolite. Ie adevărat că sindicatul agenților de
in a putea plăti pe sin. Propaganda antisemită ie mal schimb cuprinde puțini evrei', și că aceștiea sint mai
simplă ; iNtegoțul nu merge ? Vina-i a jidanilor. Strigați; după culise. Alte contraziceri lăuntrice, n’ar lipsi de a
cJos jidanii», și negoțul va merge. Și micul negustor strigă; dizloca partidul antisemit,scurtă vreme după izhindă.Ie
<josjidanii»,chel atuncea cîndsuferi'trebuie, să strigice-va. netăgăduit, cu toate acestea, cum cu chiar a dona zi
Dur numai micii negustori să fie oare antisemit!? De după izbândă, fie-care din elemente ar putea guși foloase
sigur că nu, căci se mai găsesc in această armată pes în alcătuirea unui guvern tm-f, regalitate, împărăție sau
triță și o parte din marii negustori, acel cari lucrează republică dictatorială. De fapt, un guvern intr’adevăr
in cuprinsul granițelor, cari sînt mijlocitorii Franței pen vrednic de acest nume, u’ar lipsi să puie taxe pe ma
tru Franța. De asemenea și o parte din marii proprietari rile magazine, în folosul micului negoț, să desființeze
fonciari, acel, pentru cari, drept vorbind, pămîiitul nu-î cooperativele și micile patente. Prin un protecționism
un mijloc de muncă ci, mul cu samă, o uneltii de spe bine înțeles, iei ar asigura marelui negoț monopolul ne
cula. Cu osebire aceste două contingente fac puterea goțului național, proprietarilor fonciari vinderea cu pre
antisemitismului. Și pentru că, într’un sistem parlamentar, țuri mari, a mărfurilor agricole. In evoluțiea generală
interesele se manifestă sub numele oamenilor, apoi Iei toate acestea n’ar avea de cît o însemnătate de o clipă,
Ie acela, care a adus și sprijinit la putere pe D-l Me- dar ar putea sluji la- mărirea și întărirea cîtor-va avari
line. Acest partid, de alt-feliii nu se dă totdeauna drept particulare. Impărățiea lui' Napoleon al III-lea, a durat
antisemit- De thpt ie tot atît de antisemit cît și repu destul 18 ani, vreme de-o generație.
blican moderat. Ie conscteafor, pentru a-s! mal inăntine
Aceste sint îndreptățirile economice, cari pot explica
privilegiile, și Ie reacționar, pentru a face să intre’ in antisemitismul unor clase de ale societății, dealrnintrelonduri pe cel pe cale de a se ruina. Antisemitismul, lea toate vrăjmașele noastre. Haide, deci, noi, socialiști,
pentrii o parte amarilor negustor! si marilor proprietar! anarhiști, să strigăm la plaltă: xJos Jidanii;^ Atitudinea
fonciari, nii-I de cît un mijloc actual de opoziție mă- pe care am lua-o nu ie particulară numai revoluționari
sunlor bihnipbîfoarf ce ur lua guvernul. Dar cum se poate lor, problema se-pune tot in aceia-și termeni și ’pentrn
îndeplini această alăturare de interese? Noi am spus, socialiști! reformiști, bine înțeles pentru acei cari sînt
ciim cu numai o parte a marilor negustori Ie antisemită. intr’adevăr socialiști, adică pentru cari îndeletnicirea
De fapt, marii armatori af porturilor, comisionarii pentru cu reformele pacinice nu merge pană a întuneca cu dcimport și export, prin însu-șl felini daraverilor lor^ nu săvîrsire chiar înțelesul socialismului. Vădit, că vom
pot cânta să-șl mărginească legăturile, nu pot să fie na lăsa la o parte înfâțoșarea religioasă a chestiei. Nu
ționalist! și mc! antăsemițl. Sînt inse alții, si ce! mai
poate fi vorba pentru noi, cari privim toate religii!®®3
numeroși până acum, cari cumpără si vind în Franța
și cari, cu privire Ia productele struineș-ne vorbesc, în o pacoste, să alegem între două formule religioase. Vom
tocmai ca și iniei! negustori, cu privire la marile ma putea totii-ș! șă constatăm că, cu toate că părerea generală
gazine. _ Pentru aceștia, deviza. «Franța a Francezilor:', yrea ca o minoritate religioasa sa practice mat puțin
msamna: .-.Negoțul francez în mînile negustorilor fran- indiferența de cît o majoritate, trebuie să recunoaștem
rîn
nU * Protefi^WA P*rea să le ajungă de o aceasta la evrei: țin prea puțin la riturile iudaice, și n"
r Um -«a pr-dus -înse nimica bun>îei Rfl fRCnt caute de loc să facă adepțj..’Cel mult li se 'poate aduce
învinuirea că se fac prea lesne creștini si aiitisemiți.
Dar ioi .ui
,latlonR1>sm. De fapt, tot una-i.
Ghestiea de rasă nu merită din’ partea noastră, dl!
Dar iei nadajdueșc, și socoteala poate nu-1 tocmai rea
cum cu vor cuceri mar lesne masele, c’un sentiinent va- loc, o cercetare mal lungă. Chiar dacă am crede in
deosebirea
esențială și ireductibilă de rasă, dreapt»
și general, ca patriotismul, de cît cu revindecarea inte^
nostra judecată ar fi încurcată, de a arăta, în acela--?1
reselor economice, cari par ea niște interese de clasă
timp simpatie către Arab! și antipatie către Evrei. L°'
d“ r* diM™a «n>
nnatei anti- gica
miționahstu iișiindifemt
jintisemitâ ne va mai explica,
minat,’prin traSțiiie
Mnialâ
îndoiala eum-cu
cum-cu ie indiferent daTtiea
do ■< t.-.o.,
uporilof
ajungă antisemit. Intr’adevăr nu trebuie să se uite atu md kri.C?Ag?< Popoare ?liaPoete, cari țin mai' mult Ift știe*
cind se vorbește de populațiea agricolă din F^anti că
t
*’ Că îe folosit01, de a ucide pe evrei,
. Pr«S"seJe revoluții, tot marii pronrieteri fon
S? u l,,f-frior1ce.t,ne »1Rî mult la aur.de cît, la fumul tutiiîVfi ^d-ri°bllU ?i can‘Udflț'b îmbogățiți, îa noHetă Fan' n
daCU “e Vom d,i sanlfi> cu™ că nu sint nicipotulîevuditmalciisamăin Vest în Nonnandh. {Si * P' - POare inlenoare, nici superioare, ci sînt oameni puși 111
Ma.ne, An.jou, Poitolli iu , fa"frte â
eH'aateri e,“. îvoW
5 ’t,ml> »rm nrmare 111 Supări deosebite, dar mai puțind să eV»'
REVISTA 1DF.ET
143
hieze, c“ ?itoate finalele, dacă mediul, în care trăiesc s’ar
In sfirșit, sînt zbuciumațil evrei, pe cari niște filantropi
Siimba, vom respmge cu enefgie ori-ce deosebire de mă
S Atuncea, daca nu putem ataca în deosebi puterea voitori de bine, hu o făgăduim, îi îndeamnă să pornească
a reclădi Ierusalimul. Ef bine, un lucru, pe care trebuie
pvreeascft, pici ca secta religioasă, nici ca clasă etnică
*e feliii putea-o-vom noi deosebi de ceilalți dușmani af să-l știe, evreii, ducă nu-1 știu încă, Ie, că, întorcindu-se
tri? Si»* bancheri evrei, îe adevărat. Dar oare aces- în Palestina, vor fi tâlhăriți îutr’un chip îngrozitor- Pale
?;(l’practică cămatânea și falimentul fraudulos alt-feliii de stina Ie un păipînt sărac, sterp, ce-va mai de locuibil de
cit lu-mcl.eni, cari nu-s evrei? Sînt șefi de industrii cit deșertul Siriei, cu care se megieșește. Pentru ca
capitali?11 evrei, fapt de asemenea adevărat. Dar au lei Vechil f-vrel siî fi putut găsi aice pămîntul făgăduinței,
®“L procedee speciale-pentru a-ș! însu-.si în folosul lor le-a trebuit să moară generațîea lui Moise, acel evrei
Ss vâloaren? Sîntem protivnicii everilor burSi si căror le părea rău după cepiledin Egipt. Dacă se vrea să se
Capitaliști, și pentru că sînt burghezi și capitaliști, dâî înființeze colonjl de evrei, să se aleagă țări, unde tra
să fie cu putință. Dar pentru cu noi credem amăgi
nu pentru că sint evrei To tașasîntem în potriva creș iul
toare ori-ce încercare de segregație, pentru că am com
tinilor și liher-cugeturilor burghezi și capitaliști, peâ- bătut totdeauna principiul coloniilor, chiar a acelor li
tru cu sint burghezi și capitaliști. Sîntem membrii unei bertate. nu numai că nu voim să părtinim sionismul,
clase dcîpoete, care se rasvrăteste în potrivi/ unei sîntem chiar protivnicl al acestei mișcări. Noi nu sîntem
clase despoetoare, și nu sîntem citu-sl de puțin duș sionist!, pentru că, în vremea, cînd toate popoarele, prin
manii oamenilor dm această clasa. Fără îndoiala, ie cu asemănarea intereselor economice, năzuesc, în potriva
niitiuță, crt in 5-un- y.ev°lut'’ei» să albă loc răsbunărl tuturor stavilelor ce întâlnesc, să desființeze granițele,
individuale, vor u victime, vor ii accidente. Dar aceasta sionismul nu cerc alt-ce-va de cît reconstituirea vetrei
n’are nici în clin nici în minecă cu opera revoluționară evreeștl. Noi sîntem internaționaliști. Nu sîntem sionist!,
însă-si. Revoluțiea nu va fi complectă de cir prin des . pentru că emigrarea evreilor ar micșora masa proletaființarea pentru totdeauna a claselor. A desființa numai riană activă. A răpi pe proletarii evrei cauze! revolu
o parte din clasa capitalistă, lăsînd in pace pe cealaltă, ționare, insumnâ a răpi acestei cauze unul din elemen
ar fi tot atît de dobitocesc și amăgitor ca și cum s’ar tele sale cele mai energice, mal deștepte, mal conști
desființa despoetoril, lăsînd să supraviețuiască sistemul
ente. Cuci, să uu ne înșelăm, coloniile sioniste, așa
social, care le-a dat ființă.
cum ne sînt înfățoșate, nu sînt măcar colonii socialiste
Nu mal putem să nu ne dăm samă de neînțelegerile ori libertate, după cum au fost încercate acestea în Adin clasa mijlocie: ca clasă, ca întrupare de interese merica. Evreii, duși in Palestina, vor fi robiți, vorbind
economice, clasa mijlocie ie tot atît de departe de pro economicește, celor cari îi vor fi dus. Dar chiar cind
letariat cit și clasa marilor capitaliști. Ca și aceasta din Sionul ar fi o colonie comunistă-anarlnstă, noi n’am aju
urmă, Ie strins legată de forma proprietară individua tora-o. De fapt, gîndim, și am gîndit în totdeauna, că
listă, ca și aceasta iea îșl despoaie slujbașii, și nu le Ie cu totul cu neputință de a viețui o încercare de co
poate da,' cum fac oare-carl mari întreprinderi’, măcar munism, dacă revoluțiea întreagă n’a desființat cu totul
îmbunătățiri cit de mici, cum Ie încetarea lucrului Du starfea capitalistă. O’colonie, căre rămîne închisă în mar
minică după amia-ză. Aceasta mi împiedică pe micul gini strimte, n’are nici un interes. Dacă se dezvoltă,
.atunci se pune in legătură, fără voea iei cu sistemul nenegustor de a face'afaceri proaste, și, deci, dea suferi^-.^.,....
de o cam dată in mindriea lui de negustor, suferind de' gustoiiresc și capitalist, și ie înăbușită in scurtă vreme.
asemenea și in chip fizic, de lipsă. S’ar vrea să ne în- Această
Âcens primejdie ar fi neînluturută în Palestina, mai
duioșăm, față de suferințele acestea. Fără îndoieală că mult de cît ori unde. Am spus că Palestina ie o țară
nu putem, de oare-ce mila noastră Ie mal generală. Clasa săracă, una din cele mal sărace țări de pe țărmul Memijlocie piere. Nu putea zice: .cu atît mai bine.’1, pen diteranei, țară, care numără atîtea părți, cari sînt ca
tru că această judecată cere și alte elemente de cit a- și niște deserturi. Ca să dureze o colonie sionistă, ar
celea ale unei discuții economice. Dar nu putem face_ altă trebui să tacă, ceea ce au făcut în totdeauna popoa
ce-va, de cît să constatăm, cum că acest fenomen ie în le rele de pe lingă Mediterana: să joace rolul de mijlo
gătură cu mersul normal al evoluției. Chiar dacă clasa citoare intre țările producătoare. De fapt, acest rol, care
a fost privit drept o caracteristică a rasei evreeștl, nu-i
mijlocie ar propune proletariatului o unire de puteri în
potriva marelui capitalism, proletariatul u’ar putea primi impus de temperamentul oamenilor, ci de mediul geo
grafic,
unde aceștia trăiesc. Mediteranienii au fost în
de cît cerînd pentru iei conducerea mișcărei și îndreptînd’o potrivit intereselor lui proprii, ca proletariat. Se totdeauna și sînt încă mijlocitori. A înlesni pornirea
evreilor
către Palestina, înseamnă a-i arunca in sistemul
\ simte cît Ie de cu neputință o atare unire. Cu cît mal hălucitoare ar fi o unire cu o clasă a cărei răzvrătire intelec negustoresc, neproducător de valori de întrebuințare.
tuală nu poate să se rădice de asupra antisemitismului. Scurt, sionismul capitalist nu-i de dorit: o încercare de
Noi nu putem să fim antisemit!. Niște teoretician!, sionism comunist ar fi o neizbîndă.
Mai ie un punct, cu privire la antisemitism. Tovarăși!
grăbiți să tragă încheeri, ne-ar spune, fără îndoieală:
«Veți fi atunci filosemiți»? Dacă vrei! să dee a înțelege revoluționari, ale căror intenții n’avem dreptul să le bă
nuim,
au judecat une-ori ast-feliu: «Țeoriea antisemită,
prin asta, cum că noi sîntem împotriva prigonirilor in
durate de evrei, dacă mai cu sumă înțeleg că propa n’are nici’o tărie. Dar antisemițiî, prin strășuiciea chi
ganda noastră nu se va feri de a se îndrepta către pro pului lor de a lucra, deprind lumea cu mijloacele revo
letarii evrei, sîntem înțeleși. Dar credem că nu-i va veni luționare. Iei atacă fără cruțare, și cîte o dată chiar
nimărui in minte să creadă, că noi susținem pe capitali zgudue ceea ce tir vrea să sprijine, și să îndrepte din
sufletul lor. Ne sint folositori. Atunci, pentru ce nu
știi evrei. Ce feliii de propagandă înse vom face prole tot
i-am ajutora in opera lor de dărîmare? Șă începem a
tarilor evrei? Ii vom sfătui oare să se grupeze, să se lovi cu fel. și se vor pomeni, dacă vom fi dibaci, că miș
împotrivească prin însăsi puterile lor și la nevoe su carea se ridică în potriva lor și in folosul ideilor noastre».
meargă să refacă, iu Palestina, regatul lui Israel? Intr un Aceasta-I judecata: după părerea noastră nu face două pa
cuvint trebuie să înlesnim sionismul? Noi credem cu rale. Mai întâi nu-i nici de feliii sigur, cum că prin prive
smnismul, dacă nu Ie o lașitate, ie cel puțin o slăbiciune. liștea mijloacelor de luptă antisemite, mulțimea se deprinde
Ie netăgăduit, că uu destul de mare număr de evrei, cred ni mijloacele rcroh<}ioiiarci. ..A stringe de beregată pe tă
Mișcarea antisemită, cu mult mai puternică de cît ieste de cutele» îl pare, neîndoelnic. o festă minunată. Dar noi
tapt- spuneți de omorurile, de jefuirile toarte vădite, cu toti simțim prea bine și burghezii simțesc ca și noi,
c»ri au avut loc în Algeria, iei îșl închipue de-a-buielea, că asia ie o nimica toată, iață de mijloacele revoluțioCa vremea prigonirilor brutale a venit
dinadăpost.:
nou. De asta
’rmle la
sint nare privite îu întregime. Față de oamenii cum .se cade,
jjnii dintre Iei, s’au gîndit să se j
mal Intui mârșavii, cari conduc în ...
«semite, pe urmă sînt perverșii, r.mi
cari se păzesc
..
ntuncea clud credem, că autisemițivau
se vorbi de dînsii: iei sînt bogați și știu, ‘tă.ave^a
o teorie dărimătoare. Asta insamnă a te înșela, de vorbe
va ucroti de jignirile prea adinei; au înaintea ochi or violente, cari nu mișca de cît masele neștiutoare, maseî
Mu din
Unde au fost expluzați numai negiK- car! sînt liniștite, îndată ce vine vremea. De asemetoni lăptari, dar unde au rămas toțlmanîproprietari ex el.
�REVISTA INDJîEI
nea însamafl a te amăgi, cînd pul temeiu pe slîngâcnle refugiară în inima pădurilor, ca să se scutească fle
politice ale antisemițijor, .dupii ce vor fi izbinditori. lei moarte, câmpurile de orez nu mai produc-au de
nu,vor făptui nebuniți de neuidreptaf, pentru-ca sînt iearbă. Omul, desnădnjduit, se întoarse spre Brahihn
conduși de omeni de'o dibăcie netăgăduită. <? alianța, nădejdea lui cea mare, și îi ceru un mijloc să-șî
cu ant'isemițiî, n’ar aduce nici nb folos proletariatului, , capăt Suferinței.
din potrivii iea rtr piticii să-I dăuneze mult. I-ar dăuna
»-Iear Brahma, zise celor ce îl rugau: «Munciți, bră2
cu vremea, icare uu va fi nici o dată mai bine intrebiun- dați sînul acestui pămînt, care va deveni ieară-și rff,
țatiî de cît intr’o propagandă directă făcută din punc
tul de vedere, al intereselor prdlețariatulul. l-ar dăuna ditor. Săinănnți grîne, udați plantele, curățițî arborii'
și cu oameni, adicii cu puteri, căci nu trebuie să tăl- domesticiți animalele și le închideți în ocoale, să v:
nuini, că la niulți din tovarăși, conștinfn comunistu-re- se înmulțească, și, în eurînd, veți avea totul din bielvoluționarâ ic șovăelnieă. Cum să le arutăm acestora șug. și veți și strînge pentru anii de se<;etă-,
lipsurile, copilăriei) miei formule așa de simplist^ ea an
«Oamenii, cari ascultau în genunchi, șe ridicară
tisemitismul, pe cită vreme, in acțiune noi mergem cot linați, se apucară de muncă, să răstoarne pămîntul
la cot. cu cei pe cari îi' combaterii în teorie ? Am pierde sa samene orez, să curețe copacii, și mai luară
maî cu samă din demnitate și infălegem prin asta, mai
întiiiir părăsirea tăpută, chiar și in parte și vremelnicii, mare număr de animale, pe cari le împărecliiară.
a unei finii de purtare, care face o parte din puterea după prorocirea Domnului, fericitele vremuri se în!
noastră: limpezimea telului de. atins. In sJTrșif iun ajunge toarsera îeară, cu toate că răscumpărate, printr’o
la înjosirea caracterului, care înjosire însoțește în tot muncă anevoioasă.
deauna o intrare in îpțâlegere cu oameni de'o morali
Omul, recunoscător, își zise într’o zi : Mă voiij
tate socială inferioară. A merge cu antisemiții, insanină duce să mulțumesc celuia cărui îi datoresc totul. Dar
a te vîri și in naționalism, o ițită formă a aceleen-șt amăgiri. rugile și invocările diu sfinte scriptură, nu vor mai
Grupul Studenților Socialiști dln’ Paris.
ti de-ajuns, după cum nici sacrificiul lui avasathyn,
prin focul consfinții, li voiii oferi așa dur, cele dintâi
și cele mai alese din toate roadele ieșite, din toate,
animalele pe cari le-am dobîudit, urinînd cuvîntul
divinului Pourouclin.
■•.Zicind acestea, luă o câtime din orezul cel mai
Vreu să vă spun o legendă :
bun și frumos, din sofranul îu Hoare, din grînele de
«Tăriea haosului, pralaya, fiind surpată, Domnul, t.ot felini, din cele mai gustoase roade, ce le putu
ce. ființă prin sine,''care ie în afară de on-ce hune găsi. Mai luă o pereche de elefanți tineri, un juncă- cunoscuta simțurilor din afară, pe care_ singur numai nuș și o jnnice, o pereche de capre, cu lîna roșie, și
spiritul îl poate concepe, iei, cel nevăzut, și vecinie., doi porumbi, abiea ieșiț.î din cuib.
sufletul tuturor ființelor, pe care nimeni nu-1 poate
«Ast-fehu, aduniud toate la o laltu, se îndreptă
înțelege, apăru, strălucitor de lumina cea mai curata, spre munți, și începu să urce pe cel ce iera mai
împrăștie întunericul și își desfășură splendoarea.
înalt. Ajuns fiind la vîrf, iei se opri zicind : Locul
«Mărire ție, Brahma, carele ai scos din. germene
nemuritor și ceriuri și pământuri, rogu-mă ție, aîbi-mî acesta îmi pare potrivit, pentru ofranda ce vreu s’o
fac luî Brahma... Văzînd o stânca, destul de mare șt
sub ocrotire cînturiîe mele, și voia veghea ca nici
lată, ce se găsea acolo pe munte, Tel puse grînele,
o vorbă să nu-ți jignească auzul.
roadele și animalele ce le adusese, pe iea. .Se apucă
«Pe vremea sihastrilor, vauapralitas, și-a sfinților apoi să imploreze pe Domnul, să-î mulțumească că i-a
părinți, geniul răului iera fără putere pe pămînt. 0- scăpat vieața, povățuindu-1 să muncească.
mul iera curat și bun, n’avea de cît să întindă mîna
«Cum se ruga așa, lui Brahma, ca sa-i primească
în juru-i, pentru a se bucura de darurile lui D-zeu. piosul dar, ce-i aducea, un om ieși, de-o data, de
Văile răcoroase îerau pline de turme, arborii ierau după stâncă, și, punînd mîna pe grîne, pe roade și
încurcați de roade, pămîntul producea orezul și o pe animale, strigă: «Acestea-s bunul mieu>... «Pe din
mulțime de grîne, fără nici o cultură.
doua->, zise numai de cît un altul, ce se ivi tot într’n-.Din toate părțile, pământului se înălța un cor de ceea-și clipă... Cei doi’ pîrlaci se măsurării eu privirea,
imnuri și de rugi, tie-cașe cetea în Cartea sfîntă a
Vedelor. Părintele de familie își învăța copiii cuvântul gata de a se încăera și a se sfașiea.
«— Cine iești tu, întrebă cu mândrie, cel răsărit
sfânt, și, spre amurgul vieței, se retrăgea, încărcat do
în ‘urmă, pe cel dintâi ?
ani și încărcat de virtuți, se. retrăgea în păduri, unde,
i— Sînt trimesul lui D-zeu, răspunse acesta, și vin
hrănindu-se cu rădăcini, apă curată și roade sălbatece,
își aștepta ceasul să se piearda în sinul lui Brahma. să ieu, în numele luî, ofranda ce i-i adresată.
<— Ei, îeu sînt Forța, întâmpina cel de al doilea, ’
«Pe vremea ceea nu îerau caste, pentru-ca ambițiea
nu se ivise încă.. Și răul nu silise încă pe oameni de și.ieu ceea ce-mi place.
■>
— Și Forța vine tot de la Brahma, adaose tri
a se țărmuri ca turmele, să-și apropieze isvoarele,
pămîntul, arborii, zicând călătorului însetat: acest is- mesul ceresc. Haideți să ne unim, îeu voiii poyuțui
vor Te al mieu, orezul de pe acest pămînt ie al mieu, pe oameni să se supue ție, și noi să împărțim.
^«Ca să-și pecetluească legătura, iei se întoarseră,
roadele acestor arbori, sînt ale mele. Să nu te atingi
bătură pe credinciosul pios, care venise să dăruiască
cupi-va de ce-va, pentru-că te omor. 1
«He-care își sfințea cuvintele prin adevăr, aducea Domnului întâiul rod al muncei sule. lear la între
barea acestuia : «De ce mă bateți»? Iei îi răspunseră:
sacrificii, căci se scriea în Vede: «Sara, cînd fumul
«Pentru ca ue iești rob». Și punînd mîna pe animale
nu mai iese din cămin, cînd ciocanul stă liniștit,
cînd focul ie stins, cînd oamenii sînt sătui, cînd ma'sa-i iei, îl încurcară pe bietul om cu celelalte poveri, șl
îl
bătură din nou, să-l facă să coboare muntele
strinsă, atunci ie vremea invocare? Iui D-zeu, pentru
mai iute.
a-i mulțâmi de toate bunătățile sale».
«De aici Jnainte, cel ce muncea și Iera credincios»
•Pe atunci nu ierau nici’preoți, nici regi. Puțin
cițe puțin înse, numărul oamenilor se înmulți, si pă- fu nevoit să hrănească și să slugurtjicească pe acești
nuntul, ca o doică ale cărei sînuri au stârpit, nu maî doi oameni...»
pu ,u ajqnge ca să-și hrănească copiii. Animalele se
Popii și regii, se născură.
L. JacollioT.
O legendă Indiană
INSTITUTUL DE ARTE~GRĂiîCE V^E
Șl EDITURĂ CMINERVA», STl
STH. ISVOIț, 80, — BUCUREȘTI.
REVISTA IDEEI 1
1901, Aug*
*0-
___
articol de popas
București, Strada Epurilor, 10.
învălueau. Atîtea priviri delicate, ce ne-au scăldat în
atmosfera lor, atîtea note armonioase, cari ne-au delec
tat auzul și ne-au urcat, prin vibrările lor, în regiuni
In sfîrșit, mea una din întreprinderile noastre, aduse
netulburate, senine. Atîtea scurte întrețineri, ce nu
lfl un capăt. Fața de nepăsarea atîtora, cari numai
avut, pentru noi, atîta farmec nespus și ne-au schim
de-o opera de folosința obștească nu le pasă nimic, bat, une-orî, o dispoziție rea, într’o dispoziție bună.
cari își duc v,ieata.intr 0 wțea de mizerii, dintr’o mes Atîtea gindurî ce le-am știut îndreptate spre noi, atî
chinărie în uita, ie una din cele mai strălucite iz- tea imperceptibile semne, ce ne-au atins prin gingăbînzi, de a fi dus o întreprindere ca asta, măcar la șiea lor și ne-au înviorat. Ființele ce le avem în ve
un popas- Noi, personal, n’aveam nevoe să ne rnîn- dere, nu au contribuit cu mult la lupta întreprinsă
drim numai singuri cu o asemenea izbîndă. N’aveam de noi, dar au contribuit cu tot. Acestora, ne simțim
nevoe de-utîta glorie. Și, sîntem învăluițî de cea mai obligați, cu toate că ni-î și drag să o facem, să le
mare tristeța, cînd ne gîndim că au putut să fie maî mărturisim, toată gratitudinea noastră, cu atîta maî
mulți, cari să fi împărtășit gloriea aceasta cu noi, oa mult, cu cît am fost mai avari, pentru economie de
meni de-aceia, de cît cari n’avem de loc vre-un interes vreme, ca să răspundem pe dată, afecțieî, antrenare^
mai mare, ca să se răspîndească adevărul și să triumfe de care am fost mișcați. La urma urmei, ne-am șire*
o cauză dreaptă. Dar vremea a trecut, și cei maî mulți, ținut înadins. Ni s’a părut mai vrednic și de ființeidin cei cu aptitudeni, s’au ținut la o parte, cît au pu acestea duioase, mai vrednic și de noi, cînd am vene
tut mai mult, și au privit, cu brațele încrucișate, Ia o dată, ca să le dedicăm tuturora, în general și ini
noi, să vadă cum ne zbatem, poate ca gata să-și dee parte, o operă în care ne-am concentrat toată preo
zbor entuziasmului și să aplaude, cînd ni s’a fi’sleit cuparea și toată pasiunea noastră, de care am putut
puterile, cînd am fi șovăit sau ne-ar fi doborît po fi înzestrați, din vremea cîtă am stăruit în iea.
vara. Vrînd să-și justifice, prin asta,"poate că pesimis
Gândul ce ne frămîntă inse, în momentul acesta, ie
mul lor și necredința într’o izbîndă. Din întîmplare, cum am face să mergem înainte, cum am atinge în
priveliștea aceasta a fost înlăturată. N’avem nevoe sa mersul nostru, un rezultat mai bun. Anul acesta de
stăruim mai mult asupra unor asemenea purtări. Cele luptă, pe care îl încununăm astă-zi, nu ne sfiim a o
cîte-va indicații, presărate prin articolele noastre, cari spune, cu toate că sîntem în chestie noi, cum-că cu
prinde, că rezumează într’îusul, că reprezintă atîta ma
privesc purtări și maî funeste, ni se par de ajuns,
pentru niște oameni în stare a se amenda. Alt-feliu terial de lumină, material de fond, cit s’ar fi putut
reda, revărsa, poate, abiea în zece ani și încă cu oare
i-am socoti nevrednici să ne mai ocupăm de iei.
Am fi voit, cu prilejul acesta, să alungăm de la noi, care silință. In niște asemenea condiții, am fi putut
nota deprimătoare și tristă. Dar, credincioși normelor să lăsăm poate ca să maî treacă vreme, și tocmai mai
noastre trecute, cari ne îndatorează anume, de-a nu pe urma să urmăm mai departe. Dar chiar de-am
lăsa la o parte nimic, din ceea ce-ar putea să fie o izbuti, să concentrăm într’o clipă atîția zece ani, încă
îndrumare, o pilduire spre bine, nu ne putem dis nu ne-am putea gîndi, pentru asta, ca sa ne dam
pensa nici de cum, de a nu spune ce ne frămîntă min odihnei. Atîta încordare ar putea înse, să fie depri- ,
tea, anume într’un timp. De alt-feliu, față de prive mantă, ar zice cine-va. Asta, că nu se știe, că munca
liștea dureroasă ce ne împrejmuește., față de lîngezala, însă-și ie cea ce te învie. Toți cari-au vrut să se prezerde lipsa de avânt, de adîncirea celor mai mulți în rele, veze, numai în muncă și-au găsit un refugiu. Nici bățrînu ne simțim pornirea, de loc, de a compune poeme, neță, nici moarte, cu greu să te cuprindă, de cît la limită,
de-a scoate tocmai niște accente duioase, cu toate că tîrziu, cînd stârnești cu tot duhul într’o muncă aleasă,
poate ne-ar îneînta mai mult. Ar trebui să avem un care-ți impune s’o duci la un sfîrșit. Și nici o sufe
alt motiv pentru asta, să fim stimulați de ce-va, de rință nu ie atît de mare, ca să nu fie alinată prin
certe fapte reale și de natură surîzătoare. In vălmă- munca. In urma acestui an de încordare, o clipă de
■ Șala și lupta generală, pentru cîte păcătoșenii toate, răgaz ne vom lua, negreșit. Presupunem, că pot avea
cum putem înse ca să ne delectăm? După noi, încă nevoe, chiar cei cari ne urmăresc c’un interes mai
s’a păsuit prea mult, s’a trecut cu vederea cît nu se mare. Ori-cît am fi de emancipați de public, tot vrem
cuvenea, fapte ce trebueau cunoscute, purtări vătă să fim întovărășiți de-o parte, de cîți-va inși mai buni,
mătoare, s’au astupat prea mult, dintr’un spirit de. de ale căror forțe ne place să ținem samă.
Nu putem preciza în momentul acesta, care va fi
camaraderie rău înțeles, mai drept vorbind de coterie,
poate că și din calculul, une-orî, de a ne menaja o forma de continuare a luptei noastre de mine. Por
nirea ne poate variea, și nu avem de ce să nu ținem
clientelă. De aceea am și ajuns în halul acela, de-avem
constatat, să zicem la de-ai noștri, mai multă lipsă socoteală de dînsa, cînd orî-ce pornire a noastră noi
_ scrupul și o perversitate mai mare, chiar și de cît am o privim ca bună și cînd simțim îndemn mai mare,
Șasi la niște adversari vulgari, crescuți anume în viții adoptînd poate pe cea din urmă. O dată, am putut
prefera o agitație prin foi, prin manifeste, altâ dată
mcarnate și în nesinchisală. Pare că s’ar fi pus la conprin oare-câri gazete, prin cărticele și prin volume,
cu*s și Qr fi j'0S(. izbînditori, zicînd așa, ai noștri.
acuma prin revistă, cît se atinge de agitațiea în mare
toate astea, dacă ne mărginim la noi, nu
și scrisă. O modalitate a dispoziției noastre și-o pre
Putem trece cu vederea nici cum, susținerea ce am
supusă preferință a unei părți din mulțime. Vom pu
Jtiat-o, de ja 0 specie de ființî? cărora le-am purtat
tea reveni la una din formele acestea sau poate le
utdeauna un interes aparte, cari adesea ne-au sti■ vom combina. Cînd mai avem înaintea noastră un
ulat avîntul și ne-au împrăștiat norii ce par ca ne
|j
�REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
146
spațiu, - vrem să ne ***^li^
de vreme, sa hotărîm
f b'^ările cu putință, să se
colinde, să făcu toate ntrucl
{ paî conformă
fixeze de sme la forma
m0 PuPdin urmă, la forma
cu evolnțiea senrimentulu
sforma cea niaî bună. In
pe care vom putea-o pnvc
..
t gg ne
ista stă sacrificarea noastra d’ncare^^
căina,
facă un merit Și pentru
nOastre un motiv
în a ne
ma A plăcere. Sacrificiu și ieste
de plăcere, de cit1
avem de în.
P“'7rre'un X pe care de alt-feliii îl putem pre"de“ «3 noaste și rațiunea ne-a îndrumat
ne o“-ale ne rare noi o străbatem bucuroși. _
“ ne-S urmărit, și ce propuneri ar avende făcut,
fată de ținta ce știu c’o urmărim și de silințele noa
stre. Ținem cu atît mai mult la aceasta, cu cit știm
bine ca sînt o samă, cari-au gîndit senos, cari-ar jyea
dorința să vadă lucrul săvîrșindu-se mai cu temem și
cu spor. Din partea noastră, avem de semnalat un rau.
O mulțime de oameni, nu s’au uitat ce aii primit de la
noi, cn cît a întrecut mai mult ceea ce datorau in
schimb. Nu numai că și-au achitat anevoe datoriile
lor, dar, cele mai adesea, au și uitat să și le-achite.
Lucru de unde a urmat, la toate tipăriturile noastre
sau mai aproape la toate, o lipsă de echilibrare în
fonduri, o sumă însemnată de complectat din pungă.
Așa se va petrece, probabil, și cu lucrarea de față, cătră
care au încă datorii atâtea personalități, no! le vom
zice distinse, cu toate că unele ar prefera, poate^ un
titlu mai modest, ca să-și scuzeze o mică lipsă de
scrupul, precum și avantajul de a-și păstra pentru sine
o sumă datorită, destul de neînsemnată, de alt-feliu,
pentru fîe-care în parte. O spunem, să precizăm mai
bine momentul luptei noastre, sa fie edificați pe de
plin, cei cari-au socotit cum c’ar avea aface cu o
afacere splendidă, din care li s’ar fi cuvenit vn bene
ficiu, pentru devotamentul lor. Fără a bănui măcar, că
ar fi avut de împărtășit pierderile cu noi.
Din toate acestea rezultă, că pentru o eventuală
continuare a acestei reviste, la care, în chip vag, pare
că ne-am putea gîndi, ie de neapărată nevoe, ca să
se facă în jurul iei o gr.ipare. Cît! se simțesc în mă
sură, ar fi ideea să se pue iei singuri la o contribuție
fixă* pe care s’o achite întreagă, sau și la timpuri date.
Ar fi să se îndeletnicească apoi, să caute, un public cu
dispoziții bune, care să ne priceapă și să cultive cu in
teres ideile expuse. Am voi cu tot chipul, să ne scutim
de-a da reprezentații pe gratis, în fața unor barbari cari
nu se împătimesc de nimic. Rolul de cîntăreț de ta
vernă sau cântăreț de stradă, să-l joace cui îi place.
Am mai voi, ca fie-care, din cei ce-s în măsură, să
cate și să-și iee asupra și-o parte din sarcina morală.
Fapte instructive uitate, ce s’ar descoperi, fapte ce
lebre, lucruri din vieață, ce-ar merita atenție, medi
tau personale. Un minim de orientare, dacă vrea
cine-ya, ie în colecțiea de față. In cursul acestui an
trecut, am urmărit să dezbatem, anume, cam ce mij
loace ar fi, ca să ajungem odată la dezrobirea obșteasc , la dezrobirea rotală. Dezbaterea nu ie închisă
de loc, și-o trecem mai departe celor ce s’ar putea
ocupa Ne așteptăm de la prietenii noștri, să iee în
considerare toate acestea date, chiar dacă nu le-am
sene, momentan, fie-caruî în parte. Ne așteptăm să
spuetot ce socot util pentru întreprinderea noitra, cum și ce parte pot iei să iee la îea.
p. Slușoiu.
Falimentul Asistenței Publice
Paris ie orașul care face mai mult pentru sărar
ce-i are. Budgetul Asistenței Publice io de vre-0 rÎ
de milioane, asupra cărui, orașul varsă anual o sn?
venție de 21 milioane. Trebuie de adăugat la aceast*
sumă, de la 600,000 la 800,000 de lei, distribuițî direS
de cătră consiliul comunal, ca ajutor diferitelor victime
Biurourile de bine-facere, mai au, afară de asta s;
alte resurse particulare: legaturi, donații, produse’de
colecte. Dacă se adaogă ajutorările distribuite de CaSa
Scoalelor, se poate evalua la 60 de milioane, pe pu+jn
suma cheltuită, anual, cu caritatea oficială. Cu ce aă
poată trăi, aproape cum se cade, 30,000 de familii,
cînd Parisul comptează 2.511,629 locuitori, rece’nsi.
mentul din 1896, din cari 50,000, sînt. înscriși, ca săraci'
Din cifra totală, dată de noi, trebuie de scăzut ca
la 25 milioane pentru spitaluri și aziluri de bătrîni
Restul ie consacrat pentru cheltueli generoase și aju'
toruri individuale. Cu ce să se împiedice nenorociți
ca să nu moară hteralminte de foame, nu înse și de mi’
zerie. Pentru-că nu se poate îndestul repeta: marea
mulțime a lucrătorilor, cari nu-șî dau încă sfîrșitul,
cari’postesc la muncă, ie destinată să moară de niize.^.
leată cifre: De la 9 la 10,000 de bătrâni, sînt înscriși
pentru ajutorări. Ca la 3,000 sînt clasați, ca avînd nea
părată nevoe. Aceștiea trebuie să aștepte șese luni, un
an, chiar mai mult. Ceilalți, trei, patru sau cinci ani,
cel puțin. Care ie situațiea acestora, pană să vie ziua,
atît de mult dorită, sa capete cel puțin o haină, o
bucată de pîne, un adăpost? Vom răspunde ieară-și
prin cifre. Cele 50,000 de săraci, înscriși la biurourile
de binefacere, a celor două-zeci de arondismente, se
repartizează ast-feliu: 4,000 primesc un ajutor lunar
de 20 de lei, 8,000 un ajutor lunar de 10 lei, 2,604,
8 lei, în sfîrșit 34,451, ajutorul lunar de 4 lei.
leată alte cifre și mai vorbitoare. Dintre săracii cari
primesc ajutorul de 4 lei pe luna, 5,392 sînt bătrâni,
de la 70 la 75 de ani, 855 în vîrstă de 75—80 de ani,
144 de 80—85 de ani, 26 de 85—90 de ani, în sfîrșit 3
de 90 ani și peste. Asta în 1898. Trebuie de recunoscut,
că noul director al Asistenței Publice, Dr. Napias, în
dată după intrarea sa în funcție, a făcut să se înscrie
la ajutorul reprezentativ de azil, de 30 lei pe lună,
toți bătrânii înscriși, în yrîstă de la 80 de ani în sus.
Să mai vorbim de nevoiașii cari, lovit! de boală sau
de lipsă de lucru, primesc ajutorur! în urma cererilor
lor și în urma unei anchete? Numărul acestora crește
din an în an, potrivit cu crizele industriale prin cari
trecem periodic, și mai cu samă potrivit progreselor
mașinismului, care mărește lipsa de lucru. Acolea,
ieară-și, aceste ajutorări, nu pot de cît să mănție mizeriea. După cîte-va săptămîni de lipsă de lucru, vin 20
de lei, foarte rar, 10 și 5: cu ce să te hrănești o zi-două.
Caritatea oficială sau privată, ieste neputincioasă
de a înlătura răul mizeriei, de care sufere clasa mun
citoare. Netăgăduit, Asistența Publică se mai poate
îmbunătăți, și consiliul comunal din Paris, își dă toate
silințele so facă. Dâr, a nădăjdui să se facă, din asta,
o instituție, în stare să lupte izbînditor împotriva mi
zeriei, ie a nutri un vis zadarnic.
Caritatea, oficială sau privată, ie judecată. Și Asișkca>_neputincioasă și foarte puțin perfect?
bila, trebuie să dispară cu societatea burgheză, a cărei
supapă de siguranță ie, pentru a face loc unei organ*;
zan sociale, din care caritatea va fi alungată, fiind-că
nu va fi nici o nevoe de iea. Nu-î altă mântuire.
E. LandriN-
Să fie oare războiul trebuitor?
147
religiea stăpânului. Dar, dacă conștiințele inferioare
se pieaca in fața izbîndei brutale, cele ce-s închegate
Războiul, ni, se spune, ieste un fapt necesar, fiind-că mai bine, se ridică și se revoltă. Pentru-cu, pentru
pretutindeni și din toți timpii, a existat. Canibalismul, astea, puterea nu însemnează nimica^ fără drept.
Apologiști! războiului, nu par, cu toate astea, să
1 fost, cm și războiul, o practică universală, adesea
consfințită de religii, și, în toate rasele omenești, a ama o încredere desăvârșită în aceste argumente gefost în uz, o perioadă de vreme, care, desigur, În gerale, pentru-că se silesc să le întărească prin con
siderații de utilitate practica. Admirați, zic iei urmă
trece în durata, scurta noastră perioadă istorică. Ade
rile războiului. După Hegel și după satelitul său Proud
sea, chiar canibalismul a fost pricina de căpetenie a
hon, războiul ie neapărat pentru desvoltarea omenire!.
războaelor. Cu toate astea, națiile civilizate au sfîrșit R1 ne dă față virtuțeî noastre și îi pune pecetea.
prin a-1 aveft în oroare. Tot ast-feliu se poate spune Kazboiul învigurează națiile pe cari pacea le-a mo
și despre sclavaj, pricină și urmare a războiului, vreme leșit, consolidează Statele, întărește dinastiile, încearcă
de mii de ani, pe care, cu toate astea, popoarele cele rasele, dă ștăpînirea celor mai vrednici, comunică la
iutti desvollate, au sfîrșit prin n-l desființa, cînd sim tot, în societate, mișcare, vieață, avînt.
țul l°r nioral a fost îndestul de lărgit și de purificat.
. _c®rcetfim de aproape toate aceste așa numite
f»Je îndreptățim dar foarte rău, susținînd războiul ca utilități. Omul ie o ființă modificabilă, susceptibilă
0 funcție neapărată a societăților omenești, anume de a se perfecționa sau a se degrada, din întreitul
fiind-că a existat din cele mai primitive timpuri.
punct de vedere, fizic, moral, intelectual.
O altă banalitate, dar asta și mai boacănă: războiul
Și frumuseță, ceea ce ie util, fără
ie divin. Unul din cei mai celebri apologiști religioși îndoială nu ie războiul în sine, ci antrenarea fizică,
aî războiului, J. de Maistre, vedea în iei o pedeapsă, care te puate face apt pentru iei și pe care o cere.
dată de cătră însă-și divinitatea, națiilor vinovate, La Spartă, la Atena, educațiea gimnastică, impusă în
pupă dînsul, războiul ie o neapărată ispășire. Cînd, vederea războiului, a contribuit-, desigur, la desvolta
în balanța divină, cumpăna crimelor ie încărcată prea rea unui tip fizic, după noi ideal. Dar, pentru a domult si atîrnă, A Tot Puternicul, dă o însărcinare bîndi un rezultat echivalent, exercițiile ajung: carrăzbunătoare îngerului său exterminator, care se în najul ie de prisos, Cît despre calitățile psihice siipedreaptă, în zbor, să răspîndească în valui'L
valuri, sîngele rioare, ca voință, rațiune, cum să ,se poată exercita
. națiilor vinovate. A combate ast-feliu de răsuflaturi, sub regimul militar, de supunere pasivă, obligatoare.
astă-zî, ieste aproape zadarnic. Pe măsură ce progre- Mai trebuie oare de adăogat, că sentimentele cele
sază știința, aintervenirea
divină ie tuu
din vu,
ce iu
în cc
ce îalăînlâ- mai nobile, în vieața civilă, ca milă, umanitatea, în
suau
-—
t_
■
■
”
. “
~
tarată
mai
mult;;din ’ daraverile
omenești.
Cunoaștem largul înțeles al cuvîntului, sînt niște virtuți cu totul
’.-z.-x-după
j— asemănarea
------ s----------prea bine, că religiile-----------au fost jfăcute
oa-. anti-războrnice? Ori-ce soldat, bine dresat, trebuie să
menilor, că,
popii
-- aproape
—7" pururea,
2---------- .77
” și
ți-’au pus, cu supu- omoare, fără emoție și fără nici un scrupul. Ast-feliu,
neisre, 'înrâurirea
lor, în slujba- celor mari și puternici. Nu prin simplul fapt al disciplinei, o mulțime de oameni
zeii au fost acei ce au înpins oamenii să se sugrume se coboară pană la o mintalitate inferioară chiar
între iei, ci prinții, prin gurile sacerdotale, au făcut celei a multor animale. Unii chiar, moralicește preca să vorbească zeii, să ocrotească tronul, la rîndul făcuțî în fiare turbate, sfîrșesc prin a se delecta în
omor. Dar nu se poate susține, să fi îndeplinit atuncea
său ocrotitor al altarului.
Cîud, cu progresul rațiune! omenești, argumentele un mare progres psihic,
Abiea mai ie nevoe de amintit, cum-că din punctul
teologice au ajuns neîndestulătoare pentru a îndrep
tăți războiul, umbra religiei, metafizica, veni să dee de vedere al unui alt soiu de moralitate, cel al mosprijin. Să ascultăm pe unul din cei mai celebri și nu ralităței sexuale, progresul se îndeplinește tot înapoi.
cel mai puțin smintit, dintre metafizicienii apologiști In regimul armatelor permanente, care ie cel al Eu
ai războiului: vreu s i vorbesc de Proudhon. Argu ropei actuale, celibatul îe aproape pururea obligatoriu,
mentarea lui, dusă pană la cele din urmă margenî, ie și își produce efectele-i ordinare : destrăbălarea și tot
tocmai potrivită să pue în lumină toată absurditatea ce rezultă din iea. înainte de 1870, mortalitatea în
franceză, adică într’o.*•.-*
populație de oameni titezei. Dînd crezămînt lui Proudhon, n’avem să ne armata
------- - --------..............
preocupăm, în războiu, de chestiea de dreptate, pentru neri și robuști, întrecea cu jumătate, mortalitatea din
ca războiul, ie necesar drept, de amândouă părțile, populațiea civilă de aceea-și^ yrîstă. Această tristă
Cum ar putea să fie nedrept, cînd fel ie simplu o încer- stare de lucruri, s’a îmbunătățit cu mult de atunci,
-..-.2 J-• r 1•
1
.1 . 1 •
T_
_ J____ «X ~
rrnll
/Inu
înnoura />£> O
dllFfltjl. Qftrvirillllll Tllllltfir.
care junuiva,
juridică,
un
de
ordalie,
de
pedeapsă
a lui D-zeu,
dar
pe măsură
ce a scăzut durata
serviciului militar,
iute
uu feliu
«sau uc
umane,
ac
r__ ,
.
în
"d.—.t
n/iiravoă se
co obicinhîr.i- Din punctul de vedere special al vigoare! și trumuîn mareo? Rugăciunile,
cari, în tabăra adversă,
adresa
’
în
*Europa,
Celui
Etern,
pentru
seței,
selecțiea
militară
ie
necesar
retrogradă,
fiind-că
nuesc de a se l*___ , „ ”...
------ “ -■
a-i cere izbînda, sînt cu totul’ asămănătoare
pledoa expune la moarte și la boală, floarea speciei.
Inriuririle consacrate sînt vădite. Se cată să li se
riilor unor advocat!, în fața Tribunalelor.
Fără a fi cu mult mai solid, argumentul scos din găsească o compenzare. Războiul, ni se zice, ieste,
utilitatea războiului, ieste mai specios. Proudhon îl ori-cum, o mare școală de educație morală. Deprinde
iflvoacă, dar amestecând și acolea metafizică.- «Răz cu devotamentul, cu jertfa, cu silința dezinteresata.
boiul, zice iei, ie o formă a rațiune! noastre, o lege Teza aceasta poate că s’ar putea_ susține, dacă, de
bună voe și pururea, s’ar pune mina pe arme pentru
a sufletului nostru, o condiție a existenței noastre’
-foporul, adaogă dînsul, are religiea puterei. Iei se o cauză frumoasă, pentru o mare idee. Dar s’ar putea
mclina cu respect în fața liotărîrilor bătăliei, și toc- foarte lesne întâmpina, că poți foarte bine, aiurea de
pe această religie a puterei, pe acest drept divin, cît pe cîmpul de bătae, găsi prilejul de devotament
și de sacrificiu. Cerceteze-se, în sfîrșit, istoriea, aceasta
SȘ întemeiază societățile. Daca prestigiul puterei inva respunde, că, cele mai adesea, oamenii au fost îm
YDgățoare ie uriaș, ie din nefericire prea drept Vreme
pinși pe cîmpul de bătae ca niște turme, și au trebuit,
de mii de ani, omenirea a trebuit să se obicinuiasca
cu voe, fără voe, să iee parte în niște războae între
Sa fie călcată în picioare de cătră cuceritori, șiasfirprinse pentru motive inepte sau curat vinovate.
Șit prin a-șî admira calai!. întocmai ca și cînn, și
In unul din strălucitele sale dialoguri, Voltaire
Pentru acelea-și motive, omul, moralicește ordinar, are
1
fi
�revista tdeet
148
a on-ce ,oiu
rea aceasta, nu-i de
c“*întui <războiu»,nu fre
ca vorbă. Pentru Voltwre, defensivg. Războacle agrebuie să se aplice de cit,1a «f
de bandiți) imposive, zice iei, smt simpl • P V gg te aperî.
triva cărora ai dreptul și.
din omenire, știe
Asta-zi, minoritatea
prin gradul
că națiile va oreaza și prețu^eiectuală, adică prin
lor de desvoltare morala ș
. de pradă Ș1 de
tot ce nu se împacă.de
®
pretinde, ast-fehu,
măcelărire
nflrfec?iona moralicește omecum-că războiul poate perfecțio
nirea. Dar ie un aK
istoricilor fiai
într’o căldare, războiul creeaza popoare noua și pro
“r7sfVe Iei face lucru tînur dintr’o decrepitudine.
La urma urmei, războiul, dă pururea izbinda, celor
mai buni. Iei ie marele instrument al progresului și
al selecției istorice în omenire, pentru-ca popoarele
pe cari le distruge, nu ierau sau “u maijerau vmbil^
P Să cîntărim puțin toate aceste așerțn. Mai intui, ie
oare necesar ca din două nații limitrofe și înzestrate
deosebit, una să devoreze pe alta ? Intre unele specii
de animale, avînd acelea-și trebuinți, acela-și habitat
mărgenit, această formă sălbatecă de concurența are
ființă într’adevăr. Dar omul, cel puțin omul desvoltat,
inteligent, luminat, poate, într’o foarte largă măsura și
prin mijloacele-i proprii, să adauge, aproape nelimitat^
stocul subsistenților ce-i sînt trebuitoare. Iei nu mai
îe redus, ca să trăiească, să-și extermineze vecinii. Fără,
a mai vorbi de viitoarele surprize ce ni le rezervează
Chimiea, pe cari le presimțim de pe acum, știm că,
prin singura practică a micei culturi intenzive, o foarte
veche nație, China, a ajuns să. producă și să hră
nească o populație a cărei densitate medie ie triplă
ca a noastră. Noi vom putea, am putea face și mai
mult. Cînd ne vom lua de samă de a întrebuința la
niște creații utile, știiuța și nemărginitele mijloace
pe cari le pierdem și risipim spre a distruge, ade
vărata civilizație își valim un avînt pană atunci necu
noscut. Utilizînd cu chibzuință, întreaga știință mo
dernă, s’ar ajunge să se populeze pămîntul cu o omenire
nouă, să se alcătuiască niște populații mai dense de
cît acele ale Imperiului Ceresc, înzestrate cu o putere
putere
fizică și mintală cu mult mai mare.
Cerceteze-se, unul după altul, toate răsboaele cari
au decimat populațiea europeană, de la căderea im
periului roman. Abiea se va găsi două sau trei, al
căror dezastru să fi fost compensat prin vre-o părută
utilitate. Zicem părută, pentru-că aceste rezultate
s’ar fi putut, desigur, dobîndi, fără nici o încăerare,
prin schimbul pacinic de producte și de idei.
Pretutindeni, urmările utile ale cucerire!, sînt iluȘau efemere. Istonea, cel puțin aceea ce s’a scris
, . foarte
,
pănă în zilele noastre, pururea ne vorbește
favoare de mari! cuceritori. Nu mai ’rbește foarte
VUv cu
găseștecari,
cuvinte,
să ni-i înfățoșeze, ca niște genii puternice,
tre^!2e’
A1-6"
cînd peste orașele în flăcări și peste îrcâmpurile
pline
de cadavre, întemeează vaste și superbe imperii. Dar
care-i de obiceiu, durata acestor imperii ? Făcea oare
osteneala ca Sesosțris, Alexandru, Cesar, Tamerlan,
și cel din urmă din acești oameni-pacoste. nu cel
mai puțin funest, Bonaparte, să devasteze cele mai
frumoase regiuni ale globului, pentru a grupa întinse
aglomerări de oameni, fatal efemere, chiar prin ac?,,
cu ierau o operă a violenței ?
Mai avem de examinat un alt argument, foa .
întrebuințat de cătră apologiștn războiului. Anum?
că se află în crierul omenesc un neînfrânt iustin»;
răsboinic, și că pururea, pana la istovirea secoliiOr
va fi nevoe să se lese să se manifesteze. In acest in'
stinct omoritor, J. de Maistre vede ce-va divin. DîJ.'
sul observă, că nici o dată, pe un cîmp de bata»
soldați! nu se revoltă împotriva șefilor lor, carj
duc la măcel, cum-că, la cel dintâi semnal, omul SÂ
desparte de ori-ce sentiment omenesc și înaintează
îmbătat, pentru a ucide pe un frate al său necuno^
cut, cu totul nevinovat, înse arzînd, la rîndu-i, de
a-1 face să îndure aceea-și soartă. In sprijinul opinia
sale, J. de Maistre, mai invoaca, că, pre cît călăul ie
de disprețuit, pe atît soldatul ie de stimat, că chiar
s’ar desonora un soldat, impunîndu-i slujba decalau
Cu toate astea, observă ie], călăul ie unelta justiției.
Călcînd pe urmele lui J. de Maistre, Proudhon
sprijină aceea-și teză, cu cîte-va alte cuvinte, cu ose
bire cu opiniea femeilor. «Femeea, zice Iei, poate iubi
pe omul de muncă și de industrie, ca pe un servitor:
pe poet și artist, ca pe o jucărie: pe învățat, ca pe
o raritate, pe drept, îl respectează: bogatul va fi
preferat: dar inima i-i la militari.
Cu toate astea, afirmările acestea au, din nenoro
cire, un oare-care fond de adevăr, fără a fi înse acolea
nimica de divin, nici chiar nimic de spontaneu. Această
admirație stupidă pentru războia și pentru oamenii
de războiu, ieste într’adevăr foarte comună, și iea re
zultă, simplu, din evoluțiea noastră istorică, chiar din
lunga educație ancestrală, îndurată de către genul
omenesc. Cniar din începuturile Societăților, oamenii
s’au ucis unii pe alții. De la instituirea monarhiilor,
au fost dresați să se lupte, după un simplu semn al
stăpânului. De altă parte, popii, moraliștii, au afirmat
și dovedit, cît au putut, cum-că omorul, crimă gro
zavă în vieața civilă, devine o acțiune nu numai lău
dabilă, ci chiar frumoasă în vieața militară. In sfîrșit,
poeții tuturor timpurilor și tuturor terilor, au celebra^
cîntat pe toate tonurile, gloriea și eroii. Din toate
aceste înriurirî consființite, a căror acțiune s’a pre
lungit vreme de mii de ani, a rezultat o întipărite
mintală, o pornire dobândită, dar devenită ereditară,
care, âmpinge pe cea mai mare parte din oameni, de-a
admira frumoasele măceluri, să venereze pe cuceritori.
Ac^sț instinct artificial, a fost apoi și ie cu îngrijire
întărit, prin educație, care, în țerile cele mai civilizațe, se dedă încă să întreție admirațiea pentru răz
boiu, și, mai cu sama, ca să-i mascheze grozăviea, fă
când cu să reeasă numai partea strălucită.
Totu-și, trebuie să notăm, cum-că, ajunși Ir- un oare
care grad de civilizație, oamenii, cu toate că urmînd (
din obiceiu să glorifice războiul, n’ai, în de obște,
de cît o dorință destul de slabă, de a lua chiar iei
yre-o parte la războiu. într’o mulțime de state civi
lizate, de la Cartagena pănă la Englitera, clasele’ con
ducătoare au angajat mereu mercenari sau înlocuitojî»
pentru a arunca asupra lor povara sîngeroasă a razboiului. Educațiea va putea dar,’ cu condițiea de a o
lua de la capăt, de-a arde ceea ce adoră, de a distruge»
fără de nicî 0 căință, opera nefastă ce iea a construit-o
cu atâta încetineală. Luminînd inteligențele, întl\'
rind sentimentele omenire!, făcînd să apară în toata
goliciunea sofismele, pe cari se întemeează apologie0
războiului, va fi lesne, atuncea, cînd se va găsi cu
cale, să se formeze niște generații pacinice, pr>n
chibzuință și prin caracter.
Ch. LetourneaV,
REVISTA IDEEI
Copiii Săraci și Copiii gogați
149
cuib, ce s’ar putea învăli cu atît de plăcute și fragede
lucruri, cugetă măcar la dînsa cine-va? Se spune
oare acestei ființe nevinovate, care nu știe nimic,
prea strălucitul dar cam paradoxalul colaborator al caie nu va ști de cît ceea ce veți învăța-o, că numai
Jurnalului «-Le Peuple», Edmond Picard, și-a aretat, proștii sînt mîndri și aroganți față de cei umili ? Li
•Jn iutnalul acesta, inipresiea de adîncă admirație, ce se spune oare, că trebuie să-și cântărească vorbele și
■ ft inspirat rezoluția luată de cîte-va tinere și bogate că bîrfirea ie o crimă odioasă? Lt se arată oare că
Americane, de-a îmbrăca bluza albastră a lucrătoarelor bucuriea intimă cea mai mare, ieste a da ? Dacă co
de fabrică. Altele, îmbrăcîndu-se în zdrențe, mergînd pilul ie cuminte, i se făgăduește, ca răsplată, prăji
să cînte prin curți, colectînd, în folosul săracilor, ba turi, o jucărie ce-i place, ie dus la circ. Dar nici o
nii aruncați de pe ferestre, se pare că l’au fermecat. dată nu i se spune : <A! fost atît de drăguț și atît
nntura-î entuziastă, împătimită de tot ce iese de ascultător, în cît ai drept la o răsplată specială:
din datina obicinuită, puțin cam monotonă a viețeî ieată o piesă care-ți va îngădui să fii fericit».
obicinuite, avînd groază de banalitate, atît în fapte
Dacă, în loc să fie deprins cu cochetariea și lăcomiea
cît și în vorba scrisă sau vorbită, Emond Picard, a i s’ar fi zis une-orî: «Ieată un rînd de haine care
fost’mișcat, și iei ne-a spus-o în stilu-î înflorit. Iei a va costa cincî-zeci de lei. Nu vrei să te mulțumești
găsit superb, eroic, aceste misa milionare, părăsind oare cu altul, mai puțin elegant, care nu va costa de
luxul acelui home părintesc, pentru a merge să se cît două zeci și cinci, și să dai ceilalți două zeci și
amestice cu fetele de fabrică și să robească cu iele. cinci, ce rămîn, unui sărman copilaș, care-i aproape
A fost mișcat pană în adîncul inimei, gîndindu-se la gol»? Sau: «Vrei tu, o zi din două, să te lipsești
aceste tinere persoane, «de familie buna», cari își de dezert, și, cu banii economisiți, să cumperi pîne
plimbă zdrențele și glasul în lungul murilor, cu capu-n unui sărmanei flămînd» ? Sau, oare, în zilele de săr
sus cerșind pentru alții. A declarat că nu poate fi bătoare, la anul nou, se spune oare copilului că tre
un fapt mai sublim, de pus în Belgia, pentru o bo buie sa se gândească la desmoșteniți, la nefericiți!
gată fetiță, de cît de-a merge să asude ca muncitoare lipsiți de toate ? Cu îndămînare, cu dulceață și răb
dare, toate mamele ar putea fasona după voe inima
în fundul unei mine de cărbuni.
îmi voiu îngădui a-i spune, că sînt cu totul de altă mlădioasă a copiilor lor, și aceștia, crescuți mari, le-ar
părere, că ieu privesc pe aceste yanlwe ca pe niște datora această bucurie admirabilă și sănătoasă, această
desperatei și
țicnite, ca pe niște nevrozate, pe cari le mistue do putere de opus ceasurilor negre ale desperare!
rința de a împlea, cu numele lor, toate ziarele din durerilor omenești: mila.
Dar
vai.
în
acest
sfânt
sanctuar,
pe
care
nu trebuie
lume, că acest moft extra-oceanic, dat sub înfățăde samă a unui devot,
“
șarea de milă, mă revoltă și mă costă, că, dacă aș fi să-l atingem. de cît cu ’băgarea
ieu mania acestor nebune, cînd s’ar întoarce acasă, ce se pune oare ? Un nebunesc orgoliu, gelozie, treostenite curând de a juca un rol zdrobitor și foarte buinți de a părea, de-a eclipsa pe alții, și m.ai cu
samă
de bani,, bucuriea avarului, dorința
fericite de-a reveni la luxul lor, le-aș tr’ge cîte-va OteUAto
" dragostea ------------------------de-a poseda, de-a fi proprietar. Oare ce-salta,
ce-s alta, aceste
bune, la spate sau le-aș băga la duș. lear cînd se '•
’
-1- --------- f
livrete școlare,
ale
casei de economie? VoK
Veți zice că
vor fi liniștit și îndreptat, le-aș spune:
—Cum, voi aveți îndoite, fericire de a vă simți prinse ie a propaga economiea. Vorbă să fie. Ie a propaga
avarițiea, rapacitatea,,dorința
---- de a îngrămădi. Ie a ucide
de milă, față de cei ce luptă crîncen, ca să câștige
orî-ce veleitate de
do caritate și de milostivire.
milns+irire. Voiți
Voiri
■■. r,
o sărmană bucată de pîne, pentru că îmi închipui că părerea unuîinstituitor, față
de această economie ?
#
V.V-.VW*, — t----------------------------------nu jucați o nevrednică comedie, pe lingă asta aveți . -----------al cf.îî
— Copiii de astă-zi, îmi spuse “iei,
știi r»
ce cn
se •fnr
face dinavere, aaîuu
adică bucuriea
deo a jjuwu
putea ușura o parte din
avere,
uuuiaixcc* «
~
zn/ri capitaliști. Lăsând
Lăsând de-o
de-o parte
parte, că
mizerii,
voi vă apucați,
dobitocește, r.HVÎnt
sub cuvînt
de tr’înșiî? Niște micicapitaliști.
ir și ..X
rl nl->îCIlK
dp.
fraternitate, să renunțați la bucuriea aceasta, cea mai la țară, unde copiii burgheziei sînt amestecați cu
adîncă ce poate fi, singura durabilă ? încetați de a copiii
mi dcuovi
săraci,, acești din urmă
____ au cazna de a aduce
ad
fi tot o dată absurde și inutile, veniți-vă în minte, un gologan, adesea-ori nimic, pe cînd ceilalți vin
vii cu
i ieu, cu cinci, cîteo
cîtc o dată
eu zece, laanulnou.
nnnl nou.
lăsați-vă călăuzite de inima voastră simțitoare, nu de unlen,
data cuzece,
Ieată
apreciarea unui om, în stare să judece
cum se
capul vostru nebun, siva veți da sama numai de cît,
r
inder.e cm
cade chestiea, și cunoscut în de obște ca doctrinar,
că altruismul ieste un Dumnezeu la care nu te gândești deciresuspect de teorii «subversive».Nu-i asta odios?
de cît într’o îngenuchiare de rugăciune, iear nu fă Și după toate astea, jurnalele -^serioase», gazetele
când boscăriî. Le-aș spune asta, și. fără îndoială c-ar matei burghezii, vor urma a spune, că noi propagăm
reveni la un sentiment mai adevărat și mai nobil, al muncitorului, ura împotriva bogatului, cînd tocmai
datoriei lor și al sarcinelor lor frățești.
voi, clase conducătoare, o puneți în programe.
Copiilor li se predă o mulțime de lucruri, li se
Propagați economiea, nimeni nu are de zis nimic.
bagă o mulțimi de materii în sărmana lor căpăținuța, Dar asta să se facă acasă, nu la școală, în fața sărfoarte curînd sleită. La patru ani, știu să cetească, mănelelor ființe, cari se vor putea afla, une-orî, cu
la zece sînt niște vrednici de plâns și caraghioși sa pântecul deșert, și vor putea să-și zică: «Dacă aș fi
vant!, niște fonografe, intonând admirabil, pe naș, lec avut ieu banii aceștia, aș fi putut să mînînc ca un
țiile învățate. La cincisprezece ani, băeții discută chiabur». Inse o dată cu trebuința economiei, pro
politică, numesc «bătrâni ramoliți», pe oamenii de pagați datorie-a, atât de dulce, a împărțire!. Și ieată, so
trei-zeci, se ieu'după fete și sînt pe cale șă-și pieardă cotesc, că, supele școlare, să fie plătite copiilor de sărăci
cele din urmă iluzii, pană să-și pieardă părul dintâi. de către copiii de burghezi. Părinți! să dee copiilor
«Tinerele persoane^, cunosc în fond arta toaletei și lor, porniți la școală, gologanul care va întări un ca
a ochiadelor, sînt tot atît de bîrfitoare ca și mama, marad în nevoie. Cei ce dispun, să achite în numerar:
Și cu desăvîrșire experte în acest sport la moda, cei ce primesc, să achite în mulțumire. Ar fi atît
atît de aprețuit, care constă a face o mulțime de de atingător acest ajutor frățesc, între micuți, și cu
yaarafeturi în fața unor oameni, pe cari, în forul in mult mai util de a forma conștința și inima copiilor,
terior îi găsesc stupizi sau puțini onorabili. Adorabil. de cît un oare-care «curs de morală».
Se desvoltă, toate facultățile spiritului^ se desvolta
Alice Bron.
toate puterile fizice, dar inima copilului, acest pur
�REVISTA IDEEI
150
revista ideei
Un moment al mișcare! noastre
•uă
latul unor idei. Și, ceea ce-î de remarcat: niște abV®’
întratl pe pragul adolescenței, aveau asupra lunieî a
înriurire pe care doar prestigiul părului cărunt Jj
31
In fața noastră mol o. mani e-t^
simpte. leu unul fapt de vrednicie rarii, îl poate insufla.
Am redactat îndată două manifeste, prin cari
chlema, pe de o parte pe orășeni, îear pe de alta p0 sftten?
la sărbătoarea noastră. S’au discutat manifestele acestea
în cerc, s’au dat la tipărit, s’au împărțit pe urmă întrP
toți, să fie răspîndite. Nedespărțindu-ne de cît o zi sa»
două de data hotărîtă, întreaga tinerime făcu dovada
avea să întrupeze atât de ni
e mult tov(U.flș, unei nepilduite energii. Fără ca cine-va să prindă veste
cum, manifestele noastre apărură, de-o dată, pe toate
identice, avea să-mi fie n
cunoscut într un
tovarăș nedespărțit . i
atragere, lesne de zidurile târgului, la toate înălțimile, pe garduri, chior
cerc de liceeni, pe cari un te iu «e
&
cu
si pe giamul de la felinare. Și cum administrație» intreexplicat 1» tineri, ÎI
î»
"got’?anI. Ie prinsese o goană de exterminare, manifestele apărură
pe. la ferestrele feluritelor case, lipite pe dinăuntru. Tn
S’^^sAVcuScU^crS
fine, încăpură în toate minele. Au plecat pelerini la
țară, să ducă in persoană vestea serbărel plănuite.
Trunchiurile copacilor din cale, stâlpii de telegraf, fură
învestmântați și iei cu manifeste. îear, de pe muchile
îmi nare, pe atuncea, cam creț, țața oronzaii,
de deal, Iele zburau cu duiumul, până la oamenii râsadinei, vioi, mi-aduc aminte, spunea ce-va.
pîndițl pe departe, cari munceau in cîmpie. Toate puterile
vreme să mal noteze ceea ce spune ce-va._
. .
fură utilizate, pentru împrejurare, pănă și vîntul.
Lucrurile s’au prefăcut de atuncea. După <o activiM
Fură alcătuite, în grabă, o sumă de steaguri și steabsorbitoare,
am socotit
că vemsese
ca sa ma
îrec
si altora din
însărcinările
ce le vremea
ayeam asupjă-mi,
gnlețe, se arvoni o grădină, una din cele mai splendide,
ca loc de întâlnire, se împărțirii rolurile între acel cari
cu care fusesem și investit de obște, in cercul in care aveau să vorbească, să întreție lumea asupra năzuințe
îmi dădeam prinosul mleu de energie. S1I“tiamR“®Xle lor
noastre: tineri și tinere, bărbați, femei', din toate
de oare-care reculegere, de-o înoire de putere. B.
stările cu cari ne. aflam în conlucrare. Dar. dacă intenadoptate în închegarea mișcărei noastre. nu nuain! c‘
zitatea
mișcărei de care pomenim îera puternică in de
îngădueau, cereau chiar Iele, în chip normal, ca, 1
vreme dată, să se facă o prememre intre aleși, unu obște, acum crescuse simțitor. Intru atâta, că, stăpînirea,
care
o
luase
cam in deșert, ce-va mai înainte, acuma o
camarazi, au luat-o ca o manifestare menita a lov}?a
însă-sî situațiea lor, de care unii aveau _ poate motn e vedea printr’o prizmă opusă, cu totul înfricoșătoare. Pă
să nu se despârțascu. Dar leu am persistat. Am losc rinții tinerilor, dascălii de la școală, fură avertizați să
hulit pe urmă, mi s’au scornit ponoase, a căror funda înfrineze pornirea celor ce atârnau de iei. Muncitorii,
ment îera doar o părere sau mai degrabă un pretext. mahalagiii, chiar cel de-o stare neatîruată, tura ame
Organizațiile muncitorești din țară, și cele aflătoare și nințați, cu toate relele, stăruind în pornirea lor. Se luă,
cele închipuite pentru prilej, îu urma unor instigări, au în sfîrșit, o sumă de măsuri, ca împotriva unei năvăliri
votat moțiuni, cari mă excludeau de pretutindeni, pe de barbari. Se cnncentră tontă militărimea regională,
totdeauna, din sinul lor, ca de opinii prea radicale. se recurse chiar și la oastea megieșită. Se organizară
Inse, cum poți să tulburi o conștiință senină, care se numeroase patrule, să calce toate stradele. La țară fură
măgulește, din potrivă, de a fi fost călăuzită de cele mai trimese detașamente puternice de soldați întreg județul,
sănătoase idei. Nici n’am zîmbit,nicl nu m’am întristat; nu numai că’părea, îera curat în stare de asediu.
rni-imi căutat de treabă, înainte, precum am înțeles.
Ce-va mai mult: porniră arestările. Tinerii nu mal
Iern acuma prin April, anul 1892. Din întâmplare leu fură cruțați. Oamenii, presupuși copărtași la mișcare,
mă găseam la Iași. Avusesem prilejul să tipăresc acolo fnră luați de pe la casele lor și' aruncați în închisoare.
o lucrare de propagandă, anume, ^Manifestul Comunist». Barierile, păzite cu cea mai mare strășnicie. In oraș
Și nu puțin am fost surprins, cînd, într’un cerc de pri îera ciumă, îera răscoală, îera potop ele foc și apă.
eteni, vorbindu-se despre mișcarea ce se pornise la Bo Nimeni nu avea voe să se îndrepte zilele celea, spre
toșani, aud rostindu-se, printre altele, cu osebire numele iei. Niște care de fin, pătrunse mai înainte, din sate,
camaradului mleu uitat. Ce? Conduce acuma un club
șosea, fură întâmpinate și răsturnate iu cale, să nu
de muncitori, scrie articole într’o gazetă de agitare, i-I pe
ascundă ce-va unelte distrugătoare. Sosirea uliu tren
vorba caldă, convingătoare ? Și'întețește tineretul și fu însă-sî întreruptă: iei aducea o armată de nu știu
întețește lumea la ' deșteptare, la luptă ? Că putea ce năvălitori. Atât îera de halucinată mintea dregătospune ce-va, negreșit. Inse, să spue fără tranziție, așa rească. Avem inse o pildă, cum știe energie» să calce
de-o dată, cu strălucire ? Un camarad și-a dat părerea orî-ce stăvili și totu-șl să se manifeste. Cînd strășnicie»
că ar fi bine să mă abat prin partea locului. Băeții, vor
mai mare, cînd stradele ierau pustii, ca într’o zi
să organizeze serbarea de I-iiî Maiu, si-un sprijin ca al îera
de zăpușală cumplită, ca din pămînt răsare un mănuncliiu
mleu, le-ar fi venit la vreme, chiar li iera de lipsă. Un de tineri, purtînd sub brațe steaguri ro.sil. Alții sparg
glas duios, ce avea darul, pe vremea ceea, să concentreze
în mine puteri necunoscute, îmi zise: du-te. Aveam în închisorile, în cari îi puseseră la opreula’, niște părinți
zeloși,
cu cale,
pe poa
vremea ceea,' să tacă pe
demnul cel mal puternic. Ce mai puteam aștepta.
______ cari
— găsiseră
v«unaruzn
lor. ba
andarniil.
ponoare,
trec peste ape, ca să se.
Intr’adevăr, fu uimitoare priveliștea ce mă întâmpină .lcăerări.
îearTrec
pesteprin
cîmpuri,
mulțimea
afle
alături
de
camarazii
lor.
La
poarta
țarinei uulocinîn cale. Văzul pe tânărul prieten,’de-o hărnicie rară: ca o mare ce se revarsă peste zăga
pin.—-.- în—casa
ixi— uit cnri;e, eurge mereu,
îl văzui consultat, solicitat în toate părțile. Văzul, în
Intre acestea, tăbăruit
zăgazuri.
fine, pentru respectul adevărului si pentru dragul a- unde, pe lingă o îngrijire peste
duioasă,
m
ducere! «minte, un grup de aprigi propagandiști, flerbînd vrăjiți, doi ochi pe cari nu-iînvoiu
casauita
unei familii blajine,
de-âcea activitate pe care o dă o convingere, pe cșre chegam planul vorbire!
îngrijire
ce tr
duioasă,
“1'”’°" mă străjuiau doi ochi
------ Și,
re cari
nu-i voiu uita.. nici o dată,
nu o imobilizase rutina. Școlărițe, cu ghiosdauul la toarea noastră.
in sfîrșit,
■ .îmis îne
chegam planul
vorbire!
să desvolt
subsuoară, abătindu-se, în trecerea sau în întoarcerea camaradul,
pe care
îl amce
în trebuea
vedere aici,
tabiu tu la
ș sărbă
.
toarea
Și, în
ajunul
de la școală, pe la un cerc anumit, unde se desbăteau unde
se noastră.
întâmplase,
ne sfîrșit,
facem sosit
apariție»
pe zilei,
stradleu’• si* cu
n
camaradul,
carelaîl clubul
am in vedere
cele mat arzătoare chestii. Tineri încă la învățătură, cem
printre pe
străji,
nostru,aici,
pe tăbănut
care il *si iei pe
unde
se
întâmplase,
ne
facem
apariție»
pe
stradă
și
tre.
cutreennd de-a valma mahalalele și satele, luptindu-se
—, " .-cemmărgini
printreastrăji,
la clubul nostru,
pe care îl aflarăm
sa mfrîngă neștiința și lîngezala si’căutând să introducă se
ne bloca
TX-sgol. Acuma,
că scăparum
dindemina
in spinte nuevârurile ce li se are’tase loru-le atitde lu- orî-ce
circulare
pe strada
din stăpînirei,
față. Inse,la
a noi, dinsa
1
se mărgini
a ne
înăuntru,
oprind
pe ivim
lingă intr
asta și
mmoase. ixicăeri poate o împreunare mal mare de forțe tul
să se știe,
că bloca
noî ieram
acolo,
să ne
on-ce circulare pe strada dc
*
— «ă se știe, că noi ieram
151
serioase, entuziasm la culme. In asta se rezumă trece
rea noastră prin închisoare. Nici grijă de interogatorii.
16 bietul procuror îl treceau nădușelele, să scoată nu '
țintare. Unirinu au lipsit J înfrunVe^rimejE1^ Știu ce complicații din sărbătoarea ce vrurăm să orga
nizăm. Adesea, inse, camarazii, găseau cu cale să-1 per
rie să
vadă de-aproape si să ne stringă mina S?d0
sifleze. Instrucție», într’o privire terminata, furăm trans
t ndirăm chiar un tovarăș bun, care remase cu noi Ie portați la poliție. Liberarea mai trebuea amînată, stădrept, că dintre ce ce ne văzură, pe mulțl i-am întâi®
pinirea mai uneltea ce-va. Acolea, tot noi st'lpinl pe
în închisoare Daca nu a prea pus împotrivire la in situație. Sălbăticiile obicinuite, ae-o dată se curmară.
trare, cînd cine-va Îera stăruitor și vrea să pătrundă la Nimeni nu mal avea curajul să facă uz de Iele. Turbațil,
noi stăpînirea porni să Iaca arestări la ieșire
cari nu pot de cît să schingiuiască, au trebuit să fie atunIn împrejurarea asta ni s’a manifestat atâtea simpatii
cea bolnavi. Nu mai puteau tortura pe nimeni.
atîta bunii voe, ca înși-ne am fost surprinși. Un băețel’,
Inse ce se mal urmărea cu uoi ? Ocîrmuirea, mai bine
110 aducea, de- la: nu oare-care stăpîn. pe care nu l’am zis ispravnicul de județ, un ruginit boeriu. avea la inimă
cunoscut nici o data, ne aducea o tabla cu merinde, cu p ,??erea orl-cărei agitații, din tîrg și de la țară. Astturtă dulce, ca la o zi solemnă. La coborîre știm că a tehiî, se urmărea o răzlețire între tovarăși, o depărtare
fost închis, după ce, prin indrăzneala-I naivă,’ care nu sau o răcire de idealul care ne îera tuturora atît de
cunoștea încă nici o teamă de risc, hipnotizase paznicii scump. Unde nu se putuse face nici o încurcătură, unde
noștri și pătrunsese, nesupărat, la noi. Știm că s’a cău îngrozirea nu ajutase la nimic, se încerca coruperea,
tat să se facă greutăți stâpînuluî. Pentru că, stăpîni- momeala. Camaradului mleu distins, i se vesti, cum că
rea, care săvirșise toate călcările de legi, toate mișeliile prefectul, are de gind, să mijlocească a i se face o
cu putință, îera acuma pătrunsă de un scrupul: să nu ne oare-care bursă, să meargă in străinătate, să-și săvîrvioleze domiciliul și să ne facă să ne predăm prin foame. șascu studiul. Chiar Iei va scoate din pungă o sumă
Să ne predăm prin foame. Alături îera un cîrciumar c-vreu. oare-care. Numai să se lese de visurile lui. Ce se putea
De dînsul ne despărțea un zid și în ograda-l Ierau pos răspunde unei asemenea propuneri: lea fu disprețuită.
tați, anume, un număr de agenți. Ceea ce nn a împie Amicul mleu n’a mal avut nici o bursa, și tot a vizitat
dicat înse pe o evreică bătrînă, o venerabilă evreică, să străinătatea. îear studiul și l’a săvîrșit. cu cea mai stră
urce scările cu niște uscături sub poale, cu niște pine, lucită izbîndă. Esclus din școală, precum au fost esclu.șî
să pună într’o cofă cite-va sticle cu de băut/să ni le mal mulțl, cari n’au mai reinas din pricina aceea pe dru
dee prin pod, de la care am fost desprins o scindară muri, cu cele cite-va resurse, adunate cu osebire de pe la
sau două. Se încura un risc: simpatie» cu cel obijduit niște lecții, cu o mică colectă, făcută de un devotat
camarad, un partizan al nostru, cu cele cîte-va resurse
trebuea înse să fie cea mai tare, în fine să triumfe.
le aveam și leu, pornirăm împreună, peste hotar.
Negreșit, manifestarea plănuita de noi a fost împiedi ceAdministrație»
mărise atît de mult agitați ea pornită în
cată, organizatorii Iei, membrii cei mai activi, fiind, in mulțime, în cît plecam
cu încredințarea, că cel puțin pe
mare parte, s’au sechestrați sau închiși: în neputință cîți-va ani, lăsăm în urmă o condensată activitate. Am
de-a se mișca. Dar agitafiea ce a avut loc zilele cele, petrecut în Belgia un an, un an de observații, un an de
în Botoșani, a avut un răsunet cu mult mai mare de cît
încercări, un an de studii libere. întorși in țară, și inchiar dacă serbarea izbutea. S’a fost făcut atîta zarvă, tr’acela-șl oraș, Botoșani, stăpînirea și mai înverșunată,
atita zgomot mare, că nu îera o casă, din tîrg sau din nu mai cunoștea nicl’o margine, casă ne facă vleața ne
județ, de prin împrejurimi, cănuiera un om, să nu dis suferită. Mie’ mi-a trebuit o vreme, pentru ca, în cele
cute, cu nevasta și cu copiii și cu prietenii lui, o întâm din urmă, să fiu nevoit să mă adăpostesc sub un șopron
plare care îi atinsese, mai mult sau mai puțin, pe toți: dv owulL.l, -------------- ’i casa camaradului, de neui
în interese, in dragostea de oameni și de dreptate, în cele de
seîndurî, într’o grădină, la
tată memorie,
memorie, care
carene
ne împart;
împărtăși soarta, care veni la noi
mai curate concepții. Cu toții, îm puțeau avea de cît, tată
în club
ne urmă
urmă la
la închis
închisoare. David Emauuel. Nu
vorbe bune, pentru mina de tineri care știea ce vrea, în
club si
si ne
cu s'ar fi schimbat atâta simțirea lume!. Dar cine să-și
care
vrea
binele
mulțime!,
care
îera
atita
de
curată,
cu
s'ar
n
scnimoat
uum
—
. . .■
liasca
iimșlca,
’ph-'*. pc)'’no stiipînire
atît de chibzuită, atita de streină de ori-ce interese primejduiască liniștea, aă
să Litre
intre într
intr’o b
luptă
stăpînire
meschine. Gazetele au protestat, au vorbit îndelung de turbată, cine
cine din
din cei
cel mai
mai înstăriți.
înstăriți. Pănă
Pănă șiși de_
de mincare
'
birturi. Nu
Nu mă
rn>’1 puteam
cele petrecute, au înfierat puternic purtarea stăpînirei. îera oprit să dobindesc
de la birturi.
redus
A fost o fierbere obștească, cum rar s’a pomenit. Miș- abona nicăeri. In așa situație, r~
—3 1la
“ 'o izolare cumarca
aproape
singuri.
carea de la Botoșani. 'înscrie una dm cele mai strălucite plită, rămăserăm să înfruntăm teroarea
—r.__
și printr’aceea-șl stă
Și mai nobile pagini, în istoriea mișcărei proletariatu- Apropiați
năznințl mal
comune
ruință, nu prin
o primejdie
mults’sau vre-o momeală
lui țerei aceștia. O pagină minunată ’neștearsă.
nouăx*avea «să ne despartă, unirea să ne strice.
Dar, după toate, ne veni rîndul să împărtășim înși-ne,
La urma urmei, se potoli furtuna. întâlnirile nu mai
soarta camarazilor cari Ierau închiși. Autoritatea, în puteau să ne fie stingherite cu nimeni și toată spaima se
cele mai din urmă, obosită de așteptarea predare! noastre, risipi. De-acolea inse dorul de orizonturi nouă. Înscris
care întîrziea mereu, trimese cîți-va reprezentanți de-a! din nou la carte, împins de acel fatalism social, care
?1”1 ne viziteze. Ni se înfățoșa procurorul, un po îți cere să perziștl stăruitor intr’o îndeletnicire luată,
lițaii! și alțî cîți-va agenți. Procurorul ne spuse, că se cum se rostește ’iel, Zosîn nu continuu mal puțin acti
simțea nevoe, neaparată nevoe, ca să ne prezentăm la vitatea-! agitatorică. Cumpcnile ce a avut să mai tragă,
instrucție. Se deschisese o instrucție, și se simțea nevoe alte cîte-va arestări și mizerii, l’au lăsat neclintit. In
de depozițiea noastră. Dacă prietenii noștri nu fură libe diferite târguri Iei ține conferințl, desvoltă cursuri în
rați pănă atunci, ie că lipseau relațiile noastre. Știeam noi diferite grupuri muncitorești. La clubul din Capitală,
bine că ie o vorbă goală, înse ce teamă de soarta ce ne-ar la cel oficial, se pune să propoveduiască, cu atâta te
h așteptat, pe care, de altminteri, o îndurau chiar ca melii, în Cit conducătorii acestuia, din timpul dat, găsesc
marazi de-ai noștri. La cazarma unde ieram păziți, fu cu cale să nu-i mal dee cuvîntul, să-1 anatemizeze. Ar
0 curată sărbătoare. Din cîte-va zeci de inși, unul'măcar fi putut să facă o divertire în spirite. Dar, unde se
să fie tulburat. Din potrivă, ce împrejurare ni-ar fi distinge mai mult, Ie în congresele studențești, la cari
putut ținea la o laltă atît de mult, ziua și noaptea, a participat ca student. Conferințele ce a alcătuit pen
zile de-a rîndul, asa fără habar. îera o înflăcărare ne- tru iele, au fost o ilustrație pentru congresele acestea.
Pbsă, parcă am fi’ făcut cea mai frumoasă partida de N’am să vorbesc acolea despre valoarea lor. Ou toate
că sint în iele opinii ce ni-s proprii, nu rn’aș împiedica
Piapere. Entuziasmul tuturora iera de nedesens.
Numărul prietenilor noștri sporind, sporind prin vi- să le proclam escelente, dacă aș ști că cetitorii nu vor
^ele ce le primeam de afară, dintre cari, pururea ne ajunge de la sine la încheerea aceasta. Am căutat să
om aduce aminte cu drag de cele cîte-va cu osebire povestesc niște peripeții nu tocmai cunoscute de inulți,
°*nȘașe, sporind cu soldați! cari se aflau disponibili, ne să pun in oare-care lumină un caracter.
P. Mușoiu,
ăsari ideea, să transformăm o sală de școală regimentară,
T», îa a (le consfătuire, de conferinți de-ale noastre,
atracție, petrecere, cliiar cîntece și jocuri. Discuții
�REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
152
D-nu Kalenderu și ?erănimea
Se pare că înființarea de’“^“rfdîXea
tocmai așa mult la pro pentaea ea
romîn,
morală și independența p^
Pe-aLas’ să rida, moș Brane, da’ ce-o să facem, pă
catele noastre, după ce muncim, ca robii, toata ziulica,
în arșița soarelui și-n potopu ploilor, pe mooiea
ciocoiului?
„
- jx
— Ce să facem ? Bem basamac, ca ne mai da o
leacă de putere și uităm dă dajdiea pricictorului și
dă pustiea de sărăcie.
— Păi, vezi bine, că n’o să bem gaz, Doamne
ieartă-mă.
— Ori d’aia dă care bea alde dom Kalinderu.
— Da’ ce-o hi bîndă, iei, mo.ș Brane?
— D’aia din clondire, cu gâturile numa'n aur, care
pocnește ca livorvelu și svîrlă dopu tocrna’n podină,
par’c'ar avea pă ucigă-1 toaca în Iele. E he, verișcane,
m’am prelins și io o dată, cînd fu o alegere la^oraș^
mima' c’un cinzec. Da’ pre legea inea, dacă nu-i mai
bună de cît mustu înăsprit, știi colo cînd dă în fiert
și te urzică la Irtnbfi. Dac’am avea și noi, Stanică,
flăcăule, clondire d’alea cu plesnitoare, bun înțeles că
n'am mai bea basamac, bea-l’ar Aghiuță să-l bea, că
tare-i cătrănit, par’că-i zamă de mătrăgună.
— 0 hi avîndă preț mare, moș Stane ?
— Nu-i dă nasul tău. băete. îo’in dau cu gîndul,
că dacă ți-aî vinde amindoi juncanii și toate rațele
din bătătură și-ai mai săpa și-o săptămână arenda
șului, tot n’ai putea să te’mbețî cu d’aia.
— Păi atunci, nu-i păcat da Dumnezeu, moșicule.
si» șăgueaîică boeriî, în pesii, fiîn’că n6i bem basamac?
să fie decorați și alțî țerani. Trăiească d-uu I. v- *
lenderu. lenr tu, presă romînă, publică repede r,?*
tretul și biografica d-lui Kalenderu. Țelegrafiațî12.r
turor ziarelor nemțești și franțuzești, buna vestii-1'
Să se trâmbițeze în toată Europa, că, în sffrșit, Sof5
țiea problemei agrare s’a găsit în țara romăneasA
Nimănui nu-i scapă, credem, importanța și eficOcL
tatea măsurei luate de d-nu Kalenderu. Decorare-'
țeranilor va înălța într’înșii sentimentul demnități
va stîrni emulațiea și le va infiltra credința că fi, '
ritul ie recompensat, în această vale a plîageriIOr
Nădăjduim că măsura asta salutară nu se va opri
aice, că în curînd vom ceti în gazete, sub titlul «So.
licitudinea d-lui Kalenderu pentru țerani» :
-Au mai fost decorați: Tănase Chiorii, din Vadu
Săpat, cu ordinul Coroana Romtnief, în gradul de co
mandor, pentru că a răbdat trei zile de foame,
să ’njure. loniță Reteveiu, din cătunul Pingelele, cu
Bene Merenti, clasa I, pentru că a "cetit, din scoarță
pănă’n scoarță, pe Tunsu Haiducii. Marghioala Dobre
sin Ciupilă, din Golăneștii de jos, cu Steaua Runilnd
în gradul de cavaleroaică, pentru că a gătit o emi
nentă brînză cu mămăliguță, d-lui prefect respectiv
cînd a venit în inspecție. Radu Năpîrstoc, din Viforeni’
cu Trecerea Dunărei, pentru că a trecut, cu căruța
prin Ialomița, nefiind pod în tot județu, și nu s’a înnecat de cît iei, iear boii au scăpat».
— Fă Sultană, zice Gheorghe-al Saftei, uite mi s’a
rupt cojocu colea la chept. Iea drege-mi-], că-i o
gaură numa cît un gologan.
— Pni n’avem ață și ac, bărbate, vai de noi.
— Cumpără, fă.
— N’avem nici o leseae frînta, bărbate.
— Ei ias’atnnci, muere nepricepută. Astupă ruptura
cojocului cu aia dă tinichea pe care mi-a dat-o dom’
Kalinderu.
Tarascon.
Glasul sîngeluî
Boerl, atîta vă urăsc,
Și mă urăsc atît pe mine:
Ca noastră clasă m’a. născut
Și-al vostru sîngc-l port în rine:
Si ușa, văzând d-nu Kalenderu, că reprezentațiile
.In cît im:i blăslăm obirșiea,
teatrale nu au produs roadele așteptate, s’a apucat
Și insu-tnl leit. mă urgisesc,
să scrie alte zece circulari și să iea altă măsură, pentru
Cînd, cu priviri mai scrutătoare,
a îmbunătăți soarta populației rurale.
Sub titlul ademenitor, de: ^Solicitudinea M. S. Re
Cat în adîncu-inl să privesc.
gelui pentru țerani?, am cetit, dăunăzî, "în ziarele din
Mi-aș idea vinele, să-inl sece
Capitală, un articol, plin de vibrator entuziasm di
nastic și de meritată proslăvire a înțelepciune: Su
Tot sîngele de moștenire,
veranului, care, în Inalta-I dragoste pentru talpa țârei,
Ce-ml redeșteaptă împilarea
a însărcinat pe d-nu Kalenderu, să.. Să împartă cîte-un
Și-a Libertățel năbușiră
kilogram de brînză de Cocioc și cîte-o baniță de mălaiu la toți țeranii de pe domeniile Coroanei? Să
Dacă un dor de răzbunare,
dea poruncă zapciilor să nu mai Iea în sfîrcul biciului
Și-un rest de sînge grăitor,
pe țerani, cînd îi duc la vot, ca pe-o turmă de oi
Nu mi-ar șopti: nln tine curge
la muls? Să înzestreze, din caseta regală, o sută de
Și sînge nobil din popor».
gospodării sărace de însurăței? Nu, domnilor, toate
astea ar fi fost niște bagatele meschine.
Mergea Demetriad.
Pentru îmbunătățirea soartei țeranilor s’a făcut ce-va
rîVb°/ărit0r’ mQÎ în^16Pt»mm grandios: Loruitoru
hh,ță hi.e Rarbu și loniță Ene Ghilă, din comuna SeREVISTA IDEEI: Colecția complectă: 5 lei.
f/arcea, județul D<lj, au fost decoraff cu serviciul cre- Abonamentele în restanță, cum și ori-ce corespondent6’
buSdpT/7’0, Și ziarele anuntfi’ eii’ înm-secata-î
so vor adresa;
•
ș democrație, d-nu Kalenderu va mai stărui
D-lui P. (VTușoiu: io, str. Epurilor, Buouroțt’-
femeile în luptă
j
153
intimpinațî, de fapte de acele, streine de orî-ce con
servare, cari vor fi tăgăduirea orî-cărei conservări,
Nu vrem să mai producem aice argumente dovedi- ivor contrazice vieața. Vom fi întâmpinați, de fapte de
acele, ce nici indiferente nu vor putea’ să fie, ea să
tonf6’ cun\ CU’ Jnn ins.u?inle îei> femeea merită ne 1le zicem mici necesități sau caprițiî. Dovadă că ideile
Ot dreptul, » fi emanopată CSndnu-i privită, măcar vor fi înțelese pe dos, sau vor fi fost împrejurări
‘e-aceea-și treapta eu cea dm urmă brută, cj formă anumite, rele, viții inițiale, predispoziții sau îmboldiți,
Jmeneaaoa, de sexul masculin, eind starea ier atirnă- mai tari ca orî-ce înfrânate. Se înțelege, din punctul
toare s’a conservat cu gnja mare, din timpi; ceî mai de vedere al ideilor, n’avem a ne interesa de toate
vecM, în vrome. oe sa d“Wat și robiea, ar fi a faptele omenești, în de obște, n’avem să facem o
niefde vremea și-a ne preta la ridicol, mărginindu-ne dogmă nouă, cu toate că sîntem obicinuiți, ca, ai
. ,naî pleda simplu pentru cauza iei. Acei ce-au făurit noștri,~ pâ- cari-i putem numi ast-feliu, fără nici o
«cele legi draconice, sub imperiul, sub dominarea că- rezervă, să fie pururi modele strălucite, chiar și din
ror ne mai aflăm și astă-zi, acei ce ttrag
“ din
” “iele
' fo'
punctul de vedere al opiniilor curente, modele de virjoase, _
nu_ vor .pleca urechea cu nici un
chip, ca
ca să
să facă
facă t-t?,
n chip,
tute, d;
de caracter ~și nobleță. Faptele omenești, in Jdc
întru
salvarea
femeei.
Pentru
că,
în
definitiv,
în
obște, le putem
pui.em socoti, simplu, ca rezultat al unei
cc-va î—- t
__ _
spirtul acestora, ar trebui să aibă răsunet, pledarea organizări anormale, fie că ar fi socotite de lume ca
pentru interesele iei. In cursul vremei s’au tot făcut bune sau ca rele. Din punctul de vedere al ideilor
încercări de acestea, cari n’au isbutit la nimic. Vrem noastre, n’avem a califica faptele astea nici într’un
data
platonice, să feliu, preocupați precum sîntem da unduirea propriilor
să ieșim o d;
x“ din făgașul *încercărilor
------„:___ nnnal-ra -fnnl-a ca fia Val a n Ailrln cfi-ul.TAitn
"M’flVP.m
fapte, să fie iele o pildă strălucită. N’avem
nu mai convingem
atîta pe nimeni, din ceî ce au in noastre
teresul să nu se lese convinși. Vrem să ieșim pe te su legiferăm noi purtarea nimărui, și mai puțin îacă
să,judecăm,
să absolvim sau să blamăm pe alții.
ren, să practicăm, sa impunem, feliul de vieață ce ni-i
Lupta pentru emancipare a mai fost sugerată feîndemînă și merităm să-l ducem. Mai mult de cît
vre-o lege, de cît prejudecata obștească, ie propriea ineei. Ideea emancipatei i-a răsărit în minte de mult,
noastră timiditate ce trebuește înfrîntă. Și, orî-ce au i-a fost- surîzătoare. Dar, din nenorocire, îea nu și-a
părăsit, nici o dată, vorbind de generalitate, pasivi
toritate, cade, își prăpădește prestigiul, și nici o
trebuință să fie implorată, cînd nu se ține nici o tatea iei, să fi intrat în luptă, ca element indepen
samă de iea. Autoritatea nu mai poate nimic, cînd dent, de sine stătător, ca individualitate aparte, ca
să aducă o cantitate originală de forță. Deprinsă, în
cine-va își pune în minte să n’o mai respecteze.
Se înțelege, nu ie aice de cît un început. Și tre de obște, să fie călăuzită mereu, să fie susținută, se
buie o asigurare mai mare, ca lucrul să fie desăvîrșit știe în ce chip, iea își așteaptă mereu, să-i vie cava
și durabil. In lupta ce se cuvine ca să o ducă, fe lerii, iei să se dueleze pentru iea, s’o ducă mai apoi
rocea, cîmpul trebuește lărgit. Pornind de la necesi în triumf. Ca și cum, luptele sociale, s’ar putea com
tățile iei, a căror îndestulare cută s’o urmărească, cată para cum-va cu vre-o intrigă de amor, sau cu vre-o
încercare ușoară, în care ne-ar putea oare-cum sluji
să-și dee samă că nu se poate îndeplini nimic, nimic
galanteriea cui-va. Uită, femeile acestea, că vălmășala,
să fie temeinic, pre cîtă vreme nu se va face o schim
în care ne aflăm, nu ie o gloată ieșită la promenadă
bare mai mare în starea generală. In masa de desi sau la plimbare, pe stradă, prin care să poți evolua,
moșteniți, în care, se poate afirma, ce-i drept, cum-că
mai mult sau mal puțin, în. voe, să treci cu cine-va
femeea ie desmoștenita prin escelență, mai sînt cate-i Ia braț. Din contra, avem acolea o încăerare cumplită,
- goriî distincte, cum sînt, bună oară, cu osebire, la un veritabil razboiu. Dacă voește, femeea, să-și facă
noi, cum sînt așa numiți! streini, cari nu se bucură,
loc întc’o parte, trebuie să pue mîna pe spadă, să-și
întru tot, de ocrotirea legeî, cum sînt țăranii, pentru întărească brațul și să lovească puternic, pentru că
cari sînt legiuiri aparte. Fie-care, din categoriile
sînt indivizi înadins, cari barează calea. Bărbatul, mai
acestea, pot face stăruință să între sub regimul co
în stare, va face, fără doară. în împrejurările astea,
mun, Dar. cine crede, cum-că, anume prin asta, va fi
bărbatul categoriei noastre, va face o deschizătură
avantajul,, se înșală amar, Sub regimul comun san nu.
mai mire. Femeile, înse, nu trebuie să se lase de loc
'iesmoștenitul ie tot desmoștenit. lenta ce ne îndrep
pe nădejdea aceea. Cînd sînt primejdii cumplite, ce
tățește pe noi, de-a susținea cu tărie, cum-că, cu toata amenință pe fie-ctire, în parte, fie-care trebuie să se
diversitatea de stări, tot la reforma generală trebuie gîndească mai de grabă la propriea-î salvare, cu ris
maî ales de țintit. In cursul luptei, ce va să fie dusă, cul de a se pierde pe sine și nici să poată salva pe
°rî și ce lege aparce, putea-va, fără îndoială, cădea, alții. In împrejurările astea grele, nimeni nu trebuie sa
diversele categorii să între sub acela-și regim. Poate se ascundă în dosul cue-va, să fie altuea povară.
a? fi ce-va. Dar ieste de atins o țintă mai’ mare. Femeile,
Insinuarea de lipsă de pasiune, ce s’ar aduce aice,
cu drepturi, ca bărbații, streinii, ocrotiți de lege, ță nu poate să jignească amorul propriu al nimărui.
ranii, și. iei, ca toată lumea, să nu mai poată fi siluiți nu
poate su ' pgm
_____
w muncă, închinați cu contract... Par’că stăpîniî își Despre
aceasta ar_• putea să marturisascâ numai acele
femei, cari
cari ^și-au
-.și-au iînțeles menirea, mai mult sau mai
v°r putea îngădui vre-o dală vre-o libertate mni mare femei,
"~~i au fost într’un contact mai intim, cu lup
nu s<> Vor pricepe să întoarcă litera legeî tot în fa- Ptătorii
utin^ cadistinși.
.ri
„ Se face chiar
w
v°rul lor. Revoluțiea sociala se. propagă, iea înse u’are tatorn distinși. Se.
face chiar oo adevărată injurie, cînd
se
compară
pasiunea
acestora,
^ebuință să treacă, numai de cît, prin etape. Indepli- șe compara pasiunea acestora, cu pasiunea omenească
de nnd.
rînd, cu
cu pasiunea
pasiunea bestiala
bestială aa acelor nechibzuiți, cari
*rea iei, îeată cc trebuie să urmărim.; cu toții.
de
•? femeea numai ci instrument de plăcere, ara
Cît se atinge de femee, intrată în curentul acestor P.
r
J
ves
^
zice, pentru noi, ca instrument de desgust, dacă am
1(jeî, n’avem să-i mai prescriem noi, purtările ce se cu- > ” " "
_ că sînt lipsite de ori-ce farmec, încântările
I1116 sa aibă. O dată emancipată de dogmele religioase, h înțeleși,
unei sărmane
roabe, sufletește și fizicește roaba. A
de superstiții și de, prejudecățile obștești, ieșită din unei
sărmi
dezmierda o mîndruță, a-i spune mici, adormitoare
rădiționala-î pasivitate, desigur, va procede cum va nimicuri, a o dispune să-și treacă vremea în fleacuri,
v“ea‘n^„b‘in-’ Spre r0-%8r'’are“'‘\7mrălVeaC™Z’ iT^emare.
înteți, însp.
înse, nrpcnm
precum oo facem,
facem, la
la
- —■:—------ aA no ?n^At-.î
1XZ VoTfi lupță.
pue în lumini ealitâțile feî, eă-țî cucerea-
�i ■
REVISTA IDEEI
Revista jdbei
154
sca, cu bărbăție, locul ceJ merM, 'n ’ume,^ rezerva plăcerea unei proprii
A obgervttt
nimic, în orî-ce caz nu pasiune mar ...
maî întâi, cine-va, frăgezimea de bimț, avintul, mto
curea, transportul celor ce-au eojUucr
P
‘flce
ce au avut, în fața lor, o egala . ? ,
,
ce-va, trăînic.ea, durata pasiunei, larga
mare’ ar®
purcede din urmărirea aceluia-și ideal, we a fa.e c
pasiunea legară, să-î zicem tot pasiune și iei, care a
Să de ivfrea unu! creț de Pe frunte, d«
făcută, de un caprițiu satisfăcut, de-un interes oare
care? Cu toate că pasiunea dintâi ar fi mai generala,
n’ar fi prea eschisivă, cum n’are nici o rațiune si fie,
si pasiunea din urmă ar fi mai concentrata... Vorbind
de liste două pasiuni, avem, de-o parte, imensitatea,
adîncul, de alta, un punct imperceptibi in spațiu.
Dacă femeile ar cerceta trecutul și 1 ar interpreta
cum se cade, ar înțelege prea bine, ce rol s’ar cuveni
să aibă în împrejurările actuale. Robii, din cea mai
depărtată vechime, si-au dobîndit libertatea, cît nu
putut să dobîndească, după împrejurările de atunci,
mulțumită, în cea maî mare parte, luptelor lor aprinse. Am zice, numai luptelor lor, dacă nu ar fi fost
dezvoltarea materială, necesitățile vreme! să li fi fost
iu favoare. Stâpîniî, de la sine, nu s’ar fi înduioșat,
nu s’ar fi milostivit, nicî o dată, să facă o asemenea
faptă măreață, să desi'obeasoa robii, nu și-ar fi dat
nicî o dată samă, cum-ca îera, totu-șî, în interesul
lor. Vorbim acolea de generalitate, care ie totdeauna
orbită de o situație dată. Noî, nu ne ocupăm aice,
să scoatem în lumină, împrejurările favorabile, ce vin
și astă-zî, în sprijinul desmoșteniților vremei, împrejuiărî presupuse, cari își fac lucrarea lor, fatal. Ne
ocupam, simplu de manifestările omenești, aparte,
pentru-că maî cu samă acestea sînt susceptibile de o
organizare, de-o îndrumare mai vie. Dar, dacă-i vorba,
împrejurări priitoare nu lipsesc nicî acum, ca să fa
vorizeze femeea în năzuințele îeî, cum nu lipsesc să
favorizeze năzuințele tuturor îngenuchiaților, în de
obște. Ce trebuie să facă, atuncea, în special, fe
meea? Un lucru foarte simplu. Să se considere ca
unitate distinctă, sa-șî apere independența cu cea maî
mare tărie. Să nu aștepte, pentru interesele îeî, mărinimiea sau mila nimăruî. Nicî gentileța chiar. Ajunsă
conștienta, sigur că, în tot cazul, va fi și asistată,
cum va și asista. Tovarășă să fie, dar nicî o dată su
bordonată sau sclavă. Emanciparea nu va maî fi să se
îndeplinească, ast-feliu, va fi un lucru îndeplinit.
■
P. Mușoru.
ORI, ORI
Vo?7f să am soare, soare ce strălucește, în razele lut
sii mă scald. Or7 că să rătăcesc în noaptea fioroasă, în
noaptea plină de teroare. Urăsc ceața căruntă si rece.
Cerne azuriu, albastru, ort zbuciumul furtunfâ.
] oesc șă am libertate nețărmurita, nu nlrt de cum restrînsă, libertate deplină, nu libertate încătușată. Ort, din
potrivă, să fiu adînrit în sclăoie, ca într’un sicriu închis,
bă fiu liber ca vînhtl, ort întemnițat ca-n mormint.
‘ Uoesc iubire, caldă și mare, iubire înfocată, ort ură,
r01’7 rtl )>u ^l1,
cel mat
m-T
\j CU
c‘ar\ ^^'joste a tot susținătoare,
'
bezna nnnirt
- ,
aurita, ort
chin cărunt ; °-V<
Wf ''l( fu(îsuriîori
ort sfintid^’ultai^aî
fer întreaga,
țintui alta, al durere,.
Rokeajt.
Spirala Progresului
Vieata socială pururea a fost o lupta intre bine si
rău între reacție și progres, intre robie _și libertate,
intre serbie .și proprietate, acuma zicem, intre prole:
tariat și capitalism, intre socialism și economica aș,
numită politică. Inse istonea civilizație. întreg., vioe
să mărturisască în favoarea ’zbnidei mai mult sau
mai puțin îndepărtate a hbertuței și egalitaței prin
solidarismul social san prin Socialism. Și, intr adevăr,
cine zice «civilizație», zice «progres continuu», și)
astă-zî, Progresul se chîeamă Socialism.
Negreșit, calea Progresului .ie presarata de martiri,
si tocmai asta face ca istoriea Omenrei sa fie cea maî
pasionantă din povestiri. Dar calea asta ie în spiral^
și maî la urma urmei, în luptele dintre reacție și pj0_
gJes, progresul îe acela care, maî de vreme sau maî
târziu, pururea a învins, cel puțin progresul ce a fost
dat să fie conceput în diferitele stadii ale omenire!.
Omenirea urmează o spirală, care, învîrtindu-se purur! în juru-î, merge largindu-se necontenit. In vremea
noastră, cu lărgirea năzuințelor sentimentale, cu lăr
girea concepțiilor sociale, ideilor umanitare, _ spirala
progresului omenesc nu maî poate evolua și nu se
maî poate lărgi de cît prin Socialism.
In Grecia, fîe-care cetate se diviza in două partide,
necontenit în luptă *. partida aristocratică, care, prin
ajutoriul bogățiilor sale, tindea să absoarbă puterea
prin proprietate și proprietatea prin putere : partida
democratică sau poporul, care îșî reclama partea sa
de putere si de proprietate, pentru a-șî apăra libertatea.
La Sparta, se făcu o împărțire egală a bunurilor,
înse nu se desființa nicî proprietatea individuală, nicî,
prin urmare, moștenirea : egalitatea originală a împăr
țire! dispăru foarte curînd. Și, constituțiea libertățeî,
nefiind în fond de cît constituțiea proprietăței, cea
maî numeroasă parte a societățeî nu întîrzie să fie
prefăcută în lucru. De unde groaznica tiranie ce
apăsa asupra iloților.
Tot așa la Atena, poporul ajunse să primească de
Ia stat o subvenție, care-î îngaduea să se îndeletni
cească cu afacerile publice. Inse sclăviea, maî îndul
cită de cît la Sparta cu toate astea, nu îera maî pu
țin baza materială a societățeî, mijlocul și garanțiea
libertățeî adevăratului om, a cetățeanului. Maî mult,
această instituire a sclaviei, nu împiedică de loc lup
tele intestine dintre cetățeni, din pricina neegalităței
de proprietăți și venituri.
Lăsînd de-o parte sclăviea, la Roma ca și la Atena,
se văd din capul locului două rase cu totul’deosebite,
plebeii, gentes minores, și patricienii, gentes majoros, ale
căror lupte intestine împle toată istoriea Republice!
romane. Numai prin puterea stăruinței neîntrerupte
și a acțiunei politice regulate, continue, plebeii ro
mani cuceriră pe rînd participarea la riturile sacre,
la comanda militară și la toate magistraturile civile,
revindieîndu-șî necontenit, o dată cu egalitatea reli
gioasă, politică, civilă, revindicîndu-șî libertatea și
garanțiea libertățeî, adică o oare-care proprietate. Ne
amintim alternativele de izbîndă ce avură la Rome»
reacțiea și progresul.
O clipă,
clipa, legea ordonă împărțirea pămînturilor cucerite și fixă oare-cari margenî întindere! posesiunilorDar violența, frauda și uzura, convoiu neînlăturat al
proprietăței individuale, ajunseră să conrupă întreaga
nație. Si proletariatul nu maî văzu altă scăpare d®
cîfc cez
ârismul. De
.cît
cezarismul.
De teama
teama de
de Charybda,
Charybda, se aruncă îh
servitutea
r-~iJ
*• imperială,
- - - căzu în Scylia, uÂde îșî și gă?1
i
instalați
aceia-șî apăsători ai săî, cari îl întrecuseră-
vpni P® urma năvălirea barbarilor rî oi ■
Jul»tieî ou“rite- Popoarele cuceritoare se conv"“
f," la «edint» creștina. Insa, Biserica, nenutîn V
•fie dee un drept politic sau social , p0P“are n,,
1», n-'î su ■nlocueascâ organizarea uumcelXeX
nltă
’nceput de
prMulț.ăwită instinctivei trebuinți de progres, mai tare
de cit toate stavilele, și sub imboldul Renaștere!,
Li al descoperire! Imprimeriei și LumeîNoî/o mișl
cure de emancipare se născu vie între meșteșugari,
foarte inceata intre țaiani. Ast-feliu luă ființă salariatul
care, încet-înceț, înlocuind șerbiea, ajunse temeliea
nnei alt® organizări a munceî.
Salariul, cu toate că atîrnînd de cei ce cumpără munca
nnfi, izbutiră sa scape din r.tîmarea aceasta, să dobîndeascacondițiile de fapt, condițiile materîaleale libertă
ți, adică un fond individual ele proprietate. De acolea
origina Burgheziei sau a Stare! a Treia, care găsi
cheznșiea politică neaparată pentru siguranța-!, în
întemeerea comunelor, a căror alcătuire îe una din
cele mai de siimă faze ale dezvoltare! libertate! și ale
progresului civilizației.
Cu toate astea, dacă în comuna Evului Mediu nu
se mai aflau sclavi, ca în cetatea antică, se maî aflau
plebei, proletari, se mai afla popor și plebe. De-asupra,
o aristocrație burgheză, care se îmnlțea zilnic, cu cei
ce ajunseseră să-și făurească o proprietate, compli
mentul libertaței și cliezășiea-i cea maî de samă. In
sfîrșit, în urma jacheriilor, după ce nobilimea, încă
învestită de privilegii, fu lipsită de puterea politica,
acela-șî val al progresului, care adusese Comunele și
Corporațiile, le tîrî. spre a le transforma, în vîrtejul
revoluționar, care făcu să dispară toate prerogativele.
Dreptul uman reapăru izbînditor, și, în cel dintâi
entuziasm, organizatorii Revoluției franceze nădăjdueau
să întemeeze legiuirea deplină a omenire!. Se știe ceea
■ ce,se întimplă... Moravurile se îndulciră, arbitrariul
întâlni piedici ma! multe și mai puternice, justițiea,
mai puțin parțială, luă o formă maî regulată, slăbi
ciunea fu aparată mai bine. Prin efectul emancipam
munceî și prin întinderea proprietăței, prin uriașa dez
voltare a industriei, bogățiea crescu, și, în a^ela-si
țimp, crescu și numărul bogaților. Totu-șî o sevă maî
'mbielșugată de libertate circulă în corpul social.
Cu toate, astea Revoluțiea nefiind integrală, Ome.r‘eGucerindu-șî încă deplina conștiință a ne
cesităților colectiviste, așezămîntul politic al cenzului
eni să întărească acest fapt economic, că Revoluțiea
p.CGZîl nu făcuse să dispară, anume dominarea avnților.
lebea ajută burgheziea să-șî facă revoluțiea îeî, un
]Qare progres se îndeplini, înse, în schimbul serviciicîf a
^lnP°triva reacțiunei, plebea nu câștigă de
P'în"11 •
Personal, co’ndițiea morală a libertățeî.
J "J^^ptul de vot îî lipsea. Trebui, după mișcarea
ttcen
11 30? trebui revoluțiea din 48, pentru a-i da
(’•! j c’lez^e politică a libertățeî sale metafizice,
pronr j.?8!’1 e cond’pea materială a libertățeî practice,
Wnl^tea • 1’,-)adel°1’ munceî, poporul o așteaptă încă.
C'oni ’!-ea din 1870, nefiind complectată prin izbînda
Confij!®1’ nu pu*u de eat săchezăsuenscă ce-vamaîmult
Plecto“a morala a libertățeî, prin instituirea necomși nri* 1J?sl:ruGt'ii primare, gratuite, laice și obligatorii,
îndesiî,Uuide încercărî de garantism social, cari uu-s
inv0lIU,.at05e nici cum, pentru a desființa mizeriea
ntară și subjugarea uneî clase de către alta.
155
Progresul, care, pentru om, îșî are rădăcina în personahtate, Ieste progresul chiar al personalitate! sau
hberiaței. Și, istonea civilizației, nu Ie, la urma tirmeî,
ue mt ist°riea cuceririlor spiritului de libertate, tabloul
îndeplinirilor sale progresive.
, Astă-zî, condițiile morale și juridice ale libertățeî
sint dobîndite și recunoscute, lipsesc condițiile eco
nomice. Dreptul pur ie pururea năbușit sub domi
narea putere! egoiste. Izbînzile nouă cîștîgate de
catră Știință asupra Natureî, în loc de a se revărsa
m folosul Omenire!, n’au avut ca urmare, de cît să-î
ingreueze relele,^ pentru-că aceste izbînzî n’au folosit
tuturor. Fiind-că între dreptul recunoscut și starea
practica efectiva, îe o prăpastie, fiind-cl poporul con
tinua a lingezi, subjugat, suferind, sub aspra atîmare
a celor în. nunele cărora ie concentrată bogățiea și
puterea, fiind-că subjugarea muncitorilor, cumpărători
lor munceî,. alcătuește o prelungire a aceste! șerbii, pentru desființarea cărei au trebuit să se lupte'revo
luționari! din 89, din 93, din 48 și din 71, fiind-că dăînuește necontenit, mai mult sau mai puțin pronunțată,
după treptele sociale, o sclavie economică.
Se repetă adesea cum ca sclăviea domină anticitnten, șerbiea Veacul de Mijloc, salariatul societatea
contemporană, cum că salariatul va dispărea precum
a dispărut sclăviea și șerbiea. Vederea aceasta îe
foarte dreaptă. înse nu ie complectă.
Desigur, salariatul va dispărea, mulțumită colecti
vismului, care, departe de a fi tăgăduirea principiilor
Revoluției franceze, nu-i, de cît consacrarea acestora,
snbstratum esențial pentru punerea în practică a trilo
gie! revoluționare: Libertate, Egalitate, Fraternitate.
Pentru a se emancipa deplin și a ajunge la dom
nita asigurare! egalitare și a justiției solidare, ce-î maî
lipsi-va oare poporului, în sfîrșit liberat, prin dubla
acțiune politică și economică, prin întemeerea regi
mului colectivist? I! mailipsi-va rezultanta unor ne
contenite silința din partea Sindicatului și din partea
Comunei, aceste două elemente alveolare ale marelui
stup socialist, pe calc de alcătuire, adică .* îndeplinirea
totalei libertăți, întemeeată pe egalitatea de natură,
a unei organizări, in care toată lumea sa fie proprie
tară, problemă a cărei singură dezlegare, ieste întenieerea unei organizări comuniste, în care nimeni să
nu fie proprietar.
Pretutindeni și pururea, egalitatea și libertatea avură proprietatea ca expresie și țintă. Și cătră această
cucerire a proprietăței comune, bază a libertățeî in
tegrale, se ponte, aș i zicînd, urmări din privire, mersul
în spirală, al dezrobire! progresive a maselor apăsate.
Comunismul, Tentă adevărul, u cărui evidență ie des
tinată să lovească, din ce în ce mai mult, spiritele
ronștiicioase. Comunismul, lentă, fără ca Omenirea
să-șî dea prea bine sama, steaua luminoasă, care n’a în
cetat să o calăuzască în mersu-i înainte, prin toate
vȘgăunele spiritului de egoism și reacție.
Insamnă a necinsti sau a jigni bunul simț, susținîndu-secă revoluțiile succesive ale secol ului al XlX-lea,
au fost făcute simplu spre a schimba personalul gu
vernamental, nu pentru a procura poporului mai multă
bună stare, maî multă egalitate, mai multă libertate,
maî multă justiție. Și ar fi de neînchipuit, ca, înțeles
sau neînțeles, conștient sau inconștient, Socialismul
să nu fi devenit să nu rămîe, nestrămutat, noua
credință populară.
,
Socialismul se va reălisa, fiind-că se și realizază,
fiind-că-î rodul evoluției conexe a Cugetăre! și a pro
cesului economic, fiind-că îe rezultanta tuturor mișcă
rilor emancipătoare- ale Omenire!.
A. VEBERi
i
�REVISTA ideei
REVISTA JDEE1
156
Dragostea liberă în Familie
Cine «re tcnmil
/
a:''
jSiuWm'A «uite p^oune, arT.regula, ?.-uhireu »' mal a unei singure persoane arh privita ca o cscepți .
Si totu-sl ideea aceasta le privită, de către cei maimulți,
ca'o bestialitate, ca o speculație unimalicu.
H aa
cercat însă nici odată, sâ dovedească adevărul yede«Ior
lor. Iei luptă, cel mult, cu cîte-va fraze
zb'r’
năitoare, cari nu spun mnne. Ceea ce au iuent în tot.
deauna. Rămîne duru c- noi, oameni iară Dumnczuu.
ateist! ai moralei, să dovedim, că, «a iubi mai multe per
goane, ie o nevoe a sufletului omenesc, o trebuința a
firei omenești?. Asta le chestiea, care du miitene la sute
de învătatl,' de a scrie serii întregi de cărți asupră-i.
Fiziologiceste vorbind, dragostea Ie dorința de a-ți
multămî plăcerea. Urmarea Iei ie conservarea speciei.
Fiziologiceste, o ființa bărbătească satisface, după iudemînarea ce are, atîtea ființi, cîte întîlneșțe, de sex
femeesc, cari doresc satisfacerea sexuală. Și, fie-care
ființă femeeascâ satisface, în tot timpul dezvoltăreî sale,
atâția bărbați cîți întâlnește.
La plantele superioare, la cari se pot deosebi sexuri,/>romisciufat4o.,relațieamultiplă, neîngrădită, ie o lege,
lear monogamica, comuna viețuire, a unei părechl, o excep
ție. Lilia, încunjiiră, cu petalele-i albe ca zăpada, cinci
organe sexuale bărbătești, cari cresc în jurul unui sin
gur pedicul. Dacă privim staminele unei plante, ca or
gane sexuale diferite ale uneia și aceleea-și fiiințe băr
bătești, atunci găsim sute de feliurl de plante, cari au
pe o ramură a lor flori bărbătești și pe alta femeești. Ob
servați coniferele, un soiiî de plante tîrîtoare, cum ie ha
meiul, din Alpî, și palmierii din țările călduroase.
Nori întregi, de sîmburi, de sămînțe, sînt duși de vini
departe, pentru a săruta florile femeești, cari-î așteaptă.
Cine poate ști cîte plante înfloresc,’ prin acești mici
sîmburi, cari ies dintr’un singur organ de floare bărbătească.
Aceste flori, dezmint minciuna monogamici, dezmint
minciuna credinței dintre bărbat șifemee.Chlarla animale,
monogamiea ie o excepție. îea ’se poate găsi numai la
unele clase de păsuri, cari, din pricina îngrijire! puilor,
sînt nevoite s'o practice.
Tn istoriea străveche a omeairei, găsim poliandriea,
temei avind mal mulțî bărbați. Cu mult mai tîrziu, sub
iurîurirea unor pricini politice și economice, s’a dezvol
tat poligamiea, dreptul bărbatului de a poseda mai multe
femei. Și de abîea în timpul din urma, găsim monogamica,
căsătoriea între doi.
Diferite sisteme filozofice, chiar cîte-va religii si un
număr înșemnat de păreri individuale, justifică dragos
tea liberă și o privesc c i un protest al naturei, cu drept
cuvînt, împotriva moralei fățarnice a societățeî de acum.
I’emeea, aproape întotdeauna, a mal iubit pe cine-va,
afară de bărbatul lei Bărbatul a iubit în totdeauna
pe cine-va, afară de feineea Ini.
Arare, san numai escepțional, pasiunea cea nouă dis
truge cu totul pe cea veche. In cele mai multe cazuri
triiesc in pace ambele sentimente, împreună, in acela-si
piept, și, de obiceiu, o pasiune face pe cealaltă mâi
gingașă și mal adine simțită. leată, aici găsim dragostea
libera, liberă făta legitimare, cu toate că ne facem că
nu ne dam samă de îea. Aici găsim iubirea cătră două
persoane, dezastrul moral al credinței in căsătorie.
Și, oare, cum ie cu putință a evita dragostea liberă,
hinft
? PersoanMni pricina unor anumite calități.
Xe areS\w!re “?Ste caliUțt' Ni'tdragil « persoană,
camatl, într’o măsurt mal mare son.mai mica. De ce
^"‘^^^-a^neusoăeîteo-dau,;
iucati roIul unor martiri ridicoli. Dar, in cele mai mulg
Si, ropot! jugul
«
această formă de ter sa nu lic vațumaui.
Numai la organizmele cele mai inferioare, găsim dr(V
.oștea cătră o singură ființă numai, de sex opus. Ambef
sexe se unesc într’un singur act sexual, in care-și
sfîrsitul, dînd naștere, in același timp, unei ființe noua
Dar de cînd oinul s’a înălțat deasupra animali^ •
trecînd de la starea inferioară la cea superioară și-aîJ ’
bilatsi cultivat simțămintele și trebumțile primitive. Di0
timpurile de cînd avem istorie, na mal putut orl-ee femee
să incinte, iu momentul periodic al dragostei SUfletU|
bărbatului, n’a mal putut țn-ce barbut sa fic dont de 0 fe.
mee ca să-l îmbrățoseze. Decindsadezvolt.it, in bogata
natură atîta frumusețe, otita frumusețe trupească, mora|ă
si intelectuală, simțul primitiv a devenit policrom.
'■ De cînd oamenii au început să-și spue, cmd se iw.
brătosează, cuvinte dulci, tainice, de cmd a răsărit drao-oste’si gingășie în ochiul femeel, de cmd a răsărit, din
ochii bărbatului, poezie și inteligență, de atunci dragostea
nu mai Ie trebuința simplă și primitiva. De atunci diferitele simțiminte de dragoste, nu mal pot fi mulțumite
de cătră un singur bărbat pentru fernee, de catra o singură
fernee pentru bărbat,
Iubirea unei singure persoane ie cu putință numai in
două cazuri. Anume: «Cînd în ființa iubita nu cauți de cit
sexul:-. In acest caz omul se află pe treapta cea mul de
jos a dezvoltărei. Și al doilea: «Cînd ființa iubită ar în
truni frumusețe, bunătate, inteligența, într’un cuvînt
toate puterile de atracție- și de grație, cari ne-ar putea
fermeca la sexul opus».
Ie o prostie să credem cu putință acest din urmă caz.
Si pentru că o ast-feliu de ființă nu există,* care să în- .
trunească într’însa toate puterile de atracție, ele aceea
Ie foarte firește, cînd simți nevoea de variație.
La clasele superioare din societate, unde simțiinintele
sînt mai dezvoltate, dragostea a căpătat într’adevăr o
formă mal frumoasă și mal curată. Și sentimentele de
dragoste sînt mult mâl gingașe, mai nobile, mai pre
țioase, mai fine de cît la. țărani și muncitori.
Poate că pentru întăea mea părere, că, «a iubi in acela-șl timp mai multe ființi, ie o trebuință a firei ome
nești?, n’am adus încă o dovadă hotărîtoare. Inse voi
înși-vă, dragi cetitori, puteți să vă aduceți dovadă, sin- q
guri, de veți avea numai curajul de a vă cerceta con
știința proprie în chestiea aceasta.
«Draga mea conștiință, nimeni nu ne aude, nimenea
nu ne vede. Poți tu. draga mea conștiință, să juri, firi
să minți, să juri pentru credința mea? Nu al simțit tu.
nici o data, că nu-ți ajunge ’o singură pasiune, să-t1
umplă inima? Nu af simțit tu, nici o dată, în vieață, O a
doua dragoste? Nu ai simțit, nici o dată cum îmi zboanî
închipuirea în marele cuprins al lumei, căutând, mereu,
o altă frumusețe și spirit, gingășie, simțire? N’ai siiuțiț
tu, nici o dată, în tine, marea luptă dintre dragoste Ș>
datorie, dintre dorință și teamă, dintre gingășie și rn‘
șine? N’ai simțit, nici ’o dată, duioasa primăvară a iubiW'i
care a răsărit în sufletul mieu? Cine știe ce flori deli
cioase, mirositoare, ce fructe dulci' și scumpe ar fi wd113
îea în trista mea vieață. leu am dist'rus’o și nimicit, căci
a o nimici lera datorie'a mea, și a o respecta iera păcaț
Spune-mi, scumpa mea conștiință, sîntem doar singur
nu ne aude nimeni. Spune-mi: De n’ar fi fost pe
datorie, de n’ar fi fost păcat, oare n’aș fi simțit nevoe
de a mai iubi și alte persoane, fără ’a face vre-o
dreptate celor pe cari le iubesc ? Draga mea conștiinV1’
răspunde-ml un cuvînt, dar adevărul curat».
Și dacă conștiința vă va spune adevărul, atunci 11
voiu mai trebui să vă vorbesc leu.
Dreptul libertățel desăvîrșite, în dragoste, Ie de nej*'
guduit. De fapt înse, dreptul acesta ie'interzis: căsBj
riții se asigură împotrivă-i prin toate legile si toate r ,
ligiile. lear, morala pitică a veacului nostru ip°cr '
tăgăduește acest drept chiar tinerețel.
*
Libertatea în dragoste face parte din categoriea Hu
i4’’i°îoSP?"“rI sint oe\'™™a(^
,
157
Dacă apăr dragostea liberă, prin care înțeleg. în cea
inaf mare parte, deosebite 'îndrăgostiri într’un acela-șl
timp, împotriva noțiunilor caraghioase, ca imoral, rușine,
cu Pusi )I0târî, cum va crede, de corpul sflu propriu si Idacă lupt pentru a ridica dragostea, la deplina iei pu
ritate și mîndrie, și dacă, fără teamă, cu ocld drăgăstoșl,
PU ri'lle -sole simtirb
’
vreu să o stabilesc ținură, frumoasă, sănă
Pr&nl veniți cu învechita frază, că, «dreptul si liber- zîmbitori,
mea 811 incetezei acolo unde atinge dreptul sau toasă, între oamenii cari o tăgăduesc, nu fac de cît să
lucrez
pentru
izbînda sfintelor legi naturale. Dar, tot o
Phert-'t*31' ulieî lUt? Persoftne#- Dacă cine-va .sufere si dată, mal urmăresc
o țintă, care Ie poate și mal mare
’Se, că îeu aș tace, ceea ce sint in drept să fac, âși
mal
nobilă,
mal însemnată de cît iniăea, lucrez
p n 'i suferința aceea, poate să- mă făcă să renunț la pentru distrugerea
familiei.
S’ul mieu, pentru a nu produce altuia dureri, bar,
Ipocriții moralei, înșelătorii religiei, mincinoșii artei,
Svroițl.ș^* atacați și sa-ml vnpiți un drept, atunneghiobii
educației,
întreagă această josnică companie,
B mă voiu răzvrăti, cu mințiți libertatea.
a transformat, sistematic, pe om, într’o fiară, ni-a
cevoate oare, dreptul, să iubești liber, să fie nimicit prin care
dat
o
abstracție,
o
fantazie
dezmierdătoare, sfintă,
antoriea veșnicei credinți ? Nici o data. Un drept firesc pe care a numit-o familie.poetică,
Ni-a dat un ideal nebulos, de
poate fi distrus de către o prostie. Datoriea unei neîndeplinit, cu neputință, acoperind cu asta dezgastăLnice credinți ie caragluoasă și necinstită. Nev’ndem toarea realitate a familiei, realitatea care ne învâlue cu
•„treaga noastră yieațu, pentru un simțimint momentan, durere și rușine. Ne-a trădat și vîndut, ne-a dat metal
ari realitatea viețel noastre, Ie de obiceiu alta, de cît fără de nici o valoare, numindu-1 aur, ne-a dat oțet, spu, ea ce ne închipuim și visăm,
nîndu-ne că-I vin, ne-a îmbătat, învins, ue-a adormit
^Acestea toate se știu de oameni, destul de bine. Iei cu morala și cu minciuna iei.
nractică dreptul dragostei libere, zilnic, dar o fac pe
Legenda sfințeniei și puritățel familiei, nu-1 de cît o
,ccunselea, ca un păcat, ca o fraudă. Iei necinstesc mîu- plăzmuire a închipuire! omenești.
J U1 ideal al dragostei libere, prin fățărniciei lor josnica.
Dar adevărata familie, familie’a care există în realitatea
Noi. recunoaștem numai o singură formă de drept, viețel, pentru dinsa nu trebuie să avem Jiicl un respect,nu
care se poate exprima prin vorbele: -Fă ceea ce-țl place». trebuie să avem nici o milă. Fie-care picior ce i se poate
Par cît de mic ie numărul acelor caractere energice da, mai mult, Ieste o faptă bună și nobilă.
4 nesupuse, cari pun în practică acest principiu. Cîți
Familiea ie aceea care ne împiedică de a progresa, îea
i\u răm'm, toată yieața lor, sclavi al prejudecăților, și-și Ie aceea care dezvoltă în om dobitocîea, bestialitatea.
amărăsc vieața, flind-că n’au destul curaj a se emancipa. ’
Dacă familiea ar putea trăi pe un teren liber, sub
Pentru a îndeplini o reformă în obiceiurile, moravu controlul societățeî, poate că atunci ar fi cu putință ca
rile si vederile de astâ-zi, nu îe destul să spui, că li să mai' pieardă din sălbăticie, din josnicie, din corupție.
bertatea în dragoste ieste un «lucru firesc», un «drept in Dar perechea omenească, uilațuită în fiarele familiei,
dividual». Nu le destul leară-șl, ca unul din îndrăgostiți, cată să .se izoleze, să se despartă de lumea cealaltă, să
sâ spue celul-lalt: «Ascultă de noul tău simțimînt, de se țărmu-ască într’un bordeiu sau palat. Această sfin
noua ta pasiune: libertate pentru libertate, te părăsesc». țenie de neatacat a familiei, Ie camera de tortură a in
Nu ie destul, cînd o va spune, cu mai multa bunătate chiziției, celula tainică a Bastiliel. Acolea sălăsluește cea
și înțelepciune: «Noul tău simțimînt Ie tot atît de bun mal mare josnicie omenească, aceasta, sălăsluește acolea,
oa si cel vechiu, leu nu te desprețuesc, te iubesc ca și mai ascunsă și nepedepsită.
In sfințeniea familiei, bărbatul își face din nevastă o
înainte, dar sufăr». Nu. înlături cu părăsirea prejudi
ciului numai pe jumătate. înlături cu acest egoism. Să prostitută, în familie există relațiea sexuală sub forma
cea
mai nefirească și mai josnică, în familie nemernine punem sau de o parte sau de alta. Dacă proclamăm
libertatea pentru noi, ie nevoie ca să liberăm și pe alții, ciea devine cinste, In monarhiea absolută a familiei,
căci avem și noi trebuința de ajutorul altora. Cine crede mina brutală a bărbatului lovește fața femeel. lipsite
că-i liber, prin aceea că spune tovarășei: «Fă ceea ce de apărare. In familie se dezvoltă copiii, în trista obiș
vrei», acela, ori că n’a priceput nimic din vieață, ori nuință a supunerel și a fricei, având numai o singură
că a priceput atît, pentru ca să fie, ca atîți alții, un, dorință, de. a ajunge ziua în care să poată și Iei porunci.
fățarnic. De fapt, soțiea nu face nici o dată ceea ce-ar Cearta dintre părinte și mamă, învață pe copii să urască.
vrea să facă, ci ceea ce. trebuie să facă, ceea ce Ie. Părtinirea părinților, ’ naște între frați și surori amă
răciune și pizmă. Creșterea dată de mamă, le face cusilită, de cătră soțul Iei, sâ facă.
Noi,trebuie să ni iubim prietena, pentru a fi noi înși-ne• noscut egoismul. In familie, părinții se repetă în urmașii
fericiți. Dar, în acela-și timp, să o facem și pe dinsa fe lor, căci copiii sint o copie exactă a părinților.
Să nu-mi spuneți că familiile rele sint o excepție.
ricita. De aceea, trebuie să-i dorim, din suflet, pasiunii
noi, noi simțiminte de dragoste, pentru a-i mări feri Numărați-le numai și veți vedea că "iele formează re
gula.
Toate famliile,’ sînt, mai mult sau mai puțin, cocirea și mulțumirea. Trebuie să observăm fie-care sen
timent nou din inima prietenei noastre. împreună cut rupte și dacă unele ne par cinstite și fericite ie numai
dinsa trebuie să alegem cel mai scump și mal nobil[ mulțumită fățărniciei.
Nu puneți în locul familiei, cășătoriea liberă, ce se
simțimint, trebuie să cultivăm noua simpatie, până se,
de unii. Și îea le o familie, ca toate celelalte,
dezvoltă și devine o dragoste nouă, o nouă perioadă deM pronează
doar
că poartă o mască teoretică, căci familie și liber
• bucurie și fericire în vieața tovarășei noastre.
tate
sînt
într’o opunere desăvârșită.
De aceea, voiu vorbi iubitei, ast-feliu; «Ascultă-mă,’
Scopul mieu n’a fost să fac un rechizitoriu împotriva,
dragă prietină, doresc ca înflăcăratele puteri ale tinerețel, familiei. Familiea se condamnă îea însăși, in fie-care ‘
să-ți farmece trista ta vieață. Ce mici simpatii ai în suj zi, îea se distruge, se surpă, ceas cu ceas, clipă cu clipă.
flet ? Increde-mi-le mie. Sint încă mici ? Las’că s’or face
vor
•' ------®»al hotărîte
prinde colori
frumoase, splendide. tastrofeJe stra?nice. Balzacși Zola sînt acei cari zugră
lip ’și
<1 vor „r.nHp
r.nlnri frumoase.
Aeesta-itînăruicare-țlplacemaimult? Iubește-1».
vesc golurile și crăpăturile acestei șubrede clădiri, lear
Șum'i voiu duce la băietul acela, să-î vestesc îmbucurii- jurnaliștii de spirit îi sînt cioclii.
foarea știre, noroculce-1 așteaptă. II voiu pofti să schimbe
Cît mă privește pe- mine, sint absolut convins, cum
^Jaiul sărut cu draga lui. îmi’ voiii împodobi piitișorul că familiea ie focarul iinoralitățel și al josniciei. Dacă
^eu cu flori, cu flori frumoase, mirositoare, pentru.iutaea mi-ar fi cu putință să distrug una din cele mai mari
P1' unire. Și, înaintea usei căsuței mele, îl voiu intim; plă<ri ale omenire!, religiea sau microbii, proprietatea
P'ua petinăr, sărutîndu-1, ca pe un frate. lear cînd mă individuală sau ciuma, războiul sau insectele veninoase,
’pu Întoarce, ii voiu găsi uniți în dragoste. Șl u 'Oiu stâpînirea sau grindina, parlamentarismul sau vărsatul,
ca Pe doi copilași fericiți. Toate aceste lucrarî patriotismul sau frigurile, atunci n’aș șovăi nici o clipă,
Jlabolești le voiu face, simt că îe voiu putea »»dePl‘țb
să distrug familiea.
Poate cu o lecuța de pizmă, dar cu o pavăză de apli caFamiliea,
înse.nu Ie o instituție, pe care să o poți desce plină de dragoste, bunătate și judecata.
r
i
i
ll'
i
1
�REVISTA TOEEi
HEVISTA IDEE!
159
ființa prin violență. Iea Ie o instituție, care trebuie ni
micită în conștiința oamenilor, o instituție c r
’ dS oamen» tainteț!, bârbafir fi
inteligență și interesați in chestie, ar spulber»J «""aluJ.a
ternitățel, prin punerea in Pra<?c^-a.^8
în iocui
atunci familiea ar fi pe jumătate distrusa, și, în locui
16 Chiar ri Instinctul maternității nu-I ve.^tc: ^rebumta
male, la cari puii sînt in stare să-sl părusască părinții
îndată dună naștere, nici că există.
___
Cînd socieiatea va putea da mamelor un rol mal mare
de cît creșterea copiilor în familie, cînd prui or^imiziiri
sociale mai bune, se va înlătura trebuința indiviuah
a educației, atunci va dispare și instinctul matern, și
oamenii, fericiți, clin acele vremuri, cu un oftat de ușurare,
vor striga, cu toții, într’un glas; «bfirșitul familiei».
Familiea ie pricina de căpetenie a sclaviei,, iea Ie spri
jinul cel mal puternic a) sistemului capitalist. Iea ie
în opunere si cu societatea socialistă
Intr’o societate colectivă autoritară, dragostea catra
femei si copii, va duce pe om la cucerire de putere și
avuție, si lumea se va preface intr’un nou cîmp derăzboiu.
Intr’o' societate comunistă, fic-care ins va tinde să
concureze, să strîngâ în familiea sa, sâ siringă cît mal
multa prosperitate, in dauna celorlalți.
Cită vreme omul va avea de o parte familiea, de
alta societatea, solidaritatea va ramine o teorie.
Dacă nu ne vom emancipa de familie, atunci Iea va
distruge comunizinuL Cele mal multe din coloniile co
muniste, din America de Nord, au dispărut din pricina
familiei, pe cînd celelalte întreprinderi colouiste, cari
au practicat principiul dragostei libere, au înflorit și
s’uu desvoltat. Populație» comunistă din Ancula, a existat
30 de ani, cu dragostea liberă, si s'a nimicit din alte pricini.
Celibatul, abținerea sexuală, Ie o greșală imorala fisiologică, dar tot prețuiește mal mult de cît familiea.
Dați-I alt nume, schiinbați-1 aspectul cît vroiți, dar,
cita vreme aveți un soț sau o soție, cîtă vreme’ aveți
casă și copil, veți avea o familie,’ o mica societete au
toritară, o concurență pizmașă, a marei societăți. Veți
avea mici corporații separate, în cari puternicul tirânizază, asuprește pe cel slab, și in cari dragostea se ma
nifestează iu forma cea mai josnică și mal dureroasă,
de la gelozie până la crimă.
Vieața colectivă le un rezultat al viețeî individuale și tre
buințele private înrâuresc asupra obiceiurilor societățeî.
De aceea, îe cu neputința existența unei societăți, ce se
bazează pe două prinicipil opuse, pe egoismul familiei
și pe solidaritatea obștească.
Urmările strașnicei lupte, care, cu ori-ce preț, trebuie
să se petreacă, dintre aceste două principii, nu se
pot încă prevedea.
Armoniea relațiilor economice, dintre individ si socie
tate, numai atunci va putea fi firească, cînd vom putea
privi toate femeile ca prietenele noastre, pe totl mi
cuții ca pe copiii noștri. Atunci, atractiea celor mal
frumoase și mai iubitoare femei, va li pentru bărbat
îndemnul de a-șl dezvolta talentul și activitatea. Iea va
înlocui falșul ideal de astă-zl, de bogăție- si glorie.
AnJ-°nîCUreiî’a .se-xufe care are atîta înriurire asupra
âXr ?'reî ?’i ‘noblhreî de rasă, va nimici granița
arm?raleJ f1 S- va dezvolta în plina sa putere-si
im™ «
ra-r i bu?’
se vor uni sexuaI Și această
ÎXLiA fo¥ul.raseî omenești. Calitățile bune au
Z? nrpf?P“Sa’ ‘VS? ?âueSC ?i a'Zl femeî> Cari> in-
papuTspHcSte.
bărb‘" b“n ?itaMept, în ionul unei
Dragostea îe cea mal bună bază, pentru a dezvolta
cahtațile bune și nobile în om. Fie-c-are simte că se
face mal bun și mai nobil, cînd iubește si nici nu în
rirPeemoraiai,‘’ W d°U,î
Ce se
au 0 inrin?e I
s?1’?tarii’.atît asuPra lor cît si asupra celor
Fie-carTiffn^
darsa iubim’ a*ita ci?t putem.
X ci aHe
*0UU; Pe Car* ° VOm lubi> ne va îmb^l
miî W
L
cînd vom
aceste elemente și calități, cu însă-șl
însă-sf firea
firea
noastră, atunci vom vedea că dragostea libera ne f
aCe
mal buni, mal superiori, că Iea ne pregătește penf7"'
-rii
forme sociale mal superioare.
Se susține, că revoluție» socială va emancipa Pe f
mee din sclaviea îef economică, că Iea îl va daacel0n
drepturi asupra bunurilor produse, ca și bărbatul'?1
Se mai susține că emanciparea economică a femeefț1,
fi temelie» libertăței iei sexuale și se crede că, Cu cl7
pul acesta, dragostea liberă se va putea des volta ț
voe si in chip firesc. Credința asta îmi pare a ?
foarte indoelnică. Ținind samă de părerile și vederii
domnitoare. în privința asta, îe încă foarte îndoelni
dacă revoluție» socială va aduce emanciparea economici
a femeei. Dar, chiar dacă femeea ar ti libera economi
ceste, va avea Iea oare puterea trebuincioasă pentru
lupta împotriva pejudițiului despotic sexual al bărbați11
lor? Chiar între cei mal de frunte libertarl, cari SjL‘
cel mai înfocați apărători al libertăței, se găsesc înc«
mulți, cari mai nu încă prejudiții de acele, cari cupriud
cele mai conservatoare vederi, in ceea ce privește dra
gostea liberă. Nici vorbă, emanciparea economică a fe'
meef, ie înscrisă în toate programele socialiste, darie
numai o podoabă cu care se împăunează, fără să se maf
gîndească cine-va la iea. Lucru foarte- firesc. Fie-care
clasă luptă pentru interesele sale, și nici o dată pentru
o clasă, pe care o stăpinește. Tot așa, nici bărbatul nc
va să-și lepede, de buuă voe, privilegiul ce-1 are asupra
femeei, și nici o dată nu va lupta pentru emanciparea lei.
Libertatea, pe care bărbatul i-o asigură astu-zl femeei
i-o va răpi mine din nou, și nu îl vor lipsi argumente
pentru a-și' îndreptăți faptul, pentru-c-ă om și ' sofist Ie
pururea acela-și lucru.
Dacă omul mî-șl va schimba ideile și simțirile de a-zl,
ceea ce privește dragostea și familiea,’ atunci se va
..,.3 0 luptă care va fi de mii de ori mal grozavă, ca
naște
1- ~i - burgheziei pentru priviilegiile iei economice. Cel
lupta
mai convins libertar se va bate, atunci, pentru nevasta
sa, și va fi tot atît de sălbatec, tot atît de reacționar,
ca și al de Rotschild, întru apărarea milioanelor sale.
Dacă bărbatul nu se va lepăda de vechile sale idei
despre dragoste, dacă nu-și va reforma prin idei mai
frumoase și mai libere ideile despre femee, revoluție»
socială nu va fi de cit izbinda proletariatului bărbătesc,
și pe ruinele societățeî de a-zl, se vor dezvolta noi prostii
și noi prejudecăți. Intr’un cuvînt, femeea va fi a cincea
stare în societatea vuitoare.
Sînt numai două căi, cari ar putea să aducă dezlegarea
acestei chestii: Ori, ca bărbatul să nu mai privească
pe femee ca proprietatea sa, ca pe femeea sa, înlocuind
vorbele acestea, de fapt, prin o idee mai nobilă si mal
superioară aceea de burbațu noștri și de femeile noastre,
ori, ca femeea în șă-și să se pregătească pentru răsboinl
din urmă, împotriva prejudecățeî moralei de a-zi, ca să
unească omenirea într’un singur neam liber.
Venim la încheere: Nu familea liberă sau căsătoriea
liberă, cari de fapt nici o dată nu pot fi libere, să fie
ținta noastră. Nu. Nimicirea familiei, să fie cu curaj
înscrisă în fie-care program socialist. Și, prin dragoste
liberă, să înțelegem dragostea, în acela-si timp, multila
terala. Să tindem către 6 stare, dorită de tot! si de care
nimeni nu trebuie să aibă teamă.
* '
Vorba «dragoste liberă», nu se prea potrivește, după
vedenie mele, căci dragostea nu poate ti alt-feliii de
cit libera. Ie de nevoie a se găsi o expresie mai potri
vita. cuci nici o dată nu-I bine să turnăm vin nou în
poloboace ve-clu: odată cu noțiunea, să dispară si forma.
Ce termen dar alegem? «Unirea liberă» nu îe de cît
o alta forma a familiei. Chiar prin cuvîntul «poligamie»,
se înțelege o familie alcătuită din un singur bărbat
și din mai multe femei. lear expresie» «căsătorie co
muna», întrebuințată de Morgan si Jfropotkin, nu-mî
pare nici iea destul de potrivită. leu cred că vorba de
Imbrățoșare Anarhică, exprimă mult mai bine părerea
noartru, fiind-câ înlătură ori-ce gîndire de încătușare
în familie, implică libertatea deplină.
GiOVANI RosSI-
159
CUPRINSUL COLECȚIEI DE LA No. 1-10
/*’. Dcnnela Nieuwenhuis: Dreptul la rezistență, p. 62,
n. 4. Despre militarism, p. 110, n. 7.
Eugenie. P. P.: Unire și disciplină, p. 22, n. 2. Unirea
liberă, p. 91, n. 6.
0 SCTis0!m de
Cesar De Paepe: Anarhie, p, 103, n. 7.
Aronovict: Scrisoare din America, p. 77. n. 5.
G. Plechanoio: Asupra romanului eCe-i de făcut»,
j'me Ausiin: Chestiea sexelor, p. 131, n. 9.
recenzie, p. 73, n. 5.
v A-. Beldiceanii: In preajma gîrliciuluî, p. 48, n. 3
J. Pr&mgny: Dragoste și căsătorie, p. 34, n. 3.
\rderiu Bernard: Războiu, p. 12, n. 1.
Pribeagă: O scrisoare duioasă, p. 24, n. 2.
V Botez: Cătră ideal, p. 104, n. 7.
Vușile Ramură: Lucruri din vieața, p. 98, n. 7.
p,' Bourget: Jules Valles, p. 94, n. 6.
Ehsee Rfclus: Frate țerane, p. 30, n. 2. Metamorfozele
/ Brandes: Scopul sfințește mijloacele, p. 54, n. 4.
progresului, p. 106, n. 7.
ilicc Bron : copiii săraci si copiii bogați, p. 149, n. 10. G. Renard: Ajunși!, p. 27, n. 2.
C0llst
Buchner: O scrisoare, p. 73, n. 5.
Paul Robin: Problema fencirei omenești, p. 72, n. 5.
if Cabd: Femeea, p. 6, n. 1.
Rokeah: Ori, ori, p. 154, n. 10.
Z’ Carp: Pe mare, versuri, p. 25, n. 2.
R. Roker: 11 Noembre: Voci din morminte, p. 23, n. 2,
Olqa Cillfu: Introducerea mea în Manufactură, p.66, n. 5. Giorani Rossi: Dragostea liberă în familie, p. 156 n. 10.
y Ccrnișevs/.i: Metoda hipotetică de analiză, p.H6,n.8.
Csizmadia Sandor: Un iobag înaintea tribunalului
J{. Chaughi: Congresul feminist, p. 20, n. 2.
nobililor, p. 87, n. 6.
)[an/a Chdiga: întăea mea revoltă, p. 9, n. 1.
Dăscălit Saca: Rolul revoluționar al burgheziei, p. 84, n.6.
A»i?7car Cipriani: Să dărîmăm, p. 88, n. G.
Albert Henri/, Savry: Greva generală, p. 101, n. 7.
CI.: O sentință, p. 29, n. 2
Ștefan Scurtu: «Ce-î de făcut», recenzie, p. 106, n. 7.
pr. X Corne: Militarismul, p. 54, n. 4
•b'.-C.-L. Simonde de Sîsmondi; Prejudecata, p. 39, n. 3.
Sergiu Citjbă: Cîntec haiducesc, versuri, p. 17, n. 2. Simziana: O pagină măiastră din Machiavel, p. 19, n. 2.
Jfircea Demelriad: întuneric și lumină, p. 2, n. 1. Stră Eilecn Spring-Ricc: Despre conștiință, p. 137, n. 9.
buna, p. 52, n. 1. Pagini de sînge: Cartea noilastră,
” ‘‘ “
-4Z. C. Stegăreanu: Anarhist, versuri, p. 61, n. 4.
Vaillaut, Caserio, p. 100, n. 7. Glasul sîngeluî, P. Sloianoff: A cui...'? p. 119, n. 8.
M. Talmeyer: Asii de noapte, p. 54. n. 4.
p. 152, n. 10. Versuri.
Tarascon: D-nu Kălenderu și țărănimea, p. 152, n. 10.
II. Denis: De ziua morților, p. 115, n. 8.
Beschamps: Socialismul și chestiea sexuală, p. 108, n. 7. L. Tolstoi: Să nu ucizi, p. 134, u. 9.
Fourier: Cele două prostituții, p. 22, n. 2. înjosirea Charlotte Vaupelle: Wnutechapel, p. 37, n. 3. Mila,
p. 118. n. 8.
femeilor în civilizație, p. 116, n. 8.
Gr-Goilav: Despre Conștiință, (\&Spriny-Rici:,y. 137, n. 9. J. Pebcr: Spirala progresului, p. 154, u. 10.
J.
T
”
la
huța.: La țară, versuri de Ada Negri, p. 120, n. 8.
Grupul studenților socialiști, din Paris: Antisemitism
Gh. Varlam-Ghițescutînțelepciunea creațiunei.p. 24.n.2.
și Sionism, p. 141, n. 9.
«JKorĂ-cr’s Frimid*: O cuvîntare de Alarat, p, 132, n. 9.
Ce Haș: Iubitei, versuri, p. 112, n. 7.
HugoHellcr: Epistolă către împăratul German, p.29,n.2. D. Zcligher: Din Transvaal, p. 89. n. 6.
M. Zingher: Din Rusia, p. 109, n. 7.
D. M. Hermalin: Vecinica revoluție, p. 3G, n. 3.
L. Jacolliot: O noapte la Madura, p. 99, n. 7.
7. 0
O P. Zosîn: Un joc de pasiune, p. 10, n. 1.
P. Afușoiu: Ca să ne facem înțeleși, p. 1, Scrisoare
legendă Indiană, p. 144, n. 9.
deschisă Ministerului de Războia, p. 5, Priviri
H. Julian: Declasați! și Socialismul, p. 82. n. G.
asupra Mișcare! Sociale la noi, p. 13, n. 1. O
E. Landrin: Falimentul asistenței publice, p. 146, n. 10.
înlănțuire de fapte, p. 17, Surprize anuale, p.
B. Lazar: Din Roscnfcld, versuri, p- 120, n. 8.
21, Iu tine stă mîntuirea t-o, p. 25, n. 2. După
Berta Lcb: Chestiea femenină, p. 50, n. 4.
cererea generală, p. 33, Impunerea mea la dare,
M. Leontief: Ideea anarhiei, p. 58, n. 4,
p. 38, Subtratul substratului patologic, p. 41, n.
P. Leroux: Ordinea în omenire, p. 133, n. 9.
3. Complot anarhist, p. 49, Discuții de doctrină
C/i. Letourneaii: Corsi e ricoi'si, p. 18, n. 2. Știința
p. 52, Osînda lui Dobrescu, p. 57, n. 4. Foasta
și religiea: idealul viitorului, p. 59, n. 4. Morala
grupare..., p. 65, Psichologia violenței, p. 70,
Budismului, p. 93, n. 6. Viitorul educației, p.
Vagabondând: răvașe, p. 78, n. 5. Practica viețeî,
122, n. 8. Să fie oare războiul trebuitor, p.l47n. 10.
p. 81, Mici rufueli, p. 86, Cum se descopere
E Losfopan: O rugă, p. 2, n. 1.
Anarhiștii, p. 90, n. 6. Un manifest, p. 97, Fi
Madedonski: Din carnetul unui dezertor, p. 4, n. l.
lantropia, p. 101, Grija pentru prisos, p. 105,
P‘-G. Mahoudeau: întăile manifestări alemateriei vie
n. 7. Nereușita socialismului..., p. 113, Ce zicem
țuitoare, p. 44, n. 3.
noi, p. 121, Școala de cadre, p. 125, n. 8. De
Moriss Afaicr: Indignați!, poemă, p. 11, n. 1. Ce-i
crepitudine morală, p. 129, Socialism și Anar
Anarhismul, p. 124, n. 8.
hism, p. 136, Ce facem cu țăranii, p. 140, n- 9.
morale, p. 75,
Alalon: Socialismul si forțele moraie,
/u, n, 5.
Articol de popas, p. 145, Un moment al mișcărei
' •
- 1O
°, n. 9.
d-oun Marin: Din viața desmoșteniților,
p.
138,
noastre, p. 150, Femeile în lupta, p. 153, n. 10.
Ch. Marinescu: Să lupți, versuri, p. 5, n. 1. _
Bibliografie: Din publicațiile noastre, p. 16, n. 1.
țfwla FRnk: Mortalitatea uvrieră, p. 76, n- o*
Diverse note: p. 2, 8, 16, n. 1. p. 17, n. 2. p. 72, n. 5.
P Morus: Calea Cotită și calea dieapță, p. 130
131 n. 9.
p. 121, n. 8. p. 135, n. 9. p. 153, n. 10.
• Neaga: Emanciparea femeei, recenzie, p. 32, n. 2. Revista Idetf : Un plan de lucru, p. 8. Problemele
. ' Oamenii Domnului, p. 68, u. 5.
noastre, p. 12, n. 1.
4da Negri: Sfidare, p. 49, n. 4. înfrînții, p. 110, n. 7.
La țară, versuri, p. 120, n. 8.
r Adani - De credință, p. 61, n. 4.
\lce«- Cît Pyet-nește un cuceritor, P. 29, n. 2.
i
a
�
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1900-1901)
Subject
The topic of the resource
Revista Ideei, anul I
editor Panait Mușoiu
Description
An account of the resource
nr. 1-10
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Panait Mușoiu
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
noiembrie 1900- august 1901
Format
The file format, physical medium, or dimensions of the resource
scanare OCR
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
revistă
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
1900-1901
București
1900
1901
Ada Negri
Al. C. Stegăreanu
Alexandru Macedonski
Amilcar Cipriani
anarhie
anarhism
București
César De Paepe (1842-1890)
Charles Fourier
Charles Letourneau
Dascălu Sava
Domela Nieuwenhuis (1846-1919)
Élisée Reclus (1830-1905)
feminism
Gheorghe Varlam-Ghițescu
Iuliu Neagu-Negulescu
Lev Tolstoi
Mircea Demetriade
Moriss Maier
Nikolai Cernîșevski
Panait Mușoiu
Panait Zosîn (1873-1942)
Paraschiv Stoianov
Paul Robin
Poezii
Revista Ideei
Sergiu Cujbă
-
https://anarhiva.com/files/original/4ee5ef5dccba5014a5dacc18284282ec.pdf
f6fccdf591f986842adc625f55dcd470
PDF Text
Text
■
REVISTA IDEEI
!'■
iQQl^Nocnibrc. No. XI.
L
București, Strada Epurilor, 10.
CUPRINSUL
pftitrii a prcîntimpina din capul locului o suină de obiecții
• interpretări greșite, vată să dăm cetitorilor noștri urmă•
Lude
Publuațica dc față, cu toate că urmărind
o lîimuriro și Colaboratorii noștri: P, Mușohj.
Unul poet: B. Lăzăreanp.
fond o țintă prin excelență practica, nu va lipsi să se ocupe,
Vum sa ne creștem copii!: Eo. DEM6LTNS.
' tr'o măsură dată, eu chestii teoretice, puțin rnaf cumphcalc.
O lecție practică: W. Moraus.
Cu privire la atentatul din Buffalo: E. Mai.atesta.
"iilllțim<-i‘>
,ie oh^> iicnbtclni<ilă cu asemenea lucru, va. ți
Criminalitate 51 prostituție: Dlt. ZosiK.
‘ illt surprinsă, nu ca pricepe prea bine., va crede poate că
Frumuseți și farmec: Eb.een SPttrxu-RiCE,
1 A- mi arc nevoe să se strădăniiiaxcă. Dar am băgat de samă
Din EngUzeștc, de D-ra Marje Gr. Goilav.
Jnsti-ucțiea Anarhistă: A Catxlina,
", (ct mal mult folosește, convingerea udîncă, <-0 izvorăște din
Cifre : II. France.
(‘ri~care ‘încordare- de minte. Și, d.acă-7 vorba, statornicita
Războiul: Voltaire.
' marc și îndrăzneala de-a- înfrunta mal cu tărie unecoințclc
Constituției economici. /A. ’LnniA.
Influența mediuliu asupraa omt
oniuluf ■ L. MetCONICOFF.
[icțef, o an *ot rc7 cc a" făudit.
mult, cei ce și-aii deslușit
Istoria luiueî: A. KahR.
'[urimi'ilc >n capul lor mai bine,
Bibliostridie.
Multor le va plăcea lucruri mal ușurele, cu înțelesuri foarte
lesne d° prins, cari să sară în ochi de la sine. Se înțelege,
nu iigf >'om face înțelesul lucrurilor mal greu, și nor fi multe,
sule priceapă, fără. nici o silință, chiar ceî mai simpli. Dar
nU i'tnii înlătura nici dc cum, sistematic, acele lucruri, pentru
a căror pricepere s’ar cerc o muncă întru elt-va- mai marc.
0 întrebare poate mai mult de cît o alta. Se în
ț)e alt-feliă, lucrurile ușoare, pot să se. colporteze, să se propuge- P° 0 "iitlțime de căi, n’au trebuință edita de un organ țelege, nimeni nu se apuca de-o întreprindere de samă,
„parte. Din publicație". de față voim să facem o tribună, din
fără să se întemeeze anume pe ce-va, mai drept vor
(urc- să se învețe mal mult de cit în de obște: se știe. Cel cc bind pe cine-va. Și lumea voește să fie informată, să
ror vrea să înainteze, nu ne. rur cere nouă să rcmîncin pu știe la cită vrednicie poate să se aștepte. Nu ne sur
rurea la chestiile simple, cari se pun la tot pasul, pe cari le prinde că întrebarea asta ni-i îndreptată chiar și de
pricepem cu toții fără nici o bătue dc cap.
0 educație- solidă, mal largă, leată ce a lipsit mulțimcî pănă cunoștințe vechi. Știe ori-cine cît ie de șubredă sta-,
acuma. Și pentru a împlini această lipsă, care, a cam ținut torniciea la oameni, în vremile de a-zî, cît- stârnește
jăiiă acuma mișcarea socială pe loc, ne-am hotărît noi să ne cine-va într’o direcție dată, cu toată convingerea
îtrudănuim. S’au scris atitea lucruri folositoare, dc samă. Dar grozavă ce a putut s’o trîmbiteze, cu toate pildele
cine se poate lăuda călește la curent, cine. cunoaște maldinainte de vrednicie ce a putut să le âea, și se așteaptă ori
acele minunate lucrări, cu cari ne împodobim pagincle în de cine la o surprindere nouă. Dacă surprinderea nouă
obște. Și dacă chiar pentru unu din intelectuali și din cidțT, nu-i însu-și faptul de-a ne vedea pe noi nestrămu
lucrurile acestea pot fi necunoscute, cu cît shit lele. mal necu tat!, la locul nostru de cinste, uita nu mai putem pre
noscute pentru mulțime, pe care zbuciumul ricțcl și necunoaș zenta niinărui. Cînd se întreabă de colaboratori, noi
terea altor limbi, n’o Teartă să răsfoiască volume. Ast-fcliîî,
n« va părea ciudat nimănui, cînd, din sistemă, reproducem vom vorbi de sănătatea pe care am moștenit-o din
din literatura streină ce- ni se -pare mal Imn, pentru a fami- părinți, de copilăriea duioasă, dusă în libertate, de
toate acele împrejurări fericite cari ne-au ajutat des. liariza cu cugetarea europenească pre cît mal mulți.
Firește că nu se vor folosi cu nimic, cel ce vor da foae voltarea, de toate acele învățăminte culese din prac
după foae, călind- să-șl odihnească ochii pe oare-cari produceri tica viețeî, de-acele suveniruri neșterse cari ne-au alin- •
>uul distractive. Asemenea, produceri credem că țese din cadrul tat adolescența, ne-au făcut gînditori, ne-au insuflat
• preocupărilor noastre. Să se priceapă bine, noi vrem să facem năzuințî. Pentru o luptă începută, în senzul clariocolea mal mult o operă agitatoricu-culturalu. Distracție-, dacă ficărei sumei de bine, de care ie susceptibilă vieața,
ve vrea, se ca găsi și acolea, dar o distracție- mal înaltă, ca prisosul nostru de vieața și cunoștințele cari le-am
acea ce- o simtă cînd descoperi un adevăr mai mult, cînd dai
df-un înțeles 'mal adine, cînd iți îmbogățești nuntea c’o cu căpătat meditînd, ne-au fost din capul locului de-anoștință nouă. Vor folosi și mal mult acel ce se vor întoarce juns. Am pus energiea noastră, pe vremuri, la o laltă
urmă și vor lua la cercetare literatura noastră socială cu alții, și n’am rămas surprinși, și nu ni s’a părut
111 al veche, măcar atita cit le in- circulare. Pentru-că noi nu nici de cum o operă mai grea, cînd am rămas să
I ^rem să facem o operă de repețire, dc-a stărui mereu asupra continuăm înainte cu propriile noastre mijloace.
unor lucruri cc sînt la îndămină, desigur că neaparate'pentru
Cum adică, și nu s’a mai sfîrșit .-cel prisos de
a fucc o înțelegere mal clară.
vieață, și meditarea simplă a putut oare să tot 1 în
se atinge, de cetit, acei'cc rreu să se folosascăintr adevăr, frunte anii, să fie de ajuns, să abordeze probleme
rn^ Ști că trebuie să se deprindă a stărui și a nu trece cu mai adânci, să satisfacă cerințî tot mai multiple, să
redfrea nnefe lucruri, crczind că-s poate dc mal puțină inil’^anță. Lucruri de mal putină importanță nu cor avea intereseze, mereu atâtea minți, setoase de-a pricepe,
coloanele noastre. Noi'și avem înțelegere cu colabo- setoase de adevăruri nouă, de-o îndrumare mai feri
®
noștri, cum-că lucrurile ee -ni. le vor trimefe, trebuie cită a viețeî? De n’ar fi fost la mijloc și alte ele
“ fie cu dcsăvîrșirc bine gîndite și cit mal bine spuse, lucru mente, ar fi fost de mirat. Inse contactul ce l’am
''p, întimplător, nepelrccîndu-se, răminc în sarcina noastră avut cu lumea, feliul nostru particular de vieață, mă
. « "medica. Nici o dată locul unei lucrări dc samă nu va surile luate de piopășire continuă, ne-a susținut me
■
dc încercări fără fond, dc mici nimicuri menite sa reu. Atmosfera în care am plutit, a fost adesea grea,
Inl^ v,'cniC(<urmează nici dc cum dc aice, cum-că am aerul ne-a lipsit, și cîte nevoi toate au dat, cu vre
nu,,'-1
dc la noi, lucruri dc-acelc^ ce-ar prezenta o mea, să ne doboare. Dar am avut putința de-a rezista
'a"
cugetare aparte. Astea vor contribui, din potrf oă, și a ne reculege mereu. Din aerul năbușitor ne-am
hine^ ^âcra,'tl1 ^t mal bine, să facă să se. dcslușască mal
dus la aer liber, am străbătut deosebite căi, am sorbit
<
ulcea ceea mare de. transformarea socială.
aer nevițitat din munți și de pe mare, aer îmbălsu
P. Mușoiu.
Colaboratorii Noștri
I
■
INSTITUTUL; DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ «MINERVA», STR. ISVOR, 80. — BUCUREȘTI.
■
I
i
ii *
i
�2
REVTSTâ'TdEEI
mat din câmpii. Ne-am adăpat din nesecate izvoare,
ne-am umplut ochii cu priveliști divine, cari te fac
mal nobil, cari te fac mal mare, să capeți forțe ne
cunoscute și să devii în stare de a răspunde celei
mai înalte chiemărî. Apoi, comunitatea ce-am dus-o
si o iot ducem mereu, cu maiștri de-ai gîndirei, n a
fost în «tare mai puțin să ne susție și să ne dee vi
goare. Și nu vedem o colectivitate îndestul de aleasa,
să nu ne scoată prin privirile iei, împătimite de lu
mină și prin avîncul iei, sa nu se scoată o claritate
mai mare și un mai mare avînt.
In cît acuma, cînd ne încumetăm de a începe lu
crarea noastră pe-o perioadă nouă, ne prezentăm sus
ținuți de acelea-și forțe vii, de-acelea-și forțe reînoite,
pe cari le calculăm de-ajuns pentru actualele noastre
nevoi. După puterea de muncă și după destoîniciea
de care ne simțim înzestrați, am fi în stare încă, să
facem față nnor cerințî mai mari, dacă acele cerinți
ar fi vre-un mijloc să se facă vădite, ar fi cum-va cu
putință să fie stimulate să se manifesteze. Lăsăm de-o
parte pe toți acei aleși, ce sînt alăturea de noi. Lă
săm de-o parte toate acele bune voințî, ce știm ca-s
gata să ne susție pe orî-ce căi, și cari-s o garanție
mai mult ca lupta noastră să fie dusă cu toată vred
niciei!. In atmosfera noastră ie numai înălțare, ie nu
mai îmbrațoșare caldă, ’și nu cunoaștem păreri de rău
pentru avîntul și pentru înobiiarea pe care a dobîndit-o vre-o dată cine-va, din contactul și din cola
borarea cu noi. Ne preocupă gindiri mărețe. Voim să
facem pe om în stare, să-și dee samă bine de soarta
ce o duce, de soarta ce-l așteaptă, să practice vieața
în chip mai vrednicesc. Să-și dee sa a, cel copleșit
de nevoi^ că nu mai ie o brută și că se poate bucura și
iei de bunătățile pe cari le-a făurit prin iscusința și
prin silințele lui, fără ca asta să fie în paguba cui-va.
Vrem să priceapă bine, că nu-i nici o nevoe să fie
atâta suferință în lume și nu se asigurează nimărui,
prin suferința asta, vre-o fericire" deplină.
îndrumarea ce-am vrea s’o insuflam, din parte ne,
mulțimei, ar fi aceea, de-a se pătrunde, că relele de
care-î bîntuită, stă în putința-I ca să le curme. Și ar
gumentul nostru, cel mare, nu ie acela de-a căuta să
răsbune nedreptăți seculare, de cari putem face ab
stracție chiar, ci că împrejurările actuale, cer, înși-le
iele, întocmirea unor așezăminte' noi, cari să fie pri
elnice tuturor. In limba noastră s’ar chîema o revo
luție socială. Știm că în stadiul acesta, spiritele sînt
învrăjbite rău, nu-i cu putință o înțelegere între oa
meni. Unii vor căuta să se lupte, cum le va fi mai
îndămînă, să se~ servească de violență. Neapărat, vom
căuta să explicăm, să susținem pe cei ce nouă ni se
par că sînt jertfe. Dar rolul nostru, ca oameni cari
ne putem bucura de oare-care calm, cu toată prive
liștea de plîns, ce-i dat, în mediul nostrn, să ne isbeascu pnvu-ea cu toate erîncenile dureri si marile
nedreptăți ce-i dat să le îndure ai noștri, rolul nostru
ieste de-a fi mai mult luminători. Am vrea să fim
înțetitoni acelor strălucite zori, ce va să curme du
rerea și sa aducu în lume fericirea și pacea. 0 au
rora desmierdătoare care să desmorțasca, cu razele
dată nAnS? Jî?® adonpită’ negurile să dispară, o
Imeirnc d totde?ana»
să se apuce de muncă,
’ d /T08 sPormcă' sPre dragul vieței, spre
mulțamirea tuturor nevoilor lui.
n ,?
p
----- —__
P. Mușoru.
„REVISTA IDEEI“
Pe an, IO numere, 5 lei
Itetista se trimet?. exclusiv numai la abonați. Dc dorii ca abonameniele să se achite de- cătră fîe-carc înainte și prin uictndtd,
10, Str. Epurllor — București.
REVISTA IDEEI
UNUI POET
Cum să ne creștem copiii
Ie galbăiiă-a nopțel regină
Pe care mi-o ’nvălul Intr’una
In- versuri maestre, sublime,
Ie galbenă, palidă luna:
Mijlocul nostru cel mal de samă, al părinților de fa„.ilie, pont™,3 n®
copul, ie a le constitui o dotă
din economiile noastre. După aceea, a-I face să se că
sătorească efl un bilet, sau cu o lată, îutr’o situație de
Xt'nîtr“He1pub1iaeru“tre' ** ™
Dar încă mal galbeni, mal palizi
Sini slabii obraji al celora
Ce’n chinuri muncesc ca să facă
Plini, rumeni, obrajii altora.
...Și Ic desbrăcat de podoaba-l,
Ie gol de verdeață pămlntul
Cînd fulgii de-omăl joacă’n aer
Și Crivățu-șl filieră eintul.
Și-s gol bieții arbori Iu learnd:
Mal gol de cil dînșil, mal gol
Sînt Insă acel ce lucrează
Mătușa și stofele mol.
Sub ceriul de vară, bujorul
Ie roșu, un roșu de sînge,
Căci soarele, cald, mi-l sărută,
Și-n brațe zefirul mi-l strlnge.
Ie roș: dar mal roșii, de plînsel,
Sini ochii duioșl al celora
Ce-șl frec In mizerie vieața
Urzind fericirea altora.
...Și negri sini ochii iubitei
Și negru ca lemn de abanos
Ie părul ce’n valuri îl cade
Pe umeri, pe slnu-l, frumos.
Mal neagră ’nsă-l vieața celora
Ce ’nalță palate mărețe
Și trebuie, totil-șl, o, soartă,
In șanțuri murdare să’nghețc.
O, las-o, 'poete, o, las-o
Pe-a nopților blonda regină
Să scalde eîmpie și codru
In raze-arginlil de lumină.
Și lasă-î In voe, să- pllngă,
Arborii negri și gol,
Să-și plîngă pierduta comoară,
Frumoasa lor haină de de- fol.
Și dă bujorelului pace
Să rida la soare, voios,
Iubitei, să-șlp pieptene părul
Ce-l qade pe umeri, în jos.
...Te uită puțin și la ceia
Ce zac In dureri și-n amar
Și varsă și pentru sărmanii
O lacrima, una măcar.
I
B. LÂZÂREANf-, j
Sistemul acesta întâmpină inse, in împrejurările de
fit», o greutate nouă, din ce în ce mal mare, din pri
cina scaderei simțitoare a procentului banilor. De la
ciori la sută, am ajuns la patru, și feată-ne acuma la
trei. In condițiile astea, Ieste din ce iu ce mal anevoe
■i se constitue dote.
pănă astă-zi, aneyoința asta a fost in parte mascată,
in Franța, din pricina îmbielșugărei de bani. Se spune,
jn de obște ca I' ranța Ieste o țară bogată, cum că dis
pune de o foarte mare eîtiine de numerar, ceea ce-I
drept- De fapt, Franța-1 aceea iu care se găsesc astă-zi
maî cu înlesnire bani.
pin nefericire inse, această îmbîelșugare de bani dis
ponibili, nu-I nici de cum datorită numai mnneei națio
nale; lea vine, in parte, din împrejurări trecătoare, cari
nu vor putea dăinui îndelung, și, ca să spunem cuvintul,r
diu împrejurări cari sînt mai curind un semn de decăderei
de cit uti semn de propășire.
Această îmblelșugare de bani le mai întâi adusă îni
Franța prin faptul unei economii de copil. Se știe preai
bine,’cum-că natalitatea în Franța merge deserescînd,,
aproape din an in un, și că, după recensiinentul dinl
urmă, decesele întrec nașterile, fenomen ce se producei
foarte rar în omenire. De fapt, fenomenul acesta ieste.
special Franței, pe care o pune în urma tuturor celor
lalte nații.
Restrînsul număr de copii Ie inse un mare izvor de.
economie. Dacă, pentru a crește șese copil, cheltueștl șese
mii de lei pe an, pentru a crește unul, nu vei cheltui
mai mult de o mie. Cu chipul ’ acesta vei îndeplini o
economie de cinci mii de lei pe an. De vreme ce Fran
cezii practica pe o scară întinsă felini acesta de eco
nomie, urmează neapărat în aceea-șl proporție, să albă
mai mulțl bani disponibili de cit populațiile cn familii
numeroase, Ieată una din rațiunile pentru care Franța
ie cea mai mare pieață a banilor. Imblelșugarea se datorește, în parte micului număr de copii.
Dar mai ie o pricină. Această pricină Ieste îndepăr
tarea Francezilor de profesiile obicinuite, de agricul
tură. de industrie și comerț. A> este profesii sînt puțin
Căutate, li se preferă situațiile administrative: întreaga
noastră tinerime se îndeasă la scoalele st-a|ului: la por
țile acestor scoale, această tinerime aleargu să se zdro
bească: să se zdrobească, ieată adevăratul cuvint. Ori-ce
Francez, care a câștigat un han din cultură, industrie,
comerț, visazu să se desfacă, să-și facă din copil un ofi
țer, un funcționar, sau să-l facă'a îmbrățoșa o carieră
liberală.
Cu chipul acesta, Francezii nu mal sînt împinși su-șl
fructifice singuri economiile lor, acestea răniîn disponi
bile pentru plasarea în valori de bursă, se dau pe pieață.
Și Ieată cum îndepărtarea Francezilor de profesiile
obicinuite, mai adaoge ;te in Franța îmbielșugarea ba“ilor disponibili.
‘ '
( Fără îndoială că chiar pricinile cari produc această
’uibielșugare, contribue, pe fie-care an, să o scadă și
Jorsfirși s’o sece, îutr’un viitor, ce astă-zi nu pare atât
ue îndepărtat.
Unii poate vor zice: «Lucrurile vor mai dăinui tot
a?a, măcar atita cît vom trai noi». Nu-I tocmai sigur,
n orl-ce caz, Ie sigur că nu vor dăinui tot așa cit vor
rr«i copiii noștri
pc acuma, o multime din acest! nenorociți tineri,
Jîntînlăturați de la concursuri, de cătră marele număr
6 candidați, cu tot numărul nemăsurat de locuri,. Din
ii an alergat cătră această iluzie, și mulțl n’au găsit
J. șit de cît o prăpastie.
(,•?> ce voiți să facă acuma? Ce ar putea oare să Iacă f
s’n
*u stare? La ce i-a pregătit educațiea ce li
dat în familie, în colegiu, în scoală?
3
Și nefericițil așteaptă, umplu șalele administrative,
umblu după scrisori de recomandație, se tînguesc. Sin
gurul lucru ce nu-1 fac, Ieste să se întoarcă^ să-sI vie
in fire, să-și facă o situație prin lei insi-șt, care ar fi
probabil mal folositoare, care ar fi negreșit mal neatîrnată, prin urmare mal vrednică.
Dar Iei n’o fac-, mai întâi că se tern de neisbîndu. A
n canditat la ce-va, orl-cît de neînsemnat lucru ar fi,
chiar candidat învins, chiar candidat pîerzîndn-șl vremea
într’o vecinică așteptare, li se, pare încă o soartă de in
vidiat. Iești ca și funcționar, și acest singur cuvint le o
aureolă in țara'unde funcționarismul domnește și gu
vernează... din nenorocire.
Ny se întorc și din pricină cu nu pot Formațiea fran
ceză, minunată pentru a pregăti funcționari, Ieste aproape nulă pentru a pregăti oameni independenți, oa
meni de inițiativă, în stare să înfrunte nevoile vieței.
Iei sînt facuțl nurnai pentru aceste slujbe administra
tive subordonate, in cari, fură nici o silință, pui mina,
la sfirșitul fie-cărel luni, pe-o leafă fixa. Intrînd în ase
menea situații, omul îsi cunoaște dinainte întreaga vieuțu:
la cutare vrîstă, va fi sub șef, ia cutare, șef de biurou,
la cutare, va ii pensionar. Singura dată ce nu o poate
cu oaste Ie cea cînd va muri. Cu neputință să se reducă in niște margini mal înguste flnctuâriie vieții.
Ajungem deci fatal la inc-heerea, că trebuie să ne în
drumăm alt-feliiî educațiea copiilor, dacă voim să fie la
înălțimea vremilor nouă in cari intrăm, daca voim să
poată să ție piept crizei sociale deschise.
Dar mal întâi, cari-s pricinile acestei crize? Pricinile
acestea purced din transformarea necontenită a mijloacclor de producere și de transport, cu alte cuvinte,
a mijloacelor de existență. Odinioară se producea în
ateliere mârginite? adesea în familie și acasă, pentru o
clientelă redusă și cu totul locală, cele mai adesea cu
mina sau cn motoare mici. Metoadele ierau acelea-și,
adesea tradiționale, treeîndu-se gu sfințenie din tată în
fiu. Partea inovației lera mică sau nu leșia la iveală
de cît încet. Nu ieraî în concurență de cît cu meșteșu
garii din vecinătate, pentru că slabele mijloace de tran
sport se le aveai la îndămină, nu îngădueau nici ca să
exportezi departe și nici sft importezl produsele de de
parte. Și această concurență, totu-șl atît de mărginită
c-—lera,
»—anume,
-------- _ și
mărginită
PrU1 forța împrejurărilor,
|nCt* pnntr un șir de măsuri restrictivi■e, cari fixau metoadele de muncă, numărul calfelor, al ucenicilor, numă
rul lucrătorilor...
Totul tindea, ast-feliu, ca să asigure stabilitatea și ti^dițiea mijloacelor de existență. De unde, o educație în
dreptată cutră stabilitate, cătră tradiție, cătră trecut,
iera cu totul potrivită cerințelor sociale. Neapărat că
educațiea, lera firește făcută in chipul acesta, și lea dădu
rezultate ce fură multă vreme prețuite.
Condițiile sociale sînt. astă-zi cu desăvârșire schimbate..
Producțiea se face, cele mal adesea, în marele atelier,
cu motor! de- o putere aproape nemărginită. Dînsa ser
vește o clientelă ce se întinde de la un capăt al lupe!
la altul, care, ast-feliu, Ieste si îea nemărginit de întinsa.
Metoadele de muncă se transforma neîncetat, după toate
progresele științei. Inovațiea înlocuește deci pretutin
deni tradițiea. Trebuie să fii pururea gata de a produce
mal mult sau a produce mai bine, sau a produce mal
ieftin, dacă nu vrei să fii doborî! de concurență, fu lo
cul vieței calme, liniștite, ie vieața intensă și novatoare.
Și ceea’ ce-I mai grav, nu ne rinnîne să alegem care ne
place: această situație nouă se impune cu tirieă unui
fapt nestrămutat.
Cînd inse mijloacele de traiu sînt schimbate, condițiea
tuturor ie schimbată: ceea ce face o criză socială, o
chestie a mijloacelor de traiii.
Ceea
ce a adus noutatea
ic dezvoltarea, sau
----------------------------... aceasta,
..
...: degrabă explodata științelor naturale,
nu'sî
mai
vor fi spus nicî «o data
dată c.nvmtnl
cuvintul ultim si
și cari
cari nu-s de cit
la început, cum spune fie-care și vede. De acum înainte
lumea ie aruncată fatal în căile de transformare mate
rială, în cari nu mal Ie cu putință de oprit. Ceea ce
rupe cu totul cu trecutul, în care totul tindea la sta
tornicie, la fixitate. A-zi, trebuie sa ajungi în stare de
a te folosi, cît mai bine, de evoluție: trebuie să te de-
fi
îl'
I
li
fl
i
I
U
IV
li;
�4
prinzi a scoate dintr’însa binele, și a-i
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEE!
V^jeol
nici păcătoseniea oamenilor, după cum
\ 1®
spirite puțin luminate: Ieste o stare maternb1
‘
lumei, orînduită de Providență, care a pus ]a îndumîna
omului știința progresivă a natnref. Atirna dt ora,, să
știe să se acomodeze cu progresul}: ie nu numai mtere-
S1 Știința socinîă nu vede înse numai pricind* crizei, îi vede
si direcfiea. Dar care-1 oare direc-țiea aceasta ? leat-o. Criza
aceasta îndreaptă omul cătră o stare nouă: de-aicl în
colo, iei nu mai poate fi încadrat, ca odinioară: Iei nuse mal poate baza, pentru a se susținea, pe un sprijin
statornic si pe niște obiceiuri adaptate numai la un me
diu dat Intr’adevâr. acest sprijin, acest mediu se pierde
necontenit în'jnru-I, se nimicește sub loviturile necesi
tăților schimbătoare și materiale de cari-am pomenit.
De unde, omul, care n'a fost ținut, format, stabilit, de
cît în virtutea unui cadru, se clatină și cade, o dată ca
drul stricat. Trebuie, așa dar, ca educațiea, în loc să te
adapteze la încadrare, în loc să te facă să te sprijini
pe familie, pe cei ce te înconjură, pe niște lucruri vre
melnice. ca slujbele administrative, ca aceste bune mici
situații, pe cari le găsești de-a gata, cari nu cer nici
inițiativă, nici silință... și pe cari poți să le pierzi de-o
dată, trebuie ca educațiea să te aducă a te răzăma pe
tine insu-țl, să știi să te susții singur, să știi să faci
față ori-caror împrejurări.
leată, ast-feliu, pric/We, direcțica și urmările acestei crize,
cari se întind asupra educației, ca asupra a tot. Vrîndnevrînd, trebuie să facem pasul acesta. Trebuie să fa
cem aproape contrarul de ceea ce am făcut până acum.
Foarte bine, veți zice, dar cum să facem? Pentru a
înlătura dibuirile, greșelele, grelele înșelări, trebuie
sâ ne călăuzim de experiență. Și fiind-că' nu găsim ex
periența aceasta la noi, unde educațiea Ie îndrumată cu
totul p’e dos, trebuie s’o căutăm aiurea. Trebuie să imi
tăm popoarele cari au trecut peste greutatea aceasta,
și cari cresc copii în stare de a lucra Iei prin iei și în
afară de ori-ce încadrare de rudenii, de prieteni, de re
lații, de administrație...
Dar, în sfîrșit, ce fac popoarele acestea față de co
piii lor ? leată ce fac :
Mal intui, la popoarele astea, părinții nu-și privesc co
piii ca aparfinîndu-te lor, cum că ar fi, tn vre-o privință,
obiectul lor, o simplu continuare a persan olițăfeT lor, un fe
lii1 de supraviețuitori at lor. Iei își privesc, din potrivă,
copiii, ca pe niște ființl. cari, vor trebui, în curînd, să
fie neatîmate de Iei. Și așa, n’au altă grija mai mare,
de cît de a grăbi această emancipare necesară, în con
dițiile cele mal bjuie. Iei nu țintesc de cît la asta. leată
forma deosebită a devotamentului lor părintesc. Dovotamentul acestora nu stă întru a-șl absorbi copiii, în a-i
lipi lingă dînșii, a-I modela după chipul lor de a fi. să-sl
făcu lor un anturaj plăcut, dulce, comod. Ieu am văzut,
și am văzut cu toții, stricîndu-se sau ne avînd loc mul
țime de cusătorii, din pricină că tînărul menaj trebuea
să plece, nu zic in străinătate, ci numai în provincie
ilîhim^nr11 * ♦
iubi,U f°arte tore C0P”L Dar îl’
iubim oare ast-feliu pentru dînșii, sau pentru noi?
La popoarele acestea, apoi, părinții îșT tratează romii
!0C!Q-‘r
ca oameni mari, ca personaS
S1? pru‘ aceast3’
dintr’în.siiPoameni
x
aobiljraea de la sfirsitul
?U- îrâlt’ ^oî’ fttcem ca
ceputul acestuia
veaculuicopiK
trecut,
înacestma, îșî mai crcșten
f<)tcare, la
modft
veche, pentru rangul ce îl aveau odinioară
un venit pe care nu-1 mai aveau, pentru curte ,
amintiri fără de nici o noimă, amintiri șterse,
de amintiri.
,
’
La popoarele astea, părinții au o grija din cele ,il0?
î’^hebăm, afaril de a noastră, trei, patru, cinci averi
nu numai atUa ca noi, de sănătatea, de puterea, <ie
’Jasta nlflI ,"ainte ca c?P’fi sa 11 «juus majori, la douătarea deplină, cit mai deplina cu putință, a energiei
Si iei nu cată să dobîndească forța aceasta prin
, •’ri de auL Fentru-ca, fura asta, cum îi’vom putea ci
z-tori, ccind Iei yor fi lunți mai mult pentru avere? Nu
nări de exerciții trupești, prin osteneli cari, din nOf?e«ătorfi
saE.săse mire nimeni cind ii voii spune că Ie o
ar avea ca urmare de a slăbi trupul, prin tururi de
frebuie :
câ de ocnaș, cu Ie a despera de-a mai putea izbuti.
gimnastice. Din potrivă, îșî dau foarte bine sam;-.0^
fapt se știe cu ce pornire părinții de familie francezi
condițiile obicinuite ale vieței fizice.
M <lp
knee fapt
?
renunțat
la munca aceasta, murginindu-se de a avea
Nu ’le numai atît. La popoarele astea, pîirințiț
a mal un copil sau doi.
foarte de timpuriu, pe copii, la practica lucrurilor
1'"»,
nmr voi vă ieșițl din sărite, la ideea de avu lăsa co
Ast-feliu, nu stau le cumpene su-î lese să umble simfl/f
jii fără avere moștenită. Amorul vostru patern se revoltă,
de mici. Iei îl însărcinează cu unele daraveri,
fUr(
fjjtațl C!1 au Purinț? de !am’fi® anglo-saxon, care nu dă
si să dreagă, pe cît ]e-ar sta iu putință, și chiar (iacu
, ci o centima copiilor sal, li dă, în realitate, nemăsurat
voesc, întru cît-va și mai pre sus de putință, FrânSâ mult mai mult de cit un părinte de familie francez,
cari se duc în Englitera sau Stntele-Unite, <țe ^.21J
f; dă tocmai ceea ce vă preocupă atît, ceea ce nici voi,
de asemenea fapt. Englejiî, la rîndul lor, se mira I’
nici ie11 nu vom
a ,le da ■ acel sPirit de inițiativă
mirarea noastră, întru atît li se pare lucrul de simnl
diabolic, acea aptitudine de-a izbindi, pe care noi o plă
și firesc, întru atît ie un mijloc neapurat pentru aceas s
tim
cu
aur,
și
pe
care
tot
aurul pe cure noi îl econo
educație, care are de țintă să facă, nu literați sau
misim» cu atîta anevomțu și umilire, nu face de cît să-l
ționarl, ci cu deosebire, și mai pre sus de toate, oainenî
lnăb
ase
J0
realitatea,
noi
economisim,
trăim ca niște ne
La aceste popoare, părinții fac, in de obiște, ca «ă î,lr((’
voiași’, practicăm sterilitatea sistematică, pentru a îngădui
copiii lor un mcțtc^ug manual. Intr'adeviir, popoarele acei
copiilor noștri să nu facă nimic, sau să facă cit mai pu
tea, n’au, pentru munca manuală, suveranul dispreț
țin cu putință. Credem cu, cu chipul acesta, li vom asicare îl profesăm la noi. Iele s’au emancipat, de rănit
rrura viitorul. Și, cu toate acestea, priviți iu jurul vosde această greșală, care Ie mai dăunătoare de cît o sută
de înfrîngeri pe-cîmpul de bătae: iele nu împart nies- 1 . tm pe cei ce se ridică, pe cei ce izbutesc mal bine în
ori-ce
carieră, pe cei ce apucă pretutindeni cele mai
teșugurile în nobile și nenobile O singură deosebire
bune locuri: nouă din zece, sînt nișteparveniți, oameni
fac, ceea ce. Ie mai drept, intre un om capabil si unu]
cari s’au ridicat prin puterile lor proprii, cari au mîncat
necapabil, între un muncitor și un leneș. Fiul unui lord
piiniî n’au mai putut mămăligă cu brînză, și cari, pentru
va fi fermier, sau fabricant, sau comersunt, fără a se
n
ajunge să mai mânince și alte cele, s’aii luptat bărînjosi cum-va, fiind-că așa se practică. Mă înșel, Ieste
butește prin inițiativa individuală. Priviți acuma copiii
un meșteșug ce ie privit ca mai inferior celorlalte, acela
de
familie, numiți ast-feliu pe drept, fiind-că aceștia se
de funcționar și de politician. Acestuia i se fac două
intemeeazîi mai mult pe familiile lor de cît pe dînșii,
imputări: mai intui, nu «rentează , ne fiind producător
pe
banii părinților lor, pe zestrea femeei, de cît pe muuca
de cit în situațiile înalte: după aceea, răpește omului
lor personală: vedem că sînt cuzuțî, vedem căzîndu-i pe
independența.
fie-care zi tot mai jos- In de obște, sînt inferiori în toate și
O altă trăsătură: părinții i.fi devansazu copiii in cunoftuturor, cu toate cu an primit o educație foarte îngrijită.
tința tuturor noutăților utile. Cum ar putea să fie alt-fe-liu,
Tinerii crescuți, precum am aretat, sănătoși la trup,
intr’o societate in care spiritele sînt îndreptate mal mult
deprinși cu lucrurile reale, in atingere cu faptele mate
spre viitor de cit în spre trecut, mai mult cătră meseriile
riale, pururea tratați ca oameni mari, nbicinuiți să nu
uzuale, pururea perfecționate, de cît cătră situațiile ad
se întemeeze de cît pe sine, privind vieața o luptă, ceea-ce
ministrative, cu totul staționare, într’o societate’în care
Ie cu totul creștinesc, înfruntă cu o tinereță de putere coizbindești, nu râzămîndu-te pe niscal-va proptele, ci
vîrșitoare anevoințele vieței. Le place, âu chiar nevoe
aproape numai prin inițiativa si prin valoarea tu curat
fie iele, le înving. Și, cu unelta serioasă cu cari au fost
personala.
înzestrați, se simt la largul lor și progresează.
Ce mal fac încă asemenea părinți ? Se slujesc foarte
Acuma judecați, comparați și hotârîți-vă. Din parte-mi
puțin, in formă, de autoritatea lor fața dc copii. Iei O păs
am încercat, să arăt, ce resort uri ascunse acționează rasa
trează pentru cazuri esoepționale și extraordinare. Nani
care Ie, astă-zi, pentru bătrînele societăți, pentru socie
spus, că își privesc copiii ca pe niște ființi independente
tățile îmbutrînite,ceamai copleșitoare,mai amenințătoare.
■ de iei și ca pe niște oameni mari’? Fără îndoială, n’ai
Ed. Demolins.
să crești nici de cum un om mare, supunîndu-1 necon
tenit la jug, fie jugul acesta chiar părintesc. Iei îșî dau
sama că educațiea adevărată, desvoltătoare, nu-i cu pu
tință prin constringere, ci prin aceea ce s'ar numi an
trenare, imbold. Iei se folosesc mai mult de insinuare,
ne sfaturi, de cit de jiorunci. Și aceste insinuări, aceste
Se povestește, că, într’o zi, Matei Corvin, regele Un
sfaturi, au totdeauna grijă să pară dezinteresate și8I]
gariei, află că unii din țeranii săi munceau din cale
nu poarte pecetea autorităiei lor. Iei lasă pe copil, să
afară de mult și nu mîncau de-ajuns. Numai de cît
cugete,_ să se convingă și să se apuce de treabă de sineLl> adună consiliul, chiemă la sine pe primarii comu
Dar leată ce a mai hoturîtoare purtare, cea mai fund8*
nelor credincioase, cîți-va boeri, magnați, și-i întrebă
mentală, pe care am păstrat-o pentru la urmă; Copiii
Qespre asta. Cu toții,’ fie-cnre în feliul său, îi respuncum-că părinții lor nu se însărcinează de a le face situați^
In Franța, se pune, în de obște, unui părinte de fainii*^
era că țăranii ierau niște vlăjgani puternici, bine zidiți,
întrebarea aceasta: «Ce ai să faci din copilul D-tale'
a stare să muncească ori-cît, și ca, pentru niște inoȘi dînsul îți răspunde foarte serios: «Magistrat sau faDC*
ca iei, aveau destulă mîncare și băutură. Daca
ționar, sau altă ce-va». De unde urmează, că un 8S?*
v?r,
uiuncit din greu, precum munceau, ar fi fost
menea părinte s’ar crede un părinte rău, cînd n’ar
a ătnători și. pentru dînșii si pentru boeri, pentru-că, Cu
gura prin sine viitorul copilului său, cînd nu s'ar ost*81
de
ftre
mult, cu atît mai mult cere, și,
su-I facă o situație, pe care ar socoti-o dînsul mol bun“cuinl,pZ^n?u'se a cunoaște bogățiea, ar fi fost nefericiți,
Și un asemenea părinte, împinge devotamentul pâ«s ,
a se despoea pe sine de-o parte din avere pentru a-fl
u se întîraplă strămoșilor noștri în raiul pamîntesc.
înzestra copiii. Un părinte englez, sau american, n*V[
DarV^6’ care stuteu în scaun, nu respunse nimic.
■înzestrează; fie-care generație trebuie să leasă la caPtt
A
dădea bine samă că toți ierau niște minciunoși.
cum va ști iea.
Uen.??81!^ se despărți așa dar fără să fi hotarît ce-ya.
La noi, cu totul alt-feliiî: generațiea precedentă trel'11^
® e mșe, care, ca rege ce iera, nu iera tocmai rău,
J-»sssr «R &SS RK-K;
O lecție practica
5
luă lucrul în serios, și, peste cîte-va zile, spune po
vestea, invită pe cîți-va din nobilii și consilierii săi
su-1 însoțascu la o primblare.
Oînd fură gata, porniră peste dealuri și văi, călări
cu toții și vesmîntați iu haine strălucite, cum iera
moda în vremea aceea.
Ajunseră, ast-feliu, într’un sat sau cătun, locuit de
țeranî, și de acolo la niște vii, în cari lucrau oameni,
pe colinele scăldate de soare, cari se ridicau în preajma
unui fluviu, Danubiul sau Tisa. Iera, mi se pare, pe
la sfințitul primăverei sau începutul verei. Vițele își
ayătau abiea strugurașii, pentru că recolta iera foarte
tîrzie acolea: o parte din struguri nu se culegeua mai
înainte de a fi fost atinși de cele dintâi înghețuri,
ceea ce făcea vinul mai tare și mai dulce. Ierau acolea
bărbați și femei, flăcăi și fete, cari lucrau și își ru
peau spinarea, unii, îndoiți între două rînduri de butuci,
alții, ducînd coșuri grele pe colina plecată, cu toții
muncind în parte, pentru rodul pe care n’aveau să-i
mînînce iei și pentru vinul pe care n’aveau să-l bee
iei nici o dată.
Acolea, regele se opri, coborî de pe cal și începu
să urce malul pietros al viei. Nobilii, mirați de ceea
ce se petrecea, îl urmară. Unul din iei, care se afla
în preajma regelui, se întnrnă și zise zimbind: <Da,
feții miei, ie un joc nou, jocul pe care îl jucăm astă-zi : are să ne învețe minte -. Și nobilii zimbiră, inse
o leacă cam trist.
Cît se atinge de țerani, dînșii se îngroziră în fața
acestor boeri auriți. Socot că iei nu cunoscură pe
rege, fiihd-că nu-1 văzuseră nici o dată. Tot ceea ce
știeau despre iei, îera că se bătea adesea cu Turcii.
Inse ce le pășea dacă stăpînul lor ar fi fost Turc sau
Maghiar, cînd atît unuia cît și altuea îi datorau tot
acela-și număr de zile de muncă pe an, și cind iera
atît de neîndestulătoare bucata de pine ce-o cîștigau
cînd lucrau pentru dînșii,. cu femeile și cu copiii lor.
Cu toate astea, iei nu recunoscură pe rege. Văzură,
printre acești bogați boeri, pe propriul lor stăpîn și
se înfricoșară. Dar nu puteau să fugă din fața aces
tor oameni puternici și acestor năstrușnici Cai, iei cari
munciseră de cum se luminase de ziuă: iera atuncea
cam pe la unu după amiază. Afară de asta, regele
și boerii ierau însoțit! de o ceată de arcași, remasă
de ceealaltă parte a viei, gata să sloboadă in iei.
Totu-și, mojicii nu fugiră, ci urmară a munci ca și
cum nu i-ar fi privit nimica pe dînșii. Pentru-că, într’adevăr, fie-care își zise : « Dacă nu voiii fi ieu acela
care trebuie să fie ucis, mine n'am să am ce mînca,
dacă nu voiu lucra cît mal bine astă-zi. Și poate voiu
ajunge vătav dacă unii din camarazii miei vor fi uciși
și dacă voiu fi lăsat cu vieațăi-.
Intre acestea, regele ajunse în mijlocul lor și zise:
— Oameni buni, care-i mai mare peste voi ? Un
om puternic, pîrlit de soare, în vrîstă și călit, răs
punse : «leu, boerule?.
— Dă-mî mie sapa ta, zise regele. Vreu să fac ieu
treaba care-o faci tu, fiind-că domnii aceștia, vreu să lu
creze sub ascultarea mea. Dar stai acolea lîngă mine
și mă îndreaptă cînd voiu da vre-o poruncă greșită.
Ceilalți oameni pot sa se chră.
Teranul nu știea ce să cugete și se uita la rege
cari întindea mina și cu o mișcare din cap părea să-i
zică: Ascultă, dobitocule.
Teranul îi dete sapa.
Pe cînd regele rîndaea cavalerilor partea lor de
muncă, țeranul respundea da sau ba la întrebările ce
i le punea regele.
Iera o foarte ciudată priveliște, să vezi jachetele de ca
tifea și mantalele purpurii, desbrăcate și aruncate în praf
!
i
(t!
j
■■
F
F
I! ■
îîi '
I
f!
rFi
�6
BEVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
7
Cu privire la atentatul din Buffalo
Cavalerii se apucară ast-feliu de muncă. Li se păru muncă. Voi vă veți duce să vă înzdrăvenițî din nOu
Fapta Ini Czolgosz,iK putea să răspundă «Agîtazione»»
mîncînd bine și bînd și mai bine încă. Cît despre uoj’
o petrecere, de a munci la vie.
nu a înaintat cu nimic cauza [rraklariatuluT«/ a recoluțîtâ.
trebuie să ne mulțumim cu o bucățică de pîne de 8e’
Se găsi totu-și unul, care, după ce se desbrăca de
Lui iiac-Kinlcij îi va urma semenul silii Hoosevelf, fi to
tîac-Kinîey,, caPu!, ohgarhiei nord-americane, unelta tul va ramînea în starea de mal înainte, a fară de starea
mantaua lui purpurie, remase într’o țesătură persana glă și apoi să ne apucăm de muncă din nou,
? gțiuătoriul mnnlor capitaliști, trădătoriul Cuba- anarhiștilor, cnri va deveni ce-va mal grea. Și se poate ca .
seînteetoare, de fir și de mătasă. Regele, întoreîndu-se ce soarele va apune și luna ne ya lumina cu razele iej
Voi
va
veți
duce
să
vă
'culcați,
strîngîndîn
braț
e
j
’
spre dînsul c’un aer aspru, îi poruncisa urce și să coboare
î1, r si Filipin’101’» omul care încuviință măcelul gre- «Agitazione» să aibă dreptate. Ba chiar, în mediul acolina cu cel mai mare coș de pietre. Cavalerul acesta voastre trupuri albe: Noi trebuie să ne sculăm, cînd
111 îlor di11 Hazleton, torturile minerilor din Idabo
merican, după cît știu, probabil cu așa va fi.
făcu o schimă, care făcu pe toți camarazii lui sa rîdă, n’au apus încă stelele, ca să ne apucăm ieară-și de
iiile de mi?ehî fflPtu?te
îu potriva muncitoCeea ce însemnează, că în războiu, sînt încercări niși îngînă îndestul de încet, în cît sănu-1 audă nimeni: muncă. Și ce răsplată avem? Voi vă veți întuma
>’!,1 jiu «republica model», acel care încarna politica rnejite și greșite, sînt luptători dibaci și de acei cari,
«Trebuea oare, se slujesc pe acest fiu de prostituata, acasă, nude vă așteaptă mîne alte serbări și desfătări.
■murista, cuceritoare, imperialistă, în brațele căruia lăsîndu-se răpiți de entuziazm, se prefac ușor în țintă
ca să mă pue să car bolovani»? Pentru-că, trebuie Pentru noi, toate zilele au tot acelea-șî canohurî; nij
,n aruncase îmbuibata burghezie americană, a căzut a. inamicului, compromițând ast-feliu: pozițîea tovară
șilor lor. Ceea-ce însemnează, ca fîe-care trebuie să
să știți, tatăl regelui, loan Huniade, unul din marii ie nici mîne, nici ieri. Nici o muncă nu ne aduce
S tiina revolverului unui anarhist.
războinici ai lumei, Ciocanul Turcilor, iera uu copil odihnă, și începem din nou, mereu aceea-și treabă
pe ce voiri, oare, să ne mâhnim noi acum, dacă propage, să apere și să practice tactica ce crede maî
pănă ne sună ceasul din urma. Așa că, dacă va gîn’
nelegitim, cu .toate că. copil de rege.
n’a rezervat omului generos și mare, ca, printr’o nimerită, pentru a ajunge la izbîndă cît mal curînd
rtică hună sau rea. cu cale, fără cale, să se fi dat și cu cîț mai puține jertfe cu putința. Dar nu se
Și așa, cavalerii se apucară vrednicește de munca diți acuma să ne mai puneți vre-o taxă nouă sau nis
poate schimba faptul fundamental, vădit, că cine luptă,
e sine însu-și ca jertfă a egalităței și libertățeî?
și făcăau haz cînd sapa răsturna pămîntul, cînd pie caiva alb? poveri, luați aminte că nu le, vom putea
I1 q repetăm și acum, ca și în toate împrejurările ase- bine sau rău, împotriva aceluia-șî vrăjmaș, și cu acetrele sunau sau cînd se înălța un nor de praf. Cel îm îndura. Vă grăesc fără teamă, fiind-că am descoperit
că
omul
acesta,
cu
lanțul
de
aur
în
jurul
gîtului,
ie
r
P
.
ilnătoare. De oare-ce ne^ aflam într’o societate de lea-și scopuri ca și noi, va ii prietenul nostru și va
brăcat în țesătura fină, urca și cobora colina, înjurînd
?are în care violența ne înconjoară și ne hărțuește avea dreptul, nu negreșit la necondiționata noastră
de toți dumnezeii. Boeriî își ziceau între iei: <Sîn- gele. Iei nu va voi să-mi curme zilele pentru ceea
Jjn toate părțile, noi, urmînd a duce lupta, senini, pen- aprobare, înse la cordiala noastră simpatie.
gele nobil prețuește maî mult de cît sîngele mojicu ce spun, fiind-că poate întrebuința mai bine, împo
triva Turcilor, puternica lui spadă.
L a face să înceteze cumplita necesitate, de a trebui
Unitatea luptătoare, fie o colectivitate sau un simlui. Fie-care lovitură a noastră face cît trei de ale Tor».
Căpitanul, atunceu întrebă: <Trebuie, sire, să-1 l0.
Jse respundă la violență prin violență, și dorindf sa „P}..u individ, nu schimbă întru nimic aspectul moral
Regele, înse, muncea, nu glumea. Țeranii privea la
vesc,
sau
omul
acesta
a
ținut
predica
ce
voeai»?
ce.se petrecea, în tăcere. O nouă frică îi cuprinsese,
gOSeOscă cît mai curînd ziua aceea, cînd antagonismele al chestiei. O răscoală armată, făcută pe neașteptate,
— Să nu-1 lovești, zise regele, iei a rostit predica
și își ziceau în sine: «Cavalerii aceștia, mari și pu
de. interese și paterni dintre oameni să se poată des- poate produce sau daună reală sau aparentă războiu
mea.
Ascultați-o,
cavalerii
și
sfetnicii
miei.
Cu
toate
ternici, au venit ca să vadă cît poate să muncească
]efîa prin mijloace umane, civilizate, păstrăm lacrimele lui social pe care noi îl ducem, ca și un atentat in
un om făiă să moară. Dacă ni se mai adaogă povara, astea, predica asta mi-a trezit în minte o alta. Am
^florile noastre, pentru alte victime, ce nu-s de feliu dividual care jignește simțul popular. Inse dacă răs
să v’o țin mai tîvziu. Haideți să mîncăm.
sîntem pierdut!». Și-i apucau fiorii.
acești oameni, cari, punîndu-se în fruntea claselor des- coala ie făcută pentru a dobîndi libertatea, nici un
Plecară. Regele și cu tovarășii săi se așezară lingă
anarhist nu se va da înlături să® o aprobe, mai mult
Dar munca înainta și soarele scăpata. Trecuse de
poetuare și apăsătoare, își asumează răspunderea și
de cît atît, nici unul nu va cuteza să tăgăduiască ca
mult de amiază. Cavalerii nu mai rîdeau, loviturile de fluviu, la umbra unor sălcii, și mîncară și băură vo
indnră prîmejdiea situației lor.
de luptători
sociali
învins!» De
sapă ierau mai încete, purtătorul coșului se așeză pe ioși. Regele dădu poruncă să se dee rămășițele prin- 1
Cu toate astea, s’au găsit anarhiști, cari au crezut racterul
„
.
, răscalatorilor
„
LLC tot
IlUU u
U^U,
limu. răsculatul
xuavuiavux ie
XC unul
IXUIXX singur
OUlgUl??
zului
și
o
leacă
de
rin
la
muncitori.
Dădu
apoi
o
piesă
de cuviință să insulte pe asupritul care se răzvrătește, ce 4sDCV
a n11?U fie
?a\ cind
culmea colinei și se apucă să se uite la fluviu. Regele
Are
dreptate
«Agitazione»,
cînd
zice
că
greviștii
înse muncea mereu, și ceilalți,'de rușine, îl imitau. de aur vătavului și cîte trei piese de argint de 'fie
fără înse de a găsi vre-un cuvintde dezaprobare pen
Pană ce, cel ce iera maî aproape de rege, lăsă să-i care om. Cînd bieții oameni văzură astea în mîna j
tru asupritoriul care și-a primit pedeapsa nelegiuirilor au totdeauna dreptate fața de patroni, și are dreptate,
cu toate că ie vădit, cum-că nu toate grevele sînt
cadă sapa din mină și-i trase o înjurătură zdravănă. lor, li se păru că se va prăbuși cerul preste pămînt
făptuite sau încuviințate de iei.
Regele și cavalerii pocniră cătră sară spre casă.
Cu toate astea iei nu iera un trântor, ci un bărbat voinic,
,;1 Ie o rătăcire a minței oare, ie o dorință bolnavă de povățuit, pentru-că, o grevă nereușită, poate, în
un flăcaoșn în..floarea vrîsteî, un valoros căpitan ain Regele iera adîncit și tăcut. In sfîrșit, căpitanul, care
de a dobîndi aprobarea adversarilor, sau ie o iscusința anumite cazuri, să iște descurajare și dezbinări prin
faimoasa bandă neagră, care învinsese âtît de adesea călărea lingă îel, îi zise: «Sire, țineți a doua predică».
nechibzuită, prin care s’ar voi să se cucerească liber tre muncitori. De ce, ceea ce-i drept în lupta econo
mică
în potriva
patronilor, să nu fie, în lupta polipe Turci, și pe care regele îl iubea pentru virtutea
— Socot. c’o și cunoști, respunse regele, fiind-că
JL111C idei,
1UC1) renunțând
1CUUUVIUU. așa
aoa tam
miu
. w A
,
tatea de a propaga propriile
_ P?tr!’.vîra cîrnmîtorilor, cari, servindu-se de pușca
firi. Așa că regele îi zise: «Ți-i rău, căpitane» ?
alt-feliu n’ai fi vorbit atît de cuminte mojicului. Dar,
exprima
adevărat t,(ța'îin
ni sam la dreptul de a f“-;----. simțămîntul
..
.
QAfrinr.niiii
.*
soldatului
și de cătușele jandarmilor, vor să ne sub
_ — -No, zise îel. Dar întreabă mai degrabă, sire, pe spune-mi, Căpitane, care ți-i meșteșugul din care trăși adine al inimei, falșifîcînd simțimîntul acesta sau
juge exploatare! lor și exploatare! capitaliștilor?
țăranul ce-i lingă voi.
ești D-ta precum trăește olarul din olărie, și așa mai
prefacîndu-1 în alte cele ?
Aici nu ie vorba de tactică. Dacă ar fi vorba de
.— Lre, zise regele, țeranului, de ce acești puter departe.
0 fac cu părere de rău, dar nu mă pot opri de a
asta, ieu aș zice că, în de obște, prefer maî bine o
nici cavaleri se simțesc rău? N’am condus'bine?
Căpitanul lespunse : «După cum olarul trăește din
nu-mi împărtăși durerea și indignarea ce a produs
acțiune
colectivă de cît o acțiune individuală, pentru
— Nu, dar munca le face rău. Sînt osteniți, si nu olărie, noi, trăim dc-spoind pe săraci».
asupra mea și asupra tuturor tovarășilor pe cari am că pe acțiunea colectivă, care presupune niște împre
ie de mirare, fiind-că an muncit sănătos.
—- Dar meșteșugul mieu, întrebă regele, care-i?
avut prilejul să i văd în timpul din urmă, cuvintele jurări mai priitoare, se poate pune mai mult temeiu
— Adevărat Ie d-lor,că
sînteți
regele?
- --- --------vosteniți,întrebă
-------------------------------------Căpitanul respunse : «Meșteșugul vostru ie de a fi
nesocotite, dedicate atentatului din Buffalo, de cătră de cît pe eroismul excepțional, de felini său sporadic,
Toată
Ininpa ÎPclinți
fltllHCl capul fără să zică ni-,
loata lumea
înclină atunci
regele hoților, dar nu mai rău de cît ceilalți».
• 'Agitazione».
care presupune o jertfă personală. Ie vorba acuma de-o
mic, nafară
căpitan, care iera un om curagios și
nr.u de» nnru+an
— Ipr sama bine, zise regele, voesc sa-ți spun la ce
Cxolgosz le un inconștient. Dar îl cunoașteți oare ? chestie cu mult mai însămnată. Ie vorba de spiritul
sincer: «Sire, zise iei, văd leu despre ce-i vorba Ne-ai mă gîndeam în vremea cînd mojicul vorbea : Mă gînFapta sa le o crima ordinarii., ce n'are nici unul din carac- revoluționar, Ie vorba de acel sentiment aproape in
adus aice ca să ne propovăduești din scumpul vostru deam, ciy dacă aș fi fost ieu mojicul sau unul din se
iti'de neapărate, pentru a putea fi privită că faptă politică. stinctiv, de ură împotriva asuprire!, fără de care nu
Pluton. Dacă-i așa, voesc să. te ajut, pentru-ca, cu menii săi, aș fi pus mîna pe-o spada sau pe o lance
Socot că ori-ce acuzator, regalist sau republican, prețuește nimic litera moartă a programelor, ori-cît
chipul acesta, vom isprăvi mai iute și mă voiu duce și aș fi îndemnat și pe alții să facă tot așa. Și ne-am
nu va susține ce-va mai mult. Dar ieste oare vre-un de libertare ar fi prevederile lor. Ie vorba de acel
sa prinzesc. Vrei să-mi îngădui să pun acestui mojic fi ridicat, fiind atît de numeroși și ne avînd nimica
p*otiv spre a se judeca pe Czolgosz, călăuzit de vre-un spirit de combativitate, fără de care chiar anarhiștii se
cite-va întrebări» ?
J
de pieidut de cît o vieață păcătoasă, am fi luptat,
■nteres personal sau ură personală? Nu-i lămurit oare vor domestici și vor ajunge, pe o cale sau alta, în
— Cum nu, zise regele, care devenise mai gînditor.
am fi învins, și am fi pus un capăt meșteșugurilor do
wptul, că dînsul a lucrat ast-feliu dus de motive de mocirla legalitarismului.
Atunceu căpitanul se întinse și zise mojicului:
rege^ de cavaleri, de uzurarî. Nu trebuie să fie în lume
Jteres general ? Cu sau iară rațiune, înse ie cert că
Jjaae, cîtâ vreme muncit-am noi?
Drept vorbind, ieu nu pot crede cum-că articolul
de cit un singur meșteșug, acela de a munci voios
’fini'Ul a vrut să se jertfească, cu sinceritate și cu de--=
— Cam ca Ja două ceasuri, judecind după soare. pentru sine și de-a trăi voios din rodul muncei tale.
tatfiment, pentru o cauză. Și nu sînt, oare, acestea, din «Agitaxione» corespunde adevăratelor sentimente
Qi cită munca facut-am ?
— Asta ți-i predica, întrebă qăpitanul ? Cine va
emente cari dau faptului cel mai vădit caracter de ale redactorilor acestui ziar, și îi cunosc prea bice,
făr?vmeeiSle;,IfeS?l?Se.-te7aDu1’ f5cînd 0 schimă cam
pentru a fi încredințat, că nici un gînd de teamă să
asculta-o dacă ai propovedui-o ?
tțutat pplitic-uocial ?
,
.
"fără
dinlr •.I0* î^tiderâude cele ce voiu spune.
nu-și primejduiască liniștea personală nu i-a putut
— Ce-i ce ar pune pe rege într’o casă de nebuni. Ne;
.
ta
cazuri
de
acestea
nu
se
mai
poate
vorbi
de
deIn cea dmtâi jumătate de ceas, ați făcut o muncă pe aparut, ieu n’o propoveduesc. Cu toate astea, va fi
ct- Codul o face. Dar codul ie făcut în potriva inspira. De asta nu vorbim. Iei au crezut, desigur, să
care noi o facem m trei sferturi de ceas: in jumăsalveze relativa, și cît de relativa libertate do propa
propoveduită, respunse regele.
a5țstră, împotriva asupriților, și nu poate servi de
tatea de
gandă, ce li-î îngăduită în momentul acesta. Au cre
ceas armatoare, abiea ați făcut o muncă de
Inse uu ascultată, adaogă căpitanul, afară de cît de
terni în judecățile noastre.
'
.
jumătate de
zut să susție interesele partidului nostru, ale organi
cit numai eîfCHn 'Jn»+ a*10 Ju,Qă.tate de ceas ați mun- acei cori decapitează și spînzură pe acei cari apără
apăra ideile
. aptele astea sînt fapte de războiu. Și dacă războiul
zațiilor și ziarelor noastre. Lucruri pe cari le găsesc
noi pentru binele poporului. Meșteșugul nostru Ie
de
5
delict, ie pentru faptul că într’însul stă o parte
dVata ’ &U?ai
a patra jumătate sigur pentru mai multe generații. ’
minunate, dar cari nu compensază paguba ce aduce minen./?e.lrePtați șr asupriri. Pot fi, sînt chiar, deliuquenți,
țirea propriilor convingeri.
n
-înteere
. aceste yijtinseră la palatul regelui, niîncarăj
Îri
car*au năvălit în Transvaal. Dar nu boem cari
Ie nerod lucru, ca, pentru a salva vieața, să nimi
băură și dormira. Și lumea remase tot cum iera.
ar
libertatea, chiar dacă această a lor apărare
Acuma, socotesc că vi-i sfirșită ziua voastră de
cești rațiunile vieței. La ce pot folosi organizațiile
tară
speranță
de
izbîndă.
W. Morris.
■
p
H
i
ii
îb
j;
I'!.
Hî
f:
�i
S
REVISTA 1DKEI
REVISTA IDEEI
Pentru a-și satisface anumite trebuinți, de ,
de adăpost, de lux, de capricii, femeea pUne
dămîna bărbatului pentru bani trupul ei. SigUr
Lombroso și părtașii lui că dacă bărbaților ar fi
se speculeze pe-o cale oare-care trupul lor, u’arf’
pentru baui ? Nu fac bărbații pentru bani fapte no ?
și mai mîrșave de cît acele ale prostituatei pL*!*
zise ? Adică faptul de a fi spionul cui-va, de a «
agentul cui-va, de a-ți pune voința, alt-fel zis trum i
tău la dispoziția cui-va, nu-i prostituție?
Ni se pare că criminalitatea și prostituțiea îmbra r
deopotrivă noțiuni bine definite și distincte, ca (u
la una la alta nu se poate trage o încheere riguroaJ
și că ambele sexe plătesc tribut lor într’o măsură
mare sau mai mică. A fi căzut în prostituție nu 7
mează înse implicit a fi căzut și în criminalitate sî
vice-versă. Precum, de alt-fel, nu-î exclus cazul Â
cine-va să fie căzut și într’una și într’alta.
Natural că atît criminalitatea cît și prostituțiea pre.
supun niște anumite organizațiunl mal mult sau iunj
puțin morbide, pe lingă complexul de împrejurări determinatoare. A se stabili înse anumite stigmate și
a conchide că atunci cînd se întilnesc, de-i femee, vom
avea aface în genere cu o prostituată, care, de n’are
condicuță, nu va întîrzia să și-o scoată, de-I un băr
bat, vom avea aface în genere cu un criminal, ni se
pare prea nepotrivit. Stigmatele pot fi indicii bune
în unele cazuri, dar atîta tot.
Spiritul poate avea mobilități de acele cari nu se
traduc neapărat în afară prin fel de fel de abateri de
la morfologia normală. Ar fi lucru din cale afară de
simplu, ca substratul material al unor manifestări anor
male să constee bună oară în anumite dimensiuni și
dispozițiuni ale pavilionului ureche!. Ni se pare prea
mare depărtarea de la una la alta ca să poată fi vorba
ca de legătura strînsă
ce-i -----între ------cauzăv*și «VVU.UU
efect. Nu
------ —
tngaduim materialismul manifestărilor de ordin psihic,
Du’^ ^S^duim nici de cum, de cît socotim că el nu
se mărginește la organismul în sine.
Firea omenească face corp cu natura și cu socie
tatea, și fenomenele de ordin social, cum sîut crimi
nalitatea^ și prostituțiea, se alimentează nu numai prin
ceea ce-i în om, ci tot atît, dacă nu și mai mult, prin
_
u«. în
puie»
vuxui aceasta
«c=r‘.u
ceea ce-i în afară
de om. Așa oca,
ordinea
stigmatele
sociaie
prostituției
ale criminalităței.
de idei, poate
mai ale
cu dreptate
s’arșiputea
vorbi despre
q. -n afare caz opiniea publică s’ar orienta mai
sî
a .—A J_____ _____________________ ptAwuvu.
oui
VAXCUVU «U».
bine și mal cu folos. /I se stinge sămînța prostituției
și criminalităței n’ar însenina a se stînge mai propiu
zis victimele lor, cu toate că pot avea chiar stigma
tele organice, dar ar însemna a se stînge stigmatele
sociale : lipsa de educație, ignoranța, lipsa de hrftna>
lipsa de adăpost, lipsa de îmbrăcăminte, luxul...
In afacere de criminalitate și prostituție, statistica
chiar ne slujește prea puțin, de oare-ce și dintre
parte și dintr’alta numărul înregistrat este minim fațu
cu ce exista în realitate. Și greșala școalei lui Lomb’roso o atribuim faptului de-a fi avut în vedere nu
mai datele oficiale, în conformitate cu cari spre a se
pune n’a socotit nepotrivit a vedea în criminalitate
și prostituție numai o particularitate de sex.
Din cele expuse, credem că reese clar, și în con
formitate cu înțelesul obștesc, care călăuzit de bunul
simț greșește rar, că criminalitatea și prostituțiea
prezintă noțiuni bine deosebite, că atît uneia cît
alteia, dacă nu știrbim înțelesul propriu al acestor
vorbe, sînt victime mai mult bărbații de cît femeii6;
ceea ce se explică prin felul deosebit al viețeî lor?1
prin natura organismelor lor.
,,
,7 ,,.T
evoluționare, dacă se lasă să pîeară spiritul revolu
ționar? La ce libertatea de propaganda, dacii nu se
mal propagă ce se gîndește?
_
Ceea ce ie mai rău, ieste că anarhiștii anti-orgaiu-^
zatori, acei ce sînt în potriva participărei la lupta
muncitorilor, in potriva constituitei jn partid, nu vor
lipsi de a zice și de a crede, cum-că această stingere
a. spiritului revoluționar ieste urmarea tacticei pe care
iei o dezaprobă. Nu vor avea dreptate, înse li se va
părea că au, și asta va pricinui muncel noastre mai
mult neajuns de cît toate prigonirile cu putință.
După mine, taina izbîndei noastre stă în a ști să
împăcăm spiritul și acțiunea revoluționn- ă cu acțiunea
practică de toate zilele, în a ști să luăm parte la mi
cile lupte, fără a pierde, din vedere lupta cea mare,
hotăritoare. Lucru ce nu mi se pare anevoe.
Nădăjduesc că prietenii de la «Agitazione», vor ști
sa dea uîtărei un moment de rea inspirație și să menție ziarului caracterul curat revoluționar ce corespunde
principiilor noastre.
E. Malatesta.
Criminalitate și Prostituție
Ca să esplice pînă la un punct disproporția dintre
cifra criminalităței la bărbați față de cea a criminalitățeî la femei, școala lui Lombroso admite că diferința ce-ar fi în favoarea sexului femeesc se complectează prin cifra prostituției la acest sex. După Lom
broso, prostituțiea este criminalitatea proprie sexului
femeesc: după el, acelaș fond organic ar sluji de bază
criminalităței cași prostituției.
Intru cît ni se pare că se face o regretabilă confusie între o noțiune și alta, nevazindu-se de cît o
particularitate de sex ca deosebire, socotim că-i toc
mai bine-venit momentul de-a limpezi înțelesul acestor
vorbe. In afacerile judiciare, cu deosebire de ordin
criminal, ambele aceste noțiuni se prezintă conex si
nnrnnno
ca as
a una cealaltă im
aproape se
dă na se crede că ființînd
plicit există, fără a mai fi nevoe de multă cercetare.
In înțelesul obștesc criminalitatea desemnează în
genere faptele de ordin activ, cari aduc mai dese ori
o lezare mortală personalităței cuiva: iar prostițuțiea desemnează în genere faptele de ordin pasiv,
cari aduc mai dese ori înjosirea demnităței cui-va;
De unde vedem că înțelesul obștesc al acestor noțiuni
este destul de clar și că devine obscur din moment
ce este supus înaltelor discuțiuni de școală, cari, cal
să aibă aerul de-a esplica niște fapte, nu se sfiesc de-a
denatura și înțelesul vorbelor, cum e cazul cu școala
lui Lombroso în chestiea de care vorbim.
Sînt motive atît de plausibile cari să esplice nu
mărul mai mare de crime la bărbați, ca pentru a
aduce pe aceeași treaptă sexele în rele cași în bune,
nu-î nevoe de recurs numai de cît la echivalări ca
cea a criminalităței cu prostituțiea. Trăită în genere
in mediul casnic, mai puțin sbuciumăt, ca cel social,
din fire mai docilă, femeea este mai puțin pornită
a fi păr.așa criminalităței: și în aceeași ordine, trebue
să spun că femeea este și mai puțin pornită a fi păr
tașa prostituției.
Lombroso cînd are în vedere cifra prostituatelor,
el se raportă numai la faptul înjosire! demnităței feineeșt! prin vinderea oficială a trupului ei: așa că-i
scapă din socoteală prostituțiile prin vindere neoficială
a trupului pentru scopuri cu totul altele de cît cele
ale prostituatelor oficiale. Și îi scapă atîte alte geauri de înjosire a demnităței umane, atîte alte soiuri .
ue prostituție, cu mult mai abundente la sexul mas
culin, ceea ce-i și natural de cît la sexul femeesc.
.
DR. Z/Obln’
frumuseță și Farmec
de mirW doca ave™ ,n vedere ce putere Ieste iea
în lume, de oare-ce face din fata care o are, o ade.vărată regina printre tovarășele sale, și îi atrage
iidorarea bărbaților.
b
Atît de mare ie atragere ce au în totdeauna femeile
pentru frumuseța, in cit ar fi în stare să dee inteli
gență, rang, bogăție, aproape totul, pentru a o avea
Am cetit unde-va, că marea Madame de Stael, ar fi
schimbat inteligența și situațiea iei din lumea literară
pentru frumuseța Doamnei de Recamier.
Dat fiind dar că frumuseța ie o putere atît de uni
versală și că toate mințile i se închină, care ieste
atunci folosul unei încercări de a o nesocoti și de a
face pe fetele urîte să creadă, că nu-i vre-un lucru
mare, care să le facă vre-un bine? Mai degrabă să
căutăm să-i dăm locul cuvenit în vieața zilnică, să spu
nem unde își are sfârșitul, să vedem cari i-s marginale,
pentru că are multe.
Qînd o fată va avea o față drăguță, iea va fi sigură,
că mai de vreme sau mai tîrziu, i se va spune că ie
frumoasă. De obiceiu, înse, nici nu va avea nevoe să
igespue,pentru-căse va putea vedea singură iu oglindă.
Dacă va fi o fată cu bun simț, iea totu-și nu se va
mîndri, cu frumuseța iei, ci, se va gîndi, din potrivă,
cu modestie, că nu ie de cît întruparea unui atît de
mare dar, fără să aibă vre-un merit pentru asta.
Prețuit! dar frumuseța voastră, dragele mele fete,
dacă cum-va o aveți, și fiți mulțumite de iea pentru
plăcerea ce o puteți aduce printr’însa altora. Dar nici
o dată să nu vă folosiți de dînsa pentru a umili pe su
rorile voastre mai urîte, sau pentru a înteți pe tineri
la peire. Frumuseța în sine ie o binecuvîntare, dacă
ie purtată cu gingășie. Dar, ca și alte mari daruri,
atrage după sine și oare-cari respunderi. Ie un dar
mai mult, despre care trebuie să dai socoteală. Dacă o
fată frumoasă poate face cu ori și cine, ce-i place,
ie bine ca mai întăi să se încredințeze, cum-că aceea
ce-i place Ieste și ceea ce-i drept.
Nu mă îndoesc, că multe din așa zisele «fete urîte»,
au plîns lipsa lor de frumuseță și au privit ca cea
mai nedreapră alcătuire, ca prietenele lor să aibă toate
farmecele și Iele nici unul. Dacă ieste vre-o fată
din categoriea aceasta printre cetitoarele mele, aș vrea
să-i spun drept mîngăere. Dragă c.cpilă, foarte puține
fete sînt, în cele din urmă, într’adevăr frumoase, pre
cum tot ast-feliu și foarte puține sînt cu totul lipsite
de farmec. Ieste în totdeauna o cîtime de frumuseță
chiar numai în însu-și tinereța. Crede-mă, uîte-te o
chpă în oglindă, și vezi de n’ai o trăsătură două, plăcute,
cari vor fi de-ajuns ca să salveze o față de alt-feliu
nii pre7interesrată7v5 da poate de niște ochi frumoși,
scînteetori, cari vor lumina de minune trăsăturile x-i..
tale
cam palide și șterse. Sau, dacă ochii iți vor fi comuni
Și trăsăturile puțin armonioase, poate că vei avea o
față de roze și lapte. Alta dată, ca parte de corapenzație, vei avea poate gura, desemnata în chipul
arcului lui Cupidon, un nas micuț și dîrz și cam ohrăznicuț. Mă pun pe ori și ce, că, dacă te vel uita
bine, nU se pOate să nu găsești nimica plăcut. Cît se
atinge de făptura-ți, iești slabă, uscăți-vă? Bun. In
schimb iești naltă si foarte grațioasă. Iești scurta și
groasă? Da, dar ai’un gît atît 'de frumos și brațele
V-s modelate perfect. Cautăți părțile bune și puneI1'*6! prin toate chipurile, în vază, cît mai mult.
9
Și ieară-și, sînt atît de multe păreri deosebite asupra
frumusețe!: o fată poate fi privită de unii ca drăguță
îeară de alții ca o adevărată mama pădureț. Chiar de
fectele personale, pentru unii oameni, mai cu samă
pentru domni, cad în categoriea farmecelor. Am auzit,
spunîndu-se, că o samă adoară serios o încrucișată.
Și într’adevăr, unul oare-care nuvelist rus i-a plăcut
să-și înzestreze ast-feliu pe una din eroinele sale, făcînd pe cetitor să creadă, că-i lucrul cel mai atrăgător,
«Frumuseța ie trecătoare*, zice înțeleptul. Asta-i
cu totul adevărat, într’o mulțime de privințL Frumu
seța nu poate dura cine știe cît și se cere altă ce-va
pentru a o înlocui. Cel mal îndrăgostit om, va obosi,
la urma urmei, de a privi necontenit, zi după zi, aceea-șî față drăgălașă.
Ieste înse în lume o și mai mîndră putere, de cît sin
gură frumuseții, vreu să zic: farmecul. .Și farmecul
ieste un dar, ca și frumuseța, ceea ce vrea să zică, că
vine în mod firesc, la unele fete, cari, par a avea un
feliu de înrîurire magnetică, încotro se întorc. Dar
iei se deosebește de frumuseță în următoarea privință :
farmecul poate fi și dobîndit, pe cînd frumuseța nu,
ci poate fi numai din ce în ce mai perfecționată.
Farmecul ie greu de definit. Adesea îl îndeplinesc
chiar cele mai urîte persoane, și pentru asta nici nu-i
nevoe să fie îmbrăcate măcar în cine știe ce haine.
într’o vreme s'a observat mult printre fetele noas
tre asemenea lucru. Iei cuprindea în sine dulceața
temperamentului și o dispoziție de a îndatora, cu alte
cuvinte o bună voință de a se jertfi pe sine pentru
alții. Dar astă-zi, educațiea în sensul acesta mă tem
că ieste cam neglijată. Eetele, se mărginesc într’atîta,
în cît dacă au o afecție potrivită pentru familiea lor,
și își îndeplinesc datoriile lor față de vecinii mai ne
voiași, cred că atîta-i totul ce li se poate cere. Ca să
aibă iele vre-o datorie și față de tovarășele lor, asta
o trec cu vederea din cale afară de mult.
Leigh Hunt spune: Cele mai fermecătoare femei,
sînt acele cari pot îmbogăți momentele zilnice ale exis
tenței. Intr’un înțeles anumit și atrăgător, sînt acele
cari ne pot împărtăși plăcerile și durerile în chipul
cel mai viu și mal devotat. Frumusața ie puțin lucru
fără aceasta:’ cu nceasta-i într’adevăr isbinditoare.
Ce mîngăere va fi pentru o fată puțin atrăgătoare,
cîudva ști că poate, întrebuințînd arta aceasta, cînd
va ști că poate întrece cu mult pe surorile iei mai
frumoase, în lupta pentru supremație.
Cu toate că farmecul nu atârnă în totdeauna de îm
brăcăminte, n’aș sfătui înse pe nici o fată, să-și ne
glijeze îmbrăcămintea. Unele posedă marele dar al
gustului, și orî-ce poartă, pare a le ședea bine. Dar al
tele nu-1 au, și, în interesul de a areta binișor, tre
buie să întrebuințeze o bună parte a băgărel lor de
samă la a’eea ce poartă. Asta nu-î o deșertăciune,
”i, ieste îutr’adevăro datorie a voastră, de
dragă copila,
aa vă
vă face,
face, pre
pr cît puteți, mai plăcute vedere!. Ce jig
nitor ie pentru noi, cînd ne lovim pe stradă sau într’un joca] pUbhc, de un cofetum unt, care, a costat
poate o însemnată sumă de bani, dar care-i cu totul
nepotrivit cu fata care-l poartă. Nu-i cu dreptul să
aducem altora o asemeeea jignire, căci pentru unii
ieste o adevărată jignire, de care nu pot sa se ferea
scă și pe care nu pot să o preîntimpine.
,-Nu pot să fiu în stil», ar spune una, «știu numai
să fiu curățică». Atunci fii curățică, dragă copilă. Ie
o plăcere să vezi o nevestică curățică, cum calcă fru
mușei pe stradă sau în fericita-i gospodărie. Chiar
hainele cele mai sărăcuțe și nemoderne, pot fi curate
și potrivite, și cînd sint așa, au un feliii de farmec.
Nu pierd din vedere, că farmecul poate fi înde
81
'i
Ili;
i'
p
e
I;fijj ’
îi':
■p
ii
1-
li?
’’
�REVISTA IDEEI
10
REVISTA IDEEI
buințat pentru scopuri rele: Femeile cele mai lipsite
de principii sînt cele mai fermecătoare. Dar cu greu
aș crede că felitil de farmec la care mă gîndesc leu,
ar putea fi întrebuințat Ia așa ce-ya, de oare-ce fe
lini acesta de farmec presupune în sine lipsa de egoism,
și o persoană rea nu poate fi nici o dată fără a fi'
egoistă. Nu vorbesc de egoismul acelor oameni aleși,
care, îu sine, echivalează cu ori-ce altruism.
Unele copile au farmec pentru mul ți, mai c’aș putea
zice pentru toți și pentru fie-care; altele numai pentru
puțini. Dar și aice se vădește legea compensației.
Acele cari farmecă numai pe puțini, o fac în chip
mult mai durabil și mai adînc, de cît acele care sînt
drăguțele tuturora. Strâmt și adînc, larg dar fără
adîncime., asta ie legea generală în această înaltă artă.
Nu voesc să vorbesc, acolea, atîta, despre inteli
gență și cultură. Dar simt ca trebuie să insist, asupra
faptului că ignoranța și lipsa de pătrundere, nu sînt
nici o dată fermecătoare și pot ajunge departe întru
nimicirea putere! frumusețe! și farmecului.
Dacă, așa dar, fetele noastre, voesc să îndeplinească
în totul prerogativa de putere și înrîurire femeească,
iele trebuie nu numai sa se facă atît de frumoase și
de fermecătoare pre cît le ieste cu putință, ci trebuie
și să-și cultive puterile lor intelectuale, pană la cea
din urmă limită a lor.
Ori-ce fată care va face aceasta, va fi, după vorba
lui Wordsivorth: «O femee desăvârșită, admirabil fă
cută pentru a sfătui, o mîngăea și conduce, și tot o
dată un spirit senin și strălucind c.i un ce divin, ca o
lumină îngerească •>.
Zayz, Pensionatul Humpcl.
Elleen Spring-Rioe.
1901, luliu.. Din Euglizește, de D-ra Mărie Gr. Goilav-
Instrucție» Anarhistă
Cind s’a propoveduit amorul liber, dragostea nesi
lită, neînrîurită de considerații materiale sau sociale,
morala fățarnică, care-și simțiu tărâmul surpîndu-i-se,
a dat alarma că un mare pericol se abate asupra fa
miliei, asupra bunelor moravuri, și că societatea ieste
atacată în însă-și temeliile sale. Toate mințile îmbătrâ
nite, toți dezvlăguiții și întîrziațiî, toți acei a căror
scăpare morală sau materială iera în zestre sau în în
rudire, și-au oferit decrepitudinea întru apărarea baze
lor sociale. Facultatea ce are libertatea, ori unde se
aplică iea, de a putea desface o asociație care nu mai
conrespunde scopului creațiunei iei, a fost sprijinul
acestor luptători improvizați.
Temeliea amorului liber însă, nu ieste ușurința cu
care s’ar putea desface o căsătorie greșit înjghebată,
ci din contra, partea contrară. Două elemente chimice,
ale căror afinități și însușiri naturale, le-au atras unul
către altul, dau naștere unui alt corp, bine înjghebat,
strâns legat la o laltă, etern, ca însăși matenea. Tot
ast-fel sentimentele omenești, iubirea, făurită liber, la
căldura soarelui, din afinități și însușiri identice, dă
naștere unei mici asociații omenești, durabile cît viața,
și cu predispoziție» de a o propaga la fel altora. Iu
birea libera, eu cît trăește cu atît se înjghebează mai
mult, cu atît mai mult încheagă sentimentele, face
din acea unire un corp, un corp viețuitor nedespărțibil, trăitor și perpetuabil. Deci nu despărțirea, ci
durabilitatea familiei ieste temeliea amorului liber.
Ca și familiea, instrucțiea, școala, ieste una din te
meliile cele mai indispensabile ale societăței. Și aci,
rni"C6
^orin“ de instrucție, va fi declarată de imodistrugătoare de societate: tâmpenie» seculară
veghează la ori-ce schimbare.
De alt-fel, astă-zi încă, nu lipsesc critici aduse școu]eî
actuale. Concentrarea în clase, uniformitatea sistemului
la toți indivizii, imposibilitatea educației o dată Cu
instrucție», lipsa unui stimul mai serios pentru recru.
tarea talentelor didactice și mai ales imposibilitatea
educației și instrucției individuale, fac din școala ag.
tuală, un cuib de abrutizare, un focar de rele moravuri.
Principiul fundamental în instrucție, astă-zî, îl for.
mează primejdiosul prejudiciu, că statul sau societatea
ieste datoare să se însărcineze cu răspândirea lumineî, '
Ori, nici statul nici societatea nu sînt persoane propti^
de sine stătătoare, responzabile și mai ales conștiente
de mișcările lor. Instituțiile dirijate de comunitate,
din cauza regulelor fixe după care se conduc, ajung
niște simple mașini''oarbe, în care individul, nu mai
poate lucra după imboldul firei și judecăților sale,
fiindu-i determinată fie-care acțiune.
In instrucție, ca și în educație, din contra, partea
cea mai de samă ieste dezvoltarea înclinărilor indivi
duale. învățătura nu se. introduce cu succes de cît
atunci cînd spiritul simte necesitatea iei, căci necesi
tatea de- a cunoaște ieste o însușire a omului, căreia
se datorește întreaga noastră civilizație. Modul de in
troducere al cunoștințelor îl dă tocmai prilejul în care
spiritul se predispune a cerceta, a urmări mișcările
unui fenomen. Botanica se învață în grădină, pe cîmp,
prin vii. De cîte ori copiii nu se simt singuri dispuși
a număra petalele sau staininele unei flori, a-i observ»
schimbările ce se produc în iea cu timpul sau cu ivi
rea unei temperii naturale. Mineralogia se studiază pe
malul gîrieî, pe deal, în năsipiș sau aiurea. De cîte
ori copiii nu ne vin cu buzunarele pline de pietre,
asasinînd pe bătrîni cu întrebări le ijsau dînd iei de-ale
lor, în lipsa altora mai temeinice. Geometria se poate
învăța la oare-cari jocuri, ca de pildă șotronul. Tot
așa cu Fizica, Astronomia, și așa mal departe.
De ce dar concentrarea în școli, la anumite ore,
fără a se ține samă de dispoziție» spiritului și cu o
seriositate afectată, care contrariază aplicație» la învă
țătura a ininței fragede, de ce programe, regiile, ?
Pe de altă parte, cine simte imboldul de a răspîndi
o cunoștință, o știință", fie printre copii, fie printre
adulțî, ar ruspîndi-o cu mult succes, colindind locurile
unde aceștia se simt atrași să sc aduiie, la poiană, la
scăldat, la săniuș sau aiurea. Știința nu ieste cuprinsă i ,
în cărți: iea trăește în natură, omul însu-șî ie un obiect, și încă' cel mai serios, al științei. Multe științi
se pot cunoaște înainte de a se cunoaște chiar scrie
rea și cetirea. Iar acestea, lăsate la inițiativa dorni
cilor de a lumina poporul, ar pătrunde în fie-care
bordeiu, la fie-care vatră. Cel ce voește, din proprie»
s» pornire, să împrăștie știința, nu va avea nevoe de
o lege a obligativităței instrucției, ci singur, cu dor,
cu entuziasm, va bate din ușă în ușă, va umbla din
copil în copil, din om în om, cercetând pe fie-care și
dînd fie-cărui explicațiile necesare. Va profita de ori-ce
prilej,cînd iei va crede nimerit să introducă in spirite di
ferite cunoștiuți, diferite principii: seara, după muncă,
în jurul focului sau alt unde-va, se pot istorisi, tot așa ,
de bine ca și poveștile, faptele muri ale oamenilor mari. .
Sărbătoarea, în loc de biserică, se pot face lecții de
Sociologie, de Filosofic, de Literatură. Nu mai vor
besc de conferințele publice, populare sau de lux, de
teatre, cari astă-zi încă se aplică cu atîta succes.
Nimic, absolut nimic, din aceste ștfinți, predate în
școli, n’au rămas. Acei ce n’au avut trebuință în vieața
practică de iele le-au uitat, sau dacă au voit să le
poseadă de dragostea de a le ști, au trebuit să reînceapă din nou. Acei ce au avut trebuință, s’au speciali
zat. Pe cînd cunoștințele căpătate pe teren, în mo-
11
Cîțî-va șilingi pe săptamînă, abiea cu ce sa
”’le posed:., runini pentru totdenvnu, se incldug» ia bulzală.
!
“„irit și-s gat» » »Pl«a on-cîn.) 50 înfățișă țL , se plutească cocioaba și pînea, în schimbul unei munci
doborîtoare, adesea-ori oniorîtoare.
s| Aie^«“ așeșțu. moment trebuie lasata absolut la
— Mama mi-a murit lucrând, îmi spuse una din iele,
libertatea individuala a mvațStordorchiemați și singuri ocupată într’o manufactura de haine de copii, și sora .
'■Rpuși » împroștiea lumina. Aceștia, constituit! in aso- mea tot. așa. Mașina de cusut, cu vremea te ucide. Tîmb ie de imbold mutuaț ar forma cel mai solid și mai plarîi și zidarii nu sufăr atîta ca noi. Iei nu lucrează
"Jos corp didactic. Nici sancțiune, nici control:mo, de cît cu mînele, pe cînd noi lucrăm cu minele și cu
“•testările naturale n au nevoi- de legi Spre a.„- croi picioarele, iear ochii nu ni se pot deșii pi nicî o clipă
Ruinul, spre a-și îndeletnici puterea.
de ac, pe cînd nouă capul ni-i stricat de șgomotul a
Instrucțiea face, parte din acele activități omenești’ cinci-zeci de roți. Vinele ni se umflă întru atît, în
în cari momentul psihologic joacă rolul principal. cît sîntem nevoite să ne bandajăm mîna. Am început
Timpul are un rol secundar. Cantitatea și durabilitatea să lucrez la treisprezece ani. Acuma sînt de optspre
.■unoștinților, atârnă de mulțimea momentelor prielnice zece : poate să o mai duc cinci-șese ani...
de care s’a profitat pentru a fi introduse. Aceste mo
— Și diip» aceea?
mente revin des, natura a înzestrat pe om cu calitatea
— A, după aceea... după acee....
predispoziției' de' a cunoaște cauza tuturor fenomene
Și asta ie o fericită: îndoită, zece ^easurî pe zi la
lor si manifestărilor de tot felul. Iar cînd o samă mizerabilul motor, ien poate cîșuga pană la doi șilingi.
de apostoli, dornici și devotați îndatorire! de a rus- Dar sînt somările, încetările timporule de lucru, ce
nîndi instrucțiea în popor, vor prinde aceste momente fac cu la srîrșitul anului să n’aibă, -pe lună, mai mult
sau vor căuta să le provoace chiar, cu mare greutate de pațru-zeci de franci.
Intr’un meeting ținut la Notting Hali, parohie
ge vor găsi ființe omenești cari să fi scăpat ochiului
i,ger al institutorului liber și voluntar, pe care nici bogată, în care ierau adunate ca la o inie de mo
o alta îndemnare nu-1 mînă, de cît rîvna de a goni diste, cusutorese, leugerițe, lucrătoare a căror meserie
cere oare-cari chel w Ii de toaletă, președintele întrebă :
îutunerecul din mintea semenului său.
— Cîte ați cîștigat opt șilingi, saptămîna trecută ?
Instrucțiea liberă va avea de sigur o mare înrîurire
Nici una nu respunse.
asupra formărei caracterului, asupra educației morale.
— Cîte au cîștigat șepte șilingi?
Sistemul individual aplicat la educație a dat rezultatele
Aceea-și. tăcere.
cele mai bune. întocmai co. o plântă căreia dîndu-i-se
— Cîte șese șilingi?
de la început îngrijirile cele mai prielnice, dă roadele
Se ridicară cinci mini. Treisprezece cîștigaserâ cinci
cele mai excelente, tot așa omul căruia i se dă o
atenție specială la dezvoltarea facultăților sale, nă- șilingi: două zeci și opt, patru: o sută, trei: ca la
vre-o două sute cinci zeci, unul și doi șilingi, îeară
zuește mai mult la perfecție.
In modul acesta s’au propoveduit religiile, cari, ți- restul șoma, n’avea de lucru.
Și asta la intrarea in iearnă. Și trebuie să bați dru
nînd samă de imperfecția didacticei în timpuri, au pă
truns totu-și în cele mai sălbatice colțuri ale lume!. murile, să mergi din ușă în ușă, pe ploae, cu pînteNici un popor, nici o nație, care în general a împăr cele deșert, cu vestmintele ude,, să cersetoreștl de
tășit o religie, n’a numărat între membrii săi indivizii lucru ca o pomană, și să auzi, cînd vine noaptea, resepție
cari să fie cu desăvîrșire lipsiți de ori-ce concc;ț
:' punsul de o sută de’ori de dimineață repetat:
1—”
— Avem destule lucrătoare. In saptămîna asta, nu
a acelei religii. Pe. cînd, instrucțiea noastră modernă,
trebuie. Poate că altă dată.
socotește în multe locuri, pană la 80%, de- negramați. neAltă
dată. Cînd, cînd oare? Cu toate astea trebuie să
Tot în modul acesta se propoveduesc și se păstrează
tradițiile,literatura orală,filosofica populară, care tiece trăești, să mănînci, să te îmbraci, să-ți plătești chinea.
Ce să faci atuncea. ce să faci?
din generație în generație, ca și legendele, istorisirile,
întrebați sîț vă spue istorica fie-care din cele
din timpuri învechite, pe lingă cari fără îndoială s’ar
de prostituate ale Londrei.
propaga și păstra cu succes și adevărata istorie a po 250.000
de mii de prostituate, repetăm
poarelor, fîlosofiea, precum si toate științele abstracte,
_ Douti sute cîwț 1zccl
nu se creadă că s’a greșit vre-o
cînd apostolii- noștri s’ar dezbăra de prejudițiul celor ___
cifra în __
litere,
sa
r_ afirma, că dacă această cifră nu ie
patru ziduri ale scoale».
nulă. Și se poate
reală,
mai pre
'
A. Catllina.
reala, ie
ie mai
pre jos de realitate.
s’a ocupat de
Hickson, ca și Parent-Duchatelet,
Farent-vu
’
..2, ca ori-ce englez, plecat
aceasta însemnată chestie,
și,
de
cît
sa
exagereze
vițiile nației
mai mult să atenueze dy
‘
sale, a făcut o statistică
ce ne spaîmîntă. Această
de mai bine de o
statistică, imbrațoșâză o* perioadă
:
Furt, prostituție, sinucidere: triunghii! fatal în care jumătate de secol și ie atît de vorbitoare în cît îu*ata săracă se sliate în van. In fie-care unghiu o că emue
chide gura vn-uu».
ori-cuî.
,
După socotelele sale, în capitftlaRegatuliu-Lnit.se
dere fatală, leara Ia mijloc foamea, cu ochiu-i lacom,
care o urmărește în vieață, emblema A Tot Puternicu- numărării:
In 1797 : 75.000 prostituate
«Pîntecele, strașnica povara», zice Hugo.
— 1800 : 80.000
—
să nu se zică: Dar munca?
— 1820 : 100.000
—
Nu-i muncă. Pentru o sută de mii de locuri în ate— 1S30 : 120.000
—
lere
fabrici, două sute de mii de postulante. Patru
— 1840 : 160.000
—
hte de mii de mîni do fete- tinere, plecate, rugătoare,
— 1850 : 200.000
—
Pe&tru dreptul la muncă spornică, penlru-că bătrâne
— 1860 : 228.000
—
B
Vl’iniesc. Astea prea mult au plîns, nu mai
bine și strică lucrul. După aceea patronii și calfele
Creșterea variază din zece în zece ani, : tre dou»
* pot să facă ochi dulci bătrânelor. Tinere, tinere. zeci si petru zeci de mii. Uimînd numai progresie»
nar sînt prea multe
matematecă, se va recunoaște că cifra dat» maî sus
‘fea multe? Prea multe guri, prea multe brațe. Ieste departe de a fi forțată.'
’’1 ce salariu, cu toate astea, întețește această îm-
CIFRE
!î
fi
I
IL:i
�■i
12
REVISTA TDEEI
Două sute cinci zeci de mii. Aproape un sfert din
femeile și fetele coapte ale metropolei, pentru-ca
cifrele aceste? nu pot cuprinde pe copilele crude.
Atît amar de lume trăind sau încercînd^ să trăeascâ din prostituție. Și asta în capitala pămîntului
legendar al puritanilor,' al misiunilor, al lecturilor bi
blice, al predicurilor în aer liber, al capelelor și al
nenumăratelor biserici. Două sute cinci zeci de mii
de jertfe ale unei civilizații falșe, ale unei societăți
ipocrite, menite, din copilărie, în cea mai maie parte,
să fie prada monstrului: tîrîte, împinse, apucate în
dinții roatei fatale, în mijlocul bogățiilor și desfătă
rilor, care zdrobește conștiințele, sfâșie trupurile, pro
duce trențe omenești, cari se cufundă tot mai mult
în păcătoșeniile sociale, perpetuînd o rasă blăstămată,
aruncată fără cămin, fără familie, fără prieten, lipsită
adesea chiar și de această mîngăere supremă a celor
maî mizerabili, o mamă, carete scutește de cele dintâi
chinuri ale vieței.
Mizeriea, această îmblînzitoare a oamenilor, a supus
totul, sfărmat, zdrobit, înjosit. Tata l’a suprimat, nu
se mai știe, a omoiît ori-ce afecț.ie, a nimicit ori-ce
simț până și pudoarea maternă. Bărbați și femei se
împreunează, se înmulțesc, cresc, și fie-care în parte
pleacă să-și mulțumească nevoile, traficînd, dacă se
poate, făcînd negoț, fără de nici o mustrare, chiar și
cu carnea cărnei sale.
— O copilița, gentleman ?
Omul se întoarnă, glasul ie coborît și dulce, femeea
ce vorbește are o înfățoșare cinstită. Curata și îm
brăcată în coloare închisă, iea poartă o pălărie neagra,
dublată cu crep alb de văduvă. O copilită de un an
jumătate atîrnă în brațu-î stîng și o alta de zece ani
se ține de mîna-î dreaptă.
Pare că-i foarte ostenită, bieatafemee, și iea repetă
c’o voace tînguioasă.
— O copilița, gentleman?
— ?
— Știe să facă ori-ce, Domnule, ie foarte vrednică :
vă va griji odaea și vă va pregăti ceaiul.
— Mulțumim, cucoană, n’am trebuință de slugă.
— Poate nu o voiți fiind că ie atît de mica. Dal
ie puternică, și mai în vîrstă de cît arată. Spune-ti,
Domnului, vrîsta, Jeny.
— Am zece ani, Domnule, zice nuanța, ridicînd
asupra omului o privire îndrăzneață.
— Ie cea mai mare din șepte, Domnule, si-s văduvă.
Ie vremea să-și cîștige traiul și să-mi înapoiască ce-am
cheltuit cu iea. D-ta îi vei da de mîncare, Domnule,
și-i vei mai da ce vei crede. Dînsa îmi va aduce în
fie-care Sîmbăta doi șilingi și șese pence, și-un mic
prezent de anul nou. Dea Dumnezeu ca .• .
copile ale mele să găsască un gentleman șca celelalte
D-ta.
Iț1 ma’ sPun 05 n’am trebuință de slugă. Mie
îmi trebuie un model.
dQră HnaT°TeiVe- Pe J,6Dy»Domnule, par’cu i făcută
emei Pn«^T T « U * f°St Qnul din
reSp
ă H se Pare Prea slabă> înse la D-ta
maniea
n ?U nU“încă cît 11 trebaîe>
de bun/v^n n^‘ ? ? se Va face imoasă. Ie plină
genaX
Câ ™ aSClllt“ cu“
“i» Pe
— Da, mamă.
— E face tot ce va voi.
— Da, mamă.
3atrd?îngerîe’a^Sttlt’ Pi^trU zuSrăvirea de Amor!
DomnulTascuîtă.
C°P
mai'tinere muî ^a8e’-
ura^clle* aSCUlta D1UUti și dÎQd ^gativ din cap, își
REVISTA IDEE!
lear văduva hoî's-f/uardttluT, cu voacea-i moale și tjj,
guitoare, se apropie cu umilință de-un altul:
— O copilița, gentleman.
H. France.
RĂZBOIUL
...Babuc se urcă pe cămilă, și pleca cu slugile ce avea
Peste cîte-va zile, iei întîlni, în șesul Sen ar, armata"
persană, care avea să combată armata indiană. Dînsuț
se adresă mai întâi unui soldat, pe care îl găsi mai Ia 0
parte. Vorbindu-Î, îl întrebă care iera motivul războiului.
«Să mă bata D-zeu, dacă știu, zise soldatul. Nu-i
treaba mea: meseriea mea ieste de a ucide și de a fi
ucis, pentru a-mi cîștiga existența, N’are a face pe cine
slujesc. Aș putea chiar de mine să trec în tabăra Iu.
dienilor, pentru-că se zice că iei dau soldaților lor
aproape o jumătate de drahmă de aramă pe zi, mai
mult de cît avem noi în astă, păcătoasă de slujba a
P, rșilor. Dacă vrei să știi de ce ne batem, întreabă
,pe căpitanul nostru».
Babuc, dînd soldatului un mic dar, întră în tabără.
Dînsul făcu îndată cunoștință cu căpitanul, și-l întrebă
despre pricina războiului. -De unde vrei să știu, răs
punse căpitanul, și ce-mi pasă mie de asta? leu locuesc
la două sute de poște departe du Pe,-sepolis: aud zvodindu-se cum-că s’a declarat războiu: îmi părăsesc
numai de cît familiea, și plec să caut, după obiceiul
nostru, să caut norocul sau moartea, ne • vînd ce face
alta». «Dar camarazii D-tale, zise Babuc, nu știu oare
ce-va mai mult de cît D-ta»? «Nu, zise ofițerul. Nu
mai mai marii noștri satrapi știu bine de ce ne nimicim»..
Babuc, mirat, făcu cunoștință cu generalii și se îm
prieteni cu dînșii. Unul dintr’înșil îi spuse, în cele din
urmă: «Pricina acestui războiu, ce dezolează de două
zeci de ani Asia, purcede din capul locului dintr’o
ceartă dintre un eunuc al unei femei a marelui rege
al Persiei, și un comis al unui biurou al marelui rege
al Indiilor. Ierr vorba de un drept care se reducea
aproape la o a treizecea parte dintr’o darică, darica fiind
vre-o două zeci și patru de lei. Primul ministru al Jhdiilor și cel al nostru susținură cu demnitate dreptu
rile suveranilor lor. Cearta se înăspri. Se puse, de o
parte și de alta, în campanie, o armată de un milion
de soldați. Trebuie de recrutat această armată, în fie
care an mai mult de patru sute de mii de oameni.
Omor rile, incendiile, ruinele, devastările se înmulțesc,
universul sufere, și înverșunarea urmează. Primul nos
tru ministr u și cel al Indiilor protestează adesea, cumca iei nu lucrează de cît spre fericirea genului omenesc, și ]a fie-care protestare sînt pururea cîte-va orașe distruse și cîte-va provincii pustiite».
A doua zi, la un zgomot care se răspîndi, cum-că
avea să se închee pacea, generalul persan si generalul
indian se grăbiră să încingă bătae: bătaea fu sîngeroasă. Babuc îi văzu toate greșelile și toate grorăviile :
fu martor al uneltirilor mai murilor satrapi, cari fă
cură tot ce putură pentru a face ca șefii lor să se bată,
văzu ofițeri uciși de propriile lor trupe: văzu soldați
cari dădeau ultima lovitură camarazilor lor cari tră££a.u de .moai'^e’ pentru a le răpi o treanță sîngerată,
sfîșiată și plină de noroiu. Dînsul întră în spitalurile
unde se transportau răniți!, din cari cea mai mare
parte mureau din neîngrijirea neomenească a celor
chiar pe cari regele Persiei îi plătea scump pentru
a-i îngriji. cOamepi sînt aceștia, îșî zise Babuc, sau
niște fiare sălbatece? Văd bine că Persenolis va fi
distrusa.
VOLTAIRE.
13
ISTORIEA LUMEI
ajutorul căngilor și cîrligelor, în Ioc de a mînca ca
davrele focelor pe cari ni le hărăzește marea? Și n’am
Cînfl vă voiîî spune cu vanitateaa nu se amestecă de 1putea sa avem oare cu toții reni»?
loc, CU grija ce o ani une-on de a revendica paterFu osîndit în unanimitate, să fie înmormântat de
nitateu unei idei a cărei aplicare sfîrșește să 8efacă, viu, Dînsul înmormîntat, peste puțin, copiii celor ce
după o faza lung, de indiferență, presărată de oare- :îl înmormîntâră, proclamară cultul soarelui, ai cărui
car6 sarcasm, nu mă veți crede, și veți avea dreptate. pontifi se făcură. De aci înainte se luă obiceiul înScriitorul, poetul, ieste o specie foarte apropiată vestmîntărei cu piei de animale, din cari cele mai
je om, ne prețuind nici de cum maî mult de cît a- frumoase trebueau să fie păstrate pentru preoții soa
cesta.
veți mărturisi că ie uîte o dată prea mult
relui. Se îmbogăți limba cu alte cinci grohăituri. Na de-a auzi^ pe miopi numind visători pe cei ce văd țiea ucidea focele pe cari le surprindea aproape de
puțin niai departe, spiritele bucciî numind ușurele, uscat, prin mijlocul căngilor și al cîrligelor.
c’un aer desprețuitor, spiritele ce se înalță cît de
După cît-va timp, veni un alt poet. Dînsul tircă
puți’b și pe
<*ari s’au folosit de progresele an- colina, se coborî din nou și zise: «Aduc o veste bună.
terioare, cari s’au stabilit, s’au așezat în tot largul De partea ceealaltă a acestei coline, ieste o minunată
în iele, numind smintiți, anarhiști, dușmani ai socie- țară. Acolo nu-s mai mult de două-zeci și cinci de
fâței și ai religiei, pe^ acei ce propun sau semnalează grade de frig. Sînt arbori cari au frdete, paseri și
progrese nouă, la cari va trebui cu toate astea să se animale mai felurite. Hai să străbatem colina, să tre
ajungă- Cu toți! vom recunoaște că ie nepotrivit un cem dincolo, în acea minunată țară-.
asemenea lucru, afară doar de acei cari vor fi bat
Indignarea publică se ridică atît de strașnic îm
jocorit pe autorii progresului, atribuindu-șî meritul potriva acestui smintit, în cît fu sfâșiat în bucăți. Dar
acestuia iei și întemeindu-se așa tam ni sam în pro numai peste cîți-va ani, sub călăuza fiilor celor ce-1
gresul îndeplinit ca și în cel de maî înainte.
sfășiară, națiea străbătu colina și se stabili într’o vale
Imî place, precum ziceau Latinii, să scriu acolea, relativ fericită. Călăuzii fură proclamați de binefă
în cîte-va linii, întreagă istoriea societățeî și civili cătorii omenire!.
Această vale, mai puțin friguroasă, mai roditoare,
zației omenești din trecut, și, socotesc că și din viitor.
Pe la începutul lumeî, într’o țară ce corespunde cu iera umedă și ploioasa. Unul din acei oameni, cari
Groenlanda, la 45 grade centigrade de frig, cîte-va aveau maniea locurilor înalta și culmilor, se coborî
familii de Eschimoși au răsărit acolo, ca niște să- din vîrful unui munte înalt și zise: '.Dincolo de mun
mințe cari, duse de vînt, încolțesc și înfloresc în tele acesta, ie o mure. Noi sîntem într’o insulă. Dar,
crăpăturile stîncelor. Aceste cîte-va familii alcătuită peste mare ie un pămînt, un continent îmbielșugal.
un felin de nație. Ca civilizație', îerau goale: ca Acolo' sînt palmieri încărcări cu fructe gustoase. Soa
știința, abîea socoteau pună la zece, prin ajutorul rele scaldă acest pămînt iubit în privirile sale dătă
celor două mînî: ca religie, sacrificau jertfe omenești toare de vieață. Acolo aerul ie dulce, plin de miresme.
unui crapod, un feliu de broască pe care o adorau Acolo plouă rar, și, de alt-feliu, pămintul nâsipos și
și ai cărei pontifi îerau foarte puternici. Familiile a- setos bea apa ceriului cu lăcomie și nu se vede acolo
cestea se nutreau cu Lcile pe cari marea le arunca noroae. Hai să facem niște caice și sa mergem acolo».
Furiea neguțătorilor de saboți, gîndind să meargă
pe năsipiș. Mîncau puțintică iearbă, niște mușchiu,
niște lichen. Bogății singuri aveau reni, de la cari pe un pămînt unde nu se afla noroiu, nu se poate
beau lapte. Mai puneți, o leacă de carne omenească, descrie. Abiea de se putu să li se răpească din mini,
pe autorul acestei propuneri anarhice. Să spui că țara
după jertfa adusă broaștei la care se închinau.
Un poet, un credincios, se ridică și zise: «Daca în care te afli ieste înconjurată de apă, ce nebunie.
am adopta cu Dumnezeu, în locul acestei ordinare Că ie o țară la sud, ce aiurire. Că trebuie să pără
broaște, un mare ren albastru, pe care nu l’am văzut sești o țară în cari se vînd atîția sobori și unde se
nici o dată, dar care ie un animal blînd și folositor, vînd atît de scump, ce crimă. Că trebuie să constmn’ar fi mai bine oare? N’ar fi mai bine să nu maî ești caice, aiurire, nebunie, crimă. Se înălță un rug
și’ se arse acest nebun de legat.
aducem jertfe omenești? N’ar fi mai biue oare, ca
Peste trei ani, națiea se instala pe continentul ame
noi să nu mai mîncăm de loc jertfele astea. N’am putea
rican. Neguțătorii de saboți fură numiți regi, pentru
oare să socotim pană la două-zeci, prin ajutorul dege
că au condus națiea acolo. Acolo, aceștia găsiră alte
telor de la picioare ? N’am putea oare să săpăm găuri
nații, căror le declarară războiu, spre a le cuceri. Juunde să ne culcăm»?
matate dm Eschimoși, fu masacrată. Dar fiind-că diu
Căpeteniile nației, pontifii broaștei, se ridicară îm Americani se masacrară jumătate plus unul, Eschi
potriva novatorului, anarhistului, ideologului. In ura- moșii se bucurară, se glorificară și adorară pe negu
lele nației întregi, iei îl sacrificară broaștei lor și îl
țătorii de saboți cari le aduseră gloriea aceasta.
mîncară. Cu toate astea, fiii celor ce îl sacrificară pe
Atunci apare și se ridică un alt poet, un profet care
acesta și îl mîncară, acei ce fură concepuți poate că
zice: «Să ne iubim unii pe alții. Cucerirea ieste un
în-bețiea ospățului făcut pe socoteala novatorului, lucru îngrozitor, dobitocesc. Soarele uu-i D-zeu, ie
adoptară găurile ca locuinti, socotiră pană la d£ua" numai ochiul lui D-zeu». Iei fu băgat la ocnă.
zeci, adorară marele ren albastru, ai cărui pontifi se
Mai aproape do noi, cînd un om arată o dragoste
făcură, fără a-i mai sacrifica victime omenești. Cel
din urmă poet mîncat fusese slab, ogîrjit. Nu mai făcea nestrămutată de adevăr și de dreptate, adaogînd o
ură sinceră a ceea ce-i absurd și nedrept, cei al că
nimărui poftă.
„ . „ .
Atunci se ridică un alt poet: «Limba noastra, zise iei, ror patrimoniu ieste absurdul și nedreptul, în înțele
gere cu cei cari și-au luat meseriea de-ai ataca, pre
se alcătuește din cinci grohăituri. Ceea ce nu ne ingădue de a rosti toate ideile. Propun să se mai^ada- cum și-ar fi luat meseriea de ferarî, cei cari țin foarte
oge cinci. Rentil albastru nu ie atît de rău, însa-i un mult la izbînda pledărilor lor, dar nici de cum la iz•rnn nu exista
— bînda cauzei lor, cari atacă abuzurile, nu ca să le
feliu de brută, și, mai la urmă, nu există. Daca am
ace
âdora mai bine soarele, care. ffn,
'a să crească mușchiul, distrugă, ci să te cucerească, aceste două clase întrulichenul? Și oare nu ne-am ]putea coperi cu piei de uite, se prefac ca nu știu ca omul acesta exista. Dacă
dobitoace ? N’am putea oarei să prindem foce vii, prin cu toate astea, observa intro zi ca cîți-va trecători
1
i
r
li
�r
REVISTA IDEEI
14
REVISTA IDEEI
ov-lLă, uzază de cel din urmă mijloc,
se opresc, și ascultă,
nu-i așa că omul acesta
rNu-î așa, zic cătră
cătră trecători,
1
ă ceea cc
are mult spirit și că
ce spune ie nostim? Cu
ma?minunate
Spiritele
neputință să se spue mai minunate brașoave.
. TT ‘ 3
c
. a ..
astea ușoare au intr’adevăr foarte
,
în
relilitete
ie
o
poreclă
dă după asta o poreclă, care, i.. —
îndulcită, menită a reduce tot
tot ce
ce va
va spune
spune omul acesța, la proporțiile
11
jlupuruMic unui spirit,
----- , unei năsdrăvanii.
ni... sau al... Cu chipu
chipul avor numi spiritualul autor al...
cesta, turul va fi pe jumătate jucat.
___ din
j:_ timp în +imn
După_ aceea,
timp, ninH
and iinn
una dm
din reforrefor
mele pentru carf
cari va fT
fi luptat,
luptat campionul nostru, se
va întîmpla să fie neînlăturată, antagomștu lunși vor
să cadă și
părăsi casa ce da
u---------. vor aleargă să se amesw
______
notele cari le vor
te.ee printre wdărâmături.
Vor’ receti
_..
fi luat despre ceea ce campionul a zia,
zis, u vor
w^vui
curați
cugetările de tot ce vor fi putut să aibă în iele
Iele ca
_
«O», .1
î
Trtl n
vervă șîSrigin.ilitate, făcînd
din
iele ce-va greoiri,
rece,** plictisitor. Cu neputință să fie numiți spiritual
spirituidi
rece,
autori ai... sau ai... Iei se vor declara de sine, fără,
contestare și fără piedică, de oameni serioși.
serioși Se vor
baga pană in gît în politică, în academii... J>i fiindcă°eclerorul, se va fi apucat să atace altea buzuri, se
vor irita la dînsul, luîiid ieară-șinote și zicând: «Ade
vărat, să te strici de râs. Pe cinste, nimeni nu are
mai mult spirit, de cît spiritualul autor al ... sau al...
•Și mai aproape de noi... Dar ar fi prea aproape.
Ajunge de o cam dată atît.
A. KaRR.
Constituțiea Economică
Dacă observanj cu luare aminte societățile ce se
desvoltă, sub ochii noștri, în țerile civilizate ale c lor
două lumi, vedem că toatele prezintă acela-și fenomen :
acel al unei despărțiri absolute, nestrămutate, în. două
clase deosebite, din cari una, fără a face nimic, încasază venituri colosale, crescînd din ce în-ce, pe cînd
cealaltă, cu mult mai numeroasă, muncește toată vieața
pentru un păcătos salariu: una trăiește fără să mun
cească, alta muncește fără să trăiească, cel puțin o
vieață omenească. In fața unei nepotriviri atît de
vădite și de dureroase, în mintea tuturor celor ce cu
getă se pune mimai de cît. o întrebare : această stare
de lucruri să fie oare produsul unei necesitați natu
rale, nedespărțită de condițiile organice ale ’naturei
omenești, sau nu-i de cît, mai curînd, rezultatul unor
împrejurări istorice, menite să dispară într’o fază ul
terioară a evoluției?
Un lung pelerinagiu intelectual, în cîmpu] atît de
întins al societate! economice, m’a adus li convinge
rea că adevărul se află în a doua soluție și că îm
părțirea omenire! în două caste, una capitalistă, alta
muncitoare, sau, cu alte cuvinte, că existența propriec^Pltaliste, n’a fost nici de cum produsul unor
condiții inerente naturei omenești, ci a unor puternice împrejurări istorice, cari într’un timp viitor, tre
buie numai de ^cit sa dispară. Rezultatele cercetări1
nPOt — re2umeze în schița ce urmează.
tend?nteh“n/™ *ă“u_re3c îeu
caracterul și
r Pr«P«etaței capitaliste. Intru cît se găsesc
cXră n„mn°b d<?’ pe can sâ se poatfi Aprinde o
SiSnnX’ 4e 1Dlat- ceîntru
cît un ora lipsPe^ sovrea’ 8ă se
pital'stă
.pai”lnt neocupat, proprietatea canî4^ CU
CU nepufcin^ fi>nd-că nu se
Sra Jn L^n-ntor care să vree sa muncească
coteala Ini api^llst’ cmd Poafce să muncească pasow, aparte, pe un pămînt care nu-1 ține nici
I
o păru. In acest? condiții, neapărat, muncitorii n
stipînire pe pămîntnrile libere, punîndu-și mai
în iele munca, activitatea lor, iidaogind pe~ lînga
pe urmă, capitalul ce l’au »'.umulat. Dacă produci; l|
pămîn tuiul ie maro, acești producători de capital
cum îi numesc iea, n'.iu înclinarea ca să-și asociem
munca, fiind-că n’au interes ca să-și supus proprjp6
lor neatârnare îngrădirilor ce le impune asociați»?
pentru a crește un produs de alt-feliu destul d^ j ’
bîelșugat de la sine. De unde, puterea economică na
turală, în condițiile iei, ieste producerea aparte,
dacă autoritatea despotică a statului nu silește S
producători a se asociea. Dacă, din potrivă, roduicjL
pămîntului ie slabă, producătorii au un cuvînt careîmpinge să-și pue la o lalță munca, ca să rodeaggx
mai mult. In aceste condiții, puterea economică ne.
cesară ie, sau asociarea producătorilor de capiii'
cari muncesc împreună, împărțind rodul în
egale, asociație proprie, sau asociarea liberă, a
\
sau mai mulți producători de capital și a unul sau
mai mulți muncitori simpli, cari muncesc împiennă
"i
și au o parte egală din produs, asociație mixtă.
In orî-ce caz, împărțirea societate! într’o clasă d?
capitaliști neniunuitorî și într’o clasă de muncitori
capitaliști, dat pămîntul liber, Ieste cu totul cu nenecapitaliști,
«'•i^
putință, fiind-că în asemenea
asemenea, condiții,
perceperea
unui profit, din partea unui capitalist inactiv, ieste
râ firea lucrurilor.
.............................
înlăturată
prin însă șî
Cînd capitalul voește, cu orî-ce preț, să dobîndească un profit, nu poățe de cît desființând, prin
violență, pămîntul liber, căruia lucrătoriul îșî datorește puterea și libertatea. Și, întru cît populațiea
ieste puțin numeroasă, șî, prin urmare, ocuparea to
tală a pămîntului cu neputință, desființarea pâmîntului liber nu se poate îndeplini de cît prin subju
garea muncitorului. Această subjugate îmbracă mai
întâi forma brutală a robiei, după aceea, cînd rodni
cie» scoborită a pătnîiituliu trebuie să fie împlinită
prin o mai mare rodnicie a muncei, iea face loc unei
forme de servij, mai dulce și mai propășitoare pentru
o muncă mai bună. leată d^ ce, proprietatea omului
ie cea dintâi temelie a proprietaței capitaliste.
Găsim o întărire vie a acestui adevăr, în studiul
țărilor bogate în pătnînturi libere, cum sînt țările co
loniale. Toți cei cari cunosc istoriea acestor fermeca,
toare regiuni, nu vor sta la îndoială să recunoască’
că dă o luminoasă întărire cugetărei noastre. Iși vor
aduce aminte, într’adevăr, de minunatele povestiri
despre epoca primitivă a Statelor-Unite, în cari ie
descrisă această norocită țară, populată de-o nobilii
clasă de muncitori independenți, cari nici nu-și în*
chipuiau putința proprietate! capitaliste. Iși voFaminți de scrisorile lui Washington, care ne vorbește
de neputința în care se găseau furmtrft, de-a dobîn
di vre-un oare-care venit din pământurile lor, dacă
nu le cultivau iei singuri cu lucrătorii. Dinșii vor
repeta negreșit vorbele lui Parkinson, lui Stricklâsde
și ale tuturor Europenilor cari au călătorit în Ame
rica în veacul al XVIII-lea, cari s minunau de «<JeabLa c
ceasta ciudată țară, în care banul nu făcea pid- Vor
înțelege,
0
atunci, necesitatea istorica ar°*
--v a’ sețvajiilni,
biei și
în coloniile moderne, în Viratăd0
mijloc și în Europa veche, ca singurul mijloc de “
dobîndi un profit în epoca pămîntului liber. Și,
vor lămuri, lesne, înverșunarea proprietarilor de-n
apăra un sistem economic atît de puțin producător
și atît de nepractic chiar pentru capitalist. Vor în
țelege asemenea de ce, în vrîsta de mijloc, în vrem0
ce seryajnl dispare din industrie» manufacturieră,
întru cît se mai află păminturî roditoare neocupaf®’
15
se desvoltă o formă barbară de asociație mixtă: cor.
porațiea de meseni carea, împărțind rodul în câtimi matică, adică dălnuește, in afara de orî-ce acțiune db
egale, intre producătorul de capital, patronul, si rf".. rectiî a capitalistului împotriva tetnWreT muncitorului.
Cu alte cuvinte, iest* destul, acuma, ca, capitalul, să
piui muncitor, companionul, înlătură cu desăvîrsire Pro
fitul. In sfârșit, nu se vor mai minuna de loc, dacfi, îti nu lese să-i scape din mină proprietatea fonriată,
pentiu-ca încasarea unui venit vecinie, să fie asigurată
vrîsta de mijloc, libertatea omului și a pămîntului clasei ce nu muncește, în dauna clasei ce muncește.
dădea naștere, pe de-o parte prigonirilor împotriva
Temelie» proprîetâței capitaliste ie, deci, pururea
lucrătorilor, in sine, tocmai, pentru a stoarce, prin aceea-șî, adică desființarea pământului liber, înlătura
violență, un profit, care nu se putea dobîndi alt-feliq
rea muncitoriului de la ocuparea acestuiJ pămînt, în
îear, pe de altă parte, legilor asupra uzureî. Pentru-că lăturare care se dobîndește prin diferite mijloace, după
chiar neputința capitalului, de a dobîndi zun profit gradul diferit de ocupare și de rodnicie a terenului.
din întreprinderile industriale, făcea neînțeles intere Intr’adevăr, în perioada cînd sînt pământuri libere,
sul capitalului și trebuea firește să fie privit ca o ur cultivabile numai prin muncă, desființarea pămîntului
mare a furtului sau a înșelăciune!.
liber nu se poate dobîndi de cît prin mijlocul robiei
Dar, de îndată ce, sub înrâurirea populației cres sau al servajului. Cînd pămîntnrile neocupate nu sânt
cânde, toate pământurile cultivabile numai prin munca cultivabile de cît de cine are un capital, se poate do
curată fură ocupate, constituție» economică fu de o bîndi prin mijlocul reducere! necontenite a salariului,
data transformată. Acum, într’adevăr, muncitoriul îșî la un quantum care .să nu îngădue lucrătorilor să pue
pierde putința de a alege, care u făcea apărarea îm ce-vu la o parte. Cînd, în sfîrșit, în urma creștere!
. . ’
potriva uzurpărilor capitalului. Acuma, cu adevărat, populației,
_ ie cu putință să se ocupe tot pămîntul, se
■V
poate r7nK
dobîndi
prin simpla apropiiare a terenului din
lucrătoriul nu mai are alt mijloc de trăiri, de cît de r,nnto
"
a se vinde capitalistului în schimbul salariului ce acesta partea clasei capitaliste. ■
Trecerea de la una la alta din aceste forme succeva bine voi să-i hotărască. Acum ie silit neapărat să
lese capitalistului cea mai mare parte din rodul • sive, de desființarea sau suprimarea pământului liber,
i:
muncei sale, să dea un profit capitalului acestuia. se îndeplinește cu prețul unei revoluții economice, care w
Cu chipul acesta se întemee profitul, nu numai descompune sistemul social, ajuns neîndestulător, dînd
prin violență, ci automatic, datorit apropriere! pro nașt ere la o formă o ouă. Inse desființarea pământu
gresive a pămîntului, carea ridică lucrătoriuliu orî-ce lui liber, o dată cu înrâurirea atît de puternică ce-o
putință de a alege, înteraeindu-i aservirea lui economică. are asupra împărțire!, îndeplinește încă două înrâuriri
Cu toate astea, ocuparea totală a pămînturilor culti opuse, foarte însemnate, asupra producției sociale.
vabile numai prin muncă, nu-i îndestulă ca să asigu- Intr’adevăr, unind silințele robilor, ale servilor sau
reze deplin economiea capitalistă, pentru-că mai sînt ale salariaților. pentru o țintă hotărâtă de cătră proprie
o mulțime de păminturî neocupate, a căror cultură, tar, face ca munca să fie asociată, și, printr’asta, să
ce-i drept, nu poate fi întreprinsă fără capital, dar fie mai folositoare. Dar asociind munca prin coacțiune,
care nu cere ca acest capital să fie atît de mare. prin lucrare la o Uită, reduce producțiea în margeni
Dacă lucrătorii ar putea să adune capitalul acesta, foarte simțitoare, cu toate că descrescînd necontenit,
și-ar căpăta, o dată cu putința de a se strămuta pe5 mulțămită mijloacelor tot mai puțin restrictive de des
un pămînt liber, libertatea de a alege, de unde ar ființarea pământului liber. Această desființare dă mancei
urma neapărat, înlăturarea ori-căruî profit. O condi o rodnicie mai mare de cît ar fi avut-o cînd ar fi fost aso
ție sine qua non a stăruinței economiei capitaliste ie ajsa ciată liber. leată de ce, dacă pămîntul liber, cînd rodniciea terenului ie mare, aduce economie producătorilor
dar reducerea salariului la un minimum, care să nu
izolați, desființarea pămîntului liber, ie în mod tecnic
îngădue lucrătorilor nici o economie. Și ie neapărat
superioară pămîntului liber și ie un factor de progres
ast-feliri, ca retribuție» muncitoriului să fie redusă de
și de civilizație. Daca, din potrivă, pămîntul liber,
cătră capitaliști la cel mai strict necesar.
cînd rodnic.iea pămîntului ie slabă, aduce asociatei
Reducerea salariului la minimum se dobîndește întrio spontanee a producătorilor, desființarea pămîntului li
mulțime de feliurî: prin reducerea directă a salariu ber ie în mod tecnic inferioară pămîntului liber și
lui, prin depreciarea monedei, prin întrebuințarea de aduce o stavilă progresului.
mașini mai costisitoare de cît muncitorii pe cari-i înSub înrîuruirea creștere! populației, tocmai, bogăției
locuesc^ prin întinderea capitalului neproducător în celor din urmă păminturî cultivate scade mereu, pană
trebuințat în daraverile de bursă și de bancă, în mo - să vie la marginea, cînd pămîntul liber, dacă ar fi
neda metalica, în datoriile publice, prin numărul-foarte ința. ar prileji asociarea spontanee a muncei. Acuma,
mare de mijlocitori de prisos, prin crearea unei po desființarea pămîntului liber, departe de a fi un factor
pulații prea mari care să facă concurență lucrătorilor de progres producător, ajunge, pentru întaea-dată, o
ocupați. Toate aceste mijloace ajung fără îndoială să bluvntt
stavilă producției, și. cerințele crescînde ale unei po
mărginească producțiea, și, prin aceasta, să micșoreze p
U|ațjț tot
pulați;
tat mai numeroase, fac tot mai nestrămutată
profitul. Cu toate astea, clasa proprietară nu șovaește această
-----forma economică stavilitoare. In acela-și timp,
să se servească de iele, fiind-că sînt condiție» ne marginele tot mai restrânse ce impune producției,
apărată pentru a asigura însu-și dăinuirea profitului, prilejește o descreștere fatală a venitului capitalului,
împiedicând urcarea salariului, care ar avea drept ur și, la urma urmei, nimicirea lui necesară. De unde,
neputința dăinuire! producției, sub domniea economiei
mare stingerea venitului capitalist.
,
?
Cînd, în sfîrșit, o nouă creștere a populației, face capitaliste, și trebuința încetare!
leată de ce, pen
cu putință ocuparea totală a pămîntului, apropriarea tru a se pune capăt sărăciei crescînde, societatea vu
esclusivă a acestuia, din partea clasei capitaliste, ie fi nevoită să întemeeze din uou pămîntul liber,^ dînd
îndestulă numai iea pentru a răpi pe totdeauna pu dreptul fîe-curui de a ocupa întinderea de pămînt ce
tința muncitorilor de a alege si pentru a asigura tot ar putea-o cultiva prin proprie» sa munca sa. Pe baza
o dată dăinuirea venitului propnetaței. Cu chipul a- proprietăței libere a pămîntului, se va întemeea, acesta, capitalistul ie dintr’o dată scutit de trebuința sociațiea spontanee a muncei, forma economică adede a se folosi de mijloace costisitoare și neproduca- quată, proprie, și echilibrul social.
toare, de reducere de salariu, ca să-și asigui-eze durat
A. Loria.
venitului său. lear proprietatea capitalista ajunge auto-
r
i’
i
î
p
I
l
�REVISTA IDEEI
REVISTA 1DEEI
1G
Inriurirea mediului asupra omului
sivului himalaeî, unde, la 5.000 de metri de înălța
cinele, singurul din toți tovarășii obicinuițl ai onm|u/
a putut să se aclimatizeze, pierzîndu-și înse cu t,otuj
facultatea de ajătra.
_
1
Contrazicerea aceasta ie numai aparentă. Omul, îqKi
adevăr, cu toate că împărtășind cu celelalte organisme
viețuitoare prețioasa proprietate de a se adapta L
mediu, dominează, cir toate astea, animalele inferioare
printr’o facultate specifică, care ie și mai prețioasa’
aceea de a adapta mediul la trebuințele sale, farm’
tate ce. pare a crește nemărginit, cu progresul știin'
țel, al artei și al industriei.
Nenumărate migrații, din cari unele sînt necunos
cute, fiind-că avură loc în timpurile anterioare ist0*
riei, din cari cea mai mare parte a altora sînt abîea
bănuite, au strămutat necontenit grupele omenești
Acestea,(transplantate adesea în mediPgeografice foarte
deosebite de regiunile în cari se născură, aduseră în
noile lor locuinți, moravuri, obiceiuri, aptitudeni fi,
zice și morale desvoltate aiurea.
Mai cu samă în domeniul atît de interesant, dar
abîea desțălenit, al antropogeograiiei, trebuie să ni se
îndrepte, răbdătoare și băgătoare de samă, analiza.
Și numai o metodă severă, poate să ne scutească de
acele generalizări pripite și banale, de acea idolatri
zare a faptelor îndeplinite, de succesul cu orî-ce
c ”
r.w
preț
al forței brutale, care, de cîți-va ani, a copleșit știința
sub firma gloriosului stindard al sociologiei așa nu
mite darwiniene sau evoluționiste.
Fauna și florii unei țeri an o acțiune, boturitoare,
adesea-ori, asupra destinelor sociale și istorice ale
locuitorilor săi. Regiunile în cari abundeaza pădurile
popuhte de animale, Siberia și Mandciuria, bună oară,
constitue mediul prin escelență al vieței vînătorești,
mai puțin susținută de cît s’ar crede de orî-ce civi
lizație și do orî-ce cultură. Din potrivă, starea pas
torală și nomădă nu se poate prpduce de cît pe în
tinsele șesurî erboase, stepe, pampase, tavoliere. In
Africa do miază-noapte, felahul agricultor, snharul
nomad, din pășunaturî, și djeridid din regiunea palmie
rilor și datierilor, sînt tipuri sociologice foarte dis
tincte, create de diferitele proprietăți fitogeografice
ale habitatului lor. In sfîrșit, și ca să trecem de la
mare la foarte mic, vom aminti că, în Elveția, în
cantonul Neiicliatel, expresiile: de vie, de munte, de
vale, de șes, reprezintă, nu numai niște accidente de
teren, ci de asemenea trei stări sociale distincte, trei
părți politice și economice.
Fără a vorbi de rolul cu totul însemnat, jucat de
cereale în preistoriea comună a neamului omenesc,
s’ar putea cita, in toate părțile locuite ale pămîntuJuî, o mulțime de pilde de societăți cari și-au datorit
constituțiea lor intimă, cu alte vorbe existența, unei
oare-care plante utile, unui oare-care inofensiv animal.
Exploatare; celor dintâi, exterminarea savantă, orga
L. Metchnieoff.
nizată, a celor din urmă, pescuirea balenei, a scrum
biei și a morunului în mările nordice, a esturgonului
în marea Caspică, a trepangului sau calului de mare
în paraginele oceanului, formează, la popoarele cele
mai civilizate, una din ramurile cele mai de căpetenie,
ale economiei naționale, iear la sălbateci, constitue
aproape singura ramură. întreagă vieața Inuitului, cu
muncile și epocile sale de desfătare, ieste, zicînd așa, p. jYÎușoiu și p.^osîn: Mișcarea Sociali?,colecția corn pl ectîi 5—
săpată în efigiea marelor cetacee din mările boreale. p. jĂușoiu RevistaIdeet, de la n. 1-10, colecția complectă , 5—
—
Cc-T dc făcut, roman, de Oernișevsky . . o—
Tunguzii fură călăuziți, în migrațiile lor, de reni. Căi
—
Despre Mlnîc, de Seneca. . .’ . . .. 2—
turile vedice, vor mărturisi în veac, despre nemăsu
—
Manifestul Comunist, de Marx și Engels . 1—
rata însemnătate ce o dădea neamul Aryas din Pand—
Socialismul și caracterele sale, de Denis . —50
jab, în pragul istoriei scrise a neamului omenesc, stăSocialism utopieșîsocialism științific, de Engels—50
pînirei de vaci. Todasii zic și acum: «Un neam fără
—
Rusia Revoluționară, de D-na Nikitina. . —50.
—
Liberialcadccugetareșldc discuție, de St. Mill.I. -50
turme nu poate să cunoască nici un zeu». Densitatea
—
Pușcăriile, de Kropotkiu.
. -50
uriașă a populației din unele părți ale Chinei, ale In
—
Metoda experimentală în politică .... . -50
diei. ale Japoniei, atîrnă cu totul' numai de recolta
—
Determinismul Social. Socialismul Belgian . . -50
orezului. Unele triburi ale Oceaniei își datoresc exis
—
Propaganda în Mișcarea Socială . . . . . -50
tența și relativa lor civilizație, creștere! spontanee a
—
Cum se exjilică Anarhiștii.............................. —50
cufârei sau cutărei plante. Vița, pădurețul, măslinul,
—
Emanciparea FemeeT.
.......
au locul lor aparte în analele omenirei. Drogurile aroma
—
l-ntbnc................................................
*
j-șgg
tice și esențele prețioase au dus pe Europa în arhi p. ^osîn: Substratul patologic în pesimismul contemporan 4—
pelagul Malez. Opiul juca un rol mai însemnat, puțin
Despre influența împrejurărilor, de Lamark. 1—
glorios, ce-i drept, în istoriea politică a Englitereî si
—
Idealul Tmcrimel, Viitorul științei. Traducere —-20
—
Determinismul
—20
.,e
*n tratatele de botanică si farmacie.
—
Mcflictna Socială
... . —50
rnvinle antropologice și etnografice, 'studiul rase
J.
^(eagu:
Tr-udițil;
icoane
din
-norod
1—
lor omeneștii, asupra obîrșiei lor, asupra împărțire! lor
—
Ciuma religioasă, de Most
..... —20
geografice și a migrațiilor lor, întră la rîndul lor, cu
-50
—
Vremuri noi, de Kropotkin
^-sa^re de drept, în domeniul geografiei compa6h. Varlam-Ghilesca: Jertfele Țarului, de Askiimssi .
fn^'-A?anCi‘ De allăua în fafa UDUÎ faPfc care» la ^a or. ooilav: Lumina Asiei, de Edwin Arnold. . . . 2—
uî dPr±I’ar puteVă pară Paradoxal/cuprin- JAnna /daria //îanzorii: Către fete
—20
nn mnU - dere ^eo8raâca a UDeî specii vegetale sau
Gq fecior de leraq: Nou a epistolie către, muncitori si Ierani. —20
cît mlnnie CUi
rest™s. maî circumscris, cu
Solomon ^\bram- Destăinuirile unul expulzat
. ■—20
J3ernard Xazare: Despre. Antisemitism
...... —20
Cn ?n^SnĂU1 ,ei ie mai” delicat’ maî complex.
Grupul Studenjilor Socialișfl, Paris: Antisemitism și Sionism —20
CaiU5 Grachus: Din tainițele -închisorilor romănesti' . . —^0
/tfușoiu și 2oăîn: Școala liberă . . . ... .
, —20
Cererile, însoțite de cuvenitul cost, se vor trimete:
BIBLIOGRAFIE
Si J
-------------- P^ezeDtanțb pană la înaltele culmi ale ma-
La Revista IdeeT, 10, str. Epurilor, București.
1Q01, Decembre. No. XII.
2.
CUPRINSUL
■
București, Strada Epurilor, 10.
cea mare, presupun că trebuie să se petreacă, mat mult sau
mal puțin, în stradă, unde vigilența păzitorilor siguranței obș
tești sc presupune neadormită. De ce se tulbură atuncea o at
mosferă de muncă liniștită și de intimitate. De ce se tulbură
veacurilor modei-ne : Monnjs Maieu.
o atmosferă senină, în care se cugetă intriadevăr serios, in
fn amintirea martirilor din Cliicugo • Nina van Zandt.
care sc elaborează idei, in care inse se și visaza.
Imoralitutca ocazionala a oamnuilor cinstiți. L, M.vnouvrier.
mnti fitiu-c materiala ai moralii: C. Cornelissen.
Sînt foarte inrintai de toate vizitele delicate ce mi se fac.
America : A Vaisman.
nVulă <10 fO’1101 : 1 •. BONNETAIN.
Ș'i mi-ar face plăcere chiar vizita unul reprezentant al stăpînirel de u-zl, cu care inse sa pot vorbi. L’aș inifiea bucuros,
în scurt, dacă i-ar fi cam greu să se dedee cetire!, asupra
ceea cc ar dori să afle, în privința ideilor, în special de la
TrWonnuroii individuali, Piniis.
mine. Ministrul de Interne, poale găsi la mine ușa deschisă
chlru-i de riizboiil . G. DE MOLINARI.
orl-cbul, chiar cînd n'aș fi, întîmplător, acasă, pentru-că nu-mi
qUKunitecul . Severjna.
voiu strica obiceiul, s’o las deschisă, pentru prieteni, cînd plec,
SniSnil: E. COEURDEROY.
chiar și de-acum înainte. Și, pănă rriaș întoarce, se poate
Prețoilintok' MagnaUd: 6. Clemenceau,
Kota la abonați.
pune la masa mea, poate
poate umbla delicat chiar în corespondența mea, pentru-că Teu
păstrez absolut totul ce mi se serie, și cîte o d-ată chiar din
aceea ce scriu. Poate admira colecțiile mele de flori uscate, ce
Domnului Ministru de Interne P. S. Aurelian stau
alăturea de cărți, acea imagine pururea scumpă, care
privește din colțul bibliotecel mde și care-mi reprezintă un epi
După un oare-care răgaz, de un an și mai bine, Tear mi zod atît de palpitant din vieață. Poate să-șî facă idee de vieața
sl fure cinstea unei vizite administrative. De. data asta m’am sobră, dc plină pace, ce-o poate duce un om dedat cu totul stu
intîmplat In Capitală, și, chiar, din îniimplare, acasă. Mi se diului și cultivărel unor idei de vieață omenească superioara,
arată o învestitură legală și oamenii slnt delicaft. Ie inse un- ilc- aranjament social fericit. Chiar numai asta, ar fi, socot,
prectdcnt foarte rău acela ce se face.,,mal nimerii se reface, de-ajuns, să se găsască nepotrivit tot zdul desfășurat de niște
in care se persista. Mal intui, vizitele administrative n*au nici slujbași capi ițioșl și fără treabă, cari nu știu de loc cu cine
«n înțeles la mine, leu nu-s in țara asta un nou venit, care au a face, cari cer voe la procurori să facă cercetări la un
«anarhist», și cari procurori invoesc, probabil tot atit de pu
să se fi strecurat printre granit! cu lucruri ncvămuite, sau
care să fi. importat cu sine, prin oare-carc mijloc, vre-o groză țin instruiți, crczînd că-T vorba de-un hotentot. Cel ce aș
vie de-afară. Ideile cela am, le-am dobindit, din capul locului, terne aceste riinduri, nu mai reprezintă o direcție de cugetare
dacă ie vorba, din acele lucrări cc mi s'au dat ca premii la în omenească, fie și nouă, nu mal Te conducătorul unei publicații
cununările melc din școală. Activitatea mea Te cunoscută de la jicriodice, cc Ic în foarte multe distinse mini, Te pur și simplu
un cap al țărel la altul, pcntru-că totdeauna Teu m>am mani un anarhist, față de cari nu mal încap diferențe.
Probabil, chiar D-ta, D-lc Ministru, putea-ren să-nil fiî pre
festat in public. Din ce-am putut pună acum să spun, in zece,
cihcT-spre-zcce ani, s'a consemnat în ziare, in cărți, în zeci venit împotrivă. Nu m’aș mira dc loc. Ort-rită înălțime de
de publicații, a căror răspindire n'a fost deloc reslrinsu. Re vederi al avea și bunătate de suflet, D-ta Iești Ministru. ApoT
lațiile mele, și de idei și dc simț, sînt cunoscute de cătră toți, sintem din două gencrațîT deosebite. Și, Teu, am cinstea să aleu n’am relații înjositoare și cu ființă nevrednice sau lașe. parțin nu numai unei generații mal tinere, dar, chiar in gePe aceste din urmă, mi le-a înlăturat din calc, în timp, o te iicrațica mea, am cinstea să fac parte din acea mică mino
roare închipuită și une-ort chiar o teroare administrativă ritate, ce n'arc a face nimica cu gloata, cu gloata rutinară,
reală. Locucsc intrio stradă care are un nume, popianul Capi destrăbălată și păcătoasă, lipsita de orî-ce ideal. Nu m’aș
talei notată, și înir'o casă cu o curte curată, în care arde pu mira, ca atare, să nu se facă prea mare caz de-o înilmplarc
rurea, noaptea, un felinar. Frequcntcz stradele, la toate cea ca cca ce-o semnalez, de-o vizită administrativă la mine, deo
surile din zi și une-orT și noaptea, fic-că să mă plimb, fie cu descindere să zic, care, în condiții la felîu, făcută alt-cul-va,
treabă. Mă duc cîte o dată la teatru, la o cofetărie și chiar ar fi o compromitci’C pentru autoritate, ar provoca un scan
lu cafenea, la date. Mîninc la birt, mă întîlnesc cu diferiți, dal. Cu toate astea chestica ar reclama o soluție. Din partea
dau ochi cu magistrafl și alțl oameni de-dî ordine!, cu cari mea, aș primi să mi se -puc la îndămină un local public, care
să-l locucsc.
primi un secretar sau doi, bieți intelisi>il în politeță, mă întrețin cil mulțl și fac adesea vizite.
. Aș mal
.
~ »egn
..... șit^ i einunei
f‘T de
întreb, ce se mal suspectează la mine, cînd totul Te atît
ațiguvern. Aș mai primi un tipo
mi s’ar
pentru
publicațiile mele, dc cătră sfat.
de clar, pe ce motiv valabil, pe. ce motiv serios, pot sa se în- graf,
& f' cc
cc mt
a> oferi,
f’ht
•
Tot grija asta îmi cășunează mie unele neajunsuri, uncie tul
, It'inceze acela vizite inoportune cc mi se fac, aproape in chip burări, lucru ce nu-l prea pot pricepe, toți ce mă urmă
ritmic, la anumite epoci. Sc voeșto așa, să mi sc deo mie prilej resc, pe cari-T furnizez cu rodul ostenelelor melc. Cu chipul
ca să continuu a scrie «surprize anuale», să fac ușoare glumo acesta aș fi scutii să tot dau lămuririi, de-a instrui toate gu
V socoteala unor naivi, cari văd gropi iinde-T păm-întul neted vernele asupra anarhismului mleu, asupra căruia, Teată, chiar
f* cari dau în iele, pe socoteala unor naivi ce șooăesc și ră aiircsîndu-mă Ministrului fie Interne, nu am să arunc nici o
cesc chiar ziua, cari văd o nălucă unde nu Te de rit o aiu- anatemă, pcntru-că Teu nu-mi lipesc nici un nume pe frunte
y,re a lor? Corespondențe streine, am cît de multe, cărți de tot a, nu anatemizez un curint. De ali-feliil Teu nu anatemizez
'e ‘«l, neapărat de samă,
publicații
pri- ninirc, pentru-că Teu cercetez, descopăr înlănțuirile ce pot să
*•> asemenea,
—
•_ deosebite,
...
fp;/. ----^nnriiivp
'.olecțti
foarte■niîsstrntp..
ran și foarte cu mgryire posti ah..
Q aplicarc^
fttr toate astea
îmi
vin
prin
poștă
și
,
ea îmi vin prin poșta și nu
Sid mi se pare dc trebuință, sau scolind o morală.
,e> m cari -n’ar exista o ordine, un control, o privtghere
Ițctală, dt. de absurdă fie. Si tot cc-ml rine, am foarte sc'°^e motiro să cred, mi se’verifică adesea dc alții, cine vor
„REVISTA IDEEI“
cerr^ ‘na"1tc
a~”ri intra mic în mina. MS întreb atunPe an, IO numere, 5 lei
’ .n nou, de ce atita gravitarc spre mine, de- ce alîtazel
Verista se trimite exclusiv numtii la abonați. Neapărat de
tin ^r^ea unor oameni, a căror prietenie n'am cinstea s’o cul
ce
c^v'> s^d, presupun, departe de a se împătimi de tot iieroe ca abonamentele să se achite de cătră fle-care pe dată.
tOt.
ob^clul preocupărilor mele. Tot ce ar fi compromiță10, Strada Epurilor — București.
Peniru ordinea publică, dacă aceastaleste îngrijirea, teama
MeliOrUM ; P’ JIDSOIU-
,
„
�REVISTA IDEEI
18
REVISTA IDEEI
t
Dacăsolufiea. ce dau ar fi ciim-ta aiuwpoasitși grca,lmi irfee
prin minte o alta-. Aceea de a primi să fac o călătorie rfeparte. Sper că corii putea cugetă pi-etutindenl W fc 111 ~ '
cuget acum, și pretutindeni roia găsi un organ prin caic sa-ni
■pot împărtăși și altora cugetările inele. Dacă mțara la miile,
cum s’ar chlema, aceasta îe- un luam grozav șt nu se po c
face dc cit cu prețul unor hărțuiri, pe cari n amnicio ncvoe să le îndur. In cazul acesta; desigur, mijloacele mele proprii ar fi puține, n'ar maXfide ajuns. Dar sa ajungem la_ înțe
legerea aceasta, Propun aceasta serios, penlru-că nu-mi rine
a crede, că toate acele mici îmboldiră f» neajunsuri ce nu se
fac, ar fi. niște simpleavansurt, să-ml Ies din apele melc obici
nuite și să transig cu convingerile ce am. In special, par
tidul liberal are destul sînge generos intr’inșul, alita de. des
tul, in cit să-t îiiroșască nu nmiiaT fața, cum se zicea, ci sa
pătrundă in toate modulările sale. Un alt adaos, singelc
micii, ar fi un prea mare prisos, ar fi prea- generos, ar fi. o
otrăvire poate și ar aduce apoplexie. Neapărat, sint guverne
cari nu stau la sfaturi. Astea se dau la cele mai monstruoase
prigoniri, la zdruncinări de vicfF omenești, fără nici o păsare^
Dar nu șocot Că niște oameni serioși'și bătrinT, incunjurafl
de familii, cari iubesc liniștea și pacea, cari au gindit și mun
cit în tinerețde lor, cum s'au priceput tel și cum i-a îngăduit
vremea, cric căror lucrări nc-ail sh{iit dc îndrumare chiar
nouă, după cum mi-a slujit mic una a D-tale, D-le Atireltan, ca
să-mi documentez strălucit o lucrare a mea, nu cred ca ase
menea- oameni să adopteze niște practici nesocotite, dictate de
o surescitare, de-o spaimă, pornită dintr’o conștiință încăr
cată dc cele mal negre păcate... Nu am prea multe iluzii, inse
bărbații noștri de stat îșî pot întrebuința autoritatea, șocat,
mult mal inteligent și midi mal rodnic poate, infrinînd mat
degrabă pe subalternii lor.
9 D-bre, 1901.
10,
P. Mușoiu.
Epurilor—București.
ÂSEMANARE
Adesea
flori negri acopere ceriul
Și’nvălule’q noaple pamîntul
Și plînpe îq honote YÎnlul
Și pân la pămînt se îndoae
□naltele ramuri de plop: .
Ce-aștepți ca să fie-uq potop
Și, lolu-și, nu cade nici sirop
J)e ploae.
J)iq contra
dată, .cînd bolta-î senină,
Cînd ziua-I frumoasă ?i caldă,
Cînd doar uq mic nor se mai scaldă
Jq largul oceaq azuriu:
pe-o dată se varsă o ploae
pin nourul mic, fumuriu,
Și cade hăt pănă’q tîrziu
Șuvoae.
Jcoană
fidel’a naturel ie omul:
Adesea durerea-l răpune,
31 Âînge, și totu-șî, minune,
O lacrimă ochii nu-i moae.
pe cînd, de mi-l prinde, une-orî,
O mică mâhnire, vre-uq dor:
Jel plînge, ca zdreanja de nor,
Șiroae.
B. Lăzăreanu.
Muzica Veacurilor Moderne
<A, «Hta-I muzica cc-inv
Oarol I
P *C6‘.
O tristetă adîncă domnea peste tot locul de ne n
bele maluri ale Dunărei, o țristeță care făcea
rău locuitorilor din preajmă. Inimile acestora iej
strînse, răsuflarea oprită. Așteptau cu nerăbdare i**11
mările funeste ale războiului, care se proclamase
Două guverne, a două mari puteri, neputîndu-se î
țelege, pe calea pacinică, de a înlătura diferende?
iscate între iele, diferende pricinuite de starea ec?
nomică-socială în ființă, bazată pe «al mieu» și
tău», hotărîră să-și încerce norocul, cuvînt plăzinuiî
clădit pe părere, cu care unii caută să-și ascundă în'
ful și despoerea, îear alții nevolniciea și lașitatea, h0
tarîră să-și încerce norocul pe calea armelor.
’
S’au amestecat mai apoi și guvernele țărișoarei^
de pe malurile Dunărei, tîrînd după dînsele popula.
țiea, pacinică, muncitoare, ca sa hotărască cu sîngel^
îei, în a cui parte ie dreptatea. Pretextau că trebuie
să lupte și iele, pentru independență.
Independență, cuvînt fățarnic, înșelător, plăzmuit
de stăpînii, setoși de a stăpîni singuri, fără amestecul
nimărui. Independență, un mijloc de a înteți norodu],
să lupte, a doborî un stăpîn pentru a ridica pe altul
Dai* nici stăpînii vrăjmași, dornici de a-și menține
controlul asupra stapînirei altora, nu se lăsau mai pe
jos. întețeau și iei norodul, care-l aveau la îndămînă.
Pretextau, că fie-care trebuie să lupte pentru păstrarea
priviligiilor ce avea.
Priviligiile norodului, ironiea civilizației: priviligiul de a muri de foame și de frig, de a-și vărsa sîngele pentru alții, de a zăcea în ignoranță, de a fi rob
supus, ascultător.
Și așa, iera hotărît: luptă cruntă, înverșunată, răz
boiri pe vieață și pe moarte, să se aleagă, cărui stă
pîn i se. va cuveni o mai mare parte din avutul, pe
care-l vor produce noroadele, noroadele ce aveau să
se întâlnească, să se îneaere, să se doboare.
De unde înse atâta dor de stapînire, se întreabă
par’că bieata minte omenească, bieata minte naivă dar
curată, care n’a avut prilej să stăpînească. De unde?
Din spiritul pervers, care stăpînește încă pe om: bestâea rafinată și îndărătnică, care se resfață într’o
sal bătăcie fără seamăn, pretinzînd că ie civilizată.
♦
*
In jos, spre vadul Dunărei, se îndreptau meren>
mereu, detașamente de soldați. Oameni tineri, voi
nici, înarmați pană îu dinți. Se îndreptau mereu, me
reu, minați ca niște turme, de către niște păstori, cari,
exaltați de îngîmfarea ce li insufla situație», îie0' '■
coteau ca vite. Se îndreptau mereu, mereu, ducîn»
cu iei dorul celor rămași acasă, cuprinși de jale.
Aceste detașamente se grămădeau, mai ales, spr®
partea locului, spre Calafat și Vidin, două orașe, așe
zate unul pe malul drept, altul pe malul stâng al Du
nărei. In partea asta avea să aibă loc o întâlnire, care,
deși dorită cu patimă, iera menită să se petreacă fo
urlete, blesteme, și în lacuri de sînge.
Veniră și stăpînii aici. Să iee și iei parte 1» în‘
tîlnire ? O, nu, să privească și iei. Li iera teamă, fudoiala să nu cuprindă ostașii, și voiau să-i încu^i
jeze, să-i îmbărbăteze măcar cu vorba, fiind prea l^1
de a da pilde prin fapte. Nu-i vorbă, se întâmplă, cit®
o dată, că se aruncă și cîte unul din iei în luptă. D»r
asta, totdeauna cînd au să joace ultima carte, cwy
spiritul pervers îi mînă să cîștige. cel puțin, glorlb
cînd văd că pierd partea la
stapînire și nu
nici o scăpare.
***
jJ’norf I”'re“S“ ?re Par’^jai*^0™șiea omeZc"^
J"XX Cî"?Prej"uitii
“presărată ou £
Trora sămînța trebuea sa rodeacă din nou, ue acea
jjină, stătea ștăpinul-slugfi încunjurat de slu^ile-stă^.Dînsul privea cu ochii holbați, spre partea unde
-ntîlnirefl’ ursiea’ avea sa QÎba locInimile tuturor ierau strînse, răsuflarea li iera oprită.
Aștept^11 cu t°țn 5etya’ care li se părea că întârzie
S se îndeplinească. De o data, un bubuit de tun, inarument ucigător, plăzmuit să încununeze progresul
cu laurii civilizației, străbătu văzduhul. Un oftat de
ușurare, ieși din piepturile celor ce așteptau. Un obuz
veni să se spargă în mijlocul bateriei lor, trimes par’că
înadins, să-i vestească, cum-că urgiea prinde a se deslințui, urgiea pusă la cale de iei, pe care voeau să o vadă
tot nuri grozavă, tot mai grozavă. Cu un sînge rece,
caracteristic acelor cari se simt în siguranță, stăpîDnl își scoase chipiul și salută obuzul, zicînd : «A,
asta-i muzica ce-mi place■>.
Deși totul îera rece, silit, totul par’că fusese pus la
cale, să dee stăpînuluî prilej de vorba, prilej de vi
tejie. Un entuziasm nebun, cuprinse pe ceî ce ierau
în jur. Aplauze lungi răsunară, ca semn de aprobare.
Cronicarii, mutre buhave, nepăsătoare, cari îerau la
fața locului, să înregistrese splendoarea omorului, aș
ternută numai de cît, laude maestre, la adresa suve
ranului. Codrii, luncile, văile, dealurile, răsunară de
atâta zgomot, de aplauze, de înălțări. Ecoul acestora
fa dus departe, departe, peste mări și țări, găsind
răsunet în inimile tuturor perverșilor din lume.
0 veselie nebună îi cuprinse pe toți. Numai barzii,
cari mai încercau, din cînd în cînd, vre o romanță de
dragoste, vre-o odă de pace, vre un cîntec de deștep
tare, numai îei amuțiră, bieți, triști, abătuți, copleșiți
de jale și durere. Bufnița, cîntăreața morței, fu pro
clamată ca cea mai plăcută, cîntăreața a veacurilor
moderne. lear dînșii, barzii, visătorii de vieață, fură
respinși, căzură la concursul ce are loc de veacuri.
Muzica cînta înainte, cu accentele iei lugubre. No
roadele, întețite de cuvintele fățarnicilor, fură înte
țite și mai rău de muzica ce place. Fură întețite și
mai rău de vederea sîngelui, ce începuse să curgă șiroae, din rănile pricinuite de muzica ce place.
0 dată întețirea le culme, cu toții începură să se
omoare. Fie-care căta să omoare pe cît mai mulți,
ftai ales că de moartea altora atârna viețuirea sa înȘa-șî. Se luptau, se apărau, se doborau. Ochii li ierau
lnjectațî de sînge. Nu vedeau, nu auzeau, nu gîndeau,
mi mat simțeau nimic. Loveau mereu, mereu, fără
oruțare, fără să-și dee sama de ce. Alții veneau,
eneau mereu, să cadă și dînșii, să. cadă, să facă loc
«Țtora. Vaetele răniților se pierdeau, fără să fie bă“n
sarQă, copleșite de zgomotul muzieei ce place.
q:~;l1Pa două săptămîni de omor, veni rîndul jafului
J1 dl9trugerei._ Dușmanul închipuit, dușman cu care
JL80. deduse ochii pănă atuncea, iera învins. InvinRni - 1 80 aăpustiră asupra clădirilor liniștite ale oraVidin. Totul fu jăfuit, prădat, distrus, călcat în
DlslOare* Nimic ou remase neatins. Apoi, spre a mări
ce46i-a stăpmalm, care se delecta la auzul muzieei
ac Piacea, Incendiară orașul, ca, trosnetele focului, sa
țx Panieze accentele lugubre ale acestei muzici.
a* Pe cînd mii de oameni tineri și plini de vlagă iși
pierdeau vieața în torturile cele mai cumplite: pe cînd
fecioarele împătimite îșî mușcau perna de sub cap,
plîngînd și blestemînd, că nu îera cine să le desmîerde,
sa le sărute, să le îmbrățișeze, să liniștească vapaea
voluptoasă a tinerețe! lor, îndrăgostiți! lor fiind deParbe, unn căzuți, alții gata să cadă: pe cînd femeile
se văitau, lipsite de ajutorul tovarășilor lor de muncă:
pe cînd moșnegii jăleau roadele, remase nestrîuse,
cîmpiile remase nelucrate, lipsite de brațele harnici-r J?luSar\: Pe rind copiii alergau fără de nici un căpătăiu lipsiți de dragostea și de povața părinților lor:
pe cînd sate și orașe ierau distrase de incendiul întețit
de noroadele întețite: pe cînd ciuma stătea rînjînd,
gata șa apară și dînsa, ca tovarășă vrednică a cruntului
războiu: pe cînd jalea și durerea se întindeau peste
tot, suveranul se delecta, cu credincioșii săi, la auzul
sunetelor lugubre, a muziceî ce place.
Zadarnic protestă bătrînulDanubiu, prin zbuciumul
valurilor sale, valurilor sale spumegînde de furie, cumcă iei singur ie în drept să ude pamîntul, cu apa, pe
care o suge norul dintr’însul și o revarsă apoi pe pămînt: zadarnic protestă pamîntul, cum-că lui nu-i tre
buie sînge, ci va a fi lucrat: zadarnice fura toate pro
testările : stăpînii nu ținură în seamă nimic- Ce le păsa
lor de protestările unor neputincioși ? Dînșii se delec
tau înainte, se delectau la auzul sunetelor lugubre,
pentrn dîașii armonioase, a muzieei ce place.
De atunci nici un cîntăreț nu a mai îndrăznit să
cînte. Chiar doina, cîntul de alean și de jale, amuți,
încetă să mai resune, copleșit de bubuitul de tun,
de croncănitul bufniței, cîntăreața morței, cîntăreața
veacurilor moderne.
* *. *
Departe, în altă țară, unde tot aceea-și stare de lu
cruri trona, unde aceea-șî stare economică-socială, cu
muzice ce o companiaza, pricinuea aceea-șî jale și desnădejde, cu toate că țara părea a fi mănoasă, unde
vaetele celor loviți, celor apăsați de norinduita orân
duire, ce cîrmuește lumea acum, se ridica pană la ceriuri, în acea țară se găsi un tînăr visător, cu sufle
tul blajin, de poet, care, prea simțitor, nu putuse remănea surd la jelaniile fraților săi. Iei începu să fie
zbuciumat de’ gîndul, cum ar putea stăpînii să fie deș
teptați, stăpînii cu totul nepăsători.
Iși aduse aminte, de muzica ce-î delectează atât,
și-și puse în gînd să cînte un cîntec și iei, unul sin
gur măcar, cu notele muziceî, ce le place. Știea că
alt-ce-va nu îe ținut de dînșii în samă... Trăgea nă
dejde, sărmanul visător, că, cîntecul său, poate avea
să-i miște. Nu-și închipuea nici de cum, cum-că va fi
ținut de rău. Nu făcea alta, de cîtsă cînte cum place.»
Iși procură un instrument muzical, care putea să
scoată sunete la feliu, îșî încorda instrumentul și plecă
să întâlnească pe cel mai mare, stăpînul, să-i cînte, să-l
deștepte. Prinse de veste ca poate să pornească la o
petrecere, îșî iuți pasul, să-l ajungă: și-l ajunse. Deși
modest, cum în de obște cam sînt poeții, totu-șî, aprins,
încurajat de nobilul său țel, de-a deștepta.» se apropie
de stăpîn, cu instrumentul muzical în mină.
Sunetele, lugubre iele, dar ale muziceî ce place, se
revărsară vibratoare, din instrument-, umplînd văzdu
hul cu accentele lor. Nimic mai puternic^ de-a copleși...
Iera și meșter cîntărețul. Știea să cînte de minune.
Cînta cum rari cîntau, în cît, cele dintâi cîte-va, su
nete, fură în de ajuns, casă înduioșeze păn într’atit
inima stăpînului, în cît, aceasta, căzu amețit și muri,..
Furioși și amenințători, se ridicară pumnii credin
cioșilor luî, în contra poetului modest și blajin, cu
ochii mari, visători, îu care Iera întrupată bunătatea
însă-șî. Iar haosul resună, de-un urlet furios : «asasin?.
■I
i
I
r
4_;
8'
r
î
�, REVISTA 1DEEI
20
<
REVISTA ȚDEE1
Ecoul acestui urlet, fu dus departe, departe, peste
țări și mări, găsind resunet, în iniiuele «acelora-și
perverși» din lume.
.
■
Un zbucium cuprinse întreaga omenire. Codru, lun
cile, văile, dealurile, răsunară de urletul «asasin», scos
de perverși. Găsi resunet chiar în inima tinara a unui
bătrîn, rămas din alte vremuri, care visa sa tro
neze pacea, iubirea, pe pamînt. Dar, acest răsunet, avea într’însul accentul întrebare!. «Asasin.»... De ce
mă rog asasin, cînd cîntarețul nu făcu alta, de cit sa
cînte muzica ce place: muzica veacurilor moderne.
Moeiss Maier.
Trudiți!, un volum de nuvele, de I. Neagu. Se cere
de la «Revista Idee!?, unde se trimete și costul. 1 leu.
Ătte lucruri, bunede procurat, a sc i'edea la bibliograficii din n ttniurul trecut. Cererile se însoțesc totdeauna de suma respectivii.
Jn amintirea martirilor &in Chicago
La 11 Noembre trecut, s’au împlinit 15 ani, de
cînd au fost spînzurați la Chicago, cu toate formele
legale, patru luptători însemnați, prieteni ai celor desmoștenițî; Albert Parson, August Spies, Adolf Fischer.
și Georg Engel. Un camarad ne trimete. pentru pri
lej, un document oficial, prin care.se acordă libertatea
absolută lui Sainuel Fielden, lui Oscar Neebe și lui
Michel Schwab, osîndițî numai la munca silnică, dacă
Luis Ling, osîndit la aceea-și munca și iei, s’a omorît
în închisoare. Acest interesant document, în care se
vorbește amănunțit asupra procesului ce a avut loc
atunci, din pricină că prea întins, rămîne poate să fie
publicat aparte, sau cu un alt prilej. Noi, dam acolea,
în amintirea acestei date, prefața, cu care o camaradă
americană, prezintă publicului american, anto-biografîea lui Spies, Sînt lucruri asupra căror se poate me
dita. Și, camarada, care a găsit vremea sa se ocupe
de lucrarea aceasta și să ne-o dee în românește acum,
merită toat-e mulțumirile noastre.
P. M.
CĂT^E CETITORI
In paginele următoare, dau o schiță auto-biografică
a 1°I August Spies. lea cuprinde, apărarea sa in fața
curței, și o parte din scrisorile si notele ce mi le scrise
din încliisoare, în diferite împrejurări. Publicând aceste
scrieri, urmăresc un singur scop: de a da prilej compatrioților miel americani, bărbați și femei, să cunoască
^eața, caracterul și năzuințele unui ora, care, cu mulțl
aitn, le stăpînî atențiea, o mulțime de vreme. După ce
tirea aceste! lucrări, îșl vor putea da seamă prin Iei.
vor șa cine Iera omul acesta, de ce trainpă Iera. Nimeni
na lost mal cu înverșunare atacat de presa capitalistă.
Gonyingenle sale ca și acele a'e tovarășilor săi de conspirape, după cum au fost porecliți, măcar că nici nu
se cunoscuseră înainte de judecată, fură denaturate si
Batjocorite, de una din cele mal cumplite goane din
a .®UD0S3“t istoriea, ce s’a pornit din partea desOr'
Nu cun0?team pe nici Uliul din
,xntrâI pentru întaea oară la curtea cu ju
rați, în timpul comediei numită judecată.
a8tentAm1Sc-m -die ieî de Cit, tliaJurnale- Și, de aceea, mă
tioslPri?înf7-ad ° ra-r,t C°M10 de oameni stupizi, vimeL HnS ??\re .Sidba ,ci- Car® nu-mî fu inse miCa prin
1-gUrf illteligente și simpatice,
de St /mT-’
-8«’TnVî atras?‘ Mă condei numai
> um-ca judecătorii .și polițîea lerau uniți in po: i
i'.: ’ /'4
i
’
V
triva acestor oameni, nu din pricina vre-unel cri,»
numai fiind-că îl știau amestecați in- mișcarea. mj.’ ci
rească, de partea muncitorilor.
.
cit^,
Pătrunsă de un sentiment de groaza, iscat deCPi
auzii si văzul, pe lingă asta de un sentiment de dr^!e
mă hotărî! să trec de partea pngomhlor. Și, do M
de a-mî da simpatiea la lumină, și de-a afla
prin care să pot veni in sprijinul acestor năpJ’J!«c
cercetai, împreuna cu mama, neagra închisoare în
iei îsl petreceau călduroasele luni de vara. Atunci r- rț
cunoștința lui August Spies. In urmă se făcu '“«UI
mare’ apropiere între mine și le].
*naj
Ori-ce om de inimă, va fi de aceea-și părere cu
că mai înainte de a se rosti asupra unei chestii ut n’
însemnate, ca aceea a anarhiștilor din Chicago, ie kP
să-i cunoască amîndouil fețele. Pună acum inse, Pd
o fată a fost înfățișată publicului: învinuirea. Aproi 1
toate ziarele au refuzat să primească în coloanele r
cea mal mică desvînuire. Infățișind, compatrioților
această încercare de apărare, am deplină încredere i
nepărtiuirea cu care sînt socotiți că judecă afacerile n?
blice, oamenii publici.
Terminînd, trebuie să fac cunoscut cetitorilor, că Au
gust Spies a dat notele si deslușirile ce urmează sin
încuviințat să se publice, numai in urma. stăruitoatA.
rugăminți ce i s’au făcut din partea prietenilor cui],
și din partea’ mea.
"
Chicago, 1887.
NlNA VAN ZâNdt.
P. S. De cînd am început publicarea acestei cărticele
și înainte de a o fi terminat, avu loco întâmplare,care
prin înfățișarea senzațională ce-I fu dată, de o presj
degenerată’, cere cite-va deslușiri. Simpatiea mea pen
tru închișii prigoniți, urmăriți pe nedrept, se prefăcu
in curînd’ intr’un sentiment de prietenie. ■ pentru Spies,
cînd îl făcui cunoștință personală. Diu această prietenie
se născu, cu timpul, o puternică dragoste. Ca simplă
prietenă, mi se puneau mii de piedici vizitelor mele li
închisoare. Numai părinții aveau dreptul de a vedea pe
închiși. Dragostea noastră reciprocă făcea cîtb rudenie.
Hotărirăm să- ne logodim. Dar, in curind, luai cunoștința,
cum-că numai bărbații și femeile pot să se vadă in afarăde zilele hotărite pentru întiluirea reglementară.Ha
chiar, un nou regulament iha opri cu totul de a vedea
pe închiși. înțelesei că silințele mele, în . favoarea dețv
nuțîlor și a dreptățel, nemulțumea o anumită clasă din
societate, care le voea peirea. Situațiea ine-a socială și le
găturile mele întăreau și mai mult acest sentiment
vedeam prea bine că se căuta a se împiedica drl-ce
apropiere intre mine și deținuți. Nu iera de ajuns ci
Ieram logodiți.. Hotărirăm să ne cununam după lege.
Și, fiind-că părinții miel consfințiră să ne unim, treaba
asta nu ne mai privea de cît,pe noi amindoi. Dar, o.
gașcă de jurnaliști, cea mai mare parte niște secături
începură să sbiere, cînd planul căsătoriei noastre fu cu
noscut. Su ti făptuit ori-ce nelegiuire, recunosc,util
codul criminal, acești delicațî și, cavaleri nobil! ame
ricani, nu m’ar fi insultat și tîr’it mal mult în noromSă fi fost o fata necunoscută și străină, n’ar fi avut nimic
de zis împotriva acestei casatorii. Dar o fată dintr”
veche și foarte bogată familie americană, să ascuIU
vocea respectului de sine, în loc de sunetul dolari*0’
scandal. Domnișoara trebuie să fie nebună. A cetit r°'
mane păcătoase’.
...
Să mă fi căsătorit cu vre-un bătrîn și impotent m»1'
nar, din lumea mea, cum se zice, acești morali g®°u .
mani, m’ar fi urcat în slavă. N’ar fi lipsit oameni, dine
creștinii miel frați și surori', care să strige: niin«liaț
căsătorie, încîntutoa're Domnișoara.
„
Voesc mai bine hula de cît’ aprobarea îiyOSiW®
acestor ființe atît de morale, care nu-s. făcute PeatS6
înțelege o dragoste născuta din înclinări intelect»1”
Și-s mindră de cele cite-va prietenii prețioase Pe C-B.
le-ara dobîndit. Acestea știu ce însemnează o iubire
cerii, o iubire puternică.’
Chicagp, 27 lanuqr 1887.
Nina van Zan'»t'
^oralitatea ocazională a oamenilor cinstiți
Te netăgăduit, cum-ca groaza de sînge se află la cea
r mare parte din oameni, ca și la o mulțime de
’niinal0- InSe’ ?CeaSt? ?rOa-zii’ nu merSe l)ăna acolo
- facă P° 0U1 in,ne„staF,e> stl verse sîngele semenilor
sVcînd interesul sau Iar împinge aici. Necesitățile
? ntei Pentru traiU
bUna 8tarea’ fac pp- he-care zi
,l1* oniiieui, să îndeplinească lucrurile cele mai respinl’?tonre. Rîndașii și cărătorii de murdării, de cari școala
nu s’a ocupat de loc, fost-au iei oare determiîn alegerea meșteșugului lor, de către oare-cari
stincte atavice,purcegînd din nu știu ce strămoși preu,D< ni sau preistorici? Maimiilt de cît. îndoelnic, cu osebire
îtse atinge de cărătorii de murdării. Ceea ce nu-i
îdoelnic, ie că, acești bravi muncitori, ajung să se
'chite» fără desgust, de-o sarcină care ar face să le■ine Pe 0 Diulțime de oameni, pe care, iei și-au luat-o,
\far din capul locului, fără să șovaiasca, fiind-că nu-i
frninos «să șovăești în fața muucei». Medicii ce diseflcă și fac autopsie, chirurgii cari «operează?, mujglaril cari omoară, nu sînt de loc atavici. Pe fie-care
zi sînt, în Franța, inii de femei, nici mai puțin bune,
nici mai puțin duioase de cît celelalte, cari îndepli
nesc cu cel mai mare sînge rece, o faptă crudă, a
cărei singură vedere ie odioasă și nesuferită, la o mul
țime de persoane, nesuspecte de loc de cine știe ce
sensiblerie. A smulge, cu toate țipeteîe-T sfâșietoare,
un biet cucoșel din mijlocul găinăriei sale, a-i lega
picioarele, a-I tăea cu foarfecele vasele limbei, a-1
atîrna apoi de picioare, pentru a înlesni scurgerea sîngelui, a fi de față la agoniea-i, adesea foarte lungă,
in timpul cărei, adesea^ i se smulg penele, ieată pri
veliștea ce are loc, înainte de a vi se arăta pe masă un
puiu fript. O mulțime de rcntier7-na8cuț7, îșî închipue,
cum-că mai bine s’ar învoi să nu mai mînînce carne,
de cît să se dedee sau să fie de față la asemenea
fapte. Curată închipuire sau inconștiență fățărnicie.
Dacă cine-va ar fi nevoit, ca să-și cîștige traiul, sau
chiar pentru a nu fi nevoit să mînînce numai ^pîne
goală, îl veți vedea, întrebuințîndu-și mușchii săi civilizați și aristocratici, să sucească gîtul la păsări, să
omoare viței, să tae miei. In urma sfatului unui doctor, nu va’sta nici de cum la europene să frequentezeabatoriul, pentru a bea sînge cald, fumegînd. Unui
asemenea om nu i-aș găsi nici o vină. I-aș imputa
numai, satisl’acțiea crudă ce-o are, cînd soldați! își pe
trec o mulțime’ de zile, ca să împuște mii din compatrioții lor dezarmați, prizonieri, sau vinovați că
Ș’ur fi răzvrătit împotriva unei stări sociale, care nu
înti-upeaza de Ioc idealul dreptăței, chiar nici în ochii
Privilegiaților, satisfacțiea ce-o are, cînd armatele eu
ropenești se ieu la întrecere de-a bombarda pe sălbateci,
pentru a-si împărți pe urmă țerile lor, sau cînd aceste
armate se’bombardează între iele, pentru a-șî rotunji
Ua cuprins și a îndeplini întinse planuri comerciale.
. S’ar putea spune foarte multe asupra acestei gro
zave teme, ale cărei variații recente, nu sînt de loc
’aa* pre jos de cele preistorice. Poate că astea nu-s
wilne? Chestie de definiție. In ori-ce caz,, sînt cchiv,llcnte ale crimei, tot atît de bine caracterizate ca și
omorurile îndeplinite de plantele carnivore asupra în
cetelor, de cînii turbați asupra semenilor lor, de guz|a?î, de lupi, de mom iți și furnici. Daca omorul, la
J°J» purcede dintr’o pornire de obîrșie preumana sau
Paleoiitică, nu-i nici de cum ereditatea reversiva. sau
mrogradg, care întețește această pornire, asta-zi in*®gunentată si făcuta obligatorie pentru toți, ci simereditatea continuatoare, în virtutea căreia mm-
21
căra cînd ni-i foame și în virtutea căreia îndeplinim,
în măsura facultăților noastre, toate actele apropriate
la mulțumirea trebuințelor noastre.
, Criminalii născut! nu se găsesc numai în închisori.
Cu toții sîntem criminali, daca voim să înțelegem prin
această expresie, de care re face abuz, posedarea ten
dințelor ereditare, de a te folosi, la nevoe, în paguba
semenilor tăi. Crimele omenești, pe cari le am in. ve
dere leu, indică, mai curînd, cruzimea și ferocitatea
speciei și a colectivităților etnice, sociale sau de altă na
tură. Cît despre echivalentele individuale ale crimei, voiu
aminti, leară-si, cum-ca nu-s anevoe de descoperit,
chiar în purtarea oamenilor cinstiți, din cari, cea mai
mare parte nu se sinchisesc nici de cum, de a uza de
acelea-și mijloace vătămătoare și imorale, ca și acele
de cari uzază așa numiți! uomini delinqiienti. Echiva
lentele crimei, la oamenii cinstiți, înfățoșază, ce-i drept,
marele avantaj, de-a remănea, mai mult sau mai puțin,
neobservate de codul penal, cel puțin de politie și
psichologii din școala noua. Cu toate astea, nu sînt
mai puțin recunoscute, de imorale și vătămătoare, chiar
de către acei cari au recurs la iele personal..Și ie destul
su ne închipuim, în ce chip s’ar purta-oamenii cinstiți,
dacă condițiile în cari trăesc și au trăit nu i-ar în
depărta de crima calificată de lege, tot cu atîta pu
tere, după cum alții sînt împinși s’o săvîrșască, de
cătră acelea-și condiții ale unui mediu opus...
' L. Manouvrier.
guna stare materială și morală
1
î. i
I
h
ii -
■
iI’
■
Daca chestiea socială Ie mai întăi de toate o ches
tie de bună stare materială, tea Teste, de asemenea și
în acela-și timp, o chestie de dezvoltare intelectuală
și morală. Nu ie prin urmare numai o chestie de burtă.
Să nu uităm nici o dată că o mare misiune socială,
vu
________________________
_
ca aceaw pe care clasa_muncitoare
trebuie să o îndepli-4,-* «r.-i.'ntnl-nn
neasc& față j
e societatea actuală, n
n’’nr
ar putea "ti
fi CUPIT.
săvîr£t j
enerație omenească foarte ridicată,
sită de ccît
dee 0
o g
generație
jq jj^vinta
j-w.rTTT.i-n intelectuală
-înFolor./-iini*} și
qî morală,
nînraln. deasupra
dftnsnnră- nivelului
nivelului
veche! civilizații.
civilizații.
p
e_j a
jevărat că ori-ce popor are guvernămîntul și
De-i
adevărat
ordinea socială ce merită, să ne consacram atunci
toat
^
ea
țaj ppentru
entru aa ajuta
toată vieața,
ajutala
la dezvoltarea
dezvoltarea unui popor,
îîmprejurul
niprejurul’nostru,
nostru, care
care sâ
£.. merite
i-critc oc ordine socială mai
perfecțiOnata, de
perfecționată,
de cît
cît acea a blăstămatei noastre epoci
capitaliste.
.
.
Civilizațiea omeneasca n’a cîștigat de loc pnn dez
voltarea capitalizmului, care a adus unele elemente
ale burgheziei la o bună stare materială și chiar la
o îmbielsugare necunoscută mai înainte.
Această burghezie a rămas, înse, în privința intelectu
ală și morală, o generație proastă, înginfată și cu vederi
înguste. întru cît privește- înaltele aspirați artistice
și științifice, aristocratica noastră financiară modernă
pare cu totul tocită, deși în bună stare materială.
Cauza civilizației omenești îeara-și n’ar cîștiga, prin
dezvoltarea unei generații de muncitori, tîmpi£ de
munca grea din cea mai fragedă vrîstă, îndîrjiți în
lupta de clase, mînați de singura patimă de a ajunge,
intr’o zi, din sclavi, stăpînii.
_
O generație care nu-i în stare sa se simtă împăti
mită pentru'înalta civilizație omenească, să răspândea
scă binefacerile acestei civilizații în toate părțile lu
me!, ieată, ceea-ce, prin silințele noastre, trebuie sa
înlăturăm cu ori-ce preț.
O. CORNELIȘSEN.
li
k
j
j
�REVISTA IDEEI
22
23
REVISTA IDEEI
Către America
Prietenului Maieu.
...Trebuie să-ți amintesc, prietene, mai întâi, cuvîntările domnilor Auerbach și Adolf Solomon, rostite innaintea plecărei noastre din București. Spuneau, cumcă vom fi îngrijiți, cu toate cele trebuitoare, anume
până la New-York. Că nu trebuie să luăm nimica cu noi,
101,
.A?
nici să cerșim pe drum, că nu-i frumos pentru Evrei.
Să arătăm lumei întregi, tuturor națiilor, cum-ca Evreu
nu-s cerșetori și n’au nevoe de ajutorul creștinilor.
Frumoase cuvîntări, nu-i așa ? Cu toate astea, cu
toată oratoriea măeastră a d-nilor Auerbach & Solo
mon, am suferit de foame, întreaga cale, ne-avînd ce
să mîncăm, în afară de Budapesta și de Brașov.
Da, prietene, înscenarea ce-o fac burghejii evrei
cu proletariatul evreu din România, împreună cu cataplasma, cu care caută să acopere rănile sîngerînde
din inimele suferinde, nu ie mai mult de cît un mij
loc de-a năbuși libera voință, libera gîndire a sufe
rinzilor de foame evrei, de a zădărnici unirea ce ar
putea-o face cu suferinzii de foame de alte naționa
lități, solidarizîndu-se într’o lupta comună în contra
capitalului, care-i zugrumă de o potrivă, în toate un
ghiurile lumei,
O luptă, înse, în contra stăpînirei de a-zi, nu va fi
întreprinsă de o mulțime ce ie nutrită cu șovinizm,
spre a fi -depărtata de_ ceilalți suferinzi, de o mul
țime de inși, cari, ținîndu-se de rang, de aleșii lui Dum
nezeu, se mîndresc cu rudele lor: baronii Rotschild,
Montefiore, Hirsch... Asemenea oameni, ajungînd la
Roterdam, în instituțiea «Montefiore», ca să arate ceau
șului că-s mulțămiți de sărmanul prînz ce li se dăruise,
se închinară de două ori pe zi, deși alta dată nu se
închinau nici o dată. Asemenea oameni, moralmente și
materialmente sclavi, nu se pot libera. Mulțămiți cu
micile pomeni ce li se dăruesc, strigă în gură mare:
Toți Evreii sîntem frați.
O, sărmani naivi, frații voștri, bogațî, cum îi nu
miți voi, fratfj se îngrijesc în de ajuns, să nustrigațî:
«toți suferinzii sînt frați». Voi sînteți jertfele marelui
idol internațional, ce se numește «Capital». Frații
voștri bogațî, fac întocmai acela-și lucru ca și frații lor,
bogății celorlalte nații, cu suferinzii lor. Vi se dă un
elexir, numit: naționalism, patriotism, 'sovinizm, ca
să nu aveți timpul să strigați alte strigăte, care ar
putea îngrozi și care ar vătăma marei familii ce se
numește «clasa stăpînitoare».
S'a trecem, acuma, prietene, la buna voința filan
tropilor noștri, și să vedem cît ie de mare iubirea lor
pentru noi. Iți spun încă o dată, cum că am fost zbu
ciumați de foame întreaga cale. Și, nu uita, că grupul
nostru, de.23 persoane, număra și femei, cu prunci
micuți la sîn.
r
Știu că-ți ieste cunoscut cu cîți bani am plecat Yeu
de-acasa-cu cincîspre zece bani. Și cam atîta avea fie-care
jioi. In Viena, am căpătat cîte 3 coroane de om.
Răcești bani ne-am dus pănă la New-York, cale de
20 zile. In Lipsea ne-a așteptat la gară un Evreu
di?St0oriiîU ° bar1bă?“Pu“ătoa«- Iei întrebă cine ie concă Deștemanr.epre,zintaî-Apoi îmi spuse,
ci îu GeraanU nJT*
USCată‘
mi*are8P““8
tea s’o mănînce... Dar nu primii nici un răsnn».
ură cale bună și plecă.
nBPlecarăm către Roterdam, o cale de 3 zile. Nu
apuca să-țî descriu felini prost în care am f08t
mai ales cu mîncarea. Iți poți închipui. Dar voi
învederez un fapt, foarte interesant. Iera în Ai
zi, înainte de a ne îmbarca pe vapor. Speranța no lt0‘
iera la Roterdam. Dar mai ierau numai cîte-va
pănă la plecare și nimene nu ne întreba dacă a
trebuință de ce-va, să ne luăm cu noi în vapor,
dus la reprezentantul alianței, «Womens von Gedl 51
și următorul dialog avu loc între noi.
let‘i
— Domnule von Gelder, ai să-mi dai voe să
vorbesc.
— Mă rog, fu răspunsul.
—Vom căpăta noi prin dumnea-voastră, ce-va bani ’■
pentru cele trebuincioase pe vapor ?
*•,
— O, nu. Nu aveți trebuință. Fie-care om canto
o pîne, pănă Ia Liverpol Apoi căpătați mîncare pevapor
— Bine, dar nu avem nici o centimă. Și vă «trap
atențiea, cum-că, în grupul nostru sînt femei cu copt
lași la sîn. Și cum putem așa pleca. Te rog, d-le von,
Gelder, ca să ne îngrijiți cu cele necesare, căci altfeliunu putem pleca.
— O, atunci puteți prea bine să vă întoarceți î .apoi.
Ie adevărat, că primului grup i-am dat și bani. Dai
nu mai dăm. Și știți de ce? Costă prea mult. Și,
chiar astă-zi, am primit o scrisoare din București, de
la domnu Auerbach, în care ne scrie să nu vă dăm
prea bună mîncare, căci vă vom învăța să mîncați
bine și nu veți mai voi să .munciți Ia America.
La cuvintele acestea, scoase ceasul din buzunar și 1
spuse: «ie timpul de a vă îmbarca pe vapor». Și
ast-feliu, prietene, c’o pîne subsuoară, plecarăm noi
din Roterdam. Drumul pănă la Quebec, durează 11
zile și 11 nopți. In Quebec am cerșit cîte-va pîni și
cîte-va scrumbii. In New-London, la feliu. Și, în ase
menea stare, ne-am dus doi Ia New-York, noi trimeșii
de către Alianța Israclitâ Universalii.
Acuma, vrei să știi cum am ajuns la New-York?
Intăi am fost opriți în Quebec. Acolo, se cere ca fie-care
să arate ce-va parale, cel puțin 3 dolari. Noi am găsit
la Quebec arestată, a patra grupă, plecată din Bu
curești, cu femei și copii, arestată de 20 de zile, tot din
aceea-și pricină. M’am gîndit să alergia o înșelătorie, .
la un refugiu. Am împrumutat cîți-va dolari de la un ;
negustor, banii au mers din mînă în mină, și, ast-feliu, i
am păcălit reprezentanții stăpînirei Americane, de la
granițele Canadiene Grupa a patra n’a știut că sb
cere bani, și cînd a aflat, iera atunci prea tî’rziu. Fiincționarii vamali aflaseră cum-că nimeni n’are nimic.
Ajungem în sfîrșit ajungem la New-York. Aici nu ier»
nici un cîne să latre după noi. Nu iera nimene să
primească la gară. Ce iera de făcut. New-Yorkul nu ic
un orășel de-ale noastre. De unde să iau 5 cents, 1
pentru tramvaiu,casămă duc în oraș. Otristeță adîncă '
se zugrăvi pe fețele femeilor cu copiii în brațe. Oste^
niți, prăpădiți, de călătorie, flămînzi, nedormiți, ce 8» j.
ne facem. Cui să ne adresăm? Străini, fără limbă, șij
închipuiți, într’o stație ca New-York, unde furnic»
milioane de oameni. In cele din urmă, mă hotărî! să
mă duc cu nevinovatele mele picioare. După doua ore
de drum, măîntorsei, ne dînd de nimene în oraș. D»ri
cînd mă întorsei, nu mai găsii pe nici unul dintre to
varășii miei : toți se pierdură, ca sarea în apă.
Căldura iera nesuferită. Nu mîncasem de 24 de cea
suri. Capul îmi vîjiea. In urechi îmi suna, în stomac
îmi tuna. Fiert de soare mi-iera tot corpul. Trebui s»
mă adăpostesc la umbra unui camion și adormiî, gîn'
dindu-mă la călătorie și la țara de aur la care visasem 1
de mult. In somn, ini se păru cu domnii Auer-
proape i se dase. lea îl iubise. Asta-i îera în sînge, și
tîrnîiturile ce i le administra tată-său, nu o putuseră
lecui de patima ce avea. Fugi din casa părintească
Pevrei. Ni se păru că domnu von Gelder îmi și rătăci cam preste tot, căzînd, din legătură, în le
PeDne cum-că călătoria noastrăcostăpreamult. Apoi, mi gătură, pana înti’o mizerie neagră, care o făcu să se
păru că evreul cu barba frumoasă, din Lipsea, a- rastăgolească, încet-încet, în noroiu. Cu toate astea
?tce pîne
viir?tî- Aici stomacul se sgudui și mă nu iera numai vina iei. Dacă bărbatul iei dintâi ar fi
? ezii. Simțind gustul viuștilor din Lipsea, stomacul fost cinstit, dînsa ar fi trăit necontenit cu iei. Dar
. ț atrase atențiea că nu trebuie să rămîn mult în iei o deprava înadins, și, devenit agent de moravuri,
‘*1 acela. Desperat peste măsură,mă sculai și plecai o făcu să-și iee condicuță, ca să trăească, fără de nici
?° ora^ După cîte- -a ceasuri de umblet, găsii un cu- 0 grijă, pe socoteala iei.
lea povestea toate astea, liniștit, c’o voace trăgăoscut caie mă găzdui cîte-va zile, și care, îmi înlesni,
n •, aiutorul altor cunoscuți de a putea sa mă por- nata, cu vorbe fără nici o perdea, cu amănunte ne
JeTc și
ajung la Chicago...
rușinate, ca neînțelegînd giozăviea celor ce spunea.
Charlot, îi privea fruntea iei joasă, umerii obrajilor
1 August 1901, Chicago.
A. Vaisman.
îeșițî, ochii iei mititei, și, în frumusețea-i inteligentă
și ordinară, regăsea vag, cu un desgust instinctiv, îm
potriva acestui suvenir, ce-va din trăsăturile mă-seî,
acea apatie îndobitocită a privirei, ce i-o văzuse. în
GOANĂ DE FEMEI
timpul din urmă, la Sâlpctriere. Tot o dată, îl cuprinse
o furie, împotriva societăței, care îngădue asemenea
într’o sară, pe cînd se ridica de pe o bancă, de pe grozăvii. Fata asta, crescută la întâmplare, în pilde
care, vreme de o mulțime de ceasuri, contemplase gara rele, pe cînd părinții iei se deșelau, departe de dînsa,
de Nord, Cbarlot văzu o femee alergînd către dînsul. muncind. Corupțiea asta, apueînd-o în stradă, și, la
Dînsa îi luă brațul, tîrîndu-1, atît de gîfuind, în cît, de șeisprezece ani, aruneînd-o, gata stricată, un brațele
o cam dată, nici nu putea vorbi. Uimit, o apucă iute, celui dintâi venit. După aceea, această poliție, abuzînd
împins, tîrît de iea, mut de zurpriză și iei. La cel din de o nenorocită, fără de nici un sprijin, trăind după
tâi felinar, pe lîngă care trecură, dînsul văzu că-i fru urmele iei, ca după a unui lucru, țărmurind-o in vițiu,
moasă, ceea-ce-i deșteptă o bucurie în suflet, fără să și interzieîndu-i ori-ce întoarcere la o stare mai bună.
știe de ce. Dînsul voi să se oprească, dar dînsa îl tîrî.
lea își spunea mizerjile cu o resignare de brută, ne
— Nu... te rog... hai înainte... mă urmăresc agenții. mai avînd de cît o privire dobitocească și stinsă,
Atuncea, înțelese. Întorcînd capul, văzu pe celult pierdută în gol, cînd vorbea despre întăile iei răz
trotuar, aproape în dreptul său, o mulțime de femei, vrătiri. Cel puțin, iea nu ar fi voit să-și îndeplinească
cari fugeau, pierdute, țipînd, c’o foșniturij de fuste, meseriea în cartierul părinților iei, dar prefectura
cari li se bateau de călcăe. în urma lor, o ceată de nu vru să știe. I se fixă și trotuarul și ceasurile în
care trebuea sa umble. Pururea iera lovită de contra
pungași mizerabili.
Unii trebueau să treacă pe lîngă iei. Iși aduse venții, de groază, de urmăriri Chiar acolo, dînsa iera
aminte atunci de ceea ce cetise, de lațurile aruncate persecutată.
de cătră agenții de moravuri, de goana infamă, poves
Trebuea să stee închisă în cară, hu se putea pune
tită, în tot largul, de către foile polițienești, cari amu la fereastră, să leasă cînd voea, să primească o prie
zau, cu mișeliea aceasta, pe cetitorii burghejî, virtu tenă. Un inspector, a cărui metresă nu vru să fie, nu-i
oși, și pe femeile cinstite. Și, tot o dată, își aduse lăsa un minut de răgaz. Voea s’o facă să între între
aminte, de trucurile de trupier, pe care le întrebuin casă de prostituție. In cele din urmă, dînsa se resigna,
țase odinioară, pentru a trage pe sfoară un adjutant, răzvrătirea ne conducând de cît la Grand-Hotel de
din cari trucuri cel mai de samă iera, a nu fugi de Saint-Lazare, la pușcărie. Se împăca cu agenții, dînsub-ofițer, ci, din potrivă, a-l întâmpina, cu un salut, du-se tuturora cari o voeau. Și ar fi fost fericită,
dacă șeful, care comanda
expedițiea serei aceleia^ n’ar
care-i înlătura ori-ce
■uc bănueală.
vauuv......
A ,
- J A,
uaca 5ULU1, taie
------,ă? zise
și,. IU
intorcmdu-se
fi cej>ut de la
para
ie.
— Nu-ți fie teamă,
zise dînsul
dinsui femeei.
lemeei, șî,
WA
înapoi, mergînd încet, trecu de gonitori, trecu pe urmă
Acuma, nu știea încotro să apuce. Nu mai avea
nici
Și
de pe
ceata
așteptau
camarazii,
zind
loc argușilor
cinci-șese cari
lece.își
acbșuu
,
----- pă
Șh fara
w un gologan, și, fără îndoială, hotelul iei iera
''■ipraveghiat.
Amantul sau
său de
zind
pe
loc
cinci-șese
fete.
Aceștia,
scrutară,
se
înțelege, perechea. Inse Charlot, îi privi atît de liniștit, supraveghiat. Amantul
de inimă
înm. iera la Mazas,
_
maț de
muite
—
“s co
- - o- .... nn recunoscură fe- ?smdltJP? mai multe luDb
ranunea
Clt 1sa
se 2--sprijinindu-se în umbrela-i, că iei nu recunoscură
înece. Plîngea.
pi
Charlot er
îi luă mîna, o mîngie. Mila-i iera mai mare
meea, pe care o luară drept o obicinuită a balului de
ît desguscuî.
In Montinartre-Elisee, care-și avea hîrtiile în regulă, de cît
desgustul. Feiucca
Femeea asta, Icra,
iera, ca și dînsul, un
i.
Cu
toate
Și care se întorcea acasă, puiîînd mîna pe un tînăr naiv. paria. ~
' astea
*“ ’iera plăcută, eși-i
». veni o dorință
privească
mai
în
lumină.
Ii
oferi
s’o ducaunde-va,
După vre-o cîți-va pași, maî departe, Charlot, cu to să o
iea se învoi, c’o bucurie, ce-î puse o flacăra în ochi,
varășa lui, luară altă stradă. Dînsa iera în siguranță
?! o făcu, pentru o clipă, frumoasă.
acum, puteau vorbi. Cu toate astea, dînsa tot tremura,
F. Bonnetain.
voi să se oprească de cît pe bulevardul Denain,
’D fața gărei de Nord, pe terasa unei berării flamande.
Cîte-va
scrieri
cari
pot
fi
consultate
cu
foarte mare folos^.
Charlot, avea, din fericire, vre-o cîți-va bani la dînsul.
comandă două beii, și, după aceea sărmana îi spuCc-7 de făcui, roman, de Cernișevsky.
istoriea iei. Istorie banală, obicinuită, dar care inColccțiea MișcSreT SociaJe.
^esă ca un roman, pe nefericitul, pentru care, PanColecție.a lieristc'f Idech
H cu toate tainele lui, iera încă un necunoscut.
DderminiSHiul Social.
chiema Fanny M6jean si iera fată de oameni cum
Emanciparea Fcmceî.
se cade. Tatăl său iera mecanic la rafinăriea Lebaudy
Medicina Socială.
,ae h Villette. Mă-sa, lucra la cuverturi, tot în aceSe cer de la Revista Ide ei.
r/?1 cartier. La șeisprezece ani, dînsa fusese sedusa.
e fapt, iea nu-și prea învinuea amantul dintâi, A-
% îi
LU* CAV
UUIHIUU
—--------------
4A
~--------- f
•
■
i •
lili ■
I
I
!
�REVISTA IBEEi
REVISTA IDEE!
24
TÎRG DE COPII
maidan,
Intre Spitalfields și Bethnal Green, pe un i se ține
din care creșterea populației a făcut o stradă,lesedimițini
Lunea și Marțea, între șase și șapte^ ceasuri de dimi
neață, un tîrg -de copii. Ie un felin de loc deschis,
unde se adună copii de amîndouă sexele,, de la vrîsta
de șapte ani în sus, pentru a fi tocmiți, cit saptSmtna sau cu luna, de orî-cine avea nevoe dc slugăriea
lor. Cînd tîrgul ie slab, găsești în această pieață pănă
pe la trei sute de asemenea sărmani micuți. Cînd
daraverurile încep să meargă, nu vezi, mai mulți de
cinci-zeci sau șae-zeci de o dată.
. Hickson, în raportu-i, asupra stare! țesătorilor scrie:
«Am cercetat acest tîrg și am găsit cam la vre-o
șapte-zeci de copii adunați, cea mai mare parte în
tovărășiți de părinții lor. Abiea sosit, și, care mai de
care, mă îmbiea cu marfa.
«Doriți un băiet, Domnule?... O fetiță, Domnule, de
slujit?...» Dintre părinți, unii nu păreau a fi tocmai
sennani. Mama unei copile, iera femeea unui negus
tor, care se bucura de-o oare-care stare. Alta iera
dintr’o familie de țesători de catifea, cu un salariu
destul de ridicat».
Amatorii veneau din toate părțile orașului. Unul
avea trebuință de un ucenic, altul de o fetiță ca aju
tor la servitoare. Și îi examinau, îi încercau întocmai
ca pe niște vite. «Tu iești prea slabă... Ia să-ți văd
brațele... Iești sănătoasă ? Ai să fi oare cuminte» ? Cu
minte. Se știe ce va să zică asta. Cuminte, însamnă
să te supui la tot ce-ți poruncește domnul. Tocmeala
gata? Plătește pe o săptămînă înainte, și apoi pleacă
cu marfa.
«Nu poți sa te stăpînești, zicea, cu privire la aceasta,
Leon Faucher, de o simțire dureroasă, ce merge pănă
la indignare, pănă la. groaza. Ce poate fi mai mon
struos de cît asta ? Un tată, o mamă, îșî scot copilul
în tîrg, îl lauda ca pe o marfă de rînd, îl expun pri
vitei trecătorilor și lasă sa i se încerce corpul și
deșteptăciunea. încă din cea mai fragedă vrîsta, l’aruncă exploatare! celui dintăiu venit, numai să dea
mai mult. îl dă pe mîna stăpînului desfrînat, ca și pe
mina unui stăpîn cum se cade, fără cea mai mică che
zășie ca-i vor da pilde frumoase și o întreținere bunăn.
Morala părinților, se știe, ie din cele mai mlădioase.
Ie de ajuns ca fetița, să le aducă regulat, la sfîrșitul
săptămînei, cîți-va șilingi, pentru ca tatăl sau mama
să n’o mai întrebe despre ceea-ce ar fi putut să ceară
de la dînsa stăpînul.
Dar... afurisit să fie cine se gîndcște acuma la ce-va...
Inse Du-Î vorba tocmai despre tîrgul de la Spitalfields,
ci despre altul, cu mult mai întins. Odinioară, desfa
cerea, vinderea asta se făcea într’un loc anumit, în
tru cît-va oficial, la zile hotărîte, la cutare sau cutare
ceas. Acum se face la ori-ce oră, și în ori-ce parte a
orașului. Traficul s’a înlocuit Ori-care locuitor, ori
care trecător prin Londra, se poate încredința de asta.
Și d-1 Godson, n’are de cît să se plimbe sara, pe la
unele răspîntii, pentru-ca, cu tot gulerul său evangelic și serioasa sa haină de levit, să se vadă asaltat
de propuneri, făcute, dacă nu de însă-și mamele, cel
puțin de copile, care-1 vor sili chiar cu rizicul de a seafuriși pe sine, să se gîndească și mai și...
Chestiea celor cinci-spre-zece sărmani micuți, clovni,
porecliți cu numele grotesc de Beni Zug Zug, ne
arată în de ajuns, că comerțul de copii ie tot mai
înfloritor, și, gingașele Engleze, cari alergară, vreme
ae cite-va luni să aplaude dibăciea acestor pseudoArabi, mei nu-și închipuiau că admiră talentele unor
compatnoțî. Mulți dintre iei, într’adevăr, își uitaseră
limba materna, ceea ce și încumeta pe Barnum de a-și
aduce trupa la Londra, adevărata iei obîrșie, și de unde
plecă, fără piedică, cu trupa și mai bine rotunjită
Corespondentul unui ziar englez, descoperi într’o tavernă dm Constantinopol pe acești nenorociți micuț]
muritori de foame, deșălați în bătăi, aproape goi ’J
de
putrezind în murdării. Cu toții fuseseră vînduți Qg
rntrR
părerea de rău
către nărîntiî
părinții lor.
lor, zice iei, și, cu toată
.
trebuie să adaog ca, numaii Anglia ^figura
figura în acest
trafic. Dar ceea ce-1 mișcă maî mult, nu ierau atît
chinurile, lipsa în care se găseau, cît mai cu samă
ignoranța cu desăvîrșire a Evangheliei sau a biblie^
bibliei
în care îi lăsase Barnum.
Și, dacă se găsesc *băîețî de vînzare, marfa ordinară
"
.«vi-nfA ale
nlA Orientului.
în părțile depărtate
Orientului, încbinuiti-vă
închipuiți-vă nf*.
cît
de înaintată trebuie să fie vinderea copilelor.
Fetele, pănă la vîrsta de 14—15 ani, aduc mai mult
cîștig, mărturisea o madamă. Peste vrîsta asta, te pun
la cheltuială, sau fug cu cel dintâi stricat curele ieSe
în cale, lăsîndu-și sărmana mamă singură. -Mai crește
copii, Domnule, ieată-ți răsplata». De aceea, cît timp
fetele trăiau sub acoperișul iei, știea să se folosească.
«Trebuie să te gîndești la bătrînețe». Fie-care fată,
îi aducea sara o sumă hotărîtă, potrivit cu vrîsta.
Cea mai mare, de doi-spre-zece ani, iera taxată cu
cinci șilingi, ceea-ce făcea un total de o liră sterlingă
și jumătate pe săptămînă, afară de Duminica, consa
crată Domnului, odihnei și petrecerilor familiare,
Intr’o noapte, un policcman găsi o copilă de șapte ani,
adormită într’un gang, Intrebînd-o, copila spuse că
nu îndrăznea să meargă acasă, fiind-că nu putuse aduna doi șilingi. Aceasta iera taxa zilnică, pe care
maman o pusese, pe talentele abiea începătoare ale
ficei sale maî mici. Matroha fu osîndită la cîte-va
săptamîni de închisoare, nu fiind-că își silea fetele la
desfrîu, ci pentru ca le lașa să doarmă pe drumuri.
Pe lîngă acestea, cari aveau măcar o familie, cari
știau unde să tragă noaptea , unde să se încălzască, unde
să doarmă, cîte altele lipsite de pîne, fără foc, fără
adăpost, așteptînd pe caldarimul ulicioarelor umede,
întocmai ca fecioara din Saint-Gillea, pe cel dintâi
trecător, care să le dea cîți-va gologani ea să-și plătească un adăpost.
A cui ie vina? Negreșit nu a lor. Ie una din gro
zavele nedreptăți sociale. Dar, să ne înțelegem. So
cietatea ieste iea oare în totul răspunzătoare de neprevederea săracului ? Iea oare-1 împinge să-și lase, Sîmbăta, în teșgheaua crîșmelor, la publie-house., tot salariul dintr’o săptămînă, să se întoarcă beat șcasu,
să-și gonească cu lovituri fetele, să-și ucidă femeea
în bătăi? Iea oare îl silește, cînd abiea i-ajungepen
tru nevoile sale, să-și înmulțească în fie-care an familjea încă cu un flărnînd, pe care îl va lepăda educațieî de stradă, îndată ce se va putea ținea pe picioare ?
Ajunge să ne aruncăm o privire prin lungile și întunecoasele alei, prin ganguri, prin curțile murdare,
prin ulițele strimte, ca să vedem de unde vine răul,
Ie un furnicar de copii soioși, zdrențuiți, arătînd
prin găurile hainelor hărtănite, trupurile lor slabe și
buboase. Nici unul, n’ar fi vrut să fie născut, daca
ar fi putut să știe mai dinainte mizeriile ereditare,
ce-l aștepta în ’ iadul social, pe care i-1 deschidea
mama. Inse au fost născuți și trebuie să tiăiascai o
amenințare din ce în ce mai mare pentru viitor.
încă o dată, copiii aceștia vor fi luațî de apa pros
tituției sau furtului, sau și de una și de alta. Ie un fur*
nicar, unde mișună toate vițiile, unde, în promiscui*
tatea culcușurilor comune, micul vecin conrupe P®
mica vecină, cînd nu se întîmplă chiar tatăl să-ș1
violeze fiica, sau fratele să se folosească de soră.
H. Feance.
Politică Melioristă
i
i
1
j
'
i
!
1
’l.
,
'
,
>
i
ji
•
,
25
și în acela-șî timp de mari filantropi, £’au gîndit, să
alcătuiască niște gigantice asociaț?n sau truste. Toate
productele necesare alimentării și vieței, ca griul,
zahărul, cărbunii, antracitul, țesăturile de bumbac,
tot ce se poate acapara și arunca după aceea pe pieață,
slujiră la formarea sindicatelor de financiari, cari or
ganizară trustele. N’are nimic a face dacă mica in
dustrie ieșea de-aice ruinată, în folosul industriei mari,
că muncitorii deveneau o adevărată turmă. Iei vor avea
încaltea numai un singur stăpîn, nu vor maî fi nevoit!
să alerge din stăpîn în stăpîn, ceea-ce nici nu vor
putea de alt-feliu, a-și oferi produsele și vinde bra
țele lor. Trustul oțelurilor, format prin punerea în
valoare, sub o aceea-șî direcție, a numeroase fabrici
de tole de oțel, de tuburi, de baloane, care a ajuns
posesor al minelor de fier, cu mui mult de 200 furnale
și ocupînd mai mult de 385.000 lucrători, a realizat
și mai bine fericirea lucrătorilor săi. Aceștia, nu vor
mai avea dreptul de-a face parte din uniunea lucră
torilor, din sindicatul profesiune! lor. Nu vor avea
dreptul să înceteze munca, să refuze a mai munci,
orî-cum, fiind-că nu vor mai fi primiți după aceea în
lucru, și alți stapîni nu vor avea, nu vor putea avea,
căror să poată să-și vîndă munca. Poate că ie neFlul,ul> u se
=>c zice
z,icc că
uasu
avui în
m vedere
veaere tocmai nevoile
ne
propriu
s’a avut
muncitorilor. Dar ieată o operă de îmbunătățirire so_
cială, pe care fostul Președinte, nu a lipsit să
să oo susțje cu toate prerogativel’e sale
P
Nu putem sa ne plîngem cum-că guvernele dom
și cfl stradanumțele lor nu-s ca să făcu fericirea po
poarelor-.. In Elveția,, obșervmdu-se, bună-oară, cum-că
ar fi nefericiți muncitorii, sau, pentru a nu fi lăsați
s5 ajungă nefericiți, s’a cuutat să se proecteze o lege
prin care sa se declare munca cu totul obligatoare!
In senzul ca,~ on-ce ins, dm clasa celor priviți ca
muncitori, găsit cum-va neocupat, în stradă, să fie
socotit vagabond și sa îndure, ca atare, niște penalități
prescrise. Prea se depnnseseră oamenii să fie preten
țioși în angajamente, să ție să li se răsplătească munca
maî bine, și sa se pue necontenit în grevă, de cîte
orî condițiile de muncă s’ar maî fi împovorat puțin
sau nu le-ar maî fi putut îndura cum îerau. Fie-care
muncitor, va fi catalogat, va fi dator să poarte un
număr, o etichetă, va fi dator să lucreze orî-cum, su-sî
cute cu ori-ce preț un stăpîn. Nu vor maî fi cu pu
tinii, cu chipul acesta, pierderi de vreme, codiri la
muncă. Și fericirea tuturor va fi asigurată. Intr’o tară
,
atît de înaintata, unde poporul are atîțî
r*eț“ reprezentanți
influența, din cari unii în slujbe mari,
în cele
cele mni
mai înîniri. în
<?St .^e.fn’rare. ^aca Chestiea
jmbunatațirei vieței iar fi primit o deslegure cu asta,
Sau deslegat acolo alte chestii, de cari spiritele active
au no denlina
deplină idee,
idee, ehestinn
chestiea nWnhKWf
ospitalităței străinilor,
chestiea libertăței opiniilor, și altele, cari nici în cele
In Italia, răul cel mare iera că oamenii puteau să
mai despotice, în cele mai autocratice state nu ar fi se întâlnească maî mult sau maî puțin în voe și să
fost și nu au fost deslegate mai bine. Se putea să nu desbată asupra intereselor lor. Răul cel mare iera, ca
fie deslegată la felii! și tot atît de bine, chestiea man se putea exprima diferite opinii asupra stăreî sociale
cei? Declare-se nemulțumit cine-va.
și se puteau face aprecieri asupra mobilelor ce ar fi
----------- ----------------ir —
— săvîrșirea
In j ranța, muncitorii aflîndu-se în zbucium, guver- —putut î-J
îndemna,
pe unii
criminali politici, Cîn
nul, îu urma inițiativei unui reprezentant al poporu- faptelor
1— lor.
’— jandarmeriea,
T—3------ -j—
_-i;xr._
administrațiea,
poli'țiea,
lui, tocmai aflat in guvern, veni c’o lege de retragere aveau puteri destul de mari, aproape discreționare,
pentru muncitorii bătrînî. Fie-care, din cei 9,200.000 cenzura tot așa. Dar asta nu iera de ajuns. Un guvern
de lucrători, cîți sînt contați în Franța, după statistica părintesc, cu tendința liberale,
uciuie, a
u mai
uiui adus
iiuio o
u lege
icgc prepicoficială, vor trebui să verse, în mijlociu, cîte 10 cen- —
:x---- Prin --' ori-ce
------venitoare.
îea -*
se interzice formal,
aso
time pe ziua lucrătoare, socotite zilele lucrătoare la ciație, întrunire, conciliabul, de două sau maî multe per
250. Ceea ce ar aduce, pe an, 230,000.000 lei. De soane, .care ar avea de scop de a lovi în starea actu
ndăogut la suma aceasta, aceea-și anuitate vărsată de ală, care s’ar înțelege, fie și numai temporal, pentru
patroni, cu toate că și anuitatea aceasta produsă tot a pregăti sau făptui delicte împotriva vieței sau inde muncitori. In total, 460,000.000 lei. N’are a face tegritățeî persoanelor, împotriva proprietățeî sau aux-_:xsx_- Contravenitorii,
n__x-------- .-x._^ vor g loviți de diferite pe
dacă se vor înfrupta din beneficiile legei acesteea abiea torităței.
500.000 de oameni, cîți vor ajunge, asemeni după da- depse. Orî-cine va publica, de asemeni, lucruri intețitele oficiale, la limita de vrîstă fixată, anume la 65 toare să se prepare și faptuiască cele prevăzute mai
de ani. N’are a face dacă chiar aceștia, în loc de 920 sus, va fi supus la deportare, supus la domiciliu for
lingă UIUC
alte ACI
rele ce va avea să îndure. Loviți
lei, de fie-care, pe an, cît li s’ar fi cuvenit să atingă, țat, pe litigii
j_ diferite
.tx_ pedepse,
__j---- vor g chiar ceî ce-ar areta vre-o
împărțit vărsămtntul numai a uniu singur an, 460,000,000 da
față de osindițiî justiției, cari-ar deschide în
prin 500,000, nu vor avea a primi de cît 63'1 lei, cît simpatie
---li se hotărește, în mediu, după anume socoteli, sus- favoarea acestora vre o subscripție publică, sau le-ar
trăgîndu-li-se cîte 289 de lei de om, în total 144,500.000 veni cum-va în ajutor. Se înțelege, totul ieste lăsat
iri pe an. Și, leară-și, n’are a face nimic dacă legea la ap reciarea suverană a celor învestiți cu putere. Iei
ieste propusă să se aplice deplin, abiea peste 47 de pot cuprinde în binuirea lor și pot găsi imputabile
ftni, tocmai hi 1949, cînd abiea muncitorii acum de fapte cu totul inofensive, persoane cu totul vrednice
Î8 ani ar fi să întrunească vrîsta. Toți banii adunați de respect. Dar asta spre binele poporului întreg,
care
va deborda de fericire, An™™
dacă nu se va Aiati
clăti nimic,
nimic
Pănă atuncea, în sumă ca de vre-o două-zeci de miliarde, și /M
”’Q ™
suta și mai bine de milioane, economie sau reținere din starea actuală.
In Germania, ce neajuns putea să fie maî mare, de
P® an, afară de procente, vor benificiea doar statului.
Se va susține armata, magistratura, polițiea... Dar re cît că uniforma soldaților iera de o coloare care pu
zultatul cel mare, va fi că muncitorii în tot răstim tea să fie remarcată de la o oare-care distanță. Re
poporului,
pul acesta, vor remănea liniștiți, fericiți, că soarta li prezentații
r------r
.t
'*pătrunși
x d* în
- -*■parlament,
» H 07 fi 1*1nu
iputeau
- fi
110715
8 u regulat, anume asa feliu. Desigur, uite Împrejurări «X
să scape dm vedere aceasta. .Qt
Si îâî
iei n
n ’n„
au dezarmat,
pana
vor interveni păAă atuncea de loc, ca să aducă o n’au iuent sa ubindeasca o lege, prin care sa se prea|fâ soluție chestiei sociale
vadS schimbarea zisei uniforme. Noroc ca an fost in
In Statele-Unite, nenorocirea lucrătorilor venea de- număr mai mure. Experiența ce s a făcut a fost cu toac°lo, Că o multimfi dp lucruri se debitau în parte, tul in favoare. Cu uniforma noua bau vesminait soldațu
iucrito^
sindica, să-și cari au fost expediați în China La adăpostul iei, dinaPere interesele lor. Un număr de mari capitaliști șn au savîrșit acele cumplite, acele smgeroase măce
■ii;
'ii
■
'
!
in
•ii !
|.i
■
I
i
i
î’l !-
Fi
;î<
i
�REVISTA IDEE!
Iun. voesc să zic au repurtat acele strălucite izbînzi.
re-
Vor mai fi de făcut iele unele mici schimbări, de re
format unele amănunte. Inse nu vor scăpa nici acestea
vigilenței reprezentanților mulțime!, pentru-că doar
spre binele mulțime! legiferează iei...
In Belgia,nenorocirea iera, cum-căjandarmeria nu iera
îndestul de plătită. Aceia-și reprezentanți ai mulțime!,
nu puteau să nu-șî dee samă. Iei n’au lipsit să făgaduiască o mărire de soldă, cînd, re.alizîndu-se votul
universal integral, vor dobîndi majoritatea, vor stabili
regimul lor. Cînd toate celelalte clase o duc atît de
bine, se scaldă în bielșug, se putea oare.să se lese
în părăsire tocmai o clasă ca cea despre care vorbim?
Care alta, din toate, are un rol mai important ? De
parte de a o face să se verse în celelalte clase pro
ducătoare, jandarmeriea va fi cu rigurozitate păstrată.
Probabil o să maî fie cazuri cînd să se ceară intervenirea iei. Și partea cea maî înaintată, din reprezentanța
parlamentului belg, are pentru jandarmerie o solici
tudine aparte. Nu se putea mai logic.
La noi, pentru-că nu aveți de ce rîde, avem și noi
melioriștii noștri. La noi, sperăm că, în curînd, se va
vota o lege, care să nu atingă întru nimic capitalul,
care, desigur, și ie afară din chestie, se va vota o lege,
asupra meseriilor sau muncei. Nu-i vorba, noi nu avem
muncitori, nici chestie muncitorească. Inse de ce nu
s’ar face o lege. Dacă nu va folosi, nu va strica nimărui. Luînd-o înse pe alta parte, cînd muncitorii vor fi
înscriși în livrete, vor fi cu condicuță, cu diplome,
cu atestate mai anevoe de dobîndit, veți vedea dacă
va mai avea de zis vre unul ce-va. De prisos să mai
fie reglementată exploatarea, cînd iea găsește mii de
căi să calce ori-ce reglementare. Trebueau să mai fie
împo votate puțin condițiile de muncă, să se creeze o
clasă de privilegiați, de monopolizatori de lucrări, pen
tru-că, numai cu prețul acesta, se va putea revărsa fe
ricirea deplină, peste mulțimea celor ce hălăduesc în
țara aceasta și-s bîntuiți de nevoi. Trebuea să se arunce
puțin nasip în ochii unor naivi, cari-și așteaptă fericirea de la alții. Nu-i vorbă, legiuitorii noștri, atârnă
de o cam dată cam greu, fiind-că așa li-i meseriea,
fiind-că voi să cumpănească maî bine, să facă lucru
maî cu temeiu, întru folosul tuturor. Altă preocupare
nici n’au. Inse, în cele din urmă, vor fî siliți să gră
bească, doar nu degeaba au iei o tinerime generoasă,
care-a venit să-i ajute, înrîudurile lor. Ce va să zică
să ai reprezentanții tăi. Chiar și atâta lucru ie pentru
noi o satisfacție mare. Pot fi reforme neapărite, cari
să fie trecute pe sama generațiilor viitoare. Dar ce
ne pasă nouă, cînd sînt trecute cu aprobarea, sub in
dicarea reprezentanților noștri iluștri. Nu știu mai bine
adică îei ce ne priește nouă?
Singură Anglia ie mai nenorocită. Acolo, muncitorii
au luat-o înainte, n’au mai așteptat să-i fericească
alții, n’au ostenit guvernul să mai legifereze, să mai
prevadă iei. Iei și-au făcut o datină singuri. Prin ligile
și prin asociațiile și prin mișcările lor, au stabilit, ca,
într o sumă de bresle, să nu se maî muncească de loc
mai mult de opt ceasuri pe zi. A venit și parlamentul
pe urmă, ca să sancționeze datina asta, pentru-că altfeliu ce rol ar mai fi avut iei. O' lege recentă sună,
că nici un individ, în curs de 24 de ceasuri, nu va
putea fi întrebuințat, într’o mină, peste 8 ceasuri. Cele
8 ceasuri, se vor socoti de cînd se va așeza omul pe
platformă, să se coboare. în mină, pănă în clipa cînd
va ieși. Dar ce folos, dacă legea aceasta privește o
chestie atît de puțin importantă, față de celelalte len are nicî Paiața ca să rămîe o literă
moartă. Ce-va mai mult, în minele de la Durham, nu
se lucrează de cît 7 % ceasuri, îeară în cele de la
HEVIHTA IDEE!
Northumberland de cît 6 %• Cum să nu fie oamenii
nefericiți, dacă sînt. duși așa de capul lor și dacă u0
parlament, de reacționari, un parlament de lorzi, sanc
ționează, fără împotrivire, tot ce orînduesc muncitorii.
Noroc că nu s’au hotărît încaltea, aceștia, să nu mai
împărțească cu nimeni produsul muncei lor, și
declare totul proprietate socială, obștească. Nu
mai că ar fî fost cea mai mare nenorocire, dar ar
fi fost curat peirea lor... De prisos să se mai tragă
încheeri, cînd faptele vorbesc. Remîne să ne încredem
pururea în alții, cînd sînt, cu osebire, reprezentanții
noștri. Și noi să robim înainte, că au iei grijă alții de
fericirea noastră. Par’că voi nu vedeți.
P. Mușoiu.
O Educație Liberală
Să presupunem, cum-că ar fi cu desăvîrșire sigur,
că vieața și starea fie-cărui din noi ar putea fi hotarîtă într’o zi sau în alta, prin cîștigarea sau pierde
rea unei partide de șah. Nu socotiți oare, cum-că ar
trebui să privim ca cea mai de căpetenie datorie, să
învățăm măcar numele pieselor și ce rol au, să știm
ce însemnează o gamba, să ne exercităm agerimea
ochiului, de a discerne toate metoadele, pentru a aduce sau a înlătura bătaea ? Nu credeți oare, cum-că
am dezaproba, am desprețui chiar, pe părintele, care
ar îngădui copilului său, am dezaproba și am despre
țul, statul, care ar îngădui cetățenilor săi, să crească,
iară de a cunoaște deosebirea dintre cavaler si pion?
Ie înse un adevăr vădit și cunoscut de toți, că vieața,
viitorul și fericirea fie-cărui diu noi, mai mult sau
mai puțin a tuturor celor ce sînt legați de noi, vor
fi determinate prin cunoștința ce vom avea de rega
lele unui joc nemăsurat de mult mai greu, mai comșnh, un joc ce s’a jucat de atît
plicat, de cît jocul de șah.
amar de veacuri,
și fie-care femee fiind
--------------------• fîe-care Tbărbat
’
unul din cei doi jucători. Tabla de șah ie lumea, pie
sele sînt fenomenele universului, regalele jocului sînt
ceea-ce numim legile Naturei. Adversarul ieste as
cuns vedere! noastre. Noi știm că jocul său ie puru
rea drept, cinstit și răbdător. Inse, mai știm, pe so
coteala noastră, cum-că nu ieartă nici o greșală, că
n’are cea mai mică îngăduire pentru ignoranță. Ju
cătorul bun, iscusit, cîștigă. Stângaciul, ie bătut, ie
făcut mat, fără grabă, dar fără milă.
Ceea-ce înțeleg ieu prin educație, stă a deprinde
regalele acestui vast joc. Cu alte cuvinte, educațiea,
ieste învățarea prin intelect a legilor Naturei, cuprinzîndu-se în acestea nu numai lucrurile și puterile lor,
ci și oamenii și moravurile lor. Educațiea Ie adapta
__ afectărilor și voinței, la o supremă dorință, aprinsă,
rea
serioasă, de
’j a ne pune în armonie cu legile acestea.
Trebuie „să spunem, cum-că, în realitate, nu-i nici
__ om fără educație.' Să presupunem, că ar fi cu puun
tințâ,
, , ca un adult, avîndu-și toate facultățile în de
" “ putere, s’ar vedea transportat, dintr’o dată, în
plină
lume, precum se zice c’a fost Adam, să presupunem
cum-că ai fi adus în lume, și lăsat liber să facă ce
i-ar plăcea. Cîtă vreme va remănea oare fără educa
ție ? Nici cinci minute. Natura îi va preda, prin ve
dere, prin auz, pipăit, proprietățile obiectelor. Dure
rea și plăcerea,1 fiindu-î pe aproape, îl vor povățui să
facă una și să nu facă alta. Și treptat, omul va primi
o educație, în scurt, dar reală, îndestulătoare pentru
împrejurările lui, fără «prisos», lipsită de cunoștința
nefolositoare.
ga presupunem, ca pe lingă acest solitar, ar mai
veni un nou Adam, sau, și maî bine, o Evă.’ O lume
nouă, mai .maie, de fenomene sociale și morale s’ar
ivi. Bucurii și dureri, față de cari toate celelalte n’ar
fi de cit niște palide umbre, ar izvorî din relațiile
nouă. Fericirea și întristarea, ar înlocui avertismen
tele ordinare ale placerei și durerei. Inse purtarea,
ar fi pururea hotanta de observarea urmărilor firești
; ale faptelor, de legile naturei omenești.
pentru fîe-care din noi, lumea a fost o data tot atît
de necunoscuta și tot atît de nouă, cum o găsi Adam
pe atunci, cu mult mai înainte de a fi fost suscep
tibili de o altă metodă de instrucție, ne-a luat în nnnfire Natura, și zilnic, în fie-care clipă, și-a îndeplinit
înriurirea-î educativă, ca să ne fasoneze faptele, po
trivit legilor Naturei, spre a nu ne stinge înainte de
vreme, din pricina nesupunere! noastre. Și nu credem,
că feliul acesta de educație ar fi sfîrșit cum-va astă-zi,
pentru care-va din noi. Pentru fie-care, lumea ie tot
tot atât de nouă acum, precum a fost în cea dintâi
zi, tot atît~ de plină de nenumărate noutăți, pentru
cine știe să le scruteze. Și Natura, continuă pururea
a ne educa, la marea școală a universului, aî cărei elevi
sîntem cu toții.
Natura a deslegat de mult, chestiea educației obli
gatorii. Inse, ca ori-ce legislație obligatorie, cea a Na
turei ieste adesea aspră și plină de o mulțime de operații. Ignoranța ie pedepsită tot atât de aspru, ca și
nesupunerea voluntară. Nepriceperea, primește tot aceea-și pedeapsă, ca și crima. Disciplina naturei nu
se traduce nici printr’o vorbă măcar, o dată cu lovi
tura, lovitura precedînd vorba: o lovitura fără cuvînt.
Treaba ta, să-ți dai samă, de ce ai suferit lovitura.
Scopul educației, în care intervine omul, scopul educației artificiale, ie de a îndrepta aceste cusururi
ale metodei naturale, de-a pregăti pe copil, să pri
mească educațiea Naturei, fără stângăcie, fără igno
ranță, fără neascultare voluntară, a-1 deprinde să-și
dee samă numai de cît, de cel dintâi semn al voinței
iei, să nu aștepte să fie pălmuit. In scurt, educațiea
artificială trebuie să fie anticiparea educației natu
rale. Și, o educație liberală, ie educațiea artificială
care pregătește pe om, nu numai să înlăture relele,
cari-s urmările celei mai mici nesupuneri la legile na
turei, ci și să prețuească, să utilizeze răsplătirile îm
părțite de Natură, tot atâta de liber ca și pedepsele
ce dă.
Acela, a primit o educație liberală, cărui i s’a for
mat corpul, în tinereță, pentru a i se supune neapă
rat voinței, îndeplinind cu tragere de inimă, cu plă
cere, întreaga muncă mecanică de care ie în stare: al
cărui intelect ieste un aparat de logică, sigur și calm,
ale cărui toate părțile sînt deopotrivă de tari, gata
să lucreze pe loc: care-i asemenea unei mașini de aburi, aptă pentru ori-ce întrebuințare, a urzi sau făuri
marile ancore intelectuale: acel al cărui crier ie în
zestrat prin știința verităților esențiale ale Naturei,
Prin știința legilor cari guvernează operațiile iei: acela
care, departe de a fi un înfrînat mărginit, ie plin de
vieața si de foc, dar ale cărei paterni sînt stăpînite
d.e o voință puternică, ascultând de o conștiință sen
sibilă : acela, care a învățat a iubi tot ce-i frumos,
m natură sau artă, a urî tot ce-i josnic, a respecta pe
altul cum se respecta pe sine.
Un asemenea om, și numai un asemenea om, a pno educație liberală, fiind-ca ie cît mai deplin cu
Cu putință în acord cu Natura. Dînsul va trage cel
mare folos din Natură, și Natura din iei. Vor merge
cu totul de acord. Dînsa îi va fi mama lui bine-facatc)are, îel îî Ta fi copilul, organul, iei însu-și devenit
Uștient, servitorul, interpretul iei.
Htdlley.
27
MĂCELĂRIA
capitalistă
Aid ne ucide firacul tn fuluaul hogolulul,
«Societatea burgheză ieste marele dușman al viețeL ,
a zis Jaures.
Ie adevărat.
Numai în Europa, mor pe fie-care an mai mult de
cinci milioane și jumătate de bărbați, femei și copii,
jertfe ale lăcomiei capitaliste.
Pe cînd mortalitatea anuală a bogaților atinge
rare-ori 1,25% din populație, acea a săracilor întrece
totdeauna 3%.
La Madeleine, cartierul cel mai bogat al Parisului,
mortalitatea nu-î de cît 1%. La Montparnasse, unde
sărăcimeaie foarte numeroasă, proporția se urcă la 4,3%.
Ie greu de hotărît procentul anual normal al mortalităței omenești. Desigur că-i mai mic de 1%. Pen
tru a dezarma critica cea mai aspră, să-1 ridicăm la
1,25%, adică la o cifră mai mare de cît acea a car
tierelor bogate din marile noastre orașe: Londra,
Paris, Viena.
Următorul tablou arată pentru fie-care stat european:
1. Populațiea.
2. Mortalitatea anuală.
3. Mortalitatea adusa la 1,25%.
4. Mortalitatea datorită mizeriei și urmărilor iei.
■
Mortalitatea anuală a statelor europene
STATE ;
-Norvegia
Suedia
Anglia
Scoția
Irlanda
Danemarca
Olanda
Elveția
Belgia
Franța
Germania
Italia
Austria
Spania
Ungaria
Rusia
Alte țări
TotalurI
Medii
I
2
5
30
4
4
2
4
3
6
.38
50
30
22
18
18
llo
24
375
I!
Hi
Proe. de i,a5»/0| ©^
MORTALITATE
■-------------- ,
Procent real
la 100
1,7
1,72
1,80
1,84
1,85
1,86
1,96
2,01
2,02
2,23
2,37
2,57
2,79
3,2
3,33
3,5
23
2,78
S“
în
I în
mii loc. la loo jrail loc.
34
86
549
74
85
37
88
60
181
847
1185
771
614
576
599
4026
672
10421
1,25
b
25? 9
63
23
375
174
50
24
50
35
25
12
50
36
38
22
75
46
475
372
625
550
375
396
275
339
225
351
225
374
1438 2587
300
372
1 4689 |' 6732
Numai în Europa noastră, mor pe fîe-care an cinci
milioane șapte sute trei zeci și două mii de indivizi,
jertfe ale nedreptăților sociale. Ace sur cifră înfăți
șează cinci zeci și cinci sutimi din contingentul mortuar.
Vieața mijlocie care ar trebui să fie de 80 de ani
cel puțin, cade la 36 de ani, fîind-că o clasă leneșă
își iea partea leului la împărțirea produselor muncei.
Populațiea Europei ie de 375 milioane de locuitori.
Mizeriei nu i-ar trebui de cît 65 de ani și jumătate,
s’o culce în mormînt.
Toate popoarele civilizate suferă de acela-și rău:
împărțirea neegală a bogățiilor, moștenirea unui trecut
odios.’ Cu toatele trebuie să lucreze la distrugerea
acestui rău, pregătind izbînda socialismului.
D. Descamps.
îl
!!
li:
'i-
-
i <1 i
1 :
îJ
�__--------- .-------------------------------------- '_______ ~____ REVISTA IDEEI
• REVISTA JDERI
28
Ou prilejul prezentîireî uuul proect de lege, în contra
Anarhiștilor, în senatul italian, Giovaimi Bovio a publicat
următorni articol, în. «Secolo» diu Milau. Giovamu Bovio
îe profesor de filosofica dreptului la Universitatea din
Neapole și ie reprezentantul fracțiune! republicane in
parlamentul italian. Pentru stadiul actual al concepțiilor
și practicelor noastre sociale, ni se pare interesant a
fiice să apară și in românește asemenea articol, pe care
nî-1 traduce unul din bunii'noștri prieteni.
P. M.
dezvoltarea-i și în expresiea lui, > comunismul fiind o
mare crimă, iei trebuie să fie distrus dm temelie, de
furiea vitejască a lui St. Dominic,^ care^ va șterge
cele din urmă .vestigii eretice, cu atît mai vîrtos, cu
cît împotrivirea ar fi mai mare»..
'
Jos cărțile, jos autorii, jos cetitorii, adnotatorii și
adepțiî. Jos tot, pană la spulberarea chiar și a nu
melui de comunism.
PROECTUL
leată care ar trebui să fie opera supraomului. lentă
caro ar fi pentru îel o glorie universală. Tot ce. so
cietatea noastră are mai elegant, mai parfumat, maî
poleit, îl va felicita pentru suprimarea acestui ter
min ordinar, ce repttezintă ce-va și mai ordinar încă.
Inse de unde să se pornească ? Ar trebui suprimat,
pe de altă parte, și cuvîntul individualisin^ fiind-cu
unul din contrari! reclamă pe altul, și această chîemare de nume 'Reamintește asemenea de lucruri. Dar,
suprimînd amîndoua cuvintele și amîndouă lucrurile,
cum vom putea oare să stabilim un echilibru între
amîndoi termenii opuși, dacă, din nenorocire, ar mai
fi remas din toate astea ce-va ?
leată impasul, care va face pe supra-oni să vadă,
că nici o cugetare, nici o concepție nu-i absolut de
prisos, în marea varietate de forțe și de idei, cari
puri în mișcare roata istoriei, unde ideea care cu
prinde în sine maî mult adevăr, cuprinde asemenea
și mai mare putere.
Să părăsim așa dar aceste suprimări, visate de ca- .
tră niște tirani neputincioși, să dăm curs liber dis
cuției,' care îe forma cea maî înaltă a libertățeî, .să
pue la locul lor difînițule, doctrinele, concepțiile sau
utopiile, dacă voiți, din cari nici una nu se va tra
duce în fapt după cum s’a născut, de oare-ce cu toa
tele trebuie să se supue la marea lege a rezultantei
puterilor.
IN CONTRA ANARHIȘTILOR
In timpul din urmă, s’a prezentat Senatului italian,
un proect de lege, care definește cnuia anarhistă,
«crimă comună».
Acest proect ie o eroare politică și juridică. Răs
punde într’adevăr noii conștiinți italienești, inse reueagă cuceririle științei. O precedentă judecată a Curțeî de Casație, nu-i îndestulătoare pentru a justifica
această eroare, de oare-ce puterea judiciară nu ieste
norma putere! politice. Și nici o sută de tribunale nu
pot restrînge cu nici iotă domeniul științei.
Dacă intențiea criminală ie unul din caracterele de
căpetenie ale definiției; între crima anarhistă și crima
comună, va fi pururea deosebirea care există între un
scop public și unul privat. Puteți privi regicidul ca bar
bar, ca sălbatec dacă voiți, puteți să faceți sa leasă
la iveala nefolosința, eroarea actului sau a mijloace
lor. Dar nici arbitrariul legiuitorilor, nici disputele
advocaților, nu pot mistifica lucrurile și faptele ome
nești, și nu pot face ca delictul politic să fie clasat
printre delictele de drept comun.
Ce ar fi oaie dacă miniștrii și judecătorii ar putea
să aibă jurisdicțiune asupra definițiilor și asupra corolariilor; pămînțul ar fi încă nemișcat și puterea
itabenească asupra Romei ar fi o uzurpare.
Nu aparține nici unei puteri să preschimba un act
licit în act criminal și să strămute categoriea unei
crime. O măsură arbitrară poate improviza lucruri
admirabile pană și în știință. Inse, din această impro
vizație, urmează o reacție de forțe morale care lovește
pe improvizator.
* * *Ceea ce ie de condamnat iii intențiea proectului
de lege și în judecata Curței, ie ținta de a face, ca
întreaga concepție anarhistă să fie trecută, în bloc,
printre delictele comune, pentru a nimici cu desăvîrșire anarhismul. Procedurale și mai condamnabilă încă.
_Nu știu dacă, în zilele noastre, mai visază care-va
să lovească o concepție în stare intențională, să o
smulgă din crierul oamenilor prin violență, s’o șteargă
din știință, din istoria cugetare!, din memoriea oame
nilor. Unde există, într’adevăr, acel supra-om, pe
care soarta să-1 facă nemuritor ?
Omul acesta ar trebui să înceapă prin a da foc
cărților Iui Platon asupra republice! și legilor, aruncîndu-Ie cenușa in vînt. După părerea filosofului ate
nian, două stavile sînt cari tulbură armonica dintre
clase, și cari, ast-feliu, strică unitatea Statului : familiea și proprietatea. Ar trebui, prin urmare, ca astea
să fie desființate: copiii să se pue în comun, ca și
femeile, și ca și bunurile.
Dacă nu nm înșel, asta însamnă comunism. Mi se
I,a\e. ,ca asta ®’a reprodus printre zecile de concepții,
la diferite epoci, în istoriea cugetare! omenești. Ceea-ce
nu se pure, inoindu-se ici-colo, a ajuns, în zilele
noastre, la individualism. Firește, în obîrșiea-I, în
*
*
*
'
'
I
* * *.
Dar nu-s numai motivele astea cari revoltă bunul
simț în proectul de lege împotriva anarhiștilor. Ie o
neînțelegere comună. Sînt oare într’adevăr anarhiștii
cei mai primejdioși vrăjmași aî bunei ordine ? Să ne
coborîm puțin în adîncul nostru și vom găsi răspun
sul. Anarhistul, nu-și bate joc de concepțiile lui, îel
le propagă, îndrăznește și. cade. Inse ce ziceți oare
de ceî cari prppoveduesc patrie, religie, ordine, cinste,
și își bat joc de toate aste lucruri ? Bătîndu-și joc
de cinste, de tară, nu se vădesc Iei oare drept can
didați la crimă? Codul penal ieste în neputința să-i
pedepsască. Dar ieste o putere comună și intima,
care va tulbura într’o zi prostul surîs de pe buza
simoniacilor și fariseilor, care-i va face să pălească
în fața unui adevărat om, care le va zice: dacă voiți
să găsiți tulburători ai ordine!, nu-i cauțați departe
de voi.'
* * *,
Voiu încheea, amintind anarhiștilor, cum-că aceasta
pildă de echitate față de iei și împotriva unei legi
scelerate, ar trebui să-i povățuească să părăsască unele
mijloace violente, cari jignesc simțul omenesc al ce
lorlalte clase. Sîntem noi oare mai fericiți de cît iei»
noi cari luptăm pentru libertate, pentru dreptate ?
Dacă ar ști... Cei mai tineri dintre noi, vor înțelege,
ca unică ’mîngîere, realizarea visurilor lor. Ceilalți»
se v.or duce fără să se plînga. Viitorul va străluci
mai senin pentru cei ce vor remănea.
G. Bovio,'
TRANSFORMAREA INDIVIDUALĂ
Chestia socială, cate privețte de-aproape pe individ
i pe societate, ext se atrage mai ales de r«porturile
ier reciproce este mai cu temei de cel puți,,1 n„
pusă pe tap^ ca sa ne fie îngăduit.» trage oa"e-S
inclieeri^Pra» astazi au avut loc îndestule sbuciumărî
si încercun _de-a transforma omul și societatea în sen6nl armoniei și îndestulatei obștești. Așa că nu-î nea
venit momentu la ne reculege întru qîtva, a judeca ce
s’a făcut și ce se face, pentru-ca să putem'cunoaște
jnaî bine viitorul.
In conceperea transformare! sociale joacă un rol
extraordinar mintalitatea cbncepătorîlor. Poate că n’a
fost și nu este nici-un luptător care să nu-și fi închi
puit că cel puțin în târzie bătrînețu, va vedea împli
nite visurile și aspirațiile lui din tinereță. Acestei
credințe au plătit tribut cugetători foarte distinși și
foarte încercați. Intre altele este în de obște cunos ■
cuta proorocia Iu! Frederic Erigels că chiar de acum
do! sau trei ani omenirea trebuia sa se schimbe la față.
Engels s’a stins și cași dinsul mulți alții, și cu
toate aste omenirea, fără a pretinde să’fî stat îucremej.ită pe aceeași temelie, este orî-cunî departe de
starea întrevăzută de mințile luptătorilor. Aceasta e
dovadă vie de puterea extraordinară ce-o are minta■ litntea în conceperea lucrurilor. Realitatea este foarte
de multe ori falsificată; societatea este concepută sub
o formă ce se poate vedea limpede că întârzie, și
omul în general este încă destul de departe de prac
tica raporturilor ce o transformare socială mai radi
cală le-ar presupune neapărat.
Și doar pentru transformarea socială, așa precum
știința și avinturile noastre generoase ne îndeamnă
s’o concepem, pentru curmarea ignoranței și a mize
riei s’au făcut încercări uriașe. Revoluțiile franceze,
pîntre carî cea de la 4S, care-s’a generalizat peste
toată Europa, Comuna din Paris, revoluțiile rusești,
rescoalele țerănești din diverse țerî, comploturile și di
verse atentate... toate aii avut de scop acea trans
formare socială bine studiată și bine caracterizată.
Și cu toate aste, în general vorbind, raporturile
sociale de la începutul veacului în care ne găsim, ex
ceptând modificările ce-au fost aduse de descoperirile
geografice și de născocirile științifice, sînt aproape
aceleași ca la începutul veacului trecut. Poți trăi pînă
în adinei batrînețe, nu-ți va fi dat să vezi ceea ce în
tinereță ai conceput sub o formă așa de atrăgătoare,
că parcă n’ar fi trebuit nimeni să se simtă strein de
ea. Dacă-i așa, nu-i un sbucium zadarnic, cum se .și
pretinde adese, lupta pentru transformarea sociala ?
Duca e să concepem .transformarea socială ca pu
țind avea loc mîne sau poimîne, apoi e un sbucium.
Și nimic nu-ți concretizază mai bine zădărnicia acestui
sbucium ca priveliștea ce ți-o oferă mulțimea în ori
ce miinifestare. La noi nu-i tocmai cazul bună oara,
fiind-ca propaganda religioasă este foarte restrânsă.
Dar în streinătate, mai ales în regiunile catolice, te
surprinde bigotismul mulțimei. Cu o nemai pomenița
sfințenie stau mii de inși’ de ascultă predicile popi
lor. Reh’gia-i la rangul unei idei fixe, în afară de care
alt nimic nu mai e posibil.
,
. A
La noi poate un exemplu similar s’ar găsi in ma
nifestațiile meseriașilor români, unde nici cea mai
A
BJabă licărire de conștiință pare să nu se ascundă in
dosul cerințelor si manifestărilor lor momițarești. Na^ral ca ar fi cu totul absurd a socoti aceasta joj11tțuio nu peste zece, nu peste două-zeci de ani, ar
chiar peste un veac, capabilă de conștiința, capabila
de avânturi, unde să nu fie în joc îndemnul sau
29
sugestiea. Mulțimea asta aîcătuește societatea. De
aceea transformarea socială în înțelesul de pînă astăzi,
dacă nu-i absurdă, este cel puțin foarte problematică.
Totuși ceva în sensul unei transformărei s’a făcut
pe lume. Nu în sensul unei transformări sociale, care
nu poate avea loc de cît tirziu, și unde ar trebui
socotită nu viața unui om ci viața unor generații.
Dar s’a făcut mult în sensul transformărei individuale,
singura posibilă și chiar realizablă în cursul vieței
unui om, Transformarea socială a avut de multe ori
numai acest înțeles, cînd s’a văzut că-I realizabilă.
A fost înse greșală și prilej de decepție, cînd înțele
sul individualist al transformărei sociale s’a părăsit
și i s’a dat înțeles colectiv sau comun.
Transformarea socială natural că are loc cu cri-ce.
preț. Dar îea.se face.îfoarte încet și numai la inter
vale mari' se poate recunoaște și caracteriza. Ceea ce
se face înse repede și ceea ce-î menit să încurajeze
pe ori-ce luptător în strădănuința lui, este transfor
marea individuală. Un ins poate, să-și apropie idei,
poate, să traească conform lor aproape deplin. Ceea
ce o societate nu poate să facă. Și despre asta nimic
convinge mai mult ca însă-șî priveliștea
societăței. Caracterele societăței se stabilesc după ma
joritate. Ori tocmai majoritatea este foarte rutinară.
In istorie nu sînt exemple de transformare socială
bruscă. Dar afară de asta, e de ajuns să ne raportăm
la organizația socială actuală, pentru-ca să ne con
vingem cît de cimentată este în alcătuirea ei și cît
timp este încă menită/.să dureze.. Colosala putere a
prejudecăților și superstițiilor religioase, colosala pu
tere a armatelor înfrînînd cu o crasă inconștiență ori-ce
avînt revoluționar, colosala trufie a păturilor îmbui
bate... sînt obstacole <pe nu se pot surpa dintr’o zi
într’alta, maî ales că mulțimea în general le agreează
în totul și le. da concursul cel maî priitor.
De aceea e ilusoriu de gîndit la o transformare
socială în sensul propriu al cuvântului. Năzuitorn spre
transformare n’au ce să împotrivească forțelor extra
ordinare de cari am pomenit. Ori-ce s’ar spune, po
porul nu-și pricepe interesele, se acomodează cu ce
există și mai degrabă este părtașul dușmanilor săi
de cît al adevăraților săi prieteni. Și n’ai cum să-l
abați de Ia apucăturile sale. Puterea prejudițrilor și
ideilor fixe este extraordinară. Poporul va aproba pe
cel ce-i întreține ignoranța, pe cel ce-1 face să dormi
teze și va detesta pe liber-cugetător, pe cel ce-1 face
să se ostenească.
Tot ce se poate face pozitiv, este transformarea
individuală. Intre o? meni există o colosală neegalitate
de putere psihică: de. la idiot și pînă la geniu, se
înșiruesc toate treptele de aptitudini mintale. Din
nefericire, pe treptelel mai de sus, pînă la geniu,
sînt foarte puțini oameni: și numai aceia sînt capabili de
noi idei și de noi avânturi. Aceia, chiar prinși în gră
madă, cînd întîmplător dau peste hrana mintală, o
consumă cu nesațiu și sint- capabili sa-și aranjeze viața
în. conformitate cu cugetul lor. Pentru aceștia treime
să se stiădănuească năzuitorii spre transformare.
Dintre cugetătorii moderni, Elisee Redus este upul
care a înțeles lupta socială în sensul acesta. Anticitatea încă n’a fost lipsită de spirite distinse, cari orioînd vor figura cu cinste în mănunchiul oamenilor de
bine și înțelepți. Dar în vreme s’a observat, cu de
osebire creșterea numărului acestor oameni. Și, în
scurgerea unei vieți cineva poate avea plăcerea de-a
vedea înmulțit numărul celor ce cugetă senin și liber,
celor ce n’au nevoe de interprețî, celor ce nu recu
nosc stăpâni și nici nu se simt măguliți a avea robi.
Opera aceasta este singura ce se poate face cu si-
t
II
li'i' I
p
'ii ;
iii '
li
'1
i'l i
l
�HEVISTA ideei
revista ideei
30
guranță. Orî-cine se poate consacra ei, P fc “£rmare
privi roadele muncei. Opera ace;
individuala, nn comporta nici o d®cepL’era aceasta
nu se urmărește un rezultat extraordinar. ne«oanei ce
voltărei creditului public, cea mai mare parte din
capitalul acesta ie în de obște furnizata^ prin îm.
prumuturî, a căror cheltuire de o cam data u folosește,
pe cînd greututea-le va fi cu osebire suportata de
CăCu toate^stea^^cepe ** fi®
,între aceste
OskSSSL*5
două categorii de interese in lupta, izbînda, acum nehotărîtă, va sfîrși prin a se fixa de partea intereselor
Starea de Războiu
,
...Ie de notat, că, cu toate progresele cari au moaifirut mal mult în aparență de cît in realitate mstfiuțfile politice adaptate la starea de războiu, popu
lației tutulor statelor civilizate a remas mereu îm
părțită în două clase: oligarhica cirmuitoare și mulțimea
cirmuită. Oligarhica cîrmuitoare, se alcatuește, cu
osebire, din familiile din sinul cărora s’a recrutat, din
timpii cei mai vechi și cu prilejul tutulor
personalul militar, politic și adimistrativ al Statelor.
Personalul acesta, ca ori și care altul, a fost neaparat,
interesat să păstreze și să mărească debușeul din care își
scotea mijloacele de existență. Și acest debușeunuputea
fi păstrat și mărit de cît prin menținerea stăreî de răz
boia. Așteptarea, pururea amenințătoare, a unul războiu,
ie care întețește desvoltarea necontenită a armamen
telor, si prin urmare, întinderea debușeului deschis
familiilor cu stare, de-a furniza erarhiea militărească
plătită, de la sub-locotenent pănă la general. Iscîndu-se
războiul, avansarea vine mai iute, solda se mărește, cam
paniile sînt socotite, în regulamentul pensiilor, dublu.
De altă parte, politicianii, cari cîrmuesc Statul, văd
adăogîndu-li-se puterea și întărindu-li-șe situațiea. In
vreme de războia, guvernul ie învestit cu o putere
dictatorială, care putere, nimicind orî-ce opoziție,
asigurează stăpînirea, celor ce o dețin. Lumea admi
nistrativă își are și dînsa partea îei, în această mă
rire de putere și singuranță. Afara de asta, cînd răz
boiul Ie fericit, și pururea lumea se măgulește că va
fi fericit, debușeul funcționarilor crește și se face maî
rodnic. Iei curg în țara cucerită, și culeg un benificiu
suplimentar de bunuri și de prestigiu. La categoriile
acestea de interesați la menținerea stărei de războia,
se alipesc finanțiarii, mijlocitorii de împrumuturi,
industriașii, furnizorii armatelor, cu toți acei ce țin
de iei, cu toți supușii lor. leată în care parte a nației
se păstrează ideile și sentimentele adaptate la starea
de războiu. Partea aceasta ie care le întreține în
mulțime, confundînd patriotismul cu ura împotriva
străinului.
Această olgarhie, ale cărei interese sînt strîns le
gate de starea de războiu, negreșit, nu ie de cît o
minoritate. Inse puterea și înriurirea ce are, nu se
măsură după numărul iei. Cum iea se află în stăpînirea
guvernului, chiar și în statele cu nume democratice,
are putința de a deschide războiul și de-a sili națica
întreagă să contribuească la iei. In van, națiea ar vrea
să păstreze pacea. In van nu i-ar plăcea ca să-și trimeată copiii la abatorîul cîmpurilor de bătae, să ducă
apoi cheltuelileunei întreprinderi de nimicire. O dată re
dusă la neputință, se vede prinsă în angrenajul mecanisuiului de centralizare dictatorială, adaptat la starea
de războiu, se vede nevoită să dee celor ce pun acest
mecanism în lucrare, toate mijloacele ce are, dimpreună
cu carnea-i. Poate desgustul, împotrivirea nației ar fi
X’iHb ? -de ‘?vins’ dacĂ s’ar cere de 1q îea întregimea
capitalului ce-1 mistue războiul. Dar, mulțămită^ de.s-
P&Avînd în vedere numai aparențele actuale, lucrul
ar fi cu totul alt-feliu. Mai bine de o jumătate de
veac lumea nostră veche-a devenit un lagăr nemăr
ginit, toate națiile Europei, se țin pe picior d0 răz
boiu. Departe de a dispărea, servitudinea militară
s’a întins asupra tuturor oamenilor in stare de-a
îndura greutatea unei arme, pe cînd budgetele răz
boiului merg din ce în ce crescînd. Inse așa ie felini
intereselor cari se simt amenințate, de-a face tot ce
pot, de-o întrebuința toată puterea și înriunrea ce au,
ca să susție ceea ce ie gata să cada. Si, întinderea
nemărginită a militarismului, ar putea fi socotită, cu
tot dreptul, ca un semn de sfîrșitu-i apropiat. Putem
să ne îndoim, negreșit că starea de războiu nu ya pu
tea să dispară de loc, fără o ultima și cruda incaerare Inse uriașul sacrificiu de capitaluri și vieți, pe
care progresele îndeplinite în arta și materialul de
distrugere, nu va lipsi să-1 impue națiilor prinse în
luptă, va determina o reacție universala împotriva unui
regim, ajuns o pacoste pentru lumea civilizată...
G. de Molinari.
SINGURATECUL
«Vai lui», zice Scriptura. Mai bine, inse, s’ar cuveni
să zicem, astă-zi: «vai prin iei».
Nefericirea, într’adevăr, nu atinge de loc pe cel ce
o înfruntă, se expune.su dee piept cu iea, se supune
loviturilor iei. Aceasta n’are acțiune de cit cînd te
iea fără veste, n’are putere de cît față de cei cari
li-i frică de iea, de cît asupra celor ce se sbat, cearcă
să scape sau să fugă de iea.
Orî-cine o înfruntă, ieste invulnerabil: încearcă ce
i-a plăcut să încerce, moare cînd vrea și cum vrea. Ieste
o sinucidere, numai ie un duel. Omul, ironic, își în
deasă pieptul în spada destinului, până ce fierul ne
clintit i-a atins inima. Iei ie stăpîn pe sine, și prin
urmare și pe alții, pănă la cea din urmă suflare.
Nedeslegată enigmă. Problemă îngrozitoare. A cu
geta că un ins poate, să-și reguleze soarta ast-feliu,
să-și socotească, dinainte, pe pielea lui, găurile ce le
vor face gloanțele, să însemneze c’un deget batjocuritor, pe ceafa,linieape careva cădea tăiușul ghilotinei.
Ce nenorocire ar putea să-1 atingă, pe iei ce și-a
făcut, fără să-l prindă fiorii, asemenea socoteală. Sa
i se blesteme numele, să i se supue trupul la chinuri,
să i se dee «rămășițele» unui călău?
Față de-o renunțare atît de înspăimîntătoare, ce <poate face legalitatea, cu toată asprimea iei cea mare ?
Pedeapsa capitală, sumum pedepselor, își pierde ori-ce
însemnare, față de cine tăgăduește existența, față de
cine primește să se lipsească de iea de bună voe,
prin mijlocirea unui salariat al statului.
Pedeapsa are însemnătate măcar prin pilduire. Asa
se zice, cel puțin. Vai, vai, faptele respund, și cît d0
strașnic. Luînd numai Spania, să vedem care-i crono
logica faptelor.
In 1892, tulburările din Xeres. Ezecutarea lui Zaf"
zuela, Busigni, Lamela și Lebrejano.
In 1893, atentatul lui Paulino Pallas, în potriva
ernluluî Jlartinez Campos. Urmează .zecatar..
lui Pauhno Pallas.
ezecutarea
Puțini după aceea, un atenta: anonim, nsunta t™
trnlui Licee la care generalul Martinez Cam, ‘ J
familiee lui trebueu sn ocupe o loje. Ezitarea7 el
rezuela, Sogae, Ars, Bernat, Sabat și Codinat
pentru acela-ș, fapt, ezecutarea, peste cîte-va luni
laî Santiago Salvador, după mărturisirea lui, singutai
vinovat, fara nici un complice.
’
b
In 1896, atentatul înpotriva cardinalului și statuluimajor din Barce ona, in cursul unei procesii. Ezecutarea, la Monjuich, lui Aschen, Nogues, Mas și Alsina,
cari, pana la spînzurătoare și prin scrisori postume,
se declarară nevinovați.
1
’
In 1897, atentatul lui Angiolillo împotriva lui Cano vas.
31
irîul și pămîntul, pentru a smulge niște frînturî de adevăr.
Se interesa de ecourile stradei, de intrigile din
'
'saloane, de ceea ce zicea precupeața, cu minele în
!
șolduri,
de ceea ce se șoptea la ducesă, în dosul evantaliului. Voea să știe ce se spunea sub alcov, să
cunoască toate intrigile culmei. Pleca urechea la toate.
Și nu de loc ca Louis XV, din dragoste de scandal,
01 ca un om de geniu, care știe ce putere are un fir
de năsip asupra roatei norocului, cind întîlnește o mînc atură a osiei.
Măriea sa Imperială și Regală, își aducea aminte de
epoca lui Bonaparte, din vremea cînd, ofițerașul pi
pernicit, slob, măsliniu, cu ochii în fundul capului,
cu coatele găurite, asculta la luptărie, vorbele ce veneau
din mahalale. Flecăriile grizetelor, murdăriile strica*
țB°^? .^scocirile băeților de prăvălie, injuriile nemul* *
țămiților. Dînsul reținea tot, căuta să distingă acel
Angiolillo a fost omorît. Iei și?
X al popularităței sale, necunoscutul viitorului său,
Ceea ce-i mai grozav, ie neputința filosofica în cari
din acest tulbure amalgam.
ne găsim, de a lua vre-o măsură îndestulătoare... Ma
Dînsul știea, că chiar și ceî mai slabi și mai de
terialitatea individului, rămîne, după fapt, ca un ză
zinteresați, puteau să soarbă de aicea, din sentimen
log sau ca o despăgubire. Dar, înainte de fapt, nici tul comun, nu șanse de izbîndă, dar uri supra-umane,
un semn material, vădit, tangibil, de pătruns, nu. în- sugestiei care aprinde creerul și înarmează brațul, pe
gădue să se prevadă ceea-ce sa plămădește în cuprin Brutus, după Cezar.
sul sufletului, în adîncul și în taina voinței.
«Ce se cugetă oare» ? leată ce se întreabă dînsul,
A trecut vremea simplistă a conspirațiilor clasice, pe malul Spreeî, ca și pe țermit Adigului, ca și în ca
grupei care complota, in care foiau brutele, în care tastrofa de la Beresina. Fie că soarele ar fi luminat
se strecurau agenții, în care, pururea vre-o fugă, la izbînda sau căderea, pe lingă toate preocupările mo
timpul potrivit, îngăduea să se pue mîna pe adver mentului, iera Ioc și pentru această neliniște.
sari serioși. Ierau «afiliați», ^ramificații», consemne,
Și înțr’aceasta, dînsul s’a arătat superior chiar soarteî
conciliabule, toate născocirile cu putință. O aruncare sale, fiind-că, căutînd în sine, și-a dat samă cît poate
de laț, turul iera jucat. Iera foarte lesne.
unitatea tenace și tainică... gata la tot.
Lucrul acesta, înflori în Franța, sub Restaurație, vePuțin îi pășea lui de ce se flecarea, de ce se im
getii sub Lo.ds-Philippe, pieri sub Imperiu. Sub repu prima: știea iei cum. să facă pe «frazeologi» să tacă,
blică, nu fu de cît polițiea să se mai dee unui ase încă o dată, iei nu iera împătimit de cît de ceea ce
menea joc. Inse isbînda nu-i încunună silința. Și cea se cugeta, de ceea ce nu se spunea.
din urmă încercare, de-a stabili o legătură aparentă
După o sută de ani, tot acolo sîntem. Nici plumbul,
între oameni cu totul individualiști, fu procesul celor nici fierul, nici focul, nu pot nimic împotriva a ceea
trei-zeci, a cărui nereușită pururea va rămînea neștearsă. cc nu se manifestează. Ceea ce ar trebui să se schimbe,
Ast-feliu, s’a isprăvii. Vrăjmașul nu maî Ie colec ieste starea de suflet Ceea ce-ar trebui șă se desfiin
tivitatea, ie omul singur, ie solitarul. Acel ce nu țeze, îe ura, fiica nedreptăței și mama omorului.
vorbește de loc, care se agită, care se exaltează în
Dar cine-și dă samă, cine se gîndește la asta ? Va
umbră, fără ca ciue-va să fie vre-o dată dintre core curge încă mult sînge pe podurile capitalelor, mai
ligionarii săi, să-i poată descoperi cari-s preocupările înainte de a ne convinge, c’a repara ie mai bine de
zilelor sale sau obsedarea nopților, ce țintă are, ce plan. cît a sfășiea, c’a omorî ie mai puțin de cît a vindeca...
■leată grozavul.
Severina.
Un trecător, oare-care, p-icinic, tăcut, care nu tre
zește nici un interes, nici bănueală, își va lua poate
Listele de abonament, trimese abouaților noștri odată
rolul de răsbunător, se va face justiției*. Fiind-că nu
vorbește, fiind-că ie tăcut, se crede că n’are de spus cir numărul trecut, am dori să ne fie returnate., Nu îe
un
lucru de mică importanți de a avea să trimetem
nimic... fără să se știe ce dialog are loc în sine, con revista
noastră încă la un număr de adrese distinse.
tradictoriu și vehement.
Să-i pătrunzi cugetarea? Cum? Să-i atingă neatâr
narea ? Cu ce drept ? Chiar dacă a manifestat vre-o
SPIONII
dată, oare-cari tendință subversive, dacă nu făptuește
acuma nimic delictuos, care să dovedească că nu-i la
locul lui, că nu s’a făcut cum se cade?Ie așezat,nu
— Omule, din ce traești ?
cîrtește nimic, ie inofensiv...
— Din vîeața celorlalți.
— Ăi fi soldat poate
Unul din acei nenorociți,
*♦
*
ajunși de blestemul noroadelor, fiind-că poarta tunica
—Ie ucigaș.
despoților și străpung cu fierul pieptul fraților lor.
Brațele cad. Ce putea face cine-va?
Sărman soldat, te plîng.
Napoleon, care nu iera o brută, ori-ce ar spune unu
— Nu sînt soldat, și mă hrănesc din vîeața seme
din desbrăcătorii lui, din ceî ce-1 desgolesc, avea premiei,
Știința suverană a adevăratelor pnmejdu, can puteau nilor
— Iești bandit?... Iești poate unul dm acei vestiți
amenința un suveran, un stat, o s°eietate. n-ci & rasvr
ăMT<
cari
plătesc
societăței
raui
cu
rau,
rUsvrUtifT. cari plătesc societăței răul cu rău, și
și can
caii
departe l’au dus izbînzile-i, corespondența
totu-si găsesc une-orî timp
timn pentru
nftnf-r” aa face
face bine.
bine. Atunci,
Atunci,
unde-ți&sînr
tovarășii
de arme, corăbiile, cuibul tău
pe față această particulară grija.
~ ' ---------------------Dînsul dorea să știe, într’adevăr, ce se p t
■
de Vultur?
vultur? Pe
Pe unde
unde a pătruns groaza numelui tău?
far cu cît mai pre sus, dorea sa știe
seja,<. Ce simbol au steagurile tale ? Ce strigăt de măcel răsIel căuta cu strășnicie, Idlr/uea curtea și orașul, și ce
u---------------
I
•
1< I
I
■
1 i
î
î1! i
h
?■
Ijîi! :
I
I?
!
. li
i
’ j
î
i
�REVISTA IOEET
32
Președintele jViagnaucl
Le Î-WWO te re acord cu Gaulois, spre a-(inea ,lt
rău pe președintele Magnaud. Comitetul radieal-soci,.
list, al celui de-al Xl-lea arondisment din Paris ofe.
)e îeștî Căpetenie... Son, ponte, mo. cana b corsa n
riad D-lui Stagnând ea sa-i susție candidatura h vi.
drtaneț, născut din spuma
uăsnete- itoarele alegeri, Magistratul de la Clifiteau-Thierry a
eo» "a nnutagiuV Atunci, declinat această oferire prin următoarea scrisoare;
Domnilor,
Sînt peste măsură de măgulit de stăruința pe care
S
timp. Un cop, ea al mal multe comitete, republicane aprinse, și mai cu samă
ul D-voastră, bine-voesc a o pune, ca sn-ini otere o cam
tău iu stă pe umeri mult, în vremea noastra.
— Nu <înt bandit, si trăiesc din vieața semenilor mieu ‘didaturu la deputăție, la alegerile generale din 1902.
Dacii va fi nevoe, voiii scoate din aceste deinong*
— Ie=;ti ucigaș, atuicî? Te Strecori în noapte pe Imga
ziduri pe urma jertfei cepîndești, te furișezi sub pa- tratil cari mă onorează și mă inc tiraj azil foarte mult, 0
forță nouă, pentru a continua să duc cu energie, cu atu-i îi spargi usa. pentru a-i lua vieața ? Te pneepi în
a pregăti oTrăvuri trăitoare? Ai simțit oare remuș- proape unanimitatea opiniei publice din Franța si din
străinătate, în potriva a aproape unanimitatea magistracarile ce freamătul pădureî și luna arginte le sapa in turei, lupta cea bună, în favoarea unei concepții de jus
inima acelui care le-a făcut martore nelegiuirilor sale ? tiție mal omenească, mai echitabilă și mai în armonie
Ai trece oare peste corpul tatălui f.uu daca ți-ar sta cu ideile de îmbunătățire și de solidaritate socială, a
cum-va în cale? Ucigașule, dacă socidutea te-a adus la cărei îndeplinire viitoare se impune, ca o reparație le
gitimă, cetățenilor pe cari nu-i orbește cu totul spiri
daMtjdea asta, ie mat vinovată de cît tine.
tul de reacțiune.
Hu sînt ucigaș, și trăiesc din vieața semenilor u1161Pentru Jlenuștcrea justiției, leu mă cred mal util pe
— Să fii’ tu oare hoț?Hoț de aur sau hoț de pine?
scaunul mleu de magistrat, de cît pe cel de deputat.
Bancher, proprietar ori un simplu pungaș? Hoț, iești
Hotărârile sînt niște fapte, ce mișcă și conving cu to
un nemernic, dacă, pentru a prăda societatea, ai nevoe tul alt-feliiî poporul, de cît cele mal eloquente perioade
de sprijinul iei. Iești pierdut, dacă numai foamea te ale unul discurs, rostit înaintea parlamentului. Intre
împinge să intri îti luptă cu dreptatea oamenilor.
acestea,- din punctul de vedere al rezultatelor, Ie toată
— Nu sînt hoț, și trăiesc din vieața semenilor miei. marea depărtare care desparte teoriea de practică.
leată de ce, poate în dauna situației mele materiale
— Duelist atunci? Un om c.are-și petrece vieața în
omoruri, una din acele fiare sălbatece, în calea că și a viitorului inieu profesional, dar, negreșit, tocmai
în
interesul sarcineî, pe care, aproape singur, am întrerora ar trebui să se, întindă lațuri de lupi, un mer
cenar plătit, ca să distrugă, în numele cinstei, a că prins’o în magistratură, declin încă o dată oferirea, cu
măgulitoare, ce bine-voiți a-ml face.
rui întreaga fală îe de; a face să fulgere vîrful unei totul
In orl-ce caz, de alt-feliu, n’aș consimți nici o datiî,
săbii. Spadasin, iești prea josnic pentru a-mi pune vi să leu locul unui republican de avant-gardă.
eața, la îndămîna dibăciei tale.
Președinte: Magxaud.
— Nu sînt duelist, și trăiesc din vieața semenilor miei.
Asta a înfîerbîntatpe le Tenrps. Cum, zice iei D-lui
—Călău atunci? Fiară sîngeroasâ și plina de cruzime,
unealtă ce spulberi opera timpului și a hunei, floare Magnaud, D-ta nu primești să întri în Cameră ? Inse
abiea îmbobocită a vecinicei creații. Te-aî întrebat vre-o tocmai în Cameră și nicăeri aiurea se face opera ce
data oare, cine a plăsmuit opera asta și cine ar mai fi zici c’o urmărești de pe scaunul D-tale de magistrat.
în stare s’o plăsmuească, cine are dreptul de a o ni La Château-Thierry, în tribunalul D-tale, îți pierzi
mici ? Nu, tu iești plătit de păcătoasa societate, pentru puterea în vorbe zgomotoase și sterpe. Pe cînd, în Ca
a rupe firul, ce-1 țese oarba iei mînie. O, tu, cea mai mera... D-nu Magnaud a respuns dinainte la ironiile
îngrozitoare unealtă... Călâule, tu faci să cadă capete, lui le Tcmps. Tocmai Ia Château-Thierry se crede iei
mai folositor. Și D-nu Magnaud are dreptate. Pehfără a-1 primejdui vre-o dată pe a-1 tău.
— Nu sînt călău, și trăiesc din vieața semenilor miei. tru-că acolo, dînsul dă pildă. Dacă iei face acolo ceea— Atunci, ce iești?
ce ar trebui să se facă în Cameră, ieste că Camera
— Sînt omul poliției secrete.
nu face. Și întru cît Camera nu-și va face opera iei, ie
— Departe de mine. Piei dinaintea mea, tu, care ră
bine să fie președinți Magnaud, să facă op era aslaînlocu-i.
pești omului mai mult de cît sîngele, mai mult de
Gauloîs, nu stă atîta la vorbă. Iei n’ar voi să vadn
cît vieața. Tu iești dintre cel ce lovesc în umbră, fără pe președintele Magnaud, nici în Cameră, nici la Châteaupirnejdie.., Tu, care, pătrunzi ori unde, în altarul fa Thierry, ci la dracu. De ce ? Fiind-ca, zice iei, «D-nu
miliei și în sfintele adunări ale libertațeî. Tu care te Magnaud lărgește circumstanțele ușurătoare, și legea
sprijini de brațul prietenului pe care îl vinzi. O, cî- Berenger nu ajunge să-i mulțumească dreptatea. Iei
tu-i de dureros să vezi omul așa de înjosit. Ființă de scuzază delictele și îndreptățește crimele, cînd făcă
căzută, în drumu-ți toți te ocolesc, ți se rostește torul de rele poate invoca în descărcare
_______ ______
i miispitele
mi
numele în șoaptă și iești cunoscut numai printr’un
relativ
zeriei sau neînfrînta îmboldire a iunei“ pasiuni
’
’
număr. Vederea unuia ca tine îți face groază. Tu-ți mărturisibilă». Lucru xpentru. carei ieu tocmai felicit
vinzi tată și mamă, pe frații fraților tăi, pe cei pe pe președintele Magnaud.
Gr. Clemenceau.
cari nu i-ai cunoscut, și pe naivii cari ți-au încre
Sîntem rocunoscătorî, tuturor acelor persoane, curij
dințat tainele lor. Tu otrăvești aerul, tulburi apa,
te ascunzi de lumina zilei. Femeea, care împărtășește neputîndu-se abona la revista noastră, s’au grăbit să
așternutu-țî, ie pîngărită. Din lumea morților stră- ne înapoiască numărul ce au primit de la noi. Am vrou
cliligenjă, din partea celor ce sînt hotărîti a »<! ,,r'
bum-țî s’au ridicat în potrivă. Copiii tăi se leapădă aceea-șî
mări serios, cît se atinge de achitarea abonamentului
'
de tine. Pinea ce o mânînci iți va arde gîtlejul. pănă
Ca să putem face, din capul loculuT, o distingere. Apoi, prie
cmd polițiea te va arunca murilor de foame, după,
tenii noștri îșî fac iluzii, se înșală amar, cînd socotesc
ce te-a înglodat în rușine. Pleacă, mișelule.
cum-că nc-ar fi tot una dacă s’’ar achita mai tîrziu. Nu
. ----- ^4
E, COETODEROY.
no aduc absolut nici o înlesnire prin asta.
_______________________________ _________ REVISTA IPEȘbINSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ <MINEBVA», STR. REGALĂ, 6.—BUCUREȘTI.
î Th if
1902, lanuar. No. XIII.
ISTA IDEEI
3.
CUPRINSUL
București, Strada Epurilor,’ 10.
In cursul vreme! au existat campioni ai ideei și
campioni străluciți, oameni cari-au trăit pentru idee.
Dar, pe puțini, din trecut, avem să-î dăm ca pildă.
Dreptul capitalist: A Loria.
priJinolc 11-IlA SÂVULE8CU.
Noi nu pricepem acel apostolat înfrînat, nici morti
principiile adevilratcl filosofii - Pinus.
ficarea aceea de carne, și nu pricepem nimica ce-ar
Socială: Jacqufs
semăna cu vre-o jertfă, prin care s’ar știrbi integri
D0 co tnco tinerimea: I. Neagu.
tatea ființei și simțurilor noastre. Atît, avem o călăuză
Evoluție» Socială: E. FOJITIN
Vediuî
rasa: Elisee Reclus.
in vieață, o călăuză ce ne îndeamnă la o vieață armo
Fducatiea: C Issaurat.
nioasă, complectă, și nimica mai mult. Și avuție și
PribcpC B. LăZaIIEaNU.
jjoto la abonați.
glorie și tot, dacă luăm aceste ca năzuințî superioare,
totul se concentrează aici. Trăeștî, îndestulat de toate,
guști totul, cînd nervii ți-s mai simțitori. Ai bogăție,
cînd poți s-o eheltuești cu folos. Ai glorie, cînd poți
sa_fe. bucuri de iea. Te vestmîntezi cu purpură, cînd
ți-i ținuta sveltă, păsul legănător, și vina viguroasă, și
buza surîzîndă. Melancolii și întristări nu au de ce să
__
Se știe cum se trăește pentru toate _______
mizeriile din te, cjiprindă. Tu eheltuești comorile vieței, clipă cu
pn
lume. Atîția au trăit, pentru avuție, cum și trăesc,, atî- clipăV
o1’y". ț'jecum
îți vin, le eheltuești pentru tine, cu
P. atîțî
il.tlti npnfrn
mnrîin
Tlnw cîte
r>î+<. tur+....
ția pentru glorie,
pentru măriri.
Dar
toate că solidar, cu toate că folosindu-se din aceasta
' mentări nu au avut să îndure și ce zadarnic a fost. și alții. Alții se folosesc, așa zicînd, din prisos, și n’au
Luînd ca fundament al existenței, vieața, vieața com*- cum fsă-ți
“
~
’”'
plătească
vre-o dată prin ingratitudinea lor.
plectă', de toată clipa, am putea zice că nimeni n’a La urma urmei, nici n’aî să te aștepți la răsplată, cînd
trăit-o, din cîți și-au pus un ideal în afară sau mai dai din bună voe și din prinosul inimei tale. O clipă
presus de iea. Neguțătorul și-a amînat odihna, și-a să fi trăit ast-feliti, la o a doua poți renunța, cu toate
mistuit cugetarea în calcule amăgitoare. Vînătorul de că s’ar putea formula o lege vădită, ca dintr’o armo
glorie și-a petrecut vieața în lucruri efemere. Alergă nie să purceadă o alta, •'și-un echilibru, întreținut zi
torul după mărire, s’a pomenit în abis. leată ce bine
cu zi, să se păstreze nelimitat.
schițază Lainartine, aceste vane năzuințî, în minuna
Ie o iluzie, ie fericire visată ? Dar numai să priviți
tele lui stanțe: Unul cată pe mări, comorile lui Mem- Vieața acelor cari și-au înțeles menirea ast-feliu. Nu
non. Dar valurile îi înghite și năvile și așteptările lui. mai mărinimie, numai elan, numai abandonare, în vi
In sinul gloriei, la care geniu-i tinde, altul se stinge, eața dintre sine, numai bună-vo:nță pentru ceilalți. Nici
îmbătat de ecoul unui nume deșert. Din patimile noa ucenici, nici maiștri, nici tineri, nici bătrînî, toți, la 6
stre, alcătuind o întinsă rețea, unul clădește un tron, laltă, de-o vrîstă și de-un entuziasm, și dintr’o rasă
pe care se înalță, să cadă. In categorica aceasta, de și clasă, fără desființare de sex. leată pleiada nemurivane năzuințî, Lamartine ar imai pune pe cel ce-i place toare, care înaintează în vieață, mîndră, cu gestul suve.—y dulce, cetinran. Sînt neajunsuri multiple, sînt stăvili nenumărate
sa moară, cum zice iei, într’o rețea mai
du și soarta în ochii unei femei. leată înse, din toate, în cale. Dar tot se pleacă și tot se farmă ]a picioa
rele tale. In fața expanziunei vieței nu trebuie să fie
ce nu-i un lucru van.
Desigur că sînt pricini puternice, pricini fundamen zăgazuri și nici nu sînt. learba să crească, pentru îm
tale, cari îndeamnă pe oameni, să-și ducă vieața în podobirea colinelor, florile să-și răspîndească mirosul,
chipul cunoscut. Și, una din acele, cea mai de samă pentru îmbălsămarea naturei, izvoarele sa curgă în archiar, îe felini cum ie orînduită lumea, feliul ce face moniea lor, pămîntulsă rodească, păsările sase avînte,
pe oameni să-și schimbe mijlocul în țel, să creadă cu sa cînte și să se drăgostească încrîng. Sfioasele că
tărie, că fără avuție și fără glorie și slavă, nu se mai prioare și celelalte animale să sburde, prin munți și
poate trăi, feliul ce-i fate să nu conceapă un traiu prin cîmpii, c’așa ie felini tuturor și datina naturei.
fără aceste, pentru aceste însemnînd a trăi. De aici nu lear omul șă se înveselească de toate, adîncindu-le
urmează nici cum, că leneșul, care ar adormi în bra- rostul,. trăindu-și vieața lui, să-și nobileze simțirea,
’peze cugetarea, să-și scuture rușinea unei în
We foamei, ar fi mai fericit, sau cerșetorul care s’ar să-șî —
aripi
^eza la răspînte. Savantul, numai savant, sau savantul jositoare
jositoare . robii, vibrînd la toate duioșiile vieței. lear
ngid, va duce, la urma urmei și iei, o vieața mărgi- omul sa iubească, să guste fericirea eternă, că ieară-și
rită. Nu mai vorbim de răsboinic. De asemeni plu- ie datina naturei și felini lui.
8«nui și
și muncitoriui
muncitoriui robaciu,
robaciu, putea-va
putea-va să-șî
sa-și alunge,
miuige,
Care mulțime sa nu se poarte la felin, cînd ie o
gariul
Ui__ «
T-\
W biruească
nevoea. Dar,
în tot cazul, Val
iei Yin
nu XTfl
va strălucită pleiada care să dee o asemenea pi da. Și
’
....
i
—
i..r
cme
sa se mai simtă stingher sau cme sa se mai sunta
o vieață deplină, chiar potrivit adaptărilor lui.
.,e'care va face ce-va, pentru exercitarea mușchilor stingheră, cînd a ajuns pănă la gradul să simtă mi
facultăților lui. Dar, dacă-i vorba de alesun auxi- zeriile vieței, vieței mărginite și fără orizont de a-zî,
2?r> pentru vieața complectă, ie cultivarea unei idei. pănă la gradul de a căta din vieața aceasta scăpare.
cînd vorbim 'de idee, nu înțelegem de cit una: Cînd ie o țintă ce-o întrevezi sau o idee conducătoare,,
yea solidaritate! si fericire! universale. A fi un cam- îți și ajunge atît. Te vei lua după indicările iei, și nu
P’on ai aceste^ însâmnă a cultiva ce-i nobil, a_ cultiva se poate să nu descoperi, să nu descoperi pe nimeni,
lîngă care să găsești susținere și să găsești îndemn.
’
" _
x -----i cn gîndul acesta, te vei deprinde
șă-ți afli refugiul și razemul cel mai sigur în tine.
reft fie-cărui în parte.
% ■
i^cSd,ci1 subvcnth-p- “«5OU,.
J
j ! i
CUM SE TRĂEȘTE PENTRU IDEE
i •
3
io
- 1
1
•
�REVISTA IDEEt
34
de nenrevederea săracului. Nu-i vina noastră dacă
Și cu atît maî lesne și cu atît mai bine te vei putea într’o gaură abîea în destul de larga pentru doi, pe’
acorda, cînd va veni întîmplarea să-țî scoată un ales rechea nesocotită își samănă cu imbielșugare proK<1.
în cale. Cine cetește aceste rîndurî și cine le simțește, nitura. dacă fie-care familie deprolet-ri aruncă jn
neapărat, n’are nevoe de-o desvoltare mai mar". A vieată de cinci șase ori mai lunlr.i copii de cit poate
trăi pentru idee, nu înseninează a înlătura dintr’o dată nu hrăni, dar măcar adăposti, nensipurindu-le alt pa!
toate miile de neajunsuri, cari ne împresoară din toate trimoniu, chiar din momentul nașteri i, de v,îtștrean,
părțile, ne înlănțuesc și ne. strîng, dar însemnează a gul spînzurătorc I sau pînea închisorei, pentru băețî
înlătura pe cele maî multe, și a lupta cu restul, izbîn- fetelor, o carte de prostituați^.
ditor. Făcînd o paralelă cu toate celelalte moduri de
In adîncurile acestor vizuini, unde civilizațiea i8|
traiu, înseamnă a trăi în chipul cel maî demn, maî îngroapă de vii desmoșteniții, se găsesc sălașurile d'e
priitor pentru tine și mai normal.
noapte. Iele împănează Londra și marile orașe llla.
P. Mușoiu.
nui’acturiere. Neapărat specimenele variază.
Unul din aceste sălașurî, nu departe de răspîntiea
Svcen Diuls, îmi fu semnalat ca modei în felini
și, într’o sară, cam pe la zece ceasuri, mă rătăcii
spre iei, prevăzut cu numele gazdei drapt pașaport..
Trebui să mă înfund într’o trecătoare, pe urmă într’o
Scoborînd Drury-Lane sau Saint-Andrew Street,
pentru ca să mergi fie în Stiand, fie la Channg Cro-S, hudiță, de unde apucai pe o altă trecătoare, după îndreptarea a trei micuțe
—, - vînzătoare de chibrituri,> camzărești icî-colea, printre șirurile de case, niște hudiți
cavile, cu nume să-mi ofere ltl.
:
lungi si înguste. Aceste hudiți pe cari le-ai putea lua între opt și zece_ ani,
urmăriră
tot drumul cu propum-tî
drept intrări ale acestor case sărace, sint. niște tre ciferul lor, mă
cători cari duc la niște case și maî mizerabile, la alte rușinoase.
*• cam de vre-o zece
Ajunsei îu sfîrșit într’o curte,
trecători, la alte hudiți, cari dau în sfîrșit într’o curte,
insul, după o firmă scrisa
umedă, forul acestor stranii cetăți, pierdute >în marea metri patrați, și recunoscui sălașul,
.tul de jos: Paturi bune
cetate, lepre monstruoase cari rod picioarele colosu cu creta pe un oblon de la cat,..
cu 2
3 pence.
lui britanic.
.
Sub ploaea măruntă care cădea, vre-o. zece femei, i
Inghemuite, strivite de munți de pieatra, rasele cari
se înmulțesc acolea cu o fecunditate îngrozitoare, nu una lîngă alta, ședeau înghemuite, cu capul acoperit
de
niște șaluri, îndesîndu-se în iele im număr de co
se pot întinde la larg. Iele se grămădesc pe fie-ce zi
maî mult, înăbușite de civilizație. In aceste, focare pii, cari căutau să se adăpostească sub un petec de
de infecție, frigurile endemice bîntue cu turbare, se- zdreanță. Acestea ierau niște cliente cari n’aveau cu
cerînd periodic jumătate din această 'vegetație ome ce să-și plătească în sara aceea patul. Așteptau sosirea
neasca. ofilită fără de vreme. Acolea, vieaț.a prea fecundă vre-unui tovarăș mai fericit, bărbat sau femee, care să
ie în chip regulat nivelată de moarte. Adevărat echi se învoească să plătească și pentru iele cei două-zecide
libru al lucrurilor. După legile matematicește rigu- bani ceruți. La alte intrări ale curței, văzui alte gru\ cînd
' ' sălașull nu ie prea plin de muște
roase, ale înmulțire! omenești, dacă nici o cauză n’ar< păli.. "J_Une-oii,
gazda, mmiloasă, le lasă să se îngheîmpiedica înmulțirea aceasta, populațiea s’ar dubla de rii cari plătesc, ornada.
trei ori și mai bine în cursul unui secol. Un miliou muiască în coridor. Alte-ori deschide ușa acestora,
de oameni, la sfârșitul a o sută de ani, ar produce încet, bărbatul gazdei sau un fecior al său, cînd gazda
opt milioane. Dar aici trebuie să îndoim cifra, și, mai doarme. Dar, dacă iea se trezește, se nud strigăte
curînd de cît în 50 de ani, aceste scupuri încărcate și-ar turbate de mînie, pentr-că dînsa știe ce felin de plută
revărsa necesar surplusul lor groaznic, dacă n'ar fi primește un bărbat pentru ospitalitatea ce dă.
Femeile, se deteră la o parte, pentru a-mi face loc,
prăpădirea aceasta anuală care să întîrzie această ame
nințare îndepărtată și să înăbușască încă bubuitul tu și una din iele chiemă pe mistress Mac-Robson. 0 fe
mee,
ca de vre-o patru-zeci de uni, îmbrăcată prost,
netului viitorului.
Poate că chiar pe aceasta se și bizueLBurgheziea, se înfățișă numai de cît. Mirosea a rachiu, și fața-î
căreia nu i-ar conveni să zugrume niște flămînzi. To- grosolană și buboasă, arătă de o cam dată ’o oaretu-și, dînsa îe gata pentru ori-ce întîmplare, și, tine care neliniște. Iea îmi mărturisi că mă luase drept
rimea de prin birouri, de prin oficii și bănci, puternic un om al autoritâței. Inse accentul mieu strein o
înarmată, deprinsă cu toate exercițiile aspre, streină asigură.
*•- —— Veniți din partea itndcrtalecr-u]\ii, negustorului
de trîndăviea de prin cafenele, unde lîngezește tine
retul nostru, organizată în batalioane de voluntari, de sicriuri, mă întrebă iea. •
cari manevrează tot așa de bine, dacă nu maî bine,
— Nu. Vin să vă întreb dacă aveți aici o fenice.
după mărturisirea chiar a ducelui de Cambridge, de
numită Fauny Li ar.
cît trupele reginei, ar scoate-o numai de cît la capăt,
Spusei la întîmplare, acest nume al unei curtezane
în numele sfînt al ordineî, cu aceste horde de golani.
celebre, care, după ce avusese casteluri și trăsuri, se
De aceea, iei sînt lăsați să mișune, să putrezească vindea acum, pentru un codru de pîne,' mateloților
la o laltă, să crape de foame sau de desfrîu precoce, din Wdpping.
— Fanny Lear? N’o cunosc. Chiriași! miei nu-wj
în fundul bîrlogului lor. Apoi mai ie și o altă mare
pricină, pentru aceste suflete de speculanți. Nu-i unul spun numele. Ie! se culcă, dorm, pleacă.'Destul să-uu
din aceste focare de murdării, care să nu aducă pro plătească, alta nu mă privește. It is not my bușind
prietarului un venit de 20% mai mult de cît chiar
Nu poftiți un păhăruț de gin sau bere?
marele hoteluri din West-End. Așa-că, landlorzii, somp— Good gracious. Un pahar de gin mi-ar plăcea
tuoșii băcani, edilitatea districtelor, se împotrivesc, mai bine.^ Dar să-mi dai și un pahar de bere.
cît mai mult la o asanare ce le-ar.micșora veniturile.
— Daț! bani, trimet să cumpere.
Penccle fac shilingii, shilingii fac guineele, și, cu cît
— leată un shiling pentru băutură si altul pentru
casa ie mai plina, cu atît se adună mai mult.
ca să primești pe femeele astea.
bit despre răspunderea ce cade asupra societate!,
— Ah, atunci sînteți un lord deghizat. Un shiling;
ea declari că-ȘÎSpa!a minele. .Noi nu p'utem, îmi zicea
Am să le fac un pătișor bun în coridor. Ah, ah, '’â‘*
un I
din Saint.6illeSi 8ă 4 r^XstOrI îeu prea bine ce voiți, adăogă iea, făcîndu-mi cu
Sălașurl de noapte
HEVJ8TA 1DEEI
închid cchu, și-mi reamintesc în toate amănuntele
v5îîănna aceea, «nobUerul smăeinat, straniea înfăSe
' oaspeții^’ iei, in lumina fumegindă a unei lămpi
„ petrol.
r
C LîngH foc, o bătrină prăpădita, șezînd p, Un scă
unel, sorbea cu lăcomie nu știu ce zamă lacedemoSnă- U?
Scirb0S
0(* <^, și mă între
bam daca duhoniea aceasta venea de la grătarul de
Ut carne, sau de la zdrențele bătrîuei. Dm tunp în
imp, hălnna întindea mina, întorcea cu vîrful dege
telor bucata negriciosa care se frigea încet, și-și lin«rea degetele cu o mulțumire vădită. Apoi o apuca un
’0i de tuse si cu o voce înecată și plîngătoare borhorosea: Ah ! doar mc! Ah! dcar mc!
în fața sobei, și ocupîi d singur jumătate din oda?,
ierii UI1 Pa& de *’er’ ’aro
înalt. Se vedeau prin gău
rile singurei raitele, trențele de lînă cari serveau
să umple aici patimi? săracilor. Niște velințe cârpite,
atîrnau pănă la păminr. Pe jumătate culcată, în mi
jloc, o mică ființă, cam între nouă și zece am, slabă
5i palidă, pîndea cu ot hi! săi mat! și plini de lăco
mie buca a care se frige .
Ingenuchiatu, lingă pat. o foarte rînără femee, abîea
ieșită din adolescență, fără cămașă, cu pieptul desvălit, cu o singură fustă prinsă in șolduri, spăla într’o albie cu apă căldicicâ, două fetițe mici.
Haine murdare de bărbați și femei, atârnau pe ziduri
q deasupra sobei. Lingă un ciob de oglindă,-lîngă
oiște cești și farfurii hîrbuite, atîrnu un portret or
dinar al’ reginei Victoria.
Un enorm motan cenușiu, ghemuit lîngă foc, urmă
rea cu o privirea vicleană friptura bătrîneî.
— Scoulă-te, zise mistress Mac-Robson, dă scaunul.
Fără să se întoarcă, bătrîna acoperi cu corpul său
grătarul de fript, carne, scoțînd niște gemete răgușite.
— Ie. cum dogită la cap, adăogă gazda, smucindu-i
scaunul cu putere. Ședețl. Bețivul de bărbatu-mieu
le-a stricat pe cele două ce maî rămăseseră.
Mă grăbii să dau îndărăt scaunul bătrîneî, care miarunca priviri furioase, și mă rezema! de pat, pe cînd
mistress Mac-Robson se duse să aducă gin.
Tînăra femee își vedea înainte de treabă, fără să
pară a bănui măcar că un strein o privește. Iea scoase
una din fetițe din albie și o ștergea cu o fustă veche.
Un moment'iea se îndreptă, dîndu-și corpul și minele
înapoi, pentru a-șî ridica părul ce-i cădea pe gît,
arătîndu-și ast-feliu sinul si puful roșietic al subsuorei.
Cum ieu mă pierdusem în această priveliște, o ușoara
lovitură de baghetă pe umăr, mă readuse în fire. Introeîndu-mă, văzui mica creatură din pat, care mă
privea rîzînd.
— Nu-ți !e somn, o întrebai.
— Oh, nu, toată „L
ziua stau culcată.
— Iești bolnavă?
—- Nu pot să umblu, am un picior maî scurt. Mi
rupt tata cînd ieram mică.
"■ Dur poți să umbli cu cîrjele.
Cîrjele le-a rupt tata.
~~ Bătrîna asta ți-î bunică ? ■
"■Da, mama tatei.
■" Dar tînăra asta cine-î?
.
Ie soră-inea mai mare. Iea s’a întors acasă de
Clțid a plecat tata.
■" Ie măritată ?
de bărbați... Dacă n aș
.
Oh,
are 0 mînlțime
i
Verl piciorul rupt, aș avea și îeu.
Dar cîțî ani ai?
"■ Aproape doi-spre-zece.
35
Mă depărtai de pat. Mi se părea acum că de acolo
venea duhoarea îngrețoșătoare.
— Tata pute așa, îmi spuse copila.
— Tatăl tău? Unde-i? Spuneai că a plecat.
— Da. pe lumea cealaltă.. Ie colo, sub pat.
— Cum sub pat, striga! teu.
— Da, în cutie. A-zîie a cincea zi, dar cred câ-1
vor îngropa nune.
Vream să plec cît maî repede, dar mă opri în cale
mistress Mac-Robson.
— leată-mă, zise îea, maî a! puțină răbdare, poate
ca veî găsi sus dama ce câutațî. leacă, bătrină, bea
înghițitură, și, dacă Iești cuminte, adaogă îea, arătînd gîtul unei sticle plină de gin, am ce-va și maî
bun pentru tine, în buzunar... Și, punînd mina pe
lampă, cu toate țipetele bătrîneî, îea apucă înaintea
mea pe scară.
Un sgomot neînțeles de șoapte, de rîsete năbușite,
ieșea^ din catul de sus. Mistress Mac-Robson împinse
0 UȘ&.ȘÎ zării un amestec de ființe culcate în toate
pozițiile, pe niște saltele de pae, îngrămădite una în
alta și înșirate de-a lungul pereților odăeî, lăsînd abîea
la mijloc un locușor de trecere, acoperit de zdrențe,
lera acolo ca la vre-o două-zecî, bărbați, femei, copii,
bățrînî, fete, tineri, la o laltă, clae peste grămadă.
Prin rupturile mari ale velințelor murdare, ieșeau ca
pete, brațe, picioare. Intrarea noastră de-o dată, în
trerupse îmbrățișări scirboase, opri pe loc împreunări
nenaturale. Un băetan, cu fața lipită de sinul gol al
unei femei cu părul cărunt, se făcea că doarme, și
pațachina, rîdea nerușinat, hîținîndu-i capul. Intr'un
ungher, niște fete și băețî, între zece și doi-spre-zece
ani, dormeau îmbrățișați.
— Aceștia sînt mușterii cu trei pence, îmi spuse
hazaica. Se. îndeasă unul în altul ca sălefiemai cald.
Ah, se întîmplă lucruri deșănțate aici, dar nu-I așa
că doar aici nu vine să doarmă respectabilitatea'?
— Dar paturile cu două pence, unde-s?
— In odaeadin fund. Numai că acolo nu sînt sal
tele. de pae. Voiți să vedeți daca dama ce cântați
nu ie acolo ?
t
, de suraspîndită
de aceste respirații și
— Duhoarea
__ promise
doarea
uitărilor acestor viețuitoare iera maî
grozavă" de cît mirosul mortului de jos, și
" cobori!
--v—~eîn
goană scara dărăpănată.
Pe ușa întredeschisă a locuințe! particulare a gaz
dei,, ieșea
cumplit.
Bătrîna țipa,
urlau,
. un zgomot
„
.
.. copiii
.
motanul miorlăia grozav. Și, în mijlocul acestui
răboî, .............
se auzea
. ..............
o vocekxde
.k.bărbat
iși un felin ade .sgo
mot de luptă, pe cînd mititica cu piciorul rupt, striga
cît ii lua gura: Furie! Lucie! Fade! Vreau rirje!
La lumina roșietică a focului de cărbuni, zării, bă
trîna aplecată spre vatră, îmbucînd cu lăcomie, cu
nasul iu grătar,"motanul, urcat pe umărul bătrîneî,
incercînd să înhațe o bucată la întîmplare, fetițele,
cele mici vîrîte sub pat, lingă sicriu, pe cînd, dea
supra capului lor, în întuneric, o umbră de om se
mișca, îmbrățișînd pe mama lor pe jumătate goală,
chiar pe patul unde iera schiloada. Aceasta, lovind,
înfuriată, cu bagheta, salteaua, cu privirea ațintită
asupra pereche! în dragoste, se sălta din șolduri, repetînd ca o sălbatecă ieșită din minți:
— Vreau cîrje! Facle! Facle! Facle!
H. Feance.
„REVISTA 1DEEI“
Pe an, IO numere, 5 lei
Hettisia.se trimite csclusir numai hi abonați.
Abonamentele se vor achita înainte.
10, Strada Epurilor — București.
i!
iH
ii i
l'
i
li
■
-
li
li
-
�REVISTA IDEEI
86
....--------------------------------- ------ --------- ----- -------- REVISTA IDEEI
Dreptul Capitalist
In timpurile moderne, cînd proprietatea ^pitalista
se întemeează pe apropnarea escluziva a pam n
,
si nu mai are trebuință de a suprima personalitatea
juridică a muncitorului, dreptul cglmdește .SI“e q "
racterul uzurpator care-î formeaza subst atu
; da
pe fată purcederea din capital. Așta reese, uicrad
văr, din statornica ocrotire data intereselor■proprfi tarilor, și din tot atît de statornica desinteresare pen
tru interesele muncitorilor, din libertatea absoluta data
proprietarei, in raporturile sale cu munca, care for
mează un’ contrast isbitor față de mulțimea stavilelor
puse rapoiturilor dintre proprietari.
Din acest punctde vedere, comparație» dintre dreptul
dm evul mediu și dreptul modern are un interes foarte
mare, intr’adevar, în evul mediu, cînd capitalul ie mic,
cînd munca scoate, din pămîntul liber, o forță puter
nică, dreptul ajută capitalul, regulînd contractul muncei în chip protivnic muncitorului. In timpul nostru, din
potrivă, cînd capitalul ie mare și muncitorul ieste
fipsit de putința dc a alege, dreptul își împlinește
menirea de gardian al proprietaței, ferindu-se de a
regula contractul de închiriere, spre a-1 lăsa în voea
capitalului. De unde urmează, că, cu trecerea de la
economie» sistematică la economie» mecanică, con
tractul de muncă cade .de Ia o regulamentare în sens
capitalist, intr’o condiție afară din lege, care îl lasă
la bunul plac al capitalului. Și oare nu știe ori-cine,
cum-că codul civil ieste cu osebire inspirat în folosul
clasei bogate? Intr’adevar, aici se văd regulate, cu
îngrijirea cea mai minuțioasă, raporturile.de redistribuție, adică raporturile dintre proprietari. Dar rapor
tul de distribuție, adică contractul de .închiriere, ieste
lăsat,'înadins, ia bunul plac al clasei capitaliste, care
poate exploata, ast-feliu, ciim'îi place,.clasa mai slabă
a muncitorilor.
Tăcerea lege! asupra cîtimei salariului, asupra mo
dului, formei, timpului de plată, dă legalmente capi
talistului puțin ța de-a-șipractica legalmente cămătăriile
lui, și-i îngădue de-a plăti salariile cu produse stri
cate, cu came împuțită și altele. Ăceea-și tăcere, în
gădue stăpinului de a-șî lua dreptul de.judecător față
de muncitor, de a-i impune arnende după placul său,
fără nici un control, întrio măsură afară, din cale de
mare. Juriștii au clasat aceste arnende printre dispo
zițiile penale contractuale, înse, de fapt, acestea sînt
adevărate penalități, și, de cele mai multe ori, mij
loace necinstite, in scop de a reduceur. salariu în ori-ce
caz prea mic. De unde urmează, cum-că, în aceste
condiții, capitalistul ieste, în acela-ș! timp, și judecă
tor și parte, loate silințele încercate de a se, asigura
muncitorilor o despăgubire, în caz de nenorocire în
timpul muncei,. s’au zdrobit de opoziție» sistematică a
juriștilor, cari au făcut din formulele lor clasice, o
armă înșelătoare în dauna muncitorilor.
Ce-va maî mult. Toate discuțiile privitoare la vio
lai eu contractului muncei, trădează, în chipul cel mai
vădit, caracterul capitalist al dreptului si reaua sa
voință către muncitor. Intr’adevar, în timpul intere
santelor contraverse, cari avură loc, în privința aces
tei chestiuni, în Germania, Lasker afirmă că, contrac
tul fiind un fapt de drept civil, violarea contractului
ieste de asemenea un fapt de drept civil, că, prin
urmare, violarea contractului muncei nu trebuie să
fie subiectul unei sancțiuni penale. Inse bandiții pro
prietății n’au avut rușinea de a susținea teza con
trara. pmșiî au zis, că violarea contractului din partea
muncitorului, trebuie să fie obiectul unei sancțiuni
INDICII
sancțiune civilă, pentru-că iea nu compromite si *
ranța socială și pentru-ca, capitalistul are to.tdeabU
putința să repare daunele cășunate.^
Această U/tima Thule a sofismului, nu reuși să
crăbim a spune, să triumfe in legislație» germană, si
pană în timpul de față, aceasta/a opus să iea măSuJ
formale împotriva muncitorului, care ar rupe contrai
tul. Dar ceea-ce legislație» n’a voit să facă, jurispt/
dența a făcut. Unealtă pururea supusa voinței capi,
talului, iea a știut să găsească aceste masuri, mulfâ.
mită unei falșe interpretau a legei. Mai mult, s’a <lat
capitaliștilor dreptul de a reținea pana la un sfert diQ
salarii, pentru a se asigura la intimplan de violarea
contractului muncei. Așa-că, rezultatul net al acest0ț.
discuții savante și al acestor șicane advocățești, a fo3t
pus voios în buzunar de către capitaliști, sub formă
de creștere a profitului.
întreaga legislație privitoare la seducere și Ja
copiii nelegitimi, adică la violarea onoare! claselor
sărace de către bogați, s’a inspirat numai și numai
din folosul acestora si tinde, prin toate mijloacele cu
putință, a-i scuti de unnările faptelor lor. Și reușește,
oprind căutarea paternităței și refuzînd copiilor nelegitimi ori-ce drept asupra avere! tatălui lor. Relativ
la aceasta, un fapt în special de observat și în acelaș
timp de regretat, ie că, aceste drepturi ale claselor I
sărace au fost apărate atîta timp cît a fost un guvern I
absolut, care izbuti, cel puțin în parte, a înfrîna pre- !
tențiile burgheziei, în timp ce acestea dobîndesc o sa
tisfacție deplină, o dată cu instituirea regimului libe
ral din timpurile noi. Ast-feliu, dispozițiile dreptului
teritorial prusian, puse la adăpostul putere! absolute
și inspirate de mila femeei seduse, și a copiilor nele
gitimi, stîrnesc reacțiea claselor bogate și a apărăto
rilor lor plătiți, a juriștilor. Și de îndată ce acesjțe
clase câștigară o influență politică, mulțamită institu
ire! formelor reprezentative, iele s’au folsit .de a?
ceasta, pentru a suprima aceste prescripții bine-voitoare și a le înlocui prin legea de fier și de sînge de
la 20 Aprilie 1854.
Pe cînd se caută a se apăra datornicii cei mai cu
dare de mină împotriva contractelor uzurare, pentru
clasele sărace nu s’a făcut nimic, de-a fi sustrase de
la camăta cea mai neomenoasă. Pe cînd se supune
la o riguroasă tutelă averile minorilor, nu s’a făcut
nimic de a li se apăra persoana. leată de ce, copiii^’
raci, cari dispun numai de persoana-le, sînt lăsata fără
de nici un sprijin în cele mai de plîns abuzuri și la
exploatarea cea mui crudă. In fine, stabilind de acolea
principiul, cum-că necunoștința legei, nu scuză,, fura
să se fi luat vre-o ‘măsură ca legea să fie arătată .Ș1
claselor sărace, codul civil pune clasele cele mai nume
roase ale societăței în condiție» cea mai uepriitoare,
care le dă lesne pradă claselor superioare. De ast-fehu>
cît se atinge de principiile generale ale drepțulu*»
limbagiul nostru ar putea să fie încă și mai siințll>
fiind-că se poate zice, cum-că toate sentințele juridic®
au fost esclusiv întocmite în folosul celor ,bog«V V
celor mai puternici, și în disprețul justiției și al
țaței. S’ar putea adăoga chiar, că dreptul, în întregi016’
nu ieste de cît justificarea afirmare! lui Saint-Sin10
de Championiere, iei însu-și un jurist, și a țutu 1°
scriitorilor imparțiali, cari văd, în juriști, -vrăju1^cei mai înverșunați ai claselor muncitoare, cei
zeloși apărători ai uzurpărilor feodale și căpiță61 ’
A. LoRi^'
subversive
g0 știe, cum-că în timpul din urmii, avurăm cinstea
< vizite administrative la noî. Nu ne așteptam nicî
cum, dar d_e suprins nu ne-a surprins de loc. Știm
în Ce țara trăim _Șl știm noi bine ce rol iujăm
” ee teren ne mișcăm pentru a fi fost din eapu
Lului Șl P“">rea pregutlU De vizita aceasta nu am
Ivut a ne
“les. “
ne-a procurat
n moment distractiv. Ziceți ca nu-i frumos, sa vezi
venind la tine doi domni galanțî, învestiți de autoriznții judecătorești și plini de cele mai mari precauții,
si cum ar fi voit s» fac» o descindere în infern,
iiceți că nu-! frumos sa-î vezi ce mutră făcînd, dînd
de o odăiță cocheta, fata de pliuri și fără poale lungi,
tn car® totu-i străveziu, n’ai de dat la o parte nimic
4 mai puțin de pus mîna. Se poate o veselie mal
mate. <le Clfc sa vez‘ derutarea și stîngăciea unor
fuimeni. cari se așteptau la o atmosferă de arsenal,
gj vadă puști și pumnale și revolvere atîrnate, sădea
mașini 'infernale, și cari-au dat cu ochii de-un
sanctuar, cu pereți tapetați ou cărți, de flori, de
poezii, de plicuri parfumate peste tot locul, la căpătăiu? Luați numai singurul fapt, cum-că un general
sr socoti să doarmă pe vîrful baionetelor Iui sau pe
grămada de obuze _ ce ar putea exploda, și vă veți
face o idee de persipicacitatea celor ce căutau să afle
într’o căsuță intimă, de expanzie sufletească, material
de cazarmă, un brut material de războiu.
Dar nu de asta vrem să vorbim. Fără să fi fost
indignați de vizita făcută, ce n’a avut nici o urmare,
și fără vre-o invitare aparte, am căutat, la rîndul
nostru, să facem o descindere și noi, anume tocmai
la cei ce-au plănuit pe cea făcută nouă. Ierani încrediițați că-î vom rsurprinde,
—
ț:- -—* delict
cel puțin
în flagrant
» afla lucruri z.cari
n,.r vor face să fl
c. cu
de prostie și vom
fie
noscute. Ni s’a mai întîmplat. Firește că pornirăm
vorba de la vizita făcută la noî. Am pus în evidența
nepotrivirea, de a se suspecta un ins, care mai an și
anul celalalt primise un bevret de bună conduită, care
îera atuncea privit inofensiv. în urma unor cercetări
serioase. Intr’adevar, cu prilejul unor vizite făcute nouă
în lipsă, s’a găsit chiar cu cale să ni s’aducă laude
și laude
___
oficiale, în „„„w,
public,
______
cum-că
_____
am ___
fi un
________
escelent
bărbat, care nu are a face de cît cu somități, departe
de a fi bănuit ca primejdios pentru stat. Vizita asta
din urmă, nu știu a cîtea oaia făcută, s’a făcut oare
tot cu acela-si' scop, să facă să palpite, cum am mai
spus, sînul acelor nobile matroane, cari vînează o partidualeasă pentru odrasla lor? Nu că ar fi o amăgire
cum-va. Dar noi nu avem obiceiul de a ne face ase
menea reclamă și credem că n’ani putea respunde unei
afecții ce ni s’ar areta, din pricină că administrație»,
Pe care n’am rugat-o, pe care n’o rugăm, a găsit iea
te cale să ne acopere cu creditul iei și să ne recoteinde bine. Cu atîta mai mult, cu cît sîntem rezervați
Pentru un suflet sau pentru suflete de-acele, ce. au
Șțiut să ne aprecieze prin sine, fără intervenire streină,
le datorim vigoarea de care ne putem bucura
Ș1 căror vrem a le plăti, ca unor suflete pe cari le
Ptețuim. și noi, c’o pasiune nemărginita.
Dar, serios, crezut-a stăpînirea oare, cum-că ne va
aprinde pe noi, că va afla în ființă acele fire prin
noi transmitem, în cele patru părți iile lumea,
ele ordine grozave, să se suprime tiranii ? Crezut-a
stăpînirea, ca să1 descopere la noi urma acelor
Zi‘s“ învălite în taina
ut?-6 ?.e nu s’au petrecut și can-s
car. ~ —mvaui
t _
viitor? Vede într’adevăr în _
noi,” un ins primejașteaptă
s
’
o
prindă,
a cărui stăruință iea se aș«^.
1 mainte de »• voi noi, s’o prindă sau surprindă,
37
cazînd sub previziunile legei? Ni s’a respuns aicea
cu scuze, cu vorbe îngăimate. Dar, ripostarăm atuncea,
ce însemnează toată desfășurarea de forțe și toată
uneltirea infamă ? Și, mergînd mai departe, ce însem
nează chiar zdruncinarea, unei mulțimi de tineri și
unor muncitori blajini, cari, în diferite timpuri, au
fost zvîrlițî peste graniți, dintre prietenii noștri. Făcutu-s’au iei vinovat! de fapte infamante? Cît se
atinge de prietenii noștri, ni s’a aretat nu dosar cu...
probe zdrobitoare. Intr’adevar, un număr de rapoarte,
de la agenți numiți, vorbeau de imaginare comploturi,
de uneltiri subversive. Și ca' dovezi, în sprijin, un
număr de scrisori, parte adevărate, fiind-că cunoscurăm
scrisul, iear parte inventate, după sezizarile noastre,
cari dădeau indicii. Scrise de la amic la amic și de
la țară la țară, în cele adevărate, se cuprind tânguiri,
că ie .mișcarea slabă, că lumea dormitează, că nu se
face nimic, cum-că 'ar trebui o mișcare mai vie, altă
ce-va ar trebui de făcut... Și cugetarea, fiind în iele,
adesea suspendată, neprecizîndu-se nimic, iera tocmai
ce trebuea ca să se alarmeze, cei alarmați maî dina
inte de fantaziea lor, să iee măsuri de rigoare.
leată tocmai ce vream să precizăm. De învinuit nu
vom învinui pe nimeni, chiar cînd din pricina unei
neprevederî ar urma pentru unii și chiar pentru mai
mulțî, rezultate funeste. Ieste în lume o înlănț’ure
fatală, de la care nu ne putem sustrage cu totul, orîcît am căuta. Dar cînd se știe doza de rea credință
ce animează stăpînirea și pe oamenii răi, de ce să nu
se precizeze lucrul mai clar, cînd nu voim să facem
anume finețe. De ce să se hrănească anume doza de
rea credință. Ne facem oare idee că scrisul nostru
remîne-va ascuns, fiind-că l’am închis într’un plic, nu
mai ceți-l-va nimeni, nu mai interpreta-l-va în feliu
de feliu de chip ? Nu numai c’ar fi o amăgire cît se
atinge de scris, nu maî vorbim de acțiunea propriu
zisă, cunoscută numai de cît de toți, dar însă-și cu
getarea, cugetarea neexprimată chiar, are căile iei ca
să se facă vădită. In cît, ie cazul, nu numai ca lucrul
manifestat să fie limpede de tot, să nu primească de
cît interpretări voite, indiferent de cum ni vrea să fie,
dar însă-șî cugetarea să-ți fie limpezită, să-ți fie cu
rățită de lucruri dubioase, de cari nu ai putea respunde
senin. Nu că ne dă prilej stăpînirea, de care
,____ ____
1_____
facem\abstracție noi, său vulgul ce o susține pe îea,
care
te osîndește pentru o^ exprimare neclară. Dar, dintr’un
punct
punct de
de vedere
vedere mai
mai înalt,
înalt, ie
ie mult
mult mai
mai nimerit
nimerit să
să te
te
rostești precis,
precis, să
să întrebuințezi
întrebuințezi un 'limbaj
i;—
rostești
corect și
finit, să
să spui
spui ce
ce vrei
vrei să
să spui,
spui, cu
cu termeni
termeni propui,
proprii, nu
finit,
să te
te mulțumești
mulțămești că
că lenea,
lenea, cu
cu trîndăyiea
trîndăviea de
de minte,~
minte^
să
de a zvîrli la întâmplare o buche de hîrtie, cît mai
fără nici un rost, ca și cum ar trebui îndată să o
consume focul, să-și pîeardă ori-ce urmă. Asta nu se
mai chieamă schimb de idei. Nu șe cultivă nici o idee
prin asta, nu se îhipărtășesc sentimente, nu se deter
mină nici o mișcare mai vie. In ochii noștri, chiar
lucrul cel mai mic cată să aibă o durată monumentală
și ca atare trebuește turnat.
Avem o experiența cu noi. Avem o suma de idei,
desigur că nu împărtășite de toți, poate că nici de
mulțî. Dar nimeni nu ne maî întreabă de iele, cîtă
vreme sînt clare și cîtă vreme, în iele se vede oglin
dire» ezaetă a tot ce-am vrut sa spunem. In ori-ce
caz, n’am să mă lupt cu nimeni ca să restabilesc în
țelesuri greșite. Am să susțin lupte de front, cu ener
gie» ce o comportă. Aceea ce susțin ie tocmai opiniea
mea, tocmai convingerea mea, pe Care am adoptat-o,
după mature delibeiărî și după cercetări de izvoare,
convingerea cgrei mă conformez cinstit. Mi se va face
o crimă. Nu mă voiu sperie» și nu voiu șdvai pentru
asta. Voiu susținea înainte modul de-a fi, de-a cugeta
îi!
i
yp >i
bj
MI
1 ■
J
�REVISTA IDEEI
38
al mieii, pentru că-1 cred salutar, pentru oa alt-feliu
ar trebui să renunț la prerogativele mele, ceea ce nu
voia face, chiar de ar trebui să duc cea mai orinconu
luptă cu cei ce m’ar forța, chiar de ar fi să cad o
dată învins. Ie înse un neajuns mai mare. Cu toată
exprimarea repetată și clară, cu toată manifestarea
neîndoehiicu și vădiră, eu toate silințele ce-am pune
să fim în cea mai pură lumină, totu-și, ni se vor puu
în sarcină lucruri, la cari nu ne-aiu gîndit nici o dată.,
pe cari nu le-am spus, nu le-am făcut nici cînd. Ie
că vor fi indivizi cari vor vrea să ne confunde anume,
cari nti-și vor da nici cea mai mică silința să ne pri
ceapă, să ne pătrundă, să ne distingă. Dar, ducă am
făcut tot ce ne-a stat în putință spre perfecționarea
noastră și îndrumarea noastră pe calea cuvenita, fa
talitatea aceasta vom înfrunta-o cum vom putea. Vum
înfrunta fatalitatea aceasta, avînd de sprijin, ne1 măgulim a crede, tot ce îe nobil și generos, tot ce ie
rasă aleasă, tot ce respiră acela-și suflu de simpatie
ce va să mîntuească lumea de rele.
P. Mușoru.
Pf?ICipiELE
Acela-și spectacol nise prezintă după fie-care atentat. Cum se află de moartea unui personaj impozant,
un vînt de nebunie suflă peste lumea burgeză, și jur
naliștii, pentru a-și îndeplini în conștiință josnica lor
meserie, cată să dee formă halucinațiilor bolnave, ale
sărmanelor capete seci burghvzești. Unii, merg pană
la a propune omorîrea tuturor anarhiștilor. Alții, cari
au groază, fără îndoială, să vadă vărsîndu-se șînge,
propun ca anarhiștii să fie surguniți, noi robinsoni,
în care-va insulă deșartă, pentru ca să-și pună în
practică, acolo, «vanele lor teorii Alții, văd unicul
remediu într’o a doua conferință la Roma și într’un
corolar de legi escepționale, ca și cum ar lipsi, ca
singurul și cel mai bun leac, spre a se paraliza acți
unea aceastei secte omucide.
Unii, făcînd pe filosofii, dizertează- asupra teoriilor
anarhiste, de cari n’au nici o idee, spre a ajunge, ca
drept concluzie, la cele mai deșănțate bazaconii. Pentru
toți înse, ie evidentă existența unui complot colosal.
Și, făcînd, din cele mai nepomenite născociri, o ha
rababură cumplită, ne vorbesc, nu fără gravitate, de.
• școala din Paterson», unde se elaborează complotu
rile, de școala de piroteenie anarhistă din Barcelona,
unde se pregătesc și se afinează inșii desemnați a lovi.
Pururea evenimentele au desraințit născocirile acestea,
prostești, și, din nici un atentat anarhist, nu s’a putut
dovedi și nici măcar bănui existența vre
.
,
---°nui complot,
Pururea indivizii au Iner?*------ r fără
s
lucrat singuri,
să pomenească
nîniărui despre planurile
ajile sau despre intențiile lor. Și
asta le-a făcut puterea.
Obicînuiți cu josniciea, slugarnicii jurnalismului nu
poț admite înse, cum-că un individ ar putea să.se ri
dice de sine și să devie răzbunător, și să devie jus
.
tițier. Totu-și, așa se întîmpla cu .toți.
Capul'„ lui
toți. Capul lui
Vaillant aluea se rostogoli în coș. aruncat de Carnof,
z
un istrument docil în mîna jesuijilor,
jesuiților, și
și Caserio,
Caserio, în
în
timpul unui ucigătoare munci, visa, la rîndu-i, de-a
rîndu-i, de-a
pedepsi crima cirmuitoruluî. Și într’o zi, lăsîndu-și
zi, lăsîndu-și
neisprăvită munca, o apucă cătrâ Lyon, mîncînd pă, _ ------roîutul, fără bani, nutrindu-se cu o „bucată
bucata de
de piue
pine pe
care^ pusese mîna. Și. pe cînd, nepotul convenționa
■
—— ‘ ’
lului Carnot, îșl tira îmbuibarea în trăsurile R, F aclamat de un popor de imbecili .și muritori de foame,
dinsul, jusțierul, cu picioarele sîngerate de goană, cu
pîntecele deșert, ajungea în sfîrșit la Lyon șj
deplinea op> ra ce avea. Se căută să se vadă și jn •
acesta, ntît de simplu îndeplinit, rezultatul unui (.„ 1
plot. In fața neputinței, înse, de a se, întruni la 0 ii1'1;
ce-va indicii, se vorbi de ațîțarea cîtor-va brosi a
găsite In Cet.te, sub ( ăjiătăiul lui de brutar.
^Uvi
Torturile unarliiștih r închiși în fortul Monțjuj,..
care domină Barcelona mai mult pentru a o strivi ]'
cît pentru a o apăra, torturile acestea determin/p
moartea lui Crtnovas, ministrul răspunzător de o at,n?
crima. La auzirea cruzimilor petrecute, trebuința j(,
tiției impuse lui Angiolillo repararea necesara'1*'
Canovas, cu capul găurit de-un glonte, plăti datorie»
pe cure cruzimea luî îl făcuse s’o contracteze.
11
Masacrele din Milan, armară brațul luî Breșei. Acel/
care nu știuse să facă pentru poporul său, de cît sî
îndrepteze puștile soldaților săi asupra unei miilți^
dezarmate, acest rege avar îngrijat numai de jn.
mulțirea imensei sale averi, care nu vedea în siipi^jj
Săi de cît o materie din care putea să stoarcă cît inay
mult aur, trebuitor slavei lui de rege parvenit, trebui
să plătească și iei cu vieața cruzimea sentimentelor lui
leată obîrșiea tuturor atentatelor. Acel de la Buffalo
nu iese din legea generală. Cu toate zbieretele slugarnicilor, îngrășat! de plutocrnțien internațională, cu
toate idioriile debitate de către jurnalele burghezeșfi.
cu toate lacrămile iprocriților și tînguirile celor aleși
prin sufragiul universal, care văd în moartea unul
președinte, numit, de cătră popor, ca o amenințare
pentru propriea lor zeitate, ca toată grămada de in
jurii nepomenite, de infamii fără nume, un lucru rămîne sigur, nestrămutat, an mie. legătura intimă din
tre atentat și truste și marea grevă a lucrătorilor de
oțel, care fu rezultanta.
SLic-Kinley, vasalul marilor capitaliști americani,
ca Moore, Pierpont-Morgau, Rokfeller, Hanna, iei
care puse armata la indămîna acestor mari canalii,
a-i apăra împotriva muncitorilor, cari-și revindecuu
un simplu drept de asociație, căzu lovit de-un glonte,
pentru sprijinul, p • care în cea mai înaltă funcție a
Uniuneî, dăduse alcătuitorilor de truste.
înainte de izbucnirea revoluției franceze, înainte de
întrunirea Stntelor-generale, acești oameni, pe cari
istoricii îi calomniază, numindu-i •: bandiți ; , se ridicară,
și, dintre acaparatorii de grîu, unii ispășiră în ștreang
crima de n fi voit să facă să sufere de foame popo
rul. Acești «bandiți’, pe cari însu-șî Michelet ii pone
grește, nu fură nmi puțin cei dintâi inițiatori ai po
porului, dîndu-i energiea pe care un lung regim de
apăsare o stinsese. Dinșiî îi aretaru calea revoluțio
nara, care conduse ia luarea Basiiliei.
Deși mai mult de un secol se scurse, sub un guvern
rjumit republican, totu-și acela-și banditism dt irineșt" '■
popoarele sînt afamate de către acaparatori, și tocniăi
președintele republice!,ie acel care,abuzînd
’
■ de prorog*;
tivele sale, ceea-ce dovedește cu
:ă republica
republica nu exista
de cît ci. .numede, acopere cu ffuncțiunea sa, crimele
unui pumn de capitaliști.
Toate produsele necesare i.alimentarei
”____ v_ . și vieței, ca:
o
umuua';, wu
grîu, zahăr, cărbuni, Muviuvxu,
antracit, bumbac,
tot C6 pOft *
să fie acaparat și apoi aruncat pe pieață, servi l°J°r'
marea sindicatelor
sinAion+dr».. de financiari,
n».
marea
cari organizară l’e
urmă frustele.
trustele. Mica
Mica industrie,
ruinată în
în profitul in;
urmă
industrie, ruinată
dustriei mari, muncitorii, o adevărată turmă, ne n>81
avînd
așa
zicînd
de
cît
un
patron
căruia
să-șî ofert’
avînd așa zicînd de cît un p___ _
produsele și foițele,
forțele, zugrumareu
zugruniarea consumatoruliiL;
consumatorului^’
leala rezultatul
imediat.
' '
--.L—. Trustul otelurilor,
oțelurilor, alcM
al-- |lUl
■
a o :
prin punerea
în' valoare, sub o *aceeu-șl direcție,
mulțime
de fabrici
de tunuri,
tolede oțel,
-----«w uui-suc
u^«i, ne
«*'- ...de’tuburi, de b«Ioane, posesor al minelor de fier, cu mai mult de 2°l
de mari furnale, ocupînd mai m uit" d<" 385.000 de lu’
39
REVISTA JDERI
crătorî, trustul acesta fu opera cîtor-vu capitalist! cu
Pierp<>nt-»lorg»p ni cap.
pn-anșu, cu
GreVa numita a oțelurilor, ce izbucni, avu drenf
'
1
i
,
:■
i
,de marii pricinuitori de mizerie, din plutocrație. S’a
'mers să se pledeze pană și pentru nevinovâțiea avere!
mortului. Negreșit, nu pentru Colzgosz reclamă presa
tiicumstanțe atenuante, puțin păsîndu-î acesteea de iei,
ci pentru cel care, ori-ce s’ar zice, iera protectorul
acaparatorilor, pe cari-î coperea cu slujba ce avea, cu
prerogativele sale.
Ast-feliu, atentatele împotriva vieței poporului, sînt
pedepsite, la riadul lor, in ființa celor ce le-au pus la
cale. Și, în acei, pe cari pîrliții de jurnaliști îi numesc
nemernici, poporul vede pe răzbunătorii săî. Batjoco
riți de către slugile burghezilor, dînșii vor ^glorifi
cați de poporul pentru care iei și-au jertfit vieața. Ca
și- bandiții;, precursori ai revoluției franceze,batjocoriți
de către istoricii burghezi, «criminalii» și «nebuni!»
anarhiști, vor da poporului încrederea în forțele lui
și-l vor pregăti cum se cuvine pentru luptele viitoare,
pe cari lupte le fac neaparate, numeroasele atentate
săvîrșite împotriva populațiilor aduse la sapă de lemn,
întocmai ca și acaparatorii dinainte de 1789, de către
1-- -------------- Zx-12-___ i._r :_x____ ______ i
bestiea
capitalismului internațional.
Poate, bestiea asta, poate’-■ H.
sâ încerce
îr.____ îea o nouă
,—ț“ —
diversiune în spirite,
strigîna: «puneți
mîiîna pe hoț».
Jertfele trusturilor și monopolurilor nu vor mai fi în
șelate. Numele lui Muc-Kinley va fi dispărut de mult
de pe buzele muncitorilor americani, pe cînd ^numele
lui Colzgosz va pluti necontenit, ca al unui justițier,
nu pentru ca a omorît un om, ci pentru că a lovit
la cap o clasă de exploatatori, îmbuibați în aur și bo
gății din sudoarea poporului și pururea nesățioși.
După UEVEIL^ăe D-mC Sâvulescu.
„dată nu izbucni o grevă mai formidabilă. 200.000 de
muncitori luani parte la iea, încetînd lucrul mai multe
săptamim;w Din nenorocire, in America, ca și aiurea
je ult-feliu, Imidtouul mai crede încă în lupta legală
îel vrea sa nibu opimea burghezască cu iei. Dar cu
tonte silințele puse în direcțiea asta, tot d^ge’aba
pentru-că, în greva asta, se impută lucrătorilor, cuini
n’au observat dispozițiile contractului cari-î legau
de companie, cari specificau îndepărtarea d- ori-ce
organizație muncitorească, fie-că ar fi fost sindicală
sau de ori-ce altă natură. leată șarlutaniea bur"hegflscii în toată goliciunea. Lucrătorii americani mai
avură slăbâciunea, de a lăs i să pătrundă, în rîndurile
lor, oameni de ai bisericei, element pururea dizol
vant și mișel, predicator de înfrînare, ale cărui rugi
SC î~^lț
‘”’ la ceruri 1la
” 3aa..l,4rl.,,.A
n i-naafînrv..
t.;irt^ rlj,
îoălțau
deschiderea
meetingurilor
de
f-x" puraîhînd
cepul locului
locuim rezoluțiile ener
ener-
greviști,
paralizînd din capul
gice pe ccari
in'i le-ar fi putut lua
but jertfele cănit
aii'
capitalismului,
& In America, ca și aiurea, nu-i lipsă de adormitori
și toate grevele avură adormitorii lor. Greva din
pittsburg nu se putea să fie lipsită. Stafter, șeful
grevei, se temea, cu ori-ce șef, se temea de respund?re, ținînd în loc, prin nehotărîreasa, pe greviști. Lu
crătorii trebuită să între ietiră-și în lucru, fără sâ fi
obținut nimic. In 1882, robii capital ului, cari ierau
atuncea un lucru al unui Carneggie, astă-zi trecut
ca mare filantrop în ochii burgheziei, remas tot mare
exploatator in ochii poporului, se puseră în grevă în
număr de 150.000. Lupta fu foarte aprinsă atunci.
Greviștii S3 făcură stăpîni pe uzinele apărate de mi
liție și de «pinkertoni», un feliu de armată compusa
din mercenari, după numele șefului și directorului
iei, plătită de capitaliști, pentru apararea persoanei
și uzinelor lor. Puștile trupei făcură minuni, la lumina
cîtor-va ateliere incendiate. Dacă lucrătorii trebuiră sa
și iee iearu-și lanțul mizeriei lor atunci, cel puțin aratară lui Carneggie, că nu ierau gata la o supunere
dobitocească.
Acuma, după atîtea săptumîni de luptă, muncitorii
an trebuit să reintre în uzine, cu capul plecat. Sute
de mii . e persoane, femei și copii, au suferit din
pricina acestei greve, au suferit, înfometate de mîșelnicita capitalistă. Lucrătorii au putut să vadă, cum
Mac-Kinle.y apăra interesele plutocratici industriale și
cum înțelegea iei ordinea burgheză. Dar Colzgosz se
ridică și Mac-Kinley, ocrotitorul frustelor, omul tari
felor prohibitive, cari au îngăduit desvoltarea acestor
vaste monopoluri, mobilizînd într’un singur an, prin
trusturi de toate soiurile de produse, mai mult de
30 de miliarde, Mac-Kinley, reprezentantul plutocrației, muri lovit de-un glonte, toc ai în ceasul cînd
triumfa cu zgomot.
Jurnalele ne-au vorbit de groaza clasei burgheze.
Inse, pentru noi ar fi mai interesant să cunoaștem
mintalitatea muncitorilor americani, să știm în ce chip^
cu osebire greviștii oțelurilor, au primit vestea acestei
lovituri fulgerătoare. Orî-cum ar fi, în momentul de
I°ță, cea mai mure preocupare în America ie de a
disculpa pe Ma« -Kinley și pe guvernul Uniuneî, de a-i
disculpa de unire cu cei mai răi acaparatori. Roselvet,
detv, după cîte-va zile de la moartea predecesorului
sdu, un blam împotriva trusturilor^ pe cari le califica
de speculații nerușinate. Vorbe do cîrmuiton, cari
nmîne nu vor avea nici o valoare, de sigur, dar cari
un arată mai puțin, cum-că guvernul american a simțit
evoeu de a-și areta, față de popor, independența fața
principiile adevăratei filosoju
Omul este
un dobitoc ca toate dobitoacele
Temelia doctrinelor filosofice și religioase de până
astăzi a format-o părerea, că omul ar fi un produs
cu totul aparte pe lume, că Creatorul a toate ar fi
pus pentru zămislirea omului o anume atenție și grijă.
Tot ce imaginația a putut concepe ma!‘înalt și mai
extraordinar a fost trecut asupra firei omului. In
cîmpul puțin explorat, și poate pentru vecie nede
plin cunoscut, al origine! și soartei finale a omului,
fantazia se lasă pradă avînturilov celor mai bizare,
și de acolo se iscă nenumăratele concepții, cari mai
de cari mai curioase și mai absurde.
Pană a nu fi știința în măsură de-a supune unei
critici riguroase concepțiile asupra omului, bunul
simț i’u mereu de pază ca mintea omenească să nu
se rătăcească cu totul, să nu se lese în ispita fantas
magoriilor fantastice. De acolo lupta între diversele
concepții, de acolo predominarea, în măsura dozei bu
nului simț al popoarelor, cînd a unei doctrine, cînd
a alteia. De remarcat înse este că o doctrină filoso
fică n’a predominat nici într’o vreme îu gradul cum
au predominat și predominează doctrinele religioase.
Și aceasta diu motivul că filosofi.! nu simbolîzază
ideile așa precum o face religia.
Filosofia, cași religia, se întemeează pe acelaș fond
de curiozitate și de cugetare al firei omenești. Ceea
ce în viața practică le deosebește sînt mijloacele de
acțiune. Filosofia dă să i e refere pe cit posibil la fe
nomenele mai în sinea lor, religia caută totdeauna să
stabilească un raport concret. De aceea religia su
gestionează mai lesne ca filosofia și de aceea se prinde
mai cu putere. Filosofia este pentru mințile coapte,
capabile să facă abstracție de fenomenele ce cad sub
simțuri, religia, dimpotrivă, este pentru mințile re-
i !
1
îl
i|
li
!i
II
j:
I i ;
0
r
'H
!«
I!
i
�BEVISTA IDEEI
40
duse, copilăroase, cari nu se mișcă de cît lai senzația
faptului brut.
Mintea popoarelor, vorbind în general, este copilă
roasă, redusă, de aceea pentru popoare religiile sînt
bine venite. Numai așa ne esplicăm- cum, în ori-ce
vreme pană astăzi, au predominat religii 1 și nici o
dată filosofii. Mintea poporului seprinde de ceea ce-i
gîdilă simțurile, de ceea ce are legătură cu instinc
tele și pornirile lui. In bună parte poporul crede in
reala existență a feților frumoși și a zinelor de prin
povesti. In aceeași ordine de manifestare intelectuala
poporul este lesne condus a crede în reala existența
a Iadului, a Raiului, și a tuturor sfinților.
Fatalminte urma ca filosofic să fie apanajul minți
lor mai alese șl printr’a ceasta foarte puține. Ori-ce
încercare- de generalizare a unei filosofii' trebuea să
cadă, ori să se metamorfozeze într’o religie, ceea-ce
în realitate era tot o cădere. De aceea răniîne bine
stabilit că filosofia, ori-care ar fi, nu-i compatibilă de
cît cu o minte largă și pătrunzătoare, pe cînd religia
este compatibilă cu mintea cea mai mărginită. Se și
vede chiar adesea cum o minte obtuză se traduce
printr’o religiozitate exagerată, cum copii sînt mai re
ligioși ca adulții.
"Știința, prin desvoltarea ei, aruncă oare-care deșteptare’în spirite. In parte, ei se datoresc sciziunile
din creștinism. Dar ea nu poate să arunce cu totul
lumină în spirite, pentru-că, dacă ea progresază, nu
progresează înse mintea omenească. Și din moment
ce aceasta nu comportă o mai largă extindere, toată
stradania științei remîne pierdută. De aceea mintea
popoarelor fatalminte răniîne la nivelul religiilor. Fi
losofia și secundanta ei, știința, găsesc loc numai în
puține minți. Se. speră că aceste puține minți se vor
înmulți, cuni-că popoarele vor deveni primitoare de
filosofie și de știință.
Principiile , adevăratei filosofii nu pot fi pricepute
înse de cît de prea puține minți, pentru-că prea puține
minți sînt cari să nu vrea și să nu tindă să se înșele.
Minților înguste orî-cînd le va plăcea să se dea pradă
închipuirilor. De aceea aceste rînduri sînt menite a
fi pătrunse numai de spirite anumite. Cei mai mulți
le vor găsi fără rost, pentru-că nu le hrănește spiri
tul de înșălăciune. Cei mai mulți nu sînt amatori
de adevăr, ci după aceea ce s’aii deprins a socoti ca
adevăr, adecădupă înșelările celi-au devenit, cu vremea,
aproape inerente.
Cu toate aste, făcînd abstracție de ori-ce sentiment,
căutând să ne întemeem numai pe ceea ce știința ne
arată ca evident, principiile adevăratei filosofii sînt
de neînfrînt. Că omul este un dobitoc ca toate do
bitoacele, primul principiu, apare nu numai din cons
tatările riguroase științifice, cari sînt duse pănă la
extrem, parcă anume să convingă și pe cel mai ig
norant individ, de cătră învățațiî cari se strădănuesc,
ca și cum n’ar vedea zimbetul batjocoritor al naivu
lui pentru naivitatea strădănuînței lor, acest principiu
apare, din toate frenunțările zilnice.
Se caută în general a se măguli năzuința omului
către, o viată rațională, și de aceea cele mai anima
lice lapte se* pun la adăpostul unei anumite formule.
Așa se zice, și în școli se învață, și în întrunirile
publice se trîmbițează, că făcînd serviciul militar,
servim țara. Se entetizază anumite noțiuni abstracte’
cari nu sînt de cît raporturi între diverse fenomene’
apoi se prezintă ca niște puteri poruncitoare. Eu
ropenii pornesc în China, că așa le ordonă civilizația,
i atm-i dyce pe Englezi în Transvaal. Ca soldați roanroane n? '’"6 îC?dem frațH ?i lje ceî maî de’
rît acele
1’atna3 rOtnînă are alte vederî d©
cit acele ale unei droae de mojici.
Și ce mai înșelare în toate aste. Spulberă entitățile
spulberă măștile și vezi ce răniîne. Acelaș sentinien'
animalic care nu îngădue unei turme să se înipotriZ
vească conducătorului ei, chiar cînd acesta o duce ]a
tăetoare. domnește și în specia umană. Aceeași neput
tință de-a se solidariza pentru a săvârși un iapt
tim, în unanimitate aprobat, domnește și în specia
umană. Frica individuală nu iartă solidarizarea pentru
un scop strein de cel ce-i~ strînge pe inșii grămadă
într’un moment. Pe această frică în realitate, și D)J
pe aspirații îneîntator de mincinoase, pe acest animalism se întemeează puterea discreționară a unei
păture restrînse de oameni
Asta nu însemnează că membrii acelei păture sînt
mai puțin animale: cînd se găsesc în grămadă, ci ju.
crează la fel cu ceilalți, fiind tot atît de fricoși. Acest
sentiment, al friceî, legat de conservarea personală
este independent de puterea fizică și intelectuală chiar
a cuiva. Frica a apărut o dată ca cea dintâi mani
festare a vieței și ca atare precumpănește asupra ori
cărui alt sentiment. Putem recunoaște că ni s’a făcut
o nedreptate, sîntem în măsură a ne distoarce, cu
toate aste de frică, bănuind posibilitatea că pe cine știe
ce cale am fi înfrînți și poate uciși, ne lăsăm nedrep
tățiți, numai să viețuim înainte.
Viața își este sie-și scop, atît la animale cît și la
om. Rafinarea intelectuala aspiră într’un senz sauîntr’altul, dar omul, ca ori-care dobitoc în general, se
mulțumește cu ceea ce este. Nu se duce la oaste nici
pentru țară, vorbesc în general, nici pentru dragostea
ce are de-a apara privilegiile explotatorilor, ci pur și
simplu se duce de frică. Cît de colosală este puterea
acestui sentiment, se vede dintr’aceea că pană astăzi
încă n’a fost exemplu în istorie de înfrînarea friceî
și de îndreptarea unui întreg popor sau cel puțin a
unei oștiri către aceea ce fie-care ins în parte socotea
c’ar ii drept să facă.
Și aceasta, precum se vede, are loc în alăturare cu
o umbră cel puțin de conștiință și de rațiune. Dar
cînd lipsesc ori-ce sentimente opuse și frica predomnește în tot largul, ceea ce se întâmplă cu marea mul
țime în general. Atunci abundă exemplele animali
tății. Și chiar manifestările ce s’ar părea în fond ca
raționale, cu rezultate dintr’o chibzuință, trebuesc in
terpretate în mod opus. In atare caz n’a fost de cît
o întâlnire a unor porniri individuale raționale cti
apucăturile animalice ale mulțimeî, și se pare numai
că acțiunea colectivă a fost cu chibzuință făcuta.
De aceea scopul revoluțiilor nu s’a putut nici o
dată realiza, peutru-că mulțimea nu era pătrunsă de
ceea ce se întreprindea. Exemple sînt numeroase cînd
cu aceeași inconștiență se întorcea împotriva stare!
de lucruri ce-o rînduise. Dacă la aceste manifestări
adăugim pe acele ce zilnic le vedem : îngrămădirea
la părăzi, la pomană, la spectacole : crîncena luptă
pentru dobîndirea unui codru de pîne : predominarea
vieței sufletești de o patimă oare-care... Dacă consi
derăm că fondul acestor apucături îl formează însu-și
organismul, apoi,~ se vădește deplin, firește pentru
puținii cari cugetă, că omul a fost și este un dobitoc
ca toate dobitoacele.
PlNUS.
0 data cu numărul de față, s’a expediat la o parte, din
abonațîî noștri, prin poștă, cile un exemplar din volumul apă
rut de curînd al camaradului nostru, L Neagu: «Trudiții5Costul acestui volum, se va trvnetc, cum le notat pe dinsul, la
Revista Ideei. Abonațu neachitaft, 11 vor adăoga într’aeela-și mandat, cu abonamentul Revistei. Cc7 cc doresc să-l nidi
albă ne vor înștiința-. Tot așa ce-7ce ar dori exemplare ,ma7 multe-
REVISTA IDEEI
41
CĂSĂTORIE A
1
libertate și își uneau fetele, cu voe, fără voe, cu un
cutare bătrin, bogat, pe care acestea nu îl voeau de loc.
Neapărat că slaba creatură nu se va apuca să;susție
singură un asediu împotriva tatălui,; mamei, împotriva
întregeî sale familii. Se va lăsa dominată, dusă la ziua
fatală.
Și ajunge aicea foarte rău pregătita.
Iliada.
2
Toate mamele își fac iluzie, cu toatele zic cuunfeliude
Nu-i un cuvînt de Andromaca, ieste ouvîntul etern
fală: «Ah, oît îmi iubesc copila». Inse ce fac pentru
ni femeei, în acest mure pasaj, Dînsa îl spune mai iea? Nimic. Iele nu-i pregătesc, pentru căsătorie, nici
întâi din inima, dintr un avînt al haturei. Dar îl mai
inima, nici trupul.
-pune
dintr’un sentiment drept,, adevărat, al situ
Un singur punct ie de seamă, acela că în deobște
ației sale. lea.își da samă bine, cum-că bărbatul i-i mama își păzește copila cu strașnicie.Voește să ajungă
totul acum, unicul iei ocrotitor. Cît despre>ceremoniile, la căsătorie vergină, nouă, chiar ignoranții, dacă se
nrin cari Biserica și legea par că ar ocroti-o, pentru poate, cu bărbatul să fie îneîntat de-a o găsi cu chipul
(linsa nu însemnează nimic.
acesta fetiță. Lucru ce de alt-feliu pe acesta îl miră,
In realitate, puterea acestui act atît de grav ieste pe iei care n’a văzut în vieața de cît femei pierdute,
c5 îea ie dată fără rezervă, fără garanție, fără retra îl miră întru atâta, în cît socoate că fata se preface.
gere. Dacă la mijloc nu-i dragoste, dacă nu cade în
Această ignoranță ie totu-și foarte naturală, cu o
finele cele mai duioase, toate prevederile legale îi mamă cu grijă, geloasa, cu osebire dacă copila n’a
vor îngreuea situațiea. Toate acele îngrădiri de hîrtie avut prietene tinere cari să o fi instruit. Inse ie o
vor,fi zadarnice. Ce-va mai mult, zădărind pe cel în primejdie de a nu-și da sama de nimica: nevinovata
minele căruia femeea a fost dată, iele vor pune fe- ie expusă la o mulțime de încercări. Mama ar trebui
meea în primejdie. Idee foarte neghioabă de a consti s’o lumineze, s’o prevestească măcar după ce devine
tui
n anticipare
un războiu în căsătorie și
im pri
w—
•
’ de a femee. Dar cea maî sfîntă datorie a iei, ie de a o inicrede că legea ar putea interveni la ori-ce ceas din țiea pe deplin, mai înainte de căsătorie, să știe bine,
zi°sau ---------------------------------------------------------------------noapte, de a veghea la căpătâiul patului soți roaj dinainte ceea ce va trebui să consimtă.
Nici o consimțire nu-i liberă și valabilă de cît în
lor. In potriva celui care posedă femeea, prin fatali
tatea coabitației și care poate să-i impue munca, pri- lucrurile cunoscute mai dinainte. Știe oare fata, dimi
mejdiea. maternităței, nimic, nimica nu s’a rezervat, neața, ceea ce făgăduește iea pentru sara? Ie oare
iea o ființă consultată sag un lucru hărăzit? Știe iea
jjici o altă garanție de cît dragostea.
■ Ceremoniea, solemnitatea, publicitatea, fără îndoială oare, mai cu samă, dreptul nemăsurat pe care- și-l va lua
’i, de u
sînt minunate. Dar fondul lucrului, ie sufletul. Precum Buțu
soțul,
a se constitui, asupra unui semn îndoelnjc,
•
■ ~ ..
V«
rl n nn
nil + lll 117 CÎlll ITlATHI
o spun jurisconsulții romani: Căsătoriea, ie un con- judecătorul trecutului său moral, al bunei sale, purtări,
simțimînt, un act al voinței, al libertăței care se dă. al puritățeî și al virtuței sale ?
Hărăzire mutuală a două inimi, dar mai cu samă sa
* .* *
crificiul celei mai slabe, care, abandonîndu-se trup
Fata ie tot atît de pregătită fizicește ca și mora
și suflet, celei mai tari, nerezervîndu-și nimic, dînd licește, sau tot atît de nepregătită. Cu toții se ocupă
tqt, pune în rizic tot la sorții viitorului.
prea mult de rochii, și nici de cum cît s’ar cădea de
*
fată. Tată, mamă, prietene și chiar logodnicul, cu toții,
Contract foarte neegal... Nici legea Bisericei, nici în frămîntarea vanelor pregătiri și mulțimilor de ni
legea Statului n’au încercat serios ca să-î modifice micuri, uită tocmai pe cea ce pare să fie obiectul a tot.
Dar cum petrece fata în aceasta vreme de tulburare,
natura. Amîndouă aceste legi, în realitate, sînt foarte
în ajunul unei atare încercări ? Maî întâi iea nu în
împotriva femeei.
w
,
chide
ochii nici cum. S’ar crede, poate, c’ar fi dm
Biserica ie vădit împotrivă-i și-i păstrează ură dm
pricina păcatului Evei. îea o privește ca întruparea nerăbdare. In de obște, ie tocmai din potrivă. Lucrul
ispitei și prietena cea mai de aproape a diavolii- cel mai , dorit, cînd ie aproape,, umple adesea de tnca
' de
’ tnsteța,,
’ ’ ‘
cu osebire cînd ieste vorba de a desrălui. Biserica sufere căsătoriea, dar preferindu-i celi- și~
bătui, ca vieață de puritate, pentru-că femeea-i impu- dăcina dintr oj dată și de a părăsi toate .obiceiurile-!,
cînd
îe
pe
pragul
unui atît de întins necunoscut.
ră. Această doctrină ie cu atât de cu totd acea a cînd ie Pe P™
Fiind cu totul firește ca fata să fie neliniștita și
vrîstei de mijloc, în cît acei cari voesc să-i înoiasca
spiritul, susțin, împotriva Chimiei, că sîngele femeei, agitată, să fie cuprinsă adesea de o leacă de friguri,
tocmai în perioada-i cea mai sfîntă, ie spurcat. După ca circulațiea sîngelui șu fie neregulată sau foarte
fizică și legislație. Femeea, înjosită ast-feliu, ce poate iute, nutrițiea, înceată, ținevoe de săvîrșit, ar trebui
din timp să se preîntâmpine toate acestea. Dar cine
fi nlta de cît roaba și servitoarea^ ființei mai pure, se gîndeste la astea. Adesea fata ajung* la punctul
care-i bărbatul ? lea-i trup, dînsul ie spirit.
critic cu totul suferindă, fricoasă, într’o stare de
Legea civilă nu-i nici de cum mai blajină. îea de
pletoră dureroasă, care ar cere menajamente duioase.
clară pe femee minoră pe toată vieața și rostește asupră-I o vecinică interzicere. Bărbatul ieste consti
Băete, cetește bine ceea ce scriu, cetește singur,
tuit epitropul iei. Dar cînd ie vorba de vre-o greșala
ce ar putea s’o făptuiască și iea, sau de pedepsele ce nu cu acel zbucimat de camarad pe care ți-1 vad
la
spate, care-țî- cetește peste umăr. Cetind singur,
putea îndura, iea ie tratată ca majora, cu totul
vei ceti bine, îți vei pricepe inima.. Și sfmțemea narăspunzătoare, cu cea mai mare asprime.
De alt-feliu, avem aice contrazicerea tuturor vechilor turei te va atinge.
w
leată religea, pura, adevărata religie. Daca tu vei
legl barbare. Femeea ie dată ca lucru și pedepsita
lua
asta
ca
ce-va
de
petrecere,
sau
ca
o
jucărie...
aș
cu persoană.
voi să te văd atuncea rîzînd la moartea maniei tale.
*
La căsătorie, tinere, fericirea-ți ieste nemărginită.
. Dar cel puțin familiea Ie oare în favoarea femeei Dar cît de serioasă ie. Respecteaz-o. Deschideți inima
ar voi s’o ocrotească serios? Nu vad. de loc. A
la gravitatea sfîntă a adoptare! ce va să faci, la necunoscut o mulțime de prieteni, teoretici ai hbertaței, sfîrsita duioșie ce-o cere de . la tine acea ce vine la
cari, ajunși aici,’ nu-șî mai aduceau aminte de nici o
!
i I
i 'I I
! ‘I i
rH|
In
IM
J
Vi
Iy
y
ii
�REVISTA IIIFEI
42
tine, ce vine singură și c.’o nemărginită încredere.
Singură, dragul niieu, pentru-că ai .văzut, Biserica
nu o proteguește de loc șl Legea nici utît. C.it des
pre familie, din nenorocire, n’a avut nici o grija_s o
întur ască în această anevoioasă stare. Nici iamiliea
n’o susține, dînsa, ți-o dă... în voea clnbztunței bile.
Din partea mea, amice, am pentru fata încredere
în tine. Sînt sigur că, lipsind totul, tu vei fi totul,
patrie, priiot, marnă, că fata va găsi în tine garanție»
acestui triplu pontificat.
*
♦
.Asta i-i toată cugetarea, credința, speranța fetei,
cînd iea înaintează șovăitoare șiurît de frumoasă de
paloarea iei, în proaspăta-i toaletă. lea știe bine că
nu mai ie la îea, și1 încă nu-i la tine. Plutește între
două lumi. Unde apucă ș -.e se vrea cu iea? Iea nu-și
dă samă cum se cuvine. Nu știe mai nimic, afară doar
că se dă c’o mare devotare de inimă. Iea are fericii.ea
de a gîndi că de aici înainte ie în niînele tale. Va fi
în iele bine sau rău și în ce chip vei trata-o, te pri
vește , pe tine. Drept armă și siguranță, Iea are să, nu-și
rezerveze nimic, să vie la tine singură, fără protecție,
să te. iubească, să se abandoneze...
’
*
*
*
«Ceriul și pămîntul roage-se și p.lîngă pentru mine».
Vorba lui Coluuib, întrînd în lumea necunoscută...
J. Miciielet.
Heinrich Heine și
Chestiea Socială
Desigur va fi frumoasă ziua, în care soarele, libertăței va încălzi pău.intui, mai bine de cit toți luce
ferii aristocrației. 0 nouă speță va înflori ferice, purcesă din îmbrățoșeri libere, nu din căsătorii silite,
supuse controlului yămilorspiritua’e. Omul, născîndu-se
liber, va aduce cu sine, în lume, cugetări și simțiri
libere, pe cari noi, aceștia, năsvuți sclavi, nici nu le
întrevedem.
***
'
Care-i marea problemă a acestei epoce? Emanciparea.
Nu înse numai acea a irlandezilor, a grecilor, a evre
ilor, a negrilor din Indii și a popoarelor similare ce
zac în asuprire, ci emanciparea 1 urnei întregi,1 în spe
cial a Europei, care, ajunsă mul matură, poate să-și
scuture acuma lanțurile de fier ale tiraniei aristocrate.
Cîțî-va filosofastri, apostați ăi libertăți, pot îndruga
ce vor vrea, pentru a dovedi că milioane de oameni
trebuie să muncească din greu, ca vitele de povară,
pentru cîți-va cavaleri privilegiați, iei nu ne vor pu
tea convinge, nu vor putea să ne. facă să credem, după
cum zice Voltaire, că unii sînt născuți cu șeaua în
spinare iear alții cu pinteni la picioare.
, *
Un poet a zis cînd-va, că primul rege a fost un
soldat norocos. MaLcurînd putem zice despre fonda
torul dinastiei financiare de a-zi, ce-i drept într’un
mod mai prozaic, cnm-că primul bancher a fost un
bandit norocos.
In starea decrepită de a-zi, nu se poate pune teniciu de cît pe tinerime, care, aprinsa de o suflu re
mai calda, purcegînd din cărțile vechi, simte pu
rurea arzînd o flacără în inima iei. Tinerimea ie inai
dezinteresată in idei și simțiri, iea cugetă și simte
Revista
mai adine adevărul, făcînd la nevoe afirmări jn
drăznețe, pentru a trece la fapte. Bătrîniî, din
trivă, sînt egoiști și mult mai grei la minte. Iei* '
gîndesc mai mult la interesele capitalului lor fie
la interesele ouienireî, și plutesc, liniștiți, în luntre»
lor, prin noroiul vieței, fără a se sinchisi cîtu-și
puțin de marinarul care se luptă, cu furiea valurilor
în largul mărci. Ici se tîrăsc, cu o neînfrîntă stăruim.?
cătră înaltele posturi publice, sau tind lu președinți^
cluburilor lor, iear eroilor, cari se aruncă, prin vijelie
spre țărmul gloriei, li întorc spatele. Une-ori pdves*
țese, cum că în tinerețile lor, iernii adesea să sparg»
zidul cu capul, dar mai apoi s’au împăcat eu z'iț]U]
pentru-că reprezintă absolutul, absolutul cre-î în sjne’
și pentru sine și care are rațiunea de-a fi, de oare
ce ie, adică reprezintă legea, care trebuie să fie pr^
vită ca un ce' absolut, neînfrînt, nestrămutat, )llaf
mult de cît rațional.
Acești renegați, cari voesc să ne conducă pe c-ale
filosofică la o sclavie mai dulce, nu sînt de loc mai
demni de stimă, de cît acei pierdut!, cari, în apărarea
despotismului, nu se sprijinesc pe rațiune de loC> C1
sprijinesc despotismul ca un drept tradițional, istoric,
cu care oamenii s’au obicinuit, puțin cîte puțin, me
reu, în cursul vremei, ca o urmare autentică, legală si
necontestată.
Bietul popor, acest sărman rege zdrențuros, cîțî
lingușitori a găsit, mult mai ndrașijiați de cît curte
zanii din Bizanț și Versailles, pentru a-1 tămîea. Acești lachei, curtezani a! poporului, îi celebrează ne
contenit escelența, virtutea, strigînd entuziaști: «Ce
frumos ie poporul. Ce bun ie poporul. Ce inteligent
ie poporul». Alințiți.
. Sărmanul popor, nu-i frumos. Din potrivă, adesea-i
foarte hîd. Hîzeniea aceasta purcede inse din murdărie,
și va dispare o dată cu aceasta, cînd vom avea un
popor care va fi spălat.
Poporul, a cărui bunătate ie atit. de lăudată, nu ie
bun nici de cum. A desea-i foarte rău, ca mu Iți din cei
puternici. Dar răutatea-! purcede din foame. Să facem ca
poporul suveran, să aibă vecinie de mîncare, și, îndată
ce va fi nutrit și sătul, Alteța Sa ne va surîde, plin
de mulțămire și gingășie.
zldesea-ori, Majestat-ea Sa poporul, nu tocmai ie
inteligent: poate Ie mai stupid de cît alții, tot așa
de stupid ca și favonții lui. înse aceasta se datorește
ignoranței, acestei boli naționale, pe care trebuie să
încercăm a o nimici. Și, dacă fie-care, indiferent, de
stare socială, ar lășpîndi, în mulțime, cunoștinți fo
lositoare, în scurtă vreme, s’ar vedea, poporul, deve
nind inteligent și iei.
Un avantaj foarte mare, pentru socialism, ieste că
vrăjmașul pe. care iei îl combate, din toate puterile
sale, nu reprezintă nici o valoare morală. Societatea
actuală se menține numai printr’un interes meschin,
fără încredere in dn-ptu-i, fără considerație pentru
sine, întocmai ca și societatea veche, stricată, ale că
rei temelii șubrede s’au surpat la venirea fiulnr
teșlarului.
în ziua în care tontă lumea, marea mulțime a, desmoșteniților, se va scula împotriva aristocrației pr°;
prietăței, nu se va mai vorbi nici de religiei
de patrie. 0 singură patrie va răsări: pămîntul.
singură religie: fericirea pe pămînt.
Reproducere, de Jacques.
Dc
43
IDEEI
tace tinerimea
Aplicând cele zise în cîntărirea tinerime!, am putea
împârți-o, pi > a te că fără greș, cam în trei trepte, după felul
pe ( e tace tinerimea, de la care ar trebui să ne ideilor, carî-au precumpănit asupră-i în timpul creș
tere! sale. Priviți pe tînărul la modă, cît de trufaș
cain așteptam a multe. înțelegem acolea, în deosebî
,e tinerimea ctudionsa S, par’rii ar fi și drept, să ne își desfășură ie] luxul pe trotuarele marilor orașe. Cu
^teptum la lucruri mari din part. r.-i. Intr’adevâr, prin ce ide! a fost hrănit? Crescut în luxul destrăbălat al
Chiar cuvîntul de tinerime, so
.u rî insî
ngf familie! lui' îmbuibate, nimic lipsind»-!, înconjurat de
slugi', să-! împlinească orî-ce nesăbuită plăcere, se tre
la cea mai pruncioasă vrîștă, cînd spiritul s’anrinde
cînd nazuinți mărețe, înaripează minte.., cînd liber zește de-o dată stăpîn pe cei din jur, cari-1 slăvesc
tatea, dreptatea, sînt ținta luminoasă, cînd nedrep prin lingușire. In școală i se slăvăște neamul, toți îl
tatea, încătușarea, induioșază, mișcă. Ie vrîsta, cînd încunjură smerit, ie desinerdat, pe cînd cei mai săraci
sînt dați cu toții de-o parte. Ce idee să-și facă iei
singele curge mai clocotitor ca ori-eînd în vinele tu
despre sine?'Văzînd pe toți plecați, mai întăi înaintea
turor, aprin șînd un dor de vieață mai mare în orî-ce părintelui lui,’ pe urmă înaintea-!, în casă ca și afară,
organism sănătos. Ie, în sfîi'șit, vrîsta aceea cînd se că pretutindeni ieste mai bine primit ca alții, prinde
manifestează orî-ce talent puternic, cînd își clădește a se scoate, că ie de-o altă viță, mai naltă, de-o viță
opera sa nemuritoare.' De-aicî, din vrîsta asta, se ho mai aleasă, și ca atare, lumea cealaltă, mai josorita,
tărăsc ideile și faptele omului, ce-l vor călăuzi și cătră trebuie toată ca să-i slujască lui.
cari va fi plecat în restul vieței sate.
Dar cîne-i tînărul, care, cu nădușeli pe frunte, strigă
Neapărat. Dar trebue să se ție în samă, cum-că, cît îi iea gura, strigă prin întruniri, face pe patriotul
asupra fie-cărui din n6i, lucrează atît. ideile stră grozav, vărsînd blesteme asupra altor neamuri? Ie
moșilor noștri, i’dei ce noi 1le----1"' ' , .precum și
, cele
’
moștenim,
feciorul cutărui sau cutărui, interesat sau pervertit,
ce ie-am fost dobîndit prin creșterea ce am avut în care, ca să ajungă, în vieață-i a făcut la feliîi. Firește,
casă sau în societate. Și cu ideile acestea, ale trecu nu-i veți crede cuvîntul, înse nu-1 tulburați, ci dați-i
tului, ideile de ieri, înrădăcinate în noî, trebuie vecinie pace, sărmanul, să-și facă loc la «carieră". Crescut
să dee piept ideile de a-zi, ideile prezentului, însufle într’o casă, unde simțimîntul moralei sau simțimîntul
țite și înoite pe toată clipa prin ideile întrevăzute, de cinstei n’a predomnit nici o dată, în care vecinie s’a
niîne'. Ideile fie-cărui ins, în parte, nu-s de cît rezul vorbit de negoț, s’a vorbit de vînzare, unde sfatul
tanta acestei lupte, dintre ideile ce trec și cele ce vin părinților fu: să fii viclean c’așa ie lumea: înșală ca
necontenit cătră noi, din nemărginirea viitorului. In să nu fii înșelat, pilduindu-1 prin însă-și faptele lor,
anumite stări, se mai întîmplă asemeni; oa o categorie ce cale se putea să urmeze și iei? Firește calea ce i
de oameni, găsindu-și susținerea intereselor lor în ide s’a aretat. Și ieată-l ascuțindu-și .glasul și dîndu-se
ile vechi, se împietresc pe loc, sînt refractari ori-cărei de partea ori-cărei idei, puitoare stăpânire! sau nu,
idei noi, alcătuesc o stavilă, mai mult sau mai puțin ca să i se arunce apoi un codru urmărit, o situație
rîvnită. Cîți politician! se oglindesc aici.
cumplită, pentru progres.
.
j . ...
Tăcut și sfiicios, alergînd să nu întîrzie de la me0 altă categorie de oameni, interesată, din contra,
a sprijini progresul, nu ie în stare să înțeleagă ce se ditațiej singurul său mijloc de traiu, trece feciorul
cuvine să facă. O vieață ticăloasă ce-a moștenit-o, pe Iui badea Gheorge, astu-z! student și iei. 0 da, ieacătă
care-o duce poate și iea, a dus-o la tîmpire. Cei din ca omul, leată pe cel senin la minte și însetat de drep
tegorica aceasta nu înțe eg nimic din marile idei cari tate, îeată eroul faptelor mari. Dar de ce tace eroul,
• e i-i teamă ca să-și ridice glasul,, pe cînd iu safrămihtă veacul; Asemenea corăbiei fără de cîrmă. care de
i
1 1__y___ ?_______ -- —
XIîi « .'
O
onm
Tin»
se lasă dusă de vinturi. care-i amenințată în toată clipa tul
lui se împușcă flămînzii?
Uitasem. Dar cum
puiei?
Pep Hnd
cînd îmbla la
de-adîncurile măre!, să fie zdrobita de stînci sau nă- tea-r-ar să fie mai vrednic îa
1? P
uiolită-n bancuri, niște asemene inși sînt prîida zbu- școală în satul lui, ciocoiul l’a fost bătut pe tatăl său,
ciumărei. Și dacă din categonea do . sus se numără că n’a ieșit li plug: perceptorul le-a vîndut vaca din
stăpînii, despoții de tot felini, din-categoriea a doua, bătătură, si taică-su a tăcut. Ba nu, iei a oftat și-a
purceue
..uunvu precum ieste, zis: «Ce să le faci, iei sînt mai tari». Și cuvintele
purcede .urma
turma ceior
celor mugura,
slugarnici, numită
drojdiea socială. Acolea se scaldă cu toții, cari nu sînt acestea pătruns’a in mima copilului. Iu școala pururi
în stare să-și
ne-avînd insă-și ducă
ducă vieață
vieață de
de sinea
sinea lor,
lor, ne-avînd
în- a fost umilit învățătorul 1 a bătut, ca-i atinsese haiua
credere în
a sine,
sine, ne-avînd
ne-avînd oo călăuză
călăuză în
în vieață, o țintă teciorului de boeyiu.^Rehgiea vecinie i-a zis.
către care: să-și îndrepteze mersul, nici o idee condu Istoriea i-a dstiinuit ca mojicul a fost pururea robit.
cătoare. Prostituați! de toată mina, cari trec vecinie Și profesorul i-a grăit, c’așa se cuvenea. Cum să mai •
de partea celui mai tare, și care dă mai mult, acolea cerem să fie vrednic acel crescut in umilința?
Dacă ne vom întoarce acum privirea de unde am
sînt cuprinși'.
- i
Cît de restrîns ie mănunchiul acelor, cam, chib- purces, lesne vom putea înțelege din ce pricină, ti
zuitori, își călăuzesc pașii, potrivit cu mersul firesc al nerimea, de la care, cu drept cuyînt, se așteaptă atit,
lucrurilor, cu mersul firesc, al vieței. Intrevăzătorii din ce pricină tace, remîne nemișcată, față de-atîtea
acelor zori, ce se ivesc pe orizontul, viitorului, iei rele, de-atîtea nedreptăți, cari apasă lumea, cari neapasă utît de strașnic pe toți. Ie îmbîcsită cu anumite
pregătesc, neabătuți de nimenij netulburați,' senini, idei
și pilde, ie fasonată printr’o creștere dată. I s’a
calea pe care va să apuce lumea, să nainteze nesbu- format o stare particulară de suflet, de care nu numai
riumată, împrăștiind toate acele neguri ce ascundeau,
că nu se poate lepăda, dar care o încătușazâ și-i inîntunecau lumina. Au de luptat întreaga-le vieața, și, dreptează pașii pe căi prăpăstioase, piezișe. Numai o
totu-și, ■ iei, setos! de adevăr și fermectiți de razele educație fireasca, și o morală care să susție frățiea și
dreptate!, nu sovăesc. de loc. Stupim! și despoțai, a.iu: desrobirea tuturora din orî-ce jug, material și moral,
tați de slugarnici, nu stau la cumpenș nici iei ca sa-și numai aceasta ar face din tinerime ce-va. Până atunci
aleagă urmele lor, cu cari să lovească in prețioșn vecinie va fi cuprinsă de pofta stăpînirei și pururea
apostoli, cari, pnmoveduiiid adevărul, h zdruncina se va adăposti sub pălămida vicleniei și a slugărniciei.
domniea, clădită pe ignoranță șt pe minciuna Num
Ce! înțelepți, înse vor fi, orî-cum, împuțiți de adevăr,
de vndustre, cur! vor remănea de-a pururi ca pildă
pilda do
alege-s’e-vor singuri.
tote, îeată cine-s acei cari au desvăluit adevărul, iara
I. Neagu,
Sft-și teamă jertfirea vieței.
m
I
I
■
■
ii
i ■
ii
?; 1
îl
J
�REVISTA. IDEEI
44
Evoluțiea Socială
Intregă istorie» civilizației ie dominată ie^nnul și
acela-sj fapt. Diferitele etape ale acestei istorii, robie,
servaj, șajariat, sînt însemnate prin împărțirea oame
nilor înclase deosebit»:-stăpân.și. robi, .in vechime:
seniori și, servi, în.,(vrîsta de muloc;.,capitaliști și salariați în vremea noastră. Formele, aspectele,.grade e
acestei împărțiri, u oamenilor în clase, difer» de la
țara la țară, din -generație în. generație. La ba?a, înse,
rămîne unul și acela-și fapt: exploatarea muncei.
0 neiCesit-atV; primordială și .permanentă.:apasa,asu
pra oamenilor si le țopiftndă tpațe manifestările' exis?
tentei. Necesitatea, muncei, necesitatea producere!. .
Atâta..vreme.-cît procedeurile munaeî: creșterea vi
telor,, cultura cîmpuhri, ..-meșteșugurile,, atâta vreme
cît astea sînt puțin dezvoltate și îngădue.abiea. să se
producă ceea ce-i strict necesar pep.trui existența fie
cărui,, nu. poate fi,..vorba de a șe-.exploata munca
altuea.. In vremea asta oamenii se rășboes.c adesea,
înse învinșii nu sînt-păstrați, ci uciși. Carnea lor de
vine ospățul. învingătorilor. Antropofagiei domnește
p? față, fără . perdea.
Dar. forțele producătoare merg tot crescînd. Creș
terea așta formează principaljiL motor al istoriei. De
Îndată.ce omul .poate sa producă un ;prisos,t peste
strictul ,-șău necesar, acest prisos ie ținta celorlalți,
învinsul încetează de a mai fi prada directă a învin
gătorului, iei îi. devine i sclav.
De acolea, o clasă începe a munci -pentru o altă
clasă,, după cum un cal îmblînzit merge-pentru- călă
rețul..care-i-dă, pinteni, De acolea începe marea .luptă
dintre exploatatori și exploatați.< Nu vom căta să po
vestim acum i această luptă, nici vom căt-a să-i indi
căm scenele , iei sfâșietoare. Nu vom reaminti gestu
rile, atitudinile)! expresiile, .cuvintele de. ordine ale
principalilor actori, religioși, politicij. juridici.
Să ne amintim,, cu toate.astea, că lupta a fost dusă,
foarte îndelungată vreme, în afară de domeniu-i «real»,
afară de. terenul munceî, că iea s’a petrecut în lu
mea «ideală», a religiei, a politicei, a misticismului.
Prin această strămutare extra-economică, «corpul
delictului» nu se schimbă, înse rămîne mascat. Filoso
fii antj.eităței consacrează s.c-laviea. Biblica di vinizază
supra-muncă, cînd declară; «Iți vei cîștiga vieața în-r
iru sudoarea frunței». Religiea legitimează suferințele
pămîntești prin tăgăduirea iluzorie a fericirilor cerești.
Dacă ' oamenii se lasă duși de toate născocirile
acestea, dacă rătăcesc în toate aceste vagi, amăgitoare
căi, și nu ajungeau nu se întorc de cît foarte încet
la chestiea adevărată, cauza ie că condițiile materiale
ale deslegărei acestei chestii, uriașa creștere a forțelor
productive și puternica concentrare a tuturor mijloa
celor de comunicație, nu se îndeplinesc de cît foarte
încet în curgerea istoriei
,
Dar deslegarea se.apropie. Faptele economice s’au
des voi tat, colosal și vederea contrazicerilor -produse
de cătră regimul capitalist, devine pe fie-care zi tot
mai clară. Exploatarea ascunsă sub-haina salariatului,
devine pe fie-care zi tot mai vădită, pentru un nu
măr din ce în ce mai mare de muncitori. Mijloacele
materiale ale Revoluției muncitorilor sînt astă-zî în
avans asupra mijloacelor iei personale, și ar fi o uto
pie a cauta să se întârzie ceasul liberatei. Ceasul acesta
va suna cînd proletariatul va vrea.
Adune-se toate lucrurile consumate, utilizate -sau
Kri
fie'care an’ de oătră totalitatea unei
C&r8e luorurile a^stea în elementele lor conSriea
ultiina analiză,.se va găsi matenea) .puterea dată de natură și munca pusă de om.
Nimic mai. mult. De la opera natureî nimeni nu p0ate
pretinde cu osebire ce-va. Așa că munca omeneasca te
singura care face valoarea sociala a lucrurilor. Acestea
ar trebui, ast-feliu, să fie cu desăvîrșire numai a Iu,
mei muncitoare. Cel. mai ignorant înse știe, ;că împăr
țirea roadelor muncei nu se face în chipul .acesta
de loc. Și cel mai orb, vede că cele , mtn gustoase din
roadele acestea sînt consumate de cătră. clasă trîndavă și. privilegiată. In societatea noastră, ca și în
societatea) feudala, ca și în societatea antică,! munca
și suferința înnora, înseamnă libertatea și plăcerea altora.
. Munca :se manifestează prin o cheltuire de puterij
de mușchi, de nervi. A consuma munca unei ființț
viețuitoare, ,-însamnă a-i consiuna pnterile, mușchi!,
nervii, ■ însemnă a-i mânca carnea, a-i bea sîngele. In’
samnă1 a perpetua sub o formă nouă, forma modernă
și mascată, antropofagiei primitivă.
Burghejii, cari fură cu ghiotura și cari mînîncă
atâta bănet, sînt deci curat, fără să facem v.re-o me
taforă, niște vampiri. Risipa unora, zimbetele și vo
luptățile altora, sînt țesute din adîncile mâhniri, din
durerile clasei apăsate.
In regimul exploatare!, nu pot fi de cît trei stări
cu putință; de a primi mai mult, tocmai pe tocmai,
sau mai puțin de cît munca depusă. Supra-producțiea,
datorită cooperației sociale, care n’ar trebui să aparție
anume nimărui, ci să se pue, la îndămînă tuturor, nu
schimbă lucrul întru nimic. De unde, trei clase dis
tincte: marea burghezie-, mica burghezie, proletaria
tul. Starea dintâi și starea din urmă sînt singurile
radicale. Starea de mijloc ieste mai mult teoretică.
;Fie-care știe cum-că, clasa intermediară, clasa de mij
loc, mica industrie, mica proprietate, micul negoț, clasă
odinioară tampon între cele două extreme, ie astă-zi
tamponată viguros și redusă în pulbere prin concu
rența marelui capital. Mica burghezie ie din ce în ce
mai zdruncinată de cătră faliment și lichidarea judi
ciară. In 'urcarea spre bogăție, iea cade și se răstăgolește -cumplit, cătră mulțimea osîndiților din prole
tariat. N’are să treacă mult și nu vor mai remănea, față
în față, de cît două clase: capitalistă și muncitoare.
La fie-care clasă economică respunde un partid politic.
Pe culme, partidul conservator, guvernamental, cu
toate fracțiunile lui, întrunite într’o masă capitalistă:
la bază, partidul socialist, transformator: ]a centru,
partidul flotant și decimat al micei burghezii, parti
dul a cărui bază economică se surpă neîncetat și care
nu poate juca nici un rol radical, icu toată .titulatura lui.
Nu remîn, în total, de cît două partide, partidul
exploatare! și partidul emancipare! muncei.
Existența noastră gravitează în jurul Muncei, după
cum gravitează pămîntul în jurul soarelui; Fără ‘soare,
nu-i vieață planetară. Fără muncă, nu-i vieață omenea
scă. Fără muncă egală pentru toți cei valizi, nu poate
fi justiție, nu poate fi solidaritate, nu poate fi fericire.
Lumea capitalistă și partizanii iei, vor să perpetu
eze, să universalizeze, să mărească exploatarea mun
cei omenești. Lumea socialistă și partizanii iei, vor să
distrugă orî-ce regim de exploatarea acestei munci.
■Partea întăi privește munca ca o pedeapsă, ca o încatenare, ca drept o umilință. Cei ce alcătuesc acea
stă parte, nu vreu să fie nici pedepsiți, nici încatenați,
nici umiliți. Mărirea și libertatea și demnitatea lor se
razimă pe. munca altora.
Partea a doua, privește munca ca o manifestare nor
mală a vieței, ca o condiție neaparată a ori-cărei exis
tent! omenești, ca mijlocitorul' circularei materiale
dintre natură și om, cum se exprimă Marx, ca baza
desvoltărei armonice a corpului și spiritului, ca un
condiment al plăcere!. Cei ce alcătuese această parte,
voesc, ca munca aceasta sa fie- în același timp- pen-
REVISTA-țpgpj
--------------------------- —-_____________
45
tru toți și sa descrească necontenit, potrivit cu progreunei mari bălți»? In primul, caz, Finlandezii, Ungurii,
* 1 tecnologiei și aplicărilor ieî practice.
g
Bascii, a căror parte Ie, cu toate acestea, mure în isto
Nu poate fi așa dar nici o împăcare cu putință în rica progresului omenire!, ar fi în numărul națiilor de
tre «ceste doua lumi și mtre partidele cari le re- origină inferioară, pe cînd, cel mal buni reprezentanți
prezintă. Trebuie de ales. Trebuie de intrat în una sau al rasei alese, ar fi, în Europa noastră, acel Boemi sau
n altft din aceste doua armate în luptă, în armata Țigani cari rătăcesc pe cîmpjl sau sâUșluesc la marginea
marilor orașe, adesea-orl. goniți, necontenit priveghiațl
Capitalului sau m armata Munceî.
Lupta nu poate și nu trebuie să înceteze de cît în de aproape,’ temuți ca vrăjitori, dătători de foc și hoți
de cai. In. al doilea caz, nobilii Aryas lui Sapța Sindhu,
ziua în care nu va maî exista muncă exploatată. ar fi excluși din rasa aleasă, Iei cari cîntau epopee, scriAtunci nu vor mai exista clase, nici antagonisme eau grama'ticl, . străbateau tot ciclul filosofiilor, într’o
de clase «Guvernammtul oamenilor va face loc ad epocă, cînd, populațiile Europei apusane nu lerau alcătu
ministrației lucrurilor». lear proletariatul, emancipîn- ite încă de cit din barbari cari locuiau prin păduri. Dacă,
du-se, va emancipa, tot o dată, societatea întreagă. pentru a simplifica clasificările, -se lea culoarea, ca un
caracter deosebitor al raselor, cu gindul de a se pune
pe albi în prima linie, se întâmplă că Europenii apuseni
E. Fortdî.
au de frați pe Alfurii idin Insulinda, fugari sau tăetorl
de capete, cari trăesc în păduri. Dacă se lea limbagiul
ca indiciu hotițrîtor, trebuie să socotim, în rasa privi
legiată, pe toate popoarele supuse, cari au trebuit sa
învețe limba. învingătorului. Ca să fim logici, ar trebui
să mal adăogăm aici și pe fii sclavilor din St. Domingo.
A fost un timp cînd istoricii abiea că se înjoseau să In fine, dacă împărțîin oamenii după forma craniului,,
atingă chestiea influenței mediului asupra raselor, ches sau după secțiunea pufului, grupele omenești se constitie pe care 0 credeau iei că ar atinge, că ar jigni demni tuesc în alt chip, dar pururea cu juxtapunerile cele mai
tatea omenească. Natura, dacă se scoborau iei pănăca să curioase. Dar aliapțeje, încrucișările de tot felini, indevorbească de lea în op
“-i,a lor, nu Iera p'"'*-.'
1* plinite fde- ubunâ
•perile
pentru dî";
dînșil
—:'.’vo'e
-'•? sau de nevoe,. în comerț pacinic sau
de cît teatrul unde trebuea
îbuea să se îndeplinească o dramă ...
în timp de răsboiu și de cucerire, cit n’au modificat și
pregătită mai dinainte. Isvoarele și, rîurile, crîngurile, Iele, la nesfirșit, elementele prime, din ceea-ce numim
stâncile și munții fuseseră create pentru folosința și plă acuma o rasă,’ șt care, jn. realitate nu le de cît d simpli
cerea locuitorilor pămîntulul, după cum aleile unui parc grupare locală și vremelnică.
sînt făcute pentru plimbările unui stăpîn. Ie drept că
In scurt, ori-cîț ar atinge sau ar lovi mîndriea ome
de la Montesquieu încoace, nici un scriitor n’armal în- neasca, de, a ne mărturisi ignoranța, și cu toate ciafirdrăsni să nege acțiunea mediului asupra raselor. Dar marea precisă Ie o nevoie a naturej noastre, clasificările
fie-care se întreabă, care ieste partea exactă, a acestei actuale, în rase si sub rase omenești) trebuie să fie so
acțiuni, și dacă Ie cu putință să se facă în privința cotite ca neavînA de cît o valoare trecătoare, propor
aceasta o teorie precisă. Karl Bitter, Leibnitz al geo țională cu studiile de amănunt provocate de Iele. Nici
grafiei, încearcă să scape de greutatea aceasta, admițînd im fapt nu îndreptățește , pe antropologi să susțină, pen
între om și pămînt un felia de armonie prestabilită, la tru proprie'a lor familie etnică, privilegiul de a fi in tot
fel cu acea pe care Leibnitz o concepu între suflet și corp. sau în parte independenți față de influențele mediului.
«Rasa nu
ci un efect». lea Ie «fiica pămîur
După
Uupu părerea
piuciua marelui
maiciui geograf,
^cu^ini, care Iera
ivia tot w
o dată
mu ie
.v o cauză, ...
si
un
poet,
orî-ce relief planetar, întregul corp
pă- tulul». Mediul ie acela care o face, o transformă, o mo....mare
------ ---p 7*
șl
* * x . . .. -1.
....
.
4--.. — ..
__ _
V.««r» ..
«î » r>r\Tv nrwrl *1
rlîflnA naonnlomf. M11 VpHpTTl
mîntesc chiar, cu «osatura» și «membura» sa, ar concordai difică necontenit. Nu vedem oare în scurta noastă vieață,
întocmai, prin acțiunea-I, cu geniul popoarelor cari tre-■ formîndu-se varietăți noi, pe cari nu ani sta la îndoială
bueau să-1 locuiască. Influențele mutuale, ar lucra ne să le calificăm cu numele de «rase», dacă nu le-am cuiu pămîntul
uuuuuuux asupra
«urna popoarelor, de la po- noaște feliul de a evolua și origina, lor contimporană?
contenit, de la
țj Q
U
r* o c P ir*
1 & 4*14 i T X7 1*1^.
piîmîntului. Și prin oacest
joc Oalternativ
de Condițiile speciale, proprii văilor stnmte și întunecoase,
ctiunl, destinul omenirel s’ar îndeplini în nu au creat iele tipuri cretinului, care perpetuu ereditatea
acțiuni și reacțiunl,
’
..............
si pe care un mediu sănătos,, o. hrana normala, îl. aduc
conformitate cîi planul divin.
Nu mai există astă-zi antropologiști și geografi, cari puțin cite puțin la constituțiea și înfățișarea .obicinuită
să îndrăsnească să mai susțină, această teorie. Dar n’au a vecinilor săi mal favorizați? In fie-care țară, băști
ajuns încă să înlocuiască teoriea aceasta. Chiar cei mai nașii ajung să se deosebească nu numai prin spiritul de
mulțl din acei cari demonstra cu triumf-absurditatea clasă dar si prin tipul fizic, potrivit cu meșteșugul ce-1
concepțiilor unul Bossuet, care socotește un nuc oraș au. In orî-ce țară ai fi, deosebești pe fierar de manngr,
din Iudeu ca centru al istoriei universale, au rămas tot de soldat, de omul de legi, de preot.,
Atât de mare e puterea «antropoplastică» a unui me
la un punct de plecare asemănător. Dacă nu mai admit
existența unui «popor ales», cel puțin, vorbesc de o diu particular, în cît călugărul, catolic,, din frumoasele
ixm
_
regiuni
temperate ale Italiei, și lama Kalmuk, de pe m-,
«rasă aleasă», care singură ar fi în stare, prin gemul
i le pune, naltele platouri, friguroase ale Asiei Centrale, .pare că
său propriu, de a utiliza toate mijloacele ce i
’• ’ ” ar fi frați din aceea-si rasă: fotografii luate după unu
la îndămînă natura, și să răspundă la acțiunea mediului
si după alții, te-ar face să-I amesteci, să-I Iei unul drept
printr’o.reacție- inteligentă. .
. „
Cu chipul acesta, chiar printre apărătorii teoriei.«evo altul. Si dacă ie drept cum-că în unele regiuni izolate,
seiur,
precum ar fi munții din centrul Franței, se văd încă ruluționiste», se proclamă o erarhieprimordială a raselor,
aftiră măsițe din vechile populații, cari nu și-au schimbat tipul
care acordă unei părți privilegiate a omenire!, in- i-să
r se fiin’d-oă n’au schimbat nici o dată mediul, și daca le ve
de influența mediului} avantajul capital de a putea sase dem păstrîndu-se neschimbate, cu toate că înconjurate
desvolte progresiv, din epooă’în epocă. Partea acesteea de vîrtejul populațiilor mișcătoare de la cîmpie. nu ve
ar fi civilizațiea, pe cînd celelalte rase ar trebui sa lin- dem oare pe. de altă parte, mar ales în orașele mari,
gezească in barbarie-sau să se mențină intr o stare re formîndu-se cu totul o nouă rasă, sub înrâurirea mize
lativ mal ridicată, dar fără putința de# mal maipta.
riei si a unul anturaj păcătos?
.
Și de drept, această rasă care ocupă primul rang, ar fi
Lombroso crede a fi descoperit, îu tipul «omului cri
a noastră. Ie drept că nu se știe daca-i deosebită de la minal», o întoarcere atavică ciltre populațiile primitive
origină de. celelalte si dacă se descompune chiar lea in din epoca de pieatră. Dar, fără să alergăm la aceasta
diferite rase. Cuprinde lea oare toate
ipoteză, ie de ajuns să constatăm, ca «rasa degradată
burile numite de1 unii «ariane», de alții
’
naște sau renaște, dacă voițl, într’un mediu degradator».
după cum in general se credea, în prima -jumătate a
In feliurita complexitate a elementelor can ulcutuesc.
mediul, elemente astronomice, fizice, climaterice, antro
S D^, O
și adoptat! de.un
pologice, sînt unele cari rămîu statornice sau cel puțin
de savanțl, grupul ales al omenirplj-ar fi rasa «mentei se schimbă cu o mare încetineală. Altele se modifică;
si acestea-s acelea, cari, fie prin influența lor direcții
runeană», după cum.o
Pura oamenii cu niște .«broaște-îngramădite la-margmea
{Vlediul și j^asa
a
t
Ji
�46
RBVJȘTA. IDEEI
REVISTA IDEEI
a zecea parte din apele de ploue din lume, nu’strfi.
fie prin mii de combinări, de acțiuni și de reacțiuni re de
în cursul său de cit regiuni nelocuite. In fine, unul
ciproce, contribuesc cel mal mult să transforme pe in bate
marile cursuri de apă, din zona temperată, Misisipj
divizi si să ennstitue ceea ce numim rasă Ș> sud rasa. din
care
a
căpătat o jatit de mare însemnătate economică
Din zonă în zona, de la uscat la mare, de la cîmpieia
munte, mediul se schimbă, si cu Iei și popal»!11le-.DaV în existența Statelor-Unite, n’a putut fi folosit, ca arteră
de
vieață,
nici cum, cît timp agricultura nu exista de
mediul se mal schimbă și dintr’un secol în altui, și, un
fapt oare-care, care la o anumită epocă putea sa tuba cît în rare luminișuri, cît timp, în totalitatea mediului,
o însemnătate considerabila asupra desvoltarel omenire!, acțiunea precumpănitoare iera acea a pădure!. Plejic<
se gâseste, într’un alt stadiu al civilizației, Iară nii o Roșii, trăind mimai din vînătoare, nu aveau de deslegat
valoare’sau chiar dăunător. Istorieanu Ie decit un lung problema, capitală de alt-feliu, de a se asociea, pentru
siv de exemple de ale acestor a.ternative de utilitate a regula debitul fluviului și a canalelor de'irigație în
sau dăinuire, pe cari le prezintă, pentru popoare, carac cîmpiile învecinate.
Dan fără să atribuim fluviilor o; acțiune misterioasă,
teristica planetei sau fenomenele Vieței iei. Asț-teliu,
pentru n lua o pildă însemnată, oceanul, care acum fatală, asupra populațiilor de pe marginea lor, trebuie
să
recunoaștem faptul foarte de samă, cuin-că de la jn.
apropie tonte națiile și care le face una. prin comerț și
schimbul de idei,' a fost odinioară domeniul groazei, ha cepnturile istoriei tradiționale, transmisă prin Ieroglife
osului, din care se ridicau spiritele rele. N’au trecut încă sau scris, civilizație» lume! vecin s’n pregătit pe țărmu
cinci secole, de cînd se dădea groasnicului Atlantic nu rile fluviilor cari curg intre 20° si ‘40" latitudine. Nilul,
în cursul său inferior. Tigrul și .Eufratul, Tndul și Gan
mele de cmarea întunericului». Tot așa, puiul de pasăre,
aplecat pe marginea cuibului său, se înspălmintă în fața gele, Hoang-lio, și într’o mal mică măsură Yang-tse-Kiang,
au fost, prin oscilările lor anuale și prin aluviunile lor’
imensităței atmosferei care poartă aripa pasere! bătrâne.
educatorii , riveranilor lor. In cuprinsurile inundate de
Bogata desvoltare a coastelor, aceasta membrană a
continentelor, caracter fizic, căruia Bitter îi atribuea apele acestea s’au alcătuit primele civilizații mari.
Leon Metclmikoff, a descris minunat în opera sa, cQj.
atît de mare însemnătate, și pentru care iei stabili ob
servații comparate între diferitele continente, a fost de vilizațîea și. marile fluvii istorice», aceste perioade de
osebite,
cari au avuțfie-care un. fluviu ca arteră inițială.
sigur un punct esențial al epopei, în care populațiile
Asiei elenice, se încercau la navigație pe litoral și plu Ne-ă mai înfățișat, cu o limpezime foarte mure, cum di
feritele culturi naționale, amesteeîndu-șe unele cu altele,
teau către insulele arhipelagului. Această desvoltare avu
au dat naștere civilizațiilor mediteraniene : la apus acea
o foarte mare valoare si pentru Atica și Peloponez, cînd
care s’a propagat, din Asia-mică, păuă în Galia; la ră
marînarilacestoraseîndreptau spre Sicilia. Grecia mare și
sărit acea care cuprinde China și Arhipelagul Japonez.
Mediterana apusană. încrețiturile coastelor, largile.esTn sfîrșit, dînșul ne face să vedem desyoltarea civiliza
tuare, făcură bogăție» Mare! Britanii. Dar ce folos, aduc
ției omenești oceanice, universale, pe care a inaugurat-o
acum aceste încrestări ale țărmului, cînd sînt de-ajuns
populație» din America și Australia, ne face sa vedem
cîte-va ceasuri unor vapoare, pentru a străbate distanțe,
pentru cari corăbiile lui Ulîse rătăceau ani întregi,’și intrarea Enrppeilor în China si Japonia, să vedem sta
cînd pe țărmurile nisipoase, odinioară de neatins, se pot bilirea liniilor de navigație cu aburi, stabilirea telegra
felor electrice prin toate basenurile maritime.
crea acum porturi în apă adîhcă, mal comode, mai bine
fasonate de cit porturile naturale cu țărmuri joase și
într’o operă istorică, Metchnikofl’, nu putea studie»
fundul mocirlos. Așa că, mediul nu îndeplinește, ca atare, diferitele civilizații, de cîi din epoca in care starea po
o influență fatală și pururea afceea-șl. Avem o’ pildă stră litică și socială ne ieste cunoscută prin documente au
lucită in cîmpiile pe cari le udă Tigrul și Eufratul. Unde
tentice, inscripții, cînteoe, rugăciuni, epopee,’temple,mor
populații civilizate știută să pună zăgazuri, să canali minte. Dar timpurile pe cari istoriea scrisă le apropie
zeze apele, să samene sămînța pe care natura le-o
de n.oi, sînt niște; epoci de o civilizație foarte înaintată,
reda însutit, Arabil, venit! din deșert, unde nu văzuseră
chiar decadentă în unele, pnvințl, ’fiind-câ populațiile
de cit nisip și sărăcăcioase plante păscute de cămile,
au pierdut puterea creatoare pe care o dă libera aso
încercară, pe cît putură mai bine, să reproducă în jurul ciate a forțelor^ și se găsesc grupate îii mari despotate,
lor, în mijlocul Mesopotamiei, priveliștea natureî cu care în cari orl-ce inițiativă" ie controlată-lde cătră puterea
Ierau obicinuițl: tăîeră arborii, lăsară apa inun daliilor să
suverană a regilor sau preoților. Afară de India, isto
se pleardă în mlaștini și dunele să se prăvălească peste
rie» nu se coboară pună la comunitățile primitive cari
vechea cultură. Nu trefeuie să căutăm in însu-și mediul se formară pe țărmiî fluviilor și cari învățată să se
rațiunea de o fi a instituțiilor și a civilizației unui po ajute, pentru a lupta în comun, împotriva inundărilor, a
por, ci in raporturile de acomodare ce prezintă acel po ridica zăgazuri peste zăgazuri, a săpa cnnaluri, a regula
por cu fenomenele natureî împrejmuitoare. In aceste mersul inundare! și intrarea apei iti matcă.
raporturi, cari alcătuesc întreaga civilizație, omul învață
Această descriere a originilor ar fi din cele mai cu
două lucruri, in aparență opuse. Pe de o parte se libe rioase și mai frumoase, dar nu se poate reconstitui de
rează de dominarea absolută a unor anumite condiții ale
cît prin studiul compărut a mii de popoare și triburi
mediului: găsește, bună-oară, căldură si bielsugiearna,
contimporane, împrăștiate în lume iu diferite’ stări de
eu tonta lipsa recoltei, cu toată zăpada și ghiata. De
civilizație și încă iie'uiiite, ca națiile civilizate,: într’un
alta parte înmulțește la nesfârșit punctele de contact
mare corp umanitar, conștient de existența-! colectivă:
cu natura, și mii de lucruri cari îl ierau odinioară za
Poate
că Metecliknioff n’a arătat în destul meritul aces
darnice, i-au devenit necesare.
tor «p.opoare-natură», în.cele cîte-va lini! ce le con
Tot așa Ie cu fluviile, ca și cu toate celelalte organe
sacră lor, pentru-că și aceste șî-au avut partea în opera
^relui corp planetar. Valoarea fie-căruia din iele
comună. Mersul înainte n’a avut nici de cum loc în linie
anera foarte mult în Istoriea otnenirel. în raport cu
dreaptă, de la grupă la grupă. Istoriea omenire! s’a fă
zona in care se desvoltă cursul lor, cu condițiile fizice
urit, printr’oi succesiune de spirale, de desvolturi, parți
a țărmurilor lor și starea socială pe caro acțiunea an ale și alternative, de progrese și-regrese, de oscilații
terioara a mediurilor a pus-o la îndămîna populațiilor
continue. In fie-care trib’ ca și în puternicile națiuni
țurmurene._Iu primul caz, toate râurile cari străbat țări
cărora aparține acum» hegemonia, vedem pariudîndu-so
înghețate, intro bună parte a anului, a căror curs ie cu
perioadele de grupări, a căror serie de evoluție nor
totul împiedicat de ghețurile femei, cum ie Petchora.
mală ne-o dă Motchnikotf: grupări impuse, subordonate-,
î„ «f
Len?’ Mackensie, curg, ca să zicem a.sa,
coordonate. In aceste umile triburi, se.reproduc în mjc,
“
r « 2.0na’stoncă - iele aparțin numai domeniului
fenomenele ce le .observâni în mare la națiunile zise
SraSrii • \ce;
asemenea, în zona tropicală, unde
superioare, și ^însele au bunul că sînt într’un mediu
cută enennpn6 61 1*? -°St
de ”JUns Pentni <***»*- restrâns și nu oferă atîta complexitate și sînt mai lesne
S’au ri(He?i i
’’ Unde’ J’rin lir,nare> populațiile nu
de studiat Iele rezumă istoriea.în trăsături mal simpla
n’au avit u - °C dea,s,,Pra sUrel lor naturale, fluviile
nu mal .puțin adevărate înse. Care-! sărmanul trib, cit de
nirel Ast tai.?* T ro *oarte secundar in analele ome- pierdut fie Iei în ghețuri sau păduri, ale cărui moravuri
vSlÂmaloanlVrel mai raare curs de apă din lume, «flu- și. felru de vieață descrisă, cu metodă si sincer,-să nu
v ui Amazoanelor», care cuprinde, in albie» sa mai mult ne facă să zicem: ele vorba chiar de noi».
47
evoluției armonice și progresive a organizație! noas
tre,- a facultăților noastre fizice, intelectuale și1 morale,
pentru realizare», nu pot îndestul să o repet, celei
mal mari sume de fericire cu putință.
Dar cum s’a petrecut ?
De îndată ce omul, a trecut peste epoca în care
viețuea ca-un simplu mamifer, îș! cree, îrkcetul cu
încetul,«o mulțime de entități: Dumnezeu, darul cel
mai funest... pe care și-l putea face, o vieață viitoare,
suflete, umbre și alte himere, cari au făcut difi ființa
omenească un feliu de monstruozitate, un compus din
doua substanțe protivnice, ce nu se pot împăca, din
cari, una zice da cînd cealaltă zice nu. Aceste enti
tăți, cu tot progresul artelor, științelor, industriei, au
rătăcit totdeauna pe pedagog în arta de a crește copiii.
Ciți-va filosofi, suflaru asupra acestor fantome, omul
iera pe cale de a-și găsi, în această privință, drumul
cel drept, cînd Malherbe, vreau să zic Crist, veni și
propovădui abnegarea, umilința, suferința, înjosirea,
nimicirea, în lumea aceasta, pentru a cîștiga pe cea-'
laltă. Dm timpul acesta natura omenească, fu socotita
cu totul pervertită, și, această fiiință dublă, deveni
încă:și măi neînțeleasă. Omul deveni t-ot o dată în
ger. și bestie, liber și predestinat, ce-va ambiguu, am
fibologie și amfiguric,‘pe care numai teologiea putea
să-I creeze, să-l procreeze să-1 recreeze, să-l crească,
să-l disciplineze, si-1 călăuzească, să-l povățuească, să-1
spovedească și mai ales 'să-I spovedească mai simțitor.
•)
Din aceste două substanțe, una, cea materială, sub
stanța întinsă în* spațiu a Belisei, întruparea atît de
dragă
Chrysaleî, născută pentru rah, pururea vino
Omul fiind un aniiual^superior, și, fără îndoială, ratiomil, deși într’o oare-care măsură, știința educației, vată, neputând face nici un pas fără să nu păcățueăscă,
sau, dintr’un alt punct de vedere, arta de-a crește trebueu să fit pedepsită, ferecată, mortificată, mar
oameni, trebuie să-și împrumute datele- cele mai în tirizată, pentru ca să măstreze curată, si întărească,
semnate de la Antropologie, fiiud-că, în fond și în să glorifice, să sfințească pe cealaltă, substanța spiri
ultima analiză, pedagogie» nu-i de cît o ramură a is tuală, care, după părerea unor :cazuiști logici, putea
ast-feliu să se desfateze, castă și pură, într’un cer
toriei naturale a omului.
Cît se atinge de creșterea boilor, a cailor, se gă--> imaculat, în timp ce sora sa, cea materială, se tăvă
sește. cu cale de către toți, să se observe ca tatăl și mama lea în sat-isfacțiea grosolană a unor iplăcerî murdare -.
Ast-feliu, teologiea făcu din om ceea ce acesta făcu
tă fie sănătoși, bine conformați, să întrunească carac
iea îb- desbarbătă
terele rasei sau varietăței voite. Nu se trece nimic din bou
—: ...
, și făcu din iei o pradă
r
k
‘i tiran.
cu vederea, pentru ca o hrană potrivită, o higiena lesnicioasă pentru
popa
și
Ac
astă
concepție,
"a
unei
ființî a cărei caracteris
specială, niște îngrijiri impuse de observații continue,
A - ~''A"
de experiențe repetate, să înlesnească la pui, dezvol tică ar li religiozitatea, a cărei principiu și scop ar
tarea din ce în ce mai mare a atributelor, facultăților• fi religie», care fu osîndită la o vieață de ispășire
prin muncă, lipsuri, chinuri și supunere oarbă stăpîși calităților ce se urmăresc.
au servit,
servit, de
de obiceiu,
obiceiu, de
ae alte
ane nulul, această concepție deșănțată, mișel ni ceas că, treFața de om înse.; toții ss’’au
ierau mai puține
piedici buea numai de cît să vadă în lipsă, în întristare,
mijloace. Cu toate- că, aici
r;
.
durere, chin, tortură, cele mai bune mijloace de per
de învins.
fecționare. Așa ca educațiea, deveni sinonimă cu băDresarea cînilor, creșterea porcilor, a berbecilor sau
taea cu vergi, disciplina fu numele comun și al di
altor animale, nu tinde nici de cum la perfecționarea
individului, în vederea fericitei sale proprii. Nu. Aces recției morale, și al instrumentului cu noduri, cu care
fu ferecat Tartufe. Regulele de gramatică ca și cele
tora trebuie să li se contrarieze natura, să dobîudească
!niX"bSurî“lSe:“^i^ de bună purtare se învățau cu riouragul. 0 stagii
sau să exagereze i “\tarea libeA ne mai fiind îi măsura metodăJe bîvă^nîut: cătușele. Un mugur mijloc de
cari le-ar dăuna în starea libera, ne
—
--L
«de-a căuta- susținere» unei vieți muritoare'', trebuie
In vremea de înflorire a acestei pedagogii, educa
să li se atrofieze sau hipertrofieze cutare sau cutare țiea se numea chiar dojana, pedeapsă. Școala iera
O1'gan, să li se mutileze, să li se deformeze, sa li se «o adevărata închisoare a tineretului captivunde
transformeze, fabrieîndu-se o ființă anormala, un mons nu se auzea «de. cît sbierete și de copii chinuiți și
tru, cum sar zice îu istoriea naturală, un monstru de profesori turbat! de minier, unde clasele ierau
nefolositor lui însu-.și, dar foarte folositor omului pline «de frânturi de nuele pline de sînge». leată fon
care va scoate de acolea qîștig și placerb
-,
dul adevărat al educației creștine.
Creșterea... vreau să zic, educațiea ființei omenești,
Cîte-va crîmpee de catechism, cîte-va exerciții re
nin potrivă, are de scop principal buna stare a indi ligioase, rugăciuni, întregeau iuvațămîntul moral.
cului, mulțumirea trebuințelor sale naturale și neaCît despre inteligență, cît despre științele profane,
P.ărate, și, ast-feliîi, dobîndirea, desyoltarea perfepfost declarate la început ca atribute și onere ale
tionarea tuturor organelor, tuturor facultăților
să-î cari
mă! diavolului, și decij proscrise,
~
Nu li s’a acordat, mai
Pot să-i îmbunătățească starea, să-i asigure, sa-i nu
târziu, în educație, lin loc oare-care, de cît cu de-a
r^scă fericirea. Acolea nu avem de urmat de cit lemse.
de
«cerințele
vremei». Chiar
sila, de cît fiind inpu
S’le propriei naturi omenești, legile sociologice cari astă-zi înse, creștinul nu se atinge de iele de cît de ■
determina mijloacele și condițiile cele mai prntoare
încă sidhateci prin uUvism, dar semi-zel prin ideal, noi
l S cum ș a indephmt lunga trecere de cînd strămosd
•^t.i’i, cnmbab,
dm caverne. Istoricul, judecător
rcchîenmă, care învie secolele, fucindU-le s» defileze
c, dinaintea noastrn Într’o procesiune infinită, ne arată- <
pe l^ea 1\‘ptei 7U'
îniu
I'r,ua1^ Pentni existență, atît
c."
c mult înălțata de adoratori! izl.indeL.se subordonează
de j. alte legi, acea îi grtipărei individualităților slabe
unei
J1" organisme din cern ce mai desvoltate, cari se deprind
in învață să se apere împotriva forțelor vrăjmașe, să
\ ‘nască foloasele ce pot trage din mediul lor .si chiar
ă creeze altele noi. Ne dăm samă, cum-eă, dacii le va
d-it urmașilor noștri ca- să-și atingă înalta lor menire,
e stiintă și libertate, vor datori aceasta numai apro“icrei lor din ce in ce mal strânse, colaborare! neintreînpte, ajutorului reciproc, din care ua.ște, încet-incet-,
frăție». Cl1 un sentiment de rușine, ascultăm încă, în
urniți atîtor secol! cheltuit! Iu opera civilizație!, unele
vocl lăudînd pe- coamenil pr<«viileiițiall.> sau c’guveruele
„nternice», ca pe educatorii popoarelor. Istoriea își iea
sarcina de-a desrninți aceste teorii de sclavi, și iea ne
dovedește cum, chiar în sinul celui mal cumplit despo
iat vie'ata nu s’a putut menține de cît prin munca coor
donată a^tntnror^menibrilor corpului social,
Elisee Reclus.
EDUCAȚIEA
!
ii
•i
1
i
i
H
I
I
H
�48
REVISTA' IDEET' •
la distanță» ■ de .cît. întovărășit de acest corectiv și pur
gativ: religiea. Ascultați numai strigătele împotriva
«școalei fără Dumnezeu». «Substanța întinsă în spațiu» •
fiind inse și substanța senzibilă, a sfârșit a se răsyraty
împotriva vergilor, și, în zilele noastre, trebuie sa
pătrundem doar îu școalele congreganiste, pentru a
mai găsi copii cărora să li se rupă urechile, cărora
să li se învinețească posteriorul, atît de scump Jinor
dascăli călugări, sau să găsim, ca la Tivoli, elevi cari
să primească să fie bătuți, și cari să se laude că au
avut asemenea favoare. Nu voiu vorbi de pedagogiea
engleză, care, odinioară, aducea laude acestei disci
pline a Jcdesgolirei», și declara că : cel maîbun mijloc
pentru a face «o soție desăvîrșită», ar fi de a între
buința biciul față de fetele de la cinci la opt spre
zece ani. Nu vreau să spun nimic nici despre englezii
cari vor.să păstreze obiceiul acesta,înici de oare-cari
pedant! germani, cari discută încă asupra foloaselor
bătăei. Gloată de smin.'ițî, cum zice. Rabelais, care
ar face mai bine de a se da... prin Smărăcini, de cît
să-și pieardă vremea bătând cîmpii cu vechituri de astea.
Inteligența s’a răsvrătit și iea împotriva acestei
educații «spirituale», care .schingiuea spiritul, după
expresța lui Guy-Patin, care, în . fond, nu iera alta de
cît arta de a surmena memoriea, de a comenta autorii,
pentru a-i face săjzică ceea ce nici o dată nu gîndiseră, de a argumenta pană ]a nesfârșit asupra unor
dobitocii, prostii, absurdități. Putem;să spunem oare,
că, mulțumită progresului idgilor, mulțămită modifi
cărilor și reformelor introduse în educație, care îndură
acelea-rși fluctuații.și trece prin acelea-șitfaze ca și civilizațiea, a cărei unul din factorii principali ie și iea,
putem să spunem. oare că n’a mai rămas nici o urmă
din această pedagogie? barbară, nenaturală, ante-omenească, care făcea pe Gargantua «îngînfat, dobitoc,
ignorant», care «făcea pe om nesimțitor, la rușine și
la pedeapsă», după cum spune Montaigne, din această
pedagogie pe care Revoluțiea a pus-o într’un sac cu
religiea ? Aceasta din> urmă a ieșit cam'jumulită, dar
încă tot în putere și încă și mai vicleană ca înainte.
Pedagogiea, pe. care a galvanizat-o, i-a dat o nouă ;
putere, universitatea imperială, mi se pare că-șî arată
vîrful urechilor,
îmi pir ce să cred că astă--zi nu s’ar maijputea zice
despre învățământul, public: «mai bine ar fi să nu se
învețe nimic, de cît asemenea , cărți și cu ast-feliu de
dăscăli». Totu-și, cînd auzi fîlosofînd pe unii doctori
ai Sorbonei, cînd .cercetezi programele în cari se dă <
atîta loc și însemnătate studiilor nefolositoare și de
a doua mînă, în cari-ordinea cunoștințelor nu .pare
sa fie totdeauna ordinea'naturală .a ideilor sau . ordi
nea utib’tăței lor practice, cum ar voi-o Diderot; și mai
ales cînd te gîndești la metoda.și spiritul învățămân
tului .oficial, nu. al oare dreptul să te întrebi, dacă s’a
mîntuit: sau încă nu cusoolasticaj cu metafizica, cu ve
chea rutină universitară ? Cînd vezi în ce chip guver
nează,! legiferează, administrează «clasele cîrmuitoare»,
ieșite ~din colegii și licee, n’ai oarei întru cît-va drep
tate să te - gîndești, că spiritul lor a putut foarte
bine să fi fost în iele falșificat, că cel puțin n’a
fost supus la direcțîea recomandată .de pedagogi-ca
Rabelais, CondiUac, Diderot, iLakanal ?. Nu mai vor
besc de elevii hrăniți, îndopați. cu silabarul, care de
sigur,< nu părăsesc acest vade mecwn lapoartă, cînd
intră Ia Saint-Cyr, la Brest, la școala Politehnică,
chiar cînd li se încredințează comanda armatei, con
ducerea administrației.
De alt-feliu, pedepsele ca.: copiatul, oprirea la-scoală,!
carcera, îndelungatele ore.de studiu, ce-s oare’de cît
niște amintiri, și rămășițe ale disciplinei care morti
fica carnea? 1 .
Cînd ne lăsăm tîcîți așa de ușor de cuvinte, cînd
primim ‘încă așa de repede ca argumente Strașnice
ca fapte’ demonstrate, ideile de-a gata, banalității?
vechile formule, entitățile, cînd guvernul ne găsește
atîta de docili, cînd stăm cu capul plecat în fața\.
utorităței abuzive și nelegale, cînd ori-ce idee noua
ne găsește încă așa^de fricoși, nu-î oare drept să ere
dem Jcă'educațiea publică n’a renunțat cu totul In
moștenirea bătrîuei sale suiori, cu privire la supu.
nerea slugarnică, la ascultarea oarbă, la reprimarea
ori-cărei inițiative sau îndrăzneli, cu privire la marea
însemnătate ce se dă cuvintelor și mitului, cu privire
la negligența faptelor și realităței ?
Ne tăgăduit, s’a făcut un pas, un pas mare, declarîndu-se instrucțiea primară gratuită, obligatoare și
laică, închizîndu-se pope! poarta școalei, creînd colegii
și licee de fete...
Dar știm cu toții, că se poate învăța gratuit, obli
gator și laic, multe erori și prostii. Programele, chiar
cele mai încărcate, nu sînt o garanție mulțumitoare.
Se poate ca cîne-va să fie instruit și să aibă spiritul
pervertit. S’au văzut adunări compuse de licențiațî-,
și doctori, adorînd pe un bandit încoronat, și tîrîn'd
țara în prăpastie. Eroarea ie mai grozavă de cît ne
știința, și ie de neînvins atunci cînd a trebuit un timp
îndelungat și multă trudă pentru a se întări ca o a
doua natură, le deci instrucție și instrucție, după cum •
ie uscătură și uscătură.
C. ISSAURAT.
PRIBEGI
Pornim. le’n
Cîmpii. ni se
Cîmpii verzi,
Sărmane fețe
amiază de vară:
’ntind sub priviri,
ca fețele noastre,
de martiri.
Pe ’ntinsele șesurî îșl sapă
Cărări cristaline pîrae,
Cum rîurl de lacrimi, lungi albii,
Pe fețele noastre îșl tae.
Plăpîndu-l zefir, rătăcește
Prin lanuri, prin crîng, prin huceag:
Lipsitu-1 și dînsul de țară,
Ca noi, le și dînsul pribeag.
Și soarele rîde pe ceruri:
Ce crud le și soarele sfînt.
lei rîde colo ’n albastru,
Noi plîngeni aici, pe pămînt.
B. Lăzăreanu. 1
De astă dată avem să mulțumim tuturor, cari s’auios
tenit să-și trimeată abonamentul si să mal facă cîte ce-va
pentru vulgarizarea revistei. In special, interesul pe cari
un număr de camarazi și bune camarade l’au aretat re
vistei, îl socotim de cel - mal bun augur. Voim a crede
că interesul acesta se va susține, si, pe lingă susține-'
rea morală, cu toții, cei mal/aproape de noi, cel'mai aproape de inima și de sufletul nostru, vor căuta să in
troducă revista mereu în alte .mînisi în cele mali bune.
Va fi spre> lauda tuturor.
REVISTA IDEEU
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ «MINERVA», STR. REGALĂ, 6.—BUCUREȘTI.
REVISTA IDEEI
1902. Februar. .N„. X(V.
4.
CUPRINSUL
Gatilina
K,, calicilor: Cu BAunrr.Aini:,
P hicadoa ? variațiea în cultura intelectualii ■ M. Gdy’au.
v'ie.qitiite absoluta - W. Korolenko.
In Românește, de Gll. Goilav.
Preocupările Noastre
|
Degeaba stiîngem atîta material de samă, degeaba
facem atîta discuție adincă'și abordăm atîtea subiecte
mari, dacă nu facem înainte de toate o aplicare la
vieață. Erudițiea noastră devine o paradă, un adevă
rat lux, și facem o operă Determinabilă, de trecere
de vreme, sacă, eu adevărat de prisos, dacă ne măr
ginim în sfera speculației pure și lăsăm vieața așa,
să curgă în neștire, fără de nici o îndrumare. Ce ne-ar
interesa pe noi, ie cum am dobîndi un sprijin, o sus
ținere, în calea noastră grea, în acest pelerinagiu imens, prin această prăpăstioasă țară, care se chieamă
vieață, plină de cele mai neașteptate, adesea de cele
mai primejdioase surprize. Bătând pămîutul pe loc,
căci la aceasta se reduce știința, filosofica, arta nea
plicată, lăsînd de-o parte pe cei ce s’au culcat și
dorm și nu se ostenesc cu nimic, facem ca acel călă
tor, lipsit de prevedere, care-a întîrziăt în cale, pri
vind așa la norii de pe ceriu, pe care-1 prinde noap
tea în afară de murii cetăței, fără de nici un adă
post, în cea mai mare nesiguranță.
Keese luminos, din toate practicele noastre, că cel
dintâi lucru ce ie să-1 facem, ieste acela de-a stabili
o Solidaritate între toți călătorii vieței, să nu mai fie
nimenea singur, lăsat la bântuitei restriște!, în prada
tuturor încercărilor rele. Nesiguranța s’ar spulbera,
n’ar mai fi loc pentru .mizantropie, chiar dacă, cercii!
celor hotărîți a se susținea între sine, n’ar fi de o
''am dată păuă pe acolo de mare. Neapărat, indepen
dența tuturor ie de susținut cu tot chipul, pentru-că
mzemul cel mai fundamental trebuește să-1
c’i osebire în sine. Fără a fi independent tu, fără să-ți
apartii si să-ți ajungi tu ție, nici vorbă să te solidariZezi cu alții. Sa te subordonezi altora, da. Dar asta
ni1 folosește nimărui, pre cît ie vorba de interesele
Independența subînțeleasă, pe ce se poate înenieea solidaritatea cu alții, care să fie punctul de
pnjin pe care s’o putem cimenta?
Unii ne vor vorbi de satisfacerea pasională, înțelegând
f;rin asta te miri ce, din toată complexitatea de senJjnente ce sînt în stare a ne mișca. Izbînda intr o
jeprindere, căpătarea unei poziții mai bune, saacerea unei oare-care plăceri. Intr’adevar, soli-
București, Strada EpuriUr, 10.
duritatea nu psclude nici cum nevoile simțite, iea
chiar Ie presupune. Dar cît de efemeră ie solidarita
tea aceasta, cînd nu îe susținută de cît de interese
ce trec. O nevoemi-am împlinit-o, mi-am ajuns o oare
care țintă, mi-am satisfăcut o plăcere Dar oare nu
mai pentru atîta lucru, aveam a-mi face pelerinagiul
prin lume? Și oare nevoile mele, se reduc iele oare
numai la ceea ce uii-ar atinge pielea, ca să vorbim
curat? leată cum se Introduce aicea alt element, ieată
cum prinde solidaritatea să aibă un înțeles mai larg,
leul mieu nu ie numai acela ce-i botezat c’un nume,
leul mieu ie colectivitatea întreagă, care nu se simte
satisfăcută de loc pentru-că o părticică din iea ar fi
vremelnic satisfăcută.
O solidaritate pentru atîta lucru, aproape n’are
mai nici un înțeles. A ne întovărăși cu un altul, pen
tru ce-va restrîns, cînd Ie o cauză mai mare, nu sim
țiți oare că n’are nici o noimă? M’ai ajutat să mă
ridic. Mulțămesc... Mi-aî împlinit o dorință. Ce mai
susține unirea noastră? In cazul prim, nimic. Dar în
cazul din urmă ? Să repetăm acela-șî gest? Cunosc... Și,
dacă cunoștința mea a fost mai variată, a fost cum-va
mai întinsă, în cercul din prejurul mieu, nu-mi mai
remîne de cît... o mare silă. Nu vreu sa stărui cît îe de
trist, ca să te mărginești la atît. Dar să vedem ce
se întîmplă atunci, cînd vederile tale îți sînt ce-va
mai largi, cînd idealul ți-i oare-cum mai înalt. Pornești
să-1 cucerești. Cît de nevoe ie, ființa de-alăturea de
tine. Lupta-î mai grea, lupta-i mai mare, pnvinle ți-s
ațintite mai sus. Ce negrăită fericire, cu fie-care
izbîndă, cu fie-care pas mai departe făcut. Ce dragoste
imensă, nețărmurită, ți se revarsă asupra soțului de
cale, cînd vezi că iea aceea-și parte la bucuriile și la
luptele ta'e, cînd îți împărtășește elanul.
Lucrurile acestea mai mult se simt- de cît se pot
rosti. Dar fie-care poate să mediteze, dar fie-care pri
cepe, că, combinând interesele prezente cu cele viitoare,
interesele tale cu ale speciei întregi, din care iești o
frîntură, o solidaritate mai r are își are înțelesul, face pe
inși să-și ile necesari și garantează o fericire la adăpost
de' durată. Practica poate să stabilească relațiile dintre
oameni ori-cum. Nu trebuie să se scoată de-acplea
nici o rigiditate, solidaritatea necuprinzînd nici o res
trângere în sine și nici o libertate 'necondiționată. Așa
înțelegîndu-se lucrul, vieața nu mai ie pentru nimeni
o spaimă, cuprinsul iei nu mai ie un pustiu, prin care
ar mișuna oamenii răzleți și tăcuți și apucați de fiori,
așteptîndu-se necontenit la rele, și ia rele. Prind sase facă
grupări, însoțiri cu temeiu, orizontul prinde a se însănina, lumea să fie scutită de frică, să vadă înain
tea-! clar, să știe în ce parte să-și îndrepteze pașii,
să-i îndrepteze ferm. Viețele toate, chiar cele zdrun
cinate mai rău, prind să-și găsească o alinare, să-și
uite rănile trecute, părerile de rău, părute odinioară
eterne. Alt . înțeles prinde sa capete vieața.
Ie vorba, cum să ajungem aici. Năzuind și luciînd.
Cit se atinge de noi, duși de conștința aceasta, ne-am
apucat să risipim necunoscutul din cale, să mieșurăm
domeniul teroare!. Asta ne face tovarăși străluciți și
dă un cîmp de lucru vrednic de iele, facultăților noastre,
1
J
! i
i f
I
’ i
§ i!
•! II
j I
V. j
ii I
;i
î
�REVISTA IDEF.I
60
REVISTA IDEEi
cari nu se rezumează nici cum numai în funcțiea
mecanică a mistuire! și încă a mistuire! rele, ori în
vre-o funcție alta, cît mai aproape de animalitate. De
prisos să ma! spunem că ie . o vieață pe care poate
să o ducă orî-cine, ori-cine are în sine ce-va superior,
superior ca simț, ca năzuința, dacă nu ca manifestare
încă. Pentru viența aceasta nu sînt încatenări, nici stingheriri, nici stavile cari să nu fie înfrânte. Nu știu ce
pildă mai mare de încatenare să dau. Dar totdeauna a
găsit cine-va mijlocul ca să-și ajungă o țintă, cînd iea
i-a fost obiectivul, în sfera vieței Tui., Și, în afară de
sfera vieței, noi nu vom cere nimic.
Pe treapta asta nu maisînt clase, toate distincțiile pier.
Nu mai contează de cît o sumă de bune voinți, de cît o
sumă de intelectualități, solid organizate, cari le și-au
dat mina, s’au însoțit la o laltiî, să facă să dispară
suferința din lume, acest aspect urît, care pătează pri
veliștea naturef, răcește razele de soare, întunecă lu
mina. Interesele omenire! sînt înțelese deplin, și nimeni
n’are o năzuință mai mure de cît să vadă fericirea
înotînd șirăvârsîndu-se peste tot, purcegînd de la bază.
Fețe însănihate, trupuri pline de vlagă, inteligențl
seînteetoare, armonie, deplinătate în toate, îmbă
tate, transport. Ie oare ce-va mai sublim să-ți împle
toată vremea, pentru care să merite să lupți? Cît de
frumos trec clipele, trec anii, trece deceniea fără mă
car să simți. Ce- zvon vrăjit vine de ne desmieardă
auzul, ce entuziasmsuveran, în care ni se topește ființa...
Ce- ochi surîd cînd mă cetesc?
P. Nușoiu.
CEASUL
Ceasul anunjă biruințe,
Cnfrîngeri,- vieată, moarte.
Ce mai remîne înse după .fanfara lui?
timbra unui ecou, fantasma unui glas.
Ceasul kece surîzălor sau grav,
Pliq de speranță sau învăluit de durere,
par păsul lui nu lasă nici o urmă
Și fericirea degrabă zămislește puterea.
Ceasul sboară cu-aripî de foc.
€șafpa-î, vîntului lăsată, tremură de iubire.
Cnimile îndrăgostite zic: «Jq veci».
cZq glas pare-a respunde: «JAdio ».
Ceasul plînge, îq picuri,
Su/larea-i scurtă, îq moartea nesfîrșită.
Cine-l ascultă?
eternitatea.
par ceasul cîntă, sub mina noastră fidelă, ;
Cel cîntă ^rla, zeitatea ce calcă îq picioare mormîntul.
Și Teată ceasul, ajuns nemuritor,
fixat pe calea timpului, ca o imensă faclă.
După Mărie Kryșinska
•
Sorina. :
Omul în luptă cu fatalitatea
Dacă există un spectacol sublim, care să merite
fi simbolizat intr’o dramă, ie spectacolul acestui *
boiu fără sfârșit, neîntrerupt, dintre om și fatalit».
Fatalitatea are alinți pe toate cîmpurile de bătae T
în artă, are ca alinți blocul de marmoră rebel ia
.
forma rebelă culoare!, expresiea rebelă cugetare!, ?’
știință, iea are drept auxiliari, atomul rebel la anali,-11
aparența rebelă evidenței, problema rebelă deslegfir
In politică, are ca auxiliari, ignoranța rebelă luininJizbînda rebelă probităței și geniului, forța rebelă p’
bertăței. In vieață, iea are drept complici, boalele, J"
siunile, accidentele: firul de năsip care face să moL*
Cromwel. frumuseța care înebune.ște pe Antoniu, Cll*
rentul apei care îngheață pe Alexandru.
In potriva acestei puteri nemărginite pe care o gil8.
ține unirea tuturor piedicelor, o ființă cutează sî 6e"
ridice, să lupte: această ființă ie singură, mică, prj.
pădită, bicisnică, fără adăpost și fără ajutor. Iea n>w’
de cît o singură arma, și nici măcar o urmă, o unealtăvoința. Și, cu această armă, omul întră in luptă și
ieată’ pe strașnicul vrăjmaș dînd înapoi. Omul voește
și ieată, mistriea zidește, războiul sau stativele țese’
plugul brăzdează, manivela se îuvîrte, vidul aspiră, aburii se condensa, fluidul se degajă. Blocul se preface în statue, pînza se face imagine, ideea devine
frază. Pavelele se mișcă. Cetățile, catedralele, pira.
midele, cărțile, revoluțiile, apărînd. Ieata artiștii, ieată
savanții, ieată eroii, ieată martini. Ieată Homer, Phidias, Fulton, Brutus, ieată necunoscutul.
In această luptă seculară, sînt momente cînd ome
nirea izbînditoare se oprește, sleită de puteri de chiar
izbînzile iei. Neînduplecata fatalitate se folosește, re
vine pe cîmpul părăsit de batae, mai aducînd cu sine
pacostea ignoranței și pacostea minciunei. Cu chipul
acesta reacțiile au loc din nou, dogmele întunecoase
se reclădesc, artele lîngezesc, științele stau pe loc,
despotismul se restabilește. Generațiile cari asistă la
aceste dureroase tranziții, prind a se îndoi de propri- *
ile lor puteri, renunță la munca începută de gene
rațiile precedente, nu mai au încredeie în inițiativa,
în voința, în ieul lor, se lasă iu prada unei sprnbre
melancolii, și, ne mai îndrăznind a combate, se proster
nează la picioarele inamicului în fatalism.
Ah, tineri, tineri, voi toți, tovarășii, prietenii miei,
nu vă lăsați abătuți de trecătoarele reacții ale ma
teriei împotriva spiritului. Voi de asemenea aveți de
îndeplinit lucruri mari. Nu maisînt oare rele de îndrep
tat și de tămăduit? Nu mai sînt nedreptăți de nimicit?
Nu mai sînt de combătut asupriri? Nu ma! sînt su
flete de emancipat? Nu mai sînt oare ide! de aplicat ? Voi, cari reprezintați viitorul, nu vă dflți 1Ș
o parte, să nu lipsiți de la clnemarea voastră. Nu vă
descurajați. Nu vă lăsați a fi îndepărtați de. la ținta
supremă, de stavilele pe cari lumea vi le pune în cale :
interese, plăceri, necazuri, bucurii. Opuneți fatalităței tiranice, neobosita voință. Fiți credincioși puru
rea sfintei cauze a progresului. Fiți statornici, între
prinzători, mărinimoși. Si, dacă vre-o dată va fi să șo*
văițT. în fața glorioasei voastre sarcini, întoarceți spa
tele lașilor și trădătorilor și arnneați-vă privirea W
orizont, spre partea soarelui apune, de unde pururea
au purces pildele mari. Priviți cu luare aminte, șb >D’
tr’o rece noapte de Teamă, ]â palida lumină ă ceriu
lui înstelat, veți vedea trecînd, armat de la creștej
]a tălpi, cu sceptrul de comandant în mînă, spectru*
cu părul alb care se chieamă datorie.
V. Huo0,
51
■Camerele Săracilor
un oaspete strein, o rudă, un prieten, pe cel dintâi
venit care primește să împărtășască aceea-șî mizerie,
mtr’un ungher al aceleea-și odăi prea plina încă. '
„clrn’murî, l>Aite°b’â'rbtaștt’si
“fete*
In vecinătatea manufacturilor, îngrămădeala ie așa de
mare, în cît noul chiriaș se instalează înainte ca locu
ința să fie curățită. Am văzut o familie, care aștepta
Șlf —onse: copil fM parinffi
t in stradă ridicarea unui cadavru, pentru a întră în stapînirea camerei în care mortul zăcea de-o săptămână.
mele lor, l.i vooa intmplarei: ucenici aî furtulM
jcsfrîulub parms, urmăriți de o gromvă fatalitate- Patul, fără a mai fi pus la aer, fu dat copiilor.
v&ăul datează de multă vreme și se întinde,’ în loc
tofI acei pe cari vițnle. lor propriu sau ntiile rasei
să șcadu, după cum mărturisesc filantropii, cari, din
aruncat in mocirlele sociale: sdrențele omenesfi
pe cari pușcăriile le revarsă dimineața, pentru a le cabinetele lor, sondează adâncimea acestor prăpăstii
fnghite din nou sara, după cum fluxul aruncă' si tî- și fac explorări în mizeriile sociale, după cum La
râște din nou unda: tot ce-i rușine, tot ce-i murdar, Harpe își ' făcea călătoriile lui, în jurul călimărei.
Leon Faucher, menționează o anchetă întreprinsă
toata lepădătură... Ieata ceea-ce formează clientela
de lordul Sandon, chiar în centrul din Vesl-End, în
obicinuită a salașunlor de noapte.
Inse, ’ afară de kstea, de nu m i mizerhbile cel parbhiea S-t George, Hanover-square, din care reeșea,
puțin adăpostind nenorociți rriai demni, <fint carne- că peste o mie de familii n’aveau de cit o cameră,
trei sferturi reduse la un singur pat. Tată, mamă,
rele închiriate^ cu saptămîna, lucrătorilor sărmani.
bunici, fete, băeți. împărtășiau acela-și așternut.
Provinciea, numește cu dispreț Londra, un oraș
D-r Toynbee pomenește alt fapt. Ie vorbade o cameră
liouse-keepers, închirietor, și în adevăr, acolo unde din Peter Street, a cărei parte centrală și cămin iera
curg atîtea mii de oameni pe fie-care zi, ușoara meserie ocupat de gazdă Celelalte trei părți, ierau ocupate,
de gâzduitor ie îmbrățișată de cei mai rnulți. Ast-feliu, fie-care, de cîte o familie cu patru pănă la cinci persoane
cel care nu poate plăti chiriea unei cam-re, se gră de pat. O chiriașă, a fernee bătrînâ, ocupa singură un
bește să.îiwhirieze o casă. Iei sub-îneliiriazi1 în parte, pat. Dar cum iea n’avea cu ce să plătească chiriea,
ceea-ce a închiriat în total, și se găsește, cu chipul sub închiriea jumătate, unui' băețandru, rudă a gazdei.
acesta, cu locuința aproape gratis. Multe familii bur
Se constată cu groază aceste mizerii, dar nu se
gheze, ale căror venituri sînt mici, nu pot ave i un a- vede ce leacuri ar putea fi aduse răului, dacă se
partament mai cum se cade de cît operîud în chipul mai gîndește cine-va la vremn leac. Și cu toate ahcesta: singura speranță a văduvelor și a fetelor bă- cestea, lucrul se petrece în centrul uuuea din cele mai
trîne și fără nici o ocupație.
bogate cartieruri din Londra, nu nici de cum prin văDar unde această speculă ie mai cu samă înflori găunele în cari mișună vagabonzii și pungașii, în case
toare, ie în cartierul celor săraci. Nu-i o singură casă cu înfățișarea cinstită, locuite de muncitori, unde
acolea, care să nu fie închiriată în chipul acesta și care mila trâmbițată a.bigotei, bisericoasei gentry, face atâta
su nu adăpostească un n imăr groaznic de chiriași.
sgomot, unde ajutorurile sînt mai îmblelșugate.
Vamalele engleze, chiar și cele conservatoare, au
Ce poate fi oare în vizuinile necunoscute, pierdute
semnalat adesea această stare de lucruri și dat și ci în măhălăli fără nume? Cazul ară at de D-rul Toyn
fre. «In cele mai multe din aceste case, alcătuite din
bee ie cazul general. Moartea seceră acolea, ca și în
patru odăi' și o bucătărie, locuesc, în mijlociu, între sălașurile de noapte. Copiii mor unul la doi. Femeile,
cinci-spre-zece și opt-spre-zece persoane. Principalul cari mai mult de cît bărbații îndură influențele vătă
chiriaș, hous-holder, ocupă cu fnniliea lui camera din mătoare, foarte rar trec peste vrîsta matură. De cu
față, pdrlour, și bucătăriea: restul închiriază. O pere primăvara, pană la sfîrșitul toamnei, tifosul domnește
che și cîte o dată 8—10 copiiy se grămădesc in cîți- aici: ravagiile sale sînt de o potrivă cu cele ale ho
va metri pătruți. Aceste camere sînt închiriate cu 3 lerei din Smirna, sau cu a frigurilor galbene din
până la la dshilingi fie-care. Dacă se mai află vre-o Senegal. In această înghesuială, boala se produce ca
chilioară deasupra bucătăriei, se așează acolo un pat, și după putregiunile ce rămîn după un mare războia. Nu-Î
contenire de cît în timpul iernei, dar și atunci, frigul și
două și chiar trei paturi, pentru, burlaci».
Corespondentul gazetei Daily T.alîyraph) recunoaște foamea continuă lulcrarea. Și num-u din statisticile spăibă toate aceste locuințe sînt murdare. Caselej cu toate mîntătoare ale acestor morți, cari nu lasă nici o dată
că nouă, înlăuntru suit ruinate, n’au apă în de-ajuns, loc gol, își poate face cine-va idee de strașnica în
plouă prin coperiș. Dar toate astea sînt lucruri obicinuite^ mulțire a celor ce trăesc.
xlnvățați-mă, ceruri, prin care parte a corpului să-l
Și proletarii din Londra^ acei cari oîștigâ un oure-care
salariu si pot să4și plătească săptămînal culcușul, nu străpung»’, pune Shakespeare să strige pe crudul Achile.
«Pe aici, pe colea, pe dincoace»?
stau mai rău nici de cum de cît mulțî din lucrătorii
Mizeriea, Ieata vrăjmașul neîmblânzit, care amenință
Parisului. Aș putea cita, ast-feliîi, străzi din Montniartre și de prin vechile cartierul! din centru; unde pretutindeni pe cel învins. - Pe aici,; pe colea, pe din
gospodăriile meseriașilor dau un preț mult mai-.mare, coace» ? Pe unde-1 va lovi? Mai furioasă de cît ePentru niște ,bitjde mult mai infecte, unde noțiu roul lui Homer, iea t-ăbărăște din toate părțile de o
nile cele mai elementare de higiena; sînt încă și mai dată. Dînsa țintește !■ inimă, la burtă, la cap, ne fănecunoscute. Unde mai pui, că proprietarii din Lou- cînd din sărac, de cît o sclnloditură omenească. II în
urni puțin lacomi de cît cei di:» Paris, nu măresc josește, îl idioțește, îi zdrobește fizicul, îi ucide mo
ralul. Nu mai rîmîne nimic din ce ie om, nici chiar
nici o dată chiriea.
/Dar locuințele menționate de jurnalistul englez, acele instincte de brută, cari, în timpul puitului, pun.
pare că sînt numai cele de pe. primele trepte ale geloziea în inima bărbatului, și, mai târziu, în inima
\ ?
mizeriei, si că a fost nevoit să se oprească la jumă- femeei, iubirea maternă.
îngrozitoare comunitate. Nu departe de orăcăitu
^tea scărei. Iu Jlrhile Chapel și Saint Gillen, nu le ie
rile
noului
născut,
horcăe
muribundul:
alăturea
de
putință, la o mulțime de lucrători, cari au gloată,
Sa plătească patru shilingi pe săptămînă» Așa că sînt. cosciugul mortului, siluirea soției. Comunitatea vieței.
nev°iți, pentru a micșora cheltuiala, • de a lua cu iei intime, trage după sine pe acea a femeilor, și, în
1
J
'I II
Fi
HI
h!
I
iI
■
�52
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
aceste împreunări publice, ori-ce sentiment se stinge.
Ce va ajunge copila, care își vede mama trecind de la
barbat la barbat și care nu știe la dreptul pe cai
din desmățații cari o încalecă să-l numeasf-a papa
In promiscuitatea așternuturilor, în noaptea unei u îm
bete, plină de rachiu, cînd toată lumea se va s a fi
în beție, îea însă-și beată, va ști îea oare cel puțin
cine a deflorat-o?
, â
„
— Cine ți-a fost cel dintăi amant, întreba un ma
gistrata! Police-Court, pe o fetiță de vr-o 13 ani, prinsa
în flagrat delict de desfrînarea unui copil mai tinar
de cît îea.
. , , . . ,
/ ' ,
— Nu știu, respunse dînsa. A fost intr o noapte, in
Cambuse: papa, mania, frații miei și surorile mele șt
toată lumea îera beată, și lumina s’a stîns...
— Ce vrîstă aveai atunci?
— 0, de atunci ie de mult. Nu știu, respunse copila.
H. France.
Dragostea în Omenire
Ori ce-ar zice generațiea noastră afin de siecle»,
«fin de ciclu», ar fi zis Auguste Corate, dragostea nu
se alcatuește numai dintr’un contact de mucoase. Ie,
din potrivă, pasiunea ce întrupează și tot o dată pro
duce punerea în acțiune a evoluției tuturor forțelor
noastre psihice.
Toate cugetările, toate visurile, toate dorințele noa
stre sînt condensate în dragoste, în stare potențială,
ar zice un fizic.
în timpul dragostei ie că vieața apare, într’adevăr,
după frumoasa formulă a lui Alfred de Vigny, «O cu
getare de tinereță îndeplinită de vrîstă matură».
Dragostea începe prin simpatie, sentiment complex,
în care se află cuprins altruismul și simțul euritmic,
încîntător, al frumusețe! femenine.
Impătimindu-se să satifacă ființa ce i-i dragă, omul
cunoaște și pune în practică acel egoism transcendent,
care constă în a-ți pune plăcerea în îndeplinirea plă
cere! altora. Ie endemonismul lui Leibnitz, cu faimoasa
formulă din Teodicea lui: a iubi, însamnă a te de
lecta de fericirea altuea.
In pasiunea amoroasă, senzibilitutea se rafinează, cea
mai mică șovăire din partea femeei dorite, ie privită,
în fapt, ca o neagră tradare. Geloziea apare, acest
termometru al dragostei. In timpul acesta, bărbatul
cîntă cu o iuțală nepomenită din clavirul sentimente
lor. Un zirabet sau o posomorite, îl fac să treacă de
la o extremitate la alta a gamei posionale.
De alta parte, farmecul frumusețe! ie cel dintăi
rudiment al concepției artistice a formei, pentru-că,
să ne dăm bine sama, în artă, ca și în religie, ca și
în filosofie, ca și în tot, sîntem cu totul antropomorfi,
ceea ce-î cu totul firesc. Dacă leul ar cugeta, idealul
frumseței, pentru iei, ar fi leoaica. Pentru om îe cor
pul femeei, care-i, într’o privire, tiparul estetic al fru
moaselor arte, unitateasupremă cu care se măsură totul.
Numai să putem crea, ceea-ce !e cea mai mare am
biție a. noastră, am consimți, fără părere de rău, să
trăim fie și numai o singură zi, ca efemerele, numai
să fi putut, poeți, să ne creem poema, artiști, să ne
modelăm visul. A crea, însamnă a te diviza. In alcă
tuirea unei opere de artă, ca și în nașterea unei femei,
Ie pururea o iință ce se dublează.
Generațiea, îeat.ă marele act. Natura ne lasă volupta
tea și-și rezervează pentru sine partea finală. Negreșit,
fatalitatea lucrurilor apasă aici cu toată greutatea-i
asupra faptelor noastre. Dar fără imboldul plăcere!,
la urma urmei fără dragoste, rasa omenească ar fi f03t
stinsă.
Cu toate astea ”omul mai are un escitant. Iei șfcie
cum-că, perpetuîndu-și rasa, trage pe sfoară moartea'
face un pact cu durata, Dînsul, ființa cea cu vieațâ
scurtă, poate, cu chipul acesta, poate să-și, transmită
cugetările și aptitudinile la coboritorî. Facla se trans
mite din rasă în rasă, udăogată necontenit în lumină
prin contribuirea fie-cărei generații: moartea nu nive’
îează nimic.
,w w
Lucru ciudat, pe cînd neo-idealiștii, căzînd în mis
ticism, în magism, satanism, ajung unii la cele mai
desgustătoare aberații de erotism, pe cînd alții ma!
cumpătați,'.rămînînd îmbuibați în rutina jansenistă a
lui Port-Royal, cu Nicole și Pascal, anatemizară dra
gostea, privind-o ca ce-va murdar, noi, pornind de
la materialismul epicurion, poate că încă chiar și de
ma! departe, din riguroasele regiuni ale pesimismului
lui Schopenhauer sau Hartman, conchidem la mobila
rea operei de carne. Noi, privim opera aceasta ca ac
tul ce asigură perpetuarea substratului material, ne
cesar la transmiterea integrabila cugetare!.
*
*
In starea socială embrionară, pe care o calificăm
pe nedrept de civilizație, vrednicul de dispreț sistem
bizantin al autorității, strivind totul sub o regulă ju
ridică nestrămutată sau sub uu obiceiu trecător, dar.
tot atît de tiranic, combinat cu apropriarea capitalistă
a producere!, ne-a înlănțuit toate actele, într’o ase
menea rețea, în cît ori-ce manifestare de "liberă na-1
tură, a devenit cu neputință.
Omul modern ie trunchiat prin specializare, cercul
ființelor cunoscute crește, înse sub acțiunea strașni
ce! lupte pentru existență, cel al prietenilor descrește.
Omul modern ie nerăbdător de-a ajunge cel mai dia
tă! la osul atît de disputat. Nu vede nimic, nu aude ni
mic, nu mai visază, nu iubește. N’are - timp pentru
astea. Vremea îe bani, după cum zic Englezii.
Partea sentimentală a dragostei s’a restrîns în fo-,
losul părței fizice. Un neguțător face’j'nevestei sale
un copil, gindindu-se la scadența de a doua zi. Deboșurile, destrăbălările noastre de simț, raărturiste de
cătră casele de toleranță, nu dovedesc nici de cum
puterea noastră virilă. Dovedesc simplu, cum-că ima
ginației ne îe neputincioasă și că numai sadismul
poate să ne dee un aer de vigoare. Deboșul nu-r nici
o dată de cît mijlocul neputincioșilor. Raporturile îm
potriva natureî se înmulțesc, dovedind de asemenea
ciudata abatere genezică a epoceî noastre.
Nu se mai procrează. De ce? De ce, că voluptatea
singură nu ajunge, că dragostea, ca și toate pasiunile
noastre, are nevoe de ideal, și că, dacă n’aveți un P
deal, ori-cît de mic, macar speranța unei îmbunătățiri
sociale^ toate remediile voastre nu-s de cît niște pă
cătoase spoeli, niște nimicuri, niște născociri păcătoase
de aiurători sau de retori, discuții idioate de sofiști,
disputîndu-se în desert, după cum argumentau călu
gării din Bizanț, asupra unor fleacuri, pe cîtă vreme
Turcii năvăleau în cetate.
Autoritatea a încovoiat așa feliu oamenii sub jug,
în cît.aceștia au devenit niște simple automate, incapabile de vre-o inițiativă ce-va. Sentimentele sînt re
glementate. Ieste oprit de a iubi,■. înainte, de anume
vrîstă: de a se murdări mai înainte, ie voe. Autori
tatea familială veni să dee sprijin, făcînd din căsătorie
o escelentâ operație cofnercialâ. Din cînd în cînd, vin"
duții și vîndutele protestează în chip tragic, preferind
mai degrabă neantul, în locul înjosirilor noastre, b15®
escepțiea nu înfrînge regula.
Ah, fonnliea, cu ce nună brutală atinRe î..a amo
r„l Dus<u..d, cum tulbură, cum sfarmă, ica, ’„n
(|0bit0'-esc Șl ™ batjocuri proaste, neghioabe, tot ce
[lăcăul poate avea de fraged în mimâ,.curn ne biciu
ite instinctele poz.tmsmul Iei, cum îșî bate iea joc
dragostea adevarata. In schimb cîtă îngăduință pinn,tl tânărul petrecator, care-șî împrăștie Stricăciunea
care nu se lasă condus de sentimente și care î.șj va
f^ce >n lume drum.
7
Lucru trist, o_ veclnica minciună desparte pe buet
pi pe fata de părinți. Depravarea noastră a pervertit
plină acolo totul, în cît a izbutit să pue desgustul și
rușinea unde nu ie de cit un act normal.
Si pururea, pretutindeni, tiraniea bărbatului. Femeeu
jdol prea timpuriu căzut,_ devenită servitoare, suferjnd ca amanta, ca soața, ca îngreunată, ca mamă,
creatură menită nefericire!, cărei, în loc de compăti
mire sau dragoste, i se aruncă insulta galanteriei, această fățărnicie de respect. S-t Bernard, cel puțin, scoțind faimosu-î strigăt: «Ce poate fi mai josnic de cît
femeea», iera sincer. Noi cugetăm ca și iei, și totu-și,
pe trecem vremea cu acest lucru josnic.
Apropierea normală a sexelor nu-i morală, în înțe
lesul absolut al cuvîntulni, de cît acolo unde autonomiea, neatârnarea fie-cărei fîinți ie deplină. Ori-ce
regulă, ori-ce lege, ori-ce const.rîngere, totul, ce-ar
zice inimei omenești: «Oprește-te», ie imoral. Interesul
speciei constă, ori-ce s’ar zice, în fericirea fie-cțirui,
cu uite cuvinte în libertatea fie-cărui, libertatea sexu
ală fiind cea mai întăi din toate, fiind-că dm aceasta
purcede întrunirea simpatică a ființelor.
Copihd ic rezultanta idealului combinat al (jenitorilor
uiți. Și nu vreu să rostesc aice numai o simplă pă
rere, ci o reilitate cu totul obiectivă, întemeiată pe
datele cele mai nouă ale științei, dovedind puterea
voinței, forță psihică, asupra materiei organizate sau
uu. Ne ie îngăduit să credem, cum-că copilul dorit.
adică conceput subiectiv de cătră progeniturii săi,
înainte de a fi conceput fizicește, ie realminte modifi
cat de gesțațiea cu totul morală, chiar dacă aceasta ie
anterioară fecondației.
Să ne rezumăm, ăla! mult de cît orî-cine, visă
torul, făuritorul de planuri, adesea obosit, nici o dată
descurgiat, a-e nevoe. de dragostea unei femei, care,
ori-ce s’ar zice, nu esclude dragostea semenilor Din
potrivă, iea dă o bază acestui vag cuvînt: Omenire.
Cei săgetați de rănile amorului, nu sînt de loc în
vinși, iei se pot ridica, înțelepțiți de durere, gata a
îndeplini apostolatul viitor, pe care vremea îl cere,
deveniți ma! buni, după ce au suferit.
E. Renoult.
Greva Sorțarilor
Toate Statele înșală pe oameni cînd le zic: <Voî
toți, cari sînteți guvernați de mine, sînteți în pri
mejdiea de a fi subjugați de cătră alte popoare. Ieu
veghez la bună starea voastră. In schimb, cer de la
voi, să-mi duti, pe fie-care an, atîtea milioane, rodul
muncel voastre, pe cari le voiiî cheltui pe puști, pe
bunuri, pe pulbere, pe vase..., spre apărarea voastră.
Jlai cer, înși-vă voi să întrați în aglomerațiile
uglomerațiiie pe cari
cun
e-am organizat ieu. Veți deveni acolea niște părți iar
judecata, dintr’o mare masă, armata, guvernata ue nn .
blnd veți fi în această armată, veți înceta ae a mai
°ameui, de-a mai avea o voință, veți face totul ce vo
\oi ieu. Dar mai întăi de toate, ieu vreu sa ștupinesc,
Jl mijlocul ce-1 întrebuințez, pentru a stapini, leomode aceea, vă voiu învăța a ucide».
53
Și cu toată absurditatea vădită, ce ie, de-a afirma
că oamenii ar fi amenințați de cătră guvernele altor
State, cari, cît le privește pe iele, declară a se găsi,
cu toată dorința lor de pace, sub amenințarea aceleca-șî primejdii, cu toată robiea umilitoare pe care
oameni! o îndură cînd întră în i.rmată, cu toată cru
zimea faptelor la cari sînt chiemați, oamenii se lasă
amăgiți, dau bani ea să se facă dintr’înșii robi, și însu-și iei fac pe alții să îndure robiea.
Vin înse oameni cari să zică: «Ceea ce ne spuneți,
despre primejdiea ce ne amenință și despre grija de-a
ne scuti de îea, ie o înșelăciune. Toate statele zic că
vreu pacea, și toatele se armează unele împotriva
altora. Ce-va mai mult, după legea pe care înși-vă o
admitețî, o profesați, toți oameni! sînt frați și n’are
nimic a face de a aparținea cutărui sau cutărui Stat.
Așa-ca, atacurile altor State, cu cari vreți să ne înfri
coșați, nu ne spăîmîntă de loc și n’au pentru noi nici
o însemnătate. Apoi, ceea ce-i și mai grav, legea lă
sată de la D-zeu, pe care și voi o admiteți, voi cari
ne cereți ca să luăm parte la omor, această lege
oprește hotărît, nu numai omorul, ci chiar și ori-ce
silnicie. Pentru care, noi nu putem împărtăși și nu
vom împărtăși pregătirile voastre de omor. Noi nu
vom da parale pentru asemenea scop și nu vom întră
în aglomerările ce le-ați organizat voi. Acolea se per
vertește judecata și conștiința oamenilor. Acolea se face
din oameni niște unelte de violență, gata a se su
pune orî-cărui descreerat ce va veni să Ies uneltele
acestea în mînile lui».
leată în ce constă celalt războiu, acel ce-1 duc cei
mai buni oameni din universul întreg, împotriva re
prezentanților forței brutale? Războiul acesta a izbuc
nit, în timpul din urmă, cu o putere particulară, între
«duchobori» și Statul rusesc. Statul rusesc a între
buințat în potriva duchoborilor toate armele de cari
a putut să se slujască în luptă, Aceste arme sînt: mă
surile polițienești, sub formă de arestări, oprirea de
a se strămuta în alt loc, oprirea de a comunica unii
cu alții, prinderea scrisorilor, spionarea, oprirea fă
cută jurnalelor de a publica știri privitoare la duchoborî, ponegrirea înserată în jurnale, corupției, pe
depsele corporale, închisoarea, ruina familiilor. Din
pUlbO{,-ic, <.duchoborii s’au slujit de singura lor armă
partea-le,
religioasă
li : <o blinda chibzuință și o statornicie în
□•—=«.—«. Iei zic: «Nu trebuie să ne supunem oameni
durătoare».
lor mai mult de cît lui D zeu. Și ori ce-ați face din
noi, nu putem să ne supunem vouă și nu ne vom
supune».
Se copleșesc de laude eroii spaniol! și americani,
pentru c elalt soiu de războiu, pentru războiul sălbatec,
ctî cari, pentru a se distinge, a dobîndi o răsplată
sau glorie, au omorît- o mulțime de oameni sau au
murit iei înși-și, omorînd pe semenii lor. Dar nimeni
nu vorbește și’ nimeni nici nu știe nimic despre acești
eroi cari duc războiu împotriva războiului, cari, fără
să fie văzuți sau auziți, au murit și mor încă sub
vergi, în niște tăiniți infecte, sau în crudul surgun,
rămînînd, pană la cea din urmă suflare, credincioși
binelui și adevărului.
Cunosc zecimi de acești martiri, cari au murit, și
sutimi de acei cari, răspîndiți în lume, continuii a în
dura martiriul, susținînd adevărul. Cunosc pe Drojine,
învățâtor teran, carele fu martirizat pănă la moarte în
batal\oliufdiscip]jnftr. Mai cunosc unul, Isiumtchensk,
camarad cu Drojine, carele, după o trecere prin batahonul disciplinar, fu expediat la marginea lumei. CuOlkhovik, un țeran, care, opunîndu-se să facă
armată, fu osîndit la batalionul disciplinar, și care,
converti, făcînd călătoriea pe vapor, pe soldatul ce-1
i
i
|l
I
i
i! 1
ii
I
Iii
B li
I!
li r
1
îl
II
�54
REVISTA IDEBI
'escorta, numit Seredti. După ce și dădu samă de cele
ce-i spuse Olkhov.ik, asupra păcatului ce săvirșea ră
cind serviciul militar, Sereda se duse sa dee ochi cu
autoritățile și zise, ceea-ce ziceau martirii din vechime:
<Nu vjeu să fiu de partea celor ce inartinzaza^ pe
alții, puneți-niă în rîndul martirilor». Și-începu sa he
martirizat. Iei fu trimes mai întâi în batahonul dis
ciplinar. după care în provmciea lakutsk. Cunosc
zecimi de duchobori, din cari mulți au murit șvnu
devenit orbi, dar cari, cu toate astea, n au voit sa se
supue unor cerinți contrare lege! divine.
Mi s’a intîmplat să cetesc în timpul din urma o
scrisoare, in care-I vorba de un tînăr duchobor, expe
diat singur singurel, fără de nici un camarad, într’un
regiment, în garnizoană la Samarcauda. Acelea-șî cerinți din partea autorităților, urmate de acelea și respunsuri, simple și de necombătut. «Nu pot să fac ceea
ce ie contrar credinței mele în D-zeu». - Te vom mar
tiriza, te-om canoni pană la moarte». «Treaba voastră.
Indepliniți-vă datoriea'voastră cum știți, ieu îmi voiu
îndeplini dâtoriea .mea». Și acest flăcău de două-zeci
de anî, nu se supuse și își îndeplini marea lui dato
rie, aruncat singur pe tărîmuri străine, în mijlocul
unor oameni cari-i .ierau vrăjmași, cari ierati puter
nici, bogați, instniiți, și cari-și întrebuințau toate pu
terile ca să-l supue.
Se zice: «niște jertfe zadarnice; Oamenii se vor
stinge și organizațiea vieței va remahea aceea-și».
Tot acela-si lucru ar putea să se zică, mi se pare,
și despre zădărnicită sacrificiului lui Grist și despre
toți ceilalți martiri ai adevărului. Oamenii din vre
mea noastră, mai cu samă savanții, au devenit atît
de 'grosolani, în cit nu înțeleg și nici nu pot înțelege
însemnătatea și influența forței morale.' O povară de
250 puduri de dinamită, aruncată într’o mulțime de
oameni vii, asta o pricep iei și văd în asta o forță.
Dar cugetarea, dar adevărul îndepliniudu-se. în vieață,
primind o aplicare care să meargă păn Itt martiriu,
devenind apanajul a milioane de inși, asta nu ie o
forță în ochii lor. Nu se aud zgomote asurzitoare,
nu se văd oase zdrobite, nici bălți de sînge. <
Savanții, savanți păcătoși ce-î drept, întrebuințează
toată puterea erudiției lor, pentru a demonstra, că
omenirea vîețnește ca o turmă, călăuzită numai de
condițiile.economice, și că rațiunea nu i-i dată de cît
spre desfătare. Guvernele știu înse bine ce face să
se miște lumea, și, fără să se înșele, din instinct de
conservare,t veghează cu cea mai mare grijă la ma
nifestările puterilor morale: existența sau peirea lor
atîrnă de aici. In. special guvernul rusesc și-a dat
și-și dă mereu toate silințele pentru a rîpi duchoborilor credința, a-i izola, a-i trimete cine știr unde.
Inse, cu toate aceste silinți, lupta dusă de duchobori
a deschis ochii la milioane de oameni.
Cunosc sute de militari, tineri și butrinl. cari,
văzînd prigonirile îndreptate împotriva duchoborilor,
atît de blinziși atît de muncitori, s’au îndoit pentru
întăea dată că. ceea-ce făceau iera bine. Cunosc oa
meni, cari au începută medita pentru întăea dută asupra vieței creștinești și asupra insemnătățel creș
tinismului, cînd au văzut și cunoscut vieata ducho
borilor și prigonirea lor. Și guvernul, care cîrmueste
milioane de oameni, o știe: simte lovitura la inimă.
Acesta ie războiul ce are Joc acuma, și astea-I sînt
urmările. Și nu numai pentru guvernul, rusesc sînt
însemnate urmările acestea. Ori-ce guvern, care se
intemtează pe violență, ie în acela-șî timp lovit iei
insu-și - de arma de cure se servește. Hnstos a zis:
«Am biruit lumea». Intr’adevăr iei. ar fi: biruit-o
daca oamenii ar fi priceput puterea armei ce li s’a
REVISTA ideei
dat. Aceasta -arinii. constă, pentru, fie-care om, de w
urma rațiunea și conștiința sa. Ie siniphi, hedisciitibii
si chiar obligator pentru fie-care. cVoi vreți sjj. J!
faceți să îen parte la orilor. îmi cereți bani pentru a
pregăti unelte de omor și vreți ca- chiar și leu să fftp
parte din aglomerațiile- organizate pentru asasinat
zice un om cu chibzuință, care nu și-a vîndut și
nu și-a întunecat, conștiința. Dar leu împărtășesc aCe*
ea-și credință, pe care o împărtășiți asemenea șiyoj
și care, de mult, foarte ‘de mult, a oprit nu nuiiaî
omorul, ci cliîar și ori-ce simț de dușmănie,- De aceea
nu pot să vă ascult, nu pot să mă supun vouă». R>
mijlocul acesta, atît de simplu, îe singurul ce va ț.
junge. riî biruească lumea. L? To'Estoj
RECREATIVE
Relativitatea valorilor
Uri arab, careț'se ratlicăse ih pustie, iiu^mincase nimjc
de două zile și se vedea amenințat să moară de foame
Cînd ajunse la o fintînă, unde poposeau caravanele de-si
adăpau cămilele, zări otruistă care sta pe nisip. Repede
o ridică și o pipăi. «Slavă ție. Doamne, zi.se el, că am
dat peste" niște curmale sau, alune». Plin de speranță se
se
grăbi
desfacă traistă. Dur cînd văzu cuprinsul, oftâ:
«Oh, nu-s de cît. perle».
Neștiința învățaților
JDuvul, vestit bibliotecar al Jiu Francisc 1, respuudea
adeseă, la întrebările ce i se adresau în materie de ști
ință : «Nu știu». — «Dar regele te plătește ca să știi»,
îl zise o dată un păre-care idiot.—Regele mă plătește
pentru ’ ceea ce știu», răspunse cu modestie învățatul.
«De-a'r fi să mă plătească pentru ceea ce nu știu, atunci
n’ar fi de-ăjiihs nici tezaurul intregeî teri».
Puterea exemplului
Alexandru cel mare și armata lui, nu măi puteau de
sete'iu vremea unui mâr.^lung și ostenitor, printr’6 țară
pustie. Niște soldați,' triraC-șî in căutare, găsiră puțină
apă iiitr’o gaură a unei stînci și o aduseră împăratului
într’o cască. Alexandru, arătă apa soldaților, ca sil-i în
curajeze să maî îndure setea, de oarp-ce se vedea că-i un
isvor prin apropiere. Daria loc să bea apa, o aruncă jos, in
fața, intregei. urinate. Macedonenii isb,ticniră în uralein
fața acestei eroice îufrinărl, nu se mai gindira la sete
și .ziseră 'împăratului, că poate să-i conducă pretutindeni,
unde voește,' cu ei nici o data nu se vor simți osteniți
a-1 urma.
Părerea publicului
Un vestit .pictor din vechime, se hotărî într’o zi să
jncteze un tabloji cum să nu fieuu altul măi desăvîrsiț.
El era cunoscut și distins în meseria lui'. Dar de diitn
asta câiihVșă întreacă tot ce făcuse până atunci, și se
hotărî sii picteze un tablou fără cusur.
Cînd tabloul fu gata, cum el nu se socotea îndestul
de chibzuit .judecător, il așeză intr'o piață și rugă pe
privitori sâ-și dea părerea, spre care scop puse și un
stilet, cu care dînșii să însemneze toate greșelile ce'le-ar
descoperi întîmplătpr.
’
Fie-care însemnă ' ce i se păru greșit. Cînd pictdral
se duse seara să-și aducă tabloul acasă, care nu-î fu mi
rarea cînd observă că aproape fie-care trăsătură a feței
și fie-care indoitnră a haln.c-I.erau desaprobatei Dar, pam
el avea o părere bună despre tabloul lui, nu-si pierdu
cumpătul și făcu o nouă încercare.
’ . ..
A doua zi expuse learu-șl tabloul, fără să-I fi a^llS
vre-o schimbare, și rugă pc’privito'ri să însemneze ca ■?>
iu ziua trecută; cu stiletul, părțile ce le-ar găsii excelenteCînd veni sara, să vadă, găsi că publicul" aprobase fie
care trăsătură, i, ,.
x
Aceasta ne arată limpede,- că cea ce place- unuia,
tuea poate su nu-i placă, și că-i o nebunie din partea unul
autor, de ori-ce brețașlă ur fi, să caqte a plăcea. ,
Din -nemțește, de Pin’U&
55
F&MÎLIEA in^ELECTUALA
Aceste două feluri de relații trebuesc despărțite,
mai ales dacă soții sînt de stări intelectuale 'diferite,
au
obiceiuri, idei și caractere deosebite. Relațiile se
Wmiliea actuală nu poate fi considerată ca o insti,He. Insrițuțnte sînt cerute de legi, sociale sau na- xuale se pot continua atîta timp cît îele vor fi plă
-ale, ohligâtoire, pe cînd cusătoriea, începutul si cute, și vor înceta îndată ce Vor pierde aceasta calitate.
•l ‘ familiei, ieste numai voluntara. lea nu ie. în reâ- Purtarea aceasta ar purifica și înmulți speciea. Omul
'te de cît una din multele forme ale relațiilor ieste dator'să aleagă bine pa mintal și să nu-șî arunce
’Luaie. Barbutul, nu se căsătorește de cît după urnite în van sămînța, lucru ce nu se poate practica în fa
milie cu una și' singură fertre.
Sierienți pe acest tanm, femeea, pentru a se inițiea
Relațiile intelectuale, schimbul de idei, aplicarea
u la tel, tocmai in urma, după ce căsatoriea a fost principiilor îq vie ță, cari desigur cer o vieață co
'„„tractata, intervine legea civilă, anume ca să in- mună între doi sau mai mulți indivizi de acelaș sau
JX? natura, ca sa hotarasca purtările și îndatoririle de sex diferit, se pot practica aiurea. Afinitățile ab
viitorilor soți.
_
stracte exclud pe cele sexuale, și tovarașa mea, cu
Forma, pe care căsătorie» voește s’o dea relațiilor c?re
P°ezii, discutăm literatură, facem politica
«exuiile, ieste monogamiea. Practica înse a dovedit-o, Și trăim împreună ca să aplicăm în vieață niște prin
0 știe ori-eine, cluar acei cari ar tăgădui, că cipii filosofice ce ne sînt comune, poate ori-eînd să
L-est principiu, nu numai că ieste departe de a fi un primească pe simpaticul său sexual, în care ar găsi
(apt real, dar din foarte multe considerații pe cari de pildă sănătatea ce mie îmi lipsește, pentru a
tot pinctica te, scoate la iveală, ieste imposibil de conserva cu mine numai relații intelectuale, cari de
ealizăt, ieste nenatural, brutal și tiranic. Relațiile vin cu atît mai pure și mal atrăgătoare cu cît lip.eXuale presupun predispoziții din ambele părți, ca ses». cele sexuale. lear pe acestea, bărbatul te va sa
condiție principală a plăcere! și a perfecționare! nea tisface acolo unde va găsi de cuviință. Dragostea se
mului. 1° familiile noastre, predispozițiile rare-ori xuala trebuie sa rănile libera de ori-ce alte conside
coincid sau sînt înăbușite de felin de feliu de stinghereli, rații și practicată pe un tarim cît maî întins, pentru
cari la urma urmei provoacă ab iteri, ori cît de as a satisface cît mai l.irg natura, care tinde Ia nemărpre ar.fi legile civile. Monogamiea ieste imposibil genita înmulțire a neamului omenesc.
je realizat, deci trebuie s’avem curajul a o spune. CăDar vieața comună între afinități identice, ieste, o
sătoi’iea ieste nu numai un mijloc greșit de a o rea necesitate a spiritului, o satisfacere intimă a instin
liza, ieste o imoralitate. Prin urmare, scoasă din obi ctului sociabilitate! și tărîmul cel ma! propriu pentru
educație» copiilor. Desigur că în acest caz, denumi
ceiurile omenești.
Intr’adevăr, principiul monogamic, întru cîtîel ser rea de familie se va margeni la aceea de o asociație
vește la canalizarea relațiilor și la conservarea indi de caractere, de obiceiuri, de principii, cu scop de a
viduală, revine în mod firesc, ca o necisitate a sufle- se perfecționa și propaga. Vieața comuna între indivizi cu acelea-și idei, cu acelea-și apucături și conceptnlui, de oare-ce., instinctul sexual, la om în general,
g
-’.—:
fje
acelaș sex sau de sex deosebit, nu poate
|a cel ales iu special, ieste însoțit de oare-cări
sentimente înălțătoare, cari năzuesc să se concentreze fi de cît fericita. In asemenea leagăne intelectuale
asupra unei singure ființî, pentru a le- face mai vi- și morale, liber înjghebate, copii! își pot afla educa
bpitoare. Dar sentimentele, ca și ori-ce alte conside- ție»
ție; cea mai perfectă. Aici vor primi pildele cele mai
de la părinții lor intelectuali, cari și-au luat
rații, își pot trai traiul în timp. Contra acestui feno- sănătoase
"~"
men, cu și contra trecerei timpului însu-și, omul nu sarcina de a-i îngriji, nu din vre-o obligație externă,
;e su
poate să facă nimic. Ieste criminal, a face
să exisuc,
existe, ci din dragostea de 'a propaga felini lor vieațăj. din
tă- necesitatea ce simte- ori-ce om intelectual de a trans
ciud iei a dispărut. Cel mult omul poate schimba
s
mite generațiilor viitoare ideile, obiceiurile și con
0' rimul, spre a-și reîmprospăta stinsele sentimente.
cepțiile lui. Aici se poate aplica educație» individu
Căsatoriea înse, poate fi ce-va mai mult de. cît o
formă a relațiilor sexuale, ba poate, fi chiar cu to ală cu cel mai marc succes, înlăturînd relele efecte
tul altă ce-va. Bărbatul, ca și femeea, caută în însoțire ale uniformităței din educațiea comuna, în care micite
un numai r lății sexuale, ci și afinitate de caractere, ființi sînt lipsite de o atenție specială,^atît de trebu
de idei, de obic iun, căci ieste, vot ba de vieață co incioasă la dezvoltarea caracterelor și la formarea inmună între doi indivizi. Ori, natura omenească ieste dividualităței. Tot aici, sentimentele părintești,1 de na
de față, îea foarte rar ne. dă toate aceste balități întru tură intelectuală, vor înflori în toată curățiea lor, nenite. De ce dar nu le-am gusta ac do unde te găsim, la stingherite de considerații de natură străină.
Nie! un copil nu va rămînea fără părinți, ori unde
indivizi diferiți, și de ce aflarea uneia din aceste ca
lități Ia o ființa, să ue oblige a renunța la căutarea s’ar ■ naște iei. Sentimentele omenești sînt în armonie,
cînd sînt lăsate să se manifesteze în libertate într’un
celorlalte la alte ființi?
. Dar chiar dacă- natura ni-ar prezenta toate calită mediu prielnic, și precum iele provoacă nașteri, tot
ast feliu dezvoltă dragostea de a îngriji de copii. Iubi
țile întrunite, relațiile sexuale trebuesc despărțite de
rea paternă, o știm cu toții, nu ieste de cît un obi„ ,___ _a le
Cf,le intelectuale, tocmai pentru
te face
fuce mai eficace,
ceiu care se formează după naștere, fie asupra copi
perfecționa
cele sexuale spre a p.
.L.-v----- , -speciea,
r
• cete
i- intelec- lului propriu, fie asupra aceluia al unui prieten, fie
pilda, un burțuale pentru a perfecționa spiritul. De pildă,
.
chiar asupra unuia străin, prin prezența zilnica ami
fe'inee, sănătate fizică și-o alege, cei ființi si din mulțămirea de a-i satisface trebuinbat găsește, într’o feinee,
- •
.
-■’PXU'lle
tUl luuv»
- -------------------- --snu Se- aleg unu! pe altul,
pentru
relații^ ‘sexuale,
" ’ vă
se va naște sau
Lucrul țete. Idee»
că Iv.ce
iești tatăl copilului
Sau Eai bine zis, pentru propagarea speciei. L-desigur
poate
contribui la întărirea iubi’a născut, c’ ’--------------------acesta nu implică numai de cît vieață comuna, pen-- s1C
i paterne,
r«.uv, dar
dar iea nu ieste singura baza asentimen
ria'cii simpatiile sexuale nu durează cît vieața, 91și- rei
tului. Și apoi zămislirea ne fiind un fenomen pipăibil,
^litâțile fizice nu produc vecinie’ acelea-și
impresii
ca
-------sța, p
nîerde din intenziS'Si* p^rn.Wa fizic., c« să zice,
a început. Iubirea se transformă ------- n’” in 11
monotoanelor relații tatec iei. Cea intelectuala apare ini mult mai multă
°cmai din cauza repetatelor si
omenească,
pe cele luminii, din însă-și natura omeneascl din necesitatea
®xualG) cari răcesc, ba chiar îinaușmani
spiritului de a se propaga. Iubirea maternă,
m
poate are
’r telectuale.
H
!
!
111;
Ii f
E ■
iH
[’ I:
hp
i.
�REVISTA IDEE!
56
o bază fizic» pană .după alăptare,, dar iea se piqrde
cfad micul semen, dispare. Prezența lui o aprinde
si o . dezvoltă, transformînd-o la urmă în pur intelec
tuală. Iubirea intelectuală se poate lipsi de paternitatea
sau maternitatea fizică, și numai dacă ie a exista în
tâmplător, poate dezvolta mai mult, interesul de a ur
mări. însușirile proprii, transmise noei ființi.
Familiea intelectuală, în care femeea ar n un menir
bru emancipat, liber, fără, umbră de inferioritate fața
de sexul opus, în care obiceiurile vor fi purificate,
ideile alese cultivate, vieața condusă în mod conștient
și după anumite concepțiij va transforma desigur
intelectualitatea generațiilor și va distruge forma ac
tuală a familiei, în care s’a încuibat imoralitatea, lear
relațiile sexuale vor lua forma dragostei libere, fără
obligării, neînriurita de motive străine, crescînd ca o
floare la lumina soarelui. Sexul, această însușire atît
de măreață a naturei, a creat prejudecăți și provocat
crime, cît timp i s’au constrîns manifestațiile: lăsat li
ber, să se propage cît mai întins, desființîndu-i gra
nițele familiare de a-zi, va purifica generațiile.
Să nu uităm, că mediul actual, care ieste o pîedecă
la dezvoltarea individului, tinde să se transforme, să
lase omenirea liberă în propriea sa dezvoltare. Creș
terea copiilor, care ieste un motiv al moralei fățar
nice, spre a conserva familiea de a-zi, o dezleagă cu
succes familiea intelectuală, care, neapărat, nu exclude,
educațiea comună, care să complecteze neajunsurile
educației, cînd iele s’ar ivi.
A. Catilina.
Moarte Calicilor
57
REVISTA. 1DEFJ
de cit un demon proliibitor. Al mieu ie un pute
afinnator, al mîeu îe un demon de acțiune, UQ
mon de luptă. Iei îmi șopti cam acestea: «Numai Ucm
poate fi egalul altuea, care o dovedeșl e. Numai aCPi
ie vrednic de libertate, care știe s’o cucerească». a
Numai de cît mă năpustii asupra cerșetorul^,
repezii un pumn în ochiiî, care i se umflă cît o minpJ
îmi rupse! o uughie, sfărăniîndu-i doi dinți. Și, CJ*nu mă simțiam destul de puternic ca să-1 zdrobe,
dintr’o singură lovitură, fiind plăpînd^ dm fire și
deprins cu boxul, îl înhață! cu o mînă de guler J
cu cealaltă l’apucai de gît și începui să-1 izbesc cu ca
pul de un zid. Trebuie să mărturisesc înse, că dintf *
aruncătură de ochi cercetasem împrejurimile sj
încredințasem cum-că în mahalaua aceea pustie, ieram
pentru mult timp la adăpost de orî-ce supraveghere
polițienească.
în sfîrșit, trîntindu-l/la pămînt c’o singură lovitură
de picior, ce-i opintii în spate cu atîta putere în cit
să-i sfarîme ciolanele, apucai de|jos o cracă de copQC
și îl bătui cu înverșunarea unui bucătar care vrea să
frăgezască o fleică.
De o ? dată,minune, îucîntare a filosofului care-și
vede izbînda teoriei sale, văzui cum această mortăciune
se întoarse, se ridică cu o putere ce n’aș fi bănuit
nici o dată la o mașină atîta de hodorogită, șiîndreptîndu-mi o privire de ură, ce îmi păru semn bun, pun
gașul de bătrîn se aruncă asupră-mi, îmi umflă amindoi
ochii, îmi sfărâmă patru dinți, și, cu aceea-și cracă,
mă bătu măr.
Prin energica mea doctorie îi dădusem jnîndriea
și îl rechemasem la vieață.
Măjgrăuii să-i dau să înțeleagă, că socoteam dez
baterea încheiată. Și, sculîndu-mă de jos, cu mulțurea unui sofist, îi spusei: «Domnule, îmi iești egalul inTeu.
Fu-mi cinstea, săimpărțim amîndoî,ce am. Si, dacă iești
într’adevăr filantrop, să-ți amintești ca trebuie sâ te
folosești de teoriea ce am avut durerea să ți-o încerc
pe spinare, față de toți acei cari îți vor cere pomană?,
îmi jură că mi-a priceput teoriea și că va asculta
de povețele mele.
Vreme de cinci-spre-zece zile stătusem închis în casă
și mă înconjurasem cu toate cărțile la modă pe atunci,
vreau să zic cărțile cari tratau despre meșteșugul de
a face popoarele fericite, înțelepte și bogate, în două
zeci și patru de ceasuri, ,Am mistuit, m’am îndopat
vreau să zic, cu toate aiuririle acelor antreprenori
de fericire obștească, a celor cari îndeamnă pe săraci
OH. BiXUDELAUlE,
la robie, asigurindu-i totu-și că sînt cu toții niște regi
cazați. Nu-i de mirare deci, că, după toate acestea,
ajunsei într’o stare sufletească aproape de buimăceală
sau de idioție.
Mi se părea, totu-și, cum-că simțiam ascuns în adîncul
minței mele grăuntele nelămurit al unei idei, superi
Volumul .«Tradiții»,Val 'camaradului nostru I. îNeugu,
oară tuturor acelor formule băbești, cu care îmi îmdupă cît s’a răspindit pămV acuma în public, ie în de
puiasem capul Nu iera înse. de cît ideea unei idei, obște bine apreciat. Mulți ne spun personal, despre iei,
, ce-va cu totul nehotărît.
vorbe măgulitoare. Un camarad, din streinutate, ne scrie:
Și am ieșit din casă, c’o foarte mare sete. Gustul ...«.Tare frumoase nuvelele acestea. Mi-au pricinuit mo
nebun de a ceti cărți proaste, aduce în acela-și timp
mente frumoase. De mult nu cetisem o carte in c-nre
și o nevoe tot atât de mare de aer curat, de băuturi să se mal vorbească și alt ce-va de cit de Domnița R«xanda și de Vieața * lulj Milial Viteazul, de care sînt
răcoritoare.
pline revistele noastre».înse, pe cînd îeram gata să întru într’o circiumă, un
De altă parte, escelenta revista «Forța Morală», de
cerșetor îmi întinse pălăriea, cu una din acele căută
turi vajnice care ar dărîma tronurile, daca spiritul ar sub conducerea escelentulul Al. Macedo’nski, cuprinde
următoarea notiță: «Trudiți!» de I. Neagu, silit suferința
mișca materiea și dacă ochiul unui magnetizator ar poporului romîii, a țeranuluî, a celor iniei, a celor u*
face să se coacă strugurii.
miliți. Din cele mal interesante sînt aceste schițe tran
Numai de cît atunci, auzii o voace ce mi șoptea la spuse pe liîrtie în graiul moldovenesc de autor».
ureche, o voace cunoscută. Iera șoapta unui înger
O altă notă, ie că din cei căror li s’a expediat voim
sau demon ocrotitor. De ce nu’mi-aș avea și leu un
mul «Trudiți!» prin poștă, un număr s’a grăbit să-I a'
înger ocrotitor? De ce să n’am și leu cinstea de a că chite de sine, I rimețînd’ costul prin mărci sau prin man
păta, ca și Socrate, brevetul mieu de nebun, iscălit dat. Ieste aice și semnul unei constintiozitățl din PartțJ 1
• abonaților noștri, pe care ne place s’o notăm. Dar m .
de nepătrunsul Lelut și de priceputul Baiilarger?
nu mal puțin o dovadă, că, camaradul nostru I. Neag1
Ie înse o deosebire între demonul lui Socrate și
a făcut o lucrare ce ib apreciată.
al mieu. Al lui Socrate, nu se arăta de cît pentru
ainfnna, a avertiza, a împiedica. Al mieu, bine voeste
Trudiți! se găsesc la REVISTA IDEE1:
a povațiu, a sugera, a convinge. Bietul Socrate n’avea
Exemplarul 1 leu.
Despre „Trudiții“
SCRISOARE din geneva
a vorbit de armenii. Și a atins un punct, care, îmi pare
mie, ar fi trebuit și la noi sa fi fost mat de mult re
marcat. Ie chestiei că toți naționaliștii, acel ce strigă
în Franța: Franța Francezilor, cum se strigă la noi:
Romînia Romînilor, sînt, in politica internațională,-țientru China Europei, Transvaalul Englezilor. Lu, noi inse
se strigă: Macedonia, lui Abdul-Hamid,
Naționalismul acesta ie un semn trist In urma unei
evoluții științifice și morale, mal mult sau mal puțin
îndeplinite în spiritul popoarelor, s’ar credd că această
reîntoarcere la sentimente înguste, de clasă, de castă,
căci'nu putem zice de patriotism, această manifestație,
Ie un semn de regresiune in mersul evolutiv al vremel.
Dai noi, acei cari cunoaștem intru cît-va starea psi
hica a popoarelor... și nu sintem simpli spectatori, ai
acestui mare teatru* de păpușerii..n noi șțjm că în
toarcerea aceasta spre naționalism... nu Ie ’de cit o re
voltă lăuntrică, clocotul puternic al cazanului ce dă să se
rdverse..,, nu Ie de cit ultima sforțare a paraliticului ge
neral, care se va stinge de veci, in noaptea ultărel. Și
noi nu șovăira.. In agitațiile și friimintările aceste..;,
cum spuneam, vedem o mișcare care-și trasează neted
drumul: mișcarea revoluției sociale..
Geneva. Acacias. 902.
L Dan.
oe-0 cunoaștem Șl trtan ln l60, cai) Elveti’a, ionfaride
ele douii-trel libertăți ce le are, îe in orl-ce.caz încă
eara persecutoare a proletariatului și a proletnriatalul
conștient de rolul sau. Totu-și nu le maî puțin adevărat,
că in Elveția mea se petrec lucruri ce în alte tari nu
s’ar putea petrece.
Asu de pildă le seriea de conferințe ce se piiriudează
reglilat, de la un rind de vreme, in Geneva, și in cari
se vorbește de tot și de toate. Și,, ce le maî mult, sub
e,rida unei ohcialituțl oare-care. Așa, notez in treacăt,
conferința lui H. Berenger asupra individualismului social-,
ținută in aula Umversitățel, in urma invitației făcute
(le ministerul instrucției publice. Berenger a expus in
dividualismul său social, care nu îe, pentru cel ce an
cetit aiurea ce-va de Kropot/.in, Grave, Becliis, ’■ de cit
nnarhismul-socialist.
Berenger se ridici! contra individualismului lui Nictsche
si Stirncr, care nu va putea deveni nici o dată social,
căci individualismul acestora negligeazu cel maî prin
cipal factor, pe individ, căci individul, prin ereditate,
pnn diferitele influențe, ie, fără îndoială, sociabil..., are
. nevoe de a-și manifesta simpatii pentru ascedenții și
descedențiî săî, are considerații pentru cei cari, ca si
fel, muncesc, aspiră, iubesc. Și, individul, neputind ucide
aceste sentimente, ie sociabil. Dar tot acest individ, Ie
necesar, ca afară de necesitățile cari-1 determină a fi
sociabil, spre pildă în diferitele ocazii cînd o muncă,
uu plan, o întocmire nu o poate executa sau realiza
fără concursul semenilor săî, ie necesar sâ rămîe o individualitale neatîrnată, căci' nici un progres, nici o evo
luție nu s’a întocmit și realizat de cît din încontinuu
luptă dată de individualități. Berenger numește, social,
individualismul acesta, ceea-ce și anarhiștil-sociuliștî, nu
mesc, la rîndul lor, anarhism-sooialist.’le o divergență
de nume. In fond lucrul ie acela-și.
După H. Berenger, au fost o serie de conferințe,
de Liard-Courtois, asupra închisorilor din Franța... Ce
fe drept, acestea fără patronajul miniștrilor de aci. Și
ie un lucru frumos de notat și de ținut minte, mal ales
pentru noi, cari, -în orî-ce ocazie, vorbim de Franța, cu
ehtusiasm.... In nici o țeară regimul închisorilor nu Ie
mal aspru ca în Franța și Anglia. Cînd, acum cîțl-va
ani, ceteam la Fillc-Elisa de Goncourt, îmi părea că am
în fața ochilor priveliștile fanteziilor unui romancier.
Liard-Courtois mi-a stins această fantastică priveliște,
înlocuind’o cu o adevărată icoană, ce îe pictată cu roșul
sîngeluî ce s’a vărsat și se mai varsă. încă. Liard-Courtois
le cunoaște destul de bine, închisorile aceste..., pe cari
le-a suferit, din cauza c’a vrut să-șî spue și iei cuvîntul său entusîast si drept, pentru muncitorime.
Dacii Liard-Cgurtois a fost nepatronat de cine-va, d.
F, de. Pressensi1-, de la gazeta Aurore, în schimb, a fost
și recomandat publicului, chiar de către d. Laton, pre
ședintele republice! genoveze. Inchipuiți-vă vre unul
din miniștrii romini, presidînd pe F. de Pressense, vor
bind despre Chestiea. Armenească. Frumoasă perspectiva.
Oare nu sîntem noi și cu Grecii, cari profită în schimb
destul de bine nu sintem noi acel ce ara butut palma
la Abtizzia, să'ținem în orient statul juo, sa ținem în
frîu uneltirile ce MaccdoncnF și Armenii ar putea să fa că
hi dauna amicului nostru Abdid-Hamid ? Gine altul ar fi
putut’o face? Oare nu ie un lucru natural Ia_ noi, ca
din conspiratori la Paris..., căci se zice ca d. StHidza a
conspirat cu Orsini și alții, la Paris, m
lui Napoleon, oare nu-I natural să devenim la^ Bucureșt
susțiitoriî celui mai criminal tiran, Abdul-Hi ni d, cm
fiu ie natural, cu din deputat socialist sa devjl ^puUt
hberal, si, din revoluționar, surgdmt in s,b®n®’
dreaptă-’a unui ministru? Frumos
de F de
yedem pe unul dm guvernanții noștri, ah
• j
Pressense... Tare mi-1 teamă inse câ acestuia nu -ni con
■veni nici de cum ast-feliii de apropiere.. B. de I ressens ,
■VB. Cum Ie rar să notăm o adesinne a vre unul ro
mi u, la vre-o mișcare umanitară..., ar ti regretabil ca
și atunci cînd avem ocaziea să o notăm, s’o trecem cu
vederea. La Geneva, un tînar, compatriot al nostru, d.
Andrei Chirii, a vorbit contra Războiului... Ac-sta. pa
tronat nu de miniștri, ci de liga pentru pace. Nu v'oim
să discutăm utilitatea acestei ligi..., trebuie să ne mulțămîm c’un lucru, că propaganda Iei ajută pe revolu
ționari, pregătind pe mulțl indiferenți sau partizani ai
armatei, spre idei mal umanitare. Dar ar fi de dorit un
lucru, cu domnii cari fac această propagandă, să caute
a fi mai in curent cu mersul progresiv al științeL Așa,
d. Chirii crede că dacă individul fizic ic, determinat de
a reacționa după aniiinite legi..., Individul - psihic îe
liber, și că iei ar trebui să ceară abolfțîea războiului.
Si nu invinuesc pe d. Chirii, de a dori să facă această
distincție între individul psihic și fizic: sînt o mulțime
cari o fac. Maî anul trecut ara ascultat la Lausanne,
un profesor de naturale, fâcînd un determinism bio
logic și un determinism psihologic, religios. Indivi
dul, și’prin individ noi înțelegem acel complex de., ce
lule ce constițue mașina omenească..., individul reac
ționează sub impulsul* exterior sau lăuntric... al împre
jurărilor. Iei nu va fi alt- ce-va- de cît rezultatul acestor
împrejurări. Dacă individul fizic ie o brută, cute iu
bește crima, bătaea, tot ieliul de spectacole șrngeroase
si 'simulacre de crimă, aceasta grație eredîtiițeî sau
educației... ori-cît ar dori, a doua a sa parte, îmlividul
psihic, ori cît ar dori pacea, nu o va putea nici .o dată
avea. Educațiea voinței se face cu încetul... Dar se va
face o dată..’. Și, conferențiarul a și atras atențiea ma
melor, asupra‘acestei educații, cărora le Ieste, în primul
rind, le ieste dat să dee o direcție copilului și voinței sale.
In orî-ce caz, d. Chirii îe un eutusiast... Ture ne ie
fricii înse, că, întorcîhdu-se în teară, va face ca mulți
alții, va lupta pentru Drapel și Patrie..., așa cum înțeleg
verii lui Deorulede din România,
„REVISTA IDEEI»
Pe an, 10 numere. 5 lei
Jlecista se trimctc wlmw nnmaî la abonați.
Abonamentele se vor aohild inuitiic.
restim pe reî Cari primesc de o cam dală, din partea noastră,
mi număr mul rteJiif, chin-cit îi se curerpedua ncaparat și
iiumcrile din urmă, îndată ce-și ror trimctc plata.
,
10, Strada Epurilor — București.
I
I'
I 1
).!
L
i
i
n
I!
ii
I.1
’ i!
iî
I!
us
�REVISTA lOEfcl
58
—------------------------ — ...______ *
• k
.
t
-r
.
V
- “
• *
'
leazu sub diferite steagdrî, c’o mult mai mare ffurie
de cît dacă ar fi fost ațîțați de dorința ‘■ •a sfi-șî
bune niște rele ce li s’ar fi făcut lor.
Ie nimerit de asemenea să căutăm a ne da samâ
După cum mi' se pare, numărul oamenilor aflători
cum-că împărțirea, artificială u oamenilor, în societăfpe păruîntyie socotit ca la 500 de milioane cel-mult. deosebite, ieste în sine un izvor nesecat de ură H ‘
Măcelurile omenești1 se urcă înse peste de .70 de oVÎ
încăerări, între Iei. Numele ce-î deosebesc, sînt
mai mult de cît numărul vîețiiițorilor.
ajuns, sa le insufle ură și vrăjmășie. Cercetați istoriea
Vpesc să dovedesc, cum-că se poate- imputa, cu drept
fndreptați-vfi la experiența actuală, și veți vedea ca ceâ
cuvint, maî mult de cjt prî-cuî, sopietăței politice; cea mai mare parte din neînțelegerile dintre diferitele
mai mare parte din aceasta distrugere,,a speciei. Și,
naț-î, vin aproape pururea din pricină că națiile acestea
pentru a pune, cît mai în lumină această chestie, voiu sînt niște alcătuiri dif<,-rite de oameni, numite cu nume
admite cum-că se află în natura omenească o trufie și b
diferite. Pentru un Englez, numele de Francez, Ue
violență, care va pricinui fără doar nenumărate neîn
Spaniol, de Italian, mult mai mult de cît acela de
țelegeri, orî în ce stare oamenii ar fi puși. Dar, ndfniTurc sau de Tătar, trezește firește ideea de ură Sl
tînd aceasta, totu-.șî voiu stărui să imput reglementă
rilor-politice, faptul că aceste neînțelegeri se întîmplă de dispreț.
Daca ai vrea să inspiri, tii englez; unui compatriot
atît de des, că sînt atît de crude și-s întovărășite de
al1 tău, milă sau respect pentru vre-until din oamenii
atît de triste urmări.
aceștia,
nu-i vei ascunde oare mai întâi naționalitatea?
In starea de natură, ar fi fost cu neputință se se
găsască un număr îndestulător de oameni,' pentru o Nu veî ruga pe compatriotul tău nici de cum să aibă
măcelărire, uniți pentru ucela-și scop sîngeros. Dar milă de sărmanul Francez snu de bietul German, De
chiar admițînd că un număr de oameni ar fi putut să parte d.e ac.olen, tu vei vorbi de acesta cu de-un str,itli
ajungă la o asemenea înțelegere, presupunere falșa, cu întâmplare la care cu toții sîntem supuși. 11 vei în!
toate astea, mijloacele pe cări'1 simpla- natură h li-ar fățișa ca om, ca copărtaș al acelea-și naturi, supus
fi pus la îndamînă, iflar fi fost nici de cum proprii aceleeâ-și legi. In deosebirile acestea politice, artifici
perltru un atare sfirșit. Z<jîriețurî multe, stîlciri cîte ale, ie ce-va care ne insultă o pasiune de-așa natura,
voițî, negreșit, ar fi , avut Ioc dș toate părțile. Dar ,n’ar în cît nu mai îe nevoe de alurniă, pentru a ne face
fi fpsț de cîț puțini, foarte puțini morți. Societatea să ardem de nerăbdare, de a pleca la războiu, de-a
și politica caii ne-au dat năzuințele distrugătoare, nc-au alerga la distrugere...
E. Burke.
dat și mijloacele de a le satisface. Din cele dintâi li
căriri ale politicei, pană astă-zi, născocirile oamenilor
au perfecționat și ‘au făcut să progreseze meșteșugul
războiului, de la cele dintâi încercări rudimentare ale
ghioagelor și ale pietrelor, pana la perfecției! de a-zî
Dăinuirea unei rase într’o aceea-și condiție socială, Ie
ii' artileriei, cu caponade, boiqțiardărî, ruini, cu toate
soiurile de cruzime artificială, învățată și rafinată, în în de obște fatala pentru vieața acestei rase. Intr’adevnr,
cari.sinfem acuma atît de expprți și cari sînt una orî-ce condiție socială cuprinde ce-va convențional, și
din materiile de căpetenie, pe rare, după părerea poli- dacă totalitatea convențiilor ie contrară numai îiitr’un
ticianilot, o socotim ca cea mar m ire glorie a noastră. punct desvoltăreî normale a vieței, fie favorabilă în
Pană'unde ar fi putut să ne ducă simpla natură, toate celelalte, această acțiune vătămătoare, multipli
putem să ne dăm samă, după pildele acelor animale cata cu vremea, v;i dezechilibra rasa cu atîta mai
cari se mai călăuzesc după legilA îei, și chiar a celor sigur,, cu cît, lea va fi fost acomodată mai bine în
cărora natura le.-a dat o fire mâi crudă și arme mai acest mediu artificial; Ast-feliu, afară dacă s’ar întîlni
grozave de. cît ne'-ar :fi pus vre-o dată la îndăipîna un mediu social cu totul higienic, din toate punctele
noastră. Ie un adevăr netăgăduit, cum-tcă oamenii fac de vedere, nu-i alt mijloc pentru vitalitatea unei rase,
mult nj|u multe măceluri de oameni într’un an, de cît de cît în schimbarea de mediu, care îndreaptă o in
au făcut leii, tigrii, panterele, jaguarii, leoparzii, hie fluență rea prin influențe în senz contrar. Progresul
nele, rinocerii, elefanții, urșii și lupii, în speciile lor căilor de comunicație, înlesnini, ca, să zicem așa,
respective, de la începutul lume! și pană a-zi. Și cu combusțiuuea și tirajul în marile furnale sociale, face
toate acesțeii, animalele astea, se împacă destul de primejdiei) și mai simțită. Unul din rezultatele acestui
rău între iele, și aii o cîtime mult mai mare de tur- progres ie creșterea grozavă a nebuniei in .orașe. Tot
bffciuhe și de furie, în firea lor, de cît
Dar, în
iu noi.
uvj. yai,
in ast-feliu, sinuciderile se înmulțesc pe fie-care zi... Abuz
afară de respectul ce vi se datoreste votmă, legislatori, al luptei pentru traiîi, muncă în ateliere nesănătoase,
civilizatori ai omenirei, Orfei, Moise, Minos?
Soloni,
nr.
a~i r’ alcoolisrn, destrăbălarea făcută lesnicioasă, contagiune
Tesei, Licurgi, Numas, și tot neamul, reglementările nervoasă, atmosferă stricată: îeată atîtea primejdii.
voastre au făcut cu mult mai mult rău, cu sînge-recr. Vieața organismului social, ca și a tuturor organismelor,
de cit au făcut vre-o dată sau a putut să facă toate
se menține prin combustiune. Dar, ceea ce arde în
turbările celor mai crude animale, în groaza sau fu- furnalele cele mai active ale viețeî, nu sînt niște ninriea lor cea mai mare.
terialuri streine, sînt însă-și celulele vii. Alcătuirea
Relele astea nu sînt întîmplătoare. Orî-cine își va sociala de ast crează pe de o parle trîndaoi, 7ear pe de
da osteneala de a scruta natura societăței, va vedea alta surmenați, sau, cum am zice, istoviți, și dă ca ideal
cum-că sînt rezultatul direct al alcătuire! acestei so
al acestor d:n urma, starea trîndavilor, starea unei clase
cietăți. Căci, după cum subordonarea, sau, cu alte cu sociale întregi. Cel mai bun mijloc de-a limita și re
vinte, reciprocațiea tiraniei și robiei, ie îndestulătoare
gula pasiunea, îe acțiunea continuă, si tot o dată, ie
pentru a face să~ dăinuiască societățile, tot așa inte mijlocul de a o satisface în.ceea ce are’de rațional și de
resul, ambițiea, răutatea sau răzbunarea, chiar fantaziea conform legilor naturale.
snu câpnțiul unui șef, unui conducător de oameni, ie
Poate că nu-i tocmai superioritatea intelectuală, care-i
ue-ajuns să facă pe unii să pue mina pe arme, fără primejdioasă unei rase, pentru-că, din potrivă, îeu n
Scop Pnvatsau individual, pentru cele mai crează un avantaj în selecțiea naturală. Primejdiea nu
> cele mai negre .scopuri^ Și, nenoro iții, se înro- stă nici într’o superioritate, ci în ispitele- de tot feliul
Războiul ’
Educațiea și variațiea în cultura intelectuală
REVISTA, ideei
50
|B 0<luc suMTiorițațile cu iele., Ispita la care Je ce,
'\ «re« « rezista, in so.uelntea noastrămo.kmii, ît8t‘ bogățiî, dormind. Astă-zi,fînnerăbdarea noastră, noi
'Ca <le ";V
L ,cu desaviișire talentul, de o nu
, mai știm să dormift: noi vbitn sa- vedem genera
'■‘“ale dintr’insul tot. Moșul prnet.c, de-al transforma țiile pururea deșteptate, necontenit în trudă. Singurul
fC" ra
,u“r'' SU1"/1
'nSrire ce poate mijloc, . încă o dată, de a îngădui această neciiririată
?n' rdxploatar,ea ^ceasta\mia mășura, a superiorităților, silință, aceasta necurmată cheltuire, ie. dea o variCa
J cea care le îace Pnn*.ldjoase. Luciul ie atît de necurmat: trebuie’ să ne mulțămitn ca copiii noștri
să fie alta de cît noi, sau să nu fie.
’tfuiriid11**’ 1D iClt l,u . ,su 1
o verificare pana
Ținta ori-cărei reforme sociale și p^aagogicej nii
în formele (ie superioritate rari par semnul cel mai trebuie să fie de a mieșura în societate omenească
^âit al moștenim: cele alo puterii fizice și->de'pusilința, condițiea neapărată a orî-căriiî progres, ci,'din
s reî musculare. Daca un om are o forță atît de în potriva, de a mări silința productivă, printr’o mai
tinata, ca să gindească a scoate dintr’insa folos, si, buna organizare și distribuire de forțe, cuiri se mătește
& se face, bună oara, atlet, iei-scade-mult sortii adesea cîtimea de muncă produsă într’o zi, coborând,
Ip existență pentru șine, si deci, și pentru rasâ-i. Cu de la două-spre-zece la zece,, ceasurile de muncă; Pentru
tmite astea, forța fizica se confundă, în oare-care mă- .aceasta, cel dintâi luerd de făcut, ic a se pUne’’ome
,rî chiar cu condițiile viețeî. Dar a voi să exploatezi nirea și mai cu-samă copiii în cele mai bune condiții
„Jitiile viețeî, însamnă d le pierde. 'Ce! mai bun higienice: purificare de case, de locuri demuncă, scădere
nncipitt al ori-cărei higiene morale, ar fi, asMeliu, de muncă și scădere destudiu. Al doilea, trebuie de sub
•j a îndemna pe individ sil se cruțe p^sine, să nu pri- stituit, pentru un timp, la-mase, o muncă'intelectuală,
-eâscă/ia sine sau la copiii'săi, un‘talent oare-care, bine cumpănită, înlocui muncei materiale. La clasele
o găină cu ouăle de aur ce trebuie tăeată, să vadă avute, trebuie, din potrivă, de compensat printr’un mi
în sfîrșit vieața ca trebuind nu să fie • exploatuia, ci nim de muncă materială, desechilibrarea ce o aduce,
'c(lUgervatu, îmbunătățită și propagată.
fie munca esclusiv intelectualii, fie trîndăvieâJ Din nefeUrniai'ea acestui principiu, de cruțare fiziologică, în ricire, în zilele noastre, creștei?rea prevedere! sociale are
educație, ie arta de-a cumpăni și dirigia cultura, cu loc inaî cu samă în sfera economică. Prevederea eco
osebire cultura intelectuală, de-a nu o face prea intensiva, nomică ie înse adesea-orî în opunere cu prevederea
ea limitată la un singur punct al inteligenței, ci1 de
cu adevărat socială și higenică. A aduna un capital
a nroporționă totdeauna extensiunea cir intensitatea. în băni șl chiar în slavă, ie adesea contrarul de-a
Un principiu nu mai puțin important, trebuie să fie aduna sănătate și putere pentru rasă. Uitați-vâ la nn
chiar alternanța cult.urelor în rasă;/ Variațiea în educație tînăr sărac. Ca să se poată1 însuTa, dînsul așteaptă
ur trebui să fie o regulă tot atît de elementară ca și ca pozițieahii socială să fie îndestul de înaltă; Se co
io agricultură, petitru că îe cu totul cu neputință de-a pleșește-‘de muncă:' examene, preparați! în’sboalele
cultiva necontenit, cu izbîfidă, o plantă în ncela-șî statului. Iei se însoară în vrîstă, cu un sistem nervos
pămînt, o aptitudine în aceea-si rasă. Poate'că va veni surmenat, în condițiile cele mai proprii pentru dege.
... .. fi nerarei*. Tasei. Maî mult, în virtutea-prevedere! econoo zi, cînd se va distinge ocupațiile
susceptibile de-a
de-o rasa, precum distingi mice, care l’a călăuzit până airi, i^t. v«- reslrluge și nuebuizate sau îmbiinătutitei... .
,
•
'j
---------in agricultură plantele cari istovesc sau cari îmbu murul copiilor, alt prilej de degenerire, c°i întâi născuți
fiind departe, în
in mijlociu, ae
de an
a fi cei mu
nn.i bine
mue mz.eb-r.iLi,
înzestrați,
nătățesc pămîntul. Ocupuțiea sănătoasa, în toată puterea
puterea rund
ri«o r
••
* •
’ —
Concliiziea,
ie că- adesea
îe
antinomie
între
prevederea
cuvîutului, îe ocupuțiea plugarului sau omuluii de
de tară,
t
și mijlocul de-a conserva un șir
f de.
’ generații
J
ț2' robuste economică, care are doi termini, a cruța bana cu. cea
și tot o dată strălucite, ar fil di
de-a face
face că.
să alterneze niaJ )nars\ înverșunare, a-ț7 cheltui puterile fara nici o
-'
'la țară,
, ”, de-a
'
’le’ cruțare, între prevederea economică și prevederea hipentru iele șederea la oraș și- șederea
scîilde
în
vieața
vegetativă
a
țeranulur,
de gienică și inoî-ală, care constă în u-ț7 cruța săhătdtea
Mare Bă se scalde în vieața vegetativă a țeranuluî, de
,
,x_ intelectuală
------ 1? și nervoasă
a mi.ți cheltui puterile de cît în• niăitira^n ctirc chel
cîte ori s’ar -V.
fi sleit
în vieața
a locuitorilor de oraș. Acest ideal, de - cari sin tem tuirea, ’foartP- curlnd reparabilu, conslițue un exercițiu
''
departe la noi,’ ar fi lesne de îndeplinit, fiind-că îl în loc de; epuizare.
n
vedem îndeplinit adesea în Englitera, unde- însemnăDupă cele ce preced, creșterea- prea repede a ețotatea pronrietățeî teritoriale, unde deprinderile unei nomiei, ceea ce reprezintă o cîtime
eitime de munc
munca fizica
’ 'vJi—r ,'a1 nn^popot?
vieți ma! sălbatece fac. ca aristocrației! și burghezi ea făcută inutilă,
ie purureaprimejdioasa
engleză ă s treacă cea mai mare parteJ existenței vaaiu.
cînd nu s’a produs -o creștere
creștere proporțională
proporțiom â capa
lor Xlare ■ în manuare, într’un siiu de castele în citate! îm
intelectuale Rl
si morale, cate
care Să
să -im
ingădr.e de a
case țărănești, în ocupațiile de țară, cari sînt o dis- întrebuința . în alt chip puterea fizică pusă in libertate
prin economie. Ori-ce cruțare economică pout^ fi un
tindere; o discordare. d< ori-căruî organism'.
.
prilej de risipă «morală. Adevăratul progres Țonstă' in
Fără a voi să tragem o eîtu-și de mică linie de
transformarea metodică a muncei fizice în muncă inte
purtare, in conjecturile atît de complicate caalegerea
lectuală bine orînduita, nu în încetarea sau in scăderea
unei profesii, credem că ie o datorie pentru educator,
muncii. Idealul social ar sta într’o producere absoluta,
de-a nu sili nici o dată pe- fiu, de a urma profesia adăogîndă, mu
ltărnit bine înțeles, variației, pe cînd imulțămită,
Părintelui, orî de cîte ori, cel puțin, profesiea aceasta,
ntbPeoiomic
■ ■ '
;nu îe de cît scăderea1 neixsitîîțrî ac
aduce, cele, maî dese ori, o scădere'-de
fapt-în producere. Ie v.-rbii-dp u substitui nec^iedfiâ>r
cxtirnc, foame și mizerie,' cari au silit-păra acunift
r om la o muncă adese nemăsar itft, o sene de »/•cine-va. Calitățile reale ale unei Vase nu se pierd, p
^esitutl ini Chv, dc tri buintl întileclmdn} șt n.Urul^ cdresdin pricina - ca-nu au fost-puse în lumina. numai de puuzi’nd unor capăcuâți nouă, cafi te vor împinge la o
cît Iele mai curîiid se a'cumuleapâ, și geniu
...
muncă > ct/uiații,■proporțitmulu1puterii-r tulc^ t-eea-ee 11
de loc de cît din găurile în -cari săracii au g™™™ fi, .traiisfonimreu silințeiorfizice și tensiunei moscul ave.
21 cu zi talentul, fără a-1 cheltui în nebunii. Ni tara în tensiuhe. nervoasă și fu atenție, dar în'atenție ■ re
oare-o re rațiune, Chinezii decorează V?-^ nis^e gulată, variată, uplicîndu-s-, asupra a diferite-obiecte,
P-rințt în licalul copiilor: • copiii «kbn f » rnș
cu intervale «de -odihițu. ■
r
CoP>î risipitori, si, capitalul pe care ret fl cli£ltu..
'* -M. GrvĂu. •'
ni' vine de la■ d’însii. Natura cîștigă iele mai mari
tsEssssxs »."e:
!
'I
i I
>
1
ij !
I|h
I
1
■
Î3|
i
ii
I I
I I
ti
•li 1
h*
�REVISTA IDEEI
60
Necesitate Absolută
O dată, cei trei bătrâni, Ulaya, Darnu și Purana, pe
cînd ședeau pe pragul căminului lor obștesc, tînărul Ca
sana, fiul rajah-lei Likavi, se apropie și se așeză în tă
cere alăturea de iei. Fața flăcăului iera palidă, ochi-i
pierduseră strălucirea tinerețe!, ierau întunecați de o
mâhnire mocnită. Bătrînii schimbară o privire și bunul
Ulaya luă cuvin tul.
— Ascultă-mă, Casana, destaînuește acestor trei bă
trâni, cari-țî doresc ție binele, ce-ți apasă sufletul tău,
ce ai de c-ît-va vreme. Din leagăn soarta te-a copleșit
cu darurile iei. și totii-și, pari ntît de nenorocit, ca
cel dm urmă din robii tatălui tău, .ca sărmanul Djevaka,
carele și chiar ieri a putut să.simțească greutatea mînei
logofătului vostru...
—, Sărmanul Djevaka, ne-a arătat rănile de pe spa
tele -Iui, zise cumpătatul, Darnu, iear. Purana milos
tivul adaogă■ .
.
„ '
■
— Intr’atît, că voim să-ți ațintim băgarea de sumă
asupra acestei, drugă Casana.
La aceasta, flăcăul, săltă din locul său și spuse, c’o
viociune pe. care n’ar fi fost de bănuit c’o are.
— Nu-mi mai faceți dojeni răutăcioase, iubiți bătiîni. Pe cît văd, mă credeți răspunzător pe mine de
toate rănile de pe spatele robului Djevaka, făcute de
cătră logofăt. Și ieu mă îndoesc foarte, de-a fi răs
punzător chiar și de. însu-și faptele mele
Bătrînii schimbară din nou o privire și Ulaya urmă:
— Zi fiule înainte, de vrei.
De vreu, îl întrerupse flăcăul, cu un zîmbet amar.
Rămîne de știut, dacă am vre-o voință.
După care, tăcu. Tăcerea iera desăvîrșită. Numai
vîntul mișca vîrful unui copac, smulse o frunză din
iei și frunza căzu la picioarele lui Purana. Și, pe cînd
Casana o urmărea cu o privire posomorită, o pieatră
se deslipi din stînca arsă de. soare și se rostogoli în
jos, pănă la malul gîrlei, unde tocmai se .odihnea o
șopîrlă mare. In toate.zilele, la aceea-și vreme, aceasta
se tîra pană la locul acela, și, ridieîndu-se pe picioa
rele dinapoi, își închidea ploapele ochilor iei holbați,
pârind a asculta tîlcul bătrinilor înțelepți. S’ar fi putut
crede că trupul verde al tîrîtoarei cuprindea vre un
brahman înțelept. De. asta-d.ată, pieatra izbăvi acest
suflet din verdele-i înveliș, spre alte transmigrărî. Un
zimbet amar oțărî fața lui Casana.
—■■ Ei, dragii miei bătrîni, întrebați frunza asta, dacă
de bună voe s’a desprins de pe cracă, sau pieatra asta,
dacă de bună voe s’a deslipit din stînca, sau pe șo
pîrlă, dacă dorise iea să se găsească sub bucata de
pieatră. A sunat ceasul, și frunza a căzut, șopîrla nu
va mai asculta la. tîlcurile voastre. Ceea ce știa, ie că~
așa trebuea sa fie. Poate mi-ți spunp, cum-că aceste
toate trebueau și puteau sa se petreacă alt-feliu.
I — Nu, ziseră
ce- s- ’a- —
întîmplat,, tre„ A bătrînu. Tot
w
—săvîrșească. după rostul înlănțuire! obștești
a întîmplărilor.
,»or*
— Singuri voi ziceți. Atuncea, rănile de pe spatele lui
Djevaka, trebuie să fi fost cuprinse în lanțul obștesc al
întîmplărilor, și, fie-care din iele, își avea locul’insemnat, de la începutul veacurilor, în cartea Necesitătei
absolute. Și voiți ca ieu, care nu sînt ni- i ieu mal
mult de cît o pieatră, de cît o frunză de pe pomul
obștesc al vieței și de cît o șopîrlă, de cît o picătură
de apă dm pîrăul acesta, dusă, de o putere necunos
cută, de la izvor pănă la revărsare..., voiți să mă îm
potrivesc putere! cursului care mă duce cu iel..v
Dînsul împinse cu piciorul pieatra sîngerată, care
căzu in apa, așezi ndu-se ieara-și lîngă bătrînî. Ochii
Jui ț/»Wna își luară din nou înfățoșarea de mâhnire
REVISTA IDEEI
mocnită. Bătrînul Darnu tăcea, bătrînul Purhna (]ă.
din cap. Singur Ulaya porni să rida și zise:
— In cartea Necesități» absolute, fără îndoiau .
scris ca ieu sii-țî povestesc, Casana, ceea ee 6>a
tîmplat cînd-va acestor doi bătrînî, Darnu șipur ’«*
pe chre-i vezi înaintea-ți... Tot în această carte
scris, că tu trebuie să asculți aceasta povestire. 16
Și povesti ciudata întîmplnre, a celor doi teyarS L
ai sâi, pe caro ceî doi înțelepți o ascultară zîmbin?
fără a zice nici da, nici ba.
(1
■ ,1
’
’r
1
*
*
In țara unde înflorește lotus și unde rîul sfînt în
tremară valurile lui, nu se cunonșten brahman mai în
țelept cu Darnu și ca Purana. Nimeni nu adînci cha^
trele, mai bine de cît iei, și nici pătruns’» mai niultîn
înțelepciunea străveche. Dar cînd amîndoi pășiră pesț
marginea vere! din vieața lor, și cele dintâi vijelii n]g
îerr.ei, li-mpestrițară părul cu fulgi de zăpadă, iei to|.
nu se aflam mulțumiți. Anii treceau, mormînțul se a.
propiea și adevărul părea a se depărta tot mai mujț
Atunci, știind prea bine că nu Ie sta în putință ca
să îndepărteze mormînțul, se hotărîră să se apropie de
adevăr. Darnu, întâiul, îmbrăcă haina de hagiu, atîrnă
o ploscă plină cu apă la,șold, își luă un toiag șj 0
porni la drum. După o călătorie anevoioasă, de vre-o
doi ani, ajunse la poalele unui munte înalt și zarj
hăt sus, pe unul dintre vîrfuri, pe unde norii trec
slobozi în timp de noapte, zări ruinele unui templu.
In pajiștile de pe- lîngă drum, păstorii își pășteau tur
mele. Dan u îi întrebă, ce felin de templu iera acela,
ce felia de oameni își aduceau acolo jertfele lor, și
cărui zeu le prinoseau? Păstorii, își întorceau numai
privirile, de la munte spre Darnu, carele-i cerceta, și
nu știeau ce să răspundă. In sîîrșit, ziseră:
— Locuitori ai văei, noi nu putem să-ți spunem
nimic. Dur se află între noi bătrînul păstor Anuruja,
care-și păzea, odinioară, turmele pe înalțimele acelea.
Poate să știe iei. Și iei chiernară pe bătrîn.
— Nici ieu, zise acesta, nu pot să-ți lămuresc, ce
felin de oameni au fost acei , și pe ce timpuri și căror
zei își aduceau jertfele lor. Dar tata a auzit din gura
bunicului, cum-că străbunul mieii povestea, cum-că
coastele acestor munți ierau locuite odinioară de-un
neam de înțelepți, care-a r
perit cu desăvârșire în ziua.
cînd a durat templul acesta. Iear zeul se numea iVece, -'f
sitate, abufiliitU.
— Necesitate absolută, strigă Darnu. Au nu știi tu
cum-va, dragă bădica, ce înfățișare avea dumnezeirea
ceea și dacă mai sălășluește cum-va în acest templu?
— Ie nnevoe pentru noi, oamenii simpli, zise bă
trînul, de a răspunde la înțeleptele tale întrebări. In
tinerețele mele, dar ie de mult de-atunci, îmi mînam
turmele la pășune pe coastele acestea. Pe vremea ceea,
se mai vedea un zeu, de pieatră lucitoare, neagră. Cîte
0 dată, cînd ieram prins de vre-o furtună, și furtunile
sînt strașnice în jidovinile acestea, îmi adăposteam
turma în dărîmăturele acestui tempul vechiu. Și pu
arare se vedea, alergînd de pe coasta învecinată, păstoreasa Angapali, cuprinsă de fiori, înspăimântată. 0
încălzeam în brațele mele, pe cînd bătrînul zeu ne
privea cu un zîmbet ciudat. Dar nu ne-a făcut nici o dată
vre-un rău, fiind-că poate Angapali îl împodobea în
tot rîndul cu flori. Totu-și, se spune de unii...
Aci păstorul se opri, privind cu bănueală pe Darnu,
pare că i-ar fi fost rușine, de a urma înaintea-i
istorisirea.
’
.i
— Se spune, ce ? Nu te sîi și spune, îl zise înțeleptul
— Merge vestea, cum-că, închinătorii bătrînului zeu
nu au pierit cu toții, și că, cîți-va, împrăștiatu-s’au in
lume... Și, cîte-o dată, într’adevar prea rar, iei vin
61
întipărească chipu-i în minte. După aceea, descoperîndu-și burta își aținti privirea asupra locului unde
“ 1 einpbb dădeau de niște chipuri, de.niște stîlpi ce buricul îl legase, înainte de naștere, de sinul maiceî
’>% r.nttu a oameni cari ședeau, acoperiri de ederă sale, pentru-că se știe că între ființă și neființi se așază
5 nlaute cățărătoare. Pe cele mai multe din aceste toatele ce sînt de cunoscut. Tot de acolea trebuie să
^Ârile ÎȘ» fticea? cu,buri- Apoi, încetul cu încetul se nască ori-ce desvălire pentru cel ce contemplă.
Amurgul zilei dintâi și zorii cele! de-al doilea îl
Cfăoeau în praf.
Ppovestea asta făcu pe Darnu să cadă cam pe gînduri. găsiră în starea asta. Apoi, amiaza arzătoare făcu loc
de
multe ori răcoare! serei și negurilor nopței și ra
Au nu cum-va ajung acuma la capăt, cugeta iei.
c<rJ5 ieste: cel ce nu vede, ca un orb, ce nu aude, zelor soarelui ce resărea. Dar Darnu ședea mereu tot
„un surd, ce ie nesimțitor și nemișcat, ca un pom, într’aceea-și stare, întinzînd arare-ori plosca Ia apele
curgătoare ale izvorului sau ridicînd fără să-și dee
pla « aJuns lu bniștea și la știința deplină.
samă vre-o poamă. Ochii înțeleptului i se păinjiniră
nCgi întoreîndu-se cătră păstor ii zise:
și modulările i se înțepeniră. Dînsul simți la început
'J. pa bine de-mi arată calea spre templu.
dureri din pricina nemișcărei, apoi simțirile acestea piePăstorul i-o arată, și, pe cînd Darnu se apucă să urce rire în adîncimea neconștiințeî sale, și, înaintea ochi
înicește poteca, întrețesută de iearbă,. iei se uită lor pironiți ai înțeleptului, o altă lume, lumea contem
hng după înțelept și zise cătră tinerii săi tovarăși: plare!, își înșiră vedeniile și chipurile sale imaginare.
Dacă omul acesta n’are să fie o nouă, jertfă a Astea nu mai aveau nici o legătură acum cu cele ce
■eeliiulu! zeu, atuncea în loc de baciu, să mă socotiți le simțea înțeleptul în contemplare. Desinteresate și
\ pe cel mai tînăr dintre mieii sugari. Să mă în- absolute iele își ajungeau lor înși-le, habar n’aveau, și
'igați ca pe un bou și să mă împovărați ca pe un nu se îngrijau de alta, și Durnu socotea că-i vor descatîr. daca vechiul templu nu va mai număra >un zeu... vului fără doar adevărul...
păstorii, ascultară sfiicioși, pe bătrîn, apoi se îmNu se știe cît timp trecu așa. Apa din ploscă se usca,
rastiară prin pajiști... Iear turmele urmau a paște în finicul își mișca încetișor frunzele, poamele coapte
pace, plugarul urma a merge după plug, soarele a se desfăceau și cădeau chiar la picioarele înțeleptu
lumina, noaptea a se coborî pe pămînt și oamenii ur lui, fără ca acesta să se plece să le culeagă. Iei se
mau
wu„ a-și căuta de nevoile lor, fără a se m;ia! gîndila simțea aproape isbăvit de sete și de foame... Soarele
înțeleptul Darnu. Nu mult după aceea, alt călător sosi de âniiază nu-1 mai încălzea, răcoarea nopței nu-1 mai
la'poala
întrebă și
de noian
calea care
duce trudea. La urma urmei, nu mai deosebea lumina zilei .
i_ muntelui
-------+-oij,î și
c, țnffaKn
ci iei
Toi ric.
nova/înna
la templu. Și după ce-i fu deslușit de cătră bătrînul de negurile nopței.
păstor, porni la rîndu-i a se urca voios. Iear bătrînul
Atunci, privireî lăuntrice a lui Darnu, se înfățoșa
desvălirea atît de mult așteptată; O tulpină verjie
clătină din cap și zise:
de bambu îi purcese din burtă, sfirșindu-se, ca o
r- Iacă și altul.
mlădiță simplă, doar printr’un nod, care dădu alt
Iera Purana, care călca pe urmele înțeleptului Darnu
nod, crescîud ast-feliu pană la al cinci-zecelea nod,
gîndind în sinea lui:
° — Să nu se zică, că Darnu a aflat adevărul la care numărul anilor lui. In vîrf, în chip de foî și de flori, se
ivi ce-va' ce se- asemăna cu zeitatea din templu. Acest
Purana nu a putut ajunge.
ce-va, îndreptînd asupta lui Darnu niște ochi batjo
* *
coritori, zise înțeleptului, după o scurtă tăcere-:
Darnu în vremea ceea, ajunsese pe culme, plin de
— Sărmane Daruu, de ce-ai venit pănă aicea, cu
cele mai înalte gînduri. Suișul fusese anevoios. Picio prețul atâtor chinuri ? Ce cauți tu, sărmane Darnu ?
rul omului, se vede, nu prea călca pe cărările astea mîn— Cat adevărul, răspunse înțeleptul.
cate de verdeață. Dar Darnu înfrînse toatejjiedicele,
— II ai în față, căci ieu sînt ceea ce cauți. Dar
vitejește, și, în sfîrșit, ajunse la intrarea pe jumătate văd, după căutătura ta, cum-că nu prea-ți sînt drag.
dărîmată a templului, de-asupra cărei se mai cetea
— Nu te pricep, răspunse Darnu.
această veche inscripție: «leu sînt Necesitatea absoluta,
— Asculta, Darnu. Vezi tu cele cinci-zeoi de no
stăpîna suverană a ori-cărei mișcări». Zidurile n’ayeau duri ale acestui trunchiu?
drept ori-ce altă împodobire de cît niște frînturi de
— Aceste cincl-zeci de noduri îmi înfățișază vnsta,
oare-cari numere și de tainice socoteli.
zise înțeleptul.
A
Darnu întră înăuntru. Din zidurile vechi se îoalța l»"
— Și stau așezat în vîrful lor, pentr_u-ca ieu sînt
niștea cea mai desăvîrșită a unei vechi distrugeri, In»»- Necesitatea absolută, stăpîna suverană a ori-cărei
Șteamortei. Dar si distrugerea însă-și părea încremenită, mișcări. Tot ce ființează, tot ce trăește, totul ie slab,
lăsînd în pace dărâmăturile seculare. Intr’un zid gros, fără putere, și, sub înriurirea Necesitătei, ie dus fatal
se aflu o boltă. Cîte-va trepte duceau la altarul in spre tiuta existenței sale: moartea. Ieu sînt care am
care se afla un zeu de pieatră lucitoare, neagră, care călăuzit cele cinci-zeci de noduri ale vieței tale, de
Privea cu un zîmbet ciudat, această priveliște de mo- la leagăn pănă în clipa de față. Tu n’ai făcut nimica
“orită părăsire. Un izvor se strecura printre pietrele în toriă vieața ta, nici o faptă bună, nici una rea...
de pe jos, împlînd tăcerea răsunătoare de murmurul In pornirile tale de compătimire, tu n’ai dat tiu sin
idelor sale. Cîți-va finici se înălțau catra înaltul ce- gur obol unui cerșetor, nici o singură lovitură, dtn
ce se vedea de-a dreptul prin copenșul dararaat, răutate de inimă... Tu n’ai crescut un singur trandafir
trandafir
jos un singui
în orădîna împrejmuire! tale, nici ai dat jos
singur
§l*si hrăneau radăcinele din apa răcoroasa.
. °arnu fu cuprins fără voe de farmecu! ciudat al copac din pădure. Tu n’ai prăsit un singur dobitoc,
te-au
tocului acestuea si se hotărî a întreba zeitatea tainica, nici ai strivit măcar unul din țînțarn cari _te-au
51 cărei duh pare că se simțea încă în templul dan- supt. Tu n’ai făcut, în toată vieața ta, o singura miș
,n“t. După ce luă apă proaspătă din isvor și culese care, fără ca iea să nu fi fost mai dinamte socotita
riin cele ce5 .uuuouu.
.bătrînul smochin
r- lașa. sa-i
. de mine, care sînt Necesitatea absolută. Purtările
cu îmbîelșuffare din vîrfu-I, înțeleptul P°tm
tak, bune te umpleau de mindrie și greșalele taie ÎH pn“ce pregătirile, după regulele prescrise in cartea co
inneaa grozave remușcan. Inima ta se zbatea de dratoci
l?mplărel. Mai întrlî, se așeză în fata zeului, cu jn
sau vr5i,niișie, ?1 îeu, iea îmi r.deam de tine,
C1°?tele îndoite sub iei, ști privi lung, catind sa-și
5?
!i|!
1
1
!
■
i
i |
i
'! I
țț
�G2
REVISTA JDEEI
REVISTA IDEE!
peptru-că ieu sînt Necesitatea: absolută, care soco grijea. Slăbi, se-uscă, amorți. Pierdu-noțiunea de r
tește și regulează toate., Cînd învățaî în maidan, pe și loc, nu-'inaî1 deosebea ziua 'de noapte șj Jt : -p
niște nepricepuțî ca și tine, ceea-ce t-rebueau să faca mereu : <Iea acuma îr mine-s' liber». De la nn ofr i
sau să .se ferească de-a .face, ieu rîdeam și-mi ziceam: vreme, păsările,- obicinuite- cu nemișcarea-!, v/
uite. înțeleptul.Darnu, care-și d<ș.fășurii înțelepciunea,, în zborul lor, de se așezară .pe dînsul. Apoi, o per°,r^
unor gura-cască și,proști» și-și împărtășește sfințeniea de turturele,' făcură cuib pe capul înțeleptului «*Cl,e
sa cu păcătoșii. Dar, dacă Darnu,face așa, no face crescură, fără hJbar. puii, în cutele turbanului i, Jî>
— Paseri neroade, cugeta înțeleptul Dnrnu, cînd *’
nici din sfințenie, nici din înțelepciune, ci pentru-că
ieu, Necesitatei absolută, sînt ca un val, iear Damu întâi gunguritul soților, apoi ciripitul puilor îî a:’,Uai’
ca firanza luată de vajul acesta... Tu crezi că iești adus la cunoștință prin 'vălul libertăței sale luuntriie p’5
aice de căutarea adevăiului. Dar,.s’o știi bine, că pș cînd așa, iele st? supun Necesităței'absolute, pentm aceste ziduri, în socotelele mele, sînt scrise ziua și Iele nu-s libere.
•
. " .. «
ceasul, în cari tu trebueai să pășești pragul acesta.
Și chiar cînd umerii i se acoperirii, cu ...
WWUMI/ ue
încetul,
de.)
Sărmane. înțelept.
< 'i
' ■
strat de găinați, lel totu-ri își zicea:
. , a
— îmi ie de tine greață, zise înțeleptul cu scirba.
— ...Iele și -asta fac, fiind-că’nu sînt libere...'
— Știu,.pentru-că tu te credeai liber..și afli acum
Iei da, ie],; se vedea liber, cît sO poate de mu|t
de la.mine, că îeu, Necesitatea absolută, sînt stăpîna aproape He-asemenea cu zeii.:. Din păniîntul pietro-’
suverană a acțiune! tale.
se ridicară tulpinele subțiri a plantelor acățâtătoare
Atuncea Darnu, furios, apucă cele cinci-zeci de no- cari se-încolăcirii în jurul mădulărilor sale nemișcate,
j.._y li- x._i_:_-r 1- -t-e---------J i- --î-i: -i--------j_ Js----------- 1
duri
ale tulpineî, le frînse și le zvîrli, departe de dînsul.
— leatăce fac cucele cinci-zeci de noduri,ale
vieței .mele, zise iei, pentru-că toți’ acești cinci-zeci
O singură dată, înțeleptul Damu fu- pe jumătate
de ara am fost jwărica Necesităței,ml cărei jug voesc. scos din idesăvîrșita sa..Recunoștință și resimți; chîar
să-1 scutur acuma,, cînd o cunosc, ca să-mi redobîn- în cutele cele mai adinei ale inimei'sale, oare-ciu
desc libertatea.
,
i
ușoară mirare: ivirea înțeleptului Purana îeru pricina.
Necesitatea, nevăzută, în întunericul care învăluea
Răcind în toatele întocmai ca și Dnrnu, Purana se
ochii paenjiniți. ai înțeleptului, zbucni în rîs :
apropie de templu și-i păși pragul, după ce-î ceti
Cu. toate astea, tu iești al mieu, sărmane Darnu, inscripție» din^-față. .Iei nu prea s.imăna cu înfrînatu-j
pentru .că ieu sînt Necesitatea. - .
. . .
tovarăș: fața-i rotundă respira bunătate. Mijlocul tru
. Atuncea, Darnu, deschise ane-voe ochii și simți de
pului său se « rotunjea în chip phieut privire!, ochii
o dată dureri în picioarele sale amorțite. Cerc-înd a se îi- străluceau și buzele-i zimbeau. In înțelepciunea sa
scula, căzu numai de. cît înapoi,. pentru-că, în . clipa iei nu icra nici, o dată mândru ca Darnu. Iei c-inta
cînd vroea să-și distindă mădularele, văzii că faptul mai curiud liniștea fericită de cît dibertateâ-. Du.ij
acesta șe și afla notat în socptelele înscrise pe ziduri,
ce făcu înconjurul templului, se apropie den boltă,
a căror noimă acum o prinse. Și, ca venind din altă se închină înaintea zeului, și, zărind izvorul, izărmd
lume, glasul Necesităței ajunse pănă la iei:
smochinul zise :
I- ui
— Hai, scoală-te, sărmane Darnu, zicea, aceasta, tu
— Jeată o Zeitate cu zimbetul plăcut, și leafă un
ale cărui mădulare.-sînt amorțite. Țu vezi, 999,998 din izvor de apă dulce și un smochin. Tot ce trebuiecunuî
1.000.000 din frații tăi o fac, pentru că aceasta ie necesar. om pentru o contemplare plăcută. .Și iaca și Darnu.
Darnu, cuprins de ciudă, păstră aceea-șî poziție, care-i, Se vede că-i acuma atît de fericit, că paserjle i scpricinui și mai grozave dureri. Dar Iei își zise-:
cuibaresc în cap.
, ,
rr- Voiu fi singurul din acel milion, care nu se. va
Totu-șr.’priveliștea înțeleptului său tovarăș nu i?ra
supune Necesităței, pentru-că-s slobod. .'
din cele mai înveselitoare. Dar Purana, după ce îl
Ou toate astea, soarele, ureîndu-se pănă la zenit, ra privi lung, cu venerare, îi zise :
zele,sale, răzbătînd prin spărtura, coperișului, îi ar
— Rară , îndo ea]a, dîn-ul se bucură de fericirea cea
deau trupul, pe cura hainele nu-1 mai acopereau. Darnu
mai înaltă, pentru-că iei li’a alergat nici o datfhde
întins*?, mîna.pentru a lua plosca, dar văzu îndată că cît la mijloiv-ele cele îmi aspre ale cont^mplărei. 'Cit
această mișcare Iera de-asemenea notată în numărul de, mă privește pe mine, nu nazuesc lu treptele cele mai
999,998, șijînuceia-și timp, auzijNecesifatea cârca îi zise: nalte ale fericire!, și am de' gînd sa povestesc Lovh— Sărmane înțelept, trebuie neapărat -să bei.
rășilor miei ceea ce voiu vedea pe treptele de jps,.
Dar, Darnu, far,a atinge plosca:
Apoi, bău cu poftă din izvor, gustă cîte-va poame,,
— N’am să beu, pentrurcă-s liber.
Atuncqa, din ungherul cel mai îndepărtat al templu se așeză cum îî verii mai îndămîniî.aproape de Darnu
lui, se auzi, un rîș, și, în acela-șl tjmp, o poamă coaptă, și se apucă să-și facă contemplarea în regulă, Adicăli
după, ce-și descoperi pîritecele, își aținti ,dchiî asupra
din smochin, se,desfăcu din creangă și că?u aproape
de mîna înțeleptului. Darnu își dete sama, că aceasta buricului, după, chipul înțeleptului dintâi.
Timpul trecea asț-feliu, totu-și mai încet de cît
leni o, noua ispită: a Necesităței absolute, împotriva
tru Darnu,adesea,
pentru-că
bunul Puran-i își,întrerupea coiilibertăței sale lăuntrice.. - ,
,
templarea
pentru
templarea
adesea,Dar,
pentru
-r- N’am să.^mînînc,-zise ie], pentru-că-s liber.
poAme
guetoasc.
Li a se întrama cu apa și clJ
gustoase.'
Dar,purcese
în sfîrșit,
.'
îeară-și un rîs în fundul templului, și înțe- poame
de-al doilea
înțelept
de și diu pinteede cehă
da.nl
2
14 asemenea o tulpiD1i'
leptului i se păru ,că Rude izvorul murmurînd ‘
nvoo' fn'tJ- „ i ■
care
avea
tot
cincî-zeci
de
noduri,
potrivit cu vîrito-JSărmane Darnu.
In vîrf se ivi, îeară-și, Necesitatea, pe care Puf an'1.-■
Dînsul se mînie- de-al binelea și repetîndu-și în sine,
necontenit, cuvintele : «sînt Jiber, liber, liber-», remase toropeala semi-fiiuț'ei sale, credea că o vede ziinbin11
nemișcat,, fără a asculta glasul ispititor al izvorului, drăgălaș și cărei'îel îi respuriclea c’un zițnbet dale®— -Cine
iești tu, plăcută zeitate,
fără a se uita la poamele ce cădeau., Și pentru ca
-------uusoiuui,întrebă îel.,: _ .
— cinci
leu sînt
Necesitatea
poame-lejjri ciuda,libertăței sale, să nu ajungă să-I.cadă cele
zepi de
noduri aie absolută,
vietei tali care a c51.««?,t .
le cinci zeci de nAdm-r «în
*rie. Toate
m gura cum-va, iei o ținu închisă, cu dinții încleștați, tale au fost făcute nu de tine, Ai de
... a r.ori-cnr?!
—, ... .XX. n mine, pentru c*
l.ndel,]n&ata vre,««
starea asta: foamea și ieu sînt stăpîna H
absolută
sînt
absolută a. ori-cărei miSciirî. ,
•
‘dnvîrH i m-a- mun5eau- turnai singurul gînd, de a ieu1Să stupina
fii
1— fts
«V blagoslovită
—uș, 7jSg puranil) văd cum-ca n ,
urnei întregi, cum-că iera cu totul liber, îl în- degeaba am Venit ieu î‘
la tine. Urmează1 și:n viitor
Jin cînd in.cmd la izvor, sau rukgînd o poama S
zutu 10
“ sal'- Ceea-ce iei Lea din “e in X
tU m»i I-utin» plăcere, de oaro-ce toropeala confemnla
Ware >1 eoVKjea tot mm m„lt, ; 'oa
aind in .apropiere de mîna-î, trebuea să tacă oar“S
cure S1lmț.a, sa le culeagă din pom. In cele din urmă
j<i zise:
' _ Intr’adevar, ieu sînt un înțelept nerod car?
pentru ca sa depărtat de adevăr, ie prada unor
copilărești. Au nu pentru aceasta dulcea zeitate
întîrzie de-a nn face destăinuirile sale? Uite o poama
coaptă în pom și stomacul mi-i gol. Trebuie oare
ca mai mtai sa iac o silință a voinței mele, și să-mi
obosesc, apoi mușchii, s o am ? Dar legea Ne< esităței
nll spune oare limpede : acolo unde se află un stomac
flăminzit, în fața unei poame, asta din urmă trebuie
neapărat să fie atrasă- de stomac... Deci, bună Nece
sitate, mă las în voea ta. Nu-i oare asta cea mai
sublimă din fericiri ?
Și ieată-l, adîneindu-se într’o. contemplare deplină,
după chipul lui Darnu, așteptînd ea Necesitatea să-i
împlinească dorința. Și, pentru a-i înlesni sarcina acesstea, dînsul deschise gura cătră smochin. Si așteptă
„ zi, așteptă două, așteptă trei. încetul cu îAcetul
ziinbetu-i împietri, rotuugimea dragalașu a mijlocului Său pieri, grăsimea de sub pirlea-i i se slei și vinele
i se iveau. Cind ceasul să cadă poama sună în cele din
urmă pentru Iea, și cînd, căzînd, lovi n tsul lui Purana,
înțeleptul nu o mai auzi, nici nu o mai simți. O altă
pereche de turturele își făcu cuib și-n cutele turba
nului său, găngurirea puilor se auzi în curînd, și umerii
lui Purana, se coperiră, la rindul lor, de un strat de
găinați. Cînd vlâstarri de ederă și plante acățătoare,
pline de suc, se colăciră în juru-i, nu se mai putea
deosebi înțeleptul cel înfrînat, care lupta cu Necesi
tatea absolută, de tovarășul său, blajin, supus cu totul
voinței sale.
0 tăcere adîncă domnea în templul, în ca're zeul
strălucitor urma a privi la cei doi înțelepți, c’un ciudat
zimbet tainic pe buze... Poamele se desprindeau
și cădeau, apele curgătoare ale izvorului își umflau
sunetele lor de cristal, nourii albi fugeau pe tăriea al
bastră, alunecând cîte-o ochire în lăuntrul templului,
iear înțelepții ședeau, pururea nemișcați, fără să dee
vre-uri semn de vieață, unul în îrhbătarea libertăței
sale lăuntrice, celalț, în fericirea supunere! sale Necesităței absolute...
**
0 noapte vecinică își întinsese aripele iei negre asupră-le, și nici o ființă viețuitoare n’ar fi știut vre-o
dată adevărul ce se desvălui celor doi înțelepți, în
culmea celor cinci-zeci de noduri de bambu... Dar
înainte de a se stinge cea din urină rază, care arunca
numai o slabă licărire în conștiința întunecată a jui
Darnu, aceea-și voce care-o mai auzise, ajunse pună
la iei: mra Necesitatea care rîdea, în întunerecul care-1
încunjura, și acest rîs, înăbușit și surd, pătrunse pe
Darnu cu fiorii moi tei.
.
_ „
— Sărmane Darnu, zise strașnica zeitate, păcătos
înțelept. Credeai că vei putea să scapi de rame, sa
te liberezi de jugu-nri și să dobîndești libertatea lă
untrică, dacă te-i face o deșănțată pocitură...
— Da, sînt liber, își zise în sine înțeleptul mda«taie. Din multimek slugilor tale, sînt smgurul care.
se împotrivește de-a împlini poruncele NecesiUței.
Dar iea aruncă-ți privirea încoace, sărmane arn ...
63
Și de o data se desvăli privire! lăuntrice a lui Darnu
înțelesul tuturor inscripțiilor șl tuturor socotelelor
de p^ zidurile templului. Numerile se schimbau cu
încetul, apăreau și dispărem de lu sine și-unul din
acestea îi atrase mai cu deosebire luarea lui aminte»,
lern. numărul 999.998... In vremea cad privea,, două
imitați căzură de o dată pe zid și lunga socoteală se
prefăcu cu încetul. Damu se cutremură în fundul inimei
sale și Necesitatea zbucni în rîs.
— Iți dai tu samă acuma, sărmane înțelept ? Dintr’o
mie-de mii de slugi oarbe, îmi trebufea un îndărătnic
ca~ tine și un leneș ca Purana. Și, ascultători chiemăre! mele, ați venit aice amîndoi, voi, cei, mai buni din
slujitorii miei, aleșii din mulțime. Salutare vouă, înțepților, cari-mî încheiați socotelele.
Atunci, din ochii stinși ai înțeleptului, două iacrămi
mari se rostogoliră de-a lungul obrajilor sui veștejiți,
căzînd la păinînt, ca două poame coapte din pomul
bătrînei sale înțelepciuni...
,
Dincolo de zidurile templului, totul își urma mersul
obicinuit: sc-arele strălucea, vîntul sufla, oamenii din
vale să dădeau grijilor lor de toata ziua, norii se adunau
ceruri... Trecîad pe deasupra munților, se cobo
rî™ și căzură in ploae. O furtună izbucni pe nălțimi...
Și,11 ca și altă dată, un păstor, de pe coastele ve
cine, se adăposti în ruine cu turma-!. Din părțile
^>puse, o tîuără, naivă păstoriță, veni cu- turma îeL
slintîluîră ăpro’ape7eVvor“
,
x..
, nu departe de boltă, din
fnndnl
o„ cu zimbet. - tainic. Și,
fundul cărei ,-y
îi privea r.zeul
pe cînd furtuna btibuea, dînșii se îmbrățișară și gun
guriră, cu desavîrșire în voe, pe placul lor, cum fac*
999,999 de perechi în aceea-șî- stare. Dacă înțeleptul
Dnrnu ar fi putut sâ-i vadă și să-i -audă, ier ar fi zis
negreșit, în mîndriea înțelepciune! sale:
— Nerozii, parcă fac pentru iei, ceea ce fac, fac
pentru placul Necesității.
Furtuna încetă, razele soarelui se jucau ieara-șl prin
verdeața încă plina de stropi sclipitori de ploae,
căzînd și în lăuntrul întunecos al templului.
— lea uite, zise păstorița, iaca alte două chipuri,
cari nu se aflau ocolea pană acum.
— Sst, făcu păstorul. Bătrinîi spun că acștia-s
închinătorii' vechei zeități. Dar n’au să-ți facă nici un
rău Rămîî cu iei până ți-oiu căuta oile tale rătăcite.
Dînsul plecă și iea rămase singură cu cei doi în
țelepți. Din firea’-i cam fricoasă și plină încă de avînturile tinerei sale iubiri, nu-și găsea locul și alerga
încolo și-ncoace prin templu, cîntîudu-șt cu glas tare
bucuriea și dragostea. Cînd furtuna încetă și norii cu
margeni întunecoase pieriră in dosul titlurilor depăr
tate a lanțului de munți, se apucă de culese Hori,
umede încă-de ploae, ca să împodobească-cu iele pe
zeu. Și pentru a'-i coperi zimbetul lui displăcut, îi puse
în gură o ramură de nuc de munte, cu frunze și cu
poame cu tot. După aceasta privi la îel și izbucni în rîs.
Dar nu numai atît: îî veni poftă ca să împodobească
cu flori, de-asemenea și pe cei doi înțelepți. Și fiind
că bunul Purana își avea în cap cuibul cu pui, tea dădu
îngrijirile sale lui Damu cel cumpătat, al cărui cuib
iera gol. Iea îl- luă, îi cttrăți turbanul, părul și umerii,
de pătura de găinați, și-î spălă fața cu apă de izvor,
Gîndea ca cu chipul acesta să mulțumească zeilor,
pentru fericirea ce-i dase. Puțin mulțumită încă și cu
atît, și transportată, cura iera, se plecă, și, de-o dată,
bătrînul Darnu, care iera acuma chiar pe pragul Nirvaneî, simți, pe buzele sale uscate, caldul sărut-al
naivei femei...
' w
Nu trecu mult, păstorul se întoarse cu oile găsite
și amîndoi! plecară cîntînd voios.
-
ijl
’I i
H j
j
Pi I
ii .
[ti'
i
�P4'
REVISTA ÎDEE1
Sîașa, cea din urmă scîntee, gata a se stinge, a
conștiinței înțeleptului Darnu, învie sub sărutarea
neroadă, si prinse cu încetul a licări. Oft sub un acopereinîht/ unde toate ființele dorm adînc, cugetarea se
deșteptă cea în tăi, mișcindu-se în întuneric. înțeleptul
Darnu cugeta un ceas între'g, ca să găsească aceasta
singură frază:
— Iei s’aii supus Necesităței.
După alt ceas, dînsul putu rosti următoarea:
— La urma urmei, și ieu îi sînt supus...
Oașul al treilea îi aduse, următoarea judecata : _
n- Culegînd o poamă, ascult de legea Necesităței.
— Impotr^vindu-mă s’o culeg, ieară-și mă supun iei.
stele conducătoare... înțelepții priveau din jJraguj v
chiului templu icoana viețeî.
e‘
— In cotro să ne îndreptăm oare pașii, priete
Darnu, întrebă Purana, nedumerit. Nu vom gflsi ®
oare, cîte-va indicări pe zidurile templului ?
1
— Dă bună pace templului și zeirăței, resplJns_
Darnu. De o lua-vom spre dreapta, urmăm Necesita
țel. De ne vom îndruma spre stingă, încă vom fi j"
înțelegere cu iea. Nu-ți dai tu samă, prietene Purana
că zeitatea asta face a trece ca niște legi ale țJ
ceea ce ne hotărăște alegerea. Necesitatea, departe
de a fi stăpînă, nu-i de cît contabilul neînsuflețit al
al
mișcărilor noastre. Contabilul n’are altă treabă de cit
să noteze ce s’a petrecut. lear ceea ce are sa se pe.
treacă atîrnă numai de voința jnoustra..
— Adică...
1
— Adică, să lăsăm Necesitatea să-și aibă grija Iei
cum va găsi cu cale. Cît despre noi, să luăm calea
ce ne va duce apolo unde trăesc frații noștri;
.Și cei doi înțelepți porniră a coborî voioși, din
înălțimile munților în vale, unde oamenii își petrec
zilele în chinuri, în dragoste și jale, unde se pliuge...
...Și unde logofătul vostru, Casana, acopere cu răni
spatele robului Djevaka.
Al cincilea:
— Cei simpli trăesc și iubesc, pe cmd înțeleptul
Purana și ieu, murim...
Al șeselea: ,
— Lucru care poate ie necesar, dar ieste fără rost.
■ După care, cugetarea se deșteptă cu totul și prinse
a însufleți șl celelalte simțiri adormite.
Dacă Purana și cu mine, murim, își zise înțeleptul
Darnu, asta va fi de neînlăturat, dar prostesc. Dacă voiu
izbuti să scap,, cu tovarășul mieu, ieară-și va fi de ne
înlăturat, inse va fi cu cale. Să ne hotărîin mai bine
leată ce povesti veselul batrîu Ulaya despre cei
pentru scăpare, să dăm dovadă de bună voință.
Iei mai găsi în sine o mică scîntee de voință, care doi, înțelepți, Darnu și Purana. Ascultînd povestirea,
Casana,
adîncit în gînduri, se îndreptă spre casa
iera aproape să se stingă și care-1 făcu să-și deschidă
pleoapele îngreuiate. Lumina zilei îi copleși conștiința, părintelui său, puternicul raja Likavi.
tot cu aceea-și iuțală cu care pătrunde într’o odae,
W. Korolenko.
•ale cărei perdele se ridică. Mai întâi îi căzu sub ochi
In Românește, de Gr. Goilav.
trupul fără de vieață ajlui Purana, cu fața-i înlemnită,
cu o lacrimă de agonie pe obraz, și inima i se umplu
Abonați Achitați
de-o mila atît de mare pentru nefericitul tovarăș al
înțelepciune! sale, în cît voința i se manifestă cu și București : Al. Plâhuță, .1. PoporicI-Biznoșeanu, M-me
mai multă tărie. lea i se aruncă în mîni, spre a le
Baltazar, B. Hilbergher, C. llamangiu, Const: Popocict,
pune în mișcare, acestea dădură ajutor picioarelor,
D. Jliescu, D. 7. Periau, G. Macarie, G. Panii, Georgcseu
Rouinc, D-ra Haber, I. D. Atanasiu, Ilie Dimitrescu, lancu
lucru pentru care trebui mai mult timp de cît pentru
lonescu, I. Litman, I. Misirliu, Dr. 7 Tonta Tomescu,
chibzuite. Totu-șî, plosca plină de apă proaspătă a
Jack Lobel, Jack Pauher, D-ra Grigorescu, M. Blanc,
lui .©arnu, se află a doua zi dimineață Ia buzele lui
Mateiiî Corbescu, D-ra Paraschw, Marin Stocncscu, Mihail
Purana, și o bucată de poamă gustoasă ajunse în șfîrșit
SfSnccscu, M. Șarban, Dr. N. Duma, N. Marinescu, Paîn gura bunului înțelept.'
pasol Constantin, P. Ilaneș, I. Marinescu Pictor, Petrii NeaFălcile lui Purana se mișcară de sine și iei gîndi:
goc, Petre Vasilescu, D-r Uadovici, Ilafarl Rang, D-ra
«0, binefăcătoare Necesitate, văd că te miști acum. Dar
Sitvitlescii, D-ra Șapira. JK.
Zinbcl d'- Pappo.
cindibăgă de seamă, cum-că iera îngrijit de Darnu și Botoșani: Dr. A. Savm, B. LazitroniM, Gr. Goilav, M-nunu de zeitate, iei se simți întru cît-va jignit și zise:
Lazăreanu, N. liautit, Octan Lupașcu, V. Aiulrceseu.
— Opt șiruri de munți, șapte, mări, soarele, sfinții
Hîrluu: 7. Breaza, M. /. Gitlan.
zei, tu, iep, universul întreg, totul ie pus în mișcare Brăila: M. Mayersohn.
de catră Necesitatea absolută. De cemădeștepți, Darnu? Buzeu: Matciu 1. Dimitriii. Cătină: C. Niculcscii-G^wd,
Meteleu: M-me DascSlc-sini,
Mă apropiam acum de pacea fericită.
Constanța: Eugenia Gros, Seimeni.
. r—, Dar semănai c’un mort, prietene Purana.
Dorohoiu: D-ra Bălăne-scu,Zvoriștea. D-ra losuporic7,Siwent
— Să iei aminte, cel ce nu vede, ca orbul, nu aude, Focșani: 7. Neaga.
ca surd ul^ ieste me ’nsuflețit, nesimțitor ca pomul,.acela
Galați: Cristea Dimitriu, Ștefan Muifat.
se bucură de-.liniștea supremă. Mai dă-mi să beau,
IașiM-wie Emilian, D-ra Gaigber, Dr. Ghdcrtcr, M.
prietene Darnu. ,
Rusii, D-ra Diana Solomon.
— Vină-ți în fire, Purana. Mai văd o lacrimă curgînd Ilfov : P. Păunescu, Maia.
pe fața ta. Au nu-i iea oare pricinuită de fericirea Neamț: M. Rabinovicf, Vlâdiceni.
Pașcani': Clubul de lectui'ă «Unirea».
liiiiștei depline?
Ca să-și redobîndească puterile, înțelepții bătrîni Pldești: M-nic Popp, D, I. Siglcr, D-ra Antonescil.
Roman: Dr. J. Vasiliu, Sache Altcrescii-Buzeiaiui.
își petrecurâ trei zile, până ce să-și deprindă gura cu
Slatina: Ion Sterian, Marin Mihalcea, D-ra Sorina
mîncare .și băutură și mădulările cu mișcare, trei nopți,
Suceava: Ion lonescii, Găineșți.
pan a se încălzi unul pe altul cu căldura trupului lor.
Tulcea: Ion lonescu-Boancă, Pardina.
A patra , zi, stăteau pe pragul templului dărîmat.
Vilcea: D-ra Mihuilescu, Sutcștt. M-mc StaișovicI, Drăgășant
La picioarele lor, coastele înverzite se coborau în
Vlașca: jY. Armă^cscu, Coinana.
clinurî spre vale. Un rîu șerpuea în depărtare, și se
Dayton-Ohio : 77. Morgenthal, J. Pagner.
Freiberg': Const. Hdîsescu.
zăreau casele albe ale satelor și orașelor, unde vi’eața
Geneva: 7. Dan.
omenească se scurge în griji, în patimi, în dragoste
Hildesheim: A. Lebovict,
și ură, unde bucuriea face ioc întristărei, unde o durere
Paris
: Natan Jagcr.
ieste tămăduită printr’o bucurie noua, unde oamenii,
in sfîrșit, asurziți de șuvoiul năvalnic, al existenței
Rugăm stăruitor pe top prietenii noștri, precum și Pe
’2.r*.la__clrid’ cu nădejdea de a găsi acolea
abonafff rentași în urmă cu plata, să se puc imediat la curcnțl
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ* «MINERVAt, STR. REGALĂ 6.—BUCUREȘTI.
REVISTA IDEEI
1902, Mart. No. XV.
5.
București, Strada Epurilor, 10.
CUPRINSUL
Î!
ViitoHil civlîizațiel modeme- lî. HfeNAX.
Emanciparea cugotftrel.: c. Vogt.
Eduoatica copiilor în societatea burgheză: M, Pujo
^Trudiți!’. Icoane din norod-. A. Catilina.
Morala independenții: L. X. de Ricahd.
Funețiea capitaliștii n.creștinismului: A. LoniA.
Rezistența individuala ; Colomha.
Tramvaiul din Bcrdicev : Șui.OIM ALEICHEM.
Debuturile Neraycl; H. Francb,
Din America : O. LBoNaRD.
Bibliografie.
___ ;____
___
REMARCĂ
Degeaba s’ar ridica unii și ne-ar întimpina, între
toate, cum-că chestiile pe cari le tratăm noi sînt în
de obște uniforme. Dacă sînt uniforme sau nu, pot
spune cei cari au urmărit activitate^ noastră, mani
festată de-atîta vreme prin scris, pot spune cei cari
au urmărit multiplele noastre publicații de pa tărîmul literar-social. Dar dacă uniformitatea ie un cusur,
ținem să declarăm, cum-că n’am căutat nici o dată
varietatea aceea, care să n’aibă alt rezultat de cît de
a distra imaginațiea, cui-va. Știm foarte bine că sînt
atâția, cari s’avîntă în cele mai variate domenii, abordează cele mai feliurite subiecte, cari trec de la
una la alta, răstăgolindu-se după nou. De ce n’arfî...
Aceștiea înse nu se pot lăuda nici de cum, că’n
vasta lor peregrinare, ar avea vre-o normă de orien
tare, ce-va. Tot ce prezintă, prezintă disparat, fără
de nici o legătură firească. Din toate, înfățoșază frînturî. Din expunerea lor, nu se poate face nici o gru
pare, nici o clasare, nimic, ca să putem trage concluzii
clare și mai cu samă de vre-un folos. Am observat
prea bine zădărniciea unei asemenea purtări, pentru
a năzui șaua rîvni la cinstea să mai cădem și noi în
păcatele iei. Pe noi ne interesază priveliștea reală a
viețeî, cariată sau uniformă, cum ie. Ceea ce și voim
să punem într’o lumină mai vie.
Deci și acuma, ce ne lovește mai tare pe noi ? Aceea-și
mizerie socială, pe care o vedem, mai mult sau mai
puțin chiar o simțim cu toții, aceea-și apăsare cum
stînjinește
plită, din partea regimului aflător,: care ne ?ț
îr,j' .
ayîntul, ne stinge entuziasmul, toată plăcerea" de traiu.
‘Și poeți, cîntănimicuri geniale, sărăciea simțului lor:
înyățați reputați, își mărginesc orizontul într’un do
meniu restrîns, farade nici o aplicate mai largă: lup
tători sociali... șe zbuciuma, în mare parte, sase afirme
ca buni echilibrișți, de vorbă și de condeiu, negreșit,
Nil vorliesc de mistificatori. lear necesitățile vieței sînt
JbSjițe de-o parte, chestiile vitale uitate, practica părăsită. Lucruri instructive, utile, avem destule fixate,
nu ar fi de cît de reprodus, fîind-că inițiarea celor
maî mulțî ar cere. Dar cît ie vorba despre creat, fara
a statornici numai de cît să nu se mai descopere msa se rectifice ce-va, să nu se speculeze chiar,
C1Pd sînt la mijloc contraverse, n’am voi tocmai, in
^emea actuala, a ne îndepărta de la necesitați simW Așa-că, sub aspectul acesta, primim sa hm priv,ț* Și . chiar țintim să fim uniformi. Poate sa fie frumo.
a duce lumea ce sufere, bîntuitâ de rele, să caște
gura la panorame. Dar mi se pare deșănțat. Ieu ard
în para cea mai nestinsă, și tu mă duci la priveliști
și faci, să-mi sune în auz cele mai bizare și maî ne
înțelese combinații de limbă.
Au fost și oameni, nu le putem zice ușori, cari să
ne facă imputări într’un senz, uitând că activitatea
noastră nu-i simplu un exercițiu literar. Noi urmărim
un scop utilitar, și ie firește ca, cît îe vorba de vavietate, spre pildă, ca toate să se prezinte într’o așa
lănțuire, în cît să pară ca variante ale aceluia-și lu
cru, cum pot în realitate și fi, fără să izvorască de-acolea
cel mai mic neajuns. Nu vrem să'umilim pe nimeni,
dar, cînd ie vorba de a se stabili valoarea operei noa
stre, dacă cine-va ar avea cunoștință de activitatea
ce se desfășură în momentul acesta, în diferite părți
ale globului, și-ar da deplină samă, cum-că activita
tea susținută de noi ie una din cele mai distinse ce
au loc unde-va, în momentul acesta, unde ie o miș
care conștientă, de alungarea ignoranței din mase și
de îndemnul cătră emancipare. Ținem chiar să fixăm
luarea aminte a celor ce ne urmăresc, cum-că ne-ar
răsplăti cum nu se poate mai rău, și, chiar din pun
ctul lor de vedere, ar cîștiga foarte puțin, n’ar câștiga
nimic, dacă ne-ar urmări pe de-asupra, și-ar căuta să
ne găsască cusururi superficiale în loc să se coboare
la fond. Opera noastră trebuie urmărită cu o bună-voință, c’o pasiune aparte, cu buna-voința, cu pasiunea
cu care îe alcătuită, ca să-și dea roadele ce le cu
prinde în îea și ca să fie gustată.
Nu face nimic dacă lucrurile acestea au mai putut
fi spuse: trebuie ațintită privii ea asupra lor maî bine.
Ca chestie de îndemn, de întețire la muncă, în senzul
vederilor noastre, nu pretindem de loc ca t-oțî urmă
ritorii să între în activitatea desfășurată de noi. Mulți
se vor socoti achitați numai prin faptul ca urmăresc
ce facem și fac aplicare la iei. Tot ie un bine, chiar
îe un bine* mare, ca omul să vegheze fie și numai la
interesele lui, să fie pregătit mai bine Tel. De multe
ori ie foarte mare absorbire în asta. Dar știm că sînt
o sumă, cari-ar putea lucra asemeni la pregătirea al
tor, în ori-ce caz paralel cu pregătirea lor. Organul
nostru, le-ar fi un mijloc, după cum, ptntru asemenea
treabă, ie prilej, lei io deschis tocmai acelor manifesțări serioase și acelor creații, cari din felurite motive,
cunoscute sau nu, nu pot să-și aibă locul aiurea. Și,
organul acesta, voim să fie o mărturie vie, întru cît
au fost silința superioare, în epoca aceasta, la noi, și
întru
cît au , ținut să se afirme prin iei. Cît se atinge
---------____________
‘
w
în diferite pături,
despre pătrunderea
acestui
organ,
unde ar fi de nevoe, ca bun sfătuitor, ieară-și va fi
o notă, întru cît s’au manifestat silința, să-i înlesnea
scă
— calea.
------- Din partea noastră, ne prezentăm cu-atîta
.t------ cu afc
jta căldură, cu-atîta simț de colegiadragoste,
cu
litate, in -.t
cit nu știm cine nu s’ar simți îneîntat, din
cei cu
- calități distinse, în conlucrare cu noi.
P. Mușoru.
~ „REVISTA IDEEI“
Pe an, 10 numere, 5 lei.
I■ 1
i
1
a
iii
ii
!
�revista ideei
66
REVISTA IDEEI
ie literatul acela, care nu se ocupă de moral și d
filosofie fiind-că ie la mijloc natura omenească, 4
fiind-că sînt lucrări asupra acestui subiect, ca și e *
ditul, care nu se ocupă de agricultură sau dei ăzbofi;
Invaziile și vrîsta de mijloc nu sînt_în realitate de de cît fiind-că sînt poeme asupra agriculturei și Oper ’
cît criza provocată prin introdu erea unor elemen e asupra războiului. Lucrul spus sau povestit ie 0 *
nouă, cari veneau să învieze și să lărgească vechiul mai serios de cît ceea ce există^ în realitate? Arta
cerc al vieței. Astea nu sîut de cît niște accidente in literatura, elocința, nu sînt adevărate de cît întru cît
marele voiaj, accidente cari au putut șa pricinuiască nu-s numai forme goale, ci servesc și exprimă o catriste întârzieri, compensate cu totul prin neprețuitele uză umană. Dacă poetul n’ar fi, de cît un rînduitQr
foloase pe cari omenirea le-a tras din iele.
de silabe, dacă literatura n’ar fi de cît un exercițiu
Lucrul acest poate să se aplice punct cu pun. la o încercare de-a face artificial, ceea ce bătrînii sau atb
viitorul civilizației modeme. In cazul, cu totul nepro ticii au făcut natural, atunci mărturisesc, ar fi Un'
babil, cînd barbarii,- barbari cari, bine înțeles, nu tre neajuns foarte mic dacă n’ar putea să fie inițiațl cu
buie căutat! printre noi, ar nimici civilizațiea asta
în iea.
de-o dată, fără ca iea să fi avut vremea a și-i asimila, toții
Trebuie să ajungem, ast-feliu, de a concepe posibi
’ nici vorbă că, după ce vor fi nimicit-o, aceștia se vor litatea unei vieți intelectuale pentru toți, nu în în.
îndrepta spre ruinele iei, pentru a căuta în iele ma țelesul ca toți să iee parte la munca științifică, cj jn
terialul pentru clădirea viitoare. Nici vorbă că noi înțelesul ca toți să iee parte la rezultatele muncei
vom deveni față de iei, niște clasici și educatori, că
științifice. Trebuie, prin urmare să se conceapă posiretorii veche! societăți vor ti acei cari-i vor inițiea bilitatea de a asociea filosofica și cultura spiritului
la vieața intelectuala, fiind prilejul unei alte Renaș cu o artă mecanică, ceea-ce îndeplinea minunat so
teri. Nici vorbă cum-cu vor fi alți Capela, alți Boetie, cietatea greacă, atît de dreaptă, atît de naturală, atît
Cassiodor, Isidor de Sevila, cari vor strînge într’un de puțin artificială. Grecia nu cunoștea prejudecățile
potir portativ, lesne de mânuit, datele civilizatoare noastre aristocratice, cari privesc ca înjosit pe cel’ce
ale veche! culturi, pentru a face din iele hrana inte exercitează o profesie manuală, și îl exclud, din ceea
lectuală a societaței nouă. Dar Ie cu totul probabil,
ce se poate numi lumea distinsă. Se putea ajunge la
cum-că civilizațiea modernă va fi destul de puternică,
vieața cea mai nobilă, cea mai înaltă, cu toate-că fiind
ca sa-și asimileze acești noi barbari, ce bat la poarta sărac și lucrînd cu mînele, cu alte cuvinte, morali
iei, va fi atît de puternică ca să-și urmeze calea cu
dînșii. Vedeți într’adevăr, cum iubesc barbarii civi tatea persoanei îi ștergea întru atît ocupațiea, profesiea, în cît nu se vedea mai întăi de cît persoana,
lizațiea aceasta, cum i se grămădesc înjur, cum caută
pe cînd acuma se vede mai întăi profesiea. Amonius
s’o priceapă, cu simțul lor naiv și delicat, cu ce cu nu îera un hamal care iera filosof, iera un filosof care
riozitate o studiază, cit de satisfăcut! sînt, cum-c’ati
întrevăzut-o. Cine să nu fie mișcat adînc, văzînd in din întâmplare iera hamal. Nu putem oare crede că
omenirea se va întoTce într’o zi la această fru
teresul pe care clasele noastre ignorante îl pun pentru moasă și adevărată concepție a vieței, în care spiritul
această civilizație, care-! în mijlocul lor, înse nu pen
tru iele. Asta îmi amintește naiva uimire a barbarilor, ie totul, în care nimeni nu-i definit prin meșteșugul
îșl-c, ți luamuoc»
ce are> *n care profesiea manuală nu va fi de cît un
înaintea prelațiilor cari vorbeau latinește,
și înaintea
Negreșit, ar fi' accesoriu la care abiea se va gîndi, cam ce iera penacestei mașini a organizației romane, ca acele spirite tru Spinoza meșteșugul de lustruitor de sticle de ochifost anevoe ca Sîdoniu Apolinarul și (
înalte ale Galilor, să strige: «Traieasca barbarii». lari, ce-va ce-am face cu parte i cea mai neînsemnată
Cu toate astea s’ar fi căzut s’o facă, dacă ar fi avut din noi, .fără să ne gîhdim atîta la ce facem și fără'
simțul viitorului. Noi, cari vedem mai bine lucrurile,- ca alții să se gîndească mai mult,. O asemenea operă
nu va fi nici de cum atuncea mai înjositoare, după
după patrusprezece secole, noi, sîntem pentru barbari.
Ce cereau iei? Pămînt, soare, civilizație. Fie bine-ve- cum nu-i înjositor ca, scriind aceste rîndurî, să-mi
nit cel ce nu vr.ea de cît să mărească familiea fiilor mișc condeiul și degetele.
Ceea-ce face că un meșteșug ‘ manual ieste acuma
luminei. Barbari, sînt cei cari primesc pc acești noi
oaspeți, prin lovituri de suliță, de teamă- să nu cum-va să îndobitocitor, ie că absoarbe întreg individul și îi de
vine ieul, totul. Definițiea, senno expheans essehtiatn
li sc mieșurtze partea.
rci, a acelui sărman, însamnă, într’adevăr, cizmarț tîinInse, mi se va zice, așteptările D-tale se razimă pe-o
plar. Cuvîntul acesta îi spune natura, esența. Nu Ie
contrazicere. D-ta recunoști cum-că cultura intelectu de cît atît, o mașină omenească ce face mobiie, cizme.
ală, ca să devie, civilizatoare,- cere o vieață întreagă
Să vedem, să definiți la feliîi pe Spinoza, un fabricant
de aplicare și de studiu. Imensa majoritate a genului
de sticle de ochilarî, pe Mendelsohn, un băet d6
omenesc, osîndită la munca manuală, nu va putea
oare nici o dată, ast-feliu, să guste din roadele ci prăvălie...
Individualitatea profesională nu șterge individuali
vilizației? Nici o data, dacă cultura intelectuală va
tatea morală și intelectuală, de cît cînd asta ieste
remănea pururea ceea ce ie acum, o profesie aparte,
o specialitate. In cazul acesta, ar trebui să desperăm într’adevăr fără valoare. Presupuneți un om instruit
de a o mai vedea vre-o dată fiind universală. Un și cu inima mare, exercitînd unul din meșteșugurile
stat în care nimeni n’ar avea altă profesie de cît acea cari nu cer de cît cîte-va ceasuri de muncă. Departe
de poet, de literat, de filosof, ar fi cea mai deșăn ca vieața superioară să. fie închisă pentru omul acesta,,
dînsul se va afla într’o stare de o mie de ori mai wțată caricatură. Cultura intelectuală ie pentru omenire
vorabilă desvoltărei filosofice, de cît trei sferturi din
ca și cum n’ar fi, cînd nu se studiază de cît ca să
cei cari acaparează poziții zise liberale. Cea mai mare
se scrie. Literatura serioasă nu-i cea a retorului, care
parte
din pozițiile liberale, într’adevăr, absorb.toate
face literatură pentru literatură, care se interesază
momentele, și, ceea ce-i mai rău, toate cugetările, P®
de lucrurile spuse sau scrise, și nu de lucrurile în
cîtă, vreme meșteșugul, ne cerîhd nici-o reflecție, alCi
jSine, cărui nu-i place natura, plăcîndu-i o descripție,
o atenție, lasă pe cel care’-l exercitează să trăeasca.
care, rece în fața unui sentiment moral, nu-1 înțelege
ne <ut expnnnt într’un vers sonor. Bunătatea ieste în lumea purelor spirite. Cît mu privește pe mmei
am cugetat * adesea, ca dacă mi s’ar da un meșteșug
in lucrun, literatura ieste imagine și parabolă. Ciudat
Viitorul Civilizației Moderne
^nual, car\s\ra,ă îndestuleze, în schimbul a patru
Siui cinci ceasuri de ocupație pe zi, aș renunța,pen
tru meșteșugul acesta, la titlul mieu de agregat de
liilosofle- Meșteșugul acesta, care nu ini-ar ocupa de
cît minele, mi-ar deturna mai puțin cugetarea de cit
necesitatea de a vorbi doua ceasuri, despre ceea cenu-i
obiectul actual al preocupărilor melș. Ar fi patru-cinci
easuri de admirabila petrecere și aș avea tot restul .*
de timp pentru exercițiile spiritului cari exclud ori-ce
ocupație manuala. Aș dobmdi în aceste ceasuri de odihnă, cunoștințele pozitive aș rumega în celelalte ceea
ce aș fi dGbindit. Sint unele meșteșuguri cari ar tre
bui să fie meșteșugurile rezervate ale filosofilor, ca
plugar, cioplitor de pieatra, țesător, și altele cari nu
cer nici de cum alta de cît mișcarea mînei. Ori-ce
complicație, ori-ce ar cere cea mai mică atenție, ar
fi o răpire adusă cugetare! tale.
Credeți cum-că un om în situațiea asta, n’ar fi mai
liber ca să filosofeze de cît un advocat, un doctor,
un bancher, un slujbaș ? Ori-ce situație oficială ie un
tipar mai mult sau mai puțin mărginit: ca să întri
în iei, trebuie să-ți zdrobești și să-ți înăbuși cu forța
ori-ce originalitate. Invățămîntul ieste acuma aproape
singura rezervă a^ celor cari, avînd înclinarea lucră
rilor spirituale, sint nevoiți de necesitate, să aibă o
profesie exterioară. Invățămîntul înse ie foarte dău
nător marilor calități spirituale. Invățămîntul absoarbe,
uzază, ocupă nemăsurat de mult mai mult de cît un
meșteșug manual. Ne amintim de lolarzii din vrîsta
de mijloc, acești țesători mistici, cari, lucrînd, lălătau în cadență, și combinau ritmul inimei cu ritmul
suveicei. Beguarzii din Flandra, acei humiliati din Italiea, ajunseră de asemenea la o mare exaltare mistică
și poetică, sub presiunea vie a acestui arcuș misterios,
care face să vibreze atît de puternic sufletele nevi
novate și naive.
Dacă cea mai mare parte din cei cari îndeplinesc
funcțiile privite ca înjositoare, sînt cu adevărat abru
tizați, ie din pricină că capul li-i deșert, ie că nu-s;
puși să se ocupe cu astea de cît pentru-că nu-s buni
de altă ce-va, ie că funcțiea lor, curat animală, orîcît de neînsemnată ar fi, îi absoarbe și-i tîmpește șii
mai mult. Dar, dacă aceștia ar avea capul plin de li
teratură, de istorie, de filosofie, de umanism, în scurt,,
dacă ar putea, lucrînd, să vorbească între iei de lu
cruri superioare, cită deosebire ar fi. O mulțime de
oameni devotați lucrărilor spirituale, își impun zilnic
cîte-va ceasuri de exerciții higienice, une-ori foarte
puțin deosebite de cele pe cari lucrătorii le îndepli
nesc de nevoe, ceea-ce, cum se vede, nu-i abrutizază
de loc. In starea astă, pe care o visez ieu, meșteșu
gul manual ar fi recreațiea muncei spirituale.
Dacă mi s’ar întimpina, cum-că nu ie nici un meș
teșug în cari să te simți achitat cu paru-cinci ceasuri
de ocupație pe zi, voiii răspunde, cum-că într?o socie
tate, organizata rațional, din care pierderile de timp
inutile' și lucrurile neproducătoare, de prisos, ar fi
înlăturate, în care toată lumea ar lucra serios, și, mai
cu samă în care mașinele ar fi întrebuințate nu pen
tru a se scuti de lucrători, ci pentru a le înlesni
acestora brațele și a le scurta ceasurile de muncă, întro asemenea societate, sînt încredințat, cu toate că
n?-s hici de cum compentent în asemanea materie,
S1nt încredințat, cum-că un foarte mic număr dc ceade munca ar fi de-ajuns, pentru binele societaței
.^.Pentru trebuințele individului. Restul ar fi pentru
^nt. «Dacă fie-care uneltă, ■ zice Aristot, ar putea
‘n arma unei porunci primite sau- presimțite, sa ueze de sine, ca statuele lui Dedal sau trepiedele lui
mcan, cari se duceau singure, zice poetul, la intru-
67
nirile zeilor, dacă suveica ar țese de sine, dacă arcu
șul ar cîntu singur din vioară, antreprinorii n’ar mai
avea nevoe de lucrători, ca și stăpînii de robi».
Această simultaneitate a două vieți, cari au au ni
mic a face una cu alta, din pricina nemărginire! ce le
despart, nu-i nici de cum fără exemplu, leu am simțit adesea, că n’am trăit nici o data mai intens, prin
imaginație și prin senzibihtate, de cît atuncea cînd
mă dedani la ceea ce știința are mai tecnic și în aparență mai arid. Cînd obiectul științific are prin sine
un oare-care interes estetic sau moral, dînsul ocupă
cu totul pe cel ce i se dedă: cînd, din potrivă, nu spune
imaginației nici inimei nimic, iei lasă aceste două fa
cultăți libere, să plutească în voe. leu văd, în erudit,
o vieață de inimă foarte activă, cu atît mai activă
cu cît obiectul erudiției sale va da senzibilităței mai
puțin nutriment. Avem acolea două încordări cu to
tul neatîrnate una de alta. Ceea ce omoară. Ie țărmurirea la una. Filosoful ie cu putință, într’o stare ce nu
reclamă de cît cooperațiea mînei, ca munca cîmpului,
bună oară. Iei ie cu neputință, într’o stare în care
trebuie să-și cheltuească din spirit și să se ocupe se
rios de lucruri neînsemnate, precum ar fi negoțul,
banca, și altele. într’adevăr, aceste profesii n’au pro
dus un singur om, care să însemneze ce-va în istoriea
spiritului omenesc.
Orl-cît de himerică s’ar părea, din puncțul de ve
dere al moravurilor noastre actuale, ieu susțin cu pu
tința simultaneitatea vieței intelectuale și muncei pro
fesionale. Grecia, în privința aceasta, îmi ie o pildă
ilustră. Nu vorbesc de societățile mai naive, ca societatea
indiană, societatea ebț.ee. Brahmanul în pădure, învestmîntat cu oare-care țrențe, nutrindu-se cu foî
adesea-ori uscate, ajunge la un grad de speculație in
telectuală, la o înălțime de concepție, la o nobleță
de vieață, necunoscută încă imensei majorități a celor
ce se numesc printre noi civilizați.
Sînt oameni cu totul bine înzestrați de natură. înse
puțin favorizați de noroc, cari devin de o inîndrie
nepomenită, aproape neîmpăcațî, și cari mai degrabă primesesă moară de cît sa primească, ca să trăieușcă. ceea
ce s’ar privi ca o umilire exterioară. Verther își pă
răsește ambasadorul lui^ fiind-că vede în salonulacestuea
idioți și trufași. Chatterton se sinucide, din pricină că
lordul primar i-a oferit un loc de fecior în casă, Această extremă senzibilitate pentru exterior, dovedește
o oare-care micime de suflet și mărturisește că cei
cari o încearcă n’au atins încă înaltele culmi ale fi
losofi ei. Aceștia sînt chiar la limita unui suprem ridicol,
pentru-că dacă nu sînt într’adevăr niște genii, și cine-î asigură că nu-s, după cum sînt o mulține cari se
cred, fără să fie, riscă u fi asemănați cu cei mai proști,
cu cei mai ridicoli, cu cei mai de nimic oameni, cu
acei Chatterton avortați, cu acei tineri de geniu neapreciați, cari găsesec totul mai prejos de iei, și cari
blastâmă societatea, fiind-că societatea nu asigurează
un venit cuvenit celor ce se dedau ,1a cugetârel su
blime. Geniul nu-i nici d'e cum umilit dacă lucrează cu
brațele. Neaparat, nu se poate cere din partea-i ca
să se dee cu tot sufletul unui meșteșug, să se ab
soarbă într’un biurou sau într’un atelier. Inse n cu
geta nu-i nici de cum o profesie, și ie o greșală a se
crede, că muții scriitori ar fi cugetat mai mult, dacă
n’ar fi avut alta ce-va de făcut de cît să cugete. Ge
niul ie răbdător și viu, aș zice aproape robust și ță
ran. Forța de a trăi face meu cu deosebire parte din
geniu. In cursul luptelor pentru o situație exterioară
s’au desvoltat marile genii, și, daca n’ar fi avut o
altă profesie de cît aceea de cugetători, poate ca n’ar
fi fost atît de mari.
E. Renan;
i i
!
.
|
j :
I
I>
f
�RiiVlSl'A IDEEI
69
Lucrarea ce va să fie reprodusă maT jos, Te un dis
curs rostit deCarl Vogt, la Institutul Național'Genovez,
discurs imprimat mai apoi ca prefață in fruntea curței
lut Darwin: <Ltț Desccndance de VHomthe». .traducerea
aceasta se 'datorește camaradului nostru Ii Neagu^ carele
a voit să fie util cetitorilor noștri studioșT. TocmaT civur■ murim mat cu deosebire prin publicațiea noastră de față..
P. M.
Emanciparea Bugetarei
In toate științele naturale, putem să deosebim, o
îndoită pornire a silinților puse, să le împingă maî
departe și să le facă să dee roadele pe cari societatea
îe în drept să le aștepte de la iele. Pe de o parte,
cercetarea amănunțită, însoțită de intemeerea de expe
riențe, pre cît se poate maî scutite de perturbării și
de greșeli. De altă parte, alipirea’ resultatelor dobîuditei la' unele principii generale, a căror însemnătate
îe cu atît maî mare, cu cît îndeamnă la noî cercetări,
în ramurile științei în aparență cu totul străine de
cea din care’purced, în primul rînd. In sfîrșit, la te
meliea acestei mișcări, ce predomnește în științi și
prin urmare și în societate, căcî astă-zî nu se maî
poate tăgădui, cum-că științele nu merg în fruntea întregeî omeniri, la temeliea acestei mișcări, se simte
acea nevoe de emanciparea cugetăreî, lupta necon
tenită împotriva autoritățeî și credinței transmise,
moștenite și autoritare, luptă care agita, sub inii de
forme deosebite, care agită lumea și ține spiritele în
încordare. Privim asemeni, acest curent de libertate,
de emancipare și de independență, la temeliea tuturor
chestiilor ce se ivesc, unele după altele, în lumea
politică, religioasă, socială, literară și științifică. Ici,
îl veri vedea opărind ca tendință spre self-government,
colo ca critică a textelor așa numite sfinte. Uniî ca
ută să statornicească, pentru condițiile de existență
ale societăfceî și ale diferitelor ■ clase ce o alcătuesc,
legi asemănătoare cu cele ce cîrmuesc lumea fizică,
pe cînd alții supun la proba faptelor și a experien
țelor, părerile și întăririle înaintașilor lor, ca, cele
mai dese ori, să le gasască protivnice, cu ceea ce
arată noile cercetări. Pretutindeni se alcătuesc două
tabere, una de împotrivire și alta de atac, pretutin
deni sîntem martori la lupte înverșunate, în cari va
triumfa, negreșit, rațiunea omenească, scutită de pre
judecățile și greșelele înrădăcinate în creer prin moș
tenire și prin învățămîntul din vremea copilăriei.
Aceste lupte, pururea folositoare omenireî, dau la lu
mină legăturile, ce ființează între diferitele ramuri
ale cunoștințelor omenești. Nici una nu maî poate
zice că are domeniul îeî absolut, și armele ofensive și
defensive adesea trebuesc căutate într’un arsenal așezat, în aparență, departe de cîmpul în care ne-am
înrolat la început. Tot o dată, suma cunoștinților noa
stre dobîndite, crește cu o așa de mare iuțală, în cît
cea, maî bine^ înzestrată organizare omenească nu
maî poate să îmbrățișeze în totul, chiar nici o ramură
izolată, aparte.
Cum se manifestează, în studiul știinților biologice,
care se ocupă cu ființile organizate și cu vieață, cum
se manifestează spiritul de independență, tendința de
a rupe legăturile cari au împiedicat pană acum libera
desyoltare a acestor științi? Simplu. Nu se mai crede
îotr’o forță vitală particulară, care ar stăpini toate
celelalte fenomene organice și care ar atrage în do
meniul său de neatins, totul ce nu se potrivește, la
prima vedere, cu faptele cunoscute în corpurile neorgamce. Nu mai plecăm ca de la o axiomă, în alara de on-ce demonstrare, de la ideea unui principiu
nfematerial al viețeî, care nu-î combinat cu trupul rt
cît vremelnic, și care îșî continuă existența chîar du2?
peirea acestui organism, prin care numaî șe manife;.??
Nu. Lăsăm cu desăvârșire la o parte aceste cheSH:
si aceste așa zi8e principii, scoase dm altă ordine a'
ideî, si purcedem la analiza corpului organizat și
funcțiilor luî, cumani purcede la acea a unei mașini f0La
complicate, in carej nu-î nicî o forță ocultă, nipj
efect fără cauză bine cuvîntată. într’un cuvînt, plecu/
de la principiul că forță și materie sînt una, că totuf
în corpurile organice, ca și neorganice, nu-ț de cît o
necontenită transformare și transpunere,' o’vecinia
compensare. Și aplicînd priifoipiul acesta la studiai
corpurilor organizate, einancipîndu-ne, într’un cuvînt
de orî-ce idee preconcepută și înrădăcinată, ajungem
nu numaî la rezultate și îbcheerî ce trebuesc, neaparat, să se întindă și asupra altor domenii, sîntem
condusî la concepțiea unor experiențe și observații
cari-ar fi fost cu neputință, de ne închipuit, într’o epocj
anterioară, cînd toate cugetărileîeraustăpînite de ideea
uneî forțe vitale particulare. In vremurile acelea, 0
mișcare îera urmarea uneî voințî dictate de aceasta
forță vitală. Astă-zî, mișcarea a ajuns urmarea necesară
a uneîiritărîa sistemului nervos, penare, spre a osăvîrși,
organismul nu cheltueșțe forță vitaln, ci o cîtime cu
desăvîrșire determinată și măsurabilă de căldură, is,
cată din arderea uneî cîtimî, tot așa de determinate
de combustibil, pe care-lj introducem sub formă de
hrana. Mușchiul, ce se contractă, nu-î astă-zî de cît
o mașină, ale căreî efecte de^forță sînt determinate
tot cu atîta rigoare, ca și cele ale unui cablu de ma
cara. Și, mașina aceasta, lucrează atîta vreme cît'îea
nu-î zdruncinată,"și tot cu atîta'’ ezactitate ca și un
cablu neînsuflețit. Astă-zî,’scoatem un mușchiu de la o
broască vie, îl punem în condițiile necesare pentru
a fi păstrat, împiedieîndu-î uscarea^șf’descompnnerea,
îi dăm din cînd în cînd, ca uneî mașine, carbujiî,
sîngele necesar, pentru a înlocui materiea'-arsă de
catră oxigenul din aer, și, mușchiul acesta, izolat, sub
glob, despărțiț’de organism, nu vreme de ceasuri si
zile, ci chiar <de săptă'mîni, mușchiul acesta lucrează,
la orî-ce iritare, ce îî transmitem prin electricitate,
tot așa de ezăct, ca și spirala unuî ceasornic întors.
Astă-zî decapităm un animal, îl lăsăm să moară cu
desăvîrșire, după moartea aceasta îî injectăm îa cnp
sînge de la un alt animal de aceea-șî specie, bătut
și încălzit pană ia gradul necesar, și capul acesta reînvie, îșîdeschide ochiî, îear mișcările sale ne dovedesc, '
că crieru-î, organ al cugetăreî, funcționează din nou
și Ia feliu, ca înainte de decapitare.
' Nu vreu să mă întind asupra urmărilor, cari s’ar
putea trage din experiențele acestea. Fizica neorga
nică ne învață, cum-că căldură șî mișcare sînt una și
aceea-și forță, cum-că căldura poate fi transformată, în
mișcare și dimpotrivă. Fizica organică, căcî așa ?e
poate numi astă-zî această ramură ăjbioldgiei, ne do
vedește, cum-că acelea-șî legi cîrmuesc organismulMăsurăm mișcarea cugetăreî, determinăm viteza, de
âlt-feliu nu prea mare, cu care se transmite, și.pre’
țuim căldbră degajată în creer de această mișțP^'
Dar, o repet, n’ahi fi putut ajunge la experiențele o;
cestea și la rezultatele lor, atît de uimitoare, daca
observatorii și experimentatorii, n’ar fi lucrați
înainte de toate, întru emanciparea propriei lor Qu'
getări, dacă n’ar fi înlăturat din capul locului, on-c®
idee transmisă' de cătră autorități, pentru a se.cajahF
numai de faptele și legile purcese, din, îele. Cînd-b^
voisier luă întăea-șî dată balanța în mîha;ca să constat.?
cum-că-produsul ardere! îera maî .greu de cît substaol
arsă, înainte de această'operație, și că, prin urinar ’
------------------------------------------ ---------------Revista
ideei
6!)
.piere» tel? °) combinare ,i „„ „ dialr
d
pleca necesar dc la principiul nedestructibflitățeî rnn- Forța îe schimbătoare îu calitatea, dar nu în cantita
ferieî și
rugea în acela-și timp, acest fluid ima tea îeî. Ca și materiea, iea ie nedestructibilă. De fie
ginar, aceasta forța oculta, nedemonstrabilă, care fu care moleculă, de fie-care cîtime apreciabilă de materie,
mvocaU, spre a se tălmăci o mulțime de fenomene ie legata, în chip neperitor și vecinie, o cîtime cores
„le lumej neorganice, mtocmai după cum se invoacă punzătoare de forță. Manifestările exterioare ale forței,
<d astă-?» aceasta forța vitala, ale cărei ascunzători pot înhrăca tot atîtea forme diferite ca și materiea.
Dar cîtimea cheltuită într’o lucrare sau o schimbare
întunecoase sint pătrunse și luminate, din ce în ce
oare-care, trebuie să șe găsească într’o altă lucrare
le. către facla investigarej,
5
’
precedentă sau următoare, și trebuie să rămînă identic
Dacă constatăm acolea, în domeniul fisiologieî rainu
„tul efect al emancipare! metodei învestigăreî, nu- aceea-și, în întreaga serie a fenomenelor cari s’au pe
tem sări mai vedem o manifestare strălucită'în dome trecut anterior sau cari trebuie să urmeze îu cursul vremei.
Să nu uităm, că principiul acesta, conceput de Mayer,
niul zoologiei și al botanicei propriu zise. Vreau să
vorbesc de noua direcție dată acestor științi, ca și ne-a dat determinarea echivalentului în forța căldureî,
identificarea
căldureî și a mișcăreî, în sfîrșit toate
antropologiei, de către Darwin.
f
v aceste descoperiri și aplicări mărețe, cari se succeIntr’adeyăr, ce vrea această nouă direcție, ce se
dează de la o vreme, cu o iuțală atît de uimitoare.
înteineeaza, ca orî-ce inovație, pe precedente, pe pre
Nu putem oare crede, cum-că aplicarea aceluia-și prin
cedente, ce-i drept, în mare parte uitate și neglijate?
cipiu la științele organice și descriptive, se va vădi
înainte de toate, vrea să combată opiniile transmise, tot atît de rodnic după cum s’a vădit în științele fizice?
autoritare, dictate cu totul de-o altă ordine de ideî,i
Intr’adevăr, ce voim noi? Să dovedim, că formele
si adoptate, cum se adoptă mii de lucruri, fără să liL atît de numeroase ale naturei organizate, nu sînt de
se cerceteze fondul.
cît schimbările unui fond neperitor, al unei cîtimî
„Speciile, a zis Linn6, sînt tipurile create din înce dețerminate de materie și forță: să dovedim, că fie
putul începuturilor». Și se adoptă, de bine de rău, care. formă organică, îe rezultatul necesar al tuturor
această definiție, ce presupune un creator, un număr manifestărilor organice ce-au precedat-o, și baza ne
foarte mare de tipuri, independente unele de altele, cesară a tuturor celor ce vor urma-o: să dovedim, și o reînoire succesivă a vestmîntuluî organic al pă- prin urmare, că toate formele actuale sînt legate la
mîntuluî, dacă mă pot rosti ast-feliu, după un plan o laltă prin rădăcinile din cari au purces, în istoriea
hotărât maî dinainte,^ în diferitele epoci ale istoriei pămîntuluî și în diferitele perioade de evoluție pe
sale. Această axioma admisă de fapt, nu maî îera cari le-a străbătut planeta noastră: în sfîrșit, să dove
nevoe să se examineze raporturile dintre diferitele dim. că forțele ce se manifestează în aparițiea acest-or
organisme, între îele, nici dintre organismele acestea forme, au rămas pururea acelea-șî, și că nu-î loc, nicî
cu cele dinainte. Fie-care specie fiind o creație in în lumea neorganică, n.cî în lumea organică, pentru
dependentă în sine, îera indiferent dacă lupul semăna o a treia forță independentă a materiei, care să poată
cu cinele sau cu balena.
fasona materiea cum i-ar plăcea.
Acesta îe, socotesc, adevăratul miez a ceea ce ne-am
Dacă maî mulțî predecesori aî luî Darwin au cu
tezat, să se ridice, în parte, împotriva cutărui sau învoit a nunii Darwinism. După mine, nu poate fi de
cutărui punct al acestei axiome, glasul lor n’a avut finită alt-feliu esența intimă a Darwinismuluî. N’are
răsunet. Aceste răsvrătirî neisbutite, n’au contribuit, a face, dacă uniî urmează această direcție, ca sa zicem
ca și în politică, de cît să întărească, mai bine gu așa, în chip instinctiv, fără să-șî dee samă de cele
din urma rezultate, la cari direcțiea aceasta trebuie ne
vernul aflător, să facă șă se creadă că-î maî pre
sus de greșală. Dar, mulțumită lui Darwin, astă-zî cesar să ducă, pe cîtă vreme alții văd limpede tînța
s’a îndeplinit o revoluție deșăvîrșița, și, partizanii gu spre care tind. Lucru de samă îe, că această direcție,
vernului căzut, se află aproape în aceea-șî stare, ca se află, cum s’ar zice, în aer, că se întipărește tutu
și căpeteniile unor revoluții. Cu nicî un chip nu se ror lucrărilor, prin mediul spirituil în care trăește
pot întoarce la vechile rătăciri, înse nu știu ce să pună omul ștințific, și că se pune chîar de partea adver
în loc. Nimenea, cel puțin în Europa, nu mai îndrăz sarului, pentru a-î îndrepta corecturile, mai înainte
nește să susție crearea independentă și dintr'o dată a de a ieși de la tipar.
Moștenirea și transmiterea caracterelor, ieste în lu
speciilor. Se stă numai la cumpene, cînd ie vorba să
se urmeze o cale nouă, a căreî capăt nu se cunoaște încă. mea organică, ceea-ce, în lumea neorganică, ieste
continuarea
forței. Fie-care ființă, îe, așa dar, rezulta
«Trebuie să primim teoriea aceasta, a zis un om
de foarte mare bun simț, numai pentru-că n’avem tul necesar al tuturor strămoșilor ce-au precedat-o,
nimica maî bun. Ce puteți oare sări puneți în loc» ? și, pentru a-î pricepe organizarea și combinarea va
Noua direcție, dată științelor zoologice de către riată a organelor, trebuie să ținem socoteală de toate
Darwin, precum am sp’us-o, nu îe atît dș însemnată modificările, de toate formele trecute, cari, prin moș
în sine, de cît ca manifestare a acestui spirit liber ce tenire, au adus contingentul lor, în noua combinare,
tinde a se desrobi de legăturile impuse și care vrea aflătoare. Și, după cum forța primitivă se arată în lu
să sboare prin propriul său avînt. Această direcție vrea mea fizică, după condițiile exterioare, cînd ca mișcare,
sa lege nenumăratele forme, în cari s’a manifestat vi- cînd ca căldură, lumină, electricitate, magnetism,
eața organică, de circularea generală ce animează tot așa, aceste condiții exterioare, înrîuresc asupra
întreaga lume. Ca să-î traducem tendința, printr'un rezultatului moștenire! și aduc variații și transfor
cuvînt împrumutat de la fizică, iea vrea să privească mări, cari se;transmit,la rîndul lor, formelor consecutive.
Așa dar, o sarcină nemărginită cade astă-zî în sama
Orgănisinele, ca niște manifestări, înlănțuite între îele
științelor naturale. In vremurile trecute, îera de-ajuns,
Je una și aceea-sî forță, și nu ca forțe independente.
pentru scopurile mărginte ale științei, studiul forme
Dacă? toate stiințile noastre ezacte, fără deosebire,
lor exterioare. Maî tîrziu trebui, sa se adaoge studiul
sînt întemeea'te, de la Lavoisier încoace, pe pnnci- organizăreî lăuntrice, atît în amănunțimile niicroscopiul materiei neperitoare, uimitoarele descoperiri a e pîce, cît si în orânduirile văzute cu ochiul liber. Un
luî Mayer și ale succesorilor săi, au izvorât dm conpas maî departe, a dus necesar la înțelegerea ana
CePțiea forței neperitoare. In toate modificările forlogiilor, raporturilor și deosebirilor din creațiea acW, cîtimea de forță cheltuita, rămîne pururea aceea-și.
i
’!
!
ii
I
I '
I
;-l i
îi
1
î
�70
REVISTA IDEEI
—----------------------------- -------- ----------
BEVISTA IDEEI
EDUCAȚIA COPIILOR ÎN SOCIETATEA BURGHEZĂ
tuală, a diis la embriogeniea comparată, a dus a sfe
cunoaște comparațiea diferitelor chipuri în cari sa
clădit si s’a desăvîrsit organismul, din germene pana
Cine sînt ieu? Voiu ști-o mai tîrziu. Dacă a f08tB;
In desvoltare. In sfîrșit, trebui să recurgem In paleon
tologie, la studiul ființelor fosile, cari au precedat sufăr, nu-i oare din pricină c’ain căutat atît fle r 8?
să-mi
dau samă? De unde viu? Iinî voiu aduc© ș, T
formele actuale, și asta în scopul de a pricepe înru
direa, mai mult sau mai puțin depărtată, ce leaga aceasta aminte, căci , am făcut o cale lungă. Ie înse
oare de vre-un folos să ne aducem aminte? TotuJ?
între dînsele ființele acestea. Astă-zi, trebuie sa mai
adăogăm, pe lingă toate elementele acestea, luminate dacă mă întrebați, dacă vă minunați că nu m’am oprit
în
lumea în care hălăduiți voi, îmi pare c’ani pe\
de o lumină nouă, studiul limitelor cu putința
va
rietăților ce poate înfățișa un tip,' să mai adăogam în- trecut-o de timpuriu, că numai străbătînd prin îea L'
riurirea, cu totul variabilă a mediul înconjuuitor, asupra făcut leu acea cursă amețitoare care m’a ofelit. Dac’am
diferitelor tipuri, și să clădim ast-feliu, parte cu parte, ieșit din Tea, ie din pricină că nu m’a satisfăcut, nn
organismele definitive, dar variabile, ce le avem in fața. mi-a fost de ajuns. Fără îndoială, ar fi fost mult’maț
bine ca să fî fost lăsat călăuzit de lucruri, ca să fi fOst
Așa fiind, se poate oare crede cum-va, ca singur 0mul,’ să nu fie supus acestor mari legi ale naturei, că aruncat în brațele lor, lăsînd ca iele să întocmească
vieața... Dar ce imagine a luat naștere în mine, în primul
dînsul singur, dintre ființele organizate, ar avea o
origină, fundamental deosebită de-a lor, cu singur timp, ce amintire mi s’a fixat, în zorile conștiința
iei să n’aibă nici forme înrudite, nici predecesori în mele, despre un suflet care ar fî al mieu și pe care l’as
istoriea pâmîntuluî, ca existența lui să nu se lege de mai putea regăsi? Acest suflet, Fam văzut pronunță»,
nici o alta? Intradevăr, pusă ast-feliu, chestiea mi du-se, luînd proporții în mine, adesea cu plăcere
se pare deslegată din capul locului. Dar, concluziei», adesea cu desgust, dar fără să poată împiedica cm»»'
ce decurge necesar din aceste premise, ie că asupra va puterea neînfrîntă a dezvoltărei sale. înlănțuirea
antropologiei cade aceea-și sarcină, ca și asupra tutu lui mi-a întunecat lumea voastră, care, din capul lo
ror celor lalte ramuri aie istoriei naturale, a nu se cului, a început cu dînsul o luptă, care s’a prelungit,
mulțumi să studieze omul, în sine și sub diferitele îndelungată vreme, lumea aceasta îl apăsă, fără°să
forme ce le înfățișază pe suprafața pămîntului, cifre-' izbutească înse a-1 supune cînd-va. Această lupta, în
bule a-i căuta originile, a-î cerceta trecutul depărtat, care inteligența se încăeră cu ideile, inima cu senti
a culege cu îngrijire toate datele ce i le pot da func mentele obștești, această luptă fu intimă și dureroasă.
țiile lui. orgftnizareâ-i, desvoltarea-i individuală, îstori- Cu toate înse că iea îl cam slei, acest suflet se poate
ea-i, nu numai în înțelesul obicinuit al cuvîntuluî, privi ca învingător, că a ieșit la capăt, avînd în ochi
ci raportîndu-se la un trecut cu mult mai anterior, imaginea unei lumi nouă.
trebuie să reconstituească, ast-feliu, precum o face ști
Voi nu i-ați făcut vieața destul de îndămînoasă,
ința, cu toate celelalte forme organice, arborele genea destul de largă, și iei a resimțit-o de mult, din tim
logic, până la ramurile congenere, susținute de acelea-și pul nedeslușit al copilăriei, cînd voi nici vă gîndeațî
rădăcini, cu toate că desvoltate în chip deosebit.
la dînsul. Pentru-că voi nu cunoșteați copilul, v’ați
Descoperirile din urmă au deschis un orizont ne mulțămit a-1 vedea prin mijlocirea cărților de lectură.
mărginit studiilor privitoate la om. In toate țările Ca și cînd toți pedagogii, toți poeții și toți roman
vedem o aprindere foarte mare, a se urca pană la ori- cierii ar fi complotat ca să vă dea despre iei o idee
ginele omului, ascunse în straturile pămîntului. Din convențională, nu se putea mai greșită. Cînd va veni
toate părțile’ se aduc dovezile unei vechimi, cu mult oare scriitorul destul de puternic, să-și amintească,
mai îndepărtate a tipului om, de cît ar fi putut să destul de sincer, să vă amintească și vouă sufletul
și-o închipue vre-o dată cele mai exaltate imaginații. copilului, cu bucuriile și durerile lui, cu pasiunile lui
Pe fie-care zi, aceasta Europă, atît de răscolită de de dragoste și ură, cu toată vieața lui morală, aproape
cătră generațiile trecute, îșî deschide sînul, pentru a tot atît de complexă, și în de obște mult mai intensă
ne arăta comori noi, sau pentru a ne da, prin fapte, de cît vieața atît de ștearsă, de șolticării și urît, pe
necunoscute pănă acum, cheea unei mulțimi de enigme, care o vedem astă-zi la vrîsta tinerețe! ca și la vrîsta
pe cari nu le puteam deslega. Asistăm la epoca aceea, maturitate!? Voi n’ați luat copilul în serios, societatea
cînd, omul sălbatec, îhfățișînd inferiorități foarte vă
voastră nu i-a dat locul ce i se cuvenea, și n’a văzut
dite în organizarea-! trupească, vina, în plaiurile conti ciim-că din pricina nepricepere!, asprime!, ne luare! Iei
nentuluieuropean și ale Engliterei, vina mamutul și rino
în serios, o mulțime de lucruri născînde s’au stîns în
cerul, renul și calul sălbatec. Urmărim acestomînciviliza- iei, sau că, ca să vieze, a trebuit să se revolte, să su
țiea-iprogresîndă, cînd ajunge nomad, păstor, agricultor,
fere. Copilul n’a fost pentru voi de cît un obiect, pană
industriaș, comerciant, traficant și turnător de metale.
ce, cu vrîsta, i s’a îngăduit să fie om.
Acolo, unde istoriea și tradițiea nti ne mai ajută, cetim
Păn la majoritate, voi l’ați lăsat să crească, departe
în pietre și lemne, faptele și mișcările acestei anticități
de
voi, în de obște în unul din acele așezăminte obș
preistorice. Și, pe cînd «curioșii naturii-, precum ierau
tești, unde se predau acelea-și știința, aceea-și lățind
numiți într’o academie celebră, învățații cercetători, ur
și cinat acelea-și principii morale, și cari, ca niște
măresc ast-felju, din strat în strat, rămășițele activităței
omenești, alții, nu mai puțiu curioși, cercetează organi mușini bine regulate, trebueau să-l dee lume! voastre,
gata să-și îndeplinească în iea funcțiunea lui. Nu v’ați
zarea omului, prinzindu-i, unul cîteunul,toatecaracterele,
z pănă în cele mai mici amănunțimi, studiindu-le desvolta gîndit, cum-ca avea nevde de ce-va mai mult, de alte
rea în cursul vieței, de la obîrșie pănă la capăt, sau cele de cît de afecțiea egoistă, meschină, cu care l’ați
îndreptîndu-se la rase, la particularitățile lor, pentru încunjurat, că sufletul care putea să nască în Tel aven
a găsi dovezile unei inferiorități sau superiorități re nevoesă fie înțeles, susținut, că trebuea, pentru ai Șe
sprijini desvoltarea, un respect și-o dragoste mai mare.
lative, însemnînd, calea străbătută de cătră tipul om.
Alții, mdică drumul pe care tipul acesta va să-1 L’ați lipsit de educațiea, care nu ie o aservire a co
pilului, care nu-i, din potrivă, de cît grija și ocrotirea
urmeze, progresînd și schimbîndu-se...
ce trebuea să i se dea, să poată să-și desvolte, fără
i.
,
,
0, Vogt.
durere, libertatea și omeniea. Dacă-și' aduce aminte»
matur, de a fî cunoscut, această grijă și ocrotire, î?1
lțu; su se, despartă de-aj lui, fără ca voi să vTdatl
s&10ă ce însemnează despărțirea aceasta, ce înseninează
jacrimele, tnsteța nemărginită, presimțirile lui... Nea
părat cu trebuea sa renunțe la vieața'morală, sau să
se formeze singur, in suferință, mergînd pe dibuite,
într’o lume, in care voi i-ați întunecat soaiele, inima
i-ațî închis-o, i-ați răpit încrederea, împiedicîndu-se,
lovindu-se de lucruri, in desperarea de-a le putea simți
de-n le PuJea P^cepe, și ridicîndu-li-se în potrivă, din
capul locului refractar, din capul locului rănit
L’ați părăsit sub arborii unei mari curți, într’o sară
de începerea cursurilor, într’o casă de educație, aleasă
de voi, laica sau religioasă, după opiniile voastre. Acolea,
dînsul o cunoscut vieața, mai puțin ipocrită poate, dar
în schimb mai brutală de cît acea pe care voi o duceți
în lume. L’ați pus acolea, în mijlocul semenilor lui, gîndind, cum-că va dobîndi în societatea acestora prima
experiență. Pentru-că, cum se pare, știeați că pregătiți
oameni pentru o lume rea. De dobîndit «experiența».
Aceasta ie pentru voi adevărata țintă, și educația nu-i
altă ce-va de cît arta de-a amăgi. Nu v’ați înșelat nici
de cum, pentru-că nu putea să fie alt mijloc pentru a
ajunge la asta, de cît acest internat, forma cea mai
obicinuită și tot o dată cea mai logică a educației actuale.
Copilul învață acolea vieața, în chipul celor ce-s
aruncați în apă ca să învețe a înota. Cea mai mare
parte se îneacă, iear cei ce ies la suprafață, ajung la
mal istoviți.
Acolea a cunoscut copilul lupta, legea supremă a
societăței copilărești ca și a societăței omenești, și
din capul locului a trebuit să lee parte la iea. Aco
lea a văzut dînsul izbînda forței materiale asupra for
ței intelectuale, morale, gloriea și respectul decernate
celei .dintâi, și reprobarea, pare că inerentă celei
de-a doua, ridicolul și disprețul de care iera coperită
aceasta, de îndată ce căuta să apară în raporturile
dintre camarazi, fie și numai pentru a pune, în ra
porturile astea, o oare-care generozitate sau milă, ru
șinea ce o silea să se ascundă și-o mesteca cu nimi
curile clasei. Acolea a văzut, copilul, izbînda celor
puternici asupra celor slabi, privită ca luciri cel mai
firesc, răutățile fie-cărui desfășurindu-se slobod, îndeplinindu-se ca niște drepturi. Aici a văzut răutatea
tuturor, acest suflu de cruzime întețind împotriva unei
acelea-și jertfe, întețind mulțimea acestor mici fiiuți,
prefăcute hidoase și crude numai prin faptul întru
nire! lor la o laltă, prin acest panurgisin, prin acea
lege de imitație, pe care par a o îndura fatal, la care
i-ați adus, osîndindu-i să se poarte la felin cu mediul
în care se află. Această lege, veți găsi-o pretutindeni
în lumea copilărească, dar nici o dată în jurul unui
fapt inteligent sau curagios, pentru-că mai cu samă
Prin fapte de acestea spiritele se izolează, înălțînduse. In schimb, veți vedea pe copii aprobînd și legitb
niînd cuvintele cele mai ordinare, faptele cele mai
brutale din încăerările și zburdăciunile lor. Voi ați
făcut să fie odioasă până și zburdăciunea copilului.
'Acolea a văzut mai cu samă, copilul, monstruoasa
’Wulire a celor slabi, în fața celor puternici, venerarea
°are domnește în. jurul celor mai stricați, josniciile
c?ri se țin de iei, cari îi însoțesc, să le aplaude isprăvile,
8a*Șîbatăjoc de victimele lor. Acolea a văzut pe unii, sibndu-se să se cobore la rolul de slugi, de buloni,
pentru a înteți un surîs pe fața unorprigomton, pe cina
ace?tia, împietriți în atitudinea lor, repetînd, fura nici
0 plăcere, acelea-și cuvinte stupide, acelea-și gesturi
71
crude, primite de acela-și ecou lingușitor, de cătră acela-și
grup slugarnic din jurul lor. Și aceștia, nu păreau osîndiții cei mai puțin de plina din iadul acesta. Acolea,
copilul a văzut chiar pe dascăli, lăsiudu-l fără nici o
altă apărare, materială sau morală, de cît punerea Ia
bașcă sau oprirea de a ieși in oraș, sau, ne interve
nind, adesea, de cît să consacreze dreptul putere» și
numărului, dîndu-se adesea de partea, prigonitorilor,
pentru a apăsa pe cel ce se împotrivea a se supune
lor, ne dîndu-și samă cum, un singur cuvint din parte-le, un singur zîmbet, putea să jignească și mai du
reros, și: mai cumplit de cit toate suferințele mate
riale, purul sentiment de dreptate din inima fragedă
a copilului.
Vai lui, daca copilul nu s’a născut sclav, dacă se
opune de a primi această stare de lucruri, de a lia
parte'la iea, de-a fi apăsător sau apăsat, după pute
rea sau după îndămînarea lui. In pragul vîeței iei își
alege durerea. Trecerea aspră prin cei dintâi ani, va
trebui s’o facă în tovărăsiea durerei. Va trebui să
ducă războiu, în potriva unei lumi întregi, ridicată
în contra-î, cu singurile sale puteri. In curte, în tim
pul recreațiilor pline de fiori, va trebui, cu spatele la
un zid, va trebui să se apere de jumătate de cerc
de chipuri rele și batjocoritoare. Vor fi revoltele ne
putincioase și fără nici o scăpare, apelurile despe
rate la o dreptate cu neputință, indignările cari zvîcnesc în vine, turbat, cari sbuciumă pieptul par’că spre
a-1 zdrobi. Vor fi vegherile în plins, cu capul în pernă,
din dormitor, visurile nebune de scăpare, sau răzbu
nare, pornirea prea precoce și prea violentă a unei
imaginații, în care își vor găsi refugiu, ca în singura
țară liberă și blajină, toate speranțele copilului, toate
cugetările și toate sentimentele lui personale, cari-i
vor cășuna, atît de timpuriu, despărțirea vieței inte
rioare de vieața reală din juru-i.
Dar pentru asta îî va trebui un suflet destul de pu
ternic, pentru a îndura cu tărie această contrazicere
față de lumea exterioară. Acestui suflet îi va trebui
mult dispreț, din ce în ce mai mult, cu cît va înainta,
ca să se apere pe fie-care clipă, ca să renunțe de a
se manifesta în afară, dacă nu va voi să fie silit să
se retragă în sine, și mai îndurerat și mai jignit. Ii
va trebui, copilului, un suflet destul de bogat, ca sa
nu sufere de izolarea-i, ca să nu-și sece comoara
visurilor sale, sa le păstreze pană la timpuri mai
bune, cînd va putea spera să le realizeze. Va tre
bui, să-și apere inteligența împotriva amețelei este,
ar putea-o prinde față de-o lume neînțeleasă. Va tre
bui să-și apere inima, împotriva sleire! trufiei în care
a fost să-și formeze personalitatea, pentru a o păstra.
Dar pentru asta are nevoe de toată mîndriea cu care
a putut fi înzăstrat. Și trebuie să se înalțe mereu. In
vremea tulbure, de la treisprezece ani, inima poate i
s’a deșteptat. S’a întîmplat, fără îndoială, în vremea
vacanțelor, unul din acele dulci visuri copilărești de
dragoste, ce umple vieața de necunoscute speranțe,
unul din acele dulci visuri de ciri sufletul poate remînea adesea purificat și salvat pentru întreaga ado^
lescență. Dar cum v’ați bătut joc de iei, din pricîha
aceasta, cum ați căutat să roșască pentru asta, copi
lul, să faceți să nască într’însul rușinea de simțirea
aceasta, ca de un lucru anormal, ce trebuește ascuns.
Cu ce ușurătate v’ați făcut de petrecere cu fericirile
și întristările lui, fără sa vă dațî samă că vă jucați c’o
inimă, c’o inimă naivă și stângace, negreșit, înse c’o
inimă reală, capabilă de-a fi rănită. Față de inima
suferindă, voi ați întrebuințat o ironie brutală, pe cînd
ar fi trebuit un tact deosebit, bunătate și une-ori niîngăerî. Ast-feliu, în jurul spiritului în desvoltare voi
1
J
ii
i!
I
ii
i. i!
1!
H
li
li
h
I!
■!
�UEVISTA IDE EI
72
__________ _____________ ____ _____ __________ ^JUmSTA. IDEEI
ati acumulat tot ce putea să-l descurajeze. Asupra
voinței, tinzînd să se afirme, ați făcut să apese o
lume, ce nu putea de cît s’o distrugă, de cît s o ni
micească. Pare că s’a făcut un complot, cum-că în zorii
vieței morale, aceasta să nu găsască în toate lucrurile
din jur de cît o invitare să nu se nască, să n aibă loo^
Dacă v’ați priceput înse ca să închideți inima, voi
n’ați făcut nimica, ca să împiedicați simțurile. Copi
lul se va întoarce la pension, fiind-că-î vorba ca sa
cunoască vieața. Iei va cunoaște-o, va dobîndi știința
deplină, maî înainte da a i-o da instinctul. Orî-cine ar
fi, spiritu-i va trebui să-î păstreze pata, ca un botez,
va trebui înse să se armeze cu tot desgustul, pentru
n-și apăra spiritul și corpul, pentru-că-n juru-i va fi
numai corupție. Mai în tăi, o va întrevedea, în chip
nedeslușit, agitîndu-se și șoptind în taină, înse, încetîncet, iea se va da pe față, în juru-i din toate păr
țile. Va vedea vițiul, nu ca o abatere, ci ca o lege
generală, fatală. Pentru-că, castitatea, în comunitățile
copilărești, ie aproape tot atît de rară ca și virgini
tatea printre oameni. Va vedea priveliștea unei în
treg! prostituții organizate, fie de plac, fie venale. Dar,
mai îngrijitor de cît depravațiea fizică, răul moral, care
decurge din iea, se va petrece aproape de iei. Ală
turea de iei, pasiuni nebunești, vor avea loc, duse la
desperare. Groaznice remușcări, se vor vîrcoli în tînguirea vană a sufletelor cari se stîng pe veci, și, în
groaza nopților de isoinnie, une-ori, zgomotul surd al
suspinurilor va ajunge până la inima-i.
Părinți și dascăli pleacă, asigurați, încrezători, odihnindu-și privirea și conștiința la priveliștea veseliei,
recreațiilor, la priveliștea liniște! mancei. Oare să fi
uitat ce se petrece în lipsă sau ie la mijloc ce-va nou
de cure n’au idee? La întrebarea aceasta, respund că
as':ea-s lucruri necesare, pe cari nu voesc să le știe.
Cel care le va denunța, va vedea întoreîndu-se în po
trivă-! dezaprobarea tuturor pudorilor. Pentru-că ve
chea societate ie pudică și virtutea iei se revoltă cînd
i se pune sub ochi unul din relele iei cele mai cum
plite și cele mai hidoase.
Ast-feliu, copilului, i se pune alternativa, încă din
început, de a primi lumea aceaita ce voi îi oferiți
sau de a renunța la iea. Alegerea-I trebuie să dateze din
capul locului. Dacă primește lumea aceasta, meargă
pe drumul tras, fără șovăire și fără desgust, și uite,
dacă voește sa fie fericit, uite că altă existență ar fi
fost cu putință Cît se atinge de tine, copilașule gin
gaș, carele te-ai oprit pe marginea vieței, cărui ți s’a
întîmplat să rămîi uimit în fața acestor lucruri, tinde
în potrivă-le din toate puterile tale, pentru-că iele
pururea te vor ispiti. Dar înarmează-te cu curaj, pen
tru-că lupta ce cută s’o începi nu se va termina
poate nici cînd. Nutrește-ți soarele în tine, pentru-că,
după aceste orizonturi întunecoase, va trebui să stră
bați prin alte cuprinsuri, cu ceriul și mai jos. Dar va
veni poate ceasul cînd lumina acestui soare va putea
străluci peste lume. Pană atuncea, înse, închide-ți ini
ma, cată a-ți face vieața singur și strîugeți mii bine
în juru-ți marginele mantalei albe în care te-ai înfă
șurat, chiar dacă ar trebui ca sufletul tău să pălească
intru cit-va în iea, și, poate, să se stingă într’însa, ca
într un lințoliu, cînd-va.
Puj0.
„Trudiții"
Icoane din Norod
DE
I. Neagu
t-fi cu'.. H2
in nh La iltecisla IdcciA. Un leu.
Cliestiea socială, mai înainte dea1 fi rezultatul Un6
adinei cercetări, ieste răsunetul unor adînci s»iferiJ.7
Multora, li s’au făurit convingerile la vederea sau î„*
duraren amărăciunilor vieței. Dar durerea Ie variat'
și ascunsă în sufletul fie-căruia, și, fie-care, simț.îndL
numai pe a sa, o mîngăecu nădejdea vecinie n©.*?
plinită. Artist ieste acela, care știe să' întrunească
să comunice, suferința unui popor întreg.
î*
Se scriu necontenit pagini, și încă pagini măestre
cari te fac să simți niște dureri abstracte, fatale,
cauză. In «Tradiții», simți înse durerea reală, durerea
socială a omului muncitor, a țăranului' fără justiție
a femee! fără liman, a oropsitului fără crezămînt. Ce’
tind «Trudiții», răinîi cu impresiea, că ai făcut o adîncă cercetare asupra vieței, asupra munceî, și
ales asupra soartei celor nechemați la masă. Subiectele
acestea, scurte și crude, după ce pe alocureaa ți-au în.
fipt pumnalul amărăciune!, te revoltă cu trup și suflet',
în contra lume! din care au fost zmulse aceste «icoane»’
cari îți tulbură spiritul năzuitor de armonie și iubitor
de artă frumoasă, Une-ori, te revoltă chiar contra
victimei, care nu știe să-și caute dreptate de cele
îndurate. Și asta ie o convingere înse, ba încă una din
cele mai răspîndite, că «dreptatea de a-zi Ie sluga
ciocoiască». Au căutat-o cercetătorii, scrutători de fe;
nomene sociale, și abiea aîi întrezări t-o într’un depăr
tat viitor. Unde’ ar putea-o, deci, găsi trudiții? Un
muncitor, moare,schilodit,la treer,de mașină. Gospodăria
i se stinge și femeea i se prostituește, iear autorul,
punînd punct nuvelei, îți apare de o dată neantul
mizeriei, drept ori-ce satisfacere a setei tale de jus
tiție. O altă femee, se prostituește pe-ascuns, ca să-și
hrănească copiii, cum și bărbatu-i bolnav; Acesta, înse,
într’un timp o surprinde, și ieată că femeea aleargă
să-și.vecinicească păcatul în bordel. Unde-i judecă
torul, care să judece aceste procese, unde-i? Niște
gospodari, cad în păcatul furtului, din cauza lipsei,
și Iei sînt duși acolo unde se duc toate jertfele Sociale.
Ieată deci dreptatea, ar striga satisfăcut un procu
ror. Și mul ți l-ar crede, dacă a doua-zi n’am ceti . în
ziare, că țăranii din Rusia, împinși de foame, aii de
șertat hambarele proprietărești, că muncitorii din.
Berlin au golit brutăriile; și -că greviștii de la dru
murile de fier din America, au sfărămat mașinile; fiicînd o pagubă de nu știu cîte milioane. Poate că aici,
ie un început de dreptate. Si, une-ori, cetind «Tradiții»,
ideea asta îți vine s’o dai victimelor. Dar, în «Răzbu
narea lui Ciortan», care a dat foc avuției ciocoești,
simți amărăciunea deziluziei, simți că dreptătea-ți scapă;
zboară în alte sferi. Ori-cît de’ sus s’ar înălța acele
flăcări, iele nu te satisfac. Cine ar putea răzbuna
suferințele generațiilor alcătuitoare de averi ciocoești,
și cum? Prin foc și sabie? Nici un dicționar nu scoate'
din înțelesul Revoluției Sociale aceste arme primejdi
oase, înse. Moș Dănilă, din «Pe brazdă», care «nu-șî
aduce aminte să fi proorocit, în vieța lui, minciuni»»
maî fericit inspirat de cît Ciortan, ne deschide un
orizont răzbunător mai mare, mai frumos, cînd, «într’o zi de Mai, soarele va răsări peste satul acesta
fericit. Pămînturile din preajma lui, fi-vor în stăpînirea-i obștească. Și nevoe de cele dregătorii ale stapîj
nirei de astă-zi, oamenii n’or mai simți. Intre dînșii
s’or avea frățește, că buna înțelegere va domni ptste
oameni, nu vrajba... Toți tor trăi ca frații;... munca
n’o să mai fie un chin de iad, căci roadele iei n’au
să mai fie supte de despoetori»...
Dacă-I așa de frumoasă lumea lui Moș Dănilă, cui
ce-i pasă că iea s’ar făuri «în zgomotul dărămăr®1
galerelor capitaliste și la lumina incendiilor palatelor
administrative».
■A, CatiliN-V:
Morala Independentă
73
cu atît mai mult, cu cît ie oare-care spaima în ceea
ce m’ai făcut să simt. Spui lucruri nîmitoare, c’o li
niște de conștiință, o certitudine de convingere, cari
îmi spulberă toate prejudecățile mele, cum zici, și toate
argumentele. Mi se pare ca ai cu desăvîrșire dreptate,
și; tot o dată, că iești absurdă. Ciudat, nu-i așa? Cum,
inse nu-țî voiîi putea respunde de cit prin întâmpi
nări,-pe cari le vei privi ca foarte slabe, știu foarte bine,
îmi place să te ieu precum iești. Dacă voiu fi osîndită,
vei fi asemenea, negreșit, și, dacă vom fi lăsate ală
turea una de alta, am să-ți imput întreaga eternitate.
— Atîta că imputarea aceasta va fi cam sarbădă.
— Nu-i adevărat cum-că vei fi întru cît-va pedep
sită mai mult de cît mine, pe care-i fi pierdut-o ? Dar
să venim la don Rafael... Precum mărturisești, n’ai pen
tru, iei așa grozavă, respingere fizică.
— Intr’adevăr, așa ie.
-— Bine, rosti dona Tereza, cu tonul satisfăcut al
unui judecător de instrucție, al cărui interogator a
mers atît de -minunat în cît a făcut pe-un vinovat
să mărturisască. Bine, ieată ce-i stabilit. Inse, ți-i frică
să nu cedezi unui om mediocru. Dorești ast-ieliu, a-1
Atunceft, Clara, analiză cu de amănuntul, în fat:
r»
tinerel văduve; senea de senzații, de sentimente, prin
'ftri trecuse, cît se atinge de Corentin. întâi o plictisise,
‘i o intrigase puțin, și, după ce întîmplarea îi făcu
fi® alăturea în tramvaiii, dînsa simți pentru dînsiil
b oare-care atracție, caret i se împotrivi de alt-feliu
flind-că nu și-o explica îndestul. Negreșit, iea nu poza
„ici de cum, 'fața de dona Tereza, ca o' mistică, care
“ iubește de cît capul și sufletul. Iea se interesa de
întreaga' fifeța>
general, în pasiunea ce simțea,
fără să-și bată capul să cîntărească, cîtă anume parte
purcesă din simțuri, cîtă din spirit, se cuprindea în
guma de plăcere ce-i procura pasiunea aceasta. Această
distingere subtilă i se părea neînțeleasă. Ce ne inter
resază pricina și origina unei plăceri? Orî-care ar fi
ies. î®a nu afectă numai simțul care-o percepe: iea
jjjjqcă, înlănțuește și leagă în vibrări ■ prelungite or
ganismul întreg.
nici wo mpcic
rupere uc
de uuutiiuuibauc,
continuitate,
cțanismui
muicg. Nu-i mv.*
cunoaște mai mult și mai bine.
In senzații la facultăți.'Dînsa nu-și aducea aminte
— Am exprimat ieu oare dorința aceasta atîta de
de nici o voluptate, la carece-va din iea n’ar fi luat precis? Mi se pare că simpatiea ce-o ai pentru proferici
parte, ar fi -----remas- strein. Vieața
cea i ieste' tejatu-ți, te face să —
cam forțezi deducerile.
— Ie din pricină, drăguța Clara, ie din pricină că
aceea; care are cu obiectele exterioare cele .mai multe
,
cum-că. Rafael nu-! un om mediocru.1 Nu te-ar
si mai intense raporturi. Noi nu cunoaștem lucrurile știu,
\
dunn întinări ri 1 «a no nn
înjosi nici .de cum. Ie un-caracter foarte nobil. Și cu
(le
cît după
întipăririle ce ne fac., Oiim-no
Cum-că or
ar fifi v-ilnplăi îm'nc
ceri îngăduite și plăceri neîngăduite, trebuinți; nobile toate că nu pot judeca prin mine, cari nu mă pricep
si trebuinți vulgare, nu admitea 'nici de. cum, după în chestiile astea, am auzit necontenit, cum-că se aș
cum nu se credea alcătuită din două părți opuse, su teaptă din partea-i, lucruri și fapte mari.
— De ce natură? '
fletul și trupul, unite la o laltă vremelnîcește. Inse,
— Iți spun, n’am idee, drăguța mea amică. Intîldacă gîndea ast-feliu, nu iera nici de cum un cuvînt,
sâ se abandoneze tuturor pornirilor iei, fără să cal nește-te și vorbește cu iei. Iți vei da samă mai bine.
; Clara prinse se rida: — Mă trimeți la don Rafael,
culezeurmările cu putință ale acestei abandonări... Se afla
tocmai într’un timp cînd nu știea ce să facă, cînd căuta ca . să ieu de la iei relații asupra lui. Intîlnirea ar fi
să-și. dee samă. Poate pornirea ce o simțea, în chip cam primejdioasa. .Nu primesc. Ar fi să se înceapă
sincer cătră don Rafael, nu iera de cît o surpriză a de la sfîrșiri
— Te-am prins, zise triumfător dona Tereza, bătînd
simțurilor iei, față de un bărbat frumos. Negreșit, din
punctul de vedere, moral, nu vedea, nici greșală, nici din palme. II iubești. — Clara voisă vorbească. —St-...
crimă, în satisfacerea unei trebuinți atît de naturale, st... Cel puțin îl dorești, și îutr’atît, în cît n’ai fi în
bună oară, ca a mînca sau a bea., Iera. convinsă că va stare să i te opui, găsindu-te singură cu iei, dacă ar
veni lin timp, cînd ast-feliu de relații nu vor fi pri fi.îndrăzneț, și, te p re rin că va fi. Spune, nu ie așa?
__ Ar fi primejdios, dona Tereza. Numai atît am zis.
vite alt-feliu de cît o strîngere de .mînă schimbată c’un
— Iești o problemă, o enigmă, un mister. Indură-te,
prieten său o invitare la prînz.Tnse, cum n’am ajunsîncă
acolo, și cum nu putem trăi cu desăvîrșire în afară te rog, amica mea. De-adinioarea, nu te mai înțeleg
de mediul în care ne aflăm, iea nu voea să cedeze de loc. Nu vrei.să cunoști maî bine pe Rafael?
— Unde vrei înse să-1 studiez, să-1 cunosc?
tuturor înclinărilor temperamentului iei. Dînsa își im
Dona Tereza remase, o clipi, pe ginduri. Apoi, cu
pusese vieței un scop practic, anume, , de-a fi utilă,
viociune:
—La urma urmei, ce-mi pasă ce-va să zică
cît cu putință, ideilor pe care iea <le privea ca drepte,
lumea?
Fiind-că sîntem prietene, trebuie să te jmitez
ca bune. Și ce nu poate femeea pentru* propagandă?
întru cît-va. Las să bîrfească oamenii, las să vor
Toate revoluțiile sau îndeplinit prin femee. Femeea bească. Ai să te îutîlnești cu don Rafael la mine. Vei
n’are nevoe să pue mîna. pe arme, să construiască ba
avea timpul stî~l studiezi, cum zici atît de caraghios.
ricade, să faci dinamita să cînte. Mijloacele iei sînt
cu mult mai puternice. Ori-ce femee, în vieața iei, Dar să-mî împărtășești impresiile și mie.
— Bine... Dar să .nu-! spui lui don Rafael.
poate înriuri asupra unui bărbat sau asupra mai mul
Asta, murmură, rîzînd, dona Tereza, care își puse
tor. Dacă iea are idei marR iea va înriuri. nu numai
ii
sH-sj abagii oamenii. Cal mai bun lucrător face ~
Ast-feliu adresindu-se
Proastă, cu o uueltă rea. Ast-feliu
adresindu-se oătră
catra
dona Tereza, conchise:
iubi un om medio-r— Mi-i teamă să nu mă las ,dusă a i-— -- -yk
■ '' -»
cru. Nu cunoso pe don Rafael de cît din eleve ir
hî Jean. Desigur ca nu ie de-ajuns.
- Te privesc din ce in ce ou o surprindere mai
^are, amica mea. Știi că mă interesezi r . ■
- Ca un roman de Paul de Kock, riposta Clara, rizind.
- A, nu, neaparat, răutăcioasă. Romanu-ț, tare
tem că nu va fi atît de vesel. Ți-o spun, ma captnezi
- Vom vedea.
— Iți spun- ca da.
Dona Tereza deveni de-o dată serioasa: —-Poate
că i vei lua sfatul mieu în s?nz rau. Prevăd. On-cum,
dona Clara, ieu știu că iești atît de dragă lui Rafael, in
cîtarfî instare sâ facă ori-ce. De ce nu te-ai manta cu iei?
Sprincenele Clarei se încruntară:
Vrei oare să
mă încerci?
.
— Iei te-ar lua, întări Mana-Tereza.
— Oare l’ai’sfătui si fa?ă una ca asta? Și Clara,
|
1
1
i
ij
' i
1 !
■■
�74
REVISTA IDEEI
punîndu-i această întrebare, i se uita drept în ochi.
Argentina îi susținu privirea, foarte serios.
— Cu toate... greșelele mele, zise, zimbind ironic,
— Mărturisindu-le, se vor șterge. Și nici de cum
nu vei fi o femee care să nu-și ție cuvintul nat.
— Zi mai bine, dona Tereza, că nu voiu fi nici
de cum o femee care să-mi dau cuvintul. Și vei
avea mai . multă dreptate. Inse vorbești și cugeți
cum înțelegi. D-nu Bedoya poate să fie cu totul de
alta părere.
„ ,
m
— De loc, respunse, cu viociune, dona lereza.
Clara dădu din umeri, necredincioasă: — De unde
știi, întimpină iea.
— Știu,
Știu, zise Argentina, însuflețmdu-se, .nu-a spus
—
chiar Iei.
_ '
— înainte de a fi auzit pe D-nu Vautne, se poate.
De atunci și-a fi schimbat părerea.
, _ Vezi oă te’nșeli,.zise izbînditor Tereza: pentru-ca
chiar și dimineață mi-a spus-o. Ei? 1
— leu, să mă mărit, făcu cu dispreț Clara. Din toate
robiile din cari se alcătuește . societatea aceasta, de
cari am cea mar. mare oroare, căsătoriea ie cea pe
care oidispretuesc mai mult. Și să mă arunc în iea?
Se vede că-ți'bați joc de mine, senora.
Dînsa se sculă ațițată cumplit și făcu cîți-va pași
în odae.-Apoi, întoreîndu-se cătră prietena-i, care rămăsesexu gura c-ascată, nedomerită și cu ochii holbați:
— Dona Tereza, protejatu-ți i-un prost. Cum a putut
să mă iubească, după cum spui, înainte de a întreve-.
dea, măcar cît de cît, ce feliu de - femee sînt îmi dau
samă. Iei mă socoate ca o aventurieră europeană, care
umblă după poziție socială, după avere. Ascultă, dona
Tereza, nici o femee n’are mai .mult de cît inine mîndriea sexului iei, și nimeni n’are mai multă milă de
ceea ce sîntem. Mi-i rușine de femee, cum ie, cu tre
cătoarele-! ademeniri, prin cari ațiță pofta bărbatului,
cu acele împotriviri prefăcute, prin cari-b îmboldește
și-l minte, cu prefăcutele-i slăbăciuni, prin cari își
făgăduește căderea, pe care o amînă pănă la un timp
calculat. Desgustătoare ipocrizie, pentru a da aruncărei noastre în brațele unui bărbat, înfățoșarea unei
abandonări. Cădem, nu pentru propriea noastră plă
cere, ci pentru interes. Sîntem cu toatele niște pros
tituate. Prețul și chipul diferă. Faptele, sînt acelea-și.
învinuim pe bărbați că ne înșală, și noi nu învățăm
de cît un lucru în tot decursul vieței noastre: su-i
mințim. Ii acuzăm că ne seduc, și toată vieața noa
stră nu ie de cît un complot, țesut cu cea mai mare
fineță, împotriva ..lor* Strigăm că-s niște criminali,
atuncea cînd ne lasă, după, ce ne-au luat... Luat. Mi
nunată și nimerită vorbă, ca și cum ne-ar fi luat fără
plac-rea noastră... Le imputăm chiar plăcerile ce Ii
le-am dat, fără să ținem socoteală de plăcerile ce le-am
primit de la iei. Dragostea ie un schimb, în care un
sex nu datorește nimic celuilalt. Dacă n’a fost un
schimb,, dacă n’am simțit partea noastră de plăcere,
însamnă că ne-am dat fără dor nță, ca niște prostitu
ate cari sămuesc' voluptatea, cari se prefac aprinse de
tot. Ah, ce infam sau ce infamă ie,..în cazul acesta,
bărbatul sau femeea. împotriva tuturor acestor min
ciuni, dona Tereza, sînt revoltată ieu, și căsătoriea
și familiea sînt. cele mai păcătoase din toate minciu
nile. înainte de tdate, cît mă privește pe mine, ieu
vreu să-mi pun sinceritate în vieața mea.
’
Dînsa se așeza lîngă tinăra văduviță.
T ~ Să mă mărit cu iei?... Cum a putut oare don
Kafael, să aibă asemenea idee? Sînt două soiuri de
temei cu care nu te poți însura: mai întăi, cele cari
___ _____________ ____ ____ __________________ JREVISTA IDEE!
sînt a cui le plătește, și, ttpoi, cele cari nu se vîn.
chiar în fața primarului și notarului.
— Acolea, draga mea, te găsesc foarte exagerar
chiar din punctul de vedere din care te puî. să
supunem cum-că iubești pe don Rafael și i
— Ieu nu mă dau, mă împrumut.
— Cum poți să zici una ca asta, iubita mea, 2is
juna femee, zbucnind în rîsi
■ .
,
e
— Un dar nu se întoarce: nu se dau de cît luCru
rile. Ieu sînt ființă. Sentimentele mele nu atîrnă flÂ
mine, așa că nu pot răspunde^ de iele. Pentru o pta
cere actuală, pe care poate mîne voiu regreta-o, n’tnn
dreptul nici de cum ca să-mi înstrăinez, viitorul, a
te promite în totul,-pe totdeauna, însamnă sau a te
sacrifica sau a minți. Nu vreu să fac nici una, njcț
alta. Ieu mă împrumut, fiind-că vreu să mă ieu înapoi
■. — Bine, admit, zise dona Tereza. Dar, cîtă vreme
iești metresa sau concubina lui don Rafael, cuvintul
mi se pare baroc, ieartă-mi expresiea...
— De ce: baroc? Iei definiște întocmai situațiea.
— Ah, teribila. In timpul acesta vei cosimți, nea*
parat, să trăești în acela-și chip ca și iubitu-ți, aă te
folosești de averea lui, fiind-oă ie bogat.
■i-i-. Nu știu. Atîrnă. In principiu, nu. - leu nu pun
preț pe avere: ieu visez o stare socială care se va des
ființa avuțiea, o stare socială în care femeea, egalizată.cu bărbatul, va trăi cu totul independentă de
iei, atît din punct de vedere material cît și din punct
de vedere civil și politic. > Acuma, poate.
— Totu-și, dacă, icît te privește, vei face-o, nu te
vei- crede cum-că te-ai fi vîndut.
— Fără îndoială că nu. Inse, vorbind la dreptul
vor,crede alții. Știu foarte bine.
r
—Atunci,’ ce deosebire va fi între situațiea-ți de
metresă care se împrumută, și Maria-Tereza apăsă, rîzînd, asupra cuvîntului, și între situațiea unei'Temei,
unei neveste.;, obicinuite. In cazul din urmă îe tot
atîta vînzare, ca și în cazul dintâi: nu ie nici o vînzare.
— Pardon. Căsătoriea nu se face fără o consacrare,
pe . care, mai întăi, tăgăduesc dreptul societățeî. de a
o face, pentru-că societatea n’are nevoe să cunoască
amorurile noastre, după cum n’are nevoe să ne cu
noască prieteniile. Apoi, această simplă consacrare,
în formula actuală a legei, nu-i, nici mai mult nici
mai puțin, de cît un contract de vînzare pentru fe
mee, atît din punctul de vedere al dependenței în
care iea o pune, cît și din punctul de vedere chiar
al foloaselor ce i le dă. Nu vreu nimic din toate astea.
— Consacrarea aceasta ieste o chezășie pentru fe
mee, îe o protecție...
scliimbări— Chezășie împotriva a ce? împotriva
r
lor bărbrtului? Acesta-i înse un drept, pe care* ieu
nu voesc să i-1 tăgăduesc nici de cum; fiind-că îl-re
clam pentru mine. Nu primesc o protecție care ie o
robie pentru altul.
—1 Dar dacă vine un copil?
'
— In regim echitabil, respunse Clara, copilul tre
buie sa fie crescut pe socoteala colectivităței. Educație*
copilului ie în interesul tuturor: trebuie să fie, ast-feliU)
în sarcina tuturor. De o cam ■ dată înse, din ceea.ee
ie, după natură, cea mai mare fericire a vieței, socie-,
tatea a făcut, pentru femee, cea mai mare, cea mo1
grozavă povară: Numai în cazul acesta, aș primi sus
ținerea/bărbatului, pentru-că asociațiea, chiar rupta
între noi doi, va continua, totu-și, în rodul care arii
purces din iea. Ori-ce bărbat s’ar sustrage de la «aj
toriea aceasta, ieste un mizerabil. Ieu înse nu
voiu pune în cazul de a iubi un mizerabil.
L. X. de RjoabD.
75
fnnețiea capitalistă a Creștinismului
1
rilor,
dar care nu le cunoaște substratul, încearcă să *
explice morala eppbei lui Machiâvi-1, ca produsul ar
mercenare, pe cînd Adam' Smith, da acestei
jlarea funcție capitalistă a creștinismului ie de a matelor
i
0 îotrodus pentru intaea dată, ca mijloc de constrîn- 'morale o întrepretare mai serioasă. Pentru-că, zice iei,
într’o epocă în care marile crime sînt obicinuite și
pere
Proprietăței, sancțiunea
?eligi°ftsa’ c0,vir?ind religiile anterioare, în ne stare răinîn nepedepsite, iele nu suvîrșesc nici o imprudență,
rla atinge Vnta aceasta. Și, într’adevăr, cele maia- vițiu pe care opiniea publică din această epocă, îl de
făima mai pre sus de toate. Așa dar, nimica de mirat,
Hesea sancțiunea paminteasca prin care aceste religii
amenințau acțiunile imorale, nu se îndeplinea, ceea-ce, d >că aceste crime sînt, nu numai tolerate ci în de obște
cll vremea, trebuea sa slabeasca însă-șî .puterea și in încurajate, slăvite. O esplicare, cure, la cea dirităi
fluența moralei. Creștinismul, din contra, transpor- privire, pare superficială, absurdă, pentru-că pururea
ramîne întrebarea, de ce într’o atît de lungă perioadă
tîndu-și sancțiunea m vieața viitoare, făcea cu neputință marile crime sînt obicinuite și scapă ori-cărei sancțiuni?
siguranța nepedepsirei râului, și, deci, zădărniciea a- Toleranța societățeî pentru marile crime, găsește fata
jjjenințărei- Armat de-un blăstăm, ale cărui urmări nu îndoială o explicare, în faptul vădit, că ori-ce sancțiune
puteau fi știute, și care, din pricina aceasta, nu putea morală sau juridică î? absolut de prisos față de cei
fl nici criticat nici înlăturat de nimeni, creșt
-’**'---- 1
.,ix sîndrăzneală
_ca s- le găyîrșască. Dar
îștinismul
cari au destulă
ge adresă muncitorilor, sclavilor, servilor și le impuse rațiunea adevărată, hotărâtoare, ie că aceste crime,
un șir de acțiuni contrarii interesului lor real, ame departe de a primejdui proprietatea, sînt .eradnațiea iei
nințând cu pedepse grozave, pe lumea cealaltă, pe acei normală și necesară, purced din îea i crimele astea sînt
cari nu le-ar fi împlinit. Inse, supunerea servului la chiar o condiție neaparată a existenței proprietăței.
apăsarea ce-1 stăpînea, se^ asigură și mai bine, prin Entusiasraul lui Machiavel pentru Cezar Borgiaj nu
dogma largă ce predica, că cerul se va deschide nu se poate esplica de cît pentru cine h înțeles natura
mai pentru săraci. Mulțumită acestei doctrine, servul, proprietăței feodale, necesitatea- intimă a jafurilor, a
văzîndu-și supunerea răsplătită prin cea mai splendidă despoerilor și criinelorcari formează urzala violentă și
coroană, prin fericirea în vieața viitoare, privea c’un moralitatea istorică a acțiunilor ce favorizează dăi
zimbet, plin de dispreț, bunurile trecătoare ale celui nuirea formei sociale domnitoare.
bogat, care remînea sclavul, față de plăcerile eternită
Ast-feliu, prigonirile evului mediu, în potriva evre
ții. Acest raport invers, între iericirea pământească și ilor, sînt tolerate și întețite, pentru-că iele sînt impuse
fericirea viitoare, cu totul necunoscut de cătră religi de o reacțiune a proprietăței feodale în potriva- pro
ile antice, care formează tocmai o antiteză între aceste prietăței mobiliare. Chiar indulgența societățeî moderne
religii și creștinism, alcătuește cea mai puternică uneltă pentru loviturile-de stat, se datorește faptului că, de
de împăcare a celor mizeri cu sistemul care-i exploatează, parte de a compromite trăiniciea bunurilor capitaliste,
alcătuește titlul cel mai de samă ce și l’a dobîndit creș iele le întăresc, din contra, și le favorizează desvbltarea. Așa-că, religiea, constitue, în tot timpul epocei
tinismul pe lîngă clasele stapînitoare.
Inse, noua religie, cu dogma-i genială, se adresa de feodale, o puternică mașină de constrângere morală,
o potrivă și claselor dominante, nu cu mai puțină iz- care impune, proprietarilor, unele acțiuni contrarii in
bîndă, dînd acțiunilor lor direcțiea cea mai conformă teresului lor conștient, lucrătorilor, unele acțiuni con
interesului lor real. Și într’adevăr, dacă aceasta, dogma, trarii interesului lor real.
A. Loiua.
pretindea a se veghea cu îngrijire la bunul traiu al
muncitorului, fie pentru a înlătura o revoltă din par
tea-!, fie ca producțiea, nimicită prin sclavie, să ca
REZISTENȚA INDIVIDUALA
pete un mai mare’ avînt, religiea creștină vorbea și
inimeî bogatului și-i impunea milosteniea, ca singurul
mijloc prin care omul, lipsit de pașaportul sărăciei,
.„Să-ml facă imputare orl-cine, dacă voește, pentru
care nu iera mizer, putea să între în împărățiea lui această vina de provocare la crimă, care Te upa din cele
Crist, să iee parte la fericirea viitoare. Tot asemenea, mal. strașnice arme ale codului penal. Inse, o spun sus
religiea, căută să țină în oare-cari limite raporturile și tare: dacă cine-va m’ar ținea- zece luni în închisoare,
dintre proprietari, și să abată violențele grozave cari fără nici- un motiv, din nebăgare de samă, din ultgre
ar fi lovit în trăiniciea proprietăței. Dar tot~ această sau răutate, aș lăsa să-nu crească unghiile, ș<, în lipsa
religie, care împiedica, cu atîta stăruință, ori-ce acți unei mîpl viguroase, de barbatj și-ar dalei samă ce pot
une dăunătoare proprietarilor, lăsa' cîmp liber uzur ghiarelc unei femei, Lața de barbariea legel, nii-1 de
părilor celor mai neînfrînate, ale acestor din urmă, opus de cît legitima sălbătăcie a rezistenței individuale.
numai să nu fi fost de natură să compromită sistemul Știu foarte bine, cum-că ar fi mal bine daca s’arcere, în
capitalist. De acolea cele mai mizerabile nelegiuiri, mod paclnic,. reforma abuzurilor monstruoase .cari^ne
cari s’au săvîrșit sub auspiciile religiei, în timpul amenință pe toți și pe tqate. Inse- experiența-! făcută și
întregului ev mediu, și cari trag o brazdă sinistră peste ' toată lumea a "putut să-șl dec, samă, că nu slujește la
această tristă perioadă. într’adevăr, religiea fngadue nimic, de. a pune răbdarea în slujba drcptățel. Puterea
ca stăpînii să pună o botnița servului hămesit, care Te, din ce in ce mai mult, în nunele despoelorilor și se
macină grîu, ca să nu poată duce la gura puțintică căturilor, cari șe înțeleg ca pungașii la iarmaroc. Ca-^
mină. Religie a nu se opune violențelor, măceluri or, ja printr'o rețea aruncată asuprațăreTîntregi, sîntem prinși
burilor, cari, atît de îndelungată vreme, au zbuciumat în ochiurile unei pînze, pe cari numai «burtoșir> sini în
Occidentul Europei și al Asiei. lea îngadue, in Europa stare s'o riipă. Atît amar de slujbași, de păcatgșT,
evului mediu ca și în Rusia modernă, care ie reprodu trăesc pe spinarea noastră, tirani ncsuferiți, adevărafi
cea istorică a acestei din urmă, îngădue războiul capi- bașbuzucl, ce sînt știlpînff a tot-, pentru cari muncim sine
strădănuiin, de cari, îmi dau samă bme că nu ne vom
țjhștilor creștini în potriva adversarilor lor
descotorosi de cit printr’o hotărir.e desperată. Atît inal
^®ljgiea cea mai cucernică, prezida la cele mai i
rău pentru acel cari vor'fi voit așa.
.
,
aceasta?
™
COLOSLBA.
pricină se
obicinuita-i eleganță, care plutește la supraf ița lucru
Z
�76
REVISTA IDEEI
HEVIfiTA IDEEI
zitiul, cel cu biciul și cu caftanul rupt.
Șuloim Âleichem, sau, cn alt dialect, $olonn Altichem,
— Da’ ce? Te-a lua dracu, dăcă-î fuma tnâhorpie pseudonimttl lui RabinovicI, din Ițicv, unul dm cei jupîne Casriel, îl dădu peste nas los'l conductorul S
mai talentați și mai cuțtofcufj scriitori evrei, cari scriu tem că, ferească D-zău, să nu te apuce durere, de’CatU
în adt cărata limbă a poporului: in jargonul ordinar. dacă-i fuma tutun bun.
Pe lîngă o limbă cu adevărat frumoasă, uatițrală, po
- Ia nu umbla cu fleacuri, mucosule, și adă ’nco.
pulară, pe lingă un spirit de observație dc foarte mare o țigară, face Casriel vizitiul.
putere, Șuloim Âleichem, formula ebraică: «Binc-ați ve-.
Șt amîndoi încep a-și răsuci cîte o țigară.
nit», sub o formă adevărat spirituală fi artistica, șție
— Cînd pronim ? întreb din nou pe conductor.
să arate mizeried in care înoată poporul, neștiința lui
— A-zi, răspunde iei cu nepăsare și dă vizitiu]^
să-și aprindă țigara.
dcsăoirfită fi durerile lui mici și mari.
«Berdicev», ie o, serie de 7 schițe, in care autorul
Aștept și tot aștept, pană încep a se strînge pasa_
descrie sărăcită fi neștiința ce domnefie in acest tîrg, geri, încetul cu încetul.
situat in apropiere de Kiev, avînd o populație de rre-o
Mai întâi se vîră un jidan, într’un cojoc scurt, cu'
50.000 dc locuitori. Unele lucruri pot părea exagerate, ~ un fel de blană, greu de recunoscut ce felin de’di.
dar, din nenorocire, autorul le-a văzut cu ochii, si iei hanie va fi purtat-o. Zi-i vulpe, iera prea albă;
n’a căutat sa fa-a schițe de distracție, ci a vrut să zu miță, iera prea .roșie: zi-î urs, iera prea scurta lu pjr.
grăvească, in toată realitatea iei, mizerieg. tuturor insti zi-i cine, iera prea mare părul: zi-i lup, iera prea aă-*
tuțiilor din acela-și oraș: Iramvaud, hotelurile, teatrul, răcăcioasă... După cel cu cojocul scurt, se vîră alt jidan'
bandiții si celelalte.
fără cojoc, mai degerat. Săracu, își rotește privirea în
Schița ce apare aicea iesle. tradusă din original, după toate părțile, oftează, caută un loc și se așază într’un colț
foiletoanele revistei săptămînale, scrise în jargonul corc lîngă ușă... După cel înghețat, se yîră un coș cu mere,
esc, <Der Jude», din Krafcâu.
și, îndată, după dînsul, o femee învălită în trei șaluri’
m. k. ,
;toate ferfenițe : se vedea cît de colo că-i iera. frig’
săraca.
,
,
't
— Hai, jupîne Casriel, pașol. Zice conductorul către
vizitiu, flueră, și tramvaiul urnește din loc. Facecîtva drum și se oprește numai de cît. Ușa vagonului
se deschide, și se arată un cap.
Sosii cu trenul, în Berdicev, cam după sărbătoarea
-Nu-i cum-va aici, Moișă,?
corturilor, într’o dimineață, înainte de rugăciune. Afară
— Care Moișă ?■ întreabă los’l conductorul. ,,,
4— Moișă Fițihes, răspunde capul.
cădea o ploae mărunțică, și se făcea o sloată foarte
mare.
— Un flăcău cu șapcă veche ? întreabă los’l con
La gară mă năpădi o întreagă herghelie de comi ductorul.
sionari cu bărbi galbene, cu caftane galbene, și cu
— Un flăcău cu șapcă veche, răspunde capul. .
tăblițe galbene la șăpcile galbene și roase.
— Cu coj’oc rupt ? întreabă los’l.
— Jupîne, Grand-Otel.
— Cu cojoc rupt, răspunde capul.
— Otel Franța,- jupîne.
— Slujbaș la o ferărie? întreabă los’l.
— Jupîne, Italia, jupîne.
— La o ferărie, răspunde capul.
— Aproape, curat, cușcr.
— II cunosc,face los’l conductorul. Flueră și strigă:
Slavă Domnului, scăpat teafăr djn mîna bandei, dă Hui, jupîne Casriel, pașol.
dui de-o altă adunătură de harabagii, cu ciubote
Și pornim înainte. .
mari și cu bice lungi. Cît pe ce să mă rupă în bu
— Bilet. Face către mine conductorul... Par’că nu
căți, nu alta. Un hojmalău imi zmulse cu de-a sîla gia- v’aș prea cunoaște. Nu sînteți de aici ? O să stat!
mandanul, iear ieu începui să zbeir: «Scrierile mele,
mult aici ? Pot să vă duc ]a o gaz lă bună, nu hotel,
hârtiile mele». Și-atunci, alțî doi harabagii aproape dar curățică,, fără ploșniță... Și, pentru mîncare, am să
să-mi ție luminarea..., vrînd să,mă iee cu dînșiiși în- vă îndrept într’un loc, unde , o să vă coste ieftin și o
cingînd între iei o batae. Pănă una alta, ieu pusei să, vă placă... ,
, .
mîna pe giamandan și șterseî putina, îndreptîndu-mă
Ii mulțumesc frumușel și-i spun că am cnnoscuți.
către tramvai.
Iei mă’ntreabă că cine-s și ce meserie au... Ii năspo— Aici, frățioare, aici. Numai cinci capeîci.
cesc niște nume din lună, și scap de iei... Mă lasă pe
Iera chiar conductorul în persoană, un domnișor mine, se,îndreptează cătră cel cu cojocu. scurt, șh
cu bărbuță galbână, cu o geantă la șold, cu un bumb
spune să iee bilet. Omul cu cojocu scurt, dă, din ui.neri.
Ia șapcă, și cu un glas răgușit. Pe lîngă dînsul iera
—r-, Știu ieu. Par’că am ieu pară , chioară în pungii
un altul: vizitiul tramvaiului.
~ — Asta-i a treia oară, săptămîna asta, că mergi
Amîndoi, îmi aratara din mînă im feliu de clădire,
fără bilet, îi zice înciudat los’l conductoru.
ce sta cam înclinată într’o parte, cu giamurile sparte,
— Ei și ? Din pricina asta să merg pe jos ? Ori
ci-că iera vagon. La o oiște lungă iera înhămată o
să mă duc unde-va să fur pentru tine ? Ii răspunde
mîrțoagă albă, cu coada rară, cu botul întins, care
omul cu cojocu scurt, înciudat și iei.
dormita.
los’l conductorul face un semn din mînă și se în*
— încet, încet, făcu către mine conductorul, să nu
dreaptă cătră omul înghețat, cel fără cojoc. Acela se
te împedici, lipsește o seîndură de la podea.
face că doarme,
încetișor, mă așăz în vagon, pun giamandanul lîngă
— Hei, ia-n ascultă, domnule: bilet.
;
mine, și aștept. Iera cam frig. îmi bat un picior de
Omul se face că n’ande. Conductoru ■ îl dăruitJȘte
celălalt.
c’un bobîrnac peste nas,
.
. .
Hei conductor, îi spun domnișorului, pornim
— Jupîne, ia-n ascultă: bilet.
o dată ori ba?
— Șumăti, am auzit, îi răspunde omul, ca trezit
— A da Dumnezeu și-om porni, îmi răspunde con
chipurile din somn, și-și freacă mînile una într’alta<
ductorul,
— Bilet, răspunde los’l conductorul.
— Ia-n ad’o leacă de tutun, mă tu los'l, îi zice vi— Șunnăli, răspunde iear omu, suflînd în pumni-
Tramvaiul din Berdicev
__ c© mii bun «șumati» al d-tale,
f ‘ îî zice aspru
los’l conductoru. Fri bun și scoa" te" cinci
~.:z5i capeîci, și
Lftim bilet».
F _ Sst, sst, face cel înghețat. Ce-i atîta supărare?
Toi’te la dîl'-su> raure boier.
inj câpeM£aCe n“2“rî’ ZiC“
conductotll,',i adă
c,n" He, face cel degerat, îi maî lăsi t„ din'
,
— ^ucazurile mele pot să-ți la3) zice Ioslj +
ductoru.
— Fii sănătos cu dresele, îi răspunde cel înghețat
Las’ ca am ieu destule pe ale-mele.
b v c
— Apoi am să te poftesc, dom’le, să fu așa de
bun să te dai jos... Iear, cătră vizitiu: Jupîne Cas
riel,
.. . '
Casnel vizitiul, oprește tramvaiul și îi rîde inima
de bucurie: de cal nici mai ie vorbă.
Mă rog matale, cu picioru drept..., zice los’l
conductoru, celui degerat.
Omul șede locului, bate din picioare, își freacă
mînile și nici nu se urnește din loc.
— Aștepți să te poftesc? Face cătră dînsul los’l
conductoru. Vrei să te-apuc de gît și să te scot pe
brînci... Să vie controleru, și-o să-ți dee iei... Jupîne
Casriel, pașol. Face Iei cătră vizitiu, și tramvaiul
'pornește.
— Nu mai ieste dreptate pe lumea asta, face de
o dată femeea cu mere... Cu ce-i mai rău omu ista
de cit celalt? Ce? Cela poate umbla fără bilet și
ista nu? Fiind-că aceln-i cu cojoc și ista golan? Aa,
are să-ți mînîvce banca ? Ori crezi că după moarte
o să ți se înalțe monumente.
— Cine mi te poftește să mi te faci apărătoare ?
Zice los’l conductoru. Pe acela-I cunosc, ie om gos
podar, scăpătat săracul, dar dumnealui, arată pe cel
înghețat, da, știu ieu cine-i. Un calic, un prăpădit.
— Ei, și dacă-i sărac, face femeea cu mere. Trebuie
să-l zvîrli? Ce ? loî-te, ce-a păcătuit? Calu, ori-cuni
merge în tîrg: o să mai fie unu. Inchipuește-ți că
aî luat gologanu. Ei, și o să-ți îngraș! supa cu asta?
— Da cine te cere martoră? Face cătră dînsa los’l
conductoru. Maî bine adă cinci capeîci și poftim biletu.
— Iaca, face femeea, alta acum. Știam ieu’că o să
vie și la mine, parcă-mi spunea inima.
— D’apoi ce credeai mată, zice Ics’l conductoru.
0 să te duc degeaba ?
Cum «o să mă duci»? Zice femeea. Mă duce
harabaua, nu tu. Și-o pus un bumb de alamă, și-î
mare și tare. Da, te țiu minte cînd ierâi belfer la Leizer Herș Darke, cînd duceai copiii în spate, cu cîte
o ulcică cu’mîncare. Și acu ce bați teapa cu bilet-smilet ?
— Va să zică vrei să te dau jos, cu coș cu tot,’
strigă înfuriat los’l conductoru și fluieră cătră vizitiu.
Jupîne Casriel,' stop.
Casriel vizitiul, opri tramvaiul.
— Dacă Iești așa de buna..., face los’l conductoru
cătră femee, și vrea să se atingă de. coș.
— Ce ? O iei în-serios ? Zice femeea cu coș. Haide
hai, să te văd. Aș vra să te văd că ridici mina asu
pra unei văduve sărmane, cu Șese copii, unu mai mic
de cît altul. Tu știi ce' mere sînt astea ? Numai- unu
D-zău știe, cît sînt datoare pe iele, n’am păr în cap.
Mă prostule, să te atingi numai de niine, că-ți sare
tot tîrgu împotrivă, nici moartea nu te scapă. AI fi
nevoit să fugi din Berdicev, tocmai unde a înțărcat
dracu copii.
Hai, jupîne Casriel, pașol. Face los 1 conductoru
cătră vizitiu. Si pornim «înainte.
„ _ «
— Cum îți plac daraverile mele ma ntreaba los 1
îi
vezi,
oșa-s
toți
dșezîndu-se lîngă mine. Iac’ așa, cum î. . - , ,
77
pasagerii. Cine are parale, merge pe jos, și cine nu
poate plăti, umblă cu tramvaiu, și fă-li ce-va, dacă poți.
_ Tramvaiul șe opri de la sine, și nici n’apucă los’l
să spuie ce-va, că întră în vagon un evreu bătrîn, orb,
Și P fetiță care-1 ducea de mînă. Orbul Iera stricat de
vărsat, fața-I iera arămie și avea albeață pe ochi. Fe
tița, tinerică de tot, iera într’un surtuc bărbătesc, si
avea niște mînî uscățive.
Orbul întinse gîtul și începu să cînte :
Ascultați a mea durere
A-zI sînt orb fur’ de vedere :
A-zI sînt orb.
Altă dată vedeam’ bine.
LuațI pildă de la miue:
A-zI sint orb.
— Oameni buni, zice fetița, dațî de pomană.
Cel cu cojoc pune mîna la buzunar, dar răpede o re
trage. Chipurile n’are^ mărunte. Cel degerat se face a
dormita. Femeea cu coșul scormolește de unde-va,
dintr’o Jiasma, un groș, și-i întinde orbului, ca și cum
i-ar da^o medalie de aur.
— Eî, ați căpătat d’e pomană, face los’l conducterul
cătră calici, îi petrece afară și flueră cătră vizitiu. Ju
pîne Casriel, pașol.
Și pornim înainte.
— Ei, cum îți place, îmi zice los’l conductoru așezîndu-se lîngă mine. Ia să cerc și să le zic ce-va, că
irii-ar da cu pietre în cap. Te joci cu calicii din Ber
dicev ? Drept îți spun: de cît conductor aici, de mii
de ori maî bine, nu belfer, dar și oher. Par’că știi
d-ta ce meserie cîneaScă ie și conductoriea asta?
Mai întăi de toate iești mai înjosit de cît cel m.i
înjosit. Insă-șl soră-mea, am o soră în Berdicev, nu
vra să vorbească cu mine: «Li te-aî vîndut lor, zice
îea, ca șmonducțor, scoțrgologanujdin punga bieților oa
meni, și iei bucata pîne din gura harabagiilor»... Și
bieții harabagii, ce fac? In fie-care zi ni otrăvesc cîte
un cal. Apoi, de palme nu maî vorbesc. Au jurat, ca
ori sa-mî frîngă coastele și să mă calicească, ori sâ-mi
joace un renghiu, ca să-l țiu minte cît oiu trăi... «Ce
aveți cu mine, zic ieu, nu maî sînt alțî conductori.’ ?
«La toți, zic iei,, o să vă frîngem mînile și picioarele.
Noi n’avem nevoe de traican în Bcdripcci.pSlosi-strâ.moșii noștri au dus-o cu harabagii și copiii noștri or
putea și Iei trăi fără tramvai...» Ei, acu fă-te conduc
tor, dâcă-ți. dă mîna. Și-aî să crezi d-ta, poate, că cine
știe ce am de-aicî. Atîta să aibă stăpîniî tramvaiului,
cît am ieii. Trebuie să știi d-ta, că primesc Zghil'n,
30 capeîci sau,80 banî, pe zi, cu mîncarea mea, cu
hainele. mele, cu tot al mieu. _Și apoi, cînd mai dă
bunul D-zău de vine vre-un controlor și prinde pe
cine-va fără bilet, maî plătesc și amendă. Așa-î ca
că
dintr’astă poți trăi și să mai ții și o mamă bătrînă ?...
Sss, mi se pare că îaca vine FeZt-7 controlorii. Vine
de la dlfutic casîeru... de la botez. Jupîne Casriel. dră- ’
guță, ia dă vre-o două bice calului, s’o îee maî repegior, ca dracu l-a adus pe controlor. Pașol. Pașol...
Casriel trage ’n marțoagă ca într’un poloboc deșert,
îear Velv’l controloru aleargă după vagon, dînd din
amîndduă mînile către conductor, ca să oprească. los’l
conductoru se face niznai, și tramvaiul zboară.
De-o dată... De-o dată’ se aude un pocnit, o lovi
tură a două oiști, răsuflarea a doî conductori, sudălmi
ce se pot auzi numai prin Berdicev.
— Holera, ciuma, lua-to-ar dracu să te îee, cu tata-tu
și cu măta și cu bunicu-tu și eh răzbunicu-tu, pană la
Adani.
— Vîrî-ți-s’ar oiștea în gît*să ți se vîre, și strîmba-ți-s’ar gura să ți-se strîmbe... mama matei.
1
■li I
i
ii
I
1
. i
j
'î
1
�78
revista
— Un’ ți-s ochii, pui de lele ce iești ? Cînd vezi
ca îeu-s pe dreapta, ce n’ai apucat pe stînga ?
— Da’ unde-i'scris, niangbsjtule, 6ă tu trebuie, să
mergi cehia și ieu hăisu ? Poate-i cojoeu pe dos,
mă ? Ieu ceala și tu hăisa ?
r— Vită proastă ce iești. Apoi de ce-s două linii?
Tu încoace și îeu încolo.
— Măgarule, da’ unde-i scris că tu trebuie să mergi
încolo și ieu încoace ?
— Știi una, lua-i-ar dracii ou liniile, cu vagoanele
și cu tramvai cu toț. la-n adă, Casriel dragă, o țigară,
dacă ai.
— Arde-i-ar focu cu tramvaiu lor cu tot. Da unde
am tutun ? Tocmai credeam că ai tu. Ia cată colo’n
buzunar, Azriel dragă, tu iești băiet cum se cade,
zău. Ce-ți mai face baba ? S’o mai liniștit ?
— Atîta s’o bată biciu. Atî a doar tace, cît doarme.
Pe In tine ce se mai aude ?
— ,Tot așa.
— Da’ rabla de cal ce-țî mai face?
— ’Dțică-să dracului sâ se ducă. Se teme de biciu
ca de foc... N’ai un chibrit?
Și-așa, se adîncesc amîndoî vizitiii în vorbă, ea ceimai
buni prieteni. Tot așa și cei doi conducători, stau prie
tenește de vorbă, până ce sosește Velv'l controloru,
vesel, de la botez, și face gălăgie.
— Bată-v'ar norocu să vă bată. Iear v’ați schimbat...
cojoacele ? Aveți noroc că-s a-zi cam cu chef, de la
botezu casierului nostru MoCie. Dar a făcut un botez,
mă băieți, halal să-i fie. Doar nu degeaba ie iei ca
sier... M’aș prinde și ieu. Mult mai bine de cît con
trolor, s’alergi ca un eîne după tramvai... Da’ trebuie
să porniți, măi băieți... Jupîne Casriel drpgă, fii bun
și pune calu îh ceea parte și întoarce-te la gară, iear
jupînu Azriel o sâ vie în urmă...
— De ce tocmai îeu, întreabă Casriel. Las’ Să se
întoarcă jupînu Azriel în tîrg, și să viu ieu în urma lui.
Jupîi.e Azriel, face controlorul. întoarce calu
și haidem înapoi în tîjg.
— Mai pune-țî pofta în cui, face Azriel. Să întoarcă jupînu Casriel la gară.
— Da’ să știu că crăp aici, zice Casriel, că nu
mă ’ntorc. •
— Da’ să știu că mă . lungesc aici, face Azriel, că
nu mă urnesc din loc.
— Vai de Capu.
x
,
capu Iui,
lor, ss’uiucstc
aniestecă femeea,, apucă
cosu
tAo Halal
ET., 1..! Ar.
cu mere și șe> rlS
da jos.
de -------mers. Gologani să li
dai. Să fi apucat pe jos, făceam păn’acum de șese
ori drumuîn tîrg. Trfâodn li-o trebuit, ptiu, la dracu...
Și femeea cu cqșu o iea apostolește.
— Cine-i femeea asta, întreabă Velv’I controloru.
— Nefiha, Nețiha vadana, n’o știi, răspupde los’l
conductorii.,
— Ei, ce facem, fac ieu cătră conductor. Aici o să
rămfr>em pe Sâmbătă ?
— Așa se vede, raspupde iei aprinzîndu-și o țigara.
Pe semne, gîndesc ieu, că trebuie s’o luăm pe jos...
îmi iau gîamandanu și-o apuc frumușel pe jos, iear
după mine banda de harabagii, cu chiote și rîsete.
'— Aha. Sfințiea sa n’o vrut să mînînce tâițej cu fa
sole ?... N’ai vrut să mergi cu un hârabagiu de rînd.
Ți-o venit pofta de. Iraîvan, hai? Fii mulțămit c’ai
scăpat teafăr, că nu te-a făcut plăcintă... Hai, sui
în’haraba jupîne, suie în care vrei, tot una.... Hiii,
baietani, huni.
Mă suiu cu. gîamandanu într’o haraba, și întru
în Berdicev cu mare pompă.
Șuloim Aleichem.
------- -
Debuturile Mercyei
--------- -------- ------------------ --------------- REVISTA n>EEI
79
. hrana și Mercy n’avea măcar trei nence st
într’însa pe-o poartă rea. Să fii frumoasă nu-i de-ajuns,
trebuie să ai noroc. Pe pavajul Londrei, fetele fru
moase cresc tot atît de strașnic ca și mîzeriea sau
ca și ploaea ce cade pe pavajul acesta, din cer. Uriașa
cetate Ieste Edenul desfrîului. La dreapta sau la stingă,
brTlteIfigea iea bine pe această mizerabilă, ânse hs
trîna avea dreptate. La urma urmei nuri X!£ poți să întinzi la întîinplare mîna, cu ochii închiși,
ea Pîne0’
^U8? Ceani’ nu dormise în patul iei și și iești sigur cu, peste două minute, vei pune degetul,
eilteaua iei de cîqie. Da îî va plăti, trebuea să-i pe-o fată proaspătă, care dorește să învețe meseriea
mai bine.
Jlâteasca, și iea privea pe bărbați în față. Dar aceștia
Trecînd pe la oglinda unui magazin, Mercy se privi.
P.o vedeau sau întorceau capul. Apoi, prea multe Iea se înspăimîntă de paliditatea feței și sărăciea îm
fete se adunau in pai tea luminată a trotuarului, și brăcămintei sale, .și-și zise că trebuea să spuîmînte
Bele nununat de frumoase, mari și mici, fructe coapte, pe alții dacă chiar iei îi iera groază de iea. Impletitrufandale, fructe verzi. Și acestea din urmă, cu fuscindu-se, șe întoarse îndărăt, tîrîndu-se spre Tamiza.
tele lor scurte, cu tahea subțire, cu părul lor bogat
De-a lungul cheiurilor mai întunecoase, nu i se va
câzîndu-le pe umeri, cu ochii lor mari, îndrăzneți, putea deosebi scofîlcirea obrajilor, nici noroiul după
aproape 0 inspaimintau, cuci iele își arătau, una alteia fustă. Vînatul vr’unui bărbat va fi mai. lesnicios.
sărmana iei fustă de institutoare, bătîndu-și joc de îea.
Podul Westminster o atrase. La mijloc, se sprijini
poate mai bine ar fi făcut să fi. mers în Leicester de parapet, neputînd merge mai departe. Sunau unSnii'are, locul de întîlnire al prostituatelor streine. spre-zece ceasuri la turnul gotic al Parlamentului. Mer
Acolea-și găsesc azil rămășițele noroiului de pe con gea de șase ceasuri și simțea un gol în minte ca și
tinent. Acele enorme Normande, Bretonele acelea co cum și-ar fi pierdut conștiința lucrurilor și ar fi fost
mune, acele Belgiene ordinare, acele slute Elvețiene, să moară. Loviturile sonore ale uriașului ceasornic, ră
acele Germane din topor, toate avînd cîte un media sunau în inima iei, în creerul iei, și i se părea că-și
tor, ies la iveală, făcînd o pată, ca niște ploșniți, în aude ceasul din urmă. Da, da, Iera ceasul care-i anunța
moartea tinerețe!, înmormîntarea trecutului iei, ce
mijlocul frumoaselor fete ale Albiomilui.
Se întoarse pe Saint-Martin’slone. Pămîntul vîscos, o repeta cele o sută de turnuri vecine.
Ce să. mai facă de-acuma cu vieața? Și, plecată
ploae măruntă, îi uda poalele, îi murdărea brațele.
Ghetele-! rupte, deschideau gura în noroi și iea își de-așupra apei negre, care curgea tăcută, sinistră, dînsa
•'"■'hise
ochii. Inse, acolo, în umbră, luci, de-o dată,
incbipuea
că
trecătorii
auzeau
zgomotul
picioarelor
închise
luv^-f------. -o
*
iei ude, cari făceau, în încălțările-! sparte: fiac, flac, flac, un drăgălaș cap blond. Copilul își întindea micuțele lui
flac. Apoi se întreba cu gț-oază, dacă omul care o va brațe: și o striga cu vocea sa duioasă: «mamă, mama a.
lua, o va sili să se desculțe, și dacă va trebui să-și Trebuea să trăească, pentru iei, trebuea să trăească.
scoată, față de iei, ciorapii iei murdari. Omul care o Și, celui dintăi om ce trecu, îi puse mîna pe braț :
«Domnule... ascultă». Vocea îi tremura atît de tare,
va lua... Unde iera acela oare ? Batea paveaua de
trei ceasuri și iera obosită cu totul Nu băuse în ziua că omul se opri. Iera un gentleman, de vre-o cinci-zecî
aceea de cît un ceai, dimineață, cu o tartină cu unt, și ele ani, îmbrăcat bine și cu înfățișarea cinstită. «Ți-i
foame» ? O întrebă iei. Iea nu răspunse, dar fața îi
simțea că-i vine leșinul.
Veseliea și bețiea umpleau străzile. De prin public- vorbea destul. Dînsul îi puse în mînă o piesă de doî
shilingi. Cum înse iea ședea nemișcată și mută, înă
houses, ieșeau femei împleticindu-se, cu cîntecul si surisul pe buze. Ar fi voit să fie beată, ca femeile a- bușită de rușine, dînsul se aplecă, și vâzînd-o atît de
cestea, pentru ca să uite o clipă, să uite, să uite... Ah, tînără, atît de plînsă, și atît de frumoasă, opri un
da, ar fi voit să-și înece trecutul, prezentul și viito cab care tocmai trecea.
rul în beție. Inse n’avea' nici un pitac. Ultimul ban1
Mistress Christall fu foarte plăcut surprinsă, auzind
i-1 luase în ajun tigroaica care îi îngrijea de copil,
txwși,
.j 0 trăsură oprindu-se la poartă. Se grăbi să deschidă,
ne fiind deprinsă, ca, cele lalte, cu toate manevrele
înfă- Șb introduse, cu mare stimă, pe gentleman in parlour.
vițiului, nu îndrăznea să oprească trecătorii cu î.Ză
«Felicitările mele, zise iea Mercyei, trăgînd’o de-o
țoșarea mai blajină, să le zică: «Tare mi-i sete, puiule, parte în coridor. N’ai de cît să voeștî. Acest gentle
da-mi, dacă vrei, un pahar de bitter-ale». Se poate spune
man ie cît se poate de bine, și strălucirea guineelor
cum-că ți-i sete, dar nici o dată cum-că ți-i foame. lui va colora în blond părul lui sur. A, ai o scri
Bîntuită de foame, iea prinse să zimbească în fine. soare»... O scrisoare. Poate că de la tatăl iei. A, de-ar
Zinibea mai cu samă bătrînilor, căci auzise de la o fi chiemat-o acasă, hsiceethome, pentru a sărbători cră
prietenă a iei de ',’pension, cum-că bătrînii se lasă ciunul. Dacă în sfîrșit ar fi îertat-o... Palidă și tremuprinși în cursă mai lesne de zîmbetul tinerelor. Li se rînd, iea rupse plicul și se apropie de becul de gaz
pare, șe vede, că vor găsi și culege de pe carnea lor din coridor: «Copilul a murit a-zi dimineață, sărmanul
fragedă, florile iubire!' risipite, odinioară în desfrîu. mititel. Trebuie numai de cît o guinee».
Și Mercey iera tînără. Avea dinți albi, ochi albaștri,buze
lei, ceri, ce ai, făcu, certînd-o, mistress Christall,
rumene, și de micuță prietenii tatălui său îi admirau grape Mercy că leșină. Fii tare. Uîte-te. Gentle
țieași blondul strălucitor al părului iei des. Dar, în sara vazin^
manul așteaptă. Par'că n’ai ști cum trebuie să te porți.
“ceea, nici ceriul ochilor iei, nici aurul cozilor, nici pur Scoala-te, scoală-te». Si, aruneînd o privire pe scrisoare :
pura buzelor, nici perna moale a sinului, nici șoldurile-i «Oh, disgusțing. Aveai un copil. Și mai făceai mofturi.
de hurie, nici pulpa iei de fee, nu atingeau, nici tineri, Ei, ă murit. Nu se putea mai bine. Haide, desbra“>cî bătrînî. In ajunul lui Christmos trebuie sa cumperi că-te-, iești atît de murdară, de desgustat lumea. Iți
darurî pentru soție, fice, surori, nepoți, nepoate, ve- voiu
voiu împrumuta
împrumuta un capot, și caută să fii gentilă. Gin^oare, amante sau logodnice, și nu ie timp
dește-te că ai să-mi dai trei guinee...»
amorurilor de stradă. Din toți acești oameni, .cari m
îl, France.
ahe împrejurări ar fi cerșit o privire din parte-i, nici
^l nuri hărăzi măcar un shiling.
. .
g
. Mercy nu știea că ie atît de greu m unelei zi sa
16 prostituezi. Meseriea aceasta“ie grea, și iea intra
frumoasa, ie
85 dat°«K i
Mercy ieși de-acasă pe la cinci. Ceaiul iera dat *
parlour, dar îen nici nu voi sâ-și atingă ceașca si
punse lui mistress Christhall ceea-ce-i răspunsese și ț
prînz: «Nu mi-i foame».
a
«Cum bine voești, fiiiss, zise house-keeper, înlățîn(i
din umeri: șase pence mai mult sau mai puțin la oV
coteală de trei livre, Ia o socoteală de 75 de franci, nu.y
lucru mare. Dar nu voesc să te silesc. Izbîndu buni
și mery Christmos: Crăciunul cu bine.
De-un ceas, marele căi ale orașului străluceau de lu.
mină, și, pe la tărăbi, se vedeau spînzurate căpățîni de
porc, încununate cu flori artificiale și cu cîte o'lăuiie
în gură, boi spintecați, împodobiți cu brad. Străzile
ierau niște rîuri de lumină. Vedeai figuri vesele și în.
cîntate de copii, și urechile ți se asurzeau de strigătele
negustorilor: Buy, bity, buy. Poftiți, poftiți, poftiți.
Mercy coborî Tottcnham court Iload, îndreptîndu-se
spre Ștrand. Auzise și iea că acolo iera locul de aretare
din centrul Wcst-cnd. O dată chiar, la brațul logod
nicului iei, în cele din tăi zile ale iubitei lor, pe cîndieșea de la teatru, sprijinindu-se iubitoare și plină de în
credere în brațul care trebuea s’o susție în vieața, văzuse,
cu groază și uimire, practicele lucrătoarelor de noapte^
cari umblau după muncă. Iea știea bine ce trebuea
să facă. Iera de-ajuns să privească bărbații în față, să
meargă sau să se oprească într’un anumit chip, fără
să mai aibă nevoe de alta. Dar meșteșugul acesta așa
de simplu, iera mai greu de cît își închipuise, 'Dînsa
pălea și tremura, își pleca ochii fără să vree, și, fără
să-și dee sama, iuțea pasul.
Străbătu de do ătrei ari Ștrandul, în toată lungimeaschimbînd trotuarul, oprindu-se Ia magazinele de biju,
terii, cum fac fetele, așteptînd ca un domn bătrîn să
le zică: «Vrei să-ți alegi ce-va,drăguță» ? Dar iea privea,
fără să vadă, cu gîndul aiurea, departe, de cealaltă
parte a Tamisei , în hudițile Deptfort-ului, unde, un
baby rumen și blond ca un înger de a lui Rafael, în
tindea către dînsa micuțele lui brațe, strigînd-o mamă.
Mamă, mamă. Numele acesta dulce îi umplea inima și o
stăpînea cu atîtaputereîncîto înecăplînsul și două lacrămi i se prelinseră încet pe fața iei slăbită. Dacă ar fi avut
și Iea o mamă, i-ar fi destăinuit taina-I și tatăl iei, asprul
presbiterian, păstorul satului Kent, nu i-ar li închis
pentru totdeauna ușa., Dar omul domnului'avea zece
fete, dintre cari iea iera cea mai mare, și, fiind îm
surat a doua oară cu o ferneee tînără, nu voea să aibă
o pildă rea în casă.
«Să-șiîngroape rușinea, răspunse iei la o scri
soare a iei de iertare, și să-și ispășească greșala prin
rugăciune și muncă». Munca? De ce să se apuce?
Nedeprinsă, ca toate. ținerile, misses, cu nici o muncă
manuală, nu se pricepea de cît să dee lecții. Piano,
desen, gramatică, limbi. Avea mai multe coarde la
arc. leată ce i se tot zicea, și iea se adresă : agenților școlari, Dar birourile lor ierau pline de insti
tutoare, precum șoșeaua iera plină de fete de petre
cere. Apoi îi trebueau certificate de bună purtare, și
ce certificate putea să dea această fată-mamă, care
își alăpta copilul? Pentru ca să trăească iea și să-și
poată întreținea copjlul, trebuea să-1 dee în mîni streineAșa cerea morala. Cu chipul acesta, putu să găseașca
o locuință respcctibilU și cîte-va lecții prost plătite?
atît de prost plătite în cît nu putea să-și plătească
nici gazda, și asta, în ajun, îi prezentase pentru a
treea oară, socoteala. Trei săptămîni de plătit odaea
(
■
ii
ii
?!
�REVISTA IDEE!
80
al oamenilor buni, al muncitorilor. Am făcut-o
.
oamenii buni, pentru muncitori». Aceste au f0A ,
mele-I cuvinte. Ou asta ne-a lămurit pozițiqa no„ ni'
față de Iei. Am înțeles, atuncea, că Czolgosz «ie
PrtetenuluÎ I. Marixesou.
noștri», că dînsul și-a dat vieața pentru noi muncit, M
că
’decl avem să-l înscriem și pe Iei în cartea ndn,?1'
îmi pare bine că iu sfirșit mi-aî scris o scrisoare și
în cartda noastră de aur.
..
încă o scrisoare minunată. Nici nu-tl închipui ce in
Astă-zl,
ca un rezultat al persecuțiilor îndreptat» ț
mi-a făcut cetirea acestei scrisori. Tu al perfecta drep
contra
noastră,
stă
mișcarea
anarhistă
mal bine Oa .5.“
tate, cînd zici câ starea muncitorilor Ie aceea-și ori-unde.
poate. Toate ziarele noastre apar mal îmbimDa, dragul mîeu, peste tot Ie mizerie, peste tot sintsu- deauna
tățite,
cu
mai
multe
pagini.
Prietenii
care
stăteau
fenntî, peste tot sînt contraste. Aice înse toate-s la culme. de o parte s’au apropiat, lupta și-a luat un avînt
mal mar
leatâ-mă iear în New-York, .în acest colqș, _ unde se
poate vedea urie șiea contrastelor în toata goliciunea lor. pună si dușmanii noștri încep a recunoaște?,, că ie
periculos
pentru
dinșil
orl-ce
mișcare
a
lor
în *?al
Aici vel vedea mizeriea cea mai colosalii pe deoparte,
tra noastră. DînșiI au observat, că persecuțiea ne adw
si pe de alta vel vedea bogilțiea cea mal colosala. .
ne
unește,
ne
concentrează.
Parlamentele
discută
le !
’ America Ie țara ..trusturilor», a marilor uniuni capi
taliste. America, sau mai bine zis Stutele-Unite, suit în contra noastră. Rezultatul va fi desigur nul,
cele mal de samă cîmpil, atît de roditoare, pentru capi chiar acel cari cereau asemenea legi, strigă a-zUnă f
tal. Aice controlează capitalul toate, nimic nu ie care periculos, că Ie fără rezultat favorabil.
Asta, ie cam pe scurt, foasta și actuala noastră 8itD
să nu fie controlat și exploatat de capital și exploatat
la culmo. Asa fiind, poți să-țî daîsamă că răni nule aice. ație, înainte și după afacerea Mac-Kinley. Toate grea
tățile
si persecuțiile au trecut și noi am remas și Vo *
Capitalul ’a conrupt, a înăbușit pri-pe avînt bărbă
tesc în om. Asta a fâcut-o peste tot, dar aice, în Ame remănea în luptă, atîta timp cît vă exista mizerie s
rica, mal mult de cit orl-unde. Nimic nu Ie serios aice, asuprire. Menirea'și datoriea noastră ie să luptăm păii’ii
nimenea nu Ie sincer. Totul Ie conrupt, Ie stricat. Oa ce lumea ne va înțelege, și, înțelegîndu-ne pe'hbi
meni, cari in Rusia au luptat, punîndu-șî vieața în joc se va înțelege pe sine, va înțelege cît Ie de înjositor
pentru binele obștesc, venind aice.au dezertat din miș de a fi rob sub orl-ce formă. Vom lupta pună ce din
care, sau au ajuns conrupți, fără simț, oameni de pungă toate piepturile va Ieși strigătul: «Vrenv libertate jn.
și nn de inimă. Acela care nule încă «american»,adică treagă, nețărmurită de nici o lege făcută de oameni
nu Ie conrupt, Ie numit «naiv», chiar de cătră acei cari numai legilor, juaturel voim să ne supunem, nu altora/
în alte teri au fost cei mal va jnici luptători. Lupța pen
De cînd sînt aice am învățat binișor limba engleză
tru pine fiind mai strașnică aice de cît ori-unde, Ie na am și tradus din Iea cite ce-va. Chiar iți trimet o mici
tural, se poate zice, ca sil fie așa.
traducere, pe care te rog să o dai prietenului. M.„ j|u
Acesta Ie, cam în scurt, spiritul pare1 domnește aice. i-am trimes-o direct, fiind-că ubjea săptămîna viitoare
Acesta Ie, în trăsături generale, spiritul' New-Yorkului mă voiu'duce la lucru, și, dacă nu lucrezi,înțelegi, că ie
în special. Poporul Ie mințit, amăgit mal cumplit ca cam greu de cheltuit pe multe mărci...
orl-unde, chiar și de cît în China..Ziarele otrăvesc aice
O. IiEONARD.
opiniea publică, o adorm cu cele mai tari narcotice.
Ntw-Jorl^
Februar.
Asta se vede și se simțește zilnic, sista ș’a văzut mai
cu samă cu cîte-va luni iii urmă, cînd cu'cliestiea MacKinley, cînd, în mijlocul sărbărilor expoziției, în mijlo
cul petrecerilor, a răsunat revolverul lui Czolgosz, un
tînâr, necunoscut ta revoluționar de nimeni, un tînăr
care pună mai an a votat pentru partidul republican,
partidul lui Mac-Kinley, și poate pentru Mac-Kinley*
jVîușoiu șiPiJZosîA: Mișcarea Socială, colecția complectă ■ 5—
Atît a fost de-ajuns, pentru ca ziarele să înceapă să
p. jrîușoiu: itemsta-Idcă, dela n. 1-10, colecția complectă 5—
zbiere in cor, împotriva libertăților,ce le avem pe-aice.
Ceă de făcut, roman, de iCernișevsky . ." â—
Cît privește minciunile spuse pe seama lui Czolgosz,
,ț—
Despre minie, de Seneca .... .................... 2-J
pe seama anarhiștilor, nu Ie mai povestesc căci ar fi ru
— Manifestul. Conin>\ist,, de Marx și Engels
șinos și chiar revoltător. S’au dat atîtea minciuni drept
— . Socialismul șit caracterele sale, de Deniș. . -t-50
declarații ale luî Czolgosz, în cît nu știam nici noi ce
— Socialism ulopicși socialism științific, de Engelș3 -59
atitudine să avem față de Iei.
- ’ llusia Itecoliifionară, de D-iia Nikitiria .1 . -50
Ziarele scrieau și cereau legi în contra anarhiștilor,
•
Liberlatca dec-ifgct'âre șidefiiscuție, de St. Mill1. -69
ațîțau mulțimea împotriva noastră. întrunirile ni se o-W
1 — ’ - Pușcăriile, de' Kropotkin ' . . ;. . '-i
preau, ziarele niîerau refuzate la poșta, oamenii au fost
' Metoda er-perimentală in-politica. . .
* . i—50
bătut!, omorîțl chiar de acest monstru c’u multe capete, po
.— ■ Determinismul- Social. Socialismul Belgian .■ -50
porul cum îl numește Șchakespeare.Presa,biserica,polițiea,.
, • r— . ( Propaga mi-a in- .Mișcarea , Socială. • . (
’ ‘755o
pună și școala, predicau moartea, ^ucigașilor?, adică a
— (bun se explică Aparliiștu . . . .
anarhiștilor, Cit-va timp, anarhiștii nu maiierau oameni.
— Emanciparea Feineel . . .... .
Anarhistul Iera o fieară, pe care Ieră dator să o,doboare
— Intime .
. . . ... . . , . .
orl-cine. Se arestau în masă, ca în Rusia, oameni cari p. ^osîq 1 Substratul patologic ut pesimismul conteinjioran ‘l-"
îndrăzneau să rostească în favoarea anarhiștilor măcar
— Despre influența biiprejururilor, de Lainurk 1-"
o vorba. Hiena scăpase din cușcă si alerga să sfăsie,
— 1 Idealul Tinerimii. Viitorul științei. Traducere —20
să bee sîime, alerga să se întreacă și să întreacă’pe
— ■ Determinismul
. i ... . . ..
20
toate fiearele, să arăte că Iea ie mal sălbatică de cît toate.
r—. Medicina Socială
. ,, . —l
"’*1
Cu încetul, înse, toate s’au liniștit. Ca formalitate, s’a J. jSkagu: ȚpudițiT: icoane dim.norod ; . . . ..
adunat un juriu de doisprezece, să-l judece pe Czolgosz.
, —,y iCiuma religioasă, de Most. . ...
Că aceștiea știeau dinainte ce aveau să iacă, asta ie
—
J'remurt jioT} de Kropotkin . . .
•
cuno scut de toți. Procesul a trecut cît se poate de iute.
Gh. Vârlanr-Gljijesca': Jertfele I.'ardlni, de Askinnssii . 4In această «țară liberă», nu s,’a permis lui' Czolgosz să
. 2Gr. Goilav: Lumina zlsiri, db Edtvhi Arhold .
vorbească, pe cind în Rusia absolută se știe ce 'discur }\nn’a' jViaria jMen'zthiCătre fele- . ■ .' ; . . , .
suri s’au ținut înaintea judecătorilor. Procesul a trecut,
Sn .fecior de țeran: Noua epistolie pentru mucitorlși■icrină'^-'-^
ziarele au mai mințit cît-va, până ce ziua fatală a eze- Solornon /bram: Destăinuirile unui' expulzat
’
cutărei sosi. Iu ziua aceea ablea am putut auzi cîte-va Jernard bazare: Despre. Antisemitism. . . . .
vorbe din gura osînditulul. Atuncea nu se mal putea
Grupul.SludeniiigrSocialișn, Paris:Antisemitism
minți, pentru-ca Ierau mulți oameni de fată. Czolgosz ceru /lușoiu și /osîn: Școala libcfă. ... . . .
'• , • FI'
să i se îngădue să spue cîte-va cuvinte, inse, fiind într’o
Cererile, însoțite de cuvenitul cost, se^vor^.țriineț®?.
țara liberă, nu i se învoi. Totu-șl putu zice aceste:
«wu-mijare n-lu de fapta mea. Am omorît un dușman
La Revista Ideel, 10, str. Epurilor, București*
Din America
BIBLIOGRAFIE
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE și
SI EDITUR/1
EDH
a MINER VA», STR. REGALĂ G.—BUCUREȘTL
REVISTA IDEEI
1902, April. No XVI.
6.
București,- Strada Epurilor, 10.
CUPRINSUL
juste, perfect îndreptățite. Iei au destul teren, ca să-și
ezerciteze verva, să-și pue în vază talentul și să-și
arete imensitatea și adîncimea gîndireî. Să creadă oare
Hn scop viatei. Â'EMis,
cum-că se vor distinge mai mult și că-i va prinde
flutura: Goltiie.
Xote din societatea de a-zl: Petroniu.
mai bine, daca se vor pune la luptă pe tărimul ad
pro^rosul: SCHILLER.
versarilor lor, și dacă vor alege, ca subiect de tratat,
Războiul și omul : O. Ml'IR.BEAU.
tot felul de bizarerii, în loc de subiecte referitoare
Idcon do patrie în cursul
il vrcmel: Cu. Ricuet.
la vieață, la interese vitale ? Așa fac cei mai mulți,
Incendiarul Berty.
Militarism A. France.
socotind poate că fac un lucru distins. Dar nu cunoaș
jln plebiscit.
tem ce-va mai fără rost, ce-va care să caracterizeze
mai bine o inferioritate mintală. Va sa zică, dacăn’ar
arunca unul o vorbă, de care să te poți anina, tu n’ai
avea ce spune. Și chestii palpitante, privitoare la ne
cazurile și la durerile noastre, la trebuințele noastre
Trebuie o stăruință neîntreruptă, aparte, pentru a de toată ziua, la aspirațiile noastre, nu mai fîințază
scoate din întrebuințare, pentru a scoate din deprin în lume. Și nu mai trebuesc pregătite spiritele să le
derile oamenilor, toate acele practici ce fac ca ac priceapă, să caute să le deslege. Nu mai sînt chestii
țiunea lor să fie cu desăvîrșire sterilă. Și dacă masa reale și chestii serioase, trebuie să ne scăldăm în lu
ie mai inertă și-i greu de scos din rutină, în împre cruri ușurele și-n diferite abstracții. Intr’adevăr, în
tre abstract și glumă și dispută, i’eata cercul în care
jurările actuale de vieață, privirile noastre sînt îndrep
tate cătră acea mică minoritate, ce pare a avea o che se învîrtesc cei mai mulți.
Ni se va spune, cum-că sînt atîtea mijloace, prin care
mare aparte, tocmai în aceste împrejurări. Inse ce
observăm la aceasta? O lipsă de control fără samăn se poate ajunge tot la acela-și rezultat. Necontestat. Și
n
’
am avea să zicem nimic, dacă n’am vedea făcîndu-se
și o naivitate nespusă. Pe de o parte iea afișază prin
abuz și dacă calea normală, n’ar avea pentru^noi nu
cipii și unele reforme, iear pe de alta, se lasă dusă dublu avantaj. Intr’adevăr, prin asta, nu se expune
de ori și ce, afară de afirmare de principii și urmă numai mai clar o opinie dată, ci se doboară, firește, ori
rire de reforme, în mod stăruitor. Destul ca un ad ce opinie contrară. Ceea-ce lipsește, în metodul acesta,
versar iscusit, iscusit tocmai prin faptul mărginire! ieste acel spectacol ce-1 urmărește lumea și după care
sale, destul ca un asemenea adversar, să arunce o piea- se prăpădește. Nu ie nimic deșănțat, caîiea'să facă
tră de încercare, să lanseze
„ „ wo, nerozie, pentru-ca,
, • cam.
haz. nu-i nici o luptă spectaculoasă. Dar noi nu vrem de
pionii concepțiilor noi, sa-și lese campaniea lor pozi- }oc să dăm reprezentată si nu voim să provocăm distrac
tivă, de propagarea concepțiilor lor, și sa alunece pe _ nimăruî;In speciâi voim să instruire, să dăm mulun teren strein, să se năpustească asupra unui adver- *imeî o hran- esențială( nu spunuL ș1? dacă avem de dus
sar, neapărat să-1 doboare, asupra unui adversar, a ca- ’rre un războif, războiul acesta avem să-l ducem în
rui nerozie, tocmai prin faptul c’a fo*t lua. a in serios
triva ignoranței
care hălăduim
cu toții,
Ci totale,
LULULU, în
iu U.UIC
uuiuumm uu
vuyu, și
și i s’a dat atenție, s’a prefăcut într’o cursă, sau mtr o nici de cum tn
ttq
onirovîlni*
în v-i.
potriva
aiurărilor iînrw
unor annmo
anume inci
inși.
stratagemă.
Aceștia pot să adune în jurul lor partizani cît- de
Ce mijloc altul putea să fie mai bun, de a deturna mulți și pot să determine curente. Dar nu-î nimic
niște oameni, voim să zicem aleși, de la o îndeletni alarmant aice, pentru că curentele lor sînt cu desăcire cu totul serioasă și cu totul utilă. Iei au pornit, vîrșire factice. La o parte, ast-feliu, toate acele mijdin capul locului, cu hotărîrea fermă, de a ajunge la
L loace ușoare, ce- pot să ne impresioneze o clipă, dar
un liman, la anumită țintă, și ieată-i, de o dată, opriți cari nu lasă nici o întipăriră adîncă, nu fixază te
pe loc și abătuți din cale, uitînd cu totul obiectivul meinic nici cum un mod de a vedea.
lor. A fost destul o întețire, o zădărire neroadă sau
P. SRișoiu.
vicleană, un cuvînt asvîrlit în vînt, pentru-ca, oamenii
noștri să se apuce la harță, să înceapă o nesfîrșită
UN PLEBISCIT
dispută, fără a mai ieși la vre-un capăt. In alt limbaj,
&
----Nu știm ce renu
felin ue
de cuicuie
calcule îșl
fac, um
dar vedem că mare
practica asta, se zice că însemnă polemică, și, cîte-o
iNU
iși mc,
Iror
ie
trimetem
revista, nu se grăbesc
dată, critică Inse schimbarea vorbei nu schimbă fon- pnrte 'din cei căror le
revista,
cum ca»..lsă-și achite abonamentul lor. Propunem
iul, care răroîne rău. Dacă caracteristica asta ar fi nu- nici de
------------mai a unor inși inconștienți, nu am avea nimic de zis. cetitorilor noștri, celor mal devotați, următoarea pro
blemă : Care cir fi mijlocul ccl mal bun, sau ce mijloace- mal
■Dar cînd vedem că practica aceasta ie proprie chiar bune ar fi, ca ccl rămași în urmii cu plata să fie aduși la
acelor oameni ce au menirea să orienteze pe alții, curent. Din partea noastră, înainte de a publica o listă
lucrul apare cu totul deșănțat. Pe de o parte sa re- generală, ținem la îndemîna amicilor noștri de pretu
spingi parlamentarismul, din pricină că-i numai prilej tindeni, cî'te o listă aparte, de toți neachitațil, din loca
de vorbe goale si prilej de dispută, iear pe de alta litățile lor. Cel ce vor socoti cu cale, să se ocupe, să-I
s* te angajezi în dispută tu însu-ți, lăsind de-o parte vadă, vor fi atît de buni să ne scrie. Desigur că altă
ce-va de cît reaua voință va fi împiedicat pe unii, pana
riispîndirea salutarelor tale idei, însamna nu numai acuma, să fie punctuali, pentru-că alt-feliu, n’am îndrăzni
a face parlamentarism ordinar, cum se face, ci par să punem pe nimeni în comunicare cu niște oameni cu
lamentarism de cea mai proastă speța.
_
dispoziții rele. Și nu ne-ar face nici o plăcere nici nouă
Camarazii noștri au o concepție de vieața a lor, să ne mai ocupăm de lei.
Revista Ideel
asupra relațiilor actuale iei au opinn aparte, opinii
H
I
SPIRITUL DE DISPUTA
!
”! i
�REVISTA IDEEI
82
REVISTA. ibeei
Libera Cugetare
Nici o dată, ca în ziua de a-zî, nici’ o data, n’a fost
sugrumat-o într’un cerc prea restiîns, in nnpo rivp
cu înțelesul ieî, ce presupune lărgimea cea mai mare
de vederi, pornita din libera si d:n.necontenita cer
cetare. într’adevăr, astă-zî, cînd lumina științei o po
zitive pătrunde tot mai mult manifestările mtiege
vieți, a fi liber-cugetâtoi nu-î .de.^“ț “ J*
1
ateu, cum se putea socoti în veacul al X\ UL.ea. Acum,
cînd notiunea de cauză și efect nu-i mărginită numai
la fenomenele fizice, cînd psihologica determinist» a
dovedit cu izbîndă înrîurirea mediului, mriunren îm
prejurărilor asupra cugetărei umane, mlaturind libe
rul arbitru, cînd istorica la o laltă cu sociologica ne
înfățișază faptele sociale, nu ca stupimte de voința
cezarilor, ci determinate de împrejurările economice
ale vremeî, cînd arta nu mai ieste nălucirea unor spi
rite inspirate, ci răsunetul de durere sau bucurie al
vremeî, a fi liber-cugetător acum însamnă a fi ce-va
mai mult de cît în veacurilor din urma.
Idolul întunericului, pentru științele atît de desvoltate, de astă-zî, nu-î numai idolul cerurilor, ci toțî
acei idoli păminteștî, pe cari în slăbăciunea minței
noastre, ni i-am putea făuri. Doctrina, ce ne-a încă
tușat gîndirea, maestrul, ce ne-a însuflețit cînd-va, socotindu-1 de absolut in părerile lui, însă-șî Teul nostru,
cînd l’am socoti de absolut, ieată idolii întunericului
de a-zi, cari stăpînesc mințile atîtoro, primejduind
propășirea umană, prin răstrîngerea liberei cercetări.
Căci, dacă o doctrină morală sau socială, nu-i de cît
închegarea cerințelor unei anumite vremi, oare nu-i
cea mai neertată greșala de-a rămînea vecinie închiși
într’insa? Ce-ar fi ajuns omenirea, dacă de-apururi ar
fi fost călăuzită, bună-oară, de doctrina aristoteliană,
ce nu înțelegea ființarea unei societăți fără robi? Va
fi fost de înțeles doctrina aceasta pe vremea lui Aristot, cînd anumite împrejurări dau naștere unor astfeliu de cerinți, pe care le întruchipa ideile acestui
fiilosof.In curgerea vremeiînse, împrejurările s’au schim
bat: cerințile cu Iele. Și vecinie între văzătorii, cei cari
s’au resimțit mai întăi de vîntul propășire!, au fost
liberii cercetători, neîndoctrinații, revoluționarii.
Dar, dacă-i neînțelept să te țintuești într’o doctrină,
cu atît mai mult îe fără judecată să-ți făurești un idol,
dm acel care, întâmplător, a fost resimțit mai înainte de
cerințele unei vremi noî, ce prinde a se zămisli în
sinul celeî ce merge către amurg. Opera acestuia nu
purcede dintr’o pornire a însă-șî cugetărei sale, ci pu
rurea-! zămislirea altor păreri,’ înaintașe lui. într’un
cuvînt, acesta nu-i de cît lupa, care răstrînge într’un
tot, mai lămurit, ceea ce se zisese mai mult ori maî
puțin vag înnințea-i, și care, tot o dată,^făsi tărîmulși
vremea în care ideile lui putură sâ priudă. Au putut
foarte bine să fie și înainte de dînsul inși, cari să fi
înțeles tot atît de bine cerințele vremeî sale, dar cari
nu au putut avea răsunet, pentru-că omenirea prea îera
sugrumată de cătușa vremilor ce se stingeau, Pănă nu-i
pregătit ogorul, zadarnic arunci sămînța: nu prinde,
sau o înăbușă spinii. Ie hotărît, în natură nimica nu
ființază răsleț, totul se leagă, se determină. A te în
china înaintea maestrului, care a putut prinde și în
fățișa firul vieței, într’o anumită vreme, însamnă să
te lipsești de putința ta de cercetare, șă-ți încătușezi
cugetarea, și, fără a pricepe prin tine, să înghiți nerumegat zisele altuea.
Nu mi.î puțin fără judecată ie să ducem încrederea
în leul nostru pănă la absolut, căci ar urma atuncy
să Hm stapînițî de noi însi-ne. Intr adevăr, firește-î *
fie-care din noi să avem deplina conștiința a îeul Uo
stru. Numai atunci simțumîntul, care deosebește ne'
om de vită, libertatea, numai atunci putea-va fi înf*e>
leasă, dorită. înțelegem prin libertate, neatîrnarea nu.
rală și materială a ființei noastre de un altul, nu și ne,
socotirea celor în afară de noi. Pentru-că ființa nonsorj
nu-i de cit o rezultantă, nu-i de cit răsfrîngerea obiec.
tivului, a mediului, ce ne înconjură. A nu ținea socq.
teală de obiectiv, de lumea din afară de noi, însamnă
a cădea în greșala transcedentalilor, socotindu-ne ieuj
în afară de fizic, de materie. Șțiințile pozitive au do
vedit înse isbînditoiiu, că subiectivul nu-i ce-va în
afară de materie, nu-î alta de cît manifestarea acesteia, la felii! cu imaginea din oglindă, care nu-î alta
de cît răsfrîngerea luminei corpului care îî stă înainte’
Numai în armonizarea leului nostru cu lumea din a’
fără, ne vom putea afla libertatea. Alegînd o extre
mitate, vom cădea în robiea altuia sau a îeului însu-și.
Vom încheeo, zicînd, că după cum idolul certurilor
nu poate sta în legătură cu libera cugetare, tot astfeliu, doctrina, maestrul și Teul însu-șî, acești idolî mo
derni, sînt protivnicî liberei cugetări, cînd s’ar lua
în absolut,neîngăduindu-ne cercetarea. A primi o părere,
fără să fi cercetat prin noî părerile înaintașe și cauzele
ce-au zămislit-o, însamnă să nu căutăm a ne pătrunde
de adevărul întruchipat în îea, ci s’o primim incon
știent, ca mai curînd sau maî târziii s’o părăsim, sau
să cădem în idolatrizarea celor ce-au conceput-o. A
cerceta prin noî înși-ne, ieară-și, nu însemnează ane
țărmuri în părerile noastre proprii, nesocotind păre
rile altora, ci a ne deprinde cu cumpănirea faptelor
ce. bat la poarta minței noastre, spre o mai luminată
pătrundere a noastră. A cădea în una din extremi
tăți, rămînînd țintuiți pe loc, îe dovadă că sîntem
prinși de boala slăbireî cugetărei, de bigotism. Șj se
cunosc urmările bigotismului. Robiți! de dînsul, fug,
se tem de tot ce-î nou, ne îngaduindu-șî, fiind-că nu
pricep, de cît ceea ce zice magistrul, de cît ceea ce
stă scris într’un cod, ceea-ce rumegă în neștire, fără
să cunoască adîncul.
Cugetarea îndoctrinatului, bigotului, nu poate fi de
cît răstrînsă, mărginită la. biblica ce i-a întunecat min
tea. Unde lipsește cumpănirea faptelor, domnește cre
dința oarbă, robirea minților la dogma, la doctrina
admisă. Libera cugetare, nu poate fi de cît în împo
trivire cu dogma, cu doctrina, ce-și făurește pururea
un ideal țărmurit, nepotrivit cu schimbările vremeî.
Numai printr’o cercetare neîngrădită a faptelor vie
ței, fără prejudecată, mintea ni se va avînta întru aflarea adevărului, inima ni se va deschide în fața-i,
și, seninî, fără vre-o legătură pătimașă, ne vom pu
tea socoti, cu drept cuvînt, cum-că cugetarea ni-î liberă.
Numai purtîndu-ne ast-feliu, ne vom putea socoti pu
rurea mai în aproprierea adevărului. Și, numai acolo,
unde cugetarea na îe înlănțuită, ca însă-și firea, omul
îe liber într’adevăr, și făcliea propășire! nu-î stinsă.
I. NeagD.
„REVISTA IDEEI“
Pe an, IO numere, 5 lei»
Revista- se, trimite exclusiv numdT la abonafȚ. Abotiauii'iilcb
se ror erpediea pe adresa revistei:
10, Strada Epurilur — Bucuroși’*
83
UN SCOP VIEȚEI
te fi vorba... Asemenea, cugetătorul Nordului, Tolstoi,
a avut lupte sufletești și gînduri de sinucidere... Iei
spune, relativ la aceasta:De cîtă-va vreme, vieța îmi'
îera o povoară, deși ierarn în vigoare și sănătos... Zile
întregi nu făceam nimic. Mă tirani prin grădină și
cugetam... Vedeam că-mi lipsea ce-va și nu știeam
tom, o®111’ n“ J.ns i'nmi nimic in virtejul asurzitor dar raCu timpul începui a slabi și u deveni maî palid...
gulat al infinitului. Știința inse ie prea rece, prea ce^..
Mă cuprinsese o melancolie amară... Vedeam că ceea-ce
rigidă... Suit unele chestii cari nu se mulțămesp făcusem până-acum nu maî avea rost pentru mine,
° rigiditatea științifica, cu formulele concrete alelei
Vieața care o dusesem pănă acum, arta care.o făcusem,
OlUul, deși atom, ieste mare la rîndul lui, in infini- nici una nici alta nu mă maî satisfăceau... Cu timpul,
tflt,ea atomilor din care ieste format. Privindu-1 relativ, gînduri
_____de
. sinucidere wxx
îmi ^ruuuuuru
străbătură p.
prin cap... Din
01ntil ie
c.dre 511 Știință ieste o clipă fericite îmi căzu îu mini, Bibliea, si.... îmi dete un
a infinitului de timp, insamna mult... Vieața ieste totul scop vieței... Da... Isi
găsi
scopul,
cugeti
,
:opul, cugetătorul Nordupentru om, si, sufletește vorbind, îea își are un scop. Cît
și, o dată cu iel,
iei, îel
schimbă si
iei îșî
îșî schimbă
și m
modul de-a trăi
timp *e?tl copil, _ vieața trece, fără să bagi de seamă... S1 modul dea scrie.
In frumoasa copilărie: jocurile, naivitatea, predomina
Din cea mai adîncă antichitate și pănă în zilele
rea prea mare a. imaginației și-a sentimentului, toate noastre, oamenii cu oare-care cultură, au căutat sa-șî
aCeslea fac ca zilele sa treacă repeio și nebăgate in dee un
«u Oscop
uup vieței.
viei.ei. Intemeetoril
intemeetorn de religii, ca: Crist
seama... Lai fiuinoasa și mult ciutața copilărie îșî Zarathustra,
Rtr;i Muhomed...
Mnhnma.i. cînd
eî«.4 ss’’au
aa reh'as în munți, ca
un termen... Ajungi la o vrista, cînd jocurile nu Zarathustra,
"
sau în pustii, ca Christ, n’au făcut de cît
nlOi au rost, cînd vieața se schimbă atît psilnceste cît au cugetat la un scop al vieței... Toțî și l-au găsit
și fizicește... Pe cînd te jucai, pe cînd îeraî pe băn și la mai toți constă in lupta peucru fericirea gene
cile școaleî, ceteai haiduci și basme... Mai pe urmă vin rală... «Iubește pe aproapele tău ca pe tine însu-ți»,
romanele senzaționale și literatura ușoară... Cu timpul zis’a sublimul Nazaritnean... Din antichitate și pănă
încetează și romanele senzaționale și literatura ușoară... în zilele noastre, mai toți cugetătorii si-au făurit un
leată-te adolescent, plin de vlagă șicu oare-cure cultură. scop vieței și au fost conștii de iei... Nu ironie și nici
Nu-i așa că zilele nu mai trec ca în timpul cînd ce egoism îera ceea-ce făcuse Socrate... Un lucru îl chiteai haiducii? Nu-i așa că vieața îți pare- mai grea,
nuea și plana de-asupra tuturor și acesta iera ade
călești mai plin de griji?... Acum îe timpul filozofiei, tim vărul și binele... Toți aceștia șimulțî alții, au avut un
pul cugetărei, timpul luptelor sufletești... Acum îe pe scop al vieței...
rioada de stagnare, de ezitare... Care-i drumul? Cu
Să vedem acum, bine înțeles relativ, care ieste sco
ce scop să mergi mai departe. în vieața? Rară scop? pul cel mai bun, scopul care să dea cel mai mare
Ieste aproape imposibil... Te-ar di’.ce chiar la sinuci Quantum de fericire... Dm capul locului putem spune
dere lipsa unui scop în vieața, dată fiind o anume că nu poate consta în egoism, calea care duce la floa
conformație psiho-fîzică... Exemplele sînt destule... Se rea exotică numită fericire. Omul Teste o fiiiif'i socia
știe momentele de ezitare, de dubiu ale lui Mill. A- bilă si scopul l>ii nu poate fi de cît in societăți si pen
cesta, nu îera departe de sinucidere, dm cauza lipsei tru societate. Pentru a se vedea mu bine aceasta, sa
unui scop în vieață. Apoi, cazul filozofului-poet Ni- presupunem cazul unui om retras îutv’un loc, unde să
etzsche. Acesta ieară-și îera gata să se sinucidă, dm nu vadă nici o ființă omenească. Va trăi, dar... cu ce
aceea-șî cauză. Un scop, un scop vieței îi trebuea- și scop? Cu nicii unul, desigur. Va vegeta pur și sim
fiilozofuluî-poet... Nietzsche, în aceste lupte sufletești, plu... Deci,
r'"’ îu "iei însu-și omul nu-și poate găsi un s :op
părăsește muzica, în care îera un compozitor, și în vieței. Acesta, ca să fie, trebuie să se resfrîngă în
cepe a devora tot ce s’a scris maî de seamă... Dm societate, în omenire... Ast-feliu fiind lucrurile, se vede,
ce în ce îe maî singur... De la o vreme părăsește șt aproape ca o axioma-, că scopul nu ponte fi de cît în
pe scumpul lui Wagner... Nu după multă vreme îl ve lupta pentru fericirea obștească, îu care lupta îți gă
dem scriind într’una și agitînd lumea... îșî găsise un sești fericirea ta proprie... Scopul fiind îu societate,
ie un non-sens a-1 pune în însu-și distrugerea acestei
scop vieței...
Un scop înalt, sublim, ieste cel pe care și-l croi societăți, cum fac blazați! și mizantropii. Omul, prin
Nietzsche, deși unora le pare egoist... Priviți-î chipul, faptul că se naște, trebuie să trăească... Nu urmează
“cum cînd calea i-i făurită... Un cap mare, c’o frunte de-acoleu îuse că trebuie sa trăească în detrimentul al
înaltă și falnică, ca o citadelă, cum zice Zola, cu un păr tora... Nu. Se înșală amar cei cari clipesc șirețî din
neregulat și cu doi ochi extrem de serioși, de supe ochi și se netezesc ușor pe burtă, crezînd c’au găsit
riori . Ah, ochii ceia... Seriozitatea nebună din iei ieste cheea vieței, care, după ieî, constă îu cel mai josnic ego
finită c’o bunătate sfintă... Nu... Sînt greșiți cei cari ism. Iei zic: bunătate, fericirea generală?... Ce visuri...
11 cred pe filozoful-poet, egoist... Cugetătorul Lichten- Se înșală înse amar cei cari clipesc șirețî din ochi.
JȘrger spuse despre iei: Nietzsche îe tipul Brand Nu... Iei n’au găsit cheea vieței, ci mijlocul de a dis
J1» Ibsen. Nietzsche ie omul sublim, care și-a sacri- truge vieaf-ti. Repet, repet încă ’o dată, că uu in egoism,
ucat totul și toate pentru fericirea universală. A pă în a trăi exclusiv pentru sine, ci în altruism și bunătate,
răsit arta muzicală, a îndepărtat iubirea, mila și tot constă vieața și fericirea, atît individuală cît și socială.
Se vor mai netezi ieî cît-va pe burtă, oamenii din
Ceea-ce îl putea opri din cale, și... cu inima sîngerindă
•l cu picioarele sdrobite, a mers înainte, mereu îua- rpeța aceasta, dar, de la o vreme, vor prinde a slăbi,
pe calea făurită de iei... Nu... Filozoful-poet Niet- căci' inconștiență lucrează la distrugerea lor... Acest scop,
Jche nu ieste egoist, strigă Lichtenberger. Și, într ade- care constă în lupta pentru fericirea obștească, din
ab Lichtenberger are dreptate. Prea marea înălțime care rezultă vieața și fericirea ta proprie, ieste foarte
eteascu a unor oameni, ie luată drept egoism. Niet- bine schițat de Tolstoi, într’un tip al romanului său
«Resurection». Ie vorba de acel Necludow. Un prinț,
?cllfc înse, asemenea acelei apariții par’că transcedeutale,
^romanul «Ce-î de făcut», a luiCernișevsky, asemenea care îșî petrece vremea prin saloane, cu nimicuri, cu flea
]- e uî -Rachmetoff, în fața căruia tremuri și admiri, curi. Acesta, aflîndu-se, odată, dm întîmplare, la o mă
te un om sublim, la care numai de egoism nu poa tușă a lui, face cunoștință cu o copilă tânără, numita
1
*l
4-
i; l-j
’■
jl
I
■!
�8-1
REVISTA IDEF.I
Natura
Katușa. Dînsul începe să-i facă curte, cu scop de-a o
aven... încetul cu încetul, Katușa, prinde a-1 iubi, și...
într’o dimineață, în pornirea iubitei, copila i se dă. Necludow înse, odată ce și-a satisfăcut animalul, aproape
nu mai dă nici o băgare de samă acelei tinere copile,
Natura... Iea ne’mpresoară, ne cernește, Tea ne a,}
a cărei inimă batea pentru iei. La plecare, îi dă, ca din toate părțile. De o potrivă de neputincioși «î^
celei din urmă prostituate, o sumă de bani, voind a-i fie de a-T înlătura constrîngerea, fio de a pătrunde
plăti carnea. Dînsa roșește, refuză^ dar... iei îi lasă adine în sinu-T. Fără să ne întrebe, fără să ne dee^i
banii în sîn și pleacă într’ua răsboiu din Caucaz, fără știre, Tea ne Urăște în vecTnieu-T vîrtej, unnîndu-șt n,
a fi mișcat de lacrimale iei... Katușa, fiind aproape ’feliu calea, și, nelăsîndu-ne de cît atunci cînd ne afiăm .
să nască, se pregătește să plece de la mătușa lui. Nu de obosală. Pururea Tea creează forme nouă-. ceea^
ființază nu a mai ființat nici cînd: ceea ce-a fost nn 'Ce
după multă vreme Necludow se întoarse.
Și, după ce stătu cît-va timp iear la mătușa lui, se găti mai fi nicT o dată: totul Te nou, fără ca pentru acea^
de plecare. Katușa, alergă cu copilul la gară. Prințul nu-i să înceteze de a fi vechia. Iea pare a fi orînduit tot?
aruncă nici cel puțin o privire, și se urcă în vagonul pentru individualitate și n’are nici o grijă de indiobj
luxos care avea să-l ducă în vieața lui plină de viții... lea pururea clădește, necontenit distruge, și nimeni nul
Katușa desperată, pătrunsă de durere, fugi să seagațe de cunoaște atelierul.
tren, dar... căzu lapămînt cu copilul...pierzîndu-și cuno
Natura se manifestă prin copii. Dar mama, oare unde-T»
ștința. Ast-felius’au despărțit. Iei aplecatîn centrele mari
ale țărei, iea în lume, după pînea iei și după pînen co Artistă fără pereche, Tea trece de la materiea cea
pilului. Unde-a ajuns? La bordel, unde ajung toate de simplă la contrastele cele maT felurite, atingînd, far{i
sama iei, și de copil iu mai întrebați... Acum nu o nici o sforțare vădită, desăcîrșirca supremă, dobîndind
mai chiema Katușa, ci Maslowa... Ca să scurtăm, din perfecțica cea mai îngrijită printr’o procedare pururea
ce in ce decade, și... ajunge pe banca acuzaților, între gingașă. Toate operele Tel îșT au caracterul lor propriu
criminali... Fusese învinuită de-o crimă care n’o făptuise toate 'fenomenele ici exprimă, în parte, o idee originali
iea... Necludow, din întâmplare, face parte dintre jurați. și, totu-șT, toate creațiile Tel poartă pecetea unităței. ’
Iea, Na slova de a-zi, nu mai cunoaște pe prințul de
Natura are într'însa o vieață, o prefacere, o eterna
odinioară. Ii crescuse barba și se schimbase mult. Iei
înse o cunoscu, și... ca prin farmec, văzu, cu ochii mișcare, și, totu-șl, nu înaintează nici cum. lea se pre.
schimbă necontenit, Tea nu cunoaște odihna, n’ure idee
înțeleptului, tot ceea-ce făcuse pănă-acnm... Văzu că,
dacă acea nenorocită ieste între criminali, asta se da- de asta, i-T groază de odihnă. Iea ie ni strămutată: pasul
torește numai lui. Da... Iei, iei a stins vieața unei fi- i-T măsurat, abaterelc-T rari, legile lei sînt fixe. Iea lași
inți, a unui copil... Se hotărăște s’o scape. Cu toată s’o modeleze ori-ce copil, orT-ce nebun s’o critice, să treacă
munca lui, nu izbutește înse de cît să-i ușureze pedeapsa, prostește de mii de ori peste Tea, fără să vadă ce-ra.
care consta în deportare la Siberia. In rimpul jude- Iotul o mulțumește, pretutindeni Tea Te la Tea acasă.
căței și înainte chiar o vede dese-orî, și... încetul cu
Te supui legilor NatureT chiar împotrivmdu -te lor. Aîncetul îi ridică moralul, moralul iei. care, la început, l’a juțl Natura chiar și atuncea cînd o contrariezl. Totul
primit ca o prostituată, cu zîmbetul pe buze, lovindu-1 ce face Tea, ie cît se poate de bine, pentru-că, ori-ce act
peste pulpe și cerîndu-i bani de tutun. Iei nu se descura al TeT Te necesar. Iea zăbovește, pentru a se face dorită:
jează și isbutește a o face din nou să-l iubească. A- Tea fuge, să nu te saturi de Tea. Graiul și cuvintele îi
juns aici se decide a o urma în Siberia și a o lua de sînt necunoscute, dar făurește limbi și făurește inimi
soție. Iu timpul acesta, lui Necludow i se arată, ca prin ajutorul căror dînsa vorbește ș> simte. Iubirea fi
fntr’un tablou, toată vieața absurdă care a dus’o pană Teste coroana. Numai prin iubire te poți apropiea de Tea.
acum. Se mira cum de-a putut trăi ast-feliu, și... încercă Iea lasă lipsuri între ființe, dur voește să împărăcheze to
o schimbare radicală. Iși face un jurnal intim, de tul. Dînsa a izolat totul, pentru ca- totul, să reuneased.
vorează tot ce se scrie, de seamă, se retrage din In ochii TeT, cîte-va picături sorbite din cupa dragostei
lumea în care a trăit pană acum și întră în lumea o- răsplătesc cu desăvîrșire o întreagă vieață de muncă.
ropsiților... în lupta pentru binele obștesc.. Moșiile și
le împarte ț rănilor, după teoriealuiHenry Georges...
Natura-T totul. Dînsa se răsplătește, se pedepsește înoprind pentru sine numai ceea-ce ierajde absolută nevoe... să-și. Iea îșT ajunge sie-șT în bucurieșiîn durere. Ie aprigii
Cînd a fost oare mai fericit acest prinț: cînd fre- și iertătoare, blajină și grozavă, neputincioasă Și-a M
quenta saloanele, sau acum cînd a ajuns om conști puternică. Pururea dînsa cuprinde totul. Pentru Tea mei
ent, conștient de vieața lui, de rostul lui pe pămînt ?... trecut, niciviitor: pentru dînsa prezentul Te etern. Dînsa
Negreșit că acum, pentru-că acum trăește.'pună acum ie bună. O proslăvesc în toate operele TeT. Ic înțolea]^
a vegetat... Iei spune, relativ la aceasta: Nici odată și pacTnică. Nu i se poate smulge nici o învățătură, nid
nu m’am simțit atît de fericit și nu mi-a fost vieața un dar, pe care n’ar fi gata să-l dea cu dragă tniniaatît de intensă ca acum... Și mai adaogă: înainte, car Iea le vicleană, dar cu intenții bune, și cel mai bun
netele mele ierau goale și căutam să-mi omor vremea cru Te de a nu lua aminte la vicleniea Tel. Dînsa-l eoni’
în cărți de joc... Acuma înse, acum carnetele mele sînt plectă și cu toate acestea pururea neisprăvită. Ceea-cețacc^
pline de note și timpul mi-î foarte scump... Ast-feliu poate face orT-cînd. lea se arată fie-căruT sub o
ieste acest regenerat... Și-acum, ridicați-vă, tineri, din aparte. Iea se ascunde sub mii de nume, sub mu
melancolie și stagnare, căci nu ie vreme de pierdut... denumiri, și-T pururea aceea-șl.
Ridicaț-vâ, ndicați-vă într’una, tineri ai viitorului, voi
Natura m'a adus pe lume, natura mă va face să l,^e
cari ați găsit cheea vieței, cari ați văzut cu ochii în
țeleptului ce ieste vieața... Ridicați-vă, ridicați-vă și din lea. Am toată încrederea într’însa: Tea poate disp^^
mergeți de luminați noroadele și întinde-ți mînă de de mine orT-cum: nici o dală dînsa nu va putea « »
ajutor oropsiților. Haide tineri, cuci nu ieste vnnee de disprețuească sau să-șl urască opera. Nu-s Teu acela ea
pierdut... Da... Mergeți, mergeți, tineri ai viitorului,
vorbit de Tea: nu, drept sau nedrept, lea Te aceea
rac/, cu voi și prin voi Tesle fericirea...
spus tot. Toată vina și tot meritul Te al Tel.
Nemis.
Revista
flote din societatea de a-zi
gocie^ll^®tt de u-^i cu mizeriile unora
Și păcatele al-
întunecoasa dispare. Ie netăgăduit, că munca a fost
arma ce» mai Sigura prin care omul a învins toate gre
utățile din cale și sa ridicat la treapta de civilizație.
je DStă-zi, ca adevărul i-a servit de călăuză în desv0|tare, și ori de cite ori adevărul a fost învăluit de
„orii ignoranței și ratucirei, nu după multă vreme,
i apărut strălucind cu mai multă putere. In societatea
je ustă zi, se. constată, că tocmai aceste principii fun
damentale sînt călcate în picioare. Cum dar să mai
„uteni admite tăinuirea unei societăți, cure ie șubredă
ji atacată la temelie?
• Qbservînd mai cu luare aminte, diferitele ramuri
de activitate ale societăței noastre, vedem că în unele bîntue boala ignoranței și-a egoismului ordinar,
cu în altele bîntue boala lipsei de conștiință, iear cînd
ie vorba de mașina guvernamentală, iea sufere de toate.
Funcționarul, fie mare sau mic, fiind mai optimiști,
să presupunem că ie în stare să priceapă rațiunea de-a
li a funcției lui, înse iei pierde din vedere lucrul acesta
încă de la început, și nu mai știe altă ce-va, de cît cum
să speculeze pe nefericitul pe care nevoea și întâmpla
rea l’a adus să aibă de-a face cu iei. Și ie îndreptă
țit să facă toate astea, și să se folosească de ori-ce
împrejurare care-i produce ce-va, fiind-că peste cît-va
timp cade guvernul, și cu iei și bieata slujbă, și-n
opoziție ie greu, dacă nu ieste asigurat cu nimic.
Reprezentanții poporului, îi promit cîte-n lună și-n
soare, înainte de alegeri. Iei vin aproape la fie-care
alegător acasă, îmbrățișindu-1 și sărutîndu-i copiii,
de crezi că sînt rude sau prieteni de cînd lumea. Și
cînd te gîndești, că toate astea țin numai pănă la alegerî. După alegere, s’a schimbat ordinea lucrurilor:
acum d-1 mandatar nu mai recunoaște pe alegător,
iear cînd ie vorba de interesele luî... o, ie o copilă
rie să mai voibim de iele. D-1 mandatar știe acum,
ca are să fie salutat și arătat cu degetul pe stradă,
știe, că are de căpătuit cîți-va nepoți stupizi și le
neși, cu ce-va slujbe plătite bine, și mai știe, și
asta mai bine de cît toate, că are să-și încaseze re
gulat diurna, fiind-că, dacă a uitat așa de repede pe
nenorocitul, pe care l’a mințit, l’a înșelat, nu uită
să-și iea plata... ininciunei, înșelăciune! lui.
Civilizațiea tinde să îmblînzască așa zisa «luptă pen
tru existență», s’o facă să dispară dintre om și om,
s’o reducă numai între om și natura înconjurătoare.
Și lucru curios, nici o dată poate nu s’a văzut luptă
mai violentă ca în societatea de astă-zi» Descoperirile
Științei, în alcătuirea de astă zi, dacă aduc vre-o îne8nire în traiu, acea înlesnire nu ieste adusă de cit
b°gaților... Pentru mulțime, toate aceste descoperiri,
“u, sînt de cît arme, cari se îndreaptă
_xR eîn
------— iei.
contra
^ăci, la urma urmei, ce sînt concurențele și falimenesplică
faptul
așa
de
răspândit,
că fieCum se
neguțător,, fie-care meseriaș, luptă cît poate mai
— —
să înlăture
pe alții de a întră f„
în hrAncln-i'.
breasla-i, îenră
leara
J® ceiintrați, dacă nu cată să-i zugrume, apoi îi dușaRește și le dorește moartea în tot ceasul ?
. In Societatea noastră se iea ca mijloc de-a piețui,^ se
ea ca noțiune, prin ajutorul căreia poți sa traducii in
5“htate ori-ce voești, banul. Banul ieste idolul adorat,
în fața căruia se prosternează cei mai mulți.
ideei
85
Dacă munca ta, producțiea ta, n’o poți transforma nu
mai de cit în ban, mori de foame cu iea. Intr’atît s’a în
tins domniea banului, în cît și producțiile intelectuale,
creațiile de imaginație sînt cuprinse în stâpînirea lui
k tot puternică. Astă-zi se pune stavilă învățâturei,
sub pretext că nu se mai caută, îe prea multă
marfă pe pieață, în raport cu numărul cererilor... Dacă
Și de~ învățătură se poate speriea cine-va, că ie prea
multă, că se prea raspîndește. Din contra, ar trebui
să ne căinăm, că nu ie cîtă trebuie.
Se caută să se speculeze învățătura, să se vîndă ca
marfă, această îndeletnicire nobilă cu năzuința excluzivă a binelui general, și așa de nepotrivit ie cuvînțul^ marfă, pe lingă cuvîntul învățătură, că nemijlocit
îmi vine în minte admirabilul pasagiu din Elisee Re
dus... «La cîte miliarde ar fi avut drept Descartes și
Bacon, pentru căile pe cari au îndrumat lumea știin
ței? Vechimea ne-a lăsat o legendă minunată, aceea
a lui Archimed, care, aflîndu-se în bae, și măsurînd
gradul de afundare a unui corp, rămase ca trăsnit,
de concepțiea legei sale, asupra greutăței specifice a
corpurilor... Socotiți, că Archimede gîndește la talanții de aur, cari ar fi putut să se ducă să-i ceară ti
ranului Hieron, ca răsplată a geniului său ? Iei sare
din cadă, aleargă pe ulițile Siracusei și strigă: «am
găsit, am găsit»... Ecoul acestui strigăt de bucurie
ajunge pănă la noi. Cu cît un fapt stă mai sus în or
dinea intelectuală și morală, cu atît îți vine mai greu
să ceri plată pentru iei. Ce să zici de-un medic, care
ține o vieață de om în vîrful scalpelului său, și care
începe prin a întinde mîna, ca suferindu-1 să-i pue în
mînă o mpnedă ? Dar poetul, care, în prada unei gân
diri, învățatul, care nu mai poate de bucuriea unei
născociri, aștepta-vor oare hotărârea fiscului și stator
nicirea unui tarif, ca sa li se declame versurile ori
să li se vestească noul adevăr» ? Se subvenționează
înse întreprinderile josnice, se întrețin pe contul sta
tului lingușitori și slugarnici. Școala sărbătorește pe
cei istoviți de examene, pe mașinele reproducătoare
de formule, pe inepți și pe cei lipsiți de-o individua
litate proprie. Idealul iei ie supunerea oarbă, fanatis
mul pentru formele actuale. Iea pregătește din tine
ret acele legiuni docile și fără suflet, ale statului. Unde-i înse gîndirea liberă și cultul adevărului? Unde-î
admirațiea și entusiasmul pentru a tot ce-i mare și
frumos? Incotro-i templul în care se predică despre
aceste lucruri sfinte?
Cînd dar, în pătura orășănească se petrec ast-feliu
de lucruri, să nu ne mire, că elementul de la țară,
marea masă populară, pe spatele căreia se înalță și
se susține tot edificiul statului, ieste ținută în igno
ranță. Țăranul înșelat și disprețuit la oraș, necinstit
și speculat de ciocoiu și autoritate acasă, înfundă cir
ciuma, și bea, dacă mai are ce, pănă își bea și min
tea. La urma urmei, numai circiuma ieste singurul li
man pentru iei. Și se vorbesc atâtea, de cătră vînturătorii de vorbe goale, că țăranul ie leneș, că țăranul ie
putred de viții, tîmpit din patima băuturei, iei biciu
itul, oropsitul de toți, exploatatul. Dacă cercetăm me
diul intelectual, de la care ar putea să învețe și iei
cîte ce-va, găsim, că ie format, acest mediu, din tot ce-i
pleavă, din tot ce-i drojdie în societate. Preotul, care-i
atît de respectat și ascultat, ar putea să învețe, să
moralizeze: îi trebuie numai bună voință și pricepere,
învățătorul, în zilele de lucru cu școlarii, în cele de
sărbătoare, cu oamenii mari, ar putea să facă tot ce-ar
trebui să facă și preotul. Pe unde, din norocire, a început
cîte-un învățător priceput și harnic, se văd schimbări
uimitoare. Dar unde-î acel stimulent nobil, acel scru
pul sufletesc, care se chieamă împlinirea datore! ? Fiind-
�revista tdeei
86
revista ideet
tîmpește, mai mult de cît. lunrine?ză.
,
lear cînd se găsesc oameni, minați de dorn
_ -ș
împlini datoriea. cînd se găs-se onmtni cu apostolica
misiune de-a propaga adevărul, statul găsește de cu
viință să-i oprească, siî-i amenințe, sub pretext, i arăspîndesc- idei subversive. Firește, 5a ulei e u'spnidite, aduc inevitabil după-sine lumina, și lumini, cin
dreptate si desrobire. Regimul actual ie regimul, pri
vilegiului,’ regimul exploatare!, și exploata și pri
vilegiul nu pot să dăinuiască de cit unde-i ignoranța.
Lipsa e pîn-, înse, se resimte dm ce m ce mai mult,
mizeriea devine spăinuntă ton re, munca dm cale afara,
munca nesănătoasă, înghite < ' într’un mormint. in
floarea vieței. sute de mii de oameni. Durerea, muta
pană acum, capătă glas și cere schimbare. Cupa su
ferinței si-a mizeriei, cere dulceața și fericire. Și va
veni neaparat acea lume, în care nu se va cunoaște
de cît binele și înfrățirea... Semne prevestitoare, suit
pretutindeni, trebuește numai pregătire.
Petroniu.
Un Dialog
— Ce curioasă se arată nursa, de acolea, de sus.
Pare că ai lua-o într’o mină. Cînd veți șterge-o de
pe fața pămîntuluî, de-o dată?
— De cenevoe? Voi vă dis'rugeți singuri. Di, da,
voi lucrați pentru noi, fără să băuniți... Sînteți vre-o
cîți-va uzurpatori, cari expropriați m-asa poporului.
CÎnd vă va fi de-ajuns, nu vom avea de cit să vă
expropriere și noi... Ori-ce acaparare, ori-ce centrali
zare duce la colectivism. Ne dati o lecție practică,
după cum marile proprietari, cari absorb peticele de
pamînt, marii producători, cari înghit pe lucrătorii pri
vați, marile case de credit și marile magazine, cari
omoară ori-ce concurență și cari se îngrașă din ru
ina micilor bănci și micilor prăvălii, sînt o îndrumare
înceată, dar sigură, spre noua stare socială... Aștep
tăm să putrezască totul, ca modul de producție ac
tual să ii ajuns la starea nesuferită a celor din urmă
consecinți. Atuncen, și burgheji și țărani ne vor veni
în sprijin.
— Dar, în sfîrșit, spune-mi și mie ce îe colecti
vismul acela?
— Colectivismul, ie transformarea capitalurilor pri
vate, cari trăesc din luptele concurenței, într’un capital
social unitar, exploatat prin munca tuturor... închi
puiți o societate în care uneltele de producție sînt
proprietatea tuturor, în care toată lumea lucrează,
după priceperea și puterea ce are, și în care roadele
acestei cooperări sociale sînt împărțite între toți, după
muncă. Nimic mai simplu, nu-î așa ? O producție
comună în uzine, în atelierele nației. După aceea un
schimb, o plată în natură. Dacă se întîrnpla un plus
de producție, se păstrează în depozitul public, de un de
se iea pentru u umplea neajunsurile- cari se pot ivi.
Ie de făcut o balanță... Și asta, ca dintr’o lovitură, dă
jos copacul putred. Nn mai ie. concurență, nici capital
privat? nici așa dar vre-un oare-care soiu de afaceri, co
merț, sau tîrgurî, sau burse. Ideea de cîștig nu mai
are nici un înțeles. Isvorele speculați.-f, veniturile dobîndite fără muncă, sînt secate.
— Ho, ho, asta ar schimba obiceiurile multora.
Dar cei cari au venituri acum, ce-avcți să faceri eu
dînșii? Bună-oară cutărui bogătaș, ii veți lua miliardul?
— De loc. Ii vom rescu npăra miliardul prin bo
nuri de îndestulare, împărțite în anuități. Și r ată, aceri
capital imens, înlocuit printr o bogăție de mij|On
de consumație. In mai puțin de o suta de ailî
boritorii unui atare bogătaș, vor fi reduși, ca și
lalți muritori, la munca personala, pentru-că an ,-*
tățile se vor epuiza o dată, no mai putîndu-se caJ*
taliza economiile silite, prisosul acestor colosale UrP1'
vizii, admitînd chiar că s’ar păstra neatins dremri
de moștenire... leată ceea-ce șterge de-o data n
numai afacerile individuale, societățile de acționari ?
somațiile de capitaluri private, ci toate isvoarele
directe de venituri, toate sistemele de credit, înintll'
muluri, chirii, arende... Ca măsură de valoare nu-, J'
cît munca. Salarul, firește ie suprimat, în starea câni
talistă de a-zi ne fiind nici de. cum echivalent cu
dul ezact al muncei, de oare-ce salariul nu reprezintă‘
nici o dată de cît ceea ce-i strict necesar muncito
jiului pentru întreținerea zilnică. Și trebuie să rec^
noaștem că starea actuală ie. singură de vină, daej
patronul cel mai cinstit ie nevoit să se supue la as.
pra lege a concurenței, de a-.și exploata lucrătorii
d că vrea să trăiască, le de distrus întregul nostul
sistem social... Ah, bogătașul, copleșit de grămada
bonurilor sale de îndestulare. Urmași-i. ne dovedind
să mînînce totul, siliți să dee și altora și săpuemînn
pe sapă sau pe o altă un altă ca și ceilalți.
— Bine, dar toate astea n’au să se întîmple doar mîne,
— Negreșit. Sîntem în perioada de trecere, în perii
oada de agitați?-. Poate vor fi violențe revoluționare. Astea-s adesea de neînlăturat. Inse exagerările, furiile, sînt
trecătoare. Nu scap din vedere de loc marile greutăți
imediate. Acest, viitor visat, pare cu neputință, nu
poți da oamenilor o idee rațională de această socie
tate viitoare, această societate de muncă dreaptă, ale
cărei moravuri vor fi atît de deosebite de ale noastre.
Ie ca o altă lume, într’o altă planetă... Dar vom în
vinge, fiind-că cu noi ie dreptatea. Uite, vezi înainte-ți
acest monument. II vezi?
— Bursa? Neaparat, o văd.
— Ar fi prost lucru de a o face să sară în aer. fiind-că s’ar zidi aiurea... Dar îți prezic, cum-că va sări
în aer de sine, cînd va expropria-o societatea, cînd
va ajunge, firește, unica și universala bancă a nației.
Și, cine știe, iea va servi atuncea ca un depozit pu
blic, pentru bogățiile noastre prea mari, unul din
grînarele de bielșug, din cari nepoții noștri își vor
lua cele de prisos, pentru zilele lor de sărbătoare.
E. Zola.
IProgresul
Războiul și Omul
nează omorul, precum s’ar fasona niște jucării, unde
se modelează distrugerea, ca niște mobile de preț.
Spre mine tind toate silințele omenești : pentru mine
OMENIREA
Tu n’ai să treci, caliciile. Uite-te înapoi și vezi că se scurge măduva tuturor patriilor. Industriea, știința,
ile cari le-ai străbătut. Pretutindenea noapte, neno- urto, poeziea, se fac zeloșii, complicii miei voluntari,
spre a mă face, pe tie-care zi, mai crud, mai mons
rotire, jale. Casele ș.nt distruse, cetățile incendiate,
truos, mai de neînlăturat. Trofeele mele ornează ca
și, În cunpnle rase, in pădurile date la pămînt, putrd tedralele, și, toate popoarele ÎDgenuchiate, în fața itrezesc leșuri. Poți pașii iți sînt însemnați de cite un maginei mele, au intonat Te Deumurf- și Imnuri Na
nlorniînt,în care dorm, pe veci, cei mai buni, cei mai ționale. Uite, natura-i a-zi în sărbătoare. Auru' grînelor
puternici din fin oamenilor. Tu nu distrugi numai pre cade sub coasa veselă, parfumurile se urcă din gra
zentul, ci distrugi viitorul, depozitul luminei sacre. dinele pacinice... Ce auzi? Cioturi de dragoste?... As
Tu n’ai să treci.
cultă... Nu... Vibrații de mînie, ciocniri de săbii, su
războiul
nete de trîmbiti, de armate în marș, de tunuri cari
Ba am să trec, hîrcă bătrînâ ce iești, nu m’or opri se rastagolesc, păsuri de cai, descărcaturi de puști,
doar scînciturile tale. Trebuie ca părnintul întreg să de cari se cutremură pămîntul.
se lumineze de la soarele mieu de sînge, să boe, până
OMENIREA
ja cea din urmă picăturii, rouă amară a 1lacrimelor
acrimei or pe
Tu minți. Și n’ai să treci. Toată lumea te blastămă.
cari le voiîi face să curgă. Voiu repezi împotrivă-i Nu se găsește om, care să nu fugă de tine.
pieptul înspumat al cailor miei și voiu zdrobi totul
RĂZBOIUL
sub roatele tunurilor mele. Pe cîtă vreme vor ființa
Mă facî,~într’adevăr, să rid. Dar pot să te conving,
în lume nu numai două popoare, ci chiar doi oameni,
îcu voiu sufla în trîmbițele mele și iei se vor ucide, din potrivă. Ascultă ce-mi zic oamenii.
lear corbii miei, frumoșii miei corbi, nesățioși de sîn
ȚĂRANUL
ge. și morraîntali, se vor ingrășa din hoiturile lor.
Salutare ție, războiu, drag războia. Iești bun pen
OMENIREA
tru sărmanul țăran și te iubesc, cu toate că-mi iei
Oare n’ai obosit tot ucigînd mereu, mergînd mereu fiii... Inse coșarul mi-i plin și nu știu ce să fac cu bu
într’o mocirlă de sînge, incunjurat de tînguirî sfâșie catele din iei. Mulțumită ție, am să le vînd mai
toare, de fumul roș al tunurilor? Nu poți să te mai scump... Am să cîștig nsemei i de la cai, si am să mă
odihnești, să zimbești? Nu poți, măcar o clipă, să-ți desfac de boi cu folos... Providența mea iești tu.
răcorești, la aerul liber, plămînii arși de praf de pușcă,
BANCHERUL
să-ți răcorești, la izvoarele ce cîntă sub liane, gîtleleu am să fac împrumuturi, minunate împrumuturi.
jul răgușit de zbierete'? Uite la prive.liștele ce le am Și am să speculez asupra veștilor răle, precum și-asu
înainte, ce minunate sînt. Vieața zvîcnește în artere, pra celor bune. Războiu, drag războiu, războiu sfînt,
frumuseța strălucește pe fețele pline de dragoste, și te iubesc, ce frumos iești.
fericirea răsare, ca o răsadă cerească, din germeni.
RĂZBOIUL
Palavrele tale au haz, dar tu nu iești de cît o do
bitoacă bătrîna. Păstrează-ți mai bine toiagul, pielea
de oae și llueru-ți virgilic. Cunosc ieu oamenii, mai
bine de cît tine, și oamenii mă cunosc. Iei iubesc
moartea, și mirosul de stîrv și îmbătarea de sînge, le
place. Am răsturnat tronuri, am dărîinat altare, și,
din toți zeii rătăcitori, singur am rămas în picioare,
leu sînt necesitatea necesară, neînduplecată, eternă,
leu m’am născut cu vieața... Și vieața va pieri o dată
cu mine.
OMENIREA
Alinți.
RĂZBOIUL
Toate perioadele trecute s’au strădănuit atît, fără
să-și dee samă și fură să se bucure de rodul stradă*
nuinței lor. numai pentru a da naștere acestui secol,
atît de adine omenesc. Toate comorile pe care silipța
și geniul, rațiunea și experiența, le-au produs, în cl.11'
sul întregei vieți omenești, sînt ale noastre. IstoriM
ne va învăța inse să apreciem mai bine valoarea a*
cestor bunuri, de cari ne bucurăm a-zi, fără destu
recunoștință, obicinuit!, cum sîntem, să le avem necon
testai: bunuri scumpe, bunuri prețioase, stropite c
sîngele celor mai buni, celor mai nobili fii nj
t.ului, bunuri cari au trebuit să fie cîștigate prin niun
grea a atitor generații. Și cine-i acela, care, avm
minte să priceapă, o inimă să simtă, s’ar putea gW
oare la aceasta supremă îndatorire, fără să simtă 0
rinț-ă adîncă de a se achita, fața de generațîea v ..^.p
de datoriea pe care nu o mai poate plăti strămoși
SchilleR'
87
Mint leu?... Dar uite-te în juru-ți, ascultă ce auziVezi tu pe oamenii aceștia, plecați de șele, cari mun
cesc, muncesc fără răsuflet, și mor zdrobiți de-aceea-și
muncă neschimbată ? Pentru ce sînt oare aceste mine
grozave, aceste forje- urlătoare, aceste infernale uzine,
“ceste fonte topite, de nu pentrn tunurile, pentru
puștile, pentru obuzurile mele ? Pentru ce năvile astea,
ce spintecă pustietatea mărilor? Pășunele acestea, ni
cari mi se îngrașă caii, acești arbori din cari mi se
v°r făuri afetele bateriilor
targele ambulanțelor
îllOr- și
? baloane
generâlipele? De ce se dă aul. ,"Va’cămin
■ bîațX
----------Xere și
; , De ce se smulg de la w»™»
¥—
.
' ’ “ savanți, meh^le viguroase? Uite, acești bătrim
?aî» pururea pe cifre, pe planuri, pe Pulb5r* “lbî’
țjcolore liquide, pentru cine destileaza ieii moartea ?
se mai ridică acum temple de cit lui D-zeu. Noînse forturile, bastioanale, cazărmile, areenaiurde,
toate acele șantiere spăimîntătoare, in cari se faso-
FAMTLiEA
Te bine-cuvîntez, drag războiu; frații și verii mi-s
în armată. N’au să se mai întoarcă, desigur. Și partea
mea de moștenire va fi mai mare.
C0.MERCI.VNTUL
Ieram să dau faliment. Dar tu veniși. Am în ma
gazinele mele pînză putredă, conserve stricate, posta
vuri mîucate de molii... Fii bine venit.
UZINIERUL
Trebuea oare să-mi opresc mașinele, să las să-mi
ruginească uneltele?... Tu mă scapi de ruină, războiu
ocr- -titor. Am să-mi înzăstrez fetele și am să fac din
iele neveste de marchiji.
ARTISTUL
leu voiu turna în bronz chipul eroilor cazuri.
POETUL
leu voiîi imortaliza hecatombele în versuri, și astea
se vor vinde și voiu putea să-mi cumpăr un castel.
BURGHEZUL
Mă plictisam... Tu îmi ocupi serile- mele de iearnă
.și lungile- mele ceasuri de lîngezală. Cu piciorele calde,
cu burta plină, afundat într’un fotoliu moale, voiîi
palpit la novestîrile
povestirile tale, si
și voiu urmări
urinări pe o hartă,
nnlnitn
însemnată cu bolduri și steaguri, trecerea ta
ta jprin țeri.
GENKILkLUL
Mă voiîi întoarce ca împărat.
OFIȚETUL
Tu vei broda chipul mîeu cu aur, tu îmi vei coase
o foae de stejar la guler.
�83
REVISTA TDEE1
REVISTA ideei
n’ar putea să-ți folosească cînd-va? Dacă un Jenn
SOLDATUL
sau un Shakespeare, sau un, Watt ar fi printre nai,’
îmi vei lua ranița din spinare, care mă dihănește, fragiați, oare n’ai suferi, n’ai suferi și tu, de mutila^
și îmi vei da o sabie.
aceasta, care ar face sa sufere omenirea întreagă?
Sîntem atît de covârșiți de ideile comune ce ne îm.
STRICATUL
Sînt foarte frumoase femei, pe acolo pe unde treci tu* prejmuesc, în cît ni-i foarte anevoe să concepem ]a
cei ce vor veni după noi, o stare sufletească c’are
BANDITUL
ne-ar trata ideile de absurde. Nu ne dăm samă cît de
relativ ie întregul nostru domeniu intelectual. Acuma
Sînt foarte frumoase palate...
două veacuri, tortura iera privită ca cel mai de că.
desperatul
petenie element al unei instrucții judiciare. Acum trei
Tu-mi vei aduce moartea... și ieu te voiîi iubi.
veacuri, se ardeau vrăjitorii, și, cei mai buni oameni
din vremea ceea, priveau arderile vrăjitorilor .și celor
RĂZBOIUL
stăpîniți
de diavol, ca unul din stîlpii justiției, Ca
Ai auzit?... Mai vrai să mi te pui de-a curmeziș
mîntuirea
Statului.
în cale? Lasă-mă să-mi îndeplinesc opera, sa bucur
Să presupunem o societate de antropofagi, în care
cure
puzderiea asta de oameni.
antropofagiea ar fi o instituție venerabila, consacrată
Omenirea tșX acopere fața și plînge năbușit.
prin tradiție, prescrisă prin lege, predată prin școli
recomandată de cătră preoți, celebrată de cătră poeți
O. Mirbeau.
și filosofi, predicată prin saloane și prin ateliere, pnb
academii și prin circiume. Neapărat, nimeni n’ar cu
teza să cîrtească împotriva unui asemenea obiceiu. Ne
norocitul, care ar avea îndrăzneala să găsască, cum-că
mîncarea de om ie criminală, ar fi țintuit la stâlpul
infamiei publice, privit ca trădător al religiei și al uma
Ne dăm noi oare samă, cum-că ideea de patrie ie o nitate!. Sub pedeapsă de cele mai strașnice defăimări,
idee cu totul ocazională,schimbătoare,după locuriși timp? sub pedeapsă de surgunire și închisoare poate, fie-care
Acuma patru veacuri, în Italia, Pisa iera patriea Pi- ar fi silit să aducă laude acestui obiceiu.
sanilor, Lucania, cea a Lucanilor. Un Gascon n’avea
Concepțiea noastră belicoasă de patrie, nu-i mai su
aceea-și patrie ca un Normand. Un Bavarez și un Si- perioară de cit concepțiea antropofagilor. Și chiar, a
lesian ierau din două țări cu totul diferite. Dar no mînca un om, cînd ți-i foame, ie un fapt mult mai
țiunea de patrie crescu încet-încet. A-zi ie o Franță
puțin grav și mult mai puțin dobitocesc, de cît de a
și o patrie franceză, o Germanie și o patrie germană, împinge, la o ucidere starpă, o mulțime de mii de oa
o Italie și o patrie Italiană. De cene-am opri oare aici? meni. Dar, așa sînt moravurile, și, în virtutea lor, sîn
Știu foarte bine că, dacă acum patru veacuri, s’ar tem siliți să admirăm pe cuceritori și războinici. Dacă,
fi zis oamenilor din Pisa: «Oamenii din Lucania n’au din întâmplare, cîte o voce discordantă se ridica să spue
să vă maî fie vrăjmași, și voi îi veți iubi ca și pe con că noțiunea unei patrii cuceritoare și războinice ie o
cetățenii voștri'-’, oamenii din Pisa ar fi văzut în asta noțiune barbară, numai de cît se strigă că ie un parun sacrilegiu. Tot ast-feliu, dacă unui Francez, unui cid, o infamie. După cum, în societățile de antropo
German, unui Italian de a-zi li s’ar zice: «Vecinii ce-î fagi, cel care se revoltă împotriva acestui vechiu obi
aveți, acești vecini, împotriva căror sînteți atît de în ceiu, ie tratat de mizerabil și trădător.
verșunați, peste patru veacuri vor fi concetățenii voș
Sărmani antropofagi, noi n’avem dreptul să ne ri
tri, supuși acel ora-și legi, vorbind poate aceea-și limbă,
dicăm împotriva voastră, peutru-că ospețele noastre
și voi veți fi datori de a-i iubi și susține-», ce strigăte patriotice sînt mult mai sîngeroase de cît’ale voastre,
n’ar scoate, așa numiți! patrioțî?
și voi sînteți niște slăbături față de noi. Cu toate as
Unul din marii istorici aî vremei noastre, Victor tea, dacă aș fi printre canibali, cu riscul de a scula
Duruy, scriea odinioară Societăței Franceze de Pace, pe toată lumea în contra mea, le-aș înfiera obiceiurile.
cum-că iera cu desăvîrșire cu Franța, convins că se
Tot, așa, astă-zi, în societatea noastră actuală, nu
va face unitatea Europei, după cum s’a făcut unita mă voiu sfii de a-mi spune opiniea, sus și tare. Cu .
tea Franței. Oare, în veacul al cincisprezecelea, Pro riscul de a părea un monstru, voiu afirma, că moartea
vensalii, Loreni'i, Gasconii, Bretonii, Flamanzii, aveau unui gospodar German, sau unui gospodar Englez, sau
iei noțiunea unei patrii franceze? Ar trebui să-i tri- cea a unui gospodar Italian, îmi par curate crime.
metem la școala, pe cei ce ne împuiază urechile cu
Acești oameni, cu toate-că trăesc peste graniță, sînt
noțiunea unei patrii neschimbătoare, nestrămutate.
Ideea de familie, ie un lucru foarte frumos, ideea de oameni ca și mine. Au tată, mamă, copii. Sîngele lor
are aceea-și coloare ca și a mea, și nu mă pot bucura
patrie ie de asemenea un lucru foarte frumos, dar
cînd văd pe acești oameni cinstiți, suferind, plîngînd,
ideea de umanitate nu-i mai puțin un lucru frumos. Și
ie cu totul copilăresc, să credem, cum-că ar fi deza murind. într’un cuvînt, rog pe apostolii moderni ai pa
triotismului, să mă ierte, nu mă bucur de loc de rnicord între aceste trei sentimente, foarte curate și foarte
zeriea lor. Și măcelărirea acestor bieți țerani vecini,
nobile. leu îmi iubesc familiea. Ie oare un un cuvînt
nu-mi umple inima nici de mîndrie, nici de plăcere.
ca să-mi urăsc patriea? îmi iubesc patriea. Ie oare
Am ajuns chiar la acel grad de infamie, în cît am
un cuvînt să pornesc la războiîi împotriva patriilor
pentru dînșii, ca și pentru frații miei din Franța, cea
vecine ? Merg mai departe. leu cred, cum-că aceste
mai adîncă compătimire, căutînd să-mi deprind elevii,
trei iubiri, în loc de a se contrazice, converg, se complectează. lubindu-mi familiea, iubesc o parte din pa prietenii, copiii, să respecteze vieațu omenească, fie ca
ar fi vorba de un străin, fie că ar fi de-un Francez. Am
trie, iubindu-mi patriea, iubesc o parte din omenire.
Cel care strigă, aflînd că o navă engleză a pierit chiar nădejdea, poate ciudată, cum-că, într’o zi, nu ieu
cu desăvîrșire în valuri, cel care strigă: «Bravo, două- voiu fi acela care să fiu tratat de barbar.
sute de engleji mai puțin>, acela îe un foarte rău pa
Ch. Richet.
triot, lăsînd că-i un om rău, și pe de-asupra un idiot,
barmanul. Oare acești oameni nu-s frații tăi? Oare
33eea De patrie în cursul vremei
Momente Aripate
89
16 lanuar.
J
suave aniic Sorine
d un incffabie bonheur.
’ w» souoenir
A la vcillo do nouvello aude 1002.
Drăguț" ‘mea,
8 lanuar.
J !
Am scris doua articole, sub inspirațiea ta, plin întru
totul de tine, două articole, din cari unul îl isprăvesc
chiar în momentul acesta. Dacă aî fi aicea, ți-ai da tu
samă de ce însumnă expanziea mea, după o treabă
sfîrșită. Acuma inse sînt puțin deprimat, ca înaintea
unei așteptări de vizită, ce văd că întîrzie, știi, mi
titică cochetă. Mai că îmi vine să mă las pe pat, am
vrut să zic să visez. Dar îes puțin să mă plimb.
Drăguța mea, gonește vremea, că mă va doborî,
trecînd așa cum trece. Pururea iubitorul tău.
po-mi voe să-ți ies întru întimpinare și să-ți urez
buuă venire. Sa nu te miri de surpriză, pentru-că se
întîniplii firește. Luat m atmosfera tu, călătorind cu
tine, te las puțin la sțațiea dm urma și mă avînt înainte,
21 lanuar.
ca-țj inspectezi locuința sa samăn puțină gingășie în
Ce faci tu, drăguța mea, ce faci la ceasul acesta
■ ]e, să bag un manunchel de raze în casă si să te
înaintat din noapte? leu, ieată, singuratec, cum mă gă
intimp^n
Geniul iubitei poate să facă minuni de astea: să sesc, trimetu-mi gîndurile spre tine. Mi-am mîntuit
dedubleze sau să multiplice inșii, să micșureze sau să expedierea revistei și îmi clasez acuma scrisorile la
reducă distanțele, să facă abstracție de timp. Ce bun cari am de răspuns. Mi-i căldicel în casă, mi-am fă
cut puțintel ceaiu, am și băut o cănuță și mă uit la
ie acest geniu că ne-a luat sub ocrotirile lui. Ceriul ie
a doua. De ce nu iești acolea s’o bei și să-mi rostești,
niohorît, dar ce lumină ie. Timpul ie aspru, și, totu-sî, atît de gingaș, că-ți place.
,ît îe de. cald și bine.
Zilele astea din urmă le-am petrecut în încordare
V Dar tu mai ai de împlinit formalități de revedere
mare. A fost ca o năvală. Cîte-va nopți aproape n’am
cu alții. Bagă-mă atuncea la sin, fiind-că-mî vine mie dormit. Dar am putut să biruesc toată munca, fără să
mai bine și să vorbim mai pe urmă. Ochii miei sînt mă resimt de loc. Pururea te-am avut pe tine de față,
aicea, iei sînt senini și lasă-i să-ți spue în voe, cît și totul a fost ca o neîntreruptă, ca o senină petrecere.
iești de mult, duioasă, obiectul pasiunei lor.
Cînd ai ști tu, drăguță, cum te asociez la toate gîndu
rile mele, cum iei tu parte la toate cele ce fac.
11 lanuar.
Un înger păzitor mi te-a trimes în cale, tu însu-țî
Tu iești nemuritoare. Prin chipul tău și prin expre înger păzitor. Și așa bună, tu nu mă părăsești de loc,
siile tale și prin simțirea ta, îmi dai ’o satisfacție nu te evaporezi ca o nălucă. Stai lîugă mine, blîndă,
infinita. Sufletul mi-i în zbor și inima-mi plutește în duioasă, în atmosfera mea te simți tu însu-ți bine, nu
pari de loc grăbită și nu te supără de loc iubirea
sferi de armonii. Tu știi fericirile mele trecute, adînci,
mea prea caldă. Iubirea mea prea caldă... Iubirea nu
voluminoase. Palpit și acuma de iele, dar pot fă zic
ie de cît iubire. Iea nu se măsură cu gradul, Mai
că ie întăea dată cînd pasiunea mea se simte echili mică, iea nu mai ie iubire. Mai mare... Iubirea nu ie
brată deplin, printr’o pasiune la feliu, tot pe atît de
nici o dată prea mare.
uriașă, tot pe atît de mare.
Iți place ție, îți place să asculți accente de acestea?
în asemenea caz, nu mai încap neliniști, nu mai Pune-te atuncea, drăguța mea, în pat, închide ochii
încape tristeță. După atîta fericire gustată și după și-asculta, ascultă bine tot murmurul de șoapte care-ți
un acord atît de suveran, atîta de adine, ar fi a da vibrează în preajmă. Ie cîntul mieu etern, ie cînt de
dovadă de cea mai mare ingratitudine, dacă ne-am adieri, ie cîntec de colori, îe cînt de forme armoni
plînge, cu toate că acuma sîntem puțin departe. Cînd oase, care se face simțit, ca să-ți dezmîerde făptura.
ai vedea cu cîtă pasiune îmi caut de treburile mele,
Imaginează-te, acuma, crăiasă, cu o hlamidăpe umeri,
cu ce entuziasm dau ochi cu cei ce am a face, cînd pe un tron de verdeață, de unde nu domnești,^ de
ai vedea cum se înveselește strada cînd trec, ai tre unde înse primești, bucuroasă, închinăciunea unui po
saltă de cele mai vii emoții, pentru-că tot farmecul por de prieteni, prieteni cari văd în tine pe o aleasă
acesta și toată încântarea aceasta numai de la tine a lor. Imaginează-te pe-un tron, de unde împărți iubire,
purcede.
de unde împărți simpatie. Și variază tabloul și-1 împle
Să te lipesc de suflet.... Pană la contopire. Și înăl cu toate încîntănle ce pot avea ființă.
țată ai fost și te înalț! prin propriea-ți putere. Tu ai
Mi-ai face o plăcere nespusă, dac-ai traduce, din Laaripi viguroase și o îndămînare de zbor ce mă avîntă rrousse, poeziea ce ți-am citit: Lcs hcures, din fascicula
chiar și pe mine, fără să mai fac vre-o silință. Tu ți-ai ce ți-ai luat cu tine. Vreu să-mi dau samă de n ar fi.
Jntins aripele tale, ai făcut Jsă vibreze văzduhul, și bine a apărea în Revistă, mai avînd încă un nume
Ondulările atmosferei mă duce și ne duc, spre regiuni sub iea, unul atît de gingaș. Să-mi copiezi înse să-mi
albastre, spre regiuni senine, cătră lumina cea mai cu copiezi ezact și textul franțuzesc. Mi-ai face mare
rată, spre sfeii de armonii.
plăcere.
Până să ne vedem din nou, vreu să-ți propun un
25 lanuar.
mijloc. leți obiceiul și fă-ți un mic jurnal. Scrie-ți într‘nsul, ziua sau noaptea, cînd ai pornire tu, întipărinle
Socot
că
grija
și
teama
pot
fi
înainte
de
timp. In
a!e ?i duiosiea ta, și-o dată cu trimesul corespodeni
fond nici nu prea vad de ce să fie vre-o grijă și teamă,
’eb să am foițele să le. sorb. leu voi face la feliu,
,1 cînd tu cunoșt pasiunea mea. Afară de aceasta, leu
singura deosebire, că întipărinle mele vor fi.nomă mai și pot devota. Pe lîngă pasiunea de a iubi,
‘ate mai nimerit în revistă. Aceasta, nu va cuprinde
de a iubi fără margini, de-a fi numai într’un contact
rînd, fără să fie îndreptat cu osebire spre tine. de delicii, ieu mai simțesc nevoea de a fi devotat, de
J^dacă întrerup rîndurile acestea aici, ie sa conti- a aduce îngrijirile mele de toata ziua, de toată clipa,
Scrisoarea* ta, de-o duioșie și de-o nobleță atît de unei ființi suverane, care m a alipit de iea. Ceea-ce
îe la mine tot un felin de deliciu, chiar cel mai mare
J^.îți reflectează chipul, îți reflectează ochii, pe
deliciu. Formele ideale, de raport eterat, se confundă
h ți-i sărut, ca să mă împlu de lummele lor.
î|
t’
r'
i
-I
I
ii 1
li I
!•: l|
iV
i
�90
REVISTA IDEEI
RRVI8TA IDEEI
la mine cu celelalte forme, și nu cred ca acestea să
mă împovăreze mai mult și să-mi răpească saninatotea.
Vcesc să-ți spun, să n’ai nici un habar, să faci ce
crezi, dar sa nu ți vatămi sănătatea cum-va. Lumea
ieste cum ie . Cauți să n’o jignești prin purtările tale,
pre cit se poate. Dar cînd se erijază într’o judecătoare,
supremă și vrea să-ți impue pănă acolo rigori, atuncea...
nu te superi pe iea, dar îi întorci spatele frumușel și
te retragi din mijlocul iei, te retragi frumușel acolo,
de unde purtările tale să fie regiile pentru lume și
lumea să se închine la iele, fără să poată cîrti.
Crezi tu că într’o împrejurare critica, de alt-feliu ca
și în ori-ce altă împrejurare, nu ți-ar sta ție bine ală
turea de mine și crezi că n’am putea dura, n’am pu
tea întemeea noi, mai bine, o lume mai sublimă, din
răsuflarea noastră apropiată, în locul lumei în mijlo
cul cărei sîntem nevoiți să ne mișcăm, fie-care aparte?
leată susținerea cea mare ce sînt în stare să-ți dau.
Tu iești, drăguța mea, tu iești o fată ideală,
iești capabilă de avînt, ai pasiune mare și aî în tine
destul devotament, ai o comoară de virtuți. Tu te-ai
acomoda cea mai bine c’o vieață ideală. Așa că, nici
într’un caz, nu ai de ce despera. Alt sfat particular
sînt incapabil a-țî da. Sînt ca un simplu, care se bu
cură de clipele de față, care nu știe ce s.ă dorească
mai bine, care nu știe de cît să se devoteze, de cît
să lupte, cînd vin momentele mari, găsind în luptă un
soiu de voluptate.
Ie un moment de acelea acum? leată, îți stau la
îndămîna ta, cu toata pasiunea, cu tot devotamentul
ce am, și, cu nobleță, cu prevederea ta, tu poți dis
pune de mine cum vrei. Cu așa dispoziții, întâmplările
vremeî nu mai sînt o enigmă. Aducă timpul ce va
voi. Și nu cred de nevoe să-mi întrerup acuma și nici
o dată cîntecul mieu, să nu-ți aduc ție slavă, laudă
ție, prinos de dragoste supremă, drăguța mea.
O rugăminte, de care aș vrea să ții cu osebire saraa>
ie să_ nu lași să treacă zile la mijloc pănă 8A"mJ
vie răspunsul tău. Știu că-mi pricepi tu starea, ca ma
simțești pe negrăite, că iești în totdeauna gata să-mi
satisfaci interesul, plăcerea, așteptarea. Dar tu m^J76]
ierta dacă nerăbdarea ce-o am, mă duce pănă să-țî
formulez o asemenea rugă. Aș vrea să-mi scrii acuma
°w scrisoar senină, să nu aștept cu frică răspunsul ^u!
să nu. mă prindă fiorii, aflîndu-mă pe punctul de a_ți
deschide plicul, precum s’a întîmplat, nu știu din ce
pricină, în dimineața asta. Să văd, de-asupra, adresa
surîzătore, clară. Cruță-mi senzibilitatea, drăguța mea,
și pnmește, în schimb, îmbrățoșarea caldă, susținătoare,
30 lanuar.
_
.
Ce frumos se începe și se închee o zi. Dimineața,
deschizînd ochii, te întimpină un răvaș, un răvaș drăgălaș, care-țî înseninează fața și care-țî dă avînt și
cea maî bună dispoziție, pe toată ziua, de muncă. Un
răvaș drăgălaș, pe care-1 recetești sara, ca pe o ru
găciune, în pat, și care, după cum ți-a ocrotit tim
pul de veghe, îți ocrotește de-asemenea odihna, somnul, ca o bine-cuvîntare cerească. Ce fericire,
să aJ
un suflet, care să se gîndească
la tine, J
să ci
_
ai c,o mină
adorată, care să-ți încrusteze rînduri? j
-x—x. sa-ți pue
drăguțe,
pe hîrtie drăgălașii, vibrații sufletești, cari să te poată
maî mult ae
de citcît devot, în co
mișca. TIe" a- fi
ii uevenib
mai
—devenit
-•*
municare cu zeii.
De vestea ce-mî comunici, mă bucur, dacă te bucuri
tu, mă bucur că întâmplări neprevăzute nu au venit
să ne înirîngă cum-va, să ne trădeze voința. Cu toate
că îeu m’aș fi bucurat ori și cum, stăpîn pe pasiunea
mea. Vieața noastră nu ie atît de lungă, să mai cunri
și întristări în iea. Și, pentru variație, nu văd de 1 *
nevoea ca întristarea să alterneze cu bucuriea q!?c
că plăcerea adesea crește, cînd vine după întrigtn
Sînt chiar și practici ce urmăresc, anume, prilej de ' ’
tristare, cu chip să vie pe urma o fericire mai m
Dar ieu cunosc o variație în însă-și fericirea. Aceast
pentru mine, nu-i monotonă de loc. Aî auzit tu vr U|
dată un cînt fermecător, niște note sublime scoase di
tr’o vioară? Accente de intenzități diferite, de c
mai mare complexitate, dar fără nici un ton djSc ea
dant. Armoniea cea mai deplină, cea mai încîntatoa/*
domnește. De-o dată, din mijlocul tăcerei, 0 adier’
îți gîdilă auzul, o adiere te încălzește și-ți dă
o adiere a cărei farmec se prelungește în tine, adîj’
cît o eternitate. leată cum înțeleg îeu vieața, cum du ’
vieața naturile alese, cum trebui-vom s’o ducem no/
drăguța mea.
_
’
Cu toate astea, nu am de ce-ți ascunde, că în momentul acesta sînt puțin abătut. Firește, că tu nu Wj
lîngă mine, să te încunjur cu desmierdările mele. Dar
alta nu maî văd ce m’ar neliniști. . Nu văd ce te-ar
neliniști pe tine, cînd sînt ca o senzitivă, pentru avînturile tale de suflet, pentru expanziile tale de simț
cînd ori-ce anevoință tu poți să o înlături și poțî s’o
curmi, știindu-te în legătură adîncă cu mine. Să fim
cu totul înțeleși în privința aceasta, și să nu-mi aduci
vre-o dată durerea de a te întrista, de ori-ce, de-a te
simți nefericită, cînd știi că pururi plutesc în preajma
ta. Atuncea, tu ai fi nefericită și întristată sau nu, dar
ieu aș fi pozitiv. Și, înainte de-a aștepta raîngîerî pen
tru durerile tale, va trebui ca tu să aduci mîngîeri.
Dar n’am de gînd să predic acolea nimic. Nu vreu
să fiu nici filosof, nici nimica, față de tine. Tu iești
prea înțeleaptă și aî găsit și calea, ai găsit raza pe
care te-ai întridus în sufletul mieu, și tu cunoști prea
bine ce simt și ce-aș putea să cuget cu privire 1q
tine. Maî bine află că gazda mi-a făcut astă zi niște
dulcețî, dulcețî de portocale, din care am gustat ne
greșit, pe cari înse le păstrez pentru tine, cum voiu
păstra și alte lucruri bune, pănă la Paști. Oare mai
ieste mult ? Socot să aștept cu răbdare. Cu toate că
nu pricep de ce să am răbdare.
Inima prinde să-mi bată acum mai cu putere, să
mă cam doară. Lasă-mă să-mi culc puțintel capul pe
sinul tău și cîntă-mî puțintel, drăguța mea, știi cîntecul
ce-mi place mie.
•1 Februar.
Nu ți-am spus, cum că poeziea Lcs Itcurcs, nu Ie nevoe
numai de cît să fie tradusă în versuri. Dacă vel fi făcut-o,
nu ie nimic. Dar ieu m’aș mulțămi, și poate chiar mal
bine, s’o am în proză. Ieste și-n proza destulă gingășiegingășie.
Dar,
Dar, cum
cum ți-am
ți-am spus,
spus, să-ini
să-mi copiezi
copiezi și
și textul
textul francez.
francez.
leu
Ieu combin acuma N°4. Lucrez cu mare drag și cu
spor, și-mi place atît de mult în cuibușorul acesta, unde
al’ respirat *tu,
unde
"
........
J mi-ai ’lăsat
"""x un suvenir de imagini
fermecătoare, neșterse, un suvenir de parfum, visul ochi
lor tăi, zimbetul' tău ceresc, în cît mai nu mă îndur să
Ies din Iei, une-ori și cu treabă. Cînd simți vre-un dor
aparte, de mine, privește-mă aicea, la masa’mea, scriind,
sau stînd în pat și cetind, aș putea zice la toate cea
surile din zi și negreșit toată noaptea. Sigură că mă
vei răgăsi orl-cînd, maî totdeauna singur, și pururea g*n"
—
dindu-mă la +:
tine.
Am isprăvit pe Lamartine. Nu Fam mai cetit, sărma
nul, cu glas tare, fiind-că mi-a lipsit auzul delicat, p®
care să-l pot gîdila cu armoniea versurilor lui. îmi par®
inse bine, că tot ce-a fost mai vibrant, mai mișcător,
mal duios, ți-am cetit ție. Acum cetesc alte cele, st-uu*
mai serioase, mai mult’sau mai puțin aride, nu pr®a.
delectare. N’ai și tu vreme să te pui pe cetit. Aș voi să-ț1
- 1et’an roinnn âe A^m: «Rătăcire». Apoi o carte mitri11 - ce o aveam împrumutată în provincie, unde-va
nbaeb. Și cure inl‘n veait. Nu vreu să-țî întrerup!
Aiitiea tll> P®»tru asta, dar ca o variație sau ca ola intervale date.
‘'‘nn-i'niț, din partea ta, foarte drăguț, că te gindestl
incruri frumușele, să-mi faci mie "surprize. Rămuri’ca
111 .ntfl din scrisoarea trecută, cerneala combinată din
Floarea aceasta, sînt lucruri drăgălașe, ce mă ating,
sC1• mu mișca cu desăvîrșire plăcut. Cu o asemenea fec®1?.comoară, cu o comoară ca tine, pe care voiu avea-o
’’’ .nasta n>en> voifl îndePîini negreșit acele lucruri mai
liV y ne cari le plămădesc în minte de mult, de cari nu
atins pănă acum, fiind-că mi-a lipsit păuă acuma
111 îndemn sau acel punct de razem, de susținere, vonCe nos si statornic, de care leu am absolută nevoe. Nu
^"T'ain nici de cum, pe de o parte să caut punctul de
^"tinere prin stele, iear pe de alta să mă dedau unei
sQS ci mal mult de cît intense, absorbitoare. Acuma lua1U| va schimba, întri in scenă și tu, și vel avea o parte
crlU poate că cea mai mare, în'toate’producerile mele.
m Visul tău, minunat, tradeazii o preocupare. Va fi rear t neoresit. Atâta doar că noi vom face poate o apli’ p si mai’ frumoasă. Știi tu că pungulița cu «Iris de
Siorence», a remas de atuncea la mine? Am pus o și-a
%mas la căpătâiul mieu, unde vei regăsi-o.
Inclm-acunia capul puțin și caută spre ceriu, ca să-ți
sărute ochii, drăguțul tău.
0 Februar.
In sar.i asta, am avut aicea, la mine, o ședință solemnă.
Am avut focul din sobă, care a fost aprins si a ars ra
dios, lumina lămpel, portocalie precum Ie colorată de hîrtieadin jur, cîte-va cunișoarede ceaiii, cari s’auperindat
pe masă și le-am sorbit, căldișoare și dulci. Am avut pe
Krysinska, cu poeziea Iei, dată în românește superb. Cam
cirnă, bleata, cu gura puțintel cam strâmbă, cu ochii nu
știu cum, uitîndu-se la mine. Inse nu face nimic, n’avea
veleități a se mișca de pe foița pe care al desenat-o tu.
Am avut pe Sorina, în fine, prin delegație, nici vorbă,
dar printr'o delegație aleasă, prin rîndurile Iei.
Și-așa, a fost serată mare. Tocmai aveam început un
articol', ultimul cu care îmi complectez revista. In so
cietatea aceasta, m’am pus să-l recetesc, și, drăgălașa
Sorina, cu nobilul leî suflet, cu darul Iei de-a inspira,
m’a ajutat și acuma ca să-l încheiu, ca să-l încheiii să-mi
placă. De asemenea, articolul acesta, ieste o dedicație ție.
In așa companie, timpul s’a scurs, și ieată-mă, acuma,
cam după miezul nopței, sau cam aproape de ziuă, cum
văd, cu treaba niîntuitu, de a-zl, gata să mă cam dau
visărel. Musafirii rămîn și dînșii la mine. Focul va arde,
pănă i se va face somn,' luminel de la lampă nu știu
să-i precizez încă de pe acuma vegherea, pe Krysinska
o pun să doarmă în saltar, va fi durîud-o ochii de cînd
se uită, mereu,sărmănica, In mine. lear pe Sorina o ieu s’o
mal cetesc în pat și să mi-o culc după aceea la cap.
Mînl ie Duminecă. Am să mă duc dimineață la poștă,
să primesc un mandat, ani să mă duc la bae, și am să
mă fudulesc o leacă pe Calea Victoriei, cu paltonul mieu,
negru și fain, cumpărat de curînd. Ce crezi ? Voiu da
articolul la tipar, și, după aceea acasă, să văd corespon
dența care-mi va fi venit, poate să mă și apuc să răs
pund, și să maî văd ce-a urma. îmi pare rău că drăgălașa
•Sorina’n’are să vie să-mi facă o surpriză, să-mldee, cu
prezența-i, puțini fiori. Inse pare c’o văd. N’are să vie
mine, dar vine în curînd și le tot inîne.
. Lipește-mi-te, acuma, drăguța mea, lipsește-mi-te de
jlu> Și stai asa să te desmierd, să te sărut pe unde te
doare. Are să-ți treacă, drăguță Puțină surmeuare.
18 Februar.
din I?rez~ ^11Ca
emoțiile ce mi-au produs rîndurile tale
mele^T1^’
1111 te lași mal prea jos, față de-avînturile
santa' n° cursa
întrecere, în cure nu contează disși
ar ieatu-ne mereu paralel, la o aceea-șlînălțime
sufjn/1 Urmă de obosală. Înfocarea nu ne-a împhit de
> ®a să fim năbușiți’. leată ce însemnează de a fi fost
91
plecați, unul spre altul, din imbold spontaneu, fără de
nici un calcul, simplu din ordonarea unul ochiu, ce ne-a
privit de sus, care-a trimes cite o rază aprinsa spre noi
?i ne-a apropriat. Privește unghiul;'ce ie de-asupra noa
stră. Pururea razele ce ne-au condus îșl vor;'găsi întâl
nirea în Iei și pururea va fi pentru noi un punct de co
municare și ’de unire. Iei reprezintă idealul.
Tu al avut o idee genialii, să-mi trimet! mie duiosu-țl
chip. Deslușesc bine privirea ta, care mi-! îndreptată mie,
care se pierde în adîncimea privirel mele. Nemărginire
preserata de stele, în al cărei cuprins plutim. Deslușesc
bine zîmbetul'tău, cu care mă desmlerzi. Cuprind prea
bine singurul gînd, ce-țl stăpînește ființa, acela de a
mă incinta, acela de a-ml face plăcere. Nu ie nevoe să-mi
spui, o văd prea bine, o simt. Pe micul cartonaș, Ie con
centrat, la mijloc, un suflet, care-I cu totul topit, Ie tran
sportat în al mieu, unde să vede îmbrățoșat.
Ai văzut rodul ostenelelor mele din urmă, voesc să
zic Revista. Masa mi-i descărcată acum. Expedierea, co
respondența sfîrșită. Sînt un moment cu totul degajat, și
mi-ațn ales anume momentul acesta, ca să mă întrețin
cu tine, drăguța mea. Afară-Î cald, Ie soare, i-o atmos
feră dulce, îe ziua în de sară, Ie sărbătoare în fine. Sufle
tul mîeu, duios, cum îl știi tu, se simte fermecat, că
i-â fost dat să se bucure' de podoabele firel, în chip ne
mărginit. Tu l’al făcut acum atît de simțitor și iei îți datorește tot ce simțește, ție, izvorul tuturor încîntărilor
lui. Ai văzut ce frumos s’a încadrat poeziea, în aceea-șl
coloană. Și cît de lesne se poate trece de la un nume
la altul. Ni-i favorabil și spațiul.
Să nu fii întristată, dacă din cînd în cînd Ies la plim
bare. Nu pierde din vedere că nu o fac nici o dată sin
gur. Te ieu mereu cu mine. Și, cînd vorbești de petreceri,
c’o ironie drăguță, chiar dacă trece de cele ce-ți scriu
ieu, ține necontenit samă, că nu lipsești nici o dată din
cadru. Tu lei chiar corp din privirile mele, lucru care
se simte și care face ca totul să se petreacă, ca față
de-un tovarăș,Tfuță;de care se pot petrece mici gingă
șii, dar se impun’și rezerve. Firește, îmi convine de mi
nune situațiea asta, pentru-că vreu, cu tot dinadinsul,
cît mă privește pe mine, vreu să-mi păstrez întreaga
mea expanz’e’ pentru tine. Nu-i nici de cum o înfrinare
naivă. Dar omul liber știe și Iei sâ-.șî menajeze simțirea
si să-si rezerve plăceri’superioare.
Nu ți-am respuns la întrebare? Puțin atent mu vrei
crede ‘atuncea. Dar întrebarea sau întrebările, tale, nu-și
presupun răspunsul în rîndurile mele? Sau vrei să-țî
spun că mu simt îneîntat de micile tale figuri, de simbolîsmele tale ? Dar văd că corespondența aceasta, prinde
să fie... să fie:asa feliu, in cît să nu îndure obscuritatea
unul saltar. Vel’ suporta tu, dacă cînd-va și poate nu
târziu, dacă rîndurile mele vor fi așa dispuse ca să te
celebreze pe tine? Se va vedea o pagină senină, o pa
gină plină de soare, din care se va detașa o figură du
ioasă, figura ta, drăguță.
21 Februar.
Nu pot să te las sub stăpînirea impresiilor tale triste,
leu nu cunosc ce va să zică bîrfirea și răul ce poate
să-ți aducă. Prin felini viețel mele aparte, ani fost
la adăpost nu numai de mizeriea aceasta. Din povesti
rile ce mi s’au făcut adesea de alții, din cele ce am ob
servat însu-ml în cursul vremeî, știu’înse cum-că biriirea i-o
armă otrăvită, care rănește pe cine-va de moarte. Dar
cine îndatoreste pe omul simțitor să se preteze la lo
viturile Iei. Cine mă îndatoreste pe mine, să am a face
cu toate soiurile de oameni, să prelungesc relațiile mele
cu cine nu se cade și să nu fac o selecție între priete
niile mele ? Și dacă inși stricați, găsesc să spue basme
pe socoteala mea, ce-mi pasă. Slabă reputație ar fi aceea,
care s’ar clătina lâ cea mai neroadA scornire și slab su
port moral. Purtările mele sînt, mal la urmă, cum sînt,
nu rog pe nimeni să le îndreptățască sau să le judece
cum-va, si, nu pot de cit să rid, cind cine-va și-ar aroga
cum-va dreptul de a mă cenzura sau a-mi prescrie regiile
mie Nu-mi pasă chiar atuncea cind s’ar părea cum-că
atîm de alții. Cind am o pasiune mare, în care să mă
pot răzăma, nu numai la extrem ci ori și cind aș vrea,
�92
REVISTA IDEEI
nimica nu mă mai poate clăti, nu mai atîrn de nimeni, nunate de delectare, dar pururea nceea-sl lipsă de uav»
cu cine să te găsești într un schimb delicat de senzat^
nimeni nu mai are imperiu asupra mea. Contezi tu oare
că ai pasiunea aceea? Atuncea nu pricep senzibilitatea de a avea cu cine să împărtășești, cînd te copleJ*.
frumosul.
Cit am dorit să te am lingă mine, în vi’eiJ_e’
ta pentru atacuri ce nu te pot atinge, ce cad Ia picioarele
asta, si cît doresc necontenit, pentru-că pururea suflefiu
tale ca niște moarte săgeți.
mi-i
deschis
la lucruri demne, frumoase, și pururea sin,!
In privința distanțierei, tu știi prea bine că nu pot
crede de cît ca tine. Și, împrejurarea aceasta Ie încă una, o nevoe nepotolită să pot împărtăși cu tine, atît de
care ar trebui sate ajute, să te siisție, să-ți petreci vre titoare In toate, tot ce mă mișcă mai mult.
leată cit sună de frumos nota entuziastă pe care cinfmea puțin păsîndu-ți de ori-ce intrigi. Iești înțeleasa de
“
plin cu simțul, năzuința cea mal aleasă o ni, ya fi de acum. Să n’o mai schimbi nici o dată. Al dat de nota
prins un prilej priincios, prilej ce va fi prins, și nimica adevărată. Și nu-mi aduce laude mie, cum-că aș d nia(
destoinic
a
stărui
în
nota
aceasta.
Ie
măgulitor
’
pentru
mai mult. In așteptare, poți foarte bine să te ocupi cu
ce ai, să te ocupi normal, fură silă și spaima, că n ai mine, cînd cauți tu să mă distingi, dar să nu faci par “
de ce să ai, si poți să-ți invristezi ocupațiea cu ce vrei, lele si nu voesc nici o distingere cu prețul reducere!
leu nu voiu preciza nici un timp, înse cred pozitiv, cum-ca tale. ’Nu vreu să fie deosebiri intre noi, chiar în ace?
va trebui să utilizezi limba ta cea frumoasă, să dai în lucruri, ca educațiea de voință și înțelegerea clară, De
cari ieu le-am cultivat cu interes mal mare. Tu poțr«
românește o operă de samă. Pentru a-ți face cinste și
precieu ori-ce, tot atîta de bine, să fii stăruitoare la felii,'
ati aduce plăcere, iți voiu recomanda ieu. N’are să
tot utit de lipsită de temeri, cînd stil că spiritul mie<
fie pentru tine o operă prea grea, înse, in ori-ce caz,
te voiu putea ajuta, putea-vom face o operă comuna, ți-i atîta de-aproape și ie atit de înfrățit cu al tău. In.
si cu atît mal frumos va fi să ne unească și asta. Nu doeli asupra unei concepții, unui aranjament de vieată
ină aștept la nici o întâmpinare, știind că pentru tine tu n’al, nu trebuie să ai. Tu știi ce trebuie să v rel si
ie prea de-ajuns să întrevezi din parte-mf un îndemn. știi să vrei. Și atît Ie destul. Visezi idile, căminul tău
Dar as avea o ultima resursă, că apucarea cu sîrguință Tu știi că visurile noastre sînt tot atit de reale. Ce poate
de treabă, arată ca totu-i cu putință și totul are farmec. fi prea mult să năzuini noi, să nu putem îndeplini? Ieu
De alt-feliu avem să ne vedem și avem să vorbim. De totdeauna am zis: greutatea cea mare nu ie atît în na
tură, cît o purtam in noi. Cît ne privește, tu ai o pilda
pregătit numai dispozițiea pentru asta.
Acum i-s îngrijit de sănătatea ta. Din cartonașul tri suverană. Tu ai dorit su te apropii de-un suflet, pe care
mes. la care caut, nu văd să fii slăbită, nici rău dispusă l'ai simpatizat din instinct, și te-al apropiat. La început
nu văd. Dar aș voi să veghezi. Schițarea ta ie alarmantă. lucrul ar fi putut să fie problematic. Dar acum, cînd su
Caută de mîuî'ncă gospodărește și cată să-ți prienscu și fletul acela iți Ie deschis, nu cred să fie sferi îndestul
cam mâsură-ți munca. Apoi ce supărări, ce socoteli ne de înalte, să nu te poți avînta în spre iele, cu iei. Doar
reușite, ce înșelări la tot pasul, ce calcule te tulbură să dorești a-țî întinde aripele, sâ zbori; sferile iți vor
pe tine, drăguța mea. Iea sama, să nu voești a-țî com deschide calea. Ie vorba doar de înălțare, de predomplica de prisos vieața, să nu țintești la lucruri fără de nit peste cuprinsuri, de ridicat de-asupra păcătoșeniilor
nici un folos, sau s’a nu vrei a te' precipita. De ce se lumei. Dorința ta ie suverană, dorința ta Ie lege.
Arăți o mică șovăire, relativ la propunerea mea. Tu
întîmplă cu mine din contra. De ce nu mă trădează ni
mic, de ce nuzuințile inele sînt susținute și se îndepli n’ai mai încercat... Știu foarte bine, că n’am a face cn
nesc pe rînd. De ce se desfășură toate cum ie mai bine, o împotrivire, vad din potrivă că ie abandonare, de-a
de ce-mi ajunge oare o simplă pasiune și sînt complect face, numai nu cu destula credință. Voesc să-ți spun că
și sînt un suveran? Voescsă fii la acela-și nivel, să te dacă în prieteniea sau în tovărășiea mea ar fi să bați
ridici din mediul tău mai pre sus. Pană vor prinde de acelea-și căi, sau să te mărginești la practici cunoscute,
veste, inșii din jurul tău, vor socoti că au a face tot cu aș fi, ți-o mărturisesc, dezolat. Ieu vreu să guști senza
o cunoștința a lor, c’o cunoștință veche. Nu te vei osteni ții noi', vreu să te minunezi tu insu-ți de adincimea ce
a-I face să priceapă contrarul. Dar vor simți numai de vei vedea în tine, de ce te vei simți in stare. Cit de încît, de sine, după distanța la care te'vel ținea de toți. tețitoare ie atmosfera ce mă învăluește pe mine, chiar
Unii vor crede că te mai pot jigni. Vor mai fi poate și până acum tu ai putut să-ți faci o oare-care idee. Să
de acești perverși. Tu vei fi generoasă și vei uita sau dobindești încrederea deplină, cum-că in atmosfera anici vei da atenție.
ceasta ființa ta s’a multiplicat, a dobîndit puteri necu
Fiind-că-rai dai prilejul să fiu acuma grav, las ca să noscute și nu există nimica să vrei a încerca și să re
predomnească nota aceasta. Vreu a-ți mărturisi numai, ziste. Ar fi să-ți dau poate o asigurare mai puțin și să
că am ajuns departe prin forța care-am dobîudit-o de exalt mai puțin această atmosferă miraculoasa a mea,
a te evoca, prin arta de a te rechîema și reținea lîngă dacă n’ai ii venit chiar tu să-I dai o vieață si o putere
mine, drăguța mea. Buzele tale și ochii.
nouă. Din contactul cu tine chiar ieu ain doLindit o pu
tere mai mare. Alt-feliu, desigur, nu aș fi fost, în pe
rioada aceasta, atît de’nsuflețit, activitatea mea, probabil,
25 Februar.
ar fi fost mai redusă sau aș fi desfușurat-o penibil. Tu
Miezul nopței, vremea cînd liniștea cea mai netulbu vezi în mine atâtea calități, Iea bine sama ca ceea ce
rată domnește, cind șoapta încunjură fură obstacol pă- apreciezi în mine să nu fie calitățile tale. Și dacă ro
mintnl, cînd spiritele ce se simpatizază sînt în comuni lurile s’ar întoarce, și-ar fi, la rîndul mieu, să văd în
care deplină și stau la sfat, precum ar face-o de la un tine calitățile mele, ar fi destul de frumos, fiind-cu leu
prag la altul, orl-cîtâ depărtare reală s’ar afla între Iele. nu cobor nici de cum calitățile astea. Ceea ce știu po
Ți-ai ales bine vremea aceasta, ca să-mi trimeți mie din zitiv, ie că, din alăturarea însușirilor noastre, au să
parte-ți grniu. Ie vremea tainelor, vremea năzuințelor purceadă lucruri distinse. In cît,'drăguța mea, nu-I loc
pure, vremea elanului curat. Tot într’u asemenea vreme
de nici o stare la cumpeni și nu împiedica nimica o
si leu trimetu-mi glasul spre tine. Vin de la o conferință conlucrare perfectă.
a D-ruluI Marinescu, ținută la Institutul de bacteriolo
Acuma sînt în combinarea Revistei, din nou. Cît de dră
gic: Despre ereditate. D-rul Marinescu, cu toate că un
guță iești tu, care îmi stai acolea, în preajmă, care stal
savant, cum se vede, nu mi-a înfățoșat nimic nou, să-ți lingă mine, în retragerea mea, inii aripezl cugetarea și-nu
pot împărtăși. îmi place vorba lui, cu tnate-că une-ori sufli peste rînduri și le dai vieață. Dacă se degajază
ii vine greu cuvintul și schilodește rostirea, Ie inse o
din revistă, acuma, mai mult entuziasm, entuziasm careta
vorbire care distinge pe gînditor. Dai* vreu să-ți spun
trecut în spirite, împătimindu-le, cum mi se spune dm
ce fericire nespusă aș fi simțit, dacă aș fi pășit in sala
diferite părți și după cum observ, va trebui să se~ ș“®
amfiteatrului, în care s’a ținut conferința, în vasta, și că ți se datorește ție. Minuneze-se cine vrea, dar leata
magnifica sală, înțesată de lume, dacă aș fi pășit în rea cum se transformă o pasiune, în lucruri mari, în lucruri
litate cu tine, nu numai să te port în suflet. In timpul serioase, leată momente de fericire fixate, momente nedin urmă am mai fost la o reprezentație, la teatru, în
peritoare, cari vor remănea de-a pururi ca cel mai tr'U^
care a jucat escelenta Birsasca. Și Duminecă acuma, am
nic monument. Ie foarte rar sâ-ți consumi și să-ți caPU
fost la un concert la Ateneu. Pretutindeni prilejuri mi- talizezi tot o dată vremea, să-ți cheltuești și să-ți conserv
REVISTA
ideei
93
„nsiunea- leată înse o practică ce-am încercat n
£re va trebui s’o urmărim, cu aprindere"™ cu b,’?'
mult, pentru-cănumai iea asigură o feric
,1J g Paști, dacă-I avea puțina vr^ne
să
facem o mica plimbare a unul din prietenii m?e■ i
tu ai mai avut să suferi de exigențele ocupației tale,
poate că de unele reminiscenți triste și poate și de
caprițiile mediului în care trăeștî. Ieste o fericire mare
să fii afară de-o situație, cărei să fii robit, liber de
amintiri obsedante, neatîrnat de mediu. Absorbirea
unui momet de fericire actuală, înalță pe om mai pre
sus. Absorbirea acestui moment a și avut un efect sa
senină, cereasca, sub ocini lăcrămat ori, de fericire nes lutar, după cum cred și văd, asupră-ți, pentru-că, fără
pusă, de sus, in sanctuarul mieu sau într’un sanctuar asta, zbuciumul tău ar fi fost, probabil, mal mare. Dar
ne care îl vom sfinți noi, mă voiu simți deplin, fericit nu se triumfă cu-atîta înlesnire de rele, cînd stai mereu,
că te siint» cfiJ111’1 s,ca1^ în adîncnl privire! tale, că-ți văd
cînd perziști a trăi în lănțuirea lor. Deosebirea între
încîntătoarea figura... Suit nevoit ca celelalte rindurl să tine și mine, ieste că leu trăiesc, ca într’o oază calmă,
las să le trimet prin cuget, pentru-că, în văpaea porni nebîntuită nici de-o intemperie, pe cîtă vreme tu, pare
re! actuale, n aș mai sfirși să le’nșir. Și, poate vre-un c’ai fi într’o răspînte, unde se încrucișază tot feliul de
ochiu indiscret, cu toate că leu nu acopăr cu nici o taină curente, unde te latră cînil, te bate zăpada și ploaea,
sentimentele mele, cu cari, din potrivă, mă pot, mă voiu oamenii răi se anină de tine, oamenii răi bîrfesc, și
putea mîndn, poate mi-ar imputa, că nu cadrează cu
seriozitatea unui cugetător și om de acțiune atâta sen răutatea și bîrfirea unor atari, pare că te mai pot
atinge. Cît de puternic trebuie să ți fie visul, ca să nu
timentalitate. Se vede bine caracteristica unor anume
cftri, dacă n’au fost bogațl in vervă, bogați iu duioșie, te trezască din iei, asemenea calamități. Deosebirea an’au fost nici înzestrați, drept compensare, cu calități ceasta va trebui să dispară. Alăturea de turnul mieu
mal mari. Se vede bine caracteristica unor oameni, cari de fildeș va trebui să clădim un turn de fildeș al tău.
habar nu au că baza cugetare! și baza acțiune! ie tocmai Ceea-ce va fi cu putință și nu va fi nici o greutate,
sentimentalitatea. leu n’am nevoe de nici o îndreptățire, strîngînd materialul pentru acest sfîrșit. Natura, în cu
dar, dac-ar fi ori-cum, cred că mi-ani dobîudit dreptul, prinsul acesta ie largă, și, nu vom avea a ne plînge
prin felini mieu de vieață, a mă manifesta cum sînt, cu absolut de nimic, dacă vom îngriji de confort. Vezi
toată pasiunea mea, cînd am găsit mai cu samă ființa că-s într’acela-și cuget cu tine, și nu știu dacă ideea
ideală, în care pasiunea mea' să-și găsască cel mai
îți aparține ție mai mult de cît îmi aparține mie.
deplin ecou.
Nu știu de ce acuma sînt o leacă cam trist. Me
Miezul nopței nu-I numai purtător de șoapte, Iei poate
transporta chiar corpuri de la un loc la altul. Ce-ar fi diul încunjurător și starea atmosferei nu sînt de loc
dac-aș calatori pe negurile lui și te-ai trezi cu mine, în în joc. Dar pasiunea își are delicatețele iei, cari re
zorii zilei, la tine.
clamă o menajare aparte. Mi-a plăcut totdeauna puțină
așteptare, puțină înfiorare, produsă, une-orî, de cîte o
mică rafinărie. începe înse să fie dureros cînd se cam
5 Mart.
trece de margini, cînd se întinde coarda prea tare.
Duminică acum, fiind o zi călduță, am făcut o plim Nu mai ie o gîdilitură gingașă, o desmierdare, ci ie
bare frumoasă, la șosea. Ce minunată întipărite, pa o lovitură care atinge prea tare coardele noastre fine,
care produce zguduituri. N’aș voi nici o dată să simt
jiștea schimbîndu-și vestmîntul, din verdele vestejit,
asemeni lovituri. îmi plac emoțiile calde, cari se spadin anotimpul trecut, în verdele crud, viu, purces din
țiază în timp, cari înse se reproduc, tocmai cînd prind
vegetațiea prinsă să se desamorțască, din anotimpul
a fi simțite de nevoe din nou, fără să lese în inimă
acesta. Mugurii pomilor, bobocii florilor prinzînd să vre-un gol, printr’o spațiere prea mare. Voesc să zic,
se afirme, și glasul paserilor, încercînd ciripirea învă că prind a avea simțirea, că necesitatea de a ne separa
păiată, nervoasă. leată o iearnă trecuta, fără să prind până la vacanța de Paști, dacă ar fi fost o hotărâre
de veste, una din cele mai minunate ierni, pe cari
deliberată a noastră, ar fi fost prea eroică, n’am fi
le-am petrecut cînd-va, o iearnă care n’a fost numai apreciat depărtarea destul de bine. Apoi, în timpul
o iearnă caldă, ca cea ce-am petrecut-o în Italia, sub acesta, prind a avea și ieu niște dureri de cap. Vieața
ceriul iei senin și în apropiere de munți și mare, care mi-i foarte cumpătată, cum știi, nu-mî recunosc nici
a fost una din cele mai delicioase ierni, de care va un abuz, pe care aș putea să-1 calific de vițiu și să
rămânea pururea legată amintirea duioasei noastre deduc de acolea că sufăr. Dar prea cuminte stai lîngă
prietenii. Un timp trăit, fără să-ți fi lăsat în schimb tu, așa cum stai, ideal, nu vii să-mi întrerup! escesul
nici o povară, un timp, obicinuit mai aspru, fără să-ți mieu-de muncă, nu vine să mă distreze o gingășie,
apese pe umeri și fără să-ți brăzdeze sufletul cu vre-un o gentileță, zburdălniciea ta, care mi-ar susținea, cum
creț. De o bucată de vreme, în femele din urmă, am nu se poate mai bine, higiena mintală. Oare ce-am
tot fost suferind. Intr’o iearnă, am fost, mai toată, bol putea face, să treacă vremea mai iute și să te văd
nav, și bolnav aproape să-mi caut nu știu ce tovarăși în brațele mele calde? Mina care mi-a pus în plic dră
prin stele. Si chiar și iearna trecută, a anului 900-901, guțele floricele, o bag la sin.
m’a bintuit o durere, cărei chiar mă abandonasem, care,
cu toată natura mea viguroasă, credeam că mă va trece
11 Mart.
hotarul... Merită să fie notată aparte iearna aceasta,
Spune
drept,
îți
pare
ție
că
ți-i
înstrăinată
cum-va,
iearna aceasta, care, cu toate că urcat pe-o treaptă
_
mai înaltă, pe scara vieței mele, cu toate că într o re- ca ți-i furata, o parte din pasiunea ce-țî ieste dato
giune ce-va mai riguroasă, a vrîstei, îmi lasă mie im rită ție, cănu-s destul de tandru, cit aș putea, cu tine?
presii dulci, de tară caldă, scăldată pururea în soare. Tu mă spăitnînți. Nu cred sa fie cu putința una ca
Tot farmacul acesta, îmi dau prea bine suma, ți-1 da- asta, pentru-că tu vezi bine, cum-că din pasiunea acea
sta nu fac nici o rezervă, și-t toată îndreptară spre
toresc numai tie, și vreu s’o știi, drăguța mea, și vreu tine. Atuncea, de ce îți place ție să mă cam șicanezi
să rămîe fixat. Tu m’ai scăldat în dragostea, in pa cu och7 găiești simți tu că trebuea să existe unde-va
siunea ta mare, și totul a fost caid, o atmosfera din
Oxlămurire de. mine, mai clară, asupra relațiilor mele ?
°de mai blajine, din cele mai clemente, m a alinta. Mă folosesc cu plăcere, cu bucurie, de întețirea ce-mi
ln brațele iei.
,
rT ..
„„
dai, geniul mieu bun, pentru-că mai cu samă voesc,
. Cum aș fi vrut să simți aceln-și lucru. Un tunp cu
să nu existe asupră-mi legende, pe cită vreme, cit mă
‘urruec aparte, a fost și pentru tine timpul acesta. Dar
ii i
I
;'î
i
■
■I
l
i
i!
�94
REVISTA IDEE!
privește pe mine, însă-și realitatea, în care obicinuit
plutesc, poate să fie luată ca cea mai frumoasă legenda.
Foarte pasionat și adesea foarte senzibil, relațiile mele
au fost și sînt, într’adevăr, multiple, înse de-o puritate
și de-o nobleță pot s’o numesc ideală. Expnnzn sufle
tești, expanzii inimale, au avut loc și au, pentru-ca-ș
în natură. Inse de curteniri ieu n’am avut nevoe și
n’am. Relațiile mele pure, mi-au fost în totdeauna deajuns, date condițiile în cari m’am mișcat și~ rolul ce
mi-am atribuit. Donjuanismul nu ie de loc în carac
teristica mea. Nu vreu a enunța aice nici o opinie
fixă asupra feliului de a se comporta al altora, asupra
trecere! de vreme, asupra acelor relații îndoelmce cari
adesea te compromit și-ți înjosesc demnitatea de om,
tin numai să fac o constatare personală.
’ Tin foarte mult ca tu să mă cunoști deplin, sub
adevărata mea formă, să nu mă confunzi nici de cum,
să știi că nu mi-aș îngădui nici o dată, să necinstesc,
să tăvălesc amorul acelor fragede inimi, ce fac un caz
de mine, să necinstesc, să tăvălesc acest amor, de-atît
de pură esență, în cuceriri efemere, cari n’au pentru
mine absolut nici un farmec. Și mai cu samă, în senzul în care ai vrea să faci aluzie tu, tu uiți că nici
nu mi-ar fi cu putință, cînd mă învălui cu pasiunea
ta,"'cu pasiunea ta arzătoare, cu pasiunea ta mare, care
mă satisface in totul, mă ține cu totul înlănțuit. Te
îndoești tu, de ce ? Ar fi curat de prisos. Și să-mi dai
voe să protestez aice blajin, chiar împotriva unei gîndîrî neexprimate, să protestez blajin, în numele pasi
une! amîndurora, pentru-că chiar o gîndire neexprimată,
cînd iea există și presupune lucruri ce n’au ființa, iea
ieste atingătoare pentru o pasiune fixată, înrădăcinată
adînc. Drăguțele mele prietene, chiar cele cu ochi ga
leși, știu foarte bine de pasiunea mea, șî-s din potrivă
entuziaste, pentru-că sînt modeste. Și dacă au de re
vărsat vre-o iubire aparte, iele au s’o reverse asupra
ta întâi, pentru-că pe tine te întâlnesc întăi în privi
rile mele. Cînd vin adesea în sanctuarul mieu sau în
atingere cu mine, au totdeauna in fața lor un preot,
un preot inspirat, care vibrează, care palpită la toate
duioșiile vieței, dar care mai pre sus de toate își are
zeitatea lui.
Scrisoarea ta din urmă m’a împlut de cea mai mare
săninatate. Numai mi-nchipui, ce soare ai să-mi aduci
cu tine, ce soare mîndru și cald, și cît voiu fi de fe
ricit simțind bătaea tinerei tale inemi aproape. Nu
îndrăznesc să-ți propun nimica, pentru-că totul atârnă
de combinarea ta, de calculele tale. Dar par’că m’ar
satisface mai bine, știindu-te instalată la mine. Cînd
mă gîndesc c’ar fi să împli cu căldura respirației tale
un alt cămin, să-ți răspîndești parfumul ființei, cum
s’ar cinema, în drum, și chiar asupra pleoapelor tale
închise s’apese o atmosferă grea, îți mărturisesc, mă
cutremur. Delicateța simțurilor mele pare c’ar fi jig
nită, și nu-ți mai dau o altă rațiune mai mare. Pe urmă,
să nu crezi că ie o amintire peste care se poate trece,
de care ne-am putea lipsi, fără să facem vre-un caz,
chiar amintirea odihnei împreună. Negreșit, mă rețin
de-a merge mai departe, pentru-că n’aș voi să am
aerul că vreu să impietez asupra dispozițiilor tale, și
nici nu vreu să presupun că dispozițiile acestea ar ii
în discordanță cum-va cu năzuințele mele, chiar șiatuncea cînd năzuințele mele nu ar fi fost rostite. Tu arzi
de-aceea-și pasiune, de care ard și ieu, și, mai m’aș
prinde, că, în momentul acesta, acelea-și gîndurisînt
închegate înăuntrul frumoasei tale bolți.
Scrisoarea ce-ți comunic aparte, ți-arută că se anunță
în București, o prietenă veche. Ie un eveniment pe care
ascund. leată ce am de gind. Mai
întăi îi voiu spune ce fericită cunoștință am avut par-
REVISTA IDEEI
tea să fac cu tine, și ce relații duioase am stabilu
Tot am fost întrebat într’o scrisoare trecuta.
leală îmi pare mie tot cea mai practică și1 Bea
~ M
demnă din toate, și mi se pai^e că nici o data
voiîi putea acomoda cu ialta. Să-mi spui ce socoteai^
drăguța, nobila mea, nu (despre calea aceasta le..p’
ce socotești să combinam, ca să primim, amica noaJ’
se întâmple «pguiri
jigniri pp
tră, bine. Ce socotești, să nu ~
cari, te încredințez, nu le merită nimeni din ceî
cei ’rceîn relații de intimitate cu mine, nu vreu să le înti
ntim‘Ș.
pine nimeni dintre prietenii și dintre prietenele mele
din partea mea. Unii și unele au fost de-o gentilețe
aparte. Apoi, cînd zic prieteni, poți presupune că îe
la mijloc un ideal comun, ceea-ce și explică, mai mult
de cît ori-ce, apropierea ce are loc între noî, Neapu.
rat, planul nostru, al nostru personal, al tău si aj
mieu, va remănea fixat. Vom face vizita la țară7
vor prezista acelea-și bune împrejurări, și vom petrece
toată vremea, în transportare sufletească și în expan.
zie de simț. Ah, primăvara ochilor tăi, vină și mi-0
fixază mie, neperitor, în suflet, și răcorește-mi’ aprinderea, că mi-i atît de sete...
14 Mart.
Camera pregătită. Curaj, curaj, geniul mieu bun,
Totu-î surîzutor. Și, pentru genii bune, nu-î nici o si
tuație rea.
Cum mă găsesc acuma la poștă și nu voesc să mai
aștept până s’ajung acasă, risc cartea asta, s’o ai
susținătoare.
Dacă ai timp, scrie-mi încă cîte-va rînduri și scrie-mi
încă de la concurs. Sînt vălmășit acuma de corecturi, de
scrieri de adrese, de cîte toate.
Fii pururea voioasă, că mare răsplătire vei pentru asta.
7 April, 7 April...
22 Mart.
De vre-o cîte-va zile sînt prins de-un neastâmpăr,
sînt obsedat să-ți scriu, și mi-a părut rău că ți-am ce
rut ca sa-mi mai scrii o scrisoare tu. Am fost nevoit
s’o aștept, pentru-că vream să știu la ce dispoziție
de suflet am să mă adresez. Acuma văd. Și nu te pot
îndestul liniști și îndestul conjura, să-ți păstrezi echi
librul. Tu nici nu știi ce folos au împrejurările astea
«nefavorabile». Iele concură tocmai a pune omul la
locul lui, în situațiea care-i convine mai bine... Am
să-ți povestesc, lucruri foarte conchizătoare, în privința
aceasta, și, cred, te vei convinge. De o cam dată,
ceea-ce aș putea să-ți spun, ie cu tocmai împrejurările
astea sînt cele ce ne apropie, ce ne alătură mai mult.
Vestea că poți sosi mai curînd, mă împle de o bu
curie nespusă. Vei vedea cum îți va reveni sănatatea
și de ce bună dispoziție vei avea să te bucuri. Tu și
prevezi aceasta și nu te amăgești de loc. Tu știi prea
bine de ce prisos de sănătate mă bucur ieu și cit
de bucuros mă aflu să împărtășesc prisosul acesta
cu tine. Sănătatea ie tot ce se poate comunica mai
lesne. Nu va fi nevoe nici de vre-o operație complicată,
sînt sigur, nici de vre-un tratament prelungit. Va fi
destul ca să mă uit la tine., să simți văpaea căutăturei
mele, pentru-ca vieața cea mai deplină să te încingă,
să se pogoare în tine. Și nu-i nici o minune. Iubirea,
poate să învieze și morții, nu numai să sădească o
energie mai mare într’un corp din care energiea nici
nu lipsește.
Scrisorile tale din urmă, mi-au fost de susținere
mare. Tocmai îmi ierau de nevoe, să-mi complectez
lucrarea. Mi-aș fi complectat-o ori-cum, dar aș fi
lipsit de acele emoții, de cari sînt încunjurat, de obiceiu, chiar cînd ie vorba să mă ocup de amănunte.
,ru mi le-aî procurat, emoțiile acestea, și a Iost M un
!von fermecat»
a fost ca un zimbet, pe care l’am
Svărsat ln J?atB corespondențele și în toate relații®
Se. Și ieivta cu™
as°ciezi tu la o lucrare, care-s
meredințaț, aIe sa-ți procure și ție nespuse bucurii,
Jăcerl voluminoase. Ieu n am nevoe de sănătate, că
nă bucur de iea, am inse o senzibilitate aparte, ce tre
buie susținută mereu și susținută viu. Ai înțeles, și-ți
Xt recunoscător pentru toate accentele tale duioase .
gă-ini anunți^ hotant ziua sosirei tăie, precum și
-easul, să pot sa-ți ies intru întâmpinare, precum ți-am
"pus la plecare, ca sa te văd c’o clipă mai curînd.
Să-mi spui și clasa in care vii, să-mi ieu bilet la fe
lia. De vorbit pentru casa, am vorbit pentru odăița
din curte. Nu vreu să te contrariez nici de cum, cred
. se că în primul moment, va fi mai bine ca să des
cinzi la mine. Va fi și o mi(m experiență de acomo
dare, care își are avantajele iei. De Paști mai scot un
nuniăr de revistă și a! să-mi fii utilă. Iu numărul
nCesta cred că voiu pune și scrisorile, cari ți le-am
trimes ție, pentru-că, dacă-i imporlant, pentru unii,
ca sâ știe cum cuget, ie tot atît de important, cred
,eu, să se știe cum simt. Și nu voesc să fie nici o
lacună în manifestările mele.
Adormi în brațele mele, drăguța mea, te lasă vi
sărilor sublime, în paza dragostei prea iubitorului tău.
20 Mart.
Tu ții cu ori-ce chip să mă aduci să fac dizertați!
întinse asupra unor subiecte, interesante ce-i drept,
asupra cărora înse îmi rezervez să ne întreținem prm
graiu. Nu trebuie să uiți, că întrețirerile mele cu tine,
prin scris, sînt mai mult niște recreații mintale, în
cari inima mai mult își varsă dintr’însa prea plinul
și-și cîntă înfiorarea ce simte. Să lăsăm sănătatea de-o
parte, pentru-că sănătatea deplină sau cam puțin zdrun
cinată, nu influențază întru nimica asupra legăturilor
sfinte-, cari-au unit, atât de trainic, două suflete iu
bitoare. In de obște s’ar crede, că cel dintâi imbold
de întovărășire, la oameni, ie să-și înipărtășască vi
goarea, emoțiile, senzațiile plăcute. Dar ie destul să pre
supunem, cum-că, lipsind împărtășirea aceasta, omul ar
suferi, pentru a ne da samă, că omul se lighezaă, în
tră în legătură cu altul, tocmai pentru a face gardă
și a se apăra în contra suferinței. Atunci ce senz mai
are, ca să ne supere cum-va, cînd suferința vine, întîmplător, cînd iea ie un prilej, ca soțul în vigoare
su-și arete talentul, să-și dee osteneala să infiltreze
vieața și să reverse săuinătate, în corpul celuilalt, poate
că puțintel cam șubred. Devotamentul cel mare acoha-ș! are și rațiunea. Și, fără asta n’ar exista cuvîntul
sau ar trebui șters.
Pricep, tu iești duioasă și porți o mare grijă să nu
mă
tulburi
peta,
mine.
te rostești
cumvina-nu
te înțamnă
inima
inimaPricep,
ta preatu
bună.
Dar numai
95
frumoasele pilde, ce le vom da celor ce se vor apropiea de noi. Noi ne vom delecta, vom face mici escursii,
poate că vizite drăguțe, vom ceti din Mttsset superbele
lui nopți, și alte fermecătoare bucăți, din alții. Și cred
ca va mai rernănea puțin timp, să încercăm să tra
ducem din minunata lucrare de Dostoiewski: «Souvenirs de la maison des morts», care va trebui să fie
predilecției! ta.
Dacă, acuma, cei ce-au avut prilejul de a ne urmări
în notițele astea, n’au mai departe cum sa urmeze
șirul, n’avem ce să le facem. Distanța dintre noî s’a
șters, ieu o privesc ca ștearsă, nu mai vorbim ca de
Pe o terasă pe alta, să poată auzi trecătorii, cei ce
ș au strîns la gard. Nu că ne-ar fi de aceasta vre-o
jenă. Din potrivă, de-acuma noi vom avea să ne spu
nem și mai interesante lucruri, mult maî interesante
chiar. Inse, cînd mergem pe o aceea-și alee, atît de-aproape imul de altul, n’avem cum să innălțăm glasul
Pre& tare. Ar fi să facem poză, să ne fățărnicim. De
alt-feliu, nimenea nu va fi păgubit cu nimic, dacă va
urmări, de aproape, toate acele lucrări, cari vor apă
rea, rodul vădit al întreținerilor noastre discrete... In
răstimpul acesta, trebuește să știi, cum-că aproape
mi-am pregătit revista. Va fi chiar gata zilele astea.
Nu-i vorbă, asaltul ce l’am dat mi-a cam adus din nou
niște dureri de cap. Dar nu face nimic. Am vrut să-mi
rezervez cu totul liberă vremea, să fiu cu totul al tău,
să nu mă tulbure nici o preocupare alta, tind te-oi
avea în brațele mele și cînd voi fi scăldat în flacăra
aprinsei tale iubiri... Tu mi-i mai scrie, și, mai la urmă
mi-i da o telegramă, dacă va fi nevoe, să-mi precizezi
mai bine data sosirei. Și de o cam dată, pecetluesc
seriea corespondenței mele cu tine, cu pasiunea cu
care am deschis-o și întreținut toată vremea.
i
1 '
;
■
;l !
P. Mușoiu.
femeea Sclavă
Afară dacă nu credem cum-că sintem aruncați pepămînt pentru a ne purifica ucolea prin suferință, mai
înainte de a ne așeza pe ospățul eternelor fericiri, cum
să admitem alt-feliu intervenirea unei Providențe in
destinele noastre? Ce feliu de ochiu părintesc veghea
asupra rasei omenești, atuncea cînd aceasta găsi cu
cale să se desfacă în două, punînd un sex sub stapînirea altuea? Nu-i oare o lăcomie sălbatecă care
făcu din femee sclava și proprietatea bărbatului? Ce
inst nete de dragoste curată, ce noțiuni de neprihănită
credință au putut rezista acestei lovituri mortale? Ce
altă legătură, de cît a forței, va putea ființa de acum
înainte între acel ce are dreptul de a pretinde totul
și cea ce n’are dreptul de-a refuza nimic? Ce lucrări și
ce idei pot să le fie comune sau cel puțin tot atît de
simpatice ? Ce schimb de sentimente, ce contopire de
^^Faplica^ cea mri blîndăa dSptiirilor sale,' băr-
alaturi, sa vezi ce feliu de tulburare mi-i face. Mi se batul ie^ncfi fată de femeej ca un epitrop față de un
pare cu n’are să fie 0 fericire mai mare ce mi-ai puRelațille bărbatulului cu un copil sînt însă mărdărui, și o căldură mai mare ce m ar putea cu• ite yin'e 0 vrenie cind copilul întră în vrîsta
Prinde^ Căsuța ta se curăță, se scutura, se spala, se eniancjpăref
își reclamă, la rîndul său, drepturile de
împle de lumină. Și gazda, care o prega- Ast-feliu, nu poate avea loc o adevărată aso/’-’ad că se trudește pentru ciare în dragostea diutre sexe) pentru-că femeea joacă
jSk ieste entuziastă, știind
e«ța ceea drăguță, cum se rostește
i__ , chiar iea. £*MUU, acoiea roiui copilulului, și ceasul einanicipărei nu suna
mUni fie te-aa prins cu ochii și te-a lipit de
—imma-i.
------ q
pentru iea. Dar care-i crima anti-naturam,
,
mai văzut asemeni nu știu cine si
și^ a rernas fer
ier-
ge
o jumatate din genul omenesc într’o eternă
ecat. de privirile tale. Intr’adevăr, tu ai în tine ce;va, copilărie? Pata celui dintâi păcat apasă, după legenda
nu trebuie cine-va să te vadă mai mult și sa iudaică, asupra capuluifemeei, de unde purcede sclavistee h cumpene, pentru a te iubi de-o data. In- ea-i. I s’a făgăduit înse că va zdrobi capul șarpelui.
'“Wți tu acuma, ce simpatie vom aduna in jurul Dar cînd
tind se va îndeplini oare făgăduința aceasta ?
i°stra Și cît va trebui să cîștige cauza noastra, din
M-me G. Sand.
nele îndrumări și îndemnuri, din nălțătoarele și p
; |
O
i!
�REVISTA IDEEI
96
INCENDIARUL
— Așa dar, zice președintele, recunoști cum-că ai
dat foc la gireada de grîu?
— Trebuie să recunosc, de vreme ce am fost prins.
Dar orî si cum n’am făcut rău, fimd-ca m plătită.
— CuA), întrebă președintele mirat, cumie plătită?
Ce înțelegi prin cuvintele astea, acuzat?
— înțeleg ca-i plătită. Da ie plătită.
Si bietul om, zăpăcit, în mijlocul acestor robe ro
șii’si negre, în mijlocul unei mulțimi pe care o simțea 'dușmană, în nestnre să fie înțeles sau să se facă
înțeles,’ se îndărătnici în ideea-î.
. _ _
— Da, ie plătită, repetă iei într una, și mea cit nu
face. Chiar cît nu face.
o
Alai mormăi încă de cîte-va on vorba asta. Apoi se
așeză, răzămîndu-și coatele pe genunchi, cu acea pri
vire chiorîșă, care-i înstreină, din capul locului buna
voința juriului... Ce înfățoșare urîtă are, își zise fie
care din cei doisprezece Miuos improvizați. Și. de fapt,
avea chiar o înfățoșare urîtă.
— Vedeți, domnilor jurați, zise președintele, cu o
voce insinuantă, acuzatul nu vrea să spue nimic.
— Și domnii jurați, apăsă procurorul general, un
slăbănog chel, domnii jurați vor ști să ție samă.
In timpul acesta, acuzatul, ca tîmpit, își mișca ca
pul ca sub un duș.
...
— Acuzatul, continuă președintele, urmîndu-ȘȚ in
terogatorul, ie tată de familie. Acuzat, cîți copii ai?
Nenorocitul păru o clipă că iese.din toropeala lui.
Privirea i se aprinse. Fu numai o licărire înse, pe care
o lacrimă o stinse. C’o voce trăgănată, dînsul răspunse:
—Aveam trei, trei micuți, fragezi de tot, cel mai mare
iera de șapte ani.
— Și nici măcar nu te-ai gîndit la iei înainte de
a-ți sâvîrsi nelegiuirea, uu te-ai gîndit la necinstea
care va cădea asupra capului lor?
— Muriseră, muriseră de foame.
— Tată de familie, și să-ți lași copiii să-ți moară
de foame?... Veți ține socoteală și de asta, domnilor
jurați.
Sub această nouă acuzare, făcută cu o voce liniș
tită de cătră președinte, în mijlocul penumbrei unei
audiențe somnoroase, omul, trezit de o dată, se revoltă:
— Cum, ieu mi-am lăsat copiii să moară de foame?
zi mai bine că mi i-au omorît. De ce n’am fost plă
tit? Recolta ce-am ars-o în gireada, ieu am semănat-o.
De ce n’am fost plătit? Ci-că proprietarul a dat fali
ment. Mi s’a spus să mă adresez la un advocat. Așa
am făcut. Am dat chiar două-zecî și cinci de franci
înainte, pentru cheltueli, tot ce mai aveam pus de-o
parte, și chiar ce-va de împrumut. De ce n’am fost
plătit nici atunci? Ci-că iera un proprietar nou. Ce
mă privea pe mine? Nu iera tot griul pe care-1 semănasem ieu? Mi s’a tot spus, și advocatul mieu m’a
asigurat cel dintâi, cum-că voiu fi plătit. Dar prea
se tărăgănau lucrurile. Și acasă copiii nu mai puteau,
da, nu mai puteau de foame. Nu i-am omorît ieu, ci
foamea. Și cine a adus foamea? Vezi bine că nu ieu.
Am așteptat, am așteptat până la capăt. Nu mi-am
pierdut răbdarea. Dar, cînd mi-am văzut copiii, cu pîntecele deșert, pierind de lipsă, ce să fac, nu m’am mai
putut stăpîni. Gireada, pe care, la urma urmei, ieu
o făcusem, pe care o semănasem ieu... Ce vreți? A
fost ce-va ]a care nu mă puteam împotrivi... La urma
urmei ce iera să fac? Tot îmi muriseră copiii. Tăeți-mi
capul acuma, dacă voiți. N’am ce mai spune alta.
Și, nenorocitul, fără o lacrimă, cu cugetul împăcat
că spusese tot, se așeză din nou pe bancă. Ce se mai
maximul pedepsei. Avocatul ceru circumstanțe >
nuanțe. Niște formalități. Ce i pasa lui de asteii
mânui? Iei se gîndea la sărmanii lui micuți, mort??
foame, pe cari gireada ceea de grîu i-ar fi săturat« întregi... II treziră din gînduri, pentru a-i face
cut că iera osîndit la zece ani de închisoare. Iear djS'
sul, fură să-și dec bine sama de ce, răspunse cu g2n'
renie: «Mulțumesc, Domnilor».
Berty.
MILITARISM
Cazarma ieste o născocire hidoasă a timpurilor na0.
derne. Iea nu-i mai veche de cît din veacul al șep’
tesprezecelea. Mai înainte nu ființa de cît un corp (je
gardă, în care deșca juca carul, spunea povești. Ludovic
al XlV-lea ie un premergător al Convenției și a lui Bo.
napnrte. Dar răul și-a ajuns culmea de la instituirea
serviciului pentru toți. A se face o obligație pentru
oameni, de a ucide, ie rușinea împăraților și republi
cilor, ie crima crimelor. In vrîsta care se zice barbară,
cetățile și prinții își încredințau paza unor mercenari,
cari făceau războiu, ca niște oameni chibzuiți: nu ierau,
une-orî, de cît cinci-șese morți, într’o bătălie mare.
Și cînd cavalerii se duceau la războiu, cel puțin nu
ierau nevoiți de nimeni: făceau să fie uciși de buna
lor plăcere. Fără îndoială nu ierau buni de cît de-atîta
lucru. Nimeni, în vremea lui Ludovic, n’ar fi avut ideea de a trimete la bătălie un om de știință sau un
cugetător. Tot așa nu se răpea nici de cum plugariul
de la glebe, de la povara lui, ca să fie trimes în luptă,
Acuma, se îndatorește pe cel mai serman țeran ca
să se facă soldat. Acesta-i depărtat de casa al cărei
coperiș fumegă în tăcerea aurie a serei, ie depărtat
de cîmpul în care pasc turmele, ie depărtat de oogorul și de pădurea părintească. Ie instruit, în curtea
unei păcătoase cazărmi, cum să omoare mai bine oa
meni. Ie amenințat, înjurat, băgat la închisoare. Ise
spune că asta ie o onoare, și, dacă acesta nu vroește
de loc să se onoreze ast-feliu, ie împușcat. Dînsul as
cultă, fiind-că ie supus friceî, și, din toate animalele
domestice, cel mai blînd, cel mai plecat, cel mai blajin,
Iu Franța, sîntem militari și tot o dată cetățeni,
alt motiv de mîndrie, de a fi cetățean. Asta însamnă,
pentru săraci, de-a susținea și conserva pe bogați, în
puterea și trîndăviea lor. Iei trebuie să conlucreze la
asta, în fața majestoasei egalități a legilor, care in
terzice bogaților ca și săracilor, de-a se culca pe sub
poduri, de a cerși pe stradă și de-a fura o pine. Așta
ie una din bine-facerile Revoluției. Cum revoluție»
aceasta n’a fost făcută de cît de niște nebuni și
piți, în favoarea acaparatorilor de bunuri naționale, ș
n’a ajuns la urma urmei de cît la îmbogățirea țera'
nilor șmecheri și burghejilor cămătari, iea înălță su
numele de egalitate, domniea bogăției. Iea dete FraQț
pe mina oamenilor de bani, cari, de o sută de ani»
sfâșie. Iei sînt întrînsa stăpîni și domni. Guvernul vi
zut, alcătuit din diferiți pîrliți, ie supus lor. De>
sută de ani, în țara asta 1 ustruită, cine iubește pe
raci ie privit ca un trădător al societăței. Și 5ey
om primejdios, cînd spui că Iești dintre sărmani.
. lărnciei
făcut chiar o lege împotriva indigenței, a saVlgrj,
cumpliteși milei. Și ceea cespun aice nu s’ar putea tip
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ îfflNERVAJ, STR. REGAL2I G. — BUCUREȘTI
A. FrăNOK-
REVISTA IDEEI
-----
-- ..
București, Strada Epurilor, 10.
CONFISCAREA REVISTEI NOASTRE
Cetitorii noștri mai noi cari nu știu solicitudinea
de care ne bucuram noi dm partea stăpînirei, vor rcuiănea surprinși, cînd le vom face cunoscut, cum-că
revista noastră ieste împiedicată de a mai merge la
târă. In urma unei reclamați! făcute, Directorul geJeral al poștelor, un domn puțin urban, după cum
Dj se pare puțin scrupulos, ne-a declarat formal, că
asa a luat dispoziție iei, fiind-că revista noastră ie
subversivă. Cetitorii noștri pricep : o publicație, în
care somitățile europene își dau întîlnire, cu ’ce au
Jele, ca cugetare, mai bun, o publicație, pentru care
premiile academiilor n’ar fi de loc de-ajuns s’o răs
plătească, dacă ar fi făcută de creatura cui-va, o pu
blicație ca asta, cum se putea să fie alt-feliu, de cît
subversivă, desigur.
In dispozițiea noastră actuală de suflet, firește, nu
ne vom înjosi nici de cum ca să caracterizăm nea
junsul ce ni se face. Și, orî și cum, nu putem să re
curgem la vorbe ce nu se cuprind nici într’undicți
onar, pentru a califica abuzul unui om, cum ni se pare
c’ar merita. Desigur, nn ie un lucru de nimic, de a
se căuta să ni se întrerupă comunicarea intelectuală
ce o avem cu lumea, și nu ar fi un lucru de puțină
importanță, de a ni se răpi niște stricte mijloace, presupunînd că întreprinderea noastră ar fi o curată afa
cere, ca toate celelalte. Dur asta ieste de-un interes
atît de general. în cît ne mărginim numai să notăm
faptul și să vedem ce vor zice acei cari se laudă că liber
tățile publice, aceste mari, minciuni, sînt religiea lori
•Ce poate fi mai grav, de cît să pui sub interdicție
o populație atît de numeroasă, presupunînd că revista
noastră nu ar fi adresată numai la o sumă de aleși.
Va su, zică, dacă trăești la țară, nu mai ai dreptul
de a comunica cu. lumea, de a te împărtăși din pro
ducerile minței omenești: între civilizație și ține s’a
pus o barieră. Pentru că, revista noastră, ieste împie
dicată, de o cam dată, numai de-a merge la țară. Nu
discutăm nici o întimpinare, pentru-că, drept vorbindj
nici o întimpinare, nu are loc aice. Idei subversive,
huatizare de spirite, siguranță de stat, totul se poate
spune. Dar, nici din punct de vedere legal, nici din
punct de vedere rațional, nu se îndreptățește nimic
?l totul se reduce lâ arbitrar.
Dar, toate astea ie treaba altor de a le releva. Noi
nu vom pierde vremea în protestări zadarnice și nu
sta la vorbă, ca să convingem noi pe făcățorii
u°-rele, cum-că au procedat nedemn în faptul. ce l’au
lăcut cu premeditare. Abonați! noștri, cari au fost
J'gnițî, vor ști că nu-î din vina noastră dacă n au
■ pnmit numerile expediate cu atîta îngrijire și reSu3
ar‘tate de noi, cari au fost confiscate de poșta, iei
>7
să sc acomodeze alt-feliu, pentru a continua
.e,ațiile cu noi. Situațiea nouă reclamă o ascuțime
?beiuinte, o silință și interesare mai mare din partea tu?r°r. Pentru că, la curmarea activităței noastre, sa
8,s S’guri cu toții și mai-sigură de_ cit toți sa fie
1
^pinirea, nu ne va reduce nici o măsura a iei.
P. Mușoiu.
CUPRINSUL
edu“,le,: p-
*
l'îk .Pre 8U?i dc COr'el° Boeial° ■ H- LEYRF.T.
LUta femeilor: Soare.
&,UHT8<-h\ploViBclt^ no«trui I Neago.
țmin iți fiid calea: Voltairk.
inXl!nZl\ e ■ p'.ct??ulul Marlnescu: C. D.-AuGES. '
ReliHe-/llK^1'r* ’re-J conflsclrel revistei: LUCREȚIA BăLanescu.
&£
,L PaAKcE-
Ui ignia nefericire! oamenilor ; Mirabeau.
Aclevâratii egalitate':
egalîta
E. About..
buacțtea capitaliști a opiniei publice: A. Loria.
Abona.I achitați.
itațl.
IN CHESTIEA EDUCAȚIEI
De cîte orî ie în chestie orînduirea vieței, de atîtee
ori revine în discuție însă-și însemnătatea vieței. Ia
foarte drept, vieața se practică- ori-cum, silinți pentru
păstrarea, pentru perpetuarea, 'pentru ameliorarea îei,
se fac necontenit. Și, nu-i nevoe 'să amintim nimica,
drept dovadă, de cît priveliștea vieței. Dar, față cu
multiplele neajunsuri, ce au izbit și izbesc existența,
fatal, față cu jignirea senzibilităței omenești, în vreme,
oamenii au clădit atîtea sisteme, atîteâ regule, așa nu
mite morale, unele ce conchid la nimicire, că vieața
nu-1! un ideal... Suma nevoilor întrece și va întrece
pururi, în univers, cîtimea de plăcere. Răul întrece bi
nele. S iu, ce putere să aibă o acțiune omenească, față
dc univers? Pentru natură, binele și răul ie de aceea-și
esență, ca și căldura și frigul pentru fizic. Toate sînt
grade de temperatură morală, și,'poate că-i trebuitor,
ca și cu căldura și frigul, sâ se facă echilibra în uni
vers; De unde, după pesimiști, nevoea de a corija
natura, care, creind vieața, cree nefericirea, de-a nimici,
printdo frumoasă desperare, de-a nimici vieața înșine,
pentru a face să între însă-și natura în odihna incon
știentului... După indiferentiștî, de-a sta cu brațele în
crucișate, dă a fi resignați și de-a privi, nesimțitori,
la toate, de a ne înfrîna orî și ce izbucnire de euergie. Căci, mai la urma urmei, noi nu putem schimba
nimicii, tot forța uriașă a valurilor mărei, va să aibă,
o dată, cel mai din urma cuvînt... Nu că morala opti
mistă, ca să enumerăm curentele mai mari, în ale căror
concluzii se varsă mai toate celelalte curente, nu că
morala aceasta ar fi superioară și mai îndreptățită,
lea, care iea de bune și de predestinate, așa să fie, toate
ce sînt, și care, dacă nu speră într’un bine mai mare,
acolea, pe pămînt, speră în binele suveran din ceriurî...
Voim să scoatem în lumină, că toate aceste sisteme,
în feliul lor, susțin cu toatele vieața. Totul ce se pe
trece, așa a fost să fie, susțin că-i bine, și, în defi
nitiv, nu pot nimica, să fie alt-feliu, să hu rene tot
acolea, susțin, să am o îndreptățire mai mult; de .a
trăi precum trăesc... Susțin indiferența naturei, susțin
că răul întrece binele, ca să mă pun într’o regulă ob
ștească, să treacă unele clipe grele, și să continuu să
--------
^REVISTĂ IDEEI“
Pe an, IO numere, 5 lei.
�98
-
REVISTA IDEEI
trăesc, ieară-și precum trăesc... In toate aceste curente
de gîndire, rodul unor împrejurări, unor relații anumite,
rodul unor anume stări de spirit, predomnitoare în di*
ferite epoci, în toate aceste sisteme, ce supr.>viețuesc.
mai mult ori mai puțin la o laltă, la vreme de grea
cumpăna; oamenii și-au găsit un sprijin foarte de nevoe si, foarte eficace, ieî și-au găsit o^almare... Durerea
mi se micșorează, filosofind că nsta-i soarta tuturora,
că răul întrece în lume binele, că stingerea-! menirea
vieței, că ie un fapt ireparabil. Răul ieste întimpinat
maî cu răceală, momentul critic trece și existența ie
salvată. lear dacă se ^profesează și pe urmă, de pe ca
tedră, morala nimicire! și persistenței răului, sau a
indiferenței, asta nu împiedică nici pe profesor, după
cum nu împiedică nici pe ascultătorii sau pe discipolii
săi, și nici pe cei ce-1 vor ceti, de-a întrerupe cursul
la un capitol, de-a merge să se desfăteze sau să se
reculeagă în cercul unor prieteni, la. vre-un ospăț. îmbielșugăt, să se dee visăreî în armoniep unor note
maestre, să-și gîdile sensibilitatea în brațele unei ado
rate, în brațele unei nemuritoare curtezane. Și nu știu
dacă, din marii inventatori și mari artiști și maiștri
ai gîndirei,' n’au fost, cum-va, o mare parte, pesimiști
sau cel. puțin părtași ni indiferenței naturei. Putem
purtă și doliul cel mai strict, putem să-fim învestmîntați în rasa cea mai neagră, fără a fi prin asta mai
puțin robuști, și. fără' a absorbi mai puțin vieața prin
toți porii, fără*a renunța la necesitățile iei, chiar la
rafinăiiea vieței... Leopardi, se găsea afectat, privind
necontenit acelea-și stele, lucind deasupra-î, în tărie.
I se, părea nesuferit, ca ziua și noaptea să se părindeze
;cu ațîta regularitate, ca luna să se înalțe mereu și să
colinde mereu acelea-și și. aeelea-și plaiuri și să con
temple acelea-și văi... Dar stelele puteau să fie și stînse,
putea, în docul lor, să fie o vecinică întunecime, puteau
să fie toate ori-cît de .mohoțoane, și să. tot zică iei
că vieața îe un râu,, că ziua natală ieste funestă celui
ce naște,: și iei . tot ar fi, găsit farmec și îmboldite la
vieață și avînt, și explicare la toate, cînd îl copleși
din nou dulcile zbuciumuri ale tinerețe!, dulcileiZbuciumărî, duioasele, adîncile avînturi ale inimeî, pe cari
le credea sfîrșite în floarea vîrștei. Aerul infinit și adîncimea ceriului, singurătatea nemărginită, slujea acuma
la ce-va.,., Lăcașul acesta nemărginit, mulțimea de ființă
pari hălăd.uesc în iei,, activitatea aceasta, mișcarea tutu
ror corpurilor cerești, cari se învârtesc necurmat,, ca
.să -revie la punctul de plecare, cu toate astea, avea
acum o țintă, avea un rost și o utilitate. Luminele
d.e sus aveau..și. Jele senz. Tînguirea îî sluji înse ca o
luare și trecere de vreme... Apoi, oît ie de drept, apoi
cine nu știe, cît ie de dulce, cîte o dată, o strîngere
de inimă. Sînt puncte, precum o, spune G-uyan, în cari
durerea și plăcerea par a se confunda. Și, spasmul ago
niei și cel al dragostei, după vorba apestui filosof, nu-s
fără-oare-care analogie. Inimele șe topesc in bucurie ca
și-n durere. Suferințele fecunde, sînt însoțite de-o bucu
rie nepomenită. Samănă cu acele hohote de plîns, cari,
puse pe muzică, ajung o armonie... ,Cjt. despre aceea,
că. progresul ne va duce la nimicire, că, o dată, la un
semnal al • electricitaței, toți oamenii, într’o părere, vor
îndeplini marele , fapt al liberărei universale și toate
se ivor stinge.,., de o cam dată vedem, că progresul
acesta ne,poate folosi, că unora chiar folosește, bine
iCă. de-o..cam,dată., stăruim în progres. Și,.dacă vom
ajunge, vre.-o dată, atîta de puternici, de-a nimici uni
versul, cred mai degrabă, cred ,cu Fouillee, că vom
utiliza, mai bine, puterea, așta, pentru a organiza un
univers locuibil... Voim să stabilim, căt o silință ob
ștească susține, lumea în perzistența de a tiai. Omul
se tîngue, £ș! rade capul sau șade la pămînt, vrînd
să-și împuțineze răul de care-i copleșit, să-1 pOats.
dura mai lesne, să-și prelungească existența. Ișj , “,T>*
tează, cum s’ar prinde, își reflectează durerea w*
micșoreze intenzital ea și să și-o nimicească. Inșj.șț A
și căștii și nirvuniștii, cum li s’a zis, tot alipi^ții
vieață mărturisesc, stîngîndu-se. Au vrut o vieată ♦
ricită, curățită de chin, și, ne avînd-o, ne stărui^ ,
aibă, au renunțat la iea, și, piintr’o înverșunare 0
gerată, au voit să tăgăduiască însă-și voința viet ■
nu numai vieața. Cu toate că, prin purtarea lor ce
ce afirmă mai mult, ie tot vieața și tot voința vieto
Și noi, vom fi cu atît mai îndreptățiți, cînd, fU L
atribui vieței vre-un scop final, fără a ne lipi de dîn<»a
mai mult de oît se cade, și fără a căuta într’însa n?
mai plăcere sau fericire, o preferim pentru surnflî'
derile iei, surprinderi, pe cari, ce-i dreptul, din însă<
îmboldirea vieței, voim să ni le facem tot mai lipsite
de întipărirî dureroase, tot- mai plăcute, sau, ca să jjj.
cern mni propriu, măcar mai conștiente... S’a precizat
mai bine. S’a urmărit adaptarea la sine, la adevăratele
condiții interioare de existență și de desvoltare a fie-Că.
rui ins... Maximum de putere pentru activitate, maximum
de conștiință și cunoștință universală pentru inteligență
maximum de mulțumire pentru senzibilitate...
'
Vine în chestie educațiea. Din moșî-strănioși, «m
dobîndit un caracter, precum am dobîndit. un tic, un
felin de-a fi, care ni-i propriu. Am dobîndit aprindere
ori lîngezală, ascuțime de minte sau minte puțintică.
Dar toate însușirile acestea, în genere vorbind, sînt
susceptibile de cultivare, de-a se manifesta în maî puțin
sau de-u se stimula, în minus sau în plus, sînt sus
ceptibile de a se adapta unor necesități actuale de
vieață. Sînt învățațî cari susțin, fără s’avem nevoe să-!
ducem cu totul în absolut, să-i ducem la absurd, că
omul ar fi cîrmuit cu totul de strămoși, că poartă nu
mai pecetea ereditate!, că nu mai poate schimba nimica
din ceea, ce i-au lăsat ca moștenire părinții, cari susțin,
în tot cazul; cum-că ereditatea, joacă, ori-cum, un rol
predomnitor.. Nu știu ce vor să dovedească, cu asta,
învățații aceștia, sau nu știu dacă dovedesc ce vor. Și
nu știu de ce alții tăgăduesc, că omul ar veni pe lume
cu vre un felin, de pornire-, c’o înclinare oare-care,
c’o aptitudine ce-va. Noi îl vedem, pe acesta, înțr'adevăr, din capul locului, înzestrat cu porniri, șj cu
porniri irezistibile adesea. De netăgăduit. Dar mai ve
dem, ca, printr’o oare-care inoculare, omul ajunge imun,
să fie neatins, nevătămat de oare-cari boale, cu toate
că susceptibil de a le contracta. Și, din potrivă, cu toate
că din naștere, așa zicînd, imun, pus într’un medul
vițiat, îșî face o cultură proprie, boala îl copleșește
și organismul .cel mai rezistent se resimte. Cazon
de refractari, se află, de acele, pe1 cari, neputindule
fasona un mediu, le aruncă afară, în mediul lor prielnj'»
precum aruncă marea, atîtea corpuri^ la suprafață. D«r
noi vorbim de generalitate;.. Nimeni nu spune că toa®
astea nu stau în firea unui organism, că nu ierau, da
voiți, predispozițiiîntr’o stare latentă... In calitatea^
de ființă cu judecată, omul, ne spune liant, vrea, n
cesar, sa-i. fie desvoltate toate facultățile, fiind-ca^
slujesc- și i-au fost date pentru toate sfârșiturile a
putință... Nu că o spune liant, cure cam abuzaza c
o data de vorbe mari, cir senz puțin precis. ]-Psere.
poate. Dar atuncea, să nu se mai limiteze, ast-feliuj e
ditatea, să nu i se mai atribuie niște caractere atl <
fixe; și, în tot cazul, atît de bine cunoscute...
gător dintr’o întemeere primară, care l’a așezat în *
regn distinct, și care,- chiar în regnul său, i-a- da
loc aparte, sub apăsarea sau sub înrîurirea
rărilor, în cari s’a desvoltat și a trăit, omul a
dit atîtea însușiri, multiple. Prîvindu-1, într’o oC
REVISTA IDEEI
* trata în desvoltanle acestea. Aprig, războiaIc, plecat
re nimicire și prada, cna deosebire pănă la omul
patriarhul, purees sa-și are cîmpul, purces să-și pnScă
‘urma ș> sa sivleasra dragoste in jurul locuinței sale
1L;i(ă deosebire, «ie la pornii ea vnlmâșască, de a te
pimici, pentru nimica toată sa: pentru ori și ce, m
„iină la privirea blajina de imputare, cînd ie de i,nputare, ce îndreptam acumagreșiților noștri? Un săl
batec, o bruta, un primitiv, te-ar fi făcut in bucăți
pentru o zadanre ce-va, pe cînd, un om de lume, îți
vn răspunde, la un atac, printr’un spirit, la o injurie
un înțelept, nu-ți va răspunde nimic... Au fost condiții
de adaptare și de cultură. Ce-a fost, a fost, cu un ter
men, ni șe pare mai propriu, noi zicem că omul Ca
educat, și a avut putința să-și părăsască, chiar de ar
ti la mijloc mai mult sau mai puțin, să-și părăsascii
0 caracteristică veche. Că chiar acuma vedem, pe-alocurea, porniri mai tumultoase, nu dovedește de cît, că
nlllî trăim la o laltă cu strămoșii, și cu 'strămoșii mai
depărtați, sau cu moștenitorii lor mai direcți, că-n vre
mea asta mai sînt fărîme din vremea de demult, fărîme ruginite, fără a urma de acolea că fărîmele. astea
vor dăinui cum-va în veac, și nu s’or șterge, neapărat,
o dată... Necesități știute, fac acuma pe om să înțe
leagă alt-feliu vieața și s’o trăiască ult-feliu. Apucă
turile vechi, nu va să-și pieardă tot imperiul asupra-i,
situațiea în care se va afla îl va îmboldi într’un senz,
momentul actual va îndeplini asupră-i o influență hotăritoare, iear perspectiva unei stări, va fi o rezultantă...
Greu să previi toate împrejurările solicitatoare... Noi,
ne vom ataca de ce ne vine mai la îndămînă, de ce
ni se pare, tot o dată, ca mai fundamental, după întemeerea unui mediu prielnic nouă, de ce ni pare mai în
puteiea noastră: de educațiea simțîrei, de educațiea
voinței, de educațiea omului întreg. Sînt cazuri, cînd,
omul educat sta neclintit la locu-i, nu dezertează de
la datorie, și face ce se cade, stă mîndru, ca un su
veran, care nu-și părăsește sceptrul chiar în restriște...
Și, pentru susținerea vieței, cazuri de astea sînt de
dorit mai multe. Poate că alte împrejurări nu solicită
pe om mai mult, și mediul aflător nu-1 varsă afară din
sînu-i. Dar, nu vedem de nicăeri, că educarea.ar fi cum-va
de prisos, ar fi un lucru rău, chiar dacă n’am vedea
silințele obștești ce se fac pentru asta. In orî-ce caz,
ie o orientare, ie o busolă, care, dacă nu determina
o direcție împotriva unul curent, marchează măcar declinativitatea... Unul din criticii din urmă ai l’u Spencer,
îe mai afirmativ. Iei dovedește, că însă-și conștiința
anui instinct, fie c’ar fi acela instinct organic, ajunge a ne pune în stare să ne emancipăm de de in
stinctul acesta, încet-încet, de a dezorganiza progresiv
ceea ce au organizat în .noi, obicinuința, ereditatea,
mijlocul social... Din capul locului, avea-vom dar de
făcut atîtea si lin ti, de-a șterge atîtea cusururi cari ne
fac odioși și cari lasă în inimele celor de-aproape, celor
cy cari împărtășim vieața și-avem de viețuit,^ atîtea
răni nevindecabile, atîtea răni deschise... Nu ați simțit
aici o dată greutatea unui cuvînt, pe care 1 ați adresat
Unui intim, pe care nu-1 mai putut-ați retrage și nici
Patnt-ați a-l șterge. Nu ați simțit povara unui gest,
P® care trebuea să-l rețineți, povara unei înălțări de
£‘«8, ce a săpat, între doi dragi, o prăpastie, o prăpastie
Ce ^u se mai poate împlea. cu nimic, nu se mai poate
A fi blajini, a fi umani, sau, mai cu adevarat,
? oameni, ieatâ o stăruință care va fi imbielșugata
Ș roade bune, un felin de-a fi mai propriu omului...
*JDt oameni prigoniți,. exploatați cu cruzime, supuși
a V1®ață cruntă,'îe jumătate din omenire supusa unui
99
jug rușinos, nesuferit... Să fim pentru emanciparea
obștească, pentru o deplină împărtășire la vieață a
tuturor ființelor...
Neapărat, no! nu vom urmări peirea păcătoșilor, a
celor ce nu vor fi putut să se mănțină, cu stricteță,
în marginele, unor regul.e date... Ceea ce s'a făcut,
s’:| furut, Râul moral remîne, cu tot răul fizic, ce
s’**r putea adăoga.„ Educațiea a putut să fie com
plectă, făcută cu multă îngrijire, fără să fi putut
,șâ triumfe, numai de cît, prin asta, de toate împre-,
.|Ui urile, fără să se fi putut înălța peste valoarea unu!
deziderat. Richet o spune, cum-că sînt oameni, cari,
.nețrfle.etîndii-șl faptele, a căror acțiuni fiind mai mult
reflexe, merită să fie nimiciți, desființați, fără nici o
înduioșare, fură de nici o milă... După o sumă de dez
voltări remarcabile, cari îî contrazic cu totul încheerea,
îel spune literal: Nu, vrem de felin. să tindem la nerespunderea moridă. Ponte, dacă un D-zeu ar judeca
faptele oamenilor, ar fi de o supremă și de-o nestră
mutata îngăduință. Dar, din punctul de vedere juri
dic și social, Ie de netăgăduit, cum-că societatea trebuie
sa se apere împotriva acelor ce n’au putința să-și înfrîneze acțiunile criminale, și ale căror bune instincte
nu-ș întru atîta de tari, cu să împiedice desfășurarea
patimelor rele... Ie foarte semnicativ acest: din pun
ctul de vedere... Ca psicholog, și maieu samă capsicholog de frunte, Richet nu -ayra dreptul să tragă numai
de cît concluzii, să facă aplicări, să meargă atîta de
departe. Dacă a mers, ca partizan al unei clase, regula
lui ar veni, mai curînd, ca să îndreptățască o altă se
rie de fapte. Și, psîndițiî de dînsul, ar fi tocmai acei
pe care dînsul îi prepusese ca să îndeplinească osînda...
Dar, înainte de a luneca pe povîrnișul acesta, pe care
ne-ar împinge priveliștea vieței, vedem că, chiar pen
tru a Iun o parte în încăerarea. obștească, ce are loc
acuma, îîi care cu toată nevoința, sîntem, firește prinși,
vedem ca poate avea loc dublarea devotamentului,
sprijinul reciproc, vedem că poate să fie cultivată sim
patica, iubirea.de oameni și iubirea de vieață... Sînt
condiții neaparate ca tiăsnetul să izbucnească, să se
descarce. Dar trăsnetul poate să izbucnească, se poate
descărca și-n regiuni îndepărtate, unde n’aduce nici
o vătămare la nimeni, și unde-1, din potrivă, atît de
strălucit, tivind, c’o dunguliță frîntă, de aur, tivind tăriea, .firmamentul. Și/trăsnetul, poate să fie făcut să
se scurgă chiar nesimțit... In fondul cu adevărat ome
nesc, nu sînt nici rase, nu sînt nici clase, nici vre-o
distincție de sexe, să învestească pe cine-va cu pri
vilegii deosebite.;. Și, cît de înțelepțesc ie, de-a nu
ne crede atît de în afară de alții, că numai noi trebuim
ocrotiți, numai noi să dictăm, de capriciile sau. nazu
rile noastre numai să fie să se țină samă, noi să fim
centrul de îngrijire al tuturor... Fără a împărtăși nu
mai de cît pasivitatea sau resignarea, ce pagini ad
mirabile are. Seneca, cînd recomandă liniștea, ca leacul
cel mai suprem al relelor ce ne bîntueși ca virtutea
cea maî mare, pentru noi ținta la care va să ajungă
un om cu chibzuință, cu educație deplină... Dacă soarta
iysțe mai tare, poyățuește Seneca, și cată să-ți zădărnic.eusr.fi mijloacele de lucrare, n’aî să te dai, de-o dată,
îndărăt, nu ' vei fugi lepădînd armele, sa câți a te
ascunde unde-va, ca și cînd ar fi unde-va vre-un loc ’
unde soarta nu te-ar putea atinge. Te vei amesteca
mai cii cumpătare în întrepinderi și vei chibzui alt®
cele, prin care să-ți poți îndeplini, menirea. Nu poți
să fii ostaș? Intoiirnă-te spre slujbele obștești. Iești
nevoit să trăeștîfără slujbe? Fă-te orator. Iești nevoit
să taci? Ap.ită-ț! aproapele în tăcere. Ți-i primejdi
oasă chiar intrarea în for ? Fă pe prietenul credincios,
în casă, la priveliști, la prînzuri, fă pe tovarășul bun,
I
!
)
j £
I
�REVISTA IDF.EI
100
pe soțul cumpătat. Dacă ți s’au răpit slujbele de ce
tățean, îndeplinește-țî datoriile de om. Și, în avîntul
cugetului nostru, în’ loc a ne închide între zidurile
unei singure cetăți, ne vom pune în legătură cu lu
mea întreagă, vom socoti ca patrie lumea întreagă,
ca să putem da un cîmp mai larg virtuțilol cu cari
sîntem înzestrați. Sîntem împiedicați să fim judecă
tori, nu ni se dă pas ca să urcăm tribuna, nu putem
întră in comiții, uîtă-te înapoi, și vezi vite cuprinsuri,
- din cele mai nemărginite, ne sînt deschise, cîte popoare,
gata să ne îmbruțoșeze. Nici o dată n’are să ne fie
închisă o parte atît de mare de pămînt, să nu ne ră
nile o alta și mai mare. De pretutindeni, ne vom lupta,
cu sfatul, cu îndemnul, cu pilda, cu îndrăzneala. Chiar
și cu mînile tăete, tot vom putea să folosim în bătă
lie, dacă ne vom păstra locul și dacă vom îndemna
cu glasul. Vom folosi ori-cum, dacă sîntem nestrămu
tați și dacă vom înălța glasul spre binele obștesc. Și,
dacă cine-va ne va închide gura, putea-vom folosi chiar
prin tăcere. Nici o dată nu ieste fără folos munca
unui bun cetățean: chiar prin auz, prin vedere, prin
fața, prin semne, prin înfățoșare, folosește... Seneca
își îndreptează povețele acestea spre cei neisprăviți,
cum zice iei, spre cei cu învățătură de mijloc, cu ju
decata mai slabă, nu cătră înțelept... înțeleptul, nu are
să îmbie cu sfială și încetinel: atît de mare trebuie
să-i fie încrederea în sine, că n’are să stea la euro
pene a merge chiar împotriva soartei, n’are să dee în
dărăt nici cînd din fața-i, și nu are să aibă de ce să-i
poarte frica. Iei nu-și socoate numai ceata servilor,
numai proprietățile și rangurile, ci, până și trupu-i,
pună și ochi-i și brațele, și tot ce face vieațamai scumpă,
chiar și pe sine însu-și, totul privește ca trecător, trăește, pare că s’ar fi luat cu împrumut, gata, fără mâh
nire, să se întoarcă îndărăt la cerere... Seneca, cel
mai modern din filosofii vechi, după expresiea unui
comentator al său, Seneca face distincție. Noi, punem,
la o laltă, în vederea obștească... Conștiința, s’a afir
mat, nu-î de cît o deschizătura, făcută în imensitatea
travaliului intelectual... Noi, vom căta să facem des
chizătura aceasta din ce în ce mai mare... Conștiința,
ie încă o părere, nu are calitatea de a dirigui o ener
gie, și treaba iei ie numai de a o reflecta... Destul
chiar și atît... Noi vom căta de a apropiea momentele,
de-a face ca energica să se manifesteze cît mai aproape
de reflecție, să coincidă, dacă se poate... Să facem,
totdeauna, aceea ce bine cugetăm a face, cu hotărîre
nestrămutată și senini... Să zicem, încaltea, cu Hugo,
dacă ajungem la necesitatea aceea: Harmodiu?, c’est
Theure: tu peu frapper cethomme avec tranquilite...
________
P. Mușoiu.
ISTORIEA UNEI ZILE MARI
Un proletar, cure dormise noaptea sub un pod, îmi
povestea a doua zi, îera tocmai întâiu Maiu, cum că,
deșteptîndu-se din somn, is’a părut că vede, spînzurate de grinda podului, patru trupuri omenești și un
altul zăcînd mort îutr’o ceață. Proletarul, avea aiurări
năzăriri. Pe la răsăritul soarelui, i se părea că vede
generali în poziție, auzea goarne de foc, vedea bari
cade și sămuea bubuitul tunului. Abiea spre sară, obo
sit de umblet și cîrceet de foame, se reîntoarse la locuin
ța sa, sub pod, puse capul pe un bolovan și adormi,morraaind: ne-o veni și nouă, o dată, zi de plată și răsplată.
Istoriea înse nu aiurează. Acum cincispre-zece ani,
în America, țara miliardarilor și-a proletarilor, spre
ziua de întăiii Maiu, începuse o agitație încordată, în
favoarea unei greve generale, pentru obține, ea unor
reforme minime. Ierau, în această mișcare, pron™
disti înfocați, cari ținteau de-a dreptul hi expronF011'
Unele societăți de muncitori făceau exerciții de a '
și pregăteau necesarele pentru un războiu în toată
gala. Dar, capitalul, întinzîndu-și mrejele, greva nui>\e'
fi generală. Puțini! greviști, cîți s’au afirmat, au f ,l
împrăștiați de trupele înarmate ale. capitaliștilor °rSt
meetingul de la Haymarket, diu Chicago, se uru‘1?
de către un necunoscut, o bombă, cu care fu prjS
polițâea, sosind nechiemută la fața locului. Aceasta^
fost’de ajuns, ca acei propagandiști, cari căutau să 1 *
mineze poporul spre adevărata mîntuire, să fie prinU-'
închiși, să li se însceneze un proces de învinuire
îu urmă, patru din iei, Parsons, Spies, Fisher si E?1
gel, să fie spînzurați, după ce un altul, Ling, se
nucise în închisoare, prevăzînd unde avea să ajunJ
infamiea puternicilor de atunci. Intr’adevăr, îDs£
narea s’a dovedit, în urmă, făcută înadins, cu scop
a nimici energiile cîtor-va revoluționari și a nubusi
năzuințele muncitorilor. Inse iera zadarnic, căci capi
taliștii’americani își mînjise mînile de sînge și fruntea
de infamie, infamie pe care abiea Revoiuțiea socială
și triumful desăvîrșit al proletariatului, ar putea să o
șteargă. Ast-feliu a fost consacrată ziua de întâia Maifi
și sîngele cu cari a fost stropită, i-a dat acea solem
nitate, pe care o capătă datele mari.
In urmă, ziua de întării Maiu a fost introdusă și in
Europa. La 1888, Dormoy, propune la congresul Fe
derației Naționale a sindicatelor și societăților corpora
tive de muncitori din Franța, congres ținut la Bordeaux,
ca să se facă o manifestație, în toate orașele Franței^
la aceea-și dată, spre ase atrage ast-feliu atențiea Iumei asupra hotărîrilor Congresului. Secretarul acelei
Federații, Raymond Lavigne, fu însărcinat cu organi
zarea acestei manifestații, pentru zilele de 10 și 24
Februarie 1889.
Succesul a fost enorm și mai pre sus de toate aș
teptările. Ideea, de a manifesta în modul acesta, s’a răspîndit, repede, în toate părțile. Cît-va timp, înaintea
Congresului din Paris, ținut la 14 Iulie 1889, avu loc,
la Haga, o conferință pregătitoare, unde s’a discutat
mult asupra acestei manifestări și s’a pronunțat ideea
de a i se da o întindere universală. La Congresul din
Paris, acela-și Raymond Lavigne, propune, în numele
Federației Naționale, un proect de manifestație inter
națională la dată fixă. Congresul pi unește proectulși
fixaza ziua de întăiu Maiu, în amintirea evenimente
lor din Chicago. Tot Congresul, determină, ca scop
al acestei manifestări, cererea zilei de munca de opt
ore. Dar iea, mult timp în urma, și-a păstrat tot ca
racterul său revoluționar, și chiar astă-zi, această data,
servește a cristaliza mișcarea socială din lumea întrengăPrecum se vede, ziua de l-iu Maiu, are o dublă
origină: una veche, revoluționară, și uita mai Două,
reformată. Ori-cum ar fi, faptul că la aceea-și datăi
muncitorii părăsesc fabricile și apar în stradă, umăr In
umăr, ieste de-ajnns, pentru ca ziua aceasta să aibă o_oare-care însemnătate în mișcarea socială. Lucrul de căpe
tenie, înse, ieste că baza acestei manifestații, fie ie»
reducerea orelor de muncă, mărirea salariilor, sau expropierea mijloacelor de muncă, ie de natură economicaDacă, mai în urmă, pe ici pe colea, baza aceasta a i°s
atinsă de considerații electorale și politice, acestea
nu mai pot avea precumpănire la l-iu Maiu, în acefl"
stă enormă mișcare, care, în cele maî multe centre, aW
în vedere revindecări economice.
Ideea unei greve generale, departe de a pierde tarîmul, cîștigă toate lagărele muncitoare, și, desigur’
nu va răni în ea mult timp o simplă năzuință.
A. CatiliNA.
REVISTA IDEE]
Jos Armele
\ciun opt ani, îeșia din condeiul oțelit al lui Oc
tave Mirbeau, acest portret realist, inspirat de pociturile
£ gls"°o pretutindeni- caniotrupi!'‘zii ™Ht«rismul și
’ < Aceste frunți înguste și brobonate, acești oclri naenjii-H’î de
d?ve"’t'î1 m;°PÎ de prea multele
jncursii «n Anuar neciophtele fâlcî, cari au proferat
fltîtea înjuraturi la instrucție, pe cîmpul de manevre,
tonte aceste di formari vorbitoare și uniforme, cari mar
chează, pe /«ceste diferite fețe de eroi, îndelungați!
0Di de disciplina abrutizâtoare, de comandamente ri
guroase, de crude, gelozii, de absinturi neîntrerupte,
5pun mai mult de cît orî-ce aș putea spune îeu».
Iu tabloul acesta, fie-care își va și fi recunoscut, aproape,
vre un șef de armată de prin apropiere de iei. întreaga
jnintniitate a profesioniștilor căzărmei, se rezumeaza
de alt-feliu în scurt, și, colonelul elvețian, Perrot, față
de evenimentele din Savaton, pe cari le vom istorisi,
i-a dat, în Elvețiea Liberalii, cu asentimentul tacit al
tolegdor săi, adevărata expresie: «Dacă inferiorul ra
ționează și are dreptul de a raționa, armata nu mai
poate avea ființă». Ceea-ce complectează de minune,
răspunsul dat unui medic civil, de cătră un ofițer pru
sian: «Trebuie să știi, Domnule, cum-ca o autoritate
militară are în totdeuna dreptate».
Vai nu, acești eroi cu fruntea îngustă și brobonată,
au totdeauna dreptate, fiind-că iei comandă... A?a dar,
pentru inferiori, armata esclude cugetarea și persona
litatea: iea ie azilul nătângilor, al blegilor. Pentru galonați, armata însemnează autoritate absolută: iea ie
raiul despoților. Ne dăm sama cu toții. Și, diferiți
ofițeri, vin să confirme aceasta, din cînd în cînd, ceea-ce
justifică și mai bine disprețul ce avem pentru această
instituție degradatoare. Cu toate astea, din cînd îu
cînd, inferiorii își îngădue să raționeze și să găsască
cu autoritatea militară n’are în totdeauna dreptate.
Spiritul de revoltă copleșește armata. Am fi nedrepți
dac-am tăgădui.
In timpul din urmă, la Bex, batalionul 103 sosi în
întârziere, din pricina întârziere! trenului. 160 de sol
dați, cari, neținînd samă că sînt in uniformă, voiră,
totu-și ca să-și astâmpere foamea. Colonelul Greilniger,
ii primi inse cu delicatul epitet de porci, ii amenință
câ-i va pedepsi aspru și-i osîndi pe dată la instrucție,
la pîne uscată și apă. Numai de,cît înse, soldați! în
cepură să murmure și să strige: «Jos armata». Un sol
dat, amenință chiar pe tîrîtorul de sabie cu pușca. Co
lonelul, văzînd întorsătura lucrurilor, duce numai de
cit pe oameni la Savatan, unde primiră pîne proaspătă
9 supă caldă. Din nenorocire, nu îndestul de nume
roși sau îndestul de conștienți, soldați! mr se simțiră
in stare casă reziste mai mult și afacerea se termină
prin scuze din ambele părți. Cazul acesta, care-î de
parte de a fi izolat, arată că «inferiorii», cmd vor,
Put să fie stăpâni. Ie bine să ne dăm samă de asta.
Belgia, ne aducem aminte de guarzii din Aucari, de o mulțime de ori, ridicară armele, ainelllnțîiidu-si foarte serios pe comandanții lor, băgați în
JPariețî. Nu de mult, orașul resună chiar de cîntecele
Or revoluționare.
,
Strasburg, în timpul unei manevre recente, pe
a urechea unui colonel șuerară trei gloanțe, ceea-ce
cît ie™ de iubit. De alt-feliu, cel puțin o treime,
îr? ,ofiter*i unei armate, ar trebui să-și dee sama, ca-s
r atît de detestați, în cît Ie sigur, că, la caz de agi*le» îeî se vor coborî în mormînt, pentru a se urca
101
la ceriu, înaintea vrăjmașului, O mulțime de soldați
francezi, germani, elvețieni, mi-au făcut ast-feliu de în
tăriri, și nu-i nici un cuvînt spre a ne îndoi.
Să ne aducem aminte că, în Italia, în timpul răs
coalelor foamei, din Maiu 1898, o secție de 30 de pe
destrași, trimeasă într’un sat, se uni cu plebea răs
culată, în contra stăpînirei.
~ 'Cine nu-șî aduce aminte, cum-ca în timpul Comunei,
în Franța, mai multe batalioane luară partea federa
ților, între altele batalionul 248, care, sub direcțiea
prudonistuluiLonguet. construi baricadele din pieața
Panteonului ?
La Dunkerqne, la începutul lui 1901, soldați! se ab
ținură de lâ orî-ce manifestație protivnică greviștilor
și refuzară să tragă, după pilda dată de un sergent.
La Creusot., tot în acela-și timp, pedestrași, cu giberna îțnplută de cartușe, fură înghesuițî în vagoane
și porniți cătră mină, ca niște gardieni ai capitalului.
Dar, cînd ajunseră la locul de «operație», mici bile
țele sburară în aer. Lucrătorii în greva, cetiră în Iele
aceste: «Frați de mizerie, să nu vă fie nici o frică,
Sîntem cu voî. Avem să tragem în aer sau nu vom
trage de loc». Regimentul primi un contra-ordin și
trebu? să se întoarcă numai de cît la cazarmă.
In timpul din urmă, aproape simultan, în regimen
tele 38, 99 și 101 de linie, alcătuite din rezerviști și
tineri, oamenii au prins sâ-și dee samă de rolul prost,
înjositor, pe care ierau aduși să-l joace. Obosiți de
îndelungate marșuri, pătrunși de-o ploae mare, jigniți
de niște ofițeri înfumurați, un mare număr de soldați,
un întreg batalion, din regimentul 38, îsi manifestă
nemulțumirea prin strigătul de «Dimisie... Dimisie»...
După care, Cui maniola și Internaționala fură cîntatv
în cor: «Sculați, osîndiții pămîntului»... In Franța.
Ast-feliu, iu locul resignatei și al pasivităței, s’a ivit
gestul revoluționar. Soldați! proletari au apărat îndes
tul această patrie, care ie patrimoniul «altora». Acum,
aceștiea se ridică, pentru a-șijevindeca drepturile lor
personale, pentru a-și afirma individualitatea lor.
Două mijloace distrug armata, moi mult de cît orî-ce
propagandă prin broșuri, discursuri, ziare sau cărți.
Pe de o parte, rezistența individuală, care ie o calitate
a spiritelor energice, rezistență care, după Tolstoi,
consta în refuzul sistematic de a intra în cazarmă, unde
te exercitezi la omor. De altă parte, rezistența in masă,
despre care am dat cîte-va pilde, in fața căreia, «supe
riorii» nu pot de cît să se plece. Ceea-ce îe, la urma
urmei, un feliu de grevă.
Față de asemenea fapte, izolate și colective, ade
vărată propagandă prin fapt, a cărei ^contagiune ie
sigura, stnpînitorii finanțe! și cei ai statului, vor tre
mura de frică, sperieți de forța renovatoare.
Jos armele, asta ie tactica pe care trebuie s’o punem
în practică tot mai mult. Și vom ajunge neaparat acolea, instruind tinerii în senz antimilitarist, mai drept,
curat omenesc, înainte de a întră în serviciu. Apoi,
întinzîndu-ne propaganda în cazarmă, unde, cu toate
grilele, cu toate zidurile și consemnele, scrierile noa
stre libertare trebuie neaparat să pătrundă. Confederațiea Muncei din Franța, a și instituit gologanul solda
tului, «le son du soldat», pentru a se veni în ajuto
rul soldaților refractari. Să continuăm opera începută,
și, grevele militare și grevele parțiale, se vor contopi
în greva generală.
Jos armele, jos târnăcopul.
După ’FEVEIL, de D-ila Săvulescu.
1
i
<1
ii
�REVISTA 1DEEI
102
SOCIETATEA
Trebuie să punem mai pre sus de toate reformele,
naționale sau politice, reforma societăței, în direrțiea
progresului. Intr’adevăr, de ce folos, de ce bunătate
sînt, pentru individ, toate libertățile politice, daca apă
sarea socială ii scoate sufletul în schimb, si il împie
dică ase bucura de iele? Ori-ce progres politic, ieste
si remîne o nălucire, atîta timp cît societatea ya fi pă
trunsă de nemulțumire și durere pănă în măduva oa
selor, cită vreme popoarele nu vor dobîndi pacea și
nu se vor putea bucura cu sănjnătate de_ vieață, cîtă
vreme emanciparea sociala nu va deșăvirși emanci
parea politică. Nici o dată, în omenire, lupta pentru
traiu nu s’a deslănțuit cu o mai mare furie, de cît
din clipa din care asta s’a transportat, cu osebire, pe
terenul moral sau intelectual. Nici o dată acțiune j-i
distrugătoare, n’a lăsat mai groaznice urme. Din ne
fericire, nervii noștri sînt, întru cît-va, tociți de obicinuința zilnică și de priveliștea necurmată a atîtor
mizerii. leată de ce neegalitatea, lupta socială pentru
traiu, nu ne mai atinge de loc și ni se pare tot atît
de naturală ca și lupta cumplită și fără preget care
se dă pe terenul naturei. In cazul acesta, uităm ce
mare deosebire ieste între legea naturală, care nil îngădue excepții și care dă, de obiceiu, unei victime, o
moarte fulgerătoare, neașteptată, și între lupta pen
tru traiu, dusă cu buna știință, de omul care se su
pune unor instituții, unor condiții omenești, cu putință
să fie îmbunătățite.
Desigur, aceste instituții, aceste condiții sînt pro
dusul unor evoluții istorice, foarte‘asemănătoare cu
evoluțiea naturală, și, libera cooperare a omului nu
le poate influența de cît în oare-care măsură. Dar,
cu cît omenirea înaintează, cu atît devine mai în stare
de a înlocui asprimea condițiilor naturale, prin deter
minări libere și raționale, cu atît poate și trebuie să
se întrebe, dacă această neegalitate, această nedrep
tate socială, pe care o vedem exercitîndu-se, aproape
fără nici o stavilă, sînt fatale, sau^ mai mult sau mai
puțin întîmplătoare, și,dacă nu s’ar putea să se reac
ționeze, prin însu-și jocul instituțiilor sociale, împo
triva urmărilor acestei stări de lucruri, urmări vătă
mătoare atît individului cît. și colectivitățeî. A trebuit
să recunoaștem din capul locului, că baza temeinică,
nestrămutată, a politicei viitoare, trebuie să o alcă
tuiască marele principii de egalitate și libertate. Nu-i
de loc îndoelnic, așa dar, cum-ca constituțiea socială
trebuie să se întemeeze tot pe aceea-și bază.
Fără îndoială, ie încă foarte .inie numărul oamenilor,
căror să le pară tot atît de vădită nevoea reformei
sociale, ca și, a celei politice. Adesea, chiar printre
politicianii liberali, se găsesc tocmai adversarii, cei
mai înverșunați ai năzuințelor către o îmbunătățire
socială. Cu toate astea, cine ar cuteza să susțină, că
apăsarea și exploatarea ar fi mai puțin dăunătoare socialminte, de cît politicește. La întrebarea: Dacă [ie-carc
om n’are, in momentul naștere!, un drept asupra tutu
ror bunurilor materiale și intelectuale ale omenircl, și,
in special, asupra acelor a poporului său sau a nației
sale, cine ar cuteza sa răspundă prin un nu catctjoric ?
Nimeni n’ar cuteza sa conteste acest drept, care, în
starea actuală de lucruri, nu-i totu-și de cît o crudă
batjocură. Așa, un oare-care, se naște cu o coroană
pe cap, sau, chiar din leagăn se scaldă în milioane,
l-a fost de-ajuns să respire, pentru ca să aibă în stăpinire, o mare parte din acest pămîot, pe care ne-am
născut cu toții, și care ar trebui să fie, pe drept,
patrimoniul comun al tuturor. Iei nici nu poate giudr;'
și trebuie să-și aibă rang, bogăție, onoruri, stfinp
trebuie să stăpîneuscă pe concetățeni..., Un altui *
naște gol și sărac... u’are unde să-și odihnească Pa‘8.e
Chiar păraîntul ce l’a născut, pare, a-1 privi ca uu □, 1
gunit sau un întârziat, le nevoit mai întăi să_qj ,r'
bilească dreptul la o existență mizerabilă, îmhindu-și altuea, pentru toata vieața, puterea fizi..^ ?
intelectuală cu care l’a înzestrat natura. Chiar în Co^
dițiile astea, și chiar sacrifîcîndu-și vieața și sănătatea'
unei asemenea sclavii, societatea, de obiceiu, îl c ’
strînge, pe iei și pe ai săi, să, duca vieața cea rna'
păcătoasă. Iea le. impune, in mijlocul unei bogate u 1
blice nepomenite, chinul miticului Tantal, privită
vecinie al ospățului' la care iei nu poate fi părtJ
Exces de sărăcie și exces de bogăție,, exces de Oj
și exces de neputință, exces de fericire și exces de
mizeri , exces de bielșug și exces de lipsă, o științ»
fabuloasă și-o ignoranță de asenienî fabuloasă, inuuca
cea mai anevoioasă și desfătarea fără de nici o trudă
toate feliurile de. frumuseți, de străluciri și cea maf
adîncă înjosire a existenței, și a ființei. Acestea sînt
trăsăturile caracteristice ale societăței actuale, care
prin mărimea contrastelor, întrece cele mai grozave
timpuri de apăsare politică și de sclavie. Pe fie-care
zi, tragediile cele mai mișcătoare, rod al acestor con
traste, se petrec, în fața ochilor noștri, fără ca noi să
le putemjpreveni, să nu se mai repete. Așa-că, sîntem nevoiți să constatăm, cum-că, pe fie-care zi, pe
fie-care oră, o mulțime de oameni, lipsiți de cele mal
trebuitoare viețeî, se pierd, cu încetul sau o dută, pe
cînd, alăturea de iei, partea mai bine favorizată din
societate, înoată în bielșug și mulțumire pe cîntl pro
pășirea națională a luat un sbor necunoscut. Să stră
batem marile orașe din lume și principalele districte
manufacturiere, și ne va fi de ajuns pentru a vedea,
alăturea de mesele îmbielșugate și de stomahurile ghif
tuite, foamea, cu ochii în fundul capului, îndurîndu-și
tăcuta iei tortură, pentru a vedea, alăturea de toate
feliurile de lux și de trufie, lipsa fără nădejde, ghemuindu-se, temătoare și amantă, într’un colț mohorit,
sau, în prada unei adinei desperări, plănuind lucruri
grozave. De cîte-ori, cu fărimiturile căzute de la masa
bogatului, fărimituri neținute în seamă nici de cîni,
de cîte-ori sărmanul muncitor n’ar putea să-și smulgă,
de la cea mai grozavă moarte, copiii flămînzi și în
ghețați. Cutare felin de mîncare, pe care îl refusă cu
desgust stomahul ghiftuit al unui mîncăcios, ar fi M
deliciu pentru un om care mînîncă ca să și astîmpere
foamea.
Cît se atinge de hrana intelectuală, de plăcerea inte
ligenței, repartițiea ie, ieară-și, întru atît de nedreapta,
în cît, adesea, cea mai mică părticică, din cele ce i-s
date unui sus pus sau bogat, ar face fericirea unui
spirit lipsit de mijloace, dar doritor de-a cunoaște, și
poate că ai- fi de-ajuns, ca să-î arate o țintă mai bună in
vieață. Cîte talente, cîte genii dorm poate, în gloata, îm
piedicate de a-și lua avîntul cuvenit, nevoite de-a trage
plugul mancei zilnice, pe cînd pe scaunul potentatu
lui, pe catedra științei, se răsfață incapacitatea și
gustimea de spirit. Cită sete intelectuala și fizică «'• P
astînipărată, fără nici o anevoință, pi~in o împărțire cu
viincioasă a proprietuțcl și a educației. Cum ar l>ilt
mînca și învăța cu toții în voe, ducă atîția oameni
munci numai pt.ntru unul singur sau pentru cîți-vft‘ .
Toate aceste neegalități, toate aceste monstruoz^
tați, trebuie, după cum am zis, să le punem pe
luptei sociale pentru traiu, luptă necondusă încă '
rațiune și dreptate, și menținută, cu osebire, de
nenumăratele acte de apăsare politică, de violența»
despoere, de cmerire, cari1 umplu istorieu trecuta
HEV1STA IDEBI
; cari par, în ochii spiritelor neluminate ale oontim’oranilor, o consecință inevitabilă a mișcărei sociale,
qtnreii socială a.timpului nostru, repartizarea actuală.
nroprietiiJțw, nu's> ^uPn cum cred atîția, nu-s numai
‘eziiltateJe evoluției naturale,, ci o înlănțuire de îmnreiui’ări și de cauze, printre cari, munca cinstită si
■îrffiiința fie-cărui uu jucat un rol important, neuresit
j n? totu-și, în general secundar.
.
U ? ’
' Iu locul vechei violențe politice, se ivi o furie de
npăsare și exploatare socială, avînd ca singur scop
je a te îmbogăți, a poseda cît mai repede, în paguba
ultnra, Și, nedînd îndărăt, pentru a ajunge la scopul
ftcesta, de la nici un mijloc, pentru a întrece .și vătăina pe «Iții- Se înțelege de la sine, că cri cari au
fost. întrecuți sau atinși, se opun, prin toate mijloa
cele, prin înșelăciune sau violență, cu toate că, dată
neegalitatea puterilor, li-i foarte anevoe de dobîndit
jzbîuda. Cumpătarea, mila, sînt tot atît de necunos
tuturora
contra„
cute, de. obiceiu, în acest _riizboiu, al
... ...
.
tuturor, după cum îe în r"’---’ natural.
’ TIe, *.într’’un
ruzboiul,
feliu, o fugă generală, o g
goană universală, în fața
fricei de sărăcie, de mizerie.
’Vunei asemenea
fugi, cea ini‘i mare parte abîea
fibiea dacă
dană pot
nnt arunca
nrnnr.^ o
0 p_
privire de milă, foaite rar dacă pot întinde, o mină , de
ajutor celor ce. cad pe cale. Furtuna se deslănțuește,,
cu o furie oarba, asupra nenorociților, .asupra celor,
ce cad, și strigătul de luptă generală ieste: {Scape
cine poate, cadă cine trebuie, să cadă.
, ;
L. Buchner.
108
idoli efemeri. Respectul trecutului dă idolii.că moștenire
prezentului. ’Raț’udeă, fiind supusă dogmelor, individul
ie fasonat pentru servitudine. Tradiție, religie: prin
astea s’a pierdut libertatea... Trebuie să fie respinse.
.Știința, din potrivă, învață a iubi adevăru’,. Dînsftj.
aduce toate acțiunile omenești la legilenaturei.Dmsa '
denunță nebuniea societăților, organizate pentru iz*,
bînda celor mai tari. Dînsa ,îe forța care 'introduce,
lumina în spiritele aservite... Trebuie răspîndită.
Ideea ie suverană. Din omul cel mai păcătos, iea
face egalul celui mai îngînfat puternic. Iei o supune
la cercetare, ,p critică, își bate joc de iea, ;O omoară;»
Ori-cît și-ar-îinulți. societatea legile, jandarmii, pușcă
riile, caznele,, iea va remînea pururea, necontenit,;chiar
dacă lumea ar trai milioane de ani, milioane, de vea
curi, va.remănea.,dezarmată în veac, împotriva Ideeî.
Ideea trebuie să fie singura regulă a o inului liber...
Trebuie, șușținuta.
•
. ,
,
..
;
.Forța ie marele npstru vrăjmaș. Iea ie negarea inteljgepței. Dîpsa reclamă, din partea colectivităților, o
ascultare pasivă și absolută. Iea le-o impune prin vio*
lentă, în. disprețul drepturilor înăscute, cari ar trebui,
să: facă pe individ invulnerabil, sacru. Forța ie întru*
pareai crimei... Trebuie combătută cu înverșunare.
. Fie c’ar fi împodobită cu scule strălucitoare, cu pene,
cu cruci, cu galoane, forța rămîne vrednică, de dispreț.
Serviciul patriei nuri , pici o scuză. Â-ți .întrebuința
vipața, pentțu a. pregăti omorul semenilpr tâi, ie o ne
cinste adusă omenire!.' Ie meserie de călău. Și, care
ctfiițiian'' s’ar făli, să fie călău? cPatriea:>,,nu se .înalță
prin hecatombe,; prin movile de cadavre. Adevărata
iei glorie și?o trage de .la savanți, de la cugetători, de
la artiști, de la educatorii tinerime!, Cea mai mi<ă
Urăsc societatea. Iea ie, triumful hipocrizieî, al vio descoperire, are mai .mult efect .de cit cea mai for
lenței, al minciunei, al crimei; Fariseii și prevariea- midabilă bătălie., Cel mai mare cucerii or, ie mai puțin
torii sau șarlatanii,. o cîrmuesc, împotriva ori-cărui vrednic de,.stimă de cit cel mai obscur plugar. Mibdrept, împotriva ori-cărui adevăr. Isus, ie țintuit, în-i- țarismul ie o. instituție nefastă,‘vătămătoare progrvpublice, libertății... Trebuietr’însa, pe < ruce, în toate ziltle...Trebuie s’o distrugem.i. sului,, vătămătoare liniște!
,
primat,
restniiS,--anihilat.
-,
Societatea ne iea totul, ne dutorește totul: noi nu-i suprimat,
re$țrîns,
?-anihilat,
A
nu
se,
respecta
nici
sabiea,
nici toga, și, tot. așa,
datorim iei nimic. Pactul social ieste o amăgire. Iei
j‘
~ ,
.rrș-rdin.telri sau redingote parlamentarului,
ni se. impune, prin forță,.de cum deschidem ochii pană nici h.™."'
haina “președintelui
Iu cea din urmă suflare. II acceptăm din ignoranță. să se respecte singură «Rațiunea, Conștiința^ Ideea».
Numai cu chipul acesta va veni mântuirea.. Soldatul
II îndurăm din lașitate... Trebuie să-l sfășiem.
După cum nu sîntem răspunzători de greșelile, pă îe servitorul forței: noi îl .desprețuim. Magistratul ir,
rinților noștri, tot așa nu sîntem răspunzători de su executorul răzbunărilor societăței: noi nu recunoaș*
punerea lor spiritului de sclavie. Afară de afecție, dacă tem unui om dreptul;să-și judece, semenul. Parlamen
au știut să o merite, n’avem să le păstrăm nici un tarul. Ie șprvițoru} patimilor, oarbe ale mulțime!: nir’I
sentiment, care să fie- de natură a ne înlănțui,. a ne nu putem să pp împăcăm cu asemenea lași. Președinr
reduce, A împărtăși anumite opinii,. a practica o tele. țe sluga poîiticiunilor: reprezentîndu-i pe iei^ și,
anumită religie, fiind-cu părinții noștri au avut apli tot 6, dată, shijindu-i, iei întrupează cele mai josnic.^
care s’o facă, asta ie pur și simplu ridicol: cu mult patimi ale lor, în vreme ce, pus în culmea^ erarhieî
mal grav ar li să îndurăm jugul social, fiind-că l’au sociale, iei personifică crima socială... Trebuie să,dis-r
prețuim asemenea oameni, pentru a ne. deprinde mai
îndurat și părinții noștri... Trebuie să-l scuturăm. ■
J^J<i
io «-m *<■ V liberi,
1>1« .*.«•?'
rî
Născuți
trebuie cisă
trăim r*n
ca mmPni
oameni liben. bine .sa ne scutim de iei. ■
omlnateaza’ «Bile sînt
sini lanțuri.
lanțuri. îndreptățiri
îndreptățirea
lor ar fi, să ne apere
Acești onmem, s,nt cei can profit»
Legile
------apasă. .Iei
Iei ne îpșală,
■npotriva bunului plan
ipșata, ne pradă, pe așasyueaza
împotriva
plac al apăsătorilor noțtr..
noștri. Inse, cari apasa.
fura
nici o
teren lor arbitrară
arbitrara ie rodul societăței...
societăței. lei sînt
smț ceea
fura nici
o nedeanaă
pedeapsă, iei
iei nesocotesc
nesocotesc orî-ce
orî-ce lege,
lege, de
de U
la tarea
“nnnistru
“nistru pănă
pănă la
la lel
’
mal
nemeruio
funcționar,
fără
ca
ce-I
societatfia.
Și,
ce-i
face
.societatea.
Ș.i, cum iaceasta nepoate. țW
cel mai nemernic funcționar, fără ca
cit
prin'nedreptate
și
prin
minciuna,
iei
se
unesc pu
V—'
• - • -’--1
vte-un magistrat să poată avea curajul, să aplice vre
rurea, împo.triya dreptâței și împotriva a^levarplui. De
una în contra lor... .Trebuie
Trebuie să le suprimăm.
C
'
" TIndividul,
”
Omul liber, ieste virtuos
din firea lui.
care aceea, a-i combate pe iei, ie a duce razboiu îpipotrna
societăței, ai cărei sprijin direct sînt: ie un bun mdqit,
nu
mi ie virtuos de cît de frica jandarmului, ie cel mai
Asț-feliu, oamenii. independenți, nu trebuie sa stee.ia
rau criminal.
A MOl-UlUU
asculta XCMBA»..*
numai de
conștiința
ta, tara cumpene, cînd se , întâmplă să isl^ucnșasca •,vye-un
.Iiu], XI
—,
8u
te
gîndesti
la
prescrierile
speietăței,
ie
cea
mai
sa
gîndești
societăței,
conflict .între spiritele libere și susținătorii autorității.
mare virtute. Conștiința trebuie să fie singurul in- Revoltați, prin rațiune șau prin temperament,, trebuie
‘leinn al faptelor noastre. Dînsa se stînge. sub greu- să se pue alăturea cu spiritele libșțe, mai,pre suș,de
“tea tradițiilor, prejudecăților, sofismelor... Trebuie s o
forțele sociale: ceeatce însamnâ, ceitit.uainpți de,a
1 n,r“m’ s’° luminăm.
,
servi, omenirea, dreptate», forța revoluționară.
,
t ]radiție, religie, izvor de greșală, școală de robie.
,
,
- ' ■ • H. Leyret, -?
Adorarea zeilor, dispune popoarele la respectul unor
, |
!
J/îai pre sus Os Jorțela sociale
i
i
H
■i I
�,REVISTA IDEEI
104
106
REVISTA IDEEI
ELITA FEMEILOR
Iti societatea noastră, zisă civilizată, femeea ie foarte
decobsiderată. Ceea-ce constitue o mare și trișta ne
dreptate. In toate timpurile, soața a fost supusa băr
batului, ca și cum acesta ar fi fost de-o obirșie su
perioară. Această superioritate nu furată,
bărbatului
asupra femeei, ie una din acele, banalități ce stapine.se
încă o mulțime de capete. Și nu trebuie să contenim
de a combate asemenea greșală, care' ie tot atât de
stupidă, ca și acea ce face din Papă, un fehu de Dum
nezeu pămîntesc, ca și acea ce face un Tot, dm cele
trei elemente neexistente, cari ar reprezenta, fie-care,
cîte o divinitate.
. w
Dar să rie întoarcem la bărbat. Acesta, nedindu-și
samă de rolul său înjositor, în loc să se unească cu
tovarășa lui, să sfarme lanțurile ce-i încatenează pe
amindoi, bărbatul, rob al altor bărbați, n’a găsit ni
mica mai bun, de cît, să se facă, la rîndul lui,’stăpîn,
stăpînul tovarășei sale de mizerie. Ast-feliu, în timp
de secole, bărbatul și femeea, nu numai că n’au lucrat
împreună la salvarea lor comună, inconștient, chiar
au întîrziat această salvare. Cu toate astea', evoluriea
și-a urmat calea iei înainte. Și, cu cit bărbatul, liberîndu-Se tot mai mult din ignoranță, a devenit mai uman,
cu atît femeea a devenit mai liberă.
Să vedem, acuma, în ce constă actuala independență
a femeei. Să luăm, bună-oară, Franța, nu de alta’, dâr
pentru a arăta, că în democrațiea acestei țerî, unde
poporul se crede suveran, unde totul se crede că se
face după voința mulțime!, mulțime! bărbaților, se în
țelege, să luăm această democratică țară, și vom vedea,
că femeea, în virtutea moravurilor și în virtutea legilorj cari nu sînt de cît răsfrîngerea moravurilor, vom
vedea, că femeea ie pururea sub stăpînirea directă a
bărbatului. Pare să fie un vis. Inse acolea, din neno
rocire, visul'și realitatea se confundă. Ceea-ce dove
dește, pe lîngă altele, că, dacă Franța ar merge în ca
pul civilizației, precum de obiceiu se zice, apoi lumea
ar fi departe de-a fi civilizată în adevăratul înțeles al
cu vintul ui.
Cît t mp prejudecățile și superstițiile vor înlănțui
omenirea, femeea va fi mult mai nefericită de cît
bărbatul, și va fi cu atît-mai nefericită, 'cu cît vă'sta
în nemișcare. Dar, ceea-ce ne raîngîe, ie că vedem
mișcarea femenină crescînd neîncetat și propăgîndu-se.
Femeile, apostoli aî cugetare! libere, femeile însetate
dt- independență, nu cer numai să fie egale bărbaților:
iele năzuesc, din toate puterile lor, cătră emanciparea
definitivă a genului omenesc. Iele' se contopesc cu
bărbații, pentru a cuceri viitorul și împotriva'trecutu
lui. Șî noi, slăvim cu atît mai mult această elită, cu cît
ne dăm sama bine, cîte silinți i-a trebuit, să ieasă la
lumină, din bezna cea adîncă. Da, femeea nouă'iese
din întunericul trecutului. Să nu cătăm să facem ab
stracție de trecut. Ori-cît de dureroase ar fi amintirile
ce dînsul le trezește, să le împrospătăm, fiind-că, din
nenorocire, în multe capete a mai rămas din iele urmă.
Vfîiid-nevrind, sîntem, prin atavism, moștenitorii
trecutului. Acesta se manifestează în noi, în cele din
tâi fapte ale noastre, și iei ie acela care-i motorul tu
turor mișcărilor inconștiente săvîrșite de mințile înguste
și strimte. Adevăratele inteligențe, ajung să se scu
ture, să se emancipeze curînd, de rămășițele trecu
tului, cu toate-că, pentru emanciparea aceasta, ie
neyoe de un concurs de împrejurări priincioase, sau,
mai bine, de un mediu apropriat. Mediul care învălue
femeea,urmînd legile transformismuluilucrurilor, tinde,
ai» ce în. ce, să o susție în lupta-i pentru emancipare.
Viea dorință, de a ajunge la nivelul bărbatului ”
născută în femee. Ne întrebăm acuma, dacă L,leîl)'
dorință i-ar fi venit, dacă ar fi adevărat că'hu8^
i-ar fi destinat iei un rol secundar. Mai mult, g’u
tatat, că femeea, a devenit, de cînd educațiea a ț s*
put a deveni aceea-și pentru ambele sexe, a dev
din ce în ce mai destoinică pentru cercetările
stracte, speculative.
ab'
Aceste date, ne face să afirmăm, că va veni
0
poate nu tocmai depărtată, cînd femeile vor avea Zi,
bărbații, aceea-și putință de cercetare sau de
’ ca și
Createîn
abstract, țintă pe care nu au putut să o i
pană acum, cu toate că au avut facultățile necesi
cari înse n’au fost destul de desvoltate. Totu-șf 'are,
t&.
bloul acesta are o umbră, umbră care vine de-acof*
că, dintre femeile înclinate cătră ideile nouă, sînt une?’
cari nu au deplină' conștiință de rolul lor social. î)6
ce? Să luăm cazul unei fentei, cu spiritul deschis 'do 6
trinelor înalte, diir o femee cu cultură de mijloc. Ca"
zul acesta, din nenorocire, ie cel mai des, pentr'u-câ'
afară de aceea că educațiea dată fetelor a rămas destul
de necomplectă, nu ie îngăduit în totdeauna fetelor du
muncitori de a lupta împotriva ignoranței. Intr’adevăr
bună-oară, acest escelent Stat-Providență, acest dă
tător de toate bunătățile, nu refuză iei oare, fără de
nici o milă, nu refuză iei pînea inteligenței cui îi fin.
sește pînea materială? Și de ce să lipsască cui-vaplnea materială, cînd lîngezește atîta avuție ?
Cu toate măsurile luate, cele mai adesea, de cătră
instructorii femei, oare-cari licăriri de adevăr, la în
ceput foarte palide, au purces să lucească în crie
rul iei fraged de copil. Apoi, încetul cu încetul, desvoltîndu-se judecata-i, a prins să între în luptă cu
dogma, Știința cu Religiea, determinismul cu fanatis
mul religios. Devenind, după aceea, femee, își dete samă
deplin de nedreptățile sociale, și, mai cu samă, de
nenorocirile sexului său, și vru să lupte împotriva stărei aflătoare de lucruri. Dar, fie că întîlni împotrivire ,
din partea a lor săi, împotrivire pe care n’a putut s’o
învingă, fie că nu s’a priceput cum să se scutească de
influențele unui mediu rău,1 femeea nu s’a înălțat, din
pricina șovăirilor conștiinței sale, nu s’a înălțat atît
de sus, cît ar fi,trebuit. Pe de altă parte, ie constatat,
că. un spirit, ieșit abiea din neguri, cu greu se poate
orienta în cotro să apuce, după cum ochii întemnița
tului, abiea ieșit din întunecoasa-î celulă, cu greu se
pot obicinui cu lumina vie a zilei. Cu toate astea,
ar fi cu desăvîrșire nedrept, de-a zice, despte femeea
de astă-zi, cum-că n’ar fi în stare să-și îndrepteze cu
getările, ideile și sentimentele, cătră acela-și scop.
Sarcina iei, nici vorbă, Ie mai anevoioasă, fiind-că in
fluențele încunjurătoare tind, aproape pururea, să ni
micească, la femee, urmările silințelor ce face cătră
cătra
progres. Aceasta să nu se descurajeze înse. Să meargă,
din potrivă, fără a șovăi, pe calea emancipare!, Pe
care a apucat: Să calce îp picioare toate prejudecății0»
ori de ce natură ar fi, să iubească simplicitatea, să dis^
prețuiască adulările trecutului, cari ne amintesc de
timpuri prea-întunecate.
Femee, cată de susține viitorul cu bărbăție, și Pă
șește cu noi, egalii tăi, să cucerim timpuri apropiat0»
fericite.
. ,
SoABE.
Rugam pe abonați? noștri, cari n'gu primit
vierile, să ne înștiințeze imediat, înaintându-ne tot o da >
abonamentul, tot? cei neachitați.
Revista Idcei: io, striida «purilor - Bucuri
Răspuns la Plebiscitul Nostru
Dragă Mușoiu,
oară, leu socotesc de întemeiate spusele prietenului
din Buzeu, cum-că Prefectul, yoește sâ nu i se mineze
cum-va județul, de idei umanitare, dînd ordine în
consecință.
Acuma, înțeleg de ce, cu toate greutățile ce le întimpini în întreprinderea Revistei, iești totu-șî atît de
senin în tot . ce scrii. Ie muza, ie Sorina, ce te vrăjește
cu focul dragostei iei, îndepărtîndu-ți negurile cari be
at copleși și ți-ar întuneca mintea.
In privința chipului celui mai nimerit, întru încasarea
abonamentelor, ieată părerea mea:
£)e oare-ce, printre cei ce nu și-au achitat abona
mentul, cătra Revista Idee?, pană acum, sînt mulți, cari
deși au buna-voință de a plăti,, totu-și nu catadisesc
sflU chiar h-y neindamînă să- facă un mandat, ori,
ceea-ce Ie mai de crezut, așteaptă venirea vre unui
încasator, obicinuiți fiind ast-feliu, poate, de la alte
publicații periodice, pentru asta, camarazii, de prin
deosebite localități, să ceară, de la redacție, lista de
cei de prin cuprinsul lor, căror li se trimite Revista,
mcrgînd la fie-care în parte, pentru a-i încasa. Toț o
dulăi ar putea să facă abonați noi, să plaseze broșuri
și să ceară numerile revistei înapoi, de la cel rău năraviți, cari vor să se foloseascăă degeaba, de-o publicație,
la care se cheltuește nu numai
nai bani, ,Ai
ci,'' atîta simțite,
atîta muncă și vieață.
S’ar mai putea pune, în serviciul Idee?; lin camarad
sau doi, dintre acei așa ziși devotați, cari, sau își pierd
vremea, prăpădindu-și și vieața, în stăruința vre unei
zadarnice diplome, sau lîngezesc, pur și simplu, fără, să
facă nimica, nici pentru dînșii, nici pentru cauza, de
care se . tot fălesc, că sînt împătimiți. Aceștia, ar lua-o
în cele două părți ale țerei, mergînd, din oraș în oraș,
din sat în sat, cățînd să încaseze ‘pe cei rămași în
urmă, să facă abonați noi,.plasînd, pe la librării Și pe
hi abonați, din suma publicațiilor hostre, cari, mulțămită activităței celor convinși, așteaptă resemnate, în
rafturile depozitului din Epurilor, așteaptă vre un
Mesia, spre a le insufla celor săraci cu duhul, pe cari,
prietenii lor i-au dat uitărei, lăsîndu-se în prada ne
păsare! și lîngezelei. In aceeh-și vreme, vor îngriji, să
iee, cu stăruință, socoteala, de pe la librării, de publicațiile depuse odinioară.
Și, ca un încercat pe calea asta, voiu ținea să dau
oare-cari indicii. Camarani «voiajori», vbr avea un
îndoit folos, dintr’o colătorie cu asta. Vor fi mulțămiți,
că și-au îndeplinit o bună datorie cătră Idee, și apoi,
își vor simți spiritul mai plin, ca urmare a atîtor
privelișinoi văzute, a atîtor fapte, moravuri, cunosculite,
îh-
și a atîtor prietenii cîștigate. Vor căuta, ca toate în
casările, dintr’o localitate, să le și expedieze la Revistă,
oprindu-și, la nevoe, numai pentru costul biletului de
tren, pănă la noul punct,' unde ar trebui să meargă,
pnstrîndu-se a ținea o socoteală exactă, de toate resur
sele mișcărti. Cît despre găsduire, vor întîlni atî ea
bune-voințe, cari să-i ■ primească c’o dulce prietenie,
pe care nu vor uita-o nici o dată. Le voiu luai spuite,
a se feri cît mai mult, de cercurile unor palavragii,
tari se dau drept prieteni, cari, înse, de 'fapt, n’au
cercetat nici o broșură măcar și cun pururea n vor
antrena de la treabă.
, .
, . ■
Toate astea, iubite Mușoiu, le spun, din încercarea
ce am făcut-o, în vremea cît meisei prin Moldova, intru
chUger-ia^ab- namen*el0Ă.’ b^^Xită
avu
fn'ln=”’iCa ata'ieîar“’ ^0?1 m
nm o exneriență făcută
si
iei ?acn
a'tul întru aceasta,
? Ș fi mai în stare, de cit on-ca^ ~ >
fnsu-nri,
daca acuma, în loc sa zbor ^’P^^^nutincios, de
Pnn toate unghiurile țerei, stau ca un nvpi
dau numai la sfaturi, tu știi de ce, știi jte
o care mă găsesc și care mu zugium» l - » P
du-ma de la ori-ce activitate, _ sacațuindu-ma, acum
ln urmă,.pănă să-mi stingă însa-și vieața.
Revista, n'am primit-o de cît pe cea triineesu a doua
Din inimă,
I, Neagu.
Meteleu, 3 Haiti, 1902.
Cum îți faci caiea
• Stăpînnl unui castel, ieta o dată unul din cei Arabi pe
cari îi numim bandiți. Dar iei făcea, une-ori, și fapt.e
bune, printre o mulțime de rele. Fura nemilostiv, și tot o
dată dădea cu niînățargă. întreprinzător în acțiune, destul
de blînd îh 'relații, necumpătat la masă, vesel în necumpătare și mai. cu samă cu inima deschisă. Zadig,
îi plăcea dînsului mult. întreținerea acestuia, tot m ii
însuflețită, făcu să ție, o dată, masa, cam mult. In
sfîrșit, Arbogad, îi zise lui Zadig:- «Te povățuesc, ca să
te bagi la mine. Tot ce ai fiice mai minunat. Mește
șugul . ce-1 am, nu-i rău, și, într’o zi, ai putea să ajungi
ca și mine». «Aș putea, inse, să te întreb, zise Zadig,
de cîtă vreme ai d-ta acest minunat meșteșug» ? d)in
cea mai fragedă copilărie, făcu Arbogad, mă tocmii
sluga la un Arab iscusit. Starea-mi iera nesuferită.
Ieram desperat, văzînd că, pe toată fața pămîntului,
care aparține tuturor oamenilor, soarta nu mi-a păstrat
și mie o bucățică, a mea. îmi mărturisii necazul, unui
Arab bătrîn,, carele-mi zise:
«Fiule,, __nu .prăpădi
răbdarea.
,
.
Iera o dată un'fir de năsip, care so tînguea, că-i o fărîmă
nebăgată în seamă de nimeni, uitată în deserturi.
r-Usu.-*
jPeste un număr de ani, ajunse diamant, și acum ie
___________ i..r 1
cea mai frumoasa podoabă din coroana
regelui Indiilor».
Această vorbă mă mișcă. leu ieram firul de năsip și
mă hotărî! să ajung diamant. îmi luai vre-o cîți-va
tovarăși și mă apucai de prădat micile caravane. Astfeliu, făcui să se șt?argă, încetul cu încetul, deosebirea
care iera între oameni și mine. Imî aveam și ieu partea
din bunurile liimei acesteea, și chiar îuî despăgubit cu
prisos.' Fui foarte- băgat în seamă și devenii magnațbandit. Palatul acesta, îl dobîndii prin fapt; Satrapul Si
riei, voi să mă deposedeze.Inse.ieram prea bogat-, casămă
tem de ce-va. Dădui parale satrapului, și, prin mijlocul
acesta, îmi păstrai și castelul și-mi mai mării și domeniile.
Fui chiar numit strîngător al tributurilor, pe cari Arabiea
Pietroasă le plătea regelui regilor. îmi îndeplinii sar
cina de de
strîngător,
sterham dur nici de cum pe cea de plătitor.
Marele
j 1 desterham, din Babilon, trimese acolea, in nu’
’
'■ iar, un mic satrap, ca să mă spînzure.
me e rege ui a oa i
Omul acesta, veni cu ordinul, ce avea, lucru despre
care ieram înștiințat. Pusei să se spînzure în fața-î,
cei patru < inși, ce-i adusese cu dinsul pentru a-mi
stringe juvățu’h După aceea,’îl întrebă!, că*ce folos put-a să-i aducă însărcinarea de a mă spînzura. Iei îmi
răspunse, că plata lui putea să se urce pănă la trei sute
de piese de aur. Ii arătă! vădit, cum-că, cu mine, avea
de cîștigat mai mult. II făcui sub-bandit. Astă-zi îe
uuul ’diQ cei maî bogațL Daoii ma creaîj ttî izbuti ca
o dat„ n,a {ost UQ timp maî b|in de priidat}
*
d Moabdar a fo6fc ucis de cind domnește zăla ÎQ BabilonSo.
• VOltairIj.
----------------
ii
i
II
I
1 V
1 '
i I
VT
ill
I
i
1
�REVISTA IPEE1
106
REVISTA JTjEEI
Espozițiea pictorului jtfarinescu
Pentru a judeca în deplină cunoștință de cauză și mai
ales pentru a pricepe și a gusta operile unui artist, nu
le. nici cum destul a te’ duce să-i vezi expuse lucrările.
Marele public, adesea-on, rău format în educațiea sa
artistică, neavînd nici o indicație asupra artistului, asu
pra idealului si a educației sale, daca din intimplare
svonul public hu-1 recomandă, vorbind de România, ca
a văzut Parisul si-i ucenicul cutărui maestru, daca fisionomiea si costuniul nu-i sînt originale și galante, atuncea, omul artei Ie condamnat cu producțiunile Sale cu
tot, orf-cit de geniale ar fl acestea, și condamnat cele
mai adesea pe vieață.
Nu-I dar de-ajuns a avea mari predispoziții artistice,
multă energie si putere de muncii, mult devotament și
o aprinsă pasiune de artă, ci trebuie de a mai avea și
norocul de a te înțelege publicitatea, presa, oamenii de
litere, acei ce influențează asupra opiniei publice. Arta
nu poate trăi fără publicitate. Operile de artă, mai mult
ca pri-ce, fiind niște simboluri, au absolută nevoe, Iele
inierpretînd natura, să fie la rindu-lș, interpretate, pen
tru a fi înțelese si gustatei
Se știe că, obicinuința ie una diii marile puteri ale
civilizației și ale progresului. Obicinuința ieste aseme
nea o mare prietenă a artei.
Pe un artist poți să-I vezi;! lucrînd, să-I vezi expuse
producerile și să nu ai obicinuința a-1 gusta: îți ya ră
mânea indiferent și vei trece peste dînsul, nedreptățindu-1
și pe dînsul și nedreptățindu-te și pe tine.
Ciți artiști' celebri n’au suferit această nedreptate,
acest dispreț, această indiferență, pană ce, cu mult mai
tîfzm, s’a recunoscut marea valoare a bperilor lor.
Un Tiirner, putea rămânea pentru vecinicie îngropat
in uitare, dacă marele Ruskin nu-1 scotea la iveală. Fără
un William Morris și Ruskin, poporul englez ar fi con
tinuat încă a fi cel mai rece și mai disprețuitor de artă,
precum fusese in trecut.
Ci; e nu știe cum .un Milles, un Corrot, un. Courbet, un
Th. Rousseau, la început nu Ierau nici-cum admiși în
exp'Z;țiea oficială. A trebuit timp și publicitate, ca ope
rile lor sâ fie apreciate la justa valoare.
Lumea se teme de necunoscut, nu se încrede în ceea
ce n’u mai văzut, îi place ceea ce-I ie recomandat. Ori,
talentele originale sînt tocmai, prin firea lor, note noi,
de aceea au de luptat cu nepăsarea tuturor.
Am un exemplu viu și de actualitate înaintea-mi: Ar
tiștii noștri mal vechi, și o mulțime dintre contimporani,
cari, prin răul funest d’e care Sufăr micile națiuni, de, a
imita in toate pe cele mari, artiștii noștri, fac, aduc și
prezintă societățel românești, numai exerciții de școală,
copil și imitații ale marilor maeștri din Europa. Iei
au obicinuit lumea numai cu aceste genuri. Și, deci,
tot ce Iese din norma aceasta, fie orl-cît de original, de
genial, nu ie luat in samă si nu ie valorat.
leată cu ce piedici teribile, au de luptat artiștii ori
ginali, proprii rasei, singurii în stare de a crea’o artă.
Anul trecut, toată presa din Capitală, apoi cea din
provincie și cîte-va ziare streine, semnalară aparițiea
unyl artist nou, a unul pictor romîn, care a frapat în
chip deosebit ochii tuturor, care a fascinat pe artiștii
condeiului, care a plăcut tuturora, a plăcut mult, prin
factura, prin maniera sa.
Dările de seamă ale Presei, sînt un un adevărat imn,
o sărbătoare a artei, o manifestație care a tinut mai
mult de două luni ca să fi fost numai o iluzie.
Ie vorba de expoziție» organizată în «Rotonda Ate
neului», de pictorul Marinescu, un fiu de țăran din co
muna Mălureni-Argeș. Peripețiile prin care a trecut acest
om, pentru a ajunge să expună la Ateneu, se apropie
și une-ori întrec pe acelea ale altor iluștri reprCzintanți al artei: mizerie,lupte, piedici, dificultăți colosale,
deziluzii, dușmănii... Dar, prin toate trecînd și biruind,
arta Iui s a purificat, împreună cu inima, voința si carac
terul i s au oțetit, cîștigînd în fine convingerea ’că, ase
meni încercări și ispite sînt un adevărat, purgator al
artei și al talentului, necesare pentru a-i asigura rei
mele si nemuriri1».
u
Marinescu Ie un artist în adevur singular. iesjlul
totul din rîndul celorlalți. Consacrat esclus.. a’rteI
nu se vede nici o dată în adunările colegilor săi, nici
localuri de petrecere, nici pe strade, ci numai in a. ,n
lier, cînd timpul ii ie dușman : numai in mijlocul natn
rei, ori de cîte-ori vremea ie bună. Sentimentul fle rilK
licitate, Ie cu mult mai puternic la dînsul. de cît la
sarro, farmecul pitorescului, mai, viu ca la Renoir, pOp‘
ziea. mai pronunțată ca la Cazin, sinceritatea do artft
mai energică ca la Lebourg.
Un peisagiu, zice Amiel, Ieste o stare sufletească
Apoi, peisagele lui Marinescu, prin ce ne impresionează
iele, mai ales, dacă nu prin cele mai tăetoare stări sufli
testi? Unele, șînt de-o tristețe si de o melancolie atj2
de’sugestive, că ajung cîte-va clipe, șa cazi sub înrîurirea
lor. In de obște, locuințele sale țărănești, acele coșare -’e
vite, acele pătule de fin, acele sloane așa numite, aceK
portițe pitice, acele fetițe și copilași cari păicesc vitele
în atitudinile și mișcările în- cari le-a prins artistul, S-Ui£
iresistibile. în înfățișarea lor.
Pe cît de sumbre, de rpcl, de umede și de friguroase
par tablourile sale de iearnă, că, văzindu-le numai, ai
iluziea deplină a realităței, pe atît de vesele, de vioae
de clare, de calde si de expansive de vieață sînt tablou’
rile sale de primă-vâră. înaintea lor,iești reținut fără voe
ca înaintea unui lucru ce face parte din ființa ta intimă'
din sufletul tău.
Treci la tablourile de vară, pentru a vedea, de o parte,
căzînd valuri oe lumină și de căldură. Simți, pare că,
aburii ieșind din pămînt, ai ideea înăbu.șirel de zăduf,
ca, alături, la umbra deasă a sălciilor sale favorite, dacă
ie pe zăvoare și lunci, a fagilor,,dacă ie în pădure, să
te răcorești, mulțumit numai văzind verdeață, curentul
de aer și’provocarea ce-ți face locul ales de odihnii,
Sînt minunate pilcurile sale de arbori răcoritori, livezile
de iearbă, adumbrite de tufe de alun, aleele sale de mis
terioși mesteceni.
Se'simte mirosul finului pe cositurile artistului, se
vede jucind căldura în aer. lear cînd artistul arată fur
tuna apropiindu-se, un sentiment de teamă te cuprinde
și instinctul de conservare ni se deșteaptă fără voe. Și
ce dezolate, ce jalnice sînt toamnele sale, în căderea
frunzelor. Cită poezie de tristețe, cît regret simțim după
vara care s’a dus, după verdeața care a pierit. Ie ce-va
din noi care pleacă, care se smulge.
Marinescu arej înse, ca preferințe ale sale, tablourile
făcute în apusul soarelui. Dînsul se pierde a picta cea
din urmă oră a zilei, atunci cînd verdeața arborilor apare
aproape neagră, cînd cărnurile devin albe, cînd toate
lucrurile exprimă liniștea, și poeziea.
Dar acele tablouri prinse dimineața, mult înainte de
răsăritul soarelui..» De un farmec negrăit, de un senti
ment profund ieste tabloul prins pe muscelul Cărbunele-,
descris în Sultănica lui Delavrancea. Cu pădurea sa de
mesteceni, cu crucea sa de piatră în drumul părăsit. Nu
știu dacă proza literatului se menține la efectul.covîrșitor al tabloului lui Marinescu.
Aceea ce voim înse, a st.abili aici, ieste raportul strîns,
neseparabil, ce totdeauna găsim între vieața artistului
și între arta sa. Arta, ie o amantă din cele mai absor
bante, poate singura cea mai geloasă, cea măi esclusivu,
care te cere întreg, pe tot momentul a te deda numai
Iei, a lucra numai pentru dînsa, a trăi prin iea și Pan'
tm Iea, a nu o vedea de cit pe iea și a-i jertfi iei to
tul. Marinescu a făcut jertfirea aceasta. De aceeaop6'
rile sale sînt atît de impresionabile, lele sînt izvorițe
numai din inspirație» spontanee, luate, npma.I din na
tură, din natura cu frumusețile sale stranii, sjllb_1wct’
neprihănite. Operile acestea, vor trebui- într’o zi. să iftc
o întreagă revoluție în arta romanească, ca metodă, c
manieră, ca inspirație. Iele vor trebui să impună ar.*j
tilor reîntoarcerea la adevărata tradiție a artei, ca
nici o dată artistul nu va putea să servească la
domni: și artei și lumei profane... •
O. D.-ArgSȘ*
107
5n jurul răspînDireî și confiscare! revistei
aș avea, ca să trimet pe cel ce-njl dau prilejul să scriu,
să-I trimet cu, bobocii miei la păscut, căci fot ie primă
vară și îrumuseța verdeaței .de pe toloaca satului rateu
desigur că i-ar ispiti. Vara scris, încă, mai mult de cît
Domnului P. Musditr
ciedeam. Voiu cercetă și vă voiu înștiința pe dată, fiind
că, cred că am dreptul’și leu, ca toată lumea, să pri
Trimet în murei, costul volumului de nuvele «T.rudi- mesc ori-ce jurnal sau revistă îmi place, și cred că voiu
pi;. un leu, și mal trimet încă un leu si cinci, pentru și izbuti să mi se trimeatâ.• pe propiea-ml adresă. Nu
u-nil mai trimete meft un exemplar, din aceia-sl «Trudi- poate să-I oprească nimeni, să nu cetească o publicație,
tii", pentru o persoana, care crede, cum-câ s’ar compro pe cei prin mina cărora, trece, dacă-I pe mina lor, dar
mite, de oare-ce- cartea va veni de la redacțiea Anei nimeni nu le dă voe s’o oprească, o dată ce du le ie
reviste anarhiste.
'
proprietate. Cit de curînd vă voiu scrie.
leu, pentru-că n’am de ce mă teme, m’am oferit să
servesc de paravan, pentru-că știu, că nu-mî va lua ni
Mată 4 .
Lucreția Bălânescu.
meni galonul de la mîna, nici nu mal sînt în scoală, ca ȘerbăneștI-Zvorăștea.
’
•
să mă tem de tunea vre unul neîmblînzit superior
Aș don ca revista s’o introduc si in alte mini si-ml
dau silința pentru aceasta, inse aici, cel ce-ar putea sacri
fica cinci lei, abonamentul, sînt stupînitt de teama de-a
nn se compromite... cetind... par’că ar ii în Rusia, să se
teamă de spînzurătoare.
Religiea, ieste iluziea care atribue lucrurilor, fiin
Cit despre mine, țin să vă mulțămesc mult, pentru-că
mi s'a prezentat ocaziea de a ceti și a-mi îmbogăți mintea, țelor și fenomenelor naturei, vedeniilor, faptelor, fa
cu atît de frumoase și serioase lucruri.
cultăților și conceptelor °mului, intenții, voință și per
7.902, Februar, 21.
sonalitate... Formula asta îe foarte largă și tqt odată
foarte precisă. Toate definițiile întră în iea. Dînsa do
Am primit trei numere din «Revista Ideei, adică mină și îmbrățișează manifestările cele mai diferite
Noembre, Decembre și lauuar, și de atunci nimic. Sîntem
acum în April, și mu mir, cum se face dș n’am primii ale sentimentului religios, credințele și miturile, prac
ticele și doctrinele. Dă cheea tuturor panteonurilor,
pănă acum nimic.
Atn ținut să vă comunic, aceasta, pentru-că se poate de la informa și confuza grămadă de superstiții ani
prea lesne sa mi se confiște unde-va... Și atunci să știu miste, pănă la edificiile cele mai ingenioase și cele mai
impunătoare, înfrumusețate prin artă și poezie, toate
ce aș putea su fac. Aș dori mult să cunosc adevărul.
clădite în gol, cu golul unei logice delirante. Iea are
April 25.
bunul, de-a prezida, zicînd așa, la întreaga evoluție, de
Mi-ați spus,.să cercetez și apoi să vă scriu, El bine, a o însoți în toate coriturile, în toate abaterile iei, de
n’am cercetat încă, și totu-și, vă pomeniți cu răspunsul, a-i caracteriza de asemenea toate fazele, împrejuiările,
pentru-că n’am mai avut răbdare.
cauzele și efectele, începutul și sfîrșitul.
îmi închipuiam că trebuie să fie p cauză la mijloc,
1 Distanța pare mare între conceptele abstracte, întțe
alta, și m’am hotârit s’o aflu. Cum te desgustă purtarea
unor âst-feliu de oameni. Ce găsesc Iei oare, rău sau tipuri, categorii, universalități, cari mai stăpîueyc ra
bănuitor, în a primi o revistă? Mi-am închipuit: Le-a țiunea modernă, și între nălucile evocate de cătră imadat de bănuit, au oprit-o, au cetit-o și apoi o vor tri ginațiea primitivă. Cînd, după ce am cules de la țară
mete. Dar au trecut la mijloc luni, și nimic. Sărmană sau din colecțiile de basme, nenumăratele istorii de
revistă. Și, cînd te gîndești, că poate ’șede unde-va arun strigoi, de areturi, de zine, de prevestiri, de vrăjitori,
cată, fără a fi tăeată, pe’ cînd alții o’așteaptă atît.
transmise din tată în fiu la toate popoarele pămîntuDar oare ce să-i facă su procedeze ast-feliu ? Sărmane iui, asistăm la oare-care Sorbonă, la vie-o dizertație
trupuri. Val de capetele voastre. Numele D-v, zărit iu scolastică,. asupra nematerialităței sufletului, asupra
treacăt, poate, s’a transformat într’o mare caua, bună esenței frumosului, asupra monadelor.sau numenului,
de speriat copiii bătrîni. Numai așa îmi explic. Dar de
ce tocmai, numai pe cei de-aicea să-I îngrozesc» păn nu ne vine în -minte de loc, cum-că o înrudire secretă
într’atît ? Mii de întrebări îmi viii, la cari rine îmi poate leagă tdouă producte atît de diferite ale problemei ce
respunde acum? Și-au.închipuit ca ideile dintr’o revistă, rebrale. Cu.toate astea, avem acolea două inele ale
ca cea a D-v, să nu găsască teren favorabil ? Se poate. aceleea-și serii, punctul de plecare și capătul unui ac.eDar de. ce nu se confiscă, bună oară, atîteaalte gazete, hiia-și ciclu: în straturile adinei .ale ignoranței copi
ce ar veni pe o adresă sau alta? Peiitru că,a ceti alte lărești, vegetațiile tenace ale animismului difus: în
gazete însamnă a fi om la locul tău'. Și cîte nu mi se aerul mai rar;- în care rațiunea se aseuțește, chintemal părindează prin minte. Dar trec. De alt-feliîî, cred sențele 'reci ale animismului condensat. Deosebire dp
că se mai întîmplă asemenea lucru și altora. Știu ieu
- nu de ordin. Totul se leagă. Nici o întrerupere,
ce-as arunca in fata celor de cari mă ocup, dată ar fi
să dau ochi cu Iei.' De o cam dată înse mă mărginesc nici sj
o desfacere ie continuitate în înlănțuirea aceiista.
De la spirite la zei, de la zei la entități, purcede firul
să-mi revărs indignarea aici. Voiu cerceta și cred cu
voiu ajunge la oare-care .rezultat, rezultat bun sau râu, unei neîntrerupte- descendențe. Conceptele astea, se
succedează fără să se distrugă și fără să se mai re
pe care vi-1 voiu comunica.
_.
Ziceți, despre b :adresă în oraș. Asta mă face sa crtd, cunoască. Iele se tăgăduesc unele pe altele, pe rînd.
c» însu-sl D-v, vă închipuiți, c», pe o altă adresă, revista Iea ascultați-le cum se anatemizază: Superstiții de
mi-ar veni.Si ieu n’am făcut pănă actima nimic, care su-mi gradatoare, erezii, prejudecăți, ce-i de comun între
însemneze numele si să mă facă cunoscut. Că cetesc, mine și voi, între .mine religie, între mine adevăr, în
aceasta Ie un păcat? A-ți îmbogăți mintea cu cunoștinți tre mine rațiune... Cînd înse vine critica, și, cu dovezi
folositoare, a te familiariza cu ideile înalte, ale acelora
serioase, le pune sub ochi titlul lor.de familie, cînd
ce au știut si simțit mal mult de cit masa comuna, aceasta-i neiiigâduit ? fn timpul liber cetesc. Dar, la ce știința, le strînge la o laltăși le du la gunoiu, le veți
tt'ur pune să fac, în acest’ timp liber, mințea Jjcdora vedea, de voe de nevoe, făcînd cauza comună și făcînd
ce lucrează în feliul ce-mi dă prilejul să scriu 9
foță vrăjmașului.
— -Printr
--------’o ciudată
,
și vădită evoluție
i
la ce. Dar am zis, că numai timpul liber mi-1 petrec așa regrt>sivfi> veț
vețiî vedea, metafizica razamiudu-se,
răzăiuîudu-se, la nefelin, restul mi-1 ocupat tocmai de ceea cern ar povațui voe, pe deism, deismul,
.... > invocînd vechimea »î
și univer
salitatea sentimentului religios, rr-Iigi-n cea mai mînmințile lor
j
V'am scris acum, pentru-că n’am mai avut ni areisu dră de puritatea iei, agățindu-se dr. supeistițiile. cele
aȘtept. Și nu vă
vă puteți
puteți închipui,
închipui) ce nemărginită plucae
Religiea
I
il
I U
!
11
I '
; i
!
�108
REVISTA IDEE1
măr infime, făcindii-Și o păvăză' din ffetițn inepți, din
relicvh, ciolane vecin, din inimisîngerînde, făcind ape
la fantome, bătînd monedă cu litanii și genuncheri,
coborîndu-se. în sfîrșit, la cultul fiu rinelor, ca un liuviu,
care și-ar descoperi izvorul, întorcîndu-se înapoi, urcîndu-se spre iei.
„
w j, .
Heligieu ie, ceea ce se numește a-zi, o rămășiță, un
caput niortuuni. Iea a remas credincioasa principiului
său vital, subștanței săle elementare.' Inta.ea iei con
diție ie ignoranța, conditiea din urma, tăgăduirea, sau,
și mai rău, falsificarea științei. Pretutindeni unde spi
ritul se luminează, și în măsura în care rațiunea progresază, puterea factorilor mitici descrește, elementul
religios se șterge și se subtilizază. Pretutindeni, unde
rațiunea se tulbură, unde ignoranța se îngroașă în
acela-și timp și în aceea-și țară, vedem persistând și
revenind cele mai grosolane mobile d credulitate.
Avem acolea două legi, fără abatere, și nu fără în
semnătate. Ie oare trebuință să tragem consecinți.din
iele? Superstițiile, sînt religiile, unui regim mintal, an
terior și inferior. Religiile, sînt drojdiile strecurate ale
superstițiilor. Sentimentul religios descrește^ cînd re
ligiei se simplifică. Valoarea unei civilizații, ieste în
senz invers cu zelul religios. Orî-ce progres intelec
tual, corespunde unei descreșteri, unerî pieriri a su
pranaturalului din lume.
Cum a putut religiea să supravețuească totului, ce
trebuea și trebuie să o desființeze. Cum a putut iea
să falșifice și sa întoarcă întru folosul iei, toate armele
inconștiente sau voluntare ce i s’au îndreptat împo
trivă, să se servească de iele. Cum a putut, învinsă la
fie care pas de omul îndrumat spre cunoștința obiec
tivă, cum a putut combate, sincer și prin minciună,
prin dialectică ca și prin fier și foc, progresele expe
rienței și ale rațiune! ? îeată ce vom câta să punem
în lumină. Omul a fost, două spre zece mii d,e ani,
un animal religios. Două spre zece mii de ani... Pe
rioadă atît de lungă în istoriea lucrurilor omenești,
atît de scurtă față de imensa durată a vrîstelor side
rale, solare și geologice» Amintiți-vă, că nu-i unul din
straturile ascunse sub pămînt, pe carisăle cercetăm,
a cănii îngustime să nu reprezinte două zeci și trei
zeci de mii de ani. Cîte religii n’au trecut, acoperind
cu depozitele lor fosile, germenii stinși ai altor re
ligii mai primitive. Mitologica Egiptului, mitologica
Chaldeeî, au dăinuit cinci mii de ani. Cariera politeismului greco-roman, cariera parsismului,. brahmanismului, budismului, au fost mai scurte, cu o treime sau
jumătate. Cîți ani de grație mai sînt-.făgăduiți oare
diferitelor variante creștinești ?
Decreptitudinea acestora, nu se> arată oare sub avîn?
turile factice, încurajate de scepticismul orb al celor
pe cari iele îi amenință? Ce au a.face cu cugetarea
modernă, cu nevoile și cu problemele sociale, dog
mele astea, înmormîntate în prăfuitele catacombe ale
bibliotecelor, aceste goale. declamații ale catedrei, ,a•ceste practici copilărești, de care roșește chiar și ru
șinea fățarnică a devoților? Lumea ie laica. Nălucirile
visului pier. Zeii se duc. Omul, armat de experiență,
se pomenește singur, dar deșteptat, în fați; naturei
impasibile, în fața realităței goale. Destul și-a închi
puit Iei universul: îl vede, îl studiază, îl’pătrunde
limpede : și, mersu-i îndrăzneț, împinge, face să se re
tragă necunoscutul, negura în care se adăpostește ig
noranța, spaima ereditară. Imperiul religiei descrește
necontenit. Trecutu-i aparține, prezentul îi rezistă, vi
itorul, o leapădă, nu vrea să mai știe de iea. Viitorul
ie al științei.
A. Lefevre.
REVISTA IDEE!
Bătrînul cărui i s’au furat fetele
S’a făcut mare larmă în lumea literară, la c5j
rirea ficeî lui Paul Feval, și, Edmond Lepelletier, în(ir'
articol înflăcărat, și-a dat, părerea, despre acest bătrh
cavaler al condeiului, care, pentru bani, a Căut^ g.facă un compromis cu conștiința-T, compromis care u
urma urmei, a remas carne din carnea sa. Meritată pe
deapsă. Iei a fost pedepsit prin ceea ce-a păcătuit. ,iej
a voit, zice Lepelletier, grație încîntărei povestireU
sale și atracției talentului său, să facă, din fiii și
cele noastre, niște cucernici și jesuiți, și, propriea ]ut
fică, cade, cea dintâi, victimă cernelei sale sfințite.
Bravo. Ochii îmi sînt fără lacrimi în fața durere! sale'
după cum inima îmi renume rece, față de nenorocirile
renegaților sau păcătoșilor cari îșl calcă datoriea, A
trebuie pîne, pînea de toate zilele. De frica mizeriei,’
acești renegați, aprind tămîe în fața idolului de care își
bat joc, acopăr cu lingușiri josnice, cădelnițează ffluata
ce o disprețuesc, spun alb și cugetă negru. Foarte bine.
Trăițî, trăițî bine, îndopați-vă, pănă în ziua cînd neno
rocirea, pe care ați chiemat-o, se va ivi, cînd groapa
săpată de voi, vă va înghite pe voi și pe ai voștri, înțovărășiți, în loc de cuvîntări funebre, de scîrba luțnei,
Trăițî, risipiți, bucurați-vă, domniți, pănă în ziua cînd,
cîntecul cocoșului vă va pătrunde auzul, amintindu-vă
că v’ați întors de trei ori căciula pe dos, că v’ațî re
negat conștiința și v’ați vîndut cinstea de-atîtea ori.
Așa zicea, sau cam așa, acum vre-o zece ani, bă
trînul proletar, cărui i s’au furat fetele. Pe atunci nu
îera bătrîn. Bine încălțat, bine îmbrăcat, bine hrănit,
purta pe fața sa părintească mulțumirea unui om fe
ricit. Și-ți iera mai mare dragul să-l privești, pentrucă-și c’îștigase cu drept, această bucurie a maturităței.
Luptător la 48, proscris în 52, lucrător dibaciu, ne
obosit muncitor, devenit șef într’un mare atelier din
Londra, adunnse, după două-zeci de ani de muncă, cu
ce să dea o creștere aleasă fetelor, pentru-că, cel din
tâi vis al lucrătoriului, care se vede mai înțolit, ieste
să facă, din copiii ce-i are, niște burghezi.
Și ierau niște încîntătoare mici burgheze, aceste fice
ale’ tâmplarului, «Mc pretly French misses», cum le nu
meau în Hammersmith, vioae, blonde, elegante, cu pie
lea ca crinul și trandafirul, cu frumuseța Albionului
și grațiile Parisianei. Mîndriea și bucuriea ochilor ta
tălui lor, speranța zilelor sale de bătrânețe. Lipsite de
mamă, iele ajutau, cu munca lor, la bună starea comună.
Cea mai mare, abiea de 20 de ani, dădea lecții de fran
țuzește și de desen. A doua, desăvârșită muzicantă, da
lecții de piano. A treia, de 12 ani, ajuta la gospodări^
și, învățată de surorile sale, creștea, plină de vieață
și de făgăduința.
„
Așa-că, fericitul tată, se și grăbea, după muncă, sa
se întoarcă în mica sa locuință din Hammersmith,
drăguță și veselă, unde bunui gust francez se armo
niza cu confortul britanic. Acolea, privirea i se oprea»
cu încântare, asupra capetelor iubite ale fetelor sale,
cari, vesele de bucuriea lui, umpleau casa de cintece
și rîs. Și, trebuea să-și adune tot curajul, să-și pue toata
stăruința, pentru ca să se smulgă, o sară pe săptămina>
din farmecul acestui cuib, să meargă în mijlocul noroios al Londrei, să se așeze în loja masonică din
Spread-JSagle, al cărei unul din demnitari iera, ț
unde, după propunerea sa, se șterse dintre rituri.
Marele arhitect al Universului, pentru a i se.pun®
loc, spre marele scandal al lojelor engleze, scoți6
și franceze, Dreptatea și Rațiunea.
a „ -n
Iera un liber cugetător practicant, cu ura sfîntu a
potriva potcapului. Imitînd jurnalul Secolul, iei ar fi
înghițit bucuros, în fie-care dimineață, cîte un popa.
drept, cum-ca, odinioară, dinsul se căsătorise la bi
serică. Dar iera așa de mult de-atunci. Familiea Katei
de altminteri o declarase hotărît: «Fără cununie, nu
capeți pe Kate»,. Și iei, parodiind cuvîntul luiEnric al
Jv-lea, își zise că, Kate, făcea o cununie. Apoi, avusese
grozav de luptă, în casă, pentru ca să împiedice bote
zarea copiilor. Dacă a trebuit să cedeze, toți cei cari au
cunoscut pe Kate, vor mărturisi, cu, a făcut-o fără
vo-’a lui, Căci Kate, iera, pe cît de îndărătnică engle
zoaică, pe atît de fanatică catolică. Dar, de cînd iera
văduv, își răsbuna, schimbînd propaganda ateistă într’un
curat apostolat. «Pune mina pe dînsul, dacă poți», mur
mura iei amintire! neveste-sei, de cîte ori căpătă cîte
un nou adept pentru lojă: «încă unul, pune-l si pe
acesta în sac». Negreșit, voea să zică sicriu, și-și’freca
minele, rizînd.
Dar rasbunarea umbrei întărițate, venea încet-încet.
într’o seară, găsi cuibul mai vesel ca de obiceiu. Mary
§i Jane, surpau prin parlour, pe cînd mica Clara le
cînta un cîntec vesel. O damă bătrînă, foarte respec
tabilă, din vecinătate, venise după prînz, și, ca zinele
cele bune a lui Perault, aducea cu iea norocul:, o po
ziție sigură, într’un mare pension, pentru cele două
fete mari, și numai două ore de lecție, dimineața. Nu
mai iera nevoe să alerge, de colo până colo, după lecții.
— A, zise tatăl.
— Dar ie un lucru neplăcut, Jape va fi ocupată aproape toată Duminica, căci va cînta cu orga la capelă.
— La capelă. Ce capelă?
— A pensionului. Da, tată. Nu mai încrunta sprincenile. Ie mănăstirea din High-street, știi bine: mănastjrea Sacre-Coeur. Acolo se plătește bine.
— La mănăstire, nici o dată, strigă tatăl.
— Cu toate astea, tată...
— Nici o dată. Nici o dată.
Fetele, bine crescute, nu mai stârniră, își făcură
chiar semn cu cotul, să tacă. Inse a doua zi reîncepură,
— Un loc așa de bun. Un viitor asigurat pentru două,
— Să nu-mi mai vorbiți de asta.
Totu-și, iele vorbiră în fie-care seară, toată săptămina, și încă și mai mult. Dama cea bătrînă se întoarse. Trebueau să se hotărască. Alt-feliu, se va câta
aiur.ea și-ar. fi păcat să pieardă .asa de bună ocazie. Ar
maicîștiga, pe de-asupra, și pentru sora cea mică. Destul
muncise șprnianul tata. A venit vremea să se mai odihnească și iei; Le-a venit rîndul,-să-i răsplătească tot
ce-a făcut pentru iele. Să dai lecție, acolo sau în altă
parte. Nu trebuea șă fie atît de netolerant. Par-că vor
bești de Dumnezeu în gramatică? Pai-că reciți catechismul la orgă? Cei dintâi artiști din Paris, stau oare
la îndoială să cînte sau nu la marile slujbe de la
Notre-Darae? Sînt oare mai devoți.din. pricina aceasta? Bătrînă damă, foarte respectabilă, de altmintreleu le cunoștea bine. Iea le știea c& sînt fete de
republican, de proscris, de liber-cugetător și franc
mason. Bine ar mai fi primit iele pe cine le-ar fi vor
bit lor de religie...
; .
Tatăl, se duse să culeagă informații. II conduseră la
siuipiu
juwaw., -mănăstire, unde fu primit, iei, simplu lucrător,
cu resmlirâ. Dar,
zice
pact, cu onoruri, cari îl măguliră.
Dar, ce
ce vor
v
?
la
1
o
ia
din
suread-Dagle
prietenii săi? Ce se va crede la Icja
,?
’ sale
1 pîne, nici n o
■Doar n’au să dee prietenii, fetelor
să-i.țină Loja cînd n’or avea ce nrinca. Trebuie sa te
gîndești întru cît-va și la ai tăi și la tine, oe dracu.
se’ asvîrie norocul așa.
_
Începură cu două ore pe zi, apoi patru, și, in, curÎQd, călugărițele se arătară atî: de raulțamite de tine
re profesoare, că le ținură toată ziua, ofennducblur să le crească și sora cea mai mică, fara de nici o
109
plătii. Ce noroc. Du-te și refuzi așa ce-va. Bătrînul
lucrător republican, liber cugetător, cam rușinat, trebui
să cedeze. «Viitorul copiilor, înainte de toate», zicea
iei. Și îeată pe cele trei pretty French misses, la mănă-tirea bunelor dame. De altminteri, asta nu-1 stin
gherea de loc. In fie-care seară îel le găsea, acasă, dră
gălașe și iubitoare, pănă cînd, într’o seară, cea mare
devenise majoră, găsi casa goală. Bietul om așteptă.
Poate că fuseseră ținute pentru vre-o ora suplimentară.
Totu-și Iele șe întorseseră pe-acasă, punîqd masa pen
tru o singură persoană. Un singur țacîm, pentru ce?
Mai așteptă. Nu-I iera foame și nu mîncă. Ascultă ceasu
rile bătînd, trist, în liniștea casdî: zece, unsprezece.
Unde să fie oare? Se urcă în odaea la iele. Totul Iera ca
de obiceiu, cu toate astea lucruri pe cari nu le văzuse
încă îi isbiră privirea. 0 carte de rugăciuni, una cu
chipul feșioarcl Mariea, icoane de sfinți: <0, o, oare
n’au de gînd sase facă credincioase ? Voiu pune leu
treaba aștn la cale. 0, o».
Da, omule, dar. treaba a,fost pusă la cale mai înainte
de tine. O carte de vizită,.stătea trântită pe jos’: P. S.
S. Părintele Aquilin din C. lui J. 0 alta, într’un colț:
Părintele,Sensibil. Ie,umbra moartei care își bate joc:
«In,ca unul, pupe-1 în sacp. Și, pe-o bucata de carton
de, pălărie, rupt, cetește,, cu. parul sbîrlit de groază,
aceste cuvinte, mășgălițe cu creionul, în grabă: «Tată
dragă, nu te îngriji.,'Deslușirile mîne». Iei alergă la
mănăstire, bate, face sgomot, sună: «pe cauți, omule?
Nu se dă nimica la asemenea ceas, ,cată-ți de drum».
După făgăduială, a doua zi, deslușirile veniră... ștam
pilate din Boulogne: .®«Voiainsă
Voiam să ne găsim mântuirea,
și la D-ta n’o puteam. leartă-ne, am trebuit să alegem
calea
Clara aa dorit
dorit să
sa ne
ne urmeze.
urmeze. Nu
Nu te
calea aceasta,
aceasta, șiși Clara
îîngriji,
"j‘( sîntem
*
'
" ' " Iți vom scrie și ne vom
foarte
fericite.
rugapentru
pentruD-ta.
D-ta.Adio,
Adio,draga
dragatată,întoarce-telaD-zi
tată,întoarce-te laD-zeu>.
ruga
Și atît. D'
Din” timp în timp îi1 mai veniră traci-v
vești, <cînd
din Nord, cînd, de la Sud,, din Nancy^Clermont, Bordeaux, Bruxelles, Roma, Madrid. Mim pioase dădeau
la
la poștă
poștă scrisorile
scrisorile ce-i
ce-i ierau
ierau adresate.
adresate. Nu
Nu trebuea
trebuea
să li se dee de urmă. Apoi, scrisorile devenită mai
,rari,
și,
în.
sfîrșit,
încetară,.
Fetele,
ii
ierau
fericite
cu
iri, și, în. sfîrșit, încetară,. Fetele,
Purjntele Sensibil și Părintele A^uîlin. Pentru a pune
.mina pe acești doi mizerabili, iei își vîndu- mobila,
K:’“
ceasul, zdrențele ce
ce avea.
avea. Se
Se adresă
adresă la
la toate
toate Curții»
Curțile.
ceasul,.zdrențele
Ii rîseră
pretutindeni
la j"
mănăstirea
j;
rîccră prctutmd?
”' în nas, ca și
7 lo
n"uc4-’'roQ bunelor surori: «Par-că ierau iele răspunzătoare de reaua
purtare a ficelor sale ? Părintele Aquilin
anmlmm
și PărintelesenPărintele sen
sibil... Nimeninu-i cunoștea. Cată-țide drum, prietene».
Am mai întîlnit de atunci pe bătrîn: capul ii iera
alb, ca zăpada de pe muntele Etna: iera murdar, lipos,
în zdrențe, își plimba nemîngăerea, noaptea. Din ce
trăea ? Nimeni nu-și dădea samă, dar lacrimile-î săpării
pe față două
brazde adinei. Cînd rătăcea pe străzi,
.
plîngînd și vorbind 'cinrrn»
singur, într’o limbă străină, mi
cii ștrengari
fi- ar
aruncau cu pietre și noroiu.
-------- - ai Londrei n
Iacă bătrînul, Frenclnnan, cărui i s’au furat fetele,
ziceau aceștia, rîzînd. Pe iei, băețî».
Iei se ferpa instinctiv de vechea sa mahala, Țotu-șî,
o dată, îl duseră picioarele spre-acolo, pomenindu-șe,
de-o dată în fața mănăstire! Sacre-Coeur de
Ș1,
Cinn se oprise, plîngînd și privind poarta sphda, un
șuflet bun .deschise ferestruica și-i de.te un gologan.
lei îl luă, fără sătșî dee samă, apoi, scoțind un țipat
de groază, îl aruncă în apa. Dar seara se,întoarse din
nou, plîngînd la poarta mare. Și, cum stătea acolo de-un
ceas, adunînd trecătorii în juru-i, acela-și sunet bun
deschise ferestruica, și-i zise, cq mînie:
— Hai, cară-te de- aici, bătrîn pungaș. Ce mai vrei ?
1 U. France.
■
i F
I
I r1
I
�REVISTA IDEEI
110
REVISTA IDEEI
Războiul
Cînd mă gîndesc numai la cuvîntul acesta, razboiu,
mă cuprinde m fior, pare că mi s’ar vorbi de far
mece, de inchiziție, de ce-va de demult, isprăvit, scîrbos, monstruos, nefiresc.
,
.
Cînd se vorbește de antropofagie, zimbim cu tain,
sustiiiînd sus și tare cum-că sîntem mai superiori de
cît sălbatecii. Dar care sînt sălbatecii, adevărațu săl
bateci? Cei cari se bat pentru a minca pe învinși,
saii cei cari se bat pentru a omorî și numai pentru
u omorî?
1
.
Biețn soldați, cari se duc la bătălie, sînt- meniți
morte!, ca turmele de miei pe cari-î mîna pe ulițî un
măcelar... Dînșii se duc, să cadă pe-o cîmpie, cu ca
pul despicat de-o lovitură de sabie, cu pieptul găurit
de gloanțe. Și toți aceștia sînt tineri, cari-ar putea
munci, produce, fi folositori... Părinții li-s bătrîn! și
săraci. Mamele lor, cari, vreme de două-zeci de ani,
i-au iubit, i-au adorat, cum adora mamele, vor afla
peste șase luni sau un an poate, că fiul, copilul, co
pilul lor cel mari, crescut cu-atîta dragoste, a fost
aruncat întrio groapă, ca un cîne, după ce O ghiulea
i-u sfărâmat pieptul, după ce a fost călcat, zdrobit,
terciuit în picioarele cailor... De ce i s’a ucis băiatul,
frumosul Tei băiat, singura iei nădejde, mîndriea, vieața
iei? N’o știe. Așa, de ce?
Războiul... A lupta... a ucide... a măcelări oameni...
Și a-zi, în vremurile noastre, cu civilizațiea noastră,
cu întinderea științei, cu gradul de filosofie la care
se crede că a ajuns genul omenesc, a-zi avem școli
în cari; se învață a ucide, a ucide foarte de departe,
fără greș, lume multa, de-o dată, a ucide niște bieți
oameni nevinovați, împovărați de familii, și fără nici
o vină.
Cee-ce îe mai uimitor, ie că poporul nu se ridica
împotriva stăpînirei. Ceea ce-i uimitor, ie că societa
tea întreagă nu se revoltă numai la acest cuvînt de
războiîi.
'1 '
Se vede că ni-i dat sa trăim vecinie sub povară
obiceiurilor vechi, blăstămat’e, a prejudecăților nele
giuite, a ideilor sălbatice ale străbunilor noștri bar
bari, jientru-ca suntem niște bestii pe cari le stăpîneșth instinctul și pe cari nu le schimbă nimic.
N’ar fi fost oare hulit, ori-care altul, afară de Vic
tor Hugb, dacă1 ar fi scos strigătul acesta, pe care l’a
scos iei, de mîntuire și adevăr?
Astă-zî, puterea se chieamă violență și începe să fie
scrutată: războiul ie dat în judecată., Civilizațiea, după
plîngerea neamului omenesc, ’instruește procesul și
dresază marele dosar criminal al cuceritorilor, al că
pitanilor. Popoarele încep să înțeleagă, cum-că mări
mea unei nelegiuiri nu o poate îndreptăți, că, dacă a
ucide ie o crima, a ucide mai mulți nu poate fi ce-va
mai de iertat, că daca a fura ie o rușine, a năvăli nu
poate fi o glorie...
Să proclamăm aceste adevăruri absolute, să înfie
răm războiul...
Zadarnică mînie, indignare de poet... Războiul ie
mai slăvit acum de cît ori-eînd. Un artist, meșter în
treaba asta, un măcelăritor de geniu, de Moltke, a
răspuns, într’o zi, delegărilor păcei universale, urmă
toarele cuvinte ciudate:
Războiul ie sfînt, iei îe lăsat de la D-zeu ; ie una
din legile cele mai sacre ale omenire!: îel hrănește
ui oameni toate sentimentele mari, nobile: onoarea
dezinteresarea, virtutea, curagiul: într’un cuvînt, împieu.ca pe pameiu de a cădea în materialismul cel mai
hidos.
Asa dar, a te întruni în grămezi de patru sute a
mii de oameni, a merge zi și noapte fura răga2j u
gîndi la nimic, a nu cerceta nimic, a nu învăța ni^i
a nu ceti nimic, a nu fi de folos nimănui, a
c>
în murdărie, a dormi în gunoiîi, a trăi ca vitele, înteJ'
idioțenie vecinică, a prada~ orașele, a arde satele °
ruina popoarele, apoi a întîlni o altă grăniudă ’
carne omenească, fi te năpusti asupra-î, a vărsa țî. c'
de sînge, a împlea cîmpii de carne hăcuită, amestecat?
cu țărihă noroioasă și roșită jie sînge, a face movi?
de cadavre, a răinînea fără mini și picioare, cu creer'risipitl, fără vre-un folos pentru cine-va, și a.țî J’1
duhni în vre-un ungher, în vreme ce bătrînii tai i.fi
rinți, femeea și copii! îți mor de foame : ieată ceea c
se chieamă a nu cădea în materialismul cel mai hirlnȚ
Oamenii de războiu, sînt plaga omenire!. Noi ltlpt{i| ‘
împotriva naturei, u neștiinței, împotriva stavilelor de
tot feliul, pentru a ne face mai puțin grea, păcătoasa
noastră de vieață... Atîția oameni, atîția bine-făcătofi
atîția cărturari, își tocesc vieața muncind, căutînd ceea’
ce poate ajuta, sprijini, ceea-ce poate ușura pe frațjj
lor... înverșunați în munca lor folositoare, îngrăinâ.
dese descoperirile, lărgesc spiritul omenesc, măresc domeniul științei, dau pe zi ce trece, inteligenței, o n-^ă
sumă de cunoștinți, dan patriei bună stare, îndestulare,
putere. Vine războiul. In șase luni, generalii distrug
două-zeci de ani de strădanie, de răbdare, de geniul
Ieată ce se chieamă a nu cădea în materialismul cel
mai hidos.
Am văzut ce ie aceea războiul. Am văzut pe oameni
prefăcuțî ieară-și în fieare, turbați, ucigînd de plăcere, de
groază,' ca să arate că sînt puternici, de ială. Cînd
dreptul nu mai ființază, cînd legea ie moartă, cînd ori
ce noțiune de drept dispare. Am văzut împușeîndu-se
oameni nevinovați, cari au fost întîlniți pe drum și cari
dădeau de bănuit fnnd-că le it ra frică... Am văzut ucigîndu-se cîni, legați în lanț la ușa stăpînilor lor, pentru
ca să se încerce niște revolvere noi. Am văzut îrnpușcîndu-se, de gust, vaci culcate pe cîmp, împușeîndu-se
fără nici un motiv, numai pentru a trage focuri, de
joacă... Ieată ce se chieamă a nu cădea în materialis
mul cel mai hidos.
Să intri într’o țară, să ucizi pe omul ce-și apără casa,
pentru ca îe îmbrăcat cu o bluză și n’are chipiu în
cap : să dai foc loi'uin|,elor unor nenorociți, cari nu mai
aii pîhe, să le fărîmî lucrurile clin casă, în mare parte
să le furi, să bei vinul găsit în pivnițe, să necinstești
femeile găsite pe drum, să consumi milioane, în pul
bere, și sa lași în urma ta mizeriea și ciuma... Ieată ce
se chieamă a nu cădea în materialismul cel mai hidos.
Ce-au făcut oare oamenii războiului, pentru a da o
dovadă cîtde mică de inteligență? Nimic. Ce-au năs
cocit ? Tunuri, puști. Atîta tot... Oare inventatorul roiiipla
bei, n’a făcut pentru om mai mult, prin ideea simpla
și practică de a pune, d roată între două bețe, de cit
inventatorul fortificațiilor moderne ?
Ce ne-a rămas din Grecia? Cărți și marmore. P»’11
ce ieste iea mare? Prin aceea că a învins, sau pr,n
aceea că a produs ?... Oare năvălirea Perșilor a oprit-o
de a cădea în materialismul cel mai hidos ?... Ofit®
năvălirile barbarilor au scăpat și înviorac Rouia?^Oare. Napoleon I a urmat marea mișcare intelectul
începută de filosofii de la sfrîșitul secolului al XVIII'len
Neapărat, de vreme ce stăpînirile își iau, asț-i®1,n’
dreptul de moarte asupra popoarelor nu-i de mirăt c
și popoarele, cît.e o dată, își iau dreptul de mcaSp
asupra stăpînirilori Iele se apără. Și au drepturi.
meni nn are dreptul absolut de-a stăpîni pe a a‘V
Guy de MaupassaHT*
111
ORIGINA NEFERICIRE! OAMENILOR
cele ni ii vădite drepturi ale sale, despre adevărurile
cele mal limpezi. Iu toate țările, omul nu ie de cit un
rob josnic, lipsit de înălțime de suflet, lipsit de ra
Omul ie nefericit, din pricină că nu cunoaște "Na țiune, lipsit de virtute, cărueu, închisorile barbare,
tura. Spiritul său, ie într’atît de îmbîcsit de preju nu-i mai îngădue de a vedea lumina. Să încercam,
decăți, în cît s ar putea crede, că pururea iei fi-va o- așa dar, de a înlătura noni, cari împiedică pe om de
sîndit s%fie înglodat în greșală. Mănunchiul lui de a înainta, cu-n pas sigur, în calea vieței, Să-i insuflam,
opinii i-i într’atît de înrădăcinat, îh cît cu anevoe i acestuia, curaj și respect pentru rațiunea-i proprie,
s’ar putea preface. Un sîmbure primejdios i se stre să-l învățăm a-șî cunoaște firea și drepturile ce i se
coară în toate cunoștințele ce are și i Ie face șovăi cuvin, să se povățuiască după experiență și nn după
toare, obscure, falșe. Din nefericire,’iei vrea să treacă imaginea rătăcită a autorităței, să-și lepede prejude
peste marginele sferei în care se află, cearcă să se cățile copilăriei, să se întemeeze pe morala și pe na
avînte, fără prea multă osteneală, în afară de lumea tura-! proprie, pe trebuințele sale, pe avantagiile reale
văzută. lear grozavele sale căderi, repetate adesea, ce i le dă societatea, să îndrăznească a se iubi pe
nu i-au putut arăta încă zădărniciea nebunelor sule sine, să lucreze pentru fericirea sa proprie, făcînd și
silință. Iei ar voi să fie metafizic, mai înainte de a fi fericirea altor...
fizic. Disprețuește realitatea, pentru ca să viseze hi
Mirabeau.
mere : lasă experiența de-o parte, pentru a se hrăni
cu presupuneri și cu sisteme. Nu îndrăznește să-și
cultive rațiunea, asupra căreia i s’a atras luarea aminte la timp, susținînd că-și cunoaște iei soarta, în
regiunile imaginare ale altei vieți, înainte de a se
gîndi să-și facă fericirea în vieața aceasta.
Egalul tău. Da, egalul tău, susțin: egalul tău. Acest
într’un cuvînt, omul, lasă de-o parte studiul
uiui Matu
Kuvu- negru, bătrîn, în zdrențe, ignorant, bețiv, tîmpir, virei, ca să alerge după fantasme, cari, ca șl
și focurile
'___
t'os> criminal chiar, pentru că a îndurat doua-trei con■' în
* damnărîj ți-i egal.
imaginare, pe cari călătorul le zărește noaptea, îl
Ține socoteală, amice. Dacă tu iești egalul tuturor
fiorează, îl orbesc, și-1 fac să părăsească calea dreaptă
a adevărului, fără de care nu va ajunge la fericire. celorlalți oameni, urinează necesar, cum-că toți cei
Ie așa dar un lucru foarte însemnat, de a se distruge lalți oameni iți sînt egali. Ie un adevăr matematic.
prejudecățile, cari nu slujesc la altă ce-va de cît de Nu se poate ca A să fie egal cu B, fără ca B să fie
a face pe om să se abată din calea dreaptă. Ie tim- ®Sa^1 cu A, printr’o dreaptă reciprocitate. Principiul,
pul de a lua de la Natură leacurile împotriva relelor în
î~ virtutea cărui tu n’ai pe nimeni asupra capului,
cășunate de o pornire absurdă. Rațiunea, călăuzită de nu-țî
1 . dă voe să' .pui pe
. nimeni sub picioare. Fii bun
experiență, trebuie, în sfîrșit, să cate să stârpească
mărturisește, că acest negru îe un suveran legitim,
din temelie prejudecățile, cari au stăpînit atît de multă inviolabil și sacru, daca țiijă-ți păstrezi propnea ta
vreme genul omenesc. Ie timpul ci rațiunea aceasta, coroană. Ferește-te, să nu-ți pledezi împotrivă. Penatît de pe nedrept degradată, să părăsască tonul jos- tru-că, în sfîrșit, fie zis fără nici un bănat, tu nu iești
nic, care ar face-o complice cu minciuna și cu abce^ mai a^> njcJ 'niaj frumos^ nici cel mai
surdul. Adevărul ie unul.]Ade.vărul ie foarte trebuitor bogat, nici cel mai învățat, nici cel mai spiritual, nici
omului, iei nu-i poate vătăma ni. î o dată, iear pu- cel
ppl mai
mnî virtuos
vîrbinC! din oameni.
nnmpnî. Dacă
DarA tu,
tu. reduci pe negrul
nem-nl
terea-i de n-învins, mai de vreme sau mai mai țîrziu, acesta la stare de robie, tu aparțil celui dintâi Antinaus, celui dintâi Rothschild, celui dintâi Humboldt,
se va face simțită.
celui dintâi Voltâîre, celui dintâi Socrate, care va voi
Trebuie, așa dar, să destăinuim muritorilor, adevă să pue mîna pe tine. Te vei bizui pe putere? Avem
rul, trebuie să-i facem să-i înțeleagă frumusețele, înse
nil,
inse pe Rabasson
ixauassun și ^rpiu,
Arpin, grozavul
giu^uvui uo
Savoyard,
»vjoiu, cari
van
pentru a-i desgusta și întoarce de la acel cult ruși- nu vor avea
face cu tine, c’o mina,
mîna. Te
întemeeajpe
ivea ce tace
re vei imemeeajpi
’ răpește naștere ? In almanachul de Gotha sînt înse miu
mai mult de
di
nos, ce-1 au pentru greșală, care, adesea, le
accente de admirare, ascunzîndu-se sub masca ade cinci sute de nobili germani, cari te vor pofti să bați
vărului. Splendoarea adevărului nu poate să lovească apa din văgăunile lor. Cea mai mică privilegiată din
de oît pe dușmanii omenire!, a căror putere nu poate Barrire, are mai mult de șeisprezece sau șepteprezece
mai mult de cît
Cel mai bun lucru ie
dăinui fără întunericul ce învălue conștiințele. Dar cartiere ________
--- tine...
kCUUriSCȘLl, CU
uu-l UC
lUV» V
ui.vajj<.a în «vum»
adevărul nu trebuie să se îndrepte cătră acești oameni să mărturisești,
că nu-i
de 1UV
loc nici
o treaptă
demni-’
perverși. Glasul acestuea nu poate, fi cuprins de cît tatea
tatea omenească,
omenească, că
că nimenea
nimenea din
din noi
noi nu
nu poate,
poate, legilegi
tim să
să pue
pue piciorul
piciorul nici
nici mîna
mîna pe
pe altul.
altul. _
de sufletele cinstite, obicinuite a cugeta, destul de tim
— rCum,
nu comande?9 TNici
simțitoare, pentru a plînge nenumăratele calamități pe
’ -“ nimeni
----- - să ""
" “ chiar cel
cari’ tiranica religioasă și politică le varsă pe pămînt, mai înțelept și mai bun ?
—
Nici.
Dacă
cine-va-i
înțelept-,
să
he
povățuiască.
destul de luminate, pentru a întrevedea lanțul nemă
surat de rele, de cari, greșală, a făcut să sufere, în Dacă-i bun, să ne întindă mîna. Inse nu-î dau dreptul,
toate timpurile, pe oameni. Lanțurile apăsătoare, pe de loc, să ne silească la ce-va, fără voe. Ar fi ca și
cari le-au făurit, pretutindeni, preoții și tiranii, se da- cum ne-ain supune despotismului părintesc, cari, spre
toresc greșelei. Tot greșelei se datorește robiea în care a ne îngrășa, ar vrea să ne pue la cușcă.
Ori-ce om, bun sau rău, înțelept sau nebun, are, cel
au căzut aproape toate țările, ale căror popoare au fost
menite de natu ă să muncească în libertate și întru mai nemărginit drept asupra naturei întregi, iei n’are
fericirea lor. Greseki sînt datorite încă, acele înră nici un drept asupra persoanei altuea. O silnicie, o
dăcinate uri, acele prigoniri barbare, acele necontenite jignire, ie jn adevărat atentat împotriva a ceea ce
măceluri, acele drame revoltătoare, cari, în numele ie mai măreț pe pămîht. Chiar intențiea cea mai bună,
cea mai curată, nu îndreptățește o nelegiuire ca asta.
an or interese cerești, s’au desfășurat pe pămînt.
Adevărata Egalitate
In sfîrșit, greșelelor consacrate de cătră religie, se
datorește ignoranța și nesiguranța ce are omul despre
E. Abqnt.
�112
REVISTA. IDREI
FUNCțiEA CAPITALISTĂ A OPINIEI PUBLICE
Opiniea publică, mulțămită unui șir de mijloace
psihologice si unii șir de idei inspirate cu abilitate,
a ajuns a face să fie privită ca desonoranta, ca ne
cinstită, ca blamabilă, orî-ce acțiune, care ar aduce
VTft- O atingere pro'prietățep Prin acest mijloc, dinsa
înfrînează pe om. ‘
Opiniea publică, impune clasei muncitoare sa se
plece, să adereze, să consimțască la dominarea capi
talului, să se împace cu dominarea aceasta. Dinsa se
ădresăzu intelegenței acestei clase, dar pentru a-i fal
sifica judecata, pentru a o împinge la fapte, la supu
neri, la cari o face să rîvnească, încunjurîndu-le, pe
acestea, cu aprobarea persoanelor sus puse, de vița,
cu toate că, acestea, de fapt, ar fi în opunere cu in
teresul său real. In acela-și timp, dînsa prescrie, clasei
capitaliste, să-și restrângă uzurpările, în margini cari
să nu compromită soarta proprietățeî. Ast-feliu, această opinie publică, ajunsă arbitrul despotic al judecăței, al chibzuințe! și purtărei oamenilor, blamează
cea mai timidă reacțiune a muncitorilor, împotriva
sistemului care-i apasă, pe cînd îngădue, uzurpările și
violențele cele mai nerușinate, ale proprietarului îm
potriva muncitorului, și ’favorizază acaparările necins
tite, ale unui capitalist în , paguba altuea, întru cît
astea nu amenință însă-și închegarea societăței capi
taliste. Ducă, pentru doctrinarii contemporani, esența
moralei moderne, ie o carte cu șepte peceți. iea nu a
fost nici de cum o taină, pentru teoreticianii din se
colul trecut, și, mai cu samă, pentru fundatorul științei
economice, care o proclamă sus și tare, într’o nemu
ritoare operă. Căci, teoriea simpatiei, pe care o pțopovedui Adam Smith, respunde, cum nu se poate mai
bine, condițiilor istorice ale economiei cu. salariați și
condițiilor moralei, care comandă în economiea aceasta.
Această doctrină, după care acțiunile oamenilor sînt
inspirate de cățră dorința de a plăcea, spectatorilor,
teorie ce poate părea apta a forma numai un popor
de șarlatani, ie o brutală reprezentare a ceea ce ie
morala noastră, supusă escluziv unui caprițios verdict,
determinată riguros. Intr’adeyăr, nu explică rațiunea,
pentru care opiniea publicîj. . favoriz iză cu simpatica
iei unele acți ni, pe cînd pe altele le condamnă, și
nu spune ce motiv determină curentul de simpatie,
carele inspiră gradul la care ajunge morala. Toate
astea rămân fără explicare, pe cită vreme nu se apropie
fenomenele mdrale de cauza lor primă, egoismul cla
sei capitaliste, carele, singur, ieste inspiratorul mut
al opiniei publice, și carele se servește de aceasta,
spre a impune, claselor proprietare, acele acțiuni con
forme egoismului lor real, claselor muncitoare, acele
acțiuni contrare interesului lor. Adam Smith a remas
incapabil de a pricepe caracterul constrîngător, al
moralei din tpate timpurile, din pricină că n’a ținut
socoteală de acest caracter esențial capitalist al mo
ralei. Dacă, într’adevăr, un instinct natural face pe
fie-care^ om să îndeplinească fapte de acele, cari să
trezască simpatica spectatorului imparțial, de ce, în
timpul atâtor lungi perioade, a fost nevoe să se re
curgă Ja o constrîngere religioasă, ca să se aducă pe
oameni de a îndeplini niște fapte pe . cari simpatiea
universală le-ar fi încununat.
ce, chiar în societatea modernă, ie un așa de
mare număr de indivizi, cari disprețuesc de a ’îndeP
acțiunile cari ar fi plăcute opiniei publice, și
*2 ^ebuie să fie siliți la aceasta printr’o constrînK e materială? De altă parte, de ce ar îndeplini
omul, în chip spontaneu, acțiunile cari ar fi plr
altora, și nu, mai bine pe cele cari var fi plll
lui însu-și? De ce mobilul acțiunilor sale nu ar Ț
mu! curînd egoismul de cît simpatiea ? Conclllzi U
opusă ie încă mai ciudată, din parte i scriitorului c„ a
trebuea, mai tîrziu, să construeiiscă un întreg Si8tej!
de economie politică, pe teoriea : că, egoismul care «
desveltă fără stavilă in activitatea economică,
®
la armoniea socială, deplină. Intr’adevăr, dacă-i
vârât aceasta, insu-și egoismul ar trebui să îndrug*
lumea, spre acțiuni cari să așigureze echilibrul moral
fără ca, pentru a șe asigura echilibrul acesta, să Se’
mai recurgă la o sancțiune exterioară, la simpatiea
mulțime! față de unele acțiuni determinate. Mai mult
Insu și Smith, are observații luminoase asupra îunu‘
rirei asociației, pentru a face acțiunile binevoitoare
conforme cu interesul agentului, și face sâ se observe
că, numai în societatea comerciantă, esențial desa.
gregată, conformitatea aceasta dispare dintr’o dată
Ceea-ce însemnează că, într’o formă socială, deosebita
de-a noastră, ie, o morală ce are cu totul o alta bază,
de cît simpatiea spectatorului, și care se apropie de
egoismul real al omului, că, în forma socială modernă,
egoismul real al omului nu poate duce la acțiuni mo’
rale, fiind-că chiar totalitatea raporturilor, în. care
dînsul se mișcă, face uzurparea sau revolta, mai con
forme cu egoismul de cît bunăvoința, și că, pentru
motivul acesta, omul trebuie adus la o acțiune bine
voitoare, mulțumită unei constrîngeri morale care îi
vițiază. egoismul și.-l pervertește în mod artificial.
Această constrîngere, și, acolea, sînteni de aceea-șî
părere cu Adam Smith, se îndeplinește, iu vrem -a
noastră, prin mijlocul opiniei publice. Numai în vremea
noastră înse, pentru-că, altă-dată, ar fi recurs la sanc
țiuni cu totul de altă natură și cu mult mai solemne.
A. Loria.
Abonați Achitați
URMARE DE LA NO. 4
București: JZ. Boda, J. Florean, .1. GrUnfeld, Al Ii. Sldîan,
Ă Wacher, C. Christescu, C. Ntcolau, En; D. lonescu,
Evghenie-Arhimandrit, Gr. Untu, II. Biitoianu, II. Lobel,
I. B. Cega, I. Colin, I. G. Dem'ctriade, I. C. Friinii, I.
Marinescn,' I. Molse-, I. G. Numoloiu, Jack- Balicr, ■ Karol
Waclavih, L. Volnca, Marcel Bernhard, M. Bromberg,
Mărcii losef, Mircea Demetriud, Moriss Maior, Niță lonescu,
S. Most, Valerian d': lo/iescu, Vasiliii Gheorghe, Vasiliu
Grigori, Z., Solonion.
Bacău: G. Papadopol: Comănești.
Botoșani: D-relc Blattsteîn, Daniel Alicii, I. Mâlbits,
M. Ilerrnan, N. Marcussohn, Șae Segtil, 1^. D. KasiliU’
II. Goldenbcrg: Hîrlâu.
Brăila: Herș Șeier, Vasilescu loan. Radu M. Boantă'. Uhnu.
Constanța: I. Adam.
Craiova: G. D. Pciicioiu.
Focșani: Th. Irofii: Putna S.
Galați.: J. Obcrman.
Iași: Al. S, Vasiliu, B. L. Meger, D ra Dr. 'francii, D. Gol;
denbanm, II. Horooitz, I. X Eiscnstein,
Neamț: A. Baciul: Mastacun.
PI o ești: I. Ncdclcoric'i.
Tg. .Jiu: J. Minoff.
Vîlcea : N. P. Driigaganu.
Loverch — Bulgaria: Dr. P. Stoiannff.
Czernowitz: H. Rosentzoeig.
Geneva: Barbat Virgil.
Chicago; A. Weissman.
_
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ. «MINERVA», STIL REGALĂ 6.— BUCUREȘTI
REVISTA IDEE!
1902, luniu. No XVIII.
_
8.
CUPRINSUL
Un
Un somn ni timpului: P. Mușoiu.
Ccuzurn
: T. Teodorescm.
Cer
Gospodliriea micului Dick : H. France.
Sclavul: Nestor.
Imn Morțcl: H. Heine.
Din strofele în proza alo lui E. Verhaeren . Sorina
Feinocii și iamiliea . Arabela.
Comunismul primitiv: Elis^e Reclus.
Sclecțioa militară : E. HaECKEL.
Către o generație viitoare: Colins.
Iubito!: 1. NeaOU.
fio luat aminte.
îi
111
1
UN SEMN AL TIMPULUI
Ieste un semn al timpului, grija ce a cuprins gu
vernele, să nu li se sfîrșască domniea. Măsurile ce ieu
aceste guverne, dovedesc că decrepitudinea la care
au ajuns ieste înaintată foarte. Și noi, nu ne pricepem
în socoteli de feliu, cînd amînăm cu sutele de ani,
catastrofa ce trebuie să se întîmple pentru aceste gu
verne. Zbuciumul lor necurmat, neliniștea ce le bîntue, vădește mai mult de cît ori-ce, desnodămîntul
fatal. Și, fenomenul acesta nu ieste propriu numai unui
singur guvern. Toate guvernele sînt într’o stare de
surescitare cumplită, de surescitare agonisantă, dovadă
concertările lor, dovadă măsurile desperate ce ieu,
împotriva celor mai slabe, celor mai nevinovate și
mai firești tendinți, de traiu neatîrnat, manifestate de
cătră supușii lor.
Că, catastrofa care așteaptă guvernele trebuie să se
întîmple fatal, ie mai pre sus de ori-ce îndoială. In
societatea omenească s’au produs fapte, s’au întâmplat
prefaceri de acele, ce cer o premenire generală. In so
cietatea aceasta s’au desvoltat organe, ce cer neapă
rat a fi exercitate, organe ce nu mai pot degenera și
nici nu pot lîngezi, fiind-c’au izvorît din trebuință
imperioase, fiind-că trebuinți imperioase le guvernează
și le împing cătră determinismul lor. Neapărat că ie
o nebunie curată, de a voi să înăbuși liberul exerci
țiu al acestor organe, cînd iele sînt condiționate a
se manifesta într’un feliu și a-și crea un mediu pro
priu. Ar fi ca și cura ai voi să nu se răstăgolească la
vale o bilă, pusă pe un plan înclinat, cînd ie o lege
că trebuie a se răstăgoli.
Dar să vedem ce măsuri s’au ingeniat guvernele să
îee, ca să împiedice manifestarea tendințelor nonă. Mai
întâi, pretutindeni, cată să se proscrie manifestarea
cugetare! care susține tendințele nouă. Dar, cîtă
vreme certe împrejurări dăinuesc, ori-ce proscriere
de cugetare ie pur și simplu nulă. Cugetarea nu-i nici
de cum un fapt primitiv. Manifestată sau nu, iea nu
suprimă fapte determinate fatal. Iea poate să clarifice
o situație dată, să facă înțelese niște întâmplări date.
Dar cît’e lucruri nu s’au petrecut oare în cursul vre’Uei, făr’ a fi fost prevăzute sau susținute de cugetorea cui-va. Și ce departe am fi rămas în urma, daca
Sar fi contat sau s’ar fi pus temeiu numai pe spriji
nul cugetărei, manifestate sau nu.
Nu numai cugetarea înse intra în prevedeiea guveia fi încătușată. Aceste urmăresc de »Pr°țP®1 §l
e manifestări ale oamenilor. Iele proscriu coalițiile,
y»
c.
c
București, Strada Epunlor, 10.
nu lasă slobod întrunirea oamenilor la o laltă, împie
dică înțelegerea lor. Dar nici acestea nu-s fapte pri
mitive. Sînt împrejurări mai adînci, și, cînd împreju
rările astea, de natură complexă, au ajuns la un stadiu,
cînd se impune o schimbare de fapt, oamenii, prea
labil coalizați și înțeleși sau nu, sînt de o dată elec
trizați, puși pe picior de bâtae, și săvîrșesc, neaparat,
ceea-ce împrejurările cer. Din punctul acesta de ve
dere, a se împiedica coalițiile sau nu, nu are nic! o
importanța. Atît cu se jenează o practica civilizată.
Sînt alte împrejurări, mai mari, de cari atîrnă toate
cîte vedem că se petrec.
Se va ajunge atuncea să se suprime împrejurările
însă-șî, dacă din iele decurg pricinele ce amenință or
dinea aflătoare, precum șl vieața guvernelor însă-și.
Ar însemna atuncea să se suprime toată desvoltarea
istorică, ceea-ce ie absurd. In vieața socială, silințele
oamenilor pot să însemne mult, dar în determinismul
general al lucrurilor, oameni! sînt niște factori secondarî, în ori-ce caz sînt factori determinați de alt!
factori. Măsuri ca să ne adăpostim de căldură și să
ne apărăm de frig, putem lua, negreșit. Dar nu putem
nimica, să suprimăm din natură aceste stăiî sau evo
luții ale naturei. Fără îndoială că ce vom suprima va
fi chiar pielea noastră, dacă ne vom expune cu pie
lea, să nimicim ce-i ma! pre sus de noi, ceea-ce se
impune ca un fapt necesar.
Dar, sînt tendinți vătămătoare, cari-ar aduce în lume
tulburări. Mai întăi, din partea cu! aveți in vedere,
n’aveți nici o dovadă. Tulburări împotriva mersului
lucrurilor nu-s mai întăi cu putință. Și nici un răzvrătit
n’ar fi atît de fără minte, să se încerce s’aducă tul
burări de-asemenea natură, Apoi, disciplina socială,
de sine, ajunge să ție un echilibru strict. Vă ie în
găduit tuturora, să spuneți ce gîndiți, să fasonau
chiar cugetarea mulț’mei, cum vreți, indiferent, fiindc’aveți atîtea mijloace. Nu vi-î îngăduit înse a face
din aceasta numai un privilegiu al vostru, de cît cu
riscul de a schimba un concurs de forțe utile, ce vor
să se producă, în izbucniri distrugătoare. Pentru-că, iz
bucnirile acestea nu au nici o nevoe să fie. o importație
străină, nici rodul unor doctrine nesănătoase, cînd sînt
constrîngeri locale cari le nasc necesar.
Toate acestea sînt lucruri cu desăvîrșire vădite. Dar
ie ciudată îngustimea de minte și încăpăținarea acestui
decrepit, care nu vrea a renunța cu nici un chip la
vieață, cu toate că și-a isprăvit rolul și a ajuns la
capătul zilelor lui, și-a isprăvit, cum s’ar chiema, veleat.il. In loc să-și cruțe urmașii, să-și iee rămas bun
de la iei, omenește, să lese în sufletul lor o dulce
amintire, un sentiment de pietate, un sentiment du
ios, preferă să le facă vieața amară, să-i tortureze cu
arbitruritățile lui, să-i ție necontenit sub călcăiu, să
le reglementeze iei nevoile și vieața cum se pricepe
mai rău. Nu ie nici o mirare atuncea, dacă în loc să
fie lăs* t să-și dee duhul în pace, nu ie nici o mirare
să se trezască asasinat. In categoriea aceasta sînt pă
cătoasele guverne cari și-au pierdut orî-ce rațiune și
abuzoză de puterile lor.
p. Mușoiu.
,,RE’vlsfÂTDEEI“'
Pe an, 10 numere, 5 lei.
i
�REVISTA^IDEEI
114
CENZURA
Cu privire la confiscarea revistei noastre și la împie
dicarea iei de-a mai pătrunde la tară,«Adevărul», cu data
dt Fineri 17 Mută, 1902, publică următorul articol:
Pe când cele bune se pierd una cîte una, cele rele
prind 7.\ cu zi rădăcini în țara românească. Evoluție»,
pe dos, pe care am început-o, îșl urinează calea in mod
hotărit. Cenzura în presă, ca un semn al timpului, se
stabilește încetul cu încetul. După scandalul cu tele
gramele, avem a-zi oprirea unul ziar de a merge la sate,
oprire făcută de direcție» poștelor, cu de la sine putere
și cu un curaj ce nu se vede de obiceiu cind ie vorba
de ce-va bun și legal.
. , x_-x . x- t» • *
0 publicație a d-lui PanaiteMușoiu, intitulata «Revista
Ideeii-, a fost oprită de poștă de-a pătrunde la țara.
Cetitl bine: de- poștă. Nici justiție», nici guvernul direct,
n’au intervenit. Constituție» și codul au fost anulate pur
si simplu de direcție» poștelor Cind d. Mușoîu i-a cerut
su-I înapoeze numerele stampilate dar neexpediate, di
recție» nu s’a sfiit de a o face printr’un act oficial, printr’o
adresă in regulă, certificind ast-feliă, în mod indubitabil,
actul ilegal și anticonstituțional pe care-1 savirșise.
Loviturile ’ce se dan legilor, abuzurile, călcările drep
turilor cetățenești și ale pactului fundamenta), nu se mai
comit a-zl din umfiril, ca altă dată: masca ipocriziei a
fost aruncată cit colo. Ie un progres în felini lui, dacă
voițî, dar le curios de constatat, că progresul, în senzul
acest», se face sub un guvern pretins liberal. După cum
se vede, minciuna legilor .și a Constituției, apare, cu
modul acesta, clară și luminoasă. Nu Iera par’că indicat
ca libertățile publice să fie călcate și suprimate chiar
de descen’denții acelora cari-au luptat cu mari jertfe
pentru dobîuuirea lor? Așa cum se prezintă lucrurile în
țară, în zilele noastre, in mijlocul anarhiei morale in
care ne-am prăbușit, iera indicat, fără îndoială, ca asa
sinii legilor și ai Constituției, să fie înșiși pretinșii li
berali. După’ce au uzat și abuzat de libertățile cîștigate
de predecesori, după ce le-au tăvălit prin noroiu, după
ce și-au agonisit de pe urma lor glorie, avere, putere,
iera natural ca să ajungă sâ le confiște pentru dînșii,
interzicindu-le celorlalți.
OrI-ce fapt, care se produce, îșl are utilitatea lui. O
fără de lege, o infamie, o crimă,'o monstruozitate, încă
îșl au urmările lor bune. Cenzurarea presei, și mai ales
împiedecarea iei de a merge la sate, sub un guvern li
beral, le pentru noi un fapt cu mult mai important și
conține in lei cu mult mai mari învățăminte de cît toată
politica bizantină, stupidă și mincinoasă ce se face în
țară peste an.
A stabili in mod hotărit, că legile și Constituțiea, sînt
o ficțiune, ie un bine în felini său. Necredincioșii sau
indiferenții, cari taxau de exagerate sau de incliipuite
spusele noastre în această privință, au a-zi un fapt înaiutea ochilor. Și ie cunoscut că faptele conving mai
mult ca vorbele.
Am spus necontenit, că în România legile si Consti
tuțiea nu se aplică de cit numai întru cît pot fi folo
sitoare intereselor personale ale acelor ce pot si trebuie
să le aplice, că în afară de aceasta totul Ie’ anarhie,
capriț, domnie u bunului plac.
Am mai spus că în România sînt două țări, cu totul
deosebite una de alta; țara orașelor si tura satelor. Cea
din urmă ie pusă în afară de legi. Civilizațiea si toate
cuceririle moderne se opresc Li bariera orașelor,’adesea
la maiginele cartierului lor central. Dincolo ie Africa,
ie pămîntul și poporul cucerit, sînt robii ținuți în lanțuri
de o mină de venetici uzurpatori. Trebuie să ne ducem
înapoi, până în miezul epocei feudale din occident, pentru
a găsi o stare asemănătoare cu aceea ce domnește în
România din zilele noastre, sau să ne raportăm la starea
ae lucruri ce dăinuea in partea meridională a Statelorumte, înainte de 1862, de dezrobirea negrilor.
aii
cel.care îndrăznea să se apropie de acești negri,
s e alle năcazurile, să le aducă o mingăere', nu mal
existau nici legi, nici măsură, nici sentimente crestinPQiy
Nenorocitul, Iera prins și pe loc spînzurat de'
,
copac ce se găsea în cale.
lU
La noi, nu se spînzurâ cel ce încearcă a pătrunde •
sate cu alte dispoziții de cît acelea de a exploata muu1,1
țăranului, fiind-că pedeapsa cu moarte nu există în
mânia, dar sînt tratați cum se poate mal râu. B.»tiu?’'
arestarea, condamnarea îl așteaptă. Lucrul s’a vâm'
Condamnarea lui Banghereanu și Ficșinescu, faptul c i
care caracterizează mai bine epoca prin care trecem
ie prea bine cunoscut.
n>
Iear ducă cine-va vrea să pătrundă la sate, cu scrieri
cu publicații, poșta Ie aici pentru a i le confisca. Neere
șit că publicațieu Ie confiscată nu fiind-câ ie ilegal», prob"
că la orașe circulă liber, că justiție» n’o urmărește /■
numai fiind-că merge la sate, la robi. Robii trâesc sub
un regim special Ceea-ce ie bun și legal la orașe, ie culmea
abommației pentru sate, Ie subversiv, ie revoluționar °
Actul direcției poștelor, a venit să se adaoge la o su
medenie de alte acte, cari probează adevărul celor de
mai sus. li.se iei Ie mai caracteristic ca toate cele de
până acum, căci pănă a-zl denegarea de justiție si de
drepturi cetățenești, ce se făcea țăranilor, se ascundea
sub masca legilor', sau se suvir.șea cel puțin de agenții
administrativi și politici al guvernelor. Dar leată că
până și poșta, instituție comercială în definitiv și pus^
la dispoziție» tuturor locuitorilor, face nete ilegale si
anticonstituționale, cu un curaj, cu o francheți și cub
candoare adorabilă.
Ie cel mai interesant semn al timpului din cîte ni s'au
arătat pană astă-zi.
După o scurtă încercare de propășire, țara revine,în
fine, la vremurile dinaintea lui 1848, cind starea de fapt
nu se mai ascunde sub nici o minciună, sub nici o formă.
Absolutismul se arată la lumina zilei, în toată goliciunea
lui. și se laudă cu această goliciune.
Ce ie de făcut? Credem că ori-ce protestări, ori-ce
indignare, Ie de prisos, cită vreme durează dărîmarea
zeilor falși, inaugurați la 1848 și 1866. Poporul, ținut de
parte de 'binefacerile instituțiilor moderne, de libertăți și
de instrucție, nu Ie în stare să simtă noua stare de lu
cruri ce se creiazu.
Din contra, acei cari-șl pot da seama de ce se întîmplfi,
mai curînd se bucură. De ce s’ar întrista poporul, de ne
socotirea și de suprimarea legilor în numele cărora a fost
asuprit mai rău ca ori cînd? Nu știm că Constitufiea a
intrat în cîntecele populare ca un cuvînt de groază?
Dacă boerii o calcă, calce-o, să mult rău a văzut și a
suferit mulțimea de pe urma iei.
Incit n’avem la cine apela, cel puțin de-o cam dată.
Cei de sus, suprimă niște forme goale pe cari nici o dată
nu le-au aplicat, peatrîi a restabili, fura ipocrizie, starea
adevărată de fapt. Cel de jos nu înțeleg și nici nu le
pare râu de aceasta, căci lor tot una’ le Ieste. Rămîuem
la mijloc noi, cîțl-va intelectuali și idealiști, cari singuri
pricepem răul ce se comite, dar sîntem’ prea puțini și
prea sceptici ca să putem reagiza.
Unica noastră speranță, stă numai în mersul general al
1 urnei. Nu se poate să nu ne ajungă o dată rîndul civi
lizației, cure duce înainte lumea apuseană. Prin forța
lucrurilor, cînd-va România va întră și iea în concertul
țârilor civilizate.
Până atunci să lăsăm pe anarhiștii ce ne guvernă să-ș*
facă de cap. Opera lor are și o parte bună. Pe ruinele
ce le îngrămădesc, nu se poate sâ nu răsară o dată ce-va,
căci ruină absolută și vecinie sterilă nu există și I1U
poate exista.
Anarhiștii propiu ziși cred că prima lucrare, indisp®®*
sabilă, ie’ dărîmarea lume! actuale din temelii, pentru c
să se reclădească apoi o alta, mal frumoasă si mai dre8Ptu’
pe cîmpul neted. Anarhiștii cari conduc 'România, f»*
a-și propune alt ideal de cît de a-și satisface interese
lor generale, dărîmă și iei ceea ce există, ceea ce
clădit părinții lor. Legile sînt rele, Constituție» î® n. J
culă, organizație» statului Ie defectuoasă. leată că ins»,
cei ce le aplica și sînt însărcinați să le păzească, le
cu piciorul, îșl 6at joc de Iele. De ce ne-am desper8
d^1
'
’
lor? Opera Aceasta, de di7tX:rraTe,ilnrPf-
fi
0 oper“ revo|uțlnnnră, in felini Iei. Ie drent J»
d„ 6e f«ce cu? amf don ”oî’ adica Prin reformară dar
-““definitiv tot se face, prin abuz, prin dărîmare»?’nr?n
’ psocotiuța și batjocura ce există pe hîrtie.
’ P ,U
11 Ast-feliu, guvernanții de a-zl lucrează, fără voen lor
nre prohtld unei viitoare revoluții. Ceea ce inseamn?
toate căile duc la Romii. Să așteptăm deci, să avem
Jjbdare,
că alta, de-o cam dată, nu putem face.
rjbdare'
I. Teodorescu.
gospofiăriea micului Sick
Micul Dick s’a născut, nici Iei nu știe
știe unde,
unde, din
din
nârinț* Pe crri nu i"i văzufc nicî 0 dtttă- De cînd tinea
'
:
I
'
)
fel minte știe că se culca prin ganguri, prin desișurile parcurilor sau pe sub poduri. Somnul ii iera tul
burat de visuri grozave, în cari îi apărea chipul spăiniintiitor al polițistului. Micul Dick se scula numai
de cît și o luft ln goană, din toate puterile, pană cînd
nea<rra siluetă se pierdea în noapte.
Sărmanul, fără cămin, nu putea dormi singur: trebuea să-și împărtășească cu altul mizeriea. Cit timp
unul dormea, celalt veghea. Apoi, între doi, frigul
nu ie atît de aspru. Dick își prinse un tovarăș: lipindu-se unul de altul, se încălziau unul pe altul, stînd
fie-care de pază pe rînd, cu ochiul deschis și cu ureclica 1» pîndă. Și, de zece ori pe noapte, cei care ve
ghea, deștepta pe celălalt:
— Scoală-te, scoală-te, uite Bobby.
Și amîndoi, fugeau pe străzi ca niște scăpat! din
ocnă. Căci ie o crimă să dormi pe stradă cînd n’ai
nici un adăpost. Trebuie să mergi, să mergi, sub pe
deapsa de-a fi, alt-feliu, închis. Și copiii, mai mult
chiar de cît cei vrîstnici, au groază de închisoare.
Ast-feliu, micul Dick și tovarășul său alergau cît
puteau, și, cînd își pierdeau răsuflarea, cînd nu mai
auziaut eribilul pas al policemanuliu, răsunînd în tăcerea
nopței, cădeau din nou în vre un colț, zdrobiți de obo
seală, reîncepînd chinuita lor pîndă și somnul lor tulburat.
Dacă de dormit iera foarte greu, de mîncat iera
o problemă. Dar pîntecul hămesit are o mulțime de
mijloace, pentru-că n’are delicateța celui obicinuit a
fi încărcat regulat. In noroiul străzei se găsesc multe
lucruri de ros. Școlarii îmbuibați, aruncă la poarta școahibucățile lor de pîne. Apoi, cîte o dată, pe marginea
vre-unei ferestre, pe zidul grilajului vre unei grădini,
?e găsește, învelită într’un jurnal, o bucată de carne
iDVecliită și o coajă de pîne, pe care o inimă miloasa
Ș* îndopată, a pus-o pentru săraci. Dar, în timpul maî r călduri, cînd la fishmongerst peștele începe să se
1EQpută, ierau adevărate zile de praznic.
^gustorul care, din zori de zi își spală necontenit
Și seara vede că din ce în ce infectează mai
Dint Vecinatatea, se hotărăște s’o arunce. Desculții, cu
troS -deȘ-ert’ §tiu’ și’ ÎDȘiraț‘ pe c,ealaltă parte -a
nerăi iP*ndesc momentul cu mare băgare desama,
Dath aator*« Se strîng ca la vre-o două-zeci, trei-zeci,
< ghtt®?’ tinerî Și bătrînî, băieți și fete, dîndu-și
altora, pentru-că pe fie-care clipă numărul
minu2*Jor crește, iear porțiea scade mereu. Luați ași Curk- un semn dat, gloata golanilor se năpustește
rii ,-^ă ca în palmă taraba infectă, pe cînd pescasițî t 8|agile lor, strigă la lume și ceartă pe hămeaicL/'ffit'l de pierderea mărfei, dar mîndn de dărîa/i e Inârinimiea lor.
.
^icu)Va S°litâ, fie-care pleacă, strîngîndu-și prada.
Dick avea și iei, așa din timp în timp, cîte o
pleașcă de astea. Iera atît de subțirel și mic, că lu
neca printre picioarele calicilor mari, și, zdrobit, ajun
gea printre cei dintâi la tarabă. Apoi pleca repede,
aprindea, in niște oare-cari ruini, cîte-va jurnale adu
nate de pe drum, și rumenea peștele la pară.
Ospețele acestea ierau rari. Pe vremea căldurilor
fishmongersil cumpără cantități mici. lear iearna, cu toate
că peștele vine totdeauna din bîeșlug, nu ajungea pentru
a hrăni 20 de milioane de flămînzi. lear negustorii
mari din Billingsgate, pentru-ca s nu provoace o
scădere de preț, cînd luntrile cu pește veneau prea în
cărcate, în loc să se dee în consumare, îngropau bo
gățiile mărei, pentru a face din iele îngrășăminte.
Micul Dick, în momentele de foame grozavă, mer
gea asemenea pe malurile Tamisei, pe vremea cînd
fluxul sau retragerea apei lăsa să i se vadă fundul iei
noroios. Și acolo, băgîndu-se pană la mijloc, ruga pe
cok neys su-i arunce un penny. Și cînd gologănașul,
aruncat cu putere, se îngloda în mocirlă, iei își vira
micile lui brațe până la umeri, și se bucura foarte
cînd îl găsea.
Ambiție» lui iera să vîndă chibrituri. Cu asta poți
să-ți duci traiul. Dar n’a putut nici o dată să adune
un capital prim de 6 pence, pentru-că iera foarte mîncăcios, și cum avea un penny, alerga la brutar. Iși
imputa foarte lăcomiea aceasta, inse n’avea ce face. Și
apoi, unde și-ar fi pus iei stockul, depozitul nevîndut,
iei care se culctf în ce colț apuca, în nopțile ploioase.
Se înțelege că la unsprezece ani, micul Dick părea
abiea de opt, obrajii ii ierau supți, fără carne, și ochii
vineți: «Canalie mică, zice grosul lohn Bill, pasăre
de spîn '.urătoare, vînat de închisoare^. Dard aceste
injurii nu se sinchisea micul Dick. O rază de soare
luci în vieața-i și inima-! de copil, pentru intăea oara
se deschise speranței.
Iei avea o femee, avea un meșteșug. Pe drumul OldKent-Road, unde se încrucișează necontenit tramvi iu
nie de la Londra la Greenwich, își stabili iei centrul
afacerilor sale. Se învîrtea împrejurul tramvaiului și
rar se întâmpla să nu i se arunce cîți-va bani de pe im
perială Și cum lui îi iera pururea foame, și nu se în
crede» în iei, da banii unei fetițe mici, de opt ani,
care vindea flori bețivilor ce ieșeau din public house.
Aceasta iera femeea lui Dick. Și de cîte ori venea
la iea, dînsa, cu colțul șorțului, îi ștergea cu îngrijire
fața plină de sudoare: «O, cît i-i de cald mititelului Dick.
Bagă de seamă să nu răcești, drăguțuleȘi îl sorbea
din ochi, foarte mîndră, că iei știea mai bme de cît
toți să dea tîrcoale tramvaiului.
Am văzut gospodărie» micului Dick. Iera o gaură
pentru cărbuni, sub o scară, pe care o bătrină le-o
învhiriasă cu 6 pence pe săptămînă, cu învoiala ca să
nu facă foc.
Nu aveau nici un pat, dar Dick și tovarășa lui
n’aveaunevoe de pat 0 rămășița dintr’unvechiu covor,
găsit pe un maidan, le ținea loc de mindir. Mica Jenny
munci o zi întreagă, bătîndu-1, scuturîndu-1, spălîndu-1.
Iea coperi pereții măcinațî, cu figuri diu jurnalele
adunate de pe nu știu unde, cumpără o oglindă de
cinci parale, un lighian și o cană de apă.
Și noapte», cînd casa întreagă dormea, iei aprindeau
luminarea, și, amîndoi, strînși unul în altul, culcați pe
sdrențele lor, deschideau ochii mari și se priveau încîntațî, fericiți. Părăsiți de toți, știură să-și afle razemul în sine, ierau 1» iei acasă, aveau un borne al
lor pe care îl plăteau. Puteau sâ doarmă în pace,
fără ca unul din iei să fie nevoit să vegheze, și fără
ca cel adormit, zguduit de o dată, repede, sâ audă stri
gătul de alarmă: scoală, scoală, uite Bobby.
H. France.
I
•:
i
î
I
1
I
�REVISTA IDEE!
116
SCLAVUL
Ni se istorisește din America o fntîmplare foarte
ciudată. Un biet* nenorocit, ajuns la sapă de lemn, șia pus în minte ca să-și întrebuințeze cei dm urmă
dolari, ce-i mai avea, să publice în jurnale un anunț.
In anunțul acesta iei se vindea pe sine și se punea
la mezat, ca sclav. Lucrul nu prea iera regulat, Yankeii
sămuind, pre pilda națiilor europenești, de a fi
ființat sclavajul. Totu-șî, în această escentrică țară,
omul nostru primi oferte și se adjudecă, în schimbul
unei sume de dolari, unui director de jurnal. Acesta,
se grăbi de a emancipa pe voluntarul sclav și și-l opri
ca servitor de biurou. Pare că asta fu o minunată
reclamă și toată lumea vru să se duca să vadă, cmnpărîrid un număr din jurnal, pe omul care făcuse atît
de puțin caz de libertatea lui, cel mai de samă din
toate bunurile, precum se obicinuește să se zică în
discursurile politice. Omul acesta, în ori-ce caz, făcînduse că renunță la libertate, își salvă vieața și
scăpa de a pieri de foame, libertatea cea mai netă
găduită, din cîte ne acordă frumoasa noastră civilizație.
Această întîmplare, la cea dintâi vedere, poate să
fie luată, nici maî mult, nici mai puțin, de cît ca drept
o farsă, ca drept o glumă, precum le place cu osebire
Americanilor. Dar, dacă prvim lucrul mai de aproape,
dacă îi căutăm înțelesul simbolic, ie un fapt de-o gra
vitate foarte mare și de-o însemnătate colosală. Inchipuiți-vă, într’adevăr, că lucrul acesta s’ar putea
face, că un om ar putea să se vîndă, cu condiție ca
cumpărătorul să-i dee cele trebuitoare de traiu, și veți
găsi un număr foarte mare de oameni, al căror interes
bine înțeles ar fi1 să-și scoată pe dată persoana lor la
licitație. Pentru o mulțime de oameni, din țările noastre,
civilizate, din liberile noastre republici, sclavajul, cu
aplicarea, cît se atinge de sclavi, a simplei legi care
proteguește animalele, nu zic mai mult, ar fi o stare
socială cu mult superioară celei în care se află a-zi.
Nu cat de loc să glumesc, într’o chestie unde nu
se încape nici o gluma. Ie cugetarea mea întreagă,
ieste ideea mea bine chibzuită ce-o dau. Sclavagiul,
practicat cu oare-care umanitate, ar fi o îmbunătățire
a soartei pentru o mulțime de ființi omenești din vremea
noastră. Ar zice cine-va cum-că acestea n’ar mai avea
libertate. Dar, oare omul contemporan are vre-o alta li
bertate reală, de cît o vană aparență și-un drept ironic
de care nu se poate folosi? Această libertate teoretica,
îi ie încătușata tocmai din sînul ma-sei. La naștere,
i se pune un nume, care poate să fie o pată. După
cum cei cari l’au procreat au trecut sau nu prin
oare-cari formalități, mai înainte de-a se iubi, copilul
îndură o cădere morală si niște incapacități civile
pe cari nu le cunosc alți noi nascuți. Iei ie nematriculat,
într’o societate, Care, prin faptul acestei nematriculărî, îi impune niște sarcini, c:»ri, pentru copiii săraci,
nu vor putea să fie precumpănite prin nimic. Celui
ce n’are nimic, ce-i pasă, bună-oară, că ființază jan
darmi și judecători să apere pe cei ce au? Imbucatățirea pămîntului, care-i în contra lege! naturale, constrînge pe noul venit pe lume, la o muncă care-i ne
garea absolută și definitivă a libertăței sale. In loc
de a fi sclavul unui om, care ar putea să fie un stăpîn
bun, ie sclavul legilor cari sînt crude, cu impasibilita
tea, cu nepăsarea a ceea ce ie impersonal. In schimbul
muncei lui, sclavul are un adăpost asigurat și hrana
asigurată, într’adevăr, legea naturală are cruzimea naturei. Iea osîndește să dispară pe cei slabi. Dar legea so
cială contemporană nu ajunge oare, adesea, să întreacă
cruzimea naturei și nu osîndește iea, oare, chiar și
pe cei mai tari, la durere, Iu desperare, la moarte?
Liberi. Ce ironie. Trebuie să plătești aerul ce-1 >
apa ce-o bei, rodul ce dă copacii, animalul n
pui raîna să-1 mînînci, dragostea pe care instinc?.a c?h
impune ca o trebuință, vestmîntul pe care ]eJ V-o
silește să-l porți. Și nu-i nimica gratis, în 80cSa U
noastră, de cît pușcăriea, în cari se bagă nenor ■ a
ce n’au nici un azil. Și societatea nu asigurează
munca ce se cere în schimbul lucrurilor de prini °ar
cesitate. Adesea chiar face îndeplinirea acestei in
cu desăvîrșire anevoioasă, cu toată bună-voința
nilor. Aș fi voit să știu, dacă se simțea liber J11116'
rocitul de vecinii profesor, care s’a omorît mai dăun?0.'
după ce a încercat, în zădar, ca să-și cîștige vieața ca*’
misionar de stradă și ca deschizător de portiere Nu
nosc nimica mai tragic de cît sinuciderea asta. Uite011'
om de care nu și-a bătut joc natura. lea l’a făcut sânăt*11
la trup și la minte. Sinuciderea lui nu-i datorită n nebuniei, nici acelor suferinți fizice pe cari nu le JC!
poți îndura și căror ie foarte cuminte ca să le /l
o dată capăt, grăbind ceasul morței pe cari iek!
vestesc. Iei nu iera nici victima patimilor, nici victima
greșelelor sale. N’avem acolea nici desperare din dra*
goste, pricinuită, de alt-feliu, de nouă ori din zece
de către legile și convențiile sociale. N’avem nici re’
mușcarea vre unei fapte rele, sau frica de vre-o pe. !
deapsă ce o asemenea faptă ar fi tîrît după sine. Omul
acesta voea să trăească, și să trăească muncind. Fără
orgoliu, fără mîndrie, iei nu se încăpâțina să gasaseâ
din munca oamenilor, o erarhie, să găsască o slujba
aleasă. Profesor diplomat, iei deschidea ușile la cupele,
primind un gologan de la un marțafoiu. Inteligența
i-a fost perfecționată și cultivată mai presus de mij
locie, pe cînd buna-î voință se cobora la toate so-'j
iutile de trebi. Iei nu ieru nici bolnav, nici incapabil/!
nici leneș, nici răzvrătit. Și a murit c’o resignaresu- ‘
blimă. Murind, iei a adus omagiu acestei societăți în
care n’a mai putut avea nici un loc. Ca să se spînzure sau să se otrăvească, s’a pus în ținută corecta:
cu cea din urmă redingotă, cu cea din urmă cravată3
albă ce avea. Privilegiat pin educație, se îmbrăeăcu
haina privilegiaților. Și ca învins al vieței, iei se execută.
Numărul acestor învinși ai vieței ie colosal. Față
de unul, care are curagîul să-și pne capăt zilelor, cîțîj
zac în agonie, pe cari-i știm și pe cari nu-i știm. Căci,
dacă sărmanii cărora le lipsește o bucată de pîne pentru
prînz, sufăr dureri fizice, cari îi fac vrednici de milă,
cu cît mai dureroase sînt mizeriile inșilor cu vlagă,
sîrguitori, cari simt că se pierd, în legăturile în cori
lumea le strînge toată energiea inteligenței lor. In
lumea de afaceri, în lumea cugetărei și artei, pre‘u*
tindenî, în juru-ne, nu vedem de cît niște sărmani
sclavi. Ființa socială, reputată ca liberă, prin chad®
și constituții, se asamănă cu
mn de fire de catra Lihputiem. Nici unul dm Ji*l
aceste supțiri nu iera ta să nu poată să fie rupt cu
mîna, dar iele iera atît de multe, în cît uriașul trebui
să fie prizonierul piticilor. Numai avem nici un satrap
și nici un faraon, să ne silească să zidim piro®1 '
sub gîrbaciul privighetorilor lor. Dar, fîind-că-iJ
mascată, constrîngerea existenței noastre ie °^relDfl[1
cît-va mai mică ? Nu cred să fie măcar o zi P® ■
în care, un «civilizat», să nu fie silit a îndepl”1^. 9
acțiune, pe care liberul său arbitru să n’o Pr\veauDj
ca inutilă sau jignitoare. Nu ne dăm samă totde
de asta, fiind-că naștem sclavi. Inse, învinșii vj r
nu pot să-și facă mereu iluzii. Iei rumegă cu ll^..
minciunile sociale, cari n’au putut să le asigure
cirea. Pricep ca iei să cauteî n moarte, singura J
tate, definitivă, reală, singurul lor refugiu, sing
lor repaos.
NesT°f‘
REVISTA IDEEI
Imn Morței
vfoartea-I
revoluționară. Tea rezumează ființa, iea o
Jlo;
C7-* 0 compune și-o descompune, fură curmare. Tea
unește de cît spre-a despărți, iea —
nu creează
de cit
n‘‘ _a nimici.
spTea ridică mormîntul piln la nălțimea tronurilor, si
otrii dispar la cea dintâi lovitură a iei, Ca si cum i-âr
},n viatul. Tea îl apuca de urechi, și regii o urmează
; niște păcătoși de pungași și iea îi culcă in lung sub
Spatrâ sepulcrală. Regii mor: ce le pasă popoarelor,
P rî mor cu muie pe cîmpul de bătae, cari au îndurat
Mirul î° Iernele asPre’ Pe cînd cîrmuitoril îsi încălzeau
Iurta în budoarele palatelor lor, cari au stat la strîmmire în pușcării, pe cînd stăpinitorii se preumblau căînre Pe întinsele lor domenii. Ce are a face dacă mor
JîrmuitoriI aceștia.
Cu ajutorul curtezanilor lor, Iei s'au umflat de diljdil,
ne cînd popoarele sorbeau din cupa mizeriei. Moartea
Le nodul intereselor omenești. Stăpînul nu mai are tre
buință de slugi: slugilor nu le mai ieste frică de stăpîn.
proletarului nu trebuie să-I fie frică de moarte. Iea-I
slabă ca și iei. Ca și iei Iea muncește, seceră și revo
luționează lumea și zi și noapte. Tea se asamănă cu îel.
Moartea are totul de cîștigat, nimica de pierdut. Tot
ceea ce nu cutează să iee, i se refuză. lea-ți ieste ali.ta
ta muncitor. Minîncă și bea, ca iea. Impărtășește-te din
ospețe, pretutindenea unde poți. Sîngele bogatului ieste
sîngele tău, carnea bogatului îți ieste carnea ta. Oase
lor tale li-I frig: acopere-țl oasele. Răsculați-vă apăsați.
In vieața lor, regi, cînn tutori, stâpînitori, fac o dată
și iei o acțiune bună, aceea de-a muri. Teară neobositul
timp îsi urmează înainte cursul. Iei ar putea să spună,
dacă rămîne măcar cenușă în sepulturele familiilor re
gale cari au comandat națiunilor.
° Prințul Amedeu de Savoia ie mort. Iera un mare și
puternic senior. Iei are dreptul să lese să-i putrezească
oasele în basilica din Supergu, în acest monument care
domină Statele culcate la picioarele sale. Ah, mi-i ru
șine de idioțeniea speciei mele. Și mă întreb, cine va
vindeca vre o dată pe regi de orgoliu și pe popoare de
supunere, pe oameni de orbire.
Vom furniza noi oare, necontenit, vinul și sîngele pen
tru prinzurile celor nesățioși, ale acestor Gargantua?
Monumentul acesta susține 'doar un pumn de oase. Un
mic cutremur de pămînt și această rămășiță venerată
se va amesteca cu țărîna. ’
Un trăsnet, și toate inscripțiile pompoase, toată mar
mura lucitoare și toate săbiile și coroanele și tot ce Ie
sub iele, ce prețuește și mai puțin, toate aceste resturi
regale, vor fi spulberate în vînt.
Și dacă fluviul, care desmienrdă aceste umbre de mă
rire, de înfumurări deșănțate, de testamente și titluri
adesea-orl distruse, își va umfla apele cursului său, ya aco
peri muntele căruia îi va minca baza, putreziciunea
regală, amestecată cu năsipul și cu mîlul albiei sale,
va hrăni niște pești hulpavi'.
lear dacă bolțile basilicei se vor surpa de ger sau de
căldură, aceste resturi de măreție de suverani, acești
riermi tîrîtorî, aceste hoituri împuțite, și cele mai tru
dite din rămășițele mai marilor, măruntaele și părțile lor
nobile, toate acestea vor fi absorbite în porii granitului.
Moartea seceră și în lanuariu,
o
.
, J-'dr ce ne pasă de moartea regilor și de suferințele
Or. Nici o dată, regi, domnitori, stâpînitori, nu vor suatîta cît fac să sufere pe alții. Moartea unor ase'jenea oameni mă lasă rece. Iei se înlocuesc atît de
SDe- Și au coroane, scule, serbări, poeți, cît vreu, ca
sVe consoleze...
.Jîrîn, frumoasa cetate, ieste in doliu, doliu regal. _
in Ur&°anele se înșiră, drapelele fîlfîesc, desfășurîndu-și,
n voea votului, lungile lor crepuri. Ferestrele sînt pline
cn nnscr*Pții funebre. Un popor de soldați staționează,
buh,rnia la Picior, în tot lungul porticelor. Tunul își
vfiTe urlotul de la un munte la altul. Din adincimea
caiinr’ clopotele lugubre, muzicele de doliu, nechezarea
Pinnw raspunde la semnalul bronzului de bătae. Susale agoniilor prințiare, urlați, urlați...
117
Pan ie mort... Teată ce cîntă, cu vocile lor ipocrite,
popi, magistrațl, demnitari, în bogate și deșănțate cos
tume. Femeile și copiii țipă de-asemenl: femeile și co
piii sînt nota ascuțită în concertul mulțime!. leâr lu
crătorul se plimbă, lipsit de muncă, de cite ori moare
vre-im prinț.
Țear prințul, pus între patru scindări, târăște după
caru-I funebru, un lung convoi»: slugi, generali, aca
demicieni, miniștri, cerșetori, călugări, prelați, fi boci
tori. Dar nici o lacrimă în toți acești ochi uscațl.
Ce nesfirșit lanț de exploatatori, ce leagă pe ministru
de lacheu. Și ce capete de burghezi. Nu-I nici o întris
tare, nu-f nici o simpatie de cit din ordinul stăpînirel.
Augustul mort Ie depus la Supergu. Fiul înlocuește
pe tată, și totul Ie și rămîne în regulă.
Teu inse cuget la timpul fericit, la timpul de iubire,
cînd moartea nu va mal fi o liberare, cînds ocietățile
vor aduce un cult artelor și durerel.
Ah, frumoasă, sublimă societate anarhistă, în carenimăruî nu i se va mai urî, în care nimeni nu va mai fi
doborit de povara viețel. Nu vor mai ființa crize, războae, nu vor mai ființa doctori, advocați, savanți, cîrmuitori, neguțători, antreprinorî, proprietari.
Cînd vel distruge tu oare, toată această vermină, o,
moarte, o, cea mai necesară din toate revoluțiile.
H. Hedîe.
Din strofele in proza
ale lui B. Verhaeren
Un cerșetor ce te împlea de groază, mă opri de o
dată în mijlocul drumului, și, respingîndu-mi pomana
ce mă găteam să-i dau: «Ține-țT, îmi zise, ai mai multă
nevoe ca mine. leu mă învălui c’o umbră de manta,
ca și tine, luna își cerne nebuniea-i în crierul mieu,
ca și în creierul tău. Dar, mai mult de cît tine, ieu
mă simt liniștit, fiind-că-s ignorant. Nici inima, nici
mintea, nu mi-s de loc chinuite, și ieu n’arunc de loc,
așa degeaba, cu bolovani în baltă. Nu cercetez nimic,
nu mă gîndesc la nimic, ci dorm. Bat drumurile, spre
sară, în fie-care zi, cu pași rari. Ieu sînt a tot puter
nic, fiind-că pot muri, fără de nici o remușcares.
Apoi se depărta, ducîndu-se cine știe unde. Rantiea-i roasă, dar toată par’că de aur, colo, în soare,
îl mărea par’că, îi da înfățoșarea unui personaj mitic,
din Biblie sau Evanghelie. In ritmul mersului său și
cu cît se adîncea mai mult în orizontul lui, care nu
va fi nici o dată al mieu, mă simțeam copleșit de
vaga amenințare, de adevărul crud al accentului gla
sului său. Vorbele lui mi se lipiseră de inimă și mă
sugeau ca niște ventuze. Simțeam toată mîndriea parăsindu-mă cu încetul, săcîndu-mi toată știința, toată
puterea sleindu-mi-se. Omul acesta prorocitor, fatal,
mă săgetase cu gestu-i.
De teama să nu-i mai întîlnesc cum-va ținuta lui
și fața, mă hotărîi sa nu mai calc nici o dată cetatea
unde-și avea laița lui, în fața unei biserici, laița lui
soioasă, de umbră. 0 spaimă mare mă cuprinsese. Cu
gura-i ca o rană vînătă, cu ochi-i ca niște pietre fărmate, cu fruntea-i seculară, plină de brazde, de sbîrciturî, pururea îmi apărea înainte, îl vedeam pururea,
dușmănos. Negreșit, numai pe dînsul l’aș fi văzut pe
toate cărările. L’aș fi simțit venind în urmă-mi, m’aș
fi lovit de iei la ori-ce cotitură. Cuvintele lui din urmă,
mă urmăreau necontenit, ca o fatalitate: «Să mori,
fiind-că poți, să mori, fără de nici o remușcare».
Astă-zi, distanțe enorme mă separă de amenințarea
lui, și, totu-șî, astă’sară, ie iei, jur căi e iei. Din luntrea
gîndurilor mele, i-am pescuit cadavrul din rîu și l’am
adus la mine, și-aud, acuma, ca un tic tac de cea
sornic, aud: 'Să mori, să mori lipsit de remușcări».
Sorina.
1
�REVISTA 1DEEI
118
REVISTA IDEEI
FEMEEA Șl FAMILIEA
In Societate totul ie egoism, interes, calcul. Fami
liea, să facă oare abatere de la regula ? Chestiea asta
ie una din cele mai însemnate, pentru-că alcătuirea
familiei, pe cită vreme ie întruchipată după modelul
societăței, îndeplinește, la rîndu-i, asupra organizatei
sociale, o influență mare. După cum ie societatea, așa
îe și gruparea familiei.
Nu se va ajunge să se schimbe organizarea socie
tate!, fără să se aducă modificări serioase în organi
zarea familiei. Acelea-și cauze, cari înăspresc relațiile
dintre clase și dau naștere privilegiilor și apasarei în
societate, lucrează și în sînul familiei, întețind discordiea, vițiul, reaua dispoziție sau neplăcerea, acolo
unde ar trebui să domnească solidaritatea, iubirea.
Familiea ie un refugiu al egoismului, o fortăreață
a proprietâței individuale. Iea ie adesea o școală de
corupție și pururea o stavilă ce desparte, pe oameni,
si îngădue despoților de a domni peste. iei.
Cu° familiea ie ’ca și cu patriea și ca și cu religiea :
cei ce o predică altora, n’o au. Sau, mai curînd, ie
cu iea ca și cu legile, cari au fost asemănate c’o pînză
de paiojen, în care musculițele se prind, pe cînd bon
darii, muscoii, trec prin iea. Bogății și puternicii știu
foarte bine să se desfacă de ori-ce legătură, cînd cere
interesul sau ambițiea lor. Morala burghezască ie fă
cută numai pentru săracii de stare și săracii cu duhul.
Ast-feliu, la o parte, jos cu morala aceasta, cu le
gile, cu credințele și cu prejudecățile acestea. Să ne
deprindem a le cunoaște și a le judeca, să ni le desrădăcinăm din noi, dacă voim să progresăm.
*
Netăgăduit, ne vom grăbi a recunoaște, familiea îe»
une-orî, în deșertul Societăței actuale, o oază. Ieste o
mică comunitate, în care fie-care lucrează după pu
terile sale și consumă după trebuință. Cel puternic lu
crează pentru cel slab, adultul îngrijește de copil, cel
sănătos se devotează celui bolnav. Toți se iubesc, se
ajutorează, șî găsesc, în îndeplinirea datoriei de soli
daritate, cea mai curată răsplată.
Cîte nopți își petrece mama la căpătâiul copilului.
De cîte ori dînsa sau o soră mai mare renunță la
somn, pentru a face o rochiță nouă drăguțului micuț.
Dacă ar trebui să se evalueze, după regulele econo
miei politice, munca pe care o face mama în casă,
prețul ar fi necalculabil. Atuncea, inse, munca aceasta
și-ar pierde ori-ce farmec. Nici o femee n’ar vrea să
facă nici a două-zecea parte, dacă i-ar fi plătită altde cît prin dragoste. Nici un părinte nu s’ar supune
la sclayiea uzinei, la stînjinirile și la jignirile, șefului
de atelier, la toate îndurările situației lui, dacă n’ar
fi răsplătit prin dragostea celor cari-i sînt scumpi,
pentru tot ce-i răpește avarițiea stăpînului.
Dar dragostea, devotamentul, solidaritatea, nu le
găsim de loc într’o familie legală: din contra. O soție
nelegitimă, o fată-mamă, un prieten, sînt capabili de
toate astea tot pe atît, ba chiar mai mult de cît acei
însnrați. Cu cît mai mare ie trebuința, cu cît mai mare
ie lipsa, cu atît dragostea și devotamentul se rafi
nează și se apropie de eroism. Să nu uităm, cum-că
familiea legala presupune o oare-care stare: lipsiți!
de mijloace nu se însoară. Căsătoriea, ori-cît de puțin
ar costa, ie un lux ce nu ți-1 poți plăti. Și cei mai
mizeri, sînt cei cari ne dau adesea pildele cele mai
atmgătoare, pilde de devotament frățesc, de sacrificii
reciproce, de solidaritate eroică.
O bi.?ată fată, lăsată de cătră cel ce a scos-o din
minte, cu rodul dragostei sale în brațe, dîndu-și vieața,
vînzîndu-și trupul ca sa-1 hrănească, ie 0
mult mai măreață de cit a celei mai devotat?^ f1
Cită depărtare, între micile virtuți burghezești, u
cărora descoperim pururea^ ayanțiea și egoism.,?^
sublima imoralitate a cestei biete fete.
% și
*
♦
*
Dar, pentru cîte-va fapte de devotament Ca .
loc în sînul familiei, chiar în sînul familiei legnfe
neajunsuri și cîte răutăți. Cîte fățărnicii și
’
în căsătorie. Cîte trădări apoi. Cite certe, cîte »•
]ențe și c.îte crime chiar, ale căror răsunet nu răzb-1?’
afară din căminul domestic. Cu cît urcăm scara r)
selor sociale, cu cît trecem de la săraci la bogat) |
avuți, cu cît familiea ie mai întemeeată pe stare?!
atît virtuțile devin mai rari și vițiile mai numeros
Dragostea dă loc fățărniciei, devotamentul, egoi3niul|
Familiea, la obîrșie, fu un mijloc de ase perpetm'
proprietatea în coborîtorii uzurpatorilor. Familiea s’.‘
născut pentiu moștenire. Ce izvor de sentimente rele j
de viții și de crime. Cu toate astea, moștenirea un i
ie mai sigură astă-zi de cît odinioară. Averile trăesc ■
cît trăesc rozele: o dimineață. Neguțătorii, bancheri;
și chiar proprietarii, nu sînt de loc siguri de-a duce ’
pană la capăt educațiea copiilor lor. Falimentul i.a?..
teaptă. O speculație neizbutită poate sale nimicească!
averea și să le compromită tot viitorul. Adesea, după i
o ruină/familiea se desface: femeea își iea un alt băr-1
bat, copiii sînt culeși de rude sau internați în aziluri'
sau că împrăștiați în toate părțile. Așa că, fami iea [
burgheză piere dintr’aceea-și pricină din care s’a for;
mat. Interesul a creat-o, tot interesul o distruge, i
***
La muncitori, ie alta. Exploatarea capitalistă ani-'
micit familiea muncitorului. Bărbatul ie la uzină sao
la atelier, femeea la prăvălie, ziua amîndurora ît
cumpărata de cătră capitalist. Nu poate avea loc nici
un menaj. Bărbatul, ie nevoit sa se mulțumească ci P
o bubatâ pe pîne, mîncată în grabă la poarta atelie
rului : femeea, se sleește, își pierde vlaga, într’o munca
nepotrivită cu organismul iei: copiii, sînt osîndiți la
un traiu vagabond și rătăcesc pe drumuri.
Familiea, pentru muncitor, nu are nici o bucurie,
nu are nici un farmec. Vatra ie rece, masa ie goa
lă, copiii n’au întreținere, adesea nu se bucură mă
car de o sărutare părintească. Familiea, pentru mun
citor, n’are de cît dureri. Ce chin îndură . sermanul,
văzînd, cînd n’are de lucru, în timp de criză, yăzînd
stîngîndu-i-se copiii, murind din pricina lipsei, ««
să poată să le vie într’aju tor. Mai adăogați cazul, cin
bărbatul, pentru a-șî uita necazurile, se da la băutura,
cînd copiii, femeea, sînt bolnavi, cînd nu-i acasă bi»'
bătui, fie că-i bolnav, fie că i s’a întîmplat ce-vașiju’i
și veți avea un tablou complect de ce-i familiea ustn-z-,
*
Trebuințele sexuale variază foarte mult de la
bat la femee și de la un ins la altul. Cazul în c^.
doi inși, de sex diferit, se iubesc esclusiv între
ieste cu toiul rar. Cu atîta mai rar ie cazul C1D
iubesc toată vieața. In de obște, dragostea, nre>^
toate lucrurile omenești, o durată. După ac.eea’te|>’
nu iubim pururea tot într’acela-și felin: sentin»6^fli
noastre se schimbă sau se perfecționează. Ceea
mișcă și ne place în tinereță, ne devine cu totu
!
ferent la maturitate. In schimb, la maturitate,
mai mult farmecul unor calități neobservate în tm j;
A-st-feliu, nu ie nimic de mirare, totul eVO*ul 0/
om, ca să evolueze și dragostea, ca dragoste»
simțit-o pentru o ființă, să se transforme, lfl 0
în prietenie sau stimă, și ca o altă dragoste sa-
locul în inima noastră. Nu îe nimic mai absurd ca
nedesfacerea căsătoriei, nimica mai factice si mai con
trar naturei omenești.
***
119
Comunismul primitiv
In afară de Rusia, Ungaria slavă ieste regiunea con
Adevărul ie că, în de obște, nu îe iubirea, cea ce
tinentului, în care țăranii au păstrat mai bine obice
unește doi inși de sex deosebit, în familiea actuală
iul
de a cultiva in comun pămîntul, obiceiîî ce iera
ci, după cum am zis, interesul. O femee nu poate tot
deauna ca să-și agonisească mijloacele de traiu- iea practicat, în de obște, în Europa medievală.
Cu toate că dreptul roman sprijinește proprietatea
se razimă în bărbat, atîrnă de iei, se vinde, silit’ răindividuală în dauna celei comune, aproape toți țâ
mînînd în sarcina lui și alipită de iei, ca lanțul de ocnaș
Bărbatul ie vita de povară a familiei. Trebuie sa-î țânii slavi, din Croația și țările mărginașe, nu înce
leasă sufletul la muncă, ca să aducă o bucată de pine tează să-și cultive pămînturile în devălmășie, devălmășie
care ie consfințită de diferite, legi făcute de curînd.
copiilor. Cînd nu are de lucru, cînd o grevă sau o Proprietatea obștească, care se întinde în mijlociu pe o
criză comercială îl aruncă pe drumuri, dînsul se crede suprafață de. la 15 la 30 de hectare, cuprinde: locuri
vinovat de mizeriea celor ai săi, și adesea, din pricina de arătură, păduri, imașurî, și ie bogată în turme de
durerei, își pune capăt zilelor. Bărbatal ie astă-zi tot vite, mari și mici, precum și în păsări de casă. Roa
atît de atîrnat de femee și poate chiar mai atîmat de dele pămîntului și ale. turmelor ajung să îndestuleze
cît ie atîrnată femeea de bărbat. Familiea îi răpește toate trebuințele obște! Devălmășiea aceasta, cum i
ori și ce libertate. Dacă voește sa se închine unei se zice, zadruga^ alcătuită din zece pănă la două-zeci
cauze, trebuie să treacă peste cadavrul a lor săi.
sau chiar dm cinci-zeci pănă șase-zeci de inși, nu-i de
La rîndul iei, femeea, în căsătorie și în familie, își loc o familie patriarchală, ie o mică republică, desbăpierde toată individualitatea. Nu mai există de cît tîndu—i liberă interesele și numindu-și singură cîrmapentru bărbat. lear acesta, cumpărîndu-și marfa în ciul,
. , domacinul sau gospodarul,? și. cîrmnitoarea gospoîn pieață, și ținînd cheltueala casei, se crede în drept dariei
AărUT obștești.
«Kel-aotr Adesea, Ie
srk chemat ca
COndUCă dâde-a cere de la femee supunere fără cîrtire, o supunere raverile obștei, cel „_re
—
mai în
vîrstă. n
Cînd înse inteligența
oarbă. își duce stăpînirea pănă la tiranie. Legea îi acestuea slăbește, i se dă un înlocuitor.
vine în sprijin, îngăduindu-l, în unele împrejurări, să
Fie-care gospodărie își are căsuța iei în împrejmu
săvîrșească și crime. lear opiniea publică, si mai bar ire. La mijloc, se află casa gospodarului, care cuprinde
bară de cît legea, dă bărbatului drepturi de proprie sala obștească de mîncare, și sala de sfat. Arbori rodi
tate și o poziție privilegiată, și în familie și în societate. tori încunjură casele și clădirile comunităței. Cîndo ob
Ori-ce privilegiu aduce înse împotrivire și răzbunare. ște se face prea numeroasă, se împarte și dă naștere
Femeea se răzbună de tiraniea bărbatului prin o mul unei devălmășii nouă. De alt-feliu, toate zadrugele
țime de mici trageri pe sfoara, de faceri în necaz, aceluiaș ținut, se ajutorează între dînsele cu voe bună.
împingîndu-șî cîte o dată revolta pană la turbare. Și Cînd ie vorba de-o muncă grabnică, mai multe familii
nu ie nici o ură care să fie egală cu ura ce au unele se unesc într’o mică ceată, așa-că lucrul ie repede
femei în potriva bărbaților lor. Din starea aceasta de isprăvit, în mijlocul cîntecelor și strigătelor de bu
lucruri, sufăr cu osebire bărbații simțitori. Un bărbat cii rie. Așa sînt devălmășiile agricole slave, din miază
de inimă nu-și va lăsa femeea, chiar de-ar avea mo zi. Iele dau, în acelaș timp, țăranului foloasele’și
tive, fiind-că își dă samă, cum-că abandonarea lui ar marei și micei proprietăți: iele îngădue împărțirea
fi pentru iea sărăciea,
sărăciea. prostituțiea, moartea. Femeea muncei ’și ușurează cultura intensivă, dacă, din nenorode inimă, va fi, la rîndu-i, prada celui
dintâi destră- cire, rutina nu se confundă cu respectul pentru traCc
d? prefăcut, pe atîta de crud. Ce diție. In sfîrșit, sărăciea nu poate să se desvolte în
băiat venit, pr:
pre cît de
r------------ d._ J
-------------------------------- =--------------------nu va înd'-ra o mamă sau un părinte, ce și-ar iubi copiii, devălmășiile acestea, petru-că iele asigură murcapentru
"înainte
• ■ de
1 a se ’hotărî să -goțu obștei, pîne pentru toți muncitorii.
se desfacă de ’bărbatul sau
Ar fi foarte de dorit ca zadrugele să se poată păs
de femeea, a cărui sau cărei tovărășie ar fi o calamitate?
tra,
cu toate că schimbîndu-se, pentru a se deschide
Așa dar, pururea, cel mai iubitor și cel mai bun din
soți, va fi victima celuialalt. Și, dacă părinții vor fi libere și altor soți streini. Dar totul face să se pre
furioși, caprițioși, porniți cătră mînie, copiii vor fi acei vadă, că forma aceasta, străveche, a proprietâței devălmășești, nu va putea ținea piept ambițiilor individu
ce vor îndura povara greșelelor și vițiilor lor.
ale și lucrărei de descompunere, pe care o sprijinește
***
dreptul obștesc al Europei. Prin împrejurimea orașe
Nu, o familie ast-feliu alcătuită nu poate dăinui de lor mai de căpetenie, regimul proprietâței individuale
ipte, barba:
cît în mijlocul acestei societăți stricate, corupte,barbare.
a înlocuit aproape cu totul pe cel al vechilor devăl
Născută din proprietatea individuală, iea va pieri cu iea. mășii. Totu-și, obiceiurile moștenite au atîta putere,
Femei liberezi independente, voi sînteți mai res- că chiar în orașele aproape italienești de pe coasta
pectabile în ochii noștri de «îtcît anula
acele nnvj
cari fndltră 0- dalmată și în insulele Adriaticei, se intîlnesc. bogate
case de comerț, întemeeate după modelul devălmăși
dioasa conlocuire impusă de lege și se prostituează
pr
ilor slave. In unele din devălmășiile acestea, trăesc
------- ---unei ființi pe care n’o iubesc.
de ;suflet, a căror
iubiți-vă, respectați-va,
înse nu vă supuneți frații adoptivi, cum s’ar chiema,
icuiu, uc
Tineri, iubiți-vă,
re
... ie mult mai puternică, mai sfîntă, de
frăție de cruce
fățărniciei căsătoriei.
.
sînge.
Frățiea aceasta coprinde trei
Și voi, cu toatele, fete mame, surori, ajutați-ne
sal cît a fraților <de
,
------o— —
vași
ci frățiea prin
nrîn
-v burgheze.
o
Răsculînne revoltăm împotriva societăței
Kăscuhn- grade: mica frăție, frățiea de nenorocire,
iaî
sfîntă
dintre toate. Aceasta ie consdu-vă
îm- împărtășire, cea mai
. o, împotriva
jjMuvuu va căsătoriei, împotriva
------ proprietâței,
r
v
.
-potriva
■ • Statului,
~
- ---------J
împotriva tuturor
nedreptăților
aces fînțită de-un popă, afară numai dacă cei ce-și jură cre
tei societăți, veți face mult mai mult, pentru emanci dință sînt de alte religii, ceea ce se întîmplă mai cu
parea sexului vostru, de cît toate femeile savante, fe samă în Bosnia. Fetele se unesc și iele, prin jurămîntul
meile doctor, femeile avocat, femeile consilier și de iubire, fie între iele, fie cu flăcău.
femeile deputat.
Elisee Reclus.
Arabela.
I
I
!!
H
�120
REVISTA IDEEI
SELECȚIEA MILITARĂ
f
Spartanii ne oferă un minunat exemplu de selecție
artificială, aplicată la om și încă pe o scara întinsa. La
Spartani, în virtutea unei legi speciale, copiii .erau
supuși, îndată după naștere, la o cercetare amănunțita,
la o alegere. Toți copiii slabi, bolnăvicioși, atinși de vre
un defect corporal, iernu d..țl morței. Numai copiii cu
desăvîgîre sănătoși și voinici aveau dreptul la vieața,
si numai ieimaî tîrziu se reproduceau. Prin acest mijloc,
nu numai că rasa Spartană se păstra intr o stare ex
cepțională de forță și vigoare, cu fie-care generație
nouă îea cîștiga tot mai mult în perfecție corporala.
Desigur că numai acestei selecții artificiale, a datorit,
poporul Spartan, acel înalt grad de forță virilă și de
riguroasă virtute eroică, prin care s’a distins în istonea
anticitățeî.
.
,u
Multe din triburile de Indieni, Piei-Roșn, din Ame
rica de Nord, cari acum sînt învinse în lupta pentru
existență, pun întăetatea rasei albe, cu toată eroica lor
rezistență, și-au datorat marea putere corporală și vitejîea răsboinică tot unei alegeri îngrijite a noilor
născuți. La triburile acestea, ieară-șî, toți copiii slabi
sau atinșî de vre-un defect corporal, îerau uciși. Numai
indivizii cu desăvîrșire voinici, îerau cruțați și îngă
duiți ca să perpetueze rasa. Ie neîndoios lucru, că
numai in urma acestei selecții artificiale, continuată
timp de maî multe generații, s’a întărit atît de strașnic
rasa. Ceea-ce îe cu totul dovedit de o mulțime de
fapte știute.
Alegerea indivizilor, pentru recrutare a armatelor per
manente, în statele noastre militare moderne, se face
tocmai contrar cu selecțiea artificială a Indienilor și
vechilor Spartani. Noi vom privi alegerea aceasta
ca o formă specială dc selecție, și îi vom da numele,
foarte potrivit, de «selecție militară». Din nenorocire,
în vremea noastră, mai mult de cît orî-cînd, milita
rismul joacă cel dintâi rol în ceea ce se numește ci
vilizație. Cea mai mare parte din forța și bogățiea
celor mai îmbielșugate state civilizate, se risipește
pentru a ridica acest militarism la cel mai înalt grad
de perfecție. Pe cînd, educațiea tinerime!, instrucțiea
publică, cele mai puternice baze ale adevăratei pros
perități a statelor și ale înobilărei omului, sînt neso
cotite, jertfite în chipul cel mai de plîns. Și asta se
petrece la acele popoare, ce se pretind reprezentantele
cele mai distinse ale celei mai înalte culturi intelec
tuale, cari se cred în fruntea civilizației.
Se știe că, pentru a se mări cît mai mult armatele
permanente, se aleg, printr’o recrutare riguroasă, toți
tinerii sănătoși și voinici. Și, cu cît un tîr.ăr ie mai
plin de vigoare, mai sănătos, mai normal constituit,
cu atit are mai mulți sorți de a fi ucis de baionete,
de tunurile ghintuite și de alte unelte civilizatoare
de soiul acesta. Dimpotrivă, toți tinerii bolnavi, slabi,
atinși de defecte corporale, sînt nesocotiți de selecțiea
militară. Aceștia, în timp de răsboiu râmîn acasă,
se căsătoresc, se reproduc. Și cu cît un tînăr ie mai
schilod, mai slab și prăpădit, cu atît are mai mulți
sorți de a scăpa de recrutare și de a întemeea o familie.
Și, pe cînd floarea tinerime! își varsă sîjgele si-și
pierde vieața pî cîmpul de luptă, rămășița nesocotită,
beneficiind de nedestoiniciea iei, poate să se reproducă
m voe și să transmită urmașilor toate slăbaciunele, toate
infirmitățile iei. Ast-feliu, în virtutea legilor cari cîrmuesc ereditatea, urmează necesar, din feliul acesta de
slăbăciuni,e corporale și cele intelec5Snț ^despărțite, trebuie nu numai să se îmulțeasca, ci sa se agraveze maî tare. Prin acest felin
țeasca,
de selecție artificială, cum și prin altele, se explicg
destul, faptul întristător, dar real, cu, in statele noas ?*
civilizate, slubăciunea corporala și slabaciunea cnj?
teruiui sînt pe cale de creștere, pe cînd împăreche/'
unui spirit liber și independet cu un corp sănătos •
voinic devine din ce în ce mai rara.
Șl
Pe lingă progresul slăbire!, la popoarele civili^
moderne, ca urmare neapărată a selecției militare
vine să se adaoge alt rău: acela ca medicina Con’
timporană, cu toate perfecțiile iei, !e încă adesJ’
în nestare să vindece ca totul boalele, fiind a
mult mai în stare de cît odinioară de-a prelungi
anii boalele lungi, cronice. Și tocmai boalele de fe]jui
acesta, foarte periculoase, ca atacul, scrofula, sifiljSul
si o mulțime de boli mintale, sînt maî ales ereditare
și trec, de la părinții bolnavi la o parte din copii, Une
ori la toți. Așa-că, cu cît părinții bolnăvicioși, ajuUr/
mulțumită artei medicale, să-și prelungească mai mult
nenorocita lor existență, cu atît vlăstarii lor au sortii
de a le moșteni boala lor fără leac. Numărul indivizilor
din generațiea următoare, cari vor fi atinși, mulțumită
acestei selecții medicale, de vițiul ereditar părintesc,
crește, ast-feliu, într’una.
Dacă cine-va ar cuteza să propună să se dea morței
de la naștere, după pilda Spartanilor și cea a Indienilor
Piei Roșii, copiii slabi și sărmani, cărora li s’ar putea
profetiza cu siguranță o vieața nenorocita, de cît să
fie lăsați a trăi în dauna lor și cea a colectivități,
desigur că civilizațiea noastră, așa zisă umanitară, ar
scoate, cu tot dreptul, un strigăt de indignare. Dar,
această «civilizație umanitară», găsește foarte cu cale
și admite fără de nici un murmur, ca, la fie-care izbuc
nire de războia, sute și mii de tineri voinici, cei mai
de frunte dintr’o generație, să fie jertfiți în jocul de ha
zard al bătăliilor. Și mă întreb, pentru ce ie jertfită oare,
această floare a populației. Pentru niște interese di
nastice, cu totul streine de interesele popoarelor, cari-s
împinse să se măcelărească fără cruțare. Natural că,
cu progresul necontenit al civilizației în perfecționarea
armatelor permanente, războaele vor deveni diu ce în
ce maî dese. Și maî auzim a-zi, pe aceasta «civilizație
umanitară», trîmbițînd desființarea pedepsei cu moarte
ca o «măsură liberală» .
g. Haeckel,
REVISTA IDEEI
t
1
revista ide®1.
morală reală nu există, totul ie prejudecată, pănă chiar
Și virtutea. Cu chipul acesta, ori-ce încercare făcută,
de a despoea pe, individ de rugina ,ignoranței sale,
i-î chiar mai dureroasă de cît dacă ar fi fost despoeat
de pîelea-i materială.
De alt-feliu, întreaga mea lucrare nu tinde de cît să
despoae pe individ de a doua piele. Seînțelegeca, pentru
individ va fi cu totul neplăcut: foarte puțin distractiv.
Tot atît de cu neputință mî-ar fi, să-mi instruesc
cetitorii contimporani, tot atît de cu neputință, ca și
P. M.
de a-i distra sau de a-î face să petreacă.
Intr’adevăr, la cîțî-va indivizi, atît de rari în omenire,
mai rari de cît regulata întoarcere a cometelor pe
PREFAȚĂ DEDICĂTOARE
ceriu, la cîți-vu indivizi, tăriea uneltei și puterea mînei,
ar putea, poate, să ajungă, să șteargă oare-care rugină
de pe scoarța de prejudecăți care-i învălue. La ase
menea oameni, instrucțiea întru cît-va s’ar prinde. Dar,
I
întru cît scoarța nu va fi smulsă cu totul, rugina ștearsă
se va prinde din nou, și, instrucțiea întîmplător dobînOri-ce autor, scrie, în general, sau să distreze, sau dită, va fi numai de cît spulberată.
pentru instruirea contimporanilor săi. Asta i-î cea din
Ce. încheere trebuie să tragem, înse, din neputința
urmă speranță, dacă nu poate să mai aibă o alta.
aceasta, de a ne introduce în realitate și maî adine,
Afară dacă nu mă înșel, îeu sînt încredințat că nu în spiritul cetitorilor noștri contimporani? Că, nu
voia face nici una, nici alta.
trebuește de loc, să încercăm a-i instrui pe iei, că, înluȘi, fiind-că ori-ce cetitor, căruia nu i-î dedicatăi o crarea noastră, dînșii nu vor putea găsi, nicî distracție,
lucrare, caută să contrazică pe autor, cu (osebire,
’ '
cînd petrecere sau amuza ment, nici instrucție. Afară dacă nu
acesta, în dedicație, l-a cam atins, precum
î._„ pun
r____în va fi din greșală: fără să vrem. Pâră îndoeală, ar fi
m îmi
minte a face îeu, vo u fi nevoit sa mă îeu la’ ~încăerare
- --tot atît de zadarnic, ca și a vrea să faci să înțeleagă,
cu cetitoriul mîeu contimporan, să-i dovedesc chiar luî, pe niște orbi, toată frumuseța ce poate izvorî din
sau, cel puțin, puținului lui bun simț, dacă nu îe cu armoniea culorii or. Voim să înșirăm, acolea, și numai
totul lipsit, că, dînsul,nu va găsi în lucrarea mea nicî pentru o altă generație, vre-o cîte-va dovezi, despre
distracție, nicî instrucție.
nepuunța aceasta, pentru ca această altă generație să
Si asa, să începem.
nu ducă atît de departe disprețul pentru generațiea
n
actuală. Această viitoare generație va trebui să-și dee
Dintru început, oamenii, maî întâi ignoranți din fire, seamă, cum-că, în locul generației de a-zi ieaarfifost
ignoranți cum sînt și acum, au fost, necesar, întru tot atît de încăpățînată în ignoranța iei, ca și generaatît de pătrunși de prejudecăți, pe cari le-au privit ca țiea de a-zi. Și, .dînsa va conchide, cum-că, generațiea
adevăruri, în cît dacă li s-ar fi înfățișat adevărul ade actuală ie- cu mult mai vrednică de milă de cîtde dispreț.
m
vărat, le-ar fi fost cu totul cu neputință să-l recu
De la începutul omei irei, judecata și experiența au
noască. Și îe atît de adevărat lucrul acesta, că, pănă
dovedit, că orilhica, vieața socială, nu se poate întemeea
a-zî, un singur adevăr măcar n’a fost recunoscut ca atare.
Orî-cît de usturătoare ar părea afirmarea aceasta, de cît pe-o sancțiune superioară ori-cărei forțe tîmpopentru vanitatea pretinsei științe actuale, nu-i mai rale cu putință,pe-o sancțiune eternă, extra-vitalâ, pe-o
puțin de netăgăduit, pentru-că, de la începutul ome sancțiune religioasă.
Și, întru cît nu s’a putut dovedi de loc, științific și
nire! pe glob, nu s’au găsit măcar doi indivizi, cari să
social, cum-că această sancțiune poate exista, în eter
se înțeleagă asupra valoare! cuvîntuluî adevăr.
Și tocmai această afirmare usturătoare, cu totul nitate, de sine, cum-că se poate aplica, în eternitate,
jignitoare pentru vanitatea ignoranților cari se cred de sine, cum-că fatalitatea acestei eterne sancțiuni
savanți, va fi fondul lucrăreî mele. Ținta mea ieste care să se armonizeze cu libertatea timporală a indi
de a desrădăcina, din spiritul generației de a-zi, preju vizilor, cari alcătuesc ordinea morală, ordinea drep
decățile, cari îi fac, așa zicînd, scoarța intelectuală. A tate!, întru cît, această fatalitate a sancțiune!,care sase
despoea un om de viu, desigur că îe puțin distractiv : armonizeze cu libertatea indivizilor, n’a putut fi de loc
a despoea înse viu, spiritul unei întregi generații, ieste, științific, și social dovedită, a fost de neapărata nevoe,
pentru-ca ordinea, vieața socială, să pontă exista, să
fără îndoială, și maî puțin distractiv.
să se atribue această sancțiune,
Intr’adevăr, cetitorii mîei contimporani, vor avea poată
r. 1 ii ndăinui,
-precum
r» V t t « <.■ V
T + .A lilil YA
II 1 V 1 n 11 111 □
CI nt" T*/") FT A —
o portiță de scăpare, afirmînd, că nu se simt despoeați și aplicarea
iei, unei
ființe ete1 nne,
individuale,
antropode loc. Ca și cum s-ar zice, că sînt lipsiți de. preju- morfe. Ceea ce-i necesar, absolut necesar, sa ramie
așa, pe cîtă vreme eterna sancțiune, ca atribuită fimtei
ființei
deeățî, și ca, ast-feliu, scalpelul mîeu nu i-ar atinge. —
Ăceastă portiță de scăpare, va fi cu atît maî nimerită, antropomorfe, nu va ajunge, cum-va, necompatibilă, în
cît, nicî o dată, vre-un om, nu s’a putut crede stă- opunere cu existeța ordinei, vieței sociale, vieței
pînit de vre-o prejudecată. Intr’adevăr, de îndată ce umanitare.
L-cusiii,
Cum s’ar putea. înse, ca sancțiunea eternă, necesară
Un individ s’ar crede atins de vre-o prejudecată, aceasta,
existențe,îordinei, vieței sociale, care a putut să conserve
Sumai prin faptul de a fi fost recunoscută, ar înceta
îz"t"
vieața
omenire!, de lă începutul iei până a-zi, cum s’ar
de-a maî avea ființă la iei. Dar, spiritul acehiea-și
’udivid, fie iei tot. atît de îngroșat de prejudecăți, cit putea, ca această sancțiune eternă să devie necompa
poate fi trupul unuî crocodil de scoarța-!, nu-î maî puțin tibilă cu existența omenire!, numai prin faptul că sancadevărat că, întru cît individul acesta nu va putea ț,i mea aceasta ar fi atribuită unei ființe antropomorfe?
Tu-ți vei da samă, generație viitoare. Dar, pune-te îu
sa-ȘÎ dee seamă, din ce i se alcătuește învâlitonrea
spiritului, iei se va crede tot atît de lipsit de preju locul generației de a-zî, și vezi maî întâi, cît trebuie să-i
fie de greu'să recunoască această necompatăbilitate.
decăți ca și un prunc. Cu toate astea, întru cît știința
CĂTRE 0 GENERAȚIE VIITOARE
1
DE LUAT AMINTE
Pentru înțelegerea
î
clară, a unora din cetitorii noștri, iacem
cunoscut ce urmează
.
:
Revista ..a
nu s’a suspendat nirnărul, din citor li s’a trimes vrt-°
dată, cai oameni de ispravă Nu s’a suspendat nirnărul, afară do șcelor cai
ari-au găsit cu cale a no-o întoarce singuri. Celoralalțl u8 ’
trimes absolut
i
tuturor și absolut regulat. Drept aceea, bine vorlaco
să se achite
____
ac.
cu toții, celI co
ce mal sînt în categorica aceasta, neanimic... să li se compleetcze,
chitațl, rămînind
desigur, unele numere co
r ••
unii nu le vor fi primit
j imit sau
unij
s:u. le vor il având lipsă.
. «
Măsura
----- de
2------a nu
a nii se expedii
expedioa revista la țară, nu s’a ridicat inc
___
Și, col cce locucsc
ic la țară și
ș' cari au primit-o, trebuie să știe ca »
pi
primit-o prin
înșelarea saii prin mistificarea poștei, în urma a r
petato L.cercări,
inct
fie-că li s’a expediat de-a dreptul prin punerea
tren, fle că li s’a expediat din provincie, fie că li s’a înfășur®
vre-o gazetă streină.
in
egreșit, cel ce voesc cu tot dinadinsul să no cetească, sa 110
Nep
cornimnicare intelectuală cu noi, se vor grăbi să vie în
un
nel noastre
i . ..
voințî, dîndu-ne, mult mal bine, o adresă, la vr i"stll
prietenal
____
lor în
__ oraș, sau scriindu-ne nouă, să le trimetem ro>
ine
la vre-un prieteni de^al noștri.
Cel ce vor il rnepăsători, crezînd că lucrurile merg așa do W 8 . s
fără osteneală și fără cheltueulă, în special crezînd că nu-I .nl >or,
dacă vor aminai mal departe plata abonamentului sau datoriuor
sau că n’are afa
face nimica dacă ne vor frusta cu sumo cit do 1 ce
însamnă a se cc
coaliza cu stăpinirea, ii a ravn loviturile ’n*anlentul
ni se dau din partea acostcea, ou chip de a înfrînge devota™e
nostru și de-a zădărnici ^opera^ salvatoare cc facem. Lucru cu
nu credem că so potani camarazi șt bune camarade,, calculul și abjțjf
Pentru ceilalți, buni camarazi șt bune
rățui co trebuie să facă,
zuința lor ii va' povățui
fac. pentru a susținea . .
•inderea noastră. Din partea
noastră, ț*?en» c.
îndestulător întreprinderea
p:
dămina tuturor, din publicațiile
publicații și din „lecțiile
ce avem și
colt
nltc să", circule, la îndămîna ti
iror cari vor ști să împăitășasc
tutur
cinele în
îi oare-carc măsură c"
cu no)
Sbitem depui te, la noi în (ară, de a < unouste bmh i. oride cugetătorilor mari, cari s’aii ocupat în cursul vremi#
de mersul progresului social. Dintre toate acestea, vred
nice de știut unt teoriile cugelătoruhă belgian Colin* re
zumate într u n chip admirabil, în paginelc ce imprimăm
aice, scoase dtn operele postume ale aceștia cugetător
Colin* ie cunoscut ca capul f/ interne, torul aedci scoale ce
s'a numit Socialism raționalist. Cu tradusul’ acestor
pagini s a ocupat amicul nostru Nifmoloiu. Ide se, dau
cu titlu dc meditare celor ce vor să'se instruiască mai mult.
,
,
121
�122
REVISTA IDEEI
După aceea, dacă antropomorfismul trebuie sa fie Prn \.
ca o prejudecată, pentru ca omenirea sa nu poa a
pieri, vezi, cît de anevoe va fi, să se desia acin această prejudecată din societatea întreagă.
chiar dacă această necompatibilitate ar fi d
ea reală, de-un individ.
m
Omul se simte personal. Pentru iei, esența ființei
sale î-i personalitatea. Și, ceea-ce, pen.ru iei, i-i esența
ființei sale, tot aceea ie, pentru iei, esența tuturor
ființelor, inferioare și superioare. Omul, persanahza.a,
ast-feliu, totul ce are mișcare. Și, fiind-ca totul are
mișcare, până si ideile, omul personahzază totul. Așa<-u, dacă eterna sancțiune i se impune ca necesara, omul
personalizazâ pană și eternitatea. Și leafa Dumnezeul
personal, necesar născocit.
IV
Omni nu poate fi de cît personal, pentru-că are ud
început. Infr’adevăr, omul nu ie etern. Dacă se crede
nemuritor, numai necesitatea socială îl face să se creadă
ast-feliu. Și dacii premisele acestea sînt drepte, și
iele trebuie să i se pară drepte, întru cît necesitatea
socială nu silește de loc să fie dovedite ca falșe, eter
nitatea personificată, ie necesar creatoare, ființa an
tropomorfă ie, necesar, creatoare.
V
O regulă de ce ie drept și nedrept, regulă ne
strămutata, nea turnătoare de nici o putere timporală,
regulă purcegînd din eternitate, ie necesară pentru
niște ființe, cari se cred libere, și pentru existența
ordine!, pentru vieața omenirei. Și așa, ființa antro
pomorfă ie, necesar, revelatoare.
VI
Negreșit, sînt o mulțime de rațiuni de dat în
potriva realitaței antropomorfismului, chiar rațiuni
rațional necontestabile. Dar ie vorba de ordinea, de
vieața omenirei, și vieața omenirei,ie cea dintâi ne
cesitate. Ast-feliu, legiuitorul, a tot puternicul, conducă
torul, conservatorul societaței, subordonează rațiunea
care dărîmă antropomorfismul, credinței care susține
antropomorfismul. Așa-că,ori-cine ar pune rațiunea mai
pre sus de credință, trebuește dat morței, și foarte lo
gic: mai bine să moară cîți-va indivizi; de cît să moară
omenirea.
Această subordonare, a raționamentului, credinței;
ie universală în omenire. Ie, fără nici o excepție, pretu
tindeni unde ie cu putință.
Și cine ar putea oare, numai singur, face această
subordonare cu neputință?
Precum am aretat-o aiurea, și de prisos să mai des
fășor dovezile aice, ceea ce face această subordonare
cu neputință ic: incompresibilitatea socială a examenului.
Dar, ceea-ce face această subordonare cu nepu
tință, nu face nici de cum, tot o dată, cu neputință
existența ființei antropomorfe, cu toate-că devenită
absurdă, chiar prin această incompresibilitate, necom
patibilă cu existența ordineî, cu vieața omenirei. Vom
vedea chiar, pentru ca disprețul față de generațiea de
a-zi, să se prefacă în mda, vom vedea ca. această in
compresibilitate face, tot. o dată, din ce în ce mai
necesară pentru existența ordinei, existența ființei an
tropomorfe. Necesară și absurda, față de incompresibilitatea examenului. Pricepi acuma, generație vii
toare, cît Ie de jalnică această situație pentru genera
țiea actuală.
Intr’adeyăr, în timpul incompresibilitățeî sociale a
examenului, și înainte ca rațiunea, știința, să poată să
demonstreze realitatea sancțiune! eterne, care să fiin
țeze și să se aplice de sine, și care să se armonizeze
cu libertatea individualităților personale și timporale
în timpul acesta, raționamentul, știința, duc Ia ne
eternei sancțiuni, și dar, la moartea omenirei. Vez?area
dar, că sacnțiunea antropomorfică ie încă de nev0 ’
chipue-ți acum, generație viitoare, ce greutate trai?1*
să aibă legiuitorul, de-u susținea, din ce în Ce
mult, realitatea antropomorfismului, tocmai în
mentul cînd devine cu atît mai necesar, cu cît n?0'
mai absurd.
. ..
par*
Tu-ți, vei du samă, generație viitoare, cum u , .
omenirea din încurcătura aceasta. Dar, pune-te, 0 clin’1
în starea de ignoranță în care se găsește geneij'
de a-zi și te întreabă, dacă iera cu putință, CaȚ*
cietateu să recunoască necompatibilitutea antron°
morfismului cu existența ordinei, or! să respingă’0'
tropomorfismul, fără să fie dusă la moarte pdn „ '
garea sancțiunei extra-vitale, întemeiată numai
antropomorfism.
Fără îndoială că asta va fi cu putință, și vei vedea
nentru-că tu vei trăi în ordine, într’o ordine netull
burată, neatîrnată de. ori-ce sancțiune antropomorfică'
Dar, amintește-ți cu cîtă greutate s’a întîmplat aceasta
și cît a fost de aproape de imposibilitate greutatea
aceasta. Trebuie să-ți amintești cu osebire de greutatea
aceasta, spre a deplînge și nu disprețul bieata gene
rație de a-zi.
VII
Pentru ca antropomorfismul, să fie recunoscut,
cialminte, necompatibil cu existența ordinei, și să poată
fi socialminte respins, trebue două lucruri. Ca sancți
unea eternă să poata fi științificește demonstrată reală,
independentă de antropomorfism, și ca necompntibilă
cu iei. Ca demonstrarea aceasta să poată fi socialminte
vulgarizată, și admisă științificește de toți.
La întăea privire, aceasta pare simplu, ușor, afară
de ori-ce discuție, numai ca demonstrațiea să fie cu
putință, limpede, de netăgăduit raționalicește.
Demonstrațiea ie cu putință, limpede, de netăgăduit
raționalicește. Tu-țî vei da samă, în vremea ta, generație viitoare. Dar, aminteșt.e-țî, cum-că adoptarea so
cială a acestei demonstrații a fost aproape cu neputință
Cetitori contimporani, mă adresez un i generații vi
itoare, și o repet. Cît se atinge de voi, aruncați-mi
cartea în colo, nici doi măcar dintre voi, poate, nu
mă vor înțelege.
VIII
Din momentul în care pretinsa știință a ridicat în stare
de pseudo-demonstrație negarea sancțiune! extra-vitale,
pentru-că, pană la îea, această sancțiune n’a fost întemeeată de cît pe antropomorfism, închipuindu-și) această pretinsă știință, cum-că sancțiunea aceasta nu
se poate întemeea de cît pe antropomorfism, din mo
mentul acesta, realitatea acestei sancțiuni a fost so
cotită tot atît de absurdă ca și realitatea antropoid*
fismului însu-și. Logic.
H
Cum să mai umble societatea, atunci, să caute o sacțiune pe care știința o socotește absurdă?
,
Ast-feliu, și necesar, o p irte din societate susține c
omenirea poate să existe și să persiste, fără ca sa
bazată pe o sancțiune extra-vitală.' Asta-i majorita e •
O altă parte, minoritatea, susține contrariul. Dar aceos
minoritate, complimentară majorităței, nu admite 0 sa
țiune eternă de cît întemecată pe antropomorfism E
antropomorfismul demonstrat, absurd prin incoinpre
bilitatea examenului.
.
Ce rezultă, necesar, din această pretinsă an^n<jjnei,
Că sancțiunea eternă, fiind necesară existenței
$
viețeî sociale, anarhiea progresează în rațiune dl g8
cu credința materialistă, a cărei esență ie de-a
realitateasancțiuneiextra-vitale, și, contrar cu cre
antropomorfistă, a cărei esență ie de-a nu recuno 9
REVISTA JDEEI
123
sancțiunea extra-vitală de cît bazată pe existența fiintri
mai repede, cu cît imoralitatea, izvorîtă din lipsa unei
sancțiuni eterne, chiar presupuse, și pauperismul, izvorît din lipsa unei sancțiuni eterne reale, vor da mai
mare avînt anarhiei.
De acolea, forța, care, pană aici, a guvernat exclu
fara numai daca vre o împrejurare, părută cu neputință
siv omenirea noastră, vine să se unească, încet-incet,
la intaea vedere nu va interveni ca să salveze omenirea
cu
știința reală, și, din această unire va naște, necesar,
Intradevar, l.i ce-ar sluji, afară de această împre
jurare, de care vom vorbi numai de cît, la ce ar sluji într’o pai te oare-care a globului, o autocrație destul
de puternică, nu pentru a lumina generațiea contim
descoperirea realitaței sancțiunei eterne, de-un inporană. ceea-ce ie cu neputință, ci destul de puternică
d’j1-*’- Chiar C1, d®mons^rarea acestei realități ar fi de a lua asupră-și educațiea și instrucțiea generației
vădita ca soarele? Soarele ie vădit oare pentru orbi?
născînde, neorbită încă intelectualicește de copleșirea
Și, generațiea actuală nu-I oare intelectualicește. oarbă? prejudecăților, pentru a-i insufla adevărul prin edu
A.narhiea, ce-i drept, mieșurează sau smulge perdeaua cație, pentru a-i vădi realitatea prin instrucție, pentru
orbirei intelectuale. Dar, dacă numai o operație ie de a asigura generalizarea educației și instrucției, gene
ajuns, și trebuie chiar să fie de ajuns, pentru a tă rațiilor viitoare, și, mai cu seamă, pentru a pune sta
mădui orbirea corporală, nu-i tot așa cu orbirea in vilă generației contimporane și a împiedica ca inepțiea,
telectuală. Aici trebuie un număr nedeterminat de ope ca tîtnpenien iei să poată pune stavilă întemeereî feri
rații, și, fără împrejurarea în chestie, numărul opera cire! omnnești. Cu chipul acesta, fericirea care va izvorî
țiilor necesare ar duce omenirea la moarte, înainte din întronarea adevărului în aceea pnrte a globului,
de-a fi putut ajunge să se vindece.
se va răspîndi, nu ca picătura de untdelemn, ci, cu
leată, generație viitoare, amintește-ți numai vre-o repegiunea fulgerului.
cîte-va din greutățile ce se opun la reușita operației.
X
Mai intui, pentru ca să nu fie de loc anarhică, deNu ie numai prejudecata antropornofismului, care se
monstrațiea trebuie sa fie universal admisă. Pentru a opune la întronarea adevărului, chiar individual desco
fi universal admisă; demonstrațiea trebuie să fie rațio- perit, și tu îți vei da samă, generație viitoare. Mai sînt o
nalicește de netăgăduit, adică cu adevărat științifică. O mulțime de prejudecăți, cari se opun la aceasta, aproape
demonstrație, cu adevărat științifică, nu se poate să fie tot cu aceea-și putere. Cînd vei fi ieșit din eternitate,
înțeleasă de cît de niște adevărați învăț iți.
descopere, generațiilor viitoare, cum chiar aceste preDemonstrațiea științifica
a realitaței sancțiunei
extra- judecăți au ținut lumea în iadul ignoranței, cu tot a„ .
.
vitale, independentă
1
:a de
ele ori-ce
on-ce antropomorfism,
antropomorfism, ---nu ponte
’devărul individual descoperit. Cit mă privește pe mine,
fi, deci, universal admisă,
' învățațî, voifi presupune, că poți să mă inspiri, că scriu după
admisa, de cît
cit de adevăi
adevărați
și noi văzurăm, cum-că
im-că generațiea actuală ie universal dictarea ta, că așa zisiî savanți mă vor ceti, că păignorantă. Nu-Î cum-va
oare acolea un cerc vițios, cețoasa loi vanitate îi va împiedica de ase folosi de
um-va oare^aeolea
care-i aproape cu neputință de nimicit, și generațiea ceea-ce-mi fi vei dictat tu, și că, în îața dreptâței eterne,
actuală, nu-i oare îea cu mult mai vrednică de. plîns iei vor avea răspunderea, a ceea-ce libertatea lor ii va
de cît de disprețuit?
fi oprit să admită, răspunderea relelor ce le vor fi cășunat.
Și nu ar fi numai atîta destul, de-a face să se adopte,
Să mergem iute.
în totalitate, de-o generație, realitatea demonstrărei.
XI
Ar mai trebui, ca generațiile viitoare, să fie ferite de
După prejudecata antropomorfismului și prejudecata
ignoranță, să nu mai poată să cadă în greșală nici panteismului, cari, față de judecata, sînt una și ace
cînd, și scoarța de prejudecăți să fie cu totul și pentru ea-și prejudecată, prejudecata care se împotrivește mai
totdeauna smulsă din sinul omenire!.
mult la întronarea adevărului chiar individual descope
Ținta aceasta, generație viitoare, desigur ai fi cre rit, ie aceea a unei amintiri ce ar lega vieața actuală
zut-o cu neputință de atins, de n’ai și fi depășit-o tu. cu vieața viitoare.
Dacă, precum susțin antropomorfiștii, sufletele sînt
IX
Din pricină că nu ie cu putință să însuflețimi lumea create, iele-s mașini, sînt materie, ca tot cuprinsul crealîngezeala .morală, țiunei, nu sînt. nemuritoare și libere-de cîtîn fața creactuală, spre a o fface
,,'’“ să
'*•“ ieasă din Knn.an.ooia
-----------------în care o dreaptă ispășire a cufundat
omenirea
noastră dinței. Așa-că, rațional, a crea libertate, a crea ne
pană a-zi, spune, generație viitoare, spune fericitelor murire, imortalitate, ie acela-șî lucru, ca a crea un
generații cari te vor urma, spune-le, fiind-ca noi nu baston care să n’aibă de cît un capăt. De unde, raloichc chiar
vuxax uuv^u^-...
_______
am. nutea
înțelege,
dacă
tu ue-ai
putea-o
destui- țional, nici o vieață viitoare,~ după antrepomorifism.
r
\
3
________ i
•
—
în * ochii
ignoran- Și, nefiind vieață viitoare, nici amintire după moarte.
nuij prin ce împrejurare,
~fmiraculoasă
------- —
Dacă, după cum susțin panteiștii, sufletele, sînt reței, înse neapărată, de ^nî-r.is+i.vn+
neînlăturat, -fn+s
față rit»
de varîTnîna
vecinica
:iune, față
fată de
de eterna
eterna dreptate,
dreptate, prin
prin ce
ce împrejurare
împrejurare zultatul organismului, sufletele și corpurile sîntjeararațiune,
scăpat
starea de ignoranță, de și muritoare De unde nici o.vieața ™fcoa™’ *“Pa Pan'
aî scăpat tu, a-i __."
v ‘ de J
._rea animalică?. Spune-o, ie de nevoe. Tu, și feri- teiști. Șl nefiind vieața viitoare, nici amintire dup.
starea animalică? Spune-o, ie de
.
ceri te vor urmii,
urm», yțj_
citele generații cari
veți ^ebu^s^deplfatrebui să deplin- moarte.
geți pe strămoșii voștri ignoranți, dar să-i disprețuiți,
independent de corpuri, iele sînt. individuale, eterne,
nici o dată.
*
. „ .
Demonstrarea realitaței eternei sancțiuni, indepen nemateriale. Dacă-s nemateriale, sînt simple, fără în
dentă de antropomorfism, fiind descoperită de-un in sușiri. Dacă-s simple, fără însușiri, nu pot, fiind izolate,
divid, ie cu neputință, ca sancțiunea aceasta, sa fie în nici să se modifice, nici să fie modificate.
Dacă, izolate, nu pot nici să se modifice, nici
tronată socialminte, în afară de împrejurarea, m apa
rență miraculoasă, de care am vorbit. Dar, din pricina fie modificate, iele nu pot, nici gîndi, nici să-și aducă
aminte, nici să voeascâ, nici să lucreze: cugetarea,
nedistructibilităței presei, ieste cu neputința, leara-și,
memoriea, voința și acțiunea, fiind, sau modificări, din
această descoperire
• _
______ iilnV
CIL C&KC
^v?;S3;?X5aVnceput foarte inert, ea picătura de organismul ie- unit, sau modificări din partea sufletu
untdelemn pe o bucată de hirtie, după aceea cu atita lui asupra organismului cu care sufletul ie unit.
șTîaștssSffîăs:;;-
,
•
,
<
|
i
�124
f
REVISTA IDEEI
Așa dar, în toate cazurile cu putință,^ și
e
rațiune, nici o amintire după moarte, nici o tfuim >re
după despărțirea sufletului de organism, nici o amin
tire după încetarea personalităței timporale pun esențiv
In ultimă analiză, credința în antropomorfism, nu-i
de cît credința într’o altă vieața, credința impusa de
necesitatea socială, prin mijlocul unei oarbe credinți,
întru cît cunoaștere.. realitSței altor vreți nu ponte
si nu tiebuie să fie impusă de Știința.^ ~
■ CrM.ta în mai multe vieți, implica inse
într’o amintire, care ar lega intre iele aceste difeiite
vieți. Ie vădit, netăgăduit pentru on-ce credința.
Aceasta ie, pentru ori-ce antropornorfist origina
primitivă si necesară a acestei prejudecăți. Ie vădit,
cum-că știința reală, și mai ales, fiind-ca întronarea
iei a devenit necesară, sub pedeapsa de moarte so
cială, singură poate, să dovedească, atât realitatea altor
vieți, cît "si absurditatea și inutilitatea unei amintiri
ce ar lega diferitele vieți între iele.
.Această prejudecată mai are în sprijinul iei o cauză
secundară, deși nu absolut necesară.
Ori-ce credință, impusă ca bază a ordine.!, trebuie
să oprească examenul, cercetarea, sub pedeapsă de
moarte socială. lear această oprire, necesitează supu
nerea cea mai desăvîrșita sub jugul unui sacerdoțiu,
tâhnaciu al revelare! și mijlocitor între omenire și
dumnezeire.
Pentru a supune masele, acestui jug, nici un mijloc
n’a putut fi atît de puternic, ca credința într’o vieață vii
toare, care ar păstra amintirea vieței prezente, vieață vi
itoare, pururea fericită sau nefericită, precum va fi
rînduit sacerdoțiul, după supunerea la preceptele lui,
supunere, de care morțiî i or fi dat dovadă în vieață,
sau, după ispășirea pe care, cei ce iubesc pe morți,
vor face-o, în locul lipsei lor de supunere, prin o
supunere deplina.
Ie vădit, că această măsură de ordine, o amintire,
care să lege vieata aceasta trecătoare cu vieața eternă,
trebuea să fie întrebuințată, de ori-ce. sacerdoțiu. Apoi,
fîind-că în epoca de ignoranță, credința religioasă ie
necesară pentru conservarea vieței omenești de pe glob,
și fîind-că un sacerdoțiu ie necesar, pentru păstrarea
ori-cărei credințe religioase, născocirea unei amintiri,
care să lege vieața prezentă cu cea eternă trebuieă să
fie întrebuințată pentru conservarea credinței. Pre
judecata acestei amintiri așa a și fost întrebuințată,
de la începutul omenire!, fără nici o escepție.
_ Acuma, să vedem neajunsurile științe! reale, care în
lătura prejudecata necesităței unei amintiri ce ar lega
diferitele vieți între iele. întru cît această știință nu-i
de cît individual stăpînită, întru cît nu-i, nici de cum,
chiar iea, socialminte și științificește întronată.
Dovedirea neexistenței unei amintiri după moarte,
înlătură antropomorfismul. Antropomorfismul înse ie
singura bază cu putință a moralei, întru cît nu-i, nici
de cum, chiar iei, socialminte și științificește înlăturat.
Ieată un nou cerc vițios.
Cu chipul acesta, știința reală, adevărul descoperit
și stăpînit individual, trebuie să fie socialminte alun
gat de prejudecată, întru cît necesitatea socială, de
a întrona acest; adevăr, nu există, întru cît această
necesitate nu ie recunoscută socialminte, intru cît
împrejurarea, enunțată mai sus, miraculoasă în apa
rență, nu va fi făcut cu putință această întronare.
leată, cum prejudecata necesităței unei amintiri după
moarte, pentru ca alte vieți să poată exista, se opune,
la antropomorfîșri, la întronarea adevărului, chiar
individual descoperit.
’
Cit despre panteiști, tăgăduitori a! ori-cărei alte
vieți, nu pot avea prejudecata amintire! după moarte.
Dar au și iei prejudecata necesităței acestei amintiri^
REVIST/X 1DEFJ
pentru ca demonstrarea realităței altor vieți să
socialminte utilă.
Intr’adevăr, panteiști!, cari se laudă că raționeajță
panteiști!, cari n’au credință religioasă, întocmii! ca Ca/
bonarii cari nu credință religioasă, panteiști!, CflJ
sînt materialist! numai fiind-că zisa știință îe. maț.
rialistă, în sfîrșit acei cari sînt materiaiiștl orînd-ni
vrînd, precum nu se feresc a o spune, vă zic: «Ce
folosește sancțiunea voastră extra-vitală, într’o vieață
posterioară, dară nu avem amintirea de-a fi meritat
sau nu, într’o vieață anterioară. Și ce ne folosește iea
în vieața actuală și cît se atinge de vieața anterioară’
dacă n’avem amintirea de a fi meritat sau nu în vieața
aceasta anterioară'» ?
Așa-că, prejudecata necesităței unei amintiri, ce. ar
legaviețele între iele, îi împiedică de a studiea și
înțelege realitatea eternei sancțiuni, fără o legătură
de amintire de la o vieață la alta. Apoi, supunînd
admiterea eternei sancțiuni, admitere! prealabile a unei
amintiri ce ar lega vieței* între iele, privesc sancți
unea religioasă, numită științifică, ca nefiind științifică
de loc, ci numai ipotetică, precum a fost sancțiunea
antropomorfică. După care, socotindu-se logicieni mari,
spun: vom rămînea malerialiștt, vrîud-novriiid.
Și ieată cum, prejudecata necesităței unei amintiri
după moarte, pentru ca alte vieți să poată exiști, se.
opune, la panteiști, la întronarea adevărului, chiar
individual descoperit.
Și, fiind-că atîta timp cît știința reală nu va fi în
tronată. nu-s cu putință de cît antropornorfist! și pan
teiști, ieată cum prejudecata necesităței unei amintiri
după moarte, pentru ca alte vieți să poată exista, se
opune, pretutindeni, la întronarea adevărului chiar in
dividual descoperit.
Dacă, independent de prejudecata în chestie, acești
domni ar fi binevoit să studieze realitatea sancțiune!
religioase, științificește demonstrată, ar fi recunoscut:
1. Că, sufletele fiind individuale, eterne, nemateriale,
ori-ce amintire aparține organismt lui și dispare cii iei.
2. Că, față de rațiune, sufletele trebuesc, științifi
cește, să fie demonstrate individuale, eterne, nema
teriale, pentru ca libertatea persoanelor să poată exis
ta, pentru ca chiar libertatea aceasta să nu fie de
loc numai iluzorie, automatică.
3. Că, abstracție făcînd de-o persoană sau alta, li
bertatea, eterna libertate, eternă ca și
fz sufletele nu ie
altă ce-va de cît eterna rațiune.
4. Că, rațiunea eterna, nu-i alta de cît eterna dreptate.
5. Că, eterna dreptate, avînd o existență reală și
demonstrată, acțiunile reale, acțiunile neiluzorii, neautomatice, sînt necesar răsplătite sau pedepsite, după
cum iele vor fi fost făptuite, potrivit său nepotrivit
cu judecata, cu conștiința făptuitorului.
Realitatea acestei ordine morale, demonstrată de
rațiune, libertatea, ca trebuind să fie necesar așa și
nu alt-feliu, ie nemăsurat maî lesne de înțeles, ca
necesară, de cît ordinea fiizică, care există dintr’o
necesitate, care ar putea să fie alta, care ie, poate,
pentru alte lumi, alta, pe cînd ordinea morală ie ne
cesar aceea-și, pentru toate lumile cu putință.
6. Că, acțiunile ce nu vor fi fost răsplătite sau pedep
site de loc în vieața actuală, vor fi, și iele, necesar,
într’o vieață viitoare, vieața sufletelor 'fiind eternă^
Realitatea ’acestei ordine morale, demonstrată de
rațiune, libertatea, ca trebuind să fie necesar așa și nu
alt-feliu, ie nemăsura tmaî lesne de înțeles, ca necesar»»
de cît ordinea fizică, care există dintr’o necesitate, care ar
putea să fie alta, care ie, poate, pentru alte lumi,
alta, pe cînd ordinea morală, ie necesar aceea-și, pen'
tru toate «lumile» cu putință.
7. Că, bunurile sau relele îndurate și meritate sau
>
125
tinse! rațiuni, statornicire care ar fi dus omenirea la
rioare: vieața sufletelor fiind eternă.
V
fc
moarte, tot! legiuitorii, cari s’au dat de revelatori ai
Realitatea acestei ordine morale, demonstrată de ra- lege! și menținători ai omenire!, pentru a opune aces
țiUIie>Ctt fcrebuind să fie necesar așa și nu tei statorniciri, au trebuit iei să supue rațiunea cre
alt-fehu, ie nemăsurat maî lesne de înțeles, ca nece dinței, și trebuie să mențină această supunere, cît se
sară, de cit ordinea fizică, care există dintr’o nece va putea maî mult.
Așa-că, revelațiile, neputînd spune: A'miho! omul le
sitate, care ar putea șă fie alta, care ie, poate, pentru
alte lumi, alta, pe cind ordinea morală, îe necesar sensibil, ceea-ce, fură altă dovadă, afară de simpla afirmare,
ar fi părut absurd, iele au spus: Numai omul
aceea-și, pentru toate «lumile», cu putință.
8. Cu, ast-feliîi, și în ce privește folosul social al are suflet, ceea-ce !e acela-și lucru față de rațiune, dar
nu-i acela-și lucru pentru credința supusă rațiune!, și
sancțiunei, amintirile de la o vieață la alta sînt cu ceea-ce, cu toate acestea, înlătură afirmarea ce-arduce
desăvirșire nefolositoare, știința reală demonstrînd. că
la moartea socială: Omul are tot atîta suflet ca și ani
sufletele sînt eterne după cum ie și dreptatea.
malul, animalul n’are mai puțin suflet de ctt omul.
Realitatea acestei ordine morale, demonstrată de
Cîtă vreme afirmarea: Numai omul are suflet, poate
rațiune, libertatea, ca trebuind să fie necesar așa și să rămînă socialminte netăgăduită, prin putința de a
nu alt-feliu, îe nemăsurat mai lesne de înțeles, ca ne se împiedica socialminte examenul, ordinea, vieața so
cesară, de cît ordinea fizică, care există dintr’o nece cială poate exista. Inse, îndată ce rațiunea, prin ne
sitate, care ar putea să fie alta, care ie, poate, pentru putința de a împiedica socialminte examenul, poate
alte lumi, alta, pe cînd ordinea morală, ie necesar sfărâma jugul credinței, fără a sfărîma jugul ignoran
aceea-și, pentru toate lumile cu putință.
ței, afirmarea: Omul are tot atîta suflet ca și animalul,
9. Că, admiterea acestor amintiri, cari ar lega vie- își căpătă toată puterea, și, societatea merge la moarte,
țele între iele, ar fi, chiar în fața examenului” vătă dacă această afirmare, din partea ignoranței, nu poate
mătoare existenței ordine!, mărginind numărul viețe- minte înlăturată.
lor numai la două. Vieața actuală s’ar trage, atunci,
Pentru ca această afirmare din partea ignoranței să
sau dintr’o creație antropomorfică, sau una panteistă, poată fi socialminte înlăturată, nu-i de ajuns ca fulșitatea
fiind-că noi nu avem nici o amintire de vre-o vieață iei să fie individual și științific demonstrată. Afirmai ea,
anterioară. Atuncea, vieața eternă va avea neapărat ex nihilo nihil, ie științificește și individual netăgă
nevoe de-un paradis, etern și stupid, ca un adaos la duită, de la origina omenire!, și nici o dată, până acum,
un infern etern și groaznic.
n’a fost adoptată, socialminte. Ar fi trebuit, cu toate
Și, acești domni, nu ar mai zice, cu atîta stupidi acestea, ca iea să înlăture ori-ce antropomorfism, dacă
tate și încăpațînare: Vom rămîne matcrialișt'l, vrînd- incontestabihtatea științifică, expusă individual, ar
nevrînd.
fi fost de-ajuns, în privința aceasta. Asta se înțelege,
de alt-feliu, pentru epoca posibilitate! de a împiedica
XII
Din miile de prejudecăți, chiar individual descope examenul și cea de ignoranță socială, cînd necesitatea
socială silește ca această afirmare să fie respinsa. Dar
rite, cari se opun la întronarea adevărului, una din
iea n’a înlăturat antropomorfismul, chiar după incomcele mai însemnate ie credința în sensibilitatea reală
presibilita! ea examenului. S’ar putea zice chiar, că s’a
a animalelor.
întîmplat din potrivă. Intr’adevăr, chiar acu! cari, mai
Să desvoltăm această afirmare. Omul se simte per
înainte, nu credeau în antropomorfism, și cari, une-ori,
sonal. De prisos să o mai repetăm. Personalitatea sa îndrăzneau a o spune chiar înaintea inchizitorilor, ai-i esența. Esența personalităței sale ie deci sensi cuina se prefac că cred, cu toate că de prisos, ne
bilitatea.
greșit față de incompersibilitatea examenului. Dar, îe!
Omul neștiutor, ignorant, personalizazătot ce are apa. ,
t----- ' o x -'.* x
x j „ “ ;
își închipuesc că trebuie, în interesul omenirei, să se
r?;a.deTm>1S-f-re sP°nt,a.na>
ce are “par-ntA“,?„V n.in prefacă, că cred. Așa-că, dacă închizițiea ar putea 11
bihtate. Iei își personabzaza femeea, copiii. Apoi, pun }-est.abihtă ,arfi întiebuințată, desigur, cu mai multă furie
analogie, personnlizază, maimuța, cinele, calul. In urma,
c-tra anteistî
cit de cătră antropomorfiști. Pancu cîtise desvoltă inteligența, in mijlocul ignoranței,
Qr ^.ea s’a fie> chîar) ca în Chinaj singuri închicu atît mai mult senea continua de sensibilitate n aAtuncea ca îu China, ie! n’ar cruța de loc pe
pare ca universală, de netăgăduit, reala.
san-benitos. Ce tribunal de inchizitori ar fi, Doamne, o
Această confundare a analogiilor cu identitățile, aca(Jemie de tiuite raoraie și politice. Ar fi un adeaceastă confundare a aparențelor cu realitatea, ie ceeatribunai je rituri, un tribunal chinez. Cît despre
ce constitue ignoranța ispășitoare, in care omenirea autroponiurfis(ii de bună credință, iei nu-s atît de cruzi,
noastră a suferit, de la origina-i pe glob.^ _
Ieî . . închipuesc, căie de-ajuns ca cine-va să studieze
Acuma, sensibilitatea, baza personalităței, ie sulie- anțropomorfismul, pentru a fi convins de realitatea lui.
tul: numele de suflet fiind dat la ceea-ce sufere și Vorbind de D-zeui personal, iei spun, din toată inima,
se bucură.
.
, cind spun: O semi-.știință duce la ateism, știința deAșa-că, și față de rațiune, sen rn de sensibilitate tuna
. duce
D.zeu> In privința aceasta, panteiști! sînt
continuă și universală, totul are un suflet, he-care sumaț instruiri. Așa-că, dacă ar avea iei puterea,
flet ie un’produs o emanare din sensibilitatea uniarde
.
luubr; neciediDțeî. Afară de fanatici,.
versală, din sufletul universal. Deci sensibilitatea i«- -eî tiu cutoțiî ca 0 religie ie necesară, cel puțin pentru
inerentă organismului, deci, sufletul ie ineren org - pOpOr după cum zic. Așa-că, după iei, cu cît o religie
nismului, deci, după moartea organismului, nu mai ie £
absurafu Cu atît ie. mai bună. Căci, zic ieară-și;
suflet, dec!, post mortem, nihil: după moarte, nimic.
cum-va religiea ar fi rațională, științifica, poCeea-ce însemnează : Omul are lot atîta suflet ca și an putea.o înțelege, nici adopta. Apucați-vă
malul: animalul nu are mai puțin suflet de cit omui. d
sâ ex nețîf
untroponiorfîștilor, fie panteiștilor,
Ieată ce, nătăgăduit, spune rațiunea, întru cit tgnorațională| științifică. înainte de a-i putea face
f anța, privitoare la deosebirea dintre analogii și iaenpărereIl) ÎQ deobște veți fi fluerați.
tități, între sensibilitatea aparentă și cea rea a, n
nefericire pentru prezept, și din fericire pen““ase opune acestei—ieiri din partea pre- tru v.itor, frigarea inclusei a deven.t tot atît de
I
i
�f 126
revista ideei
REVISTA IDEEI
neputîncioasă, după cum 1trebuie să fie pentru generațiea de a-zî demonstrarea științifică, individual demonstrată și părăsită sie-șî, desprej nesensibilitatea reală a animalelor. Așa-că, .,i
și necesar, afirmarea :
animalul, sau animalul
Omul are tot atita suflet ca și an::.,
n’tire mai puțin suflet de cil omul, capătă forță, vi]u :moarte,
dacă n’ar
goare. și societatea ar mergeî la
_
putea fi scăpată de o autocrație a forței, unită cu știința.
XIII
Prejudecata antropomorfismului ie că .‘judecata reală,
judecata neiluzorie, neautomatic’, libertatea neiluzorie, neautomatică, ceea-ce- le tot una, poate să existe,
fără ca sufletele să fie individuale, eterne, nematenale.
Prejudecata panteismului ie că : judecata reală, ju
decata neiluzorie, neaulomatică, libertatea neiluzorie^
neautomatică, ceea-ce 7e tof una, poate să existe, fără
cu sufletele să fie individuale, eterne, nemateriale.
Antropomorfismul și panteismul, față de rațiune,
ie nevoe de repetat necontenit, sînt una șl aeeoa-și
doctrină.
Ie vădit, că aceste două doctrine, cari nu tac de
cît una, trebuie să se opună de- o potrivă la întronarea
științei reale, care trebuie să le înlăture pe amindouă.
Antropomorfismul zice: D-zeu ie ființa ființelor, crea
torul tuturor lucrurilor. Omul a fost creat inteligent
șiliber, di pâ chipul și asemănarea creatorului său. Ceea
ce-i un mister: inteligența, libertatea, se pun, fură
a se proba.
Panteismul zice : Natura, materiea, ie ființa ființe
lor, creatoarea tuturor lucrurilor. Omul a fost creat in
teligent și liber, după chipul și asemănarea creatoarei
sale. Ceea ce i un mister : inteligența, libertatea, se
pun, i'ără a se proba.
înlăturați, socii’.lmlnte, prejudecata credinței în
sensibilitatea reală a animalelor : antropomorfismul și
panteismul vor fi de o potrivă înlăturate : inteligența,
libertatea, vor fi demonstrate că există în realitate, și
orî-ce misticism va înceta de a fi necesar.
Dar, pentru-ca prejudecata credinței în sensibilita
tea reală a animalelor, să poată fi socialminte înlă
turată și să nu mai poată avea loc, trebuie nu numai
ca adevărul, contrar acestei prejudecăți, să fie șdințificește descoperit de-un individ, mai trebuie, să fie
socialminte verificat, socialminte adoptat și întronat
socialminte, pentru ca prejudecata contrară să nu mai
poată avea loc nici o dată. Dar, cum ar putea să se
întîmp'.p una ca asta, cînd toți indivizii, fără excepție,
zicînd așa, se opun, prin o prejudecată oare-care, ca
adevărul să fie socialminte verificat, socialminte adop
tat, socialminte întronat. Nu pare lucrul acesta cu
totul cu neputință? Și n’ar fi oare așa, fără împreju
rarea, în aparență miraculoasă, a unei autocrații a
forței, unită cu știința.
X!V
Una din prejudecățile, cari se opun mai mult la ve
rificarea, la adoptarea și întronarea adevărului, chiar
individual descoperit, ie aceasta : că pururea vor fi să
raci, că pauperismul ie inerent omenirei, că nimenea,
fără nici o excepție, nu poate fi scutit de Tel, să fie,
necesar, mai mult sau mai puțin bogat, prin simplul
fapt, c-ar lace parte diutr’o omenire din care ignoranța
ar fi înlăturata.
De unde vine și cum se opune această prejudecată
la întronarea adevărului, chiar individual descoperit?
Cită vreme ignoranța asupra realităței etemei
sancțiuni nu ie cu totul înlăturată, necesitatea socială
întronează antropomorfismul, pentru ca omenirea sa
nu he cu totul nimicită de cătră panteism.
Acuma, domniea socială a antropomorfismului necesiteaza împiedicarea examenului: împiedicarea exa
menului necesitează existența pauperismului: existenta
pauperismului nocesiteuzâ înstrăinarea solului ]a
divizi: înstrănarea solului la indivizi necesitează
dominarea celor puternici, posesori ai solului sau aî
capitalului ce reprezintă solul, dominarea asupra celor
slabi, lipsiți de pătnînt sau de capitalul ce reprezintă
solul,- și, de vreme ce dominarea celor puternici, po.
sesori ai materiei, asupra celor slabi, ce n’au de cit
inteligența, ie stabilită, pauperismul apare ca inerent
omenirei
Și, pauperismul, intr’adevăr, ie inerent omenirei, în
tru cît necesitatea socială nu obligă de loc a-1 înia.
tura, sub pedeapsă de moartea omenirei.
Dar cum ar recunoaște întreaga omenire necesitatea de
a înlătura pauperismul, sub pedeapsă de moartea ome
nire!, cînd omenirea întreagă îșl închipue, că a voi
înlăturarea pauperismului, ie a voi moartea omenirei?
leată origina acestei prejudecăți, ieată puterea re
zistenței sale.
Acum, această prejudecată se opune la întronarea
adevărului chiar individual descoperit, din două însemnate puncte de vedere.
Mai întâi, pentru a se întrona adevărul, prin înlă
turarea pauperismului, ar trebui să se cunoască pri
cina pauperismului, care ie ignoranța omenească asupra
realităței sancțiune! eterne, independentă de orî-ce
antropomorfism și de orî-ce panteism.
Inse, prin acest mijloc omenirea ie atît de puțin în
stare să întroneze adevărul, chiar individual desco
perit, în cît iea privește aceasta eternă sancțiune, ca
absolut chimerică. Așa-că i-i tot atit de cu neputința
a voi să verifice, să adopteze, să întroneze, un adevăr,
care, pentru iea, ie o absurditate.
Apoi, pentru a voi înlăturarea pauperismului, ar tre
bui cunoscute mijloacele materiale.
Ei bine, aceste mijloace sînt: intrarea în proprie
tatea colectivă, a pămiaturilor și capitalurilor dobîndite de cătră generațiile trecute. Inse, întreaga ome
nire privește aceste mijloace, nu ca trebuind să în
lăture pauperismul, ci ca tinzînd să nimicească întreaga
omenire.
Prejudecata, că pururea vor fi săraci, se va opune
deci, în chipul cel mai absolut, la întronarea adevă
rului, chiar individual descoperit, fără împrejurarea,
într’adevăr miraculoasă, a unei autocrații, care să
unească știința cu forța.
XV
Credința, că pauperismul ie absolut inerent omeni
rei, Ie obirșiea altor prejudecăți, cari se opun, cu tot
atîta tărie, la întronarea adevărului, chiar individual
descoperit.
Prejudecata, că proprietarii, fie ai solului fie ai
capitalului, trebuesc totdeauna să poată să-și asocieze
proprietățile, și că aceste asocieri, sînt totdeauna utile
existenței ordine!, vieței sociale, prejudecata aceasta
ie uua din cele mai înrădăcinate și cele mai grele de
distrus, mult mai grele, poate, de cît toate celelalte
prejudecăți.
Asociarea numai a proprietăților individuale și fon
dare, asociare cu putință numai atunci, cînd aceste
proprietăți sînt declarate neîn'itrăinabile, neîmpărțibile și trecute prin moștenire, în ordinea celui dintâi
născut, constitue feodalitatea nobiliară. Această spe
cie de asociare, a proprietăților individuale, ie uțiln
existenței ordinei, cîtă vreme examenul poate fi socialminte împiedicat, și ie utilă existenței ordinei, pen
tru-că face ca pauperismul să fie inerent omenirei*
Așa-că, proprietarii individuali ai solului, domină și
asupra proprietarilor de capitaluri și asupra proletari
lor, mai mult sau mai puțin lipsiți de proprietate.
)1
I
,
Cînd, în urmă, examenul devine liber, dominarea nujnai a proprietarilor individuali ai solului se pierde cu
dreptul celui dintăi născut, solul și capitalul nu
mai fac de cît unul și acelaș feliu de proprietate, în
ce privește dreptul. Și, dominarea numai a proprie
tarilor individuali ai solului, asupra proprietarilor in
dividuali ai capitalurilor și asupra proletarilor, mai
mult sau mai puții* lipsiți de ori-ce proprietate, de
vine, dominarea proprietarilor individuali aî capita
lurilor, asupra proletarilor mai mult sau mai puțin
lipsiți de proprietate. Intr’un cuvînt, dominarea so
lului se transformă în dominarea capitalului.
Asociarea, numai a proprietarilor individuali ai so
lului, transmițindu-și proprietatea aceasta în ordinea
primului născut, constitue dominațiea solului, iear
asociațiea proprietarilor individuali, fură deosebire de
sol sau capital, transmițindu-și proprietatea fură deose
bire de cel dintăi născut, constitue dominațiea ca
pitalului.
După cum, mai întăi asociațiea proprietarilor indivi
duali, oi pumîntului, ai feodalitățeî nobiliare, a fost
utilă, fiind-că asigura permanența pauperismului, ne
cesar existenței despotismului, după cum această spe
cie de asociare a fost opriră, în urma incompresibilităței examenului, tocmai pentru-că asigura, prea fă
țiș, vecinicirea pauperismului, devenit anarhic, tot
așa asociarea proprietarilor individuali de capitaluri
sau feodalitatea financiară, a fost folositoare, pentrucă masca dăinuirea, încă necesară, a pauperismului, tot
așa această specie de asociare va fi oprită, cînd masca
va fi smulsă, prin aceea-și incompresibilitate a exame
nului. Pentru-că, asociarea capitaliștilor sau dominarea
capitalului asigură sclăviea maselor sau vecinicirea pau
perismului, mult mai bine, de cum le asigura numai
dominarea solului.
Intr’adevăr, numai sub dominarea solului, cît se
atinge de îngrijirea săracilor, iera rivalitate, între sacerdoțiu, reprezentantul spiritual, feodalitatea nobiliară, care reprezenta timporalul, și Mammon, repre
zentantul uzurei și eamătei : iera întrecere. Dar, între
cele două specii de dominație, a solului și a capita
lului, ie o deosebire, zicînd așa, nemărginită. Sub dominarea capitalului, Mammon nu mai are rivali, și
proletarii sînt exploatați pănă la cele din urmă mar
gini cu putință.
Și nu numai în punctul acesta se mărginește
i “ J
deo- -----maselor
1—
sebirea. Sub dominațiea solului, exploatarea
sau pauperismul, ie de nevoe pentru existența ordinei,
a vieței sociale. Sub dominațiea capitalului, din con
tra, exploatarea maselor sau pauperismul, ie un isvor
nesecat de revoluții. Ast-feliu, dominarea solului, păs
trează vieața omenirei în tot cuprinsul epocei cînd
îera cu putință de a se comprima examenul, pe cînd,
dominarea capitalului ar duce omenirea la moarte,
dacă această dominare n’ar putea fi înlăturată, p *iu
nimicirea ori-cărei posibilități de asociare de capitaluri individuale, după cum ori-ce posibilitate de aso
ciare numai între proprietarii individuali ai solului, a
trebuit să fie înlăturată, pentru ca dominarea solului,
devenită prea pe față anarhică, să nu'mai fie cu putință.
Ast-feliii, dominarea solului, din capul locului, ie
necesară, din pricina ignoranței sociale, iear domina
ta capitalului devine necesară, pentru-că, dominarea
solului nu mai poate păstra ordinea, și ignoranța so
cială nu ie încă înlătur >tă, ceea-ce ar fi necesar, pentju ca inteligența tuturor să poată domina matenea.
^-Șa-că, dominarea capitalului asupra inteligenței, do
minarea proprietarilor particulari ai materiei asupra
lnteligenței în general, cere înlăturarea feodalitățeî
Mobiliare, după cum dominarea inteligenței asupra ma-
127
teriei, dominarea tuturor asupra materiei, va cere,
înlăturarea feodalitățeî financiare, care constă în aso
cierea capitaliștilor.
Dar apucați-vă d? vorbiți de necesitatea, sub pe
deapsă de moartea omenirei, de a se împiedica asociarea capitalurilor individuale, după cum a fost nevoe
de a se împiedica restabilirea dreptului cehă dintâi
născut, pentru a se împiedica restabilirea asociere!
proprietarilor individuali de pămint numai, apucați-vă
de vorbiți de ereziea aceasta în potriva ortodoxiei
dominărei proprietarilor individuali ai materiei, și veți
fi duși la balamuc, dacă nu veți fi dați pe mîna călăilor.
Dar de ce oare omenirea întreagă are atîta groază,
și de nimicirea feodalitățeî nobiliare, pretutindeni unde
aceasta mai ființază, și de nimicirea feodalităței finan
ciare, pretutindeni unde aceasta a înlocuit feodalitatea
nobiliara ? Adică, de ce oare are atita groaza de în
lăturarea ori-cărei asocieri de proprietăți individuale ?
Omenirea are atîta groază de asta, din pricină că
empirismul, sau un raționament de care ignoranța nu-șî
poate da limpede nici o samă, raționament, pe care
filosofii, misticii, l-au numit intuiție, face să se între
vadă, cum-câ înlăturarea feodalitățeî însamnă înlătu
rarea despotismului, cum-câ înlăturarea despotismului
duce necesar la revoluție, isvorul morț^i omenirei,
întru cît ignoranța asupra realităței libertăței. nu va
fi înlăturată, din pricină că empirismul face să se în
trevadă, de-asenienea, cum-câ nimicirea feodalitățeî financiare,
nnnr.înrPj cu toate că această feodalitate ie un isvor
esențial de anarhie, trebuind să ducă omenirea la
moarte, omenirea ar fi dusă și mai repede la moarte,
dacă societatea ar pretinde sâ stabilească dominarea
inteligenței tuturora asupra materiei, înainte ca igno
ranța tuturor să poată fi sorialmuitr înlăturată.
Cu alte cuvinte, din pricină că empirismul face să
se întrevadă, că, dacă dominarea proprietarilor indi
viduali ai solului, asupra proprietarilor de capita
luri în particular, și asupra inteligenței tuturora în
general, a fost necesarii, din pricina ignoranței sociale
asupra realităței unei sancțiuni superioare forței și
independentă de orî-ce antropomorfism, și, că, dacă
această dominare a solului asupra inteligenței tutu
rora n’a putut să fie înlăturată, de cît. prin incompresibilitatea examenului, întronînd dominarea proprieta
rilor materiei asupra inteligenței tuturora in general,
dominarea omului asupra materiei, dominarea tuturora,
excepție, asupra materiei, nu poate ti întemeeată
de cît prin înlăturarea însă-și a acestei ignoranțe so
ciale, asupra realităței unei sancțiuni superioara forței
și independentă de orî-ce antropomorfism. Până atunci,
dominarea proprietarilor individuali de capitaluri, domi
narea feodalitățeî financiare, dominarea capitalurilor
asociate asupra inteligenței tuturora, rămîne necesară,
cu toate că uuvo
duce uturuuca
omenirea la moarte, și această necesi......a se înlătura feodaliratea
tate implica, imposibilitatea
financiară, de a se împiedica asociarea capitalurilor
««»"«»«•••«
individuale.
leată ceeea ce face, empirismul, să întrevadă întreaga
omenire, și. ceea-ce o face, pe aceasta, să aibă în oroare,
ori-ce gîndire de a înlătura asociarea de capitaluri
individuale.
Pe de altă parte, am văzut, cu pentru a feri ome
nirea de moarte, împiedicarea asociere! capitalurilor
individuale, sau nimicirea feodalitățeî financiare, a
devenit și mai neapărată chiar de cît oprirea de a
asasina.
Necesitate și imposibilitate. leată situațiea în care
s’ar găsi omenirea, fără împrejurarea, în aparență mi
raculoasă, a unei autocrații, care să unească știința
cu foțța.
�REVISTA IDE El
1*28
XVI
O prejudecăți, care purcede ieară-și din credința, ca
pauperismul ie inerent, omenirii, ie aceea ce a, ea nea
parat, de ti lăsa pe suma familiilor, educațica, ins~ (■
țita, întreținerea copiilor, de la naștere ș< păna la
"’leVu'desăvîrșire vădit, că, această lăsare, ieste cu
totul necesară, întru cît pauperismul ie insn-și nece
sar existențe! omenire!. Dar ie de asemenea cu desavîrșire vădit, ca această lăsare, trebuie sa pncinueuscâ moartea omenire!, de vreme ce paupensmul tre
buie să fie înlăturat, sub pedeapsa de mooitea omenirei.
Apucnți-vu, usl-feliu, de vorbiți, mtregei omeniri,
de necesitatea, pentru societate, de a se îngriji de
copii, din vrîsta cea mai frageda, de a da tuturora,
și cu aceea-si îngrijire, educație, instrucție, locuința,
întreținere, de a desvolta la toți, și pururea cu aceen-și
grijă, corpul și inteligența, de-a-i înzestra pe toți, și
dr-o potrivă, la intrarea lor in societate, de a asigura
tuturora, fără cea mai mică abatere, și munca și li
bertate de muncă, fără ca, vre-o dată, cea mai mica pie
dică să li se pue în cale, în fine de a menține în în
destulare si bună stare, chiar pe acri, pe- cari, vre-o
nenorocire’ sau propnea lor nechibzumță, i-ar pune în
stare de a nu mai putea munci cu folos pentru sine.
Apucați-vă de spuneți asemenea vorbe. întreaga
omenire, vă va trimete la balamuc, dacă nu vă va
da pe mina călăilor.
Deci nu se poate, ea generațiea de a-zi să pontă
înlătura prejudecata aceasta. Și, cu toate astea, această
prejudecată, trebuie, necesar, să fie înlăturată, sub pe
deapsă de moartea omenire!.
Necesitate și imposibilitate. leată situațiea în care
s’ar găsi omenirea, fără împrejurarea, în aparență mi
raculoasă, a unei autocrații, care să unească știința
cu forța.
xvn
O prejudecată, și mai vădit absurdă, poate că, cel
puțin, tot atît de absurdă ca și cele precedente, poate
că înse mai grea de nimicit, ieste aceea, de-a crede,
nu numai că naționalitățile nu pot să fie nimicite, ci că,
naționalitățile, față de incomprcsibilitatea socială a exa
menului și față de ignoranța socială asupra altui drept
de cît ocel al forței, nu trebuiesc să fie nimicite de loc,
sub pedeapsă de moartea omenirei.
Cu toate astea, ie cu totul vădit, cu totul netăgăduit:
1. Că, față de împrejurările arătate mai sus, o na
ționalitate, față de ori care alta, nu-i alt-ceva de cît
0 agregație de indivizi, sub un drept particular, avînd,
exclusiv, drept sancțiune, propriea-i forță brutală.
2. Că, de vreme ce toate naționalitățile sînt în
contact neapărat, și sînt ast-feliu,’ necesar, față de incumpresibilitatea examenului, forța brutală,’în sinul
naționalităților, ie singura sancțiune posibilă a drep
tului, pururea față de ignoranța socială asupra realitâței unui alt drept de cir al forței.
3. Că. atita vreme cît forța brutală va fi singura
sancțiune posibilă a dreptului, în totalitatea naționa
lităților, forța brutală va fi de asemenea singura sanc
țiune posibilă a dreptului, in fie-care din iele.
4. Că, față de incompresibilitatea examenului, și de
contactul neapărat al naționalităților, forța brutală
trebuie să poată fi înlăturată, ca singura sancțiune
posibilă a dreptului, în omenirea întreagă, sub pe
deapsă pe moarte socială, în prăpastiea anarhiei.
5. Că, forța brutala, ca singura sancțiune posibilă
a dreptului, m omenirea întreagă, poate să fie înlă
turata numai prin întronarea, în omenirea întreagă,
singurei sancțiuni posibile, ca superioară forței bru> pnn întronarea sancțiune! religioase, științificește
demonstrată reală, sancțiune, a cărei realitate t
să fie mai întâi individual descoperită, apoi
PSe
sociulminte, după care, socialmihte adoptata
ati‘ i
nitar întronată.
l”Ua. '
6. Că, această întronare, necesară existenței 0>
rei, va nimici naționalitățile, cari nu-s de cît e .
siea drepturilor particulare, avînd necesar, f0Tt„
tală, drept, singura sancțiune posibilă.
v brU7. Ca, prin urmare, naționalitățile trebuiesc, nec
să fie nimicite, sau, ieară-și necesar, omenirea tr*?î>
să dispară de pe glob.
bie
Apucați-vă de vorbiți, acuma, omenirei întregi 1
pre necesitatea nimicire! naționalităților, sub ped^--'
, aPsi
de moartea omenirei. întreaga societate vă va trhnT
la balamuc, daca nu vă va da pe mîna călăilor. -te’
Ie dar cu neputință, ca generațiea de a-zi, $a’ po r
nimici naționalitățile. Și, cu toate astea, repet, Jaf
ualitățile, trebuiesc neapărat nimicite, sub pedean°*
de moartea omenirei.
P3tt
Necesitato și imposibilitate. leată situațiea în Car
s’ar găsi omenirea, f.iră împrejurarea, în ap.irent-e
miraculoasă, a unei autocrații care să unească știink
cu forti.
’
xvm
O prejudecată...
Mulțămesc, generație viitoare. Masele generației de
u-zi sînt desvinovățite. Să lăsăm pe socoteala drentăței eterne, vanitatea ignorantă, care menține oarbă
această nenorocită generație, și să lăsam să moară această generație în pace, dacă-i va fi cu putință...
După această expunere, generație viitoare, tu mă
vei plînge, de-a fi trăit, așa zicînd singur savant, în
mijlocul unui balamuc social, incapabil de a mă în
țelege. Vei zice, că-i chinul lui Mezane, acel al unui
om, trăind nedislipit de-un cadavru. Tu mă vei plînge,
dacă, cînd vei exista tu, nu-ți vei da samă, că relele
îndurate, adevăratul savant are convingerea de a le
fi meritat, că astă-zi, și ca ispășitoare, relele îndurate
sînt aproape o fericire, și-s pururea o fericire, cînd
iele sînt îndurate pentru a mîntui omenirea.
Colins.
IUBITEI
j\rii vreu să-mi fii, drăguță, cu aur poleita.
Căci auru-i trufie și șterge-ori-ce simțire,
Din mimă și minte, voind să stăpincască,
Disprețaind ce-i sincer, slăvind ce-i lingușire.
Ru vreu să-mi fii, dc-asemeni, din plebea proletară,
In care-ori-ce nădejde, de neguri ie cuprinsă,
Ca vasul între ghețuri, în mările polare,
In care-ori-ce dorință de re’nviere-i stinsă.
Ci vreu, să-mi fii, drăguță, ca frunza de plăp^'
La ori-ce adiere de vaete
Simțirea să ți tresalte. .Și
De dorul libertății și-a unei lumi de îngeri.
Așa te vreu, iubită, să se răsfrîngă-n tine
A lumei vieață-ntreagă. Și-n jurul tău să suinei >
Cum Aurora zilei presară bobi de rouă,
Sămința libertăței și-a dragostei de oameni.
I. Neag*
Rugăm pe cei căror li s’a expediat cîte un
--- /iM pau cLcIlitat
sq ne trimeatU C'°
din- rn
Trudiți!,
sau și mai bine prin ma-ndut-^__ .
neapărat, in ttimbre
:-
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURA «AI1NERVA», STR. REGALA 0. — BUCUREȘTI
REVISTA IDEEI
1902, luliu. No. XIX.
9.
București, StradaJEpurilor, 10.
CUPRINSUL
a
Simplificarea chestiei
<
socialo . P. Musoiu.
....... ° !,0Cie‘Ut0 h,,"lU d0 Kuvern H. SPENCER
ip’il: H. France
melc - Cir, Letolrneau.
Pucca LuiucI . L. Tolstoi.
Cinteci:ul Albatrosului: M. Gorki.
ceti buni : D. Mhnteanu.
revoluțieu : A, Catilina.
CriminaliIul iuâscut : A. Loria,
P- K"O-OT«.K.
Zjltatuli.
Io procurat.
85» G.
SIMPLIFICAREA CHESTIEI SOCIALE
Neînțelegerea dintre oameni, cît se atinge de deslegarea unor anume chestii, are ființă adesea, din
pricină că chestiile se tratează în bloc, că nu se face
nici o clasare, că se amestecă fără nici o măsură. Din
torte, neînțelegerea cea mai mare și tot o dată mai
gravă există asupra chestiei sociale. Această chestie
socială ie cît se poate de complicată. Dînsa cuprinde în
sine o mulțime de ramuri, nu de nediscurcat desigur, dar
oamenii sînt departe de a se acorda între iei, cît se atinge de deslegarea ce chestiea aceasta trebui ște să
aibă. Nu-i vorba de oamenii de rînd, cari nu au nici
un criteriu de orientare, nu-i vorba de acei pentru
cari toate sînt par’că într’un haos, în care nu ar mai
fi nici o normă, în caie par’că te-ai pierde. Chiar cei
mai luminați oameni, văd deslegearea aceasta sub di
ferite aspecte și au asupra-i cele mai curioase concepții.
Cu toate că deslegarea acestei chestii atîrnă de
factori hotărîți și trebuie să aibă loc, necesar, într’un
feliu, în feliul determinare! iei, ca aspect general, cu
toata diversitatea de opinii, totu-și ie par’că de inte
res vital, ca deslegarea aceasta să fie cunoscută sub
adevărata iei fațade cît mai mulți și chiar să fie sus
ținută. In mersul lucrurilor lumești, niște silința con
stante, diriguite într’o direcție dată, tot pot să folosască mai mult. Și ie o chestie de amor propriu, nu
de nesocotit, de a ne îndrepta activitatea în direcțiea
spre care lucrurile curg, să nu fim nevoițî de a ieși
la liman tocmai cine știe unde la vale, unde ne va
scoate curentul, cu toate ca noi ne-am fi împotrivit
pururea acestui curent și am fi înotat la deal.
Inse, de ce nu se înțeleg oamenii nici cum și nu-și
îndreaptă silințele cu toții cătră aceea-șî țintă ? Pen
tru-că unii ieau din chestiea socială o parte și fac dintr’însa un cap de susținere și un cap escluziv. Ieau
bună oară familiea. Observînd anomaliile acesteea,
_e a-zî, nu numai că ajung să tăgăduească familiea,
in forma-i actuală, dar ajung să prescrie care va fi
forma familiei viitoare sau feliul de împărechere al
0?menilor, într’un mod hotărît. Ajung să prescrie pre?s> cum se vor crește și educa copiii și o mulțime
e alte lucruri, cu cari alții nu se unesc de loc. Și
eunindu-se în privința aceasta, ajung să nu se mai
P°ută uni
jn alte privinți, neînțelegînd că s ar
Rea prea bine să fie o unire, o înțelegere deplină
foarte multe privinți, cu toate că înțelegerea nu
avea loc într’o privință.
Asupra proprietate!, alt element, alt ram al chestiei
sociale, unii susțin cum-că forma acesteea trebuie să
fie reglementată într’un anume feliu, nestrămutat și
hotărît așa, precum le-ar conveni lor. Să fie într’un
feliu sau altul, să se transmită la descendenț! într’un
feliu, să fie posedată de unii și de alții în virtutea
unor unume titluri. Firește cum-că alții nu vor putea
să se unească de loc, dacă ie vorba pe convenire, sau,
cum s’ar prinde, pe o plăcere personală a noastră.
Firește cum-că alții nu vor putea să se unească de
loc, cînd se arată mai mult de cît o indicare geperală sau o tendință neapărată, firească, o tendință a
proprietaței de a evolua. Și neunindu-se oamenii în
privința aceasta, cred că nu ar mai putea să fie cu
putință nici o unire în celelalte privinți.
Cu religiea tot așa se întîmplă. Religiea ajutorează
și iea_ sau crește neînțelegerea dintre oameni. Unii o
vor tăgădui sau vor prescrie o religie nouă, vor fi în
fine cu totul hotărîți și vor prescrie formă și fond,
cum li se pare lor c’ar trebui să fie. Vremea ie plină
de asemenea practici, chiar vremea actuală desigur,
și nu avem nevoe să facem presupuneri. Neapărat că
în fața unei păreri poate să fie o altă părere, precum
în fața unei voinți poate să fie altă voință, dacă ie
vorba așa pe părere și pe voință. Și ie firește ca oa
menii, cu mintalitateu ce-o au, în situațiea de a-zi, ie
firește ca neînțelegîndu-se, aflîndu-se antagonist! în
tr’un punct, să nu mai vadă putința de a cădea de
acord, cu nici un chip, în vre-un punct.
Cît se atinge încaltea de stat, de forma generală
în care ie cercuită și se manifestează vieața socială,
neînțelegerile dintre oameni, pe lingă că sînt multe
au consecință foarte grave. Forma de stat va fi re
publicană, va fi federativă sau nu știu cum, precum
ne-ar conveni nouă mai nimerit să fie. La o concep
ție se va opune o alta, și, oamenii, neînțelegîndu-se
asupra unui punct, vor socoti cu cale că ie cu nepu
tință, că nu se mai pot înțelege nici într’un punct
Se vor privi chiar ca ce! mai vajnici vrăjmași. Și de
unde ne-am fi putut aștepta la o combinare de forțe,
spre susținerea progresului social, ne pomenim c’o
luptă înverșunată, c’o luptă cruntă, încinsă între oameni.
Și tot așa, în toate celelalte ramuri cari alcătuesc
problema, chestiea socială. Oamenii se hărțuesc între
sine, se îneaeră și se luptă, nu se împacă de loc. Asta
ca indivizi și ca grupe, fără escepție de naționalitate
și sex. Crează par’că anume puncte deosebitoare,
puncte de dezacord și se complac într’un zbucium
cumplit, par’că fără nici o ieșire. lear vremea-i duce,
îi duce în neștire, nu în neștirea vremei, care își are
normele, legile iei bine statornicite, ci în neștirea lor.
Și cînd deschid o dată ochii și se întîmplă să deslușască ce-va, văd foarte bine că lupta și împotrivirea
lor nu a avut nici un senz, pentru-că împrejurările
i-au scos cu totul aiurea, la un liman strein, tot atât
de puțin prevăzut de ambele sau de multiplele părți.
Se înțelege că-i un păcat, un păcat colosal, ca niște
forțe utilizabile în sensul evoluției generale, ie un
păcat colosal, ca niște forțe, la urma urme! utile, să
se risipească în vînt, ca acest mortier, cîte o dată de
calitate bună, să se pieardă în van, cînd ar putea să
lege cărămizile ce se întrebumțază să se refacă clă-
�REVISTA IDEEI
130
REVISTA IDEEI
lalte. Atacăm mai cu samă partea aceasta, sigUrcelelalte vor cădea de la sine sau se vor mOd-rcă
Că
potrivit, vor lua forma corespunzătoare. Făcînd oi
ducere riguroasă, putem să atacăm și alte părți dinr-’
dacă ne interesază mai mult, după situație» noastră n ’
ticulară, puțin mai nuanțată în vre-o privință po»t .
dacă practica ne îndeamnă mai bine. Trebuie înse sn’^
dăm samă care ie clieea adevărată de boltă și să
vim mai cu samă în iea, dacă avem de dărîmat ce- °"
In chestiea socială, chestiea vieței, chestiea sur’
nerei sau persistărei noastre ca speță, ca neam .
indivizi, care să fie oare cheea adevărată de boltfiC?
Ara si rostit cuvîntul: ie însă-șî susținerea hoastr
Și, sîntem susținuți, manifestîndu-ne dună pornii?’
facultăților noastre, avînd cu osebire la îridămînă ace
materie primă, care să întreție și să permită din ca*
pul locului și în tot cursul vremei, desvoltarea și Cl£
tivarea acestor facultăți. In ordinea actuală materie'
primă ie monopolizată de unii, nu vrem să ziCe|f
trîndavl sau harnici, destul că această materie primă
ie monopolizată în dauna mare! mulțimi, care îndură
toate înfrînarile și tonte umilirile. Ie vorba ca această
materie primă să fie pusă la îndămîna tuturor, cum
cer necesitățile vremei. Și-i vorba ca oamenii să nu
mai fie miopi, să vadă lucrul neted, cura-că va trebui
să se întîmple neaparat așa.
___
P- Mușdlu.
direa socială. Afara de aceasta, ie~ foarte jignitor
pentru demnitatea noastră de oameni, de oameni cu
gîndire, ca puterile noastre să fie întrebuințate de
vreme, tot în direcție» mersului iei, negreșit, cu toata
opunerea noastră, cînd puterile astea ar fi putut sa
se dea voluntar. Ie foarte jignitor pentru noi, ca vre
mea să se slujască de puterile noastre șt sa le între
buințeze tot pentru scopurile iei, cum se slujește vre
me» de iele și întrebuințez» forțele oarbe ale naturei.
Dacă privim lucrurile în fond, anomalie» aceasta își
are explicarea iei. Oamenii nu pot să se desbrace nici
cum, nu pot să se desbrace de subiectivitatea lor și
amestecă subiectivitatea aceasta chiar și acolo unde
ie vorba de-o simplă constatare, unde ie vorba de-un
calcul pozitiv și de deduceri riguroase, cu totul obiec
tive. Din chestiea socială iea fie-care partea ce îl pri
vește pe iei, partea ce-1 impresionează mai mult, care-1
atinge sau îl pasionează mai mult, după temperament,
după vrîstă și feliu de viețuire. Face din partea asta
un punct fundamental, un punct de sine stătător,
strein de orî-ce înlănțuire par’că, susținînd ceea-ce
năzuința personală, ce pasiunea lui i-arată că l’ar sa
tisface mai bine.
La un mod de vedere, firește se opune un altul, și
părți fundamentale, zise fundamentale, opuse, pot să
se născocească ori-cîte. Și la o deslegare dată ca po
zitivă și ca nestrămutat să-se întîmple așa, se poate opune o altă deslegare tot atît de positiv dată și tot
atît de nestrămutat să se întîmple așa. Și ieută atîtea
motive, atîtea puncte ireductibile, ce fac pe oameni
vrăjmași, ce fac cu totul cu neputință o înțelegere,
o cooperare deplină, precum ar trebui să fie. leată p.jdușoiu și p.^osîn: Mișcarea Socială, colecția complectă 5atîtea motive, ca o mulțime de forțe utilizabile, la p. jlîușoiu : Revista IdeeI, de la u. 1-10, colecția complectă 5—
— Ce-7 de făcut, roman, de Cermșevsky . ... 5—
urma urmei utile, să se risipească în vînt, sau să fie
— Despre mlnie, de Seneca
’2—
utilizate de vreme, oți-cum, întru folosul iei, precum
— Manifestul Comunist, de Marx și Engels . 1utilizazâ vremea mai toate sau toate forțele naturei.
—
Socialismul
și
caracterele
sale,
de
Deiiis
.
.
—
50
Neapărat că ie un mijloc sigur de a se stabili o
— Socialism utopic și socialism.științific, de Engels —50
normă, de a se face între oameni o împăcare, o în
— Rusia Revoluționară, de D-na Nikitiua . . —50
țelegere, măcar între acei de-o stare, cu toate că teo
— Libertateadecugetare șidediscuție, de St.Mill.50
.. —
—R6l)"
retic nu ie exclusă posibilitatea de a se face o în
— Pușcăriile, de ICropotkin
țelegere între toți. N’ar fi să se verifice, cu nici un
— Metoda experimentală in politică. . . . . -50
instrument altul, de cît adesea cu bunul simț sau cu
— Determinismul Social. Socialismul Belgian . -50
. -50
— Propaganda în Mișcarea Socială. . .
o minte nepervertită, să se verifice dacă chestiea pusă
. -50
— Cum se explică Anarhiștii
în discuție ieste fundamentală sau nu. N’ar fi de cît
— Emanciparea Nemeși ........
să se verifice, dacă are sau nu un teren propriu pe
— Intime................................................ . .
care să se miște, sau că se mișcă pe un teren strein,
: Substratul patologic in pesimismul contemporan 4—
ie în înlănțuire, decurge de aiurea. In asemenea caz, p. Xosîq
— Despre influența împrejurărilor, de Laniark 4—
pănă la o deducere riguroasă, vom putea să admitem,
— Idealul Tinerimii. Viitorul Științei. Traducere -20
-20
ca simplă hipoteză sau ca posibilă, ori-ce deslegare
— Determinismul
....... . . • -50
s’ar da, cu osebire cînd deslegarea aceasta atîrnă de-o
— Medicina Socială
.....
sancțiune ulterioară.
J. /leagă: Tradiții: icoane din norod
—20
Firește că nu vom putea de cît să fim de acord,
—
Ciuma religioasa, de Most. ...•••; —50
cînd vom vedea cu se susține o chestie clar, cînd
—
Vremuri noi, de Kropotkin
vom putea să ne încredințăm că se prezintă sub ade Gh. Variau]-,6lu|escu: Jertfele Țarului, de Askinassi .
2vărata iei față. Firește că nu vom putea de cît să fim Gr. Goilay: Lumina Asiei, de Edwin Arjiold. . • • J20
de acord, ori-care ar fi sentimentul nostru aparte, )\nna jvfaria /Vîanzoru : Către fete . . . . . • • •
ori-care ar fi înclinarea personală sau pasiunea ce ne- Qn fecior de |eran : Noua epistolie cătră muncitori și țerani —
-20in
ar călăuzi cuin-va. De alt-feliu, în niște împrejurări Solornon }\bram: Destăinuirile unui expulzat . . 1 -20
Xazare: Despre Antisemitism
• -20
<
normale, năzuințele noastre nu-a nici de cum, nu pot Jlernard
Grupul SludenfilorSocialiști, Paris -.Antisemitism și Sionist -20
să fie în luptă, de loc, nu-s nici de cum opuse, opuse
și 2osîn : Școala liberă
■ - ‘
cu starea generală socială de fapt. Năzuințele noas /riușoiu
Cererile, însoțite de cuvenitul cost, se vor trimetetre, fiind o emanare, o purcedere neapărată, cu toate
La Revista Idael, 10, str. Epurilor, București*
că une-ori poate că nu într’atît de imediată sau atît de
directă, se acordă perfect cu rînduirea socială reală.
Se acordu perfect cu modificările ce această rînduire
„REVISTA IDEEI“
socială ie susceptibilă să le realizeze, cu modificările
Pe
an,
10 numere, 5 lei.o.
cari i-s inerente iei.
Cu chipul acesta lucrul se simplifică mult și ches
Rugăm pe~abonați! rămași în urmă cu platVi s’^'j
tiea socială re apare mai sezizabilă, mai clară. Ca să
contribuim mai cu samă la deslegarea ieî, căutăm mai trimeată abonamentul pe dată. Cu numărul 10, ce
cu sumă partea fundamentală, din care purced cele- te să apară, colecțiea revistei se complectează.
Lucrări de procurai
ADAPTAREA OMULUI
131
agregat, alcătuit în mare parte din unități inferioare. Nu
le vom face cinstea dea discuta cu asemenea inși.
Sistemul acesta mai implică următoarea dilemă : sau
nu există nici un procedeu natural, in virtutea carnea
Jntr’o serie de articole, am constatat, cuin-că, stabi cetățenii să fie pe cale de adaptare, sau că-l mal bine
lind, progresiv, drepturile deduse de cătră etică, legea ca procedeul acesta natural să fie înlocuit printr’un pro
scrisă a consfințit libera dispunere de sine, pentru ori cedeu artificial. A afirma că nu există nici o adaptare
care individ, un numai față de uiți indivizi, ci, intr’o naturala, însamnă a afirma, cum-^că, contrar a ceea-ce
mulțime de pnviuți chiar și față de Stat. Fără a renunța se petrece cu celelalte ființi, cari tind necurmat de a
să-l apere în potriva atacurilor altora, Statul a renun se adapta la împrejurările incunjurătoare, ființa ome
țat și iei intr’o mulțime de pnvințl, de a mal îndrepta nească nu tinde nici să se adapteze la împrejurările
țre-un atac in potriva individului. Intr’o stare ae pace astea, nici să îndure modificările cari ar face-o in stare
permanent i, corolarul Ie vădit: răsturnarea relațiilor sa ducă vieața pe care împrejurările i-ar impune-o.
aflătoare ar fi complectă.
Ceea-ce-ar însemna, a susține, eiim-cu varietățile genu
Ce înriurire oare îndeplini-va concluzie» aceasta, a- lui omenesc sînt niște efecte fără cauza, sau cari au
stipru chestiei ce,ne preocupă? Aceea că, pe cîud, odi avut de cauză acțiunea guvernamentală. Afară da asta,
nioară, societatea avea să fasoneze pe individ, să-l adap trebuie să admitem că oamenii se fasonează necontenit
teze scopurilor Iei, acuma individul, Iei Ie acel ce are și firește după cerințele unei stări sociale mal desvolde fasonat Societatea, s’o adapteze 1» ținta ce-o urmă tate. Și toți cari admit acest punct, vor sta la cumpene
rește Tel- Societatea nu mal îe un corp politic solidifi de-a afirma c’o adaptare artificială ar fi mal preferabilă
cat, care să împingă la acțiune masa unităților sale com de cit o adaptare naturală.
binate : Iea și-a pierdut organizarea constrîiigutoare, si,
Să trecem de la aceste trăsături abstracte ale chestiei,
ne mai ținîndu-șl lipite unitățile, de cit prin legăturile la trăsăturile concrete. Să presupunem că s'ar fi liocooperare! pacînice, Iea nu mal ie de cit mediul în care tărît a se crea niște cetățeni, cari ar avea forma 'îm
se desfășură activitatea acestora. Repet, și stărui asupra brăcată de cătră vieața Societâței din care lei ar face
acestui punct: iiind-că Societatea, cu însușirea-i corpo parte. De unde ar trenui să purc“adă concepțiea acestei
rativă, nu-i înzestrată de facultatea de a simți, și lîind-cu forme ? Oamenii nu primesc, ca moștenire, numai cons
această facultate constă numai în unitățile lei, singura tituție» fizică și mintală a strămoșilor lor, lei moștenesc
rațiune care ar îndreptăți subordonarea viețelor sim de-asemenea din totalitatea ideilorși credințelor acestora.
țitoare a unităților, vieței nesimțitoare a Soci'etățel, nu Concepțiea curentă, de ceea ce ar trebui să fie un ce
poate fi invocată de cît sub regimul militar, și, numai tățean, va fi deci un produs al trecutului, ușor modifi
fiiud-că atunci subordonarea aceasta oferă cel mal bun cat de prezent.. adică, trecutul și prezentul i’și vor im
mijloc de-a ocroti viețile simțitoare ale unităților. Această pune concepțiea lor viitoi ului. 6rl-ce persoană, care ar
rațiune descrește cu declinul militarismului și dispare privi chestiea din punct de vedere impersonal, nu va
cu progresul regimului industrial nelimitat. Dreptul So- putea ca să nu-și dee samă, cnm-că ar n a ne pregăti
cietățel, de a disciplina pe cetățeni, pl-re de-o dată și să repetăm in altă sferă; nebuniile săvârșite. în toate
nu rămîne nici o autoritate, care să albă calitate de a timpurile și la toate popoarele, cu privire la credințele
religioase. Pretutindeni .și pururea, omul de rind își inprescrie forma ce trebuie s’o lee vieața individuală.
Desigur, inse, ni se va zice, Societatea, lucrînd în nu chipue, cum-ril credința in care iei a fost crescut, ie
'singura
adevărată. Cu toate că va fi silit să admită,
mele capacituțel sale corporative și călăuzită de cătră
inteligențele combinate ale elitei membrilor Iei, va cmn-că, neapărat, toate credințele cin au fost profe
aduce un serviciu, elaborînd concepțiea naturel indivi sate cu o încredere egală cu a sa, trebuie, afară de una,
duale celei inal bine adaptate hi o vieața industrială să fie falșe, totii-șî, după pilda celorlalți oameni, dînsul
armonioasă, cum și concepțiea disciplinei care va fi pro va fi convins, c’um-că tocmai credința lui constitne
prie de a realiza această natură. Această susținere, sub excepțiea. Oamenii, cari ar voi să impue viitorului
înțelege dreptul comunităței, de a-șl impune planurile, idealul lor de cetățean, sînt îmbuibați de-o prezumție
prin mijlocirea agenților iei, vorba’vine, de drept, care tot ațît de absurdă. Iei habar n’au că tipul ce-1 con
cep, pe care l’au făurit necesitățile trecutului, cum și
îe in contrazicere formală cu concluziile deduse din cele
stabilite de noi. Dar, fără a ne opri la asta, să vedem necesitățile prezentului, n’ar fi un tip potrivit cu tim
dacă societatea Ie aptă să hotărască asupra caracterului purile viitoare. Dar caracterele pe cari trecutul le so
ce ar fi nimerit de urmărit la individ, și să aleagă mij cotea potrivite, se deosebesc foarte mult de cele pe
cari le privim noi ca atare. Pentru a ne convinge, ie
loacele proprii ca să creeze caracterul acesta.
Fie că idealul ales, sau procedeul ales, de a realiza destul de a ne întoarce la trecutul îndepărtat, care desidealul acesta, ar fi bun sau rău, faptul de a alege im prețuea munca, și pentru care virtutea Iera sinonimă
plică trei conseciuțl neapărate, din cari, fie-care ajunge cu îndrăzneala, cu valoarea personală si cu bravura. Mai
de a osîndi asemenea sistem. Sistemul acesta duce ne aproape de noi, un om de naștere înaltă iera privit ca
cesar la uniformitate. Dacă măsurile adoptate vor avea nobil, pe cînd muncitor și mojic ierau numiri ecldvavre-un efect, efectul va fi de a produce o oare-care ase lunte. Cea dintâi datorie’, iera supunerea odioasă a fie
mănare între indivizi. A tăgădui aceasta, ar fi a tăgă cărui rang cătră rangul imediat superior, și cetățeanul,
dui acțiunea măsurilor ce se voesc sa se lee. Cu chipul ori din ce clasă ar ti făcut parte, iera ținut să adopte,
cu supunere, credința care i-o prescrisa Statul. Ceea-ce
acesta, progresul va fi întîrziat, potrivit cu gradul de
uniformitate dobîndit. Orl-cine a studiat ordinea naturel, nu împiedică pe reprezentanții neisprâviți, al unor ale
Știe că, fără varietate nii-I nici un progres cu putință, gători, aproape în totalitate ingnoriinți, de a se pregăti,
Și cu numai varietatea a îngăduit vieței de a evolua. cu o trufie cu adevărat pontificală, să promulge care
Concluzie necesară: împiedicarea izvorului de varietate, va fi forma unei naturi omenești de dorit, să fasoneze
generație» viitoare in vederea unei asemenea forme.
implică împiedicarea ori-cărui progres ulterior.
Aceștia, sînt tot atît de afirmativi, atit asupra mijloa
•Sistemul, acesta, mai are ca urmare producerea, jeceptivitâței pasive a orl-cărel forme i-nr plăcea Statului celor de întrebuințat, cit și asupra scopului de ajuns,
cu toate că trecutul ne dă o dovadă de neizbîbda com
Je a întipări individului. Fie-Că spiritul de supunere ar plectă
tuturor metoadelor adoptate, din veac in veac.
lace sau nu parte din natura pe care Societatea încor In sinula unei
creștinătăți copleșită de biserici și preoți,
porată îsî propune s’o dee unităților Iei, Societatea nu ia de cărți pioase, de regale destinate a insufla o religie
Putea su-si aducă la îndeplinire planurile, de cît cind de iubire, care lăuda milostenie» și predica ertarea greva întîlni sau va crea acest spirit. In chip
ț' salelor, zbucni spiritul de atac și de răzbunare pe, care-1
po’zitfA11 «1U’ -cai?cte.r-ul dOrij
SnunVsau^sI supuue intîlnim
wuuuu-și în
m fie-care
ue-uare
intîlnim pretutinitenea
pretutindeuea ia
la saiuatevi.
sâlbateci.^Cetindu-șI
conilîT» fir‘C“r!'î Cetttțe8n’i-dnp^nkîr cetățeni mai mult zi Bibliea, asistînd la slujbele de dimineață, conșacrind
2 L* dls,clPlnia ce va placea altor cețațe U, mai
sâptaminî’întregl rugâcinnel,I. aceia-și oameni trimet L
la
IiontT putin num.e,ro?b sa leimpue^ uni
P
P } inferioare solii de pace, după cari urmează expediții de mercenari oficiali, cari le despoae
necontenit
... ..........
la o societate lipsita de guvern
�1;J'J
fijiVISTA. HlEhil
de pămînturi. Originarii cari rezistă, sînt
£e
«rebeli», morțile pe cari aceștia le dau,
sînt numite «asasinate». Și tot sistemul acest
rire violentă se numește «pacificare.» Avem,, ^asc-ieiiu,
foarte mtemeete motive, de a respinge, ca £greșită,
. - atît
ca scop pre cît și ca mijloc, metoda, car s ț
fasoneze oamenii artificial. Tot «tit de in
.
,,
tive avem, pentru a ne încrede in metoda naturala a
adaptare! oamenilor, în chip spontaneu, la vieața sociala.
Priveliștea totalitate! lumef organice, nc arată, pun
pilde infinite, atît ca varietate cit și ca inunur• cțui-ca
evoluții directe sau indirecte, adupteaza facultățile tu
turor speciilor la necesitățile viețet, și ca, exercițiul
fie-cărei facultăți adaptate, devine apoi uu izvor de
plăcere. In ordinea normală, nu numai ca pentru fie
care funcțiune se prezintă un agent, dai sentimentul
conștient se alcâtueste din sentimentele mal mult sau
mai* puțin plăcute, cărora le dă naștere activitatea aces
tor ugenti. Această organizație mai implica, cum-ca. in
urma unei tulburări, armoniea se restabilește gradat și
de sine S'a intimplat, ca o schimbare de împrejurări
sâ pue discordanță intre facultăți și necesități.. Acestea
revin a se acorda din nou, cu încetul, fie prin supra
viețuirea celor mai bine adaptați, fie prin transmiterea
ereditară a efectelor de obicînuințu și de desuetudine,
de nul efect, fie prin concursul a amîndouă aceste operații.
Stupmind deopotrivă toate ființele omenești, această
lege implică, că, dacă nu i se pun stăvili, natura, care
ne^a transmis un trecut necivilizat, și care nu se adap
tează încă de cît foarte imperfect la prezentul civili
zat în parte, se va adapta de sine, încet-încot, la ne
cesitățile unui viitor cu totul civilizat. Această lege mai
implică, cum-că, pe lingă facultățile, capacitățile, gus
turile diferite, ce se vor fi întemeiat gradat, se vor ivi
și satisfacțiile pe cari le aduce îndeplinirea diferitelor
datorii, pe’ cari Ie cere vieața socială. Societățile civi
lizate au dobindit, asupra societăților sălbatece, avan
tajul unei sume însemnate de aptitudine la muncă. Fa
cultatea cooperare! bine- ordonate, în ițrma unu! acord
voluntar, s’a desvoltat. Oamenii sînt capabili de o mul
țime de înfrinări, așa-cii, cea mal mare parte, pot foarte
bine să-și dacă vieața fără serioase vătămări reciproce.
Interesul altruist, pe cari cetățenii îl au pentru aface
rile sociale în general, determină combinarea spontanee
a silințelor individuale, în vederea îndeplinire! nevoilor
de interes obștesc. Simpatiile oamenilor au devenit în
destul de acrive, pentru a da naștere unei mulțimi,
poate prea mari, de întreprinderi filantropice. Find-că
disciplina vieței sociale a ajuns să îndeplinească atît de
mari rezultate, în cîte-va mii de ani, nu-i oare lucru
nebunesc, de a o crede acuma sleită de puteri și a ne
închipui, că nu va izbuti, cu ajutorul vremei, de a ajunge
să-și ducă sarcina pana la capăt?
Ma! remine de enunțat un adevăr. Adaptarea artifi
cială nu Ie în stare a dobindi, ceea ce po.ite dobîndi
adaptarea naturala. Chiar în virtutea esenței adaptărel
spontanee, aptitudinea iie-cârel facultăți la propriea iei
funcție, crește pe măsură ce lea-șl îndeplinește funcțiea
asta. Dacă funcțiea se îndeplinește de câtră un agent
strein, ajustarea naturel nu va avea loc, pentru-că na
tura se va deforma, spre a se adapta la întocmirile ar
tificiale cari vor ii puse in locul întocmirilor naturale.
Mai mult, întreținerea agenților substituiri, streini, o
vor epuiza și slei. Va rezulta de acolea, nu numai o
natură scliiloadă, atrofiată, lipsită de plăcerile ce le pro
cură îndeplinirea sarcinel împlinite, dar, cum subsistenta
instrumentaJităților diriguitoare răpește subținerea fiin
țelor diriguite,^ existența acestora Ie minata si adap
tarea lor îndură o stavilă nouă. Insist, deci, încă o dată
asupra deosebire! fundamentale ce Ie de observat Cită
vreme războiul va ii unica îndeletnicire a vieței, coope
rarea impusă ce-o cere, implică, cum-că agregatul va
fasona unitățile potrivit cu propriile sale planuri. Dar,
după desvoltarea și precumpănirea. cooperației volun
tare, care caractenzază industrialismul, adaptarea spon
tanee a insului la vieața de cooperație voluntară, va fi
aceea care va trebui sâ îndeplinească fasonarea aceasta.
general, pe care l'am enunțat la început.
noscut netemelniciea tuturor motivelor invc—;
triva lege! primare a vieței sociale. Nu-i mîn‘n;
cit în conformarea la această lege.
•U1lf' e de .
Ducă am putea face, ca vre unul din politiciail:r
pătimiți de ingerința Statului, să-și dee samă de ins 1 îip.
tatea proectelor lui, sentimentul propriei lui (•••■ieX
.®ute4
l’ar paraliza pe vecie. Ceea-ce ar voi Iei, le să susn
’" ‘r|
într’o privire si până la un punct oare-care, mersul
care ori-ce vieața evoluează, ie să pronunțe divorț f”1*
acțiune și urmare. Călcînd în parte legea vietefj, e
rale, diiisul voește, cu osebire, s’o culce sub’ fOreU(!'
sociala. Opunindu-șl ingerința lui, principiului de iUS‘f
comun tuturor lucrurilor viețuitoare, iei se înversun ,1’le
mal cu deosebire, să se împotrivească principiulufjUs^â,
omenești, care cere ca ori-ce individ să se bucur/1?1
avantagiile dobîndite, respectînd limitele necesare i
acțiune!, și vrea să procedeze la o repartiție nou'
avantagiiibr dobindite. Rezultatele experiențelor aCJt a
late în ori-ce societate civilizată, cari, îuiernstrt'
în legi, au stabilit, din epocă în epocă, drepturi]
omenești, cu o claritate din ce în ce mai mare, poij.•
cianul 'nostru crede că le poate ignora după ’voe ■
crede, că poate atinge drepturile acestea Fe cți,^1 -1
cursul veacurilor, puterile regulatoare ale societăților
au ocrotit, din ce in ce mal mult, drepturile reciproce
ale oamenilor, și s’au ferit, din ce in ce mal mult, ale
aduce vre-o vătămare, făcătorul nostru de proecte legiuitoare, vrea să. răstoarne curentul și să restrîngj iț*
bertatea de acțiune, care a mers toc crescînd. Ne fi'
nînd nici o socoteală de cel dintâi principiu ai Vieței
in general, nici de cel dintâi principiu al vieței în parte
politica acestueu nu ține samă, cu preciigetare, de ge'
neralizările scoase din observațiile și din experiențele
de mii de ani. Și ce titlu invoacu ? Nici unul, afara de
unele motive de utilitate aparența. Dar noi am cons
tatat, cum-că nici uu motiv diu acestea nu-I vrednic de
a ne insufla încredere. La ce bun inse a le combate in
parte ? Ce absurditate poate sa fie mai mare de cit
aceea de a-țf propune să îmbunătățești vieața socială,
incepind prin a călca legea fundamentală ce guvernează
această vieața ?
H. Spencer,
RĂZBOIUL
La ce bun să te mai strădănuești ? La ce bun sâ
mai întreprinzi ce-va? Și cum sâ mai iubești pe oameni,
în aste timpuri tulburi, în cari ziua de mîne apare ca
o amenințare?... Tot ce am început, ideile noastre cari
se deslușesc, operile noastre întrezărite, puținul bine ce
ni 1 am fi putut face, toate aceste nu vor fi oare spul
berate de vijeliea care se pregătește ? Pretutindeni părnîntul ni se cutremură sub picioare.
De-ar fi s’avem a ne teme numai de revoiuțiea pe care
unii ne-o înfățoșază ca pe un spectru... In nestare să
nii închipui o societate mai mizerabilă de cît a noastra,
cea viitoare îmi inspiră mai curînd neîncredere de ca
teamă. Dacă în transformarea aceasta va trebui sa
sufăr, m’aș mîngăea gîndind, cum-că călăii zilei siu
victimele din ajun și că în așteptarea unui bine
mare poți suporta un rău mai mare. Dar nu-i puriuolu
acesta depărtat care mă înspâimîntă, ieu văd un alW»
mai apropiat dar mai cu samă mai crud, PeD^?’jC
că n’are nici o îndreptățire, pentru că ie absurd. Zi W
se cîntăresc sortii războiului de mîne, și zilnic șorț
aceștia apar mai nemiloși...
„ , e
Cugetarea se înșpăimîntă în fața catastrofei c°
apare ca o încununare a progresului epoce.i noas >
și, totu-și, trebuie să te obicinuești cu iea. De c^e je
decenii toate forțele științei se pierd în inventa^e8tun
unelte de distrugere, și, în curînd, cîte-va salve de
vor ajunge, să spulbere o armată. S’au înglobat
arme, nu numai, ca odinioară, mii de nenoroci?»
REVISTA IDEEI
căror sînge li' se plutea, ci popoare întregi care se
Vor nimici între sine. Acestora li se răpește timpul
îndatorindu-le sa se înroleze, pentru a li se răpi inul
cu siguranță vieaț.n. Ca să fie pregătite mai bine sau
mai dispuse spre măcel, li se ațiță ura, băgîndu-lpse
fn minte cum-că ar fi dușmănite. Și, oameni buni, blajini
vor cădea desigur în cursă și vom vedea aruncînduse, una asupra alteea, cu o cruzime de fieară, cete furionse de cetățeni liniștiți, cărora un ordin idiot le va
nune arma în mînă, D-zeu știe pentru ce Intîmplare
ridicola de granița sau pentru ce interese comerciale.
Oameni cum se cade, vor merge ca oile la tăere
înse știind unde, merg, știind că-și părăsesc femeile^
știind că copiii lor vor cere pîne, neliniștiți și totu-și
îmbătați de cuvintele sonore și mințitoare, trîmbițate la
urechile lor. Vor inerție fără opun,re, pasivi si resemnați,
cindfeJ sînt umlțimea și puterea, cînd ar putea, dacă ar
sli să se înțeleayă, să facă să domnească bunul simț și
’frăfiea, în locul șurubăriilor sălbatece ale diplomației.
Vor merge într’atît de înșelați, într’atît de orbiți, in
cît vor crede măcelul o -datorie și vor ruga pe Dum
nezeu să le. bine-cuvînteze sîngeronsele lor porniri. Vor
merge, călcînd în picioare lanurile semănate de iei,
dînd foc orașelor zidite de iei, în cîntece entusîaste,
în strigăte de bucurie, în sunetul muzicilor de săr
bătoure. Și fiii lor vor ridica monument?, vor înălța
statui, celor cari îi vor fi masacrat mai bine.
Soarta unei întregi generații atîrnă de ora în care
vre-un politician funest va da semnalul ce va fi as
cultat. Știm că cei mai buni dintre noi vor fi secerați
și că opera noastră va fi distrusă în germene. O știm
și tremurăm de- mînie și totu-și nu putem face nimic.
Sîntem prinși în rețeaua biurourilor și a hîrțoagelor,
din care nu vom putea ieși de cît cu mari sforțări.
Sîntem supușii legilor pe cari le-am înființat noi să
ne proteagă și cari din potrivă ne apasă. Nu mai sîntem
de cît uneltele acestei antinomice abstracții, numită
Stat, care face din fie-care individ un rob, în numele
voinței tuturor, al tuturor cari, luați în parte, ar voi
tocmai contrariul de ceea ce li se impune să facă.
Și cel puțin dacă ar fi să fie sacrificată numai o
generație... Dar sînt înjoc, interese mai mări. Frazeologii
cari făgăduesc ori-ce, ambițioșii exploatatori ai încli
nărilor rele și ai celor săraci cu duhul, pe carî-i înșală
sonoritatea cuvintelor, au înveninat într-atîta ura de
naționalitate, în cît războiul de mîne va pune în joc
chiar existența unei rase. Celrce va fi învins, va tre
bui să dispară moralicește, și oii-care ar fi acel ele
ment, se va vedea că dispare o forță, ca și cînd ar
fi o forță prea mult pentru bine, se va vedea alcătuindu-se o Europă nouă, pe niște baze atît de ne
drepte, atît de brutale, murdărită de o pată atît de
monstruoasă, în cît va fi cu mult mai rea de cît acea
de a-zî, mult mai nedreaptă, mai barbară, mai violentă.
Adesea simți cum te apasă o descurajare nemăr
ginită. Ne vînzolim parcă într’o strîmtoare, în care
de pe toate acoperișurile puștile sînt îndreptate asu
pra noastră. Munca noastră ie munca marinarilor cari
execută ultimele manevrări de scăpare, cînd corabiea
,ncepe să se cufunde. Plăcerile, noastre sînt plăcerile
condamnatului, cărue.a, în sfertul de ceas, de înainte
oe executare,! se satisfac o parte din dorinți. Amarul
116 paralizează cugetarea, și cea mai mare silință de care
țeasta ie capabilă, ie ca să calculeze, descifrînd vagile
^cursuri ale miniștrilor, sucind înțelesul cuvintelor
’^’eranilor, răsucind cuvintele puse pe sama diplo^țdor și colportate de ziare printre informațiile lor
^sigure. Cea mai mare silință de care cugetarea ie
g P^ilă, ie să calculeze dacă vom fi nimiciți mine
u poimîne, anul acesta sau la anul.
E. Rod.
133
TRAMP1Î
Nieăeii nu se află așa ce-va. și, printre ciudatele
particularități ale Angliei, nu asta-i cea mai mica. De
aceea și cuvîntul ie foarte de greu tîlcuit și ni se pare
cum-că nu-și are corespondentul în nici o limbă.
7b irump, în limba ordinara, înseamnă a merge în
silă, a face pe jos un drum greu, p»ntru a ajunge la
o țintă. Acolea călătorul ie un sărac: ținta, sâ mîe o
noapte într’un azil și să capete opt uncii, un sfert
de pîne. Opt uncii ie porțiea pentru bărbații adulți,
șase pentru femei, și patru uncii și o jumătate de pintă,
o jumătate de gamelă de-un feliu de zamă, pentru copiii
de la 7 ani în jos.
Și, pentru u căpăta această păcătoasă hrană, mii
de nenorociți bat drumurile Angliei. Merg mereu, toată
ziua, pană după apunerea soarelui. De multe ori locul de
poposire-î departe și ziua scurtă. Atuncea trebuie
de grăbit, pentru-că adăpostul se deschide numai
de la șapte la nouă, după care în zădar ar mai încerca
cine-va să bată lu poarta-i grea. A-zi ici, mîne colo,
poimîne dincolo, și așa mai departe, iei calcă zilnic
brîul întins al unui nou drum. Ca jidovul rătăcitor
din poveste iei merg fără curmare, fără să poată să
lășlui unde-va, pentru-că nun de plîns de cit acesta,
nu au măcar nici obicinuiții doi gologani.
Aceștia sînt trampiî.
Fără familie, fără mijloace, fără cămin, iei merg
în vieață singuri, strâbătînd-o din popas în popas,
dîndu-i, zilnic, tributul zadarnicei lor oboseli, pănă
cînd, în sfîrșit, se opresc, cu picioarele înlemnite, cil
genunchii înțepeniți, cu tălpile sîngerînde, lihniți de
foame, re mai puțind face un pas. Mașina omenească
tocită, peste măsură întrebuințată, nu se mai poate urni.
Hodorogită, se prăbușește în marginea unui șanț, la
rădăcina batonului copac de pe cale, care a văzut
trecîndu-I pe dinainte atîtea mari mizerii. Și trampul,
lungit pe spate, cu o picatră sub șalele-î rupte, cu
fața-i scofilcită, întoarsă către stele, cu ochii înfundați,
adoarme som-vecieî.
Alphonse Legros, acest Holbein modern, pe care
Anglia l’a smuls Franței, a săpat în aramă această
ultimă și groaznică pagină din jalnica epopee a săr
manului vagabond.
Cu toate astea, trampul n’are nimic a face cu va
gabondul nostru de rind. Produs indigen, produs al
țârei sule, iei crește și nu poate crește de cît pe păinînful britanic. Nu poate avea ființă aiurea.
Derbedeii cari ațin calea la drumurile mari, hai
manalele de pe la barierele, marilor orașe, scursorî
ale canalurilor noastre, nu sînt de- cît într’o stare de
bancrută socială trecătoare. Pungași, tembeli, oameni
certați, stricați cu justițiea, străbat cum pot .o fază
critică a vieței, așteptînd o soartă mai bună, și adăogînd, in de obște, pe lingă starea de vagabond, pe
acea mai producătoare, de cerșitor și pungaș. Polițiea
îî hărțuește, jandarmul îi întreabă de hîrtii de drum,
și, în cele din urmă, îi pune în cătușe. leșiți din în
chisori sau ocne, se reîntorc în iele fatal.
Trampul ie cu totul, altă-ce-va. Policemanul îl lasă
în pace. Se știe de unde vine și unde se duce, unde
a dormit și unde are. să doarmă. Dînsnl nu ie jnici
hoț, nici un hoinar pleșcar, nici codoș. Atît că își
iubește libertatea peste măsură. Meșteșugul lui ie să
nu aibă nici un meșteșug, și nu cerșește de cît îm
pins de foame. Iei știe numai să meargă, și merge
pururea.
lera menit să aptyție biblicei Anglii, ciudațeniea
de a face din vagabondaj un mijloc de traiîi pentru
�134
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
cei lipsiți, și, de-a preface axioma romană : De. mi-
fie-care
din Regatnl-ITnit,
se înalță cite o mare clădî-e mohonta, cit mănăstire,
cit închisoare. Clopotul mănăstirei nisuna aici ames
tecat cu zornăitul cheilor de temnița. Asta ie Umunea,
adăpostul celor săraci, numită rău casă de lucru, Horkhouse. Cînd un tîrg m prea mie, pentru a-si avea un
Workhouse propriu, se întovărășește cu altele, de
unde numele de Union, dat oficial.
w _
Anglia, împreuna cu tara Galilor, fara sa mai pu
nem la socoteală Scoția și Irlanda, are GoO de clădiri
de astea mohorîte. Fie-care din iele.cuprinde de la 50
până la 3000 de săraci. leată unde se scutura John BulI
de o parte din nenorociți! săi, de cei notați bine, de
cinstirii recomandați de cătră parohii, de săracii mpectubăl și pioși, cari au căpătat de la vicar un cer
tificat de virtute. Femei, copii, bătrîni, sînt îmbîcsiți
ucolea, și mizeriea lor nu mai supară vederea nimănui.
Fata părăsită vine de naște aici, și lucrătorul, doborît de atât amar de muncă, tot aici vine să moară.
Tot Ie mai bine de cit într’o răspînte.
Aceștia sînt așa numiții Inniațî, pensionarii, oaspe!iî. acestor localuri. La vreme de alegeri, sînt o
putere, sînt duși doi cîte doi, ca să voteze pentru
candidatul guvernului. Dar în afară de acești privilegiați, mai sînt aici săraci din întâmplare, casual
paupers, meșteșugari cari caută de lucru, străini cari
nu au cu ce să-și plătească o gazdă, trecători, muri
tori de foame, desculți, trampî. Ii vezi curgînd, pe
înserate, de pe toate cărările. Dînșii se razi mă cu
spatele de marele zid negru, și așteaptă. Ochii lor
duși în fundul capului și fațele lor supte, spun mai
mult de cit ori-ce, mai mult de cîl zdrențele lor
pline de praf și de noroiu, starea de ticăloșie în care
se găsesc. Tăcuți, posomoriți, se uită cum trec feri
cirii, ce au un home al lor, și cari, după o zi de muncă,
se grăbesc să se întoarcă .acasă, unde sînt așteptați.
La șapte ceasuri, poarta se deschide. Trampii se
afundă înăuntru, umil cîte unul. Inspectorul trampilor, un sărac din Workhouse, aduce un hărdău și-i
pune pe aceștia să-și scuture buzunarele în îel, să
se încredințeze că n’au nici două pence, ca să mîe
aiurea, după care-s primiți. 0 bae caldă, opt uncii
de pine, o cană de apă și o chilie, asta ie partea fie
cărui. Nici asta înse nu.se. dă pe degeaba, căci, dimineața,
li se aruncă o livră de. odgon vechii! de corabie, întă
rit și năclăit de smoală, din care trebuie să scoată o
livră de cîlți, sau li se dă să zdrumice o grămadă
de pietre. Lucrul acesta cere aproape trei ceasuri. Cît
despre femei, dacă nu sînt odogoane năclăite cu
smoală, sînt puse la frecat, la curățit, la cusut, tot
cam atîtea ceasuri. Lucrul o dată sfîrșit, Ii să dă să
mănânce cele opt uncii de pine și pinta ceea de zamă.
Nu-i mult, dar asta ține pana seara unor stomahuri
cumpătate.
_ După aceea, Ia drum. La drum către Workhousul
tîrgului vecin. Căci Uniunea nu primește de două ori
de-a rîndul pe unul și acela-și călător. Trebuie de
bătut la alta poarta. Fie-care parohie trebuie să-si
ducă povara iei. Trebuie să treacă o lună până cînd
să te poți întoarce, să ți se deschidă din nou. De
alt-feliu, de deschis se deschide ori-cum, inse ți se
impune trei zile de muncă silnică.
Murea Britani© are mai mult de 900 de Workhouse.
Și trampului îi trebuie trei ani. să le colinde pe toate.
Orî-cît de ticălos ar fi sălașul ce-I aflu cine-va si
on-cit de mică porțiea dobîndită prin trei ceasuri de
munca silnică, totu-și, acestea ispitesc inii de neno
rociți. Ciți sint oare aceștia ? Numai statistica Uni
unilor ar putea să ne-o spue. Dar sînt o legiune.
Iei umblă singurateci, une ori cîte. doi, rar
nuilți. Cu spatele încovoiate, cu umerii înainte 'haî
mînile în buzunar, merg cu ochii țintiți în nr ’
ca și cum ar căuta să găsească în noroiu sai
pulbere urma pașilor lor de altă dată. Dînșii, ompe trecător: «Boerule, zic iei, dă cîți-vu' butii ,
aramă, some coppers, unui sărman fără lucru».
<e
Vorbă să fie, trampul nu mai cată de lucru. p0
a căutat cînd-va. Lucrător fără lucru iei n cerșitrfușă în ușă dreptul la vieață : «I’une-mă, stăpîne J‘n
ne-mă să-ți muncesc măcar pentru mîncare». parpe
tot i s’a răspuns: «N’aiu la ce să te pun, sîit pr
multe brațe». Și iei s’a săturat de-atîtea, r.ugămuțdeșerte. Acuma chiar să i se dee. de lucru, n’ar ln ■
primi. Iei a gustat din libertate, din cerul liber, șU
asigurat vieața cu bucățica de pîne care-J așteaptă
seara pe scândurile chiliei unde se duce să doarmă'
prizonier de bună voe. Dealtmințrelea, nimic pentru
nimic. Dînsul nu-i cerșetor. Dacă lohnBull ieste mă
rinimos cu trampul, mărinimiea lui îi aduce cîștig
Trampul își plătește cu livra de cîlți sau cu grămada
de pietre fărâmate, ospitalitatea ce i se dă.
Trampul i-un filosof, se mulțumește cu puțin. Cele
șaisprezece uncii de pîne sau cele două gamele cu
zamă i-s de ajuns. Stomahul său s’a obicinuit cu acest
puțin. Noi mîncăra prea mult, noi iștia. Schakeșpeare
a
; spus-o : « Cei mai săraci cerșitori au încă de prisos,
Dacă n’am da naturei de cît ceea ce-i trebuie într’a
devăr, omul ar trăi tot cu atîta cu cît trăește un
animal».
Și, îndelunga mizerie ucigând totul în Iei,
i
trampul trăește ca un animal.
Cînd ghioceii înfloresc pe marginea pădurilor, cînd
mărgăritarele se deschid prin livezi, cînd ciucurii
albi de păducel se înșiră de-alungul potecelor înverzitului Albion, trampii, ca și animalele, simt trebu
ința iubitului. Femeea-i colo, culcată lingă șanț, cu
sînurile goale, ispititoare. lea face semn bărbatului
ce trece. Și, după adăpoaste, prin crânguri, prin burueni, prin tufișuri, călătorul rătăcit aude îmbrățișări
brutale, rîsete sălbatece, suspin uri înăbușite. Sînt
trampii cari se însoară. Apoi, fie-care pleacă în cîte-o
parte. cDruni bun, iubite». «La revedere, draga».
Rare ori trampul se împovorează cu familie. Trebue să-și tîrască femeea după iei, să-și ducă copiii
în spate. Fie-care pentru sine, Workhousul pentru
toți. Dînșii s’au întîlnit. Vîntul batea a goană. S’au
dat și iei după vînt, și au. făcut cele-a poruncit fireaBărbatul a fecundat femeea, fără să-i mai datorească
nimic. Femeea știe și nici nu-i cere nimic.. Are și
iea, ca și. dînsul Workhousul. Și, într’adevăr, acolo se
va duce g-i nască, dacă muncile facere! nu o vor apuca pe neașteptate într’un crîng, precum a. zămisliț
In vremea lehuziei Uniunea, îi va pune la înde.mînă
pat bun, foc bun și hrană in de-ajuns. După care,
într’o bună dimineață, va plecă iear, cu copilul la8in’
ca să înceapă, din nou, drumul fără sfîrșit.
Iea se va mai împreuna leară-și cu vre-un oecU'
noscut, și, rodnică ca pământul bun, va semăna sa"
mînța mizeriei de-alungul tuturor căilor.
Și-așa se împuiază trampii. Fără vre-o legătUR*
civilă, fără familie, fără nume, fără vre-un meșteșug
iei au readus starea de natură în mijlocul civilizat1*
Neamul lor dăinuește de mult, și odinioară, iera a»1
de iei. Pe la 1388 curgeau edictele de reprimare
contra lor. Bătuți, închiși, vînduți, iei acopereau totu-Ș
drumurile mari. Enric aî VU-lea și Enric al VlU-lea
speriară de numărul lor și mai măriră pedepsele Pre3C
de cătră Richard al H-lea. Un edict din 1536 ie brr0,zaa’
«Ori-ce vagabond sănătos, întăi să fie biciuit, a
ț
oară să i se tae urechea dreaptă, și,, dacă )’a 3
în vagabopdaj, să fie spînzurat ca trădător și du-
nl binelui obștesc». Edicte sterpe. Totul a fost în zadar.
Rasa saxonă îe tot :atît. de tenace pe cît de prăsitoare, și' trampii, ca hoardele lui lacob, s’au îmulțit
sub lovituri.
lohn Bull, devenit mai uman, și, ne știind ce să
mai facă cu mi, ne putînd nici să-i ucidă, nici să-i
vîndă, s’a hoțărît să-i hrănească.
H France
COMUNELE
;
.
Toată organizarea primitivă a societuței feudale pa
vea alcătuită, ca să nu se nuu schimbe. De-asupra nu
meroasei caste a mojicilor, meniți pe veci șerbiei, se
înălța ierarhiea feudală, pornind de ]a simplul senior
până la rege, Afară de acesta din urmă, ori-ce nobil
iera vasal pe de. o parte, iear pe de alta suveran.
Drepturile și datoriile fie-căruia, ierau determinate preeia o dată, pentru tot-deauna și se transmiteau din>
tată.în fiu. Sistemul, acesta, nu presupunea în sine
nici îmbunătățire, nici înrăutățire. Ar fi putut să dăinuească nesfîrșit, dacă moravurile și-ar fi putut păstra simplicitatea lor primitivă. Dar mai ales două pricinl îl surpară și isbutiră ca să-l distrugă: iubirea de
bani ȘÎ desvoltarea industriei. Aceste două înrâuriri
de cari societățile noastre contimporane sufer atît
de mult, de cari vor pieri, supară societatea feudală
de la bază.
Seniorii găsiră folositor să-și desrobeasca iobagii,
în
în schimbul unei răscumpărări prin bani și une ori în
schimbul unor anumite servicii industriale. Se creară
orașe libere, în cari o mulțime de cei scapați de
serbie, își căutată și își aflară azil. In parte, fie-care
din acești fugari n’aveau nici o putere: grupați, asociați în ghilde, dînșii alcătuită unități colective de care
trebuea să se țină samă. Aceste asociații, ajunseră să
.trateze cu seniorii de la egal la egal. Nu că ar fi
avut pretcnțîea de a răsturna ordinea feudală: toată
năzuința lor ie^a să-și facă, în ordinea aceasta, un loc.
Iele pretindeau numai a fi vasalele contelui, prela
tului, baronului, în schimbul unor condiții de cens,
de dijme, de miliții puse la îndămîna suzeranului, în
tocmai cum se practica între seniori. Afară de înda
toririle acestea, înse, comunele înțelegeau să fie libere,
în condițiile obicinuite ale vasalităței feudale, să-și
aibă zidurile lor, tribunalele lor, chiar și blazoanele
lor. Toate aceste condiții ierau așternute negru pe
alb, într’o chartă, pe care comuna jura să o respecte
și pe care suzeranul găsea cu cale s’o încuviințeze.
«Comuna, dese-ori, nu iera de cît desvoltarea a ceea
ce.se numea «bunele obiceiuri», adică a .unor anume
privilegii și practici de dată foarte veche și îngădui
te tacit de cătră suzeran. Aceste obiceiuri, ierau codificate, consfințindu-se, cu chipul acesta, privilegiul
personal, privilegiu) dreptului de-a testa, înlocuirea
sarcinelor și dărilor printr’un număr oare-care de taxe,
fixate o dată pentru totdeauna.
Comuna Iera o asociație închisă, ce-va asemănător
cu cetatea greacă.. Pentru a fi primit ca membrului
unei comune, un străin trebuea să locuiască în iea
ujucar. un an de zile, și să-și cumpere acolea o casa.
Chiar comunele aliate, unite, care își dădeau reciproc
dreptul de burghezie, Ierau ținute de-a deveni, unele
b.‘ altele, proprietare. Aceea-și îndatorire iera impusa
Și micilor seniori, megieși .cu comuna, can doreau sa
devină într’însa burghezi. Pentru semom de rang
urni mare, cari cereau titlul de burghez, condițiile
lejau mai ușoare. Nu se cerea numai de cit ca oinșii
sa fi avut reședința în comuna sau ' să fi dat. dovadă
de alte servicii personale. Une-ori aceea-și toleranță
135
se acorda și acelor persoane cari exercitau u artă liberalfi
ucraln, căci comunele, cu toate că posedau adesea
pămînturi și țărani, ierau cu osebire cetăți industriale
și comerciale.
Organizarea lăuntrică a comunelor iera departe de
a fi liberală. Organizarea aceasta se îngrijea foarte
puțin de libertatea individuală a membrilor comunei.
Totul iera regulamentat și burghezii ierau grupați
în ghilde, neegale în bogăție și putere. In cetățile fla
mande, marile ghilde puneau mîna pe putere, formau
o aristocrație, și, membrii lor, învestmântați în pur
pura municipală, guvernau cetatea. Democrațiea co
munelor se apăra cum putea. lea își avea chiar ma
gistrali săi, însărcinați de a supraveghea guvernul
cetăței. De țăranii de pe domeniul comunal, burghezii
nu se sinchiseau mai mult de cît baronii, și, adesea
îi tratau pe aceștia foarte crud. Corporațiile indus
triale aveau asemenea o ierarhie internă și o mul
țime de regule tiranice. Iși aveau ucenicii, calfele,
maiștrii. Numărul ucenicilor iera limitat: nutrebuea
să fie mai mult de unul pentru fie-care meșteșugar.
Afară de aceasta, pentru a deveni ucenic trebuea
- să
. ,’iez sau fecior de burghez, și, in
în sfîrșit să
bur£hez
dajdie orașului.
orașului. Cu
Cu timpul
timpul, cei
cei mai
mai rmulțî
Pplătești
lăteȘ? 0o dajdie
,
ne mai putînd să se facă meșteri, se formă un proleprole
Re
tariat
industrial.
Acești
meșteșugari
inspirară
teamă.
L.
. . .
,
Li se in
interzise
*erz]Șe de
de aa se
se întruni,
întruni, de
de a purta arme, de
a-și purta chiar uneltele lor, afară de atuncea cînd
se duceau la muncă, li se interzise de a se înțele&e 'n vre‘° privință. Toate acestea sub amenințaiea
de foarte aspre pedepse: de amenzi mari, de pierderea
meșteșugului, de închisoare, de surgunire pe vieață.
Singur faptul de-a nu avea de lucru, te făcea vinovat
de surgun. Alte reglementări aveau de scop de-a ega
liza situațiea fabricanților, de-a împiedica concurența,
de-a menține nivelul fabricărei, de-a se împotrivi ori
cărei fabricări afară din oraș.
In. multe comune, corporațiile industriale dobîndiră
o foarte mare putere. In unele iele apăsară la rîndul
lor nobilimea. La Florența, seniorii trebuită să ceară,
ca o grație, să fie înscriși într’o corporație: titlul de
grand, de nobil, deveni infamant și escluziv de orî-ce
drept politic.
Băștinașii comunelor ierau oameni aî timpului lor.
Afară de aceasta iei ierau șerbi scapați din înlăn
țuirea feudală. Le iera greu de a concepe, vre o idee
de justiție și de umanitate, de care nimeni habar
n’avea pe atunci. Cetățile lor ierau niște adăposturi
în potriva violenței de-afară: nu te puteai aștepta
să vezi înflorind în iele sentimente umanitare.
însemnătatea mișcare! comunale nu scăpă neob
servată de loc de către clasele superioare cele, mai
pricepute: de cătră nobilime și cler. Un arhiepiscop
________
din Reims, califică de blăstămată, această instituție a
comuneior' *prin
comunelor,
«prin care
care șerbii
șerbii se
se sustrag,
sustrag, în
în contra
contra ort
ort
șf
ruT drept, cu violență, de pe clurrivtmnși c^
cărui
domeniul oi
stăpinilor •>■.
—
’
■
1
----L
°
--------------------------tgj
j
n
gen
g.ujbert, abate de Nagent-Sous-Couci, scrie,
iul al Xll-lea : «Comuna Ieste un nume nou și detestabil.
Jeată ce se înțelege prin cuvîntul acesta : oameni da
tori de a plăti dijmă, nu mai plătesc de cît o dată pe
an seniorilor lor chiriea ce li-o datoresc. Dacă- savîrșesc
vre-un fapt, scapă cu o amendă fixată legab. Dar
masa seniorilor n’avea desigur o privire atît de^pă
trunzătoare. Mișcarea comunală, dar, nu fu împiedi
cată atît de serios, de unde rezultă o mare desvoltare industrială și comercială, alcătuirea marilor bo
gății neatîrnate de ierarhiea feudală, de unde rezultă,
în sfîrșit, alcătuirea stărei a treea și intrarea acestei
stări în adunările deliberante, cînd ceasul iei sună.
Ch. Letourneau.
r
�REVISTA 1DEEI
136
REVISTA IDEE!
PACEA LUMEI
Ma? mulți bărbafî eminenfl din Suedia, din cari unit
membri ai Parlamentului, au trimes, hi timpul din urmă,
lui Tolstoi, o scrisoare colectivă, prin care 1l întrebau,
de nu găsea cu cule, ca să propună conferinței interna
ționale de pare, propusă de cătră guvernul rusesc sau
publicului european, chestiea iransformărci serviendui mi
litar obligatoriu, într’un felin de serviciu public, pentru
indivizii a căror conștiință i-ar impudica de a servi m
armată. La scrisoarea aceasta, Tolstoi a răspuns prin
următoarea scrisoare.
Scumpii miei domni, ideea exprimată în frumoasa
voastră scrisoare, cum-că mijlocul cel mai lesnicios,
mai sigur, de a ajunge la dezarmarea generala, ieste
refuzul indivizilor de a lua parte la serviciul militar,
ie cu desăvîrșire dreaptă. Voiu merge mai departe, ie
singurul mijloc prin care popoarele pot fi scăpate de
mizeriile serviciului militar, necontenit creecînd.
Inse, opiniea voastră, că chestiea: «Cum și prin ce
mij’oace serviciul militar ar putea fi schimbat în vre-o
muncă utilă, pentru indivizii cari ar refuza să-și omoare aproapele», că chestiea aceasta ar trebui pro
pusă la conferința internațională de pace, și opiniea
voastră, că această chestie ar putea fi discutată la con
ferința aceasta, mi se pare cu totul greșită.
Mai întâi, fiind-că, această conferință internațională,
nu va fi, nu vu putea fi nimic, alta de cît una din
acele instituții hipocrite, cari, nu numai că nu are de
scop să ajungă la pace și la împuținarea relelor mi
litarismului, ci, din contra, are drept scop adevărat,
de a ascunde oamenilor aceste rele, insuflîndu-le mij
loace falșe de liberare, făcîndu-i să pieardă din vedere
adevăratele mijloace.
Conferința propusa, pretinde a avea ca țintă, dacă
nu dezarmarea, cel puțin împiedicarea creștere! înar
mărilor. Ceea-ce însamnă a presupune, că, la conferința
aceasta, guvernele s u reprezentanții lor vor ajunge
la o înțelegere, să nu-și mai mărească înarmările ce au.
In cazul acesta, chestiea, fără să vrei, se pune : Ce
vor face guvernele țări’or, cari, în momentul acesta,
se vor afla mai slabe de cît vecinele lor ? Nu-i nici
de cum probabil, cum-că, guvernele acestea, vor con
simți a rămînea și pentru viitor tot în condițiile lor
nepriitoare. Dară s’ar învoi la una ca asta, crezînd,
în mod sincer, în eficacitatea reglementărilor confe
rinței, atunci, ar putea foarte bine ca să devie și mai
slabe și să nu mai cheltuească pentru armată nimic.
Să presupunem că grija conferinței ar fi, ca să egalei.e forțele militare a diferitelor guverne, să le
fixez» i'.jrmaiea într’o măsură dată. Chiar de-ar ajunge
la această egalizare, aproape cu neputință, chestiea,
vrînd-nevrînd, s’ar pune: De ce guvernele s’ar opri
la o treaptă a scărei înarmărilor și nu la alta ma! jos ?
De ce nevoe, ea Germania. Franța si Rusia, să aibă,
bună-oară, 1.000.000 de soldați si nu 999.000. De ce
900.000 și nu 400.000 sau 300.000. De ce nu numai
1 soldat ? Daca ie cu'putință să se reducă înarmările,
de ce să nu se reducă la minimum ? Sau de ce să nu
se înlocueascâ armatele prin luptători? Să hotărască
m daraverile internaționale, David și Goli it, rămînind
izbînda, după rezultatul luptei, celui ce va fi cîștigat.
In timpul asediului Sebastopolului, un oare-care prinți
• S’ VT0*’ un ofiter cnîioscut pentru curajul său,'
Și unul din cei mai buni jucători de șah din Europa,
propuse generalului Saken, comandantul garnizoanei,
Se lupta prin ^anturî>
fața celui al cinceiea bastion, care, de o mulțime de ori luat și reluat,
partida det,°ah1Ur
S& ,UÎDtQe dnravera Printr’°
Neaparat, ar fi fost nemăsurat de mult mai bi
o juca reduta sau întăritura în șah, de cît să se
oameni să poată fi luată. Firește că generalul s?45
nu primi propunerea prințului Urusoff, fiind-că ep
că chiar dacă ar fi cîștigat iei partida, nimic n> a'
împiedicat pe comandantul armatei engleze de fl
trimete batalioanele lui, să cucerească reduta din * ’•*
dacă soldați! să! n’ar fi putut s’o apere.
n°a>
Acela-șî caz !e cu puterile. Nu voesc să se înțe]p
ca să-și reducă armatele, fiind-că nu pot fi încrerg*
țațe de loc, că, într’o zi sau alta, nu se va ivi no
Napoleon sau un nou Bismarck, care să-și bată *’°U
de tratate, și care să iee cu forța totul pe ce
putut pune mîna.
1 11
Cîtă vreme vor fi armate, iele sînt necesare d
nu pentru a cuceri posesiuni nouă, cel puțin pentr
a conserva prin forță pe cele cucerite. Pentru^?
ceea-ce s’a dobîndit prin forță, trebuie conservat prin
forță. Acum, nu-i cu putință a dobîndi și conserva
ce-va prin forță, de cît fiind învingător. Și, învin_
gătorii sînt pururea marile batalioane. Așa’-că, dacă
guvernul trebuie să aibă o armată, trebuie să o aibă
pre cît mai mare și pre cît mai tare cu putință. Asta
ie ținta ori-cărui guvern, îndreptățirea existenței sale
Un guvern poate face mult, cu privire la organii
zarea interioară a țârei ce guvernează: poate eman
cipa, educa, îmbogăți populați ea, iei poate construi
căi de comunicație, canaluri, poate face «să înflorească
deșertul ca o roză». Un lucru nu poate face, și Q.
nume acela pentru care s’a adunat congresul, adică
să reducă puterea militară a Statului.
Guvernele nu pot, din propriea lor voință, nici să
reducă armatele, nici să inenție pe loc înarmările.
Asta-i cu atît maî cu neputință acum, cu cît cu toatele
sînt în curs să-și cheltuească toate puterile, pentru
a cîștiga posesiuni nouă, fie în Asia, fie în Africa,
fie în Europa, cu cît cu toatele sînt nevoite a-și con
serva prin forță partea lor de posesiuni ai căror
locuitori voesc să fie liberi.
Acesta ie întâiul motiv. Al doilea, conferința in
ternațională de pace, nu se poate însărcina, de-a ho
tărî chestiea refuzului serviciului militar, acelor per
soane, ale căror convingeri le împiedică de a îndrepta
armele asupra fraților lor, fiind-că din asta ar re
zulta o reducere a armatelor, și o reducere a arma
telor în potriva voinței guvernelor, ar surpa puterea
fundamentală a fie-cărui guvern.
Toate guvernele, tratează la feliu pe cei, cari, din
pricina convingerilor lor, refuză serviciul militar, cu
toate că unele guverne sînt mai puțin brutale de
cît s’a arătat guvernul rusesc față de Duhoboii. Chiar
în momentul cînd guvernul rusesc proclama în wț-ț
lume! acele așa numite măsuri de pace și iubire, iei
tortura, ruina și exila pe cei mai liniștiți oameni, pe oa
meni! cei mai împătimiți de pace ce-au existat în Rusi&i
numai fiind-că au refuzat serviciul militar. Toate gu;
vernele europene au procedat la feliu, și continua
tot așa, fața de cei-ce refuză a servi în armată. Aș^
a procedat guvernul austriac, prusian, francez, sU^
edez, olandez. Așa vor proceda pururea toate,®
pot să procedeze alt-feliu. Nu pot să procedeze alt-f®11 ’
fiind-că iele își guvernează supușii prin forța care cons
într’o armată dresată. Nu pot să lase săli se reducă foțVj
militară și deci să li se reducă puterea, după caPj1L;|
unor inși particulari, cu atîta mai mult, cu cît, proba
dacă s’ar admite asemenea refuzuri, marea majon_
a oamenilor, nimenea ne dorind să omoare sau sa
omorît, ar prefera munca, serviciului militar. Ast-f®
dacă s’ar admite refuzul serviciului militar și Pjopn
nerea de a se schimba acest serviciu în munca,
137
atâția muncitori și atît de putini
peste mult ar fi atiția
ar fi aclamat de către lumea întreagă, ca o pildă
soldați» în cît nu ar mai fi nimeni ca să silească’pe cut,
de-un fapt cu adevărat vitejesc, din partea celor ce
muncitori a munci.
sufăr pentru cauza libertăței și progresului omenire!,
înșelați de propriile lor palavre, liberalii și alți leiită motivele pentru cari socot'cu totul dreaptă,
politician!, așa numiți progresiști, își îuchipue, cum- opiniea voastră, cum-că refuzul de a lua parte la
că, discursurile lor din Parlament, întrunirile lor, li serviciul militar, ie un fenomen de foarte mare în
gile și alianțele lor, statutele, clauzele și broșurile
semnătate, care poate libera oamenii de serviciul
lor, sînt foarte importante pentru progresul omeni militar obligator, și cu totul greșită opiniea că con
re!, pe cînd refuzul inșilor de a lua parte la serviciul ferința de pace poate contribui sa se ajungă la ase
militar ieste un fenomen fură însemnătate. Guvernele menea scop. Conferința aceasta nu poate face alta, de
știu tare bine, înse, ce le vine și nu la socoteală. cît să deturneze privirile popoarelor de la adevăra
Și sînt prea fericite ca să îngădue discursuri umflate tele mijloace de emancipare, de mîntuire.
fn Reichstaguri, sau demonstrații progresiste, știind
L. Tolstoi.
că toate astea sînt niște fenomene foarte utile, în
genzul că deturnează atențiea oamenilor de la aceea
ce-i cu adevărat vătămător intereselor guvernelor,
adică de la mijloacele de emancipare. Dar, mai mult
de cît de orî-ce, guvernele se tem să nu se deștepte
în indivizi simțul de demnitate omenească, și, ca ur
Peste întinderea vînătă a valurilor, vîntul îngrămă
mare imediată, se tem de refuzul serviciului militar dește nouri. Albatrosul, vestitorul furtuneî, planează
sau de refuzul plutire! taxelor militare. Guvernele, nu mîn Iru, între nouri și mare, ca o săgeată neagră.
vor îngădui nici o dată, pe față, asemenea refuzuri,
Cînd atingînd valurile ca aripa-i, cînd îndreptîndu-se
îear în ascuns iele vor pedepsi pe cei ce le vor face, spie ceriu, ca un fulger, iei scoate un țipăt sălbatec.
gonindu-i din societatea lor.
Și nourii aud bncuriea ce se cuprinde în acest țipat
Cîtă vreme guvernele vor căuta, nu numai de-a cutezător al pasere!.
cîștiga posesiuni nouă, ca Filipinele, Port-Arthur și
Acest țipăt, vădește dorința de furtună. In acest
altele, ci să conserve pe cele cucerite, ca Polonia, țipăt nourii văd a tot puterniciea mînieî, aprinderea
Indiea, Alsacia-Lorena, Algeria, Egiptul, și altele, și pasiune!, siguranța izbîndei.
altele, atîta vreme armatele Statelor vor continua
Nagîțiî gem, cînd se apropia furtuna, gem, se agită,
să crească. Cîtă vreme guvernele vor continua să-și zăpăciți, deasupra valurilor. Ar voi să se arunce în
guverneze supușii prin forță, nu vor îngădui refuzul fundul măre!, ca să-și ascundă acolo groaza de vijelie.
de a lua parte la serviciul militar. Armatele vor fi
Tot așa se. tînguesc și Grebele. Grebele nu pricep cît
reduse și desființate, numai cînd popoarele nu vor ie de îmbătătoare lupta: bubuitul tunetului le spăimîntă.
mai îngădui celorlalte popoare de a le face sclave,
Proștii de Pinguini, greoi la trup, se ascund, înfri
cînd nu se vor mai supune de sine la educarea animală, coșați, în stînci. Singur Albatrosul, mărețul vestitor
numită serviciu militar și disciplină. Și popoarele nu al furtuneî, plutește cutezător și liber, pe deasupra
se vor mai supune acestei educații, cînd simțul valoare! undelor albe de spumă.
omenești va fi în iele deșteptat, cînd spiritul ome
Necontenit mai groși, necontenit mai negri, nourii
nesc va fi luminat de adevărata lumină, nu de lu- _______
se cobor spie mare. Valurile cîntă și năvălesc în sus,
mina prin care omul, cunoscând toate științele și fo- parcă să pue fulgerului piept,
losindu-se de toate invențiile, să recunoască dreptul
Tunetul izbucnește. lem
vai mic plîng,
puug, fierb
u«u de
uc
leat valirile
unui popor de-a controla actele altuea, îngăduind mînie,
mînie, se
se iau
iau la
la ceartă
ceartă cu vîntul. Și îeată că vijeliea,
apoi a se îndeplini fapte rele, ci de lumina care de-o
de-o dată,
dată, ca
ca într
într’’oo îmbrățișare
îmbrățișare turbată,
turbată, îea
îea valurile
valurile
face pe om de-a refuza să-și înstrăineze
libertatea, ppe
e SU
gf și,
sus,
și, în
în avîntul
avîntul unei furii nebune, le lasă să
baza valoare! sale ca ființă omenească, în mînile al- CQ
dă asupra
cadă
asupra stîncelor,
stîncelor, pe cari le stropesc c’o ploae
tora, recunoscîndu-se ca singur stâpîn pe faptele da smaralde.
sale. Numai atunci, cînd această lumină va fi râsAlbatrosul, planează, pururi, ca o săgeată neagră,
pîndită, armatele vor fi reduse și desființate și iele scoțîndu-șîv țipătul
r'
T-’ --*•---»« *în
---------sălbatec. Iei
se afundă
nouri și
vor fi reduse și desființate nu prin, ci împotriva netezește spuma cu coasta aripei sale.
Ieată-I, sburînd ca un demon trufaș, rîzînd și desvoințe! guvernelor.
S’a publicat nu de mult istoriea unui regiment a- perîndu-se tot o dată. Iși bate joc de nouri și hoho
merican, care refuză să înainteze împotriva lui Ulo- tește de bucurie.
Ilo. Vestea asta a fost citată ca și cum ar fi fost
Demon pătrunzător, iei presimțește o oboseală în
ce-va extraordinar. Ceea-ce ie cu adevărat extra bubuitul tunetului, lei ie încredințat că nourii nu vor
ordinar ie că regimentele de Ruși, de Germani, de putea să întunece soarele. Nu, uu-1 vor putea acoperi
Francezi, de Italieni și de Americani, în loc de a de tot.
face acela-și lucru, fie supun capnțiului unor oameni
Vîntul
Vîntul urlă
urlă necontenit
necontenit șiși tunetul
tunetul bubuește
bubuește mereu.
Nourii, grămădiți,
grămădiți, se
se brăzdează
brăzdează de
de lumini
Irmizi albastre,
;
cari le sînt indiferenți, merg să omoare supușii altor
Nourii,
neamuri, cari nu le-au făcut nici un rău. Neapărat, deasupra prăpastie! măre!.
^că oamenii, în zilele noastre, merg la războiu sau
Marea prinde trăsnetele din .....
mers, stîngîndu-le t»
în
îndură servi iul militar, supunîndu-se sclaviei unor fundul valurilor.
Trăsnetele seînteează, ca niște șerpi de foc, cari se
oameni pentru cari n’au nici o considerație, ie nu^ai^fiind-că asemenea oameni trăesc într’o stare gro- vîrcolesc, dispar și reapar în adîncîmea apei.
Furtuna... Curînd va izbucni furtuna.
zaYa de ignoranță morală.
„
Curagiosul vestitor al furtuneî, planează mîndru
Daca adevărata lumină, precumi am spus, va ii
fi rasiferinței
de
pace
n
’
ar
printre
săgețile din nouri, deasupra oceanului ce mu
plndiță între popoare, vestea conf
rn
n*c* un răsunet simpatic și
și nici
— o- vagă spe- gește. Iei ie profetul izbîndei^și îeată ce trimbițează iei:
Vie furtuna. Deslanțuească-se mai tare,
jarea în bat- Vie uraganul. V
auța^ Din •.otrivă, ar întîlni disprețul, lui
refuzul de a tot mai tare.
tare,
■l°cUră, dacă nu indignarea, pe cînd, r^u-..
M. Gorki,
ervi în armată, cu îngrijire ascuns, dar bine> cunos-
Cîntecul Albatrosului
�REVISTA 1DEEI
188
Flacăra cea bună
Sînt rnî oamenii din satul Vlăsceni, de sceea u tot
pedepsește Dumnezeu. De bețiu, unn» m»i ie voita.
Pe lingă asta, n.nl to(î sî: t săraci, lipiți painîntului.
Copiii le mor, vitele le cad de loame, nașele hodoiogitl, neîngrijita și nespoite, stau șa șe darapeue In
incul pomilor, pe cari i-au ars ca_ să i-a»a din leninip
au crescut in gradinele lor andini și seaeh. Cei mai
mulți, ca să scape de nevoi și-au arendat, locurile pe
nimic, la alții mal bogațl.
_
Femeile, în zilele de lucru, de o potriva ca in cele
de. sărbătoare, se strîng roata pe la porți. iși pierd
vreriiea stînd de vorbă, fără să se învrednicească mă
car să tac bălăriile și mărăcinii ce cresc cu nemiluita
prin bătături. Nit! chiar hora, du îe. ca în alte sate:
lăutarul cîntă a jale, iear flăcăilor și-fetelor nu le mai
arde de sbeguit.
~ .
Biserica.ie pe ducă, șindrila i-i ciuruita, ploua in
năuntrii' cn afară. Zugrăveala s’a șters de mult, și
abiea ici-colo a mai rămas cîte o urmă, fără înse să
poți deosebi ce sfînt a vrut să înfățișeze^ zugravul.
Dumineca și sărbătoarea, abîea vre-o două-trei babe
stau înaintea altarului, trîntite cu fața la păniint, as
cultând sfiuta slujba.
Nainte vreme, acest sat Tt ra cu totul în altă stare.
Preotul care a repnusat, îera om bun și cu inima cu
rată. Cînd un creștin Tera năpăstuit sau în strîmtoare,
]r iei afla ajutor. Cînd îera o nemulțumire între ță
rani, iei le iera judecător. Vorba lui iera sfîntă. Cum
zicea, așa se făcea. Și toți îl ascultau, pentru-că. iera
om înțelept și judeca drept,
Fostul proprietar îera milos și de ispravă. Iei ajuta
pe țărani, aci cu porumb, aci cu făină, ba chiar, și
c.i bani fără camătă. Păcat că a rămas în supă de- lemn.
Logofătul, omul lui de încredere, Pa furat de l’ă stins.
De la un cîrd de vreme, oamenii nu mai ți
neau nici sărbătorile. In săptămîna patimilor, toată
sâptamîia au arat: par’că iera să se isprăvească vre
mea, ușa de zoriți s’ărătau. Lumea din pite sate, cînd
trecea pe acolo, se uita la iei și se crucea. Moș Ion,,
oui cu chi.ig, umbHnd prin țarină,îi văzu și dînsul arînd.
Mîniat, se apropie și le zise:
— Da ce,'nu vă ie de-a bună, măi creștini, să arați voi în Vinerea mare ? Da lasați-1 naibei de arat,
că n’o să vă procopsiți așa. Eacă: neam de neamul
mieii, n’a lucrat în ziua asta, și, slavă Domnului, nici
unul r.’am murit de foame. ’
Țăranii, cu păcatul, statură rușinați, înse Matei, mai
țanțoș, răspunse:
— Ai dreptate, moș Ioane, vorbind așa. Da d-ta
șt'i bine că nii arăm la noî, fiind-că'pâmînțul 1-am în
chiriat lui Kir Stamate, și tot lui îi arăm ca să ne
dea ce-va de ziua asta.
Moș Ion, se vede ea ri
s’a, supărat și in’âi tare, că n’a
mai zis nimic și a plecat,
din cap.
1,1 clătinînd ,11-.
'
Kir Stamate iera un om fără inimă. Iei sărăcise pe
toți Vlăscenii. Mai toți își arendaseră lui pămintul,
pe mai mulți ani, și acum nu mai aveiiir ce face,
ierau pe mina lui. Cu toate astea, Starnate îera bisericbs. La biserică pleca cu slugi cu tot, și totdeauna
dăruea unt de lemn pentru candeiî...
*' '
Oamenii spun că venise în sat gol pușcă șî cu s’a
băgat întâi logofăt la boier, unde a și stat mult, pană
ce, treburile ne mai mei eîmlu-i boierului, a făcut ce-a
făcut Stamate de-a cumpărat într’o zi hanul Mihalăcnioaeî... De atunci in colo s’u procopsit repede, iear
la urmă boierul sărăcind, Stamate i-a cumpărat moșiea.
Lașele din Vlăscenî sînt risipite, ba pe deaî-, ba pe
vale. Casa boierească, în care .ședea Kir Stamate, îera
Creștiuiij hi început,ierau coțnuniștî. Orî-ce bun'ere- agricole, precum ne-o afirmă însă-șî evenimentele cari
dincios, trebuea să-și pue averea în comun, l- dispo- au însoțit sfîrșîttd veacului trecut și încununează în
zițiea tuturor. Comunitățile; creștine înse, nefîind or ceputul cehii de față.
ganizate decît în vederea unei vieți simple spirituale,
Existența, in conștiința proletariatului, a idee! clare,
jjesvoltaiiea comerțului și a producției, face inițiativa de a purcede direct la țintă, precum și titudînea ame
nriviită din ce în ce mai necesară, o grămudire de nințătoare ii proletariatului. în tot timpul de pregătire
bogăt11 începe să ia naștere, creditul devine indis pentru noua vieapî, îl scutește, pe acesta, de compro
pensabil, și, toate acele principii de abnegație, dispar misuri,Ipen.tru tăpătarea îmbunătățirilor necesare luptei,
încetul cu încetul, pană cînd oficializarea creștinismului, îmbunătățiri cari se obțin, în fața simptomelor Revo
dă lovitura de moarte idealului creștin.
luției, Sociale, prin însă-șî tactica capitalismului ae u-șî
Nu mai departe: pană mai dăuniizi, și mai ales .îna prelungi domniea prin reforme.
Datorieă conștiințelor limpezi, Ieste de a reîmpros
intea hotărîrei congresului din Paris, îera o zi, care
se aștepta cu o nerăbdare plină de emoții, și, la so păta, la orî-ce ocazie, scopul final ăl socialismului,
sirea iei, entuziasmul și (speranța într’o’Iunie nouă, socializarea, prin expropriere. n mijloacelor de produ
căpăta acea intenzitate, care .de obiemu'apare hu.nai cere, idee cure să formeze farul luminător al drumului
hi mari evenimente. O mică propagandă în altă direc de. emancipare șî să concretizeze viitorul.
Pe cînd, deci, .Revoluției Socială? A. Catilina.
ție, un mic apel la lașitatea omenească. In perspectiva
pierdere! pînei cotidiene, și ziua aceasta a devenit
un felifi de sărbătoare pascala, cu mîncărî gustoase și
băuturi excelente, plină de veselie.
Trebuie să revenim ]a vechiul și fundamentalui prin
cipiu al socialismului: socializarea mijloacelor de pro
Sîut unii antropologi cari susțin, și acesta ie ar
ducție. Bogățiile, acumulare, perfecționarea modului
de producere și de transport, invențiile, experiențele gumentul lor cel mai puternic, cum-căexistă o clasă de
criminali înăscuți, cari-s împinși la crimă de cătră
si cunoștințele formulate, sînt opera generațiilor, a
fatalitatea conformației lor fiziologice; Asupra acestei
concursului infinit și indefinit de forțe și împrejurări, clase, de criminali înăscuți, o transformare a mediului
pentru care nimeni nu și-a luat răsplata, răsplată care economic nu ar avea nici o acțiune bine-fâcătoare.
nu poate să fie alta, de cît folosința de iele, în coniun, Mayhew zice: S’a observat că îu orașele noastre, cla
a întregului neam omenesc. Prin însu-și teoriea drep sele primejdioase, vagabonde și sălbatice, prezintă
tului de proprietate, demonstrațiea ieste gata, că‘ opera acelea-și caractere antropologice ca și triburile nomade,
trecutului, opera societății, la care fie-căre a contri precum sînt Kafrii, Felah'i. In special, craniul lor pre
buit, conștient sau inconștient, după puterile sale, nu zintă o desvoltare a fălcilor... Ie lesne de observat
poate aparține, de cît societățel, generațiilor, actuale înse, că încercările făcute de a reduce fenomenele
și viitoare, afară numai daca o minoritate, prmtr’o criminale la o cauză pur antropologică, trădează o
uzurpare lentă sau brusca, nu și-ar însuși și conserva analiză necomplectă a faptelor. O cercetare mai in
cu forța, roadele civilizației, căpătate cu ntîtă trudă dependentă, dovedește că fenomenele acestea, departe
Și jertfe.
■
de a fi un efect al unor cauze individuale, sînt pro
Toate școalele sociale sînt de acord, că mijloacele dusul unor cauze generale, cari influențează. asupra
de producere trebuesc trecute în posesiunea societa- întregei societăți. Intr’udevăr, chiar și acelor cari voesc
ței,.a asociațiilor
de .producători.
Dacă
.
a
. sînt divergințe,
- - • să- admită un tip criminal, dotat cu caractere fixe, un
asupra modului
1 posesiune, acestea de- studiu puțintel maî profund, nu întârzie să le arate
uhu de *a întră -în
parte de a stingheri
‘
idealul socialismului, îi curăță căj caracterele fizice ale criminalului nu-s cîtu-și de
călea de șovăiri, detoșază, din
j grosuli mișcării, ramuri.
pațin produsul unei necesități naturale, nestrămutate,
accesibile de putere și lasă gloatele să-și continue'dru ci opera unor cauze economice, cari au determinat, în
mul istoric, spre expropriere, cu ’prqpiile sale forțe.
timpul unei lungi perioade, degenerarea criminalului
S’a dovedit, o data pentru totdeauna, că desvolta- sau a strămoșilor lui. Mizeriea îndelungată, munca
rea capitalului ieste strîns legată cu desvoltiirea pu grea a femeilor în timpul sarcinei, locuințele infecte,
tere! statului. Starea eeonbmică, fiind cheea vieței nesănătoase, hrana neîndest datoare șî nehigienică,
sociale și individuale, nu s’ar fi putut nici o dătades- alcoolismul, corolar neînlăturat al trîndăviei bogatuvolta în profitul unei singure H ..se,
fără ojjujiuiu
sprijinul unei
tr, tuia
uu-.
ieav ja sărac al unei munci nebune, istovitoare,
puteri, care, sub o aparență 'sau alta, să favorizeze în- ș| a| unuț salariu-schimbător si nesigur, și celelalte
grăinădirea bogățiilor și domniea
capitalului. Fără înrîurirî vătămătoare din partea, burgheziei indolențe, _
Pfi r.anitnbihiî.
această putere, care nu poate fi de cît a statului, clasa inerte, contribue șă pregătească, o adincă degradare,
nedreptățită, de la prunele simptonîe de uzurpare, ar care, înrăutățindu-se, din generație în generație, poate
fi împiedicat cu forța numerică, această revoltătoare foarte bine șă se manifesteze prin caractere exteriore,
expropriere n producătorilor de rindele propriei lor prin anomalii antropologice, și trebuie să ducă fatal
munci.
la, criminalitate.
Ieste deci clar, că pentru_----a reintru în limitele drep-Antropologica criminală nu cunoaște de cît craniul
tului, ieste cu neputință a căpătă
... concursul
.
sincer al asimetric, sau urechea mare, sau epilepsiea și atri----- y- a exploațato’-"/.Ț
bue criminalitatea, acestor cauze. Inse imperfeețiea
ttutorităței, compuse din aceea-șiesența
plor înarmați, .care a patronat
ț
fortificarea capitalului' feliuluî iei de-a procede iese numai de cît ja iveala,
ouă fază
m dauna muncei. O nouă
raza economică,
econuuuuu, cere
i«c o nouă pentru-că nu se întreabă de loc de unde, provine craniul
-1-—
Lză politică, care, distrugînd puterea statului,
săfa- ă acesta asimetric și celelalte particulari tați antropo
?c liberului concurs, a regula relațiile dintre oameni logice, cari, pentru iea, sîut fenomene misterioase, pur
Ș* R orgăniza producțiea conform cerințelor sociale. cese dintr'o pervertire atavică, mult ma! de nepă
I?ăra acest scop, bine lămurit în conștiința gloate- truns de cît Trimarta indiană. lea nu vfcde cu aceste
Orj revoluțiea nu poate, fi de loc socială. Și nu se fenomene antropologice, sînt tocmai ultimele resturi
P°ute spune ca' ie o iluzie observnțiea, că ideea expro- si indiciul exterior al unei îndelungate elaborări, în
Jr,^eî și mai ales acea a distrugere! paterei opresive deplinite de către raporturile economice, asupra unui
statului, a pătruns adine în masele industriale și material omqnqsc .martirizat farn.de nit! o milă, .
A. Lori a.
Criminalul înăscut
Pe cînd Revoluțiea ?
Nici unul din agitatorii revoluționari, poate din sim
patica și respectul ce au pentru firea omenească, n’au
putut observa, că a urmări șaua contribui la mișca
rea socială, la progresul societății, sau mai bine zis
a trăi o vieață publică, ieste o înclinare care nu apar
ține fie-earei firi. Fie din cauze izvorîte din mediul
social, fie din natura esenței individuale, lucrul fiind
pretutindeni adevărat, socialismul poate ajunge, și a
ajuns în unele centre^ la un maximum de desvoltare,
la o culme de expanziune, cînd, a-i mai; repeta prin
cipiile, în afară de banalitatea cu care se îmbracă, riscă
a-și pierde din eficacitate în opera de transformare
socială, a-și slăbi intenzitate.i și a trece în rîndul ace
lor teorii, cari numai în timpul de mari maladii sociale,
ies din albiea .actuali țaței/
Socialismul, din cauza multiplelor sale. variații șia
cerințelor diverse ce reprezintă, învălue pe zi ce merge,
într’o negurji de principii laterale, scopul final ce are.
și creează, în drumu-i, cotituri artificiale, care de ȘinU
par a-i schimba direcțiea, îl fac capabil, ca, în n>Șe
împrejurări -neprevăzute și extraordinare, să
pentru mult timp de a ajunge la.țintii. O mică izbind»'
cu aparențe promițătoare, ieste de-ajuns ca să produc»
iluziea unei izbînzi definitive.
.
In revoluțiea cea mare franceză, nici o dată domn^
capitalismului burgez, n’a .format idealul mișcărilor P
pulare. Burgheziea, în lupta iei cu fepdalitatea ș1
galitaten, s’a folosit de revoltele poporului,și a eXl .
tat năzuințele muncei de a se scutura de lanțul rob» j
pentru a se întrona într’un regim priincios sie-ȘJ»
în urmă să înăbușe cu forța,pri-ce alte aspirat11»
ar fi trecut peste drepturile iei declasa. Isț°Pe“» ?-rg
cum a dovedit că o revoluție ieste.cu neputința .
sprijinul gloatelor, tot așa a arătat ca aspirați11® .
buloase ale popoarelor, pot fi exploatate de o c
conștientă, cari sa-șî' asirnilezp. .progresul șoc-wț'
interesele sale proprii.
,
139
JIEVIȘTA JDEE1
tocmai la marginea satului. Biserica-! lțngă
iear astea nmîndouă BÎnt așezate tot la ;
dar la ceii din potrivă. CaSa boierească, îe o casă?”6'
îngrijită. Are patru odăi, sofragerie, pivniță și
ridor de geamlîcuri. Alăturea sînt pătule vecinie nr°'
cu porumb și grîu, pe cari Stamate îl vinde cu
preț oamenilor,'cînd aceștia sînt la strîmtoare.
Si acum, în Vinerea patimilor, a plecat Kir s'tnni
la biserică, a plecat cu nevasta și cu copiii, cu 8ju J e
și oamenii de casă, u plecat, ca iei, Kir Stamate asculte prohodul și să ocolească biserica...
’ 8a
Unii săteni, în noaptea aceea, ierau înse la cîrciun,.prea puțini la biserică, iear alții, pe acasă, cufundJJi
în somn. Afară iera senin și răcoare, vîntul clăti»
ramurile înverzite și o liniște tainică domnea Pesta
sat. Aproape de miezul nopț-i. clopotele începu^ 6
tragă: preotul ieși cu Domnul Hristos. După ie] ț?
șiră copiii, bătrînii, bărbații și femeile, iear fie-care'
cu cîte o luminare aprinsă... Luminările cele, cîntecij
preotului și sunetul trăgănăt al clopotelor, păreau
în umbra nopței, o priveliște de basm.
Dar toată mulțimea, o rupe de-o dată la fugă și a.
leargă spre capul satului... Christos n’a mai răbdat
pe blestemat. Casa acestuea, vechea casă a boierului
ie acuma întreagă, din tălpi la creștet, cu pivniță și
pod, cu pătule și grajduri, unul și acela-și munte de
flăcări. Și averea cea rea se preface în scrum, și ]tt.
crimile sărmanilor, sînt uscate de flacăra cerească, de
flacăra cea bună.
«Forța Morală».
D. Munteanu,
I
'
•
|
�HKVJSTA WEF.l
REVISTA IDEEI
140
Organizarea VenBictei așa numită Justiție
Saint-simonianul
Blanqui aa avut
Saint-sinionianul Blanqui
avut cu desăvîrșire d eptnte, punînd în evidență în a sa Istone a
net
Politice, însemnătatea’ce au avut formele ec™™100
în istoriea omenire!, pentru a determina formele poli
tice ale sorictăței și chiar concepții e-i asupi a drep
tuluî, moralei filosofici. Pe vremea ha Blanqui, libe
ralii și radicalii își îndreptau toate privirile asupra
regimului politic și nu dădeau nici o atenție urmă
rilor regimului burghez, care se întemeea atunci m
Franța, pe ruinele celei dintăi republici. Iera deci cu
totul firesc cn, -pentru a pune in evidența însemnăta
tea factorului economic, și pentru a atrage privirile
asupra unui subiect nesocotit de către cele mai de
samă spirite, cum și asupra unei uriașe mișcări so
cialiste, care abiea începea, ie vorba de anul lbd7,
îera firește ca iei să exagereze chiar însemnătatea fac
torului economic și chiar să caute- a clădi întreaga
istorie, ca o suprastructură, pe relațiile economice. Iera
necesar să se întâmple așa, în ori-ce caz iera neevita
bil. Ceea-ce în istoriea științelor se repetă necontenit.
Rămîne pe socoteala altora, trebui iei să-și zică, sar
cina de a face să ieasă la lumină însemnătatea celor
lalți factori: formele politice de guvern, ideile asupra
justiției, concepțiile teologice și celelalte. De datoriea mea ie să pun în lumină toată însemnătatea su
biectului miau. Importanța c lorlalțî factori ie îndes
tul de cunoscută...
Se știe pănă la ce exagerări fu dusă această idee,
de atuncea încoace, de cătră școala 'social-democrata
germană, și se cunosc silințele pe cari le fac anar
hiștii, pentru a atrage privirea și cercetarea asupra
celuilalt fact-r al vieței societăților, Statul. Cu toate
acestea trebuie să recunoaștem, că înși-șî anarhiștii,
luptând pentru desființarea structurei necesar anar
hică, centralizată, jacobină și antilibertară din prin
cipiu, ce se numește Stat, că înși-și anarhiștii, vrîndnevrînd, n’au luat în samă, pănă la un oare-care punct-,
în critica instituțiiilor de a-zi, ceea-ce s?a numit justiție.
S’a vorbit adesea de asta, ziarele anarhiste nu înce
tează de a o critico, cu toate astea n’au atacat-o încă
destul în chîar temeliile iei.
* *
Studiul desvbltărei instituțiilor duce neapărat la încheerea, că Statul și Justițiea, adică judecătorul, tribu
nalul, a cărora menire Ieste anume să stabilească jus
tițiea în societate, Justițiea și Statul sînt două in
stituții, cari, nu numai coexistă în istorie, ci sînt le
gate strîns între iele prin legături de cauză și efect.
Instituțiea judecătorilor menită anume pentru a aplica
pedepsele legei, acelor cari ai fi violat legea, duce
neapărat la constituirea Statului. Și cine admite ne
cesitatea judecătorului și tribunalului, a căror menire
ie să stabilească justițiea, cu tot sistemul de legi și
de pedepse, cari purced de acolea, admite de asemenea
necesitatea Statului. Aresta are nevoe de-un corp care
să e'dicteze legi, de uniformitatea codurilor, de univer
sitate, unde să se învețe interpretarea și fabricarea
legilor, de un sistem de pușcării, de călău, de poliție
și de-o urmată la ordinele Statului.
Intriadevăr, tribul primitiv, pururea comunist, nu
știe ce-i judecătorul. In sinul tribului, între membrii
aceluea-șî trib, furtul, omucidul, rănirile, nu există. Da
tina ie de-ajuns să înlăture toate astea. Inse, în ca*
zul cu totul rar, cînd ine-va s’ar fi abătut de la obi
ceiurile consfințite ale tribului, iera lapidat de iot
tribul, iera ucis sau ars. Fie-care trebuea să-î ar
pieatra, fie-care trebuea să-și aducă sarcina de le^nCe
ca să nu fie unul ori altul, ci întreg tribul care - ’
fi dat morței. Și dacă un om dintr’un alt trib aSU‘l
lovit pe unul de-ai noștri, să zicem, l’ar fi rănit, îm fl
gul nostru trib trebuea sau să omoare pe cine apnC!l J?‘
tribul acela, sau să facă unuea din tribul acela, o rană
totul de acela-și felin și de aceea-și mărime, nicî
un bob de grîu, milimetrul de pe atuncea, maîlm- sau mai adîncă.
Asta Tern concepțiea de justiție a tribului primitiv
*
Mai târziu, în comuna rural i din cele dintâi veacuf
ale erei noastre, concepțiile asupra justiției se schimbă1
Ideea de răsbunare ie părăsită puțin cîte puțin, Cu
multă încetineală ce-i drept, și mai ales la agricul,
tori, neaparat persistând la bandele militare, ideea de
răsbunare ie părăsita, răspîndindn-se ideea conipensărei- individului sau familiei ce ar fi îndurat vre-o vă
tămare. Cu aparițiea familiei deosebite, patriarhale ri
înstărite, acută în turme de vite sau sclavi răpiți de h
alte triburi, compensarea, despăgubirea, iea mai mult
caracterul de prețuire, cît «face», în bunuri, omul rănit,
vătămat în vre-un chip sau ucis: atâta pentru sclav,
atâta pentru țăran, atâta pentru șeful militar sau craiii
pe care o anume familie l’ar fi pierdut. Această pre
țuire a oamenilor constitue esența celor dintăi coduri
barbare.
Comuna satului se reunește, constată -faptul, prin
întărirea a șase sau doisprezece jurați, de fie-care din
cele două părți, cari voesc să împiedece să se pe
treacă o răsbunare brutală, cari preferă să plăteas
că și să primească o oare-care despăgubire. BătrîniT
comunei sau barzii, cari aveau notată legea, prețuirea
oamenilor de diferite clase, în cîntecele lor, sau mai
bine judecătorii cinemafl de comuna, determină prețui
vătămare!: atîtea vite pentru cutare rană sau pentru
cutare omor. Pentru fuit, iera simplu înapoirea lucru
lui furat sau a echivalentului său, plus o amenda plă
tită zeilor locali sau comunei.
încetul cu încetul, înse, prin mijlocul năvălirilor și1
cuceririlor, comunele libere ale mai multor populații
sînt aservite, triburile și federațiile cu obiceiuri dife
rite se amestecă, pe un acela-și teritoriu trăesc cuce
ritori și cuceriți. Afară de asta, mai ie călugărul sau
popa, vrăjitori temerari, aparținând religiei creștine,
cari se stabilesc printre iei. Și, cu încetul, în local
bardului, în locul judecătorului chiemat, în locul.batrînilor cari evaluau odinioară cîtimea despăgubire»!
se pune judecătorul trimes de episcop, șeful bandei
militare a cuceritorilor, seniorul sau craiul. Acești,
cari au învățat cîte ce-va în mănăstiri sau pe
tea crailor și cari s’au inspirat din pildele ^r®c11111.
Testament, devin, încetul cu încetul, judecători i
sensul modern al cuvîntului. Amenda, care 0(1111
oară iera plătită zeilor locali, comunei, se duce acu
în punga episcopului, în punga craiului, în punga ’0C0V
torilor acestuea sau în punga seniorului. Amenda
vine lucrul cel mai de căpetenie, pe cînd despag.u01^^
acordată celor vătămați, pentru răul care ]e-a fost ia
își pierde din însemnătate față de amenda plătită «ce.
germene, acestui sîmbure de Stat. Ideea de pc<W
începe a se introduce, pe urmă să domine. ^isejeg.
creștină mai ales nu vrea să se mulțumească cu 0_
păgubire, iea vrea .să pedepsească, să-și impum1
ritatea, să terorizeze, să îngrozăscă, după pimft jer .
moșilor iei ebraici. O rană făcută unui om y1?.. te,
nu ie o simplă rană, ie o crimă de
Pe lîngă despăgubire trebuie pedeapsă, și
pedepsei merge crescînd. Puterea seculară tot așa
procedează.
Iji veacul al zecelea și al unsprezecelea isbucnește
revoluțiea comunelor urbane. Acestea încep prin a 15jroni P” judecătorii episcopului, seniorului sau craiu
lui și fQC ° «conjurație». Burghezii jură mai întâi sa
pârflsască toate certurile ivite din legea talionului.
Si cînd se vor ivi alte certuri, să nu alerge nici o
dată la judecătorul episcopului sau al seniorului, ci
«u se adreseze la guildă, la parohie, la comună. Sin
dicii aleși de cătră guildă, uliță, parohie, comună, sau,
jn' cazuri mai grave, guildă, parohie», comuna, întru
nite în adunare plenară, vor hotărî despăgubirea ce
trebuie, să se dee persoanei vătămate. Afară de asta,
arbitrajul de toate gradele, între particulari, între
guilde, între comune, iea o întindere întriadevăr
foarte mare.
De altă parte, creștinismul și studiul luat din nou
al dreptului roman își fac de asemene cale în concep
țiile populare. Preotul nu vorbește de cît de răzbu
narea unui Dumne '.eu rău, răzbunător. Argumentul cel
mai de samă al acestuea, rămas ast-feliu pană în zi
lele noastre, ie răzbunarea vecinică, care va fi apli
cată aceluea care va fi păcătuit față de prescriirile
clerului. Și, întemeindu-se pe cuvintele evangeliei, pri
vitoare la stăpîniții de diavol, iei vede un stăpîait
de diavol în fie-care criminal și născocește toate caz
nele pentru a isgoni pe diavol din trupul «crimina
lului». La nevoe iei îl și arde. Și cum, din cele din
tăi veacuri, preotul închee alianță cu seniorul, și în
tru cît preotul însu-și ieste adesea un senior laic’, iear
papa uri rege, preotul amenință și iei și urmărește
cu răsbunarea-i pe cel ce ar fi călcat legea laică, impusă
de către șeful militar, senior, rege, preotul-senior,
regele papă. Insu-și Papa, la care se adresază lumea
necontenit, ca la un arbitru suprem, se împresoară de
legiști, versațî în dreptul imperial și seniorial roman.
Bunul simț omenesc, cunoașterea.datinelor și obiceiu
rilor, înțelegerea oamenilor, egalilor, cari făceau odi
nioară bunătatea tribunalelor populare, sînt declarate
de nefolositoare, vătămătoare, că ar favoriza patimele
rele, inspirațiile diavolului, spiritului rebel. «Prece
dentul», deciziea cutăm! judecător, face lege, și, pen
tru a-i da maimultâ putere asupra spirit elor, se merge
până la a se căuta precedentul în epoci din ce în ce
mai depărtate, în deciziile și legile Romei împărați
lor și a Imperiului ebraic.
Arbitrajul dispare din ce în ce, pe măsură ce siniorul, prințul, regele, episcopul și papa ajung din ce
în ce mai puternici, și cu cît alianța puterei tempo
rale și clericale ajunge din ce în ce mai strînsă. Aceștiea nu mai îngaduesc arbitrului de a interveni, și
nnpune prin forță, ca părțile în litigiu, în cauză, să
Șe înfățoșeze dinaintea locoțiitorilor și judecătorilor
l°r- Despăgubirea părței vătămate dispare aproape cu
totul diu afacerile «criminale», îulocuindu-se foarte cuJlnd, aproape cu desăvîrșire, prin răzbunare, prin răzbunarea îndeplinită în numele D-zeului creștin sau cel
al Statului roman. Sub înrîurirea Orientului, pedep
sele ajung din ce în ce mai cumplite. Biserica și după
Jea puterea temporală, ajung la o rafinare de cruzime
!n pedepse^ în cît cetirea sau reproducerea pedepse°r aplicate în veacul al cinci-spre-zecelea și al șasePre-zecelea, ie aproape cu neputință pentru un cetiOr modern.
* 1* ,
Ideile fundamentale asupra acestui punct esențial,
UI
propriu orî-cărei grupări omenești, s’au schimbat cu
totul din veacul al un-spre-zecelea pană în veacul al
șase-spre-zecelea. Și, cînd Statul, în virtutea cauzelor
pe cari arn căutat să le lămurim in studiul nostru
despre Statul și rolul său istoric, cînd Statul pune
stăpînire pe comune, cari și renunțaseră chiar, ca idee,
la principiile federative de arbitraj și de justiție coiopensutiv.i populară, esența comunei din veacul al doi
sprezecelea, cucerirea ie relativ ușoară. Comunele sub
înrîurîrea creștinismul u și dreptului roman, chîar și
ierau mici state, chîar și ierau etariste în concepțiile
lor domnitoare.
Negreșit, ie foarte interesant de a descrie, in ce
chip schimbările economice, cari au avut loc în vre
mea acestor cinei veacuri, în ce chip comerțul de
părtat, exportul, crearea bâncei și împrumuturile co
munale, războaele, colonizarea și germenii producției,
sub conducerea unui antrepriuor capitalist, punîndu-se în locul producției, consumăreiși comerțului co
munal, ie foarte interesant de a descrie în ce chip
acești diferiți și numeroși factori economici au influen
țat asupra ideilor domnitoare ale veacului. Admirabile
cercetări în sensul acesta au fost răspîndite într’adevăr
de cătră istoricii comunelor, în operele lor, după cum’
se mai găsesc răspîndite în aceste opere și cîte-va
cercetări, cu mult mai grele, cu toate acestea, și pu
rurea eterodoxe, asupra înrîurirei ideilor domnitoare
creștine și romane. Dar ar fi tot atita de falș și anteștiințifîc de a atribui o înrîurire exagerată, deter
minantă, celui dintăi din acești factori, după cum ar fi
falș în botanică de a zice că suma de căldură pri
mită de cătră o plantă, determină singură sau mai cu
deosebire, determină creșterea plantei, uitînd înrîurirea luminei și umidităței. Ar fi cu atita mai falș cînd
ar fi vorba de a se preciza factorii cari determină va
riațiile în o anume speță.
***
Această scurtă schița istorică îngădue de a se între
vedea până la ce punct instituțiea pentru răzbunarea
societară, așa numită justiție, și Statul, sînt două in
stituții corelative, susținîndu-se îu chip mutual, producîndu-se una pe alta, istoricește nedespărțite. Și ar
ajunge o cugetare senină, pentru a se pricepe că ainîndouă aceste instituții sînt logiccșle nedespărțite, că amîndouă au o origină comună, în acela-și cerc de idei
asupra autoriiâței care veghează la siguranța socîetăței și care aplică răzbunarea asupra acelor cari calcă
precedentele stabilite, Legea.
Dați-ne judecători, numiți anume de cătră voi sau
de cătră guvernanții voștri, pentru a vă răzbuna îm
potriva acelora cari vor fi călcat precedentele legale
întrunite în coduri, sau numai pentru a răzbuna So
cietatea, în numele legei, împotriva infracțiilor la obi
ceiurile sociabile, și Statul va lua neaparat naștere,
va fi o consecință logică. De altă parte, păstrați in
stituțiea piramidală, centralizată, care se amesteca în
vieața societăților, pe care o numim Stat, și veți avea
necesar judecătorii numiți sau consfințiți de cătră
Stat, susținuți de cătră puterea executivă, pentru a
se răzbuna, în numele statului, împotriva acelor cari
îi vor fi călcat regulamentele.
*
Astă-zi trăim într’o epocă cînd se face o revizuire
complectă a tuturor bazelor, a tuturor ideilor funda
mentale, pe cari serazimă societatea modernă. Califi
căm de hoție sau uzurpare legalizată, dreptul de
proprietate asupra pămîntuliu și capitalului social.
Noi făgăduim asemenea drepturi. Calificăm de mono*
�71
142
REVISTA IDEEI
pol,'constituit de cătră o Mafia stăpînitonre, dreptiil cîștigat de catra societățile de ucțiopuri, de cai
.ferate, de gaz. Calificam de uzurpatori pe stapinilorii noștri organizat! foarte puternic pentru a ne
ținta sub tutela lor. Și calificăm de brigande. Sta
tele cari năvălesc unele asupra altora pu gin<l de
cuct?rirc«
.
Si atârna asta-zi de noi, sau de a ne opri la ju
mătatea căei, și, plătind tribut educației noastre, de
nubiinare creștină și romana, sa respectam cop ilIul
bastard al acestor două curente de idei, așa numita
justiție, sau să îndreptăm critica noastră înverșunată
asupra acestei instituții, care ie adevărata baza a ca-
P' Sau * că,1'plini "de prejudițiile de răzbunarea unui
k
r
D-zeu răzbunător, răruea noi trebuie să-i ușurăm sar
cina, de prejudițiile unui Stat divinizat pună la punc
tul de a-1 socoti ca întruparea justiției, vom păstra
instituțiea, brațul secular al lui D-zeu, pe care o nu
mim Justiție. Ne vom da judecători, numiți de cătră
noi înși-ne’sau de cătră stăpînitorii noștri, și le vom
zice: VeghiațI ca datiuele. și obiceiurile și preceden
tele judiciarej cunoscute sub numele de. Lege, să fie
respectate. Loviți, voi, întruparea, justiției, pe jicei
cari vor ti călcat datinele' sociale, ale comunitate!. Vă
vom da mijloacele fizice de constrângere necesară,
precum și sprijinul nostru moral.
Cu chipul acesta Statul, forța care ie pusa mai pre
sus de Societate și care în. chip fatal .caută să centra
lizeze, să-și mărească puterile, cu chipul acesta statul
se află constitui! și va dura pănă cînd o nouă revo
luție nu va veni șă-1 nimicească.
Arbitrul putea să judece și ar fi judecat după cum
pricepea iei justițiea, îu fie care caz aparte, după cu
noașterea și înțeleg- rea raporturilor omenești, după
coocepțiea ce avea despre conștiința individuală și so
cietară. Judecătorul numit pentru a judeca, cel spe
cializat pentru a pedepsi, trebuie să aibă un cod. Tre
buie deci o mașină legislativă, o organizație pentru a
fabrica codul, pentru a’alege între diferitele prece
dente si a cristaliza sub formă de lege pe ace le pe cari
aceasta le va găsi bune de păstrat. Guvernămîntul direct,
adică națiea, întrebai ă asupra chipului da a- formula
precedentul obligatoriu, legea, ie neapărat o himeră
in care nu cred nici chiar, partizanii guvernământului
direct. Ie nevoe de guvernământul indirect, de oa
menii superiori, de UebenneuscJi-n, de eroii' lui Nietzache. pentru a formula legile. Mai ae nevoe de oa
meni, pentru a interpreta formulele legilor, de univer
sități de legiști. Și aoești oameni vor deveni neapă
rat maniacii cuvântului și slovei, vor face, să apese
asupra Societăței toată’ greutatea rămășițelor moște
nite de l i strămoși. Ne vor striga «înapoi», cînd vom
voi să mergem înainte.
Mai ie nevoe apoi de lictorul armat de nuele și
bardă, de puterea executivă, de forța pusă în servi
ciul «Dreptului»,. cum spun apologiștii propriilor lor
virtuți. Trebuie poliție, spioni, «genți provocatori, pro
stituate, trebuie călău, trebuie pușcării, temniceri, mun<ă silnică, și altele, toată mîrșnveniea neînchipuită, ce
împresoară și face o pută n-ștearsă împrejurul univer
sităților crimei, în jurul pepinierilor d« tendințe anti
sociale, cari ajung, fătul, toate pușcăriile. Și ie nevoe
în sfîrșit de guvern, pentru a supraveghea, o ganiza,
grada armata de supraveghetori. Trebuie un impozit
formidabil pentru a menține această mașină, o legis
lație pentru a o face să meargă, și îear judecători,
poliție, pușcării, pentru a face să se respecte lecrislațiea penitenciară.
/^ecatoru1 aduce ca îel Statul, și ori-cine va voi
sa studieze în istorie desvoltarea Statelor, va vedea
ce parte imensă, fundamentală, primordiala a av
decatorul în constituirea Statului centralizat m'? jl«
JJrî. după ce nc-.un revoluționat ideile asim^ rntor puncte fundamentale, cari credeam în rjj,a °th
cer că constituie baza ori-carei societăți, asupr? 8ia*
prietăței, asupra misiune! divine a regilor, ne vorn^0’
borî și mai mult, pună la fondul, până la obîrșie °*
turor împilărilor. Vom duce torța criticei noastre!11'
la aplicarea justiției încredințată unei caste snec?*1?^
pană la restul precedentelor antice: Codul. - Clale>
Vom vedea atuncea, cu, codul, toate codurile
prezintă o adunare de precedente, de formule îm/6'
mutate de la concepțiile de servitudine econom,c- ?
intelectuală, cu totul nesuferită de concepțiile Car?a
trund printre noi, socialiști de ori-ce școală, forinul
cristalizate, «rămășiți», pe care trecutul nostru de 8cp
vie. vo.aște să ni le unpue, pentru a ne împiedeca de*'
voi tarea. Noi disprețuim codul, toate codurile. pu?'
ne pasă că ar cuprinde oare-cari afirmări de i'noj
a căror idee generală o împărtășim chiar noi. 0 dir
ce impun pedepse pentru a le afirma, respingem ori-c
cod. Nu* mai'vorbim de numeroasele afirmări servil
ce fie-care cod le amestecă in opera sa de moraliza^
omului prin biciu. Ori-ce cod ie o cristalizare a trecu,
tuluî, ie scris pentru a stăvili dezvoltarea viitorului
Ducând mai departe critica noastră, vom descoperi
fără doară, că ori-ce pedepsire legală ie o. răzbunare
legalizată, dată obligatoriu, și ne vom întreba dacă răz
bunarea ie. necesară. Ajută- iea oare a se păstra datinele sociabile? împiedică iei oare mica minoritate de
oameni, înclinați să violeze aceste datini, de a lucra îm
potriva lor? Proclamind datoriea răzbiinărei, nu servește
oare, pedeapsa, tocmai să menție în societate obiceiu
rile antisociabile? Și cind ne vom întreba dacă siste
mul de pedepse legale, cu poliție, mărturisire, falșă,
spion, educație criminală în pușcărie, cu maniacul codului
și celelalte,nu servește oare pedeapsa, să reverse asupra
societăței un val de perversitate intelectuală și morală
mult măi vătămătoare de cît actele anti-socialelale «cri
minalilor», cînd ne vom fi pus întrebarea aceasta și vom
fi căutat răspunsul îu studiul.actual itiiței, vom vedea,
numai de cît, cum-că asupra răspunsului, nu poate li
șovăire. Și vom înlătura sistemul de pedepsiri, d’pă
cum vom înlătura și codurile.
Desrobiți intelectualicește de această rămășiță, cea
mai rea dintre toate, vom putea să studiem atuncea, fără să ne preocupăm de.ceea ce au făcut pen
tru aceasta Biserica și Statul, cari sînt mijloacele cele
mai practice, dat fiind oamenii, așa cum sînt-, pentru
a dezvolta iu iei sentimentele sociabile și a împiedeca
dezvoltarea sentimentelor antisociabile. Orî-cinș va ii
făcut acest studiu, după ce se va fi emancipat de tra- ,
dițîea judiciară, cu siguranță nu va ajunge să con
chidă în favoarea judecătorului și în favoarea siste
mului penitenciar.
’
.
Vom vedea că arbitrajul unui al treilea, ales
Iu
tile în cauza, ar fi cu mult mai îndestulător, în cele ,®'n
multe cazuri. Ne vom da samă cunrica neintervenir
celor cari asistă la o îuvălmășală, sau la o încăeri’ _
care se pregătește, ie simplu un .obiceiu rau..Je
care l-am dobîndit de cînd avem judecători, P.’U
preoțiși Stat, și căiiitervenirea prietenilo”și vecin
u împiedica foarte multe conflicte brutale. Ne vom ‘
de aăemenea samă, cum-că înființînd poliție, ja
călăi, temniceri și judecători, numai pentru a aduce
deplinire răzbunarea legală asupra micei m*norlt?ITjni
oameni, cari ar călca obiceiurile sociabile sau ar . n,
agresivi, în loc să vegheze cu toții pentru sine ș> I re
tru fie-care, ca să împiedece atacurile sau să r Pj,,
relele, ne vom da samă, că, alucra ast-feliu, ie,a satli3
fara rațiune și anti-economic,' ca și a lăsa pe
BEVJSTA IBF.Fj
143
natronilor grija să dirijeze induatriea, îu loc să se
Grupeze fie-enre pentru a-și satisface trebuințele. Și
jacâ credem pe om îu știre de a ajunge o dată să
se lipsească de patroni, numai din obiceiu și: trîndăvie
je minte n’am ajuns încă să ne dăm samă, cum-că
Vechiul castel stâ pe o colină păduroasă. Arbor!
onmenii cari se vor lipsi de patr.onî, vor fi destul de >gigantici îl înconjoară cu o verdeață închina. îear
inteligent* Peiltru 0 se fipsi Și de patroni în morală, ! parcul iiesîîrșit își întinde vederile cînd cătră adinde judecători și poliție. Și, după cum, cercetând, vor cimele pădure!, cînd cătră cuprinsul din prejlir. La
rrăsi mijloacele de u-ș! satisface trebuințele furi pa cîți-va pași din față, ie uu baseu depîeatrăîn țârele
troni, vor găsi și mijloacele, cari-s și indicate limpede, se oglindesc femei de marmora. Alte 1 basenuri se
dea mări sociabilitatea omenească și de-a împiedica succed, din ce în ce mai jos, pănă la poalele coastei.
pe cei prea furioși sau antisociali. din fin-, dacă ar Și un isvor își răstăgolește cascadele de la unul la altul.
exista cum-va, de a ii o primejdie pentru societate.
De la castelul grațios ca o cochetă bătrînă, pună la
Educațiea, traiul mai mult sau mai puțin asigurat- grotele încrustate cu scoici, în cari dorm amoruri din
contactul mai strîns dintre oameni și mai ales îndulci alt veac, totul, in acesc antic domeniu, a conservat în
rea pedepselor, au și îndeplinit o mulțime de schim fățișarea unor vremuri trecute. Totul pare că vorbește
bări isbitoare, în această direcție. Fi-vom, într’o so încă de obiceiurile vechi, de moravurile de idtă-dată,
cietate colectivistă sau comunistă, socialistă sau anar de- gingășiile trecute, de elegarițele ușoare cu cari se
histă, mai puțin destoinici de a duce și mai departe îndeletniceau strămoșii noștri.
aceste schimbări? Fi-vom inferiori întru aceasta scum
Intr un salonaș Louis XV, ale cărui muri sînt copilor noștri stăpînitorî de a-zî ?
periți cu păstori, glumind cu păstorițe, cu dame
nostime, cu domni galanțî și frezați, o femee bă
* .«
trînă, părînd câ-i moartă cînd șede nemișcată sta, a♦
proape culcată într’un fotoliu mare, lăsând să-i spîfiRăzbunarea societară organizată, așa numita Justi zure de fie-care parte mînile sale uscate, de momîe.
Privifea-i visătoare se pierde în depărtare, peste
ție, ie o rămășiță a unui trecut de servitudine, desvoltată pe de o parte din interesele claselor priveli- cîmpie, ca pentru a-șî urmări peste parc nălucile ti
giate.și pe de alta de ideile dreptului roman și ale nerețe!. O adiere ușoară întră din cînd în cînd prin
răzbunare! divine, din cari purcede și esența, crești fereastra deschisă, adurind un miros de iearbă și
nismului, cu ideile sale de iertare și de negarea răz parfumurî de flori Iea îî resfiră părul iei alb, în jurul
franței sale zbîrcite și iî trezește vechi suveniruri
bunare! umane.
Organizarea răzbunare! societare sub numele de Jus-, în minte.
Alăturea de iea, pe-un taburet tapisat, o fată cu
tiție, ie corelativa în istorie cu faz-i Stat. Logicește, acestea sînt nedespărțite. Judecătorul, implică. Statul păr bogat si blond, lăsat pe spate, brodează o sculă
oare-care.
Ochii i-s visători, și, pe cînd degetele-i
centralizat, jacobin, și Statul implică judecătorul, nu
mit anume.ca să îndeplinească răzbunarea legală asu îndămînatece lucrează, se vede că se giiuLște aiurea.
Bătrîna întoarce capul.
pra acelor cari s’ar face vinovațî de fapte anti-sociale.
— Berta, îi zice iea, cetește-mi ce-va din gazete, să
Născută dintr’un trecut de s.ervaj economie, politic
și intelectual, această instituție servește a perpetua mai aflu și ieu ce se mai petrece în lume.
Fata iea un jurnal și își aruncă pe dînsul privirea.
servajul acesta. Servește să menție în societate ideea
— Ie foarte multă politică, bunica. S'o tfec ?
de răzbunare obligatorie, înălțată la rangul de virtu
— Da, da, drăguță. Nu i vre-o istorie de dragoste ?
te. Servește de școală de pasiuni antisociale în puș
cării. Revarsă în societate un val de depravare, .care • A murit oarn galanteriea în Franța, de nu se mai po
gistește în jurul tribunalelor și închisorilor, prin poli menește nici de-o răpire, de nici o aventură ca altă
țist, călău, spion, agent provocator, prin birourile pen dată?
Fata caută o mulțim..
tru spionajul privat, val care crește pe zi ce trece.
— leaca, zise aceasta. ' Sub titlul: «Drama de
Răul întrece în ori-ce caz binele pe care justițiea se
presupune ca.l’ar îndeplini prin amenințarea pedepsei. dragoste».
— Bătrîna zîmbi în zbîrciturile iei.
0 societate care va găsi anti-economic și societa-- Iea cetește.
ricește vătămătoare organizarea aflătoare a vieței eco
Și Berta începu. Iera o istorie de vitriol. O femee,
nomice, lăsată pe niîna patronului capitalist, își va da
de asemenea samă, negreșit, ca a lăsa desvoltarea pentru a-și răzbuna împotriva unei amante a bărba
tului iei, îî arse f ița și ochii. Dînsa ieșise de lă ju
sentimentelor sociabile pe mina unei, organizații de
răzbunare judiciară, ie tot atît de anti-economic și anti- rați achitata, desvinuita, în aplausele inul.țimei.
Bătrîna nu-și afla locul pe scaun. Iea repetă:
libertar. O; asemenea societate va înțelege că, Codul
— îngrozitor, asta-i îngrozitor. Caută alta ce-va,
ie. de cît o cristalizare, o divinizare a obiceiuridrăguța.
*Ol‘și concepțiilor cari aparțin, unui trecut pe care
Berta caută, și, mai departe, tot la rubrica jude
t^țî socialiștii îl resping. Dîusa va ști să se lipsească
de instituțiea judiciară. Iea va găsi mijloacele^ de-a cătoreasca, ceti: <0 dramă îngrozitoare;-. O vânză
toare
de magazin, cam trecuțică, se lăsă să cada în
frece la arbitrajul voluntar, de-a strînge tot mai mult
^gaturile cari vor avea loc între toți cetățenii, și. se va brațele Imul tinăr. După aceea, spre a se răzbuna
împotriva amantului, a cărui inimă icra cam flutu°losi de toate apele mijloace de educație puternică, de
ratecă, îi trase un glonte de revolver. Jurații, oameni
. . va dispune
««pune op societate,
soi•jevuvf, care
iu nu va lăsa pe soco- morali, dîndu-se de pai tea dragostei nelegitime a uci
eeula
ula jandarmului grija higienei
higiem șale morale.
gașe!, au achitat-o fără multă discuție.
De astă diită bătrîna se revolta de tot, și zise cu
P. Kropotkin
vocea tremurîndă :
— Ați înebunit oare a-zi? Ați înebunit fără doar.
In Românește, de M. Ddutrio.
D-zeu v’a dat dragostea, singurul farmec al viețeî. Omul
a măi adăogat pe lîngă dragoste gingășiea, singura pe
trecere a clipelor noastre, și voi amestecați dragos-
Odinioară
�144
revista
tea și gingășiea cu vitriol, cu revolvere, ca și cum
s’ar pune noroiu într’o sticlă de vin de Spania^
Berta părea că nu pricepe indignarea batnnei.
— Inse, bunică, femeea ceea s’a răzbunat. Gîndește-te, iea iera măritată și bărbatul iei o înșela.
Băirîna tresări.
w
— Ah, ce idei vi se dă, vouă, fetelor, astă-zi.
Berta respunse.
w
„
— Dar căsătoriea ie sfîntă, bunica.
Bătrîna fu atinsă în inima iei de fernee născută în
marele secol al gingășiei.
— Sfîntă ie dragostea, zise iea. Asculta, fata, as
cultă pe-o bătrînă care a văzut trei generații și care
știe multe, multe despre bărbați și femei. Casatoriea
și dragostea nu au nimic atace una cu alta. Te^ că
sătorești ca să întemeezi o familie, și întemeezi familiea’ca să alcătuești societatea. Societatea nu sa
poate lipsi de căsătorie. Dacă societatea ieste un
lanț, fie-care familie ie un inel de lanț. Pentru a
contopi, a îmbina aceste ii ele, se caută în totdeauna
metale asemănătoare. Cînd te căsătorești, trebuie să
împaci conveniențele, să calculezi averea, să împreu
nezi rasă cu rasă, să lucrezi pentru interesul co
mun, care constă în bogăție și în copii. De căsăto
rit nu te căsătorești de cît o dată, fetiță dragă, dar
de iubit poți să iubești de două-zeci de ori în vieață,
fiind-căașa ne-a făcut natura. Căsătoriea-io lege pe cînd
iubirea ie un instinct, care ne împinge cînd la dreapta
cînd la stingă. S’au făcut legi cari ne lovesc în in
stincte, și poate trebueau. Dar instinctele sînt pu
rurea mai tari, și n’ar trebui să ne împotrivim lor
atât, fiind-că instinctele vin de la D-zeu, pe cînd le
gile purced de la oameni. Dacă nu s’ar parfuma
vieața cu dragoste, cu cît mai multă dragoste, fetiță,
ca zahărul ce se pune în doctoriile copiilor, nimeni
n’ar voi să iee vieața așa cum ie.
Berta, surprinsă, deschise ochii mari. Iea murmură:
— Vai, bunică, bunică, nu poți iubi de cît o dată.
Bătrîna ridică mînele-i tremurînde spre ceriu, ca
pentru a invoca încă o dată pe D-zeul mort al gin
gășiei. Și zise indignată:
— Voi ați, ajuns o rasă de mojici, o rasă ordinară.
De la Revoluție, lumea nu mai ieste de cunoscut. Ați
pus cuvinte mari în toate acțiunile, și datorii plicti
sitoare în toate părțile existenței. Voi credeți în egalitate și pasiunea vecinică. Unii au făcut versuri,
ca să vă spue că poți muii de dragoste. Pe vremea
mea, se făceau versuri pentru a învăța pe bărbați să
iubească toate femeile. lear noi... Cînd ne plăcea un
cavaler, fată, îi trimeteam un paj. Și dacă ne venea alt
caprițiu, alt gust, iute dădeam răvaș de drum celui
diu urmă amant... afară dacă nu voeam să-i păstrăm pe
amîndoi...
Bătrîna surîdea, c’un zîmbet fiu. Și-n ochii iei căprii, lucea o ironie, ironiea spirituală și sceptică a oa
menilor cari nu se socot de loc tot dintPun aluat cu
alții, cari trăesc ca niște suverani, pentru cari nu-s
făcute de loc credințele comune.
Fata, palidă de tot, îngînă:
-- Așa dar femeile ierau lipsite de cinste.
Bătrîna încetă de-a surîde. Dacă iea mai păstrase
în suflet ce-va din ironiea lui Voltaire, avea și ce-va
din filozofîea aprinsă a lui Jean-Jaques.
Lipsite de cinste, fiind-că iubeau, fiind-că aveau
îndrăsneala să spue că iubesc și chiar să se mîndrească ?
Inse, fetiță, dacă vre-una din noi, din cele mai mari
dame ale Franței, ar fi remas fără amant, toată curtea ar
fi ris-o. Cele cari vroeau să trăească alt-feliu, n’aveau
de cîț să între la mînăstire. Și îți închipui, poate,
cum-ca bărbații voștri, vă vor iubi numai pe voi, în
inFEi
1EIISTA IDEEI
toată vieața? Ca și cînd s’ar putea. Ascultă-mă Pe
căsătoriea ie ce-va necesar, pentru a dăinui societ !ne>
Dar asta nu-i în natura rasei noastre, du-ți San Laț<-‘a.
In vieață nu ie de cît un bun : iubirea. Și cît D1te.
țelegeți de rău, cît o conrupeți de mult. Faceți A
tr’însa ce-va solemn, ca o religie, sau ce-va
cumpără ca o haină.
~
s6
Fata apucă în mînile sale tremurătoare, mî*
zbîrcite ale bătrînei.
e‘e
— Nu mai vorbi așa, bunică, te rog.
Și, în genunchi, cu lacrămile în ochi se ruo.
riului să-i dee o mare pasiune, o singură pasi ^e'
eternă, după visul poeților moderni. Pe cînd bătrî ’
sărutînd-o pe frunte și pătrunsă încă cu totul
ceastă încîntătoare și sănătoasă rațiune, cu care fi'
lozofii cavaleri ilustrară veacul al XVLI-lea, niurmu — Iea sama, sărmana mea drăguță: dacă crezi*
asemenea nebunii, foarte nenorocită vei fi.
ln
Din Guy de Maupassant
de Carmencita.
1902, August. No. XX.
Cuvînl de încheere
Cu numărul de față se închee o altă colecție din «Re
vista Ideei». Firește, nu ie acuma timpul de ane entu
ziasma și a ne măguli atît, pentru-că nu slutein încă la
capătul operei ce ne-am propus să facem. Și pănă să ne
descărcăm aproape de cit avem pe suflet, simțim prea
bine că mal avem. In fața stavilelor ce le vedem în cale
si ni se pun la tot pasul, ne prinde mal curînd un simt
(le înfiorare, gîndind la drumul ce-1 avem încă de stră
bătut înainte. Totu-șl, nu putem să ascundem satisface
rea ideală ce ne cuprinde acum, privind la drumul stră
bătut, la stavilele înfrînte, la o lucrare închegată, ori-cum.
Vom fi întrebați de folosul și deînsemnătatea acestellucrări. Cu toate că întrebarea ar veni poate de la acei
ce nu ne-au urmărit de loc sau ne-au urmărit prea pu
țin, ținem să precizăm. Folosul și însemnătatea lucrărel
noastre, avem prezumțiea a crede, a fost a unei opere
de cugetare cinstită, care a avut poate darul să dee
prilej la mulțl, să cugete serios, să cugete adînc, să în
țeleagă poate rostul vieței mai bine, să întrevadă pen
tru această vieață îmbunătățiri cu putință și bucurii de
simțit. A avut poate darul să îndrumeze pe unii pe-o
cale mai normală, mai potrivită poate cu înclinările lor.
In ori-ce caz, folosul și însemnătatea lucrărel noastre,
a fost de-a ocupa un muncitor cinstit, de-al ocupa cu ce
i-a fost mai drag, de-ai da adesea senzații delicioase,
senzații de transport, vuzînd Ieșind din mînile sale, curat, ce-I plăzmuise mintea si ce'-i dictase simțirea pură.
Cine ar putea să dee o îndreptățire mal mare operei
sale, am vrea să ni se facă cunoscut. Desigur, n’au să
ne leasă înainte acel ce fac o operă de silă, acei ce-și fal
sifică cugetarea și simțul și muncesc la stăpîni. Opera
acestora poate să fie apreciabilă, dintr’un punct de vedere.
Inse nu credem ca cine-va să se măgulească atîta cu iea.
Nu vrem să consemnam aice, ca tînguire, tot neajun
sul ce am avut de îndurat, în cursul acesta de vreme.
Se știe încercai ea ce s’a făcut de cătră stăpînire, să
ni se tae comunicarea cu partea cea mal însemnată
din publicul cetitor. Firește, că o asemenea dispoziție
nu ne-a lăsat nesimțitori, luse nu ne privește tocmai pe
CUGETĂRI
Examinînd o operă de artă, apreciind o acțiune mare
judecind o cugetare rostită, mă întreb totdeauna; Ce
s’a petrecut oare în sufletul artistului, în sufletul eronlui sau cel al filosofului, ca să creeze acest idea),
să realizeze acțiunea aceasta, să plămădească această
cugetare, dîndu-i o formă ca idee ?
Adică, mă întreb, cum a fost fecundat sufletul, ce
împrejurări au întovărășit oare conceperea și nașterea
ideei. Istoriea unei concepții mari îmi amintește pu
rurea zicătoarea: Vei naște în dureri.
Dacă un grăunte ar putea să vorbească, ar spune
că germinarea sau încolțirea se face în durere. Eroi,
artiști, filosofi, vor înțelege cugetarea' mea, și vor
pricepe tînguirea grăuntelui.
O fată cuminte, religioasă și bună gospodină, fu
dusă de cătră familiea iei la o casă de sănătate. 0
damă, care iera acolo supraveghietoare, zise familiei:
«Prescrierii? noastre sînt din cele mai simple. Cel
mai întâi ie trebuință de blîndeță. După aceea, se iu- ,
țelege, trebuește, lumină, aer, muncă, mișcare, dis
tracții alese»...
La întoarcere acasă prescriirile acestea fiind discu
tate în familiea nenorocitei bolnave, sora mai mică
zise tatălui iei.
— Lumină, aer, muncă, mișcare... distracții alese.
De ce n’am început oare prin asta, tata, mai înainte
de-a fi înebunit bieata soră ?
Nu știu ce-a putut să răspundă tatăl.
A afla adevărul, adică a ne apropiea de adevăp
n’ar fi atît de greu, dacă am fi mai puțin lași. Inw °
mulțime de cazuri nu cutezăm să cunoaștem ce-i adevăr*
Pentru a înțelege moravurile și legile, ie beceaur
să ne închipuim, cît se poate de ezact, împrejurai* '
cari au făcut aceste legi necesare și moda genera •
Studiul ieste frumos, iei înse ne arată că interes
personal călăuzi pe cel ce propuse legile astea, pe ■
ce introduse moda și-o aplică. Croitoresele dinla^
au stabilit, bună oară moda crinolinei. Nu am n*ID.1.C rjî
croitoresele astea, înse m’aș indigna dacă leguR .
și cenzorii publici s’ar apuca să susție cum-ca ,
apără legile, moda lor, pentru binele rasei umaoe'
MULTATfi^’
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ «M1NERVA», STR. REGALĂ 6. — BUCUREȘTI
10.
;
trare, fie chiar subversive, ie samavolniciea. Astamărturisește gradul de civilizație la care am ajuns, mărturisește capacitatea și tactul stăpîuitorilor noștri și cultul
ce-1 au iei pentru libertatea de gînd, în numele căreia jură.
Neaparat, stăpînirea nu iera să se oprească aice. Iea
a găsit cu cale să ne atace și libertatea de-a ne mișca.
Pe acest bine-cuvîntat pămînt al țerei, pămînt al țerei
«noastre», pasul nu ne putea fi îngăduit de a culca m
yoe. De-a lungul drumurilor, stăpînirea ne-a presărat
jandarmi, această burueană care posomorăște plaiul. Și
chîur o călătorie mai mult de agrement, făcută într o
companie duioasă, la țară, a trebuit să se sfîrșască sau
șe curme cu escortări. Faptul a putut să producă o
’ndignare mare, să miște o inimă generoasă și să o facă
su mtervie. Ie înse cu desăvîrsire firește, să se intimple
a?a> într’o țară unde a cugeta' ie o crimă, unde criminal
maț mare și mai primejdios de cît cugetătorul nu Ieste.
, .De alte s'tingheriri nu vom mai pomeni nimic. In absor
bea noastră, aproape nici nu prea am avut vreme să
le băgăm în samă. Urcați pe schela și ocupați la cladice vrem să înălțăm, putut-am noi să tot întoarcem
®apul Și să-1 plecăm casă cutăm la toate micile mizerii,
vn^lte a ne distra de la treabă? Cu atîtamai mult nu
ti?? <Sta Rfi ne întoarcem privirea către Iele acum,, cind
aht de degrabă ca să marcăm, cum s’ar dilema, o culme.
București, Strada Epurilor, 10.
Nu putem'spune câ nu suntem satisfucuți acum. Dar
par’că ne cuprinde un feliu de părere de rău, că nu pu
tem să utilizăm mal in scurt bogatul material ce-1 mal
avem adunat, atît de folositor, socotim, pentru mulțl.
Avem inse speranța cum-că urmăritorii noștri^ vor fi din
ce in ce mal zeloși, mal la nivelul zelulul’ce~ne simțim
în stare' de a-1 desfășura noi.
P. Mușoiu.
Către cetitorii, colaboratorii
și susținătorii revistei
Vrem să avem o dală cu toții o înțelegere dară. După o
stăruință neîntreruptă, de ani, în propagarea unor idei salu
tare, credem că a sosit în sfirșit timpul ca să ne punem
la o contribuție mai mare cu toții. Un cetitor care ne
urmărește, întru cît-va, fiind-că-l vine Revista, poate să
fie un cetitor escelent, chiar nici nu punem la îndoială
că Ieste. Tot așa un colaborator, care, în urma unul în
demn stăruitor, se ezecută de âlcătuește ce-va.'Șifnegreșit,
nu poate fi escelent mal puțin, acel solicitat, cînd Îsî
trimece un mic obol. Inse, asemenea tipuri, de ce n’am
spune-o deschis, nu tocmai sînt un ideal pentru noi. Un
principiu cu mult mal activ am vrea să-1 pătrundă și
să-1 miște pe toți. Cetitorul, coldboratorul^susținStorul,
nu trebuie să aștepte imbolduri particulare, cari, cîte o
data, din zel sau din necesitate și din relațiile cari fa
tal ne leagă de Iei, leu chiar o formă supărătoare, ce
titorul, colaboratorul, susținătorul, trebuie să fie diligent
de l(L sine. Cu chipul acesta, întreprinderea noastră nu
ar mal fi o întreprindere personală, cu toate că nu-1
nici o nevrednicie chiar și fiind, n’ar fi adesea o povară,
și nu ar fi o întreprindere colectivă mal.mult în apa
rență, ci chiar colectivă în fond. Și-t cu atît mal bine să ne
asociem la opera aceasta cu toții, cu cît cu toții tom trage
70i0(^e din cultura maipnare
mai,marc cene-am
ccne-am apropria-o,
aprop'ria-o, îndepli
îndepli-
foloase,
nind-o, din culfura
cultura mal mQre
mare care s’ar răsptudi
răspîndi, cu
cu chi
chi_
pul acesta, in jurul nostru,
ralicește mult mai satisfacufî, ștundu-ne asociafi la o
operă demna.
demnă. Ce
Ce trebuie
trebuie sa
să făcu
facă anume
anume jie-care,
fie-care, cum
opera
să-și arate interesul mal bine ? Am fi în culmea întrisoameni carinu-șl
turei dacă am ști că ne adresăm unor oameni
po(
păni singuri forțele de cari dispun și nu și le
pot cum
cumpăni
sim-
știu Cheltui
cheltui spre susținerea unui organ ce-l au în sim
’patie
na>;c șșiț poate
nOate fi presupus
presupus ca
unei
ca al
al lor.
lor, spre
spre, susținerea unei
' 1 se presupune
r
cauze * ce 1 implicit
c■’o apără.
Incheeată colecțiea de față, pentru începerea alteea
nouă, expediem tuturora, o data cu numărul de față,
expediem cîte o listă de abonament. Iea va trebui com
plectată cu cele mal bune cunoscute nume. Pe Ungă asta,
intențiea noastră Ie de-a mal scoate, în cursul cremei,
si oare-carl lucrări particulare. Se va nota, în lista res
pectivă, numărul de exemplare ce va voi fie-care să-l albă.
De prisos să mal spunem că listele acestea ne trcbuesc
întoarse fără nici o zăbavă, să știm anume pe ce teren
ne mișcăm și cc angajamente putem lua, întru îndepli
nirea celor ce-avcm de gînd.
REVISTA IDEEI
10, Str. Epurilor, București.
�REVISTA TDEEÎ
146
Despre Femee
«Forța primează dreptul», a zis Bismark, ceee-ce,
.lin nenorocire, i-o constatare ce-o poate face fie-care.
Asta nu împiedică înse pe reprezentanții unei filan
tropii josnice sau ai unui sentimentalism fațarme, de
a ne îmbuiba urechile cu declamările or egalitare Cu
toate astea, pururea femeea a fost sclava bărbatului.
Slăbăciunea iei musculară îndreptăți totul: se începu
prin răpire, pentru a se continua prin domesticitate. ~
Religiea, pururea de partea celui mai tare, declara
prin gura slujitorilor iei, cum-că femeea-i impură. Și
nu ie’tocmni mult de cînd acești domni, popii, îi hă
răzirii un suflet, ceea-ce neapărat, nu-i tocmai mare lucru,
dar care înșamnă că nu mai ie privita cu totul ca un
animal. După Biserică, vine* guvernul, care, chiar și în
democrațiile noastre, ca și în despoțiile orientale, su
pune pururea, în codurile sale, supune pe femee băr
batului. In Germania, această clasică situație a femeei
a fost rezumată, zicîndu-se că dînsa trebuie să se în
chine următorilor patru K: Kilclic^Klcider^Kiiidei\Kirche:
bucătăriei, îmbrăcămintei, copiilor, bisericei. Ne prin
dem, de alt-feliu, că puțini părinți de familie, fie iei
chiar din acei cu opinii înaintate, puțini s’ar ridica îm
potriva unei asemeni subjugări. Situațiea lor de pater
fuintlîas le place, precum îi place regelui tronul.
Răpirea, dogma, legea: numai frazeologiea științifică
mai lipsea. Niște savanți masculini veniră să ne spue,
cum-că conformațiea lobulară a cree-ruluifemenin fiind
mai puțin complexă de cît acea a bărbatului, femeea
nu putea fi de cît inferioară. Inse de ce se uită să
ni se spue, cum-că oaea, cu toată bogățiea circonvoluțiilor iei, ieste uu animal stupid ?
De alt-feliu, astă-zi, ca și odinioară, femeea pri
mește tocmai edueațiea cea mai în stare ca să-î atrofieze creerul. Până la vrîsta ad’*.ltă, iea ie lăsată aproape
în afară de ori și ce contact cu lumea reala. Pe cind
băeții, de pe la vîrsta de doisprezece ani, ating o mul
țime de chestii științifice și își deprind spiritul c’un
oure-care pozitivism, destul de slab ce-i drept, fata
se mărginește la lucrul iei de mfr<ă, cel mult la lec
țiile de economie domestică, de desemn, de literatură,
lecții date cu o bună voință despre care mulțime de
femei păstrează triste amintiri. Pe cînd băeții aleargă,
adesea, aproape în libertate, pe drumuri și prin can
guri, fetițele merg blajine, sfioase, alăturea de mamă
sau guvernantă. «O domnișoaiă nu se cade să facă cu
tare și cutare lucru: nu-î cuviincios ca o fată mare
sa se oprească și să se uite așa. La urma urmei, co
pila nu vă va supării cu nimic, vă va lăsa în pace,
dar nici nu va vedea nimic. Va fi trecut prin toate
părțile fără să fi privit alte cele, afară doar de pălări
oarele, rochițele, pantofioni fetițelor de vrîsta iei. Nu
mai un creer de fetiță educată ast-feliu, Ia adăpostul
patern și matern, poate primi cu atîta ușurință toată
drojdie:; nepricepere! burghezești. Așa dar, ce poate fi
de mirare, dacă, după o ast-feliu de comprimare siste
matică, timp de cinci spre zece, două zeci, două zeci
și cinci de ani, creeru-isufere? Dacă un creț, o brazdă,
mai mult sau mai puțin problematică, lipsește encefalului său, să ne dăm samă cum-că educatorii săi
tatăl și mama, bărbatul, dascălul, popa, și-au dat toată
osteneala pentru aceasta.
In știință, fiind-că vorba aceasta mare s’a pus îna
inte în știința, nu putem, de altminteri, să ne dăm samă
de desvoltarea reală a două organisme ce sînt de com?*nfc puse în Qcelca-Ș* condiții. Din
i-nini -P
de .vederc> reproducem concluziile apos
tolului . Educației integrale», ale lui Paul Robin, caie,
timp de patru spre zece ani sa ocupat cu mai ini,u
două sute de copii, de amîndouă sexele. Iei ziCe- r e
se atinge de egalitatea intelectuală dintre celei
sexe, în marginile în care a fost cu putință să ,
serve, adică între cinci și șeisprezece ani t®?1»erea concordă cu cea care s’a scos dincolo de Atln •
Exarninînd, cu foarte mare scrupulozitate, educat^
din Cempuis, crezură că întrevăd o mică deosSv*
întâi de-o parte, apoi de alta. In total, oscilnre Us°lte>
iear, în cele din uimă, în toate, balanțare». Trebui^’
spunem, că la Cempuis, băeții și fetele primesc8®
ceea-și instrucție, pot să se distreze cu acel
exerciții pot să se joace la o laită. Această experin?^1
tare în plină natură, prețuește, desigur, mai mult
cît concluziile tuturor gravilor antropologi de cabină
Departe de noi, foarte departe, ideea, contrazisă d
fapte, cum-că femeea ar fi mtele: tualicește cu toi i
deopotrivă cu bărbatul. După cum metoda de a CU
ționa se deosebește, une-ori simțitor, la un France8'
la un Englez, la uu German, tot așa femeea se /'
osebește de bărbat. Dar ie o deosebire de calitate
nici cum de cantitate. Nu poate fi vorba de superjol
sau de interior. Și această distincție nu ie de loc fără
însemnătate. Se zice că femeea ar fi o ființă senzibilă
pe cînd bărbatul una rațională, ceea ce-ar ii ,nj)j
superior. Asta ie cel puțin o încheere pripită, pentrucă faptul în sine ie cît se poate de relativ. Să ne
aducem aminte că senzibilit iteaa ie un semn de per
fecție, că boul, Hotentotul sînt foarte puțin înzestrați
cu iea. De alt-feliu, ceea-ce ne deosebește de sălbateci
și de burghezi, nu-i oare sensibilitatea și facultatea
noastră de a simți mai puternic nedreptățile sociale,
nu-i aptitudinea ce avem de a vibra mai intens cu tot
ce ie frumos ? Fără îndoială că da.
Femeea iubește poate abstractul mai puțin de cît
bărbatul. Nu vedem nici un rău. Din potrivă, ar
fi din partea-i un semn de pozitivism natural. Și,
după atîți Aristote, Descartes, Victor Cousin, și alți
rezonatori și abstractori de chintesență ca dînșil, cari,
de patru zeci de secole, au făcut pe oameni să-și bată
capul cu niște himere cerești, ar fi și timpul de a de
scuti de o parte din această calitate bărbătească, nu
mită abstracție. Nici științele, nici artele, nu ar avea
nimic de pierdut. Noi înse am fi cucerit, întru cît-va
mai mult, pămîntul pe care locuim, și, orî-cît de jos- ;
nică ar fi această cucerire, ni-i de-ajuns. Dacă femeile
au mai multă atenție pentru amănunțimi, cu atîta mai
bine, știința are foarte mare nevoe de acest spirit-mi
nuțios, care ie un factor puternic de necredulitate.
Liber-cugetătorii atribue femeei prea multă religia
zitate. Faptul acesta nu se poate susține, nu-i probator,
pentru-că, dacă vedem pe femei dueîndu-se încă multe
la biserică, asta nu ie, probabil, de cît un semn m
ignoranței în care le lasă instrucțiea, care, desigur»
m; se predă tocmai atît de bine la bucătărie sau m
salon. De alt-feliu, religiea, în Europa ca și aiurea, iei
în de obște, pentru femee, singurul domeniu intelec
tual ce i-i îngăduit. Simțind trebuința de a g*nd,{ in
lipsă de ce-va mai brn, femeea își găsește refugn1'1®
religie. Ie de notat, cum-că bărbații civilizați, atei sau
materialist], se păzesc, cele mai adesea, se păzesc ca
foc, de-a ataca religiea în fața femeei lor, pentru c
riea n’ar înțelege nimic», de unde știu, sau».Pen.fer?"e|.
voesc oameniisă aibă «liniște în casă», acea liniște de
feri, leneși sau ignoranți, căror li-i frică de întimp,D
Femeile sînt învinuite cum-că ar fi mai credule
cît bărbații, cum-că ar crede prea ușor toate. Nl1 ,
cern ba, dar reaua educație cum și starea i subor
nată, sînt adevărata pricină. In ziua cînd fetiț4 .
fi deprinsă să nu creadă de cît aceea ce vede și P
REVISTA IDEEÎ
cepe, în ziua cînd va fi rea, nu va crede mai lesne
ca fratele-i. ți, mtr adevăr, cei mai mari mistici ai
vreme! n’au fost oare bărbați?
«-Respectul puterei și al autorităței, zice Speneer
precumpănește la femee, înrîurindu-i ideile și senti
mentele fațade toate instituțiile». Femeea are spiritul
conservator ce-i drept, și voturile in Englitera, în ches
tie» municipala, și cele din Suedia, par a.o dovedi. Dar
și aici joacă rol edueațiea. De alt-feliu, iubitul nostru
Guynu a zis: «Spiritul conservator se poate aplica
atît la adevăr cît și la greșala. Totul atirnă de ceea
ce i se dă de conservat». La urma urmei, nu ne datorim noi oare vieața instinctului de conservare ? Si
dacă deosebirea de sex sau de funcții aferente îa
sex dă naștere la deosebiri de caracter, trebuie oare
să vedem în asta o incapacitate religioasă sau civilă
nelimitată ? Fără îndoială că nu. Căci, după cum am
zis> dacă dogma va face loc criticei, dacă vom instrui
femeea în idei mai științifice și nu vom mai privi-o
ca pe-o păpușă sau ca pe-o simplă menageră, carac
terele-! proprii, desvoltate normal, vor face din iea
o tovarășă a noastră, nimic mai mult, nimic mai pu
țin. Și, dacă se va întâmpla să apucăm cu dînsa, la rîndul nostru, să apucăm tigaea de coadă, și după aceea să
ne apucăm de munca noastră intelectuală ori manuală,
ce mare nenorocire ar fi. Ar naște de acolea o intimi
tate mai mare, și, fără îndoială, o fericire mai mare.
Știm că sînt femei, cari, printr’o ciudată rătăcire,
socot că, pentru a se emancipa, nu trebuie să mai păs
treze nimica femeesc, nici sentiment, nici duioșie,
că trebuie să-și însușască alure, să-și dee aere băr
bătești. Aceste femei privesc încă pe bărbat ca pe
o ființă superioară, de vreme ce-1 maimuțăresc. Falșificînd natura, individualitatea li se va pierde.
Logic dar și chiar în interesul nostru ie ca femeea
să ne fie tovarășă, camarr.dă, afară do ir dacă nu ți
nem să facem să mai domnească încă cine știe cît
tradițiile de nedreptate și violență. N’avem nevoe să
spunem tot înțelesul acestei vorbe de camaradă. Cei ce
vor vrea să înțeleagă, vor înțelege, și asta ne interesază pe noi. La această operă de renovare, fie-care
mai mult prin pildă sau prin purtare de cît prin
vorbe, poate contribui. O dată cu emanciparea femeei,
paraziții și apăsații vor dispărea. Crescute în medii cele
vor respecta libertatea, surorile, ficele, soțiile noastre,
na vor mai voi să le mai cadă ieară-și copiii în servitudinea materială și morală- a veacurilor trecute.
Iele vor pregăti o întreagă generație de pioneri ai
revoluției. leută, poate, un rezultat ce nu-i de desprețuit nici de cum.
După REVEIL, de Lesig.
Lupta economică
Mijlocul cel mai lesnicios de ați procura celei de
le dobîndi
pe
trebuință, ie de a le face singur sau a 1~
J
a, care
oare le cel mai
calea schimbului. Dar mijlocul acesta,
ia! lesnicios. Pare
ftsnicios, nu pare totdeauna ca cel ma.
cu mult mai lesne de a răpi ceea-ce alții și-au dat oseneala~ de a produce. Urmînd ast-feliu. socoți să te
scutești de osteneală, socoți că-ți vei putea mări cu
^ult mai repede buna stare. Așa-că, din cea mai
uuincă a.nticitate, de îndată ce omul a văzut putința
® a răpi de la semenii săi, prin viclenie sau violență,
j le ce rîvnea de la Iei, preferi mijlocul acesta în
ccul celui de a produce. Firește că feliul acesta de
piopri*re nu fu în totdeauna cu putință și produA,?,Se impuse ori-cărei societăți, îrtr’o măsură dată,
indouă aceste mijloace, fură întrebuințate pe rînd.
147
Fie-care grupă lucra, dar nu pierdea nici privilegiul
de a jefui grupele vecine. De unde, un șir de lupte
economice, cari, sub formele cele mai variate, se părîndară pană în zilele noastre, avînd loc, nu numai
printre sălbateci dar chiar și printre popoarele așa
zise civilizate.
Firește că materiile de hrană fură cele mai prețuite
în perioada primitivă. Pe iele se puse mîna, din capul
locului. A răpi înse unei societăți lucrurile de hrană
sau a o sili să locuească o regiune mai săraca, ieste
acela-și lucru. Asemenea, între lupta alimentară, prin
mijlocul înlăturărei, și luptele economice, nu-î nici o
deosebire. Intăea contopindu-se cu cele din urmă.
Cind produsele muncei omenești se îmulțiră, cînd,
pe lingă hrană, oamenii se înzestrară cu îmbrăcăminte,
cu tot feliul de unelte, chiar cu obiecte pentru folo
sințele psihice, se stabili, între aceste produse, un feliu de erarhie. Cele mai grele de dobîndit, părură
cele mai prețioase, și, firește, fură cele mai râvnite.
Războaele luară naștere mai cu samăpentru apropriarea
acestora, de cit pentru apropriarea substanțelor de hrană,
cari deveniseră comune, și caracterul economic al lup
telor se accentură tot mai mult. Cînd, în sfîrșit, me
talele prețioase și moneda fură puse în circulație,
aurul și argintul, cu care iera ușor de procurat cele
lalte obiecte, aurul și argintul fu ținta de căpetenie
a luptelor dintre oameni. Și, cum învinșii nu puteau fur
niza de-o dată atîta aur și argint, cît ar fi putut fur
niza în mai multe rînduri, învingătorul impuse învin
sului un tribut permanent, adică, lupta, luă, încet-încet,
un caracter politic.
«A se face incursii sau a se năvăli asupra străinilor,
pentru a-i jefui, nu se privește de loc ca o faptă ne
cinstită printre Germani, zice Cesar. Unul din mai
mari, se ridică într’o adunare, publică și anunță că vrea
să conducă o expediție, anume într’o parte. Cei ce voesc,
se ridică și îl urmează». Cesar ne zugrăvește aicea organizațiea cea mai primitivă a hoardelor de jafuri. Aces
tea sînt niște asociații timporare. îndată ce expedițiea
se sfîrsea și se împărțeau prăzile, nimeni nu mai asculta
de conducător și fie-care făcea ceea-ce vrea. Aceasta-i
forma cea mai rudimentară a luptelor economice.
Popoarele invadate, asupra căror se năvălește, opun,
firește, rezistență. Năvălitorii pot fi învingători sau
învinși, după împrejurări, dar, în tot cazul, victimele
sînt numeroase din amîndouă părți.
In perioada primitivă, a expedițiilor de jafuri, pe
lîngă că năvălitorul iera destul de rău organizat, uneltele militare se reduceau la armele ce fie-care putea
să poarte asupră-i. Echipamente militare mai complexe,
cari să cuprindă trenuri, echipage, aparate de balis
tică,.. cereau silinți combinate, deci o organizație mi' litărească permanentă. Hoarda sau banda vremelnică,
trecătoare, cu greu putea să pue stăpînire pe niște
locuri întărite și să răpească alte cele de cît bogățiile
mobiliare ale învinșilor, ca produse alimentare, unelte
diferite, vestminte, obiecte prețioase, în sfîrșit vițe.
Și, cum cei ce nu luau parte la luptă, ca femeile și
copiii învinșilor, puteau să fugă, trebui o desfășurare
mai mare de forțe, din partea năvălitorilor, pentru a
face prizonieri. Ășa-că, reducerea la sclavaj trebui să
se producă într’o perioadă mai înaintată a evoluției
sociale, de cît perioada în care se răpeau bogățiile
mobiliare. Cînd se ajunse aici, prizonierii fură siliți să
locuească pe pămîntul învingătorului. Dar, pentru a se
scoate un oare-care folos din turma asta de oameni, iea
trebuea să fie nutrită. In epoca de sălbătăcie complectă,
cînd hrana iera rarii, prizonierii ar fi fost mai mult o po
vară de cît un folos. Așa-că, învinșii cari nu putuseră
fugi, ierau părăsiți sau uciși, cu atît mai vîrtos cu
�148
REVISTA TDEE1
cît ierâ mai mare teama de răzbunările lor. leafă d
alta rațiune pentru care robiea desemnează o faza mai
înaintată a luptelor economice. Netăgăduit, iea alcatui
si pentru învins un oare-care avantagiu. Mai prefera
bilă ie robiea de cît moartea prin masacrare sau moartea
lentă, înceată, prin inaniție sau lipsă de hrană.
Expedițiile de jăfuire sau prudă, fura practicate
pană in zilele noastre chiar și de cătră popoarele ci
vilizate. Iele au îmbrăcat adesea un aparat mihtaresc
atît do impunător, în cît scopul lor adevărat a fost
mascat în ochii oanîfenilor. Iele au fost calificate cu
pomposul nume de invazii, și, și-au atras, foarte adesea,
cea miri adîncâ admirație, din partea maselor. Condu
cătorii jefuitorilor, cintați de cei mai mari poeți, se
bucură de o glorie, de o faimă, ce merge pună la
legendă. Invaziile din Indii de cătră Mahmud Gaznevidul, din 1002, de cătră Tamerlan, din 1339, de
cătră Nadir Șah, din 1738, au fost toata simple ex
pediții de jaf. Nici unul din acești suverani nu a avut
intențiea de a se stabili in Indii : toți n’au cătat de cît
să pue mîna pe-o pradă. Prada pe care puse mina Nadir
fu foarte mare: iea se urcă la peste două miliarde.
Bonaparte ie din familiea Mahmuzilor, Tamerlanilor și Nadirilor. Faimoasa proclamație, cătră armata
din Italia, din 1796, ie în privința aceasta o dovadă:
«Soldați, zice iei, sînteți flămînzi și goi aproape...
Vă voiu conduce în plaiurile cele mai îmbielșugate
dm lume. Acolo veți găsi onoare, glorie, bogăție». Ceea
ce însemnează curat: «Soldați, haideți, săjâfuim Italia».
Bunurile mobiliare nu constituesc bogățiea cea mai
însemnată a oamenilor. Proprietățile imobiliare, lo
cuințele, atelierele de producție, pămînturile desțelenite
și cultivate, sînt cu mult mai prețioase, cu osebire
liind-că dau un venit permanent, și de aceea se căută
să se pună mîna și pe dînsele. Dar, pentru a se pune
mîna pe bogățiile imobiliare, trebuea un aparat milităresc cu mult mai însemnat. Mai întâi, pentru a se
ajunge la sfîrșitul acesta, banda cuceritoare trebuea să
numai fie timporară, trebuea să-și dee o organizație per
manentă. Această transformare ceru, firește, mai multe
veacuri. De îndată, înse, ce se putu îndeplini, avu loc
o foarte însemnată schimbare, în procedeurile luptei
economice. Se năvălea pe un pămînt vrăjmaș. Dacă
năvălitorii ierau izbînditorî, iei nu se mai ret ăgeau
după sfîrșitul campaniei. Cele cucerite se luau în stăpînire, învinșii ierau goniți din locuințele lor, șpre a
fi ocupate de cătră învingători, învingătorii puneau
mîna pe păminturi, fie pentru u le cultiva iei direct,
fie pentru a le face să fie cultivate prin sclavi. De unde
luară naștere o mulțime de relații foarte complexe.
învinsul putea să fie redus la o sclavie complectă,
să devie un simplu animal. Putea să i se lase să se
bucure de o parte din bunurile mobiliare și imobiliare,
cerîndu-i-se în sch’mb anumite servicii. De unde luară
naștere formele cele mai variate de stăpînirea pămîntului. învinsul, putea să dee stăpinului o parte din re
coltă, pentru pămintul de care iera lăsat să se bucure
sau să-i lucreze un număr oare-care de zile, sau să-i
plătească o arendă în bani...
Acestea fură urmările cucerire! economice. Cît despre
mijloacele cari trebuiră să se întrebuințeze, pentru a
ajunge aici, fură de asemenea foarte variate. Au putut
să fie masacrați toți învinșii, pană ]a unul, punîndu-se
stăpînirs pe bunurile lor imobiliare. Au putut să fie ma
sacrați numai acei cari împotriveau o opunere sau de
la care se aștepta o opunere, cruțîndu-se numaîfemeile
și copiii, cari deveneau sclavi. Au putut să lie goniți în
vinșii din vechea lor patrie și nevoiți să emigreze. Sau au
putut să fie siliți să se stabilească pe un pămînt, înfățoșind condiții mai puțin priincioase de cît cel vec-hiu.
REVISTA IDEEÎ
Asemenea transplantări fură pe rînd, generale și n
țialc. Cînd învinsul părea mai puțin de temut î
destul a se face să emigreze elementele cele mai
burătoare, lăsînd locului populațiile mai supuse .ll‘*
feliu, în 1784, Irokejii, fură siliți să părăsească Pp
silvania, în 1836, Chirokii și Seminolii, fură strămutai
din Georgia și Alabama, dincolo de Misisipi. Istori .
ne da o mulțime de pilde de asemenea deplasări fo*4
țațe, cari au fost practicate de către toate popoare/*
Fără a isgoni pe locuitori, învingătorul putea să le con’
fîște simplu o parte sau totalitatea bunurilor l0*
Ceea-ce făcu, în Anglia, Vilhelm cuceritorul.
r*
Toate răsboaele, cari au avut ca țintă apropriere
bunurilor mobiliare sau imobiliare ale unui popor, sînt
speculații economice. Ca atare, iele cuprind toate elementele necesare producere!: antreprenorul, sau șeful
militar, care a conceput ideea expediției, și mijloacele
capitalul, sau utilajul militar și aprovizionarea neapă’
rată pentru campanie, în sfîrșit munca, silința fie
cărui soldat. învinsul opune o rezistență cu atît mai
puternică, cu cît sacrificiul ce i se impune după că
dere ie mai mare. Această rezistență ajunge la cuhne
ducă învinsul voește să fie masacrat pănă la cel in
urmă om. Firește că pericolul întreprindere! crește,
cu cît învinsul opune o rezistență nuri mare. Prin ur
mare, o speculație militară, poate fi mai avantngioasă
ducă se mulțumește a se cere de la învins mai puțin
sacrificiu.
Considerațiea aceasta a îndulcit foarte mult, în cur
sul vreme!, cruzimea razboaelor economice. Cînd so
cietățile omenești ocupară pănrinturi mai întinse, cînd
iele se alcătueau dintr’un număr mai mare de inși,
sînt unele cari cuprind astă-zi sute de milioane, cînd
instituțiile deveniri mai perfecte și mai stabile și cînd
cohesiunea socială deveni mai puternică, învingăto
rului îi fu cu neputință să-și aproprie toate bunurile
mobiliare și imobiliare ale învinsului. învingătorul se
mulțumi cu cîte-va avantagii, mai lesne de dobîndit, bună oară cu un tribut, cu dreptul esclusiv de a
vinde o marfă sau de a face un serviciu plătit, în
scurt cu oare-cari monopoluri și privilegii.
J. Novicow.
BOALA MIZERIEI
CÎNTECUL URE!
Izbîndă bună, izbîndă buna. Străbateți munți Și op»,
îndreptîndu-vă spre senin. D ițî sărutarea (lin urmii
credincioasei voastre soții și apucați-oă sabiea credin
cioasă. Cit timp mina nu m se va j/reface in ptdberf,
leu trebuc să siringă puternic spada. Ani iubit îndestul,
j
voim acum să urîm.
Nu dragostea ie ceea ce ne ponte salva, nu dragostea
ne va putea desrobi. Ură, grăbește a-țl rosti puh‘cata
din urină, grăbește a ne sfărîma lanțurile, ură. Și, Pr6"
tutindenl unde mai răsuflă tiran?, fă să-i zdrobim. A»*
iubit îndestul, voim acum să urîm.
Cel ce mai are într’însul o inimă, să nu o b'SO 91
bată de cit de ură. Pretutindeni sînt îndestule uscatar > ;
sa ne nutrească, să ne mărească focul. Voi, toți,
n'ați părăsit cauza libertății, cintați pe toate cărăruc‘
Ați iubit îndestul, deprindeți-vă acum să urîți. ~ t
Luptați fără curmare în contra tiraniei de pe pun111!,'
■și ura voastră va fi mai sfîntă de cît ne le iubirea.
timp mîna nu ni se va preface în pulbere, iea trebms
strîngă puternic spada. Am iubit îndestul, voim aCl1
să urîm.
După q. HerWEOH
Sorina.
Doi copii vin pe lume tot într’aceea-și zi, tot într’acela-și ceas. Tot într’acela-șî timp își’scot cel din
tâi țipăfc în murele concert de plînsete omenești. Sta
rea civilă le poartă aceea-și dată inițială. Și, ’ieatu-î
pe-amîndoi, culcați în leagănele lor, gata s’adoarmă
dnborîți de-aceea-și obosalâ. Să ne apropiem puțin’
dacă vreți, de aceste fragede și mititele ființî, să le
observăm cele dintâi mișcări ale pieptului, care aspira
și dă afară aerul, regulat, să le numărăm bătălie ininieiși să cercăm, ca ursitoarele, să prezicem, fie-cureea
soarta ce i-o rezervă viitorul.
Acești copii, nu înfățișază privire! celui care-i exa
minează nici o deosebire vădită. Iei sînt într’atît de
asemănători, în cît n’am putea să-i deosebim nici de
cum, dacă nu ne-ar veni în sprijin vestmîntul ce-i aco
pere, care nu ie numai o etichetă a fie-cărui, ci ie și uni
forma clarei sociale ce le deschide rîndurile.Să aibă oare
măcar vre-o deosebire care scapă vedetei și care tre
buie căutată în constituțiea lor interioară sau în in
timitatea structurei lor ? De loc. Fisiologia, întrebată
în privința aceasta, afirmă, din potrivă, deplina lor
egalitate, fisiologia care a fost martora infirmitaței
origine! amîndurora, care a constatat necurmat aceea
și identitate în alcătuirea lor moleculară și în funcțio
narea organelor lor.
Logicește, sîntem conduși, ast-feliu, a crede, cum ca,
acestor copilași, atît de asemănători în toiul, ce s’au
născut într’acela-și ceas, acela-ș! ceas le va însemna,
în viitor, moartea. Ne închipuim, cum-că, veniți îm
preună pe lume, tot împreună vor și.pleco, cum-că limba
pendulului, care scandează timpul, le datorește ainîndurorn acela-ș! număr de oscilări. Cu toate astea nu ie
de loc așa. Condițiile naștere! lor, le-a însemnat din
capul locului, data cînd va muri fie-care.
Unul ie născut într’un palat din mahalaua boerească,
într’un lux, într’un bielșug din cele mai nepomenite.
De (a cele dintăi dureri ale mamei, s’a trimes după
savantul mamoș cel mai în vază, a cărui docta asis
tență și ilustru renume nu costă mai puțin de cît o
mie de lei. Slugile, sînt la post, gata la cele mai
mici porunci. Camerierele, grăbite, aleargă svelte pe
covoarele de Smirna și pregătesc cu mare rivnă, scufiea împodobită cu broderii, festoane și panglici, ce
aștepta de mult, într’o mobilă scumpă. Leagănul, căp
tușit ca o cutioară de juvaeruri, îe pus la îndămînă de
cine știe cînd, și, pe cînd copilul ie culcat în iei, iear
marna, palidă și slăbită, zîmbește ușurel în dantelele iei,
tatăl, vesel, de acea veselie liniștită și plină de asigu
rare, proprie bogăției, anunță rudelor și prietenilm
cari nu și sosit, gata să aducă felicitări, anunță fericita
naștere a acestui nou vlăstar al clasei stăpînitoare.
Celalalt, din potrivă, ie născut, hăt. departe, într’o
mahala păcătoasă, într’un bordeiu. De-cum s’au arătat
muncile facere!, lăsînd în grija unei îndueșetoare ve
cine, femeea zăcîndă, cuprinsă de dureri, tatăl a aler6at, aproape gol, cum a apucat, să caute moașa ma
halalei, a cărei tăbliță, prost zugrăvită, abiea se poate
distinge la colțul unei străzi, a alergat, să caute yre-un
hmt medic de mahala, vre-un proletar al medicinal, ce-și
huce vieața printre nenorociți, nenorocit și ici. CoPflul, venit pe lume, de bine de rău, ie înfășat intr un
scutec de pînză, rupt dintr’o fustă veche a mamei, și
’e culcat în obicinuita covată, pusă la îndămma, de
cîte-va zile, într’un colț al cocioabei. In cama*e Wg, frig strașnic sub coperișul bătut de p oae,
jehuza tremurîndă ie învălită cu tonte cele cîte-va
ț°aje ce are, copilul ie învelit și iei c’un petec de
Vellntă, ieară bărbatul, și înduioșat și trist, își pune,
149
ca un stîngaciu, mintenașul în spate. «Sărmanii oa
meni, sărman micuț.», îngînă medicul, departîndu-se
de acest focar de mizerie. Și cugetarea i se închee cu
trista vorbă : «încă un răzvrătit».
Cel dintâi va crește și progresa, forte, de sănăta
tea care se clrîeamă bogăție. Și, cînd va fi de patru
zeci' de ani, în puterea vrîsteî, ajuns în culmea fericireî omnnești, al doilea, șubred din leagăn, îmbătrînit înainte de vreme, simțind apăsîndu-i asupra ca
pului, greu, anii pe cari i-a socotit după supărările
și necazurile ce-a îndurat, se va sânge, în urma unei
boule grozave, de cure a zăcut chiar de cînd s’ă năs
cut, boală care se chieamă: Bo du Mizeriei.
H. Napias.
RUBEZAHL
Ce bine-mi pare, prind să ’nverzasca cărările, Uite
o viorica. Ce~ minunat, zise un biet copil de țesător,
care se furișa din casă, îndreptindu-se spre pădure și
ducînd în spinare o legătura de pînză. Acoleu-i locul,
am să încerc. «Rubezahl»!
Dacă m’a auzi, n’are să-nu fie frică și am să mă
uit drept în ochi-i: dînsul nu-i rău. Am să-mi pun
legătura de pînză pe stîncn asta. I-o bucată întreagă,
foarte frumoasă. Nu mi-i rușine cu dînsa. Nu țese ni
meni în sat o alta mai frumoasă. Dar nu mai vine.
Sn mai aștept. «Rubezahl»!
Tot nimica. Am venit în pădure ca să ne scape din
nevoe. Mama i-așa de galbenă la față. In toată casa
nu-i nici o bucățică de pîne. Tata a plecat la tîrg,
înjurînd. Are să găsească iei oare vre-un mușteriu?
leu am să-mî încerc norocul cu Rubezahl. Dar unde
întîrziază oare atît? «Rubezahl»!
Odinioară a ajutat atîți nenorociți. Bunica mi a po
vestit adesea. Știu bine, dînsul ie bun pentru lumea
sărmană, pe care o apasă mizeriea. Am alergat acolea,
vesel, cu o bucată de pînză, drept măsurată. Nu vreu
să cer de pomană, vreu să vînd. Dar nu mai vine.
«Rubezahl» 1
De i-a plăcea bucata asta, poate-a mai cere și al
tele, lucru ce mi-ar veni la socoteală strașnic. Avem
destule acasă, tot atît de frumoase. Tel are să le îee
pe toate, pănă la una. Atuncea am să scot și pe cele
ce au fost puse amanet. Ce fericire. «Rubezahl»!
«Rubezahl»!
Și am să întru vesel, în căsuța noastră, strigînd:
«Tată, iaca parale». Și tata n’are să mai înjure și n’are
să moi zică: «leu nu țes pentru voi de cit cămașa
mizeriei». Și mama are să zimbească și dînsa din nou
șt are sa ne gătească mîncare bună. Și frățiorii miei,
cum au să miri zburde. Dar vie, vie o dată. «Rubezahl»!
«Rubezahl»!
Așa strigă copilul de treisprezece ani. Dînsul stă
neclintit, pe loc, galben, aproape sa cadă diu picioare,
strigînd mereu, înse strigînd în vrn. Din cînd în cînd,
un corb străbate singur peste cuprinsul ce-1 stăpînește bătrînul duh. Copilul stă tot neclintit. Dînsul
așteaptă, clipă cu clipa, până se lasă negurile peste
vale. Atunci, mușeîndu-ș! buzele, încet, mai strigă o
dată, oftînd: «Rubezahl»!
După aceea, tăcut și tremurînd, latâ făgașul în care
se afla și se întoarce cu legătura-I de pînză spre săraciea căminului. Dînsul se odihnește adesea pe pietrile acoperite de mușchiu, zdrobit de greutatea sarcinei sale. leu cred că tatăl va țese, în curînd, pentru
bietu-i copil, nu numai cămașa mizeriei, ci chiar giul
giul de moarte: «Rubezahl».
Freiligrath.
�REVISTA IDEEf
150
O bună dispoziție
Primesc de la camaradul A. Birnbaum, din țarii, scț isoa
rea ce public mai la rate. 0 public pcntru-ca ricșa din Tea
disposițica unui om de a se interesa de lucruri și tic a țaca
ce-va serios. Poale sluji de pildă.
P.M.
Camarade, Sînt sigur, că nu vă veți mira de aceasta
intrare în vorbă cu un om pe care nu-1 cunosc încă per
sonal. N’nm nevoe de introduceri pentru ca sa faceți
cunoștința mea. leu pe a D-tale am fucut-o, prm ideile
ce a-’ți exprimat in .Revista Ideeb, pe caro am cetit-o
în timpul sederel mele hi Paiis. Acolo, iun fost la Școala
Normala Orientală si am avut de camarazi cunoștinți
de ale D-tale: pe Rabinovici, un scurt timp, un an de
zile, si pe Jliger, până la sfârșit. Și, după ce fui biue
inițiat în cugetările noastre de vieață și de bme,
întâlnii «Revista IdeeI». Ce mulțărcit ful atunci, ce bucu
rie simții. Ceasuri întregi remăneam s’o cetesc.^ Bucuriea mea fu cu atît mai mare, cu cît constatai că Ie
singura scriere bună și folositoare ce se elaborează
în România, scriere pe’ care o datorăm unul camarad
sau unor camarazi de-al noștri. Vă declar, că «Re
vista IdeeI'.’, nu numai că nu-și găsește păreche în Ro
mânia, ceea-ce nu ie de mirare, dar nici în Franța nu
ieste o revistă superioară iei, prin filosofica, prin since
ritatea, prin dezinteresarea-!.
Camarade, după_o ședere de vre-o trei ani la Paris,
am revenit în țară și’ mii găsesc, astâ-zî, în acest tîrgușor, ca directorul’școalei mixte, isr.-rom. Am părăsit
băncile scoale!, pe cari puteam să mai rămîu cel puțin un
an, pentru-că-ml iera sete de o acțiune mai energică,
mai dătătoare de vieață. Dar și acuma tot teoriea pre
domina în ocupațiile mele. Cu greu am reușit să for
mez un club de lectură, la care vin cunoștinți de-ale
mele și prietenii pe care am reușit să mi-i fac. Bani
de la 'iei încă nu voiu sa cer, pentru cumpărarea de
cărți, de frică să nu mă păiasască. Clubul le la școa
lă, în odaea mea chiar. Mi-am adus din Paris cărți
din literatura noastră, pentru vre-o 70 de franci. Dar
cine afară de mine și de vre-un alt tânăr le va ceti?
Totul ce fac ceilalți ie că cetesc cite-o broșură, un pa
saj frumos dintr’o carte, cîte-un articol din «T. N.» pe
care-1 primesc feu și li-1 traduc. Dar asta nu ajunge.
Trebue și cărți romanești, reviste.
Trimeteți mî, pentru aceasta, o lista amănunțită de
broșurile și curțile ce se găsesc de vânzare la D-ta. In
acela-șl timp, vă rog, de-a face vre-o donație, dacă vă
ieste cu putință, cu vre-o carte sau vre-o revistă. Cît
privește «Revista Idee!?, trimetiți-mi-o și considerați-mă
ca abonat, Trimete-ți-ml în acela-șl timp și numerile
apărute până acuma, din anul acesta. Banii,’ îndată ce
primesc salarul lunar, îi trimet. Va rog, să luați precauțiuni la expediarea revistei, cît și la acea a pachetului.
Revista, dacă s’ar putea pune într’alt jurnal. In fine,
cum crezi D-ta mai bine. Aici sînt absolut liber. Nu
depind nici de comunitate, nici de opiniea publică. Sînt
numit aici de cătră Alianța Universală și leu redigez
programul, orînduesc studiile, fac toate. ’ Nimeni n’are
a-mi spune ce-va. Vă rog, scrieți-ml ce curți didactice
mal conforme.cu ideile noastre cunoașteți și care- să fie
aprobate de Minister. Cărțile lasă să fie în scoală. Acuma,
modul cum voiu preda leu ie cu totul deosebit. Examene,
copiii miel, nu vor avea a depune. Tind, camarade, cum
le o școală mixtă, să aplic unele din ideile mele asupra
coeducațiunel. Dar am multe greutăți de întimpinat.
Aș dori, camarade, să mal cetesc cîte ce-va din scrie
rile D-tale. Colecțiea «Mișcărei Sociale» si a «Revistei
laeel? din anul trecut, cît mii va costa?
costa ? ’ Trimeteți-mi
Trimeteți-mî
«Icoane din norod», de Neagu.
Oare aș putea colabora cu cîte ce-va la «Revista IdeeI» ?
Ruspunde-inl la aceasta, camarade. Aș dori, in acela-si
timp, să știu cum stă Revista: cîți lectori are, si
altele. Și dacă în București mai sint camarazi cari s’ă
iacă întruniri, cari să lucreze mal serios. As dori, după
aceasta, să corespund cu unii din Iei. Sper ’în sprijinul
D-tale. O strîngere de mina cordială. Al D-tale,
A. Birnbaum.
Răscoalajrampilor
Se știe cum-că sub numele de trampi se înț.rl
nenorociți! cari n’au altă meserie de cât aceea d e
cutreera drumurile de la un oraș la altul, Ul)(jP u
dată cu căderea nopței, aleargă de se grămădesc’i°
poarta așezămintelor așa numite icork fmuse. La ' Ja
se deschide, se face cercetarea și sînt lusați seim?1
Pe urmă se desbracă și fac cîte o bae. Li se
®‘
niforma Uniuneu, trențele lor fiind puse să se desin'
fecteze, li se dă opt uncii de pîne și^ o pintă de fie^
tură, așa numită gruel. După care, sânt închiși întp'
sală comună, unde, pe un pat păcătos, pe-un pa^
chingi sau pe o mână de pae, sint găzduiți o noapte
în schimbul unei munci, care constă în sfărâmare fle’
pietre sau facere de cîlți, muncă ce-i ține u doua zi
pană pe-aproape de amiază, cînd, după ce li se da 0
mîncare tot așa de măsurată ca și cea din ajun> jse îuapoesc trențele si li se dă drumul. Duminica
ierau lăsați să plece de vreme, fără să li se nuii
ceară munca obicinuită. Sâmbăta, iera iearu-și ziua
bine-cuvîntată a trampilor. Iei aveau adăpostul și
cele două rânduri de mîncare, gratis. Parlamentul
găsi că prea sînt favorizați nenorociți! aceștia. Jei
decretă cum-că săracii de pasaj, casual paupers, pri
miți Sâmbăta în vagrand-ward, cartierul vagabonzi
lor’, să fie reținuți pană Luni, să-și facă munca
reglementară.
într’o Duminică ierau în vagrand-wardul Uniune! din
Croydon, sudul Londrei, ierau vre-o patru-zeci de oa
meni și clopotul de la work house suna vesel de deș
teptare. Trampii, culcați unul lângă altul, de-alungulși
de-a picioarele, pe doua, rînduri de paturi, făcute din
pânză legată la capete de patru drugi de fier, fixați în
lung, tremurau sub vechile și roasele lor velinți. Un
gardian deschisese, de-afară, ferestrele de sus și aerul
rece al dimineței pătrundea în sală, făcând să tre
mure ceata golanilor. Clopotul suna mereu. Cîți-va
sămuiră curn-că ar vrea să se scoale, dibuindu-și hai
nele, ca și cînd ar fi uitat cum-că le-au fost luate în
ajun pentru desinfectare și că nu au la îndămâna de
cît cămașa de pînză groasă, ce li s’a dat de către
administrație. Iei se întinseră din nou sub velințele
lor, căutând să adoarmă din nou, ascultînd flaconrea
orfanelor Uniune!, înveselite de sosirea Duminicei, o
flecărire care se auzea ca un ciripit de păsări, de la
un dormitor din partea opusă a wardului. Peste un
ceas, clopotul sună de masă. Trecu ca la un sfert
de ceas de adâncă tăcere, apoi se auziră în curie
pașii săracilor, ieșiți sa se încălzească o leuca 1»
soare, pană să se împaxtă mîncarea. Clopotul suna
ieara-și, și cetatea aceasta, de două mii de suflete,
iera tăcută ca un mormânt. Cu toate acestea truniph
ierau deștepțiși stomachul le chiorăea cumplit, răugainisit cum iera din ajun. Dînșii căscau, aproape s»-V
desfacă fălcile, cînd, către ceasurile zece, intră un
gardian, urmat de patru săraci, aducând un cazan cu
fiertură, străchini și linguri.
„
s
— Gentlemen, strigă ironic gardianul, să ya 1
plîngeți, aveți sii fiți serviți la pat, ca lorz i.
asta te face să dorești să te faci vagabond.
am să-mi părăsesc și ieu slujba și plec cu voi la clrUI :
Gardianul ridea, săracii rîdeau, râdeau asemenea ș
trampii cari-șî cerura trențele.
— Nu-i trebuință de nădragi, să poți să-ți îuipl’
niistU'
burta, răspunse gardianul. Neîncinși aveți sa
iți mai bine.
Și trampii, așezîndu-se, cu picioarele încruciș ai
dou»
sub velinți, gardianul trecu, de-nlnngul celor
rânduri de p.Auri, supraveghind impăițirea. De fie'
REVISTA TDEEl
care cîte o strachină din fiertura apoasa. Servitorii
împârteau tuturora ezact, nici mai mult nici mai
’ uțin,’ sa nu se plângă nimeni. Timp de cîte-va miSute se mizi, nu zic 'gomotul fălcilor, căci nu iera
nimic de mestecat, nu se auzi de cît zgomotul gurilor hămesite, cari horpăeau cu lăcomie o zeamă
limpede. Cînd străchinele fură golite, rase și în sfirdt linse ca și degetele șt'lingurile, cei patru să
raci le strânseră și gardianul, închizând ușa, zise tra ju
nilor noapte bună.
1 _ Dar hainele, strigară trampii.
__ Dragii miei, a-zi ie Duminică. Și fiind-că a-zi nu
lucrați și nu sînteți destul de bine puși ca să vă
duceți la biserică, să vă înfățoșați înaintea lui Dum
nezeu, Și fiind-că aiurea, administrația n’are de gînd
sfi vă dee de cheltueală ca să petreceți, a găsit nemerit și mult mai economic să nu vă dee hainele.
Stînd culcați, nu vă tociți încălțările și vă și odih
nit! de oboseala săptămînei. Alt-feliu nu veți mai fi
buni dimineață să sfărîmați pietre și să porniți după
masă la drum.
__ Somn bun.
_ Nu ne mai ieste somn, vrem hainele.
Dar gardianul, în loc de. alt răspuns, închise ușa,
facînd să scarție cheea în broască, ceea ce păru mai
limpede de cît^ori-ce răspuns mai lung prin graiu.
Trampii n’avura ce face și se hotărîră să-și mistuiască mîncarea, dormind. Peste un cens se deșteptară
de o dată, cu toții, ca și cînd le-ar fi sunat o trîinbiță la urechi. Cu toate astea iei nu auziseră nimic.
Dar, prin fereastra deschisă, venea de la bucătăriea
vecină un miros foarte gustos. Iera de la mîncarea
săracilor de Duminică, ce se scotea de prin tingiri.
Ochii li se deschiseră mari, ci acei ai pisicilor cari
trebaluesc prin cămara, pe cînd, cu nările lor um
flate, sorbeau mirosna mîncărei. O clipă li se părură
că au să iee și dînșii parte la ospăț. Gardianul de
alt-feliu îi făcea să nădăjduiască. Și așteptară în pat,
abiea ținîndu-și suflarea. Trecu înse un ceas, trecu
două, și, în cele din urmă, li se stinse ori-ce nădejde,
cu itîta mai mult cu cît clopotul plictisitor se apucă
sii sune năbădăios de predică. Atuncea, într’un glas,
se apucară să strige, sa strige cît le lua gura. Alte
strigăte ascuțite și furioase răspunseră. Ierau strigă
tele trampelor, închise într’o sală de-nlăturî, în nu
măr de vre-o două-zeci, și cari, silite și iele să
doarmă, mirosind aburii poftitori cari veneau de. la
bucătărie, nu-și aflau locul.
— Ei, ce-i băețî, zise gardianul, întrînd ca o vije
lie la iei. Nu sînteți mulțumiți de cocoleală ? Uitați
se vede că black hole ie la doi pași de aici. Fiți cu
minți, iepurașilor, știți că labușcănu se mănîncă iahnie.
Gardianul numea iahnie, terciuîala cec le-o da în
loc de mîncare. Trampii cari simțiseră înse mirosul
celeilalte iahnii, se indignară și mai tare și se apu
cară să strige:
~~ Hainele! Vrem hainele!
Din mijlocul gălăgie!, se ridicară înse și alte glasuri:
Pine, mîncare.
După care porniră să strige cu toții, cît ce puteau:
.
Fiind-că sîntem opriți fără voe, să fim măcar
trațaț.i ca sftraciî<
R Fine, mîncare.
„
. ■Ț1 de au, îmbătîndu-se la ideea că ar fi putut sa ne
atațl și iej ca sarilcij
rînd, dîndu-li-se pine și
^care de-a lor. Și sărind jos din paturi, înconjuram
Lf-^rdian, strigînd și gesticulând. Pe jumătate gol, cu
lor •>! pîr!lte’ brăzdate, acoperite cu stigmatele vițiisî J?enei’ice și ale veche! și nesfârșitei mizerii, tineri
* bătrto.
hatrînî, cu bărbile încâlcite și frunțile
le zbârcite, cu
151
cămășile ce jucau pe scheletele lor uscate, cu ochii
holbați, ca gperiați parcă de propriea lor furie, bă
gată în boale pe gardian, care, pentru o clipă âsi
pierdu sîngele-i rece.
’
— Prieteni, îngînă iei, prieteni...
Dariei, închizând ușa, îl împinseră în mijlocul
salei, grămădindu-se în .jurul lui, amenînțîndu-1 și
strigînd la dînsul ca niște turbați: «Mîncare bună sau
hainele, mîncare bună sau hainele», pe cînd lovituri pu
ternice zguduiau ușa de la sala femeilor, cari strigau :
— Sâ-1 jupim, să-l jupim,deschideți, deschideți...
Zgomotul clopotului de la work hoase și carilionul
unei biserici din apropiere, împiedic-a ca tumultul să
străbată în afară de zidurile v.igrand-wardnluî. Mai
punând lipsa unei părți din personal, plecată Dumi
nica în oraș, și ducerea celeilalte părți la capela, se
esplică cum a putut să se petreacă o asemenea scenă.
îngrămădirea din jurul gardianului făcîndu-se tot
mai mare, cei mai aproape de dînsul, ca să nu cadă,
fura nevoiți să se sprijine de iei. De atins nu îndrăsnise încă nimenea să-l atingă. De-o dată, înse, îl apasară yre-o zece mîni, ceea-ce îl înfurie cumplit. In
fața indignare!, îi trecu zăpăceala dintâi: «Ce, un ofițer al parohiei, să îndure atingerea murdara a unor
vagabonzi, a unor nemernici? Și, lovind cu picioarele
și cu pumnii, căută șa-și facă drum cătră ușa. Mare
și puternic. cum iera, fie-eare lovitură ce da făcea
minuni. Picioarele goale trosneau sub ciobotoaele lui
potcovite. Iar în urma îndămînatecelor lui lovituri, ochii se învinețeau, nasurile se turteau, fălcile se
strâmbau. Și dăi și dai. In pielea săracului si poate
ori și cît lovi, ca într’un cap de turc: ie tot atît de
plăcut. La rândul lor, îns<>, se înfuriată și trampii și
prinseră și iei a lovi. Când sîngele curge din. nas,
cînd sar măselele din gură și cînd se umflă ochiul,
respectul de autoritate se duce dracului. Robii își
ridicară capul, cîniî bătuți se repeziră și mușcară;
Zdrobit de numărul lor și de ploaea de lovituri, gar
dianul căzu la pământ, târând cu sine vre-o patrucinci luptători: «A, nemernicilor, urlă iei, turfaă de
Prusaci... Patru-zeci pe unul. Ne mai pomenit». De
la războiul franco-german, cauza izbîndei Prusiei ră
măsese proverbială la poporul englez... 0 grămadă
hidoasă se agita de-asupra acestui om, și toți, care
mai de care, îl loveau, huiduindu-l sălbatec, și înăbușindu-i glasul, care striga zadarnic: help, help,
murder: ajutor, ajutor, ucigașii.
In sala vecină, femeile, auzind galăgiea și arzînd 'le
dorința de a se. amesteca și iele în vnlmășeală, își
zdrobeau pumnii în ușă, îndoindu-șî strigătele lor
furioase.
— Deschideți o data, deschideți. Voim să facem
din pîelea-î, un Irish stew.
Se smulseră cheile de la gardian și se dădu dru
mul femeilor. Dintru’ntai, acestea nu intrară. Chib
zuite, fiindu-le frică, stăteau de se uitau. Ierau aproape trei ceasuri, soarele de iearnă, arnncîndu-și
razele prin ferestrele de sus, lumina grămada^ jucîndu-sc pe golătatea trampilor. O hârcă bătrâna, a că
rei față tăbăcită de cei șeizecî de ani de alergătură
pe drumuri, sămăna cu scoarța cărților vechi, în
drăzni cea dintâi. Părul iei încîlcit, în care, cine știe
de cîți ani, nu pătrunsese un dinte de pieptene, se
măna cu șuvițele de cîlți, pe cari, poate de patruzeci
de ani, administrațiea săracilor o silea, în fie-eare di
mineață, să le desfacă, cu unghiile, din odgoanele ve-lu,
de’la corăbiile britanice. înmărmurită și cum liindu-î
frică și iei, dînsa privi cît-va,dar, văzând grămada despuinților, sub care abien sufla dușmanul, porni într’un ho
hot de rîs și se4năpusti și dinSa, zbierând. După iea nă-
*
�152
REVISTA IDEEl
pădiră si celelalte, vre-o două zeci aproape, de toate
vîrstele,’ deja fetița de opt uni, agățata de poala
masei, pana la tnrtorița fără de nici un in e in
gură, ca sibila lui Panzoust. Și cu torțele, fete,
mei, matroane, babe, arse de soaie, bătute e vmturi, pătrunse de ploile ce biciuesc bălăriile de^ pe
drumiVri,și neuscate încă bine de adierile vin ului, cu
toate astea pline de putere și sănătate, ar.itind, in
pofida oboselelor și zilelor fără pine, de sub bluza
albastră din work house, singura haina ce aveau, o
piele albă si sănătoasă, cu toatele, turbate, se apu
cară de mînă și încinseră o horă amețitoare.
La priveliștea aceasta, bărbații își ui tara necazul.
Dînșii se ridicară, pentru a se prinde și dmșn la
danț, și, timp de < îte-va minute, în jurul gardianu
lui, întins la pămînt, aproape fără suflare, se invirti
o horă nebună, de vrăjitoare și strigoi, cu sucituri,
răscăcarări, schimonosiri, obscenități, cu apucături de
ducă-se pe pustii, ca într’o noapte de sabat, pe cînd,
de la capela din work house veneau răsunetele orgei
și cîntecile pe nas ale săracilor, par’că să ție isonul
acestei petreceri diaboleștî.
In sfîrșit, abîea mai putînd răsufla, ațîțați de reci
proca lor golătate, împinși de desfrînare, țapi și ca
pre, tăbărîră, clae peste grămadă, în toate colțurile,
amesteeîndu-se într’o promiscuitate hidoasă. Zăpăcit
și cu privirea rătăcită, cinstitul gardian asistă la scena
asta, ne mai pomenită. Dînsul se ridică într’un cot. cătînd să-si vie în fire. Cercînd să se ridice, o babă slo
bodă, ce rămăsese neocupată, îl văzu și dădu de veste.
Femeile se năpustiră asupra-i.
— Acum ie rîndul să fie-al nostru, strigară iele.
Să-l ducem la noi. Trebuie să iea și dînsul parte la chef.
Și, care de cap, care de mini, care de picioare, iele
tărîră pe reprezentantul ordine! în sala lor, închizînd
ușa și gonind pe bărbații ce se țineau de iele, rîzînd,
voind să vadă și ir! ce-avea să se petreacă.
— Pe lucru, zise bătrina cu părul încîlcit. Ie rîn
dul tinerelor mis. Ciuguliți-l, găinușele maică!, ciu
guliți-] și morgă să se pfingă pe urmă ]a papa governo,
dacă-i dă mîna.
Și, pe cînd două matroane vînjoase îl țineau țapăn
de mîni și de picioare, două vlajgance de vre-o două
zeci, două-zeci și cinci de ani, îl desbrăcară pe jumătate.
Iei se împotrivea din toate puterile, se sucea, se vîrcolea, vărsa sudori, se sbătea strașnic, dînd cu capul,
cu coatele, să scape de răzîlicul acestor desfrînate, să
înlăture atingerea lor. Inse, ca niște caracatițe, acestea
îl ștrîngeau, se acățau de iei, cu poalele cămeșilor
ridicate, întmzîndu-se, ca niște bacante bete, descoperindu-șî cărnurile lor foarte curate, fiind-că în vagrand-ivard ierau îndatorate să facă zilnic bae, se
cramponau, se lipeau de membrele lui, muncindu-1.
Doborît de lupta cu bărbații, redus acum la neputință
de toate aceste puteri unite, gardianul, căruea doar
rreerul singur îi mai rămăsese liber, chiemă în ajutor,
ca o evocare antidiabolică, chiemă icoana nevestei
sale, o demnă nnstresses Pinch. virtute înverșunată
și aspră, și icoana fetelor sale, micele mis Pinch, mielu
șele sfioase, și, nebun de indignare și de rușine strigă :
— Ticăloaselor, vînat de pușcărie. Să tratați asa un
ofițer al parochiei, un funcționar cu leafă și numit
după merit de prea cinstiți! vestrymeni. Să tratați asa
un tată de familie... Shocking.
Inse drumețele rîdeau, sau, mai degrabă, nu-1 as
cultau, aceste omide de mărăcini. lele-și vedeau de
treabă. Aceste ploșniț.i de taverne, îl mușcau. Aceste
sugătoare de sînge, îl istoveau cu încetul, aceste
• lupoaice nesățioase de carne bărbătească. Dîi sul sim
țea cum i se pierde mintea, i se slăbesc puterile, pu
terile sale de gardian virtuos.
P
— Ajutor, ajutor...
— Stai, stai, are să-ți vie ajutor îndată.
Si-o fetișcană de vre-o opt-spre-zece-doUg
ani, echipată ca de războiu, cu un sîn de doică
deză si cu niște buci de eapă normandă, în'iîJ!-^
Bliicher la Waterloo, pentru a da lovitura dâ & u
lea se întinse peste iei, astupîndu-i gura cu
— E, canărelul mieu, gardianul ininu-î mel'nU'
ca o scroafă junghietă. Taci, taci, nu vrem
cern nici un rău, din potrivă, drăguțule. Auzi tii
în capelă, glasul săracilor? Iți cîntă cheful Cu »C?lfl>
de drumul mare. Și noi nici nu sîntem atît. de
”
de mărăcinii din crînguii. Dacă trențele ne sînt n €
și murdare și pielea de pe fețele noastre arsă, trun?îe
ne prețuesc tot ca și cele ale ladilor. Ia te uftă î?
femeiușcă mi ți-1 strîngea în brațe. Iear strigătul ce • ■
după aceea din două-zecl de guri, vesti învin?»/1
bărbatului.
După ce, furios și rușinat, își drese neorînduiala j.
brăcâmintei, conformîndu-se regulei scrise în
loc reservat pentru bărbați de către decenta numr?
palitate:* Please adjust your dress befare leavino
femeile ii strigară, rizîn I: «Du-te de te plînge, acinn»’
A doua zi, după munca obicinuită, trampii șj trampele
plecară fără de nici o supărare, în drumul lor. Iear
trecătorul, inirar,, putu să le audă hohotele de rîs, de-a
lungul șanțurilor și tufelor de pe marginea drumului
De pe acolea am auzit și ieu istoriea aceasta, pentru
că nici overseersii, nici mașterul Workhousr.ini, nici
polițiea din Croydon, nici ofițerii Uniuneî, n’au aflat
nici o dată nimic despre răscoala trampilor.
H. France.
Abonați Achitați
URMARE DE LA NO. 4 Șl 7
București: Dr. X. Urbeanu, Const. Hurtnuzachi, Cri.it. Tunmlcsr.it, D. Voinor, G. Ignat, I, Biilăncsctt, I. M. Nurcii,!
Stefihiescit,L, Mihuilescu, Mafeiii Corbcscu, M. D. Cliinilescv,
Miliiatle h'iculescu, Osias Safir, Tacite Policrut, K. C.
Drancu, F. Nicolesctt.
Argeș: Ion H. Rădulcscu, S. Gartcnberg: Pitești, /oii'/'î
Vasilcscu • Corbenî.
Bacău : D-ra Alina Tisscscu, Chiriac Dragoinir; Grozrștf.
Botoșani: Dr. A. Cithănescu, Ion P. Darie.
Brăila: StSnescu Elcfteric, Victor Stefănescu.
Buzeu : Diacon T. Popcscu.
Caracal: C. lonescu.
Covurlui: N. Nechita: BereștL
Dîmbovița: N. Sâvulcscu: Lucieni. A’. Popeștii: Boteșli.
DiAyJI.Labil, Al. Popesc «.Craiova./jr.Corfrrf.’Siliștea CrucriGalați: T. Aburci.
Gorj : Gh. Popcscu : Tismana.
. ..
Ialomița: I. Georgescu: Grindu. D-ra Vasiltii: Arn'ij?^ •
Iași: A. D. Atanasiu, B. Brandntarck, Bcnjaptcn 'H.-ji
D-ra Einkclstein, Goldncr-Giordano, Gh. Mttșoiu,
nesett, J, Apostol, I. Horga, I. NaftoloricT, Dr.
.
Muscel: St. I. Goilor: Leorilenî. C. l'ocăncscit: B-"Je«
Neamț: V. Pică. Budeștii-Ghicui.
.,
Prahova: D-ra Eiifrosina Diinitriu: Cerașu-Sla«lu
Victoria Papazolu: Vălenii' de Munte.
Putna: FI. Iflimcscu: Vidra. V. Marca: Mera.
Roman: D. Rohugcr, Spira Hasnaș.
R.-Sărat: D-na Cornelia Pclla^
r l{">ăiwii'’
Slatina : D-ra Eugenia Constantincami, D-na Zoc
.(.7j.
Suceava -, N. Vcisclbcrg: Fălticeni. J. Birnbaitnn
G. I, Nicolcscu: Mălinl-Stăuișoava.
Tecuciu: Dr. Const. Petraqc.
Vaslui.* I. Ncculuu: Coropceni.
Berlin: Const. Buchncr.
Paris : N. Vaschidc.
Monroe, La. America : 0. Leibovitz.
vor ține»
lu plătii.
(’rpdcm cil ubvnuțiî noștri, rcuu.J in urmă
i
o datorie de conștiință sa so-acbitu cit, mai curinu.
REVISTA JDEEf
153
înțelegerea pentru vieață
călcînd erarhiea muncei, pentru a-ș! urmări fie-care
satisfacerile egoiste, înjosind toate instituțiile, ptntru
Lipsiți d? orî ce mijloace, atît de apărare precum a nu visa de cît prefaceri și prefaceri, văzurăm izbucsi de atac, în prada tuturor intemperiilor, oamenii n’ar nind, din toate părțile, tot soiul de dușmănii, și-am
fi putut să-și înfrunte nici o dată primejdiile si greu fost aduși, cu chipul acesta, să credem sincer că lupta
tățile origine!, dacă ar fi stăruit să se lupte mereu pentru vieață ar fi o necesitate a existenței.
între dînșii. Daca ne coborîm pană ]a locuitorul caver
Prin înțelegerea lor, oamenii și-au învins toate greu
nelor sau al comunelor lacustre, dacă vizităm pe cei tățile obîrșiei, au supus o mulțime de puteri naturale
mai cruzi sălbateci din Africa Centrală, ne dăm sama precum și stăvili omenești. Dînșii și-aii inaugurat pro
că pretutindeni siguranța vieței oamenilor și înlesni gresul, au întemeiat civilizațiile. Și, tot prin înțele
rile existenței lor sînt expresiea strict ezactă a înțe gerea lor, se conservară, cu toate luptele lor exte
legere! ce au izbutit a întexneea între dînșii. Pretu rioare și intestine. In căderea lor morală și intelectuală,
tindeni unde această înțelegere piere din sînul familiei dînșiiau proclamat lupta tuturora în contra tuturor.Dar
sau al tribului, la popoarele primitive ca și în statele numai prin organizarea forțelor lor militare au izbutit
civilizate, pretutindeni unde lupta pentru vieață pre să-și apere siguranța, numai prin organizarea lor ad
cumpănește, omul devine ienră-și un animal, ca în cele ministrativă au izbutit să-și păstreze relațiile, și numai
măi depărtate timpuri ale istoriei. Cînd unele spirite alcătuind tot soiul de asociații au izbutit să susție
superficiale sînt pe de o parte lovite de grozăviea luptele întreprinse de unii contra altora. Ambițiosul
lăzboaelor, de luptele de clase, iear pe alta văd pănă cel mai egoist nu parvine de cît dacă găsește mij
și în raporturile cele mai pacînice ale oamenilor opu locul să se facă înțeles. Cel mai necinstit negustor,
nerea intereselor lor, aceste spirite nu văd de cît <
^aca nvere> trebuie să se înțeleagă cu altul. Po
partea exterioară a faptelor, fără să pătrundă pănă la liticianul cel mai m-rușinat, ca să-și creeze nn partid,
adevărata lor condiție de existență.
ie nev; i să facă făgăduell, profesii de crerlință. Cu
înțelegerea pentru vieață ie pentru omenire marele toții, pentru a izbuti, trebuie să pue la o laltă cu
rincipiu de forță și de progres. De îndată ce înce- interesele lor și interesele altora. Chiar ca să facă
aza înțelegerea aceasta, lupta începe, nemiloasă, rău, oamenii trebuie să se înțeleagă și să se pue de acord.
Lupta pentru existență ie legea animalelor: cea a
ergînd pănă la exterminare, cînd combatanții n’ajung
le fie lehamite de atîta războiu, să facă pace. Să umanităței ie înțelegerea pentru vieață. Numai punîn“ acă pace. Dar oare o fieară după ce s’a mîncut cu du-ne din acest punct de vedere, putem ajunge la o
Ita, face cu dînsa pace ? Dacă lupta pentru vieață adevărată soluție. Noi ne bucurăm de toate afccțiile
r constitui legea existenței umane, oamenii nu s’ar ce le simțnn pentru alții, și ne folosim de toate si
fi putut ridica din neputința și din mizeriea lor pri lințele ce alții fac pentru noi din afecție. De ase
mitivă, ar fi rămas ca fiarele. înțelegerea pentru vieață menea pătimim de toate neajunsurile ce ne fac alții, și
nu-i numai taina tuturor forțelor și tuturor progrese alții sufăr de toate relele ce le pricinuim. Ie absurd
nuci ici. de a voi să judecăm despre bunătatea sau răutatea
lor onienirei, ie chiar condițiea de existență a omenire!.
lumeb după propriea noastră stare mintală. Această
Putem deplînge dușmăniile cari separă pe indivizi*
i
opunerile ce di muză Statele, animozitățile cari ridică, stare ieste urmarea sănătăței fizice care ne-a fost trans
cari răscoală națiile. Fără o înțelegere adîncă, aceste misă de către alții, a educației care ne-au dat-o alții,
nații n’ar exista, fără comunitatea muncei nu s’ar fi a instrucției care ni s’a dat. Toate aceste efecte ale
alcătuit clasele, și fără identitatea de interese chiar actelor și caracterelor altora, le concentrăm în opiniea
dușmăniile și-ar pierde rațiunea de-a fi. Dar oamenii noastră individuală. Lumea ie, a-a dar, pentru fie-care,
fac pe fie-care clipă experiența gradului de înțelegere bună sau rea, dureroasă sau plăcută, după educațieu și
la care au ajuns, și, în toate împrejurările, particulare instrucțiea ce a primit fie-care, după rasa din care se
uuurejurarue m
sau publice, în toate împrejurările
în rare
care uunu-ss w
în trage. Aeeutt rMit, fose, această educație, «ceusui inmai deplină, lupta
^'e,
a“ste °Plnu Penale, smt rezultatul grastare să se ridice la o înțelegere
î_;.’._ o.._ —
' k.‘
ar
ii
legea
existenței
oaie■"țelegere pe care au ajuns sa-1 staMeasea
izbucnește, nu că lupta ar ii legea existenței oame dulul
Qirm+hu se
cp
oamenii intre dmșn. Cu cit aceasta înțelegere crește, cu
nilor, ci tocmai că nu ie.
Statele
națiile
ta. Statale
dispar, națnle
0(^enil()r se ^^„uj/iustrucțiea lor se
sting, civilizațiile pier, și asta pentru cuvîntul că
întinde, educațiea li se perfecționează, judecata li se
oamenii n’au știut să-șî înăbușe dușmăniile, să-.și stîngă
îmbunătățește. Cu cît, din contra, slăbește îațel gerea,
neînțelegerile dintre dînșii. Și lupta ie o lege, dar nu
judecata li se tulbură, educațiea și instrucțiea li se
o lege de vieață, ci o lege de moarte, de. degradare vițiază, afecțiile li se slăbesc, și rasa li degenerează.
pentru indivizi’în parte, de stingere pentru state, de
De acolea urmează, că lumea ie precum o merită
nimicire pentru popoare. Sub or!-ce formă s’ar înfă oamenii. Totul, în afară de îeî. ie fatalitate, necesitate.
țoșa, lupta ie dureroasa și cruda consecință a nepu Nimica nu-i nici mai bun, nici mai rău. Nuiuai din
tinței oamenilor de a urma adevărata lege a existenței om și prin om purcede binele și răul. Și, chipul omului
lor : înțelegerea pentru vieață.
' - . .vi
c,de a privi lumea în totalitatea iei, nu-i de cît rezulAceastă lege eternă ne stL
r... . dm ‘^gan,. .<.
stapinește
fatul chi luî cum nierită. îel și semenii Ini, după înne urmărește pănă și în izbînzile
pe
cari
le
dimzile ne
p
țelegerca lor reciprocă, să fie pentru iei. Sălbatecii, în
asupra semenilor noștri. Pricina viol"
' 5”nJ;
£.
pădurile lor vergine, la voea tuturor rigorilor vreme!,
inilor săvîrsite ne urmărește pănă și chiar în uzul pe sufăr de foame și de sete, se dedau la revoltătoare
rare ne închipuim a-1 face de izbînda noastrii. leata cruzimi, sînt supuși la înfricoșeri și superstiții fură de
(-e lege, nu cea a luptei, ie nemiloasă, hind'^n lvft ’t nici o noimă. Lumea ie pentru iei precum o merită,
Expresiea ezactă si absolută a naturii și înțelegere! după înțelegerea ce au izbutit a întemeea între iei
omenești. Cît. despre credința ce avem că lupta pentru spre a învinge greutățile existenței.
V1eață, transportată din lumea naturala, ie fatala in
Popoarele civilizate au ajuns la îndestulare și bo
«latiile oamenilor si ar putea să le. reguleze purtarea, găție, mulțumită înțelegere! lor. Mulțămita acestei în
credința asta nu ie 'de cît un trist simptom al adîncei țelegeri, afecțiile și plăcerile loi s’au înmulțit la neJtărî de dezorganizare socială și de neînțelegere mu- sfîrșit. Dar, dacă sălbatecul se lasă în prada unor
în care am căzut. Rupînd toate legaturile nte- răzbunări sîngerouse pentru a-și satisface resentimentectuale, pentru a ne lăsa în prada a mu de paradoxe,
i
�REVISTA IDEEI
154
REVISt,\. idee!
tele, omul civilizat va savîrși atîtea revoltătoare ne
dreptăți pentru a-și satisface egoismul. Inse, și răzbu
nările ca și nedreptățile ca și buna stare și bogățiea,
ca și lipsa și mizeriea, vor fi expreșiea riguroasă a gra
dului de înțelegere pe care și unii și alții vor fi știut
să-1 atingă. Și pretutindeni, omenirea va trăi precum
va merita. Legea aceasta ie absolută. Iea sa întinde
pănă și la speranțele și iluziile noastre. Fie-care din
astea își va avea efectele iei, și fie-care va fi urmarea
familiei din care ne vom trage, urmarea educației care
vom fi primit, a cunoștințelor reale ce le vom poseda.
Nu-i nici o nedreptate acolea, ie înse binele și răul,
precum vor fi știut să-1 merite oamenii... Cînd ne vom
da oare samă, că omul ie care face binele, iei care face
răul, ca dacă lumea ar putea fi pentru om alta de
cît o face iei, dinsul n’ar fi nici mai bun, nici mai
rău, iei nu ar fi de loc.
Th. Funk-Brentano.
DEZERTORUL
—... Și nu ți-i dor ție de loc de-acasă, măi Apostol.
— Și dacă mi-i dor, ce să fac... Cum să nu-mi fie.
De bună samă că mi se topește inima de dor,
cînd mă gîndesc la surioarele mele, rămase singure
pe lume, fără de nici un sprijin, fără de nici o mîngîere, lăsate ’n mini străine...
— Păi, n’ai părinți?
— Am avut și ieu, dar taica a murit, sărmanul, de
cum m’a luat pe mine în oaste și mamă n’am de mult.
— Oi fi rămas de țîță, se vede.
— Ba am apucat-o, sărmana. M’a alăptat, m’a cres
cut și cînd ieram flăcăiandru a prins a-i ieși niște pete
roșii pe trup, vre-o doi ani de-a rîndul. Și vezi d-ta,
dintr'asta venea de i se usca pielea și i se jupuia,
ca solzii.
— Și nu s’a mai lecuit ?
— Aș.
— Și-a murit?
— Nu.
— Păi, atunci?
— Din ce i-o fi venit, din vis, din ce, ieu
îeu nu știu,
că într’o bună noapte a ieșit din casă și nu s’a mai
întors.
— Și n’ați mai aflat de dînsa, de- loc ?
— Ba nu. A doua zi ne-am pomenit, c’o aduc
niște oameni... moartă.
— Taci, măi.
— Păi. Zicea c’a dat de iea
îea într’o fîntînă a lor.
— Ferească sfîntul...
—... Măi Apostol, cum ți-a venit ție să dezertezi,
măi. Nu iera mai bine să fi stat acolo și-apoi te-ai fi
dus și tu la tine acasă și n’ai fi mai rătăcit prin munte,
lătrat de cînii stînilor.
— Ce stai tu de vorbeși, Ioane. Parca n’ai minte, zău.
— Oare, să fi fost așa de rău în armată, măi?
— Iei...
— Mai stai,, rogu-te, mai stai o leacă, să mai abat
oile încoace și-apoi nu te-01 mai slăbi, pănă nu mi-i
povesti lot.
— Cînd am intrat întăea-și dată pe poarta cazărmei,
parcă se prăbuși cerul pe mine, nu alta. Ian auzi aco
lea. Trei ani, trei ani de zile, măi, nu mai puțin, să
stai tu departe de lume și fără nici un sprijin, să nn-ți
mai auză urechile cuvînt de mîngăere, ci pururea po
runci. Ți-î greu, ți-i amar sa stai slugă un an, că se
chieamâ că iei leafă, darămite trei ani de zile să nu
mai fii tu stupîn pe tino, ci pururea tăvălit ca o 0-
bieală... și vrerea ta, și sufletul tău sănuți-1 raa-nimeni, nimeni în samă. Uha, mi se cutremură s:1 le°
ma trupul. Am fost dat Iu o companie. Acolea n*01’'
am ieu să simt amarul vieței de rob din cazarmă^8*
Acolea, încotro te ’ntorcea!, dai numai de stă^°Căprarii, sergenții, majorul și ofițerii, toți te ’nh?111’'
toți te bateau pentru ori-ce nimica, își făceau rî,'
toții de tine, ca de-o bătae de joc. Uite, vezi ti?
milă de oaea ceea, celor de la cazarmă de oara înse, ba. In fața lor, măi, nu mai iești om, s’a hotW
Iest! ca o roată, ce vor s’o învîrteasca în care nn »
le ’place. C-ai fi avînd și tu voință, c-ai fi avînd gi f
inimă ’n tine să simți, lor prea puțin le pasă. S’amtuit, te țin ca pe-o batjocură și pace bună.
n*
— Și ce lucrați voi toată ziua acolo, măi Apostol 5
— Ce să lucrezi, bre. Ne deștepta din zori, ne pu
neam ranița ’n spate, luam pușca pe umăr, ne puneau
pe două rînduri, știi cum pui boii la jug, și, păn^
prînz, ne sucea la dreapta, ne ’nvîrtea la stingă, ne
mai puneau să stăm drepți și vai de mămulica celui
ce-ar fi mișcat.
— Și de ce așa ?
— De. Ziceau că, militarul atunci se chieamă ca-î
militar, cînd știe să stee cît mai neclintit lu comanda
de drepți. «Sa’nu clipiri nici din ochi, că vine colonela..
mamelor voastre». Așa ne zicea căpitanul, cînd se âpropiea colonelul. Și stăm așa înlemniți. Apoi, mai
duceam pușca de pe umăr la picior, de la picior la
umăr, mai ochiam așa ’n vînt. Și-ar fi fost ușor, să
fac! toate astea din capul tău, că ce lucru ma’re-i,8e
cerea, înse, să le faci ca o mașină, cu mișcări tăete
și ca bătut în pămînt. Și cui greșea «mișcarea», ser
gentul de la spate îi rupea junghetura gîtului cu pum
nii. Și iac’așa, în toate zilele. Nu-i doar vre-o munca
de samă, dar te’ndobitocește, bre, îți stînge ori-ce
vlagă în tine, mănuindu-te ca pe-o unealtă, batjocorindu-ți tot ce mai ai și tu mai drag, mai sfînt pe lume...
La oaste, măi Ioane, n’ai crezămînt la nimica. Să vezi.
Ne pomenim într’una din zile, că ne face maiorul in
specție. Și, dă, s’a ’ntîmplat să găsească păduchi la
vre-o zece din noi. Apoi de-acoleu, să te ții băete,
că se sfîrșise cu noi. Nu lipsea zi, nu lipsea sară, să
nu ni se găsească vre-un cusur, ca să aibă prilej că
prarii și sergenții să ne batjocorească și să ne bata
ca pe niște tâlhari. Și unde ne mai pomenim, măi bă
ete, că într’o sară întră majoru beat în cameră și cere
lista celor «cu păduchi». Ne-a chiemat unu cîte unu,
după listă, ne-a lungit jos și ne-a dat cîte două-zeci
de laturi de sabie, pe trupul gol. Ceilalți, ce-or fi
pătimit nu știu, dar atîta țin minte că ieu m’am po
menit într’un lac de apă. Se vede că leșinasem din
bătae și mă trezise udîndu-mă cu apă. Am stat după
asta vre-o două săptămîiri și mai bine în spital, pana
să-mi viu în fire, și am scuipat multă vreme sînge.
— Și de ce va bătu calicul acela așa de crunt,
măi Apostol.
— De ce. Zicea că de ce-am avut păduchi. Păi, cum
dracii nu-i avea, cînd rufa ta ți-o speli numai în apa
rece, și-ți dă ori ba săpun, și cînd trupul nuți-lp®?
curați cum trebuie. Și chiar săpun cînd îți dă, tot de
geaba. Că domnul sergent vrea să-i speli, domnul ca;
prar asemeni și tot din porțiea ta, și vremea trece
rufele tale abiea ce ai răgaz să ți le moi o leaca •»
iacă că sună teoriea, alt început de chin.
— La teorie ce vă ’nvața, măi Apostol?
..»
— D’apoi multe tot spălau căprarii și ser=>
din gură, dar cine să le mai țină minte. Doar nuiera gîndul numai la iei.
— Și n’ai prins nimica?
— Ba da. Pe cît mi-aduc aminte, ne tot bătea
155
nlll că oastea-i pavăza țărei împotriva «pornirilor din
taîca-i rău bolnav. Am Ieșit la căpitan să-mi dee dru
"fără ȘÎ a dezordinilor dinăuntru».
mul cîte-va zile, cu să mă duc să-1 văd.
a_ Adică cum, că nu pricep cum vine asta.
'— Și ți-a dat?
_ Să vezi, ca ne lămurea. Adică, ne zicea, vra să
— Aș. Mi-a spus, ca să și moară, tot nu-mi dă dru
riefi, că os111?” sîut _dat0P 9a apere hotarele țărei îm
mul.
Zicea că sînt recrut și trebuie să stau sa ’nvaț
potriva națiilor streine și în aceea-și vreme s’aducă la
instrucție, nu să mă plimb pe-acasă. Parcă-i ardea
lupunere pe băștinașii, cari, firește, simțindu-se prea cui-va de plimbare.
ymrrumațî de dările și legile țărei, s’ar răscula.
— Auzi acolea, ce inimă de cine. Păi, să știu îeu
- Tot nu pricep.
că trăiesc așa cu scutarul nostru, măi, dar m’aș arunca
__ Iei, uite, măi. Adică, dacă lui taică-tău, lui taica după stînca ceea, ori i-aș crăpa lui capul. Că noi sîn: la toți oamenii din sat, ar vrea preceptorul, să li tem tovarăși, cu dragoste legați între noi, devălmașî
Le vitele și tot avutul, ori dacă boierii i-ar tot în- pe toate turmele, cîte le-avem, și n’atîrnfim unul de
jrreuea cu angaralele lor și oamenii noștri n’ar vroi altul, cura n’atîrnă căprioarele între iele și totu-șî tră
să se
se supună la astea, atuncea ieu, tu și toți cari am iesc la o laltă. Ne întovărășim mai cîte mulți, nu ca
g ostași, să mergem după comanda ofițerilor și să-i să ne facem unii stăpîni și alții slugi, ci ca să ne ago
silim a se supune, lăsîndu-se de bună voe să fie je- nisim mai cu lesnire hrana de toate zilele. Și dacă ce
fuițî; Iear c‘nd oam®nîi noștri tot ar mai stărui în vre lui mai vrîsnic dintre noi îi zicem scutar și se pare
rile lor, noi să-i străpungem cu baioneta și să-i cul- c’ar fi mai marele nostru, asta-i numai o părere. Fa
cinn la pămînt cu gloanțe.
cem ast-feliu, pentru-că mai avem de-a face și cu lu
__ Și, la adică vorbind, cine-ar face treaba asta? mea cealaltă și ieaî deprinsă urît. Vrea să se înțe
_Păi, dacă te prostește cu toate ticăloșiile, atît
leagă c’un cap și pace bună, nu-i deprinsă cu tovăamar de vreme, prin cazărmi, stîngînd ori-ce simțire rășiea. Dar iea întreabă-1 pe. scutar, face ce-va pană
(lin tine, întuneeîndu-ți mintea și făcîndu-te vită, să nu ne sfătuim cu toții la o laltă? Feritu-l-a sfîntul.
mergi mînat de stăpîni, uite te duci și faci și nele In afară de noi ie mai mare, dur întie noi tovarăș
giuiri de astea, ucigînd lume nevinovată, după placul de-o potrivă. După cura spui tu, înse, în cazarma
stăpiailor. Pentru-că, știi tu, mai Ioane, care ie talis- ceea-i zăpăceală curată, măi. Ce vietăți s’ar mai stă
manul cel mai bun în oaste?
pîni așa de hain și dușmănește între iele? Uite oițele,
— De unde.
cît de bine se ’ngăduesc. Intre dînsele nici o stăpî— Ti l-oi spune.. .Ci-că-i «disciplina».
nire. Care cum vrea merge, care cum vrea paște. Și,
— de mai ie și aceea?
ian aruncă-ți ochii colo pe culmea dealului. Vezi sto
— După cît am învățat de la teorie, ci-că-i supu lul cela de.porumbei?
nerea oarbă a inferiorului, a soldatului, cătră supe
— Ii văd.
riori, către mai marii lor.
— Privește-Î bine. Oare să aibă stăpîni, iei dintre
— Și-ar fi atît de. proști soldați!, să se ’ndobito- iei?.. De feliu, Apostol. Pentru-că-i știu de mititei.
cească’ pănă ’ntr’atîta?
S’adună și iei, că li-i drag așa, pentru că, mă gîndesc
— Uite că sîut, că-i înfricoșază, măi, nu de alta. Pen la noi, le-ar fi tare gru răzlețiți, atît întru a-și căuta
tru c-au făurit iei legi, ușa feliu, că, cel ce nu ascultă hrana, cît și de-a se apăra de păsările răpitoare. Tot
poruncile superiorului, pușcăriea-1 mănîncă, și, une-ori, așa fac și cerbii și găinușile, mă rog, mai toate pa
mai marii, pe un atare au chiar și dreptul să-1 osîu- sările și dobitoacele ce știu cum că-și duc traiul prin
pădurile de făget și de brad. S’adună, se întovără
dească la moarte.
șesc, uu
nu ca osă se asuprească între iele, nu, ci din— Mă miram și ieu. Tot auziam zicîudu-se, că în șese,
.... plăr._ petrivă,
și ducă mai cu ușurință traiul. Și adică,
ziua de a-zi merg feciorii la oaste din buna lor
potrivă, să-și
arcautd,
să
fie
oamenii
mai
răi șisă
nu poată
trăi fără
cere și nu mai ie ca odinioară să-iprinză cu
2?. fi?
’
,
,
. wstăpîni
. - ? De
și auzeam că-s tare mîndri de asta. Cînd colo, după bună samă c’ar putea, măi Apostol. 0 pilda sîntem
cît văd, se duc de frică, nu de plăcere, vaidedînșii.
— leu nu văd ca și tine, măi Iot ne, dar dacăi ne— De frică, sărăcuții.
au încălicaț mai marii, ce-î de făcut?
’ n
«
____ -_____ ,
—iîiîs 1a-mi mă
— ni-Trintiții
la pămînt... OJ-kî
Stăî. n,,+
Du-te3 O?
și nwnrl
prinde-mi
— Păi bine măi, ce feliii de temei aș pune ieu pe
tine, cînd aș ști că m’asculți, nu că“ așa socotești "tu garul și încalecă-1. Dacă te-o cam simți că vrai să-1
de bine, ci de teamă? Nu m’aș teme ieu, oare, pe necăjești, apoi să fii tu cît de voinic, că te-aruncă toc
___ și ______
J iei inima ’n mai în dumbrava ceea, din spate. Faceți și voi ca
toată clipa, cv’o„ dată
o dată o_ să-ți
'* ’, cu stăpîuii și cu mai marii voștri, daca vroiți
dinți, ori mi-i
m: - simți
Lî cînd-va
--J — mai slab și mi-i răpune dînsul,
să va bucurați în bună pace de vieața voastră.
de-a binele ?
— Bune vorbe, ai, Ioane, dar dacă n’ai. cu cine face ?
— Se vede că de una ca asta
i_... s’au. temut și călăii,
— Atît amar de lume și ci-că n’are cu cine. Sfapentru-ca, să vezi tu, măi Ioane, au alcătuit așa feliu
tuiți-vă
și voi între voi, pentru-că numai din sfat pur
lucrurile, în cît soldați! să se teamă unul do altul și
să se spioneze. De aceea făcut-au atîtea grade prin cede lumina și buna înțelegere... Iei, și tu ce-aî făcut
tre soldați, să scoată din rîndul lor pa unii, cari, mă dacă n’a vrut căpitanul să-ți dee drumul?
— Ce să fac. Am plecat fără voe.
guliți de galoane, să fie iscoade ofițerești. Pe lingă
— Biue-ai făcut.
"sta s’a mai făcut obiceiul, ca leaturile, după vechi
—
Și, cu chin și amar, m’am dus păun acasă, în
mea lor, să se socotească mai mare unul de cît altul,
Ctt să fie cît mai învrăjbiți soldați! între, iei, si nu se vre-o săptămînă. Dar taica murise de vre-o patru zile.
— încaltea, ai apucat să-l mai vezi?
P^ută uni. De-astu-i stăpînesc și-ischingiuesc cum vreau.
— Doar țarina mormăitului. II îngropase.
— Ira, măi Apostol, cînd aș ști ieu c’ar vrea cine— Sărmanul flăcău... Și te-ai mai întors înapoi ?
a> să-mî pne călcâiul după ceafa asta, păî, sărăcuț
— Nu zici c’abiea sosisem și primarul a și trimes
7 ‘naica lui, de-aș ști de bine, că mă sting și ieu
un străjer, să mă ridice.
0 dată cu dînsul, dar nici suflet nu i-aș mai lașa.
— Ce mai avea cu tine și cinele ăsta.
Uite-așa-i în armată.
— Ii bătuse telegraful de Ir regiment, pre cum
Atunci mă mir, că nu pleacă de-acolo cu toții,
c’am dezertat.
— Iei, dar știi că au bune lanțuri, să vă stapîn„p''
toate astea, bătaea majorului tot nu mă făc a Sa plec. Dar primesc într’o zi^vestea de-acasa, ca ească, stăpînii.
�156
REVISTA IDEEÎ
— M’a dus străierul pană In primărie, și am fost
închis într’o cameră, după ce-și făcu primarul gustul
eu mine, batiocorindu-mă. Am păzit și ieu» J*Jse’ -»1
rînd simții c’a rămas numai străjerii! in primărie, am
sărit pe-o fereastră. Ani fugit și m’am ascuns în po
dul surei la noi, sub niște foi de porumb. Strajerul,
înse, a zărit c’ain fugit și s’a dus la primar și l-a
spus. N’am stat mult sub foi și numai ce-aud gălă
gie de oameni prin ograda casei și pe-aldo surorile
mele plîngînd. Le înjura primarul, să spue unde sînt.
Mi se rupea rărunchii în mine, măi Ioane, de plînsuj
lor si-mi venea să sar din loc, să iau un par, sa ina
lăpăd asupra cînelui, care nu se îndura de niște bie
te fete orfane.
— Și-au dat de tine ?
— Au căutat iei mult-, prin casă, peste tot. S au
urcat și în pod, au răscolit iei foile și de o dată nu
dăduse de mine. Dar, numai ce-aud gura primarului,
zicînd către străjer: Da ’n colțul cela n’ai cercetat,
măi Gîrneața, ian caută. Acolea ieram ieu și m’au gă
sit M’au legat și m’au dus ca pe-un tîlhar la pri
mărie... Sărmanele surorile mele, nu le iera de-ajuns
jalea lui taica, mai trebueau sa-și mai amărească su
fletul și pentrn mine... Dar, ce ieram ieu de vină. Ve
nisem doar să-mi văd părintele. N’am cerut voe, de
ce numi s’a dat? Ce, dacă se chieama, că ieram mi
litar, ieu nu mai aveam inimă ’n mine, nu muî pur
tam dorul nimărui, ieram singur pe lume ?... Și cum
mă mai arde și cum mă mai frige colea la inimă, do
rul surorilor mele, că mult au mai rămas iele fără
de nici un sprijin și mult au mai rămas străine și sin
gure în lume...' Frate Ioane, fă-ți pomană, frate Ioane,
și dă-mi una ’n cap, dă-mi să mor, să nu mă mai chinuească, să nu mă mai usuce dorul așa...
— Sărmanul Apostol.
— Și m’au dat, frățioare, cînii, pe mina unui jan
darm, care, din sat și pană la tîrg, m’a dus tot într’o
goana,' că iei iera călare, și i'eu pe jos, cu mînile le
gate Ia spate și cu un ștreang după gît, legat de oblîncui șelei. Iear dacă oboseam, frate Ioane, și nu
mai puteam merge la goana, se pleca cinele de pe cal
și-mi da cu pumnul după ceafă, pană mă amețea. Și
iear o lua la trap cu calul și ieu mergeam tot la goană,
pană ce, în sfîrșit, istovit,’ ura căzut jos și am fost
dus mai mult tîrîș.
— Mai, dar afurisită inimă și la jandarm.
— Așa, frate Ioane. Iei și de Ia târg m’a pus în
tren și m’a pornit la regiment. Aș fi sărit, din tren,
dar hoțul de jandarm mă priponise de piciorul unui
scăunaș din vagon. Cînd m’a văzut căpitanul a doua
zi, măiculița mea, voea să mă mănînce nu alta. înjura
de s’aprindea cerul și sbiera ca o fiară, că de ce să-i
fac companiea lui de ocară, să dezertez. Șî da și cu
dreapta și cu stinge, de mă năucise de tot. Am’ mai
stat cit am mai stat, apoi m’au judecat, dîndu-mi trei
luni de închisoare. într’o zi, ne-a scos, din închisoare,
că doar ieram mai mulțî, și, cu pază bună, am fost
îrimeși la un crîng, în marginea orașului, să tăiem
niște lemne. Ieu m’am tot răslețit, m’am tot lăslețit,
pană m’am depărtat de cîrd. M’am ascuns într’o vîlcea și noaptea mi-am luat drumul, cu ochii țintă la
munte. M’or fi căutat mî mult, dar văd că nu mi-au
dat de urmă. Și de-oi găsi șî leu niscai oameni de-ai
lui D-zeu, pe la vre-o .‘•tînă, pe-aici, i-oi sluji cum oi
putea mai bine, numai să mii primească între dînșii.
— Lasă, măi Apostol, c’om merge disară la stîuă,
sa ne sfătuim cu toții, și-oi stărui ieu, să te luăm în
tre noi, că-i păcat și de tine, să mai cazi ieară-și în
gmarele călăilor... Măi, Apostol, dar ieu, cu vorba noas
tră am și uitat să te ’ntreb, ai mîncat tu ce-va a-zi, măi?
— De vrei să mă crezi, frate Ioane, de Vr
zile numai cu burueni mă hrănesc.
e'° trej
— Și să nu-mi spui tu de loc. Ce om. iea ,
colo și desfă-o, că ie. o bucată de brînză și
1
HAZBOIUL
...Văzîndu-i facuți după acela-și chip și nsemn
știindu-i opera aceluea-și creator, firește puteam
după tonte datele umanităței si rațiune!, cuin-c“ ’
s’au întrunit de cît cu gînduri bune și să se înHk nu
prietenește.
’ ea8«
Nu trecu înse mult, și, spre marea noastră mir
descoperirăm că întâlnirea și salutările lor îerau deni?'
de-a fi prietenești. Iei ierau violent! și amenintăt0luînd poziție la fie-care demonstrație vrăjmașascîj mijlocul zgomotului de săbii și de încrucișări de sna i'0
Inse chiar pus în acesta stare de plîns, de crimă
cruzime, omul arată că ie făcut pentru ce-va mai băn
iei ie activ, ie înzestrat cu curagiu, c’o stăruință ne
țărmurită, și are în primejdii o istețime mare. Aceste'
trăsături de caracter, ar putea fi aplicate la întreprin.
den mari. Iele sînt aplicate înse pentru a grăbi opera
de distrugere, a doborî pe adversar, pentru a face
se scurgă izvoarele vieței, pentru a împinge înainte
valul îngrozitor al războiului.
Nu trecu mai nimic și gloatele se și încăerară. Și
auzirăm zăngănitul armelor, bubuitul tunului, zgomotul
vălmășelei, strigătele de izbîndă, gemetele raniților și
ale celor în agonie. De văzut nu se vedea nimic, pfarii
de cîte-va linii învălmășite.
Peste puțin fumul se ridică cu încetul, pierind, și,
în lumina scînteetorului, dar bolnăviciosului soare, contemplarăm plaiul întreg acoperit de trupuri omenești:
mulțime îerau moarte, iear celelalte sufereau cumplit
de rănile ce aveau.
Ducă am încerca să facem socoteala tuturor, singura
înșirare ar mări doborîtoarea senzație pe care numai
privirea tinde să o inspire.
Pe cîmpul de batae de la Austerlitz, 20.000, pe cel
de la Bautzen, 25.000, la Dresda, 30.000, la Borodino,
80.000. și așa mai departe. Cînd ne aruncăm privirea
asupra cîmpului de batae acoperit de-atît amar de
morți și răniți, nu ne poate cuprinde de cît mirarea
și groaza, cu osebire cînd ne dăm samă, că luptătorii
sînt copiii cei mai preferiți ai Domnului, care i-aîn
vățat să se iubească unii pe alții.
lentă ce, negreșit, simțește, uimit și abătut, cel ce-și
aruncă privirea pe cîmpul de bătae. Iei simte cum-c»
s’a săvârșit o crimă îngrozitoare și că această crima
pleacă de unde-va. Iei ie înmărmurit și abiea poate
să-și dee samă ce caracter să atribue omului, car®
gădue sa fie împins în asemenna întreprinderi. Cu ton
asteaiel nu se poate îndoi,cum-că efectul scenelor pe c»
le are dinaintea ochilor ie micșorat de căti'ă Pr0Pț?'
sale întinderi, întinderi micșorate prin vastitatea ° •
Cel care cugetă la suferințele a 40—50.000
oameni, poate prea bine să du-șî prea dee sama
suferințele unui singur individ din această ’niuț1^’
Dacă ar putea avea o idee limpede și deplină a
ferințele fie-cărui ins din această mare mulțimi
ar putea vedea lacrimile și agoniea fie-cărui ap
șî ar putea, prin vre-un mijloc, să le adune
total și să le pue în fața cugetărei, pe toate la 0 ce
ce colosală sumă ar fi, ce neasemănată mizerietortură i s’ar umplea sufletul unui asemenea om-T,
REVISTA IDEEi
167
ASALTUL
de libertate. Acum a-țî devenit, roabe». După care, se
trag de-o parte.
Marea înmărmurește...
Soarele străluce radios. Un vînt ușor adie. Marea
Valurile bătrîne, puternice, se dau la fund, s’asc-ind
ÎP liniștită. Corabiea alunecă lin pe valuri. înaintea
Listră, nețărmurite întinderi. Vîslim cătră o stîncă în fundul mărei. Pe iele nu le mai trezește mama
■zdrobită, înse cu totul îndepărtată. Valurile isbesc cu furtuna și nici nu le maî chieamă tatăl vijelie.
Numai valurile tinere, plutesc înainte, triste. Nu se
„utere în zidul de pieatra și curg apoi voioase si fi
mai aud cioturi, nici rîsuri pline de veselie. Chiar
ere prin scorburile stîncei.
sMarea nu poate s.i îndure stăvili», spune condu soarele privește trist la ținerile valuri, iear ceriul ie
nourat si închis.
cătorul inieu, un marinar bătrin .și plin de vlagă.
Sătule de strînsu înlănțuire, ținerile valuri năvălesc,
«Cită vreme să fie oare, de cînd ie stîncă asta atît
.ie fărîmată», întrebaiu ieu, neputînd să-mi închipuiu asupra vrăjmașului, cu puteri întrunite, cu toate că
se
întâmplă cam rar. Rînd pe rîud se lovesc, de stîncile
niiterea năvălitoare a cursului de apă, care a putut
ascuțite. Dar nemișcat, nebiruit rărnîue zidul. Numai
- fiirîme zidul acesta de stîncă.
? l«Socot că-i mult do atunci»..., răspunse gînditor ma un vaet dureros străbate prin văzduh. Ie vaelul de
durere al luptătorilor pe moarte...
rinarul. Nu cunoaști oare vechea poveste a marina
Marea bocește...
rilor, povestea luptei valurilor cu stîncile? Am să ți-o
Vremea trece...
povestec atunci».
Se scurg tnulți ani...
Ca și paserile din înălțimea cerului, așa de libere
Valuri nenumărate iși sparg pieptul lor tînâr de
au fost odinioară și valurile mărei. Cîntînd, le ador puternicile stînci. Și tot maî întunecos, tot mai poso
mea mama lor, furtuna. Ierau ca niște veseli copii, morit se face împrejur...
înamtînd departe, departe, fără răgaz și fără stăvili.
Printre valuri isbucnește revolta. <Nu se poate să
Un crunt tiran, invidios de soarta lor, hotărî înse dăinuească înainte așa. Și ceasul nostru trebuie să sune
să le răpească libertatea, să nu mai stăpînească cu o dată. Vom aștepta, dar vrem să adunăm puteri».
atîta mîndrie adâncurile mărei, să nu mai înfrunte
Si ieară-și trece îndelungată vreme...
npoi cu-ntîtft zgomot ceriul ulbiistru ’ji soarele frumos.
Valurile tinere devin acum puternice, puternice de
Și trimete, puternicul, slujitori credincioși. Aceștia tot și dîndu-și samă de puterile lor. Carierii aleargă
smulg din adîncul pămîntului stîuci și li aruncă, ca
în toate părțile, ca să deștepte pe adormițî la luptă,
în contra stîncilor. Către adîncul mărei, spre valurile bănisipul, în valuri.
Irîne, se îndreptează iei dintiu’ntăi. «Nu, nu», respund
Gîlgăe marea.
Valurile privesc voioase cum stîncile cad în adînc, acestea, «n’avem nici o putere, n’avem nici un îndemn
cum se îngrămădesc și se încalecă una peste alta, și de luptă și de incăerare. Cum am putea noi oare să ne
luptăm cu stîncile, cum să le biruim»?
valurile desmieardă posomoritele stîuci.
Trimeșii valurilor își văd de drum înainte, cătră
Ce frumos, ce frumos, îngînă iele. Ne-au venit oas
peți din adîncul pămîntului. Să ie urăm bună venire. mama furtună și tatăl vijelie. Iei cercetează multă
Lăsați să răsune cintece vesele, de bucuroasă pri- vreme. Pe mare nu se află. Și dau de iei în peșterile
mire. De-acuma are să fie frumos pe mare. Lăsați să din munți. «Bine v’am găsit, bătrânilor», strigă tri
grăsune imnuri de veselie, prinos luminei și libertăței. meșii. «Lăsați strîmtoarea munților, venind la largul
...Și valurile tinere sînt pline de-o veselie mare,... mărei. Sfărîinați rușinoasele lanțuri, cari incătușazu
Numai mama furtuna și tatăl vijelie întîmpină pe spiritul fraților noștri. Insuflat! vieață nouă și dor de
libertate bătrînelor valuri. Strîngețî masele la o laltă
oaspeți urlînd, inustrîndu-i cu priviri încruntate.
lear stîncile cad, stîncă peste stîncă, fără curmare, și îndreptați-vă cu iele în contra stîncilor. Nouă nu ni-i
în mare. Acum formează ziduri dese, prind a împie teamă de moarte și nu ne dăm înapoi de la luptă,
pentru că ie în joc libertatea fraților noștri».
dica cursul valurilor și le resping îndărăpt.
Inima mamei furtuna prinde acum a bate puternic,
Valurile sînt cuprinse de spaimă, și îngrozite privesc
iear
sîngele tatălui vijelie clocotește. Iei își aduc ala zidul înalt și negru. Pentru întăea dată le ie îm
niinte de zilele frumose de odinioară și caută cu drag
piedicat cursul lor liber.
Sfioase, șovăind, iele înaintează. Iși sfarmă pieptul la tinerii trimeși. Și de pe nălțimele munților răsuna
zgomotos, departe, peste nețărmuita mare, strigătul
tînăr de stînci și cad gemînd îndărăpt...
viu: «Venim, venim, venim. Să luptăm pentru liber
Rece, rece, ie zidul, neînvins...
tate, să cucerim libertatea. Deșteptați-vă puternice
Se cutremură marea...
Valurile luptă, șovăesc, cuprinse de fiori, și se sfarmă valuri, sculați-vâ, să zdrobiți lanțurile robiei».
Puternic răsună strigătul acesta. Dînsul deșteaptă va
de zidul întunecoaselor stînci.
lurile adormite și face să întinerească valurile bătrîne,
gePuî
. ,._J
',ie. Și valurile seri-
cu buourie ?i “c,nn îel8 ne
indreaptă, clocotind,
sTr,gaWpu
“;spre
p partea de unde
Mama furtun"a' plîn"? iear tatăl vijelie se aruncă
^upra zidului întunecos. «Stînci blăstamate, cum puteți
r«pi oare libertatea copiilor miei? N’ați fost și voi odini°ara libere și n’ați iubit și voi libertatea? Cum puteți
°are să ne răpiți libertatea»?
‘Noi nu lucrăm din buna noastră voința», raspunîntunecoasele stînci. «Ce ni se poruncește, aceea
lacem», adăogară, mormăind, iele, și privind posomorite
8Pre valuri.
Urlă, mama furtuna și vîjie tatăl vijelie, peste mare,
J^Părtășind, valurilor, în gemete și plînsej, aceasta
trista veste: «Sărmanelor, au trecut timpurile de aur,
ca plumbul, plutesc
Genul se întuneca. Non grei, ct
de-asupra mărei,
strigătul răsună.
De la Răsărit
murei, cînd stngatul
rust
la Apus, din Miază-noapte în Miază-zi, năvălesc valu.
’îvțjși
se înșiră în rînduri de batae.
.
Inima
tinerilor valuri, cari se grămădesc cele dintâi
la asalt, arde de aprinderea luptei.
Străbate aerul un fulger. Tatăl vijelie aleargă în
sprijinul mamei furtuna. «Sus scutul, sus scutul. Sau
moarte, sauisbîndă», strigă dînșii puternic și se arunca
asupra întunecosului zidi
Stîncile se cutremură. Sc apropie acum și furtunoa
sele valuri. Iele-s aproape, se isbesc cu pieptul de
�158
REVISTA IDEEl
stînci și cad apoi sîngerate, grămadă. lear sîngele lor,
sînge de luptător fără sfială, stropește stîncele. «Dragi
copiii-, strigă, geinind, mama fui tuna, au căzut cei
dintâi și încă mulți vor cădea, dar trebuie sa nimicim
acum dușmanul».
Spumegă- marea. Luptători noi. vin, vin mereu,^ in
locul celor căzuți... Ce îndrăzneți și ce puternici sint.
Urlîud si vîjiind se aruncă asupra zidului întunecos,
cad îndărăpt, se avîntă la luptă din nou, și, murind,
îndeamnă pe frații lor la luptă.
„
Stîncele sint neclintite încă. Totu-și, alte mulțimi, vin
cu curaj, năvalnice, la luptă. Nenumărate și neînfrico
șate sînt furioasele valuri.
~
’ Marea se depărtează de la țermuri. Se leaga val de
val. De mugete și zgomote văzduhul se cutremură.
Puternici, vijelioși ca leii, înaintează, în locul tine
rilor, bătrînii. Părul lor alb fîlfîește. întreg pămîntul
se cutremură la asaltul în contra stincelor.
Vine dimineața. O dimineață cenușie și nouroasu,
si stîncile tot neclintite stau. Furtuna urlă mereu și va
lurile se sparg și se pierd, zdrobindu-și pieptul de stînci.
Cuprinși de groază, aleargă oamenii să vadă ce-i
îndurerați, privesc pescarii moartea atîtor frumoase
valuri. Li se strînge mima de atâta amară durere. Plîng
întristați! oameni și se roagă lui D-zeu ca să grăbească
sfîrșitul luptei și să den valurilor biruința. Și chiar
tiranul, care a aruncat stîncile în mare, ieste cuprins
de spaimă. Inima lui înmărmurită, tresare la vederea
suferinței și morței atîtor valuri. Cu cîtă bucurie ar
înlătura iei stîncile acum, să dee valurilor libertatea.
Inse ie prea tîrziu. Acuma uu mai plîng, nu se mai
roagă valurile. Prea multe din ale lor au căzut și ie
prea dulce să răzbuni pe căzuți.
Gata de jertfă, valurile înaintează mereu, călăuzite
de strigătul puternic de luptă. Și-i hotărît: sau că
izbînda ya fi a lor, sau marea le va fi la toate mormînt.
Lupta durează înainte. Stîncile se cutremură de nă
vălirea turbată a forțelor unite... Valurile obosesc, inse
numai o clipă. Cad îndărăpt și năvălesc din nou, c’o
furie nebună...
Ie o învălmășală cumplită...Urlete, mugete, umplu văz
duhul și par’că marea se înalță și se face una cu ceriul.
Dar ieată că, de-o dată... la cel din urmă asalt, stîn
cile nu mai pot, se sfarmă, se desprind, cad în bucăți
și se prăvălesc în adînc, în mormîntul valurilor moarte,
«înapoi, înapoi, cadavre rușinoase», strigă marea cătră
stîncile prăvălite în adînc. «Acolea ie monuîntul va
lurilor tinere, mormîntul luptătorilor pentru libertate».
Și prăpastiea mărei se deschide și înghite, blestemînd,
. întunecoasele stînci.
Marea geme. A doborît puterea uriașă a inamicului,
lear valurile curg vesele, întonînd imnuri luptătorilor
căzuți, cari le-au cucerit libertatea.
«Ferice de căzuți... Libertate celor în vieață»...
Fermecat, ascultaiu frumoasa povestire.Și îneîntat pri
veam valurile libere, pline de putere și' vieața. Deasupra-mi se întindea un ceriu albastru, iear înaintea-mi
se întindea nețărmuita mare, scăldată în lumina soa
relui de Mai. In depărtare răsună sgomotul variat al
vieței de oraș răsună accentele pline de mulțumire
ale celor sătui, răsună vîjîitul de cnut, răsună zangănitul de lanțuri și se aud gemete jalnice...
...Și presimțesc că departe, departe, în zarea albăs
trie, se va deslănțui o furtună...
Vai, oameni, ticăloși și mizerabili oameni.
Din M. Gorki, de Jaques.
Vestim po cetitorii noștitri, că am luat mături de a tiiraiiote, unora,
pnn poștă, din lucrărilej co lo avem publicate. Răraîne, ca fle-caro
sa ne tomnată. costul cuvenit, prin mandat: lu, Strada Epurllor. —
București.
REVISTA IDEEt
TIRANIEA STATULUI
Fiind-că Revoluțiea se anunță, ca ’ trebuind e
«socială», cu alte cuvinte ca trebuind să echilih fle
cele două declarații, declaruțiea drepturilor și j
rațiea datoriilor, partidul revoluționar propriu Zl3\c a*
buie să fie anarhist. Acesla trebuie sâ se declftre te'
adversarul cutare! sau cutărei forme de Stat, h n1’1
versatul Statului chiar. Pentru-că, cine ziStat
’
privilegiu, mizerie, stăpînitori și stăpîniți, clase
muitoare și clase desmoștenite, politică nu drepte?*
coduri nu drepturi, cultură predomnitoare nu velini'
armată nu apărate, lux la extrem și calicie hi extrem
Pontifice, rege, președinte, director, dictator,... p, 5
Statul care împarte comunitatea în două tabere Si
acolo unde împarte mai mult, sub un nume sau altul
acolo domnește mai mult.
împovărător pentru supuși, pizmuitor al vecinului
Statul ie, în lăuntru, tiranie, războiu. In afară, sub
cuvînt că ie organul ocrotire! intreeselor publice, lle.
cesar, ievine despoetor și brutal. Și, sub cuvînt dea
mănținea pa. ea printre cetățeni și~ între partide, ie|
provoacă războae, mai mult sau mai puțin îndepărtata,
Statul numește bunătate, supunerea: numește ordine,
tăcerea : expauzie măcelul, civilizație prefăeătociea!
Ca și Biserica, iei ie născut din ignoranța obștească,
purcede din slăbăciunea mulțime!. Față cu oamenii
adulți iei se manifestează drept ceea ce ie în reali
tate : vrăjmașul cel mai vajnic al omului, de la naș
tere pană la moarte.
Ori-cîtă primejdie ar face să circule oamenii anar
hiei, priinejdiea aceasta vi fi mai m că pururea de
cît poverile Statului. Oamenii își dau bine șaina de
asta, și cu toate că schimbind periodic forma Statului,
iei constată că ie mutare chtellas : forma poate schimba
volumul, iea nu ușurează povara. Această schimbare
de formă, poate că ar putea să fie bună, fața de niște
revindecărî speciale, înse cînd nu lupți pentru un drept,
sau altul, pentru o datorie sau alta, ci pentru suma
drepturilor și datoriilor, toate formele sînt neîndes
tulătoare, și Statul ie mai pre jos de țintă.
Anarhiștii lovesc cu osebire în St t. Iei nu voesc
să se întoarcă de loc la teoriea lui Rousseau. Iei nil
voesc să refacă natura, ci s’o interpreteze, fiind-că,
după opiniea lor, ordinea firească ieste în anarhie.
După cum se organizază moleculele între iele, prin
legile afinităței și cohesiunei, tot așa oamenii nu au
nici o nevoe de vre-o putere amăgitoare pentru a se
susținea în societate. Și asta, tocmai fiind-că Suita,
ieste un lucru de prisos, care devine omnivor. Daca
oamenii ar fi lăsuț! în voea lor, fie-care ar apăra W’
teresele altora, apărîndu-și și interesele sale,’
acuma, fie-care trebuie să se apere de Stat. Cu^rU
tocliet cusfodem?
■ i isCugetarea este anarhică și cătră anarhie tinde *
toriea. Cugetarea fie-cărui om ie autonoma^ și
astea toate cugetările fie-cărui om se organizaza'
cugetare colectivă, care mișcă istoriea. Și
im
hie merge vădit istoriea, istovind vitalitatea bea
și desvălind antinomiea inevitabilă dintre puterea .
trală și libertatea omului. Ast-feliu, justificați b
cît vreți, consacrați-1, transportând într’însul pe
nezeul sustras Bisericei, faceți-1 guelf, gibelm,
zan al papei sau partizan al cezarului, burghez, g0
cratic, monarhic, republican, constatarea urma
cava impune pururea, cum-că ie un tiran, împotn
ruea veți protesta necontenit în numele cugetar ,
numele ’nntureî.
BqVI0;
Oc peste ocean
-‘Vcu'-l'ur/.-, s< iunH lno.jt
Dragii Mușoiu,
159
bord și mii uitam la luxul nebun care Iera răspîndit în
clasa I și a Il-a. Unde priveai cu ochii, vedeai numai
matasu. Un miros de mîncdrurl gustoase se ruspindea
pretutindeni. Treceau chelnerii cu mîncărurile pentru
clasele prime. Mii cobor jos, sperînd că și nouă ni seva
da o mîncare mal bună. De unde? Nici măcar a ze
cea parte din cel cari plecaseră cu clasa a IlI-a nu au
putut mînca din mîncarea ce se gătea pe vapor. Mie
mi se făcea scîrbă cînd vedeam numai vasele. Niște vase
de tinichea, ruginite. Fie-care pasager Iera dator să-si
spele singur vasele și să meargă singur să-și lee de mîn
care. Am minc.it tot timpul niște scrumbiîj pe cari le-am
cumpărat de pe bord. In tot timpul călătoriei, aproape
toată clasa a IH-a a fost bolnavă, dar nu de «boala de
mare», ci de «boala de infecție».
Dar șă încheiă. Am trecut drumul și înă aflu de două
săptămini în New-York. Până acum nu m’am prea dus
in multe locuri. Țotu-șl am fost la «Clubul Anarhist»,
,m a,n întîlnit cu Heller și cu alții. Asemenea m’am
intiluit cu un anume Finkelștein. Dînsul ml-a spus să-ți
scriu ca să tnmeți cîte-va broșuri romanești, și anume:
cite-va exemplare «Cum se explică Anarliistiî», cîte-va
.,u ^Ciuma Religioasă», din ale lui Kropotfcin, în sfîrșit din^ acele ce socotești mal bine. Iei iți va trimete
vre-o 25 de fr., pentru diferitele curți ce vrea să si le aducă.
Mișcarea aice în New-York Ie escelentă. Intr’o altă
scrisoare mai pe larg despre mișcarea din New-York.
Acuma sînt arestați, Most, pentru articolul său xMord
contra mord», Mc. Guin și Grossman, arestați la Paterson pentru niște cuviutârl pe care le-au ținut greviștilor
de-acol°.
S. Most.
jn sfirșit mă aflu în New-York, după un voiaj de două
păptăminl, un voiaj mizerabil m care am văzut pună
unde me-rge netrebnieiea clasei stâpînitoare fața de cel
ț,e care-l stăpinește. După ce stăpînitorii, prin feliul lor
li,. u ne stăpînx, ne silesc să emigrăm de bi un loc la
altul, depurtindu-ne ast-feliu de tot ce ne ieste mal drag,
prieteni, rude, de ci te un colțișor cu amintiri plăcut?
Sună ce ne fac sa plecam, cu speranța cu vom găsi o
altă țară unde vom putea trăi mal liberi, dar unde, de
sigur, găsim aceea-și robie, căci stăpînil au ocupat în
treaga lume și înainte încă de a sosi în vre-un loc, scla
vul, depărtat de caminu-I, ie așteptat de-un alt stăpîn
să-l robească, zic, după ce ne fac mizerica aceasta, npol
si pe drum cată, pre cit se poate, să ne despoae si să
ue stoarcă. Voiajul de la București la New-York, costă
25(1 fr., sumă care-pentru un muncitor îe colosală. Căci,
ca să cîștige un muncitor 250 fr. trebuie cel puțin sâ
producă de 1000, ca >50 să întye în punga stăpinulul. EI bine, pentru suma de 250 fr.,ne-a tratat pe drum
ca pe niște animale. In tren ne-a îngrămădit, că nici nu
aveam loc să ne mișcăm. Am cerut să se mai adauge
un vagon două, dar nici n’am fost ascultat.
Iți poți încliipui ce plăcere am gustat, vreme de sase
zile, într’o așa stnmtoare, trecind prin țările cele mai
frumoase din Europa. In alte condiții, desigur că miar ii procurat o mare plăcere asemenea voiaj. Aș fi
fost cu totul absorbit, observînd frumusețile natu’rel.
Dar, în codițiile in care, mă aflam, puțin înn ardea mie
de asemenea lucru. Adevăratul infern începu inse delaurcarea pe vapor, pe acest «iad plutitor», cum l’am bo p. /dușoiu și p .2osîn: Mișcarea
, .
,
Socială, colecția complectă 5—
tezat leu. Am plecat cu vaporul «La Touraine», care a- p./dușoiu: Revista
IdecI, ddela n. 1-10, colecția complectă 5—
parține «Companiei Generale Transatlantice», o compa
Revista
IdeeI,
de
la
n.11-20, colecția complectă 5—
nie franceză. Ie un vapor colosul. Ne aflam pe dînsul
— Ce-I de făcut, roman, de Cemișevsky . . 5—
ca la două mii de persoane. Sălile de dormit îerau jos,
— Despre mtnie, de Seneca........................... 2—
pe -fundul vaporului. Cînd am intrat pentru întăea oară
— Manifestul Comunist, de Marx și Engels . 1—
in una din aceste cuști, numite «sale de dormit», am
— Socialismul
Socialismul șiși caracterele
caracterele sale,
sale, de
de Denis
Denis. . . . —
—50
50
rămas speriat. Chiar de pe scări m’a lovit o duhoare de
— Socialism utopicși socialismștiintifie, deEngels —50
nesuferit, m’a lovit un aer stătut, din care cea mai mare
— Rusia Revoluționară, de D-na Nikitina . . —50
parte de oxigen iera consumată. Și in’au lovit niște va— Libertatea dc cugetare și de discuție, de St. ilill. —50
ete, cari veneau de jos. \li-ain amintit de unele romane
— Pușcăriile,
de Kropotkin
" . ................
. —50
pe cari le-am cetit acum vre-o cîți-va ani, în care iera
— Metoda experimentală în politică. . . . . —50
descrisă intrarea în niște celule s'ub-pămîntene, în niște
— Determinismul Social. Socialismul Belgian . —50
închisori de ale stâpînirei. îmi părea cu și ieu intru in
— Propaganda In Mișcarea Socială. . . . . —50
tr’o asemenea celulă, dar nu subpămînteană ci sub-ma— Cum se explica Anarhiștii...... . —50
rină. De aceasta ieram conștient, căci auzeam deslușit
— Emanciparea Femeet
.......
1—
zgomotul ce-1 făceau valurile, lovindu-se de coastele va
1—
— Intinlc
................................
porului, zgomot care-mi părea ca un cîntec de moarte. p. 2osîq : Substratul patologic în pesimismul contemporan 4—
y
Cînd am ajuns jos, am văzut niște femei_ cari se tăvă
— Expertiza psihiatrică....
leau în paturi, ținînd fie-care cîte-un copil sau doi lingă
—50
— Medicina Socială
....
iele. De la femeile acestea porneau vaetele auzite. Unele
—20
— Determinismul
.....
cereau să li se dee puțină apă, dar în zadar, căci până
J t j " " , de Lamark 1—
— Despre influența împrejurărilor,
la împărțirea porțiilor de apă nu căpăta nimeni, măcar
Idealul Tinerime!. Viitorul Știință. Traducere —20
să fi murit. Am vorbit cu vre-o două din iele. Se aflai! J. Neaqu:
jNeagu: Trudiți!: icoane din norod . ... . . 1—
pe vapor de opt zile, în care timp se îmbolnăviseră
............
—15
— /nIndevălmășie
devălmășie.
.
din pricina prostului tratament și din pricina infecției din
—
Ciumareligioasă,
religioasă,dedeMost.
Most. .....
..... . —20
— Ciuma
șalele de dormit. M’am dus sus și am cerut sa mi se
— Vremuri
Vremuri noi,
noi, de
de Kropotkin
Kropotkin . . . . . . . . . • . —50
dee puțină apă. Dar mi se refuză. In sfirșit, după re- <3h. Varia(q-6qi|cscu
Varia(q-6qi|cscu:: Jertfele
Jertfele Țarului,
Țarului, de
de Askinassi
Askinassi . 4—
clamați! și cercetări, am căpătat o porție de apa, pe g
r Goilav:
6r.
6oilav: Lumina MsieT,
.Tsîi’7, de Edwin Arnold. . . . 2—
care am împărtit-o femeilor. Am stat apoi și m’am ui- ^
nna jVîaria
fete. . . . • • • • - —20
}\nna
Mar>a Jâanzoqî
Manzoqi: Către fete
tl»t la săli. In iele îerau așezate niște scindări lung-, u- dn jfecior
ecior ddee ț|eran
cran:: Noua
Xoua epistolie cătră muncitori și țerani —20
■iele peste altele, pentru că.uni! trebueau sâ doarmă sus sSoloiqoa
o|orQon }\bram
20
)\bram :: Destăinuirile
Destăinuirile unul
unul expulzat
expulzat ....
. .
*ear alții jos. Aceste seîndurî îerau de abiea despărțite cu Rjrnard
JJernard <£azare
<£azare:: Despre
Despre Antisemitism
Antisemitism. . . . .
—20
—20
“>?te seîndurî mici, fie-care despărțituri! purtind numele 6rupul studenților Socialiști, Paris: Antisemitism și Siontsm
Ue pat. Mie îmî păreau aceste paturi, ca niște cosciuge, ^ușoiu și .Sosîn : Școala liberă. .
....... —20
"Șezate unele de-asupra altora într’o criptă. Inse, inii
Cererile, însoțite de cuvenitul cost, se vor trimete:
pnntesc cum-că, aflindu-mă încă în București, am fost
ijaaT m
Pmirilnr București
vizitez o criptă’ Dar cripta ceeaIera de-o curățenie exemLa Revista Idoel, IO, str. Epurllor, București.
Juma? cr Î6a îefft
’Sew Măr” Vestim pe cetitorii noștri, cum-că ne-am rezervat și din covoit?a.f ?rieam ce sâ cuget de sălile ce vedeam. iua re
i
t).eciltif a tRet>ustcT idccU, un
t,aFa. cum-oil sînta" W
r4!^ToI daca
&
dc
pc cari
Jrofai. I., fi"lK aes,eur de oit mort'li b°8at'lor! c“"
c
« (« bMcuca
r.- <„■ cri
pcocacc. ca cile 5 lei
rim, smtem aruncați în vre-o groapa, hu.» >«£*£ ca ne»
Rial mic semn să arete că zace cine-vu acolo. Ieși! p
1
Lucrări de procurat
�. I
CUPRINSUL COLECȚIEI DE LA No. XI—XX
E. About: Adevărata egalitate, p. 111, n. 7.
Sidoim Aleichem: Tramvaiul din Berdicev, p. 76. n. 5.
Arabela: Feineea și familie», p. 118, n. 8.
C. D.-Ar<7^;Ex‘ ozițiea pictoruluiMarînescu,p. 106,n. t.
Ch. liaudclaire: Moarte calicilor, p. 56, ri. 4.
D-ra Băltinescu: In. jurul răspîndirei revistei, p. 10/.
Berty: Incendiarul, p. 96, n, 6.
A. Birnbaum : O bună dispoziție, p. loU, n. IU.
P. Bonnetain: Goană de femei, p. 23, n. 2.
G. Bovio: Proectul în contra anarhiștilor, p. -8, n. 2.
Tiranie» statului, p. 158. n. 10.
L. Buchner: Societatea, p. 102, n, /.
E. Burke: Războiul, p. 58, n. 4.
A. Catilina: Instrucție» Anarhista, p. 10, n. 1. Uamiliea inteleetu dă, p.55, n. 4. «Trudiți!», icoane
din norod, p. 72, n. 5. Istoriea unei zile mari,
p. 100, 11. 7. Pe cînd revoluțiea, p. 138, n. 9.
£?. Cltmenceau :jPreședintele Magnaud, p. 32, n. 2.
—
E.. Coeurderoy: Spionii, p. 31, u. 2.
Colins: Prefață dedicatoare, p. 121, n. 8.
Columba■ : Rezistența individuală, p. 75, n. 5.
C. Cornelissen: Buna stare materială și morală, p, 21, n. 2.
” ~
I. Dan: Scrisoare din\Geneva,
p. 57, n. 4.
Ed. Demolins: Cum să ne creștem copiii, p. 3. n. 1.
2.
D. Dewamps: Măcelărie» capitalistă, _
p. n-r
27,
E. Fortiti: Evoluție» socialii, p. 44, n. 3.
J. France: Militarism, p. 9G, n. 6.
//. France: Cifre, p. 11, n. l.jTîrg de copii, p. 24,
n. 2. gulașuri de noapte, p. 34, n. 3. Camerile
săracilor, p, 51, n. 4. Debuturile Mtrcyei, p. 78,
n. 5. Bătrînul cărui i s’au furat fetele, p. 108,
n. 7. Gospodăiiea micului Dick, p. 115, n. 8,
Trampii.p.l33;n.9.Răscoalatrampilor,p.l50,n.l0.
Freiligrath .^Rubezahl, p. 149, n. 10.
Th.Funch-Breidano:Ințe]egereopentru vieață,p.l53n.10.
Goethe: Natura, p. 84, n. 6.
Gr. Godac:Necesitate absolută, de Korolenko, p. 60,p. 4.
D-ra Goilav: Frumuseță și farmec, de Spring-Rice, p. 9.
M. Gorki: Cîiitecul Albatrosului, p. 137, n, 9. Asaltul,
p. 157, n. 10.
M. Guyau : Educațiea și variațiea în cultura intelec
tuală, p. 58, n. 4.
E. Jlaeckel: Selecțfra militară, p. 120, n. 8.
H. lleine : Imn Morte!, p. 117, n. 8.
Hugo: Omul în luptă cu fatalitatea, p. 50, n. 4.
Jluxlcy: O educație liberală, p. 26, n. 2.
C. Issaurut: Educațiea, p. 47, n. 3.
Jacques: Heinrich Heine și chestiea socială, p. 42, n. 3.
A. Karr: Istoriea lume!, p. 13, n. 1.
l)r. Kordlenko: Necesitate absolută, p. 60. n. 4.
P. Kropotkin: Organizarea vendictei, p. 140, n. 9.
Ii. Lazareanu: Unui poet, p. 2, n. 1. Asemănare, p.
18, n. 2. Pribegi, p. 48, m 3.
A. Leftere: Religiea, p. 107, n. 7.
O. Leonard: Din America, p. 80, n. 5.
Leslg: Despre femee, p. 146, n. 10.
Ch. Letourneau: Comunele, p. 135, n. 9.
H. Leyret: Mai pe sus de forțele sociale, p. 103, n. 7.
J. Loria: Constituție» economică, p, 14, n. 1. Drep
tul capitalist, p. 36, n. 3. Funcție» capitalistă
a creștinismului, p. 75, n. 5. Funcție a capita
listă a opiniei publice, p. 112, n. 7. Criminalul
înăscut, p. 139, n. 9.
Moriss Maier: Muzica veacurilor moderne, p. 18, n. 2.
E. Mtdatesta : Cu privire la atentatul din Buffalo, p. 7.
L. Manouvrier: Imoralitatea ocazională a oamenilor
cinstiți, p. 21, n. 2.
Giiy de Maupassant: Rlwbohil, p. 110. O linioară, p. 143.
L. Metehnicoff: Influența mediului asupra omului, p. 16.
J. MiMel: Casatoriea, p. 41, n. 3.
Mirabeati: Origina nefericire! oamenilor, p. m
O. Mirbeau : Războiul și omul, p. 87, n. G.
’ M.
G. de Molinari: Starea de războiu, p. 30, tli 2
IK. Morris: O lecție practică, p. 5, n. 1.
& Most: De peste ocean, p. 159, n. 10,
Midtatuli: Cugetări, p. 144, n. 9.
D. E. Muntean u : Flacăra cea bună, p. 138, n. 9
H. Napias: Boala Mizeriei, p. 149, n. 10.
’ ’
I. Neagil: De ce tace tinerimea, p. 43, n. 3. ni
tatea de cugetare, p. 82, n. 6. Respuns In ,T'
biscit, p. 105, n. 7. Iubitei, p. 128, n. 8. Dezerta.
p. 154, n. 10.
Ofnl>
Nentis: Un scop vieței, p. 83, 1:. G.
Nestor: Sclavul, p. 116, 11. 8.
J. Nooicow: Lupta economică, p. 147, n. 10.
Petroniu : Note din societatea de a-zi, p. 85, n. G
Pinus : Transformarea individuală, p. 29, n. o. pr’:n
cipiile adevărate! filosofii, p. 39, n. 3. Recr*»"
tive, p. 54, n. 4.
* ;
M. P11J0: Educație» copiilor în societatea burgheză p. 79
Eliseo Redus: Mediul’și rasa: p. 45, n. 3. Comunis
mul primitiv, p. 119, n. 8.
E. Renan: Viitorul civilizației moderne, p. 6G, n. 5
E. Renault: Dragostea în omenire, p. 52, *11. 4.'
L. X. de Ricard: Morala independentă, p, 73, n. 5.
Eileen Spring-Rice: Frumuseță și farmec, p. 9, n. 1.
Ch. Richet: Ideea de patrie în cursul vremei, p.83 n.G.'
E. Rod: Războiul, p. 133, n. 9.
«A Stimdesr.u.: 1.
IIUJIIUIC, p.
D-ra
Pricinele,
p. OO,
38, 1Jn. 3. Jos arineb*, p. 101.
Schiller: Progresul, p. 86, n. 6.
Sevei ina: Singuratecul, p. 30, n. 2.
Sorina: Ceasul, după Mărie Kryșinska, p. 50, n. 4.
Elita femeilor, p. 104, n. 7. Din strofele în
proză ale lui E. Verlnsren, p. 117, n. 8. Cintecul urei, după S. Hervegh, p. 148, n. 10.
A. Spencer: Adaptarea omului la o societate lipsită
de guvern, p. 131, n. 9.
1. Teodorescu: Cenzura, p. 114, n. 8.
L, lolstoi: Greva sortărilor, p. 53, n. 4. Pacea lume!,
p. 136, n. 9.
2. Vphan: Războiul, p. 156, n. 10.
A. Vaisman-: Către America, p. 22, n. 2.
C. Vogi : Emanciparea cugetare!, p. 68, 11. 5.
Voltaire: Războiul, p. 12, n. 1. Cum iți faci calea, p. 105.
Rina van Zandt: In amintirea martirilor din Chicago,
p. 20, n. 2.
E. Zola: Un dialog, p. 86, n. 6.
D-r Zosîn: Criminalitate și prostituție, p. 8, 11. 1.
P. Mușoiti: O lămurire și Colaboratorii noștri, p. 1>
n. 1. Domnului Ministru de Interne, P. S. «relian, p. 17, Politică melioristă, p. 25, n. 2.
Cum se trăește pentru idee, p. 33, Indicii sub
versive, p. 37, n. 3. Preocupările noastre, pn. 4. Remarcă, p. 65, n. 5. Spiritul de disputa,
p. 81, Momente aripate, p. 89, n. 6. Confiscaie
revistei noastre și In chestiea educației, p-J '
n. 7. Un semn al timpului, p. 113, n. 8. 8^
plifîcarea chestiei sociale, p. 129, n. 9. •
de încheere și Cătră cetitorii, colaboratoin ?
susținătorii Revistei, p. 145, n. 10.
.n
Abonați achitați: p. 64, n. 4. p. 112, n. 7. p. 152, nBibliografie: p. 16, n. 1, p. 80, n. 5, p.
D‘
p. 159, n. 10.
Despre lirudițifr^ p. 56, n. 4.
De luat, aminte : p. 120, n. 8.
<ng
Note la abonați: p. 32, n. 1. p. 40 și 48, n. 2. Pn. 8. p. 130 n. 9. p. 152, 158, 159, n. 19Vn plebiscit : p. 81, n. 6.
--------
I
1
•'
■
1
�
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1901-1902)
Subject
The topic of the resource
Revista Ideei, anul II
editor Panait Mușoiu
Description
An account of the resource
nr. XI-XX
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Panait Mușoiu
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
noiembrie 1901 - august 1902
Format
The file format, physical medium, or dimensions of the resource
scanare OCR
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
revistă
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
1901-1902
București
1901
1902
A. Catilina
anarhism
Anatole France
Barbu Lăzăreanu
București
Charles Baudelaire
Élisée Reclus (1830-1905)
Emile Zola
Ernest Coeurderoy
Ernst Haeckel
Errico Malatesta
Grigore Goilav
Iuliu Neagu-Negulescu
Lev Tolstoi
Moriss Maier
O. Leonard
Octave Mirbeau
Panait Mușoiu
Panait Zosîn (1873-1942)
Piotr Kropotkin
Revista Ideei
S. Most
Victor Hugo
William Morris
-
https://anarhiva.com/files/original/bcc0d6b2a4cedf14a547ea20be063f67.pdf
6707d79ef187b72adb198f27b8f2ed74
PDF Text
Text
(-
i
BEWISTA IDEEI
1903, Mart. No. XXI. 1.
b
București, Strada Epurilor, 10.
Nu vrem să uzurpăm nimănui gloriea unei atît de
năzdrăvane purtări. Unii, pot face feliurite invenții,
asupra muncel mai cu priință, asupra îmulțirei roa
delor, ca și în alte privinți. S’au făcut multe ase
iței esillitr.
eiilamla
menea invenții, și iele, cu adevărat, au raportat foarte
■ li* inimă.
mult... celor ce nici înainte nu aveau tocmai de ce
-u.it aminte.
să se plîngă. Netăgăduit, poate să fie o îndeletnicire
frumoasă, de-a căuta tot feliul de mijloace, de-a da
I’H't Anul nou al unu11 s;irac.
cele mai bune rețete, pentru un traiu escelent, cu gînd
b ".'-'rb\rz l.biho.-ui'.i,1 ...............
|>•>■»UI lîMlllU.
să
foloșască la toți, cari și folosesc, desigur... tot celor
RoU " ■'
'Ii-' i.i:'' 1:' i' i favoarr:i Revistei.
maî chiaburi. Dar unei asemeni îndeletniciri nu ne mai
dăm și noi, fiind-că-s dațî destui: sînt data o legiune.
Noi, facem, strict, ce facem, la urma urmei, că ne
și place și... nu-s sa facă alții. Cum s’ar prinde, pe lingă
înclinare, strictă nevoe și împărțire de muncă.
Atunci, încaltea, să fim cum-va mai aprigi, să facem
g Luceafărul de. dimineață răsare, se revarsă de ziuă
zgomot, zurbavămare, fie și rumănînd strict pe tărîrreana de lumină crește, Sîntem și noi în picioare
mul nostru. Vălmășala în care hălăduește, poate să si
I;’j puși din nou pe cale. Sînt încă mulți, ce-ar trebui lească pe bietul om la multe și omul să nu fie vino
!j g- înointeze cu noi. Dar somnul lor ie greu, Iei se vat de nimic. Dar, cînd schițăm rîndurile acestea,
■ vor deștepta tîrziu, și, ca să mergem la o laltă, mai n’avern să ne preocupăm anume de toate întețirile
1 mulți, noi nu putem aștepta, casă ne prindă amiaza - viețeî. Cumi va maî fi să fim și ceea-ce vom face, atârnă.
| mare, cu trîndăvieă, cu lîngezala iei. O clipă putut- No! vedem înainte o țintă mare, spre care-am vrea
|ain să mal privim împrejur, să facem, cum s’ar cinema, să se îndrepte privirea tuturor. Sînt adevăruri de cu■ un apel. Dar vremea ne dă zor. Pornim cu cei mai cunoscut, adevăruri mîntuitoare. Astea ne preocupă,
■ vigilenți, cîți sînt Cine va mai simți îmboldi rea- să in primul rînd, acum. Luind aminte la adevărurile
| meargă, să fie alăturea de noi, va veni după noi. acestea, cătînd a ne pătrunde de iele, pe lingă o
C Calea pe care-am apucat, se vede. Căci, calea-i înainte susținere mai mare ce vom avea-o în clipa asta chiar,
si dreaptă. Mersul ni-i cumpătat, pasul ni-i nmsurat vom-fi mai înarmați, mai piegătiți, în clipa care vine,
și tiltnic. In cît, cu oare-care silință, poate să ne cu întâmplările iei. Pline de adevăruri sînt atîtea pa
ajungă ori-cine.
gini din urmă și se deschid înainte.
Dar, de ce ne mișcăm, ne pun o întrebare, unii,
P. MUȘOIU.
ce-ar vrea o rațiune. Răspunsul ar fi simplu: că sîn
tem o mașină, susceptibilă de mișcare, care nu poate
să stee pe loc, adaptată să frămînte pămîntul, să
soarbă și să prefacă elementele din natură. De ce,
apoi, în direcțiea dată? Fiind-că-i povîrniș, fiind-că ne
absoarbe curentul, ne trage dinainte și ne împinge
Dragă Amice și Maistre,
din urmă. O determinare strict riguroasă, cărei nu
In
cele
din urmă ieată-mă hotărît, deși nu tocmai
ne putem opune și cu care sîntem împăcați. De ce
bine dispus, de a-țî nara, în scurt, o parte din cele
ne mișcăm în direcțiea data? Fiind-ca, din toate
ce s’au petrecut cu mine, de la plecarea din Bucu
punctele orizontului, direcțiea aceasta ne surîde, ne arești. Pricina plecăreî o cunoști: starea mizerabilă,
jnai niult. Vedem lumină mai mare, vedem
căldură și umbră, vedem răcoare, și-o desfătare mai
ticăloasă, creată prin legi restrictive, făcute contra
neamului, al cărui fiu se pretindea că sînt : dorința
mare vedem că ne așteaptă, ca drept răsplată, pentru
smidaniile, pentru ostenelele noastre.
de avînt și de activitate .și nestrămutata dorință de
vhin bine că asta nu-î numai o particularitate a a entreera lumea, de a vedea alte tărîmuri, și, cum
■ șîj
^eS01’“ întregi, trebuie să se miște la feliu. credeam, alțî oameni... .
Feliul plecăreî îl cunoști îeară-și: sume. împrumu
bțâ’i'T de conștiința, duși de pornirea noastră, vrem
tate de la ai miei, cari, pot zice, și-aii’ scuturat asj. cit 6
a se Pune, cît mai curînd, pe cale. Dar, de
cunzătorile cele mai umile, ale pungilor lor umile: pa
''ze c , l)roectu, ici-colo, cîte-uu mănunchiu de rativaCa Să Se- Poata orienta la nevoe, să vadă perspecșaport căpătat prin reprezentanții Alianței, bun nu
mai
de plecat, dar nu și de întors. Să plec, să mă
tiu
jU’ sa înțeleagă mal bine starea în care se află,
duc.
Devenisem de prisos pe pămîntul pe care m’am
M Alt”1’ ^e’° cam
s’nvem o sarcină mai de
ți dny l11’ PUtea-vor să le fericească mai mult. Li se născut, pămint însușit de unii, prin samavolnicie, sama
ce n> ’ Ce „unii, cele mai nostime povețe: să lucreze volnicie a cărei obîrșie ie ignoranța mulțime!, însușit
fcsuJ. rr ec°nomisască ce' n’au, să pue la o laltă, ca avuție, ca propriet ate a lor. Să mă duc. Dar încotro?
e
■ e’ ce n au’ sa adopteze regimuri raționale Dar unde? Cine se întreba, in afara de mine? Mă
’ .S|steme de cultură normală, ce le va duce, întrebam, dar nu iera timp să-mi răspund: nevoea de
rți pveJ11^ un SreȘ, direct la propășire... Ducă sta- hrană mă gonea din urmă, dorul de activitate mă
ara a acestor categorii, le-ar da lor voe ca trăgea din nainte. Din întâmplare, am întîlnit un grup
de emigrant!, care pleca spre America. M’am întovăe ce-va rațional și normal.
CUPRINSUL
u.uoin' i’-1”
PAS ÎNAINTE
DIN PRIBEGIE
-I
�REVISTA IDEEl
REVISTA IDE El
3
2
răsit cu iei si-am plecat, lăsînd pe-ai miei, toi arășa
,„W, e« niște I—£ “uSb,
^V^lcop^dra 5i de Ion, colo un
deal, pe care pășteau turme, io vale unPura“a? |er‘
puitor pe urmă un cătun. Munți, ale căror virfuri se
înălțaJ in sus, sfidind pămmtul adincit. Ș , toate aceste priveliști se răsfățau, se scaldau: ziua, inti un
ocean de lumină, răspîndit de bine-făcatorul soare :
noaptea, într’o umbră adîncu. «Ce bine trebuie sa fie
de trăit ne-aici», mă gîndeain. Inse mi-am amintit, cași
la noi. în țară, silit priveliști frumoase, cu toate astea
cîte nevoi și cile suferinți...
. _
Oare n’am trăit îeu la poalele Nimirei, n am auzit
îeu murmurul Trotușuluî, al Bistriței și Șiretului ?
Ieram acolo fericit? îmi amintesc, ca acuma, țearna
viforoasă și casa friguroasă în care au locuit pă
rinții miei, și, mai mult ca ori-ce, îmi amintesc cînd
perceptorul ne-a luat pernele și țoalele pentru bir.
îmi amintesc, ca amina, noaptea în care am dormit
neînveliți, toți cîți Ieram în casă. In minte îmi ful
gerau cuvintele: «Bogatul, în tot locul, întunecă noro
cul--. Și, frumoasele priveliști se mohorîră de-o dată
și își pierdură farmecul ce-1 avură în ochii miei. Mi
se părea, că-n zgomotul făcut de mersul trenului,
aud bocetele și suspinele hunei sărace, care îndură
mizerii, lipsuri, nevoi...
Iu drum, m’am abătut prin cîte-va orașe mai mari:
Budapesta, Viena, Insbruch, Zunch, Basel, Paris. Ca
tecflică, mi-a plăcut Budapesta. Ca poziție pito
rească, Zurich. Parisul, nu tocmai mi-a plăcut, de cît,
monumentele sule îmi par neîntrecute...
La Havre m’am suit pe vaporul «La Tourainne»,
cu ținta spre New-York. In vapor nu m’am mai sim
țit înse bine de loc. Nn m’am mai putut despărți de
mulțimea ce mă încunjura, cum am făcut în va
gon, căci nu mai ierau 38 de inși, cîți se găseau în
vagon, ci 984 de- inși, tot! clasa IIE-a, afară de acei cari
ierau în clasele suprapuse, l-a și a Il-a, cu cari nu
ieram în contact. Mulțimea asta, în care mă aflam
și îeu, iera înghesuită, în fundul vaporului, toată. Iera
ce-va colosal, ce-va îngrozitor, în amestecul acela de
vuete, de țipete, scoase de-o dată în zeci de limbi și
din atîtea piepturi, în mii și mii de sunete, ames
tecate cu mugetul valurilor spumegînde, ale Atlanti
cului furios, cari loveau vaporul în mers. Iu fundul
vaporului îera și sala de mîncare și sala de dormit
și sala de discuție. Ba, unii găsiră cu cale să nu se
mai ostenească a merge la privată. Iera îndreptățită
lumea, că nu iera deosebire mare... Cei de sus aveau
cabine aparte, aveau săli de mîncat speciale, altele
■le fumat, de discutat, și nu mai știu de ce... Ierau
barbați și femei... M’am gîniit că aceștia s’ar fi putut
loarte lesne a se lipsi de-o sală, care ar fi putut să fie
întrebuințată ca sală de mîncare pentru cei de la fund.
Dar asta ar fi însemnat a li se areta acestora că și iei
ar fi oameni. îsu, asta nu se putea: ar fi fost, dia
partea celor de sus, abdicare. Cri de jos trebueau înSu'soartl
1 " 'eî “■?*■«■> c“m-c“ ““ merită o
aiui soarta, mai buna..
de bărba(! ?i ,emeî ce se
1“ f-nd,
“mi™ Jh£r’ C? Ktle.a siîn™Si?i bunul simț
Roli-hS - ’- a^unc‘> sexualitatea se areta îQ toată
unea W1, m goliciunea cea mai hidoasă. Un
scîrțîit ritmat și un sgomot de rîsîte năbușittecat cu ahturi, umplea fundul vaporU]Uj-‘? p! tt,Pes. 1
leiul să văd mizeriea în toată goliciunea iei.
aV,l‘ -PIntî oamenii pe bord, cu bagajele ce aveau, și
avea la îndemînă femee, altă meserie făcea \*rn? Hq
Ieșir“, ! inHiesuiți pe legăturele cu merinde și pe lăprindea o groază de tot ce iera împrejur. As re Cu*
jormiru t^ențe. Luna le lumina fețele ofilite, cari,
dur încotro ? Pe bord ? Dar și pe bord ier/
Prietene,
dit
ele
u| palid al razelor argintii, păreau sinistre,
hidos. Toți copiii, adunați la o laltă, cu
Ce*va
Ce fac acum, ar fi trebuit mai din vreme făcut.
sub ren , piireu un cimitir, în cari morții dormeau
lîngă iei. Domnii și doamnele de sus, sătur^r110^
Lista
de abonament, ce mi s’a expediat o dată cu nu
înfric0Sa pe morminte...
mîncare și de îmbrățoseri, găseau cu cale să
i
de-as^P
dimineața, furăm transportați la Eliss mărul 10, m’a împiedicat înse. Doream să n’o înâpoez
fete. Cumpăra cîte unul, de la cantina de pe Va.Se
•
.A d Aco’lo, ieu fui reținut 11 zile, în spitalul ce albă. Dar, de ce m’am temut, n’am scăpat. Aș putea
un gologan, alune, și arunca cîte una în miii r’, (^e- '!
®’S lininsula mică a Eliss Eislandului, și apoi fui întors să înșir adresa cutărui ori cutărui, ce, cred, n’ar refuza
piilor întețiți. Se producea o vălmășală cumn??.- Co’ 1
îe P6 r In spitalul acela, mă împrietenii cu chirurgul, sa primească, de nu să și cetească revista, dar fără
care copil cautînd să prindă iei aluna, și ie>îniiapo*-jn împlinirea atribuțiilor lui. Dînsul, siguranța cum-că ar fi cu plata ezacți și nu ți-ar da de
zece, ba și mai miilți pe una. Din pricina
C?e \
pe j imb îmi da în fie-care zi relație ezactă, de toți lucru. Dacă ar fi cu cale, aș putea să dau vre-o cîte-va
se încăerau, se frâmîntau, se doborau. Îearceî 1 leî 1
în ^'i în Rasei Garden, cum și de soarta fie-cârui. Din adrese, pentru o încercare.
rîdeau,
petreceau de
de minune.
minune. Mamele,
Mamele, priveau
priveau cun
Sus’ !
iu, petreceau
Singurul lucru asupra carnea mu pronunț cu sigu
op/f-jle acestea, urmează cum-că, în zece zile, din cele
chil 1holbați,
"
” la copii,
------" așteptînd fln.nnv
n „
__ ;i.J ieî S '
fie-care,
copilul
r - rpzece pe care le-am petrecut acolo, au fost opriți, ranță, ie întru cît mă privește pe mine. Pentru anul
lă. Și,
Și, cînd se întîmpla, femeile lăudau bunătate» 1
prindă.
u?5piiferite motive, 362 de inși, din cari: 28 au fost care începe, mă vei considera ca abonată, din nou,
de sus,
celor■ de
sus, de-a da copiilor alune. lear cei de su« i
iin- iftsațî în New-York, 196 întorși înapoi, 138 mai în care scop am și trimes mandatul și deci m’am achitat.
Iera vorba de niște cărți, ce vor apare și din cari
ierau buni, cum nu se poate mai buni. Cînd vedeau
3P°‘imînd în Kasel Garden, după plecarea mea. Cea
cu încăerarea iera pe isprăvite, aruncau ieară-si
■
reI“ mare parte, dintre acești din urmă, ierau destinați îmi pot lua numai cîte una.
încăerarea începea iear, vajnică, fioroasă...
Acestea au fost cele ce mă interesau mai întâi.
n-aifie întorși și dînșii înapoi. Cu ceilalți înse nu iera
In tabloul acesta, văzui schițată mizeriea socială- !
tiirît.'Jalea ce predomnea în spitalul acela, nu se
Mai săptămîna trecută, într’o revistă «Școala și
ticăloșiea claselor stupînitoare, prostiea celor stăpînite ’
ate descrie. Atîtea iluzii spulberate, atîtea suferinți Biserica», de sub conducerea unuea, Dumitru Stăși cît’sînt ieu de pacinic, mă cuprinse o revoltă cum’ '
Pndurate și np°i nesiguranța ce te vei face de-acum
nescu, București, revistă ce se trimete în special pre
plită și blăstămam oceanul, care poate duce pe ic]
în colo, unde să te mai duci, încotro să apuci... Pri oților, am cetit un articol, întitulat, ■ Propaganda Anar
o lume atît de nemernică. Nemernică : o parte din tiveam cîte o dată în infinit, în hău, și mă-ntrebam, histă». In prima pirte a articolului, autorul spune despre
căloșie și parte din prostie. Chiar ieu ieram nemer
care o fi rostul materiei și-al vieței. La ce aceste ce-i vorba. Despre o broșură, Cum se explica Anar
nic, nemernic înse din neputință... Iera ce-va dureros.
stradănuiri, la ce aceste suferinți? Firea, înse, pentru hiștii, «scoasă de unul, P. Mușoiu, anarhist, cum se
Inse, din cînd în cînd, uitam ce mă înconjura' i
a se menține, ne-a făcut lași. Mă întrebam și remă- vede». Mai face descrierea formei broșurei, că-i «pe
Noaptea, găseam pe bord un colțișor uitat, și, privind
neam la întrebare...
hîrtie albăstrie, să atragă atențiea-. Că,«se vinde pe
zarea îndepărtată, vedeam stelele luminoase reflecînduA 11-a zi, fui întors înapoi; împreună cu alți 31 toate străzile și chiar în chioșcurile din gări». Ceeași razele lor în luciul nemărginitei ape. Și, stînd astde inși, în total 32, între cari o familie a unui evreu, ce îl scandalizază pe autor mai mult. Și că, ar fi •• o con
feliu, îmi aminteam de-acele nopți înstelate, de-acele
croitor, alcătuită din 11 inși: tată, mamă, 6 fete și ferință a sus numitului domn, ținută în sala Zalomit .
zile frumoase, pe cari le-am petrecut cu tovarășa mea,
3 băeți. Jalea și desnădejdea tuturora iera îngrozi
D-nu Stănescu, crede, ca «de datoriea ■ D-sale, ca
în timpul cel dintâi al cunoștinței noastre, în care
toare,’dar mai grozavă iera a acestei familii. Veneau, păzitor al bunelor moravuri și al ordine! publice, să
timp se plămădi copilul ce-1 avem, îngerașul cel
sărmanii, tocmai din Palestina. Mureau, în țara făgă atragă «atențiea, preoților, publicului, și mai ales a
jc care-1 vedeam par
uai ’uu
blînd, cu ochii mari, adînci, pe
că
duinței, de foame, în țara unde curge lapte și miere, autorităților statului, asupra acestei pubhcațiuni, plină
planînd înaintea ochilor miei. Ce bine, ce bine m’am ;
după legenda biblică, în țara unde evreii visează să-și de ură contra societate!». Atențiea publicului. Darj
simțit, avîndu-mi tovarășa și copilul în gînd. Ce soare I
reclădească paradisul. Niște oameni de inimă i-au aju dacă, din acel numeros public, s’a găsit, mai cu cap,
luminos ie in dragoste. Cei ce cred că dispare vre-o
tai să plece de acolo. Tatăl și două fete știeau o numai D-nu Stănescu, un singur om, dintr’un oraș
dată, aceia se înșală. Iei lucește de-a pururi: se noumeserie: croitoriea. Ajunși pun la Paris, iei n’au gă întreg, mie îmi vine în gînd: sau că, acel public, a că
rează din cînd în cînd, dar, de îndată ce nourul dis
sit de lucru și Alianța i-a trimes la New-York. Ierau rui atenție vrea s’o atragă D-nu Stănescu, se mărgi
pare, dînsul lucește și mai splendid... Razele lui ne
cu toții sănătoși. Inse, slujbașul cu inspectarea, găsi nește la cîți-va inși, căror, din intîmplare, le-a căzut
încălzesc de-apururi și ferice de-acei cari le simt și
cu cale să-i întoarcă înapoi, ca fiind o familie prea în mină broșura, și atunci D-lu! Stănescu ar trebui
știu sa le aprecieze... M’am mai gîndit Iu amici, la
mare, care cu anevoe se va putea hrăni. Avea sluj să-i pieară frica de consecințele grave, ce le-ar putea
amice, și, în singurătatea mea, m’am simțit în mijlo
bașul dreptate, nu-i vorbă: bărbatul iera batrîn, cu avea, această publicație, «plină de ură contra sociecul lor. leată ce mi-a sugerat absurditatea indivi
toate că poate tînăr de ani, dar iera istovit: femeea tăței» : sau, publicul, compus, în majoritate, din oa
dualismului, dus la extrem. Individul, în singurătatea
iera^ slăbuță : două fete de abiea răsărite și șepte plo- meni culți, cu o semi-cuîtură sau numai din sim
cea mai absolută, nu ie de cît un membru al unei so
duri între 1 și 12 ani. ^.nevoe puteau să se hrănească pli cetitori, să fie recunoscător, ca vine cine-va ii-i
cietăți. Dar ferice de-acei, cari fac parte dintr’o so
aceștia în regimul de exploatare american. Ie înse deschide ochii asupra primejdiei ce-1 așteaptă. Dar,
cietate aleasă, care poate să fie privită de «ome
unde-va oare un alt regim ?...
se vede că publicul ie mu! puțin bănuitor, mai ne
nească», cu drept.,.
Dar, dacă astea toate ți s’ar părea prea fără lege, păsător ca l)-nu Stănescu, și-l lasă în pace pe acel
In cele din urmă, am ajuns cu vaporul aproape de
poate, sase trimeată înapoi,aproape fără motiv temeinic, P. Mușoiu, anarhist, nu-1 dă pe mina autorităților
XNew-xorK.
t-, ’
New-York. uma
Cînd se întrezări țermui,
țennul, o uuuuuc
bucurie -nepoatiția inși, apoi, aflu, amice, că nici unu la sută nu se statului, să-l judece cum i-ar plăcea D-luî Stănescu.
menită se zugrăvi pe fețele tuturor. Fețele cele mai .i
nmete. Europa, sleită, de exploatatori, își varsă puleu, n’am cetit, Domnule Mușoiu, acea faimoasă
triste, rîdeau de fericire, iear ochii cei mai stinși, mai ,
°iul, valurile proletare, stoarse de vlagă, spre noul broșură, scrisă de D-ta. Și, fiind-că îți cunosc astinși de bătrînețe, licăreau de speranța vieței. Și ce*e ,
continent. Dar și acolo se stoarce. Atît ca puhoiul dresa, te-aș fi rugat să.mi-o trimeți și mie. Dar, D-nu
mai uscate buze, zîmbeau de niulțămire. Ce bucurie j t
n va mal avea unde să se scurgă, și, să sperăm că Stănescu nu iera așa de copil, ca, după ce a început
înse va fi avut Columb, cînd întrezări țennul? bita
e va întîmpla catastrofa. Ce va mai fi apoi ? Cine vorba, s’o lese neisprăvită. D-lui satisface pe ori-ce
deosebire: întrezărirea țermului unde ți se vor rea
fatn?ai J?fcreab“> cînd totul pare dus de niște legi cetitor, după cum zice, reproduce «cite-va rîndun,
liza niște mici interese, și întrezărirea țermului pen
Cînd așa va fi, nu alt-feliu ?...
cari rezumă oare-cum teoriile lor». Și aceasta numai
ui
tru realizarea unor gîndiri uriașe...
,
ne ’
pentru a areta «pericolul unor asemeni idei respînIn port am ajuns, într’o Sîmbătă, după prînzInt"oOeCΓd“’mă’
o cam dată la Londra. dite». leată acele rînduri :
aici trebuea să fim transportați la Eliss Eislanfl)
Pre CoresPonJentă viitoare, multe de pe aici, descPag. 10. Anarhistul Pavachol: «Pururea au să fie
Kasel Garden, unde se fac niște formalități și ua
P e lnersul mișcare! și altele.
criminali, peutru-că, nimicind astă-zi unul, niîne vor
se face revizuirea medicală, numai a celor din c*»
naște
zece. Ce-i de făcut ? De nimicit mizeriea, acest
Cu drag,
IlI-a, cei din clasa l-a și Ll-a, fiind lăsați liban P
germene al crimei, asigurlnd, (ie-cdriu, îndestularea tu
dată. De și se ancorase, noi furăm opriți până a .
M
oriss
M
aier
.
^°udra, 27
turor trebuințelor. Și cît de lesne-i să se îndeplinească
zi, pe vapor, din pricină că nu m i iera timp,faz*
Octonibre, 1902.
aceasta. Ar li de-ajuns sa se întemeeze societatea pe
aceea, pentru formalitățile pomenite. In noaptea ce
niște baze nouă, ca totul să fie in comun, și, fie-care,
Rînduri interesante
�■
REVISTA IDEEl
4
om, care, adus pe lume cu
nevoit să-și iee ce e ce-i
u t
ge hrănească»?
X’narhieî, care va fi
f' SSânescc.a a.es, din;
arSă\’tdembîn cT constă pericolul unor asemenea
vorbe ? pericoM stă înceta, ^^^omuku^^-
vorUfi criminali, pentru-că, nimicind astă-zi unul, mine
Jor naște zece*. Și cauza ? Așa a vrut D-zeu, să fie
criminali, sau, oare, așa ie firea omului ? Ravachol atribue cauza mizeriei. Ie periculos să nimicești mizenca,
ie plin de ură contra statului, cmd, distrugmd ter
menele crimei, mizeriea, s’ar putea asigura, fiecărui,
Îndestularea tuturor irebianț lor. Sau, se teme, Domnul
acesta ca, dacă fie-care va avea îndestularea tutui or
trebuințelor, îi va lipsi ce va, va avea mai puțin de
cît are.’Cred c’ar fi fă.-ut bine să mai aprofundeze
nodurile, cărora le-a dat rangul întâi, ca încriminate.
Sau, ponte ie ce-va mai grav, cind toată lumea ar vrea
.să consume după trebuință sau să ihăHÎiice cînd îl va
Ie°încă mult, căci, n’a fost, greu de extras din carte
bucăți întregi, pentru-ca, aninînd'cîte-va periculoase și
cîte-va vorbe pompoase, să se formeze un articol, să
se arete ce vor Anarhiștii, să se facă propagandă anlianarhistă, după cum are tendința și se exprimă D-nu
Stănescu. .
Și cum termină: «Cînd dar ne găsim în țața unei
propagande atîtde periculoase,printre oamenii nevoiași,'
precum și printre tinerii fără experiență, cred că ieste
de datoriea noastră să atragem atențiea celor în drept,
spre a lua măsuri din timp, fie oprind răspîndirea unor
asemenea publicații, fie printr’o contra propagandă, mai
activă. Să nu să pară că acțiunea se prezintă mică și
fără importanță. Nu trebuesc mulți, pentru a se face
un rău mare?.
Pe ce vreme ar trebui să trăească D-nu Stănescu,
cînd are așa de mare dragoste și dor, de a se opri
răspîndirea unei publicații ? Și în ce țară? Noroc de
D-nu Stănescu, care veghează și care ne va feri de
pericolele ce întrevede. Putem dormi liniștiți...
.'șerbănc-ștî-Zvoră^tca.
LUCREȚIA BâLANESCU.
eschimoșii ăin groenlanda
Se cunoaște chipul eschimosului. Trunchiu gros, pi
cioare scurte, degete lăboase, carne moale. Cap mare,
umerii obrazului ieșiți, fața lată, plină si puhabă, pâr
negru, lung, aspru, țepos. Nasul turtit.'
Numele de Eschimos, ie o poreclă. Vine din Inoit,
nume ce însemnează om. Pentru-că, sub toate latitudinele, sălbatecii își hărăzesc asemenea numire, cu ose
bire măgulitoare. Nu se pomenește barbar, care, în
toată conștiința și c’o desăvîrșiU convingere, să nu-și
atnbue însușirea, de om desăvîrșit.
-Inoiții sînt răspîndiți pe-o limba de nămîn», ne
ne-
măsurat de lungă, înse fără lățime. Conacurile lor sînt
pustîî’ departe unele
- -r ĂS de 10» 30
chîar 150 de kilometri. Inoiții
i-ineaza pururea tot într’acelaș loc. Dacă patriotismul
d’nurite, sau niște salon con se oglindesc în rî«
unde argintii, nu au fost mai iubite, d» cît
'«
ctapii do omăt, de cit aceste coline de gh.ață, deea «
aceste colibe turtite .și aceste slouiri de sub un ce2 ■
atit de aspru. Cu toate astea. Inoițu toț călătoresc S
si cind. Vara, pleacă, se duc în expediții, t.rîndu-șî s,
iu Iei, sau, mai cunnd, tocind sa fie tirîtâ de n
cîni înhumați lu sânii, ram de o rasa aparte, mai t,.’,'
de cît cea din Pirinei sau din Abruzr.i. Rasa a3“Ș
latră, înse urlă grozav. Inoițn au dresat-o pentru ne
voile lor, prin ciomege administrate vreme de veacuri
Cinele ie pentru Eschimos ceea-ce-i renul pentru LanOn
și Samoed, ceea-ce ie cămila pentru Tuareg, Clli .
pentru Beduin și Tartar: cel mai însemnat mijlOc d *
mișcare, tovarăș nedespărțit, și, la nevoe, cea mai din
urma hrană. Un cîrd întreg de cîni, ie înhumat la o sanie
Și nu-i un biciu atât lung, să se ajungă cei c?.3 ri
frunte. Ce se face cînd ie nevoe de mers mal iute? Jp.
nătorul, trage un strașnic harapnic celui din nună cî0P'
care, rău, furios cum ie, pentru-că asta î-i meseriea de
sclav, nu vrea să-l usture numai pe ie!. Neputîndu-se
întoarce să muște, se răsbună, cu dinții, în carnea cea
mai aproape de iei. Din unul în altul, într’o clipă, cu
toții sînt mușcați, și saniea lunecă cu repegiune pe
omăt, în mijlocul protestărilor, mîrîiturilor și urlete
lor. Ce poate fi mai omenesc. ' Carul Statului* nu
merge tot așa?
...In afară de ființele de speciea lor, Inoiții nu mal
cunosc de cît Balena, de cit pe Martin Ursul, de cît
pe Șirele Morse, calul de mare, de cît pe senior Foca,
de cît pe bătrînul Lup, și celelalte personagii de samă,
ca vulpea, epuiele, vidra. Iei pescuesc, vînează, omoară
și mănîncă animalele astea, dur căutînd a le face să uite
asemenea purtare, aducîndu-leosanale și mărturisindu-le
respect. De alt-feliu, iei le admiră sincer, și, în anumite
prilejuri, le ieu drept pildă... Dacă foca și ursul ar
trebui să creadă ceea-ce li se cîntă și li se glăsuește,
prinderea, omorîrea, jupuirea, mâncarea, ar fi numai
niște bagatele, atîrnătoare, niște formalități neapărate,
pentru a da prilej Inoiților să apropie animalele acestea
mai mult, să le aducă închinăciunile cele mai credin
cioase și mai respectuoase. Cu toate astea, vîuătorul,
care a dat lovitura, stă, în deobște, închis în colibă,
o zi sau chiar mai multe, după însemnătatea animalului
răpus. Se teme de răzbunarea jertfei. Dar, cum pururea
se pot face înțelegeri cu puterile de pe lumea cealaltă,
cînd vremea cere și dă vînutul, pedepsele de ispășit
se pot aduna la o laltă, și se pot face toate de-o dată
sau se pot face pe rînd, în alte săptămîni mai prielnice.
Celei dintăi scrumbii, care se lasă prinsă, i se aduc
laude mari, i se cuvintează ca unui șef de trib,i se
dan titluri mari, și, ca să se umble cu iea, se pun mâ
nuși, propriu și figurat... Toate a» tea nu-s de cît moituri. Dar, în materie de religie, mare meșter cine-ar
putea deosebi prefacerea de sinceritate. Să zicem car
fi aicea o ipocrizie naivă sau o minciună copilărea?0^'
....Castitatea nu ie de loc o virtute la eschimoșiCînd suflă un vînt anumit din miază-zi, anumite fem®
încep a hoinări. Dînsele știu o colibă în care cun»‘
tru-î singur, ieară cumătră dusă. Instituție» niatrim^
nială, familie», purcede de unde începe speciea^ om
nească, de la instinctul sexual. Adulterele sînt jîmii
plăr'i de toată ziua, și, în privința aceasta, b»rD J
nu-și aduc nici o vină jumătăței. Cu o condiți®»
soțiea lor să nu caute sase joace’de cît c’un altbst
cărui i-ar fi împrumutată lesne, numai s’o ceară:
membrii asociației maritale, ie compt curent și cr
larg deschis. Dar lucrul ar lua cu totul altă ®t0 3
KEVISTA IDEEl
5
- flecă soțiea legitima ar luneca c’un burlac sau
tat»? “ c(ire nil îe supus la legea talionului. Această ceas, de asemenea tratament, orî moare, ori să de
hoHfrătîe de bărbați, cari-și apropie totalitatea femeilor clară lecuit. Dar daca, totu-și, mai stă la cumpene,
nu se da, ie dus pe brînci la groapă, uude i sa
c°+ talitatea copiilor, ie o ciudată rămășiță dintr’o uau lovituri sau îe împuns să nu mai miște. Asupre
Ș’ toț „rimitivă. Pe vremea ceea, tribul iera o mare cadavrului" lui, i se amuțâ cînii, cari-1 mîoîncS, cîni cari
eC Toți soții ierau priviți ca frați, toate soțiile, vor fi~ mîncați, la rîndul lor. Nimica nu se pierde ni
frft iirorî Tot1 veriî’ fra^’ ?i toate verele> surori: o ge- mic sănușe pîeardă. Acești Ciutei,sînt,fără îndoială’ mai
‘fl ntie de frați, urma unei gen rații de frați.
tari de cît economiștii liberali, școala de Manchester.
ner 'Strămoșii noștri nu îngădueau ca noul născut Curagioșii, cari nu-s rari de loc, curagioșii cari se
-’iiîbă drept la vieață. Mama-1 lăsa să cadă pe pă- simt pe ducă, adună rude, prieteni, la o masă de
sa. t. unde trebuea să rămîe pană ce-1 ridica capul rămas bun, ale cărei onoruri le fac cu voioșie chiar
emiliei, tată1’ păDă ce_I ridica stăPîllul
dădea iei. După isprăvitul mîncărei, musafirii, pe nesimțite,
14 ‘ sli fie ridicat. înainte de a fi făcut semn dînsul, se duc,~ gazda se culcă pe-o coastă și primește o
Herul nu prețuea mai mult de cît o inogîldeață, nu lovitură de lance, pe care bine voește a i-o da unul.
’era de cît o mînă de țarină organizată. De ucolea, De obiceiu, dînsul se adresează la un flăcău voinic,
iede nenumărate legende, de copii duși în deserturi pe care îl plătește și-l pune înadins. Bătrîniî, slăbă
caii în Pădure, aruncați la răspînte, puși într’un pa- nogii, cu adevărat de prisos, sînt întrebați de nu le
neras și dați pe apă De acolea, ieară-și, acele zile ajunge cît au trăit. Și îe de datoriea lor, Ie face
nefaste, în cari copilul nu se năștea de cît să fie ucis, cinste să zică, da. După aceea se sapă o groapă, unde-s
pe acolea, acele zodii rele : acele crude legi ce deci morminteletuturor,o groapă eovățita laf.md,careseîmple
mau copiii. De acolea, acele practici odioase, ciudate, de mușchiu, la capetele cărei se răstăgolesc niște
pentru a hotărî despre legitimitatea sau neligitimita- piet.roae_ grele și mari, cari înțepenesc două prăjini,
tea nașterilor. Curate vorbe, șarlatanii. Puritatea rasei, așez te în lung. Pe pieatra cire slujește de căpătâiu,
voința unor Ursite, nu are trecere de cît în fața nai se înjunghe un ren, al cărui sînge se' răspindește în
vilor. Realitatea ieste cu mult mai simplă. Nu se valuri pe mușchiu. Și, pe acest pat înroșit, cald și
puteau hrăni de cît puțini copii, de toți ceilalți tre moale, se lungește bătrînul. într’o clipă, dînsul se po
buea să se scape. Din toate motivele, cel mai nedes menește legat de prăjini. Apoi, ie întrebat: clești
lușit părea cel mai puțin dureros. Cu cît mila gră-a gata.-- ? Unde-s ajunse lucrurile, ar li rușine, dobito
moi tare, oamenii căutau să facă să apese răspunde cie, de a da un răspuns negativ, care, ’de alt-feliu,
rea măsurei, asupra unei ursite, asupra unor pricini sar face că nu-1 aude nimeni. <Râmînețicu bine,pri
îndepărtate. Dar ori-cari ar fi fost ursitele întrebate, etenii. I se astupă nările cu o materie amorțitoare,
numărul copiilor păstrați ie pururea potrivit cu mij i se tae coarda ininiei și i se tae la mină o vină
loacele de hrană. Odinioară, copiii se jerfeau și la noi. groasă. într’o clipă tot sîngele i se
— scurge...
-------Sint locuri unde se suprimă și astă-zi pruncii lipsiți
leată moravuri și tipuri.
de mamă. Nu s’a spus și nu s’a repetat îndestul: civi
Elie Keclus.
lizație» crește o dată cu hrana și hrana o dată cu civilizațiea. Speciea omenească nu ie de cît o chestie de
hrană. Cu cît va fi mai multă pîne, cu atît vor fi
mai mulți oameni. Și cu cît pînea va fi împărțită, re
Stimate j)omnule jYiușoiu,
partizată mai bine, cu atît oamenii se vor face mai buni.
...Maltusianismul, cel din urmă cuvînt al economiei
Am primit al zecelea număr din revistă, fi vă mulțăoficiale, ca și al țerilor ce decad, ie practicat, oare mese din inimă, că nu m’afî da>. ultărei. Cu viu interes
cum, și de acești primitivi, cari nu îngădue ca o femee am cetit fi recetesc toate numerile primite, ca si cele cîtesă aibă mai mult de doi-trei copii vii, omorînd după va broșuri, cari au reușit a sc strecura pună aice., grație
aceea, pe acei cari, băeți ori fete, ar fi savîrsit nele mușteî cu care au fost’ travestite. Am t/ăsit idei ad
giuirea de-a naște.
mirabile în. coloanele lieoisteî, idei izeorite din mintea ce
...Vieața societăților ca și acea a indivizilor, ătîrnă, lebrilor cugetători, cari, cu inima lor largă și sincera, vor
precum ziserăm, de hrana ce au la îndemînă. După plana veacuri nenumărate, de-asupra inșilor profani.
?um crește cîtimea acestea crește, și populațiea. Cînd
Pe cît mi-a fost cu putință, am căutat a introduce re
inse hraua nu mai ie îndestulătoare, cînd ie neîndestu- vista in cit mal multe mini, și, deși parte din cei ce șia oare vădit, ie de nevoe a se scăpa de gurile de au adăpat crcerul lu izcoarele lei, perzistă a zăcea în
prisos, ce nu-s valori sociale. Se tae portiea celor gunoiul și infecțiea ignoranții lor, iolu-șl, pe zi ce trece,
tintaU l"13* pu^Da vieață. Dreptul de a trăi ieste pu- aceștia devin mal puțin docili, mul puțin refractari. CeeaT)iilnfte a toăi’
aseinenea condiții, omorîrea co- ce-ml procură o bucurie nespusă. Câ trăim sub poacpfir^ cu duioasă urmare pe acea a bâtrînilor: cara deprinderilor ruginite, mucegăite, nu se poate tăgădui.
nrarhl r>n iUri?a se. ^Qsâ în părăsire, dîndu-se ceilalți Dur, incet-încet, prindem a ne emancipa de sub autoritatea
din
?1.’’ car* se cred în de obște o ramură lor, sorbind un aer mal sănătos, mal dătător de vieață.
Nu știu dacă continuați cu scoaterea Revistei, căci din
greșită i11U ino^’ ziecă-î o slăbăciuneșio compătimire
Mult nii“ nU curma» dintr’o dată, vieața acelor ce se duc. anul al Ill-lca n’am primit nici un număr. Prin Nosorbi înn 1 tne de'a 0 curma de-o dată, de cît de-a embre, mi-a venit de la Redacție un număr cechiu din
« Universub. Leram încredințat că voiu găsi într insul vre
CU toatf f2ea,plcafcura cu picătură, cine știe cît-, moartea,
Iei trimpt . starile iei, de cît de a fi doborît de durere. una din publicațiile de sub * Bibliografie». Dur cui, ama
■Dar să m “U-U pe ,Iulnea cealaltă, în diferite chipuri, ră deziluzie. Am bănuit îndulă, că cre-uii păgin v’a pri
vidul caro'1 3aviauiti ca pun în asta vre-o milă. Indi- ceput «șiretcnica».
Cu toată stăruința, nu se oferă nimeni pentru lista de
8aptăniînă
\D^adue de-a fi bolnav mai mult de-o
al lui cari 16 -l te ?sPru raustrat, de cei de-aproape subscripție, afară de subsemnatul, care va fi pururea cu
aleargă îm’ pVnÎQdu-i o funie de gît, să apucă de D-coastră, cu prețul orl-căror sacrificii. Ca argument în
cn atîta maM-ru^ casei cu iei. Dacă individul cade, favoarea mea, vă pol comunica că, prin aceste meleaguri,
Sari. Ojj 1 pme. Iei ie tîrît prin mărăcini și bul- ie secetă grozavă de oameni «cărturari».
1
ecuește, ori piere. După o jumătate de
Cătina, lanuar, 1903.
Niculesou-Gkand.
De la un om Se inimă
�REVISTA TOEEl
REVISTA IDEEÎ
7
fi
VAGABONDUL
Unchiașul, merge, singur, plin de^ amar, tîrîndu-șî,
prin colbul de pe drumuri, ciolnnele-î înțepenite, spri
jinit de nodorosu-i toeag, tăet dintr’un huceag, deșelat
de-o desagă. Desaga nu-i nici de felin atîta de grea, dar
iea îl rupe-n coș. Unchiașul merge, cu privirea pain
jenii, cu fața suptă,gîrbov. cu mațele lihnite de foame,
cu inima frîntă de durere. Unchiașul merge...și cit de
lungă-i calea, cînd nu ai nici o țintă, ce tari sînt
pietrele pentru picioarele-i ucise, cît de cumplit ii
frige soarele trupul, acoperit de niște biete sdrențe.
Iei a bătut atîta cale, a străbătut atîtea țerî, a stră
bătut munți, a străbătut cîmpiî, orașe zgomotoase și tă
cute. cătune. Dar nicăeri nu a putut să-și găsască un
loc de așezare. Pentru iei numai drumul mare, căre i
se desfășură nemărginit sub picioare, și iei trebuie să
meargă, să meargă pururea, fără răgaz, fără odihnă și
fără de nădejde. Dar îeată că, ajuns în culmea colinei,
îl apucă o slăbiciune mare, mădulările-i amorțite, nu
mai vor să se miște, trec stele verzi pe dinaintea ochi
lor fiii, capul îi vîjie, întocmai ca o stâncă lovită de
valuri furioase. Iei sa va odihni îu sfîrșit, și, ca
o mașină ruginită, stricată, cade grămadă, la mar
ginea' drumului, în șanț, zdrobit, încremenit, ca o gră
madă de cîrpe păcătoase, fără de nici un nume. Cînii
cei răi pot să-i latre mizeriea acum și derbedeii să-1
liuîduiascăși să asvîrle într’însul cu pietre. S’a isprăvit
cu dînsul, s’a isprăvit acum.
A ajfins, în sfîrșit, unchiașul, la capătul lunge! lui
căi. lei va muri, ca o vită nebună de nimica, și simte-un
fior dulce, își simte ciolanele înlemnindu-i într’o întin
dere gîdilitoare. Incet-încet, nu mai deosebește lucru
rile, cu ochii, de cît nedeslușit, și, soarele, apunînd,
îndreaptă o rază de lumina asupra acestui chip sufe
rind, cu gura strîmbă, de-un rîs amarnic.
Cu toate astea, a fost și dînsul, o dată, tînăr, frumos,
plin de putere, plin de vieață, de sănătate covîrșitoare.
.Și, crudă ironie, a gustat o dată și iei din bunurile
pămînteștî. Odinioară a avut osoție, a avut un copil. Dar
au murit și una și altul, au murit de muncă și lipsă,
și l’au lăsat singur-singurel, cu picătura asta de miere
pe buze.
De atunci a tot mers, pururea înainte, fără țintă,
’ fără nădejde.
— Pleacă, i-a zis bogatul, n’am ce să fac cu bra
țele tale.
— Pleacă, i-a zis săracul, ieu n’am de-ajuns pen
tru mine.
Și Iei a mers, pe drumul colbăit, plin de amar și
singur, pe soarele-urzătpr, pe ploaea ce pătrunde și
te saca la oase, pe ninsoarea ce înlemnește, ucide.
A mers, gîndindu-se la fericirea pierduta, 'fără țintă,
fără nădejde.
In pribegirele lui, a străbătut, cu toate astea, ce
tăți mărețe, pline de bogății nepomenite, de strălucit
palate, de grădini zâmbitoare, pline de umbră. Cîmpii-a
a văzut-o acoperită de cele mai frumoase grîne, într’o
necontenită rodire de-averi și de bielșug. Dar toate
astea ierau doar numai pentru unii aleși,' pe cînd lumea
cealalta, u t atît de nenorocită ca și ie], nu mai pu
tea de nevoi și de muncă.
Și-a in. hin it trupul și dînsul îu fabricele mari, în
cari m-i de sărmani, aeoperiți de niște păcătoase țoale,
creeaza, într’o necontenită, strădanie, cîtimi nepome
nite de bune țesături. Acestora le a zis: «De ce
de miJ? °ar! atît
trențiroși, voi cari faceți atît
de-numire postavuri? Pentru cine le faceți»? «Pentru
r spuns. Iei, simplu cum îera, neputînn
'înțelege,
’
, le zise dînd din cap : «Bine, dar luați-vă întâi cea ce vă trebuie vouă, îmbracați-vă trupul vn?
îmbrăcați-vă bine femeile ?i copiii, cari aleargă nr ’
neaua, tremurînd. Și, daca va lașa inima, dațî Cee
vă rămîne patronului, acestui om care nu vă dă nirf
un ajutor, pe care nu-1 văd făcînd nici un capăt <12
ată». Patronul, aflînd acestea, îl alungă.
Și tot așa, pretutindeni, pe unde a mai cutreeraf
A mai lucrat în ținuturi, unde bărbați, femei, bă’
trînî, copii, în prada unei barbare munci, Se c *
borau în niște tniniți negre, la adîncimi prăpăstioase"
Văzu îngrămădindu-se, jn uriașe cîtimi, munți de cărbuni, și văzu, ieară-șî, ca, cei ce se strădănuiau, n’aveau*
adesea, chiar iearna, nici cu ce face foc, și că, dulapuf
adesea, le îera gol, pe cînd, «stăpînul», trăea la soare'
în grădini înflorite, în case din cele mai frumoase, în
mijlocul unei nepomenite îmbielșugări.Ielnu putea Jricepe: . De ce sînteți atît de nenorociți? Pentru cine
vă canoniți voi oare?? La care i se răspundea : «Pentru
stăpîn». «Dar, voi sînteți acei, cari, cu prețul vîeței
voastre, extrageți atîtea bogății. Fiind-că voi vă mul
țumiți cu puțin, nu lăsați să se primejduească vîeața
plăpîndelor voastre soții, a copiilor, a bătrînilor
voștri. Faceți-i să se bucure de soare și de flori. Și(
dacă stăpînul voește să aibă o parte și ie], să se co
boare și iei în văgăunele mohorîte, pe cari le pătați
cu sîngele vostru pe fie-care an». Dar, oamenii aceștia,
făcură să fie alungat, ca primejdios.
Iei mai lucră în fabrici blestemate, în cari lucrătorii
își aveau zilele vîndute. Dînsul văzu acele ființi schi
lodite, otrăvite, roase pună la oase, bătrîne,’frînte,
spetite, la vrîsta în care omul ieste îu culmea bărbăției.
Pentru o păcătoasă bucată de pîne, mizeriea grozavă
de fie-care zi. Tel nu putea pricepe de loc: atîtea jertfe
nu făceau, atîtea opintiri, a căror folos îl înghițea
stăpînul, întreg... Fu alungat și de-acolo, ca drept un
nechiemat, ca un tulburător de veselie, de chef.
După aceea lucră la țară: «De ce trăești tu oare
mai rău de cît vitele tale», zise cultivatorului. Coșa
rele ți-s pline de bucate, crama ți-i plină de vin, gră
dina de legume îți dă legume frumoase, și ograda,
grase. Fiind-că toate astea sînt rodul
găini și‘ paseri’ gi
tale, neîntrerupte, de ce-ți lași oare soțiea și
;inuncei
----copiii să se stingă de lipsă» ? Dar cultivatorul îi zise,
că toate ierau pentru stăpîn. < Cine te împiedică înse
să iei ce-ți trebuie ție» ? Țeranul îl alungă, de frică
să nu afle de vorbele astea stăpînul.
Dînsul mai fu soldat. De ce, nici o dată nu și-a dat
bine sama. I s’a zis că trebuie să slujască țara.
«Dar leu nu am nici o țară, nu am nimica pe lume.
...ă alungă, se poartă dușmănește cu mineOamenii mă
Fiind-că n’am nimica, nu am de apărat nimic». Nici
nu fu ascultat, și fu silit să plece, c’o gloată de uiți
oameni, minați de oameni cu haine cusute cu aur, cari
îi înjurau, ii bateau precum le îera cheful. «Aceștia
sînt șefi, i se spuse, lor li-i îngăduit orî-ce, tu trebui®
săfesupuiși să taci». Pe urmă, o dată, întV’un cînd.hse
spuse cum-că ierau în fața vrăjmașului, că trebuie sa
se omoare, cît mai mulți cu putință, din oamenii ce se
vedeau de partea ceealaltă a unii rîu. «De ce să omo'
rîm noi oare oamenii ceia ? Dînșii nu ne au făcut ni
mic, nici nu-i cunoaștem macar. De ce să Ie vărsăm
sîngele oare, ea niște crunte fiare? Nu, îeu nu omorDacă am să mă plîng împotriva cui-va, ie împotriva
acestor oameni, cari ne mîna, ne înjură, ne bat, car
ne țin înlănțuiri, în potriva voinței noastre. Și,
iei vreu să omoare pe oamenii adunați colo, noihaiQ®v >
haideți măi vere, să-i lăsăm pe iei singuri Ia barbar
lor îndeletnicire». Dar, cei de-o samă cu dînsul pusen
mîna pe iei, și, ducîndu-1 înaintea șefilor lor, z‘seri
* să dezerteze. 11 legară, îl înjurară și-1 loviră,
o’av -SB: «.nemernic». Dînsul, cătînd uimit: -«Vezicîndu'1‘‘'ț)ine, zise, c’aveam dreptate de-a nu voi să
deț‘ Pre«menea oameni, că iei nu-mi fac nimica, pe
oin°r
e voi, îmi faceți rău».
cita
în cele din urma, să scape, hăituit, urmărit,
?afclfinnră turbată, ajunse într’o țară, unde ceru de
ca 0
păcătoșii de lucrători nu-1 primiră : «Ce
lucr0’. -p p0 ce nu stai în țara ta»? «N’am țară : sînt
roți fl,cJ ca și voi». Neghiobii, rîseră de simplitatea
un r??| priviră cu dispreț: «Auzi, iei n’are țară»,
lin
j să se îndrepte aiurea, plin de amar și sin’fr6,, ,.îolanele frînte. cu inima zdrobită, urmărit de
răi și de COP”1 ^esmățați.
cîn‘l % trăiească, întinse mîna la trecători. Niște oameni
nuseră înse mîna pe iei, legîndu-1 cot la cot și
8rm-a’du-l înaintea altor oameni, travestiți în niște haCe-nvea să i se facă? Din bîigueala acestor
^aturl'ț dînsul nu înțelese nimic, afară că nvea să fie
nițat. «De-ce»? «Cerșetoriea-i oprită». «Inse îeram
-n m flamînd». «Să fi muncit», i se respunse, fără nici
îera3ine. de unul din oamenii cu poale.
° Altă dată se puse mîna pe dînsul din nou și fu dus îna■ tea tot a acelora-și oameni: furase-o pîne. «Nu-i voe de
f°ratn. «Ierani flămînd,și, fiind-că cerșetoriea-i oprită,am
nusmîna». Să fi muncit, răspunse,ieară-șî,neghiobul îm
brăcat în halat. «Dar nu vrea nimeni să-mi dee de lucru,
fii fiind-că-mî spuneți că voi sînteți dreptatea, uitați-vă
In’bogațl, iei ne-au luat totul, iei despoue săracul de
tot ce face și făurește, ne]ăsîndu-i nici cu ce să trăîească. Iei sînt adevărațiî hoți, bandiți curat. Pedep
siți!, fiind-că fură, dacă îmi spuneți că furtul ie oprit.
Drept respuns, înse, i se dublă pedeapsa și jandar
mii îi iraseră la fălci și pe sub coaste ce-va mai
mult.
Și fu respins de pretutindeni. Bogătașii strigau:
<Ie un nebun primejdios, un criminal, o fiară turbată,
o brută care nu visează de cît distrugere și jaf. Tre
buie nimicit».
Săracii, fugeau de dînsul, astupîndu-șî urechile :
<Ie un nepriceput, un prost. Ce-ar fi de noi, dacă am
asculta năzăririle lui, dacă bogății, spre a se resbuna, nu ne-ar mai da de lucru».
• Și merge, bătrînul vagabond, de pretutindeni alun
gat, plin de amar și singur, cu inima copleșită de-o
desperare îngrozitoare, poticnindu-se de pietrele ce-i
sîngerează picioarele ucise. Oamenii îi aruncă în față
02?rI? ^enieile se uită la iei cu frică, trecînd, cînii cei
rii îi latră caliciea, ieară șolticii, azvîri într’însul cu
pietre.
Merge... pană cînd cade în marginea drumului, cu
ciolanele înțepenite, cu ochii rătăciți, cu mațele lihnite
®foame, cu capul vîjîindu-i, pe cînd soarele, apunînd,
de'îum’8S-UPra aces^e’ înfățoșerî de om, fărîmat, o rază
și vederea. Bogatul a pus mîna pe totul, cu desăvîrșire
pe tot, Și a văzut pe bogat, încbizînd cu asprime, lucră
torului, ușa, lui creatorul care s’a prăpădit într’o muncă
neîntreruptă, omoritoare, să făurească toate bunurile ce
lui, sînt. «Muncește, menirea ta în lume ie să produci și
îeară-și să produci, pururea să produci. Menirea mea
ie de a pune mîna pe tot, de a mă bucura de țot
1UX'A
prisosul ce am, de a mă scălda în toată astă
îmbielșugare, făcută din mizeriea ta. De prisos să te mai
răzvrătești, așa-i menirea fîe-cărui din noi: hai, opintește-te, fără a te mai zbuciuma în zadar: mai dă-mî
fe”1®} desmierdătoare, ca să petrec cu iele, și dă-mî
flăcăi voinici, ca să-i dresez să mă apere, chiar îm
potriva ta. Rolul tău nu ie destul de frumos, de măreț,
ca să te. devotezi ? Cînd vei fi dihănit, zdrobit, nu
vei plăti nimic, vei fi supărător și nu vei mai putea
să-mi produci nimic, poți să te stingi într’un ungher,
necunoscut, învăluit, ca un viteaz, în mulțumirea da
toriei îndeplinite». Nu, nu, nuiera iei nebunul, crimilul, nepriceputul și prostul, ci tocmai nerușinații și
barbarii stăpîni, cari-și jertfesc semenii fără nici o
mustrare, fără de nici o milă, ci mai cu samă acele
nenorocite jertfe, acele păcătoase vite de tăetoare,
cari-și dau cu supunere lîna și-și întind gîtul la cu
țitul stăpînilor lor, cu privirea pierdută, dobitocită,
pe care nu o luminează nici cea mai slabă flacără de
revoltă...
Și vechiul vagabond, culcat la marginea dramului
mare, în colb, ca o fieară care-și dă duhni, plin de
amar și singur, simte zdrobindu-i-se inima într’o ultimă
răzvrătire. Colea, la picioarele sale, plaiul desfășură
un mozaic uriaș, o protestare luătoare în rîs, din partea
pămîntului răvărsînd cea mai mare îmbielșugare. Gri
ul, se resfață în covoare de aur ondulator, Inul,
în covoare de-azur, ca niște bucăți de ceriu. Covoare
de toate feliurile de verde. Apoi pămînturî arate proas
păt, ca niște întunecate adîncuri, apoipămînturî înecate-n
frunziș. Acoperișuri roșii, ca niște flori de cele mari, din
tropice, acoperișuri galbene, ca niște șire de giîu,
acoperișuri albăstrii, ca niște, plăci de oțel călit.
După aceea sate. Și, mai departe, cît răsbate vederea,
umbra unei uriașe cetăți, o pădure împestrițată de dome,
de suliți, de coșuri, cu scînteerî ciudate de astre. Cu
noaște astă țară, a străbătut-o, cruciș și curmeziș. A
lucrat colo și colo și colo, unde se vede o mare masa
neagră, o namilă de coș, întocmai ca un obelisc. A lo
cuit de-asemeni și în marea cetate. De pretutindeni înse
iei a fost alungat, fiind-că pretutindeni Și-a simțit
inima cuprinsă de durere, văzînd bogățiea, bielșugul
unora și sărăciea altora. Iei a văzut palate minunate
și bordee îngrozitoare. A văzut oameni ne mai puțind,
pierind de îmbuibare, alții pierind de foame. A mai •
văzut cei mai vestiți coțcari, salutați pană la pămînt.
apărați de soldați, pe cînd niște bieți prăpădiți, pentru
o pîne furată, adesea pentru mai puțin chiar, înfundînd
as^ea> ’n adîncul ființei sale par’că se resvră- pușcăriea. A văzut femei sterpe, atîrnîndu-șî de trap, de
Dw
^u’ nu‘*
nebunul, nepriceputul și trupul lor, mîncat de viții, pietrarii, infățoșind averi,
lunpiU ’• vazu^» atîtea și atîtea lucruri, unchiașul, în ieir sermanele mame stîngîndu-se, de veghe și de muncă,
Rătiî n-1 ^eaua
eafe- A- văzut nemărginite bo- fără să poată face măcar să nu ]e moară copiii de lipsă.
M l£ar.US1,te>. stricate, nimicite, după toanele bogatu- De asta î se revoltă lui inima din nou, ne putînd înțelege
lipsă
A- văzut alăturea de săracul, ducînd nici crudul egoism al unora, nici idioata supunere a
Cr®er  ,?ate> pierind de sărăcie, tîmpit ca trup și altora. De aceea simte cu voluptate înlemnindu-î cio
UțiiâiuR hPsurî Și de o muncă de brută, a văzut răs- lanele și închegîndu-i-se sîngele în vine. Curînd^cn8^pînuli? Ca 0 curată batjocură, luxul nepomenit al rînd va întră în neant, ținta din urmă a nesfîrșitei lui
Arcuri ’?Șezat în locuințî strălucite, bucurîndu-se de pribegiți. Simțul l’a înșelat așa dară... vîeața nu îera
^Oa2nicp * roase Ș’ înflorite, închise pentru alții prin asa dar de cît o comedie jalnică, de prisos, fără de
c® vieata ^^‘“nHacaparînd numai pentru dînsul tot, nici o țintă, de cît neantul... Și printr’o sehimă, bat
lumini? r®1^aî fermecător, ca dulceață, ca armonie, jocoritoare cumplit, iei blestemă acest pămînt răvăr“>■. ce
ce caesnueania
«» ce
„eâsătordeîmbîelșugare.ijcesstăcetatecn
strălucite palate.
’^Prospătenis
’ -tot
fesmieartia simpu,
simțul, tot
(
Pteazasilinișteștespiritul,totceodihneșteinima®Negreșit, vîeața nu facea sa fie trăita.
�REVISTA IDEEl
REVISTA IDEEl
8
Dar ce să fie oare ? Unchiașul simte inima-i tre
sărind. Un strigăt nedeslușit, îndepărtat, aa zv0”> ”
lovește auzul. Se ridică-ntr’un cot $i ascultă... btn
gâtul naintează, se lămurește, urca colinele, se. rosto
golește prin văi, se întinde pe plaiuri, ca un apel
desperat și supra-omenesc. Din cetate un strașnic ecou
îi respunde. Strigătul, a străbătut w o mare furtuna
ce smulge orborii din rădăcină și-i culca, cit sînt le
lungi, la pămînt. Unchiașul asculta mereu, privește
bezna din jur, nu înțelege nimic, cu toate astea i se pare
cum-că cunoaște iei strigătul acesta. A, înțelege acum
de ce i-a tresărit inima: iera strigătul de revolta pe
care-1 simțea clocotind în sine de mult, atit de mult
năbușit, atit de-adesea gata să isbucnească. Da, iei iera.
Se râspîndește acum o larmă uriașa, un amestec
de sunete grozav: strigate de mînie, de ura, urlete
desperate, rîsete zgomotoase, înfricoșate, gemete miș
cătoare, amenințări turbate, horcăituri de agonie, pe
urmă, pretutindeni, o foșnitură, o înghesuială de gloa
te, fugind, care încotro apuca, o tropăitură nebună,
ca’ zborul fantastic al unor paseri uriașe, de noapte.
Apoi, împușcături, trosnind ca focul de găteje, clopo
tele desperate, răsunînd, să se spargă. Din toate păr
țile, fulgere roșii, zbucnind în sferă sau brăzdînd în
tunecimea cu o linie dreaptă, un zingănit plin de
seîntei, ca de oțel ciocnit. După aceea, de ici, de colo,
dm mase negre de arbori, isbucnesc flăcări, se aud
zgo ote de pietrărie, dârîmată de-o dată. După acest
zgomot de prăbușire, urmează o flacără mai vie și
cerni întunecat se împle de stele de aur. îear toate
zgomotele amestecate, par agoniea măreață a unei
lumi ce se cufundă, pe cînd, colo, cît răsbate privirea,
uriașa cetate apare într’o apoteoză de sînge sclipitor,
luminînd plaiul, ca o gigantică toiță, aruncând o răs
frângere roșă peste tot pămîntul acesta răvărsător de
îmbielșugare. Unchiașul ascultă mereu, simțind crescîndu-i inima. Dînsul privește bezna,luminată acum de roșii
licăriri, vede niște umbre trecind, ca niște fiare hăituite,
și colo... a, vede bine, sînt gloate de soldați. Armele
lor, și iele, lucesc, în noapte, ca sîngele. Unul cu
hainele încărcate de aur, ce strălucește pe iei, ca niște
pete sîngerate, îi duce. Dar oamenii se opresc, nu
voesc să mai meargă. Șeful zbieară, înjură, amenin
ță, brațul i se ridică, o lamă seînteează în beznă,
ie gata să lovească... Atunci, unchiașul își amintește
de răutatea acestor oameni, cari-s a tot puternici. îel
știe că, cel amenințat va primi lovitura și trebui-va
să tacă, ca un cîn? nemernic... Inse un fulger roș, un
zgomot sec, ca cel al unei groase ramuri care s’ar
rupe de-o dată, și, cel cu aur încărcat întinde brațele
și cade cu botul în iearbă. Oamenii îșî sfâșie atunci
livrelele de slugi, pierzîndu-se în noapte,
Unchiașul stă întins, la marginea drumului, cu oa
sele înlemnite, inima nu-i mai sparge pieptul de o
zadarnică revoltă. Iel_ ațipește, cu ochii alintați de
lumina flăcărilor, plină de sînge, de murmurul măreț
al luinei ce se prăbușea.
Cînd se trezi, cînd își deschise ochii, un soare
vesel lumina plaiul, scăldînd în raze de lumină acest
pămînt răvărsător de-atîta îmbielșugare. Uriașa cetate
apărea limpede, par’câ mărita, colo, cît răsbate privirea.
«Ei, prietene, ce faci acolo», strigă un glas de ne cale.
Fara doar, unul din păcătoșii armați, cari l’au
hăituit pururi Se înțelege, n’avea atîta drept, macar
sa moara acolo, in șanț, ca o fîenră turbată si rănită
Uea.Sd ?Ue mina’ din nou’ l,e nofiorosu-i
91-tine,clolanele înlemniteprin colbul drumului
iera tot una. De ce să meargă mai departe ? Invers»
dînsul rămase pe loc, așteptând loviturile și îniJJJ5
rile brute. Inse, minune, omul acela se apleca
iei, și, în loc sa-1 lovească, îi limpezea picioarele1-^
flate cu apă din pîrati. In loc de grosolane îniurjr -*
îi vorbea duios, desmierdător, turnînd un balsem •
inima-i zdrobită. De cînd sărăciea-î răpise 8otJn
copilul, îel nu mai auzise o vorbă bună. Și-ns.} >
mult iera de-atunci și-atîta suferise. Vîizu atunci*
fața lui un tânăr, cu înfațoșarea blajină, plin de simtir?
de-a fi semenului de folos. Acesta-i zise să meargacuf ?
să mănînce,să bee, să-și odihnească mădulările amorlît
Pe urmă, cînd se va face zdravăn, să stee sau să plec!'
cum ar avea plăcere. Unchiașul, inse, dînd din cap1 2js’6’
«Lasă-mă, c’am su mor, și mor acum fericit, fiind*;
am întâlnit un om. Nu pot primi,ieusînt un om denri
sos și n’am să pot să-ți răsplătesc ceea ce ai săchek
tuești cu mine. Și nu-mi prea pare c’ai fi bogat. Stăpîniî
au pus mîna pe tot și nu-țî vor fi lăsat nici ție de cît
atîta doar cît. să nu mori de nevoe, tu însu-țî și q,
tăi». Tînărul înse, se uita la iei cu mirare :« Nu mai
sînt acuma stăpînî și nu mai sînt bogați, sîntem cu
toții liberi, oameni cari facem ce vrem, cari ne ducern unde voim, cari iubim pe cine socotim, cari oco
lim pe răi și pe coțcari. Vezi tu pămîntul ista : dînsul
ne dă mai mult de cît ne trebuie ca să ne mulțumim
trebuințele noastre și cele ale fraților noștri din ce
tatea cea mare. Dînșii la rîndul lor, prin geniul lor
industrios, creează peste ceea-ce am putea dori noi.
Pămîntul ie al nostru, și noi înaintăm în vieață cii
fruntea sus, fără ca cine-va să aibă dorințade-a sesupune
la vre un felin de jug. Uite-te, și pămîntul ie par’câ
mai plin de veselie și revarsă, mai mult de cît ori-eînd
comori de îmbielșugare. Până și soarele pare cuie mai
vesel. Vezi colo, uriașa cetate saltă de-un murmur
plin de bucurie. Munca i-o sărbătoare în iea. Nu sim
țești tu până și adierea ce suflă că-i încărcată de
mirezme îmbătătoare, de germenii unei vieți viguroase,
înfiorată de-o armonie dulce ? Uite-te, nici o fața
brăzdată de suferință și de durere, nici o poruncă,
nici o amenințare, nici o tânguire nu îțî atinge dureros
auzul si vederea, și pretutindeni nu vezi de cît mul
țumire și de cît bucurie. Toate pornirile cele bune ale omu
lui se desvoltă în toată întinderea lor, liber. Fie-cnre
face ce-i place, și, minunată armonie, în această adu
nătură atît de variată, nu-i nu î o notă discordantă,
ori-cît de mică, nici cea mai mică jignire, nici cea
mai mică dușmănie sau răutate. Urmîndu-șî fie-cnre
pornirea, caracterul, natura, toți se îndreaptă cătrâ
una și aceea-și țintă umanitară : perfecționarea.
Bătrînul vagabond, nebunul, criminalul, nepriceputul
și prostul, cu fața luminată de-un zîmbet. larg, de fe
ricire, simțea c’avea să moară. Inse, n’avea su se mai
pieardă acuma în haos, în nimic, nu, lunga lui cale,
suferințele îndurate, bațjocuririle, ce l’au atins mai mult
de cît loviturile brutale, n’au fost degeaba, fiind-câ fl
ajuns acuma la ținta-î. Iș! dă îel bine sama/unchiașul, ale
cărui ciolane inghiațâ, că nu se va mai pierde ocuma
în hău, fiind-câ tot rămîne ce-va în lume din iei:
ideea-I simplă, rezumat al năzuințelor tainice a instinc
telor lui. O vede încolțind, desvoltîndu-se, sub înv
boldirea unei vieți viguroase și înflorind în fl°rl
de lumină.
,
Intr’un vis luminos, vechiul, bătrînul vagabon
moare, cu fața însăninată de-un zîmbet larg, de fericire.
I. AcHARD*
? siîmiăT-11 de -““x Ceî răî ?i de -olticî Dînsul £aca
ultima revnh -r°“SU? ? S® ndlCe’ dar nU ?utu’ “fr’0
revolta, voi sa moară acolo. Acolo sau aiurea,
REVISTA IDEEI: Un an, IO numore, 5 lol.
b£LAțiI de luat aminte
(jamaritde
- fi mirttt de taceiea mea: V-am trimes trei
nici o scrisoare de ce doresc pentru această
si ieu, aici, așteptam cu nerăbdare, să capăt
su'11fl’ ?gspuns, cînd, săptămîna trecută, primesc învre?tnscrisoarea care ți-am trimes-o, poșta avizîndu-mă
dlir “ nlecat la Roma. Voiam să scriu la București,
ci* “ți., noua ta adresă, cînd Most primește o carte’de
s‘‘ a.“ în care-î scrii că banii i-ai primit. Am remas
111 ins de netrebnicie» «Poștei Romîne», care a res“rS scrisoarea, pe care ar fi nimicit-o, desigur, de
t',nU fi fost recomandată. Alăturat, veî găsi plicul scriDS în chestie.
3 Am cetit cartea adresată lui Most. Mă bucură că
■'să urmezi a scoate Revista, care, cred, aduce oare
ce roade în «Romanii». Lucrînd acolo, noi vom
C'nta aici de Revistă, și, cred că vom reuși a te ajufCrt moralicește și materialicește. M’am adresat mai întăi
U Clubul Anarhist, care ie compus din Ruși, Polonezi
■ Evrei. Celelalte națiuni avînd cluburile lor, prin păr
țile undefie-carenațiuieiemai aglomerată. Afară declubul despre care-ți vorbesc, mai ies'e al Francezilor, Ger
manilor, Englezilor, Boemienilor & Ungurilor. Mai sînt
cîte-va cluburi Italiene, apoi al Suedo-Norvegienilor.
Belgienii, Olandezii și Danezii au la o laltă un club.
D? 'asemenea mai ieste un mic club al Anarhiștilor Ja
ponezi. Mi-a fost foarte greu de-a cere de la cine-va vre-o
sumă, de oare-ce camarazii Români nu se interesază
de limba Romană. Afară de aceasta, procesul cama
razilor din Paterson, reaua stare financiară a ziaru
lui «Germinai», din Londra, în jargon, pe urmă aju
torul de dat ziarului «Arbeiter Freund», care va apărea
la Londra, contribuțiile ce se trimet ziarului în jar
gon, «Freiheit», din Londra, la care scrie și Maier,
cîți-va dolari strînși pentru revista italiană din Chi
cago, «Protesta Umana , listele de subscripții și cheltuelele cari le face acuma Clubul, cu scoaterea unei
broșuri în jargon, subtitlul: «Abecedarul Anarhist»,
de S. JanoAVsky, relațiile și spesele cu ziarul local,
«Freie Arbeiter Stimme», toate acestea au făcut pe
mulți camarazi, ca, de-o cam dată, să fie contra sus
ținere! mele și-a celor de o părere cn mine. Grație
mse unei prinse discuții și intervenirei camarazilor
Ruși, Rubin și Lapidus, am obținut a se trnnete trei,
in loc de cinci dolari. Pe de altă parte, toți cama
razii Romani, și alții cari știu românește, ca Basarabeni, Transilvăneni și Greci, după cum am discutat
mtre noi, cred că vom face vre-o 10—12 abonați. De
“Șemenea, cred să trimet! cîte-va liste de subscripție
•i cred că vom putea strînge măcar ce-va-ce-va.
j 0lpU saina ca, în urma corespondențelor publicate
din<p^m*na^ din Londra și în «Questione Socialeid!a Pate)
viste“ • ri°n’ .c:amaraz“ au cunoștință de starea Re1 Și de mijloacele pe cari le întrebuințază poșta
« 11n’oo confiște.
Tb?
Știides’ rCÎte‘va nou£ăți ce te-ar interesa:
mai marMre^levu^lner^or* Aceastaafost una din cele
P^u-că Ke| car* a avut?oc între Capital și Munca,
c^°rî car'D~aa ^osfc nuraaî un număr restrins de muuParte i cn nnn^uPte cu fîe-care capitalist în parte. De-o
?u inonqt*
de minerî, de altă parte un «Trust»,
^Organ nUf-Care îngh>te totul, al cărui rege, J. P.
’ 11 tăcut toate chipurile ca să cîștige lupta,
9
înțelegîndu-se cu Guvernul, care-a trimes zece regi
mente de miliții, înțelegîndu-se cu Președintele Trus
tului Căilor Ferate, care spunea ca minerii trebuie
să se mulțumească cu situațiea lor. pentru-că minele
sînt date capitaliștilor de D-zeu. La rîndul lor, ju
decătorii, făceau «Injoction», arestînd pe minerî și
arestând pe șefii de districte miniere. Manifestațiile
și întrunirile au fost oprite, oprindu-se chiar și împăr
țirea de bani și împărțirea de hrană, din partea celor-lalțî proletari. leată cu ce mijloace, bestiea Trustocrată, a căutat să învingă. Dar a fost în zadar.
Uniunea Minerilor numără vre-o 250.000 de membri,
din cari 150.000 din minele de Antracit, îear 100.000
din minele de Lignit. Acești din urmă, au lucrat toată
vremea, ajutîndu-și confrații cu valoarea muncei de-o
zi pe săptămînă. Greva a ținut aproape șese luni
și asta numai din pricina neghiobiei Președinte
lui «Uniune! Minerilor», John Mitchell, care a fost
în contra unei greve generale, cure, printr’un discurs
ținut la Congresul Minerilor din Anapolis, după o
săptămînă de la declararea grevei, amenință că va
demisiona, dacă delegații minerilor vor vota pentru
greva generală. Pe lingă asta, teama de legi și fana
tismul religios al greviștilor. leatu ce a făcut ca gre
va să dureze atîta timp, îear biruința, față cu oste
neala, să fie mică pentru minerî.
Camarazii, cari lucrează în mine, cum și acei ce
loeuesc în districtele miniere, au dat de lucru mult,
soldaților, Pinkertonilor. și celorlalte fiare, cari atacau
pe greviști. Inse, din toți, cea care a muncit mai mult,
ie Mother Jones, o femee de peste 60 de ani, o pro
pagandistă socialistă, mulțumită cărei Uniunea Mine
rilor r fost înființată, acuma cîți-va ani, care, în tim
pul grevei, a fost printre minerî. De asemenea, și cele-lalte organizații muncitorești au ajutat pe mineri.
Așa, Uniunea Tîmplarilor, cu Î0.000 de dolari, a Mtișiniștilor, cu 10.000 d ■ dolari, a lucrătorilor de laDocu-i,
cu 10.000 de dolari. Apoi, marile meetinguri, din NewYork, Chicago, Philadelphia, miile de dolari strînse
pe străzi, prin întruniri, prin fabrici, ateliere, de prin
societăți și cluburi, au aretat bestiilor capitaliste, cumcă muncitorimea simpatizază c i minerii, cari, în tot
timpul grevei n’au suferit de foame de loc. Cine a su
ferit, din pricina grevei, a f-*st- poporul. Au suferit
chiar și capitaliștii, pentru-că, cărbunii, fiind puțini,
s’au scumpit, ajungînd, în cele din urmă, pană la 25
de dolari tona. Multe fabrici au încetat de-a mai
funcționa și pană și capitaliștii au început să strige
că trustul îi zugrumă. leară jurnalele capitaliste, pentru
întâia oară cereau ca statul să controleze minele.
Bestiile cari susțin trustul se speriară, se apropiau
alegerile, Roosevelt dorea să se arate ca prieten al
poporului. Ast-feliu, se începu un schimb de tratative,
între guvernamentali și între trustocrațl, apoi între
aceștia și între capii greviștilor, pentru a tranșa di
ferendul printr’un arbitragiu, despre care, capitaliștii,
mai întâi nici nu voiau să audă. Adoptîndu-se arbitragiul,
minerii se întoarseră la lucru, dîndu-și interesele lor în
mina unor arbitri, mai toți capitaliști și funcționari
de-ai Statului. Aceștia ierau : un General, un Bishop,
un Judecător, un Politician, un Expert Miner, unul
din cei mai înverșunați inamici ai minerilor, și un Labor Leader, reprezentant al muncitorilor, în persoana
Președintelui Uniune! Mașiniștilor. Președintele Mine
rilor n’a fost admis la arbitragiu, dc oare-ce Trustul
n’a vrut să recunoască «Uniunea Minerilor» ca orga
nizație muncitorească. Și, cînd te gîndeștî că tocmai
acesta a fost unul din punctele principale pentru care
s’a proclamat greva.
leată cum se sfirși această luptă, unica în analele.
�10
X
REVISTA ÎOEEl
REVISTA IDEEt
luptelor muncitorești, cure, grație Whi^e‘„
terilor minerilor, cari predicau liniște, ■
_
stee prin case, și grație ignoranței mineri or gfana
tismului lor. avu materialicește atit de puțina zb hda.
Să sperăm că asta va li o învăța ura a itpe tu
nerî cît și pentru proletariatul întreg, de a nu-și mai
lăsa interesele pe mîna conducătorilor și reprezent n
ților lor, ci de a-și apăra interesele singuri.
V Greva si procesul camarazilor dm Pațerson ie a
doua fază interesantă a mișcare. proletarult ihu a nerican. In Iunie trecut, Umnea Țesătorilor de M tasi
din Paterson. a întocmit noi prețuri, alte condiții, pe
cori le-au înmînat șefilor de ateliere. Astea fiind res
pinse, Uniunea proclamă greva. Printre greviști seaflau o mulțime de Anarhiști. S’au făcut meetingun,
proclamații, in diferite limbi, propagîndu-se greva ge
nerală, cu a cărei idee mulți ierau de acord. Camamaraziî W. Mac Queen, redactor la «Liberty», R. GrosBan.de la «Freiheît», și L. Galleam, redactor la «QuestioneSociale',auluatpartela toateîntrumrilegreviștilor.
Tus-treî au lucrat pentru proclamarea grevei generale.
In ziua de 18 luniu, s’a ținut un mare meeting, în
tr’un parc, aproape de oraș, de unde s’au trimes co
mitete de țesători, să meargă pe la fabrici, ca să în
duplece pe toți muncitorii să lese lucrul. Capitaliștii,
au cerut înse apararea proprietăței private și Mayorul orașului. Primarul, a și trimes, pe data, nn număr
mare de polițiști, cari s’au și ciocnit cu greviștii. O
luptă apriga s’a încins, din amîndoua părțile^ s’a fă
cut uz de arme, fiind doi morți și vre-o cîți-va ră
niți. Mac Queen și Grossman fură arestați, ie ir Galleani fugi din Paterson. Guvernatorul din Statul NewJersey, de care ține Paterson, trimese două regi
mente de miliții. O parte dîn țesători, fiind Ameri
cani și Irlandezi, se spăîmîntară și se întoarseră la
lucru. Conducătorul Uniunei Boiangiilor, prinse a în
demna pe greviști să lucreze. Și, după două săptămîni, greva căzu. Mac Queen și Grossman, fiind ares
tați, fură schinguiniți ca în Rusia. In Iunie, cîndsînt
aice călduri, li se puse sub cap plăci calde. Și, după
cinci săptămîni de torturi, fură liberați pe garanție
de 13.000 de dolari.
Procesul acestora, la care am fost martor, a fost
săptăraîna trecută. La procesul acesta făcui cunoș
tință cu o mulțime, sute de camarazi, dar mai făcui
cunoștință și cu mârșavele, cu scîrboasele legi ale acesteî «Free Country», țerî libere, precum și cu hie
nele ce mănuesc legile astea. Ca martor, fui oprit
să_ vorbesc, fiind-că ieram anarhist, pe cîcă vreme po
lițiștii, capitaliștii, întreaga bandă de spioni, depuneau
mărturii mincinoase, că au văzut pe Mac Queen împușcînd cu un revolver, iear Grossman a luat parte la
Riot. Camarazii au avut martori cari au zdrobit afir
mările tuturor, cari au aretat că Grossman, în ziua
aceea a lucrat la biurou-i, împreună cu șefii. La prînz
a fost văzut de restaurator și de alte două persoane.
Iear sara, de la 5 ’/■>, am discutat împreună despre
itiot, la Club, căci, cînd am plecat de la lucru, am
cumpănit un jurnal, edifica de sară. Martorii lui Mac
Qujen au aretat că tocmai iei a fost care a căutat
s? /,n,?feasca
greviști, pe cînd adevărațiî vinovați
smt pohțiștu. Dar totul a fost în zadar, judecătorii
aveau instrucțil mai dinainte. Procurorul. în lipsă de
dovezi înjura. Așa-că, fie-care vedea cu ce milioane
cata sa se închidă doi oameni. Pentru simplul motiv
ca ierau anarhiști, îei fină osîndiți la cîte cinci ani
închisoare.
RoVS.derea. murtiri|or din Chicago, osîndirea lui Alex.
nrileh|an’ * ?2
încl,isoare> acama zece ani, cu
prilejul grevelor dm Homstead, prigonirile și arestă-
ouM o
rile Emmeî Goldmann, omorîrea lui Czolgozg nr
tarea lui Jolm Must, pe vreme de un an, pentru
articol retipărit, scris acuma 50 de ani, în flDo
0
direa lui Mac Queen și Grossman, muta roadele ace«‘
t.ei faimoase Republici libere. Și, pe zi ce trece urî'
gonirilc anarhiștilor se măresc.
’
,^vOltUrile (!d urmează, nu-7 turba de țara romăl" ?e'rll8e, condițiile de vieața- fiind acum mai pretunC'tSCUi in fcliîl, ace,lea-s7 fenomene se pot. petrece preta~ (jw datele observate aiurea putem prea bine
^beefi.
«■“91’ aCC
P. M.
O dată cu venirea timpului răcoros, propagând,
s’a întețit. Asa, avurăm o mare întrunire în zi„a ?
lom Kipur, o sărbătoare cvreească. Au fost aproanp
1500 de oameni. Două întruniri ale revoluționarilor
ruși, cari lucrează împreuna cu anarhiștii. Iear săiu
tămîna trecută, avurăm o serie de conferințî ținute
de camarazii Janowsky, Catz, Grossman, Fox, Mac
Queen și camarada Emma Goldmann, care a plecat)»
Chicago, de unde va merge într’un ocol de propa
gandă prin Statele-Unite. Luni, lO Noembre, avem o
întrunire internațională a grupurilor anarhiste din
New-York, în amintirea martirilor din Chicago și
se protesteze împotriva osîndirei din Paterson.
timpul d>n urma ne'ani ocupat foarte mult de
titute. Chiar îeu am sctis un articob în urma
Pfpanm primit mulțime de scrisori. Din toate întimpiC-rie inse, cari mi-au fost făcute, urmează, pentru mine,
nl,rUPx puțini cunosc în ce păcătoșenie mare cresc
cuEQ-tftutele la Paris. Voiu căuta, ast-feliu, cu voea Dpr°stră boeri, să fac un studiu, un studiu de observator
V°de moralist, cu osebire asupra boalei prosttuției
^risiene, care ne mistuește.
P Întâi de toate avem de cercetat statisticele. Din
- zeCi—treizeci de mii de prostitute, cari trăesc
a°n trupul lor, cifră care trebuie să fie mult mai pre
•os de realitate, negreșit, mor fi toate numai parisienee. Străinătatea, Germania, Englitera și mai cu samă
Italia ne expediază mostre destul de frumoase din
prostituți&a lor, ca să dovedească că n’au nimica de
invidiat de la noi. Provinciea, dă leară-șî o parte destul
de mare: fete seduse^ din mici orașe, cari vin să-și
ascundă rușinea, femei răpite și lăsate apoi de amant
pe trotuarele noastre, curate desfrînate, cari fug de
necazurile unui mediu sărac. Lăsînd de-o parte mulțimea
de țărance, aduse ca mance la copii, pe cari frumuseța
sau însă-și înclinările lor, le-aruncă, mai de vreme sau
mai tîrziu, în vițiu. Dar astea-s numai întîmplări. leu
voesc să vorbesc de marea majoritate de prostitute,
născute la Paris, crescute la Paris, corupte chiar pe
terenul Parisului, pentru destrăbălarea Parisului.
Pentrn mine, te rog, trimete "ambele volume din
Revista Ideei, Mișcarea Socială, Lumina Asiei și ,Teitfele Țarului Restul ce mai remîn dator, împreună cu
plata'abonamentului pe anul al treilea, îl voiu triinete peste vre-o două săptămîni, împreună cu Most și
ceilalți. Iear pentru Club, vei trimete ambele volume
din Revista Ideei, Mișcarea Socială, precum și din
broșuri. Restul, sînt sigur că Clubul îl va trimete,
împreună cu plata abonamentului nou. Toate acestea
le vei trimete pe adresa lui Nack, înse împachetate
aparte, cu toate că într’acelaș colet postai.
Sara asta, întoreîndu-mă de la lucru, am găsit la
Kraus «Revista Ideei». Iți poți închipui bucuriea mea,
după o așteptare aproape de trei luni, pănă să pri
mesc acest număr, 10. Ie foarte bună materie. In
deosebi mî-a făcut plăcere scrisoarea camaradului Birnbaum și schița lui Gorki. Am cetit-o, acuma două
săptămîni, în Germană, sub titlul «Der Zerstorter Hoffendann». O nespusă plăcere îmi fac schițele lui
Gorki, ale cărui scrieri le am aproape pe toate, în Ger
mană și în Engleză. Dacă ai cetit pe «Conovaloff',
scrie-mi părerea ce ai. De asemenea «Malva», «Bunelul Archip». Acuma mă ocup cu cetitul unul volum
de schițe, în Germana, a lui A. Tchehow, sînt foarte
bune, înse deosebirea între acestea și cele ale lui Gorlu,
îe că-s mai pesimiste a lui Tchehow. leu le compar
mai mult cu schițele Iui Maupassaut, cari tae adine
în carnea burghezasca.
îmi pare bine că-n Iași, locul mieu natal, sînt atîțj
abonați, din cari pe mulți îi cunosc personal, iearti
pe alții din stradă. Te rog, notează-mi adresa D-rei
Finkelstein.
Lista de abonament, pe care a primit-o Krans, am
prefăcut-o în listă de subscripție, în folosul Revistei
și-a celor ce vei tipări. îndată ce primești scrisoarea
aceasta, trimete o listă de abonament nouă și hste de
subscripții...
Salutare,
n-
*
Duceți-vă în una din mahalalele noastre, la Charonae, în mahalaua S-t Marceau sau Gros-Caillou și
plimbați-vă, cercetați casele, întrați în iele și le vedeți.
Sînt niște hardughii, adesea cu o curte centrală,
împărțite într’o mulțime de chilii, cari dau în niște
nesfîrșite coridoare de pușcărie. Muncitorii, goniți din
centru de scumpetea chiriilor, se grămădesc acolea.
Cunosc o hardughie de astea, în care două sute șeizeci și
ce'J? d® gospodării bugezesc 11 o laltă. Multe gosgos
podării n’au de viv
cît u
o uuuc,
odae, u
o vuiumu^iu
cămăruță lutiuucuuiia,
întunecată, m
în
care se culcă ccopiii, și-o
’ gaură’ drept
’
....................
bucătărie, drept
—
>„-_ -x
—4.:r
vatra. Mînîncă,: a
dorm,
fac totul la un i__
loc. t
Prin
păreți!
d ?sin“?r^e Subțiri, din dreapta, din stînga, de-asupra,
aft
’ S- s^m^e viermuirea omenească, fierberea
uor bărbați și femei, ce stau grămadă. Vara, duhoaa coridoarelor, duhoarea curței întră pe ușă și pe
Nath. Finchelstein.
New-lorii-, 7 N-brc 1902.
Lucrări tic mimă, de consultat:
L’Annlyne Mentale, par
Vaschlil
scientîilques ct littdraircs, l, ru<
Proficrlt. <•P.-V.
L’lnurltnlfle Ilevolutlon, par Un Proscrlt.
•- Stock, dditour. - >
rue do llichclieu, Paris I. îi fr. 50.
n. de D-r. A. UrbM««Inibiunitutlrcn alimcntnțiuncl țăranului Iloiufn.
București.
Se poato cort- la autor: io, str. Luminel, L
llcTlstn Ideei, două colecții complecte, a cîte 5 lei una.
re s o
i
learna> 0 tigae sfîrîe pe mașină, împrăștiind
med" °S de mîncore> într’o căldură copleșitoare. I-un
de ți1! Puturos, fără aer, adesea fără lumină, un lazaret
rantini>nCa’
care gospodăriile sărace stau ca în caPlăm-îA
e peste altele, molipsindu-se de rele fatal,
lima r?? t 0 ucigătoare otravă, fiind mistuite de mo0 fată n el°r '?i’a o mulțime de alte rele.
Podtd ?a’^e ui una din încăperile astea. Iea crește
‘“ăturatur e A
*n Praful facu^ d® necontenitele
P^mbul ’
mașina ce-i face o carne ca ceara și
iniile pr°^7?wru^ui, care-o deprinde cu toate scîrbo^,1Sa ins?111!-1* cu^ca Pe mititica în cămăruță. Cum
^chi!
d#"*’-isă. q? - g® ca se îneacă, iei trebuie să lese ușa
Cepe sa fi’1 Ț®ață asemenea copiliță, cu toate că înmurișoară, crescînd de-a valma cu tatăl
11
sau și mă-sa. Dînsa aude și vede tot. In toate cele,
nimica mîr.șav: chestie de deprindere și strîmtoare,
nimic mai mult. Părinții pot căuta ori-cît sa se fe
rească: n’au unde, sînt nevoit! să trăească în fața
Ș’’ maî
urma urmelor, trăesc fără fereală
fără să se mai sinchisască de ce-va.
Cîte o dată, înse, mai nasc și alți copii: surori sau
frați. Trebuie să se culce în cămăruță cu toții. Se
culcă pănă la trei copilași într’acelaș’ pătuț. Sînt atit
de micuți și nu-i nimic de temut. Cu toatea astea iei
cresc și sînt uitați tot acolo. De alt-feliu, unde să
fie puși? Pururea chestie de loc. Mai tîrziu, se mai
adaogă o pătură, una de învelit pentru fete, una pen
tru băeți. Cămăruța-i cît palma, păturile se ating,
leată păcătui.
Vai, ce copilărime. întrebați comisarii de poliție,
întrebați doctorii cari întră cîte o dată în aste păcă
toase sărăcii. Crimele necugetate se petrec afcolea
de sine. Ar trebui loc mai mult, maî mult aer și
soare. Lăsîndu-se, bieții, așa grămadă, ațițați de toate
dorințele, împinși de. toate înfrînările, înghesuiți în
tr’un ungher, unde simțesc nevoea de a se încălzi
și iubi, cum vreți să nu se molipsască și să nu fie
mîncați de boale, să nu se strice, precum se strică
merele ce sînt uitate în fundul unei șuri.
mult, gospodăriea se dă adesea beției și se dă
lenei. Bărbatul, vine acasă de patru ori pe săptămână
beat, femeei nu-i mai pasă de nimic, iea nu mai dă
măcar o mătură prin casă. Atunci i-un iad nepomenit:
palme, sudălmi, batjocuri, o întreagă școală de mîrșăvenii scîrboase. Și fetița-i de față și nu scapă din
vedere nimic. La vrîsta de opt ani, iea ie femee în
toată regula, Iea știe ceea-ce copiii de burghezi învață
mai tîrziu, la școală. Vorbește aceea-și limbă și dă
din șolduri ca o stricată. lacă-tă, pentru dînsa, educațiea de familie.
* *
Dar n’am vorbit de cît de vieața din strimta lo
cuință a gospodăriei. Afară de asta mai ie întreaga
casă, ie strada. Fiind-că odaea ie pururea încărcată
și mititica umblă mereu printre picioarele mă-sei,
mă-sa răcnește la iea: «îmi scoți peri albi, fugi de
te joacă afară». Afară, în coridor, pe scară, mișună
toți copiii. Iei împlu coridorul și scara de-o harmalae
asurzitoare. De Ia o vreme nu mai ajunge nici cori
dorul, nici scara, copiii se coboară în curte, se bagă
prin cele mai întunecoase cotloane și
beciuri.
leată o noua pacatoasa școala. Sînt la olalta baeți
și fete, de diferite vrîstc. Nu pomenesc de lucruri
rușinoase, mă mărginesc să arăt mulțimea de motive
a destrăbălărilor din cea mai fragedă vristă. Faptele
astea pot
întărească toți cari, uc
de nevoe,
au treubwu
puu să le
ic juuhwouu
ucvuc, ou.
uicbuit să locuească în vre una din aste clădiri mari,
” r*nr»îiî
din mahalalele nnnet-ra
noastre, nm-mini-a
populate de munnii-nr
muncitori.
Copiii
, aicea în voea lor,, fără de nici o priveghere,
sînt lăsați
zvîrliți în mijlocul tuturor îmboldirilor rele, atrași de
marea corupție din jur.
In cele din urmă, copila-î prinsă chiar în vîrtejul
stradei. N’are nici șese ani, cînd mama, avînd atîtea
pe cap, o trimete în toate părțile. Și, cum se cumpără
toate cu gologanul, de dimineață pănă sara numai se
duce și vine. «Am uitat că mai trebuește grăsime.
Du-te și iea de-un gologan». «Uite-te, tata-tău n’are
tutun. Du-te și iea un pachet». Și copila aleargă ne
contenit pe drum, întîrzie prin prăvălii. Duceți-vă
dimineața, cam pe la vremea prînzului, într’una diu
mahalalele sărace, și veți vedea trotuarele pline de
mititele femei, ca de șepte-opt ani, dueînd. în brațe
niște pîni mari, niște cîrnațî învăliți într’o hîrtie so-
�REVISTA IDEEi
13
REVISTA IDEEi
12
ioasă, carne sau brînză, de-un ban-doi. Ulița ie plină
de iele, cari-și tîrăsc bocîncii din picioare, ca niște
fete delăbăzate, pe cari vieața le-a vlăguit.
lentă unde-șî desăvîrșește educațiea fata. Iea se de
prinde cu toate murdăriile. Mai întâi îi place să se
bălăcească în iele nevinovat, pe urma înse cată mur
dăriea anume. Cît ie copilă, nu are a se teme de cît
să nu fie călcată de vre-o căruță. Dar, cînd se face
mai mare, cînd certele părinților și întețirile celor
de-o samă cu iea i-au băgat tonte cele în cap, strada
sfîrșește de-a o strica, Iea cască gura tot mai mult
pe la geamuri, se uită la tablouri, stă de vorbă la
precupeț și brutar. Ca să cumpere o leară de untură
și un pachet de tutun, stă un an. Poate s’o bodogă
nească, s’o certe mă-sa ori-cît, dînsa răspunde cu sînge
rece, că iera lume. Une-ori ie socotită pierdută, cred
că s’a rătăcit, pornește, cine-va s’o cate. Cînd colo ie
găsită uitîndu-se hi unul care cîntă cu menaveta sau
foarte ocupată privind la o îmuerare de bețivi. Mai
sînt grosolăniile de răspînte, mascările auzite, priveliștele murdare văzute, tot ce poate desfășura mai is
pititor ulițele Parisului, în fața curiositățeî deșteptate
a unui copil stricat,
a fost instruită de mică. Dacă s’ar fi voit să „
strice, n’ar fi trebuit să se spună atîtea lucrurî . 8'-‘
se facă în fața iei. In împrejurările astea, doarn S1*
fetele urîte de tot de nu ajung de stradă. An.
diat foarte mult chestiea asta, și n’am văzut șeii3^”*
de vițiu de cît unele temperamente reci, unele ca
chibzuite, unele naturi cumpătate și econoame Ppe.^
n’au voit să se dea celui dintâi trecător, pentru1111^
îndeplini visul lor de o căsătorie și de o vientă
gulată. Afară de cazurile astea, se poate da ca je
absolută, că toate prosti tutele, crescute în mize6-“
și haosul unei gospodării din mahalalele noast'4
sînt stricate măcar de minte din copilărie, fiind
dute la șeisprezece ani, dacă împrejurări parti'^'
lare nu vin ca să le scoată din mocirlă.
Cu"
Partea cea mai mare a problemei prostitutelor aici, după mine, în mizeriea, în haosul în care ere *8
Cum se face că burgheziea, furnizază, ori-cum, puțin
prostitute, bine înțeles sub aspectul acesta. Chestie T
educație, simplu o chestie de mediu. Munca cea °
împinge pe muncitor la băutură, iear bețiea părințjjoa
și păcătoșeniea vieței la o laltă, împinge pe lucrătoare
la vițiu. Ar fi de preficut condiție.i socială a un-“
clase întregi...
11
E. ZOLA.
Fata s'a făcut mare, ie de cinci spre zece ani. De
cît-va timp învață un meșteșug, într’un atelier, în care
sînt închise vre-o două-zecî de fete, cari-au avut aceea-șî creștere păcăto' să. Acolea, la o laltă cu toate,
ajunge la maturitate, ca tăciunele pe hlujam
Aș vrea să se întemeeze un premiu, nu de cinci
La părinți, vieața Ie din ce în ce tot mai nesufe
sute ci de un milion de franci, cu cununi, cruci și
rită. Nu-i pine, în fie-care sară bătae. Adesea, primește cordoane, în favoarea acelui ce ar da o definiți • bună,
și iea din palmele rătăcite. Dar ceea-ce-o scoate din inteligibilă, simplă, a cuvîntului: Stat. Ce colosal sersărite ie de-a purta pururea aceea-și fustă, pe care-i
ar face acesta societăței.
nevoită s’o tot cîrpească mereu. Afară de asta nu poate ciuStat.
Ce ie acesta oare? Unde-i? Ce face? Ce ar tre
să mai îndure ocările, mizeriea, murdăriea. 0 ispitește bui să facă? Tot ceea-ce știm în privința aceasta, ie
cochetăriea de fată frumoasă, o cuprinde o furie de că-i un personagiu misterios. Desigur cel mai solicitat,
lux, de viecță fericită. Ne mai fiind naivă, cu mintea mai hărțuit, mai copleșit de trebi, mai pus la cale,
stricată de mică, fără de nici o datorie, o doare ca mai dădăcit, mai învinuit, mai invocat și provocat din
nu poate să-și împlinească nici una din trebuințele
lume. Pentru-că, cu toate că n’am onoare a te cu
tinerețe!.
noaște, stimate Domn, pun rămășag, că, cu îndepli
Intr’una din zile, spală putina. Cum zice iea, nu
nirea tuturor planurilor D-tale, nu însărcinezi de cit
mai iera de suferit, prea nefericită iera. Părinții au Statul. Și D-ta, stimată D-nă, cari dorești din adînvoit așa. Un bărbat, orî-care, i-a ieșit în cale, iea i cui inimei să vindeci toate relele sărmanei omeniri,
s’a dat, ca să mînînce în toate serile, să aibă rufărie sînt sigur că n’ai avea nici o bătae de cap, dacă Statul,
curată. Parisul numără o prostitută mai mult.
ar vrea să se ocupe cu asta. Din nenorocire, sărmanul
Vedeți acum asupra cui aveți de aruncat respunnu știe pe cine să asculte mai întăi și încotro să so
derea. N’am vorbit de părinții cari-șî vînd fetele sin întoarcă. Sutele de mii de guri ale tribunei și presei
guri. Sînt și de astea o mulțime de cazuri. Mă măr
ginesc la generalitate și susțin că, din zece teleliți îi strigă în acelaș timp:
— «Organizază munca și muncitorii... Stârpește ego
cari bat ulițele Parisului, cel puțin opt au avut o ismul...
Înfrînează nerușinarea și tiraniea capitalului.creștere ca asta.
Fă experiențe cu gunoirea, cu conservarea ouălor...
Astea sînt fete de bețivi, cari au crescut în mur- Brăzdează țara cu căi ferate... Irighează cîmpiiledăriea mahalalelor. Moștenirea și mijlocul în cari au Impădurează munții... Intemeează ferme model... In*
trăit le-au făcut ceea ce sînt. Pe cine să dăm vina? temeează ateliere cooperative... Colonîzază ținuturileLuați pe tată și mamă. Aproape totdeauna sînt oa
Alăptează copiii... Instruește tinerimea... Susține pe
meni cum se cade, stricați ce-i drept de-o vieață de bătrîni... Trimete la țară locuitorii de la oraș... CîntaJ.’Hze5ie si de beție. Dar plini de duioșie și buni de rește foloasele tuturoi industriilor... împrumută parale,
inimă. Cînd fata le fuge de-acasă, se bocesc. Și dacă
le veți imputa atuncea educațiea păcătoasă ce i-au fără nici o dobîndă, celor ce ar dori... Desrobește
loniași alte nații subjugate... Crește și îmbunătățeș
dat, se vor uita la voi cu mirare, întrebîndu-vă, rum caii de călărie... Incurajază arta, formează-ne muzicaliț
ar fi putut oare, fără mijloace, s’o crească ca pe-o
și dănțătoare sau baletiste... împiedică comerțul, Ș’> °
domnișoară. Mizeriea aduce cădere. Dacă se înjură, se
o dată, întemeează o marină comercială... Rescopț,
bat, dacă copiii le văd goliciunea și mnjiciea, vieața-i
adevărul și vîră-ne în cap un grăunte de judeca
aduce aici, fatalități fisiologice și sociale i-apasă. Statul are menirea de-a lumina, de-a desv°lta,fld®'
JFarem de loc dreptate să credem cum-că ideea de mo
lărgi, de-a întări, de-a spiritualiza și purifica sutie
rala i-aceea-șl pretutindeni.
’
aCit despre fată, are și dînsa desvinovățirea despre popoarelor.
— Bine Domnilor, aveți puțină răbdare, ,respU^ncare-am vorbit. La șeisprezece ani, ie greu de îndu
rat foamea și de mîncat calcavurî în fie-care sară. Statul cu umilință. Voiîi căuta să vă îndeplinesc
rința, dar pentru asta îmi trebuie oare-cari nujio
Afară de asta, pervertirea-! purcede de mult, dînsa
STATUL
$
ătit un proect privitor la cîte-va impozite mrea ce-o avem acum, de a ne apăra bunul, face ca
Ani Pre^,ul se poate mai ușoare. Veți vedea cu cît exploatarea directă și naivă să nu mai fie atît de les
rol. cl’1!1 plăcere lumea le va plăti.
nicioasă. Dar a reinas un lucru: nenorocita pornire
je ,nftr Aată înse, se înalță un strigăt: «Nu se poate, primitivă, ce-o au în iei toți oamenii, de-a împărți în
0e’° ° te.’Ce merit ie acela de-a fiice ce-va cu ase- două lotu' complicat al vieței, a. uncînd truda asupra
ou se P°^Hoace. Degeaba te numești atunci Stat. altuea și păstrînd mulțumirea, satisfacerea, pentru sine.
inenea , deJa ne împovăra ca dăii noi, noi te somăm Rămîne de văzut sub ce formă noua se manifestează
DcPnrct*ntezi și dările vechi. Să desființezi: impozitul această nenorocită pornire.
să deSb\re cel de pe băuturi, de pe scrisori, accizul,
Asupritorii, nu mai apasă acum de-u dreptul, prin
de PeAe prestațiilepropriile lor puteri, asupra celui asuprit. Conștiința
PateDL iilocul acestui tumult, și după ce țara și-a schim- noastră a devenit prea scrupuloasă pentru asta. Tirani
l'1 m două-trei ori Statul, din pricină că n’a putut și victime tot sînt, înse între tiran și victimă avem
bat leolinească toate aceste cereri, am vrut să fac acum un mijlocitor, Statul, cu alte cuvinte legea. Ce
în')ricenpă că cererile acestea sînt contrazicătoare. putea fi mai niineritsă ne adoarmă scrupulele, și, ceea-ce-î
se poamne, de ce m’am apucat. Nu puteam să poate și mai de samă, să ne doboare împotrivirea. AstDi,r'. injne observațiea mea? leată-mă discreditit pe feliu, cu toții, sub un cuvînt, sub un motiv sau altul,
Nimeni nu se mai îndoește acuma că sînt un ne adresăm la Stat. Ii zicem :< Intre plăcerile și intre
Veilf"ără suflet, un filosof rigid, un individualist, un munca mea, nu mi se pare nici cum să fie o proporție
0,11 bez într’un cuvînt un economist din școala en- ca să mă mulțumească. Ca să se stabilească echilibrul
dorit aș vrea să îeu ce-va din bunul altuea. Dar îe
sau americană.
I artă-ină, ilustre scriitor, pe care nu te tulbură primejdios și mă tem. N’ai putea oare să-mi dai kii
■ h-a nici contrazicerile măcar. Neapărat, am gre- loc mai prielnic, să stingherești întreprinderea concunl.nl si’ îmi retrag bucuros cuvîntnl. îmi pare bine, renților miei, să-mi împrumuți un capital, pe care să’i
51’nvea grijă, îraî Pare bine sii
descoperit, aparte, iei de la acei ce au, să-mi crești copiii pe socoteala
U ființă bine-fâcătoare, cu atît de nesfîrșite mijloace, obștească, să-mi dai prime de încurajare, să-mi asi° initu Stat, care să aibă pîne pentru toate gurile, de gurezi buna stare la bătrînețe? Prin mijlocul acesta,
"nuacă pentru toate brațele, capitaluri pentru toate îmi voiu aju țge ținta, cu conștiința împăcată, pentru-că
întreprinderile, credit pentru toate proectele, balsem îrsă-și legea va fi lucrat în favoarei mea și îeu voiu
pentru toate rănile, alinare pentru toate suferințele, avea toate foloasele exploatare!, fără să încerc nici
povețe pentru toate nedumeririle, răspunsuri la toate, una din primejdiile iei și fără să-mi pierd cinstea.
Și, fiind-că ie netăgăduit, pe de o parte, că fie-care
îndoelele, adevăruri pentru toate inteligențele, petreceri
pentru toate plictiselele lutneî, lapte pentru copii și ne adresăm la Stat c’o oare-care cerere la feliii, iear
vin pentru bătrîni, care să îngrijască de toate tre pe de alta știi idu-se că Statul nu poate să mulțu
buințele noastre, să ne preîntâmpine dorințele, să ne mească pe unii, fără să supue la mai multă munca
îndeplinească orî-ce-am voi, să ne îndrepte toate gre- pe alții, în așteptarea unei alte definiții, care ar fi să
«elele, să ne. scutească pe toți d*3 prevedere, de chib se dee Statului, mă cred îndreptățit să dau aice de
zuință, de judecată, de iscusință, experiență, de re finirea mea. Cine știe dacă nu va cîștiga premiul Iea?
leat-o : Stătu], le marea ficțiune prin mijlocirea curtea
gulă, economie, de cumpătare și de activitate.
De ce nu mi-ar părea b ne oare și mie ? Zău, cu toți caută să trăească în dauna, pe socoteala tuturor.
Pentru-că, astă-zi, ca și odinioară, fie-care, mai mult
cît mă gîndesc mai mult la asemenea lucru, cu atîta
găsesc că-i mai bine, și-abiea aștept să am la în- sau mai puțin, vrea să se foîosască de munca altuea.
—săs.ix
-----pornire, ni-oascundăinină și leu, acest isvor nesecat de bogăție și de Nu cutezăm
dăm
peasemenea
față
Lijl<
lunjină, acest tămăduitor a toate, acest medic uni- dem chiar nouă. Și ieată i cum urmăm. Născocim un mijlo
Stat, cărui, fie-care clasă, pe rînd
versal, această comoară fără fund, acest povățuitor citor, ne adresăm
—s~ la 04
îi zice: «Tu, care poți lua pe față, cinstit, iea de la
fură greș pe care îl numiți Stat. Aș vrea să-1 văd și
public și facem pe din două». Din nenorocire, Statul
îeu, să mi se definească, de aceea și propun îeu să
se întemeeze un premiu pentru cel dintâi care va îe foarte înclinat să urmeze asemenea nenorocită podescoperi acest fenix. Pentru-că, la urma urmei, nu v dă, fiind-că ie alcătuit din miniștri, din funcționari,
voiu fi combătut, socot, că această descoperire preți la urma urmei din oameni, cari, ca toți oamenii, ?înt
oasă n’a fost încă făcută, din pricină că, pană acum,, stăpîniți de dorinți și nu lasă să le scape nici o dată
ceea-ce se înfățișaza sub numele de Stat, poporul dăi prilejul, de a putea să-și mărească influența și bogățiea.
țnereu peste cap, tocmai fiind-că nu îndeplineșe condi- Statul, pricepe numai de cît ce folos poate trage din
rolul ce i-1 încredințează publicul. Dînsul va li arbitru,
"le cam contrazicătoare din program.
fim’*Ca S-a -nu
îQCunJur vorba, mă tem să nu stapîn peste toate destinele. Va lua mult și îi va răni> m privința aceasta, prada celei mai strașnice amâ- mînea mult. Iei își va îmulți numărul agenților, își va
fQ„.Cjre a stapînit vre-o dată spiritul omenesc. Omul, lărgi cercul de atribuții și va ajunge să aibă proporții
osînd*16
de suferință. Cu toate astea natura îl zdrobitoare.
Ceea-ce-i înse de observat, ie uimitoarea orbire a
Cum e’?e,sa„sirierede lipsă, dacă mise va pune pe muncă.
acuinS- |
sa înlăture și suferința și munca? Pănă publicului în toate astea. Cînd niște soldați norociți
''«cui’ , na ^ăsit de cît un mijloc: acela, de a se făceau pe ce! învinși robi, iei ierau barbari, dar ierau
și
ywnca altuea, de-a face așa feliu ca truda logici. Ținta lor, ca și a noastră, iera de a trăi pe
uuiiuc
usu auv-v<t*.u>
... propor—
zpetele altora, iei înse n’o ascundeau ca noi. Ce să
î'ea mi
sa nu nt
îrne asupra
fie-cărui în
spi
Rurală,
oare tle un popor, ce par’că habar n’are că
'nulț(i
n,rUF.a*a> ci*
ci toată^tru^a
toată truda să fie pentru unii și toate gîndim
g”
fUnunU
- robiea,
• ■
. x j
ui recipi
reciproc nu-i mai puțin jaf, fiind-ca-i reciproc,
le»exnl
lepentru al.....
t»’ De acolea
tot
de_ —
aco-. jaf
jaful
nu-i mai
mai ppuțin criminal, dacă se săvîrșește cu regulă
v*olențx°atarea’ s.ulj toate formele: războiu,înșelăciune,,, nu-i
i[*Wate restrict*e> fraude, abuzuri monstruoase darr și legal. Ce ’ să gîndim oare de un popor, ce par’că
urhCU c-^etarea din care au purces. Nu se poate; habar n’are că jaful reciproc nu adaogă nimic la buna
U’ Su nu combatem pe asupritori, dar nu stare publică, că, din potrivă, mieșurează bună starea
aceasta cu tot cît costă acest mijlocitor costisitor pe
■^efiiea
C.a s‘nt n^surzi.
’ u*țămită vremeis’a dus. De altă parte, por- care îl numim Stat.
�F
REVISTA IDEE1
REVISTA IDEEI
15
14
De fapt, Statul nu-i nici de cum doar au g >
nu poate fi. Iei are două mini, una de luat și una de
dat, cu alte cuvinte are o mînă aspra și-o n
•
Activitatea celei de-a doua ie necesar Kboidonata
celei dintâi. La rigoare, Statul poate și lua feri
ssssr.'.cșa'Wg
ne gudurăm, umblăm cu plecăciune pe lingă dinsul,
ca niște cerșetori. I-î absolut cu neputința sa dee
vre-un folos aparte, vre-uneeaodm individualitățile cari
alcătuesc obștea, fură a face să îndure o dauna mai
mare obștea întreagă.
Față de cerințele noastre, Statul se aflu inti im
vădit cerc vițios. Dacă nu face binele ce se așteaptă
de la Tel, ie acuzat de neputință, de rea voința, de
nedestoinicie. Dacă încearcă să îndeplinească cerințele
acestea, îe nevoit să îndoiască dările, să facă mai mult
rău de cît bine și să-și atragă, pe de altă parte, ne
mulțumirea generală.
w
Cu chipul acesta, din partea publicului sînt doua
așteptări, îear din partea guvernului, două făgăduință:
binefaceri cit lumea și nici odaie. Așteptări și făgăduinți
cari, fiind în contrazicere, nu se îndeplinesc nici o dată.
Nu-î asta oare pricina tuturor revoluțiilor ? Pentru
că, între Stat, care împle lumea de cele mai cu ne
putință făgădueli, și între publicul care se așteaptă
la lucruri ce nu se pot îndeplini, se pun la nrijloc
două clase de oameni: ambițioșii și cei ce urmăresc
liimere, vizionarii. Rolul acestora îe însemnat mai
dinainte de situație. Ajunge ca acești vînătorî de
popularitate să șoptească la urechile poporului: «Pu
terea te înșală, dacă am fi în locul iei noi, te-am
copleși de bine-facerî și te-am scuti de dări». Poporul
crede, poporul trage nădejde, șipoporul face o revoluție.
Prietenii poporului nu sînt mai cu tragere de ini
mă, mai bine voitori, cînd sînt constrînșî să-și ție
cuvîntul. «Dă-mi să muncesc, dă-mî pine, ajutor,
dă-mi credit, învățătură, dă-mî colonii, zice poporul,
și, neapărat, după făgăduință, scapă-mă din ghiarele
fiscului». Statul cel nou nu-î mai puțin încurcat de
cît cel vechiu, pentn-că, față de ce-î cu neputință,
poți foarte bine să făgădueștî, fără să ții. Iei cată
să cîștige timp, pentru-că-i trebuește timp sâ-șî stu
dieze, să-șî adîncească întinsele proecte. Mai întăi
face cîte-va încercări nevinovate. Pe de o parte, în
tinde intru cît-va instracțiea primară, îear pe de alta
modifică întru cît-va impozitul băuturilor. Dar con
trazicerea i se ridică necontenit în față: cînd vrea
să fie mărinimos ie nevoit să rămîe fiscal.
Aceste două făgăduința, se împiedică pururea și
necesar una pe alta. A uza de credit, adică a saca
viitorul, ieste intr’adevăr un mijloc actual de conci
liate. Se cată să se facă în prezent puțin bine, pe
socoteala a o mulțime de rău din viitor. Dar proce
darea aceasta evoacă spectrul bancrutei, care alungă
creditul. Ce-î de făcut atuncea ? Atuncea, Statul nou
apuca taurul de coarne: îșî întrunește forțe să se
menție, înăbușă opinea publică, recurge la samavol
nicii, îșî bate joc de vechile-î precepte, declară că nu
se poate administra de cît cu condițiea de-a fi nepo
pular, în scurt, iei se proclamă guvernamental.
Acolea l-așteaptă alți vînătorî de popularitate. Aceștiea exploatează aceea-șî iluzie, calcă pe-aceea-șî
cale dobîndesc aceea-și izbîndă și se cufundă, nu
peste mult, in aceea-șî prăpastie...
Fr. Bastiat.
Anul nou al unui sărac
lată! lanunr.
Îndată ce revărsatul zilei strecoară în boj
i
slabele-i raze, săracul se deșteaptă, răpit din
i
de îndelunga deprindere de-a se scu.a de mîn
Sare din patu-i păcătos, și, tremunnd, se îmb
Vatra i-î mohorîtS, tăcuta. Saracul, n are, de anul .^aca dar, măcar un tăciunaș care sa ardă vesel.
°u>
O dată în picioare, săracul, daca are un meștesil
care să se poată face în casă, se pune, ca de obicei?’
la treabă. Pentru iei nu-î odihnă, nu-i zi de sărbătOarJ
Nu poate răsufla nici o data, nu-și poate trage sufl»
tul, afară dacă nu vrea să moară pe urină de foanie
Dar dacă meșteșugu-i, din potrivă, cere să fie 0‘
pat într’un atelier mare, într’o uzină, cum atelier^
și uzinele sînt închise într’o asemenea zi, stă cu bra.
țele încrucișate și bate lutul de pe jos, din chichineața-î
blăstămînd ‘asemenea zi de odihnă silită, astă afară’
din regulă curmare de muncă, și gîndindu-se la mj.
zeriea, care, din nenorocire, nu se mai curmă.
După aceea, se pune la masă, singur și abătut, cu
resturile prînzuluî din ajup : o coajă de pîne uscată,
o bucățică de cîrnat, o cană de apă, pe cînd, fericiți?
mănîncă din bielșug, la mese vesele, bogate, înconju'
rațî de rude, de prieteni. Săracul, înse, nu are rude.
Săracu-i singur, pururea singur.
Infulecîndu-și sărăcăciosu-î prînz, se pune să segătească și îel. Iși îea din cuiu hainele cele bune de
biet serman, roase de vreme și de periea aspru, care
n’au fost vîndute la telali sau puse unde-va amanet.
Cu toate că n’are nici un cuvînt să se bucure de bucuriea obștească, trebuie ca săracul să se facă frumos,
să aibă înfățoșarea că iea parte la sărbătoare, dacă nu
vrea să fie privit ca smintit, poate ca anarhist.
0 dată îmbrăcat, pleacă. Trebuie să dee vizite ba
nale, să ureze mulțî ani unor oameni ce-1 lasă rece,
unor patroni, unor inși cari au fost buni cu iei, cari
și-au făcut, cu alte cuvinte, o faimă de mărinimie, crainiciudu-și pretutindeni păcătosele binefaceri. Dacă să
racul s’ar fi scutit de aste umilitoare formalități, ar fi
fost privit ca e goist, ca nerecunoscător, ca mizerabil.
De alt-feliu, oamenii la cari se va duce îl vor primi
din înălțimea măritei lor, abiea îi vor vorbi, abiease
vor uita la iei.
Ca să fie ca lumea, săracul trebuie să-și jertfească
chiar cei din urmă gologani, să cumpere bomboane, ju
cării ieftene, pentru copii patronilor, «binefăcătorilor» j
lui. Așa-i moda. Cu s’o îndeplinească, săracul va posti, :
îșî va mai strînge burta cîte-va zile. Nu face njuiic.
Societatea nu crede că are, față de sărac, nici o înda
torire, cu toate că săracul ie supus la toate îndatori
rile sociale.
Sărăcuțele-i daruri vor fi primite cu dispreț. Bine
făcătorii, patronii, ne vrînd pentru progenitura lor ne
cît jucării scumpe și bombonerii fine, vor cumpăra des
tule, cu mîna spartă și nu vor ținea nici o socoteala
,
jertfa făcută de sărac. Pe de altă parte ie drept, dac
săracul n’ar fi făcut asemenea jertfă dureroasă, i sa
fi purtat un ponos, o ură de moarte.
r
Datoriile-i de politeță îndeplinite, săracu-i
să mai facă acum ? Să colinde pe drum. N’are in.
zuntr nici o para. Are de luat. Zadarnic să se^(
să ceară. Duminica și sărbătoarea casa-î închisa,
gătoșii petrec: calicii strîngă-și burta.
m
Săracul nu vrea de loc să se întoarcă acasă, «McOyrell
fiind o hrubă, a cărei singurătate îl înspăimîntamai curînd să omoare vremea hoinărind fără Pn j'irj
Pe strade, pe bulevarde, se încrucișară doua v
Burghezii se plimbă, rumeni, satisfăcuți, arăde Iun-e‘c’un aer fericit, fețele vesele, burțile grase,
tind*1.'5!: jutea de zile mari, și tîrînd după dînșiî o
ploduri cari scîncesc, zbieară și fac zgomot
dro^ bjtj detinechea, cu tobe, cu hărăitori, ca la moși.
cutrî,nD i nrjveste cum trece lumea gătită. De ce
oare oamenii iștia așa ? Find-că-s plini de bani
petre® familia- Dai’ îel îe singur și iară frîntă para,
si-s in,otie n’are copii. Gindind la astea, inima i se
X«r6 îi copleșește durerea.
frfoSe’ CU1 j se strînge neaparat și lui, i se cîrcee de
St0lU‘entru-că înserează și vine vremea mesei. SâI°oBle’Vede jn birturi mari și cîvciumi, îngrămădindu-se
rllC i ata de lume. Și vede chelnerii alergînd, ne mai
°- -ndu-și capul de treabă, cu munți de mîncăruri
viiz)a
De anul nou, lumea obiciuuește să nu mîacasă, să facă chef în tîrg.
D‘qrracul, să postească. Plictisit, mai bate podurile cîtDupă’aceea, trudit și amărît, cu pîntece le deșert,
Vll'întoarce la păcătoasa-i chilie. Iei întră pe dibuite
s? culcă pe întuneric, gîndindu-se, cu durere, că
^nul ce începe are să fie pentru iei ca și trecutul:
X și nefericit
L. de Gramont.
ratură, mîndrie omenească, libertate de cugetare, au
fost făcute în afară de îeî, împotriva și fără voea lor.
Iu minele unor asemenea inși, o religie determină ca
racterul nestrămutat al unei societăți, oprește, încre
menește veacul. Chateaubriand, zice că «o religie îea
pururea, ca ori-ce altă instituție, caracterul veacului
in care se află». Pentru Apus îe drept, dar pentru-că
teologii au fost în oare-care măsură ținuți în frîu.
Ne putând să împiedice de-o dată mersul veacului,
totu-și ieî nu voesc să-l scape: se lasă a fi tîriți de îel,
abătindu-1 cit cu putință din meis. Ard mai tîrziu
ce-au adorat și adoră ce-au ars, înse n’o fac de bună
voea lor. Cînd civilizațiea pe care au combătut-o
ajunge de-î răpune, iei consfințesc cu durere și sus
țin că chiar iei au săvîrșit progresul.
«Orientul re prada teocrației, zice Dupont-White. In
Orient totul pornește de la religie, atît puterea mo
narhului precum și forma societăței. De unde urmează
o lîngezire obștească, în care suveranul adoarme cel
dintâi. Lui nu i-î îngăduit să reformeze societatea,
pentru ca ar fi să lovească în religie. Orî-cît de mare
sultan ar fi, nu poate cuteza să se atingă de poli
gamie. Condițiea Europei cum și a ceea ce se înveci
nează cu iea, ie să se miște și să înainteze. Condițiea
Orientului, înse, ieste de-a se supune unor ne strămu
tate legi, cari trec de divine și fură de cusur. In
Orient, nu că legiuitorul ar fi ne apt de Progres, dar
nici nu sînt legiuitori. In aceasta vălmășală religioasă
Si vălmășală socială, legiuitorul nu are nici un loc.
Ie foarte mic numărul acelor cari și-au îmbrățoșat Marea descoperire occidentală nu-î nici de cum tiparul
opiniile după ce le-au judecat mai întăi. In frumoa ci despărțirea spiritualului de temporal : numaî tiparul
sele sale lucrări, asupra Istoriei desvolturei morale n’ar fi slujit de cît să îmulțuscă Coranurile și Vedele».
Alte timpuri, alte moravuri: veacurile trec, ideile se
în Europa, și asupra Istoriei cugetărei, celebrul isto
ric W. E. H. Lechy, a dovedit cum-că schimbările în schimbă. Odinioară robiea îera legiuită. Iluștri mora
credințele unei epoci sînt determinate nu atît de pu liști prin pui târî și prin vorbe, o încuviințau. Și, din
terea argumentelor care susține ideile nouă, cît de o pune tul de vedere al timpului lor, ierau cu totul cinstiți.
Cicerone, spre pildă, făcea, în mare, comerț, cu turme ooare-care schimbare în tendințele spiritului public.
Sintem credincioși sau necredincioși, catolici sau pro meneștî. Se știu cruzimile ce-aveausă le îndure robii. Se
testanți, liberali sau conservatori, patrioți sau indi petreceau revolte generale, cari pururea îerau înecate în
ferenți, prin tradiție sau prin înriurirea mediului, cu sînge. Civilizațiea noastră îe crincenată, ieste înfiorată de
mult mai înainte ca cugetarea să fi adîncit asemene grozăviile acestea. Nimeni nu se mai ridică acum împotri
chestii. Imbrățoșăm din simpatie anumite idei, și abiea va robilor din vechime, ci maî curînd li se îndreptățesc
mai tîrziu, în urma atacurilor vreunui adversar, înce revoltele. Cu toate astea, să ne aducem aminte, starea
pem în de obște să cercetăm rațiunea ce-ar fi să ne aceea socială părea tot utîta de sfîntă în ochii cetăsusție opiniile ce avem. Feliul acesta de purtare ieste , țeanului roman, precum ne pare nouă starea socială
atît de răspîndit, în cît, din nenorocire, nu putem de a-zi. Cînd se ucideau robii, cînd se dădeau pradă
prevedea cînd, generalitatea inteligențelor se va servi fiarelor din circ, se făcea în numele justiției și legeî.
de rațiunea proprie să-și controleze credințele. Până Toți oamenii cinstiți bateau din palme la chinul unor
atunci, se săvîrșesc zilnic o mulțime de crime, în nu asemenea criminali, vinovuțî de-a fi călcat legile, voind
mele celei mai adinei ignoranțe și celor mai nepome sa scape de stăpîni. Și roată lumea îera de bună credință.
Nâscuți sub asemenea legi și sub asemenea moravuri,
nite prejudecăți.
. Ce inimă aleasă nu a plecat îndurerată din acele pe cari le-au pomenit așa, nevăzînd ridieîndu-se nici
incinte, în cari, un om, cere, din meserie, unui juriu, o dată vre-o protestare în contra nedreptâței lor, și
cu acea elocință rece, care caracterizază discursurile nici trecîndu-le prin minte că o societate ar ti putut
m’gâlite, înflorite, cizelate în liniștea unui cabinet, ființa sub alt regim, cei vechi, Greci și Romani, ve
cere, să osîndeasca, fără cruțare, un ins care a săvîrșit deau în desființarea robieî ruina ori-cărei civilizații.
Sîntem noi oare, astă-zî, mai alt-feliu, oare, de cît
o laptă, poate că minunată în sine, dar care se află
pih*?PUreie cu 0 m01'ală întocmită de teologii ru- cei vechi? Născut! la Roma, sub imperiul uuor ase
menea
legi și moravuri, fără să fi mai stat la cumpene,
tpJ 1 C 'U v*rsta
mijloc, cari, la rîndul lor, se înțărintlî Bisericei ? Morală josnică, păcă- am fi făcut ca toți, crezînd că facem foarte bine. De
auv“’ r^ara> ca vremea și generațiile de asceți ce unde vine înse că astă-zî noi osîhditn robiea ? De-acolo
eclp^ *'°-înfcruchîpîndu-se, morală în temeeată de niște că astă-zî n’avem nici un interes, nu ne costă ni
maî în|C - fanaticî> cari
voit să facă, chiar cele mic : nu ne jignește întru nimic. Dar, de îndată ce-ar
neleo-iI-?)ăJtate veacurî, să creadă, cum-că, cele mai fi să ne aducă vre-o pagubă, alt-feliu am privi lucrul.
le-au klte faPte de pe pămînt sînt cele pe cari nu Să ne aducem aminte de războiul de secesiune, din
Anglia, și de opozițiea ce s’a manifestat pretutindeni
Civil ^"Cuvîntat Și încuviințat iei.
pe cei „ Pea n.u are mai strașnici vrăjmași de cît unde s’a' pus chestiea robieî. De ce cea nuri mică re
formă practică a îndurat atît de ir are împotrivire ?
ligii]e
că numai iei pot să interpreteze re
t°tuluî m in^eilleeze morala și să predomnească asupra Răspunsul ie dat în termenii următori de eminentul
°ate cuceririle civilizației, știință, arta, lite- jurist german von Ihering:
Elaborarea progresului
�16
REVISTA IDEF.I
«In cursul vremeî, interesele u mii de indivizi și
de clase întregi sau legat de dreptul aflStor, in așa
chip, în cît dreptul acesta nu se putea să fie des
ființat fără să le aducă jignire. A se pune în ches
tie regula s’au instituțiea dreptului, însamnă să se de
clare războia tuturor intereselor, însamnă a se smulge
un polip înfipt în piele prin miî de ghiare. Prin acțiu
nea firească a instinctului de conservare,~ ori-ce încer
care de soiul acesta dă naștere la cea mai vie opunere
din partea intereselor amenințate. De unde, o luptă,
în care, ca în toate luptele, nu greutatea rațiunei, ci
forța relativă a puterilor puse față în fața face să atîrne
balanța și dă naștere adesea nceluea-și rezultat, ca cel
al paialelogramul’ui forțelor, anume unei devieri a liniei
drepte în senzul diagonalei. Acesta ie singurul chip
de a ne explica, cum niște instituții osîudite de cătră
opiniea publică de mult, mai pot adesea să-și pre
lungească vieața. Ceea-ce le susține, nu-i forța de iner
ție a istoriei, ci forța de rezistență a intereselor cariși apără bunul ».
Noi judecăm cu asprime instituțiile din trecut. Dar
ce va zice oare de noi posteritatea? N’avem oare și
noi oare-cari instituții pe cari strănepoții noștri le vor
califica de nedrepte cînd iele vor ii desființate de cine
știe cînd ? Cînd jiroprietatea privată asupra solului va
fi desființată, un viitor istorii: va scrie istoriea lupte
lor întreprinse să se ajungă la socializarea painîntului.
Strănepoții noștri se vor mira ca pamîntul a putut să
fie monopolizat. Și, cînd vor ajunge sa judece revoltele
cari încep să aibă Ioc împotriva stărei actuale de lu
cruri, nu ie cu neputință ca sa găsască cu cale fap
tele celor pe cari noi îi osîndim ca făcători de rele,
pe c.ari-i dăm în ura publică și în disprețul public.
Dînșii vor judeca revoltele acestea din acela și punct
de vedere din care judecăm noi revoltele robilor din
vechime.
cVedem că toate neegalitățile sociale, de îndată
ce încetează de-a fi privite ca utilități, zice John
Stuart Mill, îeu caracterul de nedrepte și par atît de
tiranice în cît poporul se întreabă cum au putut să
fie îngăduite măcar o clipă, nedîndu-și samă, că însu
și iei îngădue poate alte ueegalități, pricinuite de-o
noțiune greșită a utilului. Această noțiune rectificată,
va vedea, ceea-ce încuviințeze de fapt, sub o lumina,
tot atît de urîtă ca și ceea ce s’a deprins a osîndi.
întreaga istorie a progreselor sociale ie alcătuită din
seriea de tranziții cari fac ca un obiceiu sau o insti
tuție să treacă din rîndul de primă necestate în vieața
socială, în rîndul nedreptăților saut iraniilor osîndite
în general. Așa s’a petrecut cu deosebirile dintre robi
și oamenii liberi, dintre nobili și servi, dintre patricieni
și plebei. Tot așa se petrece acum cu aristocrații de
coloare, de rasă de sex».
Ast-feliu, să ne opunem prejudecăților cu cea mai
mare hotarîre. Chiar dacă tradițiea și’opiniea publica
ar fi de-o parte, daca rațiunea iii se va părea deslușit
ca ie de partea cealaltă, să nu stăm la cumpene de
loc. Să căutăm unde va fi adevărul, invocînd preceden
tul lui Descartes, care a fost prigonit și care a scris
rîndurile acestea: «Mi-am dat samă de mult, că, întru
cît se atinge de morarurî, ie cîte o dată nevoe de a
urma unele opinii pe cari le știm foarte îndoelnice,
ca și cum ar fi netăgăduite... Dar, fiind-ca pe vremea
aceea mă îndeletniceam numaicu cercetarea adevărului,
am socotit că trebuea să fac tocmai din potrivă, să
resping adică, ca întru totul greșit, ori-ce ini-ar fi în
fățoșat cea mai mică îndoială»...
Să nu judecăm după obicinuința, după deprindere,
nimic. Și dacă morala prejudecăților ar vrea să ne
impue preceptele iei, s’o rupem cu desăvîrșire cu iea,
să punem iu chestie tot: prejudecățile și prostii]
au stăpînit opiniea publică de inii de anî, nu sreFccari
t de
cit greșale vechi. Pe dinaintea gloatei luț
care ne va batjocori, să trecem cu dispreț ta''^0’
aprobarea conștiinței noastre, înginind această
zîcere
de Dante:
Segui il tuo corso, e lascia dir Ic genți!
Un Genevez.
ABONAMENTE PLĂTITE
ȘI
Subscrieri în favoarea Revistei
Abonamente plutite din urmă :
București’: ■$'. Marbe-Coltcn, ./. Țenteer.
Argeș :*JL Treptcinni : Pitești.
Bacău: l. Mantis: M. Munteni.
Brăila: Lache Luau.
Covurlul: M. Sotomon : Galați.
Dîmbovița: JL F, Dumtlrescu: Guiseni.
Dolj : D-ra lonescu ; Craiova. D-ra Atena Gregoriit: Băilestî
Ialomița: O. Pavelescir. Chioara.
Mehedinți: D-raNicolaw. Pristolu. D-ra Țtțeica: T.Severin
Prahova: SY. Ghcorghiu-Pohtieu: Ploești.
Roman: Pctrca Mîrtz\ Tâmâșenl.
Suceava: JZ. U'eehslcr: Lespezi.
Tulcea: Gh. Chircasie: Casimcea.
Leeds-Englitera: Sam, J'ermont.
New-Jork: Nath. Finkelsteiii, Radical Rcading Jtomn.
Paris: Lcvczan, Lazar Marcus.
Subscrieri în favoarea revistei'.
Din tară: I. Apostolescu—Buzău, 2; C. Popovici, 1,00
I. Neaga, 1.00, P. PetrovicI—Focșani, 1.00.
New-Jork: A. Kraus, 2.50; A. LebovicI, 1,25; A. Moser,
0.50; a Winkler, juu. 0.75; Aron Greenstein, 1.00; b’.
Benedict. 1.25; Benj Kopelovitz, 1.25; Berna rd Weinig,
0,75; Chiis. Liudenbau n, 0 75; D Donatto 1.25 ; '.Diavo
lul '.1.25; E.Hiifftnan, 0 7o;Emil Friedinan, 1 25; Epstein,
1.00;*D-ra F.muy Horovitz, 1.25; .Freie Liebe», 0.50;
Giusseppe Filipi, 1.25; Gohlberg, 0.50; D-ra Goldie
Kurminl, 125; H. Nack, 1.25; H. Wichter, 0.75; Jav
Fox, 125; M-me Jennie, 0.50; ,1. Julich, 1.25; lucob
Kirschenbaum, 0.50; J. Lambert, 1.25 ; J. Tennenbaum,
1.25 ; Kamaroff, 1.25 ; M-me Kraus, 1,25 ; Lapidus, 1 00;
L. Bober, 0.75; L. Gordon, 0.50; L. Horovitz, 1.2.1;
L. Leitman, 0.50; M. Jnsefowitz, 0.75; M. Reiss, 0.50;
M. Rotii, 0,50; Nath. Finkelsteiu, 2.50; Nath. Paloge,
125; Pogii, 0.50 ; R Benedict, 1-25; Rechtmnn, 0.60,
Robert
Robert ~î7e\taiann
Leitmann, * 0*50*
0.50; Rossrnan, 1.25; Salomon,
r>—A 1.25;
> „r.. S.
a Cooper, 0.75; Safir, 0.50; Sami Nost,
Brucli,
5.00; S. Pelzner, 1.25 ; Sam. Stone, 0.50; Simon Most,
1.25; XX£, 1.00.
Abonamente plătite înainte:
București: Al. Boda, M. Corbescu, I. Mariiiescu-Murin,
D-tru Siliștea/iu.
Covurlul: A. Oberman : Galați.
Dorohoiu: D-ra Bălănescu. Șerbăneștl-Zvorăștea.
Suceava: loan lonescu: Găineștl.
Paris: Lazar Marcus.
New-Jork: Nath. Finkclstctn, A. Kraus, A. Kiipferman,
Sami Most, S. Rotenberg.
Oakdale Conn.: A. Lcbovicî.
De prisos să mai rugăm pe ceilalți abonați, de-aȘ
achita fie-care abonamentele lor, cele din urma fi cureni. Pilda cea bunii ic dată. Și-am fi prea mulțam ițh
dacă pilda aceasta ar fi urmată- și n’am fi siliți să d'
mințim fic-cărui, în parte, cum că ne-ar fi ’nlesnită cțț
plato*
mult sarcina ce avem, cînd fie-care ar fi în regulă cuf'"
Cei ce ne fac abonați noi și fac subscripții p»r*
tieulare pentru revistă; no înlesnesc sarcina îndoi(•
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ «M1NERVA», STR. REGALĂ 6, BUCUREȘTI.
REVISTA IDEEI
1903, April- No. XXII.
București, Strada Epurilor, 10.
LII ■■,1111.-1 III II
CUPRINSUL
,iu.ol» ■ ^iniprcM/din Bulgaria.
J'țiorrl» :libertilfcl
...... ..
iTgSSfi*
ff:A
PRACTICA NOUA
nia! !c timpul acuma să facem mereu leoNu W
si teorii abstracte.
ausutiuic. Nu-s
i.yx-o de ncsocolit nici
acv&iva,
i-----, cum,’ sini un mate®lea, pcntru-că,
ori și
nai de gindire. Dar, pentru necesitățile noaswdea-'/L
irc
dc a-zî, necesități din ce
ceiîn ce mai simțite,
,
decari trebuie să ne îngrijim fără doar, ie mai
marenevoe
mare
nevoe parcă
par’că să facem aplicări. Ie mai
nevoe par’că acuma dc o orientare de fapt.
Pc noi nc-a preocupat totdeauna chesliea în
Pe
soțitei, unitei dintre oameni, unire! dintre sexe.
Și, ccrcetind, de aproape, practica lume!, am
găsil-o, in generalitate, dc ce să îneunjurăm
vorba, ain găsit-o absurdă. Neapărat, asta nu
ne-a Împiedicat nici de. cum, la rîndul nost ru,
soadoptăm, venind în urmă cu explicări, cu
ultima îndreptățire, de «caz de forță majoră».
Cazul nostru nu !c de loe așa. Noi n’am pri
nț nici odată lucrurile la o lallă și nu le-am
Ineuieat nici o dată. Pentru satisfacerea unor
nevoi, firești, de alipire, no! nu ne-am ii gînjlH nici o dată să apărem in fața unor oficiali,
® togă sau in rasă, căror să Ic dăm samă de
toclinările noastre. Ie! și conchid dc fapt, cu
cilul alte cele de cit cc ne interesează pe noi.
mtif
*C 0 fiioța cu trebuinț! complexe. In
cord-6
astea> se țin, se pot, neapărat, aiuîp
111 *nsc cazu,,L cind pol să și răatasnn,Stl?C!e‘ ®uua-oară, cine nu știe, cum-că
Pror)rii,Cntu s&u Spirea îe una. icar interesul
sea, cu’»0?1? *e in .vremea de a-zi, iesle, adeHiuinn u Ja^a- Și, pentru satisfacerea unei
°s de â
a face
f,a i z’c?m inimalc, par’că ie de pri‘sVe
ie cu anCe -ataceia de o natură contrară.
Cn
atît
lpe oamnt.i i;;
marc nevoe, ca însoțirile din
°.arasăeni
să
. tul ți
*rn ad nu‘$* pieardă din vedere obiccpliu ^7
strei,le’ cu cit,
> ca n Se ,es^ude nici cum, nu se escludc
nevo"11 t d Se inleleagă de sine și penavc^
‘0
puxvi-
~
iiâî'_â~i^-|
îTn ■■■! _
giul dc a nu crea între sexe obligații de silă,
liind-că despre însoțirile dintre sexe ie vorba.
Dar se întimplă ca o natură duioasă, să se
găsască Intr'o stare precară. lea se îndreaptă,
anume cătră tine, ca cătră un liman de scăpare.
Firește că chesliea inimală voiu lăsa-o de-o
pai'te, și nu voiu sta la cumpene de loc, dc
a-i întinde mina, de-a da acestui fapt chiar o
învestitură legală. Dacă, prin asta, o tutelă
nesuferită se sfarmă și niște incapacități strigă
toare dispar, fac, bucuros, chiar o formă banală.
Fac asta cu alîta mai mult, cu cit îmi dă
prilejul de-a afirma pozitiv, cum-eă ideile mele
nu-ș nici de cum rigide și nu mă obligă la
pasivitate de loc. In înțelesul adevărat, ideile,
au, din potrivă, în iele, un principiu activ, pe
care, sezizindu-I, nu mă tem nici dc cum, că,
proccdînd într’un feliu, voiu fi în contrazicere
cum-va cu norma rațiune! mele. Ceea-ce nu ie
oportunism de loc, cum se pricepe-n de obște.
In cazul ce luăm, ie ca și cum aș da o do
vadă, o mărturie în favorul cm-va, sau aș de
pune cauțiune pentru un ins, vrednic de in
teres, negreșit, care ar avea neapărată nevoe
dc asta, să scape dintr’o înlănțuire fatală. In
cazul ce luăm, însamnă poate ce-va mai mult,
liind-că intervenîrea mea ie mai hotăritoare.
Nu mă bucur prea mult că am asemenea privilcgiu,
cînd !co lume lipsită, dar, dacă-1 am,
”
îmi pare bine că pol, prin iei, să fiu cui-va util.
Neapărat, un asemenea fapt, nu-mi va micNeapărat,
șura nici dc cum. pornirea dinainte, ce am
putut să am, pentru natura duioasă, cu care
se chieamă că mă leg. Dar nici va stabili între
noi relații dc alienare strictă sau de subordo
nare. Simțirea propriu zisă și solidaritatea cea
laltă, rămîne cu caracterul, cu determinările
ici. Ge-am dobîndit mai mult, ie că am între
git oare-cum o individualitate știrbită, știrbită
după normele in vigoare, care se poale bucura
de o mobilitate mai marc, intru manifestările ici.
Inse, prin asta, am pierdut noi o perspec
tivă maî bună... O perspectivă mal bună, în
Înțelesul in care s’ar vrea, a fost în totdeauna
departe dc așteptările noastre. Cil despre fap
tul, că dc inlervcnirea noastră, ce, într'un telitt,
se consumă, ar mai li fost nevoe pentru cazuri la
feliu, pană să vie acele, nouă ne țiare bine ca
n’am lăsat să ne scape cazul cc
s a prezen
tat mai întăi. Pentru rarilc cazuri ce-ar mai
putea să fie, pol să mai fie și alții. Pe acei
alții, nu-i vedem de-o cam dală. Dar. pentru far
mecul unei purtări conștiente, sc pot, ori-cum,ivi.
P. Mușoiu.
REVISTA IDEEI t
UN AX. io NUMERE, 5 LEI.
IO, Ntrmla Opurilor, liueurcțli.
�18
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
Impresii din Bulgaria
vicața zilnică, ca să poată forma o grunar
racter revoluționar.
1 ecucu,
Gu toate acestea, se cetește, se discută si
cotează chestiile sociale, în mod răzleț si new C°K
de situațiea materială. Se înțelege, nu ’vorl
pătura efemeră, care la o anumită vrlstă setSC < e
vîrteșțe pe la cluburi, ci de meșteșugarii, fie t0^
torii și de intelectualii mai temeinici, șj
«"sral, se cetește mai mult de cît în România
și cotitul ie mult mai răspîudit. Bulgarii niC”,s,ll
grăbit, ca stăpînii noștri, să înființeze atUea Sai1
superioare, a dat inse o oare-care atenție îiij00^
Iubite. Mușoiulet
'
Cunoști împrejurările cari m'au silit să pâră"
■
sesc țara și să trăesc cîli-va ani priu^ Bulgaria^
Știi dc asemenea pricina care m’a hotărit să mă
,
reîntorc.
i
Cea dintâi grijă ce avuiii, reîntrînd in Capi
tală, fu aceea de a tc revedea. Regăsindu-te icară-și,
în odăița ta, căptușită cu rafturi de cărți, la măsuța-li împodobită cu manuscrise, simțiiu din nou
Efectul aceșta se simte chiar la țară. La țar4
tovarășiea neobositului cercetător pentru binele
obștesc, ncîufrîntuluî luptător pentru soarta dez trund ziare, cele politice în primul rlnd, în?’
de
popularizare științifică, cărți de istorie
moșteniților.
Poate vei fi avut și clipe fericite, văzîndu-ți o- tice și literare. Țăranii sini întru clt-va const . •’
pera întrupată. Dar a trăi atît de simplu și a dc 'nu prea conștienți, cum au zis unii'
"îndi atît de înalt, ie poate cea mai crudă cioc pretenții dea juca un rol politic și social în staf n
nire între o realitate nevrednică și o idealitate sînt organizați, pe comune, pe plășl și pe judele t
ademenitoare. Și, fără îndoială, de aceea a și fost societăți zise agricole, cari, pe cale politică kj *n
nevoe. ca, în fața severului tău locaș, să-ți creezi pără cu tărie interesele imediate. Au reprez'eni- r
un cuib mai blînd, de la fereastra căruea să pri în parlament, și toate celelalte caractere ale nn •
mești niscai-va uitături mai mîngîetoare, cînd partid politic. La ori-ce lege, asupra afacerilor arH
privirea ta setoasă ar cata într’acolo o rază mai cole, societățile țărănești sar la o laltă ca să-sisiV
cuvîntul. La nevoe, pun pieptul și se luptă, m « '
duioasa.
anii trecuți, pe timpul domniei lui Radoslavof s*
leu, scumpul mieu prieten, pc unde-am fost,
”t’î" nî"țase dijma, un felin de zeciuială asupra roa
năm întilnit, cum ușor ’iți
*/ poți închipui, de cît reînfiink
ceea-ce poate întîlni un proletar și un dezmoște delor pămînlului, pe cari producătorul trebuea s'o'
nit : pe cine am iubit, nu m'a iubit, cine m a dee statului, în natură, după alegerea acestuea. Țj.
iubit nu mi-a putut fi de nici un ajutor. Aș fi rănii, cărora nu le venea la socoteală soiul aeestâ
zis ca n’am noroc, dacă n’aș fi știut că soarta mea de dare, numai de cit s'au alarmai.
Dinșii și începuseră sase prezinte în politică ca
ie ca și a tuturora ca mine.
iui din nou a-țl însuși limba, obiceiu- partid
-tid a parte, să-și pue candidați, și, in afară de
Ca să te pui
rile și feliul de a gîndi al altui popor, ie o muncă un program practic și de îmbunătățiri imediate,
foarte ostenitoare, pentru un creer deprins să pri căutau să-și pue în arătare însemnătatea lor dc
mească idei și imagini abstracte. Dar, o dată îm talpă a țârei. Avînd aerul a zice, că numai muncaapins pe drumul acesta, a trebuit să urmez, și, în gricolă constituc un factor social,, In
_ djurul căruea
siîrșit, să mă trezesc în mijlocul unui popor, unde, trebuie să graviteze industriea, comerțul și financa și la noi. unii se luplă cu nevoea, alții se bal țclc.
,o,‘' Ziarele n
——i—- —
ia:n.. ....
...
burgheze
politice
au simțit și au.trimcu gîndurile. Unde. Sara, unii își socotesc banii, bițat primejdica ce amenința stalul cu această idee, i
alții își caută un culcuș, unii fac politidă, alții n'au Căci, cînd îi aminteai țăranului de lefurile grase
ce mînca.
ce Ie primesc funcționarii. în schimbul unei munci '
Dar, ce ic dreptul, bulgarii fac- prea multă po relativ ușoare, dc banii ce cîștigă negustorul in
litică, chiar acei cari n’au pine, ca să uite foa schimbul unor minciuni comerciale, și cînd știea
mea se vede. In Bulgaria, fie-care cetățean poartă ici cc-i rămîne după o muncă atît de grea, ță- j
în buzunarul său un portofoliu ministerial, ca să ranul zic, holba ochii și mal învîrtca ciomagul pe î
zic așa, și ori-ce gardist, care se respectăîi, arc deasupi
ipra capului. Și asia nu icra o fanfaronodâ. ,
pretenții de polilaiu. Iear oamenii mai moi'(Iești,
%
Țăranii
iii au luptat strașnic în contra dijmei, au vărsat
au ajuns să aibă sfinți politici, martiri ai regi sînge, au dat jertfe, au creat martiri.
mului respectiv, cînd sînt în opoziție.
Ieram la Rușciuk pc alunei, și am fost martor la
Mișcarea socialistă, în Bulgaria, ie îmbrobodită, mai multe lupte dc astea.. Un oare-care domn, Kof
ca o babă bătrlnă, cu tulpanul, de perspectiva ajun manof, medic veterinar la Ferma Model de lin&iî
gere! la putere. Slujbașii administrativi, fac salul
Rusciuk, fusese dat afară din slujbă, pentru simpa
până și căprarilor social-dcmocrați, cu nădejdea
tiile sale către partidul țărănesc, iear polițiea în
ca vor fi mănținuți. la sosirea lor in capul aface urmă l-a arestat ca vagabond și l-a trimes ia Kula,
rilor sociale. Reprezentanții socialiști din parla orășelul său natal. Țăranii, ca în totdeauna, rccunt. au trecere in
ment.
în lumea politică și sînt
sînt priviți noscătorl față de luptătorii lor, i-au pus candidaca y-‘
”1 ‘u ’la putere.
' *
2___ Țan- tura dc deputat. Dar i-al de unde nu-i. So răspînniște
candidați
Doar bătrinul
coy. președintele Camerei, de-i iea
n cîte o data la disc zvonul că eroul Ieste ținut și supus la torturi
vale. Iei sînt recunoscut.!, oficial, ca partid politic la politie. Țăranii, numai dc cit provoacă un mreși iau parte în secțiuni ca atare.
si
ting, chiar în fața Prefectura!, căci in Bulgaria se
O mișcare reală Inse, nu șc simțește. Muncitorii fac întrunirile sub cerul liber. Și, nici ma! inuțb
r»i
-i.x
sînt trudiți dc ideca s’ajungă mici patroni, în meș nici ma! puțin, cer să li se dec eroul. Aleg iei o coteșugurile în cari se poate lucra cu unul sau doi misiune decîți-va inși, ca săsc ducă la Prefect- A'
lucrători. Fabrici puține, și, unde sînt, muncito costa refuză să o primească și cere ajutorul armat® ’
rul!, afară de salariul Iui. mai are o mică situa care se și concentrase în dosul Prefecturel. Au^m ,
ție, o casă, o vie, mal știu ieu ce, carc-1 împie țăranii de astă neizbîndă, au transformat protesta’’^
dica de a se simți solidar cu ceilalți soldați ai
lor In niște adevărate urlete: Ori Kormanol
j
muncei, spre a-și alcătui un ideal social. Acei cari leasă din pămînt, ori praful s’alege de Prefectul* •
Iraese numai din salariu, sînt prea înlănțuițl de Sepărlndau oratorii, înzăbune, pe scările Prclee
loc de tribună, și se Întreceau unii
pl1i
vedem 1
c-u,uca oratorul nu i se părea
i11 ^.gfc’descălecînd înfuriat și ziclnd to-
^“‘^«ealul»*»'*. râ lo-arM iou lor. Și repede
" >" 1 Tn molii»*'’. l’cca,',° ° s,t,'“b‘*.te,a' »um?‘ial
Jiqpărea în n> J poalclc zăbunelor, și-l vedeai apaaie cUDb-R11nă affitind căciula :
îadlat?-,-vani începea Ici. Dar mai mult nici
prați la
’ Desele aprobări, desele urale ÎI
Și altul 11 lua
locul,rt it trebuea să se pue capăt acestui
Dur, m b
prefectul stărui pe lîngăGeiieraifleel»n£
, |{j comandantul Diviziei, să dee
Iul Drnndaiex
in ..-știe eu foi.^ Dar, Gebu^PVnai cuminte. își luă inima in dinți, și-1
neraiul, ni
| -mărind la tribuna. Se tăcu atunci
văzurăm șipțțăranii îerau rezerviști sau mililăcere. M» ccusei’ă pe sub mînă. Generalul, explică
că Kormanof nu poate apare, de oare-ce
lâran „«.iniei în politie, nici în oraș, ci ie pus sub
nU tiCvPffhcre Ia Rula. Dar dînsul garantează că în
sUp- X va li liber și desigur seva întoarce. Abiea
Siv generalul, și, In rele trei diregi ale pieței.
Si. tntfo parte o loba, în alta un eimpoiu și
Î n treia o surla, instrumente cari țin loc de muzica
Sad țăranii vin la meeting. și după care aceștia
s'au luat, împrăștiindu-se.
‘ Kormanof, în urmă a lost ales deputat, dar. ca
IDai toți eroii Improvizați, o dală ajuns la cameră,
ndiit mina cu fugi ții, lucru de all-leliu loarlc în
țelept, căci nici nu iera om de multă valoare.
Dar țăranii trebuea u să ducă lupta înainte, lupta
contra dijmei lui Radoslavof. Comitetul central al
partidului țărănesc, pe atunci sub conducerea ră
posatului Zăbunof, lansează un manifest plin de
luric și provoacă în toate capitalele de județ, cîte
un uou meeting, de astă dată cerînd concursul tu
turor partidelor politice din opoziție, concurs acordat negreșit, căci se da prilej șefilor acestor
partide să sune nițel din pinteni.
Guvernul, ca toate guvernele, trebuea să ice mă
suri. Radoslavof, un politician de mina întăea,
care concura pe Stambulof și avea pretenții la ener
gica lui Bisniark, dăduse ordine în consecință.
Desființase tirgurilc duminicale, spre a împiedeca
concentrarea țăranilor. In celelalte zile detirg, la
clic doi-treî chilomelri, afară din oraș, pe șosea,
umblau jandarmii călăriși întorceau îndărăt pe ță
ranii venind în grupe. Se simțea pretutindeni
teania unei răscoale generale. Dar vestea meetin. străbătuse balcanii și pătrunsese pană in cele
nirefTa^6
*eai
așteptau ziua întru-
Pai'tidul țărănesc avea făgăduit conaliiț <!• D-aiJor Panaiotof. Dr. Staicof, Bclinof și
oratori și polilicianî
tul iudM Vltintea meetingului, D. Kostof, prefeccentrirJi Ui* CC1‘° generalului Drandarevski, con■— Sînt aiIna^- Acesta se zice car li răspuns.
l°ata arn, ?ata’ Domnule Prefect, să concentrez
^ndiție ata/?are° ani la îndămîuă, c o singură
gardist np n«.Zl ja meetingului să nu văd picior de
!"•» DoliH„.u L.Câ .d,1U
să. se aresteze în-
D5.Mle X™,V&tl-imet pe tol‘ le’ați 10 S°fia'
4is și fx ®, antez, ieu.
cul- Generalul sc temea ca nu cum-va
19
polițiea să provoace scandal și să fie nevoe să
verse slnge.
In dimineațameetingului,generalulDrandarevski,
împreună cu mai mulțt ofițeri de slal-major, alergă de la o barieră la alta, dlnd mîua cu ță
ranii cari veniseră de cu seară, sau cari veneau răz
leți de prin sate, aducînd vestea că gloata sosește agale-agale. Cetățenii mișunau pe străzi, aștepllnd
cu un leliu de solemnitate sosirea cortegiului. Pră
văliile îerau închise, iear șefii opoziției, impărțiți
la cele doue bariere mai principale, pozau radioșl
în protectori al țărănime!. Dar. îeată, în sflrșit, că
se vede un nor de praf dealungul șoselei, încep
să se audă sunete de tobă, glasuri de cimpoae și
surle și o masă enormă de ființe omenești, pline
de colb și înarmate cu ciomege, strujite și nestrujite, cu măciuci și copaci rupți de prin păduri,
se apropie de oraș, filfîind steagurile, cu inscrip
țiile: «Jos dijma», «jos guvernul», «trăească Prin
țul», și altele asemenea. Să fi văzul atunci pe șefii
opoziției, cari așteptau in capul orașului, cum îi
lovise o dragoste de țărănime și cum nu se puteau
slăpîni de a nu îmbrățișa și săruta pe întâii ve
ni ți. Se pun apoi și iei în fruntea gloatei, și-șî
fac, solemn, triumfător, intrarea în oraș. La locul
meetingului, se întîlnesc cu cei sosiți de Ia cealaltă
barieră, conduși de alți șefi ai opoziției. Aici, din
nou, politicianii, în de iei, își manifestează dra
gostea prin îmbrățișări și sărutări fierbinți, ca și
cînd nu s’ar fi văzut de ani. Se alcătuește apoi
biuroul meetingului, sub președențiea unui agri
cultor bălrîn, și încep oratorii. Aceștia, deprinși
cu arta de a vorbi, își cumpăneau cuvintele, și
nu uitau, ca la fie-care strigăt de «jos guvernul»,
să adauge «trăească Prințul». Lumea, care um
pluse maidanul, strada, coperișurile și copacii de
prin prejur, aclama, iear țărânii agitau steagurile
și răcneau: «jos dijma».
Lipsa jandarmilor a fost observată de toată lu
mea. Unii se mirau, că ce a pățit polițiea de astă
dată, cum de s’a cumințit. Dar aceștia nu știau de
ordinul generalului. S’au văzut jandarm! ascunși
prin case, prin prăvălii, prin șuri particulare, dar
nimeni nu îndrăznea să-și arate mutra. Armata
iera în cazarmă, gata la ori-ce trebuință, dam a
fost utilizata. Meetingul s’a petrecut în liniște.
După oratorii opoziției, s’au pus și cei ai ță
rănime!, sa josifice dijma și guvernul, pană cînd,
în siîrșit, aii început să se împrăștie, în acclca-și
sunete discordante ale instrumentelor lor de mu
zică, precum venise.
Polițiea, in urmă și-a dat in petec; Belinof fu arestat la gară, în momentul cînd voca să plece.
D-rul Staicof, acasă. Panaiotof, pe drum. Ceilalți,
pc unde au fost găbuiți. Tuturor li s’a făcut proces
dc îndemn la revoltă, cu toată prudența discursu
rilor lor.
Prin alte localități, pe unde polițiea n’a putut fi
ținută in frîu, au fost scandaluri și bătăi. D. Ra
doslavof, nu voca să ție socoteală de opinca țără
nească. Legea dijmei își făcea cursul spre aplicare.
Se organiza personalul și țăranii ierau siliți sa
facă declarații de cit pămînt aveau să lucreze .și ce
anume. Acei cari refuzau, ierau purtațȚ din în
chisoare in închisoare. Unii, mai țanțoși ierau bă
tuți și scliingiuiți, ca toți acel cari ar fi avut nefe
ricita inspirație de a se pronunța contra dijmei. Spi
talul funcționa eu activitate, spre a readuce la vieață
pe victimele poliției. Teroarea domnea pretutindeni.
Partidul țărănesc lansează un nou manifest, de
astă dală desperai și resignat, hotărit să ducă lupta
�20
REVISTA IDEEl
REVISTA IDEEl
pănă la capăt: «ce-o fi, să fie». Se convoacă un nou începui cu ghiotura. Cine a apucat să fu&ă ..
putut scapa teafăr, fie treclnd Dunărea, lie’‘ JM
meeting, lie-eare în. localitatea sa, prin sate.
Un primar din Trestenik, sat mare aproape de zlndu-sc prin păduri și munți. Cine înse
Rusciuk, spre a da dovada de zel, telegrafiază mi pe mina poliției, a făcut cunoștință cu celemaî l’at
nistrului Radoslavof, cu în satul lui țăranii sînt zave torturi. In timpul nopț.ei, agenții guvemSî0*
mulțumiți cu dijma, că la meeting n au asistat de umblau din secție in secție și torturau p0 Ceț',Jai :
cit cîți-va derbedei și 11 felicită de ideeacea avut chișî, silindu-i să declare că dijma icra cea A
de a alcătui această lege menită a scăjia statul de frumoasă lege din lume. Aceste vizite nocturne?1
criza prin care trece. Se înțelege că țăranii, cari, persoane cari ierau străine de poliție, a făcut
toți, împreună cu consiliul comunal, io^au în con Generalul Drandarevski să înainteze o adresă
fectului, căruea să-i impute acest mod de tratam?*0'
tra legei, s'au ridicat contra primarului, l-au bătut,
pe iei și pe notar, alunglndu-i din sat. Qonsiliul, a si să-i amintească că. fiind stare de asediu, de 31
numit în urma o comisiune interimară și a cerut iei ieste comandantul județului. Această adiiT
ministerului să se hotărască o nouă alegere. Pănă deși secreta, ieste pusă in cunoștința D-ruluI §»?■’
atunci, oamenii au pecetluit registrele și au închis cof, redactorul ziarului «Nădejdea», care o pubjff*
In acest timp presa iera cenzurată. D-rul Slaieîr
primăriea. Primarul și notarul, s au plîns subpre
fectului. care, scandalizat de această samavolnicie și tipograful Spiro Gulabcief, primesc ordinul de°
naționala, pleacă spre Trestenik cu 3o de jandarmi nu mai scoate, cu nici un preț ziarul. Ordina)1
și cu Primarul destituit, să-l reintegreze. Țăranii nefiind tinut în samă, sus numiții au fost chiemS
Și
ierau cu toții la muncă.
Numai unul,• care
------------------m rămăsese la poliție și bătuți în mod îngrozitor. Doamna
paza, cum vede trupa venind, aleargă la biserică Staicof. telegrafiază Prințului despre aceasta. ieaț
de pază,
și începe să sune clopotul. Acesta iera semnalul a- Alteța Sa distitue direct pe polițaiu : destituire care
dunărei. Subprefectul, sosind, arestează pe acest a fost infirmată în urmă de minister, ca nelegală
Soldați! și gradele inferioare, cari la Trestcnik
țăran și-1 trimete legat la Rusciuk, iear îel despecetîueșto Primăriea,"reinstalează pe Primar și pe no au fraternizat curăsculațiî, au fost dați în judecata
ttar,
ar, și la biserică postează uu jandarm, cu ordinul Gonnsiliului de războiu și condamnați. De-asemede a
'"’ nca și căpitanul care spălase putina. Dar, după că
a ’nu mai lăsa ne nimeni să sune clopotul. n
Dar
se dăduse semnalul^Nu
semnalul. Nu trece jnult
mult și țăranii s-a derea lui Radoslavqf, au fost amnistiați cu toții.
Pe cînd se petreceau aceste lucruri în Bulgaria,
dună, pătrund în Primărie. Fără multă judecată,
j
__ o
: — ,i
ie!
au ’luat
cu bîtele la goană pe jandarmi,
cari au și se aude despre asasinarea lui Mihăileanu. Gu’
șters-o 1la oraș.
; Iear
r
---*■ atît j
-—
vernul. prin organele sale, sc folosește de acest
subprefectul,
a fost
de-—rău
•- cît nici —
—x--a cu vieală, dacă nu-i vc- prilej, ca să ațîțe spiritele contra Romlnilor, șisă
bătut, în
nu scăpa
nea 1în
__ajutor
j___ , cîți-va cumetri, tot dintre țărani, cari facă a se uita afacerea dijmei. In urmă a început
așa zisul conflict romîno-bulgar, despre care voiu
să-l transporte la Rusciuk, abiea trăgindu-și
fletul. Jandarmul, care fusese postat la biserică, a avea ocazie să-ți povestesc mai multe curiozități.
fost și iei atît de stîlcit în bătae, în,
in, cît pe cînd îl
G. Mărculescu.
_î --___ -x S_
___ xrf
TA__
duceau
la oraș, a. și
murit în
căruță.
Desigur,
i s’a
----- --------------------------- - >
„
’
u
.
făcut o înmorminlare solemnă, ca răsplată pentru
devotamentul lui. și s’a votat o pensie pentru văduva rămasă după ici și pentru cei patru copii
ce-î avea.
PlClC-UlLU,
Forma cea mal elementară a luptei intelectuale,
Prefectul, <iu
auzind de această ispravă, cere ajuto_i armatei
—__x_- și
..j se
trimete la fala locului două Ie convorbirea, fie c1 un singur ins, fie cu mal mulfl,
rul
companii ue
de huluați.
soldați. Țăranir
Țăranii, cari se așteptau
, t
la în case, în saloane sau întruniri private.
asemenea lucru, ierau gala de luptă. Li s’a făcui
Se știe, că nu Ie totdeauna lesne să te faci as
somațiile legale, dar iei au răspuns prin focuri. S’a cultat, chiar de o singură persoană, cu atît mal vîr- •
dat în urma soldaților ordin să tragă-n carne vie.
tos de mal multe. OrI-ce inteligență al avea, iea nu ,>
Dar, lucru de minune, ordinul n’a fost ascultat:
soldați! au tras în vlnt, iear cînd s’au apropiat țăță ajunge. Trebuie să mal al o oare-care autoritate,
un —
oare-care
prestigiu,
care—
nu
se capătă
de cît
---- :i, și-au
ranii,
și-au predat
predat armele,
armele, declarind
dcclarlud că
că iei
iei nu
nu pot
pot «*'
----- — r
----- o-->----- ------r----------;-*prin
■ ■
_x.-t cu
__ părinții
—r_
!_.» lor. Căpitanul,
.1 _
: lbată
și frații
care neîntrerupte și prelungite silinți. In convorbirea a
__
j
-----i_.i_
i
—
.
—
«
-----a
_x_
----------------------------nu
ex
j
S
[
a
autoritatea
aceasta,
cel
cătră
comanda ambele companii și care iera călare, înțe- doi, dacă nu există autoritatea aceasta, cel cătră
1
legînd cum stă afacerea, a șters-o,Iear locotenentul care te adresezi ar putea să nu vree să te asculte,
și sublocotenentul, cari comandau întăea companie,
ar vrea să vorbească mal mult Iei. In orl-ce con
au tost apucați de țărani și bătuți pănă la sînge.
vorbire, Ie un învingător și-un învins. Asta, nu numai
Restul a fraternizat cu rasculațiî.
pentru-că, pe dată sau ce-va mal tîrziu, unul din
Scene sîngeroase s’au petrecut în mai multe ju vorbitori renunță la ideile lui, ca să adopte pe ale
dețe, pentru care s’a și declarat stare de asediu. La
Duran-Kulak, aproape deBalcik, lupta a fost atît de celuilalt, ci și pentru-că unul din vorbitori apucă,
înverșunată în cit au căzut morii și răniți din am vrînd-nevrînd, cum se zice, rostul vorbirel. Unul o
bele părți. Aci s’a petrecut o scenă tragică. Un sol mănuește, celalt trebuind s’o urmeze, neputînd să-i
dat, cade mort de glonțul unui țăran. Tatăl său,
întrerupă, să-I tae șirul.
care se afla printre răsculați, văzînd aceasta, ingeCeea-ce stabilește subordonarea aceasta, în gene
nunchiă în fața cadavrului, îmbrățișîndu-l,plîngînd.
ral, Ie superioritatea mintală. Dar nu ajunge numai
In urmă, s’a văzut prin ziare o telegramă a părinte superioritatea. Mal trebuește oare-care căldură, o
lui mortului, adresată ministerului, cam In acesj ‘“
doză de îndrăzneală, o doză de curaj. In convor
termeni: «De la etatea de un an, copilul mieu a ră
birile generale, de prin case, aceste însușiri compl.
mas orfan de mamă. Icu l-am scăldat, ieu l-am cres
mentare sînt și mal neapărate de cît întrețineri e
cut, pănă s’a iacut maro, și acum vi l-am dat vouă
dintre doi. Dacă Iești puțin cunoscut și nu te b.u_
jertfă». Aceasta a produs o jale generală.
cur! de faimă, se va putea chiar, ca, într’o socie
O daiă starea de asediu declarată, arestările au
Lupta intelectuală
21
cu neputință să Iei cuvîntul și să-l păs informații științifice Ie încă atît de rău organizat
ate, să, cH.i ca să-ți desfășor! ideile. In case, căl- în zilele noastre, în cît, foarte adesea, n’ăvem nici
kczI în.‘L.L’neala sînt cu totul neapărate. Ast-feliu,
o cunoștință de aparițiea unor opere, pe cari le-am
durfl^ir!?psea flecari, lipsiți de orl-ce idee originală, ceti cu cel mal mare interes. Din întîmplare, dacă
vedem aa? rin case o foarte mare înriurire, pe cînd aflăm, une-orl, de existența unor lucrări de cea mal
îfldepi’HpJf cu adevărat de samă, din modestie mare valoare. Pentru a scrie o carte Ie lucru greu,
rămîn cu totul în umbră.
dar pentru a o face să fie cetită Ie lucru și rpal
810
d’e cît atît, nu-I destul ca să te faci as- greu. Trebuie pentru asta mulțime de silinți, ce
MaI tn\hUle să te faci ascultat cu luare aminte, nu-s totdeauna încununate de izbîndă. Se știe, bună
cultat, uț facI ca Vorba ta să prindă. Pentru a oară indiferența și ironiea ce întimpină Filosofici
ȚrebaIe acest din urmă rezultat, trebuie leară-șl Zoologică a lui Lamarck, cînd apăru.
ajung8 ,la
care se capătă numai luptînd cu înSpre a pătrunde stînca, trebuie ca o picătură
0 flUtna e si timp îndelungat.
de apă să cadă fără întrerupere. Cărțel i s’a sub
ver?-t vorbă că, cu cît sînt mai' mulțl ascultători, stituit revista, care apare la date hotărîte, sau chiar
rt îtl trebuie mal puțină vreme pentru a în- ziarul, care apare zilnic. Acest gen de propagandă,
CU ?ni aceea-șl acțiune. In loc de a convinge un om din urmă, Ie unul din cele mal puternice ce s’a
deP11 n tu poți convinge mii. Ceea-ce a dus să se produs printre oameni. Cui i-l la ’tndămînă, păcat
pe Mizeze tot soiul de adunări publice: predici să nu se folosască de Iei.
°Tbiserici, conferințl, întruniri, meetingurl... In
J. Novicow.
£1 acesta de propagandă, în de obște, unul sau
al mulțl inși vorbesc, și o mulțime ascultă. Ie deci
o acțiune din partea unor inși asupra unor grupe.
Propaganda vorbită nu-I înse totdeauna cea mal
priitoare° lea ie necesar mărginită de întinderea gla
Terorismul în Rusia ie un duel încins cu însului omenesc. Propaganda scrisă poate să se a- su-șî autocratul. Ie vorba de a face ea vieața
dreseze ia un număr de inși cu mult mai mare, și acestuea să-î fie un chin, o spaimă, de-ai face
cercul Iei Ie cu mult mal întins. Propaganda scrisă starea nesuferită, rușinoasă, ridicolă, de a-1 aîncepe prin scrisoare și sfîrșește prin carte, trecînd duce la calea de-a renunța la putere-ai nemăr
prin manuscriptul ce circulă în public, prin pro ginită și de-a respunde la așteptările firești și
clamații sau manifeste, prin broșuri, și prin tot fe- modeste ale națiune! întregi.
In privința aceasta, așteptările socialiștilor
liul de publicații.
Dar toate procedeurile astea, sînt, așa zicînd, acci și ale intregeî societăți rusești, sînt acelea-și.
dentale. Convorbirile, predicele. conferințele, meetin- Teroriștii n au făcut alta, de cît de-a proclama
gurile, tot soiul de publicații, au Ioc la întâmplarea sus și tare, în mijlocul tuturor, la flacăra ex
împrejurărilor. Vîntul uităreî vine apoi și spulberă ploziilor lor, ceea-ce iie-care gindea în sine,
iute vorba rostită și vorba scrisă. Pentru a fi mai ceea-ce fie-carc îngîna c’o voace sfioasă, în ter
cu temeiu, propaganda trebuie să se organizeze meni copleșiți de adulări și de întorlocheri
și să rămîe constantă. Lucru care se dobîndește
obligatoare.
prin alcătuirea a tot soiul de asociații, bună-oară
Rezultatul acestei situații icra lesne de pre
ca liga de .Manchester, care, un șir de ani, duse o văzut. Revoluționarii au căpătat un sprijin mo
propagandă activă împotriva drepturilor de vamă a- ral, nepomenit de mare: sprijinul opiniei pu
supra cerealelor. Se mal formează asociații perma blice. Cit se atinge de cei mai cucagîoșî. anente, pentru răspîndirea nu a unei idei speciale, cest sprijin nu se mărginește numai la vorbe.
C1 a.noțiunilor științifice în general. După cum sînt Dar chiar acei cari le sînt contrari, (und-căse
asociațiile britanice și asociațiile franceze pentru îna- spăimînlă de doctrinele lor subvensive, nu vor
n^rca ființelor și alte atîtca societăți savante.
cu nici un preț, să vie in ajutorul guvernului,
Hn^poat'1 u?
ProPagan(da Ș> mal minu—
imu.ucare li s’a adresat, cu toate acestea, și foarte
adiîit?°a,:e’
asociat’ea- Asociațiea se adresază rugător.
luiiinr «a C’ta vreine Școala influerițază
• p___ |___
t
Răspunsul pe care societatea rusă, l’a adreasupra
îneîi
ho- sat, după iie-care atentat, prin mijlocul adufirîte i ’’ CLI III COpill 11* cl LI 1*^
"*'* *idei personale
nln |-i,->.
Cu j.niu^ nîaf lesne să li: se împ ne :ideile altora, nărilor provinciale și al presei, guvernului,
acesta,’ învățămîntul organizat are o care făcea apel la iea, a fost pururea accla-și:
foarte m
Aacesta
Io :n^nuiientiT 1înfipmnx^tc
°semnatatc pentru lupta ideilor.
ideilor, le
in- «Sîntem, cu toții, gata de a combate pe socia
lei mal puternic, la care s’a recurs mai liști, cu guvernul. Dar, pentru asta, să ni se
mare ’sĂeln
*“ înte
lnte,meerea
ueerea și întreținerea scoalelelor pri- dec mijloacele trebuitoare : libertatea^ cuvîntutu folos COnc are șî superioare, sc poate mijloci mai lui și reprezentarea națională. Atunci, vom încâ asoci'1nntrU ?chimbrea ideilor. Și, de acolea vine deplini bucuros rolul ce ni sc propune. Pănă
înversnn\? e private dispută cu guvernul, cu atîta atunci, ne ie cu neputință de a face ce-va penCarten
guvern».
Cartei"’’ ScoaIa
SC°aIa-*
Sandă‘ dint
PreCU,n
mijloc
Mărturisesc, că un asemenea răspuns nu predintre^
11!11 am zis
z’s>’ îe un m
$oc de propaPr0Pa"
?*S)uri
Cele
'puri no>»C
*e mai
maî bune- Dar cartea apare*
apare la supune tocmai atîta nobleță, inse il dau așa
AIal mult
aehotftvî
te și înrîurirea Iei le
Ie trecătoare,
“
”enotftrîte
trecătoare. precum a fost formulat. Guvernul, negreșit,
piJe cetiuJL.
rtea
nu
o nutintă
im- nu ținu samă de nici o cerință, și făcu cunos
Cet‘toriuhiT
an
U are
are nici
nicî 0
Putint& să
să se
se im*• v cumpără cine vrea. Sistemul de cut, că ajutorul ce-1 cerea socictăței icra numai
Terorismul opiniei publice
�22
REVJSȚA IDEEI
REVISTA IDEEI
voluției sini atît dc rău păstrate. AbiCa o îndeletnicire de spionare, De astă dată. so
din cercul dc organizare, se răspîndese în
pietatea refuză hotărît.
leată din ce pricină guvernul a remas cu to lumea nihilistă, cu o neînchipuită intapOîU*
nu îe rar de loc, să treacă dintr’un
Si
tul izolat, din ce pricină lupta cu teroriștii, cu altul.
°r” In
toate că strașnic de neegală, cu toate astea
Nu-I vorbă, guvernul nu știe nici o dar
nu-î tocmai cum s’ar putea închipui de de
parte. leată taina care explică firește, minunea mic. Așa, înainte de a se publica jurnalul 7 ni.
lia y Volta, diriguit de oameni «ilegalii
opunere! teroriștilor.
Dacă guvernul n’ar li fost in atît dc strașj tipărea la Petersburg un jurnal revolmfo’ Sfî
nică dușmănie cu societatea, o asemenea lupta clandestin, socialist: Natchialo. Nu îera‘ f
ar li fost cu totul cu neputință: societatea în- organizației, ci organul unui cerc izolat,
tr’adevăr, n’ar li putut să stea nepăsătoare, ar ii ca directori patru sau cinci oameni «leg-m4
luat parte cu totul împotriva celor cc-! tulbu întreg Petersburgul ii cunoștea și vorbea ț
rau liniștea, ar fi făcut ca aceștia să fie numai iei. Inse, polițiea, cu toate că își rupea picj
rele, îmblind după urmele acestui jurnal °a
de cît nimiciți.
Asta ie limpede, ca ziua. Căci, unde trăesc descoperi nici o dată nimic. Și, acel dintre d’'
teroriștii, de nu în mijlocul societățe! ? Cu cine rectorii lui cari nu s’au compromis în alte *
a’
sint ici în relații zilnice, de nu cu membrii a- faceri, n’au fost de loc tulburați.
Vinderea celui mai grozav jurnal terorist
ceslei societăți ? Dacă ar fi fost niște simpli
făcători de rele, niște tulburători ai ordine! pu Narodnaia Volia, se practica, la Petersburg
blice. societatea i-ar ti dai legați cobză pe mina în chipul cel mai simplu. In toate școaiele 8a
perioare, în toate întrunirile frequentate de ni
reprezentanților stăpânire!.
Și dacă societatea ar avea vre-un oare-care hiliști, ca și în cele mai însemnate orașe din
scrupul față de asemenea fapt, lea ar avea alt provincie, ierau însărcinați eu distribuirea, oa
mijloc, cu’ mult mai simplu, de-a! nimici: le-ar meni cunoscut! de toată lumea. Aceștia, nri.
refuza ori-cc sprijin. Pentru-că, în sfirșit, de nieau un oare-care număr de. exemplare din
unde-și capătă teroriștii mijloacele de acțiune? jurnal, și vindeau cu numărul, cui cerea, cu două
Unde s’ascund ? Unde-și găsesc razemul la zeci și cine! de kopeici la Petersburg, cu treizeci
și cinci în provincie.
rievoe ?
leală un fapt și mai ciudat, cu toate astea
Nu mai vorbesc de greutatea dezaprobare!
generale, nestrămutată, sinceră, și care ar ti cu totul adevărat: întinsa conspirație, eu di
hotărîloarc înlr’o chestie care ar pune in joc namită, organizată de cătră comitetul executiv,
chiar interesele cele ma! imediate ale societă in 1879, pe timpul călătoriei împăratului, dus
ței. Pentru-că. in cele din urmă, nu se poate si întors, care se ducea de la Petersburg in
zice de iea ,ca de popor: nu știe ce zice și Crimca, întreprindere poale că unică in isto
face.
rica societăților secrete, această conspirație,
Dar. mă întreb, la ce ar ajuta societatea un icra prea vastă pentru a nu trece peste pute
guvern, care-i obiectul urci tuturor. De alt- rile unei organizări izolate.
Trebui să se angajeze oameni de-afară, luațî
fcliu, societatea nici nu face nimic, și, cu toate
protestările ici obligatorii de devotament, șede din acea numeroasă clasă, care icra pururea
cu minele- in sin. și lasă pe teroriști să facă gata să facă acestei organizări Lot feliul de ser
ce le place. Ce-va mai mult, dînsa își freacă vicii. Ast-feliii, nu-i de mirare, ca, ajuns pro
minele într’ascuns, și nu numai că nu denunță prietatea atitor oameni, secretul unui atentat,
pe socialiști, îi și ajută bucuros, cînd spaima care- se pregătea, transpiră și se răspîndiț pe
nu o paralizază. Asta, cu cugetul că se lucrează dată, în țoala Rusia.
Neaparat, nu se știea anume locul. Dar, toți
pentru iea.
Izolarea guvernului rusesc, nu poate li ase studenții, advocații literațiî. toată lumea in
fine, afară de polițiști și dc prietenii lormănată dc cit cu acea a unui strein, dușmănit,
în țară cucerită. Dovadă-!, după cum am zis.
șlieau că trenul imperial va fi zvlrlit in acr'
în timpul trecere! din Crimeea la Petersburgneputința de-a dobori pe teroriști.
Voiu da ca pildă cîtc-va fapte din vicața re
Se vorbea despre asta deschis. Inir’un oraș,
voluționară. Dar, trebuie să mărturisesc ma! sc făcu pentru asta o subscripție aproape l”l‘
intă! că. iu afară de rari excepții. Rușii sint blică. lea întruni ca la i.5oo de ruble, carif11/1
răi conspiratori. Caracterul rusesc ie deschis, vărsate integral in casa comitetului czcculi'nebăgător de samă, nedisciplinat. Dragostea
Iesle ce-va dc învățat dc-aici...
StetniakIu! de expanzic, deprinderea de-a face lotul
„în comun", il face puțin apt de a urma re
gula conspirărilor: aceea, precum se știe, dc
Ahonajit cari, din intimplarc, primesc numărul dc fa|2. I
a nu destăinui un lucru de cît alune! cînd ie primit și numărul trecut sau cari nu vor primi alt numi..
nevoc să lie spus : dc a tăcea în toate celelalte buni să no scrie. Revista noastră apare și se dxyodinzB cu o
cazuri, chiar cînd nu-! Ia mijloc nici o prZ- tete aparte. Dar, pană si ajungă la destinație, cu osebire pănă sSă ajung»
no liP
la tară, trece prin vămi cam aspre. Cînd știm acestea, cerem 1co
meidie.
. sil'
sește, ne gîndim la un mijloc de Căpătarc mal sigur,
să
.
Solia Perovskaia sînt foarte *«»i
rari boască buna voință.
m Rusia. leată de ce, de obiceiu, secretele re-
pin depărtare
Tubile Mu?0111*
departe și M**- ,de tumultul orașului
Ș}1.,1 ’
Kiina, ? Predau cîte-va icoane din mizerabilul
,,k’ ■
creau ssl'l‘ re l’nm făcut, trcclnd Oceanul, pentru
voiaj’ P,c.„ „ou vccînicul cint al mizeriei, cint ce
' auzi d"npn7,-l Cu atît mai mult în America, ținta
îc »ccC?^uilor .cari-și Îngroapă aici ultimele răvlagă, cu cari au mai putut să scape
jin
Jin lunie1ftBucurești-Havre, locul îmbarcărei noaspruniuJu
numesc cu drept cuvînt un
trR Pc QpUAnc“i numi-voiu trecerea oceanului o
rtCalvar»>
‘
“Spmnnoșt^ au tot interesul^ ca^ gloata, sleita
(|e Pul^lercSui să plece,* această gloată flămîndă,
aB “Lr nutca să le strice prestigiul, prestigiul de
fXtitorl», cerînd necontenit pine Iei o trimet
rt0 , 5nin ca ne o turma ne-buna de nimic. Mometere/nu poale li de cit strigător, și,
dU ■•'tasiî din țară, sub masca filantropiei, se tac vibogtt»?de cea mai mare crimă, dacă vor urma
jrSmeată pe emigrant! în condițiile de pană
aC'fiel>mesă fi fost abrutizat cu lotul, să fi fost cu to
iul lipsit de cugetare și simț. ca. văzînd această lume
rudită, aceste femei însetate și nemîncate, cu
nrunci la sîn, lihniți, văzînd alîția inși cărora nu
ii se dădea voe să se coboare de loc din vagoanele
unde ierau de trei-patru ori mai mul ți de cît în
căpeau, unde oamenii ierau sufocat! dc căldura unui
soare de luliu, trebuie să ti fost cu totul păcătos,
sa vezi aceste jalnice scene și să nu plîngi, și să
nu blastămi ceriul, hain, tiran, că tc-a făcut sale
naști, fără dreptul de Iraiiî, să Le naști între be
stii, cc sc hrănesc cu sîngele tău.
Păziți pe la stații cu bicele, subliniez cu bicele.
de oare-ce Ia Themesvav, o stație din Ungaria,
iii,
ne așteptau vre-o cîti-va vătășei, adevărat, în mîini
cu niște bice, pentru ca nu cum-va să se coboare
î,|,fț
eine-va, în cele mai cumplite chinuri, privind pe fe
restre puțurile și fînlînele, pe cînd noi ne istoveam
deselc,ast-leliu ajuns-am la Havre. Aeolea, eoborîli
din vagoane, arn fost împinși înlr’o îngrăditură de
slrmă, de unde, sub un control brutal, am fost lăsațisă trecem în vapor. Dc aici începe o nouă eră
de suferinți, dc chinuri, cari întrec pc cele dintâi.
Vaporul «Savoic», ie un.curat infern. Cu fie-care
treaptă, coborîlă mai jos, spre salcie clasei a 3-a.
cari ierau tocmai la fund, le lovea mai intens un
Xsnpsh.lnv-eni,1ia-1'
.femeî’ băVb.?’î; ?piî:
<le drum iSla?a;
bol”avi
Jin 1U - lerau trîntiți și culcați dc cei împuiși
pur'U“VI1-:1, ba^ajc,
calabalic și o nespusă jale,
ca ierani în fața unui convoiu Siberian.
tvcce Și
îca vine boala dc mare.
In'ehicA lcren propice în trupurile sleite, preface
deori fnl}Ca de jos, într’un spital murdar, lipsit
altorn
Uniî vărsau peste capul și trupul
pjeau’inY?Cav?ala fcmciloi‘ Și țipclul copiilor umlncdic în ,
așteptam la inspecțiea vre unui
neglijabil
e unde- Geî dc jos ierau cantități
rfiit în °\ Uarcnu Ierau destui cari trebucau îndc lâ caz-n S?°
11? Mîncarea trebuea luată
?
ni?te vase ruginite, de tinichea,
■kpala ma“ÎUUrdar*b Pllpă a—3 zile dc călătorie,
1 conteni și stomacul cerca mîncare.
23
Mîncarea cc ni se dădea Inse icra respingătoare.
Vedeam că trebuea să pierim dc foame. Strîneei
vre-o cîți-va oameni și mă dusei la căpitan, făclndu-î cunoscut, că, dacă nu ni se dă o mîncuve
mai bună, nu vom fi răspunzători noi, dacă ne vom
^ua singuri. Se ordonă in fine să ni se dee cartofi
curați.
Așa, cu chiu cu vai’, am ajuns la New-Aork.
Aici, mișcarea merge. De postul cel mare cvreesc,
«Jom-Kipur», a fost o Întrunire mare. In «Terasa
Garten», a 5g-a stradă. Un meeting in potriva
absurdităței religiei. O mulțime imensă popula
sala. A vorbit prietenul Janowsky, diriguitorul
ziarului «Arbeiter Zeitung», apoi prietenul Grossman și Emma Goldmann. A doua zi, a fost o ser
bare la Brooklin. John Most se află tot închis.
________
_____
Prietenii Grossman și Mc. Queen, au fost con(l'tmnnlî
damnați rlo
de n<!tna
către nahimnAnt»»,:;
reprezentanții stăplnilor, 1.»
la cîte
5 ani Închisoare, pentru ca au vorbit greviștilor
cărbunari la Paterson. Spre a fi puși în libertate,
au trebuit să depue o cauțiune de i3.ooo de dolari,
cîte fi.5oo dolari fie-care. Iei au ..făcut apel.
Acum se înființează aici un grup anarhist, pur
romanesc.
Cu toată dragostea.
Oakdale Conn,
Alex. LebovicI.
1902, Noombre.
Munca nedemnă
leu înțeleg prin artă adevărată, manifestarea ex
terioară a plăcercl ce o simțește omul în ceea ce
lucrează. Nu cred ca dînsul să fie fericit cînd lu
crează, fără să-și întrupeze satisfacerea, cu osebire
în lucrările în cari se pricepe mal bine. Dar mi
nunat al naturei, pentru-că orl-ce om, aș putea zice
orl-ce lucru, trebuie să facă ce-va. Cînele, le fericit
să alerge după vînat, calul, să meargă la goană,
paserea le fericită să zboare. Se înțelege de sine,
și ne închipuim fără nici o greutate, fericirea pâ
mîntulul și cea a clementelor, de a-șl îndeplini sarcina ce li-i dată. N’au cîn.tat oare poeții încântarea
cîmpiilor pline de mirezme, veselul pîrîit al lemne
lor din vatră și rîsul sonor al oceanului ?
Pănă în timpurile din urmă, omul, na renunțat
la partea lui din darul acesta universal. Pururea,
cînd nu a fost atît de zbuciumat, prea doborît de
boală sau copleșit de durere, și-a căutat mîngăerea
în muncă. Adesea-ori, în plăcere Iei și-a găsit în
tristare, și, în odihnă, obosală. Iei și-a pierdut în
,,, acestea și și-a cătat fericirea în muncă,
credere în
tovărașa
_ .. , 1 nedespărțită
a întregel lui vieți.
Vom
Vom consimți
consimți noi
noi oare, cari sîntem mai fericiți
de cît părinții noștri,
iștri, de a ne lepăda dc acest prepre
țios atribut, cel dintâi și mai bun din cîte le-am
moștenit ? Cc amețeală ne-a cuprins, de am pierpier
dut din vedere singura noastră rază de soare A
trebuit să fim foarte înlănțuițî în greaua luptă îm
potriva reulul, ca să uităm care Ie cel mai marc
din toate relele. Nu găsesc o altă explicare mal
bună. Pentru-că, dacă omul nu va ajunge să desprețuească o muncă, cc nu poate să-l dee nici o
hrană naturalei și legitimei lui trebuinți de mulțămire proprie, își va petrece, aproape toată vieața,
fără nădejde și fără vrednicie. Ceea-ce-ar fi, în foarte
scurtă vreme, o ruină totală.
1
li
�REVISTA IDEE!
24
REVISTA IDEE!
Mulțumirea mea cea mal mare,ar fi, de a convinge birea și nverșunarea lei de a-și constrînge r-,
5 U
lumea civilizată, ca, cea dintiU datorie alei, le, astă-zî, această uriașă îngrămădire de muncii
de-n face munca plăcută tuturor, chiar munca pri ce ruinează mușchii, tîmpește creeful, munCft f
vită plicticoasă, și, ori și cum, de a reduce munca nici o atragere și fără nici o țintă, pe,care, den '
de a căuta să o perfecționezi, Iești cu neriibd C
aceasta la minimum' cu putință.
In tot cazul, să nu cutăm sâ zicem, slujindu-ne s’o isprăvești mal curînd, de teama să nii-ti r
"Pde chițibușuri, cum-că munca netrebnică, munca sească pînea și să nu cazi în mizerie.
Sînt încredințat, precum trăcsc și respir, că tont.
păcătoasă,' data acum lucrătorilor noștri Ie o muncă
plăcută. Mi ar trebui un spațiu mai întins, pentru munca nedemnă, toată păcătoșeniea cu care se î
a face să se priceapă, că așa zisa artă, ce repre deplinește munca zilnică, de care toată lumea î
zintă munca, aceasta, nu poate fi de loc un izvor plîngc, pe care sînt nevoit a o recunoaște și'j c
de plăcere, pentru a dovedi că-i un izvor de rușine, trebuie să se impute tocmai aprinderel sălbatec’
de scîrbă. Și, să mă credeți, rostind cuvintele a- de care îe stăpînită lumea civilizată, prinsă cutom
cestea, simțesc roșata uretndu-mi-se în față. Dar, în goana-I după capital, prinsă cu totul în lUp.g
dacă n’am spune că sîntem bolnavi, cum am putea S’a uitat, și cine să-și mal aducă aminte de asta'
că cea dintăl datorie, lăsată de natură, Ie de a face
oare să ne tămăduim ?
Aproape tot ce se face în lumea civilizată, le o munca plăcută. Să ne silim cu toții, ca să ne desmuncă nedemnă. Admit bucuros, cum-că civilizațiea robim, cît mal mult cu putință, de munca umiliface cum se cade unele lucruri, necesare sau nu toare, pe care sil o desființăm chiar, sau s’o prefa.
pentru situațiea Iei precară, bună oară mașini ad cern în muncă plăcută.
Prin muncă umilitoare, nu înțeleg de loc munca
mirabile pentru a susținea lupta între ofertă și cerere,
luptă așa numită comerț, și mașini de distrugere, anevoioasă sau ordinară. Nu plîng pe oameni de
de stîns vieața, cu alte cuvinte, mașini pentru cele loc, de osteneala ce-șl dau, cu osebire dacă le tredouă soiuri de războiri, din cari cel din urmă, poate cătoare și nu-I lăsată numai pe sama unei clase
mal crud, nu atîta în sine, cît pentru-că, în pri sau a unei categorii. Ar trebui să fii nebun sau
vința aceasta, conștiința lume! pare a se trezi. Cît tîmpit, pentru a crede că activitatea mondială se
se atinge inse de faptele cari privesc vieața de toate poate scuti de treburi ordinare. Dar am văzut de
zilele, vieață ce-ar trebui să fie plină de demnitate, acestea destule, pentru a nu găsi în Iele nimic în
de încredere, de sprijin mutual, singura ce ar putea-o jositor. A lucra pămîntul, a întinde o plasă, a paște
admite oamenii gînditorl, societatea civilizată se turme, toate, îndeletniciri, ca și altele de acela-șț
feliti, pentru cari trebuie să muncești din greu,
poartă din ce în ce mal fără socoteală.
Fac oare rău vorbind ast-feliu ’? Nu spun de cît ar conveni chiar celor mal buni dintre noi, cu con
aceea ce cugetă toată lumea, ce Ie în toate gurile. diție să avem cîte-va ceasuri de odihnă de liber
Și, dacă vreți să știți cît Ie de generală opiniea a- tate, și să avem o răsplată îndestulătoare. Că
ceasta, vă voîu cita o carte, care se vinde pretu rămidarul, zidarul, tîmplarul, ar fi niște artiști,
tindeni, o carte de foarte frumoase gravuri, pe care și munca lor nu numai că ar fi necesară, ar fi
nu o poți ceti fără să fii iritat și umilit tot o dată, frumoasă și prin urmare plăcută, dacă arta ar fi
întitulată: Lucrătorul englez, de un om care nu ce-ar trebui să fie. Nli munca asta i-aceea pe care
crede în tel. Titlu tot pe atîta de prost, pre cît îe inima ca și mintea ne poruncește de-a o desființa,
de nedreaptă și falșă, de la un capăt la altul, ci pe acea ce face miile de lucruri, de cari nimeni
lucrarea, cu toată afectata iei originalitate. Dar, Ie n'are nici o nevoe și cari slujesc numai de pretext
mal mult de cît adevărat, deși îe trist de spus, că, tranzacțiilor comerțului, numit așa pe nedrept. Mundaca al nevoe, astă-zl, să dai ce-va de făcut unui ca cealaltă, ce face lucrurile cum se cuvine, din
oi»
grădinar, unul tîmplar, unui zidar, unui zugrav, unul punctul de vedere al luptei comerciale, trebuie j
țesător, unul fierar, foarte rar ca munca să fie transformată, se înțelege, cu totul, și numai arta
făcută conștiincios- Fie care se va grăbi s'o dee poate îndeplini această transformare.
gata iute, născocind o scuză oare-care, mal mult
Să ne întoarcem, ast-feliu, la bunul simț, să ;
sau mal puțin vrednică de crezare, mal mult sau ne dăm samă de nevoea de a face munca plăcută
mal puțin cinstită. Cu toate astea, nu cred ca nu tuturor, pentru-câ prea puțini îșl dau samă de asta.
mai lucrătorul englez să fie vrednic de înfierare. Da, de nevoea, dacă nu voim ca nemulțumirea, re
Se poate, ca cea mai mare parte din oameni, să volta și desperarea, să zgudue, în cele din urm i
îndeplinească tot așa o lucrare impusă, de la care întreaga societate. Prin asta s’ar arunca sănimp.
aceștia nu au de așteptat nici o plăcere personală, unei fericiri, pe care lumea n’a cunoscut-o nici cin j
fără să caute de a o da gata iute. Cel puțin, așa a unei fericiri la care lumea ic destinată să ajung,
se întîmplă de cele mai de multe ori, în asemenea sînt prea încredințat. Sămînța asta va fi și cea
,
cazuri, cu toate că se găsesc în lume oameni in artei, manifestare exterioară a plăcerel omului
fericirel
tegri și scrupuloșl, cari, fără să se aștepte la ce-va lucra, a artei poporului, pentru popor, a ’e”c1, ■
și fără nici o plăcere, îșl duc treaba cum se cu creatorului operei și-a fericire! celui ce se va
vine la capăt. Aceștia sînt sarea pămîntulul. Dar, de lea.
\V. Morris.
o societate care osîndește pe unii, la acest eroism
aspru, lear pe alții la desgustul de muncă și la dis
Revistei »oaS‘rr* '
Vestim pe cei nedunurifl, cum-cu abuiianteiiinl
prețul semî-conștient de sine și la disprețul tuturor, se trftnele de obiceiii j>rin mandat, ta adresa: Bevlot» Id®®1' ' .
asemenea societate nu-I oare rău organizată? Ne htradn Epurllor, Bncurcțti : un an, 5[M.
greșit, mare povară va apăsa asupra-I, pentru or-
25
să vreu? Vrei necesar, în virtutea ideilor ce ți s’au
a'
înfățoșat. Vrei să te-nsorl, vrei ori nu vrei ?
B. — Nu vreu nici una nici alta.
A. — Răspunzi ca cel ce zicea r Unii cred pe
leată o baterie de tunuri ce trage la uazarin mort, alții îl cred în viea$.
A|le ai oare libertatea să o auzi sau nu ? cardinalul Mazarin
linr* nn /*•»*/»nirl
îirwT
nu cred nici pe unii
nici pe alții.
rech‘lc Nici vorbă că nu mă pot scuti s’o aud. Cît despre mine,
B. — El bine, vreu să mă-nsor.
Byreî ca un tun să-ți reteze capul și să
A — Zi așa. De ce vrei să te-nsorî?
^capul femeel și copilei tale, cari se plimbă
fCteZC
r
B. — Find-că-s amorezat de-o fetiță frumoasă,
blajină,
bine crescută, îndestul de bogată, ce cîmă
cu
întrebare-mi faci? Pe cît mă aflu în
"Sintile nu pot să vreu un asemenea lu- foarte bine, al cărei părinți sînt foarte cum se
cade, și fiind-că mă măgulesc a crede a fi iubit
Mi-1cu'neputință.
\ — Bine, tunu-l’auzl necesar, și leară-șl ne- de lea și foarte bine venit în familiea Iei.
A. — leacătă un motiv. Vezi că nu poți voi
A* nU vre’i să mori cu familiea, dc-o lovitură
?Snin plimbîndu-te. Va să zică, n’al nici pute fără nici un motiv. Te încredințez că Iești liber
șă te însori, că al, cu alte cuvinte putința de a
rea să nu auzi, nici puterea de-a vrea să cazi ?
iscăli contractul de căsătorie, de-a face nunta și-a
?’ S Pentru asta al făcut un număr de pași, te culca tu femeea.
B- — Ce, nu pot oare să vreu fără motiv ? Ce
să te pul la adăpost de tun. Ai avut deci
Cnrintă să faci, cu mine, aceștivre-o cîțl-va pași? ar însemna atunci zicătoarea aceasta: Sit pro
ralione voluntas, rațiunea mea Ie voința, vreu,
P 3 L Vădit și asta.
— Dar, dac-aî fi fost paralitic, așa-1 că nu pentru că vreu ?
A. — Asta-I absurd, amice. Ar fi atunci la
te-al fi putut feri, asa-I că al fi auzit și-ai fi pri
mit necesar lovitura de tun, și al fi fost mort mijloc un efect fără cauză.
B. — Ce, cînd joc, cu soț sau fără soț, am oare
necesar ?
v
vre-o rațiune, să aleg mai degrabă cu soț de
B, — Nimic mai drept.
A.—In ce-țl constă libertatea atunci, dacă nu cît fără soț ?
A. — Da, negreșit.
în putința individului tău de-a încerca să facă
B. — Care, mă rog ?
ccea-ce voința-țl ar cere unei necesități absolute.
A. — Aceea că, ideea de cu soț ți s’a înfă
g. — Mă ’ncurcl. Libertatea nu-l așa dar de
țoșat spiritului tău mal înainte de cît ideea opusă.
cît putința de a face ce vrei ?.
A. — Cugetă bine și vezi dacă libertatea poate Ar fi cam deșănțat, cînd ar fi cazuri în cari să
vrei, fiind o cauză să vrei, și cazuri să vrei fără
fi înțeleasă alt-feliu.
B. — In cazul acesta, cinele mleu de vînătoare cauză. Cînd vrei să te însori, negreșit că rațiu
Ie tot atît de liber ca și mine. Iei are necesar nea acestui fapt o simți, pe cînd rațiunea acea
voința de-a alerga cînd vede un epure, și pu sta n’o simți cînd joci, cu soț, fără soț. Cu toate
tința de-a alerga cînd i-s picioarele sănătoase, astea trebuie să fie o rațiune și-aicl.
B. — încă o dată, înse, atunci nu-s liber.
leu, așa dar, nu am nimic mal mult de cît cînele
A. — Nu-țl Ieste liberă voința, dar'.acțiumle-țl
mleu. Mă reduci la starea de animal ?
A. — leată sărmanele sofisme ale sărmanilor sînt. Iești liber de-a săvirși ce-va, cînd ai putința
sofiști, cari te-au instruit. leată-te bîntuit de boala de-a săvîrși.
B. — Unde rămîn atunci cărțile pe cari le-am
de a fi liber ca și cînele tău. Nu mînîncl oare,
nu dormi, nu te propagi ca si Iei, aproape îa- cetit asupra libertățel de indeferență.
A. — Ce înțelegi prin libertatea de indiferență?
tr’acela-și Jeliți ? Vrei oare ca mirosul să-1 al altB. — De-a merge la dreapta sau la stînga, de a
felitî dc cît prin nas ? De ce vrei oare ca liber
dormi pe partea dreaptă saupe cea stingă, de-a face
tatea s’o al alt-feliu de cît cînele tău ?
B. — leu înse am un suflet, ce chibzucste înde numai patru tururide promenadă, în loc de cinci.
A. — N’am ce zice, frumoasă libertate. Fru
lungat, pe cîtă vreme cînele mleu nu chibzuește
e loc. lel^ dacă are doar idei simple, pe cînd mos dar ți-ar fi dat D-zeu. Drept c’ai avea cu
ce să te mîndreștl. Dar la ce ne-ar sluji o pu
eU am atîtea și atîtea idei metafizice.
d
El bine, tu Iești de atîtea ori mal liber tință care nu s’ar putea îndeplini de cit în ca
tintC1Ve^’ cu a te cuvinte ni de atîtea ori pu- zuri neînsemnate? De fapt ieși ridicol de-a pre
supune voința de-a vrea să scuipi la dreapta.
îectr ri
cuSeta maî mult de cît Iei. Dar nu Nu numai că voința aceasta de-a vrea Ie absurdă,
B lbep altm*ntrelea de cît cînele.
Ie sigur că o mulțime de mici împrejurări te
A*
?lu“s oare • liber de a voi ce vreu ? determină să săvîrseștl toate acele fapte pecari
3* __
}nțeiegi prin asta ?
tu le numești indiferente. In faptele ^acestea nu
zilnîr
lnîelege toată lumea. Nu zicem oare Iești mal liber de cît în celelalte. Dar, încă o dată,
A. ’_^uJ?"Ca voința-I liberă ?
Iești liber, ori și cînd și ori unde, de îndată ce
cum < j zic^toare sau un proverb, nu-I nici de
faci
ceea-ce vrei să faci.
B. li idă Desjușește-te.
B. — Mi se pare că al dreptate.
AiS’e eg’ c^-s liber de-a vrea ce mi-ar plăcea.
VOLTAIRE.
Nu ve>v U te suPăra, dar asta n’are nici o noimă ?
oare cum-că-î ridicol de-a zice, vreu
Dialog asupra liibertăței
I
■i
*!
i
�26
REVISTA 1DEF1
REVÎSTA IDEET
îmbunătățirea alimentației țăranului romîn
îndestularea trebuințelor trupești, și în special,
hrana, pe lîngă că Ieste neapărat cerută de orga
nism, mal ieste însoțită de o mulțime de alte mulțămirl și plăceri sufletești, a căror perspectivă
conduce singură pe om la a afla chipul cel mai
priincios de a se hrăni, sau de a-șl îndestula, în
general, trebuințele. Ba, încă, îndelungata îndelet
nicire a organelor și continua îndestulare a tre
buințelor, duce la un felia de rafinare, care, făcută
în marginele conștiente ale cumpănelel, Ieste toc
mai o dovadă că spiritul omenesc poate ajunge,
pe o cale firească, la a se pricepe pe sine, cînd
împrejurările îl îngădue să-și dezvolte facultățile.
In realitatea actuală înse, hrana, atît a omului
sărac cît și a celui bogat, lasă foarte mult de do
rit, din punct de vedere chimic și higienic. La cel
dintâi, din cauza lipsei substanțelor hrănitoare și
proastelor condițiunl de alimentare, la cel din ur
mă, tocmai din pricina îmblelșugărel acelor sub
stanțe, ba poate chiar și din a condițiilor extra
vagante de alimentare. Căci, lipsa și blelșugul, sînt
cele două mari păcate ale înjghebărei actuale, care
produce descumpănire în vleața individuală, ca și
în cea socială.
Pe cît timp anumite împrejurări crează categorii
de oameni, cărora le lipsește pînea zilnică, și alte
categorii, ?cari se îndoapă peste limitele trebuin
țelor firești, a perfecționa higiena și a analiza ali
mentele din punct de vedere chimic, îe o operă
de erudiție stearpă. Nimeni altul, de cît individul
însu-șT, nu poate fi însărcinat cu conservarea per
soanei sale, după ce bine înțeles a fost crescut
în principiile acestei conservări. In cît, ar fi banal
a ne mal ocupa cu feliul de hrănire al unei clase
de oameni și a-i recomanda bucatele ce noi le cre
dem mal gustoase, maî ales cînd condițiile nu-I
permit a se folosi de asemenea sfaturi gratuite.
S’a zis de multe ori, că în afară de cutare sau
cutare cauză imediată, ignoranța împiedecă pe țăran
de ase hrăni bine. Ori, omul începutului, care a găsit
mijloace să pescuească pește și să vîneze animale
sălbatece, pentru a le mîrtca carnea, să domesti
cească păsări, pentru ouăle lor, să îmblînzească vite,
pentru laptele lor, n’au făcut aceasta cohștienți de
substanțele chimice nutritoare, ce conțin aceste mîncărurl, ci mînat de trebuință, condus de simțul și
gustul lui, care a știut să-l facă a afla elementele
necesare vieței. Cultivarea cerealelor și a tuturor
celorlalte plante, din cari omul îșî scoate hrana,
nu-s rodul nici unul studiu chimic, de feliul celor
actuale, ci a experienței, a calităților naturale ale
spiritului omenesc.
Ar fi putut foarte bine, omul, să continue a mînca
ouă, carne și lapte, să cultive cerealele și plantele
cele mal hrănitoare, și în condițiile cele mal prîitoare, conform priceperel sale și înlesnit de dez
voltarea intelectuală și a mijloacelor de producere,
dacă în mersul social, nu s’ar li format o clasă
de oameni, cari, prin ajutorul religiei, a armelor
sau banilor, ori prin alte mijloace răpitoare, n’ar fi
cătat să-și însușească hrana cultivatorului și sa
monopolizeze bunele condiții de cultură a cer
lelor. Tot ce Ieste trebuincios pentru trăia, 0^'
produce cu prisosință și de o calitate care ar
pe cei mal riguroși chimiștl, chiar fără ajutorul nv-*
loacelor perfecționate. Și ar produce îndoit, §j z
calitate, și în cantitate, dacă de aceste mijloace îln
bunătățile . s’ar putea folosi toate brațele doritoare d
muncă. Cînd omul are libertatea și putința de-a ta
griji de hrana-I, cînd nu Ieste nevoit a-șl înfrîna sto*
macul, pentru a îndestula alte trebuințî, ajunge sin'
gur la rezultate suprinzătoare, pe cari nici cel niaI
democrat guvern nu le-ar putea prevedea.
Dar, ceea-ce produce țăranul, ceea-ce lese din
mîna producătorului în general, nu Ieste destinat
a fi consumat de Iei însu-șl. Pentru munca lui, fcl
și-a primit o mică răsplată, niște fărmăturî și n’jșle
ciolane aruncate de la masa stăpînulul. Productele, ajunse la forma lor consumabilă, încep a fi
supuse la niște operații, zise comerciale, cari ri
dică adevăratului producător putința de a și ]e mai
însuși în caz de trebuință. De aici provine, în urmă
hrana cu materii fără substanțe nutritoare a clasei
muncitoare.
Chimia, nu are aici de cît rolul, dăunător, de a
deschide pofta de mîncare prin analizele sale. După
miros și după gust, producătorul, prin mîna căruea au trecut roadele muncel sale, știe cari-s și
unde-s mîncărilc gustoase, dar Iei nu se mal poate
atinge de Iele, căci sînt păzite cu pușca. I-a scă
pat o dată vrabiea din mînă, cu greu să o mal
poată prinde. Pană atunci, să mănînce Ierburi și să
bea rachiu ardeiat.
Fără îndoială, guvernele noastre se simt tot
deauna datoare să se ocupe de hrana țăranului romîn, nu atît din simț umanitar, desigur, cît dintr’o inconștientă mustrare de cuget, că clasa stăpînitoare, pe care guvernele o reprezintă de obiceiti, mănîncă ceea-ce țăranul produce mal bun și
mai gustos, lear producătorului ÎI lasă doar po
rumbul stricat. Și, de teamă de a nu se trezi o dată
cu o turmă de pelagroșl, sau de a nu mal avea de '
unde să-și recruteze soldați!, se îndură, in sfîrșit,
a-I recomandă o listă de bucate maî hrănitoare,
prefăcîndu-se a-șl închipui, că țăranul n’ar ști ce .*
trebuie să mănînce. Trebuie înse, ca țăranul să
fie ademenit, să fie făcut a crede că are stăpînl
generoși, cari caută să înlăture pricinele răului,
spre a putea continua să. producă, veșnic pentru
alții, acele bucate gustoase și cu substanțe hrănitoare îndestulătoare.
Mulțl judecă hrana poporului după bucătăriea pro*
vizorie, ca să zic așa, a omului nevoeș sau a țăranu
lui care se abține de la mîncare spre a-șl acoperi i
alte nevoi. Dar chiar feliurile de bucate, conside’
rînd și pe cele' de post, pe cari le întrebuințează
de obiceiu poporul, ar fi îndestul să-l hrănească
deplin, dacă Iele mal adesea nu ar lipsi, sau nu ar
fi nevoit țăranul sa se înfrîneze din cauze cunoscute.
Mămăliga, hrana națională a poporului romîn, nU
are calități inferioare pîneî, dacă nu le-ar avea chjar
superioare, după cum presupun unii. Primejdie»
înse, de care s’a speriat lumea, stă în mămăliga di
porumb necopt sau stricat, afară de cazurile atît o
dese ale lipsei mămăligei însă-șl. Atît porumb.
cei stricat, ieste o chestie de mod, de
nccopț cl, ' Culturft și conservare, care nu depinde
condi|,e. te]jgența țăranului, nici de acea a guver
nul deT inflfară de condițiile naturale, porumbul tra
pelor. 10 «nat prășit și cules la un anumit timp, ca
biiie
alcătui o hrană îndestulătoare. Ctnd înse
sii P° i reste nevoit să muncească muncă străină,
țaranU1
dările și datoriile, cînd brațele sale
sprc
Lns și nu poate angaja altele, ca să sănu-s deJJsi să-și isprăvească munca la timp, cînd
vîrșens^ ■e
maî iipsesc unelte și vite, chiar
pe deamînt de cultivat nu are, ori-cine poate înțeri>cI zăcem sub un regim vițios, neîndestulător,
lege care, orî-cum ne-am învirti, nu ne putem sasub
trebuințele.
tisfnee.-rnele
Guverm se simt satisfăcute că și-au îndeplinit dacînd au luat o măsură generală de îndreptare.
lorica, c. înse se lovește de la întăiul pas de pricina
Măsura
istorică a dezvoltărei sociale, care a dat astă-zl societățel o formă refractară orl-cărel îmbunătățiri,
care a limitat cercul activitățeî omenești la a munci
țn folosul altuea- —
sau a te folosi de munca seme?
nulul tău, cdacă” /poți.
,:r cȘi,
’’. afară de asta, măsura chiar
cînd vine la cel de sus, sau din partea oamenilor
cu bună voință, pană la aplicare, lea trece prin mîna
a o mulțime de interesați sau de organe adminis
trative inconștiente ori rău-voitoare, cari fac din
orl-ce măsură de îmbunătățire, un nou mijloc de în
răutățire. Înaintea orl-cărel măsuri generale, care
desigur se va pierde în imensul ocean al nevoilor
sociale, producătorul trebuie să fie liber a se folosi
de mijloacele pe cari i Ie dă civilizațiea și sociabi
litatea, și Iei va putea să producă, ba încă cu mal
puțină muncă ca în timpii trecuțl, toate substanțele
recomandate de chimie,, ca îndestulătoare pentru or
ganism. Și ar ști
ș‘: să le utilizeze, dacă pămîntul
.i n’ar
....
fi acaparat, dacă uneltele n’ar fi monopolizate,
dacă
productele n’ar fi însușite de o clasă, care se achită
de producători prin sistemul de salariate. Nu mă
suri generale, nu legi și dispoziții administrative sînt
leacul alimentației proaste a țăranului, ci putința, ca
fie-care în parte, fie-care locuitor al bordeelor, să-și
albă mălaiul asigurat pe tot anul, curtea plină de
pitsărl, vite de-ajuns și ogorul lucrat la timp. Căci,
afară de pricinele istorice, astă-zl mal ieste și angajamentul, pe care țăranul îl face încă din timp
și care-1 obligă a-șl lăsa ogorul hii în părăsire și a îngriji de cel al proprietarului. Mal Ieste nevoea de
a-șl vinde păsările și productele, de a înstrăina, pen
tru bani, hrana ce i-o dă vaca sau oaea, dacă încă
n a sosit timpul să le și vîndă cu totul. Cînd mal
este nevoit să-și transforme în bani și o parte
Cln malaiîi, fasolea, cartofii și toate celelalte, ce
mal poate remănea pentru Iei, să-și ție vieața, cu
nn iaî 1UÎ’ dac& nu niala’ul mucegăit, amar pe care
bațece
a desface și cîte-va ierburi ce cresc, săl-
DIN CORESPONDENTELE NOASTRE
Dragă Miișoiu,
Primesc tocmai o carte de la tine. Mă bucură
că în sfîrșit al găsit cu cale sa scrii cîte ce-va.
Banii ți i-a trimes Finkelștein. Iei ți-a trimes și
o scrisoare deslușitoare, în care îți spunea de
ce lucrări are anume nevoe. Dar a făcut prostiea de-a o trimete recomandată. Ceea-ce, desi
gur, a pus pe gîndurl pe cel de la poștă, cart
au găsit mal cu cale, de cît s’o ducă la desti
nație, ca să reție scrisoarea un oare-care timp,
după care să o înapoeze trimețătorulul, sub cuvînt că adresantul Ieste plecat la Roma. Minciună
și lașitate încotro îți îndreptezl privirea. Și n’are
nimeni măcar curajul să-ți spue verde ceea-ce
face și pentru-ce anume.
Dar de ce oare am mal vorbi de astar Doar
știm noi bine, că baza fundamentală a acestei
societăți capitaliste, Te numai lașitatea, minciuna.
De ce oare ar face tocmai poșta excepție. Săr
manul Finkelștein, aștepta cu nerăbdare sosirea
cărților, cînd colo, săptămîna aceasta, primește
înapoi scrisoarea pe care ți-a trimes-o. Iți va
trimete o alta. Am fost la unul din abonațil
de-aici și anume la Fr. Iți va trimete în curînd.
Celuialalt îl scriu. Asemenea am fost la Clubul
Anarhist. Clubul îți va trimete săptămîna aceasta
cîțl-va dolari pentru niște broșuri.
îmi pare foarte bine că vei continua cu scoa
terea Revistei. Sper că voiu face pentru dînsa
ce-va. Cum vel primi scrisoarea, trimete-ml nu
mai de cît o listă de abonament. Asemenea trimete-ml și liste de subscripții. Toți camarazii
de-aici știu că „Revista IdeeT* Ie prigonită de
guvernul Romîn. Și leu cred că Te de datoriea
fie-cărul să o ajute.
De altminteri, mișcarea Ieste aicea mai vie,
mal activă de cît în Romînia. Dacă în Romînia
sc află indivizi, ca cel pe cari-I știm, mal mult
—
sau mai
mal puțin bogațl ca
ca intelect, dar cari
cari n’’au în
în
sau
Iei nici
nici un
un simț
simț muncitoresc, n’’au
au inimă
inimă de
de muncimuncilei
tor, sînt reci, sînt morțl, aici, afavă de cîțl-va intelectualT, în
într
’adevăr remarc.
remarcabili,
unii, rt,rî
cari,
lecturii,
triadevăr
oKîb csînt
’nt nnîT
chiar dacă intelectualiceștet nu sînt atît de des, ?, cu mult superiori intelec
voltațl, sînt, totu-jji
tualilor din Romînia. Iei sînt cu mult mal ac
tivi, maî aprinși. Vezi în fie-care vieață, nu lîngczesc,
sînt --------dornici -de-a cunoaște, de-a ști. Voro
----- , ----besc, agită, și desigur că în curînd vor întrece
și intelectualicește
‘~ pe cel mal conștiențî, cari lîngczesc înse în trio amorțire totală.
Anarhiștii de-aicea, nu trec pe alt tărîm, pen
tru ca de acolo să ducă lupta pentru libertate.
Nu au nimic a face, bună-oară cu Sionismul sau
cu Democratismul. Cu Antisemitismul, nici vor
Q inil^u ° Stare de lucruri ncepriincioasă muncel, bă. Iei luptă liber, deschis, fără dc nici o teamă,
a Dra i bar° defectuoasă, o. distribuire nenaturală cum-că vor fi arestați sau atacați de poliție,
niatipi Q^elor.’ ° orgar»izare părtinitoare a consu- lei agită pe strade, prin cafenele, prin întruniri,
din râdăcln' ’ a^’nc’ deci
leacul trebuie să talc ca cea ce am avut bu nă oară acuma, înaintea
celei mal însemnate sărbători evreeștf, în aju
A. Catilina. nul zilei de „Jom Kipur“. La întrunirea aceasta
de protestare în potriva religiei, au vorbit: Ja-
I
�REVISTA IbEEt
REVISTA IDEE1
28
nowkv, Grossman, Eiwna Goldmnnn, Kahn, Fox,
și alții. Au asistat ca la 1500 de persoane. Intrărilc în sală, sala și chiar întreaga stradă, Ierau
ocupate de poliție. Dar noi ne-am sinchisit foarte
puțin de întîmplarea aceasta, cu care aproape ne
am și obicinuit.
După scrisoarea lui Leonard, îmi părea că și
aici voia găsi aceea-șl amorțală, ca și în Romînia. A și fost aicea așa, dar atentatul din
Bufalo, precum și prigonirile cari au urmat a. tentatul, a scos din amorțală pe mulți și i-a în
tărâtat la luptă. Acela-șl fenomen poate c-ar
scoate din amorțală și pe cel din Romînia.
Vieața de-aicl, cît se atinge de starea mate
rială, Ie cu mult superioară celei din Romînia.
Aceasta, inulțămitâ muncitorilor, grupați, aproape
cu toții, în colosala „Union Societyu, care, cu
toate că are nevoe de multe îmbunătățiri, totu-și,
opune o oare-care rezistență trusturilor. Dar,
vieața muncitorului, materialicește, fie lea cît de
bună, tot nu poți găsi nici o mulțumire în lea.
Căci, ce te-ar face oare să fii mulțămit ? Te
scoli dimineața și pornești la lucru, muncești
toată ziua peste puteri, sara rvil acasă obosit,
trudit, cazi în pat și adormi. Cînd te-al trezit,
trebuie leat să pornești la muncă. Pe lîngă asta,
privirile săgetătoare, cari ți-s aruncate de stăpîn
sau de stăpînul lucrător, de șeful de atelier, acea ființă atît de păcătoasă, care zorește sclavii
întru folosul stăpinulul, pe cită vreme Însu-șî
nu Ie de cît un sclav.
Desigur că asta îți mărește nemulțămirea și
te face să-țl încleștezi cîte o dată pumnii. Dacă
nu ar veni rațiunea, desigur, de multe ori al
săvîrși fapte cari numai prielnice nu ar putea
să-țl fie. Inse, sînt mulțămit cu nemulțămirea,
pentru-că, dacă aș fi un satisfăcut, aș uita poate
că sînt un sclav.
S. Most.
New-Jork, 25 Octombre, 1902, '
NATIVITATE
Ie ziua de mutare.
De patru ori pe an, la asemenea dată, Mizeriea
își biciuește cu și mai mare cruzime turma-I sără
căcioasă și jerpelită.
Cu prilejul acesta, marele rău social lea un ca
racter mult mal aspru. La drama proletariatului se
adaogă scene și mal pline de jale. Și oare cine va fi
inspâlmîntatul Homer al acestei sfâșietoare Iliade ?...
*
le ziua de mutare.
Și se cărăbănesc, bărbatul, un muncitor cu ziua,
femeea-Iși patru copilași. Bărbatul, trage, într’un că
rucior, pe care femeea și copiii l-împing din urmă,
tot caiabalîcul ce-1 au.
Iei au închiriat o bojdeucă la margine, unde se
duc să se așeize.
Ajung. Nu li se îngădue înse ca să-și descarce
lucrurile înăuntru, din pricină că proprietarul nu le
APUS
Ici. cere ^chiriea
socoate că fac atîtea parale. !cl
chirioa pe ju.
mătate, înainte. Pe jumătate chinea. Și dinșii n’aU
măcar o‘ frîntă para.
*
4:
leacătă dar, tocmai în clipa din urmă, pe negî
dite, șeșe făpturi, în drum, între cari patru micuți.
Și femeea-i aproape de facere.
Părintele își lasă copilașii cu mama, unde seaflă, în drum, lîngă bulendre, și aleargă să cate, să
cate-a încropi suma trebuitoare.
Dar nevoeșil n’au de prieteni de cît tot nevoeși
tot atît de cumplit zugrumațî, ca și Iei, de cătră
ghiarele tale de fier, Nevoe.
La două despre ziuă, paralele nu sînt găsite încă.
Sărmanele făpturi se află tot în drum : proprieta
rul n’a fost înduplecat.
.*
*
X
In cele din urmă, omul se hotărăște să tragă
cu femeea și cu copiii la secțiea cea mal apropiată,
să ceară un adăpost acolo. Această societate, atît
de bine alcătuită, n’are nici un refugiu mal „bun.
lea pune la îndămîna celor nevoeși acela-șl adă
post ca și făcătorilor de rele.
Dar, pe la jumătatea drumului, femeea :
— Bărbate, să ne oprim, zice lea, nu mal pot
mal departe...
Dînsa se clatină. Bărbatul aleargă s’o sprijinească. lea se îngălbenește, o sudoare rece ÎI curge
de pe față, o âpuc-un cîrcel. Ișl apucă pîntecele
cu amindouă mînele, se întinde pe trotuar, unde,
într’un . țipăt cumplit, o opintire cumplită, dă la lu
mină o fetiță...
❖
fi
închinăciune ție, nou născută, sărmană proleletară, ce n’ai putut avea, ca leagăn, măcar un pat
vîrtos și păcătoasa velință pe care nasc micii ne
fericiți, totu-și mal puțin nefericiți de cît tine. Tu
pul, fără să știi, întreaga problemă socială. Cel
dintăl plînset al tău, înfierează vitrega societate, în
care te lovești de inimi mal aspre de cît trotuarul
ce te-a văzut năseînd.
Care-țl va fi oare soarta ? Intrarea ta în vieață
i-o crudă prevestire de cum are să-țl fie întreaga
vieață. Mizerie la început, mizerie la slîrșit, și în
tot lungul căel, mizerie.
Numai de nu s’ar scăpa din vedere să ți se po
vestească cum se cade lucrurile acestea, să ți se
împrospăteze în minte. DesmoștenitM din naștere,
trăește în ura celor fericiți. Crește printre răsvrătițl
și pentru răsvrătire. Fii credincioasă leagănului
tău. Născută pe pavele, fii cu acel ce le mișcă, Ic
frămîntă, le smulg...
L. DE Gramont.
Rugăm foarte stăruitor, pe toți acei cari, dintruji
motiv sau altul, nu se pot abona Ia revista noastra,
să ne inapoeze, neapărat, o dată cu numărul de faVj’
și numărul trecut. Ceilalți, buni cetitori și priețenn
ne vor face cu atît mai mare plăcere, caU bil
să IX
nu1* zlC*n|.
chiar Înlesnire, cu cît își vor trimete abonamente
n
mai curlnd. Ar fi și întru lauda lor.
,
i
Drag^ amice,
« după scurgerea unul timp atît de înleată Cl cșnd ți_am scris Cea din urmă scridelu°gflt’.
hotărît să-țl scriu din nou, și anume,
soare> nl igCarea muncitorească și despre inșii din
deSpre tel precum mi-am fost propus. Pricina penfruntea i > ^sat
treac£ atîta timp, Ie că am vrut
tui care a
mai je aproape, ca descrierea să
complectă.
fie 01 4-ntA ce-am avut-o, amice, despre mișcarea
• ^iiscă despre oamenii cari-s în fruntea
011111011 hlar despre formele de guvernămînt din Occredința cum-că toate sînt mai
cident^t cu prOgresul societățel omenești, despre
în -^1° făurisem atîtea iluzii, credința asta s’a spulcarT îndată ce am făcut cunoștință cu realitatea.
b<iR âlitatea Ie crudă, îngrozitoare. Muncitorii, de
.urindenea, lîngezesc în accea-șl ignoranță, în care
faezesc muncitorii din țara noastră. Faptul că sînt
imulțUa număr cunoscătorii de carte, nu schimbă
JL nimic situațiea. Pretutindenea, muncitorii sînt
nutriți cu acelea-și prejudecăți. Și, dacă se mai
adaogă înghesuirea lor la o altă, în centre, unde
,gOm°otul lor devine infernal, și se mal pune și
munca escesivă, necontenit aceea-șl, pricinele igno
ranței lor se lămuresc cu prisos.
Dacă muncitorii, pe alocuri, se mișcă, nu Ie că-s
luminați, că-s conștiențl de lupta ce trebuie s-o ducă,
spre binele comun, ci că-s prea asupriți, prea apăsațl de exploatarea haină a stăpînitorilor lor. Cum
li se pare că exploatarea va deveni mal suportabilă,
pe dată se declară de mulțămiți. Stăpînitoril, fi
rește, mari pehlivani cum sînt, găsesc destule inijloace de-al înșela necontenit. Și, ast-feliîî, se asistă în
Occidentul Europei, la isbucniri și para isbucniri
momentane, cari nu dau nici un rezultat satisfăcător.
Altă ce-va ar fi, dacă muncitorii ar fi conștiențl
de lupta pe care trebuie s’o ducă, împotriva ace
lor cari și-au însușit totul în dauna binelui obștesc.
Binele, obștesc Ie înse un cuvînt strein pentru ob
ște. Fie-care se gîndește la sine, numai la sine, fie
in paguba tuturor. Așa-că, drept vorbind, nu mal
există o luptă între clase, ci luptă între indivizi.
Dar, dacă pretutindenea Ieste aceea-ș'I priveliște
esgustătoare, în Anglia priveliștea-I hidoasă. In
^ast,a> pelîngă educațiea prejudițioasă, pe lingă
esuirea la o alta și munca abrutizătoare, se mal
intn°8â. mo^orirea climatului. Climatul rece, umed,
Pare^»05’ a ?10cn*t populațiea într’atît, în cît îți
(ărâ că oamenil nu-s de cît niște trupuri fără vieață,
nismeOln^’ cari se mișcă, mulțărnitd. unor meca’eată
într’înșiT. Indiferență și nepăsare,
Kțjs caracterizază populațiea de aici.
Rial ne/63 munc^orească, din țara asta, Ie mult
nisrnul npmnat& ca cea de pealocurl, Trade-unioftâței •
Ie încătușat în lanțurile lega
le acestp1SC1fllneî- Șb tinde s’au întrodus lanțuvoinf1'
cîlîar Prin Calitatea împrejurăaCeslea Sj a’ ayîntul, au dispărut, și, împreună cu
succesul orl-căror întreprinderi. Mulță-
29
mită acestei discipline, grevele cari se produc în
Anglia, îndură mal totdeauna înfringert. Mal mult,
s’a ajuns la o stare, că Ie o imposibilitate a între
prinde în Anglia o grevă.
In 1901 s'a votat, în Parlamentul Englez, p legeprin care corporațiile muncitorești, „Trade Unions*,
sînt declarate răspunzătoare de pagubele pe cari
grevele, ce le-ar provoca Iele, le-ar aduce mai
ștrilor, fabricanților, într'un cuvînt patronilor, în
contra căror s’ar declara. Această lege s’a pus în
aplicare, acuma de curîndșî a și dat roade... funeste.
Acum vre-o cîte-va săptămînî, niște judecători en
glezi au condamnat, în virtutea legel pomenite mal
sus, pe corporațîea de muncitori „Amalgamatei!
Society of Railway Servants“, să plătească compa
niei „Taff Vale Railway Company**, suma de22.000
livre sterline, adică 550.000 de" lei, ca despăgu
bire pentru pagubele ce a avut această compa
nie, în urma unei greve a lucrătorilor lei, cari aparțin zisei corporații muncitorești. AdvocațiI com
paniei au susținut că, îm virtutea legel, muncitorii
trebuie să vestească pe patron cu două săptămînî
înainte de declararea grevei, și nu că vor să de
clare o grevă ci că părăsesc lucrul, ca patronul sa
albă timpul să angajeze alțl lucrători. Judecătorii,
recunoscură această opinie ca dreaptă și deteră
verdictul despre care vorbesc.
Cam ce grevă se mal poate întreprinde, cîrid
patronul trebuie vestit cu săptămînî înainte, poate
pricepe orl-cine. Iei are timp să lee toate măsurile
în potriva greviștilor, Iei are chiar mijloace să în
lăture greva, prin conrupererea unora, prin depărterea de la muncă a celor mal energici și chiar
prin arestarea acestora. într’un cuvînt, Iei poate să
zădărnicească totul.
Cu toate astea, muncitorii Englezi, au primit cu
răceala caracteristică numai lor verdictul despre care
vorbesc, deși cuprinde în sine, deși implică înăbuși
rea orl-cărel năzuințl muncitorești în domeniul luptei
economice.
Dar nu numai în potriva grevelor sînt legi, în
țara în care unii salută liberalismul, sînt legi și
în potriva libertățel cuvîntulul. Un scriitor englez,
a fost condamnat pentru aceste cîte-va cuvinte :
„Merită oare acești oameni să trăească“, pe cari
le-a scris la adresa unor gîzl. lela fost condamnat
la un an și jumătate de „hart labori*1, de muncă
silnică.
Din cele expuse aice, vel putea, cred, amice,
să-țl faci cel puțin o idee, de starea de lîngezală
în care zace omenirea, mal bine zis, vel putea să-țl
întărești convingerile tale, expuse în publicațiile pe
cari le-ai diriguit. Neapărat, nu urmează de aici,
de loc, că idealul nostru, „Revoluțiea Socială*1, ar fi.
numai un vis, o plăzmuire a mințel. Din potrivă,. Ie
o constatare mal mult, care arată că societateă ome
nească Ie ca o boltă, în care se adună un material
explosibil, care, la cea dintăl seîntee, va exploda.
Cît se atinge de oameni, Iei sînt cum i-au fă
cut împrejurările date. Sînt ticăloși, conrupțl răi.
Sînt, nu Ie vorbă și buni, construițl, pe semne, fi
zicește, aparte, și cari, au, se vede, într’înșil, un ger
mene de geniu. Dar aceștia, cari ar putea fi ase-
�30
REVISTA ÎDEKI
REVISTA IDE EI
mănațl cu niște oaze, în mijlocul pustiei, sînt tot
cel vechi, tot cel clasici, tot cel universali.
Ie bătrînul Tchaikowski, tînărul student din 1855,
care formă în Rusia primul grup revoluționar, cu
caracter mal conștient. Acest bătrîn, Ie, ca un brad,
pururea verde. Cînd îl văd, înalt, spătos și sdravăn, cu fața lui, pururea zîmbitoare, încadrată.de-o
barbă albă, mare, mi se pare că am în față un
simbol al bunătățel și al curagiulul. Cîte n’a în
durat, omul acesta, în vieață, și, totu-șl, nimica nu
l’a doborit. O notă care-1 caracterizează. Din ini
țiativa lui, a bătrînulul de 70 de ani, se agită, aice,
în Londra, pentru formarea unei „Case a Popo
rului", după modelul celor din Belgia. Spre acest
scop, se fac întruniri, serbări, baluri, concerte, ca
să se strîngă sumele necesare. C’o seară înainte
de ajunul crăciunului, comitetul acestei întreprin
deri, în număr de vre-o 30 de inși, se adună, ca
să pue la cale cele trebuitoare pentr’un concert,
fixat pentru Crăciun. Adunarea dură pănă la 11
noaptea. La sfîrșit, trebuea să se hotărască cine să
ducă afișele la un lipitor, să le lipească a doua zi
pe stradă. Din toți cel adunați, oameni în floarea
vrîstel, nu se găsi înse nici unul, trebuind ca tot
Septagenarul Tchaikowski, să-și lee și însărcinarea
aceasta. Și, de oare-ce îl Iera teamă ca a doua zi să
n’albă timp de-ajuns, plecă la miezul nopțel, la un
lipitor, care ședea, cale de-un ceas și jumătate, cu
tramvaiul, departe de unde ședea dînsul, ca totul
să fie în regulă... Orl-ce comentarii socot că-s de
prisos.
Mai Ie Louise Micheî, o eroină remasă de pe
timpul Comunei din Paris. Ca și Tchaikowski, lea
reprezintă un tip aparte, afară din generalitate. Dar
eroismul Iei poți să-l observi numai atunci cînd
vorbește. Alt-feliîl Ie gîrbovă, față i-1 încrețită, ca
de babă bătrînă. Dar dacă trupul i-a îmbătrînit,
spiritul Iei nici cît. Pare un contrast al naturei.
Cînd vorbește, vocea ÎI Ieste sonoră. Ie caldă, Ie
entuziastă. Cînd o auzi, mal ales, vorbind de la
tribună, ți se pare c’auzl un tînăr, ce-ablea a în
ceput să se încălzească de razele binefăcătoare ale
idealului „Libertățel", nu o bătrînă care a și fost
dogorită de arșița acestui Soare.
Alt tip de samă, foarte de samă, le caldul și
bunul Malatesta. Nici tînăr, nici bătrîn, acest om
are înfățoșarea unul apostol. Mi-1 închipueam cu
totul alt-feliîi. Credeam că la prima vedere trebuea
să observi că al înaintea ta un războinic. Dar nu.
Războinicii libertățel n’au nici de cum înfățoșarea
crudă a tiranilor, ci fața li-i blajină, ca fața de
martir. Cînd îl văd la tribună, cu capul aplecat
într’o parta, surîzînd în tot timpul cît îl aplaudă
auditorul, mi se pare că am în față un Crist. Nici
nu-țl vine a crede, cum-că în inima unul asemenea
om clocotește o ură atît de mare, care, dacă ar
putea izbucni, ar nimici pe toți despoetoril, pe toți
tiranii, pe toți înșelătorii omenire!. Dar, dacă în ini
ma lui clocotește o ură atît de mare, în po
triva asupritorilor de tot soiul, dragostea pentru
omenirea apăsată, subjugată, schingiuită, înșelată,
Ie și mal mare. Cînd vorbește, se revarsă din inima-I focul dragostei și al urei, și toți, cari-1 ascultă,
vibrează de acelea-șl sentimente, cu Iei.
Alte tipuri ce-mi mal sînt dragi, pentru noblm
caracterului și avîntulul lor, sînt; Tcherkesoff K11
runt la trup, pururea agitat, energic și activ *
tipul rusului revoluționar, desăvîrșit. Dr. Ta ’ ,e
M-me Tarn și Doni. Oameni blajini, tăcuți, dar ci
totul de samă. Makdonald și Tumer, englezi, CaI?
entuziaști, rarități în Englitera. Kelly, american
rece, dar foarte conștiincios. Dintre băeții evrei’
am de semnalat numai unul de samă: L. Baron’
Băiat deștept, pururea cald, agitator escelent și apri.
luptător pentru întinderea propagandei. Pe acesta
îl mal caractcrizază, că biciuește crunt pe orl-cine
cînd i se pare că sa îndepărtat de la idea] și
pe cale de-a face vre-un compromis.
' v
Pe Kropotkine nu l’am văzut încă. Ie suferind
și le într'o localitate din vecinătatea Londrei, nu
Ie în Londra. Dr. Nettlau nu le nici lei acuma în
Londra, nici Tarrida del Marmol, despre cari cred
că aș avea ce-va de vorbit.
Cît mă privește pe mine, îmi urmez calea, cum
știi, ajutînd, pre cît pot, la răspîndirca adevărului
și luminel. Sînt colaborator la ziarul „Freiheit", care
apare aici, în jargon, țin din cînd în cînd conferința
leau parte ca orator Ia întruniri muncitorești.
Nu știu dacă voiu remănea în Londra. Duc dorul
pajiștilor verzi din țară de la noi, duc dor de atmo
sfera limpede, de soarele cald și de țăranul Romîn,
ospitalier și bine-voitor. Cel de pe-aicl mi se par
mal răi, mal ursuzi, mal respingători. Climatul de
aici mi-I urît. Doresc de tine și de ceilalți. Cît desspre tovarășa mea și copil, nici vorbă, mal pre sus
de orl-ce.
Calde îmbrățoșeri,
Morris Maier.
Londra, 28 Docnmbre, 11)02.
Iertarea Budistului
Nici un popor din lume nu moralizază așa de mult
ca Chinezii. Regimul lor politic caută să pue in aplicare principii de morală. Sociologica lor Ie alcă
tuită întreagă din cerinți moraliste. Filosofica lor nu
urmărește de cît sa scoată la iveală cele dintăl prin
cipii cari conduc acțiunile omenești. Imensa lor
literatură, chiar în părțile Iei ușoare, obscene, nu
Ie de cît o vastă și une-orl foarte uimitoare pila11*
ire, a unor teoreme morale. In Europa, imputăm ar
tei, literaturel și științei chineze, caracterul aces
moral, care ar alcătui pecetea inferioritățel civili
zației chineze, fiind-că pare, cîte o dată, prea plicticos,
pentru noi, veciniei alergători după senzații noi, can
nu au, ce-I drept, de cît arare, o oare-care legato *
cu morala.
.
.
j
Cu toate astea, privim poporul chinez, Ură a
sta la gîndurl, ca cel mal imoral din lume.
cină că noi, Occidentalii, uităm prea lesne, cu
morala nu stă de loc în frică ce-o avem de
Penal, ci în puterea de voință care diriguește acți
în afara și chiar în contra orl-căror preveder
afară. Putereajsufletească Ie ceea-ce prețueș«^ce.
mult, și am putea aproape să zicem, cum-c
|
putui moralei stă în nesocotirea instituțiilor.- *
. . o parte din lume, instituțiile nu sînt atît de
cît,în >e ca în Europa. Nu-I deci nici o mirare, ca
putcf^ic un onl> care, ca Tolstol, le nesocotește,
să V t lească după puterea sa individuală de suflet,
cfl.Si tefățoșarea unul erou.
1111 China toată lumea Ie întru cît-va ca Tolstol,
1° iuinea caută să facă să fie aromnie între vieața
tOflt f 1 și principiile teoretice ale moralei. Cum-că
pr? iniile acestea sînt, în China, acelea-și ca și cele
Pr,nv asta s’a spus de-atîtea ori, în cît mal nu
Cr v ic nevoe de-a o mal repeta. Faptul i-atît de
,n . în cît teologiea occidentală n’a mal putut să
iZb prefacă cum-că nu are idee de Iei. Unii, Părinți
•8 iriți din veacul al optsprezecelea, uimiți și su^ratl nu au găsit altâ scftPare> de cît sa declare
m-ii lera la mijloc o nălucire diabolească, mecU‘a sft facă greutăți Misiunilor. Alții, savanțl, din
'leacul al nouăsprezecelea, ca Duplay, au văzut în
aceasta o nouă dovadă despre gloriea lui D-zeu, si|indu-se a înălța mai pre sus mărețiea creștinismu
lui, șî spunînd că D-zeu dăduse Decalogul chiar
5i Chinezilor...
Așa dar, în teorie, nu-i nici o deosebire. Remăne
de văzut în ce chip are loc aplicarea în vieață.
Mal întăl de toate, le o însușire sublimă, pe care,
creștinul, în amintirea mitului cu moartea Mîntuitorului, a socotit cu cale s’o dee, ca o sublimitate
specifică a moralei sale: puterea de-a Ierta. Nici o
morală, nici un popor din lume n’a ajuns, zic unii,
la o concepție atît de măreață, concepție contrară tu
turor instinctelor de vrăjmășie, de răzbunare, de
cruzime, cari caractcrizază pe omul nedespoiat încă
de natura sa animală.
Trebuie să mărturisim, înse, cum-că, asemenea
întărire Ie neadevărată. Mal întăl, concepțiea morală
a Iertărel mi-i nici de cum de origină creștină, ci
budistă. Și creștinul, n’are cuvînt de a voi să-și însușasca lui gloriea unei idei, pe care nu a făcut
de cît s’o împrumute de la sutele de milioane de
budiștl, cari au existat înainte de nașterea creș
tinismului, în toată Asiea civilizată.-Și Ie foarte gre
șit) cînd crede, cum-că, concepțiea Iertărel ar fi
negarea desăvîrșită a instinctelor vulgare de vrăjmă
șie, de răzbunare și de cruzime. Din potrivă.
Cea mal greșită idee, cu toate astea, în concep
țiea Iertărel, precum susține c’o are creștinismul
ci ar m zilele noastre, Ie prezumțiea cu care sj
pune și acum popoarelor necreștine, cum-că lertin^f)6 baza
cununa religiei și civilizației creșcivii- >aCă VOm Pr*v* iodurile tuturor popoarelor
nare J aceste groase volume, pline de răzbucari ’ n măluită, dozată, aceste dovezi rușinoase,
Pentrue spun cum-că creștinul le prea nesimțitor
C‘O sî a fi pedepsit prin Iertare, ne vom întoarce
tiu « mal vie admirație cătră budiștii, chinezii și
'Etanii, f •
?re> ca de c j ^nca in stare de a se folosi de lermai ^puternic mijloc pentru o răz-
lapt îrivin’fa' aceasta mi s’a întîmplat să cunosc un
I « * Cît care nu s’ar putea născoci un altul mal
fSenere-PUne față
f în față, direct, concepțiile eLBIiira “î1/616 aasiatice, și care, pe lîngă o învăItoare 'Ublln>S, ’e
" una din pildele cele mal mișcă•
Ce ne-am
r
—** putea
închipui. Faptul a fost ra-
31
portat oficial, în Priamosvkiy Kra3, dar, din neno
rocire, într’o formă atît de trunchiată, în cît i s’a
schimbat cu totul înțelesul. Așa-că-I important de a
se restabili cele petrecute, cu atît mal mult, cu cît
raportul oficial, denaturat, a făcut ocolul ’ presei
europene.
Faptul s’a întîmplat la Kharbin, în Manciuria de
miază-noapte, prin August. Rușii ocupaseră cetatea.
Cumplitele cruzimi de la Blagovestcensk, unde, în
urma unei greșite interpretări a unul ordin impe
rial, un generai tîmpit făcu să se înece patru mii
de paclnici Chinezi, treziseră la vieață sălbatecele
porniri războinice ale Cazacilor.
„Noi nu facem războiul ca. politică, îmi spuse
acolo, un ofițer cazac, ci îl facem din inimă, pentru
a face războiri. Războiul ie elementul nostru44.
într’o sară, un cazac, îșl află de petrecere să se
adrezeze unul chinez, care vindea pe drum castra
veți. Chinezul, care nu pricepea rusește, nu știea
ce să răspundă. Cazacul, iritat că nu i se da nici
un răspuns, puse pușca la ochiți și-o descărcă în
pieptul chinezului. După aceea, rusul, numai 'de
cît o tuli, și sărmanul chinez fu transportat la spi
talul militar.
Faptul acesta, supără foarte mult pe general. Iera
vorba, într’adevăr, ca Iei, să cîștige pe Chinezi prin
blîndețe, guvernul lui avînd de gînd să anexeze
țara. Iei socoti, așa dar, să compenseze impresiea ră,
ce faptul acesta trebuea neapărat s'o iacă asupra
Chinezilor, ordonînd o anchetă judiciară severă și
pedepsind pe cel vinovat, de să se ducă pomina.
Ideea aceasta Iera cu totul europenească; pedeapsa
ce compensează crima. Dar fu împiedicat să o ducă
la îndeplinire de către .însă-șl victima.
Instrucțiea acestei afaceri luă un caracter cu de
săvârșire dramatic, puindu-se față în țață, fără nici
un încunjur, deschis, morala chineză și „justiției“
europenească. Pentru a conștata identitetea uciga
șului, judele de instrucție militar, procedă, la spital,
la interogatorul rănitului, care Iera aproape de agonie. Tălmăciți Iera un Rus; Transcriu, pe cît se
poate de fidel, întrebările puse cum și respunsurile
date de chinez.
— Ai văzut bine soldatul care a tras în tine?
— Da, l’am văzut foarte bine, fiind-că mi-a vor
bit o mulțime înainte de a trage cu pușca.
—■ Dacă ți s’ar arăta mai mulțî soldați, al fi tu
oare în stare să-l recunoști dintre. Iei.
— Negreșit. Dar ieu nu vreu să-l denunț.
— Cum tu nu vrei să-1 denunți? De cer. Chi
nezul, slab, prăpădit, holbă ochii lui mari, în care
par’că scînteea o flacără ciudată. Dînsul -se-.ridică
și întinse mîha.
— Nu știi de ce, tu, Rus, puternic, învățat ? Nu
înțelegi de ce ? Să-ți spun. Nu mal.am mult, și-am
să mor. Știu, simt foarte bine. Și vreu să mor li
niștit, împăcat cu oamenii și împăcat cu lumea,
leată de ce, înainte de-a trece din vieața aceasta,
vreu să-l Iert. Nu vreu să fac să mal sufere ni
meni. Să stăm să negîndim. La ce nevoe să pleară
doi, dacă se poate ca să mor numai leu?...
— Dar, dacă nu-1 denunți, am putea să ne în
șelăm, să facem să ispășască, din greșală, un altul,
crima săvîrșită asupra ta.
I
’:l
I
-1
�52
REVISTA IDEEÎ
— Așa-, esclamă muribundul. Și. prîntr’o si
lință supra-omenească, sări în sus, facînd un gest
de o măreție cu adevărat sublimă. Vreți să alcătuițl un tribunal, să acuzați, să judecați, șă osîndițl, cu toate că leu riu vreu? O, mîșelie, nelegiuire,
cruzime. Vreți să asasinați, voi căror nu vi s’a
făcut nici un rău fiind-câ mi s’a făcut rău mie?
Cu ce drept? le treaba mea. leu n’am recurs la
puterea voastră, să mă răsbune. Pe mine m'a ucis
și leu îl Iert. Iei Ie al mleu. Dacă nu vă cer nici
un ajutor, voi n'avețl nici un rol. leu Iert. Voi
n'avețl ce să mal judecați.
Funcționarii ruși, rămaseră cu gura căscată. Creerul lor, deprins a rumega datele păcătoase ale ideel
occidentale de justiție, nu Iera pregătit să primească
o asemenea lovitură. Avu Ioc o oare-care tăcere.
In cele din urmă, unul din Iei îșl găsi firul logicei
lui rătăcite și îngînă:
— Dar, dacă nu-1 voni pedepsi, Iei ar putea să
mal facă și altora rău.
— Nu, nu, strigă chinezul, din ce în ce mai
ațîțat, n’avețl dreptate de loc. Dacă-1 veți pedepsi,
lei se va irita și va păcătui din nou, din răzbu
nare, din ciudă. Dar, dacă-1 voiu Ierta, nu va mal
face rău nimărul. Nu va mal putea să
fiind
că a fost Iertat...
Judele de instrucție, confruntă, totu-șl, un număr
de soldați, cu chinezul pe moarte. Printre aceștia
se afla și cel asupra cărui căzuse, de la început,
cea mal grea bănueală. Chinezul îl lăsă să se părîndeze cu toții, repetînd numai:
—i Nu... nu... nu...
La urma urmei, sosi și inculpatul... De-o dată,
o emoție adîncă se zugrăvi pe fața îndurerată a
victimei. Chinezul îl privi lung, în mijlocul unei
tăceri profunde. Și, după oare-care timp, Iei întrebă
pe jude:
— Ce i s'ar face celui pe care l’aș denunța ?
— Ar fi osîndit la munca silnică pe vleață.
— N’am să denunț pe nimeni. Intăl și-ntăl m’aș
înșela. Nu-I Iei. Și, mal presus de toate, leu vreu
să Iert, pentru a pedepsi util și a muri liniștit.
Judele de instrucție, scos din sărite de întorsă
tura ce o lua afacerea, îl zise, c'un ton obraznic,
funcționaricesc:
— Trebuie să denunți. Vreu leu. Iești dator.
Tu te ridici în potriva îndeplinirel justiției și legel.
— Tăceți și nu-mi vorbiți de datorie. Ce-I datoriea mea, nu puteți să știți voi, asta-I treaba mea
personală. Dacă datoriea voastră Ie de a căuta un
vinovat, desvinovățit de Iertarea mea, pentru a aplica asupră-I o răzbunare, care nu vă privește pe
voi, asta Ie treaba voastră. Nu vreu să am nimic
aface cu asemenea grozăvii. Și-ți spun : chiar dacă,
cu toate astea, vel face să fie judecat și osîndit,
pe care-1 vel socoti de vinovat tu, leu te declar de
zece ori mai vinovat, și față de Iei și față de mine.
Vel fi un criminal... leu Iert.
Chinezul, care vorbi ast-feliu, tremurînd de emo
ție și însoțind supremele-'f vorbe de gesturi convulzive, cele din urmă gestur> premergătoare morțel, căzu și-și pierdu cunoștința. „leu Iert14, fu cel
din urmă cuvînt al său. Nu-șl mal veni în fire.
1 este un ceas Iera mort.
_
Chiar sufletul împietrit al ofițerilor cazac| f
mișcat adînc de priveliștea acestei morțl sublim?
încă o dată, divina cugetare a lui Ruda învins'
pe oarba și pe crunta ihemis. Asia,“încarnată î»
trupul măcelărit al unul țăran chinez, umili
.
ropa, mîndră de cultura iei. Și-s patru sute de IT1lioane de țărani în partea aceea de lume...
Am văzut Cazaci plîngînd. Instrucția fu părăsită
Și nu s'a mal auzit vorbindu-se, de atunci, de
violențe rusești la Kharbin.
Alex. Ular.
REVISTA IDEEl
1903? Mai* No. XXIII. 3.
CUPRINSUL
Din „România ffluzlcală“.
Ce trebuie sil ajung# lupta pentru traiu.
BIBLIOGRAFIE
i», Siuțolu șt r. Zo«îw :
BociaUl, colocțin complect#
i». aiu.oiu ; Revista Ideel, «le la no. 1-10, colectiva aompleut# 6^
—
Itcvista Ideel, do lu n. 11-20, colecțion comploct# rt—
C'e-l de. făcut, roman, do Oernițicvsky
.
, rj_
—
Vespre mini», de Seuecii ,
,
—
manifestul Comunist, de Marx șî J-Ingols ,
—
Socialismul și caracterele sale venerate, de benin
■ -50
—
Socialism utopic și socialism științific, de Engel.s <• -50
—
Rusia Revoluționară, do D-na Nikitina.
,
. -50
—
Libertatea de cugetare și de discuție, do Ălill.
• -50
—
Pușcăriile^ do Kropotkin . ' .
• -ai
—
metoda experimentală în politică
,
.
,
• —50
—
Determinismul SociaL Socialismul Belgian
• -60
—
Propaganda în mișcarea Socială
,
, —60
—
Cum sc explică Anarhiștii
....
. -50.
—
Emanciparea Femeel .
...
.
—
Intime
........
1». Zoxîii: Substratid patologic în pesimismul contemporan .
—
Expertiza psihiatrică
—
medicina Socială. .
-60
-20
—
Determinismul
......
—
Despre influența împrejurărilor, db Lamark ,
—
Idealul Tincrimel, Viitorul Științei .
.
,
-20
I. Nengu s Trudiții - icoane din norod
—
In devălmășie
.......
-20
—
Ciuma religioasă, do Most.
.
,
-50
—
Vremuri noi, de Kropotkin
....
Gli. Vnrlnm-GhlțeHcu .Jertfele Țarului
....
Gr. Cîollnv : Lumina Asiei, do Edwin Arnold .
-20
Ann Marin MnxonI ■ Ctltrc fete
ITn feeior «Ie țarnn ; Xoua epistolie către muncitori și țărani -20
Noloniou Abrani: Destăinuirile unul expulzat
.
•
.
Bernnrd Ijnznre : Despre Antisemitism .
...
•
Orupul Ntudeuților .Snclalițti; Antisemitism și. Sionism,
MtiRoiti și Zonin : Școala liberă
lin Iteviatn Iticci, IO Mtr, Epurilor, Bururcțt».
-2u
-20
-20
-20
I “""uJnusVcinȚȘt'i să țe opui.
L de C^^J’^ hnnucj^adeinoraliz.aloarc a mizeriei.
r’ălito. Subscrieri voluntare.
Să ÎNȚELEAGĂ 3IAÎ 3IULȚ1
Nici vorbă că-n starea acluală de lucruri sînlein departe de a nc duce vieața deplin, după
îndemnul lirei. Tolu-șl, și-n starea asta, ori-cit
am presupune-o de rea, cum de altmintrelea
și ic, afară de ori-cc presupus, și-n starea asta,
încă se poate orînduî, pentru unii, un traiu mai
priitor. Unii, pot ii mai mulți, dar mă gîndesc
ih momentul acesta la cîți-va camarazi aleși, la
umil sau la doi, rup ți din tulpina lor, pe cari-I
1--*-. —5—v.
bate vintul, pe cari-i udă ploaea și uscăciunca-i
sacă. Dacă îndemnul fire! s’a arătat la cine-va
mai puternic, s’a arătat la Iei. Și dacă a fost
________ r _________
_•____
Infrînl la cine-va jmai
grozav, la nimeni
alții
.. ........... .
—
M
de cît la iei. IA!
Dintr'un concurs
de îîmprejurări,
______ ..____
________
_________
s’au pomenit cu năziiințî
mărețe,
c’o îndrumare
spre bine, care i-a
ț luat înainte și
y •i-a menit unei
munci din cele mai utile, întru folosul obștesc.
Capabili de asemenea muncă, cît vreți, dînșii
se vlutură prin lume, fără să găsească nici un
mijloc
măcar, Msă
;
ă se apuce cu toată sîrguința
de treabă. Cuprinsu-i slăpînit, în întreg, de cătra
V inși
!nȘ* răzleți, care-1 privesc ca b;;
bunul
- '1 lor esnoștri, umblă
ca niște desXAx ■> *T* C£tmarazii uuțm,
uiuuid C
' "
Șdăcmați
nu-î îndemnăm
uucinați___printre
noi, și noi nu-I
JllP.t rin
w
.
cif1 ,e cFni sa stee să se odihnească, măcar
tini Va
*n așezarea ce-avem și să-și con
strui6 ?Pera l°i’» din care nc-au și dat cîte-va
«■alucne probe.
binpUd vo.rbesc despre noi, vorbesc de cei mai
uUlll ^uPri^ȘÎ, pentru-că, a se odihni cine-va la
împărtăși din
din neaneavutul h6ZaL în dmm» Și a se împărtăși
’-î sine
sine și
si nu-î
nu-î nencv°e j ]’ asta se practică de
date-m?00 de alita indemn. La un atare, un
mă”6cum s’ar cinema Ie de casă,
'tiaibino ie cdP'rinȘL ar putea să răspundă
Alămii/6,01, .consli‘înșL Lucrul s’a practicat,
.li vorta de nn rl, F
1 dmp. Cu osebire
osebire c'aicen'ar
c’aice n’ar fi
vor|
rlo
------- nlionobiect de petrecere,
pentru niște
clica“
i
cintăreț
oare-care
sau
de-uu
hăude?11 cântăreț
dc-un
’la făcător de ode, dc-un llatalor dc;
-■ - *“’* ’
PUBLICAȚII STREINE
Les Temps Notiveaux, 4, ruc Broca—Paris,
L'HitmanUc Nbttvellc, 3, bis, coiir de Rohan—Paris.
Freedom, 127, Ossultston Street—N, W, London.
Le Reveil, 6, ruc Savoiscs—Geneve.
Neiies Lebeu, 26, Naunyn str. 08—Berlin S. O.
Der Anarchisl, 8 Llebig str.—Berlin O.
Novy Kult, 45, Oslany—Praga,
Universiia Popolare, 13, Via Tito Speri—Mantova,
II Socialismo, 57, Via San CJlaudio—Roma.
Volne Lisly, 20, Meserole str.—Brooklyn—New-Yorlc.
Liberty, 325, E. 75, str.—New-York.
Protesta Umana, 730, W, Madison str.—Chicago 111,
TIPOGRAFIA MARINESGU & ȘERBAN
Strada Biserica Encl 14, București.
(llnr.*..
’
*•
r*t •
’
. .
A
.
_
r
București, Strada Epurilor. 10.
deșărlăciuni omenești, de-undomn de compa
nie, zipînd așa, care să ție cui-va de urlt, sau
să aibă a face, în schimb, cine știe ce indispcnzabile munci. Un camarad de-ai noștri, de
speța celor de cari mă ocup, nu va lipsi să
prezinte un interes aparte, prin felini lui de-a
ii, pentru acei în sinul căror înlîmplător s’ar
afla sau cari s’ar ocupa de iei. Dar iei va tre
bui lăsat cu totul îndeletnicirilor Iul. Activita
tea i-ar fi mai rodnică atunci, spre satisfacerea
tuturor, cu osebire a celor împiedicați de fa
talități cunoscu
compensare, de neapărată nevoe, cu osebire
cînd cel mai bine cuprins nu poate să răspundă,
mai bine, unor frumoase ginduri ce le-a avut
odinioară sau pe cari le întrevede abiea.
S’ar zice, poate, cum-că, ori-cine, ăi fi pica
lesne să întreprindă, să se susție, ce-va. fără
să aibă nevoc de asistența nimărui. Prea lesne,
tocmai nu. De întreprins, pană la un punct au
putea, și, dacă nu de voc, ar putea de nevoe,
cu toate că, in cazul acesta, mai prost. Dar
aice vorbim de vocație, de-o îndeletnicire pen
tru care ic cine-va mai apt,
de ceea-ce poate
,
face unul mai bine și-ar fi păcat să-nu facă,
/-»»•»
zuX <1
fî v-titz*! «TAT11 V1V OCrmnil 11 Fllî 1 *» frUl fiW
cu loate-că ar fi preveniri asupra utilităței opereij
lui.Bună-oară.temdeamnă
firea de-a te ocupanrai
” ~
aparte cu problemele vieței, lucru ce dc-o camdată
...r.nu-țt
....; poate
v. - produce
L ’ nimic.
' ' A-ți
‘ f tinde sau
..
z-1 /-vî 1
nn tr»n ii nnocifti H I
a-ți mehiriea condeiul,
pentru
necesitățile talc,
sau a deschide bulică, din care să vinzi fleacuri, tot pentru necesitățile acestea, par’că1 ae
fi mai bine a te lipsi de tot, a renunța la toate.
Problema ie inse rezolvată, dacă vocațica ta,
de a le ocupa mai aparte de problemele yîeței,
cum punem cazul aici, ie susținută de cine-ya
in stare, de unul sau mai mulți. Și nu ie nici
o necompatibilitalc la mijloc, pentru-că sînt
de acei, cari-și dau samă perfect, că dezlcgările date sînt cele mai cu calc, mal conforme
cil evoluțica, cu mersul lucrurilor chiar, și eă.
in nici un caz, n’ar fi intru niinic jigniți, dacă
se preconizază o armonic socială și punerea
wimvr
unuii*o.sociale la îndemîna și spre
tuturor ubunurilor
folosința obștească.
Camarazii noștri nu ar putea să pleară, chiar
așa de izbeliște, cum sînt... Ie o glorie pentru
iei, de a li se atribui alîta tărie. Dara mai ii,
în vremea noastră, martiri, ie absolut de pri
sos. Și accentele desperate și jalea ce-ar ră
suna din păturile profunde, în cari acești camarari s'ar liri. nu mat sini nici de cum de
neapiirată nevoe acum. Plăgile sociale se vad
ies la iveală de sine și le putem schița, cmd
voim, chiar și de la oare-care distanța. Șt nu-i
nevoc să adunăm, chim* in inima uoaslra, no-
�REVISTA IDEEi
34
ianul de venin, din plăgile acestea, să împroșcăm lumea apoi, s’o otrăvim cu îel. Cit de
spre virtutea ce ar avea-o chinul, tortura, ca
stimulent, aî noștri s’ar putea foarte bine scuti.
Vieața amară ie mai degrabă omoritoare de
vreme, ca să nu zicem că stinge chiar ener
gica orl-cui. Războiul social îc in toiu, taberile
sînt în încăerare, într’o încăerare cumplită.
Nu-i vorba de-a dezerta cinc-va de la post,
dar noi ara observat, că tot mai multă ispravă
s’ar face, dacă aî noștri, înzestrați mai aparte,
ar li la adăpost mai bun, să poată proecta o
lumină mai mare, in cîrapul de bătae. Acuma,
taberile sînt într’o încăerare oarbă. Dau lovi
turi și primesc, cînd s’ar putea înțelege prea
bine, rcnunțînd unii la niște privilegii ce nu
le-ar face traiul nici într’un chip mai rău, ci,
din potrivă, cu mult, cu mult mai bun și mai
sigur, chiar lor.
Dar nu, toți zic că se luptă pentru vieață,
cu toate că nu fac de cît să stingă, să nimi
cească vieața. Nu s’a putut concepe ce-va mai
deșantat și ce-va maî absurd, și nu cunosc altă
asociare care ar prinde mai bine, de cît aceea
dintre un devotat, care stă pe redută, ca să
orienteze pe cei în luptă, și dintre unul ce-i
stă la spate ca să-l susție. Pentru-că starea so
cială sau rangul unui om, ori-cît ar fi dc mare,
nu esclude o conștiință clară, chiar dacă con
știința aceasta nu arc tot imperiul asupra întregei sale purtări. De fapt, la propășirea so
cială au concurat toți factorii cu putință. Pe
lingă factorii negativi, cari au concurat și iei,
chiar prin opunerea lor, au concurat și faeton
pozitivi, cari-au împins direct, oameni din toate
stările sociale. Ca să lăsăm la o parte factorii
economici, materiali, cari, ie cert că-n desvoltarea societăților organizate, pănă acum, au
ținut totdeauna locul intăî. Și, sint încredințat,
că dacă numărul inșilor, ce stau ce-va mai bine,
acum ic mai restrîns, și sprijinul dat de iei unor camarazi în nevoe ie oare-cum redus, se
datorește. mai mult unei trecătoare uitări, și
faptului că, camarazii aceștia nu-și trîmbițează
atîla starea precară și nu recurg iei singuri la
nimenea direct, nevrînd a contracta, prin asta,
față de nimeni, vre-o datorie cum-va. Unul sau
doi, din cei cu oare-care stare, sînt și acuma
pe-alăturea de noi, prind interes la cc facem
și pun și umărul, cînd și cînd, la cîte o ne▼oc. Și dacă tac aice numele lor, ie ca să-l
încadrez altă dată mai bine, cu toate că nu ic
de cît o purtare maî cum se cade, purtarea
lor, și atît.
P. Mușoiu.
REVISTA IDEEI
TTn an., IO numexe, 5 Lei
IO, Strada Epurllor, BucnrețiI
- REVISTA NU SE TRIMITE DE CÎT LA ABONAȚI -
ABOXAXEXÎjgiu
se
PLĂTESC ÎNAINTE
„România Muzicală* t o minunată revistă j
artă, care apare în București, ne-a adus vesteai
pre o grevă a muzicanților din Paris. Reproduc*'
după această revistă, o însemnată corespondez*
publicată în franțuzește- dc tea, privitoare la chesp’
Și, ne facem o plăcere de~a semnala această
vistă, ca una ce- cuprinde, adesea, lucruri ce
rită atențiea tuturor, lucruri expuse c'o inipa'
țialitate și competință rară.
• 1’'
-------------P. M.
GREVA ARTIȘTILOR MUZICANȚI
Greva aceasta î-aproape terminată. Și, afară de
cîte-va stabilimente, de alt-feliO de mîna a doua
ce încă mal rezistă, marea majoritate primi tariful
sindical.
Mijloc cinstit și paclnic, greva vine o dată mal
mult în sprijinul muncel organizate și face să ce
deze a tot puterniciea capitalistă. Fie ca pilda asta
să fie salutară și să arate acelor, din nenorocire
încă destul de numeroși, pe care jugul de angajat
i-apasă, să le arate calea ce trebuie să urmeze
pentru a-șl îmbunătăți condițiea lor socială.
’
In marea legiune a exploatărilor, muzicanții pot
să fie puși în rîndul întăl. Supus la o muncă cu
atît mal obositoare, cu cît are loc la o vreme cînd
legile naturale cer ca omul să se odihnească, mu
zicantul Ic nevoit, ca să-și czecute partea cum se
cuvine, să dee dovadă de o neîntreruptă atenție.
Și Ie cu totul neapărat ca să se afle regulat la or
chestră. Afară de asta, trebuie să se înfățoșeze
pururea într’o ținută corectă, lear, în majoritatea
stabilimentelor, să cînte, fără întrerupere, de la în
ceputul pănă la sfîrșitul spectacolului, fără să poată
nici fuma, nici vorbi. Mal mult, Iei contribue foarte
mult la succesul camarazilor lui dc pe scenă, pentru-că ce ar fi cea mal frumoasă voce fără acompaniare, fără să se folosască măcar întru cît-va
din succesul acestora. Dînsul remîne cu desăvîrșire în umbră. Și, pe cînd cîntărețul primește o re
munerație respectabilă, dînsul, nenorocitul, trebuie să
se mulțumească cu un salar infim. Cu toate astea,
ca să ajungă la o czecuție satisfăcătoare, nu tre
buie oare să facă, îndelungi, anevoioase studii?
Cu toată plata lui, mal mult de cît neîndestu
lătoare, repetițiile, ori-cît de dese ar fi, de ziua
sau de noaptea, nu-I sînt ținute în samă de Ioc.
Cînd vrea să se folosească de ziua lui, liberă, pentru a
face ce-va, pentru a da o lecție, nu poate. In ultinw*
moment o repetiție neprevăzută l-împiedică, cină
ar putea săcîștige și îel vre-o cîțl-va bani, îl silește JJ
o muncă gratuită și Ia cheltuell de transport, te
mal mica canțonetă, îl obligă să fie prezent.
1
cîte concerte muzicantul Ie nevoit să repete cin
rețulul, să-I îngîne cele cîte-va măsuri ce trecu
să le cînte în public.
.
Cari sînt înse, la urma urmei, salariile mnzlCa a
ților ? Din nenorocire, publicul, în de obște, F
puțin le cunoaște, și Ie departe de a-șl da san»^
cum-că, sărmanii, muncesc pe un salar de
60—120 lei lunar.
REVISTA IDEEI
.proape de neînchipuit, cum de n'au înțeIeste alfnril, cum-că făceau muzicanților o situație
jctonl, — rațional, nu putea să dureze. Cînd
lesd,re.‘
irllf04ftDavantagiI imense unor stele de-o strălucire
putea oare să mal reducă puțin
<ncor
icorddfttnîcl
^^risosulunora, să adaoge la necesarul altora ?
din P1 ‘ele din urmă, dîndu-șl samă de interesele
Îo.celtîndu-se* exploatați nevrednicește, sătul de
’mîrprÎR
fArilfără
nJlHpidpa
mizerie,
nădejdea de
lor Și VaZaceastă veclnică
în Ln sla.i vre-o dată din lea, cele mal dese ori sătul
a ie?1 cînta cu pîntccele gol, artiștii muzicanți au
de a 1 un sindicat, o breaslă. Intrunindu-și drepalcătuit nemulțămirl, legitimele lor revindecărl, de
HiC-,
tele l?r destul dc modeste, trăgeau nădejde cumalJt-feliă
■“•n număr, au să ajungă poate să moae cercă, Pn . r ce nu voeau în ruptul capului să le
biCie? Cnimic dobîndind, ast-feliu, prin mijloace siaC°r cî naclnice, îndeplinirea cerințelor lor.
sUr„mpra sindicală, întemeeată în Mal 1901, nuacum aproape 2.000 de membri, adică
Sitatea profesioniștilor din Paris. In Octombre
iS consiliul sindical prezintă un memoriu direc•orilor de teatre, concerte și muzici de grădini, în
care se expunea pe scurt .și într’o formă cu totul,
cuviincioasă, dreptele lor revindicărl, stabilindu-se
un tarif, care fixa mediea salariului artiștilor-muzicaoll la cinci lei pe zi, plătindu-se și repetițiile.
Dar ce-au respuns directorii la aceste pretenții
atît de modeste și la acest memoriu atît de umil ?
Nici n’au voit să discute măcar. S’au arătat de o
nemlădierc sălbatecă, nesimțind nici de cum tre
buința de a-și mal mieșura întru cît-va luxul, să
dce pîne la muzicanți. încrezători în puterea ba
nului, siguri că vor găsi ezecutorl destul, chiar
mal mulțl de cît ar fi avut nevoe, Iei nu se înjosiră să facă nici cea mai mică propunere, celor
pe cari-I exploatau atît de rușinos. In urma acestora, Joi 30 Octombre, pe la amiază, muzicanții,
întruniți în adunare generală la Bursa Muncel, în
unanimităte, votară greva. Iei hotărîră să nu-și
reee munca, de cît cu condițiile fixate de cătră
consiliul sindical. Rezultatul ședinței fu comunicat
directorilor, pe dată. Și, chiar în sara aceea, toate
stabilimentele pariziene, ca să-și înlocuească orCare î’Psea> n’aveau de cît un modest
P'an. Rid măcar un director, nu a putut alcătui
. orchestră serioasă, în afară de sindicat. Atunci
nevr*etră samî>i de enormitatea ce-au jsăvîrșit-o,
’
nnQ să facă nici o concesie, și-a doua zi, Vixr.-_
g 0 mare r
.........................
’ 7 ;și aderară
-la
parte
din stabilimente
/Zilnic, apoi, au curs la aderări.
ritul ceiCe treb\lIe sa spunem, pentru a arăta meatit de
Ce S au devotat să apere această cauză
0 Parte d'^Sk”tă’ îe că arti?t>î-muz*cann datoresc
zica franc''11
cîtor-va mari maeștri din muin ^nte/ ■ Câror nu le*a fost tean1^
se Pue
a.ut°r al J n??';areI- Gustave Charpcntier, ilustrul
de c^nUlSe*, a b’ne‘Voit să primească președinÂnfluența lnrare!ia camereI sindicale, și să susție cu
t S *ntele greviștilor. AJfred Bruneau,
Wle Persomn?^’ Chevillard, Colonne, și atîtea
din lumea muzicală, âu dat deOr» sprijinul lor și banul, celor ce-a-
35
veau nevoe, să poată izbuti, ce-aveau nevoe de
concursul tuturor bunelor voințl.
le o foarte frumoasă și foarte nobilă purtare din
partea maiștrilor pomeniți, care va fi negreșit, pen
tru Iei, un frumos titlu de glorie, de a fi dat o asemenea dovadă de solidaritate, și, mal cu samă,
de a fi înțeles cît datorau artiștilor-muzicanțl, cari,
interpretîndu-le operile în mod conștiincios, contribueau să le aducă onoruri și bogăție.
Alții, din fericire rari, nemulțămîț! de-a sta in
diferenți, s'au declarat, pe fața, protivnicl sindica
tului. In fruntea acestei mișcări, foarte puțin uma
nitară, s’a pus un mare compozitor francez, Saîrit-.
Saiins, care, fără îndocală, încă uluit de ono
rurile recente al căror obiect a fost, orbit de toate
scînteetoarcle decorații de cari a fost încăr
cat, găsi pe bieții muzicanți nevrednici de au
gusta sa protecție, le trist, să vezi oameni de-un
foarte marc talent și de un merit rar, ca ilustrul
autor al Iul Samson și Dalila, căiitînd, ca prin
mijloace de politician de rînd, să cerce a face să
cadă o cauză dreaptă.
Pe lîngă Iei, cîțl-va pontifi de mîna a doua, ca
D-nil Ganne, Vincent d’Indy, Guilmont, și alții, pen
tru cari posteritatea nu se va neliniști tocmai atît,
au bine-voit să se agite și Iei tot în acela-șl senz.
negreșit să facă a sc vedea că sînt încă în vieața.
Lui D-nu Ganne, care atacă mal cu deosebire
sindicatul și pe Charpcntier, procedeul acesta, de
un gust îndoelnic, nu-1 tocmai izbuti. Toți sîndicațil l’au pus Ia index, ca și pe Saint-Saens, și,
în diferite concerte, mai multe bucăți de acești’
doi compozitori, cari sc aflau în program, au tre
buit să nu fie cîntate, muzicanții refuzînd cu hotărîre de a le interpreta operile. Dînșii au dovedit,
<cu chipul acesta, acestor domni, că nu-I de-ajuns
dedea ascrie
trebuie
să se
scriemuzică,
muzică,ci ci
trebuiecacamuzicanții
j
învoească s'o cînte. Dîndu-șl
Dmdu-șî samă că făcuse o
mare
mare nerozie,
nerozie, D-nu Ganne, simțindu-șl interesele
sele serios
serios compromise,
compromise, cu
cu atît
atît mai mult că
n’ar fi găsit măcăr un muzicant, și-î trebueau 150,
să cînte sub direcțiea sa la Balul Operei, reveni
la sentimente mai omenești: îșl desaprobă faptele
precedente.
In cele din urmă, muzicanții, voind să arete că
nu păstrau rancună nimăruî, că nu îerau haini la
inimă și că aveau sufletul generos, au ridicat iridexul ce apăsa asupra lui Saint-Saens și Ganne,
ast-fefiu, acestor domni, o foarte frumoasă
lecție, care le va putea fi, pe viitor, de folos.
Cu chipul acesta, proletariatul a putut să înre
gistreze, asupra capitalului o izbîndă maî mult.
--w»
AW
****V*^/A Vil* Vf'VAMV*
CALA
In Romănește, do D-ra, BAlAnescu.
VREDNICE DE CETIT :
Nouvollcs do nullo part, parWIIIlom Morris, Ala SocUR* nouvcillc
de Hbrairic ot d'cdition, 17, ruo Cujas, Paris.
Rătăcire și Sybaris, doua romane de loon Adom. Descriere fr.i
moașă, analiză mfieasfrâ dc situații și tipuri, adevărată pictură,..
Cc-i do făcut, roman, de CcmifcVsky.
Lista publicațiilor noastre, complectă, ani dat-o in numărul trecut.
�REVISTA IDEE!
36
REVISTA IDEEI
Ce trebuie să ajungă lupta pentru traiu
Cu cît se îndepărtează omul mal mult de trecutu-T, de înrudirea-I cu animalitatea, cu atît înlocueste mal mult puterile naturel, cari, odini
oară, aveau asupra-I o stăpînîre deplină, prin pro
priile-! hotărîrl, libere, chibzuite, cu *atit devine
mai om, în înțelesul adevărat al cuvîntulul, cu
atît se apropie mal mult de ținta pe care tre
buie s’o privim ca viitorul omului, ca viitorul
omenirel. Dar, pentru asta, înainte de toate, omul trebuie să-și dee samă, că nu-și va ajunge
de loc menirea Iul firească, dacă va avea numai
simțul individualitățel sale, ca animalele, dacă
se va mărgini la lupta-I pentru existență, pe propriea Iu! socoteală numai și supunîndu-se la îmboldirl egoiste. Omul Ie o ființă sociabilă, so
cială, și numai unindu-se cu ființele de speța
lui, numai în societatea omenească, îșl poate
îndeplini Iei menirea, poate ajunge la fericire.
Numai în sînul omenirel și prin omenire, îșl
poate ajunge dînsul deplina desvoltare. Așa-că,
tinderea unul ins spre fericirea-! personală, Ie
necesar legată, în chipul cel mal strîns, de tin
derea omenirel spre buna-I stare și spre progres.
Din nefericire, acest mare și însemnat adevăr,
a fost prea nesocotit, prea lăsat la o parte pănă
acum. Cu toate astea, omul civilizat a depășit
de mult forma cu totul primitivă și brută a lup
tei pentru traiu. Mulțămită condițiilor politice
și sociale, Iei a creat o mulțime de instituții, cu
scopul de-a ocroti pe ins, înainte de a fi îndu
rat urmările cele mal rele ale acestei lupte, cu
scopul de a asigura, chiar celor mal slabi, mal
dezarmați, putința de-a trăi. Supunîndu-se dra-_
gosțel obștești de omenire, binefacerea privată a
a făcut toate silințele să micșoreze cruzimea și
grozăviea războiului, să ocrotească pe cel în luptă,
în potriva unei curate nimiciri. Dar astea-s mai
mult opera întîmplărei,șinu putem tăgădui,că prin
cipiile fundametale ale societățel nu-s tot acele de
mult, ale veche! și ordinarei lupte pentru traiu. Această luptă, înse,strămutată pe terenul moral sau
intelectual/a îmbrăcat o formă mal puțin aspră.
Dacă principiile fundamentale vechi nu-și găsesc
pretutindeni întreaga aplicare, iede pricină că ins
tituțiile omenești, privite dintr’un punct de ve
dere general, le-a îndulcit efectul. Mai ie apoi
că principiile de umanitate s’aii propagat foarte
mult printre oameni. Dar aceste principii uma
nitare n’au nici o înrîurire, de cît atunci cînd
binele și interesul individual nu Ie în joc. In
caz contrar, egoismul social nu dă înapoi față
de nimic.
Ă
Astă-zl, tot cel mal tare, cel mal bogat, cel
mal sus pus, tot cel mal învățat, are o stăpînîre
aproape deplină asupra celui slab, asupra celui
ignorant, asupra celui din clasele de jos. Și li
se pare cu totul firește, acestor oameni, de-a
stoarce, întru folosul lor personal, toate puterile
celor din urmă. Din pricina aceasta, trebuie să
sufere, necesar, societatea întreagă. Aceasta, tre
buie să-și dee samă, c’ar fi cu mult mal bine,
- tntăî profesiea ta îmi dă de gîndit:
acum... Acuma nu mai Ic, nu mai
să vedem pe toți indivizii, întrunindu-șl șilingi
' te
v? frămîntătorde pine sau caha do brutar.
sustinîndu-se unii pe alții, tinzînd cătră ’, •
-Afli*110? ir învinui că te-am născocit ieu, ca
linii 0*® V * un corespondent anume, să-mi moea-șl țintă, cătînd, cu alte cuvinte, să scape î
«i-flO' cre?temei și să strecor, sub masca cajugul forțelor naturale, in loc de a-șl istovi c
lucruri vătămătoare Alții- vor da
mal vădită vigoare a se sfășiea între lei
a
ritMcî’ ?n chip grav’ consimțind a-ți admite fiexploata mutual. Rivalitatea, atît de utilă în $:nSc
4in
cap<
Lniinu-ind,
că o persoană «cu carte»
trebuie să.rămîe, dar lepădîndu-șl vechea și?1
W ».
Semnul unui oi iară carte. Cu toate
pra formă războinică, nimicitoare, a luptei p?
nSculta aedinajntea mea, pe masa, aceasta scrisoare
tru traiu, îmbrăcînd forma înobilată și cu ^n’
aste». fl"! fltinffătoaro, care mă chieamă in ajuvărat omenească a unei concurențe, care să alk
necoi’ccta’
nefericite fîinți, cărei i-a dat
ca țintă interesul obștesc. Cu alte cuvinte îî
torub n“;utor mai curlnd, ci a unei memorii.
nioai't®*1,, s0»jț lacob, cari locuiau în strada
locul luptei pentru traiu, lupta pentru traiu î!
Ic vorb
pal.jSț
cu micul lor cogeneral: în locul omului, umanitatea: în |0 |
poude«n
’ vîrstă de 8 ani. Părintele, ftizie,
luptelor intestine, armoniea obștească : în iOcui
P’1, - nutea lucra. Cu cei din urmă bani, dinșii
nefericire! personale, fericirea universală: în j0
’,a ^^rSi’ară o bănicioară de cărbuni. Și, cînd vecui urel universale, dragostea universală. Qu
’V1 ^"Jurați ca nu mal vad baiatul merglnd la
cît va progresa mal mult omul, în asemenea
cl0,r oătrunseră în casă, prin ușa pe care o sparcale, cu atît Iei se va depărta mal mult de tre.
școaia, 1*
trele cadavrele aliniate fruumos :
cutul lui animalic, de supunerea lui forțelor na
serl* «mama pe podele, ieară copilul pe pat. Și
turale și neînduplecatelor lor legi, pentru a se
‘n trele sicriile au fost duse la groapa comună,
apropiea de desvoltarea _ ideală a omenirel. In
habar n’am unde.
calea asta omul îșl va găsi și acel paradis, a cănti fură, înaintea acestora, cari se lăsară să se
rul vedenie plutea chiar în închipuirea celor mai
Unea saiî îsi grăbiră ceasul... In unul din anii
vechi popoare, paradisul, pe care, după cum spune
irecuți,
într’o Marii, la începutul Iui Apr:., pc
legenda, Ta răpit omului păcatul. C’o singură
cheiul Megisscrie. un biet bătrln, în zdrențe, cade
deosebire numai, că paradisul viitor nu Ie închi
pe-o banca. Mulțimea se adună, se grămădește să
puit ci real, că Iei nu Ie la origina ci la sfîrșivad*.
, n
tul evoluției omenești, că nu Ie darul unul Dum
__ Ce-i, ce s’a întimplal ?
a
nezeu, ci rezultatul muncel, agonisirea omului șiOmul nu poate respunde. îngălbenit la față, bu
a omenirel.
zele lui învinețite se mișcă, fără să poată îngîna
L. Buchner, . nici un sunet.
—Nu i-i măcar rușine, la asemenea vrîstă, zice
cu înfumurare un domn, care se depărtează, făcînd
INSTIGATOAREA
un gest de desgust, de dispreț.
— Ei, bătrîne... Nu tragi o dușcă de rachiu, zic
oîți-va lucrători, seuturind pe bătrîn, cțu-e, în boȘi zi, mitron, frămlntătorule dejfine, ce-mi scrii,
solirea vînjoaselor lor mini, se-ndaoe ca o clrpă.
vrei să fiu ieară-și huiduită, hulita, vorbind despre
— Nu vedeți că i-i foame, zice-o femee.
mizerie ? Nu-ț.i dai tu samă oare cît de mult s’a
Alta aleargă la un cîrciumar de-aproape și se
vorbit despre asta, și ce prepusuri îșl atrage asu
întoarce c’o farfurie de sorbitură.
pra capului acela care, descoperind mizeriea săr
—
Ține, lală. Soarbe iute.
manilor, are curajul să sc mire de ica și pe săr
— Prea tîrzîu, simt că mor, Ingînă bietul om.
mani să-i plîngă ? Gite belele își atrage, cine are
Un fior, un ușurel sughiț... Și lunecă, cît Ie de
curajul de-a afirma, cu sfială, că totul nu-ipelumc
lung, la pămînt, pe cînd mulțimea se împrăștie,
cum nu se poate mai bine ?
Inmurmurilă de groază. La secție, se caută prinbuNu-i oare vremea să-mi caut de altă treaba și leu,
zunarile cadavrului .și se stabilește identitatea mor
safaesămi se uite, printr’o purtare mai cuviincioasa
tului.
Charles Lelevre, vechili doctor de marină.
abaterile mele trecute, sa-mi pun în călămara ața
și să mă fac cuminte? le obositor, pentru satisfacții
Tot într'aceea-și zi. in strada Gustine, portarul
de-a se tot căina durerile mulțime!, de-a ne în'
un?7«ase’ îeva luirat’ nevăzînd, ca de obiceiu, pe
duioșa atît pentru niște neînlăturate dureri. «AȘ
dam-m!re chil*ia!?e» J-t‘a Helene de C... leara o
a fost totdeauna, și tot așa va fi». De co sa >
lr’ofâCM.de V1>e'° șei-zeci și cinci de ani, dintristăm atuncea publicul cu descrierea atitor gr
bieatr^1 - - l°arte nobilă .și foarte bogată. Dar
zăvii ? Ie mai bine ca iei să nu-și dce sa,
t°l 8inlata îei a cu lotul Bpsită .și trăea, anevoe de
astea, să nu le știe, să nu Ic știe nici poporul, c
ear’c.î Ulunca minelor sale. In îngusta mansardă,
se înduioșază și se răscoală lesne.
din2ovîe‘Țea de casă, dînsa își prăpădea vederile,
In vremea asta, ie mult mai bine de-a se i
dedi țjp U1 . amurg, lucrînd niște admirabile broasemenea subiecte, nepăsător, de a se indica
blusa iÎAt.Caip1
v*ndea apoi pe o bucată de pîne.
mai, ca informație, fără a ne opri prea
toarte demnă, foarte mîndră, și, tot o
supra lor, nici a ne înduioșa de iele prea
spatio n “Mna- Celelalte femei o prinseră în
Mizeriea creștinească avea, drept fică,
, f1Ca,
je vte-o.l« ai*
sa de oare de nu se mat arata
drept fiu, speranța. Mizeriea laică arer^Wupt
i 0zaclă UaTzde: °/lamă atît de punctuală, atîta
revolta, drept fiu, omorul. A plînge prea inQ r
J?^rsul 5 . îlnt regalam ceasul după dusul și
mama, ie a îndreptăți pe copii. Și, d® *a „
iixnzv.z/, Întări
__________
Ud sn «nt’ 21cea tina. «Gax .->*
și mine»,
alta.
tățire pană la complicitate, nu ie de cit un r ci.
b c«4i M01'a.duJ?i 'apte. îîmi ziceam:
■--- sînt
■ '
uite,
Și acest pas vrei să mă vezi făcîndu-1, ce . cj
’
-tam
zelfe
Helene
se
duce
după
lapte».
zici că mă iubești, și totu-și mă întețești,
mă bagi în primejdie.
.37
— Urcă-te sus și vez», li -ziseră portarului.
Dlnsul pornește, bate, și, neprimind nici un răs
puns, trimete după un lăcătuș. Ghid clrligul de
fier se întoarse în broască, femeile dădură busna,
trăglndu-se numai de cît înapoi, țipînd. Pe podele’
înțepenită, rece, cu nasul ascuțit, cu ochii tulburi,
bătrlna d-ră stătea întinsă, cît iera de lungă. lea
venit rău, n a mai putut lucra, și a murit d<yinaniție, ca și bătrlnul de pe cheiul Măgisserie.
A doua zi, Miercuri, în strada Dussoubs, chi
riașii, simțesc de-o data, un miros năbușitor de căr
buni. Gînd mirosul acesta se răspîndește iutr’o
casă de lucrători, acela-și gînd le vine tuturor:
— lear unul, care s'a săturat de ioate.
Se cercetează etajul, apoi odaea, și, în cele din
urmă, vecinii se opresc în fața unei uși, pe sub rare
iese un un fumușor albăstriu. Acolo locuesc doi
bătrîni, un bărbat și-o femee. Dîntr’o brîncă ușa ie
scoasă din țîțlni. Unul se repede înăuntru, sparge
un geam, apoi deschide fereastra, prin care năvă
lește aerul de-afară, alungind aburii otrăviți. Soții
M... ierau întinși pe pat, unul lingă altul, cum au
trăit. Batrînuli era de șeizeci și cinci de ani, femeea
de șeizeci și șepte, și nu aveau de lucru de Ioc. Le5
iera foarte foame, dar au găsit mai bine să nu-și
mînînce cel din urmă gologan ce-1 mai aveau, și
să-și cumpere cu iei moartea.
Tot Miercuri, aceea-și scenă, In strada Saintonge.
Acolea, înse, ie un flăcău cu mă-sa. Și, dacă văduva
P... ie de cinci zeci și cinci de ani, băetul iei, Emile,
n’are de cît trei zeci și doi. Vă dați oare samă, un
om de trei zeci și doi’ de ani, omorlndu-se, fiind-că
nu poate găsi cui să-și închirieze puterea și curajul.
Alama i-a zis:
— Nu mai pot suferi, le prea amară ncvoea. Uite
atîtea luni de cînd tot căutăm de lucru.
Băetul, supus, cu acea stîngacie duioasă a flăcău
lui robust, care nu s’a depărtat nici o dată do lingă
mă-sa :
— Cum vrei tu, mamă. Ce-i face tu, fac și ieu.
hi sfirșit, ieară-și Miercuri, un singuratic de șei
zeci și cinci de ani, n’a mai putut aștepta ca libera
rea să vie de ia sine. Ne mai avînd nici un mijloc
de traiu și iară nici o nădejde, a înodat o frînghie
de-un cuiîi și s’a spînzurat, emblemă tragică de ceea
ce așteaptă pe lucrătorii de pretutindeni, cînd ma
șina omenească va fi ruginită de timp, roasă de
slujba îndelungată și de necontenita muncă.
Dar stați: mai avem. Am să mai spun ce-va, atît dengrozitor, în cît, în tot lungul acestor îngrozitoare
înșiruiri, ani stat mereu Ia gînduri, am amînat me
reu istorisirea cît am putut. Cele șese cadavre de
bătrîni și chiar acel al tînărului, nu clnlăreșc mai
nimic față de fragedul trup înaintea cărui mi se în
genunchează mila.
Marți, în răvărsatul zilei, niște zbierete, ca de
vită jungheată, ca de nebună, se aud de-o dată într’o
alee a halelor. Un gardian aleargă, crezînd că-i vre-o
bătae, vre-o înthnplare de gelozie sau vre-un omor.
Intre pavilionul brinzăriei și cel al fructelor, sta
lungit, la pămînt, un copil, ca de vre-o zece ani.
Lingă iei se bocea o femee, care-i vorbea, îl striga
pe nume, îl clătina...
— Copilul mieu. Scăpați-mi-1.
Dlnsa se văicăra, cît îi lua gura, frînglndu-șî
minele.
— Ce-i, ce i-i copilului D-tale, întrebă agentul,
înmărmurit, asurzit.
- |
I
\ •
�REVISTA IDEE1
REVISTA iDEEI
țel de trei ani și-o copilița de șese luni, H inib
ca de sărbătoare, se pune și dînsa cît poat \ac<!
’ •
‘
‘ - ’■} o mașină de cărbuni. Fur-i
1
inși, aproape unul
nh. a*
» pe
în gură...
1103
se zgîrci și muri.
w
La 2 August, in satul Ay, în ținutul SamnaniA.
Din mijlocul tînguirilor mamei, abiea li se în
țelegea istorica. Pe dînsa o chiema Mariette Gau- M-me Villotte, gonită cu copiii, unul do patru
altul de trei, altul de șepte lunl_, de cătră proniei;.!’
lier iera de trei zeci de ani. Fără lucru, iara casa,
Iară nimica de mîncare, s’a oploșit la hală, marelee neprimiță de mă-sa, iea însa-și cumplit de sârnc-’
depozit dc lucruri bune, pentru Paris. Ziua, se asi- respinsă de primărie, respinsă de spital, se arunc?’
u canal cu toată progenitura. Fură scoși. Cei d,cundea, iear noaptea, Iea și copilul, scormoneau
prin grămezile de murdării, și-și disputau, cu cînn,', copii mai mari fură, în sfîrșit, luați pe sama Adm?
au cei ce caută prin gunoae, legumele lepădate saul nistrației. Nefericita inse, cu copilu-i de Uță, fa tv-‘
îs tarile dc carne stricată.
sincaca. Mlncau
ivnucau toate
iunie uucsiua
resturile
acestea measă la închisoarea din Reims, ca acuzata de omor
La 4 August, aniversarea deshințarci privilegiile'
crt•ude, fără pîne, lăpăind, cînd le iera sete, apa
prin canal uri. Iei se culcau sub poduri, prin Eugene''fournade^palmaș, abiea major, bun munci’,
dej pri..
tor,
bun
fiu, șezînd cu mă-sa,
în strada
Mduli
lăzi!
în
bolțile
balei
de
paseri,
cînd
se
puteau
stre’
’
*
t
,k neailx'
lăzî, in L__r—A
3UIU1, în
iu care,
cure, bietul
uieiui copil,
copu, siuuu
V, care N. 180, se îneacă în Sena. De ce: lipsăde lucru, pâ
puful.
copil,
slăbuț,
cura, în puful,
ca un copil bogal,
tușea, se îînfunda, ~~
■ într’o saltea găsit Joi. Patru zile și patru nopți, bieata bătrim;
stătu pe malul gîrlei, iară sa fi mincat ce-va, și tln.
si calde.
de cele moi și
pururea frig,
guindu-se de moarte...
_______
’
/•/•
~
’
i
îi
va
fii
Acuma s’a sfîrșit. Copilului
inse nu-i va mai’ fi foame. Dar iea, sărmana, ce u La io August, aniversarea luărei Tuileriilor,
Tardy i-acela, sticlarul din Rive-de-Gier, care
se va face fără iei?...
barca la comisariatul Halelor, cu femeea și cele pa
tru ploduri ale lor. găvozdite în fundul unei căruț!,
Dc prisos să mai stăruim asupra unor asemenea pc care unul o trage și unul o împinge, tîrînd-o
lucruri. Dar acest copil de zece ani, care moare de pănă la Paris. Iei are o boală de ficat și nu mai
foame în centrul Parisului, pe cînd atîtea lucruri poate să-șî urmeze meșteșugul
, ,
mai departe.* Cu toate
de mîncare sînt colea. ’ după zăbrele, răsfățindu-se astea celepatruguri se vîrcolesc de foame, cer de
în fața ochilor lui jinduitori, această, plăpîndă vie- mîncare. Inmersul lor făcură de toate, n'au respins
timă, care se stinge, din lipsă de hrana, fața de —nici o muncă. Pc
t>« urmă
x au
.... cerut
nomiirînnnmnn."
de pomană. Acuma,
atîlca bunuri, nu-i oare ce-va îngrozitor, care cx- mor de
> foame. Și omul se întrerupe, se învinețește
plică spiritul de revoltă și răzbunările cele mai
jîț
dă se cadă... Comisarul, ca simplu particular, le
strașnice, cele mai dureroase excese?
ux
dă ce-va de îmbucat, ca magistrat, iei îi trimete la
După opt luni, în Noembre, se întîmplă sinu închisoare.
ciderea lui Robin, comptabilul, întruparea amo
La 4 Scptembre, aniversarea Republice!, își dă
rului părintesc. Dîiisul nu s’a jucat, iel^ a dat pa sudarea, «de lipsă», Bonsans, omul lui Gorbeil,.lătriei o jumătate de duzină de viitori cetățeni, lei, sîndu-și numeroasa familie în sama milei publice.
cu femeea și toată liota, stăteau grămadă, într’o In aceea-șl zi, văduva Fallemoz, mamă a patru comodestă cameră din strada Birague, N. 3. Nici pil, care locuea într’o hrubă, sleită de privați!, cade
lucru, nici mijloace, nici de vîndut ce-va sau de pe stradă. Dusă la Hotel-Dicu, își da sufletul. lot
pus amanet. Vechea și jalnica istorie.
într’aceea-si zi, un anume Rollct, din strada PeneAsistența, înștiințată ue cătră proprietară, o cum Ion, din Ca’hors, în vîrstă de șepte zeci și doi de ani,
se cade femee, alocă un mic ajutor, cu prilejul celui șe spînzură în odaca lui.
dtu urmă născut, prin August. După aceea nu s’a
La 10 Septcmbrc, in strada Landy, N. 20, din o-t
mai sinchisit de loc de acest trib de sărmani.
Dcnis, M-me Labbe, văduvă de vre-o lună,^ vazind
Ge a făcut părintele?... Ce.-va eroic și simplu.
că nu poate izbuti să-și hrănească cei cinci orfani,
Se aruncă în Sena, din naltul podului Artelor. Se dintre cari cel mai in vîrstă icra de zece ani, se în
înecă, pentru a atrage atențiea, înduioșarea publică vuluu
ti toate
v
chide 1U
în UUbil
casă cu iei, U
astupa
crăpaturile și a" Sesimtesare
lumea
de-i scapa. ;
asupra familiei lui. O scrisoare lasata lingă parapet, pi.inde cărbunii...
si sare
1---------explica lucrul. Iei izbuti. Admimstrațiea, în cele Asistenta publică a luat cei’cinci copii pe sania ici,
.“!?c
mama răminind
...ama răminind
să fie judecatsă fie judecată de jurați.
copii mai mici. Remaseră doi pe socoteala văduvei,
La 12 Septcmbrc, pe bulevardul Didcrot, acpca>
bolnavă,
vra, de desperare pe
] jumătate nebună. Poate dramă. Te
înse dc-un frate și de-o sora • Ie vorba înSe
rificiul părintelui le aduse oare-care compă- hallier,
că sacrificiul
lucrător tapițer,
și ixt-mu
M-me Linaiix.
;r, luvruiur
uipitur, ți
*j**»<*-—•
v .
Ț n 1
’z-w
.
■
r t
tiriiire.
17 Septembre, tla -rValence,
s._1’—a qăsitînpad *
leată încă cîte-va cazuri, din cclc petrecute în Saint-lVIartin-en-Varcors,
uumi-Martin-en-Varcors, cadavrul lui -Dubaix
cursul celor dintâi nouă luni, a unui an din urmă, chiu profesor de germană la așezamin tul Ch ar 1 •»
luate la întîmplare din Cartea mea do Mizerie:
din Lyon. Constatările medicale au stabilit ea
La 26 lanuar, o bătrînă de șepte zeci și cinci de risc de muniție. Ici s’a tirlt la umbra copac •
ani. mama Joanny, sătulă de a mai împovora nefe departe de lume, șă moara. Iei lasă cinci copu.
ricirea a lor săi, se arunca de pe fereastră, în strada
leată bilanțul a nouă luni.
S-t Penis, N. 279. Lafarmacieadin strada S-te Apo*
. ’
lline, unde fu dusă, mototol, dînsazise încet: «Dacă
voili. să-mi dațl ce-va, să mi se pue căpătat maliute,
La începutul unui an, mai încoace, solii
v aș mulțumi foarte mult».
mici negustori, locuind in strada D'Avron, ! •
La 14 Februar, în strada Mcaux, 86. o tînără vă neputind face față la termen unor plăți, sc sPin
duva, de două zeci și trei de ani, o femee curâ- în odaca din dosul' prăvăliei, în ziua de a6 I»11
Fto5sa,’ muncitoare, afllndu-se fără lucru. In nepu după trei zeci de ani de activitate și luptă.
.
tința de-a Îngriji'de cei doi copilași ai iei, un baeIn ziua de 9 Februar, se asfixiază soții Fot*®5
'
]a Banquicr, N. 17, bărbatul In vrîstă de toata ponegrirea înțelepților și ironica cclornebuni
din 5tr - și doi ac ani, femeea in vîrstă de șei-zeci lea-i paserea prevestitoare de rău, a cărei tlnguire
sept® zfin pricină că nu aveau de lucru și «Icrau să- supără, în care se aruncă ca pietre... dar care, în
âiopL£ jucc o existență atit de mizerabilă», după strălucita, nebiruita Troc, prevede apropiatul iniui d« a m ultima lor scrisoare.
cediu, apropiata cădere, ruina si masacrul.
cum S.P ț nvissiere, iac tot așa, mai tîrziu, în casa lor
Victor-Hugo,
66, din Cidehy.
Ghichy.
, ^"bulevardul
‘‘b^vardu! Vi
tor.Hu?O; N.
«. OȘ.
'
nC *-* .
__ huni nnrînli
iJl6aJ
aceștia, ca
niște buni părinți, și-au Innl
luat și co- rea, din ce in ce mai mare, nu ne-ar face o datoi-ie
I “insul cu iei, copilașul născut abiea de-o luna.
de-a trimbița adevărul. Destui au interesul de-al
P lin inginer de arte și manufacturi, inaugurează • micșora, de nu de a-1 ascunde. Toți cari trăcsc din
mul metale dm Fourvieres, preeipitindu-se din lumea veche, se poartă fală de iei, ca Cală dc-un bo!n. li iera foame și lui, in redingota lui de domn, gat pe care-1 exploatezi, pe eare-1 izolezi de moșteniq- ci-a zdrobit de parnînt, capu-i încărcat de știința torii lui legitimi, cărui i-ascimzi zgomolc’c dc-afară.
•’iutilă» ca un vas plin de otrava.
pe care îl asiguri c-are să trăeascâ cine știe cit, pe
II n-n nenorocire, nu ie nimic de așteptat de la vre“T??4? T ?î
în PraȘ:
Aduceți-vă aminte de asta, voi, cari voiți
voili să
pmdenenor
’
osindeste
mâi mult
sa puneți
f*
a-zi- Geea-ce-o
osîndeștemai
mult, ie
ie e<roisegois- Aducetl“va aminte
‘u“‘'î
pieatră, inconștienta,
lea trebuie să se împrăștie
Cj --ri
ej “jee inima-i
inima-i de
de pieatră,
inconștiența, siîrdisurdipe toată întindereapămlntului, delaun pol la altul,
ii^bȘeaiei.leame^fărădoar
^pnipasMen orbirea Iei. Iea merge, fără doar, spre
prăpas- £“
[ie
> , c-un
c'-un ploar subsuoara
subsuoară, un lan
lanț ,de
de■ aur laa git
git, eu
cu de
.a curmezișul,
cunnezișul,lva
de-a
va fi,
fi,‘’nu
nu numai
numai doborlt,
doborlt, ci
ci prefăcut
prefăcut
U«lele ridicate, sa
să nu se împle
Împle de murd.ii
murdăriea
poalele
lea și de Spulbere numai In trecere, sub pașii color desculți,
?l°a<Tele In
lasă urme adînci
adinei. Spectreîlngele
în care tălpile sale lașa
£lnt
mulțî> nenumărați, aâești sărmani de
Smplorătoare,
năvălesc spre lea, le strigă
lorimploratoare, ce nuvalesc
striga :. pHns< ș] nu irebuîe să vă îndreptați privirile spre
(înapoi, leneșilor».
Mărinimie!, care se face eer«înapoi,J
e?cȘilor»;Forum,
o, voi, puternici al zilei: nu de acolo va
etoare/li zice: «Nu-mi bate capul, miloagă», Mila~ izvorî primejdiea. Primejdiea dospește în păturile
nu mai ie acuma la modă.
adîncî; iea va purcede din grămudirca de hoituri,
Lumea, se obia.inuește cu sinuciderile din strîm fo va naște din sărăciea obștească. Primejdiea-i colo
rare cumplită, din cumplită nevoe, din lipsă. Și pilda sală, mai mult de cît își poate închipui cine-va.
selnmormîntează, tot o dată cu trupul, în giulgiul
leu nu servesc nici un pretendent, și toate parti
cros, pus la-ndăinînă de cătră o binefacere tîrzie. dele Im! sînt indiferente, fiind-câ n’are cheea de la
Disparițiea voluntară a familiei Hayem, nu va mai moară nici una. Așa că n’am nici un interes să îneștîrni, cu siguranță, măcar acel cutremur, întru cît- gresc situațiea și să grăesc de rău de re ie. Dar le
va teatral,' de care tot Parisul părea atunci cuprins. voiu spune numai atit, stăpînitoritor de a-zi. Să-și
Datina ie făcută : ne speriem, ne-ngrozim, pentru-eă dee samă cît de neputincioasă ie inițiativa privată,
cel mai lipsit de judecată simte că lucrul nu mai cît de neputincioasă ie inițiativa publică, față de
poate dura înainte așa, că după această perdea după creșterea mizeriei. Caritatea, care, avînd arbitarul
acest lințoliu și după acest paravan făcut din seîn- drept bază, lasă foarte mult de dorit, dar care, la
duri funebre, se elaboreazăce-va colosal... Gît de urma urmei, ie încă cea mai nobilă inspirare a ge
spre emoție, canei.
nului omenesc, fiind-că pornește din instinctul
Unii slnt plictisiți, alții nu mai pot face nimic, fără dreptăței, caritatea nil mal poate nimic. Mică sau
să mai punem la socoteală pe cei pe cari-i pătrunde cît de mare, ie întrecută: nu se mal ajută fiăminzii
simțirea neputinței, fală de atlta mizerie. Căci, ca de cît să li se prelungească agoniea. Pănă acum, aritatea, blinda, duioasa, adorabila caritate, sora cestia se resemnează, și-i cu atit mai bine pentru
Uinî
iiistifini sii-n
l'ă
mai mină
mică na justiției,
și-a făcut
dutoriea, și-a dat pănă fată’pîuilori. Dar dacă, mînc, dinșil s’ar revolta ? Ar
și singelc din vine. țȘi, a-zi, își frînge minele, des- mata?... Nu uitați că soldați! sînt copiii săracilor,
peratâ, fațade neizbînda silințelor iei,
k:, iată
fbță de
d? inuh"
• . a cugeta.
sj. prind
tililatea sacrificiului său, față de zădărniciea abne 1 ^pupile de nOapte sînt pline, respingînd o mul
gației sale.
țime de lume în fie-care sară. Asistența publică, bui
Pe cîmpul de balac social, ca și odinioară pe pla măcită de-atîl amar de cereri, nu poate să mai facă,
iurile de la Waterloo, accla-și strigăt se ridică:
lăsînd abuzul de-o parte, de cit ncmulțamiți. Spita
«Prea mulți»,.. Prea mulți făr-o para, lipsiți de lele nu mai au paturi. Gine-i atins de-o boală cro
hrană, prea mulți desculți și fără adăposl. Prea nică, trebuie să moară pe drumuri. Azilurile de bă.pulte mame, cu sinul uscat, prea mulți
cu trlni, creșele de copii, casele de retragere, ospăta
. părinți
..
inima amărită, prea mulți cop*'-rii lipsiți^ de ori-ce
rji|e economice, și alte așezăminte de astea, sînt neprea mulți bătrîiu ne mai
” puțind răbda. Mult. voite să cerșască, să umble cu cerutul, din casă în
mulți de cît hoardele barbare ale ti
Hunilor
i_.. i..?
lui cas-^ ca
poată admite cîți-va cliențî mai mult, ca
i lla sau ale Francilor lui Charlemagne. Mulțimea să înlăture une-ori falimentul, cînd sînt opera mai
lnPnUK1lî!e °t*izonlul, și lăcustele lAfncei sînt rari, mult a unor inimi marinimoase de cît norocoase.
2-urd caid« cu toate astea, întuneca ceriul, față
Dă fie-care, mai mult sau mai puțin, în măsura
vmrniuirea calicilor.
puterilor sale sau cît îl lasă inima. Cele mai rele că.
,
,
zațuri se lasă să fie mișcate în față acestei atit de-nW 111 exagerez nimica si nu fac romantism, chiar Unse, atit de veninate, de sîngeroase plăgi.Dar,după .
da!?!
boX?71111010 mcle
întipăresc ros pc mohorîrea ce ai dat zece lei, o piesa de aur sau un bilet albastru,
teze
or 1^ unsoarea zdrențelor.’pot să protes- te cuprinde o întristare cumplita, gîndmd ca nai
Aștern?61!’ aceî Pe cari-î suPară lumina : iei se vor făcut nimic, ca asta-i o pictura de apa în marc. Si
' poât?? 0 dată> cum, din orbirea lor, nimeni nu-și chiar daca ți-ai pune cărțile la mezat, ți-ai vinde
UfiJace ldec- Baba, luată 'in rîs, nu prevestește boarfele, cele cmci-șese juyaeruri remase de la buîec?d^ioși, ci că simțește, pentru-că nica, cele vre-o cîte-va tablouri, cari ți-auAost ofei seSPentr>i-că neliniștea purcede din iea fără să rite de prieteni, și-ai imparțu săracilor toți gologasluit ? Opunc- Vlnsa îndeplinește o chiemare, o nii prinși din vînzarc, pornind apoi, la mtîmplare,
’ «e care voea iei nu-i vinovată de nimic, cu tot atît de sarac ca și iei, tot nimica n ai fi făcut.
38
— I-i foame, i-i foame, i-i foame, îngîna nefe-
i
;
,
1
i
1
,
i
!
.
.
1
�Marele Pan. e mort. Caritatea și-a trăit traiul. Nu
insajnnu de loc că trebuie să se renunțe la rea, cita
vreme nu șo va schimba ordinea sociala. Din
potrivă, trebuie sa ne dăm lei cu iotă pasiunea. Sa
recunoaștem, să ne dăm sama, inse,ca singura drep
tatea, dreptatea așteptată, dorită, singura poate,
printr o distribuire mal potrivita a bunurilor lu
meț, să pue capăt răului.
A, mitron, frămintător de pine, de ce m’aî adus
spre iadul acesta al celor iară pine, unde tronează
mizeriea, unde împărătește Foamea...suverana, sin
gura instigatoare,
*
j
Severjna.
adevăruri crude
!
HEViSTA IDEEl
REVISTA IDEEI
40
Războiul ie' jocul politicianilor, farmecul po
pilor, petrecerea oamenilor de legi, meșteșugul
col mai de samă al asasinilor. Și pentru ucigașii
regali, ale căror păcătoase tronuri se datoreso
trădare?, murdăriei, rușinea, războiul le pînea
ce-o mînîncă, îe sprijinul lor cel mai bum 0
mulțime de gărzi, îmbrăcat! într’o uniformă îm
pestrițată, fac zid de apărare în jurul palatelor
acestora, ieu parte la crimele pe cari le ocro
tește forța, și, împotriva furiei unei nații întregi,
asigură coroana, obiectul tuturor blăstămelor
pe cari le trezește foamea, iritarea cea mai cum
plită, durerea și mizeriea. Aceștia sînt bravii
cari apără tronul tiranului, fanfaronii temerpi
lui, scursorile, canalul celor mai’ticăloase viții,
gunoiul sooietățeî, drojdiea a tot ce ie mai pă
cătos... Inima lor de glueață, întrunește frauda
cu asprimea, ignoranța cu înfumurarea, tot ce
îe mic și josnic, cu furișa pe care numai des
perarea de bine și disprețul de sine o poate trezi.
Sînt copleșiți de bogății, de slavă, de putere,
apoi trimeși să-și împlinească opera lor.
Ciuma, care, în tristu-i mers triumfal străbate
unele regiuni din orient, le mai puțin vătămă
toare. Dinșii ademenesc cu aur, c’u tăgăduiri
de glorie, tinerimea nepăsătoare, aflată .din ca
pul locului sub apăsarea robiei. Aceasta, nu-șl
dă samă, de cît târziu, despre nenorocirea îcî
și nu se dala pocăință de cît cășilnindu-șl ruina,
----- --------vju pecetluită în aur și în sînge.
dacă
soarta---i-a--fost
Servesc de asemenea tiranul, cei cari, dresați
■ în arta ,de-a încurca picioarele justiției în lațurîlu legeî, sînt pururea gata de a pleda pentru
bine sau pentru rău, pentru aur, bătîndu-și joc
de virtutea publică, care, sub călcâiul lor necruțător, zace înăbușită, zdrobită, pe cînd onoarea sta in scaun, zîmbind la traficul adevărului.
Vin ipocriji! gravi, a căror cap a albit, fără
nici o speranță, o pasiune, fără o dragoste măcar,
după ce, în cursul unei vieți de lux și de min’ dună; s’au cățărat pănă la cele mal nalte trepte,
Neapărat că și iei susțin acela-si sistem, din
care se trag toate bunurile decari se bucură,
Ihnșii au trei cuvinte, a căror întrebuințare o
știe foarte bine tiranul și o plătește cu uzura
stoarsă dm sîngele mulțime!: D-zeu, Iad si Cenu. D-zeu, uh demon răzbunător, nemilostiv, a
tot puternic, a cărui îndurare, mărinimie, îe o
poreclă dată turbărol unor tigri neîmblîn7-c
îmbătați de sînge. Iadul, o prăpastie roșă flăcări vecinice, în cari, niște vîernlî otr“
și nemuritori, prelungesc o vecniică
pentru nefericiți! robî, a căror vîeață a fost a-6’
capul locului o pedeapsă pentru păcatele i
Ceriul, o răsplată pentru ce! resemnați s^’
desmințască natura lor de oameni, să trenU
să creadă, să facă plecăciuni, să în gen un eh f/*6’
fața înjosirilor putere! pămînteștî.
|Q
leată uneltele de cari se slujește, la on
lui, tiranul, pe cari le mănuește în furiea 1 3
pe cari le nimicește, precum îi place, în per?*11'
sitatea-i a tot puternic. In vreme ce tinurim^'
se desvoltă și cei bătrîn! prind a se preface î
pulbere, ce! în putere, fără împotrivire, înden]’0
nesc.voința tiranului. Duși de momeala une‘
fericiri trecătoare,' dînși! își împrumută vigba!
rea, brațului lui tremurător, lipsit de orî-ce*
vlagă. Așa se ridică cu toții și cad: o genera*
ție vine să-si puie recolta la îndămîna coasei
pierzare!. Dînsa dispare și se ivește alta... Cu
toate astea, priviți; pecetea tiranului seînteează
aprins pe floarea acestei generații, vestejind si
conrupînd adînc josnica-! strălucire. Dînsul a
născocit cuvinte și mode mințitoare, goale si
vane ca și inima lui, înțelesuri nehotărîte, vagi
nimicuri sunătoare, sonore, pentru a amăgi vie’
târna buimăcită și-a o împinge în lațurile întinse
în jurul văei paradisului său.
Aruncă o privire asupră-ți, preot, cuceritor,
sau prinț. Ca preot, slujba ți-i o minciună și
poftele tale se afundă adînc în salarul săracu
lui, din care ți-a trăit și stăpînul. Cuceritor, te
delectezi, te îneînți, socotind puzderiea de oa
meni pe cari i-aî ucis. Toate mizeriile, nu cîntăresc nimic față de trecătoarea ta faimă. Ca
P^nt» Ga rege,, hrănit cu pompe, tu copleșești
pămînțul, ce geme, cu povara mișeliflor, fără
de legilor, crimelor tale. Nu iești tu, oare, spune-mi, cel mai adevărat sclav, ce s’a tîrît vre-o
dată pe-ăcest grozav pămînt ? Zilele tale nu-s
oare zile de plictisală ucigătoare? Și, înainte
de a șo^fi isprăvit îndelungata tortură a nopțeî,
nu strigi tu oare : „Mai ie mult pănă dimineață".
Tinerețea nu-ți ieste oare .un vis de voluptate
înfiorător și zadarnic? Virilitatea nu-ți Ieste oare
vestejită de infirmități premature ? Vcdeniil®
^oregretatei tale morți nu sînt oare lugubre
** desperate, îngrozitoare ? Spiritul nu-țl îesto
Pare neputincios precum ți-i trupul sbuciumat,
111 nestare să judece, să spere, să iubească f
dorești oare să cunoști toate greșalele cariȚ
închid toate simpatiile de bine, să supravețuo^1
Peste păcătosul interes pe cari ți l’ai însușit din
prelungirea acestor greșeli ? Și, cînd morniîntuj
îțî va înghiți și trupul și memoriea, nu d°5e^'
oare; ca otrava ce infectează pămînțul,
rădăcinele în jurul lutului tău morfflîntaw
să germineze din oasele tale, să-tl înflorească
P° niormînt, să-ți poată mînca din rodul 1Cl
C0PnL să moară ?
ShelLEY.'
41
Iul fie-care aparte? Vedem crescîndu-ne copiii,
Mpe cel ce nc-au crescut, îmbătrînind. Legăturile
noastre, alcătuesc, într’o zi, niște relații pe cari
■* d tradițiea, studiind fenomenele natu- moartea le sfarmă a doua zi. Natura și obiec
C^ĂrĂund natura omenească, ne-am con- tul celor mai scumpe ale noastre împătimirl, cu
vrîsta, se schimbă.
rale, inx totul face parte din tot. Totul Ie neIn cea dintâi copilărie, ținem mal mult la mama
v’nS C-t în mișcare, totul se descompune și se de cît la tot din jur, fiind-că lea ne dă educațiea
conte011 lear se nimicește și se alcătuește îear,
primă și sentimentele cele de caldă gingășie, cari
trece,’ totul se schimbă și se reînoește, nu
pot să fie înlocuite cu nimic mal tîrziu.
că t0! *nd nnd pe rînd, mii de forme trecăPe urmă, cînd căutăm să ne dăm sama da
Î^^î’schimbătoare, că legea viețel ki: Traiiscele ce se petrec în jur, cerem părintelui nos
^reTuniversală.
tru și celorlalte rude o iubire mal vie. Lăr
Irino i s’aîntîmplat să rătăcească sara prin ră- gind, cu chipul acesta, cercul facultăților noas
•trieunor locuințl nimicite, prin ruinele unul tre iubitoare, ne încercăm la vîeața socială.
1 nrintrc morminte? Cine nu s’a simțit atunci
După aceea, cînd dragostea și prieteniea ne
C3S ‘ns de-b religioasă teroare ? Cine nu și-a sțăpînesc ființa, acestea ne călăuzesc în alegerea
c°Prl" fost pe acolea, odinioară, mișcare, pe-a- unei tovarășe și-a celor cu cari putem ayea re
f'n âu trăit, odinioară, atîtea generații de oameni, lații mai strînse. Ființele ce ne atrag îh_vreniea
iranul a răsunat, acolea, pe dău, știința și-a ți- asta, ne sînt mal scumpe de cît acele cu cari
nut sedintele-I solemne, artele întruniră popo- ne-a pus pănă aici în atingere întîmplarea naș?i la răpitoarele lor priveliști. Pe-acolea savin- terel. Afecțiile astea sînt mal puternice de cît .
it o lume, pe care a călăuzit-o, de-asemenea, cele dintăl, sînt superioare cu mult.
ambițiea, glonea sau amorul.
Vin mai apoi copiii, pe cari îl iubim, cum
Pe locul pe care calc acum, a trecut carul de ne-ău iubit părinții noștri, tatăl și mama. In cele
triumf al unul strașnic războinic, dincoace, un din urmă, cătră declinul viețel, relațiile noastre
martir s’a vîrcolit în șura unei fiare Amindol de familie cresc Teară-șT, plerzînd în energie ceea
au trecut, s’au stîns, și cel acoperit de glorie, și ce dobîndesc în întindere.
cel acoperit de sînge. N'a mal remas, despre
leată cum merge lumea. Și, dacă ne obser
dînșif, de c-ît o amintire, notată într’un ungher văm, ne studiem în operațiile sufletului nostru,
al istoriei.
,
.
în cugetările, în planurile noastre, în fapteiejioaCc s’au făcut oare toate, atita munca și atîtea stre zilnice, ne dăm cu ușurință samă, că. în tot
minuni, atîta lume, atîtea lucruri. Unde se^duc ce facem, în tot ce cugetăm, noi avem în vedere
oare frunzele de stejar, spulberate de vîntul ziua de Ieri sau de mine.
toamnei? Cu cari valuri din ocean se amestecă
Ce-s toate astea ? Mișcare, schimbare de ra
oare zăpezile din Alpi, cristalele ghețarilor ? Pană port : Transformare. Noi nu dălnuim a-zl, tră
unde va fi tîrîtă această pieatră uriașă, ale căreea im cu osebire în trecut și în viitor. Nu ființăm
colțuri le roade, le tocește zilnic șuvoiul ? Unde pentru noi și prin noi, ci pentru și prin ființele
mi-I visul de astă noapte și planul mieu de Ieri t și lucrurile ce ne împrejmuesc. Plăpînda noastră
In cotro zboară ceea-ce scriu acum?
individualitate se transformă, fără curmare, în oAsupra a tot din jur, a tot ce ne atinge, de-a menire, ființa colectivă, mai puternică de cît noi.
proape sau de departe, a tot ce ne displace sau Chiar egoistul civilizat, nu ar putea nici să-și
ne Ie scump, această lege a transformărei se în conceapă,' nici să-și îndeplinească calculele lui,
deplinește cu o ezactitate și o rigoare nepomenită, dacă nu și-ar avea ca materie de exploatare se
zădămicindu-ne toate prevederile, bătîndu-șl joc menii. Și noi nu ne putem închipui egoismul,
de toate planurile noastre, sfărămînd toate sta fără ca ideea aceasta să nu trezească, tot o dată,
vilele, amestecînd, morfolind tot, într’o descom în mintea noastră, ca o urmare și complinire,
punere și neîntreruptă compunere.
pe cea a unei societăți civilizate de-o parte, în
Cu ce ne întrețin jurnalele, aceste programe sarcina cărei egoismul să se poată îndeplini.
Cînd .văd o văduvă de două zeci și cinci de
ale privciiștei viețel omenești? Cu schimbările
tabloului zilnic, cu ppărîndarea
' ’ ’
anilor, cu părîn- ani, o văduvă nemîngăeată, punînd să se sape
area anotimpurilor,, cu părîndarea lunelor, cu pe mormîntul bărbatului pe care l’a pierdut, aPerindarea zilelor. Dînsele ne vorbesc despre sigurarea eternului Iei amor, și măritîndu-se peste
rjĂeinur j
pămînt, despre tempeste, despre un an, cu altul, cărui îl face acela-si jurȘmmt.
Sir.
T
—
Hicie Șlși ciuma,
și revrri*
/Toamcte
ciumă, uespre
despre răscoale Cînd aud pe doi tineri jurîndu-șI-0 prietenie stajUe revoluții.
Ne vorbesc
de uw.uiu.ii,
omoruri, vu»de vm
otrăviri,
tornică, și cînd îl văd certindu-sc apoi pentru
m
v' r ~
' W1
».
pe
asezădiinte ce se întemeează.
Pe Cît* v Des
^esPre
Pre așezăminte
întemeează, o susceptibilitate, o jignire de amor ProPriu,
sch&Vreme
alteruinează.
le sc ruinează.
De falimente, cînd ii 'văd insehndu-se in daravenle lor, trăv” : sc
De falimente,
tlârt m rî , cumpărări.
cumpărări. Despre
Despre incendii
incendii și
și inuninun- dîndu-sc pentru o gnzetă, pentru o femee ucreir Ue lrombe si
si de
de năruiri.
năruiri. De
De reputații
reputații ce
ce șoară, bătindu-se pentr o romanțioasa. Cmd știu
trofe’?e5lhd altele declină,, se
se stîng,
stîng, de
de catascatas- că toate angajamentele rupte, au fost cu toate
C ’ U lnUmplărî. De zgomot
de fum..
astea sincere, cînd au fost contractate. Cînd obo____ Tsi
.:_:
8l^
P?.
trece °are
petrece
oare în
în familiea
familiea noastră,
noastră, aceaacea- serv mersul daravenlor sociale, depărtmdu-ne
parte din scena
scena himet
lumei, în
în care ne jucăm ro- de locurile și de ființele pe cari nu credeam
Tj{ iXSFOBMABEA UNIVERSALĂ
;
■
;
,
.
�42
Revista îdeei
REVISTA IDEEJ
ci le vom părăsi nici o dată, apropnndu-ne de colea, prin inducție, care ajunge la anumiu
locuri și de ființî,- pe cari nu ne-ani gîndit nici duzii, prin observarea personală a unor rOt|’
*QDtț:
o data că vom avea a le cunoaște. Cina bag de studiate din natură.
Celelalte studii, cari alcatuescjo educați?
seamă că relațiile vechi șe uită tot cu aceea-șl
nară,
n
’
au
aceca-sl
însemnătate
formativă
ușurință, cu care se încheagă relațiile nouă. Cînd
mă văd,, ca ațîțl alții, cînd mă văd exilat, depăr tru inteligență. Matemateca nu-I alta de cît
tat prin surgun, de țara în care credeam să-nu rată deducție. Matematecul pleacă de la nist? u‘
petrec zilele, la o laltă cu familiea și cu jnie- poziții simple, a căror dovadă Ieste atîț ’Pr°
tenil din copilărie, îmi dau samă, din ce in ce dită în cît se și numesc : „vădite de la sine* •?’
mal mult, că transformarea Ieste o lege nestră restul muncel sale mintale stă în a face nht □1
duceri subtile.
mutată, universală...
Invățămîntul limbelor, după metodele ordin
E. COEURDEROY.
în deobste Ie de aceea-șl natură: autoritatea
dițiea furnizează toată.materiea, si operațiile nv
tale ale elevului sînt numai deductive.
nin‘
EDUCAȚIEA ȘTUNȚIEICĂ
Dacă se studiază istoriea, Ie ieară-șl autoritâ»
: Qacă cine-va, care a studiat întru cît-va copiii, si tradițiea. Nu-1 cu putință să se facă pe un c
îșl aduce aminte de întrebările lor, pentru a le pil să vadă, să vadă singur, bătaea de la
clasa științificele si pe categorii, va vedea că mopile. Iei nu se poate încredința, prin obser*
pot să’ fie cuprinse sub titlul a ceea ce Germanii varea lui proprie, cum că Cromwel, fu, cu ade'
numesc Erdkunde, sub titlul de știința pămîn- vărat, cînd-va, guvernatorul Angliei. Nu se ajungi
pe calea asta, de loc, la o atingere directă cu
tulul, ceea-ce noi numim geografica fizică.
Copilul întreabă : „Ce-I luna'? Și pentru ce lu- faptele naturale.
minează“ ? „Ce-I apa ? Și unde se varsă“ ? “Ce-I
Dacă voim ca educațiea științifică să deeroa.
vîntilP ? „De ce sînt valuri pe marcu ? „Unde dele cele mal bune, trebuie, o repet, să fie practrăește animalul cutare" ? „La ce Te bună plan tică. Explicînd copilului fenomenele naturel trebuește, pe cît se poate, să se dee instrucției ac
ta cutare"?
Și dacă n’ar fi împiedicat sau tîmpit, de opri tualitate, prin demonstrație. Predînd botanica,
rea de-a face „întrebări idioate“, întrebările in trebuie să mănueasoă florile, însu-și copilifi, să
teligente ale unui copil ar fi fără sfîrșit. lear disece planta Iei singur. Nu vă trudiți de-aijmcunoștințele lui, căpătate cu încetul dar bine, și bîcsi capul de-a gata cu idei, predîndu-I chimiea
desvoltarea facultăților lui de judecata, prin a- și fizica, ci căutat!, mal cu samă, ca ceea-ce în
semenea mijloc, n’ar mal cunoaște margenl.
vață, să învețe prin propriea-I inteligență. Nu vd
La asemenea întrebări, pot da răspunsuri toți mulțămițl să-I spuneți, cum-că magnetul atrage
dăscălii, răspunsuri necesar necomplecte, totu-.șl fierul, lăsați-1 singur să vadă, lăsați-1 să-și dee
adevărate, toți dăscălii ale căror idei reprezintă samă cum unul atrage pe altul. Cu osebire, să-l
adevărata știință, nu frazele din oare-care carte. spuneți că Te de datoriea lui, de a se îndoi de
Cu chipul acesta, un copil de nouă-zece ani, ceea-ce ie scris în carte, pană se va vedea ne
poate dobîndi o vedere panoramică a naturel și voit a crede prin autoritatea absolută a naturel.
bagaju-I mintal poate fi mult lustruit de știință. Urmați
J cu îngrijire, conștiincios, metoda asta, și,
fiți’ încredințați că, cu toate puținele cunoștinjî,
După această întinsă luminare treptată, cît se f
atinge de mișcările zilnice ale naturel, cînd fa- cu cerc
care veți umplea mintea copilului, îl’ veți
cultățile judecățeî vor fi fost desvoltate, și cînd t___l
trezi o. dispoziție intelectuală, care-I va fi nccopilui va ști să mănuească „uneltele" de erudiție, prețuită în vleața practică,
cetirea, scrierea și matemateca elementară, lef va
Sînt ~întrebat adesea: La ce vrîstă se poate înputea începe să studieze ceea-ce noi numim cepe educațiea științifică ? Răspund, fără încunfizica...
jur: o dată cu cele din tăi licăriri de inteligență.
Aș fi prea mulțămit, dacă, după acest „r
Erd- Copilul cată să-și dee samă, cu privire la științele
Icunde", copiii noștri ar fi deprinși cu elementele naturale, de îndată ce prinde a vorbi. Cea din?
de fizică și botanică. Aș fi și mal mulțămit,înse, tăi învățătură ce-l trebuie, Ieste o „lecție-obiect,
dacă în adunare ar studiea ce-va din’chimie și o lecție prin demonstrație. Și, cînd Ie gata pen*
dacă ar căpăta o idee generală despre fiziolo tru instrucțiea sistematică, Ie gata pentru știința*
gica umană.
Mi se tot spune, necontenit, cînd stăruesc asu
• Dar, dacă dorim să tragem din educațiea ști pra nevoel educației științifice în școli, căjiu-rni
ințifică cel e mal mari foloase, Ie neapărat ca e- dau samă de nătîngica copilului, în mijloclU‘
ducațiea aceasta să fie practică, ca inteligenta e- Convingerea mea Ie, că netîngiea, în nouă ca
levulul să fie pururea în atingere cu fapte’ po zuri din zece, /z7, uon nascîtur, se face, nu s5
zitive, nu numai să i se spiie, ci să fie făcut să naște. Dînsa purcede dintr’o îndelungată PerJj
vadă, prin propriea lui inteligență, că un lucru oadă de constrîngere, de înfrînare, familială ■,
Ie așa. nu alt-feliu.
pedagogică, din înfrînarea unei porniri inteie *
Proprietatea specială a unei educații științifice, tuale firești, și din silința stăruitoare, de-a treî»
pe care nu o poate înlocui nimic,, stă
’
în
acea-- •------în locul acesteea, o pornire artificială, cătra
.
stă necontenită Gd
116tluu
;uuatingere
a inteligenței
cu faptele,
nutriment nu numai sarbădsifără niciungus» i
și .m exercitarea intelectului, care
'
rezultă
‘
de-acare rezujfâ de-a- ci chiar nemistuibil.
’
HuXLBî»'
spA FĂCUT DATOBIEA
nouă sara. Peste jumătate do ceas urma
lcraUne stingerea. Caporalul de gardă iși strînse
se
pari veneau la schimb. Le orîndui pe
șanț,’ ,nJiuri frumos, și porni po la posturi, silindudoira rl . loarcă cil mai curlnd, spre a se pregăti să
50 se - rondul, care-1 făcea, în noaptea aceea,
pl’inie„pntul Zorleanu, groaza întregei garnizoane.
l°cotqchimb stăi, la post marș, la dreapta și la
„ prezentați arm’.
stingă- P,e aî vcnit camarade?
"
venit, să te schimb. Ce-mi dai în primire ?
Z- Onorul, focul și zgomotul, priveghere la dreapfn5i Ia stîriga...
. .
la ia-n primire cum trebuie, leat, si ia sama.
57- ochi-n patru și să nu te împingă păcatul să
nri s’adormi, că nu te mai liberezi, s’a mîncțtiî că-i de rond Zorleanu, și n'aî uitat de
Mnnîea lui Vlad Ion. Doar 11 găsi în gheretă și
Pu’ - a si turnă la raport că l-a găsit dormind, și
zace la Tîrgșor, în loc să se fi liberat... Dar
secretul, îl Ști}
M
— Da, trăiți don caprar.
— Ian zi-1.
_Parola - I, ’L ’Ig<Tgene și răspunsul I, I...
-pa, mă prostule, bată-te sfinții, ai și ui^-Europa,
tat. Țin6s minte: Eugeniu și Europa, că-i vai de
_
line, nu te
’ mai liberezi, leat, te mîntue, te neno
rocește Zorleanu.
Igene și Iropa, Igene și Iropa, mormaea
mormăea necon
necon-
-\1 i m K?n rl n_cn tio Ityiryn
tenit santinela, tplimbîndu-se
pe lingă gheretă, pe
dnd caporalul porni cu schimburile măi departe.
La număruî
numărul Zj, tocmai în dosul temniței,‘fu ortnduit Stoica Vasile, flăcău voinic și chipeș, ca
rnea nu-i prea
1
,păsa de groaza ce-l cuprinsese pe
să aibă de-a mw
face jjxjxuujj
în noap-căprar la gîndul,
gîndul, ca
uu au
«u. au
lea aceea cu Zorleanu. Iși zicea, că ce-o să-i facă,
la adică. Are să vie, are să-l oprească, cum a
mal oprit și pe alții, are să-i ceară parola, are
să-i raporteze și are să scape de nebun. Par-că
intăea dată face iei1 gardă,
gardă. bă
Să aibă iei atîtea zile
bune, cile gărzi alfăcut. Ce-i drept, cu Zorleanu
n’avusese așa-ntîlncalu. Zorleanu icra dintr’o com
panie și iei dîntr’alta. Numai atîta, i se spu
sese, că-i omu dracului, cu inima afurisită. De
alt-feliu și ochii cei de vultur, mici și duși în
l’uudul capului, cu buzele pururea strînse și cu
chipiul tras pe sprincene, te făceau să-i ghicești
albastrul
inimei... Vlad
fi fost
iu.1 uumci...
V mu Ion,
iun, săracu,
btirtiuu, o
un
wai obo
uuv-
sit, o fi bătut vintul si-o
și-o ini
intrat în ghereta, unde,
*u urma
■na urmi
urmei, l-o fi înșelat somnul. Dar iei, vezi
’lnele, să vie pe furiș și să-i fure baioneta
cinele,
‘le la armă, care-o lăsase si acela rezemată de gheIa, doamne
ferește, măi
un
«uuninu lereșic,
mai Vasile.
y u&iiu. Uite,
uhc, clte
uuduh
•s do ăștia,
ăstm te
tn tintueste
fininncft» pe-aici,
nn-nînf prin
nrîTi mormîntul
nmrmîntul
icaios
asta de cazarmă. ’
.Pe la corpul de gardă, prinse a răsuna prelunnotc a^e stingere!, pierzindu-se trist, în dePâi
k ’tar»
; ț6? cînipiei, ce se-ntindea in dosul temniței.
rln.iUl iera cutreerat de nouri vineți, întretăind,
iai?al
’lndnpe
razele unei luni pline, ce se nalta,
^riîe Po°0iC^[ile îeî’ de-asuPra orizontului. Ziadino'* Ce^e a^e
nalte ale temniței, în tăcerea
u^aunnbî
a IJ°P^eb înminate-n răstimpuri .io
de. m/plo.
razele
iTosflveU i luneL ce-abiea se strecurau prin șirul
otăînFr de
i se ipăreau,
*șitnouri,
de nouri
—*- lui Stoica, c ascund
M luu-u> unae
unde se
se pvauușcțw,
prăbușește, ovmstlnfemdu-q?
QevoiL., »vecb o lume-ntreagă, împins-acolea do
anei neînduplecate ursite.
43
Strigătul santinelelor vecine, trezi pe Stoica din
gînduri. Strigă și dînsul: No. /J, bineee. Și, prinzînd a șuera o doină, se plimba, cînd într'o parte a
gheretei, cînd Intr’alta, cu arma necontenit peumăr.
Mai căscă, se mai rezemă ciobăește-n armă. începuse
a-1 prinde urîtuL Ar fi făcut o țigară, dar șe temea,
să nu vie Zorleanu, cum auzise c-avea obiceiu,
pește cămp. L-ar fi putut zări, și-atunci ar fi pățit-o.
Prinse ieară-și a se plimba, pe dinaintea gheretei,
încolo șilncoace, și de-o dată, un fior rece îi străbătu
prin trup. Dar, dacă l-ar înșela somnul, mai ales
cum iera obosit. Noaptea trecută fusese planton în
cameră, schimb al doilea. Des diminpață, pornise-n
marș, cu ranița-n spinare, cale de jumătate de poștă.
Și, de-ar fi fost numai atît, darii pusese să dee asalt
unor păcătoase de gropi și au fugit de le ieșise su
fletul. Cum s’au întors din marș, nici n’au stat bine
la masă și hop în gardă. Doar să fii depieatră, să nu
te-ajungă obosala. Ișimai frecă ochii, mai căscă, iea
ră-și, prelung, vrînd par-că să-și facă curaj, împo
triva somnului, ce simțea bine cum îl invăluea
și-l dobora la pămînt. Și-atît de trudit se simțea șiatîta i se ingreuiase trupul, în cit, par-că o stîncă i
se lăsase pe umeri.
Adică, zău, dacă s’ar lăsa o leaca jos, ce-ar fi.
Chiar de-ar fi să vie și rondul, va sări de-o dată, se va
pune-n poziție și-l va opri... Așa, se ghemui aproape
de zid, dinapoea gheretei, mai cu samă c'o adiere ră
coroasă îi cam răcise spinarea. Mai șuieră, așa în
tretăiat, își mai aruncă ochii spre luna, tot mai aco
perită de șirurile călătoare de nori, și se pomeni că
mijește, că nu-și mai poate ținea capul, care atîma
ca o măciucă de plumb. Iși mai frecă ochii, dădu iei.
să mai caște, dar în zadar, somnul îl doborî fără
voe și-alunecă lîngă zid, peste armă. Prinse a
sforăi de-abinele, părîndu-i-se, prin vis, case află
acasă, că-i dus cu caii, la păscut, noaptea,
le-aude mersul, le-aude sforăitul prin iearbe
iearbă. De-o
dală însă ii pare că iei nu mai sînt lingă din sul,
că s'au făcut nevăzuți. Simte apoi cum s’apropie de
dînsul un camarad din sat, și-1 clatină,să se’ scoale,
că li s’au furat caii...
Stoica
din sonln.
oioica tresare uiu
suiun. buimăcit,
uuiumai, înfricoșat de
_____ o_______
’ “Pi‘une, in grabă,
gîndul că l-o fi găsit rondul
dormind.
pe armă, pe baionetă, pe capelă. Nu-i lipsește
1
_____
.
—
_____
-------------------------nimic. A avut parte, na venit. Se scoală, vrea sase
Ia sama,
și-și vede
/ dă cu—
;'±i
,
scuture și
mina
dece.
nu știu
ctlartușiera deschisă. Pipăe, ca ars de foc, rămînînd
.nlemnit,
Gartușele,
cele
cinci
cartușe,^
i
le-a luat
înlemnit.
cinele. Altul nu avea cine. Să fi fost căprarul, ori
sergentul, l-ar fi trezit, i-ar fi dat o palmă, doua,
’ _*., dar n ar fi alergat la soarta lui.
l’ar li mai înjurat,
cinele
de Zorleanu,
trebuie
ca venit
De bună samă,, cîn«
;«4 _’.y
------------------• 1
’• a- __ .1 .1 — peste cimp, l-a zărit trlntil lînga zid, și, limd-ca
l
iee
cartușele,
dormise peste armă, s a gîndit să-i
inima. Ce să se
Un plîns înfundat, prinse a-i rupew 11
ihcă1 iei
iei acum,
acum, iei
iei care
care stiea
știea că
că la
fa toamnă ar fi scă
Iaca
pat de iadul cazărmei, că s’ar fi dus în satul lui, sa-și
mai petreacă și iei din linerețele lui amărîte și
prăpădite printre străini. Ge să se facă sărăcuțul
de iei și de iei. Un an, doi, de închisoare, sînt
ca si hotăriți. Dară părinții, cînd or auzi de napastea care-a căzut pe capul Ini- u’or sa inebunească, oare?... Se rezemă» cu capul de ghereta,
și plînse ca un copil rătăcit.
In clin
clipa ceea la No. 3 auzi strigătul opnrei...
In
Zorleanu, umblase toată ziua ca un turbat.^Pmrduse,
noaptea
leafa ,p-eo lună-n cărți și nu-și
noaptea trecută,
trecuta,le
«fiwov,
atlase pe eu™ verse necazul. Gîndul eă iera
de rond îl mai răcori. Se glndea că poate-i va
cădea-n capcană vre-o santinelă. Pentru asta pomi
II.
�44
REVISTA iDEEf
REVISTA IDEEÎ
45
peste clmp, se puse pe brlnci, pludind mișcarea i-ar cădea-n ghiarc. Și glndul să se mînluie o
dînsul,
să
scape
o
dată
de
dînsul
o
hune
int
santinelelor, cum îșî pindește lupul prada. Ce bu
DIN GENEVA
în grupuri, grupuri, drapelurile sindicatelor lu
curie sălbatecă simți, cînd îl zavi pe Stoica, a - întîmple-seori-ce, mai ales, că tot de una-i iP,’eo^ă.
crătoare. Nimeni nu vorbea, nici nu cînta cîntenccînd lingă zid. Se aproprie pe furiș, mai mult care icra să fie raportat de cine, fără de nici n a \
cum a pățit-o și Vlad, și cum aveau să ni
cui de desrobire: Interndționăla. Iera o tristeții
tftindu-se, ea un șarpe, temîndu-se sa nu fie s i
Bra^ă Mușoiule,
țească
și
alții,
pentru-că
nu
avea
îndurare
h
1
do celelalte posturi. Ajunse in sfîrșit lînga Stoica.
în inimile tuturor. Căci fie-care prevedea sfirșitul
nimentele ultime, petrecute în Geneva, m’au dureros: învingerea proletariatului de cătră puterea
I-ar fi luat arma, inse iera trîntit peste lea, peste glndul acesta îi năvăli in minte. Fii voinic St • e*
-- mila păstreaz-o pentru oameni, nu pentru
capela ieara-sl ținea o nim«.
mină. Se gindi-----atunci,
sa-i
donat foarte viu și vocsc să ți le descriu, crczînd capitalului organizat, ajutat de armata; ajutat de
Ioc cartușele. I le luă,'indepărtindu-se
noueatra Și, zielndu-și acestea, puse degetul pe trăgacPVe*
idepărtîudu-se din noucătră
îinpre înteresa pe prietenii Revistei Ideeî.
poliție de $tat. \
pisică. Să fi cîștigat Ia cărți, glonțul străpunse capul lui Zorleanu, cînd5 di
că.v°QCtombre trecut, se declară o grevă a lucrăSindicalismul Ie aici slab. Organizațiile lucrătoare
it inima unei femei, n’ar fi ridicase sabiea, să dea un nou asalt baionete“QiU!
de
tramvae.
Cauza
Ie
cea
obicinuită
:
de
o
au început sub auspiciul mișcăreî libertate, și,
avut allla mulțumire, ca acum, cînd știca ca-și în Stoica. Stoica se repezi apoi asupră-I, îi
t°
lucrătorii
nemulțămițl
de
condițiile
de
plată
aproape toată reușita de până acum, se datorează
deplinise datoriea, nenorocind pe-un om. 1 orm sa buzunări și-și află cartușele furate. Zvîrli unui V,tl
i cru o Parte din lucrătorI fiind concediațl după camaradului Bertoni. Socialismul, cu parlamenta
vie pe la corpul de gardă. Ajunse, îl primi, capo iele peste cimp, punîndu-le pe celelalte în Caq
î
1
’
an
i
de
muncă
:
de
altă
parte,
ațîțărl
din
șieră.
Prinse
npoi
a
striga,
din
toate
puterile
i
ralul, reglementar. Ceru foaea de raport, puse rau,
rismul lui, n'a făcut absolut nimic. De aceea,
tea unul sindicat burghez,care voea să puc mîna pe guvernul radicalo-socialist, a căutat să facă din
rău, iscăli, și-ncepu să batjocorească pe sergent, ca caporalul de gardă. Peste cîte-ya clipe-sosi și Ca’
doarme, ca un triutor, că nu-șî inspectează santine ralul, însoțit de sergent și două santinele.
mvaele electrice. Căci, acum doi ani, o societate greva aceasta o armă în contra adevăratei propa
lele, cari de așișderea dorm. Plecă în inspectarea trecură un fior cînd auziră detunătura, si par-că^ *
traonimă a cumpărat toate căile de comunicație, gande de desrobire a proletariatului, în contra aposturilor. Acum Iera pentru santinele clipa cea mal getul le spunea ca i s’a înfundat lui Zorleanu. Cina
«riad cheltuell enorme, schimbînd trăsurile, con , narhismulul. Bertoni, Steineger și Groisier, sînt
grozavă. Zorleanu Ie găsea Ia toate circioburl, și, îl zăriră înlemnit, cu capul zdroburi, rămaseră d
ductorii, înființînd noi linii. Sindicatul burghez, arestați ca inițiatori al grevei generale și ca răscu' ac
cum iera singur cu Iele, iși îndoea sabiea^ pe Spina ghiață.
voea să exaspereze societatea anonimă, și, cu mo lătorî, cînd lei propovăduiseră calmul cel mal deplin,
— Ce-al făcut, Stoico...
rea lor, cînd de pumnii dați pe sub fălci, îl amor
dul acesta, s-o determine a vinde întreprinderea cunoscînd slăbăciunea proletariatului, lipsa de orga
țea nțlna.
— Nu-s vinovat, d-le sergent, m’a fost atacat 1
luată. De acolea cîte-va greve, cari s’au părîndat. nizații serioase și de mijloace, spre a put ea izbuti
Ajunsese la No. 3, cînd îl auzi Stoica, care, ca un post, nu s’a oprit, nu și-a dat secretul și-am fost
Bine înțeles, membrii sindicatului au stat de-o parte, o încercare atît de grea.
nebun, se năpusti, prinzîudu-șl arma, care căzuse nevoit să-mi fac datoriea.
jos. Dînsul se puse-n poziție de apărare și aștepta.
L’au schimbat, au mai lăsat pe unul plantonlîapn
dacă* n’au figurat printre acel cari strigau: Vire
Dar guvernului îi trebuiau victime. Cei trei anar
Nădușell reci ii picurau de pe frunte și-I cuprinsese stîrvul locotenentului și pe Stoica l-au dus la inchihiști sînt arestați. Lucrătorii, din calmi devin mal
l‘arm^..‘
tot trupul. Iși vîrî mîna-n buzunar, căutîndu-și ba soarea corpului de gardă, înștiințînd apoi coniăn0 dată greva declarată, o grevă liniștită, cum ațîțațl, și, din o manifestație calmă, iese o violentă
tista. O trase inse repede, ca ars de ioc, căutînd cu duirea de cele inlîmplate.
foarte rar s’a văzut, polițiea trebuea să lee măsuri îndrumare contra armatei, care, la rîndul Iei, a
lăcomie Ia ce găsise-n năunlru. Iera un cartuș. Și-a*
de apărare, contra turburătorilor. Și, d. Thie- căutat a întărită și mal mult spiritele, oprind trece
$ :i:
duce-aminte. Fusese de corvadă la cimpul de tra
— Pe loc re-paos.
baud, ministrul socialist, în lipsa colegului său, d. rea cortegiului de manifestanțl'. Iera scîrbos de Vă
gere, și-1 găsise Iutimplător. Făr-amaista mult pe
— Și zi așa. d-le căprar, cu bielu Stoica, 11 con
Didier, convoacă prima companie de soldați. Iera zut pe protestanții de aici, cari nu găsesc cuvinte
ginduri. deschise .camera, îl vîrî înăuntru, o în
un mijloc să se paralizeze greva. Cum între soldații a critica naționalismul Francez, pe Deroulede și
chise, luîndu-șiieară-și pozițiea.Zorleanu tocmai por- damnară cîniî.
— Păi, și-ncăpe doijani, laTlrgșor.
. nise către dînsul. Iera sigur că Stoica-i dezarmat.
chlemațî Ierau mal toții lucrătorii de la tramvae și liga franceză, urcați în automobile sau în trăsuri și
— Și doar pe bună dreptate. Iei îșî făcuse datoriea.
Nu-i luase iei cartușele ? Ar fi voit să-iiee și arma,
cum și acestor fii, al liberei Elveții, li s’a inculcat salutînd armata, cu acela-șî strigăt ca și liga patrio—
Și
știți
ce
chițibuș
i-au
găsit?...
Gi-că,
de
ce-a
să-și mai facă de dînsul rîs. Iera sigur de asta,
' " cu -*strigătul; : Thre Parmie, Deveniseră oa
disciplina, se credea că la apelul dat, vor răspunde ică,
părăsit
postul,
de
s
’
a
dat
înapoi.
chiar de-ar li căutat, să se apere cu baioneta : două,
cu toții. Cu toate astea, spre marea mirare a claselor imeni’ susțiitoriî
*’ armatei. Soldații, între cari Ierau și
— Cum adică.
trei asalturi de sabie, îi vor fi de ajuns. Dar și
dirigente, docilul popor n’a răspuns de cît într’un greviști, primeau cu insulte salutările acestor patrio— Știți că Stoica, 1-a-mpușcat pe Zorleanu la
pățaniea lui pe urmă, nici mort rio va uita, numai
înfocațl.
număr restrîns. De unde, noi și noi convocări. Toate tarzl
' ' și’ militariști
’
‘
să îndrăznească. S’apropie. Inima lui Stoica îi vre-o Zțo de pași de lingă gheretă, lucru ce-a dovedit
Greva a căzut, lucru de prevăzut de alt-feliu.
cadrele armatei s’au pus pe picior de războiu. Se
zvlcnea cu atîta,putere, în cit mai că-i înăbușise mai mult, că Zorleanu l-a năvălit Și-apoi știți, că
reglementar ie să nu pășești mai departe de i5 pași
glasul.
aflau în Geneva ca la trei mii de soldați, în contra a Din îea a rezultat înse o morală, care trebuie re
două sute de greviști. Guvernul voea absolut să apere ținută: mișcarea lucrătoare trebuie să dee atenție
— Cine-I... cin...c-i, cin...? Stai. Strigă Stoica, de gheretă.
— Vra să zică să-l fi mintuit mai de grabă, hal?
cu glas înlretăet, tremurător.
munca, în contra greviștilor. întruniri peste întruniri, sindicatelor și federațiilor de lucrători. Numai așa
— Las pe noi, dacă ți-i vorba pe-așa...
Zorleanu, înse, nu răspunse și nici gînd n’avea
ținute zilnic și chiar de două-trei ort pe zi, vor putea muncitorii să lupte în contra grosului
St, nu vorbiți toți o dată, de-ajiins cîtc unul,..»
de oprire. Zîmbilor și mulțămit, ca fieara ce-și
discutau condițiile de încetarea grevei. Dar direcțiea armatei burgheze, care-I organizată.
— Domnule căprar trece un ofițer...
chinuește prada, înainte de a o sfășica, înainta fără
Și trebuie de înțeles, că socialismul,
i
companiei nu voea să accepte nimic. Ba, mal mult,
socialisu.J., cu
— vigul
— Drepți. La piciooor... arm...
de nici o teamă, trăgîndu-șî sabica, gata să preîn......... și' guvernantă, nu
amenința cu escluderea de la muncă a tuturor șe- său de politică Aparlamentaristă
1. Munteanu.
thnpine vre-o lovitură, ce-ar cuteza să-i dee Stoica.
.2
grevei. In ultima zi, o deputăție, prezentîndu-se va face muncitorului absolut nici un bine. Intre
Și naința mereu, cu pas domol și sigur, fără habar
miniștrii republice! geneveze Ierau doi socialiști.
' A directorului companiei, fu respinsă:
de strigătul de oprire al santinelei^ Stoica se dete
Pe cale să apară :
Dar tocmai aceștia au semnat ordinele, trimețînd
ciți-va pași înapbi, Zorleanu se duse după iei.
— Directorul doarme...
b
Evoluțiea
moralei
de
Ch.
Letoarneau
și
Dogma
— Domnule, locotenent, mă bagi în păcate, dom și Știință de Emile Janvion. Două admirabile,opuri <
‘Ierau opt ore de dimineață. Față de o așa purtare, pe soldați ca să-și împuște frații de muncă.
nule locotenent. Știi ce scrie la carte...
Greva despre care vorbesc a îngrozit înse burghesindicatele de lucrători propun greva.generală, cate
să aibă o răspîndire cît mai larga»
— Canalie, m-ameninli ? Ți-oiarăta ieu. tîlharule, ce sesecuvine
se și acceptă, fără de nici o șovăire, pe dată. Iera zimea radicalo-socialistă. Dînsa a arătat progresul
cuvine să aibă toate tipăriturile noastre. .
le-oi învăța ieu, ce-i în carte,... crucea dumnezeu cum
ce-va nepomenit. Două-zecI de mii de lucrători, ce l-a făcut grupul din jurul ziarului Reveil. Tre
Amintiri din Casa Morților de Dostoieu’sk)' Ș*
lui matei.., Urlă Zorleanu, turburat de mînie, aîncetînd munca. Toate șantierele închise, toate a- buea o distrugere ă acestui ziar. Bertoni, redactorul
Foamea de Knut Hamsun, aceste două opere cfl
runeîndu-se ca o furtună asupra lui Stoica.
.. telierele pustii, nici un ziar ne mal apărînd, lumea principal, Ie condamnat
__ la un an de pușcărie, ca iniți
In clipa aceea un fulger scăpară între dinșii,și-un ne-am propus de asemeni a le da la lumină, șîntin
lucrare. Dar astea vor apăreaanevoe, dacă prietenii
îngrozită, prăvăliile închise, tramvaele, cari mal ator al grevei fgenerale
ș^pertoni
și ațîțător la răscoală. Cu
bubuit asurzitor răsună In pustiul din jurul lor, pe noștri
nu
vor
subscrie
mai
dinainte
un
număr
în
' astea,
■ - jieș> __
Ic fodug, qțeveil acirculau,’icl-colea, cu ajutorul poliției și soldaților, toate
cînd Zorleanu căzu trăsirit la pămîut, cu capul țăn
destulător
de
exemplare,
ca
să
acopere
cheltueiu
neîntrerupt,
de protestare se ordări. Totcătînd să scape de Zorleanu, Stoica dădea
ne mal circulînd. Pe toate piețele, soldați, ini grugru ’ pare
P izază
broșuri meetingurl
se răspîndesc,
de
lipăi*.
.
se răspîndesc, o activitate și
W defilînd. Stradele pline de uniforme și de ti- ganizază,
gamzază, broșuri
oro.u---------necontenit înapoi. O rază de lună, furișată prin
Prietenii
noștri
se
așteaptă
prea
mult,
șirurile de nori, căzu pe fața asaltatorului lui.
~____ Iera mal mare însuflețește spiritele. Atunci, se organiP^I suspecte: spionii sînt sumă în Geneva.
dautăsamă
de oanevoințele
se întîmpină,
kîJhc?*0? ochilor lui roșii, aprinși de mînie, și-a poa
apărea
lucrare maicemarc,
dacă se pana
?;.z^ C®‘U da impresia zilei finale, a 1luptelor
.
liniș- zează de poliție un atentat stupid, în contra unei
poată
apărea
o
lucrare
mai
mare,
dacă
se
a
Ș
t(
jap
dnrni -h?buj-01'atildesJn»cle ce4 clocotea’ln vine de ss’’oo albă
în mină de-a gata. Lucrările mai m»>i .
J e, dintre- proletariat ț>l
și uuyutuiaui,
capitalism, ș» începutul
începutul biserici, în care, Calvin, se zice, a predicat reforma,
aibă în mină de-a gata. Lucrările mai mari c
diw■ .ST?51’ St01c.a se Iumină Par-câ de ° gin- silinț)
șiși cer
mai
mari,
pc
’
^Ptelor sfinte de desrobire. O pioae mărunta
marunui cădea
cauea Ne reușind nici cu asta, polițiea a înțeles că luînd-o
silinți combinate
combinate
cer silinți
silinți
mai
mari,
pe i ra j
nX
A Cdea pe ccl ce‘î îera în fatâ’ nuca Până negreșit,
le vor face
toți
cari vor
să se
nianitesi
Jereu, întristînd
mult
acest peisaj
grandios cu binele va face poate mal mult. Bertoni Ie pus
iitriRfînri și
oi mal
—r —
u ^„^4„aîcaî a-rnndinR
acum, ca pe-un superior sau ca pc-unom ca siiel.
b ’ - ’
Dacrn;^ revoltă< Lucrătorii voeau să facă o ma- în libertate. Atentatorul de la biserica S-t Pierre
ci-1 vedea ca pe o fieară turbată, gata să sfâșie tot ce ca oameni de progres.
le> manifestație permisă de lege. Un con transportat la o casă de nebuni, polițiea voind prin
organizat. Zece mii de suflete urmau aceasta a nu da ocazie la desbateri judiciare. In
t ..
nArrimctl*
.1^ T.T..
•—
Irl VA»!
-•!
f•
▼>.
V IVHl'lVfLi
. *______
v
1
. •...nrml’i
*»*'•* *" “1
w
„X A»/* TllîlTlllC
«5“
�REVISTA IDEE1
46
47
REVISTA IDE EI
fond nici n’ar fi fost desbatcrl, polițiea organlzînd 60 de hectare. Nici un copac, nici o tufă. ln Dnr.
locului, unde fic-care bucățică de pămînt Ie
singură întreaga intrigă.
leată, dragă Mușoiu, cum și aici Ie tratat prole muitît cu cea mal mare grijă, cu șanțuri, cu răch?'
tariatul și cum se tratează cel oe-I voesc binele, cu stejari uriași, asta-I nepomenit. Locurile acest ’
emanciparea. Ie o înrudire, în toată lumea, între Ierau acoperite, în clipa de care vorbesc, devit^
cel ce sufer și cel ce luptă pentru binele noroade bol, vaci, viței, măgari, cai. Ca la o mie de L?
lor. Și acei ce cred, că în Elvețiasînt cîte-va liber Toate animalele astea Ierau ale oamenilor dinTenrf
tăți mal mari de cît aiurea, se-nșeală: vor fi ■ Și Iei, le dădeau la păscut pe baza unui drept c ’
Cc
fiind, dar Iele nu folosesc Ia nimic. Libertatea pretindeau a avea din vechili.
„In vremea ce leu contemplam întinderea, o ceath
adevărată va fi atunci, cînd proletarul și tot omul
va fi stăpîn pe sine, pe conștiința lui și .pe produ de ștrengari năvăliră pe dînsa cîntînd. Locul acest'1
sul muncel. lear libertățile rari, ce se aruncă flă- nu-I numai un loc dc pășune, Ie și loc de plima
mîndulul acum, nu-l fac de cît o sete mal mare de bare. Cîntecul Iera după ariea Marsiliezel. Vorbele
înse Ierau foarte ciudate. Șolticil păreau că Se
marea libertate individuală.
\
adresază la mine, accentuînd refrenul. Iera Marsilie^
Genova, April, 1903.
I- Dan.
Tenniei adică chiar expunerea pretențiilor tennisien?
„Și să nu credeți că astea Ierau așa numai niște
CÎND ȘTII SĂ TE OPUI
amenințări lirice. De cite ori s'a încercat să seczecutc o hotărîre din 1858, care declara nule drep
Fînețele ce se întind de-a lungul cursurilor de apă, turile de islaz, de liberă pășunare, nu s’a putut face
Ierau odinioară și sînt pe une locuri și astă-zl, mă nimic. Tennisienil Ierau, cu mic cu mare, Ierau
car în parte, în Franța, sub regimul comunitățel. cu toții în picioare, gata să se opue chiar și ia
Chiar fînețele apropriate sau stăpînite de unii, sînt forța armată. Pănă la o ezecutare silnică nu s’a cu
foarte adesea lăsate slobode după coasa dintâi: toți tezat să se meargă, și, de atîția ani, legea Ie
locuitorii comunei pot să-și dee vitele la păscut in înfruntată.
iele. Avui prilejul să locuesc în valea Indrel, nu de
„Ceea-ce-1 mal ciudat, le că nu se poate găsi niparte de confluența' Iei cu Loira. Asta, după cosi- căerl, în arhive, obîrșiea sau urma drepturilor rerea. din tăi. Și, zilnic,'toată întinderea văel Iera co vindecate de Tennie".
Se înțelege că nu Ie de mirare, dacă drepturile
pleșită liber de animale. Pentru a nu se împiedica
libera pășunare, proprietarii n’au voe să-și împrej- acestea se întemeează pe-un obiceiu străvechii!.
muească cu ce-va cîmpul. Așa-că, comunitatea Ieste Luați acum aminte la următoarea indicare istorică,
„ Populațiea are toate caracterele rasei celtice.
aceea ce face lege propfietățel individuale, pe care
Pe cînd satele vecine par a fi fost amestecate cu
pare a o tolera numai.
Această stare de lucruri durează înainte, cu toate sînge latin, Tennie a rămas aparte.
„Am auzit spunîndu-se vorba, cum-că drepturile
strașnicele silințl, cari le fac proprietarii, de a lupta
împotriva uzului tradițional, străvechiii, pentru a Tenniei purcedeau tocmai din epoca galică. Orl-cum,
Iele n’au fost codificate de, cît în 1816. In tim
dobîndi deplină stăpînire pe pămînturile lor.
Din pricina asta se ajunge une-orl la o stare cu pul acesta, consiliul comunal luă o hotărîre, în
totul încordată. Și, Ardouin-Dumazet, în cartea lui, baza cărei, pornind dc Ia 25 Mart, iera oprit de-a
„Voyage en France", raportează un fapt, care pune se mal călca learba. De la data aceasta, proprie
mult mal mult lucrurile în lumină de cît tot ce aș tarii trebueau să între în stăpînirea bunurilor lor,
putea spune leu.
pănă la 24 lunîu, pentru fîneața imașulul, așa nu
Scena se petrece în valea Vegrei, unul din micii mit al satului, pănă la 29 luniu, pentru fîneața
afluenți al Loirel. Autorul, face cunoscut unul lo din bătături, pănă la 20 luliu, pentru fîneața mal
cuitor, planul ce avea de a străbate valea aceasta, crudă. De la datele astea, înse, proprietarii celor opt
pornind de la Tennie.
zeci și patru de loturi, numai aveau dreptul să-tac ,
Și al de gînd să te duci la Tennie, D-ta, un măcar un fir de iearbă, și, dacă nu ierau din co
domn de Ia Paris ? Au să te fee oamenii drept in mună, n’aveau măcar dreptul să-și dee vitele la
giner hotarnic.
păscut, chiar pemoșiea lor. La urma urmei, asta
Ș’apoi?
nu mal Ie liberă pășunare : consiliul a edictat. un
■
»— Cum ș’apoi ? Au să te ucigă cu pietre... Ie feliei de coproprietate sau de devălmășie.
„Se înțelege că proprietarii nu s’au învoit nici
acolo o daraveră de pășunat, care durează de cine
știe cînd și care ar putea face să vie în ezecutare de cum să admită un asemenea lucru. Și, după ne
oamenii stăpînîrel.
numărate lupte, unii au cîștigat hotărîrea din 1858.
„Is’torîeaasta îmi ațiță curiozitatea.Pornil numai de Dar, faptul de.a-șl proclama cine-va dreptul, Ie
cît la Tennie. Acolea, înse, n’avui cu cine să una, pe cînd de a-1 ezecuta, alta. Un unchiaș u’4
schimb nici măcar un cuvînt: pretutindeni par’că Sille, avu cu toate astea pretențiea de a-șl brăzda ș1
nu Ierau de cît-muți. La han, ful privit cu neîn împrejmui lotul. Inse, ablea se arătă în Tepnie Ș
credere, pe drum cu dușmănie. Față cu neputința o ceată de șapte-opt-sute de inși, alcătuită în ce
de-a dobîndi nici cea mal mică lămurire, fui nevoit mare parte din femei, avînd în frunte o zmeoaic >
a mă mărgini să privesc întinsele cîmpil, ce fac îl înconjură, îl trase o scănnănătură sdravân >
obiectul reyindecărilor tennisiene. Astea se-ntind și-l sili să lee parte și la o horă. Stăpînul, sp ■
pe amîndouă malurile Vegrei și ale unui mic afluent, mîntat, se făcu nevăzut și nu se mal aretă.
pe-o dungă de la 300—500.de metri, cuprinzînd vre-o greșit, cîțl-va agresori au fost osîndițl. Dar aceș
t'tî ca martiri. De-atuncI și până a-zl,
dnt s0.T°!i au păstrat stăpînirea, cu toate că-s cu
locUitor11. sa nu li se răpească cum-va. Ar treS‘"îment să se astîmpere Tennie și-ar treviirsare de sînSe“-
btii să
e,
Demolins.
UN PROPRIETAR
Teocaș Ie proprietar. Ie chiar „ProprieIn ochiI săî» ProPrietatea Ie sfîntă.
tarU
practică cu suveranitate. Cea mal mică
Sire „a drepturilor sale" i se pare o nele|ăo. U1Snre ar trebui pedepsită cu strășnicie,
^nr’epturilc sale", și le păstrează în toată în• 3i rea lor. Dînsul cunoaște pe degete toate
■ eFle pe’cari un aproprietar le poate face
^e<silor săi, si nu-I scutește măcar de una.
dihanie își face o plăcere a urmări pe
fTricitil cari s’au expus cu nesocotință la ne"ontenitele-I mușcături.
să se mute, înștiințînd-o că dacă nu-I va plăti
mutîndu-se, lea va fi urmărită.
— Bine, zise lea, mă voiu muta,
Dînsa îsl îndoi silința, ajungînd, cu prețul unor
nepomenite înfrînărl, să pue puține parale de-o
parte.
— Astea-s pentru proprietar.
Cu toate jistea, sarcina Iei creștea. Fu nevo
ită să stee în casă. Apoi, să se pue în pat. Cel
cîțl-va bani economie, fură mîncați. Din fericire,
niște vecini o ajutară întru cît-va, îl aduseră
hrană și schimburi. Și cîțl-va negustori din ma
hala îl mal făcură credit? știind că Iera fenice
cinstită și că avea să plătească o dată.
#
tî:
In cele din urmă născu, tocmai la timpul altei
chirii. Jn ziua aceea, înainte de amiază, îngriji
torul înfățoșă chitanța. Bleata femee îl arătă sta
rea în care se afla, rugîndu-1 a mal aștepta. Dînsul se duse să spue proprietarului. Jepcaș, ne mal
putînd de mîme, strigă:
— Să fie dată afară, pe dată.
Cu neputință să fie dată afară. Sărmana Ie în
In clipele cînd îșl deschide inima bucuros, pat și nu se poate urni. îngrijitorul pune acestea
dînsul înfierează pe legiuitorii, cari, zice dînsul, la cunoștința stăpînului, a cărui furie Ie la culme.
— Mizerabila, sbieră Iei, a făcut înadins, să
n’au asigurat pe proprietari cu garanții destule
și nu le-au furnizat un arsenal de legi, de de nască chiar la plata chiriei, să-șl bată joc de mine.
Dom Jepcaș Ie iritat peste măsură, și chiar și are
crete, de reglemente, spre a veni de hac chi
riașilor și a-I aduce la supunere. Chiriașul, poate de ce. O asemenea purtare Ie ne mai pomenită.
— Cu toate astea, tot are să trebuească să
sâ mal găsească unele portițl de scăpare, unele
căi piezișe, mal are cîte-va mijloace, se poate plece, izbucni Iei.
icvuna
Și dete ordin îngrijitorului, să lee ușa și ferevolta și1 abuzază «v
de asta. Nu-I dat cu totul,,cu
mînele și cu picîoarelc~îegate, nu-I dat în prada restrele de la mansarda acestei îndărăptn ice chit
. .
.
...
’ •; 1
riașe.
proprietarului.
Dom Jepcaș regretă
regreta lucrul acesta și o spune
Ordinul fu îndeplinit. Și, 'peste două zile, lepe față. Ar trebui de lăsat pe seama lu Dom
ne
Jepcaș grija (de
’ a codifica asupra acestei materii, huza, expusă intemperiilor atmosferei, muri.
Dom Jepcaș fu satisfăcut. Chiriașa plecă... cu
lei și-ar îndeplini asemenea sarcină, cum nu se
poate mal bine. Numai de cît chiriașii ar fi ca tălpile înainte. Ce are a face înse, proprietarul
niște miel și n’ar mai
mal cuteza să sufle măcar un să-și arete puterea.
L. de Gramont.
cuvînt și nici să sovăească.
De pe de-asupra, gîceștl ce poamă Ie, cu cine
al aface. O față
, cătrănită,
‘ , un nas turtit, frunte
îngustă,.un păr
- cărunt,
•
?
zbârlit,
aspru. Niște ochi
cu privirea de ghiață, o gură care nu știe
ce le surîsul.
de băgătașl, Jeptaș Ie de o slugărnicie
kJ^’Față de cel săraci, își lea un aer onic, hursuz: față de Iei Iei Ie nemilostiv.
INFLUENȚĂ. DEMORALIZATOARE A MIZERIEI
Un lucru care ar trebui sâ pară mal uimitor
dc cît crima, Ie răbdarea’ și curajul sărmanilor,
cari lucrează zece-două-spre-zece ceasuri pe zi,
ca să trăesscă nemernicește. Frenologil, le vor
găsi, fără indoeală, acestora, la cap,bosele, stig
matul renunțărel și resemnărel. Criminologil ineitățel, vor atribui poate cinstea acestor curadinsuintre !oc?itoriî «imobilului" său, cum zice gioșl’muncitori, lipsei de atavisin. In realitate,
iv.a wo acești luptători aprigi, ce nici rîvnesc măcar,
Su,lngtmfare, duhuind ca o focă, Iera
trei copil.
copil, adesea, chiar la luxul pe cari-1 întrețin, dacă-s
Culmi? r e.e». rămasă văduvă, cu trei
‘
Sase în**16- c*reî’ bărbatul Iei, murind,
o ”
lă- cinstiți, Ie că-s născuți în arenă, nu îhtr’un șanț,
^°șeaS rcinat^ cu un al patrulea. Dînsa se o- Ie că n’au cunoscut nimica de cît munca și plă
-eI
săT treî micuți, în pod, într’o ceri simple, potrivit cu umilita lor stare.
Ca și celor de condiție bună, nu le-au lipsit nici
de a5r jA lntr’o chilie strimtă’ și rece, lipsită și
° v< n«!?Sa lucra cît putea, și zi și noapte, ca lor, nici bunele principii, nici bunele pilde. Dînșil
^eni yrntru a da o îmbucătură copilașilor Iei. sînt criminali născuțf, ca și cinstiți născuțl, cum
t?ască. Paf11163 chiriei, pe care nu putu s’o plă- Ieste toată lumea. Dar cum, la urma urmei, ie
are pe principii, dom Jepcaș o vesti mal ușor, mal lesnicios dc-a înșfăca de cît de-a
I•
.*
�48
REVISTA ideei
REVISTA EDEEl
dobîhdi cinstit, păziți-vă de-a pune pe acești oa
meni cinstiți în condiții de-acele, ca trebuințele
lor să nu se afle în proporție cu salariul ce au.
Șanțul de care am vorbit, Ie firește mal aproape
de muncitor de cît de rentier.
Cu toate astea, în condiții egale, sînt unii
mal înclinați de cît alții spre crimă. Negreșit.
Bărbatul le mal plecat la crimă de cît femeea,
bărbatul robust șt curagios Ie mal plecat la crime
prin violență de cît cel slăbănog și sfios,... cu
toate că, la urma urmei,, fie-care soiu de confor
mație află un soia aplicabil de crimă, fie și nu
mai darea de foc. Vinjosul va fi mal mult por
nit a lovi, cel ce vorbește frumos, mal mult a
escroca. Dar noi nu vom criniinaliza, din pricina
aceasta, nici forța musculară, nici înlesnirea de
a vorbi, nici curajul, nici iscusința, nici îndămînarea. Cu atît mal mult nu vom criniinaliza
violența, vicleniea, calități definite după întrebu
ințarea vițioasă a unor aptitudenl foarte cinstit
utilizabile.
Coordonarea aptutidenilor noastre, direcțica
acestora, natura faptelor ce săvîrșim. Ie hotărîtă
de necesitățile adăptărel la mediu și ale luptei
pentru traiu. Dacă unele fapte sînt protivnice bu
nel funcționari a societățel, și din pricina aceasta
sînt numite anormale, de unde epitetul normale,
dat prin antiteză faptelor utile, nu-I un cuvînt
de-a transforma această antiteză în domeniul
biologic, opunînd cuvîntul normal* fiziologicește
vorbind, cuvîntulul criminal. Nimic nu îndrep
tățește atare opoziție. Aptitudenl foarte normale
fiziologicește, pot fi întrebuințate la fapte tot
t atît de normale fiziologicește, dar cari, din punc
tul de vedere social, vor fi privite ca anormale,
ca contrare prosperitățel sociale. Și chiar din
punctul acesta de vedere, se abuzază de cuvîn
tul anormal, fiind-că societățile actuale com
portă, în funcționarea lor normală, comportă ne
numărate cauze de conflict între interesul lor
propriu și interesele individuale. Și, după cum
urmările greșelelor noastre ne fac, adesea, să re
cunoaștem adevărul, crimele slujesc a indica so
cietăților, cele mal dese ori, reformele ce tre
buie să Ie îndeplinească, spre a se perfecționa.
Fie-care individ are de mulțăniit nevoi, nevoi
primordiale sau secondate, cari se pot la nestirșit complica și cari pot îmbrăca cu-atît mai va
riate forme, cu cît mediul încunjurător se com
plică mal mult. In orl-ce societate, și mal cu
samă în societățile mal civilizate, se întîmplă inse
că diferiți indivizi nu întîlnesc acelea-și înlesniri
și nici nu au acelea-șl mijloace de acțiune. Ie
disporție vădită între trebuințele existente și
mijloacele neînsemnate de îndestulare : de unde
lupta pentru existență și bună stare.
In aprecierea noastră asupra valoarel intrinsece
a criminalilor, nu trebuie să neglijăm de a ținea
socoteală de următorul fapt: că, cea mal mare
parte din oamenii cinstiți, nu se lipsesc de nici
una din plăcerile la cari nazuesc criminalii, și
că, cea mal mare parte din criminali, ar fi avut
nevoe, ca să ș’abată de la crimă, de foarte rari
virtuți. Printre mijloacele legale de îndestulare,
oferite de cătră societate, sînt unele foarte uso
si plăcute, ca acel ce constă în ajncasarS?
unul capital adunat de părinți. Smtînsealtelefn C
te anevoioase și grele, partea acelor pe cari nu i
asigurat ereditatea pecuniara împotriva așa n?
mitei eredități criminale. Pentru a împărtăși [
gal plăcerile pe cari le văd, cel pe cari-i
mim desmoștenițil soartei, trebuie să facănist*
silintl despre cari rentierii născuțl n’au cea Z
idee.’ leată de ce, cînd acești desnioșteniți caut
a călca pe-alăturea de cale, Ic de nevoe, înain7
de al privi ca pe niște ființl monstruoase, iC(1
nevoe a ne întreba, dacă am fi fost în stare chiar
noi, în niște condiții la felia, de a ne ținea în
calea legală.
L. Manouvrier,
PLĂTITESUBSCRIERI VOLUNTARE
abonamente
— URMARE DE LA No. 1 —
.
1903, Inniu. No. XXIV. 4.
CUPRINSUL
.„ • o lămurire mal mult
Dreptul patronului.
j,. «’<*w a - Asupra oducațioî de la Cumpuis. Oupn „novoll“.
A-Se"'“’^l . Uo po alto tărîmurt.
<>. <'00?* Războiul și dreptul la «XtsWnțn.
’JL0.o: Neputința caritățej.
C. 1.0- Jioler: Mizorîea în Londra.
tiorl»*
■ Biirbnriou Justiției.
L’ J*e. - AHă florisoaros jjont: -t; Exterminarea raselor niîtrol.
, »lclieJct
—Absurditatea economiei politice.
T uogcr»:
7croștin‘i1inul auti-social.
Ni|C< ■
~ 0 LĂMURIRE MAI MULT
Abonamente plătite din. urmă :
București: L. Cluriaccscu, Si. Ciocilrlan, D-ra Kenddbacli,
I. Kinbaum, Tz. Kogdlniceanu, Nailt. Eiukdslein, Dr. A
Slătineanu, I. Teodorii.
Argeș: Gli. I. Popescu: MușotoștI.
Bacău: D. Ardeleana.
Muscel: Luca Paul: Domnești.
Neamț: II. Grilnberg, D-ra Tarcauanu: Piatra-N.
R.-Sărat: D. Munieann-llîmHic,
Paris : Af. Boiangiu,
Subscrieri voluntare :
Din capitală: M-mo Nica, 5 Ici.
Din tara: M-mo DăsoălGscu-xWe/cfcu, 5; I. Noagu-Fcc^n»'
2 ; O. Popoveanu-Cîmp»», 1; loan lonoscu-Gaîne^â.
Abonamente plătite pe curent:
București; luliit Adler, >1. Popovicî-Bîzitoșaiui, C. lUwtraseu, Dr. -V. Duma, Evghenie-Arlâmaudrit, A. Flortan,
Eugenia Gross, I. Gutman, D-ra Habar, B ITilbergtr, 0
Macaric, M-me Nica, V, Nicolescu, G.Pann, Jad: Pauka,
Dr. I. Radovicl, M-me Tomcscu, J. Țcuker, B. FoiWi
Karol Waclavik, JIZ. Witinar.
Argeș : M. Treptcanu: Pitești.
Bacău : P. Isscrsolut, AL Schnilrcr.
Botoșani; Gr. Goilav, M-me Lăzărcanii,' i
Covurlul: D-rele Goldeiiberg: Galați.
Dîmbovița: Gli, Mușoiu : Tîrgovișto.
Ilfov V. Păuuescu: Maia.
Muscel; St. I. Goilav ; Golești-Badi.
Neamț: D-ra Tarcauanu; Piatra-N.
Prahova : D-ra Eufros. Dimilriv: Ogrotin.
Putna: FI. Eflimescu:N\dvn.
Roman: 1. NeuUdrt.
Tulceav CJir. Ciolicoff.
Leibzig : I. Bdei.
Paris ; Af. Boiangiu.
New-York : Egipteana.
Philadelphia ; Julius Jurcscu.
'
Pcntni abona|H noștri rcmtișl în urmă cu plata, nayepi
singur puvînt; acela de-a căuta să se pue, cît maî neîntirz a ,
rent. Poate nu ni-î înstrăinată nlcî bunâ-voin(a acelor cari
greu, dur ni se face o stingherite mare, dacă s’așlcapți ° |n as'1
noastră necontenit la îndemn. Ori-ce corespondentă pri' ^oflr\ojj fic
și ort-ce colindate pe-acasă nu Ie de cît o risipă de vr?,n0|.I^bulsi1'1
care, ponte, de sine, expedica un mandat, Lucrul acesta ar
priceapă tot atîta de bine și abonași de pe la tar*h cu °.[rj șl tor.
pentru cari facem siliiițtfparticulare să le trimetem revista n'on5 .
Rovina
Ieste interesant de știut motivul pe care se întemeează stăpînirea, ca să ne puc nouă piedici în
cale și să ne hărțuească pe tot momentul. Să luăm,
bună^oară, împiedicarea revistei noastre de a pă
trunde Ia țară. S’ar crede, poate, că a fost mai în
tâi o desbatere, că niște oameni, pricepuțl, din gu
vern, în răspîndirea acestei reviste au întrevăzut
o primejdie mare, și, în virtutea prerogativelor lor,
au socotit cu cale să-l circumscrie întinderea, cum
i s’a circumscris. Cu toate astea, lucrul Ie mult
mal simplu. Niște slujbași inferiori, însărcinați cu
stampîlarea și cu clasarea corespodențel și imprimatelor, la poștă, cătînd să-și ușureze munca sau
să se scape de supra-muncă, s'au întrebat, ce-i și
cu publicațiea asta, care le-aduce și lea atîta gră
madă de numere pe cap, pe cari trebuie să le aleagă, după orașe, pe lîngă că să și pue pecetea
pe fie-care din lele. Și, în deșteptăciunea lor, des
coperiră că le... o publicație subversivă. Intrevăzură
numai de cît putința să se scutească să o mai mănuească cu toate că la date, mal rar. Pentru-că,
le lera familiară distincțiea ce fac mal marii lor între
diferitele publicații, lera notoriu caprițiul lor de-a se
juca cu unele din Iele. Și avizară, pe dată, mal
nianl. Aceștia, grăbiți să se recomande și Iei, alpriceperea, cu vigilenta lor, grăbiți să-șl
ln vază puterea discreționară, consfințiră, c’ascpQn.ea revistă nu trebuea să mal circule... la țară.
pUerU4CeI micI» firește, lera mal lesne, în loc să
muitp ma Pe,fie‘care foae, să facă cu dînsa mai
diQ
îera rnal lesne să facă un ppachet
—
birecf:a 6
Să le Pue
se odihnească la umbră.
măsurga
a lQat înse numai o jumătate
să
timbrele, a luat dispozițiea, orl-cum,
de Car*cate, să nu rămîe cum-va valori reale,
Credem ”
ma^ f°i°sască., vre-o dată, cine-va.
niai cu-ar» e ?tieau maI micii că se vor ușura nurire/c?
1
'
ta
_
lucrL
rirea ce 1 a lucri-i,b renunțau bucuros la descopece an
, publicațiea lor subversivă, in‘ a fa,...
făcut* cu
București, Strada Epurilor, 10.
dependent de faptul că asta lera o publicație favo
rabilă, amică clasei lor...
firește, înștiințați, de repetate ori, de unii din
cetitorii noștri mal buni, din mulțimea acelor pe
cari-i cultivăm, înștiințați că nu primesc revista
nici cum, am căutat să ne interesăm de pricină. Și,
firește, în primul loc, ne-am adresat la poștă. Âcolea, după tăgăduiri și afirmări evasive, după răs
punsuri încurcate, am afiat, în sfîrșit, că tocmai
poșta icra aceea ce ne făcea șicana. Directorul ge
neral, în persoană, ic bravul care avu curagiul să
ne afirme lucrul precis, spunînd cum-că din or
dinul lui, auziți strășnicie, cutn-că din ordinul
lui ui se confiscă revista, fiind-că-I... subversivă.
Știeațl desigur motivul. Am căutat să discutăm, să
vedem, s’avem o lămurire mai clară. Dar n’arn pu
tut să mal scoatem nimica din gura acestei siman
dicoase persoane. Nu ne-am mirat prea mult, pentru-că împresiea ce ne-a făcut nouă acest director,
a fost aceea a unei specii inferioare, doar. îmbră
cată peste păr, a cărei încălțăminte abiea ascunde "
copita. împresiea ce ne-a făcut nouă, a fost c’ayem
în față o specie abiea dresată să stee drept în scaun
și să rostească doar cîtc-va cuvinte. Firește că asemenea mutră trebuea să fie din cale-afara dc
mîndră și de scumpă la vorbă. Pentru-căj cum ar
fi .putut să facă, alt-feliti, ca să-și ascundă articulațiea animală. De-abiea am obținut să ni se
titue numerile reținute, cu cari ne-am încărcat spi
narea, și cari ne-au costat o risipă enorma de
vreme și o risipă enormă, de bani, să le trimetem din nou și din nou, prin feliurite mijloace, la
destinațiea lor, să le trimetem unor cetitori, mai
mult sau mal puțin nepăsători, cari habar n’aveau
de munca și de ostenelele noastre. In privința împledicărei și confiscărei revistei, nu ne-am oprit aicl. Am mal avut o întrevedere la Ministerul de
Interne. Acolea, dat-am de-un alt slujbaș înalt, dc-un
alt director general. Nu putem face o paralelă în
tre directorul acesta și cel de care vorbim mal sus.
Acesta, se vedea familiarizat cu limbajul omenesc,
dovadă că ne-am întreținut cu dînsul mal mult.
a scuza de
Dar, am observat și. la ‘ie!” o4 idispoziție
mai de
J grabă măsurile luate, de care”nici
,y'T' nu părea
strein. Am observat o dispoziție de-a face afirmații,
Pe neștiute cu totul, sau de-a vorbi dc lucruri închipuite cu o dezinvoltură cam mare și care șede
rău ori-cărul om serios, chiar dacă, omul acela, Ieste
funcționar înalt...
In fine, rezultatul demersurilor noastre, Ieste că
lucrul dălnuește tot așa înainte, fără sa fie cu pu
tința de a ne înțelege cu cine-va, deplin, să se ri
dice o măsura absurdă, de care, dacă vorbim la
dreptul, noi ne cam batem joc. Sînt anumite texte,
texte ce garantează, formal, atîtea libertăți. Presa
!
�51
REVISTA IDfeEI
50
Ie libera, cu osebire presa, si nu se poate lua nici
o măsură care ar face iluzorie libertatea aceasta.
Dar cui îl pasă de asemenea lucru. Pururea se va
face, o distincție și pururea se va găsi un cuvînt,
să. nî se scoată înainte, să ni se lipească pe frunte,
în baza cărue.a să rămînera confundați. Nu-I nici
un text, ca să proscrie cuvîntul. Inse, mal marii,
vor avea totdeauna asentimentul mulțimel, asenti
mentul celor cu vot șî cu dare de mînă, ale căror
interese, mai marii, chiar Ie și reprezintă. Și, față
cu asentimentul acesta, măsurile cele mal arbitrare
sînt sfinte, sînt foarte bine luate și toate textele,
chiar cele mal formale, toate textele cad. Pe baza
unul singur cuvînt, au fost, în timpul din urmă,
trudiți yre-o cîțl-va camarazi' de-al noștri și arun
cați peste^.hotar. Și nu pe baza unul cuvînt rostit
și esplicat de Iei, bieți simpli lucrători ce Ierau șî
cari îșl cîștigau pînea prin muncă, ci pe baza unul cuvînt găsit într’o publicație streină, aflată prin
tre cărțile lor. Un șef de siguranță, priceput toc
mai ca un călcaiu de cizmă, cătînd cu degetul prin
rîndurl și rîmînd literele cu mîna, a dat, de-6 dată,
de o vorbă grozavă, scrisă cu litere latine, pe
cari le cunoștea și Iei. Și,., a găsit... Ce mal lera
înainte-și ce lera în urmă, ce rost avea vorba aceea acolo, puțin păsatu-i-a lui, nu s’a mal între
bat nici șeful, nici șefii lui. Și, chiar de s’ar fi în
trebat, tot una ar fi fost, că nu lera în limba' lor.
S’a. adoptat așa, un înțeles voit, s’a făcut o împărechere bizară între cuvînt și oameni, și lucrul a remas, bun rînduit, așa, cum s’a găsit cu cale, anume,
să se izgonească din țară niște meșteșugari cinstiți,
ce tocmai se aclimatizaseră la noi. Și lucrul a remas,
bun rînduit, așa, fără să se ridice vre-un glas de
protestare, afară de al nostru, mal mult menit de-a
da pe față de desubtul, de-a areta ridicolul acestei
chestii. Noi scriem romînește, înțelesul cuvintelor
noastre Ie de sperat că-I clar. Dar dacă scriem ro
mînește, și, precum credem, clar, nimic nu garan
tează că cel ce ne cetesc și vreu să ne găsască
pricină, dintre stăpînitori, înțeleg ce cetesc. Afară de
cuvîntul ce vor să-l îee în samă, ca să rii-1 toarne
în spate, celelalte tot chinezește remîn...
Unde putem ajunge cu o asemenea practică?
Cercetați faptele și vedeți. In Franța n’a fost o
pricină mal mare care să fi provocat acele aten
tate grozave, cari au spăimîntat o lume. O grupă,
voea să sărbătorească aniversarea unor camarazi',
la Paris, a unor luptători stînș'f, și a pornit, c-un
drapel, la un Ioc anumit. Jandarmii au năvălit,
la un
peste oameni, le-a rupt drapelul, i-a
busculat, au omorît, în vălmășală, unul sau doi,
se înțelege, rănind de moarte mal mulțl. Un aten
tat s’a produs. N'are aface unde, la un Ioc potrivit.
Judecătorii au osîndit pe făptaș. La casa acestor
judecători, atentate. Noi măsuri de represiune se
leu. O bombă explodează chiar în plin parlament.
Alta aiurea. In fine, cade însu-ș'I președintele Carnot.
In fine... nu-î nici un fine încă. Pentru că se vor găsi
totdeauna simțiri, să fie atinse de măsurile aspre ce
le-ar lua stăpînirea împotriva-cul-va, gata să-și riște
vieața în gestul acela frumos... Omul pe care jusijțiea îl suprimă sau îl înlănțuește, firește nu mai
poate nimic. Dar poate altul, în locul lui, pot alții...
RfeVlStA ibEEÎ
Care Ie cazul cu noi? In țara asta, liberd
un singur organ, un organ libertar, cum n’a» 1,1
măn în Europa, mal cumpătat de limbaj,
Sa*
biectiv, ce nici nu are aface cu acele organg
luptă, cari apar, în țări despotice chiar, cu V(>
cu autorizațiea guvernelor lor. Și organul acest*'
atît de ideal, ne pomenim împiedicați de-al răspW
anume unde vrem. Nu ni se pune nici un
la gură, dar nu putem să fini în comunicare?
cum, cu cine am voi, pentru că așa-I cheful st?
pînitorilor noștri. Ce busculare mal mare, de ja?
darml, vreți? Și-a omorî o libertate, nu-I oare totacee
"cu-a omorî, nu un om singur sau doi, ci o gloată >
Noi credem că mai mult... De-acolea, Palatul Poștele
în aer, Ministerul în aer, casa lui Vodă în acr r
Pentru că, niște inimi simțitoare, fără să nu fie prj2
asta naive, cum nu cunoaștem, de alt-feliu, printre
urmăritorii noștri, chiar printre cel mal zeloși, not
crede, că inșii cari se adăpostesc vremelnic în a.
șezămintcle astea, n'au altă grijă de cît să nu ne
stingherească pe noi, n’au altă grijă de cît să privegheze să nu ni se aducă neajunsuri nouă, jig.
niri. Noî putem rîdc de zbuciumul ce-șl dau, stâpînitoril, să ne stînjinească din mers. Dar pot fi
alții, noi nu-I cunoaștem, să îee lucrul alt-feliti in
serios, care să puc jignirea noastră la inimă, și
lucrul să nu fie tocmai’ atîta de rîs...
Ieste un rău enorm că lucrurile pot să ajungă
aici, chiar ca posibilitate de concepție măcar. Dar
lucrul trebuie clarificat mai mult. Măsuri înpotriva
noastră... De ce? S’a observat unde-va vre-o smin
teală, vre-o tulburare ce-va, în legătură directă cu
noi, care să fie o urmare directă a înriurirel noastre,
s’a observat vre-un semn primejdios? Ca să concedem tot. Ce ne-a izbit pc noi, a fost, mal curînd, nă
zuința unor mediocrități, de-a deveni savante, de
a uita nevoile viețel și cerințele dc moment și
activitatea ce-o pot desfășura în clipa de acum,
întru binele lor, conceput mai în larg, pentru a
se deda Ia studii, știm noi, la studii mal înalte,
am zice mal degrabă la studii seci, și, mal cu samă,
a se deda... la critică. Ceea-ce Ie departe, firește,
de ce am vrut și vrem să insuflam noî, și ceea*'
ce-I și trist. Inse, cu oamenii dațl, la acest re
zultat se ajunge. Și, întru cît pot fi vătămători,
vătămători după accepțiea ordinară, pentru-că altă
accepție nici nu are cuvîntul, întru cît pot fi vă
tămători, ca să se îee în potriva noastră măsurii
acel ce-șl dau mal bine sama de starea actuală,
și pot, întru cît-va prin mijlocirea noastră, poate,
să depășască vremea, să întrevadă un - viitor mâ
bun pentru lume. Firește, noi nu putem ave^
sarcina de a stînge conflictele dintre oameni ș»
nici n'avem putere, cu toate că sămănăm Purar]
din plinul nostru, sentimente mal bune. Contl^
tele dintre oameni au un determinism riguros ș
nu ni se datoresc nouă. Evenimentele . se v
desfășura, apoi, cum le înlănțuirea lor, Ș’»'orIot.
am face, știm foarte bine că nu putem să le P
cipitam noi. De aceea, ne și circumscriem aC
tatea de sine și rolul nostru ni-1 mărginim la
casă ținem lumina sus,'ca să se întrevadă n» g
ce sînt a se petrece, ca evenimentele să n
deslănțuească, macar în sfera noastră, orbeș e, ■>
definitiv, cum vedem că li-I cursul, are un argument hotărâtor. Dacă vre una din
s6-ntî,npJese întîmple... Vă supării lumina a- lucrătoare s’ar ținea tare și nu s’ar da, soarta
15‘nt sa ni ne-ar supăra, la rigoare, numai i-ar fi hotărâtă numai de cît -.,afară. Lui Ra
cJ2tactră de a voi cu tot dinadinsul s’o bonard nu-l plac fetele mofturoase.
VNu prea tragem nădejde că au să ne
Lucrutoarea, plătită cu un salar ridicol, trăe•rtccl1marii ?i &u să Iee de-acolea lecțîea ște zi cu zi. Dată afară dintr’un atelier, îea
&gannflr dacă tovarășii noștri, vor fi, eu poate foarte bine să nu găsască un altul nu
^‘rnllnl de interes, mal vil, cum și vedem, cu mai de cît, pe dată. Și-atunef, mizeriea. Maî bine
topi,•[ sînt o parte din Iei, credem că putem să se supue. Cea maî mare parte din servele
dispoziții au, sau pot să albă, față de luî Rabonard, i sedau de frica de a nu-și pierde
pînea. Dînsul le zice: „Sau leu, sau foamea",
^Pînitori!, md mariir
Și iele îl preferă pe Iei.
DREPTUL PATRONULUI
clnh si uscat, cu nișto degete lungi, nodoc’o față lungăreață, cu niște ochi lucibuza de jos mai groasă, cu nasul
f1’ de niște pete negre, ca de pete de muște,
Pfirrit c'un zimbet echivoc, particular. leată
ÎD 8 se prezintă d. Rabonard, patronul unuea
Jcele mal de seamă ateliere de floriste din
cuprins. Iei se fălește că-i fiul operilor
lear operile sale constau: la început, în
pungășii meșteșugite, ferite de pedeapsă, maî
tîrziu, într’o exploatare nerușinată a lucrătoa
relor lui. Mama i-a fost o femee de stradă.
Tatăl? Un trecător. Născut în noroiii, se crede
că Ie ieșit din iei. Fiind-că îe bogat.
Rabonard i-un craiiî nepomenit, aprins cum
plit după femei. 0 fatală ereditate de desfrinare, apasă asupra acestui fiu de prostitută.
La cuvîntul acesta, poate credeți, ușurei ce
sîntețî, cum-că cea mai mare parte din bene
ficiile casei Rabonard ie consacrată să plătea
scă costisitoarele favoruri ale stricatelor de me
serie? De loc. Nu cunoașteți spiriritul practic
al marelui comerț parizian.
■ Desfrânat, dar econom, sultanul Rabonard și-a!'
făcut din atelierul luî un harem, ce ține puM cheltuială. Lucrătoarele ce le are, iele-s
’J^cinate să-i satisfacă poftele. In ochii, lui
1 a“onard, acesta-i ezercitarea unui drept: drep' * patronului, urmarea dreptului .seniorului.
snf
Pa^en^a ce-° plătește îl dă dreptul să
' ieto° os?a,sc&> fa toate privințele, de sărmanele
mai Cir! ucFează la iei. Dînsul le cere nu nu-1‘
«lele, ci Și nopfiie.
De alt-feliCî, Rabonard se adresază maî cu
samă la ucenice. Iei are gusturi rafinate și-î
place carnea fragedă. Și înțelegeți: niște copile
cari se culcă în aceea-și casă, ie lesne. Acolea,
Rabonard devine adevărat criminal. Inse, des
trăbălările luî nu se dau în vileag. Mîngăeri,
amăgiri, ici-colo un bilet de spectacol, asigură
tăcerea micuțelor. La un caz grav, doamne fe
rește, Rabonard ar tăgădui. Se înțelege că îel,
bogatul patron, va fi crezut maî curînd, de cît
o mizerabilă lucrătoare.
Cu toate astea, Rabonard ie însurat. Și lu
crurile astea se petrec aproape sub ochii ne-,
vestei. De unde vine oare că asta nu răsvrățește, nu se desparte’ de omul care întreține con
cubine în domiciliul conjugal? De-acolo, că
bîeata creatură Ie pe trei sferturi idioată. Bărbatul-său a subjugat-o cu totul, i-a stins ori-ce
virtute, a îndobitocit-o. In fața lui îea tremură.
Chiar dînsa a ajuns să creadă, cum-că-l „în
dreptul luî",
Totu-și, nu se petrece totul atît de lesne în
meseriea de don Juan. Ast-feliu, in timpul din
urmă, Rabonard, a fost cu totul turburat. Una
din lucrătoarele luî, o anume Julic, șî-a luat de
samă casă răraîe însărcinată cu iei. Cind, săr
mana, îi spuse starea în care se afla, dînsul îî
zise :
A r
— Ce, îeștî nebună ? Numai ție ți se mtîmplă
una ca asta. Asta nu, trebuie să se întîinple. Sau,
dacă se întîmplă, faci
te bine...
— Cum, zise Julie, voi ți ?...
Rabonard îșî tutuește țiitoarele luî, dar nu
îngădue să fie tutuit de Iele.
— Nu vreu nimic, respunse cu indiferență
patronul ; treaba ta, sa vezi ceea-ce trebuie sâ
faci.
', '
.$■
*
scePtfaiî vor respunde, c’un ton de
^bonni-1] °are
: „Dacă lucrătoarele d-lul
om rl î C0Ip.ersant onorabil, cunoscut po pieaVak‘Iitatp or(^lue’ alegător, eligibil, și de-osol’toesc M
pre sus de ori-ce îudoeală, prioîlate nx
lnetrese> fa ca-s niște destrăM
Place".
lnse prestigiul, autoritatea patroet6' se nn7« rmane neștiutoare și foarte crude
OIP b0Rafc ^potrivi oare ademenirilor unui
IUjneatj n’x^lternîG> pentru care lucrează de di‘ la sara. Afară de asta, Rabonard
La
1
$
(
(
Julie n’a vrut să înțeleagă. Atunci, Rabonard
dădu dovadă de energie. Iei alungă pe fata
asta neroadă... Inse, o duse cu frica-n sîu o bună
bucată de vreme. Se temea, că, după ce va
naște, J ulia să nu vie, să-i facă vre-un scandal,
în fata prăvăliei, cu plodul îei. Femeile as
tea sînt capabile de ori-ce... Din fericire, June
muri, la spital, dînd la lumină un copil mort...
Ceea ce făcu foarte mare plăcere lui Rabonard.
L. de Gramont,
REVISTĂ IDEEI: 10.
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI.
StrnilA Epn«-llor, Bueurcțt».
I
I
�52
REVISTA ÎDERt
REVISTA IDEE!
53_,
1 icnliea la o laltă le înlătură. Fără a- ceasta, și în marginelc în cari s’a putui observa, anu-I de cil una, anume pentru toate
.
zotă pe observație și rațiune. Țelul Iede *e‘.e> ha.
dică între cinci și șei-sprc-zece ani, lucbeerea de
la Cernpuis ieste accea-șl, ca și aceea la care s’a aelev să ajungă la cea mal mare intgnziu? t‘e
juns
dincolo de oceanul Atlantic, in America. Cervieață,
la
libera
dezvoltare
a
tuturor
organelo
,
de
«Individualitate și colectivitate, loată cele două
cetind, cu serupulozițate, educatorii, au descoperit
r*
puteri, cari se ciocnesc, se opun, la obîrșiea ori nici o restricție.
o slabă deosebire, cînd de o parte, cind de alta. In
Copilul nu-i o ființă desebită’’ de om u
cărei asociații omenești, șicuri, în cele din urmă,
total, Inse, iei au găsit o oscilare ușoară și mai la
slîrșesc prin a se contopi. Ori-ce ordine socială, privit într’un moment al vieței, într’un graj Ot*«U
urma urmei, echilibru, în toate.
care,
gradul
inferior
și
cel
dintâi
al
evoluție''
°
ai
‘
e
'
rezultă, la urma urmelor, din combinarea aceasta,
Astea-s, în scurt, datele coeducărei sexelor. Dar
care variază după intezitatea ce are lie-care din Școlarii, ori-cît de mici ar fi, au acelea-si trei S-^*
emoție nouă. De altmintrelea, educa- curățiea de simț și curățiea de spirit, care s’a doaceste două puteri, din cari ori-ce ordine se com ca și noi. Ființl cugetătoare, ea și noi, cai.j J^țî
W
iuieî
nnfau
găsit
că
:
doi
băeți,
într
o
școală,
bîndit de la copiii aceștia, crescuți în libertate, nu
facultățile inteligenței, aproape ca și noi, vor i15
pune».
doni-spi'c-zece fete, și din potriva. se datorește numai acestui factor prim, care nu ic
Cercetînd înse lucrul mai de aproape, ne~ dam curos, să învețe, merg bucuros la școală’ datf
„rezerva.
a
l
‘
carnnta
nimic
zic
iei.
cind
într
o
de cît o parte a educației. Se datorește totalului
trași
cu
socoteală.
Și
ajung
fără
nici
o
greutnt
’
’
numai de cît samă, cum-că entitatea numită co
lectivitate nu Ie în sine de cît un factor secondai*, concluziea că, pentru a învăța, trebuie sa se sn? !a Ur°a5npfi numai fete, și cu atît mai puțin cînd de ocupații ce-1 dă educațiea integrală, sub cele
nesezizabil, vag. pe cîtă vreme individul, Ie, în anumite condiții. Iei se supun legilor natural ’ «o®15 Vnr fi numai băeți. Și negreșit, fac foarte trei fețe ala iei: fizică, organică, intelectuală...
ori-ce clipă, un tot, bine definit, vizibil, esențial, celor cari purced din acestea, fără să se revolt . $ ifl^'Xicanii negarantînd nimic...
După .,Rcveil“, de A. Sciiapira.
bine A®0* _„..e probabil ca, intr’o asemenea stare,
ră să murmure. Dar, duși de autoritatea lor sno i
și care singur poate fi temeliea societăței.
coeducației, să se nască alipiri între
Așa-că, pentru a îmbunătăți societatea, pe lin nee, iei nu admit de locjegitimitatea clopoțelul ,
Wără îndoială că da, respunde Robin. In
gă mediu, va trebui să i se îinbunătățască ele legitimitatea întrebuințare! regulate a timpului | ’ c“Po JIvx^i
(C
Surări legăturile
’^moreiuări
legaturile cele mai
mal statornice,
statornice ar
mentele, indivizii. Cu alte cuvinte, cliestiea cea gitimitatca regalelor. le vorba, dar, a se ști
DE PE ALTE T1R1MURI
să
se
deștepte
"interesul
copilului.
Nu
se
poate
U,
D
1
mal de căpetenie Ie cliestiea educației. Cliestiea
ce lmp „iu-, aibă loc sub auspicii mai bune» ? A>‘leaoaic1
expli1" pulea
°.aS acesta
ieste hotărîtor.Intllnirilo
Intllnirilecari
cariau
aceasta le precumpănește pe toate celelalte,-și buti în privința asta, mai bine, de cît de-ai exnli
Iubite Mu-șoiule,
trebuț 1 ^TnVîmnTare.Ta
la intervale lungi, au marile nneapartidele cari nu se îngrijesc de lea din principiu, mai întâi ceea ce îl încunjură. învățătorul, trebui
așa dar, să înceapă prin așa numitele lecții de ],e'
°1p a da naștere la iluzii. Coeducarea sexelor
sînt menite, din capul locului, neputinței.
Al'am învrednicit și leu, in sfirșit, de am expe
. J. iluziile acestea. Pretinsele legălurimatrimo- diat 5 lei pentru «Revista Idcei». Te rog trimeTerenul cel mal bun, de a ne sămăna concepțiile, cruri. Ceea-ce se și face la Cernpuis : exerciții, 1»
11 găsim la copil. Copiii sînt cei ce vor deveni crări froebclianc. jocuri, pentru copiii mici; ’netl*
nusînt adesea, daca, din fericire, potmacar te-mi, pe anul al doilea, toate numerilc apărute,
cetățenii societăților viitoare». Mintalitatea aces tru ceilalți, clădiri de prisme, de cuburi... Toate a’
fi? suportate, nu sînt de cit o luptă surdă, odestora trebuie s’o emancipăm așa dar, să poată de cestea, țînînd socoteală de idcca fundamentală, că
v re dc suflete, la început mai calmă, în foarte afară de cele pe cari mi le ai trimes și pentru
omul n’a raționat nici o dată, bună oară asupra In.
veni mai buni, mai liberi de cît noi.
nîlul răstimp al atracției, nu peste mult inse cari îți mulțumesc.
Intru cit privește conlixarea Revistei, să nu
«Naștere bună și bună educație». leafă ce operă sușirilor triunghiului, mai înainte dc-a fi văzut un
Eleată definitivă. Cliestiea merită de a ne ocupa
avem să urmărim. Cu privire la asta, vreu să triunghiu.
a îea si Ie vădit că singurul leac ieste coeducațiea. crezi că asta se mlimplă numai în țara roma
Cernpuis, ic ca o marc familie, în care toată lumea,
vorbesc de una din cele mai frumoase cărțL aAR avantaj al coeducației mai Ie, că amîndouă nească. Te vei mira poate cind iți voiu povesti
păiaite în timpul din urmă, care arată, bazata pe elevi și dascăli, băeți și fete, și mici și mari, trăcsc rtupârile reacționează una asupra alteea. se în că ceea ce i s’a intîmplat prietenei Bălănescu,
documente precise, tot ce poate produce o metodă la o laltă, icu parte la acclca-și studii și la aeelea-si deamnă la munca, se stimulează. Și această între in țară, mi se. intimplă și mie aici. Orășelul in
rațională și naturală. Ie vorba de educațiea liber- lucrări, [mînîncă la accea-și masă, fac acelea-sî cere colectivă, efectivă, verificată, ie cu mult mai care locuesc acum Ie de vre-o 10.000 de locui
tară, profesată Ia Cernpuis, de către camaradul plimbări, împărtășesc acclea-și plăceri, într’un cu sănătoasă și cu mult mai morală de cit întrecerea tori, ceea-ce, în raport cu orașele americane,
nostru Robin.
vînt, duc accea-șî vieață. Egalitatea ceruta de so individuală, care se preface atît de lesne în invidie.
s’ar putea numi mai degrabă un sat. Deparlc
Robin, a depășit cu două-zeci de ani toate încer cialiști, trebuie să înceapă mai întâi cu copiii,
Nimica, înse, nu Ie mai vorbitor de cit laptele. Ori,
cările școalel nouă, încercări, mult mai puțin în pentru a ajunge la armonica adolescenților.a oame toate raporturile oficiale, toți acei cari au vizitat de orî-ee mișcare, fără să albă măcar două par
tinse si mal puțin de valoare, cari se fac, acum,mai nilor maluri și a celor bătrîni. Și, netăgăduit,cel
Cernpuis, sînt de acord să recunoască buna înfălo- tide politice, îți închipui slarea-i morală. Plepretutindeni. După nepomenite calomnii, s’a fă mai bun mijloc de a ajunge aici, ieste reeduca
țâre, atitudinea naturală,deschisă a elevilor, figura cind din New-\'ork, am luat cu mine vre-o 5oo
cut, sistematic, în jurul instituției de la Cernpuis,
rea sexelor.
lor senină, surîzătoare. Ceea-ce a atras mai mult de broșuri, tipărite cu ocaziea tragediei de la
conspirațica tăcerei. Trebuie înse de reacționat. A«Se zice,că între cele două sexe sînt deosebiri na
privirea tuturor, a fost lealitatea lor, seninătatea Bufialo, să le distribui unde mă voiu alia. Atltea silinți folositoare și inteligente nu pot să nc turale. Fie. Nu trebuie înse să le exagerăm artificial.
privitei, ceea-ce dovedește o puritate de moravuri jungind aici
_1_2 .,1
și văzind
‘ 1 ce spirit predomnelese nepăsători. Și nu ne putem mulțumi sa facem Deosebirile normale, din fire, cari-s urmarea unor
pe ’dată, cum-că bro.ș urile tredeplină, lipsa dcsăvîrșilă de ștrengării, lipsa ori- ște,°am * înțeles,
- •
numai o simplă reflecție asupra unor instituții ba temparamente și funcții diferite, n'au trebuință de
cărei mișcări ec-ar da ce-va de bănuit. «Pentru buesc Inmînate printr’un alt mijloc de cit acela
zate pe desvoltarea armonică a inteligenței, senti nici o îngrijire : educațiea In comun nu poato a
vieațu. Cu plăcere. leală ce Ie Cernpuis». Scrie Leo- de-a ti predate personal. Și am făcut așa, că,
mentului și voinței, desvoltaredesăvârșită printre
vea de efect de a le face să dispară : chiar dacă ar
pold Lacour, în «Gil Blas». Ceea-ce rezumează.
intr’o bună dimineață, s’a pomenit tot orășelul
educație fizică intenzivă, pentru a dobîndi, din par urmări cine-va un asemenea lucru, ar fi degeabacam nu se poate mai bine, această nemuritoare și
cu cile o «cărticică blăslămată» acasă. Rezul
tea elevilor, maximum ac individualitate, asupra Despărțirea sexelor în vieața socială și din copilărie,
armonică instituție.
fost, că cele două ziare zilnice, locale,
tinde a face bărbați brutali, dcspoțl, femei perfid6 i, g^^is niuiesle inse și o măreață pildă dovedi- tatul
unor instituții cari, precum s’a zis despre Cernpuis,
............a- ----sînt, mai Ia urmă, niște pepiniere de oameni liberi.
și slabe. Rezultatul unei asemenea stări de lucnH'b
ware. S’au spus atllea palavre asupra inferioritățci au scris că r- dislribue in oraș literatură anar
Cum a fost, cum n’a fost, în anul 1875, un liberîl vedem la bărbații cari trăcsc între dinșii,_ lara
și că ar ii bine de a se pune mina pe
mulțime de tipuri de savanțî au căutat histă
’
cugetător, bogat, puse,la îndămtnă o oare-care sumă,
femei, și la femeile cari trăcsc fără bărbați [ p'
reb ■ 1V •ase^ ,Pl’iu calcularea circonvoluțiilor cc- vtnoiv/L Deși nu Ie nici o lege care ar putea
sâ se zidească un orfelinat laic. In 1880. Robin, pe de o parte la militarii de profesie și marinari^ica^
D|pla . ’
cari, la fenice, susțineau că-s mai sim- să facă pentru asta pe cine-va vinovat, știm
dagog erudit și vechiu membru al Internaționalei, pe de alta Ia călugărițe. A învăța acelca-și 1"
a^a ma* departe. Dar si acolea, tot faptele foarte bine că cei cari vorbesc necontenit în
în care, împreună cu Bakunin, făcea parte dintre cruri, pe acelca-și bănci, însamnă a fi pe ca... b«si?emee î!“Kalit“‘ea nHelecluală, dintre biir- numele
nlimeR. lege», u
„ se
SB îngrijesc
Iu .
nu
de lege de loc.
fcderaliștii liber lari, fu numit director. Si insti- înțelegere. Raporturile zilnice, apropierea
‘
", cu cine le place,
Lego, nelege,
IeiJ se poarttb
tuțiea începu să funcționeze, primind, la Cernpuis,
de amîndouă sexele, în școală ca și în
'
eum și primesc,
e'«™Vlune?
Kcute, din generație in «>*m vor.. leu primeam,
prnneam, totu-șl,
totu.
in apropiere de Paris, ca la 200 de copii, de a- îndulcește contrastele, le armonizază, le
\
mlndouă sexele, de la 5—16 ani. Așa se făcu, că, u- tează reciproc. Băeți! devin mai puțin Ul’?s(J., d
atestai î. l?otl’ivit cu prejudecata aceasta. Lucrul trei ziare săplămînale,
supt animale, între
intre cari și «Free Șonul din ai noștri, putu să experimenteze, vreme mai puțin reci, mai delicat!, mai gingași, te
Intr’o
umil e morte îndoelnic, înse, ca să nu zicem mai cicty».
ciety». într
o zi,
zi, în
în loc
loc să
să mi
n se dec ziarul, mi
de 14 ani, fără prea multe piedici, o metodă peda mai libere în purtări și mai puțin ușurele,
se răspunde la poștă, cum-că nu mi-a venit,
gogică întemeiată pe libertate.
bnitea.^lPl■ In de obște dovedit, și cave, in Statele dindu-mi-se abiea a doua zi. Am cunoscut pc
puțin atrase de fleacuri, mai puțin îngropata
Dar mal întâi, ce îe aceea educație integrală ? «peticării».
a
- yg.
“Scâtrâ t,,, c Ua‘’Jn« a iost de sule de ori întărit, dală c’a fost cetit. Și, negreșit, s’a presupus,
Ie desvoltarea armonică a tuturor facultăților in
De altmintrelea, nu sînt două științi, d°ua
^^putLp C!îoviî americani și străini, cum-că-i pe dată, cine a împărțit cartea cea «blăslămată».
dividului. Programul corespunzător, se poate re ritățî, una pentru bărbați, alta pentru fein ’A
iî^te inu’rs.a se descopere vre-o oare-care neega- S’a dat de veste unde lucrez și am fost sfătuit să
zuma într’un cuvînt: de toate. Din toate științele,
crește amîndouă sexele la o laltă, ie, Pl’Jn,’îruj și
?C^aIă intre copiii celor două sexe. nu mai primesc gazetă cu pricina. Șeful mi-a
din toate artele. Și nu lumini nchotarîte, ci no cu desăvîrșire firește. Acum, se cată că
1‘ 'Niun.? ?l dfl osteneală să le cultive, lăcuită““V; "7'1,
țiuni solide, precise, orl-cît de elementare ar fi.
ca
îi
iu»
' apai'tot ™ «ceea-și înlesnire la fele. Șpu. că
că lui
lin nu-i
nu-t pasă
pasă ce
ct feliu de politică fac, dar
fetele săstee departe. Gu vrlsta nasc înse cm'i
uit despre metoda de urmat, pentru învățămînt,
10
a
‘
o
imaginației
la
băeți.
In
privința
atrai
spune,
spre binelei micu, cum-că acolea, la
țile tulburătoare, pe cari, după cums’a dovedi 1
ASUPRA EDUCAȚIEI (10 In CEMPUIS
I
P
(
t
r
�REVISTA IDEE!
54
REVISTA IDEEÎ
------
RELAȚII NOUĂ
sud, pot Ci linșat, ucis de masa înfuriată, cinci ‘ și a căror autopsie a aretat că au murit într’al
- Camarade Mtișoiu,
nici să-mi treacă prin gînd... I-ața dc poșta, văr din pricină că nu mîncaseră do, cîte-va
«Frec SocieVy» nu-ini mai vine, primesc numai Pe lingă aceștia, înse, trebuie dc adăogat pc ’e’
Cartea
poștală, adresată mie și celorlalți, am
două gazete': una engleză : «Lucifcr», și una in ce-au îndurat aceca-șl moarte, dar cari, dintr’^ (’
nrimit-o la timp. Dar n’am respuns, aștcptînd primotiv
sau
altul,
n
’
au
putut
să
fie
constatați
oficri
‘
jargon : «Freie Arbcitcr Stunnic». Cit se atinge
nirea revistei... Primul număr Ie cît se poate dc
Cu osebire, trebuie de adăogat cei cari fi, i
de «Frec Society», mi se trimete în plic, sub
hun Cît se atinge de scrisorile camaradei Bălăsă
se
stîngă
de-o
dată,
în
urma
unei
crize
d
e
in
formă de scrisoare.
w
nescu Și camaradului Niculescu, văd că pornesc
t
înainte de tim'
leală libertatea capitalista. In America, partea niție prea îndelungată, sau stins
de 1» n‘Ște Persoanc a căror inimă bate cu tărie
obște, n
’au avut _
ce •••^•i.acitai
muica cit
cd, iii
;;; de ^bște,
n'au
cea mai liberă din lume, ca să primești o ga fiind-că,
cari luptă pentru isbînda aceluea-șî ideal... Cînd
zetă. care dc altminteri apare in văzul stăpi- avut nevoe. Din cari, am număra cu miile, cu ze*
îe vel scrie, mulțămeștc-le și în numele mleu pen
nirei trebuie să mistifici poșta, să o primești cile de mii, dacă i-am putea număra. Să cercetării
tru silințele ce-șl dau să sprijinească revista...
în plic, închis, Ic trist, dar ie adevărat. Mi-i durata mijlocie a vieței locuitorilor cuprinși, apoi
pentru revistă, am făcut patru abonați noi, al că
teamă să nu ajungem o vreme, cînd, plecînd a restului populației unei țări oare-care. Vom ve*•
•
—V
a. z» X
X rn/iam
ni •>.
ror nume ți-I notez. Trimete fie-cărul de la No. 1.
din
America,
să
trebuească
să zicem, micum
a • dea ce număr colosal de existenți le săcerat.ani
--.-.iiial
zis Euler Leonliard, cînd a venit din Rusia: de mizerie, care nu-1 alta dc cît o foame cronici
Șî acum să trec la ce-va noutăți. Despre greva
Dar, chiar dacă ar fi să ținem socoteală numai
«Căci vin dintr’o țară unde dacă vorbești te
niinerilor- Ți-am scris în rîndul trecut, cum s’a
spinzură». Las că asta sa și întîmplat acolca, de cele 420 de decese, recunoscute oficial, în
pornit, cît a durat, cum s’a sfîrșit această grevă.
’dem că nici Franța, și cari s’au întîmplat numai îptr’un’ an
cu ciți-va
cîți-va ani în urmă. Totii-șî,
Totu-și, ve
vedem
Acum îți voiri vorbi despre lucrarea Curței de Arbi
spînzucălorile. nici cele mai grozave torturi, nu dintr’atîtea crize îngrozitoare de foame, încă am’
traj, care-a durat trei luni.
au oprit, precum nu vor opri nici de acum fi în drept, am fi datori să ne ridicăm împotriva
Afară de persoanele cari ți le-am notat în scri
posibilităței unei asemenea stări de lucruri. Nu-I
înainte mișcarea de emancipare obștească...
soarea trecută, au mal luat parte Ia Curtea de
Cu privire la mișcarea liber-cugetăloare de de admis ca asemenea fapte să se petreacă, zilnic,
Arbitraj, din partea Uniunel Minerilor, advocațil
aici, aș avea de comunicat prietenilor noștri într’o societatea civilizată. Sau, cel puțin, o socie
Clarence S. Darow, din Chicago, și William Lloyd,
din Romănîa lucruri dc samă. Sînt acuma gră tate, în cari se petrec și se văd asemenea fapte,
din Philadelphia. Cel dintăl a fost prieten de abit, dar poți înregistra trei demisii de popi, fără ca iea să fie mișcată și să iee măsuri a nu
proape cu John P. Altgeld, fost guvernator al
cari sau intimplal de curind. sub cuvînt că au se mal petrece, asemenea societate, nu are dreptul
statului Illinois, cunoscut pentru tendințele sale
ajuns să numai creadă ceea-cc an crezut înainte... să se numească civilizată. Nu se poate îngădui,
radicale și pentru grațiarea anarhiștilor din Chi
în sfîrșit, ca un om, care vrea să muncească, să
Cu dragoste,
0. Leonard.
cago, Neebe, Fielden și Schwab, cari au fost con
moară literaminte de foame, sau să se vadă redus
Monroe, Ln. U. 9. A.
damnați la munca silnică pe vieață, pe cînd cei
1902. luniu.
____________
la o stare de mizerie aproape de inaniție, pănă să
lalți cinci au fost spînzurați. Altgeld a fost sin
găsască de lucru.
gurul, care, după ce mîna ucigătoare a lui CzolRĂZBOIUL și DREPTUL la EXISTENȚĂ
Acest elementar adevăr, încă neînțeles de mulțl,
gosz a stîns pe totdeauna vieața lui Mac Kinley,
ni-1 indică Egidy. Ceea-ce nu înlsamnă că se pre- j. I ținînd o conferință la Chicago, a aretat relele aIdeea conducătoare a lui Egid}', ie că războiul zintă ca stăpînitorul unei formuie magice, prin a- :
duse de acesta, prin politica lui imperialistă, pe
nii Ie de- cît un simpton, unul din nenumăratele jutorul cărei s’ar putea reorganiza societatea, de j
care l’a făcut răspunzător de războiul cu Spania,
forme accidentale ale adevăratului rău, cu care a- a-zi pe mîne și de la cap la temelie. Iei știe că nu
de masacrarea Filipinilor... Dînsul a apărat pe
vem de luptat, și care ie violența în raporturile există asemenea panaceu. Dar, ne arată, în scurt, .
Emma Goldman și pe ceilalți, în procesul ce li
dintre om și om. A lupta de-a dreptul, numai și unul din vițiile fundamentale ale acestei societăți,
s’a intentat, spunînd că, în Italia, leagănul anar
numai împotriva războiului, Ie o greșală, o tac făcîndu-ne să ne dăm samă, că, datoriea noasta!, j
hiei, mor de foame 100.000 de oameni pe an, în
cea
mai
de
căpetenie,
ie
de-a
găsi
un
leac,
un
ț
tică nerațională. Trebuie să ne ridicăm împotriva^
Franța se întîmplă atîtea conflicte între muncă și
spiritului de violență, sub toate formele lui. Tre' leac cu orl-ce preț. Nu-I vorba acolea numai de
capital, atîtea cruzimi în Rusia și Spania, lear în
o
chestie
de
stomac,
cum
spun,
cu
un
disprețeu
bule să nimicim nu numai violența ce are loc în
America, politica păcătoasă și răspîndirea trusturi
vederea dominărel politice, sau în' vederea cuceri totul ne la locul lui, unii oameni ce nu cunosc ,
lor, pricinuește cele mal mari mizerii. leată cau
ce-i
foamea
și
nu
admit
ideea
de
a
te
ved
ea
re,
re!, violența ce are loc, pentru a se impune, unor
zele cari produc Anarhiștii. Și, cît va exista o astspirite libere, o idee pe care acestea o resping, dus în starea s’o simțești. Sau, dacă vreți, aceas a i
felifi de societate, a cărei temelie să fie despotismul
trebuie să nimicim orl-ce violență, în lupta pentru „chestie de’ stomac", domină și cuprinde m ie; <
Și despoerea, Anarhiștii se vor înmulți, atentatele
pe
toate
celelalte.
Vieața
mizerabilă,
nesigura,
|
pînea de toate zilele, violență, mulțămită cărei, unii
se
vor reînoi, și vinovății adevărațl vor fi acel la
posedă atît de mult pe cînd alții nimic. Trebuie precară, la care sînt oșîndite milioane de oanie ,;
a căror vleață se atentează, nu Anarhiștii...
să recunoaștem, spune Egidy, să recunoaștem în țările așa numite civilizate, face din iei ma P . ,
Banda trustrocrată, a căutat, prin diferite mijdreptul fie-cărul la vleață, nu numai la o vieață pur țin de cît oameni. Vieațaaceasta, Ie o ofensăa • .
- 1Clace, ca Lloyd și Darow să nu fie admiși să re
animală, ci la o „existență vrednică de om“.
demnițăței omenești, iea neagă orl-ce dempita • i
prezinte pe mineri. Dar a fost în zadar, de oare„Socialism", vor zice oamenii cum se cade. „Egidy,
Pentru Egidy, demnitatea ființei omenești
j
ce Politicianii știeau, cum-că întregul proletariat
al Dumitale le un socialist, care ne va proclama adevărată religie. Iei ne povățuește, în nu,n].eC al)'
va protesta, dac-ar fi fost excluși. Reprezentații
dreptul Ia muncă și ne va cere înființarea de ate cesteca, să înlăturăm orl-ce violență, fizi£fj ' c[,
minerilor și-au făcut datoriea. Dînșii au atacat cu
liere naționale. Un dublu utopist: întâi ca parti morală, să recunoaștem cum-că sîntem solită
,
nverșunare pe șefii trusturilor, au arătat relele
zan al păcel internaționale, pe urmă ca socialist". toții, și să ne ajutăm unii pe alții, lei- nu v
,
la produAc tisturile în vieața economică, sclavajul
Fie. Dar să vedem cum stă chestiea. Statistica, a să ne inspire o caritate vană, mal mult_ sflj
npn?6 .S*nt supușl minerii, munca grea și desele
înregistrat, anul trecut, în Franța, în această țară puțin îngînfată, ci sentimentul dreptăței Ș>
minpr°iCIrJ’ S£dariul mic, care mal Ie furat cînd
bine-cuvîntată, cari a inspirat Germanilor prover «morală superioară, care se manifestă prin co
biala vorbă : „fericit ca D-zeu în Franța", a înre țiea armoniei intereselor noastre". Poate să tie ‘
cumpără hrana din magazinele Lomgistrat 420 de cazuri de morțl prin inaniție.
Pounr?
de la cîntar, -.cînd în loc de 2000 de
lea socialism. Dar, atunci, cine va cutcZ^fS^.r
Dar asta nu-I nimic. Statisticienii, nu pun în nu revindeqe titlul de socialist ?
CuhS a?onă li se îea 2160, și altele și altele.
G.
f
mărul acesta de cît pe indivizii cari s’au găsit morțl,
,ea de Arbitraj a ascultat vre-o 200 dc^ mar-
''
tort, alit din partea minerilor cit și din partea ca
pitaliștilor. Dar, pc cind al celor dinttil au aretat
nedreptatea ce li se face minerilor, ceilalți au
căutat, prin minciuni, să arete că minerii trăesc
cît se poate de bine. ToaU vina le înse a Uniunel lor,
care, prin funcționarii ce-I are, caută să trăleaScă din
munca minerilor. „Din toți martorii, cel mal însem
nat a fost John Mitchell, președintelui Uniunel Mi
nerilor. Dînsul a întărit declarațiile făcute de martQrii și apărătorii minerilor, adăogînd încă și alte
deslușiri pe cari ceilalți nu le puteau Cunoaște. Advocații capitaliștilor Iau numit anarhist, cerindu-i
su-șl dee părerea asupra Anarhiei, pe care i-o no
tez aici; „Anarhica Ie o teorie sociala, în virtutea
cărei fie-care are dreptul de a face ce-T place și
cum îi placc“... Ideea nule clară, dar merită a fi
notată: Prin declarațiile făcute înaintea Curței, Mit
chell și-a recîștigat simpatica multora, simpatie ce
și-o pierduse în tîmpnl grevei.
Curtea de arbitraj și-a dat verdictul la începutul
lui Mart. Verdictul acesta sună, cum-că. capitaliș
tii au făcut foarte bine că au angajat pinkertoni,
de-a împușca pe mineri, cum-că guvernatorul a lucrat
în conformitate cu legile, cînd a trimes 10 regi
mente de miliție în districtele miniere, c'im-că minerii
trăesc foarte bine și cum-că furtul la Catar nu se
practică... Așa-că toate învinuirile aduse trustului,
nu sînt adevărate. Neapărat, după verdictul acesta,
urma ca minerii să nu cîștige nimic. Dar Curtea
a făcut compromis, hotărînd, ca lefurile mine
rilor să fie ridicate cu 10 °/q, ziua de muncă să
fie de 8 oare, la cîntărirea cărbunilor să se afle de
față funcționari de-al Uniunel Minerilor. Cu toate
că, în fond, Uniunea n’a fost recunoscută, direct,
ca organizație muncitorească, anume prin aceea,
că-n mine poate lucra prl-ce miner, chiar dacă
n’ar face parte din Uniune. Lucru cu neputință
de alt-feliu, pentra că ceilalți mineri nu vor să
lucreze, în ruptul capului, cu de-aceștl.
In schimbul îmbunătățirilor acordate, trustocrațiea a căutat înse să scumpească cărbunii, lear, în ri
nele orașe, de unde s’au trimis minerilor ajutoare
mal mari, anume ca: New-York, Chicago, Filadelfîa, nici nu s’au expediat cărbuni îndeajuns, să
se facă față cerinților, fiind, cu chipul acesta, căr
bunii și mal scumpi. Din pricina aceasta, une locuri,
depozitele de cărbuni au fost atacate și deșertate, ca
în Virginia și Broocklin, bună-oară. In acest din
urmă oraș, populațiea din jurul căel ferate, a go
lit, într’o zi, în timp de 15 minute, vre-o 8 va
goane, pan a venit o locomotivă să iee vagoa
nele de pe linie...
Uniunea lucrătorilor de la tramyae, secțiea din
Waterbury> statul Conecticut, cerînd urcarea sa
lariilor și reducerea ceasurilor de mungă, lucru ce,
ca de obiceiti, compapiea hu l’a luat in samă, a
declarat o grevă. Waterbury ie un oraș compus din
9O°/omuncitori, așa-că de la declararea acestei greve,
întregul oraș a luat partea greviștilor. Pentru ca
circulatiea să nu fie întreruptă, s’au adus 2 re
gimente d< ulițil, pe cînd greviștii nu icrau de
cît 125. Cu toate astea circulațiea tot a fost întreruptă’ Tramvaele au fost aprinse, sîrmele tăete,
■■
j
�56
revista )deei
REVISTA IDEEI
șinele scoase și mutate din loc. Companiea, văzînd enormele stricăciuni, făcute de muncitori și
greviști, , a cerut să se pite sechestru pe averea
tuturor uniunilor și pe averea tuturor membrilor
lor, din Waterbury. Lucru ce s’n admis. Și, astă-zl,
în cazul unei greve generale, pe care membrii uniunilor se și gîndesc s’o declare, Iei smt cu to
tul lipsiți de mijloace, averea lor fiind sechestrată
de tribunal. în numele Companiei. Acesta Ie cel
din urmii mijloc, cu cari capitaliștii cred că vor
putea speriea pe muncitori.
In amintirea Comunei din Paris, am avut aici,
săptămîna trecută, 8 meetingurl • 2 anarhiste, 2
ale revoluționarilor ruși, d social-democrate.
NEPUTINȚA CARITĂȚEI
Ori-cît de folositoare ar fi, caritatea nu no
ii de cît un paliativ, cu totul neîndestulător f,!?
de nemărginirea trebuințelor, de nemărginit
mizeriei. Neapărat supusă pattmel omenești
ritatea atîrnă nu numai de condițiile economic»'
ci și de condițiile sentimentale ale omului, p’
fecr. al unei înduioșări intermitente, variabile*
sau un capriț al momentului, lea nu-și atin
nici o dată ținta deplin, și împiedica ca niște
silințl individuale, puternice,~ de o potriva k
trebuințele, văzînd toată adîncimea prăpastie!
să o poată umplea... Chiar dacă bogatul ar vreâ
să înapoească, de sine, o parte, chiar totul
In „Free Roosia", organul partidei socialiștilor ce foarte adesea a rășluit de la mulțime, cu to
revoluționari ruși, organ care apare la Londra, tul prin alte mijloace de cît prin mijloace cin
cetesc 3 informații, cari, desigur vor interesa pe stite, n’ar ajunge la nici un capăt. Ca și cum
camarazii din România. Anume, în Simla, Siberia, după ce al fi tuns o oae, al vrea să-J lipești din
elevii și elevele gimnaziului, au refuzat de a lua nou lina pe spinare. Intențiea, desigur c’ar li
parte la balul organizat de Guvernator, de oare bună, înse lîna tăetă nu va mal încălzi-o.
Trei părți din mizerie, într’adevăr, nu sc pot
ce nu invitase și pe elevii evrei. Au luat înse
parte vre-o 20 de elevi, cari, înse, au fost bătuți lecui. Iear ajutorurile ce se' dau, se dau rău și neîn
de ceilalți. Direcțiea afiînd, a eliminat din aceștia destulător, lăsînd de-o parte că cheltuelele ad5. Atuncea toți elevii au refuzat de a mal urma ministrative ale openlor de bine-facere, fac să
la cursuri, Iear, peste cîte-va zile, un elev din se pleardă a treia parte din rentele ce se mal
clasa a VllI-a a pălmuit pe director și pe un acumulează încă în lăzile bogaților, pe cînd ășezămintele acestea continuă, sub masca cariprofesor.
Alta. In Vilna, Rusia, s'a sinucis un gimnazist tățel, de-a aservi pe sărac la glebea bisericel, îna
polon, din pricina mizeriei ce îndura în școală, inte. Am văzut refuzîndu-se ajutor unei familii,
de oare-ce îera cunoscut ca revoluționar. Cama numai că unul din membrii Iei cetise un jurnal,
razii Iul i-au făcut o înmormîntare foarte frumoasă. ce nu Icra măcar nereligios. Și, de cîtc-orl, pen
Iear la întoarcerea de la cimitir, au făcut o demon tru o pînc, sărmanii sînt nevoiți să asiste până
strație, la care au luat parte și muncitorii, cari se la trei după amiază, la slujbele religioase, plerzînd cu asta mal multă vreme de cîtă le-ar fi
întorceau de la lucru.
A treea. In Bialistock, tot Rusia, se reprezenta trebuit să cîștige prin muncă ceea-ce le-ar fi tre
la teatru o piesă a lui Gorki. Fiind Duminică, tea buit să se îndestuleze.
Afară de asta, ori-cît ar fi de mascată, ca;
trul Iera plin de studențî, de elevi și eleve din
școalele secundare, cum și de muncitori. Cu pri ritatea jignește ori-cum natura omenească. Și
lejul acestei reprezentații, s'a făcut o demonstrație, nu ajungejde loc a ajuta pe cel mal în neyoe, care,
în teatru, pornită de cătră 2 studente. Pe loc sosi mal delicat, simte mai mult rușinea milosteniei,
jandarmeria, armată; Se încinse o luptă cruntă în lea înjosește pe om, în loc de-al înălța, stîngind
tre aceasta și spectatori și rezultatul fu o mul întriînsul ori-ce simțire de demnitate personală
și răpindu-I ori-ce inițiativă, dea lupta să-și efițime de capete sparte și 0 mulțime de arestări.
cerească dreptul ce i se cuvine la vieață. De
Cetind acestea, mi-am amintit de tratamentul îndu alt-feliu ori-cît de mare ar fi mizeriea, egoismul
rat chiar de mine, acum 4—5 ani, cînd urmam în omenesc Ie mal mare. Și, caritatea nu Ie de cit
Iași, la Gimnaziul Alexandru cel bun. Cîte în un zăgaz de pae, pe care degeaba ne încercam
jurături din partea profesorilor și a elevilor creș să-1 înălțăm în potriva fluxululul copleșitor a
tini. Mi-am amintit de prigonirea prietenelor mele,
cari urmau la externat sau la școala profesională. mizeriei și al vițiulul...
C. Lombroso.
Și mă mir, cum de n’am întrebuințat atuncea un
mijloc mal simțitor ce-va, ca al studentului rus,
A apărut:
căci, ori și cum, ce putea să mi se întîmple mal
mult de cît să fiu esclus din școalele secundare,
Ln joi divorc©, u foarto importanții lucrare do a. - rare*
Biblintceiuc Uliarpcntizr, Engine Fasquclle, \edilcur. P«ri8.Iju *uB,
cum mă .^așteptam și cum am fost.
Doresc să știu mai de aproape ce se petrece
prin Romănia. Deal timp, singur, sau poate le
vre-un camarad... De trei ani, de cînd mă aflu aici,
n’am aflat mal nimic. Pretenil miel din țară sînt
cu toții plecați...
Salutare,
Nath. Finkelstein.
Now-York, Mart, 1903.
aceasta aro un raotto din Georges Bond, în următorul cul>jnsl|.
„C-teătorioa, după mine, ie una din cele mat barPiiru
tutu aiurite de societate. Nu mă îndoeso ouin-cit va grOs •
ființai», dacii spocîoa onienoasc» va face un oaie-earo P'
spre rațiune și dreptate. O legiitur» mai oinonCns^a.Ștonța Oode sfinții va înlocui pe cea actuală, și va asigura exis .^5^.
piilor cari vpr naște dintr’un bărbat și-o femoc, 1 n
(,artcn
țueascil pe veci libertatea și uneca «i altuea". Mu 0 >
nefasta 1b va fi <1° folos.
, .^Jț
mizeriea 1n londra
- pretutindenea mizeriea și-a arătat colții
Jjnntorî, nu cred să fi avut cînd-va și unde-va
i^.f.Uisare mai sinistră, mai lugubră și mai
asă de cit în Londra, mai ales în Est-End.
1 1 partea asta de lume, intr’un ungher, care
Loara de abiea vre-o două-zeci de km. p., sînt
O111® te tescuite la o laltă, un milion și clte-va
,n7 de mii de suflete omenești... Faptul acesta,
• ^ur ajunge să ilustreze ceea-ce se întlmplă
suma asta, după datele oficiale, puru°lC1 mai sgîrcite de cît realitatea, sînt 35.000, trei
si cinci de mii de inși, bărbați și femei, lipcu desăvîrșire de toate, cari n’au alt acoperiș
1 cît ceriul, pururea mohorît, al Londrei, cari
’qn altă locuință, de cît strada noroioasă, murkră infectă, cari n’au altă hrană de cît niște
(jrimături găsite, furate ori căpătate pe-ascuns.
Toate resursele de vieață sînt interzise acestor calici Chiar și cerșitul, cel din urmă mijloc prin
‘ re se mai manifestează fățărniciea clasei stăpînitoare, IM interzis prin legi.
0 mare parte dintre femeile acestei mulțimi
nenorocite, au locul lor de Intîlnire în «Eache
l’ark», grădină situată în Comercial str., din centrul Est-Endului. Aici, în parcul acesta, care a
fost supranumit «Ladies Park», parcul femeilor de
elită, se adună, în fie-care dimineață, sute de fe]11CÎ, cărora cu greu li s’ar putea stabili vrîsta,
Încovoiate sub greutatea sărăciei, cum sînt, zbîrcite, stigmatizate cu semnele color mai grozave
viții și celor mai hidoase boli... Iele sînt îmbră
cate în niște zdrențe subțiri, mîncate de molii,
udate de ploae aproape până la putrezeală, găsite
cine știe pe unde, pe cari le-au ridicat, le-au uscat,
le-au curățit, punîndu-lepeiele, în locul celor purtale înainte, deși acestea nu îcrau de mai multă is
pravă. Au și calicii gustul de variație, și și-1 sa
tisfac și dînșii cum pot... In această grădină, fe
meile acestea se așează pe bănci, și stau, pe ploae,
pc vînt, pe ori-ce, stau, moțăind toată ziua, os
tenite de călătoriea vagabondă, făcută în noaptea
din ajun. Și stau acolea pană spre înserate, cînd
păzitorul parcului, ajutat de un polițist, le gonește,
in brînci, afară. Poarta se închide în urma for,
iear iele ișl reeau călătăriea de noapte...
Intre bărbațiiacestei mulțimi, se găsesc mulțî,
cari au fost odată situați bine, ca, foști funcționari, depărtați din servicii
pentru
vre-o oare-care
----- :"‘,r
—
“------- 3
abatere, studențî, CU studiile------neterminate, foști
bogătași, cu averile tocate,
și
ca,
alți
foști;,.
cate,
foștii. Pe.
U-n.u-ca aceștia îi cunoști lesne : Iei sînt mal cunqci, îșî păstrează jobenul, fie și unsuros și pătat,
cravată la git, fie și veche și ruptă, și
ori L£iP?apU'ini r<i?ula‘- cu cărare lape ovremea
parte,
clnd îe Ul’ Prerum ^'a
Pe vremea
ln^HTten^ez’ bun de inimă, găsi cu eale
eale să
să vie
vie
tăcn -’ul acestor nenorociți, să nu-i Jase să răRousSCif noaPtea pe străzi. Și instală un Lodzing
I ”
/t cu
ÂVhit 1 n ae dormit, într’o stradă megieșă
adăpost
vi’e-o
acesl han, pot să găsască adape
capc £ JJ de inși, cu următoarele condiții: Fi’ieV|’e'O r5 Rie-S^ Plătească la Intrare 1 ’l» peny,
ceașcă
cafea
ln. schimbul cărora capătă o ceașcă
’ 0 bucățică de pine și un loc de dormit.
poarte
bine,
să
11,1 '’orhpnc8^?’ nia* trebuie să se p----9c iee 1 C\ ^a-e’ Sa nu se certe, mai ales să
a tncăerare cu camarazii din sală...
57
Un reporter de la ziarul «Daily Telegraph»,
povestește Intr’un număr al acestui ziar, cum-că,
in fața acestui Lodzing Hous, Începe să se adune
lume încă de pe la orele a p. m., deși ușa nu se
deschide de cit la ora 7 seara. Pricina Ie că, în
Ioc de 400 de inși, cîți încap înăuntru, ae adună
vre-o două miî și mai bine. Două mii și mal bine,
ezact cum scrie reporterul numitului ziar, repor
ter, care nu ie nici de cum un tulburător al ordi
ne! publice. Fie-care, din nenorociți! aceștia, cată
să fie sigur că va intra negreșit, și de aceea, dau
năvală, așa de timpuriu, la ușa de intrare, atîți...
La ora 7 fix, ușa se deschide. Imbulzala-i enormă,
dar nu pot Intra de cit unul cîte unul. La ușă-s nu
mărați de-un păzitor. Clnd suma de 4°o ie împli
nită, acesta se arată în prag, strigînd: «No mor
room», nu mai ie loc. Și Închide ușa în nasul ce
lor rămași afară, cu mult mai mulțî de cit acei
cc-au intrat...
Cei cc-au Intrat, plătesc taxa, 1 ij3 peny, pri
mesc porțiile de cafea si de pine, ne care se duc
să le consume; la locul rezervat fie-eărui ca pat
de noapte. Locul acesta are 1 m. 82 lungime și
60 c. m. lățime. Iei Ie împrejmuit cu patru scîiiduri, ca^un cosciug. Ca așternut, are o saltea de
pae, mai are o pernă de pae la cap și-o cergă ca
învelitoare. Acolea, închiși de vii în sicriu, își
varsă fie-care necazul, care Intri un cînt de alean,
îngînat printre dinți, <care povestindu-și trecutul
in șoaptă,
camaradului
, .
i de alături. Mulțî, dau uiJî---**• diferite chestii ce sînt la
tărei necazurile, discutînd
ordinea zilei. Discuțiile acestea devin cîte o dată
generale și de multe ori ieau chiar un caracter ofensiv. Nu se înțeleg toți asupra tuturor chestiilor:
5mm emu
scăpătații, auupar
au aparținut
cînd uuu»u..,
au fost..., wfie-care, unui
--- uj --i:»:,.
--------- --------------------- Cll cea niapartid
politic, și nfie-care
îșî păstrează
mare sfințenie coloarea lui politică...
rCu
'" cei cari: rămln afară, v------și-• —
ie »inse
mait trist. Spul
berarea iluziei ca vor dormi într’o casă, are o înrîurire convîrșitor de penibilă asupra lor. Tristeța
le devine mai expresivă, iear desperarea mult mai
adîncă. Zdrobiți aproape, de chin, de desnădejde,
pornesc să cate,fie-care, vre-un ungher uitat, părăsit,
în vre-o curte,,departe de ochii lumei, departe pană
..—
și de razele
lunei, -unde să-și ghemueasca corpul și
să-și petreacă noaptitea. Și. dacă îșî caută un adăpost
la dos, la întuneric și pri
-vin ascunzători, aceștia n-o
fac
lac pentru-că li-ar fi —
rușine cum-va să se culce in
stradă. Nu, ci pentru ca
că 11-1
li-i icuuiu
teamă pu
să «u
nu ucu
dec cu
ochii de Iei vre un păzitor al ordinei. Căci știu ca,
in asemenea
asemenea caz,
caz, oasele
oasele lor
lor vor
vor trosni,
trosni, sub
sub gîdiligîdiliîn
tura loviturei acestuea, cu cisma-i mare, legală...
Mai știu că vor auzi vocea buhavă, a acestui păzi
tor, desmierdătoare ca fiorii morței: «Mouw on»,
mulă-te, cară-te... Dormitul pe stradă ie interzis in
Anglia...
Dar priveliștea acestor nenorociți, pentru ochiul
Londonezului, nu reprezintă cine știei ce grozăvie
iplită.|Ochiul lulele
cumplită.|Ochiul
lui ie obicinuit, din născare, cu a------------x-—-■»și----------------, ,■ și totul îi
semenea tipuri
cu asemeneaxpriveliște,
pare natural, că așa se cuvine să fie. Nimica alarmant, nimic extraordinar.
Pe Londonez
mai
”
"
'
”îl mișcă .....
’
mult spectacolul
dureros1 al așa zișilor, «unamployers», lucrători fără lucru. Și, mulțămită sistemului
de explotare capitalist, nu-i lipsă nici de aceștia in
Londra...
learna trecută» s au găsit în Londra, cile-va mii,
două-zeci de mii și mal bine de lucrători fără
1
r‘. fără nici
„LI un ajutor, lucrători cariiorau fără
lucru
și
lucru mai mult de cît de trei luni, în care timp iei
mai primesc ajutoare de la uniunile cărora aparțin.
f |
''jia
i
i
�REVISTA IDEEl__________ ...______________ ________
'
rurca vagabonzi, li-i interzisă corșoțoriea : aceștia
stat trimeșlla muncă.. Inse lor nu 11 se mm putea o
puneprctextul eă-s leneși, că nuyor să muncească. Și
politica, fu nevoită să le încuviințeze cererea. Spec
tacolul ce se desfășură după aceea pe străzi, fu cum
plit. O gloată de citc-va mu de inși, inșiruiți rlnăuri-rlnduri. cu drapelele uniunilor, cu steaguri
Londrei, zilnic. De ambele laturi, pe trotuare, mer
geau un număr, cu niște tinichele atirnate de gît.și
cercau de pomană la trecători. Sumele ce se încasau,
cu chipul acesta, îerau neînsemnate. Am aliat că,
una peste alta, nu se încasau mai mult ca 4 până la
6 peny, de ins, pe zi, și mulți aveau de hrănit și
La Început, merseră cu toții în gloată. Dar mai
- Urzim se despărțiră în tabere mal mici. Polițiștii îi
însoțeau înainte, dar muzica din frunte, care mai
luslruea, la început, aspectul, pieri. Din pricina aceasta, sărăciea se arata și mai goală.Lafie-care pas
întilneai cîte o ceată, de nenorociți de aceștia. Dînșii înaintau anevoe, cu capetele plecate, par’cu
ierau niște osindili la moarte. Ieraulihniți, prăpă
diți, aproape să cadă din picioare.
■ Ga să nu se creadă că exagerez, las să vorbească
clte-va ziare din Londra, ziare care nu-s nici anar
histe, nici socialiste, ci burgheze, burgheze în toată
puterea cuvîntului. Ca atare, cred că nu vor putea fi
învinuite că vor să alarmeze lumea.
In «Evning News», din 9 Decembre, un reporter
povestește următoarele:
«Duminecă, la deschiderea predice!, pe care revercntul W. Karlil o ținu în biserica «St. Matias at
Hill», biserica icra plină de lume nevoiașă, săracă,
care veni să ceară ajutor. Pe fețele tuturor ierau în
tipărite, adînc, nevoea, dejnădejdea. Aproape toți,
ierau cu fețele bărboase, ncrași de săptămîni înde
lungate, par’că ierau niște ocnași, fugiți din pușcă
rie, niște locuitori primitivi, de prin peșteri. Și
aceștia nu ierau doar săraci obicinuit!, trampl, ci
lucrători harnici, onești, cari pănă dăunăzi aveau o
poziție bunicică.
Ierau:
Doi, cari au venit din Transvaal, unde s’au luptat
ca ostași Englezi, pentru victoriea țârei. Iei n’au
căpătat încă resplata cuvenită, n’au găsit nici de
lucru...
Untîmplar, care nu lucrează de trei luni. Acesta
povestea, că săptămîna trecuta a trăit-o, toată, cu de
a peny pîne, și a dormit o singură noapte peunpaL...
Un pavator de străzi, de 6 săptămîni fâru lucru,
care de slmbuta trecută, cînd a mîncat ultimul prînz.
de un half peny, 5 bani, pîne. n’a mai mîncat nimic’
Un funcționar comercial, băiat cult, rămas fără
slujba, din pricina unui falit. Ie de trei luni fără
ocupație, și na mîncat nimic în cele din urmă trei
zile.
Un tapițer, artist în feliul lui. Dlnsul declară: «Se
zice că. cine- vrea să lucreze, poate găsi de lucru,
leu am colindat, zilnic, în ultimele două luni, toate
străzile Londrei, înlrebînd de lucru. Voiam să fac
ovî-ce. Am fost la docuri, în toate părțile, dar n’am
găsit nimic. Nu văd altă scăpare de cît să mă arunc
in lanuza, anume lingă London-bridgc...
J?1 aHdși alții, la felin. Dacă aș căuta a-i înșira pe
toți, aș ocupa toate coloanele ziarului, cîte-vazilc...
59
REVISTA IDEEl
58
' Un nilul scrie.- In apropiere de «KingTOt.
tion», ani Intîlnit ieri, pc vlnlul care sUfla n
bare, care le pătrundea la oase și-ți îngheța
din iele și singelc din vine, ani întllnit un k-Uva
care cerea trecătorilor, c-un glas ttnguilor cai-Jle^»
un half peny. Chiar polițistul, care iera dosu?1,051
turî, se înduioșă. Dinsul iiu-1 alungă și nin- a^1’
aresta, cum i-ar fi fost datoriea. Vedea că’glneni nu'l
luluînu iera obraznic, ca de cerșetor de niesn.^0!1*'
blajin, umilit. M’am apropiat de iei și l’am.‘ lț, ci
«Ge-aî să faci c-un half peny»? «Să-mi cn® .l:
pîne. Mi-i foame. N’am mîncat nimica de Ieri»
punse copilul, isbucnind înlăcrămi.
’ bis.
Am apelat la cîți-va trecători, și, CU ajutorul 1
putui să spun, copilului, că-1 duc la un restauram,
mănince. Dinsul nu mai putea de bucurie, pl|n
cu sughiț și rîdea. Bucurica lui atrase și alir eiJ’’5*
copii, tot atit de lihniți. Așa că nu mai Icra ntim î
unul de dus la masă, ci ra copil.
n’nl
Tolî îerau într’o stare mizerabilă. Mulți, n’ave
nici cămașă pe dînșii. Niște surtuce vechi, rui?
purtate de cîte-va generații, acoperea corpurij/ie’
fragede de copii. Li se dădu tuturor cîte o porțied
supă, de 3 peny, pe cari năvăliră ca niște lupi
mînzî. lei își cuprinseră farfuriile, cu amlndouanii
nele. temîndu-sc par’că de o năvală haină, sile Sor’
biră cu nesațiu...
Unul din copii, spunea, că tatăl său ie lucrator
dar nu lucrează de 9 săptămîni. Mama, Îiclstiga5
șilingi pe săptămîna. Cu asta au trăit în timpul din
urmă. Dar acum, a rămas și dinsa lăr de lucru.
Altul spunea, că n’are tată și că mă-sa nu dșligă
nimic, lea arc 5 copii mici, 4 afară de iei, și nu
poale lucra, trebuie să îngrijascăde ploduri. Dinsul
hrănea familiea : vindea bomboane de tusa, și ce
cîștiga dădea mă-sei. Dar,deși tusa ie foarte răsplndită in Londra, totu-și nu cîștiga de cît 4 șilingi pe
săptămîna. Gu timpul și-a mîncat capitalul, și nu
maî avu cu ce să cumpere bomboane. Acum cu toții
sînt muritori de foame.
In alte ziare se povestesc alte și alte lucruri, cari
de cari mai teribile, mai înfiorătoare, despre fami.
Iii întregi : bărbat, femee, copii, cari rătăcesc pe
străzi, fără adăpost, fără locuință și fără hrana. Am
avut singur, tristul prilej de-a întilni un convoiu de
acestea în Brick-Lane.
Iera într’o noapte geroasă. Mă întorceam de la
Club, cătră casă,cu un prieten, cînd, de o dată, zării
apropiindu-se de noi o femee, cu un copil în brațe
și doi pe lingă lea, cu toți aproape goi, cerîndu-ne.
un ban doi, că nu aveau unde să doarmă. Bărbate
stătea pe trotuarul celalt și aștepta rezultatul. Clnd
se văzu observat, dînsul porni a lene, cu capul I®
pămînt... Dar toate cele spuse pănă aici, se refera
mai mult la cei lipsiți de toate, lipsiți de lucru, up*
siți de bani, lipsiți de ajutor. S’ar putea crede,cu ce ’
lalți. cel cari au de lucru, ar fi mai fericiți- MaiJc;
riciți, nu ie vorbă, sînt. huriile li-s pline. Darn,c
condițiile lor de vieață nu-s de Invidiat.
<
Iei locuesc mulți, foarte mulți la o lallă.Pcpli’u
chiriilc-s foarte scumpe, pc cînd clștigurile io®
reslrînsc. In fie-care odae, de la 14 pănă la 16 m-P-'
locuește o familie de 4, 5 și chiar de 6 inȘ*- ‘J j.
liile cari n'auatîția membri,cliiarîele,
zers, burlaci, în gazdă.Ast-feliucă,bărbatul,fe® '
copiii și streinii, locuesc la o laltă. Chiriile. P1’^.
am spus, sînt mari, și nu dă mîna de locuit m
mod. Geea-ce ic mai trist, ie că chiriile nici 1 ,
mtn pe loc, ci tendinla li-i pururea spre u « j
Land-Eorzii, urcă, din zi, în zi chirien casei 1
Hous-Holders, la rîndullor, urcă chirica caiu
(
■ ici. Ar ridica și chiriașii chirica paturilor, dar
îndzersii abiea dc pot plăti și cît ic. Siluațiea ic
inse salvală, prin primirea unui nou ladzcr, care
thco înghcsueala din ce in cc maî mare.
^int legi care opresc această înghesuială. Dar
la\'C Pot lolosi legile astea? Dacă, vre-un inspec
tor rătăcește, cîteo dată, pe unde-va, nu poale face
altă ispravă de cît deranjul unei muluri: dc colea
<?i sc mute un chiriaș, de dincoace un ladzer,
jn locul căror, desigur că se vor primi alții...
Jeată cum se trăește in unghiul unei țări, slă
nină pe atîtea popoare, în care locuesc atîția lorzi
si magnați, în care se^ produc bunuri ce umplu
lumea, în unghiul unei țări a cărui guvern îșî
jngădue luxul de a cheltui sute de milioane jde
pfunzi, în războae funeste și crude. leată cum sc
trăește în unghiul unei țări, care ie mare, avută,
si invidiată de atîtea și atîtea nații.
’ Și, Pe cIn<^ se„ Petyec toate astea, regele acestei
tîiri își dresează cai pentru curse: Premierul iei
sC plimbă in țările de la sud, în țările supuse,
spre a se face popular, spre a cîștiga simpatica
popoarelor subjugate: Miniștrii, alcătuesc budge
tele și pun la cale impozite noi: Aleșii poporu
lui, făuresc legi încătușătoare pentru popor: Ca
pitaliștii petrec în destrăbălări, în orgii: Condu
cătorii poporului se ceartă, dorind să aibă, fie-care,
•o Însemnătate mai mare: Icar «iubitorii poporu
lui», cei cari l’au supt pănă acuma mai mult,
zbîcară cît li iea gura: «slrăinii sînt dc vină».
străinii, leată pleava cu care se aruncă în ochii
mulțimei îndobitocite, cu care sc orbește mulți
mea... Și mulțimea hălăduește in lașitate și ne
simțire,’ nedîn’du-și samă măcar de durerile și dc
nevoile iei...
Moriss Maier.
BARBARIEA JUSTIȚIEI
într’o desbatere celebră, fu spus o dată un cuvînt: „Să desființăm pedeapsa cu moarte, de
acord, dar să înceapă Domnii asasini11. Cît mă
privește pe mine, iv’am înțeles nici o dată însem
nătatea ce s'a voit să se dea acestei vorbe de
om ghimeț, pe care am auzit-o proclamată, ade
sea, ca ce-va de necombătut. Ca și cum justițieâ ar trebui să fie redusă a nu avea alte regule.de cît acele ale asasinilor. Un om săvîrșește un omor și voi îl ucidețl. Nu discut dreptul
ce y’ațl luat de’a institui omorul legal, înse măr
turisiți atunci cum că sîntețl justițiea talionului.
Fiind-că luat! cop pentru cap, cereți încaltea
ochiți pentru ochiți, dinte pentru dinte. Resta
biliți toate penalitățile cari-s urmarea morțel jundice. N’avețI să fiți mal neumani și-avețî să
nțl mai logici. Dar să nu-mi spuneți, atîta cît
călăul va fi un funcționar public, cum-că ați
Polizat idealul acelei’ justiții, care, cu toate că
pedepsind, trebuie să albă grijă, mal pre sus de
ou-ce, de a regenera pe osîndit, și de-a înlăuța ireparabile greșeli...
înl* mniîarea> adic* Hpsirea de mișcare, de aer,
niănțuirea trupului, și prin urmare înjosirea
înf0’^"*’ A pune pe un om într’un mormînt...
stit/ Patru ziduri, a-1 lipsi de orLce pildă ciniun’ 5arc ar Putea să-l întoarcă la bine, a-1 înconde făcători de rele, înverșunați de mult în
potriva socictățel, cari sfîrșesc a-l cîștîga la vițiu.
Pedeapsa asta Ic poate și maî grozavă de cît întăea... Prin moarte, totul se isprăvește. Prin în
chisoare începe o degradare morală, care închide
pe totdeauna, poarta isbăvirel, sărmanului cul
pabil, pe care societatea, după ispășirea legală, îl
va respinge, fără de nici o indurare, din sinu-L
Afară de asta, atingeți oare numai pe cel ce
a putut să vă merite rigorile ? Nu loviți oare
și în nevinovațl? Nu sîntețl oare, fără să vreți,
pricina atîtor nenorociri, a atîtor ruine, atîtor
crime?... Un biet om fură sau escrochează cî
te-va zeci de lei. I se aplică trei, patru, șese luni
de închisoare, după împrejurările faptei săvîrșite. In timpul acesta, femeea, copiii, al căror
singur sprijin Iera, sînt reduși la cerșetorie, această primă treaptă a tuturor vițiilor rușinoase,
a prostituției și crimei. Justițiea nu-șl mal bate
capul cu nimic, lea și-a făcut datoriea, urmărind
pedepsirea unul fapt rău. Restul n’o mal pri
vește, pănă nu vor veni și copiii osînditulul să
îndure soarta tatălui lor.
Cercetînd tristele depozite de dosare judiciare,
fămîl uimit, văzînd, în fie-care oraș, acelea-șî
nume părîndîndu-se periodic, pe băncile poli
ției corecționale, sau la curtea cu juri, să în
dure asprimea legel. Tristă părîndare de rușine,
de mizerii, de infamii, care se transmite dintrio generație într’alta, ca un bun părintesc,
leată adevărata plagă a societăților . omenești.
Și, legislațiea penală are o bună parte de răs
pundere în dezordinea socială a vremel noastre.
Voi pedepsiți pe culpabil, fără să vă pese de
soarta familiei Iul, care devine cu chipul acesta,
din pricina mizeriei și a tuturor ispitelor Iei, o
pepinieră de criminali. Degeaba puneți legile
voastre penale, cari-s tradițiea unor veacuri bar
bare, sud egida justiției. Justițiea, chiar indirect,
nu poate să slujască de loc cauza răului. Dar
cînd se va ivi, oare, aurora acestei atît de aș
teptate reforme penale ? Nu știu. Ceea-ce-I înse
sigur, Ie că, legislațiea nouă nu va găsi să sape
în fruntea operei Iei alt epigraf maî frumos, de
cît această vorbă a cristneenilor din Indiea:
„Dreptul de-a pedepsi, nu-I de cît datoriea dc-a
face bine".
L. Jacoluot
Exrjude de la Pondiciiery.
ALTĂ SCRISOARE
Iubite Mușoiu,
îți poți închipui ce bucurie-am simțit primind
revista, pe care pierdusem speranța de-a o maî
revedea. Credeam că vre o nouă mișeiie a celor
de sus a impicdicat-o cu totul. Revista, și de
astă-dată-i splendidă. «Vagabondul» m’a inte
resat foarte mult. Cetindu-1, aice, unde mă alin,
între streini, și unde cu puținii prieteni pe cari-i
am, nu mă pot întilni de cît o dată pe săptămînă, l’am simțit și înțeles cu mult mai bine,
de cit aș fi putut-o face în București .Aseme
nea, am cetit ca mult interes scrisoarea luiMoriss
i
-
■i
�60
REVISTA 1DF.E[
Maior, despre care nu am auzit, de mult, ni
"'pcJici ’o'ducem binișor. learna a trecut și
totul a început să miște maî vioifi. mai aprins
sc agită și se propagă, se incurajază u u p
altul și fie-care sc simte mai îndemnat la lupta,
mai îndemnat, că nu se vede singur. Pe Most,
îl avem ieară-și in mijlocul nostru. Tocmai astă-zi a scăpat din «casa de corecție», unde a
fost ținut un an.
•
Fabrica de legi de aici sa pus și lea inmiș
care. Din primele două legi, cari au fost adop
tate, una ie îndreptată direct in contra noastră.
Dînsa prevede, că, anarhiștii, cari nu vor li avînd doi ani împliniți, dc la venirea lor aici, pol
ii trimeșî de unde au venit. A doua lege Ie în
dreptată în contra masei proletare întregi. Dinșa
ingăduc proprietarilor de a răpi o parte din
aerul și lumina locuințelor muncitorești.
Ne sosește acuma și luna, în care de obiceiu
lupta între capital și munca organizată iesle în
toiul iei. Mai multe greve au și fost declarate,
din care unele au fost cîșligate chiar înainte
ca muncitorii să părăsască lucrul. Așa, lucră
torii de la Elevator, dc la trenul care umblă pe
de-asupra orașului, cari declaraseră greva. Li
s’au primit, de cătră Companie, țoale condițiile
impuse de ici. Asemenea și Uniunea Geamgii
lor, a clștigal. Uniunea lucrătorilor în fier,
numită «International Assoeiation of Bridge
and Structural Iron Workers», care numără ca
la 400.000 de membri, a declarat că va părăsi
lucrul la l-iu, dacă Morgan nu va primi toate
condițiile Uniune!.
leu țin puțin dc organizațiile acestea, și țin
puțin pentru-eă văd tronînd in iele aceea-și
păcătoșenie ca și-n întreaga societate. Aceste
uniuni își dau întreaga putere în mina unui
singur individ, care, ajunglnd într’o asemenea
stare, urmărește interese și scopuri personale.
Nu zic foloase materiale, aleargă inse după re
nume, după glorie și altele asemenea, pentru
cari sacrifică interesele uniune!. Așa a făcut
Milchell, președintele uniune! minerilor din
Peusilvania, și desigur că tot așa va face și
Buchman, președintele uniune! lucrătorilor în
fier, uniune din care, lotu-șj, fac parte, pentru-că organizației! aceasta a ajuns atîl de pu
ternică,^ in cit nu poți găsi de lucru de loc dacă
nu Ieși! «Union Mau». Pentru-eă, uniunea acea
sta a ajuns de dictează stăpînilor, pe cari mun
citor! anume să-î primească în lucru, pe cari nu.
In fie-care fabrică sc allă citeun delegat din
partea uniune!, care observă ca lotul să se pe
treacă in regulă, și ina! cu samă să nu lucreze
yre-un individ neaparținind uniune!. In fabrica
in care lucrez, sint delegat, și, desigur, pană acuma am îngăduit dc multe or! să lucreze, unor lucrător! cari nu aparțineau uniune!, cu condițiea ca la primirea celui dintâi salar, să sc
Însene in uniune. Pană acum am fost, pentru
asta, de cite-va or! acuzat. Dar și aicea, ca și
m toate dreptatea ieste de partea celui ce știe
sa-șl îndreptățească crimele sale mai bine. Nca-
părat, asta nu se întiniplă de cit în cazul ci
dc osinda acuzatului nu atimă direct intciesoi
celor ce-s pus! să-l judece.
clc
Observind mersul și dezvoltarea orgauiz ...
lor lucrătorilor americani, vedem oare-ciun u
progres. Vedem că masa, masa aceea rutinari!1
pe care une-ori o disprețuese, orl-cuni, nu J.2
pe loc. Icară tirîrea-i de melc, !e iuțită, din o1*
in ce mai iuțită, dc cătră desvoltarea capitalist»0
care și dînsa se organizază aicea din ce in Ce
ma! mult. Trusturile controlează totul. De U
iele cișlig!, la iele chelluești. Iele îți ara
jază ciștigul și cheltueala într’așa felia, iu
nic! o dată, un lucrător, nu poate avea mai mult
ca strictul necesar. Toate silințele organizații,
lor muncitorești, sini degeaba. O uniune |n.
cetează lucrul. Stăpini! au nevoe de sclavi, de
munca lor. Le primesc toate condițiile. Li se
mărește salariul. Peste cîte-va zile, hrana, im.
brăcămintea și toate trebuitoarele se scumpesc.
Ce-au folosit lucrătorii ? Nu s’a făcut allă ee-ya,
de cît doar s’a schimbat valoarea banului.
După cum vezi, foloase materiale nu aduc
uniunile. In schimb, aduc, întru cît-va foloase
morale. Iele învață pe muncilor că trebuie să
lupte în potriva stăpînilor, să se unească, să
lupte ma! temeinic. Pe de altă parte, cînd muncitorii ajung la cazuri ca acel al minerilor din
Pensilvania, ici întrevăd răul care purcede din
aceea că dau puterea a
°°o de indivizi in
mina unuea singur, care, nu poale fi cu nici
un chip mai bun de cit orl-care alt suveran, de
cît ori-care individ, care, înaintea intereselor
celor pe cari-! reprezintă, are interesele, dorin
țele și patimile sale. Iei întrevăd, că răul nu
stă în felini de guvern actual, ci îusu-ș! în gu
vern, indiferent dacă ar fi monarhic, republican
sau cît de democrat.
leată dar că toate duc la aceea-ș! țintă. Totul
merge spre propășire. Muncitorii, pe zi ce trece,
devin mai conșlienți, încep să sc cunoască pe
sine, să-și dec samă de încătușarea în care sini
ținuți dc slăpîuî, încep să vadă, că chiar in America. în acest pămînt al liberlăței, libertatea
nu-i alta de cît o vorbă goală, o palavră cu care
stăpini! vor să facă pe sclavi să li sc pară că-s
liberi. Dar sclavii nu se vor lăsa mai mult amăgiți... De daloriea noastră iesle de-a Ie mări
conștiința, conștiința din care va izvorî îndem
nul și puterea de-a transforma vechea și putreda
organizare socială de a-zî, care cuprinde înlrînsa
atîle nemărginite rele...
O dală cu numărul viilor, îmi vei trimete cite
un volum din anul l-iu și al II-lea din «Revista
Idee!», 2 exemplare «Ce-! de făcut», de Cernisevsky, un volum din «Mișcarea Socială»Mandatul va urma. Im! vei trimeteîncăun nuniăr
de exemplare din numărul trecut, sînt ciți-va
inș! cari nu l’au primit și sint vre-o cîț!'va.‘l*
bonați noi. Mi-s cam neplăeuț! abonați! ac^liaj
cari nu achită pe dală. Dar... ne vom sm s
facem lot ce vom putea in favoarea Revistei.
Cu iubire,
S. Mosi’«
New York, 7 April, 1003.
AVISTA IDEE!
61
gXTERMINAREA raselor MĂRE1
Neputința-l colonială s’a aretat pretutindeni. Aven
turierul francez n'a putut dăinui. Transportîndu-sc
Ccrcetînd istoriea călătoriilor, sîntem pătrunși fără familie,numai cu vițiile lui,a fost înghițit de masa
două sentimente opuse: Admirăm îndrăzneala, barbară, în loc s'o poată civiliza. Englezul, afară
Bffi-afiiul, geniul, cu care omul a cucerit mările, de vre-o două țări temperate, în care s’a stabilit
il care a subjugat planeta. Dar ne cuprinde mi- în masă și în familie, Ieară-și nu poate să trăească
clrefl văzîndu-1 atît de nedestoinic în tot ce se a- dincolo de ocean. In Indiea, într'un veac, nu se
[-nce’deom, văzînd că, o dată cu cucerirea lu va mal ști că dînsul a trăiri pe-acolo. Misionarul
nurilor, n’a știut să utilizeze persoanele de loc. protestant, misionarul catolic’, a avut oare vre-o
Pretutindeni, navigatorul sa înfățișat ca vrăjmaș. influență,a făcut oare măcar un singur creștin?,, Nici
Dînsul ă nimicit ținerile popoare, cari, cruțate, în măcar unul”, îmi spunea odinioară Burnouf, atît de
bine informat. Intre popoarele acestea și noi, sînt
cercul lor îngust, ori-cum, ar fi adus folos.
leatft omul, în fața globului, descoperit d6 Iei: trel-zecl de veacuri, trel-zecl de religii. Și, dacă
Je ca un începător muzicant, în fața unei orge am vrea să le forțăm creerul, s’ar întîmpla ceea-ce
imense, din care scoate ablea cîte-va note. Ieșind Humboldt a observat în satele americane, ce se
d;n vrîsta de mijloc, după atîta teologie și fîloso- numesc și acum misiuni. Plerzlndu-șl seva indigenă,
fie și-a dat samă că Ie tot barbar : din instrumentul fără să capete nimica de la noi, doar vil cu trupul
sfînt, lei nu s’a priceput să scoată măcar un cîn- dar cu spiritul moarte, starpe, nefolositoare pe veci,
din Iele au remas ca niște mari copil, tîmtec, Și nu s a priceput de cit să-I strice clapele. sufletele
Căutătorii de aur, au debutat, vrînd numai aur pite, idioate.
Călătoriile noastre de învățați, cari fac atîta cinste
si aur, nimicind omul. Columb, cel mal bun din
tre toți, în propriul lui jurnal, arată asta cu o nai modernilor, contactul Europei civilizate, cari se
vitate nepomenită, care te face să te cutremuri, întinde pretutindeni, au folosit oare întru ce-va
mal dinainte, gîndindu-te la ce aveau să facă suc sălbaticilor ? Nu văd de loc. Pe cînd rasele eroice,
cesorii. Pe dată ce se coboară în Haiti: «Unde Ie din America de Nord, pier de foame și de mizerie,
aur, și cine are aur»? Astea-s primele lui cuvinte. rasele mol șl blînde din Oceania, se topesc, văzînd
Băștinașii zimbeau, se minunau de atîta sete de cu ochii, spre rușinea navigatorilor noștri, cari,
aur. II făgăduiră să-I cate. Și-șl scoaseră propriile acolo, la marginea pămîntulul, leapădă masca ori
și cărei bune cuviințl, nu se mal înfrinează de loc,
lor verigi, pentru a îndestula mai curînd această
nu mal știu de nici o rușine. Populațiea ospitalieră
imperioasă cerință.
și slabă, în mijlocul cărei Bougainville găsi liniștea
Columb, ne face un mișcător portret, de frumu cea mai deplină, în mijlocul cărei negustoril-apossețe, de bunătatea acestei nenorocite rase, de-o toll din Englitera cîștigă parale, fără a cîștiga nici
îndueșătoare încredere. Cu toate astea, Genovezul un suflet, se stinge mizerabil, mîncată de vițiile și
își are misiunea Iul strictă, îșl are rigorile lui. de boalele noastre.
Vederea acestui tînăr și dezarmat popor, acestor
întinsa coastă a Siberiei, odinioară Iera locuită.
trupuri goale de copil, de femei inocente, de în- Sub climatul acesta, atît de aspru, trăeau nomazi,
cîntătoare femei, nu-I inspiră de cît o păcătoasă cari vînau animale, cu blănl prețioase, cari-I hrăneau
cugetare negustorească, aceea că s-ar putea pre și-I îmbrăcau. Polițiea rusască. neghioabă, sili pe
face, toate făpturile acestea în robi.
nomazii aceștia să se statornicească și să se facă
Totu-șl, Iei nu voi să se atingă de nimeni, „fi agricultori, acolo unde cultura ieste cu neputință.
indcă toată lumea iera a regelui și reginei”. Dar Se înțelege cum-că se stinseră cu toții, nu mal
spuse aceste triste- cuvinte, cu totul caracteristice : remasc picior de om. Pe de altă parte, comerțul,
»Lumea de aici ic fricoasă, făcută să se supue. Ar nesățios și fără prevedere, necruțînd animalele în
face ce i s’ar porunci. O mic de localnici, ar fugi perioada dragostei lor, le-au exterminat și pe astea.
față de trei de-al noștri. Dacă Măriile Voastre mi-ar Așa-că, astă-zl, Ie o pustietate, o adevărată pustie
porunci să fac pe toți de-aicea robi, nimica mal tate, pe toată coasta asta de vre-o mie de leghe.
ușor: ar fi de-ajuns numai cincl-zecl dc oameni”. Poate să sufle vîntul, să-nghețe marea, aurora bo
Și lucrul nu se trăgănă. Numai de cît, sosi, din reală poate preface îndelungata noapte : natura, asEuropa, hotărîrea soartel acestui întreg popor. Toți tă-zî, nu mal are nici un martor, afară de lea.
alcătuitorii lui, fură prefăcuți în servitori al auruCea dintâi grijă, în călătoriile arctice din Groen
ui, întrebuințați, cu toții, Ia căutarea acestuea, su- landa, ar fi trebuit să fie de a întemeea o priete
P’JȘI cu toții la munca silnică.. Singur Columb, ne nie strînsă cu Eschimoșii, de a le îndulci mizeriea,
Pune, cum-că, după doi-spre-zece ani, șese șeptimf dc a le adopta copiii și de a-I crește în Europa,
în jP°Pu^atlc dispărură. Și Herera, adaogă, cum-că, de a face în mijlocul lor colonii, școli de descope
zecî ?1 cîncl de anî> dînsa căzu» de la un ritori. Vedem în John Ross, precum vedem pretu
n de suflete, la paisprezece mii.
tindeni, că Eschimoșii, nu-s de loc mărginiți și a*
doptează foarte iute artele Europeț. Dacă s’ar fi
exSn?amaI întîmplat, se știe. Minerul, plantatorul, făcut căsătorit între fetele lor și marinarii noștri,
daUna lnar^ 0 lume> repopulînd-o necontenit, în s’ar fi născut o populație mixtă, cărei ar fi apar
V(ețue<JaS-eî neSre- Dar numai negrul a vlețuit și ținut continentul acesta de Nord. Acesta ar fi fost
fc- adevăratul mijloc, de a găsi cu înlesnire, de a regulacunde^ a ln țările
!ărde joase
J°ase și
?î calde,
calde, cu
cu desăvîrșire
..... ?........
"2
mm trecerea
iOcnW o niCrica va rămînea
a lui. Și
Europa
a făcut polului, pe care o donm atît. Pentru
contrarul de ce Tva/fs'!' facă
astu n’ar fi fost nevoe dc cît de trcl’zecî de ani,
1
1
■J
�62
REVISTA iDfiEi
pe cind așa, s’au părîndat trei sute și tot nu s
făcut nimic, pentrU-că, spălmîntînd pe acești bieți
sălbateci, cari se tot retrag la Nord șt mor, sa
nimicit definitiv și omul și gemul locului. Cei folo
sim, văzînd acest deșert, dacă devine nelocuibil pe
veci, imposibil.
*
Neapărat, dacă omulVa purtat în chipul acesta,
față de om, nu putea să se poarte cu animalele
mal blajin, să fie față de Iele mal bun. Specule
cele mal blînde au fost măcelărite, cu cea mal mare
cruzime, au fost sălbătăcite, aduse la barbarie pe
veci.
Vechile relații sînt unanime, să ne spue, cumcă la cele dintâi apropieri ale noastre, animalele
astea nu arătau de cît încredere și o curiozitate
simpatică. Treceai printre familiile blînde de lamantini și de foce, de carete puteai apropiea. Pingu
inii, se luau după călător, se foloseau de căminul
lui/ de focul lui, și, noaptea, se strecurau sub învălitoarea matelotulul.
Părinții noștri, presupuneau, și nu fără cuvînt,
cum-că animalele simt, ca și noi. Flamanzii, atră
geau alosa printr'un zgomot de clopoțel. Cînd se
cînta într’o barcă, nu trecea mult pănă să se ivea
scă- balena. Jubartulul, mal cu samă, îi plăcea foarte
mult cu oamenii. Venea foarte aproape, să se joace,
să facă nebunii.
Ceea-ce aveau animalele mal bun, și ceea-ce s’a
distrus aproape prin ajutorul persecuțiilor, Iera împărechcrea. Izolate, fugare, acuma n’au de cît o
dragoste trecătoare, au căzut în starea unul păcă-,
tos celibat, care Ie din ce în ce mal steril.
Impărecherea statornică, reală, Ie vleața de na
tură, care se găsea aproape la toate. Jmpărecherea, întemeeată pe o singură dragoste și credin
cioasă pănă la moarte, are ființă la căprioare, la
turturele, la porumbel, la o serie de papagali fru
moși. La celelate paseri, durează cel puțin pănă
cresc puii, după care, familiea Ie nevoită să se
despartă, silită de nevoea de a-șl întinde cercul
în care să-și caute hrana.
Epurele, în vieața-I zbuciumată, și liliacul, în
bezna lui, sînt foarte duioșl pentru familie. Pănă
și crustaceele, se iubesc și se apără. Cînd femeea
Ie prinsă, bărbatul se aruncă și face să fie de asemenea prins.
Cu cît mal multă dragoste, cu cît mal trainică
împărechere, mal trainică familie, în adevăratul în
țeles al cuvîntulul, are loc la blîndele amfibil. Miș
carea lor înceată, vieața lor sedentară, favorizază
impărecherea statornică. La elefantul de mare, acest animal colosal și cu înfățoșate ciudată, dragostea-I foarte aprigă. Bărbatul se expune, pentru
femee, să fie, ucis. Femeea, se expune pentru co
pil. Ceea ce-I Inse nepomenit, și ce nu se vede
nicăerl, chiar nici la animalele superioare, ieste că
puiul, o dată scăpat, ascuns de mă-sa, văzînd-o
luptîndu-se pentru lei, aleargă să o apere, și, c-un
avînt minunat, luptă și moare pentru lea.
La otarîl, un alt soiri de amfibil, Steller văzu
o scenă ciudată, o scenă de căsnicie, cu totul o-
pfiTA? ?mee se lăsase să * sc fure puiul.
Bărbatul, înfuriat, o bătea. lea se tîra înaintca-1, îl
fefeVlSTA IDE^I
fierbinți : „Sînul *r
săruta, plîngea cu lăcrăml fierbinți:
Iera ud".
'
1
Balenele, cari n’au vleața statornică a acesto
amfibil, în cursele lor rătăcitoare prin ocean, mer/
totu-șl, două-două. Duhamel și Lacepede, spun, că n
1714. două balene, cari fură întîlnite ast-felio/ fijnd
rănite, nici una nu vru să părăsească pe cealaltă
Cînd una fu ucisă, cealaltă se aruncă asupra cor
pului lei, mugind îngrozitor.
Dacă a ființat în lume vre-o ființă, care să fi
trebuit să fie cruțată, a fost balena franșă, minu
nată comoară, în care natura a grămădit atîta bo
găție. Ființa cea mai inofensivă, care nu face nimărul nici un rău, și nici nu se hrănește măcar
cu speciile ce ne nutresc pe noi. Afară .de coa
da-! redutabilă, lea nare nici o armă, nimic spre
apărare. Și are atîția vrăjmași. Toată lumea se
scoală împotrivă-1.. O mulțime de specii se stabi
lesc pe dînsa, trăind din lea, pănă ce-i rod și
limba. Narvalul, înzestrat cu arme ascuțite, i se înfige în carne. Delfinii sar asupră-I și-o mușcă,
leară rechinul, în fuga unei trăsături de ferăstrău,
îl hartuește o halcă sîngerată.
Două ființl, oarbe și crude, exterminează mișe
lește, apoi, femeile însărcinate : cacealotul și omul.
Grozavul cacealot, a cărui cap Ie cît a treeâ parte
din trup, care Ie numai dinți și fălci, cu cel patru
zeci și opt de dinți al lui, o mușcă de pîntece,
mîncîndu-1 puiul în trup. Urlînd de durere, o inînîncă însă-șl pe lea. Omul o face se sufere- și
mal mult, lei o rănește, îl face, una după alta,
cumplite răni. Murind încet, în lunga-I agonie,
dînsa tresare, o prinde zbuciumuri grozave, de
forță și durere. O dată moartă, coada-I, par'că
galvanizată, se zbate într’o mișcare cumplită. Aceste sărmane brațe, odinioară calde de dragostea
maternă, vibrează, par’că ar mai trăi și și-ar căuta
puiul.
minat toate focele, c’o furie oarbă, lei ucideau
cSter t centru piele, plerzînd cîtiml enorme de un0lllllflde cari s'ar fi putut folosi.
tlJMrtcelurile acestea sînt o școală detestabilă de
e o școală ce depravează, ce înjosește în
cr. nevrednic pe om. In această beție de măcech'.p se arată instinctele cele mal hidoase. Cupri■ 1S. i' acesta, vedem la toți, une-ori chiar la cele
^‘delicate persoane, vedem zbucnind ce-va ne,lltntat grozav. La un popor blînd, cu-ncîntătoare
:l? iurl,’ se face o ciudată serbare. Se adună pănă
! rind-șase sute de lacherde, pentru a se omorî
?.r’o ?*• Intr 0 inclntă de băvci’ întinsa plasă, îm‘xrtită în mal multe despărțituri, trasă de frînghil,
bface să ajungă, încet-încet, în despărțilura dc
î°JU1’ d°uă sute de oamenI, pîrlițl de soare,
cîrlige, cu căngi. Lumea bună, femeile frumoase,
cu amanțil. aleargă dc cine știe unde. Se așează
ne mal, cît mal aproape, să vadă bine măcelul,
împodobind rotundul unul îricîntător cerc. Semna
lul le dat, sc izbește. Peștii aceștia, pe care i-al
crede oameni, se zbat, împunși, străpunși, tăețl,
înroșind apa din ce în ce mal mult. Zbuciumarea
lor dureroasă, furiea călăilor lor, marea, ce nu mal
ieste mare, ci par’că ce-va spumos, ce vlețuește
șt fumegă, toate astea te amețesc.
1 Cel venițl să privească, leu parte, bat din picioare,
zbleară, găsesc că sc omoară încet. In sfîrșit, spa
țiul se îngustează. Masa furnicătoare de răniți, de
morțl, de muribunzi, se strîngc la un loc: Zbateri
convulzive, lovituri furioase, apa țișnește înroșită...
Aceasta complectcază bețiea. Chiar și femeea deli
rează, îșl pierde mintea, Ie dusă de vîrtej?... Isprăvindu-se totul, dînsa suspină, sleită de putere, dar
tot nesatisfăcută. Plecînd, lea zice: „Numai atît" ?...
J. Michelet.
$**
Nici nu putem să ne facem idee ce fu aseme
nea exterminare acum o sută sau două sute de
ani, cînd balenele abondau, cînd navigau în fa
milii, cînd popoare de amfibil acopereau toate
țărmurile. Se făceau masacre imense, efuziuni dc
sînge, cum nu s’a văzut nici în cele mal mari bă
tălii. Se omora, într’o zi, de la cinci spre zece
pănă la două zeci de balene și pănă la doua Tnil de
elefanți de mare. Se omora, să se omoare. Pențru-că,
ce Iera să se facă cu atîta sumedenie de giganțl,
din cari numai unul avea atîta untură și sînge?
Ce se urmărea prin acest potop atît de sîngeros ? Să se roșască pămîntul, să se păteze marea •
Se urmărea plăcerea unor tirani, unor călăi,
de a lovi, de a ucide, de a se bucura fie-carede
forța și furiea lui, de-a savura durerea și moarteaAdesea, omul se desfăta chinuind, desperînd, I"
cînd să moară cu încetul, niște animale, prea gre e
sau prea blînde ca să se poată răzbuna. Peron,
văzu un matelot care se înverșunase, ast-felirb a
supra unei femei de focă. Asta, plîngea ca o fe’ne.e’
gemea, și, de cîte ori deschidea gura-1 plina
sînge, Iei o lovea c’un drug și-I rupea dinții*
In insulele Setlande de la Sud, zice Duni
»______________a______________ î.-> natri
d’Urville, tt
Englezii
și Americanii, în patru
ABSURDITĂȚILE ECONOMIEI POLITICE
•
Neîncrederea în economiea politică curentă a fost
aretată mai' cu tenieiti de cătră lucrători. Și nu tre
buie să ne prindă de loc mirarea. Chestiea muncel
a fost discutată de o mulțime de economiști, cu un
dispreț, pe cit de suveran, pe atît de revoltător.
. Economistul ne spune, ce-I drept, cum-că orl-ce
wgăție are ca origină munca, că bogățiea Ic muncă
Cnstalizață sub forma de lucruri necesare. Iei ne
arată capitalul, ca un produs al economiei, Icar creșerea Și înmulțirea lui aa datorită ostenelelor munimn 7xUpă aceea> numai de cît, o dă pe altă foae:
pută lucrătorilor neprervederea, avîntul, nestăpînia^ Ce« aU de a sc ’nmuîți prostește, declarîndu-le,
un
• -sau maî Pulin pe față, cum-că ne-ar face
aUtor6rV1”*U ^acă
em,£>ca cu hiiile, pe cînd lipsa
nicl um,lî de îmbuibați du ne-ar face mal curînd
fatele^? datâ ?’am v&zut în vre una din nenumăc<îa mni
Ie?ite d’n condeiul economiștilor, nici
■ torice ni
sd,nț& de a. se coborî la cauzele issau d *e Pnvelîștel de plSns ce ne împrejmuește,
•' ne stăDînVedea dacă vre una din ’icdreptățne cari
p‘nesc, n’ar fi cvm-va cauza paupens-
63
mulul de a-zl. Încercările făcute de cătră lucrători,
de a-șl îmbunătăți soarta, au fost falșificate sau
trecute sub tăcere, atrăgindu-li-se mal cu samă aminte, lor, să lee sama, să nu se atace cum-va fondul
salariilor, această vorbă vagă, deșartă. Asta în Eu
ropa. In America Ie încă și mal rău. Un autor a
publicat acolo o carte asupra salariilor, și ignorează,
înadins efectul tarifului american asupra salariilor
lucrătorilor. Dacă ar fi cunoscut macar o vorbă din
ceea-ce a scris, afară dacă n’a scris pentru a pune
mîna pe-o situație, ar fi știut, cum-că veniturile mă
noase ale vămilor se încasază necesar de pe spinarea
săracului. Și n'ar fi fost nevoe ca d. Washbum,
vechiul-ministru al Statelor-Unite la Paris, să-1 aducă aminte că frauda Ie o patimă de care le stăpînit orl-ce American bogat, lear coruperea vame
șilor un mijloc prin ajutorul cărui se poate îndeplini.
Două lucruri au discreditat economiea politică:
mai întâi disprețul Iei tradițional pentru fapte și
apoi dragostea Iei exagerată pentru definiții. Eco
nomiea politică și-a împrumutat vocabularul de la
vorbirea obicinuită. Afară de cînd ar avea un înțe
les strict limitat, ca numele figurilor geometrice sau
al combinărilor chimice, un cuvînt, sau definirea
unul cuvînt, nu coincide nici o dată ezact cu în
semnătatea ce-I dă scriitorul, care-l întrebuințază
pentru a defini un obiect sau a exprima o idee.
Urmașii acestuea, moștenesc cuvîntul așa, întinzîndu-I sau variindu-i accepțiea, fără să se ra
porteze la fapte, ținînd samă numai de sentimen
tele și de impresiile lor. Nimic nu-i mal plăcut de
cît a te deda la disecarea cuvintelor, sucindu-le în
tot feliul. Pentru asemenea ocupație nu-l de nevoe
nici o știință, Ie destul să al un spirit subtil. Sint
oameni ce scot definiții cu duzina, din Iei, și cari
țes din Iele o pînză în care se prind foarte lesne,
naivii. Cu toate astea, economiștii susțin că-s prac
tici. lei ne încredințează că se ocupă de-a analiza
omul social, din punctul de vedere al funcțiilor
guvernului și Statului, și vroesc să impue conclu
ziile lor, legislaturel și administrației. Te spălmînțl,
gînditu-tc că unele din așa zisele lor verități eco
nomice, ar putea fi prefăcute în legi pozitive. Și
ajunge de a vedea cari au fost urmările cîtor-va
din aceste- teorii necugetate, cari au fost adoptate
drept călăuză, de cătră oamenii noștril de stat, pen
tru a fi edificați...
T. Rogers.
CREȘTINISMUL ANTI-SOCIAL
De cît-va timp începe să sc vorbească de un „so
cialism creștin". Ori-cît ar fi de slabă mișcarea
de idei produsă în direcțiea asta, Ic necesar de
a interveni și noi într’o desbatere atît de gravă,
atît de importantă.
Ie vorba de a examina dacă, istoricește și filosoficește vorbind, Ieste vre-o împăcare posibilă
între creștinism și socialism, aceste două curente
cari pretind a îndruma omenirea cătră alte destinurl. Vorbesc de împăcare, nu de asociate.
Mai înt ăl se impune o constatare : socialismu
nu are numai ținta de a schimba cu totul con-
1
�REVISTA IDEgț_____________ ________________________ _
I
64______________ __ ___________ _ ___
mărturisire a neputinței și a cădercl noi<u
dițiile economice ale societățel, Iei urmărește o
Faptele ce ni se povestesc, despre cel di rc*
ce-va mal mult: nu se preocupă numai de burtă, „sfinți", dovedesc pănă unde poare să înjosea
ci si de creer. Liberarea integrală a individului,
emanciparea totală a personalițățel omenești de a ființă omenească,^ superstițiea religioasă. SCa
Morala creștină, îndepărtează de preocunăr-|
ori și ce constrîngcre, economică și politică, in
pămînteștl pe individul care aspiră la libcrtn»
telectuală și morală, Icată ce urmărește Iei. Nea și
la neatîrnurc, pentru a-I îndrepta toate n?
părat, mîntuind proletariatul de asuprirea ma zuințele către cealaltă lume, către un cer amî'
terială, i se va modifica și mintalitateaintr o mă
gitor. Și, cu nume că va să capete o fericire y‘sură dată. Dar, cît se atinge de asta va răminea toare, osîndește omenirea la ignoranța cea mu
încă foarte mult de făcut.
cumplită și Ia mizeriea cea mal neagră. Virtut ■
Creștinismul Ic înse unui din lanțurile cele mal cea
mal mare creștină, Ie resemnarea, adică în?
grele pe cari le-au făurit vrăjmașii poporului,
piedica cea mal niare ce se opune la emanci bușirea totală a ori și curei energii individuale*
negarea desăvîrșită a viețel. Cele cîte-va Hbertătr
parea cugetărel, piedica cea mal primejdioasă politice,
de care ne bucurăm, sînt cu prisos prt!
pusă în calea omenirel. Așa-că, din capul locului,
nu poate fi vorba do nici un „socialism cieștin , cumpănite de robica și abrutizarea intelectual
care-I o antiteză, o absurditate, un produs hibrid în care Ie ținută turma de „cetățeni".
Afară de asta, morala creștină Ieste prin esceși monstruos, al unei împărecheri nelogice, pentru lență,
morala egoiștilor. Iea consfințește, fără nici
că socialism înseamnă: rațiune, liberă cugetare,
o rezervă, toată exploatarea cumplită, ale cărei
transformism.
Dacă ne adîncim în istorie, întru cît ne in- victime sîntem noi, muncitorii. Tot ce săvîrșește
gădue textele falsificate de cel interesați, dacă ne creștinul, nu săvrșește de cît c’o singură preo
adîncim pănă la izvorul creștinismului și dacă ur cupare: să-și mîntuească sufletul. „Nu mă opun
mărim apoi rolul cea jucat acesta dealungul vea la bine de loc, zice Iei, numai să fiu răsplătit, fie
curilor, ajungem fără doar la aceea-șl concluzie și pe lumea cealaltă. Sînt gata să mă opresc dc
zdrobitoare. Tot ce ne-a lăsat antichitatea mal la rău, cu condițiea nestrămutată, înse, de anii
frumos și mal mare, tot ce cultura greacă ne-a folosi, în schinit, cu ce-va, care să-ml prindă
lăsat ca splendoare și măreție, în Știință și Artă, bine: c-un loc mal bun în raid".
Cît de mult se măgulește prin asta josnicele
creștinismul a nimicit, a prăbușit în prăpastiea
fanatismului său sălbatec. Spania, care, sub di- instincte ale stăpînitorilor, ale comercianților, ale
rectiea Maurilor npăgînl“, înaintă^atît de mult prăvăliașilor noștri. Ce liniște se revarsă prin
în industrie, agricultură, comerț, în arte, și în asta în toate sufletele negre de exploatatori și
sfîrșit în toate ramurile activitațel omenești, fu de hoți. Această concepție de morală, care face
prefăcută într’o pustie, sub acțiunea distrugătoare din vieață o exploatare nemernică, o nerușinată
a călugărilor inchizitori. Și, dacă astă-zl poporul negustorie, ie admirabil adaptată la lumea noastră
spaniol începe a respira întru cît-va, se datorește economică, și contribuie, în foarte mare parte,
atitudinel energice a camarazilor noștri și a unul ca lumea asta, să dălnuească înainte.
Noi, din potrivă, ne adresăm simțirilor gene
neîntrerupt șir de revolte și de mișcări.
Această constatare vădită, ajunge, pentru a ni roase, solidaritățet maselor, și singurul criteriu
se îndreptăți neîncrederea ce trebuie să avem în al faptelor noastre Ie folosul ce pot avea pentru
acești reprezentanți moderni, al acestei religii de speță și individ. Noi căutum-a desvolta și ridica
dragoste, în numele căreea au dispărut atîtea clasa muncitoare, nu îngrozind-o cu flăcările
vieți, a curs atîta sînge, atîtea grozăvii, și atîtea eterne, ci dovedindu-I rațional, cu argumente,
fără de legi ne-au murdărit pămîntul. Ni se va ceea-ce-I bine, drept și frumos. Noi zicem ca poe
zice, aceste lucruri sînt cu adevărat cumplite. tul : „Iubiți, fiți buni, făr-a vă teme de-un iad în
Cu toate astea, iele aparțin istoriei, care le-a ju chipuit. Iubiți, făr-a vă aștepta la vre-un raiu mindecat. Și nu-î de loc cu cale, de a se face din țitor. Ci numai pentru a se aprinde, a izbucni in
Iele un argument în contra noastră, astă-zl. leată inimi bucuriea, sfînta bucurie ce rîde-n ochii clari •
Noi vrem izbucnirea vieței, îndestularea nW'
ce respundem ia asta: Noi nu apreciem crești
nismul numal_ după valoarea istorică, ci și după terială și morală, satisfacerea armonioasă a tu
insăranătatea filosofică, după acțiunea-I modernă turor trebuințelor noastre. Și facem apel la in
și după înrîurirea ce-o are asupra proletarilor. dividualitatea spontanee și la inițiativa fie-cârUj
Inse și în privința aceasta, după o cercetare im pentru întronarea unei societăți mal bunet
parțială, nu putem de cît să întărim cele zise mal care nu o așteptăm de la nici o providență» P
sus. Rehgca creștină Ic, mal presus de toate, o care credem, din potrivă, că vom putea-o inu
religie de jertfire, de sacrificiu, de abandon si plini chiar noi, emanciparea noastră ne putl
de părăginire: învățătura creștină Ie, pentru su fi de cît propriea noastră operă.
.
In scurt, socialism și creștinism sînt două p
flet, ceea-ce Ie alcoolul pentru trup: o orgie
Prosternat, înaintea divinitățeî sale, într’o necon cipil cu desăvîrșire, diametral opuse, doua
tenită rugă, creștinul trebuie să aștepte totul de mente nereducibil protivnice, cu nePutinriait:
la o intervenite „de sus“, osîndindu-se, cu chipul împăcat sau de asociat. Unul esclude pe~ ce /ja.
acesta, la o stupidă neactivitate, fiind lipsit de Ie focul care înghite apa, sau apa ce sting ‘
t^Cd?Pint
revoltă> de cea mal mică velei căra vie și generoasă._________ ______ JS-'TF.
tate de emancipare. Religiea creștină, nu-l de cît
Tipografia «Alunoa», Slr. Doainn©^ 1
REVISTA IDEEI
1903, lullu. No. XXIV. 5.
CUPRINSUL
^M?*%yndomxîc0iivodoa* ,.nnnrdi O scrisoare mal nouă.
J*. J' op«»cii • Din impărălkatțarilor.
**
nalcr. Prostituție/» in Londra.
i2X!SS* Ur“,“ ”r-
i M<-UBPlrlv: Educoțiea integrală dc la Ccmpuis.
populară.
Abonamente plătite. Subscrieri volum
. Scrieri italiano și în jargon.
UN MOI) DE A VEDEA
Cbesliea ce voim să dezbatem acuma poale
nărea abstractă. Dar tea nu iese de loc din
sfera preocupărilor practice, de care vrem să
Qe ținem. Nu ie aice logică sau speculație
pură... Foarte dc mult asistăm la duelul acela,
ce are loc între oameni, din pricină că nu se
înțeleg în expuneri, sau iși atribue, unii al
tora, pe drept sau pe nedrept, cele mai ciu
date idei. Un ginditor, aruncindu-și privi
rea asupra stărei de lucruri, găsește nepo
triviri și rele. Și, vrînd să îndrepte nepotri
virile și relele acestea, în doru-i de mai bine,
clădește un sistem. Un alt cugetător, vine, la
oare-care distanță, sau după iei, ceea cerce
tarea din nou, clădind, la rîndu-i, un alt sis
tem și aruncînd discredit asupra sistemului
vecină. După un asemenea cugetător vine un
altul, și altul, și. iie-care, la rlndul lui, răs
toarnă un sistem, ca să clădească altul, fără
să-și dee samă că face o operă dc prisos...
Intru cît practica noastră poate avea înrîurire
asupra progresului social, practica despre care
vorbim a servit progresul acesta cum nu se
poate mai rău.
Să precizăm mai bine cele ce vrem să spunem. După o serie de cugetători, mai mult
sau mai puțin nebuloși, au venit unii mai pozi m, cari să-și precizeze mai bine, mai clar,
£î-Jer^or l°r* Dintre acești din urmă, unii,
.• pl Pe ?^servări, au găsit că aplicarea unui
m. Șocial, cărui i s’a zis comunism, ar
cari - !umea de multe din neajunsurile de
\ i nou»16 • i tuită acum. Dacă o serie de fapte
/ servnt? de tendinți din natură, să zicem obC ^a? bine, au dus pe alții la alte prenum.J
nu-i îndreptățea, pe acești, să iee
Și, cu t * cît poziție față de precizările vecin,
scoatenp I5?rele serviciu, făcut dc Stirner, prin
I
goale d
- Uz a ° mulțime de vorbe sacre.
;
iicc o n or**ce senz sau mistificătoare, acesta
j
operă cu totul inutilă, cind se anină
ononX
București, Strada Epurilor, 10.
de comunism. Comunismul nu avea încă rea
litate, n’avea un conținut, și nu se știe dacă,
luat în toată accepțiea lui, nu ar fi fost iden
tic, n’avea aceea-șisferă cu individualismul dat
ca mai acceptabil de Stirner. Firește că acel
ce critică acest din urmă sistem, fac ieară-și
mai mult războiu de limbă, atacă ieară-și un
lucru fără conținut,, presupnnind că indivi
dualismul de care-I vorba ar li fost chiar
caracterizat perfect.
Dacă partizanii unul sistem țin strict la
termenii în cari acest sistem a fost formu
lat, poate să ne izbească, cel mult, lipsa
de relativitate, accepțiea, prea largă sau prea
restrînsă, ce, convențional, se dă acestor
termeni. Asta, nu-i, înse, alît de mare cu
sur, cînd știm că totul atirnă de-o sanc- *
țiune ulterioară, de-o îmbinare particulară,
de fapt, ce nu atirnă de loc numai de logica
sau de titulatura noastră. A caracteriza lucru
rile mal bine, nimica mai firesc. Dar, dacă ne
dăm samă că chiar termenii noștri pot fi neproprii și trecători, de prisos să ne războim
în contra unor termeni la feliti. Din punctul
acesta de vedere, nu găsim oare atîția termeni
vechi, cari-s perfect acceptabili dacă-i moder
nizăm puțin, sau dacă promovăm pănă la noi
starea din care iei au purces ? Nu sprijinim și
noi unele năzuinți ale noastre, prin autorita
tea unor zicale vechi ? Sistemul nostru nu ca
pătă oare tărie, făcindu-1 să purceadă din alt
sistem, cărui l’am fi putut, logicește, opune? Al
tul ie cazul cînd un sistem se dă ca termen ultim,
cînd se încheagă de fapt, cum îe sistemul
burghez, cind partizanii lui îl scot din evolu
ție și se baricadează, in imobilitate, cu iei.
Nici unul din sistemele în desbatere, date
ca realizabile a-zi, nu ie în cazul acesta. Și,
partizanii acestor sisteme, ori-olt ar părea de
opuse, nu se îndreaptă mai puțin cătră acelaș
țel. Nu susținem, că nu ar fi deosebiri de
concepții, dată diversitatea de aspecte a îm
prejurărilor noastre. Cu toate astea, nevoiți,
cum sîntem, să ne plecăm la fapte, la un
punct dat, fatal, ne pomenim de acord. Nu
iera atuncea mai bine, din capul locului, să ți
fost înțeleși, să fi dat mersului nostru o uni
tate mai mare, să nu ne fi neutralizat, reci
proc, în mișcări? Ieste cu lotul interesanta
descrierea ce o face Zola, în magistrala-i lu
crare, Travail, acelei opere vitale, iu care
cele mai opuse tendinți sînt, mai la urmă,
conciliate. Un anarhist, privește, la dezvolta
rea acestei opere, nepăsător. Un socialist, iea
o parte activă la iea, dar indoindu-se de re-
�66
REVISTA TDEEi
znllât. Cînd opera ie gata, și anarhistul și socialistul găsesc că-f tocmai oo ar fiînrmănt
Intru cît putem să ne formăm o convingere
din lucruri presupuse și demonstratelogic,
putem să tragem un mare invățămml de aici.
Dar in temeiul susținerilor noastre suit fapte
observabile,' atitea fapte din vieața.
Cu sistemul burghez avem sa ne luptam,
ce-i drept. Dar sistemul burghez are un con
ținut real, nu-I un sistem cu conținut. Presu
pus, opus altui sistem, ca toate celelalte ce se
afirmă acum. Acest sistem Ic aplicat, ic turnat,
și cuprinde într’insul o negare de fapt, nu o
negare teoretică numai, care s ar mai putea
admite și n’ar avea atitea consecmți. Aice nu
mai ie vorba de ce-va dubios, care s atirne
de ceea ce-ar veni și să se poată schimba, ci
de un lucru cert, cu forme pronunțate. Intre
sistemele noastre, ideale, cum le-am putea
numi, cari îșl caută baza, și sistemul burghez,
întemeeat, fixat,, nu poate li nici un parale
lism, nu se încape nici o conciliare. Lupta îm
potriva acestui din urmă sistem, îmbracă ca
racterul unei necesități, întru cît îe rigid șine
despotizază nu numai mintaliccște ci ne despolizază total. Nici unul din sistemele în desbaterc și date ca realizabile a-zi, nu ie în- ca
zul acesta. Toate aceste sisteme sc contopesc,
necesar, toate avind de normă o adaptare nouă,
identică,în fond.
' ■In starea în care ne aflăm, voim să spu*
ncm, ie inutil de a îmbla după' distincții,
după delimitări și de-a crea prăpăstii între oanicpi, pe baza unor abstracții, pe baza unor sub
tilități.. Nu, veți găsi nici anarhism, nici socia
lism, nici nimic, cu..caractere distincte,; cum
vrpți, ci o sumă de oameni, în situații date,
cu o organizare și forță deilucrare, propriu Nu
veți găsi de cît o sumă de oameni, în cari se
, păsfrîng caracterele vremel în mers, față de o
sumă de oameni, în cari se răsfrîng caracte
rele vremei inămolite, sau, cum am zice, blo
cate. Opunerea cea mare Ie intre aceste două
categorii, na înăuntrul categoriei dintâi, orîcît ar părea de opuse elementele iei. Astea
n’au ireductibil nimic, să se escludă intre iele,
fatal. In lăuntrul categoriei dintâi, o sin
gură distincție ar părea cu putință, .între; pă
tura conștientă și cea neconștientă, fără să
rezulte de-acolea, intre aceste pături, nici un
antagonism.,. Rămîne să aprindem, fie-cacc, lu
mina ce avem, srp ridicăm cit mai sus. să șe
vadă, cît mai departe, în jur, fără a căuta să
stingem lumina nimărui. chiar dacă cea a noa
stră ni s’ar părea un far.
P. Mușoiu.
AVISTA IDEEÎ
NU-I DE MIRARE
Un om Io osîndit la- închisoare.
Pentru ce? Ce întrebare...
Fiind-că n’are parale... n’are de luon
u- ?' n’are
locuință.
Dar ie o crimă oare să n-ai parale?
Nu.
I-o crimă oare să n’ai de lucru?
Nu.
I-o crimă oare să nu ai locuință ?
Nu.
Atunci ?
Atunci, din aceste trei lucruri, cari nu-ș De
depsite în sine, societatea a făcut o entitaV
ce-va care se chîeamă vagabondaj.
'»ț
Și vagabondajul constitue un delict. Și,*ya,
gabondajul, delict, alcătuit din trei nedelicte, fo
pedepsit. leată minunata, uimitoarea invenție ■
a oamenilor de legi.
Știți voi ce o. să vă spună aceștia?
Că un om care n’are nici bani, care n’are
nici lucru, nici locuință, ar putea fi împins
să săvîrșască cine știe ce fără de lege...
De. unde urmează, cum-că societatea,- pru
dentă, pedepsește niște delicte nefăptuite încă,,
cari nici nu vor fi făptuite poate nici cînd. Iea
face profilaxie... Prin ce vaccin? Prin închisoare.
Dar, să vedem mai departe.
Omul ic arestat, întăea dată, fiind-că. n’are
nici bani, n’are nici lucru, nici locuință, Ie
Qșîndit ușor : opt zile închisoare.
Negreșit,că, în timpul acestor opt zile, ie
foarte puțin probabil ca iei să-și poată1 pro
cura, bani, de lucru, locuință.
■
'
Ie pus în libertate. Și ieată-I iear pe drum.
Un jandarm, văzîndu-1 așa umilit, îl iea din
scurt, la interogator.
N’are parale, n’are de lucru și n’are locuință.
Deci, .vagabond. Și, pe de-asupra... fost și
închisoare. Ou alte vorbe primejdios. •
,
Reapare, în fața tribunalului, de astă data
recidivist, și tribunalul ui dă trei luni do în
chisoare, în timpul căror iear îi va fi anevoe
ca să găsască bani, ca să găsască de 'lucru,
și locuință.
,
A nouă zeci- și unulea zi,'liberat, întîlneȘ
din nou un jandarm, care constată că n .
nici parale, nici lucru, nici locuință, Ș1 ca .
duce la post.
. x .«
Și-un adorabil magistrat, se va gâsi să
acestui mizerabil,uimit de stupiditatea și da .
zimea socială: „Va să zică nu te mai îhdrep
De astă dată, iei capătă un an... .
Nu-i de mirare, dacă, ieșind 'din P v
rie, muritorul acesta-și va zice : Fiind-ca
săvîrșesc nici o faptă sînț necontenit osin ».
REVISTA IDEEE
să fac încaltea ce-va. Ce-am să pățesc ma
Prietenii noștri fac opera cea mal utila, Și poată să mă folosesc cu ce-va...
Radical.
vătlnd su rîispindcitsca Revista- noastră și
publicațiile noastre, in cercurile lor*
f
67
O SCRISOARE MAI NOUĂ
? A doua, o ființă, gingașă, iubitoare, care
s a depărtat dintre viî,
Rate Austin, de care
șa publicat un articol și în Re viata Idceî, Ymul
Iubite- Miișoiu,
to cam mult de cînd nu ai mai auzit des- l-iu sau al Il-Ieâ. Această femeeafost crescută
mine nimic. Mi-ai și pierdut chiar urma. la țară șî a trăit toată vieața la țară. Dînsa
pre ’ vei fi crezut că ara uitat ce datoresc lou lucra la pămînt toată ziua și sara cetea. Apoi
- unde am văzut pentru întăea dată razele a început să scrie despre drepturile femeilor
Fț0]1’ și aurii ale soarelui, țăreî unde pentru despre idei înaintate. In 1887, cînd, în Chicago’
^.ÎLa’dată m'ima a început să-mi bată pentru au fost osîndiți la moarte cei cinci oameni, a
''’ vdcal, pentru o lume de bine. Nu, iu- caror vină Iera că luptau în rîndurile munci
*1.1! Mușoiu, nu ani uitat de loc. Un soldat al torilor. că^ luptau pentru o stare de lucruri mai ’
rnlutioi sociale nu-și uită datorioa nici o dată, omenească, mai bună, s’a apucat să' studieze
dacă, totu-și, nu am mal dat semne de vieața, anarhismul. Peste puțin a început să scrie la
^cinele sînt multe. Lupta pentru trebuințele diferite publicații, anarhiste, liber cugetătoare,
'’înice. nli'a răpit oeamaî înare Parto
timp. ȘXjăalte publicații înaintate-. Cu cîte-va săptăZ'ne unde ți-ani scris cea din urmă scrisoare, mîni, înainte, de a muri, am cetit un articol al
' ,olirOe, am plecat, nu peste mult, aiurea. Tel, despre aniversarea morței lui Czolgosz, un
)jnde-am plecat, ra’am angajat la o prăvălie, articol scris cu vieaț-ă, cu entuziasm, cu mare
' (je trebuea să-mi consum 14—15 ceasuri pe îndrăzneala. Cine se aștepta că, peste atît de
unÎnțelegi că, după o zi atît de lungă de mun- puțin, de la aparițiea acestui articol, se va ceti
I'ii puțin timp liber îmi rămânea, și, puținul în coloanele aceluea-și ziar.se va ceti necrologul
Ij’itil rămănea îl dara inișcărei americane. Ocu- -anunțarea morței acestei inimi nobile, mari.
A treea, a căzut jertfă ideilor Iei nobile. Ida
natiea ce aveam nevenindu-mi la socoteală,
in’aiu apucat dc afaceri pe socoteala mea. Afa Oraddok. Aceasta căută să ajute omenirea-pe-o
cerile acestea, îmi dau, cc-i drept, mai mult cale cu totul alta- de cît cea economică sau
rjgaz. Toată ziua mă aflam între pomi, la aer politică. Dînsa zicea că, atît cît oamenii vor
curat, în fie-care noapte înse dormeam în alta fi ignoranți, întru cît privește vieața, atît cît
casă, și abiea o dată la 2—3 săptămîni mă în nu vor ști nimic despre fundamentul viețeî,
torceam în oraș. Așa-că nu puteam să mă în despre origina și zămislirea iei, vor fi nenoro
deletnicesc cu corespondența. De-acolea, m’am ciri. Și începu să lucreze în direcțiea aăta. lea
scrise cărți, foarte de samă, despre sexualism.
îndreptat spre St.-Louis.
Șt.-Louis îe un oraș mare, unde acum ie mare Mai ținu conferințt. Aici,în America, ai voe, înse,
zarvă, din pricina expoziției care are să fie să scrii tot felul de romane, senzătîohale-poracolea, peste un an. Muncitorii sînt organizați nogrâfice, sa faci avertismente, cu figuri de
acolea, întocmai ca o armată. Cu alte vorbe., femei, pe jumătate goale și în poziții ațîțy.toare.
iei sînt supuși la disciplină .și sînt prostiți în Cît despre teatre, pe-a căror scene se repre
tocmai ca-n armată. Capii acestor organizații, zintă ast-feliii de lucturi, în cît muual b arbați
'numite „Trade-Unions£‘, sînt, în de obște, oa lor li ie permisă intrarea, nu mai vorbesc. Dar
meni fără principii, oameni de căpntueală, numiți opere ca ale Iui Zola, sint privite ca mirfave.
cu drept cuvînt „labor fakirs“. Firește că și Și cărțile în . cari-se discută, în rtiod cinstit,
aici sînt escepțiî, înse aceștca-s rari. îndată ce despre chestiile sexuale, sînt numite conrupăunii din capii aceștia ie mai independent și toare, și nu-i îngăduit să circule prin poștă.
Ida. Craddok fu dată în . judecată o dată, și
’na’l sincer și nu voește să facă compromisuri,
Jrebuește să se retragă : amărît, hărțuit de cei- osîndită la cîte-va luni do închisoare. lea își
laqî. Așa-că, o sumă de oameni de inimă, din făcu osînda. Ieșind din închisoare, fu dată în
Mișcarea muncitorească, sînt în afară de orga- judecată din nou, sub cuvînt că-ar fi dat căr?
"’zațil. Unii din aceștia se îndeletnicesc cu țile sale unei minore. Faptul se dovedi ca
minciună, totu-șî procurorul cerea un verdict
Mea economică, alții cu partea culturală,
aspru. Dînsa, simțind că. de astă-dată, va avea
tnr
^rccut, un trecut la mișcarea raunci- de îndurat ani de închisoare, și, știind că de
arHas.ci.treî popi. Unul din iei a scris un astă dată nu va mai putea ieși din închisoare
a ii'? i 111 ”^ree Society“. Cauza iibertăței
Tteîf uMnse tre* oameni energiei și sinceri. cu vieațăsegîndi, și iea, ca și Socrat,șiîși alese
singură felini de moarte, otrăvindu-se.
ail tole.nie'' ,cari luptau pentru binele omenire!,
Pierderea acestor trei femei, fu foarte mult
Eli? kr&P’te de mîna crudă a morței.
simțită în rîndurile luptătorilor pentru lumină
Mă a • 1 Gady Stanton, o femee care a luptat și libertate. Și, precum cred, iele neaparținînd
Sexului^l«a^a Pen^ru emanciparea politică a numai AmericeT, ci chiar întregei lumi, vreu
tatej, lei/ 9U toate insultele cari au Eost îndrep- ca și lumea libert ară din Rbibănia să le cunoască.
Ml |P° . *va~î, iea a rămas îh luptă pănă ce, Le dau ca pildă de.' energie și de devotament,
.cMnc'Jf ■loarei Pa luat admirațieă. încetul ca pildă strălucită, vrednică de urmat...
r11 SaWă U ’ Acertnțele iei au început a li luate* $,
a ’ a lnceput să se vorbească de concesii.
Iți trimet 25 de lei, pe cari i-am strîns de o
^ent aS în lupta Pănă în cel din Urmă
cam dată. La „pic-iiîkul" pe care-1 vom avea,
f
�RRVISTA iMfil
6S
cred săjnal strîng ce-va. De o cam dată sînt
mulțămît ca am putut faco, pentru revistă,macar
ătît. Spune acelor ce^persecută revista, crezînd
că o vor stînge, că, cu cît o vor persecuta maT
mult, cu atît va fi ajutată mai mult. Vrem să
trăeasoă și va trăi.
Calde îmbrățoșeri.
O. Leonard.
St Louis, April, 1903.
din impArătiea țarilor
îșl urmează înainte opera luî do oivifizatîof în Slanda întemnițază, deportează sau exi
>
lează pe orl-oine nu se supune, fără să murmure, voin
ței Majestățel Sale Imperiale, nepăsătoare de jurămîntul depus în numele Constituției acestei țări. La Ufa
face să se împuște greviștii. La Kișinău face să sc ma
sacreze evreii.
Despre cele ou se petrec m Finlanda, n avem intor;
mâții atît de sigure. Dar despre măcelurile din Ufa și
cele de la Kișinău, am putut să căpătăm știri, pe alte
căi de olt pe cele ale agențiilor telegrafice.
... ia Ufa, oare vine* la Nord de
Guvernul rusesc are
niște fabrici, în cari întrebuințază
S-t Petorsburg, are niște
--------,
.
—t mii de lucrători, hSrKnM
de la patru pănă la cinci
bărbați oi
și
femei. Nu do mult, dînsul se hotărî să Introducă, în fabricele acestea, un regulament nou, pa oare îl expe
dia tipărit gata Ia Ufa, să se împartă la lucrători. Aoost regulament, prevedea, pentru mulțl, o prelungire
a zilei de muncă, ou două ceasuri și mal bine, afară
de o mulțime de alto neajunsuri. Intre acostoa, ori
cine ar fi lipsit do la munoă, în două rîndurl, in curruI unei luni, ori pentru oo ar fi fost, putea fi dat afară, fără de nio! o vorbă. Lucrătorii, punîndu-șe în
grevă, guvernatorul orașului, Porodoskoe Pravlenio, le
ceru să numească vro-o cîțl-va delegați, ca să desbată
regulamentul ou dînsul. Lucrătorii, întăl și-ntăl refu
zară, șiind ce însemna aceasta. Guvernatorul, făgăduindu-le inse, ca nu va face nimic delegărilor, delegații fură
numiți. Dar, îndată ce Intrară la guvernator, lei fură
arestați și închiși. Lucrătorii se grămădiră, atunci, în
fața palatului guvernatorului. Avură loc mal multe
desbaterl, oari Ierau aproape să izbutească, otnd, do
o dată, guvernatorul, refuză de a da drumul oamenilor
pe carî-1 întemnițase, călcîndu-șl ouvîntul co-1 daso.
Lucrătorii, nevrînd să-și lese camarazii, nu oonveniră
asupra acestui punct. Atunci veni armata, și dădu
foc. Șel-zeol și opt de ființl căzură la pămînt, fără su
flare, intre oari femei și copil. Numărul răniților ne le
necunoscut, în orl-ce oaz trebuie să fie cu mult mal
mare do cit al celor asasinați.
La 20 Mal, guvernatorul din Ufa fu=uois. cu gloanțe
de revolver, de oătră doi necunosouțf, cari izbutiră să
scape- Agențiea Reutor telegrafie că atentatul fu săvîrșit, de oătră niște pdgîni. Nu Ie novoe să fii atit do
maro profet^ ca să-țl dai samă din ce sectă religioasă
făoeau parte răzbunătorii.
* * ♦
Din oînd în cînd, guvernul rusesc mal are obiceiul
de a organiza și goane de evrei, urmărind, prin aceasta,
o dublă țintă; mol întăl,săarete,lumolcivilizate, cumcă poporul rusesc nu-i încă copt pentru emanciparea
politică, și, apoi, să stingă pe ovrei, cari alcătueso o
bună parto din organizațiile revoluționare.
O goană do acestea avu loc do sărbătorile paștolor
ortodoxe, trecute, la Kișinău, capitala Basarabiei.
încă do mult, ni^to ugonțl do-al.guvernului, slujindu-so de antisemițiî din partea locului, pregătiseră o
mișcare împotriva populației evroeștl. Pe lu sfîrșitul
JuI Mart, totul Iera gata și ministrul do interne, Plehve,
trimese guvernatorului. Basarabiei, generalul Ruabon,
urinăiuarea scrisoare, pe caro „Timesu din Londra a
labutiț să puc mln».
ministerul.de interne
CABINETUL MINISTRULUI
__bevista
PKOSTITUTlE v 1n
londra
ideei
69
oari cSutau încins să ne atragă luarea
din relele cele mal cumplite ale mizeriei, aminte, ierau femei de tot
■
,
—
vinar
oainne. unele d
încarnat mal adine î-, ——’ ____ \V4>
încarnat
r ln'r‘îK
Guvernatorul uX Basarabiei,
.S î vlaga și vicața membrilor
Iei, Te fără îndo- ?S?rat^ vesteM ^ecută. Altele
Air! în T nn/lrn
Mi s’a adus la cunoștință, cum-că în regiunea încred'
^CproslRut^ Aici,
în Londra, cu toaTă* •îeffeâ
țatfi cînmiirei D-vs., se pregătesc niște revolte întinse-, țj'
rr
- ^ceaIa goPtel, care te pătrundea la oase
• jjH < « 4n
prostituției,
triva evreilor, cari exploatează aiit de cumplit populafaJf
x.. contra
-..
. » cu tot «t-----, .
-------- M«u»plUUC
bcu ^ Musik
M/LT^
nTin-treIeIe’ aJ’unserăm
cală.
parte,locuitorii
locuitoriiorașului
orașuluicaută
cautăfeliei«•
vt’
^nre-1
face
polițiea
de
r
-i- Fiind-că,j,epededc0 oparte,
;a
re-l
f
flce
polty
0
*
de
moravuri,
Hali, De-aicT,
furi mijloacele de a sc
nC Ci
’
’
se scăpa de evrei, iear pe de alta,
Uua ar nțl
« ~ clădkî^unde
^nările
zilnice,prostituțiea
s’a desvoltat
într’un C,,1
sul --------acestei
^re?pta' !n do‘
—'■» puțin
z7,. dc
ilnrît.
să sâ.se
Se mrmnnnt
------- ------ an ‘
v
fără îndoeală, foarte
dorit,
provoace, p,-i„AnJ'[ ( C1idnnvi'
dAnltlfiniC 7“/
“L^eS!eI.clă
.dirt»\ u"deuSe J0?Că tcatr“’ ?l prin
-'lrtnl
... j?
’.I1( are
\înt
are centre,
centre, unde
unde tronează
tronează în
în toaiă
toată îîmprejurimi
împrejurimi,
suri prea severe, sentimente anti-giivernameiitale, printre.'1 o I Vn
Ulln'l°rtît în
în
și în
mulî,ine de s^ăzl, înguste și
populație neatinsă de propaganda revoluționară, FazeUnto.
tP'i’ tnfea, aatît
in cartierele
cartierele bogate
bogate cît
cît și
în cele
cele sărăcăcioase...
sărăcăcioase....
_i J!.-»C cele mal
nmY principale
r\rîrtoî
fj
. Tnfr
•<
*
Voastră, nu va lipsi, desigur, de a contribui prin admo^,
!^rl‘ iTUpuldin
nUldin
Ie Reiate
Street,
Intrarăm într’una din străzile
iări, prin morală, de-a liniști revoltele. Dar nu va facet
;,V<icC’n(Ul cârtii
Pckad^:.. - ..... ■...... bită a“
nuI bărbat dintr'o casă,
XX;
a un
unul
nici nu chip, iu rfc arme.
Plehve.
«trada
strada aceasta,
.nimatnM
—. _de
—
înstracia
uucusiu, femeile
luuicHo mișună,
mișuna, în
in fie-care -De
.’
.luarea aminte.
neJÎ?
in^atate
?chisă, ...
ne uu.
atrase
ci furnicelc,
aă-șvîndă
”
• ■ femeile
“ ''t ce cefestessă-și
săru- După dînsul Ieși o femee. lea
Evreii, sinlțind că se pregătea cc-va împotriva lor, trimeu. *- TT- —
ica nu părea .-așa gră
seră cîți-va delegați la generalul Raaben, corl-l asigura ci
--- * sînt
»uît
JaI îmbrățișările și trupul. Femeile acestea
bită. Icra cu amîndouă minele la cap : îșl aranja,
n'arc să sc întîmple nimic.
'
t!
lJ
frumoase,
ba
chiar
foarte
frumoase.
ChiourI
pe semne, părul, pe dibuite. Ișl scutură după aDe paști, tulburările izbucniră. O masă, ațîțatil, prin dis
ulptatC) nu alta. Cumpărătorii sînt bogațl, plătesc ceea fusta, și vru să plece pe o cale opusă celei
cursuri înflăcărate și prin consumarea unei citim! enorme dc
înse sînt năzuroșl, aleg cu luare
aminte,
și
rachiu, năpădi în cartierul cvrcesc și-și începu acolo opern
,
-> t- Pe care 0 Iuase bărbatul. Inse ne observă. Se uită
Jjse duc cu orl-cine...
Iei de destrugere.
orl-cme... Alegerea se face în stradă, la noi, lung, cu luare aminte, se învârti în jurul
Cînd sc isprăvi totul, cinci spre zece strado ierau cu toiul
•meala de asemenea, lear restul... într’o odae pre- nostru de cîte-va ori, și văzînd că și noi ne uldevastate. Raportul oficial susține cum-că au fost devastate
STanume
dea cea Tftdta
ieșită la
vînzare...
..
H
In vîn,
9W
tăm la dînsa, se apropie și ne zise, cu surîsulpe
și prădate 700 de casc și 600 de magazine. Iei mal susțjno c'au fost uciși 34 de evrei, lear 424 răniți, din cari 74
^Femeile din centrul acesta, se mulțămesc a se buze: „CăutațI femei ? Merg leu. Chiar cu cîte-șl
mal rău, și că au fost violate 13 evreice. Do prisos să mal
numai unuea într’o noapte. Dar lele cată trei, dacă vreți. Cel ce a Ieșit cu mine, a fost
spunem, că cifrele acestea, sînt cu mult mal pre jos dc
stlruitor, ca să nu-șl pleardă o noapte în zadar... întăl... Nu vă iau mult: cîte un sixpencede ins.
realitate.
X>j că le place lucrul acesta, ori că nu s’ar simți Mal
Inoet-încet, ne vin acum și povestirile streinilor, cari, pe
m-, plătiți, fie-care, cîte
“ î un six pence, gazdei, pen
vremea masacrelor au fost la Kișinău, și mal cu samă acele
hn2f dflcă-ar rămînea și singure o noapte. Din 'tru odae. Cu totul vă costă cîte un schilling... Ce
ale medicilor de la spitalele din oraș. Do prisos să descriem
jontra, fie-care ar dori-o din suflet. Dar au nevoe ziceți, mergeți?... Vă duc într’un alt loc, unde
toate grozăviile săvîrșite. Vom spune numai atît, că nu-s de
de haine curate, adesea chiar luxoase, au nevoe n’avețl
, să așteptați mult... Aici
.
Ie lume multă...
loc mai pre jos do masacrele săvîrșite dc cătră turci împo
ie apartamente mobilate. Și acestea, în Londra,, Ce ziceți, vhaideți.’”
Veți
trei, numai
triva Armenilor dezarmați.
7 «plăti,
’T- cîte-șl
'
___ I un
Dar să vedem ce-au făcut autoritâțilo po vremea tulbură,
cheltuell colosale. Neglijarea unei nopți poate schilling, gazdei... Mergeți?... Voiu lua și leu nurilor. Cei 10.000 dc soldați, aflători la Kișinău, fură consem
fricinui un dezastru. Poate aduce o creștere a da- mal un schilling... HaT...
nați în cazărmi. Jandarmcrioa, întru cît nu luă parte la omo- j jocinui
Mă uitam la această treanță de femee, care vor
rurl. nu sc arctă do loc po stradă. Guvernatorul sc închise : tonel, cîte o dată chiar și o dare afară din locu
în palat. Cînd evreii izbutiră, peste împrejmuire, să răzbată ' ri Și apoi... „Icatît
„Ic atît de
dc ancvoc pănă te
ie ve^t
veți a- bea într’una, deși nu primea nici un respuns. Iera
pănă în reședința lui, iei îl dădu afară, adică ÎI dctcpcmîna
mjală într’un feliîi, se tînguea o dată una din sbîrcită, ca o babă, deși părea tînără încă. Zimgloatei turbate, îngrămădită pe strade.
seste, nenorocite.;.
bea și căta să apară radioasă, sub sulimanul caCîte-va jurnale au susținut, cum-că geamurile unei biserici
Alte centre de astea, sînt în cartierele Stepney, re-I boea obrajii. Dar să cunoștea cît de colo că
ortodoxe și cîte-va ferestre ale unor așezăminte publice au
fost stricate, dedueîndu-so dc aici cum-că masacrele din Ki
Vhilechapel, Spitalfields, Comercial Street, și al- zimbetul i-I silit. Iera slabă, pipernicită, de ablea se
șinău au fost opera unor organizații revoluționare. Asemc.
Mal ales în cartierul Spitalfields, în Corner- ținea pe picio;)are. Și această-mină de truV, voea
nea susținere ieste prea idioată pentru a fi combătută. Nici
rsăx *'*'
f—x. ’chiar și la trei, de-o dată. Mă cuse ”
vînză,
raportul oficial și nici jurnalele rusești, n’au spus nici un cu- . <iil strict și în stradele de prin prejur, tîrgul de
vînt despre asta, ceca-ce desigur le-ar fi făcut foarte .multf
femei poartă caracterul cel mal hidos ce-șl poate prinse o groază și trăsei pe prietenii miel la o
plăcere.
fifrva închipui. AicT,
Aici, cumpărători sînt săraci, și parte,
parte,cacasă săscăpăm
scăpămdede
lea.lea.Dar
Darlealeane urmări
srnoiA,
xw _ ______ IX___ -i
_________ ¥ ____ *_
•Apărarea
lor Ie, în _________
aparență,
cu mult mal hidoasă, înainte, încă vre-o cîțl-va
pași, urmînd cu propu* *
nîHri?Cn,i C.U.m?TntCa sănăt°asă, n’a crezut vre-o dată' în urna*c}tacea a bogaților, deși în fond, are acela-șl nerile lei monstruoase, după care se depărtă...
ÎZ u -1!1 Nlco,ac 111 n-lca. Dar grozăviile din anii din
aracter...
XT
------*---------------J- Ieșise —
Ne- întorserăm
spre casaJ-de—unde
cu un
urma, au întrecut cu mult celo mal nogre prevederi, alo celor
. ^nnd șă
su cunosc
(
maf convinși pesimiști. înecările din Amur, măcelul studentilucrurile în realitatea lor, m’am minut înainte femeea ce ne asaltă. De astă dată
®.®anifcstanîl din orașele Imperiului, czccutărilo
Kesta într
; ’o Sara’
vizitez unuI din centrele sosiră
ououa cîte-va
vxiv-va perechi,
pyxvyiii, din
um diferite
uuumc părți, cari se
sumare și bătăile generale dc la {ară, reprimarea sîngoroasi
EUleriln
dc doî prieteni al miel. Lepădarăm strecurară pe ușă. Ușa remase, pej semne din nedîn V- °x' tcrOaTen albă din Finlanda, în sfîrsit masacrel«
berile’ și
cravatele
de ici
la gît.
lăsarăm prevedere, deschisă, și avurăm prilejul să privim
.$’“au'.toato astea arată primejdica dc care Ie amenin
--.«.viu U1C
iJlL. 1Paltoanele
Alivaiiuxv le
luiu^uxcxxxx
I . Ihnmt
țata civilizarea apusană, cu toate că apelurile victimelor au
.
----- v— . -•niște
—i- înăuntru. Iera un coridor lung și îngust, în care
P^l&riilor
noastre,
puserăm
trecut neobservate do grosul publicului și mal cu samă
^^nteirF*626^0, să nu ne recunoască cine-va cum Ierau înșirate vre-o zece—două spre zece perechi.
că r.ă oamemi dc stat. Cîte-va dcpcșl în jurnale, cel multu»
articol dc fond și peste-o săptrtmînă nimeni nu se mai gur
u -nurnaî observatori. Riscam în cazul acesta, Cel noi venițl, se., strecurau pe lingă cel aflători,
X • r aSAtOxa’ Asta fu soartu Armeniei, soarta Chinei, a M»' (
la coadă. La o parte, Iera o ușă, care
0 2dravănă bătae. S'ar fi crezut cum- punîndu-sc
^"'ȘteoaminMe^
dădea într’o odae, de unde șe'zărra o lumină
£ domel. Asta la, astă-zî, soarta Finlandei și a ovreilor dtf
Kișinău.
*
Dar, dacă masele uită, ccl martirizați și copiii acestora flj I
> ea vm.n
-•* cașuri, cînd
- - părăsirăm
. v
---slabă. Ușa se deschidea, regulat, la fie-care patru
^ipi
r '° —
nouă
casa.
muu' Lăz!>u"area dospește. într’o zi, și poate nu va fi ab.țj'
rVei58a strai!*’’ CU d.e °bic0iu, întunecoasă. Nu se ori cinci minute: o pereche năvălea afară grăbită,
mult păna atunci, apăsații se vor scula în împărăției Țar^
nicI o
0 stea.
stea. Șăninătatea ceriului o alta năvălea înăuntru, tot cu aceea-șl grabă. Și
cum s au sculat in BalkanI. Și s’ar putea, atunci, ca flăcăi I ra Wi.îfx1 j nici
castelelor incendiate să trimeată peste frontiere scîntcl și * '
atni
M.,a
atmosfera mdenită și obicinuită a așa, se părindau, rînd pe rînd, adevărat, după
,
, de-o dată, pe cel ce cred că evoluțiea înaintează 1“ . f° U;
fbinarele
eljnqrn. sclipeau,
..
lum:^..
malCar
încet
ca și digestiea stomacului lor...
ze..nfi’ Pală
nare^e sclipeau,
pe alocuri, cu vorba romînulul: ca la moară...
Plecarăm într’o altă stradă, un feliu de fundă
ablea
Stan Op»’c*
0 patt£ W departt! ne ajuta
aj’uta de aa_distinge
distinge aU«
al,t dc 11
»•. e«‘ Cutreerarăm Bnch
11/^e dm
din z7Falie
Brich Lane-ul,
Lane-ult tură, tot de prin'împrejurimile acele. Aici aspectul
Street^'111
s^'e6h Și intrarăm în Co- iera și mal grozav. Treaba se făcea, aici, chiar pe
' Aici, la fie-care pas, ne_ciocneam locul tocmelel, sub cerul liber, la adăpostul vre
No. Bit.—25 Mart. 1903
Absolut conflăeiițiald
-
j
■
ji
ii
�I
REVISTA JDEEI
unul gard sau zid— La, fie.-care cîjl-va pași, dă
deam cu ochii de o movilă mică, ce se mișca, in
întuneric, un timp, stătea o clipă nemișcată., apoi
vedeam răsărind diotr’însa un bărbat și-o fenice...
Una din femeile răsărite așa, o hirqă
slptă,
scîrboasă, se apropie chiar de noi, bolborosind.
„numai tri pence Ieau“... Fugirăm repede.de-a.colo,
spectacolul iera prea din .cale-afaiă scirbos...
Faptele astea le-am observat leu singur. Dar
mal cunosc și altele, care- caracterizază tot ati a
de bine prostituțîea Londrei și spiritul Englpz. In
tre acestea, unul, pe care mi-1 povesti o prietena
B o fata deșteaptă și bună, una din acele suflete
alese, pe care Ie întîlnim foarte rar în societatea
de a-7J..;. Faptul acesta s’a petrecut în primul timp
‘ al dragostei ce întreținea cu prietenul S., un Met
serios și deștept, vrednic de dragostea Ici... într’o
Sînibălă sara, furii la club, împreună, ufide un
prieten ținu o cuvîntare, în urma cărei avu loc o
discuție. Din pricină că luară și Iei parte la discu
ție, întîrziară pănă la ora douăsprezece. De obiceiii dînsul o petrecea acasă. De data asta, inse, Iei
o rugă să meargă singură, fiindu-I teamă să nu
găsască ușa. închisă, apoi, și să nu fie silit să
colinde toată noaptea pe străzi. lea, fată curagioasă,. consimți și porni. Stătea în Benihol grecii.
Dînsa mergea grăbită, adîncită în gîndurl. Se gîndea la conferință ținută, la iubitul iei. Iera și în
grijită să nu găsască și dînsa ușa închisă. Ce
s’ar fi făcut dînsa atunci? Bătînd în ușă, se vor
scula toți locatarii, șî-atît ÎI trebuea... Ast-feliu, a- junse în Blide street, cînd auzi, de-o dată, un glas
care-I strigă din urmă : Ar trebui să-ți Jie rușine,
ticăloasă, sâ trecipe-aict“... Bleata fată'se uită în
dărăt, și ce să vadă: un bărbat și o femee se
furnicau lingă lin zid, ‘și vorbele de mal sus
i le strigase bărbatul... Iți place, îmi spuse priete
na, rîzînd. Iți place, lei care se tăvălea în stradă
cuo fem.ee, în văzul tuturor,lei îmi vorbea derușine...
,/ Am rîs de fapttil acesta, dar explicai prietenei, cumcă, bietul Englez,nu le atît de condamnat. Dînsul, nu
'făcea alta de cît să se conforme societățel în ca
re trăim. Pentru-că trăim într’o șocietatc păcătoa
să, conruptă, care, cu o fățărnicie neasemuită ne
vorbește de morală, de virtute, de cinste, de sfințeniea” familiei și de atîtea alte frumoase lucruri.-.
Cît de adevăratei cuvintele lui Nietzsche : Fie-care
popor își are ipocriziile proprii, pe cari le nume
ște virtuți-. Englezul în chestie, Iera un membru
vrednic și credincios al acestei societăți. .
Ieste interesant de știut, carc-s pricinele prosti
tuției. Ce mină atîtea și atîtea femei la un fapt
atît de înjositor, a li ta de grozav, atît dc monstruos.
Ascultați istoriile cîtor-va și le veți cunoaște pe
ale tuturor.
Una, crescu la niște părinți săraci. Dînsa dor
mea. într’o odae cu iei și luă cunoștință de miti
tică de cele ce se petreceau între dînșil. La vrîsta
de zece ani, simțea ce-va, ce-I gâdila inimioara, și
dorea, cu aprindere, să facă și dînsa, cu cine-va,
ceca-cc făcea mama cu tatăl lei... La vrîsta de
doisprezece ani, do.rința-1 fu împlinită. Avea acum
amant, Piuă fa cincisprezece ani, avu vre-o trei
amanțl, ba se dăduse și la vre-o cîți-va, ocazin
La optsprezece ani hotărî să nu-șl mal fee n.*1.
Gel din urmă nu-I aducea nimic, n’avea •
ce mîncii la dînsul, și, pe de-asupra, o și bii(nict
De atunci face negustorie cu trupu-I, în cent ’
unde se plătește un schilling...
lrQl
Alta, rămase orfană de tată, care muri strî •
de o mașină. Mama-I nu putu s’o hrănească^.o mîriă la cîștig Cit iera mică, vindea chibrit,
pe stradă. Cînd fu mal răsărită, întră într’o f
brică, să lucreze. Munci un timp, înse veni sez^'
nul mort, nu mai avu dc lucru, și ducea ma
lipsii. Formanul fabrice! îi veni în ajutor, cerfad
în schimb, să vie, din cînd în cînd, să-1 vizitezeicra holtciu și ținea o cameră singur. Dînsa uion
gea, bucuroasă, nădăjduind, cu vremea, că chiar
o va opri la dînsul și ÎI va deveni nevastă, ne
vastă legitimă. Rentase Înse însărcinată Și cînd ■
comunică formanului vestea aceasta, dînsul între
rupse orl-cc legătură cu tea. Plînsetele și văicăririle, nu i-au slujit Ia nimic... Sc părihdă, apoi, dife
rite nevoi, neajunsuri și lipsuri. De lucru nu găsi,
și ajunse în urmă, în centrul unde se plătește un
halff crane, trei lei... Are cătare. ie frumușică...
Alta Ie măritată. Bărbatul, neavînd de lucru.se
înrolează în armată și le trimes într’o expediție. •
Dînsa, remîne cu doi copil mititel, po care n’are
cu ce să-I hrănească. Bărbatul ÎI trimete cîte’ 5
schilliugl pe săptămînă și scrie că nu poate, cu ■
nici un chip, mal mult. Banii nu ajung, înse, nici
pentru chirie... A căutat de lucru, dar n’a găsit. !
în cele din urmă, o prietenă îl dete un sfat.,. I
Dînsa roși, murmură, protestă, se jură că mal bine
să moară. Nevoea o gonea Înse din urmă, foamea >
copiilor o hotărî... Și acuma, Ie vizitatoare regu
lată a. localului din dosul „Cambridge musik Hall“.
Se mulțămește cu un sixpence. Nu Ie tocmai fru
moasă, nici tocmai tînără, și n’are cătare în centre
mal rentabile...
Alta, Ie o străină. Făcea furori pijn frumuseța
îeî, în locul Iei natal, înse iera săracă. Conștientă
de frumuseța Iei, i. se păru că ie născută a l'1
contesă ori ducesă. Prinse de veste că, în Londra,,
sînt Lorzi bogațî, cari sc amorezază de fete să
race și se însoară cu Iele. Porni în căutarea u*
fsemenea lord. Găsi pe finul și credea Ci\a: Săsl
ericirea, cînd colo, după vre-o trei luni, în care (
timp îl sacrifică, acestuea, tot, și inima șl cinstea,
acesta o dădu afară: i se urîse cu dînsa, și aP°
găsise alta, trufanda.... Găsi și lea un altul,
acela-ș! 'lucru se petrecu... O cuprinse ainafi i
pierdu iluzieă de-a deveni bogată, și hotărî s< șj :
caute de lucru, să muncească, pănă ce va g
un om să-I placă, fie și din popor... De lucru
găsește anevoe în Londra. Bătu la ușile tu __
atelierelor de croitorie, pănă găsi într’un locmeri înse la un mic maistru, la care se
ceasuri pe zi și care plătea foarte prost.
g(j
Iera anevoioasă, vieața cumpătată dc tot•
,^cI
putea obiclnui cu regimul acesta. Iluziile
'sil ;
se reîntoarseră, și nu-î clădeau pace de loc. ■P cc cău- l
facă o încercare nouă. Nu mai găsi, inse,
ta, nici pentru cîte-va luni. Urmară cîte-v
,,
revista
IDEEI
71
nitil multe lupte sufletești, gîndurl urîte,
pănă, în cele din urmă/coborî
urmă/ coborî
Miilrîifiri lacrfiml, pănă;
ștrect. Aici i sc plătea
"'tea bine,
bine/ dar avea
Văzînd zelul pecare-1 afectează secolul nostru,
!i’^C it mari. Terdu, cu timpul,. din farmec și
nu
,--u
ti'c pa căutare în centrul acela.
acela.’Cobbrî în undi pentru înaintarea luminei, pentru înaintarea
_r f în altul mal prost. Și, ast-felitl,
ast-feliU, ideilor, liberale, pentru avîntul cugetărel, ar
n13’ 51 rînd. .Apoi
„ud ae —e jîn
n- dosul clădire! „Cambridge mușik
musik crede, oare cine-va ca .filosofii acestui seool,
°'n fundătura unde unirea se face sub ce- să • fie uniți, ca să înăbușe toate descopefirile cari privesc progresul social ?
IiaU’ în schimbul unul tri pence...
Ce folos trage inse lumea savantă din ati
riil yggtea aceștia din urmă, îmi amintește poaceasta? Și ce rol joacă lumea aceasta,
l*’oV
cpel, care, din grajdul unui
' jlenei,
unul boier mare, a- tudinea
iniHlA unul
UHlVl* birjar.
m**j«*« Birjarul
x^njuiuiv
VJIIUU unul
UliULUilv^pgfinîna
o vîndu
cil- în Paris, bună oară, unde nu Iești nimica fără
^cCS
ta unul sacagiu, și acesta o dărui unul ho- avere? Filosofii, sau chiar savanții ceilalți, sint
ji>lise ,fa
Csta
lee pielea, după ce căzu în stradă și-muri... Iei acolea pe planul întăi ? Do Ioc, pentru că
5 cunoaște aceste cîte-va exemple, cunoaște masa. corpului științific are ca patrimoniu ablea
Glnc
un mic budget du 400.000 de lei, distribuit și
istorica fie-cărcl din cele 300.000 de prostitutc acesta la cîți-va favoriți. Să zicem 500.000, cu
găsesc în Londra.,.
■ tdt cu pensii, leată de ce scofală se bucură
(e sc f
De -jumătate
de milion
Prostituțîea „1..
din L
Londra
—â—, nu se mărginește înse acest areopag
_ - - .numeros.
.
,
---------------Locmai dejunul unui cămătar. Sînt unii
h cdC trei sute
- -- de mii de femei, lipsite de cele renta.
.-esare viețel. Dînsa tronează tot cu aceea-șl gro- cari cîștigă, pe nemîncate, chiar milionul întreg.
Cît se atinge de "clasa
1~— —sofiștilor, cari gratiîie în casa așa zisă cinstită, a muncitorului în!
F
T nnnnf-țn mi
*4 zv
ț
<at. Din pricina cîștigurilor mici și a scumpetel fică pe cămătarii aceștia cu titlul de amici ai
briilor, oamenii sînt siliți să primească în gazdă comerțului, de ce nu știe oare să se plaseze, ca
doi trel>
chiar patru Lodzers. Gazda se împrie- iei, în primul rînd, de vreme ce-I atît de desteae'te cu dînșil. Și nu că prinde dragoste de iei, potă ? Dacă Bonaparte, după, lovitura-! de stat,
nu și-ar fi rezervat de cît un loc de pomojnic,
ci din alte pricini...
Ciștigurile bărbatului nu ajung pentru toate chel- și-ar fi bătut joc de iei toată lumea, precum
tue’ele casei, femeea Ie nevoită să mai facă și nis- îșî bate de filosofii, cari, departe de a putea
cai'Va datorii. Cînd vine înse la plată, nu Ie cu să ajungă bogațî, sînt pe treapta cea mai de
ce plăti. Bărbatul o ceartă, o învinovățește; că nu jos, în civilizațiea aceasta, din care le-ar fi atît
Ie econoamă... Femeea începe a se gîndi, stăruitor, de lesne să ieasă.
Te cuprinde revolta, văzînd mizerieae cu
să cîștige și .dînsa ce-va. Despre lucru nu poate
ii vorba. Prieteniea cu Lodzersil Ie singura resursă. cari civilizațiea aceasta îșî răsplătește savanțiî,
Tocmeala se face, treaba de asemenea. Și, de aici artiștii lei iluștri. Vezi pretutindone, majo
înainte, bărbatul va avea surprinderea să afle că ritatea acestora redusă la soarta acelui Don
ieineea n’a mal împrumutat nimic, că i s’au ajuns Cervantes, „care își corijă, își îndreptă vea
banii, ba că și mal economisește, să-și facă, cu cul și muri în mizerieu. Marele Coriieille^Q patul
timpul, o rochie, să cumpere copiilor încălțăminte, de moarte, n’are cu ce să-și cumpere o lingură • •
ori să-I facă dînșulul cîte-va perechi, de ismene, de supă. Milion, orb, ie nevoit să-și vîndă poema,
<&I pr^a. s’au rupt acele pe cari le avea.-Va mai cu zece guinee. Tasso, se împrumută cu cîți-va
gologani, ca să trăiească o săptămână'. Ariosto
ovea și, altă surprindere, dacă pum-va s’ar uita se plînge că n*are de cît un vestmînt ciuruit.
cu băgare de samă la copiii pe cari i-I naște femeea. Dryden ie toată vieața amanetat, dator' Uliul
^“.Și’Rr .mai cunoaște odrasla...
) Cînd priyeștl, cu luare aminte, la copiii uiiel fa-, librar. Lesage . mînîncă pînea milei, pînea pomenei; eddainson, la opt-zeci de ani; n’are o pe
folii muncitorești, ți se parc cum-că la plămădirea
reche de papuci. Gamocns, moare de foame pe
a avut loc încrucișări de rase diferite. Iei se stradele Lisabonei. Keplcr,Boccc, șiatîți alții,sînt
J«)sebesc fa ten, la trăsăturile feței, la temperament, într’o stare aproape de calicie. Prințul poeților,
un cuvînt, în totul. Dar astea.pot fi observate Hamei', îșî cerșește pînea. Și prințul filosofilor,
n]’?n. °chiu care cată să observe, . și. bietului ‘Housseau își cîștigă vieața cu meseriea de copist.
citor numai de o asemene observare nu-i arde. ’ Ca culmea batjocorei, se afectează că se ono
ce^re. altfi
grija de a hrăni copiii și nu a- rează acești iluștri, după moarte. Li se apordă
c ue a yedea a cuî sînt><
un simulacru de favoare,o protecție caraghioasă,
at’nSe de clasele bogate, nu-s nici aces- cînd nu mai ie nevoe să li se dee nici un spri
claseipU lte de pacostea prostituției. Din contra, la jin. Un jurnal se indigna, fîind-că primul tea
cl4SeL a«estea
chîar mal pronunțată de cîț la tru francez n’a dat o piesă de Corneille la ani
y0 sărace, bine înțeles că !dih pricini opuse.
versarea morte! lui. Eî, domnilor, dacă vă agen/^nerare
aa oomenire! se impune, dar o ,re- mintiți de tristul lui sfîrșit, care nu face nici
"
nusr„arc iSpf
Care6 să ca
de cum cinste Franței, imputați, mai degrabă,
cate s- cunPe tot -râul' care
careEWmească
’ K<~ ’ -li numai cu acoperirea ranel, acestei nații, ingratitudinea Iei obicinuită, de a
răsplăti pe oamenii mari, cu caraghioslîcurl, după
a cate
Cate Vindec^
Vindecarea Iei...
- ce mor, și'cu tot soiul de persecuții în vieață...
•Mobiss Maier,
Ch. Fourier,
FILOSOFII MISTIFICA^ DE TIROIEA LOR
tyi
u
�72______________ ______ _____ ____
REVISTA Ideet
REVISTA IDEEI
BAZA PSIHICA A ETICEI
leu nu-3 ffeut si urî8os’o^^ ,ubeaO-
Care Ie oare origina sentimentului care ne
face de a sări în sprijinul semenilor noștn de a-I
iubi, de-a suferi de durerile lor, și chiar de-a ne
jertfi, pentru Iei, fericirea și une-orl chiar vlea
J Dacă cercetăm religiile, vedem că, după Iele,
baza orl-cărel morale le un imperativ categoric,
cum se rostește Kant. D-zeuporuncește să iubim.
Decalogul și Pentateucul prescrie caritatea, pentrucă- Fiți sfinți, pentru-că leu sini sfint, leu, D<eul
vostru cel vecinie- Dar, cel ce rezumează, în chi
pul cel mal strașnic de carcteristic, îngustimea mo
ralei judaice și creștine, Ie cruntul autor al „Cetățel lui D-zeu“, S-t Augustin. Ascultați acest odios
comentar. D-zeu a zis i Să mi ucizi- Dar, dacă
n'aravea loc nici o aparare, n'ar avea locnicio cri
mă. Și, dacăD-zeu, printr'o prescripție specială, ar
ordona să ucidem, omucidul ar fi o virtute. Asemenea morală n’are nevoe, credem, de a mal
fi combătută.
Dacă cercetăm acum filosofiile, fără să ne în
spăimântăm de haosul doctrinelor, sîntem siliți să
ne oprim, pentru a admira, în toată strălucirea Iei,
admirabila înflorire a cugetărel grecești. La popo
rul 'grecesc, la care simțul estetic se confundă
chiar cu sufletul rasei, frumuseța morală fu tot
deauna corolarul frumusețel plastice. Virtutea Ie o
eleganță, o gingășie a sufletului, o căutare de fe
ricire, după definițiea dată de Epicure. întreaga
etică Ateniană, se cuprinde în fraza luIDemocrit:
Numai acel ce face binele, pentru bine, fără să
fie împins de teamă sau de oare-care nădejde,
numai acela ieste asigurat de o răsplată intimă.
Concepție cu adevărat vrednică de un popor atît
de uimitor de artist.
După două mii de' ani, Bentham, dă la iveală,
recile precepte ale Deontologiei sale. In locul endemonismulul grecesc, Iei pune utilitarismul îngust
al omului de afaceri: Jn morala adevărată, zice
Iei, datoriea nu poate consta nici o dată, de-a
face ceea ce al interes să nu faci. Și mai de
parte : Dîndu-ți sama, bine, vei găsi' totdeauna
o coincidență între interesele și datoriile tale.
Mal rămîne morala materialistă. Dar, aceasta,
ca fică a unei concepții nouă, oscilează neconte
nit. Se vede că nu poate să-și găsască o bază
solidă, într’o societate atît de strașnic de egoistă, ca
cea a noastră. Gîtface omul, alîta face și pămîntul,
zice un vechili proverb țărănesc. Noi zicem: Cit
face omul, atîta face și filosofica. Ceea-ce, de
alt-feliîi, însamnă, cum-că morala teoretică are o
valoare practică cu totul nulă.
„Fă ce-țlplace, sau fă ce vrei", asta Ie regula ce-o
dă Telemiților, prea bunul Rabelais. Inse deviza aceasta, aplicată unei societăți întemeeată pe apă
sarea capitalistă, nu face de cît să dee, celor putenHcf, sancțiunea unei filosofii priitoare, lear apăaților, dreptul platonic de a face „ce vor", într’o
Srietnal? cons.ntuită normal, în care și-ar avea fie
care Autonomia, independența proprie, și în care
dorințele ar fi conforme, necesar, trebuind
asemenea societate ar fi cu totul alta.
r« ÎR
Devotamentul, abnegarea de sine, n’au în*
vorul atît de strașnic de pozitiv, cum se sn J2'
a-zl. Toate afecțiile noastre nu se rezolvă înnpăcătoase calcule de interes personal sau de vo!‘?te
tățl personale. Negreșit, și chiar prin pronri
conformație, fie-care tinde la fericirea-I proprie | 1
fie-cărul Ie un centru în care trebuie să se w
frîngă totul. Dar facem o adevărtă greșală det '
minologie, cînd asemănăm simțul de conservare î
individului, cu egoismul. Particularitatea egoism
lui Ieste, că Ie o rațiune. Simțirea ce ne face
a ne conserva, înainte de toate, vieața, fe, din o
trivă, un instinct hotărît, dar orb, ca toate instinctele
De ce sentiment ascultă acel zidar care, agățat
cu-n camarad, pe-o schele, gata a se surpa, L
dă drumul în aer, știind că, camaradul lul’lera
părinte de familie? Se va zice că și aice ie egoism, pentru că omul îșl satisfăcea, prin asta, tre.
buința lui de a se devota. „Ca și proprietarii sau
milionarul, cari dispută cu atîta înverșunare o mi
zerabilă chirie, sau roade un mizerabil salar, supunîndu-se aceleea-șl cugetări de satisfacere personală... Desigur, asta nu-i nici de cum serios și
trebuie de găsit alte cele. Să vedem: ce însamnă
a iubi pe cine-va? A dori să fie fericit. Dar de
ce să dorim aceasta ? Intru cît soarta a altă ce-va
de cît noi, ne poate oare interesa ? Ne interesază,
fiind-că sîntem alipiți de acest altă ce-va. Ce-i
inse alipirea? O simțire particulară, care ne face
de a ne exterioriza facultatea de a ne bucura și
de a suferi, care ne leagă atît de mult de o per
soană, în cît bucuriile și durerile ne devin comu
ne. Bine, dar de ce avem asemenea simțire, care
îl Ieste pricina ? Să ascultăm ce spune Belfort-Bax,
în noua-I Etică: Individul nu-șl Ieste de ajuns, lei
sie-șl,pentru sine. Trebuințele lui întrec raza putin
țelor lui personale. Iei trebuie să se complectei
din afară. Să se complecteze din afară, cu alic
cuvinte să-șl alipească o altă inimă, în stare să
vibreze o dată cu a sa. Nu vi se pare oare „că
baza eticei ar fi aici?
Sentimentul moral nu-I alta de cît conștiința in
suficienței „individului^. Nu. se putea spune ce-va
mal nemerit. Trebuința de a iubi, și, așa dar, dea
te devota, Ie deci o trebuință, o funcție dobîndiță,
fixată, a mintalitățel noastre. Iubim, fiind-că ț11'
bim, după cum corpurile se atrag, între sine, sim
plu că’ asta-I legea lucrurilor. Nu-I nici o altă ex
plicație de dat.
Noi nu adorăm o femee, fiind-că Ie cea mal
frumoasă, nu iubim un prieten, fiind-că-I cel m»
bun, ci simplu că primesc să devie o prelungi
a personalitățel noastre. Une-orl, moralistul sa
artistul găsesc să facă unele rezerve, asupra
mușețel lor fizice sau morale. Dar inima lea nmi>
•usururile
acestea cum sînt, cu metehnele și cu ctisuru
_
lor, inima nu Ie atît de scrupuloasă cu lele, pe"'
Sînt m
tru-că ființa iubită Ieste o parte din noh ----«e
lume însetați de iubire, după cum sînt lnsetaLzice
:z.P
îndestulare. Al iubi, însamnă a avea
tfieSl
Helvetius, a avea nevoe de a iubi, bine mț
!
1
1
:
73
tru-că> dflcă am cere în schimb o dragoste e- jabonamente plătite pCi« am risca foarte mult de a fi amăgiți. De altSUBSCRIERI VOLUNTARE
dacă un moralist amărît, a putut zice, cumx misiunea filosofului Ie de-a servi oamenii, des- URMARE DE LA N6. 1 șl 8 Ptuindu-I, la rîndul nostru vom zice, micșurînd
Abonamente plătite din urmă :
p nrimea acestei formule, cum-că, adevărata prie: Z. Arbtire, Dr. I. Caniacuzino, V. G. Morțuti,
nie constă, în a ne devota prietenilor noștri, fără București
‘ Peirc Oprcscu,
St. Popescu, I. Rddtji, Dr. P. Zoiiîn.
1 crede, prin asta, că ni-s datori cu ce-va. Ceea- iBacău
: Gr, Lupu.
te un ideal foarte greu de atins, nu o tăgădu- Iași;
Gh. Al. Ciobanii: Andrieșenl.
,
f6 Asa-că, dacă avem în Iei toată încrederea și 1Neamț : A, A. Rabînpvicl: Piatra-N.
dacă le deschidem inima, nu-I drept de' a le cere
Subscrieri voluntare :
cela-Șl Iucru în schimh> pentru-că nu avem nici
capitala î Al. Boda, 5 ; T. A. Bogdan, 2; D. Siligteanu, 2.
“n drept de stăpînire asupra sufletului lor. Și să Din
Din tara: S. Hainiso7i»-Bncău, 4; V. D. Fa«7iH-BotoșanI,
„u se vadă aici expresica unei ironii năbușite,
5; D-ra BâMnwcii-ȘerbănoștI-Dorohoiă, 5.50; D-ra Tarcai/aH«-Pleatra-N., 5; G. Crăciun, 1, I. Ncagu, 1, P,
feea-ce spun despre prietenie, se aplică de o po
Petrovicl, 2, C. Popovicl, 50 b.; D. Popovcanu, 50 b-.
trivă Și frăției, care, nu Ie de cît o lărgire a pri
Putna-Fooșanl; 'I\ Iro/te-Putna-S, i; î. Jo7ies«u,-Găleteniei. Numai în virtutea unei argumentări sofis
neștl-Suceava, 10; I. Nccnlau, Coropcenl-Vaslul, 1 leu.
tice, ni se pare cum-că serviciul pe care-1 facem Din atreinatate: A. Kratu, 2, A. KHpfcrman, 2.50, S. Nost,
5, XXX, 1.25, XY, 50 î., New-York; H.Goldsicm, 125, .
trebuie să ne fie răsplătit, prin alt serviciu sau
Herinan, 125, J. A. IUrshcnuolm, 3, Louin Koblân, 1 25,
prin recunoștință măcar. Binele Ie o voluptate su
AI. Leiboviiz, 1 25, Cari Nold, 125, H. Priiskin, 1, Joc
perioară, o știință de a gusta vieța, amar și dul
Rutsicin, 2.50, Matirice Wal, 5 lei, St. Louis, Mo, U, S. A.
ce, cum ar zice Bourget. Ajungem acolea prin dra
Abonamente plătite pe curent:
goste, prin bine-facerl. Și, cel ce ni-s creditori,
ni-s mal degrabă datornici. Cu toată aparența con București: Af-me Baltazar, Dr. I, Cantacuzino, I. B. Cega,
P. Chiricescu, Si. Ciocârlan, C. Crisiescu, A. G. Davidescu,
trară, cel amăgiți nu-s totdeauna atît de vrednici
I. G. Demetriad, Dem. Dobrescu, G. Dumitrescu, Af.Finkelde rîs, cum socotesc cel pozitivi. Iei gustă o plă
§tcin, Nath. Finkelștein, L Priedman, A. GlilcJc, C. Hacere necunoscută de ceilalți oameni, Iei au emoții
mangiu, D-ra Herscovici, C. Hwrmwzaclii, D. Iliesctl, Iancu
lonacu, C. Jormescu, 1. M. Marcu, C, Xicolau, Miltiade
pe cari nu le simte omul de rînd. Chiar și dure
Nicolucit, L. Pauker, D, Pcrian, Gh. Pctrcscu, Mintă Pcrea lor, amestecată cu mîndrie, Ie o plăcere ce
irescu, S. Pierre, M-me Reitetescu, A. RoUnberg, I. Sitfănu/ de loc banală. Ingratitudinea le dă amara plă
nescu, L. Vomea, Dr. P. Zostn.
cere a disprețului, a neluărel In samă, pe cînd Bacău ; S. Haimsohn.
_
Botoșani; V. D. Vasiliu. D-ra Breaxu, M. Gâflan,Hărlău,
mina li se întinde pentru a face un bine nou.
Brăila
:
Em.
Bas
tar
du.
Dar Ie ce-va mal nimerit de cît disprețul înfumu Constanța: L-t Gcorgctcu Pompiliu.
rat și stărp, ie compătimirea duioasă, față de cel CoYurluI: I. lonescu-Boancd, Chr. Dimitriu, M-me Fadiner,
I. Omstein, Af. Solomou: Galați, Filip Mîhdikscu:
ce sufăr, privirea liniștită, senină, aruncată asupra
Tg. Bereștt.
viețel, înțelegerea adîncă a asprelor Iei necesități,
Dîmbovița; I. Aloroeanu.Moroonl. G. Xîcolcscn: Săteni.
încredințarea că nu-s în lume nici buni, nici răi, Dolj; M-me Emilian, H. Lobde Craiova.
după naiva credință a timpului de a-zl, ci organi Iași r A. D. Atanasiu, I. Mihăcscw. Gh. Al. Ciobanu:
zații diferite, contrariate și zdruncinate de împre
Andrieșenl.
.
jurări, canonite de apăsarea legilor, de nedreptatea Neamț: Bni. Segaller; Pieatra-N. Z. Hart: DragomireștE
: L. I. Sigler: Pleoști.
obiceiurilor. Ceea-ce trebuie să ne trezască o milă Prahova
Putna: T. Irofte: Putna-S.
pentru toți.
R.-Sărat: C. Nicolau.
Dacă nu Ie dat tuturora de a avea voința tre Vaslui: I Xccidau-. Coropoenl. D. Pcrlmulcr: Hîrșova.
Bulgaria. Dr. P. Stoianof ’ Plevna.
buitoare, pentru a dobîndi revoluționaricește feri
Chicago: S. Boscnzvcig, Vaisman.
cirea comună, totu-șl putem, chiar cel mal slabi
Dussoldorf: H. I. Trachtcnberg.
dintre noi, putem să ne întindem dragostea aLondra ; H. Krawnștein.
Manchester Rubin Lazar.
.
supra celor ce sufăr, putem să mieșurăm, fie
New-York: S. Golduteiu, losif Marcu, L. Newnan, D.
care în sfera noastră, partea de nefericire a celor
Perlmutter, L. Pomeranlz, S. Sufrin
se trudesc, făcînd prin asta chiar operă de re
Philadelphia . Z Solomon, H. K. Valtarescu.
voltă. Am două mini, una pentru a strînge miSt-. Louis, Mo. Jac Davis, O. Leiboviiz.
Transilvania; Const. Folca'. Streza-Cartișoara^
M celui cu care merg in nieață, alta pentru a
Ridica pe cei ce cad. Acestora din urmă, așpuNu mal reînoim aice apelul cătrfl abonațil noștri, ca să-șî
tâ le întind cldar amindouă minele de-o da- nl&tească abonamentul, cel cc-1 mai au de plătit Lvcrm pare
acuma înțeles și pilda care se dă de unii
dcst“‘vo£
ț- Să ne oprim asupra acestor nobile cuvinte,
pentru toți. Voim să spunem, celor ce ne trimet sub
316 regretatului Guyau, care rezumează, cum nul bitoaro
scripțil, cum-că am vrea să le trimetem, neapărat, dio P
poate mal bine, etica viitoare, care va fi alcă- bbcatiilc noastre, în schimb. Și, ne-ar plăcea să șbm anume
J111 numai din compătimire, din dragoste, care1 P‘Cîtnndesprer abonațil cari nu primesc revista regulat, cura
‘ ego’1 CUr^V^ de zgura interesului personal, de
E. REN0ULT.
fi^MJaavlcn: Dogma ?l Știința, în romttncștc do M.
i
J
‘
j
ic-o expediem noi, și căror le lipsește vreun număr, ne vor
vesti soP Ic trimetem, cit vom putea, din nou. Sau dacă .cred
că asta ar fi, într’adevttr, inutil, ne vor \estt ca să le reținem
acolca colecțiea complectă, pe carele vom cxpcdica-o, pe urmă,
cum vom găsi mal bine.
i
*■
�'
. EDUCĂTIEĂ INTEGRALĂ DE LA CEMPUIS
,i-a
Ie cunoscut de toți, că higiena trupul
K
crierului, că știința nu poate fi diferită, una pentru
btieți și alta pentru fete. Gel dintâi laclor în
puericultura, care-i coeducarea sexelor, ieste
esențial, cerut să se aplice fără întîrzicre. As
ta-! vădit. Rămîne educațiea propriu zisă.
Toate sînt In legătura și toate se înlanțuosc.
Lumea veche și-a avut pedagogicaj potrivit cu con
cep țiea cc avea despre univers, despre societate,
despre morală, despre om. Autoritara, apasatoare,
tinzlnd la rcstrîngcrca vieței. ^această pedagogi i
icra în Armonie cu o filosofic Iară miez și c'o mo
rală tară do nici b temelie. Cu o logică nu mai
puțin riguroasă, spiritul modern, spiritul de știință,
impunea un ideal dc educație cu toiul opus, un
ideal de educație, dcsrobiloarc și întinsă, avînd
de scop desvol tu rea insului și desvpltareă tuturor
activităților lui, urmare neapărată a unei no! con
menicepții despre naltură
’”’“ și despre- vicață, despre «■;««;_
----- T..- social.
i A
, păstra î„
rea omului .și a organismului
In
invățămint, ceea ce nu mai !c în moravuri, a crește
copiii veacului XX, ca și cum ar trebui să trăească
in veacul al XVI-lea, nu are nici, o rațiune. Pentru a rupe în totul cu vechile pedagogii, cari au
învățat pană acum pe elev, înainte de toate, sase
închine Ia ceea ce i sc predă, să se supuc profeso
rului, să aibă cultul «ordine!» stabilite de lucraiiri,
pentru a rupe cu aceste metode de cari am suferit
cu toții, ca copii mici, we-ori foarte mult, trebuie
să nu ne teniem de libertate. Libertate pentru co
pil de a învăța din toate, dacă vrea, libertate de
a se primbla, cînd îi place, libertate de a vorbi,
de-a întreba, de-a reclama, de-a raționa de-a
critica.
A deprinde pe cine-va a gîndi și a lucra alt-fcliu de cît odinioară, asta ie opera educației in
tegrale. Și, într’adevăr, cea dintâi condiție, în ori
ce lucru, îe integralitatea. Ca și ființa căreea îl
lipsește un simț, un organ, omul cărui ii lipsește
una din facultățile esențiale ale speciei, iesle un
exemplar necomplccl și 'diform. Fără îndoeală că
nesflrșita complexitate de stiinli, dc arte, dc in
dustrii, cere numai de cit ca, acela care vrea să
atingă un oarc-care grad de desăvîrsirc, într’o
slei-ă anumita, să se specialiscze de timpuriu. Dar
o cultura generală nu-i mai puțin trebuitoare. Aceasta ie tCmclica larga, puternică și bine închegata pe care va putea să sc clădească, apoi, iară
Xîizarea^unclionali rUpla*a de echHibru- SI’CEducaliea integrala, practicată la Cempuis, si
a cărei tendință ic desvoltarca paralelă si armo
nica a tuturor facultăților individului, cuprinde
trei învățăminte:
i. Educaliea corpului in genere.
•> Educației membrelor și a organelor.
Educaliea crcerului. '
n
EthtcaHp/i fizică. Mai întâi de
4 ...................
,
w .
Educațiea
los
snune îlerhpi
Slin('1'
/o.s, ne
ne
” • f Snon!
a aiuii^e aicî ticsi î» r
Locul pentru
aîru mShi cu totu ncc±U’ ÎG ’UCă’ Pen’
tru’ mi
IndeTufeă Lh dl nn? - t. ?U Su ț°ale rei,eta
lunâna 1 nătrnndl ?nP^
f “ de’ *ea aeru1’
șalele de mînc'ire în cin i în
dy1-“1Uoaț?-în
clase, în birouri, în
în aateliere
Noaptea, mîncare,
ferestreleiacamerei™»
}clțer?deschise, pururca mai mult
cu<lSai‘c’l?re,JUÎe
icarna olt si vara ’Cu'ehinnl n »
m**1 Pu!in. atlt
bune, pentru Rup se scn^x
Ș1 cu ^'^Btori
f
uup, be scapă, aproape cu siguranță,
î ffiss sg” • •
revista îdeei
_______ REVISTA IDEEf_____________ _________________________
ta
C?t"c”"u
mintrelea celor ftiziei,
spro pHJă
m sanatorii,' ca la Leysj^
•
.acrul liber. Toți, mici și mari, îșî petrec cea
mare parte din zi, în parc sau în cîinpie. lear, Clmj
îngudue vremea, clasa se face în pădure său’ln.
dină, cînd soarole-i frumos, și ccrill ie alljiistvuhs“
eînd elevii voesc, lasă clasa la o jairte și aleii^g.
unde îimînă viociuhca. Scrie numai unul, pe tabA
că profesorul ic liber. Șj aceste plăcute ceasuri do
veselie,prcțuesc, negreșit, mult mai mult de cîl teo.
. rciuelc, cari s’ar învăța far dc poftă cînd soareA
îe atîl dc frumos, sau de cil geografica, care s’ar
repeta fără dc nici un gust, eînd cerul ic allt dc,
albastru. La urma urmelor, sc va rocîștiga tot tiiU_
pul, în una din zilele ploioase, și toți vor lucra cu
mai multă aprindere, fiind mai plini dc vlagă.
Copiii slnt învălali să fie foarte curați, în înibriicăminte, la lucru.'la mîneare, și, dacă ciiic-va gre-■
șeșto, cum se întîmpla do obiceiu, maieu sumă Ia
început, cînd ic firește să lic chiar unele nesupu.
nesupu.
neri
pedepsele
curg.
**>»* .și
7± încăpățînări, r
---- r.--- -nu
— —
s. Nu, la
Cempuis nu se aud acele cuvinte lașe, învechite,
stupide
și biblice,
:
kîKK'’-» cari ni es’au
'”1 aruncat tuturora,
—’
cinic, în față : «Cine iubește mult, și pedepsește
mult». Nu. «Pentru a face mai bun un copil,.șe
face apel la inteligența lui, la interesul lui bine
înțeles, la bunele lui sentimente, firești sau moștenite, i se vorbește de sănătatea lui fizică și morală. ,
Si, mai presus de toate, i sc dau toate îngrijirile cu
putință, îngrijiri cari-s mai elocvente dc cit vorbele,
și, dc cele mai multe ori, se izbutește a-1 face bun,
sau, cel puțin, «mal bun». Afară de aceasta educatorii
au reușit să creeze, încetul ca încetul, o atmosferă
de bună voință reciprocă, în locul încurajărilor
creștinești, mărinimoase, încurajări nesuferite, cari
ne apasăune-ori mai mult de cît«opiniea publică»,
o atmosferă dc admirație pentru frumos, de revoltă
contra a tot ce-i nrit,
Pentru îngrijit dc îmbrăcate, s’aînchipuit un sis
tem foarte ingenios, prin instituirea unor iniei papa
și mititele mama..Fie-care băct și iic-earc fată, de
,1a 12 pană Ia ifi ani, trebuie să vadă dc un copil mai
tînărși trebuie să răspundă dc ținuta lui. Geea-ce,
pentru copiii mici, ține locul părinților cc lipsesc. O
prietenie bună și uo mutdragoste adevărată, răsplătește, .
•
» -W
11»fără
intirzicre. pe mieii
----- 1 educatori.
In
In afara
afară de
de băi,
băi, dusui
dușuri, spălaturi zilnice, pentru
r“ •
păstrarea
curățeniei, ’copiii sc scaldă, vara, de trei’'
ori pe săptămînă, inlr’un basen. In micele lor cos
ltume.
"mC? băeți și fele, se zbcguesc, c’un singur gînd,
de-a înota sau de-a învăța să înoate. întocmai ca
copiii cei mai riguros crescuți,pe plajele cele mai Ia
modă. Cu toate astea,aceste băimixtcau lacul pe pu
dicii clericali, să țipe, să strige vai,Lear pe bunele nia-
“»iFSa
din aceste bai mixte, ne spune inse : «M am silit
anî putut, să prind, intre aceste fete și acești baejț»
fie un gest echivoc, fie o privire de curiozitate. Nimie’ O minunată indiferență sexuală : niște mici animale
0 nepomenită cindoare».
Vara ^earna, cu toții umblă cu capul gol, pe-afo
ră ca și-n casă. Pentru plimbări au numai o ușoara
Beretă. Nu poartă nici un baidîr, nici o legătoare
gît, și,in afară de cazuri excepționale, nu-și frnbod lese capul și gîtul de Ioc, fiind știut că îmbodolfr
produce sau provoacă mal dc grabă răceala, gutura^
îul și diferite boli de piept.
'
I
I
.
75
nrisos să mai spunem că, cursele, diferitele le slujești de organele tale, toate acestea-sbune. Dar
P®ari tot l’e^u^
exerciții, sînt foarte cultivate
spp’^puis. rP°at0 astea sub controlul măsurărilor asta nu-i de cil o pregătire. Educatoriis’auglndit să
desvelte și spiritul de observație al copilului. Pen- i
1« Gî,niinclricc, cari îngăduesă se urmărească și să
tru asia copilul ie pus mai Intaiu să iee sama șî să
atl, la desvoltarea fizică a’copilului.
noteze fenomenele naturale : vremea înmugurire!.
seVp.. chipul acesta, vechea prejudecată creștină, Înflorirea unei plante, căderea frunzelor, arătarea
1 nza căreca trupul icra disprețuit, ic spulberată. uncipăsări.mișcareastelelor. Elevii îșl Însemnă cele
î° *?/ea niuî înainte numai o zdreanță, care icra ce văd, și, cu chipul acesta. Iei se interesază de pănuiurală cu cele mai mari îngrijiri». Și acesta mint, delumea reală, pe care allția oameni, preocu
ÎD?° desigur, unul din cele mai bune mijloace de pați do cine știe ce lume deșartă sau închipuită, 6
Atrcuerarc...
disprețucsc. Pentru unii declamatori, eîreîobari,
TL°r(luc(i('
ea orffanică.Vniid
că prin simțuri co- metafizici și moftangii, va putea poate un lucru or
țiea
organică.Fiind dat cu
ală cea dintâi noțiune despre fenomenele dinar, josnic, de-a nu trăi, In sinul nalurel, ca niște
■| il capătă
. .1 -=■--x
r»
i_ aîritrcbuin_^.. . streini. Puțin ne pasă Inse de părerea acestora. A- .
Y afară, trebuie
să se înceapă cu dlnsele,
> rea sinii urilor alcătuind chipul cel mai de căpete- ceștia-s niște bolnavi.
ile cxplot’ai’0 științifică': observarea. Simțurile
Clise atinge de mineralogie, de botanică, dezoolor.cbuesc deci să fie pregătite, exercitate. Copilul tre- gie, de chimie, diferite colecții, de produse, do pietre,
Inle să devie îndăniînatce, iscusit.de cu vreme. Gu de plante, de insecte, făcute de cătră copii, comple
. jnlorul ochilor, se deprinde să deosebească, atlt tează partea aridă a acestor șliinți. Natura devine,
aproape cit și de departe, să deosebească for cu chipul acesta, ce-va familiar.
mele, culorile, să împartă lungimi, să descopereluGramatica nu ne interesează atîl și la Compui»
Tiiricarise văd cu greu..,. Cu ajutorul
să nu se face de cit foarte puțină. Știm că ortografica,
... urechilor, „„
deosebeascădiferitesuncle, a căror ttimbru,intensi:™‘...
gramatica, nu sini de cît afaceri de opinie, și încă
tale Și înălțime sc variază. Copilul trebuie
rnhnîii să-și
cn-cî dec
rimj afacerea unei «opinii foarte contestate, a unei mici
ganui (-ie UI^c'-e zgomote
inai multe și să le prepre minorități», precum zice Robin. De prisos a mal
cizeze. Cu ajutorul pipăitului, elevii
Usr.j se
ca obicinuesc face critica unor asemenea studii. Acuma iele pre
deosebească unele forme gingașe. Prin gust și cumpănesc și li se dă întăetate, și tocmai asta face
miros, se deprind tot așa.
școalcle burghezeatit de atrăgătoare.,, vorbă să iieMai ieste inse un îuvățămlnt manual , mai special,
Invățarea cetire! începe de cu vreme la Cempuis,
împărțit în trei grade.
Dar, în privința aceasta, nu toți educatorii slnt de aIn gradul inferior, la cei mici, avem metoda froe- cord. Rousseau spunea că cetirea ie urgiea copilă
boliană. Băețași și fetițe, sc ocupă eu tăierea diferi riei. Rousseau avea dreptate. Dacăcopilulnu-iprins
telor figuri din hîrtie, cu feliurite împăturări, fae în viitoarea curentului de acum, o inlîrzierenupoate
cuburi, cilindră, desemnează, fac figurine din lut și avea de cit un rezultat foarte bun pentru diiisul.
din ceară. Gu chipul acesta, copiii, schitază, după Gine ar îndrăzni să susție, cum-că pană la io, ii
modele sau din amintire, fructe, culbeci, șopîrle, ani, un ceas de ștrengărie nu va iace mai mult
șerpi, elefanți, cuiburi... Unii, încearcă chiar să bine copilului de cîlun ceas de alfabet? Și apoi ce
__ , , și forma omenească, în înfățișări necxacte, poate ceti un copil? Fleacurile, gogomăniile, sposchițeze
cc-i drept, cari, inse, adesea, dă pe față preocupă- rovăelile, cu cari am fost îmbuibați noi, și de cari,
''__autorului.
■
’
mai tîrziu, ne-a trebuit atita muncă să ne scăpăm .
rile
In gradul al doilea, de mijloc, eopiii.se ocupă cu Copilul să.se deprindă a avea o personalitate^pro
prie, să n’aibă mai multe cuvinte de cit idei. Să
facerea de obiecte mai serioase. Și băcții și fetele,
fabrică lucruri dc cavi au trebuință : ciorapi, mîne- vorbească, să trăncănească, să zbiere, vocabularul
inse să
să fie
fie propriu
propriu al lui, sărac și limpede. Pe uraia,
cuți, mănuși. Lucrările, poreclite, prostește, ca ros- inse
“*pin3 do
pingătoarc, sînt îndeplinite dc către elevi, iară nici *împins
de interes,
interes, de curiozitate, de obiceiul lui de
a
maimuțări,
începe de la sine, fără zăbava, cum
cea mai mică idee dc înjosire. Contribuind fie-care
tz”i cazuri, să desemneze, una cîțcuna,
la- wuirdărirca locului, li se parc foarte .firește ca Ș) cunoaștem
literele, să le scrie, in țoale părțile, cu creionul, să
fie-cure să iee parte să-l curețe. Țoale astea învață
pe copiii să nu mai aibă nevoe dc slugi, și dișpari- și le întipărească în minte fără de nici o greutate.
îieu blugilor o putem lua ca un progres foarte Tot aȘa cu aritmetica.
Desemnai, danlul, stenografie», modelajul,cusutul,
marc. Din gradul al doilea, elevii mai prind a
se tihnele prin diferite ateliere, unde îeau parte se predă, fără deosebire, copiilor de amindoua sosu
rile.
Pentru n-și mai micșora alienarea sa de vecin,
w ajutoare.
ic rațional ca acela cave are nevoe sa manînce, să
l)o la
ani, înlv’adevăr, acei al cărorgust
pentru o meserie se afirma. întră în unul din a- sc îmbrace, ie rațional să contribuc la procurarea
mhorelo particulare- DInșii lucrează acolo 5 cea- hranei și la facerea hainei. Și așa, baeții și fetele iȘi
dreg rufele singuri, păzesc mincarea la loc..
JU1’1 pe zi, după amiază si sub conducerea unui
Muzica, singura artă, poate, care armonizaza toate
tci-ălor. Se ocupă cu tlmplărica, cu ferăriea, eu
sensibilitățile, ie cultivată la Cempuis, din biclșug.
nccanica,cu tipograllea,cu litografica, cu cisniariea,
Fel
ițele nu găsesc nepotrivit de loc, ca, după piano,
^■icullura. Se învală de asemeni mica chirurgie,
să sufle în vre-un instrument de alama, și plumiuu
a.l\e.a antiseptică a’rănilor, cum trebuie să sc
’e trug-mare folos din asta.
, ;
,
mii
calde pentru scrîntituri, cum să se insulte le^trag
LI n invălămînl vrednic de atras luarea anunțe, ieste
uSl r0140' îu conl,'a guturaiului și a inllamalici învățăniintul istorici. Imaginație» copiilor prea Up ll01’. cum să sc facă unele pansamente...
ncri,ieste crululă cil mai mult de cruzimi e istoriei, '
' Ici jJPcviența zilnică a arătat, foarte curhid, ce pvi- fără ca acestea să fie atîl de ascunse copiilor mai in
411 ? l)raclicile accsteli, de observare și judecata, vîrstă. Cît mai puține bătălii, cit mai puține pnvesa ștusii
se arată, copik, ignoranța violenta, mtnc.una
:-p'
i
'îl
I
'I
■
�REVISTA iDEF.r
REVISTA IDEE!
76
«Nu-InicI da cum cinstit dc-aînșela, precum se face
deobiceiu, de-a rătăci pe copii, întețindu-Ic șovinis
mul, împuindu-le capul cu vorbe goale, ac ff OI ie
și de lauri, căutînd a-i face să creadă In nobleță, în
mărețiea războiului, care nu-i în realitate de c u
lucru grozav și absurd».
— Dar apărarea țârei.
.
i
»
— Toate războaele au fost numai razboae dc^aparare, sau au avut acest cuvînt ca pretext.
Am av^a prea multe de zis, daca am voi sa susți
nem aceasta afirmare prin pilde.
«Să dăm mai bine o altă ținta pretinselor porniri
războinice alo copiilor: să le arâtun ca războiul nu
ie,la urma urmei, pentru soldați, do cit a sebatciara
așii pentru ce, nici Împotriva cui. Elevii deja Geninuis, do asemenea, nu sînt lăsat! sa creadă, ca în
cea mai mare parte a școalelor, ca marea revoluție
a desavîrșit transformarea omenirei, că a adus feri
cirea obșteasca și deplina dreptate. Marea revoluție
se arată,acestor elevi, ca un pas însemnat în istorie,
dar nu ca celdintăiu și nici ca cel din urmă.explicîndu-se, în clasă sau în convorbiri, pe drum, la plim
bare, ori-unde, că atît cît va li ignoranță, mizerie,
nedreptate, vor fi și răzbunări, revolte, revoluții».
Asta-i, în trăsături generale, educațiea integrală
practicată la Gempuis. Se vede1 ca în tot învățămînțul acesta, nu ie de loc vorba de morală, de «lecții
de morală». .Ar și li fost de prisos. Invățămîntul ști
ințific, într’adevăr, care ne spune să nu primim
ca bun de cît ceea ce-i dovedit, experimentat, și ale
cărui cauze și efecte se pot apreeiea și verifica., are o
acțiune moralizatoare destul de marc, o acțiune mo
ralizatoare holăvîtoare...
După „Reveil", de Schapira.
DIN RUSIA
Mal bine mal tîrziu de*cît nici o dată, zice un
proverb idiot OrI-cum, mă călăuzesc după Iei,
vorbind, atît de în urmă, despre întîmplările ce au
avut loc în Rusia și cari au dat naștere acelei
întinderi mărețe de manifestații, de greve și de
răscoale impunătoare.
Anul trecut, „Comitetul rusesc", ales de cătră
reprezentanții organizațiilor socialiste rusești, aflațl
la Paris, a publicat, în Pages libres, un articol foarte
documentat asupra Rusiei revoltate.
Ieâtă-I cuprinsul:
„Rusia, numără în totul ca la 130 de milioane
de flinți omenești, din cari, șepte optimi ,le formea
ză clasa țărănească. Acest popor de plugari, a păs
trat forma colectivă asupre stăpînirel pămîntulul,
vestitul mn; cu împărțirea periodică a ogoarelor
intre membrii lui. Dar, această mare comunitate
se descopune, în diferite părți, sub acțiunea regi
mului capitalist și a fiscului, din ce în ce mal ne
sățios. Două sutimi din populație alcătuesc prole
tariatul industrial. ReStu-1 formează clasa intelec
tualilor, din care făceau parte, acum două-zecl
și cinci de ani, acel inimoși vrăjmași al țarismu
lui, pe cari duiosul libertar William Morris, îl
privea ca pe „cele mal mari, mal strălucite figuri
rea dndwa“nt vit^eSc’ pe care le’a avut °meni-
Tmnpriui’ Unde-va’ foarte bl‘ne, această difîniție:
„Impenul rusesc ieste o monarhie absolută,
îndulcită prin asasinat". Adevărat. pc
acestui edificiu, vrednic de partizanii „ordinep, Vr: f
nic asemenea de toți iubitorii unul guvern pu|e/
nic, moscovițl, patriotici, helveticl, s au săpat nr
mătoarele: împăratul tuturor Rusiilor un
narh autocrat absolut. Dumnezeu însu-și pOru'
cește dc-a ne supune paterei Iul supreme, și '
numai de teamă ci și din conștiință.
Se poate oare, pricepe asemenea idiotism ? Ța.
rul Ieste izvorul orl-cărel autorități cu putință. iei
nu-șl împărtășește puterea cu nimeni, bine-voește
numai să încredințeze unele atribuții, unor diferite
persoane și organe:
1. Sfinluluî Sinod, organul suprem al ortodoxi
ei rusești, sub supravegherea celebrului și nemu
ritorului Pobicdonstscf, al cărui titlu oficial Ie cît
se poate de pitoresc, anume, „ochiul țarului", sau,
cum s’ar zice, spionul lui. Acest ochiți, pururea
curios, persecută, cu cea mal mare credință, pc
toți acel cari au curajul de-a-șl afirma opiniile,
liberl-cugetătorl, raționaliști, stundiștl, dukoborl..,'
Așa Ie voea’ lui D-zeu, a microcefalicului țar, a
ochiului celui rău, a lui Pobiedonostsef.
2. Mai Ieste Senatul diriguitor, putere centrală,
care înlocuește une-orl și pe țar, dar care, în re
alitate, nu diriguește nimic.
3. Consiliul de Stat, ales de țar, un felitl de
cameră consultativă.
4 și 5. Un comitet de miniștri și un consiliu de
miniștri, ale căror funcții sînt foarte greu de
stabilit.
In scurt, această imensă mașină guvernamen
tală, cu tot ce atîrnă de lea, înghite un sfert din
venitul brut al țerel, și întregul Iei venit net, cu
alte cuvinte, cinci miliarde de franci, cînd toată
producțiea Rusiei se urcă abîea la două-zecl de
miliarde. Precum vedem, sîhtem departe de dijma
pe care trebueau să o plătească servil, seniorilor,
pe timpurile cele bune ale feodalitățel. Așa-că,
foametea cea mal cumplită, a ajuns, în Rusia, o in
stituție divină, ca și autoritatea, regulată, ca și
mișcarea stelelor și ca și părîndarea anotimpurilor.
Ceea-ce se pricepe.
Cît se atinge de libera cugetare, de prisos să
vorbim. Aceasta se ilustrează de sine, dacă ne amintim că-n Rusia, operele economistului Adam
Schmith, ale statisticianulul Quetelet, ale istoricii*
lui Buckle, ale geologului Lyelll, ale naturalistu
lui Agassiz, sînt privite ca subversive și oprite dea fi cetite. Instrucțiea publică, vădește tendință
unor vremi moarte. Pentru școala primară se acordă două-zecl de milioane pe an, a cinci zecea
parte din suma alodată pentru armată. La univer
sitate, sub pedeapsă de excludere, șl după creti
nismul lui Nicolal al H-lea, sub pedeapsă de mcazarmare, orl-ce act de asociare Ie cu asprime
oprit... Inse ajunge atît.
"
Ajunge atît, mal cu samă, pentru a grămădi
în inimile cele mal fricoase, destulă deshădejde,
destul dispreț, destulă ură. Răscoala izbucnește. Inza*
dar caută guvernele a potoli, a abate furtuna ce
se vestește, tronul Romanofilor, ca și al tuturor
zbirilor lui, va fi spulberat,
• 1.
77
Revoluțiea rusască a început în 1872, cu De- .rodnaia Volia, prindea prea anevoe rădăcini în
Cu toată ‘^reușita imediată, ideile și . masa populară, prea mult întunecată încă. Și su
^Xuințele acestora au pătruns în cea mal mare feri o nouă înfrîngere. Izbînda reacțiunel continuă
te a Rusiei. Desvoltarea socială, urmîndu-șl foametea în țară, și anul teribil 1891-92, fu încu
pllrsul, dădu naștere la idei nouă, unor tendințl nunarea acesteea. Dar, peste cadavrele martirizate
51!, ce în ce maî cll’’at revoluționare. Pe ia 1850, ale muncitorilor, și peste răraășițile țăranilor flădl mtemeeară cele dintăl cercuri comuniste, cu mînzl, Revoluțiea apăru din nou. Alăturea de inPctrachewsky și alțl furieriștl.
' telectuali, luară loc, sub drapelul socialismului re
* Dar servajul ființa înainte. Din pricina aceasta, voluționar, singurul care putea aduce libertatea și
contenite răscoale de țărani, împlură tot cuprin renașterea țărel, luară Ioc muncitorii industriali.
șii Pe dată’ făcînd să treacă Pe dinaintea ochilor Cîte-va greve începură să se declare. La Petersburg
? /fozițl al lui Alexandru al Il-lea, spectrul tutu- se văzu ridieîndu-se, într’o singură dată, o masă
or jacheriilor: unii seniori fură arși de vil, alții de 40.000 de muncitori. Și, la 2 Junie 1897, gufură tăeațl, cu ferăstrăul, în două, de cătră țăra• vernul decretă, în grabă, o lege care stabilea, în
nii lor. Ceasul reformelor sunase, cam aspru, nui toate fabricele, ziua de muncă de unsprezece
Ie vorbă. Nu-I remănea țarului de cît să se eze- ceasuri
<
și jumătate.
cute, adică să se plece. Servajul fu desființat ofi
In anii 1899 și următorii, se afirmară, mal vă
cial/în 1861, consfințindu-se, puțin cam tîrziu, cum dit
,
ca orl-cînd, tulburările universitare: Kievul,
sc întîrtiplîi cu orl-care guvern, ceea-ce și avea Moscova, Karkovul, Petersburgul, fură teatrul uființă de fapt. Emaniciparea servilor, nu folosi, de nor scene foarte demonstrative. La Kiev, sute de
fllt-feliii, la nimic, pentru-că, fără pămînt liber, n’avea studențl fură trimeșl la cazarmă,- ca să învețe dis
ța ce sluji. Și, după două-zecl de ani de la asta, ciplina. La Moscova, ca să desba,tă chestiea unei
preceptorul, dascălul lui Alexandru al Ul-lea, Ka- greve, în favoarea celor ce fură deportați, comi
velin, spuse, în plină masă imperială, cum-că țăra tetul studenților convocă o întrunire generală. Po
nul Iera mal sclav, mal mizerabil de cît ori-eînd. lițiea ceru disolvarca întrunirel. Participanțil refuIn 1863, veni rîndul Poloniei. Cei 1.500 de spîn- zînd, fură șarjați, împinși într’un manej. Mii de
zurațl și cei 70.000 de deportați în Siberia și în muncitori încunjurară pe dată manejul și protes
Rusia orientală, arătară ce se putea aștepta de la tară. 2.000 de cazaci călări, fură atunci așezați
un țar reformator. Singură calea revoluționară re-, în manej. Cu chipul acesta, iritarea crescu. Din
manea cu putință. Se întemeeară societăți secrete, simpatică, mulțimea deveni activă, și, a doua zi,
ca „Tînăra Rusie",. „Pămînt
și Libertate", cari mulțămită muncitorilor, tulburările universitare se
.
_aveau
___ deC scop rascularea generală a țăranilor, a transformară într'o mișcare revoluționară. Răscoala
lucrătorilor, a intelectualilor, și întemeerea Repu- iUa proporții din ce în ce n^al mari, și, pe la două,
blicel_________________________________________
în Rusia. Dar numai de la 1873, cînd apă- ddupă
.iȚLz*
Upă amiază, pe bulevardele Moscovei, în zccc
zece
rură pe scenă Narodnicii, mișcarea luă proporții părți diferite, mii de manifestanțl cîntau și huimal întinse. Afară de asta, activitatea Internațio dueau polițiea. A doua zi, mișcarea deveni și mal
nalei, care deștepta, cam pretutindeni, instinctele serioasă. Manejul fu golit. Mulțimea, cu drapel roș
revoluționare și tendințele socialiste, nu putea re în cap, se alcătui în cortegiu și manifestă în fața
mănea fără înrîurire asupra tinerimel. Cea mal casei șefului de poliție, apoi în fața celei a reacalipiră chiar-, ționarululI care redacta Gazeta de Moscova. Se aș
mare parte din revoluționarii ruși seri'."
cu osebire, cu Bakunin, de comuniștii-anarhiștl, dîn- tepta să sosască armata. Intr’o clipă, cei aproape
du-șl sama cum-că legalitatea nu Iera de cît o două-zecl de mii de inși, cari se aflau de față, ri7___
x_.
dicară baricade, cele dintăl baricade din Rusia. Cautopie ridiculă și
împledicătoare.
Mișcarea luă proporțiile unei adevărate
cruciade, zacil alergară, înse nu izbutiră să împrăștie pe reaaevarare cruciaue,
-,care amintea cele dintăl zile ale creștinismului. Ti voltațl, cari manifestară, aproape liberi, pănă noap
neri și tinere, din toate clasele societățel, o rupeau tea tîrziu. A patra zi, întreg orașul fu năpădit de
cu familiea, îșl zdrobeau cariera, renunțau la si- trupe pedestre și călări, armate ca pentru războit!.
, tuațiea lor, și, îmbrăcîndu-se țărănește, mergeau Manifestările urmară. Spre sară, Tolstol fu zărit
prin făbricl și mal cu samă la țară, pentru a duce prin mulțime și mii de inși îl aclamară cu căldură.
robilor legați de pămînt, încovoiați sub jugul mun- Asta Iera în ziua escomunicărei lui de cătră Sinod.
cel, cuvîntul răzvrătitei. Dar mișcarea aceasta se Iei spuse studenților, câri-1 încunjurau, că Iei, băzdrobi, izbindu-șe de ignoranța poporului, de pri- trîn locuitor al Moscovei, nu mal văzuse nici o
' gonirile guvernului. Sute din acești aprinși mun dată asemenea mișcare. Și Iei, marele apostol al
citori ai emancipărel, plătiră, apostolatul lor, cu neopunerel la rău, povățui să se continue mani
festațiile și greva. Aceste întîmplărl,^ spălmîntară gu
vernul, care dădu poruncă- să se îndrepte, asupra
Se adoptă o tactică nouă: terorismul, care avea, Moscovei, tunuri, asupra Moscovei, unde ordinea
mai cu samă, ca țintă de-a curăți pe puturoșil fu stabilită, pe dată... ca la Varșovia.
spioni, pe răpănoșii agențl, pe acești cînl de vîDar faptele ce povestim sînt numai un încenatoare, mișel și scîrnavl, al tuturor apăsătorilor.
i;Ll o măsură de reprimare nu va mal pu
i represaliile autocrației, la expulzările în masă, put. Mei
tea înăbuși de-acum încolo răzvrătirea ce crește
a executările nemiloase, tainicul „Comitet eze- și care Ie produsul firesc și necesar al desvoltăî 1 lv \ respundea prin lovituri din ce în ce mai
rel sociale a unei țări. Revoluțiea crește și va crește
Srozitoare. Dar partidul „Voinței poporului , Afl-
I
f
-
�mereu, pănă ce va învinge. Canaliea dirigui oare,
țar, președinte, miniștri, toți cari trăesc din sudoa
rea poporului vor PQ —
copleșiți, nimiciți,
nțniicițî, distruși, de
~~
manuali și
valul compact și decis al' muncitorilor
i
al muncitorilor intelectuali.
uar U..-UU
x. Dar
orl-cît uv
do departe u?
ar fil Rusia, internațiolaliștiî, colectiviștii, anarhiștii, nu pot să1 sc dezkitereseze de lea.'Simpatica, ca și rațiunea, Ie
— noi, trebuie “să fimi cu deoseinternațională. „Și
iîS'zicSBldeysse/fiind-că,
voind să schimbire'mi?vau,
—-> -—
’’
’
.
___ mnnnn nnn iibăni lumea,
prin
unirea
științei cu munca, pnn unirca intelectualilor, muncitorilor și țerantlor, vedem
în Rusia făcîndu-se aceea-șl unire, pentru distru
gerea regimului puterel".
O vie solidaritate a tuturor socialiștilor revolu
ționari Ie de nevoc, pentru a. pune capăt stărel
actuale de lucruri.
Un Oprimat.
t
lîiiVjSTA Idem
REVISTA rOEEt
78
•
z**' - - -
k’mzi
»»«»
Religiei și moralitatea populară
Slăbirea treptată a instinctului religios, va îngă
dui să se consacre progresului social o mulțime
de puteri, pănă acum distrase și deturnate* de
preocupări mistice. Putem să ne întrebăm înse
dacă, prin îndoeala religioasă, alte puteri, vătămă
toare societățel, și cari pănă acum * au fost com
pensate sau precumpănite de instinctul religios,
nu vor li puse în libertate de-o dată.
„Creștinismul, a zis Guizot, Ic trebuitor pentru
popor. Intr’adevăr, Iei Ie o școală de respect". Ne
greșit, cu toate că njal puțin de cît religiile in
diene, cari au făcut să se respecteze omenirea,
pănă la despărțirea cu desăvîrșire a castelor, atît
de contrară tuturor sentimentelor naturale'și bu
nului mers al legilor socialo; Negreșit, o. socie
tate nu poate dăinui dacă nu se. fesp'ectează în
lea ceea ce le de respectat, respectul fiind astfeliu, un element al vieței publice. Dar, pe de altă
parte, o societate nu poate progresa, dacă se
respectă în lea ceea-ce nu-I de respectat, progre
sul fiind o condiție de vieață pentru societate.
Spune-mi ce respectczl și îți voiu spune ce Iești.
Progresul, prin care respectul omului se îndreaptă
cătră niște obiecte din ce în ce mal înalte, pro
gresul acesta Ie chiar simbolul tuturor celorlalte
progrese îndeplinite de cătră spiritul omenesc.
Fără religie, zice din nou școala lui Guizot,
chestiea socială ar răsvrăti poporul: numai Bise
rica susține proprietatea... Dacă Ie o chestie socială, de ce să o ascundem, să nu lucrăm mal
bine cinstit și cît putem, s’o deslegăm. Pe cine în
șelăm aici ? D-zeu, nu-I oare numai un mijloc de
a salva pe capitalist ? Problema socială, de altfeliu, nu se pune, astă-zl, cu mal puțină tărie, în
fața religiilor, de cît în fața liberei cugetări. Creș
tinismul, care, cuprinde, implicit, comunismul, în
principiile lui, a răspîndit chiar Iei, în popor, idei
cap nu se poate să nu încolțască, în marea frămintare a epoceî noastre. Ceea-ce mărturisește
cmar un susținător al creștinismului liberal, De
Laveleye, Se știe că totul Iera în comun la cel
dintăl creștini, și comunismul îera urmarea
diată a botezului. „Totul Ieste comun ia ntf(’nie.
fără de femei, repetă Tertulian și S-t JustîJS a.
Noi punem la o laltă și împărțim totul-, $c '••Ti.
‘
cu ce aprindere au atacat, Părinții Bisericeî, Știe
Pro.
prictatea. „Pămîntul, zice S-t Ambrosic, â
dat în comun, și bogaților și săracilor. Dc ce fost
bn
gaților, de ce credeți că proprietatea feste num-n
a voastră"? „Natura a creat dreptul comun. Dren
tul privat Fa făcut uzurparea". „Bogățiea îe py'
rureă produsul unei hoții", zice S-t leronhn, „Bq.
gatul i-un talhar", zice S-t Vasile. „Numai ne.
dreptatea face proprietatea privată", zice S-t Qe'.
ment. „Bogatul i-un bandit", zice S-t Crisostoni
f
In sflrșit. chiar Bossuet spune în predica despre
măsurile privitoare la necesitățile vieței: s\jUr
murul săracilor îe drept: de ce această neegali,
tate de condiții" ? Și, în predica despre neîntrecuta demnitate a săracilor' „Politica lui Isus Ieste
cu totul opusă celei a veacului". Pascal, în flne
rezumînd, într’o imagine, toate aceste idei socia
liste, cari au alcătuit fondul predicărel creștine;
„Acest cîne Ieste al mlcu, ziceau acești sărmani
copil. Locul mleu la soare i-aicl... leată începu
tul, imaginea ■ uzurpărel pămîntului întreg". Acești
sărmani copil, cari sînt oamenii, nu-s totdeabna
resemnați cît se atinge de uzurparea aceasta. De
unde, începînd din vrîsta de mijloc, atîtea răs
coale și atîtea măcelăriri: răscoalele plebeene și
jacheriile, din Franța, răscoalele din Englitera, cu
Watt Tyler, ale Anabaptiștilor, cu Jean de Leyda,
din Germania. După potolirea acestor mari izbuc
niri, preotul creștin căută să dămolească mulți
mile prin credința adîncă, ce le-o putea insufla, în
răsplătirile cerești. Toate bunurile se rezumeazitîn „fericiți cel săraci, că aceia vor vodca pe D-zeu"...
Astă-zl, în urma progresului științelor naturale, si
guranța răsplătirilor Ie necesar zdruncinată. Chiar
și creștinul, ne mai avînd atîta credință îh Raiu,
năzuește să vadă îndeplinindu-se, din vieața asta
AnAntaMfl An
♦’ZSf Ci fr sub trăsăturile
chiar, dreptatea
ce ii s’a înfățoșat
dreptățel cerești. Ceea-ce rămîne mal trainic în
creștinism, Ieste, ast-felid, nu atît frîul ce a știut
să-l pue mulțimilor, cît disprețul1 ce a știut să-l
insufle împotriva stărel aflătoare. Religiea
ne
voită, astă-zl, de a chlema în sprijinul Iei știința
socială, pentru a lupta împotriva socialismului, dacă
a luat-o pe drumul acesta. Adevăratul principiu al
proprietăței, ca și al autoritățel sociale, nu pont6
fi religios: iei Ie în însu-șl sentimentul drcptulu, *
tuturor, și îri cunoștința, din
ce mal șlnnVfică, a condițiilor vieței civile și politiceDar chiar moralitatea popoarelor, cine-o susține
oare, de nu religiea, ni se spune. Ie drept otitn-c
ne închipuim, de obiceiti, imoralitatea și crima t
vîrșită de oameni, ca legată de necredință,
\
al necredinței. Cu toate astea nimic mal nea c
rat, precum au dovedit-o criminaliștil. Privind m .
făcătorilor de rele, din toate țările, vedem oa*
ț
credința, la aceștia, nu Ie de cît escepțiea, Șl En;
o escepție rară. In țerile' foarte religioase, ca
nia
1
glitera, spre pildă, culpabilii nu sînt _ de loc mai
puțin numeroși, dar sînt maî credincioși-cen
C"’
~
79
„re parte, ne spune Mayhew, niărtu.rișesc că cred
oară, între Paris și Londra. Bîsericcle, templele și
I1V Biblie- In Franța, unde necredința le atît de smagogele
Paris n’ar putea cuprinde nici a
? rventă, Ie firește să fie frecvent'ă și la făcătorii zecea partedin
din populație» Iul, și cum, la vremea
j rele- Dar ic departe de a fi regula. O întîlnim, slujbei, sc află pe jumătate goale, un statislician ar
dC osebire» la șefii bandelor, la urzitorii crimelor, putea, cu foarte mult temeiu, conchide, cum-că nucUtoți acel, în sfîrșit, cari-s afară din comun. Dacă
aî a doua-zccca parte din populație „practică".
1,l.,ninaliștif sînt nevoiți să atribue un adevărat ge- Ș.
Și, pe cînd Parisul nu are de cît 169 locuri de
c9 antisocial unor criminali, nu-I de mirare să în- cult, Londra, în 1882, avea 1231, afară de adu
Slnim la niultl din ace?tia> o instrucție și un talent nările religioase ținute în parcuri, pe piețele pu
f ii niuns, care să-I facă să n’albă credințele super- blice, pănă și sub. viaducurjle drumurilor de fier.
titioase ale mulțime!, împărtășite de cătră tovaNi se vor pune înainte, 1 punîndu-le pe soco
rtsii l°r de crime. Talentul și instrucțiea mu- au teala nereligiel, crimele Comunei de Paris sau cele
utut să le împiedice tendințele rele, dar nici ta- ale Revoluției franceze. Cu mult maî multă drep
fPntul nici instrucțiea nu le-au produs, nici de tate s’ar putea face răspunzătoare religiea de ma
um ’tendințele-' acestea. Criminaliștil citează o sacrele lui S-t Barthelemy, de Dragonade, pentrumulțime de fapte, cari dovedesc că, religiozitatea că, în războaele Hughenoților, ale Vandezilor, Alea mai riguroasă și mal sinceră, poate să se în- bigezilor, religiea a fost amestecată în chestie, di
tovărășască cu cele mal mari crime. Dcspine, po rect, pe cînd Comuna, fiind un războiu social, rcvestește că Bourse, îndată ce săvîrși o tâlhărie și
ș’ ligiea na fost amestecată. în lea de cît cu totul
n omor, se duse să îngenuncheze înaintea al indirect. Războiul Comunei, se asamănă cu tulbu
tarului. O fată G., dînd foc casei amantului Iei, rările întețite odinioară la Roma, de cătră legile
strigă’• nD-zeu și prea curata fecioară, să împli agrare,* cu marile greve contemporane, atît de anească sfîrșitul". Femeea lui Parency, în timpul desea* însoțite
de ------tulburări
---------1-----------sîngeroase,
onigviuuau, se asamănă,
cibcinjuint,
cînd bărbătul Iei omora un bătrîn, ca să-l ;prade,
\ în sHrșit, cu toate revendicările brutale ale lucrăse ruga lui D-zeu ca totul să se petreacă bine. Se torilor și țăranilor, împotriva stăpînitorilor pămînștie cît de credincioasă Icra marchiza de Brinvil- tulul și capitalului. Să ne dăm samă, de alt-feliit,
liers care putu să fie osîndită cu atîta mal lesne, cwn-cd, in toate luptele- acestea, partidul cel mai
cu cît scrisese cu mîha iei o mărturisi-re secretă tare, care reprezenta partidul societățel, și, după
a păcatelor se săvîrșise, mărturisire în care men cum se susține, pc acel al religiei, a săvirșit, in
ționa, o dată cu paricizil, fratricizii, nenumăratele reprimare, violența ca și ale revoltaților, numai
incendii și otrăviri, menționa și de cîte ori nu se că, nnc-ori, nu atît. de scuzabile.
mărturisise la popă sau nu se mărturisise cum s’ar
Ceea-ce demoralizază poporul, nu Ie atît slăbi
fi cuvenit.
rea religiei, cît luxul și trîndăviea unora, mizeriea
Ic tot atît de nerăspunzătoare de cri- revoltătoare a altora. In ’ societate, demoralizarea
_Religiea
a
mele acestea, ca și nereligiea, pentru-că, nici una, • vine, în acela-șl timp, și de siiș, de sus de tot, și
nici alta, în ceea ce au de înalt, nu pot pătrun de jos. Sînt, într’adevăr, două soiuri de revoltați,
de în capul unul criminal. Cu toate că simțul mo împotriva legilor muncel: lucrătorul rău, care blas- •
ral. Ieste .din capul locului deosebit de simțul re- tămă legile acestea, cu toate că supunîndu-se lor,
ligips, amîndouă aceste simțuri lucrează și rcacțio- și nobilul trîndav,, sau îmbogățitul, cari le violează.
nează necurmat, unul asupra altuea. S’ar putea Făpturile cele mal bogate, din societatea noastră,
stabili legea, că orî-ce ins, la care simțul moral Ie sînt adesea acelea a căror vieață, comportă mini
șters, devine incapabil de a fi pătruns de puritatea mum pe devotament, de acțiuni dezinteresate și
adevăratului simț religios, pe cînd, din contra, dîn- de reală înălțare morală. Pentru ceea-ce numim o
sul va fi mal apt, do cît orl-care altul, de a se mondenă sau o femee de lume, bună oară, îndaalipi de formele superstițioase ale credinței și cui- toririle vieței se reduc, foarte adesea, la nimicuri,
tulul. Simțul religios înalt, are pururea, ca princi- Aceasta habar n’are de ce însamnă trudă. Un co‘
toatecu
ca, de alt-feliu, pil doi, pentru că a întrece numărul de trei Ie
piu, un simț
moral delicat,
dacă., simțul acesta religios, se exagerează de si- culmea imoralitățel, precum zicea una' din Iele, o
p6 pănă la fanatism, poate, reacționînd asupra doică de plimbat, un bărbat, cărui să-i fie credin
^țulul moral, să-1 altereze la rîndul lui. Asupra cioasă, cel puțin în margiriele cochetăriei, leată
celui ce n’are simț moral, religiea nu produce de toată datoriea.
nansm,» lormansm
flLefe?e rele’ ia
fanatism
formalism și
și ipocrizie,
Foarte adesea, pentru acel din clasele înalte,
filnd-că religiea le necesar nepricepUtă, denaturată. datoriea se reduce de a se înfrîna să nu fie atît
Adesea, țările cele mai creștine sînt cele cari de răi cît ar putea să fie. Ispitele de a face rău
u cei mal niulțl criminali, fiind - că - s cele merg crescînd, cu cît urcăm scara socială, pe
lent 1®n°r,a,nte’ Io Italia, bună oară, morțile vio- cînd, ceea ce am putea nunii ispitele de bine,
6> cari au atins, une-orl, cifra de 16 lâ su- merg descrescînd. Bogățiea îngădue să-ți cumperi,
sînflni Vec^tul Stat roman și în Italia meridională, așa zicînd, un înlocuitor în toate cazurile de da
biont °ur
3. 2 la sută, în Liguria și în Pie- torie : bolnavi de îngrijit, copii de alăptat și cres
mal j v°pulațiea Parisului, nu le^ luată în masă, cut, și altele. Cocheta Ieste departe, de-a șl chel
Centre h- nde
acea a tu.turor celorlalte mari tui vieața, după expresiea populară, atîtdeadevăc in ^uroPa‘ Cu toate astea Ie, fără îndo- tă, Ieste departe de-a șl tulbura odihna. Bogățiea,
»> ea mal puțin religioasă. Ce deosebire, bună are, foarte adesea, ca urmare, o avariție de sine.
1I
J
I
�80
-
revista idee(
o restrîngere
restrîngei a feconditățel morale ca -șt. a fecondltățel fizice, o sărăcire a individului- și-a rasei.
Mica burghezie Ie de fapt clasa cea mal puțin imo
rală, și asta din pricină că a păstrat obiclnuința
muncel. Dar ie atrasă neîncetat, șt tea, de pilda
claselor înalte, cari își pun amorul propriu întru
|{ EV ISTA IDEEI
SCRIERI ITALIANE ȘI ÎN JARGON
Giovanni Moet: La peste religiosa. .
ț
Lo Scioporo generale, il suo scopo o 1 auoi mozzi
Per legitima difosa. Rispostu a Mons. Masotti.
Gnslat'o Soledad: Alle prOletario
....
05
8
1903, August. No. XXVI. 6.
(fi
J0
Eliseo Redus: Iprodotti deliu terra o dell’industria
11 Primo Maggio. 11 huo passato o il Suo avvohiro
Emilio Siuieri: Giorgi o’Silvio
•
.
• 10
Errico Malalesla : Fra Contadini . ,
—
Al. OafhS • . •
.
’
’
; >6
—
La Politica Parlamentaro .
Piclro Kropolkine: Lo splrito di ribcllione
—
L'Anarohin, la sua IHoSoUu o 11
11 eu
euoideale
Jj
—
L’agricoltura .,
Bii/Jdlmticco: L’orgauizzaziono sooialisța-anarohlca
Germinai, Uno doi torturat! di Monjuich,
. .
10
Circolo di sbidi sociali: Intravedondo u comunismo
(6
Lambrc. Catizam'i 11 dovore doi Giovani .
(6
Logica Infantile.
.
(6
D. Zavattero : Husa... Sovvorsiva .
.
W
Pielro Kropolkine: La ConQulsta doi Pano.
l.tti
A 80 iadresa la rodacțiea ziarului, 11 Rizvcglîo*, 28,
nie
Coutanoe,-I
Doll. Guslavo Geley: Le Provo doi Trasformismo .
Ciro'Alvi: L'lnvincibilo Idcalo, romanzo
I Savoiu nel Secolo XIX ....
•
.
.
tterrauca, proflîi rivoluzlouuri . *
Stepniak: La Russia Sott
ti Domani
deliu Rivoluzione ............ g-g
J. Grav:: La Bocietă al
D--------------------------------B. Ferrini: Onnagliato
......
2te nella Storia dell’Umauitti
. '
Dr. R. Mausoni: 11 Prel
G. Ctancabilla! Fiori di Maggio
Salvatore: La Crodenza
Religiosa
--------- o-----•
■
*
•
•
< ' 25
Roberio D'Angib: LibertA,......................................
ie:: La Morale
Anarchica .
.
.
' .
Piclro Kropolkitic
Mor.
— Ai Glovnui.
viiui. Ant
/luna
— Maria
.........Mozzoni: ---------Allo Fanciulle. 25
Roniolo Ovidi: Fame. Bozzetlo sociale ....
Agil Intransigenți doi Partito Socialista Italiano ,
.
25
II Canzoniore doi Ribelli •
...
.
.
• -. . 26
Carlo Cajiero: Anarchia o Comunismo .
.
• »
, 25
avoia .. . ,.26
Amilcari CipriaHi • Li Regicidlo-Brescî o Savoia
A. Hanion : Capitalismo. Oristianosimo o Socialisrao . , 25
" ’1
,
Ellseo Recltts e Giorgio Guvon: LibertA o Ohiesa
, . .25
itta Socialo, 2i
Pio Spadea ■ 1 Mali doll’Organizzaziono nolla Lotta
Savcrio Merlino : Porohd siamo
Anorchici ?
.
... 25
-.....................................................
Z
A so adresa la redacțioa revistei .La Protesta Umana , 2318,
a
Larkin Street,-Son.Francisco. Cal. tt
U. a
S. A.
Rămășița de moralitate care există în clasa bur
'*
' 10
gheză, se datorește, în parte, iubîrel de argint.
Iubirea de argint, are, ce-I dreptul, bunul, că tre
buie, în general, să lucrezi, pentru a-1 cîștiga. Și
nobilii și burghezii iubesc argintul, înse în două
Hi*
’ 1
chipuri deosebite: copiii familiilor înalte nu-1 iu
besc de cît să-l cheltuească, să-1 risipească, pe
cînd mica burgheze îl iubește pentru sine, din
avariție. Avarițiea, le o puternică pîrghie, pentru
cele din urmă rămășiți ale moralitățel unul popor,
lea coincide, aproape în toate urmările Iei, cu dragostea de muncă, și nu îndeplinește o influență
rea de cît asupra căsătoriilor, la Ciiri considerațiea zestrei întrece toate celelalte considerații,
și asupra nașterilor, de al căror număr se teme.
...................... ....
Cu toate astea, între risipă și avariție, moralistul
Ie silit să dee preferință celei de-a doua, fiind-că,
nefavorizînd destrăbălarea, nu tinde să distrugă
societatea. Și risipa și avarițiea sînt două boli ce
ne sleesc și ne pot omorî. Dar cea de-a doua nu
Ie atît de contagioasă și tot cîștigă din cînd în
cînd. Pe lîngă asta, iubirea de risipă, foarte rar
poate încuraja o muncă regulată. Dînsa dă naște
re, mal curînd, tendințelor la joc'și chiar la tâl
hării : loviturile de bursă, în unele cazuri, sînt pur
și simplu hoții. De unde, altă urmare demoraliza
Dr. Ginsburg: Der idischer
toare. Risipitorii vor fi musai atrași de speculațiile
gon varbroohor.
, ,
R, Ingersol: Vurbrechen gegon
vaiu.«.
a Moison
. • . . W
—
Dio Tousen von
Moisc" .
finanțiare, mal mult sau mal puțin veroase, în
P. Kropolkine : Dor Statt un esein rol iu der goaichte . 40 ,
care, fără de nici o muncă propriu zisă, poți cîști
•igRewolution
. . -. ț. j-S.
—
Gedanken voni
------------, a
—
Zuxn iungou dor .
ga mal mult de cît prin muncă. Avarul, din po
. a .
—
Anarohistlsche moral
jral ..
. a ,
:ht. , .
trivă, va sta la cumpene, va prefera, în locul jo
—
Das monschon recht
P. Lafargucz Das recht auf faulehoit cului, truda, și truda lui va fi mal folositoare
S. Mosl: Dio Roliglozo Magefă
ia
. ■>
’ 25
3Cax Nordati: Der liogen von c
dor heirath ,
pentru societate. La urma urmei, singurul lucru
. 25
—
Der liegen von religior
rcligion.
, 25 I
ce ar putea păstra societatea în stare bună, Ie
Slanley: Dor wahrer ziel von Anarchîzmus
Slepmak: Untoriirdisoho
Bone rusianu
rusland
.
•
.
•
* '. 2.<
dragostea muncet pentru muncă, ceea-ce întîlnim
U'olttai: El nurois Babei....................................... ' ' -'"Z
Group*,
atît de rar și-ar trebui de desvoltat. Dar această
Do procurat prin „Liberty
,,
...... 9, Polham Btr. Brwk
dragoste de muncă intelectuală și materială nu Lane,—London.
60 ;
M Baknnin : Got un der Stat..
,
.
Ie legată de religie: lea Ie legată de-o oare-care
JEdtlslal: Gedicbto
....
Bliwant: Anarchio var'n goricht .
cultură generală a sufletului și inimel, care face
’ s
Scb, Faur: Der Menscli ....
ffl ‘
trîndăviea cu neputință de îndurat.
—
Die varbrechen von got .
' 25 ,i
F. Krauz: Got, roligion un moral.
’ i0
Tot așa cît se atinge de celelalte virtuți morale și
E. Malalesla: Anarchîzmus
•
■25
sociale, ce ni se înfățoșază ca atîmînd de religie.-^. R. Rockcr: Die biographie von Bakunîn .
60 1
Janoivski: Der Alf Beth von Anarchizmus
; m ;
In toate timpurile i-a trebuit omenire! o mijlocie
L, Tolsloi; Potriotlsm un regirung .
de viții ca și o mijlocie de virtuți. Chiar religiile
Do procurat prin G. David, 58, Dunstan Housos, stoper i
au trebuit, în totdeauna, să se plece în fața obi Green,—LondOn A
'
ceiurilor sau pasiunilor. Dacă am trăi în timpul’RePUBLICAȚII PERIODICE
'
formel, am vedea pe preoții catolici, susținînd, cu
Germinai, revistă lunară, abon. anual 5 lol.
j '
cea mal mare seriozitate, cum-că fără dogmele ca
53, Dunstan Housos, Stepnoy GrS°’?.‘”"r??• (1. D8T^' '
Arbciler Fretnid, ziar sept. abon. anual 7.50.
E.
tolice -și autoritatea papei, societatea se va dizolva,
53, Dunstan Houses, Stepney Greon,
—jup i
Frciltell, ziar sept. abon. anual 5 lol, Adr.: A,11> y
va pieri. Din fericire, experiența a dovedit, că
ti, Pelliam str. Brich Lano,—London E.
g,
vteața socială putea să se lipsască de dogmele aFreie Geselschaft, revistă lunară, abon- anual 5 le .
Baron, 12, Jofforson str—Nciv-York. .
-MausS81 cestea și de autoritatea aceasta. Conștiințele nu
Freie Arbtiler Stimme, ziar sept. ab. an. f.50. AjL' york.
•
mal au trebuință a-zl de nici un gardian, de nici
freie arboiter stimme", 24, Rutgors str.-w
un păzitor,. căci se păzesc de sine.
.................... ; tâ
:I
s
M, Guyau.
Bibliografie» cărților noastre romttnoștt a
Tip. „Munca", Doamnei 9,—
București, Strada Epurilor, 10.
CUPRINSUL
Noî știm prea bine, că ic un mers firesc, o Inlan
țuire fatală, care aduce in lume tocmai schimbările
necesare. Dar, ori și cum, noi nu sîntem numai niște
bolovani cari s’ar rupe și s’ar răstăgoli dinți-’o stinCă.
biol am ajuns să medităm situa țica noastră, să luăm
cunoștința de clte se petrec, sa le știm îmbinarea,
sa prevedem unele lucruri, înainte dea ajunge la
Er<GOTW»; 0 d!ltă
punctul
critic, cînd să fim asvlrliți, să fim împinși
junlcr : Evreii in Est-End-ul Londrei,
în mod silnic,Jntr'o situație, poate că iu multe pritfl>r Bceln» : Comunismul la primitivi.
vjnți mai bună, la care înse ne-am adapta anevoe
S’gehnplra : Educațiea libeitu|eT practicată la Ccmpuiș.
și adaptarea ne-ar fi dureroasă. leată rațiunea sau
Rnnf ■ Anarhiea.
practica preocupărilor noastre, și ieată rațiunea pensâu>. Ver: Dc Pe niureatru care n’avem îndestule cuvinte, dc-a îndemna
pe toți,ce au vre o știință de fapt, de a o da Ia lumină,
PRACTICI SÎNTEM
ca să servească drept o orientare, drept punct de
sprijin, celor atrași în marele curent al mișcare! de
jjMau se
iuchee
cu
una
cu
două
^discuțiea
asupra
- —w
4, i a-zî- Nu vom ieși, prin asta, afară din rotațiea ner&cticitaței
xioast: c. Lumea ic pozitiv a cesară. Dar cel puțin nu vom fînumaî atîtea corpuri
iciicităței prcocup.trilor
preocupărilomoastre.Lumeaiepozitivă
•—XX.» nici cum să ----brute, pe cari
Foarte șinu îngădue
se cheltuească
așa le brîiicește, le bate cap In cap o oare
j^eaba vre-o oare-care silință. Fără a recunoaște care fatalitate oarbă. Vom merge, spre destinarea
cnî-va vre-un drept de cenzurare,cînd și l’ar însuși, noastră, cu siguranță maî mare. Și cînd ne vomașeza,
asupra acțiunilornoastre, ne place,totu-și chiar nouă, într’un loc, vom căuta să nu ne grămădim peste
sJ le cătăm rațiunea, fiind-că înși-și noi am vrea să alții, s’avem cu toții cită comoditate se poate.
Practica asta va ii recunoscută, eă ieste. Dar lu
limconvinși și să ne-o dovedim nouă, cum-că ceeace facem comportă o sancțiune, are într’adevăr o a- mea mai înțelege prin practică, folosul imediat ce-1
trage
cine-va, pentru sine, dintr’o silință, din ori
nlicare practică. Fără aceasta, chiar noi, n’am ți
nea nici de cum la aceea ee-am face. Așa, desba- ce desfășurare de forță. Neapărat practica de care
terile noastre au iele oare însemnătatea ce s’ar că vorbim, nu poate să albă menirea, nici-cum, de a
dea s-o aibă? Cel puțin tot aiîta, cît acele desba- mări, păn la exagerare poate, exploatarea sau spe
teri eu cari se ocupă, de pe tribuna, de pe ca- cula, de-a crește dominarea cui-va. Practica noastră
tedra lor, unii oficiali. Și ie afară de ori-ce în- ar fi prea practică atunci și prea s’ar confunda cu
doealuj că o cunoștință mai urare, a celor ce se alta de cave facem abstracție acum. Neapărat, dînsa
petrec în de obște, sporește energica individuală și nu va răpi nimănui, putința de a-șî agonisi cele
liberează, descătușază pe om, do-a face toate silin- trebuitoare vieței, nu va răpi nimănui mijloacele
|ele cu putință, ce sînt în firea lui, ca să-și spo de vieață, chiar dacă cine-va ar fi silit să trăcasca
rea-că
buna stare. Fără știinli
rească fericirea și
și ‘«buna
știința sau cu- într’un mediu impropriu, in care practica noastră
Tlhdînla
— vieață nesigur,
' ‘ impune
3 oare-cari rigori. Dar va găsi fie-care să
noștința aceasta, omul pășește îîn
i-ar
CS
facă no îmnîii
împăcare, să-și facă și interesele sale, cit se
ca nnnm
un om care, mmurtnrl
mergînd ?»•.
în întuneric, chiar pe pă- fn/»n
va cere, cît ar fi, cum am zice, strict necesar,
mlnlul neted, stă la tot momentul să cadă.
J să facă ce-va și în senzul preocupărilor ge
Desbaterile noastre n’au mai putină însemnătate și
nerale.
găsi
poate
®cit desbaterile făcute, în școala sau afară, prin ne
----- Va
.o
.._. r
— o rațiune superioară și
J“tea mijloace, de oameni puși anume si răsplătiți chiar un interes, tpentitru asta, dacă interesul ie că
lăuza
supremă
a
omului
Pjnlru
asta
chiar
de
această
lume
cari
se
afișază
alăuza
supremă
a
c
—
1 și
, dacă ori-ce-am face nu
Ruasta.?hiar_dc această,
caid
1 interes pe
*ynimeni.
*' *. ’țCu toate că la
practică. Cind faeeiiațapropierea aceasta, noi putem deslipi de
oamenii nșa
așa zieîiri
zicînd —
mai• superiori,
interesul acesta
«borlm puțin însemnătatea
—
înscinnătatoia învățăturilor noastre, cameni!
—
-----și: -pc
10ațe mai subtil. Ieste un interes
E iCaîuvalarii‘ile astea noi le prețuim de o utili- poate
părea
t ch<leltueștî chiar numai forțele supe
'e, (Ie-0 aplicabilitate mc ti mare. Dai- vrem să dăm une-ori,, să-ți
iQDffictdc coniparQre, as.a zicînd irecuzabil. Preo- rioare ce ai, afară
afaj de ori-ce considerație alta.
Așa
în
cît,
umxi e Noastre, noi le putem justifica în chipul
în cît, cit
citiie vorba de practică, preocupările
sînt practica
Wnr • -1 .întăi îele disciplinează mintea, in- noastre
noastresînt
practi întrupată. Din cele ce expunem
Sptă
j^'^re^ar^ln
oamen^or asuPi»â unui țel de a- sîntnumai aplicări,aplicări cari privesc șioîntmdere
de vreme mai lungă și aplicări de moment. Trâgînd
imb?rî
dc-acele^c sînt tot folosul din iele, inleresa’ții își pot da samă că rasâ8ehAr“^rtriin mediu, -schimbări dc-aceie ce siuv lunuiuam
““
~
ril(£.“?'-ssprefolosultulTiror.Fărăpreocupa- zeroul cel mare 11 pot aliata vicața solidara, in ammsS “■ «no ar sili mașina guvernamentală, să .rea ec pot realiza între
intre iei, pentru
pentru realizarea celor
celoi
“It-foiiu de cit merge,saucliiar cum mor- ce_ 11
li -se3 par
par de
de nevoe.
nevoe. Iși
Iși potua
pot samă că toate frumoa
ce le
re<fll!omieledupă cari s’arputea săvîrșiaeele sele planuri ;e
I,. face
fi,™ unii, în senz dc-a-i domina,
și simplu miragii,
nia»i«lu|
“sigurc dezvoltarea și vieala orga- sînt
sinț oase
oase fără
lara carne
carne sau
sau pur
•
“'■“4 „ -c-lal? A'-em n.oiscmi-ze?,carisăȘtiece ceriu
eerin răsturnat
răștumnt in
In apă.
apa. N
. ’avem nevoe să Înși
răm
acolea
nici
un
ast-ieliu
de
plan, pentru-că
?ulc’ si ALuX Pentru oa .meni, cind oamenii n ar toate trebuie să fie vădite de sine
celor ce ur
i Ca’ °iai h
n ar puntea insufla, cind n’ar pu- măresc desvoltările noastre. Aceștia vor înțelege
|
01a» pune în. x«ph( are chiar iei?
Cit de practici sintem.
P JÎJeow. Lupta politică.
J‘
»en«wcitr> TiUmiicitoi : Prigonire absurdă.
11 r/crnn.ont : Ucenica.
nDn-<-'l»n*rInu • Istoriei unul recrut.
•
- *
f*
I —- — — — I
J—
1
• w 1 M w*
&w«
tn »
.*V 4-
.“î »"»
*J n
*3
Z3 «3
Y* *1 «
i
�REVISTA TOEEț
lesne, caracteristica unor ast-feliu de planuri,
fără să albă nevoe a li se fiice atltea indicări
și indicări Iii tot pasul. Preocupările noastre nu
curmă tnse lupta, cave so chlcamă de clasă. lentă
cusurul cel mare ce-I au, cu toată practica cealaltă.
Nici n’au asemenea menire. Dacă ie vorba de o
menire, preocupările noastre n’o au de cit pe aceea de-a insufla un maximum de conștiință in
mintea tuturor. Și dacă Lradițica luptei ieste atit de mare la oameni, lupta aceasta cată să fie
goală, fără de nici o mască, implacabilă, rece,
dusa Ia maximum de intenzitatc. Ca să s'ajungă o
dată la echilibrul dorit.
P. Mușoiu.
LUPTA POLITICA
Cînd cuceritorii înțeleseră că Iera mal bine
de a pune mîna pe foloasele cîrmuirel de cît pe
proprietățile particulare, foloasele ce le îndepli
niră, prin cuceriri, crescură colosal. Mal întăl
impozitul apăsa, cu chipul acesta, asupra tutulor, pe cîtă vreme confiscarea nu putea să atingă
de cît pe cel ce aveau bogății. După aceea, im
pozitul apăsa mal greu asupra săracilor, adică
asupra celor ce tiveau facultatea de a se apăra mal
puțin. Așa-că, cînd societățile omenești progre
sară, cînd industriea se desvoltă, cînd pămîntul
nu mal Iera unicul izvor de cîștig, în sfirșit cînd
buna stare crescu atît de tare, lupta pentru stăpînirea puterel politice înlocui, aproape pretu
tindeni, lupta pentru confiscarea, individuală sau
colectivă, a proprietăților...
Afară de foloasele directe, cîrmuirea mal dă
și indirecte, cari sînt poate cu mult mal mari.
Ori ce concesie de lucrări publice, de vre-o fa
voare, ori-ce concesie de monopol sau privi
legiu, le gras plătită de cel ce o primesc. Par
tea pe care concesionarii o fac funcționarilor Sta
tului, variază. In unele întreprinderi, une-orl aceasta se urcă pănă la jumătatea capitalului de
fondație, pentru-că, în multe state, marii dem
nitari au apetiluri foarte robuste. Mal puneți, pe
lingă asta, emisiunile de împrumuturi publice,
la care se poate stabili atît de lesne un curtaj.
Mal puneți furniturile armatei, ale marinei și
ale altor servicii publice. Apoi jocurile de bursă.
Urcarea și coborirea unor valori, atîrnă une-orl
de măsurile cîrmuirel. Prevenit dinainte, poți spe
cula la sigur. Nimic nu împiedică de a dicta’chiar
unele măsuri, în vederea unei manevre de bursă.
Toate împrejurările astea, îngădue funcționarilor
mari, de a se îmbogăți foarte repede. In unele
state Ieste destul să fi fost ministru cîțl-va ani,
pentru a deveni un mare capitalist. Coțcăriile
administrative, merg, de la trădare, pentru-că
s’au văzut miniștri sau generali vînzîndu-șl țara,
pănă la micele samsarlîcurl, pe cari moravurile
politice, atît de slobode, de a-zî, le privesc aproape ca și cînd n’ar însemna nimic.
Intr’un cuvînt, foloasele directe sau indirecte
ale cîrmuirel, sînt foarte însemnate. Și cînd se
poate pune mîna pe un asemenea izvor de bo-
gățic, se pot lăsa la o parte, prea bine
lelalte izvoare de venit. Așa-că, de lari°atece
marelor monarhii europene, de la sfîrJ-Călll>rcn
stei de mijloc, războacle pierd orl-Ce tU v>n
economic și nu mal au altă țintă de cît^^r
mîna pe cîrmuirea țerilor vecine.
sil pue
Foloasele războaelor politice sînt de d
lurl: mal întăl, învingătorul ridică și
k
trupe în provinciile anexate. De unde
armatei învingătorului, deci a putere! lufterea
urmă, pune mîna pe produsul impozitelor
ce mărește venitul șefului întreprinderei ’ Cee.a
tare și a tovarășilor lui, cel puțin pre cît pare^*
cestor din urmă, pentru că in realitate rc’V‘
parte de a fi totdeauna așa. In sfîrșit se fi
sește de veniturile indirecte ale administrației
Dacă banii aduc puterea, puterea aduce b
Cuceritorii, numai prin faptul că și-au atribui
cîrmuirea, guvernul unei țări, alcătuesc o ni
de foloase, directe și indirecte, ceea-ce le fatsi
în societate, o situație privilegiată. Dînșii alcătui
aristocratica țârei, pe cînd învinșii sînt nevohi
să se pleardă în rîndurile poporului. In afară 2
satisfacerile materiale, învingătorul mal dobîn.
dește și satisfaceri morale : considerație, respect*
admirație. Nevoea de o stare mal bună, nu ie
desigur singurul motor al acțiunilor omenești.
Necesitățile psihice au de asemenea o oare-care
însemnătate. In Europa au avut loc nenumărate
și șîngeroase războae, pentru a satisface amorul
propriu al unor șefi de stat, pentru a-I face să
simtă nespusa plăcere de a fi admirați, adulați
și temuți. Negreșit, Napoleon I-iri nu a făcut atîtea războae ca să dobîndească o stare mal bună.
Ceea-ce l a împins de a combate peEnglitera, de
a rupe tratatul de la Amiens, ceea-ce l’a mînat
la Ulm, la lena, la Friedland, la Wagram și la
Moscova, a fost mal degrabă orgoliul de cît
setea de bogății.
întreprinderile militare au loc și în lăuntrul
Statelor. Un șef îșl recrutează o bandă deaventurierl, sau, cum am zice, de derbedei, și pune
mîna pe putere. Faptul acesta se'reproduce obștește în societățile barbare, cari n’au o organi
zație atît de stabilă și cari nu-șl respecteazăn constituțiealor. La Roma, de pe vremea lui Sylla, pu
terea aparține foarte adesea unor șefi de bande
militare. In republicele Americel spaniole, pronunciamentele sînt în stare endemică. In sfîrșit,
Napoleon Bonaparte și NJ^oleon al III-lea> n
fost de cît șefii unor baritfe militare cari au pus
mîna pe putere...
J. Novicovv^
83
REVISTA ÎDEET
PRIGONIRE absurdă
a stabilit cil .individul8 teste sau nu din Pocornon. OrI-cum,
Rosenzwclg n’o fost cu totul fără noroc. Ce-T drept, d’a «pus
p cale* vre-o grevă generală, nici n‘a condus vre-un aten
tat cu dinamită în contra împărătesei Chinei In schimb, s’a gă
sit asupră-t cîte-va numoro dintr’o fose anarhistă, care aparo
x 7 lunf do înohlsoaro provontlvă, fuf în sfirșit liberat.
Am fost denunțat de nișto păcătoși, c-aș n0l- la FiUdelfia, „Torn cea nouă“, și cîte-va scrisori do la un prie
ten romtn. Destul do mult pentru a îl acuzat do înaltă trădare
, Jnnlo anarhiste yi că aș fl Anarhist. Ou toate că nu B'a
și lăsat să stee In închisoare șese lunt. Cu toate că la proces
’ J.ov0(ji în sarcina mea nimic grav, totu-șf om fost ținut nu
so putu atribui lui Rosenzv uig nici o vină, afară do aceea
pa,ut \ lunj după caro am fost predat poliției din Cernăuți,
do a .fl călcat ? 23, care Ieste călcat do ori-ce bun bur
rBCn
ghez do col puțin do o mie de ori pe an, fu totu-șl expul
15Fr“ ’ăflocovpuUntmal stătu! și în arestul poliției o lynă, mi se deto zat, după co mal fu ținut în închisoare încă o lună. Putem sS
qo din urmă un termen de trei zile, ca să-mi procur mijlouasigurăm Inso pe domnii guvernanți, ci se înșaltt amur, daci
10|C4trobuitoaro> sit P,c0 undo-aș voi. O dată, Inse, liber, spuseiti
cred că prin ast-feBQ do mizerabile mijloace, vor putea împiedica
Cf ° găsesc parale, și așa fu nevoită polițioa să-mi deo 40 de
propaganda auarhistif. Iei vor contribui, din potrivă, mal mult,
c^nl^u0. Din Cernăuți plecai spre Ungaria și ajunsei laBudaca lupta să fie dusă înainte, cu mal multă vigoare, ca mulțl din
l’°r?a Aici, găsind do lucru și simțindu-ină întru cît-va mul sicol cari pănă acum stăteau departe, să so alipească de noi, sa
pe, m’am hotărît să-ți scriu despre întîmplărilo inele.
întro în rîndurilo noastre, pănă cind va veni vremea : ochiului
s a' um aș vrea să reîncep corespondența cu camarazii, și-aș
pentru ochiți-..“
șt*11 adrosa mal multora din Toi.., Aice sînt po punctul
Tălmăcitor,
vrC* forJna un club de lectură, a muncitorilor romîiu, cari sînt
dl'rte miRțî Fn onPIta,a UngnrioT. Am început să fac demorsu'ilP trebuitoare și crod că voiii izbuti în aurind,..
UCENICA
pin Budapesta.
H. RoSENZWElG.
Intr’o scrisoare ulterioară, amicul R, descrie cu totul po larg
(to a avut să petreacă. Din toate roasă purtarea unul om
conștient, care so luptă să risipească ignoranța mulțimel,
se lupta să deștepte mulțimea din toropeala în caro zace, lear
je dc alta arbitrarul unei autorități, caro so sperie de cea înni
slabă lumină, do cea mul nesimțită mișcare... Cazul prietenului
n0=tru a fost luat în dezbatere, do mai multe Jurnale. Pentru
edificarea cetitorilor noștri, vom reproduce cele ee scriu,
asupra acestei chestii, două din Iele.
din Vieim:
'
,Ticăloasa burghezie, a țăreî Bucovinei, Icar a început să so
poarta ca po timpurile lui Taafe, hărăzind, orl-oărul bănuit, titlul
de trădător și do periculos și urmărindu-1 ca atare. Dar, do cînd
dne-va, caro cetește jurnale Anarhiste sau stă în legătură paclnîcă c-un Anarhist, însamnă a fl trădător ? Dacă so găsește la
cine-va cîte-va jurnale din America, cu conținut anarhist, tre
buie oare G luni de zile, ca să se constate ce conțin acele Jur
nale? Poate prea bine să fio cinc-va idealist, fără să fio nevoesă
fie deținut pentru asta, atîta vreme, pe baza unei denunțări ticăloise. In astă țară întunecată a Bucovinei și-n vremea asta, totul
■i«aP.spro aaomonoaiucru. Co zic D-niî Magistral din ComîuțT,
;
acești din urmii, că și-au
Ort crea, In supra lor iinteligență,
---- ..
............
” vro-un
— i avans ?
Ibit jertfa prlu ajutorul cărei să poată
dobîndi
ipra *înțeleptul guvern, cu aCredem că destul a fost păcălit suj
iiilni
secret
:
isprava
lut nu
naiul de 30 do coroane dat polițaiului
tocea atltea paralou.
j
;
REVISTA IDEEI
Un an, 10 numere 5 Iei.
10, Strada Epurilor — București
Rugăm foarte stăruitor, pe toți oo ne
0atȘ
din Capitală, din țară și din străinătate, să ne
pe dată abonamentul lor.
. rompl°c*
Ținem la indămîna tuturor numere, pentru y
tare, din anul pe care-1 achită.
I
tVenes Lebevu — Berlin :
dește aproape un an do cînd prietenul Rosonzweig, tini«■Mglu, s'a stabilit, din Romănia, la Cernăuți, capitala provindel răsăritene a Austriei, Bucovina. Pintro lucrătorii locali, coa
011 Oare parte nemți și ovrei, se dovedi un bun propagau.
J5’ Și organizator și so bucură po dată, mulțumită inteligenței
energieț salo, do atențiea și simpatica tuturor. Acum cîto-va
lunJ. so zvoni, înse, că, de o bucată do vreme, a adoptat tnctiUdba insulta pe împărat. Neapărat, noi n'um putut să dămero‘ho unul asemenea zvon, căci nu puteam să punem pe soco
1 M Rosenzweig o asemenea imprudență, cu alte vor e,
linu'0, l*1 urma desbaterilor procesului ce i 6° întent , pric
nostru fu osîndit la 4 zile închisoare. Pcntru-oe ? I ontru«1
u c°mis o imfracțiuno. cc nicăerl in lumo nu îosto podopsiutno cii a călcat § 23 din legea presei. Paragraful acesta
blS.CUQ1"ciI orî-cino, ascultați bine, oti-cine dă altueaopubcuIn?'firit
ftIbă anume dreptul do colportaj, so pedepsește
«nor ?SOaro do *«t 1
20 zile... Prietenul nostru a Împărțit,
,ju’ll?ouBoulY> cîte-va numere dintr’o gazetă social-dcmocraacoisU choQ Volkszeituugu, caro apare la Letnborg. P^n r
Scb'o (e‘nfMcHuno dineul a stat 0 luni iu prevonție, spune Șt
Polllî 1Unt
1
un r.B^a * vo*t să-și areto noobosilu-1 priveghere, arustîn
ntul°s regicid, nu se știe înse dacă, lu aresUro, dînsa
Numele ? Jeana. De doisprezece ani ablea. Și,
și dată la meșteșug. La o negustoreasă depene.
Din pene Iese o pulbere foarte măruntă, care
produce oftiga, une-orl.
Mititică, slăbuță, Jeana Ie galbenă la față, sufe
re de cloroza obicinuită a micilor pariziene.
Afară de asta, neștiutoare, fără de nici o apăra
re în contra vițiulul. Trupului Iei i-ar fi trebuit
l, .vieață
vlvayci libera, aer deschis. Sufletului Iei,
i°c,
școală. Mizeriea a osîndit-o la muncă. Bleata.
Stăpîna Jeanel, Cucoana Frosa, datorește, ucenicelor, Iei locuință, hrană, îmbrăcăminte, spalat. Ucenicele îl datoresc muncă... leată cum sînt
îndeplinite, și de o parte și de o alta, condițiile
acestui contract.
Jeana, se scoală, vara, la patru ceasuri și ju
mătate. De la cinci ceasuri, pănă la miezul noptcî trebuie să fie la treabă.
ți
nu se s?ală de Ț 5înd,sc tcraP& de
ziuâ. Economie de mucuri de luminare. In
schimb, lucrează pănă la două după douăsprezece,
lea are hotărîtă ce anume treabă să tacă. Și,
pentru a fi încredințată c’o face, Cucoana Frosa i-a dat poruncă ca să numere tare toate
codițele de pene, pe măsură ce le desface: o
osteneală mai mult.
Sărbătoarea, Jeana lucrează ca de obiceiu.Nid
la Crăciun și Paști dînsa n'arc răgaz.
In toate Sîmbetele sara, trebuie să curețe atelierul cu totul, să curețe odăile de locuit, pri
vările, să spele podelele cu apă. Tot lea trebuie
să’alerge în toate părțile, să spele albiturile.
Pentru stăpînă, ucenica Ie o slugă care aduce
venit, în loc să țic parale.
A fost vorba ca Jeana să leasă la fic-care
două săptămînl. De fapt dînsa nu iese de cît o
dată pe lună. Și adesea Ic oprită de a Ieși și
așa, cînd stăpîna Ic nemulțămită de lea, sau
cînd Ie grabă la lucru. Atuncca o împiedică c’o
treabă anumită: întăl să isprăvească ce arc de
făcut...
In zilele cînd Iese, Jeana n’arc libertate de
plină : trebuie ca, dimineața, înainte de a pleca,
să săvîrșască o treabă cel puțin de doi lei.
■
�84
REVISTA IDEEl
Nici oîntîmplare n'ar putea scoate, de la Cucoa
na Frosa, nici o învoire mal mult, de cit acele ce
le dă lea cu atîta zgîrcenie... Se întimplă să
moară bunicul Jeanel. Cucoana Frosa fu sili
tă să dee voe copilei să meargă la înmormintare. Dar îndată ce bătrînul^fu băgat în pă
mînt, Jeana trebui să se întoarcă cu fuga
la atelier, ca să'cîștige timpul pierdut. Cu
coana Frosa le îmbuibată de teoriea, cum-că tim
pul ucenicelor Iei, pentru dînsa, costă parale.
Si lea economisește timpul acesta, cît se poate
mal mult.
.
In schimbul unei atare munci, m fața cărei
ar șovăi și-un rob, ce foloase are Jeana de la
stăpîna Iei? leacătă ce foloase:
Nici un ceas hotărît de mîncare. Ucenicele nu
mînîncă atuncea cînd li-I foame, ci cînd îl place
stăpînel. Hrana-I caval de lea. Ie mult mal bună
la pușcărie. De vin nici vorbă. Dacă Jeana cu
tează să mal ceară o bucățică de pîne. Cucoana
Frosa o săgetează cu o privire plină de fu
rie și-I tae o feliuță de rîs. Așa-că, de cîte ori
primește de la părinții Iei cîțî-va bani, în loc
să-și cumpere o panglică, ce-va, Jeana își cum
pără pîne.
Despre cafea, leară-șî nici vorbă. Cînd Jeana
cere să i se dea, pentru-că cafeaua întărește,
și dînsa nu mai are putere, trebuie să plăteas
că, .nu numai-pentru Ica, ci si pentru celelalte
ucenice, și chiar pentru stăpînă.
Jeanel trebuie să-I facă haine Cucoana Frosa.
Așa-că Jeana Ieste aproape goală. Fusta Iei,
mizerabilă, pururea le plină de găuri. Jeana,
lucrînd, fără curmare, pentru stăpîna lei, nu are
vreme s’o dreagă.
Dînsa se culcă într’o odae întunecoasă. In
pătișorul de fier, dat de părinții lei, stăpîna a
1 pus o saltea nepomenit de tare. Ce are a face
înse, că Jeana ar fi culcată pe tare. Are atît de
puțină vreme să doarmă.
Dînsa își spală albiturile singură, cînd poate
și cum poate.
Cît despre încălzit... mal bine să nu mal
vorbim.
Toate astea sînt lucruri îngrozitoare. Inse n’ar
fi nimic, dacă n’ar fi bătăile.
In toate zilele, pentru un da sau nu, Jeana
mînîncă vre-o cincl-șese bătăi: o fleașcă ici, o
fleașcă colo. Cînd, de la nouă ceasuri de sară,
dobitocită, sleită, adoarme cu lucrul în mînă, i
se lipește o palmă, care-o deșteaptă. La fie-care
trei-patru zile, mînîncă cîte o calcavură în toa
tă regula. Cucoana Frosa, tăbărăște asupra Iei,
cu lovituri dc picioare, și-1 smulge zmocurl de
păr din cap. într’o zi, Jeana aflîndu-se cu fața
învinețită, un furnizor, indignat, zise că are să
facă cunoscut comisarului. Jeana-1 rugă să tacă.
Se temea să nu fie ucisă. Altă-dată, stăpîna, a. runcă întrînsa cu o perechi de farfecl, cari-i întrară în mînă, adînc. Cu toate astea, Jeana
trebui să lucreze, înainte, așa cu mîna rînită,
umflată.
De alt-feliu, nu pătimește numai Jeana din
REVISTA IDEEI
partea CucoanI Frosa. Scorpiea asta trnt
tot asa pe toate ucenicele Iei.
Mititelele, nu îndrăznesc să se plînKă
părinții vin să le vadă, Cucoana Frosa ‘Sp
cu binele pe lîngă iei, și-I deseîntă atît de bin
în cît, chiar dacă s’ar și phnge cum-va, care'v ’
nu i s’ar da crezare.
“'a,
Cu toate astea, o dată, în urma denunț*unul vecin, Cucoana Frosa iera aproape
dee de necaz, s’o pățască. Dar lea făgădui »c
nicelor sale, să dee, fie-cărel, „o rochie frutnoa*
să“, dacă nu vor spune nimic. Ademenite fe
tițele se supaseră, și Cucoana Frosa se alese nu*,
mal cu frica.
Neaparat, furtuna potolită, nu mal fu vorba
de nici o „rochie frumoasă*.
Cînd stăpîna i-aghezmuită, ucenicele sufăr
moralminte, de buna iei dispoziție, după cum, de
obiceiu sufăr fizicește de reaua Iei dispoziție
Dînsa le cîntă cîntece rușinoase, obscene, ]c poi
vestește istorisiri murdare.
In scurt, își deșală ucenicele, le copleșește de
lovituri și le conrupe, le strică.
Jeana,’le osîndită să ducă asemenea vieață
cinci ani. împlinind acest termen, dacă nu ya
pieri muncind și nu-și va lua cîmpil, ne mal
putînd îndura, căzînd aproape fatal în prăpastiea prostituției, dînsa va deveni lucrătoare, ade
că va putea,’ lucrînd peste măsură, să capete
doi sau trei lei pe zi.
Prin urmare, dacă nu-1 va veni în ajutor cine-va, nu va găsi numai de cît pe cine-va
s’o lee, va fi silită să-și cate un amant, nuniq
de cum din iubire, ci ca să poată trăi.
L. de Gramont.
ou Ierau de cît lemnari și cărbunari,
befgr Q0Ulden ținea la mine. Locueam în catui
P'«J? j marei clădiri din colț, față în față cu
lid'*’ c Rduge, de lîngă poarta Franței. De-nfi văzut cum curgeau prinții, ambasae° -’si generalii, unii călări, alții în oalești, alții
a°riVclvane sau droștl, încărcat! de galoane, de
în r de decorații din toate țerile. Și să fi văP°°0’ uni treceau pe drum curierii, ștafetele,
zlltvoiurile de pulbere, de ghiulele, tunurile,
goanele, oavaleriea și infantoriea. Ce vreme,
ISTORIEA UNUI RECRUT
Cel cari n’au văzut gloriea împăratului Napo
leon, în anii 1810 și 1812, nu-și vor da samă
nici o dată la ce treaptă de putere poate să
se urce un om.
Cînd străbătea Champagne, Lorena sau Al
sacia, oamenii lăsau de-o parte și săcerat și cu
les, lăsau toate-n pămînt ca să-i alerge întru
întîmpinare. Veneau din depărtări de zeci do
poște. Femeile, copiii, bătrînii, dădeau navală
în calea lui, ridicînd mînile în sus și striginu.
Trăească împăratul. Trăească împăratul, bai
fi crezut că iera D-zeu, că iei dădea
lumei. Și, dacă, din nenorocire, ar fi murit, 5
fi sfîrșit cu toate. Ciți-va bătrîni republican •
cari dădeau din cap și își îngădueau să zi »
la un pahar de vin, că împăratul putea sa ca »
treceau drept niște nebuni. Părea un ^uCxUjaa
totul nefiresc, la care nimeni nici nu se g1B
măcar.
. Ax.
Ieram Ia învățătură, din anul 1804, 1
trînul ceasornicar Melchior Goulden, din 1
bourg. Find-că arătam prea slab și sc^10P?nSor
puțin, mama voi să învăț un meșteșug ma i
de cît acele din satul nostru, pentru-că, la
85
I
'
Unii treceau par’că le-ar fi fost rușine să-șî
recunoască cuibul, alții străbăt au cu mîndrie
orașul, ca să re ducă să-și vadă sora sau vre
o rudă. Despre acești din urmă toată lumea vor
bea, ca și cînd întregul Phalsbourg ar fi purtat
crucile și epoletele lor, pe cînd, ceilalți îerau
disprețuiri, ca și cînd ar fi fost niște mătură
tori de stradă sau chiar mai rău.
Aproape în fie-care lună se chita cîte un
Te Deum, pentru cîte o nouă victorie, și tu
nul de la arsenal își trăgea cele două zeci și
^lu^cinci-șese ani, hotelierul Georges făcu a- umfi de tunuri, cari te băgau în fiori. In săpțămîna ce venea, toate familiile îerau cuprinse
are. Dînsul avea grădini, livezi, case și bani de neliniște. Sărmanele bătrîne, cu osebire, aș
aa lumea, pentru că toți acești inși cari ve- teptau o scrisoare. Intăea ce venea o știea tot
c u din Germania, din Elveția, din Rusia, din orașul : „Cutare a primit vești de la Jack sau
Polonia și de pe-aiurea, nu se uitau la cîți-va Claudiu". Și alerga toata lumea să vadă dacă
rinini de aur, împrăștiat! pe drumuri. Ierau nu spunea nimica despre Josef sau despre Jeanf'tl nobili, cari-și făceau întru cît-va o fală, Baptist. Nu vorbesc despre înaintări nici despre
necruiînd nimic.
actele de moarte. înaintările ierau crezute de
pe 'dimineață și pănă sara, și chiar și noap toți, doar trebueau să se înlocuească morf.ii.
tea la hotelul Boeuf-Rouge nu se mai strîn- Cit se atinge înse de actele de moarte, părinții
ffeâ masa. In lungul înaltelor ferestre, de jos, le așteptau plîngînd, pentru-oă acestea nu ve
° se vedeau de cît fețele de masă albe, seîn- nea atît de curînd, une-ori nici nu venea de
teind de argintărie și pline de vînat, de pește loc și bieții părinți trăgeau mereu nădejde, gînd de alte mîncărurl rari, împrejurul căroră că dind: „Poate băetul nostru va fi prizonier. Cînd
lătorii se îmbulzau. Iu marea ogradă din dos, se va face pace, are să vie și iei. Cîțiau venit
nu se auzea de cît nechezatul cailor, strigătul din cei cari ierau socotiți morți“. Dar pace nu
surugiilor, rîsîtele servitoarelor, huruitul trăsu se mai făcea, Abiea sfirșit un războia, se în
rilor, se cari veneau și plecau. Hotelul Boeuf- cepea un altul. Pururea mai iera vre-un cusur,
Rouge, nu va mai avea nici o dată asemenea fie din partea Rusiei, fie din partea Spaniei,
vreme de propășire.
fie din altă parte... Pururea nu iera mulțămit
Vedeai tragînd acolo chiar oameni din oraș, împăratul.
cunoscuți după vremuri, de cînd se duceau să
Adesea, în trecerea regimentelor, cari străba
adune uscături din pădure, sau de cînd cule teau orașul, cu mantaua răsfrîntă, cu ranița în
geau baligă de pe drum, ca să facă dintr’însa . spinare,, ca ghetrele pănă Ia genunchi și cu puș
tezio de ars. Acum Ierau comandanți, colonei, ca sub braț, pășind agale, cînd pline de noroiu,
generali, fiind-că se bătuseră în toate țerile cînd albe de pulbere, adesea tata Melchior, după
ce privea defilarea aceasta, mă întreba, gînditor:
din'hune.
— lea spune, losef, cîți oemeni crezi tu că
Bătrînul Melchior, cu bonetul lui de mătasă
neagră, înfundat peste urechele lui păroase, cu am văzut noi trecînd de la 1804?
— Nu știu, Domnule Goulden. răspundeam
pleoapele-i flasce, cu nasul lui subțire, prins în
tre marii lui oehilari de corn, și cu buzele-i leu. Cel puțin patru sau cinci sute de mii.
— Da... cel puțin, făcea Iei. Dar cîți ai vă
strînse, nu se putea împiedica ca să nu-și pue
pe tejghea lupa și cleștișorul și să privească zut tu întoreîndu-se ?
înțelegeam ce vrea să zică și-i răspundeam:
une-ori cătră han, mai cu samă cînd pocnitu
— Poate că s’au îutors prin Maența sau pe
rile harapnicilor surugiilor cu ciobote mari, cu
bondă scurtă și cu peruca de cînepă încîrlion- aiurea... Nu se poate alt-feliu.
țată, care cădea peste ceafă, răsunau de departe,
Dar iei dădea din cap și zicea:
— Cei pe cari nu i-aî văzut întoreîndu-se,
anunțînd vre un nou personaj. Atunci privea
CU
zîoHr6 am*nte’
d’n c*nd în cînd’îl auzeara au murit, după cum vor mai muri alte sute și
sute de mii, dacă D-zeu bunul nu se va milos„„xwxvxx tinichigiului
uxx.xv.xxgxu.xx.x —
"■ Uite, feciorul
lacob,,feciorul tivi cu noi, pentru-că numai războiul îi place
O110ot*'-:x - “
•
■
■
’ ’
1 - TH____ x_
S.8ti°rjJeî Marie-Ana, feciorul dogarului Franz împăratului. Iei a vărsat mai mult strige, pentru
?jCe
ePel. Ce departe
departe aa ajuns,
ajuns, uite
uite că-i
că-i colonel
colonel și
și aa da
da coroane
coroane fraților
fraților lui,
lui, decîta
decîta vărsat
vărsat marea
?
că Și baron al Imperiului. De ce nu trage oare Revoluție pentru a cîștiga drepturile -omului.
uȚ
\ată-să
Ui care stă colo, în ulița Capucinilor?
Ne apucam, după aceea, ieară-și
Ută-său,
îeară-și de lucru,
.lor 1 cînd
’ vedea apucînd spre’ casa părinți- •
-• D-lui Goulden îmi
*
Cînd i*
și cugetările
dădeau foarte
i ?\d.înd mîna cu ceî Pe cari‘* cunoșteau fața rault de gîndit.
gatg^hiȘtergea ochii cu basmaua-i varErcKMANK’ChATRIAlt.
'"ă,1’înă Aneta,, are să aibă mare
nu-1
C^e D*
nu-* mîndru,
mîndru, i-un
l . bărbat cum se
’ enu 1-ar nimeri așa degrabă vre-»-o bombă.
L’Hiiinwiti NoiMlte.Kovueinternaționale mensuelle. 20 fr. -par an.
J6, ruo do Obnd«$ — Paris VI,
�86
------ p---------------------
REVISTA IDEEI
cu mînile o groapă în nisip, să vadă de
REVISTA ÎDEEI
■n^r Pu
87
tea să dea de ce-va dinăuntru.
— Ce faci acolo, întreb, pleeîndu-mă lîn.
O dată, toamna, mi se întîmplă să mă găsesc
Tacte
ce-va?
lea scoase un țipăt năbușit, ridicîndilU‘Se dC o
tremurînd de frig. Mie îmi Iera somn. Natașa, mi-a-,
> ^cepu să-mi înșire cu un glas uniform, des- duc aminte, se sprijini cu spatele de marginea bărîntr'o stare cu totul critică. In orașul în care ablea dată în sus. Cum stătea în picioare și ma” .
sosisem și în care nu cunoșteam pe nimeni, mă cu ochii iei cenușii, deschiși mari, *plinî PHvea,
;
£0PeriHn CO^CU sticle... Niște saci gol... Un cor- cel și se făcu ca un ghemușor. Imbrățișîndu-și ge
mă, "văzul
aflam fără para în pungă și fără adăpost.
........ că Iera’ o fată camA ca devrîsta mea rPaI'
nunchii cu mînile și sprijinindu-șl de Iei bărbiea,Iea
După ce îmi vîndul, în cele dintăl zile, toate hai fntn
O găleată de fler...
fnni-iA
«trilcrătoare.
dar.
însemnai
,cil
o
se uita necontenit la rîu, cu ochii dînsel mari, cari,
față foarte atrăgătoare, dar, însemnată, din n
astea nu se puteau minca. Simțeam că în pata albă a feței sale, păreau mal mari, din pri
nele de care mă puteam lipsi, plecaiu djn* tîig spie rocire, cu trei mari vînătăl. Din pricina asta
3 neno. tel.^duce nădejdea. Cînd, de o dată, dînsa strigă cina vînătăilor din prejur. Nu se, mișca de loc,
locul numit Ustie. Aici Iera o schele, și, in vreme cu totul desfigurată, cu toate că vînătăile ierau Iera
de navigație, Iera o mare fierbere de vleață. Cum zate c-o simetric rară: cîte una de aceea-și așe.
și nemișcarea și tăcerea aceasta, făceau să nască
înse ne aflam pe la sfîrșitul lui Octombre, în vre rime, sub fie-care ochiți, lear ceealaltă, cu mult hift.
în mine, îmi dădeam samă, un felîu de frică de
mea ceea, domneau aici pustiul și tăcerea.
itial
Ce?
vecina mea... Vroiam să întru în vorbă cu dînsa,
mare, pe frunte, tocmai la rădăcina Wuiut,
r."
L
Bătînd nisipul umed, pe care-1 cercetam cu mare putea recunoaște, în simetrica asta, operauiiul " pînea... O pîne rotundă..; numai că-I udă... dar nu știam cum să încep. începu lea.
putea reuuuuttșuo, m ouuvu.v»
vyufaunul artic»
bagare de samă, doar aș descoperi ce-va rămășiți foarte dibăciei, în arta de a poci fețele oamenilor
— Ce vleăță blestemată, zise lea lămurit, lăsînd
de mîncare, rătăceam singur printre zidirile goale,
oicioarcle mele se rostogoli mal întăl pînea, să cadă vorba cu un ton de adîncă convingere.
Fata se uită bine la mine și încet, încet/VS
dealungul lăzilor cari slujeau de tarabă bărătcilor cari pieri din privire... După aceea îșl scutură mînile
a dînsa volnica mea prietenă, leu și rupsesem
Dar nu Iera o tînguirc. In vorbele astea, Iera
Ierau acolo, pe cari neguțătorii își'întindeau mărfu de nisip, îșl îndreptă broboada de pe cap, 0 pe.
rustică O băgasem în gură și-o mestecam...
prea multă nepăsare, ca să fi fost luate ca plîngere.
obULr?{ dă și mie... Și hal s-o ștergem de-aicl. Cugetînd pur și simplu, după puterile Iei, femeea
rile, gîndind în mine : ce bine Ie să fie omul sătul... trecu un fior și zise :
Avînd o oare-care cultură, îți poți astîmpăra mal
7 am Putea oar® să n®‘a?e2ăm mal bine ?
ajunsese la încheerea aceasta, pe care o spusese cu
— Cred că și ție trebuie să-ți fie foame... Sapă
ușor foamea sufletească de cît foamea trupească. și tu... Mie mi-s mînile ostenite. Trebuie să dăm
cercetă, prin întuneric, toată împrejurimea. voce tare, încheere pe care leu nu putevm s’o com
Rătăcești pe ulîțl, iești încunjurat de clădiri cu în, l;afria întuneric și zgomot...
bat fără a mă contrazice. De aceea tăcui. lear lea,
fățoșarea plăcută, clădiri reaparat bine garnisite și aici de oare-care pîne, poate și de ce-va cîrnațl, le
ert’v°ezl colo o luntre răsturnată... Hal, să mer ca și cînd ar fi fost singură și nu și-ar fi dat samă
o baratcă ce se deschide în toate zilele.
pe dinăuntru. Toate acestea pot să trezască în tine
de mine, stătea mereu fără să facă nici o mișcare.
gem acolo ?
Mă apucai să săp. Fata, după ce se odihni pu.
gîndurl întăritoare, asupra arhitectural, higienei,
— Mal bine să te stîngl pe dată, urmă Natașa,
8-HaI...
țin,
ultîndu-se
la
mine,
se
puse
să-mi
dee
ajutor...
asupra multor lucruri înalte și înțelepte. IntîlneștI
Ne îndreptarăm in partea ceea, și, mergînd, ru de data asta încet și dusă pe gîndurl.
Lucram
pe
tăcute.
Nu
mal
țin
minte,
dacă
mi-am
oameni îmbrăcațl bine, Iei sînt politicoșl, pururea
peam din pîneșiînfulicam mereu.
Nici în vorbele astea nu Iera nimic tînguitor. Se
se depărtează de tine cu politeță, puțin doritori de-a amintit, în clipa aceea, de codul penal, de morală,
^pioaea cădea tot mal tare, rîul mugea. Un flue- vedea bine că după ce cugetase la vleață, îșl în
de
proprietatea
individuală
și
de
celelalte
lucruri,
cunoaște trista realitate a existenței tale. Zău, su
-I tră^ănat și batjocoritor, plecat nu știu de unde, torsese privirile spre sine, și, ajunsese la convinge
fletul celui flămînd se satură totdeauna mal ușor de cari, după părerea oamenilor instruițl, trebuie
«nea Pănâ la noL ^ ar zis că 0
puternică rea că, nu iera bună de cît de a se „stinge" pe
să-ți
aduci
aminte
în
toate
clipele
viețel.
Dar,
fiind
și mal bine de cît al celor sătul...
ciascunsă, fluera unde-va, par’că să-șl bată joc de dată, ca să scape de ironiile soarteî.
că
doresc
să
fiu
cît
mal
aproape
de
adevăr,
trebuie
Se apropiea sara. Ploua, și-un vînt de MiazăMă cuprinse o durere, o jale nemărginită în fața
natura întreagă, de oameni și de așezămintele lor,
Noapte sufla de te dădea la pămînt. Iei șuera printre să mărturisesc că ieram atît de adîncit în între
nar'că să-șl bată joc de acest trist amurg de toamnă unei ast-feliu de netede cugetări, și simțeam că
prinderea
mea,
cu
săpatul
groapel,
în
cît
uitasem
lăzile și bârătcîle goale, batea în ferestrele hanuri-,
dacă voiti mal urma să mal tac, am să încep să
«i de noi amîndol, cari leram eroii lui.
lor, apărate de obloanele lor închise, și făcea să de toate celelalte lucruri, afară doar de ce s^ar fi
1 Flueratul acesta te împlea de fîoil. Cu toate plîng... Ceea-ce ar fi fost rușinos, înaintea unei fe
putut
afla
înăuntru...
spumege, sub loviturile lui, valurile rîulul. cari se
astea, mîncam din pîne cu lăcomie, și nici fata, mei, cu atît mai mult, ca dînsa nu plingea. Mă ho
Inopta. Intunerecul, umed și rece, ne înfășură
revărsau cu zgomot peste nisipul de pe țărm, îșl ridi
tărî! să întru în vorbă cu lea.
care-mi pășea în stînga, nu se lăsa mal pe jos.
tot
mai
mult.
Valurile
păreau
că
fac
și
mal
mult
cau foarte sus coamele albe și se pierdeau, unele
— Cine te-a lovit așa, întrebă! leu, negăsind altă
- Cum te chleamă, o întrebă-I, cam. fără să-ml
zgomot
de
cît
mal
înainte
și
ploea
zurnăea
mal
cti
• după altele, în depărtarea nedeslușită, rastăgolinduce-va mal duios și mal de duh să-I spun.
dau sama de ce.
tărie
și
mal
repede
pe
seîndurile
lăzel.
Nu
de
sc, unele peste altele, cu turbare...
— Cine de cît Pașca, răspunse dînsa scurt și tare.
- Natașa, răspunse dînsa scurt, mestecînd din
Părea că fluviul simțea apropierea Iernel și fugea, parte, se auzea țignalul unul paznic de noapte.
— Cine-I acela Pașca?
• gură cu zgomot.
—
Are
dușamea,
ori
nu,
mă
întrebă,
încetișor,
fără să știe încotro, înspălmîntat de-a îndura ro— Amantul mleu... Ie brutar...
Mă uitai la dînsa o clipă. Inima mi se strîngea de
biea ghețel, în care îl putea arunca, chiar în noaptea camarada, leu înse nu înțelesei ce vrea să zică
— Te bate des?
durere. Uitîndu-mă înainte, în beznă, mi se părea
aceea, vîntul de miază-noapte. Ceriul Iera întunecat, lea, și tăcui...
— De cîte-orl .se îmbată... Destul de des...
d văd mutra urîtă a soarteî mele cum îmi surîde
— Te întreb, are ori n’are dușamea? Dacă
mohorît, de sus cernea mereu, și elegiea ce-o in
Și, de-o dată, apropiindu-se de mine, începu
bfoic și batjocoritor...
•w
tona natura ce rhă încunjura, Iera accentuată de arc, degeaba ne muncim. Săpăm o groapă, și, cina
să-mi istorisască despre dînsa, despre Pașca și des
două sălcii albe, rupte, pocite, la rădăcina căror colo, poate dăm de cine știe ce scîndurl groase..- ■ Ploaea ciuruea de-asupra bărcel mereu și zgo- pre legăturile lor.
Uum să le scoatem ?... Mal bine să spargem lacata 1 Wri aresta aducea gîndurl triste,. lear vîntul, fuzăcea o barcă răsturnată.
Dînsa Iera una din fetele de stradă și dînsul un
O barcă răsturnată, al cărui fund Iera găurit, ș de la oblon... nu prea pare să fie tare...
' Sf k. Pr*n fundul spart, șuiera în barcă, unde brutar, cu mustăți roșii, care cînta foarte bine din
Ideile bune, rar dacă trec prin capul femeilor.
niște sălcii păcătoase, bătrîne, despoeate de vîntiJ
ea vedgile unul mic lanț, cari se loveau și armonică. Dînsul venea la lea și îl plăcea mult,
rece... Totul în jur părea stins, fără vieață, mort, Dar, după cum vedeți, tot le trec une-orl. In tfl
fiind-că iera un om vesel și se purta curat. Avea
^plhgător.
deaunâ am prețuit ideile bune și m-am silit să m
lear ceriul vărsa lacrăml fără sfîrșit...
; râț..JUrile rîulul pleoscăiau, lovindu-se de țerm, și o haină-de cincisprezece ruble și niște ciubote foarte
Pafcamă încingea un fioros pustiu. Al fi zis parcă folosesc de Iele, pre cît mi-a fost cu putință.
Vestită nonoton ?* desnădăjduit, par’că ar fi po frumoase. Din pricina asta lea se amoreză de Iei și
După ce găsii lacata, o răsucii și o scoșel <-'u
ca ie sfîrșitul lumel, că peste puțin trebuea să rămîn
rii, d deSpe ce"va cumplit de jalnic și de posomo- Iei îi deveni amant. Dar, de îndată ce leai-ajunse
singura ființă viețuitoare, și că, la urma urmei, tot cu belciuge... Tovarășa mea, cît al clipi din ocni
care
,e'va de care ar fi vrut să fugă și despre țiitoare, Iei nu mal avea altă grijă de cît să-I lee
se
și
strecură
înăuntru,
ca
un
șarpe,
prin
dese
i
moartea rece mă aștepta și pe mine. Și leram atunmolulu
vorbească numai de cît... Zgo- toate paralele pe cari i le dădea alții și să se ducă
zătura oblonului. Și scoase de acolo un strigăt p
cea de optsprezece ani...
deasuDP°V Se unea cu pleoscăttul valurilor, și, să le bea, după care porni să o și bată. Toate ca
Mergînd așa, mereu, prin nisipul rece și umed, de bucurie ;
suspin,?, xCeI râsturnate, plutea ca un suspin, toate, înse, de la o vreme începu să petreacă și cu
clănțănind, par’că aș fi ezecutat din dinți niște tri— Brava ție, băetc.
1 fatal si
greu, fără de sfîrșit al pămîntulul alte fete, și chiar în fața Iei...
— Nu-I oare înjositor pentru mine? Nu-s doar
lurl, in cinstea frigului și foamei, de-o dată, cum
O mică
mică laudă
laudă de
de femee,
femee, Ie
Ic pentru
pentru mine
O
mine nia
c^uroas°St^’t . vecîrlicele schimbări ale verel,
tm unîî'T1- Pfsyte.n,™,c
n?încat, ajung în drep- scumpă
rostită de
un barbaUmedif0 ^!um’noase> în toamna rece, mohorîță mal de lepădat de cît altele... Va să zică ceea-ce
scumpă de
de cît
cît o
o polologhie
polologhie rostită
de un
!nîn? n fbărăxtCI ș! z?rcsc 2nalnte-ml, plecată la pă- fie iei
Iei elocinte cît toți oratorii vechi și moderni puș
de
Peșterii i 'lntu^ supa mereu peste țermul pustiit face, face numai să-șl bată joc de mine, nelegiui,
care’n?nw!mă’,mbrăca.t.â.într? haInă de femee, pe aa
la ow laltă.
atunci leram
; Așe^- inyumă, cîntîndu-șl cîntecul său fioros..*. tul. Alaltă-Ierl Ies sa mă plimb, ajung la dînsul, șiaaiiu. Dar
J-Zttl pe
pu ttlUUUl
IClUill mal
UIWJ. nesimțitor
au
0 muiase, lipmdu-i-o cu totul de spate. cît a-zl, și, fără să țin
------x Jde
----nriete
samă
măgulirea
prieten
’ ditafe: rnvf
barcă Iera lipsită de orl-ce como- ce să vezi, găsesc acolo pe D unica, beată. Și Iei
de-asemenea amețit. ÎI zic: „ticălosule“, „blăstă* oprn hn8ă îea, și căutăl să văd ce face. Făcea mele/, o întrebai scurt, cuprins de îndoeohV
, S^Urit ăi kxîera ud, Iera strîmt, prin fundul
Pfape..,
cădeau picături mărunte și reci de mat“ . Iei începu să mă bată, să-mldeo lovituri cu
u^ătea și vîntul..» Ședeam, tăcînd și piciorul, să mă tragă de păr... Ceea-ce n-ar fi fost
O DATĂ TOAMNA
I
i
i
'■
i
■
I
!
• '
i
I
’r
■
1
s
�88
REVISTA IDEEI
nimic... Dar. uite, mi-a rupt tot de pe mine... Mi-a
rupt tot... Mi-a rupt și fustă, și jachetă și tot, o ja
chetă noua pe care am dat cinci ruble... Mî-a smuls
broboada din cap... Doamne, ce să mă fac acum?
Nu pot să mă întorc nici în ruptul capului ^acasă,
cum mă găsesc, zbucni Natașa, dintr o dată, intr un
plîns sfâșietor, amar.
Vîntul mugea, din ce în ce mal tare, mal rece...
Dinții începură din nou să-mi clănțănească. Și în
cepu și Natașa să tremure de frig. Intr’aceea se
apropie într’atîta de mine în cît putui să-I văd, prin
întunerec, strălucirea ochilor Iei...
— Ce blăstămațl, ce ticăloși sîntcțl vot bărbații...
Aș vrea să va zdrobesc pe toți, să vă sfășil... Și,
daca vre unul din voi, și-ar da sufletul la picioa
rele mele, l-aș scuipa în obraz și nu mi-ar fi nici
o milă de Iei... Ne amețiți cu rugămințile voastre,
dațl din coadă, vă lingușiți ca niște cînl păcătoși,
și dacă o femee Ieste atît de dobitoacă să vi se
dee... s’a isprăvit cu dînsa. îndată o căleați în
picioare... Infami și parșivi ce sîntețl.
Ocările Iei ierau foarte diferite, dar nu Iera nici
o tărie în ocările astea. leu nu găsii nici o rău
tate în Iele, nici o ură în contra acestor „infami",
în contra acestor „oameni parșivi". In deobște to
nul liniștit al vorbirel lei nu se potrivea nici de
cum cu cuprinsul, și vocea-I Iera lipsită de note
triste. Dar, toate astea, pe mine mă atingeau mult
rnal mult de cît toate tiradele, de cît toate căr
țile pesimiste, ori cît de elocinte și de convingă
toare, pe cari le cunosc deplin de foarte multă
vreme, de cît cele de cari am auzit vorbindu-se sau
de cît cele pe cari le cetesc acum. Mă atingeau
mai mult, pentru-că agoniea unei ființl, _ce-șl dă
duhul, lasă totdeauna o întipărire mult mal firească
și mal puternică, de cît cele mal adevărate și mal
artistice descrieri ale morțel.
îmi veni rău... ce-I dreptul mal mult de frig de
cît de povestirea vecinei mele. Și începui să oftez
lin și _să clănțănesc din dinți. Dar, aproape în aceea-șl clipă, simții două mînuțe reci, din care una
îmi atinse gîtul, lear alta mi se puse pe obraz, și-o
voce dulce, duioasă și plină de tristeță, îmi îngînă,
această întrebare, la ureche :
— Ce ai?
Aș fi jurat că vocea asta nu Iera a Natașefi
care, mal adineoarea, spusese că toți' bărbații sînt
niște nelegiuițî, cărora le dorea moartea. Dar lea
începu să vorbească repede, încîlcindu-și vorbele:
— Ceai?.., Ți-I frig?... Ce prost Iești. Șede și
tace... ca un huhurez. Trcbuea să spui că ți-1 frig.
Hai, culcă-te jos... Am să mă culc și leu... Așa.
Acuma cuprinde-mă cu brațele... Mal tare... Acuma trebuie să-ți fie mal cald. Pe urmă ne vom
pune spate la spate. Și vom petrece noaptea... Acuma, halde, spune-mi și mie ce ți s’a întîmplat,
urmă lea. AI obiceiul să bel, se vede, și al.fost
dat afară... Lasă, nu-i nimica... Are să fie bine.
Cu chipul acesta îea căuta să mă mîngîe, să
mă îmbărbăteze... Să fiu de trei ori blestemat.
N’aș fi putut să-mi închipui nimica ma'I ironic. In■ chipuiți-vă. Pe vremea aceea mă ocupam foarte
mult de soarta omenirel. Visam revoluții politice,
reorganizarea orînduirel sociale. Ceteam pe atunci
mulțime de autori, atît de adîncl, atît de c
plit de grei, în cît socot că nu-șî pricepeau r?01’
tarea nici Iei. Pe vremea aceea mă mal silian8*’
fac din mine „o putere activă și mare pentru1 S5
cietate". Ba, mi se părea une-orl, că, în parte S°*
ajunsesem la asta. OrI-cum, părerea pe care
făceam de mine, mergea pănă a-ml recunoaște n °
mal mie dreptul la existență, ca un personaj 7*
care omenirea nu se putea lipsi nici de cum, men i
săS°ace un rol istoric... Și leată că o prostituat» I
mă încălzea cu corpul Iei. Ieram îndatoritul uner '
creaturi mizerabile, unei nenorocite măcelărite, u- '|
nel disprețuite, gonite de societate, care nu vOe' i
să-I facă nici un loc în rîndurile lei. Și această ’||
femee îmi dădea ajutor, mal înainte de a mă fi '
gîndit leu să-I vin în ajutor Iei, ceea-ce, de alt- i
feliti, chiar dacă in’aș fi gîndit tot în zadar ar fi i
fost, pentru că n’aș fi putut face nimic... Ieram a- '
tît de gata să cred că visam, că toate acestea nu ie- ,1
rau de cît un vis urît. Dar, din nenorocire, nu pu- li
team să nu cred că totul se petrece aevea, pentru că picăturile reci de ploac cădeau pe mine, !|
pe cînd de pieptul mleu se lipea puternic, cu căidură, pieptul zvîcnitor al unei femei, lear în față
simțeam răsuflarea acesteea caldă, plină de-o oare- !
care aromă de rachiu, cu toate astea... atît de în
tăritoare.
Natașa mă mîngîea. Dînsa vorbea mereu, co- i|
voce dulce, desmierdătoare cum numai femeile ii
știu să vorbească. Și vorbele iei naive, duioase, a- j
prinseră în mine ca o flacără care mă mistuea. i
Și, de o dată, mă podidiră lacrămile, cari curseră
mult, și cari-ml curățîră inima de toată răutatea, de tot
necazul, de tot amarul, de toată murdăriea și ura
care se strînsese în lea pană în noaptea aceea.
Natașa repeta mereu:
— Destul, destul. Puiule, nu mal plînge.. Des
tul. A da Dumnezeu, te-i îndrepta, ți-i găsi alt
stapîn... are să-ți fie bine, al să fii fericit, al...
Și mă îmbrățișa... tare... tare... și una după alta,..
sărutîndu-mă de nenumărate ori... Astea ierau .
cele dintâi sărutări de femee, ce mi le hărăzea
vieața, și au fost cele mal bune sărutări, pentru-că
toate celelalte,de mal tîrziu,m-au costat foarte scump
și nu mi-au adus nici un folos.
f
— Ei, nu te mai boci atît, omule. Am să-I cat
leu mîne dimineață un rost, dacă nu te-I pricepe tu
încotro să apuci.
Șoapta iei dulce, întăritoare, o auzeam <a Pnn
vis. Stăturăm îmbrățișați pănă-n zori. Și, ,ind
lumină, ieșirăm de sub barcă, pornind spe urgIn tîrg ne-am despărțit prietenește, ne-am luă rama
bun și nu ne-am mai întîlnit de atuncea dc l°c>
toate că, timp de aproape șese luni, într'ura, cau
pretutindeni, răscolii toate văgăunele, Pe£t® ’
să mal dau peste această duioasă, scunp
tașa, cu care am petrecut noaptea de toa
despre care vorbesc.
.. •
Dacă va fi murit, bine de iea. Fie-i suietul
tit. lear dacă mai trăcște, fie-i inima îm>acatanfrll.
n’o tulbure nici o dată conștiința cădere-- Pc.
că ar fi o suferință mai mult, o suferiță ne
sitoare și de prisos în lume,
N Gorki.
______ ____________ ___ _______________________ REVISTA ÎDEEt
89
EVREII ÎN EST-EO-UL L0NDKE1
«Goisel marowi», cari apar sâptămlnal. Toate aceste ziare n’uu nici un stil, ieară cuprinsul lor
Tn Est-end-ul Londrei, în acest cartier fără de le iărănicî o valoare. Scriitorii cari le diriguesc
omeni de rînd, oameni cari apatțin imăn murdar, se svîrcolesc, printre cele i,3oo.ooo sînt niște
vechi, nuanțelor Învechite: oameni fără cul
Si° suflete omenești, ce-1 locuiesc, se svîrcolesc si deilor
chiar fără pic de inteligență. Un literat de
dC o rao.ooo dintre acei așa numiți «Evrei». X- tură,
merit se ivește arâre pe-aici, și, cînd se
qtia, aproape toți din Rusia și România, din ță- oare-earp
ivește, are cei mai mulțî sorți' de a muri'de foame,
Cue în care emanciparea lor, ca și progresul în cu literatura lui. Blegii, acum cuprinși, 11 resping’,
ncre a rămas mai in urmă, și-au conservat în se opun să-1 primească între dînșii.și, mai la urma
ffnre parte, acel felin de vieață, viea{a ghetoului. urmei nici n ar avea cătare. Desvoltarea intelec
nre li deosebește simțitor de restul populației din tuală a acestei populații n'are nevoe de scrieri
ccCidentul Europei. Nu-Î vorbă, civihzațiea oc- mai alese... Ziaristica progresistă face o mică
•Jentală tot a avut o oarc-căre înriurire asupra excepție. Ziarele, precum au fost «Die Welt» și
J'1 dar această înriurire sa resimțit numai de-o «Freihcit», precum sînt «Arbeiter freund» și.
arte, de partea cea mai mică, ce tinde spre i- «Germinai», sînt scrise cu oare-care gust. Stilul
Seahiri sublime. Majoritatea hălăduește înaceea-și ie ales, cuprinsul de asemerea. Mai ales «Germi
îthoranță, ie înglodată în acelea-și prejudecăți, nai» ie o revistă lunară dintre cele mai bune.
latini iricdivale, în cari hălăduesc și-s înglodate Are ^articole, traduse după scriitorii cei mai de
nopoarele din Orient. Majoritatea aceasta ieste cre samă, cei mai adine cugetători din lume. Dar, din
dulă, bigotă, ic fanatică chiar. Mica minoritate, nenorocire, tocmai aceste ziare au un cerc de cecare s’a adăpat de Ia ideile noi, are de dus, cu cona
desăvlrșire restrîns și se mențin cu sa
ționalii, o luptă foatre grea.
crificii enorme.
’ In de obște,lupta aceasta nusc dă numai între două
încă un lucru ce caracterizază
caracterizaza decreptitudînea
tabere, ci între mult mai multe. Căci avem zioniști, intelectuală, a acestei populații, ie că nu are nici
socîal-democrați, anarhiști... Și, lucru chipurile cu un teatru de samă, ci numai niște așa numite teatea
rios, dai’ care ilustrează de minune feliul de vi tre de varietăți. In aceste teatre se dau reprezen
eață' al acestor oameni, ic că fie-care tabără, fie-care tații cu totul deșănțate. In iele se zbieară, se
.........că- se cîntă. Se ----—?t cu
nuanță Iși are sub-împărțirele iei. Așa de pildă: zbieară, zicindu-se
spun glume,
,1„_____ .
.— _y.
f
______ j
Zioniștii, pe federați,. și pe independenți: Socia totul de
prost gust, zicindu-se
că se joacă
comedie.
liștii, pe democrațî
: Anarhiștii,
Se sare,
caîntr
’d casa
nebuni,
zicîndu-se
că
_
. . x și poloneji
, , x .pe ceiSe sare,
caîntr
’d casa
de de
nebuni,
zicîndu-se
că se
din grapa
•upa «Arbeiter^
«Arbeiter Freund» și cei din grupa
gr
reprezintă dramă... Artiștii din teatrele aceste sînt
tragedieni, comedieni și opereliști tot o dată. De
«Freiheit». Aceste sub-împărțiri purced din pi:
. ca atare, lupta dintre
multe ori iei sînt chiar autorii conțonetelor ce le
personale, și.
Jî'
și din ambiții pei
iele, ie mult mai vajnică, mai crîncenă, de cît cîntă, precum și-a comediilor ce le joacă. Cu toate
â dintre nuanțe chiar. Fie-care sub-împărții
acea
sub-împărțire astea, mai toți sint muritori de foame. Din clnd
își are clubul iei, conferințele și oratorii iei, și u- în cînd se abate pe-aici și cîte-o trupă de artișci
nele-s secondate, susținute de cîte un ziar, care Evrei, mai cum se cade. Dar dacă artiștii aceștia
apare după mijloacele de cari dispune gruparea a nu și-au pregătit mai dinainte și banii de plecare,
riscă să se pieardă în infernul acesta, fără nici un
cărui susținător ie.
’ - scăpai
\ ire.
In aceste ziare, se face propagandă, critică și chip de
_„irea între
dispută:: critică
mai ales. De alt-feliu,
Unirea
intre sexe se face, la populaliea aceasta,
dispută
___ ,și dispută,
<
conform
uzului
vechiu. Bază unirel ie căsătoriea,
lucrul acesta nu trebuie să mire pe nimene. Dis
puta ie un obiceiu înăscut al Evreilor. Nici unui căsătoriea dc interes, pusa la cale prin jiețitori.
popor nu i-a plăcut atita disputa, ca poporului Urmările unor asemenea căsătorii, credea se pre
Evreu. Mulțămită acestei înzestrări, iei^ au dat la supun de toți. Gîlceava dintre soți nu lipsește alumină acea faimoasă, acea voluminoasă enciclo proape din nici o casă. Fericirea cea mai marc
pedie, «Talmudul», care ie, după părerea unui e- ce ar putea-o dori, ar fi să se despartă. Dar, din
minent critic Evreu, o amestecătură dc obiceiuri, nenorocire, căsătoriile acestea se fac în virtutea ude datini și de îndatoriri, o morală plină dc verzi nor legi, In virtutea unor cătuși, ce-s anevoe de
și uscate, o filosofic sofistică, la care s’au mai sfărlmat. Afară de asta mai ieste gura lumci, și
adăogat o mulțime de comentarii, de comentarii vine nașterea unor copii, de cari, Inori-ce caz, nu
la comentarii, dc diferiți disputători Evrei... A- te poți atît de lesne scăpa. Așa-că fericirea, adică
cest obiceiu, de dispută, a fost transmis, prin e- despărțirea, ic foarte greu de ajuns.
Creșterea ce se dă copiilor ie ieară-și dintre cele
reditate, se vede, și urmașilor acestui popor,
mai rele. Copiii cresc, se desvoltă. conform cu me
urmași ce se găsesc în Est-End-ul Londrei.
Dar, ziaristica acestei populații merită o atenție diul Înconjurător. Și acest mediu ie dintre cele mai
mai mare, căci iea ii caracterizază, ori-cum, dcsvol- vitiate. Oamenii locuesc la o laltă, clac peste gră
J?rea intelectuală. Ziaristica aceasta, se face în madă: Tată, mamă, fiu, fică, toți In aceea-și odac.
Copiii ieu cunoștință de tot ce se petrece, din
nmba jargonă, o nemțească stricată. Alta.
mai fragedă copilărie si pe cea mai periculoasa
au cunoaște populatica asta. Dar și această limba cea
Ceea-ce are o înrîurire cu totul rea asupra
a fost pe-alocuri înfrumsețată. In Rusia și Ame- cale...
lor, desvoltîndu-se sexualismul la dînșri pe-o cale
^ca s’au ivit literați, cari au produs lucrări dc nenormală, in chip bolnăvicios. Ceea-ce se vădește
samă în limba aceasta, lucrări traduse și-n alte din vorbele, din discuțiile lor. Nu vorbesc, nu dis
»nibi. Dar aici, în acest cartier, iea își păstrează cută dc cît de lucruri obscene. In privința aceasta
pS? primitivă- Și ziaristica, afară de puține; eschiar desgustători.
w
.
fac« alandala, făi’ă do nici o noima, fura sînt
Instrucțiea ce se da copiilor ie efemera, lara nici
Kv?,lC1 nu Merit. Așa, ie ziarul «Der udischer o valoare. Dacă se dă copilul la școală, ie ca sâ
lenț.les>)’ care apare zilnic, ziarul «Brill s ^Te- scape masa de dinsul. să nun mai bată capul toata
care apare de două ori pe săptamina, și ziulica, să poată și iea, bieata, să-șl mai vadă de
eie «DiG udisclie preș», «Der ĂVanderer» și
1— -
-1
_
4
t
A. îl
î «• zi
vx zi
ii 1 wh zih zi
TA ■» r*
nnn
11 *711 111
v
■.
�_____-------------------------- --- ---------------------REVISTA tDEEI
90
REVISTA 1DEEÎ
treabă. Dacă o Învăța ce-va, de asia nuse
nimeni. Și apoi nici n’are deceu « m
»se4«“S^
cum se arată chipul ea copilul
lv" Iei‘leluat do la școală. 1-uț.t de la
înrăllturăși minai la clșlig. Cifligul ie singurul
lucru ce preocupă pc-accșli Evrei. Cu toate astea,
cu toțiî sînt săraci, prăpădiți de săraci, atara do o
mică minoritate cure ie mai cuprinsa.
Nimenea nu va tăgădui, socot, cum-ca feliul de
vicalăal acestor oameni, după cuini am schițat, ic
dintre celemai grozave. Dar culmea grozăviei n am
arătat-o Încă, lea ic in feliul cum jși procu a oa
menii aceștia, cele trebuitoare vieței. O mica parte
dintr’înșii slnt negustori, fără prăvălii și tară ca
pital, negustori cari aleargă tot Est-End-ul, prin
nloae și prin vînt, cu de cîlc doi sehillingî marfă,
căutlnd, fie-care, să o vlndă cit mai curlnd, să alerge cu cîștigul acasă,unde nevasta și copiii au remas nemincațl, capitalul de doi scliillingi nepulind
fiatins.pentru-căn arfifost apoi cu ce să se cumpere
marfă, și-ar fi rămas fără de nici un mijloc... Majo
ritatea sînt muncitori de diferite bresle, în deosebi
croitori, mașiniștî, călcători și tîmplari. Dar feliul
de muncă al acestor muncitori, ie cumplit, ie gro
zav, iede neînchipuit. Cu toții, fără excepție, înain
tați sau retrograzi, conștienți sau ignoranți, se su
pun unui sistem de exploatare, swețyng sistem, care
întrece ori-cc închipuire, cît se atinge de barbariea
exploatare!. Dînșii muncesc în niște ateliere mici,
înguste, fără aer, fură lumină, în cari arde și zi și
noapte gaz, gazul care răpește vederile, muncesc
cu niște unelte vechi, scoase aproape din uz, mun
cesc i4»i6 chiar 18 ceasuri pe zi, în schimbul unui sa
lar neînsemnat, de nimic, care n ajunge nici pentru
îndestularea celor mai neapărate nevoi.
Lucrul acesta pare de necrezut. Cefeliu, în An
glia, în țara unde munca ie oare-cum organizată,
unde muncitorii au dobîndit oare-carc îmbunătă
țiri, unde sînt legi, prin cari se regulamentează orelc de lucru și altele, intr’o parte a acestei țări să
se întîmple asemenea lucru?De necrezut... Cu toate
aste faptul se petrece așa.
Negreșit, faptul acesta își are pricinele lin. Evreii aceștia,precum am spus, sîntdin acei veniți din
Rusia și România. In țările acestea, iei nefiind emancipați, nu s au dedal să îmbrățișeze nici o ocu
pație stabilă, ci au trăit din șacher macher, sau
ocupat cu nimicuri, cătlnd să fie pururea gata de
plecare. Ajungînd în Londra, au fost siliți să îm
brățișeze o meserie serioasă, pentru-că nu se prea
trăește acolea din vînt. Nccunoscînd limba, au fost
siliți să apeleze la conaționalii lor, veniți mai di
nainte, și aceștia, «iuden bnei rachmunim», Evrei
copil al milei, după cum le place să se numească,
aucautat să tragă folos din neștiința celor novici.
Și, pe spatele lor, au introdus sistemul de ex
ploatare, despre care vorbesc, și tot pe spatele lor
legile sînt călcate în picioare, pentru-că
sînt destule mijloace de a se sustrage de la pe
deapsa. La urma urmei, legea ie ce-va cu desăvîrșire Uctiv. Dacă sînt împrejurări favorabile, legea
ic[.ospectală, dar dacă nu, leale călcată, nesocotită
miL aeți\“,nor.leBCa’ " ,mPrcj"™rile de‘“-
L?P‘«
Ie bine să se știe ca, printre acești muncitori
sînt unii cari doresc să p.ue capăt acestei haine exploatărl.Dînșii sestrăduesedeani,să-și puc planul în
aplicare. Au izbutit chiar ca să formeze un curent fa
vorabil. Au înființat uniuni, au provocat greve
Dar totul a fost în zadar. Entuziasmul Ie de scurtă
durată, și, cu timpul, totul își rcea cursul obicinuit,
cursul drumului spre Calvar.
Exploatarea haină la care se dedau unii, lîngczala în care bălăduesc ceilalți^ a dat prilej celor
cari caută să arunce praf în ochii mulțime!, să o or
bească, ca să-1 icc privirea do Ia adevăratele pri
cini ale răului, tc-a dat prilej să sțusțic, cum-că pri
cina mizeriei din Est-End-ul Londrei ar fi Evreii.
Susținerea aceasta a găsit răsunet chiar și în pap.
lamcntul Englez și a stlrnit chestiea «Ellcn
gralion». Parlamentul Englez anumit o comisie,
care să cerceteze răul ce-1 Introduc streinii în An
glia. Această comisie a ascultat pănă acum o mul
țime de martori, din cari unii s’au rostit în favoa
rea Evreilor iear alții în defavoarea lor. Mai mulți
în defavoare de cît în favoare. Gee-ce ie caracte
ristic, ie că între martorii defavorabili se găsesc și
o mulțime de Evrei, Evrei Eneleji, desigur, adică
născuți și crescuți in Anglia. Pricina acestui fapt
se explică. Evreii Englcji au fost concurați de noii
veniți. Și, în fața interesului, dispare solidaritatea
de neam... Comisiuneaaceastă își va depune rapor
tul la toamnă, și se așteaptă votarea unei rule, unei legi, care va limita, pe viitor, intrarea streini
lor, în special a Evreilor, în Anglia.
Această limitare nu va putea fi mai hotentotă de
cît acea care se practică în America. Dar ca și limi
tarea aceea, va lovi ori și cum în bieții nenorociți
de evrei. Dacă zic nenorociți, nu ie că sînt, cum
s*ar cinema, de-acela-și neam cu mine, și că aș
vrea să-i părtinesc. Nu. Recunosc, că din feliul de
vieață ce-aceștia îl duc, purcede un un rău social.
Dar mai constat, că acest rău se revarsă, mai ales,
însă-și asupra capetelor lor. Așa-că, iei merită mai
mult compătimire de cît ură. Gu atît mai mult, cu
cît feliul de vieață al acestor oameni, ic rezultatul
unui mediu vițiat, în care au fost ținuți, veacuri
de-a rîndul, unui mediu de prigoniri, de încătu
șări, înjosiri, unui mediu ce dăinuește, carc-i constrînge încă și în ziua de a-zi.
Mai constat că limitarea imigrației lor, chiar ni
micirea lor, nu va aduce nici cum curmarea reuluî
social, de care suferă omenirea întreagă. Vorbesc în
general, pentru-că strigătul in potriva streinilorse
ridică a-zi pretutindeni, iear sub cuvîntul strein,
se înțelege Evreu. In privința aceasta, omenirea
îmi face impresiea unui sifilitic, care se simte șu
bred, șubred tot. și care, zărind o bubuliță mică
pe corpul său, i se pare că a găsit pricina șubreze
niei lui. Iei cată săcurățe acea bubuliță, crczînd că
se va salva, că va scăpa de rău. Și nu vrea să pri
ceapă, că bubuliță în chestie nu ie de cît un cfcct, ieșit la suprafață, al metehne! de care sufere
mal adînc. Nu vrea să priceapă nici cît, cum-că i-i
otrăvit tot sîngelc și curățirea trebuie făcută mai
radical.
Moriss Maier.
Cahicra Fcminiete-f, Revuc bi-mcnsueJlc. 1 fr. 76 par an.
14, ruo Poisson,’ Paris XVH-.
L'Ert KuMdlt, paraissant niensucllment, 2 fr. par an.
17, rue Saint-Sâvcrin. Paris VCwtaca Sowersiva, cbdomadario anarchico.
P. O. Box I, Barrc, Vt, America.
91
COMUNISMUL LA PRIMITIVI
Fondul caracterului acestor oameni Iesle aUt de comunist, în cil orî-ce Eschimos care a(finslea și sinceritatea sînt surori. Aleutul junge a poseda ce-va, îș! face o glorie, o fală,
,efiind în stare să mintă, ar arăta cel mai mare dea da tot, de a distribui tot, zîeînd că-î mult
aispreț celui pe care l’ar prinde mințind: n’ar mai fericit să dec de cit să primească. Scena
mal vorbi cu dinsul în vieață. In delicata-i sin- ce urmează se petrece pe țermil lui Yonkon:
«Fură invitați toți vecinii. Jocul, cînt&rile,
recitate, un lucru pe care l’a făgăduit nu-1 mal
nrivește ca al lui. Aleutul îl pune, de-o parte, danțul, petrecerea, durară mai multe zile. In
ori-cîtă nevoe ar avea de iei, nici nu și-1 sara cea din urmă, isprăvindu-se proviziea, băr
batul și femeea de gazdă, îmbrăcați în haine
iii'ai împrumută măcar. A nu-i primi un dar, nouă, se apucară să facă prezentări, dînd fie
„n osebire cînd nu-i atît de însemnat, insamnă cărui prieten, ceea-celi se părea căi-ar prinde
da dovadă că nu-1 iubești.
a Țirgurilc se iac prin mijlocitori. Cită vreme mai bine. Și așa, împărțiră io puști, io perechi
de haine complecte, 200 de pumni de perle În
durează tocmala, vinzătorul nu trebuie să știe șirate, o mulțime de blăni: 10 de lup, 5o de
nuniclc cumpărătorului, și din potrivă. „Din căprioară, 100 de focă, 200 de castor, 5oo de
sfiiciune", zic unii. Dar dacă ar fi din cavale samur și o mulțime de cuverturi. După asta,
rism și pentru a asigura mai bine echitatea tran- bărbatul și femeea de gazdă, se despoeară și
7,acțiil°r^ Ici se abțin de a trata vre-o afacere de costumările lor, pe cari le dădură ieară-șî
cînd vre un membru al comunităței ie bolnav. prezent, imbrăcindu-se cu niște zdrențe. La urma
Să fie oare din diferență pentru cel care sufere, urmei, ținură o mică cuvîntare: «V’am arătat
un sentiment rafinat de conveniență? Femeea dragostea noastră. Acum sîntem mai săraci de
rămîne in afară, stă departe de orî-ce afacere co cit ori-care din voi și nu ne pare rău. Nu mai
mercială. Place să fie mai presus de orî-ce pre avem nimic. Prieteniea voastră ne-ajunge».
supus, de orî-ce bănueală de interes, dcciștig.
Fie-care făcu un gest de mulțămire, și se re
lea nu precupețește, nu face negoț‘cu nimic, trase în tăcere. Sărbătoarea asta costă cinci spre
nici cu bărbații, nici chiar cu alte femei.
zece ani de muncă, de economii, de înfrinări.
Teoriea rentei, care domină civilizațiea noas Familiea nu pierdu înse tot, fiind-că dobîndi
tră occidentală, capitalul reprodueîndu-se în stima si recunoștința concetățenilor iei. Și ceea
perpetuu și sporind munca altuea..., ce mon ce cheltui materialicește cîșligă in onoare și în
struozitate pentru acești oameni de bună-voință, considerație. Cine dovedește atita mărinimie, acari împrumută, bucuros, ori ce unellă sau in tîta generozitate, devine un soiu de personaj
strument, de cari n’au o trebuință neapărată, consular, ie consultat în cazurile grele, și cînd
cărora nici nu le trece prin minte de-a cere să grăește un lucru Iei, nimenea nu-și îngădue să-l
fie despăgubiți, cînd imprumulătorul pierde sau contrazică.
Dar ospitalitatea acestor oameni ? Cei cari în
strică lucrul împrumutat. Mai mult, un vinător
nu poate ridica cursele ce le-a întins. Cine le tră de-afară, se bagă la căldură, sub aceea-șî
va vizita mal întăl, acela va lua vînalul. Pen învălitoare, ca și cei dinăuntru. Hali povestește.
tru a prinde pește, chiar și streinii pol să se mișcat, cum, într’o zi, fiind cu totul înlemnit,
folosască de rețelele pe cari nu le-au întins o mămucă hătrină îi luă picioarele înghețate,
nici de cum iei. Ce ie de zis despre asemenea și după ce le frecă o bucală i le puse in sîn,
moravuri? Ori-ce vînat mai mare, de pildă ca ca să le încălzască mai bine.
Afară de vițiile și de destrăbălarea sexuală,
balena, sau rar, aparține comunităței. Se face
așa felin ca să se împărlășască dinlrinsul cu acești bravi oameni au îndeplinit idealul ebitoții. Ie rar ca un șef de familie să aibă altă onit. Sint cu adevărat „săracii", simplii cu du
avere de cil o barcă și o sanie, afară de hai hul, a căror pildă o propoveduește Imițiațica
nele și fie armele Iui și de vre-o cîte-va unelte. Iul Isus Cristos, «goii» lui Beranger, «goii cari
Comuniști, fără să-și dec samă, Inoițil n’au se iubesc intre sine».
(fine are, împărtășește cu cine n’are. Flăminoc cit un rudiment de proprietate privată, pe
J-are știu, cu toate acestea, s’o respeclcze destul, dul, fără nici un cuvînt de scuză și fără nici
bftiiid în plaiuri de zăpadă, pornind in tovă- o rugăminte, se așază alături de cel care mi» la cea mai marc parte din întreprinderile nîncă și pune mina in farfurie. Europenii, pu
Or Pe marc, pc vasta, pe mișcătoarea mare, rurea prepuelnici și gala să judece aspru, nu
se poale tăca iu loturi și în fășii, ce nu puteau pierde prilejul să nu iee drept furt,
lar-?Oate Parcela în domenii, împărțala egali- drept hoție, aceste moravuri comuniste. Intr’a. *l ce fac a ceca-ce produc, alcătuește o a- devăr, neștiutorii, in primele lor vizite cc^ le
mutuală, fără de care ar pieri unii după făcură corăbiilor, făcură ca la iei, puseră mina
pe ce le plăcu, apropiindu-și, inchipuindu-șî
I J.f Pri-ce focă capturată, ie împărțita, cel
, ® n vreme de foamete, dc lipsă, între toți că nu icra de cil osteneala de^ a lua. Dar,
21 d„e Emilie. Dacă nu fac porțiile cu lotul diudu-și sama cum-că streinii găseau aseme
nea purtare detestabilă, cu lotul fără calc, dă
linnP.’y16 d*n pricină că pc cele mai 10$ des"
dură înapoi ceea-ce luaseră fără voe, și făcură
de azd Pentru copii. Adulții și-au raincat partea
toate chipurile ca să le dobîndcască iertarea
Pe-vaUU’ pc cînd ^iculiî tot maî Primcsc Clte
acestora și să-i rapace
!
h
�r------- ----------------------------------------------------- ----------------- - ------------------ **----------- -
REVISTA 1DIÎEI
92
«Eschimoșii aceștia, observă Lubbock, an
mal puțină religie și mai multa moralitate ele
CiN?șUmSonari greci a
onorăm, mărturisesc, cu A1<juț
cit pierde ia
puteau de
propunea
si
1£
fi de loc
de S Pilii” aceasta mi ie ca totul izolata.
Niște evangheliști cinstiți, tot așa ziseră despre
Nîcobarieni și se întoarseră mapon
NLucru ciudat, Grecii și Romanii sa nu gasască îndestule cuvinte să laude niște oameni
de dincolo de vinlurilc de nord pe Hiperborceniî. «fără cusur», cari ar trăi mir o fe
ricire deplină și-n cea mai pura inocență. Prin
blindeța și prin moravurile lor pacmicc, Es
chimoșii âu putut să inspire asemenea legen
dă, afară de aceea că hyperborei carnpi și hyperboreae orae, a lui Horațiu și Virgil, ierau
presupuși că se află sub un «ceriu unde soa
rele nu se mal culcă», ceea-ce la rigoare s’ar
putea explica prin soarele de la ^miezul nopței. Noî nu putem presupune cum-că aseme
nea legendă ar ti întemeeată de fapt și o
luăm cu totul drept alte cele. Ga un act de
credință, și ca o confirmare, dinsa spune că
justițiea, pornirea tainică a tuturor inimilor, nu
ie o' tristă mistificare, iea spune că fraterni
tatea intre oameni nu-i nici de cum o himera.
Convinși că se poate să se realizeze idealul
lor, niște fervenți misionari au povestit, au și
crezut,’ că visul lor a și primit îndeplinire, că
lucruls’a văzut... Unde ? Departe, băl departe,
la marginale pămintuluî, la capetele lumei, la
Hiperboreeni, la gimnosofiștii din India, la
Etiopieni, în împărățiea Apostolului Ion, în El
dorado și la mînăstirea din Thelem.
*
— Dar despre guvern nu ne spuneți nimic ?
— Intr’adevăr, l’au uitat. Ceea-ce inse ne
scuză, ieste căAleuții, practicește, n’avea nici
un guvern, înainte de a fi venit să se impue
Rușii. Nimeni nu comanda, nimeni nu asculta.
Balenicrii și angakuții îndeplineau o influență
precumpănitoare, in virtutea inteligenței și a
bravurei lor, recunoscute ca superioare. Dar
ori și cine putea să-î contrazică, dacă voea.
Bătrînii de asemeni se erijau, ierau priviți ca
sfetnici publici. Oamenii alergau la iei, fiind
că Ie plăcea. Insulele mai mari, marile aglo
merații, aveau un felin de reprezentant. Un
Tajoun sau președinte ales, centraliza infor
mațiile și guverna ca un părinte. Icra scutii
de corvezi și avea dațî un număr de vîslași
pentru luntrea lui oficială, pentru Bucentaurul
lui Unimak sau Unalaska. Adesea avea și cițiva sclavi, cari ierau jerfiți cînd murea, sa-i ție
companie. Kolocii n’au părăsit încă obiceiul
acesta. Prerogativele Tajounului nu icra de
loc de cit onorifice. Dacă icra hotărît ca să
diriguească o expediție de pescuit, afacerea
sfirșită, rămas I}un comandantului, fiind-că
«vrăjmașul nostru ieste stăpînul nostru». Le
gendele înfierează ciți-va tirani de pe atonei
cari ar fi uzurpat puterea. Acestea celebrei x
pe cel ce i-au ucis, ca pe niște binefăcăto^
ca pe niște mîntuitori publici.
ri»
In sflrșit, Eschimosul nu ie de loc lipsitei
ambiție, dar Ici caută mai mult superioritate^
de cît dominarea și preferă in locul guvernă
rei, direcțiea. Iei n’arc trebuință, ca noi, de'
autoritate, în fața căreea șă fie nevoe să
muri, fel nu armează Justițiea c’o spadă șî‘Autoritatea c’un buzdugan cu ghinturi de arâm-l*
Fără pușcării, fără jandarmi, fără zapcij,
împlinitori, cum trăesc oare oamenii aceștia5
Bieții sălbateci, nu sînt oare de plîus?
1
1
Eue ReclUs.
Educațiea libertaței practicată la Cempais
i
In copilăriea noastră, cînd Ieram mici de tot
mal marii ne mustrau, ne băteau, ne cărau la
palme, pentru-că, une-orT, mîncam cu mina stingă.
Ajunși la’vîrsta de școală, mereu ni se im
puta și ni se dădeau pedepse pentru-că, la scris,
nu țineam cum se cade degetele.
Cu trecerea timpului, cîte-va crude ceasuri de
carceră aveau de scop să ne amintească, din cînd
în cînd, eă nu poți uita, fără a fi pedepsit, da
toriile de școală.
Pedepsele curgeau mereu. Trec peste cele
lalte... Această neghiobie din partea autoritățel,
făcu din noi niște școlari ordinari, niște ștren
gari sau supuși, niște ncsuferiți papagali. Și sis
temul acesta continuă și acum. Pentru a da o
pildă n’am să citez de cît următoarele cuvinte,
nespus de ridicole -și foarte vorbitoare, a doi băeți de nouă ani, luațl dintr’o sumă, la feliu cu
Iei, din cel pe cari avui prilejul să-I examinez Teu.
— Știi tu ce Ie căpșunea ?
— Căpșunea Ieste o planta erbacee, care crește
pe coastele umede, umbroase și repezi ale dea
lurilor, pădurilor, poenele noastre.
— Tu, de colo, spune-mi ce-va despre vulpe.
— Vulpea-I un patruped din familiea vrăbii
lor, cu penele de coloare verde-deschis. Iea are
ochii vil, strigătul Iei se chleamă ciripit... Și tot
tot așa,m al departe.
Rămăsei înmărmurit. AI fi crezut că acești
copil sînt niște savanțl, sau al fi zis că sînt niște
fonografe. Și toată educațiea actuală, toată instrucțiea oficială acolea tinde : să facă erudițl, niște ma
șini de repetiție, niște papagali. La două-zec
de ani, papagalii devin „cetățeni", fără persona
litate, fără inițiativă, fără spirit critic, fără nazuințl libertate, gata la tot respectul față e
scumpii lor profesori, pe cari s’au deprins săvenereze, îndurînd tot soiul de pedepse. (
,
Ieste într’adevăr ce-va cu totul sfâșietor, Pr,v
liștea acestor generații succesive de jndivizl, ■
ideile dinainte formate, creștinește îngăduite »
legal cinstiți, cu atît mal sfâșietor, cu cît cop >
aceste mici și îneîntătoare ființl, pline de sin
ritate, de simțire, de viociune, sînt, din
,
la sine, îndreptați cătră tot soiul de libertăți, ra
A.
. Revista
idesi
93
lt soiul de compătimiri și de frumoase revolte„îndurînd cu foarte multă răbdare, cu un ade
Wlntr’adevăr, copilul Ie activ, curios, observator.
cx-I lîisătn deci să se miște in libertate, să-l răs- vărat stoicism suferințile proprii, copiii de la
nuiidcm la întrebări, să dăm interes observâri- Cempuis sînt foarte simțitori la durerile anima
Lr lu’mlJlocul întrebuințat la Cempuis, pen- lelor. Iei nu cunosc desgustul ridicol, pe care-1
această respectare a copilului, ie agremen- produce vederea sau atingerea unor anumite ânimale, privite ca spurcate, ca paiajenil, șoarecii,
ud plăcerea.
șerpii. Urmînd povețele educatorilor
(jeea-ce sa creat mal înainte de toate, Ieste broaștele,
^educarea sexelor. Elevii leau parte, neconte lor, Iei ating animalele cu băgare de samă, se
nit alături unii de alții, ca niște frați și surori uită la Iele cu o curiozitate științifică și nu Ie
fac nici un rău. In caz cînd trebuie să omoare
Uecțiî, I3 luFrăff m^uale, la gimnastică, la re
creații, la serbări, la plimbări. Această feliurime vre-un animal vătămător, o fac omenește și repede.
„Frica vagă, de ființl închipuite, nu există nici
oisiinpKciiațeîn relații, această vieață în comun, cum. Noaptea nu le inspiră de loc groaza ceea
gUb un regim egalitar, nu se putu, negreșit, să nebună, atît de deasă la copil. Nu sînt de loc
‘nU placă, și, ast-feliu, se născu iubirea de so apucați de amețeală, ceea-ce le îngădue să umble
ciabilitate. Afară de rapoartele oficiale, asupra prin locurile cele mai periculoase, c-o îndrăzneală
sinătățcl înfloritoare, asupra frăgezimel firești care dese-orl pune pe griji pe profesorii lor,
asupra înfățișare! senine a copiilor, să punem’în
„Copiii sînt foarte simțitori la cele ce li se
lumină un rezultat, rezultat așteptat, de alt-feliu spun, la lecțiile ce li se predă. Nu sînt lăutăcioși
hotărîtor al coeducărcl sexelor, și care dă do- și nici o dată nu fac răul pentru simpla plă
vadă de înalta valoare morală, a acestei coedu- cere de-a face rău. Ih deobște au o inimă foarte
cărl. La Cempuis, vocea copiilor se schimbă, în bună și se arată foarte prietenoși, față, de cama
mijlocie, cu doi ani mai tîrziu de cît în orl-ce razii și de educatorii lor. La Cempuis nu sînt
altă parte. Ceea-ce dovedește, în mod neîndoios, copil, luațl înainte ca victime ale răutățel sau a
curățiea moravurilor, la elevii lui Robin, lipsa cruzime! colective. Și, putem zice că, dacă une
de viții rușinoase, cari sînt plaga atîtor școli re ori se iscă discuții, Iele sînt cumpătate. Certele
zervate pentru un singur sex. Și fisiologiștil cu sînt rari de tot și bătăi nu seîntîmplă aproape
nosc prea bine ce strînsă legătură Ie între desvol- de loc. Cel mal mulțî copil sînt îndatoritori
tarea organului vocal și acea a organelor genitale. față de toți și totdeauna sînt'gata să facă un
Afară'de
si ce serviciu, chiar în cele mal interesante momente
Afară
de aceasta, echilibrul muscular și
îrebral,
/..
-J2-“ buna dispoziție,
j:t-V . se întreține cu
L.cea ale recreației lor14.
adică
mal mare grijă, „prin schimbarea, pe rînd, a
Dogme
și
și
c,
, metafizică,, sancțiuni
.
, .constrîngerl,
« ,
diferitelor chipuri de activitate și a diferitelor
d‘f_.. sînt așa dar necunoscute la Cempuis. Ceea-ce-I,
exerciții. Proporțiea și împărțirea, după virată și, înse, poate că mal frumos din toate, Ieste res
oare-țum, după sex, a orelor de exerciții fizice pectul personalitățel copilului, carele se traduce
și de somn, sînt scrupulos studiate". Se înlătură, prin acea minunată indiferență față de religie și
cu. chipul acesta, exercițiul fizic fiind de 7 cea de autoritate, cari sînt socotite ca lucruri cu asuri, munca de 6^2, odihna cu mîncarea de io1^, devărat fără de nici un folos.
se înlătură sila, neplăcerea produsă de monoto„Invățămîntul nu Ie nici politeist, nici mono
niea unei munci prea îndelungate sau prea teist, nîd deist, nici panteist, nici ateu. Ie pur
uniforme.
și simplu omenesc. La Cempuis nu se tăgădue-.
Invățămîntul științific și rațional, profesat la șle existența Iul Dumnezeu ci pur și simplu se
Cempuis, Ie în sfîrșit factorul cel din urmă și ignorează. Copiii, crescuți într’o vieață intinsă,
factorul suprem, care îndeplinește o acțiune mo- largă, în fu ța naturel și a artei, în toată liber
ralizătoare puternică și tot odată atrăgătoare a- tatea cu putință, nu îșl închipue de loc pe Dum
Șupra spiritului copiilor. Aceștia pot controla, nezeu, și chiar dacă li s’ar fi spus ce-va despre
*D măsura^ desvoltărei lor, exactitatea celor ce-au • Tel, această vagă noțiune li s’ar fi risipit foarte
învățat și învață fără nici un mister, fără a li se repede din minte, față de realitățile naturel, ar
^cunde nimic, fără înconjur, și învață să ju tistice și industriale. Elevii nu învață ce cît ceea
dece drept. DînșiI îșl de srobesc mintea, cu chipul ce se poate demonstra, învață să studieze na
acesta, de o mulțime de prejudecăți, sau, mal tura, să o admire, înse s’o și combată sau să pre
cunnd, nici n’au idee de Iele. Ișl formează spi- vadă loviturile Iei, să se ferească de iele". .
Cu zece ani, înainte de a lua direcțiea instirJlul critic, și se pătrund prin rațiune, de ținta
’ , de necesitatea învățăturilor ce le capătă, de tuțiel de la Cempuis, Robin precizase, aiurea,
iaca sau
sau săsanu
Iaca...Așa-că,
A^-uă, bazele acestei educații libertate, care îngrozește
e ce trebue sa
să facă
nu facă...
și-a adevărului călăuzește atît de mult pe reformatorii cari se țin de calca
căutarea plăcerel
j_,
’ aici,
■
de mijloc, cari-țl răspund regulat: „Nici prea
eJe ȘÎ in im ele
multă autoritate, nici prea multă libertate". Robin
nici o altă morală.
.
niw Să nu creciem cum-că avem aface aici, cu ne spune:
„leu privesc de cea mal mare însemnătate ca,
sa» sPecul£}țiI artificiale, zadarnice, mal mult
iele
PutiR filosofice și filantropice. Rezulta- înainte de toate, oamenii mari să albă cel mal
desăvîrșit respect pentru libertatea copilului și
I °rbcsc dc ia sine.
să renunțe, foarte serios, de a-I impune o auto
vechi»- c,e scri'e, despre copiii de la Cempuis, un ritate, care nu poate avea ca bază de cît dreptițl
elev al acestei scoale, Gabriel Giroud:
1
�------ ---------------- --------------------- ---- revista IDFJ.1
REVISTA IDEE!'_____________ ___ _______________
'
94
puterniciea tatălui
celui mal tare. Și cred că a tot^putern.c.ea
Ieste una din rămășițele cele mal funeste aie ve
„î."
I
«*"=,■■■ -
nilului de la cel dintâi pași, de la primele lui
cuvinte: Iești liber, 0 ce vrei. Să nu suntă
n™ o stavilă alta de cit stan e u naturale De
unde va conchide, fără de mei o greutate, că
toți sînt liberi, ca și Iei. că pot face cu toții
tot ce voesc, și nici nu-I va trece prin minte,
de a Iovi în libertatea cul-va.
In mediul actual, copilul aude vorbindu-se
de”stăpîn. Cată să albă, de la început, groază
de-acest cuvînt, să urască autoritatea ori sub ce
formă s’ar înfățoșa, și, în timpul perioadei de
trecere, spiritul de revoltă, să devie la rîndul
lui, cea mal dintăiu dintre virtuți".
Nu se poate spune că această libertate întinsă
a fost lăsată cu totul copiilor de la Cempuis,
instituție pusă, la urma urmei, sub controlul con
siliului general al Senei, care nu prea se îm
pacă cu ideile noi. Apoi, chiar însu-șl Robin îșl
privește opera lui ca o „încercare fericită, dar
necomplectă, din multe puncte de vedere, rămînînd a se mal desăvîrși încă mult pentru a se
apropiea de idealul lul“. Dar ori și cum, așa cum
se prezintă, școala de la Cempuis rămîne, nu
mal puțin, una din cele mal fericite pilde do cducație, cum o pricep libertaril. O practică de
patru-zeci de ani, o experiență de 14, cu pes
te 200 de copil de ambele sexe, i-au arătat lui
Robin și prietenilor lui toată valoarea educației
prin rațiune, în libertate. Și Robin nu ne va
desminți dacă vom zice, că acum Iei Ieste condus,
mal mult decîte ori cînd, de acelea-sl principii.
Da, la Cempuis, se învață, întriadevăr, a fi li
ber. Ie de observat că nu se caută a se face nici
etatiștl, nici socialiști, nici liber-cugetători, nici
atei, nici chiar anarhiști. Se caută a se face oa
meni, nu supuși. Cu chipul acesta se înlătură
greșala pe cari o săvîrșesc toți educatorii auto
ritari, cari voesc, cu ori-ce preț, să facă din elev
un creștin, un stîlp al ordine!, un cetățean sau
ori-ce altă speță de om onest.
Une-orl, negreșit, unele îndrumări nu tocmai
vin la socoteală copiilor, fie că-s indispușl, fie-că
le scapă înțelesul acestor îndrumări. In aseme
nea caz se face apel la inima și la inteligenta
lor, li se cere să nu osîndcască pripit pe cel
cari-I povățuesc, și să nu spuc necuviințl. Cele
mal adesea, tmărul elev, ajunge să înțeleagă, încredcrea lui în educatori crește, crcscînd, în acelaș timp și iubirea de adevăr.
Mal trebuie să se știe, că cel mal mulțl dintre
școlarii de la Cempuis, sînt orfani, copil pără
siți sau mizerabil crescuți și că trebuie, mal îna
inte de toate, să uite foarte multe. Unii chiar,
stricați cu totul de vieata dusă mal înainte, în mod
ratai victimele unor triste înclinări moștenite, po-
vățuițl rău de niște părinți ignoranți, aduc cu dîns'r
lovituri dureroase, pe cari noua vieață nu P0aț1T
totdeauna să le previe. Dar asta seîntîmpla ra_e
Cu ajutorul inteligenței și al bunătățel se i/
buti să se creeze o atmosferă de activități, foart'
potrivite pentru a înlătura tendințele vătăma!
toare de la copil. Lecții animate, exerciții ve*
sole, lucrări spornice, cursuri feliurite, pline flÂ
vieață, cari dovedesc istețimea profesorilor si
cari deschid un cîmp vast pentru studii și pei{_
tru toate experințcle cu putință. Toate aces
tea dau elevilor, repede, noțiuni despre ceea ce
Ieste folositor și despre ceea ce nu-I. Amintirea
repetarea indicărilor date, simpla constatare ver
bală a greșelelor, îndemnurile blînde și raționale
sînt de ajuns și dau naștere, în de obște, la bune
sentimente. Copiii au conștiință de faptele ce
fac. Se simțesc cine-va.
Pedepsele corporale, reținerile lungi, pedep
sele nesfîrș:te, al căror cel ma pozitiv și trist
rezultat Ie, negreșit, de a amărî caracterul co
pilului, cum cel puțjn sra petrecut cu noi, toate
acestea-s desființate. Cînd frica de pedeapsă în
trece, la un copil, plăcerea greșelel, Tel se ab
ține de la greșală. Se îndreaptă Iei înse prin
asta? Săi vedem în momentul cînd frica nu
mal există. Atunci îșl sparge capul... Afară de
asta, precum observă d-rul Combe, o mulți
me de copii, cari par vecinie obosiți, cari se
tînguesc necontenit, cari-s hursuzi și cari devinnesuferițl, din pricina aceasta, de toți prietenii
lor, de frații, de surorile și de rudele lor, nu-s
de cît niște mici bolnavi, albuminuricl, rachiticl,
etc. Educatorii lor, neprimind nimica în schim
bul dragostei lor, ajung indiferenți față de • Iei,
une-orl chiar ajung să-I urască. Pedepsele, co
recțiile, bătăile se imtilțcsc asupra bietelor ființî,
cari ajung să ducă cel mal de plîns traiu ce se
poate închipui. Victime ale lașitățel și ale igno
ranței, Iei sufer.
Copiii de Ia Cempuis, de- ce-ar fi oare rău
tăcioși? Sînt oare bolnavi? Sănătatea li-1 cît se
poate de îngrijită. Au vre-o n’.cvoe să ștrengă
rească? Sînt zilnic în grădină și prin păduri.
Cu alte cuvinte, mînîncă fru ctele dorite. Nu
vreu să lee parte la lecțiile d.e geometrie? Li
se arată instrumentele topografi ce sau construcțieavre-uneî prisme și, cu chipulacesta,lucrează.Nu
vreu să mînînce supa la masă ? Văd pe camarazii
lormîncînd cu poftă și pe urmămăJiîncă și Iei. Sînt
cîrcotașl ? Multele și’ interesantei e ocupații nu le
dau răgaz să se certe. Ieste vreme frumoasă și
nu au poftă să stee în sala de studii? Toți ai
auu cerul albastru, Tși- sănătaleargă J
ia Li
aer nu«,
liber, sub
~ floare.
" ce-ar fi
C. oare reutărplltătea tuturor Ie în
De
cios copilul?
Nu are nici
un -interes- -x
să fie sȘ“
............
'
nu Ic.
La Cempuis recompensele individuale, • smt
suprimate, pentru că Iele ise adresază numai unor elevi favorizați, cari n’au iiâcT un merit, ic
personal, pentru inteligența mal mare ce-o aU>
pentru fericitele lor dispoziții firești. .Recompen
sele astea sînt înlocuite prin recompense co
lective, prăjituri, jocurț, serbări, primblări, excu ■
i
sil. Ceea ce folosește nu numai celor dibaci, ci si
Jitulor acelor cari dau dovadă de „bună-voimă*? de mărețe, înflăcărează imagînațiea copiilor ș*
chiar și celorlalți.
■
' • senzîbilitatea lor gingașă. Iei simt sublima ar
ș Cu chipul acesta, cel tari sînt întețiți să a monie a universului, și, mal tîrziu, îșl dau so
iute pe cel mal slabi, pentru a-I face și pe ret să coteală și despre păcătoasa neorîndueală depe
ajungi la un frumos ansamblu, în loc de a le pămînt...
Dar, mintea oamenilor nu se va preface înda cu piciorul cum se intimplă foarte des cînd
sancțiunea finală ie recompensa individuală a în tr’o zi, nici în vre-o cîțl-va ani. Generațiea ac
vingătorului . Dealtmintrelea, nu se țintește atit tuală Ieste sacrificată, lea îșl va ispăși soarta.
Să lăsăm să treacă valul cel tulbure. Nici noi,
la un rezultat imediat, in invățămintul cutăreî sau
cutăreljamurl, cit la o instrucție integrală, care, cu toate silințele noastre, și nu putem să ne
desbrăcâm
totdeauna de omul învechit, de
îndreptmdu-se cățra individul ntreg, anevoe se
poate apreciea prin sistemul absurd al notelor burghezul sărac sau bogat ce s’a voit să se
bune și rele.
‘e folosește copiilor să cunoască facă din noi. O educație greșită* suferită în
nuinelc tuturor orașelor din Europa, și să ca_ cursul celor mal prețios! ani, nu poate fi cu upete pentru asta vre-un io, dacă n’au prilejul șurință ștearsă, și sîntem fericiți cînd putem,
gă vadă aceste orașe și să le simtă caracterul ? une-orl, să ne emancipăm cel puțin spiritul, dacă
Ce nevoe au Iei să cunoască pe șeful războinic nu și purtarea.
Toată nădejdea ne Ieste în copil. nIeată pen
Divico, și arta poetică a Iul Boileau, această veche
rablă? Această știință nefolositoare, care se uită nu tru ce marea operă a timpului nostru Ieste emai de cît, care încarcă numai mintea pentru o ducațiea. Dînsa reclamă toate silințele, tot de
mulțime de vreme, această știință de prisos care nu votamentul acelor a căror cugetare trece de lup
poate să desvoltede cît osingură facultate, memo- tele zadarnice de moment, și cari nu leu drept
riea, și asta cu cîtă plictisală, trebuie să dispară în zo r! cele din urmă 1 icărirî ale acestei serT nouro ase ".
Nici un teren nu-I pregătit mal bine ca să pri
fața progreselor învățămîntulul prin observare
mească sămînța cea bună, de cit copiii. N’ași rațiune.
a face aici cu ipoteze, faptele sînt de față.
Chiar programele oficiale sînt tîrîte în ferici vem
Coeducațiea și educațiea integrală, libertatea, au.
tul curent, și reforme timide, supărătoare pen
ceea ce șe poate face din copil: niște
tru cel rutinari, arată că, într’adevur, față de spi arătat
ftințT mal bune și mal libere.
ritul societățel nouă se cere și o metodă nouă.
Ăș vrea să fac parte din copiii aceștia.
Se începe a se pricepe că, dacă închidem car
După „Reveil", de A. Scuapiba.
tea mistică, în fața cărei au lîngezit generațiile
dispărute, trebuie să o înlocuim prin marea carte,
vecinie deschisă, a naturel, și poporul trebuie în
ANARHIEI
vățat să priceapă frumoasele Iei pagini. „Omul
nu se resemnează ușor ca să nu-șl dee samă.
Cînd nu știe un lucru, Iei crede. Ori-ce noapte
D’Alembert, după ce definește anarhiea, „o
Ie plină de vedenii..." Ie adevărat că, la plim- neorîndueală în Stări, care constă în aceea că nibare, copiii de la Cempuis, obiclnuițl cu ob- meni nu are destulă autoritate pentru a co,, .'(.iiuitu,
servarea, obosesc pe Luuuui-uiui
conducătorij vu
cu întrebările
mu suduie
uiuiiua și-a jîiuu
se respecteze
i cbpeciezc icgiie,
legile, și
și așa
așa
manda
face su
să bc
.lor:
. lor: Ce-I asta?
asta ? La ce servește?
servește ? Dar cine-I, în poporul face ce-I place, fără să fie supuscul-va
supus cul-va
vremea noastră, acela care nu și-ar împărtăși, sau să se teamă *de
de poliție, închee ast-feliu:
’-că’n deobște, orl-ce
știința, opiniile, senzațiile, cu plăcere, pentru sim- „Putem să spunem, cum
cum-că
ori-ce
piui motiv că ceea ce crezi drept, voeștl să răs- guvern, tinde spre despotism sau în spre anarhie*,
pîndeștl, pentru-că fericita natură a lucrurilor,
Afirmarea aceasta care, la cea dintăl vedere, pare
dă Oamenilor prea multe bucurii și prea multe a pune societățile între două alternative, deo.
J - .
. * .
“'
fJ
. •. '
11
[JULllva UU
JIU
111
1.UL1U,
^HVlllkl lUUUlliC
dureri, pentru ca să le poată păstra într’înșiiși țjotrivă
de triste,
nule,
în
fond,
privind
lucrurile
numai pentru Iei.
de-aproape, de cît o concepție grăbită, scoasă
____7 alțl copil,
. .£---------------Tot în asemenea plimbări,
neîn din teoriea formulată de Proudhon în chipul
dreptați spre reflecție,
nu î pe conducători acesta- „Cel dintăl termen din serica guverna__.. întreabă
dc nimic, Trec
xiw piuam,
ivi
xam
oa
imun
pceste tot fără să vadă nimic, mentală fiind absolutismul, termenul cel din urmă
—-----*ărȘ să înțeleagă nimic. Acești copil sînt înse
pre îe neceSar: anarhica.
Greșala aparentă a lui D’Alembert, vine de
gătiți, de către Stat și Biserică, pentru vieata ci
vilă sau creștinească, ceea-ce cere puțină inteli- acolo că Iei concepe autoritatea ca un principiu
de ordine, pe cînd, în societățile moderne, or
8ență și individualitate, din potrivă.
••-Adesea, în serile de learnă, pe vreme fru dinea nu poate decurge de cît din înlăturarea
moasă, Robin lea, fără nici o greutate, cu din succesivă și rațională a autoritățel. „Anarhiea,
ul, vre-o cîțl-va elevi, și, pe cîmp, la lumina lu- sau lipsa de stăpîn, de suveran, zice leară-șl
Proudnon,
leată forma dc guvern de care ne aeI pline, îq’tr’o liniște pătrunzătoare, face fer- —---- , --Jucătoare și poetice dizertațil astronomice. Ci- propieni pe zii ce
__ trece, și pe care o deprindere
*t ne face să o privim drept
"!« principalele constelației, arată mijlocul de _______
tnrădăctnată de spirit
cel mal mare haos".
car/ recunoaște, feliul mersului lor. așezarea ine- culmea dezordinel,
dezordinel. drept
d
>c auu
delf\^ cc depărtare colosală se
ană,, «.iu
cît sînt *-ri
Așa se rostește Proudhon în primul lui Afede infinite.’ aAasupra
tîrziu, obiclnuitt,
urmîndu-șl
s'^ne]°ăi2maftarîn fața'un^pri^^
* nioriu
^e’arca
îi propric'ățeL
cu Mal
rigoarca-I
�96________
-
._______ _____ ________-RfeVlSTA
Proudhon- afirmă că ținta Revoluției le de a sudouVccep£, nu nu.
mai diferite, dar chiar cu totul opuse. J entr
b
unii, însamnă lipsa orf-cărul gu^r£
autorități, sub cele trei aspecte a!e jeT, t»ub as
pectul politic, social și
însamnă
IDEEI
DE PE AIUREA
Camarade Mușoin,
Dc-atîta vreme, de cînd mă aflu aici, leată-mă,
în sfî’șit, gatasă-țl comunic cîte ce-va. Precum o
știi, leu mă găsesc în Leeds, unul din orașele cele
mai însemnate ale Angliei, unde desvoltarea indus
trială a ajuns aproape la apogeu. Aici, ca și mai
în toate orașele Angliei, nu întîlneștl o stradă și
nu taci zece pași, fără să dai de-o fabrică. Case
tere streină, însamnă disparițiea cultului ca funcție uriașe, lungi, late și nalte, cu nenumărate ferești,
socială, spre a deveni adecvat, conform cu ma ca niște închisori, în cari se produc diferite lucruri
nifestările individuale ale liberei conștnnțT, in- trebuitoare, dar în cari se și nimicește vieața ace
samnă putința cetățenilor de a contracta liber, lor cari le produc.
Și-aicl, ca și în orl-ce parte, are ființă exploatarea
nu cu guvernul, între șine, însamnă, in sfirșit,
haină, barbară, din partea capitalului. Și, bine în
libertatea, însamnă ordinea.
Proudhon mal zice: „Libertatea adecvată Ieste țeles, mulțămită acestei exploatări, oamenii sînt
identică cu ordinea, și-I tot ce cuprinde mai împărțițl in două: o clasă bogată, leneșă, despoereal stăpînirea, politica". Problema nu Ie dc-a toare, asupritoare, și o clasă săracă, muncitoare,
ști cum vom fi guvernați mal bine, ci cum vom despoiată și asuprită. Relele ce isvorăsc din îm
părțirea asta sînt cunoscute de toți, de toți cari
fi mal liberi.
Putem să ne dăm sama acum, că teoriea lui gîndesc, și nu cred de nevoe a le mal areta... CeeaD’Alembert Ieste cu totul dreaptă. Da, orl-ce ce vreu să-ți comunic, Ieste că și pe-aici, ca și peguvern -trebuie să ajungă, necesar, fie la despo aiurea, au răsărit cîți-va oameni de bine, cu gîn
tism, fie la anarhie, luată aceasta în înțeles vulgar durl mal senihe, cu inima entuziastă, cari și-au pusau în accepțiea-î filosofică. Intre absolutism și în minte ca să combată aceste rele, cari se strălibertate, nu-1 cu putință nici o conciliate, nu-I duesc și luptă să le curme. Iei sînt de diferite
nici o mijlocie. Asta-I concluziea la care ne duce neamuri, și fie-care cată să facă, și chiar și face
vrînd - nevrînd, teoriea și practica, filosofica cîte ce-va, printre așa numiți! lor conaționali, pen
și istoriea. Dezordinea Ie fapta guvernanților. tru-că și populațiea de aici ie diferită.
Așa, de pildă, anarhiștii evrei, de aici, între cari
Neorîndueala în societate, vălmăsala în Stat, pur
_r
r a stăpînirel,7 sub se găsesc elemente bune, chiar foarte bune, ca
cede din opunerea
nedreaptă
dubla-I formă, temporală și spirituală, ajutată și prietenul Caplan, Plasceanschi, oameni^ entuziaști,
susținută de către privileg’iați, Ia toate revinde- buni vorbitori, și alții, au înființat, în cartierul evre’ cetățeanului, ale liberului
’ - cu esCt un duh, în care se țin, de trei ori pe săptăcările legitime ale
mînă, conferințl. In timpul din urmă a fost pe-aicl
getător, ale proletarului.
Pentru trîndavl, pentru exploatatori, pentru prietenul nostru Moriss Maier, pe care grupul l'a
privîlegiațl, pentru acel ce înoată în bine, orl-ce adus din Manchester, unde se află actualminte, să
idee de dreptate Ie o idee de dezordine, orl-ce ție cîte-va conferințl. Iei a vorbit în două zile de-a
încercare făcută în contra privilegiului Ie o ma rîndul, și a avut un prea frumos succes... La club, se
nifestare anarhică. Pănă și cugetarea de a scăpa mal găsește și o bibliotecă, și grupul posedă și o
de exploatare. Ieste o cugetare culpabilă. Trîn- tipografioară, cu caractere-n jargon, mulțămită cădaviT, priviligiațîl, vreau să se desfete în pace. reea, se tipărește aice, din cînd în cînd, și cîte o
Guvernul cel mal bun Ie cel ce asigură desfă- broșură. Pănă acum s’au tipărit mal multe.
tărel lor cea mal mare siguranță.
Afară de asta, am a-ți comunica, că anarhiștii,
Dacă prin anarhie se înțelege dezordinea la de-aicl, au înțeles că practica și teoriea trebuie să
culme, despotism și anarhie Ieste acela-șl lucru, fie una și aceea-șl, și, ca atare, îșl conduc vieața.
pentru-că despotismul) comprimînd partea cea după ideile lor. lei nu'mal țin la nici o ceremonie
bună a naturel omenești, împledîcînd desvoltarea religioasă. Bunâ-oară, anarhiștii evrei, mînîncă qfiusocială, sacrificînd ordinel materiale totul, naște măț la paști, ca și tot anul, și nu pe-ascuns,^ ci m
antagonismul, opunerea de interese și tine so știința, în văzul tuturor. Unirile între sexe sînt li
cietatea întrio stare latentă dc războit!. ’
bere, se fac fără autorizațiea vre unei instituții dog
Așa dar, absolutism Ie sinonim cu dezordine matice. Cel cari se iubesc, se unesc și trăesc îm
și sinonim cu anarhie, luată aceasta în înțelesul preună, cît le vine la Socoteală și cît se poate de
vulgar. Tot așa, libertate și ordine sînt doi ter bine. Bine înțeles că numărul celor ce trăesc astmeni corelativi, ce au acelaș înțeles și cari se feliu, Ie mic. Dar, orl-cum, pe calea asta Ieste un
cuprind într'al treilea termen, acel de anarhie, pas făcut...
după cum a definit termenul acesta Proudhom
Al D-tale,
Adică, în înlăturarea radicală a principiului de
Sam. Wermont.
autoritate sub toate formele Iul.
Leeds.
A. Ranc.
„ MUNCADOAMNEI 9, — TIP.
BUCUREȘTI
REVISTA IDEEI
1903, beptembie. No. XXML 7.
CUPRINSUL
. nuiol" : Separatismul sexelor.
* • ' «tichet: Combaterea războiului,
£**■ pojo: imoralitatea proprietăfel.
Tnreaunnu ! Libertatea, După lininou,
imul spart.
•or|ului.
crimei,
. Tripticu Egipteană. După nurul
;tim ciștigă.
i politica.
,>nrea Intelectuală.
«’ «tlrner : Enianctpf
oștea șl primejdiile iei.
w.iue s‘l'loz Dragou Mont. Prima mea lupta.
.
mediului.
■<v îl. ThneUeray Inrîurirea
I
...ibscrierî voluntare.
Abonamente plătite.. Sul
germane și hohetnc.
publicații engleze, gern
Diverse note.
SEPARATISMUL SEXELOR
Voim să semnalăm aicea un vițiu, ce tinde să
se înrădăcineze, din ce în ce, în paguba armoniei
ce trebuie să domnească în rîndul celor ce-s co
pleșiți de rele. Femeile, neamul cel mal robit, cel
mal exclus de Ia toate, mal umilit din lume, au în
ceput a se lupta și Iele, mal mult sau mai puțin
serios, să-și dobîndească un loc deschis la soare și
să se miște liber, în vrerea pornirilor lor, să poată
să producă, în vastul laborator al muncel ome
nești, să poată întreprinde orl-ce, ce le-ar veni mal
bine, înțelegînd, fără doar, că asta ar fi și baza
independenței lor. Ieste atît de frumoasă și dc în
dreptățită năzuința aceasta, în cît bărbați distinși,
în fața căror relele organizației sociale de a-z’i apar
mal strigătoare, cel mai aleși bărbați, nu stau de
loc la gîndurl, de a cuprinde emanciparea femeei
între dezideratele lor. O sumă de femei, cred, inse,
că lupta lor pot să o ducă însele Iele, cred că se
pot lipsi, că n’au nevoe de-un sprijin bărbătesc.
Și unele din Iele, merg păn acolo chiar, de-a afișa o rezervă sau mal de grabă o dușmănie, cu
totul ne la locul Iei, față de genul bărbătesc întreg.
Cum-că bărbații, în calitatea lor de stăpîni, chiar
de stăpîni nemernici, supuși și Iei de alții, au că
șunat femeei, în cursul vreme!, atîtea mari jigniri
nu s’a tăgăduit nici o dată. Și nu voim nici de cum
să copcrim jignirile acestea și să le micșorăm im
portanța cum-va, cînd spunem că Iele au trebuit să
ne fatale, că chiar bărbatul a trebuit să sufere a
deveni stăpîn, precum a trebuit să sufere a deveni
( supus, Dar Ieste sfătuit rău, cine amestesc'ă ins*ncte de răzbunări seculare în preocupările sale de
?Wnt și de a-zl. Acum mă mișc într’un feliti,
’nd-că nevoile mele de acum îmi poruncesc așa. Și
m TV?es.c
?tlu nicf de cum ce au putut să fie
s a lnainte, ce dispoziții să albă, aliații de cari găn-a
cale Să mă servesc acum. Luptele noastre
0 u in vedere trecutul. Și, dacă situațiea dată cere
ar ^operare între bărbat și femee, cît de necugetat
1 din partea femeei, de a respinge energica și
București, Strada Epurilor, 10.
sprijinul bărbătesc, pentru-că neamul bărbătesc a
fost, o dată,.față de fenice, calau. Cu toate că, chiar
între calau și jertfă ponte fi caz de solidaritate,
cînd-va, cînd și călăul devine jertfă la rîndul lui.
Nimeni nu spune cum-că fcmeea să nu-și sușție
interesele Ici, chiar cu mal multă tărie de cît o
lace a-zl, să nu se lupte ca să înlăture tutela băr
bătească, nesuferită, barbară, să rămîe stătătoare
de sine, ca să se bucure de o suveranitate ade
vărată nu numai de o suveranitate fictivă. Dar, so
lidaritatea cu cel mal buni nu trebuie nici o dată
exclusă, tocmai pentru ajungerea țelurilor la cari
tinde însă-șl fcmeea. Pentru-că, cel mal buni, jigniți și
Ici de marile nedreptăți sociale, nu pot să fie înglo
bați de loc în masa celor ce sînt Ia adăpost și-a
duc jigniri chiar Iei. Nu trebuie făcuți solidari nici
de cum cu ceea ce a putut săvîrși un neam dc
oameni, blăstămat, pus în situațiea păcătoasă de a
aduce semenilor neajunsuri cumplite. Fatalitatea ca
chiar din cel mai buni, s’au potrivit, une-orî, în pur
tări, cu toți răii, nu dovedește nimic. Iei nu sau
folosit de nici o prerogativă, de nici un drept aparte, și, față de femee Iei tot atît de dezarmați au
fost, și au avut să îndure tot acelea-șl jigniri, ca să nu
zicem jigniri mal mari, ca mal puțin așteptîndu-se,
ca mai puțin deprinși să facă cunoștință cu Iele.
La urma urmei, ie natural ca neajunsuri Ia fe
lin să tulbure chiar cele mai ideale raporturi, dacă
aceste raporturi au o bază comună. De neajunsu
rile astea nu-i singură femeea mal în drept să se
plîngă. Raporturile n’au putut să rămîe în sfera
ideală, au fost la mijloc cerinți mal pozitive, adeseaori caprițil, cari n’au putut să fie îndeplinite numai
de cătră o singură parte. Femeea a mai păstrat
din caracterul iei de curtezană veche, nu a uitat
cavalerismul stupid, care o adula și i se prosternea
o clipă, ca să ajungă dc-a o supune, pentru a-și bate,
cu nepăsare, pe urmă, joc de dînsa, și a voit să
facă din caracterul integru al unul om, un feliti de
jucărie poate. Bărbatul serios, care a doritbucuros să
vadă în tovarășa lui o egală, se înțelege că n’a
putut să se plede la exigențele, la lipsele de pre
vedere, la nazurile ici, și a putut s’o indispue
sau s’o jignească. Dar, dacă toate acestea cer o rec
tificare a raporturilor intime, dintre bărbat și femee,
a bazei pe cari aceste raporturi stau, o lupta soli
dară sau o cooperare între bărbat și femee nu Ie
exclusă de loc, cînd interesele, cu osebire cer.
Mișcarea femeească ne Ie atît de la inimă, în cît
n’am vrea să lîngezască de loc, anume din pricina
unul excluzivism înțeles rău. De alt-feliti, cauza fe
meească Ieste o cauză umană și nu-i îngăduit ni
mănui de a respinge un oare-care concurs, ori de
unde-ar veni, să se deslegc mulțumitor. Se înțe
lege că nu ne vine la socoteală de loc, cînd vedem
că vrea să sc facă, dc cătră unele femei, școala se-
�REVISTA IDEE!
98
paratismulul, școala discordiei, cînd tocmai școala
contrară caută să se facă. Și nu putem să trecem
cu vederea de loc producerile ce vreu să. inaugu
reze o asemenea școală, chiar daca ar 11 literatură
pură. Cu atîta mâi mult, cînd știm că producerile
astea sînt opera unor femei, cari de fapt nu sînt
separatiste de loc, cari-și păstrează lîngă bărbați
tot rolul lor cel vechiu, și cari scriu nuvelele, ro
manele, articolele lor, ca se grozăvească așa. Ceeace se propagă poate determina sentimente și stări de
spirit, cînd sînt cu osebire dispoziții latente, și femei
chibzuite,cari nu au avut nici un motiv să se plîngă
de campionii einancipărel obștești, pot fi prea bine
tîrîte să albă, față de Iei, adevărate resentimente.
Despre cerințele feministe, în sine, nu ne vom ocupa aice, chiar dacă vreu să se afirme de o practicitate atît de mare, chiar dacă cerințele acestea
nu trec adesea de reformele de cari se bucură băr
bații, de libertățile pe cari le au bărbații dc fapt și
cari lasă pe ceî mai mulțî tot în brațele încercărilor
crude, ale nevoel, tot în brațele foamei. Trebuie să
ai, ori și cum, o oarc-care pătrundere mai mare,
ca să-ți dai sama că nu Ie de loc vre-un cîștig,
dacă ți se va deschide o poartă și-i fi admis să
te întinzi și tu și să căști gura, ca toată gloata, la
mărul atîrnat de-asupra. pe care pune mina cel ce
strivește și poate să se înalțe pe alții. Merele din
grădină sînt toate strînse, culese, dar nimeni nu
are năzuința să sc întrebe de cătră cine, să cate
unde-spuse.să se îndrepte fărăîncunjur cătrădepozit.
Nu facem nici o imputare mișcărel feministe de
a-zi, pentru-că-i ori și cum o mișcare, care se poate,
la urma urmei, rectifica, și pentru-că femeile cu
pricepere mai adîncă și cu vigoare mal mare, se
mișcă tocmai cum Teste de așteptat de la Iele.
Ceea-ce voim a conchide, feste că lupta femeească,
în genere, trebuește să fie mal largă și nepătrunsă de
loc de vre-un separatism. Bărbatul, ca bărbat, nu
ie dc loc un vrăjmaș al femeei, ci, din potrivă,
bărbatul conștient, Ic cel mai mare prieten al Iei.
P. Mușoiu.
COMBATER EA RĂZBOIULUI
Războiul (este izbînda celui mai bun. leată o afirmare gravă - afirmarea metafizică a lui Hegel,
reluată de ciți-va filosofi și unii scriitori.
înainte de toate, trebuește să spunem, că dacă
asta s’ar susținea serios, ar trebui să ștergem mi
cile popoare din cartea 1 urnei. Cu toată bărbățiea
lor. Elvețienii n’ar putea rezista nici' de cum unei
invazii franceze, nici unei invazii germane. Să pre
supunem coalizarea Austriei cu Prusiea, în contra
Danemarcei, lucru care se știe că nu-I de loc o le
gendă. Ce poate face Danemarca,de cit să fie înfrîntă.
Dar întru cit asemenea infrîngerc- poate să dove
dească, cum-că bărbațiea Danezilor ar fi inferioară
bărbăției Austriecilor și Prusicnilor ?
Ieste destul atît pentru ca afirmarea de mai sus
sa cadă, pentru-că nu putem exclude războiul între
adversari nepotriviți la număr. Să presupunem, înse,
cum-că numărul vrăjmașilor aflațf față în față ar fi.
acela-șl, Oare va triumfa, fatal, numărul mai virtos î
Ajunge să cetim istorica, să ne convingem
contrar. Adesea, soarta unei campanii a atîrnat d °
o întîmplare. Un mare general, printr-o tactică cl?b
zuită și printr-o strategie abilă, valorează Iei sine
cît valoarea și eroismul mal multor mii de solda?
De altă parte, un șef nepriceput, nătîng, va face d
prisos curajul, bărbățiea trupelor lui. Mal multpr°
țuește, zicea nu știu ce general, o armată de cerbi' I
comandată de-un leu, de cît o armată de lei, CQ' ■
mandată de-un cerb. Izbînda finală atîrnă de minte* !
și de talentul cîtor-va oameni. Și vom găsi, la urn? ■
urmei, la soldatul învins, tot atîta curaj ca și
cel învingător.
' 1
Dar, mal la urmă, cuvîntul de putere ie foarte I
complicat. Un popor se consacră numai războia- '
lui • are soldați disciplinați, numeroși, șefi iscusiți
înțelepți, un material de campanie fără cusur. Nea!
părat că va fi la războit! mal puternic. Dar sînt si
alte puteri de cît puterea militară. Pictorii, filosofii
învățațil, matematicienii, industrialii, plugarii. Negregreșit că și oamenii aceștia prețuesc ce-va. In fond,
triumful celuî mal tare nu însemnează alta de cit
triumful unui popor pregătit de războiu, împotriva
unul popor nepregătit de războiu.
Dacă ar fi pe-aceea, idealul civilizației n’ar tre
bui să fie de cît pregătirea pentru războiu. Puști în
destule și perfecționate în arsenale, cuirasate și
torpiloare solide și rapide, pulbere pretutindeni, ba
talioane omogene, bine ezercitate și bine comandate,
fortărețe pline de muniții și de provizii, un serviciu
de stat major perfect, un serviciu de intendență desăvîrșit. leată la ce ar trebui să se rezume civiliza
rea noastră, Teată acel nec plus ullra al cugetărel
omenești. Poporul care ar fi mai tare, ar fi încre
dințat de izbîndă, și ar putea să-și îngădue, fără
a avea să se teamă de nimic, să violenteze, să ti
ranizeze, să nimicească toate celelalte popoare.
Să nu se supere Hegel, înse triumful celui mai
bun le pur și simplu triumful celui mal tare. Și,
cel mai tare, ie cel ce are mai multe batalioane,
nu cel mai bun, nici cel mai drept.
Odinioară, în dueluri, se zicea că prin iele se
făcea apel la judecata lui D-zeu, care Iera pururea
favorabilă celui mal drept. In realitate, sorții due
lului nu au nimic aface cu dreptatea. Poți fi foarte
puternic în spadă sau în pistol și să fii vinovat.
Orî-cum am da-o, nu văd nici o legătură între
izbînda armelor și dreptate. Dacă războiul Și 1Z‘
bînda prin arme ar hotărî orl-ce, micile nații ar
trebui să picară. Ar trebui să renunțăm la artă, w
știință, la cugetare. Visul Romanilor din
Roma ar trebui să fie și cel al nostru: un P°P
de soldați, care să nu trăească de cît pentru r
boiîi și prin războiu.
.
Ie 1
Idealul nostru, cît se atinge de omenire, nu
de loc acesta. Idealul nostru, ori-cît de dePâr j
nenorocire, ar fi, nu Ie puterea, ci dreptuil.
voim ca dreptatea să guverneze
țiune și națiune. Și, ca să luăm două mar
roase pilde, două plăgi pururea sîngerinde, aJ
să vorbim de Alsacia și Lorena șî de
tnrc.
cc face zdrobirea celui mal slab de cătrăcel ma
Cb. Rjchbt-
________________________ ______________________Revista IDEE]
jMORALITATEAPROPRIETĂȚEÎ
Rovoluțiea franceză clădi un stat politic cu o
.j 0 atît do abstractă, atît do necomplectă desp natura omului, în cît, cu nume do a-1 ePnnoipa> trebui să a<iun6ă să-i stingherească oiiluî vieața. Proclamînd egalitatea politică a
fturor indivizilor, a unor indivizi atît de dir ritl Prin Puteril° lor morale, Tea le răpi orî-co
nt-ero, înecîndu-T în noianul de mediocrități,
P căror lege au trebuit s’o jhdure. leară prin
Loa majorităților, a agregărilor de atomi, resMhili, împotriva voinței, chiar împotriva vieteî,
‘ ea fatală a. celuî raaî tareȘi, Revoluțiea aceasta,care reformează vieața
noîitică în chipul acesta, lasă neatinsă vieața
ocială- Iea stabili chiar și un cod civil, pentru
a face nedreptățile iei și mai nestrămutate, dîndu-lc o sancțiune logică. Logicește, legile so
ciale au vrut să dea fiu-căruoa dreptul lui. De
aceea, dînsele decretează cum-că pămîntul și unaltele de muncă, cu alte cuvinte însu-și izvo
rul viețeî omenești, să aparție pe veeie primi
lor ocupanțT, dind dreptul, acestor fericiți primi
veniți, sil și tr -ic.î, integral, stăpînirea aceasta, asupra copiilor l-ir. Cei ce veniră să Tee parte la
avutul comun al omenireT, mai tîrziu, numiți
„desinoștemți ', cari, cu toate astea, voeau și Iei
sâ trăească, fură osîndiți să devie sclavii celor
dintâi și să muncească pentru Tei, în schimbul
unui salar care reprezenta abiea o parte din
nuuipa săvîrșită de dînșii. Pentru-că, după aceste legi sociale., cu care lumea să fălește atît.
.a da fiu-căruea. dreptul luTu nu însemnează a
asigura fie-cărui ccea-ce a produs, ci a asigura
fie-căvuî ce-a apucat.
Aceste drepturi, atribuite mult mai' puțin per
soanelor de cît lucrurilor, a căror putere fatală
și materială o reprezintă de fapt, se îndepliniră
cu toată rigoarea, cu toată brutalitatea, în con
tra putere! omenești. Nepotrivirea dintre ofertă
și cerere, concurența, coborî prețul muncel,
din ce în ce, în folosul proprietățeî inerte. Aceasta^din urmă crescu mereu și cu așa repegiune, în cît, în operațiile Tei, iea îșî pierdu adesoa echilibrul, și istorica contemporană ne dă
Po lie-care zi cîte un krach al capital'ului. AP^nții muncei au prins să se unească înse, ș’au
leatuit sindicate și au izbucnit greve. Și-un
umăr de spirite de elită s’au ridicat, să întreo p v’JmPot,riva uneî asemenea stări sociale,
[inrit‘Ca CR’° atinge chiar în principiul lei:proregimul în virtutea cărui aceasta
Ută bUK e?te
se transmite. Aceste spirite aminâ.011?1’ Prm simplul joc al intereselor, urpronr' V mersui logic al propriilor sale principii,
«ine t atea cauta să dispară, să se distrugă de
8tărI ’ u.°ru surprinzător, sprijinitorii acestei
cît ni,^laJe uu au găsit altă ce-va s’o apere, de
că nPr5înd înainte morala. Dînșii proclamă cumbertăt^'riieba^ea ieste bază familiei, ie baza 11tul urii; -aza iubireî. Atitudinea lor ieste cu to‘ ,rnel<lioasă. Cel ce trăc.ște o vieață morală,
99
ce are suflet omenesc, lovindu-se de acestă stare
socială și de această proprietate, va primi, bucu
ros,să discute lucrul din acest punct de vedere
Cum a putut privi cine-va ca morală, ideea
de-a tace să ătîrne sentimentele noastre de niște
lucruri materiale, pană a face ca transmiterile,
contopirile sau împărțirile acestor lucruri, trans
miteri, contopiri, împărțiri, sancționate de legile
sociale, pănă a face ca astea să apară ca con
dițiile de existență ale acestor sentimente și să
reguleze însu-și raporturile dintre iele*? După
o atare idee, tipul cel mai pur al amorului fa
milial, va fi reprezentat de acel soiu de afecție
pe care o are nepotul pentru moșul pe care cată
să-l moștenească. Și fîind-că condițiea iubire! Te
proprietatea, cu cît proprietatea va fi mai mare,
cu atît și iubirea va fi mai mare. Iu foarte adevărat, cum-că proprietatea îe baza familiei de
a-zi. Dar tocmai pentru asta ie vițiată familiea,
in toate momentele, în principiul și-n scopul Iei.
Datorită acestoea, căsătoriea nu-i nici de cum
un acord spontanei!, o contopire a viețeî. Iea
nu-i de cît o adunare a două forțe materiale*
in care femeoa aduce capitalul, leară bărbatul
munca, pentru o exploatare, comună. In această
operație aritmetică, se înțelege că toate senti
mentele, toate instinctele morale nu pot să fie
de cît stingheritoare. Bărbatul păstrează sen
timentele și instinctele astea pentru amantelesale leară femeea pentru amanți.
Familiea constituită de proprietate, nu putea
fi mănțiuută de cît tot de proprietate. Legătura
acesteea ie cea care grupează, în jurul părin
ților. copiii născuți dintr’o anume căsătorie. Această legătură ieste un lanț de aur, cînd sînt
bogați părinții, un lanț de fier cînd sînt săraci:
îea are toată puterea interesului sau a necesi
tatei. Și trebuie să fie cu totul solidă legătura
aceasta, pentru-că nici un sentiment moral, nici
o comunitate de suflet și de vieața, nu poate
uni de părinți pe-acei copii cari i-au cunoscut
atît de puțin, și la educarea căror părinții n’au
putut lua nici o parte, atît de ocupați, cum au
fost, fie să facă avere, fîe să-și cîștige pînea de
toate zilele. leată prin ce garantează soarta
copiilor,familiea întemeeată pe proprietatc.Copiii
pot crește în voea lor. în acele stabilimente co
mune, de instrucție și educație, în cari știm după
ce principii și în ce mediu sufletul lor se formează
pentru durere și egoism. Ajunși în vrîstă, iei
vor fi gata să uzeze de bo^ățiea pe cari alții
vor fi adunat-o pentru iei. Cocotele și cursele,
vor ști să-și împlinească sarcina de-a o sici, sleind,
în acela-șî timp, și rămășița de suflet, de vieață
morală, în cel căruia sfînta lege a moștenire!
i-a adus această bogăție socială. Părinții, trecîndu-și bunurile copiilor, vor complecta opera
de demoralizare, pe care au început-o lipsindu-i do educație, leată cum ieste alcătuită, logic, familiea întemeeată pe proprietatea care se
constitue prin dotă și se desface prin moște
nire. In numele moralitățeî chiar, nu-i oare în
găduit de a visa o altă familie?
M. Pujo.
!
I
�______________________ _______ __ _________ REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
100
libertatea
vidualizeze. Aceste două direcții, asociare si inrtvidualism, se luptă pururea și pururea se silo '
s’ajungă la un acord deplin, la stabilirea unei deplin’
Dacă prin libertatea unei ființr se înțelege neatîr- armonii, culme pe care omenirea nu va aiunft„
*°
narea acestei ființl de orl-ce fenomen anterior, poate că nici o dată.
dacă se înțelege neatîrnarea iei de mediul in care
Din lupta acestor tendințl rezultă un echilibr
a cărui ruptură aruncă neapărat pe oameni suh
trăește, asemenea libertate n are
0
Nu le efect fără cauză. Orî-ce ființă Ie rezultanta despotismul unor indivizi sau unor grupuri.
timpului și locului în care trăește. Omul, ca să
Tendința libertară Ieste tot atît de pronunțată q’
zicem așa, le strîns legat de tot ce-1 înconjoară, tot atît de generală ca și tendința de asociați?
îl procedează și-l urmează. leul său Ieste ast-feliu, Fie-care individ-om aspiră să fie Jneatîrnat și Cer’
tot mai mult să fie liber. Fie-care individ-grup, ar°
influențat, modificat de mediul încunjurător.
„Eredita ea sau mediul intern, precum am scris aceea-șl năzuință. O singură privire aruncată asupra
în cartea noastră, Determinism7'1 Responsabilitate, omenirel, arată lămurit această stare antagonista
determină omului caracterul, temperamentul: me- care se află între tendința de asociație și între cea
mediul cosmic, individual, social, lucrează asupra libertară, și care crește cu cît tendințele acestea cresc
caracterului, temperamentului și le modifică. Pro fie-care în parte.
dus al acestor medii, omul nu are cum să fie liber,
Pentru buna funcționare a organismului indivi
dual, trebuie cea mal desăvîrșită libertate. Socie
toate actele-I fiind determinate'*'.
Omul Ie cu totul un automat, care se deosebește tatea nefiind de cît o întrunire de indivizi, nu poate
totu-șl de cele mal multe mașini, prin aceea că-I un funcționa de cît cu condițiea ca fie-care din indi
automat cărui nu-I cunoaștem toate resorturile cari vizii ce o compun, să funcționeze Iei însu-șl bine.
îl fac să se miște. Fie-care om ie (un automat Așa-că, pentru buna funcționare a societățel, pen
deosebit, pentru-că reacționează deosebit în contra tru bunul Iei mers, trebuie ca individul să se bu
influenței împrejurărilor. Cu cît indivizii devin mal cure de maximum de libertate.
complicați, mulțumită diviziunel muncei și speciaIeste destul să ne gîndim cîtu-și de puțin, ca
lizărel organelor și funcțiilor, cu atît individualită să ne dăm samă, că nimenea nu are certitudinea
țile se caracterizează mai mult. Reacțiile în contra de a stăpîni numai Iei adevărul. Fie-care din noi
influențelor mcsologice se diferențiază, într’adevăr, are în sine, mai mult sau mai puțin, credința că
din ce în cc mal mult. lear automații devenind din stăpînește adevărul. Dar nimenea n’are certitudinea
ce în ce mai complicați, par din ce în ce mat puțin matematică sau experiementală în privința aceasta.
automațl.
Științele, de orl-ce categorie ar fi, și ca atare și cele
Libertatea volitivă a filosofilor spiritualiști, de-a tecnice, evoluează necontenit, necontenit se schimbă.
ne voi voința, n'are ast-feliu nici o ființă, adevărul
In univers nimic nu-I neclintit, nimic nestră
științific fiind determinismul general.
mutat, nimic definitiv. Ideile cele mai în de obște
Libertatea de a lucra, adică posibilitatea de a admise, cele mal adevărate la un moment dat,
traduce în fapt o oarc-carc voință, Ic singura liber apar mal tirziu ca greșite.
tate care are ființă. Aceasta Ie o însușire a ființei
Așa fiind, ca să putem stăpîni adevărul, trebuie
umane, nefiind de cît o funcție a organismului’. să se poată expune cele mai diferite, cele mal va
Libertatea de a gîndi, libertatea de-a te mișca, riate, cele mai contrazicătoare idei. Nimic mal acu alte cuvinte libertatea de a lucra psihicește și devărat de cît această maximă: Din discuție se
fizicește, ie o însușire proprie a individului, care face lumină. Dacă omenirea ar ti acum așa, ca
nu-I poate fi răpită de cît lovind în sțarea-1 fizică. orl-ce inventator, orl-ce învățat, să albă la îndăOmul are nevoe de libertatea asta, după cum are mînă mijloacele economice dc-a-șî pune în prac
nevoe de hrană. Fără de libertatea asta fel n’ar tică ideile, în cît orl-ce artist, orl-ce cugetător, să
putea trăi.
albă putința de-a-șl pune în aplicare opera, cuge
Libertatea de a lucra, tinde să se manifesteze tarea, omenirea și-ar mări foarte iute suma de cu
printr’o acțiune externă, tinde să se exteriorizeze, noștința mărind produsul membrilor Iei.
de unde rezultă libertatea exprimăreî gîndirel.
Libertatea fie-cărul, neatîrnarea tutulor, sînt așa
Din libertatea asta, a exprimăreî gîndirel, rezultă dar principiile cari îngăduesc mai bine desyoltarea
libertatea religioasă, libertatea politică, libertatea individuală și prin urmare colectivă a omenirel.
cuvîntulul, libertatea presei, libertatea asociere!.
mic nu poate înrîuri mai mult pentru a stavrt
Pentru ca individul să trâeasca în sănătate de avîntul științific, avîntul filosofic, de cît apăsarea
plină/. are nevoe
A
. ca întregul
- Iul organism să func- autoritară din partea orl-cărei teocrațil, din partea
.... ast-feliu
_■ '•"y nevoe popilor ca și a corpurilor de savanțl, din pafl®
ționeze în întregime. Individul arc
de o libertate deplină, de a lucra fizicește și psihi- orl-cărei
ort-cărel autocrații, orl-cărei oligarhii, orl-cărei piti
cește. Numai condițiile mesologice pot limita această tocrații. Ca avîntul acesta să poată să atingă culmea,
libertate de acțiune.
trebuie ca fie-care să fie liber, cu. totul
Omul trăește înse în colectivitate. De unde, iscarea
Nimeni nu trebuie să-și impue ideile. Trebuie
- - - '' j
relațiilor dintre oameni și limitarea libertățel de să convingem pe alții despre dreptatea, de adevăr
actinnA
cMar
4..
------momentan
al
ideilor
noastre,
prin
chiar
expunere
acțiune chiar de oameni.
In omenire avem ast-feliu două tendințl gene acestor idei, printr’o argumentare concisă și Pnn
rale: sociabilitatea, care împinge pe om să se aso demonstrație solidă.
,
cieze, și libertatea, care împinge pe om să se indiFie-care trebuie să poată avea cunoștință de
101
Hifcrito opinii, de cele mai contrazicătoare, să
judeca opinica ce parc fie-cărul mal bună. ^darnică, care pururea se închec prin ncizbîndă.
După cum copilul nu învață bine să meargă în
trebuie să cugete prin sine. Ceea-ce nu
atc de cît dacă fie-care vrea să cunoască picioare de cît prin propriile-i silințî, căzînd, ridisc Poa aprecierile cari-1 lovesc mai mult. Această cîndu-se și lear căzînd, pănă cînd, fiind stăpîn pc
uicllC’.ință a ideilor contrare, această toleranță față sine, abate căzătura, de-asemenea și omul trebuie
să învețe să fie liber prin propriile-I silințî. Din
cV Iții desvoltă individualitatea ort-cul, ridică in- libertatea asta poate să se iște pentru dînsul, o vă
Libertatea de a-țl exprima cugetarea prin
li
d«v! sUb o formă, ie o necesitate pentru bunul tămare. Nu-I nimic. Ie ce-va trecător. Dînsul sc
socictățel. Desființarea acestei libertăți duce va deprinde să se folosască de libertate ca și
'I
i nl nărat la acte violente, la revolte individuale și copilul de picioare.
De ce să căutăm de a împiedica una, de a rej1 11C?rtive, 1» întrebuințarea de arme și de unelte strînge alta, de a îngădui un lucru, de a opri un
I
nritoai’C. Cu cît libertatea de a ne exprima gîn- fapt? Printr’o reacție firească, individul va fi împins
* și cele ce purced din iea, libertatea religioasă, să facă tocmai ce vrem să împiedicăm. Singurul
! Catea politică, libertatea cuvîntului, libertatea efect al mărginirel libertățel, Ieste de a întîrzica
sel libertatea de asociație, cu cît aceste liber- mersul înainte al omenire!
sînt mal mari, cu atît revoltele sub forma de
Omul trebuie să poată face ca organismul lui
boruri, sub forma de incendii și altele, sint mal să-1 funcționeze în întregime. Așa dar iei trebuie
0I\ a restrînge asemenea libertăți, însamnă a pre- să fie liber să spue, să scrie, să tipărească tot cc
calea actelor violente și a preface activitatea gindește. Trebuie să fie liber să practice ce formă
menească verbală în activitate violentă.
culturală-I place, sau să nu practice nimic. Trebuie
° Știm foarte bine, că din libertatea de a ne ex- să poată să se asocieze, în voe, cu cine-I place,
priina gîndirea, nasc neajunsuri. Dar neajunsurile să urmărească orl-ce. Dacă ceea-ce-ar urmări, ar
acestea sînt mai mici de cît acele ce-ar rezulta din fi ce-va vătămător și oprit, bună-oară ca furtul,
legulamentarea precisă a acestei libertăți, adică din indivizii asociațl vor cădea sub greutatea legel ca
inirginirea acestei libertăți pnntr’o mulțime de le și cum Iei n’ar fi fost asociațl. Omul trebuește să
gaturi diferite. Pentru a dovedi aceasta, ajunge să fie liber chiar de a face orî-ce cu sine. Dacă co
Je aruncăm o privire asupra istoriei politice și so lectiv itatea-1 împiedică, dînsa lovește în libertatea
ciale a lumei, de două mii de ani încoace. Toate individuală, și dacă-i vorba, Ie mal nimerit de a
actele autoritare ce au avut loc, în scop de a re lovi individul singur în sine. De alt-feliu ie și cu
strînge libertatea religioasă, n'au izbutit de cît să neputință de a împiedica un ins de. a face cu sine
ucidă, să rănească, să lovească în oameni, și n’au ce vrea, după cum le cu neputință de a împiedica
putut împiedica cele mal diferite religii, de-a naște, pe-un ins să se omoare.
de-a crește, de-a viețui și pieri. Toate actele au
Marele agent al progresului omenesc ie libertoritare, menite să restrîngă libertatea politică, n’au tarea. lea-i germenele ce face să răsară toate inven
izbutit de cît să aducă indivizilor atîtea vătămări, țiile, toate frumusețile artistice și literare, toate
dar n'au putut împiedica această libertate de a tot îmbunătățirile sociale. Tendința libertară face parte
crește mereu, de-a se întinde fără-ncetare asupra din toate fibrele noastre. Zicînd așa, Iea face parte
unui număr și mai marc de oameni. Cel mai mare integrantă din organismul nostru și tinde să se
despot, poate, din secolul al XlX-lea, Napoleon l-iu, manifesteze din ce în ce mai mult. Iea nu se va
: fu unul din agenții cei mai activi al spiritului de putea înse manifesta cum trebuie, deplin, de cît
libertate politică, care pătrunse în toți francezii într'o societate de egali, societate care nu poate
Revoluției.
să existe nici Iea acolo unde nu ie egalitate ecoNici persecuțiile violente, invi
jvșujauivuimuv
nici regulamentările
nomică. Ca să ajungem la idealul acesta, care,
-----Sînici
ntemlegile
încredințați,
se va îndeplini, trebuie ca fie
■ țele mal severe și mai minuțioase,
n'au
împiedicat să se întîmple ceea-ce iera fatal, ce care să lupte din tbate puterile sale. Ast-feliu se
trebuea să se întîmple. Și mersul înainte, ce-I va îndeplini mal curînd și mai sigur.
meptul cam încet, dar sigur, al omenire!, cătră o
A Hamon
stare de libertate din ce în ce mai mare, de care
In Rumenește, do D-ra RaCHEL TlARCAUANU.
55 se bucure cît mai mulțl, ie fatal.
In Europa mal sînt acuma două state autocraVestim pe abo nații noștri, cari voesc să fie mal
tPie: n Usia
Turcia. Cu toată Siberia și fortăre- cunoscuțl printre cetitorii- revistei, cwn-că vom
'eie Petru și Pavel, cu tot exilul în deșerturile publica în unul din nmnerile viitoare, o rubrică
2r!b|eî, glasul libertățel răsună și în aceste țerl, de adrese utile. Advocați, doctori, pedagogi și
J"că.cu atîta tărie, în cît, în mal puțin de-o meșteri de tot felini sau meșteresc, ne vor comu
antn^1? de oameni, vom vedea aceste imperii nica, pe dată, de ce indicații anume trebuie să
Peri(Crat'Ce
Și luîndu-le locul regate sau im- însoțim numele lor. Vom publica și adresa cama
sare Par^an.lentare, cu principiile lor politice nece- razilor noștri cari ar vrea, pur și simplu, să stee.
'
celeja]fCa libertatea presei, libertatea politică, și in legătură cu alții. Voim să ni sc scrie.
(»
ce-SieaPrinde totdeauna mila cînd privim silințele
me]e
oamenii de a restrînge libertatea, in nuOrI-cărul principiu. Asta-I o operă atît de
Xtvropaliu în Antichitate și Nebunia Iul Nmînacu, douK 1 urări nouă
do Dr. ZOBin. Sbucium, dipt din vitala evreilor, dr Horin Cnry.
Adevăruri crude, de <*. N. Avrameacn.
�102
REVISTA 1DEEI
GEAMUL SPART
La Palatul Burbon, majoritatea tera nehotarîtă și
sovăea. Din tribuna publică un proectil fu aruncat
în incintă. Numai de cît guvernul găsi majoritatea
ce căuta si care se căuta chiar lea. Majoritatea se
alcătui pe dată, compactă, și se votă pe dată legile
destinate a înfrîna și pedepsi ceea-ce se numește
anarhie.
Legile astea sînt în număr de patru.
.Mal Intăî, legea asupra presei, cu alte vorbe în
contra presei, lege care restabilește vechiul delict
poreclit „apologiea faptelor calificate de crime", care
autoriză sechestrarea, ziarelor și arestarea redacto
rilor. Presa a fost pururea caua, țapul ispășitor al
guvernelor. Și, adunările parlamentare n’au avut
nici o data pentru presă o dragoste prea mare. De
cîte ori s’a ivit vre-un prilej, ca să-I restrîngă li
bertatea, adunări și guverne s’au grăbit totdeauna
să se folosească de Iei. De data asta, prilejul fu
atentatul Iui Vaillant. Se luă ca pretext bomba
aruncată în Cameră, și se reeditară, împotriva zia
riștilor, penalitățile dispărute.
A doua lege, asimilează asociațiile anarhiștilor cu
asociațiile făcătorilor de rele.
A treea, asprește penalitățile împotriva deținăto
rilor de substanțe explozibile. Cea din urmă, a pa
tra, deschide, pe sama ministerului de Interne, un
credit de 800.000 de lei. pentru a spori polițiea în
provincie.
le firește ca o societate atacată să caute să se
apere. Dar trebuie ca mijloacele adoptate de socie
tate să fie de natură de a atinge scopul ce-1 urmă
rește. .Așa fiind, să ni se dea voe de a ne întreba,
dacă legile acordate, de cătră Adunare, guvernu
lui, vor avea într’adevăr urmarea ce li-au atribuit-o,
neapărat, cei cari le-au votat.
In privința aceasta, putem să ne închipuim lesne
care ar fi răspunsul unui adevărat anarhist, între
bat asupra acestor dispoziții nouă, le probabil c acest răspuns ar fi, cum că dispozițiile astea lui i-s
indiferente. Ncfiind ziarist, puțin ii pasă lui de legea
privitoare la presa. De alt-feliu ideile lui nu i-au
fost inspirate nici de cum de cetirea unul ziar șau al
tul, ci Iele sînt rezultatul cugetărilor sale proprii,
a situației sale personale și a priveliștilor a căror
martor a fost. Cît se atinge de legea referitoare la
asociațiile de anarhiști, dinsul nu face parte din
nici o asociație, din nici un cerc, trăind singur, cum
poate. Iei nu deține nici o substanță explozivă,
să-I pese. Și, dacă ar găsi, cu cale să săvîrșască
un atentat, cu ajutorul vre-uneea din aceste subs
tanțe, și-ar fabrica-o singur, în cel din urmă mo
ment,folosindu-se de materiile prime,inofensive cînd
sînt luate deosebit, și cari, prin urmare, sînt foarte
lesne de cumpărat, fără a deștepta cel mal mic pre
supus. In sfîrșit, cum lei nu împărtășește la nimerii
ideile și planurile ce are, se poate înmulți numă
rul comisarilor și al agenților orl-cît, fără să-I aducă vre-o stingherire lui, aceștia ne avînd darul
de-a ceti în cugetarea cul-va.
De alt-feliu, cîrmuitoril-par ase îngriji mimai de
atentatele săvîrșîte prin explozive. Nu zic că nu
ar fi de-o gravitate mare. Dar o mulțime de alte
fapte, care, cu toate că nu fac atît de mare zg0.
mot, nu-s mal puțin demonstrative, și nu se referă
mal puțin la starea de spirit anarhistă. In loc de-a
întocmi legi grăbite și de prilej s’au cum am zicc
de actualitate, poate ar fi mal cuminte, mal filo,
sofic, de a ne întreba ce-I starea aceasta de spirit
și de a căuta, după vechea zicătoare, pentru a.J
distruge efectele, să-I suprimăm cauza chiar.
După atentatul de la Camera Deputaților, mi se
întîmplft să mă aflu într’o mahala de muncitori.
Treceam pe dinaintea unul grup de oameni săr
mani, cari stăteau în colțul unei strade. Se vnrh»\
vorbea
tocmai de întîmplarea ce avusese loc, ș? Re c “
îșl dă părerea. Iera și o femee la mijloc, una din
acele femei cari sînt ca unul din simboalcle vil
ale suferinței omenești. Una din acele creaturi
slabe, scofîlcite, îmbătrînite înainte de timp, cu fața
ca pămîntul, cu ochii stinși', pe capul cărei Soarta
turnase atîtea nevoi, în cît nu putea să se mal mire
de nimic, dc-atît ce suferise. Această femee asculta
ca și cînd nu ar fi auzit nimic: Apoi, făcîndu-sc
o clipă tăcere, cu privirea picrdută-n gol, gîndindu-se poate la bârbatu-I lipsit de lucru, la droaea-1
de copil flămînzl, cu o nălțare din cap și cu o voce
amărîtă și mișcătoare, Icaîngînă: „Dacă n’ar fi atîta mizerie, poate nu s’ar întîmpla asemenea
lucruri".
Poate c’avca dreptate. Intr’adeviir, ic probabil că
dacă Mizeriea n’ar domni de la un capăt la altul al
Europei, mai suverană asupra națiilor civilizate de
cit toți țarii, toți kaizeriî, toți monarhii consti
tuționali, toți președinții de republică, n’am avea
de constatai, in toate țerile, atîtea fapte de revoltă,
de furie, de răzbunare. Pentru că-n fond asta Ie
anarhica și numai asta: revolta individuala, deter
minată de mizerie.
Știu că-i un feliu de a privi anarhica ca o opi
nie la modă, ca una din manifestările nevrozei moderne. Se zice ca cinc-va Ie anarhist, din diletan
tism, din dandism, ca joacă. Ic o tendință a celor
blazați, cari umbla după emoții nouă. Și există fe
ciori de bani gata, gentilomi rafinați și gingașe cuconițc, cu cai, cu trăsni 1, cu castele, cari prolcsază
cele mal pure doctrine anarhiste... Intre noi lic vorba,
asta-I o glumă ușurică, o temă de cronică origi
nală, nu alta. Se poate să fie în oare-care saloane,
oare-cari cenacle de pierde vară sau de spirite pa
radoxale, cari, ca sa guste plăcerea de a înmăr
muri și spălmînta pe cel din jur, susțin în inter
valul a două valsuri, cele mal cumplite opinii- Dar
aceștia sînt niște teoreticenL foarte puțin dispuși
să-.șl pue în primejdie pielea sau să-și sacrifice renta
pentru izbînda ideilor lor.
Noi n’avem a ne ocupa de anarhiștii de salon.
Cel de cari avem a ne-ngriji, nu-s cel ce PeroraaZ“’
ci cel cari agită, cei cari s’ar putea numi anarhiști
de stradă. Aceștiea n au nici titluri, nici rente, nic^
poziții sociale, sînt niște desperați, cari devin exas
perați, cari sînt scoși din sărite. Nu mal departe o
cît nu-ș cînd, fu asvîrlită o pleatră în geamul u
nul galantar «...
din -Pleața Operei, din Paris, care u
. fu
- arestat, -Iei' Ie; un tînărdedouă
spart. Făptașul
zeci și doî de ani, anume Langelbronn, care declară •
REVISTA IDEF.l
reu a»n săvîrșit fapta aceasta. N’am nici de
LEGEA DIVORȚULUI
fPfl’ nici mijloace ?’ mor de foame. Inchideți-mă
și căutam"Arîn z*ar conservator, înregistrînd faptul acesta,
u s’flr putea crede că după cele ce s’au peVaginele cariei de cari ne ocupăm aice, referitoare lu rela
^cCllt\» față de supravegherea poliției, anarhiștii țiile de prietenie dintre autor și Alexandru Dumas. ne-au mixaSCUnuti. Din
»-■*•* potrivă.
r“
~ se fălesc ui»
»»wucat cu dtisăvîrșire adine, prin aprinsa dorință <e narată Xa,r cp’ascundă.
Iei
cu doc5Î1 SCr
Rațiunea nu Ie scutită de-o oare-care
aad,'cc pe Diimas-, pe-acest „arislromat a! ciigelăi,-iu,
i
hillik- lu
'^4a«rr.r
r,ncx uruit
utetle republicane și democratice. Cetind acestepupiliitaiJc.i
nivitatc- Intradeva,
P a unul sărman, care, ne vedem cuprinși, după douăzeci d>: am dt interval, cuprinși
. vînd de lucru, moare de foame .' Ce-I pasă lui de acela-și dor, toi atil de adine și lot ,iHI. de sincer. de a
_*a petrecut și că polițiea supraveghează pe ,:edea pe Naquet indtpliiiindu-și evohițiea până la capăt și de
- Iei n’are nici o nevoe să aibă vre-o oce -’p
, Critica anarhiei. îutreJe”, ce
nri
e. » r\*
piltlSa de iei ni Valoroasa reviulă paiiziană ^L 1 lumauile X/jumrhișd
atu nicj sa aparție iMiUSrr»!
cUlerel ori CUtarei secte. Drn- veîle», „ev.oea de a ue slndiea -i orii,ca. porur.fe tocmai de.
1 «inie, n,c:
«r“.**;w. 777
w
, te cu cale-•
ocolo câ haqutl se simte atras de ideile ijoasire. Iei îșt șchide foame’.lși Jă Sama’. , nu ^
r5Ul piere
întrea^a-I „doctrină". Piere de foame, și vrea lupă în critica aceasta cele din urmă șovăiri, cu singura d->!
5.
— *— — „
■
qrnnr-'i în
riuță de a Ji luminat șt convins, idealul anarhist Jiiu.i iteapuse Știe. Pune mîna pe-o pleatrăi și
1
r,d
idealul lui, dacă ar vedea că-i cu yiilintâ să se indepliaprob
geanească Acela-Șl lucru se petrecu iu
I >::</, in lucrarea s.r.
nlaniul unul galantar. Nu
Nu ZIC
zic cc>
—spargerea
Iteliijiea, Proprietatea, Pamiliea, Naanet apăra pro
murilor: înse ce vreți să faceți" ’?
prietatea
și
capitalul.
După
o
enihilie
continuă,
a jttnst să ad
n Neapărat, pentru cel cari dețin puterea și pentru mită urganizațiea comun ista. Adop'tind o limba putină
lot
tăpînitoril avuției publice, ar fi mai nimerit ca să o dată știinlijica, dinsulpri vește anarhiM <’a o asimptolâ a t i 'ibiprivește adică că de la mi niomejil al einliilifi, deosebirea
racii, fără mijloace, să moară neștiuți, în cocioa
bele’ lor, fără să se lege de nimerii și fără să-și ma intre evoluție m anarhie ra Ji rit lutul mică Cu toiul mic ic
așa dar, chiar de acum, intervalul ne de.t>sebcșle de anarhie
nifesteze nemulțămirca. Inse trăim într’o vreme cînd pe
Naguet.
slracii nu mal au asemenea răbdare. Și mi se pare
Autorul legei divor/itlui,
divorțului, care ir tot o dală „păruitele divor
t ar fi mal bine să se mai mieșureze sărăciea.
țului'1 in Franța, în volumul dat acum la luntiiia, face, cu aDesigur că ceea ce se întîmplă cam pretutidenea cea admirabilă modestie, rare-i lardclciislica cu^cluloruîtiî aacum, ie semnul unei mizerii generale, mizerie care dînc, a, învățaltiltiî, race, istoricul ț ruprici sale opere. Dinsul
și-a alcătuit legea aceasta, iiispirindii-se .lin prutciț iile din 1792.
purcede în mare parte din furieade înarmare care Primul procrl il prezentă parlamentului in lHîij. După aceea,
a cuprins toate națiile civilizate. Budgetul războiu sub altă formă, in l.S'76, Si ab'ica la 27 luni.- 1694, Jîi pro
lui mistue pe fie-care an, în toate țerile, sume ne mulgată legea. Pentru asia ii trebui o dimpauic de opt ani. Camaceasta, din ptincltil de veder1' ol Imurdârci ideilor, fu
pomenite, sume pe cari le plătește poporul, popo pauica
îndestul de rodnică, lea ii dădu prilejul lic-n risipi o sumă de
rul care se stînge sub greutățile ce-1 apasă. Afară prejudecăți. Dar cită iscusința trebui să desfâșnrr, cita Jnicțâ
de asta, pretutindeni Ieste un dezechilibru mons treimi să iulrebuiiițczc, pentru a ajunge la capăt. Și d.- cite ori
truos între minoritatea capitalistă și masa munci uu trebui să-și imliilceascâ, să-și nia.sclieze convingerile, in iitși mal cn samă la Cameră, țenlru a înlătura vre-o iotorilor. Unii se bucură de toate, fără de nici o iriiniri
cthiră, vre-o neizbîndii. Cit chipul acesta, Naguet ne tace m>
muncă, pe cînd, alții, chiar și muncind, nu le a- atac iu regula, se înțelege cu multă ntrieni:, împotriva pirbijunge să trălească și n’au altă mulțămire de cît să nienlarismttlui, de a cârtii iuntinre, Najiici ne spune, legea lui
se uite cum li se îndestulează stăpînil. Compenzație se resimte.
Unu din prietenii noștri, au impulai lui Xai]ncl, cum-câ di
| foarte neîndestulătoare.
vorțul, cit se atinge (Ic familie și prin urmare și di soe.iclaic,
S’a discutat foarte mult asupra măsurilor ce le-ar joacă
âcela-yi rol, pecare-l joiică, spre pildă, o supapa de si
putea lua toate guvernele împotriva uneltirilor a- guranță iitlr'o mașină de vapori. Xici vorbă. Dar nu urmează
narhîste. Dacă diferitele guverne din Europa ar fi de-atcl, cd, . lipsită de acest canal de scurgeri, hodoroaga de
cuminți, ceea cc s’ar cădea să facă mai bine, ar societate ar Ji trebuit să sară necesar în aer Dinsa mai are
;;
și alic supape - adulterul, crnna, sinuciderea. Doar odoarea-i
sii-șl ușureze mal întăî popoarele lor de sarcina mai jroasta și mai cu samă ipocnzira mai uiar,-. Su ve
^litansmulul, sarcină care le zdrobește. După a- dem nici di cum, cu cit ar fi ma'i bine dacii s'ar nrma să
ceeȘ» să caute, pentru societățile omenești, o or- se recurgă mai citrind- la mijloacele astea de cil ia divorț,
~f~ira de ori-cc bănuealâ, ciim-câ divuițtil liberează,
Sanizație în care fie-care să-șl poată duce traiul în cînd’ ie' afai
mii (le Jiiiițt, de laitlurile. eu cari silit încătușate,
iertate. Ceea-ce nu ar fi de ioc cu neputință. Inse- acum,
ceea-cc nu-i de loc de nesocotii, din punctul de ved.re al iiberfi ca clasele stăpînitoare să aibă înțelepciunea tâței individuale.
La
urma urmei,
cimpul di>.urțtiln'i
nu poale Ji de cil resiriuș
La urma
urmei, cimpul
di>.ur(i
acr,ficiulul și-a renunțare!. Din nenorocire, nu-I
in clasele munnmire, din
.... caraclcru-i
caracfcru-i excepțional,
excepțional. htir'adeuăr.
Intr’ae.^ ...............
n2>ra.u Slll’d de v»L
cît wvvl
acel ce
ce nu
nu vrea
vrea să audă, și și
ce in ce mai mult, lumea se scutește lesne de căsătorie și nu
van să se ceară T^i?ti!or să-ș!
un 4 August al lor. Societățile burgheze sint
are> Și avarul ține mal mult la ban de cît la vleață.
L. de Gramont.
l'0*’ bi)i° -ca^ n'ai{- TiHinerile noastre complecte,
^ntrîV°l
n-e cear& ce^e c&
lipsesc.
de co]ec!^aj0nalll cei noi, avem păstrate o sumă
n r la'ncePut^l Revistei. Vor mai adăoga
abonamentul curent, cei ce vor vrea
cei din urmă- ani.
mai practicii. In clasele avute, și-n general iu. ori-ce clasă in
zcare
. există cea mai
..... mică
..... bucățică de proprietate,
„..«„h ■ ■ nimeninu va
recurge la divorț, de cil la cea din urmă extremitate, fenh-u-câ,
pentru perechile cari au de asigurat o moștenire, legătura căsă
toriei nare aface cu mai murea sau mai mica ușurința de-a
o putea desface, penlrit-că, pentru astea, câsâtorieanare i a țintă
supremă, de cit transmiterea bogăției, cil s'ar putea mai pacîuic,
unei anume categorii, restriusc și privilegiate, de cojii ; celor
legitimi. Și apoi înverșunarea cu cart clericalii, acești politicienii
ai religiei, au combătut divorțul, dovedește sau cel puțin ile
face să credem, cil de mult lovește divorțul in catolicism, cil
zgtldiie, în genere, religtea.
Nouă ne part bine de ori-ce cucerire a spirit ului laic asupra
autoriiăței ccktiasiice, cu toate că nu ar Ji de cil un punct din
�trajeelortai evoluționistă, nu tocmai capătul, idealul, după cum,
itt chcslica de față, idealul nostru mi ă de loc divorțul, ei amoral liber. De all-fdtâ, tusn-fi Naptcl te de nceea-fi părere.
O spune verde, tu cartext. lui, fi leală ce spline ititr un intervictv din Fiffaro din 1-5 lannar 1903.
Nu numai că sită pentru divorțul unilateral, in genere smt
rruirit unirea liberă. Recunosc, negreșit, cu ut starea actuală
d suciehiiei. societate mlaiiecată pe proprietatea individuală,
nu-i cu pulintă lucrul acesta, femeea nepulind, tuci materiali
cește nici inlelecttmlicefie, să ducă sarcina de a crește copiii.
Acum fcmcca arc neapărată nevoe de sprijinul bărbatului. Inlro
societate conumisiâ nit vamal fi așa: mama iși va păstra co
pilul, ii va da numele, darii va crește societatea, pană lavrista
cind va Ji in stare sâ-șlagonisască fel singur cele dc trebititi(âu.
Lăsittd că noi privim divorțul ca o desagregare socială, care
pregătește calea miirei libere, nit trebuie să uităm că, in epoca
in care Naquet iși elaboră legea și o impuse unui'parlament re
trograd, lei nu icra dc cit radical. Și iiot n'avem alt mijloc de
a ne da samă dc oameni, ca și de epoci, la un moment dat, dc di
acela dc-aî compara cu momentele anterioare, cu alte vorbe de
al urmări in evoluțiea lor- Priu mijlocul acesta, ajungem a ne
ji scîrbâ, a uri din lot sttjlcliil pe oamenii demonetizați sau
viuduțt, cari au dat tuafoi, pe cel ale căror fapte se bai iu cap
cu cele ce predică și susțin, șt mai ctt samă pe acei cari sub o aparență miuțitoare, că sc țiu pururea la acela-și nivel, fac în
rcalitiitc să dea îndărăt partidele din cari fac parte .ji masele,
pe carilc-att dresat tiu cea mat mare grijă ca să-i urmeze orbește.
Din potrivă, nu putem fi insuflețițî de di de cea mai vie și mal
adîitcă admirație, pentru un om ca ATa<ptet, care. în calitate dc ra
dical, arunca fără teamă sămîuța distrugere! familiei burghezei,
distrugere! religiei șiproprietăței, care a evoluat pună la comu
nism, și care, stă să urce acum treapta din urmă, pe care o va
urca, paitru-că, pentru această frumoasă figură dc învățat, noi
i/ti vedem sil-l convie alt cadru de dl anarhica.
FnriM.
NELLY D’AlîRY.
IZVORUL CRIMEI
iob
«EVISTA 1DEEI
REVISTA TDEEI
104
cător. A muri, ca să moară, i-i lot atîta ca ar r
zugrumat de călău sau c’ar pieri dc foame ori ar
munci fără nici un folos toată vieața.
‘1
Pană la ce punct ideea dc drept și dc nedrept
poate pătrunde in spiritul unui popor, care nu vede
dc cit despoerl, dc cit stoarceri, de cît răpiri, jn.
dcplinite în fața și chiar din ordinul guvernului. Qe
idee să-șt facă despre dreptate, un popor pe care con
ducătorii lui îl lasă în prada lăcomiei Unei armate
dc negustori, dc samsari, cari se-ngrașă, juridic sj
legal, din sudoarea săracului ?
"Ce poate cugeta despre legile țârei sale un oni,
care-șl dă sama că iele n’au, dc obiceiu, dc obiect’
de cît să pună pe marii criminali la adăpost do
atacurile criminalilor subalterni ’?
Groaza ce trebuie să avem de nedreptate și
furt, nu trebuie oare să pieară din toate spiritele,
cînd vedem chiar șefii unei nații, făcînd, cu cîțl-va
supuși favorizați, traficul cel mal strașnic, cel mat
nerușinat cu proprietatea altora ?
d’I-Iolbach.
A BO N A M EATE PLĂTITE SUBSCRIERI VOLUNTARE
TKIPTICĂ egipteana
Și dărniciile, lor, și Cari cărau, pe apele mele, năvl
încărcate dc aur nubian, dc peruzele dc Sinaî,
sub privegherea unor paznici neadormiij, coneriti
fîngiiirne Nilului...
numai pe dinainte?
Unde-s muncitorii robaci, cari plecau la muncă,
.“uualc fie timpurile modeme cari nu și-au zilnic, pe căile, melc curgătoare? Ce strașnici meș
BȚb *jc cjt joc de. pămîntul pe care icu il fac să teșugari ierau. Țeseau pînzadebisus, mănueau tiiicl’ÎB11^ w
tura de berom, turnau olărie roșie, topeau meta
-lămâii fie călătorii neobrăzați ce vin să-mi lul, tăbăceau piele, ajustau blocuri de nUitiUiită,
B Urască bătrîneța. lîrlnd prestilălura imbră- zmalțucau litere albastre pc alabastru, sculptau or
pJn£aA0ț"lor, micimea gesturilor, naivitatea minu- namente de lotus. Nimic din toate astea n a mai re4I^|l r lor, priit ruinele decolorate ale templelor din mas, sub zîmbelul etern al soarelui, și nici o prive
n»1’1.° c unde treceau mantiile albe, pe fonduri vii. liște nu veselește întoarcerea monotonă a nopților.
Nu niai ie bueurica lirei. Au pierit bărcile îm
'^Irabi jăl'uitori. Engleji pustiitori, invățali înf ți turiști nesățioși, sau năpustit cu toții a- podobite eu feliu de felin dc fețe, cari plimbau pe
valurile
melc, crescute de mîndrie. siluete și stofe,
P
comorilor sacre, ca asupra unor prăzi.
'Tu decapitat sfinxii, au mutilat statuile, au spin- și ciuturi și mirezme.
Printre curmalii înfloriți de lumină, numai văd
piramidele, au răpit obeliscurile și monoli,CC?kjAu încălcat mormintele Regilor, au sfărl- sclavii^ negri întinzînd mesele de lemn de sicomor,
la
cari nobilii meseni gustau sămință dc nenufar
lurl bolțile sub cari se înălțau rugăciuni și mirezme.
în smulse sarcofagiile lli’pogcilor, cari-au rămas și muguri de papirus, pe cînd almeele danțau. mișcmdu-și vălul diafan și răspîndind esență de cedru.
iscate în coasta munților.
oamenii din ziua de a-zi nu au crezut, nebunii,
IV
,/*obh’siea mica ie in ceriu. Iei au voit să scruteze
\oalc că strălucirea acestor sărbători voluptoase
Hna izvoarelor mele. Și nu se tem de loc să în sa fi supărat zeii. Dar trebueasă nu mai oglindeasc
frunte reMun e sterpe, unde domnește setea.
°&renici odată frunțileglnditoareale hierofanților,
Illlî tac
lipHnnJnv
Ini’ Tmî
sinul--nn
cu tîninil
fierul
helicelor
lor.
îmi. miirmur- carigiăteaurăzămatipe teraseledinKoni-Ombos.din
----------- ---de necurățenii largul mieu pat. bunea lor Elciantina și din File? Ge priviri aveau asceții advifizătoare, în fine, nu inai cunoaște mai.rgini; ceștia, cari (<edeau Spiritele vecinice prin văluljLu’iieîeî plănuesc să distrugă chiar cea mai pura
pui A din
di*a.
* v. cci_rur
’urii
im re
ii0l. muritoare. Ge săninătate străluceau, noap
licvclc mele : insula bile, care se oglindește inii, tea, în fața stelelor, acești ochi luminați dinăun
niștitele mele ape, ca un briliant într?o oglindă.
tru prin cunoștința Primelor Adevăruri.
Acolea. în singurătățile astea, pe apele mele tă
II
cute. s’au închegat acele cîntări ale cințărilor, pe
De ce, zeiță Isis, să mai port oare, in lie-care cari Eufratul și Gangele le-au auzit la leliu.
anotimp, lacrămile tale hrănitoare, pe pămîntul EParcă văd și acum pe Moise, pe Orfeu, pe Piriptului?. Ce
mai trebuesc
recoltetagora
și ce și
mai
upiuLux
v.w ......
-------- - -------pe trePiaton, venind, pe rînd, să sc inițieze,
Lbuesc
_____
culturi
°
. Cmc
----------ne mai-------------educe acuma _prinosuri sfiosi, în mari Ic taine, de undea purces apoi gloriea
de Inînu
<in
taină, rin
de pine
nîne Ri
și de vin ? (ane
Cine mai gindește
p-îndeste sa
să destinelor lor
Înece în cinstea noastră boul de două zeci și cinci
Taina viețel trecute și viitoare, mărețul joc al
de ani in fintînele închinate soarelui?
cosmogoniilor, ritmul Formelor și Numcrilor vi
leu nu mai sînt marea arteră a vîeței omenești. bratoare li s’a aretat dintrun murmur, și s’au de
Pe vremea cînd valurile mele, mult mai multe prins să întindă arcul meditărilor lor până a-și asla număr, mergeau ca să dubleze imaginea sfinxu vîrli sufletul la înălțimi nepomenite.
lui din Gizeh, pe vremea cînd îmicroeam un curs
Trebuea, negreșit, să cred pe acești ncasemănați
In voe, schimbător, prin marea deltă sămănată dee Maeștri și Discipoli, să-i cred, cînd repetau proinsule, pe sub boitele roze, de lotus, printre Jerr' felie cu llermes: «Egipt. Egipt. Su va mal reburile uriașe și prin pădurile de papirus, să fi văzut inînea din tine, pentru generațiile viitoare, de cit
de cită activitate ierau pline țennurile mele, atunci. povești de necrezut. Și nimic na ca mat dăinui
Vinătorii, veniți din Bubaste și Mendes, se în din tine de cît cuvinte încrustate in plealră».
ecau de broaște țestoase și de li.șiți. Pescarii își
Cîntarea Palmierilor..
Răgeau plășile pline de păstrăvi și de oxirinci, pc
capl eunucii ținutului îi'numărau cu îngrijire. Din
1
vadurile mele veneau de beau gazelele și antilo
Nu-i mort nici cum, marele Egipt. Și va trăi cit
pele cu coroanele de liră. Paserea sacră, Ibis, se noi vom răspîndi asupră-î puterea, frăgezimea și
punea pe scruntarcle, pe insulele mele. Hipopo- frumuseta noastră vegetală. Dînsul trăeștc, pen^niul de apă vierniuca lingă crocodilul hrănit cu tru-că noi sîntem sufletul pururea nou al vechi
.
„•din atacuri. Leul zbughea în viile Ilcpta- lor lui peisagii, a căror margini nu s au schimbat.
uinidcî, urmărit de săgețile regale ale lui AmhcPrin cîmpiilc verzi, de-asupra culturilor aurii și
riiPstU .Acu,n^lol.î acești oaspeți sălbateci s aucalato- închise, se nalță încă crestele noastre svelte. cari
0(]îh^le depărtata Etiopie, precum s’au calatorii lin sus, în azur, foile lor crestate.
cioară paznicii corpului lui Psametik.
La hotarul neașteptat alDeșerlului, toile noastre,
plccate-n jos, încadrează năsipul orinzontului, dc.
N'
111
unde se arată, dc unde năpădesc In priviri, acele pi
<Sa lîlai
mărirea acelor falnice dinastii, ramide albe, scăldate în fuinină.
u
m
MenrCa n‘“lȘteau dinjundelc melc, nici mulțimile
Creștem, cînd risipiți, cînd in grămezi, în tute
lorzSî ne?cvIaffă. cari aduceau osanale binelaccri- nccgaîe, cînd în păduri simetrice, sau ne întin
fiolicj, ^‘-Undc-s A sirienii și Perșii,cari-și acopereau dem în lung, pc malul Nilului, unde, soarele în
JivpeiiWca?0 cingătoare cu franjuri? Undc-sElinii. clinat, creează pentru noi o atmosferă aparte.
’ 031,1 veneau să-mi samene în jur industriile
,
— Urmare de Ia Na. 1, 3 ș î> -•■
Abonamente plătite din urmă :
București: D-na Paiiliua Concila.
Covurlul; F. Micliâilcscu : Tg. Bercșil.
B.-Vilcca.‘ Gr, Nițulescu.
Subscrieri voluntare :
niu Capitul» : A. Glilck, 2 50, Gh. Pclrescii,
K. IVaclavic, 2, 3I-me Raiu, 2. De lu un urm
■ 1.50, Gr, Lupii,. l/ Bacău. M-me Emilianniu Țar» ,S'. Haimsohn,
........scn-Colibașl: Dîmbovița,
7.50,1. Neaiu-lfocUraiova, 2. Af-me Peneiescu-Colibași
Dîmb<
toancil-Galațl, 7 Gh. Pribegeam! Iași. 75. Z. Haflșanl, I lonescu-Boat
Ana —
M........
Filip ...
R.-de Vede, 2, O camaradă
DragouilreștiNeam], 1. ---din Roniau, 50 lei.
niu Ktreiniitntc.- Buuiitgtn—Lazdr-Paris,
Omul care n’are nimic într’un Stat, nu Ie legat
do societate prin nimic, Cum vreți ca o mulțime
de calici, căror nu li s’a dat nici principii, nici un
fcliii de moravuri, cum vreți să fie niște privitori
paclnicl, față de blelșugul, de luxul, de prisosul, de
bogățiile pe nedrept dobîndite ale atîtor oameni con1.25, G. Pomeraiilz, PE,
rupțl, cari par’că-șî bat joc de mizeriea obștească,
.VYX, 5 : New-Yorlc. Heiiry.Cohn, 1,25, 7.allaria, 50 b. St. Louis, Mo.
pe care foarte rar vedem pe cine-va gata s’o ușureze? SchwarlsRichard „Nepszwa*-Budapesta, 47 lei.
Cu ce drept poate să pedepsască societatea atît
Abonamente plătite pe curent de aspru, pe-un servitor care a fost martor la răpi
rile nepedepsite, la stoarcerile stăpînulul său, care București : /■. Aumman, H. Btilolanti, D-iia Puiilina Concila, Je»n
Crclescu, 1. C. trimit, P.Haneș, 1. Havrilcf Nifă loiicscii, A-oțal:
a văzut pe hoții publici mergînd cu fruntea sus,
linescH, I. Marincsctt, Maudel Micit, Al Nicolcscn, M. Pascal,
Raftopol.Dr. G. Robin, Valcriar, silonescu, A. Schapira, H.Zwicbcl.
bucurîndu-se de considerațiea și de respectul con Argeș:
AT. Chritdescit-Miiltiicauți. JlălurcnI.
cetățenilor lor. și afișînd, fără nici o rușine, chiar Botoșani ■ 1r. Andriesctt
în fața șefilor lor de Stat, un fast obraznic, rodul
. D. Ataitasiit. C, Nictilcscti-Gruntli Călina,
cxcrocheriilor lor 1
,, , carol
Cum vreți să izbutiți a face să se respecte pro lași . Poenartt Ditmilriu, Galtliicr-Giordaiio, !/■ Uoiwilzea
Silber Bădcnî.
prietatea altora, de cătră niște nenorociți, cari au Pașcani;
Clubul de lectură ,.1'nirca".
tost chiar Iei jertfele lăcomiei bogatului,’ sau cari PIcatra-N.: N. Justei-, .4. .4. Rabiitouici.
RM<^
au văzut necontenit bunurile concetățenilor lor co Keșt"::
: loan I. Stcrian.
tropite prin violență, prin samavolnicie sau prin Slatina
Tg. Jiu : I Codreș, J. Mititiv.
înșelăciune ?
Vilcea . A’. Pop : Drăgiișanl.
Budapesta : H. Roscnzvcig.
La urma urmei, cum vreți să faceți să se supună
legilor, niște oameni ce au atîtea pilde că legile,
Ncw-York: //. Davtdsohn, Emil Fricămau, Srttl J:riedma>i,^',i'
înarmate numai în potriva lor. sini foarte îngădui
Glttckmann, Simon Most.
St. Louis, Mo; H. C. Rosettberg.
toare pentru fericiți!, pentru mai marii pâmîntuluî,
cită vreme față de cei nenorociți și sărmani lele-s
IL. cil mal
Accla-șI apel ciitril abonați! ncachitațl, do a se pune
nemilostive ?
întîrziat la curent. Cit despre susțiitoriT ceilalți, vor trebui
trebui ss«fl nll'?I
Omul nu moare de cil o data. Mintea crimina BlăbcsHcfi dc loc stămințclc lor. Sumele sc trimet dc obicoiâ pnn mu
lului, încet-încet, se deprinde cu ideea celor mai' șî pe ajrcsa: P. AUtșoiu, 10, strada Epitrilor-Bucnreșll,
crude cazne șiajunge să le privească ca un rău tre-
_
-- ------------------------- ...
J
pi 1 > .1 .
....
i
I
..
lî.
�106
______ __________ _ ____________ __________ REVISTA iDEEl.
REVISTA IDEE1
Cînd șirul munților arabici, cu coama nivelați»,
pe-un ceriu închis, răsfrînge cele dm urma lică
riri luminoase ale soarelui african, cînd fluviul
pare presural de pene llăcărate. noi mestecam cu
apa, abiea tremurătoare, răsfrîngerea ramurilor
noastre, ce tremură, în arabescuri curgătoare, in
rîurirea de sofran.
,
.
,
lear cînd globul de foc sapleaca peste .șesul li
biei umbrele noastre. întinse, cad peste țermul
occidental, se frîng de insulele viorii,jnsînuri naramzii. PăSerile de balta, prin mișcările Joi. în
colăcesc umbrele astea, într’un roz pal și intrun
aur închis.
„ ,„
Cîte o dală ne amestecăm coama intre doua la
șii purpurii de ceriu și de apă. Arborii cei mai
nalți iese din grupe ca niște turnuri negre și intră-n ceriul strălucitor. Trunchiurile noastre, cu mi
cile lor colonade, se încrucișază cu antenele dăhabiehilor. și Nilul, oglindă vesperală, dublează
imaginea unei poene întunecate, crescută pe cup
torul Apusului.
Une-ori ne încrustăm șuvițele pe auriul ceriului,
sămănînd a niște mari flori negre, pe o tulpină
naltă, cari-și desfac petalele, pe-un fond metalic,
pe cari trec triunghiuri de paseri.
II
Nu mai avem, ca strămoșii, favoarea de-a vedea
griimădindu-se prin aleele. noastre o mulțime gră
bită și veselă. Nu mai vedem acuma nici trăgă
torii cu arcul, nici aruncătorii de dard, nici bălșamălorii ce miroseau a scorțișoară și smirnă, nici
calemgiii cari purtau cingători eu tocuri de aur și
călămări încrustate de lazulită. vislnd să ajungă
o dată guvernatori de ținuturi, să aibă la iudămină
cai și femei. Nu mai privim la trecerea cămilelor cu
două gheburi, din Transoxiana, încărcate de am
fore și nestemate, nici la trecerea curelor încărcate
ruj bronz, cu fildeș și cu faenle colorate. Și a tre
cut vremea cînd gravii herofanți, cînd gravii preoți,
întlrzieau sub umbrarele noastre, alăturea de al
tarul unde se comenta, unor neofiți înmărmuriți.
Partea Mor!Hor și Vedeniea lul Hermes.
Noi știm că pe pămîntul acesta, în care ni-s în
fipte rădăcinelc. au fost odinioară nălțate fortărețe,
palate, temple, pline de isprăvi, de intrigi și de
mcilitări. Pe fața asta curgătoare, în care ni se oglindcsc mănuchiurile noastre, mii de reflecte vi
bratoare s’au înecat pe veci. Mii de forme și dc
colori trecătoare. Mii de gesturi eroice sau bine
voitoare, de luptă sau dc sărbătoare. Și cîte brazde
s'au întrctăet. Cile vîsle au lovit apa. a lene sau
mai viu. Dar mări uriea unei asemenea măriri nu-i
ștearsă, ic scrisă pe cărțile, de picatră, ie în rui
nele in jurul căror ondulează desfășurarea noastră,
simbolul tinerețe! și-a vecinieei renașteri.
III
Iu țara sacră a zeiței Isis, civilizat,iea modernă
nu și-a întins încă ruina de care Europa ic pus
tiita. In anticele noastre decoruri se văd pururea
priveliști de-o grație, de-o gingășie antică.
Prin pădurile noastre limpezi, trec, din vechime,
purtătoarele de ulcioare, învăluite în stofe largi,
cari se îndreaptă spre nlingătoarelc sakiî, pe cari
niște răbdători bivoli Ic învîrtcsc fără răgaz. Apa
ajunsă sus, se varsă în șiroiu din tivgele ce va
să se afunde din nou, și roata dc lemn intonează
clntecul iei aljt dc plîngător și-atîtde dulce, sara.
Patriarhii învcsmîntați la timp și-nfășuraț.i la cap
cu galbăn sau albastru, se-ntorc în sat. din vo
chime, încâlceați pe cîtc-un măgăruș, ținînd pe ij/
mul mai ridicat. Picioarele lor goale le-atîrnă, în'
roșite de soare. Iei duc cămile încărcate de ’fin
legate în șir lung.
Noi ne legănam. din vechime, în fața turlelor
luminoase ale caselor, răcorim visarea tinerelor
femei, ieșite în cerdac, și zbeguirea copiilor cari
se tăvălesc cu caprele in prag.
Și-aceste moravuri primitive, moștenire din timpurile vechi, le vom păstra pururea, sub verdele
scut ui ramurilor noastre.
•
!
Ciivîntarea Cugetătornlni...
1
Venerabile Nil. și voi eleganți palmieri, sînteți
deopotrivă greșiți, și cînd vă tîuguiț! de soarta
voastră trecută, și cînd prea lăudat! soarta voastră
de a-zi.
Isis. cunoaște tainele Viitorului. leală de ce udă
pămîntul Egiptului, mereu, in fie-care an, cu la
crimile sale fecundatoare. leată de ce voi aveți
divina misiune, de-a conserva in împărățiea iei su
flul Vieței, care nu va fi pururea slab, sfiicios, ci
va ajunge de o sută dc ori mai puternic, mai mîndru de cit în veacurile dinastice.
Ceea-ce-a putrezit, trebuea. Civilizațiile dispă
rute. aveau in iele sămînța decădere!. lele-au pie
rit fiind-eă trebuiră să țic închise porțile sanctua
rului, cum va pieri și civilizație» modernă, care
nu știe să le deschidă, lea va pieri, căci iea nu
leapădă de loc greșelele trecutului, nu vrea șă știe
dc Libertățile, tot mai multe, ce bat la porțile iei,
rugătoare, și se înverșunează, mai criminală de olt
antecedentele iei, să perpetueze o rasă de victime
și dc sclavi.
Fie să-și împle mai curînd măsura nebuniilor și
crimelor ici. Numai cu chipul acesta Armoniea so
cială își va întemeea donmiea. Numai așa, acest
domeniu nobil, Egiptul, acest prezent al Nilului,
va vedea rcnăscîiid, ivindu-se din nou, formele și
colorclc de-odinioară.
Cu ce imbielșugare vor înflori din nou mindrele
înlațoșeri. Mii dc mișcări, de gesturi nouă, toa
tele creatoare, toate născute din solidaritate și dra
goste, vor înlocui pe acele cari întețeau ura. cari
Jmprășlieau ruina și spaima. Fierul, Focul și Foa
mea, nu vor mai fi cumplilii și păcătoșii agenți ai
selecției omenești. Marele rol dea perfecționa, dea
curați rasa, va deveni apanajul, privelegiul Amo
rului, amorului conștient și liber, scutit dc fașa
carc-1 orbea. Izbînda nu vamal fi zdrobitoare. Luxul
nu se va mai întemeea pe mizerie. Singurul izvor
al frumusețe! va deveni fericirea.
II
Priviți. Pămîntul pare de-aramă, ceriul, de plumb,
llazbolnicil au navalii, invirtind ghioaga nimi
citoare dc Vieală. Iei au călcat sămănătiirile i
goana cailor lor. Au amplul satele cu sîngele n
vinovat, au furat comorile templelor, au
‘
meile în căinin, au ucis copiii din prag. Am va*
nobilii încurcați in lanțuri, după ce aufost trași .
sorii. Am văzul carele fugarilor sjărtmîndu-se,
goană, de copaci, și cadavrele lor, puse m pi <
implind cuprinsul. Pămlntu-l de arama, cei i
^Cinegrieșle asl-lcliu? Vechil poeți, ale
turi au fost păstrate în cărțile de pieatra. ln« <
107
forările astea sar cuveni pentru cohortele doabe, palmieri, sicomori, nopali și tamarini Vor
ne. PentrU °L ?
sau Pentru gloa- apărea monumente, mai uimitoare hee ”pi/X’idek
faraon, ale lui Ptqlomeu. Dar xele se pot. din Gizeh. Dar suveranul viitor. Po/Xl nu va
țe]c Iu
îîndrepta și șoldațimcibmlanice N’a ales mai avea nevoe să sacrifice pentru iele ceek-ct* vî
să-ș! așeze taberile? aveamai bun, cum a făcut Chcops, despre care spune
iea acefea-și pajiști ea sa-și
—«pururea
legenda că și-a vîndut propriea ficâ/să poatăPface
oflcervitumucxx
C0 Aitudinea militară -7*
își r
plimbă
pururea prin
r î_ lo’
S
CI>
'
n-rnn'znicu-i
sneetrn.
A rum
,.{Je astea groaznicu-i spectru. Apasarea.mizcriea,
față unor cheltueli de construcție.
ful
.uu
&uiv*-iuiui și
șj
‘a. niu'urea
pururea muwvw ««««vum al
° suferinței
Și, pretutindeni va înflori plăcerea muzicei.
■'I1\ î Vremea
n
’
a
făcut
alta
de
cit
să
roadă
fa-------------- In locul ahneelor, nobile curtezane, mai rafinate
manta a
^rnica mama
«. sărbătorilor,
--------- „t,4V. splendorilor. lear și mai sărbătorite de cît acele ale veche! Alene, vor
' -avurile
apar anrnnnp
aproape tot ca cșii „r.
acele
-•1. popoarelor
„«..nnrpln»- anar
Au cînta legăturile dragostei, cari vor înlocui pe cele
*?°ndinioară.
ale siluire!. Mașine uriașe, conduse de către-oameni
Trialul nu raaî muncesc sub biciu, Inse urmează frumoși și puternici, vor scoate-o lesne la capăt cu
1 stropi cu sudoarea lor o globe ce li-I indifc- muncile cele grele. lear treaba meșteșugarilor, re
»x Ca si frații lor din Europa și din .America, dusa Ja stricta-i utilitate socială și împărțită pe uS hJi'luilî toepW., pe rina, de doi dulăi; merii tuturor, va părea prea ușoară.
TPbuința. care-i . mină
la
TrcuuA.»-..
, ,muncă,- vițiul,
, - , care-i
Bogățiile se vor produce și se’vor Împărți întru fola Ip.nn
■*1*,/li-aînnă In
la nPJlpLivitatn.
neactivițate, la
lene. C.nbnritHvilni*
Coboritorilor <lin
din losul tuturor. Si fie-care înflorire de industrie nouă,
înhimele îngenunchiate, ce construiră piramidele, ca și de artă, va avea ca ecou întreg Pămîntul, străuțin 1° PaSa c ai’ bntuți, numai să aibă ce minca. bătut de o urzală vie dc nervi electrici.
l’.Asiipnc cari Iei cerșesc, inoportunitatea lor ieste
juoftalmie coapta, întreținuta de muște,și nu cunosc
je cit o singură plăcere : să măcelărească măgarii,
biiflndu-î cu ciomagul si zbierînd la dînșii sălbatec.
și odinioară vedem meșteșugari și salahori
ncspălați. puluroșî, rupîndu-șî minele de dimineață
până sara, și întoreîndu-se acasă numai să-și bată
nevasta și copiii. Vedem pe Nubieni răscumpărind
o existență liberă cu dreptul de-a trage năvile prin
cataracte, în schimbul unui păcătos salar. Vedem
pescarii, așteptîndu-și cîștigul de la un mijlocitor,
care sc uită chioriș. Almeele sînt și acum silite să-și
■ nr« .m 1**
O > l • I 11 Ifi
I Al VO LI
i nn
V» /■» O t n O
JUilVU
1IUI
IU păn Ia sleire
nu
vuiuu, iiuuy
IA u» 1*1
joace
hurta
și să* Cit
se vîndă,
noaptea,
la
trecătorii înlirziali. pe la răspîntii. Evreii, vecinie
loviți, n’au încetat de
dc loc să^eînte,
să cînte, în
In sufletul lor.
cinlăi’ilc Sionului, pc un pămlnt strein. Neguțătorii
reniți
lițî de-aiurca, sînt și acum urîți precum icrau odinioară Grecii, cari au întemeeat casele dc comerț
din Abidos. Scribii sau calemgiii pungași, sînt înlo
cuiri prin notari, prin advocați necinstiți, a căror
vleață se. scurge inutil, compunînd acte, de danie
și închinăciune pentru avuțî.
Cairul ie.ceca-cc a fost Toba, Memlis, ccea-ce iesle
Londra, Paris : o uriașă bolniță plină de speculanți
nesățios!
nesățioși..
111
'
0, Egipt. Solul tău ic
ie și.
si acum de.
de arama și ce
riul tău dc plumb. Și tot ușa va li pănă ce nu se
desființa războiul universal, universala clacă,
claca.
universala șarlatanie. Pănă cînd noile Mări sociale
vor Înăbuși
înăbuși creațiile vătămătoare, nu vor cunu vor
(*^1}
, -1 cceea-ceie
„eea-ceie molipsitor, și nu
i or desvolta
0-u.o»w... ceeap*1. sfătos
sai*ătds și pui-,
pur, făcînd
fâcînd să nască o vieală îm’ble
^Wtă
>gată Șșii cumpătată.
T1„f- lccb
nAh întreita lume, vegetală, animală și homira‘- Va
va aținere
atinge un apbgeu de
1 mărire
1- —
și -de
pur®’ necunoscut.
bazele își vor întindc, îucel-încct, verzile cucc- / ■**
-*-‘i Abisini?-SUPla i’^giunilor setei și secetei.
Munții
dăi.m Vor vacori cu ghețurile lor pășuncle gospog
ÂhS’ P^sărate
în toate părțile. eari Nilul le
ApAerilesrd^ei^pe
ndan o. llavc paserile sălbatece, ț
. .
veni sa
să
*acm acum in regiunile equaloriale, vor veni
și ss?eze alăturea de om, care, în loc să le combata
dăIn colivie, va ști să le crească liber, da^BstiUU fr.umuseta lor.
v°rican suffeau sîngelejerfelorceseaduceau,
terne i covor pentru sărbătorile cereale. Injueioi» și pilonilor, vor fi răspîndili, ca po-
Palmieri delicat». Veți vedea lărgindu-se adierile
căldicele cari vă priesc vouă, loara tu, Nil, vei me
rita cu adevărat să ți să zică o răsfrîngere a apelor
de sus, pe cari plutesc /.cil.
Cînd toate fluviile, Sena, Rinul,
:
Tamiza, Amazo
nul, vor desființa nămolirili
nămolirile mocirloase ale civili
•
’
"
"
zației, vor fi cu adevărat arterele Vieței pămînteștî.
In vremea ceea, din masele conștiente și aristoa se vor dezvolta dc o sută
cratizate,,individualitățile
fie ori mai în voe, dc cit pe cele mai bune terenuri
dc sub stăpînirca oligarhiei. Talentele intelectuale,
I
«I * T »» ,
I «» 4 . . «-■-.
prețuite
dc Ia ivirea lor, vor fi 1Îndreptate
spre ceriu,
sub pavăza unor simpatii concentrate. .Asta va 11
era marilor inimi, a marilor eroi și genii.
Templele vor fi deschise din nou, templele minu
nate. din cari, ca și odinioară, Cugetarea nu va fi
proscrisă de Ioc. unde, ca și In vremea noastră, va
va fi admis ori-cinc.
Tradițiile sacre, sublime, cari au așternut cu ră
mășița lor pămîntul egiptean, vor naște icar, din
cămin urile occidentale, in cari locul mocnește, în
treținut dc cili-va viteji veghetori, pe cari oamenii
de rind ii uiunesc nebuni. Căci.într o zi. tainele
cosmului vor 11 cunoscute de omenirea întreagă. Și
dezordinea socială va fi înlocuită de ordine. Anar
hica va face locul siucrației. Singura calc de ajuns
la Putere va li Știința: și nu se va mal afla nimenea
să nu aibă știință, nimenea să nu poată.
Femeninc sau masculine, toate activitățile vor fi
răsplătite, se vor uni in nedestructibile mănun
chiuri; falangele omenești vor evolua cu armonioasa
precizie u șierilor cerești.
Dai*, de ce trebuie oare ca această Muzică supremă
să îmi apară numai ca un vis, cu mult mal înainte
de o îndepărtată realizare? Nemuritoare Doctrine
Oculte, voi cari irabrățoșațl cauzele constitu
tive ale universului, principiile ființelor și lucruri
lor, de.ee a-ți mărginii atît cuprinsul revelațiilor
voastre? Dc ce lăsați atît ca să se zbată mulțimile
în negrile tainițe ale Obscuralismului? De ce n'ați
!n
eu imldel^gare torțele
z
Cunoștinței ?
Sarcina de a distribui funcțiea fie-carui, la un po
por ignorant și tulburător, a fost prea grea. Teocra
tica a greșit calea. Sacerdotul a trebuit sa se lese
conrupt. să se-njosască, pentru a domina, să inchcc
o alianță păcătoasă cu puterile temporale. Și de cite
ori asalturile revoluționare au minat fortărețele a-
�. 108
REVISTA IDEE!
-—Locul nu-T ocupat de nimoni, îmi placi nP
buzuiul, înălța le de cătră caste, sa văzut prabușindii-sc tot b dată și citadelele In cave salașluca cuge mult, drăguța mea copilă.
— Sînt gaia la orl-ce, să fac chiar 1ucPu.y
tate» LnnieL
,
. „ .
Trebuie oare să sc supuc și Omenirea legei pri grele, numai să-mi ciștig cele trebuitoare. '
mordiale a incereărci‘> Trebuie să șovacasca pe un
— Nu,draga mea, n’a! să al nimica de muncă
calvar de dureri, să-și cucerească vrlsța de aur cu Am să te-mbrac ca pe-o prințesă, am r* te
' fyu
•
prețul unor nenumărate căderi și agonii . înclinat cu mine, la plimbare, la teatru, si am să
să-țî
ca un geniu asupra leagănului sau, divinul kxotcrism nu a putut să-î iacă de cil un- dar acel al per- cadouri frumoase, cercei, inele. Numai “ ma
fcctibililățci. După ce va șovăi si gingavi cit se cu asculți.
— Sînt o fată săracă, și am să vă ascult,
vine, cînd perceperile iei. sporite cu Încetul de ex
zise Fani c-un glas tremurător.
periență, vor crește, pana la înălțimea anticilor in
luițiî cosniosofice, din lovitura aceasta va izbucni
— Tu ai să fii copila mea, și Teu am să-ți
din iele o auroră nouă.
fiu ca o mamă. Ai să mă iubești oare ?
Din L'Hunianllc Nouvcltc, dilpa Raynioud-Duval
— Ca pe o mamă. Vreu să-ml cîștig pîUoa
EțJFROSlNA DlMLTRIU.
cu cinste.
—Are să-ți fie bine, să vezi, are să-ți placă. Sara
ACUM CÎȘTIGĂ
au să vie musafiri mulțl, are să se cînte la piano
se va dansa. Avem să petrecem minunat, și
ascultătoare.
Răni tocmai sfîr.și un cîntec. Ecoul vocei să te iubească toți, dac-aî să fii ascultătoan
— Da, bună doamnă,voiu fi ascultătoare. Sînt
sale sonore; răsuna ca sunetul unui clopoțel
de argint. Ochii Tei, frumoși, străluceau ca două o fată săracă, și trebuie să-mi cîștig vieața.
Și inima-i iera plină de iubire și de recunoș.
stele înlr’o sară de vară. Voi să rîdu, să sară,
dar se opri de-o dată, gîndind că ce să facă în tință, cătră doamna care-i vorbea cu-atîta voe
tâi : să fugă la oglindă, ori să apuce un scaun bună. De bucurie, îl curseră două lacrămî, din ocu care să învîrtească un vals. în săraca și chiT Teî naivi, pe obraz.
strimta odae care pentru dînsa iera destul de
Pentru ultima oară Fani dormea, un somn
comodă. De-o dată. înse, apare mă-sa, o femee dulce, lipsit de griji, înodaeaiei cea frumoasă.
întunecată, cu ochii plini de lacrămî. Fani ră Visuri dulci, o transportau în locuri fericite,
mase pe loc, liniștită.
unde iera atît de bine și atîta lumină. Un zîm— O fată de 15 ani, să nu-și găsască de lucru.. bet nevinovat și pliu de mulțumire îi flutura
zise mă-sa, cam supărată dar cu o voce duioasă... pe rumenele-! buze.
La alte familii, mai ales în America, ie o plă
De-o dată,înse,ca printr’un vis.se-aud glasuri de
cere : fie-care copil își câștigă iei singur pînea... oameni ce făceau haz, cari dansau de foc, s’aude
Ce-are să fie cu tine ? Școala ai mîntuit-o, dar muzica cîntînd. și ușa de Ia odăița iei se deschide
ce mi-a folosit inie? Mîncare vreî. de băut vrei, încetinel... Ochi străini și fețe de bețivi țintesc
și o pereche de ghete Teară-și îți trebuie... De privirea spre dînsa. O mină murdară i-ati ng
unde să iau ieu toate astea ? Tată-tău nu mai trupușoru-i curat. Pe stradă se aude un cîutec
poate de-atîta muncă. Doar om ie... Așa lată vesel, o voce răgușită, ca un piano stricat, amare, să nu fie deochi, să nu-și cîștige pînea runcă tonuri falșe. Dar nimeni nu aude pe o
lea singură. S’a mai pomenit una ca asta oare ?... copilă streina, cari plînge cu lacrămî amare și
Asemenea cuvinte înveninate, nu le auzea cere ajutor, strigînd : mamă, mamă...
Fani pentru îhtăea oară. Capul i se plecă în
După asta nu se mai aude nimic, se face o
jos, ochii iei vii încetară de-a străluci și un adîiică tăcere, ca’ntr’o pădure, cînd bandiții
adine suspin zbucni din inima iei bună. Voea se aruncă, fără de nici o milă, asupra unui om
să fie liberă, să-și cîștige singură pînea. Tre- nearmat. Se face negru, ca în mormînt, unde
buea să-și gășască un loc.
uu ieste nici inimă, nici vieața.
Un loc, un loc. Poate că și-a găsi. Cetise într’
chicago.
Din jargon, de James Loebnek.
un jurnal că Iera. Numai tîrziu să nu fie, alta
mal norocoasă să nu-i fi luat înainte. De ar fi
s’ajungă lea.
MORALA și POLITICA
Se grăbi bieată fată, și în tramvaiii fot! o
priveau cu drag. Dînsa stătea adîncită. Sim
Fără a îmbrățișa nici un sistem de reformă so
țuri necunoscute o stăpîneau și-o coprinșese o ciala, un spirit cult, pătrunzător, nu poate să nu re
frică. Ceti de repetite ori bucata de hîrtie cunoască cum-că, această reformă nu poate n
tăeată din jurnal... O cucoană bătrînă, bo altă natură de cit reforma politică, a care! legi gată, căuta, ca damă de companie, o fatătînără. mitate nu se mai tăgâduește de nimeni. Orin
între 15 si 16 ani. Condiții foarte hune... Ceti rea socială, ca și orînduirea politică, s’a înjgj1®
maî departe adresa, și, Iară voea-î, un fior rece sub imboldul instinctului, rămînînd să o inor P
i' Tecii prin trupul Tei cel gingaș.
rațiunea. Și nu-I de loc mal grav, a zice ca P
roată frica și celelalte gtnduri se. risi- tem îmbunătăți starea socială, de cit a zice W 1
! o cucoană bătrină,îmbrăcată luxos, îî tem să dorim un guvern mai bun de cit ac •
hiînd-o de mină, o duse în șahului Persiel. Cînd a fost pusă întâi teribila P
blemă, de a reforma societatea politică pnn
j; ’i ■ Wr c-o voce dulce, zîmbind.
revista
1i
;
s’a strigat că le o grozăvie. Conservatorii din
S) au putut să opună revoluționarilor, ceea-ce
1 nservatorii dc a-zl opun socialiștilor : Cercați să
rrelice-va nepomenit, loviți în opera veacurilor,
10 tjnețl socoteală de istorie, dc firea omenească.
Sssounsurile burgheziei la întimpinurile nobilitnel ep litare, pot foarte bine să fie date și la întimpină’ie plutocrațiel. Ie limpede ca ziua, cum-că plutoratiea, ca și nobilimea ereditară, nu-I nici de cum
fltională, cft-i rezultatul unei orînduirl orbești. Inse,
[ ionînd ast-feliu, unde putem ajunge. Din partea
icfl, mărturisesc, cum-că, cîntărind lucrurile bine,
Cercarea reformatorilor din 89 mi se pare cu
’ u mal îndrăzneață, cît se atinge de scopul lei.
si mal cu samă mult mal nepomenită de cît acea
? reformatorilor de a-zl. Așa-că, nu pot înțelege,
cum cel cari admit pe 89 pot să respingă, în drept.
reforma socială. Cît despre mijloacele acesteea, leu
unul admit cea mal mare diversitate... In sfîrșit nu Ie
nicl o întimpinare generală, care s’ar face socialiș
tilor, să nu se poată întoarce împotriva constitu
ționalilor. Și le cu totul deșănțat, de a pune sta
vile putere! reformatoare raționale, de a respinge
o încercare, fiind-că-I fără pildă, de a respinge ce-va,
fiind-că n’a mal fost. Toate reformele au avut
cusurul acesta la obîr.șiea lor. Și, de alt-feliu,
cel cari fac reformelor asemenea imputare, le-o fac,
în totdeauna, fiind-că n’au o idee deplină de diferi
tele forme ale societățel omenești și de istoriea, Iei.
In Orient, oamenii mor, cu miile, de foame și de
mizerie, fără să treacă cul-va prin minte să se re
volte în contra stăpînircl. In Europa modernă, un
om, de cît să moară de foame, pune mai degrabă
mîna pe-o pușcă și atacă societatea, împins de ve
derea profundă șt instinctivă cum-că societatea arc
față de Iei datorii pe care nu le-a împlinit. In lite
ratura de a-zl, găsim la fie-care pagina tendința de
a privi suferințele individuale ca un rău social și
de a face răspunzătoare societatea dc mizeriea și
degradarea membrilor Iei. leata o idee nouă, cu
totul nouă. Nimeni nu-și mal privește acuma
relele ca purccgînd dc la fatalitate. întinderea, mal
rnarc sau mai mică, pe care un popor o dă fatali
stei, ieste măsura civilizației lui... Cazacul nu se su
pără pe nimeni pentru loviturile de biciui ce le pri
mește: așa-1 fatalitatea. Raiaua turcă nu se supără pe
n*menl de răpirile ce îndura: așa-I fatalitatea. Englezul sărac nu sc supără pe nimeni dacă moare de
oanie: așa-I fatalitatea. Francezul se revoltă cînd îșl
ii samă că mizeriea Ilu ieste urmarea unei organizări
Care se poate reforma... Dați-văsamă, ast-feliti, căo^enirea n’a adoptat nici o dată un mod de a vedea,
Pentru a-1 lepăda apoi.
. e toate căile ajungem, așa dar, de-a proclama
ce are rațiunea de-a reforma societatea prin
eviei? ra^ona^ Și cunoștința teoretică a ceea ce
sd<;„ ‘ A?a’că nu-I nici de cum prea mult, a sc
că n,e
Șt’Ma cuprinde viitorul omenire! în lea,
îea poate să spună omenire! menirea ce
’ciim
Să'î arete cum sâ'?1 ajungă Vintaia fotif Ornen’rea n’a fost condusă dc loc de rațiune,
jveni c°ndusă de caprițiu, de pasiune. Dar, va
Ivq ° 2!? cînd rațiunea, luminată de experiență îșl
‘Pata domniea-l legitimă și va conduce lu
IDEEÎ
109
mea, de loc la întîmplare ci cu vederea limpede a
țintei de atins. Epoca noastră, plină de patimi și greșeli,
va părea atunci ca o barbarie curată, ca vrîsța caprițioasă, fantastică, care desparte, la copil, farme
cul copilăriei dc rațiunea omului matur. Politica
noastră națională, partidele noastre inconștiente și
egoiste, vor părea niște monștri primitivi. Nu se va
putea pricepe, cum a putut să deceamă, un secol,
titlul de meșter, de abil, unul om ca Talleyrand, care
privea conducera omenire! ca o curată partidă de
șah, fără să albă idee de ținta ce omenirea avea de
atins, fără să albă măcar idee de omenire. Știința,
care va cîrmui lumea, nu va mal fi politica. Po
litica. cu alte cuvinte chipul de a cîrmui lumea ca
o mașină, va dispărea ca artă socială, va dispărea
pe dată ce omenirea va înceta de a mal iî mașină.
Știința a tot stăpînitoare, suveranul unei asemenea
vremi, va fi filosofica, cu alte cuvinte știința care
caută ținta, condițiile societățel. Pentru politică, zice
Herder, omul Ieste un mijloc, pentru morală, un
scop. Revoluțiea viitorului, va fi izbîndirea moralei.
E. Renan.
n
EMANCIPAREA INTELECTUALĂ
Un lucrător de fabrică, care le nevoit să lu
creze două-spre-zece ceasuri și mal bine pe zi,
pană dă sufletul din fel, n’are cum să devie om.
Ținta orî-cărci munci trebuie să fie ca omul să
fie mulțămit. De unde urmează, că omul trebuie
să fie stăpîn pe munca lui, să poată să facă o
lucrare deplină. Acela, care ie osîndit să fixeze,
într’o fabrică, numai capete de bolduri, sau să
subțieze numai fire de sirmă, lucrează mecanicește, ca o mașină, le ca un salahor, n’are cum
să devie meșter. Munca-1 nu-l poate satisface,
nu-i poate dc cît obosi. Opera lui, privită izo
lat, nu are nici un farmec, nu are nici o țintă
în sine, nu le, în sine, nimic deplin. Dînsa contribue numai la opera altuea, care-1 exploatează.
Pentru acest lucrător, aservit la un altul, nu arc
ființă dc loc plăcerea spiritului cultivat. Iei n’are
de cît plăceri ordinare, pentru-că nu se bucură
de nici o cultură, de carele ținut departe.
Pentru a fi bun creștin, Ie de ajuns a crede.
Ceea-ce poate face chiar cel mal apăsat. De aceea, partizanii creștinismului nu sc îngrijesc
dc cît dc cucernicie» lucrătorilor suferinzi, de cît
dc răbdarea, de resignarea lor. Clasele apăsate
ar putea să se resigneze, să-și îndure întreaga
lor mizerie, dacă ar fi alcătuite din creștini,
Pentru-că, creștinismul omoară, în germene, ori
ce spirit dc protestare și dc revoltă. Acuma, înse,
nu se mai pot înăbuși dorințele, iele trebuie să
fie satisfăcute, Burghczica a proclamat satisfa
cerea materială, toate îndestulările pe cari le
pune la îndămînă lumea. Și lea sc nileară că
această doctrină găsește sectari, găsește adept!
printre noi, săracii. Burgheziea-I aceea care a do
vedit, că nu-I de loc credința și sărăciea, cari să
facă pe oameni fericiți, ci foloasele inteligen
tei și foloasele bunel stări. Lucru de care, și
noi,’ proletarii, ne dăm acuma samă.
M. SrniNiK.
I
�110
______________ -______________ _
■EVISTA IDEEÎ
DRAGOSTEA ȘI PRIMEJDIILE IEI
Nu trebuie să ne descurajăm nici o dată, ci să
aruncăm cu amîndouă mînile, peste cimpurl, prin
tre spini, prin gropile cari împrejmuesc cărările,
sămînța adevărului, din care va încolți ideea de
dreptate. Mal de vreme sau mal tîziu, chiar din
pămînturile cele mal stărpe, de unde credeați mal
puțin să scoateți o recoltă, va crește, cînd vă veți
aștepta mal puțin, dintre pietre și stîncl, planta ge
neroasă și mîndră.
Cînd, acum cîțî-va ani, cîte-va femei curagioase,
cu o concepție mal înaltă despre dreptate și despre
demnitatea omenească, ridicară glasul să protesteze
împotriva păcătoasei instituții a poliției de mora
vuri și împotriva reglementărel prostituției, djn
toate părțile se auziră murmurărl. Fură luate in
rîs, hulite, și trebuiră, aceste curagioase femei, pe
cari nu le spălmîntau nici amenințările, nici po
reclele îmbulbaților, nici, une-orl, chiar cele ale, vic
timelor, trebuiră să se mulțămească a-și ținea con
ferințele în niște săli private, neputînd găsi în Paris,
nici o sală publică, ca să le fie pusă la îndămînă,
neputînd hotărî pe nici unul din proprietarii șa
lelor, să le închirieze vre-una, întru atît aceștia se
temeau dc scandal.
. Astâ-zl ideea'a progresat. In locul protestărilor
ironice sau ipocrite de la început, a venit chibzu
ință. La strigătul dc alarmă au răspuns moraliști,
libertarî, higienîștl, venind cu toții să protesteze,
fie-care din punctul său de vedere, împotriva stă
rui actuale de lucruri. Cu toții recunosc, că nici
morala, nici sănătatea publică nu au fost apărate
de păcătoasele măsuri, ce pun afară din lege mii
de ființî omenești.’
Ce-I drept medicii fură cel din urmă, cari se
lăsară să fie cuceriți. Chiar a-zl, rutina lor ie
stînca de care se lovesc, adesea, chiar încercările
cele mal folositoare. Astă-zl cu toții sau aproape
cu toții, sînt înse de acord să recunoască zădărniciea
unei măsuri, care, luată împotriva unei categorii
de femei, ca la trei sute de mii, pentru Paris,
bună-oară, supune ablea cinci spre zece mii din
acestea, pe cele mai sărace, la niște măsuri ex
cepționale și arbitrare. Dar puțini dintreau medici cu
rajul de a vrea să fie reformatori și de a spune
publicului Faptele nedrepte pe cari le îngăduiți
în numele higienel, sînt pe atît de jignitoare pe cît
sînt de curat de prisos, pentru-că noi sîntem aproape dezarmați. Noi nu vă oferim de cît mor
minte văruite, după a căror păreți urmează des
compunerea, și nu vă dăm, ast-feliti, de cît iluziea
vătămătoare a unei siguranțe ce nu există\
Cei cari, protestestează împotriva sistemului ac
tual, trebuie să mulțămească d-rului Boureau, care
în conferința sa de la Asociațiea Generală â Stu
denților, din _ Paris, în care a tratat despre Dra
gostea și primejdiile tei și despre reglementarea
prostituției, a avut curajul să sc ridice împotriva
stărei actuale de lucruri, să atragă atențiea studenților asupra unei nedreptăți de care sc folosesc și
“rmlriu deTUrSU1 PCnt™ °P°ra dC reSeneralc
Nu știu dacă apelul său ya fi ascultat Sau
nu.
Cel din strada școalelor sînt practici,
practici, pentru-că Asociațiea, pănă acum, a JPrea
mal curînd de piedestal pentru membrii lej, slujit
de întețitoare împotriva nedreptăților sociale.’pl
toate astea nu trebuie să desperăm p®"
a?a de cu-u
rînd. Ne place a crede, că dintre ceî cari
seultat pe conferințiar, se vor găsi unii cari sa Sc
ridice, să lupte, dovedind ast-feliu, măcar o data'
nedreptatea lui Cri du Peuple, care, dupd înm
mîntarea lui Jules Valles, scriea ln vineleT
cestor tîmpițl al facultăților, nu seva tinerelei
curge, ci puroiul corupției sociale. Putreziți fi
cește, moralicește descompuși, Iei nu sînt de cît
roadele legitime ale claselor mijlocii sau înalte, can
grenate de trîndăvie și lux“.
După ce expuse auditorilor săî primejdiile fizice
ce le atrage după sine, din punctul de vedere ai
rasei, licența sau destrăbălarea moravurilor și gre.
șita profilaxie ci i se opune, veni la reglemen
tarea prostituției. Punînd chestiea pe adevăratu-1
teren, Iei înfieră sistemul acesta, ca o nedreptate
socială, care face deosebire, în destrăbălare, în folosul unul sex, în paguba altuea.
In starea actuală de lucruri, euvintul prostWție
nu se aplică de cît femeel. Și, chiar printre pros
tituate se face o deosebire, între cele ce se dau
cînd și cînd și cele ce sevînd totdeauna. Aceste
din urmă au fost asimilate cu productele alimen
tare, care nu trebucsc puse în vînzare stricate, sub
pedeapsa unor urmăriri legale, împotriva fabri
cantului unor atare producte. „Credeți, întreabă oratorul că se traduce în fața tribunalelor un ase
menea fabricant, numai că trage profit din marfă-L?
Credeți c’ar fi lăsat de justiție în pace, dacă s’ar
mulțămi să-și dec marfa, consumatorilor, gratis î
Credeți, apoi, cum-că judecătorul s’ar uita de ce
sex ar fi prevenitul? Ast-feliu, nu poate fi nici o
comparație între una și alta. Dacă o femee mo
lipsește pe cel cu care se împreunează trecător, gra
tis sau cu parale, delictul, dacă ie vre-un delict, le
acelaș. Bărbatul susține cum-că societatea trebuie
să-1 ocrotească împrotriva vînzărcl productelor,
cari i-ar vătăma sănătatea. Pururea chestie de
alimentare. Nu se urnește de-aicl. Dc ce să nu
ceară atuncî, acestei societăți, pe care a organi
zat-o în folosul său escluziv, să-l furnizeze, pentru
plăcerile lui, femei curate, fără de nici o pată r
Dar, unde bărbatul îșî pîerde cu totul bunul
lui simț, ie cînd îșî afirmă dreptul de-a murdări, nepedepsit, o prostituată, punînd înainte suma plătită,
pentru a se achita față de lea dc ori și ce râs*
pundere. Crima acestuea, legea o trece.
Așa-dar, în principiu, avînd în vedere zădărniciea
și nedreptatea sistemului actual, D-ruI Boureau,
afară de cîte-va mici restricții, se declară gata a
susținea, o dată cu femeile și cu revizioniștii, campaniea împotriva reglementărel. Cu tabăra aces o
din urmă, Iei recunoaște că: Purtarea privata, n
atîrnînd de cît de forul nostru interior, fie-care ar
dreptul de a dispune de persoana sa, cum
A reglementa moravurile rele, nu însemnează oa >
implicit, de a Ie recunoaște ? Nu însemnează oa
a-I da o ocrotire oficială, care Ie în acelaș ti P
revista tobei
rușine și ° adevărată primejdie, dacă prostituata
° supune regulelor impuse ? O rușine, întru cît
Sntul consacră, prin această imorală doctrină,
•de pretinse necesități fiziologice, cu care face un
«promis, și devine propagatorul cel mai de căCntenic al viciului, chezășuindu-1 prin măsuri sa
ltare împotriva riscurilor ce 1’ar putea atinge. O
rimejdie, întru cît tinerimea nu poate găsi de cît
Curajare și scuză, aruneîndu-se în brațele unor
Sstriibălărl pe cari le vede ocrotite oficial.
( Reglementarea tîrăște după dînsa, fatal, două
ele netăgăduite: polițiea de moravuri, cu toate
f,realele și abuzurile lei: casa de toleranță, cu
Servirea, căderea pentru totdeauna a nefericitei
care ajunge în lea.
La o laltă cu D-r Bourean, cîțî-va oameni cari
se preocupă de sănătatea publică și de puțin mai
multă echitate, au întemeeat o asociație, Societa
ra, de Profilaxie. Iei îndeamnă pe tineri să se asocicze și să protesteze și iei împotriva unor abuzurl de cari se folosesc.
Noi, femeile, trebuie să fim recunoscătoare pentru
cuvintele umanitare rostite do D-r Bourean Cu
toate astea, să ne dea voe a-I spune, eum-că am
li fost și mal mulțămite, dacă, printre pricincle
inițiale ale prostituției și demoralizărel ar ii in
dicat rolul nenorocit al grămădi ri lor de soldați. In
fața cazănnel, pururea se va înălța lupanarul. Ca
zarmă' și lupanar se țin și cîntăresc tot atît.
M-me Savioz.
PRIMA MEA LUPTA
i
-
j
‘
încă de pe. cînd mă aflam acasă, Ia școală,
mă interesau foarte mult grevele, aceste lupte
fățișe dintre capital și muncă. Auzisem pe mulțî
prieteni aî muncei vorbind despre feliul acesta
de luptă. Nu-mi dădeam samă bine ce Ie o grevă.
Totu-șî, feliul acesta de luptă, ini se părea mal
bun de cît orl-care altul. Apoi, cît de frumos,
să te vezi față în față cu cei ce știi că te ex
ploatează în modul cel mai barbar, cu cei cari
te fură, cari-ți răpesc dreptul de om. dreptul
de a trăi, să te vezi față în față
■ cu Tei.• să le8pui în obraz, tare, că nu mai
i
vrei să fii
exploatat, nu mai voești să fii' sclavul1 aurului
*ori să le arăți puterea ta, să-i faci să tremure...
rI'recu un timp de .cîțî-va ani, în care timp
nevoea mă aruncă departe, departe de țara în
Ca^e orescui și cu a cărei limbă ieram obicinuit, departe de amici, cunoscuți, peste nouă
"‘an și nouă țări, mă aruncă în America. Mă
Pomenii de-o dată, fără să fiu pregătit cura se
pomenii aruncat în lupta grea a^exislii)l’ei' Ș’ ^ea^-mă ajuns sclav al salariului. Fede. ac?sA^a de vieață avu asupra mea efectul
Inca‘mîJntări convingerile ce le aveam dinainte.
urăsc societatea care mă făcea să
ca e n®aJ*unsurile situației mele, și-aș fi dat mult
i .Șâ-mi
«a-nu pț^
nni răzbuna pe dînsa. Uniunea lucră*
din carp,
care fap
fac fncn.rr
însu-mi parte declară greva.
es delegat. Aveam cam mult de lucru:
111
alergături, așezarea unor pichete, în apropierea
fabrice! noastre, să nu permită la lucrători străini
întrarea în fabrică, încurajarea lucrătorilor noș
tri. Acestea îmi răpeau o mulțime de vreme.
Totu-șî ieram cu mult mai multămit de cît la
lucru.
Fu înse de prea scurtă durată. După cîte-va
săptămîni începură să se audă, printre lucrători,
murmure-, voeau să se întoarcă la lucru. Orî-cîtă
osteneală ne dădurăm să-i reținem, fu în zadar.
Lipsa, foamea și frica de a-și însuși ce nu iera
al lor. vorbeau și mai pe înțeles de cît toți ora
torii din lume.
a Văzui în fine ce ie o grevă, și ca aceasta
sînt aproape toate grevele de acum. In nici un
caz iele nu pot să fie prielnice, pentru muncitor,
pentru e’aproape toate se fac în asemenea mod,
să nu aducă, cura-va, cea mai mică jignire
legeî, făcută de stăpînl în contra muncito
rilor. Pe urmă foamea, dușmanul cel mai în
verșunat al greviștilor, ie în totdeauna în stare
să întoarcă pe lucrător la lucru, chiar sub con
diții mai rele de cît acele dinainte. Nu-s gre
vele acestea, acele lupte înflăcărate pe cari, în
naivitatea mea copilărească, mi le închipUeam.
Nu vezi aici o sumă de bărbați, cari, nevrînd
să mai sufere jugul sclaviei, îl aruncă departe
de Tei, cătînd apoi să-nvețe minte pe ori și cine
s’ar încerca să li-1 atîrne din nou.
In greva asta văzui o masă de oameni igno
ranți. îndobitociți de atelierul, cu zgomotul lui
infernal, produs de o sută de ciocane cu zborul
repede al curelelor de pe de-asupra capetelor, de.
atelierul cu hurueala mașinelor, cu aeru-1 infect,
cu observările șefului, cu privirile piezișe ale
stăpînuluî, văzui această masă de oameni pă
răsind lucrul, ieșind la aer liber, pentru ca peste
6—7 săptăraînî să moară de foame, în timp ce
sute de brutării Terau pline de pine. Văzui această masă de oameni, speriindu-se și fugind
de cîțî-va polițiști, pe cari, în cîte-va minute,
puteau să-î facă ne vătămători. Văzui pe acești
muncitori, așteptînd cu nerăbdare vești rbune‘\
cari ierau să sosască de la o ședință a ștăpînilor, în Ioc să meargă în sala lor, să ișprăvească maî repede tocmeala. Ah, muncitorimea
aceasta ignorantă, Ie- colosal de lașă. Un cuvînt mai mult, ca să urăsc cu tot focul, pe acei
ce, au adus-o, și fac toate silințele ca s’o reție
în starea asta.
In această „primă a mea luptău, mi-am dat
prea bine sama, că generațiea actuală ieste pier
dută, fără nici o speranță. Singura speranță ce
o putem avea ie generațiea viitoare. Și ce du
rere simt cînd mă văd că fac parte din gene~
rațiea aceasta și ieu. Cînd lumea va fi~ mai
conștientă, maî bună, îeu voiii fi ori bătrîn,
ori nu voi fi de loc. Dar asta nu mă schimbă.
Voiu rămînea acelaș. Și-s mîudru ca-n această
generație ticăloșită, în această lume oonruptă,
fac parte din a'ceî cari îșî încordează slabele
lor puteri pentru a forma ..generațiea viitoare".
S. Most.
New-York.
�_U2_________________________ „
REVISTA ffîEEÎ
ÎNRiURIREA MEDIULUI
Am avut onoarea să întîlnesc, o dată .sau de
de două ori, pe un vcchiu gentleman, care mi
s’a părut tipul cel maî desăvirșit de cea ce poate
face dintr’un om practica viețel militare. Dinsul
si-a petrecut vieața slujind m regimentele de
elită în care a ajuns să fie comandant. Vorbesc
aicl’dc locotenentul-gencral, onor, sir George
Graubv Tufto. cavaler comandor din Bain, de
corat cu toate ordinele cu putință. Cît se atinge
de manieri, nu i se poate imputa nimic. Dinsul
se poartă în lume ca un om foarte bine crescut.
Ie, in toată puterea cuvîntuluT, un snob,
Dar, numai vrîsta nu Ie de loc o garanție în
potriva prostiei. Și, sir George Tufto, n’are de
loc mal mult bun simț, la șeizecl și opt de ani,
de cît avea cînd întră în armată, la cincisprezece
ani.. De alt-felib Iei se distinse într’o mulțime
#de lupte. Numele i-a fost citat, cu laudă, de
mal bine de două-zecl de gazete. Am mal avut
prilejul de a vorbi de acest personaj, cu pieptul
căptușit și încărcat de decorații. Dar, ne-ar fi
foarte anevoe să spunem ce merite are acest
strălucit erou. In vieața lui lei n’a deschis o carte,
și degetele lui, roșii și podagroase, fac niște măsgălituri, de cari și-ar nde și cel
mai
prost școlar.
pulul cuv
Ieată-1 ajuns la bătrîneță, CU
cu
părul
alb, fără
mal
venerabilă.
Nu
ca persoana lui să fi devenit r.i:I
XT"
REVISTA IDEE1
loani, în amintitei! serviciilor și faptelor Sii|c d
arme. Vor trebui cel putui vre-o patru rîndun
mari, pentru titlurile șt decorațule Iul, pe cț
pamîntul va înghiți rămășițele celei mai dcp
vate si mal mărginite iunțl care s a lafoit vfe.o
aatii pe pSmînt. .
w m
■
1
1903, Octombro. No. XXVIII. 8.
PUBLICAȚII ENGLEZE, GERMANE și BOHEME
CUPRINSUL.
/vin- Kropătkio : Tho 8tato : it-s historic role .
— The wngo syatein .
...
The Uotninuuo of Paria ...
— Expropriat ion .
.
AnarchiHin ■ ila philosophy and idual
— Politica and Socialism .
....
— An appol tu tho ynung .
— AnarchiHt morality
.....
— Law and aulhority
Organiaud vongeanoo—Onllod „Juaticu"
— Modern scitmce and Ar.archîam
Malatesta A talk aboui anarchiat-euiniiiunisin.
— Anarchisi conimunism : its InisiH und prinaiplua
— Anarchy
William Xfnrns ; Usefu) work vorsus uauless toii .
— Monopoly or, How labor ia rohhvd ,
C. M. Urd;on, Anaroliistn and outrage.
....
Doiii-la Nieuwenhuis : The pyrainîd of l.yrauny.
toe, Cascrlo Santa: Anureliy
.
G. Elicvivit, J. Grave,
Anareliy on
ou trial
isubility
aiul
aoliilarity
in
Htrugg|0. io
î/alv^U^^r^aeiio-n
legiskui tho. lnbof
at actidn versus
vorsus logislatton
•
. in
EUsee Redus; Evolution
l.n and rovolution ..."
.
.
•10
Henri/
-•mri/ Glaste:
Glasul: Socialism tho romody
romody. ...
.10
Gustar
atav Landauer
Landaucr : Social domoeraoy în Gorinany
Gormany .
,
5
M.. Bakouninc:
Balcouninc: God and State.
.
.......
.
.
.
.
,. .- , , . a
C. L. James: Tho
The origin
origiu of anarchiam
anarebism . .
Johni’ Nost
.Vosf :. The doistic pestilonce..............................
IU
ir. Tcherl.-esov
Teherlcesov. Pagos
Ragea of socialist history
history.
1,5)
.
.
,
ia la redacțiea
ziarului
“; 127, Ossulston
^,1^:^
‘°o yî
"r,,hn „Frcodoin
’ ...........
s
'I
i-i rușine să se îmbrace ca un tînăr și să-și
. Stants sozlalisiuus und Aanrchistnus , . 25
ascundă schelctu-i șubred, întf’un corset vătuit, B-nj, R. —Tadccr
Sind Anarchistou Morder ? .
.
. . 2j
—
Dor Ștaats în seinor Reziohuug zum Indlvidum
ca și cum ar fi încă frumosul George Tufto, de—
V.is ist Suciulismus ?
,
.
. . 15
acum atîția ani. Dînsul Ie un amestec de egoism, Pctrr Kropolkin ■ Dio historischo Rollo des Staatos . . -î
—
Das Lohusystom
10
de brutalitate, de furie, de lăcomie. Frumos, Dr
Nettlau.: Miohuoi'Bakunin. Eino hîoffraphischo Skizzo.40
JU, Nackt: D;u revoluționare Bewijjrung in Russlnud .
16
să-l vezi la masă, cu ochii lui mititel,areinjectați,
in tarScldilte: A. Ruinsdorf und dio Niedorwald.VorsclnvErung.lo
cum devorează mal dinainte ceea-ce are în far
,/arronDie
mid(tosellschaft atn T.ige nn eh (ier Rovolution .25
furie. Fie-care frază i-î însoțită de o înjurătură, Jcan Grave:
,
20
și, după prînz, toacă cele mai scandaloase
istorii DerLondonor KoDgress
pot auzi. Bață de rangul Șl
A se adresa la redacUea ziarului „Neuus Leboi)“ Berlin So.
de cazarmă ce se .*r
pet «-« /-rnrzY
Fați
:
An
fată deNnunynstr. H8.
de serviciile lui, poți să te crezi nhlîrrnf.
obligat, față
deaccst bătrîn bădăran, atît de încărcat de titluri Pc>r Kropolkin : Koiuuuintn a auarchio
-și de cruci. Cît despre dînsul, lei te privește
Volku rovoluoo
' 20
—
Auarchistickă moralka .
din înălțime, și îți arată disprețul cu o naivitate ..
Volna laaka
,r.’,i'etS.cr ; p°.na*J at prijdo potopa .
foarte serioasă, cu totul caraghioasă de văzut.
B
\,,clS!r ire: Michal Bukunin
a Karol Murx
Poate că dacă ar fi îmbrățoșat un alt meșteșug, 1, Vomelaa Nieuwenhuls
Nieuwenhuis : O vychovo
Șramck: Slava Zivota ....
.n’ar fi ajuns acea păcătoasă făptură care se plimbă Frana.
.-ka a zdrnvotnictvi
r‘- Mcns: Laska
’
3)
pe dinaintea noastră. Dar de ce Icra să se apuce ? si'.'k.Î Neumaiui
" :‘ Mit
Mimo cirko ....
„„I-îus a Jozis
Lejcal: Colsv
3)
Nu Icra bun dc nimic. Ncpomcnita-I lene și -ruelay
'iCuChudci internacionaly .
V. Ccrkesov: Predchi
mo. Negru
.
.
.
.’ .
Înguștimca-I
’a împiedicat
’c Briilus •. La maț.
ingusumca-l de
uc spirit,
buun, ltu
LLiipiuuLv.«u de
MW a*
« sww
.
ilucionuru na rok 1003 .
gîndi
la
altă
carieră
de
cît
la
cea
în
care
și-a
kSiondar
rovoiuciou!
iaru na rok 190-1
giodi Ir. altă carieră de cît I? c?'1
A so adresa la redacției „Novy Kult“. 45, Praha - Olflaay
făcut o reputație dc brav și bun ofițer, și’ în
Bohonnu Austria.
Bibliogi'aflea
cărților noastre romănesti a sa vedea «n N°^
care s’’aa distins mal cu samă_
samă să călărească pe
_
cal de cursă, să bee vin dc Porto, să se bată in No 5, bibliogradea celor italiano și în jargoaîn duel și să seducă femei. In mintea lui, Ieste,
cu toate astea, personajul cel mal considerabil
„REVISTA IDEEIu
IO, Strada Epurilor, IO - București
și mal considerat dc sub bolta cerească. Iești
aproape sigur că al să-l întîlneștl, după amiaza,
VH AN, IO NV31KRE, 5 I*»»
x
Prietenii noștri trebuie să știe că fcic o
pe pleața Waterloo, unde îșl face plimbarea
obicinuită, ascunzîndu-șl gionatcle, puțin cam din cele mai utile și că ne secondează cion
strîmbe, din pricina vrîstei, in cismele-I lustruite, poate mat bine stăruințele noastre, cînd ne P
fixmd femeele, pănă aproape să li se bage sub cură, fiecare, cite un abonat sau doipălării. Cînd va muri de apoplexie, gazetele cele
Tip. „Munca", Doamnei 9,— Bucure?^
mal de căpetenie vor consacra un sfert de co-
i
București, Strada Epurilor, 10.
streină, la Munchen, plasază cîte-va miișoare de
lei, cîștigale prin munca Iei stăruitoare, prin me
ritele iei, în minele unui oare-care baron, care
vo?a s’o iee, dar care... de o cam dată trebuea să
ff^^'?Cri
e
S
rasoSlca
mîntue un oare-care proces, să între în stăpînirea
de (iramnut ; Rfizbolul Social
a nu știu cîte milioane, să între în stăpînirea mi
junii Rlclicpin • Rătăcitorul.
TJi. <■. JlîincMcu . Conspiratori)
lioanelor lui... Se înțelege că, de-o cam dată, fiind
Axclriiil; Danubîul,
puțin în jenă, în strîmtorare, miișoarele fetei tre«.pfunzii Ura și dragostea.
4, tefÎTre ■ Sacerdoțiul.
bueau să fie, fără îndoeală, mîricâte, și nu mîncate
Vollalr.-' ; Despre bogâfle.
pe îndelete, ci mîr cate în pripă, pentru-că. așa nriT.Xcnpn : Copil de trupă
nîncă paralele bsroml. Alt-feliu put-a să-si pue la
Bibliografic.
jțolc Ia ubonag.
îndoeală rangul... Fala de care-T vorba, nu a avut
nenorocul să mai primească și-uu glonț de revolver
în tîmplă sau în ceafă. Dar dezolarea părinților Iei
și
dezolarea iei nu a fost mal puțină, atunceacînd
CONȚI, BARONI, PRINȚI
baronul s’a făcut nevăzut, o dată cu isprăvirea
iniilor fetei, cînd se află ce felin de băronie avea,
AH subiect icra inedilal pentru locul și numă cînd se află cîte escrocherii mai făcuse și cite fete
rul acesta. Inse o întîmplare recentă vine de cere mai înșelase cu baroniea lui. Cite parale nu mai
imperios prioritatea iratărei. Ne vine vestea, ce mîncase încă și cîte fete nu mai zvîrlise-n mi
se confirmă, că,Ta Paris, a fost asasinată o fală, zerie, nu mai zvîrlise-n rușine, -de cari se alipise,
una din ficele României, o artistă de scenă, dc neapărat, pentru talentele lor, pe cari voise să le
viilor. Pace memoriei iei. împrejurările acestei iee, ca să le facă fericite, fericindu-se și'pe sine...
asasinări, inse, ne fac să ne ocupăm de-un vițiu Cite o dată însă-șl părinții sînt, cari-și mină co
mizerabil.ee slăpîneșle mai' toate ielele noastre, pila pe povirnișul peirei, crezînd s’o fericească
ca sa lăsăm femeile de-o parte. Rar s’ar găsi vre poale, să se fericească pe Iei. Baronii despre cari
una,să nu viseze să aibă lingă dînsa, să acapa vorbim merg cu îndrăzneala departe, Iei nu dau
reze un conte sau un baron sau prinț. Și obsc- înapoi de a ademeni pe părinți, de-ai cumpăra,
siunea aceasta ieste alît de mare, în cît cel mai adesea, ca să le fie favorabili, slrecurînd, în min
ilin urmă derbedeu, care îți adresază o vorbă în tea lor naivă, cele mai strașnice fantaziL.
Nici un subiect altul nu-i de natură să mă im
drăzneață, nerușinată, în stradă, sau li-o strecoară
prinlr’o dibace mediatoare, ie tocmai mirele aș presioneze pc mine mai trist. Pricep că ie o ne
teptai, Titlul și-l validează cu ușurință iei, prin cesitate firească, ca, la anume vrîstă, să-ți bată,
, obscuritatea origine!, prin arta miei înfățoșerl se ție, fată, să-ți bată inima mai tare, să simți nevoea
ducătoare și prinlr’o sumă împrumutată, pentru unui contact, unui contact duios. Pricep să nănecesitate,‘de la vre-un chelncr.de cafenea, cer zueșli ia ce-va mal distins, să te lipești de-un
șită cu iacrămile-n ochi’ de la vre-un oare-care nobil, de-un făt frumos, de s’ar putea de origină
^•c.sau excrocată de unde-va, cu care face co zeească, de-un făt frumos din raze^ Și, dacă am
pilei cadouri inutile, cu care face o monstruoasă ce-va mai mult de plîns, ie tocmai fata ce vede
treeîndu-i, fără de nici~ o fericire, lata ai
trulure, mal curat o beție, cu care înșală aparența, . tinereța
muncii
nkvnîi crt r\ flirt ort
rt t-»irtV lin
fini nu se poate mai bine, c’ar fi c’n stare. Fata, cărei obraji
se ofilesc, fără rîde
nici un sărat, GU1H
Gogoî*. Jn^
Inse, dn
de in
la nnmirM
pornirea do-n-tr
de-a-ți «sntî.
satisface
‘înhățare, visază cai, echipaje, castele, mată- zice Gogo>.
; 2
, î care nu ti-ar
ți-ar imputa-o nici
1 *7 Și legiuni de adoratori si de slugi, cele mal simțirea
delicată, pe
cei
"mai
riguroși
"moraliști,
phnă
la
a
te
da de2 lstr?yagan|e.... Voiii avea lux, domenii înmai
moraliști, pănă
ll$e, moșii, popoare cari mi se vor tîrî la picioare, pravărei, Ie cale cam departe. Apoi de unde roțmea bunuri să nu le știu de samă. Nimeni nu mantismul acesta utsocqtit, de-a crede că nobleță
numai de cît înlrun titlu. De unde romantismul
nîpl?ai P ca nîine. Cc umi’ite vor rămînea bietele stă
miei f.0 cSe de școală și megieșii și chiar părinții acesta înjositor,de-a te lipi de acești conți de pavele,
inăllîmUni vo^’ Privi Pe toată lumea dc sus, din
Mal avem două numere pănă sl încheem fi acest al treelea an, alujnpfPea treptelor mele, pizmuindu-mă toată
m'a pn^entru norocul care a dat peste mine, care ccastă de-al trcelea colecfie a .Reziste! Ideel*. Ctiprllejul acesta, amin
tim
celor cit<’-va sute de abonați, râmați in urmă cu plata, cd-i tim
cea nv>r Șlt PG negîndite... Cu toate că urmează pul să
se puc cil fljflj Ctirind la curenl.'Cile-va sute, neapărat, sini o
Cronî CU1.nPlîta dezamăgire apoi...
frumoasă companie, care iu impovăreasă inse cam mult, dacă perWÎ Ca -z,lei îc Plin« de nobili de aceștia per- zistd a sta indiferentă cîud ieste vorba să se achite de wl. Dacă at
W* n,lncin°și, cari în realitate bal podul in fi fost numai unul sau doi, sau o zecime două, lucrul n'ar fi fost toc
yersităfa-u1ncî bucă!i de pîne, în mulțamirea ner- mai aiita de grav, ar fi putui trece din partea noastră ca o ofrandă
jpc $i * 1.»°r, cari nenorocesc o lume, cari-și bat ■:i nu ne am.fi resimțit aiii, Afa... fit-cttre. poate se crede că-l cel din
’icafe ri Pângăresc, la urma urmei, simțiri de* jirtnd care mal are de plată, si lasă.... pc cilâ vreme le cel dintâi.
„Revista ldo«î“
J’iliuf no??0’ orbile de-o nălucă. Cu toate astea,
Vb an, 10 numere, O lei
Pren a Perzislă, nimeni nu se învață minte...
Q°astreniull, în urmă, altă artistă, din ale Abonamentolo sa trlmot po adresa : P. Mușoio.jo,jtraâa Epurilor, București.
’ qceasta de penel, plasază pe o pleața
H
�REVISTA IDEE!
114
REVISTA
de-acesll nenorociți, pribegiși muritori de foame,
cari trăesc din expedientele cele mai ordinare și
cari afisază, la prilejuri, un fast nepomenit, cu
ce găsesc, anume ea să orbească pe cine vreau
să cucerească, să pleardă. De undcacesl romantism
ordinar, de-a renunța la virtuțile laie, la forța la
de muncă si la mijloacele talc, pentru a le lace
numai de cit întreținuta unuca cu avere? A, nu
se poate, iesle un nobil adevărat, și iei le vrea,
asa, că Iești frumoasă, că aî talente cari l’au fer
mecat... Ie că orbirea care vă slăpîneșle iesle cu
totul adîncă, loara flatarea pentru nefrumuseța
voastră, sau pentru frumusela pe care nu v’o
stitî prețui, pentru talentele de cari nu sînteți
conștiente, vă lănțuește pană Ia decădere. O vorbă
mincinoasă, o odă de prilej cine nu știe a îndruga,
cînd ie să cîștige unele gratii, cînd mal cu samă
Ie să cîștige parale...
Dar să luăm ipoteza că tu, copilă, ai dat, nu
peste un nobil curat, dar peste un bogataș de
samă, care are cîtc o dată caprițiul să le culeagă,
cum s’ar chiema, din drum : vremelnic sau sta
tornic, nu discutăm acum. Ai să fii fericită ?
Pentru-că fericirea o cauți. Ai putea presupune.
Inse, întreabă pe acele sărmane, ce locuesc în cas
telele somptuoase, în fastul ce te ademenește pe
tine. Cit n’ar da iele, cînd nu sînt brute, cit n’ar
da Iele să rupă gratiile acelor colivii aurite, să
calce pe pămîntul umed, in locul covoarelor moi,
să soarbă mirosul învietor al cîmpiei, al luncei,
în locul mirezmelor sarbede de salon, să bea apă
limpede de izvor, în locul băuturilor ameți
toare și scumpe, s’admire priveliștea, orizontul naturei, în locul colorilor moarte din jurul lor. Tu
nu cunoști, copilă, despotismul, băciărăniea băr
batului ajuns. Tu n’ai nici o idee de neputința
sau*de caprițiul Iui. Tu n’ai nici o idee cum te
înlăhțuește, cum te nesocotește și cum te schimbă
cu cine-i iese-n cale... Cînd ți-i numai amant, nu
știi cum le oferă prietenilor lui de orgii, ce violență-ți face. Nu știi cum îți istovește vigoarea și
cum îți ruinează și îți întunecă vieața, fără să ai de
cît mizerie în schimb. Cînd scapi din lănțuirea
asta, îți trebueșle mult, să-ți donîndeșli din nou
privirea ta senină, îți trebueștemult, să-țî.vindeci
rănile din piept, să le ridici din nou în ochii tăi,
să uiți înjosirea aceea în care te-a zvîrlit o rătăcire
de-o clipă. Iți trebueșle mult, chiar cînd un om
de inimă, curat, îșlpune sufletul întru reabilitarea
la, cînd tu îți iei îndemnul să te alături de iei...
Nu cred să te incinte o perspectivă ca asta, dacă
Iești cu simțire, precum te presupun, dacă iești
din acele pe cari ieu le apăr și vreu să le trezesc,
să le feresc de decăderea și înjosirea acelor pe
cari a-zi le. plîng, precum le plîng al lor, precum
se plîng chiar iele, cele ce mai trăesc...
Dar, de-un lipsit de stare nu vrei să te alături
de loc, că n’ai să fii mai fericită... Nu te grăbi
să-ți afișezi hotărîrea, că nimeni nu te solicită,
daca n’ai o înzestrare aparte, nimenea din acei
pc cari i-aș presupune ca demni. Cît despre feri
cire, nici leu n'am o avere mare, dar spune, draga
mea, cu care am vizitat Moldova și Șiretul, acele
plaiuri îneîntătoare, cu care am vizitat Oltul și
lunca cu frunzele căzute, în care tinereța și flăcărarea noastră ieșea în relief, se înălța prin rarișle la ceriă, spune dac-ai visat o fericire mai
mare. Prînzul nostru a fost adesea rustic si loIUC.1UI, u.u opuuk, ***,
•**-’**-
mai drăgălaș, ce-va mai plin de
.v întelască :..u:
— ta .—
t „,„h
farmec, ce-va să-țî
iubirea
mai
mult.
Spuneți voi, cari-ațt gustat din fosturi. rn„;
gustat din toate, dac-ațî găsit vre-o dală
mai propriu să satisfacă pasiunea voastră dp?
căldura adevărată a unei inemi care se dă sob
fără reservă, fără de nici' un calcul meschin n
v’a transportat în cele mai' înalte steri, carp ?r,e
mărmuril. Limba ce ți-a vorbit, fetită, n’a (hol *
limbă meșteșugită, a fost o limbă dulce, cu toni
că une-ori cam dură, dar lea ți-a mers la in;S
mal mult și ie-a mișcat cum n’ai mai fost nf
cată. Al prins să cugeti, și-ai dat de adevăruri !»•'
li-au umplut sufletul de o lumină vie, de o i,
mină pc cari ai găsit un farmec nespus, să o » I
prinzi în sufletele tuturor... Voi celelalte, ați da? '
cu ochii dc patimi, de mizerii cumplite’ în iu I
Și, cînd v’a li întors privirea spre voi, v’a li rușinat !
că ați putut să vă credeți nenorocite o’clipa cS
n’a ți început să re vărsa ți, mai curînd, asupra tu
tur’or, prisosul fericire! voastre...
Ie inse un punct grav. Dacă nu se găsesc tocmai inșii cari să ne farmece, să ne susție asl-feliu*
inșii pe cari-i prețuim, de cari vrem să ne-a lipim :
acum? Recunosc bucuros că ie îngrijitor. Apoi
mai ie un lucru, lot alîta de grav. Acela, că dacă 1
v’a pierit iluziea de conți, de baroni, de prinți,.,
de contrabandă, de bogătași păcătoși, Ieste să vă
feriți, să vă feriți și de acei ce nu se dau ca atare. Avem și noi, conții, baronii și prinții noștri,
nedeghizați, dacă voi ți, desculți... Cu unii sau cii
alții la acela-și rezultat se ajunge. Neaparat că o
ve’dere clară distinge... Din partea mea, datoresc
urmăritorilor miei, expunerea cinstită a constată
rilor și cunoștințelor mele, să nu se mal repete
acele scene triste, de cari sîngerăm mai mulțî.
Știu foarte bine că ori-ce vițiu are o explicare,
că iesle o explicare Ia toate, că, în condițiile aflătoare, iesle cu totul greu, de-a te sustrage de
la înriuririle rele... Știu că orl-cine Ieste supus
ispitei, că omul atî'rnă de împrejurări, cum se
zice, și face ce iele-i poruncesc... Să mi se dec
voe să uit pentru o clipă împrejurările astea,
cînd văd ci te-va pilde ce se sustrag dc la iele,
ce sînt deasupra lor, cari, cu o putere aparte, cală
să le domine. Poate că pildele astea, nu sînt lip
si te nici iele de-un oare-care suport și nu înfring
legea necesitatei nici iele. Nu numai presupun,
dar sînt chiar’sigur. Dar atunci nimic nu s’ar opune ca să mai aibă și altele suporturile lor, nu
mai să le scruteze și ’să le cate. Și legea necesi-,
țaței nu te împinge pururea la peire... Ațintim, mai,
Ia* urmă, privirea tuturor, despre fete mai c
samă vorbim, să-și dee samă mai bine de ro •
tul vieței lor, să lese fumul de mărire, sa ai •
aspirații mai nalte de cît acele de a cădea in w 1
țele unor violentatorl, jefuitori, asasini...
P. Mușoio. '
No-ar l'aco o deosebită plăcere prietenii •.•
. 1|(|
noștri do pretutindeni, ducii no-ar scrie,
.. poșin.
oînd, dacă njungo pană la dinșîf revista noi
rVjciu.(
pare destul do conștiincioasă acum do a no lacu
flVI)|1
dar uno-ori conștiința lot șovăcșlo. Bună-oar ,
ț
îndooHlă că revista noastră ajunge totdeauna . |I)g;i;;
cu toată grija particulară ce punem noi
c|lț.l!,l
Apoi chiar în orașo nu știm dacă o oapăta ’ ’'uj0 (n
în Capitală. Nu mal vorbim do streinătatr»
cr0de ‘‘ •
ilUJU
să
UVU1I1 Tvuiă-Și «uili...
Dadă
t0 puțin lucru ea să no 'scrie numai P001?;.
^tin țej lucruri cari no-ar îi plăcut să le șt*
ntîti ,1,:
ideei
115
STARE DE SPIRIT
te chieamă, vină, pune mina pe armă și-o apără, îe
are dreptul să răspundă:
Ce ie această patrie, care ma chieamă s’o apăr ? Ce
fn Elveția sa intimplat un caz, care face să
cunoscut. Charles Naine, advocat la Chaux-de- ie aceasta patrie, care, după ce m’a despoeat și m’a
Snnds si redactor al ziarului „La Senlinelle", in- lașat să sufir de toate, cere să-i dau și sîngele ? Aveți
Sat printr’un ordin de marș să se.prezinte la sa-mî spuneți : patriea ieste pămîntul nostru iubit, cu
Lnnevre, Iei refuza și-și motivă refuzul prin scri- satele și^ cu orașele noastre, cu toți cetățenii noștr, :
Sarea următoare, adresata șefului departamentu- patriea ieste familiea, cu mamele și ficele poporulu 1:
patriea-s instituțiile de libertate, în ființa: farmecul lo
jui miHtar al cantonului sau:
cului natal, admirabilii noștri munți, sublimii noștri
Domnule,
Alpi. leată-mi veți spune, ce-î patriea... Patriea asta
publicațiile militare mă chieamă să ieu parte, peste ieu inse n’o cunosc. Ziceți, pămîntul nostru iubit. Dar
rîte-va zile, la manevre. Vă fac cunoscut, că nu pot din pămîntul acesta îeu nu posed nici o palmă, și mi-î
face asemenea lucru, pentru motivele următoare: Am tot atît de strein ca și pămîntul Chinei, ca și cel al
aians într’o vreme, cînd interesele popoarelor civilizate, Perului. Cînd ieste vorba de-a-1 apăra, ziceți pămîntul
A ci morala lor obicinuită, sînt cu desăvîrșire contrare nostru. Dar nu maî ziceți, pămîntul nostru, cînd Ieste
asasinatului în masă, de care toate guvernele se preo vorba de a ne folosi cu toții de Iei, cînd Ieste vorba
cupă cît pot mai mult. Numai interesele cîtor-va pri- de a ne folosi de roadele lui... Ieu nu pot apăraasevile^iațl și prejudecățile maselor maî sprijinesc armata menea pămînt.
Patriea-s satele și orașele noastre... Satele și orașele
si £aî îngădue războiul.
’ Cît mă privește pe mine, nefacînd parte din numă astea inse, nu-mi aparțin, precum nu-mi aparține nici
rul priviligiaților, cari au interes să se păstreze preju solul pe cari sînt întemeeate. Nu pot să locuesc în iele
decățile patriotice, îear pe de altă parte avînd o mul de cît plătind un tribut proprietarului, care puțin îmi
țime de motive de a privi ca aproapele mîeu pe cel ce pasă de ce neam îe, dacă-î elvețian, german sau fran
locuește peste Rin, peste Alpi, îmî îe cu neputință să-mî cez. De ce voiți să se ucidă oamenii sub un asemenea
asumez o cît de mică parte de respundere, într’o in motiv ?», Patriea sînt concetățenii miei, veți mai adaoga.
stituție, care poate, chiar mîne, să prîcinuească moartea Și, dacă nu văd de la dînșii vre-un bine, să-i apăr, cu
să--------------pun mînavpe arme, să-mi
unui număr nemărginit de fiinftomeneștî, și care, zilnic, toate
» astea ytot trebuie
,---nimicește, fără nici un folos, bogățiî colosale, pe cînd
“ai. de. aproape, pe cei a căror
Negreșit,nu
nu mmă voiii
milioane de semeni trăesc în mizerie.
tența ieste legata de existența mea. Negreșit,
Sînt gata să îndur toate urmările hotărîreî mele, pre- putea scuti de^ o asemenea datorie de solidaritate. Mulți,.
ferindu-le mult maî bine de cît pe cele a căror răspun dintre concetățenii miei au trebuință să fie apărați,
cum sînt, întâi și întăî, tovarășii miei de munca. Dar,
dere aș îndura-o, dacă m’aș supune ordinelor D-v.
sînt și alții cari îmi sînt vrăjmași, vrăjmașii clasei căDepartamentul militar, făcîndu-I cunoscut mă reea aparțin, cum sînt capitaliștii, despoetorii muncei
surile ce se vor lua împotrivă-!, C. Naine respunde: celor sărmani.
Tot așa, dintre cetățenii altor țerî, unii îmi sînt prie
Domnule,
teni, ca cei desmoștenițî, cei despoeți, îear alții îmi
Am primit scrisoarea D-v. din 3i August. Hotărîrea sînt dușmani, cum sînt despoetorii, capitaliștii... împăr
comunicată de mine D-luî șef al armei artileriei ieste țirea oamenilor, făcută de voi, în cetățeni și streini, nu
urmarea strictă a activitățeî și a convingerilor mele. Și se potrivește nici cu situațiea mea, nici cu trebuința de
nu voiu schimba-o de loc. Știu că mă expun să fiu ri vieața a proletarului. Singurele două popoare pe cari
dicat cu forța și să fiu pedepsit, pentru că, cîtă vreme
ieu le cunosc, poporul celor despoeți de-o parte și
nu vom fi de cît o minoritate, ceî ce nu vrem armată,j poporul despoetorilor de alta, nu se se repartizază pe
majoritatea nu ne va lașa de cît două alegeri: sau să pămînt după frontierele Statelor. Și lupta de clasă, lasă
punem ranița în spinare, sau să fim pedepsiți. Ieu aleg lupta ce are loc între State pe al doilea plan. Ast-feliu,
partea din urmă, fiind-că aceasta-mî îngădue să-mi sa nu pot de Ioc, după imboldul capitaliștilor țerel mele,
tisfac, în acelaș timp, și rațiunea și conștiința, pe cînd să mă exercitez de a-mi ucide tovarășii din țerile ve
cealaltă le revoltă pe amîndoua.
cine. Ori-ce om apăsat și suferind, de pe pămînt, îmi
Arestat într’o Vineri, Advocatul Naine, fu în- ie concetățean, ori-ce apăsător mi-i dușman.
ureptat spre Fribourg,
o,să-l judece
j
consiliul de
In patrie mi se cuprinde totu-și soțiea și copiii, se
țăzboiu,
•oiu, care-1 și osîndi la trei luni închisoare si
și cuprind femeile și copilele poporului, veți zice, cari au
ța pierderea
iterrin— drepturilor
j
i—îi civile
-----peAtimp
n „„ de unnevoe
an. să fie apărate și pentru care trebuie sa pun și
11 fața acestui consiliu, C. Naine ținu o cuvin- îeu mîna pe arme. Asemenea lucru, susținut de voi,
țare remarcabilă din care reproducem acolea un nu-mi întră nici de cum in minte. Pentru-că^ vrăjmașii
togment:
femeilor și copilelor poporului nu trebuie căutați din
Proletarul, conștient de viitorul claseî muncitoare, și colo de hotar. Vrăjmașii acestora sînt ceîcari, Ia cîmp,
.uuuma
a
muncei,
prin
XQVJQS ca organizarea internațională
r‘pin în fabrici, prin oficii, prin magazinurî, pretutindeni, le
-a sscăpa neapat societatea încarca de munca, le ruinează trupul, pana nu mai pot
“ața^ munci lorilor însu-șî, va
nedreptățile
actuale, procrea de cît copii slăbănogi, destinați din capul |oPrapaștiea 9pre care o împing
îr-o8—
...
ooaele
internaționale.
Prole- cuiul să fie jertfele lupteLpentru traiu. \ rajmașn feme^Ua Parte la războaele internaționale. —
te?3 nu Poate admite să-l oblige nici capitalistul, inici ilor și copilelor poporului sînt capitaliști, cari, foloapA Zeț}tantul acestuea, guvernul burghezesc, ca, cu sindu-se de slăbăciunea, de lipsa lor de rezistență, le răsca7e%?eaCSă o întindă?u“tur’orcama- plătesc, cum s’ar prinde, cu salarii de foamete, osînrazîu~^1,
pe care
care vrea
\rea să
sa o
o întindă
muu tutvr/'p Ju
dindu-le la mizerie, de unde la prostituție... Daca voiți
îoinAU.-- pe Pămînt, să apuce șî-o armă,^ sa 1
f rwuiva-ift
. să- admită
J u- z.,
S?'
a'10- w..
Nu Poate
ca, dună
după ce a înin- numai de cît să mă îndatorați a pune mîna pe arme,
ală°turea“de “l, împotfv/vrăjmașul ca să le apăr negreșit că nu le voii îndrepta tapecomnP1 luptat alăturea de îeî, împotriva uvrăjmașului
- p-i'Wstul,
să-lI. împringă,
“ '"patriea’zice capitalistul, sînt îeară-șî instituțiile de lise
re L;Capita,istul» acesta snuPnn?tească la lupte fratricide. Proletarul conștient,
e acorda
smorrin*1 nicî un om, nicî Oo pușca,
nuscă nici
nici un
un bertatc de cari ne bucurăm și pentru cari și-au vărsat
bampoat
°ate
int?co“!a. nicl un om> n,ci ,° pUȘCdL nLCL
sîngele bătriniț Așa-i dc-aceea. Nu avem scrise în
Pentru miliție. Și, cînd guvernele vor zice: patnea
II
!
�-------------------------------------------------- -- - nRVJS'rAJOEE1
ll«
facem all-felih dragoste. In loc de a P;,slra
d!)Ste> caractcru! ce Irebuește să-I aibă in
drîficn‘aclcrllJ un“.lacl regulat, liniștii, nobil...
am voit să trezesc și conștiința, să deștept și ra..
icterul nuci Juneții organice, în fine., ani în.
nea altora. leată de ce am publicat coresponda
într’inșa visul.. Visul ne-a adus lăcomiea,
ce am avut cu autoritatea militară, cu toată îngreue
,f0‘ fiul-îeara n.es^}ll,11> destrăbălarea. Pentr/i-cu
pedepsei ce poate sa decurgă de-aicî.
ere*
"Urlla.ț16..01!.Pervertirea dragostei
Inconștiența sau ignoranța maselor îe cea care m 11 urate prm ideal... Relignte s’au făcut mijloîngăduește încă războiul. Tribunalele las să condam^
n. narcle de nemlaturat a e dragostei... Sub cuvînl
la închisoare pe oamenii cinstiți, masele vor Începe să^
îndulcească partea brutală, singiira eroicii
întrebe mai curînd : cum se poate, ca un om cinstit
^pi-au desvoltat partea nesănătoasă, perversă
prefere mai curînd să fie condamnat, de cît să
“’m senzualitatea mirezmelor, prin misticismul’
plinească un act pe care, pană a-zî, fie-care l’a socot*
lor si onamsmul moral al adorărilor... Pricep! ?
ca o datorie ? Chiar cu cît vor fi aruncați în închisoare1
’ik-sii Iele cc fac curtezanele astea, știeau iele că-î
pentru asemenea motiv, maî mulți oameni cinstiți <
Socul cel mai bun dc-a îndobitoci pe om si
vor fi osîndițîu mai greu, cu atît poporul va putea* s-'
înlânlui... Și poeții nau cinlat de cit drase lămurească maî bine. Cu chipul acesta, vom fi
„dca, aHdc n an exaltat de cît dragostea... lear
mult mai mulți cei cari să ne dăm samă, cum-că
- Ccosleaa dominat vioaia, precum domină biciul
sîntem răspunzători cu toții de nedreptățile sociale cari
‘Selc sclavului, pe care-1 sfâșie, precum domină
se săvîrșesc pe fie-care zi, că dacă fie-care vom înceta
Ttitul ucigașului pieptul pe care-1 străpunge...
de a maî susțriea regimul de la care nedreptățile an'-all-feiiii, D-zcu... D-zcu.,. nu ie de cît o formă
cestea purced, de la o vreme nu vom mai fi nevoițî să
. (lestrăbălărci iubirei... Ie suprema, a tot slapine răzvrătim: guvernele nu vor maî practica altă mo
niloarea plăcere, spre care trimetem toate dorințele
rală de cît acea a indivizilor, cînd indivizii vor găsi să
noastre sleite, pe care n’o atingem nici o dată...
le acorde vre-un fapt, cu morala lor individuală.
Odinioară crezu! și i'cu în dragoste, în D zeu...
Dar chiar dacă refuzul mieu de a pune mina pe arme,
Cred si acum, une-ori, penlru-ca dc asemenea onu va avea rezultatul acesta, mi-i destul și satisfacerea de
taivănti le lecuești niciodată cu totul... La bi
a fi lucrat după conștiința mea. Purtarea mea, dom
serică, în zilele dc sărbătoare marc, ameții de
nilor, trebuîe să va apară acum destul de clară, ca să
ciutul corurilor, ațîțal de îmbătarea lămîei, biruit
putețî judeca în cunoștință de cauză. leu nu cerc să
de poeziea măeaslră a psalmilor, simt sufletul că
înlătur o osîndă, pe care chîar înși-vă nu putețî lipsi
mi sc exaltă... Iei mi-i pătruns dc fiori, mi-i aprins
de-a mi-o da. Dar cred că, cugetînd fie-care, în parte,
de toate năzuințele nedeslușite, neformulatc, vagi,
vețî fi nevoițî a recunoaște, fie-care, că, dacă ațî fi
cum mi-i pătrunsa de. fiori carnea, zguduită in
fost în locul mieu, dacă ațî fi cugetat și ați fi simțit
toate închceturile iei în fața unei' femei goale, sau
ca mine, nu v’ațî fi purtat nici alt-feliu de cum m’am
miuiaî în fața unei imagini, visate.. Pricepi ?
purtat îeu.
—Nu, moșule, respunsei sliicios.
De comentarii credem că nu mai ieste nevoe...
Dinsul păru mirat, și dînd din umeri :
Vasile Plâeșu.
—Atuncca, ce pricepi ?... Făcu.
— Ie drept, moșule, îmi luai curajul să zic, ...
imispiii necontenit lurcuri de cari mă tem.
DRAGOSTEA NATURALĂ
Moșu-mieu exclamă :
—De cari dc tenii.., de cari te temi... Fiind-că
Iera spre sară, cătră sfîrșitul unei frumoase zile
iești un prost... fiind-că părinții tăi, cari-s niște
do April. Stăteam cu moșul mieu, răzăinațl de
dobitoci, ți-au dat o educație păcătoasă...
pragul Terestrei odăei lui, și priveam. Iera încă
Iei se opri din nou, plin de suflet... De pe olumină bine. Dar o lumină mai albicioasă, mai
braz îi curgeau picături de sudoare... Deschizînd
spălăcită, mai ștearsă se întindea pe pămînt. După .
{jura mare, dînsul sorbi aerul proaspăt al gra
pădure, zvelt, împroșcat de-o purbere verde, soa
dinei, inlr’o lungă și dureroasă aspirare.
rele asfințea. Ceriul, fără de nici' un nor, iera
—De cari le temi... reluă iei... Neaparat... Marii
limpede ca o mare de vară, icra de-im cenușiu ■
vinovațt sînt părinții, tații și mamele. Bagă-țî In
care se colora de roz spre apus. Vieața renaștea»
J1P, copile... In lo*c de a ascunde copiilor ce-î
săltau ramurile de muguri, gata a sc descniac.
yragostea, Jn loc de a le rătăci mintea, de a le
Arborii parcau fericiți că-și pot întinde ’ăniureleie
utbura inima, arătîndule-o ca o taină înfricoșată
lor fecondate. Uni salcîm începuse a-și restap
n? ca „un strașnic păcat, dacă ar fi avut pricedecorul floricelelor lui. Un castan, mai depar,
cum3 ?Sa ^e-° exPHce pe față, să-i deprindă cu i'ea,
îsi scotea ia
la iveaia
iveală laieie
latele saie
sale irunz.v,
frunze, de
iși
—
ni i-au deprins să meargă, să maniace, dacă
*
1
•
1 •
Z-V
•
.>
1 V .
X n « .... .10 rf
verde închis. O miroznă îmbătătoare de
’ j
|'ar 11 asigurat liberul Ie! exercițiu, la epoca ade vieața se ridica dinpămînluî frămîntat delii
,
oratej pubertăți..., lumea ar fi* alt-feliu de cît
Pe-un
fața
noastră,
două vrăbii' se- urmăr
> lncriî nu s’ar da la femei, cu imaginațica
r»------par,
y... în C,»
--------,,..r,hH«niirmar
hiitrp\y
se călcau, cu penele amestecate și tremuri»
loarp t ’ duPa ce au istovit, în visuri degradaaripi.
Mnd
curiozitățile cele mai păcătoase... Mă
Mă inii'1'1’11
— Știi tu ce fac, vrabioarelc cele ?...
moșu-mieu de-o dată.
nia Privi tintă. Sub privirea aceasta
— Nu moșule, nu știu.
.
plirt
-Ms l,^li roȘirtd» Iară să fi putut spune de ce...
— Nu știi. Fac dragoste... Așa că-i simplu»
crun .Prjod că si tu, urmă iei, ai visat la luși drăguț’?... Ie din pricină că dobitoace
. I,
^țlla iucruri... lea spune.
niște brave ființi, organizate cum se cade ș
|
-v,? SJPȘHle» îngtnai, rosindu-mă și mai mult.
știu valoarea lucrurilor, fiind-că n’au.
Nq rr»5?lntI— Spune...
o dată, nici filosofi, nici învățat! să le e. p
spânsei nimic.
leacă-tă c’au plecat... Iele n’au remușcare...
; ^losnf0 e'ai înroșit atunci?... Vezi bine ca da,
sule'
'
Octave Mișcau.
Și, oprindu-se la fie-care frază,, să w rtreu,
fiind-că în vremea aceea iei răsufla c<
D
urmă :
irtni toace» I
— Noi, cari, din nefericire, nu sflutem «
constituție o mulțime dc libertăți: libertatea de cuget,
libertatea de presă, libertatea de întrunire, de Mociație,
libertatea opiniilor și nu știu cîte alte libertăți? Dar
unde-s toate libertățile astea, cînd ie vorba a se bu
cure de iele salariatul, toți ceî supuși capi tal ului? Nu
există. Casă fiî liber, îe de nevoe sa ai mijloace, a zis
cine-va și a zîs foarte bine, myloace de cari poletarn
sînt cu desăvîrșire lipsiți, chîar in Elveția, aceasta țara
clasica a libertățeî. Cîți dintre tovărășii noștri, dorind
de-a-șî propaga ideile, nu-s nevoițî sa taciuștind ca
aceste idei, lovindu-se de cele ale patronului lor, se
vor vedea alungați de la lucru. Cîți. cari ar jrea sa
strige sus și tare, ce li se pare lor ca Ie adeyarat, nu
îndrăznesc măcar să șoptească la urechea tovarășilor lor.
Cîți, din pricina prigonire!, nu maî cuteaza sa sene,
să'iscălească ceea-ce cred. Nu vedem oare o mulțime,
cari-au avut curajul să spue, prin presa muncitoare, să
spue adevărul, celor puternici, nu vedem oare cum cad,
pe rînd, jertfele răzbunare! capitaliste ? Degeaba au vo
tat oare Camerile legea, care îngădue să se arunce în
închisoare ce-î vinovațî, bună oară, de les-militarism ?..
Așa-că, pentru proletar, libertatea opiniilor și liberta
tea presei, nu există. Tot așa putem zice și despre li
bertatea de întrunire și de asociație. Nu vedem, zilnic,
patroni, lăsînd pe drumuri o mulțime de lucrători, cari
fac parte dintr’o asociație sau alta ce nu le place pa
tronilor ? Tot așa putem zice de toate libertățile, fi
ind-că cine-i lipsit de libertatea economică, îe lipsit
tot o dală de toate celelalte libertăți. De ce ar ucide
atunci proletarul pe niște nenorociți ca și iei, pentru
a apăra o libertare de care îi ie aproape cu neputință
să se folosască și pe care nici un învingător conse
cințe, cu minte, nu i-ar putea-o răpi?
Cît despre farmecul locului natal, despre frumuseța
țerei noastre, care ar mai contribui, după voi, să for
meze ideea de patrie, vă întreb, leară-șî, de folosește
proletarului ce-va. Femeile poporului, în marea lor
mulțime, au oare timpul de-a asculta cum cîntă pase*
rile-n luncă, de-a asculta murmurul rîurilor ? Pentru iele
frumusețile astea, nu-s oare înlocuite prin zidurile mur
dare ale fabrice! și prin înfricoșatul zgomot al mo
toarelor și mașinelor ? După aceea, acasă, au iele oare
timpul de a privi altă ce-va de cît ograda, mai mult
sau mai puțin murdară, și de cît drumul plin de ne
curățenii ? Și oare muncitorii sînt ceî cari împlu fru
moasele hanuri de pretutindeni? Sublimii noștri Alpî,
nu sînt oare vînduțî, anual, capitalismului internațional?
Sărmanii muncitori, cari cer îmbunătățirea salariului,
sînt expulzați, pe cînd se oferă în cete maî îhcîntătoare
locuri, se oferă azil, tuturor capitaliștilor din lume,
cari vin să cheltuească la noi bogățiile acumulate dc
cătră clasa muncitoare .
Neapărat, noi voim ca poporul întreg, ca toțî băr
bații și toate femeilej sa poată gusta farmecul pe care-1
oferă natura, să poată să-și reîntărească trupul și su
fletul, nu numai prin contactul frumusețelor cu cari na
tura ne-a înzestrat țara noastră, ci prin contactul tu
turor frumusețelor răspîndite de natură pe toată suprafața pămîntuluL Dar tocmai pentru asta, nuîe nevoe să
se risipească atîtea miliarde în opere de moarte.
In scurte vorbe, tot ceea ce alcatuește pentru voi
patriea, mie imî îe strein. Și, cînd ne acuzați că sîntem
fără patrie, aveți dreptate. Noi n’avem nici o patrie,
fiind-că voi nu ne-ați lăsat nici una. Patriea, pentru noi,
nu îe de cît un Moloch, un dumnezeu crunt,pe care vrem
sa-1 nimicim.
leatâ, domnilor, ce simt și ce cugeta, maî mult sau
mai puțin dar, proletarii. Pentru toate aceste motive,
mi-a fost cu neputință să răspund la chîemare, să-mî
fac serviciul militar. Purtîndu-mă ast-feliu, n’am voit
inse sa-mi satisfac numai conștiința și rațiunea mea'
117
■
REVISTA 1DEEI
a
MIZERIEA
dc 10C 0 glumă’ nu se Purece așa,
cmtind. I rebuește mîncare : necesitate neînfrîntă
care precumpănește orî-ce alt sentiment. S a repe
tat atit de mult, s'a scris atît, că lupta pentru
neață cuprinde în sine un drept neșters, în cît
nu cred să se găsască nimeni, care- să nu lic pă
truns de acest adevăr. In zadar s’ar mal sili cine-va
să reducă, față de cel umili, însemnătatea acestei
cumplite lupte, ale cărei imperioase efecte, socieatea contemporană, a fost silită să le îndrcptățască
Și sa le Ierte de-atîtea ort. In zadar s’ar căuta să
S2.?na.^r’ ’n .[a-a hoardelor lihnite, codul muce
găit al Datoriilor omuluî, ca să sc năbușască panxin-a ,acestor hoarde, cari se zbuciumă, trudite și
ammdc . Vremea amăgirilor a trecut. Conven
țiile sociale s’au prăbușit la picioarele muncitoru
lui, care-șl dă sama prea bine de ipocrizeniea lor.
Nimic nu mal susține acum prejudecățile pe cari
s a întemeeat atît de îndelung puterea claselor stăpînitoare. Vălul înșelător cu care acestea-șl mas
cau așa numitul lor rol providențial, a căzut. Acuma plebea știe și vede, nu mal te dusă de amăgirl, de iluzii, de care s’a săturat în sfirșit Spi
ritul de discuție și-a făcut drum și în mijlocul Iei,
răspîndit prin jurnale, prin graiii, întreținut prin
scandatele finanțiare, prin compromiterile conștiin
țelor oficiate, a căror publicitate a provocat pe fle
care zi îndocli, critici, comparații de-o logică dis
trugătoare..,. Mizeriea colosală deschide apoi întru
atît de mult ochii maselor, în cît acestea nu sînt
departe de a ajunge la marginea răbdare!.
Ori-cît s’ar plînge de greul muncel, lucrătorul
iubește munca: pe lîngă că-I o necesitate fizică și
materială, munca Ie pentru Iei o necesitate morală.
Trîndăviea îl întărită și-1 plictisește. CîțI muncitor!
nu sînt cu totul aiuriți, neștiind ce să facă cu mi
nele lor neocupate, părîndu-le rău, din dragostea
ce o au pentru muncă, după atelierul dc care lipsa
de lucru-I ține departe. O săptămînă merge: sc
plimbă, își văd camarazii, după aceea înse timpul
trece anevoe, minele înțepenesc, le lipsesc uneltele
cu cari sînt obicinuite. Cînd începe lucrul din nou
Ie o bucurie nepomenită, o mulțămire de a putea
sii se apuce leară-șl. de treabă. Dar, a iubi munca,
ajunge oare, cînd atelierul Ie închis, ajunge oare
să dec pîne copiilor ? Cîtc desperări, sinucideri, umiliri... Neapărat, astea nu ating masa: puternică,
viguroasă, aceasta-I plină de încredere în ziua de
mîne, plină de încredere in sine. Dar cum rezistă
lea mizeriei în lungite luni de learnă ? Intăi și în
tâi omul începe să-șî mînînce rodul economiei...
După aceea, dacă femeealucrează, malmerge. Se mal
st.rîng la burtă, beu apă, mînîncă pîne uscată,* mal
dobîndesc un oare-care credit în dreapta și-n stînga,
la băcănie, la circiumă. Cînd lipsa de lucru se pre
lungește, încep să pue amanet de prin casă, până
nu mal rămîn de cît cu trențele de pe Ici.
Neapărat, bărbatul cată de lucru mereu. Volnic,
desghcțat, descăleca în pleață, încarcă și descarcă
și duce greutăți, se vîră pretutindeni, unde poate
găsi ce-va dc lucru. Muncește cu ziua, sc apucă
'Ș1; '
i’ i
.
�118
REVISTA IDEEI
de orî-ce treabă, bucuros să cîștigc un leu sau
doi pe zi... ca să hrănească o întreagă familie. Unul, înzestrat c'o scriere frumoasă, fabrică, pentru
vre o cîțl-va bani, cărți dc vizită de mînă. Altul,
vechili gornist de regiment, se angajază într’o bandă
de muzicanți de bîlciii.... Trei frați, foarte buni lu
crători, cari câștigau binișor, nule fura rușine, fiind
de o forță musculară deosebita, să se angajeze ca
luptători de circ, ca să-și cîștigc vicața, în lipsă
de lucru.... In fine, fie-care cată să pue mîna pe
cele mal neînchipuite ocupații, făcîndu-se pănă și
vînzător ambulant de nimicuri.,.. Dar atîtea mii și
mii de muncitori fără lucru, dintr’un oraș, nu pot
să se transforme, de astă-zl pănă mîne, în gloată,
în luptători de circ, în muzicanți ambulanți, în
vînzătorl ambulanți, meserii cari cer o agerime, o
musculatură aparte.... și cari au un cîmp de în
trebuințare cu totul limitat. Marea majoritate tre
buie' să stee cu brațele încrucișate, să se îndatorească, s’aștepte. Cum înse așteptarea Ieste pro
porțională cu lipsa de lucru, care durează cam la
cinci luni pe an, cinci luni întregi Ie de stat cu
brațele încrucișate, în prada frigului, în zbuciumarea foamei, blăstămînd pe patroni, nutrind o ură,
care se știe că-1 pururea rea povățuitbare, nutrind
o ură sălbatecă împotriva celor ce au, cînd sînt
atîțîa lipsiți.
Mulțl nu cred că există cerșitorl, cari-s munci
tori fără lucru. Cînd cine-va întîlnește vre-unul din
aceștia în cale, se înfurie, îl .spune vorbe proaste,
refuză să bage mîna în buzunar, ca să scoată go
loganul cerut: ^Muncitor fără lucru... Las că știu
leu.... Un leneș, un vagabond.... Și dac-arfisă dau
la cîțl cer....“ Pe lingă cerșitoril de meserie, cu
toate astea sînt cerșitoril improvizați, reduși la
cerșetorie, din lipsă de lucru, din pricina șomajului...
Soarta aceasta o avu o familie, redusă, din înce
tarea lucrului, redusă să moară de foame. După ce
sau restrîns la cea din urmă limită, după ce s’au
lipsit de cel mal strict necesar, într’o bună dimineață,
părinții se treziră că nu mal au nici un ban, nici
o fărmătură de pîne să dee la copil.
— Imbracă-te, făcu cu hotărîre, bărbatul, cătrăfemee. îmbracă copiii.
Uimită, femeea se uită la dînsul, întrebîndul, în
durerată, cu ochii.
— Nu-țl fie teamă, femee, nu-I vorba să murim,
ci să mîncăm.
Cel trei copil și mama fiind gata, familiea pă
răsi mizerabila-I locuință, Ieși în stradă și se puse
pe mers. Nu departe, văzînd o casă mare, părin
tele îșl îndemnă femeea și copiii, întră pe poartă
și pătrunse în curte:
— Acuma, băbuță, făcu Iei, ascunzîndu-șl emoțiea, într’o jumătate dc zîmbet, apucă-te de cîntă
boerilor romanțele tale..Ha!de, copiilor li-I foame...
Roșie de rușine, cu vocea zugrumată, femeea
se hotărește în fine.
— Ei, trențeroșilor, nu se cîntă aici. Hal, luați-vă
tălpășița, cărați-vă.
Ochii lucrătorului seînteeară de furie. Dînsul făcu
un gest amenințător, în contra argatului, care, atît de brutal, venea să-i răpească cea din urmă
nădejde.
— Tu Iești.sătul, nu-I așa? Atunci să taci din
^KVlȘȚA^lbEEt
gură. Intră de unde-al Ieșit, c’o pățești.. Cîntă b«
trînico... lear tu, pungășiile, bagă dc samă: tc-an
însemnat.
‘ni
Femeea cîntă îngălmat, cîte-va ferestre se des
chid, s’aruncă cîțl-va gologani. Apoi o altă curte'
și alta. Și tot așa, două zile, de-arîndul. A trceC’
zi, mama zice: „Nu mal ppt". Și se puse în pa?
Bărbatul cerși singur.... Nu-I vina viețel dacă atît
dc-adesea s’asamănă c’o melodramă. Cînd copiii
strigă: „Tată, mi-I foame", piere amorul propriu
Ce sentiment ie oare mal puternic de cît foamea ?
...Adesea vezi cutreerînd crîșmelc, nenorociți cu
fața suptă, cu burta geală, fără para în buzunar
leu n’am mîncat de două zile, caut de lucru șî
nu găsesc..,. Bieții înghit ce li se dă. Și, după ce
pleacă, ce-va mal întăriți, cu burta mai încălzită
puțin, cu inima întru cît-va mal voioasă, lucrăto
rii cari se aflau mai dinainte înăuntru, prind a se
tîngui, aruncă vina asupra asprime! vrcmel, scot
strigăte dc revoltă. într’o zi se aruncă reprobarea:
„Ce le atîta cerșit" ? Izbucniră mînii, amenințări,
și, unul mai în vrîstă, îndreptîndu-se spre cel care
scosese vorba, făcu această mărturisire, cu privirea
încruntată :
— Ce ie atîta cerșit, zici ?.... Ce zici înse de
mine, care-am furat. Iera în toiul ierncl. Femeea
mea născuse pentru a șesea oară. Copiii se topeau
de pe picioare, nu mai aveam nimic, nu așteptam
nici un sprijin de nicăeri, n’aveam nici o nădejde.
Lipsit de lucru, de două luni, respins de pretutin
deni, ne mal avînd nicăeri nici un credit, Iera mizeriea cea mal neagră. Cît mă privea pe mine, aș
mal fi așteptat. Inse copiii ? Sărmanii mititel, plîngeau. Și, zdravăn, cum Ieram, și muncitor cinstit,
Iera să-I las să moară de foame ? Ieși! ca la vre-o
poștă afară din oraș și mă adresă! proprietarului
unei dumbrăvi, cerîndu-I să-mi dee voe să tal cîte-va
crengi uscate.... Iei refuză. Mă întorsei atuncea
noaptea, tăeiu atîtea crengi cît putuiîL și le duseîu în pleață... Iera un furt, negreșit, o hoție, înse
copiii miel avură de mîncare.
Omul acesta care se acuza în public, fără pă
rere de rău, fără fală, se bucura de stima patro
nilor lui, lucra trel-spre-zecc ceasuri pe zi, Iera un
părinte de familie model, după cum Iera lucrător
sîrguitor, incapabil de vre-o răutate ce-va, și aducea
toată simbriea, ce o lua Ia două săptămînl, acasă..
Mal am și alte mărturisiri de acestea, de la lu
crători cum se cade, cunoscuți pentru dragostea
lor de atelier, oameni cinstiți. Cu toții mi-au măr
turisit că n’au cedat de cît împinși de foame.
Alții nu pot în ruptul capului să facă asemenea
lucru. Mal curînd vor lovi, vor ataca, îșl vor ucide
semenul, de cît să pue mîna pe ce nu le al lorPot să-și impute, să caute, să se convingă, degeaba.
A fura, zic aceștia, tot a fura Ie, ceea ce'îp1}1?
pre sus de voința lor..,. Asta nu are aface. Ind
Ie dată, scuza, îndreptățirea Ie Că
gata,
de cît imboldul
cinste, pănă acum mai puternică
Observat la
noile generații. Cel bătrîni blastămă, dau dm cap,
une-orl au bună-voința de-a aproba teoriile an nințătoare ale celor tineri, dar sara, rămas sing >
bărbatul zice femcci:
Toate astea sînt vorbe. Nu-I de cît munca
\ adevărată. Asta-I mal sigură, mai curată.
„ ia crîșmă, mulțl, fie să se fălească, fie că
,ntl chiar» îi dau :
Ce face? Să se lipsască omul de gustul pîr(îind-că n’are moară?.... Ar fi un prost. Doar
^Lntărie ieste destul aluat, destule bunuri, din
b ? ‘ putem înfrupta, la bogați.
rîsctclc aprobatoare, ecoul respunde :
Negreșit-
I I. Leyret.
războiul social
Veacul acesta, arc să albă Ioc un războia,
- mult de cît civil ? Și nu-î ncvoe să fii proH ca să faci o asemenea profeție. Semnele preLoătoarc ale furtunel sînt foarte multe și sar
•„ochi. Se aud murmure amenințătoare, pe’cari,
1 să nu le auzi, trebuie să-ți astupi urechile..'
Războiul care se pregătește, Ieste războiul sodal, lupta supremă dintre muncitori și capita
li^. Care se pregătește ? Războiul Ieste și în
ceput. IcI-colo, exploatatorii și salariațil se luptă’n
avant-gardă.
leu cred în căderea finală, totală, pe veci, a
capitaliștilor. Cred în căderea asta, fiind-că pro
letarii sînt dreptul, și vor fi forța, Iei fiind nu
mărul, un număr care va crește din zi în zi,
prin scumpetea tot mal mal mare a viețel, prin
sarcinclc, din ce în ce mal grele, cari apasă pe
umerii bieților oameni. Cred în asemenea cădere,
fiind-că Ie conformă cu legea transformărel. Și
cred, cu osebire, fiind-că toate tiraniile, dar toate,
sînt menite ruinei, și nici o tiranie n’a fost
cînd-va mal odioasă, mal cinică, mal nerușinată,
mal zdrobitoare de cît acea a banului, pe care
o îndurăm a-zl. Pentru toate aceste motive, și
pentru altele, cred în înfrîngerea neaparată a
j spitalului. Și cred că nimeni, din oamenii cu
■ judecată și cu vederea dreaptă, nu se pot îndoi
; “e asemenea lucru.
Jar» păn-atuncl cîte suferințî, cîte doliurl, cîte
| Muve și orfani. Cîți mizeri nu vor muri istoV1111P, nu vor pieri muncind, căznindu-se, nu vor
Pieri, ica niște cînl, prin bordee, spitalun, pe
uliți, nu
- vor cădea, cu pieptul străpuns de vreun £gtonț Lebel, în vre-o încăerare, ca în cutare
i sau în
avut ’n cutare grevă. Pentru-că, se știe, și am
0 mulțime de asemenea triste dovezi, capitalul
m nu
capitula, afară doar cînd va fi la exEgitate.'
ced?jîea/in urmă. Intemeeat pe putere, nu va
ma„. , CIt puterel. Iei se va apăra cu cea mal
_ J va desfășura o energie cu
; robi!^1rmare
™are. de cît
c aceea ce au desfășurat-o
■ ''«uni
.
de rang, în fa-a ac,eleI Re“
3LIIllrat,ilă
Iei, dar care,
,' Wn ~i
lâ în principiile
p
eodda]ită
a ini?
•ere țfunestă,
7
alităter
U.n?stă.» ne-a dus la întronarea
r«a
ca bu
bur
’j? industriale
rpk
^Ustnale și banchereștl, la întrona^0atatoarAZdj^, Pensiona
Pensionare, despoetoare și exStatoare
|
e a‘zî’
l »5SSî,
119
Capitalul se va apara. Dacă nu s’ar întemeca
- cit perine, adică pe forța inerentă banului,
împotrivirea lui i-ar fi relativ scurtă și s’ar găsi
pe dată mijlocul ca să fie dat gata. Dar are
in favoarea lui alte cele: are înriurirea pe care
o îndeplinește asupra stăpînirel, sprijinul ce-i
da stăpînirea, funcționarii, magistralii, armata,
in tot_timpul. Ceea-ce se petrece de cîre ori te
vre-o incăerare între lucrători și patroni, arată
cit a devenit de ridicolă vechea deviză republiCan?,’?t s’nt
iluzorii cele trei vorbe cari se
cred dc datorie a se afișa pretutindeni, fiind-ca
se pun atît de puțin în practică ideile ce se cu
prind in Iele.
Libertate, Egalitate, Fraternitate... De cel de-al
treilea termen, nu mal vorbim. In vremea ăsta,
nu de fier, ci dc argint, ceea-cc le cu mult, cu
mult mal rău, în care omul născut în sferile
sociale înalte, nu se gîndește de cît să-și exploa
teze, să-și împileze semenii, virtutea' asta nu
are nici °# noimă. Unde se află un antagonism
nesfîrșit și unde-s pururea interese opuse, nu
poate fi fraternitate. Dar libertatea, dar egali
tatea, macar. Generațiile cari nc-au precedat, n’au
luptat oare, n’au combătut, n’au vărsat oare va
luri de sînge, din singele lor generos, ca, cel
puțin, să., fim liberi ? lear egalitatea în fața legcl
nu Ie înscrisă oare în fruntea constituțiilor noas
tre i Ce faceți oare din egalitatea și libertatea
aceasta, de cîte ori se iscă vre-o neînțegere, vre
un conflict între patronat și proletariat?
Și, luațl aminte, acești doi termeni nu se pot
despărți, Iei sînt legați,’ cu totul strîns, unul de
altul, sau, mal curînd așa ar trebui să fie, sub
pedeapsa de a nu fi de cît niște fantome, niște
curate umbre, fără cuprins, fără realitate. Fără
egalitate, nu-I libertate. Se zice că lucrătoru-T
liber. Ce feliu de liber? Liber să moară de
foame sau să-și plece capul și să îndure, fără
împotrivire, reducerile salariului și impunerile
patronului ? Proastă alternativă, veți mărturisi-o
cu toții. Dar are dreptul să se coalizeze, dreptul
de grevă... Are. Ar fi ce-va, dacă, cînd sala
riatul recurge la coalizare, la acest drept faimos,
i s’ar da voe să și-l îndeplinească, fără să i se
pue piedici. Nu se întîmplă înse nici cum așa.
Lucrătorii și patronii, în virtutea situației lor
respective, se luptă cu arme strașnic de neegale.
Patronul poate s’aștepte, fiind-că dînsul Ie ca
pitalul, fiind că are parale. Nu vreu să zic că
greva nu-I aduce pagubă, nu-1 lovește în interese.
Și trebuie să albă un asemenea rezultat, fiind-că
âlt-feliu ar fi degeaba, ar fi absurd ca lucrătorii
să se pue în grevă. Greva n’ar fi de cît o ma
nifestare platonică, fără de nici o însemnătate.
Dar, suspendarea muncel, n’are, pentru patronul
capitalist acelea-șl consecințl ca pentru muncitorii
cari trăesc din salariul lor, zi cu zi. Patronul nu
pierde nici o îmbucătură. Dînsul continuă să
șadă de trei sau patru ori la masă pe zi, și n’are
nici o grijă c’are să fie dat afară din casă. Pe
cînd. pentru lucrător, încetare de lucru, grevă,
însamnă înfrînarc, post, burtă goală, o gaură mal
: 1
(I
I8>
I
-
I
�i
REVÎSTA
REVISTA IDE EI
120
mult la vrenieaprînzulul, Ia curea, și, poate bîctelc-î
mobile sechestrate și bletu-I așternut vindut, iear
femeea și copiii pe drumuri... leată cu ce preț
lucrătorul poate să ție piept exigențelor patronale.
Mărturisiți că-i o cumplită neegalitare.
Dar nu-T numai atît. Dc îndată ce se declara
o grevă și amenință a se prelungi, guvernul iea
partea patronului, deschis, ii arata simpatiile lui,
și-l sprijină printr’o nepomenita desfășurare de
forte. Funcționarii judecă și judecătorii func
ționează. Se trimet pe terenul grevei, jandarmi,
soldați, cari, pentru un da sau un nu, trag
sabiea. Pretextul? Pentru a face să se respecteze
libertatea muncel. Scopul adevărat? Pentru a
intimida și a înfricoșa pe greviști, sau a-I aduce
la desperare, a-I împinge să săvîrșască vre-o
violență, vre-o silnicie, ca să se folosască pentru
o reprimare sălbatică.., A arunca în cumpăna
patronatului și a face să atîrne, cu toată greutatea,
autoritatea, puterea, legea, jandarmeriea, armata,
magistratura, însamnă oare să se respecte ega
litatea ? însamnă oare a se ținea samă măcar de
acea neutralitate, pe care muncitorii ar putea s’o
reclame ?
Unc locuri -s’a întîmplat cc-va mal grav... Cînd
izbucnește o grevă unde-va, cum nu se poate
lupta împotriva banului de cit cu ajutorul banului,
se deschid liste de subscripții, al căror produs
Te destinat să vie în sprijinul greviștilor și al
familiilor lor, să le îngădue să prelungească îm
potrivirea. S’a Întîmplat ca, casa unor greve să
fie sechestrata, declarindu-sc că fondurile cu
prinse în Iea Icrau ale lucrătorilor cari reluascră
munca... S’au găsitmagistrați cari să dea asemenea
hotărîrl. Unde Ie oare egalitatea?
După părerea mea, guvernul n’are dreptate,
n’au dreptate acei ce intervin ast-feliu în ch estica
muncitorilor, cu acea parțialitate izbitoare, în
favoarea patronilor. Ar fi cu mult mal cinstit,
și tot o dată mal înțelepțesc, ca, în împrejurările
actuale, în această perioada așa zicînd prelimi
nară, prin care trecem, să se caute a se găsi, și
cînd cauți găsești, a se găsi un sistem echitabil,
care să îngădue și muncitorilor și capitaliștilor
de a începe primele lupte cu sorți de îzbîndă
cît s’ar putea mal egali. Inse guvernul nu înțelege
lucrul ast-feliu. Departe de a sta neutru și a nu
se amesteca, lei se rostește, pe față, în favoarea
capitalului și împotriva muncel în favoarea pa
tronului și contra lucrătorului, în favoarea bo
gatului și împotriva săracului. Nechibzuință foarte
mare, care va avea drept urmare, ca, în ziua
înfrîngerel patronatului, să facă nemilostiv pro
letariatul învingător, să-l facă sâ fie fără nici o
cruțare. Asta nu-I o amenințare.’ leu n’am de
loc însușirea de a amenința pe cine-va: Ieste o
simplă proorocire. Și aveți să vedeți că are să
se îndeplinească așa.
L.
DE GrâMOND.
1
TIPOGRAFIE^ «MUNCA », STRADA DOAMNEI. - BUCUREȘT
ifiDroducem aice, un articol datorit vechiului
tiiludiH public fh. C. Mănescu, umil din rer'al>ilclc sa/e arhcole
ca)'i dc~un cird dc vrc~
11 D scrie- D-uti Măncscu mai ieste si un vechiil lupuir social, vechia camarad al nostru, care a rupt
ifOiihți si,i''c‘ actuellc dc iucruri o mulțime dc lănci.
trodueindu-i articolul, ce-lpublicăm acum,pe lingă
■■adu^lUJl umagui pcrzistcnțelsi indrăznelci sale
j o-nn a da acestui ariicol tărie.
P. M.
RĂTĂCITORUL
Ciud am pornit pentru intâca dată cr desaga'u Sl ■
colind lumea, am găsit, pe locurile astea, ./iiriiimnii.l.l‘,,e’ s,î
cu legile lui vechi, cu murii, cu atelierele, cu palatele "■
iăftlc lui. Doritor ca sâ ujlu, am întrebat pe
înflorif, oare, în această parte de loc, această minări
a
Aii s’a răspuns cu fală ; Asta-i patriea mea
evj.falt''
totdeauna.
’
at ‘^’i
Peste tiu număr de veacuri, mă întorsei pe acelea .r ,
din nou-.
blocuri
Nici ziduri, nici palate, mei temple, nici zel Nimic
nu mai avea ființă, din ce fusese in vcchiii. Soarele ' ’lllllic
yi aprindea mii dc rubine prm firicelele de iearbă i
roită. Și numai nu singur pastor, cu sumanul pe nuvri
zămai de-mi toiag p care îmbuca dintr o hrittaj, ac «//
iidiiisu cimpie. Doream âă știu, cum și de ciu l, ’ na fornJ'
tiitaștd ce-l vedeam, pe care pășteau turme. Pastorul iml
piinse c’tttt ion cam Iutilor iu ris : De ciud
cum ■
deauita..
‘
tot'
Peste un număr dc veac tui, mă itltorsci pe atxlca-șl locn-i
dm nou :
Iu locul cimpiel, iui codru des, întunecos. Lianele alintat
răsucite, in bolțile dinăuntru, căscate, ca o grămadă
serp/
încolăciți. Și, cu acele caiargiiri grozave, caii plutesc pe uC.
grele oceane, așa-și înălțau i irful arborii uriași. Am-întrebat
pe un vinălor, pierdut iu valurile verzi ale codrului; Mărar
de ciud i-așa de mare, de strașnică p.lt.are pe-aict... Stejarii
accștca sini mai bălrîni dc cii lumea, răspunse îd.
Peste un număr dc veacuri, mă iiitorscî pe acelca-fl locuri
din nou
Sub liniQlîud albastru, marea, nemărginita marc, acoperise
. liane și codri și iot. O luntre de pescari, mititică, singură,
ș*
singurică, plutea in voe, legănată dc-un viniișor ușor. întrebat
pc pescarul caic icra in ia : Nti cnm-va ai putea să-mi spin,
de ciad această marc .a iiighifit naratul : \ i ei să giiinieșt}'
iml respunsc. Apoi urmă ; D^ ciud marea te marc s'u vti.
menii pc-aici.
Peste un număr de veacuri, mă întorsei pe acclea-șî lodttri
din nou :
Iu locul valurilor cu spumă dc argint, sc inliiideatt, fără
sfirșit, valuri cu virfnrilc dc aur. feram intr'o pustie. Nici
un arbor i:i toată zaiea. Colea nisip, mai departe nisip, pre
tutindeni nisip. In Ja/a acestei noI priveliști, ciad inlrelai pe
negii fa forul care ișt incarca cămilele, plecate in genunchi. Id
îmi respunsc : De ciud s’a ivit pe pămiid fiinfa c:a dinlăl,
nu sc știe sâ ji fost pe acolea dc cit pustie, de cit acfasld
pustie, eternă ca și noi.
Peste nu nuiinir de veacuri, mă iiilorsei pe acclca-^i locuri
din nou.
leală din nou o cetate inlemecată, cu legile, cu imuni, cu
palatele, cu zeitățile ici, si c’nn popor C'- Jiti i:iea, ce J'ierbtu,
ca o apă in clocot. Nu mă putut, ținea și m'adrcscl mulli'i‘d
îngiiifatc . l'ndc s acele valuri Verzi, acele valuri de. aur.-icc., i ;
■
valuri albastre, tindc-i ccialea dc-odiuioarâ. AH să icspun^ ■
Acest oraj există, va exista, a existat pururea pc locufilc
aceste... ^btieuii atunci iu ris, în fața fălosului ăr/’i*».
Peste o bucată dc urcmet voiil trece ieara-și, să t'iW-..
Je.aN KlCilEPIN.
Bibliografie :
Din carnetul uimi veteran, de St, Georgcsctl-Scrgenl.
cari dau do gfiidit«țd cari duc la înclieerT tunarp cit ae ‘n"
de vieapi ce-o duce omul și do răsplata carp |u datoreșto
tru isprăvile lut... Lectură înlănțuîtonre. La librărit, 1 e ’
Tribunul Po/orulul, roman social, de N. Rădnlescti-Niilcr. ^n,°^go
j
j
Pătrunzătoare, tendință do Îmbunătățire, do bine,
prea bine îndeplini chiar în cadrql orînduircl do a-zl-aparte, cu frumuseți particulare, care, curge ușor. ■* c ’
'
|
s
Gli anwrchici c ci6 cjic vogliono. 25 do bani.
P. 0. Box, 2648, San-FranciBco, Cal., U, S. A,
Protesta
ideei
121
ori feregea turcească? Oameni de ispravă au
înscris in constituție principiul, că țoale pute
rile emahă de la națiune, ki au mal spus Că po
porul Ieste suveran, că iei poate să dispună dc
soarta sa și să-și croească existența ce va voi/
Șarlatanii âu făcut inse, după oare-care incunjuf
ȘÎ cu oarc-cari meșteșugirl bizantine, ca toate’
puterile să emane de la rege. Iear suueranitatea
poporului a ajuns la dinșil o vorbă pe care o întrebuințază cel mult in deridere și ca o farsă.
De poporul suveran își aduc minte'șarlatanii, la
CONSPIRATORII
chefuri, pentru a-și spune că bogatele lor mese
le plătește acest suveran de operă bula.
Pactul fundamental spune cetățeanului roraîn:
Iesle, în această țară, o stare de lucruri, care a Itu iești suveranul, tu ai dreptul să-ți faci legile
•uns de nesuferit și căreea trebuie să-i punem (cari-li plac, tu ai dreptul să numești guvernul
.nnăt păna niai iesle timp. Căci, dacă această stare ic?re-ți convine, tu al libertatea să te întrunești,
ljp iucruri va mal dăinui, nici o îndreptare nu isă ți spui ginchil ce ai, să scrii si să publici ideile
' vii poale li cu putință. Guvernele nu pot s’o re- ce le ai, să te asociezi... Șarlatanii inse, falșificind
\\ndieze, fiind-că chiar în cazul fericit, cînd mi pactul fundamental, au zis poporului: iești su
niștrii sînt buni palrioți și destul de luminați, veran, dar suveranitatea ta o exerciiezl prin dcP\’să vadă prăpasliea cătră care mergem, iei sînt lef/ali Iear delegați, sinlem noi, șarlatanii, noi
nrizonicrii unei minori lăți de interesați, pentru escrocii, noi cari \ohn să Le furăm, să ledespoem
care terenul iesle cu atît mai bun de exploa de drepturile și de avutul tău. Ai dreptul să Iii
tat, cu cil poporul merge mai mult spre sără suveran, și te poli mîndri cu acest titlu, numai
cire și spre îndobitocire.
cil timp vei conveni, ca să-țl exercitezi suverani
Sâ analizăm puțin starea aceasta nenorocită, in tatea prin noi.
care ne aflăm. Sînt țări fără constituție și fără
Asta Iesle de o potrivă cu metafora, după care
parlamente, în cari legile se fac de un consiliu lupul ar pretinde oilor să-l aleagă pe dinsul cio
de stat, numit de monarchii acestor țări. Dacă ban. Oile sini poporul suveran, dar cu condițiea
in acele țări nu sînt libertăți și drepturi politice, ca cioban la iele să fie lupul. Oile, de voe de
lucrul se înțelege de sine. Drepturile politice nu nevoe, au primit ca lupul să le Ițe cioban, dar
sînt necesare, întru cil, neliind parlament, și po- ' l’au rugat să mănînce mai puține membre din
porul neavînd a alege pe membrii consiliului de poporul suveran, să mănînce una din zece. Po
stal, Ici nu iesle chicmat să cxercitcze asemenea porul suveran să-și păstreze dreptul de a se în
drepturi. Libertățile politice, cum ieste libertatea truni, de-a zbiera, de a se asoeiea și dea hotărî,
întrunirilor și libertatea presei, asemenea nu sînt la trebuință, să schimbe ciobanul. Lupul înse, ca
necesare, pentru că cei cari guvernează cred nu ori-ce lup, lacom și nedrept, după ce a ajuns
numai de prisos, dar chiar o piedică la guver cioban, acum spune oilor: n’aveți de cit dreplunare, înrîurirea poporului la treburile publice,, rilc pe cari leu le voii! permite. Și iei nn permite
ca oile să-și schimbe ciobanul, nici ca iele să se
prin discursurile de la întruniri și prin presă.
In țări, cum iesle Rusia, presa iesle bună, întru întrunească și să protesteze, nici să zbiere. Și de
cit Tea Ieste folosită pentru publicarea ucazuri loc nu vrea să audă ca iele să se asocieze. în
lor, decretelor imperiale, și pentru ca guvernul tocmai ca lupul lac guvernele noastre, guvernele
sâ-și spună părerea prin gazete, în chestiunile de noastre de epigoni și de șarlatani.
In Rusia, lotul sc petrece cinstit, pe fală, fără
politică externă. De aceea, acolo libertatea întru
nirilor nu există, iear presa are o cenzură care inconjii’- si fără minciună. La noi, minciuna con
împiedică publicarea scrierilor ce n’ar conveni stituțională, după ce ne amăgește asupra exis
guvernului. Acolo, împăratul arc destui ochi ca tentei unor drepturi scrise într’însa, guvernul su
sn vadă și destule urechi ca să audă ce se pe- primă aceste drepturi cind exercitarea lor nu-1
Irece în imperiu. Împăratul n'are nevoe să con- convine. Regele numește guvernul care-’i place,
sulte pe mojici la conducerea treburilor statului, si guvernul îsi alege, prin aparatul administrativ,
fiinrEn.-,
ini nn
Jiind-că pentru ........
aceasta
areInnclinnnrîî
iei pe funcționarii Parlamentul care-i convine. Poporul n'are liber
tatea de a-si alege reprezentanții săi.
•naili și pe nobili, cari constitue elita tarei.
Starea de fapt în Rusia, corespunde cu sta
In Rusia înse ieste aceca-șî stare de drept si de
fapt. Acolo, ce iesle scris pe hîrlie se aplică ri rea de drept. Acolo, un om care are un ziar,
știe
că nu trebuie să publice in ziarul său de cil
guros. Acolo minciună oficială nu există, fiind-ca
împăratul nu simte nevoe de dinsa. La rindul sau, aceea ce convine guvernului, si de aceea nu se
celățcanul știe la ce să se aștepte. Iei știe că n’are hazardează. La noi, sc zice; Al drept sa publici
J’Oe să vorbească de politică. Are daloriea sa plă- tot ce gîncleștî... Dar, dacă le-ai potrivi la această
«mscă bir, să sufere cnutul zapciului, si are minciună, un prefect le poate ruina, pentru ca ict
(replul să laude pe Tar. In afară de aceste da- poale să împiedice pe tipograf de-a-U tipări ziarul
poate da ordine ca să nu fie raspmdit.
Or’‘ Și drepturi, rusul slie că poate cel puțin sa si’ In
Rusia, cetățeanul știe ca n’are dreptul sa se
Afunde Siberia.
asocieze pentru scopuri politice La noi inse ți se
, .La noî, totul iesle o țesătură de minciuni și de spune: Ai dreptul să te asoociezl chiar pentru
Pjzantinisni, de sus si pană jos. Niște oameni de scopuri politice... Dar, dacă te vel hazarda la a‘Wvă ne-au îmbrăcat cu o haină, pe care au semenea lapte, riști să vie procurorul să te mc
^iezat-o constituție, și asla-zi niște epigon , și dc guler și să-țî zică: Amice, te-ai cam trecut cu
cu h ?arialanl, părîndu-li-se că prea ne fudulim
T
c*ut rrău
ău dc
• , « ‘dmnq
Ai j£
făcut
de al
ai luat in serios ce ieste
ace
.asta> ?
e’au tăiat'° ?\ne
a^!?lȘ5Sh2
aceasta,
ne-au
“'haină
îește,’ scris
scris in
iu constituție.
constituție. Căci,
Căci, cdeși acolo, la articolul
r Ud ce a ajuns țle nerecunoscut:
i
I
I
■
1.:
�122
27, se zice : Romînii au dreptul de a se asociea,
conforraîndu-se legilor cari regulează exercițiul
acestui drept..., să știi că acest articol nu ieste
scris pentru tine, ci numai pentru al de d-nu
Slurdza și al de d-nu Cantacuzino. Și chiar, pentru
acest din urmă nu iesle scris de cit numai pentru
timpul cînd va fi prim-minislru.
Din cauza acestei antinomii, daca putem numi
ast-feliu conlradicțica dintre ce ieste scris in
lcrti și dintre ceea ce ieste voința guvernelor, niște
oameni de inimă s’au văzut da ți în judecată și
condamnați, pentru că au înființat cluburi poli
tice la sate.
Prin urmare, cu toate că, de drept, libertatea
asociației există, și principiul stă scris în consti
tuție, de fapt această libertate ieste suprimată.
Cîl* pentru libertatea întrunirilor, această, liber
tate a fost suprimată ori de cîtc ori iea n’a con
veni I guvernului. A fost suprimată prin mijloace
piezișe, intimidînd pe antreprenorii de săli, ca accștiâ să nu le închirieze opoziției. Dar, în sfîrșit,
adevărul ieste că întrunirile cari sînt garantate
de constituție,sînt de fapt împiedicate, oprite. Și,
iesle întrebarea, dacă regimul așa numit ciocoesc,
ce domnea înainte de 1818, nu icra mai de pre
ferat regimului de astă-zî, care se întemeează pe
principiile de libertate, aduse de marea revoluție
franceză de la 1789. Căci, sub regimul ciocoesc,
fon Brălianu și C, A. Roseli au putut vorbi po
porului Capitalei, în cîmpul Filaretului, pe cînd,
astă-zî, cu greu poți vorbi în întruniri, în loc
închis.
In Rusia, ca în toate țările unde domnește
voința unui singur om, și nu domnește voința
poporului, acesta negăsind nici un mijloc de a
se manifesta și a-și exprima gîndirea lui și sen
timentele cari-1 însuflețesc, poporul, ieste nevoit
să recurgă la comploturi, la asociații secrete, în
cari caută mijloacele de a combate tiranica, mij
loace cari trebuie să fie lot atît de drastice și de
expeditive, ca și acelea pe cari le întrebuințază
despotismul guvernamental.
Dar, despotismul și tiranica, fie iele de drept,
fie de fapt, adică fie prescrise de legile ce au ca
izvor voința unui tiran, fie prescrise și hotărî te
de o minoritate care falsifică legile și principiile
constituționale, avînd efecte egale, urmează a fi
combătute cu mijloace egale. Cînd un despot în
coronat iea măsuri aspre, pentru a înăbuși plîngerile poporului și a-sl impune voința, în folosul
său și al celor cari îl susțin, iei nu *face de cîl
să conspire în contra poporului. Tot așa, cînd
un guvern, susținut de o minoritate interesată,
falsifică legile și suprimă libertățile prin Iele pre
văzute, cînd falsifică sau suprimă condițiile de
vieață politică, prevăzute în pactul fundamental
al unui popor, care la noi ieste constituțiea ce po
porul și-a dat, în zilele lui de eroic avînt, acel
guvern si minoritatea lui de susținători nu fac
de cît să conspire în contra poporului.
Vorbind de starea lucrurilor din țara aceasta,
noi ne aflăm, încă de mulți ani, în plină conspi
rație : conspiraliea guvernelor in contra poporului.
Din această conspirație au cșit legile, cari au dat
coroanei cele mai mari și mai frumoase moșii
ale statului, lăsînd murilor! de foame pe vete
ranii cari în războiu au ridicat țara și ne-au dat
un stat liber și de sine stătător. Din această conspirațiea ieșit administratiea, cate apasă asupra
P?Par.u^u^ Prinjafurile, părtinirile și nedreptățile
Iei. Dm această conspirație au ieșit bogătașii la-
bricați în 24 de ore, prin mecanismul instiinr-i
financiare, și bogătașii cari au adunat averi i
pe spinarea* poporului muncitor, folosindu-«?o i
o administrație venală și de legile cu carnet
oligarhic. Din această conspirație au ieșit c Cr
vențiile comerciale, cari au robit țara Germaniei
și Auslro-Ungariel, lucind sa se scurgă, pe caj 1
comerțului internațional,peste două miliarde cp
muncă poporului, distrugînd ori-ce industrie n
țională și aruneînd pe drumuri, fără ocupație
fără pine, milioane ue suflete romînești, cari ni**
teau trăi prin industrie. Din această conspirați
au Ieșit toate legile cu caracter oligarhic lâJ?
cari lasă poporul' fără nici o apărare, în mina*
speculanților internaționali, ce furnică ne
mîntul acestei țări.
P
Acestei conspirații se datorează desnaționalizaiea Moldovei, sărăcirea și îndobitocirea popol
rului moldovean, lăsat asemenea fără apărare
în ghiarele exploatatorilor. Și această conspirație
vede cu ochi răi ori-ce amestec al păturilor in
teligente la deșteptarea poporului'. Conspirațiea
iea măsurile cele mai arbitrare și ilegale, ca *poporul să fie izolat, în sărăciea și ignoranța lui.
Toate relele apasă asupra poporului', toți co
rupții și corupătorii, toți pungașii și zbirii* mer
cantilismului sînt liberi să semene ruina și niizeriea prin sate. Nu sînt înse liberi să vorbească
nici să se amestice în vieața țăranului, oamenii
de inimă, sfătuitorii' înțelepți, marile inimi cari
palpită pentru suferințele neamului și suferă de
durerile lui.
Clica care conspiră în contra poporului, clica
compusă din fățarnicii cari se lamentează în pu
blic, jurînd că vor binele poporului, dar cari la
Iei acasă, între patru ziduri și împrejurul meselor
încărcate, rîd de farsa ce joacă poporului, clica
aceasta, trebuie distrusă prin toate mijloacele.
Pentru a o distruge, trebuie încercate mai întâi
toate mijloacele pacinice și legale. Primul lucra
ce avem de făcut, ieste să* demascăm conspirațiea ce s’a urzit în contra poporului, și ieu o voiu
face aceasta prin scris și prin graiu, pe cit pute
rile mă vor ajuta. lear ca acțiune pozitivă, în
demnăm poporul să se adune împrejurul singurei
idei salvatoare : unirea și rezistența.
îndemnăm pătura inteligentă, iubitoare de neam,
să se unească și să desfășure toată energiea de
care ieste capabilă, pentru a face să se execute
legile scrise, să se respecte drepturile poporului,
înscrise în constituție, să facă ca dreptul elec
toral să fie o realitate, să fie sfătuitoarea de tot
momentul a țăranilor, să ajute pe țărani, ca iei
să cunoască legile,, și să-i îndemne a cere cu în
drăzneală, cu bărbăție, ca aceste legi' să fie^aplicate cinstit, fată cu interesele lor. îndemnam
pătura inteligentă, care a scăpat de corupțiea
epocei, să se gîndească la mijloacele de a pune
la dispozițiea țăranilor, în mod gratuit, biurouri
de avocatură, la reședința județului, pentru ca iei
să fie asistați în justiție, pentru ca țăranii să poata
obține aplicarea cinstită a legcl tocmelilor agri
cole, si celelalte.
Epoca faptelor mari, îndeplinite de oameni
mari, a trecut. A sosit epoca faptelor mari inueplinile de oameni obscuri, de muncitori neinsemnațl, dar constienți. Ieste datoriea acestora, s
lumineze poporul și să-l ajute să între în drep*
turile lui, uzurpate de marea conspirație a sari~
___ _____
_____
tauilor politici.
Cînd-________
țăranii se vor
lumina și ▼
fi uniți', conspiraliea aceasta se va spulbera.
123
i<v:\nsTA inr-^
REVISTA IDEEI
ducerea la sfîrșit a acestei mari opere,
Pe,ltrnrrificn- S‘l facă aceste sacrificii țăranii
c ccr n inteligentă. Să nu se teamă nimeni că
<i
persecuțiilor va ajunge să moară de
lin ca“n această țară. Să smulgem din sufletul
(ofln>e frica și lașitatea. Să ne scuturăm de toronOstrU ♦/adițională, de lenea de gîndire, de drapcflla hunului traiu, de dragoastea trîndăviel. Să
tfsteaJitim a da piept cu toate nevoile și să ti
je Prec,frUntea sus, gata a sfida toate persecuțiile,
dicftm îndura toate privațiile.
gal» hiăm exemplu de la poporul bulgar, care, în
S» * ‘
trimete la moarte și la martirizare
tinerimel bulgare, tineri cari au trecut
floare£cultătilc din Germania, Franța și Rusia,
PriD“ rari singuri îșl procură arme de luptă, sinan?l,d prepară dianamita și singuri dau foc exgur-Jilnr știind că merg la moarte, dar fără să
PloZ7n «înduri si fără să clipească. Aceștia mor,
sleu ^stiinta împăcată că și-au îndeplinit o sfinlă
cU -p hâtră neamul lor, a cărui desrobire o ur•la|°r!c Iei au să lupte cu un dușman strein, pun$rr si necivilizat, pe cînd noi avem să luptăm
ler nfru niște uzurpatori, a căror îndrăzneală
nUn?eri lu cel di’ntăiu semn al deșteptărei popoati ii Noi n’avem nevoe de dinamită, nici de
me omorîtoare. Avem nevoe numai de curaj,
i unire si de niște neînsemnate sacrificii, cari,
de lînrtă sacrificiile celor despre cari vorbim, sînt
îiîcăriL
_
Trebuie să ridicăm poporul romîn, din starea
in care l’a adîncit o eră de falșificari și de pungăsii. Trebuie. Sîntem datori să lăsăm copiilor
noștri Vo o....stare mai
buna^de^cit aceea jie.carejim
noșln
----------------moștenit'© noi. Sîntcm datori să facem aceasta
cbîar cu sacrificiul vieței noastre. Nici o fericire,
să n’o credem mai reală și mal vrednică de noi,
de cit aceea de a ști că murim luptînd pentru
acest măreț ideal. *
Tu. C. Manesci*.
URA și DRAGOSTEA
Ființa pccare-al înțeleș-o nu poți n’o mal urăști.
De aceea, leu caut, pururea, cat să pătrund în
adîncul sufletelor. Ne asemănăm atît. Și leu gă
sesc, mirat, găsesc uii bun, ce-nil place, chiar în
inima celor mal ticăloși. Găsesc ceva. din lei ce-mi.
moae chiar cel mal aspru dispreț. Așa-că nu mat
cutez să mal dispreluesc nimic. Și zira, n’a lăsat,
în mine, nici loc ncsocolirel. Nimic nu l josnic sub
certuri, căci nu-l nimica van.
Dacă răul mai poate încă nă /itl aducă necaz,
jignindu-ma, Ici îmi a/jță curiozitatea. Prezentul,
pentru mine, are șăninătatea pc care o răspindește trecutul asupra tuturor lucrurilor omenești.
Intr’adevăr, prezentul și trecutul sînt unul și
acelaș lucru, pentru cine se uită, acolea. pe jnîmînt, nu la fapte ci la priciul. Și-un spirit clar,
care știe să privească lucrurile de la d.eslulă înăl
țime, vede retrăgîndu-se, îneeînda se toate, intr1 o
aceea-șl depărtare, înlr'un acelaș trecut.
In liniștea aceasta, crezul că coiH descoperi fe
ricirea. Oițe o dată, înse, inima, mi-l bîntuită de-o
îndoeală. Cel care înțelege toate și. nu găsește ni
mănui nici o vină, care nu .știe ce l ura, putea-va
oare iubi? Dragostea ca și ura, fuge de cel ce
judecă, ce chibzaește prea. mult. Dragostea se teme
cie-o limpezime prea mare. Și, cine știe de nu-l
nevoe, de nu-l nevoe ca ochiul sa se închidă mal
Șniă!, pentru
întâi,
pentru ca inima să se dce .l
Spixoza.
PANUBIUL
Danublul trist, se tîngue pe valuri
De secole, curgînd Înfiorat,
Iei plînge ’n leagunu-l, adine și lat,
Durerea, nedreptatea de pe maluri.
Vin rîurl, vin, și-aduc, în greu oftat,
De prin cetăți, blesteme, vechi necazuri...
Gemînd, Danubiu’și umflă reci talazuri,
Să le petreac’apoi, îndurerat.
Mal vine unul... leală vechiul Prut,
‘Pe drum, clntînd duios, cu jale mare,
Un trist refren : Măceluri, sînge, cnut...
Uanubiul se ’nfloară tot mal tare,
sfâșiat în trei, de-atît durut,
Se-aruncă, desnădăjduit, în mare...
A. Axelrad.
I
T7
abonat din noii și de plasat
colecții 5» broșuri.
vedere pururea și sa nu uite prieteni* cel buni.
f
f
ii; 1
Tj
1
|
11!
SACERDOȚIUL
N’avcm de gînd să facem aicea istorica sacer
doțiului' creștinesc, nu că ar fi în afară de cadrul
studiului nostru, ci că ar trece de cadrul ce
ne-am propus pentru Iei... Apoi, dacă am scoate la
iveală .toate vițiile acestei instituții, toată tul
burarea cumplită adusă în lume, în vrîsta de
mijloc și în lumea modernă, prin rivalitatea și
lăcomiea ordinelor religioase, prin furiea oarbă
a războaclor provocate de religie, prin masa
crarea Albigezilor, Mexicanilor, Peruvienilor,
prin cruzimea Inchiziției, prin celibatul cclcsiastic,
prin propovăduirea ascultărcl pasive, în fine prin
ambițiile teocratice ale curțel romane, am putea
fi învinuițl că nu cunoaștem serviciile, relative,
aduse celor slabi și celor apăsați, că nu cu
noaștem mîngîerea adusă celor bolnavi și în
tristați, că nu cunoaștem virtuțile individuale,
carele n’au fost rari, că nu cunoaștem marile
talente politice și literare, căror atîtca popoare
le datoresc o adevărată recunoștință... Voim să
arătăm aice ce însușire arc clerul creștin în
serica sacerdotală... Preotul creștin, ca și fctișistul african, interpretează voința ^unor iiințl
supranaturale, vorbește, poruncește în numele
unei zeități. Sfințește pînca și vinul, ca preotul *
peruvian. Ca magul persan, face să se coboare
divinitatea în fața altarului și o întrupează în
cele ce se aduc dinainte. Dînsul Ie vrăjitor, și-l
■
’i
�_Î24
REVISTA IDEEI
nevoit a crede chiar în vrăjitorie, sub pedeapsa
de erezie» Cili bieți sărmani, inspirați de Satan,
n’a sacrificat ici magici ortodoxe, venită de la
D-zeu. Cu toate astea, D-zcu și Satan au accoa-și
valoare în ochii mitologului. Preotul crede in
talisnianuri, în amulete, în plecarea genunchilor,
în gesturile sacre. Dînsul invoacă spiritele. Exoicisinul nu te o armă atît de ruginită, precum
s’ar crede. Un pasaj, dintro scrisoare a unui
episcop misionar, Monseniorul Anouilh, scrisă
în 1862 ,ne arată cît de apropiată Ie idioțeniea dc
sfințenie.. Veți crede nare ? S'au convertit zece
sate' Diavolu-I furios și crapă de necaz. In cele
•cincl-spre-zccc zile, cît am predicat leu. au fost
vre-o cincî-șase posedări. Catecumenii noștri,
alungă diavolul cu aghiasmâ, vindecînd pe cel
bolnavi. Am văzut acolea minuni. Diavolul mi-1
dc foarte marc sprijin, să convertesc pe păgînî.
Ca și pe vremea Domnului nostru, cu toate că
părintele minciunci, Satan nu se poate împiedica
să spue adevărul. Icată un posedat, ce face mii
dc strîmbăturlși care strigă, cît îl lea gura : ..De
ce predici adevărata religie? Nu pot să-ndur ca
să-mi răpești adepțil“. „Dar cum te chlcamă", îl
întrebă catecisțul. După o oarc-care împotrivire :
„leu sînt trimesul lui Lucifer4. „Dar cîțl sîntețlu?
„Două-zecI și douf".... Aghiasma și cu semnul
crucel au mintuit pe posedatul acesta11... IrochejiI,
dacă mal sînt, și Makoiolii, n’ar fi încîntațl oarc
dc asemenea povestire pioasă ?
Sacerdoțiul alcătuește, in sinul omenire!, o vâslă
îmbinare, în care se succed și coexistă clase, specii,
genuri și varietăți fără număr, cu toatele legate
dc-un caracter comun : prelen(.ica că iele ar sluji
de Mijlocitoare intre om și puterile naturale. Icată
trăsătura de căpitcnie și baza de unde purced
todte actele sacerdotale, trăsătură șî bază care perzistă în toate deosebirile dc climat, de timp, dc
regim social și politic, de cultură intelectuală și
morală. Cite o dată sacerdoțiul îe sp’ontancu, anarhic: Ie preot, cine vrea .și cine poate- să se
facă privit ca atare. Cîte o dat.i dînsul Ie con
ferit în urma unor încercări mal mult sau mai
puțin complicate, Te deccrnut prin alegere sau
impui de voea unui șef. Colea ic îndeplinit de
părinte, de părintele de familie, de magistrat, de
. rege. Dincoace, de către niște colegi independenți.
Aiurea de către niște erarhi‘1 organizate anume,
cu foarte marc scrupul. Sacerdoțiul poate să fie
întîmplător, schimbător sau durabil, și dat unor
persoane, unor familii sau unor caste, cari au
-------------------fost o dată învestite cu asemenea
dar. Dînsul Ic
compatibil sau se împacă cu ori-ce altă ocupație
și funcție, naturală și socială, sau ieste în afară
șt
de ori-ce altă muncă
-..»j sau slujbă. Iei poate fi, în
acelaș timp sau pe nud,
riad, privat.și
privat și public, do___ ‘
**
mcstic și naționaj, ncAPiat
asociat sau protivnîc
ocîrniuirel civile, stăpinitor a celor două puteri, spirituale și temporale. Poate să fie pus alături, mal
pre sus, sau sub atfrnarca, mal mult sau mal
R^’rn strinsă, adesea numai nominală, a autoriaței seculare. In sfîrșit, cu toate că asta mol rar,
poate sa fie lăsat propriilor sale puteri, liber și
to o dată scutit dc ori-ce înrîurire, poate să fie,
în mod oficial, strein dc tot ce se atinRc ț
di nea legală și laică. Dar, pretutindeni, dînsul °r'
mine asemenea cu sine, în ceea-ce predică f ră“
propovăduește, ordonă, tratează, osîndcste d ’
leagă, făgăduește și mal cu samă primește’ *
numele zeitățeî.
■
OrI-care ar fi putut șă fie buna credință știi
și virtuțile de netăgăduit a unul oare-care minis^a
al unui cult, vechili sau modern, aceste accide^
individuale nu suprimă nici caracterul inerent^?
instituției, nici vițiile cari decurg din lea. Sac
doțiul,’ le parazitul prin excelență, le parazitu
tip, care nu trăeștc si nu poate trăi de cît di
altul și călare pe altul. Ici Ie silit, trebuie să c?
ploatezc cele mai rele dispoziții, cele mal trist
slăbăciunl, atît a celor puternici cît și a celor slabfC
De la acești din urmă, ignoranța, frica, durerea
De ki ceilalți, pe lîngă astea, în fumurarea, vicleniea
lăcomiea. Un singur principiu Ie care-1 cîrmueste*
instinctul dc conservare. Intreaga-1 artă constă
în a se face necesar și celui mic și celui mare
Unuea îi impune sprijinul, celuilalt îl' impune
concursul și împărțește cu Ici despoerca celui
dintâi, cînd nu poate să-și însușască totul numai
sie-șl. Ici vinde vorbe, gesturi, cu alte vorbe,
gogoși'. Dînsul oferă ceea-ce n’are, și, cu credință
sau nu, preface neantul sau vîntul în valori reale
în onoruri,în privilegii, tcmpluri, palate, merinde
îmblelșugate, vestminte scumpe, bogate, venituri,
colosale, în capitaluri sunătoare... Nimic nu se
lasă de-o parte pentru a dobîndi sau păstra asemenca bunuri. Restricții mintale, împotrivire
fanatică și înfrînare violentă, pan la cruzime, față
de tendințele, de opiniile, de descoperirile cari
ar amenința întru cît-va o autoritate atît de co
losală și de..., artificială. Icată mijloacele dc ac
țiune, procedcurile neapărat implicate prinînsă-șl
existența sacerdoțiului, privit în afară dc per
soane si de doctrine.
La toate apologiile legitime, la toate amenda
mentele vrednice de admis și cari pot săfiead-,
mise în mare parte, istorica respunde prin două
întrebări. Dc ce atîtea milioane dc creaturi 0mcncștl și-au vărsat sîngele pe altarurl, și-au dat
sfîrșitul în temnițl și în torturi, au pierit în mă
celurile șt războacic dc nimicire? De ce progresul
științelor, al moravurilor, progresul rațiuncl a fost
de atîtea ori înlănțuit, vreme de veacuri ? Cui
să atribuim respunderea? Lui Dumnezeu, aprin
dere! și dușmăniei credințelor? Fără îndoeală, in
schimbul cîtor-va foloase momentane, în schimbul
unor bunuri adesea contestabile, religiile au adus
omenircl cea mal mare parte din relele cari au
turburat vieața colectivă și individuală.^ Virtutea
lor nocivă,vătămătoare, nu stă înse atît, în
du
lor spiritual, cît în forma lor temporală. Dac»
religiile au deslănțuit atîtea discordii, dacă
împlut pămîntul de sînge, de lacrăml și de jale,
nu-I din pricină cfau rezumat, rînd P&.ri
*’
luziile din cari s’au născut, și din pricină ca
alipit, de bine de rău, de dogmele lor, uzurile,
morala timpurilor ce le-au văzut năseînd. Nu,
c’au voit să supravețuiâscă mediului lor na a •
Această încăpăținarc ’într’un anachronism, n
______ _
revista idf.fi
125
ce-va care să fie propriu sentimentului reîp5.e gc datorește cu totul sacerdoțiului, căruea
^hnie
de imputat. Fără acesta, evoluția reli;bule
trcD
ă n’ar fi adus nici o stricăciune. Din veac
g* ,paC o credulitate mal puțin mărginită ar fi
îniHturat credințele uzate : o greșală mal mică ar
cinat locul unei absurdități mal ordinare, desl irind calea
rațiunel
spre*1 adevăr.
Dovadă că
-hlZn1U
.----1
TA
------------------d)lzs...
c; netrecut
„ci
’au și.
petrecut lucrurile.
lucrurile. Dar
Dar cu
cu cp
ce r>r<Mpreț ??
rîte mizerii îndurate, cite popasuri, dări înapoi,
fiind-că o varietate sau un sub-grup sacerdotal
'a căț&rat
altaru-T și de puterea-I dobîndită,
de cît zece miT de meșteșugari. Adevărul Te că
nici unii nici alții nu-s scumpi cînd sînt între
buințați în țară.
B. — Vad că mă strîngl în chingi, înse nu mă
convingi. Filosofica raționează și obiceiul lucrează.
A. — Dacă oamenii s’ar fi luat totdeauna după
această maximă, Iei ar mînca și acum ghindă
și
n’ar avea 1J1L1
nici Vo iute
idee UV,
de, lUliU
luna JJLILIQ.
plină. XPentru
*
VUU U a
duce la capăt o întreprindere, nu trebuește de
cît un cap și mînl. Cu asta duci la capăt ori-ce.
Aveți pietre frumoase, fler și aramă, lemnărie
frumoasă de cioplit. Nu vă lipsește de cît voința.
B. — Avem de toate. Natura a fost cu noi foarte
Sacerdoțiul Ie o divinitate prin delegație, pri- darnică. Dar cîtă uriașă cheltueală Ie de nevoe
’o delegație cu atît mal irevocabilă, cu cît man- ca să se pue atîta material în lucrare.
Jf tul nu vorbește dc cît prin gura nandatarulul.
A. —Nu înțeleg dc loc ce vrei să spui. De
Miniștri1 și șefii unul cult, sînt Dumnezeii reali. ce cheltueală vorbești ? Pămîntul produce să vă
drepturile
și
onorurile
lor
dihrăniți
toți locuitorii. Materialul îl aveți la pi11 împărtășesc
ș;
4;
-----------și-I
: * sprijinesc.
:::
at
_v mult,
1. cioare, în jurul Vostru aveți două sute de mii
vine celor ce-I recunosc
Mai
vii sau morțl, Iei se strecoară în mitologii, pe de oameni, cari stau cu brațele încrucișate, pe
calea apoteozei legendare sau oficiale. Și, ne- cari-I puteți întrebuința. Nu rămîne de cît să-i
jnulțămițl de a fi numai D-zel pe pămînt, sînt puneți la treabă, și, drept salar, să le dațt cu
și în ceriurl, Așa-că, cu drept cuv.înt, privim ce să se hrănească și să se-mbrace bine, De ce
sacerdoțiul ca unul din clementele mitice cele nu-ncepețl chiar de acuma r
B. — Ic prea anevoe a face să se miște ase
nial active, ca unul din factorii cel mai de
menea uriașă mașină.
căpetenie al religiei.
A. — Cum ați făcut înse să susțineți un răz
A. Lef^vre.
boit!, care a costat atîta sînge și atîțîa eroi?
B. — Am făcut ca posesori! de pămînturi și
DESPRE BOGĂȚIE
posesorii de bani să contribue proporțional cu
bunurile lor.
A. — Dacă cine-va contribue pentru nefericirea
A. — Ce înțelegi să fii bogat ?
speciei omenești, n’are să dee oare nimic pen
B. — Să al parale multe.
A. — Te înșeli. Locuitorii ’Americeî de Sud tru fericirea lui proprie sau pentru glorie? Dc
aveau odinioară atîtea parale, cît nu vom avea cînd v’ațl orînduit în popor, n’ațl găsit oare nici
noi nici o dată. Dar, neavînd industrie, n’aveau un mijloc să îndatorați pe bogați sft facă să lu
nimic din ce se poate cumpăra cu parale, așa creze toți cei sărăci ?
p. _ chiar dac-am face ca moșierii să_ dee să
că trăeau în mizerie.
B. — înțeleg. D-ta faci ca bogățiea să constee racilor pe cari lear întrebuința să frămînte pă
mîntul,. să poarte greutăți, să le dee casă și vite
în stăpînirea unul pămînt roditor.
_
A. — Nici de cum, pentru-că Tartarii din U- și cele de nevoe, tot■ nimica n’am face. Ar trekraina locuesc în una din cele mal frumoase țări bui să putem face ca1 să lucreze toți artiștii, cari,
de Pe pămînt. Cu toate astea, Iei duc lipsă de toate. în cursul anului, sînt prinși la altă treabă.
A. — In cursul anului înse aveți cam la o
Iinblelșugarea unul Stat Ie ca toate talentele
cari atîrnă de natură și artă. Cu alte cuvinte, bo- sută două-zccl de zile, în cari nu se lucrează
gațiea consta în sol și-n muncă. Poporul cel de loc. Nu s’ar putea ca jumătate din zilele as
roal bogat și mal fericit, Ie acela care cultivă cel tea de trîndăvie să se prefacă în zile utile ?
B. — Zilele astea sînt destinate pentru cir
mal bine pămîntul.
B. — Bine. Dar, ca să facem ce ni s’ar cere, ciumă și pentru destrăbălare, de unde întră o
. .._1 de bani în visteriea statului'.
Jie-ar trebui munca a zece mii de oameni și-un groază
A. — Argumentul acesta Ie minunat. Inse, în
interval de zece ani. De unde să Iei ca să plăM oamTnil'ace^tia ?"""
*
visteriea statului nu întră bani dc cil din circusută de
de mii
miidede lație. Munca nu prilcjeștc oare o circulație mai
A. - N’atI întreținut oare
----- oo sută
soldați vreme de zece ani de războia ?
mare
care produce boale.
mare de cît
— destrăbălarea
—
B--ASU-T adevărat \i Statul nu
nupare
ca Ie
pare ca
Ie oare
oare drept
drept sisi Ie în interesul Statului ca poCrăcit de loc
'
porul să se îmbete a treea parte dm an r
~~~ Aveți parale ca să trimetețl o sută de
,mo®rte’ ?il ca
Ca să
Să faceți
faCețî să trătfd
In vremea cînd întrevorbitoril noștri se înB. ’ n avețr u
r.
trimetl De- trețineau
tretineau ast-feliil^
ast-feliu despre știința înaltă, trecu ca
Un
h m1 CU totuLa
nutin dePcît vre-o
vre-o două
dv,— zeci de animale cu două picioare,
»
săd faci a moațte costă mult,
p *
foarte frumoase, cu trupul învelit
învelit intr'o
intr o mantie
dcA0 ' TlnXin'n^. NuSal trel-zecl de mii
ascu* în
la brîu “ ci"oanienl de cavalerie sînt mult mai scumpi gătoare de sfoară.
sfoara.
li
Ă <
i .!■
!
h
�REVISTA IDEE!
12»
— Uite niște flăcăi bine zidiți, zise filosoful.
Cît! aveți de aceștia în țară, întrebă ici.
- Cam la o sută de mii, de diferite specii,
respunse cetățeanul.
— Cum aș vrea să-î văd cu cazmaua și cu
mistrica si cu echerul în mînă.
— Și leu aș vrea, respunse cetățeanul. Insc-s
prea slînțî ca sd muncească.
— Dir ce fac toată ziua?
— Cînta, beau,stau tolăniți,digerează,respunse
cetățeanul.
, .
.
, .
„ .
Această convorbire ținu mult, nise nu ieși marc
lucru din iea.
V OLTAIRE.
COPIL BE TRUPĂ
I
%
Pururea zglobiu, vesel, stîmind porecle cu potriveală
celor mai osebiți', făcînd să rida pe coi din jur, nimeni
n’ar fi crezut că în ființa aceea, atît de zburdalnică la
privire, cu zîmbetul pe buze mereu, s’ar ascunde un
suflet amărît, un suflet trist. Totu-și, cine l-ar fi obser
vat mai băgător de samă, ar fi zărit adesea, cum de
sele lui glume i se sleeau pe buze, într’o zîmbirc rece,
rum ochii luî ceî viî o clipă i se întunecau, vrînd să-șî
urmeze glumele înainte, ca să-șî distreze camarazii, îear
glasul lui prindea să-î tremure ușor, curmîndu-i-se adesea printr’un oftat. Unii, obiemuiți cu voioșiea lui,
credeau că asta Ie o prefăcătorie;' lei inse, nu o dată,
se scula și pleca, lăsîndu-i în uimire pe toți și ascunzîndu-se de privirile tuturor...într’o sară, la mîncare ne-ain
așezat, față în față, la o masă, la care întîmplător ne
găseam singuri. Și, maî mult pentru a rupe tăcerea,
i-am zis, așa în treacăt:
— Va sa zică te duci și tu, Flavio ?
■— Da, dragă Ascanio, mi se împlini și mie osînda.
Ie drept, trei și parcă-s o mie, dar...
Dar îeu, ce să maî zic de ceî zece aî mîcî ? Zece
ani, prăpădiți așa în zadar, în mizeriea asta, unde în
veți toate răutățile, îțî deprinzî sufletul cu lîngezala, tru
pul cu trîndaylea. Grozav, peste măsură de grozav.
— Și îeu, care socoteam, c’o să tc reangajezi.
— Hm. Vezi, s’ar părea de-o dala, cum-că, fiind de
prins cu vieața asta ticăloasă, s’ar părea c’aș putca-o
duce înainte mereu. Dar, cînd îi întră cuî-va în minte
dorul de libertate, dragă Ascanio, să-î dai aurul de pe
lume și în robie, de bună voe, nu-] mai faci să rămîe.
Da, Ascanio, nu te uita la mine, un stricat aî putea
zice. Am prins a pricepe și îeu farmecul libertăței : să
lucrezi, să gîndești afară din marginale reglementelor...
Atît mă stapînește gîndul acesta, în cît par’că mi-î
teamă să nu mi se maî amîc ziua de liberare.
— Minunat om maî iești, Flavio.
— Așa-î, nu tc-aî fi așteptat s’auzî asemenea lucruri
de la mine.
— Atunci, ce te-a iacul să vii aici, să-țî îneci anii
ceî maî frumoși aî viețeî într’o cazarmă?
— O prostie. Socoteam lucruri mari. In urmă înse,
cînd mi s’au deschis ochii, am înțeles prăpasliea în
care mă prăbușisem, înse îera prea tîrziu.
— De asia dar întrezărești liberarea atît de bucuros.
— Și totu*-șî, cu toate că doresc liberarea, ca tot
cc-un poale li pe lume maî scump, nu știu cum, apro
pierea acelei bino-cuvînlate zile par’ciî mă înfidară maî
mult, de cil m’ar îneînta.
— Nu te măi înțeleg.
— Ai dreptate, că nu-mî știi păsurile mele,... Kt
Nesăratele inele ghuue sînl maî mult masca unor dureri
..i sufictești. Inse, sînt lucruri ce mă privesc pe mine...
Se terminase apelul de sară. Soldațiî înlraseru
mere. Afară îera liniște. Pe ceriu prindea să se^*U
în umbra amurgului, rînd pe rînd, stelele. Icar j.eaSca,
mîntul de curînd plouat se înălța o răcoreală d-V
de vieața. Mă îndreptasem cătr-o alee de pom” lOar<i
pirînd cu lăcomie aerul jcurat al serei. Pe-o ban1’” res'
crengile plecate ale unei sălcii,^un camarad îs^f Sut)
liniștit țigara. Apropiindu-mă, zării pe Flavio. D* fUn’a
trase la un capăt al banceî și ma ndemnă să sta
— Așa, dragă Ascanio. Pentru toți, ziua liberă?'fi îneîntătoare, înse pe mine, care cu toate astea'611 o
ștept ca pe-un înger bun vestitor, mă înfioară Vașindu-șî vorba, îșî aruncă capătul țigărei și prins Ur~
fluera printre dinți, dus pe gîndurî.
e a
— Flavio, îeartă-mă dacă încerc să-ți răscolesc in'
Dar ce te face să fii atît de îngrijitde ziua liberare! t'nJ
— Cu toate că sînt lucruri ce mă privesc pe mine t
tu-șî, știindu-le cu judecată^ mă voiu destăinui ție’.r'
veî pricepe poate, să-mî daî cum-va vre-un sfat. In °
ca să ’nțelegi, trebuie să îeu lucrurile de la capăt..'. Cînd
am plecat, acuma zece anî, cînd am plecat de lîntr-a"
miel, să vin să-mî irosesc zilele fragede ale viețeî în ia
dul acesta de cazarmă, îeram un copilaș. Abîea împlini'
sem patru-spre-zece anî. In urma mea, acasă, remînea
o mamă plîngînd, o mamă bună, nemîngîeată, și-alătu
rea de îea o sora ’nlăcrămată, maî mică. Tată, cesă-ti
spun, n’aveam.
— Se prăpădise, se vede, de mult.
— De Io”. Și-a părăsit mișelește căminul, plecînd în
lume cu o femee stricată, lăsînd pe mama, femee gin
gașă și nedeprinsă cu greul, lăsînd pe mama cu doî
copii, îeu și cu soră-mea, fără de nicî unajutor, fără de
nicî o călăuză, în mijlocul furtuneî viețeî. Nu-i vorbă îi
rămăsese mameî două rîndurî de case, în orașul în care
se află și astă-zî. Din chirie, putea, de bine, de rău,
să-șî împlinească nevoile gospodăriei, plătind și pentru
soră-mea cursurile la școala de călugărițe. Dar, în urnă,
ivindu-se o sumă de datorii, de pe urmele luî lata, cheltuelile se’ntreiră. leu urmam la un gimnaziu, nu tocmai
strălucit, maî ales cum îmî întrase în capsă mă facofițer. Minte copilărească. Cu scopul ăsta am și cătat să
întru și copil de trupă îndemnat cum ieram șl de unu
din cunoscuțiî familiei. Greu nu mi-a fost... Dab cu aceea-șî ușurință cu care îmbrăcă! haîna militară, pri
cepui maî în urmă prăpastiea în care mă aruncasem de
bună-voe... Cîte amărăciuni și chinuri am îndurat mltcăloșeniea asta, unde nicî vrîsta, nici plecările sufletești
nu se țin în seamă, să le pot scrie aș face o însem
nată, o minunată carte.
. .
— Și ce crez! c’ar fi rău, să-țî scrii aducerile aminte
— Mi-ar trebui vreme liberă. Și-apoî, îmî pare mu,
că nu m’am gîndit la asta maî de mult, să fi notat,»
cu zi, toate mișeliile acestei viețî ticăloase.
7
— Ar fi fost o bună oglindă pentru mulțî.^ o
.
— Intr’adevăr le-ar fi folosit multora, ca sa-și au
pasul din calea prăpăstieî, în care m’am fost arunca i
— Maî îerau și alțiî ca tine ?
u „
— Cînd am venit aici, de al de mine mai îera P”.
tru-zecî. Și cînd mă gîndesc, iubite Ascanio, carn!jare;i
se cutremură, inima mi se umple de scîrba^ roșu
mi se înăbușă, și rămîn buimăcit, cînd mă gîndes P
ce vieața ticăloasă mi-a fost dat să-mî Petrec.c^jj0 tiși partea cea maî plăcută, cea maî neprețuita °
nereța mea. leu cuvînt de mîngîere n’am auzi >
țe>
vață maî buna nicî o dată nu mi-a îndreptat g ‘
Pururea înjurături, bătăi, închisori. leală leaga’1
rețeî unui copil de trupă... Ieram, mă rog, aleși
toate
partea de trupă model, pentru care se cauta,^ P j^dri
căile cu putință, să ni se vîre cît maî adine >
această afurisită disciplină militară. Dar, pe»
1
surditatea asta de supunere oarbă, fără de mo
—---------
---------
„
REVISTA I1DEE1
127
rămas întipărit, ca pildă, atît din punctul de vedere
J&jul on-ce urma de ceea-ce s’ar numi voință 6 pOr- al constrîngereî în care traeam, cît și din punctul
“proprie. Cu alto vorbe, se eaula ca să f.m pre- de vedere al educației fizice, prin mânuirea trăgătorii
ambațî, dm fimți gmditoare, mzestrate cu simțuri, in pe spinarea noastră. .. îera. într’o zi de repaos. Unii
kte adevărate mașini, cari se mișca numai' cînd anesî dintre noî făcură o minge și ne ințeleserăm să trecem
"e-un resort... Pentru asta, trebuca să vorbim scurt, să im șanț, de alt-feliu care despărțea ograda regimentului
de cîmpul de instrucție, șă ne jucam puțin mai la larg.
mișcăm, nici sa clipim in fața gradelor, să repetăm
Ne zări înse căpitanul de săptămînă.. Și dete ordin, pe
rpcînic: am înțeles, traiți, salutind raașinalicește, la dală, să fim vîrîți cu toții la închisoare. Zis și făcut. Am
nrî-cc vorbă a vrc-unui superior, ori de-am fi înțeles fi fost fericiți de s’ar fi mărginit la atît. Porunci înse,
nri Bu, ceea-ce-ar fi voit sa ne spună. Nu trebuea să sa se aducă o pătură și-o trăgătoare, b centură de piele.
petim nimic, în afară de reglemente și deceea-ceni se Pătura ^se așeză aproape de ușa carcerei, unde ieram
nrescrica în școala regimentară. Chiar scrisorile ce ni îngrămădiți ceî mai mulți. II mai auzirăm, cerînd să I
!e trimeteau, ni se deschideau, secfestrîndu-ni-se, do se aducă și un carnet de apel, al copiilor de trupă,
ar fi avut suflul vre-unuî spirit maî liber în îelc. Pentru- dînd tot o dată o poruncă grozavă : Cinci trăgători
că nu trebuea să comunicăm cu nimeni, să nu știm ce pentru cel din diuiziea intăea, zece pentru celdintr'a
se maî întîmplă nimic, pc-afară. Ieram destinați a fi doua și cincl-spre-zece pentru cel dintr'a ireea..3Șoroc
turnați după un singur mode], al militarului desăvîrșit, că ieram din diviziea întăî. Pe ceî din celelalte dirizii
„rînd tot ce-î civil, ce-î afară din regula cazonă.
îî^și’necara plînsul, căci, ca maî vechi, îeî cunoșteau,
_ Și peste zi ce făceați ?
sărmanii, de mult, senzațiile unor ast-feliu de mîngîeri...
_-Acclea-șî absurdități ca și soldațiî. Doar că la noi Glasul de taur al căpitanului detună, numind pe unul
slrictcța îera maî cumplită. De dimineață, instrucție, din^ diviziea întâi. Vra să zică trebuea să-mî fac curaj,
fiind bătuți și duș! la închisoare ori de cîte ori li se căci rîndul îmi îera aproape.... Se deschise ușa, și cel .
părea celor cari ne comandau, c’am fi făcut vre o miș chemat ieși lăcramînd. Ușa se închise din nou, și o
care în front, sau am fi vrut- să șoptim. După amiaza, tăcere de mormînt se întinse în întunericul carcerei.
școală, la cari îeram îmjiărțițî pe divizii, adică clase, Dar, de ce n’o maî fi începmd?... Unul de lîngă mine,
cari îerau în număr de trei.. Drept profesori aveam pe odin a doua divizie, gîcindu-mî gîndul, îmi șoptiDe
fițeriî regimentului, în fața cărora vecinie Ieram mi bună samă, ii dă pantalonii în j,..? Un plescăit de piele
litari și nicî o dată școlari. De-am fi înțeles ori ba, și-un valeu prelungit înăbuși cuvintul camaradului mieu.
trebuea să primim de bun orî-ce ne spuneau iei, căci Trupul îmî fu cuprins de fiori, și sudori reci im! alunecau
nu îera permis,^ punem întrebări superiorului. De âlt- de pe frunte. In sfîrșit sosi și rîndul mieu. Cum am ie
fcliu, toată învățătura noastră îera mărginită în învățarea șit, cum m’au lungit cu fața'n jos pe pătură și cine
pe de rost a unor povești, în care se slăveau și se dădeau mi-o fi tras pantalonii, nu-mî maî aduc aminte, pentru
drept pildă, pildăde vrednicie, faptele sîngeroase săvîrșite că, orbit de lumină cum îeram, nu zăream de cit pete
de diferiți! stăpînitori și năvălitori, după vremuri... O galbene în fața ochilor miei. Intăea trăgătoare îmi luaritmetică și ce-va geometrie, înghițite pe nemestecăte.,. himină sîtuațiea și îe zadarnic să maî spun cum că m’au
0 istorie sacră, prin care ni se arăta cum a tot bunul dus,dejos,pe mînî, cu toată apa ce o turnară peste mine...
și milostivul D-zeu pregătea și sprijinea cele mai' crude Dar cei din diviziea a doua cu zece și încă cei dintr’a
treea cu cincî-șpre-zece, poți să-țî închipui ce-au
măcelăriri de oameni... Ce-va geografie, învățată ca o
recitare, fără hartă, fără desenurî, fără nimic.. Și o gra pătimit,
— Aveau dar dreptate,să-î năbușe mai di’nainte plînsul.
matică, la care ni se spunea scurt, să luăm de la pa
— Firește. De alt-feliu, mai tîrziu, mi s'a mărit și mic
gina cutare, pană la pagina cutare.. Cam acolea se măr
ginea așa zisa noastră educație intelectuală... Cît se a- porțiea, după vechime... Despre bătăile zilnice, ce le
luam
de la fruntașii noștri chiar, căror ba că nu le
tinge de educațiea morală, apoî nici asta nu îera maî
pre jos. Acolea-șî avea locul înjurăturile și poreclele de faceam cizmele cum trebuie, cînd urmam de planton,
3 trebuie să maî ba ca nu le spălam rufele bine, și cîte și maî cîte de
tot soiul, una maî strașnica de cît alta.. Și
astea...Ieată vicață,dragă Ascanio.vieațăde rob, nu alta...
știî, că aveam o poreclă ammme,
--- , destul -1de
-* —înjositoare,
j—u----—u mai jeil> care nicî mina pe perie nu pusesem acasă^ tre
cu care îeram numiți, la o laltă, cu toții, de cele
multe ori de cătră însă-șî educatori! noștri ofițeri, a- buea, să văcsuesc trei și patru perechi de cizme pe
ceea, de cățeii regimentului. Numai drintr’asta să vezi noapte, să frec și să storc rufele murdărite de alții, cînd
cJt îeram noî de prețuițî. Educațiea morală .ni se desă- nicî pe
k ale mele nu șticam cura și cine mi le spăla... La
- -pre-zece anî m’au însumat ca soldat. Deși
vîrșea înse în zilele de sărbătoare. Gradații, mirosindu-ne, vrîsta de----opt-sp
care turn aveam ce-va de cheltueala, se puneau la îndă- vieața ticăloasă și amantă și acea de soldat, tolu-șî,
®îna noastră, purtîndu-ne pe la crîșmcle cu vinul ccl maî unde scăpaserade batjocura plutonului copiilor de trupa,
b«n, prin bordeiele cu fetele cele mai frumoase... Peste o socoteam maî cu rost. Cel puțin aveam niște stapîui
saptămînă, aveam ce să ne povestim. Cum am băut la o anumițî, nu mi se maî urca în captare cum se scula...
crîșmă, cum am petrecut la un anume bordel, și care Din vieața de soldat, ce* să-ți mai spun ? O cunoști
Prostituată îera mai voluptoasă, avea formele mai fru- destul de bine : școala trmdaviei și a brutalizatei vuP°ase, cum ne mîngîea șine strîngea în brațele îeî... pești și sufletești. Daca asupra sortărilor ce vin doar
geruri cari făceau să ni se înflăcăreze mintea, să ne pe trei ani, și înriureșle
Bem firea cu felin de feliu de masturbări, să ne tre- cea dm urma vlagă, prm vecmica-r monotonie, dar a?iQi noaptea cu perinile’n brațe, cu trupul înfîerbîntat, supra unora ca noi, ieșm dintre copiii de trupa iți
urma vre-unuî vis ce ne fâcea să petrecem în în- poți face idee cit ne-a darapanat și ne-a secătuit intru
^tarea vre-uneî nimfe despre care auzisem poves- tot. Intr’adevăr, uîtă-te la rccruț., cum, anul mtaiu, de
sara.. Dar Scî’eduJafiea fizică nu se mărginea bine, de rău, parcă au dragoste și plăcere de munca.
Uutnaî la a ne ținea smirna pfmă nu mai puteam, sau Inse, cu cit se învechesc, se lac nw trindav. mai silî
Pune la PSS ’ână cădeam înăbușiți, cu nici, pană ajung, în anul al treilea, sa-ș poarte și sa-și
ranHa, cu
I
I
? -L
ne vremea a- îngrijească cu anevoe chiar însa-și trupul lor... Cu ce gind
Ceea î^il^a;r ®*.
Sn lor. nu^numai se scoală, mă rog, un soldat, dimineața? Să-și&îcu
Pernele ni„
,_ri s:fcpt,
n[ mîivîeațî
cît mai
de grabă, să in
Iacă
ce-o facelacu
instnicțiea,
‘ SXe Xuh10
C dX
ce « ceaiul
~ «ânioce
apo^eH
repezeala,
prinsa
'aibă
I
H!
■
1'!
■ ; .
E. !
�128
REVISTA IDEEI
vreme să doarmă pană la începerea serviciului de după
amiază, cînd, dacă îe numit la vre-o treabă, așteaptă
pururea să fie îmboldit dc gradați, cu ochii vecinie la
soare, sa. treacă, să vină mal degrabă masa dc sara, și
după aceea somnul...
....
— într’adevăr chiar însă-șî Ici o spun, ca daci» ar
munci și pe la casele lor ca aici, ar muri cu desăvârșire
de foame.
„
— Dară gradații, ce ajung oare aceștia după liberare,
Iei,, obicîn uiți aici să trîndăvească și să poruncească la
atîtea slugi?
— De bună samă, dragă Flavio, feciorul Iui badea
Gheorghe, fost sergent în armată, cu greu și rușinat
se va întoarce la coarnele plugului. De asta-î bucuros
să caute mal degrabă o slujbă, cît de păcătoasă ar fu,
de gardist, de jandarm, de spion, de șef dc garnizoană
sau cel puțin de ajutor de șef, de notar pe la sate,
cc-ar fi, numai să se cheime că ie slujbaș, că nu-î cu
prins în rîndu! oamenilor muncitori...
— leată dar bine-facerile căzărmeî...
— Ie drept, Flavio, armatele dărăpănează noroadele,
prin răpirea de la muncă a atîtor brațe tinere, pline
de vlagă, pe care le aruncă înapoi ticăloșite, trîndave,
lipsite de orî-ce demnitate, putrezite de boli, pline de
tot felîul de patimi rele.
— Și cînd mă gîndesc, că mi-am petrecut vreme de
zece ani într’un ast-foliu de mediu, unde întru nimic
n’am putut, n’am avut cum să mă pregătesc pentru
lupta vieței, cînd mă gîndesc la asta, dragul mieu, nu
știu cum ' oiu putea să mă mișc în vieața în care va să
pășesc. într’adevăr, cam ce-aș putea să fac acuma, ca
civil? Să muncesc, nu pot, nu mă pricep. Vre-o meserie,
cînd îera vremea să învăț îmî tăvăleam zilele prin nă
molul scîrbos al căzărmeî. Intr’ ale negoțului sau ale
plugăriei, pe lîngă ca- ’ml lipsește capitalul, apoi puțin
inaș pricepe. Doar să cerșesc vre-o slujbă de la mai
mari zilei... Inse, dragă Ascanio, n’ar însemna oare că
s’ar din baltă ’n puț? Ca slujuaș, n’ar fi să-mi pun,
îeară-șî, sub altă iorma, jugul de;care vreau să scap
mai curînd. Sub o formă mai dulce nu-î vorbă, dar
jugul, de aur să fie și tot jug îe, cînd îți înlănțuește
libertatea deplină. Ar trebui să stau, ieară-șî, smerit, în
fața unor șefi, să tremur în fața color cari m’au pus
în pîne. Deci,^ rămas bun neatîrnare, rămas bun în
clinare firească.... Dc-ar fi să stau mai fericit acasă,
atuncea ar fi alta. O stare materială cît de restrînsă,
cînd te scutește de a ’ți mai vinde neatîrnarea, să-ți
capeți existența, prin asta, ori-cuin te pune la adăpost
și te scutește să te înjugi, să i răgi la carul altora ? De
buna-samă, de acolea atîrnă și neatîrnarea morală. Nu-ți
va luai fi nici o teamă de gură, și vei putea să strigi,
cînd nedreptățile vor căuta ră te calce orî vei vedea
că-ți calcă semenul. Dar, cum îți spun, s’aîntîmplat,pentru
nenorocirea mea, ca și acasă să stăm cît nu se poate
mai prost. Inchipuește-țî,ca rra din proprietățile rămase
s’a întîmplat să ardă. Și, cum muma îera în urmă cu
două rate la societatea de as'guiare, la care plătea de
aproape opt ani, n’am fost despăgubiți cu nimic. leată-nc
dar rămași c’un singur rînd de case, în care ședea
rnama^ Ce se mai întîmpla, apoi? Cum mania îera
•singură și neobicinuită cu munca, cu toate că soră-mea,
de la o vreme, cosea, broda pe la streini, mijloacele
nu se mai ajungeau. Pe lîngă întreținerea mame! și-a
soreî, pe lîngă plata datoriilor rămase de la tata, raaî
trebuea să-mi arunce și mie, de cheltucală. lear leu,
deprins cu-atîtea viții, contractate aici, ce-i drept am
cheltuit, am risipit cam mult. Nu ma gîndeam c’o să
ajungă vremea, să-mi para rău de cule ce făceam...
.^i așa, mama, silită de nevoe, prinse a se tot împrumuta
de la credit. Și a-zi îea, mîne ica, cu dobînzile cari
creșteau mereu, pentru că nu îera nimeni cari să poată
REVISTA IDEEI
munci, să poată să plătească la timp, îti Ce]p
mă pomenesc, că-mi scrie bieata mamă, că credit |Ura*^
scos casele la vînzare, și îea cu sora au fost ni Ue*’îl
afară, fără de nici un sprijin, fără de nici un ad^^
pe lume. Și. dacă pan i acum trebuea să ne în *'
numai de ale îmbrăcămintei și de-ale gurcî, de
în colo mai trebuie sa noi îngrijim și de plata
la alții, dacă nu vrem să nc vedem rătăcind ®e
’
ca cerșetorii... Cuvintele astea, ale mamei, mi-an ? ’V
inima adine, deschizîndu-mî ochii nsupra ruinei în r,UUit
am fost aruncați... Rîndurile mamei au fost, pentru CV°
1903, Noeinhrc. i\<>. XXIX. 9.
București, Strada Epurilor, 10.
CUPRINSUL
gr.ja că îeu sine singurul sprijin în caro mat
alba puțina nădejde acele finiți scumpe, nenomni,
îmiJramîntii pururea mintea. Do asta aștept °Sai
berarei cu atita dorința, ca sa Ie pot veni c’un pa
mal degrabă iutr-ajutor Ș.'îeară-șî, de asta mă cutre^
de apropierea acelei zile, cînd ma gîndesc, că nu sW
pregătit pentru nimica ’n lume. Și tare mi-î să nu
văd nevoit a rătăci cu mînele în buzunar!, flămind sî
gol, pe străzi, mărind ast-felil, mal mult, amarul și greul
mamei' și soreî, prin adăogarea nevoilor mele,.. Cum vezi
dragul mîeu, din toate punctele de vedere stau rău’
Să fiu sigur, într’o asemenea stare, ar fi ușor. Al’as
îmbarca ca raatelot pe-un vapor și dus aș fi în toată
lumea, cum am dorința nebună, să văd și să cunosc
alte lucruri, alte țări, alți oameni. Dar, nu, acum n’aș
putea, nu trebuie nici să gîndesc la una ca asta. Ar
ii cea mai mișelească faptă, să-mi părăsesc mama și
sora, să le las rătăcite în mijlocul furtuneî vieței în
care sînt cuprinse, fără să le viu într’ajutor, măcar c’un
sfat, c’o vorbă. Mai ales... c’ar putea... silită de nevoc,
să fie -aruncată... soră-inea, în vieața de stradă, cum
știu atîtea cazuri, dc la cele cu care am petrecut
nopți de blestemății, cît mi-am tîrît păcatele prin ca
zarmă. Gîndul acesta mă înspăîmîntă, mă cutremură,
mă face să am visuri grozave, să mă trezesc din somn
buimăcit, să nu mai pot dormi și să mă plimb toată noap
tea prin întunericul camerei, ca un nebun, ca o fantomă.
Sunase stingerea dc mult. Cerul începuse a se înoura
și tot nu mă înduram, să-1 părăsesc pe Flavio, a cărei
poveste îmî strînsese inima dc durere. Aș li vroit, în
clipele acelea, să fiu în stare a-î da tot ajutorul de
care avea nevoe, să se susție, să poată îngriji de aî
săi. Inse Tcram prea slab. Ieram neputincios, să-i dau
măcar un sfat. Rămăsei cu gura încleștată, cu ochii ațintițî asupra unei stele care se'nlrezărea prin vălul res
firat al unu! nour. Și nu știu cum, dar par’c’un glas
năuntric îmi șoptea, că de acolo de sus, din nemărginirea
văzduhului, steaua aceea îșî mai aruncă razele și, asupra
altor lumi, asupra unor lumi senine, scutite de mizeriile
în care hălăduim noi, pe coaja acestui grăunte neînsem
nat de nisip, rătăcit, în pusderiea lumilor pierdute n
tăriile nesfîrșitului. Acolo, în nemărginirea cuprinsului,
în lumile acelea, poate domnește frățiea și dragostea)
nu pătimește nimeni, nu îndură lipsuri și nu se is o
vește nimenea, în nevoi, nici rătăcește în întunrec,
toți plutesc în undele fericire!...
Cînd mi-am întors privirile spre camaradul n}’cU’JJ
zării ștergîndu-șî ochii, ochii lui cei vii, pe cari mi
i-au crezut c’ascund un suflet ușurel, nebîntuit dc
de grijile vieței. Cîte-va picături de ploae» ne a *
să ne ridicam, și, strîngîndu-ne mînile, ne îmdrep ‘ ‘ ’
tăcuți, fie-care cătră companiea lui, pe cind I ‘
se întărea mereu, scotea un murmur trist, lovu
frunzele copacilor, pierduțî în umbrele nopțeu-1. NeagU-
1
care s’ar li căzut să fie, ci unul pe care Fa nă
pustii o împrejurare sau alta, pe care l-a înfipt
o împrejurare, cu totul ne la local lui, vrînd
... —. nevrind. Se nevoeșle orl-cine, să se are le destoi
nic de rolul pus să-1 joace, să pară cum-că-și în
deplinește însărcinarea, senin. Dar chiar pentru oGincomo d’Angcio. jjiiyâ „l0 jimpi"
'
chil celor deprinși cu caricaturile de a-zî, se vede,
cit de colo, că-n locul ce-1 fixăm, in locul ce-1 a«i Npcnccr. Noujtui vlcjci egoiste
£
l&do d,lrc.
vem în vedere, Ie o caricatură curată, sau un biet
figurant. Să facem o enumerare'? Lucrul ni separe
puîilcain Franceze.
atit de izbitor, alita de vădit, de limpede, de clar,
'jțbonuhiente piânto. subscrieri voluntare,
în cît nu știm cine să albă nevoc mal mult de
cît de-o enunțare, să-șî dee samă cum se cuvine,
'
-------cind are-n juru-I atîtea pilde, pornind chiar de la
ALT RĂU
sine. Doar nu-i aicea nimic abstract... Dintr’O aler
gătură turbată, după o oare-care resursă, se nime
rește un loc, un loc ce l’ai putea avea, Daca aista
pnul din cele mai imense rele ale organizare! la cumpene, ca să-] primești sau ba, sigur că le-ai
sociale de a-zl, nu Ie numai acela că această or trezi înlocuit cu-n altul, cu-n altul inspirat mai
ganizare lasă Iară mijloace o imensă mulțime, a bine, ca să primească pe dată, să se lipsască de
cărei vieală îe, mai curînd, o cruntă agonie. Nu meditare. Și, mai la urmă, tot într’un loc zvîrlit
m lume n’ar fi destule bunuri, cari să îndes de întîmplare și ne ales de tine ai 11... Ar fi, irituleze pe toți, sau bunurile acestea nu ar avea vir tr’adevăr, de mirare, dacă în vălmășala, in îmbultutea (le a se reproduce, într’o măsură mai largă. zala de a-zi, ar da cine-va tocmai peste ce ar pu
Dar Iele, fiind acaparate numai de unii, sînt fo tea să-i convie mai bine, întru cit poate să fie
losite numai de acei ce le au, și proporționale, a- , vorba de ce ar putea să convie cui-va mal bine
proape, numai după necesitățile lor. Există în lume în organizarea de a-zî, cum ie turnată...
Neapărat că omu-i mlădios, se dresază. Și dacă
un schimb, dar lucrul tot cam aici se reduce, și
nu implică de loc, că cel Iară mijloace ar fi în chiar infirmități constituționale, prin ajutorul drestare a oferi ce-va, ca să se împărtășască din bu sărei, în oare-care măsură, dispar, cu atit mai lesne
nuri și Iei. Ici ar avea, într’adevăr, un lucru pre se pot produce sau provoca infirmități, pe cari un
țios, ar avea de oferit munca. Dar, în condițiile om să le poarte. Nu ie aici nimic la’ figurat... In
aflătoare, munca nu tocmai face parale... Pentru memoriile lui Kropotkin, interesante din multe
trebuințele iei, clasa stăpînitoare are brațe destule, puncte de vedere, ie un pasaj minunat, care abrațe cari produc czact cît ie să între în circu runcă asupra chestiei o nouă lumină... Se tntimplă
lare, după socotelele iei, celelalte, fiindu-i de pri adesea, ne spune Kropotkin, cum-că o sumă de
sos. Brațele astea ar face producerea mai mare, oameni, joacă, adesea, un rol politic, social, fa
learproducerea asta, combinată, cu prisosința, care milial, dm pricină că n’au avut nici o dală vre
ort-cuni, rămîne și a-zi, ar da, cam tocmai, cam mea să se întrebe, dacă pozițiea în care se găsesc
cit sar cere pentru nevoile tuturora, dacă nu și si opera ce-o săvîrșescie cea mal potrivită cu iei,
luai mult. Dar, dintr’o aberație a stărei aflătoare, tlin pricină că n’au avut nici o dată vremea să se
întrebe,
lucrul acesta nu-i, nici de cum, cu putință acum. ----, dacă îndeletnicirile
.
. .lor se acordă,
. într’acari nu au fost învestit!, cuin-va, cu dreptul devăr, cu năzuințele lor intime, cu aptitudinile
Ue proprietate, și cari au fost excluși de la muncă, lor, și dacă le procură tocmai mulțumirea pe care
ieste în drept să ~o aștepte’de pe urma osW Ce»„la nn moment dat, au fost un factor ne- fie-care
n~
nrik’ Ceî car* se exclud mereu, în mod silnic, tenelelor lui... Un om activ, urmează Kropotkin,
in Perfcci»onarea utilajului mecanic, prin fluc- un om activ, deprins a se alia în treabă, iesle cu
ci5ea necesilățeT producere! de a-zi, din cei ce-s osebire expus să se găsască într’o stare ca asta.
Wear“acu^}a llu factor necesar, nu au de cit să Zilnic i se ivește ce-va, ce-va ce-1 antrenează, fără
Vorlapieară de-or putea, pentru ca nu ie să isprăvească, în ziua ceea, ce-a fost tîril să facă.
uiulH f e Unuh precum se vede, ci de o imensa A doua zi. iei se apucă, grăbit, de ce a început
«Htn e’ De nu se va întîmpla, mai curînd, pre- în ajun... Și așa ți se scurge vieața, fără sa ai mă
liah£U!e.tn Prevedea, ca agonica acestei disgra- car timpul să te întrebi unde al să ajungi, fără
să ai măcar timpul și să privești direcție» spre
Plită
sa se prefacă, de-o dată, într’o cumcare ți se îndreptă vieața... Kropotkin, vorbește
nLiZbucnir.e de vieață...
cuiu uiuMVM de antrenările unul mediu, într’o privire nu toc
ban,.| acesta ie cunoscut de mulți',ie, cum am zice,
mai grav: că mai alît de ingrat, cari, ori-cum, te Iau, ce l’au luat
chiarîe ce-va, am putea zice, mai grav: ca
ilru ca
înainte chiar și pe Iei, înainte de a-și nimeri calea,
2- 9U oare-cari mijloace, pentru
ca să
sa le
le
iele St?/
țe poată păstra, ca să se folosasca de• calea pe care s’a fixat în urmă și care i-a adus cele
*.°e in /
Sa facă slujbe, slujbe ce nu-s de• mal mari mulțumiri. Iei nu vorbește de antrenăUcă
far să le facă, si cari-s nevoit! sa le> rile de silă, de’ îndeletnicirile de cari iest! nevoii
să le ocupi, că nu ai încotro, fie acele’clilar în
pc loMr?Slnnfiator. Meșteșugar, într’o ramură data,
scara socială, nu Ie de loc acela, acela deletniciri, cum s'au numit. ,liberale-...
1
î
i
h
î
!
�■
130
ftftViS'TA /dEEi
Răul acesta Voim sa-l discutăm... Să fie. oare,
numai de cit nevoe, de a pune pe oameni in stare
de-a-șț vițîșa natura, de a le da însărcinări pentru
cari nu au nici cea mâi" mică chlcmare, de a interverti rolurile tuturor, și de a face pe unii să
săvîrsască, cu cine știe ce caznă, penibil, ceea-ce
alții âr săvîrși cu plăcere și atit de ușor? Și nu
s’ar putea oare o organizare socială, în care fie
care să graviteze, in voe, călră ce s’ar vădi mal
apt, după o liberă punere la cer,care, în mod cu
totul nestingherit și larg? Nu s’ar putea oare o
rinduire cA lumea, care să îngădue tuturor prac
tica unor munci potrivite, o rinduire din care să
fipsască osînda. osindalanemuncăsau la o muncă
denaturată, cruntă? Ni se pare ca Ie destul să fie
pusă problema, ca să și fie deslegală, de sine, în
mod afirmativ, că totul s’ar putea. Se înțelege că
acel cari au inima la asta, pe cari durerile mulțimel îl mișe i, și cari-s simțitori chiar la dure
rile lor, nu se vor opri nici de cum la greutăți
părute, și nu vor căuta nici de cum ca să rezolve
cbestiea pusă, prin iniei meschinării, prin mici re
forme, cernută numai răul de la un capăt la altul
șid fac cu ațîta mal ^rav, cu cit îl vînlură în zadar,
rlîndu-i, prin asta, caracterul unul rău nou. Pană
acum nu s’a urmat alt-feliu, și-a fost destul de
rău. Și tocmai de aceea trebuie să rectificăm acum, mai mult dintr’un avînt, ceea-ce s’ar fi pu
tut rectifica, în cursul vreniel, pe îndelete.... Se
înțelege, îeară-șl, cum-că vor fi povățuit! rău, cei
ce* vor crede că pot să se înlemeeze numai pe
luminele lor, cei ce ar căuta să monopolizeze,
numai iei, dreptul de a se ocupa de niște chestii
ca astea, de interes alît de general și vital. Dacă
ie un domeniu, unde ie mai necesară cooperarea,
desigur că ie domeniul acesta, unde escluzivismul Ieste cu totul păgubitor...
Cînd discut subiectul acesta, îmi apare, cu osebire, in minte, figura unor buni camarazi, cu
totul all-feliu pregătiți, cu alte dispoziții, de cit ar
cerc îndeletnicirile infime, ca să nu zic infame,
față de chipul practicei lor, în cari sînt aruncați.
Pentru-că, sa fi fost nevoe tocmai de o cultură
aparte, de-o educație specială, pentru-ca, imul să
facă un lucru pentru care ie absolut, neapt, care
îl Ieste cea mal grozavă povară ? Jear altul să alerge, să cerșască, să fure o muncă lot alît de in
grată ? Să fure muncă, cum se exprimă, cu toiul
plastic, un camarad pătrunzător... Nu mai vor
besc de imensa mulțime, de bărbați, de femei,
cari se vînzolesc, într’un amestec cumplit, fără
să-ți dee, măcar o dală, impresiea deplină că al
văzul pe unul Ia locul cuvenit. Pururea un con
trast, un contrast mișcător îți întîlnesle privirea,
și pururea te urmărește o simțire, de milă, as pu
tea zice de umilință,‘privind 'la saltul. Ia saltul
deșănțat ce-1 face fie-care... Dacă ar fi fost un ti
ran, un tiran caraghios, a tot puternic, pentru a
comanda tuturor, nu putea să împărțască rolurile
mai rău, pentru a-și hale joc de" rasa ome-,
nească întreagă... Lucru cu atit mai surprinzător,
mal de mirare ie, Ie că lipsește o rațiune supe
rioară, ca să zicem așa, în baza cărei toate ar fi
să se petreacă, nefireșle, curase petrec. Și nu ve
dem acolea, noi, nici o predestinare oarbă. lenr ra
țiunea noastră, descopere, cum-că avem toate ele
mentele necesare, că s’ar putea, prea bine, să se
mteineeze toate, în chip normal, să se alunge ori
ce nepotrivire din toate, să se reverse, cu îmbielșugare, asupra tuturor, în locul silniciei, desgustulul amar, să se reverse farmecul și plăcerea.
Dc o asemenea surtz.’iloarc soarlâ eauJA
cure lot omul, pentru-cfi-I cu putința si* ntinr6 *J‘l
nu avem ocolea falalilfili ce s’ar opune
Ar 1! de-ajuns, ca să ajungem aici, consirî
rea șă lipsască și bunurile să se puc la
obștească... Nimerii nu va deveni parazit
n‘Ua
asta, și nu va sta neacliv, ca să ne l&mein (ie,lll‘u
un cataclism. Pentru-că, nimic mai alrăgătn Vle
cil muncn pe care-o preferim, negreșit, de
munca mobilată. Dar, chiar de-am presurun C
iiu-i de presupus și nu se poate, în general
Cc
cepe, ce se desmintede toate observările
firește că lucind abstracție de sîlnîciea de a?*'
de-âm presupune, că munca ar cuprinde î ’
tr’însa, orl-cum, ce-va respingător, putem’ nî
crede, oare, că vom nrinca recolta unul an
a ne mai îngriji de recolta anului următor ? Cii
că, în industrie, în arte, am merge pănă la sleir*
ani face ce va analog ? Putem noi crede, oa/’
cum-că, în cele din urmă, ne vom repezi asunra
celor din urmă depozite, să ne îndestulăm din Iei *
sau asupra strînsurei ce-ar mal avea-o oare-cari
grupări, așleplînd să ne stingem, apoi, cu sleire.,
celei din urmă resurse? Dacă chiar barbari! cu
lipsa de mijloace, proprie primilivitățel, dacă c’lifar
barbarii, și-au căutat să producă, să-și neînlrerupă munca, să-și împlinească nevoile simtite"
cînd nu i-au împins nevoile să se dedee la munca
și mai anevoioasă, la jiradă, cu atît mal mult cau
tă să producă, omenirea de a-z.i, înzestrată cu
nlîlea și cu atîtea mijloace, să nu disprcțuească
munca. In starea în care no allăm, nu numai că
munca poate fi cu mult mai atrăgătoare, cum h>,
prin faptul că poate să se îndeplinească cu-atî(a
lesniciune, mai poate fi atrăgătoare chiar prin obîectele ce crează, în fața căror chiar creatorul
i-adus a remănea uimit, de maeștri le ce-i Ies din
instrumente, nu numai de utile ce-I sînt... Nu-i
vorbă că, în organizarea de a-zl, anomalii sînt
destule. Dar pildele acestei organizări nil sînt hotărîtoare de loc, și simțul conservăreine va călăuzi
tot-deauna, cum să ne păzim de pcire... Cu țoale
că, nimeni, nu poale osîndî,pe nimeni, la o existență
ce poaten'o preferă, cu sila, ca să urmeze de-acolea
reglementări, impuneri...
Să fie înțeles bine, noi nu ne plingem că omul
ie adus a munci. Răul nu ie acela cum-că omnl
muncește, ci că muncește ce nu-i convine, ce nu
ie omenesc să-i convie, după înzestrăiile lui- Re*
nan o spune, că nu-I nimica: omul poate să mun
cească ori-ce... Ori-ce, să aibă pregătirea trebui
toare numai, să nu muncească ca un damnat, ti
vind și pregătire și muncind cu plăcere, iei poate
face o" muncă mult mai anevoioasă, mal grea, Iar.
să simtă nici cea mai mică incomodare. InjciIgem, ast-feliu, că pot să-i crească aripele
"
rel, că poate să creeze și opere de-acele, pe c
nu le-ar fi creat nici de cum, dac’ar fi fost ja
murit, să se ocupe numai și numai de iele, •
să vedem pe-un atare, să-l vedem sluga sari ‘
gat la stăpîn... Ar trebui să fie înzestrat .nU •
cum, si să s’aleagă nimica de slujbele-i i«’l . ’
ca să-și trăească, să prindă vieață cugetai*1.jj’
într’o brînduire rațională, cum am zice, nor
pentru a satisface tuturor exigenlilor, ex»fiem
naturale, omul nu numai că ar putea sa-și a 6ar
să-și varieze munca, cum i-ar plăcea, nițjn
la .
putea fi chiar și facultativă, ar putea li
.ce#
ritmul iei firesc, pe sama necesitatei or°j7Vorî
Progresul cel mai nețărmurit, Ie vădit, ar * ne
de-aici, pe cita vreme impunerea și slia
__ __ ___ ______________ __________ hevista i6ee7
lhlce de.cit la istovire și la ruină. Pentru a
vfl .niivinge. privdl aspectul lamei, priviți Ju la
vă Sie de"muncitori de atelier și de cîmp, la leg!u;; le de muncitori de biurou, pănă la cele mal
«’i c trepte, a toți ce-s prinși in reguli, în date,
1111 rtistl, la învățat! chiar, chiar la așa numiți!
111 SioniștI liberi, cari iși au lărmurită audienta
consultațiea la minimum cu putință... Veți
la ilustrarea unei vădite degenerări.. Fără de
'Sule fixe și fără date stricte, nu Iede presupus,
r??de cum, că vieața și-ar istovi, mai repede,
Srful. Viența, ca sVr? Pâvr*n<^e, nare nici o
de legea celor XII table...
11 nucă am ciștigat punctul acesta, sînlem aproape
* ne dăm samă, că chiar și educațiea de a-zl Ie
tini! de lacune... Sînt facultăți, pe cari omul Ie
p voit să Ie facă, ca să albă un titlu de concurat,
S mult, la neajunsurile viețel. Sînt facultăți,
numai facultăți nu sînt, de vreme ce-s clasate
îi le reslrîng în marginele lor. Iesle o spontaneiiate ȘÎ-n astea, dar o spontaneitate inclusă, cu
bază cu acoperemint, cu garduri străjuite, nu
'uontaneilalea largă, ce organismul ne-o cere. Nu
iioțl sft sbori pe deasupra, în înălțime, cînd poți.
4i nu le poți întinde în laturi, în larg. Iluziea
țacullălel o ai, inse, cînd cauți, vezi bine cătu
șele ce te țin. Facultățile astea, mal au imensul
ritu, de-a nu putea cuprinde, cu nici un chip, în
lele, firile refractare, înzestrate aparte. Ce titlu
si decearnă, atunci, celor ce nu le pot urma, și
cari, totu-și, va să concureze la vieața *?... Știm
foarte bine, că toate cîte sînt, sînt proprii organizărel de a-zi. Organizarea aceasta, înse, ie suscep
tibilă de schimbare, ie chiar menită a se schimba.
De aceea și căutăm, noi, a da pe față nepotrivi
rile și relele din iea... Rutinarii sînt prinși de
groaza cea mai cumplită, crezind că soarele nu va
răsări de-acum... De datorîea noastră Ieste a-i li
niști. Entuziasmul nostru ar descrește cumplit,
s’ar nimici, dacă în îndrumarea care-d întrezărim,
dacă în rînduirea nouă, în transformarea gene
roasa și largă, ce venim s’o vestim, am vedea cu
putință să se repete rele, rele ca cele ce binluc
acum, dac-am vedea cu putință a fi periclitată exislehța cui-va. Știm foarte bine că rutinarii, cunos«ndu-și imbecilitatea, de cari sînt înzestrați, într’o
societate orinduită normal, în care fie-care va fi la
jocului, la locul cuvenit, credea vor re mânea fără
•oc. Să nu sc teamă nici cum, pentru-că, într’o
societate orînduită normal, nu va fi imiitabilă
lllcI imbecilitatea lor...
P. Mușoiu.
Oștire
daPdoton al nostru, inginer, absolvent alScoalel
inai nrJ 9* Șusole, caută ocupația in ramura sa. So
fioth* - R PrePQra In matomatool olovl, sau a da
Hau *Q lnstitute. Un post do administrator sau casier,
Pe llntxai.similar, încă ar putea să ocupe, posodmd,
gg» hmba rotnînă, lin.ba franceză și germana.
1'iind c?at avou nevoe, so adresează Revistei noastre,
VOr aven a face cu-n om, P° hngă ca co,n*
om eu totul conștiincios.
’iRevlsta Ideei“
Abonamentul, pe an, 5 lei.
Adresa: 10, Strada Epurilor — București.
,
cari mai au de plată, vor fl așa de
»nxi mai aștepta rugăminți...
Idf
bazele științifice
ALE ANARHISMULUI
Sînt uni! oameni, cari, în fața cascadei Niagara, uită
întreaga masă de apă, ce se rastăgolește, pentru a nu
vedea de cît o picătura mică, periată, ce fidguește și
se înalță spre ceriu. Tot așa, unii, cît se atinge de anarhism, uîta toată istoriei societăței, pentru a nu vedea
de cît pumnalul regicidului sau viziunea unui idealist...
In cîte-va pagini, de o valoare rară, din. opera sa «Civilizațiea și marile izvoare istorice®, Metchnikoff, arată
unor asemenea oameni cît se înșală.
Dar, să ne explicăm... N’avem de loc pretențiea de a
clădi vre-o teorie noua, vre-un anarhism științific, coro
lar a aceea ce s’a numit socialism științific. Noi nu cre
dem de loc, cum că devii socialist, din pricină că ca
pitalul se concentrează, ajunge Ia apogeul său, dînd
naștere apoi propriei sale negații, cu fatalitatea ce pre
zidează la metamorfozele natureî... Și, tot așa, nu cre
dem că devii anarhist, pentru-că materialismul, împins
la extrem, duce la anarhie... Nu, fondul natureî noastre
libertare, baza temperamentului nostru comunist, pleacă
din domeniul obscur al impulsului, al instinctului, din
domeniul inconștientului, în care zac tendințele originare,
în care zace, acumulată, întreaga moștenire ancestrală,
întreg necunoscutul, în care știința abiea, abîea pătrunde.
Dacă rațiunea vine de ne arată, pe urmă, cum-că nă
zuințele noastre sînt conforme, sînt de acord cu isto
rica biologică și sociologică, cu atîta mal bine. Tocmai
asta îe ce ne va întări mai mult, ne va convinge și ne
va face a stărui în direcțiea noastră. Departe de noî,
deci, ideea de-a respinge un ajutor atît de prețios.
ieată de ce natură sînt argumentele invocate de
Metchnikoff. Aceste argumente ni se par îndestulătoare,
pentru a ne legitima tendințele anarhiste și pentru a
ne arăta că nu sînlem de loc nici pe calea utopiei,
nici pe calea reacționară, nici pe calea dezordine!.
Mersul societăților, n’a avut Ioc în linie dreaptă. Is
torica îe alcătuită dintr’o succesie de spirale, din desvoltări alternative și parțiale, din progrese și dări în
dărăt, din o mulțime și o mulțime de oscilări. Din serica
aceasta de fapte, de fapte biologice și sociologice, totu-șî,
se degajază un criteriu, care, prin perzistența-î relativă,
ne îngădue de-a prevedea, în feliul nostru, de-a prevedea,
viitorul, după cum, perzistența unor fenomene, de cari ne
dăm samă, prin mijloacele noastre de investigare, ne în
gădue de-a afirma, bună-oară, conservarea energiei. Acest
criteriu-î progresul. Prin progres, înțelegem acea seriare a
fenomenelor naturale, în care, la fie-care treaptă a evo
luției, forța sc manifestează cu o varietate și o intenzitate crescînd. Numim serie piogresivă, cînd, fie-care din
termenii iei, reproduce pe cei anlecedenți, plus un ca
racter nou, necunoscut în faza anterioara, care devine
la rîndu-i, germenul unui plus, in faza consecutivă,
Solidificarea scoarței terestre, ie un progres, pentru-că
iea provoacă o intenzitate de vieața, încomptabilă cu
starea lichidă și gazoasă a planetei... Planta, maî are, pe
lîngă proprietățile natureî neorganizate, proprietatea de
nutrire, de creștere, de reproducere... Animalele, fața de
plante, sînt în progres, sînt în progres prin aceea că
poseda, în plus, facultatea de mișcare și facultatea sen
zației... Omul, îe superior animalelor, fiind-că vieața lui
senzitivă și intelectuală îe susceptibilă de-o bogăție,
necunoscută precursorilor luî... Vieața indivizilor în so
cietate, ie în progres, față de vieața indivizilor izolați
pentru-că poate să dec naștere, prin ciclul iei de relații
cari alcătuesc cooperație», poate să dee naștere une
intenzități și variații dc mișcări, cu neputință alt-fehu..
Caracteristica de căpetenie a vieței sociale ie cooperațiea'
!
Ș
II
�Individul adevărat, ic celula, plastida. Daca am vrea
să împărțim celula, n’utn dobîndi de Cît materie informa.
Indivizii, din toate puncti-le de vedere, sînt complecțn
In izolarea lor egoistă, Tei se nutresc, cresc, se unul’
țese, duc lupta petru traiu. pe rizicul și pericolul lor.
Nu cunosc solidaritatea. Minați, desigur, de simțul conservărei» indivizii se adună in societăți, alcatuesc colo
nii, formînd, cu chipul acesta, indivizi de-ini^ordin se
condat; ca organismele plnncolulare, de pildă. La rîndul lor, coloniile se asociază și lele, dînd naștere unor
colonii din ce în ce mai superioare, dc la perechile
conjugale, până la marile aglomerări.
In locul legeî oarbe, brutale, a luptei pentru exis
tentă, singura grijă a indivizilor izolați, pe care o pro
bează atît de mult adoratorii izbîndcT, se subordonează
a doua lege, a grupatei indivizilor, în organisme, din
ce in ce maî dezvoltate, cari caută a se apăra împo
triva puterilor vrăjmașe, caută a-cunoaște resursele me
diului în care trăesc și a descoperi resurse nouă. Avem
asociarea pentru luptă.
Asb'cîarea, cooperarea aceasta, iea forme diferite, și
manifestările acestei asocieri și cooperări sînt diferite,
și iele, după diferitele trepte ale scarei morfologice,
I. Pe treapta inferioară, acea a primelor organisme,
cari trăesc în societate, indivizii, cari nu se deosebesc
de loc unul de altul, sînt uniți prinlr’o legătură meca
nică, rigidă, care nu le îngădue nici o manifestare
spontanee, cum sînt nenumăratele colonii de infusorii,
de coralii, de spongii.
II. Pe treapta mijlocie, a vieței în societate, indivizii
pose'dă o latitudine mai mare. Iei sînt diferențiați li
nii de alții, Tear legătura lot nu-T numai simpla meca
nică, maî ie fiziologică, cuiri sînt coloniile de sifonofori, la cari, pe o aceea-șl mlădioasă tulpină, intilnești
indivizi, unii îndeplinind funcțiea de apărare, alții ser
vind drept brațe, alții servind de stomac, alții îndepli
nind' funcțiea organelor reproducătoare, alții servind de
fixatori, și așa mai departe. Indivizii aceștia, cu toată
libertatea lor relativă, atirnă încă strict unii pe alții.
III. Pe treapta superioară, a asociere!, legătura se
schimbă, din lisiologică și mecanică, în psihologică. Plecînd de la instinctul sexual, acest element nou, lasă,
încet, încet, lasă locul afecției mutuale, solidaritățeî, din
ce în ce mai conștiente de interesele iei, unei'neîntre
rupte colaborări, ajutorului reciproc, de unde purcede
frățietatea. In categorica aceasta avem societățile de
albine, societățile de furnici, societățile de castori.
Perfecționarea sau progresul legăturei sociale, începînd, în serica zoologică, prin constrîngerea pură, îm
bracă, cum vedem, din ce în ce, un caracter mai psi
hologic, mai liber, caracterul unei legături contractate.
Natura, avind nevoc de solidaritatea ființelor, fără de
care nu poate realiza formele superibare ale viitorului,
obiemuește, mai întăî, aceste ființi, le obicmuc.ște cu
vieața comună, prin conslringere. Le mlădiază pe urmii
prin diferențiate, și, cind socoate că sînt capabile de
o colaborare voluntară, cpnfonna cu urmărirea iei, desleagă toate legaturile, ridică orî-ce cOnstfîngere, șterge
on-ce subordonare, și opera cea mai dp căpetenie,
din punctul dc vedere biologic, reproducerea inșilor, ic
lăsată pe sama instinctelor șî înclinărilor celor mai per
sonale șî mai arbitrare.
1
Progresul sociologic, după cum vedem,
vedem, ie
ie în
în raport
raport
instrîngerca. cu constrîngerea sau cu auto
invers cu constrîngerea,
ritatea, și m raport direct cu
' ’
țiței, ^V.iuî^WeT'-
revista
REVISTA 1DEEI
1B2
rO1U' V°intOi’
liber-
După cum vedem în natură, cu alte cuvinte in semăsura progresului legăturei sociale, ie
libertatea. Daca isterica ar,- menirea de-a arela, sub
alte. ți. numai transformările treptate ak- evoluție
organice, .și în domeniul istoriei tot acelca-și fa.
cendente avem dc constatat:
0 asI. Perioada inferioară, acea a grupărilor ' im
bazate pe constrîngere, ca și coloniile rudimentari^’
celule, stăpînîte de-o legătură externă, mecanică °
Această perioadă primă ieste reprezentată de
patru mari civilizații: egipteană, asiriană, indiană
neză, cari alcătuesc întreaga antichitate. La ponea'r |
astea domnește cel mai neînchipuit despotism și
*
țiile de constrîngere sînt chiar divinizate. ȘupunenC'
cea mai absolută, a tuturor supușilor, unul singur st.'*
pîn, care-T principiul autocratic, n’a fost nici o d r
mai strict îndeplinită, nici chiar în tiraniile clasice C v
maî cumpliți cezari ai Romei, chiar în momentele I
de furie, nici n’au a face cu acești’ despoțî orienta?/
reprezentanții simbolici și vii ai fatalitățejf cosmice s)
popoarele se soci'
ai puterei divinizate, față de cari popoarele'
SOCO-'
teau drept
zt nu
im aucLwo,
adaos, nil
fără
a do
v.iw nici w
o Vvaloare,
imucaiu,
drept1 o‘
emanare degenerată. Singura rațiune de-a fi a - .
1
acestor
societăți grozave, în cari cu anevoe se pot distinge
oare-cari gradări, oare-cari nuanțe, în cari-i de re
re-
gulă sclavagiul, universal și perpetuu, singura rațiune
de-a fi, ic puterea regala.
LI. Perioada intermediară, acea a grupărilor subor
donate, bazate pe diferențiate, pe o divizie, din ce în
ce mai specializată și mai strînsă a muncei.
Această perioadă începe o dată cu aparițîea Fenici
enilor. In perioada asta, aspectul politic al istoriei se
schimbă. Despoțiile orientale, încetul cu încetul, dispar,
și nu se mai mențin de cît ca un anahronism. Forma
federativă se manifestă vădit, faptul precumpănitor de
venind oligarhiea, un despotism întemeeat pe sorții cu
cerire!, pe sorții stăpînireî. învingători și captivi, cirmuitori și cîrmuiți, șefi .și soldați, stăpîni și sclavi, șl,
mai tîrziu, seniori și servi, apoi patroni și proletari,
Teală diferitele categorii de indivizi, subordonați unii
altora. Dacă drepturile celor privilegiați sint încă des
tul de întinse, cel puțin, dreptul de vieața și de moarte
nu mai Te tocmai atît de absolut, iear jacheriile, bună
oară, răscoalele mulțime!, se însărcinează, adesea, de-a
le mai cumpăta.
Treapta aceasta o reprezintă oligarhiile din Catlagena, din Roma, din Atena, Florența, apoi feodalismul. In zilele noastre, diferențiarca prin lupta înar
mată, prin concurența economică, supunerea învinși
lor și a celor deposedați7, arată limpede că nu ne-am
depărtat cu mult de starea care domnea pc vremea
republicelor feniciene.
III. Perioada superioară, sau a grupărilor coordo
nate, bazate pe înclinarea personală .și prin comuni
tatea, din ce in ce mai conștientă, a intereselor.
Această perioadă abiea se inaugurează acum, și apar
ține viitorului. Iea neaga, legalminte, orX-ce cons
trîngere, cere desființarea normală a orî-cărei diferen
țieri sociale și politice, și urmărește coordonarea soli?
dară a tuturor forțelor individuale, în locul luptei Ș
desunîrei purcesă din concurența vitală.
Aceste trei împărțiri ale epocci istoriei oineiie^
corespund, cum nu se poale mai bine, celor trei laz
ascendente ale evoluției naturale organice. întreaga s
rie zoologică, care Te rezultatul unei nețărmuite mU^
ne arată, în trei etape, trei trepte, trei faze, o
aformare a legatarei sociale, care, merge, de la soli
ritatea impusă, pană la solidaritatea voluntara,
constrîngere, pană la anarhie. Paralel cu aceasta,
'
treaga serie istorică, ne arată, în cele doua t
străbătute pănă în zilele noastre, o transformare z d i
gătureî sociale, care ajunge, tot așa, de la cooper
1
impusă, la cooperarea subordonată. A treea tre
istorică, acea a cooperare! coordonate, va^ fh^
1
tară îndoială, atinsă. Dacă, pănă acum, ce! doi p
.t
“ din serica istorică, au rej
icfinC?,’’ctc cei doi primi termeni din
icnțun cuvînt mai mult,
U'c3’ dintăî, să reproducă
> doua. ȘtHnța, în stric
jjeȘ
iI acesta, cu toate că Te atît de lung. Prinlibftrp ic
Vn drept că sîncă
...PaMCcooperăroT vnlnntnre
voluntare, libere,
cît o tendință. Atîrnă de la noi, sa facem ca
n«"1 - tendință să devie realitate. Icată care-i, în faza
aCL,nS.;| a istoriei, opera capitala, în afara de care nu
"‘‘Tavea loc nici un progres.
Poa urma urmei, dacă privim mai de aproape islob vedem că iea se deslașură mult mai idealistă de
n.ca’ e.am aștepta, după brutalitatea mijloacelor de care
Servește. Ș' dacă-și va urma înainte cursu-i normal,
Seta stabili, din ce în ce, un echilibru maî mare, intre
sc jiu și între înclinările anarhice ale acelor cuprinși
^tel. Societatea tinde, ast-feliu, spre anarhie.
'^Se înțelege că ne cuprinde un simțimînt de milă, un
• itimîni de rușine, cînd mai vedem pe unii, aducînd
banale unor „oameni providențiali", unor „guverne
^ternicc", cari-ar fi fost educatorii popoarelor... Isto*• a nc sPuue F-ec'us> drept încheere la frumoasa
n<rte a lui Metchnikcoff, istorica își iea sarcina să desinlă asemenea teorii de sclavi. Iea ne arată, că chiar
® siaul celor maî crunte despoții, vieața nu s’a pulul
menține, dc cît prin munca coordonata a tuturor mem
brilor corpului social. In biologie, ca și în istorie, pro„resul sociologic Te în raport invers cu siluirea desfă
șurată, în raport invers cu constrîngerea și autoritatea,
și în raport direct cu rolul ce-1 dobîndește libertatea,
voința, cu rolul anarhiei.
După „Reveil", de B.\i. Segaller.
MATERIALISM ȘI IDEALISM
De obiceiu, materialismul și idealismul se privesc ca
absolut în opunere. Materialismul ieste înfățoșat ca o
doctrina tristă, plină de desnadejde^și jale, ca o doc
trină întunecată și goală, doar bună pentru maniaci,
mizantropi sau pentru oamenii cari se călăuzesc nu
mai de judecată. Pe cînd, din potrivă, idealismul tinde
să satisfacă cele mai nobile trebuinți ale spiritului și
alo inimei, și să ridice pe om de-asupra împerfectibilitaței și neantului acestei vieți pămînteștî, dîndu-T^o
concepție mai înaltă despre lume și vieața. Intr’adevăr,
cu cît ne emancipăm mai mult de toate amăgirile cari
privesc acea lume exterioară și superioară, ce s’a nuw diheolo, cu atît sîntem maî înclinați, firește, de a
ne pune toate puterile, toate silințele, pentru a. ne orieuta mai bine aici, în lumea în care trăim. Cu atît
simțim mai mult trebuința de a organiza această lume,
“cane rînduijjexistența, cît s’ar putea mai folositor, și
pentru individ și pentru colectivitate. Fără îndoială, a’’em aici, pentru idealism, adecă pentru tendințele icale ale naturei omenești, avem un cîmp nemărginit,
“ care tendințele acestea se pot întinde și^ pot să lu“•'•e cît vreau. Inse un cîmp, care nu mai Te așezat
“colo de stele, ci care-i sub picioarele noastre și în
ah Vedeu'ea ie înlocuită de realitate. Așa că, nu sînt mai
gW pionieri aî progresului, mal mari prieteni ai lilK\maî înflăcărați apărători ai universalitaței și
drepturilor omului, ai fericitei omemrei, de
itti,1Keriali?tiî- Credința acestora, pentru că șt, made
au o credință, Te că omul ieste mai bun
îl mnl?- Vede’ Poate raQ’ lnu,t de cît î?î d* ®a?ai’
? 3ă f,e a’aî Aricit de cît ic. Ceriul și iadul,
ți nPnfdoua spaime ale despotismului intelectual, există
«pun 5U materialiști, numai că înăuntrul omului. Ici
de
a g^.Ca at*rnă de om, ăticnă de purtarea acestuea, de
P° pămînt ceriul sau iadul.
133
3!
fletu|nțC Tnhn c.tuaIe ma? ,rîalp _af Ulta
su"ctului, subordonmdu-Ic înclinărilor animahtaiei. Aceasta imputare are de bază o confuzie atît do ridicolă
și atît de vădită, dintre materialismul științific sau teo
retic și materialismul practic, al vieței, in cit aproape nici nu-T vrednică de o combatere serioasă.
Materialismul științei și cel al vieței, sînt departe, ți
nui de altul, de o sută, de poște. Si numai răutatea
sau ignoranța le mai poate confunda. Cel care-și.jert
fește vieața în studiu, care-șt jertfește interesul perso
nal pentru adevăr, care-șl jertfește activitatea, puterile
intelectuale, pentru îmbunătățirea soartel omenireț, cel
care nici n'are vreme să se dee plăcerilor senzuale, în
realitate Te mult mai idealist de cit ace! cari găsesc,
în idealismul lor, un mijloc de-a dobîndi locuri mai
bune, lefuri ^mai grase, p.rebende, venituri mai bogate
sau mai strălucite distincții, ranguri. „Materialismul in
teorie și ideâjismul în practică, zice Spiller, sînt cea
mai puternică pîrghie a cultureî, pe cînd materialismul
în practică și idealismul în teorie formează cea mai
marc piedică a progresului". Dar,. chiar daca s'ar inLîmpla ca materialismul să propage, să înrădăcineze și
mai adînc în mase gustul plăcerilor și bunurilor pămînte.ștî, de alt-feliu care-T destul de înrădăcinat, încă
s’ar cuveni, din punctul de vedere al progresului, să
se primească cu mulțumire ast-feliude rezultat, cu con
diție ca plăcerea, luată în înțelesul concepției științifice
și materialiste a lurneî, să nu satisfacă numai instinc
tele ordinare, ci să înobileze, în acela-șî tirOp, șî cor
pul și spiritul. Cu chipul acesta ne vom apropiea deacea clara și salutură concepție a lume!, în vigoare în
clasica anticitate, de care ne-a depărtat atît de mult
întunecatul nostru monarhism și pasiunea de dominare
inerentă Bîsericeî. Icar mijloacele de civilizare, atît de
numeroase și atît de puternice, de cari antîcitatea. a
fost streină, vor sluji să înlesnească, să mărească și să
înobileze plăcerea.
Din toate acestea urmează, cum-că materialismul Si
idealismul nu sînt, precum socot atîția, din pricină că
nu-și dau samă, nu sînt vrăjmași, cum s’ar chiema
din născare, ci, în fond, sînt numai niște numiri dife
rite ale unuea și aceluea-și lucru. In teorie, materia
lismul ieste mai de admis de cît concepțiea opusă,
pcntru-că dînsul nu se mulțumește, ca iea, de-a sus
ținea o mulțime de fapte nedovedite prin experiența,
și de-a deduce din iele existența unor cauze supra
naturale și înăscute, ca duhul, sufletul. Iei se coboară
în adîncul lucrurilor, și cată să pătrundă conexiunile,
legăturile cele mai depărtate, mai intime. In practică,
materialismul Teste mai de admis de cît orl-care sistem,
de cît toate concepțiile himei, de natură idealistă, în
tru cît Tel pune lumea ideală în noi, în loc de a o
pune afară din noi, întru-cît se silește dc-a o lua
înaintea realizăreî iei. Nici o altă filosofic nu fu vre-o
dată atît de strîns legată cu vieața. Și, cea mai bună
dovadă despre valoarea și justeța filosofici acesteea, ieste
înrîurîrea pe care o și îndeplinește, .și pe care o va
îndeplini tot mai mult, asupra vieței și asupra organi
zare! vieței. Tendința practică a acestei filosofii Te lot
atît de simplă, de unitara, dc dară, de limpede, ca
și a teoriei lei. Șl, înlregu-i program, cit se atinge de
viitorul omului și-al omenire!, se poate spune in cne-va
cuvinte, cari cuprind tot ce putem să revandicam, teo
retic. și practic, pentru acest viitor. Anume* Libertate,
instruclie și bună stăre i entrii .toți.
L. Buchxer,
Ni
I
l
f
■ :
1
T
■3
ii
i
�184
REVISTA TDEEt
DESPRE CRIMĂ ȘI CRIMINALI
Conferință ținută in fața condaninaților_ din în
chisoarea comitatului dc Chicago, de calra ameri
canul CLARENCE S. DARRO IV.
Dacă as privi si leu închisorile, crimele și cri
minalii, ca toii/nu v’aș vorbi despre subiec
tul acesta. Faptul că vă vorbesc despre crima,
ie că, vorbind la dreptul, nu cred in crimă. După
mine, unul, crima, așa cum se înțelege, nu exista.
Nu cred să fie vre-o deosebire între adevărata
condiție morală a oamenilor aflători în închisoare
si între acea a celor de-a fără. Și unii, și alții, sînt
tot atîta de buni. Și a fost totatitde neaparat ca
cel ce sînt în închisoare, să fie, precum lot atît
de neapărat îe, ca ceî ce nu sînt, să nu fie. Nu
cred, ca cine-va să fie închis, fiind-că merită, ci
că n’a avut cum să facă, fiind date o sumă de îm
prejurări, cu totul în afară de voința sa, față de
cari nimeni nu poate avea nici o răspundere.
Sînt foarte sigur, că, mulți de-a fără, ar zice că
fac rău, vorbindu-vă ast-feliu. Vor zice că susțin,
înaintea voastră, lucruri cari ar jigni societatea. Ie
bine, inse, din cînd în cînd, să mal auzi și alte lu
cruri de cît acelea, pe cari le auzi deobicciudin
gura predicatorului și-a altora, cam de aceea-și
(rampă. Aceștia ar zice, c’ar trebui să fii mai
dinainte bun, că să devii bogat și sa Iii fericit.
Firește, ne dăm samă, că nu devii bogat de
loc, fiind numai dc cît bun. Ceea-ce și explică,
de-allmintrelea, de ce atîția din voi au căutat
alte mijloace să se îmbogățască. Atîta numai
că n’au fost atît de meșteri să le găsască, ca
camarazii lor de-afară.
Sînt oameni care-și închipue că totul se petrece,
in lume, întîmplător. Căutînd inse bine, vedem
că ie alt-feliu. Mulți susțin, că mare parte din in
divizii din închisoare n’ar trebui să fie închiși.
Părerea mea ie, că nimeni n’ar trebui să fie în
chis. închisorile nici n’ar trebui să existe. Și,
înlr’adevăr, dacă oamenii de-afară n’ar fi fost atît
de lacomi și-atit de lași în relațiile lor cu cel
întemnițați, atarl așezăminte n’ar exista.
N'aș dori nici de cum, să fac pe cine-va a crede,
că lot! din închisoare sînt niște îngeri. Departe de
mine ideea aceasta. In închisoare sînt oameni de
tot soiul, cari au făcut ce-au putut mai bine, ceeace, neaparat, nu avea cum să fie bine. In închisoare
sînt oameni de tot soiul și de toate’ condițiile,
cari au fost supuși la toate împrejurările. Se
poate zice, sînt oameni, cari-s tot atîta de buni
și lot atîta de răi. Fie-care, face ce poate, date
împrejurările.Unii au săvîrșit, faptul lor «special»,
din nevoe Alții, c’au fost născut! pentru asta,
ceee-ce a fost tot atît de natural pentru Iei, ca și
pentru mine, bunăoară, pornirea de-a fi bun.
Cea mai mare parte din voi n’are, probabil,
nimic în potriva mea și s’ar purta, fajă de mine,
ca orî'și care, probabil chiar mai|bine de cît acei deafară, pentru că, voi, presupuneți că vă privesc ca
oameni de ispravă, pe cită vreme cei de-afară, știu
foarte bine că n’am nici o considerație pentru iei.
Dar, cu toate că neavînd nici un motiv, casă-m!
vreți răul, mi-ați fura totu-șf punga. Nu cred c’ar
face-o toți. Dar o parte din voi,ar face-o. N’ați avea
nimic în potriva mea. Dar a fura ie meseriea voash'ă, a unora din voi. Alții, din voi, dacă mi-ar
găsi deschise ușile casei, ar întră. Dacă ar vedea
ce"va
ar avea nevoe, ar lua. Nu din rău
tate fala de mine, ci că i-I meseriea. Nu mă îndoesc
REVISTA IDEE!
nici de cum, că mare parte din ccî de-airl
ar rîvni la punga mea de loc. Dar tot alîtj’
gur sînt, cum-că, ieșind de-aici, voia li fur-u8’'
proape de toți. Poate să se găsască și 1)rj .n'
vot, vre-unul, cari ar jefui pe cine-va in strnrt
dacă din înlîmplare nar avea alt-ce-va de Pi ’
și dacă ar avea nevoe de bani. Dar, cind vop
să-mi iluminez casa sau biuroul de lucru i ■■
pradă companiea da gaz. Mă face să plătesc r
dolar, ceea-ce costă 25 dc cents. Și, cu toate a
tea, acționarii acestei companii, sini oameni
norabilî, slîlpii societăței, susținătorii biserica» °
Cind iau un omnibus, sini furat : plătesc cinci
cents o cursă, care nu face de cil pe juniălalo
Și asta, numai pentru-că un grup de inși ‘Cllnr
pară pe conducători. Așa-că, cu toții, trebuie vi
le plătim tribut lor. Dacă aș voi să mă feresc
de a cădea în ghiarele trustului de gaz, si as
voi să ard petrol, atunci mă va fura Rockefli>Hcr
Și acesta, întrebuințează o parte din averea ini'
ca să clădească universități, să susție biserici, a că
ror funcție le de-a ne învăța cum să devenim bum.
Unii din voi sînt aici, pentru faptul de a-șî fi ,
însușit unele lucruri', prin înșelătorie. Cu toate
astea, cetesc într’un mare jurnal, de Duminecă,
anunțul unui bogat comerciant, Merchanl Prince’
„Cingălori cu 30 cents, în loc de 3 dolari"... Cind
cetesc anunțurile din jurnale, văd că loate-s min
ciuni... Dacă aș vrea să mă îndrept încotrova,
ca să găsesc un loc, pe care să mă stabilesc, văd
că lotul a fost ocupat cu mult mai înainte dea
ajunge leu. Și mi se vazice ^Departe de aici,înoată
în apă, zboară în aer, pleacă unde voești, numai
pleacă de aicl“. Și trebuie să plec, pentru-că cel ce
mi se adresază asl-feliu, au de partea lor poșițiea,
închisorile, judecătorii, ad vocații, soldați!, tot arse
nalul necesar, pentru a acapara pămîntul și _a goni
pe toți din calea lor.
Mulți vă vor spune, că aslea-s adevărate, dnr
astea nu vă îndreptățesc de loc. Aceste fapte nn
îndreptățesc de loc pe cel care îmi bagă mîna-in
buzunar si-nn fura, bună-oară, o hîrtie de cinci
dolari... Faptul că companiea de gaz niiluește
anuai pe legiuitorii cari ne lasă la disereliea iei,
faptul că companiea omnibusurilor și cea a ga
zului au controlul străzilor și faptul că proprieta
rii stăpînesc Lot pămîntul, n’are a face cu voi...
Dar să vedem dacă nu-1 nici o legătura intre
crimele claselor respectabile și aflarea yoasl.
aici, în închisoare. Mulți dintre voi sini metiși,
înlr’adevăr, pentru-că au săvîrșit un furt p
efracție, noaptea, într’o casă locuită. Mulți, p
tru-că au furat ce-va: în limba legel, și-a’•
șusit bunul altuea. Unii din voi, s’au inR
înt’r’un magazin și au furat o pereche de | j
pentru-că nu aveau cu ce le plăti. Cip-}a
e
au săvîrșit, negreșit, și omoruri. Nu știui
ce a făcut fie-care. Și pot să fie mulți, cari
■
vîrșit un fapt sau altul, fără să-și
înlr’adevăr, de ce l’au săvîrșit. Să va sg
Fie-care a săvîrșit, ce-a săvîrșit, fiind-Cj
ț
nevoit și nu avea în cotro. Fie-cărui i ș 1
că putea să săvîrșască ceea ce-a sayirș >
urnu săvîrșască, dac-ar fi vrut Inse, la
q ,
mei. nimenea nc^nuuraucu.o.u..^.-.,
’a avut putința sa a‘ea£t/je nfijși .I
^voi^-și procure.mal
«eCI
Puteți
nde
dFctsocietate.
S°^,adt W
‘
într’un mod oprit
dați samă depli veți
așa. Dar, dacăeden,
veți
adine, veți vedea,
căuta,
să cercetați cheș^ea
j
căut^șă
cum'ă. au fost împrejurări
cum-că, au fost ....
■ti&'i.'E't r. * «a
nu ne putem im^fica de-a-ocupa locurile pe cari le ocupăm,
firmalpn^ cari va spun sa lin buni, spre a fl
B®.-tiv și oamenii de-afar«i, cari au de apărat
etăți, cred că singurul mijloc, penlrt/unil
a vă face buni, learpentru alții de a-si apăra
ronrietalca, ie de a clădi închisori, să vă închidă
P relulc în cursul saptămînel și să se roage iui
î.tnnezeii, Dumineca, pentru voi.
unnh sînt de părere că toate astea nu nu
: nic a face cu buna purtare, și cred că-I foarte
î or dc văzul, cu ce stă asta în legătură. Unii
i ziși criminali, întrebuințez acest termen penkii că-I maî comod, cu toate că pentru mine nu
Lemnează nimic, vorbesc de criminalii care se
usă să fie prinși, pentru a-I deosebi de acelcari-I
rind, nnil din așa numițil criminali, sînt inIhisI pentru delicte mai mult suu mal puțin se
rioase. Inse, nouă zecimi din voi, sîntețl în în
chisoare pentru că n’ați avut un advocat bun,si
n'ațl avut un advocat bun, firește, fiind-că n’atî
„val cu ce plăti un advocat bun. Un bogătaș
nu se prea teme de-a fi băgat la închisoare.
Unii din voi, poale sîntețl aici pentru întăea
dală. Dacă am deschide porțile, să vă lăsăm să
feșițl, și dacă am menținea legile asa cum sînt,
unii din voi ar li mîne din nou în închisoare. în
chisoarea Ie poale cel mai bun loc unde puteți
sli Hțt Avem aici o mulțime de inși, intru atit de obicinuit! de-a se întoarce nici, în cît nici
n’ar ști încotro să apuce aiurea. Sînt inși, născuțl chiar cu tendința de a întră în închisoare
de ci te ori găsesc prilejul, și nu se pot împiedica
de la asta. Voi nu puteați să vă fasonați vieața,
înadins, ca să fie cum ie,* și nu puteți să vă dali
samă de acel ce, care o face să fie cum ie.
Ceea-ce vedem dc-o cam dală, iesle, că îearna
Inlia mult mai mulți' inși în închisoare de cit
vara. De ce? Oare pentru câ inșii sînt mai răi
learna de cîț vara? De loc, ci pentru că îearna,
Iciislul cărbunelui' începe a face să i se simtă
slrinsoîirca. Cițl-va inși, pun slâpinirc pe cărbuni,
Și. dacă nu poli plăti 7 sau 8 dolari tona, in loc
n ^re^.u^e sa le hotărăști să degeri de frig.
Alta nu-ți mai rămîne, de cît să înlri în închi
soare. Așa se și explică faptul, că ie mai multă
tome în închisoare îearna de cît vara. Gazul
costă mal scump îearna, pentru că nopțile sînt
joai mart Și oamenii, aleg închisoarea, pentru
■ >acc economie de gaz. închisorile sînt lumioie cu electricitate... Poate nu vă dați samă,
■r aceste legi economice lucrează necesar, fie
\?uain da samă de Iele sau nu.
» ‘ mai mulți inși întră în închisoare, cînd
«uvic, de
«c cît
viv atunci cînd sînt
nlnjUUr.1.le- s^nt maî grele,
' Pniloare, pentru-că, relativ, sînt puțini cari
lr?’:?'lr
“țt'‘ ,n
in .,n<
închisoare fără să fie slrîmlorațl. In*Kî
■
Im,h
’1! ,M
mehisoare,
pentru că n’auîncotro să se 'înda/jf , mai bine. Pot Iei sănu-șl dee samă de asta,
Oialrs?10? nu'î n,ai Pulin adevărat. Oamenii nu-s
le a(iA\c,nd timpurile sînt mal grele. Dar, ceea-ce
inși jny,‘raJ pretutindeni,
mult mal mulți
&W
et. varn. Neaparat c» te destal de
Vrr/de^vaV Wl CC
®henîP?^’Soare’ sînl malf ,n toh,ca”na săraci,
n’au llicI Un mijloc de trniu. De aici
135
se și explică dc cc, cînd timpurile sînt mai grele
vezi hi închisoare attțiainșl, cari all-feliă n’ar fi’.
Marele filosof și istoric Buklc, studiind chesliea
aceasta, a dovedit că numărul arestantilor crește
exact în proporție cu urcarea prețului cărneî.
Gmd se scumpește prețul gazului, cu 10 cents
la mie, nu știu anume cari inși vor întră în în
chisoare, dar știu că un nunmăr de inși vor
intra. Cînd trustul cărneî scumpește prețiil bo
ilor, nu «știu anume cari inși vor Intra in închisonie, dar știu că un număr de inși vor fi siliți
să mire. Cînd Standard Oii Company, scumpește
prețul petrolului, știu că un onre-eare număr dc
fete cusătorese, cari lucrează păna noaptea lirzin,
pentru alții, vor li nevoile să leasă in stradă și să
exerciteze alt-feliu de meserie. Și știu că Rokefel Ier și cu asociații lui sînt respunzălorl de aceasta*
nu sermanele fete, cari-s trimese la închisoare.
într’un cuvînt, oamenii sînt băgați la închi
soare, pentru-că sînt săraci. Cîte o dată, precum
spuseiu, puteți să nu aveți, chiar în clipa aceea,
trebuința de bani. Dar ați voi să aveți adunate
oare-cari economii, nu puicii aștepta, totdeauna,
până să fiți cu desăvîrșire lipsiți, pană să nu
mal aveți curat nici o para. Unii din voi exer
cită, poale, meseriea, profesiea, așa numită furt
prin efracție. Nici un om cu judecată, avind
în casa Iul de toate, nu va pătrunde țnlr’o casă
străină, la miezul nopțe'i, să (lihnească prin în
tuneric si prin odăi necunoscute, punîndu-șl
vieața în primejdie. Nimeni nu s’ar expune asa.
Dacă cine-va ar avea haine în cuer, biftecc la
cămară, și bani la bancă, n’ar horhăi, noaptea,
prin casele pe unde nu cunoaște locurile de feliii. Profesiea aceasta are nevoe dc o experiența
și educație speciala, și oamenii, adaptați să o înde
plinească, sînt tot atît de puțin vrednici de blamai,
cum aș fi leu pentru că sînt advocat. Un om,
cu buzunarele pline, nu va omori pe nimenea
în strada. Ar putea să omoare, dacă ar avea tn
buzunar numai un dolar sau doi, Inse, in nici un
caz, cînd ar avea banii unui Rockefeller. Al de
llockefeller pîndește un vinat neasemănat de
mult mal superior.
Cu cit săracii vor fi mai jăfuiți, de bogatul, cărui
nii-i lipsește prilejul, cu atît va spori numărul
săracilor, cari vor li nevoițl să recurgă la toate
mijloacele, ca să trăească. Pot să nu-și dec samă
de asta săracii, pot Iei șa nu se gîndească întăl
și întăi la crime, înse, la urma urmei, fatal vor
fi împinși spre ocupațiile criminale.
In legislatura St ilului Illinois, există un bil.
care pedepsește răpirea copiilor, cu moarte.
Foarte deștepțî membri avem în legislatură. Iei
recunosc trustul gazului, fiind-că-1 văd și pururea
îl vor vedea, pentru ca acesta va putea procura îndestulă lumină ca să fie văzut, și acești
membri socot, că prin pedeapsa cu moarte vor
suprima răpirea copiilor. leu unul, nu cred in
această răpire, cred, din potrivă, că legiuitorii
greșesc. Răpirea copiilor nu Ic o crima, Ie o
profesiune, care s’a desvoltat cu vremea. Dînsa
s’a desvoltat o dată cu condițiile noastre indus
triale moderne. Sînt multe chipuri dc a cișțiga
parale, multe chipuri necunoscute străbunilor
1!=’ e»_xi___ _mr>i
n idee de ce
nU«
însarană un
un «ruet
trust cu un bilion de
e ddolari. Și noi
ne ocupăm de un biet om care n’are nici o me
serie, si care descopere meseriea de a răpi copil...
Crima a luat naștere, nu pentru că oamenii
au fost răi, Oamenii nu fură copiii altora pen-
d
i I
i
H
i!il
1
Hî
iffl
s
Hf
.■i
''r
|
!lî
�136
REVISTA 1DEEI
___ ________________ ____ —___ -______ __
REVISTA IDEEI
)
137
■
tru că ar avea nevoe de iei, sau că ar fi perverși, ci
pentru-că văd mijlocul de-a cîștiga prin asta
ce-va parale. Nu veți putea nimici de loc această crimă, printr’o lege care va pedepsi cu
moartea pe răpitorii de copii. Da, Ie un mijloc
de-a nimici crima aceasta, de-a nimici tot soiul de
crime, acela, de a da inșilor un mijloc sa-șl
cîstige vieata. Nu există alt leac, si nici na
existat de cind le lumea lume. Dar lumea ieste
întru atit de oarbă, de idioată, că nu voește sa
vadă nimic. Dacă Qe-care bărbat, fie-care femee
si fie-care copil din lume, ar avea putința sa-și
cîstige existenta in chip cuviincios, cinstit, n ar
mai exista închisori, n-ar mai exista advocați,
n’ar mai exista tribunale. Ar putea să mai existe,
icl-colea, unii, al căror creer să fie întocmit aparte,
ca cel al lui Rockefeller, care ar susținea așezămintele astea. Dar asemenea inși vor fi cu
totul rai I, și-ar fi trimeșl, nu la închisoare, ci la
vre-un spital, să se vindece.
Nu fac acolea pură teorie. Am să vă dău cîte-va
pilde... Englejii, pedepseau odinioară pe criminali,
trimițîndu-i departe. II îmbarcau pe-o corabie,
si-i exportau în Australia. Anglia iera împăr
țită între seniori, nobili și bogali. Toți aceștia,
(erau stăpînii întregului teritoriu. Ceilalți trebueau să pîndească la coltul stradel. Nu puteau să-și
cîstige pinea în mod cinstit. Bogății, se sileau
să-și" prindă criminalii si să-l trimeată în Aus
tralia, vorbesc de criminalii, cari puteau să fie
prinși. Cînd cei dintâi sosiră la destinație, găsiră
locul gol. Avură deci, la îndăurină, ca să se ins
taleze, continentul întreg. Putură crește oi și să-și
procure carne, mai lesne, mai plăcut de cît ar
fi furat-o. Asa-că, criminalii aceștia, deveniră res
pectabili, cinstiți, pentru-că aveau mijlocul de
a-șl cîștiga cele trebuitoare vieței. Iei întreceau
îttcînsie chiar pe Englejii cari voiseră să se scape
de Iei. Coborîtorii acestor criminali, formară o
clasă de oameni tot alît de buni și tot atît de
respectabili ca toți locuitorii de pe păinînt. La
riridul lor, porniră să-și zidească, și Iei, biserici,
închisori. O parte a ță’rei fu organizată, cu vre
mea, după sistemul din țara mamă, Irimetindu-se
prinșii pe coasta meridională. Cînd aceșli prinși,
ajunseră Ia destinațiea lor,avînd la îndămina con
tinentul întreg și numeroase mijloace, de a-si cîșliga existența, deveniră cetățeni respectabili, întimpinîndu-și nevoile ca ori și care cetățean...
Urmașii aristocrației engleze, cari-și trimeteau de
ținuți! în Australia, începură să bage de samă
cum-că aceștia se îmbogățeau. Ast-felin, veniră
să pue mîna pe sol, după obiceiul lor. Iei orga
nizară sindicale teritoriale, Land-syndicaie, însusindu-șl, luind asupra lor, controlul bogăției în
tregi, controlul pămînlului, controlul minelor.
Așa în cît, nu trecu mult, și se iviră și-n Aus
tralia tot atîți criminali, ca și în Englitera. Pricina
acestui neajuns nu Ie că lumea ar fi fost rea, ci
pentru-că, pămîntul fu răpit din mina poporului.
Unii din voi ați vlețuit la țară. La țară-I mai
frumos de cît în închisoare. Și daca ăti locuit
vre-o dată la vre-o moșie, ați putut * observa
ca, dacă dai dramul mâl mnltor vile înlr’un
cîmp unde pășunea nu-I îndestulă, vitele Vor întră
în ogoare. Dar. dacă Ie vei duce într’un cîmp
bun.cuiearbă din bielșug. vitele vor paște, liniștite,
respeciind legea lărmurirei lor plină Ia ncsdrșît.
Animalul tunau, ie ca și celelalte animale, cîte
o^ dalii mai animal chiar. Acelăș principi u care
cirmutșlc pc animale, îl cîrraueștc șî pe Iei.
Fie-care caută să-și cîstige existenta •
Uîir-
ginele celei mai- mici rezistențî. Un om’ in ’Ur
care sosește mai de timpuriu într’o tar.”
vede
o mare întindere necultivată. Bogătașii
bună-oară, văzură, acum vre-o 20 deanî
Chicago Iera un oraș mititel. Dînsiî stienn11^^
malțimede oameni vor veni să se slabileL'’
iei și-și delera numai de cit sama pn a ? ’n
stăpîni iei tot pămîntul de prin preiur"
c? !l*
mînt ar cîștiga o mare valoare. Asa-că
’
Iei lot pămîntul. Cînd cine-va stăp’îneste toMraril
mai poți fi și tu proprietar. Tu trebuie S • ’ ?u
deletniceștl cu alte cele. In Englitera TrU >
Scoția. Loialitatea pămînlului fiind în stănînl (a’
mai puțin de cinei la sulă din popuiaijerca U
porul ie nevoit să primească condițiile ce’1Pî*
impun proprietarii. AȘa;câ, trebuie: șâ trăeasctin '
care cum poate, iinbrăhșînd lot tehui de niesnr’t’
ca furtul prin efracție, pickiny-poket^ si alteh ’
Repet, oamenii cală a se îmbogăți, *nrin tnni
mijloacele cu putință, Asta-i o boală ca toate co
lelalte. Unii se îmbogățesc organizînd un trust
cîștigînd un milion de dolari. Un altul capătă «
boală și se lecuește degrabă. Dînsul își canătă
boala, precum ar căpăta cine-va pojarul ori altă
boală rea, și, nici vorbă, nu ie nimic de im.
palat: s’a molipsit și pace. Veți vedea pe tmij
cari speculează mai pre sus de mijloacele lor
pentru-că manieade-a aduna bani îi stăpîneslecu
desăvîrșire. Asta-i pur și simplu o boală: nimic
mai mult, nimic mai puțin. Voi nu puteți face
ca lucrul să na se petrea’că așa. Dar cei ce au
controlul pămîntulul, cu totul altă putere au de
cît voi... Să vedem ee-io lege. Cînd niște oameni
au controlul lucrurilor, Iei fac legile. Se înțelege
că nu le fac pentru a apăra pe ori-cine: tribuna
lele nu sînt unelta justiției. Cînd pricina voastră
vine în fața tribunalului, n’are a tace, nu se dis
cută dacă iești vinoval ori ba. Trebuie numai de
cît să ăl un bun advocat. Un bun advocat înse
nu-1 poți căpăta Iară bani. Totul se reduce la baril.
Cei cari slăpînesc pămîntul. fac legile pentru a-ș'i
apăra avutul. Iei ridică un felin de barieră sau de
îngrăditură în jurul bunurilor lor, și întocmes:
legea de-așa, ca cei de-afară să nu poată pătrunde
în lăuntru. In realitate, legile sînt făcute numai
spre ocrotirea cîrm ui lori Lor lumei, nu pentru a ,
face dreptate. Iele n’au fost nici o dată făcute ,
și aplicate după dreptate. Pentru a face dreptate,
n'avem în lume nici un sistem.
Să va dau, în privința asta, o pildă. Luați pe
cel mai sărac dintre voi. Dacă comunitatea ar 11
elaborat un sistem pentru a face dreptate, chiar ș
cel mai sărac ar trebui să albă un adv°wj
tot atît de bun, ca cel mai mare bogat. Nu-j^
In cazul acesta, dacă te-a! prezenta în fata triD
naiului, al avea o judecată Lot alît de ruW^r
dreaptă, ca și cel mai mare bogat din Cmc o Pricina nu tî-ar fi judecată în 15 sau
.
nule, cînd, pentru a judeca pricina unui i
trebuie 15 zile. Afară de asta, dacă a-i n
și-ai pierde, pricina tî-ar fi adusă în
de Apel. Un om sărac, nu poate face apel, n
,c
n’are mijloace. Pe urmă, pricina bogatului 1
fi dusă înaintea Curței supreme. Șb
- Ț’.urți l
duce și mai departe,’în fața cele! mai maHp
din Slatele-Unite. Așa c’un om bogat, poa
de bătrînețe înainte de-a fi închis. Par’Tyn*caiail
sarac, se isprăvește foarte iute cu tine.
locului, aproape,Iest! recunoscut vinovat, a
j
n’al li, uncie te alli. De ce ar fi în fa|a Curiei
j
. aje cine-va care n’ar fi vinovat? Fiind-că n’a
1,11 ni fi a»urca- ȘluJPa5n n_u au Yreme de-a cerceta ferat să fiți mai bine bandiți. Unii, si-au ales mal
pricinele. Inșii de-afară, cel cari înleincează bine meseriea aceasta.Nu știu caredindouă aceste
aș ak-gea-o și leu, dacă aș fi nevoit să aleg.
!lci, *idesC lilSZ rl ? clădesc închisorî, n’au meserii
Ca încheere, afirm că, dacă am lua din în
1,r,ninc sa cerceteze 6 pănă la 7 sute de deținuți,
vrGne-care an, pentru a se convinge daca sînt sau chisoarea aceasta sau din ori-care altă închisoare
l’c, vinovali.Daca Inbunalelear li organizate pen- din lume, cinci sule de bărbați, din cel mal vestiți
n11 q favoriza dreptatea, poporul ar alege ne criminaliși călcători de legi, și dacă ne-am cobori
cele mai prost reputate slrade, pentru a alege
‘CLva, pentru a apara pe toii criminalil.pe cine-va în
sute din cele mai de rînd femei, dacă m-am
f1? atîL de apt.<* și reprezentantul Ministerului cinci
duce apoi într’o regiune, unde să fie pămînt de-a°!htic, căruia i-ar pune la indămină toate mijloa juns,
unde
să albă prilejul de-a-șl cîștiga existența,
ce de care ar avea nevoe. Ar cheltui tot alîtoa pa- afirm că toată
această lume ar deveni tot atîla de
Jp pentru a va apara ca și pentru a va urinări. bună, ca și medica
comunitățeî.
r Aproape întreg codul nostru criminal constă
La starea ce o vedem aici, neapărat că iesle un
•„ atacuri săvirșite împotriva proprietătei. Și a- leac. Lumea nu-1 găsește nici-cum, sau. de-1 gă
Lroape toți, din închisoare, au fost trimcșfla inchi- sește iea nu-1 aplică. Puteți să faceți să se voteze
cnire, c’au savirșit, o crima inipolriva proprietă o lege, care să pedepsască cu moartea pe ori-cine
ți N’are a face ca suit in închisoare o sută de inși ar săvîrși un furt prin efracție. Ar fi lot una. Oa
mal mult sau mai puțin de cit ar trebui să fie, pro- menii vor continua de-a făptui delictul acesta, ca
nrietatea trebuie aparala, fiind-că-n lumea asta și pană acum. In Anglia, tu un timp, cînd o sulă
Sroprielalea Ieste ce ieste. Restul nu însemnează ni de diferite delicte, ierau pedei-s te cu moartea.
mic De cese întînrplă asa ? Indivizii proprietari fac Ceea-ce nu avu nici o inrîurire. Poporul en
iecca, ca iea sale proteguiască avutul.Cind cine-va glez descoperi, uimit, cum-că de îndată ce su
snvîrseste o crimă, nu urmează c’a săvirsil un lucru prima penalitățile severe și renunța să pedepsască
moralicește rău. Cel de-afară, care n’a săvirsil nici pe oameni cu mortea, crimele descreșteau, in loc
o crimă, poate să fi savirșit al t-ce-va. Bună-oară, să crească. Cu cît pedepsele Ierau mai ușoare, cu
nonte să fi pus mina pe toți cărbunii Statelor-Unite alît numărul crimelor descrestea. Pedeapsa cu
si să fi ridicat prețul cu 2 sau 3 dolari Ia tonă fără spînzurăloare, din închisorile comitatelor noastre,
nici o novoe. Cu chipul acesta iei a putut ucide mii nu împiedică nici de cum omorurile. Din potrivă,
de inși, alte mii să le trimeată la azil, și zeci de mii Iea naște ucigași. Asta ie istorica lumei. Ie lesne
la închisoare. Lucru care se întimplă pe fie-care de văzut cum s’ar putea să se suprime ceea ce noi
an iu Statele-Unile. Asța-i o crimă mai mare de numim crimă. De pus în practică ie mai greu. leală
cilori-care din cele săvirșite vre-o dată de cei în cum s’ar putea. Să se dee tuturor putința de-a trăi,
chiși. Legea n’o pedepsește nise. De ce ? Pentru-că nimicindu-se privilegiile particulare. Pe cită vreme
tocmai cei cari controlează pămtnlul, fac legile. marii criminali vor putea să acapareze straturile
Dacă legile ar fi fost făcute de noi, de mine sau de cărbuni, pe cîtă vreme marii criminali vor avea
de voi, primul lucru care l’am fi făcut, ar fi fost controlul consiliului municipal și-a străzilor pu
de-a pedepsi pe individul care obține controlul blice, pentru omnibusuri, drepturi asupra gazului,
pămînlului. Natura a pus cărbunii în pămînt, de mii de săraci vor fi siliți să între în închisoare.
o potrivă pentru ori-cine. Iea a lăsat cimpiile ce Pe cită vreme unii vor fi învoit! să monopolizeze
vedem, pentru ase cultiva pe dlnsele griul, pen întreg pămîntul și vor putea sili pc alții ca să pri
tru nevoile tuturor. Au venit inse marile socie mească condițiile ce vor voi iei să li impue,
voi veți fi, necesar, nevoiți a intra în închisoare.
tăți de drumuri de fier, cari le-au Îngrădit.
Singurul mijloc pe lume, de-a nimici crima,de-a
Afară de cîte-va crime îndreptate împotriva per
soanelor, ca asasinatele, de all-fehu foarte puțin nimici criminalii,Iede-a nimici, o dată cu criminalii,
mici
și pc cel mari. Condițiile vieței să fie drepte.
numeroase, aproape toate celelalte, pentru care sinlem pedepsiți, sînt numai atacuri împotriva pro Să se dee oamenilor putința de-a trăi. Să se nimi
dreptul proprietătei private asupra paminprietate!. Dacăpedeapsapentruaceștea ar fi dreaptă, cească
criminalii ar trebui să aibă o mulțime colosala tuluî, să se desființeze monopolul, sase facă aso
de bunuri. Cîte parale are asupră-I oare, toată mul ciată lumea pentru producție, pentru bunurile
Nimeni n’ar mal fura, dacă ar putea sa-și
țimea care se află de față? Cu toate astea, toți viețeiprocure, personal, cinstit, ceea-ce i-ar fi de nevoe
cîți sinleli aici, sînteți pentru crime împotriva Nimeni n’ar săvîrsi nici un furt prin efracție, cind
proprietătei. Inșii ce locuesc pe lingă lacul Shorc, i-ar fi casa plină. Nici o fată nu ar ajunge de straoa
n’au săvîrșit crime împotriva proprietătei, cu toate dacă ar avea un adăpost priinctos la părinți. Cel
astea Ie! âu atilea bunuri, că nu mal știu ce să ce posedă un siueat-shop, un mașazin cit lu
facă cu iele. Ie cu desăvîrșire vădit, de ce acești crătoare, poatesă nu lîe.personal. vrednica fi bla
’ași n’au săvîrșit crime împotriva proprietății: le- mat, de starea tinerelor lui lucrătoare.Dar, cind le
R>le le fac Iei si n’au nevoe să le calce. Voi inse, plătește 5 dolari, 3 dolari și 2 dolari pe săptainma.
pentrua pune niîna pe-un bun. sînteți nevoit!a mă întreb: de unde îșî închipue iei că-șl procura
calea niște regule impuse. Nu știu care din iele restul de bani.ee le trebuie pentru traiu '
Voi> dacă ar fi avut prilejul să se îmbogățască,
Singurul mijloc de-a îmbunătăți condițiile vienimicind cu un dolar pe zi, <|ouă spre zece cea- tie! ieste egalitatea. închisorile trebuie să dispara.
' Jrx pe zi, ar fi lăsat meseriea cinstită ,și sar fi jele nu dau de loc rezultatul ce se așteapui de la
de furturi prin efracție. Dacă vi sar fi dat Iele. Dacă s’ar suprima, n’ar fi de loc mal inulți
ij locul de-a deveni bancheri, ați fi preferat nc- criminali ca acum. închisorile nu inspalmmlă pe
e^lL Unii din voi. au putut avea prilejul de-a li nimeni, si sînt o pată pusă asupra civilizației. în
ia vre-ocale ferată,unde se știe,după sta- chisoarea, arată vădit, lipsa de mila a inșilor debrP!Ca’ Ca nimeni nu-și poate păstra toate inem-, a fir:, a acelora, cad zidesc închisorile sile umple
•ĂeJ? «nai mult de 7 ani! Ați fi putut cîștiga mire cu jertfele ncsafiulul lor.
in iî 7iî de dolar, ne lumi, c.usuiielul mmma. Dar,
In Românește, do »-ru RACHEL 1ARCAUANU,
Oc de a alege această meserie bănoasă; ați pre-
■
|
ia
'.f
n
1
i
O
I
$
o
�REVISTA IDEET
138
DIN CÎND ÎN CÎND
Camarade Mușoiu,
Ca o urmare a celei din urmă scrisori, voia începe jiu
ce-am sfîrșit, scrisoarea din urma, cu Grevele. Pentru că-s
foarte multe greve aicî. Toate au unul și acela-șî caracter,
sporirea salariilor, micșorarea ceasurilor de muncă și
recunoașterea oficială a uniunei muncitorilor. ^Unele greve
se pierd, iară de nici o izbînda, altele ciștiga cite ce-va,
trec și se uită, altele sint înse interesante, precum au
fost: Greva Constructorilor de Case, Greva Minerilor,
Greva Țesătorilor de Matasă și Catifea... Greva Con
structorilor, a avut loc în New-York și-a fost cu totul
serioasă, pentru-că breasla asta, alcătuită^ din 49 de
Uniuni, numără vre-o 65.000 de membri, începînd de
la cei ce fac cărămida și scot din pămînt pîeatra, pană
la lucratorul care trebuie să isprăvească zidăriea. Pre
țul muncei, în breasla asta, ie ca și-n ^celelalte: de la
5 dolari, preț pe care-1 ieau zidarii, văpsitoriî, meca
nicii, pană la 3 dolari, pe zi, preț pe-care-1 ieau sala
horii, ziua socotită 8 ceasuriPrimavara trecută, delegații tuturor Uniunilor, cari
s’au întrunit la o laltă sub titlul de „Unites Broad of
Building Trades", întocmind alte prețuri, cu ceasul, nu
cu ziua, cu vre-o 15 la-sută mai mari de cît cele de
an, prețuri pe cari antreprinorii n’au voit să le recu
noască, delegații amenințară cu greva. Văzînd așa, an
treprenorii, se asociată și îei și adoptară tactica de a
suspenda lucrul, lucrul abîea începui, pe care îl și suspen
dară, cu toate că aveau contracte, angajamente luate,
păn la ce timp să-1 dee gata. Delegații, ne mai avind
în cotro, proclamară, la rîndul lor, greva. Greva aceasta dură pană la 15 August, și avu ca urmare, că
multe Uniuni se dezorganizară, unele îșî pierdură în
tregul fond, icar altele, mai tari, izbutiră să dobîndească
mici sporuri.
Pentru mulți, rezultatul acestei greve fu o lecție.
Se recunoscu, că întregul «Trade Unionism» n’are de
loc un fundament solid, de oare-ce capii și delegații
Uniunilor se deteră pe fața ca niște simpli spioni, agențt aî antreprenorilor. Un anume Sam. Parks, dele
gatul Uniunei Mecanicilor, fu descoperit că a luat
cite-va sute de dolari, pentru a înlătura greva, pentru
care și fu osîndit la 5 ani închisoare... Se mai des
coperi, că multe Uniuni au acelea-și principii, ca
și Trusturile. Anume, monopolizază munca, numai pen
tru o cîtime de muncitori, pentru a putea ridica pre
țurile, ceilalți muncitori rămînînd fără lucru. Un zidar
sau fierar, venit din Europa, ca să găsască ocupație,
trebuie să plătească maî întâi o taxă de 50 de dolari,
să se înscrie ca memhru într’o Uniune, de oare-ce toate
lucrările sînt făcute de unioniștî. Se înelege că sînt pu
țini cari să aîbă o asemenea sumă.
Minerii din statele Virginia șl Colorado, au declarat
greva, tot în vederea sporirel salariilor, ca și zidarii.
De oare-ce, înse, proprietarii aduc alți lucrători, cari
sînt atacați de greviști, proprietarii au cerut Guverna
torului să trimeata armată, care a năpădit și curge din
belșug și face și mai mare scandal... Uniunea mineri
lor din statele acestea, poartă titlul de «Western Federation of Miners». Iea Ie afiliată, cu „Western Labor
Union", la organizațiea «American Labor Union:», care
Ie pusă sub controlul „Social Democratic Party of
Norlh Atnerica“... Greva Minerilor din statele acestea
Încă durează...
A Gjeva Țesătorilor s’a început în Aprilie și s’a sfîrșit
in August, cu foarte mici îmbunătățiri, de oare-ce mai
în toate țesăloriile lucrează 40 la sută copii, între 10
și 12 ani, pe un salar foarte mic. Față cu legile e-
________________ __________________ REVISTA ÎDKB1
xistante, copiii nu pot să fie puunj,
1Ucru
primiți Ja
la lucru,
spectorii se fac nevăzuțî...
’ clar inCu toate că Uniunile nu pot îmbunătăți mal
starea economică a muncitorilor și adesea sînt 'd<5 1OC
car de corupție pentru mulți, totu-'șț tot au «-un fo.
Iele insuflă capitaliștilor o oare-care frică, frică
stîrnit în contra acestor Uniuni o întreagă reacție I C° a
Bisericele, preoții, carlsîntmrfcurînd reprezentanța'cTr
bogați de cit ai unei divinități, țin predic! ca L ?- Or
cioșii să nu aparțină nici unei Uniuni, pentru-c*”1-"
împotriva voinței luî D-zeu și împotriva patriei
” 'C
In multe state, unioniștli n’au voe să aparțină mir
ției, careL în timp de grevă, ieste trimeasă să îtnnu'!1'
muncitori!. De asemenea s’a alcătuit o asociație d
pitaliștl, care caută, prin diferite mijloace, să 0116° 11'
niunilor capăt. Ca început de lucrare, trustul zahărul “
a decretat închiderea a vre-o cîte-va fabrici, lăsîndU U'
drumuri peste 20.000 de muncitori, cari, sau vor
de foame, sau vor disolva Uniunea. In acela-șî titim
președintele acestui trust, William Hawemeyer a ținu
o conferință ia Jonkers, oraș aproape de New-York
în care sînt o mulțime de fabric! de zahăr. In confe-^
rința aceasta, Hawemeyer a desvoltat vre-o 18 puncte'
între cari acela, că muncitorii n’au nici uu drept de
a forma Uniuni, căci iele sînt bazate pe ideea Anar
hista, fiind în contra Religiei, în contra Patriei ș|
contra familiei. La această conferință a luat parte si
Președintele „Jonkers Federation of Labor", care
luînd cuvîntul, a combătut afirmările luî Hawemeyer, și
care, privitor la punctul enunțat, a respuns cam cele
următoare : Poate ca Anarhica să fie o idee criminală
în contra Patriei, în contra a ce vreți, dar asta n'are’
nimic a face cu Uniunile. Uniunile sînt alcătuite în con
formitate cu legile, și Unioniștiî sînt patrioți religioși,
dovadă multele biserici... In contra legilor, dacă vreți,
sînt Trusturile maî curînd.
Un alt milionar John D. Rockefeller, președinte al
„Standard Oii Company", subvenționează o mulțime
de Universități, dînd inst rucțiî profesorilor, de a vorbi
studenților în contra Unionismului și Socialismului, stu
denților, din rîndul căror se recruteaază adesea stricătorii
de greve, agenții polițienești, și uneltele politicianilor dc
rînd, și cari, în privința cui tur ei, în mare parte, sînt pe o
treaptă cu totul joasă. Privitor la cultură, nu de mult, a
apărut în ziarul ,,The World“, un interview, pe care l’a
avut un redactor al acestui ziar, cu Tolstoi. Accsta-I
spuse, că subvențiile milionarilor au maî curînd unefect detestabil și că numai cultura nu o pot iele sti
mula. Tolstoi istorisește un fapt. Anul trecut îl vizita la
Jasnaya Polyana, președintele Harper, al „Chicago Unlversity". Cînd veni vorba de binele ce-1 aduce tineri
me!, Rockeffeler, prin subvențiile luî pentru școli, Toltoi îi puse luî Harper cîte-va întrebări, asupra unor
chestii, la cari, Harper nu respunse... Și, cînd Redac
torul, luî The World, lăudă, Ia rîndul luî, lui Tolstoi, America, cu instituțiile îei culturale, cum o făcuse și Har
per, Tolstoî spuse neted, că și studenții și profesor"
de la universitățile de aici, sunt niște ignoranți... Luînd
cunoștință dc asta, studenții de aici, neapărat s’au su
părat, și, ca să se răzbune, întoarseră cu fața la perete,
portretul lui Tolstoi, care se afla în camera de lucru»
luî Harper...
Andren Carnegie, un alt milionar, cheltuește Pcn ,
biblioteci, milioane, cu condițiea, ca, în orașele un
bine-voește a-șî areta îei bunătatea, să nu se primea
nici un unionist la lucru. De dorința aceasta nu
prea ține samă, desigur, nu din pricină că politician» B
favoriza cum-va Uniunile, ci că li-i teamă ca
n .
pleardă voturile. Se înțelege că în toate bibliot®
astea nici urmă de cărți maî libertare.
n Morgan», un alt milionar, șeful tuturor trustuI' țntemeeaZM muzce> cu-acela-șî scop, de a răpune
fl|or’ muncitorilpr, scop pentru care se cheltuesc midc ®nioaue’
^trcc acum la alta. In „New-York Journal" a a» în timpul din urmă uu articol de Carmen Sylva
titiu| de «Ideal -Home», Casa Ideală. In acest
sul? 1 se arata cum ar trebui sa-și întemeeze locuinlocuitorii Statclor-Unite. Un lucrător American, ceF‘® ^cest articol, m a întrebat dacă locuitorii „of Roau locuințele la feliu. Drept răspuns, i-am ce10 n articol, din «Medizmische Presse», din Viena,
Ut are scriitorul, arată sărăciea, mizeriea în care trăC țăranul romîn, bîntuit de pelagră și de tot feliul
7 boale- ln or‘~ce caz’ Carmen Sylva, ar fi trebuit
“.%-slușască, cătră cari locuitori din Statele-Unite ie
dresat articolul îeî, cătră milionari sau clasa mijlocie,
-Li cele 15 milioane de muncitori, cari stau cîte 6
etajj, cătră
?To inși în două odăi, la al 4 sau 5~lea
t '
“
% , milioane de trampi, cari n’au nici atît, sau că-■
ă Negrii din Sud, atît-de-adesea linșați de Albî, șii
U^i mor de foame. Poate ie adresat celor peste un1
C ilion și raa‘ bine de arestanțî, ori miilor de miî de>
Tcbun>
■
dîtiite . O
o InmnrirA
lămurire n’nr
ar fifl’ cfrir'nt
Stricat.
pios
—— ' * ,
,su
.
.
.
o
JU
,^V„
- t CU succes. Așa, în ajunul SarMișcarea
s’a reînceput
bătoareî de Jom Kipur, a avut loc un meeting, la care
4I
ani asistat
asistat peste
peste 5000
5000 de
de persoane.
persoane. Au
Au luat
luat cuvîntul
cuvîntul
au
1
~
.
Janowsky, Dr. Cohen și Rosenzweig, în jargon, îear
W. Tp Brown, fost preot catolic, în engleză. A doua
zi(* am avut un picknic, la care au luat parte ca la
vre-o 800 persoane. Cu prilejul acesta, Emma Goldmann,
ținu o conferință asupra religiei. După două zile, avuram a patra aniversare a ziarului „Freie Arbeiter
Siimme". îear săptamîna trecută, o suma de conferinți, a căror serie a început-o Leonticff, care a pu
blicat un articol în „Revista Ideei", anul întăi, sub ti
tlul de «Idealul Anarhist». După dînsul a vorbit Dr.
Solotaroff, asupra subiectului: „Ie necesară oare religiea în educațiea copiilor" ? La conferința asta, au
asistat vre-o mie de persoane. Bătrînul Most a vorbit,
zilele trecute, despre «Capital și muncă». îear cînd îți
scriu rîndurile acestea, sînt gata să mă duc, cu Most, la o
conferință pe care o va ținea Rosenzweig, asupra telegra
fici iară sîrmă, cu explicați! experimentale...
t Revista germană «Freiheit», a cărei redactorje Most,
împlinește al 25-lea an de cînd apare, așa că ultimul
număr din anul acesta, are să fie jubilar. Scriitori! anarhiști de pretutindeni, după cerința lui Most, au a
frimete cîte-un articol...
Jeu, am vagabondat toată vara, lucrînd foarte puțin,
Mi-ațu petrecut vremea pe malurile Atlanticului, prin
Padini,,. Cetesc ades articolele din ambele volume
a‘e «Revistei Ideeî", și multe îmi sint de folos, ca o
• c°®plectare a celor ce cetesc în revistele Engleze
5*5°rrnane. De asemenea cetesc literatură, jde Dos01ewsky, Hauptman, Gorky, Zola, Ibsen. Mă mai oC“P cu «So schprah Zarathustra», de Nictsche, și cu
Anarchismus", de Eltbacher, două admirabile luW cari îmî sînt folositoare, întăea, pentru a ma
°duce mai bine în teoriea individualista, a doua,
a ,CUnoaȘte diferitele teorii anarhiste... Scrie-mi
;
cum merge Revista. Am primit No. 7. Ie
bucur ca camarazii din România te
1
ln toate privințele.
*
Salutare,
|
Nath. Fuchelsteik
kchelstew.
3 Oo‘'rnbrif.0o?,
c/oNaok, V, Ollnton Street-Hșw-Ygrk,
139
GIACOMO D’ANGELO
In vreme ce la Roma stăpînirea se întrecea, fa a face zarvă
t'i luminajie mare, in cinstea oaspeteluieau, impăraM Germa
niei, la Fiumicîno, o localitate vecină, acosta o barcă încărcată
cu lemne, Printre oamenii de echifd, se afla ți Giacomo tfAitgelo, originar din Sicilia, in virstă de 29 de ani. Om cumpătat,,
muncitor, econom, din puținul carc-l avea, dins ui întreținea o
mamă bătrind ți un bâtrîn, părinții lui. AngaJiudu‘Se in ser
viciul căpitanului la care icra, fel puse ca condiție, ca acesta
dc^arce- pc urmi, la locul Iul natal, Căpitanul, fir-a se
sinchisi de loc, purii prin toate pârlite pe d’Angelo,
Ajungînd la Fiumicîno, d'Angelo aminti șefului sân angaja
mentul luai, Acesta înse-f respnnse că, dacă itu-i convenea,
n’avta de cil să plece. Angelo sjmse. atunci căpiiatiulut, că fel
iera dator sâ-l repatrieze s.i« să-l despăgubească de chdfaclelc de drum. Drept răspuns, căpitanul chiemd doi carabincri
și ordoni arestarea maMoiultu. Giaco no d'Angelo fu dus la
Roma și închis in închisoarea-modcl ^Regina Cocli*... După
zile, deținutul din celula 119 fu găsit mort, înăbușit in
Toztă lumea se revoltă, maieu samă afli nil de modul ilegal
al arestare!. Dar ie interesant de știut modul cum a murit
omul acesta, cum și diu ce pricină... Ciud Giacomo d’Angelo
f11 introdus în celulă, lucru firesc, icra cu iol-.il surescitai.
Celula purta mai întâi Alo 29 jî iera vecină ai aceea a ex depiitatulni Palizzoîo, osindit pentru asasinat. Toata noapicat
d’Angelo plinsc, se vadă, iîngttindit-sc de nedreptatea care i
se făcuse. Gardianiî, pentru a-l face să tacă. țipaseră iu cămașă
{ic Jorlâ> stringindu-l cit ce putură de tare. Nenorocitul, afițai
faric ÎJH content din vad, din plfas'-.. Pahzzolo
se plir.se la ziuă gardianului Iul, de zgomotul din celula de
alături yi ceru ca vecihu-l să fie mutai.
t
—Ftfi
liniștit „onorevolc*, i se rerpunse. VctuihI n'are să
mai." facă -^.„„t
zgomot la noapte. L’am pus in cămașa de forță.
Si pcntru-câ încă nu face, n'o sâ-idăin nici s.i miuince și nici
să bea. Sâ-l mal vedem, cum o să zbiere cu giilcjul uncat.
Și vorba ju limită. .4 doua noapte cx~dcputatul putu si
doarmă în voe... Cum se făcu inse că victima tăcu, pe prețul
a ce felin de torturi. Ancheta a stabilit, că Giacomo d’Angelo,
îmbrăcat iu cama-ja de forță, a stat două-zeci și patru de
ore fără să bea o picături de apă, fără să guste o fărâmă
tură de fine. Ca culme a cruzime!, cămașa de forța i Ju pusă
peste îmbrăcăminte, așa-că, netiorocibil, fu nevoit sâ-.fi faci
trebuințele firești iu haine. Așa-că, nenorOciM, din pricina
aceasta, muri.
Asemenea acte de barbarie sînt cu alil mai revoltătoare, cu
cil iele se practică sistematic, cu cunoștinla unui director și-a
unui medic chiar. Căci nu odată au Joși pedepsiți dcțianfn, cu
sete și ca foame, pentru o vorbă chiar, zi,'•a câ-llcs«e de înțeles
pentru ce sinuciderile sini alil de dese in jmelica închisoare
„Regina Coeliu, Amintim cazul Trczzi, Quaglieri..
Bătrînid părinte al lui d'Angelo, sub imboldirca ciudată a:mcf vedenii telepatice, veni la Roma, crczind să-și mai gisascâ
iu vicață unicn-i fiu. Acolca inse i se întinseră țre-o cite-va
monede..,, ca și cînd infami'ea nntti asemenea fapt s'ar Ji pulul
cit asia spăla,
Ih ziua inmormt»iâra, o parte din populafiea. Romei,
fără îndoeală acea pe care puica si o afleptc aceea-și soartă,
care putea să cadă chiar iea victima excesului de zel al ace
lor puternici, depuse la Campo-Verano mai multe coroane dt
flori, pc morminhil sărmanului martir Giacomo d Angelo-.-
li
|| ij
1
Nu mai înaintăm din partea noastră nimic. Lăsăm ca lu
mea să Judece singură, ce felii! iși organizază stăpînitorii în
chisorile și-și aleg slujitorii, ca să-și dcsăvirșascâ opera lor
sublimă, opera lor de civilizație, de propres.,.
Dupit „Le Tcmps“, do JACK.
Au apărut:
V. Cerkesov : Cinnost Hospodarsko-Rovolucni. 20 b.
La ‘.Novv Kult*. 45, Olsany-Praga-Bohemia.
Nansal S. Naoht; Povsechna Stavka. 25 bani. De
adresat; C, A. Delnichy Sobol. 567 IV. 18. al. Chicago, IU.
I\l
4
d
�REVISTA IDEE!
140
__ _______ ._____________________ ««pSTA IDEEt
NEPUTINȚA STATULUI
într’o mulțime de cazuri, neputința Statului Ie ab
solulă, desăvîrșita» Sa luăm o pildă. In marea federație
americana, un om hu se poate oclipa de afacerile pu
blice, fără ca numele lui să nu fie tîrî.t în nbroiu de
jurnale, Iară ca reputațiea lui și cea a fainii iei să nil
îndure cele mai desguslăloare batjocoriri. Ce poate
face în privința aceasta Stalul ? Să înteineeze cenzura?
Toate popoarele din Europa au trecut prin regimul
acesta și unele roaî sînt. Ce folos? Pururea, în Jocul
unui bun urmărit, un rău mal mare. Mai întăl- de
toate cenzura pune stavilă dcsvoltăreî intelectuale. Și
cel mal marc rău, de care poale slifcri o societate»
Ieste stagnarea mintală. Râul acesta iesle de mii de^
ori mal mare de cît acela pricinuit indivizilor prin alacurile presei. Afară de aceasta, cenzurai dezvoltă
cele mai joșnice paternii ipocriziei, minciuna, pîra,
trădarea: în loc de-a regenera, demoralizară.
Pentru a se combate exagerările, ekcesele presei',
nu îe de cît un mijloc. Cînd cetitorii sînt revoltați de
oare-cari expresii ale jurnalului lor, n’au de cît să nu-1
mai cumpere, Așa-că, sau jurnalul trebuie să dispară, sau
îe silit să-Si schimbe stilul. Acesta îe singurul mijloc. In
privința aceasta guvernele sînt neputincioase : Iele nu
pot să decreteze virtutea.
/Amestecarea Statului în toate ramurile actîvităței so
ciale, afara de justiție pururea pricinitește tnaî mult
rău de cit bine. Destu, să dăm ca pildă inslrucțiea pu
blică. Socialiștii, voesc 1 să facă din religie o afacere
privată. Dar, dacă îe ce-va din care să se facă o afacere privata, ie inslrucțiea. Aceasta s’ar răspîndi de
zece ori, de o sută de ori mtai mult, dacă Stalul ar
înceta de-a pune stavilă la roate, prin administrațiea
lui și prin formalitățile Iul neoade. Rutina medievală
ne-a pătruns înse pănă în măduva oaselor. Ni se pare
că dacă Statul ne-ar părăsi, am fi pierduți. Ni se pare
că toate calamitățile vor da să cadă atunci asupra ca
petelor noastre, și că sfirșitul lume! ar fi aproape.
Într’o lucrare a luî Borin-Fournet, „Societatea mo
derna și Chestiea socială*, găsim un pasaj care carac
terizară, cum nu se poate mat bine, această stare de
spirit: «Printre particulari, zice Borin-Fournet, găsim
și buni și răî. Dacă unii se silesc de a moraliza spiri
tele, ceilalți țintesc tot cu atîta aprindere să le demo
ralizeze»... Prin urmare, închee publicistul acesta, Sta
tul trebuie să cxerciteze o supraveghere din cele mai
minuțioase asupra instrucției publice... Să ne dea voe
Borin-Fournet, să-î punem o simplă întrebare. Oare
și-ar trimete dînsul copila, într’o școală în care s’ar
preda, cum-că galanteriea ie cea mai nobilă ocupație
a femeei ? Cum poate să-și îuchipue Iei, că un slujbaș
rutinar, ignorant, a cărui singură grijă îe de a-și păras* u°ci>pațiea cît mai curînd cu putința, cum poate
să-șî închipue că ar avea mai mare grija de morali
tatea copiilor de cît^părinții lor? De alt-feliu, vedem,
de o mulțime^ de ani, ce roade frumoase da morali
zarea de cătră Stat. Putem să ne închipuim oare niște
mai desăvîrșite agenții de depravare de cît internatele
noastre modeme ? Rasele noastre europene trebuie să
aiba^ un fond de putere morală cu adevărat nesecat,
daca nu s au cangrenat încă pănă în măduva oaselor
de catră scoalele Statului, Cit despre-incapacitatea acestor scoale, din punctul de vedere al instrucției, nici
. nu se mai discuta. Atestatele noastre, diplomele noasplata ignorantapr°ape totdeauna> răs-
Bonn-Fouruet, nu crede cum-că învățămîntul liber
„ar i ae-ajuns, față de sarcina colosală care i-ar in
cumba . Aprovizionarea zilnică a unui oraș ca Lon-
dra, nu-i oare o sarcina colosală’'' jnsăreinez •
aceasta Stalul, numai o singură zi, / vom vedV” *CG’
milioane îî va trebui sa iheltueasca, ;u sluiba«;r'l.-C,l';
tot feliui de formalități. Inițiativa pjvală se achir eU
această sarcină colosală, spre mulțănirea tutur r
minimum de cheltuelî. Dar, rcpetăiq sîntem orbj°r e'T
Lotul de rutinble etatiste. Acestea ie iiniȘjedică ']
vedea chiar lucrurile cele mai vădite!, vădite cași k». a
soarelui.
•
n,lia
Priviți progresele îndeplinite, în ;jnipul' din1 Urmă d
cătră navigarea cu aburi. In i8j5, se făceau 8 «nT3
și jumătate pe ceas. In 1856,13.1111879,15. ln l8q ,7
Intr’lin viitor foarte apropiat, se ver face 30, și
rea cu o cheltuire mai mică de cărbuni. Jnse i''".
spune Bellet, într’un număr din „Journal des Econo*5
mistes,'*, ar însamna a cunoaște rău spiritul de concnl
rență, care animează diferitele companii de navigație
dacă ain crede că iele se vor opri aicT“. Fie-care
steamer nou, pus în șantieră, rcalizază o mulțime de
progrese, față de șleamerelc dinainte. Comparați, cu
acest avînt superb al spiritului omenesc, nietoadelc
noastre de instrucție. Cît de rutinare, de copilărești
de deșănțate ne-apar. Nu numai că iele nu se per
fecționează, din potrivă, mai curînd par a da înapoi.
Tot atît de bine îșl împlinește Statul și celelalte
funcții. Ca un Serviciu public, bine organizat, cităm
adesea poșta Facem cea mai mare greșală. Acest
serviciu ie detestabil și costă colosal. Aproape îii toate
țările, s'iijbașli poștelor, pe lîngă ca sînt necinstiți, mai
sînt și ordinari. Transportul tiuel scrisori, bună-oară
de la un capăt al Engliterei la altul, ar reveni "la o a
treizeci și șeselea parte dintr’un cinci. «Făchidu-se s:î
se plătească cu doi bani jumătate portul unei scrisori,
o companie privată ar realiza încă un beneficiu frumosî, zice Frederlck Miller. Statul, face să fie plătit
de patru ori mai scump.
Sa mai vorbim de lucrările publice ? Cîtc miliarde
nu s’au cheltuit oare, ca să se sape canalurî fără de
nici un trafic, să se înteineeze porturi, în cari nu in
iiestar«
tră nici o corabie, sa se facă linii ferate în iiestare
de a-și acoperi cheltuelele ? Jn țările constituționale,
o mulțime de lucrări publice s’au întreprins pentru ne
cesități electorale, foarte adesea pentru a da beneficii
inginerilor Statului. Inițiativa privată ar putea foarte
bine să se ocupe cu toate lucrările publice, cari ar da
ce-va foloase. Pănă și căile de comunicație ar putea li
cuprinse în categorica aceasta. Acum cîțî-va ani, o
companie franceză a construit o cale de la Beyrut la Da
masc, lea încasază o taxă de la trecători și afacerile îi merg
binișor. Ceea-ce-î cu putință în Siriea, cu^ atît ar li
mai cu putință în țările europene. Dar, daca particu
lari! ar pune mina pe lucrările publice, slujbașii slilta'
tulul ar pierle din mînă cel mai vădit ghelir. De <1ceea și caută îe! de a pune tot feliui de stavile nu
țiativeî private Comisica numită la Potersburg, p£n n*
a studioa mijloacele proprii de-a desvolta marina co
merțului rusesc, ocupîndu-se- și de îmbunătățirea p°
turilor, hotărî, că întreprinderile private trebuie sa cu desăvîrșire înlăturate. Cîți inși n’ar fi Jîa^u
•
bîndi în Rusia autorizațiea de-a construi lini> J®ra e 7,
de-a îmbunătăți porturi, chiar fără a cere nici o g
ranție Și nici un ajutor de la Stat?
.
Cît se atinge de lucrările publice, slujbașii PrlîJ,ll"L
trei rele: I. întreprind lucrări inutile. 2. Adaoga c
sal la costul lucrărilor utile. 3. împiedică o masa
intreprinderi, cari-ar aduce foloase,
r
Novtcow^
TIPOGRAFIA (JKUNCAU
Strada DOAMNEI No. 9 - Telefon
141
NOTIȚE DIN CHICAGO
Supra-întcndcntul, ea uiî-ce
oii-ce lipitoare capitalistă,
a refuzat. Lucrătorii se puseră înse în grevă. Fabri
avînd nevoe de lucru, expediară să se facă
dreptate, iubite Mușoiii, cînd îmi serii: „Pap- canții,
[
AlHau mult mal mult de gîndit și emoționează la fabricele lor, de-acolea, din Chicago. Uniunea de
iele (niult-“ Așa le. Dar tocmai fapte de astea, se- la New-York, luînd cunoștința de asta, telegrafie pe
jnai ... mi aveam de notat, în ultimul timp. Mișcări dată Uniune! lucrătorilor din Cliicago, rugînd-o să
fioase.
niict, de o importanță înse cam măricică, am Facă o grevă de simpatie. Intre lucrătorii de ~ colea,
nml ,:’
nul aflu. Cînd Bnsines Agent veni de la Uniune
^L’^începc mal întăl cu ziua de 11 Noembre. și aretă lucrătorilor telegrama, cu rugămintea de
"Voi ti
fie-care an, s’a serbat și anul acesta, ziua simpatie, toate mașinele fură de-o dată oprite și
Ca
în 1
; afC cel cinci oameni, iubitori de lumină și de toți lăsară lucrul, zicînd: grevă, grevă de simpa
fJtate, au fost răpiți de justițiea Americană și tie, Nici linul nu remase la lucru. Formanul, sur
S ștreangului. Cea mal mare sală de aici, se prins de asemenea lucru, telefonă numai de cit
fabricantului, care se afla în biurourile fabrice!,
•chiriașă pentru asemenea prilej. Anul acesta, am
"vut și îeu feric’rea sâ fac Parte dintre acel cari leu, de aprins ce Ieram, strigai o dată: Cind Ta
ilâ adună în amintirea bunilor camarazi, protestînd veni vremea oare ca și firele telefonice să fie di‘
struse. Toți se uitară» cu ochii mari, la mine. Forpotriva crimei săvîrșită de justiție. O muiîîine de Uniuni îșl trimet de obiceiu steagurile, cu mânui se temea să nu fi venit cum-va tocmai ma
nevra cea mare. Ne duserăm, în fine, cu toții, în
ocfl'ziea asta, fie-care din steagurile astea repre- sala Uriiunel, unde furăm chlemațl. Se explică lu
zentînd mii de muncitori. De ablea acum am pu crătorilor pricina chiemărel, după care cerul și leu
tut vedea, cît ie de mare numărul acelora cari se cuvîntul. Dar cum începui să rup pătura neagră
indignează împotriva nelegiuirilor justiției și îm de pe ochii sclavilor, însu-șl agentul Uniunel zise :
potriva întregul stapînirl. Cu ocazica asta, luă cu- Ciocialist, Ciocialist... Aceștia, cari nu știu ce l'e
vintul o veche camaradă, M-me Severine, care a socialismul și nici nu pot pronunța cuvîntul, zic
luat parte activă la mișcarea de acum 1G ani. lea Ciocialist... Și fui oprit. learil agentul, adaogă’. Noi.
repetă, mișcată, cuvintele lui Parson, Engels, Spies vrem să învățăm numai minte pe Fabricant, cînd
și Fischer, rostite înainte de moarte. După dînsa, vom cere preț mal bun. să. ni se dea.... Văzînd.
vorbi camaradul Ab. Isaac, redactor la „Free So- aceste, mă întreb leac : Pănă cînd comandanți? Pănă
dety“. Cînd o voce din sală, răspunse, la cuvin cînd aceste manevre mici ? Pănă cînd, o voi, sclavi,
tele acestuea, că nu se știe cînd și de cine a fost veți vedea cu ochi buni pe răpitorii puterel voa
aruncată bomba, la întrunirea din 1887, și dacă stre ? Pănă cînd veți îndrepta pumnul numai in
a fost aruncată înainte de a sosi patrol vagon cu contra acelor inconștienți, lipsiți de o bucată de
polițiștii sau după ce zbirii polițienești au lovit în pîne ? Pănă cînd organizări sub comande oarbe ?
greviștii răspunse, ca bomba a fost aruncată îna- Pănă cînd, pănă cînd ?
iute de a se da polițiștii jos din patrol vagon, izs
*
t bucni un tunet nesfîrșit de aplauze... Ca ori-care
Cazul lui John Turner, arestat la New-York, sub
protest făcut în săli, și protestul acesta nu avu înse
’ cuvînt că are în cap o sumă de idei în contra
i
nici un rezultat remarcabil. Și atunci mă întreb: Pană
’ ordinel de. a-zl, și cată de a trezi din somn pe
uikl numai aplauze și aplauze? Pănă cînd mun| citoriT vor protesta numai cu steagurile lor ? Pănă desmoștenițl, a indignat și pe social-dcmocrațit de
aici, cum îl numesc leu : stăpînitoril... cu vot ob
1 cînd atlta lîngezcală, pană cînd ?
ștesc... Iei au făcut o adunare de protestare, într’o
:is
sală. Bine înțeles că și prieteni de-al noștri luară
| r.
5-:
!iî
.
u
Grevele, sau mai bine zis „micele manevre , se parte. Și, camaradul Veisman găsi de cuviință să
cam înmulțesc pe-aici. Voiu nota mal cu samă strige, că nu în sală, ci să se protesteze în stradă.
'
„Tranivaclor". In greva asta, lucrătorii au La asta, un domn social-democrat, răspunse : Pen
‘lat dovadă, că nu mal respectează proprietatea tru anarhiști nu protestăm noi, putrezească în în
privata. In timpul grevei, care continuă și acum, chisoare... Față cu ast-feliu de democrațl, întreb
greviștii nu numai că au spart geamurile unor pe sclavi și întreb pe votanțl: Pănă cînd înlunetranivap, cari s’a încercat să se pue în circulare, recul vi se va părea lumină? Pănă cînd nu veț!
8re$știi au bombardat și biurourile Companiei recunoaște deplinul adevăr? Pănă cînd veți avea
Uanivaelor, cu pietre. Cîțl-va muncitori fără lucru, voința de a fi stăpîniți ? Pănă cînd dreptatea pnn
v^înd scris în ziare, că companiea oferă 8 dolari altul? Pănă cînd, pănă cînd?
P6 zj Și 100 dolari premiu, cui va veni în locul
greviștilor, au alergat să lucreze. Dînșil au fost înse
°dtu
accstelgrcvc
nu se .-știe. pănă
af
„. U grozav.
- ----------Rezultatul
---- ------------------o--
i
In> dar desigur că se vo.- recunoaște cerințele
pS /Or’ mar>ndu-li-se acestora salariul cu ciți-va
e,as nial mult...
,T
/0 9
ae la
ia International
inim >iu
u altă
ah4 greva,
grevă, ie
le cea
cca de
laynnpanie. Această companie are fabrici
,
Companie,
v*o«Bin
t
New-York.
or; < r
i",w'V“XUFK. Lucrătorii
JLUCraiOni din
uiu-, 4New-York^
.
&‘nUu’se într’o Uniune, au cerut supra-nr
der*tulm lor ca sa le îmbunătățească salariul.
Despre cazul lui Turner ți-or mal fi scris și
alții. Din parte-mi voiu mal adăoga: Dacă stăpi^.rea cre(je că prin asemenea tapte, pnn arestările
stinge facla noastră, se înșală amar. Cu
toate că privindu-le, din capul locului ca niște
gonlovolniciI> faptele astea Tac însă-șl iele propațeara pC noț ne încălzesc foarte mult...
° Chic^()
James Loebner,
------
i,I
■ I’
I
i i
. 'r
s
H
�!•&
AVISTA lbEE.1
NEANTUL YIEȚEÎ EGOISTE
Clasele stăpînitoare de a-zl nu pot să-ș! dec
samă cuin-că subordonarea de la clasă la clasă
se întoarnă chiar în dauna lor, cum-că clasele ce Ie
vor reprezenta în viitor, vor putea sa se găsască
mai’ fericite, in poziții sociale și mai modeste. Cu
toate că, la anumite date, Iele recunosc cum-că
supremație» lor atrage, indirect, după sine, unele
rele, clasele astea nu văd că grămădirea acestor
rele conslitue o pedeapsă, atrasă de această su
premație. Cu toate-că repetînd adesea vorba ba
nală. cum-că fericirea nu se cumpără, nu trag de
loc incheerea că un sistem care le nemulțămeșle
alit, trebuie să albă într'însul vre-o oare-care me
teahnă.. Se mărturisește adesea, că o avere mare
Ie o povară grea. Vieața unul magnat, spun
unii, ajunge să se asamene, prin mulțimea daraverilor, cu cea a unul burghez ordinar. Toate plă
cerile născocite de cătrăcei pecari marile lor ve
nituri și.numeroasele lor proprietăți îiîngădue de-a
și le înmulți, se prefac, în cele din urmă, în sarcini
și in izvoarele necazuri nouă. Mal puneți, pe lîngă
mărturisirile sincere, deducerile cari se pot cu
înlesnire face. Aveți să găsiți, ca afară de zbu
ciumurile și de necazurile acestea, vieața oferită
de bogăție și de onoruri n’are cu ce să mulțămească pe cine-va: lăuntrul se deosebește aici
colosal ae ceea ce se vede. In clipele lor de
sinceritate, cînd ișl varsă năduful, cel cari duc
o asemenea vieață, se pling „că sînt osîndiți să
învirtească mereu la roata caznei". Cu toate as
tea se cred îndatorați să-I întreție mereu mișca
rea monotonă. Așa-că, precum poate să-și dee
samă orl-cine, vieața fasionabilă, cum zic Englejil, se petrece, nu nicidecum fericită, ci numai
sumuind fericirea. Cei cari duc o asemenea vieață,
cu toate astea, nu trag de loc concluzie» vădită,
ce s’ar cădea s’o tragă din Iea.
Pentru spectatorul dezinterezat, Ie vădit că
avanlagiile procurate claselor conducătoare de
a-zl, de forma actuală a organizației sociale, sînt
pline de neajunsuri, de neajunsuri acoperite, și
că, bogățiea peste măsură, care îngădue de a trăi
în lîngezală, în trîndăvie dă tocmai contrariul,
contrariul mulțumirilor cari s’ar aștepta de la iea.
Întocmai după cuib măsurile de siguranță, din
timpurile feodale, ierau rezultatul unei stări so
ciale care dădea mai mult de cît echivalenta în
primejdie, tot așa prea mare lesniciunea pîăcerel celor bogați. Ie rezultatul unei stări sociale
care dă contrapondul în necazuri. Mălțămirile dohîndite de calră cei cari fac o afacere din cău
tarea plăcere!, se reduc la minimum, pe cită
vreme necazul, osteneala, contrarierea, geloziea,
desamăgirea, se ridică la maximum. Orl-cine va
studiea partea psichologică a acestei chestii, va
vedea că acesta-i un rezultat neaparat.
Vieața omului de plăceri, ie o vieață zadarnică,
pierdută, pentru cuvinlul că lasă să lîngezască
părți întregi din natura umană: lea neglijază sau
trece peste satisfacerile pe cari le procură acti
vitatea rodnică, și nu cunoaște seninătatea ce-o
dă conștiința unor servicii făcute. Plăcerile ego
iste, urmărite necontenit, satură, fiind-ca mulțămirea poftelor noastre nu ajunge, în totdeauna,
a ne ocupa tot timpul în care nu dormim: ne
lasă ceasuri goale sau irosite în căutarea plăcerel după ce a trecut dorința. Plăcerile egoiste sa
tura și prm lipsa unui contrast mal viu, care nu
__ __ - —---------------------- --------------- kev/sta IUeeI
poate să albă Ioc de cit cind o jumătate de vi
Ie dată muticei. Pe lingă cauza pozitivă ce i a--i’
cam aice, mai vin și cauze de nemuîțătnir(/n< •
gativc, cari purced din lipsa unei salisfn,le*
care s’ar datori izbîndirei în muncă. Una din,?-1
cerile cele mal mari și mal durabile, Ie cea . '
dă sentimentul valoare! personale, care s’afî^ 0
neîncetat conștiinței prințr’o activitate snortu ?
de valoare. Dacă vieața trindavă Ie nesatisPi /,
în năzuințele Ici, se datoreșle și faptului ’S ,
lacuna aceasta, că are adecă cusurul de-a if tri
davă. Acelea-șl neajunsuri, acelea-șl rele va î
dura și cel ce-șî va lăsa in adormire aclivităi ?"
altruiste sau cele ce-ar simți că pot să fie î
tr’un chip sau in altul, folositoare cui-va. ’j in’
sit de unele plăceri pozitive, de un ord!'
înalt, anevoe de istovit, omul se aruncă t>ie!
reu asupra plăcerilor egoiste, cari aduc mereu
saturarea... Apucătura asta, ca și obosala si ne
mulțumirea cari purced din Iea, trebuie s'o puneai
pe sama organizației sociale, care face să graviteze
spre clasele conducătoare o parte de produse, des
tul de mare pentru a îngădui îngrămădiri colosale
cari să scutească de ori și ce grijă, niște descen
dent! inutili.
Prejudecata bogatului, în favoarea unei alcă
tuiri atît de folositoare, în aparență, bunel Iul
stări și plăcerilor lui, îl ascunde neajunsurile indirecte, ce i le arunca asupra capului așa nu
mitele-! avantagii, împledicîndu-l, tot d dală,
să-și dee samă cit ie de josnic lucru de a li nu
mai un consumator inutil, a ceea-ce produc alții.
Dar așa stau lucrurile acum: ideea că-i onorabil,
cinstit, de a nu face nimic, de cit a te desfăta
și petrece, și că-î relativ înjositor de a-țipetrece
vieața să procuri altora mijloace de plăcere, ideea
asta mai dăinuește, cu toate că mai slăbită cu
mult. In privința aceasta, starea noastră socială,
trecătoare, ca și* sentimentele și ideile cari pur
ced din iea, se opun a ne lăsa să concepem o stare,
în care ceea-ce pare acum admirabil va Ii pririt
ca rușinos.
H. Spencer.
INFRÎNAIIE
Pentru toți cugetătorii sau visătorii, cu faimă‘
în istorica filosofici sau în acea a religiilor, cuvîntul înfrînare n’are de loc înțelesul pe cari i-1
dau medicii și higienișlii. Totu-și, ceea-ce au voit
să reglementeze, să mieșureze, sau să desființeze,
acești cugetători, ie funcționarea vielei, partea
senzitivă, morală și intelectuală, precum și partea
nutritivă. Cea mai* mare parte din acești oameni
celebri, nu aveau, inse, nici cea mai mică cunoș
tință științifică, despre lume și om. Așa-că pre^
scrierile lor ascetice sau morale, atingeau une-on
cele mai depărtate margeniale nesăbuinței. Laurii»
în această privință, se cuvin, fără doar, grupare! ce
lei mal numeroase, celor cari au căutat să despartă,
artificial, universul de om, omul de univers, deo
sebind in lume materie și spirit și trup și suflet.
O repede schițare a doctrinelor referitoare la su
biectul care ne preocupă, ne va desluși și 1,iaJ
bine în această privință. Să vedem ce spun, mai
întâi filosofii, firește că filosofii greci.
. . ,
Luăm pe unul clin cel mal renumiți, din rina
Lite concepții intuitive, bizare, n’a născocit, pen
tru nenorocirea generațiilor următoare, cile con
cepții n’a născocit capul acestui visător. Ie u*0'
»
rî„i omv, ori ic un preot oriental ? Ie o filofâ
<'1.' a;i ne care numenle a scos'o din sările •>
nproape. Vorbim de Pitopom. ojpn
trupul ie ce-va ordinar, murdar. Iei trenuri ficat prin expieri, prin abluții. Si nu se
|,u p să se hrănească cmc-va cu ouă, cu carne
f:" Liir si altele. Plăcerile amorului trebuesc aTrebuie îndurată foamea și setea. Nimeni
|1‘ .ui lepede nimic din povara care-1 apasă, ci
s;! nolrivă să mai adăogcască. Ie bine ca omul
‘î «ifere... Mal departe.
s"neniocril, părintele celebrei teorii atomice, la
ctiinla moderna pare că s’ar întoarce, iesle
, iiilelept- Dînsul are apucături de savant.
Srliu'lel, binele suprem Iesle plăcerea inlelec.«14 A descoperi adevărul, a-p pune mintea in
1 /rare, Ie cel mal mare bun. Tîril inse de poiirile-I proprii, ajunge să osîndească unirea sen aia. eu alte cuvinte fa mii iea. Zice c’ar tulbura
funclide cerebrale.
Socrat, fu un monoteist cu îndestul bun simț,
musul se mulțumește a predica cumpătarea, disnretiil purpurei, nelăcomirea, neînchinarea la bani,
biscipoli» lui, înse, n’au fost în totdeauna alit
de inlelepți ca Iei. Bună-oară, cinicul Antislene,
;icc;’„Mai bucuros aș fi să-mi picrd mintea, de
cil să mă stăpînească plăcerea".
Strămoșul care-a lăsat o mare ceată de retori,
de vizionari și de mistici, cel care-a fost numit
divinul și pe care Bacon l’a nnmit un «leosofîh
delir», Ie* vorba de Platou, cît se atinge de înfrî
nare, fu mult mai înțelept în manifestările lui
de cit s’ar crede, prea înțelept, poale, penlru-că
Curlea din Denys nu-I spăimînla de loc, după
cum nu-1 spăîmînta nici bogățiea, nici banche
tele, pe cari fu foarte cuminte a nu Ic amesteca
cu filosofica. Dar, pretutindeni, în scrierile lui,
trftlonză trupul cu totul aspru, sfirșind, în al său
I'edoiii prin a adopta chiar limba unui anahoret
din Tebaida.
Subtilul Arislol, cu toate că face să purceadă
fericirea din contemplarea adevărului, din acti
vitatea cerebrală, nu sligmalizază, nu combate,
cu toate astea, nici un felin de activitate umană,
Ajungem Ia vrednicul urmaș al lui Democril,
la marele Epicurc. Fără a desprețui plăcerile sen
zuale, Iei dă o însemnătate deosebită liniște! su
fletești. Iei nu se teme să afirme, cum-că, adevă
ratul scop al viețcl ie fericirea. Dar, zice iei, inJelcplul trebuie să poată egala, în fericire, pe însu-ș! Jupiter, chiar dacă n’ar avea de cit pine și
apă. De asemenea, după marele poet epicurian,
Lucrețiu, neexistenta durere!, ca și îndestularea
c?lupălată a cerințelor na turei, trebuie să fie deaJUns pentru a face pe cine-va fericit.
hu totui diferit! sînt cel ce au să urmeze, cari
pini un aer de* chilie. Zenon, ca și Cleante, nu
raueabă natura, ie! oînfring. Iei nu disciplinează
1 lniele, ci vreu să le desrădăcineze. Omul tre’u‘e uă fie nesimțitor la toate, pană și Ia duredi»rC'Ca nia* sfâșietoare, pană chiar și Ia boala,
(^‘[•nează-te șf îndură». Asta ie maxima lor. Ie
Diri/iUeasca» *nse Prea mare caz se face de Iea. Es'MîL’ %Xa,6erînd și mai mult mazima asta, face
soCin?aSo a iveală și mai bine caracterul iei antiiio
S°țiea și copilul stoicului, mor. Mal mult,
pentrn
Ce are atace, n’are să se întristeze iei
^re n? lJa lucru- A dat un bun înapoi. Pe stoic
neliniștească. Iei se așteapta Ia tot
Moîn,? ,n,Pin, dorind să se întîmple, și crede, ca
ntlu'Și spinarea în fața IeT,impune soarlei rele.
143
Ori-cc ar da peste stoic, sloicul nu poale fisupărat
de nimic. 11 prind frigurile. Foarle bine. Frigu
rile sini o parle din vieață... Se lecueșle de Iele.
l-i aproape tot una. I-I amlnală darea duhului
lui. Alîta lot. Loviți, rînițl, prădațl pe stoic. Nu
se ya răzbuna, că nu i-ațl făcut nici un rău. Cu
stoicul, liraniea poate să facă ce vrea, nu Ic! va
u acela care să scuture vre-o dată vre-un jug. Si
lngurile,și spada tiranului, îl Iasă tot alit de ne
păsător. Spada i se pare încă chiar mal de pre
ferat, fiinu-că ie o boală mai scurtă. Ne hulind,
ne lăiidind pe nimeni, dînsul pleacă capul la
toate, tiind-eă toate le-a voit providența, și iei
nu-i alta de cît un Spectator.
Amestecați stoicismul acesta pasiv, cu unele
iun subtilele himere ale divinului Platou, mal adaogați o doza din lurbăciunile trîmbițate si prac
ticate de căiră Yogiii brahmani, de către Muniii
nudiști, de^ căiră ascețîl creștini, și veți avea fi
losofica, sa fim iertați de-a profana cuvîntul, veți
avea filosofica orientală, judaicii, neoplaloniciană,
a fm Apollonius de Tvana, a lui
I lolin, a lui Porfir,a lui Jamblicus, a lui Produs,
de o potrivă, mal mult sau mai puțin extatici, agi
tatori de sunători goale, pentru cari morală și as
cetism ie tot una, pentru cari materiea și trupul
sînt niște josoriți vrăjmași al lui D-zeu.* Cîte o
dală, curat nebuni de legat, aceștia divageaza, ca
Plolin, asupra unuea, asupra a finea, asupra celui
prim, asupra celui suprem, sau, ca Philon, care
privește apatica sau iîngezala ca cel mai mare,
ca suveranul bine.
Nebuniea ascetismului, s’a comunicat crești
nismului, din Orient. Codul lui Mânu, vedienii,
budișlii, chinezul Lao-Țseu și alții, cît se atinge
de cheslica înfrînare! și a niorliGcarel, se acordă
cum nu se poale mai bine cu Sfinții Părinți al
biscricel creștine. leală, Intre altele,’un verset din
legislațiea lui Mânu : „Cel c’are aude, pipăe, vede,
mîiiîncă, simte, lucruri, ce pot să-I placă sau nu,
fără să se bucure sau să se întristeze, acela tre
buie să se socotească că și-a supus organele8. Să
vedem, după Bagavad-Gîta, cînd ie înțelept cine
va ? „Cine-va-i înțelept, cînd și-a gonit toate do
rințele, cînd ie netulburat în restriște, lipsit de
bucurii în izbînzi, cînd Ișl înăbușă iubirea, groaza,
ura,... cind își retrage simțurile’ de la^ obiectele
senzibile, după cum broasca țestoasă își retrage
într’însa toate membrele Iei, cînd, față și de pri
eteni și de vrăjmași, ie la teliu,... cînd nu ie ali
pit de* copii, de casă șî celelalte lucruri".
Se știe, că budismul preconizază, susține ca su
veranul bine, chietudînea absolută, stingerea mo
rală și intelectuală, ceea-ce se numește Nirvana,
și ce numesc catolicii mortificare. N’a vem spațiul
trebuitor pentru a face citate. Plalon zice în Pedon:
„Trupu-i un rău: trebuie să ne emancipăm de
țoale pasiunele, să ne deprindem să murim". După
sfîntul loan Climac, trebuie să facem ce-va mai
mult, trebuie să disprețuim toate bunurile, toate
afecțiile omenești, să ne disprețuim trupul, și, le
păda ti de ort-ce grijă lumească, să ne înălțăm du
hul spre ceriu. Sf. Pavel și Sf.Jeroinic, susțin lot
aceea-s! doctrină, pe care o găsim și m Evanghelie.
Rațiunea modernă, luminata prin o mai deplina
cunoaștere a omului și a hunei, combate toate aceste absurdități, incompatibile cu existența ori
cărei societăți. ’Dirisa susține cu Epicurc, cu Lucrețiu, cu filosofii veacului trecut, cum-că nwnirea omului ieste să fie fericit. Față cu rațiunea
aceasta, îndeplinirea trebuințelor naturale Ieste
I
al
•
.1
...
•. - r.
lb
1|l
■ J.
I
□
�REVISTA IDEEI
REVISTA JDEEI
144
cu lotul Intlreplățilă, și (ie-cărc are tlreplitl dea-sl satisface aceste trebiiinți, jn njargmelc ce uigiidue acela-sl drept pentru alțiț bara a osmdi în
sine folosința vre-unel oare-cari plăceri, rațiunea
modernă preferă inse plăcerile morale și intelec
tuale, pentru-că, dînsa știe, că prin căutarea acestor nobile plăceri, indivizii ca și popoarele,
durează mal mult și prosperă. Se Înțelege, nu poate
să ufle, rațiunea aceasta, cum-ca, in organismul
omenesc totul se atlfi în legătură, că fle-care organ
are nevoe de vieață, că neacțiunea prelungita, a
unui aparat organic, sau duce acest aparat la atrofiere, sau dă naștere la tulburări generale. Concluzica ie, că nu trebuesle dc loc de-a nimici o
înclinare sau alta, numai, de-a le subordona pe
toate, înclinărilor noastre mai nobile. Asta, in in
teresul, bine înțeles, și al individuluiși al șocietăței.
Ch. Letourneau.
PUBLICAȚII FRANCEZE
REFUZARE DE DARE
Consiliului municipal din Looarno
Un agent fiscal mi-a adus un uviș. să nlălrdare de 20 de lei. Declar consiliului inunicipalC ”
leu nu uoiii plăti nici o dare, cel puțin nu uoin ni v
dc uoc. Convingerile mele, conștiința si raliiln
nu-mi dan ooe.
*
ea>
Să mă explic mai bine. leu cred în D-zeu si cr
in legea lui, care zice : Iubește pe aproapele fân
pe line insu-ți și nu face altuea ceea-ce n’ai uoi săr
facă tie alifu Asta-i singura lege pe care o recunosc
ca dreaptă, ca necesară și satisfăcătoare in toate im
prejurările vieței. Dacă societatea nu urmează dan'
legea aceasta și are nevoe de altele, o privește pe
Din partea mea, plata de bună voe a unor dări ar nâ
mințire. Dacă as ști că banii adunați de pe dări ar
avea o țintă utilă și morală, aș plăti îndoit, întreb
chiar mai mult, de cil mise cere acum. Dar știu ca
guvernul elvețian, ca și toate celelalte guverne, gu
vernează prin forță, întreține asasinii numiți soldați
ține un regiment de oameni inutili, adesea chiar oft1 O--’
‘țerl vătămători, conșfruește închisori pentru cel ră3,50 '
lăciți in vieață, ocrotește pe cei bogați, apăsind pe să
raci, susține popii cari falsifică și ascund adevărul
creștinesc, nu lasă lumea să leasă din robie. Cunostoate astea și încă multe, aș face un fapt imoral,
-}8 cind
dacă aș plăti de bună voe,măcar o centimă, ca dare, '
fără să spun măcar an cuvint de protestare. Știu
foarte bine că voi, in calitate de executori al legei'fmi
respectați și nu puteți respecta motivele mele etice, .și
1, Jlue
veți veni cu forța, după cum faceți in asemenea ca
zuri. să mă împliniți, să-nu luafi banii din buzunar,
cu sita. Mai degrabă prefer așa, de cil să vă plătesc,
cu mina mea. Cu chipul acesta activitatea îmi va fi
vădită și teu voiu fi cu conștiința senină.
Dr. A. Skarvan.
H. KdtUu •, Bibliograplne de 1 Anarchio .
o'. Lefrauca^ : SouVenir d'un Revoluttohaire
loteph Ddar.qtifJi ■' L’HumaniBphiirt»
Hr. J\-herkuoff‘: Pfoctirseura do l'Inturnationaln •
^1. Mutial: Puur la vio . .
Eilenvt <lc la Br,etie: La aorvitude volonUnro
Zxjuis' C<)>nbes: Un Precuraour anarchîsle
morgii Blitvaut: Dcuxklmu de'claratloh
I. litinis d 1'. Kroiiolktue-. La grando gruvedo Dueks
închin Mttnil: Lo Mouvomout Anurchiste
Jtan Iiiduplu: QuclaUL'8 VOrs
LfGH
Uu prucus
RuskIu
•
, •
W1.«m Jltclui •. L'evolution legale ot l’Anarohie .
A ho adresa: A la BibUothîqut Jes „Ttutp* :\'ouveatix“
dea Bperonnitri, — Bruzelles.
p. JHllzbacher: VAuarchisino
.
•
.
lleani Jbtynf. Lea JugeruentH du Pri'Hidunt Mngnaud
—
Les nouveaux jugemcnUi du Preșideiit J/.
J. ktațjai ijj: Cotnznuno do 1871
li. B. Bros : Du rdvo a l'aclion .
Tolilui; Le Patriotisme et le Gouvernoniont
Jl, Jlanzoni: Le PrCIre dans l'hÎBtoire de l'huinunite
—20
JZ. Burfjutil: L’lioroijso Anurcliie
Stbahtun l'aure: Lob Crime» do Dîeu
,
B. C'haughl; L’Imoralite du mariage
P. DdaAalli: L’uctluu syndicale et les Anarchitos
/tabelai» _• La ldpro religieuso
,
J. Trufont: La Sclenue et la Divinito .
Gutrges Fcrtol; Vers la Greve gonerale
,
Pour la desarmornout
— 10
La IdgÎBldtion ouvriOro
.
.
.
.
A la BIJaction du „llcviil11, 6, Hac de-i Sâcâite,—Gcnlue.
P. Ejropctkine : Autourd’uno via
3—
La ConquCde dii pâine
2.75
L’n proterit: L’Jnovltablo revolution
,
,
Guerre—Militarismo
....
Patriotiame-GolanisuHon
....
P Kropotkinc; Lc-B Temps Nouvoaux
J). Sauriu • L’Ordre pttr l’Anarohio
c
— 30
nr. Tdierknorf: Pages d’hiBtoiro Socialiste
Ch. AUterl■: L’Art et la Sociute ,
—
Patrî», Guero et Caaernb
.
.
,
H. Chaughi: La Remino usclavo ....
Etadianls S, Jl. I, La gnh’e generale
,
,
,
J. Girară ! L’Education paciflque
—
L'Anarohie
.
,
,
.
U. GoliIer: Aux Fomuies
.
.
,
Gravi: Easoigncinent bourgoois et Etisuig libertuire.
— '
Le Maohinismo
,
••
Organisation, Inițiative, Cohv.aion
La Panacce Rovolution
“15
Z/. Giietant; Marchaud-Fashoda
IC cIm il Gouyon'. L’Auârohib ot l'Eglise
,
I‘. Kropollcinc: Anaruhlo-Comunisine
,
—
Aux jouuos gens
.
,
’
La Moralo Auarchîsto
.
,
L’organisation dc la vindicte
Stalaiuta : L'Anarohie
....
Entrp paysanH
.
,
O, JZtrbtflu; La Greve dos Elocteurs
,
M. Setau: La Rospoosabilite et Ia Solidarltu
.
«
h08 Syndicats et la Rdvoiution
D. XUuwitghui*; L’Education libertairo
Elțttă
• a m’o? IrK8!™ payaan
‘
*
La mauo-Negra
La ««no-Nflgra et Poplniou traiicaîse
a m liedadion du „Tunp3 Noicoeau.cal
U.tt Brora,-—Par Hi
I Libră'
19q3, Decembre. No. XXX. io.
CUPRINSUL
p 3iațo*‘,î I°8braaaCutgetar°Vi8t°î n008*1,0,
j'
: D£-8p^? Untron liberă.
«' C"mielmer • Judecătorul. După Doro«ciien-it*cU.
Z’ țfeiennlko«i Spiritul do răavrătiroîn China.
ÎZnrlM
Alto comunicări din Apus.
v
Greva din Honnebont-,
CjbloriS volinQtS’ Abonați achitați.
g^rlnBufco^iel do la No. XXI - XXX.
ÎNSEMNĂTATEA REVISTEI noastre
zi
11
?.râ
s
I
ș
-i?
II
3
aa
a
-!?
ABONAMENTE PLĂTITE
SUBSCRIERI VOLUNTARE
—Urmare dc la No. 1, 3, 5 și 7—
Subscrieri voluntare :
Din Capitală : I. Adkr, 3.50, I. Friedman, 1, I. C. Friiw.
2.50, D. Iliescu, 2, L. Pauker, o, I. Siefâucscu, 2, K. Vaclaivik, 1. Un vechiii camarad, 35 lei,
,
Din Țară : S. tlaimsolin, Bacău, 1.50. S. I^rrtrf/s^Brăila,2.b0,
D. D. Radovictanu, Craiova, 3. M-ine Fad. o, SI. Miișal,
1 : Galați. D-ra Tarcauanu, Piatra-N, 8.60.I. Ldmt,f\ooști, 4. Dr. Aianasiu, 2, .Const. I. Vasitiu, 2, Broșten
V- Cosiăchcscti, 5, Pleșești-Suceava.
Abonamente plătite:
I. NBucurești; I. Colonuri, Mircca Dimttriad,
uuntcrtaa, i.
x». Eiic^if
A. Freud, N. Gavrilescu, Sânt. Herșcovicl, SarU.y>ali
-'
Petre Oprescti, I. Pappo, Fr. Schrciber, I. Segaller.
Stanțau, Petre Tancu, Dr. A. Urbeanu,
Bacău; Gr. iLupu.
Chiriac I. Dragomir : GrozeșmBotoșani; Octav Lupașcii.
S. M. Segal . Hirlau.
Constanța : Clubul comercial, C. Nictdescu-Tdega.
Craiova: D. D. Rado ulceaua..
C. Lung . C. Papadopol.
Dîmbovița j I. Apostolescu: Țîța.
Dorohoiil • D-ra Elisa Jeremicvicl,
Galați; St. Mugat.
Neamț : A. Birnbaum : Buhuș.
iloman : D. Rolliugcr.
•
Slatina: D-ra Eug. Alimancscu, Dr. D. Zahdrut,
VUcoa . Petre Ant^tt(escu: Drăgfișanl.
Chicago : J. Locbner,.H. Sacs.
New-York: H. Loebel.
Paris: Al. Conslaulinescu.
.
I
Diferiți camarazi și oameni de cultură, au găsit
nimerit, să ne noteze, adesea, impresiea favorabilă
cele-a făcut revista noastră. leine-au comunicat,
adesea, aprecieri frumoase, pe care le-am gustat cu
plăcere, pe cari, Inse, nu le-am redat totdeauna.
Conștienți de opera ce facem, noi n’avem obiceiul
sjne cintăm osanele. Sîntem convinși că asta n’ar
adaoga nimica la valoarea reală, ce opera ce fa
cem o are iea înșine. Dacă, acuma, totu-și, voim
sâ stăruim, chiar noi, asupra însemnătățeî operei
noastre, ieste o rațiune, o rațiune superioară ce
ne Îndeamnă. Sînt mulți, cari au obiceiul de-a
nu sc ocupa cu seriozitate dc-un lucru, de cît ătuncî cînd știu că ieste de o reală valoare, cînd,
taifun feliu, le impune. O operă ușoară o gustă
fie-care, se delectează cu iea, o savurează cum
s’ar chiema, fără să facă economie de vreme. Dar
o operă serioasă, care iese din asemenea cadru,
ie numai frunzărită și dată la o parte... Știm noi
ce vrea să spue. De ce să ne mai ocupăm, de
ce să ne mai trudim mintea cu iea?... Numai ne
ztadim, cit ar pierde cei cu asemenea deprinderi,
dacă ar fi lipsiți de credința că paginclor noastre
le datoresc o considerație aparte.
Intr’adevăr, ce urmărim noi prin pagincle acestea ? Lucrul nu mai ieste dc spus, pentru-că
cel ce ne-au urmărit, mai de-aproape, au putut
șa-și dea samă. Vom face înse o mică recapituh6! PeHlru ccî veniU maî tlrziu... In primul
voim a ridica nivelul cultural al mulțimei,
Uau’ pcl puțin, al celor mai apți a sc ridica la
P nivel cultural. A pune în dezbatere o sumă
“jn acele chestii, cari-s în legătură slrînsă cu vinoastră de a-zi. A da o normă de judecată
dnnUU criteriu, după care să se poată orienta
i"Va» Ju feliurimea de întîmplări ce se petrec,
“?arguljumei, acum. A da o normă de purtare
bunX ^°Va^°ri, a-i îndruma pe calea cea, mai
țjrrn,’ Pe care ar putea să-i ducă chiar pași^ lor.
cei
\n sfirșit, a familiariza po pnpfam, pe
stodj' ttu Și-au făcut din asta chiar un obiect de
Pe c#.»’•P*’e.CUIn si de-a întreținea, mai de-aproape,
s®taă
cu ce-au gîndit și produs mal de
Tt«meiplvriJop
necesitățile vieței, cugetătorii
Wenip ’ i 1P1 a crea acele unități sociale, conue situațiea lor și conștiente de rolul ce
ni
■
Bncmstlj stl,1(la E[(inw
a,v putea să-1 joace, în împrejurările actuale, cari
b aitrme, hotăritor, un mod de a vedea, și cari
sa susție, cu tărie, prefacerile, neaparate, ce slut
a se Introduce în mediu.
Pentru scopul acesta, am căutat a reproduce
am operile cele mai de samă, ale cugetătorilor
mari, ce ni s’a, părut, nouă, mai propriu, mai
sugestiv, mai cu temeiu rostit, ca să aducă folos.
Qi-am căptat, anume, a reproduce din operilo acestea, pentru-că, pe lingă maturitatea gîndirei,
ie și prestigiul care mai joacă rol. Cu osebire,
știm ca-s o sumă de cetitori, pretențioși cumplit,
lei jiu voesc să. aibă a face de eît cu operile cu
getătorilor mari. Nu vreu, în ruptul capului, să-i
vada, cum-va, alții, că se ocupă cu lucruri fu.ru.
valoare... Cu toate că buzunările li-s pline și ca
mera garnisită cu toate nimicurile din lume. Cu
toate că seul li se trece, tocindu-și ochii pe cele
mai patentate fleacuri. Ca și în practicarea vie
ței. La lumină, iei n’ar întinde mina de cit unor
oameni de marcă, pe cînd, la intunerec, în beznă,
se tăvălesc, se scaldă in cele mai decăzute, mai
odioase tovărășii... Spusa așezată, acelor ce trăesc in mijlocul unor asemenea oameni, știu ie;,
nu poate li de samă. Asta are să-i instruească pe
iei? Chiar cu cugetătorii mal mari, iei slnt ade
sea dificili. Dar cu aceștia mai merge. Nu-i vorbă,
pentru caprîțiul unor atari, noi n’am înlăturat
nimica, din ce-au produs cugetătorii noștri, și
am utilizat ce s’a putut și diu iei.
Ceea-cc urmărim noi, aiurea izvorăște dintr’un
concurs multiplu, a o mulțime de forțe. Pe de o
parte, Savanți, savanli cu dor de bine, scriu lu
crări de valoare, cari sc-mprăștie cu profuziune. Aprigl mânuitori de condeiu, scot tipărituri de tot
felini. Cluburi sau cercuri de cultură, scoli dc
studii înalte, universități populare, biblioteci în
cărcate, sînt la Indămîna ori-cui. Icar conferen
țiari, agitatori ambulanți, se plimbă dtntrun.loc
într’altul, pur tind cu ici îndemnul, pur tind cuvînlul bun. Aiurea ie o întreagă mișcare, care
alimentează dorința omului dc-u cunoaște» carc-i
scutură nervii, care trezește pe om Ia vieață, la
altă vieață dc cil la vicața animală pe care-o
duce, pe care-a dus-o pană acum. Si iie-carc se
ostenește, îșt împărțcșle vremea, cum poate, să
se împărtășască cu eîtc o l’rînlură din toate, să
soarbă un adevăr dintr’o publicație, dintr’o carte, un
adevăr de pe buza cui-va. Ișî deschide chiar punga,
și larg, după venitul cc-l are, pentru-că, ori și
cum, cartea, tipăritura și deplasarea de-a asculta
pe cinc-va, costă parale. Și toate ’trebuesc susți
nute din punga tuturor. Gratuitatea fiind cu mult
mai rară aiurea. lear Stalul, fiind departe și-aiurea, de a alimenta mulțimea tocmai cu hrana ce
i-ăr li de nevoe, ca să-și cucerească în lume o
oarc-carc stare mai bună.
La noi, lipsind acel concurs dc forțe, dc cari
pomenim, a trebuii ca să concentram toate, in pa
tinele acestei Reviste. La noi, S.avanțiî, savanțil
cari să cugete la vieață, sînt rari. Și operile lor
1
iffl
Ln
nb
f 1
j; 1
II
f
i
!
y
I
i ’!
■?
�146
REVÎSTA IDEEt
nu umplu do Ioc drumul. Mânuitori de condciu,
devotați, până pe-acolo, binelui public, nu devo
tați unei caste, nu tocmai he încurcă calea cu ti
păriturile lor. Cluburi sau cercuri de cultură,
școli de studii înalte, universități populare, bi
blioteci, puse la îndămtna obștească, sînt poate
în imaginațiea cui-va. Conferențiari ambulanți,
ce-i dreptul, sînt, dar tocmai sâ combată cc-ar
trebui propagat... ideile subversive, ce tind ca sa
deștepte, ca să regenereze mulțimea. Au existat
și la noi unele simulacre sau începuturi, mai
mult sau mai puțin serioase, din toate, loate
Inse s’au spulberat, cu vremea, la vin tul silniciei
guvernamentale. In cit, în clipa de acum, a rcmas să înfrunte restul do barbarie și do neciv-ilizație, de caro mal sînt înzestrați stăpînitoril dc
a-zî, singură această Revistă. Spunem acestea, ca
să se știe ce reprezintă, în clipa de acum, publi
cația noastră, și să se știe interesul ce, cel inte
resați, trebuește să-i poarte.
In cariera Iei, pană a-zi, publicație» noastră a
și vădit, într'o privire, însemnătatea ce-o are, în
deplinind chiar o parte din scopul urmărit, de
iea. Te care-1 va urmări, mai departe, c'o stăru
ință neclintită, c'o stăruință tot atîta de mare,
ha a adus la conștiință pe mulți, pe mulți cari
sar fi putut, altmintrelea, rătăci. După pilda,
după îndemnul iei, cu osebire tineri, cari sar fi
Îndeletnicit, putem presupune, alt-feliu, cu lu
cruri, mai mult sau mai puțin ușurele, cari ar fi
putut sâ se dee la alte stricăciuni, după pildele-n
uz, au prins si so ocupe de lucruri serioase, să
cugete adluc la necesitățile lor, la rolul ce ar avea sâ-1 joace, mal nimerit, în lume. Iea a for
mat, apoi, o pleiadă frumoasă, de propagatori
iscusiți, ale căror produceri au și văzut lumina
în coloanele noastre, și cari s’au distins. A mai
format energii, cari au mers să mărească energiea celor ce luptă pentru emancipare, energiea
maselor din Apus. Chiar în Apus, sînt locuri
cari ar fi remas cu conștiința în urmă, întune
cate încă cine știe cît, dacă n’ar fi fost indivi
dualitățile cari s’au adapat de la luminelc noas
tre, cari să răspîndească, pe-acolo, o rază.
Tot înriurirei publicației noastre se datorcsc
și acele împârecheri fericite, cari s’au săvîrșit
Intre urmăritorii iei. Pe Ungă comunitatea de
glnd, susținătoare în valurile vieței, publicațiea
noastră a mai determinat o simpat’e largă, care
n a întîrziat să unească pe cei porniți pe-acela-și
drum. Ființi duioase, cari ar fi putut sâ plutească,
prin lume, stinghere, sau pururea c’o năzuință
neîndeplinila, în glnd, au fost atrase unele cătră
altele, de cultivarea aceluia-și ideal, și și-au dat
mina, să se susție. Grațioasa și devotata făptură,
care-a venit, cu farmecul iei, să umple vieața ce
lui ce scrie rîndurile aceste, să-i umple vieața de
cel mai mare senin, n’a fost atrasă, să se alăture,
în primul loc, de iei, de cît tot de năzuințele
demne, de simpatica largă, care s’a revărsat din
opera aceasta, din aceste coloane. Și toate mîudrcle prietenii, de cari conducătorul acestui or
gan sa bucurat și se bucură, tot de acolea pur
ced, tot acolea își au obîrsiea cea mal de samă.
Idealul măreț, care a strălucit, cu un soare, în
coloanele noastre, a fost atrăgător, a fermecat,
și a pornit, din îel, o prea frumoasa concurență
vitală. Ce altă operă se poate măguli cu rezultate
mai strălucite,^ de o mal mare valoare ?
* v?nx ^b^dui, au fost mulți, cari au iost de
parte, de a so folosi, cum s’ar fi cuvenit, din în-
vâțăminlclc noastre. N'iivein să zicem •’
spirite ncaleșe sau superficiale, In fond5IV l"'it
diul lor poate le-au absorbit mal mult. Uii * Ule'
neprielnic poate le-a pervertit cugetarea l0*Ucdiu
verlit simțirea. . . Altmintrelea, acest mediuU pCl'
poartă, pe cărări rătăcite, pe mulți, poate nfi Ca-1®
n’ar cere atîta mare stăruință, să fienreqrhî. ?icI
O raza de lumină, ori-cît ar fi de’ ispititoa .
poate totdeauna să șteargă indolența ceio7'u“
câți In rutina, sa-i iaca sa alerge spre lea Ml
văd, în realitate sau numai în închipuirea •'l
ței, alte lumini, mult mai atrăgătoare, în jur*11?'
proape, răsună o fanfară, și... fie-caveseImbi’nlin gală, să îee parte la ospăț și la danț. l/8’
prinderea lor cea maro, iei nici nu bară de
că danțul i-o himeră și că ospățul, ducă pyî^-’
își ore Invitații lui. lei nu bagă de samă, că t
spre raza de lumina, spre raza depărtată, i<?3t0
mânui, Ieste salvarea lor. Acolo-I loc de-aiun
îndestulare și fericire, de-ajuns și pentru ton’
Dar Iei o duc într'o închipuire, și t6 minunezi
cum, o duc într'o tlmpire.
Tocmai pentru spiritele acestea sînt rînduriU
de față. Trebuie să se știe, ca paginele noastre
au menirea înaltă, de-a areta, în toată goliciunea'
realitatea, cum ie, că nu degeaba consemnează
în iele cugetarea atîtor capete gînditoare. Supusă
discutare!, nici vorbă, cugetarea aceasta, cată să
germineze, în capul tuturora, o cugetare mai
clară, să șteargă amăgirea și fumul, de cari slut
învăluiți cei mai mulți. Și, dacă se prezintă unora, intr’un felin nechemată, nu-i din pricina
că, cugetarea aceasta, ar umbla după sufragiile
cui-va, și-ar aștepta sau ar cerși vre-p aprobare,
cum-va. Ga orl-ce forță vie, dusă de curentul vitalităței Iei, iea vrea să se infiltreze în minți, a
zămisli rodnicie, acolo unde ie, mai mult sau mai
puțin stărpiciune, pustiu, unde cresc plante moarte,
idei fără de vieață. Au iost și poate mai sînt, aroganți, cari să ne iea în deșert. Inconștiența În
dreptățește, cîte o dată, orl-ce. Inconștiența însă
nu trebuie să împărățască cît lumea, trebuie sâ-și
mai restrîngă imperiul, să-și mai sloboadă din
victimele iei, sau să le îmbrățoșeze cu totul.
Și acum, clnd încheem rîndurile aceste, la ca
pătul unui an de laboare, ni-i gîndul la toți acel
distinși camarazi, la toate acele camarade dis
tinse, cari au făcut ca opera noastră să fie atlt
de frumoasă. Gloriea luptei, gloriea biruinței, o
împărțim, bucuros, cu toți, cu toți cari-au luat
parte la iea. Cu atlt mai virtos, cu cît, fără spri
jinul acestora, sprijin sârguitor, lupta aceasta,
poate, nici n’ar fi putut să fie dată. Inori-cc caz,
ar fi fost, pentru noi, cu mult mai anevoioasa»
mai crlncenă, mai grea, și n’ar fi avut, negreșit,
însemnătatea ce a putut s-o aibă. Pentru lupta
ce ducem, se deschid de acuma perspective mai
mari. Credem că experiența mai mare și oțolirea
ce-au dobîndit-o cu toții, ne va pune în stare s o
ducem cu toată vredniciea cerută. Nu vom isca»
nici de acuma, cu cine-va, vre-un pact. Unirea ce
ne leagă, pe toți, ce urmărim o idee, are în sine,
și fără asta, îndestulă tărie, și fie-care știe, ®
sine, ce arme trebuesc furnizate, la timp, ca
întreținem focul viu. Cu chipul acesta vom im®
gistra, înainte, rezultate frumoase, dînd pilda
urmat celor ce vor veni, o pildă de urmat di
chiar acelor, ce umblă șovăind, pe dibuite,
umblă fără vlagă, acum.
P, Mușoid-
*■!
I
147
LIBERA CUGETARE
tSra, x“i'
'2 în IeB
u» Un CU?nt comPus' '«re înmn» cu totul “ . •ce'v,a de cît termen'î pe cari-I
^unește- Să n,e lerlm de‘a d“ dr=PWe celor ce
lfl nrefflc a crede’ cuni-că un Bber cugetător și-a
Sjivit, și-a
inteligenței, stri*nd- Jos pop I ' Sâ lăsăm Pasiunea de-o parte
Cmfll inteligența ne emancipează de prejudecăS tradiționale. Nu ne emancipăm nici de cum
ț'„ religie, de cit cind o pneepem. Pasiunel nu-I
„qs atît de adevăr, cît să se satisfacă pe sine.
Libera Cugetare n are nimic a face cu netolenntfl l«icn’ In Libera CuSetare» avem libertate și
™ trebuie să jărtfim nici cugetarea,
nd libertatea. Libera Cugetare nu ne obligă de a
Lădui nimic, ce nu putem afirma. Dînsa se poate
Sniast-feliu: dreptul la libera cercetare. Iea cere,
orî.ce afirmare să fie un apel de la un spirit
la altul, ca orl-ce afirmare să fie însoțită de do
vezi și să fie supusă discuției. Așa-că, nimeni nu
trebuie să-șT impue adevărul său, altora; în nu
mele unei autorități în afară și mal pre sus de
rațiune... Liber cugetător Ie, deci, orl-cine, orl-ce
teorii și credinți ar avea, care nu face apel, pen
tru fl dovedi aceste teorii și credinți, de cît la
propriea-I inteligență, și care se supune la contro
lul altor inteligențe.
Libera Cugetare nu exclude nici hipoteza, nici
greșala. Am putea zice că-I mal cu samă liber
tatea de a greși. Pentru-că, a nu îngădui omului
dreptul de a se înșela, ar însemna a ne crede, co
pilărește, în stăpînirea adevărului absolut, a ne
proclama de infailibili, a ne socoti un feliii de
papi, Mulțimea de opinii mal curînd să ne bu
cure, de cît să he scîrbească sau să ne supere,
lea ne dă de gîndit. Și, din agitarea mal multor
•‘Jel, izvorăsc combinări nouă. Libera Cugetare, în
scurt, ie o metodă. Nu-I o doctrină, pentru-că,
M s'ar da ca doctrină, Iea s’ar nega tocmai în
riipa cînd s'ar afirma.
i
i
i
I
'
•
*
Putem să ne dăm samă acum, cu ce nu se îmMșice exclude, acum, Libera Cugetare. De ext5» vorbind la dreptul, lea nu exclude de cît pe
Clne Se exclude de sine, prin pretențiea de a sc
cr^e *n afară și mal pe sus de rațiune. Din acest
Punct de vedere, vrăjmașa cea mal neîmpăcată a
Im*. Cugetări le mal cu samă Biserica Cato5 Biserica catolică, într’adevăr, susține că Ie în
Wni a adevărulul absolut. lea stăpînește arievelar acesta Prîntr’o favoare aparte, printr’o reS1?’ ^are de două mii de anI nu s’a maI is'
Și care curge înainte prin gura papilor,
rV1Cad al luî D-zeu Pe Pămînt. Neapărat,
etnic e^tl *n reiațil directe, necontenit, cu Cel Ve’jJrnen'r^'V
P^rzI vremea ca să discuți cu
% r! : unești sub jug. Cu atîta mal rău,
d3Sam?eu îe 0 brută sau crud’ d£,că nu"?l
H si i nicl de legile Universului pe care l’a creat
' a*că spiritul protestează.
I
minați ar fi lei, chiar prin lumina rugurilor... Cri
me e ce-a săvîrșit în trecut, ca și pretențiile îelac-icel%anen,‘m»PUn datoriea de a combate biserica
țeasta, pentru-că nu putem avea altă garanție
rna Ipi cugetarea liberă de cît slăbirea și reduccS» r?1?* v°rbă, chiar catolicilor le vom resS a?beTatea d- crcdinta. dar cu adîncă hotărtre, de-a-I pune in neputință de-a face rău.
cari curatn^Aget«re maî combate asemeni, pe acel
m Jr’Jn
‘ recunosc libertatea de cercetare, o
năr mese la înțelegerea sfintelor scripturi, cari cua c? ndJ» n i
reVCl?t de D’zeu- într’adevăr, nici
aici adevărul nu are de dat nici o dovadă, nare
trnnCt
Î0. fata inteIige«țeî. Iei -Ie în
trupat in afară de rațiune și purcede dintr’o revea ie supranaturală, în afară de legfie și de contro
lul logicei omenești. Ca să avem Liberă Cu^eta^e
nu-I de ajuns ca libera cercetare să se poată ocupa c un adevăr revelat, trebuie ca însu-sl ade
vărul să-și albă principiul în rațiune și sa' atîme
numai de Iea. De alt-feliu, dacă D-zeu, și-ar fi dat
osteneala să vorbească, ar fi putut prea bine să
se exprime destul de limpede, pentru a nu mat
da loc la atîtea contraverse asupra înțelesului
cuvintelor lui.
r»
* *
Dar, astea date, putem să mergem oare mal
departe? In numele libertățel de cugetare, putem
să punem oare margenl cugetărel? Vom merge
pănă acolo, de a proscrie metafizica ? Vom inter
zice de acum orl-ce speculație, asupra începutului
sau sfîrșitulul lucrurilor? Ne vom întocmi micul
nostru Syllabus? Vom prescrie ce anume curio
zități sau cercetări pot fi îngăduite, și vom în
fiera pe orl-cine nu se va mulțămi să constate
numai ceea-cc se vede, pe orl-cine sc va lăsa,
atras de vre-o problemă oprită? Vom înfiera pe
orl-cine va căuta să raționeze asupra datelor știin
ței, pe orl-cine va căuta să le găsască, acestora,
un înțeles care să ne satisfacă pe deplin cugeta
rea, pe orl-cine va căuta să le întrupeze într'un
sistem logic și înțeles de idei? Respingîndproble
mele ce se pot pune necontenit unor spirite, sil
nu cădem în cursa de-a le favoriza tocmai niște so
luții superstițioase.Osîndind cutezanța,’avîntul liberei
cugetări, care nu vrea să atîme de cît de sine,
să nu ajungem a da autoritățel, ceea-ce voim să
rîpim rutinei.
In numele libertățel de cugetare, yom promulga
de acum, ateismul, sau, cel puțin îl vom da acestuea un felifi de privilegiu, privilegiul spiritelor
,cu adevărat puternice? Din nenorocire, le mult
mal greu de cît ne putem închipui, de a nu face
de loc metafizică. Dar metafizica cea mai rea le
aceea, care nu-șl dă samă dc sine, care se crede
că Ie curat expresîea unor fapte, pe cîtă vreme
nu Ie de cît o interpretare a lor arbitară. Ateis
mul le un feliii de metafizică de acestea, cari
i
Mi!ii
'I- ii4
I1
id'J
I
1>1
I
li
�REVISTA ÎDEEI
148
nu-șl dau samă de sine.,. In lipsa ateismului, care-I
și Iei o dogmă, vom declara, în fine ca obliga
tor, pozitivismul? Ne vom putea lega noi, oare,
printrun act solemn, că.ne vom raporta numai
ia fapte și la raporturile lor, că ne vom feri, de
astă dată cinstit, cu conștiință de starea noastră
intelectuală, de orl-ce speculație, car: ar fi în afară
de astea, în scurt, că ne vom mărgini numai la
știință, fără a-I pune în chestie principiile pe cari
seîntemeează, fără a depăși, din vre-o vanitate cum
va, rezultatele cari ajung de a îndreptăți aceste prin
cipii ?... le cam naiv de a se pune Libera Cugetare
sub egida lui Auguste Comte și de-a proscrie me
tafizica. Acest om mare, știea că, prescriind me
tafizica, sar proscrie Libera Cugetare...
Fără a excomunica pe cine-va, să ne dăm samă
că-I tot atît de iluzoriu de a ne baza pe metafi
zică, ca și de a ne baza pe religie, pentru a uni
fica spiritele omenești. In numele Liberei Cuge
tări, să căutăm, să nu mai fie nici opinii suspecte,
nici opinii privilegiate. Poate prea bine ca cine
va să fie ateu, fără ca pentru asta să fie tratat
de mizerabil, și poate cine-va să creadă în D-zeu,
fără ca pentru asta să fie tratat de brută. Cel
cari vreu să facă propagandă, să pue înainte ra
țiuni, nu apostrofări și injurii. Ca program de în
țelegere și acțiune comună, putem avea, cu toată
diversitatea vie de credinți, putem avea Justițiea
Socială drept scop, știința drept mijloc. Intre oa
menii bine voitori, împăcare.
#
*
♦
Intr adevăr, cine ar cuteza să-și asumeze răs
punderea de a exclude de la Libera Cugetare pe
Descartes, Spinoza, Leibniz, Pielite, Hegel, Schopenhauer, pe toți acești mari emancipatorl al spi
ritului omenesc. Toți vorbesc în numele Rațiunel,
numai în numele Iei. Departe de a fi o idee ne
rațională, ideea de D-zeu nu le servește, acestora,
de cit de-a afirma, că totul Ie rațional, că totul
se poate înțelege, că Rațiunea poate pătrunde to
tul, că în nimica lea nu se poate rătăci, dacă știe
să se călăuzască... Inse metoda lor Ie „a priori",
lei nti izbutesc să se înțeleagă unii cu alții de
loc, și așa zisa lor ^înțelegere" se schimbă, va
riază, ca și sistemele Ion.. Putem să punem în
lumină faptul acesta, și putem să Ie dărîmăm sis
temele, dacă vrem, sau le putem ignora. Unii,
dacă găsesc mal bine, pot să fie, Ia rîndul lor,
încîntațl, de construcțiile lor îndrăznețe, și pot să
cate a-I imita. Cit ne privește pe noi, în numele
libertăței de cugetare, să susținem dreptul hipotezel, dreptul credinței, ^dreptul greșelel, care nu
Ie vătămătoare de cît cînd cată să se sustragă de
la controlul discuției și să se impue prin forță.
Voiri merge mal departe. O dată cu disparițiea
metafizicei, nu dispar nici de cum credințele cari
s'au părut, atît de multă vreme, că ar fi datorite
Iei, Cel mai cumplit vrăjmaș al metafizicei, omul
care i-a făcut cea mal pătrunzătoare și mal hotărîtoare critică, Kant, admite, totu-șl, existența
lui D-zeu și nemurirea sufletului, neapărat că nu
ca un obiect propriu zis de știință, ci ca un obiect d$ credință rațională. Cel mal mare filosof
„-------------------------- —------------- _
REVISTA 1DEEI
149
francez, în vieață, care merge și mal den
•
școlari revoltați, cari să răspundem unul
cît Kant, care, ca și Auguste Comte si
rl.e
Satisni ?i- U"eJ. net0,le1rante vechI« printr’un din ce in ce mal puțin o putere spirituală. Isus
lalțl pozitiviști, nu admite de cît fenomene ?’Cel'
‘Satism
prmtro nețoleranță nouă. Față de ne vorbește de acele morminte văruite, cari, pe
porturi de fenomene, care mărginește spirA ta'
lirismul bisericel, să înălțăm tradițiea raționa- dinafară par frumoase, în ochii oamenilor, dar cari,
ceea-ce-1 relativ, chiar în virtutea leeiio
*a
Stilul antic. In fața literei moarte, să înălțăm nu cuprind de cît moarte și putregiune...
care respinge, ca ce-va monstruos, substant
||S7inil viu, Așa numita noastră necredință, nule
In 1904, va fi la Roma un congres al Liberei
solutul, infinitul, Ie totu-șl de acord cu Kant’^'
mal negarc> ci Ie împotrivirea de-a crede în
se atinge de dreptul spiritului omenesc, d ’
h.A vechi greșeli și-n niște dogme ruginite. Bi- Cugetări. Cel ce vor merge acolo, nu trebuia să
întinde hipotezele peste ceea ce i-i dat âstăo*1^
rtcel să-I opunem, mal întâi, contrazicerea leî dee de Iqc spectacolul unei scandaloase sfruntăfl,
a se întreba asupra înțelesului acestei lumi ț
sC"rn« care n pune rătăcîrea la bază, să-I opu- ci spectacolul asigurător, cum-că Libera Cugetare’
menale, de-a căuta să-I dee o interpretare ca
chiar cugetarea și vorba Iul Isus, pe care nu Ie de cît o judecată liniștită, o toleranță largă,
facă cu adevărat înțeleasă, conform cerint?0
ne fi divinizază. Isus Ieste continuatorul prooro- o înțelegere a tuturor formelor cercetărel și ade
conștiinței morale... Nu vreu să mă pronunț • °r
Tor iudei- Iei osîndește orl-ce formalism, magiea vărului. Nu trebuie să se excludă, de cît cine se ex
clude de sine. Oamenii nu trebuie să scormonească
pra unor ast-feliu de încercări. Dar ie destul^11*
î,furor riturilor, și toate superstițiile, cari fac ca ceea-ce-1 deosebește, trebuie să cate ceea-ce-i lea
Iele au fost făcute de cătră oameni, cărora C-ă
reotul să trăească din altar. Iei pururea repetă, gă. Nu trebuie să se cate uniformitatea, ortodomeni nu le va putea tăgădui sinceritatea, mare’
^înca vorbă, pusă de Oseu în gura lui lehova: xiea, și cu atît mal puțin nu trebuie să ne închi
inteligență, cea mai mare independență, și’ dcspQ
leu voesc dragostea, nu jertfirea". Isus alungă puim, cum-că pricepem tot ce negăm, și că pu
cari se poate zice că fac omenirel cinste nf
neguțătorii din templu și osîndește pe „oamenii tem să impunem cul-va formularul negărilor noas
vieața lor, plină de cea mal mare dezinteresez
cu rasă, cari, sub cuvînt de molifte, sărăcăcesc tre. Trebuie să căutăm unitatea, nu într’un dog
închinată numai cercetărel adevărului.
Q|
văduvelor*', cum zice Mărcii. Intre lei și al matism exagerat, ci numai în respectul conștiin
Liberă Cugetare, însemnează liberă cercetare în.
eâl lei nu voește mijlocitori. Ca și cum ar fi pre- ței și persoanei umane. Numai așa, manifestarea •
trebuințarea liberă a rațiunel, pe rizicul și perieov,zut tot ritul ce avea să se facă în numele lui. ce
.........
...........
cată/să
se facă, îșl va păstra caracterul iei seIul Iei, nu însemnează de loc mărginirea arbitrară
1,1 interzice orl-ce erarhie eclesiastică și scoate pe rios,, g/av, fără de care lea —
n’ar ----avea..._l
nicio va
a rațiunel, de-a specula asupra Universului. Ne
Papă dintre discipoli, „bă nu umblațl să vi se 'loare. Numai așa se va opune falșei universalități
vom feri dar, de a lua drept libertate o travestire
zică rabi, fiind-că voi n'avețl de cît un singur a Bisericel, care nu le de cît o sectă, în fața altor
nouă a unor vechi tiranii, și de-a schimba numai
stăpîn, încolo toți sîntețl frați. Și, leară-șl, să secte, adevarata universalitatea a Științei și Rațiu
formele inerției tradiționale. Ne vom feri de. orhee
iu ziceți nimărul părinte, pe pămînt, fiind-că nu nel, în care pot comunica toate spiritele libere și
dogmatism, iubind toate formele Liberei Cugetări
aveți de cît un singur părinte, carele Ieste în ce- sănătoase.
G. S4ailles.
și bucurîndu-ne de diversitatea de idei, care le
riurl". De Ia Mateiii.
mal curînd o dovadă de bogăție și de îmblelșuȘi, fără a insulta prostește pe Isus, acest ge
DESPRE UNIREA LIBERA
gare, fără de care progresul s’ar opri. Maniea uninial poet al poeziei morale, carele fu dat morțel,
formitățel și a autoritățel, ce ar asigura uniformi
de cătră conspirațiea tuturor autorităților consti
Ce Ie aceea unire liberă? Pascal ne spune,
tatea, le mal curînd un semn de slăbăciune, un
tuite, ca, preoți, bogătași, stăpînitorl al poporului, minunat, că, de cîtc ori voim să facem o de
semn de neputință.
bigoțl ca și bigoțil de a-zl, să constatăm, pur și monstrare sau un raționament, trebuie să punem,
In frumoasa lui carte, despre Obsesiuni și Tsysimplu, cum-că morala lui nu poate să mal fie în locul celor ce vrem să definim, mal întăl'dicltastenie, eminentul mleu prieten, D-r Pierre Jamorala noastră, fiind-că nu mal răspunde cerințe finițiea... Cînd vorbim sau discutăm de ce-va, cu
net, constată, cum-că, bolnavii lui, simțesc trebu
lor conștiinței moderne, Știința
ne-a vre unul, trebuie să știm, cel puțin, despre ce
. și
. industriea
‘
” *
ința ca toată' lumea să cugete și să lucreze ca Iei. | |r ;
transformat concepțiea noastră despre Univers și discutăm și vorbim. Ălt-felifi, riscăm dc a nu ne
Orl-ce contrazicere-I tulbură, îl descurajază, îl face
vieață. ■Practica
metoadelor științei, nu ne îngădue
d—
înțelege, unii cu alții, de loc, de-a nu nc în
să sufere, tulburîndu-le echilibrul mintal... Autori
dc-a face, ca cunoscutul să se întemeeze pe ne țelege nici chiar pe noi, și de-a vorbi în zadar,
tarismul lor violent, nu Ie dc cît conștiința dure
cunoscut. Și nu putem da, ca motiv al faptelor ca să nu spunem nimic.
roasei lor nestatornicii. Ie de nevoe, ca mediul în
noastre, așteptarea unor sancțiuni viitoare. Raiul
Mulțl, fie din ignoranță, fie că-s aplicați să năs
care se găsesc să le răsfrîngă propriea lor imaginCi
nu ne mai ispitește. Ce-am putea șă facem în raiu, cocească așa, cred sau se prefac a crede, cum-că,
pentru ca asta să nu se șteargă, dacă juă pot
de cît de-a căuta mijloacele să stingem focul ia- uava
dacă noi susținem unirea liberă, am vrea săstarosti ast-feliu, lăsîndu-I în zbuciumate și-n goldulul, printr’o revoltă izbînditoare, împotriva D-zeu- .........................
bilim, în locul căsătoriei,
* , un feliu de destrăbă,Spiritele
slabe,
zice
Janet,
se
simt
zguduite,
io
»■
•ui crud, și deci neputincios, care-1 aprinde. Nu jare obștească. Unirea bărbatului cu femeea,’ nc‘
așa numitele lor convingeri, cînd văd alăturea oa
JaI putem visa, în zilele noastre, să dobîndim fiind
- - alta,
•
.....
,
■ ■ a >lui- Chamfort,
după
cinica definiție
meni cari nu cred la feliu. Spiritele acestea, sirn
dreptatea într'o cetate cerească, îndurînd toate re- de cît „schimbul a două fantazil și contactul a
trebuința de-a face ca asemenea oameni să oispa »
de, acolea pe pămînt. Noi vrem să întronăm drep- două epiderme". Oamenii, luîndu-se și părăsînfie-că convertindu-I, fie că nimicindu-I, PentrlV
kiea în raporturile reale dintre oameni, și nu ne du-se, la fie-care răspînte, ca dobitoacele... După
putea crede lele în voe. Ceea-ce a aprins rug >
Putem
să puieiu
putem izhjuui
izbuti,, uy
de cît pe si- acești ăntagoniștl, de bună sau de rea credință,
w
-ț-întemeea,
«uiwiicca, ca sa
în vîrsta de mijloc, nu-1 nici de cum credința,
’PIsle noastre, silințl cari trebuesc să fie călăuun musiu oare-care, din cel cari cobndă
îndoeala religioasă, sau, cum am zice, teroar
A de Știință. De acum înainte știința, ca mijloc Cafeurilc șantante, seînvoește c-o damă, pe întîlcestel îndoell. leată ce-a inspirat pe fanatici .
JJesar,
ce alcătuește morala... Bisericel, nește prin Iele, și pleacă cu Tea, acest musiu și
eceRnr ie ceea
--ne ferim de-a sămăna cu bolnava D-rulu
»
’adevăr a învins-o, știința aCeastă damă contractează tot b unire liberă, cu
mM°^nem’ ceea-cei într
______
care nu poate să se spele pe mînl, „din p
momentană, ca și acea pe care o visăm
5ilîn^nă’ Cu8etarea Liberă, împotriva cărei toate toate
că aude, din odaea Iei, pe . bucătăreasă, dica toflt® , Gin.!!e
s au zdrobit. Dar să nu despărțim pe noi. In scurt, sub numele de unire liberă, noi
mul robinetului în vase, și care ar vrea, :< lucruri
Jano Bruno de Capernic și Galileu. Să-I opu- am voi să generalizăm... prostituțiea.
lumea, în toată casa, să nu facă de ci
mirp c-e îea osîndește în Syllcibus, să-I opunem
Ne grăbim a declara, acestor inși, naivi sau
curate, cînd îșl spală inînele lea".
RenA in*?care a cugetărei moderne, care, de la fățarnici, cum-că asemenea lucru Ie cu desăvîrșire
rn
ai
?
e
ț
e
Reformă,
o
împinge,
din
ce
in
ce
* *
fals. Unirea liberă n’are nimic a face cu prostituțiea.
ferim! de*
hiter?^’ ’n tr<?cut, o îndepărtează și-o. piticește. Unirea liberă Ie chiar contrarul prostituției. ProsFață de sectarismul bisericel, să ne
num»1
sîntem
afișa sectarismul negărel. Noi nu
z?1! nSa.^tre’
cari trebuesc să
I
1 il
•Ml
!ț
rjjll ii
A
Hi
a
c^.fu-
L ... ........
Ui
I
< 1
�150
REVISTA IDEEt
---- 1--------------- -------------------- — ^STAjwj
tituțiea Ieste o veche rămășiță din servaj, ce-va
rămas din antica robie. Prostituțiea, însamnă fenieea privită ca lucru, supusă a îndura bestiala
luxură a bărbatului. Unîrea liberă Ie cu desăvîrsirc alta, Ieste femcca stăpînă pe sine, trăind
cu bărbatul pe un picior de egalitate. Noi voim,
desființarea căsătoriei și înlocuirea Ici prin uni
rea liberă, tocmai fiind-că, căsătoriea actuală ni
se pare că samană, într’o mulțime de privmțl,
cu o adevărată . prostituție.
După M-me Schmahl, unirea liberă ar fi o con
cepție retrogradă. „Dacă am adopta unirea liberă,
zice îea, ar fi să ne întoarcem înapoi. Unirea li
beră, exclamă îea cu groază, o găsim la începu
tul societăților1". De unde a luat asta, M-me
Schmahl? Unirea liberă la începutul societăți
lor... Ceea-ce găsim la societățile primitive, ca la
sălbateci spre pildă, nu Ie de loc unirea liberă,
ci unirea forțată. Femeea Ie inferioară băbntulul
și-1 prada poftelor lui. îea Ie luată cu forța,
supusă celor mal aspre legi și tuturor ceprițiilor stăpînului. Ce are a face cu unirea liberă această stare aproape de animalitate?
Unirea liberă, Ie, dacă vreți, tot o căsătorie,
dar le căsătoriea de mîne. Ie unirea dintre băr
bat și femee, lipsită de formalitățile ce însoțesc
unirile de a-zl, o unire, atîrnînd numai de vo
ința celor doi contractânțl, nesupusă de loc în
voire! sau autorizației unor al treilea persoane,
o unire, în care nici una din cele două ființî ce-o
compun, nu-șî înstrăinează libertatea în folosul
celeilalte, o unire, în fine, pe care fie-care, din
aceste două ființl, poate să o curme orl-cînd, fără
să fie nevoe să inyoace un alt motiv de cit
vnința-I de-a o curma. Ce expresie, ar putea să
traducă mal bine asemenea raporturi, de cît aceca care arată, în doUă cuvinte, că cel cari se vor
uni, cu toate că uniți, vor remănea liberi ?
Ni se respunde înse, cu ifos : „Ce rezultate a
dat, înse, pană acum, unirea voastră liberă ? Doar
există: sînt o mulțime de inși cari trăesc în con
cubinaj. Nu vedem nici de cum c’ar fi mal fe
riciți de cît oamenii caris’au însurat, ca lumea.
Nu vedem nici de cum, că, căsniciile improvi
zate sau provizorii, ar fi mal puțin tulburate de
discuții, de certuri și chiar de lovituri de revol
ver sau de cuțit, de cît căsniciile celelalte0.
A constata că în sînul împerecherilor, uniri
lor^ neregulate, ca și în sînul celor regulate, se
înțîmplă drame pricinuite de gelozie sau lăco
mie, însamnă a constata, pur și simplu, că omul nu-I perfect și că există oameni răi, violent!,
geloși, avari. Dar, aceste fvtunoase calități ale spe
ciei omenești se manifestează în toate situațiile.
Dacă înlăturăm întimpinarea aceasta, ca străină
de chestie, putem răspunde, că inșii, cari trăesc
în concubinaj, se iubesc mal mult de cît ceî
mal mulți din oamenii însurațl, sau cel puțin
se iubesc la început mal mult. Intr’adevăr, dacă
au început să trăcască la o laltă, însamnă, ne
greșit, că au avut înclinare, unul pentru altul.
Cei cari se însoară, nu se însoară în totdeauna
pentru motivul acesta. Sînt și căsătorii din dra-
goste, dar astea tind, din ce în ce, să de
cepție. Vedem mal multe căsătorii ziSc Z‘c CȘune sau de conveniență, cari, cele mal des
nu sînt nici raționale, nici convenabile. Oam°r-’
se însoară, mal mult pentru ca să pernett
familiea și să transmită proprietatea. Ceea-cU?e
samnă, că, la căsătorie, prezidă adesea inter? «
pe cînd, la celelalte uniri, prezidează am/
sau, cel puțin, dorința.
.
aitlorUl,
DIN NEW-YORR
Iubite Mușoiu,
«0 hotărăsc mereu să-țl scriu, să-țl scriu a doua
■ d-a Noua Zl clnd vtne’ n'am timp. A-zl înse
^dinadinsul să-fi scriu, și voes’c să
^Uc c0 îmi răpește timpul. Mal întăl le atelierul,
l*Ltâ insUt^e păcătoasă, pe Care o urăsc din
S puterile mele pe care, totu-șfnuam curajul
De alt-feliti, Ie o greșală a se spune
spune cum
cum.cs
unirea liberă există. încă nu. Ceea ce
- -lestc
*că ;
prăsesc. In slăbiciunea, în lașitatea mea îmi
ce e*vî
x‘—
stă,
ItetY să
cx zic'u
„t. ■ ..* !.
Ltf că mi-ar fi cu neputință de a trăi în afară
concubinatul. Și nu-î tot una. Puteți
î țea. Cînd cuget la părăsirea atelierului, în loc
dacă voițî, cum-că, prin concubinat, unirea r
beră există „de faptu. Dar nu există „de drenti*
in minte Libertatea, plimbări la cîmp,
Trebuie să existe de drept. Și nu vom pute'
dilribări pe ăp&> cu barca, îmi apare mizeriea, foamea, lipsa unui sălaș, și toate astea în
să ne dăm sămă_ de îea, de cît atunci cînd vom
jiște c0^ cu toild 1leP^lcuie-..
vedea-o funcționînd, ca instituție legală.
'
‘ jeatâ, m'am abătut de la chestie. M'a luat gura
Concubinatul are asupra căsătoriei ayantagiul
m dinainte, ca pe babele bătrîne. Voeam să-țl
de a se contracta fără amestecul unor străini
ce îmi mînîncă timpul... După atelier, și
și de-a nu angaja libertatea celor pe cari-Iîntrijchiar ca un rezultat al acestuea, mal vine obonește. Dar are neajunsul, de a lăsa pe femec
sala trupească: Munca prea mare, dă naștere,
fără de nici o garanție, împotriva nestatorniciei
neapărat, unul asemenea rezultat. Apoi, mal le
bărbatului, fără recurs în caz de părăsire. Umișcarea, agitațiea, în care îmi trec cea mal mare
nirea liberă, va trebui să păstreze avantajele
parte din timpul ce-l am liber. Se mai adaogă
concubinare, suprimînd neajunsurile. Lucru care
faleza. Te întâlnești încă cu vre-un prieten sau
va rezulta, presupun, dintr’un act sub iscălitură
ere-o prietenă oare care. Mal și cetești ce-va.
privată sau dintrio simplă declarație a contractanților. Lucru ce ar fiunfeliu de constatare o ; țeală-mă cu lucru peste cap..,
Aib cătat mult să pol să încasez restul de-aficială, un feliu de recunoștere legală a concubibonamente, cari mal sînt de plătit. Inse, de unde ?
natului. Ie vădit, că chiar prin declarațiea asta,
Pe cînd mă îndeletnicesc cu strîngirea de abo
sub care își va fi pus iscălitura, bărbatul îșl va
namente, aproape am ajuns la convingerea, că ie
însuși o răspundere față de tovarășa lui, și, dacă
cu mult mal lesne de-a fura banii de cît de-al
ar parasi-o Iei, va trebui, în măsura putinței,
ilrînge de pe abonamente. De aici se poate vesă-I asigure soarta și.să asigure, cu osebire, soarta
dw, ce îndărăptnici sînt chiar așa zișii înaintați,
copiilor născuți în timpul trăirel la o laltă, Astk plăti abonamentul la un jurnal, \le, la aceș
feliu, femeea unită liber, va păstra libertatea,
tia, un lucru pe care nu trebuie să-l facă tocmai
independența concubinelor actuale, și va avea
cu-atîla grabă. Dînșil, îșl îngrijesc întâi și ntăl de
afară de asta, acelea-șl garanții ca și-o soție.
toate, și cînd se-ntîmplă de au „bani de aruncat
Cînd înse căsătoriea va fi simplificată ast-feliă,
pefereaslă", atunci achită și plata unul jurnal.
va fi redusă la ceea-ce pururea trebuea să fie: la o
Neapărat, nu vorbesc acolea de cel lipsiți. Obliberă însoțire a două făpturi omenești, însoțire
tercările mele se referă la niște indivizii, pe cari-l
întemeeată’numai pe singurul concurs a celor
țwam, cu siguranță, că, cu puțină osteneală, ar
două voințl ale lor, însoțire care nu va putea să
dee abonamentul, destul de lesne.
fie păstrată dacă una din astea n’ar vrea, penwîuZ de a lăsa, înse, pe planul din urmă, atru-că, Ia urma urmei, unirea liberă nu-I alta de
datorie, mi se pare că la Romîni există
cît simplificarea căsătoriei, nu va mal fi oare ni
mult de cît la orl-ce altă nație. Rominil sînt
mic, nimic mal bun, nimic mai mult de dorit
în«J* 7 tânuift, să privească învățătura, hrana
Poate că asta nu va fi de cît o etapă in c&inir Ulî^' ca
chiar cînd mal înaintează,
lea progresului... Ne Ie îngăduit să visăm o so
g. cd-va, cînd ajung mal inteligența, obiceiul
cietate, m care nu va mal fi nevoe de nici o leșe,
r£|( J?szf&tă încă, întru cît-va, la lei... Acest
de nici o regulamentare, în care omul, Pr,v
(l fosi acela care-a oprit mersul mișdu-șl angajamentele ca sfinte, nu va avea,ne'eie • căM
^litea .tafe
România. In alte țări, avem
să i se mal impue alte constrîn^eri, de cit a
in/1 ai*tea jurnale de luptă, întreținute de
ce i-ar impune conștiința proprie, în care,
^ern. eres.aft> cu cheltueli colosale. In România,
care, va putea să iubească în voe,fărăsa
?■ 8lngură Revistă, cu 10 numere pe an, și
voe să se mal ceară vre-o garanție...
’
Acein& CU 9reu' Unde sînt oare ^nteresat^femeea, ființa omenească tinde la cea ma
^nar1'^ greutăți, pe cari le-am întâmpinat la
libertate cu putință, tinde să se .cr?.aI?iCI?i;tntea.
fanai/0 a^onuame^lolor, le-am întâmpinat și la
toate înlănțuirile și să-și afirme mdividu
,fllca/a Unui „grup revoluționar Romînu, peitdin ce în ce mal puternic. Poatc ca • sc va,
l^'La aU ^cra^ prietenii Rossmann, Morgennoastră, asimptota acestei hiperbole, n•
îmcQr' ^nipreună cu mine. Fie-care, din așa
îndeplini nici o dată, așa. Dar tot însamnă
di‘avenintafl’ cu car^ ani v°rhH, inii spunea:
cu ci/iesă facem nimic11. Frază care mi’ait
.... . .... L
151
bi™ de 30 de in^ ca,,i> *au ««
conștiențl de sine, sau se socot. mal mult de
<M ori-ctne, cred, că n raport cu lei,'ceilalți ar fi
P^a jos, de aceea nu au cu cine face nimic. Togrupul de care vorbesc s'a format. Vom ți
nea acum o serie de întruniri, de propagandă
Șt vreu să cred, că îngînfarea inșilor, de cari po.
menesc, va peri, da îndată ce vor vedea că, totu
și, se face ce-ta...
Ie târziu, sînt obosit, și aproape nici nu știu
ce-a ui spws
șpus plină
plinii aici. Oare am spus ce-va?
Poate că da...
Cu prietenie,
S. Mosr.
.1
New-York, 18 N-br<*, 1903.
I
JUDECĂTORUL
Israel,^ arhangelul morțel, sc pogon,
>gorî, în zbor,
pe Pjnnnt, și atinse cu aripele sale
ile pe
pc înțelep
tul Kadt Osman... Judecătorul muri, și sufletul
sau, nemuritor, stătea Ia poarta raiului... O mu
zică măeastră, divină, purcedea din niște arbori
mirositori, acopenți cu un felin dc zăpadă tran
dafirie, o muzică ce te-n demna la desfătări cerești.
— Lasă-măsă întru în nuntru, zise, judecătorul
Osman, sfintulul care păzea la poartă.
— Bine, răspunse sfintul. Dar, spune-mi, mal
întăl, prin ce al meritat asemenea lucru. Trebuește să știi, că noi avem aici, în cerifi, o lege,
după care, nimeni nu poate să între în ram,
dacă n^a meritat-o.
— O lege ? Judecătorul se închină adine, și-și
duse rama la frunte și la inimă, ca semn al ce
lei mal înalte venerări... Foarte frumos, că avețl și voi legi. Asta-I de laudă. Preste tot tre
buie să domine și trebuie să fie pusă în apli
care legea. V-’ațl gîndit foarte bine.
— El, spunc-ml, atunci, prin ce al cîștigattu
raiul ? Întreabă sfîntul de la poartă.
— Nu am nici un păcat pe conștiință. leu
toată vieața am osîndiț păcatul. Am fost adică
judecător, pe pămînt. Am judecat, și-am jude
cat foarte cu mare asprime.
— Probabil că tu străluceai prin virtuți ose
bite, dacă ai fost atît de aspru cu alții... Zise
sfîntul.
Judecătorul se întunecă.
— Cît se atinge de virtuți, nu susțin c'am
avut... Am fost și leu ca toți oamenii. Dar am
judecat, peritru-că primeam leafă.
— Nu-î tocmai o așa de mare virtute, ca să
Iei leafă, zise sfîntul, ’zîmbind. Nu cunosc pe
nici unul, dintre oamenii păcătoși, carele să nu
fi fost lefegiu. Dar, să vedem: Tu al osînditpe
oameni, pentru-că nu aveau virtuțile pe cari
nici tu nu le aveai. Și pentru asta primeai încă
și leafă. Cel cari primesc leafă, judecă pc cel
cari nu primesc. Un judecător, poate judeca pe
un muritor oarc-carc, dar, un muritor oare-care,
nu poate judeca pe un judecător, chiar dacă Ie
vădit că Iei arc dreptate. Ic drepț ?
Fruntea judecătorului sc încreți.
li
I]
ii
I:!î;
I
�152
REVISTA IDEEI
— Am judecat după lege, zise Osman, în
ghițind cam în sec... Știeam toate legile pe dc
rost șt judecam după fele.
— Bine. Dar cel pe cari-I judecai, cunoșteau
legile si Ici ? întrebă sfîntul, curios.
- A nu, de unde... Răspunse judecătorul cu
mîndrie. Asta nu i-I dat ori și cui.
— Atunci, al judecat pe oameni, pentru
îndeplinirea unor legi, de cari Iei habar n aveau... Exclamă sfîntul. lea gtndește-te, cum ți
se pare asta? Ți-aT dat măcar osteneală, să-I
faci să înțeleagă legile astea? AI căutat măcar
să luminezi pe cel neștiutori ?
leu, mă rog, primeam leafă să judec... 91
judecătorul, se uită la sfînt, cu un aer întunecat
și bănuitor, lear ochii îi seînteeau de minte.
_ Trebuie să ți-o mărturisesc, sfinte, vor
bești de niște lucruri cari n’au nici o legătură
cu afacerea noastră, de-aicl,zbucni judecătorul, în
furiat. Atingi niște chestii primejdioase. Faci o
filosofic prea liberă. După întrebările tale, mă
tem, nu numai că nu Iești sfînt, dar nici măcar
creștin, mă tem că Iești eretic. Pentru motivul
acesta, te osîndesc, pe baza paragrafului 4 din
cod, pagina 123, al 4-lea rînd, a 2-a jumătate,
.cetit de sus în jos, și pe baza interpretărilor
bătrînilor noștri juriști, te osîndesc, sfinte...
Sfîntul, nu se mal putu ținea, pufni de rîs.
— Intoarce-te înapoi, pe pămînt, judecătorule, zise îel. Pentru noi, aici în raiu, Iești prea
aspru. Aicea, zău, sîntem, cu mult mal toleranți.
Și sfîntul trimese înapoi, pe pămînt, pe în
vățatul judecător.
— Dar cum să fac una ca asta, strigă jude
cătorul, pentru că am murit doară? Cum să
motivez asemenea faptă, formal?
— Te rog să privești moartea ta, ca și cum
nu s’ar fi întîmplat... Răspunse, sfîntul, rîzînd.
— Așa... Atunci le altă ce-va. Atunci mai
merge. De vreme ce se poate așa și putem mo
tiva, mă învoesc. bucuros...
Și judecătorul se întoarse înapoi pe pămînt...
După DoROSCHEWITSCH, do Inginer E. C. BuCHNER.
NOTIȚĂ
Cr; numărul de față, colecțica Revistei noastre, fe atitil
curgător, se iucltce. Cei cari u'an primii tinde numere dm
urină, său au numere lipsă, vor bine voi să tic scrie. Și, cei
ce sfat fa măsură să desfășure vre-o oare-care activitate, ftecâ procttrmdit-ne vre-uii abonat sau doî, lucru de foarte mare
nevoe, fie-că desfdcfad din colecțiile noastre complecte, din
publicațiile noastre, ne vor înlesni foarte mult prin silințele
ct-șf vor pitite.
Neapărat, ou prilejul acesta, nu putem să uităm pe
cel vre-o 40 do abonați din streinătato, pe cel vre-o
90 din Capitalii, 150 dm capitalele de județ și 400 de
la țară, în totul GSO de abonați, cari mal au abona
mentul Revistei noastre do plată. Printre aceștia, știm
foarte bine ciî-s mulțl, oameni ou bună voință. Aceștia,
ne vor 1‘aco o plăcere deosebită, dacă ne vor da ocazioa să-î deosebim de ceilalți.
Prietenii noștri au inaugurat sistemul subscrierilor volun
tare, si unii,
tit, au avut inspirarea de-a ne faimete abonamentul,
7^’_ viitor, înainte, Ieste o practică în care rugăm pe toți a
s>ârui... Numărul începător, din anul al patrulea al Revistef. credem să apară îit Februar, pentru Mart.,. Ie pen
tru toată lumea vreme de-o încordare nouă.
------
PUBLICAȚII HOMĂNEȘTI
spiritul de răzvrătire în china
DE CETIT ȘI PLA8AT ’
P.\Mușoiuși P.Zosfai Mișcarea Socială, colecția com^u .
P. Mușofat Revista Ideei, trei colecții, dela No
s—
Cc-i dc Fflcut, roman, dc Ccrnișevskv
—
Despre Mînio, de Scncca • . . ,
—
Manifestul Comunist, de Marx și Enccls
2"
—
Socialismul și caracterele sale, de H, Den—
Socialism utopic și socialism științific de Fn'S
—
Rusia Revoluționară, de D-n’a Nikitina
s"50
—
Libertatea dc cugetare și de discuție
—
Pușcăriile, de Kropotkin
‘ '"50
—
Metoda experimentali în politică . * *
"-50
-50
—
Determinismul Social. Socialismul Belgian
-50
—
Propaganda în Mișcarea Socială ,
—
•—
—
Cum se explică Anarhiștii . . . ’ ‘
Emanciparea FemeeI ... . . , ’
Intime
- ------------------------------------_ HBV18TA WBBt
-5o !
-5l) I
P. Zosîn: Medicina Socială
‘
-so
—
Determinismul
. *
—
Idealul Tinerimel. Viitorul Științei. Trad. . -20
-20
—
Despre influenta împrejurărilor, do Lamaxk
J. Neagu: TrudițiI: icoane din norod . . .
—
Ciuma religioasă, dc Most
-20 •
—
Vremuri Noi, de Kropotkin
-50
—
In devălmășie
. ■-15
Un fecior de țăran: Noua epistolie către muncitori și titra,ml 20
Solonton Abram.-. Destăinuirile unui expulzat. . . , _2Q
:o ■
Rernard Lazare : Despre Antisemitism
.... -20
;jq 1•
Grupul Slud. Rev. din Paris: Antisemitism și Sionism —20
JMușoiu și Zosfa’. Școala liberă . . . , . . , ,
20
Da cerut la „Revista Ideei", 10, Str. Epurllor, București.
SUBSCRIERI VOLUNTARE
ABONAȚI ACHITAȚI
-—Urmare do la No, 1, 3, 5, 7 șî 9—
Subscrieri voluntare:
D1H Capitală: 1. B. Cega, 2, I. Gutman, 50 b., D. llitffu, 3,
C. Nicolau, 2, Petre Ofrescu, 2, Ș. Picrre, 5.
Din Țară: Gr. Lup», Bacău, 2. D-ra Ffakelștein, Iași, 5. Ion
lonescu, Gălneștî-Suceava, 15 lei.
Din Străinătate : S. Vermont, Londra 1,30. S. Goldștcfa 5, D-r
A. Grunberg, 15, Radu Talia 15, S. Moii, 6:
N,-York. j. Jarescu, Filadclfia, 9. J. Loebmr, 0.
S. Rosenzveig, 5, Chicago.
Abonați Achitați'■
București: Milo Belis, Inginer E. C. Buchner, M.Btvnibegț
Take Policrat, Gh. C. Tcodorojf, A. Popactr
Vocvoda.
..
Botoșani: D-rde Blalisiein, S. Segall, Alex. Smdlz.
Herșcovicl: Sulița.
Brăila: N. Leibner. R, M. Boantâ: Ulmu.
Calafat: Petre Oprescu.
Costanta: M, Nica, loan D. Păun eseu.
Craiovu : G. D. Pencioin.
Galați: T. Aburd, M-me Lt. Atanasiu.
Giurgiu : Dr. Petre Gh. Vranceanu.
lași: 7. Apostol, D-ra Finkdșicin, Eugen Hcrovami,
Vasilfa.
Oltenița : AI-me Mărie lonescu-Brăila.
.
jn..lScu;
Prahova: Cosiica Simionescti t Pioeștl. Serg. Major Io
'
BăîcoT.
Putna ; D-na Eugenia Mihăilcscu : Odoboșu.
Tulcea: D-ra Af.
Vaslui: N. Pauaitfa.
Munchen : 77. Grllnbcrg»
Londra: S. Vermont.
Chicago: D. Feldman.
r^utberg,
New-York: D Goldșlefa, D-r A. Grunoerg.
Talia,
Spiritul de revoltă, care-I un factor de progres
./lipsit din mei o țara din lume: îl /nlilS
’nC marginoie Nilului ca și-11 Mesopplamiea, După
E,delUI1fia^c Yeacun de apasare, nu se putea să
’nu-apari»------ China Clțlar în lucrările PUiConfucius, găsim o mulțime de urme: «Cel ce co
mandă altora, zice acesta, m cartea I din ChouKințh nU trekuie.oar® ^a tremure necontenit"1»
fteheius merge și mai departe: sub multe din
^vernele moderne, iei ar fi fost osîndit, negreșit,
Jentru propaganda subversivă. In China, operile
f j fură admise, cu anevoe ce-i drept, inse fură
Idmise și-n scoale. Mencius, zice: «Tot! oamenii
sînt egali. De ce atuncea mari și mici ?... Cînd la
bucătărie se pregătesc mîncărl gustoase, cînd
«rajdurile suit pline de cai frumoși, ieară poporul
moare de foame și împle drumurile mari de
cadavre> nu-i ca și cum am fi cîrmuiti de niște
pare sălbatice, cari ar sfășiea oamenii?... Cînd
fiarele se ucid, pe om îl prinde scîrba. Cînd prin
țul, părintele poporului, s’asamănă cu fiarele săl
batece, putem să-l mai numim părintele supuși
lor săi?... Dacă prințul nu mi-i cumpătat, am
dreptul să-1 privesc și să-1 tratez cape-un bandit...»
Cînd comparăm filipicele înflăcărate ale lui
Mencius, cu scrierile sarbede ale marelui KoungFou-lse, ne întrebăm de ce, «filosoful rigid, cum
i se zice celui dintâi, nu ocupă de cît al doilea
loc în panteonul filosofic al extremului Orient.
Din pricina venire! sale, relativ mai tîrziu, nu,
flind-că mișcarea revoluționară, inaugurală de
școala confuciană, nu se llxază în sistem guver
namental de cit sub dinastica Soung-ilor. In această
lume migăloasă a Chinei, care nu pierde din ve
dere cele mal mici amănunțimi, o asemenea pre
ferință nu poate fi lipsită* de un motiv serios.
După părerea noastră, dacă Mencius exprimă mult
mai bine de cît Confucius fondul de revoltă, pro
priu Chinezilor din timpul său și tuturor popoa
relor ajunse în aceea-șl fază a evoluției lor, rămîne
vădit inferior acestuea, în tot ce se atinge de ca
racterul specific al Chinei și al confucianismului.
Din veacul al cincelea al erei creștine, imperiul
Ceresc fu teatrul unei mișcări filosofice foarte
intense, ale cărei curente școala confuciană ieste
departe sale fi absorbit pe toate. Doctrinele spiri
tualiste și mistice, ce țin mai mult sau mai pu
țin de doctrina Căei lui Lao-tse, și de speculările
transcedenlale ale Indiei, par a se (1 răspîndit
mai cu samă în partea de Vest. In opunere cu
ufilitarismul și cu civismul con lucian, spiritua( hștil ajung la un chietism ce merge pănă la epicureism. Adesea, aceștia se adîncesc în căutarea
Petrei filosofale, se pierd în îmbătarea nemurireî.
JW dintre iei par a-șl fi întrecut adversarii,
c,t se atinge de stil si de frumuseta poetică. AJȘIJ chietiști, nu lipsiră să aibă înrîurire asupra
in
fiind-că, pentru a triumfa, confucianis.
h1 nevoit să facă un compromis și să adopte
cln • °Pcre hibride, pe celebrul I-King, bună-oara,
^asicul transformărilor, o carte mistică, și pe
ihds?un"Yung> centrul nestrămutat. Din pricina
«lUerenței politice, care alcătuea baza doctrinei
de
nu puteau fi,pentru Confuciani, aht
0 £ iș.nicî vrăjmași. Darnuierau numai aceștia,
in 4?Hlme de alte secte se iviră, ale căror opere
u *are parte s’au pierdut, a căror existență nu
w c°nstată, adesea, de cît din vre-un pasaj de
153
polemică al autorilor clasici. Ast-fcliu, cetim In
Mencius: „Astă-zî. cînd împărați' buni și drepți
mi se mai ivesc, cînd prinții feodali se dedau la
tot feliul de despoeri, niște filosofi mercenari ne
otrăvesc cu doctrinele lor perverse. Lumea ie
copleșită de aforismele Iui Yang-Tchou și Mo-ti.
Qi, cine nu-I un adept al celui dintâi', întră negreșit
in numărul discipolilor celui al doilea".
Unii comentatori, cred că sub denumirea de
Yang-Tchou și de Mo-ti, Filosoful rigid ar înțelege
pe toți adversarii școalei confuciane. Inse, VasilielT
ne arată, cum-că, în vremea ceea exista un Înțe
lept ale cărui scrieri ne-au parvenit sub numele
ue Mo-tse. Doctrinele acestuea, par, la cea dintăl
vedere, că nu s’ar deosebi mult de învățaturile
confuciane, dacă nu s’ar descoperi, ici-colo, pasagil prea idilice pentru a fi opera unul discipol
al iui Koung-fou-tse sau al lui Meng-tse: Confucius și Mencius. Bună-oară, pasagiul următor,
scos din traducerea sinologului rus: «Toate neîn
țelegerile, zice Mo-tse, toate necazurile, toate re
lele ce bîntuesc lumea, vin din lipsa dragostei
nlu^u.afe’a unuea călră altul.., Dacă am privi împărățiea străină ca propriea noastră patrie, n’ar
mai li războae și n’ar mai fi răpiri. Cel tare, n’ar
mai zdrobi pe cel slab sub povara mîndriei sale.
Și, cel viclean n’ar specula asupra navilăței celui
simplu».
Să vedem acuma ce impută Mencius, acestor
«filosofi mercenari, cari otrăvesc lumea cu doc
trinele lor perversei»: «Yang-Tchou, zice Iei, pre
dică, a te auea în vedere numai pe tine. Așa-câ nu
recunoaște nici un suveran. Dar, a trăi fără su
veran, ițiră părinte, insamă a ne cobori la nive
lul păsărilor și dobitoacelor...» Mal departe, mai
stărue : «Yang-Tchou ne spune, că nu trebuie să
trăim de cit pentru noi, și că, dacă, pentru a
face universului un bine, a fi de-ajuns să ne jert
fim un singur fir de păr, n’ar trebui să jertfim
nici atît... Mo-ti păcătuește printr’o dragoste, fără
alegere, prea largă ?... Dacă doctrinele lui YangTchou și Mo-ti nu întimpină opoziție, și numai
doctrinele lui Koung-Fou-tse ar putea să opue
întindere! lor o stavilă serioasă, poporul va fi ră
tăcit, și adevărul, ca și spiritul umanitar, va fi
înăbușit. lear oamenii vor ajunge ca niște animale,
să se sfâșie unii pe alți. leată de ce mă tem, și pen
tru care mă tac campionul Caef, pe care ne-au
aretat-o adevărații înțelepți din trecut Mă ridic
împotriva lui Yang-Tchou și Mo-ti și combat per
versitatea doctrinelor lor, ca, acest! falși profeți,
să nu întîmpine nici o izbîndă. Nu vreu să știu
că învățătura lor purcede din inimii, dacă aduce
vătămare cauzei și împiedică organizarea puiereiv.
Nu se poate spune dacă Mencius învînueșle pe
Yang-Tchou de egoism, sau daca combate în 2ceasta ideile republicane. Cît despre acela, cărui
îizice Mo-ti, dacă-i Mo-tse al lui VasilielT sau un
alt filosof, ale cărui scrieri au dispărut, nu poale
fi nici o îndoeală. Pasagiul de mai sus, ar fi des
tulă dovadă, dacă faptul n’ar mai fi constatat și
prin alte documente, cum-că spiritul de revoltă,
avea, pe vremea ceea, în China, campioni cu mult
mai curagiosl de cît Confucius și Mencius. rsemultămindu-se numai să înfiereze abuzurile putere!
suverane, să înfiereze despoerric ce savirșeau cel
bogat» si puternici, aceștia urmăreau dizolvarea
staluhii', desființarea proprielalei private, precum și
despințgrea [amili,et
L. Metcpnikoff.
I
n
iii
i
;■ t |
i' jl.il
1
i
ij
il ‘
■
!■
, i
�1o4
REVISTA TDEEI
ALTE COMUNICĂRI 1>IN APUS
Dragă Mnșoiule,
leată că lear ți-a venit rîndul șă-țî scriu. Cam
tîrziu, nu-I vorbă, dar, dac-af ști cîte-ani îndu
rat, ți-al explica foarte lesne pricinele întîrzicrel. Despre mine ți-aș scrie multe. Dar aș avea
numai lucruri triste* să-ți scriu. Și dă, socot, că
nu-î prea timp de tînguire, acum... De aceea îți
VbiO comunica alte lucruri.
In timpul din urmă, au avut loc o mulțime de
mișcări muncitorești, în Apus. Și, multe din Iele,
ai| fost foarte de samă,1 atît din punctul de yederc
al condițiilor în cari s’au produs, cît și din acel
al rezultatelor ce-au avut.
In Spania, în timpul din urmă, a avut loc o
grevă uriașă, a lucrătorilor mineri din Bilbao.
Acești lucrători Ierau exploatat! colosal, de cătră
Companiile de exploatare miniere. Exploatați
îndoit: pe de o parte, în schimbul unei munci
colosale, Ierau plătiți cît se poate de rău, lear
pc de altă parte li icra impus, de-a -ș! cum
păra toate cele trebuitoare de la cantinele ins
talate de călră companiile stăpînc, unde plăteau
toate aproape îndoit... Au murmurat Ici, mun
citorii, necontenit. Dar cine săție samă de murmu
rul lor. Stăpînil? Aceștia muncitorii socoteau, că
murmurul muncitorilor, le ca un lătrat de cîne,
la lună... Socoteau că. lă urma urinei, se vor
astîmpăra și-și vor vedea de treabă, înainte, de
treaba lor anevoioasă, nesuferită, grozavă. De
data asta, înse, stăpînil se înșelară. Muncitorii,
văzînd că murmurul li se pierde în van, se hotărîră să întrebuințeze alt mijloc. Și, într’o bună
dimineață, patronii se văzură cu gropile pustii,
și chiar amenințați de a fi devastați.
25.000 de lucrători s’au pus în grevă. Și,cum Spa
niolii sînt din fire foarte puțin plecați spre parla
mentarism,auînceput să dea asalt minelor, cugînd
dc-a le distruge, dacă patronii nu vor primi
condițiilor lor, din cari, cea dintăl, Iera curma
rea îndatorirel de a cumpăra toate de Ia canti
nele patronale... Patronii cerută, pe dată, ajutor,
susținătorului lor, a tot puternicului stat, carele
se grăbi a le pune la înuămînă regimentele cari
se găseau în Bilbao, precum și cele de prin îm
prejurimi.
Lucrul acesta înteți pe muncitori și mal mult
și le mări rezistența enorm. Entuziasmați de
rezistența greviștilor, alțl 15.000 de lucrători, de
diferite bresle, din Bilbao, încetară lucrul, la
rîndul lor, ca semn de solidarizare cu minerii.
Afară de asta, în toata Spania se agita pentru o
grevă generală... Spectacolul ce se desfășură, după
asta, fu nostim și tot o dată impunător. In urma
unor mici lupte de stradă, guvernul avertiză,
prin organul generalului comandant din Bilbao,
pe patronii mineri, că, dacă nu vor accepta, mi
nunea minunilor, dreptele cereri ale muncitori
lor, se va ridica paza minelor, lăsîndu-sc în
voea întîmplărel... Așa-că, stăpînil, se văzură si
liți, strîmtorațl, să accepte. Lucru la care se re-
semnară, bieții... Succesul acesta, al muticito ’
lor Spanioli, Ie fară îndoeală un semn preve'*
titor al unor timpuri mal bune.
e"
In Franța, a avut loc un congres al lucrăto
rilor agricoli, din Sud. Și, la acest congres °"
Ieșit la iveală adevărul părere!, susținută de mupa
cum-că și muncitorii agricoli sînt tot niște prole*
tarT,cari-s-exploatațI ca și muncitorii, industriali de
nu chiar și mal rău, in uncie privințT. Că ’ <.
unii și alții, au tot acela-șl interes de clasă d
trebuie să se solidarizeze, să lupte în comun
pentru întronarea drepturilor lor de oameni. ’
La acest congres, s’au discutat o mulțime de
chestii palpitante, de-un interes vital pent’ru mun
citori. Privitor la mijloacele prin cari s’ar pu.
tea îmbunătăți condițiile muncel, s’a adoptat
greva generală. Această armă de luptă, Ic aici,
in Apus, susținută și propagată mult, de cătră
muncitorii conștient!, libertari, fiind combătută
cumplit, de politicianl.
A mal avut loc, în Franța, o grevă a țesătorilor din Nord. Vre o 35.000 de lucrători țesă
tori, luptară, vrednicește, pentru dobîndirca unor oarc-cari îmbunătățiri, dar căzură, de o. cam
dată, învinși. Guvernul Francez, condus de ra
dicalul Combcs și susținut de Jaurcs, cu tova
rășii lui, acest guvern înăbuși, greva aceasta, în
sînge, fără ca muncitorii să poată căpăta altă
ce-va, din sîngele vărsat, de cît o lecție bună,
aceea, de a ști la ce se pot Iei aștepta de la gu
vernele radicale, și de la susținătorii acestor
guverne, oameni mal mult de cit radicali...
Tot-în Franța, mal avu loc și o mișcare a ser
vitorilor și amploiaților comerciali, împotriva
biurounlor de plasare, mișcare ce fu încunu
nată de izbîndă. Guvernul se văzu silit să hotă
rască desființarea acestor biurourl, cari Ierau o
plagă... Mă transport cu gîndul la țara noas
tră. Și-n Romănia sînt asemenea biurourl. Des
ființarea lor ar fi, fără îndoială, o faptă care ar
merita laudă. Guvernul Romîn ar avea putința
s-o facă. Dar, la noi, toate se fac cu 50 de ani
mal tîrziu, de cît în Occident. Se fac atunci,
cînd în Occident miroase-a putregiune, cînd se
necesitează ce-va mal nou...
In Anglia lumea Ie preocupată de un procct
al lui Chamberlaine, de a se face o lege fiscala
în potriva produselor streine.... Opiniea pipuca
Ie împărțită în două: o parte Ie cu Chamber
laine, o parte contra. Lupta dintre aceste ta
bere Ie vajnică de tot, cu toate că-I mărgini
de o cam dată numai la parlamentarism. Mun*
citoriT, leau și Iei parte la lupta asta, mal ales
că Iei sînt cel mal interesați. O lege fiscala, asupra produselor streine, pe lei i-ar lovi
mal greu. Alimentele s’ar scumpi mal n
si vieața ar deveni mult mai anevoioasă. 1 j
și muncitorii, nu fac de o cam dată alta e
tot un soiu de parlamentarism.
.
De alt-felid, a sosit și pe acolca learna, și,
preună cu dînsa, mizerica, săcerătoarea ce o
raci. Și, criza ce bîntue acum, în Anglia, Ie 1
mal grozavă de cît acea din anul trecut. » ■?
—-----------
- ----------gfeyiSTA JDEE1
-ntem ablca pc Ia începutul (crnc,
etrec «enc uifiorătoarc, ca cele a căror iP7oâ fidelă ți-am trunes-o la timp.
America, după cum ți.au scris prietenit de
(Colo, Ie arcs? ',Ohn Tu™.er. cetățean englez,
Ăs în America pentru a ținea o serie de eoni
ftrinț1- Icl r- arA
P°tri.;'lt nouăt lcg’. ^e s’a
3ncti°nat in • ,Amenca de curînd, ■ care preede ca streinii, cart se vor declara contra Staului, să fie expulzați-. Turner, de o cam dată
“ numai arestat, nu încă expulzat, pentru-ci o
mulțime de cetățeni Americani, anarhiști, social
aemocrati, hber-cugetatorl, reformiști, liberali,
u prins să protesteze, intreprinzînd, cu prileacesta, o luptă, pentru desființarea legel de
care pomenesc, care Ie în contrazicere cu spi
ritul liberal american. Iei au intentat chiar Stapjlul un proces. O înfățoșate șl a avut loc. Prin
priinul verdict s’a admis expulzarea. Dar s’a fă
cut apel
0 instanț& superioară. Si Turner, s’a
{nvoit a aștepta arestat până la hotărîrea din urmă.
Cunosc pe acest Turner, personal. De aceea
roifi sa-n vorbesc de Iei. Ie un bărbat deștept,
curagios, orator elocinte și bine-voitor. De la
prima vedere ți se lipește de inimă, îtl cade
drag. Ic cam dc-° vrîstă cu tine. Și la statură,
ca și la față, samănă cu Zosîn. Ie cam oacheș
$i fata i-I încadrată cu o barbă negruță. L’am
Lămănat cu voi amîndoT, pcntru-că vă socot
cam de aceca-șl samă. Mi-ați făcut, cîtc-șî trei,
aceca-și impresie, accea-șl impresie admirabilă,
care se reînoește, care se repetă, mereu, în dulci,
frumoase amintiri.
Turner Ie organizatorul asociației amploiaților comerciali, din Londra, asociație care numără
peste 20.000
de membri.
Anul
acesta,
cu vederea
ocaziea
Agitațiilor
politice,
cari au
avut
loc, în
apropiatelor alegeri, asociațiea aceasta, voea să-I
pue, lut Turner, candidatura de deputat. Și, după
părerea mai tuturor oamenilor politici, ar fi aviit șansa ca să fie ales. Dar dînsul refuză, adresînd. membrilor asociației în chestie, următoarea
scrisoare:
Cil toate-că mișcat de încrederea care mi-o ar^alț, îmi ie cu neputință de-a-ml pune candiditfiifa de deputat, pcntru-că, am ncslrămitiUa
convingere că voiti întrebuința, într'o luptă s.ică
5* fără nici un folos, și timpul mleu și banii
Whî. Fie-care minut întrebuințat și fie-care ban
[Mtuit, ar fi răpit unei agitații, cu mult mai
^eilinate și mai folositoare, și anume, acelei de
Să’a
într'o asociație puternică, prin care
Pl{l^ți fi în stâre de a vă ajuta înși-vă*
am admite c'aș fi ales și aș fi
lucrul ar fi și mai rău, pentru-că aș fi
fa '
întrebuințez o parte din vreme cu
caii nu-s alta de cit o
orîtm - S1^s^a,lța care alcătnește buna noastră
'aiUr^ bazata pe exploatarea haină a acelor
aittn!n,l,lccsc' Dacă modestă mea âclivild'.c arc
pK vf£-icn merit și insamiiă ce-va, dinsa s’ar
e.lu îndeletniciri mici, în Iunie parlamenrP..v
. v
+
■-Stern*
■WPeffariț
nici
o valoare. x
156
„Intemceat pe adevărurile acestea, găsesc că lo
cul mleu nu poale fi aiurea de dl în rindul acelora ce au nci’oc dea fi inslruițl, dc-a fi uniți
^ solidarizați, în lupta lor dea se. emaheipa.
^itiar dacă ar fi vorba de luptai numai fitUlru
oarecare reforme, teu sini încredințat că astea
ar putea să se capete, cu mult mal mare înlesnire
prtn înrîurirea asupra parlamentului, din afară,
ae cil prin mijlocul de a avea reprezentanții in
parlament.
1
Astea-s motivele cari mă determină- să fin pri
mesc propunerea voastră.
*•
Cu frăție,
r
J. Turner. ,
Orî-ce comentarii, socot că-s de prisos. Cex
tățenil Americani, libertari, au găsit în Turner
un bărbat vrednic, pe cari l’au luat drept stind. ; m lupta lor, împotriva rcacțiunel, care
și-a întins ghiarele Iei ipănă si dincolo de At
lantic. bă sperăm -că au să fie izbînditori.
Calde îmbrățișerî,
Manchcskr.
Ij
j
i
bo
MoRISS MaIER.
greva din hennebont
DIN FRANȚA
Bretania fu, în timpul din urmă, teatrul unor
veSmeme^u^oUTnnă
venimente
totul nouă,ordine!
a căror gravitate nu
din vederea
vedereacuapărătorilor
apărătorilor
din
ordine! ca^itali^
capitaliste, de
de IX*
Timp de patru zile, muncitorii breton! luptară în potriva stăpînitorilor lor, pentru a dobîndi, nu recunoașrccuuuav
terea
terea unu!
unu! D-zeu,
D-zeu, cici un
un salariu
salariu maî
maî omenesc.
omenesc. In
In mo
modd
demn, energic, greviștii forgelor din Hennebont înf™atara toate șicanele patronale și guvernamentale,
Ceea-ce uimi, mai Ccu
samă,’ nu fu atît îndîrjirea de-a.
° Sama
J
susținea un —--------- -- * - “
’____
în afară de cîte-va orașe, spiritul de luptă împotriva
lăcomiilor patronale nu iera nici de cum raspîndit în pro
vinciile bretone. Si, într’adevăr, greva din Hennebont
trebuea să uimească. Ieram obicînuiți a vedea, și faptele
istorice o xpot mărturisi, ieram obicînuiți a vedea, pe
xjicivu
Î, sculîndu-se,
oculîndu-se, cu mic cu mare, sa-și apere reliBretoni,
giea c!
și ro
regele. Dar ”nu trecu prin mintea nimănrî, cu
frînn
atît maî puțin prin mintea celor ce-s tari și mar! în
Bretania, că va veni o zi, cînd, lăsîud toate de o parte,
muncitorii se vor arunca în luptele noastre modeme...
Cum vedem, lucrurile s’au schimbat, și, fără a prooroci
o prefacere generală, de asta-zî pană mîne, putem
afirma foarte bine, că, greva de care-i vorba, va avea
un răsunet adînc în ținuturile bretone. lea dovedește
trezirea conștinței muncitoare, într’o regiune pană acum
refractară ori-căreî idei de progres.
Anul trecut, Bretonii, întimpinară trupele, rechizițio
nate pentru expulzarea călugărițelor, cu lovituri de cio
mege,
w . vtrupele bine-voitoare, cu prilejul acesta, lei se
—.—suț) drapelul credinței, susținînd libertatea
<apasatoare“‘a religiei. Anul acesta, se ridicară, cu acclea-șî
împotriva exploatatorilor lor economici.
A3“muncitorii
c mijloace,
Tnn np‘ din
Și,
Hennebont manifestară pe drumuri,
pe străzi, în urma steagului roș și intonînd imnuț
Internaționalei...
Ceea-ce spiritul democratic, și politic nu putu do
bîndi,
dobîndi spiritul
----- ------------1___ sindical, purces din spiritul cconomic
toate mijloacele,
CO
nomic Cu toate că se întrebuințară țoat
2__a-î
“ 2.-»*--»
pentru
doborî, muncitori! metalurgiștî, cu ajutorul
vnnndfnriior
a arsenalul
muncitorilor de
de la"
arsenalul d«l
din Loriont.
Loriont, știura să-și
■njil
p
1
: Ut
II|j
>
■
Jți
-■U
�156
REVISTA TDEEI
impună cerințele, și greva din Hennebont se termină
prin capitularea companiei exploatatoare.
In fundul Iui Morbihan, nu dopartc de Lorient, sc
află șase localități, cari alcătuesc o singură aglomerație
mpneitoare. Aceste șase localități, sînt; Hennebont.
Lockrist, Săint-Caradec, Hinzirizac, Saint-Gilles șl
Kerglav. Populațiea acestor localități, triiește din munca
cte și-o vinde uzinelor Companiei de vax franțuzesc.
Uzinele acestea, sînt așezatepe teritoriul comunei Lock
rist, care îe cea maî importantă din toate, pe terito ■
■riul comuneî Hinzinzac și Kerglav. La o laltă, iele ocupă
un pertonal de 1.800 de muncitori și muncitoare, pen
tru fabricarea de linichelărie, tinichelărie din care, în
alte uzine, tot ale aceleea-șt Companiî, se fac cutii de
conserve și vax, cutii, cari aiurea, se umplu de marfa
respectivă Aceste diferite uzine, îșî au reședința la
Saint-Ouen, Montreuil, Lyon, Moscova, Santander și
Stettin.
Cum vedem, Compania de vax franțuzesc ocupă,
în Europa, un loc de frunte, și,’prin sucursalele ce are,
îșî răspîndește produsul pe toate piețele, produsul con
fecționat, în totul, în uzinele iei. Compania de vax
franțuzesc îșî are reședința la Paris, strada Intrepoziluluî și strada Beaurepaire. Constituită acum cîți-va
ani, iea întrunește casa Jacquand, Jacquot, Dubois și
Berthoud, lea îe, în realitate, un trust pentru fabrica
rea și vinderea vaxuluî. Societatea aceasta, de la care
muncitorii îndrăzniră să ceară o ușoară, o neînsem
nată îmbunătățire de salariu, ie în deplină prosperitate.
Situațiea îeî îe din cele maî înfloritoare. Putem să ne
dăm samă, după cifrele următoare, publicate de Ga
zeta Capitaliștilor, într’un număr curent. Societatea se
întemee cu un capital de 8 milioane de francî, împăr
țit în 16.000 de acțiuni a cîte 500 de francî, din cari
numai 2.000 fură subscrise îu realitate și plătite. Res
tul de 14.000, fiind atribuite, jumătate D-luî A. Jac
quand și jumătate societăței Berthoud și Comp., ca aport. Așa-că, în realitate, nu se vărsă mai mult de un
milion.
Să vedem inse cari au fost beneficiile acfesteî
societăți în cei din urmăanî de exploatare, lăsînd deo parte sumele destinate pentru reservă și pentru amortizarea capitalului, în total 2,408.752 de franci, pe
patru ani.
Exerciți'-1 Beneficii nete Dividentul pe acțiuni
~Î899~ 1,477.000 fr.
30 fr.
1900
1,053.000 —
30 —
1901
678.000 —
30 —
1,174.000 —
1902
30 —
Cursul acțiunilor, cari în 1902 le de 519 franci, Ia
15 August 1903, în momentul grevei, îe de 522. Ceeace dovedește, că greva n’a adus nici o pagubă valorei acțiunilor, și ce mai dovedește, soliditatea întreprinderei și izbîndirea acționarilor... Cu toate că be
neficiile au scăzut, în cei din urmă trei ani, dividendul
s’a menținut la acela ș cit Și, putem crede că cifrele
acestea sint maî pre jos de adevăr, pentru-că perso
nalul a crescut, și produsul anual al fie-căruî muncitor
a crescut și îel.
Dînd în vileag cifrele acestea, nu vrem să dovedim
de loc putința Companiei de a mări salariile, Pentru
40Î, orf-cum ar fi beneficiile, enorme sau normale,
muncitorul, care lucrează, trebuie sa-șî poată îndestula
nevoile, potrivit cu mediul-1 social actual, mediu, ne
apărat, pe care cată a-1 nimici.
Compania de vax franțuzesc, nu stăpînește uzinele
din Hennebont de cît. de cîțî-va ani. Acestea au fost
construite în 1861, de către D-nul Trottier,’care a voit
----- - ------------------ ------------ ——---------- ftkVtSTA ibțftj
să utilizeze o cădere de apă, proprie pentru o
tare industrială. Mai tîrziu, uzinele trecură în e \°a"
fiilor Grottier, cari le vîndură proprietarilor actu k
Pentru a arăta desvoltarea acestor uzine, creden '
cesar să dăm următorul tablou, care arată produ
anuală a tinichelărie!, în metri pătrațl, numărul mun -,e*
rilor și producțiea anuală, de fie-care muncitor Vr.
în metri pătrați:
’ ara~Și
v aCompa^- Pro8rev»> toată suflarea, ca
^vadă de solidaritate. Ce-i drept, numărul muncitori0 ^edrcptaW nu ier-a aȘa raarc- Tota-Șb pe ziua de 1
01U ni®enea nU pa^1 ,pra8ul uzinei, care-șî închise
P^lmpania nu prevăzuse un asemenea rezultat. DesH* vada merFU Pers0Qalul supus, lea nu se
P tepta de loc la o deșteptare. Și încă ce feliu de
Produoțlea forjelor de la Intexneerea lor
șl personalul Întrebuințat în anii oorespuu2^totj
o întrevedere, pe ziua de 5 luliu, Comda refuză de-a discuta cu delegații Uniune! fedeP#a metalurgiste, pentru-că, zicea îea, îea nu înțelera să vorbească de cît cu personalul îeî. A doua zi,
^fiicatul scrise o scrisoare directorului, pentru a-î face
51 noscut cerințele greviștilor. Condițiile luăreî lucrului
‘"iin nou, ierau .
“ , ao banî de miea de metri, pentru focariî de gazo„
Șl înainte.
ge Plata alumagiuluî și curățitului, 2 fr. 50 pe zi.
’ 2 fr. 25 pe zi de pălmaș.
1 Recunoașterea sindicatului,
tprimirea în lucru a tuturor greviștilor.
In aceea-șî zi avu loc o întrevedere, între o dele
ge de muncitori și director... Delegațiea, dueînduL la castelul directorului, fu însoțită de cătrâ greviști,
co femeile șl cu copiii în frunte. Acolea, mulțimea,
prăpădindu-șî răbdarea, așteplînd, înfruntată apoî de
director, și, pe deasupra, ațîțată și de vederea armatei,
care fusese chîemată, dădu asalt castelului, intonînd
nunul Internaționalei, și-î dărîmă grilajul. Armata făcu
maî multe șarjări, ceea-ce nu sperie nici de cum pe greyjștf. Se încinse apoî o încăerare In cele din urmă,
silita, mulțimea se jetrase, nu Inse fără să fi opus o
rezistență puternică...
Ca de oblceiu, guvernul, se dete de partea uzinei.
Din capul locului, sub-prefeclul din Lorient alergă
și se stabili pe teren și rechiziționă atîta armată, în
cit, la un moment dat, ierau maî mulțî soldați de cît
greviști.
Cum se întîmplă în totdeauna, ofițșriî fură găzduiți
la castel, unde, înfie-care sară aveau loc concerte, la cari,
militarii și reprezentații Companiei, se întreceau unii
pe alții în politețe și curteniri.
De îndată ce mulțimea se arătă fără frică, față de
șarjele armatei, începu <jin partea funcționarilor, ofi
țerilor, galonaților, tot feliul de volnicii... Un, aghiolant, rupe afișele sindicatului, un comandant zbîeară că
va ucide pe toțî greviștii, fie și 4.000. Prefectul, venit
la fața locului, amenință pe membrii
membrii consiliului
consiliului sin
sin-
dical, pentru a-î face să-șî dee demisiea, voind, cu chiPQl acesta, ca să decapiteze greva.
Prnriuctinn M’nlrt
1899
1888
1885
1880
1875
1870
1865
1861
18,520.000
10,860.000
2,850.000
5,250.000
2,950.000
2,040.000
1,225 OOO
75O.OOO
Percnrj'll’l
—
rrM-cțîcn pc
I.7OO
1.026
730
660
600
525
310
IO.894
15°
3.000
8.894
IO753
7-954
4.916
3.885
3-951
Acest tablou ne arată, că producțiea totală, anuală
după treî-zecî și opt de anî, a devenit de aproape de
două-zeci și cinci de ori maî marc, personalul de aproape de patru ori maî mare.
Cifrele acestea sînt îndestul de vorbitoare. Și, Ie do
notat că materialul n’a îndurat cine știe ce mari per
fecționări, uzinele din Hennebont fiind departe dc a
fi niște uzine model.
Cît se atinge de Compania aceasta, vom maî adăoga
un amănunt. Pe timpul grevei din Gueugnon, Saone-ctLoire, de-acum vre-o patru anî, tinichelăriea trebuitoare
patronilor acestei localități, fu furnizată dc către uzi
nele din Hennebont. Sindicatul din Hennebont nu ființa
pe atunci.
*
Forjele din Hennebont cuprind muncitorii furnale
lor mari, aî laminoarelor și palmașiî întrebuințați la
manipularea tinichelărie!, între cari sînt și femei.
Din cel 1.800 de muncitori, vre-o 7—8 cîștigă un
salariu de la 9 la 10 francî pe zi. Vre-o 500, cari
muncesc pe lîngă furnalele mari, muncă cumplita, care
cere o consumație foarte mare de băuturi, cîștigă pa
nă la 5 francî pe zi. Uniî, spre pildă, ca focariî de
gazogen, cîștigă 3, pană la 3 francî și 50, pe zi. In
sfîrșit,palmașiî, manipulanțiî, sînt plătiți cu 1 franc 76 pe
zi. Personalul acestor forje are o casă de retragere, care
funcționează de cîți-va anî și care-î alimentată de-o
reținere zilnică, care variază după salarii. Retragerea
se acordă, pare-se la 55 de anî. lea se acorda și
muncitorilor invalizi. Pălmașilor li se reține cîte 5 bani
pe zi, ceea-ce reduce cîștigul lor zilnic la 1 fr. 7°>
De un an și ce-va, se formă, cu concursul Uniune!
federale a muncitorilor metalurgiști din Franța, ș> cU
ajutorul D-luî Leissen, consilier general din Henne
bont, un sindicat care numără vre-o 400—600 de mem
bri cotizatorî. Și se organizară maî multe întruniri
sindicale, cu ajutorul militanților din Paris, spre a s
arăta, camarazilor bretoni, adevăratul lor interes.
Pe Ia începutul luî luniu, focariî de la gazogen, p a'
tiți cu 40 de banî de miea de metri pătrațî de ta >
se pomeniră, la vremea plățef, c’o reducere, fara
nici o anunțare. Sindicatul reclamă D-luî Egrc, direc
torul, care făgădui să revie asupra acestei re u '
La plata următoare înse, reducerea fu menVnata^^n_
reda. delegație se duse la director, care răspunse că
de dt 6
cerea va rămînea înainte, dividendul nefiind
Răspunsul acesta, fu departe de a liniști
ațțțate
'
de
• > o așteptare lungă și de atitudinea
.
'
partea lor, și cu dreptate, greviștii răspunseră,
,aJolența autorităților, prin violență. Și zilnic se păJ1. §arjărî, fără nici un motiv și fără nici o soape. Iera curat domniea bunului plac prefectorial:
Afectul îera rege...
|B^ntru ?scoate ll>n uzine tinichelăriea lucrată,șl a opune
Gr^r^ine’ Compania făgădui unor căruțași,
căruțași, sume
sume mari.
mari,
kbl a *nse> cari vegheau, se împotriviră mereu, șl
rfu Pururea de partea lor. In noaptea de 21
țOri/ ^0Inpania făcu o încercare din nou, dar munci**
PodniVjSt1^’ organizară patrule, ridicară baricade ia
Pe tnai » pe Biavet, ce trebuea trecut, statura straja
hi1TUul gîdeî. Tabla trebui să se întoarcă în uzine,
n‘ nou.
T
iflcidentele acestea, înse. cari puneau pe gre
lele, in rUpla c“ armata, și cari se isprăveau,_ cu toa*irlH a-o? °su1 greviștilor, făcură se se aduca noi întea curgeau de pretutindeni. Totu-și, numărul
15?
soldaților nu îera de ajuns pentru a ținea piept unei
populații, pe care greva o făcea libera și o scotea
dc sub autoritatea patronală. Penlru-ca, populațiea asta,
naiva șl plină de bună credința, care, neștilnd ce-î
politica, nu-și putea da samă de atitudinea autoriiățicaror presiune se exercita asupra-î, cu atîta salbatăcie, populațiea asta, se revolta și se apăra cu ener
gie, gata sa înfrunte orî-ce. Cel cari le-au văzut, îșî vor
aduce mult timp aminte, de nenumăratele scene, în cari,
cu un curaj neîntrecut, bărbații, femeile și Copii ținură
piept armatei.
’
In ziua de 23, avu loc incidentul Baulet, incident
ce trebuie cunoscut, pentru a se înțelege maî bine
purtarea autorităților. Prefectul, interzisese staționarea
a mai mult de 3 persoane la un loc, și interzisese Ie
șirea din casă după ceasurile 9 seara. In ziua de 23,
greviștii circulau, pe strade, liniștiți, cînd, de o dală,
jandanneriea se apuca să șarjeze cu baioneta... Un mun
citor îe doborît la pămînt, Ie călcat în picioare, și, în
cele din urmă fiind și arestat, ie dus in lovituri, legat
în fiare, la^ primărie, de unde îe liberat, mulțime! în
furiate, nerăbdătoare, zdrobit. Un medic, adus de cătră
greviști, constată loviturile primite de Baulet, și fâgăduește să dea, a doua zi, un cert ificat. Dar, un jan
darm, autorul lovire!, anume Brec, se duce la dînsul, îi
intimidează și-l face să refuze certificatul... Timp de
treî zile, muncitorii fură în căutarea unul medic, care
să vrea să libereze un certificat Și abîea după atîta
timp, se putu căpăta asemenea act. După asta, se dădu
o jalbă, în mînile sub-prefectuluî, D-l Duclos, membru
al Ligeî drepturilor omului, care avea cunoștință de
fapta jandarmului Brec. Reprezentantul guvernului, răs
punse, înse, cum-că că Baulet, fusese beat Ceea-ce
ridică protestări din partea greviștilor. In fața atitudine!
lor indignate, sub-prefeclul o întoarse și spuse, că
semnele constatate, pe trupul lui Baulet, provin din
loviturile de. pietre, aruncate de cătră manifestanți.
Autoritatea prefectorială, nu se mulțămi, înse, de-a
fi făcut ca Baulet, să fie măcelărit, îea îl maî dete și-n
judecată, sub cuvînt că dînsul dăduse în jadarmn In
cidentul Baulet, și urmarea ce i se dete, duseră furiea
muncitorilor pană la cele din urmă margenî. Mulțimea
se împotrivi și maî strașnic, și, pe fie-care zi gluma se
îngroșa și mal tare... Arestări peste arestări au loc, și
arbitrariul face loc unui arbitrar și maî mare... Asta
nu maî îe grevă, ci o curată răscoală, zice prefectul,
în ziua de 31. Și dă un ordin, prin care pune orașul
în stare de asediu. Pe loc, 20 de greviști fura osîndiți
la opt zile de închisoare.
Măsurile acestea făcură ca spiritele să se exaspereze
cu totul. Șt, se credea că prefectul voea să aibă și îel ziua
luî sîngeroasă. Comandantul armatei Locot.-Colonel
Hablccouet, la rîndu-î, declară, «că va ciopăr^cu cea
maî maro plăcere, pe aceștî muncitori, cari nu voeau
să se plece sub autoritatea patronală"... De o parte
și de alta, se măsurau din ochi, se pindeau... Au
toritățile doreau o reprimare sălbatecă, îear muncitorii
doreau capitularea Companiei. Conflictul îera deplasat
înse și lupta se dădea acum între stăpînirc și mulțimea flămîndă. Funcționarii nu așteptau de cît momentul pro
pice. Acest moment se prezintă în ziua de 2 August, cu
prilejul sosire! delegatului Uniunel federale metalurgiste,
Latapie. In ziua sosiref acestuea, autoritatea luă toate
măsurile, la gara, doar de s’ar provoca vre-o învalmășală. La gară nu se întîmplă nimic, mulțumită singeluî rece al greviștilor, cari nu voirâ se se potrivească
provocărilor prefectului. Lucrul trebuea să se petreacă
ce-va maî tîrziu. La 2 ceasuri, după ameaza, avu loc
o întrunire, pc terenul dat sindicatului de către prima
rul din Hennebont, D-l Giblond, pe terenul cunoscut
5
1
1 >'
r1
uI
li
vi
*
I
I
�158
ftfcVîSTA IbEFl
sub numele de terenul sindical. Cu toale-că, pe tere pomenita. In fața lui, ieste un val de lunie
nul acesta, greviști! Ierau la Ie! acasă, la un moment care tot crește. Nu se aud de cît strigăte D’r
imnuri revoluționare. Ceea-ce durează cîtb-va ° • tar'.
dat, armata înse, nu se împiedică să-f șarjeze.
După întrunire, greviștii se pregătiră să defileze pe Și, de o dată, par’că împinși^ de-o îmboldite mi0016,
străzile orașului, cu drapelul în frunte, ca altă dată. oasa, manifestanții dau năvală asupra tribumli.i «
Iera înse nevoe de o încăerare, și prefectul nu găsi vin stăpîni pe îel într’o clipă, și fac prizonier, U*’ t!e'
ce-va maî bun de făcut, de cît de-a interzice mani- decătorii înspăimîntațl. Un tînăr, izbutind să^
festațîea.țPentru aceasta, postă, în cale, un detașament peste un zid, aleargă după ajutor, care înse n Sara
de soldați, cu comisarul Gide, în cap. Greviști!, înain- de cît jieste cîte-va^ ceasuri, pe la nouă de** V*Qe
tînd, comisarul le dădu ordin să se risipească. I se La noua, sosesc două companii de linie, dar sîn|Sara'
tăcu întimpinarca, că, după^ cum preoților li se lasă li putincioase de a împrășliea pe manifestam!. De al?6'
bertatea de a face procesiuni, tot așa trebuie să li se artileriea, care alergă cu tunurile, după ce mal tre D’6a
lese și muncitorilor libertatea de a manifesta.. Fi jumătate de ora, izbuti, cu îndestulă trudă și YeaU ?
rește, întinapinarea aceasta nu convinse pe comisar. scape tribunalul, pe judecători și jandarm! de Imn S*
Pre"
Inse, cn toate ordinele lui, mulțimea nu se dădu îna surarea mulțime!.
poi. Comisarul, atunci, cercă o lovitură, și, la un ordin
Gonită din palat, mulțimea se îndreptă spre îQc> •
dat, capul cortegiului, în care se afla Latapie și mem soare, spre a încerca liberarea celor închiși; In ca|
bri! biurouluî sindical, fu împresurat. Cu prilejul acesta stîlpii, așezați pentru o serbare, fură culcați în lat°î
se născu o împingere, din partea greviștilor, cari vo- stradelor, uni! avînd a sluji drept berbeci, pentru sF
eau sa libereze pe prinși... Dar, tre! bătăi de tobă rimatul porților închisoare!. La r i ceasuri, poarta prin'
răsună, urmează cuvenitele somați! și șarja cu baioneta cipală sta gata să cedeze, cînd sosiră niște trupe calări
începe. Ofițeri! se disting printr’un zel afară din cale. cari, după nenumărate șarje, izbutiră să risipească pe
p
Unul din îeî strigă : „DațI, ca la războiu". Greviștii stau manifestanțî pe stradele laterale,
pe loc și se împotrivesc, ceea-ce provoacă un foc de
Intîmplările astea, cari puseră pe bunii noștri maglssalvă din partea trupei. Zgomotul armelor, încărcate trațî într’o situație caraghioasă, făcură pe acești magijcu cartușe oarbe, exasperează și mai tare mulțimea, trațî, să cugete a doua zi mai bine, și a doua zi se fe
care răspunde prin lovituri de pietre. Soldați! și mul riră, de-a face să li se mai aducă să judece pe alți
țimea ajung, în fine, piept la piept. Soldați! lovesc cu deținuți. Așteptau să se mai liniștească mulțimea...
palul armelor, greviștii, cu ce au în mînă. Dintre Marți, nu avu loc nici o manifestație. Muncitori! se re
greviști, Brier ie doborît de-o lovitură de baionetă... zervară pe Miercuri sara. Privitor la întîmplările de
Vînători! din Pontivy, sosesc în pas alergător, și gre- Miercuri*\ îeată
y«-.^ ce telegrafiază un trimes special al unu!
viștiî se refugiază pe terenul sindical, unde se cred ziar
--------:
parizian
-r— ■:
în siguranță. Armata înse-i urmează, și abîea după
Lorient, Miercuri, 5 August, 11 ore sara- — Pe
trei asalturi, muncitorii bretoni se retrag. Latapie și la nouă și jumătate au izbucnit incăerări se rioase.
alți 25 de muncitori, fură luațî prizonieri și duș! la în Diferite grupuri de muncitori s’au întrunit pe pieața
chisoarea din Lorient
Alsaciei—Lorena, de unde au pornit a bombarda
Ziua aceasta fu punctul de plecare al unor întîm- cu pietre toate prăvăliile de prin prejur, spârgind
plărî de altă natura, al căror teatru fu Lorient. Mun mai ales geamurile cafenelei Cercului Militar. Tricitori!
acest?’ oraș, prin sprijinul lor mețîndu-se după Cavalerie, sosiră, numai de cît. și
citoriî de la arsenalul din
din^acest
puternic, făcură ca autoritățile sa dee înapoi. lear astea, Jandarmii si vinătorii. Proectile de toate soiurile
la rîndul lor, fură silite să intervie, să facă presiuni a- sțnf asvirlite asupra trupelor, cari sarjază cu tilsupra Companiei
violență... Pe stradele laterale, șarjele du
In închisoarea din Lorient, prizonierii fură brutali- loc de-asemeni, după manifestanțî, și loviturile cu
41 Terau
...............................................................................
iafui sâbiejf sin[ foarte dese. Prin împrejurimi, fezațî. Ofițerii
atît de înfuriațî pe iei, în cît, un
linarele sint culcate la pămint, băncile sint dis
aghiotant amenință pe Latapie cu sabiea, mal gata să-l
străpungă, cînd prefectul și sub-prefectul intrară în truse, pentru a se baricada stradele... Pe la zece,
închisoare. Această vizită neașteptata,
scapă
.
, pe
x Latapie.u un grup de manifestanțî, care zvirlea cu pietre,
Brutalizarea aceasta nu se explică,
:plică, de cît, pentru că ie prins pe pieața rămasă un moment fără trape.
greviștii ierau legați. «Bravii» —
noștri ofițeri „sînt
î-i. „
puru
—.
șarjat și silit să se refugieze in Kioscal muzicer, unde ie făcut prizonier... Grupul, ie dus la
rea „eroi", în fața unor adversarl
adversari dezarmați.
Luni, în 3 August, grevistul
!~t"l Baulet, victima brutalită- închisoare, sub escortă. Asta inse nu scade furiea
țeî jandarmilor, apăru în. fața
fața tribunalului corecțional manifeslanților, și amenințările, cursele întinse pe
din Lorient, sub culpa dc ~a fi 'dat
4"‘ Tel în jandarmi.
:J—'. strade, se înmulțesc. In timpul șarjelor, lumea se
retrage in gangul caselor, de unde iese apoi,săzbuDin Hennebont, veniră să asiste mulțime de greviști.
Sala de ședință gemea de lume. Chiemați ca mar
‘~“\
irtori,
rătuească Cavalerieape la spate...
t
r
La ora 11 și 45 minute, toate cafenelele din pieața,
jandarmii făcură mărturii mincinoase, cari ridicară
murmure și huîdueli din public. Se dete ordin ca sala sini cu geamurile sparte. Manifestanții, în grup
să fie golită, și muncitorii, cari se strecuraseră înăuntru,
compact, se îndreaptă spre Prefectură...
,
■
Lorient, Miezul nopțeî... Artileriea coloniala a s
se amestecară cu mulțimea care aștepta, nerăbdătoare,
afară.
sit in sprijinul Cavaleriei. S’au făcut o
Baulet fu condamnat la două luni închisoare. Dar, de arestări. Mai mulți agenți sînt răniți. Salo1
de îndată ce condamnarea fu cunoscută de lume, o ex- sărbări
sarbari a Școalei profesionale, are toate geamu
plozie de protestări, de strigăte, ostile jandarmilor și sparte...
acestea, făcură pe autorități să
polițiștilor răsună. Se iscară ciocniri, cari forțară poTIntîmplările
"‘*
lițiea să se retragă în tribunal, unde se socotea cum-că măsurile lor represive, departe de a P,UQp Je
în siguranță. In timpul acestor mici întîmplărî, mulți
păt conflictului, nu făceau de cît să-l întețasca. u
altă parte, guvernul, căruea i se propuse, de ca a
mea se mari cu muncitorii de la arsenal, după care urmă d
învălmășală cumplită... Manifestanții asvîrl cupîetre asu
legați! greviștilor,un ultimatum i neutralitatea guve
pra tribunalului, geamurile acestuea sînt prefăcute în amca
adică neutralitatea
neurraiiiaxea armatei
armate! și.apunyc»,
și a poliției, care' *în
acea
sara,»'a.
țăndări, Tear înăuntrul tribunalului domnește o panică ne- nască cele mai mari tulburări, interveni...
__ ______________ _____ _______
ftEVlSTA IDEfil
,nț zile, puțin mal înainte ca Lorient să fi văzut faptele
CSUST’ ?reîeC U1 telegrafi?> din Hennebont,
din Lorient, la ora 7 ș» jum. sara, cum-că
Pr‘Soania » început din nou tratativele cu muncitorii
timpul Aceasta noua atitudine din partea au'
conflictul. Șl dacă ziua de 7 ÂugusVnu
.întîmplărî și mai mari, ie numai mulțumită, proV“mruluî general, venit anume din Rennes, numai
țnlItuȘ7fcCtUhA
i
făprirnarul din ^orien„t, .a căruî^ răspundere îera des, le marc, mijloci sa se isprăvească neînțelegerea.'
!? fără a 6 COBlr? muBC‘torilorj .în/’un afiș, regreta
?‘ re sc întimplasera Miercuri, mdemnînd populatiea
n maî multă liniște Dar a vorbi de liniște unor oar
ni scoși din răbdări, de masurile autorităților, de aSinea Companiei, îera trudă pierdută. Punerea
libertate a celor încinși și capitularea .Companiei,
■râu singurele mijloace dc-a pune capăt luptei.
Aceste condiții, fură expuse prefectului, care făgă
dui ca Vineri, 7 August, închișii vor fi liberi. IncreÎîjorî în fagădueala aceasta, ziua de Joî fu liniștită.
? doua zi, Latapie și ce! închișî cu îel, apărură în
kta tribunalului. Acuzați de a fi împiedicat circulațiea
J căile publice și de a fi purtat arme oprite, afacerea
fo expusă ast-feliu de procuror, în cît se prevedea aîa a~
chitarea. Martori! ascultați, printre cari și comisari,
cu
țoii! micșorară gravitatea faptelor.. Tribunalul ieși rî,
înse,
înse,
din sala de deliberare, cu un veridict de culpabilitate.
Camarazi! ierau condamnați, de la 8 zile pană itate.
la 3
hmî închisoare, fără, drept de recurs.
La cetirea aceste! sentințe, procurorul, prefectul și
jub-prefectul remaseră uimiți. Ie! fagăduiseră libera
rea. La rîndul lor, muncitorii, înfuriațî, deteră autori
tăților să înțeleagă, că nu răspund de cele ce se vor
Intîmpla. dacă veridictul va fi menținut
Atunci, se întîmplă o scenă șo scenă nepomenită
pana în zilele noastre. Procurorul, prefectul șisub-prefectnl,alergară la președintele tribunalului, îl amenințară, îl
Înjurară, pentru veridictul dat, și, după oare-care discuți, îl obligară să între din nou în audiență și să acorde, printr’un considerent, libertatea celor închișî. Nu
Șră trudă se putu obține aceasta ds la președintele
Vrert, Și, după ce se aduse înapoi un judecător, care
plecase, tribunalul întră în sala de audiență. Cu multă
dibăcie, președintele, declară că se făcuse o scăpare din
«dere la pronunțarea sentinței. Dînsul adaogă un pa1 țWi care punea în libertate provizorie pe închiși.
> “opă asta, nu-! rămânea mulțime! de cît să-și cînte
^ndu^ceea ce și făcu.
Trebuie să fi fost martor la aste diferite scene, pena putea să-ș! dee cine-va sama de iele. Scena
3^ Pnse pe procuror, pe prefect și pe subprefect, în
, °uict cu președintele Yvert, va rămânea neștearsă,
^•runtea celor ce au vazut-o, va rămânea ca o pildă,
Ixbînrt^a'CG P°ate muncitorul, cînd, pe lingă voința de-a
pune și energiea, care face ca izbînda
îj ae
Compania dete greviștilor satisfacție deverea din salariul focarilor fu suprimata, spoc°mun acord, cu 25 de centime, penac°rdată, recunoașterea sindicatului fu
ca?' ri1 nitUenI n’avea să fie respins de la lucru Penlibr>r^*v^rTv^* Triumf pe toata liniea. Ceî închiși
greva terminată.
Nici o
*
.
n’audat asemenea rezultate. A nevoi o
Puternică,
P
u^nucă, să cedeze asupra tuturor puncte-
tirta
|
159
lor supuse dc personalul iei, a face pe guvern să in
tervină atît de stăruitor, do fățiș, în conflictele dintre
patroni și lucrători, a sili un tribunal să complecteze
un vețdict, printr’o dispoziție echitabilă, sînt atitea
fapte, cu cari încă nu sîntem obicînuițî, Pentru a în
vinge aceste forțe reacționare, a trebuit o grevă de
muncitori, pe cari o exploatare îndelungată, ne omenoasă, și fără nici un frîu, i-a făcut nesimțitori la ol-ce
amenințare.
Și-a trebuit sa se dee conflictului caracterul strict
sindical, pentru ca să fie întrunite toate condițiile pen
tru succes. Nici o forță străină mîșcărei muncitorești
najost amestecată, pentru a schimba natur a conflctului. Muncitorii singuri au stat în fața patronilor lor.
LasațI la propriile lor forțe, cu ajutorul altor munci
tori, metalurgiștiî din Hennebont duseră lupta la bun
Asemenea fapte sînt îmbucurătoare. Iele dovedesc
desvoharea crescîndă a mișcare! muncitorești, care-1
în stare să ție piept tuturor puterilor trecutului și să
le facă a capitula. Iele arată adversarilor noștri, că a
trecut vremea cînd, muncitorul mîngăea, cu supunere,
mîna care-1 lovea. Și ori-cît ar striga ziarele burgheze,
că așta-i „scandal", „războia civil", iele nu vor îm
piedica ca asemenea fapte să se repete. A trecut vre
mea, cînd spiritele retrogade regulau mersul omenire!,
din cabinetul lor. Și toate protestările, lor interesate,
nu vor schimba lucrurile de Ioc, de cum se petrec,
Am ajuns acum într’un timp, cînd totul pare a arăta,
că, clasa muncitoare organizată, voește să se conducă
de sine, și că nu mal voește să muncească de cît
pentru sine.
Evenimentele din Hennebont și din Lorient, arată,
mult mal bine de cît orl-ce expuneri lungi, felini cum
înțeleg muncitorii a-șî apăra interesele. Prea îndelung
înșelați, de o mișcare democratică, care nu le-a adus
nici un folos muncitorii au înțeles că trebu îesă se organi
zeze, să-și apropie o sumă de idei generale, să stabi
lească o tactica, să ducă lupta singuri. Și rezultate,
ca cele dinBretania, încep să se vadă.
a înțeles, în
sfîrșit,
* Muncitorul
,
r- cum-că
---- mișcarea de
îel, cum-că,
aemancipare
se desvolta,seTerazemă
nevoe numai
^sa se pe
organizeze,
m pentru
— organizeze, a,în saafară de
ori-ce înriurire "o
patronală--și^guvemamen
o________ '-—1,-1 creeze
- ----organizații libere, independente, de sine stătătoare,
pururea stăpîne pe mișcările lor și nesubordonate, nici
o dată, nici din supunere, nici din încredere, nici din
vre-un interes material, nesubordonate, cu nici un preț,
puterilor stăpînitoare ale prezentului.
Astă-zr, clasa muncitoare are toate^ -elementele tre
buitoare pentru luptă. Nu-i mal rămîne de cît să le
întărească, să le desvolte. Și nu va putea ajunge
la sfîrșitul acesta, maî bine, deâcît dueîndu-ș! lupta? îea
singură, de cît procedînd ca în Bretania, prin tanea
putere! iei, ca să ajungă să-și împue voința. Făcînd
așa, clasa muncitoare nu se va inspira de^ cit de^ la
acea ce-î alcătuește tactica iei de a-zi, tactică care ie:
acțiunea directă. Intrebuințînd tactica aceasta, și ținind
socoteală de spiritul care o caracterizază, care i-i pro
priu, muncitorii vor lucra, din ce în ce mai mult, pnn
sine și pentru sine.
V. Griffuelhes.
Din «L’Humanite Nouvelle».
IC, Rue de 0oud6—Prris
Bevista Idee!
C o I ecți ea co iu p leciâ, 5 teî
iwi
■
<-lip
■
�CUPRINSUL COLECȚIEI DE LA No. XXI-XXX
S. Mosl: Din corespondențele noastre, D
L Achard: Vagabondul, p. 6, n. 1.
2. Altă scrisoare, n. 54, n. 4. Pn.lL-71 h.
Nelly d'Arry : Legea divorțului, p. 103, u. 7.
luptă, p. 110, n. 7. Din New-York, p. jr'. ,nica
A. Axelrad: Danubiul, versuri, p. 123, n. 8.
si-a făcut datoriea, p. 43, n. 3 .’n’10,
D-ra Lucretia Bălănescu: Rînduri interesante, I. Neaga:
de triipă, p. 126, n. 8.
*' C»M
p. 3, ’n. 1. Greva artiștilor muzicanți,
J.
Nouicoiv
: Lupta intelectuală, p. 20, n 2 r.
p. 34, n. 3.
polRică, gP. 82, n. 6. Neputința
1
Fr. Bastiat: Statul, p. 12, n. 1.
E. C. Ruchner ; Judecătorul. După Doroscheimlsch
Stan
Opincă:
Din
împărățiea
țarilor,
n,
no
w
,
p. 151, n. 10.
1
L. Bachner : Ce trebuie să ajungă lupta pentru Vasile Plăeșa; Stare ele spirit, p. 115, n. 8 ’ n*
traiu, p. 36, n. 3. Materialism și idealism, M, Pujo: Imoralitatea proprietăței, p. 99 L 7
Radical: Nu-I de mirare, p. 66, n. 5.
’ *
p, 133, n. 9.
A. Catilina: îmbunătățirea alimentației țăranului A. Ranc: Anarhiea, p: 95, n. 6.
Elie
Redus;
Eschimoșii
din
Groenlanda,
p.
4
romîn, p. 26, n. 2.
Comunismul la primitivi, p. 91, n. 6.’ n> **
Erkmann-Chatrian: Istoriea unui recrut, p. 84, n.6.
E. Coeurderoy: Transformarea univershlă,p. 41, n. 3. E. Renan : Morala și politica, p. 108, n. 7,
E, Renoult: Baza psihică a Eticei, p. 72 ’n k
I. Dan : Din Geneva, p. 45, n. 3.
Clarence S. Dărrout: Despre crimă și criminali. Jean Richepin: Rătăcitorul, p. 120, n. 8.’ * ’
In romăneste de D-ra] Tarcauanu, p. 134, n. 9. Ch. Richet: Combaterea t războiului, p. 98 n 7
T. Rogers •; Absurditățile economiei politice
E. Deniolins: Cind știi să le opui, p. 46, n. 3.
p. 63, n. 4.
'
D-ra Eufrosina Diinilria: Triplică Egipteană.
II. Rosenziueig: Prigonire absurdă, p. 83, n. 6
După Raymond-Duval. p. 105, n. 7.
Nath. Finkelslein: Relații de luat aminte, p. 9, M-me Sauioz : Dragostea si primejdiile Îbt
p. 110, n. 7.
*
ein. 1. Relații nouă,* p. 55, n. 4. Din cînd în
A. Schapira: Asupra educației de la Cenipuis
cînd, p. 136, n. 9.
p.52, n. 4. Educațiea integrală delaCempoii
Ch, Fourier: Filosofii mistificați de tiraniea lor,
p. 74, 11. 5. Educațiea libertăței, practicată
p. 71, n. 5.
la Cempuis, p. 92, n. 6. După Reveil.
j
Un Genevez: Elaborarea progresului, p. 15, n. 1.
Bm. Segaller: Bazele științifice ale Anarhismului
M. Gorki: O dată toamna, p. 86, n. 6.
După „Reveil". p. 13*1, n. 9.
L. de Gramont: Anul nou al unui sărac, p. 14,
11. 1. Nativitate, p. 28, n. 2. Un proprietar, Severina: Instigaloarea, p. 36, n. 3.
p. 47, n. 3. Dreptul patronului, p. 51, n. 4. Schelley: Adevăruri crude, p. 40, n. 3.
Ucenica, p. 83, n. 6. Geamul spart, p. 102, Silex: Creștinismul anti-social, p. 63, n. 4.
n. 7. Războiul social, p. 119, n. 8. Despre Dr. A. Skarvan: Refuzare de dare, p. 144, n. 9.
H. Spencer: Neantul viețel egoiste, p. 142, n. 8,
unirea liberă, p. 149, n. 10.
Niculescu-Grand: De la un om de inimă, p. 5, n. 1. Spinoza: Ura și dragostea, p. 123, 11. 8.
V. Griffuelhes: Greva din Hennebont,p. 155, n. 10. Stepniak: Terorismul opiniei publice, p. 21, n. 2.
M. Guyau: Religiea și moralitatea populară, M. Stirner: Emanciparea intelectuală, p. 109, n> 7.
VV, M. Thakeray: înriurirea mediului, p. 112,d, 7.
p. 78, n. 5.
A. Hamon: Libertatea. In românește, de D-ra D-ra Rachel 'farcauanu: Libertatea. Dupâ A
Hamon. p. 100, n. 7. Despre crimă și cri
Tarcauanu, p. 100, n. 7.
minali. După Clarence S. Darroiv. p. 134,0. |
D’Holbach: Izvorul crimei, p. 104, n. 7.
G. Seailles: Libera Cugetare, p. 147, n. 10.
Huxley : Educațiea științifică, p. 42, 11. 3.
Jack: Giacomo d’Angelo. După «.Le Tempsv. Alex. Ular: Ertarea Budistului, p. 31, n. 2.
Voltaire: Dialog asupra libertăței, p. 25, n. 2p. 139, n. 9.
Despre bogăție, p. 125, n. 8.
L. Jacolliol: Barbariea justiției, p. 59, n. 4.
Sam. Wermont: De pe aiurea, p. 96, n. 6. Alex. Lebouici: Din depărtare, p. 23, n. 2.
A. Lefivre: Sacerdoțiul, p. 123, n. 8.
Emile Zola; Cum cresc, p. 11, n. 1. t
O. Leibovitz-Leonard: De pe alte tărîmurl, p. 53, P. Mașoiu: Pas înainte, p. 1, n. 1. Practică nouă, |
p. 17, n. 2. Să înțeleagă mai mulțl, P- ț»
n. 4. O scrisoare mai nouă. p. 67, n. 5.
n. 3. O lămurire mai mult, p. 49, n. 4. bn
Ch. Leiourneau: Infrînare, p. 142; n. 9.
mod de a vedea, p. 65, n. 5. Cit de prac
H. Leyrel: Mizeriea, p. 117, n. 8.
tici sîulem, p. 81, n. 6. Separatismul sexe
James Loebner: Acum cîștigă. Din jargon, p.108,
lor, p. 97, n. 7. Conți, baroni, prinți, p. W»
n. 7. Notițe din Chicago, p. 141, n. 9.
n. 8. AU rău, p. 129,* n. 9. Însemnătatea re
C. Lombroso: Neputința caritățef, p. 56, n. 4.
L. Mdchnikoff: Spiritul de răsvrătire în China,
vistei noastre, p. 145, n. 10.
p. 153, n. 10.
Vestire: p. 44, n. 3. p. 131, n. 9.
7q
Moriss Maier: Din pribegie, p. 1, n. 1. Comuni Vrednice de edil: p. 35, n. 3. p. 56, n. 4. P- .
cări din Apus, p. 29, n. 2. Mizeriea în Lon
n. 5. p. 85 și 90, 11. 6. p. 101, n. >• P- '
n. 8. p. 139, 11. 9.
n J n,
dra, p. 57, n. 4. Prostituțiea în Londra,
p. 69, n. 5. Evreii în Esl-fînd-ul Londrei, Bibliografie: Publicații Romîne, p. 32, n.-t - go,
p. 89, n. 6. Alte comunicări din Apus, p. 154,
152, n, 10. Scrieri Italiene și
11. 5. Publicată engleze, germane șiw
p. 112, n. 7. Publicații franceze, PTh. C. Mănescu: Conspiratorii, p. 121, n. 8.
L. Manouvrier: Influenta demoralizatoare a mize Publicații periodice streine: p. 32, n .2, si P- g’ jj.
Note la abonați: p. 16, n. 1. p- 22, 24 ș■ j01,
riei, p. 47, n. 3.
p. 48, n. *3. p. 66 și 73, n. 5. p. 82, n. M 8,
Gh. Mărculescu: Impresii din Bulgaria, p. 18, n. 2.
103, 104 și 112, n. 7. p. 113, 1H ?i
J. Michelei: Exterminarea raselor mărei, p. 61, n.4.
Octave Mirbeau: Dragostea naturală, p. 116, n. 8.
p. 131, n. 9. p. 152, n. 10,
htifili * p. 16.
G. Moch: Războiul și dreptul la existentă, p.54, n.4. Subscrieri voluntare - Abonaă ac/uM^
îo4,
7‘
n.
1.
p.
48,
n.
3.
p.
73,
n.
oP1 •
IV. Morris: Munca nedemnă, p. 23, n. 2.
p. 144, n. 9. p. 152, n. 10.
Un Oprimat: Din Rusia, p. 76, n. 5.
�
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1903)
Subject
The topic of the resource
Revista Ideei, anul III
editor Panait Mușoiu
Description
An account of the resource
nr. XXI-XXX
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Panait Mușoiu
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
martie - decembrie 1903
Format
The file format, physical medium, or dimensions of the resource
scanare OCR
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
revistă
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
1903
București
1903
A. Catilina
Alex Lebovici
anarhism
Baruch Spinoza
București
Charles Fourier
Charles Letourneau
Elie Reclus
Emile Zola
Ernest Coeurderoy
Gh. Mărculescu
Iuliu Neagu-Negulescu
J. Novicow
James Loebner
Jean Marie Guyau
Jean Richepin
Lucreția Bălănescu
Max Stirner
Maxim Gorki
Moriss Maier
Nath. Finkelstein
O. Leonard
Octave Mirbeau
Panait Mușoiu
Revista Ideei
S. Most
Severine
William Morris
-
https://anarhiva.com/files/original/e0fa45dd6f4b73d1ec3549a3dde026fa.pdf
3e1acb84526042337826ce73736992c3
PDF Text
Text
i-
revista ideei
XXXI. 1.
/vi
10O^J
------ -----
CUPRINSUL
OIU: O mișenro aparte.
I» !»<uț
Natl° contra na|io.
0O',cUe^. Mlnunăliea razelor X. De Nnlomon .ibt um,
‘""'"simo» Societățile creștine.
aiul1 unui
od'gătu
unul .Pariass
DunK Jinx
ir.»» Bnsinxhi.
<,*.
-Humorul ca robei. După
J"»*
• De la «" frale
țoebner : In ghiarelc diavolului.
: Cc-va mal frumușel,
^Mtricrl voluntara. AbonoțI achitați,
U •b0"“,L
O MIȘCARE APARTE
I
I
i
'
I
'
i
|
i
I
I
r
-de l0c cu rcgulamentări efemere/ cu în
dulciri can mal la urmă tot în amărăciuni se preac, ei cață să provoace, să întreție asemenea mișcaie. le și o cinste a celui conștient și Ieste și un
interes pentru Iei. Și, în senzul acesta, putem avea
0 mi?ca’re vioae, la care ce-I însetați de-o îndrumare nouă, să albă ce căta.
Asemenea mișcare noi o avem schițată și dălnuește. AtU. că trebuie accentuată mal mult. Neaparat,
pentru asta, n are nevoe să îmbrace formele vechi,
să ne ca o pompă. Nici amenințătoare n’are nici o
nevoe să fie. Mal cu samă că obiectele Iei pot fi
acuma cu totul alt feliu expuse. Zic anume expuse,
cu toate că aș fi putut, tot atîta de bine, să zic
impuse, expuse, pentru că-n adevăr, nu mal avem
acuma să dăm năvală, să ni se satisfacă, simplu.
dorința, noastră. Destul să facem constatări, că așezăraintele aflătoare, în lănțuirea lor, tind tocmai
Iele, impun chiar iele să-și schimbe forma și să se
primenească, alt-feliti amenințînd cu-n dezastru.
Avem o clădire străveche, clădită cu materîalurile
ce s’au găsit de demult. S’a reparat cu vremea.
Inse acuma tinde se cadă. Am fi, firește, nepricepuțl, dacă n’am rade-o din temelie, și dacă nu
ne-am îngriji, s’o refacem, pentru comoditatea
noastră, dacă nu ne-am sluji de cele mal noi pla
nuri și de materîalurile ce le avem mal proprii acum... Nu Ie de cît de constatat, de afirmat și atît.
Practica se orînduește de sine.
Se înțelege că o mișcare de feliul acesta, Ieste
menită ca să cuprindă, în sinul iei, pe toți ce cu
getă și simțesc, pe toți ce cugetă și simțesc, cu
simțurile întregi, înlăturlnd orl-ce escluzivism de
la sine. Intr’adevăr, cînd te mărginești să constațl,
cînd operezi cu date concrete, cînd năzuința iți le
cuprinsă în posibilitate, în ceca-cc fatal se poate
întîmpla și Ie să se întîmple, aș vrea să văd, pe
ce se poate intemeea, rațional, exclusivizmul cul-va,
chiar și dacă sar lua năzuința sau dorința de
bază. Cînd juri în numele unei dogme, cmd al
articole de credință, Ie alta. Iești pus la inte
rogare, răspunzi prin da și nu, șt sa sfîrșit,
Ie vădit: nu Iești de-al noștri, ne Iești vrăjmaș...
Dar, cînd discuți, cînd faci din tot obiect de cer
cetare, cînd concurezi ■ de-a limpezi un lucru, un
fenomen social, o stare oare-care de spirit o sene
de fapte, chiar de al trage și uncie concluzii, nu
are nimeni ce imputare-țl face. Altul te poal«ico inlecta te poate corecta, și cu acest altul p- ț
fn conlucrare. Și leată deci, terenul de luptă închis
între oamenii deprinși a judeca.
întrefineau
Altă dată Icrau cuvintele sacre, can întrețineau
neînțelegerea întrej>amenHef£H j e-° parte bocia-
venit în sfîrșit vremea, ca chiar din oamenii
tri mal culțl, aparținînd categoriei accleea care
ne cîrniueștc, să simtă lipsa unei mișcări înaintate
h noi. La Ateneul Romîn, la cel din București,
u^i din reprezentanții categoriei de care pomenesc,
intr'o cuvîntare interesantă, frumoasă, regreta stin
gerea acelei mișcări, care, odinioară, însuflețise adta lume. Nu le un accent de paradă acesta, cum
unii ar voi să-l lee, pentru-că rolul unei mișcări
înaintate, mulțl prind să-și dee samă, rolul unei
asemenea mișcări nu poate fi de cît binefăcător.
Inse, mișcarea apusă nu Te atît de deplîns. lea
și-a atins, aproape, marginile cari i-au fost circwnscrise de cătră reprezentanții iei, și, dacă ar
fi dăinuit mal departe, aproape nu mal avea nicî
un senz. Multe, din punctele practice, pe cari lea
urmărea să le-atingă, sînt acum apanajul partidei
de guvern, la care, reprezentanții mișcărel stinse
(era firește să s alipească. Alt-feliti, ar fi fost un
anahronism, să se stăruc a se face o mișcare aparte, pentru niște ceiințl pe cari cel de la putere
le recunosc, în sfîrșit, ca legale, și stăruesc să le
aplice chiar Iei.
Cu toate astea, rolul unei mișcări aparte îșlare
reimnea de-a fi. Căci, cel de la putere, cu toată
Perspicacitatea ce au avut, de a-șl lua pe samă,
e‘a*Șl face ale lor, niște cerințl cari puteau să
k°V(!ace .° ag’tnție serioasă în țară, iei înțeleg să
nJi C ’n ni0c^ cu totL1l restrîns. Apoi, însă-șl
?este prinți nu ating nici de cum nevoile reale
zuintV'1
mulțimea, nu satisfac de loc năde i ? mu.ltiPle> complexe, ale tuturor categoriilor
(iSf ’ CQri au trebuință de-o desvoltare, de-o saanarîere maî largă a fireî lor< Așa-că, o mișcare
Xî ,CQtă să aibă loc. Și, dacă sînt indivizi, can
neceJi!?tSamă’ car‘ sMl dee samă că altele sînt
'->Jlahle vremel, că necesitățile lor nu pot n
_
ci^m^TT&țQȘVlSÎA IDEBI, întronai
!2notr1îiI'ioaaboVnlm.nU :lei 30,
c7n7u‘oMor”uîUî'Revl.teI
Hn
abonament,
10 numere, 5 !«• 5 ab'chiorului
Revistei: w"sCEpurilor.
10. Str. Epurilor. București.
Buo
Aboi•namontelo se plătesc înainte
șl so trimet pe adresa Conducătorului n
a
|
1
București, Strada Epurilor, 10.
I
■
�a
ftEtlSTA IDEfcl
liștl, de alta Anarhiști, și o mulțime de iș/i, le-.®
NAȚIE CONTRA NAȚIE
gațl la coada unor nume. De o potrivă de îndrep- Ta
lățiți, dacă vreți, în sfera lor, cu toții. Dar, cînd sa ’ De ce-s atîtea nații în Europa, cînd nud de cit
luat la cercetat serios, să se vadă ceea-ce Iera i- o rasă de oameni? Asociațiea noastră europereductibil la fie-carc, s’a constatat că nu Iera ni nească, cu contractul Ici social, cu înțelegerea-i
mic. La analiza din urihă, nu s’a descoperit nici prietenească
de la guvern la guvern, de la popor
de cum, că oamenii intitulați într’un feliti, ar fi la popor, cu reprezentațiea lei națională, cu ca
avut însușirile ce le atribuim, în de obște, unor corpi marila*! sau cu oculta, unde reprezentațiea națională
simpli, cari să se excludă fundamental. S’a cons lipsește, samănă tocmai c’o turmă de cotei, cari se
tatat, pentru edificarea noastră, cum-că toate numi bat dinaintea unei străchini de zamă, pe cînd un
rile diverse, nu Ierau alta, la urma urmei, de cît un oare-care dulău o mănîncă, înturnîndu-se, din cînd
feliu de numiri de stare civilă, asemănătoare cu în cînd, să încolțească coteif, ca să-i încurajeze să
numirile aceste. Și cîte lupte s’au dat între oa se scarmene între dînșil mal tare.
meni, sub mistificarea că o numire aparte ar în
Voi, popoare, din toate țerile, dacă n aveți cele
semna o esență aparte. Luptele astea nu-s stinse ce vă trebuie, dacă sîntețl adesea în suferință
nici acum. Dar noi voim să le smulgem aureola flămînde, dacă, în loc de a înainta, dațl înapoi’
pompoasă, c’ar fi raționale. Vrem să le arătăm, că Ieste, Iertați-mi cuvîntul, mal mult din nesocotința
n’au mal multă valoare de cît acele cari se dau voastră de cît din sărăcie. Spuneți chiar voi: oare
de la vecin la vecin, cari purced, pur și simplu, nu Ie așa, cînd primiți a vă sluji de brațele voastre,
din certe de vecinătate.
pe cari D-zeu vi le-a dat ca să faceți roditor păAcum sîntem de acord... Dar ce-va tot există. mîntul, ca să trăițl și să faceți să trăească și alții, .
Nu ne putem împăca și trebuie să ne luptăm, în cînd primiți, a vă sluji de brațele voastre, pentru
tre noi, înainte. ]n ori-ce caz nu ne putem uni și a împiedica pe alții de-a face roditor pămîntul, de
conlucra la o laltă. Tu faci o operă personală sau a trăi și de-a vă ajuta să trăițl, și asta, din pricină
individuală, leu înțeleg o operă socială... Altă față că au alt nume de cît al vostru, sau vorbesc o
a distincției semnalate mal înainte. Operă perso altă limbă de cît a voastră, sau numai că au, în
nală sau individuală și operă socială... S’a stabilit vîrful unul băț, o cîrpă de altă coloare de cît acea
mal întâi caracterele uneea și ale alteea și s’a găsit pe care o purtațl voi? Spuneți, în cuget curat,
o delimitare ? Dacă excludem silința ce face fie motive temeinice sînt astea ? Sîngele lor nu-I roș
care, ca să-și Îndestuleze propriile-I nevoi, de cari ca și al vostru ? Inima lor Ieste alt-feliti ? Nevoile
nu ne ocupăm, evitînd ori-ce contact cu lumea, și suferințele voastre nu-s oare asemănătoare ? In
nu vedem nici de cum ce ar fi caracterizat, la un sfîrșit, din oameni cum Ierau, ca și voi, n’au ajuns
om, care respiră în lume, să nu îmbrace un ca oare, ca și voi, niște păcătoase de brute, niște săr
racter social. Dar trebuea o distincție nouă.trebuea mani cotei rîioșl, răpănoșl, puturoșl, bătuți, deso îndreptățire superioară, dispoziției noastre, nelă poiațî, sfășiațl de niște zablăl, ca și cel ce vă sfâ
murite, de .a sta la o parte, de-a nu contribui la șie pe voi? In sfîrșit, națiea altora nu-Ioarecași
ceea-ce se face, cînd tocmai prin aceasta s’ar ac națiea voastră, fiind-că și voi vă numiți tot nație,
centua și mal mult caracterul social al operei ce nu-I oare împărțită într’o minoritate care mînîncft
se face. Se înțelege că și distincțiea aceasta Ieste și o majoritate care moare de foame ?
menită să întîlnească pe celelalte.
Fiind-că suferițl de acela-șl rău, se poate crede
Atunci, ce stabilim ? Că-I o cerință neapărată că, spre a vă lecui, v’ar trebui acela-șl lucru să
a conștiinței noastre, de-a nu înăbuși în noi porni faceți. Inse ar fi frumos, ca, după ce v’ațl bătut
rile ce-avem, de-a ne manifesta, cît mal viu, ca în fața străchinel cu zamă, tot așa să vă bateți și-n
oameni cu înțelegere aparte. Prea mult a răsunat fața leaculuI.Cu toate astea,leacul Ie simplu și ușor.
în lume ecoul pervertit și vag al unor clici negîn— Fără îndoeală, aveți să-mi ziceți, fiind-că noi
ditoare, și a împărățit în lume instinctul orb. O
limpezire a faptelor Ie de neapărată nevoe, o lim sîntem, față de unul, zece mii, nimic mal simplu
pezire dreaptă, să se vadă realitatea cum Ie, să de cît de-a ne arma, de a ne ridica cu toții, de-a
vadă lumea încotro merge. Și, cine să încerce a- ataca pe dulăi, de a-I ucide și de a ne împărți
ceasta, dacă cel cu vederea mal clară, vor sta, li peile lor, ca să ne facem din Iele blănî.
— Vă înșelați, cinsțițil miel cotei, pentru-că ceenniștiți, la o parte, privind la rătăcirea obștească, sau
lăsîndu-se prinși și duși și Iei de lea... De o cam ce vreți să faceți a-zl, a-țl făcut-o de două-zecl
dată, organul acesta Ieste Un purtător de voce, un de ori și tot cotei ați rămas, încă și mal flămînzî,
punct de întîlnire al celor ce au în capul lor o și mal pociți, și mal brute, și mal răpănoșl de cît
idee, și-s dornici s'o reverse. Cel ce s’adapă de la înainte. Doar s’au schimbat dulăii: în loc de albi,
fel, al căror număr, încetul cu încetul, se vede că s?au prefăcut in roșii: în loc de doi colți, la fiesporește, vor face totul, ca organul acesta, să fie care falcă, le-au' crescut patru : în Ioc de a se
susținut cît mal bine și să pătrundă în mase, cît mulțămi să vă mănînce numai zama, vreu să vă
mal departe. Pentru-că, semînța ce răspîndește nu pue și pe voi în lea, ca să o facă mal bună. Și
are altă menire de cît să dee roade frumoase, de pururea va fi așa, pre cîtă vreme veți face cum
ați făcut în trecut, pre cîtă vreme veți alerga la
cari să se bucure cu toții.
arme, fiind-că pururea se vor găsi de-acel, cari,
P. Mușoiu.
după ce vor fi pus mîna pe Iele, nu vor mal voi
revista
TDEET
3
4 cari se vor sluji de Iele ca să se să nu puneți mina pe pușcă, și lăsațl s» zică cine
ce-o vrea.
ic ICPCf iul lor, dulăi.
Stăpînil vor zbiera, vor prinde-a fulgera. Lăsați-i
Jx111 r să-nfl spuneți, atuncea, Ic vom face și
să fulgere și să zbiere: nu are să dureze necon
cași celoralalțl.
.e5tom ,el n’r după ce veți isprăvi cu unii, va tenit așa. Nu va dura de loc, dacă pilda voastră
3 - Bi?C’ncepe|l cu alții. Și tot așa, pănă ce vă se va împrăștiea și dacă nu se va atinge de
9,1 unii după alții, pănă, în cele din urmă, blăstămata de rugină nici unul dintre voi. Lucru
v?ll ducC nial rămînea de cît oasele ca să vă lă- ce nu Ie anevoe de loc, cinstiți cotei. Și leu nu
n“ T isprava. Vedeți prea b;ne că asemenea vă cer nimica mal mult. Ceea-ce vă cer, inse, vă cer
cu stăruință, pentru-căîn asta stă toată taina isprăvef
^feftSnu-I bunț
itf’iv.l arăt un mijloc mal bun și mal pu- și leacul la toate relele voastre: leșc eroic, leac
.Am s‘-ji0S un mijloc de care trebuie să vă vitejesc, leac fără greș, al cărui rezultat ar fi pe
li,,.prinhhr, fără doar și poate. Mijlocul acesta Ie dată, dacă toți soklațil din Europa, toți soldați!
din lume, în scurt, dacă toți automațil, toți proștii,
sM't1 chL'e ci să-ncetațl de-a face.
bine, cum-cil dulăii toți ia o laltă, toți măgarii înzorzonațl c’o uniformă, pe cari, du
'nuesc socotiți ca citinie, nici a zece miea lăii ÎI fac să sară și să se dee de-a berbeleacu,
nJ
numărul total al coteilor, și că numai din ca să-I distreze pe Iei, ar voi, nu tocmai ca să-și
P’rte 1 - cotcil se luptă unii cu alții, dulăii sînt arunce armele în nasul ofițerilor lor, pentru că tre
f"1'1!1' £unl isbutesc înse dulăii să facă să se lupte buie să fii politicos, orl-cît al fi de măgar, ci să le
sW.1,'odinioară, Iei izbuteau, punîndu-le pe umeri depue cu grație, la picioarele lor, zicîndu-le: „De
C?n-e s-un scut sau un arc și săgeți, dîndu-le-o cît laurii, mie îmi- place mal bine varza. Mă duc
° -ă’cu baionetă, Vouă, nu vă rămîne de cît un să-mi samăn, mă duc să-ml văd de nevoi. Face-ți
£, să stațl cu brațele încrucișate, și, nici pen și voi tot așa, sau bateți-vă între voi, domni’ - vă“ place, mal bine,
u:“~. Rămas,
argint, nici față de’ rugărl, nici ior căpitani, dacii
tru aur, nici pentru î w atingeți nici pușca, nici bun,
__ , vă _____
, parteai mea de
De
hărăzesc și
d* glorie.
g
fâ|j de amenințări, să nu
astă-zi înainte, gloriea va fi cu totul a voastră,
, baioneta Iei.
culege-o, voi între voi, și istoriea eroilor nu
In urma unei asemenea purtări vor fi trimeșl a- veți
va mal fi scrisă pe spinarea popoarelor. Cavaleri
supra voastră jandarmi : lăsațl să vie jandarmii. lor lancea lear muncitorilor fierul de plug. Lancea
V«|l fi duși în fața judecătorilor: lăsați-vă să fiți să nu atingă înse fierul de plug, pentru-că fierul
duși în fața judecătorilor. Veți fi osîndițl să fa- de plug va zdrobi, dimpreună cu lancea, și mîna
it|l parte dintr'un regiment. La regiment, vor vrea care va purta-o. Âininu.
s! vft învețe muștrul, și, ca să poată să vă învețe
Boucher de Pertues,
• muștrul, vi se va întinde leară-șl o pușcă.
rlicl, luațl aminte : dați-vă sama, că pușca vi se
RINUXÂTIEA RAZELOR X
; pine în mînă pentru a trage cu lea asupra unul
I ooi, și asupra unul om care nu va făcut nici un
! rtu și nici gîndește de a vă face, carele, ca și voi,
O ședință de Spiritism
j m caută de cît ca să muncească cinstit și să trăRazele
X
;j tj-’il din munca lui. Asupra unul om, care a fost
Razele au foarte multe aplicări acum. Iele slut
......r.v.lor de foarte mare folos. Și-aduc chiar șar
j. «t, precum ați fost siliți și voi, ca să-și răpească învâțațib
latanilor
un sprijin prețios... Pentru a dobîudi
j «nna, ca sft-șl răpească vremea, să-și verse sin- iatanilor
unui spirit din raiu, nu mai ic tre
intru apărarea unor interese streine sia unor folografiarea
}buință,
ol?STafiîacuma,
de a preumbla pe dinaintea unui
J S'Jf, “rivn“.1,c P°?tc P^P0. neflind țn'c- obiectiv,
obiectiv' într’un felin de lumină slabă de lot, un
: neeate nici pe bunul simț, nici pe dreptate ă-șl felin de clar-obscur, do a preumbla un tulpan, uu
verse sîngelc, pentru păstrarea unul contract pe gaz sau o liirtic subțire. Numai ie de nevoe, pen
a fotografica
numele
ceresc al acestui suflet,
< Șrc nu l’a făcut Iei, pe care nu s'ar învoi nici •-> tru
un
magoram.
a anrindc
aprinde
un nr
fir cie
decuvlnlului
magneziu,
■ toi să-1 facă, fiind-că nu-1 apără nici de apăsare, de
ntovs
alurilc literilor
ce încolăcit după
* •>’-9ce vrem a-1 foto■,
de foame. Nu vă atingeți, așa dar, nici de <rra
p
ica
.
Minunățiea
asta
se
capa
w «.muu.
__ ______
t < i acuma firește,
" PuȘca aceasta, ca și cînd ar fi înroșită în foc, sau » leata
, .- proba
—t— «unei
*• **
ședințe
spiritiste.
y Și cînd Satan v’ar întinde o pană, cu care ar
Îngrămădim, într’un salon, negru și mătăsos,
i " si vă iscăliți vînzarea sufletului vostru și osînda unde covoarele înăbușă ori-ce zgomot de pași,
i Voaslră pe veci.
unde tapetele, abiea atinse, produc o foșni tură,
to urma acestei împotriviri, veți fi priviți, tra- furnicătoare, ca acea a mătase! frecate, îngrămă
‘ f?i -a nesupușl, ca îndărătnici, ca păcătoși, ca dim, într’un asemenea salon, un oarc-carc număr
. "Mu Cu nici un chip, înse, să nu puneți 'de persoane credule, a căror răsuflare, întretăetă.
^abîea ținută, va crește, pe măsură ce vor fi ui
; par Pe PU5C&’- Arata-vi-se-va străinul, întrînd în mite mai mult, contribuind, prin asta, să se spâinul ' Arata-vi-l-vor răsturnînd tronul sau scau- mînte între iele, destul de tare, chiar lele.
aîVov -< ^en^a^' Nu vă privește nimica pe voi.
Așezăm polieandre de sticlă, ieșnice de cristal, * nu aveți pîne. Dacă- glinzi învăluite. Punem porțelanuri pe mese, vase
I pftrinu V aduce Pîne> lel nu4 cle loc străin, ie un pline de flori, vaze mari. Ascundem, într un colt,
I Poate RxCe
hrană. Dacă nu vă aduce, nu o cutie de carton, în caro vom închide tubul lui
sa vă lec, flind-că nu aveți. încă o dată, Crookes, cave va fi în comunicare cu o bobina
�REVIS7A IDEE!
__ REVISTA ÎDEEt
Ruhiukorlf, care va il așezată iutr o odae vecină,
lentă acum, ce no povestește Henri de Parvillb;
caro fu martor la o ședință de feliul acesta și putu
prinde chiar iei o scenă vie de spiritism, aranjată
usl-teliu.
«Se sting luminele. Întocmai ca pentru o ședință
dc spiritism. Se aude un felin de fbșnitură. Și, de-o
data, apare, In spațiu, o mină uriașă, luminoasă,
care se ridică și sc lasă de-asupra celor de față,
lea aproape-I atinge, pentru-că se aude un scurt
țipăt de groază. Tot o dată, aleargă, prin odae, In
toate părțile, niște vioare luminoase, cari danțază
deasupra capetelor tuturor.
«In sftrșit, vioarele pleacă, mute, după cum au
venit. Un glob mure, se pogoară acum din bagdadie, ca un balon de fosfor, și ondulează ca o pen
dulă. Un clopoțel luminos, sună, făcînd. în fața
globului, un compliment necurmat. Limba aprinsă
a clopoțelului, se vede cum se mișcă și cum lovește
In dun»a clopoțelului, pe cîta vreme, balonul lu
minos descrie curba-î caprițioasă.
«De-o dată, in cele patru colturi ale casei, oglinzile par a s’aprinde. Vasele încărcate cu flori,
se luminează. Policandrele seînteează. O masă,
plină de cești și sticlării, străluce. Tolu-i în
flăcări, și odaea întreagă, atît de întunecoasă, se
luminează, din toate părțile, de licăriri fosfores
cente, de o nuanță dulce și viorie. In aer trec parcă
niște scînteî, ieâr pe covoare par'că ar alerga
licurici. Femeile par că ar fi pișcate de sin, și pă
rul lor ie plin de pietre prețioase. Diamantele
ruspîndesc raze fantastice, aurăriile strălucesc,
cristalele radiază, par că ar fi o lumină de lună.
Pretutindeni, o. delicată lumină, care alungă întnnericimea, fără a îngădui, Inse, de-a se deosebi,
desluși^ ceca-ce se petrece împrejurul salonului.
O adevărată lumină do palat fermecat, care stră
luce, dar care nu-ți dă voe să vezi. Cei mai ner
voși spun că-i fermccătorie.
.
«Totul Intră în Întuneric, din nou. O sticlă plină
de apă, se ivește, fosforescentă. lea-i atimată în
mijlocul odăei, ca un mic balonaș. Apa împrăștie
lumini. O tavă se ivește, albăstrie, Inlr’un colț,
și vine, cu încetul, să se așeze sub sticlă. Dintr’un
alt colț, apare un pahar lucitor, ce pleacă, tot așa,
cu Încetul, să -se așeze pe tavă. In sftrșit, o lin
guriță se pogoară din bagdadie. Apare o zaharnilă. Se vede, deslușit, zaharul fosforescent, ieșind
din zabarniță, bucată cu bucată, și câzînd în pa
har. Sticla se clatină, și, ca mișcată de o putere
ascunsă, se pleacă să toarne apă în pahar. La
rlndul iei, lingurița, iese din nemișcare și se-nvlrtește repede în lichid, ca să facă să se topească
zaharul. Toate acestea, cu o precizie uimitoare, și
Iară să se poată crede, cum-că' vre un fir magic
ar pune in mișcare aceste lucruri moarte. Nimica
mai ciudat, de cit «ceste corpuri, a căror fosfores
cența brăzdează negrul salonului, cari răsar și se
mișca sub înriurirea unei mini nevăzute.
«De o dată, totul dispare. Iear Ie un întuneric
Qdlnc șe aude un zgomot surd. Și, de-o dată, din
bagdadie cade o ploae sclnleeloare de coufeli.
După asta, se desfășură, In spirale, de la o mobilă
sl?1VQ,le scurte Și lungi, serpentine lummoase, încingînd olendrele și feregele din casa
fosforescentă. Odaea ie brăzdată de
ifloae
lumm?*se’ .âe coloare gălbue. O nouă
l 0Ae de auvtotul se stinge, ca după un bu-
chel de foc de arlifiții, Mugieianul îe ani i
Dar minele se opresc și inimile bai.
1 audat.
«De colo, dintr'un colț, de după’o perdpn i
catifea, se ivește de-o dală, In întuneric, o fo omenească, mai lată! vagă, vaporoasă, abîea V
țață. Arelaiea crește și-nainlează. Vecina se 1înapoi. Și nu ie numai iea, pentru-că se aud
huruituri de scaune cari se mută din loc/
0
«Vedeniea mai face elțt-va pași, după care 1
se oprește : Ie o femee. Ie naltă. Fața-i apare dn
gălbmeală verzue. Dar ce înfâțoșare ciudată Q ț ț
nare. Sub pleoape, se deosebesc două gr,ur! „
Gura-i închisa. Paru-i fosforescent. Această stătu
însuflețită ieste acoperită de un. văl mare, în . r
cărui cute joacă mititele scînteî, cari sclipesc cu
niște fluturi, ca niște pietre prețioase. Brațul drent
i se ridică încet, scoțînd flacarî. Iear din degetele-I răzlețe purced raze de foc, ce luminează ne
cei de față.
1
«Această apariție, impunătoare și mută, atrage
toate privirile. Ie superbă, dar ie spăimlntătoare
Cu degetul arată ceriul. Un dangăt prelungit, curo
surprinde pe spectatori, răsună în tăcere."Aparițiea Îndreptă capul mai sus, lasă brațul în jos și ge
dă, încet, înapoi. De-o dată, capul nu-i mai lucește,
nu se maî vede de cît un corp înalt, fără față’
Gîtul, incet-încet, se scurtează. Taliea dispare,
bucată cu bucată. Din întreaga vedenie, nu se maî
poate deosebi de cit partea de jos. înfășurată iu
vălu-i mare, diamantul. Forma aceasta devine tot
mai slabă. Și apariția dispare.
«Scaunele se apropie, și se aude un aht de ușu
rare. Un colosal buchet luminos, se schițazâ, în re
lief, în mijlocul salonului, c’o bnderolă albastră
pe care se cetește : «Razele X».
«Lumina electrică se aprinde, și salonul se lu
minează splendid. Gazda îe în picioare și zice:
«S’a isprăvit». Și repetă, zîmbind, către vecina
mea cam mișcată : «Nu mar ie spiritism, ocultisin
nu-i nici un supranatural. Razele X, și nimic de
cît razele X». Ceea-ce-i drept».
Experimentatorul, ulilizază puterea de fosfores
cență a razelor X. Radiguet ne spune, cum-că toate
obiectele de sticlă, de cristal, au proprietatea dc-a
străluci, In întuneric, sub înriurirea razelor Toi
așa bijuteriile, diamantele, și, mai cu samă, ecranele de platinocianură de bariu, care se lumi
nează de o frumoasă lumină vagă, verzue.
Dacă ținem iu mină un pahar, o sticlă, vom
vedea toate fețele paharului și sticlei, iear mina
va remănea în umbră. Paharul și sticla se vor
putea întoarce și mișca, firește, fără ca ce-va sa
dee pe față pe cel cc le pune in mișcare. Numai
ca acesta să. aibă oare-care îndămlnarc.
Tot materialul întrebuințat lu experiența *£'
scrisă, se alcătuește din niște baloane de sticin»
dintr'o sticlă de apă, din niște vioare și niște vaș»
de porțelan, din niște confeti, din lilrlie cianura»
și platinată, din niște serpentine llorescente. “V*
niște panglici lucitoare, din niște flori de sUcMJ»
din niște mănuși unse cu platinocianură... Totu .
manipulat de trei tovarăși pricepuți.
Glt despre vedenie, aceasta Iu produsă de-,
figurantă, care fusese ascunsă, mai dinainte, d°Pl‘
un tapet, care fusese acoperită de-un văl pt’eMsar?
cu o materie florescentă, fața fiindu-i unsă cC
pudră sulfuroasă de zinc fosforescent»...
L. Aubert.
Viena.
In Românește, de Salomon Abram».
SOCIETĂTile CREȘTINE
Celor cu inimi simțitoare.
i
.j
(
.
.
.
r vremea cînd însoțeam pe moșu-micu Sy-Ta-Ming,
Ic..
însărcinat de guvern sa duca un cuvînt de
care «era
populațiilor, pe cari le scoseseră din
Iertare ș 1 „ musuimanT, și cari, de teama aspriiuei Je,al,lte ririseră cu Tei, pe vremea ceea, avui prilejul, în
gilor.
„ ([e a s^ăbate imensele, nestrăbătutele
diferlte
despart China de A nani și Tonkin. Și n’am
p- T’ nici o dată, nepomenita întipărite de admirație și
Sa U1 “ de care fui cuprins atunci.
^i^nii niște arbori gigantici, ale căror capele mindre
-nu a amenința ceriul. Liane colosale, ce s’agățau,
plirnrnlăceau, se strîngeau, ca niște șerpi uriași, îniuS J trancHorilor uriașe, ce se prindeau apoi de cr^ci,
r ‘*ndu-se din treaptă în treapta, pana la aerul liber,
>a lumină. Un frunziș ne mai pomenit, tot una, des
n întins ca o pîuză de corabie, sau maî răruț, între
Set străveziu, ca ceața argintie, ușoară, pe caro o
■edem plutind în spațiu, în diminețelo de toamnă, cînd
niaT întunecată, mai mohorîtă, ca bronzul, cînd limpede,
stralucitoare, ca o adiere de primăvară. Frunzișuri pes
trițate, tărcate și vargate, ca niște soiuri de animale.
Flori atît de ciudate, în cît, vazîndu-lc, socoteai că
visezi: colea, niște măști schimosite, cari se strîmbau, ca
niște maimuțe sau ca alte dihănii: dincoace, niște profi
luri șterse, ca niște larve de viețuitoare de âbiea plă
mădite și moarte înainte de-a fi trăit. Mozaicuri aeriene,
pe cari ai fi putut să Ie iei drept niște fluturi sau drept
uiște colibri cu-âripele împestrițate. Din cari, unele, ră
săreau, ca niște pete roșii, enorme, mai roșii de cît
sîngele ce iese dintr’o arteră. Altele, limpezi, seînteetoare, Ca niște stele, ca niște ochi de om. Și, în vremea
iu care aceste vietăți fantastice, nășteau și se stingeau,
se aflau verzi sau fînjeau, se răspîndea prin aer va
lori de mirezme suave, cari-ndulceau, de-o dată, năbușitorul miros al parfumurilor mai tari.
De departe, toate vîrfurile păreau că se ating. Cu toate
astea, alăturea de mirtul mărunt, se înălță smochinul
banan și palmierul măreț. De departe, codnil,pare ne
străbătut. Cu toate astea, penumbrele, se preschimbă,
de-o dată, în minuni: noaptea se face zi, ziua se face
noapte. Atîtea amestecuri, contraste, sub alt ceriu, ar
isbi prin propriea lor violență. In China, înse, tocmai,
uimirea ce ne-o pricinuesc, ie ceea cc împiedică, nu
dș a nu ne da samă de iele, ci de a nu fi de iele lo
viți. Răraîi înmărmurit, admiri, fură să fii dintr’o dată
atins de lipsa unei armonii. Dar, dacă trecem pragul
acestei lumi, părută nepătrunsă, priveliștea se schimbă
‘iinai de cit, și, cu cîi înaintăm maî departe, întipănnle noastre ni sc prefac.
ni,,;3 Utn^ra acestor arbori gigantici, nimic nu crește,
sorh
Orî-ce sevă Te maî dinainte secată, leî
iesătnrV mIddu''a’ din. so,ub Pe care Par a-1 ocroti. O
uanl la'almV3’ d? 7'^
de r.amur’« se întind de la
iei. Tm
’ 3uSlud toate sucurile pămîntuluî, pentru
aici' un
Subsac®asta ucigătoare nmbră, nu se aude
toate asten h?0-’ ^?Cl ° v^rare nu-nsufletește aerul. Cu
’asă sa qr. Cl“cc>‘o, cîte un monstru, dc aceștia, căzut,
Crăcile lui
c*le-un crîmpeiu de ceriu. Yeara sub
^ejdii nn k Je.z,te’ „vieata se ivește din nou, Cîte privita, insecta
e.aPta J ’tse ? Reptila, cu mușcătura otrăt0?re- NumaV ‘ *±?atUra ce arde, miazmele vătăniă^ațliirflor de ’ .Inar£'nea cursurilor de apă și marginea
avîn^ nici pe a [ un adăpost mai sigur. Și, omul nu se
Pe scotea, de cit cn mare băgare de samă.
5
Iei se strecoară, mai mult tîrîndu-sc, mal urnit pe brincf
de cit mcrghid. Cînd nu îe singur, merge cu tovarășii
Iul m șir, merg unul cîte unul, sau unul după altul nici
o dată în rînd. De asemenea, nici o dată
caută cu
ochii pe sus, uilîndu-se la stele. Se uită la pâmînt,
cată cu grijă, cercetător, Ia dreapta, și la stingă, șl, înir’adevăr, din toate părțile, din prejur, moartea se poate
ivi, să-1 atingă: colea, sub forma trăganată, a unui ti
gru ghiftuit, care își face o joaca din pradă. Groaza
mai mare și mal rea de cit moartea. Iif aste orizonturi
negre, nimic nu vorbește ini mei omului. Ochii omului
vad, urechile-T, aud. Dar, în cuprinsul acesta, omul ie
ca și cum n’ar vedea, n’ar auzi nimic, pentru-că nu
înțelege nimic... Se simțește strein. Și, intr’adevăr, în
necunoscutul, în haosul acesta, îe strein. Forme, colon
mirezme, infinit mare, infinit mic, totul l-apasă, il JănțueșLe șj-1 țintuește pe loc, totul l-orbește, îl năbușă
Poate ca-î din pricină, că o natură atît de bogata, ca
asta, nu ie făcută pentru fel ,
Dar cum se face oare, ca aceste amintiri depărtate,su-m.î
vie in minte, atît de riguros ezacte, cît se atinge de clvilizațiea apusană, pe care vreu s’o studiez ? Ieste vre-o
legătură oare, ie oare vre-un raport intre pădurile săl
batice și societățile creștine? Ca și pădurile Iui Laos,
civilizațiea europenească, de-o dată te uimește, îțî fură
ochii și te robește. Ca și-n pădurile lui Laos, pretutinderiea culmi, ce par'că se ating. Ca și creastă celor
mai înalți arbori, tot atît de înalt, geniile cugetare! îșî
nalță fruntea lor mindră. Dacă luăm, ori-care, din operile lor, fie din domeniul artei, al lilerilor sau al știnței,
fie din domeniul filosofieî sau al religiei, trebuie sa
mărturisim că, ca și florile tropicale, sînt pline de-o
strălucire rîpitoare. Cînd îmbracă, ca expresie, forma,
coloarea, ritmul, cînd îmbracă forma picturei, scnlptureî
muzicei, poeziei, imaginațiea ne-o subjugă și simțul ni-l
răpesc, Cînd operilo astea sunt rodul născocirilor și al
descoperirilor științifice, iele uimesc, orbesc. Cînd iele-s
scoase mai din adîncul omului—omenire sau omului —
D-zeu, sub forma filosofică sau religioasă, iele deschid
sufletului o lume nouă, făurită din căldură și diu lumină
Ca și-n pădurile Jm Laos, pretutindeni, puternici cari
absorb vieața din jurul lor. Și, precum se înfig rădăcinele uriașe ale smochinului banan, tot așa, acești favorițî ai soarteî, își întind lacomele lor brațe. Iei au
palate, au sate, au orașe întregi, ale lor. Cea maî mare
parte din. imensele lucrări publice, cari, fără a întrece
în mărime vastul sistem de canalizare, care îe glorica
Chinei, îl întrec în alte privinți, cea mal uiare parte
din aceste imense lucrări, sînt făcute de iei și pentru
iei. China se silește în toate, și, mai cu samă, cît se
atinge de marile lucrări, de-a nu forța natura, ci să o
aibă ca aliată, de nu a se modela după Tea. Euro
penii, din potrivă, îșî pun ambițiea de-a o robi: de a o
stăpîni, cum zic iei. Nu-î vremea de-a pune față în
față aceste două sisteme. Nu vreu a arăta aici, de cît
felini de greutăți pe cari geniul occidental îi place sa
le cate și să le biruească. Și nimic nu-1 oprește : nici
munții uriași, pe cari îi găurește, totjtu aceea-și ușurința cu care o insectă găurește o rădăcină, în care-și
sapă întunecatele ic* bolți: nici largul și adîncul ocean,
ale cărui, coaste le leagă prin cabluri electrice, cum leagă
viermele de mătasă, cu firul lui subțire, ramurile unui
stejar sau dud. Chiar nici adîncurile planetei nu ma
au taine pentru iei. In unele regiuni, ie! a format un
feliu de lume aparte, locuită de o mulțime de pop
ătt
«a
i.
�6
REVISTA IDEEI
cari i se ivesc, neapărat, în cale, toate silințele și tot
avutul popoarelor, nn îe nimica la îel, Silințelclc aces
tea și tot avutul, puternicii le-atrag, prin tdate mijloa
cele, la Iei, asimilîndu-și-lo, ca și copacul bananian,
care, prin ajutorul rădăcinelor luî, suge toate sucurile
hrănitoare, din solul pe care-î crescut. Cu chipul acesta, îeî par singurii împărțitorî aî binefacerilor dato
rite descoperirilor științifice, cu alte vorbe, datorite colectivltățeî. Orî-ce putere și orî-ce vieață, purcede nu
mai de la îeî. Ca și feluriți! regi aî pădurilor, îeî sînt
regii societăților occidentale.
in sfîrșit, ca și-n pădurile luî Laos, seînteează, pe
un fond de verdeața bogată, flori de formele cele maî
diferite: luxul cetăților, cu stradele lor mărețe, cu mo
numentele, bisericele, bibliotecele, cu muzeele lor, cu
sărbătorile, concertele, cu teatrele lor, cari strălucesc,
în mijlocul splendoareî generale, careea sfîrșesc să-i
dee poleeala din urmă. Fără îndoeală, simțul omuluî
occidental, nu se ridică de loc, cu tot ce datorește
științei, pană ta perfecțiea simțului animal. Ie chiar ne
îndoios, cum-că fineța și delicateța acestui simț, a pier
dut, o dată cu desvoltarea facultăților cerebrale, Nicî
aburul, nicî electricitatea, nicî optica, n’au dat pană acum omului, vederea pătrunzătoare a vulturului, auzul
fin al epurelm, mirosul delicat al cîneluî, zborul iute al
Tîndu nelei. Nicî monumentele, nicî piramidele, nicî turmuile, nici tunelurile, nicî una din operile acestea, cu
care omiil se fălește atît, îeșite din mînele luî, nicî una
nu întrece, bine înțeles păstrîndu-se proporțiile, nu în
trece trainicele și măcstrele construcții ale castorului,
galeriilor carilor, și labirinturile furnicei. Constituțiile so
ciale, pe cari, omuluî îî place să le înjghebe și să le
nimicească, pe rînd, sînt departe de a fi atît de per
fecte, în orî-ce caz atît de durabile, ca cele ce ni-i
dat de a le observa la albine. Operile de artă și de imaginâție, cu cari omul se fălește, nu au ajuns să poată
da, nicî cum, frumuseța vie a unei flori, unul apus de
soare sau mîndre dimineți. Cu atît maî maî puțin rit
mul plîngător al oceanului, impunătoarea măreție a mun
ților, nesfîrșita adîncime a ceriului înstelat. Poale-că
nu-î departe ziua, cînd, geniul omuluî occidental, va
învinge și greutățile astea. Semne premergătoare, pe
cari nu le-am fi presupus cu putință, acuma cițî-va anî,
deschid calea, se văd, prevestesc viitorul... In sfîrșit,
ori-cum ar fi în viitor, dacă simțul omuluî nu va egala,
intru totul, pe cel al altor ființi, trebuîe să mărturisim,
nici o dată nu au fost întrunite, ta o laltă, atîtea minu
nate facultăți, ca acuma, în Iei. Nicî o dală, acestea,
nu au avut un maî mare avînt Nicî o dată spiritul nu
a fost atît de mișcat, atît de tulburat. Nicî o dată su
fletul n’afost împătimit de speranțe maî mari, de maî
nobile năzuințî. In cît, te pomenești strigînd, cu unul
din poeți! occidentali: «O, natură, cît sînt de minu
nate operile tale)),
Astea sînt sentimentele și ideile ce ne trezește civilizațiea occidentală, văzută pe de-asupra și de departe.
Dar de aproape
A, de aproape... Civilizațiea occi
dentală, nu numai prin splendoarea îeî îmi amintește
pădurile lui Laos. In această Imensă pădure omenească,
întretăeata de munți și de oceane, de deșerturî, de
stepe, presărată de crîngurl și poene, sînt o mulțime
de regiuni joase nenumărate hîrtopî, nenumărate mo
cirle, nenumărate ponoare, nenumărate prăpăstii, pe
cari nicî lumina, nici aerul, poate nu le-au vizitat nicî
°..da*a’J^aca» d*n mtîmplare, aerul și lumina pătrund
pana la Iele cum-va, pătrund ca o săgeată, cu lotul rar,
ca o săgeată ce maî degrabă orbește de cit să lumi
neze. In aceste regiuni blăstemate, nasc și mor, ve
ghează și dorm, mal bine, vegetează sau bugezesc, mul
țimi mtregi, cari nu au nicî o idee de farmecele pa
rafatului și dc#splendorile ceriului. Ceea-ce se
I
în regiunile aeriene ale omenire!, lor li-i cu
'
șire strein, afară de foarte rari abateri. Din teori'l
I
losofice și religioase, cari au fost vînturale pe «]
'
pra capetelor lor, din cari a pătruns panii la1 îe|oe,?Stf' j
un răsunet falșificat, îcle n’au înțeles și n’au păsu 1f
cît credința-n nimic sau credința-n minuni', și, iot 0
|
credința într’o mîntuire individuală și egoista. Dr 1
științele, din cari li-a fost dat să întrevadă, fără •- 4
dec samă de Vele, unele aplicări, ieară-șî n’așteaii^L^
cît minuni, minuni cari să le scutească de orî-ce
teneală proprie. Din arte, ce știu oare ? Nimic °S
aproape nimic. Pictura-!, pentru îelo, literă moartă’ aT**
zică, nu-j la nivelul lor In sfirșit, poezlea nu aju
Ia urechile lor, de cil frinturi și pnn mijlocitori 6 ’
Zăcînd într’o atît de dureroasă ignoranță, cit âe
Unge de lucrurile intelectuale și morale, șl heavtnd $■“ Jmulțumească nevoile șufletețî, de cît credințele sl «a?
perstițiile cele maî copilărești și maî vătămătoare fii./
țele cari atcătuesc mulțimile acestea, sînt poate si m r
ignorante cît se atinge de interesele lor materiale iihe
diate. Le vedem lîngede, resemnate, sau sălbatice re"
voltate, subjugate la niște condiții de existență întru atît de aspre și păcătoase, în cît nimic nu poate să de"
o idee în China, de cît doar vieața acelor vagabonzi
cari, alungațî din familie, drojdiea socictățeî, se gră
mădesc în porturi să se amestece cu spuma măre!.
Țărani sau muncitori, soarta acestor inși nu fa de
loc de invidiat. Unit, îndoiți toată vieața, pe un pămim
refractar, pe care numaî hazardul ploilor vine să-l inoae
îmbătrînesc fără vreme. Un foarte marc număr, petrec
chiar sub pămînt, la adîncimî colosale, o mare parte,
de nu două tieimî din vier ță. In uzine, în mine, se în’
tilncsc cu miile, ființi de astea, cu fața omenească,
bărbați, femei, fete, copii, cu fața gălbejită, trupul pi’
pernicit, slăbit, asemenea cu acele plante ofilite din
pădurile luî Laos, căror le lipsește și sucul din pătuînl
și acrul și lumina trebuitoare, și cari mor far-a fi
înflorit, făr-a fi fost chiemate, măcar odată, în senila
lor vieață, să soarbă căldura bine făcătoare a unei raze
de soare. Șî, ceea, cc-î maî caracteristic, pentru o epocă în care nimeni nu știe unde merge, nicî ce vrea,
omul pare chiar a fugi, 'singur, de această îuvietoare
rază^ de soare, sănătate a corpului și bucurie a sufle
tului. Așa-că, satele se depopulează în folosul orașelor.
Țăranu-și lasă, fără gînd de a se maî întoarce, ade
vărata-! mamă, pămîntul, pentru a alerga să ceară in
dustriei, cîte-va bucățele de aur, acest alt aur care nu
va înlocui nicî o dată pe cel pe care-1 părăsește. In
orașele ucigătoare, îel vegetează, moare. N’are a face. Pe
zi ce merge, îel pleacă să îngroașe, mai mult, gloata
celor ce mor de foame. Din starea asta de lucruri, au
izvorit două clase, deosebite : una, care trăește numai
și numaî la țară, îear alta care trăește numaî ,1a oraș.
Amîndouă, cu moravuri, cu înclinări, cu deprinderi aparte, ca și cînd le-ar desparți o lume. Această, îm
părțire, în cetățenî și rurali, în China nu există. Toți
Chinezii trăesc 1a țară, și, dacă pleacă, unc-ori, pleacă
vremelnic, cu hotărîrea de-a se întoarce. Așa că-n Chim*
nu se pomenește dușmăniea dintre locuitorii de Ia oraș și locuitori! de ta țară, ca-n occident. Șederea UI
orașe ne fiind, în vieața Chinezului) de cît întîmplătoarc, nu găsim în Iele atîtea monumente, care ar
da să se creadă că omul și-ar petrece în centre toata
vieața. La Pe-King, avem, ce-i dreptul, templul luî Confucius, pagoda luî Kouăng-Min-Tien, și altele. Dar nu
trebuîe să se uite, cum-că, Pe-King îe o reședință, imperiată, că oameni! de litere aicî se părîndcază. Celelalto orașe mari, nu Sînt do cil cetăți, cetăți uegustordștî. Tot ce s’alinge de ășezămintele omenești, ca b|_
REVISTA IDE El
,
;
j
;
u
zcc școli, se află afară din orașe, In mijbliotecn ®' Way vedem, o mulțime de temple, așelocul c,mPirUj unui decor natural, ca templul Ceriului,
zato ta
tu|ut, cel al Lumincî, cari sînt așezate în
al Par?jlireî. ca templul Budist, care îe așezat în
piijlocu P roarmură. din Turana.
6tîiicclc
Occident maî îe și-un alt motiv, de cit
In terl e earG o îndeplinesc orașele mari, care smulge
atragerea
_,.quI aCjevăratei salo mame, pămîntul: ser
ve oi» de
forma armatelor permanente. Mare
vidul !n""ae.’carc Stat, îe vecinie in stare de apărare,
SilUYn,‘rr’stc încă, pe lic-carc an, puterea militară. Cu
Șl'Ț | -i/Jia milioane de oameni, sînt pururea ținuțî
capiii ‘
serviciul acliv, nu în serviciul națieî, care
s'lb ari: >
bine,
economisască, vremea și banii,
ar P\re această înarmare o reprezintă, ci în serviciul
Pe u g u cîtOr-va indivizi, cari, de-o dată, pot sa le dee
u“
de-a merge să se bată, adesea, pentru niște
^rrcse’ce lor le sînt streine. Acești campioni aî desntismuluî, de nevoe, îî întîlnim, izolați sau în trupe,
•î întîlniin aproape pretutindeni, cu osebire în orașele
!niî Chîar în vreme de pace, națiile creștine, par gata,
„„contenit, de războiu, carele pare ta îcle ce-va normal ne cînd în China nu îe de cît o abatere^ Intr’adev’îr în China nu se știe ce Te aceea armată perma
nentă’ In China Ieste o simplă miliție, însărcinată cu
ordinea publică, generală, miliție ce s’ar putea asemăna
cu ceea ce se chîeamă, în unele State din Occident,
jandarmerie. In sfîrșit, o instituție normală, ca armatele
permanente, dovedește pan la ce punct, societățile
creștine, sînt în stare necontenită de defensivă, nu nu
mai de la nație 1a nație, ci chiar în potriva lor înși-lc.
In pușcării trăesc și mor, bărbați, femei, copiî, făcuți
adesea, răspunzători pentru greșalele altora sau ale
SQcielățeî întregi.
Nu voiu uîta nicî o dală, priveliștea ce o văzui, în
Occident. Cum aș putea s’o uit ? Lucrul s’a petrecut
într’o stradă dintr’un mare oraș, din Franța. Zic „din
Franța", pentru că-n Franța faptul ce vreu să-l po
vestesc m’a atins pe mine maî viu. Acest trist fapt, l’am
maî văzut, adesea, și pe tărîmurî maî noua, maî vaste,
ca in America și chîar în Australia, unde izvoarele na
turale de bogăție sînt maî îmbîelșugatc și populațiea
mai rară. Dar, pentru Franța, mărturisesc, mă deprin
sesem să^am o dragoste aparte. In Franța, locuitori!
.
l^ră poartă, la munca cîmpuluî, aproape aceea-șî
jmbracămintc, ca și acea a cultivatorilor din China:
arbațiî, un feliu de laibăr scurt, numit bluză, de aceca-șî
cooare albastră, ca și coloarea națională Chineză,
Poart-o ismană largă, de pînză cenușie sau albă, care
W-manacu acea Manilor Chinezi: femeile și copiii,
nu «au ° îmbrăcăminle, care, la cea dintăî vedere,
China d^osebește prea mult de îmbrăcămintea celor din
d'că conf0^ lipsa coadcî, care atîrnă pe spate, împîeînfăcur
ndare?’ ?înd Chineziî nu îeu măsura de a o
Dtitoata>’JU?e
Jurul capului, la lucru. Așa-că ușor
imnunf.aaJl fac^.° iluzie, ca să nu zic că iluziea ți se
«era cu at*<e a S*nc’ Centru mine, Chinez, iluziea asta
râpit țje y a t?,ai scumpă, și mă lăsam, adesea, să fiu
care cînd'T’ ^Utare țăran, îmî amintea un >vecin, cu
Cutare altul^^ț pari.nV‘
iubeau să stea dc vorbă.
Pr°Uvnicul e lmi ai^*ntea de-un camarad de școală,
ztneu), CutaraU tovarășul mîeu, în jocurile noastre cu
s.e‘ sale îer'.0- nev^sl’că, care melița cînepă, în fața cadouă-zeci J^ț’taca sarorei melc maî mari, cînd îera
marcat dc anY euaQ,« Bătrînul cela, vînjos, cu toate că în
viase carto cJCra băhmul mîeu dascal, care mă înfie anț’ «o augustul mîeu părinte, ai' cărui șaple’
aiu ingreuiase mersul, dar îî lăsase vi-
goarea. Asemănarea mise părea, une-ori, atJtde izbi
toare, în cit, trebuea să recUrg la rațiune, ca să nu mă
arunc la picioarele luî și să-î sărut mînele lui' venera
bile. Cei cari au fost, îndelung, de țara lor departe
ma vor pricepe.
Intr’o zi, pe cind mergeam, după obiceiul mîeu, privind maî mullîn mine de cit afară, atențica îmi fu de-o
dată răpită de o priveliște, a cărei amintire nu voiu
uîta-o nicî o dată. O fetiță, alergă catră mine, cu mina
întinsă, cu ochii rugători. Statui pe loc, uimit. Atunci,
oopila, văzînd că n’o pricep, îmi aretă o bătrîna, răzămată dc-un zid. Bătrîna, iera ca de vre-o șapțe-zecî
până la șapte-zecî și cinci de ani. Copila, ca de vre-o
l^SI'®VreAzec®> patrusprezece. Bunică și nepoată, negreșit,
Cătăî, înmărmurii, la aste două femei. Una, bătrîna,
iera înaltă, dreaptă, cu toată vrîsta iei. Avea un păr
frumos, aproape alb, care făcea ca un cadru duioasei
sale fețe, pe care ochi-î închiși n’o mai însaninau,
pentru-că iera oarbă. Hainele iei, foarte curate, dar
cîrpăcițe peste tot, spunea cît îî iera de mare mizeriea. Cealaltă, copila, nu iera mai puțin îmbrăcata cu
rat. Dar, tînăra și palida iei fața iera luminată de niște
ochi mari, cari te priveau cu o nemărginită căutătură
de întristare și desnădejde. Negreșit, îi iera rușine ca
iera săracă. întreaga îeî Înfățoșate, spunea : și privi
rea-! .sfioasă și mîna-i slabă, pe care o întindea și tră
gea înapoi, pe rînd. Bărbații și femeile treceau, fără
să le pese ce-va, ca și cind ar fi fost deprinși cu o
priveliște ca asta, Imî îndreptai bagarea de samă asu
pra acestor două făpturi. Și, de-o dată, fuî prins de o
halucinație grozavă. Sub hainele petecite ale celor doua
cerșetoare, crezut că văd, și chiar văzui Intr’adevăr, pe
adorabila mea mamă și pe fica-mi mai mică. Cum să
zugrăvesc oare emoțiea sfâșietoare ce mă cuprinse atunci? Ochii mi se umplură de lacrămî, și mă ținui, ca
sa nu le cad în genunchi și să le cer iertare, în numele
acestei omeniri, din care și iele, ca și mine, făceau
parte. In clipa ceea, mintea mi se lumină de adevărul
vechiului aforism: „Nimeni nu poale să fie fericit, dacă
va exista un singur nefericit". Trăisem, pană atunci, fără
să cat să-mi dau samă, dacă, cît mă privea pe mine,
ieram fericit sau nefericit. Intr’adevăr, puteam sa ma
socot, materialicește, ca fericit. Dar îmi dădui samă, că
ceea-ce se numește „gen", omenire, nu putea să fie
mărginit nici de cătră Marele Zid, nici de catră oceane.
Și adio, rămas bun fericire! relative, de care mă bucu
rasem pană atunci. Mă simții nefericit, de această mi
zerie întrevăzută, nefericit de-un feliu de complicitate,
de-un feliu de părtășie, de care mă învinovățam... Pentru-că, în cele din urmă, nu ieram, oare, atît pentru
rău, pre cît și pentru bine, solidar cu această societate,
care favorizază pe unii și lovește atît de crud pe alții ?
Morala Chineză, ne învață de-a respecta, ca pe pă
rintele nostru, pe cel care-i mai mare cu două-zeci de
ani de cît noî. Ceea-ce văzui, înse, întrecea cu mult
limita acestei prescripții. Și intr’adevăr, de cîte ori mi
se întîmplă, pe urmă, să întîlnesc nefericiți, pu mă pu
team împiedica să nu mă gîndesc la părinții și la co
piii mici. Iei îerau acei pe cari-î vedeam, și respectul
și dragostea ce le-o purtam lor, se întindea acum asu
pra unor ființi, pe cari, altă-daiă, le-aș fi pr»vn ca
streine.
, m
>
Muncit de ideile astea, îmi ziseiu: Toata ștlmț
vilizaților, toată arta, tot geniul lor^ nu fade mu
parale, dacă nu poate să scutească de m
țp
rușine, măcar ființele nevinovate și sla • civilizați sînt acești oameni, cari l^.c’°ep•
ființă
de acest lucru august, batrineța, fața ,
. nlimplă
sacră, .femeea. Și în marile orașe din China, se nhmplâ
�*
r.
S
hevista
REVISTA IDEl f
ca cerșitori să-ntindă inîna. Dar, ccrșițoriî aceștia sînt
niște inși pe cari i-a gonit, din comunitatea familială,
chiar reaua lor purtare, pe cari însă-și nedesloiniciea
lor i-a redus la cerșetorie. Păcatele șHe trag, inse, iei
singuri, sînt făcuțî răspunzători singuri îei, de greșalele
lor. In nici un caz, nu se pomenește ca să tîrască
după îei, în vieața lor păcătoasa, niște biete femei,
niște sărmani copii. Femeile și copiii stau la cămi
nul lor, sub ocrotirea celui mai în^vrîstă din familie.
Ori-cîl caut în amintirile mele, afara de cazul unor co
pil maî îndrăzneți, cari, icî-colo, s'avînta de a apela,
pentru jucăriile lor sau pentru a-șî asigura mai bine
mersul unul oare-care trafic, de-a apela la generozi
tatea trecătorilor, nu mi-aduc aminte să fi înlîlnit vre-o
dată femei sau fele, cerînd mila. Dacă alții vor fi vă
zul, cel puțin cazul ie cu desăvîrșire rar. Din neferi
cire, în societățile creștine, și-acum, cînd scriu aceste
t înduri, și cînd au trecut un șir de nî de cînd colind
țerilc creștine, îmi dau mal bine sama, în Apus, ase
menea fapt nu Ie de loc o înlîmplarc. La fie-carc pas,
zicînd așa, înlilnc-jtî victime ale unor greșeli, pe cart
nu le-au săvîrșil iele, reduse la cea maî cumplită mi
zerie. Si Inulțiăica, pururea, trece fără cea maî mică
păsare,’ iară să-șî ziuă, că umilirea unei singure din vic
timele acestea îe pentru societatea întreagă o înfierare
și o rușine.
După întâmplarea pe care o povestesc, statui încasă
maî multe zile, Iară să mă pot hotărî să îcs, ca să nu mă
expun, din nou, la altă asemenea dureroasa priveliște.
Imaginea bătrîneî, răzămată de zid, cu păru-î alb, cu
ochi-î fără lumini, cu fața-î atît dc nobilă și-atîl de
resemnată: imaginea copilei, atît dc blinda, atît de tristă,
atît de zăpăcita, dc mișcătoare, nu putea să mi se
depărteze din minte. Șl inima mi se strîngea, din ce în
ce maî tare, îear cugetările mi se împlcau, din în CC
mai mult, de descurajare și jale.
Ce ștlință-î oare aceea, ce morală-i aceea, ce filusofie-î. aceea, care nu-î bună măcar de-atîla treabă,
care nu poate face măcar atîța lucru, dc-a garanta pe
cel slab, pe cel nevinovat ? Ce felin de civilizație-î acoea, în care omul nu înțelege că toți membrii sucietațeî sînt solidari, atît în prezent cit și în viitor? 0mul nu-și poate ajunge singur deplinătatea facultăților
lui. II trebuește concursul femecî. Dar cum va. dobîndi
ici concursul acesta, dacă, în loc de-a da acestcî a doua
părți' din sine, de a-î da dreptul și cinstea cuvonită, îcl îngădue a fi nedreptățită, ajuta să fie înjosită ? Dacă, po
poarele creștine întru atît nu-șî dau samă de ccea-ce
se cuvine, de drept, cui le atinge maî de aproape, dacă
ratează cu un asemenea dispreț, ceea-ce îe maî pur,
mat nalt, maî delicat în iele, dacă nu pricep că fc~
mcea ie, în realitate, sufletul lor exterior, cum vor trata
oare pe celelalte ființi? Cum vor trata oare pc mama
tuturora, pămîntul ? Și ce să fie oare, cu adevărat, în adincul inimei lor, care să merite osteneala de a fi cer
cetat? Vastele stepe, deșerturî și vastele pustietăți, pc
de-o jparte, îear pe de alta unghiurile restrînse, in cari
se grămădesc la o lata, atîtca vieți omenești, nenumă
ratele armate, pușcăriile pururea pline, îmi spun destul.
Atunci, întru-cît sînt oare, superioare, societățile lor,
celor a unor animale, ca furnicile, albinele, păsările?
La aceste din urmă, cele maî tari, ajută, el puțin, nc
.
să ajungă până la vrîsta adultă. Chiar
tigrn, știu maî mult de cît omul, penlru-ca știu, cel nUjrn, sa nu se sfâșie între sine. Cu cît îmi trudesc min
tea mai mult, cu atît îmî parc mal grozavă, mal îmde Jcs-U.manjlate săvîrșită împotriva
nitul ^eraei
acestel copile, împotriva acestei bătrîV
copilărim»/ Ce să mal umblu să Xl.
C. F. IL
după asia? Cunosc acum Europa... Cit de departe “
îea, de a avea, în privința femecî, ideile popoarelor
soarelui.. Cind sufletul unui Pers sfarmă logăturile-ț 10ă
mînteștî, nc spune unul din tovarășii vechiului călător
Hien-Tsang, acest suflet plutește, trei zile, de-a rîndul*
nesigur, in jurul corpului lui După a treea noapte’
prinde a-șî face pelerinajul. împins de soarele aprins
și dus dc genii pe culmea muntelui Albordj, vede în
fața-î puntea îngustă, grozavă, Tchinevad. Cinele ce
păzește turmele ceriului, îe față, inse nu se 'opune să
treacă. Dar iei se teme. Atunci, apare, în picioare, la ca
pătul punteî, apare o figură zîmbitoarc, o frumoasă
lic-a lumincî, „fragedă, ca un corp de cincisprezece
ani, naltă, superbă, înaripată, pură, ca ceea-cc poale
fi pc lume mai pur", a Cine îeștî tu, oare, o, frutimseță? N’am văzut nici' odată ce-va ca tine». «Dar sînt,
prietene, sînt vieața ta, sînt cugetarea ta, vorba in castă’
purtarea la fără prihană. Ieram frumoasă : tu in’aî fă
cut și mal frumoasă. leală de ce strălucesc, glorifi
cată, în fața lui Ormuzdl». Sufletul o admiră. Mișcat, se
clatină... Dar îea, cupriuzîndu-î gîtul cu mînile, îl 'ră
pește duios și-l duce la tronul Iul de aur. Dînsa și
dînsul, dc-acuma-s „una“. Dînsul s’a întrupai în sine,
și-a regăsit adevăratul îeu, sufletul hu. . Biblica, spune
cum-că femeea fu făurită din coasta bărbatului Nu-i
drept. Iea izvorăște din inima-î.
G.-Eug. Simon.
STRIGĂTUL UNUI ..PAKIAS"
Gindul ascuns face mai mult de olt
darea lui la lumină. Cei mari pot me
dita dacă nu au oe-va de făcut pentru
curmarea relelor dc cari sufăr cei cu
gînduri robele.
SUBSCRIERI VOLUNTARE
ABONAȚI ACHITAȚI
Abonați achitați din trecut ■.
București: Ar. Armdșescu, V. C.-DrancS, laitcu IUislu,
Gh. lonescu, I. Kinbamit, SI. PojescU, Z. Radei, Șaiu,
I. I. Teodorii.
Argeș: Ion R. Râdiilescti : Pitești,
Botoșani : Z. Darie, Carul AliHiau, T. C. Zaharia • Ilirlău
Brflila: Simon Fradis.
Buzeu : Z. Aposlolcscu.
Constanta: Inginer A. Pnldicki.
Ialomița . I. Gcurgescu : Grindu.
Olt-; D-na Zoc Băicănoiu : Slatina.
Prahova: N. Negtdeseu, l. Paraschivescn, C. Șlefdnescu:
Ploeștl. D. Papsi: Cîmpina.
R. Sărat : D-na Cornelia Felia.
Teleorman; B. Kaufman: Alexandrin. FeJrt: Brngmlio.
iV. lonescu, ingiiicr-silvic : Slăvești.
America, Loclajro . J. IFo^i/cr.
Now-York ■ Sofic Bcldtier, II. Morgcitlbal, S. Rwnnatw. ;
Subscrieri voluntare:
Din Capitală : jV. I. Arniașu, 250, TI:. C. Viiniirescti, 7,
1. Havrileiz, 2.50, M-ntc Reneteseu, 5. De la tiu urinarilor
al Revistei, 100.
Din ț&ră: 5. Haimsohn, 1.50, Gr, Lupii, 2, D-ra Ad., 5,50'
Bacău. D-ra Breaza, Hîrlău-Botoșanl, 1.50, I. Coslescu,
2, C. Hoit, 5, C, Sintionescii, 4, o colectă, 4 : Ploeștlloan lonescu, Găinoștl-Suceava, 5.
Din Streinătate : Beer, 0.75, O. Dcul, 1.25. EUingw
Nemțeanti, 1.25, Hoffmaiin, 0. 50, Bcui Lcoii,
James Locbner, 9, S, Rosenziveig, 0.50, B, Rtich, 0.50, 5
Sachatojf, 0 75, Stnlzcrland, 2.50, o colectă, 7.50 ■. ChicagoSpari^cus, 10.50, Un revoluționar, 2 : New-York.
Abonați achitați pc curent :
București: Al. Boda, ĂZ. Corbescn, S, Pierrc, M-ntc IleucltsOt.
Bacău: D-ra Ad., M. Schachtcr: Molnoștl.
Constanța : Id.
Dorohoiil : D-ra Bălănescu : Zvorăștoa-Șorbănești.
Prahova ? AI. Marbe-Coltcn, C. Geslicoiic, C. lonescu, c.
Roti : Ploeștl.
Suceava; loan lonescu: GftineștI.
Chicago : S. Rosenztveig.
Ncw-York : Egipteanu, HK. Vallărescți, AI. IVeusiHpuP- I
iI
îl
nestruclio est edificatio. Și ca drept canini. C'ci
'mai dispărind această societate putredă, a cărei
Sură bâzâie hotica, rom putea respira in Uni.tr.
' Fac parte, din ceata iloților dc la Caile I-cralc.
t înconjurat de cini periculoși, lolu-și, mă simt
Irshil de forte, a rezista mușcăturilor lor veni
noase. Lăslnd la o parte, ceala ignorantă, să latre,
mă voia ocupa aicea de. lucruri mai interesante.
Soarta noastră, la căile ferate, le mult mai Irisslă îe mult mai desperată, față dc cca a altor
frați de suferință. Ziua, numai prinir o sforțaie
siipra-omcncaseâ, putem să facem față, rigorilor
scrviciiiliti- Timpul nopței ie pentru noi, o adevă
rată tortură, căci cere îndoita atențiune. Oboseala
provenită din neîntrerupta veghere, și, mai ales,
nesomnul, fac ca, carînd, să pierdem ori-ce vlagă,
îear in urmă, sinlem scoși din serviciu ca și pie
sele uzate. „Nc trebuie oameni voinici, de cei bol
navi nu avem trebuință".
în timp, ce toată natura ie liniștită, noi ne tru
dim a face, din noapte, zi. Icar la sinistra lumină
n lanternelor, avem aspectul unor fantome. Dacă
dimineața Ieșim prăpădiți din serviciu, ni se zice :
nNîște stricați, petrec nopțile in orgii. Ne mirăm,
cum de administrativa, poale să tolereze asemenea,
„destrăbălări". Adevărat, «.destrăbălarea» domnește,
și cei «stricați» sint «slugile», nu «domnii»...
Mutți, sinlcm conștienli de nedieplalea ce ni
sc face. Ie oare o repartizare dreaptă a mancei,
cînd stat silii, să stau santinelă tn tren, nu o oră
sau două, ci 2i, 36, nu vă-ngrozili,
de ore, și
chiar mai mult, după împrejurări i Da, stau saitveghez, asupra bestiei, care, p irurea mă
sfâșie, fără dc nici omită, fărind ca inima-mi, să
singere necontenit, in urma săgeților aruncate de.
oecimca iei nerecunoștința. Privesc vampirul care
doarme, și mă gindesc că, nu mi-ar fi greu, să-l
hd,și, fără să-l mal judec, să-l dau
r/!!1111 -^re ,)(,6oaiie. Să-l spăl de toate păcatele
tn,J3-as^-n-saPra'^ ^^nindu-'i. asl-feliii, moștenirea
P^rș?lrâmăirUr^d)r ^ar,,n^ U^n^esc3am soție, co- Nu-î așa, Ilte?
— Ce 9
n'esul Săn \CU dc^â^i, pe păminl. Ta iesh
in «’ccîi !)ccfio?«nc',c l,om^saIe'?ivei tră,rericit>
ieste
Acest bun inse
nu mi se rin ai mca' le munca mea furată. Dacă
văd teu și altă cal>
S a dcsc^ds acanla capul,
Oare fotea^C Â lc^c^rafllh poșta, căite ferate, aduo
pri^giate^ °,nenirei inlregi, sau numai clasei
Pin confrS1.1’^ -£/,c
tacc
Aru văd nici unul.
a nu-i plac, ciocoiului, îndată se
rbF.Fl
— - ----------------------------------------------------- 9
dâ leleqramâ, și, [ara multa vorbă, sini arestat,
pus m lanțuri, schuifiiul, și axa mai deparle... Dacă
n am ce minca și ele cutez, să iau o banița de
porumb din hambarul umplut cu munca mea indală se dă telegramă: nSalul ie in răscoală». St soseșle armată... Dacă nu mă supun la biruri, îndată
se dă telegramă, și nine ceata de gizt, ce-n cazul
cel mai bun, mă vor atîrna, cu picioarele de vre-n
grindă, [ăcinda-mă să înghit fum de ardciu, ca,
pe de-o parle să scol hanii ce n'am îear pe de alia1
,
sa fia încredințai pe deplin, că lot in era Fanarioților Irâim...
Poșta, ce bine ’mi face mie ? leară-și nici anul.
Dacă, scria, ciad și ciad, o scrisoare, trebuie s-<>
plătesc, și cine știe ciad ajunge la destinație, dacă
ajunge cum-va. îear cele ce-mi vin mie, sini puse
la control și-mi atrag imputarea, că ce alilea scri
sori,.. Cil despre cărți și jurnale ml -se frrisJează
mereu, casa le place domnilor, măi cu sama
cînd locuesc la țară. Las-că și la lirg mi-se-ntimplă...
Calca ferală. mi-aduce și mai mdre rău. Daca,
la un an o dală, am și leu nevoe să plec in coIrq-va, prefer să plec mai bine cu o căruță sau
chiar pe jos. Ca calea ferală, as fi închis in acea
cutie care se chieamă clasa a Ill-a. Na că m’ar su
păra numărul călătorilor măi mare de cil al lo
curilor. Sini deprins ca strâmtoarea. Dar na voer.c
să îndur privirile de dispreț, ale celor din clasele
mărginașe, din clasa l-a și a-II-a. Cind Inscslăpintrea îmi născoci-va vre-o crimă, voia fi închis în
niște cuști speciale și transportai la saline.
Cu calea ferală, voiii fi transportai la manevre,
unde voiii fi dresat, ca, la nevoe, să slin cum se
omor, mai sigur și maî mnlți, din «inamicii patriei
melci... Cu calea ferală icu voia fi dus departe,
ca, cu prețul singcluî mieii, să-mi apăr «scumpa
țarăn.De voiii muri, străpuns dc baionelesau gloanțe,
norocul micii, voiii muri liniștii: Mi-am făcut daloriea, apărindu-mi«păminlulstrămoșesc*. Si, după
moarte, am dreptul la «fericirea eternă^, răsplata
sacrificiului mieii, după cum zicea și popa Ion, cu
prilejul binecuinnlarci dale regimentului ta plecare,
Cind, doborindu-mă foamea, voiii cuteza să calc
cele 10 porunci, ce fic-care bun creștin iesle dator să
Iz țină, si m'aș gindi, că nar fi rău, să ian din
ceea ce am agonisii bogătașului, cu sudoare, renuntind la fericirea viiloare pe care aș fi dobindit-o_
prin infrinarc, slăpinii, cari se oslensc alita, ca șâ
mă facă <Lsfinh\ nu mă vor lăsa a'cădea «în is
pită^. In acest scop lei vor expediea, la fața locu
lui, in grabă, toi cu calea ferală, un tren de au(omați, ca instrumentele necesare...
Cu calea ferată, va fi transportată, ca iuțeala
fulgerului, singura-mi fiică, mingăerea bălrînețclor mele, care, scoasă din minte de vre-un •kboieriă'»
oare-care, mă va părăsi, plccind departe cu îcl. 5».
tot cu calea ferată, iea va veni înapoi, cu accca-și iu
țeală, va veni pingârilă, cu desperarea-n snfief, gata
să se omoare. Bocriul va convinge-o: «o pală ruși
noasă, nu se spală de cil, prin moarte».
Cu calea ferală, biirghezimea-si transporta toate
bunurile din lume. Calea ferată, înlesnește barqheiilor, să guste, plăcerile oeligialnrelor.
Calea ferată, va înlesni trenurilor regale, tre
nurilor cu a'asati militari, trenurilor cu diplomat,i,
să se transporte; fără zăbavă^ la cimpiil de ma
nevre. ca să asiste, să urmareasca ^proape,
progresele ce face armata, aceasta școala de crime.
Calea
Calea ferată,
ferată, va transporta pe «Stapm», pentru a
f
�RfeVlSTA IDEE!
ntra credinței, și în contra orl-cărul feliei dc
în c° h; a crcerdlul, arme cu mult nlal prilitcioasc
5tflg't chiar cele nial pipăite dovezi. Voltaire, sfarmă,
de C'intui său, d parte iflult nial mare din cetacU mlurtericuiul, dc cît Rousscau, cu întregul lui
lefl r/it de oameni drepți. Hcinc, bombardă, aceea-șl
flFnr. cU mult mal multă izbîndă de cit Ludwig
? Hin’er cu „Forța și- materica" Iul. Ilustrațiile și
cnisiinul din .,Simplicislmusu, smulge mal dc
Sfflbă coarnele ntajestățel, dc cît cea mal amă
nunțită dovadă, că toți oamenii sînt din accla-și
RF.VTSTA IDEE!
TO
trece hoardele de aufomațl, dn revistă-», ca-n urma,
sâ exclame: «Prefecți, dar suflă".
— Din cele ce spui, văd că mută, deșmoșteniților, na ne aduc, nict un bine, descoperirile aceste,
cari, se zice : «fac fala civilizației».
— Neapărat că nu.
— Și adică, nu se poate face nimic ?
—■ Ba. încă mult. Tu nu iești alif de inițiat in
serviciu, tu lești novice. Ta na cunoști nici una, din
părțile cari alcăluesc această mașinărie urieașă. Tu,
rui-tidai bine seama. cttm-că.dacă surupul cel mai
mic n'ar fi la locul lui, ai fi pas, in plăcuta pozițiunc, a vedea, cum cauze mici, produc efecte
mari...
— Dar nu le gindești oare, că, cauzele mici, pro
duc efecte mari și asupra situatiei tale ‘1
— Dă-nu voe să-ți string mina. Iești al cauzei. Bcspansai tău, m’a luminat.Cauze mici,., efecte mari,...
se pol dobândi doar și pe altă cale... Da, sint mij
loace prin cari, descoperirile, cari fac, fala civili ației», să zboare in aer, cum zboară frunzele toamna. .
— Numai descoperirile‘? Adinîoarea, nn vorbeai
oare: tren regal, Iren atașați, tren,..
— Ura, Irăcască Anarhica...
Tremură, tremură burghezime, căci, ți s’a apro
piat sfirșilul...
Id.
HUMORUL CA REBEL
Humorul nu le de loc bine notat de cel ce fac
pe gravii, pe grozavii. Ic un ștrengar, rumen, do
lofan, neînchipuit dc hazliu, care știe numai să-și
bată joc de „toate". Iei Ie un ușuratec, care nu lea
în serios nimic. Și Ie o călăuză nesigură, pc care
nu te poți întemeea.
leată ce atestat îl dau cel mai mulțl, cari sînt
în nestare să-l înțeleagă firea. Aceștia nu știu,
cum-că, humorul matur, Ie rodul cel mai adîncl se
riozități, îe o gustare delicată, Ie, ca să zicem așa,
un extract din cele mal delicioase. Bine înțeles, acest soîii de adîncă seriozitate, n'are nimic aface
cu încruntarea nesuferită, pc care o afișază unii,
cu demnitatea exterioară. In dosul acestei din urmă
nu se ascunde nimic.
Nimic mal gol, mal superficial, de cît cercmoniea unei înmormîntărb cum se practică a-zî, cît
se atinge de cunoșcuții și de bunii prieteni, cc în
soțesc carul funebru. Dar, tocmai la asemenea pri
lej, demnitatea și solemnitatea sînt din blclșug re
prezentate. Sc simte nevoea de a se ascunde de
șertăciunea vădită a întregului fast, și tocmai astea-s
cele mal bune mijloace, in legătură cu asta, mal avem
dc notat, „înfilțoșarca demnă", îmbrăcămintea
solemnă a judecătorilor și popilor. Și aici, poleiala
exterioară, îmbrăcămintea, strategica strîmbăturilor
dc obraz, și celelalte, nu slujește la alta, dc cît la
acoperirea unei profesii condamnabile, a unei în
vățături deșerte.
Cel cc-I în stare s’amcstice humor, ironie, în greșe
lile și încurcăturile ce se petrec în lume, nu lea dc
loc in deșert și ușor, lucrurile acestei lumi încruntate.
Iei a pătruns în natura acestei lumi, în legăturile
’lel reciproce,mult mal adine de cît omul cu: „așa Ie,
nu alt-felifl“. Omul acesta, i-un tip steriotîp
două picioare, care habar nu are că lucrurile
oamenii au diferite aspecte. Omul acesta, alea ’
după lucrul „în sine", după „eternul adevăr.,,
„principiul unic adevărat", și după celelalte mult'1
și multe năluci, create dc nevoe, de filosofic și h6
religie, în ignoranța lor.
e
Cel înzestrat cu humor, privește în dosul acestei
deșănțate priveliști. Și privilegiul său, superiorita.
tea sa, stă în aceea, că lei nu poate fi înșelat
tîta de lesne ca omul steriotîp. Iei face din humor
un rebel. Șî-I cel din urmă care să se lese atnftgit dc dichisurile și momițăriile de sublimitate ajÂ
auto și celorlalte creații, cari domnesc în lume, «i
cari, pe baza umbletului lor întortochiat și păpm
șeresc, cer să li se închine toți.
Humorul ie un adevărat anarhist. In fața iuț
nimeni nu-i infailibil, nu-i sfînt.Ceca-ce-I drept. Pentru-că, orl-ce sfînt, .fie din lumea asta, fie din cea
laltă, cere supunere, adorare. Humorul ar fi chiar
în stare, dacă ar fi condamnat la moarte, ca re
bel, să-și mai îngăduc o glumă, chiar la spînzurătoare, cu moartea și cu călăul chiar: Sărman călău
știi că Iești vrednic de cea mal mare ocară ? Nai
noroc nici de cum. SpînzurI Ia păcătoși, mereu, și
cu toate acestea, faci pc supusul față de cel îm
buibați, cari merită ștreangul.
Humorul nici nu se poate distruge, pentru-cM
are rădăcini mal trainice de cît convingerea ririgidă. lei soarbe din pămînt o mal puternică hrană
de vicață, dc cît feliul de vedere unilateral, cu care
se întîmplă, ca și cu tăbăcarul ce și-a scăpat pieile
pe apă. De îndată ce legăturile dintre lucruri se
I
1
schimbă, și, o dată cu lele, și hipotezele, sc sfarmă
toată unilateralitatea vedere!', cu toate concluziile
trase.
Lucrul acesta se poate observa cu prisos în exil,
sau într’o patrie adoptivă, las-că se poate observa
și pe loc, într’o țară. Cine nu cunoaște pe acel re
voluționari deziluzionați, cari, do îndată ce s’au de
ziluzionat, îșl îndreaptă privirea, cu lăcomie, asu
pra confortabilităței burghezo, Dcziluzica acestora
purcede, în mare -parte, tocmai din pricina rigiditățel convingere!. Drăgălașele închipuiri, nutrite de
obiemuință, la un moment dat, li se sfarmă. Fi
rește că nu sc cufundă pămîntul sub nimeni. Și
nimeni n’ar simți nici o zdruncinare, dacă s’ar apuca să cerceteze din nou situațiea în care se. află,
Dar, fiind-că situațiea aceasta, nu vrea, cu nici un
chip, să se potrivească cu închipuirile lor, oamenii
noștri, varsă baca cu prunc cu tot și se declară
deziluzionați. Revoluționarul deziluzionat, nu-I înse
alt-ccva, de cît o nouă ediție a vrc-unul credin
cios deziluzionat, care găsește că proprociriea
religiei sale nu sc scrazimă
săvîrșește
și cu
nicidestul
o datădcpeiute
propriii^
I
destulă îmblelșugare.
„
Credinciosul nu scrazmiu 11IG1 V uam jpw r- -4
picioare. Iei ic sclavul credinței. De aceea, rovoluționarul prin temperament și pătrundere le de pre*
ferat celui prin încredere și crcdințiozitate. Pentru
o credință naivă, nimica, înse, nu Ie mal jjrimejdios de cît humorul. Humorul are la îndămînă, ș«
1
i
1
|
j
DE LA UN URATE
1
iubite Alitfioui}
Am primit «Revista Idee!» din Decembre 1908.
No. XXX. țo, Cctind-o, nm lațHes-o și m'am um
plut fie spiritul adevărului, și mi-am oțelil vlăgui
tul sîngc, care na mai avutrepaos. fiind pururea
In luptă cu leii nelmpăcați al rasei asiatice,nu pen
tru cnuzc naționale, ci pentru nedreptățile lor,
oari-au ajuns la culme. Articolul prim. Intitulat
«însemnătatea revistei noastre», mi-o împrăștiat
negura nccunoștințclor din obosiți! miei creerL
Precum și «Libera cugetare». Un lucru Inse m’a
lîitnlorul nu-l nici de cum un factor de înscm-J întristat mult, și adică o parte din conținutul eitutc iiiică, în serica rcvohiționărci spiritelor, tel pislolei lui S. Most. din New-York, cu data de 18
nfi sc-ncarcă» dc sigul’, cil cine știe cc armărătură Noembrc igo'j, despre abonamentul restant, 1n
rea» nici nu se sc-ncingc cti vre-o spadă brutală. suma atît de njarc. Dacă din America plătesc așa
de rău, cari ori și cum. totu-șî, ajung maî degrabă
Dnr rănile cc le administrează protivniculuR sînt, la bani, apoi nu mă mai mir de-ai noștri, de aicea,
eu toate astea, foarte adîncl, nevindecabile chiar. cari, o dată sînt întunecați spirilualminte și ușori
Si Ici nu poate fi atît de lesne prins. Chițîbușu- materialmintc... Dar, totu-și, ceea ce a zis Crist
Jilc și instrumentele legilor și legiștilor autorităței, ieste drept, ca, «voește și vei putea». Așa cred, leu
sînt prea prostește țesute pentru Ici. Nu-I dat ori unul, că nouă voință se cerc și muncă continuă
și triumful va fi dc partea noastră, numai să nu ne
cui să lupte cu ascuțișurile sale.
Ccca-cc Ic mai caracteristic, Ie că ștrengarul a- ferim de razele puternice ale luminci. Soarele so
cesta, nu face nici o conjurație, pentru nimic. Ici cialismului s’a apropiat, razele luî zlmbesc. Drept
n'are nici un program, și despre o „Constituție aceea, indiciu, zicind: voință și stăruință și
triumful va fi a-1 nostru.
Anarhistă") cu cîte-va duzini dc paragrafe, lei
***
rîde, rîdc atît, în cît, dacă firea-I activă i-ar fi în
Iu una din zilele lunci Decembre trecut, cam pe
găduit să-l crească burta, aș zice că rîde în cît ala 19, am avut o perebiziție domiciliară, din partea
blea poate Să-și ție burta de rîs. Ceea-ce ni-1 apostului de jandarmi, din Arpașul inferior, com
rctd, leară-șl, ca un adevărat rebel. Revoluție, în pusă din 2 jandarmi, primam! comunal, vice-prisemnează nimicire de constituții și dc programe. marul, 2 pîrgari și loan 1. Stoica, fost jandarm,
Dar, dacă revoluționarii, precum sc vede dintr’o acuma in pensiune. Ce au căutat aceste ligbîonneT
mulțime de pilde, după o oare-care izbîndă, nu s’au nici a-zi nu mă pot dumeri. Destul că și prin ul
priceput să facă cc-va mal cuminte, de cît să stru- cele și pe lingă zid, prin țarină, au căutat. Dar, văguească la planuri, pentru crearea unor noi forme zîndu-se înșelați în așteptările lor. ca să nn mă
de guvernămînt, după modelul celor înlocuite, Ic lese nesupărat, au luat ca vre-o sută de cărți. Parte
dovada cît dc puțin au fost emancipați de con- din iele an fost cărți de ale lui badea Ctrțnu, parte
<le ale mele proprii. Intre aceste a fost și «Revista
cepțica unei orînduiri biurocratice prescrise. In loc Idecb) și alte broșuri de care mi-ați dat Dumnea
dc a deslănțui, în sfîrșit, puterile dc organizare și voastră, și unele date dc Nădejde, pre eînd Icra
dc solidaritate cc sc găseau în mase, lăsîndu-le Ulmul la «Lumea Nouă». Intre acestea a fost și
jocul liber, activitatea liberă, cea dintâi grijă a lor «Zile revoluționare din j«848» poeziei» intitulată:
fu să Ie înjuge, cît mal iute, din nou. Cu chipul a- «Pană clnd frate Ardelene». Cu aceste, cărți a mers
ceșta, îndată cc rcvoluțica s’a sfîrșit și rcacțica .și «Calendarul - poporalul», cu notițele lunilor,
s'a ivit.
unde am multe însemnări, precum și alte obligații,
Humorul acestei afaceri, acestei întregi dara- contracte, recipise. chitanțe, de cari icu am
verl, le că acești revoluționari, cari stau mal di- marc trebuință. Ba chiar și 20 coroane, in bancnotă,
fiind puse într’o carte, cu învalmășala. am uitat «le
nnmtc cu planuri gata, cu planuri fixe, pentru pre
iele. Tocmai mai la urmă, clnd să plcec alaiul,
zent și viitor, umblă să spargă geamurile și ușile
mi-am (ost adus aminte și le-am cerut. Dar n’a
Elementarei autoritare vechi, pc cînd în capul voit să mă cunoască nimeni și mi s’a zis să merg
or au gata făurite, turnate, planurile pentru atî- ca să le caut a doua zi. Lc-nm căutat, dar nu le-am
a Și atîtca băniți dc reglemente noi...
mal aflat. Acuma, perine să trag la răspundere și
la cine? Cine te bale, cine te judecă. Sin tem pri
Max Baginski, dc Inginer E. C. Buciiner.
viți ca niște făcători dc rele și nu ca cetățeni pacl©iii iniroîirul jubilar ni RevistoT „Freihcil". nici a unui stat poliglot... m cit privește numerile lipsă ale Revistei, le-am primit. Dar îeu lip
țigăni
pe cel cari mai au dc adulai la revistă, seam de acasă pc-alnnsi, și nu am apucat sa le
din wrnid, cum și pe cci căror Ic trimelem revista cercetez și le-a răpit fiarele Asiatice. Mă bazez
inse pe cartea cr cerilor mici, pe cnri nu nu-o vor
din ,
nou> să ne Irimeală abonamentul cu cca mai putea răpi dc cit mort. Și din cartea aceea vom
"Uife
propaga
îcn Socialismul...
flrăbire.
llamlu de bine și adevăr voitorift,
Celor ,
CoNST. PoLEÂ.
ce nu-și vor achita sumele cuvenite,
n” ’e :U vine
Strexn CArtisonra. Fâgrtra$.
’
numărul viitor.
S lanunr 1WH, f»U n.
•:
1
■
!.
j
�REVISTA IDEEi
REVISTA IDEE)
__________
___
să vi-1 răpească alții.. Tatăl, în inima lai, ier»
Afchi-tesi, de ce nu... Dar mai aja'o„* Șatii:
să vedem... Trebuea să mai glndeusca
,cde ochii lumei... De alt i parte m-ii ”
Prietenele Iei, In casă Ia Levi Holleiu, o pri Măcar
femee ca toate femeile, cari vrea să-sî măvii^A0
veau ca mai mare,'o respectau și no numeau alltcle de tinere, se prinde de ideea asta, cu ? *c*
fcliă de eîl Oftereasa. Numele Iei Iera --We/a...
și suflet. Și, cu un Mozel, Adela se văzu lovniW
Iera dintrun orășel depărtat din Polonia. Pă
Ginerele nu ceru nici o zestre. Totu-si h ?» » ?•
rinții Iei îerau niște bogați scaputati. dc familie
bună, cei mai bine văzuțî din oraș. 1 raeau în li se siliră să-i facă fetei Îmbrăcăminte iruri1'1-’
le venea Ia socoteală, să dea drumul
niște, fără petreceri, și fără chefuri. De lipsa, Nu
lor din casă, goală cum se afla. Să nu noats^k*
nici vorbă că duceau, lotu-și săraciea nu-i dobobătui să-i arunce în față, pe urmă: Te-am qPnl 5tu>*
rlse tocmai așa ca po alții.
In, casă icra pace și bine-cuvîntarc dc la Dom tr'un grajd. goală, desculță, fără cămașă măc-r'Jnul... Si fle-raro icra gata să-și rupă bucățica dc leu te-am îmbrăcat, te-am pus în rlnd cu lum »l
După logodnă, mirele se grăbi să hotărascăî**’”
la gură pentru altul. De ccea-ce dădea Domnul,
fără zăbavă. Afacerilc-i cereau asa sHUtt
se bucurau împreuna. Cu uuast-feliu de. traiu, dln- nunței,
buca să se întoarcă acasă, de unde se afla ' ' ’ trc'
șîi îerau iiivldiați chiar și dc cei bogați cari trăeau
Cit de greu ie fu părinților, să se despărțea,în bine, dar, totu-șî, duceau o viență neîmpăcată.
de iubita for fică, odorul lor. Se multăniiH i Cil
Cea mal iubită incasă iera Adela fala mai mare. de iubita lor fică,
Toți se uilau la iea ca Ia un lucru marc, si Iera ascul că o asiguraseră c-o garderobă fr,imoasă
------ la „gară cu lacrimile-n ochi. Casa’lnV
tat oi-I-ce cuvlnl al iei. Vorbind Ia dreptul, Adela conduseră
Pustie,
î<î efșligase asemenea favoare și merita să lic mase p
—‘-A, ȘYparca ca un cuib gol. din
iubită de toți. De frumoasă, iera ca un portret. zburase porumbelul.
Dumnezeu, marele maistru, un picior fără șaman
♦
in lume, luase cele mai fine materiale din como
Tinerii plecară și se opriră în Glipsck. Nu pcn.
rile sale : pc față-i puse albeața crinului, roșul trn că trebuea să treacă pe-acolo, ci pentra-că
diucoralii pe buze, azurul cerului în ochi, ne afacerile cereau așa, cum spunea Șmcril. Si, CQm
gru rubinului în păr. Pe lingă astea, ici mai a- îerau în luna dc miere,Șmeril se grăbi să procure
tiăogă o înfățișare frumoasă, simpatic, iubire. Și,
toate plăcerile soției sale. Ici căută un han, nu
mestcclnd la’o lallă acestea toate, făuri pe această în mijlocul orașului, unde fierberea Iera mare,
frumoasă Adela... Dc bună, icra ca dulceața do unde nu iera liniște de loc, ci afară, unde totui
bună. De harnică, nu mal avea pereche. Iera așa icra-n tăcere, unde se mai vedea o floricică, un
dc harnică, că toate străluceau in casă. Spăla și copăcel și sc auzea des cîntecul privighetoarei.
broda, și cala, tot o dată, ca nu cum-va să se os Ici nu făcu economic, și închiria trei odăi, cum
tenească cu cc-va, mu-șa. Deosebit do asta, mai sc și cuvenea pentru un om ca dînsul.
cîșliga cu cusătura și brodcrica ici.
Hangiul, un evreu gros, cu o barbă roșcată, In.
întruna din zile, sc siabili in orășel un tînăr timpină pe Șmcril, cu un Ilarih-habii, cu «
frumos, sub numele dc Smeri/. Se zicea, că vine bună venire, ca pc un vechia cunoscut. Cu toate
de departe, și că arc afaceri prin prejur. cu boa astea nu iera o dovadă că s’ar fi cunoscut mai de
rii. Flecarii, derbedeii orașului, cari umblă Inu multpentru-că hangiii au obiceiul dc ase arăta prie
mana toată ziua și n’au de cît grija altora, găsiră tenoși cu mușteriu. Și, după cum se vedea, Șmeril
s.'t spuo multe și mărunte pe socoteala acestui nou părea un mușteriu bun. Hangiul își pusemluala
s'l
sp’ Și zilnic, circulau, alte zvonuri, despre ici,
venii.
piept, plecă capul, și, clătinînd din barba lui roș
în oraș: Șmcril ieste bine văzut în casele mari. cată, jură pc numele lui de evreu, că totul va 11
Smerii are o avere colosala. Șmcril se numără în cea mai bună regulă. Iear cînd pungașul de
printre boerl. Șmcril ieste llâcău. Și. dacă-î asa.
hangiu, află, din vorbă în vorbă, că nevasta Iera
nu trebuie să stăm cu minele în sin... Gospoda
nevasta lui Șmeril, și că icrau însurăței proas
rii din oraș îi trăgeau cile uu frumos •Stilam peți, le adresă un Mozcl-toiu, noroc bun, cerînd
alehăm. Îngrijitorii orfanilor căpătau dc lâ dînturtă, clipind din ochi șiret și zîmbind.
sul cile o ofrandă frumoasă. Iear pețitorii alergau
Adela, cum iera după nuntă și ostenită de drum,
hi.Șmcril
loatc părțile
să-iun
găsască
inse, iera
flăcău,mireasă.
care nu căuta avere, credea
creucȘ cc«vca
’avea să sc JHUI,.
odihnească. Nimeni n’avea so
se arătau po vremea
ci numai o fată frumoasă să fie. Și Adela-Î plă- supere, alli drumeți nici nu
1
i mare tăcere domnea
cu cea mai mult dintre toate. Pețitorii, luîndu-și aceea pe-acolo. Cea __
mai
mulțumită.
poalele caftanului pe umeri și picioarele dc-a spi- presto tot, și
si Adela iera
Ic;;; înse
r
ades un evreu scurt.
nare, dădură fuga la părinții Adelei, și le turnară
La hanul’ acela venea îns
_____o j ochiul drept, c o pata
o mare dc cuvinte: că mai bun ginere ca Șmeril ciupit de vărsat, beteag de
albă pe dînsul și cu pleopa-i pururea deschisanici nu se mai găsea pentru copila lor. Ce, Sme- ",U:: -„|Pnr
Ochiul acesta, orb nu sta liniștit nici o da ■
ni ? Adică așa do.ușor se rostește numele Îuî ?
se mișca, se invîrlea în toate părțile, și
Nu șagă, ca Rob Șmeril, să cutrecri toată lumea,
toate cele ce ochiul cu vedere făcea : Par?aS.JRî
si nu-i găsești pereche. Cum de s’a stabilit Smerii de martor. Cînd ochiul cu vedere sc îndrep
iv'olea. ic o curată minune. Ccea-ce nu arată,‘decît căuta țintă, și cel cu pata albă căuta tpt așa,
ca ie un Zimig, ic o soartă dc Ia Dumnezeu. Cu dacă ochiul cu vedere privea cu înțeles, Țicf
de zile înainte de a se naște Adela, asta si vesel, cclalt îl imita, privea și Iei tot așa» P i*j^t
iera holurît în ceriu. Cum să le opui Iui D-zcii
fi zis: uitați-vă, și ieu însemn ce-va... Aces
■
să-i dai lui sfaturi, să-1 înveți ce să facă. Față dc
clădea feței o înfățișare sălbatică,
un ’Zpvig», nu șade bine la evrei să se facă dis- că, ar fi fost mai bine, și pentru omul n •
,nQ*ncaP dispute Și nici n-apentru lume, ca să orbească și ochiul cu
deH
Trebuie Să vă
să prin sau să sc scurgă, fără să mai lese vre-o
deți chihpirui cu amtndouă mînile. ca nu cum va
ÎN OILIARELE DIAVOLULUI
. nu putea să sufere lipul acesta : o p|ic.Vie1
v, de cile ori venea dlnsul la iei. Dar,
d3cai-rerea bărbatului îci,_ care avea afaceri cu
(|e l,laC giiea să-l primească cum se cuvine.
îel> s,e ,{ yeni Șmeril acasă, grăbit, cu evreul cel
luiiă dînsuL Ici luă pe Adela de-o parte, șopscUj - cîle-va vorbe rugătoare.
lindUAdoIa, inima mea. Un ghcșcfl. . Am dat de
"'/Lpft ’ dar n’am destule parale... lini mai
un g dic-va sute..'. Ce-I oare de făcut ? Uite,
“Sdeeoleo ar vrea să mă împrumute, dar toon?U<itIrnă de line. Cere, mă înțelegi, să iscălești
I iu™ si tu. Fi-i bună, inimă mea ... Mai iute,
i’x nu-i vreme...
c qî numai de cît, se puse în fața Adelei o po. h’ne masă, pe care Adela o iscăli, fără să
• “ nici un cuvînt. Din contra, II părea bine de
Z-Cglca ce i se făcea, și iera veselă, că putea da
C‘Dîea bărbatului ajutor. Va să zică, sîntem și noî
?lmoni iscălitura noastră face și ica parale, la°L și noi comerț...
Evreul scurt, luă polița, uitîndu-se bine la dinsa
ochiul cu care vedea. Cel cu pata se aruncă și iei,
chipurile, să vadă. Cel cu vedere privea șiret și
clipea. Celălalt tot așa făcea. După aceea, evreul în
doi polița, frumos, o puse în portofel la dînsul, și
o tuli numai de cît din casă. Iear Șmeril după ici.
*
Ziua aceea fu pentru Adela o zi minunată. Isi
aduse aminte de lot ce se petrecuse eu dinsa in
timpul din urmă, de schimbarea viețel, și ridică
ammdouă mînile spre ceriu, multăniind Domnu
lui, care-î dăduse atit de bun bărbat, așa noroc,
care-i venise pe neașteptate. Dc bucurie mare,
fea lua un condeiu și s-apucă să scrie la părinți
o scrisoare. _și schimbă Inse ideea de-a scrie, ziclod că va scrie cînd se va stabili definitiv, la
locul unde tot spunea soțul Iei, cînd va vedea, cu
ochii iei, norocul și fericirea cîntată. Pe lingă
«sta, vrea să mal trimeată, la fie-care, cadouri.
Și, cum i se părea, eu afacerea care sc țerminase
atunci, bărbatul iei nu mai avea ce face în
Glinsck. Și-aveau să plece la locul lor...
Noaptea, tirziu, Șmcril veni acasă cu totul che
fuit. lei își strînse în brațe nevasta, bolborosind
& gură cuvinte neînțelese, ca un bețiv I.e, he,
he, băutură stropită, ciulind: Jale, ee lo ilmah...
- Cum vorbești, Doamne? Ceieiiu de limbă Ie
asta? Zise Adela speriată, smulgîndu-se din bra
țele bărbatului Iei.
7“ Ha, ha, ha... lea uite-tc ce sfintă. Ncniullănî1,.Hui?... Zise Smerii, curmlndu-i vorba o
ngullură și un sugiț. ‘
7",^ lasâ. lasă. Hai de do culcă, mal bine
Adela îl luă cu cuvinte bune, înghițind toate
II 1° ?8P.uso
dlnsul. Dar iei nu se lăsa, și Adela
TUu Jn brațe și-1 duse în patul lui, unde-1 culcă.
de
î^10aP^ea» Adela, nu putu să închidă ochii
Așa j I nGarea bărbatului iei, o supăra grozav,
iea nj® î’rosolsnu și cuvinte murdare, nu auzise
csțț
dată. Ca’pul i se spărgea în mii de bu
stul ipdcc saraa unde-o fi petrecut bărlrccf>.n«ll« . turbai, se mai întreabă unde pcși-i lăcrăme^a^"
co ^ela’ oc^“^ porniră
un7eaU; ?U’ allă dată„ n’are să se mai intlmple
geantă
T,.Re.?sl?-zh
uu a’ ^Ve^uie de ținut
. am să fiu mai
in frîu... Fără de mine
Aș» i,P»as " Nevasta trebuește să știe toate.
tari să se poarte Adela, cu bărbatul iei,
Ti
mai departe.
Irebuw deținui
Dimineața <
,
------»-•In Mu... A^«4^i>uv«ița
ica se sculă llrziu, stiud culcată In pal
r.ni și
<i făclnd
făclnd
planuri,
cum
să
se
poarte,
ca
bărbatul
aibă
•
bărbatul ' să albă
ce găsise,
*
L..„
teamă dc dinsa. Singurul mijloc ce.
icni
să se facă supărată, să nu-î vorbească nici un
uncuvlnL
cuvin*La femei, mai ales, cel mai bun mijloc, de-a
dc-a da
Învățătură bărbatului, îe
ie să se supere. Mal
Mai ales,
ales.
’’al>
Îndată după nuntă, nici cel mat strașnic bărbat'
nu poate rezista femeeî măcar o zi. Cu toată ru
șinea, trebuie să-i cadă In genunchi, și să-i ceară
iertare. Adela, se pregătea să-și pue planul In apli-1
care, chiar din ziua aceea. Și începu să facă probă,
luînd o înfățișare aprinsă, făcîndu-se supărată,
clrnind din nas, înarmlndu-se pentru luptă. Ca,
de Îndată ce se va arăta bârbatul iei cu «bună di
mineața», să-și verse focul asupra lui.
Dar Adela așteptă in zadar, căci bărbatul iei nu
se mal arăta, lea deveni indignată, ferbînd ca un
cazan. Nu știda ce să facă. Dc aș', eptatnu mai pu
tea. Până cînd? Trebuea să se scoale. De Intrat Inse
In odae la dlnsul, nu va întră cu nici uu preț.
Invlrtindu-se prin odae, încă neîmbrăcată bine,
în prada gîndurilor îei, Adela iera indignată grozav.
La o vreme iea trase cu urechea la odaea unde
dormise bărbatul. Tăcere. Ica se miră si des-,
chise ușa încetinel. Se uită înăuntru, lei, nicăeri...
Iera firește ca cine-va să-și verse tot necazul.
In starea in care se alia Adela. Ica Inse Înghiți
totul. Și se pierdu in gînduri. cu inima plină de
amărăciune.
— S’a m Intuit. Asta va fi cea din urmă dată.
Se duce cine știe unde, și cine știe cu cine pe
trece, iear de nevastă,... nici nu-î pasă. Asară,...
ce felin de vorbe adresează nevestei sale... Hui,
să tac? Nu. Dar ce mi-i oare? De unde-mi vinasemcnca gînduri negre ? Cum, iei a venit să se
joace aici? Un om cu atltea afaceri... Ah, inima,
inima mea... Dar iea să ne îmbrăcăm mai bine. .
Și. arunclndu-și privirea In odaea cealaltă, tre
sări, înfiorată ca de fiorul morțeL..
— Ge-i Madamă? Ce-i schimbarea asta Ia față?...
îi zise slujnica hanului, care intrase să măture.
— Lucrurile... Unde-s lucrurile, lucrurile melc?
Strigă Adela cu o voce străină și prinsă dc fiori.
— A, lucrurile ? Zise slujnica, ciulind cuvintele
.
, c
Să ferească D-zeu dc mai rău...
și mlud S
L.a5:' nu“
laiică de dimineață, hi, hi, hi,
cînd capra pleca
plecă la tpăscut, a cărat bărbatul d-tale
clnd.eanra
lucrurile... Las, nu-i nimica... Și mi-a spus, hi,
hi, hi, mi-a spus bărbatul d-tale...
— Spune mai repede, sili Adela pe slujnică, ce
ți-a spus ?
— Ce-a spus ? Zise slujnica, și două rlndnrî de
măsele albe i se arătară în fundul gureL.. Ce-a
spus ? Stai să-mi aduc aminte... A, da: că peslcuu ceas are să vie și are să te ioc acolo...
— Unde ?...
— Cum unde ? Se mira slujnica, dînd din umeri..
Acolo-Î, acolo. Trebuie să știi undei acel acolo...
— Pe ce vreme să fie acuma, zise Adela, iritată.
— Vrei să știi cit de tîrziu i-acuma ? Respunde
sluga, Ingînlnd-o... le după prinz. Iu vreme de
mincat de-al doilea, hi, ui, hi... Ain venit dc
vre-o două-zecl dc ori păn-acum, să văd daca uu
v’ali sculat. Dar d-ta ai fost, -se vede,ostenită...
Hi, hi, hi. Dar de ce slnteț! așa de galbenă la
față. Să vă aduc inînearo ?
Nu, nu... zise Adela in grabă, inuUămită ca
slujnica să plece și să o lase singură.
ll
li
i
1;
< !
�RKVIS I'a ÎDEftj
REVISTA IDEE)
Toata ziua, Adela, fu plină de amărăciune, dîndu-șî In sflrșit socoteală dc ce se petrecuse cu
dlusu. Toată istorica cu Smerii o judeca^
limpede dc tot, și începutul î se arăta mai sălba
Am
auzit.măAtîta
trăească
și —
cită
vreme
costasăacest
golan.iei,
Si cită
j Se _avei’e
viența, să moară de foame, să-l apuce t<».,?U,’in,e
lerilc. O, să știu ieu unde se află, he, ho l '
cum laș regula leu... Zise evreul cel scurt /
tul indignat, făcînd cu pumnul.
’ cu tn-
tec—Încă
cit sfîrșitul...
De do
o dată,
ca din senin, un Smerii. Ce S>me- cum
— mă
Ah, vedeți.
ce nenorocită
sînt...
p-oiIN’am mai
multAm
de rămas
cit fust
aaIa'
i I. de unde Smerii ? Nu știe nimeni. Atit, un
ie pe mine. Ce să mă fac și încotro s-apuc
£e
Smerii, un ttnâr, frumos. Nimic mai mult... bc
tînguoa Adela, ascunzlndu-și obrajii în mini 556
tace nunta, muzica cinta, chef și bucurie... O fata
dd evreu se mărită, face hipa, pent u-ca așa au
Nici un respuns.
Adela plîngea cu sughiț, mar evreul o prive
făcut si părinții. Parca părinții știu .după cine o
dau. Părinții se bazazu pe spusele pețitorilor,
tăcînd. O măsură din cap pună-n picioare cu
chiul
sănătos. Gel cu pata, lucra și iei, indren"
oameni evlavioși, cari nu spun nici o dată irfint’
ciunL leur pețitoiii sebazază, pe ccea-ce nu au tîndu-se-n sus și-n jos.
zit de la lume, de pe la oamenî.Tol orașul vorbește,
— Nu mai pllnge, le rog, pacnl deochi! Dunn
și, clnd trag clopotele trebuie să fie sărbătoare. tale, pe vîcața mea de evreu. H zise. în cele din
,._t lucru Ic
Ie urmă, trăgînd-o de mînecă, evreul, adăogînd apoi
De ablea acum vedea iea cît de prost
eu un ton rugător, de par eă i s’ar fi rupt iunna’
să-ți legi vieața, de-un om pe caro nii-l
nu-1 cunoști,
mui dinainte, cine ie, și ce Ie. D.t ablea acum de durere : Ajunge. Albi milă de linerețeîe D-lifle
dud se ba încetează cu plînsul... Ia să vorbim și să judecani
vedea iea cit de proști sînt evreii, u...'
zazâ pe spusele tuturor șarlatanilor, curi vor lucrurile la drept. Vorbind la dreptul, n’ai i,râ.
să trâeaseă pe spatele altora, și cari, cai să izbu- padit nimic. Ducă-se dracului. Trebuie să ridici
tească In planurile lor, se ajută cu \vorba dc minele cătră ceriu și să zici : Mulțămescu-ți ție
Doamne că m’ai scăpat dc iei... La urma urinei
«Ziwig»
din aducea
ceriu. .aminte, cum-că cetise unde-va, iești doar între evrei, nu în pădure, undc-s ban
leu iși maî
inlr’o carte, isloriea niarelublilosof Ahmdclsohn, diți,... ori în pustietate, unde sunt fiare...
caic îera ghebos. Clnd acesta fu să se’nsoarc,
— Așa ie, dar io rău, rău de tot... Se tîngucu
spuse miresei sale, care nu-1 vrea cu nici uu preț,
, ca față de-un prieten. Nici o para îu bu
din pricina ghebului lui, cum-că acesta fusese dat Adela,
zunar și încă cu datorii asupra capului micu. lei
să fie purtată de Iea. Dar iei, fiind un om foarte a plecat și m’a lăsat pe mine ca amanet. La hnti
bnn și un viitor bărbat credincios, ruga pe-a-tot trebuie de plătit. Chiar mi-a și cerut aslă-zl. Pe
puternicul, ca să-l lese pe dlnsul să-l poarte. In
urmă ai și D-ta de luat...
vorbde'astea fala seîncrezu și legară căsătorie...
— El și ? Trebuie să-ți faci sama ? Să ne ’nțe— Tot eu asemenea minciuni umblă și pețito legem. Tocmai fiind-că iești datoare, trebuie să-ți
rii, cari împerechează o mulțime de oameni. ,Si_^ păstrezi
leo-em
trupul, să-ți păstrezi ochii. Sănătoasă să
noi, proștii, li credem, credem eâ sînt trimeș’ii păstri
iii, aî să muncești, și ai să scapi de datorii. S’au
Domnului.
Daca
ar
fi
așa,
dc
ce
n
’
au
un
sflrșit
£
crimi, atîtea cmnun, uWCU
maî L'ILnplat la noi evreii lucruri, de astea. Din
bun căsătoriile
acesteai-o
? născocire,
De ce vedem
alîlea sărla- x'----î1n
istorica
cu «Ziwiginx»
Ia o^urată
S1~l f-ata sa a!?lc,Plcc alîla j11’’
crimi, alltea
chinuri,
atîtea suferințî și jale? Toată. partea
-• ~
°
perare? Ga ramli așa nedivorțala, ct, vedem
istorica cu «Ziwigin» i-o născocire, Ie ounu
curată
șăr- perare
o-indit
liny găsim noi și pentru asta cc-va. Nu-i nimica,
latânic. Ah, Dumnezeule, de cc nu s au glndil hol, găsim noi și pentru
oare la toate astea, mai înainte, unde a
fost ju- nn’’aai
f ^ici
grijă...
nici oo
grijă.,.foarte mișcată fața de asemenea
a
Adela,
remase
decala părinților miei?
5
„
cuvinte alinăloare, și nu găsea cuvinte să mulțu
Din grabă, dlnsa căzuse in minele unei Ixtndc.
mească evreului, pentru sprijinul ce-i da la ncvoe.
— Știi ce, zise evreul, cătră -Adela, priclonsfHai
Iera goală, numai c-o singură fustă de stambă pe
Iea-, fără para in buzunar, siugurâ. Ce capăt avea in gazda Ia mine. Femeea mea arc să fie foarte
să aibă asta, și cc vor zice părinții ici, eîud vor mulțumită, pe vieața mea de evreu. Așa să trăesc
afla o veste atit de tristă, de la nenorocita lor ieu, ai să faci o deosebită plăcere nevestei inele.
copilă? Cc nenorocire și cc rușine... Destul de Nevasta mea ic, cum nu se poale mai bună, și
trist, destul de negru. Dar cală de ghicește inima toată lumea ține la iea. Nu mai aștepla rugaj
unui om... O rază de speranță inse tot mai lică minte. De cîștigat ai să cîșligî. Cu ajutorul lui
Dumnezeu, am să măglndcsc ieu Ia asta. Șijasu,
rea In inima ici.
ne vom socoti noi, sănătoși să fim... Iaca mă duc
— Nu, nu se poate. îl învinovățesc degeaba...
Trcbucșle răbdare. De o cam dală să nu s'audă ni
să —
și Nu-i
plătesc
la evrccsc,
han.
de pentru
mirare,D-ta
suflet
ce vrei, lnmic. Bine că hangiul a plecat pentru clle-va zile.
glnă Adela, după cc evreul ieși afară. Din caPu}
Sa
nu afle
dlnsul. Tăcere... Gătă cu ochii 1ne fe
reastră
: Nu-i...
• *
alt-feliu. Dar acuma, ce inima
» tot evreu ie. Cit de murdar ar
Să mă ierte
* * *
fi la față, atlla de curat ie la suflet.i de ce n’am
A doua zi, veni la dînsa evreul cel scurt si cu; Dumnezeu de gînd rău. Intăca oara
ochiul beteag. Adela se maî învioră puțin, văzîud observat
asta,
Pc cindoare
Adela
se șitotacum?...
gîndea ușu, ținîndu-șe dc
In lața-l un cunoscut, eu toate că mai înainte avea
De cind Adela se tot gîndea așa, ț
rău,
că
disprețuise
asemenea
om, oap
asemenea
sclrbă de asemenea tip, și se apropie de ici.
—
sfintă, evreul se .și arătă înapoi.
Lua ' pe Adela t
han și o duse la dlnsul acasă, Ia nevasta sa ^ein[ •
. 7 , “inc:mî PQrc că vă văd. Dacă aș fi știut
q1, C^tar îerî aȘ H venit Pc Ia Dv- Alî
* * *burtoasă și dc
Șeințe icra o balabustă
D v lnn?PUne a’-J°atC Că
CC"Va•” r°al® Știți
îi7hiihldn tța
* ?.c adresa call’a dinsul. Adela, mărunțică. Obrajii Iei, umflați, icrau îinpestr , t
înghițlndu-și lacrimile, și uitindu-sc țintă la Iei.
i5
u'me de pete ri°Șlî Ș* vinete. Aven o
, o
jîi-1 sub curc-șl aveau lăcașul doi ochi
Sint” “wl ’ umezi, cu luminole ca de sticlă.
*‘.nl-il, ,nlt ,.,’iui iei, cu baza lată de tot, care merAnu c-’ntlu-^e către cl'®?tct» tc fiicea *a C1>ezl,
o câpățină de zahăr... Iu lume,
^at,u ata purta numele de «Țața Șeințe».
X^rete Șeințe fu una din acele femei, că%i linC înesti porecla cu rușine. încă de fată,
rd 11 ^'"na din acele case vestite... Nu trăi rău.
5«*ă 111 | începu să dea In ani, se mărită cu
mr. c!r lipiți. ■■ Norocul favori-ză ne Șeințe și
i£iii . Li iea o prăvălioară, devenind, cu chipul
•*e3cl“ teu singură stupină...
}ce’,n’ îpra si religioasă, paza toate regalele le, merglnd în fie-care Slmbătă. cu
eV’W/n/id Sidur, la sinagogă. Iu timpul
i Mfl.n aî fata i se uda de lacrimi, mai ales clnd
ntficlUl\ă’ capete’ un copil. Ținea cumplit la asta.
^r“ncele din urmă zicea : «Mulțumesc Domuu-
suferea mai mult pentru celelalte ființl nenoro
cite, cn cari trăea la o laltă, ale căror triste, sfâ
șietoare istorii, icrau ca și a te». Iea pururea, le
fu, acestora, apărătoare, față de ispitele de Levi și
de Șeințe. pentru care își atrăgea de la aceștiea ură.
Levi Holteia, se ocupa foarte mult cu dresarea
ucenicelor sale, cu creșterea celor venite din nou.
Gurii spunea Iei: La fete neînvățate trebuie das
căl... O fală trebuie să fie tăcută, ascultătoare,
sa primească pe ori-ce musafir, cu drag, cu zlmbetul pe buze... Șji dacă vedea că nu făcea treabă
cu vorba, atuncea se. slujea de palme, și, de mulle
ori, de curea... Șl, pe lingă că pălinuea grozav,
Levi mai încarcera, adesea, pe lele, în gtrliciu.
fără să le dea de băut și mlncare. Cu chipul acesta, chiar cea mai încăpățînată, n'avea ce face
și își scotea din cap toate acele obicieuri provin
ciale, ca rușine, timiditate și alte asemenea sălbâtăeii,... după cum le numea Levi.
Nici, diavolul cu toată spaima lui, nu îngrozea
pe cine-va mai mult, nu băga atlta frică In om,
I I6*'
«i Levi fura o pereche cum nu s1 poate cum băga Levi Holteiu, cu ochiul lui cel orb...
I Emerită, un Ziwig de la Dumnezeu. Fie- Multe ființi de acestea, se primbla pe lumea asta
01 qe arelâ cît mal destoinic, In afacerea tor. Și, păcătoasă. Aparența o au de oameni, beau și ina^c-inteisldoblmli In lume reiiumeIede«Țața», nlncă ca oamenii, dur, în realitate nu sînl de cît
‘“îd si Levi doblndi numele de «Holteiu».
niște ispite conruploare. Ceea-ce ie mai trist,
'cn de orb de-un ochii! icra iei,nimeni din tovară ieste că nu ie nici un chip să scape lumea de
șii nu cunoștea mai bine la marfă ca Levi. Să ființele aslea. Nu va scăpa de cît doară, clnd și
unilâiu, că cei ce fac negoț cu carne vie, sint pi- celelalte vipere, cu figură de om. cari exploatează,
'i berl, șirețî, hoțomani, rafinați, fie-care pariind cari despoae pe cel ce-i buimăcit de haosul lu
îinle rit 7 capete. Umblațl In lume, cum sint, mesc, pc care îl apucă îu ghiare, vor fi secerate
toii au meșteșugul de-a se preface In comedianțî, de pe fața pămlntulul.
Lmstorî. agenți de diferite soiuri, de a se preGlt despre țața Șeințe, iea se purta cu fetele
lirt In boeri și cine mai știe ce. Se prefac în ti- foarte aspru și cu ‘lotul brutal, tlnguindu-se me
ttri cu ave ’e,’ se logodesc, se însoară și nenoro- reu
_de vremurile
w
de aslă-zl* și. de oameni.
eea alîtea tiinți omenești. Dur, cum vă spun;
—Iaca, așa te răsplătește in ziua de aslă-zl..UiLevilera mai dihai, mai prefăcut de cit toți. Și, te-te-ucoace frumoasă, ție Iți zic... Le speli le
dud factorii ceilalți, aveau o afacere mai grea, îmbraci, le încalțî, și, clnd dau și de mlncare mai
l£Îconsultau întâi și întâi pe Levi Holteiu.
bun», apoi se fac cucoane, și nici o dală nu-s mulIcitâ isloriea cu Adela și Smerii, chipurile, bar- țămite, par’că le-ar tăea cinc-va beregata... Vec
hiul. Levi Holteiu, evreul cel scurt, cu ochiul be- muri, vremuri dc astă-zi...
'ug, fusese înțeles. Hangiul, un lost iaclor, icra
Clnd iera vre uua frumoasă, o supăra grozav.
tovarăș și iei. Toți aceștia jucară un felin dc lea- Se punea cu iea la întrecere.
•m, ți fie-care In parte își juca rolul său minunat.
— E hei, copila mea, am fost și ieu frumoasă, te
întreceam pe tine. Tinerii se omorau după mine.
« *
In casă la Levi Holteiu, Adela dădu dc-o noua Nu te fuduli așa... Acum se chicamă că-s pe îmbătrînilc. Dar, cum ma vezi,., ia, ia, scoțind un
; h» de suferințî... Cele de pană atunci nu icrau
I A dt uu fe|iu de Introducere la cele ce aveau să zlmbet și intinzindu-se țanțoșă, aruucimlu-și căpățîna pe spate și cu burta cit colo, și apuclnI «desfâșure mai departe...
j Lucrurile despre cari vrcusă vorbesc, sint niște du-se cu anilndouă minele de șolduri,... cum mă
I
cumplite, dai’ sint obicinuite, și se inthn- vezi, uită-te bine la mine, Șeințe nu-i dc lepădat...
Ghid vreuna din fete nu asculta, pedală, vre
i 'Rzilnic la o mulțime de fete, tot atit de neno’Kile ca șl Adela. Lucrurile astea sint cunoscute, una din poruucele iei, pornea să zbiere atit dc
puface să se vorbească atit de mult de iele... tare, in cit vinețelele se umflau și se arătau tare
se Începe Întâi și in tăi cu binele și se ,pe suprafața obrajilor iei umflați...
— Și tu iești om?.. Crede și dlnsa că ie ce-va, și
cu indurări și chinuri... De-o parte, dac® ai’.c fie-care om de a-și păstra demnila- are voință și iea... Nu iești do cît o tîrfâ, un
[L ?. al,1-ln’ă omenească, de altă parte foamea, hoit...
Pe Adela nu mai putea de necaz, și penlru-că
UIh ,
.Plâtit, și clte și mai clte... le o rcsudț
cium In lirea omenească. Dar omul iera frumoasă, și pentru îndrăzneala si bunătatea
ce-avea
să apere pe celelalte fete. Cina nu Icra AV?1 mu^ de cit o ființă trupească, nu
dela de față.zicea: «Iaca resplata, pentru bunătatea
U „?u 11
cit carne și oase,., și cade...
. ^lot nÎ.*1 ^eato Adela, cu toate că nu căzu ce am avut pentru dînsa. Bărbatu-mleu i-a dat aju
tor ta
la jwvoe,
ncvoe, pe
pe «a
clnd rămăsese nedivorțată și
de caracter Iera prea marc, tor
1------ Ju-1
-T-- -Ki’J;?bo‘Ill;> de chinurile, de bătăile, de amgura pe lume.
^1““’ că nu și-a mai
cerut
banii
ce
i
se
cuvenea, i-a mai plătit și o
^ia lei *e r®le... /Adela păstră necontenit. In
mulțime
dc
datorii.
Ani
primit-o în casa noastră,
^Ij c’ un 8iml nobil și nu uită de datoriea
avea cătră lume. lear ducă suferea, iea si-i dăm mlncare și băutură, îmbrăcăminte... De
•fA-cum. doc5. v.rea ,el
!
�id
reVîsta
nu Icram noi, murea .de foame, ca un cine. Și astâ-xî,...astâ’Zλ.
Din punctul îeî de vedere, pita Șoințe, avea nu
puțină dreptate, luir adevăr. Adela, cu vorbele Iei
bune șî dulci, învățase pe celelalte fete, să nu-și
pîeardu curagiul, și fie-care să-și păstreze voința,
tocmai din potriva de cum voca țața Seinje.
— lutr adevăr,Iești înghiarele diavolului,care te
încleștează în labele lui, cumplit. Nu ie nici o scă
pare. Dar inima, nobleță ca rac Ier.7 lui, pus treaz-o
totdeauna, ține-o curată...
De aceea, Adela icra foarte iubită de prietenele
Iei, a căror povățuitoarelera. Malpinca, o fetișcană
vioae, deșteaptă, cu o nare a nasului ruptă puțin,
o boteză cu numele de OJițereasa, și așa o numeau
toate Tarcolaca, deși iea Iera cea mai veche de la
Levi Holteiu și icra capul fetelor, cedă această
onoare Adelei, fură să se depărteze de dlnsa și
să-șî Instreineze iubirea credincioasă ce i-o purta.
Această «Turcoaicăa, cu numele de Ghisela, Iera
dintr’un orășel mic, Doljinwca, ai cărui locuitori
ieratt săraci lipiți pămtntului. De o dată veni acolo
unul, nu șe știe de unde, și anunță prin orășel:
«Incunoștiințez pe lie-care, că ori-ce fată, care
vrea să ducă o vîeață mai bună și să clștige aur,
cu lucrul minelor sale, să meargă Ia Stainbul...»
Care de care din orășel se grămădi să-i iee fata Iui:
«Fie-ți, milă, slriga care de care, in parte, iea-mi
fata mea, zău, slntem oameni' săraci... Inima lui se
înduioșa, și alese numai trei fete, dintre care'Iera
și Ghisela. Urmarea fu, că din Stambnl, această
Ghisela se rătăci în casă la Levi Holteiu, fiindu-i
sclrbă de Stambul. lear la Levi Holteiu, luă nu
mele de «Turcoaica».
bhfc
— gă plîngem, zise Malvinca, să văre
crimi pentru nccaslă ființă, atît de ținurăm luBlestemați fie, cei ce au pricinuit nenom • a, tăceStol fiori frumoaso. Ah, Adela, prietena „ 04 ain curînd tc vom urma și noi...
n°astrîif
Și aceste două nenorocite, statură ninh
vărsînd lacrimi amare.
1 4t;oloi
Chicago.
Din Jargon, de James Loeuner
CE-VA MAI FRUMUȘEL
Iubite Mușoiu,
REVISTA IDEEI
0104.
No. XXXII. 2.
București, Strada Epurilor, io
CUPRINSUL
de a pătrunde lucrurile în fond, merită o răfuială as
pră. Noi, vom fi mal blajini, pentru-că răfueala în
treagă, după desvoltările noastre, știm foarte bine
că-șl va administra-o fie-care, de sine...
_ Intr’adevăr, sînt nevoi pe cari ori-ce om le simte,
1J' k^ofrnJlein^Cite-va rînduri.
și omul de idei ca și omul comun. Plînge și unul și
rsltar.
altul cînd dă peste-o durere. Strigă și unul și altul
f'iulU -’ Distrugere și laflctil.
7 Huebuer- Putere solurâ și putere vitala.
cînd ÎI Ie sete și foame, cînd i-l prea cald sau frig.
•j, ,-ourier Dreptul la existenfâ.
Simte și unul și altul nevoea unei mîngîerl, unei to
J^lartonail. Bibliografie.
vărășii duioase... Dar, omul de idei cel puțin îșl da
DESCURAJARE ..
samă, că lipsa astor toate purcede din pricini cu
noscute. Și, cu toate că neplerzînd din vedere să se
.Intr'un cuvînt, mă tîrîi în nești.c, de la un loc satisfacă cît poate, cînd nu prea poate, lei nu-i descu]a uliul, cum se tîrîe-un vierme, după puțina sub rajat și nu-șl întunecă mintea, lei luptă înainte, chiar
stanță ce-1 ține viu, pănă îl nimicește vrc-o adiere
rece, ajuns la oare-careloc, dacă distanța care-o stră cu mal multă vigoare, să înlăture vițiul unei organi
zări barbare, care îl face să sufere chiar iei. Cine
bate nu ie prea mare ca să moară pe drum. Cît de
, va susținea că-n loc de-a face asemenea lucru,
spre brațele ce-or fi fiind întinse spre mine, dragostea
Ieste mal nimerit a tînji, a invoca sprijinul unuimînasta nu mă împiedică să mă cred și să mă simt tot
tuitor din ceriu... Pentru-că tot aceea însamnă chiar
singur. leat iluziile și credința-n izbîndă, îmi sună ca cînd aștepți ca mîntuirea să-ți vie, așa de-a gata, de
un clopot dogit... Rîndurile acestea nu-s scrise de pe pămînt... Ie oare unde-va vre-o pleiadă, care să
vre-un inconștient. lele-s răspunsul unul bun cama
iralbă altă treabă, alta menire-n vîeață, de cît să îm
rad al nostru, la încurajările ce ne-am simțit îndato bie după descurajați, să-I Iee de pe drum. să-I scalde,
rați
a-i
da,
știindu-1
trist,
abătut.
La
rîndul
nostru,
a-i uu
suiuuu-i
inși, ce-am
aoaiui.mal
La putea
nnouisă
nostru,
ce- la
să-îchef,
sărute,
poftească
la praznic,
poftească
Si mal
putea
a-I spune,
spunem
să-lsă-l
cuprindă
în brațe
și să să-I
le sameae
pe
a ao.ola • Descurajare..
SJta-Le«v“
Anglia.
7* rtLuula : Rolul omului in haononilea Politica
... Leclaire, locul unde mă aflu acum, a e.
întemeeat acum aproape 13 ani. 1 ntemeetorul
Ar. O. Nelson, un milionar, om radical și Cu niiti t
minte.
Iei a cumpărat locul, care Iera un cîrnp de art
! arat,
A făcut cîle-va fabrici, a zidit case, pentru
* 7* '
crătoril cari au vrut să albă casele lor
. M,’.
fi cari ■ !
au fost plătite In rate. Astă-zl, locul acesta l
foarte frumușel. Preste tot, pomi si verdeață.
și frunze împodobesc sătulețul. Ceru-l liber și se
vede în toată mărețiea Iul. In fie-care căsuță Ieste
lumină electrică și liniștea sufletească poate s’o
albă ori și cine dorește. Un Kindergarten, grădină
de copil, le la indii mina orl-cul ar vrea sase foto
sască de lea. O școală pentru copii mal măricei
de asemenea Ieste la îndămîna orl-cul. Mal Ieste
aranjat un loc unde se joacă popiei și biliard.
Acum s'a făcut aici un College, o școală mal
înaltă, unde jumătate de zi se învăța, lear jumă
tate se lucrează. Profesorii lucrează la cîmp, la
o laltă cu unii din elevi. De vre-o două ori
Adela iși Îndură stare» îeî, nădăjduind căL o
dată și-o dală tot va scăpa iea din^ prăpaslica
f
săptăm.înă se danțază și cînlă. Dumineca, după
in care se alia, din ghiarele Diavolului. Nădăjdui, prînz, Ieste o întrunire a Clubului Tolstoian. Din
nădăjdui, pănăclnd,... pană clnd i se intîmplă și cînd în cînd, mal are loc cile o conferință sau
celor la feliei cu Iei ? Pentru-că un vînt de descura- toată calea flori. Am voi să vedem asemenea pleiadă,
iei, ce se Inlimplă și altor nenorocite de seama cîte un concert. Polițiști nu se văd, nu există
ioremare suflă peste mal mulțl. leată atîția inși în- să-Icîntăm osanale, pentru car fi divină...
îeî, pănă ce o cuprinse boala, care-i întră pe urmă
Grîșme, de asemenea nu-s. Avem o bibliotecă, de
cercați cari-au luptat o vreme pentru-o idee mare,
Intr’adevăr, în vremea noastră, sînt o mulțime de
și-n oase. O bucată de vreme iea zăcu în spital,
cari-au nutrit o vreme un ideal înalt, Ieată-1 tînjind, companii, companii ce îngrijesc de rînițl, ce împart
la care orl-cine-șl poate împrumuta cărți. Mal le
e uu
de d, la
lîriodu-se pe drumuri, cu umbra după lei, cu inima ajutoare la cel nevolnici, companii ce salvează pe unii
t«L
ia care pol veni toți cari nu i
deșartă și cu sufletul gol. Intăl și-ntăl, tc prinde mila, de înec. Ar mai trebui poate o companie de salvase pot duce ziua la scoală. Nimeni nu se ferește,
mic, de care se ferește ori-cihe.
avînd în față priveliștea lor și ascultîndu-le tînguirea. toarc, pentru-că mal cu samă dragostea Ieste aceea
vorbesc despre profesori, de a vorbi despre socia
*
lei au nevoe de-o asistență duioasă, care să-I scoată care dă pe mulțl din camarazi la fund... Dar paf că
lism. Orl-cine-șl arată dorința de a studiea sodaClnd Ieși din spital, nu mai iera de cunoscut.
h un liman, care să stee pururi aproape, în preajma s ar mulțămi cine-va c o asistență ce i s ar da în treaPar că Iera altă arătare. Cu părul căzut, cu ochii lismul, i se pun la îndămînă cărți și broșuri, .
lor. Atunci ar reveni la vîeață, Vleața le-ar fi senină căt, așa? Cui să-l ajungă o sărutare din fuga, o strînÎnșurubați în fundul capului, cu fața galbenă ca jurnale și reviste, se discută cu lei și Ic încurajai
Și idealul de-odinioară leara-și ar fi călăuza lor...
gere în brațe fulgerătoare? Pentru-că Companiea mal
să facă acest studiu. Toți locuitorii de-aicl sini {
ceara. Dlnsa se duse de-a “dreptul la Levi Holteiu.
Nus’ar cădea să tulburăm durerea unor asemenea mult uu-țl poate da. Eic-carc ar vrea să soarba din
vecini, adică trăesc ca vecini, sînt egali, trăesc
Gîndi că țața Șeiuța o va primi cu milă, și ii va
da o bucățică de pine și un loc de odihnă. Și-i
oameni și să le spunem dc-o-dată, că cele ce doresc plăcere o vecînicie, într’un sărut, întro îmbrățișare,
în egalitate.
_
iera dor să vadă pe Turcoaica și pe celelalte
sînt lucruri ce nu se pot cuprinde, cel puțin ce nu se să încremenească eternitatea întreagă. Dar. înc-o
Cu toate astea, nimeni nu va susține, cum
nenorocite prietene ale iei.
iot cuprinde ușor. O serioasă cultură, ar fi putut să dată, Companiea nu poate face mal mult. DevotaLeclaire le cine știe ce. Nimeni nu va Bnșțîne, cat
Iera noaptea tlrziu.cînd bătu la ușa unde îndurase că Leclaire Ieste un loc ideal sau un raia. rl'aWl
învețe pe mulțl, să-și dec samă de realitate mal bine, mentul Iea trebuie să-l împartă, Iea trebuie s’alerge
atil. Clnd o văzu țața Șeințe, porni să strige :
0 serioasă cultură posedă fie-care. Se vede însc că-l mal departe, pentru-că sînt atiția cari mai au nevoe
ca și în altă parte, cine poate, lucrează, sau, a
«Pleacă de-aicî...» Și închise cu furie ușa, lovind
la unii, și cu o doză de misticism. Mi-aduc a- de susținerile Iei. Și, de-ar veghea mal mult la pftpăbine, lucrează cine poate... Soarta muncitori >
pe Adela în nas.
’We de cazul unul revoluționar ,rus,
convins
’ muncă.
■ > Ieste
^ste cca
utule.
l
atinge de
jlyoo?dși
j^L^
;nUfanid
- foarte
.■
e . tăiul unuea, alții ar fi în suferință. Chiar daca sintem
A doua zi, se găsi o ființă omenească snînzurată
%«■
“r?3
-------- mai îndulcite. NeM®
d Moarte activ U1
în nușcare.
mișcare. Depus la închisoare, a fost mal mult îngrijiți de satisfacerea noastră și nu ne
de un copac. Iera Adela. Dlnsa făcuse dintr o ba tu-șl loale-8 aicea puțin mal îndulcite. Nesigu
Jfrajuns un
un ignorant
ignorant duhovnic,
------ V- să-l
-- facă să-șî- renege pasă atît de mult de alții, încă nu trebuie să ne pătistă o frlnghie și se splnzură.
atît de omoritoar,
g|?
zilei de mine, nu le aicea
t
-M
*
aiurea. ■
^ntea tofCUt?
----- -FCUhu-cu sac putea ca
^ea'tonu
11-’ Pentru că neglijase de a pătrunde cu răsască
simțul de echitate, pentru-că s’ar putea ca
Ie o zi nouroasă. La cimitir nu se zărește ni
revoluțin ale Șl rămrlqpCA
r^măsese mistic...
mîolU.
Aproprierea
A
între companiea să schimbe rîndul, s’o Iee de la capul opus
Cu bine
eibovifz-LeonaR^
;
meni. Numai două femei, slau ling-o movilă de
9
’
c
l|
se
inî
arU
l
ace
Ș
ta
camarazii
de
cari
ne
ocupăm
și
să
vegheze
mal
mult
la
căpătâiul
altora...
America, Loolairo.
U. 1-E^uu _
’
pămînt proaspăt, lingă gard, ștergi ndu-și lacrimile
urn^ Ar P^ne’,
încă în defavoarea acestor din
Desfășurările astea pot să descurajeze pe unii mal
Cu
toate
oă
neavînd
dată
fixă,
*
ari
ntl
de la ochi, lerau Turcoaica și Malvinca. Singurele
r®jare de e?la n au Sasit pentru îeî un liman, o încu---------------------------------------------------- -— tră apare cam de la lună la luna.
atît d» ,
«ari veniră să pllngă pe mormîntul nenorocitei și
vor primi-o la timpul potrivit, vor
Mobîndia i
îeată-î triști, descurajați pe vîeață,
„REVISTA IDEEI“
buni să ne scrie.
c°nverțiti Q Jnă.car săninătatca revoluționarului rus,
— Un an, io numere, s lei —
a Ci'edințu,,. Atitudinea lor, nesinchisala lor Abotiamenic-k se plătesc inabile .- 10, Str. Epurilor—Bucure-yfi.
■'
i
L
!
�_________ RCVISTA IDEEi
T«
.loniuluh tluPă sl,an,a’ Anglia Ie țara,
•i., 1 rnr.oriion'11» >’>•'!
streini. Streinii
far»’-. breaslă țara’ deablea 0,(i9 la sulă. Ceea1. Imigranții, cari vin în Anglia, sini in Pni
^‘niirh |,,a J un” străin la 145 de cetățeni lodilii proaste si introduc bol! molipsitoare în h >•'
^înSen!aC?ey cam Pren bătătoare la ochi absur2. lei sînt in mare parte criminali-, anarlî&
țjnic! ^tinerel, cum-că acel un strein, ar aduce
prostitute, inși cu moravuri rele.
•"»
Sare jigni™ celor o suta pairu-zea și
3. Iei cad în sarcina instituțiilor de filanlronî
0 mcnlnici. Asemenea susținere mai cu4. Locuesc foarte mult! la o lallă, intr’o stri,,
toare cumplită.
n'
,/id <|c. cine si-o contrazicere llagrantă, o con5. Iei îndepărtează pe cetățenii Englezi din
Liiiile ,rl hună/ neapărat, de a li pusă în cit mal
&ic?e,ninâ Burghezii, și toii acei cari cată să
calitățile în cari se adună.
u“
Lre IffiPJJ ordinea aflătoare, își iulemeează
6. Iei tîrguesc toate de la conaționalii lor. «u™:
și Iei în țară.
Clul 1 ii»1'-1'1’ mmentarea pe principiul rău înțeles al
7. Iei lucrează pentru un salariu mal mic <1
•oalfl nr%tru existență, pe principiul că cel mai
cîl salariul respectiv în uz.
‘
.in*e. Dar Ie știut, că orl-ce ins, in tară la
8. Iei ocupă locurile și munca lucrătorilor cnnleiî
l're ? în tara unde cunoaște limba, obiceiurile,
9. Streinii, nu se amestecă cu populațiea in i>e I Jin5 i rlstica populației, ie mal tare ca ori-ce ins
neral, locuesc aparte, și, unde sint în mai niare ' l'r- venit cine știe de unde, care nu cunoaște
număr, se opun Ia păzirea repaosului duminical ; ’lre’n,,L din aceste lucruri absolut trebuitoare,
Din punctele aceste, unele sînt foarte adevărate
nid s[ putea agonisi hrana. Acesta ie un
Dar astea nu-s de loc de o natura gravă. Iele ar
Ce nu se poate tăgădui, și, logicește vorputea fi suprimate chiar în condițiile actuale. Si
• t daca ani admite că cel mai tare învinge,
nu pot să îndreptățască stăvilirea imigrației nici
"n
să
se recunoască, cum-că streinii nu sînt
cit. Unele puncte, âr putea să îndreptățască, ce-4 '
cit un element vătămător, în nici o țară. Căci,
drept, o asemenea stăvilire. Inse aceste puncte
celăleidi tare! ii vor copleși cu numărul, si,
sînt numai plăzmuite, iele de fapt nu există.
Se susține, cum-că majoritatea streinilor cad in ? iLjic tăriei lor, ifvor învinge...
c Vine acum susținerea, că imigranții sînt crimisarcina instituțiilor filantropice... Ie un raport al
instituției de înregistrare «lioard of Trade», din
r,li anarhist! proslitule, oameni cu apucături
Londra, din anul 1902, care desmin te această sus
II,.’ Cîl se atinge de criminali, dacă ne-am aținere. In acest raport se arată, că din 54.310
puca să facem o comparație, intre numărul cri
streini, cari se găseau în acel an în quartierul
minalilor engleji și între acel al streinilor din AnStepași, din Est-End-ul Londrei, numai 1.993 i’eJia, ani vedea că numărul celor dintâi ieste cu
rau intr’o situație de mizerie cumplită și necesi
iuluî covîrșitor față de numărul celor din urmă,
tau ajutorul filantropiei. Dintre acești 1.993, 1.172 • du numai absolut, ci relativ vorbind, proporțional
ierau în starea asta din pricina diferitelor boli. ,Și(
a numărul populațiilor respective... Cit se atinge
ca atare, iei nu puteau să fie respunzători de sta
de proslitule, doar numai convoiul prosliluleîor
rea lor de mizerie. Apoi, chiar în general, soco
fin Londra, dacă-i împestrițat cu streine. Pros-,
"Milele
Bfe- din
- provincie
• • sînt
• * toate, din generație
tind că la o populație de 54.310 inși nu sau gă
sit de cît 1.993 pauperi, nu avem de’ cît 8 la sulă.
in venerație, Gce ale acestei țări. Și le ridicol a
Un asemenea număr de cerșetori se află inse in
|susține, cum-că streinele ar introduce in An
quarlienJe cele mai bogate ale Londrei. Și Ie cu
glia flnzarea carne! omenești... Vin Anarhiștii...
totul ridicol din partea cul-va, să-și închipue că,
Aq fost ținuți in samă și dinșii ca element pe
in actualele împrejurări, acești săraci ar putea
riculos, și li’s’a dat chiar înlăelale, fiind grupați
să lipsească din btepney, tocmai din Stcpney, quleki» proVlitute și criminali. D-niî din comisie, au
arlierul cel mal sărac" clin Est-End, partea cea
ml, prin aceasta, pilda Fariseilor, cari asasinară
mal săracă a Londrei.
H Isqs, cel socotit mai apoi ca mîntuitor, resSe mal susține că imigranții vin în condiții
i^nindu-1
intre doi tâlhari... Dar anarhiștii nu
proaste, și că* ar introduce boli molipsitoare in
Șinl
de apărat. Nu putem face nici o comparație
țaiă... Sînt declarațiile a doi o/iciali, cari desmint i
categoric asemenea aserție. Ie un funcționar su i’-ilre d;nșii și celelalte categorii descrise, s’, guperior al portului din Londra, Mr. Ilawkey, și me I Virnul englez Ie poate chiar îndreptățit să stavidicul acestui pori, Dr. II. Williams, cari au de I *^câ imigrarea lor. Anarhiștii sînt un element
^lâiuator, fațade ordinea actuală. Nimeni nu va
clarat că imigranții vin in condiții mult mal bune
l^dni acest adevăr și nimeni nu va cerși de ade cit acele in cari se găsesc o mare parte din
băștinași. Dinșii susțin, că dacă streinii ișl au bob | I '-9 buna-voință vre unui oare-care guvern. Inprivință, poate că anarhiștii vor avea să suna vii lor, acești bolnavi n’au venit in starea in
- ....
care se găsesc, ci s’au înbolnăvitpe loc, din pn* i, k.rt
‘ .J*1u» pric*na aceasta, că și Anglia își închide
cină că nu s’au putut adapta la condițiile jc ;
Pr enlrh dinșii. In această țară îei’iși aveau,
rc**u&iu> cînd ierau persecuVieață proprii din astă țară, cari, mai ales pe*1 I< , Uli nf'11’ UU l°c
.tru streinii săraci, sînt foarte rele. Mai iesle ș»
HÎp
Dar, cine știe, poale va izvorî și-un
fapt, ioarte caracteristic, care pledează in con
; lin Me.aicî' Ne mai avind unde fugi, vor fi sialegației de care ne ocupăm aici. Nu de m •, ■
. p<“ loc> si, cînd vor fi persecutați, vor
orașul Londra fu bîntuit deepidemiea P.°ja|aj0Jj pai- “ e?
Pr*11 fapt. Si lupta de emanciI Ml? va
va ( ri lnȔ cu spo*r...
Și, "minunea minunelor, tocmai în
cuite de streini, de streinii veniți în condiții proas »
. ța jegea
contra imigrare! în Anglia, ar fi
după declarațiea comisiei, această boala sa
>
buina'i
«o ‘k hln contra Anarhiștilor, poate am
tal mal puțin.
.. J *•Hea-f)
Ie?e ce ?., ? ca rea- Am putea-o combate, ca
Se mal susține, cum-că streinii ocupă ^ocUfi1nerej ■’Jce tliui^i .
opunere cu spiritul vreme! spimunca cetățenilor englezi... Dar această susj,n^j '•^e>recunn?-1 V\ai niult și mai mult cătră liberîe absurdă în toată puterea cuvîntului. Din . j
scind înse că sînt pricini, pricini cari o
REVISTA DEET
tare. Va să zică, dacă nu i disponibil nime, dacă n’avem laîndăniînă pe nime sti ne satisfacă necesitățile
noastre, să stee pururi la coasta noastră, alăturea de
noi, și (ie-care aleargă să-și satisfacă necesitățile pro
prii, atuncea, vedem clar, pentru noi nu mal există
plăcere. Tocmai clar, nu. Pentru-că lucrul are și
altă față... De cît a invoca, în van, să vie cine-va,
orî-ciuc, să-ți potolească setea și să rămîe pururi, cu
cupa plină, Ia gura ta, lucru ce-1 deșănțat, pe lîngă
că-i absurd, leată o apropiere de sine. Tu lupți, te
avînți, te-arăți și Iești viteaz, și câți săștergldin lume
ce-țl pare că le rău și Ie menit a se șterge, ce te apasă chiar și pe tine. Alăturea de tine mal sînt în
luptă. De o cam dată tot singurateci, tot ca și tine.
Dar tu te-arățf mal vrednic și Ieși mal la iveală. Ieste
destul ca să. atragi spre tine și mînl susținătoare, și
inimi calde și iubitoare, desigur că, cam asemenea
ție, cari să te satisfacă în toate.' Tocmai te căutau
pe tine. Farmecul cel mal mare avea nevoe chiar îel
să se reverse asupra ta. Rămîne numai să-l sorbi cu
cumpătare, și să fii înainte vrednic, să fii în stare,
să-l sorbi mereu, până la nesecare... \
Ieste, într'adevăr, o perioadă critică, o vreme de
noviciat, cum am spune, cînd insul hu-1 prea băgat
în samă, cînd nu se grămădește în juru-I, atît de
mult, mal nimeni. Dar, în perioada aceasta, nimeni
nu poate să albă atît de mari cerințl. Și apoi, pentru
perioada aceasta, bună-voința noastră, chiar și trecă
tor arătată, ajunge. Un zîmbet gingaș, de camaradă,
Ieste o încurajare destulă, o strîngere de mînă, a li
nul camarad, teste destul îndemn. Și n’a lipsit nimărul... Voi înse nu mal sintețl în perioada aceasta.
Și voi v’ațl bucurat de toate. Voi treceți mal de
parte. Doar nu veți căuta a remănea moleșiți, ceea-ce
se cam simte c’ațl vrea. Vă încordați puterea și tre
ceți mal departe, chiar dacă nici un braț n’ar fi întins
de-aproape spre VOI, chiar dacă ar trebui să vă mulțămițl cu brațele ideale, pe cari cel ce luptă și le în
tind, unii spre alții, de.peste țări și mări, de departe...
In locul în care vă aflațl, sîntețl aduși de împrejurări
a trăi, puteți să fiți, în realitate, chiar singuri, singuri
egali, de o potrivă vouă, pentru-că după împărecheri
tărcate nimeni nu cată a jindui. Și Ie a mîngîere de
stulă, în asemenea caz, cînd știi că, măcar unde-va,
sînt inimi, sînt gîndurl înfrățite cu tine. O dată, s’ar
și putea apropiea....
P. Mușoiu.
LEGEA CONTRA STREINILOR
ÎN ANGLIA
In cele din urmii, se pare că legea proectată
contra streinilor, se va introduce în Anglia. Re
gele, în mesagiu! sau de deschiderea parlamen
tului, declară : sVă propun de a lua măsuri pen
tru curmarea relelor ce izvoresc din emigarrea
streinilor in tară*. Această declarație, arată lim
pede, cum-că guvernul Englez a căzut de acord
cucomisiea «Koyal Ellien Comission», numiiăacuni doi ani, pentru a cerceta această chestie, care
comisie și-a depus toamna trecută raportul. După
acest raport, o lege in contra emigrare! ar trebui
introdusă în Anglia, din pricinele următoare;
’
29
Îndreptățesc. Dar făurită, cum ie, in contra străini
lor, în general, legea aceasta ne apare absurdă.
Anglia nu reprezintă inse nici cit, cu legea Iei
o escepție. Strigătul contra străinilor se ridică acuma pretutindeni. Nu există țară, în Europa
unde să nu se găsască legi încătușătoare, excep
ționale, pentru străini... Și ie interesant să se
fa,n ce se urmărește cu strigătul în contra
străinilor. Orl-ce manifestare îșî are obîrșiea lei, și
ca atare, urmărește o țintă.” Vorbim de Anglia’
l’ara aceasta slujește, mal în toate, ca pildă. Ei,
ce se urmărește in Anglia cu legea în contra străi
nilor? Putem să presupunem oare, cum-că, „Royal Comission*-, ar urmări, prin legea Iei, cum-va,
suprimarea exploatare! haine ce are loc acuma
in ordinea aflătoare? Cunoaștem prea bine elementele din cari se compun comisiile parla
mentare, și știm desigur, că elementele astea
au prea puțin interes să se suprime exploatarea.
Interesul acestora Ie din contra. Ca atare, dacă
le-am atribui suprimarea exploatărel drept țintă,
le-am atribui o țintă la care nici nu s’au gindit...
Ori, poate, făuritorii lege! de care ne ocupăm, ur
măresc, prin aceasta, de-a suprima nebunii din
țară, nebuni ajunși în număr de 113.964, număr
ce merge crescînd? Se crede poale, că prin această
lege se va regenera poporul Englez, ajuns la o
degenerare fizică cu lotul pronunțată, care cam
dă de gîndit domnilor făcători de legi? Ori se
țintește poale să se suprime pricinile,cari au ridicat
numărul cerșetorilor din această țară la 847.480,
vorbind de cerșetorii oficiali, de cel cu autoriza
ție căpătată de" la instituțiile respective, foarte
zgîrcite de alt-feliu în liberarea unor asemenea autorizațil ? S’au poate cred, susținătorii legei, că,
Prin asemenea mijloace, vor suprima lipsa de
lucru, care.se manifestă in Anglia din ce în ce
mai mult? Ar fi să-I socotim prea proști, dacă
am crede că urmăresc vre unul din punctele aces
tea. Iei știu prea bine, cum-că urmările cari vor
isvorî dintr’o asemenea lege, nu vor putea să su
prime nici unul din relele de cari sufere popo rul
Englez în parte și omenirea întreagă în general. Și
nimeni nu urmărește asta. Cu totul alta ie țin ta...
Lumea a cam început să leasă din nepăsarea în
care a hălăduit veacuri de-a rîndul, a început sa
și dee samă de relele ce-o bîntue, și-a început
să se gîndească la suprimarea, la nimicirea lor.
Necunoscînd iea inse adevărala-le ohîrșie, și neștiind cum ar putea să îndeplinească însă-și iea
opera de salvare, se adresază Ia cei ce-o stăpînesc, s’au, cum am spune inlr’un stil mat mo
dern, la cei carto conduc, cerînd să facă aceștia ce .
însă-și lumea ar trebui să facă. Conducătorii, inse,
șliu foarte bine, că suprimarea relelor stă în su
primarea lor proprie... Pentru a evita ca poporul
să priceapă și dînsul acest lucru, lei cată să-l or
bească, să-l înșele, indieîndu-i niște năluci, niște
închipuiri, drept obîrșii, drept pricini ale relelor
de care sufere poporul. Da, ca se înșele poporul,
și să i se abată privirea de la adevăratele pricini
ale relelor, ca exploatare, stăpînire, încătușare,
ieală ținta ce se urmărește cu legile în contra
străinilor. Țintă ce din nenorocire se și ajunge.
Pretutindenea masele liălăduesc în ignoranță, și se
lasă lîrîte de curentele formate de cei ce le con
duc, curente cari în loc să nimicească, să suprime
răul, mai mult il întăresc și măresc.
Manchester.
Moriss Maier.
i
fi
’i
i;
ii I
î«
li
ll
A
ll
!•!
1
i
i
I
J
I
1;
S
�20
ftEVISTÂ IDEE!
ROLUL OMULUI
ÎN ECONOMIEI POLITICA
Economie» politică, din care sofiștii au făcut o
știință abstractă, a prefăcut ideea de muncă, de
capital, de producție, de consumație, în entitate
pură, lăsînd la o parte singurul substrat al ace
stora : omenescul.
Totul, nu însamnă nimic fără om: nu există nici
consumație, nici producție, ci producători și con
sumatori : nu există nici capital, nici muncă, ci
muncitori, adică oameni cari trăesc. Și. a trăi, în
cele din urmă, nu-I alta de cît îndeplinirea unei
îndoite funcții conexe, de asimilare și dezasimilare,
din încetarea căreea rezultă moartea.
Omul, ca șî toate celelalte ființl, împrumută de
la natură tot ce-1 Ieste de trebuință, pentru a-șl în
treținea puterile și acoperi pierderile îndurate. Or
dinea asta nu poate fi schimbată: omul, nu mun
cește ca să mînînce, Iei mînîncă ca să poată munci:
iei nu poate să cheltuească nici o putere, înainte
de a fi căpătat. De unde dreptul primordial la vieață,
atribuit copiilor, pe care nimeni nu-1 ignorează atît.
Ie lesne de văzut că asemenea drept, nu înce
tează, nu-1 șters în nici o epocă din vieață, că fie. care trăiește din munca tuturora.
Cît se atinge de insul izolat, Daniel de Foii, cu
Robinson al lui, ne-a dat, fără să vree, o pildă
îndestulătoare... In societate, vom recurge, la nevoe, la autoritatea lui Sully Prud’homme și-a o
mulțime alții, pentru a stabili, cum-că colaborarea
tuturora ieste neapărată, pentru producerea fie-cărul
obiect, și că-l nevoe de concursul mal multor mii
de oameni, pentru a nutri un zidar, o zi. Dacă-I așa,
dacă mal înainte de a produce noi consumăm, de
ce să nu se tragă concluziea, că toate cele trebuitoare
vieței și toate bunurile, trebuie să fie la îndămîna
' tuturor ? Ar fi cunoscuta luare din grămadă, a lui
Kropotkine, care rezumă pentru noi chestiea con
sumației și împărțireî bunurilor.
Dacă am scrie un tratat dc Economic Politică,
prima parte n’ar expune dc cît acest drept vecinie,
din care purcede, pentru fie-care, datoriea de a-șî
însuși cele trebuitoare dc ori și unde s’ar găsi.
In lipsă dc alte argumente contrare, s’ar putea
zice cum-că sîntem prea simpliști, cum-că nai
vitatea noastră Ie vrednică de rîs... sau de plîns.
Noi nu vom crede nici o dată de a fi fost prea
simpli sau prea clari. Gine se slujește de misterurî,
mistifică numai lucrurile, și nimic nu-I mal obscur
de cît ceea-ce nu însemnează nimic.
Dacă ceea-ce spunem se va înțelege chiar și de
spiritele simple, nu vom putea de cît fi mjndri.
Icar ironiile celor împăcațl cu sociabilitatea de a-zl,
pentru care nedreptatea ieste o necesitate vitală,
sînt pentru noi cele măi-bune certificate, cele mal
bune încurajeri... Dar, o dată învestmîntat, odihnit,
hrănit, omul d-voastră nu va mal avea oare ne
voe de nimic ?... Ne va întîmpina vre-un oar&-care
rentier, care îșl va închipui un burtă verde som
noros, care să rîgîe, întins pe niște perinl de puf...
REVISTA. IDEF.r
Specimenul care ne-ar tnce asemenea întîniPjn
^ȚA ș-i OPERA LUI SPENCER
trebuește să știe, cum-că omului nostru atX are'
va fi de ajuns. Iei va mai avea dreptul sj i.."}'1
. Fnst niciodată binc-voiloarc călră
ce-va, va mai avea dreptul la munca. ’ * a tfl O^^niat CU samă dacă uc uităm la bună
Ie tot atît de cu neputință de-a nu munci
Llălort, &13’ ..rătal-o in deobște, unor oameni
și de-a nu mînca. Nemunca, ca și nemîncarea’
CJ CMarca masă a omenire! Ie totdeauna
l acliurtc- ;J“.rnă CUi.va si să-l urmeze, cînd lnprovoca suferință și moarte. LăsațI liber pe*
îl
^.?n
Pdirecfie dală. Nu se întreabă nici
lei va munci firește, îșl va întrebuința toate ni.!11’
întreprindere ie bună sau Ie rea,
rile și se va folosi de facultățile sale, după irf'
& •WȘL oslcneîla ce cere, dacă rcziillalde
peren luî. Cei ce privesc munca ca ce-va de înlâ
5'
J
„icazii,
precumpănesc silmjele lacule.
turat, nu cunosc farmecul vieței. A munci te i
a ®“i,cî cugetă puțin, ucreuzu
izvor de plăceri, cu mult mai bogat de cît a niîn Q WM iunregretă
des cele făcute, daca mai
sau dormi. Munca, în ochii noștri, puțin religioi? fiPe(lc’»prrinr’ fată dc bună-voința ce îea a anu-I o pedeapsă.
s
«oameni dc acțiune, n’a fost bineSociologii din veacul al 19-lea, au demonstrat în
“5° loc, CU osebire către cugetătorii ceri
chip strălucit teorie» munceî plăcute. Dar adevărul «l,,oa .! nt idealuri noi, cari an spulberat, au
acestei teorii a rămas scris în cărți, în dauna* bi ••Wechi e tradiții și vechile credinți atît
^lr!!?mnc cdor mai mulți. O singură dată sa
nelui comun. Munca de bună voe nu-i înțeleasa
în istorica cugetărei omenești, ca să
totu-șl îea Ieste un element neaparat al ferlclrel' '»<n im
cu "dealuri noi ?i Iei să fie fericit.
Ie îndestularea unei plăceri, o acțiune de iubire, SIS 1™ tot să trăească. Iei n a Cost osinpentru-că opera ce-o faci ți-1 dragă. Tendința de a-țl
perfecționa opera, de-a o face mal productivă, stă Kfie^sdc viu, să fie spînzurat sau să-și
vieala în chinuri, m închisorile civiliîn natura noastră. Neapărat, preferăm ceea ce pu- : ’«Xă
V Numele'lui io Jlcrbcrl Snenccr. Lucrării e
tem să facem mal bine. Dar dorința de a ne pune Omenirea
nu le-a primit cu dragoste, lucrările
aptitudinele în lucrare nu o putem înfrînge într’unn.
tea inse au fost primite, studiate, analizate, lițCum putem împăca acuma aceste spuse, cu o- endsi oare-carc urme în cugetarea obștească. Și,
piniea aproape obștească, cum-că munca ar fi o ,nd studiem istorica evoluției cugetărei, găsim
crudă necesitate ? Mal întăl, avem de riotat că ie alun, din cel ce s’au îndeletnicit cu răspmdirea
neaparat absurd și le o neplăcere ca un ins să de idealuri noi, atît de fericiți ca Iei.
Curios Ie, că doi oameni cari și-au ajuns tiuia
lucreze în potriva înclinărilor lui. Inse, lipsind pledicele artificiale, insul și-ar găsi ceea-ce numim . fcivieâța, cari și-au văzut teoriile admise treptat,
calea. Dar lăsînd la o parte cazul acesta, care-l . aarjin secolului al XlX-lea. Iei sînt H. Șpencer și
aproape al tuturora a-zl, mai Ieste o pricină care ' Iii, Darivin. Ambii au dus o vieață liniștită, dedal!
face, cu drept cuvînt, ca munca să fie privită ca iladiulul lor și puțin cunoscuți* de mulțime. Iei
iq transformat cugetarea omenească, arălînd că
fără nici o atragere; Ie că-n de obște le excesivă. . susținerile
multora nu îerau de cît o simplă spe
Viitorul îșl va putea face o idee clară despre tică- culare, lear universul, după cunoștințele lor, n’a
loșiea vremel de a-zl, constatînd că vorba de muncilor fel lacul nici de nuna cui-va, nici cu cuvîntul.
și lucrător le tot una cu acea de sărac, nenorocit, ,i Wnsnl s'a desvoltat cu încetul, avînd o interebădăran... Niște oameni supuși Ia o muncă isto- , «otă istorie de dezvoltare, pănă a devenit ceea ce
vitoăre, cruntă, fără răgaz, sub pedeapsa de a ; iDarwina contribuit foarte mult la marea revomuri de foame, abuzul mașinel omenești, fără altă &|ie n cugetărei omenești, prin riguroasele lui ohțintă de cît de a mînca, fără nădejdea vre-uneî : Frații asupra vieței plantelor și vieței animaleplăceri, jertfirea de sine fără nici un folos, robiea j «j adunind Ia o laltă o mulțime de fapte din
i iversui întreg. Iei ne arată, cum vleataanimaleveclnică. leată ce însemnează munca.
Pe lingă această abuzivă sleire de puteri, mai ' liarp tCiUU exisl&> ies^e înlr’o necontenită schimcum organismele simple fac
sînt și alte rele: reînoirea neîndestulătoare a ace ' U <’•Ju ne
cpniplicale, cum cele mai cu pustor puteri, printr’o hrană numai în aparență intil- Ii ^idtă
*asa îocul celor» cu mai
ritoare, alcătuită din carne și alcool, și o odihna
simtir?1
e»
Ș‘ml*re își Iasă locul celora
nesănătoasă, de cele mal multe ori în cocioabe ,1■ linjinto
’ri1 c^e„^11 instincte, celor cu instincte
strimte, infecte.
..
'
j
XirenCer
s°n
a evoluției,
Noi vrem întrebuințarea normală a tacultățuo . '•h[nai nmoAV1 raiSC<\^P
* Darwin formulează
omenești, nu pentru cîștigul unui metal păcătos^ Qle in sfera o „dG ,desv?Uai:e al puterilor natumizerabil, ci pentru satisfacerea personală...
4ri|
. nmr8ane!or viețuitoare, arătînd lucra’tfl ac
acestui
alt-feliu, Ie știut, că din toate mijloacele de a c>ș
«I
811 evolutinR?/
evolufionit.»0"8’» I)encer arată, cum-că procebani, munca ie cea mal puțin rentabilă... Mu .. !Cesl pProces
roce nn.^S e-uniyersak IcI arată» cum-că
fizică
precum
n01,
desvolln»
UZ.IVO. șî
=11 intelectuală,
H4UG.VU..UUM*,
p>vuIM . o«. înțelegem
...>—___o- nAlirUfli
desvol
Slsteillul Solar ca și îll.
....
sănătoasă, normală, deci te un bine. Cum le acu • , țest proces
^c?ar|.eț. Pămîutești. Cum-că
îeâ le un surmenaj necurmat, o obosală
r sociale, în niPr«2?a ' î? *n vieata întocmitoare, un. râu. A.a-cii, ie fi^țe ca
îndure cu părere de rău. Și datoriea tuturora ■ ar‘cî- A?a <iarde a scăpa prin orl-ce mijloace de jugul lei»
se revolta.
L. MALgtnh. I
21
țru a-și putea construi filosofiea evoluționistă
intr’o sfera mai mică față dc universul întreg.
Mulțlinvătațl susțin, cum-că Darwin fu întâiul
care desfășură asemenea teorii. Alții le-au adoptat
și propagat. lear Spencer numai a analizat cTeoriile Darwiniste», arătind cit exacte șînl... Asta ie o
susținere greșită. Pentru-că, primele principii a
supra evoluției, dc Spencer, s’au tipărit în anul
Pe,cîno monumentala operă a Iui Darwin.
"The Origin of Species», apăru in anul 1859, adie;»
cu patru ani mal tîrziu. Așa dar, pionierul ie
Spencer... Știința numește marea filosofic evolu
ționista, «Darxvinism». într’o privință cn drept,
pentru-că Darwin fu cel care făcu opera cea mai
sigură, cel care deinonstră «adevărul procesului
de desvoltnrej», cu dovezi pozitive. Așa-că merită
să-și primească răsplata. Dar nu ie drept să se
susție că iei ar fi făcut, cel dintâi, o asemenea
operă. Asemenea cinste aparține lui Spencer.
Copilărie» și tineret» și-a petrecut-o Spencer,
în fericire, cu studiul, prin care a ajuns o «stea
pe orizontul ștințiflo, o stea care nu va dispare
nici o dată... Pipernicit, bolnăvicios din naștere,
familiea lui credea că nu avea să trăească mult.
Iei fu unul din acei copii, cari, după părerea
multor reformatori, trebuie trimeșipe lumea ceealaltă chiar de cum se ivesc. Iei inse rămase in
vieață, cu toate că în familiea lui moartea jera
foarte des musafiră... Tatăl său icra un profesor
sărac, care-ș‘i avea teoriile lui în creșterea și cducațiea copiilor. Neputînd suferi instrucție» ca
zonă din școli, părerea luîiera că cea mâi bună
educație ie dezvoltarea naturală. Și, cu toate că
Icra profesor la o școală, iei nu îngădui copilu
lui său s-o urmeze... Pănă la vrîsta de 13 ani, dînsul îl instrui singur, nedîndu-i nici o dată mai
multă muncă de cît îi îngăduea sănătatea. Nu-1
învăță religie». Cu toate astea iei vizită biserica
Metodist», de care îi ținea mama, tatăl său ținînd de altă biserică, pe care o vizită de ase
menea, cu dinsul. Părinții săi nu-1 siliră înse de
loc a se supune credinței lor. Mai tîrziu, Spencer
povestea cu plăcere, cum-că nu-și aducea aminte
să fi fost vre-odată supus de-a face ee-vaîn con
tra voinței sale. Ceea-ce dovedește limpede, cumcă părinții lui fură destul de cuminți, de a da co
pilului îor o educație liberală. Nu vom studie»
întru cît feliul acesta de vieață îe în raport cu
originalitatea lui Spencer. Dar putem trage multe
învățăminte de-aici, cînd observăm, cînd stu
diem cu luare aminte feliurilele, sisteme de edu
cație. puse în practică a-zi cari zdrobesc voința
naturală a copilului înainte de 13 ani.
După etatea de 13 anî, Spencer fu trimes la un
unchi îi al său, Thomas Spencer, un bărbat cult,
nobil de caracter, care educă pe tînăru-i nepot,
tot după pilda fratelui său. încurajat de gradul
de inteligență al tînărului, ca să-I deșvolte origi
nalitatea, dinsul îl puse să studieze natura, de cît
să-l indoape cu știința cu care se îndoapă în deobște copiii. Mai tîrziu iei îi propuse lui Spencer a șc
înscrie la universitatea din Cam bridge, ceea-ce mi
iera dorința lui Spencer, neplăcindu-I a învaja
limbeie moarte, ca Latina si Greaca, și a se supune
disciplinei școlare... La 18‘ ani, părinții sal pier
duseră ori-ce nădejde că fiul lor va mai urma
dată cursurile vre unei universități, dc oare-cc iei
îsi găsise un post la un inginer... Opt
cupă Spencer cu studiul ingineriei, cu nu -
i
I
i
i
1
fi
jh
H
�a3
REVISTA IDEE1
REVISTA IDEEI
deplin, succes încoronat cu articolele sale, scrise
în revistele inginerești de pe atunci.
O mare criză hîntuind pe atunci in Anglia, o
mulțime de lucrări,de căi ferate și poduri, fură sus
pendate, plerzîndu-șl posturile o mulțime de ingi
neri, între cari și Spencer. Spencer se stabili atuncea la Londra, îndreptîndu-și activitatea într’o
altă direcție, adică devenind unul din redactorii
revistei «The London Economist»,.' în care calitate
remase citi-va ani. In acest interval, Spencer stu
die si observă cu luare aminte condițiea socială
si politică a guvernului și a poporului englez,și,
fiind crescut liber, firește că trebui să fie atras
de acea teorie politică, care constă în a guverna
cît mal puțin, teorie care nu-i alta de cît acel
«Anarhism‘filosofic». Rezultatul studiului și ob
servărilor lui, porni să-l dee la iveală prin publi
carea, într’un jurnal, a unei serii de scrisori, prin
cari căuta să dovedească relele ce cășunează,prin
firea Iul, guvernul Englez și guvernul în general.
Cu toate că nu tocmai alîta de clar, iei dă gu
vernelor două atribuții: 1. De-a apăra patriea de
vrăjmași. 2. De-a observa ca contractele făcute
între diferitele persoane, să fie respectate... Aceste
scrisori dădură multora mult de lucru. Mai tîrziu iele apărură într’un volum, cu titlul «So
cial Statics». Din volumul acesta nu se vîndurâ de cîtvre-o 500 de exemplare. Dar cetitorii
lui fiind oameni culți, înțeleseră că argumentele
desvoltate purcedau din principiul de libertate
individuală, acela ca guvernul să guverneze cît
mai puțin... In volumul acesta, Spencer mai desvoltă alte două păreri: Intăî, asupra proprietate!
pămînturilor, părere care atrase părerea citor-va,
mai tîrziu a americanului Henrv George, care
urmă s’o desvolte în scrierile lui «The Land
Question» și «Progres and Peverty». Spencer
susține că, după dreptul natural, proprietatea pri
vată asupra pămînturilor nu poate exista, iear
oamenii nu cunosc nici un principiu moral, nici
o îndreptățire sau teorie logică, pe baza cărei pro
prietatea privată asupra pămînturilor să poală fi
admisă,..
A doua. Iul părere Ieste aceea din care s’a des
voltat principiul evoluționist universal. In ulti
mul capitol din «Social Statics», Spencer îsi
pune întrebarea, dacă planul de vieață socială
elaborat de iei, ieste un plan' ideal, pe care omenîrea il va putea îndepleni vre-o dată în viitor,
in desvoltarea-i ulterioară. La întrebarea aceasta,
Spencer caută a respunde în cîte-va capitole din
«Social Dinamics», care se deosebește de «Social
Statics», prin aceea că «Sccial Statics» însamnă
«Cumpăna Socială» sau o vieață fericită, in care
fie-care individ trăește, pre cit’se poate, fără
de a lovi în (raiul altora, pe cînd «Social Di
namics», arată cauzele cari duc omenirea la
vieață fericită, societară, spre care înaintează me
reu ? Părerile lui Spencer sînt simple, dar sînt de
foarte mare valoare... In toate timpurile s’a crezut
că omenirea nu și-a schimbat nici de cum forma,
cum-că natura omenească de-acum cinci mii de
ani nu s’a schimbat de loc. Spencer arată cît ie
de șubredă asemenea Credință. Natura omenească
a fost în diferite timpuri in diferite forme, și, ca
ori și ce corp organic, iea a trecut printr’un lung
proces.de desvoltare. In timpurile vechi, diferi
tele triburi sălbatece, se luptau între iele. Dar,
cu încetul, omenirea trecu, din starea de șălbg-
lucie, la barbarie, ieaiă din barbarie trecu la ceea
ce numim civilizație. Pulul-a oare natura oinp
nească, să fie aceea-șî, in antichitate, ca a-zi? tA'
apărat că nn. Omul atunci iubea sălhătăciea,
erou Iera cel ce Iera maî sălbatec, și cap de trib, CG|l
ce lăea mâi multe capete. A zi admirăm mai muli
persoanele prietenoase, blajine, simpatice. Ce
pricinuit asemenea schimbare ? Omenirea a fox»
nevoită să se supue împrejurărilor in cari a trăit
De unde, Spencer deduce că indivizii trebuie «a
.
se supue Împrejurărilor externe. Sălbatecul se alh
într’o stare, în care, dacă voeu să trăească, nu se
putea supune de loc prescripției «iubește pe aproa.
pole tău ca pe line însu-ți». Sălbatecul se conducea
de maxima, «ori pradă, ucide, fâ-țl sclavi, ori alții
te vor ucide pe tine»...
Peste cinci ani, Spencer publică o carte cu fii.
Iul «Principles of Psyhology», una din cele maf
revoluționare scrieri din istorica cugelărei ome
nești. Pană atunci filosofii, analizînd cugetarea
omenească, o împărțeau în sultei, sim[, uointâ.
Spencer înse explică, în volumul acesta, că dez
voltarea cugelărei iesle o fază a yîețeiomenești
una din multele-i faze. Iear împrejurările exteri
oare influenlqză cugetarea, simțul, voința, a că
ror bază Ie vieața organică, carea, conștientă sau
inconștientă, în toate timpurile, luptă să se sus-,
ție.și să-și păstreze, în diferitele împrejur ri, să-sl
păstreze un loc în univers, datorindu-șî tih-iea său
slăbăciunea și toate însușirile caracteristice iei,
luptei acesteea. Formula «The Strugle forExistence», lupta pentru existență, o datorim dar luf
Spencer, nu Iui Danvin. Iear părerea că inșii cari
se potrivesc mai bine împrejurărilor exterioare, rămîn în vieață, nu ie numai cheea de deslegare a vieței animaleîorsi plantelor, ci expune clar și simțul
omenesc de bine si de rău. Nu cred de nevoe a
deșvolla mai mult cuprinsul cărțoi de care mă
ocup, înse afirm cu siguranță, cura că, cartea
aceasta fu scrisă dintr’un punct de vedere nou. Iea
ne arată vieața așa cum ie. Iea ne arată că vieața
n’a fost în toate timpurile Ia feliu, scLimbindiise treptat. Iea ne arată, că cugetarea necontenit
se schimbă si se exprimă alt-feliu, intru cît or
ganismul Ie prins in lupta pentru existența, că
lind să se șușlie și să se potrivească sau sil sc
adapteze locului in care trăește sau mediului, cum
zicem. Binele și răul purcede de aici...
După asta, Spencer îșl desvollă un plan. gc-,
neral de filosofic universală. Și, i» anul Iwh
scoase de sub tipar o nouă carte, intitulată «I rogres his Lawand Causes». In această carte, Jeonea
desvoltarei universale iesle analizată desavirșițDupă leoriea aceasta, lotul în univers, de lasl‘ț
temui solar și dc la orbitele sale, pana Ia 1,lcc', I
fbrmărei diferitelor instituții omencșll, a trecui
L-j dc
printr’un necontenit proces de desvoltare și
schimbare. Pe lingă asta, Spencer ne dă și iutl{
lege cosmică, a desvollărei de care vorbim- “ .
gea cosmică», trebuie înțeleasă ast-feliu.
k
materie din natură, trece printr’un proces, m
părțile ce se asamănă alcătuesc .un corp, a c ‘a
ruî părți se desvollă neîncetat, deosebindu-se
de alta’mereu, până ce se despart cu l0..u
.
lămurire voiu da o pildă. Luăm un ou, dm
‘
se va naște un puiu.Dintru’nlă), oul ieste 0 ‘cti
galbenă, ale cărei părți. se cunosc. l?c?l’r4xriijci ipărțile se despart in pârli noi, pană cînd pan
puiului sînt în miniatură. Cu chipul acesta, ^l
. 1(.<rea universala, cum-ca procer.,rmuleaâ2 71e la o fo™* ,a maî mull,e’ ,ie
c<r
desvol‘arA% Ia in.Ocesul de trecere de la
stil i si di» PotL „na, Ic moartea. Procesul îm"‘^multe ^"’ur lor Se numește «Integration»,
®sr%sk
P’J ca G^X’tuî evoluționist ie drept... Pen$cb°Iog?ĂsPemenea colosală lucrare, iera nevoe
a face «sem
car(; Spencer 0 avea.
Je o cultura n al , P
cu cercetările sale> spend Conlin»inflds?formlula deosebite planuri, pentru
cer P^’%? desfășurarea teoriei sale universale,
ilustrarea §l u a\aritiilor universale, vrind sa
0,riV llul într’o metodă filosofică nouă contrar
fedee totui m
numal speculative. Asta mse
celorlalte »Jc^tiuUi. Spencer fiind pe atuncea
iiu-t iera cu jgar editorii rămîneau reci, dind din
» imă âe planul prietenilor lui, le rași aleii susțin că on-ce guvernare de faK două lucruri, dar n’aro nici un drept a se a
mileca in interesele poporului, și d-vș voițl ca
”ocup un post Ia guvernu englez si prin aceasta
S mă amestec în daravenle altora ? As putea sa
irăesc linișiit, aș putea să-mi si tipăresc scrierile
mele filosofice. Dar n o pot face».. Și n o făcu Alte
nlanuri se mai iviră. Unul consta în a se face alionatî, cari să plătească înainte pentru lucrările
ce aveau a se tipări. Inse nu izbuti. Se părea că
lucrările vor rămânea moarte, cînd o persoană,
cu numele de E. L. Yumans, editorul revistei
«Popular Science Monlly», veni în ajutorul lui
Spencer. Iei îsi dete toate silințele de a mal găsi
și pe alții cari să se unească cu Ici. Și într’adcvăr izbuti de a mai interesa doi inși, să lee parte
activă la această lucrare, cari primiră bucuros, cu
toate că lerau în contra lucrărilor luî Spencer,
fiind religioși. Unul fu Henry Ward Bitscher, iear
celalt Mackosch, președintele al «Princenton College». Prin ajutorul'acestora, Spencer îsi dete lu
crările la lumină.
Plaiul volum din filosofica sintetică, cu titlul
de «The First Principles», înlăile principii, apare
in 1862, iear cel din urmă, cu titlul de «The Prin
ciples of Psyhology», în 1896. In intervalul acesta,
opencer fu foarte des bolnav, așa că se părea că
a niun înainte de a-și complecta lucrările. In
pera-I «The First Principles» îșl împărți înlreL
<n fîl°s°fiG î» două, în «vizibil» și «invizibil».
arapM xJn care se ocupă de teoriile invizibile,
snpnni.’M03*® °^ectele cari aparțin teologiei' și
Jin în?^i0r rei’£>ioase, afară de simțul religios
ompnJ?1^ aParUn invizibilului, pe care mintea
absolmSC1\
Poate concepe, fiind invizibil și
in sprîBl:i
’ nalural că și teologii au strecurat
iucrarpn i • e a$emenea păreri, inse cînd apăru
Ih difr»
1 Pencei-, iei îndură destule atacuri.
8nf«*ri mnii j Perioade ale vietci sale, Spencer
fe»
de a l„c,
nu icra în
Toții.,, îâ “C1’a .Inai muIt de două ceasuri pe zi.
* •» savirși întreaga lucrare în anul 1896,
1 acrind asl-feliu Li dezvoltarea teoriei sale filo
sofice mai mult de trei zeci de ani... In August
1896, ful invitat de marele filosof a-1 vizita. îl
găsii în camera lui de studiu, într’o Duminecă
după amiază. Intrebîndu-l unde se găsea cu lu
crarea, care-i durează de-alîta vreme, Iei îmi respunse: Mă vizitezi în cele mai interesante clipe
ale vieței mele, de oare ce tocmai a-zî dimineață
am isprăvit ultimul paragraf din ultimul volum
al filosofici sintetice. Dar lot mai ani de lucru.
Am două volume de Biologie, scrise in 1867. Iele
nu-s bune de nimic. Știința biologică s'a desvoltat
colosal de atuncea, și aceste volume trebuesc re
făcute .. Ccca-ce și făcu... Sfirșind, voiu aminti
că, puțini sînt aceia cari să fi lucrat ca Spencer,
după părerile lor. Iei n’a voit nici o dată să ocupe
vre-un post de-al statului, și nu-i plăcea să vadă,
de loc cum personagiile științifice aleargă să ca
pele titlul unei universități. Nu că ar fi fost vre-un
rău ca Universitățile să recunoască marile talente
științifice, dar titlul, zice Spencer, mărește prăpastiea dintre acel ce-1 au si ceilalți. Drept aceea Iei
refuză titlul dc D-r filosof,al unei mari universități
din Europa, refuzînd de asemeni marile titluri
ce i le decernură universitățile din Cambridge
și Oxford și rămînind pană la moarte cu numele
său propriii.
FRANKLIN II. Giddik-gs.
Din Englezește, dc Nații. Finkelșteix.
Nsw-York.
. POPORANISM MODERN
Prca marca desvoltare intelectuală a unei părți
din societate, fală dc Inapoerea în care a rămas,
în această privință, cealaltă parte a societăței,
a dat naștere unei împărțeli sociale foarte deose
bite. Elita și plebea intelectuală, formează la toate
popoarele două nații diferite, prin port, prin
concepții, prin mod de traiu, și, ce-va mai mult,
prin interese chiar, de și acestea nu sc ciocnesc
în mod crinccn, de o cam dată.
Deosebirea asta înse. ieste pricina de căpetenie
a multor boalc sociale, și mai ales a ncvindecăreî
lor, ba chiar iea însă-și formează o stare bolnavă
a socielățel. Căei, într'adevăr, afară de unele spe
cialități intelectuale, cari prin natura lor trec în
rîndul profesiunilor, cultura generală, cunoștin
țele științifice, aplicate sau aplicabile, literatura,
istoriea, și multe alte obiecte dc studiu, aparțin,
sau ar trebui să aparțină întregului public, gloatei,
tocmai în scop de a unifica concepțiile și în urină
interesele.
u
Nici nu mai încape indoeală, că Statul, dc la
care nc-am. deprins a cerc îndestularea tuturor
nevoilor, nu sc poale însărcina cu vindecarea acestei stări bolnav?, nu-și pdatc însuși beleaua de
a răsplndi cît mai mult cultura și cunoștințele
generale. Stalul, la nici un popor din lume, n’a
izbutit, pană în prezent, nici cel puțin a împăniînteni în sufletul cetățeanului, a lega de exis
tența lui, instrucțiea primară, necum să iacă ce-va
mai mult. Și apoi, Statul, acest gospodar enorm,
la ori-cc acțiune, are nevoe de-o lege, legea de
un regulament, regulamentul și legea, de oameni
cari să le aplice, îcar o»menii aceștia au nevoe
de o moralitate oare-carc, dc o dragoste dc popor,
lucruri foarte rari pretutindeni.
îi
ii
�REVISTA IDEEI
-4
a5
REVISTA IDEEI
Gu toate acestea, cunoștințele se răspîndcsc, pe
altă ’calo, deși în mod neîndestulător: prin zia
ristică, prin muzee și atencc, prin reprezentații
teatrale, prin întruniri, monumente și altele'... Au
mai remas acei instructori liberi, acei trubaduri
ai luniinei, despre cari am mat vorbit o data,
cari ar fi să poarte torța din deal in vale, din sat
iu cătun, sau, cel puțin, din ușă-n poartă, prin
cercul în care-ar trăi. -Știu că asta i-o utopie,
pe care un oin de stat sau un filosof serios ar întinipina-o cu unui din acele zîmbete caracteristice
- cari hotărăsc soarta popoarelor, dar cari, din fe
ricire, nu pot hotărî și soarta ideilor. Căci, dacă
interesul, sau mai bine zis existența personala,
ie singurul imbold al individului, am ajuns, astă-zl,
intr'o stare în care, nu cu multă greutate am pu
tea coordona nevoile trupești cu cele sufletești.
O existență foarte tristă au o categorie de oa
meni, numiți de o cam-dată proletari intelectuali,
categorie care ar coprinde și pe cei intelectuabill.
chiar și pe declasați, ne excluzînd nici pe foștii
funcționari fără titlu, remași pe dinafară în urma
simplificărei aparatului biurocratic. Și cîți nu
mai sînt, oameni fără de rost, fără lucru, fără o
meserie bine definită, cari trăesc din expediente,
cari dorm nu se știe unde și mînîncă nu se știe
ce, și cari, totu-și, sînt posesorii unei inteligcnți
utilizabile, ca și a mior brațe neamorțite.
Aceste victime ale direcției greșite ce statul a
dat instrucției și activităței cetățenești, formează,
la o lalta cu elita cultă și nccultă, o pătură pa
razitară, îndepărtată de la adevărata muncă, o
categorie socială aparte, care produce un dezechi
libra, clasînd întro parte inerțiea trupească și
rutina intelectuală, iear In alta ignoranța și strădaniea. Căci, de pildă, cîte funcții și cîte profe
sii intelectuale nu sînt de prisos sau superficiale,
și cîte altele nu vor deveni cu timpul. Cîte cunoștinți, cari actualmente formează o specialitate,
nu vor deveni de domeniul gloatelor. Toate aceste elemente, nu produc acuma nimic și prin ni
mic nu contribue la producție. Și, deși ie foarte să
nătoasă, ideea ca toți, fără deosebire, să contri
bue direct la producție, în așa măsură în cît ocupațiile intelectuale să se generalizeze și să se
dezvolte paralel cu munca manuală, dar chiar lăsînd la o parte acele profesii și meserii absolut
necesare, încă rămîn o serie de elemente, cărora
li s’ar putea da un rost foarte nobil în societate,
un rost profitabil, și personal și social.
Economiștii francezi din secolul al i8-lea, au
crezut și au propoveduit că singura muncă vred
nică, care dă dreptul la folosința avuțiilor sociale,
îe cea agricolă. Toți cetățenii sînt datori a con
tribui direct și imediat la producerea materialu
lui, de existență. N’ar fi deci o prea adînca revo
luționare, dacă toate acele elemente sociale, de
clasate sau de prisos în activitatea societăței, să
Ica direcțiea sănătoasă a rnuncei agricole, să se
pue ast-feliudirect în contact cu natura, spre a-si
purifica spiritul de infecțiea trîndăviei, și in con
tact cu poporul de care s’au despărțit, pe carc-L
dcsprcțucsc, simțindu-i-se superioare, spre a întroducc cunoștinți și idei ce le au sau îe p
: ca
pot
păta mult mai ușor de cît acela ce dc veci
ri zace
în singurătate și ignoranță.
Această țintă a urmărit mișcarea poporanistă
XUn* .8i’țcă'Hzală. Oameni cu idealuri înnano și <lm poziții sociale superioare, s’au coborît
in popor, s’au pus alaiuri cu robul și au m
din greu numai și numai, să-l poată lumina «A
pra drepturilor ce are, să-l poată face să cuani
asupra soartci sale și asupra mersului social. Mj
carea n'a dat roadele dorite, tocmai pentru-c;i
idealurile mari nu sînt tocmai potrivite cu sta
rea înapoeată în care se află țăranul și muucito'
rul dc pretutindeni. Ideea inse a rămas și pva *
tica iei se continuă, de și pe o scară mai nn»j«
întinsă. Cit se atinge de noi, cei zbuciumați
nevoi, putem relua1 poporanismul ea o salvare a
propriei noastre situații chiar.
"
Mijloacele de traiu au ajuns din ce în ce nul
rari și mai anevoioase, mai ales pentru intelec
tuali. Insirucțiea nu creează de cil funcționarj si
lefegii de tot feliul, cea mal mare parte nefolo.
sitorl societăței. Profesiile libere sint în supj.a*
producție. Și dacă numărăm toate acele categorii
de oameni cu insirucțiea neisprăvită, pe toți
acel proletari intelectuali și neintelectuall, cari
nu și-au găsit încă rostul și cari duc dorul plneî
pe stradă și prin cafenele, avem o întreagă ar’
mată de brațe și inteligcnți utilizabile, cari-șl pot
îndruma activitatea într'o direcție folositoare1 și
pentru iele și pentru societate. Poate că nu Ic toc
mai chestiea de a merge să propagăm idei sub
versive, ci mai mult să ne scăpăm de robica biuroului ori dc vecinica candidatură Ia uu nost ocupal, sau, mai drept zis, să se scape însa-șl i50cietatea de elementele iei parazitare.
Munca agricolă, cu toate accesoriile ici, nu-î
tocmai așa de grea precum cred unii, și nici atît
de nepotrivită cu dezvoltarea intelectuală, precum
și-o inchipuesc alții. Ic din potrivă un frumos obiect de studiu și un mijloc și mal frumos dc aplicație a științei, în afară că pămîntul ie un ne
secat izvor de bogăție. Munca înobilează sufletul.
Și cum cea agricolă nu ocupă tot timpul anului,
mintea ar avea toată libertatea să se avînte iu
sferile iei înalte.
N’am de o cam dată intenliea de a propune mij
loace de realizare, dar ic vrednic dc notat că un
curent în acest senz sa și format în țară la noi.
Impămîntenirea veteranilor nu îe numai o ohoștie țărănească. Printre veterani sînt și meșteșu
gari și mici lefegii, cari au preferat agricultura
în locul mizeriei orășenești, și cari, desigur, vor
forma o pătura mai superioară, o dată deda ți la
muncă. Că ideea și-a croit un drum, o dovedește
chiar parlamentul’ nostru, cel atît de vecinie răs
punzător de soarta tarei. In Senat, a fost o dată,
mai anul trecut, vorba de a se împămînteni fo
știi funcționari, rămași pe din afară. Maturul
corp, după cum i se zice, nu poate fi acuzat dc
utopism. Dar ie tot atît de sigur că nu poate rea
liza^ o idee ca asta. Rămînc numai inițiativa pri
vată, propriul îndemn, singurele mijloace dc prm
pășire. Și a propaga ideea pe o scară mal întinsa,
ic tocmai unul din aceste mijloace, de care ne
vom servi pȘa o realizare.
Gh. MărculescuTo|Y nbonații noștri cari primesc numărul acesta^ 2, jiUfcUobuHsă
dce do voslef C« Revista s3 vio tuturora, aol am luat dlforito roflBU*?;
unora, celora do la farS, lo-o trimoteni do prin localități ștroino,^
torn lo-o trimitem mascată, altora am prins a le-o trimite in Wic> o»
poșta poate să dlbucască, pontru-efl Ion n'a încetat nici o clips ao
ne face șlcono. Negreșit, te meseria Iei. Toate neregulelc inse noi vreo
a Jd-ndrcpta. De aceea to|I s3 ne știe cu bună-voin|S șî să ne scrie,
C F. RnUlA-B 1EJIEAȚ4...
domnule amploiat—
S Ce """j
ordonai să na comunic, că
„.,7» l!°i'"aci,ul inunccșll teșii sănătos. Numat
l^d"na"d“v'n" o^'ajunijcli Șef.’
Z
Sper, că nu...
: O munca de 21 ore, in loc dc odihnă, mi
V“P“
un ion arogant, continuarea numcci.
s“a‘âc3 comunicare ar fi fost făcută, ccl puhar '"" »!““
’‘,crur‘ indeparlatei Să
In fine veni și acel- «mind$ și cu lei substitu
tul' După șapte zeci și patru de ore de munca
infamă, atenție încordată, necontinită agitație, ne
somn, socot că îe și timpul...
«Sint dintre acei cari caută a /alșiftca realitatea?
Mă preumbla pe peron pentru a-mi satisface cu
riozitatea, privind prin trenuri'? Ce treaba mare
fac»?,.. In l?i orc, am primit și expedieat peste 80
de trenuri, cari toate, n'au satisfăcut de cit bnrghczimea. Am primii șiexpedieat peste 500 de telegrame,
cari, prin continui, o clipă nu m’au lăsat să ud
jugul tirăniel.' Am ridicat, in timpul circulației,
fie-cărui tren, palm pirghii. Greutatea uneea, mi
nimum 10 kgr. înainte de sosirea fie-cărui tren, am
alergat la extremitatea stației, 500 metri ducere,
500 întoarcere, total 80 km., pentru ca, prin po
zițieu macazelor, sâ asigur vieata scumpilor miei
semeni... Și aceste preumblări le'facem noi noapte
și zi, pe frig și viscole cumplite, ca și pe ploi și căl
duri tropicale. Răsplata ? Se site... '
,iUunca<noâ‘slră ie limitată la 2'r oare. Față <fc
CÎTE-VA «ÎNDURI
^lorlalli frați, noi ținem recordul. Aceasta .
Slă a ost primita,pentm că ni s'a-zis și mulli
Sait fost convinși, că munca noastra ie de
Camarade Mușoiu,
Srol mancei atelierelor, minelor... Am fost și
Am primit Întâiul număr, din anul acesta, al
mJir cuprinși dc revoltei, contra acestei afirmari. Revistei Ideei. Și, drept să-li spun, mi-a înflăcărai
par iic-am gindil: n\wcin pine.
inima și mi-a umplut cugetul, din nou. Inlr'adevâr,
de cind imî lipsea Revista, adică din Decembre
Prcgăteșlc-lc deci cu noi puteri, tu izvor nesecat,
trecut, inima-șl liniștise bătăile, cugetul mai puțin
ier af--------preocupat,
ceteam
lileralură............
romineascâ,
destinat vecinie a produce.
----r..., de și...........
.....................
Ic ora unu noaptea. Nu mai pot de oboseala. Sunt jargon și puțină engleză. îmi lipseau inse articolele
bine, că dacă aș fi ispitit să stau nițel pe dormeză, filosofic"
-------și: schițele psihologice pe
«filosofice, cele agitatoare
somnul m'ar cuceri la moment. Și, ca urmare. tre- car
carii |lee găsesc in „Revista Ideei“,
nurlciocnile, cadavre mutilate, vagoane sfărâmate,
Numărul ialăin ie cil se poate de bogat. Inu plac
oade infernale. De aceea mă preumbla mereu, ca toate, toate din iei.Articolal camaradului de la C.F.R.
o fantomă, cu speranța că chinul va lua sfirșit m'a mișcat adine. Am văzut pe bieții muncitori tră
ind, ziua prin fumul și țiuiturile trenurilor, și noap
ta ora 9 dimineața.
tea, cu lanternele in mină, părind niște schelele,
la luininele lor. Dinșii muncesc două-trei zile de-a
I
— Domnule amploiat.
riadul, fără a se odihni și fără a dormi. Și pentru
— Ce nou, Alecule?
ce? Ie o muncă pe cit de zadarnică, pe atît dc dă
— 0 telegramă pentru inspecție.
Cetesc: „D-l D... dc fâ ore in serviciu, sini bol unătoare pentru muncitor. Iei transportă și păze
ște pe membrii parlamentului, pe miniștri și pe
nav, rog substitut.u
ie îmboldită să continue? Dar jandarmii, cari se grăbesc de a înăbuși răscoala
Așa dar ^mașina»
t.
dacă forțele vor refuza? Dar dacă coardele slăbite unora, cari cer pine...
j----- __
Scrisoarea fralelui din Făgăraș, de-asemenea
vor da naștere unul dezastru,
făcind ca jurnalele
iâ fie condamnate a suferi umpluturi ca : «Groaz- făcu să-mi fiearbă singele in vine si mă puse pz
'
ginduri.
l-auzit să vie in casă la tine, fără să-li
meacatastrofă», Marea nenorocire, «.Ciocnire de treceară voe, să-ți răscolească toate, să-ți iea ce-li ic
• mini),,., cine cămine răspunzător?
fi
^drebare...
€•••» Cel
Lxtzl care
Lila
a fost de serviciu. Cel mai scump, cărțile, să-ți mai fure și banii... Apoi,
j! r •mre
| - nesocotind
"““«vwuum ordinele,
uratncic, a găsit de cuviință să cu ce drept oare asemeni indivizi, asemeni hoți le
gali, osindesc oare pe răpitorii de drumul mare?
*
Ce deosebire ie intre unii și alții? Atita doar, că cei
De oare-cc s'a dat te- din urmă răpesc, împinși de ncnoe, de trebuințele
lor, pentru a se. hrăni, pe cindcei dintâi tâlhăresc
'
ÎC’ nu cred ca substitui să înlirzie
1
țin/, C’ zec ^0 ore dc serviciu nu-i qlumâ, sini in numele legei, in ’>nielc Constituției, în numele
Suveranului.
__
\
in9iir va recunoaște și Inspecțiea.
I cind.i,« »Opii
Dar mult na vor <0'1 sla coronațiî pe tronuri.
Oare avut-a milă ficara,
Rcliqiile-și
trag
ultimele
și
slabele
lor respirații.
<ie prada ce i-„ căzui in qhiaref
Ifeahn
!acd Pdnă mine. N’arc cine știe ce Proletariatul începe a vedea, a simți și prinde sa
se scoale. Armele, din ce in ce mai mult, sini le
en^- N» lucrează cu timăcopul...
pădate de militari, chiar și de cazacii Rusiei. Ricre
!
^t^tu^i
^minate. Prin vagoane rcslau- lotul, toiul din ce-a fost nechiu, barbar» Alte inimi
se nasc, cari simt alte trebninlj. Și nu va trece
pleten
Pe^rece. Iear in clasa a IlI-a, mult până va pieri lot ce a fost sihgeros șî crud,
‘ indo^ocdă de bine, pare multâmtlu...
până na crește mindră Libertatea omenească...
^Dar o apă făr'de unde
*
Ca drag,
Gilc-n fundul iei n'ascunde»?...
M, Brownsteîn;
Londra, IW4, April,
$ .
■
M
l>ei
i.
�26
REVISTA IDE El
REVISTA 1DEEI
ȚIGANII
astea, Zamfira, frumoasa cu ochi negri, lera
Niște țigăni, cu șatra lor gălăgioasă,colindă, ră turca de fel. Și-acuma iera liber, lumea-i Iera î.
tăcind prin Basara’biea. Iei isî ridică corturile lor nainte deschisă. De-asupra capului îi străine?*
rupte, pe margine de Tîu. Dulce ca libertatea Iesle un soare, un soare radios, în toatăsplendoarea-l Hoa
noptatul lor. Ce bine doarme omul sub cerul li amiază. De ce atunci inima tinărulul zvicnea o
ber. Printre roatele căruțelor și prin spărturile pe- chin ascuns o rodea ?... Exilatul nomad ie A J
ticâriilor aliniate, vezi focul 'licărind. In preajma grijă ca și o păsărea. Pentru fel nu se află adă
Iul, șatra-și găsește cina. Caii pasc pe pajiște, post anumit, nimic statornicit. Pentru iei, tot y
în voe. Un urs domesticit și-a găsit adăpostul ă- cale. Poate nopla ori-unde. Zorile îl trezesc, șî vii
lăturea de-un cort. In mijlocul deșertului ie o în își lasă ziua în voea DomnuluI.Iear ostenelele vieM
treagă mișcare. Șatra trebuie să pornească in zori, nu-l tulbură nici cum liniștea inimel, nelulburată
șî fie-care’se pregătește cu veselie. Femeile ciulă, Une-orl, încintarile gloriei îi seînteează pe dina
copiii țipă, ciocanul bale pe ilău. De-o dată inlea ochilor, ca o stea depărtată. Une-orl își In?"
înse, asupra cetei rătăcitoare se întinde tăcerea aduce aminte de lux și de plăceri. Adesea, tunetul
soninulul. Liniștea stepei nu mai ie turburată bubue de-asupra capului lui singuratec. Dar ne
de cît de lătratul cîniior și nechezatul cailor. To furtună ca și pe vreme bună, iei doarme fals
tul se odihnește, focurile se sting, luna singură grijă... Ast-feliu trăea Alecu, ullînd ironiea soarlucește în depărtarea cerurilor, răvărsîndu-și lu tei oarbe. Odinioară, Doamne, cîtc paterni nu seju*
mina asupra cetei adormite, futr’un cort singuratic, cau cu acest suflet moale. Cum flerbeau leleîj
un bătrîn stă încă de veghează. Slind-dinaintea a inima-î chinuită. Iele l’au părăsit de mult... Dat
vre-o cîțl-va cărbuni, sorbindu-le căldura pe sfir- oare pentru mult ? Și nu aveau oare să se niaî
șite, dînsul privește cimpiea acoperită de zăbra- trezască nici cînd?
necul nopțeî. Copila lui Iera plecată să cutrecre
Zamfira — Spune-mi, Alecu, nu-11 pare oare
șesul. Copilă liberă, îea nu știea de cît să-și împli
nească voea. Tea avea să se-ii toarcă... Dar leală rău după ceea-ce-ai părăsit pc veci?
Alecu.
— Cc am părăsit?
ziua scăpătată, leală noaptea adîncă șî luna va
apune la orizont, pe dată, după nori. Zamfira nu
Zamfira.—Știi tu ce-ai părăsit., farniliea.. orașul.,
mal vine, și sărăcăcioasa bătrînuluîcină ș’a răcit
Alecu. — Mie, să-mi pară rau...Dac-ai cunoaște,
așteptînd-6. Dar ieat-o. După îea vine, pe stepă, dacă ți-ai putea închipui robiea orașului, în care’
uh tînăr. Bătrînul nu-1 cunoaște.
te înăbuși... In oraș, oamenii îngrădiți, grămădiți,
— Tată, pornește fata, aduc un oaspe. L’am întîl- nu gustă nici o dată, nu sorb aerul proaspăt âl
nit în cîmpie, dincolo de movili, și îl aduc să di.nineței. Și habar n’au/ie mirezmele primăvăradoarmă la noi. Iei vrea să fie vagabond, ca și noi. tice ale cimpiei. Lor li-i rușine să iubească. Iear
Judecata il urmărește, inse în mine are să găsască cugetarea... o alungă departe de iei. Libertatea la
o tovarășă bună. II chieamă Alecu, și are să meargă dînșil i-o marfă. Tîrîndu-se la picioarele idolilor
pretutindenea după mine.
lor, la cari se închină, iei Ie cer bani și lanțuri.
Bătrînul.— Bine, rămil sub cortul nostru cît Ce-am părăsit? Trădările mișeleștl, prejudecățile
vrei. Adăpostul și pînea vom împărți-o cu toții. ruginite, vrăjmășiile nesocotite ale mulțimel, sau
Fii de-aî noștri. Te vei deprinde cu obiceiurile necinstea care mă aștepta, care iera s’o îndur?
noastre, cu vieața noastră rătăcitoare, cu mizeriea,
Zamfira — Dar la oraș sint palate mari, sini co
cu libertatea noastră. Mine, în zori, aceea-și căruță
ne ya purta pe tus-trei. /Vlege-ți un meșteșug, care voare strălucitoare, sint"jocuri, sînt zgomotoase
vrei: fă-le fierar sau joacă ursul din sat în sat. serbări... Și îmbrăcămintea femeilor,cît debogatăle.
Alecu. — Rămin.
Alecu. — Plăcerea orașului ie o plăcere deșartă.
Zamfira —I-al mieu,și cine mi l’ar putea răpi, La oraș nu există dragoste, nu există plăcere aoare ? Dar ie tîrziu. Luna nouă a apus. Bezna în- devărată. Femeile... Cu cît iești tu mai pre sus
vălue cîmpiea, iear ochii mi se închid fără voe. șî prețuești mai mult de cit iele, tu caren’alnevoe nici de bogatele lor podoabe, nici de perlele
Ie lumină. Bătrînul îmblă ușor în jurul unui lor. Tu, draga mea, nu mă vei înșela, nu, nici o
cort tăcut: «Scoală Zamfira, soarele-i sus... Tre- dată... Singura mea dorință ie de-a împărtăși cu
zește-te, oaspe, că-i vreme. Lăsați culcușul lenei, tine, dragostea, liniștea, swrgunul voluntar.
copiii»... De-o dală, șatra se împle, fierbe de zgo
Bătrînul. — Tune iubești, vedem, cu toate ca
mot. Corturile se slrîng. Căruțele stau gala de
plecare. Totul se încarcă într’o clipă. Si leală sa- te tragi
- din bogațî.
~ . Dar cel ce-a cunoscut o dată
tra înaintind prin șesurile deșarte. Măgarii des- plăcerile luxului, nu se deprinde așa de lesne cu
istorie... O dală, veni
chid calea, ducînd, în niște coșuri, copiii ce se libertatea. Se povestește-o
po\
joacă. După iei vin bărbații, vin frații, femeile și în țara asta un om din miază-zi, surgunit de-un
fetele, tinerii și bătrînii. Ce de-a strigăte și ce de-a oare-care rege. Știeam și cum îl chieamă, dar agălăgie. Mormăiturile ursului, care-si mușcă ne cum am uitat. Bătrîn de ani, avea înse inima ticontenit lanțul, s’amestecă cu cîntecele șatrei. Ce nără, aprinsă după bine. Iei iera înzestrat cu daprestilatură de trențe. Cînil urlă la cîntecul cim rul de-a ciuta, și glasul lui iera ca murmurul
poiului, pe cînd roatele scîrțicprin pulberis. Văl- apei. Toți il iubeau. Trăea pe malul Dunărei
mășală, calicie, sălbătăcie. Dar totul i-alît de plin și nu făcea rău nimărui, fermeca numai pe tina
de vieață și de mișcare. Ce are a face cu trîndă- și bătrîn prin povestirile sale. Nu se
,
viea noastră doboritoare, moartă, cu lingezala nimic, iera sfios și slab tocmai ca un copil. A*P
trebueau
șă-I
aducă
vinal
și
pește,
diutr
’
al
lor.
lea
noaslra grea, sărbadă, ca un cinice de rob?
cînd Dunărea îngheța, cînd se porneau ymlur*
Tînărul își îndreaptă o privire descurajată peste reci, lot alții pregăteau, prea cuviosului bătrîn,
cU blănuri calde. Dar Iei nu putu
.dea5 ‘P vaLe-.’nscă nici cum cu asemenea vieață
oli'Cl“ra galben la fală și slab. Miniea unui
‘S-l urniiireslo, pentru o faplâ rea. Isi
"ea, zice"ereu mînluirca, care nu mai venea. Răta..topl» ““[ui Dunărei,nu i se mm curma tinguiii"1' l'Vcrlimi amarc " CU.rgT n ” °C^’ am,.nl,n:
il depărlata-i țară. In slirșil cmd muri, voi
d*1^1 i iră rămășița la sud, socotind că nici mort
S» ' s° Xi odilmă I>" un pamint strein.
.
1)U va
jcalii «joarta copiilor tai, Roma, slapina
Ah*cl’\ ț £C cîntați amorul și aduceți zeilor
h’,nC1'’ nnne-li-ml ce‘ie aceea glorie? Un răsunet
s1;1V:l’ Bîntr'o groapă, un strigăt de slăvire, un
ct‘ 1CS%re răsuna în veac, sau povestirea unui sălzV°n cai
ar(j loc sub COperișui untlț cort
jjfltec
1
|
I
’
’
afumat-'
nilrind’râ doi anț, si șatra Iera tot vesela și
1p-i îsl găsea liniștea si primirea, ca totDi0,mn ori-unde? Alecu lepădase lanțurile civili* liber ca si cei cari-i dăduseră adăpost, fără
za'T l-iră păreri dc rău, Iei lua parte la taberile
fllJ Nu se schimbase. Prietenii lui remăsese a°‘isi Uilîndu-si traiul trecut. își însușiobiceiuSe'țiganilor. Ca și iei, se simțea bine la adăpos
tul unui cort, gusta și iei beliea vecimcei lor
trindăvu, îî iera dragă pănă și vorba lor sonoră
si simplă... Fugaral vizuinei lut din pădure, ur
siți devenise oaspele blănii al cortului lui. Prin
site si pe drumul care străbatea stepa, ducînd spre
capitala Moldovei, ursul juca greoiu, în mijlocul
unei mulțimi care se cam ținea de-o parte. Iei
.y.__ si. își mușca inr.1,-,1
niorniăea
lanțul moron
mereu. ^nrninii
Sprijinit ,io
de nîA.
ciomagu-i, bătrînul batea din daira a lene, iear Alecu
purta animalul, cînlînd. Zamfira umbla pe dina
intea sătenilor, adunînd de la fie-care ceea-ce-i da.
Și-o dată cu căderea nopțeî, tus-trel puneau la foc
fiertura pe care nu o semănaseră iei. Bătrînul adonnea, focul se stingea, totul se odihnea, liniștea
sub cortul lor domnea.
La razele unui soare de primăvară, bătrînu-și
încălzește trupul lui amorțit. In fața unei albii,
cînlec de dragoste. Alecu ascultă
și-ngălbeneșle.
Zamfira. — «Unchiaș cînos, pizmaș, lae-mă,
lae-mă
L-ml pasă nu mi-i
arde-mă, uu-xil
: frică nici de cuțit,
hicV de ____
foc... T
Te_________
urăsc, nu pol să te mai sufăr,
ini-i
lui»-.
ini-I drag un altul si
și mor de dr.igostea
dragostea luli>...
MAlecu.
^e„cu’—Sfîrsește. Cîntecul ista îmi face rău.
Nu-mi plac asemenea sălbatece cîntece.
.. plac ? Și-apoi. leu h
.u cînt .«k...
^umfira.—L\.
Nu-ți
îmi
mie...
Și ciută mai departe: vTae-mă, arde-mă, leu nam
sa zic nimic. „
,
•
’
Unchiaș cînos, pizmaș, tu n’ai' să
ui numele Iui... Iql ie mai fraged ca primăvara,
mai aprins de cît o zi de vară. Cît ie de tînăr și
curagios și ce mult mă iubește... Cum l’am mai
lesmerdaljeu noaptea, cînd ’ lu dormeai. Și cil
’l?131 r*s nmîndoi de părul tău cel alb»...
y*ec’*' — lac* O dată, Zamfira, mi-I destul,
zamfira. — A, tu socoti că-li cînt tic?
Alecu.— Zamfira...
*
tponî"‘ț,r:\- Ei> supără-lc dacă vrei... Așa-i, cîna țic.Zamfira iese,ciulind refrenul.
den?'
—Mi-aduc aminte. Cîntecul ista le
f'ieo-i Vreineo ni ca. Oamenii petreceau cu iei* Iei
(îin
,?a’ncn 1
rufih Cînd lăbărîsem in stepa
riuln i - ’ bilr’o noapte de iehrnă, sărmana. Macm la, legănîndu-și copila, alăturea de foc.
£7
In mintea mea anii carî-au trecut, se șterg din
ce în ce. Cîntecul ista inse s’a furișat și-a remas.
Tăcere preste tot. Ie noapte. Luna străluce Ia
miază-zi pe un ceriu azuriu. Zamfira deșteaptă
pe bătrîn.
— Tată, Nu știu ce are Alecu. I-auzL In som
nul lui cel greu iei geme și suspină.
Bătrînul. — Dă-i pace, nu face zgomot. Știi
tu ce zice Rusul? La miezul nopțeî, duhul care
se ține de noi, strînge pe adormițt de gît. Cătră
ziuă lei fuge. Stăî lingă mine.
Zamfira.—Tată, vorbește, strigă Zamfira...
Bătrinul. — Pană și-n vis te caută pe line. Tu-i'
iești mai dragă de cit chiar vieața.
Zamfira. — Dragostea lui m’apasă. Mi s’a urit
cu iei. Inima mea vrea să-și dobîndească iear li
bertatea trecută, și chiar... ' Dar, i-auzi, ascultă,
Iei mal rostește un nume.
Bătrînul. — Ce nume ?
Zamfira.— Ascultă, ce horcăitură grea. Cum
scrîșheșle din dinți... Mă-ngrozește. Am să-l trezesc.
Bătrînul. — Degeaba ai să cerci. Lasă, nu tul
bura duhul nopțeî. lei are să plece de sine.
Zamfira.—Se vircolește, se ridică, mă chieamă,
uite deschide ochii. Mă duc la fel. Dormi.
Alecu. — Unde-ai fost?
Zamfira.— Am fost veghind cu tata. Adinioarea un duh te chinuea. Sufletul tău icra supus iu vis la- caznă. Mai băgat în răcori. Horcăeăi,
crîșneaî din clinti și apoi m’al strigat.
Âlecu. — Te-am visat. Mi se părea că noi...
Ce-va cumplit am visat.
Zamfira. — lamîaduni șivisurile astea. No
crede-n iele.
Alecu.—leu nu cred in nimic, nici în visuri, nici
in dulci jurăminte, cum nu cred nici în inima ta,
Bătrînul. —De ce oftezi mereu, tînăr nesoco
tit? Acolea oamenii sînt liberi, ceriu-i senin, iear
femeile se fălesc cu frumuseța lor. Nu mai plînge.
întristarea are1 să-ți curme vieața.
Alecu. — Tată, iea nu mă mai iubește.
Bătrînul. — Vină-ți în lire, băele, lea-ip copilă. Tristeța-țî n'arerost. Dragostea pentru tine
îe zbucium, durere. Pentru o inimă de fem.ee
dragostea i-o simplă jucărie. Privește: pe bolta
astă naltă, luna rătăcește în libertate. Dinsa isi
varsă lumina, pe rînd, asupra lumei întregi, A ede
un nouras cum-va : pe dată-1 luminează, u *ace
dc străluce. De-o dată înse iea trece la un altul,
la care n’are să se oprească mai mult Cinearpuțea
oare să-i hotărască un loc statornic pe, ceriu
Cine-ar putea să-i zică: Să stai aici ?_ Cine poate
să zică inimel unei fele: Numai o singura dra
goste, fără nici o schimbare?... Vină-ți în fire.
Alecu. — Odinioară, cît de mult mă iubea. Cu
cită duioșie se alipea de mine, în popasurile noas
tră de prin mijlocul stepei. Ce iute trecea noaptea.
Veselă ca un copil, c’o vorbii șoptită la ureche,
c’o sărutare îmbătătoare, îmi alunga inlnstarca.
Necredincioasă, Zamfira... Să nu mă mal iubească.
Bătrînul- — Asculta, am să-ți istorisesc chiar
o istorie, a meți. Ie mult de-alunci, cînd Rusii! nn
spăhnîntase Dunărea încă. Vezica trezesc neca
zuri vechi. Aluneca tremuram la. numele Sulta
nului Peste Bugeac, iera mai marc un pașă, un
pasă caro comanda din înălțimea luruuruor de
la Akerman. Pe-aluneca ieram tînăr, iniuia-mi
tresă 1 ta de veselie, și-n șuvițele mele dese, nici
ii
I
I
I
i
I
I
I
�REX1STA JDEKi
aS
iRifiVfsTA HȣFf
Intăea voace. — Trebuie, dragul mîeu, hai să
an fir alb. Printre ținerile noastre mlndrețl, icra
una... și multă vreme ica fu pentru mine un soare. ne despărțim.
A doua voace. - Nu. nu, sa stăm pănă la zjua
Mal in cele din urmă, ica deveni a mea. Ah, liIntăea voace. — Vremea ne-alungă.
nerețâ mea a trecut iute, ca steaua căzătoare. Dar
A doua voace. - Ce feli|ă fricoasă. Mai stai.
timpul dragostei, pentru rine și m’ai degrabă s'a
Intăea voace. — Tu mâ nenorocești.
scurs. Mariula. mă iubi vreme ca la un an. O
A doua voace. — O clipă.
dată, lingă apa Kabulului, ne inllimrăm cu o ceata
Inlîiea voace.—Cc să miii fac dacă hărbalu
streină, teraii niște țigani- Dînșii ișl așezară cor
mîeu
s’a trezi și s'a pomeni fura mine.
turile la poalele muntelui, alături de-ale noastre.
Alecu.
- S'a și trezit... In cotro apucați ? Stal!
Două nopți slălurâm tăbăruiti împreună. A freca
noapte dlnsii plecară! .Mariula plecă cu iei... Icu pe loc amindoi. Sinleți destul de bine unde sîndormeam liniștit. In ziuă, mă trezii. Ica. nicăerL tcțl,.. tocmai bine, pe mormînl...
Zamfira. — Fugi, dragul mîeu, nu sta.
Caut, o strig. Nici urmă. Mititica Zamfira phnAlecu. — Stai. Unde te duci, crainic? Na... s,
gen, plînsei și îcu cu iea... De atuncea toate fe
meile din lume pâr’că nu mai ființau pentru mine. îl lovește cu cuțitul...
Zamfira. — Alecu...
Și nici o dată, privirea mea, nu mal cătă o tova
Țiganul. — Mor.
rășă printre Iele. leară singurătatea și vremea slo
Zamfira.—Alecu, nu-1 ucide. Dar ce-aj făcui?
bodă nu mbarn mai împărțit-o cu nimeni.
Alecu.— Inse de ce nu te-al luat după ticălos, Iești plin de sînge.
Alecu. — Nimica. Soarbe dragostea lui acuma
pe dată ’ Cum de nu ți-ai înfipt cuțitul în piep
Zamfira. — EI, ce socoți că mi-i teamă de tino?
tul răpitorului șî-al trădătoarei tale soții ?
Bătrinui. —De ce? Tinereța nu-i oare mai fi Ucigașulc, te urăsc.
Alecu. — Atuncea mori și tu... Na și ție...
lieră de cit paserea ? Care putere ar putea să oZamfira — Mor, iubindu-1.
prească, să năbușe iubirea ? Plăcerea se dă, pe
rînd, fie-cărui. Ceea-ce-a fost, a trecut...
Zorile se ivesc. Alecu, plin dc sînge, cu cuțitul
Alecu—leu nu-s de-aseinencâ părere. leu nu re
mină, stă pe plcalra dc pc mormint. Două ca
nunț (ară luptă la drepturile mele, sau, cel puțin, în
zac la picioarele lui. Fața ucigașului Vc
iniiplace să mă răzbun.Nu.Să-mi întilncsc vrăjma davre
șul dormind pe malul mărci, pe marginea unei juspăîmînlâtoare, O gloată înmărmurită de țigani,
stă
in
prejurul
lui. Si chiar acolo, la picioarele lui,
prăpăstii fără fund, afurisit să fin dacă nu-I-aș
împinge cu piciorul in groapă. Ar fi în minele țiganii sapă o groapă. Femeile, uua după alta,
mele, fără putință de scăpare, și leu l-aș arunca s’apropic, sărulmd ochii morților. Bălrînul, pă
tu mare. Mi-aș hale joc dc groaza ce Par cuprinde rintele, stă jos, uilîndu-sela cele două jertfe, ne
cînd ar deschide ochii, m’aș bucura de chinurile clintit si tăcut. Cadavrele se ridică, și tînăra pe
Ini, șî multă vreme zgomotul căderei Iui nii-ar reche ie cohorîlă în sinul rece al pămîntulul. Asuna în urechi si nii-ar fi o amintire de bucurie lecucatăpe sub gene, șicînd cea din urmă mina
de țarină fu aruncată în groapă, fără să zică nici
și de bătae de joc.
un cuvînt,alunecă de pe piatră, căzînd pe iearhă...
Un țigan. —Mai dă-ml o sărutare, nmna una... Atunci bălrînul zise
— Departe de noi, om ambițios. Noi sînlein
Zamfira. — Rămas bun, bărbatu-micu mă teme
și-1 râu.
niște sălbateci, cari n’avem nici o lege. Noi mi
Tigănașul.—Numai una, numai mai lungă, avem călăi, n’avem cazne. Celor vinovațî noi
drept rămas bun...
nu le cerem nici sînge, nici lacrimi. Noi inse nu
Zamfira, — Rămas bun. Mi-i frică să nu vie. trăim la o haltă c-un ucigaș. Iești liber, du-LI
Țiganul. — Cînd ne mai intîlnim ?
vieața singur. Glasul tău, pe hol ne-ar înfiora. Noi
Zamfira.— La noapte, cînd va apune luna. sîntem niște oameni sfioși, blînzi. Tu iești crud,
Colo, după movilă, lingă mormînl.
îndrăzneț. Ne despărțim. Rămiî cu bine .și pace ție.
Țiganul. — Mincinoasa. N’are să vie...
Acestea zise, toată șatra se ridică cu zgomot
Zamfira. — Fugi, dragul mîeu. Ultete-l. Viu. și se grăbi să-și părăsască tabăra Iei sinistră. Nu
trebui mult și totul se pierdu în adîncimea stepei.
Alecu doarme. O aretare-l trudește. Iei se tre’ O singură căruță, acoperită cu o învelitoare ruptă,
zește, strigind. întinde mîna. Mînă-i înfiorată, înse, se mai vedea rămasă în urmă pe plaiu... Tot astnu dele de cit de-o pătură rece. Nevaslă-șa nu feliit, cînd se apropie iearna, mai Înainte de a că
mai Iera lîngă iei. Se scoală, tremurînd. Liniște dea bruma, vedem trecînd pe sus, spre mlază-zî.
presto tot. II apucă fiorii, îi ține urechile, îl iea țipînd, cîle un cîrd întîrziat de cocoare. Atinsă de
cu fierbințeli. Ie! Iese de sub cortu-I, și, vînăt, un glonte fatal, o singură cocoară ie rămașii »>
se învlrleșie împrejurul căruțelor. Nici’ un zgo urmă, tărîndu-.și pe pămînl aripa ici rănită... Vine
mot. Cîmpiealera mută, Prest’e tot întuneric, luna noajitea. Lingă căruța părăsită nu licări nici un
s’a ascuns după nori. La lumina licăritoare a ste foc îu noaptea ceea. leară sub coviltirul ici ni
lelor, pe rouă, ici dă dc niște pași. Ici duc cătră
movilă. Se iea după nenorocitele urme. leală mor- menea nu dormi pănă la ziuă.
După PUȘKIN, DE V1VIANA.
mîntul alb, ridicat lingă șanț. O presimțire de
moartc-1 cuprinde. Iei merge,*șovăind. Buzele-i
tremură, genunchii i se moe. Dar merge mai de_ _
Uifcri|I catnaia/.î din țarii au găsit nimerit, cil olarii do ’nlrfVllpțf5
parte,și... ogre să nu fi fost vis? Două
umbre Ic.
de lei.
leite nude
ran acolea, aproape, alăturea
murmurul vocei. cum 1ȘI
î vorbesc pc mormîntol
spurcat.
chestii din cari a îzvoril lumină. Conducătorul acestei Revișio Ș
Intâca voace. - A junge.
îndănihia §i altor camarazi din tară, pentru aficmonî introfincn- •?»
dacă se va stmjt ncvoc, so vor putea organiza chiar cursuri rcKu* ' <
A doua voace. - Mai stai.
Ja date certe, pentru a se deBrolta ideile «i<Ujn»tîct
UNIVERSITAR
spUnc despre o lucrare a d-lul RădulcscuA 11 c;f ieste un eveniment literar, însemnează
Motru,
jandarmerie, cînd toți jandarmii rîd
11 n-Undarmerie. N'am avea nici un motiv să nu
în J?
Cultura Romînă și Politicianismul" între
clflSnîmente, mal ales că Ie scrisă de un profesor
cr??2raîtar. Dar nu putem uita că în lumea asta,
“wfdiiî de feliu de evenimente.
5 Subiectul d-lul Rădulescu-Motru ie un cîntec de
it de mult banal, că adică, toată importațiea
lastră culturalii și politică de la* 1848, Ieste o
Sfântă exotică, nepotrivită pentru tărîmul romînesc.
n.sa crede că planta a suferit mutilări, ba mal mult,
ă noi înși-ne le-am suferit. Lucrul Ie cu putință,
firesc, dacă ne-am mărgini la constatarea unul
Lpt istoric. Dar de obiceiu asemenea afirmări, cupXid un fond dc reacționarism, care la d-1 Rădu
lescu-Motru, strălucește ca-ntr’o gazetă conserva
toare. Și eminentul profesor, pare a și avea gata
iui program pentru îndreptarea mutilărilor suferite,
program simplu, ca și al d-lui Filipescu, pentru-că
geniile se aseamănă, Biserica și Școala, cele două
izvoare de disciplină socială, pe șcari noi le-am numi
cele două babe neputincioase, cu pretenții de morală.
D-1 Motru, ca un eminent profesor universitar
ce Ieste, pleacă de la ideea, că în sine însă-șl, cul
tura nu există prin formele lei extrioare, dacă po
porul nu și-a cuprins-o în mintea lui, nu și-a asimilat-o în dispozițiile lui sufletești. Mare greșală.
Cultura ca fond, s’a format numai la anumite pă
turi sociale, cari, fie prin merite, t fie prin îmfprejurări, a cultivat-o de-alungul timpului, a per ecționat’o, pănă cînd, în sfîrșit, a ajuns a-1 da o
formă exterioară. Numai acele pături sînt într'adevăr culte, numai lele au în dizpozițiile lor su
fletești, fondul care corespunde acelor forme exte
rioare ale culturel. Restul societățel, păturile substrate, nu s’au putut dezvolta paralel, nu și-au
putut asimila nici o cultură, nu și-au putut creea
nici o dispoziție sufletească, ca s’o poată primi,
fiind, de-alungul timpului, însărcinate cuțîntreți ne
rea materială a păturilor suprapuse. Tocmai în
urmă, cînd cultura a putut lua o formă exterioară,
dată numai de aceste din urmă pături, au putut
și gloatele sil se inspire din acele forme, și încetul
cu încetul să-și creez e un fond conrespunzător, o
dispoziție sufletească echivalentă cu asimilarea cul
turel, Căci forma propagă fondul și transportă cul
tura de la o clasă la alta, dc la un loc la altul.
Acela-șl lucru s’a petrecut și cu popo:
'oarele. Nuînaintat Aljnal unele, din diferite împrejurări, au în
e e> tot din diferite împrejurări, au rămas mal în
.rn^’
la un moment dat, ca accesibile de cul
tură, și-au simțit inferioritatea. Deci, ce puteau
a facă acele popoare, de cît să transporte la sine,
ormeie exterioare ale culturel altor popoare, din
n
asimileze apoi cultura însă-șl. Căci, ce
Atuolitură de popor ar fi fost acela, care în loc
si
.a^a» sar
Pus> cu mijloacele intelectuale
“ Wteriale de care ar fi dispus în primitivitatea
;1
hiî, să tacă cxpei îențti, să repete istoriea celorinlte
popoare culte, pănă a deveni însu-și cult. Asta ar li
tost, ca și cum un om, care ar avea nevoe de un
cîne, în foc să-l caute în rasa etnilor, ar fi prins
un lup și ar fi căutat să-) domesticească, bazat pe
ideea că cînele nu-I de cît un lup domesticit...
Poporul romîn, face și lei parte din acele po
poare, cari au rămas în urmă cu desvoltarca, și,
la un moment dat, a introdus, prin forme exte
rioare, tot ce-a găsit la popoarele îh stare chită,
adică, constituție, legi, parlament, architectură, me
canică, literatură, știință, în sfîrșit totul. Acest pro
ces a fost îndeplinit de o anumită pătură, care,
deși nu va fi fost la 1848 cu adevărat cultă, ca
păturile conrespunzătoare ale celorlalte popoare înnaintate, avea cel puțin dispozițiea sufletească, aceea de care vorbește d-1 Motru. Și chiar dacă po
porul n’a fost destul de apt a primi cultura, in
troducerea Iei prin forme exterioare, iera în deajuns motivata, prin dispozițiea acelei pături, de a
se bucura de formele culturel cum s'a bucurat pe
unde a fost, rămînînd ca în urmă și celelalte pă
turi sociale, să-și creeze un fond de cooperație so
cială în conformitate cu formele aduse de aiurea.
In acest mod se propagă cultura, se universa
lizează și formează un fond identic, nu numai în
sinul aceluea-șî popor, dar la toate popoarele din
lume. Să nu ni se pară deci o stare bolnavă, cînd
asistăm la un asemenea proces. Une-ori cultura
sihimbă pe oameni, alte-orî oamenii schimbă cul
tura, mai ales cînd le vorba de rase. Și degeaba
îndrugă d-1 Motru la palavre universitare, cultura,
în propagarea iei, sufere schimbări după natura
elementelor în care s'a introdus, fără înse să de
vieze de la ținta Iei, fără să i se atace fondul.
Ie nostim, la domnii profesori universitari, de
feliul d-lul Motru, cum își închipue leț că, de
pildă, bacalaureatul, ar putea avea atîta influență
asupra naturel sau rasei omului, în cît ar putea
face dintr’un negru un alb, și dintr’un chinez, un
francez. Căci d-1 Motru, constata că un negru, a
rămas tot negru, cu toate că și-a luat bacalau
reatul, și judecă tot ca negrii. Ba bine că nu.
Fie-care rasă îșl are modul iei de-a judeca,
și dacă-șl asimilează cultura altei rase, o exploatează în folosul firel
fîrel sale. Cu atît mal mult faptul
acesta le explicabil, cu cît albii și-au impus civi
lizația lor cu forța, spre a-șl creea debușeuri, împledicînd pe celelalte rase, să-și îmbunătățească,
singure firea, să-șt asimileze singure cultura, ne
cesară existenței lor. Și-apoi, de unde această pre
tenție că cultura europeană, Ie cea adevărată, și
de unde acest dispreț cătră rasa galbenă, care de
alt-feliu îșl are cultura proprie, l'ear europenii ne
făcînd alta de cît să-i introducă sifilisul civilizației lor.
Această pretenție, le aceea a om aiul îndărătnic,
care voește să calapodeze lumea după chipul și
asemănarea sa. Tot de aici vine și ura ce au re
acționarii pentru epoca de la 1848, anume, pentru
că s'a introdus civilizațiea și cultura fără control,
creîndu-se ast-feliu tipuri feliurite și caractere in
dependente. Să nu se uite înse, că, cu toată liber-
!
ț
l!
I
'li
�--
W.V1STA IDEEI
REVISTA IDEEÎ
3o
tatea prea marc, cii care s'a introdus la noi cul
tura, toțu-șl lea a reușit să formeze un fond identic
la toți cetățenii, cum însu-șl d-1 Motru p recunoaște.
Dar variațîea și independența caActerclor nu
convine tuturor pplîtîeianilor. ? Acef contra cărora
se ridică d-1. Motru, neputînd sintetiza în Iei inte
resele fiirej, îșî sintetizază pe ale lor proprii, și
se conduc după împrejurări, pe cînd acel de tagma
eminentului nostru profesor, vor Iei să conducă
împrejurările, vor Iei să calapodeze lumea după
interesele și ideile lor. Acestora, nu le-ajungc mo
nopolul sărel, a chibriturilor, a cărților de joc și
a hîrtîel de țigară, ar vrea să monopolizeze și cul
tura, ba și sufletul omenesc, să o dea individului
numai cu țîra, încetul cu încetul, pănă va trans
forma țara într’o masă oarbă de partizani de-ai lor...
A. Catilina.
distkuueke și măcel
Găsesc Inti* un jurnal următoarele rinduri, cari
iijf'au pus întru cît-va pc gindurî : «Ca să mărească
cînipul de instrucție din Locksled, guvernul ger
man cumpăra, acuma cît-va timp, o mare întindere
de pămînt, pe care se aflau clădiri și-un sat cu
numele de Ițidder. Și, ca să amenajeze cînipul,
trebuea să se facă să dispară și clădirile de pe
dînsul și satul... Autoritatea militară voi să se lolosască de prilejul acesta, ca să încerce ce efect
are asupra construcțiilor, noul material de arti
lerie. Așa că, al IX-Iea și al XXIV-lea de artilerie,
primiră ordinul de a distruge cu tunurile satul.,.
Rezultatul, făcu să se vădească minunatele cali
tăți ale artileriei de cîmp... La1 al cincilea tun,
mal multe case lerau în flăcări. lear cînd s'ajunse
la tragerea repede, deveni prada flăcărilor sa
lul întreg...
Nu ne spune aceasta notă, dacă satul fusese evacuat de locuitori. Lucrul pare probabil, pentru
că alt-feliu ni s’ar fi descris, negreșit, admirabi
lele răni pricinuite de exploziea obuzelor. Chiar
așa, asemenea experiență pare destul de instruc
tiva. Diii îea urmează, că dacă ar izbucni un'
războin între Germania și Franța, și dacă satele
Franței ar fi expuse la focul artileriei Germane,
la al cincilea tun casele ar începe să ardă... Artileriea Franceză, poseda, de alt-feliu, probabil,
acelea-șî calități. Poate că are ua tir mai repede
chiar. In asemenea caz, va fi, neapărat, o mare
mîngîere pentru amatorii de măcel, de a se aștepta
ca la al treilea sau la al patrulea tun, tras de
piesele franceze, satele germane să prin d-a arde
bine de tot.
Dar oaie țăranii acestor două nații să se bu
cure de asemenea lucru ? Tare mă tem cum-că
progresele îndeplinite zilnic, de cătră maiștrii în
arta de-a ucide și de-a distruge, nu va deștepta
de loc așa de mare entuziasm. Dar asta-i alții
chestie... Ca să convingi pe oameni, cum-că dărîmlndu-Ii-se casele, cu ajutorul unor projectile
explozibile, se îndeplinește o faptă glorioasă, fi
rește că ie greu. Mai nimerit a se cala să li se
bage in minte că se lucrează în interesul lor. Cel
ce se folosesc de luptele internaționale așa și fac,
întrebuințînd, pentru asta, toate mijloacele dia
lecticei lor. Cu chipul acesta s'ajunge la rezulta»
pU'l’EHE SOLARĂ
ȘI PUTERE VITALĂ
tul acesta paradoxal, dar necesar, eiim-Cfl o
țimo do inși, cari ar gâși foarte iâu ca cin,. ??u|;
le aprindă casele lor, găsesc că nu le nicî n'u su
ajuns să se aprindă casele altora, numai cn
să locuească peste hotar.
‘MU
Pe cînd Germanii îșî încearcă lunurile asm
propriilor lor sate, Englejil, satisfăcuțl de re?n?
latele dale de cartușul dum-dum, în India, au ni>; \
să experimenteze din-nou acest gingaș curți?8
care se știe că se desfășură în formă de floare lu vi
nile ce face, asupra locuitorilor din Transvaal, y*'
chile gloanțe decari se foloseau mai InainteEngîeip’
nu făceau răni destul de utile. Indienii,,lovii! <]'’
iele, aveau neobrăzarea de-a nu cădea de-o (k?-e
Chiar cu trupul pătruns dintr'o parte in alia iei
rezistau înainte. Asemenea tărie din partea un0 .
sălbatici de rind, icra cu neputință s’o poată t<?
Icra o nație civilizată. Englejil îșî deteră samă"
De unde, acest dum-dum. carele, bun pentru -î
suprima niște inși cu pielea pîrlită, nu pmea
11 mui puțin bun pentru a ciopârți pe ccî <•>.
pielea aibă...
Ca o ironie a lucrurilor, din toate părțile sc
răspunde veleităților pacînice, arătate de eonferința de Ia Haga, prin cruzimi nouă și prin fa
bricarea de arme din ce în ce mai omorltoaro.
Colea se caută, cu aprindere, obuzul care să fie
în stare de a preface în țăndări, dintr’o dată, cel
puțin o sută de oameni. Dincoace se studiază uu
foc (jregeois, care să ardă chiar și în apă. Suedezii,
cari fură mult mai bine inspirați cînd subvenționa
ră peNansenși Andree, eroi paeinici a căror glorie
aruncă In umbră faima militară, se dau și iei acum de partea asta. DînșiI au inventat o mitralieză, care trage de șese sule de ori pe minut.
Contra cui o \or încerca Iei? In contra Laponi
lor de Ia capul de Nord?
Victor Ilugo scrie în 181)4,
^Vdlian Skakespeare, partea a treea, cartea a H-a : «Congediu!
războinicului ie iscălit. Marele Nemrod, Marele
CiruS, marele Senacherib,marele Sesostris, marele .
Alexandru, marele Pirus, marele Anibal, marele
Frederic, marele Cezar, marele Timur, marele Lu
dovic, și alțî mari, seduc... Inse tiraniin.u-snumai
oamenii, ci tot așa sini și lucrurile. Tiranii se nu
mesc frontieră, deprindere învechită, rutina, cetilatea, orbirea sub forma de fanatism, surditatea,
mutismul, sub forma diferitelor limbi, gllceava,
sub forma diferitelor greutăți și măsuri și monezi,
ura, rezultanta gîlcevei, războiul, care ie rezul
tanta ureî... Toți tiranii aceștia nu au de cit un
nume: Deosebirea. Diviziunea, din care purcede
Slăpinirea, lentă deșpolul luat în abstract»...
în 1877, in 1’Ilisloire d'un Crime, Hugo scrie mH
nou : «într’o zi, cele șeple nații, cari rezuma l*1
/
treaga omenire, se vor uni și se vor conlopj'
cum se controposc cele șepte colori ale P[’lzai® '
într’o radioasă curbă cerească. Minunea^PaC. ?
va ivi peste civilizație, eternă și vădită, și
mea v« contempla, uimită, imensul curcubeu a
Popoarelor Unite din Europa».
w
.Qt
Aceste sublime cuvinte ale marelui^ P0®*-* ț.
evanghelica noastră, a celor ce urîm razboiu .
va veni o vreme, cînd popoarele Iși vor da
cil ie de crud și stupid, de a se stășiea între s»;
pentru niște interese meschine, josnice, cin
putea gusta solidar farmecul vieței.,.pgjjg
3l
'
'
'
I
J
1
||
>■'
I
altele, în aeen putere musculară ce ne slujește, să
ne montăm mașinăriea organică... Mistica putere
vitalii, fără care odinioară se socotea cu neputință
a se explica fenomenele vieței, și care, chiar a-zl,
nutem repeta îndestul: toată energiea cu toate progresele științei, mai slujește de har*• nulul nostru, fizică și morală, nu Ie de masar de paradă, în potriva materialismului, cu
°rganlj re chimică, luată din hrana asimilată. lear toate că Ie adoptată de unii așa numiți filosofi,
cit PUf rem și singura putere a mișcărei și plini de-o ignoranță de plîns și de prejudecăți ru
'zV°>l- Ucl corpului nostru, ic .soarele. Ca și rîu- ginite, această putere vitală nu Ie, la urma urmei,
ci izvoarele, ca și pîraele, sîntem, și asta de cît căldură transformată... Să luăm un ou, arfo c,a țoc în înțeles metaforic sau figurat, ci în cest obiect așa de puțin costisitor, pe care-1 cum
nU * d I literal înțeles, în cel mal pozitiv înțeles al părăm din pleață cu cîte-va parale. Nu-1 vedem
cel 5*\uî sîntem copiii soarelui, ființl născute din oare metamorfozindu-se în două-zecl și una de zile,
cUvl.n £ju-i oare soarele care ne dă să bem, cînd numai și numai sub înrîurirea unei călduri de
^'Tsete? Nu-I oare tel care poartă de grijă să trel-zeci de grade, fără ca cea mal mică părticică
reîntregească puterile, cînd ne aflăm flămînzî, de putere sau de materie să vie să se adaoge de
lie
> Si
chiararactivitatea
noastră intelectuală, afară, nu-1 vedem metamorfozîndu-se într’o ființă
^'onre
Ș oare
fi eu putini
vie, cu simț, cu cugetare, într’o ființă înzestrată
privim lucrurile mal de-aproape. Cînd ne cu toate organele și toate însușirile trebuitoare pen
Să
‘rttrebiim de unde purcede energiea mușchilor no- tru păstrarea existenței sale ? lear căldura asta vi
care ne îngădue să ne mișcăm, sau aceea a tală, comunicată oului, de cătră cloșcă, care de
tie’rulul nostru, care ne îngădue să cugetăm, tre alt-felid poate fi înlocuită foarte lesne prin căldura
buie să răspundem : din sînge, care aduce necon artificială, ce Ie, la urma urmei, de nu produsul
tenit materii nutritoare la toate organele noastre, alimentelor asimilate de găină, cari, la rîndul lor,
din sîngele fără al cărui flux și reflux ori-ce acti au fost elaborate de către vegetalele pe cari le
vitate, cu osebire acea a crierului, s’ar opri a- fac să crească razele soarelui?... Această singură
proape pe loc... Dacă vom căuta apoi, să vedem pildă, ajunge, zicea acum o sută și mai bine de ani,
de unde vine sîngele, ni se va răspunde: din chil. acel cugetător de geniu, care poartă numele de
Dar chilul, de unde vine oare, de nu din hrana Diderot, adresîndu-se prietenilor Iul, această sin
ce-o absoarbem, și asta prin o întreagă serie de gură pildă ajunge, pentru a răsturna toate tem
transformări, de fenomene al căror caracter fisio- plele de pe pămlnt și a preface în pulbere toate
logic.și chimic ni-1 foarte cunoscut?... Dîndu-ne sistemele de filosofic.
Inse, ni se va zice, nu s’ar putea oare să ne
sama de unde purcede acuma hrana, vom face
scutim de lumina și căldura solară și să ne ser
un pas mai departe.
Mai întăi toate alimentele sînt luate, fie din lu vim de căldura și de lumina artificială ? Și, pre
mea vegetală, fie din lumea animală. Carnivorele, supunând că alimentațiea noastră ar fi alcătuită cu
susținîndu-se, înse, precum se știe, din frugivore, totul numai din vegetale, produse prin această cul
vieața animală, în cele din urmă, nu-I cu putință tură artificială, și numai din animale hrănite din
fără de vieața vegetală. Așa-că, unica și cea din vegetalele astea, n’ar însemna, oare, cum-că ne
urnul sursă, din țoale resursele alimentare ale tragem vieața din alt izvor de cît din rezervorul
globului vostru, ie planta..,. Acuma, să vedem, solar ? Suma travaliului sau puterea desfășurată
ca să isprăvim cu investigațiea noastră, de unde de organismul nostru, n’ar fi oare neatîrnată avine planta, lea vine, în linie directă, din Soare. tunci de soare?... La asta Ie foarte lesne de răs
Pentru-că, planta,
*'—, se hrănește, mulțumită luminel puns. Pentru-că, dacă ne vom întreba, înainte de
Și căldurei. Sub acțiunea acestor doi puternici fac toate, de unde purcede căldura și lumina serelor
tori naturali, planta descompune, precum se știe, noastre, vom vedea, numai de cît, că numai de
acidul carbonic cuprins în atmosferă. lea pune la Soare, că Soarele le-a depus în rezervă. Nu
oxigenul în libertate și fixază în țesăturile sale încălzim oare și nu luminăm serele noastre cu
carbonul, din care sînt cu osebire compuse păr- lemne, cu mărăcini, cu cărbuni de pămînt, cu pe
V e lei constitutive. Intr’un cuvînt, puterea vie din trol ? Direct sau indirect, toate aceste substanțe
stn7iSe Prețace în putere de tenziune, în sub- purced din lumea vegetală. lele-șl datoresc exis
slu' 6 i fabr’cate de plantă. Substanțele acestea, tența fenomenelor descrise mai sus, în virtutea
la h
a brana animalului, și animalul, ca și planta, căror puterea vie solară se află înmagazinată, in
în t»ranat a^tOr an’male Și-a omului. Afară de asta, aceste materiale combustibile, în stare de putere
geam1 r crc?tereI Iei> planta pune în libertate oxi- latentă sau de tenziune. Arzînd aceste substanțe,
tutum «• aîer’ at^
necesar pentru respirarea nu facem dc cît să producem un fenomen invers.
de-o Jr filn^elo,r v“» ?i
care nici n’ar fi vorba Determinăm combinarea oxigenului din aer cu car
bonul fixat, încătușat, ca să zicem așa, în țesă
le vă^ an*ma^ sau omenească.
sau di dlt dar» cum-că noi ne apropiem din planta turile vegetale. Adică, urmărim prefacerea putere!
zie j n aj’maiul ce se hrănește cu îea, o provi- latente sau de tenziune, în putere vie, în focul,
care 6 Ca. ră solară,* de lumină, de energie, pe căldura, lumina, ce dă vieața serelor noastre,..
L. Buchner.
Prefacem în diferite puteri organice, între
3
,li
11
■ I
i;
�32__________
_
_________
DREPTUL LA EXISTENȚĂ
REVISTA IPEEI______________________________
făcut nimic să-1 scape de durerile foamei
Așa-cii, intră In drepturile omului |>t.ufâ’
Și are, ca orl-ce animal, dreptul de-a
existența, de unde va gâsi-o. Nu-i un
ar fi căzut în mizerie din propriea-i eroo i. acă
din neprevederile lui. Natura refuză, oare& a 9&u
tecului sau animalului, dreptul de a vîna ’p-851lîaar fi stat în llnșezalăun timp? Dacă nu U' ^‘cii
dit îej’i la trebuințele de mine, omul trebu*ftg,,îsă moară astă-zî de foame ? La ce slujește A*6 Oare
cietatea, dacă iea tratează pe individ mai ares°de cit tratează pe sălbateci natura? Ați n> asPl'u,
iertat, dacă civilizațiea voastră n’ar depărta*1
de Ia un meșteșug, a cărui practică l a cosFeoiQ
delungate studii, și dacă, răpind unui indivM în‘
cui care-i dădea existența, nu i-ați răni
•
meserie, unicul lui mijloc de traiu, Nu sînteti
față de un asemenea om, in stare de război
sîntețl oare ucigașii lui și al copiilor lui? Si î U
împins de foame, Iei va Ieși su prade, lâ X,e Q(^
mare, cine s’ar cuveni să tie pedepsit’ <iino„,îniu^
voî? Nu l’ați împins oare voi la asemenea f01‘
desperat?
Fapt
care
nu-î,natural,
la urina urmei’ e ch
îndeplinirea
unui
drept
REVISTA IDEEI
Orl-ce guvern, zice Gondorcet, 1-0 tiranic. Intr’adevăr, autoritatea civilizată ic pururea despotica,
la adăpostul unor forme legale pe cart iea se spri
1004, Mai- No. XXXIII. 3.
jină. Nu Ie oare vădit, cum-că autoritatea aceasta.
Ie pururea stăpînu de a dispune de avuțiea și de
vieața administraților iei. Cu tiraniea noastră ad
CUPRINSUL
ministrativa, noi nune deosebim de barbari, de cit
doar prin aceea, ca, tiraniea noastră ieste mai
lustruită si mal savantă. Ast-feliu, fiind mai pu
5^?
KpZe°“"i'’
țin primejdioasă și mai producătoare pentru clrmuitori. cari, pot practica, orl-cînd, obiceiurile
hw înnomU.T. Al mlcu și al tău.
’ 0 ”.oufl cxl'ulziirc.
barbarilor, fără să-I poata Împiedica ce-va.
Ctt despre servitutea, despre sclăviea individu
JJ^Jonci^cxHonnH Adevărata
ală si permanen tă de care popoarele noasțre-s scu
tite, lipsa acestei servituți sau sclavii nu ține mun
citorului de cald, muncitorului care moare ade
rilo ««•via*: Civilizafioa.
sea de foame, cu toată libertatea Iui. Neapărat că
n. ..,,tat. Notifă bibli-.'.rancă.
libertatea asta ieste pentru dînsul un bine, un
gobsariplii voluntare.—Abonafr achitafi.
bine pe care nu l’ar Înstrăina, chiar cu condițiea
de-a li hrănit pe toată vieața... Meșteșugarii noș
DEMISIEA LUI ZOSÎN
tri stnt cel puțin asigurați, nu se mai tem că au
Puteți să spuneți oare, cum-că nudatorill 0Ini i .
să fie osîndițl de-un stajphi,
t fie sfășiați de nimic? îi datorii! tot ce ar ii putut să afijj jn a!u
Ani dinaintea mea o lucrare nouă, de Zosîn,
scorpii, ca sclavii lui VecEu.
.ion. care, pentru rea brută : folosința liberă dc roadele pămîntul î
despre care n’am nevoe să spun cetitorilor miei
cea mai mică greșulă, pentru stricarea unui vas. pe care s’a născut, dreptul de-a aduna de ne nă
un bărbat integru, că Ie un om de idei’. Am
II oshnlea la această grozavă osindă.Cu toate as minlul natal, aria vlnatului sau pescuitului c
„lucrare, care cuprinde demisiea sa din postul
tea, dinșiî nu slut dc loc la adăpost de o scla care educație» sălbatecă l-ar fi obicinuit. Nu nu*
de
Medic
prima ral OspiciuluIMonasiireaNeamțu...
vie vremelnică. Soldațiî noștri, nu s’au bucurat toți să tăgăduiți omului drepturile acestea, declt
Nu-nif trebuea un stimulent mai mare, spre a
nici o dată de privilegiul solda ților barbari, cari asigurîndu-î o soartă mai bună in industrie, și niv.
trata un subiect palpitant, subiect pe care-1 adă
puteau, foarte nine, să leasă din armată, clnd gătindu-1, prin educațiea națională, să practice o
postesc în mintea mea, de mult. Nu-mi trebuea
slujba nu le mai lera după plac.
meserie. Dacă nu vă îndepliniți, față de individ
o pildă mal vorbitoare, cu care să ilustrez afir
Există Inse o și mai mare, și mai revoltătoare asemenea datorii, individul nu datorește, în mimarea, cum-că orl-ce amestec din partea oame
sclavie : lipsa de lucru... Aicea, sint nevoit să zeriea Iui, de cît ură și moarte orî-cărui membru
nilor mal înaintați, de a ameliora cit de cit așestabilesc niște principii, de cari, ce-i dreptul, u- din societate. Și chiar dacă, dintr’o sută de mii
dminlele aflătoare, ie o trudă care se prăpădește
nil au abuzat, dar cari nu-s mai puțin drepte.
de tălhari, nu s ar găsi de cil unul, cărui i-ar ii
De îndată ce puteți împila, unul sau mai mulți lipsit munca, chiar dacă toți ceilalți și-ar fi pă
In vinL Așezăminlele astea, proprii organizației
sociale de a-zi, nu-s scoase din evoluție afară,
inși, fără să țineți samă de rezistența, de putința răsit munca pentru pradă, vor fi îndreptățiți cu
lor personala, invocînd motivul, adevărat sau falș, toții, de vreme ce societatea și-a nesocotit, .și-a
cum insă-ș! organiza liea socială de a-zi nu-i scoasă.
Dar, de așezăminlele astea, cum sini, sint atitea
că așa ar cere interesele masei, legile voastre nu călcat datoiiile față de un membru al iei. Sint In
sint de ctt o armă în mina celui mal tare. Insul, drept toii, de-a nu se mai Încrede în această socie
interese legate, în cit a căuta să le schimbi pre
carele ie jerfit masei, are dreptul de a nu ținea tate, dc a se teme, ca nu cum-va, mîuc-poimine,
matur, și anume printr’o intervenite individuală
nici o samă de legile acestea, de-a li se împotrivi, să nu fie lipsiți .și Iei dc munca dc care, aceasta
directă, iesle a încerca să darmi un zid cu capul,
fiind-că garanțica lor nu-i aduce nici un folos.... societate, a lipsit pe unul din iei. Sînt In drept
san altă comedie ca asta să faci.
N’are oare dreptate un om să fugă de două-zeci de a se răsvrăti toii, în contra nedreptăței și nepriPentru mine, faptul acesta ie lămurit de mult.
pungași, cari voesc să-l jăfuească ? Veți sfătui voi, ceperei acestei societăți, de-a nu se supune legi
I-as că, intru cit se atinge de practica medicală,
pc un asemenea om, ca să se lase jefuit, fiind-că lor ic! necompleclc sau apăsătoare, și do a ataca
* poate afirma chiar mai mult. Ospiciile dcalie
nună starea a două-zeci face mal mult de cit bună întreaga organizare socială. De îndată ee un sin
nați, in multe părți sint chiar abandonate. Alienastarea unuea, cum zice clerul ? Un om. Ie în a- gur individ ieste lipsit dc lucru și de mijloacele
l'lnu se mal țin acum circumscriși, înlănțuițlîn aceea-și poziție față de societatea întreagă, cînd iea zilnice de traiu, societatea săvlrșește, față de ființa . Jumeospicil. Ieisint încredințați/in genera f, unor
11 prigonește, cum am fi noi fală de mai mul ți u- lui, un asasinat, și toate căpeteniile acestei socie
lainilii de muncitori, familii cari își văd de trecigașL- Salvarea individuală Io cea dintâi lege a tăți slut vinovate și merită... nu știu ce.
“n elor, familii relativ situate mai bine, în cari
w
naturoî. Omul nu mai ic membru al societățeî, de
Societatea asasinează civil, pc individul Carul ' lii'^v1 ^°rinneȘle oare-cum, pe lingă cari aliena;
|i| se leu. IneP nrnoi l,re'C.UI1]
vreme, de Îndată cc-I jertfa acestei societăți. Iei nu voește sa-i dce de lucru. Ieste destul atlla, pentr°
<a ile-care individ să fie liber, deslcgat dc toate
^albine înnkino ,Eun.,n^ 1 că aceștia si-ar reveni
poate, iei trebuie să se ridice In potriva unei societe așezăminte îmbunătățite, anume,
datoriile,
de
toate
angajamentele,
fața
dc
iea,
h ce rezufinfiș/->/
, tați carc-i tăgăduește libertatea dc-a pune mina pe fie Îndreptățit să o atace, s-o tcie,
. ■ s » *•
... ------ss’ar aiunce
ajunge <]dacă alienați! vor fi animicească. Așa-A
sar
cele de nevoe, de unde Ic găsește, atunci cînd
«xin mediul care i-a alienat? Penmoare de foame. Dacă nu vreți să-I îngăduiți un cînd trimeteți un bandit la osîndă, nu iei, ci J '
alienarea nu le-a izvorî l doară c'au iniroJlt
asemenea drept, dați-i in schimb, măcar o bucă
Cu.
Ieb.
decătorii Iui merită ștreangul.
C
il FourIER*
tilni0 0 ^rueană rară, pe care nu vor mai ințica dc pâmlnt, ce-va vremelnic dc traiu, măcar o
târuț aP°b sau c’au trecut prin vre-un vini, a
ocupație libera, cinstită, și care să-I producă ce-va,
ocări*
,se vor fi șters, care ar fi fost o cauză
în sfîrșit alt ce-va de cit pomana caselor voastre
f,,ndiiiii ’
fi alienați din nou, pentru-că, in
de caritate. Cînd un om, inse, nu are ce munci,
întăririle morbide, ale mccînd umblă după muncă și nu găsește, ce credeți
iin eoni; or’ s’nt permanen-le și cer neînlălurat
Dr.bolnavilor
P. Zosîn
Dare de
samă despre
că datorește societățeî ? Ură și moarte a tot ce-i leiifa
din: Ospiciul
Hfiitâslirea
Neamfn,
I
•ingeDt ?}6euî de victime dc loî soiul, un conIese în cale.^ Un asemenea om. nu poate să vadă Cu demisiea din positil de Medic Primar al acefal ^5P,CI'^ I
niatemafUÎ Pțl>°P°r^ S Qr iîutea
poate
O lucrare c*re ar trebui să determine o discuție serioasă W Pr
I
de cit o ligă de exploatatori, in toți din jurul lui.
Acestora, ici nu le datorește nimic, fiind-că n’au
Ni!,nctu^ acesta de vedere, un om de inimă,
să
prea bine pornire! lui, cînd se
lecuească sau să lege o rană, să vindece
Ni* I
•^c"‘zs£. I
Biicnresti. Strada Epurilor, 10
un ra.V- Pardă dovadă de ce,... da dovadă de-o
conștiință neclară, cînd crede că prin asta poale
să schimbe proporțiea răului ce bînlaește socie
tatea de a-zi... Tot alit de orbit va fi acela, care
si-ar face o carieră, cu nume să împărțască mai
bine dreptatea. Poți foarte bine să absolvi un
făptaș, să-l scutești de-o pedeapsă. Pentru-că,
drept vorbind, nici mi există vină, vina fiind o
născocire perfidă. Inse, prin absolvire, n’ai îm
bunătățit soarta niuiăruî. Intru cit l’ai lăsat, fără
sprijin, pe-acelas povirniș, omul va luneca ne
contenit la vale... Iei un rînit de la războia, il
bandajezi, îl vindeci, și-l zvirli din nou înaintea
aceluiaș crud dușman. La asta s.- reduce si le
cuirea de boală și absolvirea de vre-o pedeapsă.
Puteți să vă felicitați că a-țl făcut momentan o
ispravă. Dar, călind bine, vedeți cum-că isprava
voastră ie fără consecințl practice mal întinse,
fără consecințl sociale.
Sint departe de-a susținea, că asistența medicală
trebuește de acum să dispară. Această asistentă
dacă-i acuma ridiculă sau mizerabilă și nulă pen
tru bolnavi, chiar cînd iea izbutește, din inlimplare, să vindece pe unii din cei favorizați casă
se bucure de iea, iea susține pe-atîția sănătoși....
Cit se atinge de penalitățile cari ar fi aplicate,
lipsind inagistrațl mai integri, nici magistrațiî in
tegri nu vor putea să facă abuz de indulgența
lor, de alt-feliu inutilă, cu toate că le-am f cui
o concesie, c’ar dispune de iea. Nu vor putea
face uz de indulgenta asia de cit in cazuri rari și
cînd n’ar fi în joc interese mai mari, vre-o repa
rație socială ce-va... Alt-feliu leoriea cu lerapieapcdepselor va trebui neapărat aplicată.Cit ic de efi
cace această terapie o spun necontenitele recidive,
lear despre pulerea-i pilduitoare vorbesc miile și
iniile de izbucniri la feliu, cari purced din aclc
laș izvor nesecat, din aceea-și presiune sociaegrozava. care-I o cauză cu mult mai actuală dă
DE NOTAT
Cei cari ni se socotesc prieteni și toți dți știu că ne inte
resăm de iei, ne fac In totdeauna plăcere, cînd ne vestesc că
le ajunge revista noastră in mină. lear clnd s’aștenptă si nu a
au, ne-o pot in to'deauna cere. Mulți știu de ce tot facem așa
înștiințare... Pe lingă asta, cel cari simt pornire și vor să ne
fie utili, pe lingă ceea-ce pot imagina singuri iei, s’ar putea
ocupa să dce ochi sau să se puc in comunicare cu unii abo
nați, ce-nr fi in preajma lor. cari înțeleg anevoe greutățile noa
stre și cari s’arată Intru clt-va mai greoi ca să se pue In re
gulă cu adminis*raț ea noas‘ră și să-șî plătească abonam.ntul de
sine.... Celor cari1 s’ar oferi să ne fie de sprijin, le-am furniza
adresele respective, pe dată. . După aceea, unii ne-ar mai pu
tea procura abonați. Și, in privința asta, o lămurire. Abonați!
noș'ri pot fi din oiî-ce clasă, nu numai din'r’o clasă aparte,
pentru-că opera ce facem se advesnză și poate ti de folos ‘uturor, indiferent de stare, le destul ca cino-va să fie presupus
că are o doză de bunâ-voinfi și-o doză de inteligență, să pară
suscep'ibil de oarc-care avlnt, pentru a lace cerc&rc să-l adâpăui din izvoarele noastre. Nu trebuește Sa escludem mai di
nainte sau sâ proscriem pc nimeni. O bunâ-voințâ, orl-clt ar fi\ t
de mică, se ponte cm încetul mări, iear o inteligență se poate
desvolta. Și Ie mai bine sS ne facem iluzii.... Așa că stătu să
întindem mina conluciătorilor noștri.
p.
!
�fteViSTA IDEE!
34
REVISTA IDEE!
cît ori-ce imagine de vre-o pedeapsă dală— Despre
o suprimare a Magistru turei, in sine, nu poate li
nici ulița vorba, mal inlăr pențru-că instituțiile
nu se suprimă pe Tind. Și apoi' inslițiițiea asta te
cea mai sirius legată-de orîndaîrea de a-zi.
Dacă in carierele astea si rolul unor o imenl de
inimii și de idei ie nul, cu atîta mai mult aceștia nu
vor avea nimica de tăcut, imbrățișind vre;oall i
carieră, cu gînd să influențeze mersul socielalei
in bine. Cariera de dascăl, in rezultate îe lot alita de s că. Sa zicem că ți-o îndeplinești cu con
știința cea mai deplină. Cu toate ca-i inca o pro
blemă,dacă m i! poale fi vorba de conslimță de
plină unde sint norme și limite prescrise. Să zi
cem. Ce va folosi înse un om ieșit din școală,
ori-cît de cult ar li, dacă va 1! zvirlit in viitoa
rea .ceste! lupte poreclite pentru existență, dar
care ar ti mai propriu să-i zicem pentru neexistențâ. Va-fi și îel ca bolnavul lecuit sau cn
cei cu dreptatea; absolvit de pedeapsă... Dînsnl
s’a străduit cumplit, posedă nu numai o întinsă
cultură, chiar o întinsă practică. Dar la ce so
aplice? Mintalitalea i-a fost pregăti fii de mic să
se apuce de muncă. Munca i-a fost în totdeauna
ca țintă. S’a întîmplat inse să treacă peste pro
centul de slugi trebuitoare celor ce stăpînesc a-zi
și cari au monopolizat toate. Neaparat, va intra intr’un așezămint modern, să fie tratat de-alienalie
mintala, de-un. medic iscusit, sau va fi scutit de
pedeapsa cari i-ar fi atras-o vre-o infracțiune
cum-va, va fi scutit de-un magistral integru.
Dacă nici dascăl nu merge, că tot degeaba ți-i
munca, vet căuta atiincea c.i să te faci Ministru,
parlamentar, jandarm... Chiar suveran de te-ai
face, încă nu vei putea clinti nici o iotă dinceea
ce se alia, afară de ceea-ce se clintește de sine,
nu ve! putea clinii prin propriea ta voe. Nu yei
putea șterge de loc, prin autoritatea ta, rugina
de pe orînduirea dc a-zl, pentru-că pentru asta
trebueșle un felin de apă mai tare... In una din
demnitățile astea, vei putea foarte bine să stai
și tu, la adăpost, in staul, să-ți rumegi paelc cari
ți-ar fi. dinainte.Mai mult nimic. Miniștri îndrăz
neți au fost trimeșl la plimbare, sau, tot una,
la pușcărie. Parlamentari temuți, cutezători, sau
zbuciumat in van, și-au fost de-ațile 1 ori com
promiși. lear Suveranii cari și-au arogai drepturi
dea schimba rindueala pre voea lor, au pălit-o mai'
rău, au fost decapitați, cel mai puțin detronați. Cil
despre bieții jandarmi si alt! slujbași mai mici, intraț! în slujbe cu gînduri hune, nu știu sărmanii
cum să răsufle pe urmă Hiat lin. Să spuneți altora,
cînd veți voi să spuneți că pot aceștia, de sinea
lor, ce-va, sau că s’ar încumeta sa facă ce-va.
Iei, dar atuncea ce-ar trebui să facă un om dc
inimă, de idei, sau, cum am zice, un om integru,
ce-ar trebui să facă dacă ii sînl închise’ aceste
căi? Ce-ar trebui, ie treaba conștiinței sau îmboldirei sale. leu arăt numai, că-n rolurile în cari
a socotit să facă vre-o ispravă, prin specialitatea
lui, cu toate că s’a distins strălucit, din punciul
de vedere al consecințelor sociale, nu-i mai la
locul lui iei de cit altul, care n’a hrănit nici o
dată intențiile lui. Pe moșîea aceasta bocrească,
undc-s anume rinduile toate, unde nu dispui de
nimic, de nici o libertate, unde nu poți să faci
nici un bine, că nu-i cuvinlul și voea de la tine,
mai curind chiar să slugărească lirele mai mo
deste, cari se adaptează mai lesne, cari sc-mpacă
3b
|)E LA 1888
ca lucrurile obicinuite mai bine și cari nu
rilă nici un dispreț pentru asta. ‘Nu am fle înenimica dacă printre acestea, ar fi și unii inși a
energica vitală scăzut,â, unii mal vlăguitl. dinu
acel cari ar fi strălucit, le-ar fi șezut mai jjue
aiurea- De cit să mohorască și să mâhnească dru
mul cu umbra lor șovăitoare, mal bine si-ntr’un
sciun fără răzămătoare, dacă vor li păsuitf.
inse nu vor face zgomot și se vor face ullatl, Cl
Cit ne privește pe noi, abandonăm orî-cuf 0 ce rol vrea, ori-ce vieață comodă, dacă-I vre-6
vieață comodă.. Nimic din toate nu nesuride \’<y
răminem la rolul ce-l avem, rol care ni se
și cel mai priilor. Nu lecuim pe nimeni de niJj
o boală gravă, nu impărlim nimăruî vre-o dren*
tale furată, nu pregătim pe nimeni pentru vre-o
carieră distinsă, nici alte bunuri nu punem k
indămina cui-va, ca tocmai să muște din iele, R&J
frîngem pur și simplu o rază în inluucrecul in
care radi și-a făcut cuibul și-n care clocotește.
Și-am izbutit a-i da de urmă. Vedem că ce-\a
acolo se mișcă. Mal mulți, luați după lumina noa
stră, au prins a vedea ca și noi. Fie-care iși indreptează acuma făcliuța ce are spre partea cu
pricina și se apropie mai mult, lot mai mulți,
tot mai mulți. Lumina se face mai mare. Hăul
descoperit se vîrcolește cumplit, mal tare, lut
mai tare, și nu se mai poale ascunde. Noi nu-1
slăbim nici o clipă, îl desgolim și sînteni siguri
că-1 vom nimici cu lumina.
P. Mușqiu.
DE LA LUVEU
Ieri mă întorceam de la Luvru. Trecusem ’
prin galeriile in cari grupele de antice Venus, .
se înșlrueau gingașe, mîndre.
Acestor divine de marmură fosile, Incînlare
a ochilor uimiți, găseam, in gîndul mieii, dar
ti Jost bine să li se dee săserăsjele niște pa- •
late regești.
, _ f
Pe cind mergeam ast-fellu, transportat, îmi /
leși-n cale o bleata sărmană: Privirea iei mii .
trezi din visare și iml umplu sufletul de jale...
Ah, inii ziseiit, cit. iede galbenă și tristă, și
cil sint de frumoase trăsăturile iei. Piochica-i \
strimtă i-l o curată zdreanță. Și-și stringe șa
lul cil ingrijit'e in jur.
_
„ j
lea ie cu capul gol ; păru-i, rău inipleUj, u j
atirnâ pe spate, jăiclnda-i niște bucle firești, tf- ,
cari habar n'a avut oglinda.
,
i
Virful degetului arătător i-i negru de in,
păturile acului. Și ochii i-s slăbiți de-alita munca
nopturnă... Bleata copilă.
. .
Vai, tu na ai nici casă, nici masă, PdfQ f
cerșești la coltul slradelor. Palatele noastre s
pentru statui și tu iești făptuim Pomnulm-Frumușela ta nare să aibă nici o da
templu. Tic are să ți se preciipețasca ti p
|
Numai o formă fără de sujlet, cu ochu s .? < (
morțl, le vrednică de contemplare.
j
Dispulăți pînea celor avari, lina cu cai • ,
te acoperi :• Femeile de picatră au Luvriii'i, j )•
cu vieață, trebuie să moară de J'oame...
;
După Sully Prudho.MiME, de Sorina- I
Ponil îs dracii, măi. Nu doar, c’aș
He impârlil cu vie unul. Dar ii
cunosc mai dc mult, nu numai de
C’or fi și printre dinșiî oameni
11ClllU(?91 ă,Cse Poa,e*
tlCJrCain
vorba la. Al vostru, zici, că
^. ...
G iivul
— Cam-nnne la societate, că de ce nu l-aț! mai
vă foce p.tld nresedinle... Diavolul. Ce are lei
US Voi nța oJnie'nilor Dar, stai, omule, banul
c.u S°cB0llroV re vreu, aleg pe cine-mi place..
Xwit. Dr"- luî i"ar 8 pl?cut să ne
" S nSi în cap, să facem toate după guslusiee I’urp^‘.
zis: Ho, ho, lartore, ți sau slins
ri,e 1U’iiA nuterei tale, cînd c’o singură ameninvreein“e degeL făceai să tremure un sal.
1
deșteptat și al noștri. Să
7 i Cără nouă, cum vom duce-o.
VClCTel, să-s! vadă de biserică. De ce-ș'i viră
naSU a"! ? Dar'fi venea săracul, că i'era trup si
.7 casierul, si împrumutau cum vroeau,
S"?amu Plăcere, fără ‘habar de consiliu. Și
5“gj?de pilciă, m’aș fi dus ieu și le-aș h zis: Uite,
mm nonă, uite domnule casier, mi-ar Irebui
e'pî'rale. rn »»
nevoe^.-nr li n,șnuns scurt • Nu-s parale la casa. Dar de-ai ii
venit "tu pe de altă, par le, și peste dobindă a!
mal fi aruncat vre-o ulcică dc uni, vre-un -pur
cel, vre-o gi-culilă. ori le-ai li făcut ce-va muncă,
neutru line casa ar fi avut parale.
— Iei, ce-tl spusei teu, că popii îs dracu. Do
ar putea săli sugă și măduva din (ase, să le
închine si rob loru-le, de mulțămiL tot nu s’i.r
multămi. Tirani la suflet, grozav.
—*Asa zău. Să vadă lot sa tu în flăcări, lor
atunci le-ar crește inima.
— Mai vorbești. Păi, să vezi... La 88, ieram
la CalnăenI, pe Ialomița.
— Cind cu revoluțica?
Da, da.. Și, ca
. să 111 ai răsufle- din jug, țăloștri.
rănii ne"'
”’’. știi, prinsese
x______ a face, pe ici, pe colea,
lirîl călră
Ură ciocoi/Și
ciocoi. Și stalul.
stalul, vezi tu, de altă nevoe nar fi trimes armata, și atunci împăna sa
lele cu soldați.
— Ierau Moldoveni.
— Moldoveni. Pe. ce-î de ai<*i ii Iriniesc-n
Moldova, și pe cei din Moldova îî aduse aici, ca
JIU Cl}n„1'v? s‘* ^ev lu'nă cu răsvrătiții
‘c'» ^lalu-i mare porc de cîne.
Z p/-1 YOrbeȘli ? Gașcă ciocoiască, s’a inînluit.
cuin spuneam, în Călnăeni icra liniștevnrhf S?l!1lGa pi’hîe, le. ce șă vorbesc. Asa, mal
i-m rlî *ei Ga,neniî cîte ce-va. pe unde se adtila p/'ar inaî mult nu. Auziam si noi, că ai noștri,
duS’m0-1 ,laeaser;l telegraful, că la Ileana dăipisfi/f
1 ^.,uan.ubfi boefese, că-I ucișeseră pe
“icni si*7' 3
n‘-a călârașii trase eră in 03afiase ,u,UOrlleia nu ?li«
cii un călăraș
tu*
cis intr’°
m~",^nr>
*ent Așa caî ,)a
plăhueală nu fu între să*
luîi: Ca/ fi h “ai llaeiî’ ’naî ftceau Iei cite-o glu9e, măcar de spărietură, să se ducă
CUI să-I treacă prin minte, ce-I clocea diavolului
de popă in cap. Tot îl vedeam noi, că unde Ierau
doi oameni adunați, cu iei ierau trei. Dar cui
su-I vie în minte, că iei strîn^ea toate nimicurile
vorbite de oameni, că-I împănase capul ciocoiu
lui cu cîte minciuni toate.
— Ian auzi, Iuda.
— Pai. Vedeam că, de la o vreme, boierul nu
mai ieșea nici din casă. Cine să bănuească inse,
ca popa îl vîrise frica in oase, spunîndu-i că
ne-am holărît să-l răpunere, cum va păși pra
gul ogrăzei.
— Par’că h'ațl fi putut-o face si-n ograda
la iei.
,— Halda, de. Dar nicnnu ne trecuse măcar prin
gînd una ca asia. După cum ne înțelesesem cu
dresul, ne-am sirius îțitr’o zi la primărie, Să fa
cem contract de invocată, de primăvară. Căpătarțim răspuns din parle-î, că, pentru ziua ceea,
fiind cam bolnav, nu poale veni. Să ne-adunăm
a doua zi. A doua zi, furăm aminațl pe a treea.
și așa vre-o patru zile de-arîndul. Pasă-mi-te Ici
trimesese.să-I vie soldați de Ia Slobozia, că-I șop
tise hoțul dc popă, că Vrem să i intihdcin o cursă,
cu prilejul împărțire! locurilor, să-1 mtnluim. De
asta ne tot amina, așleplînd să sosască, ba a-zî,
ba irîne, soldați!.
— Ian auz'!, ucigă-I crucea de popă, de ce-mi
fu bun.
— Păi cum, diavolul. Inlr’o zi ne strtnserăru
ieară-ș! la primărie, și, văzînd că n’o să mai vie
boierul nîcî de-astă dală, ne ziserăm : Haideți,
măi, la curte, să luăm odată un înțeles,.să știm,
incotr’o s’ap.ueăm. Ce lot ne poartă cu vorba.
Si ne duserăm. Cind, ce să vezi, noaptea sosise
la curte un pluton de dorobanți.
— Și cum de n'ați aliat?
— Dracul se aștepta ? De cum sosise, îi băgase
-.(• ’zări
zhri hirnAni
înlr’un grajd de boi și nu-i putuse
nimeni
din sat.
— Doar popa, hai?
— Iei,
iei, popa știea
șuea tot.
roi. Și
oi ne unserăm
duserăm cu toții
10111 Ia
ia
' poarta bourului. Așteptarăm, așteptarăm: Mâ\ ce
"*
........
---«■*
—
.1
...
......
să fie, să nu se mai arate bourul, ne lot. întrebau»,
că de venirea noastră-fusese înștiințat de cum
sosisem. Un drac de băiat din curte, ne spuse,
cam inlr’o glumă: „A cumpăratboerul niște boi
moldovenești, cu coarnele oțelile". Noi, care nu
bănuiam nimic, nu deslușirăm cum vine vorba.
— Rău ați lacul.
— Răii. De la băiet aflam lot. Dar de unde
să-ți dee prin ginii una ca asta? încaltea să fi fost
puși pc-asemenea treabă, măi, nu-î mai dam noi
răgaz ciocoiului pănă să-și aducă zăvozil de
pază.
— Nu-i nimic. învățătură pe allă-dată.
— De-acum, s’a mînluit... Și, cum stăm și-aș
teptam, numai ce văzurăm, că iese, în pridvorul
casei, un lîniir îmbrăcat inlr’o manta lungă, c’o
căciulă ncagiă in cap, ținind în mină o pușcă
soldălască. La spatele lui ieși și ciocoiul și zălirăm si barba pope!.
— Măi...
’
,
— Păi. Și cel cu puș.'a, ne zise, hodoronpIrcnc : Ce căutali aici, măi încănățînaților? Ne
uitarăm unul ki'altul. Dar unui din noi zise:
Pămînt, ce să căutăm. Și ofițerul, că cei cu man
taua icra ofițerul care venise noaptea cu soldați!...
i
�REVISTA IDEE!
36
REVISTA iDEEi
— Taci din gură...
Am copii, neică Petre, și încaltea să fi m...
— Să ne Tacă tâlharii, să nu bănuim nimic... va, nu mi-ar părea atît de grea moartea* n C(J‘
Ofițerul, răspunse de colo. Vreți pămînl? Na-vă geaba, așa... începuse omul a plînce. miir r(1®'
pămint-Și trape... Râmaserăm înmărmuriți. Unul,
tiu, să vezi cum yiue moartea peste tiu °
Pa vel, care sta lingă mine, căzu, la picioarele zdravăn, sănătos, și să te vezi în nepulinF 0,11
mele, ca trăsnit. 11 nimerise drept în frunte.
abate de iea, Ie ce-va grozav, omule.
a a *e
— Ian auzi, cinele.
— Păi cum. Și încă in mijlocul cîmnuliu ..
— Atunci pricepurăm, că nu-I lucru curat, și de larg și slodod, să te vezi la strimt „rA a 11
’ °r°Zav,
ne împrăștiarăra. leu m'am dus la niște tîrle, de neînchipuit.
unde aram cu alți doi tovarăși...
— Noroc că ne ajunse și mos Stan, unul i— Apoi ce-a mai fost ?
tovarăși, cu plugul Cum se aproprie, si-m»
— Ce să fie. Dărură iuruș soldați! prin casele «Ce te mai gîndești, Petre. Nu vezică nii-i lr2?;
de prăpădit» ? «Păi, ce să fac» ? «Să scăpăm 12Ci
celor asupra cărora îi îndrepta popa.
—4 Popa ?
creștin, de urgie». «Cum»? «Oprește plmmk i
oprii. «Dă îndărăt la cai». Dădui si văz. r 11
— Dar dracul ? Și popa mieu, strînse la curte,
pe toți oamenii pe cari nu-I avea iei la inimă, moș Stan al mieu, că dădu drumul nlumii??
și-i bătu, cinele cela de ofițer, cu ștreangul muiat pănă-n grindei. «Mină»... Cînd dădu-1 gură la c?
cit Cn£}{'
în apă, peste pielea goală, pănă cînd le crăpă aveam niște cai ca zmeii, lacul o brazdă nî»
pielea oamenilor, după care le presără rănile cu șanț... <1 Vin-o incoa, Dumitre, grăi moș Stan Cm
sare și ieară-și îi bătu. Răcneau bieții creștini, ea că-te pe brazdă într’o rină». Făcu Dumitru ce 1
în gură de șarpe. Și urla, măi Vlade, cînil în sal, povățui moșneagul. Băgă și moș Stan pluctil «:
de credeai că-i sfîrșitul lumei.
mină, lacînd un șioi, cil Iera Dumitru de lung
Opri iear, îl acoperi bine, cu bulgări, și porni
— Valeu, sărmanii oameni, mult fură chinuiți,
răm, leu fluerînd un cîntec, moș Stan mdeinnin"
fără să aibă vre-o vină.
du-și caii Ia brazdă, Iear tovarășul celalt trecu cu
— Din gustul tartorului de popă.
plugul pe lingă Dumitru, ca și* cînd nu văzuse
— Fie-ar fi fost popiea a dracului.
— Pe toți, ca pe toți, dar pe unul,
unu
Dumitru nimic din cele petrecute... Cei de colo veneau
al Slanei,
popa
\ avea
.
x x ură
. “ neîmpăcată,
/
că dei-arfi veneau mereu, cu spăngile sclipind la soare, ca
căzut în ghiare, l-ar fi-mpușcat, de bunăgsamă. oglinda. Abiea mal merserăm cîte-o brazdă,’de
cînd îl ascunsesem pe Dumitru, și hop și cel de
— Cum înse de-i scăpă ?
— Să vezi. După omorul lui Pavel, cum spu colo, Ia capul locului. «Bun noroc, moș Stane.
sei, îeu mă dusei la niște tîrle, unde aram cu Mulțămesc d-tale, părinte»...
— Iera și popa ?
alți doi inși. Pe după amiază, văzurăm, în zare,
de către sat, pe unul ce venea, venea săracul,
— Iaca treabă,, „„
se r
putea fără iei? Iera popa,
de rupea pămintul. Cindfu aproape, văzurăm ofițerul
și
patru soldați.
Popa ,mîna• caii...
.
.
x
.
-------- -- «Ian
-------- ască Iera
n»
Yam Dumitru
numirii al
«1 Stanei...
Qiana?
cultă, moșnege, zise ofițerul
ofițerul,, nu cuni-va aveți vre
vre-
— Dar tu, Dumitre ?
un mosafir pe-aicl, pe la tîrlă» ? «Nu se află, d-Ie
— Ce să fie, neică Petre. Ce-i în sat, ie năpus ofițer», grăi moș Stan. «Să nu minți, porc bătrîn,
tea lui D-zeu.
că de-o fi, să dăm de urma vre-unuea pe-aici,
— Iei cum ?.. Și ne povesti, Dumitru, cele ce nici' Cristos n’o să vă poată mîntui din. nunele
se petreceau în sat. Cum popa, umbla cu ssoldați! mele». «Ce zici, moș Stane», întrebă, rînjînd dia— cari voiul de popă. «Ce să zic. părinte. Iaca, tîrlele
după fel, răscolind toate casele celor pe
avea vre-un necaz, cu nume că sînt capii revo noastre sînt colea, puteți să cercetați, dacă cuvinluției, capii revoluției pe care n’o făcuse nimeni. tu! unui bătrîn • nu mai ieste luat în samă. Cit
De cum da de vre unul, îl trimetea legat la curte. dac-am văzut pe cine-va, pot spune că, pe Ia
Ne spuse apoi cum avusese norocul să scape-n.. prînzul cel mare, ara zărit, c’am așa, pe unul»...
șura unui vecin, cînd veniră, popa cu soldațil, de-iI «Iei unde, cum», întrebă popa grăbit ? «Apai, trecea
■” îi
îl bătură spre tîrlele Cadîneî, ca la vre-o două rînduri de
răvășiră casa, căutîndu-1 pe iei. Cum
izi r
pe. xpopă
nevasta și copiii, să afle unde-i. Cum auC
r " loc de-aici, așa peste cîmp. Iera cu gheba pe uzicînd nevestei, cu gura lui ■ «Nu te gîndi, ....
pu meri, c’o căciulă mocănească-n cap și c-un bat
în mină. Dar se ducea, nu glumă. Mare minune
toare, c’o să mi-1 dea iei D-zeu pe mînă».
de n’o fi fost găinarul de Dumitru». «Iei, firește».
—
raa^ Poinenea numele lui D-zeu.
— Păi, dă, cum să spun, dar și D-zeu ăsta prea Și popa, prostit de născocirea lui moș Stan, dele
biciu
cailor, ținind spre Cadîna, pe cînd Dumitru,
Ie nedrept, zău, măi. Prea asuprește pe cei drepți
și prea ajută pe cei vicleni, cu inimă tirană.
săracu, sta liniștit sub brazdă.
— De cînd lumea așa a fost, dar dă... Și cu
— Măi Petre, da strașnic om mai fu și moș Stan.
Dumitru, ce-a-ți făcut?
— Nu-1 voiu uita, cît voiu trăi. Și-așa trebuie
— Ce să facem. Stăruea să-I ascundem unde sa fim cu toți la nevoe.
m
„
va, că de unde nu, se isprăvea cu dînsul, și
— De netăgăduit. Dar cu Dumitru cum ramase .
iera păcat de copiii ceia, cari ierau să rămîe pe
— Cum să rămîe. II ținurăm sub brazdă pană
drumuri...
noaptea. Cîniî, pe la toacă, se înapoeara de ia
— Avea dreptate.
Cadîna și Ierau îndîrjiți foc, că nu aflasera nic
~
Dar unde și cum să-1 ascunzi? In bor- uo unim
urmă uc&pre
despre vuinniu,
Dumitru. ixc-uu
Ne-au cercetat bordeeie»
cleele de la țiplă, de-ar fi venit să-1 caute, mu- șurile, fîntînile, gropile. Puteau să cercetez!
fi
că
sal l-ar fi găsit. Unde, de ? In vorba noastră, ză- și bine. Nici dracu n’ar fi’Mnuit
bănuit’de'paniițru,
de Durait
«raxn
departe, de spre sat, zărirăm venind Iera sub arătură. Și se :duseră
ani... Lă
uusuiunouă
uuuaaui...
Dasa •
căruță. «Neică Petre, aceia-s, uite cura le scli- pănă cp înoptă bine, și-1
și-1 scoaserăm
scoaserăm pe
pe Du
Dunntr
ăm cu
la masă,
n?xefsPan^l!e
soare. Pe mine mă căută. Ce să de sub brazdă. Slăturăm
cu toții
totiila
masă,îlîidădu
—
iac, unde să întru, n’aș vrea să mor și pace. leu un cal și dusu-1 chiemă, pănă la un cumnat
cumn.
1
V
*
W
1
M
•
•
W
O
„cisu ce se Bcu? Ce sS se facă. Pe? Dat c“ 1 nn topor, să sezica cum că venise
*7 ling1*4 « mm-i Si, cînd veni procurorul, iei
"%«“!.'nn oces, Aupă cum le plăcu lor. Maf
A1'1 ?nt vre-o două-zecl de inși, arătat!
ridic31'? dl unellitorî ai răscoalei,... la care nie poP* C‘ .1 se gîndise inacar, vre-o două-zecl
icni nicî
ne Bngă că fuseseră schingiuit! în
‘
;
I
:
nC unde m»
vIaf îndrăzni să rămie in sat '
'
P*?r P°v‘ cfintul. O dală cu plecarea solda- ,'cr‘ nî-i'i statură vre-o cinci zile, de stinseră
l*lor’ TJiri e din sat cu hoțiea, o dală cu ple[oille păsar rid.câ s- pQpa tot ce avu Șl se duse
c,rea nîinăre în Dobrogea, unde auzii, că, mai
!
i
'
i
"
Drept răsplată, că ucisese un om,
^chingiuise și băgase prin pușcărie alîția inși,
Srhurnd liniștea unui sat, cu faptul si punga■ cnldatiior, ca-n vremea turcilor. Cum vezi,
S1uîei fapte de laudă, casă poată fi înălțat în rang..
8 L Afurisit popă, măi.
~~ ‘
1. Neagu
al mieu și-al tâu
I
Slot două vorbe pe cari le cunoaștem cu toții,
’ci,
cari-s atît de familiare tuturora, și mari șl mi
mici,
în cit rar își da cine-va osteneala de a se mai gîndi
asupra ins'emnătăței lor și asupra înrîurirei ce au
asupra vieței sociale. Nimeni nu-șî' bate capul să
' cerceteze pricina unor lucruri pe care le cunoaște
din cea mai fragedă copilărie. Trebuie ca cine-va
s fie un Newton ca să se-ntrebe, după ce a văzut
de o mie do ori acelaș fenomen, ca să se-ntrebe
care-i pricina ce face ca mărul să cadă jos din
copac în loc să fie aruncat în spațiu. Puțini sînt
Inso ca Newton, și de aceeamuiiime
o r~-’ț: de
’ ’’ noțiuni
" "
rn-\. au
.. încă
. » curs
jreșite asupra lui al Mieu și alr Tău,
in lame.
Ca toate astea chestiea asta ie una din cele mai
îndemnate și nici o alta poate nu are o înriurire
imai maro ca iea. «Se poate zice cum-că societatea
n.ftac®
de a ,mai exista, de fapt, din ziua în care
«;»n4,le^atxTa a devenit unul din elementele iei cona Num1el® de societate, ce-i dreptul, nc-a
•efetato'. ™
de- or‘”ce înțeles. Pentru noi, so
resc in leneasca ie o familie ai cărei membri
o aplnm°J?Un’ ?ari s aJuta reciproc. Se înțelege
Meala’nitn,, ave
oameni cari trăesc unii pe sotău cn
CaV1 Se îu?alâ unii pe alții și-și
^oaSăfc?et^e; ,P’a^ drept la asemenea
Hsm
M Mieu și al Tău, acest dua°anionl nic» x ,rJl. n acelaș timp agresiv, face din
P^rde ceea on ajmaȘi- In acest dualism, omul
,a mti..n, 7-—“ Prerogaliva-I
va-i cea
cuu mai
uiui
Mtiea
iubirea,
aî de
cCo “potrivă cu minegoismului întră în
cele maî
mi nobile
nnkiia facultăți.
CnonUXf?
Dlin°ace^e sîut nnni Ies\c uu animal sălbatec, toate
î 1! ească Poftei?0 r™ ?însul bune> ca să-și înde5rea să lnRr’ăm?iCÎt ®duuă» îngrămădește, cu
feramădeasca mai mult, ca să-și facă
j
!
;
rezerve pe care nu le va putea consuma nici o
dată. Zic că omul ieste un animal sălbatec? Acesta
nu sfâșie, nu rupe de cît să-șî sature foamea, pe
cînd egoistul nu se mai satură, iei ieste robul pasiunei, al demonului lui năunlric, care îl stăpînește, îl hărțuește, îl îmboldește necontenit, a tra
fica, a exploata, a dobindi, a strînge, a grămădi
mereu,
^Cîud le uiți, ca simplu spectator, la această goa
na după avuție, oamenii cari aleargă după iea
îți par curat niște nebuni. Intr’adcvăr, dacă cine
va. și-ar pune în minte să aibă numai a lui un
niilion de rînduri de haine, un milion de pălării,
și altele, n.i ne-am îngriji oare de mintea lui ?
Așa-că nu Ie de loc prea mult a se zice, cum-că
al de Rolschild, de Vanderbild, de Gould și al
de alții ca iei, sînt niște nebuni, și că adevăratul
lor loc ar fi înlr'un azil. Aceștia nu sînt numai
nebuni simpli, sînt nebuni de legat, pentru-ea, pen
tru a-și îngrămădi comorile lor, iei osîndesc la ru
ină milioane și milioane de semeni. Imensa majoiitatc a oamenilor, 99 la sută, vegetează în să
răcie, în lipsă, locuesc In locuință nesănătoase,
din pricină că o mînă de nebuni, de paraziți, aca-:
perează rodul muncei acestor oameni și locuesc
în xpalate,, în palate, Incunjurate de parcuri și de
rrrSHinî
grădini, «.
pe cari le numesc proprietatea lor, în cari
întrețin toate feliurile de animale, destinate pentru
plăcerea vînatuluî, po
ca și stăpînii lor.
Priviți bătrinul- gîrbovit de vreme, încovoiat
de infirmități, bătrînul ce tremură de frig și eare-ntinde mîna lui descarnată, să ceară de pomană. Să nu credeți cum-că omul acesta a fost in
totdeauna schilod și pururea a cerșit. In tinereța
lui, a fost și iei puternic și vrednic și zimbea vi
ei ei. Inse cele mai frumoase năzuinți ale lui l’au
dus la cerșetorie. Anii lui tineri i s au scurs în
mizerie. Salariul abiea îi ajungea pentru trebuin
țele zilnice, puterile i-au fost sleite de timpuriu,
tiranul i-a stors pănă și măduva din oase, după
care l'a depărtat. Și ieată pe tovarășul îndrăzneț,
curagios, tovarășul de-odinioară, îeată-1 acum cerșînd, cerînd un ban, pe cînd miile și miile de
pe'cari le-a cîștigat stăplnilor Iui, au fost risi
pite pe cai de rasă, pe cînî de lux, pe podoabe,
pe diamante și alte iantazii.
Dacă veți trece noaptea prin unele unghere din
marile orașe, cam după miezul nopței, cînd astea
prind a se însufleți, vă veți întîlni cu ființl Iară
de ni n o formă, cari nu se asamăna de cît cil bru
tele, veți vedea femei tinere, lasă că și batTÎne,
vlnzîndu-și trupul și cinstea pe cîți-va bani, băr
bați ale căror trăsături nu reflectează de cît cele
mai josnice patimi, pe cari sînt întipărite în ca
ractere neșterse semnele tâlhăriei, hoției, asasina
tului. Buzele voastre vor rosti poate, fără să vreți,
■ i
cuvintele acestea. Dar‘înainte de a le isprăvi,
aduceți-vă aminte, cum-că sistemul, pi^oprietatea,
ieste ce trebuie osîndit. .Aceste nefericite ființa,
pe cari le Înghite prăpastiea, sînt jertfele lui al
Tău și al Mieu. întreaga lor existența n a fost de
cit o lungă suferință, n a fost de cît o mizerie. In
niște condiții de egalitate pentru toți, toți acești
bărbați și toate aceste femei ar fi fost poate niște
membri utili ai societăței omenești—
Din Ebreește.
Sch. Jaxovschv.
V
�___ revista
38
REVISTA IDEEI
O NOUA EXPULZARE
In scrisoarea ce public mai la oale, prietenul II.
Hosenzireig, de loc din România, de unde a fost
expulzat, inii arată perspectiva de a fi expulzat și
din Ungaria, după ce mai fusese și din Austria încă.
Expulzcrea din urmă ieste acum un fapt înde
plinit... Laațlă mare n'avem s'aduccm guvernului
unguresc, pentru asta, precum n'avem s'aduccm nici
celorlalte guverne. Dar mei âtita hulă nu auim să
aducem acestui guvern, pentru-că și acest guvern
unguresc, ca și celelalte guverne, a lăsat destul timp
prietenului nostru să sămene s mânia era bună pe
leritorul său și să o vadă chiar răsărind. lear dinsul
ieste încă in deplină vigoare de a-șî. continua opera
și pe alte târîmuri, prelutindemi urmat de solida
ritatea noastră.
p, m.
Iată acum ce nc scrie :
Dragă Alușoiu,
Am primit astă-zl «Revista Idee!, pentru care
îți mulțamesc. CU se atinge de abonați! a ciiror
listă mi-o trimet!, nu știu de-ț! voiu ma! puiea
face vre-un serviciu, aice in Ungaria, de oare-ce
ie probabil ca peste cite-va zile să fiu expulzat.
Lucrurile stau ast-feliu : In urma activitățe! mele,
polițiea a aflat de existența mea aici. A aflat că
am ținut mai multe întruniri la sate, că redijez
după aceea o foae, fiindu-i cunoscut și faptul că-s
expulzat și din Austria, tot pentru asemenea fapte.
Acuma-s Încă liber, dar am fost chiemat la poliție,
unde mi s’a luat un protocol, rămlnlnd ca lucru
rile să fie hotărîte de instanțele mai înalte. Toate
astea se datoresc noului regim guvernamental, al
.. ministrului Tisza, un marc dușman al orl-cărui pro
gres și al ori-cărei desvoltări culturale. Acest regim
fc identic cu cel de acuma cinci ani, de sub Banfi.
Sub Banfi, mișcarea socialistă iera mai slaba, și
mal cu sama numai intre unguri și nemți. Aslâ-zi
mișcarea s’a întărit, mulțumită tocmai regimului
]ui Banfi. Faptul că în capitală fuseseră adunați o
mulțime de provinciali, cari au fost expulzați,pentru
că făceau parte din gruparea socialistă, contribui
foarte mult la lățirea mișcare! în provincie : cei
expulzați neputînd renunța la ideile lor și nepulînd
să rămîe cu gura încleștată, să stee cu minele in sin.
Organizațiile economice se înmulțiră, formînd cen
trale Iii Capitală, unde astmzi se văd organizații
frumoase, cari țin piept și luptă împotriva exploa
tare! capitaliste.
Acum mișcarea a prins s'atragă și poporul romln?
și sa cuprindă și poporul sîrbesc. Aceste două
popoare iocuesc pe accla-și te: en și au aceleă-și in
terese și năzuinți: amIn don a alcătuite din mun
citori de cîmp. In special, popoarele aceste slnt
cele mai greu apăsate, cele mai despoiate și cele
mai în urmă remase. Ne avîiid nici o proprietate,
iele atlrnâ de Stăplnitorii pământurilor, cari-s în
mina aristocrației, lear aristocrațiea,în calitate do
clasă privilegiată, a făurit o lege, care asomănă sta
rea țăranilor cu acea a iobagilor. lea nu îngădue ță
ranului, o dată angajat la un stăpîri, de a strica
invocata sau de-a părăsi lucrul. Gel cari sar În
cumeta s’o facă, se pedepsesc de la o zi pană la
o luna închisoare. Gu chipul acesta ori-ce luptă
pe calea economică, ie exclusă, pentra-oă-n caz de
greva se aplică maximum pedepsei, lucru ce si, avu
țoe vara tretută.
Starea aceasta, precum și toate celelalte neaiiin
suri ce au de îndurai muncitorii, se Înțelege c's
Îndeamnă poporul mai curlnd la răscoală de cit
la cultivare. Mai cu samă că birurile cătră slut
slnt duble, de oare-ce^ Statul Ungar arc de contribuit la cheltuelilc țărei ca și Austria, cu toate
că Austria are 46 dc milioane de locuitori, ieai.
Ungaria numai 18. Nu mai vorbesc delioțiea slujba
șilor... Asemeni îndeamnă poporul la răscoală,pUr"
tarea stăpînirei. Pentru-că mai brutal de cuni se
poartă autoritatea, față de popor, în Ungaria, nicț
în Rusia nu se poartă. Să luăm, bună-oură,’ din
faptele mai cunoscute. Cu toată conslituțica liberă
ce o au ungurii, în care se prevede libertatea
presei și libertatea * cuvînlului, ori-ce jurnal și
ori-ce adunare se interzice, după bunul plac al
șefilor de poliție și al judecătorilor. Mai în tăi, ori
și ce. adunare trebuie anunțată. Prefectul, dacă
vrea, o admite, iear dacă nu iei denumește de pro
vocatori pe cei subscriși pe cerere,cari, de obiceiu
fiind țărani simpli, prefectul face cu dînșii cc-i
place : ii aruncă în închisoare, ii osîndeșțe la sule
de Ici amendă, luîndu-le și țolincul din vatră,
până le reduce faniilica la pcire, pentru că aii
cerut voe să iacă o întrunire publică. Nu mai În
cape nici o plîngcrc, la cine-va mai mare, pcntrucă ori-ce prefect ie pașă în comitatul său. Afară
de asta, se rechiziționează jandarmi și soldați, ce
schilodesc poporul fără do nici-o milă. Lumea
mare nu află din toate astea nimic, pentru-că to
tul se astupă prin ura de naționalitate a canaliei
gazetărești, care striga în gura mare cum-că po
porul se răscoală din pricina agitațiilor socialiste,
și că acest spirit destrugător al stalului Ungar
trebuie stins.
Venind la cîrmă Ministerul actual, lansă un ordin
secret, cătră Solgobirat, cătră guvernatori, ca ori-ce
mișcare socialistă să fie nimicită, Înlăturată, iear
toți agitatorii socialiști să fie prigoniți. Neapărat,
nimeni n’a așteptat mal mult, și aceste unelte ale
reacțiunei s’au pus și mai cu aprindere pc lucru.
Poporul ie prădat, schingiuit, ținut în închisoare,
iear agitatorii slnt prigoniți, urmăriți pretutindeni.
Noi, scriind în jurnalul romanesc, pe care îl scoa
tem aici, în Budapesta, scriind un articol, și încă
foarte slab, în contra acestor dispoziții,, jurnalul
ne fu confiscat. Am scos o altă ediție și icară-șl
a fost confiscată. In cele din urmă am scos a treea
ediție cil o pagină albă. Cu asta n’ain scăpat.
Va urma de lude și un proces de presă, Ș\< Jn
împrejurările astea, fără îndoeală, ajungînd șt ieu
pe mina slăpînirci, ica nu se va purta fața d°
mine mai blînd și negreșit mă va expediea peș «
graniță. Faptul acesta nu-mi va face negreșit, nici
un rău mie, și nici mișcărei romanești, pentru-cac
atit mai mult îndîrjirea și indignarea poporului va
crește și mișcarea va lua un avînt și mai marc.ic*1
ieu voiu colinda alte țări, oprindu-mă acolo un<
voiu găsi ieară-și un teren priincios pentru lupt0-''
iJudapobta, Februar, lti04.
pj..' RoSENZWEfG.
J)JÎ I'A
t^TF-CAKE după puteri,
fie-carui pupa NEVOI
Jin zile mîi Întrețineam. în Anglia, unde
In una- exilul’, ma întreh’npam asupra :. bir...
'
i
i
*
■
:l
!
j
A apărut și-n rooilncște frumoasa piesă de
Azilul de iioajie. Traducerea romîncască î-s'e facilă de
,
Nădejde, un ngef mânuitor de condciu. Și njunge să spun
,i
despre dlnsn cum-ci nelncc să simțim originalul Pcr..
care lea se arată vrednică,—PrMeiiiî noștri ,■>» tofl 1,1
i
de literatură serioasă,u'ar trebui sâ îiiiîrziczc de loc dc-W1 }’>' .
cura asemenea lucrare, al cărei cost fc de 1-50 exel,,P.0^:
Pentru înlesnirea unora, vestim cii vom aven- in deporit ș> n . .j
cite-va exemplare,
I
’
,
t-ujica ■ tov'rînduri ca titlu, cu unii! dinlrSîrf«vP“5$ei Englejl, om al cărui spirit I,-,-. ft;,_
ii>iclc,y nîs’e prejudecăți, în potriva i jor pro.
.Itiil de nu.
L
Milb'l.uhu k.ui. Iei îmi
tesla
z'ninie dc obie- Iii la desfășurările melc,
,a!;e in» J cu sanjri) nll rumuii asupra neputii:sliiruiup njjeări imediate, neputință pe eure o ml|Cî unei ^".- ..jigupragreș/de!fundamentale, după
iei, de-a urmări atare ideal, chiar ca uăjiujD0 oniuli '‘îi ' hiar pe a doua-zi să fie lioluȘ'-‘ fl\iiinb;ire afară, la (.are prietenul mieii și
!ll“
s.î luam parte, icra vorba să mergem
lCU - nrlDzim pc îearbă, in veslil.i insulă unde
? Tsrăli'ă marca Șarla a libertăților engleze,
/■ a Charla. Convoiul nostru se aleătue.i din
^^oîine de amîndouă sosurile, persoane foarte.
Subite, prin starea lor socială, prin aveie.
■nieliconță, pe care inse le apiopiea un simț de
1 m-i^vointuh'ebipi’ocă și conștienta... ierau de aouerit o mulțime dc cheltueli, de făcut mulțime
ț. provizii. Asta fu treaba celor ee-aveau la pir
ită vin ȘÎ huni la buzunar. La ceasul hotăvîl,
S'am cu toți! unde fixasem să nc-nlilniin. Lun
trile necesare ne așteptau: ne urcarăm în iele și
pornirăm. Ce! ce știeau se vîslească, puseră mina
ne visle, fără s’aștepte ca să fie rugați. Și, pe cînd
iei se osteneau, cu plăcere, ca sa conducă, ceilalți
priveau cum fugeau malurile Tamiscî. se jucau
eu copii! sau discutau eu damele.
Cînd ne coborlrăm Ia țerm și fu vorba dc-dus
la locul ales mai dinainte munițiile noastre... dc
pace, cei mai viguroși reclamară privilegiul de a
se încărca ie! cu prețioasa sarcină, fie-care rîvnind
do alt-feliu să-și albă rîndul Ia fericirea de-a II
util. Ceea-ce și avu loc.
Doamnelor le reveni, de drept, grija de-a dispoza
de tot pentru ospățul nostru cimpenesc. Chiar și
copiii, făcură ce făcură și găsind mijlocul de-a
sluji și Iei la ce-va, spre marea lor bucurie. Nici
vorbă că în vremea mîncărel, buna înțelegere nu
fu turburată de nici o pretenție, pornită, fie din
moi marele sau din mai micul merit al vre unui
mesean^ fie din diferența de mici servicii făcute
sau ce ierau să se facă.
Vlslașil, cari-și dăduseră atita osteneala, nici
p'V1 S^n(ht ca să reclame ce-va pentru iei, ce ar
‘“St In dauna celor ce nu vîsliseră de loc. Feîi,CJ C.. I5oa®e Poatc-au atras privirile mai mult.
iS-ar “ Parut cu desăvîrșîre ciudat, respingăfr«m v
vr°-una Jhi Iele să ceara, fața de
dpîît-^H i or> c^le raaA hune vinuri si cele mai
dună'
Fie-care mlncă după poftă și bău
!lcbui să “ oi'îndaoascâ, apoi, ca
ce nutn IT1Pe*iI’ecula hinc. Pentru asta, fie-care făcu
rceir^n- >Cbllîl din.
un allul Jiu chitară,
Î'firnenî m, ^l^t?.)'evsui‘i inclutătoarc, caro vru iei.
ideei
39
Clnd fu să iu- despărțim, Iu. I p,. , rj. L,.r,uf Inî,.ri
■hu «jhu d.-o parte șj-j ztsj-îu: «Ei, I,tlh> cum
ți se pare ? Ai văzut ustă-zl
îj»
,jes.
voltărib mMe dc ieri. De ce am‘W
alît
brici li și ani rcnu.s atîta ile uniți? p( r-.i.,
fm aplicat (lin in-timl f<><Țnub,:
;a fu-.cai.e
după puteri, și fiecărui după ucn-i... i ri<-u ,.,t
hnî răspunse f axe-cum Inenresf: Bine, die a-'ț
n u bisL ile <<*|; o itiaccii'. d« ț.?.... G>?' t/rr
fuce-j ziseiu. ( hcsliea-f iuumi <!. .< preftn-e m.u.cL
în phî-'er/'. și ai putut s.-. oh-ivi’, sj? lărm. c n
adu : bslrnelclor noastre îij.s.i i. î-r.;r<-; (•oî.sif'l-.jg rî
și liberi,'dea de a face lie-can; ( <-•., putut !ărc,.Aco-.la-l un raz cSCepționah.. N’arc â i’mr. Dac©
regula ic departe de-a valora cît cs 'fi ț e-.t, ji- <-e
u’ani căuta s5 fa-Hăin gulă din cs- epție ? O. pros
tie (Hnonenrască».
Prietenul mica, l'.tig’czul. nu ifispujj'-c.
îmi strlnse mîua și șe dopărlă gir.diîoi-.
Lo-is Blakc.
ADEVĂRATA EDUCAȚIE
Un profesor dc engleză îmi, spunea: mal dăuuăz.1;
„Mic mi se pare că nu mal îmbătriuesc de loc, că-s
pururea un elev, 'pentru-că continuu sâ duc aeeea-șr
vieață ca și elevii".
Tare mă tem că mulțl din profesorii noștri nu
vor pricepe această spusă frumoasă și nu vor prețui
de loc simțul acesta de rpulțămire. Ceea-ce decurge,
probabil, de-acolo, că, foarte adesea, profesorii noștri,
îșt iubesc nu profesiea ci situațiea ce le asigură aceasta profesie.
'. :
Nu Iești profesor numai prin faptul că ăl trecut
un esamen : pe lingă asta, trebuie să mai iubești
copiii și să al pasiunea de-al crește bine.
Mulțimea profesorilor, a căror vieață se scurge
în mijlociri, în intervenții, de-a emigra cit mai re
pede de la un liceu la altul, ca să s’apropie, cu
fie-care schimbare, mal mult de Capitală, mulțimea
acestor profesori Ie lipsită de pasiunea aceasta.
AdevărațiI profesori mă vor pricepe: Iei vor vedea,
în tipul de școală ce trebuie de inaugurat, o înăl
țare chiar a ministeriulul lor. Această școală nu
ridică numai pe elev, lea ridică și pe profesor,
pentru-că face din Iei, în loc de-un simplu pedagog
sau de-un nenorocit de supraveghetor, un adevărat
educator.
Găsesc în „1’Union pour l’action morale", a lui
Desjardins, mărturiea unul om, cărui nu î se va
putea tăgădui competența și care nu va putea fi învi
nuit do precugetare, mărturiea- unul agregat alunei
Universități din Franța, profesor dc mal bine de zece
ani la „Harrow-School" - Francezii fabrică literațl,
zice d-1 Duhamcl, pe etnd EnglejiI creează oameni.
In viguroasa strîngere dc mină a unul tînăr Englez,
presimți pe viitorul cuceritor. Acest' tînăr Ie un
adolescent cu mușchi vîrtoșl, sănătos la trup și
Xi f r
faca cc nu îcva ÎQ stare’
la minte. Poate Să fie aruncat cu încredere pe
^ui
Groase, cu toate că ni- calea vieței. Dînsul va merge pe lea, o va călca cu
Și’ad nicț in! . 1 ,
pcD’ecere nici într’acelaș bărbăție, fără să șovăească, înse și fără fală, va
râni, lucinioiț acelaȘ chip. In sfîrșit, ne întoarsemerge liniștit, simplu. Și asta pentru că în cole
^ente alî.
j10i a Ii petrecut împreună niște mototîlni tot qoo \Ci Și ungajțhdu-ne de a ne mai giile engleze, copilul se formează, pe cînd.aiurea
’ ȚOt «Șa, cît maî cuțjid
se deformează.
■
�40
REVISTA IDEE!
REVISTA 1DEEI
D-l Duhamel, bine voeșle apoi să confirme, în
termeni foarte delicațl, ceea-ce am scris leu asupra
școalelor engleze, după care citează faptul urmă
tor: „Cînd Revendul J.-E.-C. Weldon fu numit di
rector al colegiului din Harow, de lingă Londra,
cel mal important din colegiile engleze, după cel
din Eton, Iera de două-zecl și șapte de ani, notați
bine de două-zecl și șapte de ani. Cerîndu-I, după
un timp, să-mi dee un coleg francez, pentru oredarea limbel franceze, lei mă rugă să-1 recomand
pe cine-vă leu. leu îl adusei pe unul din univer
sitarii francejl, agregat de engleză, care mal vor
bea și germana, și mal avea în Englitera o ex
periență de vre-o doi ani, universitar încărcat de
diplome și de recomandați! pe cît de strălucite tot
pe atît de bine meritate. La prezentare, viitorul
mleu coleg se apucă să-și desfășure teancul lui
de certificate. Directorul, c’o voce plină de curte
nire îl întrerupse înse, zicîndu-I: „I dontwant testimonials, I want a man: n’am trebuință de cerii
ficate, ieu am trebuință de-tin omu. Toată supe
rioritatea caracterului anglo-saxon stă aici.
Un asemenea felivt de școală dă impresiea viețel
reale, complecte. Acest caracter mal Ie vădit prin
prezența unei sau mal multor femei ca profesori.
Ideea de a crește pe copil în afară de prezența
și de îngrijirile femeel Ie cu adevărat ciudată, ca
să nu zic mal mult. Prezența femeel deprinde pe
băețl de a avea o ținută mal riguroasă. lea intro
duce în școală deprinderi sociabile și sociale, care
o împiedică de a degenera în cazarmă. In sfîrșit,
lea scutește pe tînăr de a face, de-o dată, fără nici
o pregătire, Ia Ieșirea din școală, descoperirea femeel.
Mal am să semnalez, tot în acelaș senz, înrîurirea cu desăvîrșire morală și temperatoare a exercițiilor fizice șî a unei vieți mai în plin aer.
Chestiea asta Ie una din acele ce preocupă și
trebuie să preocupe mal mult educatorii tinerimel.
In sistemul școlar de a-zl, se caută a se mieșura
relele, prin povețe morale, prin povețe religioase,
a căror eficacitate Ie din nefericire foarte scăzută,
prin vieața prea sedentară la care sînt supuși copiii.
Afară de asta, bănuind necontenit răul, sfîrșeștl
a-I da ideea.
Cel mal bun ajutător al povățuirilor morale, Ie
o vieață activă, care creează un derivativ energic,
printr’o bine-făcătoare oboseală fizică în timpul zilei,
prîntr’un somn mal adînc în timpul nopțel. Lucră
rile manuale, jocurile, cari pun toate membrele în
mișcare, în toate zilele, learna și vara, băile reci,
în toate zilele, cît Ie vară, și calde, cît mal des,
learna, au efecte cu mult mal moralizatoare și mal
hotărîtoare, de cît cele mal bune povețe, cari întră
pe-o ureche și cari Ies pe alta.
Nu Ie atît de anevoe de a predica oamenilor
ceea ce trebuie să facă. Cine nu poate să facă asta.
Ceea-ce-I anevoe, ieste de a pune pe oameni în
condiții cari să le înlesnească, să le îngădue pu
nerea în practică a celor ce li se predică, leată,
la urma urmei, care-1 știința educației,
Edmond Demoltns.
C* F. K.
SUBSCRIERI VOLUNTARE
ABONAȚI ACHITAȚI
DIN NEGLIGENȚĂ...
— Urinare de la No, i —.
' marele», după obicinuita preumblare de
-‘n treacăt spre domiciliu, dă și prin biuroul
^niRcare, pentru a primi raportul impiegatului
Subscrieri voluntare:
Din Capitală: Zamfir Arburc. 5, Const. Cantilli, 5 M n
Cliivukscti, 5, M. M. 1.50, S. Pierrc, 5, I. Rădoi 3 M
Tiniuș, 1, 4. Fopescn-Voivoda, 3, Karol Waclâ-vih, j
Din Țară:
M.SctiacJiier, MoîncștP Bacău, 1, C. 2. Buzdutra
Galați, 5, I. D. Borcea-Ialomija, 11, 4. Bimbaum
Buhuș-Neamț, 5, Gh. M. Sinaca-Prahova. 10, M-m, v
Slatina, 5, Verfa, Teleorman, 5.
'
A’
Din Londra: Adolf, 0.60, Appkbaum, 0.30, Beck, 0.30 Jif
Bcrnștein, 0.60, Bloit, 0.30, H. Brownșichț, 0.60 M
Broit'iiștcin, 0.60, Copai, 0,60, M-. D., 0 30, Ftiknn
0.40, M. Finkelșlein, 1.00, Loiiis Frecdman, 0.60 Frid
mau, 0.30, loseph Gold, 0.30, H..„ 0.30, Hvnian, 0 60
B. Kosktt, 0 60, Morris Leudble, 0 60, Jl. Luv, O.3o
M-tnc Tatenbaum, 0.60, Toitz, 0.60, M-ine Vcrmani
0.60, M. Wineg, 0,60, X. Y., 6.00.
Din New-York: Bcrgcr D., 1.25, Bruck S„ 1.25, Comoraw II, 1.25, Cooper S., 1.25, Davidson, 2.50, DiavoluF, 1.25, Epsiein Ch., 1.25, Fcigenblatt J., 1.25
Fischcr
1.25, ^Frcie Ltcbeu, 0.75, Fricdlteim Daniel
1.25, Fricdlteim Davel 1.25, Jladstone H., 1.25, Gold
berg B., 0.50, Ilerzog S., 125, Hoffmann E., O.75,Horovitz L., 1.25, Kaufmaun /., 0 50, Kirschenbauin J.
0 50, Klanber M., 1.25, Kraus A, 2.50, Kronberg M,
1.25, Lapidus M., 1.25, Lindenbatun Ch., 0 75, Marik
del Fr., 0.75, Moare M., 1.25, Moser A., 0.75, Nack
H., 1.25, Rock R., 1.25, Natmann L., 1,50 Paloge X.,
1 25, Felsncr S„ 1.25, liecktinann J., 0,75, Fisoff H.,
2.50, Rotii M., 0.50, Sahn >1-, 1.25, Schwazberg J.
0.75, Siskiti D., 1.25, IFeu/ AL, 1.25, Weinig B.,2.50,
Wolf J. 0,50, Zimmcrmann, 0.50.
1,25 Radical
Reading Room, 50 leî.
•!
Abonați achitați:
București: Cotiși. Cantilli, M-ine Emilian, loau Mariiicscii,M.
AL, Andrei’ Fanaiie, Fdrt Tancuri. Tiintiș, H. Zwibel.
Argeș ; Inginer E. C. Btichticr, Inginer Serdtc: C. de Argeș.
Bacău I. Itâufă : Rădeauu.
Botoșani; Al-nie Lăzărcantt.
Covurluî; I. Rosentlial : Galați.
Ialomița : Ion Vintilâ : Borcea.
Neamț : D-ra Tarcanantt; Picatra-N.
Prahova : Ștefan Gcorgescu,JI. Hdimbrand, Neli Negukscu,
C. Siinionescu: Plocștî. D-ra Enfros. Dimiiriu;
_Ogretin. GJi M.: Sinaea.
Putnn : FI. Iftitnescu : Vidra.
Teleorman : Căpitan Mehtupciu.
Abonați! ceilalți, cari nu aînt notați printre
cei achitați, și cari continuă să ne primească re
vista, vor fl de asemenea buni ca să so achite șl
iei. Șl vor fl foarte bine inspirați și vor avea un
merit aparte cei cari ne vor trimete abonamen
tul, fără întîrziere, prin poștă, fără să mai aș
tepte din partea noastră îndemnuri repetate sau
vizitte pentru asta. Ar fi și de prisos.
Abonamentele se trimet pe adresa:
«REVISTEI IDEEI»
— 10, str. Epurilor — București. —
_______ UN AN, 10 numere, 5 lei.
56sZ domnule șef.
_
nbMnlina cere sa nu-mi răspundă...
D a ai făcut cu bruto pentru C ?
" . n foi mal tren pe trei Monopol, lear mașina
nas la dispoziție pentru oara 2 dimineața.
nll Partidă, al? ‘
.
..
'
Tocmai va raportez ca am cei «comandați^,
vrezehtal de cit șeful de tren, Hugo.'
11 J De ce n'ai oprit parlida trenului 12'i0?
'jj jerati prea obosiți pentru a conduce și trenul
[a Afară de tura'lor regulală, au fost intreSuldtl la maneura in stațiea C
N- La căile ferale nu-i obosala, domnule... Iești
iealiQcnt... Nu-tl cunoști daloriea... In loc de-a-i
anieninla cu suspendarea, asculți tingairile lor de
nresupdsă obosală... Prin asta faci să mi se reclame
mereu, că d-la indisciplinezl personalul. Credeam
că-s numai vorbe, acuma sini convin: pe deplin...
Ifi promit să te mut disciplinar din stațiea aceasta.
Shî foarte bine, n’am nevoe să invoc alt motiv, de
ci! demnitatea tmpiegaților jignită prin familiari
tatea d-lale față de personalul inferior. Aceste uite
trebuie tratate cu asprime, dacă vrei să faci treabă
cu iele.
— Domnule șef, chiar vite de ar fi, sentimentul
de umanitate cere să ne pur...
— Ce, indrăznești să-mi faci morală ? Serviciul
nu cere sentimente... Destul, domnule, t n id-laicu
‘.
nu mai discut nimic. Știu ce am de făcut...
Că plecă, bine atît pentru ici, cit și pentru mine'
De mai sla, se puica să-l conging,... că aceste noile»
au și iele dreptul la vieață și că a venit timpul să
nu mai fie ntratate cu asprime».
Hamalul de serviciu aduce o notă telegrafică:
Biuroulul do Mișcare — Loco.
Partida trenului 1244, de a-zi, o veți îndruma
ou trenul separat la C. De efectuare
rămîneți
personal reeponzabll.
Trenul 12U- sosește întirziat.
hau
se Prc:in^ă Ia biurou pentru viza comP^tințelor:
— Trăiți domnule amploiat.
~~ Buna sara.
— Sintem la ordine.
lrentiP'<.U*’ afa.r<*
?eful de tren, veți pleca cu
tren Hn„Par‘a*r a
Pa-1 cvmpetințele‘ șefului de
,re* Hugo și plecați la materiale.
'
și d-v, sintem
°indi^ă
i
ca atare
^ieu^ totdeauna v'am considerat
să* n/i C ani (jrdini1^ inscri$ ol d-lai șef și treriWati-i ’iâ
N'am cc
facc- Mergeți și
-Binez^e^
d-l impiegat. Să ne ducem.
2T
.'e Mariță'?
SfisDfmnSrî vrfa.u să ™ vorbească.
lase-n Pnac.
7n'cisint
l°r, acas
că aici
ace,>r<l
ciad
- nu ic biurou. Să
41
— Domniile șef, de 3 zile pe drum, sintem abosiți, n'avein nici mlncare, nu putem pleca cu trenul
separat.
—• Cum, tâlhăriile, îndrăznești să intri, sâ-mi tul
buri liniștea'?.,. Ieși afară, ieși... De nu plecați cu
trenul separat, vă suspend pe toți.
— j\rc-au dai afară.,.
Mă miram și ion, ca bestiea asta să aibă un
pic de si nț omenesc in ull.
— Au venit și oamenii din partidele de rezervă.
Na se poate să plece iei cu separatul ■?
— Na mai avem dreptul să aispozăm asupra per
sonalului. I s'a părut d-lut șef că prea vă mena
jăm. Duceți-vă la d-I sub-șef șt dacă iei aprobă,
vă-nlocuesc
— Trăiți, d-lc sub-șef.
— Ce ieste1?
— D-l șef a dat ordin să plecăm cu trenul se
parat la C. Am sosii cu trenai /24-i, sintem obo
siți. Rugăm ca partida de rezervă să plece-n locul
nostru.
— Cam ?... Cutezați să nu vă supuneți ordinului
dat de d-l ȘefAsta-i prea mult... O să vă dau
cile o lei amendă, pentru ca pe viitor să pricepeți
o dală: «ordinele se execută, nu se discută»... Na
vă place ’ Dați-vă demisiea... Haide,... marș de-aici..
— Trăiți, d-le sub-șef.
— Nu aprobă...
— Atunci, la treabă.
" — Ba leu, d-le amploiat, nu plec cu trenul. Nu-mi
plina acasă nici copiii, nici nevasta. Mi-l scumpă
vieața, nu voesc ca, adormind la frină, să sfirșesc,
ca și Stănescu, între roatele vagoanelor.
— leu nu vă impun, faceți cum vă convine. Nesupunerea, știți ce aduce...
_
— Noi, d-le impiegat, ne supunem pana unde se
poale. Dar prea-și bale joc de noi d-l Șef.
— Mă rog, «vorbă multă, sărâcica omului». Ple
cați au bai Să știu ce fac.
— Avem neboe de <ipine», d-le amploiat. Plecăm...
— Va să zică numai tu nu mergi ? Nu te gindesli că te deslitue, și-i păcatl?
— Nu merg, d-le impiegat, pentru că na mă simt
in putere s-o'fac. Și dacă mă desliluc, găsesc ieu
și-n altă parte o bucățică de pine.
_ poti pjec(L
— Salut.
— Buna sara.
— Șef de tren Hugo, ai aranjat oamenii la
posturi?
w
— Da d-le, impiegat. Dar oamenii cad de obosalâ și nu știu zău cum o să ajung la destinație
cu iei.
— Vani dai bruto direct. Naveți nici o manevra
prin sfalii. O să mergeți bine.
— Asta doresc si leu. Dar dacă oamenii, obosiți,
adorm‘l Toată liniea ie in pantă. Dacă frinele nu
sini strinse la timp, ne ducem de ripă si ic pacai
d-le impiegat, avem neveste și copil.
— Nu te mai văila degeaba. leala documenlelei
n.dă-1 semnal»...
, .
..
Mecanicul răspunde cu fluierul mașinci, apoi >
două sunete lungi, și trenul se Ptjne'n.iU.l^are,‘7^l^
60 de vagoane defilează. Observ daca sirii bine legale,
dacă oamenii sini toți la post și răspund salutului lor.
După trecerea ultimului vagon pornesc spre stație.
Uitasem cu totul de propriile mele sufennți. Mi
!
!
:■
�-12
REVISTA 1DEE1
REVISTA IDEE!
sr sfășiea inima de durere ciad mă gindeam la
aces'e Toitev, împinse lacăsăpic, fără de nici o apă
rare, alirnind, ca și mine, de bunul plac al unui
parvenit, care desigur n'at fi ajuns unde se afla,
dacă in vleața saj ar fi probat, o singură data, că
are fi ici inimă... Tiran cu cei mici și mic pan la
stupiditate cu cei mari. leafă calea ce duce la Șefie.
— &Da, noi șefii avem o normă: numai descon
siderind personalul inferior, putem să-1 ținem in
fria, pentru a satisface cerințele serviciului. Allfelih nu mergea.
— Puteți desconsid ra personalul cil voiți, puteți
a-l teroriza prin mutări disciplinare, prin amenzi,
teu inse o singură clipă nu voi hezila a face pe_
frații miei de suferință, aȘa numiții rinfeciori o, să
se convingă că merită o soartă mai bună si că
soarta aceasta na se poale obține prin a te supune
mereu, fără murmur, prin a te lăsa mereu înjosit,
prin oecinica lașitate, tingind mereu mina ce caută
s le zdrobească. Na. lea nu se poate obține de cit
numai prin luptă, luptă pe uleață și pe moarte.
Trecu si noaptea. Afară de primire șide expediere,
cm compus și descompus trenuri. Prin întuneric»
am alergat la manevre,chiar cu rizical de-a fi strivii
• de nre-Un vagon sau mașină. Așa cerea daioriea...
Ie ora 6 dimineața. Sosesc in biurou pentru a
da noi dispoziții asupra circulației. Pan mina pe
registru, unde găsesc următoarea telegramă din
stâțiea L, adresată serviciilor respective: v.Cu toate
semnalele de, alarmă, date de mecanicul trenului
separat B—C, la intrarea in stație toate frinele
ic.rau desfăcute. Din această cauză trenul separat
na putut opri, Irecind prin stație cu o viteză exa
gerată. Lingă semnalul de distanță, s'a ciocnit viotetil cu trenul CXV1IIpetrol, care venea la încruci
șare. Trenurile sfărimale și-n flăcări. Personalul
ambelor partide de tren și mașină, 12 frinari, 2 ma nipulanțî, 2 șefi de tren, 2 mecanici și fi fochiști,
mort. Pană la noi dizpozifii liniea-nchisă. Rugăm
mașină și vagonul de ajutor. Acest accident se atri
buie Jiegligenței frigărilor de la trenul separat, cari
dormeau la frinneej>.,.
— Accidentul se alribue negligenței frinarilor 2
Nu, d-lc parvenit din L, nu se alribue negiigcnțci frinarilor, ci acelora cari neiinind samă de
obosula lor, i-a silit a merge cu ochii închiși la price.
Ce vâcl'l ril'reniil 1337, de a-zi, circulă ca tren
regal pană la S, iu rang 1, cu â. S. R. Principesa
Martea a Rominiei. Luațl urgente măsuri pentru
siguranța circulației, avizind din timp organele lo
cale de întreținere și Iracțianev.
Ce. contrast... De-o parte mizerie, muncă, moarte,
de alta, lax, trindăvie, vieață imbielșugală... Greșesc
■ tiranii cind îșt inchipae că-n trenurile' de călători
sțnt mai in siguranță, și că acei cițl-va rinfrințte,
aflători in Iren, le pot servi lor de scut...
După predarea serviciului, in dramul spre do~
micilin, m’am convins că nu iera .loc mai rău că
acest Iren nu căzuse in lura mea de serviciu. Exci
tarea in care mă aflam alunei, putea să mă facă
să săvîrșesc ore-o imprudență...
Telegrama anegligențel frinarilorst, ini s'a inii'
părd a'tit de mult in ‘minte, in cil, la manevre, printrc
linii, printre vagoane, mașini și trenuri, unsingar
moment ri’am uitat, precum nu pol să uit, că acelasficșii mă poate- aștepta și ps mine, din cauza..ncgligcnți'i rnele-n serviciu.
Id.
CENTRALIZARE ȘI CHIȚIBUȘURI^
ADMINISTRATIVA
Pentru a putea pune pe contribuabil la căsuță
guvernele nu căutat să suprime ori-ce autonomie
localii, ori-Cc organizație federalistă. Iei • nu zdro„
bit toate împotrivirile si au concentrat toate pu2
terile ia inînile cîlor-va miniștri. Așeniehea q.
petră n’a Iqst de loc ușoară. lea a cerul cîle-va
veacuri de sir.iduințî, A zi ic cu lotul terminali"»
Centralizarea cea mai deplină încinge continente
întregi, fn Rusia, pentru a schimba numele unei
slrade, trebuie să se ceară autorizație de la guvernul
central, a cărui reședință ie, un -ori, la depărtare
de 1—5000 km. Pentru cele urii mici amănunte
dc ndminî-.trape locala, trebuie. s;i se recurgă |a
St. Petersburg, ccea-ce cerc cei puțin șase luni,
dacă nu șase ani. Penii u a se ajunge la intemeerea unei companii pe acțiuni, trebuie aprobarea
ministerului de finanțe, adică cel puțin șase luni
de trudă, pe lingă cheltuelile cari se ridică după
i n sein nata tea întreprinde re i,
Cînd s’a introdus înlăî', in marile state euro
pene, mașina centralizare!, această cumplită
mașină, guvernele n’au lipsit de a se simți aproape
cu lotul neputincioase. Ca să se facă ascultate
și să nu se lase furate prea cu nerușinare, se vă
zură silite de a organiza o administrație cu instanțe, cu autorități din ce în ce mai numeroase. Peste centralizare se suprapuse un și
mai mare rău : biurocrațiea. Ruagiile mașinei ad
ministrative sau imnul*'.it înlr’atit, in cil socie
tățile moderne aproape au pierdut facultatea de
a 'mai face vre-o mișcare, lingezesc intr’o stag
nare vecină cu lelargiea. Centre, cari odinioară
îerau niște sliălucile focare de lumină, sînl locuile aslă-zi, de niște indivizi limpiți, cari nu
cumpără o carte pe an.
Formalitățile administrative au luat niște proporții cu adevărat spălmintătoare. Ca să se vadă
lucrul în toată goliciunea, vom lua două pilde:
una din procedura rusasca, alta din procedura
franceză.
K
leală seriea formalităților ce se îndeplinesc cînd
o navă streină întră înlr'un port rusesc: Tălma
ciul vămei, agentul și inspectorul de mărfuri, se
urcă dintru’ntăiu pe bord. Dinșii dreșază acolo
un act, în care înscriu, după declarațiea căpita
nului, datele generale asupra navei, citul încărcălare!, numărul coletelor, greutatea ce au, nu
mărul facturelor. specificarea amănunțită a can
titate! Și calilăței previziunilor și a obiectelor de
mobilier aflătoare pe bord. Un alt funcționar, dresază un al doilea act, pentru articolele așezate
Ia fund, act ce cuprinde acelea-șt dale. După aceste înscrieri, agentul vămei, cu tălmaciul Ș},ca
inspectorul, s’apuca de vizitează nava, inscriinu
în actul de declarație rezultatul cercetărilor tor.
Documentul acesta, însoțit de facturi, se Irimetc
la agențiea maritimă a vămei. Acolea se transcriu
toate iii niște condici speciale și apoi în j«rnall1
de biurou, dindu-li-se un număr de ordine. □
face apoi un raport călră vamă, semnat de șetu
agenției maritime.Iî-ninte dea fi trimes, acestr porl îe numerotat și înscris intr’o condică sp®clJ*
și-'i insolit de-o altă condică, unde se pune i '
raua de.'primire... Dar toate astea sînt numai » '
cepului operațiilor. Documentele de bord ir
I '
|
I
î
i
u
|
|
J
;
|
, I
j I
'
j
; '
i
nle a o mulțime dc funcționari. Aceștia
nrin ,nl, Irt o mulțime de manipulări, cari ar li
e
pn«5 să le’ mal înșirăm aci. In line- vine
prea P‘lc . fericil. Ti se deschid lăzile, ți se exaiiionl£țn} marfa. După asia, agenlu-și scrie cona,inCiaZ7ien ne declarație. Documentul acesla Ie coco®lU]r’o condică specială, de către inspectorul,
P>ilt n-iL Iei ie trimes apoi-agentului de serviciu,
dociir*1? " s- .n con(țirn iui și Ie trimes apoi la
îe î,1SMbilitale. Aici se face o copie după iei, care
C01”.1’1 brează si se Irimele la doc, unde se mai
sC U’qtrca'ză o' dală. Se întoarce apoi’ la compHiftrc^’5 tfA n0Uj ea
sc calculeze vama. Suma
ll‘lit1nlă se înscrie pe declarație. După aceea, pro‘Mnrul mărfeî face un feliîi de cerere, pe care o
Pr - tă comptabilului. Acesta, verifică socolelele
l’5eZr cu vama, înscrie sum t in condica Iul și
,iiCp documentul la casa. Acolea, un funcționar
.l.r^nî înregistrează o dată, și-l dă la casier. Acesta,
‘h’ ordin să se scrie o chitanță. Chitanla-I data,
.loolnraLiea, urnii încasator. Proprietarul mărfei
-lchetnal’ si achită ce are de achitat. Suma pri’dtă ieste înscrisa in trei registre și marcată in deULnlie. După aceea se liberează un bilet, ca să
oala* să se ridice marfa. Acest bilet ie verificat
fi iscălit de ajutorul de comptabil și ie trecut ancntului' de serviciu, care-l înscrie și Iei în con
dica lui, după care îl Irimele la complabililatc...
Cetitorul ne va ierta. Nu mai putem înainta mai
departe. Mal sînl inse vre-o trei formalități de
îndeplinii pană la liberarea mărfei: Ic trecem sub
lăccre.
Sc zice; nimic mat vorbitor de cil cifrele. Poate
c’ar fi mai bine să zică • nimic mai vorbitor de
cil faptele. Cine va li avut curajul ca sa cetească
paragraful de mai sus, in întreg, va fi simțit de
sigur o iritare cumplită. Se poate închipui care
a”fost iritarea autorului cc-a trebuit să-l scrie. Și
putem să ne închipuim, mai cu samă, plăcerea
nenorociților neguțători, cari au dc primit, in Ru
sia, niărîurl de prin străinătate...
Iu Franța lucrurile nu se petrec cu mult mu*
bine. Putem să ne dăm samă din expunerea ur'
motoare, pe care o luăm din «Revue Encyclope'
dique»; «Pe o șosea națională, un copac ie trinlit
l:i păinînt de-o furtună. Dimineața, cantonierul,
43
pune vînzarea copacului, cu formele reglemen
tare... Un exemplar din ordonanț» prefectorială
se Irimele inginenilui-șef și imul directorului
Domeniilor... S’ar crede cum-că, de dala asta,
identitatea copacului mori fiind stabilită pe ca
le administrativă, n’ar ii fost dc cit că se purceadă
la vinderea holtîrilă prin ordonanța prefeclorialu.
De Ioc. Mat avein phn acolo. După lo le înregis
trările și controlai ile, mai sînt de îndeplinii Încă
formalitățile următoare : Redactarea urnit inven
tar în dublu exemplar. Notă călră Domenii, pen
tru ștergere de pe inventar. Cererea de autorizație
de vinzaro, adresată dc perceptorul în drept eătră directorul lui. Aulorizalica de vînzarc dată
de călră director. Cerere adresată de către director,
prefectului, ca acostă să hotărască ziua vînzâreî.
Ordonanța prefectului care fixează ziua. Tritneterea acestei ordonanțe directorului și percepto
rului. Afișe scrise cu mina, pe birlic fără timbru-.
Supunerea afișului, de călră perceptor, directo
rului, să-I aprobe. Redactarea unei chitanțe, de
călră alișor. Scripte ca să se treacă lă cheltueli cos
tul lipircl afișelor, ea la un leu. O adresă din partea
perceptorului călră primar, prin care să fie rugat
de-a asista la vînzare. Proces-verbal de vinzare... Acest proces-verbal se redijază pe timbru.
Ajudecatarul plătește 5 la sulă peste prețul v nzărei, sumă care se întrebuintazâ să se achite :
1, cheltuclcle de publicitate,*2, timbrul proce
sului verbal de vînzare, 3, înregistrarea vinzarel.. Dacă cei 5 la sulă mai mult, nu ajung ca
să s’achile chelluelele despre cari ie vorba, dife
rența dă loc Ia un mandat de regal ansi re... Ca
sa sfirșim cu formalitățile, procesul verbal de
vînzare leșie înregistrat, consemnat inlfo condi
că specialii, suma rezultată ieste înscrisă într’o
altă condică, după care se liberează o chitanța
asuș, și, in sfirsit, cheltuelele se trec definitiv, in
litere, în altă condică... Rezultatul acestei întimpliirl adevărate, pcntru-că iiu-i dc loc vorba
de-o fantazie dc cronicar, rezullalul acestei intîmplărî fu că, cînd se voi să se purceadă la vîn
zare. după ce se redacta cu scrupulozitalc toate
actele, păn și adresa de invitare călră primar,
iea copacul de unde nu-i, se băgă dc samă cumcă copacul pierise. ?xTu remănea de cil să se în
științeze parchetul și sa se-nceapă formalitâlile
dîn nou, să se pue-n mișcare piudariî, jandarmii,
I, substitutul de procuror... De teama de
AnA 1 ;
s d,e
r
ridicol, se preferă mai bine să se stingă afacerea,
școala
copacul
in
vînzare.
Cu
toate
astea
leala
ne,
•
•• se aducă
»
«------- ....u pub
de Cil
cît O
a ,!se 1 risca
să
la cunoștința
tlrăr-nn I. î I
C. I
1. . • <
t .
UC
pomenita filieră prin care a trebuit să treacă afa liculuî,
’n proces corecțional,
licului, prinlru
primrun
coiecliuuui, cit
ciî costă,
cerea aceasta. panăs’ajungă la deslegarea-i alît de pentru a vinde, pe cale administrativă, în Franța,
simpla,.. Numai de cit. după prevenire, Conduc
un copac de patru-cinci lei-»»...
Ier®...
torul de poduri si sosele îșî consultă registrele, ca
Această lectură le măhneșle adînc. Ce cls-a si
sn recpnstilucaseă starea civilă a copacului. Iei
li n Vi inutile și ce de-a timp
limp pierdut. Dacă
Daca ar fi
u plantal in 1879, între al șaptelea și al optulea linii
mai
numai
din partea funcționarilor, ar r*
‘ " mrige.
‘‘■ctonietrii al kîlomcntruluî -17. Icra al treilea
mai' mare parte din sinecnrișliî aceștia n’au
înm t (’n sl-*nSa șoselei, după al șaptelea hcc-' Cea mai
r- e , — Conductorul face un raport călră in- nimic de lacul. Ce să facă, cală să-și umple si
iei vasul Danaidelor lor. Dar aceștia atrag in gro
aropdismenluluî, raport pe care-l copiaIrpro f?n,?lca Id» de corespondență... Inginerul zavul lor angrenaj pc nenorociți! de. producă ton.
Iul <Tn i-lllea unul registrator, circ o dă șefu- Sicîiturile -administrative sînt par’câ înmulțite
după plac... Cîli nenorociți n’a văzut autorul aducin>->
r!uPa verificarea afirmărilor conrindurî,* bugezind zile întregi prin saleh*
salchcestor rinduri,
morl r-PrD’itoare la starea civilă a copacului diferitelor
t.._.
• o z»X t > rn
itnti’f Ivi'livț
autorități, pentru iscălkca
unui bilet
cxeinni^11!?ru^ s,e!nnează un raport în dublu
de liberă petrecere. Adunați zilele acestea. înaltul np.'Z (- car* l1nul pentru inginerul șef și
mullili-le —
cu —
numărul
inșilor cari
...............
. . le .pierd,. și
‘rece In ,‘ru(.Prere,'!ul departamentului...Raportul mulțiți-le
-..... —
- risipă a forței sociale cu-adevăse înclin?1' «
P'-in diferite biurouri, și totul veți’ ajunge la o
J. ^ovicbw.'
e »ntr o ordonanță a prefectului, care dis- ral spîuiutnlăioare.
I
f
h
I
I
I
ii
!
i
�44
ftfeVlSTA IbfcEI
REVISTA IDEEI
Muzica in Universitățile Populare
din Paris
De ciți-va anî s*au întemeeat, cam în toate car
tierele Parisului, locuri de întruniri prietenești
și de studii, botezate cu numele intru cit-va cam
pompos de «Universități Populare». Unele au iz
butit de minune, precum ie bună-oară «Coopera
tiva Ideilor», din mahalaua Sf. Anton, care-i^di
riguită, cu o sinceritate și imparțialitate admira
bilă, de eminentul bărbat Deherme. Altoie nu au
avut atîta izbîndă, intru cît-ya poate chiar din
pricina lor. Unele, în sflrșit, s au coborît la un
rol escluzîv electoral și politic, caro le-au depăr
tat cu desăvârșire de Ia adevăratul lor scop.
Universitatea populara trebuie să fie un loc de
intilnire frățască, paclnică, a tutulor proletarilor
manuali și intelectuali, unde ideile cele mai opu
se și operile cele mai contrazicătoare, trebuie să
fie susținute sincer și expuse liberei critici a tu
turor. Orî-ce scoală ce și-ar închide ușile ori-carei
manifestări intelectuale nu face nici două parale.
Muzica, care, din fericire, nu mai ieste o artă aris
tocratică, trebuea să aibă, in instituțiile astea, un
loc de cinste. Și iea l’a dobîndit cu brațele des
chise. O spun în deplină cunoștința do cauză, pentru-că, de mai bine de șapte ani, de cînd, cu puțin
talent desigur, inse, susțin, cu multă convingere
cinstită, cat să dau publicului ceea-ce cred și-mi
dau samă a fi adevărat, n am găsit un auditor mai
demn, mai primitor, cu mai puține idei precon
cepute. Ori-cit de plăcută ar fi elita frumoaselor
mondene, care incintă cu prezența lor addnările
elegante de la Bodinicre, din șalele Lemoine și
din alte saloane reputate, ne dăm în totdeauna
samă ca nu se urmărește de cît distracțiea in iele.
Programele sint mult mai bine alese și întoc
mite. Pentru-că frumoasa M-me X și faimosul vilonist Z, preleră mai degrabă sa cînte în fața unor
ducese, cari nu le dă nici o luare aminte și cari
nu știu de cît a flecari asupra ticului și asupra
ținutei lor, de cit în fața unor vrednici bărbați,
nu totdeauna îndestul de cunoscători, dar dornici
și inteligenți. Programele sînt mult mai bine alese
și întocmite in adunările acestea, dar în Sală dom
nește acea indiferență de rigoare, acea răceală con
venabilă în contra cărei nu poate reacționa ni
mic. După o frază reușită, atingătoare, măeastră,
auzi sforăituri. Prin colțuri se șopotesc cele din
urmă cancanuri. Unii se uită cu nerăbdare și pe
furiș la ceas, pcntru-că mai ie fine o'clok-ul, mai
iesle cofetarul, modista sau amantul ce trebuie de
văzut mai înainte de 7, Numai de muzică nime
nea habar n’are.
Nu exagerez nici de cum. Dar, de îndată ce într’o adunare de artă majoritatea ieste alcătuită din
oameni șic, nu valorează nimic. Ie oare ce-va maî
rușinos, de cît o reprezentație de muzică dată la
Academia Națională, unde, în timpul preludiului
lui Ixjhcugrin, oamenii circulă, îmbla de colo pană
colo, se salută, binoelează pe cei ce întră, cu spa
tele întoarse spre scenă, unde abonații Jojelor sosesc
la zece, intră cu zgomot, expunînd o mulțimede mătăsărie, de aur, de diamante, adesea goliciuni foarte
puțin ispititoare, și se întorc acasă fără să știe
măcar nici numele bucăților ezecutate. Și așa-i
în toate locurile pe cari le trcquenteazâ această
elită nobilă, Înzorzonată. La Schola Cantorum,
ende se face, totwșî, cea mai admirabilă artă, di-
recțiea inaugura, în sezonul trecut, un. teatru de
verdeață. Ierau o mulțime de atracții, din cele maî
splendide, programul Icra onorai de concursul
admirabilelor surori Mante și-a altora. JB'ăcîndu-se
apel la prezența aristocrației, de alt-feliu scump ta
rifată, acesta veni alît de țîrziu, în cît nu se putu
începe dc cît după vre-o jumătate de oră după
ora fixată. După aceea, pentru-că spectacolul se
cam prelungea, aristocrațiea ieși, cu zgomot, fără
nici o considerație pentru artiști și pentru celalt
public rămas, chiar in mijlocul unei scene. In
schimb, teu ani putut face să șe asculte, în cea mal
religioasă liniște, la Coperativa, unde ierau adu
nate. ca Ia vre-o mic de persoane, am putut face
să se asculte două ceasuri de muzică la piano, insoțită de cîte-va comentarii asupra lui Frank
d'Indy, Debussy, Coquard, ale căror pagini se oxt>
cutau exscluzîv. leu nu discul, dovedesc.
Neaparat, ie frica, foarte nr-It de făcut. Netăgă
duit că foarte mulți lucrători, foarte mulți mese
riași, nu tind, după, ce-șî isprăvesc munca, de cit
la odihna întăritoare sau să petreacă la circiumă.
Dar D-v, Domnilor snobi, cari vă petreceți nopțile
în cafenelele elegante, la mesele de cărți, cari nu
Înțelegeți și nu vă plac de cit sporturile, cocotele,
banchetele, nu vă dați samă oare intru cît oame
nii aceștia merită maî multă indulgență de cît voi?
Cînd, prin exemple practice, se va face ca publi
cul să priceapă toată rușinea, toată idioțenie» cafcconcertului, cînd se va dovedi publicului că, dacă
ie adevărat, precum susține Beelhoven, cum-că
muzica ie o manifestație superioară ori-cărei în
țelepciuni și filosofii, ie tot atîl de adevărat cumcă marginele imbecilitățeî omenești se mărginese
la ceea-ce s a obicinuit a se numi muzică ușoară,
cînd se va dovedi aceasta, partida va fi cîștigată,
Ieste o sarcină grea, dar nu iară sorți de izbîndă.
De prisos, să se mai facă vre-o propagandă în
clasele înalte. Astea sînt astă-zi în întregime pu
trede, sînt surde la orî-ce gest umanitar. Atee, dar
devote, nu au macar curagiul să-și apere flamura
lor. Iele se prăbușesc, se descompun, fără să știe
să moară în mijlocul frumosului. Dacă voițî o
societate ce-va mai dreaptă și niște oameni ce-va
mai buni, educați instinctele și sentimentele acestor
oameni, o dată cu educarea creerulul lor. Numai
prin muzică poate s ar areta omenire! tot ceea-ce
ie, In nemărginire, sublim, consolator. Neapărat,
doctrinele sociale cari voesc să înfrîneze pe aca
paratori, să facă pe toată lumea să ducă o vieață
cit mai bună, doctrinele acestea sînt legitime și
drepte. Și trebuie să fii un copil sau un criminal
ca sa nu le pricepi. Dar Idealul nu se cuprinde
numai în îndestularea nevoilor ordinare, imediate.
Negreșit, dați tuturora, faceți să aibă toți, din
bielșîig, pînea de toate zilele. Dar faceți ca oame
nii să priceapă folosul acelor satisfaceri superi
oare, prin cari omul se ridică mai pre sus de con
dițiile, de înăvilșul, de mediul lui, prin cari trae.ște clipe de-acele, cari 11 minglc de toate ne
ajunsurile, de toate întristările suferite, pe cari
le fac aproape plăcute. Dați poporului pinea ideala,
pătruudeți-1 de armonii sublime, de cioturi^ stră
lucite: să simtă că sufletu-i ie o 'părticică din
această polifonie, o vibrare a întregului tot. U
dacă-i veți mai fi dat și puțină știință, și-l veți 11
și deprins cu stăruința, veți fi pregătit, aproape
fericirea ce trebuie s’o dorim generațiilor viitoaie.
Din „Rom. Muzicală", de D-Ra Lucrețja BAlânescu.
DIN NEW-Y011K
-imit scrisoarea ce ini-ai trimes și am ciilisemenea cele adresate lui Kraus și Moși,
11 1 re scrii despre mersul Revistei, pe care o
apără, cu țoale neajunsurile și buclucuf?.clA ai de îndurat, cu toată munca grea, mă
rlC uri foarte mult. Cit se atinge de mulțămirile
baCile aduci nouă, pentru puțina osteneală care
CC n dăm pentru Revistă, le prea, prea... Noi, aice,
“facem altă ce-va, de cît recurgem la ajutorul
Ru 1
da alti camarazi, care constă în contricu mici* sume de bani, după părerea mea
bU1 te una din îutăile necesități ce trebuesc înț°“linite pentru ca o publicație să apară, sume pe
dei; nnol ti le trimeteiu ție. Și de oare-ce cred,
carn\-r» cu cît Revista capătă lot o mare întîn^•"si se tihnele la mai mulți abonați cheltuelilese măresc si îe o mal mare necesitate de
niimerar, neajunsurile crescînd proporțional cu
succesul, vom căuta ați trimete, anul acesta, mult
mal mult de cît anul trecut. Se pare că toți pri
etenii noștri, cari ne-ajută, cu toate că nu cu
nosc necesitățile Revistei și împrejurările în care
Iea apare, ne *dau mai cu ușurință de cît anul
trecut. Desigur, aparițiea regulată a Revistei, pre
cum și siguranța micelor valori, depuse în mini
sigure, a contribuit la aceasta.
Anul trecut, cu greutate, Clubul Anarhist, a
trimes 3 dolari, de oare-ce ieu leram cel întăiu
care ceream bani pentru o publicație ce nu lera
locală. Afară de asta icra și o necesitate mai
mare de*bani, pentru diferite întreprinderi de-aici.
Anul acesta, cu toate că Clubul a dat cea mare
parte din bani pentru spesele venire! lui Turner
aici, totu-șl,am fost ajutați și mai mult de cît anul
trecut... La sfîrșitul lui Februar, Clubul organiză
un bal, al cărui profit fu de 350 dolari. La cea întâi
întrunire, diferite persoane veniră să ceară ajutor
pentru diferite reviste, dintre cari au fost aju
tate: «Free Society», cu 30 dolari. Pentru pro
paganda italiană, 10 dolari. Revista anarhistă
rusă, «Hlieb j Volia», Pine și Libertate, care apare
în Elveția, căpătă 15 dolari. Și «Revista Ideei»,
10 dolari... leu am cerul numai 5 dolari, cari s’au.
și admis. Dar vre-o cîtt-va camarazi ruși, pro
testară, cînd prietenii lor cerură 15 dolari pentru
«Hlieb j Volia», cetind sa mi se dee mie 10 dolari,
pentru «Revista Ideei», de oare-ce, după părerea
lor, împrejurările în cari apar ambele publicații
smt aproape acelea-și: de-o parte chel inelele mari,
confiscările poștei, șicanele necontenite din partea
ștapinirei, de altă parte chelluelele de contra
bandă, pentru ajungerea ziarelor la distinație,
Și altele... Toți fură de acord, și, a doua zi, sus
zisa sumă de 10 dolari fu înmînată lui Kraus,
omului nostru de încredere, care li-a și trimes-o.
Uxîvls^a am primit-o. Dar cu pachetul lui
tnnîb UU ^l*.u ce s'°
întâmplat... Am împărțit
pv
pumerile, lear cele pentru Filadelfia le-a
ophn lal * destinație Most. Acuma rămine a ne
oprf? rU. \ncasarea abonamentelor și cu strînnăria 1 l,e.?r de subscripție pe cari le-am imClnh . d,lferiți Prietini... Din cele trimese pentru
si «r’oSia^dal
din «Revista Ideei», cum
SăniSm- e facut:D- Celalt voi. III l’am vîndut.
cefelaiua ,aceasta unul din noi se va duce cu
iâbrarv^ ♦ ume ^a Biblioteca Centrală sau«Astor
" > Și poatea vom putea vinde volumele. In
45 _
biblioteca aceasta sint cile-va scrieri roinîneșli,
și anume : vechea «Revista Sociala* si «Critica
Socială», cîte-va numere din «Munca», scrierile
lui Conta, o broșură de Bacalbașa, «Anuarul Aca
demiei Romînei» și «Dicționarul sau Anuarul Geo
grafic al Romînici», voi. I, în care, la cuvîntul
București, autorul, descriind Capitala cu lÂate
așezămîntele și instituțiile Iei, spune că religie»
locuitorilor pâmîntenl Ie ortodoxă, dar în timpul
din urmă sint și mulți «Liberi Cugetători»...,
De reținut.
Im! scrii că al dori, că, dacă traduc ce-va in
Românește, să aleg cc-I mai bun și mal ales
scrieri directe din autori, nu recenzii sau crilicL.
Părerea ta îe dreapta, cu toate că am văzut în
Revistă și asemeni bucăți: Asupra lui «Ce-I de
făcut», de Inginerul Buchner, asupra lui «Resurection», și altele. Dar, de multe ori, noi, aici,
ca și alți cetitori ai Revistei, n’avem prilejul de
a ceti în original scrierile diferiților autori, așa-că
articolele unor interpreți, cari ni-i rezumează, ni
dau operile lor concentrate, sini foarte necesare.
Ibsen și mal cu samă Spencer, sint prea puțin
cunoscuțî în România, așa-că am crezut necesar
a traduce ultimele două articole, ce ți-am trimes
asupra lor. In orî-ce caz, rămine la apreciarea ta,
pentru-că redijarea Revistei, te importă pe tine
mai mult. Redactorii revistelor engleze țin inse sa
mă de asemenea lucru în redijarea publicațiilor lor.
Și chiar acum, cînd îți scriu, cetesc in suplimentul
literar a lui «.New York Times*, de Șîmbăta trecută,
cetesc un articol asupra autobiografiei lui Spencer,
care a apărut aice și care, constind 5 dolari, nu
mi-aș fi pulut-o procura nici o dală, trebuind să
recurg la ajutorul deferitelor reviste,, cari vor
retipări capitole/lin iea sau să cetesc la biblio
tecă, cînd voiu fi liber, ca a-zi, cînd nu lucrez,
pentru că n’am de lucru. Mie îmi plac foarte
mult ast-feliu de scrieri rezumative și îmi sînt
de mare folos. După ce am cetit mai multe din
dramele lui Ibsen, mi-am cumpărat un volum,
cum gros nu-1 vorbă, de vre-o 450 de pagini,
care cuprinde vre-o 20 de conferinți, asupra aceslui autor, ținute la Universitatea din Viena,
de D-r Eugen Reicli. Și mult mal bine am înțe
les pe Ibsen. Tot alît ac mult mi-a servit volu
mul de conferinți asupra lui Nietsche și «Anar
hismul» de Eltbâcher, și alte două studii deClarence Darow, pe care cetitorii Revistei îl cunosc
din scrierea lui «Crimă și Criminali»: un studiu
despre «Realism in Art and Litcrature», și allul
despre «Tolsloy», studii cari ar fi minunat să fie
date și-n românește.
Aștept să se sfirșască așa zisa afacere Turner,
precum și greva minerilor din Vest, ca să Ie
pot împărtăși cetitorilor Revistei. Am sâ-țl tri
met inse traducerea unei proclamații răspîndilă
în Lodz-Rusia, la sfîrșitul lui Mart, de cătră Co
mitetul Socialist din acel oraș, proclamație tipă
rită în jargon în una din tipografiile secrete am
Lodz și împărțită în populațiea evreeasca. Mun
citorii evrei au una din cele mai tari organizații
muncitorești din Rusia, sub numele de «Algemeiner Idischer Arbeiter Bund von Litau, Pollen
und Russland : Asociație» generală a muncitorilor
evrei din Lituania, Polonia și Rusia». Această asocialie, afiliată la partida socialistă, inse, ca și
celelalte asociații ale diferitelor nații di.i cari le
compus marele*imperiu, pe lingă comitetului iei
central, care își are reședința în Rusia, și pe lingă
] li
tlf
|
•!
II
■ii.
�46
REVISTA IDEEl
REVISTA IbEEÎ
cele două comitete ale iei', unul cu reședința la
I.bndra și altul Ia Geneva, mai are secțiuni în
toate orașele mari din America, unde sini mun
citori evrelj secțiuni cari numără mii de mem
bri și cari trimet, penIrit propagandă, mii de dolari.
Ar.lnu cîle-va luni, a fost congresul secțiilorAmericane care dură 8 zile. Mai loji, membrii
acestor secții sînt muncitori, abîea de 2-3 ani aici.
Dar bună-voințn, munca, entuziasmul lor sînt
dc ncdescris. Din bilanțul anului trecut.se vede
■că această organizație a cheltuit pentru propa
gandă mai mult de <50.000 dc ruble, bani adunați
din Rusia și din stieinălate. In lipografiiile se
crete din Rusia, și ca în cea din Geneva și cea din
Londra, apar diferite ziare, broșuri, proclamații.
In Rusia apar: aVIestnic Brindui», in rusește, și
ttArheiter SLimine>, Glasul Muncitoriului, organ
al comitetului central din Rusia, in jargon. Afară
<te asta, mai fie-care oraș își arejurnalul său aparte.
In Geneva apare «Glas Norodul», în rusește, ienr în
Londra,uDer Idîscher Arbeiteri», Muncitorul coreu,
în jargon, hi Septembre trecut a apărut, din <iArbeiler Sliinme», No. 25. Și, cu toate că în inter
valul celor vre-o ei ți-va anîjCari-au trecut, pană
s’apară numărul acesta, care a fost jubilat, au
fost descoperite cile-va tipografii secrete, de
călră cin:! Soinodorjaviei, ziarul a apărut regulat,
spre ciuda zbirilor și bucuriea socialiștilor.
Li 1 Maîu se împlinesc doi ani, de cind ă avut ioc, în Vilna, mărea demonstrație organizată
de căita comitetul șocîalist local. Mulțimea mun
citoare a suferit enorm, cu prilejul acestei deinostrații: sute de inși au fost căleați de caii ca
zacilor și biciuiți de nagaicele lor, sute de pariicipanli au fost meslațî, șî autoritățile, cu gu
vernatorul in frunte, avură prilejul a se purta
mișelește, Sălbăticește, față de muncitori și stu
dent!, cu osebire fată de cei evrei. De obiceiu,
bașibuzucii, cari reprezintă autoritatea în Rusia,
ierati deprinși c. așa zișii bogătași evrei să Ie
sărute mînă, să li se-nchihe cu plecăciune, iear
cei saraei să s’ascundă, cind vre un șef de zbiri
trecea pe stradă. Și de-o dată, aici, zeci de mii
de muncitori cutează să facă o demonstra te, să
bată cazaci, să omoare pe polițiștii cari cu ori ce
preț vocali să rupă stegulețcle roșii cu inscripțiea
mJos Autocratica»... Din ordinul guvernaioruiuiy
von Wahl, cei arestați fură bătuți cu vergi, bătuți'
în fala lui chiar, care și ordona cile lovituri să
nc aplice fîe-cărut, pe ’peleă goală. închisoarea
fu înse atacată, și pană la sosirea armatei, care
Cu greu izbuli sa-mprăștie mulțimea, fură libe
rali vre-o cîți-vn. Iear peste două zile, un mun
cilor cizmar, Hirsch Leckert, atentă la viața gu
vernatorului, rinindu-i numai grav, după* care
Leckert fu osîndit, de un Consiliu de Războiu,
fu osîndit la moarte și spinzural. Spînzurarea fu
făcută în public, cu nume ca poporul să prindă
frică .. Neapărat că asta Ieste o socoteală gre
șită, pentru că nimic hu poale împiedica pe niște
eroi și martiri de a se răzbuna... Deinonstrațiea din
urmă îngrozi guvernul rusesc, caro trOmură de
marea inlluenlă c.c are muncitorimea evree în
propaganda socialistă... Von Plewhe, Ministrul
de Interne al,Rusiei, care se latidă mereu, cumC;i va stinge mișcarea socialistă din Rusia, găsi
de cuviință de a pune in aplicare vechiul lui
plan, de devastări în potriva evreilor, cu credința
că va orbi poporul care sufere de mizerie. Așa,
anul trecut, avurăm devastările și omorurile din
Kișlnău. plănuite și îndeplcnile de cătrii von
Pleivhe, cu concursul brutelor de lot neamul ctl
nume, lără nume și fără neam. Această ulii mă nla
nevră, din partea guvernului rusesc, prin care
guvernul acesta credea că va speriea si va abate
studențimea și muncitorimea evree de la nUs.
carea revoluționară, se înțelege,că nu putea ayea
nici de cum asemenea rezultat. Iear Rusia fn
zugrăvită, m străină tu te, prin mijlocirea refu.ij,
atilor politici si a gazetelor revoluționare, fu *u
gravita atit de frumos in cît socialiștii Italieni
făcură pe idiolul încoronat, cum l'a numit Kln.
polkin, să nu viziteze Italia, precum dorea, <|e
teama de a nu ti huiduit și fluerat pe stradă, C1)|1J
i sa înlîinplat la Viena.
In timpul din urmă au prins"sa se "organizeze
și în Rusia greve, în .orașele mari industriale
greve la care iau par le mii de muncitori, ij
Bialîstock, a fost o grevă generală, la care 'au
luat parte peste 20.000 de muncitori. Greviștii
fură izbinditori, dar, ca în totdeauna, polijiea,
cazacii, jandarmii, își găsiră de lucru, bălind,
schingiuind și azeslînd o mulțime de m unei (ori*
cari mai fura bătuți și-n arest. Peste cîle-va zii?’
Prefectul poliției fu‘împușcat în stradă, și zilnic
au fost uciși polițiști și jandarmi, cu osebire din cei
ce se deosebiră prin cruzime c.n prilejul șarjelor
cari avură loc... La sf r.șilul lui Februar Irccut,
D-ra Frumkina. o linără studentă evreică, care
urma cursurile de la-universitatea din Kiev, pen
tru care îșl scosese un bilet ca prolistuală, ca
și alte o mulțime de studente, cârc nu aveau
voe alt-leliu a locui in Kiev, la sfîrșilnl lut Fe
bruar, D-ra Frmnkina fu. arestată, dimpreună cu
alte camarade dc ale iei, politica ailînd se
cretul. Și, din pricina demonstrației studenților
din Kiev, in potriva războiului, la care luară parte
toate studentele și studenții, D-ra Frumkina . cu
camaradele iei. fură trimese din ordinul guverna to
rului, trimese cu convoiul în orașele lor natale. Pes
te o săplămină, Frumkina atentată la vieața guver
natorului, în grădina publică din Kiev, fapt pen
tru care fu osindilă la 15 ani de muncă silnicii,
în Siberia. In ultimele reviste revoluționare a
Upărut biografiea acestei studente, care, păscută
din părinți bogați, intră de linără in mișcarea
revoluționară... Acuma, ca prilejul războiului,
propaganda revoluționară s’a întețit, îniprăștim<lu-se milioane de proclamații in toate clasele
poporului, în care neniullămirca fală de guvern
crește din ce în ce.
Aș mai' avea de scris, despre. Rusia, încă mult.
Dar cred că proclamației care îți voiit Iriniile-o,
vaareta destul de limpede, de clar, cuni-că calea
pe care au pornit Decembriștii din 180-1, cari au
fost cu uciși toții, calea aceasta se prelungește din
ce in ce. In anii 1870 — 1880, după atentatul asupra lui Alexandru .1 H-lea, mișcarea revolu
ționară din Rusia se potoli puțin. încetul cu în
cetul se desvollă.insj nriieaiea actuală, care ț»
luat proporții foarte mari și care vn_ z
si sfărina autocratica rusască. In anii
cind revoluționarii evrei îcrau puțini în Rusia, ui
de vrei fură prigoniți, . bătuți, uciși. A ;!a-^<
fruntea iniscărei revoluționare ruse, dimp1
muncitorimea de alte neamuri, muncit prune-1 •.
studențimea evree ocupă un loc însemnai'
New-Yurk, IDW, April.
NaTHÎ. FlN'KELS'tE^'-
CIVILIZAȚIE
■
i
- j d 'ini de la expedițica Bcriu și Tchirikof,
pupa «oi
sei«gcutul Bassof, așezat in Kumdin anm 17-1
Q ®0l,ubic de os, Indrepllndu-se,
reatka. c0 '
Ci-llrc insulele Aleule. In anul t;45,
inlr’V11 Jjnclâ^ul acesta alt rus, Mihai Nevodsikof.
vizită 01
la intoarcefca-i, cum cu cele mai
L.orele
dc vulpi arctice, dc urși și alte
PrEe8^'"u
P«sos>nl‘> in asie dcpuTtațo țiilninîl!,c’, .inunaicle lui povestiri ații a aprinderea
iiotun- i
curai, hotărîli să izbutească cu ori
ollinC”t Plecați iu grupe sau singuri, diferiți
1:0
pîpiu al căror număr spori mereu, se pui'VC- in cnnul blinzilor indigeni, pc care li tratară,
"e,’U «tc mult ca sclavi
"“llonul 1364. guvernul ru^se trecu exploaloarea
t-Alionlui unei companii zise «bibero-Amcri“* m afearei sediu administrativ și politic trebuea
C-Uf'e’la Petersburg, iear comptuar principal la
i U tsk Concepută după modelul Companiei In5
rnmnaniea aceasta îji propuse să cucerească
îusulele Kurile și Archipelagul Alout să puc piXrul pe continentul american, la 54 grade, la
nord prin marea glacială, țintind să se strecoare
1 japonia, unde să săvirșască minuni. Ica dobindi
dreptal de-a înrola soldați, de a construi forturi,
de-n arbora drapel. Totul, cu sarcina de a da tu
profitul coroanei, io la sută din beneflciu-î net,
«fără de un tribut In pielă: ii, pc care avea să-1
plătească băștinașii : «In pielea altuea, brazdă cit
de adlncă».
Civilizatorii sosiră cu lunuri, mitralii și pro
clamații splendide. Iei aduceau bielșugul, precum
ziceau. Aduceau artele, industriea din Apus. Adu
ceau fericirile eterne, pe cari le hărăzește religiea
ortodoxă. Iei aduceau topoare, cuțite, fier și oțel,
lemn, pături, o mulțime de lucruri utile, unele
pe cari noutatea le făceau sâ pară strălucite. Adu
ceau mai cu samă tutunul, și minunatul, îngro
zitorul rachiu, pentru care ori-ce sălbatec își dă
și sufletul. Dlnșii treceau ca niște ființi divine, iear
Împăratul lor ca D-zeul hunei. Văzlnd bine-facerilo pe cari le hărăzea numai prezența lor ^aceștia nu
puteau face mai puțin de cit să-și însușască teritoriul, să pue dări.’Aleutii fiind datori să-și dea
blănurile, admirtnd generozitatea streinilor...
In una din zile, oamenii compluarului făcură cu
noscut ordinul de-a se depunejumutate,iuciinaimult
niclmai puțin, dinprodusulvinaiului și pescuitului,
«ca să se Impărțască mai bine, după nevoi». Naivii
ascultară, crezlnd că oaspeții lor vor purcede la
înipărțire cu mai multă pricepere și dreptate de
pntem închipui cum se în
deplini înpărțula. Ne putem închipui, de asemeni,
m ce chip pușca, acest grozav logician, satisfacu
declamațiile. Neaparat, asemenea încredere, iu o
prostie din cele mai mari. Dar admirați deosebi> ea de la om la om. dc la sălbatec la civilizat.
tnn\Ce ° °.sfs^nțu publică să ceară jumătate din
si c.?i vc.?*turile populației unei capitale, cîștiguri
sț c* ar?’ ca Sa facă să se Iblosască nevoeșii, și
InfQ-?!-U^e ™lzcl’iea... Ce felin i s’ar răspunde...
tronin- ln^U’^‘sc Pierea, Rușiîlepădară masca filancelm. ’ rozIn?’ “intuind, dinsezon, In sezon, partea
rit UevoeȘ’1 Și Hămînzî. Pentru a grămădiji vwuublănăîei
a im?lea de untură de pește butoae,
ț *- ------.'a .
tador/?- lOt a^ta de cruzi ca și celebrii Conquis
cură pe (Fnertr-U a ^nge aur. Blajinii ses țprefă* ’ P data în ucigași. Unii se desfătau, rindu-
47
ind pc acești mizerabili pagini în linie sirînsă
și p unind rămășag prin clic capete va pătrunde
glontul de carabina- Dînșii luară femeile și felele
pâstrlndu-le da zălog pentru părinții și bărbații’
lor... In cercurile Înalte, cu toate astea, nu se prea
tăcea haz de cele ce se petreceau. Împărăteasa
Bcaterina, foarte evlavioasa, precum~se știe, voind
să iacă ce-va. hotărî, In i;r)3, să se. trinicată o
sumă dc misionari acestor sărmani Aleuți, sa le
propage creștinismul, și o suma de ocnași ca să-l
Invyțe agricultura. Așa, pc combina Cel trei Sfinți,
li se trimese o gloată de pușcăriași. Ilustra prie
tena a filosofilor și a economiștilor nu găsi nimi ■
ca muî bun in favoarea nenorocirilor indigeni.
l)m\ lucrurile mergeau din ce in ce mai rău. Iu
T7‘J9’ avu loc organizarea antreprizei, diii nou:
ca să se îndeplinească o operă civilizatoare, dacă
trebuie să credem constitufiea oficială, ca să pro
greseze comerțul și agricultura, câ să se înlesneas
că descoperirile științifice, ca să se propage cre
dinți! ortodoxă. Drept care, Gompaniea, întărită
din nou în drepturile și privilegiile Iei, fu trans
formată în reprezentanta și delegata Coroanei,
care-I puse la îndăniînă solduțî de-ai Iei. A rezista
măsurilor iei, Icra acum o crimă. Aleuțil ce i se
dele ca supuși, Companiei! îi trată adevărat cu
sclavi. Fără a le da vre-o răsplată, fără măcar a-i
hrăni, iea-i copleșea cu poveri. Clnd aduceau pie
lăriile cerute, iei xiu-șl făceau dc cît datorie», și
vai de iei clnd no îndeplineau... Cu toate știin
țele misionarilor, printre cari iera și bravul pă
rinte Inocent Veninul, evanghelizarea nu înainta
inse de loc. De-o dată se închipui de-a se scuti
pe neofiți, pe cei ce veneau la credință, de-a se
scuti de ori-ce dare pe vreme de trei ani. Minune.
Fură alte Rusalii. Harul Iui D-zeu se lăspindi in
valuri, adevărul se pogor! numai de cit In suflete,
mulțimile alergară la căzile de botez. Dai’ ferici
rea veciniei Iera disprețuită, cită vreme nu adu
cea o pătură dc-nvelit și un cuțit ca arvuna. O
dată cu Raiul, se cerea o legătură dtJ frlughiuți
și șese cîrlige, de prins pește.
Șefii
Companiei
se --------întitulau
Ono.
—-j-r—,-------. , oficial «Prea
. .
ralSilî». Iei calificau «Onorabili» pe principalii lor
SiUjDUȘl.
Ol,
IJlllU
VOUUU.
Sil
Z.IUU
slujbași. Și, bine voeau să zică «bCBii-cinsliți»,
scriitorilor
lor,
numire
............
..
..........
’*«”• foarte măgulitoare încă.
Krusenstcrn, un marinar original, declară că, pen
tru a întră în asemenea serviciu, trebuea să fii
potlogar, un
— vagabond
_.a------- dc
__ cca
. - mal 4proastă speță...
.
Lagsdorf, ne spune : «Aleuții sînt comandați de
cîțf-va promischlenikl, vagabonzi, /i»
de ncîțe-ya nele
giuite și crude brute, pe cari le-aualungat din țara
lor natală multele crime ce-au săvîrșit. Brutele
astea lac ce le place și n'au nici o socoteală de
dat. O ciumă cumplită ar face mai puține jertfe
de cit asemenea administrație»... Naturalistul
Kittlitz, care însoți pe amiralul Lulke în ținutu
rile astea și fu plimbat din comptuar în comptuar
și găzduit în toate, nn cutează a spune adevărul,
dar lasă să fie întrevăzut: «Companiea ruSo^umericană, cerc serviciul a jumătate din țoala popu
lației masculină, de la 18—5o de ani. Munca le
întru tot gratuită. Companion mai angajazuciți-va
salariațL Vreme de șese luni oamenii aleargă pc
mare, după vinatul animalelor de mure, leur celelalte șese aleargă după vulpi. In aceste condiții,
Je foarte greu de înțeles cum pot sa mai rămle
destule brațe să îngrijască de cele mai neaparaU
nevoi ale familiei»...
1
<1
■!
i|
i;
ii
I
■
I
!!
I
�48
REVISTA IDEE!
Trei generații dc creștini și de civilizulori fura națională, fața de acești originali insulari, cari c
de-ajuns pentru a filei țara și-ai suge tot sîugele. lăsau omorlțî aproape fără nici o păsare, și C1. v
Insulele ierau bogate în animale cu blana, tre fără nici o vorbă, mergeau pănă a-și pune canăl
imea așa dar să se exterminezo animalele cu blana. viețui pentru o lovitură de băț. Din pricini
Numai din insulele Pribylon, se scoaseră 2,000.000 Rușii voeati să-î ducă capo o turmă, Aleuții m '
de piei de urși do mare. în cei trei-zeci de ani sau au murii. Vieața fără de libertate ne prezen^
de la descoperirea lor, de la ij&^-iHi?- be ucisese tindu-le nici un farmec, iei. găsiră niitf bine 8'
atît, in cit, într’un an, i8o3, ierau Îngrămădite fugă In lumea cealaltă, să scape de vameși <
în magazii ca la 800.000 de piei. Și, cum nu se zapcil. Iei începură prin a se da fără de nici’’1
puteau desface, se arse cea mai mure parte Ex rezervă, dar nu-și închipuiseră că icra ca să fl°
ploatarea ajunse ținla-î logica: ruina. Acestă pra bătuți. Supuși și disciplinabili într’un grad foarte
dă ajunse să coste mui mult de cit producea : «afa mare, iei admiseră direcțiea unor oameni a căror
cerea nu mai renta», și. in 1867, Aleuțiea fu yln- superioritate o exagerau, ț>o cari-i scoteau ca
dută Statelor-Unite, cu ce mai rămăsese din Ale niște frați mai mari. Cc nar fi făcut niște oameni
uți Ce vor face Americanii cu acest nou teritoriu, iuteligenți și buni, eu aceste voinți cari se ofereau
a cărui răspundere o au acuma iei? Cum vor trata cu-otlt de bună voe. Dar la ce Ierau bune suflet^u
Americanii pe indigeni ? Probabil cu și pe Pieile- și inimele? Coțcării nu cereau de cit untură de
Rosiî. Chiar dacă ar vrea să reînvie nenorocita pește, dc cît piei de jder și de vulpe...
populație, nu vor putea: dlnsa trage de moarte.
Să generalizăm chestiea asta : In lupta pentru,
Fiamlndă, trudită, populațiea a prins desgusl existență, prin care omenirea Ișl tae un drum sîude vieață. De ce să mai facă copii, pe cari nu-î geros, virtuțile pasive slnt zugrmnate de cătră vi.
va puica hrăni ? De ce să mai mărească numărul țiile agresive. Și, fără a mai vorbi dc vițiu și vjr.
nefericiților ? Cînd descinseră la dînșii civilizații, tute, pretutindenea, la atingei'a albilor, s’a văzut
cu alaiul binefacerilor lor. Atenții numărau ca la nimicindu-se sistemele politice și sociale, vechile
o sută de mii, ducă putem să credem pe cei din obiceiuri căzînd în desuetudine, ne mai fiind Iutâi truficanțl. Cifra aceasta ni se pare inse exa ate în samă, distincțiile anterioare devenind fără
gerată. Evaluarea, și asta prea mare, făcută de rost. Ceea-ce indigenii luaseră drept D-zei, spirite
Chelikof In 1791, cuprinde cincl-zeci de mii de bune, patroni, ocrotitori, se prefăcu în diavoli din
suficte. din care părintele Joasuph se lauda Va iad. Conștiința tulburată, nu mai putea să aleagă
convertit un sfert. In 1860, registrele parohiale dintre bine și rău. Pușca și rachiul, alta nu mai
nu cuprindeau mai mult de zece mii, și, din acest iera. Șefii, batjocuriți de-o săcâtură de peste mare,
total, de Ruși și de metiși, Aleuți! propriu ziși se simțeau înjosiți, își pierdură ori-ce voință, ori-ce
Ierau numai cu la vre-o două mii. Schimbarea su- demnitate, în fața pistolului, trăsnet de buzunar.
zeranituței nu aduse și nu putea aduce dc loc vre-o Chiar vrăjitorii își prăpădiră capul, recunosclnîmbunătățire așa dc degrabă. Așa-că, la Ulongii, du-și ridicola lor neputință in fața mărci magii
vizitați de Dall, la o populație mixtă, de 2.400 a- albilor. Brațele războinicului cădeau paralizate
indivizi, mortalitatea ie dc i3o la o sută de naș în fața armelor fulgerătoare. Cu arcul și cu săge
teri. Aleuții sînt prea puțin fecunzi. Toii sînt dc- țile lui, un erou icra ca un idiot in fața unei ca
acord a spune, cum-câ întreaga rasă a Eschimoși rabine. Pierzlndu-și ori-ce încredere în iei, toți
lor piere văzînd cu ochii, afară poate de distric prăpădiră plăcerea vieței, își pierdură pan și tem
tele groenlandeze, asupra căror vegează Danemarca
peramentul. Bucuriea și vesehea pieriră, cîntecele
cu o solicitudine părintească.
și danțurile pieriră, imaginațiea deșantată, bufonă,
Asupra Inoiților face ravagii ftiziea, care singu- , se stinse...
Civilizațiea modernă, de neînirînt cind descom
ră omoară mal mulți indivizi de cît toate celelalte
pune și dezorganizază societățile barbare, se arata
boalc la o lalta. Și acesta complîtă boala, mal
de o nepomenită stîngăcie cînd ie vorba de a le
Înainte necunoscută, civilizațiea o aduse. Alăturea,
îmbunătăți. Asta din pricina lipsei de bunătate,
Pleile-Roșii slnt nimiciți de vărsat, nenorocit pre
dc omenie. Geniul nostru nu se arală nici sim
zent al Fețelor Galbene. De unde vine Inse această
patic,
nici bun. Sălntîlneștî un popor atît de răb
acțiune funestă a civilizatului asupra sălbatecului?
dător și dc blînd, atît de aplecat spre dreptate și
Cauzele fiziologice vor fi examinate de alții. Noi să
echitate, și să nu știi de cît a-1 subjuga și bate,
vedem cavi sînt cauzele morale, cari au dat re
de elt a-1 nimici și distruge... Această populație
zultatul acesta...Luațî drept D-zei, tari de presti
Iera
veselă, voioasă, bravă. lea nu cerea do cit su
giul care Incunjură pe un civilizat, ori-cît de or
muncească, ca să trăcască, vrind inso să și
dinar, de ignorant ar fi, Rușii fură destul să se
să și dauțeze, să și sărbătorească. Dar, de îndata
arete, cu să pue mina pe un arhipelag întreg, rece-o copleși progresul nostru, icat-o de-o dala tris
duclndu-i întreaga populație la sclavie...Aleuți!
tă și mohorîtă. Acest popor îe pururea copil, <l
fost-au Inse atît de nemernici, de nevrednici de
un copil ce nu mal are nici o nădejde. Noi la
libertate ? De loc. Ascultați niărtuciea ce o dă rasei
descurajat prin nedreptățile noastre, l’am tal
lor, unul din oamenii cari-o cunosc mai bine:
rat, l’am zăpăcit într’atlt, în cit i-am zdrobit nia«Inoiții slnt InoițI, și Inoiți rămln. Trăsătura de
rele lui resort, i-am săcat vieața din obîrșie. A.
capitenîe a caracterului lor ieste neatlrnarea. Iei
se inlîmplu cu Guanșiî, odinioară una din
nu îndură nici o dată constringerea, sila, orl-cevile cele mui izbutite ale speciei. Simpli, iei
angajamlnt ar fi făcut sau ar fi fost fâcuți să facă.
iievinovați, iei meritară ca să se dec insulclo
Născuți liberi, pe un pămint sălbatec, iei vor să
numele de «Fortunale». l-am suprimat. D° - •».
se miște în voe, nici o dată Iei nu se vor lăsa să fie
cum? Cînd va fi dispărut și cel din urma din ac •,
minați ca o turmă».
sărmani Aleuți, vom auzi zicîndu-se : «Ce pac
Aleuții, cu toate astea s’au lăsat să fie minați caElie ReclUS.
o turmă... Ga o turmă, asta cere o explicare. Rușii
S ar fi slujit foarte lesne de knut, de nagaîca lor
REVISTA IDEEI
190^ I1111*11* No. XXXIV. 4.
București, Strada Epurilor, io.
CUPRINSUL
comoditatea să-i crească, și simțul artei, și simțul
armoniei, chiar cel al unei necesare schimbări, îl
duce să dorească, să urmărească o comoditate
universală. Nu-I nici o incompatibilitate doar între
ntlm ^Superioritatea intelectuală a fomeel.
comoditatea asta și cea particulară. Din potrivă,
potrivă.
°Cătră muncitorii din Lodz.
astea se presupun, se complectează, se leagă. Și
•I^“^înRcvolutier' sfarmă orl-co obstacol.
nimeni, ar putea să se zică, nimeni nu poate să
£
Un datcc nou, mal bun. Din Uelne
dorească mai mult de a vedea pe alții fericiți,
de cît cei fericiți.
ilari. In Romăncște de fireiu,
Ci^V’ter0 f^Satea considere!.
Luînd ast-feliu de bună năzuința tuturora cătră
o stare mai bună, trebuie să mărturisim, din ca
tonalii Revistei.
pul locului chiar, că nu vedem absolut nici un
mijloc de a o -dobîndi cine-va, unul mai mult de
0 CARIERĂ...
cît altul, în situațiea actuală. Fie c'ai fi meșteșugar
cu brațul, fie c’ai fi meșteșugar cu capul, aceea-și
Un prieten ne scrie, întrcbindu-ne că ce-ar pu- mizerie te așteaptă, aceea-și exploatare neome
tea s.nacă, de ce să se apuce, ca să nu fie atît noasă, aceea-șî încatenare de libertate, aceea-și
de stingherit și de conștrîns în vieață. Iei simte o trudă, aceea-și neodihnă, de oare-ce ai asupra
imboldire aparte, de a se face un campion al i- capului tău un stăpîn. Și, intre meșteșuguri nu ie
deilor noastre, inse necesitățile viețel îl strîng ca nici o deosebire. Așa-că, putem să aplicăm, prea
jntr’un cerc de fier, din care neapărat Iei ar voi bine, într’o privire, la afirmările noastre, vorbele
să scape. Cum să scape, asta îe chestiea impor semnificative ale poetului: «Fii domn sau încăr
tanta, la care ni se cere nouă răspuns... De o cat de crime, acelaș gol, aceea-și adîncime»...
bucată de vreme, am observat, cu plăcere, cum- Doar meseriea de rentier să fie mal preferabilă
că convingeri sănătoase au prins să cucerească o cum-va. Și poate n’ar fi rău să năzuească și unii
mulțime de minți, îmboldindu-le de a și fi active. din prietenii noștri la iea... Nu-i nici o rațiune
Dar ce să, faqă oamenii ca să răspundă îmboldi- ca o năzuință oare-care să fie înfrintă. Dar, dacă-î
rilor lor, dacă nevoile ii împovărează atît, le fură vorba cu adevărat de afirmarea unei convingeri,
toată libertatea și nu le dă o clipă de răgaz. apoi nu-i nici o situație întru atît de rea, să te
Mintea-I îndeamnă la mișcare, la luptă, dar iei împiedice s’o afirmi, într’un feliu sau în altul,
stau atirnațl- cum am zice de burtă, și nu pot după cum nu-î nici una să te împiedice de a o
face absolut* nici un pas. Fie-care ar vrea o si dobîndi. De la toate rigorile noi ne putem sus
tuație, într’o privire mai bună, ax vrea o carieră trage... Reduceți pe un înamorat să nu-și înde
mai îngăduitoare, oare-cum mai clementă, care plinească năzuințele lui și mai cu samă să nu
să naiba atîtea stiașnice exigenți, care să nu-i știe a se jerfi pentru iele. Cu toate că, în privi
absoarbă atîta de cumplit... Cum vedem, în ca- rile noastre nimic nu merită denumirea aceasta
egonqa. prietenului nostru sint mulți. De aceea pompoasă de jerfă, cind o silință izvorăște din
vom da un răspuns general.
propriea pornire.
Nu ne-ultăm lâ aceea că pot să fie unii, cari
Trecutul mai cu samă Ie încărcat de pilde, ca
pue înainte numai așa o convingere, sau ca să lăsăm la o parte prezentul, nici iei lipsit,
inse '•
sau aparepța unei convingeri, cari negreșit. Oameni în vrîstă și încărcați de muncă,
o rn
dlasca asta, ar urmări, în fond, mai mult să lăsam pe cei tineri, au găsit mijlocul de a se
Dacă-C‘ ltate Peiisonală a lor sau o vieață tihnită. cultiva, retragîndu-se la o parte, sau cum și cum
fie aok-V^e-'? carieră comodă., care nu poate să făcînd, și supunîndu-se la o munca poate mai impovorătoare, mai grea de cît munca impusă, nece a*»/11-1**
C*1 Pr^“ sămuiri și prefaceri, de
Zervata
oamenii și âișta. De ce să fie re„REVISTA IDEEL“
nu ne dur"1*! Pentru anume favoriți... Și ieară-și,
mal bine * ldep3’
^acă unii ar sta într’adevăr
— Un an, 10 numere, 5 lei —
astă, de-!A< ar. i maî ,1a iarg-, ar renunța, prin
70, Strada Epurilor, București.
tijlbr■'■<rener?fl
Pen^ru îmbunătățirea condiAbonați! înoă neaohitați sînt foarte ou stă
^fe'sănkJ! e* ^ea.Pa stare nu ie neapărat o con- ruință rugați a so pune neîntîrziat la curent. Alt^eratîi rA?ea-S?a Clne“va la mai bine.Aiară de de- feliu ne strică socotelile și ne stînjineso mersul.
Avem în vedere pe abonați! din țară și de la
Cuaiiîntn’ Sltuaî* mai bine mu. încremenesc nici
țară, cum și pleiada oelor din streinătate.
“’^itatea-i mrtCt?^°dAtate ri^dă>- pentru-că și co- Nu mai vorbim de ooi din capitală cari voeso
moDila. Cel care stă comod, vrea ca a fi conștiincioși.
■
SIk
iii
'll
!'
�REVISTA IDEEl
50
REVISTA ÎDEEt
.-.T-ki Ve?A? Ce deosebire între ciocoiul care-ț
ia 20 de lei de pogon si intre Statul, ce-tl ia 40
și oU de lei la hectar, ceea-ce vine tot'acolea,
>
cu 10 let de secerat și sțrîns în chiar nial mult, hai ? ȘI încă Statul, pentru daAș, ți-al gasiU. Npiui nu iu siuunte qQ
tonea lui îți mătură și cenușa din vatră...
îl Ircerătn, dar să-l mai ținem pănă-n primavai*
,i~ Așa-I.r lini spunea un perceptor, că au or
Alecule. lata, al gri'ju-de cai'.. Mal atinge'pedtblbn'
dine grozave, să nu cruțe nimic și pe nimeni, să
că se lasă...
U’
nu lase nici urmă de. datorie, să nu-i lase omu— ...Urîtă vreme, ri
,e cit pentru săiiiînță, încolo tot sechestrat
+
'12X10)=l£0+
— Ba, proastă de tot... Poftim. Ce zici d-ta s.și vitldnt pehti-u acoperirea datoriilor cătră Stat.
- Ieat^■'
1,2X C6= 72+
mai nădăjduești de la grîul cela., cjnd ș’a Us’ ,
:
peptru sămînță, hai? Dar de hrana
’l’ ,T) ...jii ■-> ■. px , ”
de cum i-a dat spicul?... Nu știu’zău,xurirvom
i£■; +- 48
omului,- a. copiilor și a vitelor lui, habar n’are
scoalc-o la cap... Cele de toamnă.nu-s de.'nicî
domnul Stat... El, cîne, cine, ce tî-ar trebui.... Ar/fptăr 240
treabă, mărunțișurile1' de primă-vară • ‘asiîderpn°
mt munca celor 12 pogoane, ce i le faci lecule, mal răsuflă caii, tată...
iearbă nu, nimica nu...
•' . a>
— Alecu țî-I fecior ?
p rnndasului. în schimbul celor 10 pogoane.
— O leacă de. nădejde la porumbi.. > . .
— Fecior... De asta mă gîndesc, că noi tot am
(1-M,edin’moșiea lui, cos iii, vra să zică, două— Nădejde cam sprîncenață și cu țel, de - n’o
mal apucat de pe la părinți, am mai dus-o, cum
ce- tL/rn-"ECZ de lei' în cap.
ploua mai în scurt. Nu-I vezi', cum i se siiceste
s"/‘/RundetQt...Ar ti bine, să fie numalatit. Dar am mai duȘ-o, dar iei, dar feciorii lor... EI, nene,
foaea?... Zi că n’avem în cotro și nădăjduim‘sî
nu mai merge așa, nu și pace bană...
- binarii- două zile cu carul, a cîte 4 lei, fac
noi așa, de a-zi pe mine... Nu vezi, ne muncim
— Fără-ndoeală, ac trebui de făcut la un feliu.
iali leYsi cu 240, peste tot 248.
ne trudim cu nădejdea, că ba că anul ăsta, ba
— Dac’ar trebui și nu știm ce si cum...
" Sil pune 4 zile cu palmele, a cîte 2 lei
că la celalalt vom putea ieși și noi mai de-asu— Ziseși, că-n Stat nu-î nici o nădejde.
" flcă opt lei și cu 248, fac 25G.
pra necazului, și, cînd îți dai bine sama, vezi
— Nu-i tot șarpe sugător și Iei ?
S Mai pune 21 saci transport la gară, a cîte
dimpotrivă, că din an în an dai tot înapoi, ca
— Atunci?
racul... Vremurile s’au schimbat, nu se mai fac
^’Fac^ec^îel și cinci-zecl, și cu 256 s-adună 1 — Atunci ce ar fi de făcut, de...
bucatele, pămînturile se scumpesc mereu, anga
1. r- După mine unul, o singură treabă ar fi.
ralele se-aspresc șî cătușele datoriilor se strîng
ofiTlel Si 50 de bani.
Și-an urne care?
' Vfal’nune si 4 găini, a cîte un leu.
se string pănă cînd ne-or stoarce și măduvă din
— Să ne unim...
oase, si-atunci.... cine știe ce-o mai fi..; * - ..
" patru lei... Tocmai 270 lei și cinci-zecl de
—
Cu cine?
—. Cura aveți învoelele pe la d-stră? .
.
hani te costă pe d-ta munca și angaralele ce tre— Noi între noi, țăranii.
— Cum îs mai alo dracului... Cine ia-n. hani,
hntotf le tac! la ciocoi it pentru cele zece pogoane.
— Si-ap ol ?
“ __ Iei,'acum pricepi de ce-’f mai ușor în bani?
plătește .20 lei de pogon, banii pe: jumătate na, —, Să luăm moșii, în arendă, să le lucrăm deinte, iear în muncă, dijma aparte, una și una..;
, _ ^șa-I. In muncă îi bagi ciocoiului în buzu
vălmăsește, să ne scăpăm de arendași.
Ei, pe urmă să-i faci, la cinci pogoane’ un po
nar peste 70 lei mai mult..
— Ei, și-apoi?
— Si-n schimb Iești' batjocorit și bucatele tale
gon, cu toata munca Iui, apoi două zile cu caru,
— Ani fi cîștigațî cu partea pe care o storc a*
patru cu’păTmele-, un transport de 21 saci Ia gară,
nemuncite la vreme ... EI. dar cum spun, afară
patru găini. Lă porumb,' de fie-care pogon o ba
de popi si crîsmarl, noi ceștialalți sîntem siliți a rendașiț din spinarea noastră, peste arenda Ce o
plătesc iei proprietarilor...
niță de știulețl pîndăril, o’ alta de nume, cocărit,
lie robi la ciocoi... Dar pe la d-stră ?
și ’ce baniță, bat-o D-zeu, că-I cît un sac...
— Dar pe unde-șî. lucrează proprietarii singuri
- Pe la noi învoelele-s și mai aspre.
moșiile 9
— .Și cum vă vine mai'ușor, în bani saa in
• *- Se poate.
muncă 9
...
' t\ ■
— Dă.
— In bani nu le-apropii cu mai puțin de 25
— Nu, nene, nu-i de nici o samă, nici asta.
— In băni, bun înțeles. Dar, cui îți dcă.iuina să
lei -pogonul. In muncă, pe lingă cele’ spuse de
i'ee-n bara, afară de popi și crîșmari.
d-ta, trebuie să-i mai’ faci și cîte jumătate pogon Par’că proprietarii nu ne-ar urca prețul, să ne-a^
— Și de ce-'i mai ușor în bani?
Jungă
ca șî la. arendași...! Și printr’asta nu văd
ogor sterp, la fie-carc pogon ce-1 al în moșie, la
— Hm... Ai o bucățică de hîrtie ?
- gatâ sa-I duci 28 saci. nu 21, cele patru găini, nici o scăpare de Stat... Pentru-că, vezi d-ta. ar
:
Am, da.
numai’ vorba vine, căci ți le socotește în bani, a trebui un asa feliu. de plan, ca să ne putem mîn— Plumb ai?
tui de toți șerpii cari ne sug, și de ciocoi și de
cile 2 lei găina.
■ —■ Am.— Varde noi, nene, am ajuns să ne-nchinăm Stat și de tot. Alt-feliu. degeaba, nara făcut
— Atunci, să facem o socoteală, să vezi și d-lă,
toată1 vieața Centru punga fărăsfîrșîta ciocoiului. nimici.. Haide. Alecule, dă drumul la cai...
de ce-i mai bine-n bani... Să zicem c’aș ara-n
. Caii porniră la drum și tovarășul mleu, trîni
— Și a Stalului.
moșiea lui, zece pogoane de loc. In. hanii soco
,
Așa zău. Ciocoiul te stoarce. Statul te.stoar tindu-se într’b rînă-n căruță, prinse-a șuera Un
teala scurtă, i-aș da 200 de ,lei și pace bună, sint
ce.'încotro s’o mii iei nu stil... Hăț, hăț deSuru, cintec vechia, haiducesc. Treceam pe ling-o pă
slăpiii uii an'de zile pe loc. II âr'cum îmi place»
.Jlcciilei ca . dăm în șanț.;.. Nu știu-zău,' că, din dure. De cealaltă parte a druniultii se întindea
secer la vreme, treer ieara-și la trdiîie, mă rogi
«o'ift tin, icătusele nevoilor ne tot strîng și o să un cimp nemărginit, pierdut în zare, pe care
fac ce >vreau, sînt- de capul- mieu,..? îii bani... In
e-stringă; pănă cînd nu- ne vom mai putea urni creștea presărat! mulțime de peri sălbateci, ur
muncă, se schimbă daravera. leu nu ți'ot ara șl
W'de îcl până colo...
■
mele unul codru năprasnic. Și soarele ardea, ca
sămăna la mine, pănă nu-î voi termina-arătura
un cuptor aprins, în fundul azurului liniștit, ne
^2 Șt ce zici d-ta, că ar fi de făcut?- :. I
lui. De secerat, să-i secer lui întăi, bucățele m61®
turhnrat de riici-un fir de nour. Praful drumu
+ făcut da d? ^CUA
P-oate car
ce’va
pot să le bată ploile, să le scuture vînturile, ‘el
lui .se nălța ca un fum liniștit, în urma căruței,
nu vrea să știe. Apoi batjocuri, înjurături, cite-o
‘' si cîte-o adiere caldă, par’că venită din văpăile
Z Poate vre-o jalbă la Stat.
dată chiar si bătăi...
ce m? y s*Pl
fie vorbești'. Pal, ce miri Statul, vre unui foc, îl învîrtea, îl sucea și-l învîlvora
— Păij de ce?
'
'
. „ . .
peste cărată, învăluindu-ue-n ceața lui năbușin'n a 010
unu^ și-altul te stoarce, ba
a - . >—4-»^ un yîftej cerca să stra4- De ce.:. Ciocoiul ie al dracului, îți gasey,
acolo J.1
avan Statul, cînd te gîndeștl... Pe tpare(. Pe drum,
înainte,
iei nod in papură: ba n’ai arat așa, ba. că ip
fiaîă'liniștea arzătoare-a văzduhului. Printre la
JCum°n2eriiU0tUri de la Stat?
,'n,CtOn
or^fnnrpmișunau,
-n
strins așa, iși.- uite 'Cusururi de astea.o 'par, sa } ,
nurile
de porumb,
ca un furnicar, țănim la socoteală. Pune o dată'zece pogoane,
.^si'marl și mici? '
,
.
'
1 rănii, cari-si seînteeau sapele lor la soare, cari,
mă îndatoresc să-i' fac leu lut, în schinibul'ce
cînd sernfigeau în arătura uscată ca zgura, zărRf a81 m?*
mici si mijlocii.
• zece ce mi le dă mie. Mai adaogă cîte-un P°o.- ;
năeau plingător.
. . .
i " Anov’ X1 cum i-ajunge plata?
Ia .5 pogoane, se fac 2, la zece. Peste tot ii 'J
— ...Vezi, d-ta, copacii ceia, risipiți pe cimp ?
b 40, li Lu?ele ajung la 50 lei hectarul, altele
munci leu lui 12 pogoane, cu toată munca io ?1» mal rar, la 30.
- II văd.
__
'strictelor lor'
voiți să o iacă pențfu Îndestularea
nevoi. Și n Iau'.scăpat Un.
.w . .....
năzuințele ior,‘ cu " tdatif "inlanțilî'reă unei situații
maț mult de c.it nefavorabile, cu. țotql păcătoase.
Cit se atinge de situați!, ajunge sa ne aducem aminte de starea marilor cugetători; marilor lup
tători, cari au tost luceleriț îndrumătorii omenirpi.
Cîțî' dintre leî, din cel. mai depărtat , trecut, pană
în zilele1 noastre, au avut Oare o situație escelehtă. Ne prinde mila Jgîndindu-ne 1$, muncile, anevoidase, cu tbtuf nepotrivite adesea cu, preo
cupările lor, giridîndu-se la muncile ce-au trebuit
să le facă, cei mai mulți ’din+e iei, să-șț duca
vieața de a-zî pe mine. Și, totu-și, au lucrat, și
au lucrat Cu-atita rîvnă, în direcțieă imboldirilpr
lor, că astă-zi stăm înmărmuriți privind la opera
lor măreață... Spunem acestea, pentru-ca țrebuește să liniștim o data pe ceî ce umblă să desgroape nu știm ce anume comoară, 'luindu-se după
o flacără efemeră, și pe urmă să se apuce de
muncă in senzul vederilor -lor. Urmărească fîe-câre
ce vrea, dar munca favorită să n'o amîe de loc,
pentru-că energieă hedlieltuită, nedesfaiurata l.a
vreme, se scurge; se prăpădește în van.
Nici vorbă că ar fi mâț inimos, ca re.voluțiea,
pentru-că, cît Ieste vorba de convingeri, de năzuinți-sănătoase, toatele tind aici, ca revdluțiea
să-și aibă campionii Ibț de s'ar putea cu totul
disponibili chiar, hestinghențî de nici.o povară.
De lapt aceasta-i și are. Sînt acei Eiidcltors, cum
s’au numit cu o expresie fericită, în Franța, sau
acei Nehivinși, cum li s’a zis odinioară la noi.
Sînt cei Din nici o clica, precum le-am zice noi'
cu o numire mai simplă și poate mai reală. Dar
acești campioni sînt departe de ori-ce cariera,
de ori-ce situație la care âr putea sa rîvnească
ori-cine. Cu adevărat, iei sînt aî nesiguranței copii.
Se înțelege că situâțiea acestora ieste, incompa
rabil, cu mult mai critică, mai plină de primejdii,
aș putea zice, de cit ori-care alta, în cit numai
firile cu totul înzestrate aparte ar ‘putea să se
aventureze șî să se susție' vrecinicește în lea. Âcestora inse, băețl sau fete, leu nu le-aș destina
o altă carieră... Iear dacă lucrezi pentru alții,;și alții
habar n’au de străduințele tale, daca -te, lupți sa
înfrunți taurul ce amenința să strivească’mulțimea,
sub copitele sale, îeâr mulțimea cată aiurrtă la
tine, și dadă nimeni nit vine' sa-țî lege' rănile, sîngerînde, ai cel puțin’ mîndriea de a-țî fi afirmat
i^ividual tatea.. Ceea-ce, cumpănind rezultatele
strădănuințelor viețeî, ni se pare cu mult mai
omenesc.
'
‘
P: Mușoiu. '
P E D ii U M
— ...Bună-ziua... Dar, încotro?..
— Spre București.,
— Hai, nu te sul în căruță?
— Ba, cum nu...
— Și de unde vii?
— Din partea Buzăului.
*— Și mergi la București. AI vre-o treabă...
— Da. Dar d-la?
-=a
51
nla-n ban1 la munca ăs’țqr 12 pogoane.
;?Pune pogonul, arat, semănat și
Ieti-s de pe.
pe Ialomița. -Duq
niște gria,
gț'w, vînd.
vîn,
— leu-s
Dup nișțe
miid
MÎRina'r.
'
s ‘ -.
!'
i!
h
r
I
1
�52
REVISTA IDEEI
— Bătrînii noștri spun, că, nu de mult, a fost
pe-aicl un codru .grozav-, ce nu.se mai șfirșea,
din țărmul lalomițel si pănă-n Bucpreșll... Cile
hoții, cîte omoruri hu se săvîrșau intr insul...
Cînd te-mpingea nevoea, să-l străbați, îți luai rîihias buri'de la lume, nu știai, de-ți va fi dat, sa
mai vezi ceriill în partea cealaltă..;. Acum sa
mîrituit si cii Iei și cu toate. J L-au spart, 1 au arat»..
— Si ce nume purta codrul asta?
— Vlăsiea„. De cfe-țl vine-a rîde?
— Pentru că codrul Vlăsiel s’a spart, dar ur
mașii celor ce s’ăscundeau prin scorburile lui,
au lăsat scorburile acestea și.S’au pus pă jaf la
jtiriiiria zilei, și jăfuesc ne siiparățl de nimeni.
— EI cum?
. ,
— Păi, cel cari se plimbă ui trăsUn cu roate de
gumă, trase de niște cațca zmeii’, au doară ce sînl?
— Așa, zău. Vlăsiea s’a strămutat în București,
adevărat,... în iadul cela ITiră fund...
— Acuma, rogu-te, să nemțelegem.
— Ce-I ?
— In Vlăsiea, vra^ să zică, bandiții pusesem
stăptnifg pe drumuri. .
— Așă-I.
— Si oare cu ce drept ?
' ,
«...
— Âșa de la Iei, drept de bandiți, alt-feliu cum...
— Cînd ieral nevoit a trece pe . acolea, Iei îtl
îți
făceau Socoteală1’lh‘pungă,' te schingiuiau, ba, de
cercai a le împotrivi cum-va, te și ncideău chiar.
Nu-i așa?
•
— Așa-I, frate, așa.
,
,
— De cînd Ii s’a spart înse cuibul,’ așă-1 că li
s’au prăpădit urmele?
— Ei; da. Dar îera mai bine pe-atnitei, ca ablea
mai intra'dracti-h cioCoi.
' ' '
— Bun de tot. Nu s’ar putea, înse, și riof sa ne
răfuim, cu ciocoii, să' facem, ca și lor să li se
șteargă urma, desfundîrid și Vlăsiea cea nouă?
— Cum ?.
,,
'"
'
— Bandiții,' zici, că, cu nici un drept, puseseră
siăpînire pe drumuri și jăfuiau lumea.
— Da-
i
.
’ .
— Te-aș ruga acuma, să-mi spui, cu ce drept
si-au însușit ciocoii păjhîhturîl'e ?
— Ei, ci-dă unii le au, moștenire, alții le-au
cumpărat.
.
.
— Cu bani slor.șl din pielea muncitorului'.
— Păi, dar cum crezi? .
— Cit 'despre moștenire, lot așa de bine puteau
să spună și feciorii’bandiților,, pe ciiin că Stăpîni'rea pe.d’riimurl b ari de la păririlî, moștenire.
— '.Se 'potrivește, zăul
:
: ' — De ce'n’am .fa.ee oare ca și ciocoii,.să'fie in^up& pși^ip“seiSeS StfcHft
de drept ca șjțț riel al bandiților pe tlruhniri?1
S’aiț îiiat drumurile din mina bandiților. și
s’au piiș la indămîna tuturora, iăcindu-se din lele
Mre șipămîr
și păihinuh .buri/dbșteșc.' De ce nu s’ar lua pare
flirifr’întarile din ghiărete ciocoilor,, să se fără
fsele tot bun obștesc, de care șă ne biitiurăm, ca
și de drumuri,' de o potrivă, cu toții.
— EI,:da..;Așa s’ar și dădfea, Preduin ne. bu
curăm de aer si (le apă,,fără,să plătim njmărul
. nimic, gșa ș.Ș iie.lmciirăin și de pămînt.' Au cioară,
scos a cine-ya dîp pielea lui pămîntiii sau 'falititu-l-a cu puterea bunilor lui ?... Atinge-1 pe Suru,
la roată, Alecițle,,..
REVISTA IDEE!
— Și cum zici d-ta, să facem cu ciocoii
dăm iuruș.prjn București?
— Nii-ralîta hcvoe de una ca (istă. Mm' îiuX
ar fi de nevpe, să ne socotim'; fle^re J ’ ?1
parte, cit ciocoiul nosțrti. Apoi, ce-ă mai n »
fiicrit, voni.chibzui pe, urmă.
!
op
— Si cam. ee, felin de socoteală *?
> .
— Cu nici o răutate. Să ne facerii stăpim
pămîntul satului nostru, pe care l^ap riiuncit '«iV
grășat, cu sîngele și sudoarea loy/ip noștri ’Jî?"
moși, strămoși, pe cînd neamul ciocoilor știut
numai să ne răpească rodul strădaniei noastre
— le foarte adevărat, frate... Pe tine te coa„
soarele, te bat vîntijrile și ploile pe cîmpurl „î
cînd tel numai vine de se uită la strădaniei/ tn
ca lă priveliște, ori «se plimbai «pe la băl n»?'
munți, prin ‘tari străine. Și tot iei îșp însușeau
dreptul asupra pămîntulul arat, sămănat, S!dn
si-ngrăsat de tine. Pentru ce?..,
s
— Pentru că n’am deprins. încă a ne cunoaște
dreptatea.
.
*' ■
— te drept, aicea ziseși bine. Țăranul noslruq
prost, foarte prost, frățioare.... Vinqo secătură (Je
slujbas și-I spune că4 așa, așa zice și ujl, Nu mal
stă și dînsvl o teacă la răsgîndire, s’aleugă ce-i
bine* și ce-i rău, pentru iei, din cete spuse,.'. Ei,
omule, să-și poată pricepe toți ai noștri.bpna'lor
dreptate, fără multă bătae de cap ne-am scutura
rîea de pe noi. Dar, vezi d-ta, țăranul nostru ic
tare de cap, grozav : aude, vede, .dar par’că tot
nu-i vine sa creadă-... Așa ni s’au cocoțaL în spi
nare toți șarlatanii de pe vremuri, de ne-au adus
astărzi *cu desăvârșire la sapă «de lemm •
—Tocmai pentru asta,. trebuie, să' ne dăm sania
de povîrnișul pe care sîntem . mereu împinși deatît amar de vreme. Să zicem o,dată: Ho, destul,
păn-aici, mai mult nu se mai poate.. Nuri oare
peste măsură de umilitor, să ne lăsăm noi, ațîta
samă de oameni, duși de nas de-o mînă;de pungași?
— Ba, afară din cale.
!
— leală dar, prietene, singura treabă de samă
ce ar fi de făcut, întru ușurarea nevoilor noas
tre : Să ne strîngem la o lailă, să ne sfătuim,,să
ne jurăm unire. Și, într’o bună dimineață,'să
mergem la ciocoi și să-I zicem: Vreisă.te uneșll cu
noi, bine. Dacă nii, iești slobod; poți să-ți ieijgtjja»
pămîntul, de-acum, să știi cucoane, i-al nostru.
— Dar de sa’-mpotrivî ?
;•
■'
— Cu-atît mai rău pentru dinsul, iși cu alîl va
fi mai bine de iei de-o cădea la bună înțelegere.
— La bună înțelegere cu hoțul ?,Nu,testa nic
o dată. ..«Răul, cu Tău' se scoate. Ail’feliu, unu»
' degeaba;.; Și; vorba d-tale, asta și numai. «si
— fi de Tăcut.;. Pămîriturile în stăpînirca'tuturor,
"a se
se bucitre
bucrtre de-o
de-o potrivă
potrivă deOunuJ
«or .tot.onii »
să
de bunULlor
ca de
de aer,
aer, de
de apa....
apa.... Dn;-da;
Da;*cla<, așa
așa tii hirie^.
drept... Alecule, să Jil pe dreaptaj Ia crtșma
Gheorghe.
; '
. ■
Faci noaptea aici, în AfuniațI?
at n.
- »«• N?
■?>
mergeam m'1'
răși CU toții.
.
‘
Nu» Merg înainte. Rămli .sănătos. .
,c
— Mergi sănătos, dar mai ai o bucata de
i
— Iri vre-oTrei ceasuri.o fac.
; Dxmîntu-1
— O faci.'Și-așa cu vorba : noastră.; ram
rile ca si drumurile, în stăpînirea luturbra. .j
— Da, da, numai poartă‘ți cuvmtul și pe 1
superioritate
O
imuemu & femeei
' t>omnîț«>nrc)' [liapa .îitpter,
din pricină rolului ce a fost nevoită
fereca, |!n Capul locului, a fost pusă înlr’o
.j(uapea ,„K ,« recunoască și să sanctifice avan
ii interior căpătate. De alt-feliu dreptul nief
ia$,c
ranorlurl noi, consacră inînmi- o
1»
..anterior existenta.... Așa iiimt,
slore« nulea zice, cu drept cuvin! J’ Fenteea,
nide la orl-ce manifestare mai .înaltă,
nedrept, n’a ajuns oare, la, urma ur!)<•£■ s£S alrofieze, prin ne uz, facultățile
< ?niP de car» ar fi dispus cind-va, așa că intea socială, in care a-zî ie pusă; să poată
‘M'ffiin îndreptățită prin inferioritatea sa infie'chiar o inferioritate contractată?
1 xe unim m totul cu.propoziliea lui Lamarck,
x linsa de 'întrebuințarea unui organ micșorează
ș^cțîsiv .acest organ,și sfîrșesle prin «a-l face .să
iSnara. - Ce-.va mai mult, credem ca absolut adeEta'afirmarea lui Loubret, că, «pană la, eporde cVviIiiz'ate, principiul supremației, individuale
Sîijn l’ri,Torta musculară. Afirmarea constantă a
Slcf.for^ n^fost o condiție favorabilă pentru
fiLni.iițjswllare a inteligenței. Bărbatul, simimdu-șl independenta identificiudu-se cu superione'nță de cit femeea, osîndilfi,,dju pricina șlăbiciunei șale lî?ice ,și din pricina, calităței sexului
șja, la 6 ijp.ițake .servilă^).
Aqeste.^firinarî P9l:fi. adevărate, dârele, negăm
or|-0 conșecință ejieditară: calitățile .contractate
se .țransinit urmașilor ,sai, indife
rent (iei sex. Cea m^î.frecvpntă ereditate le eredi■'părintelui se trans.mit .fi«9PH1 .^lit^ilc mamei se .transmit fiu^•£V.dacă Je adevărat ,câ femeea nu-șî poate
tezvfelî.e ?eI?nP facultățile șale jnlelcclpale,
Wța.^cnpritale se transmite și bărbaților si
Jr treimii șă fie privită ca cel mai mare obstacol
9PUW?. la dgsvoltarea intelectuală a întreomenesc....
nen!i'k?-;,Y? ?l-c® w!e- prin , faptul că în. cursul
ex®,fa-lor seAC01-e d(? Sălbătăcie .bărbatul si-a
1 ?,ngU-•l‘aci*UiUile intelectuale, șuperioiău „ W a....aJftns o .însușire specifică-j sexul ui
c^mtaiă. mba 0 ?1,nP*ă practică înțr’o însușire
la bărbat un
’Jll^ioa'ra SÎ1 • ^condar, și, ca atare, de dată
».Vrtl
zwe^,cu drept
Ww
?Ce «F
Ul.c^
)uttaa seafirmarla bărbat din
RWriW
si-a^h
qr!
— c tats
instinctSllintrapul "*curs ^na*
53
mte de organizarea neamului omenesc, forța nu
putea'să exercite nici o influent?» .direct In sen
ini (l^syblțărel intelectuale a .bărDă'lulu), si ‘mdirecl In detrimentul dcsvollăre£' rntelechialc a 'femcei, de oare-cein starea naturală bărbatul nii-sT
putea in că' Siniti superioritatea, precum hic feineeă nu putea fi deprimată de. starea îe( infe
rioară. Neamul.omenesc . nefiind" încă ‘ orgamZat
in-șociiitalî,’nu exiStâ raporiul de inferior la'Su
perior. Asa dar, inii den ta Tortei asiipi’ă iiiieligepr
țel barl^âfilliiT^ dîil'ează toi nuriial din moirientul
orgăiiizăreY,' neamului omenesc, moment relativ
prea apropiat, ca să ne fie îngăduit a afirma că '
inteligente ,a'pjuns la-«m caiacIof ișcxuni
secondarși deci netransinisihii feriieei. De alt-feliu
lie-care știe din experiența sa zilnică, că sint
temei inteligente precum sini: și bărbați proști, și
nimeni, călăuzit de b.up-simț, n’a clasat vre-odatu
pe vre-o femee printre neinleligenți.,numai pen
tru motivul că icra reiv.ee. Și nu cred că vre
un cetitor al admirabilului roman u.Corînneis sa
se fi'gîntiit cind-va să claseze pe geniala-I an
toare printre monștri, cu toate că, după m ul țî
oameni de știință, o femee-autor ar trebui să fie
o curiozitate tot așa de rară ca și o femee cu
barba. După niulți, inteligența, ca și barba, ar
fi carapterc specifice sexului bărbătesc....
Acum, nî seya zice: dacă femeile sînl la a'celaș nivel intelectual cu bărbații, de ce n’au dai
genii de taliea și originalitatea celor dăruit! ome
nire! de sexul bărbătesc?... Adevărata cauza ie
cea arătata de Loubret: Bărbatul, prin faptul
superibrităței sale sociale, a devenit inaî conștient
de"Sin6'și‘niaî încrezător iri"propriile sale forțe.
Femeea, din potrivă, din cauza iriferibrit «tei sale
sociale, ie 'deprimată sufletește, sfioasă, neîncre
zătoare în sine și necunoscătoare de propriile iei
puteri. Qabriel Tarde observă că, v.toți inventa
tori de utilități și-,descoperitorii de .adevăruri, au
fost, în antichitate,, oameni liberi, burghejl, în
timpurile moderne., Sînl .absolut convins, ada'ugă sociologul' acesta, ca aceștia dațoreșc
această' sup'eridară inventivitate, nu superiorîtăței: de rasă, ci exclusiv avantagiilor ce de
curg din situatiea lor socială*. Sclavul n’a in
ventat nimic, deși îera adesea cu mult superior
stăpînulub cărui îl hărăzea soarta războiului sau
ințimplarea.; ,0 psichplogie identică . are femeea
modernă. Pricina pentru care .nu sa ridicat la
aceeă-și înălțime intelectuală ca. și, slăpîmjl iei,
bărbatul, ie șiluațiea iei socială.
Ni se va zice poale că a-zi învățămintul ie li
ber și că femeea care se dedică unei cariere, pri
mește ăceea-și cultură ca și bărbatul. Se uită
înse educațiea întunecată de - prejudicii,-pe care
femeea. o primește în sinul familiei, de cele mai
mijite ori ignorantă și săracă, penlru-că nu
mai fețele sărace îmbrățișază o carieră. Se
uită prejudițiile bărbaților cu căii femeile au a
veni .in contact, se uită, prejudițiile și propriea
neexperiență a femeei însă-și. Toate acestea contribue a crea femeei o psichologic cu totul deo
sebită de psiclioldgiea bărbatului. Dacă n’ar fi
acestea toate, cari să contfibue a reduce,• falsifica
și’chiar a perverti personalitatea fomcer, cine știe
dacă nu s’ar fi ridicat și din -mijlocul sexului
femeesc, un Newton, uri Galiteu, un Pasteur....
Cunoaștem, într'adevăr, un popor, Ia care fe
meile cari se dedicau vieței publice, se scuturau
'■
�REVISTA IDEEJ
54
REVISTA ÎDEEI
de toată povara preiudițiilor sexului lor» Acesta
le poporul Atenian. Hetairele sale, deși calomniate
de Istorîea părtinitoare, se ridicau» une-ori, la
așa înălțimi intelectuale, în cit lerau obiectul en
tuziasmului și admirației celor mai eminent! băr
bați din cetate. Și, un bărbat ca Pericles își
riscă situațiea și popularitatea pentru, a se căsători cu străina Aspasia... A-zI, legi nedrepte și
o apăsătoare opinie publică, sînt gata să stingă
orl-ce avînt mai înalt în femee. Pretutindeni fla
căra nedreptăței arde aripele avîntului și face
dintr’un fluture superb un gîndac uripios....
A. W.-Antim.
DE LA UN OM CU SDITIRE
Iubite Domnule Mnșoiu,
Am primit ambele numere ale Revistei cum
și scrisoarea ce rni-ați trimes. In special scrisoa
rea am cetit-o și recetît poate de zece ori. Și
nu pot să-mi împac mintea, cum, acești oameni,
fără de nici o jenă, sa rămîe de-atita timp in iritîrziere cu plata. Mai ales, cind te gîndești că fac
aproape cu toții parte, dacă mă pot exprima astfeliîî, dintr’o clasă de oameni' culți.
Imî faceți onoare .și primesc cu plăcere însăr
cinarea ce-mi dați, și, ca atare, mă mîhdrcsc în
suflet capot aduce un mic serviciu cauzei1 cărei
m’am devotat și care, realmirite, formează religiea mea. Inse mă îndbesc asupra succesului; ca,
printr’o simplă scrisoare, să poți decide pe niște
oameni cărora evident că bunul simț le lipsește
cu totul, din moment ce știindu-șe datori, încă
mai așteaptă invitații și rugăminte,, ca să plă
tească. Dar... o încercare nu strică. Deci, mă
voiu executa cit se poate de conștiincios.
Relativ la noile abonamente, cari v’am anunțat
că voiu trimete, vă rog numai să aveț> puțina
răbdare. Căci nu voesc să servesc și să adiic Re-ț
vistei ajutoare fictive, cum sînț cei. pe cari ini
i-ați notat D-v. Voesc a-i deprinde pe noii abo
nați cu maxima.: .(până nu plătești, nu. mînîncb).
Să plătească întăi și la urmă le va veni și Re
vista. De aceea aștept momentul cînd vor dispune.
D-voastră ați fost prea îngăduitor cu abonați!; de
au rămas âtîția atît de fa urmă cu plata.; Cunosc
și ieu un vechiu abonat din Galați, cărui i-a ve
nit Revista, dacă, nu mă înșel, vre-un an, și care,
pană în momentul cînd’ am părăsit icu Galații,
știu sigur că nu plătise abonamentul.
Mi-a plăcut mult No. 2 al Revistei, avînd o
materie foarte bogată. Fața de locul .în care mă
găsesc ieu, într’o singurătate desăvîrșită, de unde
cu greu pot să-mi procur cîte ce-va de cetit,
căci altă distracție hu pot avea, Revista apare
ca un Mesia bîne-făcător. Căci numai’iea poate
să-mi împace sufletul, să-mi calmeze spiritul pu
rurea agitat. Numai iea corespunde tuturor ten
dințelor mele, de cari sînt însuflețit. O, și dată
nu sfat mai mulți ca să simtă, să fie cu putință
să apară cel puțin de două ori pe lună...
Termin și vă urez să aveți spor la muncă.
M'dtaoa, 6 Mal 1904.
1
I. RauțA.
CĂTRĂ MUNCITORII DIN LODz
O0t <ic cJl nare susținătorii acestei sălbatece
nlii2te. CrcdPd oare, într’adevăr, că vor putea
Mersi*1’- cr^ta și deporta în Siberia pe toți
"'"e, ‘țW ort oare cred că poporul se vaasse va uza de asemenea mijloace > An
£p5l'î’d; timpurile cind mișcarea revoluționara
iut inSC
Krtmal de o mină de oanicni, din
!ra săs|*nU^ r.e închisă în fortărețele Șliselburg
S P“lea ■ Pavel O l.un» parte. Marea rttuii •’ctr"„oote b arestată. Cind viatul subă, IoI®» "‘nnnte n localizat prin aceea oa ici și.colo
“‘''“ Eeo parte. Viatul duce.eu dinsul m
Ya
ÎT
sj focul se aprinde din nou.
ri'^arlqCcil
proa/ce ilacări noi, cari se im. •ic.cere
J
sling nuniai cînd nu jnai ic
prcuneaz.a ?> -rot asa fa si cu vechea și putreda
‘linV.ca nStănînirei. Flăcările mișeărei revoluliojaihre a M p'
lQt maî mull> din ,pale p.)rnie
iiare ojncn JU ‘
u sfîrșilul. Slugile Stupia Ua PJ unii dintre nm, dar iel.nu p9t
S spiritul ‘revoluționar npu ciun înlațiira
,n ®tiie si năzuința poporului, gare lupta sa-și
nef inteze necesitățile sale- Exploatarea capilaiur .nstimilă de stilpii Stăpinirei, cală sa fie
Sbeiata, ca pe ruinele iei să se .întemele
sociciălea socialista.
' Muncitori din Lodz,
Anul trecut, fieara turbată ne-a răpit dm mij
locul nostru mulțime dc tovarăși. Am snlerit prin
«ta dar spiritul revoluționar nu sa stins. Din
potrivă, vrăjmașii Stăpînirei se înmulțesc cei
vechi se întăresc, pentru-ca închisoarea și toate
caznele cari le îndurăm, fac ca ura față de.aulocralie să crească. Cruzimile de anul trecut nu
ne pot speriea, Iele ne dau, din potri vă, curaj, cu
toate că-n lupta noastră grea . Ic. inlîlnim necon
tenit fa cale. De alt-feliiî cruzimile astea au loc
și se repetă în toată Rusia. Mișcarea revoluțio
nară nu .poale inse slăbi. In locul'1 unui ei*ou,
unui martir căzut, vin alții. Fie-carc inormint,
care înghite pe cîte unul de-ai noștri, ie un mormînt roditor. Din astea cresc marii eroi, cari
trimet, din:cînd în cînd, cite-un glonte în pieptul
slugilor Stăpînirei, faeîndu-ne mai lesnicioasă
calea spre libertate.... Arestarea’ pacinieilor locui
tori din Rodz, cari pană acum umflai simpatizau
cu mișcarea, revoluționară, cari ierau numai indi
rect iu, relații cu ieâ, dar cari n’au luat nici o
parte activă la iea, nu poale1 de cit să sporească
numărul vrăjmașilor Stăpînirei. lear faptul că ai
noștri sînlț zilnic arestat!, maltratați și uciși, inniEd niillt răspunderea slugilor StăPPtnirei.
’Hjn^ pentru-că vor trelnii
trebui să dee socoteală dc
do
ion i n I) «t »•!» 2 - _ i
•
•
lori * r:a^)01ul actual, provocat .de cătră stăpînior .’'in
lnțru
mi folosul ilor; carele dă prilej ca mulțimea
m......
mnlMfl s?®eal^‘ măcelărită, prădată; bate prea
lărm.» -octu’ Pentru-ca. cu tot zgomotul, cu toată
să-si'riJ1 ca’l°âUi parada; mulțimea să nu prindă
cc o mm?81?.? de ’stărea în care se alia cum și de
nu se h®aYpta- Ș* plăzmuirile de glorie, din 1877,
intelinorti rePeta acuma, pentru-ca pătura
noper:. ci’ s.a-.se -înflăcăreze;. în întregime, ae.maurmare a celor ce
Se niărpQn^1^0’ S aPr6pie. Suferințele și nevoile
Pihite crpoflear 0 ^tă cu astea: ura față de Stăîornie si «15
Diferitele încercări de ’remar devastările șl omorurile îndrep-
Publicăm acuma Manifestul cătră muncita .
din Lodz-Rusia, care ni s'a trimes de către
tenul nostru Nații. Finkelstein, din America'V?*
cum ni s'a anunțat prin .scrisoarea prieutuiln
nostru, pe care am publicat-o în numărul trec ,
sub titlul: Din New-York. Atragem asupra-i n? ’
bita atenție a cetitorilor noștri. ‘Asuprita din
mi dorin.
, Muncitori din Lodz,
leară-și noi aresturiy leată-Șl hol jertfe
m
tarul autocrației, 'această' fteâră sîiigeroasă’vm*
s’adapă din rfarile de sînge ce le-ă v'ătsat ii i
varsă pe fie-care zi. N’a trecut încă ‘anul do i
arestarea atîtor tovarăși’de-ai noștri,'din cari mulit
wc în închisoare și a-zi, nu s’a șters îneă'ih'
tipărirea lăsată de reprimarea demonstrației ^2?
tre trecute, nu s’au uitat îhbă scenele ’dntefaq^
de despărțire dintre ai noștri și ‘‘fahuliifa1 și
tenii’ lor, și iearii-și'acelaș ’fâp't s'e’ petrece: Politiei
și spionii, din noii, 'cA niște fieare, se năpustesc
asupra noastră^ riipindu-ne sute șisutfc de jpw
Vederea unui polițist sau, jandariii/ trezește -în- fie
care locuitor din Rusia, numai groază ’și.ufa peni
tru-că de aceștia sînt măi -cu samă legate țoale isălbătăciile asiatice, toate 'netrebniciile păcătoasei
autocrații rusești. Vederea' umil polițist sau jan
darm ne amintește de toate batjocurile, ile toate
maltratările, de toate nernșinările, de toate sihgeroasele scene pe cari le-am văzut cu ocini noș
tri pelrecîndu-se, pe cari . le-am îndurat chiar noi,
Ura și groaza'ne copleșește inse cil atîla riiăj
mult, cînd autocratica ne amintește îeară-șl de
existența iei, prin fapte ca acele cari ș’aii petre
cut de curînd. Noaptea, pe intunereC,’ pe cînd
muncitorimea doarme, odihnindu-șe dc greaua
muncă de peste zi, ca să capete piiterf țipi, pen
tru a fi exploatate de cătră stăpîni, pe1 cind ora
șul Ie învăluit îii tăcere, grămezi de polițiști, de
jandarmi, de spioni, străbat' străzile, sfafini totul
în cale, dau năvală în casele oamenilor; ne tul
bură liniștea binefăcătoare, si, ca niște sălbateci,
tăbărăsc asupra noastră,1 arestfadii-ne, pehțru a fi
îngropăți îh temnițele Stăpînirei. Afltocrafiea rusă,
care a protestat cu tărie, in contra atacului de
noapte al'Japonezilor asupra flotei riise'suj atapă
singură pe muncitori și studențl,1 în chipul bei
mai nelegiuit, fără nici o. formalitate, calcînd i.n
picioare chiar legile stabilite de’ ieâ. Polițiea si
jandarmii ne calcă casele, ne răvășește Și ne iarîmă totul, ne arestează, așa-că nimenea nu-I sigur
că se va trezi dimineața în locuința sa/ Orl-ce
cetățean trebuie să se aștepte; ca din moment in
moment să'fie arestat. In ochii' poliției piei./1
mai sînt viiiovați și nevihovațl. Ne mai ayin
vreme s’aleâgă, ieă arestează de-avalrna, pe cineiese în cale. Neapărat, arare-orî se îbșâlă, peni?
că mai toată populățiea’ orașului Ieste
guvernului. Toți sufăr aceea-șl apăsare, Șftlbate^j
și toți doresc ca tirănieă să fie zdrobită; ca I
să poată răsufla mai ușor. De aceea nici P ,.
tistif, nici jandarmii nu mai aleg,' perilrU ca .
că pretutindeni iei Sînt' înciinjurați de du?nl J
Cea mai mare parte din Rusia Ie asta-ZJ.,P ;n
în stare de asediu, gUvetnul singur ddyedmcb.P v
asta; cum-că' locuitorii' acestei țari doresc jja fle
pînirea și actuala politică socială 3 Rusiei sa
j
1
55
late in contra evreilor, pp.se la cale de guvernul ru
sesc, care credea eă j va înșelă' op&ițh 'publică si
va speriea populalieaevreească, de a nu mai lua
parte la mișcarea revoluționară, nu și-au atins
nici un scop'.
.Muncitori diu Lodz,
Fiți pregătiți' la orl-ce și-n tot ceasul. Nimic
nu .poate să ne spăiminte. Avem in fală marca
dușmană, Slăpînirea Rusască, dar viitoru-f cu noi.
Din lupta ce trebuie-s'o ducem, s’o ducem pană
la capăt, noi vom ieși învingători. Aslă-zl, mii
dintr’ai noștri sini închiși și uciși. Nelegiuirii cari
np stăpînesc nu merită nici o .cruțare. Iei și co
piii lor trebuie sa răsplătească -cu sîngele lor,
sîngele care curge din marile- răni pe cari le
căpătăm.
Jos au lo era ți e,i, jo; tiranica.
CoMlȚETUL’SdCfALlSȚ DIX LODZ
' ĂsociÂjiA Generală aȘiuxcitOrilop. Evrei
bnf IatuASta, Polonia șl Rusia- ‘
Diii’Freic Arbeiter Stipune ", 'dc Nath. Fi/^LStFik.
KL1GMENT .
.. . Cel LiberLalua?...’ Ane. putea, poaler xu
lămurim, mai bine, ce. le xclaciea,. pentru-ca
numele apesteea-. ie. ca - un felia de ecou i al proprililui nostru nume. .
■
. ;..
.
Sciatica ? ' Ie de-d munci ' in .schimbul unui
salar, care abiea ajunge, de-a reținea, zi cu
3Z. vieața in mădiilările noastre, unde vieața-i
păzită, ca intro-temniță, pentru folosul exploa
tatorilor 1 noștri. Așa-că noi, ne facem, pentru
tei, ne facem războia de țesut, ne facem plagJ
ne facem sapă. Ne incoeoem, de ooe de necoe,
spre apărarea șl întru tirana lor.
.Sclaoiea ? Ie de a ne redea copiii oflindii-sci
de bflireă. de'slăbired mamelor lor. cind crapă
pietrele de. ger... De a-i redea stîngindu-se
sub privirile noastre.
Sclaviea? le de-a rivni. de-a jindul, morii
de foame. Id bunurile pe cari bogatul, in chefu
rile lui, le aruncă clnilor grași, cari sc-ndoapă,
gudurîiidu-se lâ o privire blajină, le dc-a în
gădui ca Spectrul Aurului, penlru-că aurul
''in hîrtic nu-t aur, să stoarcă Mancei de o mie
de ori mai mult de cit i-a putut^ stoarce aurul
insu-și în vremea vechilor tiranii.
^ciavica ? le de a fi sclav sufletește, de a, nu
av,ea puterea.sip-fi controlezi propriea ta voință,
de-a !i orl-ce ar. vrea să facă din tine alții.
sfirșii, te plingi in șoapte surde și
vane, Sclaviea ie de a vedea pe slugile apăsă
torilor tăi. călcindu-te in picioarele cailor,
căleindu-țl.și femeea., la o laltă cp tine... Pri
viți, singelc ie răvărsat pe.learbă. cu d rouă.
La priveliștea asta, te prinde o sete de răz
bunare nebună, o sete cumplită de a varsa.
pentru sî/ig'e, sînge, de-a face rău. pentru rau,...
Cfttati-vâ de treabă: Puterea sînteinnoî.
,-
,
.
•
-Shelley. ■-
?
�se
REVISTA IDEEt
REVISTA IDEEI
REYOLUȚIEA SFARMĂ ORl-CE OBSTACOL
Ori-cît s’ar pune reacționarii să depărteze revoluțiea, din toată neputința brațelor lor, ori-cît
ar căuta viitorii, dictatori ca să-i denatureze spi
ritul, ori-cît ar fi de abandonată, de părăsită, de
trădată și biciuită, !ea tot se ya revărsa, ca abu
rul comprimat, ca valul stăvilit. Dînsa va rupe
toate zăgazurile, va-sfășiea toate decretele, își va
bate joc de, toate discursurile, va stinge pe toți
președinții, pe toți mai marii, pe toți legiuitorii,
va fărima toate săbiile, va da pe față pe toți
spionii, va dezarma jandarmii, va topi plumbul,
va frînge fierul.
Voi, reacționari guvernamentali, sînteți cu de
săvârșire ciudați. Voi vreți ca revoluțiea să nu
înainteze de loc, și pretutindenea voi îi deschi
deți calea. Dînsa străbate de la Marea de Nord
până la Mediterana, de la Oceanul Atlantic până
la Marea Neagră» pe liniile voastre ferate, pe
vapoarele voastre, pe firile telegrafelor voastre.
Dînsa comunică, de la un continent la altul, prin
navigațiea maritimă. lea se răsfață în rafturile
bibliotecilor, pe scena teatrelor voastre. I-n capul
tinerimel, și Be arată în visurile cele grozave din
nopțile voastre. Sînteți molipsiți de dînsa chiar
voi, pentru-că sînteți urmașii burgheziei, demagoaga cea despletită din io August.
Așa-că, sau dațî mîna, sau împacați-vă cu re
voluțiea, sau grăbiți-vă de a tăea liniile ferate- și
firile telegrafice, de a da foc vapoarelor, biblio
tecilor și de a interzice tiparul pe toată supra
fața pămîntului. Rămîne de văzut dacă prietenii
iibertăței vă vor lăsa să săvîrșițî atît de lesne aceste toa_te. Dar voi sînteți atît de puternici,..
. Vqi mirițiți. lumea, înșelători demagogi, cînd îi
făgăduiți dc-a astupa, prăpastiea revoluțiilor. Prăpastiea ie căscată de la începutul lumei, și va în
ghite, in vecii vecilor, toate discursurile, toate de
cretele, toate manifestele, toate proclamațiile, toate
constituțiile și toate instituțiile, cu cari, Danaide
neputincioase, veți încerca s’o împlețî.
Vreți să împiedicați Revoluțiea... V’ați gîndit
oare bine la asta? împiedicați atuncea corpul omenesc de ak se desvolta, inima omenească de-a
bate, împiedicați crierul de-a cugeta, înlăturați
trăsnetul, stăpîniți pămintul ca să nu tremure, în
mărmuriți valurile măre!, să vă vedem. Cel ce-șî
respectă conștiința și care respectă inteligența
lume!, va spune lumei din potrivă: Prăpctsliea re
voluțiilor trebiăe să rămie deschisă, în asta-i
mintuirea.
Revoluțiea trebuie să se petreacă, iear adevă
rul se va ivi și dînsul tocmai la vreme ca să ne
scape. Și revoluțiea se va petrece, cu toate pri
vilegiile, cu toate senaturile-consulte, cu toate
ucazurile împărătești, cu toate reacțiile și restau
rațiile, cu toate prorogările, cu toate constrîngenle cu putință. Se va vedea de departe și seva
auzi îndelung vorbindu-se de îea, pentru-că iea
va pune în mișcare și pămintul și marea.
In ziua în care revoluțiea va fi să se întîmple,
oamenii din toate, țările, ;ce. vor servi^o, vor *
duna toți mărăcinii, toți spini! de :cari-s.,Dra
căile sărmane! noastre vieți, și vor arde!ivor^-S6
stîlpii veche! clădiri rtlat înainte1 ■rdei’-ă
peste noi. '
,
• 1
■
Ciocane, tîrnăcoape și torțe .. de. rîșină, ca •
curățim locul... Să rinduim în baricade iesnp -?■
închisorilor, crenelurile fortărețelor și porțile *•
năstirilor... Să turnăm tunuri, puști, din fierul*
ne măcelărește carnea. Și, dacă nu vom av^
plumb îndeajuns, cu care să Ic-ncărcăm; Jc v ea
încărca cu bucăți de coroane domnfești.
m
,E. CoEURbfcROY
UN CÎNTEC NOU, MAI BUN
O copilă cînta din harpă, cirita c'o voce cam dis
cordata, dar cu simțire adevărată și melodiea-l
mișcă.
a
Cînta iubirea și chinurile lei, înfrinarea și feri.
cirea de a te revedea colo sus, într’o Iunie mâi
bună, unde nu ieste durere, nici întristare nici
suspin.
Cinta această vale pămîntească a plinqerei', bu
curiile ce ni se scurg, ca un șuvoiă, in pustiu
cinta și patriea postumă, in care sufletul plutește,
preschimbat, în mijlocul unor desfătări fără de
nici un sfirșit.
Cunosc arieaasia, cunosc și cinlecul, și cunosc si
pe Domnii Autori. Știu că aceștiea in taină beu
vin, ieară in public predică apa.
Dragii miei, ieu vreu să vă alcăluesc un cinice
nou, mal bun: Impărățiea certurilor noi vrem s'o
înlemeem pe pămînt.
Noi vrem să fim fericiți pe gămint, să nu măi
fim săraci. Pintecul trindao să nu mat mistue ro
dul minilor muncitoare.
Pămintul dă pine in de ajuns pentru toți fiii
oamenilor. Rozele, mifțiî, framuseța, plăcerea,1 lin
tea, de-asemeni nu lipsesc.
Da, linte pentru, toată mulțimea, de indalâ’ c
păstăile se desfac. Ceriul să-l lăsăm îngerilor'ji
cucuvelelor.
Și, dacă după moarte ne vor crește aripi, pont
merge să vizităm și noi, pe cei prea fericiți, in
ceriu, și ne vom ospăta cu iei din bunurile cerești.
Un cintec nou, mai bun. Răsună ca din flaute
și viori, Mizerere-a trecut, glasul tingiiităT al clo
potelor s’a stins.
Vergina Europă se logodește cu frumosul gemu
al libertătei. Brațele lor iubitoare 1 se-nlănțucsc.
Gustă plăcerea întâiului sărut.
La sărbătoarea asta n'asistă nici un popă, jnșe
unirea nu va fi valabilă mai piițin, ‘Trăedsca- lo
godnica și logodnicul și viitorii lor■ fii..
■
Cinlecul mieu ie. un epitalam, o urarei cintec
mieu cel noii și mai bun. In inimă-mi simt ras •
rină aștri necunoscuți, stele strălucitoare, ciudate^
Din Heine, de
Prietenul nostru I NEAGU, are însăroliiare
partea noastră, să recolteze abonamente P°
„REVISTA IDEEI“, să facă totul oe l-ar n
favoare. Prietenii șl abonați! noștri, la oar
va prezenta, vor fi ațît de buni a-1
așt-fellu, oa pp,reprezentantul nostru, f£p*ntoate Înlesnirile ou putință.
0. F. IL
iNTENȚie
cbiminALA...
r, .a -ice inspectorul de mișcare,'te ve. re" Cr,P vinovat si na i,>ci face că prin negările
cuiioașio
âicl timpui atit de prețios gen
iale, S%‘P. iritările 1 i'ănitilor, 2 mecanici și 4 fu(rvn. , celor doi cantonieri, a acarului de seniin hierălorulai de stație iți sin t defavorabile,
turise^le-ne adevărul, yii le' poți bucura de
s'ar luă în sariiâ, nu ieu as
«ââantiM dâ indulgență. Ați venit să mă execuc âpnlrii a dovedi lumei cum-ca vmovațiea nu
taVcndea de cil asupra celor mici, asupra mea.
WI voVsînteți infailibili...
leaF De aroganta ta vom ținea stima. Și, dacd
„^continua a fi obraznic, stabilim noi și-nlifisă.
Zooățiea ta...Care ie cauza, ca acarul Slancscu
a dat mașinei o direcție greșita ?
- Cauza o știți: oboseala în care se a/la acest
«car după 50 de ore de serviciu.
Au Și cine ie vinovat, zice Primul Procuror, dc
(tceăsiă Oboseală 'i
•
- Domnul Inspector de Mișcare, care n'a tri
mes substitut acarului plecat în concediu, și Domital Șef fie stație, care n'a luat măsuri pentru
înlocuire.
- Cam
Cutezi să judeci acțiunile mele ?...
teu vinovat?... Auzi neobrăzare... Acarul, putea fi
In servipiu nu de 50 de ore, cum zici, ci de 150.
Jel d-lor lucrează sub supravegherea impiegatului,
singurul direct responzabil de bunul mers al în
tregului serviciu din tura sa. Cind l-am cercetai
noi, s’a plîns iei de oboseală?..: Na, a arătat sim
pla că rin i s'a comunicat nimic despre această
mașină.
' — Doihnule'inspector, zice Prirnul Procuror, sci
pi'dem' ce răspunde delicventul la punctele despres
ciifc am discutat ădinioarea.
Da, să vedem... Cătră mine: Datdriea ta iefa
ea înainte de plecarea curselor, să te convingi de
pozițiea acelor la ieșire? De ce n'ai făcul-o?
~ tyra negură deasă. De la peron n'anv putut
vedefi acul.
Atunci,' care iera siqiiranta ta ca rhasina nn
va' greși direcțiea1
* ’■ - >
a' u^-nt «.semnalul de contra')) la trehil >
întrebai ce mai vine? I-am comaifJrJ.e^rc circlilațiea si destinatiea masinei, iear
'a tihjp l-am trimes la acul de ieșire.
Im --r 7Sai Plec(d cn iei, să faci reviziea acuai^indiciridu-i în carnet directiea masinei '
57
— Âsl-feliă de răspunsuri] Uriete, nu te scapă
Semnalul de distdnță spre P? ttce s’efuT divi
ziei de întreținere',arată1 acariii că iera .Jnchis^.
De ce n'a'i luat'măsuri să fie'\pe'til>er *■?
~ Semnalul de distanță n'arc nici 6 irisemdătalp pentru ieșire, tel comandă numai ta intrare,
Șeful diviziei, câtră comisiune1
:' 1 .
— Lucruri ații de elementare să 'leînțeleagă pc
dos. . Aproape de necrezut. Ceea cb îi' ingreiiează
inse și mai mult situațieâ, te făptui că, în loc dH
ti-.fi fccutioa.de ăinoDățiea, se pfefdce indignat, pur
tare, de la uri timp incogch, devenită normă periIrii cei ce caittă scăpdfda: Aceștia pOzdză ca vic
time ale presupusei noastre neștiințL Comisiunecf,
nil mă îndoesc^ Va fi la înălțimea misiunii sate;
Dbninitatea noastfă, adine jigtiilă, cere să-T județ-1
c’ăm fără nici o cruțafe.
’■
— Domnul și>f de stdțîei -ice inspectorul de ttiișțafe, își Pa dă fapriftulriș/lpra apucaliiTitor acestui
Șeful de stație se apropie, ajunge iti fața cdiAîsiei, in Ir'o poziție cu total umila. Cu vodcă tremarîndă de emoție, digdu-și toate silințile pknifii
a multămi pe super.ori, începe:
— Onorată, comisiune, purtarea acestui impiegat
nu poate fi numită lăudabilă. După cum n’ați con
vins și D-v, ie violent, cu ginduri pururea rebele:
«Societatea ie triumful hipocriziel, al violentei,1 al
mtriciiinel, al crimei. Trebuie s'o distrugem... Pac
tul social, ies’e o amăgire, îl acceptăm din igno
ranță, il indurăm diti lașitate. Trebuie să-l sfâ
șierii... Jugul social trebuie să-l sculurăm..': Legile
sini lanțuri. ’Jrebuie să le supfimăm... Conștiința
trebuie sa fie singurul îndemn al faptelor noas'reTrebuie s'o liberăm de sub greutatea tradițiilor,
prejudecăților : s o'Tăminqm.;- Prin tradiție și re
ligie s'a pierdut libertatea. Tradițiea și religiea tre
buie să fie înlăturate... Știința, din potrivă. ie forța
care introduce lumină"tn spiritele aservite. Trebuie
răspindiță... Ideea ie suverană, tea trebuie să fie
singura regulă a omului liber. Trebuie susținută...
Autoritatea ie marele nostru vrăjmașf îea-î i'nlruparea crimei. Trebuie combătută
înverșunare...
Militarizmul ie o instituție nefastă, vătămătoare
progresului, vătămătoare linișleipublice, libertătei.
Trebuie suprimat, restrins anihilat.:. Să se res
pecte singure: Rațiunea, Conștiința, Idfeea... Și alte
multe hazdrăriănii de astea.
— Și d-ta, domnule șef, "zice-Primul Proctifor,
să nu raportezi nimic superiorilor d-tale... Se poate
atlla imprudență?... Ierți de ddtoriea d-tale să in
tervii, să i se constate starea mintalăLocul ce
lor cu mintea'slabă, bolnavă, iesle in'altă parte...
Nu se încredințată vieața publicului, nrior ast-feliu
de oameni...,
;
Inspectorul de mișcare se scoală, și cu aerul grav:
— ((Comisiunea locală ;de ancheta, în aceasta se'(ip nerusinanerusiiiain vedere antecedentele impiegaliiliii
rea
f.^nilort pdnă unde merqe
iră cunoaște
cunoaște
fiind pe deplin convinsă devinovațiea sa, pana
niaî
/eb
povoară,
’
1 . la alte dispoziții, îl sasperideqză din serviciu»...
inK(.
Sala de audiențe ic 'arhiplină. Din cei prezenț'i.
inspectorul
de parle au venit din curiozitate, j^r parte,
lfâcțiiit\e tl(11 PtfoM mașina, zice r*
----Irc-.cei pe. cari, dintr'o.. clipa' intr alța, ii așleaptu
■■■
aceca-si soartă. Nesfirșitelc, halate, precum si ti
P'7'"a?6a chiile inchizitoriale, ișt faemparițiea. Sini privit cli
dușmănie. Că, de la acești mizerabili bandiți nu
l/'Se’ P"mă pol aștepta la nici o milă omenească, o văd
tra9* Pec£âriC( b lTi^cțied. E.Vceptiild tnPar a- ieu bine, totul ie pregătit mai dinainte, doar niște
simple formalități. Se dă cetire actului de acuzare.
l iePse,
contrauenirea ordinelor,
II;
I
îl
1:
�58
REVISTA 1DEEI
RPVÎSTA IDEEÎ
^...Mașina ce conducea trenul 1329, devenind de~
feclă și ne mai puiind confimia cursei șiatiea H a
dai o telegramă depoului și ștaliei 1, cetind o altă
liidșiriă penlrn conducerea trenului,, și o allă leletjriimă circuldlă slatiflor de la- R la I, auiziud
Lridpdered maȘirlei defecie... In’-dc/d iiodple a .ci'rHulat și trenul fdcultaiip de nidri'ă tir. i/âăy dc la
P la 1. Acest tren,, ajurigind in 1, inașitia sa d fost
îndrumată domiciliu P.' J/i stațiea C a sosit pe li
ntea inlă'i, la, orti 3 dimirieala. Acul nr< 1. nefiind
manevrați această, mașină, in loc de-a ieși spre P,
a luat liniea spre , R, de unde venea indșina de
fectă. După, un parcurs de }■ km, anibeld mașini
s au ciocnit cu violență. Perșonaltil, compus din, 2
niecanipi și A foclușjt. se, află iii atjonic., Mașincle
detfiriorale ^ll deșdvirșire: ponusiuneq. docdlă dc.
ancjietă, C. p, P.3 ca expert. , cu-raportul aci, ane
xat, arată deplina vină a acuzatului,.,(apl. pentru
care comisiun,ea superioară- de anglie
Z-a șf suspendai..din serviciu»...,
, ,
. . ,
Se dă cuointul reprezentantului ministerului pu-blic. Acesta, incepe a bâigui, șă fie auzit nuinai de
cei de aproape. Sala doară nu iera plină'(le cei pe
cqre-i reprezintă in-jusțițiea. Și, ȘU'Șț strice pieptul
pentru mojici, nu /qce:â.., Ijip lungul re^luzdbfiu,
cu greutate am puiul prinde cam urinăiodrele; ț Gindiți-vă,. Domnilor, vieaicț noastră ie in pericpl. .1ceșt degenerat, dind naștere ăccidentului, nța ' făcgt
de cit o încercare,, pentru a- se convinge dezarmă
rile unei, asemenea iutilniri de trenuri... Domnii
judecători ,nu se vor lăsa înșelați, cuih-va, căci,
nedind o pedeapsă exemplară acestui ticălos, o bună
parte , din siguranța noastră, se pa îndepărta dc
noi: pururea oq,trebui, sa' ne așteptăm lățaccideățc
pc cțdea ferată. Peniru-că se vor găsi și alti ne
trebnici, cari, păzind indulgența noastră, vor imita
pe această lepădătură. .Și ie păcat să pe găsim sfie
șitul printre fărimătâfile. vagoanelor^ cind oieațd
ne suride șț, ne .oferă un lanț neîntrerupt, dc plă
cerii Mă îndrept, la chibzuință D-voâstră, cînd cer
maximul pedepsei»... .
a Cel din mijloc», dintre judecători, cu lotul în
cruntat, mă-ntreabă scurt: e Mai ai ce-ga de răs
puns, la acuzări^ grave pari ți se adpc» ;ț Ip ino-^
meniul acela, fui cuprins de-o furie, nebună. Și
cii instrucțiea.Xli, ce o aveam in mină, zuirlii in
ceata de călăi... Suspendării ședința... Cînd rein
tegra-in sală, părea că dri-ce vieață pierise din
piepturile oropsiților din sală, nici o mișcare. Toți
deveniseră numai urechi... In mijlocul acestei tă
ceri mormintale, judecătorul «.din mijloc» dădu
cetire sentinței, șenlinlă lungă cil si hatqturile lor,
dar intrecind... in ingușlime, micimea sufletului
aceșfor „sj)ecimenea: ^...Și cg, nici n'a.mers ca acgral, g face repiziea acului, la ieșire, pentru ma
șina ce pleca spre P... Abihd in vedere, că nici na
pilotat gceaștă mașină... Avind in vedere, că ma
șina lăsată, așt-feliu, la. poea întimplăreî, a luat
drumul șpre R, carambolindu-se ca o mașină de
fectă... Avind in vedere că^ In acest carambol s au
rinil grav, șase inși, cari se află in agonie... Aoind in^ vedere raportul comisiunei. superioare de
anchetă, C. j‘. R., ca expert.., Avind in vedere
antecedentele, piritului, precum și atitudinea sa,
față de noi.,. Mai mult, tribunalul, avind in vedere și
intențiea criminala a acuzatului... Pentru aceste
motive: Condamnă pe D. I. la 3 luni închisoare...
CÂT11Â FOSILE
„Tuna le schimbi de-loc", zicea lui .Joseni
Prudhoimnc. cel ce-I vedea in toate zilele. «yU*
cum te-ai inyil schimbat'*, lî zise • cel ee-1 vn»*»
după doUă-zecl de ani de hpsa..-. Luați InaimJ
preenm sintem de cursul vieței zilnice, n'avem
nici un criteriu statornic, care Sa ne arate calen
cc-au străbătut ideile. Chiar cel ale cărei studii
îl ncvoesc-să analizeze tendințele deosebitelor e,
pocii mai,cu seamă ale epocilor mai apropiau
tot nu poate să-și dec. samă deplin de toată pu’
terca contrastelor, <?u osebire din. punctul de ve
dere sociologie. Căci ie du neputință de a ne sa
tura spiritul de o epocă trecută, cunoscută uuniaț
din .cărți.--așa ca să ne putem dft samă, de dîusa
după cum he-a ni puț ca. da samă de. perioada nț>
care ro .trăim, s Dar, dacăvre-un oare-care minisțrU
din al" doilea imperiu, ministru căzut în letargie’.'
în cabinetul lui, pe la iH08,s ar deștepta;acuma’
plin de spiritul vremii lui și .crozind, cuadevăiat
că n ii dormit dc cîb*>o noapte, n'ar, rămînea oare
uimit .de schimbările , cari, s’au Inlîmplțit deratuncl
încoace în spiritul public? Pure cuni-că contim,
poranii noștri, tră ș.t; ,pe un păminl de suferință
și de exil : se zbuciumă, se agțt'ă, văzlpd lucim)
în depărtare, amăgire sau realitate,yăzînd lucind,
mnrgineie a ti la de dorite ale pămintului făgăduit.
Nici jnlr'o. vreipeideile n’au înaintat mai straș
nic-de cit a-zi. «Nimic din ce iera secular nu niaî
ie cu putință acum, zice Ernesl Renan, Tot ce
avea trebuință de două-trei sute dc ani, ca să
poată ajunge la maturitate, are vremea, în cursui
existenței sale, să vadă lumea schimblndu-și stăT
pînirca și planul de.zece ori»... Dar, cu toate că,
dc aceca-și natură ca și oamenii de-odjțnjoară,
cum se face oare ,ca in mijlocul moravurilor în
dulcite de,.a-zi, .în mijlocul progresului civiliza
ției și creștere! colosale a bunei stări, cum se
face oare de ni s.e parc nesuferită o stare aUt,dc
superioară celei cu care trebueau să se mulțu
mească strămoșii noștri din veacurile trecute ? Ic
că totul ie relativ, că mulțumirea ic un raport
între cugetarea omenească și intre lumea .reală.
Cînd- cugetarea ie mal înaintată de cit .civilizarea,
pe care o întrece, omul sufere. Civilizație», înaintînd atit.de rppede, a. rafinat natura morală și
natura materială a, ființei omenești, creind, cu
chipul acesta, trebuinți nouă. Noi am pjeri in
ci te-va zile dacă ar .trebui să mai ducem vioața
unui muncitor din veacul al XVII-lca. Sau, daca
condițiea noastră socială ne-ar scuti acuma de
muncă, vieața morală a acestei epoci inapoeato,
ar fi aceea care ne-ar omorî. Am fi ca o PMaT®
pe care am afunda-o în apă, sau ca un lamți p
care J’am strămuta în regiunile arctice.
Noi credem că .fie-care ființă ie un produs, al m
diului său.. Geea-ce-ar trebui să ne învețe, cu®’_
nu trebuie să judecăm trecutul cu ideile
tului. Cînd plingem pe neciopliții noștri stram ș
pentru vieața ce o duceau, ni se pare ea,
bueau să șimțască tot ceea-ce simțim noi, 1 _■
bogățim cu toate sentimentele noastre. Cu t .
astea, nu ie de loc cu neputință ca iei sa
simtit mai fericiți în situațiea lor dc Cd
simțim noi în situațiea noastră. Să nu pe
..
prim așa dar asupra celor ce îndrugă econoi ț
întîrziați, cari, ca P. Leroy-Beaulicu, vreu
.
dovedească pi'in statistici, cum-că salariul mu .
torilor fiind cu mult mai ridicat de cîț. în ve
lrW âsa precum sîntem așță-M, In situațiea
m”ta'i£orilor din
/viitor, pențrfi că ac&>t
n^aV pitaem lU0i‘uri pentru noi de zece
i
j
uîoKl incliu țț-caje VĂ Ji adapțytă la iei.
' T„t in oseĂiena perioada si.nlem ți a-zi. Cueew
Anrl la începutul veacului trecut, ar.fi infPu noastrQ. tonte problehieie sociale, vor h desDan din pbtrivă, cu toate că mizeriile și
W?rile de tot'felini s au împuținat simțitor, noi
®.?. • “
Jele au. crescut îngrozitor, privind 111^S1-ile prin conștiința noastră actuală, care, față.
?’°cOnstiinttt ‘ trecuta, ic ca și microscopul față
1 • lupa. Ce indignare nu ne cuprinde, glndind că
' ot să se jgășască, ițiii de oameni cari să candideze
In nostul unui erijau, la postul unul polițist, Imnmsî de grozava luptă pentru existență.?
.
E Ce indignare și; mai cumplită nti ne cuprinde,
văilnd aceste clase clrmuitoare, instruite, și căro.râ
averea le dă neatirnarea materială, cari, cu toate
astea, dau năvală, cu grămada, să, ocupe un post
de magistrat, solicitînd, ca o cinste, păcătosul pri
vilegiu, die-a aplica Utîtea legi nedrepții, barbare,
cari răzvrătesc ori-ce inimă simțitoare ? Epoca1
noastră înfățoșază niște semne cumplite. Și vai de
Societatea care nu-șl dă samă de cele ce să pregă
tesc peste tot. Văi de societatea ce vede, ca semit
âl descompunere! ici.creșcînd primejdiea anarhistă
și rex’oluțioritiră, în care asociațiile internaționale
găsesc pretutindeni1 teren propice. Puțină drojdie
vâ face să dospească, să crească tot aluatul, și
Întrevedem vremea, cîrid vinul nou va face să poc
nească. doagele vechi. Guvernele» facc-vor bare ca
contemporanii hi! Noe, și vor rîde de prevestirea
potopului pănă îi vor prinde furtuna ? Vocea unor sifiipli cetățeni ie pururea ridicolă în materie
dfe prevederi (Sociale. Dar oamenii cu judecată,
tai'i au vre-b înriurire asupra destinelor Sțăpînirei,
asculte vocea istoriei, pătrunda-se de cuvintele pe
care Buckle. cel mai mare istoric, îh adevăratul
Înțeles al cuvîntuliiî, leadl'esază clrmuitorilor cngtajh contimporani cu iei*.
«Reformele^ acestea și altele, neapărat de neînlaturaț astă-zî, au răpit și vor urma să răpească
puterea din minele unor clase ale societăței penSU î
asuPra masei poporului. Progresul
cut dc ideile democratice ie un fapt pe care riicutea?a a-1 mai tăgădui asta-zi. Mișcarea
spăl mintă _ pe cei fricoși și pe cei ignoranți.
lu^A„11^are P®. carc 0 recunoaște, în sfîrșit, toată
' ■ ne star mai Încumeta oare astă-zi să zică,
ol tmP?P. •
ținut în frîu sau cK trebuie să
s>e
voinței lui bine exprimate. Unit
rate mf T* a z.icc ^ trebui de căutat să sc ătrebiii cv °r iCarVs adevăratele lor interese, C’.ar
tasamnrriî0 ’ul?înez6 opiniea publică. Ceea-cenu
poate
?nSe ca, jtacă opjtiieă publica s'a rostit,
mea ie fin Se
IraP°triyească ce-va. Toată .luce?stă mifi>^C^a*^J părere în privința aceasta. Ar
toaț‘e!pIin9ua'; /tareîntunetă din ce în ce pe
asta-zi ta:;,-f? -;a,re în humărul servitorilor iei,
maî
toai mult
a
.cu cei cari dacă ar fi trăit
i-ar fi tăgăduit cei diutăi autbrițateâ,
59
și-ar fi bătu,t. ioc dc pretențiile îeL și, dacă ar fi
fost cu^putință» ar fi cătat să-î Stingă' libertatea;
«Ierită prâpastiea uriașă care deosebește pe oa
menii de Staț actuali de cei, ce înfloreau stlb păr
cătosul sistem pe care Georgc, al llțlea eă.iita rfa-t
perpetueze.,J.e vădit, că prdgt’âșiil âCeata.iivoră^tal
mai fiiull din distrugerea unui sistem, de cîtdințr'o, îmbunătățire făcută.dc. oariieni; Ie vădit de
asemeni, cum-câ sistemul piere diri pricină că nu
mai ie în conformitate cil veacul, cu alte cilvinte,
flind-eă un popor progresist riu poate îngădui nici
o .dată o stăplnire neprogresistă. Dar ie uri tapt
istoribj ctim-că legiuitorii noștri, până in clipa din
urmă, ; fură atit de cuprinșî de spaimă.numai la ideea de inovație, un cît se opuseră ori-cărei re
forme, pănă In ziua în carc vocea poporului se
ridica destui de slis pentru a-i aduce la supunere
și. a-i' sili să iacă concesii. Dacă n'ai* fi fost pre
siunea aceasta, concesiile acestea n'ar fi fost nici
o dată făcute,,
«Asta ar trebui să slujascâ de pildă oamenilor
nofltri dc 8tab Asta ar mai trebui să-fiica pe lenoștri să se mai lepede de pretențiile cri
au, său Convingă, că cele mai bune -măsuri nu-s
de cît niște trecătoare- expediente, menite să fie
distrusa de o vrîstă mai înaintată, mai înaintată
și mai matură. Și ar fi bine ca, cugetări de na
tura aceasta să vie să înfrîheze încrederea, sâ
scadă limbuțiea acelor personagii superficiale, cari,,
aduse pentru o zî la putere, se cred ținute să se
constitue garante pentru unele instituții, și să
susție anumite opinii. Ar face bine, aceste perso
nagii, să înțeleagă, cum că nu lor li-i dat să an
ticipeze ast-leliu asupra mersului lucrurilor și să
se îngrijască1 de ceea ce se va înlîmpla mai tirziu,
In cazuri neînsemnate asta s’ar mai pricepe, fără
să urmeze1 de âcolea nici o primejdie, cu toate-eă,
după cum ne arată cri prisosință schimbările ne
întrerupte cari se fac în legile tuturor țărilor, asta
n’aduce nici un folos. Cît se atinge, înse, de măsu
rile fundamentale și largi, în care-i vorba de soarta
unul întreg popor, asemenea anticipare îe mai mult
de cît zadarnică, ie cu desăvîrșire vătămătoare.
«în starea actuală a cunoștințelor noastre, po
litica, depai’le de a fi o știință, ieste, din toate
artele, cea mai înapoeată. Așa-că, legiuitorul n are
în față 'lui de cit o cale sigură, aceea de-a privi
că toată arta meseriei lui Stă îu a aplica niște ex
pediente trecătoare la niște întîniphiri trecătoare.
Meșteșugul Iui ie tle-a merge după veac, nu nici
de cum de a căuta să conducă iei veacul. Să se
mulțumească, ast-ieliu, de-a studieri ceea-ce se intlmplă în juru-i, îear planurile să și le schimbe
nu după ideile primite de la părinți, ci după ce
rințele vremei luî-, Pentru-că, trebuie să fie bine
încredințat, mișcările societăței au devenit atit de
repezi astn-zi, în cît trebuințele unei generații nu
ne dau nici dc cuni măsura necesităților alteea»...
Fie-cafe legist, ar trebui să fie silit să fa ca, de
sese ori pe ah, cîte o conferință publică, gratuită,
asupra acestui text, pe care ar trebui, la examen,
sa dovedească că-1 știe pe de rost. Ar trebui apoi;
să fie ținut de-a susținea o discuție, vreme de două
ceasuri, cu ori-ce nou venit, ca să-șî arate și forța
si nuanța ideilor luî. Poporul ar putea aluneca
sa-și aprecieze stăpînii și să voteze în cunoștință
de cauză, ctrid ai*'fi de votaț...
'
A. ANIMĂt.
!
i
i
ii
�REVISTA IDEE!
REVISTA 1DEEI
;
că frunzele bătute do griud.ina. Petru a țntrod»REVISTĂ MILITARI
tdbele și, baionetele, iei a ridicat fortărețele( ar
Sînt: zece dimineața, cînd stat • revistele. 'O rriul- giiniză' cadmiu-ppr.auci. sij ;?c dauțezy menuetul,
țințe de fIume’Incunjnra in .tâCere platoul, 'ca: curte.'și Introduse eu .șila.lemeile.îii șocie.tatn i
malurile negricioase un lac lucitor. Fic-care se- graniță stabili vămi și ..închise porțile, cu jarițu?
îndeasă, se-mpinge, să răzbată nairite. • Pe pla Dlrisul înființa Senatul, introduse , spionii,
‘
tou,' că pescarii pc baltă, cițl-va dragon:; clți-va nităril," monopolul' rachiului, cfriurile șj «ag ]
ca'zacîdc Don, alcargă ln •tonic părțile,, -lovind: puurlelc. Rașc,'spăla, dcbliiși ,'pc .țjirailî; puhind,,'
cu coada lăncilor lor eapetclo prca>.curioase, și Ic d urină în mină și In buzunar ruble. Icitr Ț'.
împărțind o ploae-dc lovituri do tmut spetelor ropa, uimita, striga : țarul Petru a civilizat Raga‘
mal' din apropiere. Gcî neșițî mal afară,' ca niște Celorlalți, lari viitori, rin Ic mal rainîn'ca de cîi
broaște din mlaștină, îșî trag Înapoi capul, în- să rasplndească alte’piîricidni îri 'diferitele ' c<4bi.
doslndu-șî spetele în mulțime... Din depărtare se nete abjecte, să triirieată’ baionete înăjutoriil dc’^
aude un zgomot surd, uniform, ca zgomotul de noțîlor, să procedeze Ia'diferite masacre și incen*
ciocan sau ca nn zgomot de îlău.i Ie toba, care dii, să uzurpeze de prin prejur pămluturile altora
conduce dcobiceitl regimentul., In urmă-î se aș-: să capete servi, să plătească Străini, ca' să dobîn’
tern,-do-a lungul șesnlUb șiruri nenumărate și fe de'ască laude de la Francezi și Gerinaul, ca 'ga.
lurite.’ Cu -toate că veslmîntato în verde, :diri de vcrnnl rusesc să treacă drept uri guvern tare, fn.
părtare, In mijlocul zăpezii iele par negre. Și. curg țelept, generos.... Dar veți vedea' voi*, și 'Germani
coloanele ca o npâ, revărsîndii-se pe platou ca, și francezi. Cind fășiitul licăr,doi* va răsuna
niște valuri fntr un lac...< :
ia urechile voastre, cînd asupra capetelor voastre
Regimentele se opresc^ Cată țintă. Țarul,, vine se va abate o ploae dc lovituri do cnut, 'ciad
țarul. La o .mică distanță, cîțî-va bătrîhî amirali, veți li luminați de incendiul orașelor voastre Și
Călări, o droae do aghiotauți, o puzderie de ge uu veți mai avea cuvinte’. cînd țariil vă va po
nerali, și'tarul, singur, în frunte. Cortegiul a- runci să adorați și să glorificați Siberia, luliilcClc.
ooila ie suduie.de (.upeslrițat, de Urcat: parWor ucazurile
„vulu,.11(; și
,, vuuuul
llu va va mai rămhiCu de cil
cnutul,, nu
fi foșt niște paiațe. Pc toți, mulțime, de. lente, s- jegf£tați
arci
vr
ți p
peCțțar
cui variațiile
variațiile ariilor
ariilor voastre
de a'-yj.
dc chel, de cifre, dc portrete, de puttale. Unul
■
* * ț
.
• .
poartă peste umăr uu cordon albastru, altul uu
.Ϋ™1 cade îu mijlocul rludurilor, ea bila țu., „
iud gloatelor sauăltdp.'...Vă
cordon galben. Fie-care are stele la piept, .tini™ Joc.de !tp.opici,
unnd
si
sănătate, răspund solda
soldații.
Șț glasul lor
chele și cruci. In fața și la spate, numai nasturi, dorim sanatalc,
Iu. bl
Toți strălucesc, dar nu d<J pruprica lor lumină : răsună ca moimiaitul a sute de,urși... lei'dă gn
iei lșl împrumută razele dc la privirea ștăpînu- ordin. Ordinul iî.Iesc dintre, dinți și cade , ca o
lui. Fie-care general Iesle uu vierme lucitor, ca bombă în gixra comandantului. Țrqclnd ,gp.oi din.
ac-3l .cc slrâluee în noaptea Sfintului Ion. Dar, «le gura in gură, se oprește la cel din uppă ^qrggnl.
îndată ce.primăvara f.tvoareî •tarului
-.—■.i..: trece,- acești Armele gem, săbiile răsună și totul se .qqptonc.șle ca
țiaos.',. Trei sute de tobe bal dintrp d,ață,
viermi păcătoși îșî, prăpădesc toată .străluciri
* 'ea. inlrun
și, ca și gheața de pe Ne,va, cînd purice zap,oDinșii totu-și trăesc, nu. emigrează --•-.
“•—■r dar
i
nicaerl.
rul,
infantcrica
sc desface, în șiruri jungh coloa
nimeni nu cunoaște în ce rioroiu sc Urăsc,.. Uu
nele se desfășura, unele după nițele, cu toboșarii
......................
'
"
ivit
neral merge cu curaj la războia.
Dacă.va,
li ’lovit
de-un-jylonte,.țarul. ÎI va șurlde. Dar dacă..
de-un-glonte,.țarul.
dacă Jarul
țarul și comaridarifu în frunte. Țarul stă ca un .ș,qwc ,și
** »i i-tT
V xk
iiu^»
.4
Hn
/«"o.
regimentele sc învirtesc, se Întorc împrejurul |uî
lasă sa cadă
iisupră-i.
o cătălură
dc .disgrațic,
șțq-.
neraliii
ilill pălește, se clalină.și
clalinăiși cele maî
mai adesea crapă... ca niște planete. De-q dată, țarul slobqadc o. bând?
din' cușcă,
cu.Șța, '’șag
șan
Țarul
irul'ie
ie intr
într‘’o .uniformă verde»
verde, cu gulerul brobro de aghiotanțî, ca pe niște vrăbii din
pea ,niște
niște cîni din lanț.
Unt. Fie-care . din aceștia
ntă -unifor.dat in -aur. Tarul nu leapădă nici- o( j
dată
unifor ca P
lilitară.
zboară și zbieară
zbiedra pa rin x^ebun,
nebun, de
do unde uii
un; ames*
ma. Pielea țarului ie, uniforma,;mi
11‘7“s Țarul
Ț;.... ’
tbiea luat
— voci
,jci de generali, de maiori, de sergențicrește, trăește si putrezește soldat. Abiea.
luat din
din tec.de
leagăn, un fiu de țar, născut pentru .tron, ie îm zgomot de goarne și larmă de fanfare. Infantewea
ca funiea unei anuu.u,
ancore,'cape
brăcat pe dată într’o tunică de cazac sau de hu- se așterne
^<*|
V se deșiaa>X
O
•■»-» n W-V *■
M
Y
! A.
MM*
»» MM A I «4 A ‘A Pf*»
sar, iear pentru joacă arc o sabie si-un eput. Cînd ȘOară. Regimentele de cavalerie se uriescȚO ăcclaș
front,
se
strîng,
fdrmind
un
singur"
învăță să silabizască, iei trage șajjiea și. arată cu
I"? r,’nnt.
^nn-■ fArmînrl nn cma-rii' zid. b'
Se
virful îei literile, pe carte. Cînd profesorii luj îl
Se repetă
repetă toate
tpati mișcările militare pe cari țațftî
învață să joace. Iei însamnă cadența muziqeî cq liț-a cetit sau dq
’ cari a auzit yorbindivsc,,rlri
cnutul, Crescînd mare, singura lui plăcere ie de mijlocul mulțțmei privitorilor sgombtul incepesa.
a, aduna în camera lui soldați, de a Je. comanda se stingă^ Mantalele, pelerinele, blănile cari îhc«stînguli dreptul», și de a muștrului regimente. greau înconjurul arenei, nu se mai văd, ș.au, rj*
Jeată cum a fost format pentru tron fie-care țar. dicat din toate părțile. Țotul ie înghețat, molioM,.
De aceea se și teme dc. iei Europa și le aduce prînzul aștepta Ia palat. Aipbăsador,iiosanale. Păiuuții noștri .aycjau dreptate, cînd zi streine, cavi, cu tot frigul și plictisajș,'xînlriij Iar,
ceau cu Krasicki ; <țFqrța brutelor precumpănește vqarea țarului, nu lipsqșc de Ia nici o
cuvintul oamenilor învățațl». Trăeașcă memoriea cari se minunează de fie-care, ca dc ,ac-va,v&Lb'
lui Petru cel mare. lei. ccl dintăî fu care născoci ișâv, repetă pentru a mica oară, cir o, înflacamc
această țaropedic. Petru fu . care arătă țari lor dru noua, vechile complimente, că țarul AC up lacî
mul mărirei. Iei văzu națiile luminate din Eu cian de nepătruns în planurile lui, că are, sțrgȘ;.nici generali șrib ordinele sale, că, dacă n’ai VC".
ropa, și zise : „Pot^ și leu să europenesc Rusia:
1--’ nici
“ici'iih'pii:crede de.ee entusiașm.sînț, înșu.HC'
voiu scurta îmbrăcămintea oamenilor, voiu rade dea
bărbile». Zise, șî de îndată poalele [caftanelor bo,- țițîți-șiși ce
( soldați!
f ,La
La urina
urins urjnefi
cq valoare
valoare «țu
au^
soldați!;Iux
Iul,
îenlor
alq bczedelelor fură tăiate, ca copăceii convorbirile, sc sfij'șeșc pripi,pbiclpuiic)
unei grădini franțuzești. Zise, si de îndată bărbile r?"'","
,k«
negustorilor și ale țăranilor căzură cu grămada, uita la ceasornic...
mm
inse nu se urnește din loc, alte ordine
zepea oară,
tei
a&-*-leIJ£îp
"CK,'c^i c“.fc.nii Aicl ^îali-
ji’g,inCP fanteriea ca un zid, aici o formează In
niază in* Q jesfiișoară ca un evantaliu. Ca un
riiefilor, cure, cu toate că nu arc tovarăș
rechin J. incrt și amestecă de zeci de.oii cărțile.
10 j°C? tarul p&nă cînd, în sfîrșit, plictisit, îșî înnșa
S o dată calul, dispărlnd in vălmășagul
loarceiîlor luL Armata stă nernișcață, cum a lă^e0?rtirul nu se clintește din loc încă mult. In
sat-.0 v Urmă, goarnele,.și tobele dau semnalul.
cCle
' • infanteriea în sute de coloane, se rățflvale "'jerde în adlncimile străzilor orașului.
Y*Jr£7; ,înt de schimbate'. Tocmai din contra de
t-rențil repezi din Alpi, cari îșî aruncă cu
c!& mnt peste sriîncl apele îdi1 tulburi, păriă ce însinul limpede al vre unui lac, în care se
1 i?i,nesc sc limpezesc și apoi lin, prin noL căî,
t Aace.sc, roStogolindurși, undele lor de mărgă4nr regimentele venite fragede, curate, sclipiInare ies glfui.nd, asudate, negrite dc lapoviță și
murdărite ele trcapădul lor prin noroiul înghețat...
^Si spectatorii și actorii sau dus. Pe clmpiea în' hetata pustie, au rămas două-zeci de "cadavre :
mul' îmbrăcat în alb, ie un soldat de cavalerie,
altuea nu i 'se1 iha! distinge uniforma, atît de tare
„ fost îngropat în zăpadă și de călcat' de căi.
CjțVva soldați au murit în fața frontului trupe
lor unde au fost așezați ca. direcționali. Altul,
nie’rzind cadența pasului, i s’a tras cu talpa ,puștei 'in cpp. și a căjzut mort pe lo<?. Polițiștii, ridică
toate cadavrele astea, ducîndu-le să le inmorminteze, morți cu răniți la o laltă. Unui soldat coas
tele ’li ierau rupte, altul iera pe jumătate strivit
ite toatele uniii tun. Maruntaele acestuia lî ierau
scoase din pîntccC afară șî ierau pline de sînge
Închegat. In trei rînduri, a scos un urlet îngro
zitor de sub tun, dar sergentul-major i-a strigat:
«Taci.că ne-aude țarrl». Soldatul iera atit de 0bicînuit.să asculte dc . sergentul-major in cit ,își
.-încleșta .gura., Și rănitul fu repede acoperit c-o
manta. Pențru-că, dacă, din întimplarc, țarul vede
dimineața, pc ncmîîieatc, asl-felin de accident mor
tal, curtezanii observă că i sc schimbă dispozițiea:
se întoarce la palat rău și posomorit, și nu mai
mal
pOatc să mănlncc cu poftă la priuz.
Cel din urmă rănit, inse, uimi pc toată Iririiea.
*-u
uaiui, uur
Fn'batiit,
dar mm
nici uiucuiu^ariic,
amenințările, nici -peuepsviu
pedepsele
nu-1 liniștiră do loc, iol se opuse pănă și generalului Ini. Se văita cit lî lua ^ui-a,. Injurind pc
lnsu-și țarul chiar. Oamenii, surprinși de asemenea mcobiclnuit strigăt, sc. grănțțidiră în jurul
Sccștoi martir al părăzilor. Se povestea cum-că,
âncln^ un orbiri al șefului luî, dc o data calul
J 3e poticni și cscadronul, care venea =în urma-i,
' iShS
peste iei. Calul ii iu1 strivit, ieari iel,
- ,
; pămînt, zăcu sub valul năprâsnic al cavaleoi; Gali slut inse sînt mult ma| ninuniÂle cit oaescadroanele săriră, unele după ;altele, pește
di??1 naniai un cal îl atinse cu copita, zdrobinfonn^arub Osul, pe jumătate rupțk, găuri, uniPr*n. postavul verde, ieșise afara îngrofite'â < e.uu alb cadaveric. Figura soldatului se
’■? rtcea, a osului, dar soldatul riu-șl pierdu
olnd
mîna cealaltă apela cînd la ceriu,
si en
ca vbește să iee mulțimea de martoră,
mult rî te ,sufei’irițele lui, iei li vorbi acestcea
Ng 8?^^.Slas tare. Ce-i vorbi? Nimeni nu știe.
poate spune față de nimeni, De fricapirei,
ascultătorii lugiră, Iear coi cari Ierau întrebați,
răspundeau doar,; că răpitul vorbea într’o riisascu stricată, și că, pe ici pe colo. în mijlocul
zgomotului se distingeau cuvintele : țaml, țarului,
de la'țarvorbea de țar. O mulțime de zvonuri’
circulau despre acest, soldat scliRodit: că iera rin
recrut, un Lituan, dintv'o fdmilie nobilă, uu lîu
de prinț sari de conte, care, luat cu sila dib școala
și dat la regiment, dădu de-un șef, care ura pe
polonezi. Acesta, îi dăduse înadins un cal năi'ăytțș, zicîțid : să-șî frlngă. glțpl acest,cine-de leș.
Cine iera polonezul acesta nimeni mi știe, și
nimeni nu află nici după întlmplarea asta, care-i
iera numele lui. Numele acesta, o țar, -ya fi, cău
tat într’o zi,. In, conștiița ta..Satana îl va, aratfi,
din alte mii și, mii pe-ai .căror purtători i-ai de
portat în fundul minelor sau i-ai împins sub copi
lele cailor, socdlirid. că i-ai nimicit cri "totul. ■
A doua zij'se1 aulei ■ din depărtare,’ venind- din
spre platou, urletul tînȘuitor al unui cîne. Ce-va
negru se desprindea din zăpadă
niște oameni
alergară >intr acolo și- dădură de un cadavru. Omul
cave leva acolo, petrecuse noaptea acolo după, pa
radă. Jumătate țăran, jumătate .soldat, iei ayeu
capul ras, dar barba lungă, în cap avea căciulă
și pe iei o' manta soldățască. Negreșit iera o or
donanța. Dînsill Se așezase lingă blana stăpiriuJril
său. Lăsat acolo, iei kștepla ‘un ordin și îngheță,
iear zăpada i-ajunșe pănă la genunchi. Acolo-1
‘găsi ciriele-i credincios, dlnd- de veste prin ur
letul lui. Iei Îngheță și nu se îmbrăcă cu blana.
Unul din. ochi,îi, iera1 astupat de zăpadă, celălalt
inse,, deșchis, cu toate că înghețat, privea in,spre
platou, de unde aștepta sad yjnă stapin.nl, Stăpînul poruncise să aștepte si servitorul se. puse
să execute ordinul. Stăpînul ordonă "să nu se ur
nească din loc și iei nii se urni; Acrim se va
scula la judecată din urmă. Chiar și înțepenit Iei
ramănea aceea-și slugă credincioasă; pentru că cu
o mînă ținea încă mantaua slăpînulul său, să
nu i-o fure cum-va cine~.va.>
Pană în vremea aceea stăpînul, nici iiu-1,calase
și nici nu-1 reclamase. Să fi fost o aredin nepă
sare sau din prudență prea marc ? S.c crede că ar
fl fost un ofițer venit în treacăt și dc scurt(timp
în Capitală,'pe care nu-1 chlernâ datdriea la pa
radai dar care venise ca să-și lirătc epoleți! cei
noi... De pc cî’mp so va fi dus Ia. vre-ttn prînz,
unde ieraașteptat..Sau poate AÎe-o
oruncat yx-e-o.oelpadă? Șanse va fi luat_OTye;Im
coleg jucător de cai-Ju și curțile 11 vor fi facnț sa-și
uite.ordonanța.,Poate eh.ar
chiar sa.
șl , li
fi rennntakst
renunțat.&Î. da
la
blana, ca și la omul luî, pentru a liu atrage,aten
. ție,a că iei yenișese cu b.lanai și că «ti putea să
îndure frigul, ca ori și care,,'cirid însu-și țârul,
. eu toata persoana sa imperială, 11 îndura?Acesta
âr fi zis că nu icra- după’ reglement, a- verii la o
revistă cu blană. Țarul are idei liberale...
O, sărmane țăran, un asemenea eroism^ -o~ase- menea moarte ieste un merit pentru un cîne, dar
un păcat pentru om. Cu ce vei ii răsplătit? Stapfnii-tau va spune, cu un 'zîmbet pe buze, c-ai
fost păriă la sfîrșit credincios ca un cîne. O, săr
. mane țăran, de ce-mi curg liicrămile și inima-mi
bate, ginăiftd la fapta ța?Țe pHng.’șărmane slav,
sărmană .nație,. mizeriea ța nță rnduioașaza^.ipa
mișcă. Tu nu cunoști de ctt un eroism : acel al
servfladineî.
Adam Mickiewicz
In Românește de Eugen Grosv.
J
■’ș
1
.1
1
1
�UF62
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEE!
■3) Am luat observațiiinile tuturor pacienților a:
âm rectificat diagnozele, caii" drau in'’c?ăma(
Iri articolul nostru din nunțărul trecut, ani adus mare parte greșite.-,
’4)' Am suprimat cu .desăvîrșire ,îhtrebuip'țare
vorba despre demisiea lai Zosin din postul de me
dic primar al Ospiciuluî Mon.astirca; Neqmlp. Pa- cămeșilor de; fopță, de cari .se făcea jțbuz.,
5) Am introdus băile ca .mijlpc.-.de tratament și
biicâmgcum in infreg demisiea aceasta, ca cetitor,u
să iee cunoștință de lea și să poqtă să •meddb'^e .nu numai ca mijloc de curățenie cum erau..,. .
mai' multS1.
,
M.,
6) Am repartizat-prin saloane bolnavii după.a.
Către Epitropii generali ai Casei Ș-tnlxxi Spîridon fecțibnlj ca să evit-contagiul psihic și ca să'se
poată căpăta dintr'o ochire, o idee _ asupra1 lor'
, Domnilor Epitropi,
-hi
' 7 ' Am făcut 1 cele dihtîî' autopsii ; îhreglstrîn’d
In urma adresei. d-Voatre No.; 927 din 6 Fe rezultate și’.luînd măsuri ă se conserva piesele
bruarie- 1904, către Epitropia locală, prin ' care interesante.
adresă ma desemnați pe mine ca fiind cauza’ îh8) Am stăruit printr’o supraveghiere zilnică
tîmplărilor petrecute la acest ospiciu de vfe-o ca hrana bolnavilor și servitorilor - să. fie bună șî
două luni încoace și prin care invitați Epitropia îndestulătoare și am dispus ca bolnavii să^ mălocală să-mi pue în vedere că la cea ,mai slabă nînce că linguri, ' căci mîncînd' din cratițe mai
nemulțămire ce ați avea împotrivă-mi «veți a- mult de jumătate din hrană se vărsa pe ei. 1
viza la măsura cea mai severă ce vă oferă legea
9) Am stăruit ca bolnavii să fie convenabil și
sanitară și veți cere revocarea mea numai în te curat îmbracațu
meiul faptelor deja existente și constatate de
10 • JAm înlăturat cu chiu, cu vaî,. un intendent
d-voastre, fapte cari lovesc în de ajuns prestigiul incorect 1), cu1 care nu puteam 1să
s'J fac
’
____E
sefvicifi.
și demnitatea mea de medic» 1) ; am onoarea a poate neme.rit să. vă amintesc că privitor la cel
vă supune la cunoștință cît de puțin coroborează dinții, raport ce v’atn făcut împotriva acestui in
această solemnă hotărîre cu activitatea mea, cu tendent, .d-voastră mi-ați răspuns :• «Epitropia-ge
laptele mele, pe cari în mod cert le-am săyîrșit nerală are onoarea a vă aduce mulțămirile sale
la acest ospiciu.
’ ; ' '
;
pentru zelul și devotamentul ce dovediți prin
Aveți negreșit știință de vremea ■ cîn'd acest menționatul raport pentru bolnăvii alienați'din aospiciu era'văzut de medic numai odată pe săp- cel ospiciu».
"
. . ‘
tămîna : această în formă; în fond și mai rar. Aiij’Âra prefăcut personalul inferior înnărăvit,
ceasta vreme a început de la 1863 și s‘a pre pentru ca bolnavii să .nu fie victimele . maltrată
lungit pînă la 1.8,98, cind ș’a hotarît a se destina ; rilor, ce se-întîmplau, și să lie. mai bine șupraanume un medic pentru ospiciu, . Aceasta reformă veghiațî.- Cu prilejul spînzurărei unui pacient, c^re
.însemnata în viața .ospiciuluî .n'a daț rezultatele întîmplare am avut s’o atribui și primuluî-ga.rdian,
dorite, fiind--că cei doi. medici primari dinaintea l-am dat afară pe- acesta,• mai alles că nici nu știa
mea nu cunoșteau psihiatria, fiind-că erau înfrinși să scrie și eu singur nu puteam face față lucră
de autoritatea rău aplicată a Epitropiei locale și rilor de cancelarie., Și am pus în locu-i pe1 d-na
a Intendentului și fiind-că, probabil și desgustați, Ecateriria Baltazar, foâstă î 2 ani supraveghetoare
nu-și dădeau interes pentru bblhâv!.‘:
a Spitalului Brincovenesc din București. Cu d-sa
Dar veți cunoaște mai bine ceea-ce’ a fost din m’am bervit fparte bine și mă simt dator ș,a-iaceea ,ce-am făcut eu la ăceșt ospiciu: fapte de răt viile mele- mulțumiri, și viile .mele regrqțe,
cari înaintea mea nu s’a pomenit.
cînd asțărzi d-voastră, o deștituiți pentru motivul
1) Am revizuit toate actele internaților, în cea că, «funcțiunea sa nu poate intra in p.utjpțel,e.:umai mare parte incomplecte. și am stăruit pentru nei.
41CX.femeia-,
.
;
- ui '.•»!'
complectarea lor posibilă; ast-fel că aștă-zi la . . >p,
De oare-ce țineți a1 confirma prin această, ca
majoritatea pacienților actele sînt întocmite con eu n’aș fi făcut o bună'aldgere în persoana :Ufleî
form legef.
. , 1 .
femei1'că primă-gardianca, țin să Vă supun la'CUv._„ care
—'nostînță că actualmente1 în tbate azilele de'ăhdnați
. 2) Am intervenit de's’a liberat un pacient,
șteteă de iun an de zile în ospiciu, '—
•k1
sub'numele
și streine se tinde a se înlocui'personalul bărbătesc
cu actele altui paciept, caree era țnort și nici, nu pHn' personalul,fem'eeșc, acesta fiind măi apt P^«'
fusese internat. •
‘ tru îngrijirea Bolnavilor, .chiar,și.,alienați .b.ar.Mt1
~
■ . . .
,
■ Dr, G./Denyj. medic de da Salpetrierej vorbm
.•din.-M.erenberg. (Olanda)
■ervitorijor desemnați ,dp In'endcnt. Eu am renunțat de a de«Le perSOnndF ne releve c|ue de 1 autOHtc m
semna martori; daf. intțmpllndn-se ca cer mai mulți’ servitori cale' Ie ditecteuf de': Meărenbefg est’en-efiet
(bycâtar mitiu^gardienț și_ spălătorese).să depue împotriva -pensent que dahs':lin aăblibs'emefit 9°r
intendentului,.spripnlpd aptyrile mele; 6.delicros a se‘-ști că ■- i---./: t - f -/ n ? v-;1 •’CiijJ j„J1
Țes ser,W
toți
servitprf âu fost’desemnați îtr urmă h ’fi'stosî ditffier- ;.sacre aUu!'raA^.lBe7lt .?.®S
doi'
viciu de către Intendedt. La Împotrivirea mea de a ntri* ‘face ,CeS„ ausși bien. admUHSțra.tlțș.-.que,, mefllC^ua».
nici -d schimbare' th personal înainte de-a so-. resolva definitiv ..vent etre COncentreS - dans Ies ma’pș
;
incidentul, servitorii des nm.,.
înțî _de..............
intendent aîi fost diițî afară
din serviciu prin tydin direct al Epitropici generale,, exc
executat
,■ de Epitrppia locală cu un alai mai deosebit de cit dacă ar fi
11 Acest intendent ’ă fobt . transferret? ia'nlf spih»l>
fost vorba de înlăturarea intendentului Însuși.
ționeaza și nJtkzE f r-;
’*
■' -V'î- -1'1 '’-i
O DEMISIE
1
1 •
63
, i'ncu en outre que Ies femmes possedent iense et menace de couper la tete au premier
«C°n.Vțre beaucoup plus develpppv . que Ies qui osera s’avancer. La surveillanțe, sans s’effrayer,
â 1,11
Ies qualites necessaireș pour soigner Ies prend une toyrnure adroite ; ell'e improuve hauliom016®' le Dr Van Deventer a rempfacc Ies ț<?menț Pattaque dirigee contre Paiiene; uPour.palades- des Services d'hommes .par, des infir- quoi empqcher, dit-elle,. cet homme tort et-' ro
tnfirnlierSje lâ Texplication dii petit nombre d’cm- buste .de țravailler avec moin? Elle luiparleayec
< sexe masculin attaches â.rășile (40 douceur, l'en^age( ,u s'approcher d’elle axec i’inplq^i? nour 200 ternmes) Qețte substitution, strument quil a saisi, elle lui montr'e, meni? la
|ioinmes H jj
a une dizaine' d’annpes, a dpnric maniere; donț il doit s'en .seryir ,pour hacher. des
c?.‘nl”e ulVats si satistaisants qu’elle s est peu <î he.rbes, elle ieint de se feliciter țȚavpir un aide
des/^neralisee, de sorte qu’actuellement 11 n’y a pareil. /L'alienc, trompe par yette innocențe rușe,
peU oiiere' que c*es infirm^res dans' țes'secțions ne s’occupe que de son travail et a un signal
pJuS * s> Ies infirmier-, ctant presque exclusi- donnc il est investi par Ies gens de service qui
dJ1°Tnt rc’serves pour Ies trâvaux domestiques». Penlevent sans aucun danger, et 1‘emportent dans
VCn r susținerea d-voastră că o femee n’ar fi sa loge pendant que l'instrument reste entre Ies
tâ pentru serviciul alienaților, cade in desacord mains, de la surveillante. Qn pourrait defierȚhomcu ^conduita vestitului alienist francez Pinel,
me le plus habile et le plus verse dans la con?l c ja
jn serviciul de la Bicețre pentru a- naissance des maniaques, de saisir avec plus de
Kenați bărbați avea ca supraveghetoare (sauprimă- finesse et de promptitude le parti le pluș sur,ă
.
aardiancă de voițî) o femee despre care zice: prendre dans une conjoncture alarmante^,
De unde se vede că măsura Domniilor Voastre
° nSi l’exercice du jugement subsiste, encore un
autre secret non moins recomandable de terminer de-a destitui «imediat» pe supraveghetoarea de
deS rixes entre des alienes, de vaincre leur re- aici, ca și . cum printr’asta s’ar realiza o capitală
sîstance et de maintenir l’ordre, est de ne ppint reformă, o schimbare la față a ospiciuluî, cind în
paraître s’apercevoir de leurs ecarts, de ne lais- curs de cinci luni dînsa n'a dat de ,dt probe .de
destoinicie, nu-I de cît o lovitură' nedreaptă ;aSer echapper aucun moț qui sent ce reproqhe,
d'entrer meme en apparence dans leurs vueș, et dresată tot mie și pe care sper, a o. fi. paralizat
prin cqle expuse. ... , •
de leur communiquer adroitement une impulsion
12) Am stăruit pentru înlăturarea .acestui al
qii’ils croient ne devoir qu’a eux-memes. C’est
doilea intendent al ospiciuluî,
sous ce rapport que la surveillante, M-me Pussin,
m’a păru reunir des qualites rares. , Je Pai vue
Intemeiați . probabil pe 1 rapoartele ce vi s'au
avec etonnement ă Bicetre approcher des maniafăcut, puteți Domniile-Voastre rămînea cu încre
queș Ies plus furieux, Ies calmer par ses propos
dințarea,. că intendentul ospiciuluî de aici este una
consolants, et, leur faire accepter une nourriture -din podoabele așezămintelor Sfîntuluî Spîridon,
qu’ils refusaient avec duretc dc toute autre main... • podoaba- care v'a răscolit adînc și compătimirea
Combien de fois ne l’ai-je pas vue arreter par
pe cît se pare, fimdu-i cuprinsă neprihănita per
une heureuse supercherie, des rixes dont Ies sui- soană in «faptele de desordine» provocate- de
tes auraient pu etre funestes ! Trois alienes qui
mine; eu continuu totuși a rămînea în convin
ș.e croyaient autant des souverains et qui prenagerea că am a face cu un intendent. care, după
lent chacun le titre de Louis. XIV, se disputent -atîtea multe incorectitudini, a ajuns și ziua- cind
un jour ies droits â la royaute et Ies font yaloir
să-șî potențieze impertinența. Și cînd mă gîndesc
că toate astea provin fiind-că n’am avut lașul sen
avec deș formes un peu trop enqrgiques. ;La
surveillante s'aproche de Pun d’eux e.t le, tirant timent de-a-1 lăsa să sugă din spinarea celor maî
un peu a Pecart: «Pourquoi, lui dit-elle d’un air nenorociți dintre oameni, cum făcea și predeceserieuțq entrez-vous en dispute avec ces gens-lâ
~
sdrul săb, cu privire le care, raportînd'u-vi-1, mb-ați
quisont yisiblement fous ? ne sait-on paș que vous
adresat «mulțumiri pentru zel și devotament» ’.
seul deyez etre reconnu pour Louis XIV» ? Ce
Mi-am făcdt 0 cinste în viața mea, Domnilor EPrnier, flatte de cet hommage,,se retire aussitot
pitropî, de-a arăta lucrurile așa cum le simțesc
ne *-c£ațdant
2-uțres avec une hauțeur dedaigși cum le ■ cred, de-a mă purta așa cumsocotesc
et^c,e' '■
artihce reqssitr.avec un șecopd ; ' ■că-i'bihe, A 'accepta mustrarea Domniilor-Voastre,
an,..,. ains*. Bue dans un instant il ne resta plus ■ amenințarea că la ceea dintâi ocazie de nemul
“c"nc tracc de. dispute.
țumire • impotrivă-mî veți cere- revocarea mea ; a
accepta destituirea supraveghetoare! fără știința
connaV c.lrconstan(;e . bien plus orageuse me fit
și dorința mea, menținerea Intendentului, împu
heurei're ,r n'j°U-r’ dâhs , toute. son etendue - cette
ternicirea Epitropiei ideile de a-mî transmite, con
tn'șer'ie^
de moyenș dans Țart.de maîfidente umilitoare, cari; ăe, alipeșc. lă . dosarul In
plusipiilS '
Un jeune homme. calme depuis
tendenței, etc. ar însemna a recunoaște că după
P^e est
et
dcins l’interieur, de Phoșce 7 (șapte) luni de zile de la venirea' mea aici
gl‘Sse dan° 1 a C°U-P sa‘si de son.aceeB; il se
m'am putat bine, în cele 2 (două) luni de pe urmă
Pr°Pre 4 k ? cuisine, s’cmpare d’un couperet
dans Unp aeber Ies herbes et ne lait qu’entrer
ași fi sclintit-o.
Nu, domnilor Epitropi; n am sclintit-o. x\sta-zî
Cu‘s‘nier e? d grande iureur par Ies effort du
cind mă mustrați prin intermediul Epitropiei lo
Uler’ U sa 4-deS £ens de service pour le desarcale, sînt tot același pe care-1 lăudați odinioară
u e sur la table pour se mettre en de-
1
!
�64
REVISTA IDE EI
de treabă și să nu tulbure odinea prea tare. C lalți, dacă nu sînt niște sărmani betegî, dacă
sînt niște fric'oșl sad cari știu să se păzască s.'
se prefacă, sînt priviți ca iiișțe stricați. Acești*
sînt atavicii școaleî, criminalii nășeați. Si tei *
jung să nu se mai teamă de nimic, de îndată
prind să-și dee sam^ cum-ca joaca opriți în Țjfa?
pul meditației și claselor, cari durează zece cea'
suri pe zi, răscumpără pierderea celor cîte-v'
minute de recreație îngăduită, de îndată ce nrî u
să-șî dee sama că lecțiile și temele sînt mâi n
suferite de cît pedeapsa. Acești mici.’stricați ț*
întîlnesc, neapărat, se ațîța unii pe alții și aj’u*e
să săvîrșască rele dîn ce în ce,mai mari; cres?
tere de reptile prin pupitre, stricare de mobilier
M-rea Neariițn/:11 Februar I904,
bătălii strașnice, apoi cumpărări de țigări, de cArp
oprite, atentate la pudoare , și la morală... ' '
Dar i'eătă că acești mici criminâli-născuți fes
- ițij : j.i !.!
•
—x-L
. ’
•
din școalele elementare, ajung studențu Tot ceeaTrRrisformiștilOr, obicinuiți să recunoască iden ce le îera Oprit, le ajunge îtigăduit, pentru Că sfat
titatea naturef 'cu toate variațiile de formă și acuma doar niște mici burghezi: cafea, tutun
de mărime;-n’aș sta de loc la cumpene a le spune, mei, scandal diurn și chiar nopturn, petreceri
curti-că, petreeîndu-ne vieața a studiea experimen banchete, toate Ti-s la îndămînă acum De-o'dată
tal geneza crimei, geneza asta ar fi pentru noi ieată-1 ajunși cinstiți. Și de ce să nu fie, de vreme
lucrul1 cel maî vădit din lume, dacă-specializarea ce toate trebuințele le sînt satisfăcute?'Se vor
profesională n‘ar micșiira adesea pătrunderea vi expune oare să pieardă toatb' aceste bunuri pen
zuala' pentru lucrurile de-afară, cu cit mărește tru simpla plăcere de a fura sau de-a asasina?
observațiile’de- 'laborator.1 •'1 -■
Nimeni nu ' va fi atit de nebun. Cu prețul unor
■ Fără a vorbi de Copilărie, Care nelnfățoșază pri ceasuri de muncă tot atit de puține' cît li farau
veliștea celor mai mari schimbări ce se intimplă in ceasurile de recreație în școalele elementari, iei
■purtări sub îririurirea mediului, să vedem ce se sînt'asigurați a-șl păstra plăcutul Boia'de vieâță
petrece în vieața de școală... ■ BăetuFare nevoe a pornit să-1 ducă, precum și stima concetățenilor
ae mișca, ai alerga, de dimineața și .pană sara, a lor. Și asta nil că ar fi' necontenit scrupliloși ți
vorbi, a țipa, a privi tot ce-1 interesază. Regula cinstiți, ci că dacă au nevoe să săvîrșască fapte
mentul; inse, care înlqcuește la-vrista .asta legea, imorale, îei'săvîrșesc de-acele asupra căror poli..«L.'obligă la nemișcare,..la tăcere, la studiu, zece țiea închide ochii, pe cari legea le îngădue, pe
din două spre- zece < părți din zi. Asupra a ceea cari societatea bună le scuză, numai să nufie'tocmai
ce ar - fi ațîțat să vadă, nu i se suflă măcar o atit de bătătoare la ochi și pe cari școala âtavistică
vorbă. In schimb Ie îndopat cu. o ^mulțime de cu are obiceiul de-a se preface că nu le vede.
noști»ți, asupra.,subjonctivului. și participiilor,.asuAr trebui să căutăm sa vedem daca toată lu
■ prâ mitologiei, istoriei sacre sau profane, și .altora. mea se află în asemenea condiții de cinste, le
; .1' Pentru a-ș’i satisface; tendințele .cele mai legi drept că,, pentru un'medic legist, legea trebuit
time, cele ,mai atavice, ar trebui să. spunem carn să slujâscă1 drept criteriu. Legea riu-i ; ingădiie să
ea elevul; ie nevoit , să violeze, să calce legea. Și calce marginele medico-judiciare. Dar dacă me
iei o violează, -,o calcă necurmăt;-afară dacă o dicina judiciară ie nevoită să ție sațiiă be nor
sfiiciune afară .din cale, nutli va face. Să^I-fie teamă mele'tribunalelor și să calce pe urmele legei,
.mai^mult de cit.de ori-ce de.polițiea școlară, sau nu-i tot așa pentru știința pură. Aritfopologies,
’ afară_dacă nu va ■ fi fost deprins mai dinainte, sub chiar și juridică, adică privită din punctul de ve
inriurirea disciplinei; familiale, dacă nu va fi fost
dere al aplicărilor iei' la drept, nu i-ar putea
deprins Cu o su punere, aparte, afară .dacă nu. va
duce acestuia de cît servicii rele, dac? s'ar lașa
fi dintre, cei ale, căror instincte libertate ,vor: fi
călăuzită de iei, în loc de-a căută ' adevărul pt
prec.umpănite;pr4n amăgirea, vre. unei răsplăți;- Cei care are misiunea de â-1 descoperi. Dacă-i ade
recunoscuți cu-n. osebit talent, sînt de alt-feliu o- vărat că, pentru a satisface niște nevoi, adăogate
biectul unei îngăduiți speciale, numai să-și . vadă
pe lingă nevoile fundamentale, privilegiațil sqcietățeî1 săvîrșesc" cu știință unele acte imorale, cu
. .4) .Epltropia generala rnl-a primit demisinnea pe ziua de 1
toate -’că rie'pedepsite, adesea îris'e mult mai ya•%:<?. '’Mpc^indu-niâ cu medicul, secundar .de^In spitalul
tămătoafe; de cît unele furturi prin” efracție,
m^dic prințar ni oșpiciuluî înaintea-mea.
Ac«u a venit însoțit de primtil-f-ardian'Inlâturat'de mine. Ceî
greșit nu-I nevoe de'a le crainiciatjtă,
Intetcsațl nu dbbx satiăta'cția de-rv vedea reintrânată'la bs’pîc'iQ
toata lumea le’'știe, dar ie nevoe ' ca șă se ..ție
'■y^hea. stare de lucruri cuLmuli'mai repede de cit s’ar fi așsamă de iele îii cercetarea cauzelor crimei.,
puniUi de ra’ar a,vca cratime^, Onqr., jDirecțifi.generală a
L. ManouvrIEȘ.meiului sanitar să tulbure pentru interesul unor nebuni se
direct; și ca atare nu accept dtsposițiunile Dom
niilor-Voastre din.adresa No, 927, care concre
tizează și cimentează d stare de lucruri incom
patibilă cu sentimentele și cu faptele mele, în
țeleg să se întoarcă la acest ospiciu vremile de
dinaintea mea, pentru că poate pentru țara noastră
ar fi un salt nepotrivit regimul ce țin eu a se
introduce1 la ospiciile de alienați; dar înțeleg
să se Întoarcă a Cele Vremi triste tară consimțimîntiil meu.
'
.
Drept tare am onoarea a vă ruga, Domnilor
Epitrdpî, Să bine-Voiți a primi dernîsiiinca mea 1)
din pdstul de medic primar al ospi'ciulut de la
Monasticei Neamțu.
r j _■ Medic Primar, Du. ZosI.n.'
IMORALITATEA CONSTRÎNGEREÎ
nina armonic a, wnor cuminți.
revista ideei
luliu. No. XXXV. o.
CUPRINSUL
București, Strada Epui-Hor. io.
forțe șau yrc-o impovorare, mai mare. - Dar nici
aceasta încă n’ar. trț-.bui să sperie pe nimeni, penjiațo,l‘ h’^ul^Duri»1'^',l -*ubn,,e’
tru-că neajunsurile nu comptcază de cit ca risc
»•*"** 1‘ra - cil dl" «n™' cuvinl al .soeialif mulul. De Urnm.urt
de contact... Un ins normal, știe bine sau trebuie
Im' Bespte
vorbitoare. Ho M-iue BetieieNcu.
să prevadă ce-1 poate aștepta, și, cînd nu face
sacrificiul persoanei sale, curat, cum nici nu-i de
nevoe a-1 face, nare de nimic, să se .plîngă... Nu
■shiuî ca bază u societijoî attuale.
're.
sînt excluse înderanizările, acordul susținerea, cînd
i Rbbert Bolizi,
unul dintre inși Ie presupus in pierdere, căzut
Abonați achitați.
intr’o nevoe, pe care nu o cunoscuse mai înainte,
în urma unui anume contact. Dar i'eu tratez chestiea aicea, fără să mă gîndesc la concesii .. leu
despărțiri și
am de bază integritatea ființei. Și, dacă se încheStiea urmăNi se propune, pentru tratare, cucbiica
uiuia- tîmplă cum-va ca integritatea aceasta . să fie la
.
Cum să se despărțască, mai fără neajun- un ins oare-care știrbită, nu. înțeleg nici de,cum
“ cari-au "j’-’S la starea de a nu se car fi obligatoriu sau necesar a fi știrbită și ia
nrl doi •inși,
ajuns
celalt. Tot ce se Întîmplă cui-va, ie pur și simplu un
între sine... Dacă reducem în
mai’putea suporta intre
tTebarea la inșii din categoriile noastre, sau cum accident de drum... Și cată, să fie prevenit fie-care...
zice din tabăra revoluționară, problema nu
Bine, dar cu putință-i oare ca în societatea de
există si;i n’am avea nici o deslegare, de dat nici a-zî, cu normele și cu formele iei, relațiile, dintre
un răspuns... Inșii din tabăra aceasta, fără distinc oameni să fie privite atare? Ce-i cu putință, sau
uc bărbat
„m.— și
T- lz
iemee,
sex,
țiec de
“~, tfără
"'"‘ deosebire de co
''. nu în societatea de a-zi, nu prea importă atât.
inși^din tabăra aceasta, neavînd angajamente luate Și nu importă,, ca b regulă așa zicînd abstractă,
că mmai la urma urmei din realitate porsi nici un legămînt numit nedcstructibil neavînd cu toate eă
iMIM
’ntrev sine, n
n’’au
teme de
și ____
nind, să
au a
ti sd t6,nfc
de nicf un
un. neajuns
r '
- fie urmată întru țoiul de gloate. Acesteâ-s
de preintimpinat nici un rău. Unire și desfacere, puse in stări păcătoșite și au nevoe d.e-o-nlănțuire
•in înțelesul
.1 obicinuit, u
la acești nn
nu pvifiiă.
există, pxistă
există strîiisă ca să plutească mai de-asupra heyoeT. La
acestea nu-i. yorbți, precum am zis. de contacte,
pur și simplu contacte, contacte mai mult sau
mai puțin necesare, cari nu tîrăsc după sine nimic nu-î vorba de o tovărășie mai mult'de agremenț.
catastrofal, independent de durată... O încălzire și de îndeletniciri superioare ce-va, ci de toyarăș.ic
răcire de corpi,supuși la acțiunea unei temperaturi... de jug... Pentru unirile și desfacerile cari au loc
Aud intimpinarea că neglijez o serie de fapte- în gloate, și cari sînt bazate pe considerații mult
Doi inși, cari au intrat in contact, ca să ne slu mai materiale de cit le presupunem la categoriile
jim de terminologica aceasta, și-au creat dispo noastre, nu noi' sîntem chiemațir de-a da dezlegă
ziții, o mintalitate aparte... Firește, mintalitatea rile cuvenite. Pentru acestea sînt alt soiu de ar
contactului. Dar nu urmează dc acolea de loc, bitri... Ie ar cei din categoriile noastre, a căror
cum-că mintalitatea aceasta trebuește sa aibă, practică s’a coborîț la comun, urmeze regula Co
mună, cînd Ieste vorba sw ieasă dintr’o.situație rea...
de-acum, asupra inșilor, nețărmurit imperiu. Din
Ni se pare inse ncSulerit, sa tot sa ni se scoa
faptul că a putut să se nască cu un moment iiiaiifte,
cînd un contact a fost maî ales presupus, sau a tă, la orî-ce pas, in cale, societatea dc a-zî. -So
putut să perziste după, după un contact consumat, cietatea de a-zi', dacă-i vorba, nu obliga pe ni
cînd consumarea a fost neprevăzută mai mult, nu meni a-șî Tauri, prin obligații și prin contracte,
putem face o chestie de nestrămutată durare. In o prelungire de burtă cum-va, cînd fie-care abîea
cazul ce luam, mintalitatea gravitează, firește, îm de-și poate îndestula, cu anevoe încă, burta ce-o
are. Tocmai societatea de a-zi ie care indcamna
prejurul contactului,- cărui ii face, cum s'ar chiema,
un fehîî de decor mișcător. Complicațiilei cari-ar pe om să se scutească cit mai mult dc contracte,
- — -â Sesenasc
nască,
din contacte
contacte m
nepotrivite,
să fie cit maî in neatîrnare de alții, pcnhu-ca
&» vvin
in din
“
»n acele contacte, cum le-am numi ueuccesarc, societatea de a-zî nu distnbue cele trebuitoare
cum
necesare sau
gau determidetermi- cui-va,
pre-cit distribue, cu zgirceniea-i cunoscuta.
nat °.,a^e
^n^r un feliu necesare
,
Pot fifi lla
mijloc elemente
clemente cari
cari nu
nu de cît în parte. lea nu privește pe-un iudi\ id,
se n V
a mijloc
*
nici doî, nici trei, cu atît mai puțin lea nu0 -. a
car’‘ suk1 presiune
să“ se fărâme...
unui Srijă serioasă,
set*oasă» de a preintimpina’ urmările privește mai mulți. lea n 1 acordă nimănui titlul
de reprezentant al cui-va, ca să-i dea o îndemniar purcede de-acolea,
zare mai mare, ci lea reduce totul, am putea zice,
vre-o
Vre-n parte, oare-carc dezechilibrare de
UNIRI
�«FViSTA IDF.W
REVISTA IDEEI
la unitate. In societate de â-zî, tocmai întovără
șirile, curase practică a-zf, n’ar avea nici un rost,
fiind lipsite de susținere, de bază... Și tocmai so
cietatea de a-zi, dacă-I vorba, ar fi aceea, care,
pentru îndestularea necesităților noastre, orl-cit ar
ti de complexe, ne-ar Îndruma la curate contacte...
O întovărășire, ce-î drept, implică această so
cietate, acea a inșilor împătimiți de-o idee, sin
gura care ne importă pe noi și care ar trebui
propagată. Aceasta, inse, ne avind in sine nimic
Constnngător, ieste la adăpostul ori-căror fluctu
ații și ieste suverană. Niște inși liberi, pentru
cari momentul sexual și momentul material pro
priu zis, nu-s singurele hotăritoare in acțiunile lor,
un barbat și-o femee, își unesc intelectualitatea ce-o
au, această sumă a desvoltărilor lor, pentru a ur
mări ce-va cam in afară de sine, cu toate că izvorind din sine, un adevăr, un bine. Conlucrarea,
pe calea asta, duce pe inși, neaparat, la o con
topire totală, pentru care nu există nici un echi
valent altul in vleața socială. Și nici vieața, nici
moartea, n'au în iele nici un moment mal hotăritor, care să facă pe asemenea inși a nu se mal
susținea intre sine, care să-î facă să se despartă...
lear dacă se va grăbi prin ce-va revoluțiea so
cială, va fi desigur prin stăruința unor asemenea
inși,prin stăruința acestor energii întrunite, cari și-au
dat și pană acuma tributul la progresul obștesc..,
DESPBE educație
CEL DIN URMI CUY1NT AL SOCIALISMULUI
Un om posedă 200.000 de lei în imobile sau *
altă ce-va. Asta îl le proprietatea și bunul. On?n
acesta nu lucrează nimic folositor, Iei stă cu tofU|
trîndav. Iei nu creează, prin sine, nici o valoar
care să poată adăoga măcar un ban la cel 200 Onn
de lei al lui, pe care-I are. Așa-că, dac-ar âv
măcar 50 de bani în plus, acești 50 de bani
izvortnd din propriea lui muncă, vor fi, neapârn?
rodul muncel altuea. Dînsul are 200.000 de Im’
nimic mal mult, nu 200.000 de lei și 50 de bani’
Prin propriea lui muncă Iei nu produce nici o lețCa ’
Nimic mal limpede și mal neted de cît bilanțul luî
care poate fi formulat, matomaticește, ast-feliu • ’
Avere
..... 200.000 lei —.
Muncă personală. . .
— — —
Total 200.000
Acest om cheltuește 10.000 de lei pe an, coea-ce
face tocmai 200 000 de lei, în 20 do ani. Io deci
deci
cu desftvîrșire vădit, că, dacă nu cheltuește din
propriea-l avere de cît ce Ie a lui, Iei nu va mal
avea nimica absolut în al două ze;I și unulea rq,
Socoteala aceasta Ie foarte simplă;
Avere
200.000 lei —
CheltuițI
200.000 ------Rămășiță
------- - ~
Dar, cu venitul sau cu dobînda capitalului său
omul acesta va cheltui vecinie cel 10.000 de lei
P. Mușoiu.
pe an. Așa-că, dacă-1 vom face să moară, să zi
cem, la al șeizecelea an dc petrecere, Iei va fi
RĂZBOIUL
cheltuit
600.000 lei —
Urmașii cari se vor părînda, fără
Din creștetul munților până în fundul văi să fi adăogat macar o capelcă, prin
lor, al celor mal prăpăstioase ripi, stă risipit, clae bunul sau prin munca lor, vor putea
peste grămadă, un groaznic morman de cadavre.
Corbilor nu li mai ieste sete și lupii nu mal sini flă- cheltui pururea tot 10.000 de lei
pe an, vreme de mii și mii de ge
minzî... Femei, faceți copil...
Tunul bubue năbușit... De pe pămîntul pustiit se nerații. Oprindu-I numai la a două
ridică, in naltul ceriului, un nor de ,....
fum.. Pretutin- zeci și patra generație, Iei vor fi
denea spaimă... Trecătorul se împiedecă
i t ' ~~
la fie-care cheltuit
6,600.000 lei pas de-un mort... Femei, faceți copii...
In total 6,600.000 leî —
Casele-s prăbușite, etnii aleargă in toate părțile,
Oamenii aceștia înse n'aveau și
urlind. Leagănul pruncilor le gol. Intr'un ungher,
cadavrul unui tată, înțepenit și vinăt, stă spînzurat n’au avut nici o dată alt bun al lor
de cît 200.000 de lei, la cari n’au
de-o grindă... Femei, faceți cop i...
Cu fața la pămint, cu minele
r} ’ la
' piept, in fala adăogat prin munca lor personală
unei uși, o copilă, cu părul despletit,
'’-'^vletit, zace fără sini- nici o para. Deci.
....
200.000 leî~"
țire, moartă. Frumoasă ca un v'"'
”, lot să fi avut Au cheltuit deci mal mult de cît aveau '6,400.000 lelînger,
ure-o cinci-spre-zece ani... Femei," faceți cpp'ii...
Așa-că-I limpede, vădit? Numiți suma aceasta
Satul ie in ruină. Colo, pe coastă, nu se mai vede
venit, dobîndă, ce voițl, rămîne netăgăduit un fapt'de cit turnul castelului și al bisericel. Clopotarul,
1. Cum-că averea totală a privilegiatului vostru
dă să sune alarma... Femei, faceți copii...
Vechea clopotniță, inse, se surpă sub ghiulele și n’a fost de cît de. .... . 200.000 lei —
2. Munca personală ....
—
“7
’
îndrăznețul clopotar cade cu clopot cu tot, zdrobit
de cea din urmă ondulare a bronzului... Femei,
3. Averea moștenitorilor hi’I și
faceți copii...
munca lor personală . .
Zbieret de animale, vaet de oameni, țipete de fe
Total 200.000 lei mei, horcăituri de riniți, pe care-i mătură o bombă,
Două sute de mii de lei, notați bine, nici o pa™
tobe și goarne, ascultați ce sălbatecă simfonie...
mal mult. Cu toate astea, cel cari neposedînd de
Femei, faceți copii...
Sfâșiindu-și sinul cu unghiile,
mamele, cît 200.000 lei și necîștigînd nici un ban prin pro'
ynnit., femeile, uiumeic,
îșl indrepteâză privirea cătră ceriu, inginind: priea lor muncă au cheltuit 0.600,000 de lei, aU
iDoamne, răzbună lacrimile noastre. Uite-tecefac luat, neapărat, de la alții, cel 6.400.000 te* Pe
Regu din fiii noștri. La ce să mai facem copii»... cari i-au cheltuit peste averea lor.
Un Catolic. Citat de Ed. Drumond.
După Th. Aubanel, de Stanca.
<
6?.
bețiea scolastică la care* au fost constrânși. Fa
cultățile li s’au stins, prin apăsarea ce-au suferit
asupra crierului lor abîea format, Dinș'u sint de
I
moralizați prin triumfuri copilărești, fără nici o
. ■ mi as vrea ca copiii noștri să fie in- valoare, înainte să se înceapă adevărata muncă
Ittf ?l *?; 9; a'scrie, și să fie deprinși a fi cu pentru vieața. leu nu îngădui lenea, dar tineri
In'
I a
«aîn-i la ceea ce li se spune, a ob- mea cere mult mal multă odihnă intelectuală , de
Saf® de re ]‘i lese în cale... Pănă aici cred că cit maturitatea. Și voioșiea, stăruința voinței, desceeaa te de aceea-ș! părere, înse ar fi de toîniciea la-muncă, cari vor face izbînda omului,
oatâ ,urnț 9e Iacă din asta o îndatorire... Aș nu izvorăsc, cele mai , adesea, de loc, din ceasu
dor'1
fie„care copil să învețe mai mult sau rile lui de studiu din tinereță, ci din ceasurile de
desemnul... Mi se va spune fără doar, lene. Chiar cel mai vrednic muncitor dintre noi,
m*Puț omeni cari nu pot ajunge sa desemneze, cînd se pregătește ca să trateze o chestie, care
fj sînt oaIP mare învățătură din lume. Tăgăduesc are nevoe de amănunte de o însemnătate mai
cU ce\Sre asemenea afirmare, pentru-că ieu mare de cît de obiceiu, face foarte bine cînd lasă
nici o dată pe nimeni, care să nu se să i se odihnească crierul, din cînd în cînd, ca
H'am ,nt* .‘prinde să scrie. Scrierea nu-i de cit un cimp lăsat în odihnă. Recolta intelectuală vii
E de de«n>n. Și dacă cmc va îșl va da toare va fi cu mult mai îmbielșugată, și buruenile
an
ia care și-a dat-o cu scrisul, fiți incredin- vor fi cu mult mai puține.
0StefleĂa nu se va găsi nimeni care să nu fie în
III
Pl( c, ‘ desemna, mai mult sau mai puțin
5'3re Bine înțeles, ieu nu susțin de loc că sar
Mi-aduc aminte de-o znoavă, pe care am
binAo lace din toți niște desemnatorî artiști. Ar- tit-o unde-va, despre poetul Southey și despre
Sii nu se creează, iei nasc artiști. Dar nu văd un bun quaker. Southey iera înzestrat cu o pu
Tneputință de loc de a preda desemnul sim- tere de muncă colosală. Iei îșl luase obiceiul de-a
■ cjre yeti recunoaște ca ie un mijloc educa- împărți ziua de muncă in anumite părți, din cari
rnr’de foarte mare valoare. Nu cred de loc că fie-care iera destinată pentru o ocupație specială.
s’ar exagera cum-va valoarea acestui mijloc, pen- Intr’o zi înse, cînd istorisi quakerultu ce făcea în
tru-ca Ie un mijloc minunat de a obicinui pe co fie-care ceas din zi, până sara, quakerul, după
pii cu atențiea și cu exactitatea, cele două însu ce-1 ascultă cu luare aminte, în cele din urmă-î
șiri cari lipsesc mai mult oamenilor în de obște. zise: «Spune-mi, amice Southey, dar de gîndit
Ieu mi-atn petrecut toată vieața, silindu-mă ne cînd gîndești»? Tot așa, nenorocitul elev din școacontenit sa-mi concentrez atențiea, să fiu ezact. lele noastre,r ' studentul încărcat peste samă din
N’am ajuns încă unde doream s’ajung și tare mă colegiile noastre,, cînd are oare răgazul de-a
tem că nici alții n’au fost mai fericiți de cit gîndi, în ce ltimp
’
?‘ In locul lui, leu, sînt încremine. Și nimeni nu va începe nici o dată prea dințat, n’aș găsi' nicii un timp..; In universitatea
de timpuriu de-a cultiva aceste două însușiri, pe i2._
‘_", pe
v . care aș concepe-o ieu, omul ar putea
ideală,
cari, ca să le capete cinc-va, icu n’am găsit ni- e
sâu capete
in toate ramurile de cunoș' instrucție,
' '
mica mai buu de cit studiul desemnului.
tinți,
tințl, șiși îndăminare
îndăminare în
în toate
toate metoadele,
metoadele,prin
prin aju
ajuco
C#*
torul cărora HAAf'f'a
aceste /'nnnehnii
cunoștinți nr
ar putea să
se doII
bîndească. Intr'o asemenea universitate,, numai
z se aApoi, mai înainte de toate, aș vrea ca elevul cprin xputerea pildelor pipăite, ar trebui să
‘ student
‘ : o ambiție nobilă, îndemnîndu-1 să
mleu șă-și păstreze frăgezimea, puterea tinerețe!, țîțe in
. atit din punct de vedere mintal, cît și din punct egaleze erudițiea adevaraților maeștri, sau să
de vedere fizic. Cea mai cumplită grozăvie edu- meargă pe urmele celor ce explorează terenuri
wtivă din zilele noastre, ie îmboldirea neconte- nouă din știință. Și chiar aerul ce va trebui să-l
“• a tinerilor noștri la o muncă afara din cale, respire, va trebui să fie încărcat de acel entu
ziasm, de acea dragoste de adevăr, comoară cu
Pr|n apăsarea fără sfîrșit a diferitelor examene
scoau1 Un *ntelePt, cel ce a zis că cei cari se mult mai prețioasă de cit chiar erudițiea, și în
foarfaPrrea
vteme< dimineața, sînt în de obște sușire cu mult mai nobilă de cit facultatea de a
duo“ ,nJumuraV înainte de prînz și foarte idioți o căpăta. Mai prețioasă și mai nobilă, pentru-că
se sebais'2' ^acă asta-i adevărat pentru cei cari natura morală a omului ie mai prețioasă de -cît
CQvintuluî Ptea de ,vreme> >n înțelesul obicinuit al intelectul acestuea, iear adevărul ie sufletul
atit
mai
cînd Ie vorba moralitățeî.
Huxlf.v.
de acev ’
9U “
th. iu
a” adevărat,
‘ .T
d.«le‘CițI C°P,Î’ cari au fost siliți să-și
„REVISTA IDEEIU
sint irătnîni î- prea ‘u.te* Toată dimineața vieței
dup$ Drîn? i
murire» rămmînd niște timpi tot
— Un an, 10 numere, s lei —
ar trebuit Vxe^ ^or* Puterea și frăgezimea ce Abonamentele se trimet fe adresa Xevistu : w, str. F/nrilor
luPteI DenH.Sa
se păstreze pentru cerințele
Bncnrefii:
111 fost nimîU-/Xlstentă> Pentru vieața practică,
Abonaiii romap hi urmă ai fhla sM mgafi iS st a. Jnfe
Pr«ocea, prea timpuriea
at cit mai mare grăbire.
rnthtală, prin abuzul de cărți, prin
�REVISTA IDE Bj
iriașelor iei fabrici, cu perfeccu cuceririle-1 științifice, cu
ccea-ce îeu numesc o stare
icl’.pur’
REVISTA IDKHt
68
putut să ne folosim de toate roadele lOr. {) .
narea puterilor naturci ne-a dus la o îngrămărP
prea mare de bogății, dînd naștere, tocmai
Se crede în de obște cum-că noi, rasele supe asta, unui prisos de sărăcie și unei criminal®11
rioare, sintem foarte cu mult în progres față de nepomenite. lea a mai deșteptat atîtea pași predecesorii noștri, că progresăm mereu. Dacă atîtea sentimente josnice și murdare, in citUr>1’
ar fi așa, ar trebui să existe o stare de perfecție, întrebăm dacă starea morală și mintală a p0 ne
un ideal viitor, de care, cu toate că nu ne-am lațiilor noastre nu s’a coborit la un nivel cu t r
putea apropiea nici o dată deplin, ori-ce progres
inferior, și dacă, la urma urmei, nu întrece k
real ar trebui să ne apropie mereu. Care ie riele, râul. Fața de progresele strălucite a]e J*
înse această stare socială perfectă, cătră care a ințelor fizice și ale aplicărilor lor, sistemele d
tins și va tinde pururea omenirea? Cei maî adinei ocîrmuire, de împărțirea justiției, de educație n °
cugetători, spun că-I o stare de libertate indivi
țională, sînt barbare, Ie barbară întreaga notsU
duală și de guvernare de sine, la care se poate organizație socială și morală. Și dacă vqm urn?
ajunge printr’o desvoltare egală și bine echili
a ne întrebuința cea mal mare parte din' enerp\
brată a tuturor facultăților noastre, intelectuale, mo și cea mal mare parte din cunoștința legilor
rale și fizice, o stare în care, în afară de ori-ce turei, numai pentru a desvolta peste măsură Co'
legi, de ori-ce sancțiune penală, fie-care din noi, merțul și bogațiea publică, relele cari vor izvor?
dîndu-șl samă de ceea ce ie bine și nefăcînd de din privilegiile cari vor decurge de-aicî, privilegii
cît aceea ce-î bine, va fi format pentru vieața
cari vor fi urmărite cu cea mal mare aprindere
socială, din fire, fără să se supue de cît pornirilor
aceste rele vor crește într’o atît de mare măsură'
liberei sale naturi.
în cît nu vom găsi să le putem asemăna cu ni
Ie foarte semnificativ înse faptul, că tocmai la mic din trecut și nu vom mai fi in stare să le
unele popoare foarte înapoiate în civilzație se
putem combate. Chiar astă-zi, relele acestea creează
găsesc urmele unei asemenea star! de perfecție
și întrețin, intr’un infern de muncă îndobitocitoare,
socială, leu am trăit printre sălbatecii din Estul
o întreagă armată de proletari, de proletari a
și din Sudul Americeî, cari vîețuesc în comuni
căror mizerie i'e făcută încă și mai de nesuferit
tate și cari n'au altă lege de cit opiniea publică
față de luxul incunjurător, lux de care aceștia știu
a satului lor, liber rostită. Fie-care respectă cu că nu se vor bucura nici o dată. Se poate zice că,
cea mai mare sfințenie drepturile aproapelui, și
din acest punct de vedere, proletarii de a-zi sînt
nici o dată, sau mai nici o dată nu se pomenește cu mult mal nefericiți de cît ierau sălbatecii io
ca drepturile acestea să fie călcate. Toți oame triburile lor.
nii sînt acolea egali, și nu există nici una din
îeată o neizbîndă a civilizației noastre, neizacele deosebiri de bogați și săraci, de învățațî
și de proști, de stăpînî și de slugi, carî-s pro bîndă care pornește mai cu samă din respingerea
dusul civilizației noastre. Acolea nu se cunoaște ce avem de a trezi și de a desvolta sentimen
acea divizie, acea împărțire a muncei care mă tele generoase și facultățile morale ale naturci
rește bogațiea, care dă naștere înse și vrăjmășiei noastre. Și pănă cînd. nu se va da acestor sen
de interese, Nu se cunoaște nici acea luptă des timente și facultăți o mai mare parte de înriuperată, sălbatecă, pentru existență, care, in țerilc rire asupra legislației, comerțului și asupra în
noastre civilizate i-un rezultat neaparat al indi tregei organizări sociale, vom remănea tot într’o
vidualismului nostru, exagerat. Toate mobilele stare apropiată de barbarie. Cei cari susțin ca
crimelor mari sînt, așa dar, aici, înlăturate, lear starea noastră socială ieste aproape perfecțiea
neajunsurile mai mici' sînt, în de obște, ieara-și întrupată, vor găsi cuvîntul de barbarie poate
înlăturate, prin înriurirea opiniei publice și prin prea aspru și prea exagerat, leu inse cred ca-I
simțul firesc ce au oamenii pentru dreptate, pen singurul cuvint potrivit, care se întemeează pe
tru drepturile aproapelui, simț care pare că-î pilda ce-am cules-o prin observație de la oamenii
necivilizați... Anglia ie țara cea mai bogată din
înăscut la toți.
La noi, progresele morale nu corespund de loc lume, cu toate astea a două zecea parte din poț
marilor cuceriri intelectuale. Ie drept că printre pulațiea acestei țeri ieste alcătuită din săraci,J1
cei cari n'au de cît trebuînți cari pot fi îndestu a treizecea parte din criminali. Dacă maî adaolate lesne și asupra căror opiniea publică ieste a găm vinovății sau cei priviți ca atare, ce scâp,
de pedeapsă, și sărăcii cari trăesc din mila Prlț
tot puternică, drepturile a’tora sînt pe deplin res
pectate, și sfera acestor drepturi tinde să se în vată, reese că săracii și criminalii alcătuesc
tindă acuma asupra întregei fraternități' omenești. mult de cît a zecea parte din populație. Șb c
Dar nu-i de loc prea mult a se zice, cum-că mo aceștia nu fac nici o treabă, sau și de iac, m c
mai mare parte aceasta nu produce nimic, fie-c
ralitatea maselor nu întrece nici de cum astă-zi pe
criminal costa, în închisori, anual, mai mult
acea a sălbatecilor. Din potrivă, în multe cazuri, i-i
cît cîștigă un cultivator cinstit. Afară de as a
chiar inferioară. O moralitate neîndestulătoare,
lasă să crească, în vițiu și în ignoranță, mal
îeată cusurul civilizației moderne și stavila ade
de o sută de mii de copil, cari vor deveni P^fC
văratului progres.
In vremea din urmă, progresele intelectuale și ziții generației viitoare. Și asta într’o țara
se fălește cu grămada iei de bogății, cu întm
(
să fi
materiale au fost prea repezi, pentru ca sa
O PILDĂ VORBITOARE
■
. că am ‘hbi justițiea și cam
cari susțin pe sărac împotriva boaștea, amenzile sînt unul din
a' ^1. . Cu toate «
noastre. de pedepsire, și nimeni nu
j o dreptate fără să-1 coste bani,
să-șî catc
f-'o barbarie, o barbarie monstruoasă.
P°a! ce lear i - putință ca,
ca, ;dintr'o negligență
tgligență
ceCJae mai tac cu purmvu
averea unui
uitare 'toată
toată averea
unui om să între în
sau o uuf Sffain, in dauna propriilor lui copii. Cavăzut
întîmpiindu-se, din pricina
fli'1’® ari s’au v
*‘zut întimplindu-se,
• •- • • _____ y ....................
........... •
zUr‘- asupra moștenirilor și legei asupra proprieo altă barbarie... Legile noastre
|e^ fonciare. O
arantează absoluta posesiune asupra solului,
^insi cari nici nu-1 ocupă rnăcar, așa-că un
“"7c proprietar are tot dreptul să-și prefacă, leSminte, domeniul in pădure sau loc de vînătoare,
■ onind’de pe dinsul toate ființele omenești cari
iSeau Pc d'»nsul, din tată în fiu. Intr'o țară atît
î populată ca Anglia, în care fie-care petec de
păDiiot are stăpinul lui, dreptul acesta de izgo
nire Ieste un drept de distribuire, de împărțire
legală a semenilor tăi. Și cită vreme există un
asemenea drept, chiar dacă s’ar face uz de din
sul ori și cit de puțin, pentru noî ie cea mai vie
dovadă de starea noastră de adîncă barbarie, față
de adevărata știință socială ..
Alfred-Russell Wallace.
hi Rominește, de M-me Cecile B. Renetescu.
DECADENTA ANARHISTĂ
Nude mult, un jurnalist libertar din Paris a scos
un strigăt cam plin de desperare, f ață de deca
dența în care anarhiea ar fi căzut și ar amenința
să se cufunde. Mulți dintre camarazii noștri, s’au
alarmat la auzul acestui strigăt, de alt-felui deștul
de vorbitor, și s’au adresat, cu oare-care îngrijo
rare, unora dintre prietenii lor, pe cari i-au so
cotit mai mult sau mai puțin în stare, mulțumită
experienței și studiilor lor, de-a formula o opi
nie personală, poate că mai susținătoare... Cum
n’am cetit toate răspunsurile date de-aceștia, mi-ar
fi cam greu să-mi dau așa o părere asupra înti
păriră ce a făcut, în general, asupra cercurilor
anarhiste, strigătul amintit. Cu toate astea, îmi
că cea mai mare parte dintre tovarășii noștri
pare ca
au fost zdruncinați nici de cum în credințele lor
LrT Vî PPariet nici de cum c’au să rămîe sinPe _° .altă insulă a Meduzei, in mijn.emăr&*nit ocean. Am întîlnit chiar un
aretat AP*1??11’’ P^nî de entuziasm, cari mi s’au
mentei °
a?tePtările lor tocmai de evenila epoca ? ? des^Șară acum. Pentru aceștia, de
^intul ’nca *?arte apropiată de noi, de cînd
^pin» ,anar°leo> în înțeles de «societate fără
^iale \e a ,mPus să fie trecut în dicționarele oIe
un Pr°gres cu totul însemnat, cu toate
locuî
Ai
infățoșerile lui' diferite. Intr'adevăr, dacă ar fi vre
un oarc-care mijloc, ca să se facă o statistică de
cei can-și zic acum «anarhiști», conștient sau in
conștient, am vedea că numărul acestora ar fi
poate mal mult de o sută de ori maî mare de
cit al celor a căror cugetare libertară a fost re
prezentată la adunările de la Geneva, de la Hava
Și de la S-t Imieh
In timpurile din urmă a putut sa se intimple
prea bine o scădere părută. Dar ce însemnătate
are dacă un număr de indivizi, de cari ne-am fi
putut foarte bine lipsi, s‘au luat după faima unuf
cuvînț, în neștire, fără să-și dee samă in fond de
ceea-ce reprezenta cuvîntul acesta? Iera o dată
o vreme, cînd în societatea elegantă, înaltă, iera
chiar moda de-a-și zice cine-va anarhist, pentru
a speriea pe burghezi și a face să sară de pe
scaunul lor de matasă, de-un cot, bătrînele putrede
de bogate. Toate săcăturile își luau niște aere
misterioase, cari răspîndeau tot o dată fiorii unui
interes deavolesc de curiozitate. Toți flecarii,
cari pe lingă poeți ierau și purtători de bombe,
lasau să șe înțeleagă, prin aluzii, prin reticențe
meșteșugite, cum-că lucrau la o laltă cu oare-cari
tovarăși necunoscuți, la fabricarea de * mașini de
aruncat în aer». Acesta iera cel mai bun mijloc
de a emoționa și cucoanele, împlîndu-le de-un
îndoit fior, de admirare și de teroare, și de a-și
și pregăti cine-va efectele viitoare, in lumea lite
rară, în teatru, la salon, in cenaclurile ducînd Ia
Academie. Cîte-va decorații, cîte-va cruci de
onoare, cîte-va buise, subprefecturi sau misii in
străinătate, ajunseră să postolească sau să domes
ticească pe toți acești anarhiști de contrabandă. Să
ne întristăm pentru asta? leu cred că, cu cit vom fi
mai scutiți de frații neadevarați, cari nu ni-s frați
buni, de camarazii îndoelnici, de tovarășii cari ne
servesc și cari ne vînd în acelaș timp, cu atît
va trebui să ne bucurăm mai mult, de-a fi lăsați
singuri ca să ne urmărim ideile, ca să ne ur
mărim îndeplinirea operei noastre.
Ieste o lege fiziologică care voește ca după
perioada de a ingestie să vie acea de disgestie,
cu mult mai importantă și singura care comptează
pentru asimilarea principiilor nutritoare. In peri
oada aceasta omul nu mai pare atît de preocu
pat ca în momentul mîncărei, dar în perioada
aceasta i se înoește lui vieața... Ce bine-ar fi,
dacă din numărul așa numiților anarhiști ar lipsi
toți acei cari, cu toate principiile lor, nu găsesc
nimic mai bun de făcut de cît de a se face niște
predicatori dogmatici și fondatori de partide... De
alt-feliu vanitatea triumfă atît de lesne asupra
celor mai bune intenții, în cît o mulțime de ca
marazi se lasă duși a discura asupra celor mai
diferite subiecte, pe cari nici nu le cunosc cum
se cuvine măcar, și cată să grupeze în jurul lor
diferiți camarazi, pentru a-și face par’că din iei
niște discipoli. In privința aceasta mulți anarhiști
samănă întru totul cu politîcianii. Firește că o
declarație de principii sau o profesie de credință
nu poate să schimbe caracterul sau moravurile
�70
revista tdeet
REVISTA TOREl
nimănui'., A.șa-că trebuie să constatăm pc fic-carc
an o oarc-carc scădere in numărul țiitorilor dc
discursuri și-al jurnaliștilor, pe cari, încetul cu
încetul, stapîuitorii î-ntorc la «calea dreaptă»...
Rănim acei cari sint anarhiști păna in măduva
oaselor, acei cari susțin cu tot dinadinsul cum-că
ori-ce autoritate sau lege, conrupe și pe stăpîn
și pc slugă, și cari, pornind din punctul acesta
de vedere, lucrează curat ca egali', incordindu-și
toți mușchii, punindu-și toată stăruința dc-a do
borî pe’apăsători și de-a ridica pe umili. Vieața
acestora nu Te de loc o sinecură, o meserie de
stat cu minele in sin, cu toate spusele celor atît
dc ocupați să frămînte materica electorală și să
se joace de-a politica. Vieața anarhistului cores
punde intregei sale valori morale, pentru-că anar
histul dă tot ce are, pe de o parte in luptă,
î'ear pe de alta în propagandă. Avem destule pilde
in jurul nostru, de oameni vrednici, cari și-an sa
crificat totul, bună stare, iamilie, libertate...
De alt-feliu, asemenea eroism ie un decor firesc,
in societatea contemporană, decor produs de ener
gica convingerilor, energie care își.are origina
in evidența din ce în ce mai clară a adevărului.
Știința progreșază. Pe fîe-carc zi Iea ne descopere
fapte noi, cari sint rodul observărei și al expe
rienței și cari-s datorite, ast-feliu, inițiativei per
sonale, a cercetătorilor. Ceea-ce ie de natură curat
anarhică. -Pc iîe-care zi îea ne învață a clasa
toate cunoștințele noi într’o ordine logică, în
afară de ori-ce tradiție și de ori-ce rutină, ceeace-i Ieară-și anarhie curată. Pe fie-care zi lumea
intelectuală și morală își schimbă axa iei. Aceasta
nu-șl mai iea drept criteriu și drept regulator al
evoluției ie! numai caprițiile regilor, numai dogțnele popilor șl banalitățile scoale!, ci condițiile
economice și sociale ale unui mediu, din ce în
ce mal bine studiat. Nu-i oare și asta tot anar
hie, cu toate că nu în totdeauna atît de conștientă?
In sfîrșit, numărul celor aduși să se întrebe
despre .pricinele situației lor, dintre nefericiți!
aruncați de împrejurări în afară de funcționarea
normala a .societăței, nefericiți cunoscuți sub numirea atît de dreaptă de «declasați», numărul celor
cari-au ajuns să-șî dee samă științificește de pri
cinele situației lor, creșteneaparat, potrivit cu
progresul ce-1 face înstrucțiea. Aceștia-s împinși
șau. îndrumați, prin însu-și mersul neînlăturat al
lucrurilor, pe calea anarhiei. Prin o dublă miș
care de convergență, adecă pe de o parte prin
progresul științei obiective, îear pe de alta prin
eyoluțiea subiectivă a indivizilor, partea concep. ție! anarhiste in idealul omenesc crește din ce
în ce. Și, lucru ciudat, de necrezut aproape, în
trunirea ideilor și voințelor, pentru un scop anu
mit, pentru o operă determinată, se face cu atita
mai ștrînsă, cu cît indivizii se diferențiază, se per
sonalizară mai. mult în tendințele lor. Ne mai
âvind de luptat împotriva nici unui stăpîn, aceștia
se. mosc cu atît mai degrabă și mai cu voe bună,
.
cc‘. deopotrivă curiei sau cu egalii lor. Cîte o
dată însă-șl aprinderea năzuințelor lor face pc
unii să sc descurajeze intru cit-va si să vorl
de «decadența anarhistă». Dar însu-șî mersul0*80*
rieî ieste menit să le arctc cum-ca greșesc
cu toate micile șovăiri trecătoare, no! vcdfe
■
mănunchiul voințelor revoluționare se tot inJ?
necontenit...
£r°așa
Eusee Reclus. Trad. de H. Mattel
uitai1 l'f Vă' pue mînu l)C coloniî’ în Africa și în
<rhcrin,el inatali împreună cu dinsa pe Negri și
Isla»
r
sc va face pentru voi tot ce se
pe C1,J r ’ fără a se jigni burghczica prea mult,
poate
iflSați de-o parte acest cuvlnt, a«astă'il'1"0 de revolațic...»
PREFAȚĂ
LA EDIȚIEA ITALIENEASCA A CARȚEl
„PAROLES D'UN REVOLT!"
Primele capitole ale acestei cărți, scrise In 18-n
vorbesc de revoluțiea socială ca de un fapt foarte
apropiat. Redeșteptarea proletariatului,care se pro.
ducea în Franța, după căderea Comunei,întinderea
ce lua mișcarea muncitorilor în țerilc latine, avintul tineretului rusesc și repeziciunea propagărel
ideilor socialiste, care avea ioc pe atunci In Ger
mania, cu toate că germanii rămăseseră foarte
mult timp refractari socialismului francez, în line
condițiile economice ale Europei, totul părea că
prezice apropiata sosire a unei mari revoluții so
ciale, europene. Și revoluționarii și moderații lorau
pc atunci de accca-și părere, cum-că regimul bur
ghez, zdruncinat prin revoluțiea din 1848 și prin
Comuna din Paris, nu va putea să se împotrivea
scă prea mult atacului proletariatului european.
Și cataclismul trebuea sa se Intîmple înainte dc
sflrșitul veacului... Chiar acei cari combateau tac
tica noastră revoluționară și-l opuneau parlamen
tarismul, nu voeau nici de cum a remînea mai
pre jos, și calculau, sprijinindu-se pc numărul de yotanți, cum-că cu mult înainte de isprăvitul vcacului vor fi cucerit majoritatea în parlamentul german, decretlnd exproprierea și săvlrșind royoluțiea socială, prin buletinul de vot, eu mult înaintea
popoarelor latine.
«Cu toate astea, ni se spune acuma, de unii cu
părere de rău de alții c-un felin de bucurie, ieată-nc
întrațî și în veacul al XX-lea, și revoluțiea anun
țată întlrzie cu venirea»... S’ar putea crede chiar,
cșea-ce s’a și spus in lagărul bogătașilor, cum-că
izbînda burgheziei ie astă-zi mai asigurată ca ori
si cînd. Muncitorii par a fi pierdut nădejdea întro
revoluție. Dînșii se mulțumesc de a trimete în.par
lament cîțî-va reprezentanți, nădăjduind, aet-ien •
a dobîndi, de la stat, tot felini de favoruri. lusa-g
cererile lor se reduc acuma la mici concesii,pe 00
le reclamă de la exploatatori. Cel mult dacă mu
citorul convertit la social-democrație, cut0? * >
nădăjdui cum-că o dată va deveni un salar»
statului, un felin de funcționar mic de tot> * ’
după 20 sau 3o de ani de muncă și de supuner ,
avea o mică pensioară... Cît despre
‘ g.
mai mari, cit despre revoluțiea care ia£aau
frămînte, să agite toate ideile și să înecapa
. ,
nouă de civilizație, cît despre acel viitor• a
cire, de demnitate, de libertate, de egali
’ țjț
care muncitorul îl întrezărise o clipă Pc°trun £n.
săi, toate astea, ni se spune acum, nu-s de c ‘ <
lăzii sau iluzii. S-a constituit chiar o în
.
școală de socialiști, cari susțin că poseda o Ș
•
a lor, după care ar fi dovedit, cum-ca^ revo,
ie un non-sens ce-va absurd. «Disciplina, ase
de șefi, și tot ce sc poate face pentru inunc
1
;
j
.
<
1
<
i
n
ori-ce anatemă asupra revoluționarilor aprigi, mal
cu samă asupra anarhiștilor, cari știută să ție sus
steagul roș, sa ție Franța treaza și să Înlăture une
ori de ne arena politică pe acel cari țineau lo
cul cald unor reacționari, poate mal sinceri în rencțiea lor. Arunce-se, asupra acestora, ori și ce anatemă, istoriea va spune că numai xnulțămită
energiei unor asemenea oameni, și numai mulțamilă agitației întreținută cu sîngele lor, datorim
noi ținerea reacției europene pe loc. Adevărul
ie, că partidul revoluționar, orî-clt de slab lera
ca J»umăr, trebui să desfășure o energie nepome
nită, pentru a pune un frlu reacției dinăuntru și
ca și reacției dm afară. Puterea aceasta noi n’am
exagerat-o de loc, pentru-că, fură dinsa, unde am
fi ajuns acum?.,. Acelaș lucru se poate spune și
despre Spania și Italia. Care din hol ar n putut
prevesti, cum-că se va încerca să se introducă, din
nou, în Spania, torturile Inchiziției, îpmotriva
muncitorilor revoltați ? Cine ar fi putut să pre
vadă mitralierele din Milan ? Cu toate astea toate
acestea s au încercat. Zic numai încercat, pentru-că
împotrivirea muncitorilor știu să pue numai de cit
Ia respect pe toți stăpînitoriî turbați...
- nri susțin acestea, nu triumfează oare, nu
Cel C% nrea curînd ? Mai întăi, abiea am intrat
s0bucuj’ ^eacui ai XX-lea. Și dacă zece sau două
ani însamnă mult în vieața unui ins, nu
zeci a® aProape nimic față de evenimentele isjnsamir
meQt ca reuoluțiea socială, de o
lorice.
je raare> nu trebuie oare să i se
,nSC?. lat tudinea citor-va ani?... Nu ne-am InaCi01f nîri de cum cînd, acum ă5 de ani, vedeam
oniindu-se revoluțiea socială. Astă-zi iea ie
n^t atît de nelnlăturată precum Icra și acuma un
f t de veac. Trebuie inse să recunoaștem, cum-că
8 nrevăzusem din capul locului toată adlncimea
?e“c|M « 'trebuea să urmeze după Înfrlngerea
Franței din iy7°
I^>1’ duPa lzbîuda nnpcnului
militar german. Nu măsurasem întinderea stagnă
ri co trebuea să se Intîmple în mișcarea revolu
De abiea a-zi putem să ne dăm sama de toată
ționară europeană, in urma acestei înfrlngeri și stagnarea care se întîmplă în Europa, In urma răz
a acestei izblnzi... Dacă războiul din 1870 ar fi boiului franco-german. Răul cel mai mare, pe care
deplasat numai puterea militară a Franței în Ger înfrlngerea din 1870-71 îl produse, fu însc stin
mania, n’ar fi avut nici o urmare asupra dezvol gerea intelectuală a Franței. Necesitatea în care
tare! mișcare! revoluționare. Dur războiul avu o se găsea națiunea franceză, de a-și apăra exis
nrmare cu mult mai mare : paralizarea Franței tența, geniul iei popular, influenla-I civilizatoare,
pe trci-zcci de ani. Cu Metz, la două-trei zile de exislenta-'i-ca națiune, paraliza ori-ce glnd revolu
parte de Paris, cu Metz, care nu Iera numai o ționar. Ideea unei revoluții evoca ideea unui răzsimplă fortăreață, ci un cîmp întărit, de unde boiu civil, care trebuea să fie înăbușit de cătră
JUU1U1,
A
Al
putea să se trimeată asupra capitalei,
în
două tunurile străinului, cari ar fi venit în ajutorul
zeci și patru de ore, înainte sau după dedai
declararea ordinei burghezești. Pe de altă parte, tot ce avurăzboiului,
v de soldați, în totul
#
sese Franța mai energic, mai înfocat, mai devo--------, ou jumătate de milion
echipați,
lîpați, păr"
pană la cea 'din
4Δ urmă piesă de artilerie, tat, 0 generație întreagă, pieri în marea luptă care
cu tripla și mai tîrziu cu quadrupla alianță, gata începu după asediul Parisului. O întreagă tlnără
a sfășiea toată
Franța, primejdie care n’a încetat generație de revoluționari, atrasă laParis sub im
♦.
T7.
de a apăsa asupra Francezilor pună acum în anii periu, pieri în timpul masacrelor cari avurăloc după
din urmă, cu floarea tinerime! franceze decimată, căderea Comunei. întreaga vieața intelectuală a
fie pe clmpul de bătae, fie pe stradele Parisului, Franței se resimți din pricina aceasta. Dinsa scăzu,
cum putea Franța să nu străbată un sfert de veac sc micșui’ă, trecu în minele unor neputincioși, unor
de militarism, să nu se supue Romei, de teama bolnavi, unor fricoși... Această nimicire a Franței
unul razboiu lăuntric, să nu se înglodeze în alianța nu Însemna numai nimicirea unei nații care mer
franco-rusă ? Iera inevitabil, iera fatal.
sese în fruntea civilizației, ci nimicirea Intregei pe
In asemenea împrejurări, cînd ne aruncăm a- rioade pe care Europa o viețuise de la 1848
Dicuma privirea înapoi, noi cari am combătut, zi cu la 1870. Europa se întorcea la 1849
z.1, și clericalismul și militarismul, și cezarismul recțiea intelectuală, care pană atunci aparținuse
și bulangismul, mărturisim că dacă avem de ad Franței și In mare parte Italiei, veni s o ice învîiigătoaiea Germanie. Dar, cu toate că Germania
mirat ce-va, ie cum a putut Franța să treacă prin vingătoarea
lumei unoare-care
număr de cugetători, de
aceasta perioadă critică fără să-și dee un nou dăduse Imnu
---------------------Jjezar. Dacă aventura bulangistă, susținută din învățațî, de poeți, iea nu avea nici un trecut re0ate puterile dc către bancherii anglo-americanl, voluționar. Și, cit se atinge de desvoltarea iei,poa ș1 de clericalii și regaliștii din toată Europa, dacă litică
socială, QU
se afla unde
se afla
Franța
sub
ILUta și OUU1UIU,
--- ---------------------------------.
*
,
«'ontura aceasta s a sfîrșit, totu-șî, atît dc umili- Louis-Philippe. Guvernul reprezentativ, Introdus
ilhAnnaca FranJ.a nu s’a fa™t clericala, cînd En- In Germania în 1871, avu pentru dinsa. atragerea
Weitling
a se «catoliciza», clnd Germania pare a tinde unei noutăți. Și, dacă îea avusese, în V
eitling și în
in
Frrinb? q
aceea'Ș» cale, dacă vedem ieară-și continuatorii lui, cîți-va
cea
cîți-ya comuniști Infocați, în.-5
“
lears'rt « ^ma acestor întunecați ani, venindu-șl mai mare parte
refugiați,
mișcarea
socialistă
m
ț
tere irn n ^rc’ dac*° vedem înviind și dînd naș- Germania propiu zisă abiea
,
ablea Iera importa
im
locul rp“°a8ei generații de a-zi, caro ’iși va lua buind să treacă și acolea prin fazele prin
care trepi
fenovamn
cu'dne ln mișcarea dc renovare, de cuse in
In Franța: prin socialismul de
k’adeX*
civiIizate» însamnă cum-că, în- Louis Blanc și prin colectivismul et®tl5t’ ?®.c
cu 2y?tere“ curentului revoluționar a fost .Pecqoeur și Vidai 11 formulaseră Pentru repijhca
1X\ 3areide 011 U se P&rca <elor cari
^48. Așa-Că spiritul Europei se cobori
1 Urile de cît la suprafață,.. Arunce-se®tocmai la nivelul la care se ofl
�72
RfeVlSlA. IDEEÎ
KP.WSTA IDRRÎ
Louiș-Philippc. Socialismul, ast-feliu relrogra.dîudf cieypi|eu ieară-și 'Șlatul capitalist al lui Louis
Bbțnc, se Înțelege picrzîndu-și limpezimea și sim
pli (alea ce i-d dăduse spiritul latin. Acest socia
lism luă, apoi, un caracter cu lotul centralizator,
caracter opus spiritului latin, careu fa imprimat
inișc'de'spiritul g’orinân, pdntru care unirea mici
lor state germane, ihlr un singur imperiu. fusese
țiu viș de treizeci și mai bine de ani.
Maț stnt.și alte cauze cari ar putea li citate,
pentru a explica puterea reucțiunei. Una din astea
Ieste întinderea colonialii, A-zî, burgheziei! Euro
peană nu se îmbogățește numai din munca lucră
torilor din Iară. Folosindu-se de putința trans
porturilor internaționale, îea are sclavi și servi
pretutindeni: în Asia Mică, in Africa, in Indii,
in Chino. Toate slalole^remase cu civilizațiea in
urmă, sint tributarele iei. Burghezimea din Englitera, din Franța,din Olanda,din Belgia,devine din ce
in ce mai mult uzurara întregului univers, trăind
din cupoanele rentelor. St' te întregi sini exploa
tate in parte de cătră bancherii din Londra, din Pa
ris, din Amsterdam, din New-York, Bună oară ca
Grecia, Egiptul, Turcia, China'. Tot pentru rolul
acesta se pregătește acum și Japonia, împrumutîndu-se, prea scumpei aliate, cu șese sau mai bine
cu șe'pte la sută, drep Ihipotecă luîndu-se toate ve
niturile vamale... Cu chipul acesta se. pot face
bucuros unele concesii lucrătorului european : Sta
lul II va hrăni bucuros' copiii lui la școală, îi va
acorda piuai* o, pensie de cîți-va Iei, la șeizecî de
ani împliniți, numai ca acesta să dee burghezime!
sprijin, să cucerească servi și să facă vasalele bur. șei diferitele state din Asia și Africa...
Ar mai 11 de notat, silința contra-revoluționară
dcșiășurată de cătră toate bisericile creștine, care
pornea mai cu samă din Roma, pentru a împiedica,
prin toate mijloacele, revoluțiea. care începea să iee
avînt. Asaltul contra materialismului,campania dusă
cu aliia dibăcie în potriva științei în genera], pune
rea la,index a operilor și a oamenilor celor mai
de j>amă,^punere la index practicată cu atîla stăru
ința de cătră, o mulțime de ligi, politice șl religi
oase, toate aslea arată cît de întinsă a fost orga
nizarea contra revoluționară, pusă la cale pentru
combaterea revoluției Toate astea sini Inse fapte
secondăre fața de faptul precumpănitor de care am
vorbit ; zdrobirea Franței, sleirea-I temporară și
dominarea intelectuală a Germanici, care, cu toate
.'minunatele calități ale geniului și ale poporului
iei, se alia, prin însa-și forța situației Iei geogra
fice^ și a întregului iei trecut, cu treizeci sau patru
zccî de ani mat în urma de Cît Franța,
Toată acestea făcură că revoluțiea să întîrzie. Dar
oare-î un cuvînt să se susțiccu revoluțiea va tot ințîrziea dc-acum la nesfirșit ? Nimica mai contrar
adevărului, mai absurd, de cil atare afirmare... In
dezvoltarea mișcăreî socialiste, s’a intimplal un
lucru izbitor. După cum se zicea o dată despre ma
ladiile inflamatorii: a (lat înapoi. I s’a aplicat o mul
țime pe remedii externe, s’o stingă... lea (t Intrat în
organism, în care se găsește în stare latentă...
Muncitorul votează, ici merge după steaguri în ma
nifestațiile politice. Dar gîndul fui i-aiurca. «Nu-i
tocmai asta ce trebuie sa fie», își zice Iei. «Asta-î
numai suprafața, decorul». Cit sc atinge de fond,
de .substanța, ret rumegă, chibzuește : sta Ia gîndurt
pană să și? pronunțe. Intre acestea iei își alcătu-
cșlc breslele, brcsiolcic lui internaționale «i
pro sus de frontiere... «Nu tocmai vă înr..
atlln iu fele. Gcea-ce urmăresc muncitorii G. P1
aceste bresle federale, Ie do a pune mina o
0
pe-un stal american, pe un teritoriu, de a t &
clama iu iei revoluțiea și de-a esproprica/ără deiv0*
o compenzație, tot cc vor crede necesar penti>
trăi și munci»... «Da, negreșit, muncitorii voie U'-Q
vi se supun», zic burghezit germani, conducă» •'
lor pardidului social-denocrat. «Dar nu vă lOri'
încredețt pană Intr’atltalntr’ăsta. In ziuarevolmn'
muncitorii vă vor trimete frumușel la plimb C1’
dacă nu veți deveni atunci mai Revoluționari'^'
cît sînteți acum. Ori-cît de mică revoluție s’arî
tîmpla, nuanța cea mal precumpănitoare va fi
anta cea mai’înaintată, care vă va sili si nn
să mergeți înainte. Voi nu sînteți de elt condu?*
tori și trebui-va să vă supuneți»...
Cd'
Din loate părțile, vremea nc-nrată acelea-șț aenin
Muncitoriul votează, manifestează, în lipsă denii’’
ce va mai bun. Dar. în universul întreg se pre?j
tește și se încheagă, pe tăcute, altă mișcare
mult mai serioasă. Blanqui, zice.a o dată, că cu
so
aflau în Paris oo.ooo de oameni, muncitori car'
nu luau parte nici o dată la nici o .întrunire, car’
nu făceau parte din nici o societate, dar cari /
vremea cuvenită, se coborau în stradă, so bateau
și făceau revoluțiea... In masa muncitorilor de ne
glob, acelaș lucru parc că petrece și a-zi... Mun
citorii au a-zt ideea lor, o idee a lor personală, și
ca să facă o dată ca ideea aceasta să iee trup
dînșii Incează cu cea mai mare tărie. Anroapc
nici nu vorbesc de îea, pentni-că o sub înțeleg, lei
știu că, într'un chip sau în altul, va trebui, latr'o
zi, să pue mîna pe arme și să se războeasca cu
burghezii. Cum? Unde ? In urma cărui eveniment?
Nu se poate spune. Dar asta se va întîmpla. Și
ziua nu-i departe. încă vre-o cîți-va ani de silință,
și ideea Grevei Generale va face înconjurullumei.
lea va pătrunde pretutindeni., va găsi pretutindenea
entuziasm, partizani... Și după asta ? După asta, In
urma unui eviuiment sau altul,vom vedea... Și,vorba
cîntecului, oa fi bine. Va fi bine, și se'va încinge
o hora mare, in care toii vor trebui să se prindă,
să inaugureze o lume nouă,.. Vrăjmașii noștri
credeau că au înmormîntat visurile acestea pe veci.
Chiar și prietenii noștri se întrebau dacă inmormilitarea nu izbutise cum-va. nu fusese cu desă
vârșire temeinică... Dar icală că ideea, aceec-și
idee care.făcuse să ne bală inimele acum treizeci
de ani, ieat-o că răsare, se ivește din nou, tot
atîta de vie, de lînără, de frumoasă, ca ori cîndExpropriauea ca scop și Greva Generală ca mijloc
de a paraliza lumea burgheză în toate țările dintr o dată... Dar asta însamnă atunci revoluțiea
socială, revoluțiea socială pornind acum chiar din
impulsul poporului, din «straturile de jos», unde
au Încolțit pururea toate ideile mari, oind o idee
nouă devenea necesară pentru a regenera lumea l
Tocmai, revoluțiea socială. Pregătiți-vă s’o faeeP
să izbutească, să-și dee toate roadele, să raspfe'
dească toate ideile mărețe, cari fac să nc bată iniina
și cari fac ca lumea să înainteze...
P. Kropotkink
1904.
In Romîncște, de D-ra El.vira GoldNBR*
0. F B.
CU PUTERI UNITE...
Poato sini unii pa cari alcătuirea do
față, a colaboratorului nostru, dată oa fapt,
să-î atingă. O dăm, aluneca, ca .. fantezie...
Vorbă să fia.
'/ a*. 3i.
nenudțămit Cirjovdj ! Bună sara.
"
nună
Tu îe/'f Ar,?an‘; D.a,[ incolr°\
" rS sint comandat pentru 2 și »|2.
ț
jj
<.
- ^iritot nemulțumit. Dar cine ie mulțumit ?...
l‘rmin ahmentarea acestei blestemate mapa- ei. trecui 2 ore si jumătate. Daca te phngi,
W1’.a „ denou. cu carnetul de tracțiune în mină,
rfUr i obicinuita socoteală: -Ai sosit cu trenul la
îl mra. Până '« ’> Mninea/ă șint S ore: odihnă iniJu ăloare pentru un om achv“... Daca cutezi sa-i
A că alimentarea mașinei cu apași cărbuni ține
a<iore si jumătate, că mai. faci jumătate de ora pănă
Unql acasă, și. ca să fii la Z a depou trebuie sa
Timbrăcat de la 3«/2 și scula de ta 3, ștu c.e-ți
‘espunde ■? „Iești insubordonat*. Și te raportează
insoectiei: «... După cum se vede, are o ore odihna,
purtarea sa. fală de noi, pe lingă că arogantă, mai
denotă si lipsă totala de atențiune intru îndeplini
rea datoriilor prescrise. Rugăm cele de cuviință*...
- Cinci lei amendă ?
— Mai vorbă...
- .
— Și știi fu, Arioane, cit,ni se cer noua m tim
pul celor 2-i-de ore *7 Ascultă numai ■ ... Toate pie
sele mașinei să fie bine întreținute. Să cauți mereu
să nu pierzi presiunea. Alt-țelui cărnii pe drum
cu lot cu tren. Să ții timpul mersului reglementar.
Nu se cade să sosești in stație, nici mai curînd,
nici mai tirziu. Tot timpul parcursului, in picioare.
Scaun nu se permite. Șezind, neglijezi serviciul...,
aduci daune administrației. Cu privirea mereu îna
inte, pe linie, și spre urma trenului, pentru a nu pierde
nici anul din semnalele date de personalul de tren,
de cale sande stații. Ca cea mai mare atenție la in
trarea in tuneluri, traseurii pe poduri, prin păduri,
la intrarea in curbe, dind cuvenitele semnale de aten
ție, gala a opri la nevoe. A pune in mișcare sau
a opri trenurile prin stații, fără a rupe cuplele sau
cirligele de tracțiune. încordare pentru a distinge
c’.'.
V/] prin sta
• ••
“
semnalele acustice și l/MUVO
optice <<<
la 4MUHUIZJ
manevre,
ții...
i'
1*,” Mereu atenție, mereu încordare. Cv«
Cea ' mair
nucă
X"1’abatere,
’ rere' atrage
a^a(Je după sine vecinicul 5 lei amendă. Iea
nu UllUUi)V
cunosc J4I&4ICVIX
muncă mai istovitoare.
--------- unul MU
vț
mun»/!'
Smirna, cred, pricepi de ce sint tot
nemultămil.
•>^faceC‘P'
PriccPcm cu toții. Dur ce putem
m
j
rihf5e.PuJein face> zici? Cum, suferi de acellas,
4r»nxl inc(l nu
ce putem face ?... Auzi, Ghiță,
doli na știe ce se poate face...
btihP'Ai "Ojunide mecanic, îmi plac mult, mă fne^hă parl11
V0Tbelc nu fac la mine nici
Z. 4 / Arioane I
noi ahai C,eSl drept nu-î păcat... Las mal vorbim
dc
"" ma-ndur
-..........
1 5'
°cas(i^ar
Tipografia „Huuoa", str. Doamnei, 9
qCO3q
?
^tiită, pentru o oră mai mergem
73
— leu cred să nc călcăm aici pe mașină. Doar
nu-l tntuea dată.
— Ie cam răcoare, Ghiță. leu, de bine de rău
am șuba asia, dar Iu 2
— leu, domnule mecanic, mă Culc aici, 'intre
cărbuni...
'
■ ' ‘
.
— Bine zici tu. Mam nici ieu un loc mal potri
vii... Ne acoperim curii putem., iCulcă-le lingă mine.
Așa... Acuma n'o să ife fie ătîtdde frig. ‘' 1
— Iești gata, domniile' mecanic ?
— Gata, domnule impiegat.
— Dcăleștc aici, Ai in circulație și-iin tren regal.
— Ș'a revocat ordinul interzicere! curselor fa
cultative, in timpul circulației trenurilor regale?
— Nn s’a revocat nimic.:. In stația AT, așteptați
o oră plecarea și trecerea trenului'regal.
— Pot pleca'?
— «Dă-I semnal»...
— Ghiță, a venit timpul să mă destăihiiesc lie.
După cum ii ți observat și tu, zilele mele sint nu
mărate. Inse, înainte de-a părăsi vieața, în care
numai suferința* ie prietena noastră nedespărțită,
m’am hotărtt să dau obolul cuvenit operei de înoire socială, operei de dezrobire obștească, și ieată
un. prilej potrivit... Peste cîte-va ore voiă strivi o
parte din trinlorii cari ne sug necurmat, cari
trăesc din munca noastră, de cum se nasc pănă
mor. In stațiea N, pe line, Ghiță, te voiă trimete după
alimente. Restul, rămme în sarcina mea... Ie păcat
să mori, iești tinăr, ager, in putere. Trăiește și
luptă pentru cauza sfintă. Arată și altora dramul.
Cu puteri unite, îndreptați-vă către țel...
—- Domnule mecanic, în alte împrejurări aș da
escultare vorbelor d-v sfinte, inSe, in timpul de față,
nu pot. Aș da dovadă de cea mai mare lașitate,
mal cu samă în asemenea clipa supremă. Ceea-ce
ha mi-așl erla-o nici o dală. N'am ce pierde... Ajiitorul mieu ie neapărat pentru îndeplinirea planu
lui făurit. Da, cu puteri unite, vom cînta, ca mu
zica să placă... Sint hotărtt să mor cu d-â...
— Atunci sintem înțeleși...
— înțeleși, pănă la moarte.
— ... Dar vorbele lui Cirjovăț.... Inii sună și acum’ in urechi : «leu, frate, nu uit, nici na-s D-zeu,
. pa»
să iert..., răzbunarea dospeștei... Și nici că se pu
tea alt-felin.. Dacă a rămas j e linie cu trenul per
sonal, cc vrei, caz de forță majoră, fiind-câ se de
fectase mașina, î-au adus' vina că din răutate a
defectat-o, pentru a aduce perturbata in circulație,
intirziind trenul regal c-nn minut... Pentru acesl fapt, după ce-l aestitue pe om din serviciu, il
reprimesc ca focar, pe iei, mecanic vechili. Unde
mai pui și băfaea de joc : la serviciu mecanic, la
€4<C4f J
•••
plată,
focar...
............
4 _w
— Ii dau dreptate
fi făcut și
dir,------- : așa
..T.. aș
.....
. ieu. Auzi,...
ieu să sufăr
toate,
neajunsurile^
iear
țrintonmea
sujar
neujuiMu
să se lăfoească in bine. Mu mai merge... Mie .nu.
mi s’a intimplal nici un asemenea caz, dar, ca și
Cirjovăț, nu uit nedreptățile ce zilnic mi se fac...
Zi de plată te-aștept...
— Vezi bine. Ca toții așteptăm ziua aceea, pă. •‘..i cu minele tnsin, prcanu.
cal numai că prea stăm
ic penirn
facem nimic
pentrn apropierea iei. Dar, iea spacam s’ao petrecut lune-mi, tu
tu al fost de
J față,
.
crurile ?
— Pe cil de simplu, pe alil de sublim: In sta»
■I
�RKVISIA
REVISTA IDEEI
bea Ar, Ctrjovăț aștepta trenai regal. leu, după alimentarea moșinet Ieram, In drum spre casă, aproapc de semnalul de distanță. Ieram revoltat peste samă: tn mintea mea se părinda slațiea împo
dobită ca stejari și cu steaguri, vulgul din satele
vecine, veclnicul cird minat din urmă, venit sa
facă ovalii, unui tren ce trecea,... armata, scoasă
să dea onorari, jandarmii, stăpînirea... Trenul in
tra pe pod, dlnd obicinuitul semnal de atenție. Cînd
am aurit âin stație semnalul de plecare, am înțeles
totul. N'om mal avut putere ei inaintez și am rămas
pironit pe loc, fără sd sufla măcar. Aud tntai niște
pocnituri, produse prin atacarea acelor falșe, și,
peste-o clipă, apare in liniea curentă mașina lui
Cîrjovoț...
— Va să zică noro iul, care, tn ignoranța lui,
împiedecă nlai totdeauna mișcările frumoase, va
să zică armata, jandarmii și toată stăpînirea, lerau neputincioși față de-un biet nemernic, meca
nicul Cirfovăț ? ’
— Vezi bine... Mecanicul Cirjovăț, ca și focarul,
ierau neclintiți, la posturi. Acele fețe de martiri,
deși în trecerea fulgerului, mi-or râminea pe veci
întipărite In minte... Și potriviră bine : trenul, din
pricina curbei din pădure, nu putea să iee nici o
măsură pentru a înlătura de a se intilni cu ma
șina... Distanța de trei kilometri, parcursă de aceste două fulgere contrare, mi se păru o vecinicic... In fine,... o zguduitură puternică, ..părea că
se prăbușise pămintul, o detunătură asemănătoare
, .
cu descărcatul a mii de lanuri, socol exploziea
cazonelor...
— Da ștîî că a plăcui muzica ?...
— Firește... Cînd sosiră, la fala locului, cei tn
drept, să pue mina pe vinovat, ieram acolo. Dar...
lea-l, de unde nu ie... Din toată mărirea, din tot
luxul, din toată mizeriea trecută, nu rămăsese de
cît doar o grămadă de piese sfărîmalevo grămadă
fumegîndă, care trada urmele unul groaznic in
cendiu. lear vintul ridica, împrăștiind, departe, ce
nușa. Părea un semn de ridicare din somnul mortel a celor coborîți în stare de mizerabili robi...
ip.
BIBLIOGRAFIE
I.4fcou] beției ți povestea b&aamaoului, de Tom»
XMoeiOU. Ttf>ograjiea G. N. Wddeicu, Cîm/u^Lung: i leu.
Lncrarea aceasta, cu toate câ ar merita obiecții serioase dacă
am lua-o ca data pentrn vindecarea unui râu general, se vede
scrisă, totu-șî, de-un om de bine.
,Bolau, de Gh. Mlhall. Lucrare care face cunoscut ce
ÎMfe planta aceea iniraCuloasi*, pe care In special unul din tnvățațiT noștri, om de simțire, se trudește s’o Introducă In țara,
cu nume să tmbunâtățască hrana populațiilor nevoeșe, hrană
care se știe cit ie acum de săracă. De comandat Ia excelenta
revistă pentru igiena alimentară, •Sfaturi^,
Calea Moților—
£ueurcțti.
Clnteoe dfn Ghetto, de Morris Boaenfeld, traduse din Jargon de M. Rusa. Editura iUrâriei Nouă,
liiftcn țt Grossu, lăți \
bani. Lucrare așteptată dc mulți, și
nnțele altora și plin dc .duioșii,
s:
«Linia Dreaptă.*, o minunată revistă, care cuprinde bu
căți simțite, dc cea mat pură artă, bucăți menite eă ne transpbrte pe lingă că să nc.fic utile. Apare bi-lutur, p lei pe an,
gRL
Cătunul >Vou, 2, 'Jhuttreții.
I
lă in sens invers, neiniemeindu-se de cit
5C inbtfP a ccJor cari nu lucrează nimic, și nu
pc fantez &tarca producătorului, leată un pas
ANTAGONISMUL
CA BAZĂ A SOCIETĂȚEI ACTUAL*
Jurnalele din Dublin scriu : «In straturile
lare de-aicl, domnește o epidemie mare. Da°PU‘
îndată ce bolnavii sînt aduși la spital și jj g'de
de mincare, se vindecă».. Boala acestora'ie 35%^
Foamea. Nu ie nevoe să fii mare ghicitor ’T
să-ți dai' samă de asta,^de vreme ce bolnaviCa
vindeca de îndată ce găsesc de mincare.,, m „
temeți că epidemica aceasta se va întinde cum.Vă
și asupra celor mai mari. Nu aveți să vedet/*^
pe lordul guvernator, nici pe Mitropolitul Dubf1
nului, căzînd bolnavi de foame, ci mai don- l
de indigestie.
In țerile în cari populațiea civilizată nu moa
de loame presantă, moare de toarne lentă def^
suri, de foamea speculativa, care-o silește să P*
nutrească cu lucruri nesănătoase, moare de foam^
iminentă, muncind peste puterile sale, dindu-se de
nevoe, la meșteșuguri vătămătoare, la osteneli de
acele ce-o dau in friguri și-i cauzază tot feliul de
infirmități. Ceea-ce nu-nsemnează alta de cit de
a fi dusă, populațiea asta, cătră groapă, dc foame
Economiștii noștri, uimiți dc perzistența și chiar
de progresul sărăciei, încep să bănuească cum-ra
știința lor și-a prăpădit cărarea. In senzul acesta
avu loc o discuție între de Sismondi și Say, Jntăiul,
de jpeste
„ .■ vizitînd
. minunățiile
.•
, - mare,
—-> spuse
/’* /și TIrlanda,
’
’ . cu
.
-Joca Anglia
toata\ industrica lor coli
sală, nu sînt de cît niște întinse :
îngrămădiri de
•
săraci. Și spuse, că industrialismul nu-i pănă acuma, cît se atinge de îmbunătățirea stare! mulțirneî, nu-î de cît o himeră... J. B. Say, replică,
negreșit, pentru cinstea științei. Dar, vorbind drept,
economica politică, lu foarte dezorientată de că
tră criza pletorica din 1826. Iea căută sa se îndreptățască. Și, și văzurăm șefi de școală, caDugald
Stewart, spunîd că știința ie mărginită la un rol
pasiv, și că sarcina Ie! Ie limitată simplu la ana
liza răului aflător.
Asta însamnă a proceda ca un doctor, care ar
spune unui bolnav : «Menirea mea Ie de a lace
analiza frigurilor ce aî, nu de a-ți spune leacul,
să te vindeci de iele*. Se înțelege că un aseme
nea doctor ni s’ar părea ridicol. Cu toate astea,
acesta-i rolul cari voesc să-1 iee astă-zi cîți-va economiști, cari, dindu-și samă cum-că știința lor
n’a făcut de cît să mărească răul, și cari, nepncepîndu-se cum să stârpească acest rău, ne spun:
«descurcați-vă singuri, cum îți putea»...
Dar chiar dac-am
uau-«ur admite
auwnc rolul
iuiui acesta pasiv,
----- - e-„
care economiștii
economiștii voesc
voesc s
goismul acesta, prin1 care
scuze
scuze nedestoiniciea
nedestoiniciea științei,
științei, vedem
vedem că
că acești
acești e_ _ __ 2-X1*
sint.
pc temeritatea analitică.
'
1
i
1
|
.
j
incurcațî chîar c!^
X- î-.—— xV
ÎP VOI
analiza râul.
răul. Iei nu voesc, m
în ruptul
luptu» c
.
de a anabza
să-î mărturisasca toată întinderea, să niărtunsas^
cum-că-n sistemul industrial totul1 îe vițiat. ș»‘n
ime pe
toate nu Ic de cît o lume
pe don.
dos. O dovadadeSfăcută
pre aceasta, avem în semi-mărturisirea
...L.—
Sismondi, carele recunoaște cum-că consuma^
„ mecanismul invers se mărginește nu“consumație i Nu Ie oare vădit, că și cirmai >.a
inversă, din piicina mijlocitorilor numiți
- ne^tături /Aceștia, devenind proprie^□^or^use, ’ jăfuesc și pe producător și pe
tari 0 țor> și samănă dezordinea în sistemul inC°jSUtrial p’r*n uneltirile lor de acaparare, agiotaj,
• 7arlataniile, stoarcerile, falimentele lor.
pfT t așa, nu ie oare vădit, că și concurența-i
.
din pricină că tinde la reducerea sala^^’Cu progresul industriei, aceasta duce poru 1 la gărăcie. Și, cu cît crește mai mult, cu atît
iP°rătorul ie mai nevoit să primească, pe-un preț
Ut de nimic, să primească să facă o muncă prea
/anulată dc mulțî. Pe de alta parte, cu cît crește
numărul comercianților, cu atît aceștia
macuje să recurgă la mai multe șarlatanii, ca să
T/hucure de niște beneficii cari se cîștigă mai greu.
S leată, de-o dată, trei resorturi îndreptate in senz
invers, *în mecanismul industrial. Și s’ar putea număra cu ușurință trei'-zecî. De ce să se mărturisască numai unul, acel al consumației inverse?
Afară de asta, industrica susține opunerea nrtre
ctle două interese, Intre interesul colectiv și cel indnridiial. Ori-ce industriaș ie în lupta cu masa, și
rău voitor față de iea, din interes personal. Un
doctor, dorește concetățenilor săi' cît mai puter
nice friguri. Un procuror, procese grele în fie-care
familie. Un arhitect are nevoe de-un foc strașnic,
care se prefacă în cenușă o pătrime din oraș. Un
geamgiu, dorește o grindină cumplită, care să
- strice toate geamurile. Un croitor, un cizmar, nu
doresc, pentru public, de cit stofe falșe și încăl
țăminte de piele rea, ca să se consume de trei ori
mal mult de cit s’ar cuveni, ca să propășască co
merțul. Ca să propășască comerțul, leată refrenul
tuțuror... Un tribunal.crede necesar, ca țara aa
să
urmeze să săvîrșască pe fie-care an sute de 1..?.'
de crime, ca să se alimenteze curțile criminale...
Așa-că-n industrica civilizată, fie-care individ Ie
în luptă intenționată cu masa. Acesta ie un efect
necesar al industriei antisocietare de a-zi, cum
am numit-o, lume pe dos... Ridicolul acesta nu va
dispare de cît în regimul societar, în care fie-care
individ nu va putea să-și găsască îndestularea de
cit in îndestularea masei întregi.
Ch. Fourier.
^tra
1
.
Din publicațiile noastre:
«Mișcarea Socială», colecție complectă.
«Revista Idceb, de la No. I-XXX.
fSe'cTe făcut», roman.
Despre Minie.
ț'-'ihanciparea Feineei.
yemuri noi.
ffsc exPHcă Anarhiștii,
ertatea de cugetare și de discuție.
•?i celelalte... Unele încep a deveni rari.
T»
«TEMELIA* PILAY
— Nu ne rămîne alta, de ell să ne Îndreptăm
spre saline. Munca dc la saline Te afurisită de
tot, dar trebuite să ne placă, pentru-eă alt-feliti
ne Iea dracul de foame...
Zicind acestea, tovarășul mieu Jemelian PHay,
scOase pentru a zecea oară din buzunar punga
Iul de tutun, și, cînd se încredința că Iea Ters
tot goală, cum* fusese și in ajun, sculpă-ntr’o parte,
începu să iluere și se trînti pe spate, privind la
ceriul zăpușitor și senin... Stăteam pe o limbă năsipoasă de pămînt, la vre-o trei verste departe
de Odesa, pe care o părăsisem de oare-ce nu gă
sisem de lucru. Și, cum ieram Ilămînzi, ne între
bam încotro s’o luăm... Jemelian stătea întins pe
năsip, cu capul cătră stepă și cu picioarele spre
mare, lear murmurătoarele valuri, cari se aruncau
spre țărm, îl spălau picioarele lui goale, murdare.
De căldură, dinsul se întindea ca un cotoifi, răstugolindu-se tot mai mult cătră mare, așa-că valurile-1 stropeau până peste umeri aproape. Lui
ii plăcea, pentru-că asta il aducea intr'o stare df
leneșă visare... leu priveam cătră port, de undi
se înălța o pădure de catarguri, învăluită de nouri
groși de fum, și de unde se răspindea, peste mart
un zgomot amestecat, de lanțuri de ancore, dt.
{lucrături de locomotive, de glasuri omenești. Dar
nu vedeam nimica, care să ne fl redeșteptat nă
dejdea noastră stinsă, de a găsi acolo ce-va de
lucru. Mă ridicai deci de jos și zisei lui Jemelian:
— EI, hal să mergem cătră saline.
— Să mergem, bine zici. Dar n’are să fie oare
și asta tot degeaba, mă întrebă Iei. fără să se uite
la mine? Să găsim oare cc-va?
— Avem să vedem noi.
— Atunci să mergem, zise Jemelian, fără să se
urnească din loc.
- Ei hal.
- Hal. Și Odesa asta afurisită, s’o lee dracul
Cică vrea să fie și dînsa port. Inghîți-o-ar pămintul.
— Scoală atuncea și hai. Cu înjuratul nu folo
sești nimic.
— încotro vrei să mergem ? Către saline ? Hai
și cătră saline. Dar trebuește să știi, frățioare, că
nici la saline nu ne așteaptă nimic.
— Dar parcă singur alspussă mergem către saline.
— De spus am spus, nu zic ba. Dar tot atît de
adevărat ie, cum-că nici la saline nu vom face
nimic.
^..1
— De ce?
— De ce? Crezi oare, că la saline ne așteaptă
cine-va numai de cît pe noi, carele să ne zică:
Bine-a ti venit, domnilor, poftiți, fiți așa de buni
și înehnați-vă puțin și puneți mtna pe banii noș
tri... Nu merge-așa. Bagă de samă, acuma noi smtem stăpîni pe noi, pe cînd pe urmă...
— Lasă astea, si hai o dată.
— Mai stai numai puțin... Va să zică, ne adre
săm mai intăi cătră intendentul salinelor^ și, cu
adine respect, îi spunem : Stimate Domnule, JiuR
venerate despoetor și sugător de sînge. leata-ne,
iți punem pielea noastră la îndămînă, daca bine
voeștî sa ne-o despoi, cu 60 de copeici pe zi...
După aceea...
,,
.
— Mintue-o dală și hai. Pănă disarâ ajungem
la pescari, căror le ajutăm a-și scoate năvoadele
din apă, și poate căpătăm de mincare.
�ti)
RtVfâTA iDfcfcl'
— De mîncare? Bine zict Pescarii dau deniîncare. Slnt oameni buni. Haideți, haideți... Nu dăm
înse și noi de ce-va mal ca lumea. Uite, toată
săplămîna asta ne-a mers anapoda.
De astă dală lei se sculă, murat dc apă peste
iot. se întinse, îșl băgă amindouă minele in bu
zunarele pantalonilor, făcute diu două săcullețe
de. făină, scotoci cu minele prin, jele și .apoi, ducînflu-le dînățhtea ochi lot',. cărță lifțele ironic, școțîndu-le'■Jtn'buzuhărJ gbaie.:
— Nimic... De patru zile de cmd tot caut și
tot nimic. Asta-I treabă ?...
Apucarăm de-a lungul țărmului, vorbind de
toate ce întîlneam în cale. Picioarele ni se afun
dau în năsipul umed, amestecat cu scoici, cari,
la lovirea ușoară a valurilor, scoteau un sunet
cristalin. Icl-colea lerau aruncate Ia mal mici,
diferite bucățele de Iernii, negre și ude. Din spre
mare venea o adiere dulce, care ne răcorea, plorzîndu-se după aceea în stepa din care ridica mici
vîrtejuri de praf... Jemelian, care pururea Iera
vesel, acum părea cam trist. leu, ca să-1 leu,
să-i alung ginaprile, ii zisei:
Ef,Jemelian, lea povestește din viența ta ce-va.
— Aș povesti bucuros,-dar cînd ți-I pîntecele gol
Ie cam greu să vorbești. Cel mal de căpetenie lu
cru Ieste pîntecele la om. Poți da peste orl-ce fe
lia de schilod, dar fără pîntece n’al să găsestl
nici unul. Cînd pîntecele Ie plin, par’că și spiritul
Ie mal viu. OrI-ce activitate omenească îșl are obîrsiea în pîntece. Ceea-ce știeal și tu, negreșit...
Tăcu puțin după asta și mal-apoi urmă:
— Ah, frate, dacă marea mi-ar arunca acum o
mie de ruble, numai de cit mi-aș deschide o cir
ciumă. Pe tine te-aș lua ajutor, ’îear leu, mi-aș
face patul după tejghea și mi-aș aduce o țeavă, dintr’un polobocel, tocmai până'la gura’ mea. Și,
cînd as avea plăcere să sorb din iz vornl bucuriei
și veseliei, n’aș avea de cît să poruncesc .- «Maxim,
întoarce caneaua»... Și vinișorul ar curge drept,
în gură, găl, gal, găl.., Și Jemelian n’ar avea de
cît să înghită... Ce bine-ar fi, al dracului să fiu.
lear pe țăran, Faș învăța leu minte, âi vedea tu
cum l'aș mai canoni. Cînd ar veni să se roage:
«Jemelian, dă-mi un păhărel pe datorie», ieun-ș_
răspunde: <Ce, cum, pe datone? Nu se poate, mi
dau nimic pe datorie»... lear cînd ar mai adăoga:
«Jemelian, fii bun, îndură-te», bas spune: «Hal,
fie, trage înse căruța-ncoace»... Ha, ha, ha, i-aș
veni Teu de hac, i-aș arăta leu țăranului.
— De ce Iești așa rău, făcui leu. Crezi oare că
du moare și țăranul de foame.
— Cum, moare de foame ? Nu zic bi. Dar ieu
nu mor de foame ? leu mor de foame de cînd
m’a născut malcă-mea, cu toate că nu-I cu nici
o cale și n’a fost scris nicăcrl. Dar de ce moare
țăranul de foame? Pentru-că nu rodește cîmpul?
^vu
uu. fPentru-că,
CiliiU-CH, niiii
mumie ne
Cred v<»
că nu.
mal înainte
de a nu rom
rodi
cîmpul, capul lui nu dă nici o roadă. Mă-nțelegi?
De ce aiurea merg toate bine? Pentru c’aiurea
capul oamenilor nu li-I dat numai ca să se scarpine-n Iei. Aiurea oamenii chibzuesc. Pot face
să le ploae cînd vor. Cînd n’au nevoe de ploae,
pot s’o alunge. Și pot preface soarele în umbră
.vor> dacă găsesc că arde cum-va prea tare...
Noi Inse ce știm din toate astea ? Nu știm nimic...
Dar ce stau leu de vorbesc parascovenil de aslea ?
Daca aș avea, o mie de ruble și mi-aș deschide
o circiumă, știu că ar fi ce-va serios,..
După asta lăcu, Ișî scoase cn de obicoiă nUll
lui de tutun, să uită înlr insa, o întoarse ne d?0
scuipă apoi în Ica și-o aruncă, supărat,în marc... v. ’
lurile apucară punga nuirdarli .‘ii păreau că vn
să o ducă la larg. Dar. cînd observară mal de /
proape scofala ce li se ofense, o aruncară cu
dignarc la țărm. «Ce, nu va place? Totu-șl Irebuip
s’o luațln.zise Jemelian. b?, ndicmd punga mUe, <
de .jos, puse; ijilr’insa o pieatră și o aruncă 1 r.i
deparlci în mare... leu îheepuf șă rid ,.
.
— De ce rîzi? Procopsiți cc sîntcțl. Celitî cărfv
Ie tăbîrcîțl chiar cu. voi, dar să pricepeți un sun .
de om, ți-ai găsit... Dihanie cu patru ochi .
1
îmi dădui samă că Jemelian trebuea’să fie fdnri
înfuriat pe mine, pentru-că numai atunci cină
Iera înfuriat așa îșl îngăduea să-si bată joc de o
chelnril miei. De obiceiu, această podoabă a ine.-i
fără voe, Aicea să am ntila însămnălale si IreenrA
în ochii lui, în cît în cele dinlăi zile dc cînd iacul
fui oslinjă cu Iei, nu mă mai scotea din d-voastrâ
si d-ta, cu toate că încărcăm căbunl, pe un Va\
por romînesc, amîndoi. și cu țoale că Ieram tot
atit de zdrențăros, de jerfelit, ca și dînsul, și de
negru cn dracii... Cătă-I să-mi cer ertare, si ca
să-1 liniștesc mal mult, începui să-V vorbesc de
alte țări,’ de alte țări streine, dîndu-mî silința să-1
fac sa înțeleagă, cum-că cunoștințele sale asupra
stăpînirei norilor și asupra inicșurărel eăldurel
soarelui, lerau aiurea lucruri banale... «Ce spui,
al dreptate, așa ie», îngîna dînsul din cînd în cînd.
îmi dădui sania numai de cît, cum-că împotriva
obiceiului său, interesul pentru țările străine și
pentru cele ce se pelreceau pe aiurea nu iera toc
mai mare, c’aproape nici nu mă asculta, ci se
uita țintă, înainte, departe...
— Așa Ie, așa îe, toate-s bune, mă întrerupse
dînsul de o dată, făcînd o mișcare din mină. lea
spune-mi înse, dacă ne-ar ieși acum înainte un
om cu bani, cu bani mul ți, apăsă Iei, după ce
mi se uită pe sub ochelari, l’al trimele tu oare pe
lumea cealaltă, ca să ai cu ce-țl agonisi cele
trebuitoare ?
— Firește că nu, răspunsei, înfiorat, leu... Ni
meni nu are dreptul ca să-șl cumpere fericirea cu
prețul viețel cul-va.
- A, da. Așa Ie scris la cărți. Foarte ințelepțește
Ie scris. Dar numai să luăm cunoștință... De fapt,
chiar cel care a spus cuvintele acestea dinlăi, dacă
i-ar fi mers și lui rău,, ca să-șl asigure traiul, sînt
sigur c-^r fi ucissi iel,dac-ar fi avut prilej...Dreptul,
iaca dreptul... Și pe dinaintea nasului mieu se
preumbla pumnul puternic a lui Jemelian... Și toți
oamenii, fie-câreîn feliul său, se conduc tot dtțpă
asemenea drept. lacă-tă care-I dreptul.
Jemelian nu mal zise nimic, îșl încreți numai
fruntea si ochii i se întunecară sub sprîncenele șale
tufoase și încruntate... leu tăcui, pentru-că știam
din experiență, că ori-ce înlimpinare iera degeaba,
cind ieraînfuriat.. După aceea, zvîrlind cu piciorul
Jn mare p bucată de lemn qare-i Ieșise în cale,
îngînă suspinînd
pe
•' :■ «Cum’, aș
-- fuma»».. Privind n«
stepă, spre dreapta, zorirăm doi ciobani, cari lerau
trîutițl la pămînt și tocmai se uitau la noi :
— Bună ziua, oamepi buni,, zise Jemelian. Naveți cum-va o leacă de tutun ?.;.
,
Unul
dintre ciobani se întoarse cătra celal.t, și,
________
___
r „ „joss un palii ce-1 mesteca în gură, așja
sculpînd
’lene: «Auzi,
* “ Mihal,' oamenii .vor tutun». ■■ Mina
călă djntăl spre ceriti, ca și cum ar fl voit saca-
__mmA toi
de la dinsui Xoea de a VOrti CU n0Î’ ap°(
S , ’°lzi,s°- Drr incolro’
-• pu‘■ nidocow, la saline.
—
yede treaba c’ați fost chiemațî...
— Apa,.- unserf,m nimic și ne așezarăm si
Suini» lingă Iei.
noi ‘gj* Nikita, .scoale punga, ca n au să ți-ociu-
SSin^”ind 1>e SUb niUS,ălL
JcniSia”i va trebuie tutun ,?..,
3‘flin fumat cam de mull, zisei leu, puțin.
• nurcat de întimp.inarea ciobanului, făr-a
Scunde de-a dreptul la Întrebare. •
rfsp r’m se face una ca asta ? Și zi fumați...
" fl ascultă, dacă vrei să dai, dă, si taci. Nu-țf
, Z in/ dc oameni. Păscîndu-țl turma prin stepă
« vede, rt !>-■>< prftl’idil inima. Te înșine acuma
•jCegll ȘH vai și-amar dc tine.. Zbieră Jemelian,
^CiobanH o cam băgară pe mînecă. Iei se sculară
tn picioare și puseră mîna pe bile, apropiindn-se
^Eheb1 fraților, așa cereți voi. . EI, hal sa vă
VDiavoliI de ciobani lerau gata de încăerare. Jemelian după pumnii lui încleștați și după oclii-i
aprinși, iera gala și lei. leu înse ;n’ayeam nici o
noftăși nici n’av.eam putere să leu vre-o parte la
războire. Așa-că căutal să, împac lucrurile.
— Stați, fraților. Nu ie nimica dacă tovarășul,
mieu s’a supărat. Și, dacă nu vă ie cu bănat, dați-ne numai o leacă de tutun și ne călăui pe urmă
de; drum.
Mihal se uită la Nikita, Nikita la Mihai, și prinseră a rînji amîndoi.
— Așa trebuea să ne spuneți din capul locului...
După asta, Mihal băgă mîna în buzunarul sariceî sale, din care scoase o pungă mare, pe care
mi-o întinse mie, zicînd: «.Ține, luați-vă tutun».
Larindul lui, Nikita, scoase o pine din desagi, pe.
care mi-o întinse tot inie, di’mpreună cu o buca
lii de slănină. Mihal zimbea, tot turnîndu-ml
tutnn in palmă, iear Nikita, ne zise: «Rămineți
săhătoși». leu mulțumii. Jemelian se trinti înse
minios la pămînt, zicînd, destul de taro : «Porcii
dracului».4 Ciobanii se afundară, cu pași
ț.
„greoi
si rari, tot mai adine, în stepă, uitîndu-se înapoi,
rs^’”v
,1C aȘezarăm cit puturăm mal. bine,
iară să ne mai pese de iei, și ne apucarăm să,
Mincăm pinea, care Iera mai mult albă, cu slănina
gustoasă. Jemelian elefăea strașnic și se’ndopa
jnereu, ferindu-se înse de privirile mele... Iera aP^oape sară. Departe, peste mare, se cobora amurriiA rese *ntindea, acoperind, încetj jocul valuljl?r,.<}n un ^lalbăstrim
văl albăstriu. Pilcuri, pilcuri de nouri,
m/n?11’ \
naS
rPe —
de -mărgenl
—o—--------cu aur,--cari
rsnraca ise
’nrpî. sp
Se..ridicau
ndîcau dîn
din miilnml
mijlocul m
măreț
se. îndreutau
îndreptau
la n slepâ, «umuiii
mărind miunencui
întunericul iui
tot uiuiuiuu.
maimult. lear
la
pS
ntosstepei,
.tePei, se desfăcea un manunchiă
mănunchifi1
nurnarr£
£ln(:a
cgyg
nrMnî nnunîiitl.
carp riiU’ uriaș,
U9QS din razele so
soarelui
ap unind,
. rî.°vf
coiornaXoil ceriul si
_• pămînlul
«-...j..,..! cu tonuri nuaiilai?
șî
Ch yolurile loveau necontenit .în, țerm,
c.liis îf3’ C11.ld trandafirie, cînd de un albastru îdJ rjra lniraculoasă.
s^-â y? °iCUm sa fumăm. Și pe voi, ticăloșilor,
furien ;a dracul... Lui Jemelian, îl trecuse acum
mpotrîva ciobanilor, și răsufla acum mai
h
ușor: Mergem mal departe ori înopt&m aici?...
Mă întrebă Tel.
—Noplftm aicea, răspunseiu !eu, flind-c& n’ăVeăm,
poftă a merge mal departe'.
.
; ■ -■ 1J
— Hai să noptăm, zise iei, și se întinse pe spate.
. Liniștea cea mal mare domnea. Jemelian wma
și
și scul
scuipa. leu priveam imprejutu-mî șLadinlram,
tăcînd. tabloul minunat al serei. Zgomotul ritmic
tăcînd,
al valurilor, cari loveau în țerm,' se răsfrăngeâ
peste stepă..,
' .
‘ :
~ Spune ce, vrei, zise Jemelian de-o dată, dac
tot ie bine să dai la cap unui bogataș. Mal ales
cînd Ic pricepi să,potrivești lucrurile cum se cade.
— Ia lasă flecăreala, strigai leu iritat.
Flecăreală. Ce flecăreală? Las dacăn'ol faceieu una ca.asta. Sînt de 47 de ani, șl de la 20
de ani hn! tot bat capul de cum s’o nimeresc.
Ce traiă duc leu? Un traift de cine. N’am nici
casă,, nici masă, mai rău de cît un cine. Om sînț
leu? Nu, frate, trăesc mai rău de cît un vierme
și do cît orl-ce animal. sălbatec. Dar cine mă
poale pricepe, cine poate ceti ce se petrece In
sufletul mieu? Nimeni. Șliu că.sînt oameni,cari
Irițesc mal bine. De ce să nu trăesc și leu? De ce ?
Să vă lea dracul de ticăloși... După asta se îhIparșe de-o dată spre mine și zise repede: Știi,o dată ieram gala..., dar, mă strică un fleac..,
Am fost un prost, mi-a țo.st milă... Vrei să-țl
istorisesc? > .
■ ■-r Cum nu, mă grăbii leu a-I spune... Jemeliap
după ce trase icîle-va fumuri, porni:
. .
— Lucrul s’a întîmplat la Pul tava, să fie cam
vre-o opt ani de-atuncl. Ieram la un negustor de
WIUUCj
vaiuv. v.»
vre-uu uu,
ivtuc wasa«
lemne, - vătav.
Ga m
la . vre-un
an, toate,
merseră
strună. După aceea înse mă dădui
dădu! lâ
la beție, și,
J---u’~ Jde-ale
“
într’o zi, cheltui! vre-o 60 de
ruble
stăpînulul
nului mieu. Fui
Ful dat în judecată și osîndit la înîn
luni. După ce îmi făcui osinda,
chisoare, trei luni.
teșii. Dar încotro s’o leu? In oraș mă. cunoștea
toată lumea. cx
Să plec aiurea, n’aveam rAîhnona
mijloace.
Mă dusei atunci la un cunoscut obscurant. Dînsul
ținea uu han și dădea găzduire la diferiți băețl,
cari se ocupau cu mici afaceri de furt. Iera un
om foarte-bun, foarte cinstit și foarte învățat.
Cetise foarte mult și cunoștea foarte bine lumea.
Mă duse! deci la dînsul, zlcîndu-î: «Dragă-Dom
nule Petroffj ajută-mă te rog»: «.De ce nu», zise
iei. «Omul ie dator să-șl ajute semenul... AI la
mine casă și masa, și al șă vezi tu ce-I face».,.
Iera foarte deștept, frate, PetrofT acesta, si ieu
avvuui
v.cuwuHv pentru dînsul.
---------------aveam waic
mare venerație
In schimb,
ținea Ia mine și Iei. Zile întregi ședea după tejghea, cetind despre haiducii sicilieni si francezi,
Toate'cărțile lui vorbeau numai despre haiduci.
lear leu îl*ascultam, cu nesațiu... Minunați oameni
lerau haiducii aceștia, săvîrșeau lucruri mari, cu
foarte mare băgare de samă, păcat că la urma
urmelor, cădeau in ghiarcle stăpinirel si lotul se
sfîrșea... Petrecu! așa, o lună, la PetrofT, Și mal
mal
petrecu!
ascultîndu-I cetitul și diferitele
peircuui una,
unu, uwuiiuiuu-i
TV.- IUI
povestiri. In timpul acesta văzul
văzui venind la.
la dlnsul
.diferite
liI7»rits nmtre
mntrp snsnccte.
cîțe ce-va,
suspecte, aducînd tie-care
tie-carecite
cc putea; cite-un ceasornic, cîte-o brațara, Și
altele de astea. Petrolî, primea totul, plătind ca la
jumătate din ureț. Dlnsul plătea cinstit și pe dată:
hal, adă-ncoace... Cel ce puneau mîna pe patale,
se apucau apoi de petrecere.,, se puneau pe paut,
pănă nu le mal rămînea nimic... Mie mi se păreau
foarte păcătoase toate afacerile acestea, pentru-că,
■
i
�78
__________
REVISTA IDftEl
la urma urma urmei, slftpînirea toi izbutea sa-i
prindă în căpcănă, pe toți... Unul făcea o spargere
și fura o sută de ruble. Ce Iera o stitu de ruble .
vieața unu! om numai o sută de ruble făcea
Făcea să-șl primejduească cine-va Vieața
pehtru atîta lucru? Prostie... întruna din zile n
spusei lui PetrolT: «Astea toate Sint fleacuri, cu
care nu face să te trudești, să-țl bați capul®. «Hm,
cum să-ți spun, îmi răspunse Petroff,. pe de o
parte găina ciugulind clte-un grăunte se-ngrașn.
Dar, pc de altă parte, al dreptate: un om care
tine la fel și îs! cunoaște propnea valoare, nu.
trebuie să se primejducasca, minjindu-sl minele
cu-n lucru de nimic. leu, bună oară, a cărui pri
cepere a ajuns la cultura europeneasca, nu maș
vinde, ferească sfintul, pentru o sută de ruble®...
Zicînd acestea, incepu să-mi dee exemple de cum
nr trebui să se poarte un om cu minte, care are
cunoștință de sine,.. După ce vorbirăm așa, o
mulțime, leu îl spusei: «De mult mă muncesc
cu glodul și leu ca să-mi încerc norocul pe calea
asia. Și fiind ch D-ta Iești un om priceput, te rog
să mă’slatuesll, cum să faci. «Hm, făcu Iei, bine ..
N’al putea îrise se faci ce-va tu singlir, lără spri
jinul himărul? Uite, bună-oară, Obojmolf se în
toarce, în totdeauna, calare, de la schelele sale,
prin Worskla, singur singurei, lei are cu dinsul
o mulțime de bani și îl mal dft și vătavul, ce
prinde din vînzare în burau 1 săntămîneî, ca la
300 de ruble și poate și mal mult... Ce socotești
despre asta®. leu mă gîndil. Obojmoff iera ne
gustorul la care fusesem in slujbă. Afacerea Iera
din două puncte dă vedere bună. puteam să-ini
și răsbun pentru feliul cum se purtase cu mine
și puteam să m’aleg și c’o îmbucătură gustoasa...
«Să mă gîndesc», ziseiu ieu. <Glndește-te, negreșit»,
îmi respunse PetrolT.
Aici Jemelian își înterupse istorisirea și se puse
să-șl răsucească încet o țigară. Roșul serei aproape
se stinsese. Numai o dungă trandafirie, subțire,
tivea pe margenî un nour împufat, care încre
menise pe ceriul mal mult întunecat. Stepa Iera
tăcută și tristă, lear zgomotul ritmic al valurilor,
cari băteau in țerm, dădea un ton mal adînc,
mai duios, acestei tăceri și tristeți... Peste stepa
sleita de zăpnșala zilei, acuma adormită, se în
tindeau din toate părțile umbre cărunte, lungi,
leară deasupra măre! se aprindeau una după alta
luminoasele stele, așa de limpezi, așa de vil, pare
că ar fi fost turnate abiea atunci, pentru podoaba
acestui cer boltit, catifelat, de sud...
, — ...Și mă gîndil, urmă Jemelian, și chiar în
noaptea aceleea-șf zile, mă află! in tufișul din
Worskla, avînd cu mine un drug de fler, greu
de vre-o 12 funzl. Mi-aduc aminte, Iera pe la sfirsilul Ini Octombre și noaptea Iera foarte potrivită:
intunerec, ca-n sufletul unul om... Un loc mal
bun n’aș fi putut alege. In apropiere Iera un pod,
de Ia al cărui capăt lipseau vre-o două scînuurl,
dovadă că se mergea pe acolo... Stăm, asleptînd.
Și Ieram atît de plin de ură, în cît aș fi putut
s’o descarc pe zece negustori. Și îmi închipueam
că nimic nu avea să fie mal lesne : o lovitură,
și gata... Uite, așa stăteam, zise Jemelian sculîndu-sc în picioare. Și Ieram pregătit: o lovitură
și Iera să pun mîna pe bani... Dar crezi că omul
V1 »î sîl focft ce-ȘÎ propune. Ți-aî găsit... Crezi
« R/\?Punc îh C£,re parte al s'apuci mine. Te
înșeli. Nu. poți spune de loc, c‘al să apuci la
rinit Jemelian, fetita se sculă și-ml
du acuma acasă®. Plecarăm. Si
atingeam pămîntul, mergînd. Pe
n‘cI Vnovestî toată istonea Iei: Iera unica
? u>n
părinți, negustori, de care Iera foarte
J’ă * uP Arestia ii puseră un profesor student,
ir* să se iubească. După a ceea, studentul
nume să-si isprăvească studiile,
» oi“r „;eoha vie s» se Căsătorească cu lea...’
Supii care n
dar iel nu mai veni șij într’lln
fata 1 Zorise că «u Iera de Iei... Se înțelege că
timp' jSrn neste închipuire, dc unde hotărirea
«sta o
zilele... leală ce-ml povesti. Intr’asi-Șl cUITnnropiarăm de casă. Ajunși acolea, îmi
ceste»
iubite, rămil cu bine. Mînl am să plec
zbe:.y Poate că al trebuință decîle-va parale,
je-aicb * j dc jusine®... «Nu, domnișoară, zisei,
sPonC’iî?io trebuință- Mullămesc»... «EI, dragul,
"aminmleu, spune-mi că al trebuință, te rog, și
t>unU-alele asiea»... Inse cît de golan Ieram, tot
I®® .p P‘țN’am trebuință de nimic, domnișoară®...
1121 n rindeam atunci la parale. Și-așa, nc-desLa despărțire, dînsa îmi snuso prieten^Nu te voifi uita nici o dată... Tu-mî
"T cum as zice, un om cu totul străin, dar,
t \lp Aici Jemelian, lear întrerupse vorbirea
• tnJpnu din nou a fuma... «Și după ce ne desJ, lirăm, porni apoi să zică, ieu mă așeză! pe
foita de hi poartă. Inima mi se împlu de jale.
? gardian de noapte, trecînd pe-acolo, se în
dreptă spre mine, zicîndu-ml: «Ce-aștepțl aicea,
ntndeșli ce-va să furi»... Vorbele astea mă jig
niră adine, și-i dădui peste bot una. Iei începu
să lluere și să dee alarma. Ce iera să se-ntlmple,
de cit c’aveam să fiu băgat la răcoare. Atunci
ii mal dădui una, așezindu-mă pe laiță, din nou.
Se înțelege că-n noaptea ceea uormii la arest, de
unde inse a doua zi mi se dădu drumu. Ducîndu-mă la Petroff, acesta mă întrebă, zimbind:
<Pe unde al hoinărit toată noaptea»? Mă ultăi
lung la dînsul, parcă iera tot omul din ajun și
par’că nu Iera... Cind îl spusei cum s’au petrecut
lucrurile, Petroff, după ce mă ascultă foarte se
rios, zise: «Mare dobitoc Iești, Jemelian Pilay.
Fii bun și cară-te de Ia mine»... Ce Iera să fac,
par’că n’avea dreptate ? Plecăl, și pace. Și asta
nu-i isloriea, frate...
Jemelian tăcu și se întinse, cu minele sub cap,
mareptindu-șl privirea spre ceriul azuriu și smălput cu stele. In jurul nostru Iera o liniște irormintala. Murmurul valurilor abiea mal răsuna,
w un suspin depărtat...
..7.
venind din spre oraș, c-un băț tn mină, cetini?
du-se ca un beat. Din gură mglpa cuyinte
sir, plîngînd cu hohot. Apromindu-se hiai
vă2ul că Iera o femee... «EI, femee afurisită
mal aproape numai, că-țl arăt leu», ziceam în min?
Dînsa se îndrepta spre pod. Și de-o dată pornii
țipe : «Iubite, ce ți-am tăcut leu oare»... șj t a
frate, de mă cutremurai. Ce minunăție să flp •’
asta, mă întrebam. lea se îndrepta înse țintă
mine.Mă lăsal la pămmt, Ircmurind din lot Irunni
Unde-mi Iera îndrăzneala si ura de mal naint? J
Fcmeea se apropiea mereu și ir al-mai să mă eaI^
Si începu a se tîngui și mai tare : «ce ti-am făcai
ce ti-am lîicut»... și de-o dală se aruncăla pfinri 1
lîngă mine... Nu-ll pot descrie jălaniea Iei. Mi «p
rupea inima de durere. Dar stăm culcat si uu pf
ceam nici o mișcare. îmi Iera din cale afară rîÂ
milă. Gindeam să fug. Dar luna Ieși dintre nort
luminoasă. Mă ridicai puțin intr'o rină și mă uv’
tai la vecină... Și, de-o dală, totul se isprăvi, toate
planurile mele se duseră pe gîrlfi. De ce-o priveam
de ce inima-mi bătea mal tare • Iera o copiiiig’
bălae, cu ochi mari, din cari-I curgeau pe fapî
rîurl de lacrimi... Ca să întru în vorbă cu lea,
începui să tușesc. Dînsa se sperie și începu sa
strige: «Cine-I acolea, cine-i acolea, cine»? Ieu mit
sculai pe dată și răspunsei: «leu sînt». «Cine Iești,
întrebă dînsa, deschîzind ochii mari și tremurînd,
ca cuprinsă de friguri, cine Iești»... Aici, Jemelian
porni să rîdă... «Cine sînt? Mai întâi n’al nici o
teamă de mine, n’am să-țl fac nici un rău. Sint
om bun», zisei leu. Neapărat o mințeam, pentru-că,
pricepi bine, doar nu aveam să-I spun, că stăm
acolo ca să răpun vieața unul negustor. lea îmi
răspunse: «Ori-cumar fi, mi-i tot una, pentru că
venisesem aice să mă arunc in rîu». zise astea
c’un ton atît de serios în cit mă apucară fiorii.
Ce Iera de făcut ?... Jemelian lăsă acolea să-l câdă
brațele-n jos și mă privi lung, zimbind... începui
atunci să-i vorbesc, urmă Iei. Ce i-am vorbit, nu
știu, dar știu că i-am vorbit așa felin, în cit nu
mă mal puteam sătura nici leu ascultîndu ml
cuvintele mele,pcntru-că Iera atît de tînără și Irumoasă. Iera atît de tînără și frumoasă și numele
Iei Iera Liuha. Și i-am vorbit, i-am vorbit din
inimă, nu din minte. Dinsa cătă la mine țintă,și
de o dată zlmbi... Zise Jemelian, cu lacrărnile-n
ochi, atît de tare de se cutremură și ștepa, ridicînd
pumnii și învîrtindu-I in vînt... Și dacă zinuM.
mă topi. Mă aruncai atunci la picioarele lel.rnurmurînau-I: «Domnișoară, domnișoară», tot cit pu
lul. Dinsa-ml luă capul intre mînl, cătă în ocnij
miel si zîmbi, zîmbi, frate, ca-ntr’un tablou. 1Ș
mișcă apoi buzele, voi să spue ce-va, și, m stirș >
luindu-și
inincia-si inima-n
inimamainp,
dinți, spuse .: «Dragul
\
Iești IlCllUlUUIl,
nenorocit, ua
ca țl
și lllliic.
mine. 11M-*
Nu-I așa, bunul miecifîtIC.711
Așa-mi vorbi lea frate. Dar nu se isprăvi cu a •■
Asa-ini
Mă sarma
sărută pe
pe irume,
frunte, uuieu
colea pe
frunte,
pu n
«.iuw, frate,.-. '—
Qe p
—_____ U*iX ah. T-.
nlmlCl
Ce
porumbiță,
In toți 47 .la
de anT
ani al
miel, n
trăit clipe mal fericite, de cît acele...
Jemelian îs! rezemă, îutr’acestea, caPuV*«JJrăsi tăcu. Doborît de ciudățeniea povestirel t
^pîVAinui
eurialcușuiul mleu, tăcui și leu, privind
la
âula, care se asămftna cnf.
"
nlent
ce
sălta
prins de-un somn adine, piept ce -........sub respîrațiea-I liniștită.
i
I
flP01.’
76
ICOANA AMERICANĂ
Intr'o caldă și frumos iluminată sală a unul botei,
stau doi bărbați, cetind jurnale. Noaptea Iera fri
guroasă, ceea-ce se vedea și după mutrele pa
sagerilor ce veneau, și ceea-ce se observa și
mal bine după fața unul individ, care se stre
cură pe ușă, sfios, zgribulit, tremurînd, care căuta cu
ochii in toate părțile, ca un om urmărit. Acesta
Iera îmbrăcat chin surtuc la care nu Iera încheiat
dinainte, din pricină că iera prea strimt, dede
subtul căruea se zărea un feliâ de cirpă, care părea
să fi fost o dată cămașă. Și avea niște pantaloni
din cale afară de lungi, cari aveau la poale un
xi
franjuri, atît îerau de destrămațî. lear
tălpile botinelor îl îerau legate cu sfoară. Indi
vidul acesta, care fără indoeală că nu avea un
pat călduros, în. care să so adăpostească pe teamă,
și ale cărui membre tremurau de frig de te apu
cau frigurile și pe tine, numai privindu-1, se apro
pie de unul din cei doi bărbați cari ceteau:
«Say, friend, could you — No, go amay»: «Crede-mă. Domnule, n’ara mîncat astă-zl nimica, și
n’am nici un adăpost pentru noapte»... «Hal, cară-te
de-aicî, nu-ți dau nimic», ii zise cel cătră care
insul se îndreptase. In timpul acela, celălalt ce
titor, ridicînd ochii și aruneîndu-i asupra indivi
dului, zise: «Vină încoace, ține 15 cents»... Va
gabondul sau bruta, cum vreți aă-i ziceți, mulțămi, plecînd capul, și o șterse cit al clipi...
. — Ai făcut foarte rău, nu trebuea să-i dai
nimic, zise întâiul cetitor. Ce crezi că are să facă
ici acuma cu banii?
—- Desigur, are să se ducă la cel mal mare
birt, are să se ospăteze cu potirnichi și are să
bee șampanie,... răspunse al doilea cetitor, in
bătae de joc.
— Are sa-i dee pe rachiu.
— In locul Iul, probabil, leu tot așa aș face.
— Asta însamnă să susții vagabonzii. Sint în
credințat că omului care a fost acuma aicea nu-i
poți veni în ajutor cu nimic. Unul ca acesta cutreeră vara prin sate, cerșind, dormind pe unde-1
apucă vremea, lear ieama se înfundă prin cele mai
ordinare circiumi, fără să albă măcar atîta minte,
să pue la o parte cîte ce-va, de a-zi pe mine...
Oamenii de bună condiție, nu pot să nu simtă un
Munchen
După M. Gorht, de H. Grunberg.
feliu de respingere față de asemenea indivizi.
Văzutu-l’ai cum tremura și ce privire lacomă și
setoasă avea ? Asemenea om i-n stare să și fure,
din A^uc,em cul*oștlnța abonaților noștri dac-ar avea prilej. Și chiar de ce n’arfura? Are
să fie arestat și are să albă ce să mînince și
teanul
cuin-ca pot încredința, fârfl unde să se culce vreme de șese luni. Și n’âre
stra on»2l “ce, sunie, pentru Revista noanostru S. Most. NeapiV de ce să-i fie rușine de închisoare. Singurul lucru
FuI» de n
11,1 se atinge creditul nimtl- care are să-l supere, are să fie lipsa de libertate,
cum ’oV"
e*’ rJ?le9a. penii
Pentru
Revista noa- singurul bun la care fie-care ține. Cred că cu cit
cnm
____
Aurora v afăcut Și pîliui acum. Numele vom lăsa mai mult pe acești indivizi să moară
7clhe-v’n ».U tpecut în Revista. Și dacă de foame și de frig, cu atît are să fie mai bine...
La vorbele aceste, cel cu obolul, făcu o strîm* ^dere n va
n î^
care
sâ fi fost scăpat
țătrebiile
bătură disprețuitoare din buze și zise:
vai.
— Nu-țî dai samă de ceea-ce vorbești. D-ta
știi ca și mine, cum-că milionarii, dregătorii și
1
•i
ii
i* |
�statul, fără plebea aceasta n’ar însemna nimic.
Pănă și diamantele cari împodobesc pe unele mi
rese, sînt tot din banii adunați prin cerșit sau
prin furt, cari se dau pe rachiu, cum Ie și plata
popilor cari, cunună pe miri... Dar, ca să nu ne
depărtăm da subiect, pot să-ți spun că nimeni
n’ar cîștiga nimic dacă acești vagabonzi ar pieri
cum-va într’o noapte. Din potrivă, mic îmi face
foarte mare plăcere de cite ori îmi pot zice, a-zi
am ajuțaț pc-un sărac... Imî pun necontenit înainte,
cită rușine trebuie să fi, îndurat bietul om pănă
s’ajungă să se înjosască să ceară. Și chiar dacă
banul pe care i-1 dau îmi aduce mie o pagubă,
lui tot îi folosește, dacă nu mult, cel. puțin pentru cîte-va clipe, pe Iei îl bucură... Cît pe ce sa
zic și leu, ca și D-ta: «nu», Știu inse ,că . dacii
nș, fi lucrat ‘înțelepțeștej și . .«economicește»,
ceasuri întregi n’aș fi avut astimpăr și mi-ar fi
fost rușine de mine. Pe cînd, dînd un obol, îmi
rămîne o mulțime de vreme întipărită in minte
șăninătatea care străluce pe fața fratelui mleu,
vagabondul, cind vede punîndu-i-se in mină ce-va.
Și-mi .zic:; toț sînt și leu pe. lume. bun. de ce-va.
Cel care nu dăduse . nimic, se înroși puțin, se
supăra, de vorbele }acesțșa,; țoțu-și, răspunse des?,
tuj.destăpinițt ,
'
...; ...
...
. — Dacă toți ar. cugeta și ar, îțicra ca D-ta,
clasa leneșilor, a , vagabonzilor, a bețivilor, ar
crește și mai mult, și plebea ar privi ca cea mai
mare prostie să șe
apuce de. muncă, pentru-că
și fără muncă, poți sa trăeștî, șă mînînci și să bei
și să dormi... Nu, un om curo se cade nu tre
buește să stee, să nu muncească. lear dacă, din
întimplare, vre unul, ar avea nefericirea să nu
găsască de lucru, avem așezăminte de binefacere.
Cine cerșește?! un hoț și. mie mi-ar fi rușine să
ajut hoții. Fie-ce ban pe care l’aș da, in drumul
mieu, unor ast-feliu de indivizi, ar fi a-1 rîpi din
avutul copiilor miei... Afară de asta sînt și oameni
înaintați cari susțin ca binefacerile particulare
sînt numai stricătoare. De ce mal avem atuncea administrație șî biserici?...
Cel cu obolul, se sculă, se înroși și Iei și zise
cu glas tare, așa ca să fie auzit de toți ce mai
Ierau de față:
—, D?ta cauți numai motive, ca sa-ți ascunzi
răutatea jnimei. Al face foarte , bine dacă ți-ai
ascunde și părerile ca .și punga. A da,ate pomană^
cun) se zice in limba D-voastra, ie pentru mine
nu numai o faptă de binefacere, ci și un feliii de
paratrăsnet, sau o supapă prin care mi se scurge
mâhnirea, mă ușurez de propriul mieu necaz... Dar
de cite ori mi se ivește prilejul de-a discuta c-un
om ca D-ta, prefer mai bine să mă duc să mă
preumblu pe strada...
Cu asta descuțiea se sfirși.
Nu departe de hotelul acela, într’o circiumă,
individul nostru, cărui i se dăduse cel cîțl-va bani,
ședea, c’o litră.de rachiu dinainte, din care sorbea
a lene, visind.. Ca un fericit,.îșl zimbea; Iei iși
cumpărase cu cei i 5 cents... paradisul...
După Robert RerrzL, de Pepie E- Adler.
SUBSCRIERI VOLUNTARE
,.ANBo0^r_AcHiHT1
Subscrieri voluntare :
Din Capitali: Z. X./frvMftf, /o.
Gn>tl/, 2 G ,
zwa’.v, 6’, G.yfacarți, i-2o, M. AJandtl, ’j./o, A' /’c- *. *
Din Țară : D.r.t Ariana,_ BacXu, /o, 5.
r.jo, M. SdiaMer, Momc.jtl-Bncliu, r.;,65, p.‘
dennn-Eacâu, s-go -S”. Z'ilmawicl, H!rl5u.n6. 7“' Hi■ Oscar Ulej'diiTfit, Rr.îiln,
Z A'tjiZ1?, BrS|h(i t
5.
Constanța, o./o. Chrisfeu Dunitrî; c°’t Z
8<>hhiesut, Zvorăștea-Șerbuncștî.Dorohoi /. a^/
Bnih’er, Movileni-ln^i, 1. .1. Birnbmitii, Buhusî’v *,/a4
C, ȘiuiionescH, Sinuca-rrnhova, j, Dr.
, 3,,|ț.
Slunie-Priihova, 5. Jo.t
GSTnisti-Succav
Din Streinătate î .V. JBro:vns/iit>, I-ondra, 4. /), /f? Ie‘D■
yamti'Ltubrier, .50 .•Chicago, Edward
If. Morgenthaf, i.2j, Sarahy Mor^ent/uil, q,5o -vi
wile III. 8. HoffniM, 0.50, D.
j «,
KahbiovMy 050, .lZ<7.v Kaiinovid, ojo, .y, B~(rns/â.ina Ăamind:i) y
Z. .IZ. 0 2j, Lilie Zb/w,,/'"' f'
Sfiarl.icusy 6, Z*. IVeiulcr^, 3.50 ; New-York, ,-u ' f7-’
0,^0, ,1. I'aisi/hin, 0.50 St. Lonls,
' ’
REVISTA HJEH
1904, August No. XXXVI.
6.
București, Strada Epurilor, 10.
!
CUPRINSUL
nească de fapt ce Ie de-ndeplinit, să concureze cu
pilda la. ce-I de concurat. Iei nu-si va risipi cuvin
tele in van.., Multora le-ar plăcea să albă o pri
veliște uriașă, să savureze, să guste deșănțările
•• unei învălmășeli fără șir. Aceștia sînt cel cari stau
ț-.y^nl’^Mercedes».
u...
,
____ _ .
trel-zccl caTputere, De Al. t'. Stosnreann.
pe delătnrl, urcați pe ziduri, ascunși pe după gar
..... duri, cari privesc, de departe, si pentru cari, spre
DE ACTUALITATE...
pildă, nu noi le vom mâl face de haz.
De alt-fcliu, în sprijinul dispoziției noastre, de u
Inj în cînd ne vin, din diferite părți, ru- lăsa mal pe urmă de-a fi tratate din chestiile de
rfrari nc-arată dorința unora do a vedea tra- actualitate, privite ca atare, avem și-tui alt consi
100 î coloanele noastre chestii mal arzătoare, de derent. Ceea ee se petrece iutr’un-moment dat, pur
*aîe rtale Multămim tuturora de osteneala ce-șl cede dintr’o elaborare, cum am zice trecută. Si, ca
Abouați achitați:
flpa ne urmări, fie și-n treacăt unii, și de a să ne referim la ceea-ce se atribne că s’ar datori
București: .X, dceieiiescu, X. AnJretscti, 1. X. Ar/na^n, 1 l]Jr.
n-tsaiy Aiilh Beiiț, )!. Biioinini, D>\ Z. Can/âcu-i.n,
să no parvie observațiile lor, cu toate că une- activitățcl desfășurată de oameni, dinsil au meditat,
ș'intt Cafiriely I. B. Cega, J/. D. C/iivul(tcu, ArAiî/-.
f^°nLcte observații sînt făcute c’o înfumurare de au spus ce-au meditat, au aretat toate posibilitățile
St. Ciocârlii,
G;-. Coiistaiifineicii, jean Cre'tueu (•
or
.
0
°
ar putea să fie lipsite. Noi ținem samă de toate, ce Ierau să se-ntîmple, au pregătit aceste posibili
Crhfeicu, G. Daniefo^r, Dr. X. Duma, G. Du.^/r^
■ intni cît ni se par o necesitato, și intru cît ca- tăți chiar. In cît un fapt, un fenomen actual, îșl
A.\ FtoreaU-, G. Flore.m, z/7.-.r. F/oresett, Z, 'Frielmaa ' /'
Lw cu observațiile și cu experiențele noastre, are istorica făcută. Și dacă ne interesază numai
C. Frimtt, X. Gavri!esai,'C. G'ieorgiiiu, G. X. GAiitftiii
cari ne si determină de alt-felin felini de a lucra, pentru a ne da samă de Iei, atunci cind se întîmplă
Ghick, A. Goldenberg, dentist, Eugen Grota, l. GuUman, C.
f/aniangiu, B. flilberger, C. Hnrnntzadii, Gh. /onâcii
ne determină aplicarea, primesc îndeplinire toate. chiar, n’am avea de cît să recurgem la ceea ce s’a
lancti iotUKH, X. /oneseu, Xit<i Joncscu, C. Jarmeșai, /
Ku mal rămîne vorbă că pot să fie chestii cari să spus, ceea-ce s’ar presupune că .știm. Din faptele
•
Xiniaint, G. .l/acarie, Costică A/arinescu, C. Xicolj.;
cearil
prioritatea de-a fi tratate. Au putut Iele să fi sociale ce se petrec acum, nu știm anume care nu
Ai. ■ Xieolesc//, F. Xiculetcu, /. Xieniemi, Xienlejiu Sltgureze
între conceptele noastre, dar poate le-ar fi s’ar găsi prevăzut, clar, cu-n lux de amănunte cari
fan, /). Ferian, G/i. Feireicn, X Picahl, 7aie Joiic'iat
venit vrem fea oare-cum mal tîrziu. Ie bine cînd ni negreșit ne-ar scăpa, dacă ar li să-l interpretăm noi
Di. I. Kadovid. D. Ka/to/ol, Di Grui', Eohn, Frih
se atrage atențlea asupra lor. Dacă nu noi, cineva ca un fapt- actual. Cu chipul acesta ajungem pănă aSehreiler, Moa^a Bet.'y Soceantt, Stoeneseii Marin, Petrt
din colaboratorii curi-1 putem avea s’ar putea în colo, că actualitatea, cum se pricepe, dispare, sau
VasHescn, D. l’om<K’, H'. Hiftuer;
sărcina cu tratarea. Pentru-că ar fi o calamitate îșl întinde marginile la tot ce pare mal puțin ac
Bacău: D-ra Marian.i.
Botoșani: Fasife Andreescu, Gr. Goilav, F, D. Jasilin.—D-ni
dări ar fi să răspundem tot noi Ia exigențele tu tual. Cu chipul acesta scăpăm de apăsarea ce ne-ar
Brea~ie. Hirlîiii, Cpntf, GheorghuJ.ătâl..
turor, Las cu, la urma urmei, însă-șl observatorii dicta alegerea și care-ar fi poruncitoare. De altBrăila: Ou.ar Eteflhauți Simon Fradis, J. Ă’adn.
ar putea să îndeplinească lacunele ce văd, să le feliiî ceea-ce pare acum mal puțin actual, poate și
Buzcu: P. Petravici, Arhidiacon T, Fopescti.
zicem lacune, întru cît îșl dau samă de Iele fun fie o pregătire pentru ce va trebui poate să pară
Constanța Z>4« Ada/.i, I D Fatutetcu.—^rotnni.Hon: Gara Elena.
damental și întru cît le pot așterne inteligibil, să actual mal tîrziu. Ceea-ce trebuește learâ-șl elaborat
Covurlui: Cviitl. Buzdugan, Ckritlea Diniitriii, Ș'ejan A/ujol,
se satisfacă pe sine, satisfăcind și pe alții, după și ceea-ce mult! scapă cind Ieste vorba de a inter
.1/oritj Soiomon .'Galați. —Fi tip Mickdifatn •. Tg.-Ber-.țft
părerea lor. Coloanele noastre, deși rcstrînse mal preta activitatea cui-va. Vorbim de faptele sociale
Dîmbovița : Z. A/os.'oieseit : Țița.
mult,. puțin încăpătoare, pentru lucruri mal arză mal importante, pentru-că despre actualitate în
Dolj: lleinrich Labei: Crai ova. — fort Al, Codreț : Lipov.
toare,, de-actualitate, cum le-ar socoti cine-va, nă celelalte cazuri se poate face și mal puțin caz.
Gorj' : Z. Afinov : Tg.-Jlu.
Ialomița: Afontorul I'ergoliei : Fetești. Z. Georgesțu: Grindț
dăjduim să albă in totdeauna loc.
Dar se produce acuma un fenomen social care
Iași: L Apostol, /Z. floroz its, L Alihdcscu\f Bralvert'Aa^
înțeleși asupra unul asemenea lucru, să ne ex
Neamț: A'exandr^ G.heorghiie : Piatra-N.—D-ra. Afina Sc^'1
plicam asupra modulul nostru de procedare, pentru- trebuește vulgarizat, trebuie făcut cunoscut, trebuie
fi D-ra Fejpy ScAwarri ."Duhuși. Z. Ifm'L Dr.igoritircți'sar■putea ca. unele observații ce ni se îndreaptă apărat, apărat de interpretările falșe, pe cari atîțl
Oft; D-na Eugenia F. De/nelrejcu, fo.X L SttrianlWWiiitcresați sînt gata să le ticluească. Nimeni nu zice
~U0l]iL să primească modificare... In intenPrahova: Felix Heintlich, F. *'.■ Afateescu, f Xâslateseii,
că un om de idei, care cunoaște lucrurile mal bine
Z. Srg/er ' Viott^.-^ya-juet Eltas ^i G. Due cu.
L
nu Iostc n’cI 0 dată de a înlătura vre-o și are o tribună, nu ar avea acolea un rol, că n’ar
B'iîcoiu. Dr. Victor Crdsescu : Slănlc-Prabovadin <>h ri nctua^tute. Dar alegem în totdeauna putea să-și înalțe glasul și Iei, să-l facă să se urce
vintxn®stu*® acestea pe cele ce ni se par într’o priPutna: T. frofte, C. Stăcescu : Pntna Sncă.
încă la un diapazon care ’să-ntreacă pe-al tuturor.
Roman : S. A. Buseianu.
lîcă'mnr i • 1Plce sau maI fundamentale, cari clari Dar și aici, pot să dce crezare interpretărilor falșe,
R. Sărat: Costieri Ungurcanu.
tate flp-zi me Un ni°d de a vedea și cari aduc o oarcpot să se lese mistificați de Iele, doar numai cel
Suceava; Cfubtil de lectură „Unirea" : Pașcani.
clte o (W-°+re Ulal noua« Și dacă unora le amîhăm cari n’au cunoscut nici’de cum starea do lucruri
Vaslui : lou jVicolali : Coropccnî-CiorteșlL
să
ne
amrrf
v
rea
’
Ic
P
nr
s
>
simplu
că
nu
voim
trecută, cari n’au cercetat ceea-ce s’a spus despre
Vllcca : D-ra Aft/iâilcscu : Șutești.
ri fio nwin n ® in tumult. Intr’un timp dat pot lea. Pentru-că ori ce fapt, actual trebuie să-si albă
Vlașca: St. Aforârescu : zîrsache.
'nfornabi .,, concordate, să se producă o gălăgie neapărat un cadru într’o stare trecută, analizată și
Plevna-Buigaria ; Dr. P. SlouiHoff
ln &somPhî;e-Carelt. accentc să se ridice la ceriu.
MUnchen : A. B. Pofovici,
răsanalizată, cunoscută perfect. Pentru noi, unii,
Londra: Af. Broifiitlein.
o vni.„ ltnPrejurărI Ie oare cu putință să se ajunge că ne vine la cunoștință un fapt, un feno
Chicago : D Feldman, Alberi miternan.
-j
s’asci)hano^erata’
spiritele să fie oare dismen, din zvon. Luăm act. Și cît de falș ar fi in
Edwardgwille 111 : Edtoard Xio/pcr, JI'.1 jit'F
p^enea îmK° ProP°veduiro rece și calculată? In terpretat, uol îl înțelegem, îl înțelegem caracterul
Nețv-York : Loiris Goldsleiti, Dr- A, Granberj,!^
. PreJUrărI, un învățător conștient stă perfect, pentru-că, cunoscind împrejurările, mal di
■ ferntan, JIarry Lâbef,. Ilerntan Alende' X(-h ,1/., r^tit
* cele
îșl curmă predica și privește
Z. Xeuniann, D. Pcrlmutter, Afa.v
Sî!4 «coate îKr°’ ■S‘x le ,cuPrindă mal bine, să nainte date, știm și ce fapte sînt susceptibile să
Xokrlich, Xosenthal, facob Sehwartase petreacă și sînt conforme cu Iele. Și nu ne te
i thi înviirJ-V'ininte utile într’un moment de
St. Louis: Af. Sc/rti'iirla.
mem, că are să ne scape nici un prilej cînd-va. de
1 ate «ă descina?1’ con?tient, dublat de-un luptător,
a ne manifesta tocmiri precum s’ar cere, cind ar
mal curînd în arenă, să îndepli- fi vorba să se consume, să se fixeze un fapt, dacă
moral.!. De AlberL.
majmcT. De (Joldtc Knrnio).
Iliol.
pjn Kusi.i. rxj.v,... —..... ‘t- Central al Partid. Revoluționar.
i
ț
!
i
I
�REVISTA IDEM*
82
REVISTA IDEEl
ic0 cum-că imoralitatea nu Io de
. s’ar putea stavilire
desvoltarea ființei.
nu s’ar găsi cine-va să ne orienteze pe dată... această mare lege a naturel: vieața nu nOaf
'o datorie impersonală creață din conVoim să spunem că cine are o pregătire îndes nui de cit cu conditiea de a se întinde și u
vărsa.
Ie
peste
putință
ca
cinc-vasă
atingă
3e
fe
‘
C‘Q Eicista
a tuturor senzibihtaților și din
tulătoare mal dinainte, precum tot stăruim noi a
Jnire" crteunce in ce mai sociabil al plăcerilor
indica că trebuie a o avea cine-va, n’are nevoe să garantă, o țintă, cînd n’are putința de a o dWVV
°!raclerl1
Alt soii! de obligație izvorăște din
fie dus de mină, să fie călăuzit la tot pasul, nici Și dacă se susține de cătră unii că leul n0re,Jd^*
cînd Ie ceriul încărcat de nori, și cu atît mal puțin îșl Ieste sie-șl propriul său scop, le un cuvînf°nal
ii fr10 «îhilitutel însă-șl, care tinde să se trans
pira senZ1wlvri!l evoluției... Plăcerile superioare,
mult ca singur, sie-șl, să nu-șl fio destul pi,
cînd Ie ceriul senin. Ișl nimerește singur cărarea.
forie P^/Snic o parte tot mal mare în vieața
Nu-I vorba, ce-va de actualitate tot Ie, și-n în nu poate să se împiedice do a nu înflori. Â înfl0^'
Lp °cup? nlăcorile estetice, plăcerea de-a gîndi,
țeles de actualitate mal larg și-n înțeles restrîns. une-orl, însamnă, pentru lea, a muri. N’are
le ceea-ce ar face pe om să-și înțeleagă păcatele, înse, seva se tot urcă mereu. Natura nu se r?
icnească. P
pătrunde, de-a cerceta, plăcerile
de-fl inV% cu mult mal puțin legate de condițiile
să-și dee sama de înlănțuirile mal de aproape ee-l înapoi, să vadă ceea ce-a părăsit, ce-a lăsat io
strîng, pe cari și le creează zicând așa chiar lei, urmează calea, tot înainte și tot mal sus. ’ Ga
flCestea s1D“. sînt cu mult mal la îndămîna tuturor
2. Există o datorie impersonală rezultată rv
cari i-s datorite lui, și de la care Iei sar putea
eXte«na{!Lș
f egojste. Fericirea unul cugede
Pla“e"nul artist le fericire Ieftină. Cu o busustrage. De actualitate ar fi ceea-ce-ar face pe om însă și conceperea acțiunei. — După cum w,
să-și modifice credințele greșite ce și le face despre unei activități crează un felii! de obligație
titor saU
c’o carte sau cu un peisagiu, puteți
oameni și despre lume și despre rolul ce fie-care un felin de îmboldire imperativă, tot* asa int r’
cată de P »
cu rault, Cu mult mal mare de cît
Ieste menit să-1 joace în împrejurările în care se gența are de sine o forță de mișcare. Din punc-hi
gusta o Pld • jmbecil care so plimbă într’o caretă
află. De actualitate ar fi ceea-ce-ar spulbera preju- acesta de vedere, căutînd bine, putem găsi mof
aceeax°trasă de patru telegari. Plăcerile superioare
dițiile sau superstițiile monstruoase, de cari fie de. acțiune, cari lucrează nu numai ca mobile
aUrl adar si mal intime și mal adîncl, și, și mal
care Ieste mal mult sau mal puțin condus. Pentru-că cari sînt, de sine, fără interveni rea directă a soC1
81111 :T fără’să fie pururea chiar gratuite cu totul,
afară de cercul strașnic de-afa’ră, mal depărtat, ce zibilitățel, sînt motorii activitățel omenești, a- j
grataite.
muit maI pUțjn
cît plăcerile inne încinge pe toți de la o laltă, grămadă, și ne zu- putem să aplicăm o însemnată teorie, teoriea id'
? • «re de-a dezbina pe oameni.
grumă, ne năbușă, ne strînge, și pe care nu-1 putem lor forțe, teorie schițată de Fouillde. Inteligenta si
erl tfeliă printr’o evoluție naturală, principiul
neglija, sînt cercurile mal mici, cu cari din orbite, activitatea nu ni se mal înfățoșază astă-zl ca de.itnr din plăcerile noastre pare a se strămuta din
din neștiință, ne-neingem fie-care, sau de cari nu părțite printr’o prăpastie. A înțelege, însamnă a
r ?în lău'ntru. Insul senzibil, poate găsi în prone putem descinge și cari ne paralizază orl-ce miș purcede să și îndeplinești în tine ceea-ce înțelegi
• I activitate, cîte o dată independent de lucrucare. Dar tocmai ca să scăpăm de pacostea aceasta A concepe ce-va mal bun de cît ceea-ce are "ființă
P1a din afară, un izvor foarte variat de plăceri. Ar
ne ostenim cu osebire noi. A ne deslega mal întâi însamnă a face cea dintăl încercare pentru înde
a oare de-aco!ea că Iei se va închide în sine
mînele și a vedea drumul pe care să călcăm Ieste plinirea a ceea-ce concepi. Acțiunea nu-I alta de
U,r? va fi de ajuns sie-șl bună-oară ca un filosof
pentru noi o necesitate atît de presantă, în cît nu cît prelungirea ideel. Cugetarea Ieste aproape un
Vie? Dimpotrivă. Plăcerile intelectuale au această
trebuie să mire pe nimeni dacă o socotim ca cea graifl. Sîntem împinși cu atîta putere să exprimăm
trăsătură caracteristică: sînt și cele mal lăuntrice
mal actuală actualitate și dacă-I dăm într’o privință ce gîndim, în cît copiii șibătrînil, mal în ne stare
ale insului și cele mal comunicative, și cele mal
prioritate. Cum-că pe calea bună sîntem, ne dove de-a rezista acestui imbold, gîndesccu glas : crierul
individuale
și cele mal sociale. Puneți la o laltă
desc urmăritorii noștri cari se ostenesc pre cît pot face să se miște buzele în chip natural. Tot așa lei
niște cugetători sau niște împătimiți do frumos,
să ne susție pe calea asta mereu. Că fie-care din va face să între cine-va în mișcare, va face să se
numai să nu fie între dinșil vre-o dușmănie perso
urmăritorii aceștia ar putea să se ostenească mal miște și brațele ca și tot corpul, va dirigui vieața.
nală, dînșil se vor iubi cu mult mat degrabă, în
mult, și c-ar putea să fie urmăritori mal mulțl cari Concepțiea unul scop și silința de a-1 îndeplini nu-s
tot cazul ’cu mult mal adînc de cît alțl oameni. Ișl
să se ostenească mal mult, asta Ie netăgăduit. Poate două lucruri deosebite. Insă-șl concepțiea, precum
vor da samă numai de cît cum-că trăesc în aceea-șl
observatorii noștri găsesc mai de actualitate și ziserăm, Ie un început de silință : cugeti, simțești,
lume, în lumea cugetărel, din aceea-șl patrie se vo’r
după care întii în acțiune. Așa-că nu Ie nici o ne
pentru iei...
crede. Această legătură, care se va întemeea între
voe de a mal amesteca vre-o plăcere exterioară, nu
P. Mușoiu.
Iei, le va angaja și purtarea, impunîndu-se, în re
Ie nevoe de nici un termen mediu sau de vre-o
lațiile lor reciproce, un soiu de obligație particuCOMUNISMUL CA NECESITATE MORALĂ punte, pentru a trece de la un lucru la altul, de
lară. Aici avem o legătură emoțională/ o comuni
Ia cugetare Ia acțiune. Astea-s în fond identice.
tate .produsă de cătră armonica complectă sau par
Ceca-ce numim obligație, impunere morală, în
Stabilind principiul fecondităței morale, princi
țială a senzibilitățel și cugetărel.
piu esențial după noi, rămîne să vedem sub ce sfera inteligenței nu-I de cît sentimentul acestei
Cu cît înaintăm mal departe, cu atît plăcerile oformă psihologică se manifestă acest principiu și identități profunde : obligațiea Ie o pornire lăuntrică,
meneștl par a lua un caracter mal sociabil și so
cum: insul Ie împins oare să încline spre altul o trebuință de a ne desăvîrși, de a ne complecta
cial. Ideea devine unul din izvoarele cele mâl de
numai prin firea voinței sale, sau Ie împins pur și ideile, prcfăcîndu-le-n acțiune. Cel care nu se mișcă
căpetenie ale plăcerel. Ideea-I înse un felii! de con
simplu prin farmecul unei plăceri anumite, cum Ie după cum cugetă, nu cugetă deplin. Un atare și
tingent comun al tuturor capetelor omenești. lea
plăcerea simpatiei, a măgulirel ?... In privința a- simte cum-că-I lipsește ce-va: simte că nu-I întreg,
® 0 conștiință universală, în cari sînt reconciliate
ceasta studiul „dinamicei mintale" a fost făcut a- că nu-I Iei. Imoralitatea Ie o mutilare lăuntrică. Fie
i •
înalr mu^ sau maî puțin, toate consdesea foarte elementar și foarte necomplect de cătră care mișcare a spiritului nostru, ne pune în lucrare
Rr?1V^vidualo- Partea ideel crescînd în vieața
■coala engleză și cea pozitivistă franceză. Noi vom corpul. A nu face ce credem mal bine de făcut, ai
ane
asemăna
cu
unul
ce
n
’
ar
putea
să
rîdă
cînd
ar
Ion
k
’
,
u
V
neaz
i‘ că partea universalului crește și
privi chestiea din trei puncte: din punctul de ve
ConcKi?*1?^ aă Pre^oinine asupra individualului,
dere al voinței} al intelegențel și al senzibilitățel. fi vesel, nici plînge atunci cînd ar fi trist, cu un
tek
mnlv
6
Se
pătrunde unele pe al1. Există o datorie impersonală isvorită din chiar ce n’ar putea să dee pe față, să traducă nimic
tinat in „es?e- Cel care vine pe lume a-zl, Ie desputința de a face un lucru. — ... înțelegem prin ceea-ce-ar simți. Ceea-ce-ar fi cel mal maro can •
taalâ m
intelectuală cu mult mal intelecUnii au făcut atît de mare deosebire intre
datorie, prisosul de energie, de vieață, care cere a
mil de
,maI intensă de cît acum o sută de
se exercita, a se pune în aplicare, a se hărăzi, a și inteligență, în cît s’a simțit după aceea ne'
tieței
’• q.
cu toată această intenzitate a
se da. OrI-ce forță care se acumulează, produce o de a pune în lucrare voința numai prin mijlo
ma!' socialirni-m uale’ inteligența-I va fi cu mult
presiune asupra stavilelor cari i-s puse în cale, unor mobile senzibile. Mobilele exterioare înse n
a interveni nicidecum, pe cîtă vreme mecanism
Actuală
va
«
’
™
0Cma
I fiind-că această vieață inteorl-ce putere creează un feliă de obligație propor
lăuntric al cugetărel și viețel Ie îndestulător, ru
j
•juilt mat m,? CUv mu^ maI bogată, lea va avea
țională : a fi în stare sau a avea putința că faci un zice
cum-că voința nu Ie de cit un grad s P
devSPre senzibil?*S?4 aPartie- Tot a5a cît s’atinge
lucru, însemnează a fi dator să-l fad. La ființele
____
In definit!bllltatea omulul.
inferioare, la cari vieața intectuală Ieste încătușată, al inteligenței. lear acțiune^™
voințel...°be\'nde
urmează
cum-că
moralita^Jr^j^
I
®jnală
și CnrA ®e‘ar în^mna o plăcere curat perînăbușită, puține datorii sînt, din pricină că ființele
alta
de
cît
unitatea
ființei.
Imoralitatea,
d
f
p
u
itățl,
feri
sj
egoistă ? Și să existe oare asemenea
astea au și putință puțină. Omul civilizat are înse
jn fl
febarea acAnV aIba vre 0 Parte în vieață? La
atîtea datorii, pentru-că are o activitate bogată, pe Ieste o dedublare, o ciocnire a diferitelor
îna îo ^1 mult pe gSS a raspundem.- Cu cît ne coborîm
care poate să și-o desfășurc în mii și mii de chi cari se mărginesc reciproc. Ipocnziea c0
a cugetărel» Preșul a 111 caro acesteT1™ f,i.nV;lor» cu atît vedem că sfera
puri. Din punctul acesta de vedere, nimica mistic stăvili expresiea naturală
tea se mișcă Ie mal strimta și mal înîn obligațiea morală. Această obligație se reduce la locul acesteea o expresie contrara, in .
83
chisă. lear cu cît ne urcăm mat mult, cătră flintele
superioare, cu atît vedem sfera acestora de acțiune
lărgindu-se și întinzîndu-se și confundindu-se mal
mult cu sfera de acțiune a celorlalte fîințl. Un ieu
se deosebește din ce în ce mal puțin de celelalte
icuri, mal propriu are din ce în ce’mal mare tre
buință de Iele pentru a se putea constitui și pentru
a putea dăinui. Asemenea scară străbătută de cu
getare, speciea omenească a și străbătut-o în parte
în evoluțiea Iei. Punctul Iei de plecare fu într’adevăr
egoismul. Dar egoismul, în virtutea feconditățel ori
cărei vieți chiar, fu dus să se lărgească și să creeze
în afară de Iei centre nouă pentru activitatea-I pro
prie. In acelaș timp, luară naștere, încetul cu în
cetul, o mulțime de sentimente corelative cu această
centrifugală tendință, cari acoperiri într’o privință
sentimentele egoiste ce le serviră ca principiu. $1
mergem spre-o epocă, în care egoismul primitiv va
fi din ce în ce mal înăbușit în noi, va fi făcut din
ce în ce mal de necunoscut. In această epocă ideală,
insul nu va mal putea, ca să zicem așa, să se bu
cure solitar: plăcerea lui va fi ca un concert din
care plăcerea altora va trebui să facă parte ca ele
ment necesar. Și chiar de pe acuma, în generali
tatea cazurilor, nu se întîmplă oare așa? Ultîndu-ne
la vieaț i comună și comparînd partea ce are în lea
egoismul pur și partea ce are altruismul, vedem
cît Ie de relativ restrînsă partea celui dintâi. Chiar
plăcerile cele mal egoiste, cari-s eu totul fizice, ca
plăcerea de a bea și mînca, n’au farmecul deplin
de cit atuncea cînd le împărtășim cu alții.
Această parte precumpănitoare de sentimente so
ciabile trebuie să se găsască în toate bucuriile și
în toate necazurile noastre. Așa-că egoismul pur
nu-I numai un felii! de mutilare de sine, ci chiar
o imposibilitate. Nici durerile, nici plăcerile mele
nu sînt absolut ale mele. Frunzele țepoase ale agavel, înainte de a se desvolta și întinde în bande
colosale, stau foarte mult lipite una de alta, formînd ca o singură inimă. In vremea asta, țepii fie
cărei frunze se întipăresc asupra vecinicel Iei. Pot
mal tîrziu să crească și să se desfacă toate frun
zele astea, semnul lor le rămîne și crește chiar îm
preună cu Iele: Ie o pecete de durere fixată asupra
lor pe vieață. Acelaș lucru se petrece și cu inima
noastră, în care prind să se întipărească, tocmai
din sînul matern, toate bucuriile și toate durerile
neamului omenesc, și, orl-ce-am face, pecetea asta
trebuie să rămîe asupra fie-cărul din noi. După cum
leul nostru, la urma urmei, pentru psihologia con
temporană nu Ie de cît o iluzie, pentru-că nu există
nici o personalitate deosebită, omul fiind alcătuit
dintr’o infinitate de indivizi și de mici conștiințl
sau stări de conștiință, tot asa, plăcerea egoistă,
am putea zice că nu-I de cît o iluzie. Curat plăcerea
mea nu există fără plăcerea altora, și simt că în
treaga societate trebuie să conlucreze la lea, mal
mult sau mal puțin, de la mica societate care mă
înconjoară, de la familiea mea, pănă la marea so
cietate în care trăesc.
In scurte vorbe, o știință cu adevărat pozitivă a
moralei poate vorbi de obligație, într’o oare-care
măsură, fără să fie nevoe de-a face să intervie pe
de-o parte nici o idee mistică, lear pe de alta fără
a invoca cu Bain „constrîngerea" exterioară și so
cială sau „frica" interioară. Nu. Ajunge a se avea
în vedere direcțiile normale ale vicțel sufletești. Vom
găsi totdeauna un felii! de presiune internă, exer
citată chiar de activitatea noastră în aceste direcții.
Agentul moral, printr’o înclinare firească și tot o
dată rațională, se va simți împins într’o direcție
dată, dîndu-șl samă că, pentru a scăpa de-a se lua
l
�84
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEEt
_
,|e gOi și flămînzi. Pare ciudat : să
rbtie să
jc foame fiind-că sînt prea multe
Ioară'lumCq. dac-ar duce lipsă numai acei cari
lflfdductc'’\ țot nu ar fi atît de mirare. Dar, cînd
S» ,ucr4 tocmai acel cari lucrează mal greu și
..czl
societăței cel jnaî mare folos, tocmai
cari
rCÎ maî mizerabil plătiți, cînd vezi că
aicia‘sl | marț mai mult dc zece la sută din
in
-Lgbule să atîrne dc societățile de binenjiinciton. . i neajungînd nici pentru strictul nefacere> sa r țgar după moarte să fie înmormînccsaf niaC‘utoritățile publice, cînd vezi acestea
taț' de boți să nu tc revolți, șâ nu te hotărăști
tQat^ °U lucra pentru îmbunătățirea stărei acestor
dc'a C°norociți, al căror număr sporește pe fietfet1 n? ^g’.care invenție nouă dînd afară,, înlă^/din -lucru sute de muncitori, și fie-care retarinu ,
industrială făcînd un număr si
petart'ae 2 de
. victime.
'i mai mare
fțjBiau.v.oiinitjieu-orpcirilo pe capul muncitorului
după îea, ÎI va trebui nu felin , do lovitură de stat
internă: lovitura aceasta do stat Ie ceea-ce numim
greșalu sau crimă. Făptuim! una din astea, indi
vidul. îșl face sic-sl rău: iei micșorează și nimicește
voluntar o parte din vieața-I fizică șau mintalii,
• Aceasta morală, care îșl are principiul în însă-șl
funcționarea vietel, îșl arepbîrșiea mult mat adine
de cit în conștiința reflectată, îșl are obîrșiea în adincimile negupoaso ale ființei,, sau, _dacă vreți, îu
sfera conștiinței .spoiitme, sintetice, bențimentul do
obligație, după cum Fam analizat noî, _se poale re
duce în măre parte la aceasta formula : Constat în
mine, prin conștiința reflectată, niște modificări ce
nu purced din conștiința aceasta, ci tocmai din adîncul inconștient sau sub conștient al leului micii...
Prin sfera luminoasă a cunoștinței trec ast-feliă raze
pornite din focarul de căldură obscurii care formează
vieața interioară.
M Guyau.
‘
Din Franțuzește, de Albrrt-
că n’au bani îndestul pentru a-și face recla
mărfurilor, ca-celfe- mari. Micii-fabricanți dâUf
liment, din pricină că nu pot produce atîr r'
Ieftin ca'fabricanții mari. Micile orașe decad'
ind-că industriea lor le ruinată dc drașelk- mări"
cari concentrează lucrătorii, fiind-că pot’ prodil ■
și deci și împărți, fiind-că pot pune la înd'ăniîrp
lucrurile maî Ieftin. In sfîrșit, vedem și țerile cari '1
în stare să producă maî ieftin, că devin mai n"
etrnice, zdrobind prin concurență pe cele mici
Scopul industriei unei societăți îe să prefac"
materiea brută în obiecte trebuitoare omului. Or?
prin cîte prefaceri ar t'rdde înse mâUriea, îea'tot
substanță brută rămîne, substanță brută care îea
altă formă și care sc transportă într’un Ide sț
într’un timp dat, ca să întîmpîne trebuințele mem
brilor unei societăți. Și ie foarte firește, ca pre.
facerea materiei brute în obiecte trebuitoare omuluî, să se facă cu cea maî chibzuită economie
OMUL CA SCLAV AL MAȘINEI
dc muncă, întrebuințîndu-se metoda sau sistemul
care răspunde mai bine pentru sfîrșitul acesta.
Viența actual» a lucrătorului iu țările civilizate Procedarea aceasta dădu naștere unui protest
puternic
din partea celor zdrobiți, difi partea
Cum ne cîștigăm fid-care liraiia de toate zilele ?
Cum își cîști'gă existența națîea ca întreg ? De clasei mijldcil. Dat protestul acesta, care parc
ce un mare număr din membrii societăței nu pot a fi împotriva feliului de procedare, în realitate
agonisi dc .cit atit cit îe necesar pentru conti ie împotriva distribuire! sau împotriva repartiției...
nuarea unei vieți mizerabile și vrednice de plîns ? Foarte puținî sînt a-zl cari să poată tăgădui, ca
Să fie oare din cauză că pămintul nu produce astă-zl putem produce atîtea lucruri, ca fie-care
de-ajuns pentru locuitorii lui? Ca nație, explorăm să aibă ce i-ar trebui în de-ajuns. Cu toate astea,
noi oare pămintul și distribuim oare bogățiile lui in perioada sălbătăcieî, n’au pierit atîția oameni
în modul cel mai nimerit ? Dacă nu, nu s’ar putea de foame și de frig cîțî pier acuma în orașele
schirhba mersul lucrurilor pare, și cam cum ?... mari, ca New-York, Londra, Chicago, și altele.
Icată, atîtea întrebări îiisemnate, a câtor răspuns Chiar animalele sălbatice pot sâ-și prOcufe mal
ar trebui sa ne intereseze pe toți... Poate că mulți lesne hrana și adăpostul trebuitor, afara doar
din noi habar să n’aîbă de asemenea întrebări, de cazul cînd întră în luptă cu animalele mai
sau dacă iele i-ar tulbura vre-o dată, să se îm crude sau cînd numărul lor ajunge prea mare
pace cu răspunsul: cAșa au fost lucrurile de cind pentru locul în care se găsesc... Dar omul să fie
sînt și noi nu le putem schimba»... Cred inse că oare în starea aceasta din urmă? Sîntem noi
voiu izbuti să arăt, nu numai că putem schimba oare prea mulți pentru suprafața planetei ridâstre ?
lucrurile de cum sînt, ci că noî sîntem singurii Neapărat că nu. In Statele-Uriite, și încă într’o
mulțime de țări Europene, atîtea hbctâfe de păcari pot și trebuie să le schimbe.
Mulți cred c-au observat din noi, că lucrul fa mînt așteaptă ca energica omului să exploreze'bo
sonat de sute din lucratorii noștri, n’are alt rost gățiile ascunse în sînul lor, ca și bogățiile ascunse
dc cit a face risipă de materie brută și risipă în adincimea mărilor.
Afară de asta, cu admirabilele mașini de cari
de brațe muncitoare. Vedem, bună-oară, rînduri
întregi de prăvălii, pe o strada, avînd fie-care cîte dispunem a-zi și cu avantagiile cooperâțieî. cu
unul sau mal mulți vînzătorî. Toți acești vînză- drumurile de fler, cu vapoarele, cu liniile tele
torî sînt in serviciul unor prăvălii, mai bine zis grafice, cari au înlesnit comunicațiea între oamenii
maghernițî, cari umplu și murdăresc stradâ și diferitelor țări, putem produce de mii, de mii de
cari ar putea fi înlocuite prea bine printr’o sin ori mai mult de cît sălbatecul rătăcitor în desert,
gură prăvălie mare, unde jumătate din acești puțind avea, ast-feliu, și toate cîte n& trebuie,
viiizătorî ar putea să satisfacă cerințele tuturor, fără ca vreunul din ndi să ducă de ce-va lip •
Iear primejdiile naturale, ca seceta erupțiile de
mult mai bine. Ultîndu-ne mal de-aproape, vom
vedea că trei sferturi din muncă se cheltuește tot fellul, ca inundațiile, furtunile, și altele și a,
numaîpentru a atrage atențiea trecătorilor asupra tele, la cari sălbatecul ie supus, nu ne mal sPe^'_
lucrurilor scoase-n vînzare. Vom mai vedea că-n pe noi, civilizații, cari am inventat atîtea me o
foarte scurtă vreme toate firmele se preschimbă, de apărare. Cu toate astea, vedem cum, la *
multe din Iele cu totul dispărind... Pricina acestui numite date, toată industriea stagnează, rabri
fenomen ie concurența. Prăvăliile mări, vînzînd dau afară din lucru mii de oameni, a caro
mal ieftin, distrug sau mai bine zis contopesc îh milie trebuie să pîeară de foame. In sfîrșit, iș
Iele pe bele mici. Faptul acesta, care la început de mii de suflete cad pradă celei ma\.ne^rf_în5
pâre atit dc simplu, are o mare însemnătate zeriî. Asta sâ chieamă criză. Adică, din P/"1
pentru întrebările dc mai sus. Icată dc ce : Mi ca s’a produs prea mult, din pricină ca
cile prăvălii sînt silite a sc închide, din pricină ziile sînt pline de obiecte neconsumate, P _ ‘
Că nu pot vinde atit de Ieftin sau din pricină muncitorii nu au cu ce să le cumpere, a ,
1,
j
:
I
,
înainteu de
de a trece la îmbunătățirea stărei de
lucrătorului, să vedem cum a ajuns Iei în
a-zl a
în care se află. Acum două sute de ani străstarea
ru7îl noștri se serveau de scule cu totul primitive
si producă-cele ce aveau de produs. Cizmarul,
bună-oară, îșl avea cuțitul, calapodul și pila, țe
sătorul, stativele, războiul, iear fierarul, foile, cio
canul și nicovala lui. Iși cumpăra fie-care materiea
prima de care avea trebuință, lucra în propriea
luidabrică, în propriea lui casă, cu sculele lui
proprii, și tot ce producea îi aparținea lui de
drept. Se înțelege că astă-zi metoda întrebuin
țată de străbunii noștri ne-apare caraghioasă. Cu
toate astea, cu metoda aceasta, străbunii nu duceau
nici o dată lipsă de hrană, de-mbrăcăminte, dc
locuință... Mai tîrziu, se întreprinseră călătorii
spre noul continent, se descoperiră drumuri noi
cătră sud, precum și piețe noi pentru desfa
cere de mărfuri. Așa-că metodele vechi de pro
ducție nu maî Ierau în stare de a întimpina toate
cererile, omul civilizat văzîndu-se silit a înlocui
metodele aceste prin altele mai proprii. Sculele
de cizmărie fură înlocuite, ast-feliu, prin mașini
complicate, mașini cari-nlesneau facerea unei pe
rechi de ghete-într’un timp tot atît de scurt cît
e uea altă-dată numai pentru tăiatul pielei.
Războiu 1 primitiv de țesut, făcu loc unei mașini,
und/G-nd inzecit;T’ierăriea, cedă mare! turnătorii,
a-mi- CjOcanu^ cu abur se ridică si cade cu forța
. ..J _c °atneni. 1U
In snrsic
sfîrșit o
o zzi de lucru fu înlocuită printr’o singură lovitură
"S^a
Dacă .....
r" V *‘n
£ura lovitura,
lovitură.
ar-fi avi ?^te'?ans^ormârile despre care vorbim,
tentat .ra
u
uu a2^
nebuni, ne-am fi așincâ deșt- r Un?’ cu tOată nebuniea lor, să aibă
chip macin f minte ca să întrebuințeze în așa
MU -aduse6 iCa 'tOț sâ
satisfăcuți. Cu avan^cura fie,c e'ma-rile invenții, de cari s’ar putea
J'^iecte ?re’ ?ari^e Plesnesc producerea a sute
7^-flostri î k’^pul
cu munca cu cari stră^^eas’căr,^ iC?u abîea unul> fie-care ar putea
n’aÎ!-bine de ^esav*r?îre comod. Cu toate astea,
!sută.di« oameni trăesc în
^^'■Cînd.J . ca
Prirnitivii. Din ce pricină
mtrebuință pentru întăea dată,
85
bună-oară mașina de fabricat încălțăminte,
> un
lucrător ne mai făcjnd încălțămintea întreagă,„ca
mai nainte, ci numai o parte din îea, și masin;a
ne mai fiind scula lui, nu mai putu pune stăpi’nire
pe tot ce producea. Dacă mâșinelc și fabricele
ar fi fost proprietatea comună a muncitorilor
produsele ar fi trebuit să fie privite și iele co
mune, și, ca atare, împărțite între cel cari le pro
duceau. Dar ideea dc proprietate privată, care
odinioară îera necesară și dreaptă, fu înainte
păstrată. Și mașinele, opera unei mulțimi de
oameni, deveniră posesiunea unuea. cel mult a
citor-va, ceilalți rămînînd să-și închirieze numai
brațele pentru muncă. Cu chipul acesta, stăpinil
de mașini și cei cari le puneau în mișcare, cari lu
crau cu Iele, formară două clase, cu totul deo
sebite una de alta.
Sub sistemul vcchîu de producție, o meserie
trebuea sa fiejnvățată vreme de ciți-va ani, dar,
o dată-nvățată, meseriașul îera asigurat pe vieață.
Pentru noua mașină, însc, nu trebuește nici di
băcie, nici o putere musculară mare, așa că chiar
femeile și copiii putură să înlocuească pe lucrător.
Concurența de brațe muncitoare porni, și, de
sigur, cele mai ieftine, acele fură închiriate. Și,
fiind-că femeile și copiii pot să trăească cu clieltueli mai mici, femeile și copiii fura cari să-și
vîndă brațele mai ieftin, iear bărbații, frații, pă
rinții, fură siliți să leasă in pîeață pentru vinarea
unui stăpîn... Această.lege, a concurenței, apli
cată la clasa stăpînitoare, ne-arată două lucruri :
întâi, că numai cel cari cumpără cea mai ieftină
muncă, numai aceia pot să continue exploatarea,
și al doilea, că acel cari nu au cele mai per
fecte mașini, cad, mărind numărul muncitorilor și
cu Iei armata de rezervă. Cît despre brațele mun
citoare, nimeni nu poate cumpăra brațe munci
toare fără să aibă ce-va profit de la iele. Și. ca
să aibă profitul acesta, produsele trebuîe să fie
vîndute ppntru ce-va maî mult de cît costul lu
crului, plus materiea primă. Cumpărătorul inse,
care n'u-î altul dc cît acel care-a produs produc
tele și carc-n schimb, sub forma de salar, nu a
primit de cît o mică parte din ceea-ce i se cere
ca să le cumpere, ne avînd bani în de-ajuns,. nu
poate să consume. Și, ast-feliu, fabricantul închide
fabrica, pănă ce produsele din magazii se con
sumă, se risipesc sau sc strică. Timpul acesta
se chieamă criza. In timpul unei crize, orî-cit de
dibaci ar fi lucrătorii, ori-cit dc bine-voitorî ar fi
să lucreze, iei nu pot să facă nimic fără mași
nele cari sînt în mina cîtor-va. sțăpîni, cari, nea
părat, nu vor să le cedeze lucrătorilor dc cît cu
condițica de a trage folos. Pentru a trage fo
loase cît mai mari, stăpînil reduc salariile la mi
nimum, cît îe nevoe pentru întreținerea absolut
zilnică a omului. Așa-că, cu timpul, se ivesc două
clase, una care produce totul și nu posedă nimic,
iear alta care posedă totul fără a produce nimic.
Lupta dc clase
Lucrătorii cari au început să lucreze în colec
tivitate, și cari produc mult maî mult de cît
înaintașii, cu sculele lor primitive, fără să se folosască în schimb de mai mult, produseră că-
I
■
I;
il
�REVISTA IDEEI
80
87
REVISTA IDEEI
- pri
--in răsturnarea statului caL’ înlocuirea lui c-un stat socialist.
si
pital pentru stăpînitorî. înaintea sistemului capi
talist, feudalii aveau în minele lor elementul de
căpetenie pentru producție, pămîntul. Pentru a 1
lucra, avură nevoe de brațe muncitoare, lear pentru
a căpăta aceste brațe, făcură legi oprind pe mun
citorii născuțl pe moșiea lor de a sc strămuta
aiurea, silindu-I a lucra pentru Iei un număr anumit de zile, dîndu-le-n schimb pămint să se-ntreție... Noi am putea să ridem acum de prostiea
servilor, pentru-că așa Ierau întitulați muncitorii
pe vremea aceea, noi am putea să ridem că Iei
îngădueau facerea unor legi cari le luau liber
tatea de-a trăi fără a îmbogăți pe stăpînî. Dar
să vedem dacă nu facem acelaș lucru și noi.
Feudalii fiind stăpînii timpului lor, făcură legi
prin cari își apărau interesele lor, împiedicînd in
dustriea și comerțul, pentru a sili pe lucrător să se
apuce de munca cîmpului. Lucrătorii de prin orașe,
înse, opuseră rezistență unor asemenea legi, voind
să se folosască de drepturi cetățenești, pe cari
le și dobîndîră după mai multe lupte, devenind
meseriași liberi, stăpînî pe munca lor. Inse o
dată cu inventarea mașinelor, fură concentrați lu
crătorii, cu miile, într’un singur oraș, într’o sin
gură fabrică mai tîrziu, producțiea ne mai făcîndu-se acum ca să întimpine cerințele producăto
rilor, ci pur șî simplu pentru pieață. Pentru des
facerea obiectelor produse, cari se prefăcură în
mărfuri, fiind vorba de-o pieață liberă, burghezii
căutară a deveni clasă stăpînitoare, a pune mîna
pe guvern, pentru a putea distruge legile feuda
lilor, cari Ierau stingheritoare. Burghezii înse fiind
puțini la număr, aveau nevoe de clasa munci
toare, care purtă lupta în contra feudalilor și în
folosul burghezilor. Proletarul fu făcut acuma
sclavul mașinei, Și ne avînd la îndămînă de cît
brațele, pe cari trebuea să le vindă, pentru exis
tența zilnică, să le vîndă stăpînului mașinei, iei
deveni subjugat. Ca și servul, fu nevoit a pro
duce, pentru stăpînî, bogății. Așa-că n’are a face
' acuma dacă mijloacele de traiu sînt acuma ma
șinele sau pămîntul, dacă stăpînul ie feudal sau
capitalist și dacă acel care atîrnă de iei ie numit
sclav, serv sau lucrător salariat.
In timpul luptelor în contra feudalilor, fie din
pricina protestăreî lucrătorilor, fie de nevoea ceaveau de votul lor, burghezii dădură acestora
dreptul de vot. De-atuncî și până a-zi, clasa ca
pitalistă remase înse clasă stăpînitoare. Mulți se
revoltă numai Ia cuvîntul de clasă, mai ales cetățenii
Stateior-Unite. «Aici ie țară liberă, nu-i deosebire
de clase», zic Iei. Dar să vedem întru cît această
susținere Ie dreaptă. Ce dă naștere, într’o socie
tate, Ia diferite drepturi și privilegii, drepturi și
privilegii pe cari nu toți le pot avea ? Clasa
capitalistă nu numai că se bucură de toate în
trîndăvie, iea are și puterea de a sili pe mun
citor s'o susție. Cîte o dată s’ar părea cum-că
și capitaliștii au în societate un rol, că fac și iei
ce-va. Vom vorbi în curînd și de feliul acestora
de muncă și de folosul pe care Iei îl aduc, și
vom vorbi și de cei cari fac în realitate munca
presupusă c’o fac capitaliștii. Și mulți cred încă
în putința ca un lucrător să ajungă capitalist,
<xea-ce le tot atît de cu neputință, mal ales as-
tă-zl, cînd se cere un capital foarte mare nentorî-ce feliti de întreprindere, tot atît de cu
putință ca și cînd ai cere ca un Abisinian să^î
schimbe coloarea pielei. Și chiar dacă s’ar
tîrnpla ca un lucrător să sc scape de sărăc*0'
printr'o întîmplare sau alta, asta nu însamnă d ’
îoc că n’ar exista două clase. Faptul că un sold
dezertează din regimentul său, pentru a întră *E
armata dușmană, nu tăgăduește nici cum exi**
tența a două armate dușmane... Să vedem acum*
dacă într’adevăr una din clase Ie domnitoare •
cealaltă asuprită, supusă. Asta se poate vedea
după natura legilor existente. Vedem că legile
apără cu cea mai mare strășnicie proprietirtea
privată, cu alte cuvinte asigură capitaliștilor bo
gățiile ce le-au acumulat pe nedrept. Și toată
mașinăriea guvernamentală, cu tribunalele, polițiea, armata și închisorile iei, nu-i pusă în miș
care de cît pentru scopul acesta. Singura proorietate a lucrătorului, brațele lui, n’au nici o
lege de apărare. Din potrivă, cînd acesta îndrăz
nește să le ridice valoarea, punîndu-se în grevă)
lucrătorul ie împușcat ca un cine.
Ie foarte adevărat că au și muncitorii în contra
capitaliștilor o armă, anume votul, cu care s’ar
putea folosi, votînd legi în folosul lor propriu.
Dar capitaliștii s’au îngrijit și de asta. Literatura,
arta și presa, fiind în minele lor, dresază pe mun
citor intelectualicește în așa chip, că singur se
predă în mina călăilor săi. Și ieată cum : fiind
făcute numai pentru comerț, toate tablourile și
toate scrierile trebuie să fie organe de pro
pagandă capitalistă. Alt-feliu n’ar avea nici o
cătare, nici un sorț ca să fie vîndute. De aceea
vedem că aproape toate scrierile nu povestesc
de cît despre mărinimiea, despre puterea și despre
bunătatea stăpînilor, toate predieîndu-ne să fim
harnici, cinstiți și economi, pentru-că, cu chipul
acesta, vom ajunge bogați... Pictorii, prin arta lor,
ne spun acelea-și basme. Oratorii de pe tribună,
la feliO. lear popa, din amvon, Doamne, cu ochii
cătră ceriu și cu mîna pe cruce, susține, cu cea
mai mare sfințenie, susține drepturile divine ale I
stăpînilor. Cu alte cuvinte, trăim într’o societate |
în care tot ce ie în favoarea bogatului, Ie bun, j
drept și moral, lear tot ce-i contra Ie rău și ij
imoral. De pe băncile scoalci până ce-nchidem I
ochii, mintea ni-I îmbuibată de morala greșita, i
creată anume pentru clasa stăpînitoare. Și nu ne ’
expunem a înfrunta opiniea publică nici cu®»
pentru a căuta să vedem dacă noțiunea bine u^
și a răului nu Ie cum-va greșită. Școala, li era
tura, biserica, fiind în minele unor agenți p a. ț
de capital, pentru a ținea pe muncitor în neș « >
nu Ie de loc de mirare că muncitorul urme
a vota pentru exploatatorii lui. Pentru >>ur& fu ușor să atragă de partea lor pe muncitor» ț
vrăjmașul
lupte împreună în contra feudalilor,
, industrie, j
lor comun, dar, după reforma adusă în
proletarul, în loc să lupte ca să-și~ aPropJvof;(jlf
loarea deplină a muncei sale, luptă, prin . |
ce are ca să o dea capitalistului... Acum
j
crătorul prinde să-și dee samă că interese
m
sînt opuse celor ale capitalistului, și descope c |
aceasta duce cătră o nouă luptă de clase,
•rcbulc
pitaBst
șl Prin
Viitorul lucrătorului
acum o privire asupra celei din
gă arunc aSUpra metodelor, asupra caractedf®ă ^«unra forțelor opuse, cum și asupra re
fula1 îcî’ finale... După ce clasa capitalistă aJultatclor terc, organiză industriea, concentrînd
.•unse Ia P
în’trebuințîndu-i la o producție co!nuncitOțear concurCnța dintre fabricanți aduse
lectivă* ț
unor metode noi, prin cari induslectivâdcscoper^ ăf La început, capitaliștii fură și dînșil
progre;
trieaP
uDCfiea lOr fiind conducerea afacerilor.
* rC*^
fit
lucrăt0J’tâ cu creșterea profiturilor, tocmiră oaDar’° • nentru asemenea treabă, Iei rămînînd,
meni și P - numai clasă stăpînitoare. Stăpînii
fferi elor monopoluri de a-zi, do multe ori nici
d 1 unde sînt situate fabncele lor, și incasaza
nUi T chiar cînd acestea sînt închise și nu se
'^ice nimic. Și, de cînd lucrătorii fură orgaPf°° de a conduce industriea independent de
a? T aCestia, stăpînii, deveniră o clasă paraS?Pâ ’care’nu are nici un rol în producție, dar
Utar cu toate astea, se bucură de toate bunurile,
?«ta mulțămită legilor cari au făcut pe lucră■ - sâ voteze... Lucrătorii fură Iei duși, cît au
f°st de a crede în tot felul de basme, dar se
:°es’c acuma simptome de revoltă. Munca colec
tivă a început a le deschide ochii, i-a învățat să
lupte, să simtă împreună, și, cu toate piedicile
puse,’ au izbutit să se organizeze în Uniuni, si
lind pe capitaliști să le acorde condiții mai bune.
Și, cu toate că încă nu fac parte din uniuni de
cit un număr de lucrători, restrîns, iei își dau
samă că interesele lor sînt opuse celor ale ca
pitaliștilor, că iei formează o clasă aparte, clasa
muncitoare, pentru a cărei înaintare trebuie să
lupte cu toții.
Monopolurile capitaliștilor sau trusturile lor,
mai au și altă însemnătate. Cîștigarea grevelor
se datora pănă acuma, în mare parte, șî concurențiî dintre stăpînî, cari, temîndu-se ca lucrătorii
să nu se duca de la unul la altul, împiedicînd
cu chipul acesta exploatarea, ierau siliți să le acorde oare-cari concesii. Acuma înse, unindu-se
Și stăpînii, lucrătorii sînt expuși, fără de nici o
armă, caprițiilor lor. Și afară de cazul unei greve
generale, lucrătorii sînt siliți a se întoarce în fa
brică, în acelea-și condiții, de nu în altele de
multe ori mai proaste... Așa-că uniunile nu sînt
e n\c* un folos, cînd ie vorba de-a scoate pe
sub robiea mașinei. In cazul cel mai
Di?i.raca pot stoarce din ghiarele lacomului catorul't yre‘° cîțî-va gologani mai mult. Munci
și 1-, re°ufe să întrebuințeze acum o armă care
stănîn-reZe întreaga clasă muncitoare, făcînd-o
îe Vo<a. Pc Propriile iei drepturi. Această armă
milioan ’ v°tul care constă în majoritate și nu în
m,*nele h’ - um C1*nd toată industriea se află în
^te DutC2L°5uluî -:alariat, care formează o unide c«t sărniC^ s* disciplinată, muncitorii nu au
£Uvernatn
u”easca Ș’ sâ pue mîna pe puterea
lu în mînCnta ă’ Care’ atît de îndelungă vreme,
a unor asupritori. Făcînd aceasta, vor
u
putea spune tuturora : «Venițl și întrebuințați scu
lele pentru producerea bogățiilor, spre folosința
tuturora celor cari muncesc». Lucrurile nu vor
«nai fi produse pentru pieață, ca marfă, ci dis
tribuite celor ce le vor fi produs, să se servească
de iele. Orî-cine, va putea să întrebuințeze unel
tele de producție, la cari va avea fie-care o parte,
sigur că se va putea folosi de tot ce va pro
duce... Cînd o invenție nouă, pentru economi
sirea muncei, va ieși la lumină, nu va urma de
loc ca numai o parte din muncitori să lucreze
un număr mal îndelungat de ore lear majoritatea
să fie dată afară din lucru, ci fie-care servinddu-se de asemenea invenție și lucrînd mai puțin,
va avea timp pentru cultivarea intelectuală, mai
mult, pentru petrecere și odihnă. Și se vor între
buința numai mașinele cele mai perfecte. Nu se
va face nimica pentru comerț. leac soldații, vardîștii, avocațil și alte neamuri de feliul lor, vor
avea prilejul să facă altă-ce-va mai folositor
de cît să-și pieardă vremea fără de nici un rost,
ca acum. Mizeria marelor orașe se va înlătura,
se vor înlătura crizele, grevele, armata de reservă a muncitorilor, cerșitul, instituțiile de cari
tate, peirea oamenilor de foame, sclavii supuși
ca și stăpînii paraziți.
«zMîntuirea voastră prin voi, muncitori». Nimeni
afară de voi nare putere de-a face ca toate să
se îndrepte spre bine. Nimeni, afară de munci
tori, nu poate mănui industriea și pune ba
zele unei societăți cum se cade prin puterea vo
tului lor. Destul a fost înlănțuit muncitorul de
mașina cu care a produs bogății pentru acel care
i-a ruinat familiea și vieața. Mașina, care a fost
instrumentul robiei muncitorului, trebuie să fie acuma acela al liberărei lui. Lupta îndelungată
dintre ora și natură Ie acum la sflrșit. Și desigur
că veacul în care ne aflăm, care a moștenit atîtea strălucite invenții, cari-au făcut pe om să
învingă toate greutățile naturale, nu va îngădui
unei clase, desigur, nu-î va îngădui să-1 zdrobească
cu ajutorul mașinelor făurite de iei.
A. M. SimonsDin Englezește, de Goldie Karniol.
Leclaire, Edwardswille, III
IN DEPOZIT x.A „REVISTA IDEEΓ:
MORISS ROSENFELD
CÎNTECE DIN GHETTO
tu Românește de M. Rubu
.95 bani exemplarul.
M. GORKI
AZILUL DE NOAPTE
Traducere de losif Nădejde.
1.50 exemplarul.
REVISTA IDEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEl
10, STRADA EPURELOR, BUCUREȘTI
a
■
4I
I
4
il
I
�REVISTA IDEE!
DIN RUSIA
DupiA esecuiarea Ministrului de Interne de Plchvc,
Comitetul central al Partidului Socialist Revoluționar
Rus d dat la lumină următorul apele r
Cătră cetățenii lamei civilizate,
St. l’cteisburs. 16 Uliii, lyol
Catră voi, cetățeni ai lumei civilizate, cari aveți Li
bertățile primordiale și drepturile individuale și politice,
noi, socialiștii revoluționari ruși, cătră voi adresam apelul acesta, care ie tot o data și-o explicare.
Rusia n’are o burghezie revoluționara, ca aceea, care,
pretutindeni aiurea, aprijinindu-se pe gloatele muncitoare,
dc cari apoi* le-a tradat pentru interesele Iei de clasă, a
sfărimat jugul absolutismului și-a cucerit drepturile de
Cetățean și bele ale Omului.
Pe noi ne-au transformat dar destinele politice ale pa
triei noastre, ne-au transformat în crainicii revendică
rilor politice și sociale ale intrege! Rusii moderne, pe
noi luptătorii grupați în jurul drapelului sociulist-rcvoluționar, cari mergem în fruntea gloatelor muncitoare
si-conștiente.
Da, cetățeni, faptul sîngeros al justiției ce s’a înde
plinit de cătră iBoievaia Organisatsia», de cătră Orgauizatiea de Luptă a partidului nostru, și pentru care Co
mitetul Central nu se dă înlături a lua nanpra-fi o în
treagă, o deplină răspundere in fața conștiinței popoa
relor civilizate și în fața istoriei, faptul acesta nu Ie
nici un fapt izolat, nici' fapta unui ins aparte.
Cu buna judecată și după chîbzuințf mature Partidul
s’a văzut nevoit de-a pune capăt politicei nefaste a auto
cratului de. fapt al tuturor Rusiilor, a ministrului de In
terne, Viatcheslaf von Plehwe, precum a mai zdrobit
sau încercat de-a zdrobi și alte instrumente ale aceleea-și
politice, pe cel din urmă predecesor al lui de Plewe,
Sipiaguin, pe calaiil țăranilor, prințul Obolensky, pe împușcătorul muncitorilor, Bogdanovici, și pe al ți asupri
tori locali sau insultători ai deținuților politici.
Prin asta, Partidul nostru nu face de cît să reee tradițiea luptei energice a «Norodnaîa Volia», a Voinței
Poporului, în care, acum un sfer de veac, Marx și Engels, vedeau avant-garda Revoluției sociale mondiale..
Executarea omului public, in care îerau întrupate
toate fără de legile și toate grozăveniile țarismului,
făcu ca opiniea publică a lumei civilizate, cu toate reti
cențele fei obicinuite și convenționale, să scoată un stri
găt de ușurare, de conștiința despovărată.
Aș.a c-ar fi de prisos sa stăruim atita asupra insemnătaței politice și morale a făptel săvârșite. Viatcheslaf
von Plenve a fost executat:
1. Pentru că ielu-i acela care, acum douâ-zeci de ani,
întemnița pe frații noștri de la «Voința Poporului* în
carcerile de pieatră ale fortărețelor Petru și Pavel și
Schluuselburg, și-I supuse la niște asemenea prigoniri,
chiar împotriva legilor imperiului moscovit, in cit mu
riră acolo cu zecile, jertfe ale privației și ale nebuniei
provocată de aceasta vieață de iad, fear cei cari mai trăirâ urmară sk) ducă necontenit intr’un chin.
2. Pentru că ielu-i acela care, ajuns a tot puternic
tiran al Rusîef, puse în practică, din nou, cu mult mai
mare asprime ancă, politica de răzbunări, de răzbunări
nepomenite împotriva intelectualilor, muncitorilor și țeranilor, împotriva a tot ce truește, gîndește și sufere
în Rusia, lelu-i acela care, în cei doi ani dc vîzirat ncrespunzător, pe lîngă tristul padișah de Nord, făcu să
nfeară pe eșafod sau să se îngroape de vii, în mormîntul
Bastiliilor noastre, pe Bahnachef, pe Gherșuni, Frumkin,
și atiți alțl vrednici campioni ai dreptului și libertățel.
ieîu-i acela,- care făcu să fie străpunse, de gloanțele soldaților, sute de piepturi muncitorești la Ufa, care-necă
cu.sîngele proletarilor pavelele centrelor noastre indus
triale din JVliazâ-zi. Jelu-f acela, care înălță la rangul
unei instituții regulate, in închisorile politice, cele mai
iele batjocuri și schilodirea deținuților, pănă la violarea
femeilor, păn la a tace să se rupă de cătră zbiri, de ge
nunchii călăilor, brațele celor deținuți. Ielu-1 acela care,
în timpul mișcărel agrare din 1902, făcu să se bată cu
vergi mulțime de țărani, să li se violeze femeile și fe
tele de Cazaci îmbătațl, și făcu sa apese răspunderea
unor fapte singuratice asupra a sate întrebi h,
mai pomenit de cît la despotismul oriental b ’ UCru nc
3. Pentru că ielu-f acela care, vrtnd să iîomhit'.
mereu’crescînd al Revoluției, se sili s<ă ntite un -a u'
diferitele naționalități ale imperiului, asvîrlindti I re
unele împotriva altora și pe toate împotriva «Sfi
Rusii», ortodoxe, țariste. Icl.u-I acela, care împinse l^’
trem rusificareă Finlandei, nimicind constituiii-i - a-ex'
leale și liniștite țeri. Ielu-i acela, raro >.n,,r.ri ™aCS,'!
înverșunare pe Polonezi, pe Armeni, pe Evrei or^iL*
zînd împotriva acestor din urma, la K-ișinflu și.G^ 1
adevărate măceluri, măceluri m cari niște nenr.^-1
iloțf ruși, înfierbîntați și zăpăciți de rachiu si întriîH
de poliție, se năpustiră asupra bătrînilbr? femeilh ‘
copiilor, cari nu aveau o stare mal buna de cît a 1 F’
cari ierau toi în asemenea mizerabilă stare, se nân°r’
tiră cu cele mal neînchipuite torturi.
’
PUs’
4. Pentru-că Ielu-i acela, care căută de a învălui înf ’
singură rețea de poliție internațională țevile civilîznr
din Europa, silindu-se de a le înfeoda la regimul n
ginit al țarismului, care îndrăzni a -urzi pretutindenea"
curse, în Italia, în Franța. în Germania, revolup'onarilo’
ruși scăpați din ghiarele vultanulul moscovit.
*
r
5. Pentru-că, in sfîrșit, ielu-i acela care, urmindu-si
pururea politica Iul de distrugere, apăsă cu toata înrîurirea-i asupra țarului, casă provoace războiul cu Japonia"
aruneînd blcata țară în una din cele mal grozave aven
turi din cîte a cunoscut istorica, jertfind cu sînge rece"
ca să sature nes'ațiul prietinilor săi, vestiți! pirați Be’
zobrasof, Alexeief și compania, jerfind vieața a sute de
mii de tineri și miliardele de ruble stoarse din existența
mai mult de cît păcătoasă, din munca supra-oineneascfi
a unui întreg popor.
Pentru aceste crime, împotriva poporului și împotriva
patriei. împotriva civilizației și împotriva omenire!, Viat
cheslaf v. Plelnvc fu osîndit la moarte și fu executat de
cătră «Organizarea de Luptă».
Noi, adresăm apelul acesta cătră cetățenii lume! ci
vilizate. căror le spunem : Sarcina de-a propaga în țerile civilizate, adevăratele noțiuni asupra înțelesului
duelului' încins intre autocrație și Rusia modernă, cade
asupra voastră- Duelul acesta nu se va isprăvi,, nu va
avea sfîrșit de cît prin nimicirea unuea din vrăjmași.
Și țarismul va 11 neapărat acela care va li învins deRe
voluție, de catră națiea rusă, în sfîrșit libera.
Nu vă plecați urechea la scornirile interesate ale par
tizanilor țarismului, care ar vrea să ne prefacă în niște
barbari sau dușmani ai civilizației. Numai pentru asfănna
baibariea despotismului, pentru a libera un popor mare
de sub jugul țarist, pentru a-1 face să între pe calea ci
vilizației moderne, pentru a înzestra țara cu instituții
reprezentative, noi, socialiștii revoluționari,, luptăm în
clipele acestea. Nu luptăm numai pentru drapelul nostru,
ci pentru revendicările liberale și democratice ale întregeî Rusii moderne.
Energica necesara a mijloacelor noastre de luptă, nu
trebuie să facă pe nimeni să scape din vedere adevărul.
Mal mult dc cit orl-einc, noi condamnam sus și tare,
tactica teroristă, în țerîle cele libere, cum a făcut-o pu
rurea vrednicii noștri predecesori, de la «Voința Popo
rului?, Dar în Rusia, unde despotismul înlătură ori-ce
lupta deschisă, necunoscînd de cît arbitrarul, în Rus ii,
unde nu poți sa recurgi ia nimic față de neresponzaoi,1
litatca pui erei absolute a tuturor gradelor biurocâți
a:tot putmte, sîntem siliți a opune, violenței tiraniei, torț
dreptului revoluționar.
.
Să nu se uite de alt-feliu, cum-că pe lînjră activit ■
specială «Organizației de Luptă?, toate silințele P *
duluf nostru sînt și vor fi pururea închinate ia p 1
garea socialismului printre muncitori și țcram, ia. ț
nizarea revoJoluționară a gloatelor, potrivit programa
nostru socialist-revoluționar.
libertate,
Nădăjduim, că-n lupta asta istorica, pentru
cuget, avoi, cetățeni al lume! civilizate, veți (i, întrun
lături de campionii Dreptului și-ai Justiției
!
i
Comitetul Centkal
p
Al Partidului Socialist Revolționar
In Romînește, de L Neacu.
C. F. R.
Po,,,nul£ controlor, fie-vă mila, tot omul ie supus
c"sa
RASPLATA. ...
cruzime, Pa-pa, ce cruzime
—
o cruzime, Răddă, războiul lo necesar, s’ar
— mmea prea mult și n'ar mal avea ce minca....
^'"■Vbtdin, bine de cei rămași...
c_°într'uiț fotoliu și cercetind știrile războiului,
a nimici intimpiiiarc.a fiicei sale-, ieață ce arMidrll '"h lternic... aduce controlorul Gheocioreanu, nucătră încărcătorul de cărbuni, «cela cit nasul
marele», numit. «Căpitan Costache». «Ascultăl"*, Rădiiă», deși 'de altă părere, amintindu-șl că
{otirl'g cada a contrariea pe părinți, se mulțumi să tacă.
Dar mula ce zici, ma-ma ?
"c i:ea căpitanului fiind ocupată cu cetirea unui rdduelurile, miile de draci, miile de bombe și tu'cr^nifile db dinți ale conților furioși, o trans'^asdră in altă lume.
^ Despre ce-l vorba, mamă
" yiifie trece prin Cerna-Vodă, regele, cu vaporul,
ț^vrea să-l văd și leu. Ma-ma, am fost totdeauna asc^'ltoare
[eu... Da, Costăchel dragă, ar fi
t’Z numai că drumul cam costă.. .
btl> ' Moflj nu-s leu controlor la C. F R ? Nu mă confZfiaiă ăimenca, fac ce-mi place... Mine am cercetare
la Cerna-Vodă, ieau și pe Rădița.
1 __ Ce buni sîntețl cu mine... Am să ascult, totdeauna,
t0Țdar tot, ce mi-țl spune...
/ q fetiță, de familie bună, cum iești tu, nici nu se
tiuide silfacă alt-feliu... Numai cele din familiile proaste
n'ltscultă de părinți, și ajung ca vai de lele...
— Trăifii domnule controlor... Rog biletele...
— le fica nicu...
— Domnule controlor, voiți să iiiă puneți la incercure f- Poate ie vre-o persoană străină, nu wiă uenorocițl, domnule controlor..
— Fie și persoană străinăj ieu dau ordin, înțelcsum-al ? Ce mai aștepți, dpbitocule ?... Ieși afară boule...
— ..Direcțiea vă plătește s’o frustați din, toate păr
țile'?... Nu-{î ajung kilomctrele ?... Nu-țl ajunge sala• riul ?... Mal lei în tren și pasageri fără bilete ?
— Ie fica mea, domnule controlor...
— Fica ta nu trebuie să albă bilet'?...
— Ba trebuie, dar...
— Dar ce'? Ce te-a făcut syo' lei fără bilet ?...
— Nevuea, d-le controlor, nevoea...
— Nevoea ? Cum nevoea ?
~ Aproape de două luni, nevasta mi-i în spitalul 0ruștilui S... A-zl primesc o telegramă, prin care mi se
ici... Sîntem la' finitul luhei, n‘am nici
cheitueală. Am alergat în. toate părțile, bani n'am
g
silit s’u feilu fără
bnv
ăevoc... Frumoase vorbe... Pc-unbun sltijnu'1
nimica, iei lucrează după
r^gMamentc...
^.xr^VlJe'a' ^Oln'năle controlor, nevoea...
Puate'ifr’cei^navăea aceea, de care faceți atita caz ?...
’inMt a‘ ,,u“
f°nstată neadevărul, primesc destituirea ...
consfidele 4>Ca
^e. ^ren nu urmează să-ți preumcu ^gerede^iu'15 '' direcțiea ne plătește să-l nuncim
— la-r*
’dartor, hm muncit conștiincios, n?am
T Asta .™Cît-° iatii
superiorii miel.
zSir'u> ră
fățărniciei voastre... Pisica blîndă
“• L,,^amă pc conductor...
s^viciuaA^lte opoziții, șeful de tren Ic suspendat
vezi de treabă...
Xfl
nedr^
aluri?meZt- săfi,la4.Jî^i Paznic... Care alții?... Fad
barl eu ’ntne ?7 TU> 7Wn ,,ljZCraba ^cf
te cumta?
!
Pc.fica
>' pui alături de-a
r flu-țl ie rușine ?...
~ Cînd le vorba de vină, de ce Șă ne fie riișine ?
I mofe aceea-și, de ce deosebire, domnule controlor ?-.
Așa?,.. Și mai cert milă?,. Arață-țt arainâ
niai bine, nu vă mal prefacețl...
—Sîntem oameni și unul și altul, am fruslat direcțiea
in acelaș chip, cu toate că împrejurările sînt deosebite,
pedeapsa, nu poate fi de .cit accea-șl...
— Vom vedea...
• ...De Vartic, mal știi ce-va ?...
— Ce, n’ai auzit? L-au destituit...
Pe,dfU ăimita tocită, să râmîe omul pe drumuri,
muritor de foame.;.
Cînd vor cel mari, fea rănilne și pace,;.
^ar‘ Căpitan Costache, a fost doar dovedit. cu
a ceea-șl faptă...
~ Căpitanul a primit mulțumiri pentru zelul si activitatca Iul în serviciu...
d-ța.._. Tc-ai mal iiiiîlnit cu Vartic? ,
~~ Chiar ieri... Icra peste măsură de furios, n'am
putut să-l liniștesc de loc... «, .leu, frate, nu aștept ca
să cad mort de foame, zicea, sînt hotărît săfiior cu
hoțul care m'a nenorocit»...
— Și să știi c’o face. II cunosc bine...
— Dă, le și în dreptul Iul omul...
— Vii.de la drum ?
— După cunl vezi...
—Dar, ce-l cu tine? Iești schimbat... fi-a făcut.;Tur
bata» revizie, mă prind pe ce vrei...
— .Făcut... dar sînt satisfăcut, le ultima. Căpitan
Costache și-a luat plata.
,— Cum ?... Poate Vartic?...
— Nu tocmai...
— Dar, atunci?...
— ■ Unirea...
— Iei. cum ?
— ...In fie-care vagon trebuea șa-mi găsească ce-va t
«Locurile nu sînt ocupate după regulament..-, pasagerii
nu respectă autoritatea»..,
— Dacă iarau convinși că icra marele nostru
vrăjmaș. .■
— De, frate... In sfîrșit, doar Vai cunoscuta.
— Ca pe-wi cal breaz...
— Revizuisem jumătatea trenului, mereu observat,
mereu batjocorit...
— Apoi, alt-feliu la ce bun controlori?,..
— Halda de... Ieram aprins rău. Dacă nu lerd suspendarea celor
zile, i-o făceam bunii...
— Dacă...
— Firește, dacă... Alt-feVu, musai m'ar fi luai ca din
oală... Nu mal lera simplă întîmplare, ci răzbunarea
bine dospită...
— Și adică nu se cădea ?
— Ba, prea-prea. Poate am duca-o -mal bine, nu și-ar
mai ride denot toate secăturile... Dur, vezi, păcat să
te dai așa pui de pomană cțnd ie și altă cale„.
— Adevăratu-l, pricep...
— Treceam întrall vagon, cam la doi pași în Urma
Căpitanului. Ca un fulger, nu put să-iăl dau samă de
unde, se repede Vartic, tivind cu sine, între vagoane,
bestiea care nenorocise o lume... Mi s'a făcut întuneric
înaintea ochilor... Cînd mi-am revenit, văd că Căpi
tanul remăsese atîrnat, cu mină înțepenită fie băra
scărel de urcare. Vieața îi atima de-un fir... Fiind în
locu-mi, to indurai ?...
— Mi-aș fi păstrat nula pentru oameni.. Pentru
fiare, -uite, îl vezi, îl vezi cit de patcrnic le? Nu de
geaba- îiivîrtesc frînd cite trei zile-n șir... O șingură
lovitură, și gata...
— Răsflata...
,Id.
�90
REVISTA IDEEI
«MERCEDES», TREI-ZECl CAI PUTERE
Giobbe, mecanicul după ce isprăvi să-*și ăprovi*
zioneze automobilul cu apă, dete găleata țăra
nului care îl ajutase și scoase din buzunar un
pumn de monede. Resfirind monedele acestea
pe palmă, alese una de doi lei, pe care o în
tinse țăranului, zicînd :
Ține, mulțămesc.
— Țăranul se uită lung, stătu o, clipă pe loc,
pană să se încumenteze să pue mina pe piesă.
Par'că ii iera frică s'o atingă. Cu toate astea,
trăsăturile mojicești ale feței sale fură contrac
tate de-un zîmbet, privind și strînglnd tot o dată
lacom în mină moneda ce primise.
— Vă mulțămesc, signore, îngină Iei, îneîntat.
D-zeu să vă răsplătească,sa vă răsplătească în Raiu.
Giobbe își strînse buzele, privindu-1 nemișcat.
Pe urmă se întoarse, așezindu-se la locul luî din
fața automobilului. Dar, fiind-că țăranul urma a
mormăi înainte, pleeîndu-se adînc, Giobbe începu
a-1 privi cu un aer de milă și tot o dată de plictlsală, și vrînd să se descotorosască de lei, făcu
un semn din mînă, zicînd :
— Mulțămesc, mulțămesc, D-zeu are să-mi răs
plătească, lasă, nu te teme. Numai du-te.
Omul înse nu se mișca din loc. Stătea neclintit,
în mijlocul mulțime! sdrențuite, adunată acolo.
Toți cei de față, femei, bărbați, copil, fură cu
prinși de-o dată de o tăcere evlavioasă, uimiți
de dărniciea mecanicului. Unii se uitau la iei
cu invidie, alții se grămădiră mai aproape de
automobil, întinzînd mîna și cerșind c-o voce
plîngătoare. Alții își ofereau și iei serviciile lor.
— Dacă mai aveți trebuință de apă, porunciți,
signore.
— Faceți-vă milă, am doi copii acasă bolnavi.
— Voiți ca să vă curăț leu praful de pe roți ?
Veți fi nici că se poate mai mulțămiți.
— Avem un an foarte rău, miluiți-mă cu ce-va.
— Miluiți-ne, miluiți-ne și pe noi.
— Faceți-vă pomană, cu ce vă lasă inima,
pentru numele Domnului.
Giobbe părea că nu aude nimic. Iei se așeză
și mai bine pe șezătoarea lui și se uita la un
munte înalt și pietros, ce se vedea printre niște
bătrînl stejari, scăldat în soarele aproape de
apus. Cel cu bacșișul sări înse de colo, răstindu-se cătră lume :
— Ce va să zică asta. Nu vi-I rușine ? Signore,
dacă mai aveți nevoe de ce-va, să vă serviți tot
de mine.
Două femei, de la spate, începură înse să mur
mure, amcnințîndu-1 cu pumnii.
— Dar ce treabă ai tu ? Ce te amesteci ? Ori
vrei ca noi să rămîncm cu dinții la stele? Crezi
ca numai tu singur trebuie să mănîncî pe lume ?
Omul, înfricoșat, se dete atunci puțin înapoi,
prinzînd a rîdc idioțește. Ii plăcea mult mai bine
ca s’o scoată la capăt mal de departe :
— Liniștiți-vă, linîștiți-yă, dragilc mele cumetre,
aveți dreptate, zise Iei, pornind spre poarta sa
tului. După vre-o cîți-va pași stătu înse pe loc,
și intoreîndu-se cătră lume, prinse să joace in
9Mnă, moneda ce primise, rostind: Numai una
pe zi din harabalele astea, și îeata-mă bogat
După asta își căută de drum. Lumea, peste măsură de iritată, urla în urma lui. Un tînăr, cu
ochi vil, care stătea răzămat de zidul care măr
ginea drumul, nu departe de automobil, cu altl
doi, zise, cu un felin de necaz, cu glas tare; *
— Mizerabil și egoist. Șj milogii ăștia, toți la
comii aceștia după bani, sînt toți niște murdari,
Giobbe,auzind astea, fu curios să vadă pe cel
ce pronunțase asemenea îndrăznețe cuvinte. Totu-și, numai încet de tot și cu un aer de îndiferență îel își întoarse capul. Fixă puțin pe tînăr,
carele sub privirea-I păru că se emoționează
puțin, și văzu că nu Icra o brută ca toți ceilalți
din prejur, văzu că iera încălțat și că ;avea
— 0
figură deschisă, inteligentă. «Desigur Ie: un revoluționar», gîndi în sine cu oare-care plăcere,
întoreînd ieară-și capul spre a privi muntele cel
pietros, scăldat în soare. Toți cel de față, femei,
bărbați, copii, cătară la rîndul lor și dinșil la
tînărul acesta, cu oare-care mirare. leac iei, stăpînindu-șî emoțiea, își încrucișa brațele pe piept,
urmînd cu liniște, c-un ton plin de convingere:
— A cere de pomană, i-o mare înjosire, sar
manii miei oameni, să mă credeți. Omul trebuie...
— Nu, asta nu merge, nu merge, întrerupse
unul din flăcăii de-aproapc. Cum adecă, ai voi
oare să se oprească săracii să-ntindă mina, cind
mor de foame ? Și n’ai voi cum-va ca boerii să
nu dea nici cea mai mică parte din bogățiile
lor?... Asta nu merge, nu merge, iubite August.
_ Nu merge, pentru-că încă nu mai înțeles.
Dar al să mă-nțelegi... Cum spusei, a-ntindc mina
nu-nsamnă de cît a te resemna s’o duci într’o.
păcătoasă mizerie, și resemnarea ie lucrul cel mai
păcătos. Trebuie ca fie-care om să se simtă că-i
om. Sărăcimea nu trebuie să se resemneze, să
sufere, ci să se răzvrătească. Trebuie să ne cîș- , '
tigăm în chip demn pînea de toate zilele și sa
|
aruncăm jugul. Toată lumea trebuie să albă
acelas drept pe pămînt ca să se bucure dc
vieață. Trebuie răzvrătire, trebuie să se pue mina
pe toate bogățiile celor mari și să se pue-n co
mun. Toți oamenii vor munci după asta și vor
fi frați... vor fi frați, iubindu-se...
Zicînd acestea, tînărul nostru ajunse in culmea
aprindereî. Vorba ÎI Iera caldă și ochi-I scinteeau.
Toți din prejur rămaseră atinși de cuvîntarealu •
Cu toate astea stăteau cu gura căscată si &
ochii holbați, ca și cum nu ar fi priceput înțe
lesul cuvintelor sau ca și cum ar fi fost u u p.
Unii se învirteau cu sfială prin prejurul n]eca
cului, dîndu-i tîrcoale, să vadă cam ce m ipa
făcuseră asupra lui vorbele spuse. Văzură
că iei stătea nepăsător, că nu ieșise citu-și
puțin din nepăsarea lui... August, urma ;
- Trebuie răzvrătire, trebuie ca țoți sărmanih
ca toți lipsiți! să se răzvrătească. Pentru
numai așa vor putea ajunge toți oamenii
țelegere și pace, la pacea universală pe P
, j
O babă, zbîrcită de par-că Iera o strig
care tocmai atunci se apropiase de grama.
oameni, se repezi cu furie la un baet ,carC._ hra
în fața vorbitorului nostru, și apucindu-1
îl zgudui cu putere, strigîndu-I:
Revista tdeei
rtaî marș de-aicl. Nu vreu să temhăitezi
~~ al de-aiștia și să asculți la defăimările Ion
cu de* curat dracu, aista-I dracu gol, Pleacă
A‘str} Nu-nțelegi ? Sînt sau nu sînt leu mama ta?
dc»-îtul înroșindu-se, se strecură, tiptil, în altă
strigînd de acolo la nndu-I;
Parte’r asă-mă-n pace, du-te mai bine de-țl vezi de
^bă. leu £ac ce‘mî Place mie» doar nu mal
Jnt acuma copil.
~
Raba voi să se rapada după dinsul, dar se
i Isi acoperi fața cu minele, și într’o stare
jP desperare cumpiltă, începu a zbiera ca apută de alte alea. Din ce în ce mai înfuriată,
ridică amenințător brațul cătră tînărul vor
bitor, zbierînd cît îi lua gura :
—’leaca ce roade culegi, sculă de spînzurătoare, ce iești. Așa înveți tu pe copil să-și resnccteze părinții ? Mîncate-ar boalele să te mănînce. Nu-I nici o săptămînă de cînd te-ai întors
înapoi și ai și început să molipsești și să răscoli
tot satul. Pururea bolborosind politică, pururea
ponegrind, grăind rău de stăpîni și credință... Nu
te temi tu oare de mîniea lui D-zeu ? D-zeu face
cu noi sărmanii, ce vrea. Am să dau leturghie
la biserică și am să te blestem. Dar ce stau leu
de vorbesc, îndată ce voiți pleca de-aicl, am să
mă duc să dau de veste jandarmilor, lasă...
— Atît ți-a mai rămas, ca să te faci spioană.
Nerușinată ce Iești, îi zise fiu-său.
August, netulburîndu-se de loc, zise c’o voce
plină de milă :
Sărmană mătușă Giustina. Trebuie să știi
că noi nu ne temem dn jandarmi...
Mătușa Giustina urma înse a da mereu din mîni,
urlînd și mai mult încă, atunci cînd din pricina fu
riei nu mai putea rosti nici o vorbă. lea vru să
se răpadă din nou după fiu-său, Dar un bărbat
și-o femee o ținură pe loc, și, căutînd a o liniști
cu blîndeță, isbutiră s’o scoată din
dir. grămada de
oameni, s’o ducă cătră sat. lea se& zbătu dintru’ntăi, se smuci să scape din strînsoare. Văzind înse că totul Ie degeaba, se lăsă dusă, aproape în neștire... In vremea ceea, un băet, ve
nind în goana mare, se apropie de automobil,
povestind :
—~ Au intrat în biserică și au dat sacrestanului
un an,
aur ca să deschidă orga să cinte.
— Un ban de aur...
" Da, și acum cîntă.
2 Adevărat ? Dar cine cîntă ?
ama, lear ceilalți doi stau si ascultă...
■Ț Dar popa ?
nu
*e acasa
nepotu-său a spus că
trebuie ° °aJCe Jn sara asta- • Tutungiul zice că
__ U SaL ”e n’?te englezi, foarte, foarte bogați.
Giobh
aur Au dat un ban de aur ?
să vadă^ Ș* .Scoase ceasul din buzunar, se uita
Sat> SoareF C^e ^eFa ?’"ntoarse capul liniștit cătră
cl°potnîta e’ aPr.oape de apus, iera ascuns după
,era un r blSericei. întinderea cîmpiei par-că
Dmină fa°I°r
scînteî. Ceriul strălucea de o
nainte, nrin-a^Ca”’ Giobbe își luă pozițiea di^nngea, naV’ umbra turnului care se predepart1"Ca ^a nes^*rȘit, tot mai departe, tot
e> peste zidurile și peste casele satului.
91
peste șoseaua pietruită, printre stejarii gigantici»
peste rîndtirile de butuci săcâtuițl de vie cari
populau coasta.
— le tîrziu, îngînă Giobbei.. Orgă mal trebilei
acum... Șepte-zeci de kilometri.!.
Mulțimea se îndreptă în grabă spre sat ca a*
trasă de vedeniea bogăției. Dar vre-o clțl-va băeți,
mai înainte de a se lua după cealaltă Iunie, voiau
să mal încerce dacă n’ar fi putut să capete de
la mecanic ce-va. C-un glas miorlăitor Iei înce
pură a cere de la acesta milă. Mecanicul, stete
cîte-va clipe fără să facă nici o mișcare, dar
pierzîndu-și în cele din urmă răbdarea, făcu un
semn de supărare, fără să scotă înse nici un
cuvînt. BăețiI tăcură cu toții pe Ioc, înse își
începură ieară-și, numai de cît, tot cu aceea-și
stăruință, miorlăitura lor. August, care rămăsese
tot rezemat de zid, cu vre-o patru țărani, și care
începuse discuțiea din nou după ducerea babei,
se întoarse, zicînd eu desgust:
— Isprăviți o dată. Nu vi-i rușine ? Val, ce țară
de milogi mai Ie și țara mea,
Giobbe, la rîndul lui, cu foarte multă politeță,
aproape cu smerenie, zise :
— Vedeți bine, ieu nu-s de cît un simplu ser
vitor. Duceți-vă la stăpînii miei de cereți milă.
Zicînd acestea, un zîmbet, un zîmbet de ironie
amară îi flutură în fugă pe buze. BăețiI, în
credințați că nu vor putea căpăta nimica de la
Iei, cu toții la o laltă, zbierînd, într’o gălăgie in
fernală, o luară într’o goană spre sat. Cinci flăcăi
înse, parcă mișcați de asemenea declarație și de
tonul strein cu care fu făcută, remaseră locului,
tăcuți, punîndu-se a-1 privi cu o vădită curiozi
tate. Giobbe, își aținti privirea din nou asupra
muntelui pietros, scăldat în întregul lui de o lu
mină galbenă roșiatică. Inse, simțindu-se observat,
i se schiță pe buze din nou un felitk de zimbet
vag. Și par’că auzi o voce ironică, însoțită de
un rîs sinistru, pornind din năuntrul său, care ii
răsuna la urechi: «Ah, ah, servitor... Ii fi și tu
servitor, cii două zeci și cinci de franci pe zi,
sărmane Giobbe, mecanic»... Și par’că neliniștit
de ideea că cei cari-1 priveau ar fi putut să audă
ej voce
a aceasta, cată la iei
și jiei
vocea
iei ca pentru a se
asigura. După aceea scoase pentru a doua oară
ceasul din buzunar și zise cu glas tare :
" face
‘
— Se
sară, și-avem să facem șepte-zeci
de kilometri pănă la...
Aici se întrerupse, devenind dintr’o dată se
rios și tăcut. Ceea-ce mări curiozitatea flăcăilor
cari stăteau lîngă iei.
— Șepte-zeci de kilometri... Dar unde locuiți ?
Unde locuesc stăpînii d-voastră, întrebă cu îngăîmeală unul dintre flăcăi.
Giobbe întinzînd un braț și făcînd cu dinsul
un semn, răspunse sec :
— Departe, foarte departe.
— Șepte-zeci de kilometri... zise un alt flăcău.
Aveți s’ajungeți fără-ndoială la miezul nopțeî...
poate și mai tîrziu...
— Ce proști sînteți, zise Giobbe în gîndul lui.
Și căutînd cu milă la flăcăi, zise tare: Ce miezul
nopțeî. Avem s ajungem de vreme.
Apoi, punînd o mînă pe volanul automobilului,
>(
i
■
1
I
�92
fcEVrSTĂlbEfci
REVISTA 1DEEI
îl întoarse in cerc, încet, ușurel, ca și un tînăr
ipfocat care an,îmbr^oșa,.o ,ființă iubită. Și, cu
o (licărire in ochii, ,zise pe-un ton măreț:
— Automobilul «Mercedes». Trel-zecî cai .pu
tere,' Opt-zccț de-kilQmctrijpe. oră. Pe. drumurile
astea nu vom puțca.mcrge .de cit.ca la o cinci
zeci. Un drum de vre-o oră, și, jumătate... .,
■ Toți rămaseră -înmărmuriți, afară.de August,
care trăise doi ani departe de-satul lui natal,
care, lucrase, prin, orașele mari. Unul, din com
panionii lulj .dorind să afle mai.inult, întrebă :
,— Dar jCit costă? Costă mult ?,
Giobbe, care se. întorsese. dig nou ,șpre mun
tele pietros, încrețind fruntea,, ca un ora plictisit,
nu răspunse nimic.. Dar.mai punînțl-și,altul aceca-șl
întrebare, ca să, reteze vorba, -se mărgini să, zică,
fără a-sc întoarce:
’ ,
■ — Nu știu .anume ,cît costă. .Costă; mult.
Țeranul prinse -a socoti:
— Să coste., să coste ca la o mic, poate trei
mii... patru mii...
— Costă atita cît ar ajurțge.'să
ajunge; să se hrănească
tot satul, întrerupse August... Ce-țî
un an întreg
i
folosește șă știi? Numai boerii;pot să-și îngădue
asemenea Iun, trăind pe spinarea șl .din sudoarea
săracilor.
.■După asta șe, făcu 1 o tăcere. Țeranul (amuțit,
remase împietrit. Trecînd un oare-care timp,..unul
din ceată, propuse să se. meargă la biserică spre
a asculta orga, și dînsul șj plecă. Doi îl urmară.
■ ”
Așarcă August remase . numai cu un singur to
varăș, unde Iera,. lingă zid, în fața automobi
lului. Iei rîse în urma celor plecați, bătîndu-șî
joc dc dînșil:
,
.
..
— Ce oameni curioși... Duceți-vă, duceți-vă și
voi să cereți de pomană. Par'că dînșil.;n’ar fi toț
oameni ca, noi. N-au doar,,nimic ,aparte. Icu nu
m’aș mișca absohit, să. văd pe regele și. regina...
Atunci aș fii'încă și mai nepăsător...
. Și făcind un semn, de dispreț, August se uită
la mecanic să vadă cam ce: efect făcuseră asupră-i vorbele lui. Ca. și cum ar: fi simțit o mare
plăcere de a aduce, fără prea multă răutate
negreșit, oare-.cari împunsături unei persoane care
traca în contactul unor oameni nobili, bogați...
Giobbe. ins? remase .nemișcat, și, sțrîngîndu-și bu
zele, iși zise-n :sinc : «Ah, ah, infierbîntatul revo
luționa... Iești un tînăr drăguț, -dar,, sărmănelule,
prea tc crezi. Șî îeu, iera o vreme cînd mă cre
deam ca și tine. Cu toate astea, am ajuns un
servitor,
un .«.fruv»,
servitor luuțui,
liniștit, iresemnat.
Ah, aji,
ah,
..v», »»»»
vavuniciL. rui,
noi siaipușii, avem în noi inimi de servi, de robi. Aș
vrea să
«n te x,nri
văd in
în fața ™regelui
—i..î ~și-a reginei. Zău',
aș voi să te văd. Și leu am fost, un timp un re
voluționar tot atita dc aprig, ca și tine, și, cînd
mă întorceam în satul mieu, făceam propagandă,
compătimind pe tqți
tqțj acei cari
disprețuiud sau compătimind
să înțeleagă, întocmai
nu vreau sau nu jputeau
'
ca și tine... Cu toate astea am ajuns un servitor,,
și . am, ajuns să mînînc din treuca celor , pe cari-ii
uram,.din treuca regelui, din treuca regelui chian,...
La glodurile acestea, Giobbe iși simți inima pă
trunsă dc un fior de adîncă mâhnire, se simți mic,
umilit, și prinse a ofta. Vorbele, tînărului care
urma a se întreținea cu căldură cu tovarășul lui,
îl duseră cu totul să-și amintească de trecut
vedea ; tînăr, plin de credința în • ideal, pe r>h’t
satului său, după o,lipsă de trei:ani, în miil„
a o mulțime de țărani, cari se.uitau în gura |
mărmuriți. Tot așa cu ■ căldură vorbea si îei Uî'
să’.deștepte mintea, să cuccreacă inima fraților
sclavi.'.. Dar unde iera .credința sublimă a ace?aî
timpi depărtați. Atunci iera pururea plin de vicar
vieața se-revărsa in Ielr credea, spera intr’o r
generare, intr’o regenerare apropiată a tuturC*
flăminzilor. Iera încredințat că nu va trece
pănă să sune ceasul revoluției, ceasul în caU
toate jugurile vor fi scuturate, calcate in picioar
Credința aceea iera acuma i stinsă, înmormîntat"
pe veci... Giobbe îșî simți inima bătîndu-î, ca ^i CU1Î
s'ar fi aprins într'insa căldura timpilor-trecut?
Dar tțilburîndu-sc din nou, strînsc cu amindouă
minele vojanul automobilului, și. cu atita-putere
ca și cum ar.fi voit-să-lfringă. Capul prinse a-î
Iei in
jn
arde. «Sărmane Giobbe, mecanic», iși zise lei
șine, «ce manifestări sînt acestea ? Cauți să te în.
(Sine,
ttinerești
‘’
-’ niște
și tei prinde mâhnirea J
gindindla
♦timpuri.ee
A ....
AT fost un aposjoj
nu mai pot veni? Ai
---5*
-—
1
_
neisprăvit, apostol de carton, sărmane___Giobbe
>X__ J_______ C._______ 1
șira fost ___
un.'foc
de pac, focul din inima ta. Ce
"
‘
manifestări
sînt
acestea, acum» ?... Dar, împotriva
tuturor așteptărilor sale, îl copleși o fără dc
sainăn mâhnire. .11
n muncea
•-------- - par'că o remușcarc
cumplită și auzi par'că. o voce plină de .tristeță
și mustrătoare care-I apăsa conștiința: «Oare visul
de-:odinioară n'ar mal putea reveni? Am fost
slab, am fost laș, dar n’aș putea oare, să mă
refac acum tare, nu m’aș putea oare reabilita
printr’o acțiune solidă» ? Atît de umilit se simțea,
în cît ar fi dorit ca mintea-î să nu mai judece
nimic, capul să-i fie gol de orî-ce cugetare. Avea
un necaz nepomenit pe sine. Cuprins dc nerăb
dare, se dădu jos din automobil și se îndreptă
cătră sat, vrînd să se reculeagă. Privi - încă o
dată umbra clopotniței, care se prelungea - de
parte, tot mai departe, peste ziduri, printre ste
jarii verzi, peste coastă, la nesfârșit. Aruncă o
privire Ia tînărul care nu mai contenea să vor
bească, care vorbea înainte, cu foarte marc con
vingere, camaradului lui, Se muncea să nu mal
cugete, să nu mai audă, să nu mai vadă nimic,
închise chiar pleoapele. Dar amintirile-1 urmară ..
Iși revăzu zilele primei lui tinereți, timpul ‘plin
de mizerii, de persecuții, dc luptă necurmata,
cînd după o scurtă ședere în satul lui plecă din
nou să caute dc lucru in orașele mari.- Iși revăzu
vieațalui vagabondă, zbuciumată, dc lucrător prlmejdjos jn fața patronilor și zbirilor, astă-zi stînd
liniștit într’un loc, aproape muîțămit de-a-lucra
in mijlocul unor camarazi vrednici, cu pînea asi
gurată pe vieață, mine concediat din lucru,-silit
să fugă, cu polițiea după urmele lui... Iși revăzu
lunga și trista-i odisee, dintr'un oraș în altul, de
la o nație la alta, zilele lui de foame, zilele-Ș1
nopțile petrecute. în carcere infecte, zilele cum
plite, ceasurile de amărăciune ucigătoare, cea
surile acelea, dc slăbăciunc, de desperare. Ca njc
o dată, îl năvăli vedeniea. amară a trecutelor u
mizerii, vedeniea mizeriilor foștilor- lui
de muncă,: vedeniea tuturor mizeriilor îndura
93
. Vă2u copiii munciți, canoniți în hi- buca să se resemneze, să se supue... Dar,.după
je oajncn’*piicle doborîtc de munca îndelungată cc primi să între în serviciul regelui, cugctînd acrâtx>firixmată, lîngezînd, pierzîndu-și gingășiea, supra pasului făcut, îl prinse un desgust uriaș dc
blâstaL‘ tatca. Văzu oamenii consumîndu-se în sine, sc simți peste samă dc iiijositj șl fu aproape
putefCa’Sîc tot felini, fără nici un folos pentru pe punctul ca' să-și ’arunce masca ș’r să se dea
osțej?c 1 lț)ătrinii, neputincioșii, prigoniți!; dispre- po față. Isbuti inse să mediteze și se calmă. Cc
iei- ^^rmîiizii întinzînd mina, murind în cele folos sase lase •tristețe! ■? Trcbuea să se coboare,
țuițib
suferinți. Văzu pe sclavii glebeî, pe piu- să se coboare fatal, să se.'coboare mereu până-1
niai 7_ururCa îndoiți de spinare, asudînd, va înghiți abizul... Ierau mai mult dc patru ani de
a necontenit sudori și rcsemnîndu-se, pu- cînd se afla în serviciul regelui. Devenise un ser
vărsîno
Ca și odinioară, vedea acvca
vitor credincios. Majestățile lor, Regele șl Regina,
rure£l / juni triste, ca ’ și odinioară, cînd credința îl iubeau foarte mult; Și iei iera muîțămit. de
accl<-’ v,zl
pururea vie, pururea arzătoare, pă- vieața molcomă ce ducea. Uitase cu totul vremea
in idc? nicî o dată n’avca să se mai stingă. De ce trecută, de lupte și mizerii... Cînd se întîmpla,
rindea ;QSC aCuma aceste triste amintiri dc du- cîte-0 dată, ca o voce internă să-1 mustre, dădea
reveneau^^
credința Iera stinsă, cînd altă din cap ca un sceptic... In cei dih urmă ani se
r®rCr3iera începută de-atîția ani ? Și de cesc pre- obicînuise atît dc mult cu noua-i existență, în cît
vie31 amintirile zilelor dc mizerie ?... Nu iera devenise aproape un aristocrat. Credința in aZCntalori-ce credință stinsă.?... Giobbe stătu un devăr nu-1 mai răpea... De ce inse acuma, văzînd
°arepnt doborît, după care se văzu par’că din mizeriea acestor țerahi de munte, și auzindîcuvintelc
010,0 îmbărbătat. Cu toate astea, fără să vrec, îndrăznețului tînăr, îșî simți inima aprmSă de ve
pins a evoca maî departe cele întîmplate chea flacără a amintirilor trecutului, cari ii nă
Jil scurs... Intr’o zi, într’un mare oraș, in pădeau în minte. De cc-I veneau aceste amintiri
11 -tarei dînsul și o mulțime nenumărată de alți cu-atita limpezime ? De ce venise remușcarea să-l
Xarăsi de luptă, fură închiși și torturați în car întristeze atît dc strașnic? Iera iei oare, iera iei
cere si, in urma unui proces revoltător și infam, Giobbe, scepticul, cuprins de asemenea zbuciun},
fură osîndiți unii la munca silnică, alții la de pe care îl apuca jalea ? Iera! iei, Giobbe, meca>portare. Ah, ce lungi fură anii cei trei de crunt nicul Regelui ? Ce lucru nou se petrecuse ?' Nu
martiriu petrecuți in insula cea pustie... Păreau mai fusese iei oare și-n alte1 dățr în atingere cu
a nu mai trece. Și avea să petreacă acolo două desculții, în îndelungele curse pe care regelui său
zeci. Nu Iera oare mai preferabilă moartea?... îi plăcea să le facă, incognito, cind se găsea în
Singur, răzbind obstacole de necrezut, c-un curaj timpul stagiune? lui de vară,' în calstelul lui fa
de erou, izbuti în cele din urmă să fugă. Norocul vorit ?... Regina, care iera o zeloasă cultivatoare
îi prii și urmă să-i priească. Fu primit pe un bas a artelor, știeacăîn localitatea aceea, intre munții
timent,' născoci o istorie, spuse că Iera un nau sălbateci, se afla o biserică veche șr vru s’o vadă.
fragiat, făcu cunoștință cu un mare industriaș Și
7" frumoasa
’ ’ regină
„“ “ nu vedea
*
nicio piedică.în
îșî schimbă numele, nimic... In vecinătatea acestei localități' nu ierau
care îl prinse' }în
~ simpatie,
-----așternute
drumuri
pe
cari
să
poată
umbla auto
*! Giobbe, așa cum îi veni. Industriașul
se nunii
avea o fabrică de automobile, îl luă să lucreze mobilele. Și nidî un automobil nu călcase până
cu Iei, îndată după ce debarcară. Și, după cît-va atunci asemenea drumuri proaste.:. Dar înainte,
timp, văzîndu-i aptitudinile și priceperea lui, a- pururea înainte...' Și-ajunseră acolo, iii mijlocul
proape fără asemănare pentru un lucrător, îl re unei mulțimi de mizeri. Regele și regina, cu gen
comandă regelui, care avea nevoe de-un bun me tilomul care-i întovărășea, porniră mat departe,
canic. In vremea asta dînsul văzu stîngîndu-i-se, în sat, ca să vadă biserica. Ici remăsese în
încetul cu încetul, aprinderea de-odinioară. In afară de sat,, înconjurat de curioșii: Dar ce se
cele dintăi luni de după debarcare, fu cuprins petrecuse nou, ca să se întristeze, ca să-l cuprindă
de mai multe ori de dorința să se întoarne din jalea și să'J ""
------- i așa, îel Giobbe, stepse —
umilească
nou la luptele trecute, la agitare, fiindu-r par'că 'cui
”’15?... Ce însemna aceasta ? Amintirile astea veni
rușine dd lîngezala în care se afla. Amină inse seră ca să-î prevestească ce-va ? Și ce să-i pre
racreu, de a-zi pe mîne. Cu vremea înse prinse vestească ? Ișr trecu o mină pe frunte^ ca vrînd
se obicînui cii noua-i existență, uitînd aproape să‘și limpezească gîndiirile, vrînd să se stăpîs.e ra’ze^iile lucrătorilor, în contactul cu dei avuți, nească... Muntele cel pietros iera- iluminat acuma
de ultimele
raze «ac
de soare. Giobbe ov
se întoarse —
să sc
□
'^ncl copleșit ne-ntrerupt de-o 'pasibne ciu- uc
uiuuicrc-j«wc
ata, de pasiunea automobilelor. Dînsul își iubfea urce in automobil, ascultînd la tînărul care istoriseai
— Și fu un măcel’ groaznic.
tr^Sora’ ca ?* cum ar
simțit într’însâ o
----- Mulțimea xfu mitra
*
vînt^ am'lca" Șî> în cursele destrînate, cu fața-n liată, împușcată pe strade trei zile-n șir. Văzui
confii^rT-r^Ut „in înibătarea iuțeler, credea că se cu ochii miei căzînd mulțime de sărmani.». Bieții
'a scl? cu îea« Dacă cîte o dată se mar gîndea martiri. Acuma ocnele sînt pline. Zbirii rentaseră
îacă?1AlbarCa .°Perata în iei, se resemna. Ce să stăpîni' pe teren. Domnea cea mai cumplita te
murise ?a V0ise destinul- Aprigul revoluționar roare. Aici nu știți nimica de cele petrecute, său
Poîîțiea^e^trU vecfiîLlui camarazi, murise pentru dacă știți ce-va totu-I neadevăr, fiind-că știți din
taserăcăf nați°nala- Jurnalele din țara-I anun'- gura p’opei. O, cîtc lacrăitai', cît sînge... Dar va veni
Cvadcze pSe®7UCIS deRUn glonte, cînd încercă să ziua răzbunărel. Se va ivi neapărat ciuc-va, cart-și
fcrnieca ne ^a ^aca Credința veche nu-1 mai va răzbuna, în humele atitor și'atitor vvictime,
cstinul vruse să-1 prefacă în laș. Tre- care-și va răzbuna asupra primului responsabil,
�94
BEVISTA IDEE!
REVISTA IDEM
gura strîmbă, cascată, cu gîturile gușate
asupra regelui, asupra regelui așa numit democra
tic, care a vrut să se săvîrșeasca asemenea măcel petele nițoase, cu ochii idioțl, sticlos!, o’rdu °ași care a și decorat în urmă pe raăcelărițori... cu minele negre, aspre, cu picioarele goale k ?1Trebuie de răzbunat asupra unor ast-feliu de cănoase, înțepenite, cu papucii rupți, Cu ’ bot0.
diforme,cu hainele murdare, trențuite, ale tăr Urile
monștri vulgari... Trebuîe mult de urît pe lume,
foarte mult, mult de iubit. Trebuie de iubit mult tineri și bătrînl... Ce comparație tristă.. Pen?0’1.01’
tăea
dată de cînd se afla în serviciul
frații cari muncesc, cari se trudesc, cari mor de
foame ca să susție pe privilegiațL Trebuie mult Giobbe fu împins să facă asemenea tristă u*>
nOrn'
de urît, pe toți tiranii, pe toți stăpiniî, pe toți parație... Nu ierau oare cu toții oameni
cari trăesc pe spinarea celor de jos. Giobbe se pucă un desgust și nu putu să-și stăpîne^L- a'
simțea din ce în ce mai tulburat și nu știea de zîmbet uitîndu-se la tînărul care sta nemS
de ce. Și îngînă si iei aproape mașinaheește: lingă camaradul lui și razamat de zid, Pa ’Ca}
Că
«Trebuie mult de urît, trebuie răzbunare»... Și ar fi fost crescut din iei, sta tăcînd, cu-n
lovi furios cu mina volanul automobilului, facind păcît, cu toate că se silea să pară senin.
simțindu-se
satisfăcut,
își
întoarse
privirea
°ăt
un gest de dispreț. Vrînd să se stăpinească,
căută să-șl bată joc în șine de meditările Iui și stăpîni! lui cari se apropiau, urmînd a di<sC '
— Așa dar, cîntăî, fără să vreu, cîntăi s’^^'
de înflăcăratul revoluționar de lîngă Iei, care
vorbea cu atîta cutezanță, fără să-i pese că l’ar zică bisericească, zise regina, zîmbind vesel mU”
— Intr-adevăr, majestate, respunse gentile'
denunța sau l’ar înfrunta cine-va. Și ca să-și re
dobândească liniștea, aruncă în treacăt o privire Nu-mi aduc bine aminte în ce revistă cetii nnt-i ’
compătimitoare asupra tînărului vorbitor, gîridind asta. Dar Ie fapt cum-că «Marsilieza» are to t
în sine, dîndu-se jos: «Sărmane, iești și tu un caracterele muzicei sacre. Nu Ie Rouget de 1'tV
utopist. Noi avem in noi inimi de sclavi. înflă adevăratul iei autor. Iei a adaptat numai vorbele
cărarea noastră ie foc de pae. Aș voi să te văd imnului lui la prima parte a întroducerel unu'
ce te-ai face dacă ar ieși acum de unde-va un oratoriu compus de un modest maestru al canei î
jandarm. Și aș voi să văd ce-aî face dacă țî-aș din Saint-Omer, oratoriu descoperit de curînd în
spune că regele cel atît de urît îți va apărea arhivele acestei localități. Rouget de l’Isle a înacuș înainte. Ce ochi ai face, și cum ai amuți, trodus numai în compoziție un timp mai repede
pentru a dobîndi un efect mai măreț.
cum ai mai amuți»,..
— Regele... Regele cu regina... strigă atunci
— Știi că-I frumos... N’avem de ce să ne mai
un copil, care ieșea de pe poarta satului... L am minunăm atuncea, zise regele. Așa ie, are toate
caracterele muzicei sacre.
cunoscut. Ie regele...
Alți copii, cari veneau în urma celui dintâi
Glumind așa ajunseră lîngă automobil. Giobbe
făcu un pas cătră rege:
strigau și iei, dînd din mîni:
— Comandați majestatea voastră ?
— Ulte-I, uite-i... Vin, vin...
Regele ordonă :
Giobbe se uită la tînărul vorbitor. Acesta-ngalbenise și rămăsese cu gura cascată, înmărmurit.
— Ai să conduci d-ta, mecanic. leu voia să
Giobbe, abiea puțind să-și stăpinească rîsul, se a- contemplez munții... Inse sus, că-i tîrziu.
plecă numai de cît să pue în mișcare motorul,
Giobbe sări numai de cît la postul din fața
pregătind automobilul demers. După puține gi- volanului de conducere. Regina i se puse alături,
ruri, motorul fu pornit și începu ritmicele-I bătăi, zicînd c’o gingășie copilărească par’că :
a..*.----- Lsi.Ă tiera
— gata, arzînd parcă de nerăb
— Lăsați-mă pe mine casă stau dinainte,lăAutomobilul
dare să o iee la goană. Isprăvind pregătirea a- sați-mă pe mîne.
ceaata, Giobbe, rîdicîndu-se-n sus, văzu pe rege
Cei doi bărbați ocupară locurile dinapoi. Ță£
a ca spăriețî.De-o
venind însoțit de regină și de gentilomul lor fa rănii adunați prin prejur priveau
vorit. Toți trei Ierau tineri, frumoși și îmbrăcați dată înse se auzi un strigăt: «Trăească regele
după ultima modă. Regina iera îneîntătoare, în și regina». După care, din toate gurile izbucni o
:gele, blondă, aclamare puternică. Abiea atunci regele băgă de
zveltitatea iei. lea iera, ca și reg
par’că i-ar fi fost soră, și mergea cu foarte mare samă mulțimea. Incruntînd puțin din sprincene,
grație, vorbind și surîzînd, între cel doi bărbați, îșl
*,i scoase portofelul din buzunar, zicînd:
descoperiți amîndoi și pieptănați cu cărarea la
— Așteaptă, așteaptă, mecanic...
a ^4--.^ veneau înainte și -=~
eau ccă
â nu
Zicînd acestea, Iea din portofel trei bilete cite
spate. Aceștia
păreau
bagă de samă mulțimea zdrențuroasă care venea de-o sută de lei, își rotește privirea asupra mul’
țimei zdrențuroase,
zdrențuroase, vede
vede pe tînărul rezemat e
după iei, șopotind plină de cea mai mare sfială,, țimei
zid, vede
vede că
că avea
avea oo înfățișare
înfățișare mai
mai curată de ci
ca și cînd fie-care s’ar fi temut să respire acelaș zid,
aer pe care-1 respirau cei trei seniori... Giobbe ceilalți, și-i face semn, zicîndu-i :
remase o clipă uimit. Iei compară frumoasa și
— Apropie-te, te rog...
înfloritoarea înfățoșare
a regelui,a reginei
a reginei
August, revoluționarul, cu desăvîrșîre bulina 1
‘ \ i a regelui,
șî-așî-a
gentilomului,t cu trupul pe care par’că-l
că-1 bătuse se deslipi de zid și se apropie de trăsura.
_i_u gîrbovit de------- cu trupul
.
. mize
.
—Ține, pentru săraci. Vezi de împarteD-ta,
vîntul, slab,
poveri,
rilor cari veneau după Iei. Compară fața rumenă daose regele întinzîndu-i banii.
.
— August luă biletele c’o mînă, cu o nnș
< r^ne*> ochii Iei radioși, mînele-I albe, încăl
țămintea-! fără cusur, îmbrăcămintea-I care îi mo de automat, și remase cu ochii holbat^ a
dela atît dn bine trupul de o fineță sculpturală, fără să poată scoate nici un cuvînt-. După ac
cu fețele scofîlcite, sarbede, buboase, zbîrcite, cu regele ordonă :
înainte, mecanic...
icra îneîntat. Făcu o ciudată schimă
Giobbe
..__re din buze și întoarse capul, rîzind,
dl=Pr.ețj automobilul plecă. La plecare o altă ape cl°d • mat puternica izbucni din mulțime.
Samare Ș1 se luară după automobil, la fugă,
z'îH'.va _cy
fi Voit să se îee cu Iei la întrecere.,,
și c!n inimă de sclav», îșl zise Giobbe în sine,
i, a1’ din toate puterile sa nu izbucnească
ldU SC«Oh, înflăcăratul revoluționar... Pomană,
* dînsul pomană»... Dar dintr'o data
’a primit se
și tulbură. U apucă compătimirea și îl
^mțfe a.caj
~i cum ar fi îndurat q urniiei... Bietul băet, cit trebuîe să sufere
*irc^aiabletui băet. Nu pot fi toți lipsiți de remuș-
95
cură peste Iei. Automobilul săltă puțin, făcînd să
salte și cel dintr’insul,
-- Ia sama, te rog, exclamă regele. Ne putem
răsturnă. Și de ce ai mărit atît de tare iuțeala,
pe drumurile astea ? Lasă mal încet, pune la iu
țeala a doua.
Giobbe întoarse volanul, executînd porunca.
~ Șapte zeci de kilometri, majestate... Avem
să înoptăm pe drum, îngînă lei ca prins de alte
gîndurl.
— Și n'am făcut de cît cîte va kilometri, zise
regina. Dar nu-î nimica, in sara asta-I lună...
Zicînd acestea continuă a vorbi veselă, cu o
nesinchiseală copilărească, cu ceilalți. Ah, ce fru
moasă Iera regina, cu vocea iei melodioasă. Iera
fermecătoare, cu-adevărat fermecătoare cu vocea
cafe CifiaTara Jole> draga mea Jole, zise cu-n
Iei... Giobbe îșl simți inima transportată. Incet" | et tînărul monarh, care avea obiceiul încet îl cuprinse un feliu de somnolență, par’c'ar
tonÂr-.teze femeea în chip cu totul familiar, ca fi fost intr un vis. Nu mal asculta nici o vorbă
Să:?*i care burghez, ai săvîrșit o faptă neertată, și nu-șî mai dădea sama de înțelesul vorbire!.
jștri supuși de- 1I se părea că aude o muzică supra-omenească,
°!^moromis eticheta... Bieții noștri
a’
nu cunosc «Marsilieza», desigur. Dar, dacă cerească... Și frumoasa regină, Jole, cu ochii raXr afla în țară cum-că regina a r
— cîntat
în -bise- dioși, Iera aceea care cînta, ca să farmece toată
rică imnul revoluționar, ce scandal mare ar fi, lumea, ca să îmbete toate ființele... Jole Iera aceea care cînta imnul revoluției
’ L. 1într
__ \’o _biserică
___ _
^Frumoasa damă se întoarse rîzind :
deșartă,
cu murii".înegrițl
cînta
.
o i de vreme,
-------- >care
______
____cuJ
Dar cine-ar putea să se 5scandalizeze, mă degetele-I vrăjite, de împlea inimile de fiori, de
roa? Ieste ori nu «Marsilieza» muzică sacră,?... aprindea în inimi flăcări mistuitoare. 0 vedea...
■^1
- ..-J
--------------- se umple.
iei o
vedea
aevea. Biserica începu să
t^U'i asa, conte •
de rebeli se arătară, unindu-si
unindu-și glasul cu no_ Muzică sacră genuină, afirmă gentilomul. Mii xL
tele mărețe, mii de rebeli se arătară sporind mereu,
Ce efect miraculos, divin, s’o asculți în biserică,
-cintată de niște raîni atît dc îndemînatece... Cîți, alcătuind o mulțime imensă, care împlu pămîntul,
băgînd pe tirani în fiori, făcînd să tremure ti
cîți n’ar fi dat o comoară s’o poată asculta.
—, Aș fi stat în biserică toată noaptea s’o cînt, ranii... Automobilul mergea cu aceea-șl iuțeală
exclamă augusta damă. Ah, ce muzică frumoasă, prin mijlocul unor copaci seculari. Părea că-n iei
o muzică care iți umple inima de cei mai dulci zvîcnește o inimă gigantică, o inimă nemuritoare,
care bătea cu putere... In față, spre apus, de-afiori..*
— Și care face sa tremure tiranii, adăogă re supra munților stîncoșî, ceriul se colora cu pur
pură. Pe-un dîmb, nu departe de drum, la o co
gele rîzind cu hohot.
Neapărat că-1 imitară cu toții. Giobbe rîse și titură, apare în lumina crepusculul o tînără păs
Iei, aproape să nu se mai poată stăpîni. Ah, toriță, lîngă care păștea o capră... Vedeniea trecu
oioșiea nobililor... Cum ca un fulger... Giobbe privea țintă, țintă cătră
voioșiea, ce sănătoasă-i voioșiea
răsuna de frumos rîsul îneîntătoare! regine. Giobbe apus. Din cînd în cînd tresărea, iear inima-I Iera
întoarse: puțin capul spre iea, îi zări șirul albilor strînsă ca de o presimțire fatală. Părea c’aude
Iei dinți, printre buzele-i de-o frăgezime uimitoare, vocea lui August, a tînărului revoluționar care
11 VăZU g
gîtul
’*-"1 gol...
g"1. Și
Ș5ce
-- --------mireazmă
se răspîndea nu avusese tăriea ca să respingă pomana regală:
din corpu-i.
2” “ Giobbe se simți de-o data îmbătat, «Mult, mult Ieste de urît pe lume, nenumăratele
par'că
parcă ar fi 5'
zburat prin spațiul infinit... Să zbori, victime trebuie răzbunate, cer răzbunare»,.. I se
să zbori, să zbori, cu o regină frumoasă,
------ - plină .păreau lui Giobbe că mii și mii de voci, repetau
de cel mai mare farmec, în cerul azuriu,,
azuriu,. în nes- la urechile sale vorbele astea, din cale afară
fîrșîtul
îțrșitul univers, să uiți mizeriea colosală a lumei
lume! de pline de jale. Și de-o dată i se înflăcăra
c! ~i-t.. ignorantă, resemnată „L
' ... Lăsă inima de-avînt și de credință, ca-n vremurile de
Și
plebea
să sufere...
p° mină în jos, schimbă iuțeala, pe care o fixă luptă de-odinioară, cînd ii lucea pururea-n minte
_a gradul1 întăi. Motorul prinse-a se zgudui, ca vedeniea viitoarei dreptăți de pe pămint... Intr’un
Pentru a vesti par’că o luptă
tă uriașă, prinse a pufni, cîmp, nu departe de drum, apărură niște țerani,
a sufla, după care se liniști, înmuițindu-și
Înmuîțindu-și bătăile... bărbați și femei, plecați pe brazdă, cari munda zbori, să zbori, să zbori.
j; , .. .. Drumul
Drumul iera
iera ceau. Iei întrerupseră lucrul, privind înmărmuriți,
cam
iar7 povîrnit
?ov*rn’t și
Ș* puțin strîmb. In față, printre ste- Doi îșl scoaseră pălăriile din cap, dînd din mini,
ca în semn de salut. Părea ca o ade pe margine, spre partea
pi.tzi unde
-J~ soarele
—entuziasmați,
-ntnria.
mare C<11Cat’ cerul maî stralucea» scăldat într’o menințare... Trecu și imaginea asta... Oamenii
munt-n e ^Ur’ de‘asupra crestelor stîncoase ale aceștia îerau niște frați oare, ori ierau animale ?...
in snafr. AePărtați,,. Să zbori, să zbori, să zbori Bieții mizeri. Nu Ierau mulțămiți că vărsaseră
dintr’o^t
sPre ° mare de aur... Un cine, toată ziua sudori pentru a îngrășa pe stăpîni,
turbat tUfă se rePezi cu furie, Și aruneîndu-se maî munceau și după apusul soarelui. Aveau să
asuPra automobilului, roatele acestuea tre mal muncească poate chiar și pe lună, pană
■
�96
noaptea tîrzîu, bieții mizeri J.Pănă cînd oare vor
mai urma bieții mizeri să-șî mistueaseă vieața îngrășîhd pe stăpâni? Pană cînd ? Oare cumplitele
mizerii dej pe pămînt nu vor mai fi spulberate nici
o dată, vor dăinui în veci ?... Giobbe își mai arundă’O'dată'privirea asupra crepusculul purpuriu.
Ceriil îera neapărat colorat cir singcle martirilor,
al'nenumăratelor victime ale bogăției? Giobbe
își aduse aminte atunci de femeile vestejite de
suferinți,’ de bărbații îndobitociți de trudă, cari
petrecură pe regele și regina pană afara din sat,
își aduse aminte de lungii ani de carceră îndu
rați pentru ideal, își aduse- aminte de ura ce-1
stăpîni o vreme împotriva tiranilor, își aduse aminte
de vorbele tînăruluî revoluționar : «Și mulțimea
fu mitraliată, împușcată pe strade, trei zile-n șir.
lear ocnele sunt pline». I se părea că avea dinainte
pe cel căzuți, vedea burțile spintecate, piepturile
lapetelc
umfltndu-se într'o agonie dureroasă, capetele
sparte, brațele și picioarele sîngerate, ochii bol
diți și gurile strimbe de spaimă; Auzea strigătele
celor mal crunte suferinți, gemetele rugătoare, ur
letele de blestem, de răzbunare. Vedea moartei
părîndîndu-se pc pămînt și săcerîrid, săcerînd
zilnic, o mulțime de victime, pentru plăcerea ti
ranilor, însetați de sînge; Giobbe își simți inima
uinplindu-i-se de acclaș dispreț, împotriva nedrep
tăților, relelor de pe lume, ca și mai de demult...
«Trebuie răzbunare, trebuie răzbunare». Vino
vatul : Ierâ lîngă Iei. Și vinovatul acesta avea să
fie oare necontenit cruțat? De-o dată apărură
nenumăratele victime, toatele sîngerate, toate cu
brațele ridicate spre blestem și Cerînd răzbunare,
în crepuscul însîngerat. Apărură, apărură urlînd și
provocind la moarte, la moartea care șterge toate
păcatele... Și icată, îeata, că după atîțiă ani de
umilire se înturna în Giobbe conștiința trecută, din
zilele de âvîrit, se înturna, poruncindu-i ca să
meargă Ia moarte precum s’ar duce la cea mal
mare sărbătorire din vieață. Iei se simțea re ge
nerat față1 de toată lumea, sălta de bucurie. La
moarte,' Se va' duce la moarte,1 ducînd înse cu
sine și tiranii cel îmbuibați; mînjxțî de sînge.-Ce
are a face daCă; nu va pricepe lumea? Vor mal
izvorî după dînsul și alțf rebeli, Cari să doboare
pC cei'puternici, cari să împlinească sacrificiile
pe cari le- reclamă Binele. înainte,' înainte spre
moarte> după atîția lungi ani de umilire... Auto
mobilul mergea acuma pe-un drum întins și plan.
Părea1 că într’insul' zvîcnea voioasă o inimă uri
așă, care ar fi- împihs spre-o:acțiune glorioasă...
Ceriul începea a se întuneca.1 Cătră crepuscul mai
rămăsese-doar o .1 fâșie lunga de purpură, care
batea în violet.• Răsărise ■ și luna: Și începură1 să
se' vadă cîte-Va' • stele, 'cari licăreau în zenit...
Giobbe, cm ochii-’spre apus, se-nfierbmtă'cumplit.
Schimbă iuțeala,-fixîrtd la prima. Apoi, de-0 dată,
apăsă cn-n picior pe pedala de accelerare... Să
zbori;‘-4a zbori, să zbbrl spre moarte, cîntînd... Iei
îșî simți-inima' cu -desăvirșirc aprinsă, că și cînd
ar fi'voit să facă explozie.1.. «Mercedes» trel-zecl
car putere, opt-zecî dc kilometri pe oră»... -■
— Ieri sama; mecanic,- zise regele. După drumul
acesta drept,' sînt o mulțirnO'de cotituri.- Aî văzut
ine, astă-zi, la cotitura a doua îmi pare, ie
1
REVISTA IDEEI
REVISTA 1DEF.1
ruptă de pe margine balustrada, si s’ar
Putea
să facem’ un salt’ de' o1 sută de' metri C P
' ''
--“-'"Ce
n’aș voi;
Ceca
Regele se puse după asta să rîdă și îsț urTOă, m
departe discuțiea cu gentilomul său,'.. Pentru r-a‘
bbc rîsul regelui răsună ca o veselie sinistră *?•
exclamă înșine: «Mercedes» trcl-zeci cal nut" opt zeci dc kilometri pe oră. Zbori, zbori, zbor'C’
— Iești foarte bine dispus în sara’asta n'*
canic, și te grăbești prea tare, zise" regina ch
vocea Iei armonioasă. Dar lasă, mergi asa^ l-at*t’
de atrăgătoare asemenea cursă...
'
n
înainte deci, tot înainte, voios, spre moarte
lîngă tine cu o frumoasă regină, cu o frumoasă
regină cu ochii radioșî și plină de un parfum
îmbătător... Ce departe de infccțiea mojicelor o-u
sate... înainte, tot înainte, în parfumul îmbătător*
spre moartea liberatoare și reabilitatoarc, cu
inima voioasă, cu gîndirea Ia ideal, cu inima în
cărcată ca de plăcerea unul amor. înainte, pentru
a răzbuna, pentru a împăca Umbra nenumăratelor
jertfe... Isprăvindu-se calea plană, începu coborirea. «Trebuie de coborît, dc coborît în rîpă
fatal, de coborît. de precepitat în abiz», Abizuî
iera aici, aproape, abizul liberator, abizuî de rea
bilitare, abizul în care trebuea să se îndeplinească
sacrificiul cel mare... înainte... In pieptul lui
Giobbe Iera acuma oare o inimă de erou, o inimă
ale cărei pulzațiî făceau acelaș ritm cu bătăile re
pezi ale motorului său ? Giobbe devenise oare
erou ? «Mercedes», treî-zeci cai putere, opt-zeci de
kilometri pe oră»... Nu vor mai exista de acuma
pe lume inimi de sclavi... La prima cotitură,
Giobbe nu strînse frîna și automobilul ocoli
foarte iute.
— Se vede că ai înebunit, iubite Giobbe, îi
zise regele. Mergi mai încet, strînge frîna și mic
șorează iuțeala îa curbe, pentru D-zeu... ■
Giobbe zîmbi și se înțepeni, înclirtat înainte,
cu amîndouă minele pe volan. Ah, înainte, tot
înainte, frumosule rege, înainte, tot înainte, Ini
moasă regină, înainte spre moarte, cătră abiz..,
Și îeata, îeată a doua cotitură. Nu vor mal exista
dc-acuma pe lume inimi de sclavi... Cătră cre
puscul se mai-întinse o pînză purpurie. Umbra
victimelor, înecată în sînge, care avea să se bu
cure peste puțin, avea să se bucure de sînge.
Tot' înainte...
— Ah, mergi mai încet, iubite Giobbe, zise
regina,-Aș'a-î prea tare,., Și mi-i frică, mi-î frică.
Mâi ’ oprește...
Giobbe zirabi din nOu. Hâl; hal, frumoasă .re
gină, Cu Ochii radioșî hai în abi'2 și tu... Giobbe
luă aminte, a doua cotitură îera aproape. Viza
punctul tinde lipsea balustrada, nu întoarse mc1
intir'o parte și dădu druniul automobilului drep •
Auzi un'strigăt înăbușit de spaimă și simți brațdle teginei înfășurindu-i gîtul, trdmUfîrtd... 16^
du'rii' Giobtie mecâtilCuI, se precipită cu'piiten*ic“
sau «Merbbdes», se precipită în abiz, îmbrățoș
de frumoasă regină’ Jole,'tirînd1 cu sine pc rc^c
cri' ș'i pC gentilbihul cârc iera cu îbl.
Ciro Alvi.
Din Itallenfe?te, de Al! C. StECÂReARU.
c^ntembre. No. XXXVII. 7.
19°4’ &ep
- —
CUPRINSUL
P
£
A"*0^1’1 modern'
utiliza pe bătrînL
rfc D=
de hranS.
București, Strada Epurilor, 10.
să-și aleagă un loc unde să stee la pîndă, să ți-1
dispute cu forța, să riște. Dar poșta te despoae
fără de nici un risc, atrăgîndu-te leâ la sine și înșelîndu-ți încrederea ce-I acorzi... Cită apropiere
între bandiții de-odinioară, cu castelele, cu pala
tele lor, cari făceau pe boerii. peboerii mărinimoși,
cari făgădueau, prin iscoadele lor, drumeților întîrziați, obosiți, o ospitalitate largă, și cari peste
noapte îi despoeau de tot avutul și une-ori și de
vieață...
relatărT
1
Sde’neajunsurile aceste. Din potrivă măsuSXtedestăpinireîn timpul din urmă și mî pntate anume contra noastră sint chiar o culminaie. După ce mai înainte ni se țărmunse comu
nicarea cu lumea, prin faptul că revista noastră
lera împiedicată de a pătrunde la țară, acum în
urmă cată să ni se tae comunicarea chiar și cu ce
titorii din capitalele de județ și chiar din Capitală.
Așa, toate exemplarele încredințate poștei din nu
mărul nostru din urmă, ne-au fost mistificate și
n'auajunsla destinație, prin mijlocirea poștei, nici
unul. Nu voim să formulăm aicea vre-o plîngere,
pentru-că n’avem vreme pentru asemenea lucru și
ni se pare c’ar fi-n zadar. N’avem nici o încredere
câplîngerea ce-am face-o ar avea vre-un efect.
Vrem numai să punem în lumină, ce faptă necu
getată se săvîrșește cînd ni se fură banul și bunul
firănicl o avertizare formală și fără nici o formă
legală. Ie oare vre-o amendă pe care să fi fost orindițl a o plăti cui-va, Ieste cum-va vre-o taxă
®al mare de cît acea plătită pe care să trebuească
J o plăti noi poșteț pentru serviciul Iei ? N’avem
01 o idee. Știm numai că noi încredințăm poștei
Wst ?ri6^6 uoas^re> împachetate, francate, ca
ledat • *0transporte la destinațiea lor, precum
lntolonriea^'îearP°^a’în l°c deastale-ngroapă.
ni 30 refuze serviciul, cu toate că și
formai ?V8<rcu 8reu- Dar atuncea să ni se spue
vre-o di? .?? 36 restitue bunul. lear dacă Ieste
M multP°Z1 ?e bidreptățitoare, legală, cu atîta
Mea să4P°se vorbească formal. Autoricind nro Jlce* au^°ritate și poștei, autoritatea
^^e8R»fi-Ztpe baza unor depoziții legale nu
fulare nn i?1' ^oI în°redințăm poștei, pentru maCea M denii11? a\nostru> avînd întrînsa siguranța
îea ai-1 fură. Altă dată, pentru
Te despoae de-un bun al tău, trebuea
Dar poșta, poate, în cazul nostru, nu Ie în cauză
numai Iea. lea nu-I de cît o umilită uneltă, cu tot
rangul celor cari-o conduc, cari se-ntitulează di
rectori generali, cari nu dirijază nimic și cari-s di
rijați de cei de cari-atîm, ca niște simpli muritori
cari se tem că vor remănea fără pîne... Poșta are
complici mal puternici, cari și pun la cale dispo
zițiile ce iea. Se înțelege că slugărniciea n"o scuză,
cînd dînsa are anume norme după cari trebuie a
se călăuzi. Desvoltările noastre nu vor încunjura
înse de loc nici pe complicii cei mai puternici ai
poștei. Neapărat că aceștia sînt cîrmuitoril, Mi
niștrii. Cu atît mai puțin îi poate prinde pe aceștia
niște măsuri clandestine cari se ieu împotriva
cui-va, și cu atît mai mult ar fi fost de așteptat
de la iei să nu se plece la ast-feliu de micimi, cu
alte vorbe la coțcării... Găsesc o dispoziție că-I
bună, dînșii o ieu în interesul superior al Statului,
și o proclamă și pot s’o spue sus și tare. Chiar
dacă n’au în legile fundamentale prescrieri hotărîtecei-ar îndreptăți, și chiar dac-ar înfrînge pre
scrieri hotărîte, leu' o măsură provizor. Ce fac, fac
cu răspundere și fac cu demnitate... In cazul
nostru cum ar fi fost să se proceadă ? Dacă publicațiea noastră avea vre-un oare-care cusur și pre-
Facem cunoscut tuturor abonaților noștri cumcă toate numerile ce le vor fi avind lipsă, le-au
fost rătăcite do cătră poștă, ca să nu zicem că
le-au fost confiscate, răpite, pentru-că trebuie să
vorbim dulce. Ca să nu rămie inse nimeni in su
ferință, rugăm pe toți să ne scrie ce numere Ie
vor fl avind lipsă. Și celor ce nu le vom putea
trinieto chiar numerele cerute aparte, poate din
lipsă do numere stinghere, vom căuta a Io trimete chiar colecții anuale complecte, cu totul
gratuit se-nțelege.
_
Neapărat eă angajăm pe“cei ce mai au abona
mentul la revistă de plată, să se grăbească a nl-I
trimete. Cei datori mai din urmă, daeă-și plătesc
abonamentul curent, se pot și iei socoti achitați...
P. M.
REVISTA IDEEI
UN UN, io NUMERE. 5 LEI
AbrntmnUlt " trimit/» adruo
A^frV/T
IO, STRADA EVURILOR» BUCUREȘTI-
1i|
I
�98
REVISTA 1DEEI
REVISTA JDERI
zenta vre-un neajuns mal grav, trebuea săseproce- supus nici o caracteristică alta de cît acea
dezelegal, îh ori-cecaz formal, nu să ni se răpească sare din colecțiile iei, cari-s de fată, RevisfCQ ri'
muțește. De ce să ni se înșele atît de barbar buna stră nici nu Ie cercetată atîta de țărani Ca a n.°a*
credință, să fim lăsați- să credem că numerile abo- vreme atît de meditate, avînd pe capul lor r»ii i*an
naților noștri plătiți, cari și le reclamă, ar fi pier- alte, cu totul mari nevoi. lea dacă are unii °tul
dute întîmplător, iear cele ale abonaților neachi- tori pe la țară, are de-acei căror ocupațiile ]fCeti'
tați ar fi fost duse la destinație toate, dar că a- lasă, ori-cum, o vreme de răgaz, cari-s malas^?1
ceștia, cînd nu-și achită abonamentul, ar fi cu toții cari au pe la țară să zicem însărcinări mai us
niște recalcitranți, cînd Iei nici n’au idee dacă mai Aceștia ar putea să dorească o ușurare mal m 6‘
apărem... Afară de aceasta, dacă înfrîngem cum-va, în traiul țărănesc, o îmbunătățire ce-va nreo?te
călcăm vre-o prevedere legală, de ce să nu se pro- dorim și noi, dar strînși cum se găsesc în mar
cedeze față cu noi legal ? De ce să fim numai așa neleunui cadru restrîns, ideile cari le sorb dinr ’
șicanați si-n interese loviți? Apoi de ce să fim me- publicație vestitoare de bine, ca a noastră nu n î
reu priviți, priviți că refractari, cari ne-am pune să le servească de cît ca recreare... Așa fiindPOt
mereu de-â curmezișul legei, pe care-am vrea s’o primejdie colosală prezintă o publicație ca a no^
tot înfrîngem mereu? De ce să nu se socotească stră dacă pătrunde într’un mediu atîta de rigid*
cum-că ne-ar conveni încă mai bine poate, de a ne dacă pătrunde într’un teren atîta de cleios în mt '
_______ ^Y.AYYArlArNn InrrziY r\o
cil afinam
iTin+aln cn înGfr ci mi ca micno rlo r*î4acomoda
cu prevederile legei, vipen cari
noi susținem
roatele se înfig
de cît cu
— și
• nu se mișcă
•
- - boii .. Mă
că n’am avut pănă acuma nevoea să le călcăm șurile
:1* stăpînireî, în contra noastră,
*- v nu dovedea*
vre-o dată... Degeaba am stărui noi înse și-am în de cît nesocotință, nu dovedesc de cît teama de-a
grămădi desvoltările în direcțiea asta. In tot ce nu se dezveli în fața țăranului un orizont mai înne privește și-n tot ce ne lovește n’avema face de tins, care l’ar face să urmărească o altă vieată de
cît.-cu-n arbitrar lipsit de ori-ce rațiune, cu-n ar cît acea de a-zi, din care stăpînireî, care se pră
bitrar pe care nimeni nu are curajul să-l mărtu- pădește după binele lui, nu i-ar veni la socoteală
risască formal, pentru-că arbitrarul nu se mărtu cu nici un chip să-l vadă ieșind...
Dar să lăsăm țăranii,
pe cei ce locuesc la tară
risește formal. Chiar la oamenii mai nărăviți din
.
”n na.ri
rău ne nare
vulg, la făcătorii de rele lipsiți de titluri oficiale, din
cari rău
pare că sîntem eu
cu atît de puțini în
Ieste un feliu de pudoare să nu-și mărturisască contact, orășenii tot în categoriea acestora sînt
meschinăriile lor... Le place demnitarilor noștri, oare, tot țărani sînt? La orașe revista noastră se
oamenilor noștri de stat, le place cîrmuitorilor trimete la Magistrațl, Advocați, Ingineri, Arhitectl,
1U1GOU11, 1
ICUU, iProprietari,
AUpAlVUUllj 1VUUU1UAA,
noștri, la cari se referă desvoltările noastre, leplace XProfesori,
Preoți,
Rentieri, VCUIWUI
Oameni U©
de
paralela aceasta ? Noi nu vom fi geloși...
Litere, Artiști, Meșteșugari de totsoiul, trecuțimai
Să vedem înse care ar fi motivul să ni s’aducă mult sau mai puțin prin școli, trecuți prin școala
nouă atîtea neîntrerupte jigniri, atîtea neîntre lumei ori-cum, din cari avem urmăritori cu totul
rupte șicane. Pentru-că motivul dacă nu se măr scrupuloși. Lumea aceasta, care susține și dînsa,
turisește cu glas, după cum nu se mărturisesc cît o privește, toate greutățile Statului, Ieste oare
t 7 cîte și dînsa în întregime minoră, ca să-și ieasă din
tocmai nici șicanele noastre, se spune,itotu-și,
r
ov.dată în yșoaptă...
Intăi Tși-ntăi,, -se spune,
f ' ’ țeranii
L
'' minți la cetirea unor lucrări ca cele ce le publicăm
minori"
orî-cărei noi, cari strălucesc prin cel mai limpede bun simț
—---(—
,șftrebuesc ocrotiți
, împotriva
.
£sînt
ar și printr
’o cugetare
acțiuni stricătoare.-. O publicație
ca a noastră
ar cu totul ordonată? Lumea aputea poate
să-î
să-i facă ’a-și
ceasta Ie oare in întregime minoră, ca să se-ntindă
p____
. ’
- “ rătăcească,
u_ poate
‘
7
“
■
’
■*
-J
-1
'-~
1
------pierde caracterul de oameni, să-și dee foc la case, asupra iei aripa grea, aripa statului tutelară? Unii
foarte bine,, —
ar ,putea
adopta,
ar putea
să-și mineze pămîntul de sub picioare, să-și o- ar putea,
r----- , -----------------------r
moare părinții, soțiile și pruncii, să umble-n brînci practica din ideile propagate de noi; întru cît le-ar
și nu cu fruntea sus, să-și pue capăt chiar și zi- îngădui și acestora cadrul în care s’ar găsi, pentru
îelor lor în cele mai din urmă... Nu să-I învețe ca c*
lelor
că totul ------se condiționează
nmî inse
de-un cadru. Unii inse
cil cel le-ar și putea combate, mai cu puțină rațiune ceț
să trăească ca oamenii, în bună pace, frăție, cu
de-o samă cu iei, nu să-și agonisască întru sudoa- drept. Ceea-ce nu ne-ar supăra nici de cum, chiar
rea franței cele ce le vor fi de nevoe, ca să se bu- în cazul din urmă, chiar cînd aceste idei sar corncure de vieață tihnit... De unde, măsuri aspre, ca bate, pentru că s’ar combate mai mult sau m
publicațiea noastră să nu încapă pe minele locui- puțin în cunoștință de cauză, nu ca odinioar ,
_ 11-.— J ~ 1-* X
X
Kag+
r^.11 /lllITir
torilor
de la tară
cum-va... Mai întâi, cumr«-war#4 fi, în chiarnocaO nl-X
astă-zi,A orbește.
Cu chipul acesta ar a
’legile
*’ noastre
1 fundamentale,
’
- * ’ de
J------ *---------■*— loc
cari’ aice
nu putem
loc oo precizare
precizare mai
mai mare
mare în ideile tuturor, și
face nici o abstracție, în legile noastre fundamen țiilear deveni mai clare, ținta de urmărit în vieața.
tale, nu ființază nici o tutelă, nici o distincție nu inerentă naturei, naturel lucrurilor chiar, ar
există. Țăranul, țăran fie, dînsulnu încetează înse veni vădită mai mult. Ce primejdie mare ar? or
de loc de-a fi și cetățean și încă cetățean cu totul oare să izvorască de-aicl, cînd ne adresăm
matur și vrednic. Dovadă dările ce suportă, dările oameni, repetăm, circumscris! într’un cadru, w
în natură, în bani și-n sînge, dovadă valabilitatea oameni trecuți prin școli, puțin plecați spre av^
lu-YucioiuL ce
uo xuviicq
vuuui ce-1
uc"i dă
ucu ua
învoelelor
închee,, tiwciuoi
dovadă votul
ca să-și turîdesigur. Oare școalelestatuluiatîta u ghibaleagă reprezentanții. Dovadă răspunderea ce o putut face, să sădească în mințile tuturora
u.
■
are față de toate infracțiunile ce-ar putea săvîrși zuință matură, să facă mințile să disting
împotriva vre
vre unor
unor paragrafe
paragrafe din
din lege...
lege... Lăsînd
Lăsînd getare de alta? Și-au predispus oare, școaie
|
împotriva
aceste, Revista noastră, să-I presupunem ori- pe toți cîți au trecut prin Iele, să se lese ? * aTe, j
înse aceste.
ce caracteristică s’ar vrea, cu toate că nu-I de pre- cugetare rătăcitoare ? Mai mare blam, ni p
,
v
a
99
c* e’nckinenea operă... salvatoare, pentiu-că nouă rnene alese cari să vadă lucrurile la feliu. Speciîmpiedic contactul chiar și cu iea. Revista mene de astea, dintre stăpînitorî, numărăm chiar
nu ie purtată și ni-i frustată chiar cînd printre prieteniile noastre. Dar ce folos că specin0? Hrentată presei Se vede că și presa tot ca un menele astea sînt atîta de rari și sînt adesea doI0J? bagatelă se iea, și cei ce ne conduc nu au minate și Iele, reduse la pasivitate mai mult—
încredere nici în iea, nu cred c ar rezista nici
Masa stăpînitorilor nechibzuiți, nebuni, Ie înse
. niiterei noastre convertitoare... Aetăgaduit.m întru atîta de mare, în cît nimic nu se poate peîea pu
rribue o tărie aproape de magie, o tărie cu trece, cum s’ar cădea, în mod firesc și așezat în
seat^ue
nu ne-ar fi trecut nici o dată prin minte a ne lume, ikcestor stăpînitorî le-ar plăcea, și vorbim
caț Alte
a ițe uiiisui
uix mai grave,
— • —71-probabil,
—-—
cusururi
stăpînirea acuma în special de-ai noștri, le-ar plăcea mai cu_.m„ pentru «x
+tit.™ o-r
*,
a ne vejea conspirînd, ca să ne ușurăm de
făl1 ” î putut găsi,
că qatunci
ar «
fi rxoj.
fost a
denU
noi mult mai necruțătoare și ne-ar fi ad-’ Preocupările, de ideile noastre, pentru-că pe poSUat Și intr'alț-feliu
iei... vîrnișul acesta, de îndelungă vreme, prin măsurile
----. loviturile
/■■'.
IDiDesfășnrările
* .r,„urftri!e astea singure ar fi de-ajuns
deca să lor, iei tind să ne împingă. Poate acestor stăpîni.. Nesmintite
,-cîni miScnriia
nî+. - tori să
te cit
sînt a^nînirAî
măsurile stăpînireî.
cîtle placă, dar pentru ca să-și satisfacă plă
areorivește pe noi. Nesocotința acestor măsuri va cerea pot să-și tocmească conspiratorii lor. Ideile
îrtste si mai mult cînd vom pune acuma în lu noastre cată să-și fac loc în lume deschis, cată
mină feliul activităței
, desfășurate
....de noi. Pentru să se reverse la lumina zilei, pe drumul mare, nu
v * —■ < 114- <-i
w o riji 1 ; i i o i o o o o oo ci 4- o
urmărim
noi alta
prin
activitatea aceasta, pe drumuri cotite și nu în taină, pentru-că ielenu
, . igj. ilumei orizonturi
r
lirmăresc
nimicnimic
tainic,tainic,
, nu urmăresc
să aducă
fa ta
de cit de a deschide
mai largi,
raăresc
nu urmăresc
să aducă
dea îndrepta privirile tuturora cătră o lume de voruri doar unei coterii... Neaparat, cînd drumubine, spre un liman mîntuitor, în care toate su- rile mari sînt pentru noi închise, sînt străjuite și
fleteîe zbuciumate de a-zi să-și găsască salvarea, străbătute de păzitori de-acei cari ne-ar primejdui
Și dacă cugetarea noastră, luată izolat, ar putea siguranța, ca să stăm totu-și în comunicare cu
cf.;i se
cr. reducă lumea, nu vom avea ce face, vom ocoli si noi, sau,
să fie de unii discutată și s’ar putea să
din pond, pentru-că trăim în comunitate cu lu și mai bine, ne vom servi și noi, cum s'ar prinde,
mea. sîntem
..
contemporanii celor în mijlocul căror de acea telegrafie fără fir, sau poate de vre-o năstrăim și căror le vorbim, ce ar putea să se zică de cocirea noastră mai nouă... Dar de aice până la conj
majoritatea
acelor a căror cugetare o reproducem
i spirație Ie departe. Conspirație? Contra cui și a ce?
in coloanele noastre, și pentru cari națiile civili- Maiîntăî individualitățile cari conduc statul, cari
zatenu pot să aibă de cît un cult... In peregrină- conduc mulțimea, ni-s absolut indiferente, și, cît
rile noastre prin streinătăți, în frecventarea dife- putem, facem abstracție de iele, pentru-căni separ
ritelor așezăminte și diferitelor personalități cui- prea infime. Le ocolim chiar atuncea cînd măsuturale, am dat de autori a căror cugetare ni s’a rile lor ne-ar aduce jigniri, cum ne aduc acuma,
părut vrednică să călăuzască mulțimea. Și n’am pentru-că ceea-ce fac nu fac atîta din inspirațiea
găsit mai bine de cît să luăm pe autorii aceștia, lor, fiind și iele niște umilite unelte, unelte ale reeari dormeau în scoarțe daurite, să-i scuturăm gimului, ale sistemului social în care ne aflăm.
puțin de colbul așezat pe iei, șă-I deșteptăm și să-i Pentru noi are însemnătate sistemul, sistem ce
-------------------------------e«xxx, *xu.
lăsăm să--vorbească,
să vorbească xvx
iei oixx
singuri,
nu nusepoateschimba,schimbîndsăzicemsaususa-I interpretăm, să-i facem noi să vorbească. Ac- primîndpersoanele ce-1 reprezintă, regimul. Atunci
centelee acestora,
pra
^stora, ce-I
ce-i dreptul sînt une-ori cam as- o conspirație, propriu zis, pentru ce? Totul ce^se
mnitP^ca^sie lumei, din vechiu, sînt întîmplă. chiar conspirație de-ar fi. poate să aibă
®arl, pentra-că$ăcateîe lumei’ sînt grele. Măsu- un'rost. Noi nu prejudecăm nimica Desfășure-se
mate de stăpînire, mai acelea-și, din vechiu, lucrurile în determinările lor. Vedem atîta, că noi
vX prS judecate Și reduse adesea la adevărata, n’avem la ce să ne prăpădim echilibrul. De cons
uue-n? < e\e sociale șipricinelelorsînt disecate pirație poate oare fi vorba cînd ieste să înlături o
poate °..Ileî5ldurai’e cam mare. Ce rol mai mare calamitate obștească, mizeriea socială, care echi
mărești - ‘Vnse 0 cugetare cinstită, și care ur- valează cu ciuma ? Pentru aceasta trebuesc sfade a « y îndreptare, ce rol mai mare de cît acela turî, sfaturi în gura mare, sfaturi deschise, anunlumeîakn+ a ori’cum de adevăr, de a prescrie țuri lipite pe ziduri, prescripții trîmbițate cu dainea din
Cetcu-i vi+* ea
^a re^e> de-a scoate lumea
din rabana, nu îngînări, nici șoapte, nici semne conuuuxuiuuiit cari
uttJLT să
s<* ducă
uuua, la
ia vențioualc pricepute numai de unii inițiațL Povefericire . ,
a da îndrumări
tele ce are să le dee un doctor trebuie să ajiAngă.
faC navl- ' T& Proscrie
4—pe
[JO cugetătorii
VU(£Cl.a>UUJL.I.l aceștia,
cwwouicx,
parte din
------ :—- „a le4.x
—’ —
municarea
i lucefei,iî omenirei,
tăea
co-. jn fie-care colibă, cît mal limpede, cum le dă. Și
«xcd,». comunicare care ar trebui dacă în urma unei conlucrări generale molima va
16 fie dinCU- —
Umea
contra
osîndi pe dispare, cui oare va fi să-I pară rău că au fost de*
feți cueetăf^?^
ra triumfală, însamnă a
aosî
orii.’ VAAhi oi
-----cari să mijlocească s’o stînga, cari să-șipue
a stinge fari/V
Și moderni, ila
rug.votați
însamnă
îhefi'nk
^a-dîun*
nk—
1 6 Științei B1
și aa tasa
lașa omenirea
omenirea m
în cea
cea știința la îndămîna, spre folosința mulțime!. Și
00scuritate.NÎște stăpînitorî conștienți, cui să-i pară rău că a fost o mulțime deșteaptă,
A
J
—’»-* *
**-*- WW
AiV*
MUI
T WX
XXV
�REVISTA IDHKI
100
REVISTA 1DEE1
eu bun simț, care să adapteze la cazurile Iei po
vețele primite și să înlăture cu chipul acesta stin
gerea generală... Nu mal traducem aceste spuse
în cuvinte comune, pentru-că aplicările lor la preo
cupările noastre sînt vădite...
Să presupunem, înse că acțiunea noastră ar fi
vătămătoare, și c'ar Iovi în unele interese mai
mult sau mal puțin vitale. Pentru că trebuie să
facem toate concesiile cu putință ca să ajungem
o dată a descurca lucrul de la un capăt. Ce-ar
urma de acolea ? Ar urma pur și simplu c’am fi
comis o infracțiune, infracțiune pentru care ar
urma să avem o răspundere, să îndurăm poate
niște rigori penale. De ce rigori penale poate înse
să fie acolea vorba, cînd stăpînireaprejudecă mai
dinainte faptul și nu dă pasul ca infracțiunea să
fie calificată, să se vădească în rezultate. Cu chipul
acesta infracțiunea nu mai ie cu putință, ori-ce
răspundere dispare. Pentru-că pe ce bază ar putea
să fie cine-va chiemat la răspundere, pe cită vreme
infracțiunea nu se consumă, pentru-că ori și cum
trebuie să fie vorba de-o bază. In cazul nostru, să
zicem că am avea în capul nostru idei grozave,
că am avea niște scripte cari cetite ar zbîrli părul, să
zicem chiar c’am publica lucruri de-acele pentru
cari cel mai greu calificativ ar fi slab... Dacă auto
ritatea împiedecă manifestarea gîndirei, cum o îm
piedică la unii, dacă scriptele le confiscă, cum le
confiscă la alții, dacă împiedică prin mijloacele
Iei piezișe împrăștierea tipăriturilor, cum ne îm
piedică nouă, de ce răspundere mai poate fi cine-va
apucat ? Se înțelege că n’am avea de dat nimăruî
nici o samă, chiar cînd am izbuti de a strecura clan
destin. din ceea-ce-am nutri subversiv, ca să uzăm
de termenul consacrat, pentru-că stăpînirea și-a
asumat singură răspunderea întreagă, tocmai
prin faptul că i-a trecut prin minte să combată în
mod clandestin tot ce ar fi sub versiv, tocmai prin
faptul că i-a trecut prin minte să proscrie ori-ce
subversivitate, anticipat... Vedeți cît de pe dos
ieste întoarsă ordinea lucrurilor, ce anomalie de
curge, cînd o autoritate se pogoară la asemeni
meschinării și cînd își calcă chiar normele rînduite de iea. Cu chipul acesta, ruagiile autoritățeî ar trebui să fie simplificate cu mult. Ne mai
fiind cu putință abateri de la legi, erarhiea
judiciară penală ar trebui să fie redusă simțitor,
dacă nu redusă de tot, pentru-că autoritatea ar
putea să prejudece tot așa toate faptele omenești
cari-ar putea să cadă în vre-o prevedere penală.
Ar fi de-ajuns o serie de jandarmi, de oameni necioplițl și de spioni mai mult, cari-ar mări armata
arbitrară, serie care de alt-feliu tot sporește mereu,
cu toate că rămîne și celalt eșafodaj în picioare.
Infracțiuni vor exista și așa, negreșit, poate cu
mult mai grave, dar pentru Iele urmînd de-acum
a răspunde cei ce și-au luat sarcina gravă de a
le preveni, răspunderea acestora se va evapora
sau clasa, pentru că lanțul răspundere! ar trebui
să se urce atuncea pănă sus. In cît, vădit, o serie
de organe cu chiemări speciale ar dăinui de prisos,
fără de nici un rost, ceea-ce-ar fi, vădit, prea
mare lux...
toată nesăbuința-, lucrul a ajuns aice să se
P*teaa ia glumă. Stăpînitorii nu rid, nici vorbă, Iei
rămîn gravi, pentru-că alții trebuie să rldă de fot
Iei apără siguranța obștească, interesele sociali*'"
Ne-a mal remas laturea asta s’o punem în lumi â"
Siguranța obștească, interesele sociale... Tn
ranța obștească întră și siguranța mea, pentru m
leu nu mă socot cu nici un chip în afară de obște
Dar siguranța mea, pe care mi-o apărăstăpînirea’ •
se preface în cea mai mare nesiguranță... in iute
resele sociale întră și interesele mele, pentru-^
interesele mele sînt, legate de interesele socialo ?
leu nu cat, de loc, nu cat să le desleg. Dar intere*
sele mele, pe cari mi le apără stăpînirea, pururea
se prefac în jigniri... Vorbim aicea de-o unitate
dar cazul se poate generaliza, fără să leasă afară
din realitate. Stăpînirea apără într’adevăr o si
guranță și niște interese, siguranța aceea înse și
interesele acele, Ie siguranța și sînt interesele Iei
Și întreaga coloană de legi, toate reformele trîmbițate, toate măsurile luate, nu au de cît un scop •
să apere această siguranță și aceste interese: si
guranța și interesele stăpînirei. Pentru-că sigu
ranța obștească și interesele sociale se apără
dacă-i vorba, de sine. Stăpînirea vine înse cu vor
bele iei late, cu vorbele iei mari, cari-au prostit
mințile totdeauna, și, pe baza acestora, își îngădue
practicele cele mai detestabile, mai rele. Probabil,
stăpînirea ar fi putut să dălnuească, s’o ducă în
ainte mai mult, bucnrîndu-se de toate avantagiile
putere!. Inse, reprezentanții iei, în zelul lor nestăpînit și în teama lor din senin, au uitat că condițiea cu care o tiranie poate fi suportată Ie ca
macar aparențele să fie salvate,.. Ce felin de ti
ranie ie înse regimul sub care ne aflăm, pentru-că
regim de libertate se vede că nu ie, ce feliu de ti
ranie cînd omul nu poate, nu ie îngăduit să ex
prime ce cugetă mai bine, cînd cugetarea lui con
semnată i se frustrează, lear munca i se fură?..
Machiavel, în remarcabilele lui lucrări, v’a dat un
plan, cum să faceți mai bine să subjugați pe ne
simțite mulțimea și să reduceți năzuințele lume!
la ceea-ce-ați vrea voi, un plan desigur prin care
marele umorist vă da numai de gol și vă lua în
bătae de joc Voi l’ați urmat și încă corectîndu-1,
prin violență, prin frustrările voastre, prostește. Și
ieată-vă acum distracțiea mulțime!, care vă cu
noaște acuma cum nu se poate mai bine, care vă
înțeiege diplomațiea sau perfidiea perfect, distrac
țiea mulțime! care v’arată cumîna, ne mai putina
să se stăpînească de rîs față de strădănuințele
voastre meschine.,.
p. Mușoiu.
AMORUL MODERN
Nu vreu să cercetez aicea, dacă amorul nie^
rită sau nu entuziasmul ce i-1 arată poeții și a
manții și dacă această «poetică» funcție gem a
nu-î actul în care dispare mai mult liberul
bitru omenesc și în care inconștiența apare
vădit. Ferrero are neaparat dreptate cina z
cum-că «amorul ieste acela care împinge pe-a.
nefericiți la peire, care a dat naștere^ la
mai multe mizerii, la mult mai multe viții Ș* c
de cît toate celelalte calamități la o laltai».
Va veni înse ziua cînd funcțiea aceasta n
• tr’adevăr de cît o funcție, lear nu o pa
rțial
- ca prin asta gingășiea, tandreța, să
siun«> £a - din farmec cc-va, fiind-că asta are
mult mai puțin caprițioase. Dar, dat
alte rȚ je ’a-zî, cum Ie și cum domină natura
atn°rul - să vedem cum l’a constrîns și l’a caomeneas
tea noastră) de-a devenit ca o
nalizat st fatală în care se prăbușește neînlătuPrăpaî-ce adolescent. Ori-cît de poetică și de
rat ■ a ar fi o dorință amoroasă, sfîrșitul i-I
platonl®areaj sfîrșit adesea nemărturisit înse neimprea pent’ru a' ne satisface această dorință,
apa^ la îndămînă:
aVC1 Unirea imediată cu ființa pe care o iubim,..,
/ cu totul morală, înse aproape impracticabilă.
S° ° De a lua această ființă ca metresă, hotăriți
•2’ nul locului chiar de-a o abandona după
din,Carea fondurilor sau după satisfacerea vo^Utei sau a caprițiuluL... Soluțiea aceasta, cu
1 mizerabilă, ie cea mai întrebuințată dc cătră
1,0 fii de elită. Unii din aceștia nu-și părăsesc
^tresele de cît în urma scenelor ce li se fac
A cătră onorabila lor familie. Mizerabilitatea,
oăcătoșeniea lor ie puțin îu întîrziere. Atîta tot.
p Al 3-lea procedeu constă de a te mulțămi curat
cu actul fizic, de-a consuma «plăcerea», cum ne
îngădue casa de toleranță, sub pecetea Statu
lui... Acesta-i feliul de dragoste cel mai obicinuit.
Prostituțiea liberă și prostituțîea clandestină ie,
pentru totalitatea tinerilor, începătura cunoaște
re! eternului femenin. După o noapte petrecută
într’o cameră de hotel, dobîndești dreptul de a
desprețul femeea și de a zice că știi cîte parale
face. O contopire, iți dă dreptul de a fi dezilu
zionat de femee. Și, cît s’atinge de unele poeme
elegiace, ar fi curios de știut ce parte a putut
să aibă mercurul asupra lor... Glorie omenească.,.,
precum zicea Flaubert. Dar, mai departe.
Mai Ieste un al 4-lea procedeu, care-i un de
rivativ al celorlalte, acela de-a aștepta timpul
adevăratului amor, infrînîndu-ți natura în chip
mecanic.., Și-ntr’adevăr, nu văd de loc de ce se
indignează atît de tare D-nu Proud’homme îm
potriva unui asemenea act. Nu văd de loc ca
un asemenea mijloc, care îngădue unui tînăr de
a iubi cu adevărat într’o zi, fără să aibă trupul
și sufletul murdărit și ros de stricăciuni, nu văd
de loc c’ar fi un rău. Afara de asta, morala să
nătoasă, morala evanghelică chiar, nu ne învață
oare că trebuie să ne sacrificăm pentru alții ?
Numai asemenea act poate să facă ca o fată
cinstită sa nu ajungă prostituată sau subiect de
asemenea mijloc ie mai propn.u de cît o casă de întîlnire.
_• .n rezuraaL amorul, precum se practică în sopl^aea JH^ernă, ie o adevărată luptă pentru
jn ^CrCj ’uptă în care femeea Ie pururea învinsă,
SDină^Y pcntru 0 mică furnicătură în măduva
dUrk c1’ .care Șe chieamă voluptate, femeea însau
Vteață întreagă de rușine, de desperare,
Pe min °L cazu^» de resemnare. Cit mă privește
cărnei C’ • pa cc am îndurat și înfrint asaltul
mai DUFnVeSC acurn femeea c-un ochiți mai rece,
Văd muU admirator. ^Se cu mult mal tandru.
t mal limpede că femeea-I aceea care
poartă în cele din urmă sarcina rsocială, ea amantă, ca femee, ca mamă.
Dacă fatalitatea legilor organice, atit de-adeșea
atlt de aspre și crude, ne silește; a ne arunca
asupra femeei ca niște tauri în rut, opera vii
torului ie de-a mai tempera asprimea^organelor
și a prisosi prin duioșie, prin dragoste, în ade
văratul înțeles al cuvîntului, răul pricinuit de
voința tiranică a sîngelul și cărnel.
Ie de modificat o întreagă stare mintală. Ar
trebui ca în locul iluziilor amăgitoare ale unul
sentimentalism prostesc, să facem să pătrundă
în capetele tinere concepțiea severă, serioasă, a
lume! cum se află, cu riguroasele legi fizice, cari
le determină, să le facem mal pesimiste, pentru
a le scuti mai tîrziu de desamăgirile optimismu
lui. Pesimismul ,nu-I totdeauna desperare, mal Ie
vederea rece, liniștită, impasibilă, a lucrurilor
cum sînt, fără căinări vane, fără descurajări ne
așteptate. Ar trebui mai cu samă ca rațiunea
acestor capete tinere să poată să le domine inima
sau mai degrabă simțurile, ca să nu fie jucăriea
unui caprițiu, a unei năluciri, a unei iluzii. Ar
trebui ca prieteniea, dragostea, pasiunea acestora,
să cîștige mai mult în adîncime, în stabilitate,
ceea-ce ar putea să pîeardă în viociune și-n stră
lucire. Dar bag de samă c'ar fi mal lesne de
zis: ar trebui o altă societate și alți oameni, cu
osebire alți oameni. Ceea-ce ie mai greu.
E. Rknoult.
PELAGRA
D-nu ministru de interne, V. Lascar, propabil
surprins de numărul cazurilor de pelagră ce a pu
tut vedea pe la Darabani, s’a grăbit să telegrafieze
d-lul dr. Manolescu, directorul serviciului sanitar,
ca să Iea măsuri de întemeere de noi pelagrozeril,
pronunțîndu-se că pelagra amenință să devie o ca
lamitate publică. Vorba „amenință" m’a determinat
să iau condeiul spre a arăta că Ieste prea dulce și
prea optimistă. Pelagra în Rominia Ieste deja o
calamitate publică și fără doar că statisticele se
înșală asupra întinderel acestui flagel.
b. Lascar a întîlnit pelagra la Darabani. leu am
avut a face cu dînsa la ospiciul M-rea Neamțu,
unde predomină asupra tuturor celorlalte stări de
alienatie, și am întîlnit’o, cu surprindere, In satul
GorbăneștI, de unde sînt leu de loc, unde timp de
o zi, citam stat, n’am văzut de cit pelagră la să
tenii și sătencele cari ocazional m’au consultat, lu
cru ce nu mi s’a întimplat cu trei ani mal înainte.
Femei, pe cari le-am văzut cu cîțl va ani mal tnnainte robuste, pline de vlagă, de data asta le-am
văzut istovite, gălbejite, stînse, aproape intrate în
faza de alienatie, delirînd în destăinuirea suferm
țelor lor. Am plecat cu o tristă impresie din satu
mleu, zicîndu-mi că poate Ieste o stare de excepție
văzînd în ce calicie și in ce neorînduîala de gos
podărie își scurg zilele consătenii miel, iară ca
cine-va autorizat să le dea vre-o direcție.
Cînd înse d-nu Lascar Ie surprins de ce vede la
Darabani, faptul coroborează cu ceea ce am văzut
leu la GorbăneștI și cu ceea ce am avut ocaziunea
să îngrijesc la M-rea Neamțu. Sînt prea Împrăștiate,
prea multe cazurile, ca să fie excepție, și de aceea
credința mea se întărește, că pelagra nu amenință
să devie, ci Iea chiar Ieste în Rominia o calamitate
publică.
l
�IO£
REVISTA 1DEEI
REVISTA IDHE1
Se caută a se reduce și potoli această calamitate că alimentațien lor în atari condiții nu poate fi a
prin pelagrozeril. Am auzit și Teu ca pelagrozeriea cit vegetarian^, și, în anii do secetă, ca acel eni
de la Doljeștl ar fi dat oare-care rezultatee, ce se avem, redusă la minimul co poate numai trăgiu?1
pot aștepta prin urmare și do la peiagrozeriile ce vieața.
a
se vor înființa. Dar mă întreb dacă cele cîte-va asIn scurt, modul dc chivernisite al țăranului w
tupăturl vor opri șuvoiul care crește si amenință apare ca pricina primordială a caliciei lui șj ; ’
să răstoarne lezătura, fiind că dînsa-I din capul lo plicit a îmbolnăvire! lui. Incult, sliosj fatalist 1
prejudițios, supus la toate angaralele și spoliatiili
cului slab clădită.
Mă întreb dacă țărănimea, căci Iea-I pelagroasă, cele mal abjecte, adus în halul de a socoti drent
boer, adică bogătaș pelagros nu vel găsi pentru vieață normală vicața spoliată și înădușită de greu
nimic în lume, mă întreb dacă țărănimea nu-I a- tățl și de nedreptăți, țăranul nu poate deveni do
junsă in halul acelui dobitoc din fabulă, căruia za cît prada boalel. Și, precum praznicele ce se dau
darnic stăpînul, după ce l’a lăsat să se istovească la ocazii nu pot asigura îndestularea permanentă n
peste măsură, îl întinde sumuiogul de fin : pute unul sat, tot așa peiagrozeriile nu pot asigura în
rile nu-1 mal ajută pe dobitoc să se reculeagă și destularea permanentă a unei țări și deci mîuțuireâ
piere, ca în derîdero, cu cîte-va fire ce ablea le- de pelagră. Praznicele au înse un rost și peiagro
a apucat în gură. Mi-I teamă că peiagrozeriile sînt zeriile de asemenea. Dar, cu toate astea, pelagra
șumuiogul de fin din fabula cu dobitocul lihnit.
va rămînc o calamitate publică și sc va întinde ne
Mi se pare că peiagrozeriile vor fi numai pentru cită vreme țăranul va fi în halul în care se găsește.
ușurarea cugetului oamenilor miloși ca d-nu Lascar.
Iași, 22 August.
Dr. P. Zosîn.
Rezultatele înse vor fi slabe, chiar presupunînd că
se va pune interes pentru buna lor funcționare,
ARTA DE A UTILIZA PE BĂTRÎNl
ceea ce încă nu-I sigur. La ospiciul de la iM-rea
Neamțu îmi Iera mal mare mila că nu-I puteam
hrăni cum se cade pe pelagroșl, fiind-că intendenPrecum zicea foarte bine, într’o zi, D-nu Loti cînd
țil n’aveau nici o sfială de mine și nici nu Ierau îșl dădu samă de adevăr, sărmanii prețuesc mult mai
oameni stăpînițl de milă. D-nu Lascar trebuie să mult de cit se crede în de obște.. Deprinși din copilărie
albă încredințarea că mizericordiea Ie incompatibilă de o morală străveche, a se mulțămi cu puțin și chiar
cu nimic, iei nu voesc să desmintă vorba evanghe
cu mânuirea fondurilor publice, drept care aceste și
liei, că <pururea vor exista pe- lume săraci». Iei îșl dau
folosesc mal mult celor cari împart de cît celor la samă, că, într’o societate civilizată și creștină, nu poate
cari se împart.
să mînînce toată lumea, în toate zilele. Ceca-ce spri
Ce-va mal radical ar fi de făcut, ca să se limiteze jină, cum nu se poate mal bine, societatea civilizată st
și să se stăvilească întinderea flagelului. Pentru creștină, care n’ar mal dăinui nici o clipă, dacă cei
asta să fie pus țăranul în poziție de a se putea cari sini puterea, precum sînt numărul, n’ar fi o pu
hrăni singur bine și a se chivernisi cu socoteală. tere neutralizată de tîmfieală și de inconștiență, dacă
In afară de asta totul Ie zadarnic. Căci cu sistemul ■n’ar fi o majoritate dooitocită. Pentru-că, nu-i nici un
de reprimare, serios, împotriva unul popor dc
de a i se da țăranului hrană, de a i se da pîne mijloc
mizeri, cu adevărat sătul de soarta lor și hotărîțl, cm
gratis sau pe datorie, nu se poate avea de cît două ori-ce preț, să-și dee drumul, chiar sub formă expiodăIeșiri: ori să fie țăranul impozitat la extrem și gu toare, nemulțumirilor lor
vernul să albă grijă de hrana și de îmbrăcămintea
Neafiărat, în vremea noastră, cînd se întrunesc con
lui, dirijîndu-1 în totul, ceea ce-I utopic și deci im grese anti-anarhiste, cînd pesimismul cuprinde pe ca
posibil, ori să fie lăsat de Ia un timp fără aceste pitaliști, ieste consolator să întîlnim încă, în mase,
pretinse înlesniri, pentru-că răul Ieste prea întins acele virtuți proprii de-atsfiulbera vițiulul orl-ce spaimă,
ca să se mal poată vindeca și poate de la natură acele virtuți de sclavi: supunere, resemnare, răbdare,
virtuți atît de prețioase la cînil pe cari-l bați și la oa
să se reguleze lucrurile mal potrivit.
menii pe cari-l exploatezi. Pentru-că, nu-i adevărat că
Anul de criză, prin care trecem, va contribui și ar exista astă-zi, nemulțămițl, răsvrâtițl. Dacă ar
mal mult la întinderea flagelului pc'agrel. Dacă în exista numai o mî-nă de aceștia întâmplări ca cea a lui
anii buni are loc insuficiență și viciate de hrană, Nadaud i-ar face să răscoale lumea, prin puterea
cauze directe ale pelagrei, cu atît mult va avea loc indignarei lor.
Emile Nadaud, vechili scriitor, moare la domiciliul
insuficiență de hrană in acest an, cînd țăranul tre
buie să-și capete hrana prin intermediar. Așa-că Iul, din strada Ernestine, No. p, din Montmarlrc, în
vrîstă
de șeizecl și patru de ani. Nu cunosc istorica
binele ce-1 vor face noile pelagrozeril va fi cople
personaj, și numai o informație dc gazetă îmi
șit de răul ce fatal va curge din lipsă, va fi ca o acestui
descoperi că exista, tocmai în momentul cînd existența
picătură de miere într’o cofă cu apă. D-nu Lascar Iul se termina într’un chip original și simbolic, vrednic
va fi mîngîiat- și cu atît. Dar desigur peste un an de dat ca pildă tuturor bunilor cetățeni.
se vor găsi la Darabani și la GorbăneștI și mal
Nadaud Emile, spune reporterul gazetei, trăea strîinmulțl pelagroșl.
torat, într’o hrubă, din ceea-ce-l trimetea familiea. CeeaMi-ar plăcea mult să mă înșel și d-nu Lascar să ce-l trimetea familiea iera puțin de tot și vechiul scrii
culeagă rezultate mal bune de pe urma întreprin tor o ducea ancvoe. In luna Iulie trecut, dînsul, căzu
derilor sale. II pot înse asigura, ca dacă nu se în stradă, și fu dus la spitalul Lariboisiere, unde se
mulțămește cu rezultatele iluzorii, pe cari ilcfur- constată că se stingea de muniție, dc foame. Adus '«.
lei povesti că nu mîncase nimic de două zccl
nizază subalternii săi și dacă de visu va urmări vieață,
trei de sile, afară de cîte-va fărime de pine și de plț~
rezultatele reale, se va putea încredința cît sînt țină apă cu zahăr. Ccea-ce ulmi doctoralul auditoriu
de slabe.
cumplit. Nadaud Emile, fu felicitat pentru puterea a
Un bun cunoscător al viețel țărănești, d-nu I.
răbdare a stomacului său, și fu rugat să sc întoarcă
E. Manolescu, din comuna Titn.’a arătat prin „A- acasă, ca să continue această experiență interesantă Ș
,
devăruP unele viciurl capitale ale viețel rurale. foarte higienică pe vreme de căldură.
Nadaud Emile se întoarse acasă, fără să-protestez i
Intre altele a vorbit despre reaua chivernisire a
socot.
Să
protesteze,
cu
ce
drept?
Foamea,
nu-i
'
3
°
a. '
țăranului, despre unilateralitatea gospodăriei lui.
Nu moare nimeni de foame, oficial, și scumpa noas
Cazul Ieste întocmai în satul GorbăneștI, une să- patrie
nu plătește pe doctori de cit să oblojască «?s.
emi lasațl de capul lor, au arat imasurile și s’au frînte, să lecuească frigurile și să deschidă burți- Bu
nuamnat a nu mal crește și avea vite. -Natural Iul Nadaud nu interesa ^Facultatea, fiind-că nu t
într’însa nimfe nici
rogfdacă
j d,r nn «cele n,,affeceiateurt1 cînd, nefitnd nici rencare
, (//i biet ce l/ ajunge la vrîsta de
PccS(ci c«PitaUf^ani ?Să intre Jîntr'uu azil de bă-
103
accstul sărman nenorocit, care moare, de foame după
o sută de ani de la proclamarea Drepturilor Omului
și după două mii de ani dc la Evanghelie. Să se arete,
copiilor, în școli, ca să știe ceea-ce-i așteaptă la șeizeci
și patru de ani, dacă nu se vor procopsi prin politică,
prin camătă, prin orl-ce mijloc, făcînd toate scamato
riile din lume.
M. Tinayre.
UN FIU...
In Rusia s’a născut un fiu. Pe cîmpiile ostasiatice mii și mii de oameni mor pe cîmpul de
<fr,f4 e «"» Pa raai inereuca nici de cum budgetul A- luptă, mii de familii îșî pierd șeful. Ce sînt înse
^ale <le a C aftii săraci slujbași de hrănit. Bă- aceste jertfe față de copilul născut acum în
l,'r‘’ /H eare are atițs
t cdJmtnd al națiilor, pe
risipitorul Lictirg îl punea în Rusia ? Și ce însemnătate au gemetele jertfelor
acestui războiG, jertfe ce cad numai pentru a
mări gloriea Țarului și a Rusiei, ce însemnătate
5,j««'■(‘P'-v. ■
(teveni uui.,»—. ----- .......
are războiul acesta față de copilul care a văzut
^dxițl,
. csînt
considerație
:J fur de' Ifnca
de co
« vîrșițl de
. rnns
ideratie și de mări- pentru prima dată acum lumina zilei ?
’“*1 ^nficîaiă. Academica, une-orl, îi coronează, cu
«Egalitate între oameni»,.. Ce vorbă desănn ,acn^ n’are toată
co(jn lumea
ceea-cesorții
încadrează
.„ & c
,
de-a fipanorama
cine știe ,ț^ta...
Se nasc doar
zilnic in marea Rusie sute
locioM'
te dreptul la vieață nu se măsoară după și sute de băeți și de fete, și fie-care părinte
Asa-că trebuie dovedit Achanților, se bucură cînd i se naște un fiu sau o fică. Dar
civilizații nu-șl mînîncă
mînîncă _ strămoșii,
strămoșii, jereu^a.
ferească COpHul care a văzut acuma lumina zilei a fost
aini-ca
s& })loară ([e ]a sine) de moarte bună, așteptat de milioane de oameni, pentru-că de la
nici o intervenire indiscretă. Unii sînt, nea-; iei atîrnă fericirea... unei împărății întregi.
I* af Mstrati ca să sc vadă că sînt, sînt țmstrațl în
Un fiu dorește ori-ce tată ce are patru fice,
^tiSnanunie cel cari cunosc pe bărbierul deputatului
avbe metresa consilierului comunal. Capul Statului Dar faptul că numai de la un fiu și nu de la o
insbedeasă această veche colecție națională, înduio- fică va atîrna fericirea Rusiei ne face să dăm
.hiik-se înfata Iei,pe cînd cel din suită și-astupă nasul. din cap și să rîdem. Și într'adevăr nu ie oare
Pul otîla de strașnic acești bătrînl săraci, și casele absurd ca fericirea unui popor de 140.000.000
oștea dc adăpost răspîndesc o duhoare atît de năpras de oameni să atîrne de la această singură ființă
nică dc supă, de farmacie, de veche calicie, de tăbăaalh.După ce pleacă Capul Statului, figuranțil se care cine știe ce idei nebune va avea? Nu tre
culcă pănă la altă reprezentație. Și figuranțil aceștia, buie oare să ne mirăm cînd ne gîndim că atîta
în număr de cîte-va sute, nu se mal schimbă de loc și sumedenie de oameni așteaptă cu-atîta nerăbslnt păstrați ca niște moaște venerabile, cari se scutură
cu îngrijire de prafși cari reprezintă generațiea de Ieri. dare ca soarta să facă ca copilul țarului să fie
Dar ce se face cu ceilalți, cu cei cari mai sînt?... So numai de cît băet ?
cietatea nu vrea sft știe. De cerșit sînt opriți, sînt înCe absurd, ce absurd... Priviți acest copil mic,
fâdin'{J înse de-a strînge mucuri de țigară. Și abol, cînd în leagăn. Mic și neînsemnat ca ori și care copil
uilurile de noapte sînt pline, sînt locuri pe sub poduri,
de mujic,
mujic,' născut
niscut poate tot într
intfacelaș
’acelaș ceas, în
har Morga, pe toată lumea primește.
—‘‘
in strada Ernestine, No. g, din Montmartre, ca să în- tr’un staul, nu într’un pat de mătasă. Nu-i oare
uțe de-acolo arta de a muri cum se cade. Pentru-că curios cînd te gîndești că copilul acesta va ținea
scilttor, Nadaud Emile, a murit cum se cade... o dată
iai.d în mînele
minele luî’ frînele
frinele cîrmuireî unui
unul popor
popoi
iilul de-a aștepta în van plata chiriei, proprietarul îi de milioane de oameni, cînd te gindeștî
'*s va
*’•
gîndești că
,acest,il> cu cîte-va zile în urmă, îl trimese un
ar
ca să-l someze să se mute. Proprietarul acesta avea o atît de extraordinară putere care
s^foriczeușa'.
Clnd
colo,
putea
să
fie
în
contra
tuturor
legilor
și
plină
de
«
^Iet?ug, negreșit. Portărelul bătu la ușă
ițea să fie in contra tuturor 1
ÎS'pe
Zadar
Trebuirținînd
fl ca 1 sajorțeze
ușa. ),,ț
Clini
r lUaiaviK. ?
-—r. în mîna
țnrlpstatt ?e .
rla?‘ mort,
încă
lui
încleș- căi
sălbătacie?
adr«sată prefectului
Dar oare de
starea
polițiesocială
..
și politică
i _ __________
a poporu
lui rus să- atîrne
atîrne de
și
cetiturli deschideți
urechile
și ochii.
de desvoltarea
desvoltarea. si
!nteresantă
istoriei. Aveți
Să vedeți
la ,luî- rus sa
^ atîrne ae
aesvouarea
și creșterea unul
sau de idioțeniea lui, să
<h am p “■?! duPă moarte, un bătrin de șetzecl și’ patru copil, de înțelepciunea
intestinei^ea
aiît dc lunSAi atH de
în atîrne
atîrne oare
oare cdc voința
-’-‘— unul singur ins ? Nu-I oare
i ar fi^fost dacă soarta, cum Ie lea,
”"H.
,rca cnr/ e'
devenisenoi,
refractare
la descompu? Ce
cari mtncam
tn toate nebunie
neDunlC
une-orl șugubață, ar fi voit ca și al cincelea copil
ex/,loales[ rnai[U . ^adaud înțelesese că nu trebuie să-fi al țarului să fie tot o fată ? Probabil câ ar fi
găiești dt mPa^rj°liî cît Iești în vieață. și trebuie să-l fost un altul de a cărui voință și bun plac ar fi
n!pi*se delirnt1»
cu putință cînd mori. Dînsul
atuncea soarta acestui sărman popor.
a sp țae P.airi°tică pănă la a se strînge cu- atîrnat
Țarului i s'a născut un fiu lear Rusiei un despot,
asefittr '^irJ°ea} ușa-ca, corpul lui, firește desinleată
strigătul
intregel lumi. Rusia a dobîndit un
i
s<dei,,\.Să P°aiă oferi un interes nou învățaților
■ d ea
'Medic7\Catre se 5t' intîmpiă. Pentru-că, Facul- moștenitor. Noi inse dorim poporului rus, ca fiul
, dupn cu tă. reclamă acest corp, pentru a stu- Iui Neculae să nu ajungă să domnească ca...
; i£U,astudioa
rCU ,^ra^ un reporter de jurnal,
despot.
Din nemțește, de D-ra Arler.
|
pre.n,enager<> U ^acuitate. Societatea noastră, ca și
I
’ CMHoag/g aria de a ui{^sa resturile.
pue (n spirt, stomacul și intestinele
n
I
î
f
F
_________
�REVISTA IDEJZI
105
REVISTA IDEE!
104
DE CE UNELE
PĂMÎNTURl SÎNT CULTIVATE RĂU
Trecem, într'o zi, prin niște cîmpiî neasemănat
de frumoase. Un lanț de munți și de păduri se
culare le încadrau de-o parte, lear de cealaltă
curgea o apă limpede și curată, plină de niște
pești minunați. Iera una din cele mai frumoase
priveliști ale naturel, care Iera granița dintre mai
multe ținuțurî sau state. Pămîntul Iera acoperit
acolea de o mulțime de cîrdurl de vite, și ar fi fost
acoperit de flori și de roade tot anul, dacă n'ar
fi fost vînturile și grindinile cari să se deslănțuească și să pustiească, adesea, această parte
de loc, schimbind-o într’o adevărată Siberie.
La intrarea mea în această mică localitate,
îmi atrase privirile o clădire foarte solid lucrată,
în care locueau vre-o șapte sau opt inși, toți oa
meni zdraveni și viguroși. Dîndu-mă-n vorbă cu
Tei le ziseifi : «Fără îndoeală că moșiea asta fru
moasă o cultivați D-voastră și trebuie să vă dee
o recoltă bogată»... «Să ne-njosim noi a face să
rodească pămîntul, care trebuie să hrănească pe
oameni, să ne îndeletnicim noi cu lucrarea pămintulul ? Nu, Domnule, nu ne ocupăm noi cu
o atare nevrednică meserie. Noi urmărim pe cul
tivatorii, cari-și duc rodul muncei dintr’un ținut
în altul, încărcîndu-I de gloabă: slujba noastră
Ie acea de eroi. Și află, că în ținutul acesta de
două leghe pe șase, noi avem patru spre zece
clădiri tot atît de respectabile ca și asta și cari
au tot aceea-și menire. Demnitatea de'care sîntem
învestiți ne deosebește cu totul de ceilalți cetă
țeni. De asemenea, noi nu plătim nici o contri
buție, nici o dare, fiind-că n’avem altă treabă
de cît să facem să tremure cei ce muncesc».
Foarte nedumerit, mă îndreptaiiî cătrâ o altă
clădire, în a cărei îngrijită grădină, văzuiu un
om încunjurat de-o numeroasă familie. Crezuiu
că dînsul singur iera acela care ișl cultiva gră
dina, înse aflaiu că acesta iera învestit cu titlul
de controlor al depozitului de sare.... Mai de
parte locuea directorul depozitului, ale cărui ve
nituri Ierau alcătuite din pirlelele celor cari ve
neau să cumpere cu ce șă-și dee ciorbei o lecuță de gust... Mai ierau paznici ai depozitului
de sare, a acestui depozit în căreîse’Jpăstra apa
mărci prefăcută în bulgări. Ierau aleși, a căror
demnitate, a căror funcție Iera de-a scrie nu
mele cetățenilor, cari cu cit datorau fiscului. Oa
meni învestiți cu diferite slujbe : unii consilieri
al Regelui, cari nu dădeau nici o dată nici un
consiliu, alții secretari ai Regelui, căror/î’nu li se
încredința nici o dată nici un secret.
In mulțimea aceasta de oameni, carig îmbiau
în gură numai cu Regele, ierau o mulțime, cari
Ierau îmbrăcați c’o haină caraghioasă, cu buzu
nare largi, cari făceau să li se împle în numele
Domnului, pentru Domnul. Alții ierau îmbrăcați
mal curat și ierau plătițl?regulat ca să nu facă
nimic. Aceștia Ierau cu deosebire plătiți ca să
ciute foarte de dimineață, și de-o . mulțime de
veacuri, Iei nu cîntau de cît la amiază... In cele
din urmă, văzul, în depărtare, cîțl-va bieți oa
meni pe jumătate goi, cari scurmau, zeîria
niște boi numai oasele, precum Ierau si j Cu
pămînt încă și mai săcătuit de cît iei. Atuti Y
țeleseiO de ce pămîntul nu îera atît de rnn- '
pre cît putea să fie...
Vowmre.
In Romirtepte, de“M-me R1£n
EVOLUȚIA ANTINAȚURALĂ A MORALg|
...Principiul de înfricoșare, ca mijloc de-a
ținea morala, morala, adică utilitatea în medH
încunjurător, principiul acesta se întemeează *
cele din urmă pe-o născocire, care purcede iearj ”
din frică, pe ideea existenței unei divinități car*
ar răsplăti sau pedepsi pe acei pe cari justiție
omenească nu i-ar putea răsplăti, sau cari ar
scăpa de atingerile acestei justiții.
ur
După ce frica dc D-zeu ajunse începutul înțc.
Icpciuneî, șefii cari ajunseră depozitarii puterei.se
folosiră de toate mijloacele ca să mărească această
frică, și se găsiră destule brațe cari se înarmară
ca s’o susție. In numele divinităței, și în numele
celor a tot puternici, cari pretindeau că reprezintă
divinitatea aceasta, ideea de crimă se transformă,
Nu se mai socoti, drept crimă sau delict, numai
ori-ce fapt care ar fi adus vre-o^ vătămare societăței sau membrilor îei, direct^sau indirect, ci
ori-ce fapt cari ar fi fost presupus^ca^neplăcut
divinităței, sau care ar fi fost neplăcut măcar
așa numiților iei mandatari...
' Această morală evoluă, cu vremea, ocrotită de
asprimea pedepselor, asprime|,care adesea"trece
de ori-ce margeni, evoluă pănă acolo, în cit
veni un timp, cînd nu știeai dacăj.Ierau alți cri
minali mai mari de cît justițierii, cari se temeau
mai puțin de a lovi într’un nevinovat dejiit de
a lăsa o crimă nepedepsită. ’ECa^ș£cîndl; sacri
ficarea unei jertfe ar fi trebuit’să liniștească sau
să împace zeii. «In perioada teocratică, penali
tatea-! cumplită, zice A-du Boys, pentru-că lea
trebuie să aibă caracteristica infinitului, pe care
aceasta susține că vrea a-ljgrăzbuna».
Principiul de înfricoșare impus, concentrează
atît de mult atențiea asupravJpcdepsei, in a
merge pănă a pierde din vedere ținta pe care
vrea s’o atingă. Pare că stăpînitorii nu mai a
ca menire de a apăra societatea, ci mai.curm
de a perfecționa unelejndividualități, indiyi
lități în nestare de a se ^acomoda cu cennț
asociației, silindu-le să între in regula genc
In loc de a ocroti pe [cetățenii asociați, ca ,
împuțineze neajunsurile, cei cari puseră
pe putere, cu nume deja-și lua asupra
țiea ocrotirel, care aparținea, din începu
turor, se mărginiră de a [pedepsi pe
. gea
contraveneau legilor lor, legi inspirate
mai mult de superstiții și capriții,. de ci
litatea generală. Drepturile celor asiguraț>
urmară a plăti costul ocrotire!, cum J1 st.felifi
naturală, adică intersul mulțime!, fura
sacrificate interesului clasei cîrmuitoare și u
rale artificiale, care nu vrea să țje nIC
fC.
teală de ceea ce-I folositor și vătămător
ciarea binelui și a răului.
0,1 F ‘
C. F. R.
DATORIEA...
Asa de tirziu bărbate? Și-n ce hal...
"" Par'că nu văd? La~ noî nn‘* crezare... Te
"Z te zbuciumi, în van, ba te și amendează,
iești nediscipiin^'
ri
1, taci, poate auzi cnie-va, șt...
CJ ’jfiâ dau afară, hal?... Cum să tac? SaZi leu om? Vieață Ie asta? Ud păn la piele,
'Ireninr ca varga, nemîncat, rupt de obosală, spune,
potj^asta> socoteam, Iești tură regulată, nu
re!i^J^ur^ regulată și sînt, dar... numai vorba
mincarea ceea. Jie îți arde de vorbă, lear leu
sînt lihnit de foame...
— H gata, dar... cam pe sponci...
— ...Cată de mă scoală la ș. dimineața.
— lear pleci ? Abiea ai sosit...
— Hm, abiea am sosit. Dacă nu intîrziea tre
nul, aveam 12 ore odihnă, dar așa..., cine, ce să-mi
facă?... La 5 dimineața le rindul mleu doar...
— Dă, apoi lesne dezis'. * cată de mă scoală*...
Ie nevoe de deșteptător..., înțelegi o dată...
— Ieste... Patru leipare-mi-se nu-s patru bani.,,
leu la drum ți tu acasă, mîncăm din iei cinci
zile...
— Știi una? Mi-a venit o idee...
— De femee?
— Ba, de bărbat... In cele patru duminici mer
gem pe la rude, și, într'o lună...
— Nu-s toate Duminicile liber, pe urmă rudele
au și lele greul lor...
—- Atunci stringent burta cîte-va zile... Ceas
trebuie neaparat. Nu vezi? Zile șterse, amenzi,
unde Ieșim?...
— De trebuit, trebuie..., dar cum s'o mal strin
gent ?... Ce să zic, ce să mal fac nu știu, le prea
amară nevoea, ne strînge grozav... Ar trebuifăcut
la un feliil, așa nu mal merge și pace...
ers/e Faci, cum te apucă. Nici n’ai sosit bine la
datiea vecină, și, te și anunță să fii pregătit pentru alt drum. Pricini, berechet: din rezervă sînt
bolnavi sau substituți, de la tură lipsesc... Trenuile trebuie să circule. Obosit, neobosit, mîncat,
rnemîncat, nime nu te întreabă. Ie frănar la post?
Cerințele serviciului sînt satisfăcute ? Ce intere
sară alte cele...
,
— Intr astă sară, al intirzieat cam mult. De ce ?
_ pe ce... Hm, am oare chef, pot oare să-țl
istorisesc toate?
— Dar așa, cît de cît...
_ Cit de cît... Cu asta nu înțelegi tu multe...
— Tot, măcar un pic.
— Fie, știi manevra, prin stații?...
— Iei da, am văzut, fugiți după vagoane, cu
minele, așezați pietre pe linie, și...
— N'al văzut nimic... De bătaea de joc numit
^.serviciul de zh, nu mal vorbesc... Noaptea Ieste
ce ieste. Nici nu vezi pe unde calci, îți rămîn
oasele printre linii. lear cînd mașina le ocupată
întdaltă parte, atunci «.manevra cu minele-», alunci să vezi tu cum pentru astă amară bucățică
de pine, împingem la vagoane, de ni se rupe inima...
— Sărmanii oameni...
— Sărmanii, nesărmanii, așa cere datoriea.
într'o stație te lasă de frînt, în cealaltă te lea
odihnit... Manevra tot nu ne-ar fi intirzieat, ce
ne-a dat gata a-zi, au fost încărcările și des
cărcările...
— Cum încărcările?
— Mai toate stațiile au avut dacă nu descăr
care, au avut încărcare, ori și una și alta. Și nu
nn colet două, ci zeci de colete, și «coletele pănă
j 75° kgr. se încarcă și se descarcă de calea
ferată».
y
~~ Nu de voi...
rz 51 lei lunar? Să
Ce sîntem?... Pentru ce
tocmească alți*
alții ? Unde-ar ajunge Direcțiea ?...
îtleaint că muncești așa greu, nu te
Acasă-ca
obosit mort,
lea"'
Ca'■ și
’ ' vădană... _____
__si
- -----PănăeU*
efe femee mălupt
....................
cu toatetoriea,
nevoile...
iești
nuri C*S Ctne
Cînd vedeam frânări la tre-■
PreuvSl~atn ’\.Ce ^tne de
n^ci 0 muncă, se
t/1
V^d toate frumusețele, și cînd colo...
_ V
rai de preumblare...
M «°COt
maî ușor...
a teșor, nevastă, mal ușor... Și dă-l zor eu
— Acum se vine la serviciu «Domnule»?,..
— Am intirzieat domnule Sub-șef...
— De ce ? Doar asta întreb, netotule...
— Asară am sosit tirziu, am fost prea obosit,
am adormit greu, și...
— Veche istorie... De la tură se merge acasă,
nu prin circiuml, toată noaptea după beție, după
blăstămățil... Pe urmă somn greu, din obosală...
Taxa o știi: ziua ștearsă și un mic bacșiș... Nu
te cumințești ? Te dăm afară... Și nu mă privi
așa nedumerit... Piei din ochii miei, satană...
i
II
— «Mata», ce mi te preumbli așa fără griiă?..
— Am intirzieat, domnule Șef...
— ȘH
— Și, întilnindu-mă domnul Sub-șef m a întors
acasă...
— Așa?... Slujbaș iești tu?... Ți-al îndeplinit
conștiincios datoriea, acum temtorci acasă, adică
la circiumă... Nici amenzile, nici suspendările, nu
vă mal sinchisesc de loc... Nu mă tae capul ce să
mai fac cu vot... Halde la biuroul de mișcare,
răuanule...
— Serviciul sufere, lear frânării se preumblă...
Iești impiegat de mișcare?... leu trebuie, să ți-i
adun la biurou ?... De atitea ori ți-am hotărlt,
asta le ultima: pe un bun impiegat, cînd ie de
_____
________
1.r mă uit, acolo să-l văd... Dar pe-o
...
serviciu,
unde
ureche îți
iți intră, pe alta-țl lese... Așa nu se face
serviciu. Nu Iești bun impiegat,■ nu-țl cunoști damămăligă
crudă,
o mămăligă crudă,
Iești un
fleac,Iești
mă un fleac, mă
scap leu de tine...
—
Bine,
—
—
Măi, domnule Virtejan, mare dobitoc iești...
neghiobule, cine dracu te scoase în calea Iul ?
M'a văzut din biurou...
Să nu te fi văzut, nerodule. N'am poftă să
I
�HEViSTA IDKEl
REVISTA IOEEÎ
iOI5
inima, în mina femeeft leu văd foarte
se poate și fbră stăptnil ișttea...
f a
_ Se prea poate... Dar atunci cu
ce drep‘ w
cere plată pentru străduințele lor?..,
— Plată?...
camera personalului...
— Dar,„ Ie numai o părere credința, că
— Domnule Impiegat, ziua ștearsă, amendă, pe
simț omenesc aleargă lei în ajutorul unei f
de-asupra și la drum, ie păcat...
nenorocite... A-zi, cînd o văzu Casierul: ^DaUltl
— Te-arn amendat leu? De ce iești negligent, la noi frumușica?... Mult trebuie să-fifim
țe
de ce vil tîrziu. Și te rog slăbește-mă, n'am timp
— Ii ardea femeel de glumă
să-ml sparg capul cu toți nebunii... Nu înțelegi
— Ce iera să răspundă, că nu vede lnmea n
de vorbă?,.. Marș cînd îți zic, canalie...
nevoii... Ar mal fi reținut «domnul casier> *
tru subscripție ?... «.Mult domnule Casier, mult'
__ ,4, Dram postat la semnal. La ieșire din Prea sintețf... bun cu mine... înaintea lei
rambleu, aud o puternică trosnitură la tren. După îngenuchiază mila, căci ce-s urzelele astea șiCarS\
ce scobor scara vagonului, la jumătatea trenului, planul, dacă nu acela de-a împinge pepovîrnh^i
Vîrtejan icra scoborît, socot, pentru acela-șl lucru.a peirei, o sărmana ființă, rămasă fără apărat'
Cînd întrebărilor sale prin semne, căutam^ Sa-Î rămasă fără ajutor. Doar ie un merit pe lume'
răspund tot prin semne, observ o ptrghie desfăcută,
Io?
ieșită in afară din podul de care ne apropieam...
— Bietul om...
In vremurile aceste triste, cînd se propaga ob.
— Mi s'n tăeat picioarele, m'a cuprins amescuratitismul pe calea cea mai largă, cind se căuta
țala, (otu-și ăm avut puterea să nu cad... Avi îh:
prin tot chipul să.se ferească mulțimea de a face
cunoștință in mod teoretic cu starea de lucruri
cercat să-l vestesc, degeaba, iera prea ocupat omul,
reală. Ieste un adevărat curaj cînd cine-Va se aplica
îșl îndeplinea conștiincios datoriea... In sfîrșit, mă
de-a face, tbtu-șf, cunoscută această stare. Acest
observă, dar ce folos,.., mă înțelege pe dos de mal
curaj nu-I avem numai nOI. Drept dovadă repro
scoboară o treaptă...
ducem aice un studiu remarcabil, datorit actualului
rector al universitățef din București, studiu care
— Cînd îl le scris omului...
pune pe autor alături de acei remarcabili bărbați
— Alt-feliil cum... Nu mal lera scăpare. M'am
cari ilustrează știința în Apus și cari nu se sfiesc
urcat pentru stringerea frînei și darea semnalu
a rilpe vălul de pe rănile sociale și de a spune
lui de oprire. După parcursul încă a unul km.,
celor mari șipilternici adevărurile cele mal crude...
Se înțelege, antecedentele date, din partea păturei
am reușit să ne oprim. Pe Vîrtejan l-am găsit
desmoștenite apar îndreptățite toate manifestările
pe marginea podului, cu capul țănduri... In stațiea
cu putință, să se conserve și aă-și afirme indivi
K... am primit ordin să-l însoțesc cu tr. 1122 la B...
dualitatea, ființa.
— Auzi d-ta, pleacă omul teafăr, sănătos, și-l
P. M.
aduci acasă plăcintă...
DIN NEVOILE VIEȚEl
— lea ferească D-zeu... Ajuns în B..., am ra
portat cazul stăpînulul. Acesta a bine-voiț să se
„MARAGNA"
deranjeze până la vagonul de manipulație...
Sau nevoea de hrană
— Și acolo ?...
— Iți aduci aminte cînd întîrziea Vîrtejan: în
Omul le o mașină în mișcare. întregul raecanizm
jurături, amenzi, ba chiar și lovituri. «.Răul de
Ie alcătuit din celule și fie-care celulă are vieața
Vîrtejan, răul răilor», și acum...
șa proprie, care Ie tot o dată condiționată de vieața
— Do fi înjurat și mort...
întregului organizm. Vieața se prezintă dar sub
— Tot cam pe acolea... După ce l-a privit cu două forme: ca mișcare molecură înăuntrul fie-cărel
disprețul celor de sus, pentru a da
' suflet celor de celule și ca mișcare fiziologică in fie-care agregat
față-, th'am ce zice..., a fost un bun slujbaș... de celule care constitue o funcțiune organică deo
Așa i-a. fost se vede scris... Dă, ce să-l faci: da sebită. Totalitatea proceselor fiziologice se poate
reduce la cele două fenomene principale: asimilare
toriea...Fie-i sufletul liniștit.
și dezasimilare, cari sînt baza viețel celulare.
Prin procesul viețel, elementele organice se uzează,
— „.Pensiei.. Nud nădejde, riare anii serviți... de aceea prin alimente și aerul atmosferic se in
troduc în organizm acele materialurî asimilabila,
— Dar o despăgubire 1...
— Mă faci să rid... Despăgubire... Tu, nevasta din cari să se poată repara perderile cauzate. Func
lui Vîrtejan, fără para chioară, întinde proces țiunea viețel conzistă în acumulare și cheltueala
cu Direcțiea căilor ferate, cu biuroul lei de ad- de energie, ca și funcțiunea orl-cărel mașini.
aici nevoea de a introduce înăuntrul organizmmii
vocațl, anume gras plătiți s'o scoată totdeauna
acele materialurl, din combinațiunea cărora sa
curată... Și ce despăgubire mal vrei, n'ai auzit dezvolte cantitatea de energie necesară pentru fun
pe «al nostrw»... «Ce să-l faci: datoriea»... Auzi, ționarea mașinel. Ast-feliă, prin alimentare sc
datoriea de-a ne sparge capetele de poduri... Ehei, troduc în organizm materii asimilabile și se
frate, știu leu cam care mi-l datoriea...
voaltă o cantitate de forță mecanică, care facei
sibilă orl-ce desfășurare 'de activitatea omenea •
— Și dacă știm...
— Tăcerea-l de aur... Ie bine cîndștim... Răul Cea dintăî nevoe, prin urmare, a viețel om
.fl
ie că nu prea vrem să știm mulțl... Tu al subscris ? a existenței sale, Ieste nevoea de hrană.
Ort-care ar fi forma sub care se prezintă v
— Te mal întreabă 1 Iți opresc cit vor... Du-te
de reclamă... De ce naș da singur cit mă lasă omenire!, începînd de la forma primitivă a p 1
mînînc mereu ocări pe urma dobitociilor voastre.
Dacă, sînteff proști, dațl-vă cu capul în girlă, nu
încurcați lumea... întorc și pe dos cojocu... Cară-te
de-aici. Vel pleca cu separatul, să te găsesc în
r sălbatice și ridicîndu-nc păriă la formele
toți11” t înaintate de cultură, pretutindeni nevoea
cele nltlx vc baza tiitulor aspirațiunilor, boldul prin
de 1,r Hntregel noastre activități. Desigur că această
cipnla7 ine mal imperioasă și mal excluzivistă
l>®v°e Y stimpărată, după cum sînt și condițiile
sau in- ce desfășură vieața. Indigenii Australiei,
in cârl .fontii celui mal inferior tip cunoscut al
^P^nmencstl, trăind pe un pămînt adese inosvicței r incapabili de a-șl crea prin propriea infi^e’arme și unelte mal perfecte, sînt reduși de
^,is a fisura mal toată activitatea lor în pescuit sau
^xinnre pentru a-șl procura, cu multe greutăți,
vlncSn’i nroastă» care Ie înse o fericire pentru
0 '•? cina o Pot Săsi Cite-va rădăcini de filice,
dln!, Monîrle, scoici de mare, șet-pi și furnici, for1* ,1 baza regimului alimentar al sălbaticilor din
l?C fralia. Ca o raritate numai se adaogă vînatul
<Svn animale Australiene, printre cari kangurul
S e primul loc din cauza dificultătel de a-1 vina,
'"ilaritatea hranei și greutatea de a și-o procura,
nită cu lipsa complectă a spiritului ele prevedere,
tra viitor, fac din aceste ființe omenești niște
harde de flămînzi. Idealul viețel lor Ie cuprins
In cuvlntul „niaragna*, care In graiul lor îhsamnă
107
puțin de cît atît. Ast-feliă s’ar putea zice, fără
multă exagerare, că societățile cele mal culte se
împart din puntul de vedere al satisfac rel trebuin
țelor de hrană, într’o imensă majoritate de munci
tori flămînzi și într’o infimă minoritate âeîndestulați.
Organizarea politică a societăților în tot decursul
viețel istorice a fost totdeauna ast-feliă alcătuită
in cît să garanteze exploatarea majorităților mun
citoare de cătră minoritățile Btăpînitoare. Din acest
punct de vedere, omenirea s’a mișcat totdeauna și
se mișcă încă într’un cerc vițios. Lipsa complectă
de prevedere, ce caracterizară pe omul primitiv
contimporan, tat'e consumă a-zl tot ceea-ce-I pro;
alice ziua de a-zl, fără a se glndi la cea de manej
condamnă pe acești nefericiți la o perpetuă mizerie
și ignoranță. Fie-care zl ce vine impune activitătel
lor aceea-și problemă grea de rezolvit,- agonisirea
hranei. Consumîndu-șl toată activitatea in urmă
rirea aceluea-șl țel al viețel, omul primitiv se gă
sește în neputință de a face un singur pas serios
de progres. Din contra, la popoarele cari trăesc pe
un pămînt ospitalier, cu o rodire bogată și perio
dică, cam_ Ie în valea Nilului, a Gangelui, acolo se
naște spiritul de prevedere, căutînd să acumuleze
roadele naturet dm timpul de blelșug pelltrU pe
rioada de lipsă, pentru a se garanta contra perico
^C?nd, în 1846, o ceată de misionari catolici se lului de foamete. Din această acumulare de roade
opri pe coasta occidentală a Australiei, prin „ma- sau mijloace de țraiă se naște pentru Intăea-șl dată
ragna“, va să zică prin puțină pine și zahăr izbu capitalul. Dar din uh simplu mijloc de prevedere
tesc Iei să cîștige bună-voința indigenilor, pentru pentru viitor, capitalul, o dată format, devine in
a.sț putea construi cu ajutorul lor colibele în cari mina cîtor-va mal isteți,un instrument de stăpinire
să’se poată adăposti. Tot prin j,inaragnau izbutesc asupra celorlalți. întocmai după cum misionarii
acești misionari să cîștige paciența naivilor Aus catolici prin „maragnau atraseră la sine pe sălba
tralieni pentru a asculta predicele lor și a se con ticii de pe coastele Australiei și putură utiliza ser
viciile lor, tot așa primii capitaliști al omenirel
verti la creștinism.
In ziua cînd „niaragna" n’a mal fost cu îndestu izbutiră să-și aservească munca semenilor lor mal
lare, stomacul a fost mal puternic de cît frumoa puțin prevăzători. Toată clădirea culturală a tim
purilor vechi Ie rezemată pe existența sclavilor. De
sele învățături ale bibliei creștine. Australienii ppii“
râsiră pe misionari și plecară să-și caute hrană. aceea în ochii marilor ginditorl al culturel clasice,
In naivitatea sa părintele Saloado, unul
__ dintre
____ j sclaviea, adică exploatarea mancei omenești, pare
acești misionari, nu se poate consola, gîndindu-se : un fapt de la sine înțeles. La Aristot, ca și lu Paton,
care ar fi fost succesul misiunel, dacă ar fi avut găsim vechea opinie, că sclaviea întră în planul naÎndestule provizii.
..............................
turel, de oare-ce natura a destinat tot ceea-ce lea
de simplă
produce spre un scop și prin urmare și pe om de
Ceea-ce se prezintă sub o formă
1-—- atît .-''.A""
1
m bine cristalizată la aceste populații
primitive, se a p servg sau ae a servp Unuea i-a dat facultatea
arată sub forme mal complicate la popoarele mai de a prevedea cu inteligență scopurile, deci l’a des
înaintate în cultură. Un semn al viețel culturale tinat pentru a comanda, pe celălalt l’a iuzestrat cu
Ic diuiziea mancei. O societate organizată are drept puteri fizice pentru a executa planurile. Acest din
țintă, pentru a ne servi de o expresie a lui Bentnam, urmă le menit a fi sclav. Pentru a întări mal mult
,maximizarea fcricirei tuturor*, adică sporirea mij argumentele sale Aristot zice, că „sclaviea va înceta
loacelor de satisfacere a tuturor nevoilor viețel atunci cînd foarfecele și suveica de țesut vor putea
omenești. Pentru atingerea mal lesnicioasa a acestui
J b 2^ 2a. sine la locul lor“.
ideal social, munca s’a împărțit între membrii aceAcest miracol
un .
Acest
l’a realizat știinta veacului al
luea-și grup social. Fe-care contribue prin munca XlX-lca prin inventarea mașinelor. Uu toate aceste,
sav specifică la scopul general: plugarul lucrează profetica lui Aristot nu s’a realizat pe deplin : scla
pimîntul și produce griul necesar, ferarul tace viea și-a. schimbat numai forma. Omul a încetat
'Dstrunientele de plugărie, altul crește vițele, altul dc a fi sclavul omului și a devenit sclavul mașinel.
prepară alimentele, un altul îmbrăcămintea, Io- Aceea-șl lege de fer a naturel, nevoea de hrană, a
CUl.nK si altele. Dar loti la o laltă urmăresc in făcut din Iei sclavul capitalului. Mașina nefiind de
prima linie cișliqul hranei lor. Alt-feliîî mașina
cit o parte din capitalul de exploatare concentrat
«mană nu poate funcționa. Din punct de vedere ecoin mina cîtor-va, această infimă minoritate de ca
i;
0 întreagă societate reprezintă un mare ale- pitaliști repetă experiența părintelui Salvado, mi
^rjen^ri1 Crearea mijloacelor de trai. Toți, sau sionarul de pc coastele occidentale ale Australiei
P?n *nfreaga muncă, de care sînt ca- din 1846. Cu puțină „maragna“, care în acest caz
Cina ,n Urmărirea scopului comun.
se chleamă salariu sau plata muncci și acesta redus
torI n - J0 vorba înse de împărțit
irul intre
mire cel
cei nnincrnimici- la minimul posibil, atît cit ÎI trebuie lucratorului
!
create prin muncă, lucrul ~
ică, lucrul se schimbă, pentru a-șl astîmpăra foamea, capitalistul Ie sigur
i^dusn?1^ ^‘bacl sechestrează
partea louiui
uin de a găsi marfă omenească, muncă intenzivă de
iză partea
leului din
’najoritrLt0lnUncelf Pentru Iei și lasă pentru imensa cumpărat, pe a cărui produs să fie apoi Iei stăpînul
v°robil n a cel°r ce muncesc, în cazul cel mal fa- exclusiv.
a Putea
cît Ieste strict necesar pentru
Cu cit mal multe mașini, cu atît mal puține
Rai dintr’o zi într’alta. De ordinar înse mal brațe necesare. Cu cît mal puține brațe necesare,
�REVISTA IDEEI
108
REVISTA IDEEI
cii atît mal multe disponibile. Cu cît mal mare con
curență de brațe, cu atît mal mic salariul munci
torului. leată pe scurt istorica luptei moderne dintre
capital și muncă, modernă ca formă, dar veche de
cînd omenirea, ca înțeles. lear cînd salariul, redus
prin concurență la minimum, nu mal Ie suficient,
nici pentru satisfacerea primei nevoi a viețel, hrana
pentru lucrător și familiea sa, atunci din partea
lucrătorului, greva, din partea capitaliștilor, glonț!
de pușcă. Foamea sfîrșeste prin a învinge și mun
citorul resignat îșî reea jugul sclaviei de fer a in
dustrialismului modern.
Pe deosebirea între flămînd și îndestulat s’a sta
bilit robiea. Pe robiea muncel omenești s’au clădit
cele dintăl civilizații. Prin progresele civilizației
s’a săpat și maî mult prăpastiea dintre mizerie și
avuție. Știință, artă frumoasă, industrie, organizare
politică, tot ceea-ce alcătuește un edificiu cultural
a fost pus în serviciul unei infime minorități. Imensa
majoritate, constrinsă prin foame, a fost în tot
deauna exploatată în favoarea clasei stăpînitoare.
Foamea fiind nevoea fundamentală a viețel, le tot
o data secretul guvernărel societăților.
In numele cultural moderne mor de foame mi
lioane de Indieni în posesiunile engleze. In numele
aceleea-șl culturi găsim aproape aceea-șl stare de
lucruri în Irlanda. Cu toată fertilitatea pămîntulul
Indiei, cu toate încercările de îmbunătățiri intro
duse de EnglejI, precum, siguranța publică, garan
tarea libertățel, căi de comunicație, și altele, pe
rioadele de foamete se repetă cu îndărătnicie pe
acest pămînt. Organizarea politică și militărească
engleză foarte costisitoare, susținută prin grele
impozite asupra populației, sistemul de percepție,
prin arendarea impozitelor, cămătăriea, crearea unei
clase de mari proprietari, prin crearea de percep
tori de impozite ereditari pe o suprafață de pămînt
dată, toate împreună contribuesc a îngropa în m zerie, din ce în ce mal adînc, această populație
ignorantă dar muncitoare. Crearea căilor de comu
nicație, drumuri de fer, canaturi, șosele, a servit
inal mult ca instrument de mal ușoară exploatare
în mîna stăpîuitorilor de cit de îmbunătățire ma
terială a situației țăranului indian. Zeci de milioane
de livre sterhng, stoarse asupra unei populații,
care n’are în cele mal multe cazuri în deajuns nici
pentru a-șl putea cumpăra sarea necesară pentru
vite, care muncește pentru o plată de cîțl-va bani
pe zi, 1 Va — 4 pence, trec pe fie-care an în Englitera sub diferite forme, dar cari în realitate constituesc un adevărat tribut plătit națiunel cuceritoare.
Pretutindeni găsim față iu față, sub forme mal
mult sau mal puțin acute, extrema bogăție cu ex
trema sărăcie. Am aruncat privirile asupra unei
țări Asiatice, să le întoarcem asupra unei țări Eu
ropene. Irlanda, pe a cărui teritoriu s’ar putea de
sigur hrăni o populație cu mult mal mare de cît
cea actuală, din cauza organizărel sale politice,
sufere de acelea și perioade de foamete ca și Indiile
engleze. Cea maî mare parte a acestei populații
vegetează în bordee mizerabile, îmbrăcată în zdrențe
și avînd ca hrană unică cartofele. O singură re
coltă rea de cartofe Ie suficientă pentru a produce
lipsa totală de hrană. Cu toate aceste produsele
muncel țăranilor irlandezi șînt exportate In mod
regulat pentru folosul marilor proprietari de pămlnturl, indiferent dacă populațiea rurală a Irlandei
are sau nu cu ce se hrăni.
Pauperismul Ie o rană socială, care există pănă
astă-zl pretutindeni, ca un compliment fatal al
ori-cărei Încercări de cultură omenească. Mijlocul
dintre mizerie ți bogăție Ie cuprins de o clasa mij
locie, a cărei situație materială Ie lunta
•
pentru existența dintr’o zi intr’alta și la care10^
nisirea hranei Ie preocuparea de căpetenie
celelalte griji ale viețel. Numai foarte inie r
mărul celor pe deplin îndestulați, cari asigurat/111'
prisosință de nevoile prime ale'luptel nentrn ? - u
îșî desfășură activitatea lor pentru ^copuPi'
înalte, în urmărirea de idealuri mal depărtate n*.Q‘
și-o împrăștie zadarnic în chellueli de prisos. Si Sau
mic încă, ba de tot mic, Ie numărul acelora ni&orbiți de pasiunea idealului, trec cu nepăsare ’car*
mizeriile luptei pentru traiti, ulțîndu-se pe sin-S^
lucrînd pentru binele omenirel.
V
Toate încercările de organizare politică to
progresele culturel moderne n’au izbutit, ce’l nUf
pănă acum, să schimbe cu mult situațiea de fond
omenirel. Și acum ca și în cea mal adîncă vechia ?
majoritatea muncel se cheltuește pentru agonisi? C'
hranei. In societățile cele mal înaintate, a cjrea
scop total Ieste urmărirea dc idealuri sociale <n
mult mal înalte, precum Ie: progresul științei și -u
artei, realizarea celei mai bune organizări politice
garantarea libertățel, organizarea muncel. și aJ
mal departe, idealul imensei majorități Ieste și ră
mîne pănă acum în prima linie, stimpărarea foamei.
Acelaș „maragna*, pentru care-șl concentrează săl
batecul Australiei întreaga sa activitate...
C. Dimitrescu-IașL
u-;
GREȘALA IMOBILITĂȚEl
Timpul pare cel mal mare vrăjmaș a ceea ce-I
omenesc. Cu coasa-1 nemiloasă, dînsul distruge
tot ce Ie frumuseță, tinereță, fericire, existență.
Cîțî amanți, in spazmul imbătărel lor nu-I i-au
cerut să-șl întrerupă neînduplecatul Iul curs. Cite
femei, văzînd «nereparabila batjocorură a anilor»,
nu l’au rugat să-și oprească mersu-î nepăsător.
Din nefericire, toate rugile sînt în van. Ceasurile
trec, trec zilele, trec anii, tîrîndu-ne în prăpastiea
fără fund a morței și neantului. Și toate cîte
sint, îndură, ca și noi, acțiunea distrugătoare a
timpului: arborii seculari se usucă și pier, mo
numentele se prefac în țărină, imperiile cad : re
giuni întregi, odinioară pline de vieață și de
mișcare, se transformă în singurătăți mohorîtc și
triste. Cînd privim vestigiile, urmele civilizațiilor
vechi, o întristare adîncă pune stăpînîre pe noi.
Propriul nostru destin pare că-i scris pe grăme
zile de ruini. Nu sintem oare și noi o efemer
de ființă care va străluci o clipă și care se va
stinge pe urmă pe veci? A-nvinge timpul, a ne
sustrage de sub puterea-i distrugătoare, iea a,
ast-feliu, dorința ori-cărei creaturi omenești.
Rău, ie ceea ce-aduce suferință. Binele cel mai
mare, perfecțiea absolută ar fi lipsa ori-căre
reri. Nimicirea și moartea fiind înse, din
realiza Ppe*'
relele, cel maî mare rău, pentru a realiza
cu
fecțiea, ar trebui șă fim indistructibili, _cu
vorbe eterni. Pe de altă parte, fiind-că
,
acțiune a timpului se manifestă printr o
,
bare, ființa perfectă ar trebui să fie . nu
eternă, ci și imutabilă chiar. Asodațiea
«cjc
dintre perfect și imutabil Ie înse una din gr .
cele mai adînc înrădăcinate în spiritul o
j
Dînsa purcede dintr’un antropomorfism c . cC)
ordinar... Din pricină că ori-ce schimbare p
j
;
,
|
100
H'strugerea corpului omenesc, schîm- fi eternă. Și fiind-că limba aceasta se vorbește
1 i să producă, cu vremea, și dis- acum de la Brest la Fribourg, în Elveția, se crede
1
vfC
va
trebui
i ț De unde, corolarul: schimei>
că pururea va fi tot așa... Ceea-ce Ieste, Ie rînb?r
.
Așa raționează oamenii, ultînd duit de D-zeu. Așa-că, cea-ce ieste, a fost și pu
jc cu totul altă ce-va de cit Iei. rurea va fi. Așa judecă oamenii. De aici ’pănă
că universu^e
de atomi cari parcurg niște la concluziea: ceea-ce ieste trebuește să fie, nu
le de cit un pas, care a fost trecut de mult.
Offlul.1 îc.°nartteulare, pe cînd universul Ie rezulMișcările cari produc Așa-că, cel ce caută să schimbe starea actuală
^.„.3cc.ctori*
-.tutî£rteamișcărilor.
toi Ion și lui Gheorghe, mor. Dar, de lucruri le un nebun sau Ie un criminal... Re1(jividuallt ivcrsul să fie distrus, ar trebui să zonămintele astea creară misoneismul și conser
în£r
atr°;CaorI-cc mișcare, ceea-ce Ie absurd, pen- vatismul, adică cel mal răi vrăjmași al genului
pen<
inceteze or -e si mișcare sint singurul și unicul omenesc.
țfij-că mat^re.l ‘descompunem numai printr’o oPentru a areta pănă la ce punct sintem stălicn» Pe CcDifitului nostru.
pînițl de credința în îmutabîlitate, vom da două
..-7
“
a
’
st-felia
o
analiză
scurtă,
pentru
a
înexemple.
D-nu Pearson, un autor reputat, afirmă
peraPc
AîungemCă schimbare și prapădenie nu sînt cum-că rasele civilizate sînt din ce în ce maî
țc!egc cumnimî< Cu toate astea, atîtea în puțin prolifice, lear barbarii sint mult mal pro
doi tCrt?f veacuri, adevărul acesta n’a fost pă- lifici de cît iele. Așa:că, va veni o zi cînd acești
delungate
n.re
și acuma> conduși barbari, cu osebire Chinezii, ne vor copleși și atrtins dC excluziv tot de asociațiea veche, care tuncl civilizațiea noastră va pieri... In judecata
’Pr°aLe imutabitol ca perfect, greșală care pune aceasta avem două • dovezi despre credința in
pnVe aî strașnice stavile la desvoltarea bunei imobilitate: i. D-nu Pearson crede cum-că Chi
cclc.
„nesti . Cînd omul concepu ideea de nezii, bună-oară, vor remănea pururea Chinezi,
îtăfî °h atribui calitatea, care i se păru mai de așa dar că rasa nu se va transforma nici o dată.
KJ’oentru sine: eternitatea, și, ca o conșe- 2. Dumnealui îșî închipue cum-că Chinezii vor
'".s lozică instabilitatea. Zeii Olimpului sint cugeta totdeauna după cum cugetă a-zl, așa dar
Irea tineri. Mai tirziu, cind se presupuse că că ideile nu se vor transforma nici o dată... Mi
n u fu cel ce făurise lumea, oamenii cugetară lioane de fapte înse, am putea zice chiar mi
X-că neaparat trebuea să poarte și opera pe- liarde de fapte, pe care D-nu Pearson le poate
etea creatorului iei, sa fie imutabila ca șl iei... observa pe fie-care clipă in jurul său, dovedesc
Observațiea zilnică, arată înse că lucrurile se că se-nșală. Și dacă n’ar fi orbit cu totul de conpetrec cu totul din potrivă: că totul se trans cepțiea cea veche a universului, faptele astea ar
formă, fără curmare, fără răgaz. Ideea precon deveni pe dată vădite pentru iei. Mai întâi, nu
cepută orbi înse pe om, și omul nu voi să vadă există rasă imutabilă. Pentru asta ar trebui ca
schimbarea. Sau, ca să scape de contraziceri, fiii să fie cu totul asemenea părinților lor. D-nu
născoci un antagonist, un protivnic al lui D-zeu, Pearson știe înse prea bine că nu-i de loc așa.
carele, cu totul fără voca acestuea, dădea naș Fie-care copil are fizionomiea luî particulară și
tere la toate prefacerile. Diavolul deveni un nu samănă de loc în totul cu părinții. Aceste
mare revoluționar, urît, nesuferit, tocmai fiind-că mici variații individuale, îngrămădindu-se, dau
naștere la rase nouă. Transformarea morfologică
voea să preschimbe ordinea stabilită.
Ca să-și adeverească greșala, omul se aplică se întîmplă maî mult sau mai puțin repede, după
mai întâi să privească ceea-ce Iera imobil, uî- împrejurări. Cînd elementele etnice-eterogcne se
tînd să lee în băgare de samă ceea-ce nu iera. amestecă, variațiile se întîmplă mal iute. PeruStelele așa numite fixe, își păstrează pururea vienii moderni țin în acelaș timp de trei rase:
aceea-și poziție unele față de altele. Cu toate albă, roșă și neagră. Dar nici una din rasele
că acum ie știut că fie-care stea își are mișca acestea nu se mai vede în trăsăturele Iei primi
rea Iei proprie, avîntul iei particular în spațiu, tive. Apoi, se știe că, chiar fără nici o încruci
?* că, de acum peste cîte-va mii de ani, conste șare, tipul anglo-saxon se schimbă în Statelelațiile actuale, nu vor mai avea aceea-și formă Unite. Și, dacă rasele ar fi fost imutabile, n’am
de loc... Dar omul privi firmamentul ca întrupa fi avut nici o dată Englezi. Oamenii cari locueau
rea perfecției divine. Intr’adevăr răsărirea și a- în Marea Britanie pe la sfîrșitul epocel mîocene
punerea periodică a astrelor, cursele făcute de ierau morfologicește mult mai deosebiți de cei
P anete, cometele și stelele căzătoare par că ar cari locuesc în Marea Britanie astă-zi.
Cît despre așa numita imutabilîtate mintală a
a°atfa.z*ce a?a numita imobilitate a ceriului, dar
es lucru nu tocmai fu luat aminte... Se maî Chinezilor, ieste o pură himeră. D-nu Pearson
țerfHra a tC dovczî Pe Pămînt. In cele mai multe n’are de cît să observe iei singur. Oare Chinezii
bărfSCOarța Pămîntulul îndură prea încete schim- cugetă astă-zi precum au cugetat acum două
?i aic?CntrU
observate direct. Așa-că se văzu zeci de ani, nu mai departe ? Aceea-și observa
0 nian’f man^cstare a ordine! stabilite de D-zeu, ție ar putea să o facă asupra tuturor celorlalți
sociale tC-Stare a imutabilităței... Transformările oameni. Dacă Ieste vre-un lucru mai schimbător,
Sa®ă nSlnt de_aceea-Ș> natură. Nu le băgăm de din toate lucrurile schimbătoare, Ic cugetarea:
aceasta se schimbă pe fie-care clipă. D-nu Pear
prea
vieata noastră individuală ieste
^individ *ața de cea a organismelor sociale. son spune singur cum-că Chinezii și-apropie cu
bătrînet Vo.rbl7d franțuzește din copilărie pănă foarte mare înlesnire științele și practicele noastre
»e> ’ȘÎ închipue că limba franceză va industriale. Oare asta ii face să fie atît de va
i
(
Id
!
j
r
�REVISTA IDEEf
HI
REVISTA IDEE!
110
tămătorî, cum crede îel ? Se vede în ce contra
zicere cade D-nu Pearson. Pe de o parte afirmă
cum-că civilizațiea occidentală va fi distrusă din
pricină că Chinezii sînt imutabill, și că din pri
cina asta nu se vor asimila nici o dată cu noi.
lear pe de altă parte afirmă cum-că civilizațiea
occidentală va pieri, tocmai fiind-că Chinezii sînt
susceptibili de progres, cu alte cuvinte sînt sus
ceptibili de schimbare. Afirmarea întâi purcede
din concepțiea biblică a universului, îear afirma
rea a doua, cu desăvîrșire opusă, vine din ob
servarea directă a faptelor.
J. Novicow.
UN DIALOG
Firește, dialogul acesta nu cuprinde nici o amenințare și nici o tntețire în iei, și nici nu ie
publicat ca atare Dar față cu fârâ de legile stri
gătoare cari lovesc în vieața și în manifestările
naturale ale unei’ categorii de inși, dialogul acesta
exprima un mod de a vedea.. Silința de a intra
în ordine, din partea celor cari dețin puterea, de-a
satisface, de-a respecta cerințele imperios simțite
de lume Ie tot ce i s’ar putea, rațional, Opune.
P. M.
A. —Ori-ce mi-aî spune și orî-cît aî striga, mie
tot nu-mî dovedești trebuința «propagandei prin
fapt». Mai’ales, tu nicî nu-mî daî argumente, iești
atit de aprins, în cît zbieri, țipi, fără ca să do
vedești ce-va. De pildă, argumentul tău, «fugi
de-aicî măi», mie nu-mi dovedește nimic.
B. —Recunosc că m-am aprins atît, în cît am
uitat că mă aflu în discuție cu-n amic. Asta mi
se intîmplă înse mai totdeauna cînd discut asupra
terorismului, sau, cum aî zîs tu, asupra propa
gandei prin fapt. Intr'o asemenea discuție se
deșteaptă în mine toată ura pe care o am îm
potriva societățeî aflătoare și-mi vine foarte greu
să mă pot stăpîni. Cât se atinge înse de argu
mentul mîeu: «Fugi de-aici măi», apoi acesta nu-î
nicî un argument, ci pur și simplu o exclamare.
A, —Văd că te-ai liniștit. Te rog păstrează-te
așa, ca să putem discuta. Spune-mi, te rog, ce
te îndreptățește pe tine, ca individ din societate,
să ici o armă în mînă și să lovești în semenul
tău ? Nu recunoști tu oare că aceasta ie o sălbătăcie? Și ce te-ar îndreptăți oare pe tine, care
susții că staî de-asupra gloatei, să săvîrșeștî
sălbătăcil ?
B. —In Contra obiceiului mîeu, voesc să mă păs
trez rece, ca să-ți răspund. Cînd Iești hărțuit din
toate părțile, cînd copiii ți-s luațî cu sila și mă
celăriți in războae, ori sînt uciși încetul cu în
cetul prin făbricî, cînd fiîcele-țî sînt necinstite,
cînd ți se fură tot ce produci, pănă la cea din
urmă bucată de pîne, cînd iești umilit, cînd nu
ți se îngădue a spune un cuvînt liber, cînd protestind împotriva acestor neajunsuri, ce ți se
fac, iești băgat prin închisori, schingiuit, maltratat,
nu iești tu oare în drept ca să opui rezistență
acestor sălbătăcil ? Răspunde-mî la chcstiea ur
mătoare : Te-ntorcî tîrziu acasă, și, găsind ușa
întredeschisă, întri încetișor. Un tablou spăimîntător ți se înfățoșazâ. Soțiea ta zace pe podele,
scăldată-n sînge, și ucigașul Iei tocmai ridică bra
țul ca să lovească în fica ta. Spune-mi ie
în drept ori nu să apuci ori-ce găsestl’la.* tu
mînă și să fărîmî capul banditului ?' Mal *•ndăacolea loc de argumentare ?
' Ieste
A. —Așa cum pui tu chcstiea, aîdrentah»
mult, ie chiar de datoriea ta dc-a lovi Da •
îmi pare că în societatea actuală, lucrurile
se petrec chiar așa. Recunosc că ni se fac fo nU
multe neajunsuri, dar, în acelaș timp, mal°t^
că noi avem presa liberă, și putem protesta ’
potriva neajunsurilor ce nise fac... Ni se îngăd**
să ne adunăm și să discutăm asupra mijloace!
prin cari am putea să ne îmbunătățim
°r
starea. In
statele civilizate avem votul universal, adică ne alegem oamenii cari să ne conducă, noi singuri
și nu avem de cît să ne alegem noi oamenii
cari ne plac nouă. Vezi dară că dracul nu ț
atît negru după cum îl zugrăvești tu, și nici
nu
iești îndreptățit să săvîrșeștî fapte teroriste
B. —Dragul mîeu, văd că-ți dai foarte puțin samă
de cele ce se petrec in juru-țî. îmi vorbești de
presa liberă. Aceasta ie ce-va care se află. în
constituțiile mai tuturor țărilor, dar chiar nu
mai în constituții se află. In vieața de toate
zilele, de feliu. Stăpîni! ne îngădue ca să scriem
de toate, dar numai așa ca să le placa și lor.
Alt-feliii,.., lasă pe dînșiî.., Pot să-ți dau o su
medenie de pilde, din cari poți să vezi că «presa
liberă» Ie numai o fantezie. Un camarad, Siegfried Nacht, Ie urmărit pentru scrierea unui ar
ticol, «Der Kaiser von Sahara». Revista «Ncues
Leben», care a publicat acest articol, a fost con
fiscată și redactorul îeî Karl Knobel osîndit la
șase luni închisoare, sub cuvînt c'a insultat dihaniea aceea cu mustățile răsucite-n sus, care
se-ntitulează, «împărat al Germaniei». Un alt
camarad, John Most, Ie osîndit la un an închi
soare, pentru c’a reprodus un articol «Mord
contra Mord», în revista «Freiheit», articol scris
și tipărit acum 25 de ani... La fie-care pas și în
fie-care zi întîlnești asemenea fapte din partea
stăpînireî. Chiar și revista noastră, chiar și «Re
vista Ideei» ieste împiedecată de a pătrunde la
sate, și-acum in urmă a fost împiedecată de a
circula chiar și în capitală și în capitalele de
județ, lear numerile încredințate poștei, prevăzute
cu timbrul legal, au fost cu totul confiscate... In
ce constă dară libertatea presei ?... Imî vorbești
de întruniri libere. Apoi cu iele nu stăm de loc
mai bine. In America, în această «Republică Li
beră», doi camarazi, Mc Queen și Grpssmann,
sînt condamnați la cîte 5 ani închisoare, pentru
niște cuvîntări rostite înaintea greviștilor țesători
din Paterson. Acelaș lucru s'a întîmplat și țn
Romînia destul de des. Sînt cazuri cari se știu
de toți. Pe fie-care zi sînt o mulțime de oameni
tîrîțl prin închisori, pentru faptul că au vorbi
așa precum gîndeau, și... noi ne pierdem vremea
discutînd asupra întrunirilor libere... Cît se atinge
despre votul universal, apoi fie-care poate sa-ș
aibă părerea lui in privința aceasta. Parer^e
mea Ieste, că votul universal ic cea mai ma
șarlatanie ce au putut să inventeze stăpmib
pentru a adormi poporul, care a început sa-ș_
ceară drepturile ce 1 se cuvin. Dovada cea
n privința aceasta, Ieste Germania, In Gerbunâ< 1 muncitoril sufăr mai mult ca ori și unde.
a’citoriî au în Germania, în Parlament, 81
Și '^nutațî- Nu cu votul se va dezlega chestiea
dc _
jjoI suferim economicește, și cea mai
s°cia iuptă Ie chiar pe calea economică... Să ne
bu°arcem înse la chestie. După cum vezi, hi*ntOu sc înfățișează întocmai după cum ți le-am
cr -vit îeu. Terorismul ie dar îndreptățit,
zUg\t-Da, aî dreptate cît se atinge de chestiile
discuție- Dar..., nu știu..., ie ce-va în mine
’n ° nU se poște împăca cu ideea aceasta... A
carCrî Ie doar ce-va anormal, și...
°°J? Sînt cu totul de aceea-șî părere. Dar, cum
vrea ca o societate anormală, să producă
fecte normale?
e a—Atunci ar trebui să fim cu toții teroriști,
- doar trăim cu toții în aceea-șî societate...’
cagt_Zi maî bine c'ar trebui să fim cu toții armali, ccea-cc și sîntem. Privește-n jurul tău
Vvel vedea aceasta. Prostituțiea, bețiea, alergă
tura după arginți, hipocriziea, religiile, și cîte
toate, nu ne arată de cît starea anormală, sta
rea bolnavă în care se* află întreaga omenire. Și
terorismul, atentatele sînt și Iele un produs al
acestei societăți. De cîte ori un individ va fi adus
la desperare, cunoscînd pe acei, cari socoate iei
că l-au adus in starea aceasta, și nefiind un laș,
țel va lua o armă și va lovi în ceata de ticăloși.
A.—Dar..., nu iești tu de părere că terorismul
strică înaintăreî noastre ? După ori-ce fapt tero.. încep
•---- —
x-î-v «-«-.«-X
rist,
urmăriri,
toată propaganda trebuie să
înceteze, mulți sînt băgați prin închisori. Jurna
lele noastre nu mai pot apărea, întrunirile sînt
oprite... Și neajunsurile astea se intîmplă adesea
unor inși cari n’au nici în clin nici în mînecă cu
cel ce-a săvîrșit un fapt. Așa-că, chiar în folosul
cauzei noastre, ar trebui să nu se propage ase
menea fapte.
B.—Și aici judeci lucrurile rău. Ie adevărat că
in urma unui atentat oare-care, ni se îea și pu
ținul de care ne putem bucura. Dar asta nu vatămă de loc. Fapt ie că ori-ce atentat aduce
mult mal multă vieață în rîndurile noastre, ne
face mult mai destoinici de propagandă, și, în
acelaș timp, predispune o oare-care parte din
masă, dacă nu să primească ideile noastre,
cel puțin să ne asculte spusele, și asta ne âjunge... Dar, pentru ca să-ți lămurești și mai bine
ca terorismul nu strică, ci ajută mișcăreî noastre,
ar trebuisă studiezi mai bine istorica terorismului,
cum și istorica îmbunătățirilor mai de seamă cari
au lnt*mplat în omenire. Vei vedea ca, studiind
^cesțe două chestii, studiezi una și
, aceea-șî chestie,
■ samă,
“
ca a_lntimplat nici o îmbunătățire mai ’de
riște Sn %U
aVUt l°c *n urma unor faPte tero‘
rica
esalntarca sclavajului în Rusia și Amea ’?u ,a Pprccs de loc din bunătatea de inimă
Pedro F * °J- îmParațb Alexandru al II-lea și Don
fcoîarf 1
Pricina ca zilnic se găseau dintre
fără de beniorî CUlburțile tăiate, fără de mîni si
!
MrUi
Ci°areJ. cu capetele fărîmate. Negrii
care otr-la au £as'lt chiar un feliu de otravă cu
$tarVeaU pe staPinî> fara ca medicii să
e a da de urma acestei otrăvi. Așa-că,
lăsind dc-o parte progresul economic, care-î determi nantul cel mai puternic, leată din ce pricină
sclavajul a fost desființat. Până acum toate
faptele mari, toate îmbunătățirile, se datoresc te
rorismului. Să așteptăm așa dar ca tot teroris
mul să fie acela care să pue capăt și ticăloșiilor
de a-zî. Trăiască Terorismul.
Afew- York.
S. Most.
MOBILELE SOCIABILITĂȚEl
Principiile organizărel sociale nu sînt de loc
concurența vitală sau lupta pentru existență a lui
Danvin, asocierea luî Lanessan, sau înțelegerea,
acordul pentru luptă a luî Paul Combes. Legea
viețeî sociale Ie alta, și concurența vitală și cele
lalte nu-s de cit niște rezultante ale condițiilor
particulare viețeî societăților, cari atirnâ de timp
și spațiu, și cari, cele maî adesea, nu exprimă
de cit o simplă părere a spiritului nostru.
De alt-feliu, chiar admițînd hipotezele astea,
cit se atinge de primele mobile cari au putut
provoca alcătuirea societăților, in ultima analiză,
nu vom putea să nu vedem în astea de cît niște
manifestări' particulare, circumstanțiale ale sociabilităței. Afară de asta,, nu vom putea reduce,
î-r un chip, ‘■1- —
cu "
nicî
tot
ce se raportă la sociabili
tate, nu vom putea reduce cu nicî un chip, la
această concepție de luptă sau de acord pentru
luptă.
x “. Ar fi a desconsidera prea vădit alțî netăgăduiți factori, nu de puțină însemnătate. Toți
autorii sînt, intr’adevăr, de acord să susție, cumcă o mulțime de societăți par a-șl datora alcă
tuirea, condițiilor geografice, condițiilor climate
rice, izvoarelor alimentare. De acolea acele deo
sebiri caracteristice în societățile favorizate de
împrejurări, ca în America centrală de Sud, unde
ușurința de a găsi toate resursele alimentare, pe
loc, avu ca rezultat desvoltarea a o mulțime de
mici societăți, societăți în cari lupta fu foarte
mult necunoscută. Pe cind, în țerile sărace, nepropriî, societățile au trebuit sâ rămîe nomade,
să se dedee la vînătoare sau pescuit sau să se
războească între sine. Vedem și astă-zî cum creș
terea densităței urbane întețește, întreține, desvoltă această grozavă concurență vitală, din care
unii voesc să facă o lege socială, în loc de a
vedea în îea o rezultantă a condițiilor particu
lare, cari atîrnă mal mult de o nepotrivire între
trebuințî și mijloace, sau, maî bine, intre trebuinți și modul de împărțire al mijloacelor, cari
nu corespund.
Necesitățile luptei purced din împrejurări, nu
purced de la inși. Ceea-ce ne înșală, cînd credem
alt-feliO, ieste concepțiea noastră antropomorfă,
deprinderea înrădăcinată ce păstrăm, de a atribui
mereu evenimentelor o cauză activă, care im
plică, maî mult sau mai puțin vag, o idee psi
hică, în loc de a privi evenimentele curat ca
xpurcegînd pur și simplu din condițiile cari le pri_A_ personifica
«u
și
a clădi
lejesc. A
clasele
și teorii asu
pra luptelor lor criminale, însamnă a întocmi un
roman metafizic. Ceea-ce
Ceea-cc amintește foarte de-aproape faimoasele lupte ale umorilor pecante ale
doctorilor luî Molicre.
i
iJ.I
§
i;
I
I
�Negreșit, nu trebuie să mecunoaștcm de loc
realitatea opunere! intereselor și pasiunilor, pe
care trebuie s'o recunoaștem. Concepțiea noastră
asupra legel universale de echilibrare, chiar și
implică că-n ori și ce echilibrare, sînt pururea
două tendințl opuse, cu alte vorbe cu soiil de
luptă. Inse, să nu uităm, lucrurile și fenomenele
izvorăsc din acord, din fuziune, din unificare, din
solidarizare intr’un cuvînt, pentru-că nu poate
să existe nimica fără o individualizare care im
plică necesar solidarizarea părților în tot.
leată de ce zicem noi că legea, adică condițiea de vieață a ori-cărel societăți Ic solidaritatea
membrilor Iei, adică sociabilitatea. Așa-că, putem
să conchidem : legea organizăreî sociale ie legea
sociabilități, după cum legea evoluției sociale
Ieste socializarea.
Dr. J. Pioger.
CÎNTECUL PREOȚILOR
Vâ-nvățam, odinioară, ca pe niște rătăciți :
iCîntați, cântați puterea tunici, și prosternați proslăviți,
ne-ntrerupt, pe Dumnezeu,
carc-nvălue făptura cu-nstelatu-l curcubeu,
căci Isus gătește cină fraților desmoștenițl...
< Rugăciunea cătră Domnul se înalță ca un cînt.
Ce Te pierde a-zl și mine, s’o-nzeci cu viitorul.
Puneți coasa la pămînt
și ucideți burueana și brăzdați din nou ogorul
și-așțeptați să curgă-n tihnă al ursitei vecinie vînt.
• N‘aveți pine, și talazul suferințelor yă fură?
leafa sufletului pine, finea visului și-a viețel,
pura Cuminecătură.
Pe smeriți i-așteapță Domnul, la ospățul tinerețel,
să-și dea sîngele și raza ce-i străluce-n jurul feței.
tSuferițil Pe fundul zărel crește umbra vastei cruci...
Ochii limpezi al Iul Christ,
prin dantela înserărei, astă-zi, licăresc mai dulci..
Sămănațl grăunți de sînge în fămințul vostru trist,
răvărsînd de-asupra-t lacrămi ae rubin și amețiși»...
Mumele-șl purtară pruncii pe sub zimbetul Măriei,
și popoare, prosternate,
contemplară, prin altare, vagi ca umbra reveriei,
crucea dragostei ce-ntinde brațele-i însîngerate,
ca o bine cuvîntare, peste rana agoniei.
Dedesubt plîngeau bolnavii, luminați de bucurie.
Slăbănogii și moșnegii
și-aduceau, drept jertfă, cîrja, ca frisos de avuție.
Călătorii și făstorii și oșteni-n rind cu regii,
Aduceau potire de-aur, trandafiri și iasomie.
...Adevăr să fie oare că, de dincolo de stele,
stă plecat un Dumnezeu,
înțelept și blînd, ce-ascultă, ridieîndu-se, sfre iele-,
din adînc, durerea lumel, frîntă-n lanțuri și oțele,
și-a pămîntulul, ce zace ca-ntfun giulgiu mort și greu ?
Adevăr, că glas de trîmbițl va trezi la judecată
veac de veac și munți de oameni cătră crestele cerești ?
Că gîndirea, legănată,
a pribegilor, visa-va, între aripi îngerești,
ca în fire de paiajen, dragostele dtn povești ?
...Cu tăriea-l de miresme ne pătrunse primăvara.
Clocotitu-ne-a-ntre Umfle valul sîngelul in floare.
Zmirna-șl desfăcea spirala,
plebea-și umilea genunchii sub făclii de sărbătoare
și fiorul scump, al viețel, năvăli fle-un fir de soare.
Ridicați-vă, voi, oameni, și tertați-ne minciuna :
din vecie v’ani mințit.
Veseliți-vă la masa viețel cea de totdeauna,
tiu mai scurgem setei voastre vinul stors din infinit
căd fodgoriea Tăriei“s’a stărpit.
i
1-dii'J.I Aleii !
REVISTA IDEEI
112
N1 auziți ureînd murmurul glasurilor din natură,
șoapta cinurilor calde,
vocea.crîngurilor multe, îmbrăcate cu velurd ?
hiserarea-șl bate unda de văpăi șt de smaralde.
t„.H0
zefirii se sărută, nuzi și blonzi, prin frunzătura
Zmulge-ți vălul castităței, o, fecioară, și-l sfă^
sinul leagăn dă-l iubirei
și indreaptăți idealul spre-a-neîntărel vijelie.
Fețl-frumoșl, culcați sub cerul gol, cu bolta lui ăuoH
în cătușa sărutărel stă inelul fericirci.
1
te>
Flori dulci, ca ochii ce s‘așteaptă,femei, beție de splend n
la geamuri vieața se arată
ort,
în văl senin, cum n’a fost ceriul pe. lume nici o date
...Ne doare sufletul și truda, și nori ne bate după nori
O, groaza rînjetulul morțel ne-a zguduit de-atîtea uri
...De treci pe lingă cimitirul împresurat de mărăcini
în care s’au oprit pribegii, zvîrlițl mormîntpeste mortnînt
streini, mereu străini,
un zgomot surd străbate-afară și dă pustiului cuvînt
Iei spune spaima beznei umezi, neantul zguduit de vîni
Că nu-l acolo fericirea, spre unde-adesea năzuim,
In lumea ceea de fantazme cu care-n suflete murim
Că răi șibuni se. pierd în haos, lăsîndtt-șl virilului țărîna
La noi le toată fericirea. Și om cu om să-și dec mîna ■
să bem, să rîdem, să iubim...
După Maurige Magre, de J. Gadriol.
CONTRIBUIRl VOLUNTARE
ABONAȚI ACHITAȚI
Urmare de la No. i, 3 și 5
ContribuirI voluntare:
Din Capitală: C S Constante, f Alex. Florescu, 2,
1. C. Frimu, 4, G. N. Ghinescu, f^o, I. Kinbaum,
2, C. Nicolau, 2, Gh. Petrescu, 1, N. Picată, 2,
A. Popescu-Voevoda, f Vasiliu Grigori,
R.
Waclawick, 1.
Din Țară: I. D. Păunescu, Brăila. 2.50. D-ra Filofteea Rădulescu, Calarașf, 2. I. Adam, i.jo, I. M
Roman, j: Constanța. Id«s, Borcea-Ialomița, S.yj.
Const. Cioranu, Coconî-Ilfov, 2 po. Ferd Sixt,
Gura Negri-Suceava, y.yo.
Din Strelnătato: M. Eisen, Zurich, r. A. Greenfield,
Montreal-Canada, y. O. Leonard, Edwardswile,
111. 2.;o. A. Kupferman, 2.5:0, S. Moși, 1.50, Sbartacus, 11.2î, Un Revoluționar, ij: New-Jork.
Abonați achitați.
București: Dr. N Angelescu, I. Băjenaru, C. Christcscu, Tlie Comănescu, Mircea Dimițriad, V. C
Drancă, D-ra Haber, D. Iliescu-Dingă, St. Mihailescu, G. Panu, Dr. C. Parhon, S. Paukcr,
Minea Petrescu, C. Pîrvulescu, Ion Stefănescu,
C. Niculescu-Telega, A. Popescu-Voevoda, Vosi/t»
Grigori, K. Waclawick.
Brăila: S. ftlancovicl
Calarașî: D-ra Filofteea Rădulescu.
Constanța: I. N. Roman.
Craiova: G. D. Pencioiu, Aristide Zissu.
Iași: D-ra Ecaterina Popovicl, M. Rusu.
.
Ilfov: Const. Cioranu, Cocon'. V. Păunescu, Maia.
Pleatra-N.: D Demetrescu, A. Rabinovici, Bm. Segauer.
Pitești: Micujloan. loan R. Rădulescu.
Prahova : G Dumitrescu, jude : Cîmpina.
Putna: Neculaiu Iordan: Orbenf.
Slatina: D-na Elena C. Popoviceanu.
v»<rri
Suceava:/. Marinescu, Fălticeni. Ferd. Sixt, Gura wegn.
Tecuciâ : Dr?, Const. Petrașc.
Tulcea: I. Ghițun: Turcoaea,
Streza-Kartișoara, Făgăraș: Const. Folea.
Budapesta^:;- Igratz Levai.
Zuricn :
Eisen.
, . T trntifinoih
Chicago: Blumenfeld, Budnitzchi, L. K f
M Weisman, J- Spielman.
Filadelfia: J. Jurescu
Montreal-Canada : A. Gfeenfield.
.
Srul
New-Jork: D-rele Braverman, I. Friedma ,
Friedman, S. Lebovicl, S. Sachter.
REVISTA IDEEI
1904, Octombre. No. XXXVIII.
8.
CUPRINSUL
CRe-v» note asupra patriei ți asupra patriotismului.
J
Arocric“
^^snndVcVntecufpShenel- De Clementinn.
rnnîs B<»nC! Munca plJcutî.
g.BfeU>«»rn.-na: Evoluția civihxaț.et.
Hoâ 1» donați.
5PRE BINE
priveliștea realitâtei de plîns, ca și nevoile oa
menilor, ca și. pornirea înăscută a oamenilor spre
bino la urma urmei tot din nevoe purcesă, a
îndemnat, în toată vremea, pe mulți, să-și pue
în aplicare toate silințele pentru ameliorarea con
dițiilor omenești. Să 'vedem inse ce sorți de izbîndă. avut-aii, în cursul vremei, și au aseme
nea ailințL Fără a grămădi aicea nici un lux de
dovezi, pentru-că-lucrul ni se pare cu desăvîrșire vădit, vom afirma pur și simplu, cum-că con
dițiile omenești au fost mai totdeauna păcătoase
și rele.. Cu osebire, de cînd. a fost cu putință ca
bunurile primordiale ale naturei, ca. bună-oară
p&mintul și ca. uneltele de muncă, cu cari.acest
păinint a fost, făcut roditor, de cînd a fost cu pu
tință să se acapareze numai de unii inși, de o
minoritate restrînsă, marea mulțime a dus-o pu
rurea într’o suferință nespusă. Robul și servul,
ca și salariatul de a-zi, potrivit stărei generale
Și potrivit organizăreî și stărei sale particulare,
nici o; dată nu și-a aflat cerințele, în general,
mulțămite.'
Marii .amelioratori nu s'au uitat, inse nici o
?a^2avasț®>; Ieiau urmat înainte cu ameliorările
or, iară să; bage de samă că toate astea nu-și
Jtugeau mai nici o da tă ținta ca să satisfacă
wuțiriica și că toate intrau, cum s’ar zice, ca
,(fedup; lei vedeau lipsa, vedeau nevoile
rării-1D<1’
Iiu'^ dădeau răgaz, alte amelipîn tiS-1?a*'fotositoate în lume să-ntroducă. Așa,
iutadi 3n°^ CU ^oa^°'bunurile de mult și de mult
BtărhifUSe’ se face acuma o propagandă , foarte
CflrGa.Oar?’ 0 Pr°pagandă vie, pentru, introduîttrodh 1 Pkato miraculoase de hrana., pentru
să întrn?rea S°ei - Nici vorbă, cel ce s'a închinat
8Q8ținpi UCÎ î1? țnr?’ această plantă, menită a
M”fao‘ 2Jaî, bine ’și a regenera corpul omenesc,
i • ueascăi rnaî în Ogoare și să-și
fită, toată °i^l6a'i omenească, nici vorbă că meblnQ q- i^uda și toată susținerea oamenilor
’ 9 nici vorbă, cu a vîntul cu care-I susți
București, Strada Epurilor, 10.
nută, nu ie nevoe de nici o profetizare pentru a
afirma cum-că propaganda întroducerel Soei va
fi încununată cu cea mai deplină izbîndă. Soea
se va-ntroduce la noi și va lua loc intre bunurile
celelelte, ca un bun escelent.
De cît, să ne uităm puțin care a fost soarta ce
lorlalte bunuri anterioare, ca să vedem ce soartă
ieste' rezervată și Soei, potrivit cu așteptările de
saturarea flămînzilor, cari se pun în iea. Odi
nioară s'a introdus porumbul, cu o identică me
nire. Porumbul s’a aclimatizat, a crescut, mul
țimea în de obște-1 cultivă. Dar cîți se bucură,
pre cît sar cuveni, de iei? Mulțimea mai cul
tivă și griul. Cîți inse din mulțime cunosc cu-adevărat, cunosc ce-i gustul pînel? S’au introdus
și s’au aclimatizat animale de casă, cari dau
carne, cari dau lapte, din cari se pregătesc mi
nunate, produse, produse pentru întreținerea tru
pului sănătos și pentru stimularea gîndirei. La
crescutul și la păzitul acestor animale sînt în
trebuințați oameni ai căror avut iele se chleamă
că sînt. Gîți înse din oamenii aceștia se îndulcesc
cum se cade din fruptul animalelor lor. Toți sînt
numai niște depozitari trecători ai bunurilor ce
le au'în păstrare, depozitau căror li-i interzisă
folosința de-aceste bunuri, pe cari trebuie să le
păstreze: -ne-atinse și să1 le facă să fructifice
pentru alții.
•
Pentru-că, înainte de toate, există atîtea și atîtea contracte, atîtea îndatoriri date, cărora omul
cată să le facă'fără sustragere față, există atîtea
necesități impuse,'pentru îndestularea căror orîce-ar produce omul și-ar' face, în starea în care
se află, abiea'dacă-i'ajunge. Ori-ce-ar produce
omul și-ar face, trebuie să scoată neapărat în
pieață, să facă vînzător, ca- să-și plătească an
garalele ce-1 apasă, rămînîndu-i lui toamna, după
o aparentă îmbîelșugare, și casa și ograda, ca și
cîmpiea de toate recoltele rasă, pustie. Intru cît
nu ie cu putință ca produsele omului să fie cu
adevărat ale lui, toate silințele ce-șî va pune la
muncă și toate ameliorările și îndămînările lui
nu-1 vor‘ajuta la nimic. Aici nu-ncape neprevedere, nici vițiu...1 Cu toată mămăliga minunatâ
de soe, iei tot flămînd va fi, pentru că nu-i va
remînea din ce să-și Iacă de-ajuns, cum nu-i remîne mici, din porumb. Cu. tot. laptele admirabil
de soe, mortalitatea copiilor de la țară tot atît
de mare v -■ fi, pentru-că- acest lapte mamele vor
fi nevoite să-1 vîndă, cum vînd acuma laptele de
vacă și-atîtea alte bunuri cari alcătuesc o hrană
REVISTA IDEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEÎ
10, STRADA EPURILOR, BUCUREȘTI.
f
i
I
�Avista iDfeet
RfcViSTA IDfcEt
114
115
ÎN STAUL
mai mult sauTnaî puțin complectă de care copiii
s’ar putea bucura. Va fi și Soea, ca toate, arti
col de comerț.
Cine știe să privească înlănțuirile existente,
condițiile de vieață ale omului actual, își dă pe
dată samă că ori ce înlesnire adusă vieței, mă
rește, în proporție, și greutatea viețeî. In con
dițiile aflătoare se poate pune ca axiomă, cum-că,
qrcidălile ci'fcscproporțional cu înlesnirile vieței..
Se face griul în îmbielșugare, sau rodniciea so
lului prin vre-o ameliorare chimică sau mecanică,
creste, prețul, în proporție, scade. Și ori și cum
ar fi, să mi' se arete unde-va' vre-un prisos, afară
de cit in tabăra celor privilegiațî, cari acapa
rează bunurile streine, unde prisosul fluctuează
in totdeauna peste mediea necesară. In tabăra
flămînzilor nu-i vorba de prisos aice necesarul
fluctuează în totdeauna sub medie. Intindeți pri
virile asupia întregului cîmp de activitate, de
muncă omenească, adevărul acesta rămîne ne
clintit... Soea se va generaliza, lumea va. putea
să se aprovizioneze cu mult mai Ieftin și cu-n
produs cu mult mal hrănitor, mijloacele iei înse
în proporție vor scădea. In perioada actuală mij
loacele lume! vin din salarii, cari se știe că în
de obște scad potrivit cu eftinătatea cu care se
pot procura lucrurile de întăea necesitate. Sa
lariile, prin concurență chiar stau sub această
eftinătate. Așa că agoniea lumei, tot agonie va
rămânea.
Urmează de acoleâ ca orî-ce îmbunătățiri de
acum să se curme? De loc. Din cele ce vedem
că se petrec acum, vedem că experiențele de
îmbunătățiri ce se fac doar că nu-și ajung numai
ținta, dar rele nu-s. De alt-feliu, după vorba ma
relui Claude Bernard, experiențe rele nici nu-s.
Toate acestea cu-atît mai mult vor dovedi c’avem
la îndămînă toate, tot ce ne-ar, trebui ca să ne
susținem vieața, de la o laltă cu toții, perfect,
ca să ne bucurăm de vieață alt-feliu de cît o
facem acum. Dacă în condițiile actuale n’o putem
face, dacă sîntem constrînși, trebuie să existe
în aceste condiții vre-un vițiu pe care să-l aflăm
și să-l eliminăm... Marii amelioratorî urmeze mai
departe cu ameliorările lor, numai n’ar trebui
să uite, cum-că ameliorările astea nu se aplică
numai în teorie, și nici într’un domeniu cu totul
ideal, în care s’ar răsfrînge, fără împiedicare, ca
o binecuvîntată ploae, asupra unui întreg pămînt însetat. Picăturile de ploae asupra pămîntului cad, înse pămîntul acesta trebuie nivelat,
trebuește drenat, ca ploaea să nu .se . mal prefacă
în mlaștini, să nu se scurgă, în largi șiroae, în
văgăuni, iear pămîntul, în cea mat mare parte
să fie numai spalat și să rămîe uscat.
P. Mușoiu.
CRIMELE «NAȚIONALISMULUI»
Se naște un copil, Până să fie adus pe lume,
mama îndură cele mai nepomenite dureri. Toa
tele inse se uită de îndată ce dînsa dă cu ochii
de mititelul îndelung așteptat. In jurul legănului
se grămădesc cu toții. Și toate speranțele se des
chid... O dată cu speranțele, grijile, neliniștile,
cheltuellle. Boalele stau aproape, nîna:» i
prada. Copilul trebuie observat, apărat îmnot^?I
tuturor primejdiilor, hrănit, îmbrăcat, întru ‘?Va
instruit, ferit de necazurile' și de durerile c ■Va
Ieși în cale. Și asemenea griji trebuie să se '
pete mereu. Tatăl și mama se întrec în d rc'
tament și abnegație. Dacă tatăl, înhămat^?
munca Iui zilnică, nu se odihnește de Ioc Ie dpricină că lucrează pentru copilul său.,’. D
mama lucrează zi si noapte, tot pentru ’conTț
său Ie. Acest copil ie viitorul, speranța, flt
supremă a vieței acestor două fiînțî.
’ ’ a
Copilul crește. Ieată-1 în vrîstă de zece ci spre zece, apoi de două zeci de ani. Vine vre*
mea cînd părinții, acum -aproape bătrînî, să- '
găsască răsplata ostenclelor lor. Copilul îe dg
venit bărbat: Iei poate să se apuce acuma de
muncă, să mieșureze truda părinților Iui, Iej îe
mîndriea și bucuriea celor doi bieți bățrîni, cari
vreme de două zeci de ani, au jertfit totul -pentru
iei. Copilul acesta li-i rîpit înse în chip brutal
de-o lege. Iei pleacă pentru mult, pentru trei,
pentru cinci ani: pleacă departe, iear părinții’
în Ioc să fie ajutorați de iei, tot iei sînt aceia
cari sînt nevoițî a-î trimete lui mici sume, din timp
în timp. Iei nu gîndesc la dînsul fără să fie cu
prinși de-amar, pentru-că nu pricep ce fatalitate-i
aceea, care răpește-un copil celor cari l’au îngrijit,
l’au crescut cu-atîta duioșie din cel dintâi moment.
De-o dată, hazardurile diplomației, întețirile
jurnalelor, ambițiea unui cuceritor declară un războiu. De ce ? Se știe tot atît de puțin și-n. co
libă, și în atelier, ca și-n palat. Tot ce se știe,
îe că ieste războiu. Și, într'o bună zi, s’aude că
a avut loc o bătălie mare. O sută de mii deasemenea tineri, cu pîntecul spintecat, cu capul
sfărîmat, cu membrele ciuntite, îșî dau pe cîmpii
duhul. Copilul adorat, ocrotitorul și speranța pă
rinților lui, îe săcerat de moarte, cu frații lui o
dată, de cătră frații luî. Tot îndelungul trecut,
trecut de abnegare, de îngrijire, îe dintr’o dată
sfărmat. Micul soldat Ie mort. Ce doliu și ce mul
tiplicare de doliu, Nu-î nimica un mort, dar zece,
o sută, o sută de miî de morțî...
Să presupunem, pentru a ne face o idee, cu
toate că încă depărtată, de ce însamnă o heca
tombă de o sută de miî de oameni, cum sa mtîmplat bună oară în bătălîea de la Leipzig, care
a costat o sută de miî de oameni, să presupunem
cum-că cuceritorul întră în fie-care colibă să^spufl j
nefericitei mame, pe-al cărei fiu îel 1 a făcut sa
picară, să-î spună cîte-va vorbe de consolare,
să admitem c’ar ajunge, ca să o consoleze
acest dezastru și să se scuze de crima ce-a
vîrșit, că ar ajunge un minut, "Vo- conven
cine că vremea asta nu-î lungă nici dc cumi P e
tru a cere cine-va Iertare pentru o crima.ț.
mare. Un minut pentru a consola o £aI1?,
necată în lacrămî. Nu trebuie să se prăpa
vremea... El bine, închipuindu-ne că pentru p
asta de reparare și expiare cuceritorul ș -a
sacra, neîntrerupt, două spre zece ceasuri p^
ar trebui șeșe luni, șese îndelungate luni,
se spele de omorurile pe cari le-a provoc •
r
r
Ch R'c,ibT'
<
|
,
.
r
gustoase, cînd fie-care putea să alerge în liber
tate, în voc, prin văi și prin păduri, să se ataul îe-ntuncric. Umbrele nOpțci au* în- dapc din orî-ce rîurl și lacuri. Soarele strălucea
In ! ‘tr-o beznă vechiul și năruitul staul. Toate
Io
mai limpede atunci și păsările-șî cîntau si-si ci
acele dorm în iei duse. Pe nemărginita ripeau cîritecele lor mâl vesele.
dobl. a ccrîurilor albastre, plutesc, seînteetoare,
Vițelul dădu din cap foarte nemulțămit și zise :
cînJP1C cari|e luminează tainele înălțimeî. Printre
— De ce nu sînt lăsat să mă ădăp din laptele
st Ktoace-i tăcere... Rar, rar de tot s’aude cite-un mamei mele? Mai bine aș fi otnorît, de cit să
d -t înăbușit al vre-uncl vite, cîte-un căscat a fiu lăsat să mor de foame, să mor cu-ncctul, de
geinaal vre-’unui bou, sau cîte-o somnoroasă, dor, dc chin, de suferință.
Iene v jnurmurare a vre-uhei pacînice nimegă— Prostule, iear murmuri în potriva legilor
uȘ°ara” q stea strălucitoare care s’a ridicat toc- nalte alo natureî, carile ne orinduesc vieața ?°Tot
toafe'‘,is de-asupra vechiului staul, trimdte o Iu- îeștl lăsat, din cînd în cînd, Ia lapte, să crești...
n1-3 “ ușoară în. locuința liniștitelor și leneșelor și, cînd yeî crește, te-î face mare, să dai si tu fo
? kUoace. Un vițel tînăr, pătruns de-un fior'prin losul cuvenit... Asta-I ținta înaltă a existenței tale.
romul, îsî holbă ochii mari, sperioșî:
i Un zgomot greu de pași, curmă discuțiea at0L- Mantă,’glâsuî iei, dormi mamă? Mi-Î frig.. Mi-î ceașta. Porțile staulului se deschiseră cu tumult
"mc si mi-î frig. Vreau să vin lîngă tine. De ce și-un felinar; lumină locuința vitelor. Vaca auzi
’au legat oare cu funieaasta?
că cine-va spuse c’un ton poruncitor:
H’vaca înturnă încet capul, care de timpuriu i se
— Pe vițelul acesta să-l îngrijim maî bine și nu
oluse cu o deșteptăciunc practică și răspunse: mai și numai cu lapte... Înțelegi ? Avem s’avem
U 2- Copile, întrebarea ta-i proastă. O legătură o petrecere mare și vreau ca vițelul să fie în
ebuie, Ic de nevoe, să fie ordine. Dacă n’am grășat, numaî din lapte curat... înțelegi? Cu chipul
fi legați/ în vieața noastră n’ar fi' nici o orîn- ăsta carnea îe mai gustoasă.
duire. Ziua tu Iești legat, să nu calci iearba și
— Cum doriți D-voastră, răspunse o voce su
florile stăpînilor noștri, iear noaptea,' să nu-mî pusă. Și legătura de la gîtul vițelului fu luată.
poțî suge laptele mied. înțelegi ? In fie-care lucru
Porțile staulului se închiseră îeară-șî, lumina
dispăru. Vițelul, liber, se avîntă spre mă-sa, supse
ieste ascuns un calcul.
Vițelul suspină greu și răspunse:
cu foarte mare nesațiu, privind in ochii masei
— Dar, mamă dragă, laptele îți ieste dat cu drag. Vaca îșî aplecă capul în jos, cătră co
doară o dată cu .nașterea mea, penttu mine' și pilul îeî, pe care prinse să-l netezască cu limba,
răspunzind
la iubirea co
numai pentru mine. Să lăsăm înse laptele, vreu să-l lingă, alintîndu-1,
,
x
să fiu lîngă tine, ca să fiu .încălzit de răsuflarea pilului îeî printr’un adînc și lung, înfiorat suspin...
cîmpie -a —
cecaldă a mamei mele, vreu să fiu desmîerdat, Tlii
" staul îe-ntuneric. Pe nemărginita
~
riuriurilor albastre, plutesc • strălucitoarele astre,
sărutat...
Vorbele naive ale vițelului scoaseră un zimbet carile luminează tainele înălțimeî...
luător în rîs de la vacă, care răspunse:
...
î necopt,
— Iești tînăr,
iești
4 , de aceea nu cunoști
•ști obiceiurile vieței.
viețeî. Odinioară,
Odinioară,'1 dc
de mult, în
Umbrele nopței au învăluit pămîntul din nou
t ieară-și
r ie întuneric în
' sălașul1 de vite.' Peste
timpurile vechi,r cînd totul Iera-n sălbătăcie,, cînd și
puteai călca liber pe tăpșanurile catifelate, zbur- drum înse, peste drum, în ogradă, saloanele s
dînd în voe peste dealuri și văi, atuncea îți Icra scăldate într’o lumină vie. Acolea-i veselie «șiî
îngăduit să guști și din iubire. Dar atuncea nu chef. Toți rid, se veselesc și cîntă. Mescle-s
existau staule îngrădite, fie-care rătăcea fără nici încărcate, iear mosafiriî luxoși stau împrejurul
o-ngrijire, și în vieață nu lepa nici o ordine. Pe- mesei, mîncînd cu poftă din tînărul și gustosul
legat,
dar pe de vițel. Nu-s isprăvite încă toate bucățile de carne
atuncâa nimeni din noi nu îera
T
’ j
•- cu
- cai
—
altă parte nimeni nu bea pe-atuncea ceiu
și paharele de vinuri scumpe, de vinuri vechi,
mac, Nu se găteau pe-atuncea nici Cotleturî în se deșartă... «Omul ales» se scoală și exclamă:
Comparați ceea ce-a fost cu ce ieste, și
unt, nu se mîhcau plăcinte cu smîntînă, si nu se
•
” veți
7
transportau zilnic, în orașele mari, trenuri“ *întregi
.vedeaa că totul se perfecționează, progrecu tapte... Punînd față în față ceea ce-a fost cu sază. Prieteni, închin paharul mieu în numele
ceea ce Ie a-zî, .îțî vei da samă că totul merge progresului, în numele libertățeî. .
— Ura...
^5 ,ccVonîndu-se, spre progres... înțelegi acuma,
Strigătele de ura răsună-n toată curtea, trecind
Mțngule ? Fiind-că uuuu.Mci.vviv
dobitoacele sînt legate cu
înaintează mereu, mai pan dincolo dc staul. Paharele zingănesc, risetelc
Unie, de aceea progresul
i
Aparte...
~
și’ chiotele împlu văzduhul, iear carnea gustoasa
Mjc nu mî-î mai bine, nici nu mi se ușu- a vițelului ieste mîncată până la isprăvit... In
renfinîV^ea^
asta, suspină din adînc vițelul, Staul' îe întuneric, tăcere. Bieata vacă, singură,
gînditoare, pătrunsă de alean, stă înțr un ungher
ma7 J*icî 4mie> nici ție, nimăruî în parte nu ni-i culcată. Plină de-amar și desgust, dînsa se re
gene i C-’ înse se zice că Prin asta fie-căruî, în trăsese de Ia o cotiugă stricată, unde i se arun
câ.j ra ’ I-ar fi ma’ bine... Dacă se zice, probabil case un braț uscat de hlujanl. N arc nici o vo
.răspunse mama vacă, și fără voe, în- ință, nicî un gust de mîncare. Degeaba își caută
moaseSia g!ndeasca ja depărtatul‘trecut, cînd fru- dînsa copilul, cu ochi jinduitori, degeaba geme
e cnnpurî ierau acoperite cu ierburi dese, suspină. Legile nalte ale vieței se împliniseră
F
n
>
.1
ț
�REVfSTA 1OEKI
--------------- - -- ______________________
110
triumfară. Vițclu-șî ajunsese ținta existenței salc
ie tîrziu. In staul le-ntuperic, întristare, tăcere.
In ceriuri ie majeștațe, splendoare. In nemărgi
nirea certurilor albastre plutesc stele, taine mari
s'arăt In înălțime. Jos zace un staul de dobitoace
in beznă și-n uitare... Pămîntul doarme.
Din jargon, de Jambs LofiBNER-
CÎTE-Va
117
REVISTA IDEE!
PATRIEI
Șl ASUPRA PATRIOTISMULUI
note asupra
Dacă Ie un cuvînt care să pară a exprima,
astâ-zî, o idee mai nobilă și mal pură, Ieste cu»
vîntul Patrie, Guvernele știu să se joace, să șurubească cuvintul acesta c?o îndămînare nepo
menită, și oameni cari detestă, cari detestă foarte
sincer, cari nu pot să sufere nici o tiranie, se
lasă totu-șl tiranizați, fără să protesteze, se lasă
tiranizați in numele patriei. Cine ar îndrăzni să
se dec pe față ca nepatriot? Cine-ar concepe
măcar că cine-va ar putea să fie nepatriot?
Cu toate astea, tiranica patriotismului, cel puțin
în epoca aceasta, nu se întemeează pe baze mai
solide, logicește, de cît ori-ce altă tiranic. ;
Icra o vreme cind ideea de patrie, strimta,
apăsătoare, decurgea în inod logic din forma
politică și socială aflătoare: asta în timpurile
vechi, cînd patriea Iera Cetatea.
Cetatea antică, întindere sau desvoltarc a fa
miliei, ale cărei rigori: și al cărei absolutism îl
păstrase, iera cu adevărat omogenă. Locuitorii
fie-cărei cetăți aveau tradiții comune: îel îșî istoriseau legendele străbunilor lor, și-aceștl străbuni
Ierau aceia-șl pentru toți. Cu toții precinstcau
aceia-și eroi eponimi, aduceau jertfe acelora-șl
divinități ocrotitoare. Iei se știeau cu toții tot dintr'aceea-și rasă, vorbeau aceea-și limbă, trâeau
cu acelea-șî interese, acelca-șl patimi îi mișcau.
De alt-feliu iei se fereau foarte mult de â-șl conrupe puritatea sîngelui lor. Dacă, cîte o dată, ad
miteau pe unii străini de-a locui printre Ici,
dreptul de cetățenie nu-1 acordau acestora de cît
cu foarte mari anevoințî: în cetățile antice na
turalizarea Iera aproape necunoscută. In niște
state atît de strimt constituite Iera logic ca sa
existe ideea de patrie.
de cît seniorii, cari se luptau între Ici,
pe Atena înverșunindu-se una împotriva alt
și.căutînd care mal de care.să se .alieze c„
Un Atenian trebuea să apere’ Alena, un Sd '
tlat. Sparta, un Teban, Teba, nimic mai ttiult*
'
.
,
/■
'
.Aceste'patrii înguste, cereau din partea cc'ute.
oilor o supunere, o ascultare pasivă. Ce-I drept t
unele cetăți, puterea Iera împlinitădeJc&?
colectivitatea cetățenilor. Dar tot o putere \hsoIută Iera, șl unde puterea aceasta Iera în 'mînel^
unei oligarhii, sau unde o stăpînea 'un tiraj/1 ni
menea n’avea dreptul ca să discute brdjncL
date de ocîrmuitorl. Orî-ce libertate individuală
Iera necunoscută, omul aparținea cu totul iCri
cu totul al Statului.
’
1
«
«
’' 1
V
. Neaparșit, spiritul propriu roman fu urjul ^din
cele mal ^nărginite. Romanii, meschini și forma
liști, Romanii, a căror religie nu diviniza alta dc
cît niște abstracții mediocre, stupide,' ca țărmurirea, nu inventară, fără 'concursul, celor pc'jcari-I
cuceriră, de cît organizațiile militare.' și jurisprudența, pentru cari nu sînț dc glorificat' tocmai
mult. Din lucrurile împrumutate, Iei nu,se price
pură se perfecționeze de pît biurocrațieja, dare
.funcționa în imperiile orientale. Ie in de obște
cunoscut că Iei îșl datorează Elinilor lîțerafura,
științei'c și arta,/și s’ar putea spune că nu'exiști
nici p literatură în latineasca originală,Jcarc șă
dăinuească dc sine, de cît după năvălirea bar
barilor în Imperiu. Cu toate astea, putem afjțma
cum-că cucerirea romană folosi foarte mult’po
poarelor supuse: dînsa. îngădui acestora, cu mult
mal dese, cu mult mai largi relații între Iele, și
rqal cu samă dînsa distruse.limitele sau granițele
înguste..ale. vechilor patrii.
. i, ,
?
După ce,' armele, latine subjugară, cu-nceiul,
cetățile, acestea se deschiseră tuturor celor .cari
până atunci Ierau priviți ca streirjl. Inștifuțille
locale dispărură., vrăjmășiile de la oraș la .oraș
se mieșurară, între, locuitorii deosebitelor ținuturi
se . îmuîțiră raporturile prietenești. Avură loc legâtpri familiăle, odinioară cu neputință, rasele
se amestecară^ lear ideea de patrie se f șterse
față dc concepțiea unul Imperiu universal.
’ ■ '
'
o
c'
'
Cetățeanul din timpurile vechi mărginea pa,I)upă dlsparițiea Imperiului Ronjel, șefii bar
ca în strict cuprinsul micului teritoriu al cetățel. barî îșl tăeră dintr’însul țări, după jmpi;ejurar e
trieajh
- • Perșii
. ..........................
Cind
debarcară aproape de Atena, -Spar .bătăliei. Nici una inse din țările acestea, nur avu
tanii nu se grăbiră de loc să vie în ajutorul Atc- caracterul de patrie. De alt-feliu, existențat anienilor : bătăliea de la Maraton fu cîștigată în» cestor țăfl fu din cele mal trecătoare.,-t Europa
nainte de a trece Spartanii istmul de Corint. Și prinsese a se deviza, între nenumărațl iP^°Priej
Spartanilor nici nu Ie trecea prin minte că ar fi tari, pentru cari orl-ce autoritate Iera. n.ma Ș
putut să fie învinuițl c'ar fi niște, răi patrioțl. cari ajunseră, în. scurtă vreme,, singuri ,^taPin ’
Cind mal tirziu iei se aliară cu Atenieniî împo stăpînl chiar nominal, în feudele lor. Acești_ pr
triva lui Xerxes, alte cetăți clinice nu le urmară prietarl o duseră înțr’o lupta, unii în contra al or >
pilda: Teba se supuse fără luptă Marelui Rege, despoindu-se, măcelărindu-se, aliin.du-se, fără
și lebanil nu-șj închipuiau că făceau act de nc- aibă habar de origina lor, fără să se întrebe a
patriotism. Războiul PeloponezuluȚ n'avea deloc accidentele de teren cari despărțau domenii e
caracterul unul războiu civil, cu toate astea vă- îl făceau, bună-oară, Gali sau Germani.
Dacă fu pe atunci clne»va care să vadă
Ur^tn, in războiul acesta, văzurăm pe Spaita șl
Pc C3r<- înțelege că nu Icra făcut ca șă rechemâ
cir^tlrea patriilor locăte.
3
4• 1
'■
* * *
r vremea, unii seniori, prin izbînzilc lor, în
tărite de rășluirî, sau prin moștenirile lor,
t°v^rP? x'-măi puternici de cît ceilalți, lei îșl în»
<!CVCră domeniile, pe cari ?cum căutau să ie îhmal mult, întreprinzînd, în scopul acesta,
11 t,.nn deoărtate. Toate astea nu ierau inse de
războae de proprietari, cari voeau să-și
i cască posesiunile, la cari voeau să alipească
Ste teritorii pe cari credeau ca au, sau se preeau a crede că au drepturi. Carol al VUI-lea și
ludovic al Xli-lca cercară, ast-feliu, să cucerească
Italia? Negreșit, în spiritul'acestor regi nu exista
nici p jd,șe ^are sa
să se aseracne
asemene cu ideea de
paȘeC acoleapzvorî o idee nouă, care călăuzi po
litică europeană vreme de două secole, ideea
echilibrului european. Se urmări ca*partea teri
torială a fie-cărul să fie aproape egală. De în
dată ce unul ar^fi amenințat să acapareze prea
mijit, toți i se ligau împotrivă. Habsburgii fură,
victimele constante ale acestei politici. Foarte
putern'19. în momentul cînd se inaughră politică
această, dînșil pierdură foarte mult. Cu toate
astea, amintirea putere! lor Iera atît de mare,
in cîț un .ministru, ca să s’arete profund, trebuea
să combine mijlocul de-a scoborî casa dc Au
stria, chiar după ce adversarii ici deveniră, în
dauna Iei, mult mal puternici de cît lea.
Așa se alcătuiră, din hazardul războaelor și
trațațelpr, teritoriile, pe cari Ie guvernară descendențil seniorilor mal norociți, teritorii cari n’au
. nimic afa.ee cu patriea.
Rcvoluțiea, evocatoarea amintirilor antice, aduse leară-șî în cinste vorba de patrie. Dar pa
triea modernă nu mai Ie cetatea mărginită a celor
vechi. Acum dacă se repetă cuyîntpl fatrie, șe
^P^A .făr a se ști la ce se aplică.
9 ar părea mai întâi că o patrie ar fi un te
ri onu guvernat de-un singur suveran, unul sau
definiție ar fi'cp totul necr » a: dacă țeasta ar fi, într'adevăr, dreapta,
Intru cît Jura și Rinul sint limite malv naturale
dc cit Cevena șl Luara? Afară de asta ar trebui
să se ceară numai de cit desființarea Olandei,
a Danemarcei, și încă a cîtor-va nații.
Unii susțin că ceea ce alcătuiește patriea, ie
comunitatea de limbă. In asemenea caz, ieată
care ar fi datori ea actuală a pâtrioților francezi:
Să ceară anexarea Belgiei valone, anexarea can
toanelor elvețiene, ca Geneva, Ncușhâtel, Vaud
și Valais, și-a unei părți din Piemont, regiuni în
car*,s^ vorbește limba franceză. Să proclame in
dependența părțel de Miază-zi a Franței, în care
se vorbește limba ocă, cum și independența Brctagniel, în care se vorbește limba celtică. Să dee
Corșica Italiei. Să curme orl-ce revindccare asupra
Alsaciei, îii care se vorbește limba germană. Să
cfa,ia Ta,’.^uî libertatea Finlandei și Poloniei, și
să cedeze^Germanicî provinciile Baltice. Mulți
din acești patrioțl, cred că ar sta la cumpenc
de-a adoptâ asemenea program.
Credința in patrie Ie o credință necugetată,
un act de credință care, pentru o mulțime de
oameni, a înlocuit actul de credință față da'D-zcu.
La acest act de credință cine-va ie adus prin
icnea intelectuală, prin egoizm și prin ipocrizie.
Patriotizmul dă foarte prețioase motive ca
cine-va să se insțrucască puțin, să nu cate să-și
dec samă de-ațît de multe lucruri. «Așa Ic obi
ceiul în țara mea Ca buh patriot, trebuie să mă
cpnformez obiceiurilor și ideilor patriei melc. Să
ne ferim de aceste vătămătoare și neînțelese
noutăți, venite din străinătate;'. Și lumea dăinuește in obiceiurile ici, trăește Jăra șa cugete
și fără să muncească.
Patriotismul nu ic, în cele din urină, dc cit o
mască meșteșugită a egoismului. A-țî iubi patriea.
Ie, ca să dispui de mai mult, ie a voi ca o grupă
de oameni, din care, din întîmplarc, taci parte,
să acapareze, cît mal mult cu putință. în dauna
altor grupe. Ncaparat că prin asta ajungem a
urî grupele concurente. Așa-că fondul patriotis
mului nu-î dragostea, ci ura.
Guvernele se feresc pre cît pot să micsureze
sau șă slăbească patriotismul, care li-I auxiliarul
cel mal folositor. Vrea un.guvern să dobindească
un credit, fără să aibă a,se teme de vre-un con
trol indiscret, vrea un guvern să justifice vre-o
cheltueală inutilă, de care vor profita numai bo
gății, puternicii antreprinori, vrea un guvern să
orbească poporul, printr'un entuziasm trecător,
pentru vre-o păcătoasă de vană alianță, vocife
mal,ra,u ar fi astă’2’ dc c!t IrSW‘ rează:
«Trebuința, onoarea patrjel cere». Sau :
Vederi
‘’/an -a
rule ? Cu toate:. astea,
«Noi am bine meritat de la patrie». Și toți fără
JnirabiIjPA;itrîaSde-1 Proclamați,ca cel nțșl,
trica D p^trW <?e pot fi... Unii, întemeeaza pii- să mal discute, fără să mediteze, aplaudă și ri
gratiiin raS?" ^ar c’neJ in urma invaziilor șț mb dică în,slavă pe bunii patrioțl,. cari-î mistifică.
Tot cu patriea se-ndrepțățesc, armatele, tot pa
zccl,dervqar- ^abătură Europa pjimai de două
mai mnu ?acurIj. cine, poate susține că aparține triea o au în gură armatele, armatele cari servesc
mv cît alteea ?•••
.... Alții susțin
distrugi in om spiritul de inițiativă și de incâ 0 Dat '-UPeI raSq de?
„fi O regiunp cuprinsă intre.,niște, dependență, și sâ astanpere mulțimile tumultoase,
• Acesțpra.li șl^tea ferp,^,ție: ca, la, Fourmies, in Franța, ș. .aiurea
lămnă
naturale.
i. ,
A. r. Heholv.
1
a}_.
„„eL ,lgC[ ...miid £££
!
■
I
1
�REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
118
PE LÎNGĂ PLUG
— Bun noroc.
— Mulțam im d-tale.
— Se ară cam greu, hai? Ic moale.
i
— Păi cum. Stau toată ziulica cu oticul în
mină si tot se-ncarcă plugul.
— Âtita ploae, ce gîndeștî... Dar fie, că fu bună.
— Bună, zău, dar i-ar fi stat mai bine de Icra
batir pe jumătate și prin Cireșar ori Cuptor.
— Iei, ce să-i faci, ne-om mulțămi c’a dat și acum, c'altmintrelea iera nevoe marc.
— Iei, da, firește... Ai pus la plug?
Gîndeam de mîne’ncolo... Ziceam să se mai
zvînte o leacă și să mi sc mai odihnească și
caii, că i-am prăpădit de tot cii porumbul cela.
— Ai fost la gară?
Ara fost pentru porumb, dar om pomeni-o...
Ne-a plouat, tălculiță, din sat și pănă-n gară și
’napol, și rece, rece de mama focului, părea că
vine din vifor.
— încaltea v’au dat porumb bun ?
— De bun ar fi Iei cum păcatele-ar fi, dar am
fost trași pe sfoară urît.
— Iei, cum ?
— Cum să fie. Nc-a înșelat din cîhtar.
— A, vi l-a dat cu cîntarul... Cu-atîta mai
mult ar fi trebuit să fiu vă lăsați înșelați.
— Ce stai de vorbești. Păi, comisiea cîntărea,
îea făcea cum îi plăcea, cine sc putea apropiea?... Dacă-ți place, dacă nu, îea-ți drumul
pe unde-ai venit... Și nici daraua sacilor nu
ne-a scăzut-o.
— Bună socoteală și asta.
— Bună, zău, în partea d-lor, dar de partea
noastră proastă de tot. Am cîntărit unii porum
o. și
f
bul pe-acasă și-am aflat lipsă cîte 50—60 kg.
maî mult, față de suma ce-am fost trecuți c’atr'
—
primit-o,
cu toate că plouase pe drum r.:
și s’ar fi
căzut să fie, prin urmare, mai greu.
__
fciv.wu.av.
ow-a
.wv.
....
— Și d-tră, trebuie să-l plătiți...
— Musai, pe cît sîntem trecuți pe hîrtie. leu,
bună-oară, sînt trecut cam luat 300 kg. și la adică am primit 250, după cît am aflat cîntărindu-1
ud, acasă... Iți place ?
— Mă gîndeam îeu, să facă Statul ce-va cin
stit... Mai cea la roată, băete, că iese plugul din
brazdă... Și cum vi-Tprinde suta?
_—
pil___
_
5 Cî Ci-că
___pe
-î.___cîte
» . i'Jr'
Dracu
știe?
13 sau 14 lei de
r'-- 4-A4sută. 'Dar
tot așa zicea -j'
și cu ce| de maj aniî’
trecuți, și ne-a fost ajuns apoi și cîte peste-un
pol de sac...
— Halal de ajutor... Cea, cea mereu la roată,"
să scoatem brazda frumoasă.
— Ce sameni aici ?
— Grîu.
— De primă-vară ai locuri?
maI afla,
— Puțin lucru și nu Jtiu
(" 4pc
că s'au strîmtat locurile grozav.
— S'a’nmulțit lumea, nu mai ie de trăit.
— Adică, asta să fie pricina ?
— Păi dar, cum crezi?
Mie unuea parcă nu prea-mi vine a crede,
să fie tocmai asta pricina scumpire!-locurilor.
— Păi atunci ?
— S’o fi mai înmulțit îeâ și lumea, nu-î vorb
dar pă.nă ’ntr’atît ca să n'o maî poată cuprind
pămîntul, nu. Căr slavă domnului, uite, privp
întinsul cimpuluî, cit de rari sînt satele, abI C
se vede unul de altul, și cîmp Ie destul, ca *
mare pustie, fără sfîrșît.
’
— Ici da, dar ce folos, dacă noi fiu ne nnhA
bucura de Iei.
ni
— Așa Ie ? Pămînt ic,’ și încă prea mult fat"
de lumea de pe dînsul.
’
—- Ie frate, Ic, dar ce folos, că-î boeresc, si
uite, îțî cerc .cit a cerut dracul pe mă-sa, pentru
cîtc-va prăjini de loc.
— Boercsc. Ce vorbă pe dos.
— Păi, nu-I așa?
— Nu-î drept așa, pcntru-că pămîntul nu poatc
fi de cit omenesc. Cel ce a făurit pămîntul, a sădit
și sămînța omului într'însul. Și după cum ori-ce
burdeană, crescută din pămînt, cuprinde atit ioc
cît i-i de nevoe întru crescutul Iei, ofilindu-se cînd'
i s’ar stînjini locul, tot așa și omul trebuie, le
firesc, și-î dator față de vieața lui însă-și, să cu
prindă atît loc pe pămînt, cît îi Ie de nevoe a-și
îndestula toate trebuințele și plăcerile, în deplină
libertate, fără înse ca să-și întindă umbra asu
pra aproapelui său, stingherindu-1. Atunci ar însămna că și-a depășit marginile cuvenite, nu dih
trebuință, nu din plăcere, ci dintr'o'lăcbmie rău
înțeleasă, dorind să-și însușască un drept al altuea. Ceea ce-î un prisos. Și tot ce ie prisos nii
_;'J fi de cît nefolositor pentru acel ce-1 are,
poate
șî
~ dăunător celor din apropierea lui, pe cari i-ar
lipsi de dreptul lor la vieață, tot atit de scump
ca și-a luî. Așa prietene, prisosul nu poate fi de
cît o hoție a celor cari-1 sțăpînesc în dauna al
tora. Și, dacă de la o vreme simțim tot mal
mult povara scumpire! locurilor de muncă, asta
nu-i din pricină că s’a nmulțit lumea,'care, de
vre-o sută de ani încoace las că nici nu și-a
îndoit numărul, ci din pricina mărirei lăcomiei
Loc/Gstt,
—ZJ. să fadă din totul aur șr
boerești, care
care "IZ
visază
huzur, iear din noi muncitorii numai niște vite,
niște
oarbe,
pri
’-'* unelte
—------0:1 cari să le îngrămădim nnsosul, cu prețul chiar, de s’ar putea, de-a nu Ie
cere în schimb nici cu ce să ne amăgim foamea.
Asta, omule, asta-i ținta ori-căruî ciocoiO, și pentru
asta sîntem tot strînșî mereu în cătușele nevoei,
ba cu biruri adăogate pe nesimțite, ba cu ’nvoeh de
muncă ce nc-au adus să ne ’nchinăm toată puterea
muncci noastre ciocoilor, ca în vremea ro ie
— iJacă fiu mai rău.
w .
— Mai rău, dă, că de rob stăpînul iera n voit să se ’ngrijașcă, să albă, cel puțin, C1
trebiiea ca să nu moară de foame.
’
prin mijloace fățarnice, stăpîniî te silesc sa
îhgenunchi de bună voe lor. spumndu-ți ca 1 ,
liber să primești sau nu învoelile ce ți ie. P
ih
ica totul, și mini și picioare, și-apoi^ iți’
•
că Iești liber să pleci. Liber să rnon.^rt;n^ {n
iaca libertatea care ne-au hărăzit-o stap
schimbul'munceî noastre. O, ieu știam
;
treaba ăsta, numai că nu prea Mi-o de •
așa bine... Dar, dă... ce-i de făcut ?
n ho, flăcăule, oprește plugul și dejugă
— Valeu, așa mi-I vorba ?
— y* Ica ’n porneală pe mijlocul locului... Noi,
— Pal, dar cum,
boii Ș‘J faCC cîtc-o țigară, să ne mai povestim
— Șl> gîndesc, i-o fi bătut și schingiuit pe bieții
hal
si noaptca-I un an...
oameni... Și la adică cu ce drept? Oamenii au
°learîal dar aî tutun maî tnu,t?
căutat să-și însușască cu bună dreptate pâmintul
■ jjj fiu, poftim.
din preajma satului lor, lucrat și frămîutat, din
-- upra apusului, valurile resfirate ale unor moși, strămoși, de dînșii. Oare n'aveau drept ?
fc-aSbț[rî ardeau într’un purpur aprins. Sara
',7— Ba, .dreptul cel mai sfint. Dar, nu știi d-ta.
noud sUu’or pe șes, crivățul adiea încet, dar in din' ghiarele hoțului nu scoți cu una cu două
se [ăsa <_•’ rCCe. Glasul unui plugar, îritîrziat pe ceea-ce ți-a răpit. Trebuie să te lupți, iți pui in
țepâȚ.r hulind la boi ca să meargă, se pierdea cumpene vieața, mă rog, pentru munca ta, și
br32./{-.tul unor rotile de plug. In zarea ’ntune- tot o dată dai larmă Ia vecini...
in sC-irțfflișUna o turmă de ol, scuturîndu-șî tălăn— Și-așa, hai, au trimes armata... Bună treabă,
c?aSDe cătră sat venea uu scîrțiit de, cumpănă, zău... Ne storc și ne sug cum le place, și cînd
glfo’
cînl și muget de vite. Dar zgomotul să încercăm a ni mai întoarce din capete, atuncea
lătra-S căruțe le ’nvălui pe toate...
Iătr
domnii îți trimet pe fecioru-tău să te ’mpuște...
unC1
Ian ascultă, al umblat și știi mal multe, Ce socoteală și-or fi făcînd cînii aceștia despre
-dlan
' n^âr fi bine să facem o hîrtie, știi așa, la noi? Nu s or fi gîndind oare că și noi sîntem
oare ** -prin care să ne-arătăm nevoile și să
oameni, că vrem să trăim și noi șî pentru asta
guvern, :
cerem a face o lege ce-va, ca să lase boerii în- avem nevoe de una și de alta ?
...
Hai,
ce
zici
?
— Știi ce-a grăit un ministru față de fapta a
voelile mal ușoare..
lor noștri?
_ Zadarnic.
— Ce?
— Iei, de ce?
_ leaca de ce. Guvernul Ie alcătuit din boerî,
— «Țăranii trebuie să se supună necondiționat
. boerii știu foarte bine cit sînțem noi de 'mpilați, față de autoritate și legi. Altmintrelea ne vom
Xu, țărânii'de pe moșiile lor nu-s tot atit de adresa armatei».
împilați ca și noi? Și cei de la guvern asta o
— Adică cum vine asta?
si doresc, fiind și iei tot niște vipere sugătoare
— Insamnă că dîhșul, și cu dînsul toată șleahta
ciocoiasca, voește, ca noț țăranii să ne supunem
de sînge ca ori și care ciocoiu.
Qj-i—
— Dar la rege...
•rbește, fără nici O vorbă, jandarmului, zapciuJ: 4...4---slugib
i ;~--lor lor. Alt-feliu trimete ar
— Âsta-I. Iei nu-I tot ca și cei de la guvernlui, și tuturor
N'are și iei moșii, și încă multe, și țăranii de pe mata și ne ’1mjjușcă.
-i----- “
(linsele sufăr, ca ori și unde. Rege, ministru,
— Păi bine, frate, jandarmul, zapciul și toți
ciocoii!, întru nimic nu se deosebesc, doar din al lor, văd că stau la ’ndămîna ori-căruî ciocoiu,
nume. Sînt mai multe soiuri de vipere, care de să te scoată la mlinca lui, s’o Iași pe-a ta, să te
care mai veninoase. Așa și ciocoii.
pue la feliu de feliu de podvezl și angarale.
— Dar, a ’ncercat cine-va treaba asta ?
Cum să te supui așa orbește lor?
— Vezi bine că da.
— Păi vezi că asta-i autoritatea^ și interesele
celor
ce-o reprezintă sînt legile ce le fac iei intre
— Iei și ce le-a răspuns ?
— Ce să le răspundă: făgăduell, minciuni, Iei și ți le-atîrnă lanț după gît.
— Vra să zică autoritatea ie un feliu de pa
mofturi de șarlatani și-atîta tot.
— Păi, oamenii să fi făcut mereu la jelbi. văză ciocoiască, iear legile... cum să zic... un feliu
— Au făcut unii ce-va mai mult.
de... de... spuză aruncată’n ochi. Așa-î?
— Ce-au făcut ?
— Vezi bine c’așa. Ministrul a grăit destul de
— Dac’au fost văzut iei că de sus nu le vine lămurit. Cu alte vorbe ne-a declarat războiO
mclun răspuns de nădejde pentru pămînt, au pe față.
—- Să știm a ne pregăti dar și noi... Dar cum...
purces irttf’p bună zi să cuprindă de la dînșii
m°șuie unor boerî și unele de-ale Statului.
Ici aii armata... adică ne au tot pe noi, contra
Ce vorbești ?
<
noastră. Ce maî bătae de joc...
— Păi.
— De-am vrea, am avea și noi maî mult ca
~~
unde s’a ’ntîmplat asta ?
dînșii ?
Inn ținutul Vasluiului, Iașilor si Brăilei.
— Ce ?
^"Aproape de noi. Brăila...’hal ?'
— Unirea. Noi sîntem cu miile, cu milioanele,
și iei sînt cîțl-va față de noi...
de fo^'1 câ ?au
bine oamenii. leu crăp.
— Iei vezi, tocmai acofea-I batjocura cea mai
’n desa0
Pe d*ta cu zece codri de pine grozavă... Ian auzi d-ta, o mină de vipere să
să.^
’/I CCr
îeu unul» Iear d-ta nu vrei suga'n bună pace din sîngcle atîțor sumedenii
f°a«ne a? C0-’ de făcut atunci ? Să pier de de oameni, și încă să albă și îndrăzneala să te
Îlua,
U t’șj-â ^
fosttS^
îaU- cu sila, dacă de bună-voe amenințe. Iei drăcie, mal auzii una... Dar stai,
drag să-mi dai ? Ba mai bine ți-oi ciocoiu afurisit, cînd ne-ameninți cu armata, nu
ți-âi dat oare nici o. dată sama, că armata ceea-î
Și-asa ar 7
fi oin vedea. Așa și oamenii...'
Urmă ce e*re • de facut -pretutindeni... Și pe alcătuită din noi chiar, din sîngele nostru, din .fe
ciorii noștri. Și mult crezi c'o să-1 mai pui pe nea
maî întîmplat?
artMa,
m.aî ‘ntîmple. Guvernul a trimes Ion și pe badea Gheorghe la roată, ca pe-alde Bdlocan’?... Hei, fă-țî de dragoste, fă-ți. Rabdă Iei
7 •
j
(
j
119
■
I
II
I
i
i
�<eo
boul, dar și cind îl vine, apoi să te ții... Iei, nu-I
nimic, se vede că tot mal sîntețl în apele voastre,
storcețî, schingiuiți, batjocoriți cit mal aveți vreme,
încaltea s’avem ce răzbuna, cind he-o veni și
nouă apa la moară... Lasă-I, nene, să-și bata
joc, or vedea Ici, daca nii Iei' odraslele lor, cit
a foăt dc amară și grea povara ce ne-a tot în
grămădit-o, din veacuri, pe umeri...
Cerul se mohorîse, și, pe întinsul timpului,
noaptea se făcea tot mai neagră. Ici și colo pîlpîeau niște focuri gălbui, plugarii'puneau de mă
măligă. Și printre focurile astea săltărețe, mal
in fundul zării, se înălță de-o dată o flacără
mare, cc lumina ca printr’o ceață cuprinsul. In
jurul Iei se zăriău umbrele unor copii, cari apă
reau atît de ciudațl în lumina roș-galbenă a fo
cului. Dc la sat mai răsuna cîte-un lătrat de
cîne. Cine-va cînta dintr’un caval, clnta așa duios,
iear mai departe tălăngile oilor se ăuziau. că niște
șoapte izvorîte din întunerec...
— Cu vorba, cu vorba se’noptă de-a binele...
Noapte bună, mă duc și leu la căi...
— Noapte bună.... U, măi băete, întoarce boii
spre fintînă, să-i dăm !a apă...
I. Neagu.
C. F. R.
chisea de nevoile nimărul. Dînsul nu urmă
cît o șingură țintă: să stoarcă cit mal mul?
dc pe spinarea mulțlmcl, fără să-i pCse ^aUr
mulțimea aceasta icra îndestulată sau țy ac^
ori-ce gînd de protestare sau dc emancipară
cu totul înăbușit... Asemenea sclavie ținu o ' a
de ani, pană se iviră bărbați ca Washin^t SUm^
Jefferson, și ca alții, cari deteră a înțelcirr m?
țimei, că chiar dacă ar fi cine-va sătul, j-o c • U ’
cînd Ie sclav, că numai libertatea face v*
de-a fi trăită, Iear pentru libertate putem r.??*
curie a ne da vieața.
°ur
După o scrie dc .lupte bărbătești, pOporul
mcrican ișl împlini năzuința. Aleșii mulți^el n a-
clamară că din ziua de 4 Iulie 1776, ori-ce
care se afla pe pămîntul american, Icra liber d 3
a trăi unde-ar vrea, de-a gîndi, de-a cuvînta ce- C
vrea, mulțimea domnind peste sine, singură îcV
liberă, fericită. Se mal proclamă ca ziua de ’
Iulie să fie sărbătorită în fie-care an, în întreaga
Americă, ca fie-care, cu mic, cu marc, să știe
că libertatea nu.se hărăzește de cine-va așa, ță
trebuie mai întăi cîștîgată prin luptă grea,'că
merită să se sacrifice ori-cinc pentru fea, pentru
liniștea, fericirea cc aduce cu lea.
In ziua de 4 Iulie un singur lucru ar trebui să
4 IULIE ÎN AMERICA
se facă: să se sădească în inima mulțimel dorul
de libertate, făcînd pe toată lumea să vadă că
Din cele mai vechi timpuri, toate popoarele starea de acuma 130 de ani nu-i mult deosebită
au iubit atît de mult libertatea, în cît pentru cea de-aceeă la care ani ajuns s’au ne-am, întors
mai mică izbîndă împotriva vrăjmașilor asupri acum... Dacă asta s’ar face, dacăs’ar lămuri asutori ciștigată, hqtărau cîte o zi mare de sărbătoare. priților cum-că sînt asupriți, flămînzilor din ce
Aceste zile, la toate neamurile au fost cele mai pricină-s flămînzi, ar fi cu neputință de a, se mal
sfinte. Netăgăduit că cei cari au rînduit mai întăi aduna atîtea bogății, atîtea bunuri de-o parte,
aceste sărbători au fost inspirați cum nu se poate atîta sărăcie și atîtea amaruri de alta. Lumea
mai bine. Iei au voit ca generațiile viitoare să ar deveni mai conștientă, prin asta, Tea. ar des?
ție minte, să știe cum-câ strămoșii lor au fost chide ochii și nu s’ar mai lăsa să fie despoiată.
ținuți în sclăvie de anumiți tirani, din ale cățor
Mulțămită greșelei făcută de vechil luptători
ghiare iei n’au putut să se libereze de cît prin al liberărei Americei, cari crezură că mulțimea
luptă și prin unire. Au mai voit să Iese o pildă are șă fie liberă și fericită sub frînele unul.gu
vorbitoare, neștearsă, și q povață poruncitoare, vern, guvernele izbutiră să răpească toată liber
ca nimenea să nu se lese să fie sclav sau să se tatea mulțime! și s’o aducă într’o sclavie,ni^I
teamă dc vre-o putere care ar vrea să-l calce rea de cît cea dinainte. Acuma, să gîndeștl sau
să vorbești liber în America ie un lucru primej
în picioare.
Partea cea mai putredă, cea mai stricată a dios. Noii venițî sînt expulzați fără de., nici o
societăței, care și-a dat numele de aristocrațime vorbă, Iear cetățenii americani sînt aruncați ’11
și de slujitoarea lui D-zeu, a răpit înse caracterul închisoare, în așteptarea celui dintâi prilej cînd
acestor lucruri sfinte, făcînd mulțimea să Ie pri să fie chiar spînzurați. Nu mai vorbim de acele
vească numai ca un simbol, ca un prilej de ce milioane de oameni cari sub regimul acesta nu
remonii și de petreceri deșarte.. Nu voeșc să numai că sînt despoete, n'au nici chiar ce mînca.
Atunci, s’ar întreba cine-va, de ce se mal serbează
vorbesc aice despre liberarea evreilor din sclaviea
r^^as
egipteană, sau despre altele la feliO, pentru că ziua de 4 Iulie în America, Această zi, a rămas
astea-s lucruri prea vechi și pot să fie luate mai numai ca sărbătoare, inse nu pentru oameni ci
mult ca drept legendă. Voiti să arăt ce însăm- pentru putregjunea societăței, care face ; sa sc
nătate arc ziua de 4 Iulie în America. Sărbă umpțe aerul cu zgomotul de împușcături, și cu
toarea aceasta și-a prăpădit dc mult caracteristica fum, și care face să. împle spitalele mulțime e
iei, ncrămînînd acuma dintr’însa de cît focurile răniți..., .Poporul american a sărbat aceastăfi
dc artifiții și împușcăturile sălbatice, cari te-mpie- 128 ide ori până a-zi, fără să-și dee~ samare
acum vieața Ieste pu mult mai grea, fără să-ș e
dică chiar a ieși pe stradă.
Să vedem înse ce trebuea șă urmărească, ce samă că, cu cîte trece, pe fie-care an’. P0P'<j.ea
trebuea să amintească această sărbătoare de‘4. devine tot mal asuprit, mai despoiat de, liper a
Iulie în America... Istorica povestește că nu cu pentru care si-au vărsat sîngele cei mal dc *ru •
mult, ablea cu 130 dc ani în urmă, a tot stăpînitor bărbați, fără să-și dec samă că din ziua accas
■^raerJca iera guvernul englez. Acesț guvern, n’a rămas de cît un răsunet pustiu...
de altminteri ca ori și care guvern, nu se sin.-;
a.ica£o.
o
j
REVISTA IDEEi
RKVI&TA EDEEl
PĂNĂ ClND?...
Pînlccelr, btra;nic3 povarfi...
♦
c; după cum vezi, treaba se face, de însă-i prinzi firul... Dar tu, uiți pănă
iatb
f
ștșu șeu ce ți.ar trebui... Dar
iasă inima... Vreau să tc-ajut, căci
PU <e cunoaște omul... Nu uita, osiea trebuie
li, ne1'0'. cu ajutorul lui D-zeu, te bag leii în
'
bun }e D-zeu, fine Drulă, pe ' nime
vv
itrVlCilaîă la nevoe...
Are Iei o
grija tuturor,.. Pe
j
tiu-1
ades te aud cirtind împotriva-l, și vezi,
ănt ins’
pună-i
’
...
Ascultă
ce-țlspun
bună*... Ascultă ce-țl spun leu...
leu... MulMulsSia
^a’rl Văd îi leu, Nașule, dar dă..., sînt timpuri
ultl de toate..., nu mal ții samă de nime și
{,,,a ’ >iic . zici fi faci fapte... nesocotite, foamea
face chiar, nebun de-a binele... D-zeu să mă
l(' ’Âtita cale, vin plin de nădejde la picherul.
chibiță, cînd colo-. ^N’am loc, lasă-mă-n pace,
nC Z zăpăci cu vaetele tale,...
pAitru că, n'ai știut cum să urmezi... Pe
calea ce ți-am arătat-o, ajungi la țel...
— ...Dacă ți-a făgăduit nașu Fănică, să știi
d-II face rost... Ca Șef acolo, cunoaște pe toți cei
mari... A-zi, fără ^spete^ nu merge...
Pentru-așa rost, îl foarte mulfămesc... Nu
irebuea numai de cît să ne fie naș..., fi un străin
făcea.. Osiea neunsă, doar știu și leu că nu merge....
Aciuam inse, W ca naș...
— .Ce. tot stal de vorbești... Nu-l de mirare...
Nu vezi: frați și nu se ajută, dară-mi-te străinii...
— Bre, ce lume, ce oameni... Toți, nevastă, dar
iofl, de-ar avea cătare.... ți-ar lua și pielea... Doi
grăsuni, pe puțin 24. lei, două ulcele de unt, pentru
picher și nașu, § lei. Mal pune, 7 lei părechea
de-curcani, tot nașului... Mai bine de un pol. și
jumătate cu care trebuie <nsă ung osiea--, să ajung
să-mi măcelăresc bietul trup, în slujba drumului
dc fier... Și ,mal zice nașul că cîrtesc împotriva
lulD-zi'u.,, Cum să nu, dacă de săraci habar.rd are...— Așa zău... De-al încăpea barem în echipă...
Aud că slujba-l anevoioasă..., dar cînd nai alt
mijloc de traiă, trebuie să-ți placă... Unde-l bine
•W?.,. N
*
- a..., nevoea, te duce
•
Nevoea, bat-o
pustie
pe.
i.t) fe
r» voia... De
7->. cită grijă L?
— scafa
unde nu-țl
dar
°^dc dar trebui de mîncare...
i
De , 11 ar trebui... ^.In scurtă vreme, zicea
pfu^acd te fof.fi bine, ajungi și Șef de echipă^,..
iabe^re ^U7lă'" ^dică mereu pe brînci, să ling
^‘vbe^ț^ mar^"' Sărăcuț de maica meay ce
I
'
I
;;
12£
bașifnu fac nimic de capul lor... De la Stat viii
toatf... Iei le.-capul răutăfilor...^
Bună, ziua, .Șefule, v ■ <
— Buna ziua, buna ziua, Ptckerule, Ce mal
faci 1 Starea sănătăței, fi-.i satisfăcătoarei Da, tea ,
loc... Cam rar pe la noit . De n ar fi^reviziea acelor*, nici la săptămînă,- nu ți*nș vedea .cinstita
față......................
v.
— Oprește-o... Mal zăpăcit de tot... Acuma dirigea schimbarea traverselor, pe pod. Nufaclnid
o treabă, dacă nu Ieștifață,.să-} iniboldeștlmereu,.,Cei mari nu. vor să știe..., in caftii mleu se. des
carcă toate...
-Drept... Inferiorul nu trebuie slăbit de loc...
Nu-l îmboldești..., rămîn și trenurile baltă...
— Pe-dicl ce mal veste poveste
— Toate-s vechi și nouă toate... Ba, am uitat...
Am una - <încă unub»■...■■
.
— Drulă ? .
— Chiar lei. Ie Unul mleu... Iera cărăuș...
Acuma-l la strîmtoare, a rămas fără boi săracul,..
L-am lăsat mal leftior... îndată ce prinde la.pene,
scoatem și restul...
— Cu cît rămîn
Cam un pol...
Pentru fin, fie...
— Picherule, o mina pe alta spală...
— ..:Ehel băeți, ablea pentru gură, ajunge...
încolo, că ți-ar trebui și de altele, multe se cer
la
*9 casa
casA omului..., cui să-i pese ?... Noi muncim de
•
} iear 1rin torii se plimbă... Nu știu
ne prăpădim,
ce să mai risipească 'paralele, stoarse
Pe ce.
dm munca, adin sîngele nostru...
— Bine, Domnule Șef de echipă, Oprișan, de
j™’- L
ce nu luam pildă de la albine ?... Țrîntorul, tot
trîntor rămîne... Adică să fie oamenii mai fără
cap ?... Mult o să ne mai sugă lipitorile de stăpîni?,..
— întrebi, de ce?...' Pentru că, vai celui tare
de cap... De aceea îl fi fin toțlcafe-o batjocură...
Cu vorbe frumoase nu se schimbă lumea, Drulă..;
u- Domnule Șef, din tunel, a Ieșit o drezină.
— Iute la treabă... De dar fi Șeful de secție...
— De ce dațl ....
deranjat?...
Tolăniți
pe pajiște,
...^
.
nu-l mal binef.. Șef de echipă,^
r
regule... Iear contraviî ordinele... Tot îți bați joc
de serviciu... Tot nu ți-au Ieșit fiuturii din cap...
Tot nu-țlflac superiorii... Tot cu lucrătorii dc
.... Că
gît te ții...
Sa aștept șă-i zăpăcești... Să mă tre
sesc
zesc cu
cu trenurile de ripă ? Serviciul cere șefi de
echipă, lîn cari- --î
să am deplină încredere...
— Domnule Șef de secție, fermitețl-mi să...
• nimic,
•
^Domnule», ori-ce-al
— Nu-țl permit
zice, le vădit lucru: nu ;știi să-i conduci... Dați
drwnu drezinei..
- ...Bine măi, deși nud nici un bine...,. ce să
^orbaȘtl i>rea
Maî calcă'({ fi Pe
fac cu tine? Mereu rămîî in urmă de încurci
Puiifea C^r
Pr7eiej{ cu dracu, pănă treci toată lucrarea. Vreau să mă înțelegi o dala. Pe
ca la Z
drutnu de fler, ori-cum, tot mal bine mine mă chieamă Ițoiu... Dacă lui Oprsșan, tea
Ie^ 5^ba^ la Siatplăcut să rămie fără pine, le treaba Iul... De mine
toc”lai asia nu-mi place... Ciocoiul de departe dorința asta... Sîntețl plătiți, șt leu cer de
sfcUre, ^^y^ă, mal pul mina pe-uu par, pe-o la voi serviciu, pentru că fi mie mi se cere... De
caînserate, la vre-o rîspînte, unde nu, vă dau nalbei, țopîrlanilor...
dai
c,relt£t- Z>ar Statului ce să-ifaci?..,
...Cu Ițoiu?.. Al dracului o mai ducem... Ne
,
: Mierli.., Degeaba,., Și Iei sînt tot sluj-
■
R.’
I
I
I
■'
�122
REVISTA IDEEI
vine să luăm cimpil... Tel vrea sa lucrăm după
regulamente, și unde pofti... Doar îs 14. ceasuri
pe si, de la g dimineața pănă la 7 sara, cu un
răgaz de jumătate de ceas după amiază, pentru
masă. Munca asta te prăpădește văzînd cu ochii,
și parcă-l un făcut, nici in ruptul capului n'o pot
lăsa, să mă apuc de alta mai omenească...
i_ Ași, nici o muncă nu-l omenească, Drulă.
Nu mal departe plugăriea mea... N'am nici o tra
gere de inimă pentru iea... Pentru alții muncesc...
leu mă aleg doar numai cu truda... Și-așa în toate
părțile... Dar în cele iș ceasuri ce robotiți volt
— Din vorbe, nimic nu poți înțelege. . Ar fi să
te feau cu mine, la lucru. . Icată liniea de fer...
Tot ce vezi acolo le trecutprin minele noastre ucise...
— Pana și pleatra l Cu lea ce-avețl?...
— O strivim cu tirnăcoapele, cînd cu schim
barea traverselor, de zici că nu mal ie lea...
— Nu-l rău... Faceți pregătiri, pentru vremea
ce va să vie...
_ — Și tot ar fi, cum ar fi, de ani lucra în voe...
Dar așa... Ini pas nu faci fără stăpînl... Toți te
amendează, te ocărăsc: «....Burta vi-l tobă... Lu
crați a lene..., Luațl bani de pomană.... Nu
mai foamea, învață pe om minte... Sîntețl niște
bestii, canalii...» Si-cîte și maicite... Te mină din
urmă până ce cazi grămadă... Ce tragere de inimă
să ai pentru munca, în care, în loc de mulțămire,
gășeștz numai obosală.., Rîndul trecut ploua cu
găleata. Un vint rece îți. îngheța pănă și măduva
din oase... Vitele din cîmp, ierau adăpostite sub
niște sălcii... Numai noi lucram...
— Cu mai marii lingă voi
— Aș... Ți-ai găsit... Cind a început să picure,
iei s'au acoperit cu niște glugi negre, și-au șters'o la
cantonul din apropiere, să ne observe... Lear noi,
subțire îmbrăcațl, să fim mal ușurel la lucru, am
lucrat așa, mal bine de două ceasurli. Adă-fl
aminte, de căldurile lui cuptor, de timpurile plo
ioase, de gerurile cumplite și închipuiți vieața
noastră'..
— ...Tot la-întreținere ca și Drulă 7
— Tot, numai că Drulă lucrează-n echipă...
— Și tul
— leul Sînt cantonier... S’ar părea că iio du
cem tocmai prost... Dar, de cantonieri le și mal
și... ziua lucrăm în echipă...
— Și la canton ?
— Nevasta-ține locul... După ora /• sara, cel
din echipă își văd de nevoi, leu înse, toată noaptea
am grija trenurilor..
— Adică, fără grija ta, nu trec lele
— Așa-țl pare fie... înainte de sosirea fie-cărui
tren trebuie să faci, «reviziea liniei* pănă la can
tonul vecin. Trebuie să Hiprezentda trecerea tre
nurilor, pentru ca, prin lumina lanternei, să ves
tești mecanicul dacă hniea ie în regulă... Dacă
trebuie sa meargă la pas, sau să oprească, dacă
le nevoe.., .
— Bine, să fit prezent..., dar de reviziea liniei,
nu te poți hpsi ?...
. T Cfl. viarî ce-așteaptă 7... Te păzesc, cum pă'^Le-^Ca’ i°fyecelell. Tîrziu, amețiți de chefuri,
tn inspecție... Ce bucurie pe iei, cînd nu te
găsesc la post... Vin la canton, te leau /
tu nu te opul... Dar nu scapi numai cu
lasă și pe drumuri...
tta> te
— Să dea vre unul în mine ?... Aru i-as y
de-aș ști bine că mă sting o dată cu dinsa™0r'-0,
— De vorbit, nu vorbești urît... De la vorî
fapte, cam le cale... Dacă te-au găsit în .. c
a doua zi, năuc dc nesom, cu mațele chiofă'^'
de foame, vil lear la muncă, pănă cazi in cae. lnd
căci om iești...
aP^nă,
— Om l... Val lumel...
— Ce-va vitejesc, nu-s vaetele... Pănă st n
minecele și sărbătorile lucrăm pănă la 12 ^tn _ .ft'
— Nu mai. vorbi... Și nu vă trăsnește «.CeIn
sus*?...
— Văd că nu... I s o fi urît și Lui să tot f
samă, să tot pedepsască ticăloșiile oamenilor
Alt-feliil, cum...
’'
— Bre, bre, bre... Cîți-va ticăloși, să-și ridd
în halul ista, de-o întreagă lume...
— D'apol... De aceea, noaptea, cînd cu reviziea
liniei, cind trec trenurile Exfress-Berlin, ExpressOrient, Expres- Ostanda, tot încărcate cu îmbui
bați, îmi vine să scot la curbă, două trei șini, si
mă mal răcoresc... Că, mult mă îneacă ama
rul. Dar...
— Dar ?...
— îmi amintesc de cuvintele Iul Oprișan: «Ehei
băețl, c-o șină, două, nu se șterge rugina de pe
orînduirea de a-zi... Trebuește o apă ce-va mal
țărișoară... C-o floare, două, nu se face Primă
vara*... Nu zic ba... Așa o fi... Cupa ahtarulul.
ie înse plină... Urechile tari, nu vor laudă...
Capetele înguste, nu vor săjudece că și noi sîntem
oameni... Și dacă stărel de a-zl, nu vor să-i pue
capăt..., cum, să-i lăsăm să ne lee și sufletul 1...
leu nu găsesc cu cale...
Id;
NEGAREA OAMENILOR PROVIDENȚIALI
Ieste o meșteșugire oratorică de-a împărți omenirea intr’o imensă turmă și în cîți-va pastori.
Dar ie cu totul falș, de a nc închipui că spiritele
de elită ar fi singura forță motrice, lear ' mulți
mea o stavilă perpetuă. Greșala asta am împăr
tășit-o și feu, mărturisesc, îndelung. Ieram de
părere că s’ar fi putut arunca întreaga omenire
albă la nivelul vrîstei de mijloc, și încă și ma'
jos, dacă s’ar fi tăet capul la zece mii de con
temporani dintre cei mai aleși, singurii purtător
reali ai civilizației noastre. Acuma nu mai ere
asemenea lucru.
,
însușirile cele mal înalte ale omenire! nu-s mc.
de cum numai bunul excluziv al unul nu”î^r,r®
strîns, care ar fi o excepție, ci-s niște daruri u
damentale, repartizate uniform în toata in
speciei, ca organele și ca țesuturile chiar,
sîngele, camateriea cerebrală, ca oasele. Neapa
unii aii ce-va mai mult din astea, dar toț
cîte ce-va. Păcat că asemenea experiența
cu neputință. Teoretîcește, inse, pot foarte
■
să mi-o închipui... Dac-am lua un oare,-care nu .
de oameni de mijloc, din cel cari n ar prez
absolut nici un interes, fără nici o cultura
REVISTA IDEEI
tC) fără nici un feliu dc cunoșinși cari n'ar ști despre lucruri
ntf sPcCJ tn’ilt de cît cc-ar fi putut să afle uiic 1,ia' _ „rin jurnale si discutînd prin cafeLdu-sc
facc ca oamenii aceștia să fie
flde’ ? » nrintr’un naufragiu, ,pc-o insulă deșartă,
,runcaV’ L Jăsaț! Ia propriile lor mijloace, care
di>dc Sa P soarta acestor noi Robinson ? La înjr fi oa.r.
se vor simți mal rău de cît sălbacCPut!ă marea australă. Dînși! n’au fost deprinși
tecii
- de jarurile lor naturale. Ie! nici habar
sj fac?
noatc cine-va să mănîncc fără să fie
n'aveau
de cit dc.un chelner, că se găsesc
mîncare și în afară de hale, și că,
|ucrUfI roClirarea celorlalte trebuitoare, mal sînt
pentru P.qoacc de cît acela de a te adresa
altCi ' prăvălii. Dar asta nu va dura nici cum
‘1’CrClJfe cît- Curînd-curînd, acești oameni, vor
• 1 ă scape din încurcături. Dînșii vor face
aiungîC dc cit în iei diferite descoperiri, după cari
ournatiî însemnate. Vor descoperi că-n unul iera,
’• tare latentă, un marc talent tecnic, în altul
111 mare talent filosofic, în al treilea un mare
Sent organizator. Și-ntr’o generație două, vor
etrăi în mediul lor, întreagă istorica omenirei.
He-câre din ici a fi văzut o mașină cu aburi.
Nimeni nu și-a dat samă ezact de construcțica
acestei mașini, cu toate astea se vor găsi o
sumă cari să-și dee samă pe dată, prin propriea
lor meditare, să fabrice cîte-o mașină la feliu.
Toți au fost auzit vorbindu-se despre iearba de
pușcă. Nimeni nu și-a dat sama ezact in ce pro
porții sînt amestecate materiile ce-o compun. Cu
toate astea iei nu-și vor alcătui mai puțin și
iearba de pușcă, de care se vor putea folosi. Și
tot așa se va întîmpla cu toate uneltele trebui
toare, cu toate cunoștințele, cu toate meșteșu
gurile cu putință. Acești oameni, pe cari, în țara
lor, ai fi fost nevoit să-i privești drept cei mai
dc rînd ticăloși, drept canaliea cea mai de rînd,
ierau în realitate atîți mici Newton, atîți mici
Watt, atîți Helmholtz, atîția Graham Bell. In
mijlocul civilizației noastre, iei n’au putut avea
prilejul să se desvolte : insula cea deșartă le-a
dat acest prilej. Vîeața civilizată nu cerea de la
'ri de cît flecăreli și prostii și cîți-va bani pe sin.
u banii își cumpărau cele ce le ierau de nevoe
?' nu puteau să fee pe credit. Cît despre flecă?i prostii, feî furnizau de-ajuns și de rămas.
!uCcs.ltatea ccru de la Iei seriozitate, încordare
astminte’ ^acultâți inventive, si vedeți, toate
Za’« !n’K lc fur»izară, toate deopotrivă, și cu
^'±>re în cit ar fi.putut constitui'
Mele .Pltala europenească, atîți oameni mari.
că-n
P°Pu^arâ a observat de mult, cumnostt nZ °*u. ^*1'n cală.torii înveți mai bine să cumeameniî’ ?-e Ce ^entru’câ atuncca iei nu
ScăPa d?
câ’le bătute, pentru-că, pentru a
Mrtor tot ln?u.rcaturh sînt nevoițî să chfeme în
'eul lor inpPirit.ul pe care l ar
Putut cuPrindc
C?Cctlv, sub0*’
Pentru*că, în deobște, desfășură,
n'af.fi 'nni ,lnjbpldirea nevoei, niște însușiri cari
ut să fie bănuite nici o "dată la iei.
Max Nordau.
123
■
U1TAT PE CÎMPUL DE LUPTĂ
DIN AMINTIRILE UNOt IUNIT RUS
-..Mi-aduc aminte că alergarăm intr’o pădure.
GlonțiI șucrau, ramurile rupte din arbori cădeau
jos. Ne îndreptarăm în spre niște tufe de spini,
împușcăturile ajunseseră și mal dese... Sidorof, un.
soldat tlnăr din companiea întăea, se prăbuși de
o dată la pămînt și se uită la mine cu o privire
plină de groază. Din gură-I curgea singe. Mi-aduc
aminte bine.
Inii mal aduc aminte că la marginea unei tufe,
intr’un desiș, zării un turc... Iera un turc maro și
gros. Mă răpczil spre Iei, cu toate că Ieram slab
și sleit de putere... De-o dată aud o detunătură.
Ce-va trecu po dinaintea mea ca un fulger. Ure
chile-mi țiueau. „A tras în inineu, gîndil. Dar în
aceea-șl clipă, dușmanul mleu scoase un țipăt
groaznic și se apropie de-un copac. Dinsul putea
să fugă, dar frica-I rătăcise mințile și căuta, să se
cațăre pe ramurile ghimpoase ale copacului. C'.o
lovitură îl sfărîmal pușca și cu alta îl înfipsel baio
neta în corp. Auzii un țipăt nelămurit, par’c’ar fi
fost un muget amestecat cu gemăt.. După asta fugii.
AI noștri strigau: ura... Mulțl trăgeau și cădeau.
Mi aduc aminte c’am tras cîte-va focuri și leu,. Cînd
leșil din pădure să dau în cîmp, strigătele de ura
crescură dintr’o dată și înaintarăm cu toții. Ce spun,
nu tocmai cu toții, pentru-că leu nu mal puteam
înainta. Rămăsei uimit de asemenea lucru și ui
mirea mea fu și mal mare cînd nu mal auzii nimic,
nici strigăte, nici focuri. Vedeam numai ce-va al
bastru, cred că ceriul. Puțin după aceea nu mal
văzul nici atît.
Pentru întăea oară mă găseam intr’o asemenea
stare. Și leată-mă culcat cu burta la pămînt, din
care riu vedeam de cît un petecuț : cîte-va fire de
learbă, o furnică care mergea pe unul din firele
acestea, cu capul în jos. Asta-mi Iera toată lumea.
Și astă mică lume, nu o vedeam de cit numai cu-n
ochiți, pentm-că celalalt Iera astupat de ce-va tare,
trebuie să fi fost o ramură pe care-mi căzuse capul.
Nu-mi Iera îndămînă de loc. Voeam intru cit-va să
mă mișc, înse nu-mi fu cu putință. Trecură asț-feliu
cîte-va clipe. Auzii zbîrnîitul unor lăcuste, bizîitul
unor albine... După .asta nimic. . In sfîrșit, făcînd
o sforțare, îmi scosel mîna dreaptă de sub mine,
și, sprijinindu-mă cu amîndouă minele de pămînt,
voii să mă ridic în genunchi. 0 durere grozavă, mă
săgetă ca un fulger de Ia genuchl la piept și prin
cap și căzui din nou la pămînt. Și lear nu mal
văzui nimic.
, •
Mă deșteptai .. Cum puteam vedea oare stelele
cari străîucea atît dc mîndru pe frumosul cerul al
Bulgariei? Ieram par’că culcat în coliba mea. De
ce-am Ieșit oare din lea ?... Mă mișcaid și simțim
leară-sl o durere cumplită-n picioare.., Da, fusesem
iubi» i*. luptă... Să f.3 oare rana primejdioasa »...
-îmi pipăiiă picioarele
••
i.
la locul unde simțeam cama
dureau : Ierau pline de sînge închegat. Și, cînd le
atinsei, durerea deveni și mal mare, ca o du
rere de măsele care ține întruna. Urechile-mi țiueau,
capul mi se îngreuiase. începui să-ml dau samă
nelămurit, că fusesem rănit la amîndouă picioarele.
Dar de ce nu m’or li luat de-acolea oare . Co
greutate fără samăn mă ridicaiă și mă așezaiii. De
cîte ori nu-mi prăpădiiil nădejdea de a mă mal putea
ridica. In sfîrșit, vărsînd lacrăml de durere, isbutiiâ
să mă așez pe șezut. De-asupra mea vedeam o
parte de ‘cerid pe care strălucea o stea mare și
alte stele mal mici. In jurul mleu, zăriiti ce-va în-
fl
'•i
1
�i24
REVISTA 1DEE1
REVISTA IDUE1
tunecat... Ierau tufele. Pricepuiâ do ce tovarășii
miel nu deteră pește mine, nu mă gășiră, Simțhti
că părul mi se zbîrlea din crip’. Nu mrtl vbdenm Di
nainte de cît niște pete verzui... Steaua cea mare
deveni mal palidă, îear cele mici dispărură. Se ivi
luna... Cît de bine ar fi fost acuma acasă...
Auziiîi niște sunete ciudate. Par’că ar fi gemut
cine-va .. Intr’adevăr, Ierau plfnsete. Nu Iera oare'
vre-iin nenorocit ca și mino cu picioarele sfărîmate
sau cir vre-un glonte-n burtă, ca și mine uitat ?1
Auziiti gemetele chiar aproape de mine, dar nu Ve
deam pe nimeni..; Doamne, gemetele astea Ierau
chiar ale mele. Și ce accente plîngătoare.J Oare,
Iera din pricină că durerile Ierau atîta de mari?
Sufeream neaparat în de-ajuns, cu toate că nu-mi
dădeam samă de ce sufeream pentru-că capul îmi
Iera greu ca plumbul. Mi se părea maț bine să mă
culc și să dorm, să dorm, să dorm mereu... Iera
să mă mal deștept oare? Tot una îmi Iera...
Și leată-mă întins la pămînt, stînd cu ochii în
chiși, cu tonte că mă trezisem de mult. Nu îyoeam
să deschid ochii pentru-că prin ploapele mele în-,
chise simțeam lumina soarelui, care mi-ar fi făcut
rău dacă i-aș fi deschis. In sfîrșit, mi se părea mal
bine ca să stau neclintit... Ful rinit par’că Ieri..
Iera trecută o zi, aveau să mal treacă vre-o oîte va
și-aveam să mor. Și-apoî, Iera mal bine ca să stau
neclintit și să nu fac nici cea mal mică mișcare.
Și cum aș mal fi vrut să-mLfac gîndul să nu mal
cugete la nimic. Dar îmi Iera cu neputință. Mă
chinueau mii de gîndurl. Dar totul avea să se sfîrșască curîrid... Două-trei rîndurl înserate-n jurnale
aveau să spue: ^Pierderile noastre sînt neînsem
nate : atîțl rînîțl, ucis un voluntar : Ivanoff^..^ Nu,
n’avea să’mi se spue nici numele'măcar. Avea să
se zică curat: mort un soldat...
Căldura se făcu arzătoare. Deschiseră ochii și văzuiă.
Icară-șl acelea-șl tufe, acelaș ceriu, doar numai că
se făcuse ziuă..’. Nu Ieram singur. Alai aveam un
vecin... Și uite, Doamne, Iera turcul... Un cada . ru.
Ce gros Iera. Da, Iera Iei, îl cunoscuiu, Iera chiar
turcul mleu .. Lingă-mine un om pe eare-L uciser
sem leu. De ce îl ucisesem oare? Iera plin peste
tot de sînge. De ce-l mînase oare soarta blestemată
aici? Cine Iera acest om? Poate avea, ca și mine,
o marnă bătrînă. Sărmana mamă... Pare c’o vedeam
stînd pe prispa bordeiului Iei, așteptînd necontenit
să vadă venindu-I scumpul Iei fiu, singura Iei mingîere, singurul Iei ajutor. leu n’am voit să-l omor...
Cînd plecaiu la răzhoifi leu nu voeam să fac rău
nimănui... Nici nu-mi trecu prin minte c’avein să.
fiu silit de a ucide oameni. Mă gîndeam numai la.
chipul în care aveam să mor leu,.la chipul In caretrebuea să-mi prezint pieptul la gloanțe. Inse, plccaiîi și-mi făcuifl datoriea.
Ce se întîmplase înse? Cît ful de prost. Bietul
felah, se vedea după uniformă că Iera egiptean,
Iera poate și mal nevinovat. înainte de a .Jilugnif!
mădit cu tovarășii lui, ca sardelele, pe u. corabie
și dus la Constântinopol, Iei n’auzise.niel o dată
vorbindu-se nici de Rusia, nici de Bulgaria. I. se
zise să meargă să se bată și dîhsul merse. De nu
s’ar fi supus, s’ar fi ales cu cite-va sute de vergi,
sau cu vre-un glonte ce i Far fi tras vre un pașă
în piept. Lunga, anevoioasa cale -de la Stamb.ul la
Rușciuk lei o făcu pe jos. II atacarăm și Iei sc a
pără Văzînd înse că Peabody sau Martini a iii!
nu ne inspiră nici o teamă, dineul ișl prăpădi cu
rajul. Vrea chiar .să se retragă, cînd un prichindel
de soldat, pe care l’ar fi' putut ucide dintr’o; singură1 lovitură cu pumnul iul cel negru? se apropieȘi-I înfipse baioneta tn piept. Iera vina . lui oare ?
Dar setea mă chinuea cumplit. Undo n
soscoare o picătura de apă? Glndindu-mă dinV5 Wsă mă apropiitî de lei... Mă tîrîitt...• plci5.;w<?ro,M
parcă-mi .Ierau legate de pămînt și fie-co 2? ,htie
îinl pricinuea dureri ne-ncnipuite. PHn-eam
dar mă tiriiu .mereu. In sfîrșit, im! ajunsă
Puseifi mina pe ploscă. Si kra mal' niuît
țațe plină. Aveam să amHleștulă apă>lnă
Însu și victima mea mă salva. Mă rezenvdrt lr
cot și începuiO să deșert din ploscă. De o daM î’u^
îmi plerduiti1 cumpătul și căzniți <$u fața-r., •? hs,J
salvatorului inleu. Cadavrul I acost-'ueă - îrîca! -^
se!descompune și a mirosi greu. ■ .
.. pUEti a
Soarele răsărise. Marelc-I disc, pe care-1 vel
printre ramuri, îmi părea roș ca șîngele. Ave m
tic o zi foarte caldă. Și ce avea să mi se fac?
cinul,? Pentru-că si Icra într’o stare înirro7ÎM.‘Ve‘
Părul începuse n-I cădea. Fața I, din fire niS?
se făcuse Vinată-galbenă Pielea feței ise întind'
șl crăpase pe după urechi leat prin crăpături Fu?
nitiaii viermii. Picioarele ! Ierau strînse în ehutrl*
și între agrafele ghetrelor pielea i se acoperise de
bășici. Iera umflat ca un butoiu. Ce-avea sAfncI
dintr’însul soarele zilei ? Cu neputință de stat atît
de-aproapc. Trebuea să mă retrag cu ori-ce preț
puțin. Dar oare aveam să am putința? De-ablea
dacă mal puteam sâ ridic mîna, să deschid ploscă'
să beau puțină apă. De unde să-nil mar inișc corpbi
încremenit și greu? Cu tânte Oștim nu puteam1 sta
lingă cadavrul acesta. Trebuea să mă retrag'tnaCur
cît de încet, Ricinii măcar o jumătate de pas pe’orâfOporațteu aceasta dură toată dimineața.:Durerile
crescură. Dar .ce-ihl păsa. Mu-mi mal aduceam
măcar aminte de Iele, nu mal știeam ce va să zică
om sănătos. Mă deprinsesem cu suferința. Ajunșeifi
în-sfîrșit să mă îndepărtez cu cîți-va metri. Dar
nu aveam să respir "mult un aer curat, dacă poâtc
sii fie aer curat aproape de-uu cadavru.'Vîntul își
schii'nbă direețiea și-ml aduse o atît de strașnică
putoare în cît îmi venea a vărsa. Stoiuacul mleu
gdl mi șe strîngea în spazmurl, făcindu-mă să îndur
niște dureri diaboleștl. Mă apucaseră cîrceil. Acrul
otrăvit nu curma înse șă-ml umple nasul, gura și
gîtuk: Mă lăsăiu desnădcjdel și,,. începuiă șă plîngi
Sjmțiiâ că mă lăsau cu desăvîrșire puterile. De-o
dată inse..., dar oare nu Iera un joc al închipuire!
mele, de-o dată au zii â glasuri de oameni, auziiă tro
pot de cal.'Voiiu șă țip, dar mă țiriuiă. Poate că Ierau
niște turci... Ce Iera șă mă fac atunci?.. Dar leata
că cel pe cari-I auziiiî treceau rîul, și recunoscuiu ca
lerîiu niște Cazaci. Gu uniforma albastră, vipuș«
roșă la pantalonii cu suliți lungi. Ierau ca la cinci
zeci. In frunte, calare pe-un cal frumos, văzuiu un
ofițer cu barbă neagră., N’apucaseră bine a trece
rîul cazacii, ofițerul se întoarse pe cal, comantluim
înainte, la trai». 40priți-vă, opriți-vă, vă rog. Ajutoj
ajutor14, strigaib. Dar tropăitul cailor puternici; zgo
înotul săbiilor și al' glasurilor îmi năbușită h<yc
tura mea. Si niiîuiiî auzit. Val mie. Căzută
eu făta la pămînt, și începuid a plîngd'cu hohou<?
tot o dată răsturnară plosca vărsînd aptrdm
vicața și mîntuîrea mea, singurul lucru care
,
fi putut îiitîrziea moartea./. Dar nu băgaifi.*le
.
de cît cînd nu .mal rămăsese .de. cit vre-o juniI. . <
de pahar de apă., Totul fusese supt de Pan
^Cre.dețroarc c’aș li în stare să povestesc
murirea ce' mft cuprinse după nenorocirea( așw
grozitbare ? Ramăseiu nemișcat, 6U ochii pe nim
închiși. Vintui se tot schimba mereu. Cina 1
'
125
roaspăt» curat, cînd aer otrăvit. Vecinul
nu fiî omorit». Știi că iești tare? Din ce pricină
sint toate astei? Pcntfu ca sînt o sumădearisici
de pe oase și osele astea rîdeau la tocrațl cari; vă încadrează, vă grămădesc la o
0 des*1,\ppqta îngrozitor, care rju contenea de loc, lalță,-rIa .asemenea stare, Leporinus, n’al de făcut
lucru, să câți ca șeful.sâ-țî fie bătut.
cumplit. Cu toate că altă-dată dise; Leporinus. — Ce vorbești...
«A flP,IU inltime de capete, acest schelet, în uniSni 0 ^Jqturl do metal, mă umplea de fiori.
Ganeo, — Cînd Iești , bine hotărit dinainte ca
forif5’. knînl gîndiifi în mine, leată imaginea lui. să te^lașl bătut, nu încerci tocmai așa de marc
răfb2! arunca mereu razele sale de foc. Mî- .Pr,l?iej<lîc- învinsul nu-î omorit, in de obște. Pri
So«I'cl5‘21 roi ierau arse. Apa ce-mi rămăsese o mejdiei izvorăște din înverșunarea dc-â-rivinge.
od'6 <1 Ki’ Atît de sete-mi Iera, în cit, voirid să ’ljU
î?ștl, socotesc, din numărul naivilor cari
biuiă
0 picătură, băuiu toată apa dintr’o
sorb, "“a Ah» do ce nu chiemasern oate .mal privesc ca, fericii; pe-nvingătorul mort.
.
Leporinus.
— Se înțelege că nu,
iDgbițdura-- cazftciIj cînj lernu aproape do mine?...
Ganeo. — Nu-î așa ? Adevăratul învingător Ie
CU
fi fost niște turci, tot mi-ar fi fost mal
Chiar de- unje ieram. Iei rn’ar fi chinuit un ceas,
carS seapă. A învinge, ie a nu te lăsa să
bine t,cp‘ cînd, unde Ieram, cine știe cîte ceasuri fîi,. ucis.
doiiî-;
Leporinus. — Că bine zici.
do'
15-’ mă mal chinuesc, pănă să se îndure moartea
icra f
iera
țu maraă( scumpa mea mamă, tu îți
. Ganeo.
Unii se fac a presupune cum-că în
^maiire părul tău cel cărunt, te vel lovi eu vingătorul mort se bucură de victoriea lui. Ce
TâI i de pereți, vel blestema ziua în care mal știe înse învingătorul dc asta. Onorurile ce se
eapU t vel blestema pe toți cari au născocit răz- aduc cadavrului lui, ic ca și cum s’ar aduce unui
ftUnpntru a canoni omenirea... Și tu, scumpa și
tfamea Mărie, nici n’al să-ți faci idee de cit trunchiu de copac, unui butuc. Se zice ca1 Te într'adevăr un raiu pentru războinicii morțî pe
•l0m fndiirat. Rămil eu bine, mamă, rămîl cu bine
Sfiusa mea, iubirea mea... Ah, ce dureri, ce su- cîmpul de luptă. Ie inse dovedit îndestul, că nu
există nici
raiu pentru nimeni... Nemurirea
S amare... Im! plerduiti cunoștința.
Cînd mă deșțeptiihî mă aflam într’un spital. Sol- sufletului să nu existe 'oare-de-cît pentru militari?
d-til cari fuseseră trițneșl ca s i ingrpape rnorțil,
Leporinus. — Așa-i. Musai ar trebui ca ne
dăduseră peste mine și mă aduseră la spital. Yăzuiă murirea sufletului să se păstreze pentru militari.
In iuriil mleu mediei, surori de caritate, și recii- Din încurcătura asta șe cată să sc ieasă, făooscuiă un profesor renumit, din Petersburg,- care cînțlu-lbsc. funeralii frumoase.
arca cu picioarele mele treabă. ^leștl foarte fericit,
Ganeo. — Nu găsești oare că asta-î cea mai
tinere, îmi zise. N’al să mori. Ți-am. tăiat numai vană din toate vanitățile ?
un picior. Nu-I lucru mare. Cwhl te simți ? Poți să
Leporinus. — Așa-Î. Inse se zice că zeilor li-s
rorboștl4? ,Da,pot<.. Și povestim ceea-Ce.a-țl cetit...
dragi bravii.
WSEVOLOD GaUȘIN
Ganeo. — Atît mai. bine pentru zei, dacă sint.
In Rominește, de M-riie' Ren.
Mie mi-I. dragă mai mult pielea mea de cit dra
gostea zeilor. Cu dragostea zeilor, putrezești hăt
VALOAREA MILITARĂ
și oine-n pămînt.
Leporinus. — Pe lingă asta te mai stimează
Ganeo. — ...Eî vrei să știi dacă-n războiul care și oamenii.
Gâned.—Da, te stimează cel doi vecini din
sc zice c-âre să alba loc, al să fii omorit sau
nu, Ițl spun fără șovăire că nu. Pentru că dacă-I rind, dacă nu vor fi fost și ici uciși, ca șî tine,
fi,, n’al să vil să reclami. Dar nu voesc să-mi rid leu am cunoscut doi prieteni cari au locuit prin
de tine, iubite. Vrei tu să te învăț un lucru mai părțile acestea: unul iera Voise, cclalt Alban.
șe samă, anume cum să faci ca să nu fii ucis ? Declarîndu-se războiii între Volsci și Albani, VolLeporinus.
------------ — Spune, ospune,
FU.iv, te rog.
scul.veni, plîngind, să-și îee rămas bun de la
Ganeo. — Atuncea, dezertează, fugi, sau fă să prietenul său. După care sc duse sâ-șî îee locul
fie
un.altul.
meșteșugul.
le udls în locul tău un
altul. Aicea-I meșteșugul,
m armata volscă. Compatriotul nostru s'ascunse.
„Leporinus. “
— Lesne
zis. Dar
Lesne de
dezis.
Dar crezi
crezi că
că iești
Iești Volscul fu ucis într’o luptă in care compatrioțiî
in
me ii
’n rîndurî?
r’nd”ri? Cu
Cu o
o mulțime
mulțime de
de oao a- săi fură învingători. Albanul nostru trăcștc șt
spate, cum sa fugi, acuma, și-î merge foarte bine. Lașitatea Ie răs
Incăe
t trîns
°
îngrămădit, cînd Iești plătită aproape totdeauna. Cit se atinge de curaj,
Cel n?' *e maî.
de a lovi în vrăjmaș, acesta-i o virtute care cele mat dese ori îe pe
adese» care*l. uc*zI nu te poate ucide. Cele mal depsită cu pedeapsa cu moarte.
Leporinus. — Bine, dar mai Ieste și națica.
față c Curagiql militar ie frica. Ucizi pe cel din
Ganeo. — Cînd ți-oî spune că și națica are
c“ Putini spaP*’
nu te ucidă îel. Cînd nu țt-i
dreapta * ,S^ scaPî nicî Pc la spate, nici pe la interesul să fie învinsă... Vat de națica victorioasă,
c‘t yn m”|ICÎ
^a st’n£a> nu-ț’ mai rămîne de învingătorul ie cel măi rău din stăpinl, cel mal
Ie 9‘ne-va °C’ Să ȘCaP* Prin fața- Ș’ dacă-n față opus la reforme. O nație face progrese a doua
Peste jci. oare*V împiedică calea, cauți să treci zi dup-o înfrihgere.' A doua zi dup-o mfrîngere
Prin■ simțul* °moP* leată-n ce chip devii erou, îesti liber, fericit. Să nc ferească D-zeu de vic
tna?i de frî ProPrieî tale conservări. Dai în vrăj- torii... Afară dacă nu voim să păstrăm nemurirea
sufletului pentru militari, lucrul cel mai de căQaneo lacce aI dc lcL
__c____ __________________ petenie, într’o luptă, ieste să te faci nevăzut, Ieste
un obscrIești brav de’frică?omori*
ca să să-ți iei tălpășița... O manevră nu poate reuși fără
v,tor ’^e ?
*LIe?L
i:
II
r
I
�REVISTA IbEEt
12rf
KEVITA hjEEI
să facă să se omoare o mulțime de lume, Să ai ca vlermele-n mocirlă. leară tu, soare nu /
unor asemenea reptile nevrednice să te conte,a^la
dar drept țintă de căpetenie de-a face ca să nu </e
singe cari vă sfiargețl la apropierea aS' A>0'V|
reușască manevra generalului tău. Oamenii îștea tnchtdețt-vă, dm nou, ca un giulgiu,
n’au altă treabă de cit de a scorni felin rî și fe- lucitoare și întindeți-vă peste pămînt,Urs
nci’»t
liuri de planuri, de-a angaja așa felifi bieții oa popor ticălos se va fi pocăit și se va fi
1 Int de
meni ca să nu mai poată da înapoi. Și cînd te dăriea sclaviei Iul...
Tînărul mieu amant, tu nu-mi răsbnn^faci ucis pentru a le plăcea lor, Ici sînt aceia culțl? Fruntea-ți se odihnește îngropata înir2U
cari se freacă pe burtă, cari trec drept eroi. Ții tăiă moale. Ți-l frică oare să nu-mi arăți
ce,Pă.
tu atît de mult, Leporinus, ca să întemeezl rc- roase lacrăml. Plîngi oare această zi hidoasa &Ueaceastă
rasă-njosită
ce.
se
deșteaptă?
Visezi
putațiea unui mare general cu prețul pielei tale?
măcel, visezi vre-o liberare? Te zbuciumi
7C-I"î
Leporinus. — leu nu-s de cit un biet romîn. rere și de mînie?... Ce felia, tu dormi? Parm<e ,l,iN’am așa de mare ambiție.
de. sudoare, umerii (i-s moleșiți de obosăla amnL , ,,(i ■
Ganeo.—Așa te vreu. Să ne bucurăm, săr moleșire nespusă îți apasă trupul si cugetarea„!“■ 0
% 011,1
mane frate, de lumea asta, cum ie. Lumea asta oare aprindere și putere de cit pentru
felul, dormi ? Tinerețe! tale i-ajttnge oare
&
nu-î o operă serioasă, ie o farsă, opera unui de luptatea, și tu n’al nici o altă pasiune de cfl aI™ l'0’
miurg glumeț. Veseliea ie singura teologie a a- femeilor? Ciudată tinerime, care nu știi nfat-nea
cesteî mari farse. Dar pentru asta trebuie să ne lume, nici în ce yeac te-a aruncat destinul. Tot t" “
ferim de moarte. Moartea Ie o greșală irepara- tul tău le ambiție, tqt prezentul, plăcere, tot
nepăsare. Dacă al atîta nesinchisală și atîta
rabilă. Cel ce se Iasă ucis, ori pentru ce ar fi, pentru
nefericirile altora, dă-ml atuheea și
t <reie un naiv fără pereche. Oare ie vina noastră dacă din astă lașitate rece. Ca toată puterea sufletelor ii
lumea ie alcătuită așa, ca omul să fie pedepsit tre, încaltea, și toată aprinderea sîngelul nostru să^
:ace rău
pentru ce face bine și răsplătit pentru ce face
rău ?? topească în asprimea delirurilor noastre. Hal atunci
no-ite
să 1ie deschidem brațele și să ne-nchidem inimele Hm
Leporinus, pe gînduif. — Știi că Ganeo poate
pudit
lăsăm perdeaua între lumină șt între nerușinat
să aibă dreptate...
noastră plăcere. Hal să visăm, sub înrîurirca utiel cal
Ernest Renan.
CÎNTECUL PULHERIEl
Sculîndu-mă din paiul mieu voluptos, ca să privesc
stelele cari albesc cu azurul ceresc, genunchii miel îmi
tremură de frigul acestei dimineți de toarnă. Niște nouri
cumplițl apasă asupra orizontului, ca niște mase de
bronz, lear zorile se frămîntă, zadarnic să răzbată din
coapsele lor sinilil. Steaua Boarului aruncă o ultimă
rază roșietică la picioarele Ursei boreale, cărei lumina
îi stinge, una după alia, cele șepte făclii ap'unînde.
Luna-șl urmează cursa, și se coboară încet, rece, în
fiorătoare, din înălțimile zenitului spre zidurile clădirilor
mohurîte. Pămîntul prinde a-șl areta colinele brăzdate
de ploae, scăldate într’o lumină plumburie. Cucoșil
cîntă cu un glas ascuțit, iear angelusul, care salută
această auroră de ghiață, pare-a vesti deșteptarea mar
ților în giulaiurile lor, nu deșteptarea viilor, de prin
căminari.
De ce-ți părăsești tu patul tău aspru abiea ’ncălzit
de cîte-va ceasuri de un somn păcătos, sărmane mun
citor, mai palid de cît zorile ternei, mai trist de cit
pănrntul înecai de apă, mai uscat de cît copacul des
poiat de frunze. Prin ce păcătos obiceiă faci semnul
crucel pe fruntea ta îngustă, brăzdată înainte de vreme,
cînd azi clopotul sunînd? Prin ce slăbăciuiie proastă
admițl ca singura ta speranță, ca singura ta consolare
riturile unei religii cari-țl consacrează mizeriea și-țl
perpetuează sclaviea ? Tu răm-îi surd la glasul inirnel
tale care-ți strigă: « Curaj și răzbunare», și-țl pleci ca
pul la această vibrare lugubră care proclamă-n văzduh
osîtida ta eternă: lașitate, înjosire și spaimă. Brută,
nevrednică de iraiil, ulte-te cit ie de ingrată și de în
cruntată natura, cît de cu părere de rău îți varsă ce
riul lumina, cît de încet se smulge noaptea de pe emis
fera ta amărîtă. Singurul mobil care te mal conduce
și care te împinge să cauți o păcătoasă de hrană, fără
nici un discernămînt șifără nici o vlagă, pe un pămînt
sleit prin nepricepuiele-țl inund, prin brațele tale stîngace.pe cari numai foamea le mal pune-n mișcare, ca
pe ciocanul unei mașini, le pîntecui tău gol și trudit.
Pleacă de sfarmă pietrele de pe cale, mal puțin tari
de cît crierul tău, ca nobilii miei cal să nu-șl zdre
lească picioarele în cursa lor trufașă. Pleacă de sămînțazâ brazda glodoasă, ca un grîu j>ur să-mi nutrească
copoii, a căror resturi să le cerșetorească apoi copiii
rupți de foame. Pleacă, rasă ignobilă, înjosită,
pleacă de cocolește-ți vermina care te roade. Vegetează
c0 iearba cea de pe bălți, puturoasă. Tîrăște-te pe brîrici
duri senzuale, la dulcele climat al Greciei, la volubbi.
țile antice- și la destrăbălarea, la deboșeriea păifinii
Cel slabi si cei săraci și cei apăsați și cel simpli, naivi
asude și îndure ca să mănînce o pine neagră, scăldain-n
lacrăml. Noi, vom trăi în orgie, lear zgomotul plhce.
rilor noastre le va înăbuși tînguirea. Sfinții pot sa
strige-n deșert, profeții pot să vie din nou ca sa sefaed
lapidați. Evreii pot să crucifice din nou pe Christos,
noi, să trăim...
Sau, dacă vrei, hai să murim, să ne asfixiem, s(j
părăsim vieața din obosală, precum au părăsd-o alîlea
alte părechl din fanatism amoros. Sufletul nostru trebuie
să pieară sub apăsarea materiei, sau trupul nostru', mis
tuit de spirit, să se sustragă de la oroarea condiției
omenești.
Iei doarme, doarme mereu, și leu nu pot afla nici o
clipă de liniște, cînd contrastul dintre mizeriea altora și
bogățiea mea infamă vine să-mi dee sinul în prada
remușcărel. Ah, ceriule, ce brută-i oare tînărul acesta
pe care Ieri îl găseam atîta de frumos ? Priyiți-l, stele ,
tremurătoare, cari străbate-țl imensitatea, și ascundeți-vă pe veci pentru iei. Soare, nu mal pătrunde i"
camera asta, nu mal lumina această frunte, veștedă de
desfrîu, care, n'a avut nici o dată, nici p cugeta re ut
imputare, nici un blăstăm pentru Providența ileținatoare de saniă, ultătoare.
'
lear tu, vasal, tu jertfă, tu purtător de zdrențe,!
sclav, tu muncitor, privește-l,.. privește-mă și pe
palidă, despletită, dezolată, acolea la fereastra,- pn
vește-ne pe-amîndol: un «nar. bogat
;
plătește amorul unei femei, șt o femee
desprețuește asemenea om, cu tot cu banii it •
ființele pe cari tu le slujești, de cari tu
/,,•
le respecți... Pune mina pe uneltele, tale de nit
ghioaga de la poarta veclnicel tale ocne V rJ
zdrobește aceste parazite ființl cari-țl
pe
și-țl fură pănă și locul tău de la soare.
arii și
acest om care doarme răsfățat de egoism, o
pe această femee ce piînge, neputincioasă
din vițiu.
,
Geobge Sand
Din Franțuzește, de
Veitesc pc toți urmlrîtorîT Revistei, ca și pe prietenii inl^
cUI0, Ri-
cum-cî rigorile stlpînirel împotriva revistei n’au
mcreu. cIu
gorile acestea, în mod rușinos și-n mod tainic se exerc tea.
c*
tînd si rîpeascS revistei orl-ce punte să,treacă. Unnăritori^^ijo
jele)» B“,‘
și prietenii miel cel mal buni, vor da ddvfldS cl prețuesi. 0
g
ți ml vor sprijini simțitor daci vor face revistei cale „hi
m* lari*-
MUNCA plăcută
Jată CU facultățile cu cari a fost înle natură,
și
'LYf de
națuru, omul a mai .*:fost
WȚ înzăstrat și
7- |ritc
-te ncV
nevoi
:C
cu” Kpnts*
nevoi intelectuale,
^SilJ
fclii
ț>1 *.
C
-fizice
lZ1fe ysil
nevol
inteligență, de simțuri și de
d'e
cu i Urne
vol de mtehgența,
Dar
ce mijloc
poate
avea un
un’ om,
om,
1110Cinați0, ^
a.r CC
oc P
oa e a-vea
__
" funcțiea
■'
.pentru
tru care a fost
iinaS-sIa îndeplinească
-4 . natură, dacă
ca -St âe
daca instituțiile
instituțiile sociale,
sociale cari
can aam
la
deplina
desvoltare a
^7 asupră-I, se opun
X
P,3S£t sale, neîngăduindu-i
neîngăduindu-j mdestularea
îndestularea nevoilor
^'' nărate organizației sale
e--, , particulare ? Axioma
,
. .:
'
",
nevoi»,
vorba
«nevoe»
licărul după
«ncvoe» luată în
mai
larg
și
mai
nobil
și
potrivit
• ? leșul ici cel
jacuiC comune, ieată ce ar corespunde
mijloacele
cS t naturcî
naturci omenești.
omenești. Și
Și accsta-i
acesta-i dreptul.
dreptul. OaO;
P--C superficiali,
' ‘
sau , cei
c"‘ de
J“ cari' investigările
016,111 ’ul acesta sînt cu desavîrșire streine, nu
s.. .
strige că asta-i utopie. Să vedem.
V°C a dintâi întimpinare ce se prezintă spiritelor
băgătoare de samă, ie neputința părută de-a
JCf“ri măsura unei oare-care nevoi. Intimpinarea
h°ta Ic cu desăvîrșire fără nici o valoare. Mă^ra unei nevoi stă în gradul Iei de intenzitate.
Oare noi nu încetăm de-a mînca cînd nu ne mai
jc foame, de-a bea, cînd nu ne mai Ie sete, de-â
merge, cînd sîntem obosiți, de a ceți. sau cînta,
cînd nu mai simțim ncvoea de a o face? Pănă
șl nevoile morbide au o limită naturală, pe care
n’o pot nici cum înfrînge. Așa-că greutatea nu-i
de-a găsi o măsură a nevoilor noastre, ci de-a
ajunge la o asemenea alcătuire socială, în care
prescripțiile naturei să nu fie stingherite de nici
purcede
chiar
o piedică convențională, care-ar p
----’
" oară,
”
din această alcătuire, precum vedem, buna
in societatea actuală, unde sînt paralitici cari
n’au nici un mijloc de transport, pe cînd atîția
inși, căror mișcarea le-ar face bine sănătăței lor,
dispun de cai și trăsuri.
Ie cu desăvîrșire ciudat că o mulțime de fapte
in cari se arată, vădit, imaginea îmbunătățirilor
cari ar fi cu putință să se întroducă în societate,
se petrec zilnic, sub ochii noștri, fără ca nimeni
să-și dee. osteneala a Ie analiza. In familie, copiii
nu dau oare proporțional, ceea-ce poț, șii nu primese oare proporțional, ceea ce le
le trebuie?
trebuie ? Și
Și
muuca lui
iui familiea,
ramiiiea,
cel care poate să ajute prin mutica
baza
înlesnirilor
lui,
oare«și îngădue cum-va, pe baza înlesnirilor Iul,
să confiște sau să răpească partea aceluea dintre
care nu-I încă pentru familie de cît o sarc‘na? Dacă s’ar spune că acțiunea acestui dublu
Pnncipiu, de-a da cît poți si de-a primi cît îți trebuie,
se explică aici prin legăturile naturale de iubire, legăturl cu neputință de presupus între oameni
’^ini, priveliștea celor ce se întîmplă într’un
t
ră?sPuns bocitor- O dată admis înin toată ’ fie-c;u™1-^ să se fo‘os3s3ă
de f.
voea de jurnale, de biblioteca, de sala
seste mat ?i de altcle- De fapt, fie-care se folocinui?°ne de avantagiilc ce are ezact ca și vemult \ i e l°c* .Un membru frecventează mai
care
a de bilcard, altul cea de lectură, și unul
destină» UIUCaza îsi plătește bucuros cotizațiea
,^3ta silei do fumători.
Carui după nevoi», ieată principiul pe care
se intemeează orl-ce club cnglizesc. Din punctul
de vedere al proporționalităței care ar fi să se
întemeeze pentru îndestularea nevoilor omului
care trăește în societate, un club Ie ounerea în
Practică a socialismului pe-o scară mică, scopul
și rezultatul accstuea fiind de-a pune ik îndămîna tuturor membrilor din cari Ie compus, deopotrivă, egala îndestulare a nevoilor lor neegale.
S’ar putea da o mulțime de pilde si sar putea
areta
prin ceea-ce bU
se UlUAllUlcl
întîmplă Z.HX111.,
zilnic, UIL
cît IC
ie UC
de
***■<* JJ4A1Â
lesnicioasă îndeplinirea unei asemenea doctrine,
chiar
întru
cît de
se nevoile
atinge de
nevoile intelectuale
.
atinge
intelectuale
și morale. Ce-s oare, într’adevăr, cursurile gratuite, bibliotecile
bibliotecile publice, muzeele, parcurile
parcurile ca
Hyde-Park, grădinele ca Tuileries, de nu niște
-avansuri“
•
------?
făcute, de cătră societatea actuală,
idea
lului șocietăței viitoare?
Cînd fie-care ar primi de la societate ceea-ce-t
trebuie, ar fi neaparat, drept, ca fie-câre să facă
pentru societate ceea-ce poate. Lucru care s’ar întîmpla de la sine, fără de nici o silă, prin simplă
atragerea muncei, fără să mai vorbim de simțul
datoriei, într’o societate în care acordul stabilit
între diferitele funcții și între aptitudinele natu
rale corespunzătoare acestor funcții, va fi făcut
din muncă o plăcere. Pentru-că din toate plă
cerile omului, nu-I nici una mai vie de cit acea
pe care o poate soarbe din liberul, din slobodul
exercițiu al facultăților sale... Dacă a-zi vedem
atîția leneși, vina-I a instituțiilor cari fac ca îm
părțirea funcțiilor sociale să atîrrie numai de întîmplare și de mizerie, fără să se ție socoteală
nici de specialitatea vocațiilor, nici de acea a
aptitudinilor, și fără să se întrebe înclinările.
Unu-I născut poet: mizeriea-1 silește sa fie dul
gher. Unul se naște Ludovic al XVI-lea cu aplicare
și aptitudeni vădite pentru mecanică: întîmplarea
nașterel îl osîndește. să fie rege. Ie oare vre-o
mirare ca scîrba de muncă să afle loc în mij
locul acestei universale declasări de aptitudeni
și in această necurmată înăbușire a tendințelor
naturale ? Nimic mai simplu de cît ca cine-va să
prefere odihna în locul unei munci de care nu
se
apt
_r simțește
—, ,
x nici de cum, spre care nu ie de
_
cît ca o aspra
loc atras, pe care n ’o adoptă de cit
lege
a
mizeriei,
și
ale
cărei
osteneli
nu
sînt
răslege a
;•
p""*’
Pentru negn^căn
negri, căror
plătite nici cum îndestulător. Pentni
servitudinea le-a inspirat groaza demuncă, idealul
,
de libertate ie repaosul absolut. De-altmintrelea
știe că
că lenea
lenea ieste
ieste fica
fica sclaviei.
sclaviei.
se știe
Să luăm inse a
o stare cnAiais
sociala în
in t'^r&
care diferitele
diferitele
împărțite după
după facultăți
facultăți șiși dupămdupă înfuncții ar fifi împărțite
clinări... Ar mai fi oare, atuncea, vre-o lene gele-arpalcea
pălceaoare
oare sa
săfacaverfacă vernerală ? Poeților nu le-ar
suri, pictorilor să facă tablouri, mecanicilor sa
facă
mașini
f
Oare
umil
adeva
.
ra
‘
facă mașini? Oare unui adevărat matematic ™
nu
!?rP‘ăîCa
H “ euWa
hitect de-a ridica clădiri ? Oare arta de-a cultiva
pămîntul n'are o atragei
atragere din cele mal mari,
cînd nu formează o muncă silnică și afară din
cale ? Sînt oameni cari, cu toate că dispun de-o
colosală avere, lucrează pană la 12 ceasuri pe
zi. Sînt negustori cari, cu toate'că îmbogățiți, se
ocupă de afaceri înainte, ca să nu se expue
de a ajunge la plictisală. Așa de adevărat Ie
�REVISTA IDEEI
REVISTA IDEfct
123
---------------------------------------------------------- ---------------------------------- ------------------------------
curmeă poate șă-țl placă rriunca : în. sine, inde
pendent de ceea-ce ți-ar . aduce, ca folos, cind o
îmbrățișezi în toată libertatea și de plăcere. De
alt-feliu legile natuței 'nar fi oare vrednice de
.milă, vrednice de dispreț, cfnd ne-ar fi dat.o dată
cu facultățile ce le avem* un desgust instinctiv
de-a pune în lucrare aceste facultăți ? Dacă,
dindu-ne ochi, ne-ar fi făcut penibilă acțiunea
vedere! ? Dacă, dindu-ne urechi, ne-ar fi făcut pe
nibilă acțiunea auzului? Lenea dcșăvîrșită nu-i
nici de cum pentru om o stare normală, și, lea
î-ar fi. cu adevărat un chin’in ziua cind ar ajunge
obligatoare. Rapp, întcmectorul unei comunități
civile și religioase în America, născocica pe
deapsă de aplicat celor leneși, lenea forțată, pe
un timp dat: eficacitatea, acestui mijloc îi dădu
pe față numai de cît bunătatea, .
...
Louis. Blanc-
EVOLUȚIEA CIVILIZAȚIEI
le cert că toate silințele, toate muncile, toate
durerile, toate jertfele omenești; mai- mult sau
mai puțin crunte, au ca drept rezultantă.'riiișcarea progresivă â Omenirei. Mișcarea astă îriaintează, tirîș-g'răpîș, prin salturi, prin abateri1, încetinindu-se în unele locuri, prccipitindii-se, izbindu-șe, iuțindu-se în altele, întocmai ca valurile
cari sapă un mal. Aici aduce moartea, dincoace
vieața. Aruncindii-ne inse o privire generală âsupra originei, asupra caracteristice! evoluției
omenești, în timp și în spațiu,'ajungem neaparat
la concluziea ciim-că credința-n progres se întemeează pe o bâză solidă, și nu Ie, cum se
obîclhuește une-ori a se zice, nu Te de loc cea din
urmă iluzie ă omenire!'. Noi știm .’ca soarta po
pulațiilor primitive, stinse sau actuale, a fost și
ieste crudă și bestială. Dar de asemenea știm
cum-că, pornind de la acest umilit început, omul
a cucerit mereu o bună .stare măi ftiare, o mo
ralitate mai mare, o știință mâi mare, pășind
cu anovoînța prin lumea părhîntească; prin ci
clurile stinse.
leată-ne acum in măsură de a statornici, îh
cunoștință de cauză, înțelesul cuvîntuldi Civilizație.
Putem să admitem prea bine, cu Guizot, cum-că
ideea de progres, de desvoltare, Ieste ideea fun
damentală cuprinsă în cuvîritul civilizație. Să
mergem înse mat departe și sa analizăm această
idee de progres, cu desavîrșire complexă. Ie limpede, precum o spune doctorul Coudereau, cum-că
atlt la oameni cît și la animâle, progresul s’a
iscat din nevoe, Iei a pornit din lupta pentru
existență încinsă pentru îndestularea trebuințelor
nutritive, și senzitive. Ca să ajungă aici, la în
destularea acestor trebuînțh omul â trebuit să-șî
înmulțască puterile, printr’o âsociarâ- foarte rudi
mentară mal intăî, asociare care-T fu inse și-i; va
.fi pururea cea mal de căpetenie resursă. Asdciațiea Ie cel mal de frunte factor de progres,
din care omul Ie departe de a fi tras tot fâlosul.
putem să prezicem, curti-că principiul de
ibciâțîe va primi o aplicație dîfi ce în ce mal
asociație
35^’ Asta Ie o condiție de vieață pentrw difeVitele
Tteie țpupe omenești, destinate fatal a se uni,
■ —
---------------------------------------------------------------------------------------
a se contopi împreună. De unde urmează
ideea de patrie, de alt-feliu venită în capup1^
meniior tîrziu, va fi din ce iu ce mal mult □a.
prop'rîată de ideea de omenire. Fapt care e\-.
supune o schimbare fericită în întregul prcOrganism social.
într’adevăr, nu toate grupele omenești în 1
tează cu acelaș paș, și, in silința de progre? n'
și dea ajunge, izbînda va fi neapărat a gruî^
care va fi utilizat mal bine și mal înțelepți
totalitatea forțelor . sale vil, a grupei al că'
membri vor fi cel mal puternici și mal uniți
Pentru a fi înse cu adevărat puternic cine-va s ‘
cere să fie inteligent, instruit. Și ca să s’ajungă
la unire. Ie de nevoe să se tămăducască sau cel
puțin să se amorțască rănile și mizeriile sociale
Ie deci neaparat ca oamenii să-și mărească stp
ința, le neaparat ca această știință să fie pu
’sj
puși
la îndămină tuturor, Ie fatal ca nedreptățile si
cruzimile sociale să tindă din ce în ce
cc să dig.
pară. Cu alte cuvinte, îe necesar ca numărul stomâcurilor și spiritelor setoase să se mieșureze cu
vremea, Ie neaparat ca cumplitele nepotriviri so
ciale, aflătoare acum, să se șteargă cu vremea,
șă se îndeplinească o lucrare de nivelare trep
tată, luînd de la unii prisosul, dînd altora ne
cesarul. Și fiind-că, în încăerarea omenească, înfrîngerea uncT rase ieste prodromul stingere! Iei,
îear o mișcare de retrogradare care să atingă
astă-zl Omenirea întreagă nu-i cu putință, îzbîndă
definitivă va fi fatal de partea celor mai buni,
iear egalizarea finală nu va putea avea loc dc
cît din jos în sus, printr’o îmbunătățire înceată,
care va apropiea pc cei rămași în urmă de ca
petele de coloane.
Prin ce măsurî particulare, prin ce reforme
parțiale se vor îndeplini și se îndeplinesc de pe
.acuma chiar aceste uriașe schimbări? Putem, șă
vedem aceste măsuri și reforme chiar acum in
lucrare. Noî sîntem nevoiți să ne mătginini lâ
generalități. Ceea-ce ne credem îndreptățiți a
prezice, îe că morala socială se vă îndrdirta din
ce în ce mal inult după utilitatea științlficește
demonstrată. Și sâ nu se sperie nimeni de cuvîntul utilitate. După noî, utilul în morală co
prinde tot ce modifică poftele, trebuințele și patimele omenești in senzul mare! evoluții firești,
tot ce tinde ă depărta pe om de fazele in crioare, nutritive și senzitive, tot ce-1 împinge șH
~j ‘tă s& urce culmile morale și intelectuale. 1
ajut;
parat că-n om totul se leagă, se-nlănțuește. r/
buințl superioare tiau ființă^ dacă trebuințe e
trilive nu-ștprințese nial intăl îndestularea fir^asc
Progres adevărat moral nu există fără
intelectual, si din potrivă. O toarte
m
servație, făcută de Foucou, pune In evidența
nu se poate mal bine această stnnșă soli a
lea se întemecaza pe faptul, că, fără 33
’
științele fizice și chimice n’ar fi putut ProS •
Dar ca să fie inventată balanța, trebui ca oaj
să fi ajuns să-șî creeze
zc idei, nevoi de cern .> .
de justiție. Din toate astea putem co
cum-că progresul Ie necesar nelimitat,
nelimitat, și
și
tu|
bule să ne consolăm de prezent, privind trec
?i întrevăzînd viitorul...
1904, Noembre. No. XXXIX.
9.
CUPRINSUL
V‘
î'nsticisinulur.
b'î«j,8(®apc<lnKO171e>* • Populație.! P.lmîntulul.
^îi £'1mert sț,l’crio:ulclc crc;,ticT' De M-n»e
«eu
Sil.
Progresele ț.liînțclși progresele sociale. L
De Huehner.
ff^^vo’untar^’- Abonați nchitațl.
COriCILIARE...
In lupte^e I°r Pentru emancipare, fiind-că mun
citorii au putut să fie une-ori temerari, cind cu
țitul i-a prea ajuns la os, ca să înlăture ori-ce
izbucnire de forță, care ar fi putut să le cășu
neze daune, mal mult sau mai puțin simțitoare,
stăpînil au căutat să atragă pc muncitori pe un
teren maî neutru, pe terenul de conciliare...
Adică, muncitorii, în loc să-șî revîndîce drepturile
in chip violent, prin silnicie, să Ie expue sau să
le formuleze in chip liniștit, în chip pacînic, tocmindu-se cu stăpînil. Stăpînil au vrut să spue
prin asta, că Ici nu sînt dc loc vrăjmașii mun
citorilor și că sînt gata să între în tratare cu Iei
ori de cîte ori aceștia vor crede că au de re
clamat vre-o îmbunătățire de stare. Că asta n’a
fost de cit o diplomație a lor, prin care n'au
urmărit de cît să zădărnicească, să zăticnească
ori-ce silință muncitorească, se vede din toate
practicele lor de pretutindeni, dc pretutindeni
pe unde concilîarea a intrat mai mult sau mai
puțin in moravuri, Muncitorii, ca niște bieți naivi,
ișî expun plîngerile lor, umilit, ieară stăpînil,
upă ce-I amină cu vorba și-i încurcă cu tot fe■u de forme și prelungesc desbaterile tocmai
? au nevoe pentru a-și pregăti o împotrivire
re^uzâ cu încăpățînate să acorde cea mai
d'ca de condiții schimbare. Spiritul de conciliare,
se v^re SJnt însuflețițî stăpînil, față de muncitori,
istni-i .ve“ca ITla* bine din cele ce vom căta a
,st?r‘s» mai la vale.
ColoradoIo, Imulțămită stăruinței muncitorilor,
de
° liege,
eg■'.
e’ 0
5e Prin
o le
lege
prin care zlua
ziua obicinuită
ncvrindCs“lera ret^usa îa °Pt ore- Stăpînil, înse,
Se Puseră*recunoasca de loc o asemenea lege,
Să ded±are ?i dobî'’J>iră, ca, Curtea SuV°nală, o cclare asemenea lege de neconstituaP®iară iar?an.’z.a^^c muncitorești, la rîndul lor,
c?re> apel/FS^tură’ carc tocrnaî iera In ^u‘
țârei, prjn țra Sa se introducă în constituțica
Saricțidnezere ere.nc^Uni>
amendament, care să
Pevntru turn^ -Ziua
raunca> pentru mineri,
S'Ce. "’uncă°J‘f?chi?lî» ?’ în
obște pentru
U1toare de . aLarr*ătoare sănătățeî și primejlcață, să fie dc opt ore. Referen-
București, Strada Epurilor, 10.
dumul popular, cu 71.980 de voturi, contra 26.266,
adoptă amendamentul acesta. Legiuitorii, înse,
firește la ordinele stâpinilor, la ordinele puter
nicilor Companii minere, lăsară timpul să treacă
și închiseră sesiunea fără a promulga legea tre
buitoare, ca legea să între definitiv în vigoare.
Guvernatorul Statului, un anume Peabody, ne
aparat și dînsul o creatură a stâpinilor capita
liști, stăpîn-capitalist iei însu-șî, invitat să con
voace o sesiune legislativă specială, ca să de-'
libereze asupra acestui fapt, cu toate că avea
facultatea s o facă, refuză hotărît. Asociațiea
«Western Fcderation of Miners», neavînd atunci
ce să facă, declară, în ținuturile Tellcr, San Miguel și Las Animas, declară, prin referendum,
greva. Fireșțe că greva unor oameni deprinși
pănă la atîta cu practica formelor legale, nu
putea fi de cît o grevă paclnică și legală. Cu
toate că iera vădit cum-că legalitatea trăgea ne
contenit pe muncitor pe sfoară.
Companiea miheră nu zise nimica o lună. Inse,
după o lună, văzînd că muncitorii tot stăruesc
în grevă, Companiea aceasta ceru de la guver
natorul Peabody, ceru ca să trimeată, in ținutul
Teller, armată. Cu toate că greva de acoleâ urma
în chipul cel mai liniștit, după cum raportă gu
vernatorului însu-și șeful administrației locale,
Șeriful. Guvernatorul, pentru a salva aparențele,
trimese la fața locului trei reprezentanți' al săi,
militari, să se încredințeze chip cum stau lucru
rile într’adevăr. Aceștia, ajunși în Cripple Creek,
sara, se sfătuita aproape toată noaptea cu pro
prietarii de mine, fără să vree s'asculte pc nici
un reprezentant al ‘organizației muncitorești și
nedînd ochi cu șeriful de cît în cel din urmă
moment, cu șeriful care spuse din nou câ nu îcra
nici o nevoe de armată. Negreșit, reprezentanții
trimeși susținură cererea proprietarilor, să se tri
meată trupe «pentru a se reprima starea de te
roare care domnea în ținutul Tellcr». La sosirea
trupelor, care avu loc pe dată, toate autoritățile
ținutului protestară cu viociune, susținînd, intre
altele, cum-că trimeterea de trupe «nu fusese
determinată de-o cerere cinstită». De protestul
acesta, neaparat, nu se ținu nici o samă.. Fapt
de notat mai îe, că Statul neavind dc-o cam dată
sume alocate pentru asemenea expediții milităreștî, Companiea mineră se oferi să pue Tea Ia
îndămină sumele necesare, cu înțelegerea de a
i se rambursa mai tîrziu.
Sosind armata, cu toate că nu se declarase
încă starea de asediu, ori-ce autoritate civila, fu
subordonată despotismului putere! militare. Și
pe dată, fără nici un motiv și fără nici un mandat,
începură arestările minerilor unionist!, arestări
menținute împotriva' ordonanțelor Curței, căre
1
1
î
�fcVlStĂ IBEtj .
REVISTA IflEEI
dispuse de repetate^ori ca să se puc în libertate
pe cel închiși, din pricină că nu li se putea im
puta nici o călcare de lege. Dar nu numai că arestările sâvîrșite fură păstrate, soldâțimea nă
pădi chiar și in aulele Curțcî, amenințind să aresteze chiar și pe judecătorii cari deliberau cu
totul in margjnelc legeî. Șe mai arestară editorii
și lucrătorii ziarului zilnic «Victor Record»,fiind-,c;i
ziarul acesta aretăse oarc-care simpatie pentru
cauza greviștilor mineri. Și fu decretată cenzura
asupra tuturor comunicărilor corespondenților dc
ziare, fie că ar fi foșt făcute prin telegraf, ,fic
că ar fi fost făcute prin telefon. Pe pe altă
parte fură expulzați de priu casele lor mulțime
de mineri, adueîndu-șe în locul lor alții, din di
ferite părți, cari habar n’aveau dc cum stau lu
crurile acolo, cari habar n’aveau cum-că, îcrau
muncitorii în grevă, și cari lerau nevoițî să lu
creze cu sila, fiind amenințați cu pușca și cu re
volverul de către zbirii tocmiți de Companie...
Va fi și asta poate un soîu de conciliate, inse
o cincîliăre, desigur, la care nu ;s'au gindit nici
de cum muncitorii și pc care nimc.nj nu ș'ar grăbi,
desigur, ca s'o adopte.
Cu toate aceste măsuri, minele rămînind, trei
luni de zile, aproape cu desăvîrșire deșerte, gu
vernatorul Peabody, ca să complacă Companiei
minere, se hotărî a prpmulga, autocraticeștc, a
promulga starea de asediu sau legea marțială
în tot ținutul Teilor, Asigurind, ast-feliîi, desfiT
vîrșita stăpinire a autoritățel militărcști, pusă
sub ordinele generalului Bell, una din cele mal
păcătoase brute care a pus vre-o dată uniforma
militară pe dînsa, cum se rosțesc cunoscătorii.
In urma promulgatei acestei stărb actele de vio
lență, de arbitrar, din partea autoritățel militare,
din partea soldâțimeî, actele cele mai nesăbuite
și mai revoltătoare avură loc asupra minerilor,
cari.stăteau liniștiți pe unde se aflau, fără să
răspundă la provocări măcar. Scene la feliu sc
petrecută și în ținuturile San Miguel și Las Animas, cu capitala Telluride și Trinidad. In aceste
ținuturi, puse și iele în stare de asediu, greviștii
fură arestați și deportați în masă, sub cuvînt
dc «vagabondaj». N’avca a face că unii aveau
familie și aveau casă, că dispuneau de mijloace
îndestulătoare de traiu : sau trejmea să sc în
toarcă la munca păcătoasă, istovitoare din miqă,
sau afară din localitate. Multora li sc prădată
casele dc cătră soldățime. Mulți fură bătuți pănă
la sînge, o mulțime rîniți. Un fapt nu mai puțin
sălbatec fu suprimarea organului unionist ț41
Lavoratorc Italiano» din Trinidad.
Arbitrarul putere! militare merse pănă la ares
tarea însă-șl a Iul Charles H. Moycr, președinte
pentru Telluride al «Western Federation of Miners». Arestarea aceasta, aprobată dc.generalul
Bell, fu ordonată șț ezecutată de căpitanii! Wells,
a cărui funcție civilă iera aceea dc administra
tor al companiei.minere •’Smuggler Union». In
urma acestei arestări, «Western Federation of
Miners», care voea să i sc puc președintele în
libertate, deschise acțiune împotriva’ autoritățel
witarc. Și lucrurile ajunseră pănă la Curtea
upretnă a Statului, din Denver, fiind-că gcncL
ralul Bell și căpitanul Wells, lofuzara
prezenta și a prezenta deținutul in J
a
locale. In fața Curțcl Supreme, deținut iC"rkî
organul avocatului său, ridică mal întâi • •pr"1
tul; dacă Guvernatorul avea dreptul
penda după voc toate funcțiile autniitv?
vile și judecătorc-ââ, substiruindi'.le prip
c’tațea militară. Pcntru-că aici nii.iei-;i r'.
niaî dc libertatea cetățeanului Mov^r p’.h\i,L'decători din Dcnver, dădură hotârîrca" urm?'1 )U‘
i. Guvernatorul singur arc puterea do * , l|-’
mina cind există stare de' răscoala - îu‘r''o' | Ct
litatc. Și Curtea n’are puterea a ș,; ănicib
exercițiul acestei prerogative. 2. Gil®
arc dreptul a face uz. dc puterea militară o
tulul pentru a stinge ori-cc răscoala. Ifc|
puterea, dc a întemnița și de-a ucide r
cind găsește asemenea extremitate cu cade
poate ținea sub pază pe deținuți! militări
se liniștește răscoala. 4. Curtea Statului' Jf
dreptul a se amesteca în treaba autoritate)
iitarc și a sc ocupa de reținerea deținuțjb»r Ici*
Dînsa nu are puterea a pune in libertate pe di>
ținuți! militari.
Vedem dc-aicc ce sentimente bune, ce senti,
mente dc conciliară însuflețesc pe stăpini, fațj
dc muncitori, cind vine vremea c - 'i-.‘"î sa' si•*i--i.
rete in chip fundamental. Cit sc atinge de
de, intimplările din Colorado, Iele nu se opresc aici,
îndată după, ce Curtea Suprema ișî dădu- hotărîrea. știută, avu loc la statica Indepomlence o
explozie dc dinamită, care avu drept urmare
aruncarea în aer a vre-o cinci spre zece înlo
cuitori dc greviști', cari .așteptau trenul, clîjpâ
munca dc noapte din minele dc prin împrejurimi
După toate datele, exploziea aceasta nu putea
fi datorită dc cir agenților Companiei, minere,
cari , mai încercaseră și alic atentate, dovedite, și
tot in Colorado, ca să s’arunce vina asupra.pe
vlștilor. După, cxnlozîca aceasta, se înțelege d
violențele crescură. Și, pe dată ce vestea exploziei ajunse in capitala Victor, secretarul aso*
ciațieî proprietarilor dc mine. C. C. Hainelin.
convocă un
ini'ctbțg de cetățeni, in far'
insultele cele mai ordinare și acuzările cele -ni.'i
grele se debitării împotriva greviștilor și-a Uniune
sau a asociației lor. bicele din urmă ridieindu-sț
să vorbească și un miner unionist, 'un anume
Hoskins, acesta nici n’apucă să deschidă^ g'ira
și o descărcătură de revolvere îl culcă la pârtwn ■
Odată cu dinsul mal fu ucis și un alt specta 0'
Icară mulți alții fură rinițl mal mult săli *
puțin greu. Trcbuca un pretext, mai p” c
pentru ca toată sălbălăciea fiarelor^ sU^.nu.oatj
Companiea minoră, să sc deslănțuească m ■ j
întinderea iei, să răpuc și si lovească- rC
fu găsit, ticluirea exploziei de la gară.
După istorica asta, lumea se in,Pra^C.ioc;1|ul
ferite părți: mulțimea sc îndreptă spe- 'jeI-3
Comunei, minerii spre sala Guiunei lor.
la doi pași, ca să discute acolo asupra 3,\cj uii
create. TVccasta fu destul, ca ărmata,
. ș(
motiv, să dea asalt localului Uniunci- ?
cum ar fi fost vorba de cucerit o c^a\i’ nâpă
ce descărcată focuri pe dinafară, soldaP
;
'
,
J
1
,
(
;
j
'
;
ș
cu baioneta la armă. A colea, după «Portland Gold Mining Co.i, avusese bunul simț
llră*n.ă-n n dreapta și-n stingă, în gloată, lâsînd și buna rațiune a accepta condițiile muncitorilor,
' lovif3,
jnt vre-o două-zecl de oameni, sol- și în care lucrau vre-o 400 de unionist». Neapărat,
«c
JiU’V .lanuscră. pc toți ceilalți in rind, cu brațele in asemenea vreme, această mină făcea afaceri
Jați* 11 ■ sus, și-î Unseră de-î închiseră, ca de- bune și o concurență turbată minelor cari se aflau
’asa numitul bull pen, un feliu dc ocol iu stagnare. Ceea ce nu plăcea de loc asociației
1,1-t 'pentru vite. In acclaștimp se alcătui, proprietarilor de mine, «Mine Owners' associajcscOpC-ț‘cirea proprietarilor dc mine și a Citi- tionsx-. Șj cum asociațiea acestor proprietari Iera
^tliancc, un folio de gardă orășenească, se t’arc și mare, puse Ia calc pc generalul Sh rmann
un asa numit Comitet de viligcnța, al Bell ca să închidă mina concurătoare și s'o ocupe
jlc^01 1 jintăl act fu dc-a chicma inaintea-î pe railitărește. Lucru ce se czccută. leată și-o parte
c.in>' gasului, care Icra bănuit cum-că ar fi din ukazul gcnerălcsc, care ordonă ezecutarea:
§cr‘.
oarc-care simpatie pentru greviști, im- «Avînd în vedere cum-că mina Portland, situată
o
1,utr? |°|.)
sâ’Si dec dimisiea pe dată, alt-feliu în ținutul acesta, a dat mereu ospitali ate și adă
nun'ridl1.. |1 cu moartea. Postul acestuea fu o- post la o mulțime de inși primejdiușî și ațâță
'\em-csit, dc cătră un membru al «Citi- tori, cari au dat încurajare și ajutor și cari-au
* ' ’ O dată cu Șeriful fura făcuți să susținut pe greviștii cari s’au făcut vinovați de
sumar și ceilalți funcționari ai ținu- delicte și de ofense publice.,. Avmd iu vedere
dciTib'10”^'^
bucurau dc încrederea proprie- că sus numita mină a devenit și ie o amenin
nu se 1- - .
’U,-i'rCsi Companiei
Companiei de mine, dc la polițai
pan țare pentru bună starea și siguranța bunei po
polițai păn
t3n decutor Modul de procedare al comitetului pulații din ținutul acesta și Ie o piedică Ia stabiexpediliv: funcționarii lirea păcei și-a bunei ordini... In virtutea.puterilor
r vili^cnță iera cu totul expeditiv:
.— ir. în car
j mj_s conferitej în calitate de comandant al
•C chelie îcrau introduși într'o sală,
care,
dări de aparatul forței militare, iera pe-o masă forței militare, ordon ca sus numita mină să fie
o funie dc cincpă, c-un nod. La cea mai mică o- închisa pe dată, și toate persoanele, privite ca
biecție, din partea dcmisionarilor forțați, se punea primejdioase,, ce s’ar afla in iea sau în vecină
tățile iei, să fie arestate pănă la un alt ordin>.
înainte amenințarea de linșare.
Asupra celor petrecute in Colorado, avem date
Instalată ast-feliu, în mod oticial, teroarea,
izbucniră faptele cele mai desfrinate de prădă- foarte amănunțite. Dar nouă nu ne trebucsc mai
ciune si dc asasinat. Localul Uniune! minerilor multe ca să avem idee dc sentimentele clasei
'tu devastat și chiar cu totul dărîmat, și toate stăpinitoare și de spiritul de conciliate care în
documentele aflate într'insul fură sechestrate dc suflețește această clasă, față de. muncitori. Cazul
cătră autoritatea militară. Cele patru magazine celor petrecute in Colorado ie tipic și sc poate
ale -Western Federation of Miners», fură devas verifica ori-unde. Devine cu chipul acesta vădit,
tate dcrasemcni, mărfurile fură furate, lăcîndu-se cum-că în fața unor interese vrăjmașe, spiritul
o pagubă de vre-o două-zecî de mii de dolari. dc conciliate ie o sfruntată, o neuitată minciună.
Ogloată de vandali năvăli in tipografica «Victor De alt-feliu, ce spirit dc conciliate se-ncape.
Record», care nu prea se arestase favorabil Com Muncitorii sint încărcați de muncă și sufăr de
paniei minere, sfărimind două forme de hnotypc ne in destul are. Iei vor ca să-și reducă această
precum și toate mașincle de tipărit, mari și mici, muncă la minimum cu putință și să se îndestu
leară redactorii și tipografii Cură dațî afara din leze din rodul iei deplin. Să-și expue cerințele
localul lor și somați să părăsască ținutul, in acestea ? Bine. Dar ce conciliate să aibă loc aice,
care sâ nu se mai întoarcă. Prin împrejurimi, pa cind aice nu-i vorba, din partea stăpinilor, de cit
trulele de soldați și de cetățeni voluntari, ar curat, de cit necontenit de cedare. Ce-î dreptul,
mați pănă în dinți. îmbiau la vinătoare după cind muncitorii vor să dobîndească, prin grevă, o
grevist?, cajî-și luaseră eimpil și alergau peste îmbunătățire de stare, cam lasă conciliarea de-ocolini. Și îndată ce aceste patrule, dădeau dc parte. Nimeni nu zice cum-că in mersul evenimente
vro-un grup de greviști, puneau pe dată mina lor greva nu și-ar avea bunurile iei, și mai cu samă
torturi, la că greva nu ar fi necesară. Dar muncitorii trePc Iei și-1 aduceau la «bull pen», în tui^u..,
||UUU Toți
awui deținuți! cari
bule să se încredințeze ad>nc, că a cuceri pozimdâmina autoritățel militare.
se altau in ,«bull pen», jjăfuitt la perchezițiile, fă- țiile numai pe sfert, numai pe jumătate, ie ca
^te dc tot ce-aveau asupra ior, fura îngrămădiți si
și cum nu le-ar fi cucerit dc loc și poate chiar
Trebuie de dat o dată. un asalt general,
„? ce'c Aia urmă într’un soiu dc vagoane, anume,■, mai rău.
-----------să- nu mal
mai rămîe nici o poziție de vrăjmaș in
v* transportați pană la granițele lui Colorado,. să'nu
de sfărîtnat cetățile
întărite, de
tcolua, după ce li se dădu poruncă să sc co-4 picioare. Trebuie: uv
,
J°arcJ°s, și după ce sc traseră citc-va salve împlut
fmplut șanțurile din movile, de
de. scos femele
rădăcinele
ars.;Și,
pe
pămîntul
neted,
de
prins cu
loartc aProaPc de caPctcle lor> £ură si?i’ de
dears
Șil
pc
pă
T"'ed
:
d
Z
—ț înălțătoare
și dc întins
|a
Părăsiți în pustie, însetați și flăminzi, toții •in ’hora muncel
1
.
ome \ - kllometri departe dc ori-cc locuință masă marc.
P. Mcșow.
vrc.'oe]SC?’ DeținuV fură păstrați din toți doară
iei c cloua-zcci, cu chip să sc descopere dintre
REVISTA IDEEl
Ccea-CC. PUsescr? exploziea la calc.
?urări dSef^U?c
*nse ’ntregcl acestei desfăUN AN, 10 NUMERE, 5 LE1
chlar inV
samav°lnicil, dc cruzimi, Ieste
10, STRADA EPURILOR, BUCUREȘTI,
nchidcrea unei mine, a cărei companie,
5
■
�REVISTA 1DEE\
- REVISTA IDEE!
132
ORIGINA MISTICISMULUI
Origina primordială a misticismului ie teroarea.
Lă omul primitiv, ca și la sălbatecul modern,
'vîeața Ie numai înfiorare, ie numai spaimă. Aproape fără apărare, neavînd nici un adăpost
mai ca lumea, neposedind altă' armă de cît or
dinara măciucă, ruptă din arbori, omul ie prada
elerrientelor și fiearelor sălbatece. Noaptea, hevâzînd din ce parte vine primejdiea, nimeni nu
poate nici să fugă, nici să se pue în stare de
apărare. In timpul întunericului vîeața tuturora
Ie in prada a tot ce vîețuește din vînat, din omor,
întunericul ie timpul surprinderilor, pîndirilor,
timpul morței, fără nici o împotrivire cu putință.
Cel mai mic zgomot, un freamăt de frunze, ru
perea unei crengi, o pasăre care zboară în pă
durea răsunătoare, Ie poate semnul, unei pri
mejdii de moarte.
Omul se naște slab și fără arme naturale. Mulțăinită inteligenței sale iei își crează puterea cc-i
lipsește, atît ca să se apere, cît ca să și atace,
Dînsul ajunge ca să poată lupta împotriva anima
lelor grozave ce-I înconjoară, și izbutește să le
învingă. Antropopitecul de geniu, care, întâiul,
avu ideea ca să conserve focul, • pe care un fe
nomen natural îl aprinse, ie creatorul adevărat
al omenire!. Focul care mistue tot ce-ntîlnește
în cale, păduri, bordee, animale, care nu lasă
după iei de cît un pustiu acoperit de cîte-va ră
mășiți îiiegrîte, fără dc nici o formă;, acest vrăj
maș neînvins, ale cărui arsături, cît de ușoare, fac
răni atît de grele, din fața cărui numai fuga ie
un sorț de scăpare, focul grozav, pe care nimic
nti-1 poate muea și nu-1 poate curma, a cărui
farie și violență crește cu fie-care'jertfă nouă ce
face; fusese pană aici obiectul unei nepomenite
terori. De îndată ce omul știe-a-1 păstra, devine
cel mai puternic ocrotitor. Iei ieste siguranța
nopților, îeăr ziua cel mai prielnic sprijin împo
triva animalelor celor mai tari, împotriva oame
nilor celor mai ageri. Și chiar, întrebuințîndu-se
mijlocul descoperit la Pîeile-Roșiî, pentru a lupta
împotriva focului aprins în bălăriile cîmpiilor,
focul salvează sau stinge focul.
Marea descoperire a conservărei focului, des
parte hotărît pe om de marile momițe, cari știu
să se servească de ghioagă, cea mai primitivă
din arme. Conservarea focului marchează, însamnă începutul 'celei dintâi faze a omenire!.
Mulțumită lui, antropopitecul, devenit om, poate
nu numai să se apere noaptea, ci să-și perfec
ționeze și celelalte unelte de luptă. Ghioaga ie
ghintuită cu fier, cu fier călit la foc, devenind
prin asta mult mai trainică și mai primejdioasă.
Cu ajutorul focului omul își sparge pietre -n că
min. și-și fabrică ast-feliii acele unelte cari-s pre
mergătoare pietrei cioplite rece.
Acest foc, prețios și cumplit, ie firește obiectul
unei aparte griji. Din întreținerea lui se face o
datorie sfîntă, pentru-că lui i se datorește asi'gxirarca viețeî. Pe paznicul, a cărei nebăgare de
șamă putea să pue în primejdie existența unei
intrcgî familii, unei horde întregi, îl așteptau pecpselșj cele-mat grele. Această grijă mare, de
!
a se conserva focul, dură.până cînd
un om care avu geniul de a-1 anrin,i Se Răsi
găsi
Perioada conservare! focului ft? atitart ,
atitaiClcC lUn
și poruncitoarea nevoe de a-1 întrctinA
ck1 Seî-n^'
dăcină atît de adine în moravuri, în cîtVan-11^
- - fu■- păstrată.
- ■ ------Toate r^S^î*'
,.tradițica i
acestei întrețineri
r.el,g‘ile i-au \
păstrat urma, mal mult sau mai puțin V'
mitic. Sub diferite forme, sub diferit» ** chin
toate-î perpetuară cultul, fără să-și ente niI„.
inse de origina 4 cu totul utilitară. ani,nteascâ’
Și așa, omul ajunge stăpînul absolut a
lui. După ce-1 păstrează un șir înddunLt°Cf*
șir îndelum
veacuri, poate în fine să-1 aprindă după voinr
Asta-I ieară-și o mare dată a omenireî a "
amintire de alt-feliu a păstrat-o, și pe’ CaCareI
personificat-o în legenda hii Prometeu.
1
perirca aceasta poate fi socotită ca martine^0*
doua fază a omenireî. Dinsa scutește pe ora /
groaza de a vedea dispărînd, dintr’o oare-carpricină, această putere ajunsă neaparată pentru
vîeața omului.
Cu tot progresul acesta, înse, primejdiile și
nenorocirile sînt cu desăvîrșire multe. Noaptea
ie pururea vrăjmașa, complicea, tovarășa tuturor
atacurilor și tuturor surprinderilor. La întuneric
omul primitiv, ca și Australianul de a-zi, nu se
depărtează, fără să fie cuprins de groază, de
focurile aprinse. Dînsul imploră această noapte
grozavă, o roagă să-I apere, să-1 ascundă, cum
îl ascunde și lui vrăjmașii vieței sale. Dînsul im
ploră, de-asemenea, și animalele vătămătoare,
precum chiar ziua, cînd sc simte mai slab, caută
să ogoae mîniea celui mai tare sau mal puternic
de cît iei, prin supunere, prin rugă, prin înjosire,
ca cînele ce se tupilează în fața unul stăpin amenințător.
Sentimentul slăbăciuneî sale și frica iscată din
acest sentiment, împing pc omul primitiv să caute
ajutor și apărare la aceste puteri necunoscute, ;
al căror efect îl îndură, cum cauți ajutor printre j
cei de asemenea ție, cînd te atacă cine-va mai ,
puternic. Și dacă omu-I fericit și vesel cînd vede j.
ivindu-se ziua, a cărei lumină face să pîearâ o
parte din primejdiile cari fac ca nopțile să ne ,
atît de îngrozitoare, Iei nopței îi adresază rugi i
spăimîntătoarei, cumplitei nopți, care zilnic m* j
ghite, încătușază ziua, pentru a nu-i da libertatea
de cit în zori. Omul întreține, cultivă cu cea ,
mai mare băgare de samă focul, focul care s u- ;
jește la siguranță, la făurirea de arme, la Prt-'
gătirea hranei, imploră îndurarea puterilor
potriva cărora îe fără apărare, cadc-n genu0C®
tremurînd, cînd ceriul răsună de bubuituri e
;
netului și se luminează de trăsnete OI^toa5^L'()
aceste tradiții se mai păstrează și a'zî;
noapte, zice Tanner în istoriea captivităței
•
la Indienii din America de Nord, într ° n° sC
Picheto, foarte spăîmîntat dc tăriea. furtun >
scoală și oferă tunetului tutun, rugîndu-1 c
tacă». Cultul tunetului se află de alt-feli^ 10
a :
religiile vechi. Tunetu-Î adorat sub. înfa
unui zeu cumplit, cărui așa numiți! civinzaț’ <nâri
nu-î mai oferă tutun, ii oferă aghiazmă,_u
aprinse de ceară și sunete de clopot. u lIien ;
că se învață la școală că tunetu-î un e
|
r
să
zică cei cari nu cunosc de
,U1 înfrico?at ?î ctectele lui disrit z^° rP ?
.
po^e sa vatăme Ie ob.ectul rugăciupo1-. tyjnăciunîlor cultuale. animale, elemente,
fl^TradiV63 aceasta
Pastrcazaj de-a nudul,
bol‘- T. tdelungate. Cultul șerpelui, buna-oară.
vc^-ne găsim cultul acesta în Indica, în
in veC’U Fenicia, în Babilonia, in Grecia, în
ggip1» ’njc ce-i dreptul n’a fost nici o dată atît
Italia» u”jtat. In multe țări, șerpele Ieste un zeu
dc ^cSY° ca*-n Lituania bună-oară, unde fie-care
dofl!cStlîsi arc șerpele său.
fariilie. -a nu-i mult de cînd cultul șerpelui
In . jndiai, în Persia, in Ceilan, în Tibet, în
cXista
jn Africa, există in Egiptul de sus,
jnia, la negrii din Guiana. In America,
în ^ibî’la Natcezî, la Azteci, la Peruvieni,
la | Qccania, în Viti, în insulele Amicilor, etc.
etF-tnosul serpe din legenda ebraică, nu-i de
j'dițiea păstrată a acestui cult, pe cari l'au
Lat toți oamenii primitivi, după cum au aPr0 ț toate puterile vătămătoare. Grecii, aduc
drtfe vinturilor contrare, și, ca și Tongușil cari
Jduc rugăciuni epidemiilor ce-î lovesc, ca să
^.nclure%ă le ocolească colibele, Romanii con
feră frigurilor un templu.
Până si în zilele noastre, ceea-ce mspăimîntă
le onorat, dacă un adorat. In civilizațiea noastră,
relațiile noastre sînt dominate de această lașitate
ereditară. Și dacă omul binevoitor și făcător de
bine Ieste aproape pururea luat în bătae de joc,
omul rău și primejdios, din potrivă, Ie, cele mai
adesea, obiectul venerației publice. Tocmai la
șitatea aceasta îe ceea-ce împinge pe sălbateci
de a-și alege pururea drept obiect al cultului
lor, cele mai dese ori, puterile cele mal primej
dioase și ființele cele mai făcătoare de rele.
Lubbock o spune și o repetă, cum-că «sălba
tecii privesc aproape în totdeauna spiritele ca
niște fiirițl făcătoare de rele». După Pallas, Tar
tarii sînt încredințați că spiritul rău ie mai pu
ternic de cit cel bun. Nu ie nevoe de adăogat
cum-că riturile cultului lor sînt și mal cu scrupulozitate observate. Pîeile-RoșiI, zice Carver, «se
tom necontenit de atacurile spiritelor rele.... Bine
înțeles că teama are mai mare parte în închi
.
...
năciunile lor de cit recunoștința,
si iei au mai
rele, de
™are grijă de a abate mîniea
“îrrica ’ spiritelor
epiri.________
“
nr>
as’£ura favoarea celor bune». Multe din
Pu ațiile mai înapoiate n’au chiar nici o idee
scMmkÎSta Vr un sP*rît binefăcător, pe cînd, în
Hoten/ v-red cu tar^e ’n ze,tat* făcătoare de rele,
ntal in
oara> după Thumberg, au cea
să bub^
^e'un spirit răufăcător, care face
cari suF^ tunetu^’ cari pricinueste toate relele de
Chiar f-’ d-ntre cari boala ?*' moartea.
, o Urtn£ si sălbatecii, la cari nu se găsește nici
; tole. AsaCre^^'le.’ cre<^ ’n spirite făcătoare de
un zeu 'b’ "Oroaz^ din Brasilia,
Brasilia,nu recunosc nici
-w.1 un
un principiu
principiu rău,
rău, cari-I
cari-i
? kce să aCe să sufere, îi aruncă-n primejdii
moară. Vadahil din Ceilan. cred în
^ar> după Navy, «n’au nici, o idee
0 ființă
supremă și binefăcătoare, n’au nici
fMe i?f^cnumaî
4.
Idee de-o vîeața viitoare sau. dc-un sistem de
răsplată sau de pedeapsă. Aceștia cred că n’are
afacc de loc, că-i face binele, că-i face răul.
Ideile mistice nasc din frică, nasc din teroare
Și fenomenul acesta nu-1 întîlnim numai la omul
primitiv sau la sălbatec, ci chiar la oameau-pri
viți din lume ca cei mai mari, cari, in afară de
virtuțile lor războinice, mai atrag admir^țiea atiț
prin geniul cit și prin caracterul lor. «Cauza din
care naște superstițiea, ceea-ce o păstrează și-o
întreține, îe ast-feliu frica, zice Spinoza. Dacă
cine-va dorește să cunoască, pe lingă ceea-ce
spun, vre-un caz particular, care să dovedească
că-i drept ceea-ce spun, ulte-șe la Alexandru.
De îndată ce prinse să se teamă de soartă, întâi
și-ntăi la porțile Susei, începu, din superstiție,
să adune prezicători. După ce birui pe Darius,
încetă să mai consulte oracolele, pănă-ce. apucat
de spaimă a doua oară, de-nlănțuirca- împreju
rărilor, pentru-că Bactrienil nu răspunsescră la
așteptările ce se puseseră în iei, și S.cițiî îl hărțueau în bătae, pe cînd chiar iei zăcea în neacțiune din pricina rănej ce căpătase, se inturnă
din nou, cura spune Quint-Curțiu, iri cartea a
VH-a, capitolul VII, se inturnă spre superstiție, spre
această orbire a minților omenești, ordonmd lui Aristandru, în care-șî pusese toată încrederea, să
scruteze prin sacrificii, prin jertfe, care îera să
fie sfîrșitul evenimentelor». <■ Și, adaogă Spinoza,
în feliul acesta sar putea aduce o mulțime de
cazuri, cari ar arăta, in chipul cel mai „vădit, ca
numai cînd sînt stăpiniți de frică oamenii cad
în prada superstiției, că toate obiectele adorate
de oameni, dintr’o religiozitate deșartă, nu-s
de cît fantasmagoriile rșî aiurările unor suflete
îndurerate, fricoase, și că, în fine, numai in cele
mai grele momente ale domniilor, prevestitorii
au mai mult stăpînire asupra mulțime! și sint
mai formidabili regilor lor. Cum asta, inse, ie
cunoscut de toată lumea, mi-nchipuiu, mă opresc
de-a merge mai departe».
Că asta-î cunoscut, sc poate, dar nu ie încă
admis. Pentru-că încă sint puțini oameni, cliîar
dintre cei învățați. instruițî, cari să recunoască,
cu toate observațiile ce le pot face însu-și asupra
lor, cari să recunoăscă că misticismul naște din
frică. Constatarea acestui fapt explică' de ce, pe
toată suprafața globului, și la toți primitivi!,
găsim acelea-și practici superstițioase, aproape
acelea-și legende, cari se deformează și șc trans
formă, o dată cu transformarea limbilor. Asta
explică de ce găsim în fond acelaș cult< care
sc preface cu mediul și cu nivelul culțuțal. Punctul
de plecare al tuturor superstițiilor, al întregului
misticism, al tuturor culturilor, ic frica. Așa-ca
nu din ideea de D-zcu, precum propoveduesc
teologii, purcede misticismul, cauza lui începă
toare ie groaza. Ie frica, teroarea. Tocmai sen
timentul slăbăciuneî sale și teama de puterile
neînfrinte ale natureî, din contra, au fost acele
cari
cari au
au împins
împins pe
pe om de a-și crea D-zei, a căror
,i cea
copilărească expresie mistică
primă“ și
c__ mai
je si rămîne fetișismul.
• . .
!_
H. rnbtiE.
1
I
I
’’
�134
REVISTA IDEtl
REVISTA IDEEI
IONICĂ
— Noroc.
— Noroc.
— Cunoști pe unul Luca din Arcanu ?
.
— II cunosc. Dar, de ce ?
— Iei m'a trimes aici. Ci-că aveți de lucru la
porumb.
— Avem.
— Mă primiți și pe mine la muncă ?
— Te primim, de ce nu.
—- Și cum plătiți ziua ?
— Ca pretutindeni, opt-zeci de bani ?
— Bun. Numai să-mi dațî și mie ca și celorlalți.
— Firește. Dar de unde iești?
■ — leu?
— Da, tu.
— leu sint din Trandafîru și am o soră măritată-n Arcanu.
— Pe cine ține?
— Sor-mca?
— Da.
— II ține pe Ghcorghe al lui Bițescu.
— Pe iei ?
— II cunoști ?
— Cum nu.
— Iei, pe iei îl ține sor-mea.
— Și cum ți-î numele ?
— Numele mieu?
— Da.
— Păi, nașu mi-a zis Ion, maica mi-a zis Io
nică și tot așa-mi zic. și oamenii.
Așa l-am cunoscut pe Ionică. Băiet tînăr, a
cărui față nerasă, zbirlită și argăsită de vreme,
din fundul câreea’ licăreau, ca două seîntei gata
de stins, privirile obosite a doi ochi spanchî, îți
stringea inima într’o nemărginită durere. Și în
treaga lui înfățișare iera grozav de jalnică. In
cap avea o cușmă țuguiată, roasă, de blană.
Părul capului, netuns de cine știe cind, ii ieșea
de sub dinsa, la timple, în șuvițî încîlcite, cari-i
acopereau urechile, teară la ceafă ii atîrna peste
gulerul unsuros al unei haine de dimie, care
abîea se gîcea că fusese de coloare roșictică,
haină împiestrițată cu petece de sac, cusute cu
sfoară. Avea pe dînsul niște pantaloni , rupți,
zdrențuițî, icar picioarele, goale, îerau băgate în
niște ghete despărechete. Privindu-1, părea că ai
înainte vedenica sau întruparea celei mal cum
plite, celei mai negre mizerii... Mai fusese la
munca prin preajma locului. Cei ce-1 întovărășau
la lucru făceau glume răutăcioase pe sama lui
Dar dînsul nu se supăra, ci răspundea liniștit
și hotărît tuturora. într’o zi se petrecu
p-*------ ----|
următoarca scenă între Iei și o fată.
— Măi Ionică.
— Cc vrei, fă ?
— Să-mi dai batista, Ionică.
— Care batistă, fă, ori Iești nebună ?
— Te faci că nu știi, hai ?
— Zău nu știu,... tui pe masa.
— Batista ce mi-aî luat-), șțiî, in casă la al
de Sanda.
. — Fă Stano, tu îesti proastă. Ce batistă ți-a m
luat leu ție ?
I
— Proastă, hai. Dar cînd mi*aî luat batist
îeram proastă ?
‘ta nu •
— Fă, taci din gură. De ce 1
minți?
— Uitc-al dracului, fată. Dar
’ nu mi-aî 2ț.
să mă ici de nevastă ?...
IS. c’o
— Icu pe tine? Nu, nene, nu. Mie
nu.
mî
trc.
bule nevastă.
— Atunci, să-mi dai batista
— Ce batistă, fă, ori Iești nebună > 7k
iești nebună.
'
au’ tu
— Nu știu ieu. Dacă nu-ml dai batista
mă Ici de nevastă.
1 cata
— Fă, te scuip drept in gură. Ce batistă,,
tu la mine ?
ai
— Știi tu, ceea, pe care mi-aî luat-o ah.
atuîicf.
— Fă, fugi de-acolea. Nu ți-î oare-cum si
v**
bești ? Vrei să mă faci de rîsul lumeî?
°r*
— Păi, de ce ziceai să mă iei de
nevastă, ’
afurisitule ?
— Cînd a fost vorba aea? Tu nu v
vezi fă, câ
minți ? Mic nu-mî trebuie nevastă. Nu,
zău, nu.
Și fața lui Ionică sc-mbujorase, ca
dogorită
de foc. Ceî de față rideau.
— De cc, Ionică, nu vrei s-o iei, c’uite-tr fo
silă, îl zise unul.
— Nu nene, că mie nu-mî trebuie nevasta
— Păi, de ce?
— leu trăesc mai binc-așa. Nevasta-țt cere
multe. Și-apoi ii proastă, nu ppoate
* să“ ție
• 'la drum.
— Păi, unde vrei să te mai duci ?'
— De-a ici ?
— Iei.
- De-aic! mă duc la Călărași.
— Merg si ieu cu tine, Ionică.
— Tu, fă'?
— Icu, Ionică, icu.
O, bată te d-zeu, păi ții tu la drum cu mine?
— De-oi osteni, mi-1 lua și tu-n circă.
— Ieu pe tine? Atîta rău.
Cei de față rideau, pe cînd dînsul repeta cu
hotărîre: «Nu, nene, nu, mic nu-mi trebuie, nu-iril
trebuie nevastă».
— Păi, dacă, măi Ionică, te plac.
— Tu pe mine fă, tu nu vezi că vrei să rîzî
de mine ? Te cunoști.
— Ai păreri, Ionică Dar îcu
icu vreau să mă cunun
cu tine, că-mi iești
Iești drag, mînca-te-ar daica.
— Fă, fugi de-acolca,
'
nu mai glumi.
glumi, C.»-.
Cum 0
să mă iei tu pe mine? leu n’am nimic.
— Păi, ieu am r
— Tu al părinți, aî neamuri...
— Tu n’ai ?
— Teu ? Mai binc-n streini, de cît cu neam"'
rilc mele....
Și cuvintele astea-țî înfiorau tot trupul, cu
atîta-ricrcdințarc fuseseră rostite. lear glasul.
răsuna trist, ca al unui cocor rătăcit prin vaz •
Din cite putui afla, avea o mamă, care se
ritase de-al doilea și-l alungase, niște surori,
nici vroiau să-î știe de nume. lear dînsul un1
rătăcind de ici colea, ca un cine al _nirna icJ
într’o sară, la curat, mi-a povestit următoare
— Dc-aici mă duc spre Călărași. Poate-01 •
ce-va de făcut, să Ies din îcarnă. M aș duc
Brăila, dar acolo-s golani mai niulți Ș* nu'* re
!
|
ț
j
•
j
-
a
136
fost secetă, lipsesc bucatele șiportu-i
să’țl
mînzî. Și nu știu daca'al vrea d-ta, lele, să-ți
faci pomanăc’o bucățică de mămăligă?... Și n’am
unde știi, l-am întrebat.
putut vedea așa fcmcecum.se cade. M'a chîemat
nu știu, cind am fost și-n vara pe prispă, mi-a adus mămăligă, o strachină de
lapte și-o lingură. Păi nu, că mal sîntemdoi. Mă
Brăila- pe jos?
duc să-î chîcm, i-am zis.
’st^n-re-a' dlis
r cum. Golani, ca mine, n'au nevoe
— Pai, de ce nu spui așa,... îmi zise, și mai
pâi
n’a.u parale.
aduse două linguri, îear.jeu chiemai pe al de
,a fost urit pe drum ?
Ivan și Vasile. Ain.mîncat, i-am mulțămit și am
nne? Cite drumuri n’am bătut leu .și plecat. A doua zi am ajuns laBurta-Iencei, un sat.
Cui. fi urit... Ș> adică de ce să-mi fie urit? Am întrebat de munca, dar pace. Nu ploua de
mi-'1 f°
st
.<ru>tcr
sau vre-un bocriu, poate. Dar feliu și sc-nroșise timpurile de-atita secetă. Totu-și
£ IU n=-'
-allslor
le-o fi teamă de mine... Nu știi, de furăm îndreptați la unul Neculai Burtoiu, cu vorbă
1 să te d -.1 in lături... Și apoi ,am
poate o fi avînd îel ce-va de muncă. «Uite,
Sie IK'”de
'"'1tovarăș și pe Ivan. Și ăsta iera. un că
colo-n ograda ceea, unde I un car încărcat. Acolo-I Tel»: Nc-am îndreptat într’acolo. întrebarăm,
înse lipsea de-acasă lera dus Ia un praznic. Ne-am
mult in
bR1 Ați stat ,nult
111 Brăila?
^raila.-La
La cc icra
Icra sa
să Sf
stăm,
’anl» dacă
daca nu găseam de dus și noi la praznic. Am dat de iei, l-am în
22?> Nc-am dus in pîeață, ne-am dus pe la trebat, dar nu mal avea omul de muncă. In schimb
. nc-am învălmășit printre golanii ceilalți, gazda nc-a poftit la masă, și-am mîncat, știi, ca
>r, «’C-arn
rind 'C' doar s’ar lega cine-va de noî, să ne ’la praznic.
cu de lucru. Dar pace, nu ne lătra nici un cine.
— Va fost în plin ziua ceea.
— In plin, zău... Dc-acolo am pornit spre gara
pac-am văzut așa, ne-am dus pe chciu, și am
lanca,
undc-am ajuns spra. Vrurăm să ne pe
riscat gura pană sara pe la vapoare. Vapoare
trecem
noaptea la adăpostul .unor șire de pac,
îerau puține'și Dunărea parea pustie. Sara ne-am
sfătuit s‘l îe?’in îcară-șî la țară. In Brăila îerau de lingă gară. Dar dădu peste noi un paznic și
<i fără noi destui... A doua zi am ieșit des di- ne spuse, că de s'ar intîmpla să fim zăriți peste
niineață din oraș și pan la Silistraru am nnî noapte de logofăt, trage cu pușca-n noi. Dacă
ajuns pcf unul Vasile. Zicea că-i de la Sarica, ' văzurăm așa,, am plecat, luind-o în spre lanca.
din Dobrogea, și că se duce pe Ialomița, la Pc-acblea-I o grădin-a statului. Intrarăm și noi
Ciulnița, unde avea un frate cantonier, care-i in iea -și ne dădurăm in adăpostul pomilor. Peste
scrisese că s'ar găsi pe-acolo de lucru, cu unu noapte auzii mereu un țignal și mă gindcam : De
șl opt-zeci pe zi. Și, nc-am ințovărășit cu toții. Dar, ci da cine-va peste noi, ne-mpușcă. Și tot gindind
lucru dracului, n'avcam nici unul, nici o chioară așa, adormit A doua zi, Icra Duminică. In pîeața
in buzunar. Ivan își mai scutura buzunările și lanca, sărbătoarea s-adună muncitori, tocmai ca la
Ne-am amestecat și noi printre dinșiî. Am
abica mal găsi tutun de două țigări, din cari oraș.
imidetc și mic una. Ajunserăm la un sat și Vasile stat, am stat, și pe la ziua jumătate văd că
neîntrebâ ; <Măî, vouă nu vi-i foame > ? «Și ure s’aproprie de minc-un moșneag.
— Știi să prășești, băetc?
chile ne trăsnesc», răspunserăm noî. crezind c’o
— Cum nu.
li avînd Ici cc-va-n traistă. Dar îel: «Măî Ioane,
—r Mergi la mine la șapa ?
du-te tu de cerc o leaeă de mămăliga».
— Merg. Dar mai am niște tovarăși.
— Păi, de unde?
Cițî sînteți cu toții ?
■- De la vre-o casă... Și m’am dus. Vasile și
— Numai trei.
Van rămaseră mai feriți. Ochii prin ogrăzile
-- Cit îmi trebuie mie». Dădui o roată printre
oamemlor până zării pe unui.
ceilalți și aflai și pe al-dc Ivan și Vasile. Ne-nfă- Noroc.
țișarăm cu toții moșneagului. Dar Vasile, de
~~ Noroc.
colo:
— N aveți ce-va de muncă, zic icu ?
-, dar să nu ne-n— Măi moșule, noi mergem,
să t r VCQ1' llene> ca n a vrut d-zeu sa pioae,
să ne strici
curci numai pentru vre-o zi
z’._.} două,
J
<lecoloCi bucatelc”’» ,niî răspunse îel. Și îcu,
săptămîna.
• — Nu tată, am toată săptămîna de lucru.
Ra* 0 Ic'ică de mămîligă n’ai să ne dai?
— Și cit dai pe zi ?
râspun ?V-m’ ncnc’ cam isprăvit de moară..,
— ,u,ny
Unu .și
și upt-z.ct,i.
opt-zeci.
_fjs^
Șî-am
—
•
1* Ce
'a‘ plecat.
mă întrebă Vasile r
— Numai
să plătești cinstit,
ziserăm noî, Și
— N umai să 1' "
uU. Vc2>? Nimic.
plecarăm cu toții... Am prășit noî o zi. am prășit
plecarăm <
ce tner<lî
departe... Și pornirăm. Mergem, două,,
și a
zi, și Joi, hai, să ne
două, prășirăm
prășirăm și,
a treea
---tc-in.--e y j01.
0 cotitură do uliță zărirăm o dec socoteala.
lliiț; ‘nCr° aită ogradă. Dădea de mincare la
-— Ce-î
Ce-î asta,
asta, nene?
nene ? Așa
Așa nc-a
ne-a fost vorba?
icar >iu^Crii‘Vas,Ie
lvan trecură maî departe,
—
— De,
De, feții
feții, moșului,
moșului, credeam
credeam c’o mai ploua,
_
lndr,‘znij îeară-șî.
să se maî
mai zboarc și porumbul
poi —t-’ din moșie, dar
.
așa,
îl las și ieu neprășit...,
f.u răspunsul moș•ișa, i".
----— Vc*^0’
ncaguluî.
Cind la
platâ> ce să vezi? Ne dădu,
ncaguluî. Cînd
la plată,
1<lr n’anJnn- ‘.le '•louri ■il' I“- drum, după mttnc;., mie
și lui
mie ’-și
lui Ivan
Ivan cîte
c.— treî
.. franci de om. Pe Vasile-1
S^sit. Șj, de îen dimineață umblăm flă- mai opri, să se ducă cu iei la moară.
ic feb°’
^su11,
•' Par
x
i
j
. u1
I
�136
REVISTA lOEEi
— Ce-i asta moșule, zise Ivân ? După ce ne*ai
muncit trei zile, ca pe Cristos și nc-aî stricat și
saptămina, actim ne măi oprești și din socoteală?...
Și nu primirăm banii. Dar, moșneagul dracului,
plecă cu Vasile la moară și ne lăsă așa. Pe la
un prinz veni fiu-său, curierul.
—• Iera curier?
Da, iera curier. Și ne-a mai dat pe de-asupra
cite douâ-zecî și cina de bani.
— Măi Ivane, zic ieu, să-i luăm, măi,- că hoții
ăștia te pomenești că nu-țî mai dă nimic,.. Și
ne mulțumirăm cu cite trei lei și două-zeci și
cinci, în loc de cinci și patru-zecl, cît ni s’ar fi
cuvenit după tocmeală... Am pornit de-acolea la
<TrcI-florI», un han. Mîncarăm cîte cc-va, băurăm- Și cîte-o leacă de vin, și numai cc-1 văzu
răm și pe Vasile al nostru bălăbănind pe uliță,
ni-ncolo, ni-ncoace, beat, fleașcă. Cum ne zări:
— Iei, bun găsit, fraților.
— Bun venit, răspunse Ivan. Dar un-ți-ai pierdut
haina ?
— Haina?... S’o iee dracu de haină. Un hoț
de crișmar, pe cuvînt că i-am băut mai mult de
cit iveam la buzunar, mi-a luat-o... Să fie de sufletu lui bîetu tata... Iei, dar voi nu faceți cinste?
—■ Noi, cinste ? Dar, pe ce ?
— Așa, de Teapă brează.
— Nu facem.
—*- Atunci fac ieu.
— Treaba ta.
— Jupîne, o juma... de țuică... Numai de cit
veni. Băurăm. Dar, cînd la plată, Vasile nu mai
avea nici un gologan și plătirăm tot noi. Dumi
nica cealaltă ne tocmirăm la unul din Perișoru.
Ne-a lăsat credit|la «Treî-flori», pentru doi lei,
ca să mincăm, și rămase să vieț să ne Iee a
doua zi, cu căruța. Sara, cînd am intrat in odae,
să ne culcăm, unul așternuse o rogojină jos și
se culcase cu femeea, și-avea și-o fată. Ieu și
cu Ivan, ne trîntirăm alături pe rogojină, so
cotind că-i a crîșmarului. Cînd, țop, cela de jos,
și lip cîte-o îpalină, mie și lui Ivan. Să-1 omoare
Ivan pe urmă. Abiea, abîea puturăm să-l astîmpărăm. Cînd s’ațipim, nejpomenirăm c’o năvală
de golani peste noi, cu lăutari. Omul, cel cu
nevasta, zor la ieî. Dar iei l-au dat afară. Și să
fi văzut comedie. Cela veaea la fereastră și-și
chiema nevasta, înjurind-o să ieas-afară. Dar
îea, habar n avea de îel. Se pusese cu golanii
la masă. Iei, dă să intre, să pue mina pe dinsa.
Dar, de nu fugea mai iute pe ușă, i-ar fi crăpat
capul nevasta c-un scaun. Și n’am putut să ne
odihnim, nene, de felifl în noaptea ceea. A doua
zi căutau golanii cam rău. Băuseră sara tot și
nu mai aveau nici de-o pine. Le-am dat din so
coteala mea șî-a lui Ivan, cîte o porție de mîncarc și-o pîne și ospătarăm cu toții. Pe sară veni
cela de la Perișoru și ne luă. Acolea am lucrat
tot tfeî zile. Cel puțin ne-a plătit cinstit, cu toate
ca ne-a muncit, de credea să ne stoarcă toată
vlaga din oase. La plecare ne-am despărțit de
Vasile. Iei a luat-o spre Ialomița, noi spre Batogu. Din Batogu am dat în Ulmu, unde am o
soră măritată, Aîn mas lalea, dar dimineața ne-am
certat, și-am plecat.
, REVISTA IbHEl
— In cptro ?
— Spre Trandafirii.
— Păi, acolea a! pe cine va ?
— Aș avea, cum nu( aș- avea
mama. Dar,’ ști! d-ta, taica a murit
citată cu altul, și casele noastre le-au
și stă la Iei, și nu te poți îngădui cu
cu turciî.
— Și de ce-au dări mat casele lui
tat-tău ?
— Păi, dacă s’a spînzurat in Iele.
— Cine ?
— Iei.
— Care îel ?
— Taica, de.
— Păi, de ce ?
— De, știu leu
Tot zăcea așa de vre-o t
ani. Se jupuea pe mini, pe trup,'păn a <’
FCt
dat, vezi
d-ta, în nebunie, și... s’a spînzurat...
'
Atit de trist și rece rosti cuvîntul din urm'
în cit s’ar fi crezut, că răceala morței celui spj *
zurat se sleise-n toată făptura lui... In jurul nostru
jjl negre
și-api.
noaptea-și lăsase umbrele tot “mai
i
sătoare, iear cele cîte-va stele, carii se mai zăreau, se furișau, tremurînd, prin zăbranicul mohorit al unui nour, par-că cutremurate de grozavul sfi șit al poveste! lui Ionică...
(
Pf'dru petrecerile ciocoilor-. Altele, ca porumbul, mnt
.aepltlic pentru transport-. Și cel cari-au săminat bună
oară porumbul, cari l'au prășit fi l'au sirius, ^tau
muritori de foame, stau nedumeriți și privesc citiri
pleocu vagoanele încărcate... Ce-tlr ptfiea oare cîli-va
«l'ircțtc, are a se teme de multT
cel:l tic care se tem mulțl..
’
nemernici împotriva acestui val năprasnic? .. Noi. dramjeu> păzim aici bunul, furat obștel, mișeJe>tc.biol sîntem niște păcătoase unelte ciococștl..
Ce iiefucein, nevastă? Pe ziua de iș sînt redus...
Vezi, singur nu prea mă deslușeam, și w taman
cum spui... Dacă Iești flăcău, îți dă mina să gîndcștl...
^ed,ttr‘j"mai au nevoe de mine...
Omului însurat, nu-l arde, n'are vreme, nu gîndefie
"
Iear al fost nesupus ?...
de cît doar la nevoile ce-l copleșesc..
r- y
cine- Alta-l pricina... learna uu se. înAșa. dar fac dintr'însul ce vor .
"
uite vagoane, n’au cu ce formei trenuri multe,
Vezi bine... Cînd hotărăște să fia om, icoana ne
P”'4! "lumal jrănarit vechi, pentru trenurile, regulate. vestei, a copiilor, iute-l fac iear slugă supusă., S'a
n/"'em mal noi, ^sînt reduși în vederea- scăderel traapropierii.hal să punctăm...
jz/tei, Madamă Direcție, ce ți-ar mal trebui
"Reduci mereu,fără să ții samă că pîniecele nu-l
Și să băgăm de. samă .. Umblă jlămîiisil în jurul,
î* ^"luce... Și tocmai acum, în ajunul lernel... Ghidul
magaziei, ca lupii în preajma stînel...
cutremură, learnă, leurnă, tare iești tu viI?ău... Tot ce-a rodit pe urma mtinccl lor. iiu ic
jsfd ’/,â nol ' yid lipsa unul adăpost mal omenesc,
de cît a lor... De ce sii umble dar pe furiș ^... S’ar cădea
de lemne, de haine, nici neîntrerupta, noastrăt.
să vie cu fața senină .,
nid ? fimic nu ie imblînzește pe. tine... Ture Iești surdă
— Dar soldațil?
noastre... Cel coborîțl cu hîrzobul din cerni,
- Se găsește ac de cojocul celor cari nu-și. viid de
fa
• cît de grea: iZupadu multă, le- bună pentru treabă,
ll'ld roadelc-s mal imbfclșugate»
Cel mul li, gol, o
să fie v,ai îngăduitoare.. Pe cine s'asculte, nici
— Ce bodogăniți acolo, stațl la taifas ?..
r09^nu incit știe...
— De-ale serviciului, trăițidomnule Șef.jstd-j treaba îel... Dar, noi ce ne facem, bărbate?. .
— Așa?... Nu-l rău .. Și luail aminte, sini hutîrjtsa
Z- Socoteam sa-ml dai tu o idee...
nu mal umblu cu ^împliniri» și amenzi. La prima
S cînd colo..
<lipsăs, vă cer destituirea... Dacă nu lucrați, să jiți
„ Nu-l nimica. Dacă de-o cam dală n'am găsit’u, demni de atențica Direcției, care, ca șiu mamă duioasă,
ne. îngrijește, sint destul să vă inlocuească... Impiegatul
din fața capiilor nu iic-om face,. nici de holbat,
~s lot departe n’aa f(icat revizie?...
HHiii l‘> altul, n-om holba ochii, ci'i
— Adinioarca a plecai.
JU'^e'ct!i mal bun dascăl le nevoea.. Om vedea noi
— lea sti văd car netele... De ce n’n iscălii?... Aveți
găluște-n gură ? .. Nu-mi răspundeți?...
c^-oin face.» •
— Nu știm...
, Slavă Domnului, păminlul dă roade destule... Nu-l
— Dar, Dircctiea vă plătește să știți, porcilor..
Inciatît de sărac șă- n'avem ce băga-n burta.
CE AȘTEPTAȚI?...
!•• Neagu.
POPULAȚIEA PĂMiNTULUl
In adunarea generală a «Societăței geografice
și economice» engleze, s’a vorbit despre cea mai
marc impopulare posibilă a suprafeței pămintuluî.
Trei chestiuni s’âu desbătut în privința acestei
teme interesante: I. Cît de mare ieste numărul
locuitorilor, cari acopăr astă-zî suprafața paramtulul și în ce proporții crește această populațiune ? 2. Cît de mari sint întinderile de pămînt
capabile de a fi cultivate ? 3. Ce număr de lo
cuitori vor putea hrăni suprafețele cultivabiler
Răspunsul acestor cestiunî a fost următorul:
Populațiea actuală a întregului pămînt se urcă la
1,460,600.000. întinderile de pămînt cultivabile
sînt: pămînt arabil roditor 28,269.000, stepe
13,901.000, deșert 4,180.000 de mile patratc englezești. In privința cestiunci a treea s’a calculat
că suprafața de pămînt arabil poate să hră
nească pănă lă 5,994,000.000 de locuitori. Ccea-ce
însamnă că actuala populație a pămîntulul poate
să se înmulțască pănă la împătrit de cît Ie a-zi.
In cazul cînd condițiile actuale ale‘ vieței și ale
producțiunei ar rămînea neschimbate, ar trebui
prin urmare ca în 182 de ani populațiea pamîntului sa ajungă la cifra de 5-977 milioane c
locuitori, pentru cari pămîntul ar putea produc
îndestulă hrană.
.
Din «Revista Pedagogica»
Dirijata de C. Dimithescu-UșiBIBLIOGRAFIE
1
i-
!
O. RK<laIescn«Mo1rn : Cultura KouiinX fi
țiea a doua. București, librîirîcn Socec. Prețui 1.50. Despre a
111 unui din numerile noastre trecute, s'a vorbit. Totu-țl>
d»ftei
pagini
S. Mitrbc-CohPll, Intern definitiv al spitalelor :
sinucideri din Osfdcîul Mărcrifa. București, institutul de arte *.
u«tcu». Un studiu remarcabil care face tă fie consultat.
.Eroi'
137
C. F. R.
— „ Serviciu mai urgisit c-al paznicilor de noapte,
— ...Zici cal făcut revizie?... Semnătura le ce le...
De ce n' al semnat ?
dt la drumul de fier, nu cunosc altul...
— Multă dreptate ai . Amîrită. vieuțâ, frate, amîrîtă...
— Caz de forță majoră, domnule Șef... Fa fi ultima-.
N'a post din rea voință, s’a întîmplat su pierd...
Pe gerul ista, cît le. nopticica de mare, să umbli iu
— Capul nu ți l-ai pierdut ?... Pentru a miea oară
ittjrrejtirul hardughiei iștiea, să. iot punctezi, la fie-care
aud, «va fi ultima *... De nu pui capăt uegligenței, dacă
jumitate de ceas, ceasul de control, regulat, de la (')
armata n'a reușit să te disciplineze, voi face-o bucuros
sarapănă la 6 dimineața, in fie-care noapte,nu-l glumă...
leu... Interesul serviciului o cerc... Dacă iești ^Ceferist»,
— Unde mal pul și ceasul de control, electric, din
sa-ml fii din tălpi pănă în creștet. De unde nu, să...
biurou... Trebuie punctat și îel, la anumite timpuri,
— Domnule Șef, vă promit...
dintr'anumite locuri..
— Nimic. . Nu-s minereai ta, să-mi promiț’i... Iești
— Iear după 12 ceasuri de nesomn, Iești slobod .. Ucis
t
ipropust
cu j lei.. Pentru insubordonare îți dau lei Șdc-atîta alergătură, răzbii până în măduva oaselor de
țipetele copiilor
Cîndsuperiorul îți dă povețe părinteștinu-țîle permis
frig, vil acasă .. Pe dc o jparte i'j
. j ’’ /flămînzl,
’
‘
u.. leală
r.
să-l întrerupt, tirrtoare scîrboasă...
pi de. alta-grijile uesfîrșite,
odihna ce te. așteaptă...
hn har mal putrezi oasele celui ce-a născocit drumul
dejler...
— Tu, Țintarul?,socotim să- ne. scoți din încurcătură...
— Numai iiu faceți gălăgie... Din asta un lese liîmic.~ Dă, cînd dracul n’are ce face, mai trăsnește uite
— Zbieram de foame...
aî‘i ofta una prin capul omului..
— Și vă săi urați?. . Vezi bine, nu. . Foamea, frigul,
ț-~j
sî(:, omul cela tre.buea șpînzurat, înainte de-aș
strîmtoarea, întunericul din casă, întunericul din cape
I1 a’ fi* velcag drăco-veniea. ,
tele noastre, nu se infricoșază de driereii... Mergîud,
~ Df unde inse să poți ceti iu capul omului..
udam mal încălzit, ce-i dreptul, am mal răsuflat aer
su rf
iera Păcat-.- De. la D-zeu le lăsat ca oamenii
curat. De foame nu-l îiișe chip să scăpl, mai rău am
eă1narJ>,<}, lear n,i' ca strigoii, toată noaptea sa nu-șî
zâdărit-o... In starea asta put oare sta la sfat ? Și cum
resnii
Barem de nu ne-ar siringa atita cu
vreți să vă scot oare din încurcală ?...
wir^nCnte^e
Mărfurile din magazie doar n’ar
— La sfat, burta suptă aduce adevărata lumină....
" Ba l
Aveam, de țintă coșarele ciocdeștl, unde icra adiuiala
c iir ^ăra... Dacă nu ne-ar Unea din
Muri, 1—
munculiță noastră... Cînd colo, ce să vesi ? Le-am aflat
am mai ațîpi, ș
și
t ..
Din
deșerte, ca și pîniecele nostru... Le-au deșertat in ma
De la omul care ce face, nu face de
cfl,u
a^lePia la nimic bun. . Toi într'un gaziile stației... At fost multă vreme Jrțtnar, cunoști
dtiu 4 vai nU>te aștepta
rostul acestor magazii, de aceea te-am și oprii...
'vina
lina norJi.
S oducei" Și din rău- în mal rău, din
— Să vă- dau deslușiri... Nu mi-l greu— Am fușt și
deschide capul, nu-l
.... sînt
fi.,1 filăm hui ca și voi. Lașa că nici /?■•
mal rău,
și, ce le -și mal
rău, îl
îl frănor și acuma
mi iieram sătul, de cît doar de vicafă.. La
vremuri
nu
u atîta sîntem de îndolagaziile stației veți găsi, din partea paznicilor, opune-a
" ^făl
ne
'a rătăcit învățătura proastă...
"
grozav...
riere înverșunată... Așa i-au dresat pe-aceșt:ă stăpînii...
, grozav...
— Ce nevoe ai'cm noi de stăpînl
"fi fie... Uite, noi, ce socoțl că păzim ?...
.4.șa zici tu.. Ici
Id zic cu tulul
tutui altă ce-va : t...Nu
■- 2Vtl 5 prearJ Păeini ? ^amea de mărfuri...
— Așa
mai dobitoacele între iele nau stăpîn. Om ul,-musai $u
tncei>e
Ic descoșl, ajungi
albă
Ibă stăpîn»
stăpîn» ...
.. s.^Fiirâ
<.^Fărâ slăpin v'ați da de rîpă, sau altă
n’are nime nevoe... Păzim mârvneie,
(j
istorie la feliă a-{i face»... iZbuciumul nu folosește, din
-• cu
cm banii
storșl de la noi, sînt aduse
««C
Cind
£'ea- Cînd
.................
j
Il
1
f
Iii
�138
REVISTA VDt'El
potriva, statî linișliț-f deviticle vostru a văm nc>lgrtf<ii..
i Xici n-'ațf putea trai, fa'rii stăfbi, fura caP'--,
— Para cap?. X'al'i ft pc-aj nostru'?... Dcgeaba-L
hurtâii; oUre pe u.'ritH '?..
— Bn, c-i-u dilar degeiib.i.. Dacâ-I tîiv»'.*, i‘C-1 Atel?.. Du ii'ar fi nnsuifea cepului nudrti liu-nun r.s -;a
huarti' trâciu-teia, ;::'e,
c-.-'i xigtura lepra oepciiui ..
Dur asu.,.. Ta a dep::'mtnfitii ca din cerut. , h ai Ș.-r:n,
bine î'iLlopai-j daca nici uL-ga plimbare nit-l vinț
face, noaptea, -,-iVtsk fazui-i Hor :.u «a /«ct't picioare
frâu: bort urile ciocnești*..
— CA.,.. T/. Cornul ut au.ua!!. .< hw-ant pr.ctl>n
d huznrt-.^, ia lux
!» b'tfdit
r>e 3l„r „c-ia o..‘ a
- piuil^ ne-a
fa •>:; o Z.w.’- .Ș'r-ec.-tm.-.' su ,7îk«
u'i’ foa/Hd?..
Cinai.:.. Si si. S-f'ltl, face llu-ij.ie.t,
singur. revizia ■
— Sîngur snigard_ Si c/i-ii hrj’ arede t:r!
s<. iii'cra sljigflt .
— PY.rd ’.ilire .
— Stm ..
‘p(- licn atifucea.,
_ fsta-’l ■ serviciu /... Iinpn'giiinl doai aie. .. neural
dourutf.., fii, idcgraj’isf, oj.
ctihnca. inul suride pe dormeza, cirîf urile im.ii ’■ ’ •
v. -ml oferi ta'do’il
Crl m.iiiiețgJtStuiur.. .\d-feii.i de lucruri ica.naf in
' Helgi-i O; il‘.n(d.jnn, c..<■■:!. Impcrdd
ciiti/nlrif sa ir(t.s:asdl.. ( e .' iu, ca o cit!\.ă phn.nda- ■'...
t7llde-S
de i.<.i!:-'::p:i;:d.:'nlâDe r." ir ■ ■ f :a
saltar, ied'l bâitd. <. u h-dca'?... Xnira: dr r
:.;d
lulitl, am- dat ordin ful i: fit dlpa.h ...
— XJauc știut iții veufil...
— Trebuie s<î tc ziestesc vtpccfia și dalet'tii'tiĂ’ciii
șiitii.,. Daca leu. jSuvcraiitn stației?, merg cu btm.itafeu de u trata drept wuiu-ni tente pttșl tmulr li, ușa-mi
Uite C: c-'iideiu... C't
asta... Direcției:
Va du și chelitfifli du cUHCrlari' .. -1; dori sit vi se us.i .e
mai rar gilttl,.. Icuiti telegramei: r...La oarei .f, arn.
plecîiul in revisica paznicilor j/usla/l la magaziile di
grî>ie, pe neaștepiaic am fosl î/icnhjurat .r> -o c. cizii de
'indivizi ș'i pus în imposibilitate tic a mu aptirc, Amcnirrțai final cu mourrefi, am fost iievoit a ordona paș
nicilor sa nu uftue nici u rezishiiiâ, sa de ctidu și sa
ajute la scoatrrefi sacilor cn grîne din magazii, precum
și la ușezarut lor iii care. După ce am asistat iu <1ctcistâ scenă și ani însoții forțai cuuvoi'.il, t:m fost
eliberat la marginea satului: D'agazîile Lotrii mode
goale. Spiritele Jbarfe agîlule. Casele de bani, Jmeci’.m
șî vi.'fitu miu.Lă, suit prin.ejiluiie. Ă'ugâm grabnic afuior de juriii arhuiiu. .:. Hupcdie ts-u urgent.. Dr v.'ur
ci-va, leu sîiii sus..
REVISTA IDE El
din scurt: 'De ce-ați furat prcipădiiilor'‘..v t ,sly
■mîiiu buerilor, <101 fost siliți de foame.
■ O
îf'11
d-itțf ocna...: - Păcatele w:a:.irc, avem nn'es',i: . 'd'!11'
■. fmia fără d-' \prij:n si sA moară dt. foame .,
— Vorbă •> i fit. ■ Cit ase mc nea oameni, fă
Jîtuio. hăt ș: bine.
Z0UMu‘
— Și Siin ’zi-. Ac lca-.â și a:.!- a-i -vorb •... T-g, >~
ac bună credința: Am greșii.. Terl->i-nC.Uiuc'o11
gin, Țîn’aru, fruiii'iu-l treJii: , numai lei a ■>rfln'
-om puia și- in fața ciiluîlor: t..Xam fuygi
furat ’
Xam m ii /:■ rd.d vremea Suf vlafi,,,,.
. Uf ..'.in umi./a' p> căi fi. zișe ;i pffuri.fy:
v
d- c-c A n v. ai! făli:. - Iw drjugut
',r
cănea-. -I.jm m-pof. din rod.-:! mu ieri' mdc. cmzu: p,'.'
vie! -mg. dl gl iearelc allupa... M'am. I)lcn. hodi.nl/j!1
ii:jiig‘ -i .!■:/ fure ., spie
pentru. imlc.-itu'iai/
1 -și a copiilor. , J. 1 mnneit-cu
zz/ r;( <.’t;
.1/h l.i-.-rat dar Jirerie , Și .i.i- mi-u irctmt nici- pejH ,,-X
cu1 put idalnc eu'-va vi.:-u su-piiru re... Dur dnpiicg^,
r-imi cu Dom.Autor vo.iste. v’a căzut
biinilț
O
in..-:.i. mniț<iti pi>:in :t;i, /'-• doi... J.u <liberară
ir ma ve:j despica
o a ifit. u >e o uin ,g
unt adun a.’-,- sau să fir-r, cum ziceți d-vocntă, s<j fUr
de cile ->i.‘ îmi v.i Citi: burta.. Sini năs-.ut om. f
U1U voii- și Iris !!-!C să tri-esc.. De Itn.le nu, lipsă vieuța. .
Uimi le âmidiră, pește... Vn s.'.'.m al lor igcurcu pe ff,.
i.iru- cu r.'d iauiu-rt, șț, '<'* în orîiict, fu desparți: ac
cmbil.:. e-.:- sa nu uiolipsc-usi a Ceata .
- Ai-.i ec s/îr---c ;e lucruri!-- i‘dd-uuiia... Dnl i> iuraăt
mț'-..
:n loc.. Ch:ae pmlul dc l-af doborî, sili
i'-.-ujri,7,C'gu vreme ne
pin ți
ii a.: -'c:--'it!e pu-id
lipsi lumi .ia, cî!ă -vreme ne vmn deștepta toi cin1!, cînd iii,
colo, istiit sfirșiful..
lo.
PERIOADELE CREAȚIEI
Studiile geologice au răspindit. asupra istoriei
iormăreî șt dczvoltaict succesive a păraîntului,
au răspindic acuma lumina. Scormonind supra
fața giobulul nostru studiind recele și păturile
stratificate in cari se găsesc lumașițcle ființelor
organice de odinioară, geologii au cetit istorică
’ ■
.1 . ca intr’un feliu de cronică veche.
P* *
T .
Această istoric urării urmele vădite a unor re
voluții cumplit de violente, cari s'au ’părindat
periodic, și cari au fost produse cind de toc,
cind de apă, cind prin concursul acestor ambe
— Doamne afută,^
clemente. Aceste mișcări terestre, a căror ivir«
— i'uarlc nnillămCSic...
dc-o dară și violență Ie inai mult aparentă js
— Ai răma s singicr
— Ciiiii vezi-.. Așez la lui piit.i-m!. C- i/uii ciiir ?
cit reală, au'servit ca pretext aaturaliștilor or
— Ce, na șiii/... [■':Qfo.;îriu< noa'driî.,. Dlămîii.iloitodoxl pentru a face apel la intervemi ca una
din
D-a ufuîts < u'.L'nl la os.. S an rasvrciiii\,
voînți atotputernice. Revoluțiile aceste ar W
— 'Mîigi.ziea sia'i- l:..
produse prin acriundi unei voinți atotputernice,
— A rămas goala. Șeful, necLil-zu
iiecLibzuii
;t. ea de uli-fi int
u'ar fi Șef a tehgrafieai de v:u:’ armata...
pentru a adapta pămintul unui anume sc®l?*1
— Cri-iiiit;'eu"i.i:îi’ar.'..
fi avut loc o creație continuă, care sar H “ — Da... Vin copiii sâ -':'chingii:t-at.ta..., să ripcască
eoltat msc iu perioade succesive, in timpul căror
bucățica din gura puriiuilor , să umple, tu loc maga
sar ti născut, in mod succesiv, gcnciați n
zii 1:: stației...
— jcăr noi sa privim eu ntpâștire ? ■
Așa-că Biblica, ar avea dreptate susțimn
— MLa! îimt-'j inaiu-ic.,. 1. frații noștri d.e . iji cinl i .
D-zcu a cășunat potopul, pentru a piere c
1-ri w.ru cer.’fapte... l-a sluji j-iltlâ .. dfm poftească și
mul omenesc copleșit de pacatc, și B-1’
ulțlt, ;su dce iHMiu ii;.- ajutor -ugric mal a: Hor nu.-.lri..
— Atunci ce
așleptaiu :'...Lu gltin.lă,.. 1
o.;:-al.
înlocui cu altă rasa noua. Ar avea drupw1 .
ni-i dșsiui...
D-zcu a ridicat cu mina sa munți, a sapi
— DVrsfitl... l'ml< Xuc'di ?...
— Cu la intrarea, po-lti!:i;, A- <• Iul Curul I.lui iutii
potrivii- altul i.u-l.. La ourbti, .n.umuf două șinișoare
— Bine zici. . Valurih' .-hd ingi iiiit' -ar . Xu-u vi
novat i ntiinal c 1 ce
.< t > i '-l'uit-niai cei- ce
privesc- ncpăstăiori
i. h’gîuii io-, Xu,u și i el cari,
ceea ce-î ș; mai rti i-, aj:ă<t s .- fir .<1 ir: i ~'- ...J/m ru-1-. ? .
I aluri, bjîiuliî valuri-, prunii:- ni -.iiail vosli-ic ur.--im!t.i
turnuț. rătaviliL.. A.iaindvtl jupi-a t.-. rag/ttresa... SJ-ămnrdârieu sclaviei lor pe ac->. ti ■■>.'.mng.
Ivur, ciiul cîfăttl ferecat ni lațiiiiri <1 fost luai
:
,
a creat organizme, i altele, ș)
e'
diat--a ;i , j
Toate ideile, aceste...de intervenitv
Ifll
„nor puteri natural.- mu a unor puteu ‘
explicabile, de iui-< veni u m dcsvol
<u
tulul, sini spulberate de c'ăb'ă d.escop
Irtfiuitc*
ințuî mo ici-ne. Ca și in studiul sPaț*^ |ntrfiiî
..Ic ceriului, știința ;t pâ'rună tnKi.Uil P--'1
iv.rst'ți vechiti de atil'VL miiioaiv f.c ‘‘„j
guranță raatematică, Dmsa a spui’ei‘
139
c^rof umbră ocrotea dc-atîta vreme toate Și nici o dată, dea nu va fi nevoită să admită
1 taWi'5
- '.!le3 superstițiilor ?i religiilor,, a descoperit asemenea lucru. Pretutindeni s'a putut demonstra
rcVCp‘ t sprijinindu-sc pc dovezile cele mal nc- identitatea legilor naturale, pretutindeni ș’a găsit
Jn
' cuni-câ aceste .schimbări progresive
aceca-șî regulă, aceoa-și materie. Cercetările îs-’
• ideplinib pretutindeni, prin mijloacele cele lorice, asupra origine) pămintuhiî, an dovedit cum
s's'j U.mplc și mai naturale. Ica a recunoscut că că trecutul și prezentul au tot aneea-și baza, că
niaț fț. 1iiU ’se poate admite acea creație petrecutul s'a desvoltat tot într’acelaș mod, cum
nic^!. 3 pămîntului, de care se vorbea atît ose desvoltă prezentul, și ca forțele cari au £ost
r'0-lC<ra si pt‘ căre un studiu rău înțeles al na- în activitate pe pămintul nostru, au fost din tot
4inif’yrea cu ori-ce preț s'o identifice cu zilele
deauna acelea-și. Această conformitate eternă în
turC'cație ale Biblici. Știința a _ recunoscut, din natura fenomenelor, ne dă încredințarea cum-că
C- ,â că întreg trecutul pămîntului nu-î alta focul și apa au avut, au și vor avea, ori și ciad,
P°tn't tabloul stârci sale prezente. Ori-cît de acelea-șî forțe, cum-că atracțiea, și prin urmare
Je.Cf'o dată și de violentc-ar părea, la cea dintăî fenomenele gravitățeî, electricitate!, magnetis
A r^> schimbările petrecute pe suprafața glo- mului; și cele ale actîvitățcr vulcanice a interio-,
VH chibzuință și cercetările nu întirzîe a do- rului pămîntului, n’an variat nici o dată, Natura
cea mai mare parte din aceste schim- lucrează aproape pururea în tăcere. Mișcările
'-rnii ’sînt dc cît urmările acțiuncl neîntrerupte cofivulzive și revoluțiile violente sînt numai piște
succesive a unor forțe fizice, cari au lucrat, abateri. Catastrofele, pe cari imaginației unor
■’^resit, în niște intervale imense, dar cari există. scriitori le-a zugrăvit sub culorile cele mai izbi
^acinn’, ȘÎ a căror efecte Ic putem observa zilnic, toare sînt sau exagerate, sau inventate.” Au fost
âft că astea fiind acuma reduse la niște pro cc-î dreptul unele schimbări mari, unele revoluții
porții atît de mici, din pricina micei lor du grozave, Inse, în cea mai marc parte, iele au
rate nu ne izbesc prea mult. Pcntru-că pămintul, avut loc mult mai pe tăcute, de cit ar voi visă
n*a fost creat dc cit prin forțele pe cari le ve- torii sa ne facă să credem, și, in tot cazul, tot
(Icrn lucrînd chiar astă-zl. in proporții mai mici. forțele regulate și bine cunoscute ale natureî au
Dinsul n’a suferit în dcsvoltarea lui nici o dată ca fost acele ce le-au produs.
Mintea omului nu mai are nevoe de ipoteza
tastrofe mal violente dc cit acelea pe cari le
sufere zilnic sub ochii noștri’. Atît că durata schim- unei mini atotputernice,, care-ar interveni pentru
barei Ie cu totul nemăsurată... Formarea pâmihtu- a face să îzbucnească-n tumult spiritul focului,
luj-le uimitoare, surprinzătoare, numai prin du din năuntrul pămirttuluî, pentru a revărsa apele
rata nemărginită dc timp, de carc-a fost .nevoe asupra pămintuliu, în potop» pentru a frămînta
globul ca o argilă flexibilă, intr’un anume scop.
• să se îndeplinească
După cum o picătură de apă găurește o pîcatră, Ce ciudățenie, ce extravaganță, de a admite o
tot așa niște forțe în aparență cu totul slabe, forța creatoare, care a întrebuințat un timp ne
aproape nesimțite, pot produce, cu timpul, niște mărginit, pentru a facepămîntul și pelocuitoriî săi,
efecte surprinzătoare, uimit >are în aparență. Toată să treacă prin trepte progresive, gradat, prin
Juraca știe, cum-câ căderile Niagarei, au săpat forme din ce in ce mai dezvoltate, cu singurul
albie® nuviului cu cite-va leghe, in sus, numai scop de a pregăti un sala; mar cuviincios eeluprin frecarea neîncetată a apei de stinca tare, din urmă venit, animalului celui mai bine orga
frecare continuată vreme dc mii do ani. Pămin- nizat, omului. O forță arbitrară, înzestrată cu
tul se schimbă necontenit sub ochii noștri ca și-n o putere supremă, are îea oare trebuință de
trecut. Necontenit se alcâiuesc straturi noi, vul arîtea silință' ca să-și ajungă ținta ? Nu poate îea
canii aruncă flăcări, cutremurele de pămint, sfăsie oare crea și face imediat, fără șovăire, tot co-i
solul, unele iiisulc se iv1 sc și altele s’alundă, pare bun și util? De cc atitea ocoluri șl ătițea
marca se retrage-ntr’o p irtc, si se revarsă in năzdrăvănii ? Numai stavilele naturale pe cari
aîta. Vazind acum întrumte, ca intr’un cadru, le întilneștb matericn ie combinarea succesivă
toate aceste efecte încete și izolate, produse in și oarbă a păfților și formelor iei, pol să cxvreme de. milioane dc ani, nu [putem alunga plice particularitățile istoriei desvoltăreî înmoi
lucea, intervenției imedia’e a unei puteri crea- organice și anorganice.
Ne putem face o idee aproximativă de durata
oarr. Pe cită vreme toa' nu se datoresc de cit
Acțiuncl forțelor naturale. Toată știința desvol- timpului ce i a trebuit pămîntuluf pentru a aj-Ugc
-reJ pămîntului nostru ic de alt-felîu Ica sin- la forma actuală, aminti fidu-ne calculele geolo
?urâ negarea
ipoteze care-ar
negarea orî-cârcî
orî-cârcî ipoteze
care-ar admite o gilor, asupra diferitelor faze ale existenței sale,
putere
supranaturală. Int'-meeată pe cunoștința și mai cu samă, asupra formărel fie-cărr.I strat
Maturei cu iie-hconjoară, și a forțelor cari o sta- de teren. După calculul lui Bischof, formarea
pinesc,
această știință a putut urmări și determina, terenului huîlifcr. n’a cerut mal puțin de cit
mult fflaî
chiar7"1’ CU Prec5ziull<ri rite o dată cu siguranța 1,004.177 ani. Terenul terțiar, care arc cam
la 1.000 de picioare adîncupe, a necesitat pentru
. 1 IS^Clticat recii tllh 1T rtrinn In <■>?=<'■* Ar)OCÎ foai'tC
lan5?te eP'
lormarCa lui o durată de 3^0*000 de ani. După
tinde, - • ’ —
Dinsa
ne’a arătat
a, ;itat tot o dată,
dată. că preta.
însă nc-a
calculul Iui Bischof, globul nostru a avut ncvoe
nvj 4|U
u». «w «i»*-!
ținnc fi*'n< toate timpurile,
n’a riv
avut.loc
nici O SC
‘
x-j a rcyeni
a m.-iif-ru
materiei
forțelor
naturale. , de 350 milioane de ani, pentru
ban k >.C nceâ
‘tft'â a
’î sî
<’ a
'1 flirtul
or nar.t
incandescență, de la o
_ A
<țSU“C«t 1*’* lui primitivă
rin de
Hirandp?
iinpieti- )**
N’că-er* această știință n’a fost
_ < - ‘ rdc
200
A. 2:000 de grade, lancea
------------ de
-- --^IhjîteTi^ ’U cercetările Iei de necesitatea de a temperatură
n erveuireaunor torțe necunoscute. Nicăeri de giade. Volgcr fixazâ cifra timpului necesar
I
■■l
II
/
�REVISTA IDEE!
140
REVISTA lt>EEI
pentru formarea tuturor păturilor, cari ne sint
cunoscute, la 648 milioane de ani. Aceste cifre,
ușor do complectat, ne dau o idee despre imen
sitatea acestor epoci. Iele pot inse să ne maî
dee și alte indicații. Comparate cu distanțele in
finite, pe cari astronomii le-au găsit in univers,
cari fac să ne apuce fiorii cînd ne. gindim la
iele, aceste cifre probează că timpul și spațiul
sînt nelimitate, prin urmare eterne, infinite. Pămîntulj in existența lui materială, Ieste într’adevăr
infinit. Numai schimbările indurate, se determină
în epoci limitate sau temporare. De unde, tre
buie să admitem că ceriul și astrele lui-, nu-s nu
mai infinite, cit se atinge de spațiu, lucru de care
nu se îndoește nici un astronom, cî sînt și fără
început și sfîrșît, adică infinite, cit se atinge dc
timp.
De ce adică noțiunile religioase, cari denu■ mese pe Dumnezeu ca o ființă eternă și infinită,
ar avea un privilegiu mai mare de cit acelea ale
științei ? Cugetarea naturaliștilor să albă oare
mai puțină îndrăzneală dc cit imaginațiea mo’• horită a popilor, a căror turbare a inventat eter
nitatea internului? Tot ce s’a spus despre sfîrșitul
lumei, ie tot atît de vag ca și tradițiile începu
tului ieî, inventate de mintea popoarelor, dc ciad
îerau în copilărie. Pămintul și universul sînt eterne,
pentru-că eternitatea Ieste o calitate inerentă
materiei. Numai din pricina schimbărilor din
lume, omul, a cărui minte nu-T luminată dc știință,
o crede limitată și trecătoare.
Ceea-cc ne demonstra acuma știința, ajutată
de aparatele cele mai puternice, spiritul logic și
lipsit de prejudecățile religioase și filosofice ale
secolului nostru, așa zis luminat, au predicat
oamenilor de mult, acuma cîte-va mii dc ani.
Și-i chiar dc neînchipuit, cum o noțiune atît de
simplă și-atît de importantă, ca acea a eternităței lumeî, a-putut să se șteargă din mintea
omenească. Aproape toți filosofii vechi, au privit
lumea ca eternă. Lucanlu zice formal, vorbind
de univers : «Iei a fost și pururea va fi». Toți
cei cari se vor lepăda dc prejudecăți. își vor da
sama dc puterea maximei, că nimic nu se tace din
nimic, adevăr pe care nimeni nu-1 poate spulbera.
Creațiea, in înțelesul pe care i-1 atribuc modernii,
Ie o subtilitate teologică.
L. BUCHNER.
In Rominește de M-me C. Ren.
PROGRESELE ȘTIINȚEI ȘI
PROGRESELE SOCIALE
Starea unitarei omenești și a concepției despre
hune, la linele secolului al XlX-lea. — Ajunși' la
finele secolului al XlX-lea, un spectacol (lin cele
mal curioase se prezintă în fața observatorului cu •
getător. Toți invățațit slut de acord, ca acest secol
a
” int^nnr
întrecut în liniIte privințf și într’o măsură ne
mărginit de marc, tot! secuii! trecut!, și ca a re
zolvat chestii, cari ia începutul șău păreau nerezolvabilc, Dar nu sint numai progresele teoretice
SUIirprinzătoare, în înțelegerea adevărată a naturel,
cari
'**’ au dat viețel noastre culturale moderne o inîâtji.șave
, .
cu totul nouă, ci și aplicațiile practice, ultthtor de fecunde, ale acestor progrese teoretice,
la industrie, tehnică, transport, etc. pe ,i„
parte inse, pe terenurile importante ale vipfeT •
rituale și ale legăturilor sociale, nn avem de 1 V*’
progrese de loc, sau foarte puține, față (je
trecuIL Adesea avem dc notat chiar retroer^ifr 1
însemnate. Dinir’acest conflict pronunțat, naște
numai un sentiment stingheritor, al finei stăii
terioaro dezechilibrate și noadevărate, dar si ln'
ricolul unor ca tu strofe grave pe terenul politii'
social. Ast-fe]iu fiind, Ie im numai dreptul ci si
toriea imperioasă n orl-cărul cercetător cinstit U'
însullețit de iubirea c.iitră omenire, să contrib^
cu deplina sa conștiință la dezlegarea acestui co'
filet și la înlăturarea- pericolelor ce-ar izvorî dî'
Iei. După convingerea noastră inse, asta se poate
dobindi numai piiutr’o tendința curagioasă, ob°
ștească, spre cgnoșlinla adevărului și prin ’cîsti
garou unei concepții despre lume conformă cu na
tura, concepție bazaț i pe cunoștința adevărului.
Progresele științelor naturale.—Dacă ne închi
puim starea mărginită, prea nemărginită a cuno
ștințelor naturale dela începutul secolului alXlX-l(>a
și o asemănăm cu strălucita înălțime la care â
ajuns această stare cătră sfirșitu) acestui secol
progresele îndeplinite vor apărea uimitor de mărețe’
orl-cărul cunoscător. Fie-care ramură a științelor
naturale, se poale lăuda cmn-că, în timpul acestui
secol, și mai ales în ultima sa jumătate, a ciștigat
doir.emi extenzive și intenzive de cea mal mare
valoare In cunoștința infinitului mic, prin micros
cop, cum și iu cercetarea infinitului mare, prin
telescop, am câștigat priviri neprețuite, cari acum
o șut i de ani ni<-I nu puteau fi bănuite măcar. Me
todele perfecționate, ale cercetărilor microscopice
și biologice, pe lingă că ne an dezvăluit o „luiue
invizibilă4, plină dc o nemărginită bogăție, dc forme,
imperiul protozoărQlor unicelnlare, ne au. mal în
vățat a recunoaște in micuța celulă „organismul
elementar11 comun, să ne dăm apoi samă că legătura
soi-ială a acestor cclu'e sînt țesăturile, cari compun
corpul tutelor plantelor și tuturor animalelor mul
ticelulare, (a si pe cel al omului.
Aceste cunoștințl anatomice, au consecințele cele
mal întinse, iele se comploctează prin domonstrațîea einbri'-,logicî, că orl-ce organism multice
lular superior se dezvoltă dintr’o singură și simplă
celui.i, din „celula-ou fecundaț i4. Teoriea celulară,
de o însemnătate atît do capitala, ne-a descins în
sfîrșît- calea, calea pentru adevărata înțelegere a
proceselor fizice și chimice, ca .și a celor fiziologice
ale vie țel, pentru înțelegerea acelor apariții miste
rioase, pentru cxj'licarea cărora se admitea înainte
o „forță vitală**, supranaturală, sau un .,ce-va snllctese, nemunior*1. Chiar si natura intimă a boalel,
a devenit, pentru medic, clară și înțeleasă, prin
faptul Icgăturel sale cu patologica celulara.
Descoperirile secolului al XlX-lea mi sînt ut .
puțin colosale iu doincnixl uaturel anorgiinice*
zică a făcut cele mal uimitoare progrese, in t01
ramurile domeniului său. in optica și^ acuș tic‘l» •
știința magnetismului și a clectricitătcl, In
canic.ă și căldurii, și, < e Ie mal însemnat, ums
dov'dit,'unitatea forțelor naturale în
o?nt
vers. Tcoi'ieii mecanică a călduței, a aratat ci de sirius legate aceste forte, și cum o f°IA“'
A
care, în anumite condiții, se poate transform»
rect într'alta. Analiza spectrală ne-a învățat, . .
ce-en-șl substanțe, din cari se compune
nostru si ființele sale viețuitoare, constitiie ș
' tutulor celorlalte planete, a soarelui ca si a -mul depărtate stele, stele numite fixe. FizuA 1«ir
lor, a dezvoltat într’o măsură enorma con- l,.
. « despre lume, dovednidn-ne, că în spațiul
’xainit se rotesc milioane de corpuri luiuesli.
^XgiHÎt
jjCllRUo
' r"qrl de cît pămîntul nostru, cari, ca si ’ uJ se găsesc într’o necontenită transformare,
cest»,' i* scliin’b necurmat de „naștere, de naștere si
|nțr UJ cubica, ne-a făcut cunoscut o mulțime de
pe’re noi, înainte necunoscute, rezultând toate,
C‘?rPl£o-arcâ-ntre l°le, a cîtor-va elemente sim
ții» 1 °rj nu s’au mal putui; descompune, vre-o
l,le’ ecI la itumăr. Parte dintr’aceste corpuri, au
cea mal mare însemnătate practică, în toate
.„iile viețel. Chimica a arătat, că unul din a
elemente, Carbonul, Ieste miraculosul corp,
cC7efectuează alcătuirea legăturilor organice, necâ*rfinit de variate, dinsul reprezentând, ast-felin,
“K chimică a vie tel-.
’ Toate progresele fizicei și ( humei inse, luate in
te sint numai de mică Însemnătate, față de
P^m’nătatea teoretică a grandioasei legi, care le
înSjiiosie pe toate intr’un focar comun, față de legea
^ihslantei. Această „lege fundamentală cosrnolo«’ca*' care dovedește conservarea eternă a forței și
f materiei, constanța generală a energiei și a aititeriel hi tot universul, a devenit, luceafărul neîn
doios’ care conduce filosofica noastră monistă, prin
colosalul labirint al enigmei Imnel, la dezlegarea
• acestei enigme.
încă unul, dintre cele mai mari progrese, trebuie
scos ia iveală, de o însemnătate tot atâta de mare
ca și legea substanței, care o completează chiar.
Acest progres Ieste intemeerea științei evoluției. Ie
T
adevărat că sint clțl-va cercetători, cari au
o,, „„..nn
vorbit
încă de mii de ani de „evoluțiea“ ființelor. Dar că
universul Ic stăpînit de această concepție, și că
lumea însă-șl, nu Ie alt-ce-va, dc cit o eternă „evo
luție a substanței", această strălucită cugetare, Ie
un copil al secolului al XlX-lea. Și de ablea în a
doua jumătate a sa ajunse la deplina sa claritate
și de o aplicație generală. Printr’asta ni s’a dăruit
totodată, cheea la „întrebarea tutulor întrebărilor",
cheea la enigma cea mare a 1 urnei, ni s’a dat desiegareala întrebarea, care-I „situației! omului în na
tură1* și care-I origina sa naturală. Astă-zi, sîntem
in stare să recunoaștem clar, că legea evoluției sau
a „genealogiei moniste1* domină întreaga natura.
Și, cu ajutorul legei substanței, putem da 1 explicațiea tutulor fenomenelor na t urei. Asta o c
datorim,
..
”2
in prima linie,
celor trei o
geniali filosofi al naturel: Charl
CL.l Darwin,
D....»],,, Jean
X™ Lamarck
Luuu.A ?șii Wolfgan
Az..-..-»:.. sînt cele trei stele strălucitoare,dade
boethe. Aceștia
pnmul rang,* diutre
X™ toți ceilalți mari bărbați al secolului-al
al XlX-lea.
'
’
’
Acestor progrese uimitoare, ale cunoștințelor noastr
‘ reț* naturale teoretice, corespund diferitele
diferitele ’lor apliapli
cații Practice,
practice, pătrunse în toate domeniile viețel
vie^^
meneștl.pacă
menești. Daca astă-zl sîntem în „epoca mijloacelor
‘J'C'țniumcație".
dac*'-comereiul
............ :
Pi.c
r,wumcațieu, dacă
internațional1 și cu“tonrea,
a 0-1.,!.+.^
căpătat 0 însemnătate atît 'de mare, o
nrea. a
jj^mnătate• care
al
care altă-datii nici prin vis nu i ar fi
,
mulțumită telegrafului și teletoatPn
înl“ltl,rat hotarele spațiului si timpului,
tehni(?pCe | a le datorim, în pruna’iinie, progreselor
aburuh,/ • fizicer’ maî cu samă aplicatei forței
silim . ?l a electricitătel Dacă prin fotografie,
Jară ’R« eoa lnal mare înlesnire, silim lumina sodelii a nUve î?ea> in timpul unei clipite, imaginea liIn cele mrair1 °-biect tlorit> daca in agricultură si
Viitoare d?
profesii, am' făcut progrese uîmiilna» 1 medi<diia, prin cloroform și morfină,
VȘurat neinx*2-• a.nt^epHce și terapiea serurilor, a
'kdoriin a..Ptîen,lt ,de mult suferințele oamenilor,
•■teu chimici aplicate, Cil d : mult am
Ml
întrecut printr'acestea și alte atâtea invenții ale
tehnicul, cît am întrecut- toți seeolii trecutl, poate
orl-cine să-și dee samă, Așa că o deswltare mal
mare ar fi aicl.de prisos.
Progresele instituțiilor sociale. — Pe rit privim
de cu îndreptățită mîndrie, colosalele progrese ale
științelor naturale și aplicările lor practice, înde
plinite în al nouăsprezecelea secol, un ttblou puțin
măgulitor ni se infățișuză, din nefericire, cindăvein
în vedere alte domenii, nu mal puțin însemnate,
alo viețe'I moderne. Cu părere de rău, trebuie să
iscălim afirmarea iul Alfred Wallace . „Față de ui
mitoarele noastre progrese, in științele fizice și în
aplicările lor practice, sistemul nostru de guveruămînt. de justiție, de administrație, de educație na
ționalii, și întreaga noastră organizație socială și
morală, Ie întn’o adevărată stare de barbarie-.
Pentru .1 ne încredința de adevărul, acestor grele
imputări, nu avem de cit să ne aruncăm o privire
scrutătoare și nesfioasă asupra viețel noastre ofi
ciale, sau să privim în oglinda ce ne prezintă zil
nic ziarele, ca organe-alc opiniei publice.
Cultul justiției. — Să începem scrutarea noastră
mai întâi cu justifica, cu „l'undaineutuni regnurum1*.
Nimeni nu va putea susține, tăi starea actuală,
Ieste in armonie cu cunoștințele noastre înaintate ce
le avem despre lume și om. Nu trece 0 săptămână,
in care să nu cetim verdicte judiciare, cari să nu
ingrijască pe orl-ce „om cu mintea sănătoasă4. 0
mulțime de hotărîrl, date de judecătoriile noastre
de pace, inferioare și superioare, apar cu desăvârșire
(je neînțeles. Lăsăm de-o parte faptul, că în multe
state moderne, deși pe hîrtiese găsește tipărit con
trariul, domnește încă de fapt absolutismul, și că,
intilfl „bărbați al justiției**, nu judecă nici cum după
convingerea lor, ci potrivit „dorinței superioare, ve
nite de sus“.Ne place să admitem aici: că cel mal
mulțl judecători și avocațl al statului, judecă după
cea mal dreaptă a lor conștiință și că greșesc, a
greși fiind omenesc. In cazul acesta, cele mai multe
greșeli, se explică prmtr‘0 cultură defectuoasă.
Domnește foarte mult credința, ■-,ă tocmai juriștii
posedă cultura cea mal înaltă, pentru care motiv
sînt tocmai meniți să ocupe cele mal diferite pos
turi. Această mult renumită „cultură juridică",
inse,-Ieste, îu cea mai mare parte, o cultură curat
formală, nu o cultură reală. Tocmai obiectul de
căpetenie al activitățel lor, organismul omenesc și
funcțiea sa de căpetenie, sufletul, nu se învață de
cătră juriștii noștri de cît superficial. Ceea-ce se dovedește, spre pildă, prin năzdrăvanele păreri despre
„libertatea voinței4, „responsabilitate", etc., de cari
ne ciocnim în fie-care zi. xksiguraifi o dată, pe un
jurist distins, c-um-că celula-ou, acea celulă foarte
m.v.., -din care se dezvoltă orl-ce om, teste inmică,
zestrată cu vieață, ca și embrionul în vrîstă de
•>2, 3,
•> ?7 <sau 9 luni. Drept răspuns, primiiă un zimbet neîncrezător, sarcastic. Celor mal mulțl studențl în drept, nici nu le trece măcar priu minte,
să se intereseze de antropologie, psihologie, si de
isloriea evoluției, cari sînt cele dintăl condiții trebuitoare pentru o dreaptă înțelegere și judecare a
firel omenești.
v
.
Supărătoriul do
Orinduirea noastră de stat. - buparatoriul
do-
atinge^nunial
meniu al politicei, îl vom atinge
numai în
m treacăt,
____
_.
_ ..._______ viețelstatului
, .
.. . modern,, sint
.t
de
oare-ce
neajunsurile
destul
de nonnscute.
cunoscute, si
și fie-care le simte aoroane
aproape
'1^
’d <h>
zilnic. Aceste neajunsuri se explică, în mare parte,
tocmai prin faptul, că cel mal mulțl funcționari al*
statului sint juriști, bărbați cu o excelentă cultură
formală, dar lipsită dc acea adîncită cunoștință a
uaturcî omului, care se capătă din știința ăntropo-
'*
I'
I
<:
�H2
r
ftT-.VTSTA IDEEI
logioî C0iiipi/ra|c ,-j h
i'v'îoj.-b <
-yt-.t,!'’. h rL.-i*
lipsiți du ori ce‘ruiiaștiui i a Ic-gdurilor sociale, ;il
căror model organic ni 1 furnic.•/« zoidogir-a fpmiiat •. și istoricii criiuii'.-i. teonea cdnlur-i și șiiiiihi.
probe oaicb r. .ț'-fhirti' fi-.-a și vicuța corpului >ofiul*-, ndi- ■' cuMuc înieh-gem dn-pr imuiaî
atuncL cind slărahini cnnoștinți-'le .știinlpik H-ni'tur d- . «li spre ..rcusti nr-i. a ,-i vie.ițn:‘ pi-rsoamlor
cari comunii statul >i n fc/nk/or c.-ri compun an-n■ nOrsoariiE bm/u, irnmitmd n";7i; i d-.-.tul". r;> și -ijnrezmitautii poporului’ -. r.tri roulurn-a?-" cu .-.<pșri-i.
ut smpiiii iiuf Hor m t rie
biologice șianiropolor/ice j:epreluiie, mi ar mal
ci piHiaț" sa
se cei<;-o>, in ifc-r.re zii prin ziare, a?-. imilținm
insnălurinti loarn A <-i ori psihologice .-i acea p litică termită rug.' !caf:i. cei•• cm mc>f<- rapoiilelm
noastre. parJaim-ntur" ș nurilor (l'u-rr-t;- >l> stat, o
distincți/- nu* m'ea , igulitmiro.
Cel nu f iriu lucru Juste. bim- iipd-s. mad stalul
cuilural >i;nder.:.se arini'a in bt.:i/buia teci, ini
mica culiurei', și i.îm.l rirlriiid egoism al parti
delor. orbirea miopilor i-undu'â<mî de f.iiriiil, sihțihe vrnrb'iea. Avem atunci piiv.-lișM eu acea ară
tată bm.il oara du parlamentul germai:,. din neno
rocite i .-Cm.u la .im'le secolului al A.Lv-an: D<--lincie Toporului cuib german. în t.-.iIuh centrului
ultramoiitan.‘•mb di rec. ți., a. papisni ulmi rarnan, car<' I
Iesle intuiri au 1 cel mal grozav și mal priOiuplios. In
ioc de dr.'pmt1'-d rațiune, domnește as.r-lvbu suj erstiiiea și uidobitocire.).. Orlnduiica nom I r> «le stat,
se va putea iniburriiăți muniti alunei, ciori se va
' liberâ de frinrâ1 bisericii, .șieiiid. priutim ciillmă
st i in L ij. cu-n util raia a o n-t el, n i v ■! ■' I cu n os i i.: 11. i o r
cetah nilor, referitoare l,i oii» și la lume, se va ridii’u
la o inapt:, niaî iuiihu. i'elini for trei (Ic ski' mi im
porți'. ?donaihi' ."uu repadijirib • cOnsiitiițiu r-i-t.■rratieu sau
rație;-, ustea sini (he.-îii sub o
donate, față d-- chest’ea capiuri ' -. Cum tn.bpm, - t
fie statul cultural inod'’rn, cb.-ri -••! sșn iem ' Tre
buie su fie let'cruiic. coutlnR. prin voința .cneiiculn,
după niște prme pn' de en.dinî . i: eanonnle, sau
să fio rioinoeialic, condus rinpâ ’egî rulimitde. și .
după dreptul cetățenesc ?-Saruină uoaTuă du -ripetenic, Ie sa m- crtpl'.'m trnerîrnua asl-fuliu. in rit
să dohî.iidiin niște ret ițeai raționali’, liberi fie su
perstiții și prppidilii. La ksia inso, s< p >.ițd ajung'-,
numai rriulr'o reformă u școaluT. potrivita cu timpul
rn care trăiri..
.
Școala noastră. —- Ui și cuilul justiți'I și ca și
Urinduirca noas-lta dc Stat, bit așa, nici educat,’..a
eu diim lincrimcț, mi corespunde du loc, cerințe
lor ce progresele științifice ale ser.olulul al JkiX-lea
ie impune mici euliuri moderne-, t-âinlelc naliuale,
cari au întrecut, ații du mult pc toap- celelalte di
lați și cari, privite de aproape, au absorbit ș> pe
toate așa uumileju stiiuți spirituale, științele- na
turale, siut privite, sn școlib- noastre, ca eo-vii se
cundar. h'.ui irint pasc, ca {•enușârcas.'.i; le >-mi pin
contra, acea crudiiju moartă, scoa.să din școid'-le
minăstiriior evului uiediti, apare, '-.-Im- mal umll.L
profesori, ca țirsărcmutt-a- lor cea mai inartu Prir.uil
lo.C îl ocupa sportul grfiuHiîiral si „cUnaș’••iță nprofîwduiă" a Jhnhibiv ekusi'?-., t.iri ripesi, fo.l' <dîlu.
timp, ca ;<i ciino.șlința istoriei popoarelor '-sturioni<■'Etica» obiceiul cui mai’ du ■ ''.pmt'.iiie ;ri nlc-ofiei
practice, si- jiuglig/ liz.i, și. în Jucid ici. se pun-.- ‘••mfeșhmF.a bisericel. Crcdinții”, s;i meargă jnuiiitea
ștnnțot, Nn inse a.v.oa credinți .-i.iințiir/cam r-.mduce <ătră o religie monistă, vi acea crpdiîiță :-.upcrstțțfous i, mi raționala, care constitui buza unui
ilițunn, F'p cit’> vrenu-, cunoștințele inarcu ale cosmologit-î și ple antropologiei moderne.
n.lc hi'nl gi'-i și id’’- Șhlul/'l Lvoluției, u()
loc, > iu prea mic li aplicare in șvoal'ele ' i $isese dr,
"0^'r--sU:
perionru. -- in<i>r. ' iuyiiv-ri'a <>i o iuiini^
lapte filologice și islp'icu, cari nu aduc mei «e
folos, nici
ciiliu,':1. b-Ti rie.;;. nu-i in vii..pa . "ii■
tî'-'l. Si toi; as<mc-i>r-ii, oriridiiiren hivecduu -i
v. i-ii ri.ilnr j . midibrie în care se găsesc f;ltUh!'
file .ir-sfor umv r-ii;>f’ >■■ împacă vu treapta cv'
lutiv t a uimi concepții nic-instr. despre hirrio. Țț
;.,li; (|<" ptiiin. ea s: diroi l;iea învdiumimiihij' i'”
gimniu’Jl și din șn'iil" >i,< unda.e.
111
Biserica iiuas»t‘ă.~Cubue.i <ontrif.st.nlut, lat: j
■ > r.:iier! i vdurn.i. bazajli p? șinub l - îtat’unȚ jp.
iiaii.tale, n prezici i- l'«iâ u-iiir. biserica., Nu vom
M«rbi .ii- i de-~pre j.)iip'Simri uitramontai], nn.jdina țiile' augb'-li'«-, ; •irnii.c spre oi toifoxisni. cari
cîntl Jf- vorba <■'•• rujioașlvn' i realiiîtț-d .<> ,jr pȚ
daroa superslițiilm vier mal stupide, se întrec»
eu cel diiilăT, Dar să luăm prwben wnnl popă. |-Ț.
batant, cu ul.ri libn’.ale. i-.in* ar poseda .> culj’mjj
mijloiiu bmfi. și caro ar recunoașn-1 ainesterul ri!.
ț un 1 în cheside- c-r-’CI>rit ■. Vom nuzi atunci,p<.
lingă i» inv:'î il-ar.-. moral i exci-V-nt i. cure se iu/,
plică p.'rf’i-T eu '.-lica nomrirîi numiși a, și pe lî&ga
irișto dezvolliîr'i ipna.ri!ar.-, pp cari l<-, inri.vnnțiiiii
cu tot dinariimu.ii' v<mi auzi, p - lingă acestea, ni.șf.
repi-uz'-iituri ii -mm fiica lut danu i'Z'-n și alunid(‘
dvȚre om și vie,''.', rnștu rrp-.’uzeiii :h i •■ai i contrazic
cu lot'ii toi'ic •: * ■•'.■î'-iitei • șiiinț ’1"!- miturale. Xu
îe duci de .mii.ire, d.u-.i iubim î și cbimis'd, malid
si lilv.t >fi- unri au obs'TVut >i < iig"iat adine asiipm
liniarei, nu vor -ri d<.-:’ m-'mitan- unor asuiueneu'
predmi. Lipsește t-Vb 'd'/.r . f. ,ș. filologiicir iinșiri,
pulilieiiiuilor ca Și Ți ișt;:•>■ nuriri, l-x-iual acea,
i’ uii\Tumrchi//z inirleț/ce u ioi!urei, care se bazazi
li'H'lriiiii i'noriiștă a
•hri,:--». Ț curi* a treiait
iu rii’iiu nuri < md ăi și ni.u i ireali 1-iiri
Conflictul diîiire rafina? și ihigr.ui. •—D.n pu
cina ac'st -r lu-norociic • -uitr z;< ' rl. cil.'rie aici naiiiaî i<K!-, ;e pe sri rl. ur.neiiz' p'-ii’ru vicida uoii.riiil
* -', imiiimt - l'im-tc- grave, a 'ănir priinejdie
modernă,
C'tv " ;.■zrr.bi-i-'L îni .iu-tr -. Cullnra rmusțra 4asf. z), ca r-.mlla .-1 șlun-Ț ir cu tirim iiiaitiLȚ.
cure dreiriul I-i !■ gilim in toate <Î0îi»cihi1« vi-m
oficiale si p'riv;il'-. Ac-.-, â cultii!.-.'. dm< ștcsl ur ț
om nir-â rid'C.iL’. prin raiiiine. l i o truapbj im- _
mat înălțări i'.if-ligunL'. și,o dam cu asia, sa tu l.
p. calea n-ii bami, < aiu rim-, spre levi-in.
<■ rial’ireșlc •nii'.-, ! ■)• imastre naturale.
*
La {ircn.ria inse,
opm cu p ilei.-, ac.e.o mț
înriurd-m.-. cari vue-.c să tu* cultura spin^
iioslrn, privitoare la - ele mat de sau»' l‘
.ll!ul
ijl -nuiită în emu pțiile vecii).
,\u. dnnni^
mc lin. A.- -sie « ercnrT cari s u-.i im-nioLt iu W eiu
îcaridimmle stnjmh-, cur ea lațiuncn sa Ț »
Iirl
f.bi A.mrirn J-ialf revehitri”. Ihn -'‘țȚț. u !U-
risprml. nu. Almivuh- d<- acțiune, ah a ■
,1U
arm . m ini. aicu.iz -.. d-migur, în nȚ'j 1'j(. folonumaV pe cgoi-mul c.ir.it Și po .Cn'Jn'|i,elor
.siuiît p-js'ihul i, ci și p>- i riioriinbi • 1”' inOd f]
U..
jUm jcur pe de a la, P?
‘fld
traddml. | a ruiihă. Diirire <-.-I trei |lț^iCj(lioS «•'
A ra ionul fii aî ^-tnnb i, rel maț 1
U|.j in’1^'
f • r.iutatori. « i ignoranța, Și P ,:,ieA .mnottt'-'3
in,A inerția. Chiar »'il. l’>m '•> «j’»1 ‘™%1 *
rteestor două din urina, dam nu/avut
învingă p'- vt’u riinlă). ■
După edivif.i populara genn..nu
E;HA^6t
a ultimei opere -Die Welirii’lfei», de u
Inginer, E. BuanxTi'-
iteVlSTA rDKEt
RĂTĂCITORUL
•Șnt
•!-. liber, facii mia
«nul. ■p.unt - Hrs a «. 1M
'
" ’* ni; •■•••■ vCaii:'>■!, cir,,]
,
■ iul . ;’<I ...te • nb.-, ; , n- an’Jin.-tl ții-,
pa uv.’f.
ihieutT-1- rrpropimdu-sc de Bohernian, ii zise,
" ndu-âe bine pe șea și ințcpunindu-sc-n scări.
Mi se Par,:’ Prictcne’ cft n a*
vezi tocmai
EȚ. ne conduci, dacă te-i uita la coada cab‘w P-tăle. in l°d sfl tc ”’V 1 urechi.
bJ '" Cbrar dc-aș li orb, râ: ; usc Bohemianul,
"Sfit de bine' v'aș conduci prin ori și car.-.
'
acestei împărății a T .înței,- și chiar ai
lSoi vecine.
D-ta inse mi iești I ranccz, zise Scoțianul,
^a, zise călăuza.
_ Din rare țară Iești aluneca. întrebă Quenti'n,
Dm nici o țară, răspuns'e călăuza.
Ce felii'» din nici’ o țară, repetă Scoțianul,
C- ?i.sa, din' nici o țară, răspunse Bohemianul,
IciTsînl• ’ ‘••■r
P Zingaro,
'A;-------- un Bobe mi ...........
“!------ari, un v
Egiptean,
cc Europenii, in diferitele lor limbi, pot
sau țot
t
să gâșască"l ca Să numească poporul nostru. Dar'
leu
am
Cu "n'
n'-'
” patrie.
r
— Iești creștin, întrebă Scoțianul.
- Bob.cmiaiiul dădu din cap, că nu.
— Cine, zise. Oucntin, pcntru-câ spiritul catoliciBUiului nil' iera tericran-t mei de cum pe -ase
menea vreme.... adori tu oare, te închini lalvlihom
— hțu, fu nepăsătorul și scurtul răspuns al că
lăuzei, care nu păru nici jignită, nici' uimită dc
r'Rfneiica tîn3.ruiui Scoți,-in.
— Iești atundea. păgin. său ce rn.ncăre Iești?
— leu ri’am nici o religie, răspunse Boliemiaiiul.
Diu.'-ar<l sc trase înapoi, pcntru-câ. cu toate
că aurise vorbindu^sc fie Sarasinl si de idoln.trj,
nici o data nu-T trecuse prin cap bănucala c’ ir fi
putut să existe o grupa dc- oameni care sâ nu
practice un oare-care cult. Din.su! iși reveni din
. uimire, ra sâ-,șl întrebe călăuza, unde locuea dc
/‘biceiu.
— zXcok.1 unde mă găsesc, unde m'a-pucă vrei-"ca. răspunse Bohemianul. Ion nu am Icci ință.
' -Cam îțj aperi proprietatea, r
.. — Afară dc hainele pe cari le port ș: tic calul
pe care-1 încalec, n’am altă proprietate.
iești inso îmbrăcat foarte bine, si călărești
animat, zise Durward. Cari țT sint mijloacob? ■:■•
haiti t
J
~- Minipc aluneca cind mi-î foame, beu cind
arJSCuC’ si " arn altc mijloace de traîu de cit
e c pc cari intiraplarea mi Ic scoate in calc,
faspuns0 vagabondul.
—' Sub1 a cui legi țrăeșH -_ t"~ lc" nu
1
7.* -U recunosc oici
supunere nimănui»
ain 7? iCâ rn’ vinc
socoteală mie. sau nară
"jevoc, 2iSe Bohemianul.
•_ p-rc 'Î’î *eful re te c-.miundâ?
7;7U ,n.^le tribului, dacă-mi place să mă supun
~ fo,112,1 ‘ Ălt'feliti nam nici un șefșc£/ ~a să zjcăj zise întrebătorul uimit,
tot ce întrunește pc ceilalți oameni:
twaSlcî lcl
ei nici șef, nici mijloace statornice de
a'6- nfa ■?cas
ă, nici masa, N'ai, aîbă-te Domnul
143
ia rai1.:, n ;>i
i, llnTunez<!-i,c D'oinnul sîÎcilc-tc. n’ai D-zem Lipsit d-; r.fpinire, lipsit de
fericire casnică, lipriî de religie, cc-țl rărairie ?
- Sint liber, zise Bonc-mianiil; mi-ingcnnfichhj
in fața niinânui, , nn mă supun Ia nimeni rî nu
i'.'i-peet pe nimCn’i, Mă cb.îc încotro vr;n, trăc,5c
cum pot. ;i am
mo? ăt.'.rm cin?. m:-a veni
ceâsvi'L
- j'-J putea îuso ■, i fii executat, cicp.Ș plăcon.\c
unn'î judecător.
-— Și-apoi, răspunse Bchcmianvl, m;? să mor
o leacă mai de vru nic,
- Maî poți să fii uțtcmnițat, zise Scoțian el.
șî. irntjc ți-I atuncc'a taiinoasa-țî Jibertalr?
in cagețul niîeu,, r.is'c Bohemianul, pe care .
nu nii-l poate inlă.nțui nici un lanț. Pc ci uf» cu
getul vostru, chiar atuncea cind menibrele "vi-s
libere, ramine •subjugat ele legile șt de’ snperstiț'dc. do prejudecățile vcasîte. de visurile voastre
<lc alipire locală, dc himerîle voastre politice. i\eind icu rint 'liber ca spirit’ chiar atenei'cind
membrele mele nfi-s încărcate de 'lanțuri, voî
sînteți subjugați, ca spirit, chiar cind membrele
vi-s cum nu se poate' mai libere.
- Libertatea cugetului tău inse, 7-ise Scoțianul,
nu-țî ușurează- de loc apăsarea ce-o tace l?_nțul
asupra mcmbrcldr tăie.
- l-o clipă șrurtă de indurat, răspunse rătâ'citoFiil, Și, dacă-n vremea asta nu pot ieu singur
să fac ce-va. sa scap, dacă aș fi lipsit de»ajutor.:I
camarazilor mici, pot foarte bine să mor, și
moartea ie ccâ. mal deplină libertate c- poate
— fr.
Cite-va'clipe fu o aămeu răcere. pe care în
cele din urmă o intre’mps? Ouentin, ~.
zumă întrebările.
Sinteți o rasă rătăcitoare, necunoscută
țiilbr din Europa: Care1 vî-'f obirșica ?
— Nu știu, răspunse Eohemian.nl,
— Cînd aveți sa părăsiți oare impă.raț.ca aata,
să vâ întoarceți in țara din țar? ați venit, rise
Scoțianul,
’
,
,. .
• -Ț;
-- Cind se va împlini ziua pribegie» noastre,
răspunse vagabondul.
- Nu vă trageri voi oare din accie-tnbi’.rt ale
lui Israel, cari fură duse in captivitate spre mareleria Eufrat, zise Oucntin, care nu uitase lecțiile
ce i se predase de Ăbcrbrothrck.
— Dacă ne-âiii trage din astea, răspunse Bo
hemianul, am fi păstrat' lege A lor șl le-am fi practicât riturile.
- Dare 1 ți-î numele adevarăt, zise Durvcard.
- Numele micu adevărat nu-I cunoscut dc cit
de frații mici. Oamenii, din corturile noastre.-, irai
zic Hairadin Mograbin. adică Hairadifi Maurul.
— Tii vbrbcșt'i foarte bihO. țâță dc unul carc-a
trăit pururea in horda ta impură, zise Scoțianul»
— Am deprins cîtâ-va' cnnoștinți din țara asta,
zise Hairadin. Cind îeram mic, tribul nostru fu
urmărit de catrii vinătdrii de carne omenească»
Mama mea primi o săgeată in cap kl nuri, leu
feratn învăluit tntr'o leancâ care icra înfășurată
pe după umerii îeî și .căzu; in mina urmăritorilor
noștri. Un preot mâ cerii dc Ia comandantul
acestora, dc la comandantul țhaî mare și mă
instrui în știința franceză, doi sau trei ani.
■
7
5
•
;■
t
I.
si
�144
REIISTA IDEE!
REVISTA IDEEf
— Dar cum se face că te-aî despărțit de preotul
acesta, întrebă Durward.
— Ii furam bani, și chiar și, 1D-zeul la care
se-nchina, răspunse Hairadin c’o> liniște netulburată, senin. Iei mă descoperi și mă bătu. leu
îl lovii cu cuțitul. Fugii apoi în pădure și plecai
să întîlnesc pe-al mici.
— Mizerabile, zise Duward, ți-ai asasinat bine
făcătorul ?
.
__ Ce nevoe avea să mă încarce de binefa
cerile lui? Copilul zingaro nu îera doar un cine
de casă, să meargă după urmele stăpinuluî Iui
și să se gudure, sub lovituri, pentru o fărîmă de
pine. Iera un pul de lup captiv, care, la cel
dintâi prilej, șî-a sfărîmat lanțul, și-a sfâșiat stăpînul și s’a întors in sălbătăcie.
Urmă o a doua tăcere, după care tinărul Sco
țian, cu gindul de a pătrunde mai adînc carac
terul și intențiile acestei călăuze suspecte, în
trebă pe Hairadin, «dacă îera adevărat că cci de
națiea lui, în ignoranță lor, susțineau ca au darul
de a cunoaște viitorul, dar ce nu-î dat nici în
țelepților, nici filosofilor, nici prezicătorilor din
societatea cea mai aleasă*.
— Așa je, zise Hairadin, și asemenea lucru-1
susținem cu drept.
- Cum se face înse c-un dar atît de mare să
fie dat unei rase atit de păcătoase, zise Quentin.
— Cum se face, răspunse Hairadin. Dă, știu
ieu. Cum se face că cinele poate să descopere
și să se iee după urma pașilor unui om, pe cînd
omul, cel mai nobil animal, n’are putința de a
descoperi urmele unul cine? Facultatea asta,
care ți se pare atît de uimitoare, ie instinctivă
în rasa noastră. După trăsăturile feței și ale
nttnel, noi putem spune destinul celor ce ne con
sultă, tot atîta de sigur, după cum poți cunoaște
după frunza copacului, primăvara, rodul care-1
va da copacul toamna.
— Nu cred de loc c'aveți asemenea știință,
și te desfid să-mi dai o dovadă.
— Nu mă desfide, sire cavaler, zise Hairadin
Mograbin... Te pot încredința, orl-ce-ai zice despre
religiea noastră, cum-că zeița pe carc-o adorați
călărește în companie cu noi...
— Să taci, zise Quentin mărmurit. Nici un
cuvînt mai mult, afară de ce te întreb, că te
stîng. Ascultă, poți tu să fii credincios?
— Ori-cine poate, zice Bohemianul.
— Dar vrei să fii credincios?
— Ai să mă crezi oare mai mult, dac-aș jura
că da, răspunse Mograbin, rîzător.
— Vieața ta ie în mînele mele, zise tînărul
• Scoțian.
— Haide, dă, să vezi dacă mî-I frică de moarte,
’ răspunse Bohemianul.
— Banii ar face din tine o călăuză sigură oare,
întrebă Durward.
■— Dacă n’aș fi și fără iei, nu, răspunse Bo
hemianul.
— Ce-ar putea oare să te-alipească de cine-va,
atyncca, întrebă Scoțianul.
— Alccțiea, iubirea, răspunse Bohemianul.
— Vrei să-ți jurcă-ți voiu păstra, dacă-i fi pentru
n°h m călătoriea aceasta, o călăuză sigură?
—, Nu-î nevoe, făcu Hairadin. Ar fl să
se chc|.
tuească in zadar o marfă așa rară, Sînt
-— Prin ce, zise Durward, mai v:-.?
uimit ,ncâ
cit ori cînd.
— Adă-țl. aminte de castanul de
rîuluT Chcr. Spînzuratul a cărui funie Pe malul
icra fratele mTeu, Zamct, Mograbinul. a* tăet-o,
— Cu toate astea, zise Qucntin, te
găsesc 1?
in
relații chiar cu acei ofițeri cari-ți omorau*frat
fratele
pentru-că doar unul din iei mă duse să te-ntilne C’
chiar acela care procură acestor dame serviri'
tale de călăuză.
‘
llle
— Ce să facem, răspunse Hairadin cu tristet*
Oamenii aceștia se poartă cu noi ca cînil cio
banului cu turma. Dînșii ne ocrotesc un timp, p*
mînâ cînd intr’o parte, cînd în cealaltă, precum
li-i cheful, și sfîrșesc pururea prin a ne duce
la moarte...
Walteb Scott. C
1904, Decembre. No. XL.
10.
CUPRINSUL
p, lirtf»1**}’;1 pîntr’un manuscript a iul Bakuniu.
^y^^cOWS^bjurdiCt.ea patriotismului.
L
••
Anarhismului. De Al.
MtesArenuii.
P-1* i ‘rret: K^’hoiu cerț'tonlor.
jrwi’y , .,>„1 .> l-'rlcdiiUMt ; Ecouri <Je la prietenii noțtri
CONTRIBU1RI VOLUNTARE
ABONAȚI ACHITAȚI
Urmare de la No. 1,3, 5 și 7
Contrlbuiri voluntare :
Din Capitală : H. Aroneanu, 2, C. Cristescu, 2, Th.
C. Dimitrcscu, 1, C. Gheorghiu, 1. Gh. N. Ghinescu,
Iliescu-Dingâ, 2, Ncculal lunetcu
1, C. Nicolau, 1, Gh. Petrescu, 1.
Din Țară : Ilic Lupu', Brftila, o.6y I. Apostblescu, TijaBuciumenr-Dîmbovița, 2.5:0. D. Roșea, Corn. M.
Cuius-Dobrogea, 2.00. Viniilii Ion, Borcea-Ialomița,
7. D-mt Vergolicl, Fetești-Ialomița, 080. A. C
Bogdan, Vlaici-Olt, >. D-ra Tarcauann, Pfeatra-N ,
>. Ștefan Georgescu, /, Felix Heimlich,!, X. F.,
T : Ploeștf. Ion lonescu, GafnejtT-Suceava,2y lei.
Din Străinătate : jW- Weissmann, Paria, 2.50. Sânt.
Gherman, Los-Angelos-California, 7. Blumenfeld,
2. y0, L. Kaufmun, 1.25: Chicago. M Schuarls,
S-t Louis, 7 Brener, o,jy, Filippi, 1, Nath. Finkelsteiii, 0.50, H Guldstein, 0.50, J. Guldstein,
0.50, fasole, 1, ri. Kupferman, I-2y, Libernian,
oyu. Gesina Alorgenihal, 050, Pogis, 0.50, Joe
Rusca, 050, Spartacus, l. Un Prieten, 4, Un Rtvoluțiouar, 25 lei • New-York.
Abonați achitați :
București: Zamfir Arbore, D-na Alaria Barca, Afidiadt
Cutava, Th C. Dimitrcscu, I. C Georgescu. U
lonescu, Gh lonescu-, D-nu Lupescu, I jW«h.
nescu, C. Nicolaescu, I. Pappo, Valerian Preșcurca, D-na Par Gh. A. Teuduru.
Argeș : M. BArbulescu : Birlog. I. Marinescu-1 alsan ■
Bac.lu : D-ra Alina Tissescu. SolomonLewenter^oin^
Botoșani: ri/e.v. Șme-lț. M. Sqchter: HîrUu. Mayer
școvici: Sulița.
Brăila: Isidor Schu-cfelbcrg.
Buzău: D-na Elena Dasa'tlcscii: Meteleu.
Constanța: D Cunslanțcanu.
Craiova: D. D. Padoviccanu.
Dîmbovița: I. Cioriinescu: Moroenl.
Galați: I. lonescu-Boancu.
Neamț : ri. Birubaum : Buhuș.
Olt: ri. C. Bogdan: Vlafcl,
Prahova : D-nu Cerchez, Ilie Rădulescu, st^n^ri u $•
I. Sidarowsky: Ci mpina. Af. Cosieseu,
hăescu: Ploeștf.
Roman : Dr. Al. Vasiliu
Tg.-Jiu: Huma Frumu^anu.
Budapesta: H. Mantei.
. r,„ctltcieeiS
Paris: A*. Korn, Jack Afarkovitct,
Samt, M. Wcissmann.
rr
,
Chicago : Fisshrnan, R. Alarck, Harry
Ehas Schornbeng.
„ r,ossniaun
New-York: Nath. FinkdslevhJanco,
CAPAT DE AN
.
-
’
i
Cu ce anevoințăj cu cîte greutăți, ieată un nou
an încheiat al Revistei. Se înțelege, nu ie acuma
rremea să scoatem lamentări, cu osebire cînd se
chieamă că înregistrăm o izbîndă. Lamentările, în
asemenea caz, ar fi un feliu de lux, ar fi ca o
paradă, Totu-și, vrem să fixăm, pentru edificarea
urmăritorilor noștri și ca document de istorie, cumcă condițiile în cari am apărut anul acesta au
fost cu totul nefavorabile și rele. Lăsînd de-o parte
zădărirea sau șicanarea agenților stapînirei și pierderea de vreme în explicări peste explicări cu 0ficialii, la feliu ca și-n trecut, lăsînd de-o parte
grijile extraordinare până să ne vedem numerile
apărute, anul acesta ne-am lovit de măsura nesâbuită de a ne vedea numerile, gata pentru trans
port, confiscate. Stăpînirea nu a mai avut nevoe
« ne înlănțuească libertatea, sub învinuiri de
culpe imaginare, pentru a ne paraliza putința de-a
rare, n'a mai avut nevoe să pue să ni se răi-asca manuscriptele din casă sau să ni se strice
ieni? ’ dU?ă piJda de-odinioară. Departe de-a stin
să rnnf110 v ’îea ne-a lâsat să consumăm hîrtie,
uevniinUmam cerneal^> să ne dăm hrană tuturor
Wim u?a®tre’ ca sâ putem gîndi și să ne des’ sa facein muncă creatoare, îea
^utnl fa-8 j Ue
tiparul, să dăm și poștei
4 $sit cu 1
pentru un serviciu fictiv, și
^'aRata r,?alesa ne frustreze munca și opera
^uare nn‘ a 1
închipuiori-cine la cită zdrundat c.QayOc asemenea măsură, pănă cînd
întru rS11 CU s’gurailtA de îea, păn-am puîn stare ia para’ -Asemenea măsură ne-a
de-a
“Uit mai mult de cit
î.Qplirii confi2^?“ai' ® l*ost de nevoe, pentru a
r
1 mă
“«r
’ șineAm-a fost,
măritînfencele?1? Ur
sJuJ16’^
? epetate
transport.
ptectm și’
„v1’,31* ne organizăm, în Capitală, .
Un61a Județe, poșta particulară...
I
București, Strada Epurilor, 10.
In asemenea condiții judece-se dacă nepăsarea
celor ce ne-au lipsit nu de sprijinul lor dar de
plata unei datorii se chieamă contractate, jude
ce-se dacă nepăsarea acestora a fost la nivelul
străduințelor noastre de a face să le parvie un
organ, din care, ori-cum, au putut să tragă folos.
Judece-se dacă-i locul, în ast-feliu de condiții,
de a se face cui-va filantropie, de a se face hă
răziri de muncă fără plată, și dacă se poate privi
ca o stăruință exagerată, stăruința ca. plata asta
să aibă loc, neapărat, la vreme. Pot spune imn
nepricepuți ce vor, dar stăruința noastră, chiar
în vremuri normale, nu are de ce să sufere im
putarea de interesare... Popii tuturor religiilor,
chiar Papii, nu-și vînd oare păn și morala pe bani?
Medicii, advocații, nu-și dau pe bani consulturile
lor? Magistrații nu-și vînd dreptatea pe bani,
chiar cînd banii aceștia sînt numai sub forma de
leafă? Și talentul și netalentul orî-cui,nu se vinde
îeară-șl pe bani ? Chiar tu, micule om, care te gă
sești să cîrteștî, cînd iești chlemat la simțul da
toriei, deschizi tu oare gura și scoți tu vre-un
accent, cînți tu oare vre-un cîntec, ce ți-ar părea
cum c’ar distra pe cine-va, fără să te aștepți ca
astă osteneală mare, ca astă uriașă muncă să-ți fie
răsplătită chiar gras ? De unde at'uncea pretențiea
absurdă să ți se ofere așa o lucrare care coprinde
în sine nu numai abur, care cuprinde valoare
Cu toate că între pretențiile noastre și ale ce
lorlalte categorii enunțate nu-i nici o asemănare
Rîvna de a vedea pe toată lumea pricepută și
cultă ar fi destul imbold, să punem la îudămină
tuturor o publicație ca a noastră, fără nimic în
schimb... Ar fi, de n’am trăi în această societate
negustorească, cari ne dispută cu atîta, cu atîta
zgîrcenie toate. Ar fi, dacă am putea țipă ri pe razele
din soare și dacă am putea să trimetem tipări
turile noastre pe vînt. Ar fi, dacă am urmări să
ne facem într’adevăr niște tîmpiți adepta, mai ni
merit clienți, de cari să ne putem folosi ca să ne
scoatem din capete, cu vîrf și îndesat, din alte
combinări păcătoase... Intr’o epocă cu totul întu
necată au fost, ce-I drept, destul, cari să-și abandoneze o parte din stare pentru o operă ce-au
socotit-o utilă, salvatoare. Chiar noi, ori-cum, fa
cem atîtora un credit, nu ie vorbă cam silnic, din
ceea-ce n’avem, ca să le stăm într’ajutor. Ie vre
mea înse să privim lucrurile sub adevărata lor
față
de la nimeni
— și
. să nu așteptăm
. *
_ nimica,
.
. ce
ieste întru folosul nostru, întru folosul nostru
curat, să ni se hărăzască așa și să ne vie de-a ga ia..
REVISTA IDEE!
Ooleoțiea anuală complectă : 5 lei
q
�146
REVISTA IDEEl
Cit se atinge despre opera noastră, cei ce-o pă
trund mal bine, ar trebui chiar s’o susție c’un
interes aparte, s’o generalizeze cît pot în cercu
rile lor, în cari opera aceasta ar putea să albă
o acțiune binefăcătoare. Mulți dintre cei zeloși se
vor lovi de-o piedică, pe care ne-au semnalat-o
unii în cursul vremel, de care avem cunoștință
chiar noi. Recomandînd publicațiea noastră în
cercuri mai mult sau mai puțin refractare, în
cari va trebui să pătrundă ori-cum, ca sa-și facă
lucrarea, se vor lovi de întimpinarea. că cine ti
părește publicațiea aceasta anume și anume ce
urmărește îea... Pentru-că omului i-i frică să pue
mina să vadă și nu se poate da la cercetare, la
analiză, chiar iei. Celor mai simpli, cu cari se
va discuta pe de-asupra., neapărat Ii se va spune
un nume, un rezumat de țintă. Dar asta, nu poate
fi edificător pentru nimeni. Un nume, un titlu sau
subtitlu, în sine ori-cît de vorbitor, cu ce s’ar aliea oare, mai ales în capul celor întrebători, cu
ce s’ar aliea, ca să zicem să reprezinte o strictă
realitate, ca să facă mai ales pe cine-va să zică:
A, știu și mi-i destul... Că există o energie care
veghiază la aparițiea neîntreruptă a unui organ
serios, care cuprinde în special materie de gîndit,
cu osebire la lucrurile referitoare la vieață, asta
ar trebui să ajungă, ca vorbă preliminară, ori
cui, și să deștepte ori-cul un interes de urmărire
aparte pentru acest organ. 0 cunoștință mai apropiată și despre oameni și despre scopul operei
lor o capătă fie-care, cu vremea, aplicîndu-se săurmărească de-aproape aceste pagini, cît mai
din urmă, cum au făcut-o atîția, cari, dacă ne-au
fost mai dinainte străini, ne sînt acurna cei mat
de-aproape prieteni, tovarăși buni. Poate că și din
aceștia au fost din capul locului sceptici, neîn
crezători, nedîndu-și samă că ce ar fi putut dînșil
să se aștepte la bun, de la un organ ce nu se
înfățoșa să-i răpească sau să-I uimească de-o dată
cu nici un felin de decor. Știm inse că acuma Iei
nu găsesc nimica mal susținător. Pilda acestora
să fie un îndemn. Cît despre noi, tot dragostea
noastră cea veche ne mînă, de a ne desfășura și
de acum în colo silința pentru binele tuturor...
P. Mușoru.
DINTR’UN MANUSCRIPT A LUI BAKUNIN
Fic-ml îngăduit a cita, în sprijinul susținerilor mele,
propriile cuvinte ale unul ilustru, savant zoologist,
ale lui Cari Vogt, pe care sînt de alt-feliu îneîntat
că-l pot prinde în flagrant delict de anarhism socia
list și revoluționar.
leată ce spune acesta în introducerea operei sale în
titulată : Die Tierstaatew, ceea ce literal însamnă :
•Statele animalei- sau mal bine iStatele lumel animale».
Cer mal dinainte Iertare d-lul Cari Vogt dacă tra
ducerea mea nu va fi tocmai literară. Am căutat cel
puțin să fie fidelă.
M 0>
«Individul, animal, Ie cu atit mal perfect, cu
cit se emancipează maî mult de Stat. Diferitele
lui organe și prin urmare toate destoiniciile, toate
capacitățile lui ciștigă atit în energie interioară cît
și în frumuseță exterioară. Iei se ridică, atit cît
privește totalul cît și toate părțile organismului
lui în parte, se ridică la un grad de desăvîrșire
Avista
cu mult, cu mult maî înalt, mai com i
hica oțclcște organele, ascute simturitaCt’ Ana,
puterile mințel. Luptînd singur, si ;n C’ ^rCs.
montelor și împotriva tuturor vrăim’i«ntrîv;i ek
împotrivă-î, individul îșl pune în fu* °r
narhie, îșî pune în lucrare și oroanota^’? 'n >
citățile lui, ajungînd, prin asemenea luDt-?*
dependența și la spontaneitatea de cari a la 'n
Ce deosebire intre ciacal și lup, carj tr-rc ncvc.
sociație republicană, întru cît-va destul j650 Jn s
ce-î drept, și între vicleana de vulpc C
Vede anarhicește de daraverilc îcî car
singură, în văgăunii îcî, săpată chiar de
o copilărie cu totul scurtă, petrecută • k
plina părintească a părinților Iei.
b
Toți cel cari voesc să dee precumnănk
terei Statului, toți cari vor ca puterea
să-n calce libertatea, ar trebui sâr^^
acest fapt natural, atit de simplu, care nn ă"
dovedit și, urmărit pănă în cele mai mici 1
nunte. Intr’adevăr, prietenul mîcu Saint-Simo3”!
Treves are de-o mie de ori dreptate cind
cînd de la un principiu filosofic, proclamă ’a .
hica, deplina libertate a indivizilor, ca ținta
mai supremă a omenire!, cînd afirmă câ orî ’
formă de Stat, ori-ce lege ie un semn dc ne
desăvîrșire a civilizației noastre. Ori-ce atom ir,
suflețit tinde la anarhie, la emancipare, nu S!
dcsvoltă și nu ajunge la o stare mal perfect!
de cît sub razele acestui Soare pe carc-1 numin
libertate.
Toți cei împătimiți, toți cîți doresc îmbunăti.
țirea rasei omenești, îndrepte-și așa dar toate
cugetările, toate silințele lor spre astă țintă mare,
de-a întrona anarhica cît mai curînd cu putință
și de-a o face cît se va putea mai deplină și
mal universală. Sînt profeți falși, cei cari-șlinchipuesc că vor putea mîntui omenirea prin leji
și prin sisteme și prin instituții de Stat. Sînt pro
feți falși cei cari făgăducsc și susțin cum-căvo:
face pe oameni fericiți prin schimbări de guvern
și sistematizînd fericirea ce va să cadă asupra
lor dc sus.
Mersul progresiv al omenire! cătră mai bint
nu poate avea loc dc cît prin anarhie. Și
tuturor silinților și năzuințelor omenire! nu p^f
fi de cît anarhica. Da, anarhica. Indeplinîrca.a<^
teea înse nu va fi cu putință de cît prin ap
principiilor pe cari ni le descopere °°scr'.,rf:
lume! animale. Numai prin schimbarea s
materiale, prin îmbunătățirea treptată a
și prin întemccrea finală a echilibrului » .
feritele compartimente ale crierului, p^ ^.,
circa unei administrații dc bunuri contor
iafh*e' f'!
tui scop, se va face posibilă această an
care oamenii cu vederea scurtă, miopi,
dezordine, dar care, celor ce trăesc
sală- _ f
li se pare ca o operă de armonie unive
Vină deci, dulce emancipătoare a
• idef
-binefăcătoare anarhie, tu cătră care și
potrivă
suspinul ?>1
și ounviA-xv.
sufletele —
apăsate
pou
ivu. buapiliui
f- __
jOB*
tilor, ca spre singura corabie de sca
ților,
scxipP. J sj mi
locul
____ tîmpirei
__ .
x și zăpăcirei obșteșt
pr.,,1 ™.,
zice
. tuește-ne de Răul,
cărui nîi zicem
147
forța
I
„ fi jeu In cercetare actele Revoluției, teoreteciVnolitid» chiar cc-T mal înaintați în opinii, nu
a’1” <A-I impute acesteea alegerea mijloacelor de
servit. Tulburați in norii filosofici lor de
fl'rC t‘unotnl răscoalelor, acești teoretecianl fac o
l’5- 4 noporuhil, care nu-șf poate manifesta într’alt
cr,nl‘voiiita față dcsi ipînil ce-I are, ÎI fac o crimă,
C-U?nce uz de forță. In neputință de a tăgădui lcc‘,1, .(tatea revendicărilor sale, dînșil îl caută cusur
glUnri modului in care și le infițoșaz’î. Intrtan
flSUlînt acest! teoretecianl ar vrea ea totul să se peacli hi discuții senine, și după fie care revoltă,
trCtoate că necutezînd să I lăgădueascu dreptatea '
c zei dînșil condamnă armele do care aceasta s’a
^rrit s’o sîisție.
Ln rîndul lor, tribunii poporului, vrînd a caraci riza apucăturile facțiunilor sau coteriilor saucli•L/monarhice și conservatoare, cari au doborît
Sporul, nu mal sfîrșesc injuriile in contra a ceea
Pg1 numesc iei abuzurile puterel. Și aratînd grămejlR de cadavre cari umplu cîmpui de luptă, după
fie-care înfrîngere îndurată de popor, acești tribuni
caută să facă ca generațiea noua să jure, chlemînd
in sprijin toată aprinderea răzbunare!, să jure o
uri eternă cclor izbînditorl.
Ieste acolea o neînțelegere vădită și o sentimen
talitate cu care trebuie s’o isprăvim o dată: pentru
că amlndouă taberile se determină și lucrează sub
Inrîurirea împrejurărilor, și, pururea, prilejul Ieste
acela care prezidează la alegerea tacticei de cari se
folosesc amîndouă. N’a fost pană acumaniclla o parte
nici la alta din luptători, n’a fost nici o rațiune
morală care să le hotărască voința, și, în urma
războitelor noastre civile, nu trebuie șa vedem de
cit un șir de fapte instinctive, în cari nu-I nici o
logică. In virtutea cărui principiu a avut oare loc
aceste îndelungate măceluri a unor populații cari
s'au nimicit între Iele? Aceste omoruri de cari-I
plină întreaga Biblie ? Aceste asasinate reciproce a
atltor provincii și nații, cari, vreme de o mic de
ani, au alcătuit istorica Franței și-a Europei? Ghi
lotinările din 1793? înecurile din Nantes? Teroarea
Albă? împușcările din luniu 1818? Mitralierile din
Maiti 1871 ? Puteți să cercetați pe toți scriitorii cari
g-au muiat pana în torentul de sîn’ge care-șl desfisură purpura trufașă la marele soare al istoriei,
nu veți găsi în Iei măcar un singur cuvînt care să
spue în baza cărui drept, la o epocă dată, un popor,
o clasă, o castă, s’a socotit, cu bună credință, în
repr, nu numai să recurgă la războit), ci chiar
după c tef’inineZ-C’ Să’^ nin“coasea cu totu’ vrăjmașul
v*ne de'aco^° (’ă cohcepțiea adevărurilor
'itAtf0
Jncea^- Și încurcată de nenumărate greiCilri trebuesc cu toate astea trecute și cari
la rp»h-iVOlr fî trecutc într’o zi. „Ca să ajungem
Prin nn y1 iT,u.mineT’ zice Joubert, trebuie să trecem
toac-l nvr i 1 S° J10t °Pri aiCλ
înSe S?
In nori
departe". Pănă acuma noi ne-am oprit
va fi
,?ncr-rc.ăm a trece mal departe, de ne
li . 1 Put,nță.
ideeî
1
bilefrtel Qr..Sa^e J^eiIlenh’le Cetățeanului, după ce staceareft
, cel dintăî sentiment pe caro-1 înfrica, d.," '1 fat& de semenii săi nu-I simpatica, ci
Poartă opp
dovcdește că toate acțiunile omului
c? toati t.ra. ncîncroderel în ceea ce-1 încunjură,
cială a
.^'-lungată deprindere cu starea son<talcit foarte mult- caracterele și mora-
vunle, Hobbesle adus a conchide cum-că societatea
nu s’a intemeeal de cît din pricina tcroarel, a groazei
insuflată de starea de natură. In starea asta toii
oamenii fiind cu totul egali, egali în drepturi, si
neavînd altă lege mal fundamentală de cît aceea
de-a veghea la conservarea lor personală, fie-carc
Iera necontenit expus la încălcările vecinilor săi.
Ceea-ce insainnă că-n starea de natură războiul tu
turor împotriva tuturor Iera starea normală și legi
timă. Pentru-că: „în zadar, ne spune Hublcs formal,
în zadar a-I fi avut dreptul să tinzi la un sfirșit’
(Iacă n’at fi avut și dreptul de-n te sluji de mijloacele
necesare ca să ajungi la sfîrșitul acela. De unde
urmează, că dacă fie-care are*dreptul de a lucra la
propriea-I conservare, are și dreptul de a se folosi
de toate mijloacele, de-a face tot ce s’ar cere ca
să se poată conserva“. Și mal departe ; „mijloacele
necesare ca să se poată cine-va conserva, sînt acele
pe cari fie-care le socotește mal proprii, întru cit
îl privește pe sine“. Ceea-ce, în cele din urmă, însarnnă, cum-că la origină a domnit singură, absolută,
necontestată, nelimitată, ca pazoică, ca apirătoare,
ca chezășnitoare, a tuturor drepturilor : Forța.
Da, forța, pe care, istoricește și logicește, toți
autorii, cari an tratat despre filosofica dreptului, au
.fost nevoițl s’o lee ca punct de plecare pentru de
ducerile lor. Ce poate fi de altmintrelea mal firesc,
si oare nu Iera indicat ca înaintea legel scrise să
fie lege forța, care-șî avea îndreptățirea în sine,
fiind că lea Iera răsplata cumpătărel, a curățiel, a
mancei, a virtuțol, care Iera în sfirșit unită cu in
teligența? Această adecvare riguroasă a forței la
drept nu scăpă lui Joseph de Maistre, care zice îu
ale sale Serale de Saint-Pelersburg: „Cu drept cuvînt
Romanii, numiră, cu o a’dlncu înțelepciune, cu acela-șl cuvînt, și forța și virtutea". Religiile sînt
unanime de a face din forță cel dintăî atribut al
d-zeilorlor. Dante-șl concepe Paradisul ca locul unde
ori-cine poale face ce urea, cu alte cuvinte unde
persoana umană ar fî în plinătatea ideală a forței sale.
Cu toate astea-I vădit, cum-că imperiul acestei
forțe, acestei forțe pusă în serviciul tuturor trebu
ințelor individuale de conservare, nu putea să se
îndeplinească nici cum fără să tragă 'lupă sine,
fără să iste lupte, înfrîngori, răzbunări, lear nece
sitatea de* a face să se curme „Starea de războiă",
cu alte cuvinte „Starea de natură", trebui să se
facă numai de cît simțită. De aici izvoriră cele
dintăî încercări, constituiri de societăți, cari nu fură,
mal întăl, precum ne-o spune bunul simț, de cît
niște contracte sinalagmatice, prin cari oamenii îșl
făgădueau, reciproc, de-a pune oare-oiri margenl
întrebuințărel puterel lor, învoindii-se de-a-șî recu
noaște reciproc drepturi. Așa prinseră a se închega
societățile, al căror prim ideal fu ; pacea. Acestea
se constituirii după regimul contractual, peutru-că-n
starea de natură nu existau clasele, lear. după cum
zice Hobbes: „Toți oamenii sînt n.itural egali, neegalitatea care domnește acuma fiiud introduși
numai prin legile civile".
Cele dintăî pacturl sociale fură formate, asț-feliu.
pe vremea cînd cuvîntul forță Iera sinonim cu
dreptul, n i ca să poată servi c:i model al constitu
țiilor noastre moderne și al legislațiilor cari au izvorît din acestea, nici cum, ci ca să poat ă pune un
echilibru drept între drepturile fie-cărul. hiu putea
să între, neapărat, în spiritul cclor ce iscanra aceste
pacturl întăl si întăl, a se sacrifica egalilor lor, șl
ținta primelor societăți fu de a consfinți drepturile
naturale, armonizîndu-le, lear nu să Ic desfiiințeze,
tăgăduiri du de.
Societățile aveau, așa dar, pe atuncea, caracterul
p
i.
J
�148
REVISTA IDEEI
sacru al unor contracte liber consimțite, lear acel
care ar li căutat a le zdruncina, n’ar li fost, drept
vorbind, un răzvrătit, ci mal curînd un sperjur,
vrednic de cele mal strașnice cazne. Tocmai tîrziu
constituțiile primitive indurară acea mulțime de
înseninate schimbări, tocmai tîrziu mina intriganților și cuceritorilor șterse din constituțiile acestea
clauzele cele mal de căpetenie, vreu sa zic cheză
șiile cari se specificau în Iele pentru toți semnatarii
pactului. Castele se formară, și nu mal fură con
tractant!, ci învingători și învinși. Șl, pe cînd unii
îsl înteînceau puterea asupra unei lumi pe care cu
cerirea sau superstițiile le-o aservise, alții, plerzîndu-sl privilegiul,folosul primelor lor angajamente,
vedeau rîpindu-li-se toate drepturile naturale : ega
litatea, libertatea, proprietatea și siguranța. Ar
monica fu ruptă, echilibrul falșificat, societatea-șl
pierdu caracterul Iei esențial, necesar.
Din vremea asta omul apare așa cum Ie și a-zl :
o entitate în care luptă două forțe contrazicătoare,
opuse, in starea actuală de lucruri: nevoea de aso
ciație și libertatea individuală. Constituție» socie
tate! moderne, începînd prin a mecunoaște, prin a
nu ținea socoteală de drepturile naturale, și toate
teoriile sociale, așa numite-reformătoare, tot așa,
neîngrijindu-se tocmai mult de drepturile acestea,
urmează că cu cit omul tinde să-și strîngă legă
turile sociale, cu atît Iei îșl împiedică exercițiul,
manifestarea personalitate! lui, pună cînd, ajungînd
la idealul suprem și deplin al asociației, se vede
literalminte silit șă se înăbușască, ca individ, însînul
comunismului. Și Iei se învîrtește în groapa asta,
fără să știe cum să leasă din lea. Nu poate ajunge
să-și dee samă, cum-că, existînd mai înaintea ori
cărei societăți, iei are drepturi imanente, pe care
nu le poate înstrăina fără să se tăgăduească pe
sine-șl, fură să neeteze dc-a exista. Dar, neputînd
să se întoarcă la origina ființei sale, dinsul se zbate
în angrenajul nevăzut al antinomiei care-1 zdrobește.
Să ne urmam înse șirul... Din clipa în care con
tractele limitative fură rupte, oamenii căzură în
stare de natură, intrară prin urmare în starea de
războiu, cu care se contopiră. Fie-care redeveni
stăpîn de ase îngriji, cum i-ar veni la socoteală, de
conservarea membrelor și viețel sale. Răscoalele
începură. In vremea asta Iele sînt legitime, pre
cum vor fi pană cînd societatea îșl va lua din nou
caracterul contractual.
„O constituție, zice foarte cu mare dreptate Anacharsis cloots, nu poate fi bună de loc dacă nu va
fi bazată pe toate egoismele, pe toate pasiunile
omenești4. Ce vedem înseastă-zl? De-o parte toate
poftele îndestulate, îndestulate cu vîrf și îndesat,
de alta, nevoile cele mal neapărate nepotolite nici
cum. Ce parte face fie-cărul cetățean Statul? Ce-a
dobîndit cetățeanul în schimbul părăsirelîn schimbul
abandonărel dreptului său firesc, de a recurge la
forță cînd ar socoti că conservarea i-ar cere ? Răspunsu-I cunoscut, și statistecele arată că, bună-oară
numai în Franța, sînt patru milioane de indivizi
întru atît de despoiațl de toate, chiar de la naștere,
în cît n’au putut să învețe măcar un meșteșug, și
cari n’au alte mijloace de traiă de cît cerșetoriea,
furtul și prostituție». Ce poate fi de mirare ca ase
menea oameni să se revolte ? Comisiile parlamen
tare. însărcinate să cerceteze motivele răscoalelor,
n’au uevoe să-și bată atît de mult capul: ieată
pricina. Societatea modernă, întemeeată pe para
zitism, pe exploatare, pe privilegiu, pe cucerire,
-ian cuvInt» nu ,mQÎ întrunește nici una din con.n r neapărate viețel. Mișcarea ce une ori vedem
va tace, zguduirile ce-o zdruncină, evoluțiile pe
REVISTA IDEE!
care unii inși o fac să le Îndeplinească
cît niște fenomene mecanice, lea uu
slnt ți
nu trăește. Dînsa se mișcă, funcționează
ka
un automat. Sufletu-a părăsit-o. Hunter ’ *nsc ta
delmult: „Organismul nare nimic comun cî, ?|),lfio
încredințările deosebitelor guverne cari »
udat că vor putea să întemecze ordinea l?au U*
au fost niște sfruntate minciuni, niște
‘°nuA
inconștiente, una din două. Pacea a *zburi+nc'Utl1
se va mal întoarce, cită vreme spiritul cuc! 7 ,lu
sistemului aflător nu va fi nimicit cu totul ntotal
se află pe lume bogat! și săraci, și cită vrem Clri(1
fi, a avut loc starea de războiu Și va avea TnC?r
manență, neîntrerupt, și, vnnd-nevrîud
singură cea care face lege, pentru-că sfidez n ,0
și cine să poată da un singur principiu drent h°rl
constituțiilor moderne.
11 bnz4
Cine-ar putea să tăgăduească adevărurile ac™
cari strălucesc ca lumina soarelui ? Cuceritorii Ca'
dau înse samă de Iele. Și numai asta-1 face T •*
sista cu uimire la această îndelungată urmare ?
răscoale, a căror valuri de sînge, pe care-1 riîsni
dese cuceritorii, nu pot să desguste. să-nfricoS?
nici de cum pe învinși. Aceste revoluții, neîntrerunt
vor renaște, pentru-că ori în ce înjosire, și ori S
ce mizerie ar .ținea despotismul pe proletar, acesta
tot îșl va aduce aminte, din cînd în cînd, nu tocmai
deslușit, ce-I dreptul, îșl va aduce aminte că-I om
și fără voe-1 va prinde nostalgica, îl va prinde
dorul de cea dintăl a lui stare. Bascularea acestuea
nu se va putea stăvili cu nimic, și ori-care ar fi
tiraniea, nu va fi nici o dată atît de puternică ca
să zdrobească asemenea vasculare. La fie-care râsculare a proletariatului, armata răsculaților va fi
tot mal mare, și va veni o zi cînd va cuprinde
toată lumea. Poftiți atuncca de nimiciți atîtea mi
lioane de oameni, voi,, cele cîte-va zeci dc mi! de
capitaliști.
Din toate cele expuse mal sus, din toate faptele
astea ce nu se pot combate nici cum, din această
întoarcere la starea de natură, din această neîn
treruptă stare de războiu, urmează că atît Burgheziea
cît și Proletariatul n’au cuvînt să-și impute cum-câ
fac uz de forță, pentru-că atît Burgheziea cit și
Proletariatul fac uz de lea, pentru-că nici Burgheziea,
nici Proletariatul, n’au alt mijloc să-și apere drep
turile lor, și pentru-că nu Ie nici un arbitru in fața
căruea să poată fi adusă asemenea dezbatere. Pentru
ambii adversari nu-I vorba de cit de o luptă pont
existentă, sau. după cum zice Darwin, nu-I vorba
cît de „concurență vitală44. Sau Burghezieasautw
letariatul trebuie să rămîe pe teren, așa-ca nen’are de cît să lupte în consecință.
.
.
In virtutea cărui drept oare Burgheziea inVI.,‘ -1.
Poporul că sacrifică, în ziua izbîndel, o v!C
pășitoare, numească-so aceea De Launay sau
Thomas? Cu ce obraz vine lea oare sa v
crăml ipocrite peste cadavrul Măriei A.ntoa
peste cel al arhiepiscopului Darboy i
*P ^r,
acestea ilustre au fost lovite de prefermțtj, $J
tntea legilor de războit, cari cer ca so •. \ f[)
caute să lovească mal întăl în capii vvaj
toate că n’au împotriva lor nici o ura pa
IeJl
Doar nu Iei parte într’o bătae. ca sa tc
.
„violenta nu poate fi respinsă de cl\Pț\-rt cino0
după ciim zice J. de Maistre. De alt-ie > gt<qrC
rupt contractul social și a adus Popori
de natură?
indreplM‘[
La rîndul lui, Poporul, nici Ici nu Ie
mal mult de-a imputa Burgheziei ca^ „ .„^ezie4
împotrivă-I. Trebuie s-o recunoaștem.
U9
. de legitimă apărare, pentru-că Revolutiea
u 1°
nu mal Ieste acuma de cît un mijloc,* și
Llita44 rmărim acuma Ic lichidarea socială, care
&a’Cw!rc-va, pentru ( lașele înalte de cit o chestie
nu4 a in Mascarea in privința aceasta Ieste pe
dc n,oft , ,'jeputință pe-atît de fără rost. Ținta văcll de Sninocratiel Ie de a pune societatea din nou
dit.1 11 ,\i jn care se găsea îndată după Ieșirea din
. tofClU ‘natură,
X.....X adică
nrlinii no
V Jdrîp
----- “
pe fr.T-nnnl
terenul nr/r.
egâlită(ef
%^.’va
va deveni Burgheziea, dacă am izbuti ?
spune
destul,
ca
Burgheziea
să-șl
dee
turil° r- £
ren se
poartă în consecință,
leâ
se noi
poa; n’avem dreptul* de aneplinge
resit,
sam;l- ■*,Cl.csit, noi n’avem dreptul de aneplinge.
1•__r’rpiil
ncnriceuerel
noastre si . ........
nnmni
jJU,
ndnri/.r.nnrnl
nr>nclro
1 BSeUL«niEr!^Tro"“,_re^ li n.uma[
N°l
știe să fie logică. Trebuie să ne Incre® rC o dată de adevărul acesta,. nu
nu sîntpelume
sîntpelume
dinV‘,a jienieritate, și acel vae vidis nu-I de cît
du?Siil adevărului:* învinșii au păcătuit ---------pururea,
stnrh>liPsa de bîirbatic> sau Iprin lipsa de prisau
Dentru-că ar fi împotriva
bunului
simț ca
’a
Cffoitigol !i* pa**10?1
b
;— niște vrăjmași
biruească
D,î ,j0,4 îndămînatecî, sprinteni. La războiu orl-ce
caK^ comptează, orl-ce neprevedere se ispășește,
^'viiisul n’are cuvînt să se plîngă, după bătae,
otrivR semcțiel învingătorului : dacă nu se
'“La In puteri,’nu trebuea să-l provoace, sautreX‘să-1 extermincze, să-l nimicească, dacă Iera în
dare Burgheziea nu face de cît să uzeze de dreptul
dc războiă, de care, la rîndul Iei, și Demorcațiea
va putea să se slujască tot atîta de bine.
poporul înse Ie numai sentiment, Poporul nu cal
culează. Lui îl ajunge să fie biruitor un ceas, nu
lua! glridește să tragă și din biraință folos. Expe
riențele trecutului lui nu-I folosesc la nimic. In
sara unei bătălii dînsul nici nu-.șl mal aduce aminte
măcar c’ar fi avut vrăjmași... Nu știe că „nu Ie
nimic mal absurd de cît să lași pe cel ce-1 al în
puterea ta, să prindă puteri noi, pe cari, dobînuindu-le să poată să te ruineze apoi4, cum zice Hobbes. Poporul nu-șl dă samă cum-că „a practica în
timp de războiu ceea-ce-ar fi în timp dc pace o
acțiune de modestie, de moderație, însamnă a să
riți o lașitate, ale trăda tu însu-țl44 — In proasta
Iul mărinimie, dînsul năd-ljduește cum-că veclnicil
Iul vrăjmași se vor îndrepta și-î vor fi recunoscători
pentru blîndeța lui. Poporul’ nu vrea să se ser
vească de cît de moderație, împiedică pe oamenii
energici de a împinge lucrurile pănă la capăt, pune
pavelele la locul lor, și i-I ca și Burgheziei de frică
^ mijloacele „extreme44. Dacă i-al spune ca să-și
mstrugă vrăjmașii, cînd va avea putere, te-ar privi
nedîndu-șl samă că neputînd să-I conneapărat să-I distrugă, nedîndu-șl
dnhtt?1’
Clnn spune Biblica, mîntuirea nu se
ren,-„^ terde cît prin sînge: sine sanguine non fit
seco]
2 mulțhne de ori, în mal puțin de-un
Iriva PACeust:i siibhciune proastă s’a întors împoN’are •1?!'°ru- uî’ costîndu-l cel mal buni dintre fii.
tf’aceh..?^ însc> Poporul cade, necontenit, tot înși se vede silit de-a. constata
fac revohu-r1™ vorbf‘l°r lui Saint-Jnst: „Cel cari
I,e Jumătate nu fac de cît să-și sape
^^lutici1?.S° petr.ec lucrurile totdeauna . în capul
?r*> instririfrU?
?ruP dc oameni, de oameni
rt 1 s*linfa K i l?tori° ?i călăuziți de logică, îșl
.Sporul asupra urmărilor
Pfre hu ,s’nr ri Vatâmătoare, a unei revoluții din
w r cltl-vn ?ec adiate foloase. La spatele aPururPn,Ut-J Vlne mulțimea, mulțimea care
0 destul d ‘l.ui11^ocnl să stee la cumpene, să
îndelung pentru a da pas vrăjma-
SwC,rSă.,'.rotr
îl!il și
^pornească
tropotai™ Iei
lei
retragă
să pornească împotriva
voea ce au oamenii de a se alătura la partida cea
mai extremă4*, cum zice Rossel. Cu chipul acesta
umplu piețele și stradele mii de cadavre, închisorile
gem nu mal încap de lume, triburi întregi de profeată fi rentai?™
c?lon”^ Pei’ir^>chuP*
o al I n vnhS 2 P i doua zccI de. auLDupă asta
si ^nSnd
VCele°^
n-irte & /.•» dC‘ iaȘ rezultat, Și tot așa, mal dcdose leeulniai J 6olu
°
b,ea
d
.
ei
J»
ocrar
“
-ă sa Psăc»tA
______ _______să poată
Se lecueastd de sentimentalele-I
sentimentalele-! gogoși umanitare,
i!su
Pra necesitatei
de a
nu dezonora
dezonora vicloriea...
uicloriea...
>upra
necesitatei de
a nu
Intr’un cuvînt, Poporul nu-șl dă samă de faptul
acesta,. atît do simplu, pe cârc protivnicil săi 11
știu din practică, anume, că se află în stare de
războiu, din pricină că contractele, violate prin cu
ceriri, și neînoite la loc, lasă să dăinuească, ca
singură lege, forța, și că, așa fiind, nu mal Ie vorba
de nici un drept de umanitate, ci numai de dreptul
de războnî.
Ce zic?... Legile adevăratei umanități sînt aici
de acord chiar cu drepturile de războiu* st revolu
ționarul poate repeta cu seninătate, vorbele lui
Marat, din sara de 10 August 1792: „Nimeni mal
mult de cît mine nu urăște vărsarea de sînge. Dar,
pentru a împiedica să *nu se facă ca sîngele să
curgă în valuri, vă cer de-a vărsa cîte-va picături4.
N’am văzut oare îndestule reacții, pentru a ne da
samă că rămînem în marginele adevărului strict ?
Și dacă-1 drept că learba se cosește cu atita mal
bine cu cît Ieste mal aspră, nu-I vădit oare că Ic
cu mult mal primejdios de a lăsa să se vîre coasa
în learba deasă a proletarilor, de cît in burueana
crescută ici și colo a aristocrației, unde coasa va
și avea treabă mal ușoară? Dacă ar fi vre-un mijloc
să se ajungă la pace, la echilibrul armonic al drep
turilor, la împăcarea, la conciliarea puterilor, fără
a se trage din starea de războiu deducerile princi
piului ce se cuprinde în lea, nici vorbă că o ase
menea dezlegare, ori-care ar ti lea, ar fi preferită
de toți. Dar, după cele ce am văzut, nu mal departe
de cît în 71, după masacrele de femei, după împuș
cările fără judecată, după mitralierile din curtea
cazărmilor, după măcelărirea bătrînilor, cu patul pu
stei, după aruncarea copiilor în aer în vîrful baionetei
după atîtea mii de oameni trimese pe lumea cea,
laltă, din ordinul unor caporali beți, după atâtea
strade înecate in sînge, după atîtea și atîtea gro
zăvii, cine ar mal putea oare crede înalta de cit in
eficacitatea forței. Nu, ori și ce alta nu Ie d’1 cit
o neghiobie curată, și nici nu merită cinstea unei
discuții. Ajung atîtea teorii, atîtea iluzii, atîtea vi
suri, atîtea sisteme, atîtea utopii. Pentru revolu
ționarii vrednici de asemenea nume nu-I dc urmat
ele cît o linie de purtare, aceea arătată de Rabaud
Saint-Etiene intr’un moment de entuziasm : ,,Trebuie
de regenerat spiritele, de schimbat legile, de schimbat
obiceiurile, do schimbat oamenii, de schimbat lu
crurile, de schimbat vorbele, trebuie de nimicit
totul44. Omenirea Ic în stare de războiu : Trăcască
Forța...
E. Vermebsgh.
E Ucrovnnu : Paria, nnat. ia/f. Ti/ogrj/ia H. Goiiittrr. i iei
carte, cum-ci Te sctisl cu ințniire
Ne place a spune despre această
:
ȚÎnt pasionante.
frumos, ?i d cuprinde pagini
pas
... viraj
.'ira/a Marirtarulul'. ttuvrlc BururcțU, InC.h. A. Teodora i Din
Prețul
t.so.
In volumul acesta autorul desene
stiiutul grafic •Minrrva*.
priveliști șt «tlrl sufletești desicur prea puțin cunoscute dc mulțl, descrie
..... de
zbuciumul unei categorii
i oameni, cari ar merita desigur s'-iț duc'
... condiții „_l
vieața in
mal bune.
b„..- Acest volum Te ca o ubucnire de durere d
poate fif pnvrt
r
' ca intru tot mițcStor.
i
1
d
M
I
i
�r
150
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEE!
151
ABSURDITATEA PATRIOTISMULUI
Astă-zî Parizianul găsește lucru folositor de a
face negoț cu Bordeaux, fără de nici o piedică.
Să presupunem inse că mine Bordeaux ar fi
alipit la Spania. Din punctul de vedere economic,
relațiile vor răraînca cu desăvirșire acelea-șî între
Parizian și Bordeaux. Parizianul va privi inse pe
Bordclcz ca străin. Asta-i o privire politică, care
nare nimic aface cu afacerile. Dacă o vamă Ic
vitămătoare între Paris și Bordeaux, cînd^ aceste
două orașe fac parte din unul și acelaș Stat, tot
atit de vătămătoare va fi cînd orașele astea vor
face parte din două diferite State. Dacă o vamă
Ie utilă în cazul cel din urmă, trebuie să recu
noaștem cum-că va fi utilă și în cazul dintâi. Și
îea va trebui întemeeată, cu toată întrunirea po
litică a acestor două orașe.
In domeniul economic, nn există compatrioți și
străini, există afaceri bune și afaceri rele. Indi
vizii cari fac pe cele dintăî se îmbogățesc, cei
cari fac pe cele din urmă sărăcesc. Cînd un în
semnat număr de inși fac speculații bănoase,
bogățiea generală a unei țerl crește. Dar n’are
nimic aface cu cine anume se fac afacerile aceste:
cu un compatriot sau c-un strein. Dacă te pradă
fratc-tău asta nu-mpledică de a fi îndurat o pa
gubă. Nu numai concetățeniea, dar nici rudeniea,
n’are nimic aface cu afacerile economice
Sînt unele abstracții cari-s flagelul, pacostea
omenirci. Iele împiedică milioane de oameni de
a trăi în îndestulare și-n larg. Auzim pururea
vorbindu-sc despre «Comerțul Franței», despre
'Comerțul Engliterel». Cuvintele astea n’au înse
nici un atom de realitate concretă. Franța nu
face nici un comerț, precum nu face nici Englitera. Brown cumpără marfă de la Durând, Icar
Smith vinde marfă lui Dupont. Dacă mîne le-ar
plăcea Francezilor sa se unească într’un Stat cu
Englejit, relațiile mutuale ale lui Brown și Du
rând, de-o parte, și cele ale lui Dupont și Smith,
de alta, vor r'imănea exact ca și a-zl.
Funesta abstracție, poreclită «Comerț național»,
împiedică de-a pricepe adevărata natură a feno
menului economic. Ast-feliu, poporul rus consumă
anual 320 de milioane de kilograme de zahăr
indigen. Ce însamnă asta în realitate ? Insamnă
că Pctroff cumpără zahăr de la Ivanoff. Dacă Petroft și-ar cumpăra zahărul lui de la Muller, din
Germania, sau de la Alvarez, din Cuba, ar face
ezact aceea-șl speculație comercială. Ar da o
marfă și ar primi o alta. Se crede înse că dacă
Pctroff va schimba cu Ivanoff, Rusia va fi mai
bogată. Pe cînd, schimbînd cu Muller sau Al
varez, Rusia sărăcește. Și-aici revine eternul clișeu:
de unde să Ice Rusia banii trebuitori ca să-și
cumpere zahărul necesar din străinătate? Petroff,
Sidoroft și cei 124,999.998 de Ruși găsesc a-zl
cele 400 milioane de lei, pentru a le da lui
Ivanoff și altor fabricanți de zahăr. Lui Muller
și Iul Alvarez vor da ezact acelea-șî milioane.
Ici și le vor procura de unde și le-au procurat
ȘÎ acuma. De ce se crede că Rușii nu vor mal
V
bani în ziua cînd Iei își vor procura
7 arul din Cuba ? Mister de nepătruns. Nici o
dată domnii protecționiștî nu ne-au putut
putut
asemenea lucru.
cxPlica
Altă greșală care purcede din expresiei r
merț uaționab', ieste aceea dc-a crede. c
tranzacțiile dintre două țări trebuie să sUn,*c*
deze direct. Dacă Parizienii cumpără de ir S°^*
milioane marfă de la Bordeaux, însamnă °
cum-că vor fi ruinați dacă Bordelezii nu vor c
pâra și Iei de 100 de milioane marfă dclap-i
Bordeaux poate să nu cumpere nimic de la Pși să se aprovizioneze de la Marseille sau Lv
cari la rîndul lor au relații cu Parisul. Regular
coruptului se poate opera prin intermediari. Ț ț
așa, Rusia poată să nu vîndă Chinei nimic °să-și soldeze cumpărăturile Iei din țara asta Pr-’*
mijlocirea Engliterei. Circulațiea economică ieste
atît de complexă în sinul unui Stat, în cit te
pierzi în dedalul operațiilor comerciale. Tot asa-î
cu globul întreg. De îndată ce se stabilesc relații
de afaceri între cetățenii din diferite State, aceste
State alcătuesc o singură pieață, din punctul dc
vedere economic, ca și cum n’ar mai exista între
dînsele frontiere. Nimeni nu-și bate capul să afle,
în Franța, dacă balanța comerțului, dintre Touraine și Anjou, se soldează în profitul sau în pa
guba uneea din aste două provincii. Chcsticadc
a ști dacă balanța comerțului, dintre Franța și
Englitera, se soldează în profitul sau în paguba
uneea diu aste două țări tot atît de puțină im
portanță are. Numai preocupările politice au în
curcat chestiile economice. Numai prejudecățile
noastre, numai ignoranța și maniea noastră de
abstracții ne face să dăm o importanță exage
rată unor chestii cari n’au nici o importanță Și,
cîtă vreme vom amesteca lucruri deosebite, cită
vreme nu vom pune o oare-care rîndueală în cu
getările noastre, cîtă vreme vom pluti într’un
ocean dc cugetări incohcrcnte, haotice, suma
de bună stare de care ne vom putea bucura va
fi necontenit cu desăvirșire rcstrînsă.
L Novicow-
DE CRĂCIUN
Ger, ornat și vînt cumplit
Și ulița-I pustie:
Pe-o cumpănă o cioară
Mal cronciin-a urgie.
Din streșine atîrna
Săgețile de ghiață:
Par lacrâml înghejate
A-nfrînților în vieață.
La curte doar s’aude
Răsunet de vioara...
Sfttui-șl fac petreceri,
Plutind in cald de vară.
Dar, peste drum, un plînset
Râsun-atît de jalnic:
mama...
— Mi-f frig și foame, marne
Și vîntul urla groaznic.
I. Niacu
'■cHstvi
moraUty.
l’rrl. Wien X-. 6 '
EU*<in Rochia : O fuyodu naiccr.
umann,a «Novy
Kult»,
Objednavky prijima Stanislav K. Neti
tanrcich£aiLe 4—11—37. ''"'•Uct, nvcc U>1 Mlrt-Mfact dcCh.Af^eaux
!'
.<•
Brocn,
Paris.
Prix. 30 cenu««;
A. l>al : Dccuments tocit
En dipol ■ Aux «Tcmpi Nou ....• Adrcsser tputcs communicationJ■
.
li’EfTort : fcville libertairt. 507, Pin» s’trcct, Son-Francijco, CaliFora
cumtnts a Raymond Bacbmnnn, <
BS£NȚA ANARHISMULUI
rbim in articolul acesta despre caiacteri,,.ain sâ- k 1 anarhismului sau despre particularitaV e3enlj:U besc anarhismul de alte teorii sociale sau
•"cari ^definiție concisă a teoriilor anarhice n’avem
l|lCt >ficc- °j0 izvodim acuma. Asemenea definiție, în*10’:-co<i'n'’i
ieste acuma cunoscută-n de obște. Și
fi condensată și redata mai bine de cit prin
'• r P°le k
Asta ie definițiea cea maf limpede care
•’Jj
anarhismului, si care ie necesara atit pentru
J poate ideilor lui, cît si pentru gruparea persoanelor
.noSfi^A ai neutru susținerea și răspîndirea lui. Și
juru-l> cn , 0 a3t.fe|iu de definiție la indâmînâ,
î o£ceS1‘rnsa ne va servi ca o pleatrâ de bază, ca un
niru cit
de comparare, după care vom putea judeca
(elW^eD? urile și metoadele altora. Ne va sluji ca un
1dei'e> ®W«|oc de comparație intre principiile noastre
gcelent
care ne Va areia dacă aceste din urină pot
fi a,e alt-ordanp> cu idealul nostru, dacă, de departe sau
fi în c0° g ani putea, fără sacrificii prea simțitoare, fără
de aPr°4^’carnea noastră, cum a’ar zice, dacă am putea
cu alte persoane sau cu alte grupări.
coop^.5 u] jnai cu sumă în timpul din urmă, a su500 tarte'mare scădere, căzînd intr’o izbitoare conIeril-. ■ cu însă-?! rațiunea sa de a fi. Iei s’a amestecat
mult cu alte principii diametral opuse, în cît aproape
3 - pierdut coloarea- De unde și o mare scădere în
i&arismul său viguros de odinioară Așa-câ, fără
tinii asupra unei definiții care s’ar potnvi sociahs’ ini un fapt Ie sigur, anume că ne-am putea aștepta
mai mult de la titlul acesta de cit la ceea ce
Ktoâminte ne dă Și dacă vom cerceta să vedem de
înde izvorăște această, aâ-I zicem sărăcie, lesne ne vom
rni‘i da sama că nu-i de cît urmarea unei prea mari
dctințl, de a mări, prin orl-ce chip și mijloc, numărul
derenplor nominali, lă-înd de-o parte scopul adevărat,
de-a cîștiga recruți numai din dragostea drapelului și a
ideilor așternute pe hîrtie, așternute in chip moinitor.
Cu chipul acesta adesiunile nominale, numericește, au
crescut, înse in paguba socialismului de fapt. Din pri
cini aceasta, in multe State, o mare parte din partidul
wdilist s’a divizat, s’a rupt în bucăți, îear inșii cari au
focul parte din elementele Iul, unii nu pot să fie priviți
ilt-feliu de cit ca niște simpli reformatori, alții au dat
Eini cu radicalii, cu republicanii, cu liberalii, și alții
n devenit cea-ce se chfeamă curat niște simpli farsori..
Der, definițiile, cu toate că absolut necesare cînd Ie
TOrba de strîngerea la un toc a unor grupări, pentru o
, «operare comună, cit și pentru apărarea unor principii
«potriva pervertii ei și a evaporare!, Iele nu sînt, nu
pot fi îndestulătoare de loc pentru niște propagandiști
o _.r_.
Ppnu ziși. Poporului, acelei mase de oameni
ignoranți,
oamenî^gnoranțf,
jmide urnit din loc, ii trebuie expuneri
minericoncise,
rnnnioo refe—f»_
1 imPâcarea feliuritelor lui interese, la curmarea
£e °r “alc nev0‘ M;if cu 6ania
cînd, din
f'îard' P*rea.. ’?ultelo.r trageri pe sfoară, a ajuns sa-șl
“Pte nn
erea- 10 Or,"c’ne> poporul are nevoe de
Pl- Si ar. i6’ Prccase»are nevoe de expunerea adevărului
F<ntru-carC!->
P°P°rul ca să ceară asemenea lucru,
c’i le-n» o c .Pu! acesta oamenii vor putea înțelege
^oind"© uPel’,Or.ltațea adevăratelor metode libertare.
'J'le ocoaln m.Paral'l_t-‘ ’nti e anarhismul comunist și celese va vedea că între acest
^uoritattintre ,a.ceste scoale Ieste deosebire mare,
‘ a Practic fiinniail',S?Hllu1’ di’1 punctul de vedere mai'
partiCu|Jr!Î.CU desaTÎrșire vădită.
? Parvie îndeJoc. tend>nța de-a oferi celor ce caută
,C$>a Unde vor iocietat5*’. mijloacele trebuitoare să
1 'lu trecAr»Ca neavînd în buzunarele sale asemenea
kii° uJ'onare An? k-Um
ot,îc'nuește la celelalte scoli
' Si|îb' Pfilejul iSi11^TnULcomUniât’ oferă oamenilor, în
iî h; rev°luționarM tOiT.de. a-?1” manifesta în libertate
de o notrî “^i’^itatea unei frumoase lupte
‘e
v?. Penț™ toți, unei lupte a cărei
Nedîk» ^nirpa -f \ a S(Lctală cn Iwnca ief transforvuieiu aațîța pe ori-ee om, mal mult
sau mal puțin inteligent inse lipsit de fond, de fond
moral și intelectual serios, a-l ațița și a-1 face sa-șl în
trebuințeze energica în alte direcții, cu desăvirșire opuse,
luind parte activa în alte mișcări, ecleziastice, politice
sociale, această nedibâcie are firește efectul de a limita
numărul aderenților anarhismului pe de-o parte, îear pe
..a ta de a mar> numărul vrăjmașilor lui în chip con
siderabil. Faptul acesta arată înse, arată în chip strălucit,
dezinteresarea și cinstea anarhiștilor, arata ce însușiri
personale, frumoase, posedă asemenea oameni, cari măr
turisesc îndestul ce sînt iei, cit de măreață ie cauza ce
dușm’ lUCrurf ca” ’mPun respect și celui mal înverșunat
Dar dacA anarhismul nu posedă în sine acel germene
al connjțiel, de-a înlesni sau ajuta pe indivizi, direct
sau indirect, să pue mina pe putere sau să parvie la
ocuparea cine, știe caret poziții înalte, asta nu dovedește
dc cit necinstitele gusturi ale celor ce au asemeni nă
zuințe Anarhismu are, în schimb, plăcerea, de-a cîșt’ga,
pentru lume, alte bunuri, mai mari, prin aceea ca nu
supune la nici o umilire, pe cel mai simpli, mal cinstiți,
ma£ modești, chiar pe cel maf din urmă susținători al
săi. Și acești camarazi, cînd ziua conflictului universal
ya sosi, și după ce furtuna va fi trecut, se vor găsi
într’un viitor fericit, într’o societate libera, în care vor
avea iear nu vor stapîni, in care-șl vor întrebuința roata
munca
dragostea pentru cele ce vor avea în comun,
îșlI vor din
întrebuința toată munca potrivit cu împrejurările
pi
și pre cit aplicarea firească, indâmînarea le va îngădui
și entuziasmul îl va stâpîni. In asemenea societate nu
va maf avea loc disciplina tîmpească a societAțel de a-zf,
cărei anarhistul să trebuească să se supună. Va fi destul
ca acesta să primească principiile partidului sau gru
pare! pe lingă care se va alipi, păstrindu-șf neatinsă li
bertatea individuală de acțiune. Cu chipul ace-La fie-care
îșl va regula viea;a potrivit Hesvoltârel personale, singur
sau în tovărășie cu alții, potrivit cu gusturile și trebuin
țele fie-cărul de a avea, potrivit cu simpatiile și afini
tățile reciproce, recunoscînd fie-care principiul comunist,
ca bogățiile lume! să fie de drept și egal puse la indămîna întregului popor de pe pămînt, fie-care, indivi
dual, avînd dreptul să-șl Ice cît trebuințele și aptitudi
nile sale vor cere.
Disciplina ie foarte îndoel.iîcă, cind nu-î primejdioasă
chiar. Disciplina, care nu implică de cît orbire, timpenie,
umilință, constitue un mijloc foarte .puternic în minele
conducătorilor, în minele cîtor-va, pentru a putea stăpîni și guverna masele, după voe sau după plac. Și tocmai
acest mijloc Ieste întrebuințat de câtră cei ce se găsesc
în fruntea partidului social-democrat, cari caută să-și
clădească statul lor social-democrat, prin ajutorul lui,
pregătind spiritele aderenților lor să fie gata sa se supue
autoritățel brutale, care constitue baza esențială a acestui
partid Prin acest mijloc se caută a se deprinde inșii a
lucra și a se mișca cu regularitatea unor automați, unor
automați lipsiți dc voința și de libertatea de a-și mani
festa cugetarea și păsul, cari-ar alcătui părțile compu--------nătoare ale unul vast aparat, care s’ar învîrti în chip
> nu mal puțin automat, după capnțitle cîtor-va, aparat
care-ar forma mecanismul social... Anarhismul n’are
nevoe de o asemenea disciplină, cure ar fi într’adevar
fatală pentru năzuințele sale de-a garanta neatirnarea
individuala și de-a trezi încrederea iu sine, care le în
sușirea omului cu desăvirșire liber, precum va trebui
să și fie în societatea viitoare. leatâ rațiunea anarhis
mului, leală rațiunea luptelor sale, care arata cît de de’ departe sînt celelalte scoale socialiste dc ceea ce ar
trebui să le tacă insă-șl rațiunea lor de a exista ca atare.
Intr’adevâr, or! și ce om, care pricepe ce-vu, n’ar trebui
. să favorizeze de loc nici o formă de guvernămint,
care ar fi îea și orl-ce nume-ar purta, precum n’ar trebui
să favorizere nici un feliu de autoritate. Asta, pentru
cuvîntul foarte simplu, că însu-șl Iei ar putea fi silit să
săvîrsească tocmai ceea ce nu i-ar yeni la socoteala de
loc, ceea-ce-ar fi protivnic voinței și ideilor sale, sau ar
putea fi oprit de la acțiuni pecari tocmai ar dori ■ ă le
săvîrșascâ. Cu alte cuvinte, trebuind să slujasch fel
însu-șl ca suport al unui oare-care guvern, ca o unealtă
oarbă a unei autorități, fiind dator, la rîndu-I, implicit,
de a împiedica sau restrînge pe alții in libertatea lor
de acțiune, silindu-I să facă tocmai ce nu le-ar fi în
l
!
�<52
REVISTA 1DEEI
gind, ceea-ce ar fi contrar dorinței lor de-a face, sau
silindu-i de-a se abține de la ceea-ce ar voi să facă...
A-ți îndrepta toate privirile spre Libertate și a lucra
tocmai împotriva Iei, se vede ce ridicole concepții pot
fi acestea și la ce ridicol te poți expune.
Din toate astea reesă, destul de vădit,. spiritul mărginit care’ caracteriznzâ social-democrațîea, sprit care
nu-/ de cît rezultatul nenumăratelor generații cari s’au
părîndat și cari au fost stăpînite de molima intervenitei
legale, spirit care diriguește pe fie-care in parte. Acest
spirit noi nu-1 putem admite, cu toate-că, prin imitație,
ici stâpînește masele oamenilor, în întregime aproape,
încatușiiid atîtea forțe într’uu singur mânunchiu de au
toritate, forțe, cari, sintem încredințați, mal de vreme
sau mal tîrziu, vor fi întrebuințate împotriva lor însă șf,
leată, ast-ieilu, una din multele pricini pentru-care Social-democrațiea se ridica împotriva noastră, liniea lei
de purtare fiind cu totul diferita de-a noastră. leata de
ce ne critica social-democrații atît de vajnic. Iei văd
cu totul cu ochi rai acțiunea noastră contrara. Dar, dacă
anarhismul înfierează ast-feliu de nenorocite purtări, asta
o tace tocmai în interesul viitorului, în interesul ma
selor orbite și ignorante pe cari avem datoriea dc a le
lumina.
Din punctul .de vedere practic, metoadele anarhismului
contrastează in chip izbitor cu programul Socialismului
parlamentar. Socialiștii parlamentari caută să dobân
dească puterea prin dobîndirea voturilor majoritățef, de
partea lor, căutind ca prin asta să-și clădească statul
for socialist, fără să-și dee samă că prin asta mută numai
puterea de la o parte ta alta, de la acel cari i-au ajutat
s’o capele la cei cari așteaptă să le’vie rîndul, s’o capete la
un moment dat, cînd evoluțiea parlamentară, adică in
teresele stăpînilor ar cere. Lupta electorală a și fost
botezată, din pricina aceasta, în Franța, a fost botezată
cu numele de «gama ferâstrăuluD. Nestatorniciea mul
țime?, lipsa Iei ae seriozitate, lipsa unei convingeri să
nătoase, toate concurează ca balanța puterel voturilor
să se miște în mîna diriguitorilor, după voe. lear aceștiea, după o durată oare-care de timp, pot aplica foarte
bine înțelesul zicătoarel :< a-ntoarce foaeai... In cazul inse
cînd mulțimea ar păstra un constant flux și reflux, în
politică, între liberali și conservatori, ori între vechil
liberal! și cei mai moderni radicali, se naște întrebarea,
cînd va ajunge socialismul să albă sorții să cucerească
puterea ?
Dar chiar presupunînd că un popor ar da, prin vo
turile sale, ar da majoritatea socialismului. Oare cît i-ar
trebui acestuea, pentru a face pe acest popor un ade
rent constant al socialismului? Schimbările pe cari so
cialismul ar cauta să le facă, in scopul ca să-și îndepli
nească vederile, ar trebui sâ le facă prin legi improvi
zate și impuse cu sila. Se știe înse ce-nseamnă asta.
Atît ca durată de timp, cit și din punctul de vedere al
rezultatelor practice. Și tocmai de situațiea asta vor
căuta să se folosască cei mal înverșunați vrăjmași al
emancipare! sociale, pentru a provoca nemulțămirl fie
printre nerăbdători, fie printre cel ignoranți, agitînd
asupra feliuritelor interese, individuale, de breaslă, de
grupări, și eâutînd să pescuească în apă turbure apoi.
Presupunînd înse că nu s’ar întîmpla asemenea lucru,
oare prin asta socialismul fi-va mal fericit ? Cine nu
știe înse ce însamnă o luptă de clase, cînd o lovitură
de stat se poate foarte ușor invoca, și cînd apărătorii
privilegiilor îșî vor desfășura toate puterile pentru
a împiedica dezastrul ce i-ar amenința. Ce roade ar avea
a culege socialismul în asemenea caz ?
Să mergem inse ce-va mal departe și sâ presupunem
cum-că reacționarii, că toate elementele conservatoare
ar da dovezi de slăbăciune, îngădunind socialismului să-și
dobîndească un titlu legai în puterea legislativă. Aici
nu vom putea răspunde mal bine de cît prin însă-șl
glasul unuca dintre cei ma!'acreditați oratori al adver
sarilor socialismului, profesorul Flint: ^«Imediatul efect
al parlamentarismului care ar trece în lege un program
colectivist, nu numai că ar însemna chiar nestaoilitatea
colcctîvis ului, dar ar fi, tot o dată, ar fi și izvorul
sigur al războiului, civil și social, cu urmarea neînlă
turată a represiune! din partea guvernului parlamentar
«n?1»’ Care &,ar su^stiLui militarismului, guvernului abuti8t». Cu partea din urmă a profeției profesorului
REVISTA IDEE!
Flînt, firește, nu ne prea putem împăca int
totul posibil ca o majoritate colectivist
c‘l ler
gatoare în războiul civil despre care ievork™^ W?
Kevoluțiea Sociala ie eă se facă prin fOrta a DardaM
înțelege de loc, dc ce ar mat ti nevoe sa al’ "’i
piezișe și la ocoluri, atit de costisitoare dint^”1 acâr
tele de vedere, costisitoare cumplit, <i nu am °?.te Pune,
nu am pregăti masele pentru agi tați ea politic-ș eta>îi
cea mal scurtă și mai sigură de a ajunge la •
C3>4
Anarhismul tocmai in acest senz practic 1»°°^ f
nu are nevoea de-a aștepta convertirea maiori tT??3’ 5i
nevoe să-I susție pretențiile ici și să se-niujre 1- n’aH:
atit de fatal pentru viitorul omenire!, pentru vi t Un C3r
cietățel precum s’a înjugat socialismul. Mai mult ’ * E°'
avem la mdămînă o forță îndestulătoare forța mo
r'°i
afirme în chip strălucit dreptul nostru asupra ce?85ne
mari libertăți. Avem proporție» numerică amino •i’ni|
a acelei minorități active, întemeeatâ pe energie? ă^*>
poziției iei universale. Avem împrejurările priin'00"1*
ale momentului, avem evoluțiea, avem slâbâciun?03*'
imoralitatea guvernamentalii, incapacitatea și co1163 ^
administrativă, dezorganizarea militară, și 'ma(
de toate, nemulțumirile generale ale maselor. S? Su’
cine nu știe că zece oameni bravi pot foarte lesne*501'
runcî la treizeci de proști, cum-ca un singur om*5?
convingere prețuește cu mult mai mult de cît o du ■
de mărginiți și superficiali, și că un număr toarte2"11
strîns de oameni inteligențl și couștiențf pot risipi
piditatea unui număr nemărginit de mare - Noi nu
mtemeem, nu comptăm pe niște mase ignorante cine
lumina ce zilnic o aruncam intre oameni, pe proo-re-.uj
cătră viitorul cel glorios, care mereu, mereu ne strigâ
nouă: Fiți vajnici, fiți îndrăzneți, cit se poate de mdrăznețl, și viitorul al vostru va fi.
Henky Gusse.
Din Englezește, de Al. C. Stegâtewu
CONTRIBU1RÎ VOLUNTARE
abonați
ACHITAȚI
Urmare de la No. i, 3, 5, 7 și 9
Contribuiai voluntare:
Din Capitală : Al. Florescu, IJO, Gh Pelrescu. 1, Glt.l
Teodorii, 1.
Din Țară : J. Pa-vleaiiu, Agaș-Bacău, Ijo. F. D. Fir
* siliți, Botoșani, 5. AL lancovicl, Brăila y. Gr. Cer
chez, Cîmpina,I. Neaga, Cîmpina, ?,/o. Ciorann
Const. Corn Cocom-llfov, 7.
Din Străinătate: Dr. P. Sluiunof, Plevna-Bulgaria, y.
H. Cronfeld, >, A. Rosenihal, 2,50, N Schachler.
2,^0: New-York.
Abonați aohltați :
București . T, A. Bogdan, I". Daschevici, C Dcnidrcse»Carpens Evghenie-Arhimandrit, Jack LObel,
Galați: V.^Andreescu, D-na Locot. Atauasiu, A. Obd' ■
man, D-ra Schapira,
Iași: Dr. Ghelerler, E Herovanu.
Prahova : D. Munieanu-Rînutic : Ploeștl. M. f ^o
■ j
«Telega-OiL.
Vaslui: D, Perlmutter : Corn. Tanac.
,
New-York : P. Hojfman, P. Michaluvitz, S. RoRnW
Cu numărul do față anul al patrulea «1 «0V,S
se inchee. Cu prilejul acesta rugăm pe t0» , ne
nații cari au întîrziat pană acuma cu plata» •
trimeată abonamentul pe dată.
.
Pe de altă parte, urmăritorii noștri, car s g |[6
bine samă de opera ce facem și de ne
noastre, știu cită mare înlesnire nc it
cUin
țindu-ne abonamentele lor, pe viitor, m
_LjSteî
și, treptat, ori-ce contribuiri in favoare» re>
vor face.
apiir^
Numărul nou al Revistei scutim s H șl
fără intirziere prea mare. Ori-co con
mandate se vor trimeto pe ,^cs«rTrnREȘ^1'
P.MUȘOIU, 10. STR. EPURIL0R-BtIC±-----
G. F. R.
ne-am deșteptat...
«Ca ți vintu) Ie viența pitntntcilănci. jughiț și gemet, luptă, bocet și zbu<iciumare..
lidwirt Amold.
xr o să treacă mult și să yczl c’o să înceapă și
ni Cînd dughenile stăpînilor și coșarele ciucoeșil
Pela,i^ ‘^line. cînd pîntecele mereu cere, nu-l poți miil£c,,t'halbind numai ochit spre lele...
(liii'f '
asta.i, cea mal neertată din greșelele omenești...
"aceea, vezi, leu-s dc altă părere.
Anăine ..
3. Că ido să iiiceapa...
" ^fai^id-rebi?.- Ai noștri numai de vorbe-s buni.,.
"l0 ia cel mai mic zgomot, o rup de fugă epuresfe...
i la ieșirea din serviciu, udam întîlnit cu Prună
^cf■ < Ce mai veste, moș Stane» '? r Grea hpsă-i în sat,
S{-‘tioâic»Ra^ăl>,fac ieu. «Pe știut, am prins
ta ști .Meram și hotărîțl, dar pățaniea satului vecin,
a vîrît în spăriețl» . ■/Alunei nu-i lipsă, am zis, nu-s
"a- tiînzl— Frica- și foamea >iu se împacă... Fug una de
'lla>.,,taî ^reac(i> c'apol începem^ și floi»...
11 _ Țocmaf- aicea-i greșala... Nițelele, cînd îs în măniincliifl strînse, anevoe le poți frînge... Cînd sini rezlciite
inse,
le îci cîte uaa-:'
_ Asta i-am arătat și leu.. .4 dat din cap - cOm
video noi ce-om face-.... Și, aplecat ingîndurat...
Dar ce li s’a întîmplat vecinilor lui moș Stan ?...
— Fiindu-le foame, și negîndindu-se de cît la burtă,
n’au judecat urmările,și, pripiți cum îerau, au scrintit'o..
— JPăcat- c’o scrintesc cam rar...
— Nai grijă, și rar ie bine... Asta-l boală molipsi
toare... Și. să vezi, după ce s’au îndopat bine, în loc
de-a merge tot înainte.., s’au moleșit, așezîndu-se cu
burta la soare... Nici nu bănueau c'amar au să plă
tească vina de a se fi îndestulat după nevoe... Chiar
a doua zi, venind doi gulerați, autoritatea locală a adunat la primărie turma de vite... Din iurma asta, gulerațil au ales vre-o io părechi, le-au- ferecat tot cîte
două-două și mîngâindu-le pe sub fălci. . le-au pornit
sh le ducă la trăcoaret.. Iți venea să plînșfl cînd pri
veai cei 2o de nevoeși-, inînațl ca boii, ce-zic, mai rău,
ghiontiți, bătuți, schiiigiuîți de cătră două păcătoase
unelte ciococști...
— De ce să-l plîngi?... Iși meritau soarta...
— Nu puteam înțelege de loc nemerniciea oamenilor..
— Cînd judecăm pe alții.,
— Ba, chiar și pe noi...
— Nu cred...'
— Nu vreau- să te gîtuiu să crezi..
— Drept să-ți spun-, nu-mi închipuiam ca burtieana
asta care mohorăște plaiul să albă alîia putere...
— leată că are.,,
— Pentru că plaiul ic pliu de nemernici flumîiizl,
3„,ucl Cil duhul... Plin de îmbuibați, cari cu orl-ce chip
vor să ne prefacă în aur...
~ De piîns...
~ De ce de piîns ?... Ne merităm soarta...
...7* ".^Rgrama-l relativă la distribuirea de porumb
^emlor lipsiți de mijloace ?..May domnule Șef..
~~ Ce zice ?
duPli
se va pune, fără plată, la- disatratL^,t e^e?atlll,liP1'efec/:urci'
s{aliea dc destinație
^i -bn^ i
nn cudar decimal, spre a se putea cîn,,,o,,le}diil destribuirei lui, sătenilor;»..
Scriicarij.SC<>l* 0 c°pie- și să faci bine- să nu o mai
știu a f^S^tei... Asta ți-î atonț-iea cătră superior ?...
uiitateaiid
ină scaP
de voi... lini niînînc săde-ini ..^^ ^^âindu-vă... Ce mai aștept!
Cară-te
.fit
Abrn/aî venii' domnule delegat, oamenii sint preAșa.,;-, ^ea a Vcnit cuin am propus noi...
" ^nunat^'c-1 \lostru n'a fust rătl> Ș^fidc...
•••
de oare-cc avem autorizarea, putem
153
uza de cîntarul stației. . L-am fi potrivit-... De fu-care
numai $o kgr.
— Nu-i pul in
— Se adună, doar sint de distribuit
vagoane...
— Ce bun le poporul...
— .. Oameni buni, ieatci -și domnul Șef de itiuție lefață... Poate să întărească spusele inele,.. Acunt aveți
dovada cea mat bună, precum-că Statul fe udi viiratul
nostru părinte... Acum vedeți deslușit ci: sini d<-'Acckîbs^ifi cel ce nu-șt zăvurăsc gura, ci-l hulesc .< Și, cile
prăpăstii nu-1 pun în sarcină, rău voitorii voștri... Ci-că
Statul ne despoae, că le vrăjmașul cel mal vajnic al
omului de la leagăn pună la mormînt.. Ce zici, Șefule-.?
— De-așa vrăjmași s’avem parte tualii vieața...
— Vedeți, oameni buni... Și are dreptate domnul Șef
de stație... Căci numai vrăjmaș-nu-țl-poale fi acela ce-n
vremuri de grea cumpănă, îți aduce pitica în casă...
— Sărutăm mînile, domnule Inspector comunal, nu
ne-am potrivit noi nici o dată iu fleacuri. .. Cei fără de
lege să mai poftească în mijlocul nostru, dacic Ic dă
mîna,.. -4 mai fost, înir'un rînd, aici, wt secretar comu
nal, care ne îmbicsise capul cu lot felini de nimicuri :
ci-că toate relele de la oameni pornesc și că ser cădea
să mal lăsăm pe D-zeu în slava lut cerească... Să mt-l
tot amețim, amestecindu-L hojma în toate daraverile
noastre...
— Secretarul care, a dezertat în timp de pace ?...
— Da, domnule Inspector, și, u’ai.'i mai putui suferi
un ast-feliu de nelegiuit în comună...
— Bitie-ați făcut... Aștiea umblă să vă săpunească
nrma .. Au darul, nenorocit pentru vai, dea vorbi fru
mos, făcindu-vă, cîte o dată, să uitați di: lume de iot..
In unele părți, din pricina acestor desinațați, Oamenii
și-au omoriv nevestele, copiii, și-au dat foc Ia case, cît
pe ce să se omoare și pe iei.., dacă nu Icra Sițflul~.
Doamne ferește, coboară Doamne asupra noast ră harul
tău și dă-ne putere să luptăm cu îzbindă împotriva
diavolilor împelițail... Și acum, după ce aii primii po
rumb, să dați fie-ccire cîte 5 leușcanl, sâ dam <? ie.'cgramă de mulțămirc Statului, prin domnul Prefect-.
Iei, ce vă mal scărpinațl în cap ?
— Nu s'ar putea să-i- mulțumim prin d-voaslră?.,.
— i\u se poate... Așa cum -vă spun Te regula...
— Dar de unde sâ luăm noifrancii iștiva
— Dă, cesă vă fac... Rușine... Nicîaiita recunoștință ..
— N'avem nici o lăscae la nul, domnule Inspector...
— Stafl c'am găsit... Totul sc face cînd ie. voe. bună...
O să vii fac, cu domnul Șef, rost de parați'... In schim
bul celor j lei, ne veți lăsa porumb : vine cam vre-o îO
kgr.. Așa c-am chibzuit bine, ce socotiți?...
■<— Că bine zice dom cui Inspector... Sărutăm minele...
D-zeu să vă dee sănătate, că tare sîiiftdi băni cu hui...
— Așa se și cade... Cu tulii ca frații trebuie sâ ne
avem... Să vedeți- cum că mint cel ce zic că nu va dorini
binele.. Ascultați și telegrama ^Locuitorii lipsiți ele.
hrană din plasa S..., vă exprimă recunoștința lor,
pentru sprijinul ce le-ați dat prin impurlirea a
va^
goane porumb, și vă roagă să asigurați pe onoratul
Guvern, că acest ajutor, ce-an primit,
>; didoi i:'
sjîntă, pe care o vor plăti Statului, cu drag și fără cirtirc.s Și, acum să- vă iscălesc pe ‘ați I-\ fine cum te
chlcamă
— Gheorghc a Marghioalei...
P.--/' pe
— Așa... Pune, degetul ici.. Dar je line
tine ?... Mal leșie vre unul
— Nu mal Ieste, trâițl domnule Inspector .
— Să trăițl și voi... Puteți pleca.. D-z,u să iță- adia
în pază. .
— ...Dacii fit doi ani nu nc scăpăm de- tdaiuriea
sfîntă, începe să ne puie dobîndă. Duinnul 5/iJ. I-a
fost greu plină să nc apuce la mina... Dc acum țtsie-lr.
băiete...
.
__ Mal zicea telegrama, ci-eă daturiea asta sftniii, o
s’o plutim Statului <cu drag și fără cîrii.c»
— Avană dragoste... Iți trimete Perceptorul sâ
îm
plinească, laîndudl pănă și cenușa din yatra...t icdr de
cîrleșii vine fecitrru-liiu, care, îndobitocii î:z închisorile,
de cazărmi, te iea la țintă, fără a ținea samă că-l- iești
i,
i
.
if
I
i
i
�9
154
REVISTA 1HF.EI
tată, orifrate... Fără a ținea samă că tnînc, poiinîiie, din
trirulăiuva în care zace, va fi zvîrlit nevtjef., leală de
ce plătim ~cu drag și fără cirlirei..
— Pană la-plată trebuie să vedem cc ne facem. . Dm
cînlar nc-au înșelat... Nc-au mal oprit și pentru- tele
gramă. Iear din ce-a inaî rămas, doar jumătate porumb,
rămășița nici pentru- porci nu-i bună... A-zi, miiic-t
sftrșim,. Pe urmă?.,.
.
— Pc urtnă, om mni vedeți ce
moi tremele,.. I
mete-ne, trimete, domnule Stal... Incarcă-nc mereu- cu
datorii, -și, cîndnu vei mal avea ce împlini, ni-l lua cu
totul, sil ve poți suge mai îu tihnă, lipitoare nesățioasa.
— .. Știți cum vine asta ? Umblați cu mîța-n traista..
— Ba nu, dumnide Șef, avem telegramă câ-s în răs
coală... Așa în cit un vagon ne țrebucște negreșit...
— Dacă-s în răscoală, doi. ce putere aveți ?...
— - Putere mare, domnule Șef-. La- vederea noastră,
din lupi turbați, devin curat mielușel,..
— Bine, o să dăm ordin să vă pregătească Vtigonul...
de cîi- su-l aranjați, iiicărcîndu-t cum veți
socoale mal bine...
— -Știm noi cum ie bine... Cum șadchinc... Fie-curui,
plată după faptă.
REVISTA TDEEI
— Ncrușinațil...
— Cînd am auzii primejdie-a- ce vă ameninț ■
repezii să vă dau dc știre.. Zbuciumul, dc-a s'cns1,1 a"1
tre ă i m'a dat de gol. Am fost înhățat r£
Primâric.. Ci-en-s «spmn-.,. Dar, îu învăîviăsai^ 1,1
ex-jiediera jaudarmilor la gării, am scăpat... 5 n c‘l
— Puteau sif tc și omoare, Tudorache... "
— Nici nu i-.ra mult, cucoane Petrache...
— Fezi, de^arjea n’am rămas leu.. Sînt
>
pentru câ-s proști...
Io^»
1— Și flămînzl ,
— Pentru câ-s leneși.. Cu proștii nu-i de suguit
— Co .ne Pcirache, par’că spuneai că juga-i rusint '
— Cînd cu pațaniea ta cu dijmuitul?... Da, tini ad^
aminlc .. Nu- zic ba Chiar și acuma o spun.’., dar »UCi
adauț] câ-i și sănătoasă...
’
,a
— A pierii i iea—• Cuconii Petrache?.,. Nici urmă... Frica-t sfînti
— Pdcid... 1-a.m mal fi în-tiț-riiat din dobindă...
- Cine, cîne, ai scupat ca prin urechile acului
UN
^-1 ș: început s'o cuprindă flăcările... Arzi curte
ciocoiască.., Tc-au- ajuns blăsiemcle și lacremile văda
nelor Cu- munculiță noastră, cu- capul gol, pe geruri
de. cile uri- n’am tremurat a-șteptmd să s'arate spurcă— ...leu- nu cad la învocală... Dc ce să-t liimeiem pe
ciun.'ci do ciocuiu, pentru a ne înșela, batjocori.. Dar
- lumea cealaltă ?... Nu-i bine... Iei fac, ce fac, pentru o părcfl 1:1... Dc-ar avea graiu, cile ticăloșii uu nc-ar
, ' f: dat s att-zim.... Cum a- pierii urma lipitoarei de ci».
păcătoasă leafă... Ie mal bine să le tragem o păcăleală
j
s'o ție minte cît or trăi... Să vadă- și ciocoii că cirdul
' '
coiii. așa pieri- și l-u lăcaș de caznă și rușine...
dc vite ;t:t-l mal poți mîna ca altâ-daiu,.. Mai avem
— Tc-ud răcorit
- Am s/uw < <• au- pc suflet toți- oropsițil... Dar cosauu dram de crcer în capetele noastre pline de grijă...
— Și- cam cum zici, far fi să- urmăm
rc-D, dc ce să le mai lăsăm iu picioare ?... Ne-ar a— fa, su vă -mal aud pe vre-unul...
ini ii-i grele timpuri.,.
Tocmai cu trebuie... Vezi ce-a fost șt ce Ieste...
— leu socot, cînd gulerații, din jețurile dc lingă
masa Primăriei, or începe să ne lee la descusut...
— Atunci nici curtea r.u trebuca?...
— Zii, cu zici bine..
— Firește că nu,.. Iea cc-I- dc vină?... Nc-ar fi adâ— N’am mult... Noi iștia mulțl, să tăburăm pe- dinpostit și pe nul, hat și bine,.. Al noștri au și păcatul
de ir lucra pripit...
ști, să le facem, ce voeuu să- ne facă lei nouă...
— Ce s’a făcui, s’a făcui..
— Până- aicea nu-l rău... Pe urmă ?...
— Uiie că și coșarele, au început...
— Pe urmă ? Cine i-a trimes să ne schingiuească.
— Să ardă ?... Mai- bine... Pleară toi ce ne-ar aduce
să ne răpească dintre copiii noștri pentru a împleti cu
aminte trecutul mohorit.. Pe cit ieram de adtncițl îți
noi ocnele? Așa că .stăpînii, adică- ciocoii.. Deci să-l
triniele-m peșcheș luru-le, să-șl cunoască neputința, sa
somnul morții, pe atit da cum trebuie ne-am purtat
noi acum..,
■Vadă și ici ce pot «cel mulțl și proștii...
— Adică..
— Vremea scoate adevărul la lumină...
— Vezi-, adevuru-î, prea mult- răbdat-am...
— li împodobim frumușel cu brățările tot de dînșiî a— Ce-a-fost a trecut... Lucru de samă și vădit, l: că
duse, și-l expediem prin gară, însoțiți- de-at noștri...
n-'-am deșteptai... Nu ne rămine de cît să mergem, sâ
— Totdeauna, din sfat purcede lumina... Noroc bun...
Grăișl bine..
mergem înainte....
— Traițt, domnule Șef...
— Ați făcut ce-va..
— Da... Am ales vre-o zece..
— Und&s ?
— I-a-m lăsat în paza celuilalt...
— I-aiî și încărcat?,..
— Da... Sini în vagon .. Fac o gălăgie ne mal po
menită... I-a prins mare veselie... Chiue de te-asursesc...
— Unde nu scăpat de nevoi...
— De aceea se apucă lei de comedii, utide-l leu Statul
in grijă...
— Aiiă să-ți vizez ducunicateleȘi, acum haldem...
— ...Mina, Tu-dorache, mină,... S’ajungcm mai de
grabă, să dum de vaste... Așa.,. Și acum spunc-ml și
mie cu deamănunitil cele petrecute...
— Primarul și cu consiliul comunal, simțind mai
dinainte furtuna, au șters’o. . Golănimea a .tcibârît pe
cei doi jandarmi.. După ce i-aufăcut să desbrace haîmdc mî.idrc, i-a ferecai frumos, Iear moș Stan a cuvînlaț cam așa « .. Că pe nemernicii iștia urmează sci-i
trimitem peșcheș stăpinirei, am luat și rîndul trecut
înțelegere... Acum vom fereca mai ușurel încă vre-o opt
tovarăși, adicătelea, cu tulii, zece de transportat... Băietil noștri vor face tărăboiit, numai cînd liftele astea
spurcate o să prindă su scheaune... Alt-feliu ne daU dc
- Neacșu și Trișcă au fost și catane... Pe tei îl
Aproape de Bc,., în stația K..., ai
naș^i,.
la picior... lăsând priponiți de scăuI-’r
Mo
DOUĂ
moduri de a vedea
Alle Riider stehen sli-ll, wiiin
dein stavcke Arm es will.
Ciad puternicul tau braț voește toate
roțile raniîn în nemișcare
...«Explică mi, te rog, ce te face pe tine să
privești ca posibilă izbucnirea unei greve gene
rale ? leu cred că asta-î o idee absurdă, o utopie.
Nici o dată nu vom putea avea toți oamenii,
toți muncitorii uniți pentru o grevă generală. Și»
dacă vom ajunge ca muncitorii să simtă, cu toții,
trebuința unei greve, atunci nu vom mai avea
nevoe de grevă: toți muncitorii iși vor da atunci
votul pentru candidați! partidului social-dcmocra ,
și schimbarea socială sc va îndeplini fără e
nici o grevă generală sau revoluție socia •••
Greva generală ie ce-va imposibil, pentru-ca a~
însemna pentru muncitori distrugerea lor pr
prîe. De unde se vor hrăni înși-șT mun,ci.t01? tea
timpul unei greve generale? leî vor plen njain
stăpinilor, prin faptul că stăpînii poseda 1
oane, din cari pot trăi îndelung, pe cita vr
155
nu posedă nimic. O grevă obicinuită, firesc. Muncitorul sufere cconomjcește, iul Ic un .
(tiunci101- sute sau cîtc-va mii de oameni, mai sclav economic. O grevă ie o‘ luptă economică,
dc cîtc'V.-x poate aduce folos, dc oare-cc pe cită
ie ce-va care tinde direct la îmbunătățirea stăreî
înțeleg
dc muncitori se află în grevă, sînt materiale-a muncitoriului. Ie ce-va pe care orî-ce
r dc altă samă cari se afla în lucru. Dar, muncitor o înțelege ușor, și în‘ care lei are chiar ■
jjiitoW* - generală de unde vor putea raunci- țoarte multă experiență, le ce-va care pană acum
intr’0 Fcapcte vre-un sprijin ? Și apoi iea chiar i-a adus dc multe ori oare-cari foloase, oare-cari
toriî s\ o gj-evă generală ie pe calc să izbuc- îmbunătățiri. Iei are foarte multă încredere in
caîuLcasaUtechîar a izbucnit, armata-î totdeauna grevă, pentru-ca vede că greva atacă de-a drep
fleasca’ s»o distrugă. A-zi nu mai sînt posibile tul pe stăpini.
in star® buna oară ca cea Franceză. Astă-zi
Cum stă inse chestiea cu Politica ? Tocmai din
r - Ic de războia sînt în stare, de la depăr- contra. In politică muncitoriul vede ce-va de care
fl’a'"ll\ee poște, să distrugă sărmanele baricade nu poate să-și dee samă bine, ce-va dc cafe se
tafC itoresti, cu toți și tot ce s’ar afla în apro- teme, știind că totdeauna politica i-a adus asupra
ltlunC'de ide. Lasațî de-o parte toate aceste dc- capului numai rele. In parlament, în politică, îe
P’erC visuri, de greve generale sau revoluții, o- băgat și ciocoiul, stăpînul, în care muncitoriul na
■^C iti-vă să vedeți scăparea voastră numai și poate avea nici o încredere. Parlamentul in tot
bicIfl { în vot, numai si numai prin politică. Ie deauna a născocit legi cari au apăsat, precum
,luni:L cale pacinică pe care o avem la îndă- apasă pe muncitor și acum. De aceea acesta sc
S'^-U si ie și cea mai teribilă armă contra sis- teme dc iei... Icată dar că putem mult mai cumlfluiui actual burghezesc. O dată punîndu-se rînd aștepta o îmbunătățire priritr'o grevă ge
tC‘nape guvern, pe stăpînire, facem tot cc voim^... nerală, de cît prin parlamentarism.
“"ai avut aice, prietene cetitor, un atac îndreptat
Părerea cum-că o grevă generală ar însemna
• contra unei singure fraze, pe care am avut pentru muncitori distrugerea lor proprie, pentru-că
nenorocirea ori norocirea s’o scriu unui prieten. stăpînii vor avea cu ce se hrăni îndelung, iei poFraza aceea suna cam ast-feliîi: «Greva generală scdînd milioane, pe cîtă vreme muncitorii nu
ic ceea-ce-ar trebui să ne preocupe, să luăm maî posedă nimic,... asemenea părere nu-î intemeeată
mult în samă, de care să ne ocupăm mai serios»... de loc. Cine poate să creadă că stăpînii se pot
Ai avut mai sus, prietene cetitor, o spuză de argu hrăni cu milioanele lor ? Banii nu le servesc la
mente, aruncate asupra opiniei mele, o spuză de alt cc-va de cît la a cu mpăra produsul muncel
ghiulele... Cu toate astea, mă voiu încerca să do noastre. In timpul unei greve generale inse, banii
vedesc că modul mieu de-a vedea nu-i atit de picrzîndu-și ori-ce valoare, stăpînii pot să pleavă
utopic pre cît ar vrea contrazicătorul mieu să-1 de foame cu ochii țintă la milioanele lor. Cit sc
arete... Am spus că greva generală ie ceea-ce-ar atinge dc muncitori, aceștia avînd toate in minele
trebui să ne preocupe mai mult... Ceea-ce susțin lor, pot foarte bine produce pentru propriea. lor
și acum. Aceasta-i o mișcare pornită și întreți trebuință. Punind stăpînire pe mașini, pe unel
nută chiar de popor, dc cei ce sufăr, de cei a- tele de muncă, pe materialul brut, de care au
păsați și exploatați. Strigătul de grevă generală fost despoiați, au toată posibilitatea a se hrăni.
Referitor ula spusa, cum că in timpul unei greve
Ie a-zi foarte puternic, iei răsună din mii și mii
—
de piepturi, maî cu samă în țările latine, _ca obicinuite muncitorii cari se află in lucru pot
Franța, Spania, Italia. Ideea grevei generale, ajuta pe greviști..., în timpul unei greve generale
pusă numal în parte în practică, a și dat roade nici nu î nevoe de asemenea lucru. Și apoi cel
minunat de frumoase. De amintit, grevele gene mai bun ajutor pe care o breaslă de muncitori
rale din ultimii ani, dîn Spania, cari aproape îl poate da unei alte bresle care se află in grevă,
ieste să se declare solidară cu dînsa, să declare
toate au fost încununate de izbîndă.
Mă voiu încerca acum să merg treaptă cu grevă din simpatie cătră greviști. Urcvele din
treaptă, să ocup redută cu redută... Privind miș simpatie sint cele maî temute de stăpinî, pentru
carea muncitorească, cum ni se înfățișază dînsa, că Iele arată solidaritatea care prinde din ce in
vedem că, pe zi cc trece, avem de înregistrat ce rădăcini mal adinei în rindurile muncitorești,
°t mal multe greve, într’un timp din ce în ce le lucru știut, că dacă după declararea unei
111:11 scurt. Numărul grevelor, pc fîc-care an, spo greve, încep să sc adaoge grevele din simpatie,
rește. pe de altă parte, vedem că grevele ca- greva îe mai în totdeauna încununata de izbîndă.
a un caracter din ce în ce mai puternic, mai Ceea-ce dovedește cum-că cu cit o greva ie mai
pro0^ * ■Dedici putem conchide, că grevele vor mare, mai generală, cu atit ic mai sigură de
cni^resa merei>> Și treapta lor cea maî naltă sau izbîndă.
Armata ic intr'adevăr o putere colosala, nimi
Ma?’ Va fi
generală.
nim ’ Putem observa, astă-zi, fără să ne oste citoare. Iea ie în stare să distrugă c^'ce’ V1 ie
nii tn°CQ1.aî mu^’ ca numărul greviștilor, numă- foarte adevărat că, cu mașinele de razboiu și cu
greve UnC1-°-ril°r cari au luat Part® la difcrjte armata pe care o avem astă-zî, nu mai sînț po
sibile revoluții, bună oară ca cea Franceza. Nu
Punireaan ln^e&
simt cc-î ° grevă, cari sînt
putem inse de loc prevedea ce sc va întimpla
*e mult
Sa r*sPundă la o chîemare la grevă,
număru!Inaî raare' le mult niaî numeros, de cît cu armata în timpul unei revoluții sau greve ge
Cari-s _ _mUncitorilor cari înțeleg ce l politica și nerale.
—
, Voesc
. .. să cred că o grevă generală va
^cial n
Sâ-?* dee votul lor pentru partidul cuprinde mtrinsa și‘ gr<-eva militară. Voesc să
revoluții vom avea foarte
democrat. Și asta-i foarte simplu, foarte cred ca pe timpul unei re
!
■
r
i
îi
- (:
I
]
�II
RF.VJSTA IDEE1
156
REVISTA IDEE!
multă armată de partea revoluționarilor. La urma
urmei armata ie compusă tot din muncitori, din
frați și fii de muncitori de-al noștri, și îe mult
mai ușor de crezut că armata va trece în rîndurile noastre de cît că va lovi în părinți, în frați
și surori. Avem foarte multe exemple pană acum
de solidaritate între soldați și muncitori.
Dar, presupunem chiar cazul că am ajuns la
greva generală, și armata mal ieste ceca-ce a
fost, ceea-ce mai ieste și a-zî. Soldatul Ie o
mașină care se mișcă după comanda superiorului
său, neluind în samă nici tată, nici mamă, nimic.
In asemenea caz nu-i posibilă o revoluție, nu-i
posibilă o luptă de după baricade, ce-î drept :
armata va zdrobi totul. Ce poate face însc această
. forță în timpul unei greve generale, cînd munci
torii nu se adună la un loc pentru a forma ba
ricade, cînd fie-care se află în locuința sa, cînd
muncitorii sînt împrăștiați pe toată suprafața
globului, cînd acționează în acelaș timp in mii
de locuri ? Ici cîți-va muncitori distrug sîrmelc
de telegraf și telefon, dincolo cîți-va tae liniea
ferată, in altă parte unii pun stăpînire pe o fa
brică, aiurea s’a luat în stăpînire un magazin de
făinuri, și așa mai departe. Ce poate face ar
mata în cazul acesta ? Iea Ic întocmai ca un clefant mare și puternic, care îe atacat de o sumă
de musculițe înțepătoare, care-1 înțapă, îi sug sîngele, îl doboară, fără ca iei să se poată apăra.
Dacă le-ar avea pe toate grămadă, iei le-ar
zdrobi cu o singură lovitură de trompă, dar așa
îel ie slab, cu toată puterea lui colosală.
Armata, în timpul unei greve generale, pentru
ca să acționeze, ar trebui împărțită în mii și mii
de părticele mici, ar trebui soldați în fie-care
stradă, în fie-care casă, în fie-care fabrică sau
atelier, în fie-care magazin. Va trebui armată să
stee de-alungul liniilor de telefon, telegraf, de
al ungul căilor ferate, pe cîmpuri, prin păduri, și
așa mai departe. Armata, inse, împrăștiată în
modul acesta, Ie slabă, nu mai are nici o putere.
Pentru ca să rămîe o putere, iea trebuie să rămîe
compactă, și atunci iea nu are împotriva cui să
se-ndrepte.
Ie inse de sperat că armata va trece de partea
greviștilor, Ie de sperat că soldați! se vor uni cu
frații lor, se vor uni cu muncitorii, și atunci.vor
avea împotriva cui să acționeze, vor avea împo
triva cui să se-ndrepte. Vor răzbuna toate tică
loșiile, toate mizeriile îndurate de muncitori, din
partea stăpînilor, și vor avea multe, foarte multe
de răzbunat...
Parc că aud acum glasul amicului, care strigă :
„Bine, dar. ceea-cc mi-ai descris acum îe chiar
revoluțica socială, asta nu mai Ie grevă generală<£... Iești greșit, prietene, îe tocmai greva ge
nerală, care înse nu va fi alt ce-va de cît înce
putul revoluției sociale... Sau, mai bine, greva
generală ic prima fază a revoluției' sociale, cecace va prilejî, credem, Revoluțiea Socială.
Camarazi, faceți propagandă pentru greva
generală.
Neu'-Yorfe.
S. Most-
DEISMUL RAȚIONAL
Singurul monoteism vrednic de numele
ieste deismul rațional al lui Voltaire aiCe.s^a
adoptat de cîți-va protestanți emancipați * • 1Sni
încă baza invălăinîntulul oficial. Acesta nu
în realitate de cît un Dumnezeu, fără tov
fără rivali. Cit de redus ie înse : nici p|j
nici a tot puternic, fiind înlănțuit chiar de ci F'
lui, supus Ia propriile lui legi, de la creare £?
surd la ori și ce rugi, sub pedeapsă de nost
tornicie și părtenirc: un D-zcu care nu lămurest*
nimic și care nu se lămurește măcar pe Si’ °
O contopire a tuturor D-zeilor răsuflațî, pe c
știința ia despoiat cu îngrijii e de orî-ce clement
substanțial, o transformare a omului despoiat d
organismul care-1 constitue, ieată ce-I D-zeul ra
țiuneL Mănunchiu de însușiri fără substanță, dînsul
nu întrupează nici o realitate. Chiar și posibili,
tatea logică-i scapă. Desăvîrșît în mărire, înputerc, în dreptate, cu toate că îngădue răul, dînsul
ie necesar infinit. Cauză voluntară și conștientă
ic necesar o persoană, adică o ființă deosebită
de altele, prin urmare finită, mărginită de pro
priii c-i creaturi. Atributele-! sînt contrazicătoare,
trebuie să alegi, și, alcgînd, pui mina pe văzduh,
Infinit, impersonal, D-zcu îe adecvat universului,
ieste una cu Iei. Dînsul îndeplinește însc un dublu
scop : ca voință activă și conștientă, ici i-o per
soană, nu mai ie D-zeu. Așa numita ființă, prin
escelență substantiv, se preface în adjectiv, până
și în adverb. Și avem: infinitul, necunoscutul,
inconștientul, pe mai pre sus de toate. Avem
Perfectul lui Vachcrot, care-ar fi D-zeu, dar care
nu-î. Avem Idealul lui Renan, Divinul, care nici
nu se definește măcar. Un nu știu ce, care funțază în lucruri sau în afară, tot ce, în străduința
gîndircî, in inspirarea artei, chiar în priveliștea
naturei, tinde spre ideal. Ce-i înse idealul? Un
comparativ urcat la absolut, dar cu desăvîrșire
variabil, după timp, după rasă, după cultură.
Deismul, precum știm, presupune o mulțime de
grade, de la credința într’o persoană dreaptă și
înțeleaptă, a cărei providență, pururea activă,
guvernează cu dragoste lucrurile și ființele pană
la concepțica unei forțe impersonale, a unul mănunchiu de legi nestrămutate și indiferente, car
au prezidat, o dată pentru totdeauna, la orga
nizarea universului, cum se află. Cele mai adesea,
toate variantele deismului 'se găsesc combina e
în diferite doze, după cum aderenții săi sînt mai
mult sau mai puțin emancipați de sentimen
religios, mai mult sau mai puțin alipiți de mc
toadele științifice. Orî-cum, trebuie să recunoaș
cum-că deismul a fost, odinioară, un foarte p
ternic pas făcut de rațiunea adultă pentru a
emancipa de iluziile copilăriei iei. Dar o
parte ar fi luat la emanciparea cugetăreb 1
rămîne tot o formă a antropomorfism ulu> .
mal subtilizată ce-i drept, nu înse cea mai p
tcnace, și religiile pozitive, cari l'au PrlV1^
deauna, cu drept cuvînt, ca pe cel mai cu F „
vrăjmaș al lor, vor găsi într'însul cînd-va ce
suprem aliat pe lîngă clasele instruite, D
<57
,c mal multe ori pană acuma astea s'au și-a consacrat vieața ca să desfacă pînza țesută
fel»0- dc complicitatea-! involuntară sau caleuin copilărie, dar iea-i păstră imaginea adine în
» Nu-î oare deismul lui Anaxagora, a lui So- tipărită în minte. Față de umbra al cărei corp
Jată' a juj platou, a lui Zenon, cel care a cu- l’a distrus, rațiunea nu poate să admită cum-că
cfațe’ ‘trU creștinism spiritele cele mai cultivate a evocat în tenebre și în crepusc o fantomă de
ceri1 Ptichitățeî? Nu-i oare deismul lui Locke, a la lumina zilei evaporată. Nu poate să admită
alC Voltaire» a lui Rousscau, a lui Robcspierre, că de cincl-zecî de veacuri iea deapănă in vid,
,ll‘i r NaP°leon’ a luî Cousin’ nu-i oarc deismul neelaborîndu-șî de cit reflectul.
a lulnticilor de la 1830 și al naivilor de la 1848,
Andr£ Lefevrk.
fOina favoriza întărirea factice a catolicismului,
LĂSAȚI COPIII SĂ VIE LA MINE...
carC tă desperata sfruntate aruncată științei și
aCC.a%teî laice, și a cărui intimitate vinovată ii
s°£ește și-î crc?te primejdica?
Accea-șl priveliște pretutindeni... Cei cari me
Această evidență ar fi dc-ajuns, numai iea, a rită o îngrijire mal deosebită, copiii, cei mai plăpe* față înrudirea ce leagă pe D-zcul rațiune! plnzi, cei mai slabi, sint cei de cari se abuzază
da L-eațiile cele mai ordinare ale antropismului, mal mult... leată ce scrie un camarad de la
n'stil singuri mărturisesc aceasta, fără să-și dee "Tribuna Rusascăr.;
cînd prezintă deismul ca religiea naturală,
Ic o dimineață frumoasă de Duminică. In drăde /
plecare al tu- galașul orășel T., totul îe într'o tăcere sfîntă.
Uo’ndul comun, ca punctul
1
ca religiilor, ca adevărul ascuns sub greșelele Arborii sînt vestrnîntațl în haina lor de toamnă.
tU dinței ignorante și sub înșelăciunile voluntare, Ie o netulburată tăcere. Nici un zgomot, nici un
crf mistificările exploatatorilor credulitățeî umane. murmur, nici un rîs nu s’aude, nu se vede nici
Neaparat că aceștia se înșală cînd pun la în- o ființă omenească și mai cu samă nu se vede
copil, îngerul morței să fi răpit oare pe
ut ceea-ce-i la sfîrșit. Deismul nu Te principiul nici un copil.
mitologiilor, ci rezultatul sau rămășița lor. Reli toți copiii din tirg ? Lămurirea acestui lucru nu-i
* î a acestui
giile nu s'au format prin superfetare, prin adaos, anevoe dedat. Industriea de căpetenie
prin suprapunere, ci din potrivă. Deismul s'a con- orășel
e’-î5ș~1 ieste industriea jucăriilor. Tot cc-și poate
închipui, ca
ca jucărie,
jucărie, un
un copil,
copil, se
se găsește aici,
stituit prin eliminare progresivă. Iei a curățit su- închipui,
perstițica, extrăgind din Iea o chintesență, ad- Dar copiii dc-aici nu trebuie să 1se bucure de
misibilă ca o mijlocie intre prejudecata numită loc de aceste frumoase lucruri, nici să se joace
simț comun și ceea ce s’a numit, printr'un eufe cu iele, nu, Iei trebyîe să lucreze. Copilul, cu
fața sarbădă, slabă, ie ocupat cu întocmirea
mism mai măgulitor, bun simț.
Născocitoril religiei naturale au fost amăgiți acestor minunate lucruri, acestor frumoase jucării,
de tendința care ne duce a întinde la toate tim numai pe cîți-va bani, pentru a ajuți pe bieții
purile și la toți oamenii opiniile și rațiunile mo săi părinți, cari nici iei nu sînt mai bine plătiți
derne. Nu există înse o tendință care să fie mai pentru munca ce fac.
Să călcăm inse pragul unei căsuțe în care se
generală și tot o dată mai opusă simțului critic
și istoric de cît aceasta. Aceasta a fost, cum și lucrează. Totul ie înăuntru curat, pentru-că mama
a
curățat, a spălat și îngrijit totul de cu noapte.
Ie încă boala filosofici. Universalele scolasticei
și adevărurile necesare ale eclectismului banal n’au In sărăcăcioasa încăpere găsești pe cei de-al
altă obîrșie. Conceptele, însușiri generalizate, sînt căror rîs îți iera dor în stradă. Aici stau Iei,
suprapuse seriilor de fapte din cari abstracțiea copiii, de-șî serbează Dumineca. In jurul unei
le scoate, de cari le desface. Categoriile, cadre mesuțe mici, sînt grupați patru copii. Cel mai
îdămînoase pentru clasificări, devin forțe împe- mic nu pare a avea mai mult de trei ani, iear
rioase, paturi de-a lui Procust, anterioare ființelor cel mai mare abîea de va fi împlinit vrista de
:are are în mînă un _ cleștișor
cu care
în iele. Entitățile sint proclamate școală. ""
Fie-care
.
ce se culcă
(
- • .
1
ceasoarmcele de tinechea,
cauze. Printr'o ciudată logomahie, niște termeni înoadă lanțuri pentru
77 7* se j
------ “ copiii ,și cari adesea se dau cadou
cu cari
joacă
generali, ca ființă, vieață, vegetație, termeni în C2
j
. june
suflețiți prin graiu, sînt priviți ca principiul a ceea la cumpărarea unei haine copilărești. Mama spi
ipiî
îi
aduc
aproape
30
de bani
că
acești
patru
coj
*
ce există, a ceea ce trăește sau vegetează. Fru
mosul, binele, răul, idei relative și cu încetul for pe zi... Spusei femeei, că față de-o atit de mizeraor- £
m-aT kiiiA ca 1 nrnniiî să.
mate, sînt privite ca absolute, ca primele mobile bilă sumă, ar fi putut mal bine să lase copiii să
?e actelor morale și ale manifestărilor estetice. se joace la aer, pentru folosul sănătăței lor.
oftînd», cîștigul
n fine, divinitatea, însușire comună personagiilor «Dar, ce vrei», răspunse femeea
... .
.
*1 cjt
upranaturale, Ie privită ca arhitipul necesar al nostru ieste atît de mic, atît de păcătos, in
folosi,
și acești cîți-va bani ne sînt de foarte mare Mtuturor dumnezeiior.
leată o interpretare cu totul favorabilă capimâl?0 considerațiî, la cari ar fi lesne să se
nu cunoaște altă morală
deiam j -^e a^te^e’ dovedesc, cu prisos, cum-că talistului. Capitalistul
de cit morala inmulțirel capitalului lui. Cum și-n
tolop-jU“ ’-m- C-Cl
urmă termen, ie capătul milibertf feritul lui, taina serviciilor ce a adus ce mod are loc această înmulțire, dînsul nu vrea
aă știe. Dacă mii și mii de ființî omenești se
desăvî C.U£etăr* c°nstă întreagă în radicala-I, in
vcderer^ta î de?artăciune- Din punctul acesta de pierd, se nimicesc, dacă milioane de copii fra
Vedere,
gezi își prăpădesc tinereța din pricina lui, îl lasă
?t»entă’dUra* IeliSiilor pozitive a fost mai conde atei 6
filos°fica. Ce deosebește oare deismul rece. Numai sfîntul profit să-i leasă. Ieată deviza lui.
ateism
Din Nemțește, de D-ra. Adler.
stuf? O falșă rușine a rațiune!. Pcnelopa
I
�REVISTA 1DEEI
158
RĂZBOIU CERȘITORILOR
A apărut in Le Teni/fs^ desăptămînâ asta, două
articole cu totul crude, împotriva vagabonzilor și
cerșitorilor. Aceste articole inspirate dc teama de
ccî mizeri, dc ura împotriva mizeriei, sînt atît dc
revoltătoare, in cit nu pot să cred cum că iele
ar fi expresiea ezacta a sentimentelor cc le are
burghczîca față de propriile Ic! victime. Al t-feliii
ar trebui să se răspundă la iele numai prin forță,
numai prin lovituri dc pușcă, numai printr’un
războiu civil. Pcntru-că, conștient sau neconștient,
la asemenea radicală soluție ajunge autorul aces
tor două monumente dc egoism. Plin de groază,
in fața armatei crescînde a nefcriciților, acesta
face apel la acele argumente fără replică, la
brutalitate, strigînd cu furie: Războiu calicilor,,.
Vrea Ici oare ca să deștepte vechiul strigăt :
Războiu castelelor ? ..
De unde pornește înse acest strigăt dc războiu
social, acest apel să se reprime, fără cruțare,
< delictele» de vagabondaj șî de cerșetorie? Dcacolo că admirabilele sentințe, date la ChâteauThierryj de cătră prezidentul Magnaud, au pro
vocat un procct de lege și trimeterea unei cir
culari ministeriale pc Ia parchete, ambele docu
mente pline dc o frumoasă preocupare de drep
tate și de umanitate.
Articolul 64 din Codul penal Francez, privitor
la ccrșîtoric, zice : «Nu ie nici crimă, nici delict,
cînd prevenitul se află in stare de demență în
timpul acțiune!, sau cînd se află constrîns de cătră
o putere cărei nu i se poate opunea. Ministrul crede
c’ar fi neapărat, natural, drept, frățesc, să se dec
acestui articol o întindere și mai largă, sc se
umanizeze cu totul. Și propune să se adaoge:
4Nu Te nici crimă, nici delict, cînd autorul ie con
strîns de cătră neînfrântele necesități ale pro
priei sale existențe sau dc acele ale ființelor
căror în mod legal și natural trebuie să Ic poarte
de grijă-'.
Dacă ar fi să facem vre-o imputare ministrului,
cit se atinge de -redactarea textului lui, ar fi mai
curînd asupra excesului lui de prudență și de
sfială. Intr’adevăr, .prin întrebuințarea cuvîntuluî
legal, iei pare ă refuza unirilor libere, familiilor
întemeeate la marginea socîetățcî, dreptul la
pînca de' toate zilele. Lipsind aceste uniri și fa
milii dc folosul unei legi ocrotitoare, dînsul le
împinge încă și mai «afară;», chiar le respinge.
Și de ce oare asemenea excludere ? De ce-inevoc
ca sprijinirea unor fiînți să fie numai dc cît le
gală, pentru a îndreptăți acțiunea de a Ic ocroti,
de-a le susține, de-a Ic hrăni ? In' clipa dc-a
scăpa dc la moarte pc un necunoscut cc sc-ncacă,
trebuie să mă întreb oare dacă-s autorizat legalminle să-I scap ? Și oare grija asta de legalitate
să poată împiedica pe-'un om fără mijloace dc-a
cere o bucată dc pine pentru niște fiînți cu care
n'arC nici o legătură legală ? Ar fi absurd.
Foamea și legea sînt două lucruri aparte.
Astea nu trebucșc
1 '
’ •
ni’cT confundate,
nici opuse,
Cînd vorbește foamea, legea cată să tacă. Leg<
jea,
circumstanțială și temporală, se îînvechește
”’—K
■
iute,
ica devine vrednica dc urît ca și societatea de
la care purcede. Foamea, universal*rămîne pururea condițiea neînfrîntă
ețCrn*
iea-i respectabilă la toate ființele, pent*
•
aceea care creează energica și ’asigurt
ÎCa*î
tuarea omului. Așa-că/cînd legiuitorii'1 PerPc.
cele din urmă omagiu acestui adevăr si- -^c jn
să-î dce adăpost în cod, pierd rodul bu* P|C°pUn
intenții cînd caută să mieșureze înse Ue-°r ’°r
actului lor însoțindu-1 de meșteșugite rlnâtatca
Asemenea imputare nu se rap’oartă
torii circularei Ministrului de Justiție In re-dac'
mulțumită curagioaseî inițiative a prezid
Magnaud, autoritatea ministerială îșî fea în(fntll^‘
de-a-și invita procurorii să caute ’ să alb*mult respect pentru drepturile individului
multă umanitate, mai multă dreptate». Ce mai
ie destul dc frumos, și ccea-cc arată cu
toritatea recunoaște acum că, în materie de aU*
gabondaj și de cerșitorie, acțiunea pubică
bule să se excrcîteze cu tact și cu discernăm'^
In circulara dc care-i vorba, se vorbește de f
dulgență, de milă, susținîndu-se că, înainte de-a?*
aplica drepturile iei dc prezervare, societatea?
datoare de a organiza asistența publică în chi
mai larg, sa puc la îndamină vagabonzilor $j
cerșitorilor de nevoe. nu temniți, ci aziluri, sp'itale. In circulara aceasta se pune în vederea magistrațîlor, să chibzuească matur înainte de-a da
curs unei urmăriri prime, înainte de a aplica unul
prim delicvent pecetea unei prime osînde. «Intr'un
asemenea cas te mai bine, zice autorul acestei
circulari, Ie mai bine un abuz dc indulgență dc
cît o asprime care nu ajunge adesea de cît dc-a
face recidivist!, asprime ale cărei urmări pot fi
nereparabile». In sfîrșit, lucru foarte remarcabil,
ministrul merge pană Ia a ordona substituților săi,
că atuncea cînd vor avea înaintea lor un pre
venit mai interesant din vre-un punct de vedere,
și care s’ar putea opri de pe panta primejdioasă,
să nu stee la cumpene, cu toată materialitatea
faptului, să dce o ordonanță de neurmărire sau
o sentință -de punere în libertate...
Vă dați samă acuma de unde vine furica
Timpului} Cum, omul să nu mai fie un lup pentru
om, magistratul să nu mai fie un nepăsător calau
pentru justițiabil, societatea să nu-și mai păstreze
asprimea pedepselor numai pentru umili? Șice
lipsit de adăpost și de hrană să aibă de-acutna .
facultatea să-ntindă mîna la fericiți! pămîntul >
fără să se mai teamă că va fi înșfăcat de^1^
jandarmului, pentru că a săvîrșit crima
foame ? Se poate grozăvie mai mare... Imf
vede în aceste moravuri nouă, vede sfîrșitul lum^
capitaliste. Dînsul denunță milionarilor, pr0P
tarilor, burghezilor, și pe prezidentul
și pe Ministru, angajîndu-I să deschidă
în contra vagabonzilor, în contra cerșiton
contra celor mizeri, de orî-ce soiO ar fi,
în aceștia de cît niște nerușinate de p ȚjflU.
niște candidați la crimă. Și Timpul strigașj
turîle noastre sînt pline de asemenea m
iele vor fi cu desăvîrșirc nelocuibile,
pune o ordine», pentru că teroarea ° ^.'
c,
tW
pretutindeni la noi... Războiu cerșetorilor,
rilor războiu, la ghilotină flămînzii...
REVISTA 1DEF.1
cită furie pentru puțină compătimire rrăAlb
>■ Cc-al zice oare, Timpiile, dacă Individul
țas<
T?’^mpune Societăței Dreptul la vieață, dacă desar Meniți!, nemulțămindu-sc de-a dobîndî din
01°rtea carităței o bucată dc pine, n’ar mai voi
P? £C desmoșteniți, dacă și-ar cere un drept egal
1 bună-stare’, dacă, după dreptul la muncă, și-ar
a e -legitim, Și dreptul la odihnă r Și va veni și
CCemenea vreme, cînd mizerii vor striga: Războiu
aS-nloatatorilor, fără cari n’ar fi nici cerșitorî,
C’cî vagabonzi, fără cari drumurile ar fi ospitaVere pentru oamenii liberi, Tear ținuturile nu ar
niai fi nelocuibile ca a-zL Ce-ai zice oare, o,
Timpule fricos...
Henhy Leyket.
ecouri de la prietenii noștri
Stimate Domnule Mușoiu,
,?o Ptocinhrc.
\’i rog (ertați ca nu v’arn răspuns la timp de primirea n-rulul pe Septcmbre al Revistei. Acum de cu’
rînd am primit și No 8, de pe Octombre. Am, complect,
toate n-rele apărute, de pc anul curent Le-am primit
regulat.
Cu ocaziea asta, vă rog să pnmțf, încă o dată, oma
giile mele de admirație pentru frumoasa, utila și curata
operă ce conduceți, sau mat bine îndepliniți Vă urez
puteri titanice, spor nemăsurat și tovarăși vrednici de
Dumnea-voastrâ.
Cti iubire.
I. Neculau.
Coropcsnl-Cioriesti, jiid. Vaslui.
Iubite Domnule Mușoiii,
Va^raspund ca primesc revista regulat. No. i, din mul
acesta, pe care nu-1 aveam, mi l’a dat Moșt. Așa-ca sînt
satisfâcut: posed toată comoara de idei și avânt, de la
care am profitat atît de mult în seri de recreație. Nu mai
pun broșurile pe cari mi le-am procurat, le-am cumpărat
prin acelaș prieten Most: o adevărata literatură pe care
tie-care muncitor trebuie să o aibă fi să o prețuească.
Dinsa te introduce într’un prolog de vieață nouă, plină
de cugetări sănătoase și judecăți drepte. Iți fea parcă
un văl, de care nu-țî dădeai samă că-l ai, de pe ochi,
de pe inima, de pe cuget, și simți alt-feliu. îți înțelegi
menirea.
im! pare nespus de rău că nevoile vîeței mă împie
dică de a face ce-va mai mult în rînclurile cel ora ce ur
măresc ideile și îndemnurile D-vs. Sînt inse atît de în
vins de efectele actualităței, atît de învins, în cît de
abiea fur timp cultivîndu-mă, călind <..«««*
remedii în cetiri,
fără să pot practica nimic din ce ar trebui neapărat să
sincer
camarad
«e practice. Aveți totu-și un L
___ admirator
'. ‘ .----- Muncitorul,
—Voiu
m mine, gata să facă ori-ce, ascultîudu-vă.
cuvîntul
O revistă romănaască, ca cea diriguită de D-vs., vine
ca o mîntuire în singurătatea serilor mele, sits, la al
cincilea cat. Și deci, guvernul romîn ar trebui să iee
f°15on.9ider*ltîe asta, pentru că atît îi mai poate face
J? ?i să înceteze cu asupririle-i nedrepte și lașe,
înt UrJnd.va voiCl trimete abonamentul pe anul al V-lea,
TinV i?it de costul celorlalte trei colecții din urmă,
ca <t,mU t -â le cete9C cu de-am imun tul, pe toate, pentrn
Bi dor/6 în ce maf mult sa ma simt dator faîa de D-Vi5
ue lucea pe care o propăvăduițl.
Cu sănătate,
IQ D-bre Z9°-A sf. îi. iVeu'-ForÂ*.
IsiDOH FrIEDMAK-
159
DREPTUL DE A TRĂI
Pe cale..
Trecătorul. — De ce stai așa gtrbov acoleain
noroiti și de ce plingi ?
Muncitorul. — Sînt de trei zile pe drum, și n’am
vîrit in gură nimic. Sînt zdrobit.
Trecătorul. — Dar încotro ?
Muncitorul. — Unde-oiii vedea cu ochii. Pc
vremea culesului, am lucrat și-am cîntat... Ce
bună îera pinea cea neagra. Acuma bucatele s’au
strîns, muncile s’au sfîrșit, marile mașini treeră
griul, vintură orzul, în largile curți bocrești, cari
nu mai au nevoe de brațele omului. Stăpînu-mieu
mi-a zis: «De-acuma du-te». Și am plecat... Am
bătut la toate porțile și nu mi s’a deschis nici una.,.
Nu mai icra de lucru pentru mine... Uite-te ca
pămîntul Ie gol... Nu mai ie mult și cele din
urmă frunze au să fie spulberate și iele. Zăpada
vă înălbi pămîntul, zăpada mîndră și crudă ca
o femec, zăpada care omoară paserile și vaga
bonzii... Și ieu n’am macar o sarică ca să purr
în spinare, n’am un cămin unde să mă-ncălzesc,
n’am o bucată de pine uscată ca să-mi liniștesc
burta... Oare ce-o să mă fac? Trebuie oare-să
mor? Uite, a-zî dimineață m’am intîlnit cu-n tînăr
ciocoiu... Dînsul avea în spate un co.școgemlte,
un sac împlut cu aur. Găsindu-și povara prea
grea, dînsul îmi zise: Tu ai spinarea vinjoasă și
umerii tăi sînt deprinși să se încovoeze sub po
veri zdrobitoare: Tea și du acest aur>. Impîedicîndu-mă de pietre, mă poticnii și căzui de trei
ori... Ciocoiul îmi dădu ghionturi, zîcîndu-mî :
' Mergi, dobitocele». Iei se opri pe malul gîrlei,
unde apa iera mai neagră, mai fără fund : ^Tre
buie să mă desfătez, făcu iei. Uite-te, am s’arunc
aurul acesta în gîrlă». «Vai, iî ziseiu, fiind-că vrei
să arunci aurul acesta în gîrlă, dă-ini și mie
puțin din iei. Numai puțin, atît cît poate să uu-î
fie cui-va prea foame». Iei mă scuipă în față,
mă alungă cu pietre, după care luînd aurul cu
pumnii, îl aruncă în gîrlă, acolo unde apa Iera
mai neagră, mai fără fund. După aceea plecă,
rîzînd... In calea lui, toți oamenii, și bogați și
săraci, se înclinau păn la pămînt, pe cînd pe
mine Iei mă băteau, alungîndu-mă cu ciomegele
și cu furcile lor...
Trecătorul. — Și ce-ai să faci acuma ?
Muncitorul. — Am să merg înainte, din nou, și
am să bat din nou la porțile bogaților.
Trecătorul. — Dar dacă porțile bogaților se vor
închide cînd te-î apropiea de iele tu ?
cere de pomană de la
oamenii de rînd, la drumul mare.
Trecătorul. — Dar dacă nu-țî va da nimenea
nimic?
Muncitorul. — Mă voiO piti la o cotitură de
drum, si voiii ucide.
Trecătorul. — D-zeu inse te-oprește să ucizi.
Muncitorul. — Legea îmi poruncește să trăest.
Trecătorul. — D-zeu să tc aibă în paza...
O. Miubeau.
mat bvtt, nil «nttnesc. .\'i.velr tr'adute, i-,
îiuxirn Gorki: £>•»<» »«
Sf-er^td, -f, tir. Ei;ei,
•'
de ZfrnanS PdukrTtv.
SucurefU, Prefiri l.fȘ.
-!
�CUPRINSUL COLECȚIEI DE LA No. XXXI-XL
i1
1r
!
I •'
j
Ch. Letourneau : Evoluțiea civilizației, p. , g
Sol. Abram: Minunățiea razeior X, de Aubert,p. 3.
2?*rrz Petri? Adler: Icoană Americană, după Re- Henry Leyret: Războiîi cerșitorilor, p, It;S ’n.8,
7amcs Loebner\ In ghiarele diavolului, din’,?’ r°itsel^p. 79, n. 5. Un fiu, din Nemțește, P- 103.
p. 12. n. 1. In staul, din jargon, p. !
Lăsați copii să vie la mine, din Nemțește, p. 157.
JZ.
Maier. Legea in contra străinilor în Anglia U’8Albert: Comunis, canecesit. morală, deGuyau,p. 82.
‘
Maurice
Magre'. Cintccul preoților, p. il2'p,,8.
Ciro Alvi: «Mercedes», treî-zcci cai putere, p. 90.
Malejuin: Rolul omului in Economica Politică
71
A Animal: Cătră fosile, p. $8, n. 4.
L.Manouvricr: Imoralitatea constrîngereî p gP* 2°Antim: Superioritatea intelectuală a fcmeel, p, 53.
H. Mantei: Decadența Anarhistă, de Reclt'ls
77z. Aubanel: Războiul, p. 66, n. 5G. Mărculescw. Poporanism modern, p. 2,’p,69L. Aubert: Minunățiea razelor, X, p. 3, n. I.
Adam Mickinvicz'. Revistă militară, p, 60 nn’2,
Max Bagniski: Humorul ca rebel, p. 10, n. 1.
O Mirbeau- Dreptul dc a trăi, p. iS9> n>’ "• 4.
D-ra Bălăncscu: Muzica in Universitățile Populare
din Paris, din Romănia Muzicală, p. 44, n. 3. S. Most'. Un dialog, p. 110. n. 7. Două moduri d
vedea, p. 154.» n- IOCa
Louis Plane: De la fic-care după puteri, fie-cărui
P. Mușoiw. O mișcare aparte, p, i, n. j j,
după nevoi, p. 39, P- 3. Munca plăcută, p. 127.
curajare,
p.
17,
n.
2.
Demisiea
lui
Zo
s
î
n
,
p
?‘
Bdudier de Perthcs: Nație contra nație, p 2, n. 1.
n. 3. O carieră, p. 49, n. 4. Despărțiri si un|r3f’
M. Brawnstcin: Cite-va rînduri, p. 25, n. 2.
p, 65, n. 5. De actualitate, p. 81, n. 6. Re] ’
Inginel E. C. Biichner\ Humorul ca rebel, după
tări/p. 97, n. 7. Spre bine, p. 113, n.8. Con*
Max Baginski, p. 10, n. 1, Progresele științei
ciliare, p. 129,11. 9. Capăt de an, p. i4S n
’
și progresele sociale, dupăA.Zfaz’C’AzZ, p. 140, n.9,
L.’Biichncr; Putere solară și putere vitală, p. 31, /. Neagu-. De la 1888, p. 35, n. 3. Pe drum, n
50, n. 4. Din Rusia, de Comit, centr. al pa'r^
n. 2. Perioadele creației, p. 138, n. 9.
Social. Revoluționar Rus, p. 88, n. 6. Pc lîngț'
A. Catilina: Politicianism universitar, p. 29, n. 2.
phtg.p. 118, Ionică, p. 134, De Crăciun, p, k0>
Cm Catolic: Cel din urmă cuvînt al Socialismului,
I. Neculau : Un ecou, p. 159, n. 10.
citat de Ed. Drumont, p. 66, 11. 5,
Clementina: Cintccul Pulherieî, de G. Sand,p. 126. Nordau.
ix'oraan:’. negarea
Negarea oamcimur
oamenilor proviciențiaii,
providențiali, p. I22i
Coeudcrey: Revoluțieasfarmăorî-ceobstacol, p. 56. .7 Novicow. Cpntr.ilizare
Centralizare si
și chitibtiserip
chițibușerie administra-'
Comitetul central al partid, socialist revoluționar
. tivă, p. 42, n. 3. Greșala imobilitățel, p. 108, n. 7,
Absurditatea patriotismului, p. 150, n. 10.
Rus: Cătră cetățenii lumei civilizate, p. 8S.
Comitetul Socialist din Lods, etc.: Cătră munci- Dr. 7.
J. Pioger : Mobilele sociabilităței, p. 111 ,ni^
SullyPrndhomme:
Prudhomme'.De
DclalaLuvru,
Luvru,p.p.34,34,n, 3.
toril din Lods, p. 54, n. 4.
Sully
Edmond Dcmolins: Adevărata educație, p. 39, n, 3. Pușkin
" ” : Țiganii, p. 26, n. 2.
E. Răuță: De la un om de simțire, p. 54, o. 4.
C. Dimitrescu-Iași: «Maragna», p. 106, n. 7.
Elie Redus: Civilizație, p. 47, n. 3.
D. Fddman : 4 Iulie in America, p. 120, n. 8
Ch.Fere : Evoluțiea antinaturală a moralei, p. 104. Elizee Reclus: Decadența Anarhistă, p. 69. n. 5.
Nath. Finkelstein: Vieața și opera lui Spencer. M-me C. Ren : O pildă vorbitoare, de A. R. Wal
lace, p. 68, n. 5. De ce unele pămînturi sint cul
de Franklin H. Giddings, p. 21, n, 2. Din
tivate rău, de Voltaire, p. 104, n. 7. Uitat pe
New-Aork, p. 45, n. 3. Cătră muncitorii din
cîmpul de luptă, de IV. Garșin, p. 123, n. 8.
Lods. din Freie Arbeiter Stimme, p. 54, n. 4.
Consl, Folea : De la un frate, p. 11, n. 1.
Perioadele creației, de L. Biichner, p. 138, n.9.
Ck.Fourier: Dreptul la existență, p. 32, n. 2. Anta E. Renan: Valoarea militară, p. 125, n. 8.
gonismul ca bază a societăței moderne p. 74, n.5. E. Renault: Amorul modern, p. 100, n. 7.
/, Friedman: Un ecou, p. 659, n. 10.
A. Rette: Distrugere și măcel, p. 30, n. 2.
j. Gabriol: Cintecul preoților, după Magre, p. 112. Revista Pedagogică: Populațiea pămîntului, p. 136.
IV. Garșin; Uitat pe cîmpul de lupta, p. 123.
Ch. Richet: Crimele naționalismului, p. 114> nF. H. Giddings: Vieața și opera lui Spencer, p. 21. Robert Reitzel: Icoana Americană, p. 79> 5*
Henry Glasse .• Esența Anarhismului, p. 151
H. Rosenzweig: O nouă expulzaze, p. 38. n' 3’
George Sand\ Cintecul Pulherieî, p. 126, n. 8,
D-ra Goldner: Prefață la edițiea italienească
a cParoles d’un Revolte», de Kropotkine,p. 70.
Walter Scott • Rătăcitorul, p. 143, n. 9.
M. Gorki: Jemelian Pilay, p. 75, n. 5.
Shelley: Fragment, p. 55, n. 4.
E. -Grosu
—
--------: Revista militară, de Mickievricz, p. 60.
G.
(7. Eug.
Etig. Sinton ■ Societățile creștine, p. 5>
$» n<
n« *’
’.
J. Grunberg: Jemelian Pilay, de Gorki, p. 75. A.
M.Simons,: vujua
Omulcasclavalmașinei,p.84
.a, ^rii
y*a> oviuv cxi xi4u>ui*»v.j £-•-»•1nA
M. Guyau: Comunismul ca necesitate morală, p. 82. Sorina
' ‘ : De la -Luvru, după Proudhontme, p. 3 *
n. 3. Un cintec nou, mal
mai bun, din Hevne,
Heine, pp. 5 •
Haeckcl: Progresele științei și progr. sociale, p. 140.
Stanca
: Războiul, după Th. Aubanel, p. 66, n. 5A. F. Ilerold
.
Cite-va
note
II.
CL- ... —Le asupra patriei și aMercedes?, de Ciro Alvi>
P*
supra patriotismului, p. 116, n. 8.*
Al. C. Stegăreanu: «Mercedes.?,
AlvhV'
90. Esența Anarhismului, de Glasse, p- U1,
Huxley ■ Despre educație, p. 67, n. 5.
Id. : Strigătul unui «Parias», p. 9, n. 1. Dulce ie H. Thulie: Origina misticismului, p. I32> n* 9'
M. Tinayre: Arta de a utiliza pe bătrîni, p-102>
vieața, p. 25, n. 2. Din negligență, p. 41, n. 3.
Intenție criminală, p. 57, n. 4. Cu puteri unite, E. Vermersdi: Forța, p. 147, n. 10.
Viviana.: Țiganii, după Pușkin, p. 26, Ț 2*
✓
p. 73, n. 5. Răsplata, p. 89, n. 6. Datoriea,
C. P^r.Dintfun manuscript a lui Bakunin, Pp- 105,0, 7. Pănă cind, p. 121, n. 8. ,Ce așteptați
Voltaire
:
De
ce
unele
păm.
sînt
cultiv.
raU
’
?'
5,
P> X37» n- 9- Nc-am deșteptat, p. 153, n, 10.
Sck. lanoxisky: Al mieu și al tău, p. 37, n. 3.
A.-Russel Wallace: O pildă vorbitoare, p.
iQj
Goldie Carniol; Omul ca sclav al mașinci, de Dr. Zosîn:Otemxste, p. 62, n. 4. Pelagra,A0 159A.^M. Simons, p. 84, n. 6.
Bibliografie:p. 32, 38,74,75, 87,
’J?8,
P. Kropotkine Prefață la edițiea italienească a
Contribuiri voluntare — Abonați acni }
cărței «Parolcs d’un Revoltd», p. 70, n. 5.
40, 80, 112, 144, 152.
4o.49>
A. Lefîvre: Deismul rațional, p. 156, n. 10.
Note la abonați: p. 11, 16, 24, 20, 3>»
Leibovitx-Reojiard: Ce-va mai frumușel, p. 16, n. 1.
56, 67,79, 97, 126, 152.
�
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1904)
Subject
The topic of the resource
Revista Ideei, anul IV
editor Panait Mușoiu
Description
An account of the resource
nr. XXXI-XL
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Panait Mușoiu
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
martie - decembrie 1904
Format
The file format, physical medium, or dimensions of the resource
scanare OCR
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
revistă
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
1904
București
1904
A. Catilina
Adolphe Retté
Al. C. Stegăreanu
anarhism
București
C. Dimitrescu-Iași
Charles Fourier
Charles Letourneau
D. Feldman
Dascălu Sava
Elie Reclus
Élisée Reclus (1830-1905)
Ernst Haeckel
expulzări
Gh. Mărculescu
H. Rozenzweig
Iuliu Neagu-Negulescu
J. Novicow
Jean Marie Guyau
Louis Blanc
Lucreția Bălănescu
Max Nordau
Maxim Gorki
Moriss Maier
Nath. Finkelstein
O. Leonard
Octave Mirbeau
Panait Mușoiu
Panait Zosîn (1873-1942)
Piotr Kropotkin
Revista Ideei
Sully Prudhomme
-
https://anarhiva.com/files/original/8646666cd969fe722f375949b4780155.pdf
2af309bd3bd85c85494240b2b76eb341
PDF Text
Text
]C)05, Mart- No. XLI.
ininr-
București, Strada Epurilor, 10.
'LIHIIH I i~'ir ' TȚir-r-
CUPRINSUL
'°ra-•>“»“*’■
r coimrd: Co.nproniB
‘‘Ljerfin.i1»: Ra-b,>,ul
lorfozcf universale.
1‘ Ixoult t : Icleca mclnmoi
:cțic bunii.
ți avliltail-
SFirfU.
O ÎNCORDARE NOUA
’
.
'
:
|
11
țI
Nu știu tocmai intru cit pot să afirm pozitiv,
dar, după încredințările primite din sferele înalte,
pare că guvernul de a-zî a renunțat la măsu
rile dc rigoare luate împotriva Revistei noastre
de cătră guvcnul de ieri. Așa-că, de acum innainte,dacă faptul se adeverește, Revista noastră
nu va mai, fi împiedicată de a pătrunde in toate
sferele sociale, după cum nu trebueasă fie împie
dicată, de a pătrunde in sferele acestea, nici un
moment. Prin asta, negreșit, guvernul actual nu
ne va fura nici de cum mintea ca să votăm pen
tru Ici, mai întâi pentru că noi nu vedem nici de
cum de ncvoe dc a vota pentru nici un guvern, și al
doilea, pentru-că și guvernul actual, ca.și guver
nul trecut, nu-și va călca intru atîta normele lui,
să se ridice în contra privilegiilor clasei sau cla
selor cari i-au dat mai cu samă calitatea să fie
guvern... Guvernul actual merită, totu-șî, o mențiune aparte, mai cu samă prin blamul cc-1 aruncă
asupra celui trecut, care introdusese prea mult,
Pr^a a^ara din cale sau afară din lege, saino\olniciea sau arbitrarul, intre mijloacele lui de
guvernămint. Pentru că-ntr’adevăr, nu ic de cit
tît‘ 'ani’ C*nd Se renun^ U ° măsură ncsoco3, prin care nu se jigneau de cit niște interese
tate CU]5re .?* se compromitea de prisos autorisau^
a kc apăra vrc-iin principiu superior
vrc;o'r?*°- raf*une superioară, cum s’ar chîema,
nu nnr?WW. de siat' Dc alt-fditi, guvernul actual
de
" învinuit dc duioșie, dc toleranță față
i.atn ’ Pcntni-că duioșiea sau toleranța asta nu
^vcrnui6?'0 rasplal-i prin nimic. Dar,. pe cind
mănunt frC-ut’ fara să cerceteze cum-va în aPrefera’ .-ara sa nc găsască vre-o vină vădită,
0 vină ce ,nC’ lovcasca> în mocl meschin, ptmtru
^vcrnui J Sa ?°Plit lui că am fi putut-o avea,
Ccttări
?tărI maî ia1, .fâră sa se dee nicT *cl la CCr*
^tă și a? ayuc', preferă: ca vina să sc facă vă0 nrxnCÎ, Sa recurgă, probabil, la măsurile
Cedarc, ori-cum, de notat.
Dar, intru cit sc atinge devină, dc ce anume
vină,, in acțiunea noastră, am putea oare să fim
împovărați? Dacă s’ar lua la cercetare opera ce
am îndeplinit până a-zi, nu tocmai de neglijat,
negreșit, s' ar vedea că leă maimult s'a mărginitde
a face vădite relațiile cari domnesc in societate
de fapt, și de a face cunoscute ideile cari dom
nesc în diferite capete ginditoare asupra acestor
relații de fapt. Ideile acestor capete ginditoare
au putut foarte bine să înfiereze unele rele, s'arcte unele reacții, fatale, împotriva acestor rele,
să ic arete ca necesare. Ideile acestea inse nu
au tins nici o dată curat cătră neant. Iele au
întrevăzut totdeauna o organizare normală, pe
care une-orî au schițaț-o în linii mari. Iele au
căutat a sădi, maî cu samă, în capetele cu pu
tință dc asimilare, o conștiință maî clară asupra
peripețiilor viețeî reale... Prin opera ce am în
deplinit până a-zi, pe care, negreșit, tindem a o
desăvîrși înainte, am. căutat, in cele din urmă, a
face cunoscut ce cugetă elita gînditorilor, vechi
și moderni, , asupra . luptelor sociale, ce nu se
pot tăgădui că au joc... Prin asta, următorii noștri
maî docțî au putut să-și fixeze atențiea din nou
asupra, unor curente de cugetare de a-căror cxistență știeau, îear mulțimea cealaltă a putut
să-și fixeze cugetările vagi, cari pluteau asupra
tutulor întîmplărilor zilnice și din lume, fără a
le prinde rostul cum-va. Dornicii dc a lua loc
printre îndrumătorii sociali, printre cei maț. de
samă, au putut să găsască, în opera noastră,
modele cari să le .arete ce cimpuri are de ex
plorat un mai dc samă îndrumător... Dacă-i o
vină străduința de- a întreținea lumea ast-fcliti,
dc a o scoate din inerție și din rutină, de a-i
desfășura înainte un orizont mai întins, cătră care
să tindă, vina aceasta ne-o însușim pe deplin.
Dar vina asta, Ieste atit de puțin vină, in cit,
ori-cinc, sintem încredințați, va susținea, mai dc
grabă, că nc putem cu dinsa făli.
Lăsînd dc-o parte inse ori-cc fală și ori-ce
vină sau hulă, ne ginditn acuma că mulțî, nu
că nu nc-ar. fi înțeles sau înțeles pe dos, dar,
nepunîndu-se din punctul nostru dc privire, mai
nalt, s'au izbit, in dezvoltările noastre, de contra-
REVISTA IDEEl
UK Alf, 10 ÎÎUMERE, fi LEÎ.
Rugăm foarte stăruitor pe toți acei căror li se
trimet? revista noastră șl cari n’ar dori să se abo
neze laica, să ne trime aține aparat revista înapoi.
Ceilalți, vor fi prea buni să ne trlraeată abona
mentul pe data și să ne mai facă șialți abonați,
din cercul cunosouțîior Ier, la Revistă.
Slandatele ee trimet pe adresa: DOaiNULUl
P. MUȘOiU. io, str. Epurilor, — București.
�2
revista fDEEl
REVISTA (DEEI
ziceri părute, ceea-ce, credem, pe unii i-a jignit.
Dacă s'ar fi dat atențiea cuvenită, mal cu samă
limpezirilor ce le-am făcut adesea, în ceea ce
am scris personal, am fi fost scutiți în mo
mentul acesta de o limpezire mai mult... Dintre
cugetătorii cari-au scrutat maî de aproape relele
vicțel și au venit c’o îndrumare mal bună cc-va,
noi nani exclus, firește, pc nimeni. Să zicem
că unii au putut să aibă și opinii aparte, să
vadă ameliorările mai alt-feliu dc cit alții, ale
căror opinii au fost expuse tot in aceste coloane.
Dar noi n’am dat opiniile nici unuea ca dogmă.
Am vrut să fie un subiect mai variat dc vorbă,
un prilej dc gindirc, ncvăzind nici un rău, dacă
opiniile acestea ar și fi fost luate ca norma strictă
și susținute aparte dc anumite categorii. La urma
urmei, lucrurile au fețe osebite, și tot cc poate
afirma cine-va, in cunoștință dc cauză, despre o
singură față, la urma urmei, nu poate fi dc cit
drept. Chestica Ieste, să nu se denatureze lucru
rile in fond... Nu intru să analizez acuma, se în
țelege, diferitele curente cc s’ar fi degajat din
desvoltărilc noastre, dar, dacă se vor fi de
gajat într'adevăr mai multe curente, îc tot cc-ain
urmărit. Pentru-că’ntr'adevăr, de cc natură, intr'atit de contrară, să fie curentele acestea? Lăsind dc-opartc pe cele curat culturale, unele nu
au putut înteți de cit ca oamenii să fie maî geroșl, mal buni, și generozitatea și bunătatea
să fie baza operațiilor, acțiunilor lor. Altele, să-șî
susție oamenii individualitatea, potrivit determi
nărilor lor. Atitea curente, cîte vrîste și cîte stări,
cîte necesități, cîte categorii, mai mult sau mapuțin caracterizate sau pronunțate, cătră cari or
ganul nostru s’a îndreptat... Foarte frumos dacă
se vor găsi organe cari să-și cultive părtașii,
.inal mult sau mai puțin dintr’o categoric, intr-o
direcție dată, și să-și aleagă un cimp de acțiune
mai limitat. In organul nostru organele acestea
vor găsi susținere, Tel rămînînd organ dc inspirare universală.
Mulțl n’au avut darul de a pătrunde opera nostră,
precum am conceput-o și îndeplinit noi, pentru-că
Iei n’au făcut abstracție, urmărind desvoltărilc
noastre, n’au făcut abstracție de ideile lor, pentrucă, din potrivă, punctului nostru de vedere Iei
au substituit, arbitrar, punctul lor. Mulțl au pă
truns înse opera asta într'un chip fericit. Și, cu
toate că punctul nostru de vedere, într’o pri
vință nou, am avut bucuriea de a-1 vedea adop
tat, și am avut bucuriea de-a număra printre urmă
torii noștri susținători zeloși, cari s’au și distins
printr’un talent strălucit. Acești susținători au
fost acel cari-au făcut de alt-feliu ca opera noas
tră să se impue atit, poate cum nu s’a impus
încă o operă similară, ca valoare morală, la noi.
Și tot acești susținători au fost acei cari ne-au
fost de razem în perioadele grele prin cari am
trecut. Intr’adevăr, fără iei, campaniea de pri
gonire surdă, deslănțuită in contra noastră de
către unii mărinimoșt, cari nu știm ce ar fi cîș4in doborîrea noastră venită în urma deto?rîp!orJor’ cum Ș‘« campaniea de prigonire
newtim i e
deslănțuită și de-o autoritate
pu oasă, care urmărea, din năzăriri nebune,
:i
să ne tae comunicarea cu lumea, să ne reduc"
mijloacele de traiU, campaniea aceasta șî-ar fj
ajuns scopul Iei. Mulțumită inse sprijinitorilor
noștri, leată că pășim acuma in al cincilea an
cu un bagaj din cele mal bogate după noi, CIJ
un bagaj intelectual și moral, pe care-1 dăruim
înșelaților de sentimente alese, de înălțare su
fletească și de avînt... Am cheltuit pănă acuma
în opera aceasta, foarte multe puteri, și ni s'au
irosit foarte multe în șicanârile scandaloase ce
am avut de învins, șicanărî ce ne-au venit în
parte nu numai din partea autoritățel, ci chiar
din partea unor din cei legați așa zicinddenoi,
al căror pas putea să fie mai ager, dar cari s’au
arctat cu desăvîrșirc greoi, puterile noastre nu
nc-au fost înse sleite nici- de cum. Și în mo
mentul acesta, puterile aceste pare că ni le sim
țim înmulțite. Firește că prevederea unei susțineri,
din ce in ce mai mari, din partea urmăritorilor
noștri, contribueștc și dînsa să ne simțim puterile crescute. Opera ce avem de îndeplinit, dc
alt-feliu, înainte, are întinderi din ce în ce mai
vaste, în cit, fără susținerea aceasta, puterile
noastre, orl-cite, poate că n’ar fi-ndcstule, poate
c’ar șovăi. Ieste destul, credem, afirmarea acesta
pentru ca toate acele elemente active, cu cari
ne-am putut și ne putem făli, să se încordeze din
nou, pentru ca operă ce facem să-și stingă, spre
propășirea generală, culmile iei.
P. Mfișniu.
ului cuziicilor, ci caro vn spulbera ocîrnmI"'11 despoțîci) 11
°ri-ie ar face acesta ca
1
•
,
REVOLUȚIEA ÎN RUSIA
Despre mișcarea ce are loc acuma în Rusia,
■s’a scris foarte mult și se știe. Urmăritorii
noștri nu vor găsi înse fără folos datele
cuprinse în articolul ce reproducem mal jos,
Din astea înțelegerea .lucrurilor va izvorî
mal clar și cu asta interesul ce cată să
purtăm, fîe-care, mișcărei actuale de eman
cipare rusești, ni Si va vădi și mal tare.
Pentru susținerea acestei mișcări, în Apus,
se fac, din partea oamenilor conștiențL
stăruinți foarte,J“marî, pentru că le vădit
că o schimbare de regim în Rusia, poat.*
eă albă înriurire chiar asupra regimului
care domnește în celelalte țăil, regim ajuns
nesuferit pentru cea mai ‘mare parte din
lume. Se înțelege că n’ar fi rău, cînd stăruințl la felin s’ar face și la no), strîngîndu-se mijloace cu cari să s’ajute mal în
destulător lupta acelor iniinî alese și acelor
suflete mari cari voesc să sfarme lanțurile
sclaviei. Din partea noastră dăm b idee, Și
ne putem face mijlocitori pentru orl-ce colete,
cînd s’ar găsi cine-va să le facă, și nar
găsi o altă cale, să Ie trimeată la persona
lități în relații directe sau mal apropiat
cu mișcarea rusască.
M
•.'.Toată lumea trebuie să știe că-n Rusia îllcePț
acum Revoluțiea, Revoluțiea liberatoare, carG u
se va opri la cîte-va neînsemnate concesii, car
va putea fi înăbușită prin gloanțele, sau Ini
;
i
j
i
i
i
fiice să afirmăm aceasta, nu ic ații
' Ceea‘7
r.ii.tclor actimh-y ' " toată vădita lor lnre
,1*. cil relațiile cari există int re aceste
sein ■; condițiile <‘ari Ionii dai ua.ștnro, cari au
leasă la iveai i.
pe"1 emil iu ,,oa 111,11
part'' din revoluțiile,
Po
cute, in istorie, pricinole acestora trobue.se
clin"
""nie păna la origina popoarelor, mișcarea rc.c
. Trăiri
fiind 'U totul neclar.', plină doizhiicvolnH"
0;' «lan
indurat, cari tac s i-i alîrm»izbimla,
nid și (ic
,h
unii marc parte, de împiojiirările moineuIn | cea
i în Rusia, din p<>! riva, vedem dcsfiișuriudu-sc
*U U irib1 1,1 logica neînduplecată, cu rigoarea nuia iniscărct unul corp noiusuiloțit, supus
lll\ leg) fizico, ca si o slîncă al cărei echilibru
flll'iiiien "să se rupă, și rare, o dală echilibrul rupt,
<;lCj‘.istogol,‘"?b.‘ la vale fatal, -are pe muche, cu o
!'Ut.1l!T din ce in cc mal marc, pănă ce-șl află o
"itiă stare de echilibru, macar p nlru un timp.
' fă se ictatca rusască nu so alia iu stare du erliilibnii a-“da le lesne de dovedit. Pe de o parte
veilcni i'nfr’insa o auțoritalc, urni și singură.: țarul,
adică o icoană, o imagine sfinții, care scoate oracole,
mal unii' sau mal puțin discordante, ; cnhai-cî
prin gara țarului vorbesc diferite personagii, cari,
dintre culise, îl manevrează ca pe-o păpușă. Intre
acestea, Ieste imparăteasa văduvă, obicinuită cu
exercitarea puterel, care n’a abdicat dc la nimic,
care și-a conservat vechea-) curte, caro și-a conservat
credincioșii .și creatnrele b l, in ringurile cele mal
înalte, și care reprezintă tradițiea regimului vechili.
In fața împărătesei văduve, se ridică împ .riteasa
domnitoare, cure nu însemna nimic numai ca soțiea
stiipînulul, dar care a devenit o autoritate de mina
întâi, in calitate de mamă a moștenitorul ui tronului.
Li rindul lor, marii duci, cumnat .și unchi al
Țarului, îsl revandică și Iei un loc precumpănitor
iu sfatul dc familie, caro hotărăște do soarta unul
întreg popor. Instinctele brutale ale acestor mari
duel sîut cunoscute.
In sfîrșil, un personaj străin de familie, procii
romi alintului-,Sinod, reprezentantul suprem, stupid
crud, al religiei, al cărei papă real !e iei. pe. < ind
arul pu -10 de cit o imagine, are și Iei o voce
•ire®uuipluitoare iu sfat. Trebuie să ne intoarcQm,
f.,' J"r?l’a» tocmai la epoca inchiziției, pentru a ne
iînlhJvec
Vh’dîLlilatoa și dc puterea acestui
1)701* b’ spc,fi si lîilA apel, care, in numele lui
IiUaJ!
0
se aresteze, să se. condamne, să se
s«siwi?0Z-’ sJl sti
l’° c'1 ‘1 sc l’ar 1111
Tofih. ta s ai 9Pune la izbînda doctrinei lui.
t'ayii
pCe;ste persoane sînt Tarul. Astea diccaro aeesta le dă
0 cohnrf.i'V1'îndeplinire ordinele aceste,
J11CI unim, pi10ifljșt!- Nu putem să dăm alt nnuic
de ]a nrml iint.ro.servitorii țarismului, pentru-că.
do i, 111 .nilluștru, până la cel din urmă odăilr|Uatel,,i'. ^G^e!’lliislnul, de la comandantul șef al
Prefecți
CGi ^i” urină soldat, ilo la
îiivnît. a,orl’ .paiul la redactorii de la gai ’&'rnicîp i? CI1
se supun, cu cea mal marc
V‘8iguru ’i a O1:dinelo stăpînulul, a cărui favoare
•’Țțeasdt PPi\na ,st<lrc Aceștia, sînt gata să îndc.ftot.eiil Jinii;4UaI Păcătoase fapte, >ă ma-acreze
;ePorteze a?., ?’ fenU‘T> copil, ca la Ki.șinău. să
8f- unton’1- ”n simulacru de judecată, pe cel
(,ntrilPată sfJaza’. Ți^ar dacă ar ii cinstea nație)
Hzacl i.a’u
trecătorii, pe cari .șarjele de
""Hlizit prin curți, precum s’a văzut
V-I!"*1, S!l s"PH‘v< ghoze, In fine, siî spioneze
J" toți îih-Ijt ar |ărea înclinați -â mi admită
"ilH.ștc autoritatea stăpirmluf, sau rari-ar fi vinoyați mimai <}>• milă față dc victimele lui;
In schiiiil», i-a toate shigelc. sluge-jc Tarului îs!
pi'i’u-i cu nerușinare sfăpînui : pradă averea stă
ruim se Înțeleg cn furnizorii, deniihțivdil-se în
< eh- dui iirniă unii pe alții, ea .-ă se înalte mal
sus prin disgrațiea colegilor lor. Unii ea aceștia
silit cari-au deturnai. In folosul lor, fondurile
adunate pentru Soldați! rinițl. cari-au făcut să dis
păru inii dc mii dc traverse, destinate pi ntni constriicl ica <-ăyi ferate franslln-riene,' cari-aii trimes soliliițdor, cari mureau de frig, haine cu neputință de în
trebuințat. I nil ea ac- știa sint rări-au jucat rolul dc
«ăpctcnic in dezastrul prevăzut al armatei rusești.
Dar îusă-șl starea arnitilel. ('uni Să se poată pune
vru-o bază pe soliditatea trupelor, < ari nu .și-au
pus mintea nici o dată de cit cu fonicele. S’a uitat
prea lesne, că Rinia n'a repurtat izbindă de cît
asupra națiilor vădit mai inferioare. Pentru întăea
oara leaaîntîlnit în Japonia un vrăjmaș organizat,
li-zultatul nu putea ii d-- cît o inftingere complectă.
Asta-I autoritatea înfățoșată de țar, de anturajul
său si de agenții săi.
In afară de aceștia, Ie poporul, întreg poporul.
Nimeni, din poporul acesta, nu poate lua, la afaceri,
nici cea mal mică parte, a far » de a-șl vărsa averea
pentru casa Țarului și slngeb- ca -ă îndeplinească
voința acestui Țar.
Nimenea n’aro dreptul să-și dee o părere, chiar
într’o întrunire intimă, dacă această părere, n’ar
fi favorabilă feliulnl oficial de-a vedea.
Nimeni nu-I liber, macar a se-ntruni să vie in
ajutorul celor nenorociți, precum i s’a făcut cunoscut
marelui scriitor Tolstol, cînd. acesta a provocat niște
subscripții. în favoarea unor țărani cari mureau de
foame.
Vîcața se petrece, ast-feliu, pentru bogațl, de a
o duce într’uu huzur, Tear pentru masa poporului
de a ninm i în tăcere, mizerabil, sub ochiul scru
tător al poliției, de-a îndura, fără de nici o cîrtire,
diferitele nod- pse la cari îl place acesteea s’o supue.
Poporul, de-altmintorî, nu-I învrtstat, după chipul
națiilor < uropeno, ca Anglia sau Franța, bună-oară.
Cea mal mare parte i-o masă, fără nici o organi
zare, aproape fără crier s’ar putea zice, care trăește
în bordeo, stih un climat foarte aspru, cure n’are
drept hrană de cit o rație neîndestulătoare, al cărei
neajuns îl împlinește cu alcoolul ce i-1 vinde guver
nul. Cu totul iu știutor do carte, în prbporțîea de 90
la sută. țăranul rus a fost lăsat în starea de robie,
<,âre,'at nu i s’a schimbat■ie cit numele. Pedep-.
sein trupești, fată de Iei, sînt' încă învoite, și
cnutul Iu unul din mijloacele de a-1 aduce la
supunerea oarbă și la rievoea muncel _ silite.
Tentă, iutr’adcvâf, o minunată organizație. Parti
zanii au'.oritățel, nu puteau imagina o alta mal
perfectă; Nn lipsește nimica do aici - de la unitatea
de diroefi1’, pănă la necesitatea absolută a ascultărel,
supunere! pasive.
Cum se face înse că o asemenea înjghebare nu
a putut s’o dură mai mult*’ S’a acuzat infiltrarea
ideilor revoluționare. S’au acuzat evreii. In fino
s’n alini bub.i în vinovata moliciune a Țarului,
care a lăsat prea multă libertate presei.
Nu trebuie să albă de cit o doză oare-care de bun
simt, pentru a s da i;iur-vn sanlă, cum-că organismul
aven în sine chiar germenii distnigerel propnl.
Printre servitorii Tarului, sînt unii cari Irebueau neapărat să aibă o oare-care instrucție. Bioroerațil. ofițerii, paji), magistrați), prefecții, ave.-m
i
�REVISTA IDEE1
5
4
REVISTĂ TDEfck
nevoo să îmbrace macar aparența unor oameni
cari știu cc-va, cari gîndosc, cari pot raționa, Uu
oare care număr do tineri, atît din nobili, cît și
din feciori de țeranl sau de meșteșugari, primiră,
ast-felia, instrucție. Orl-cari ar fi fost măsurile
luate de autoritate, de-a nu se da de cît instrucțiea
potrivită intențiilor Iei, mulțl din acest! tineri,
nu se putea să nu cugete, in cursul studiilor lor,
și, cugetînd, să nu-șl deo samă do nedreptatea
regimului. Cu aprinderea temperamentului slav și
cu avîntul sufletelor tinere, aceștia și-au jertfit
interesele materiale pentru convingerile lor. Unii
au renunțat să între în administrațiea țaristă,
punîndu-șl, din potrivă, toate silințele, toată știința,
ca s-o combată. Alții au îmbrăcat uniforma mili
tară, înse sub orotireâ acestei deghizări luptă cu
atît mal cu mare folos împotriva stăpînulul detestat.
Ce felin de luptă putea să fio întreprinsă înso
într’o țară în care voacea-I înăbușită ? Pe cine să
poți convinge, dintr’un popor în care mulțimea nu
poate întreprinde nimic, în care publicul n’are
nici o acțiune asupra guvernului ?
Nu răminea de cît un singur mijloc, grozav,
dar necesar: față de întrebuințarea necontenită a
violenței, să se răspundă prin violență. La măcelul
oamenilor dezarmați, la întemnițarea și deportarea
fără judecată, se răspunse prin asasinarea stăpînilor
și celor mal de căpetenie unelte ale lor. Urmare
vrednică de plîns și fatală a unei stări nefirești
de lucruri. Flerul atrage aur, zicea odinioară, în
fața turmei parlamentare, unul din găgăuțil cel
mal sus cocoțați. Adevărul, pururea adeverit," Ieste
că fierul atrage flerul. Adevărul Ie că, un regim de
teroare, atrage acte de terorism, și că orice forță
vitală comprimată, reacționează cu violență.
Dar aceste acte de violență, numai prin cari se
manifestă vitalitatea poporului rus, ar fi rămas
încă mult individuale și distanțate, dacă, printre
servitorii țarului, nu s’ar fi găsit doi, al căror zel ne
chibzuit să precipite mersul evenimentelor, în chip
neașteptat.
Ii trecu prin minte, lui Witte, ca în loc de a
Cumpăra din străinătate toate produsele manufac
turiere, necesare în timp de pace și mal cu samă
în timp de războiu, să utilizeze mal binp, pentru
industrie, braț<-le atît de leftene și atît de îmbiolșugate alo țărel lui. Pentru îndeplinirea acestui
plan nu lipseau de cît capitalurile. Alianța francorusă fu îneheeată numai și numai pentru a dobîndi
aceste capitaluri.
Ducîndu-șl privirea, mal departe, acelaș Witte,
întreprinse, cu alte capitaluri franceze, construcțiea
căel ferate transiberiene, care să pue pe Rusia* în
stare să-și apropie cea mal maro parte din pomană,
din Imbucătățirea așteptată a teritoriului chinezesc.
Prefacerea Rusiei, pănă acolea țiri cu totul
agricolă, într’o țară industrială, și dominarea Iei
în Extremul-Orient, leată cari p ireau a fi străluci
tele rezultate alo geniului organizator al a tot
puternicului ministru.
Dar se iscată niște urmări cari nu. fuseseră nici
de cum prevăzute. Țăranul, transportat, din satul
lui, la uzină, se transformi foarte iute într’un lu
crător conștient de drepturile lui, mulțumiți ad
mirabilei propagande a studenților și stu lentelor,
și cetirel gazetelor străine, introduse, cu toată
cenzura și supravegherea poliției. Ace ista crezu
s-x deturneze, cu iscusință, curentul iscat printre
<S.CJ?ltorb
boființarea unor sindicate supuse,
ț»ucurau de dep ina lib irtate do întrunire,
5° capitaliste, administrative
eoleslațhce. Unul din sindicatele acestea, pe
SZ1
0CÎRMU1RE Șl PATRIOTISM
s’ar întîmpla, inse, cind n’ar mal fi ocirCe
nC întrebăm adesea?
XirC?LNimic. S’ar vedea dispărînd ceea ce de mult
-darnic, rău, de prisos. Ar dispărea orIria |Zavătămător, care și ajunsese nefolositor,
^acUft.
ne^a 1»%^’
galbene, nu așteptară ca planurile ruUrit^ ““W
rodul, pentru a le combate cu suciU.i .dee
Războia străin în afară si războit! civil î J lutleată ce decurge deopotrivă din onera m&11.
organizator Witte.
1
nunisj|luu|
Gel care ajunse după Witte în favoarea +.>.- ,
sinistrul Plehwe, mări și mal tare dezastrul
ritul acestuea, strimt biurocratic, visă' unifi
absolută, sub acelea-șl legi și în aceea-sl sun .?rea
a tuturor popoarelor de rase diferite, can h.i
autoritatea țarului. Și acest vis lol îl aduse St
deplmire cu brutalitatea slugoi care comandă n?*
gura stăpînulul. Masacrele evreilor, riișluirea fond
rilor armenești, starea de asediu în Polonia A.'1'
ființarea constituției Filnandel, privită de n’eatin»
de cătră toți țarii, chiar și de cătră cel actud
leată atîtea crime cari făcură să treacă în stare do
revoltă niște populații până aici foarte liniștite si
cari întruniră, într’un bloc revoluționar, niște elemente deosebite prin origină, moravuri, prin năzuinll aparte.
1
Dm toate părțile porniră să se audă protestări.
Mareșali de-al nobilime!, ca și sărmani studeuți
advocațl, doctori, scriitori, oameni de știință, din
toate părțile imperiului rusesc, toți cel ce cugeta,
văd îngrozitoarea mizerie în care zace poporul,
îșl ridicară glasul în întrunirile private sau pu
blice și în singurele adunări curijntrupau un folia
de guvern provincial ales.
Țarul refuză să asculte glasul acesta, reprimi
avînturile presei, făcu să se împiedice, de cătră
politica lui, ori ce întrunire în care ar fi 'fost
vorba despre nevoile țărel.
încă o dată, poporul nu putea întrebuința decît
violența, pentru a face să se ție samă de nevoile
lui. Cu toate astea Ici nu£se hotărăște încă. Iei nu
putea crede că țarul, acela cărui mulțimea îl zice
tati, părinte, să fie întețitorul tuturor suferințelor
lui. Nu se putea, numai agenții lui sînt de vina,
lei nu-I fac cunoscut plîngerile poporului, pecan-l
î
'
'
<
’
:
!
'
,
Râmînea dar să se îndrepte spre țar,
copî
al poporului, acești sărmani muncitori. Călauzi. ,
de-un popă, chiar de afcel cc-i fost_ însărcinate
'
să-I organizeze în sindicate plecate, în cap cu s
tele icoane, între cari și icoana sfîntăji țariiluI,Ie ,
vor ajunge să-1 vadă chiar pe Iei, să aupue
dreptul a tot puternicului stăpîn, plîngerile pi
rtilul său, care-1 iubește, care n’are încrede
j
cit în Iei, pentru a I ușura greutățile, și să-I ce. 1
apere împotriva acelor cari abuzază de numei
Această duioasă naivitate, a unul popor
1 .
vrîsta copilăriei, fu dintr’o dată schimba » I
măcelul ce avu loc, schimbată în c’onîî.
jaCi
oamenii n’au a se bizui de cît in puterile
i gC
voesc să-și îmbunătațască starea în care -- d tr<un
Țarul nu mal Ie țarul nostru, st?.»'lSQ
glas cu popa Gapon, poporul rusesc niutii - n
Și acum nu mal Ie nici un țar.
sjliL,
moarte sigură, de cătră grupul razbunătarn^.» ntr ’o țara
țaraj—
poate, mal înainte, să fugă într
line mort sau viu, Iei nu mal are nU
nici 1Uc,(,
asupra ponorului
poporului său. Și-a
i?i-a sfuruint,
sfo uo’]itistilor Jițl.
ll‘
putere!,i> prin
emblema pucerei,
pun gloanțe
— *P trebuie®1
Căzut, pentru proprii lui supușîj
supuși, Iei
I
căzut pentru lumea întreaSă;£‘^ Temps’ Nouv^x’
trice, starea lor va fi pururea mal de preferat
de cit acea de a-zî. In vremea de față, popoa
rele sint într’o stare cum nu se poate închipui
mai rea. Națiile sint ruinate, și această ruină,
neînlăturată, va merge tot crescind. Toți oa
menii sînt prefăcuți în soldați, în robi, căror în
fic-care clipă poate să li se dea porunca, de a
ucide sau de a se face să fie uciși. Ce poate
fi mai rău r Să moară popoarele de foame r
Asta vedem în Rusia, în Italia, in India și aiurea.
Să se recruteze femeile, ca să se facă din iele
soldați ? Transvaalul a dat pildă. Așa-că chiar
dac-am presupune, ceea ce nu trebuie să pre
supunem de loc, cum că lipsa unei ocîrmuiri ar
împinge popoarele în anarhie, in înțelesul negativ
și subversiv al acestui cuvint, neorînduelele ce ar
urma ar fi mult mal puțin grozave, de cît starea
dc față, intemeeată de cătră ocirmuire, și pe care
ocîrmuirea o va face și mal grozavă încă... De
aceea, pentru oameni nu poate fi de cît de
folos, de a se dezrobi de patriotizm și de a dis
truge ocîrmuirea pe care acesta o susține.
și atîtrînd n’ar mai fi inse ocirmuire, sllnîciea
Hor ar fi deslănțuită, s’ar ucide unii pe alții.
°amepe ce? De ce distrugerea unii orinduiri,
De
tă din silnicie, și pe care generațiile și-au
lat-o pentru fapte de silnicie, dc ce distruPârin aCestcI orinduiri, care, de alt-fcliO, astă-zl
?ereaaî slujaște la nimic, ar avea drept urmare,
n-U Sstcpte silniciea oamenilor și să-î facă să le
sa ă'omorul? îmi parc tocmai că după dispaP . aCcsteI unelte de silnicie, numărul crimina
li n’ar putea de cit să scadă.... Societatea noasâ^uprinde, ce-l drept, astă-zi, oameni, crescuți
■ rezătițî anume ca să-și ucidă semenii, sau ca
’Î-I slîuească. Acestora li se recunoaște un drept
Sțarte la crimă. O întreagă orînduire îî ocrotește.
L. TolstoI.
Sdniciilc ce săvîrșesc, sint luate drept fapte bune
In Romînește, de D-ra Paulina SidaROVSKT,
si pline de virtute. Dar, dispărînd ocîrmuirea, nu
se vor mai vedea oameni de-aceștia, pururea hră
niți pentru rele, nu se va mal recunoaște ni
mănui dreptul de-a silui pe nimeni, nu ne vom
ICOANE DIN RÂZBOIU
mai supune unei orinduiri, care nu are alt principiu de cît forța brutală. lear, ceea ce ie Din gazetele mari Europene. DelaPort-Arthur.
propriu vremei în care trăim astă-zi, silniciile
...Pe la sfirșitul lui August, pc cind se dădea
și omorul vor fi socotite pururea și pretutindeni,
de cătră toți, ca fapte rele.... Chiar dacă s’ar asalt asupra unei fortărețe, două companii de ja
mai întîmpla unele silnicii, după suprimarea ponezi, văzîndu-se cu totul în mina Rușilor, înălțară
ocîrmuirei, ie netăgăduit că vor fi cu mult mai steag alb. Rușii, fără să ție socoteală dc asta,
puține de cit acum, cind ființază o orindu- minară înainte focul. Pe de altă parte, trupele
ire, un meșteșug, ca să încurajeze, ca și cind japonezei cari se găseau la spatele celor două
ar li bune și folositoare, silniciile și omorul. O companii, îndîrjite pe acestea, pentru că ridicaseră
dată cu ocîrmuirea va dispărea și orînduirea cum steag alb, îndreptară și iele focul asupra cama
razilor lor, și, de mină cu rușii, omoriră ca la
și ridicarea silniciei în slavă.
— Inse, fără ocirmuire, n'am mal avea nici vre-o șase sute. Și oamenii căzură peste stîrvu•egi, nici tribunale, nici poliție, nici instrucție pu rile putrezite ale jertfelor de la asalturilor din
blică, zic unii, prefaeîndu-se a crede că silniciile urmă,..
stăpînirei ar fi trebuitoare pentru diferitele ra
Rănițiî fură lăsați pe cîmpul de luptă, și, in
curs de cîte-va zile, mereu, cel rămași incâ
muri ale activitățci sociale.
"3Distrugerea unei ocîrmuiri întocmită pentru în vieață fură văzuțî făcind semne pline de
aa Săvîrsi
«iln
sâvirși
asupra oamenilor, nu va pri- desnădejde cu basmalele lor. Rușii, neincumcnv«rg silnicii
s n
"„"nu“i‘nici
de cum distrugerea elementelor bune, tindu-se înse să înainteze, nu li putură veni nici
mdde
ementelor chibzuite ce s’ar cuprinde in legis- într’un ajutor. In curs de-o săpMmtnă cel de pe
lițj ț’ .in °rînduirea tribunalelor, proprietăței, po- urmă braț îșî curmă ruga mută,iear de jur îm
orind'” Orînclu5rea așezămintelor finanțiare și în prejur totul întră într'o nemișcare adîncă.
Prințul Radziwil văzu in mijlocul unul morman
HvăUrea a?‘;zamintelor de instrucție. Dimpode lâ .lsPar*țica brutalităței ocîrmuirei va aduce de leșuri japoneze, pe-un Rus, care încleștase,
într
’o strînsoare sălbatecă, pe-un japonez, care-șl
mai dre”0 -° ?n*nc^u’re s°cială mai chibzuită,
0 silnicîaP'r ’■ Ș* Cai e nu se va ma*
n’c* înfipsese colții în gitul Rusului, pe cind două
'leapubr . Analele, operele sociale și instruc- degete ale acestui din urmă îerau înfipte în gău
cit vOr o'0?’ VOC^*nîa» ncgreșit, într’o măsură înse rile ochilor protivnicului său.
In ziua de 14 Septcnibre, se găsiră 2.600 de ca
fonrina
ea sa ^*e poporului de folos, și într’o
raul Ce •
nu va mal lăsa se dăînuească davre japoneze, intrate în putregiune, între for
PU1 acestarUpează' a?ezamintele de a-zî. Cu chi- tul n-rul 2 și 3.
...Turbarea luptei fu mai presus de închipuire,
5°cietăților’ n°m pîcrde numaî ceea ce, în starea Japonezii
se aruncară ca niște turbați, cu baioneta
Hanifcstarr n°aStrc> îc rau
stînjinește libera
Ca dun?
poporului... Dar^ chiar zi- la armă, în șiruri dese, în cari ghiulelele rusești
'Ca
înd dlsParit',ea ocîrmuirei popoarele ar făceau ptrtilgrosave. De cite ori ajungeau aproape
arat zbuciumări și turburări năun- de liniile rușilor, aveau loc încăcrărî cumplite,
r!
I
I
■
11
�fi
REVISTA JDERI
în cari rînițil se luptau pană la cea mai din
urmă suflare.
Nici vorbă de cruțare. Fură găsite perechi în
cleștate turbat, soldați cu dinții înfipțl in gitlej,
cu degetele în ochi, morți așa...
La cel din urmă atac, divizica a noua japoneză,
tu trimeasă în foc, în două coloane, dc cîte p
brigadă fie-carc. Cea dintâi, șovăind sub răvărsarca dc fieri care curgea asupra-i, comandantul
celei de a doua dădu comandă să șe tragă in
îea, și-o cu nimici cu desavîrșirc.
...împrejurimile nu mai sînt acum dc cit o
zâihana uriașă, în care zac mii și mii de cadavre,
cari nu se mai pot aduna. Duhoarea
.... ieste atît dc
trăsnitoarc, în cit soldați! ruși trebuie să-și astupe nările cu cîrpe muiate în camforă...
REVISTA IDEEI
FATĂ «DE PLĂCERE.
— Din nefericire, Domnule, leu sînt
cheta. Văd că știi tot. Am aflat despre
?a*
norocirile grozave căzute asupra casei D
ne’
baroane cum și asupra frumoasei Cuncgon°d mnc(
cutn-că soarta mea n'a fost dc loc mai duh t • Ur ■
Cînd m’aî văzut, ieram cu totul nevinovat-"T'
călugăr cordelier, care-mi iera duhovnic m;' U"
duse cu înlesnire. Urmările acestei seducerii
îngrozitoare. Fui nevoită să ies de la castel*
castel, r
țin după ce Domnul baron tc-a dat pe D-t PU’
Pe D-ta
fără. Dacă un doctor vestit n'ar fi avut
avut miH
mine, as fi murit. Ca drept recunoștință, hf ,
un timp țiitoare. Nevasta acestui doctor, c U
icra geloasă la culme, mă bătea zilnic fS 1
dc nici o cruțare. Iera o furie, nu alta. Doc 1
Istorisire făcută de-un ofițer rus.
torul acesta iera ccl mat urît dintre toți oamenii* i
Luarea unei redute de la strîmtoarea Moțtien-Lang,
și Teu ieram cea mai nenorocită "din toate creaturelc, să fiu necontenit bătută pentru un onj ne ■
...In cîte-va clipe, oamenii noștri, o masă mu
gitoare, turbată, cu gura plină de înjurături, se care nu-1 iubeam. Știi înse cît îe dc primejdios 1
năpustiră asupra redutelor japoneze. Amenințat pentru o femee arțăgoasă de-a fi femeea unui i
de-o baionetă, simțeam că-mi ies din minți, și doctor. Acesta, scos din răbdări de purtările fe
nice! sale, ii dădu într’o zi, ca s’o tamăduească
intinzînd revolverul, ochii o față galbenă, cruntă,
aî cărei ochi mă ținteau. Omul șovăi, și-mi dă de un mic guturai, o doctorie atit dc bună, in
dui samă atuncea, cu groază, că iera un cada eit muri in vreme de două ceasuri în spazmurilc
vru, rezemat de marginea redutei. In graba lor, cele mai crunte. Părinții Doamnei îl intentară
unii din oamenii noștri se ridicară in picioare, Domnului un proces criminal. Domnul fugi, și
de-asupra șanțului, pe dimb, fără să se ferească. leu ful închisă la pușcărie. Nevinovățiea nu m ar
Unul din Iei, chiar se opri in loc, mirat că nu fi scăpat nici de cum, dacă n’aș fi fost o lecuțâ
zărea nicăcri pe vrăjmaș. In vremea asta uncoo- frumoasă. Judele mă puse in libertate,’ cu con
li japonez îi înfipse liniștit, în burtă, spanga pănă-n diție să ice îel locul Doctorului. Nu peste mult
inse ful înlocuită de cătră o rivală, fui alungată
miner
Altul, ridieîndu-se pe-o movilă de japonezi fără nici o răsplată, și nevoită să practic meseria
și’de ruși,'încăerațî trup la trup, apxică pușca aceasta scîrboasă, care vi se pare atit de plăcută, i
de țavă. și rotind-o în jur, doborî la pămînt o D-voastră, bărbaților, dar care pentru noî nu-i i
mulțime dc japonezi, până cînd arma, zburindu-i de cît un abiz de mizerii. Plecai să practic la
din mină, nimeri pe unul din camarazii lui, care Veneția meseriea. Ah, Domnule, dac-al putea
căzu la pămînt. Oamenii stăteau îngrămădiți în să-țî închipui ce însamnă a fi nevoită sâ îmbră
șanț, și, în învălmășala obștească, și din pricina țișezi. indiferent, un bătrîn negustor, un advocat,
un călugăr, un luntraș, un popă, a fi expusă la
întunecime!, ie greu de spus ciți au fost jertfiți
de vrăjmaș și cîțl au fost uciși de proprii lor toate insultele, la toate ocările, a fi adesea re
camarazi. Iera înfiorător s’auzî amenințările și dusă să împrumuți o fustă ca să te duci să ți*°
ridice un om desgustător, a fi prădată de unu
înfruntările soldâților, cari s’amestecau cu stri
pungășită
gătul de «Doamne-ajută», pe care-1 scoteau, pe ceea ce-aî ciștigat de la altul, a fi !n perspectivă
in
rinei, fic-care șirag de ruși ce străbatea în șanț cătră agenții poliției, și-a nu avea
spital,
un șariPozițiea fu în cele din urmă luată. Porni o de cît o bătrîncță cumplită, un spitai, mi
dacă al putea să-ți închipui toate aceste, ți
cruntă măcelărire. Japonezii, rămași în vieață,
da samă că sînt una din cele mal nenorocite
r,or,"'nr
avînd dispreț de fugă și dc predare, stăteau
creaturi de pe lume.
ghemuiț! la o laltă, fără să se miște din loc.
aî atit de
— Dar, zice Pachețel, Candid, păreai
Oamenii noștri, tăbărîră pe’ Iei, lovindu-T în obraz,
Cmdat ochi.
c:
zdrobindu-le capul cu stratul pustei sau străbătîn- veselă, atît de mulțamită, cîndcuam
care te-arti găsiți
du-i cu baioneta, dintr'o parte în alta. Unul din ser tal și-țî desmerdai calugărelul c-—- - - - ; părutv (>
genții noștri, un urieș din Ucrania, cu numele dc c’o înfocare bu desavîrșirc firească. Mi-aicăp ieși'
Lobenko, înșfăca de gît pe unul din micii japo tot atît dc fericită, pe cît îmi spui acum ca
.• as
t-a-> j
nezi, și, aruneîndu-și pușca cit colo, îl zugrumă nenorocită.
--.ta-'
■— Aii, Domnule, răspunde Pachete, Ș>
pe loc. Apoi, îmbătat de isprava-î, ăsvîrli leșul
una
din
mizeriile
meseriei.
Ieri
m
a
pra
a
japonezului departe ca la vre-o zece pași, scoțind
nainte, beat de vin și dc singe, cu glasu-1 ră- bătut un ofițer, și astă-zl trebuie să par
Voltaii»*ișușit, strigătul lui sălbatec, ca un urlet dc izbîndă să plac unul călugăr.
g» oa o amenințare cumplită: Ajută Doamne...
Apărut: Dar Soziale Genoralstreik,.vj> In Romînește de Aebetit.
R
‘ oller. Preis ro Pennige. De adresat la re a I
10{,(
nulul Der «Anarchișt», Bciliii,, O.,i Lang
vorne IV.
ORIGINA SALARIATULUI
pc vremea cînd numai muncile agricole, nuv grija turmelor, numai robotirile casnice Ierau
m*1 marI îndclctniciri sociale, iera propriu
dăinuească sclavajul și servajul. Salariatul își
5* vc origina mai cu samă din munca industrială.
5ra^vilizațiile puțin dezvoltate n'a existat aproape
le loc* In primele faze ale evoluției sociale, omul
rber tinea dc obiceiQ sâ'?î făurească iei singur
'rinele dc cari avea nevoe, cași cele cîte-va unelte
a u obiecte dc care se slujea personal. Cit re
s ingc de celelalte munci industriale, Iei le lăsa
aall jc impunea femeilor sau, sclavilor. Ast-feliu,
pretutindeni la popoarele sălbatice, istorice sau
preistorice, olăriea fu opera femeilor, sclave sau
ou. Tot așa țăsătoriea și torsul, cînd îmbrăcă
mintea de piele de animale sau de scoarță de
arbori fu înlocuită prin materie. Chiar îmbrăcă
mintea de piele și dc scoarță iera adesea cu
sută sau fabricată de femei, bună oară ca tapa
polinezienilor. Toată această producere de arme,
de unelte, de materie, înse, iera mărginită strict
la nevoile micului grup. Nimeni nu se gîndea să
lucreze pentru vînzare, și cu atît mai puțin pentru
export. Cu totul alta se întîmplă, cînd între di
feritele popoare sau populații, cari ajunseseră
la un grad oarc-care dc civilizație, se stabiliră
raporturi mai mult sau mai puțin pacinice. Atunci
avu loc o oare-care mișcare comercială. Oamenii
prinseră a se obicînui cu schimbul industrial,
care Iera de folos tuturor. Și, într’adevăr, un
popor fabrica, bună-oară, o olărie mai solidă și
mal frumoasă, un altul materie de îmbrăcăminte
mai trainică și mai îndămînoasă, un al treilea
niște arme mai bune, obiecte mal artistic lu
crate. Așa-că iera firește ca oamenii să cate să-și
procure unele lucruri, dînd altele în schimb. Din
momentul acesta, obiectele industriale, ajungînd
niște valori de schimb, se ivi interesul de-a căuta
să se producă într’o cîtime care întrecea consu
marea, și, în scopul acesta, porniră să se întemceze ateliere de sclavi sau de unelte vii, cum
părate curat pentru speculă.
Atena ne-a dat modelul unui asemenea soiii de
industrie servilă, în plină floare. In acelaș timp,
pe lingă «brațele.» sclave se angajară și «brațe»
jbîre:. salariatul industrial fu constituit ast-feliii
efinitiv. Neaparat, salariatul Iera un om liber
*n drept», înse fără mijloace. In scurte vorbe,
,era un dezrobit sau un proletar, silit, sub peeaPsa dc a muri de foame, a-șî înstrăina, zilnic,
cfta libertate nesigură pe care i-o recunoștea
gea. Fabricanții, antreprenorii, speculatorii, cari
|Or a? *jevoe de brațe, în atelierile sau minele
chiri^Chir.iară ace?tî lucrătorî liberî’ Precum in’
unii u
scîavH, Și adesea-I puneau să lucreze
nevăzind mare deosebire
chiar CA1 Pr,vindu-I cu acelaș dispreț. Se întîmplă
cbîar’ m » ea’ ca soarta salariaților liberî să fie
că pat a' aspră de cît acea a sclavilor, pentru
maț
avea interes să stoarcă de la Iei cea
mm
cit,n)a^re.Sumâ. de munca cu putință pe un salar
iul ,de a”?*0 tra,eau sau mureau, puțin îl păsa
ta* într’adevăr, moartea unui sclav, al
7
cărui preț de cumpărare n’ar fi fost încă amorti
zat prin muncă, Iera pentru proprietar o pier
dere pozitivă, pe cînd moartea unul muncitor
salariat nu-i aducea nici o pagubă. Înlocuirea
acestuea se putea face pururea foarte lesne, întru
cît marfa* muncă se afla cu imblelșugare pe pîeațâ.
Stăpînul n’avea ast-feliu nici un habar de soarta
salariaților lui, pe cari-i privea ca pe niște unelte
vii, cu care avea niște relații pur economice.
Din aceste moravuri mercantile, izvorî, in țerile ajunse industriale, alcătuirea unui proleta
riat foarte numeros, nevoeaș și foarte adesea
înjosit moralicește, chiar prin feliu-i de vieață*
adus în categorica unei mase servile, fără să fie
de condiție servilă. Acest proletariat fu firește
adus de a urî clasele dirigente sau mai curînd
posedante, dc cari nu-1 alipea nici o legătură
de simpatie cu adevărat omenească. De obiceiQ
în starea cea mai proastă, proletariatul acesta
n'avea nici un interes serios sa se devoteze uneî
vitrege patrii. In deobște, iei se aduna în centrele
mari, unde se găsea de lucru mai lesne și unde
alergau dezrobiți! și micii proprietari rurali desmoștenițl. Mai cu samă în Imperiul Român, această situație socială, atît de primejdioasă, se
accentuă mai tare, durînd în tot cursul vrîstei
de mijloc. Pentru că, într’adevăr, sub raportul
organizărei muncel, servul medieval sămănafoarte
mult cu colonul Roman. In evul mediu, mește
șugarul din breaslă "Iera foarte asemănător cu
cel din Roma decadentă, cu lucrătorul matriculat
în corporațiile latine, în colegii, cel puțin în cogiilc libere, pentru-că meșteșugarul din evul mediu
nu deveni nici o dată un funcționar, ca cel din
colegiile imperiale. Ca persoană îel rămase pu
rurea independent, și di'mpreună cu vechii lui
tovarăși, devenit! negustori, ajunse a crea o
clasă însemnată, neposedînd se înțelege pămînt,
dar mai mult sau maî puțin bogată în valori mo
biliare, care ajunse în cele din urmă să constitue acea a treea stare, putere respectabilă, dc
care trebuiră să ție samă nobilimea și clerul.
In cele din urmă, servajula, ceasta formă ma!
îndulcită a vechei sclavii, după ce perzistă în
Europa cam pănă la Revoluțiea franceză, făcu
loc pretutindeni cele! de-al treilea forme de muncă
servilă, salariatului, care execută, asta-zi, se înțe
lege pe o scară cu mult mal întinsă, toate muncile
impuse odinioară sclavilor. In rezumat, de Ia în
ceputul civilizației pănă în zilele noastre, munca
manuală, neapărată pentru menținerea societățel, pururea a fost îndeplinită de cătră o clasă
numeroasă și aservită, deosebită înse, după epoci.
Servitudinea persoanelor a tot mers ușurîndu-se,
de la sclavajul primitiv pănă la salariat, strabătînd prin servaj. Dar servitudinea muncei a
perzistat, si, în foarte multe cazuri, în zilele noastre,
ie chiar mai grea de cit in cele mai rele epoci
de apăsare curat servilă. Vorbind la dreptul, o
mulțime de abuzuri crude, cari teoreticește ne
revoltă, au perzistat din timpurile cele mat de
părtate, si perzistă Și a.zi, modificmdu-se ma
mult in aparență de cit in realitate, leat une-ori
păstrîndu-si toată brutalitatea din vremurile vechi.
r
’
Ch. LCTOtmxBAu.
!j
�8
REVISTA IDEEI
REVISTA JDMl
9-
ÎNTRE UN ELEV Șl UN PROFESOR
Scena se petrece Intr’o școală de adulfi, de limba
engleză, în Nciv-York. Eicon sînt mal toțircPoluționari. Profesorul, un bărbat inteligent și foarte Imn.
predă ocolea limba engleză, fără de nici o pluta,
afară de. plăcerea cc-o arc de-a folosi .unor tineri.
Un elev. Domnule profesor, d-ta simpatizezi cu
revolutiea din Rusia?
.
c
Profesorul, cam supărat. Nu,, negreșit, nu. leu
nu-s revoluționar.
.
.
,
Elevul. Icartă-mă, nu m al înțeles Am mlreoat
dacă simpatizezi cu revolutiea actuală din Rusia.
Profesorul. Nu, leu nu simpatizez eu nici o re
voluție, fiindcă urăsc terorismul. Cred că războaele
si revoluțiile sînt încă rămășiți din timpurile bar
bare. Și sper că-n foarte scurtă vreme, omenirea
va scăpa de plăgile acestea. Revolutiea cu care leu
itș simpatiza, ar trebui să fie o revoluție f.iră re
voluție, mal bine zis o revoluție paclnică. Pe d-voastră înse, adresîndu-se cățră toți elevii, v’aș ruga
să nu-mi mal vorbiți nici o dată despre subiectul
acesta. Aș vrea să rămînem prieteni.
Elevul. ’Cît so atinge de războiu și de revoluție,
sînt de aceea-șl părere cu d-ta.
Profesorul. Nu înțeleg. Explică-te, te rog.
Elevul. Ceca-ce spun mi se pare că I clar. Și leu
urăsc vărsările de sînge și leu zic că-s rămase diiitim
purile barbare, și leu spor că în curînd vom scăpa de
aceste plăgi. Dar .tocmai de aceea sînt Revoluționar.
Profesorul. Tot nu pricep. Cum poate un prieten
al păcel să fie revoluționar ?
Elevul. Dacă voițl, mă explic.
Profesorul. Sînt gata să ascult.
Elevul. Am spus că, pentru-că iubesc pacea de
acea sînt revoluționar. leată. cum ; Ca revoluționar,
nu-s alta de cît un apărător, un luptător pentru
pacea universală. Muncitorii sînt înse pururea mă
celăriți de cătră clasele stăpiuitoare. Ținta noa
stră Ieste să facem ca aceste măceluri să înceteze,
îmi vel spune poate, că sînt alte mijloace... Dacă
crezi asta, să mă Ierți, dar Iești cu totul greșit. O
pildă despre asta, ne-au dat acum de curînd , vărsă
rile de sînge din St. Petersburg. Acolo, niște lucră
tori, suferind prea greu de pe urma stăpînilor, au
declarat grevă. Iei avînd înse foarte multă încre
dere în „batiușca", în țarul, pe care-1 numesc tatăl
lor, hotărăsc să meargă la acest Uită, .să-I facă
lui singur cunoscute suferințele lor. Și Ierau si
guri că, o dată ce vor vorbi cu dînsul, totul se
va-ndrepta. Se strîng în gloate, pornind la curtea
împărătească. In frunte au un popă, cu crucea-n
mînă, semnul păcel. Aceasta Icra .singura armă pe
care au avut-o cu dînșil. La j-îlaniea lor, li se ră
spunde cu plumb. Cea mal mare parte dintr’înșil
sînt culcați la pămînt... Nu crezi oare că munci
torii aceștia ar fi făcut mal bine ca, pornind spre
curte, să-și ii.pregătit fie-care cîte o bombă, pentru
a face praf din „batiu.șca*1 și din tot? Dar nu. numai
in Rusia, ci orl-undc' ne aruncăm privirea, mal
mult său mal puțin aceea-șl stare de lucruri există.
Pretutindeni muncitorii sînt măcelăriți. Sînt orbi
acel cari vocsc binele poporului, și înacelaș timp
recomandă lucrătorului să fie pacinic. Pace pot!
aven cu oamenii cu cari te poți înțelege, dar nu cu
lupii, nu cu tigrii sau cu alte bestii sălbatice. Pentru
ca să ajungem la o sta rod e pace, trebuie mal în tăi
să nimicim aceste bestii, și, o dată cu dlnselo, și
împrejurările sau cauzele cari le produc. Logicii
aceasta m’a făcut pe mine revoluționar . Voîă s<nimicesC răul, pentru ca să pot ajunge la bine. Și,
ȘEZĂTOAREA NOASTRĂ
atunci cîiid v!id < ă ritul numai prin r.lu poate fi ■
cit, sînt gata să întrebuințez și un asemenea mî?ilni‘
Profesorul, întinzîad mina elevului. IniI
eu ți-am vorbit la început cam aspru. lucen n
a privi lucrurile cu totul din alt punct do
Elevul. Sînt foarte obicinuit cu de-al de
Dar acum vocsc să-ți arăt ce anume m’a făhuf ‘
încep această discuție cu D-ta.. Scoțînd o r0 b i
do hirtio din buzunarul hainei: Aici ani o listă 1
subscripții pentru ajutorarea revoluționarilor Te-am întrebat la început dacă simpatizezi cur«Șl.
r‘
voluțioa din Rusia, vrînd se te rog să iscălc<!j j
ce-va pentru lea.
1
Profesorul, ultindu-se la listă puțin. Tu \
i
scrie: Gillpatrick^b dolari...
& i
Ncw-Iork, 25 I-cbruar, 1905.
S
i
S Most
■—2 _-------------- -- —
Coniribuiri voluntare. Abonați achitați
Contribuiri voluntare :
1 in Capitala: T. „4. Bogdan, i, I". Daschevici, 2, [
Priedniitii, 0.50, C. Gheorghiu, 2, N. fonescu, r.pj
Vasile lonescu, 10, Petre Vâsilescu, 1.
’ '
Din Țară : Gr. Lupii, Bacău, ISO. S. Leventer, Molne«t(’ Bacău, M. lancovicl, I Schivefelberg, Braila
Aristide Zissu, 5.20, D. D Paduv., ry; Craiova
G. Emil., ISO, Solomoii Postelnicii, 2: Piatra-N.
Ntcn Mihăescn, Ploești, ?. Cercul de lectură din
Cimpiiia, 7, G F G/iuiescii, QSO : Cîmpina-Prahova. /. Neaga, Bolintinul din Deal-Ilfov, io lei.
Din Srăinătate : Bermaii, o jo, F. Braunstein, oso, Fiusiber, 0,25, jlf. Ferbcr, oso, Șam ml Korn, Ojo,
Lieberman o.2S, Lazâr Marciis, o,yo, Matius, 1, B.
Perilman, O So,L P., I, Pabinovitz, dso, M Po• senstein, oso, H. Eosenzweig, o jo, E. Fozen, o.fo,
JĂ Wfisman,oso : Paris. Juliiis l.dttmcnfeld. f)2j,
Budmtsky, 2S0, D. Fe-lăman, 2jo, Fisslnjian,
2S0,J. Goldman, oso, J. Litozitz, o.ys L Rosin:zwrig 0.75, S. Roseiizwci^, 1.2J, I. Spielnian,
XX,'oso : Chicago. Cercul Licht 6* Wahrhdi.
New-York 2j lei.
Abonați achitați, dîn trecut: i
București: C. Dtmitrcscu-Iași, fack Pauher, M. Siniicescțt, loan I. TeodoriiArgeș: Inginer G. JZ. Duma: Pitești.
Bacdu: D-ra Marin B> nunștein. M. Grmnberg. Molneyu
Brăila : B. Bercovtcl
.
Covurlul : T. Aburel, Gh. I. Avram. P. IMoff: baiațf.
Dolj: Al Popcscu : Craiova.
Fălciu : P. Crăescu . Drâncem.
Ialomița; Locot. Etig. Botez': Călărași.
.
lași, zl D. Atanasi'u, B Brandniark, Gojduer biordano, B. Roienberg, Carul Silber: Bndem,
Ilfov: D-na Eleonoru Slavici. Măgurele.
Neamț : G.Emil, Solommi Postelnicii ’. Pfpatra-^.
Prahova : I. loachimescu : Ploeștî.
Putna : Radu Macovel: Vidra.
Romanațf: N lonescu : StrftjeștI.
Tecuci’ : Ecat. Sirion : Poeana.
Vlașca : M. Iliescu : M. Bravul.
Sibiu: Transilvania : loan Crd'îi.
Budapesta : Petru Ponta.
Paris : H Rosensweig.
,
i
'
1
,
Bacău : S. Leventer : MofneștI»
Botoșani: F. D. Vasiîiu.
Constanța: fon D. Păunescu.
Iași : Jean Mihăescu.
Ilfov : Covst. Cioranw. Coconi.
. _
Prahova.- Cerc. Cîmbina. Eufros. Dimitrur.
Sâceava : A. B., 0:7... X. J., Imul foneșcu ■
PleVna, Bulgaria : Dr. P. Sioiânoff. ■
Cehicagu : ,C Ruseuzwmg.
New-Yo.li-. I-f,. Qrunf{ii;.
1
-------------------------------- _—_—_—
Hainele cele nouă ale împăratului
a fost o dată un împărat, cărui îl plăcea să se
.„inicască atît do mult cu îmbrăcămintea lui, în
iît toato paralele cari le-avcn 1c <-hc'ltuca numai
Cx'ci facă pururea haine nouă. Habar h’avea să
noartc vre-o grijă de armată sau do așezămintcle
‘eîclaltc. Lui nu-I plăcea de cît să se plimbe- cu
trăsura, ca să-și arete o haină nouă. Iei avea cîte
deosebită
pentru
fic-care ceas din
<» inibrîcăminto
uuux.......
----------.
a
'*
.
no '/înri /Incurn tir» /Iatt»i • î4-.-.v -__
zi. Si, cum
se zice despre un domnitor ca-I purii« fn+ flARnrf»
ini nnriirpn
«n zicea:
7.ioz»n • ^Impara"la sfat,
despre Iei
pururea so
lui dc tualetă".
mi ic
le iu cămara
Ci .
,
In mărea cetate in caro trăeiî împăratul acesta,
jcra cu totul vesel, pentrn-că zilnic veneau vizitfitorl noi. Intr’ozi, printre alții, sosiră doi șar
latani, cari ziceau că s țesători) și susțineau că au
secretul de-a țese cele mal frumoase țesături ce
s’ar putea închipui. Nu numai, ziceau Iei, colorile
si desemnul sînt de-o frumuseții ne mal văzută,
Iar tăsătura arc uimitoarea particularitate dea nu
fi văzută de cel ce n’ar fi fost vrednici de rangul
jn cari s’ar găsi sau ar ii cu totul idioțl.
n0 îmbrăcăminte făcută diutr’o asemenea mate
rie ar fi neprețuită, se gîndi împăratul. Dac-aș avea o îmbrăcăminte ca asta, aș putea să descopăr
cari oameni, din imperiul mleu, sînt nevrednici
pentru slujbele ce le îndeplinesc, și aș putea să
mal deosebesc pe col deștepțl de timpitl, Stofa asta
trebuie .să iid țăsută pentru mine1*. Și numai dc
rit dădu ordin celor <lol șarlatani să i-o facă, dîn(ltt-le fii o mare sumă de bani ca să poată începe
lucrarea pe dată.
Cel doi șarlatani^ așezării două războac, prefăcîndu-se că lucrează. Pe războac înse nu se afla
nimic. DînșiI cerură numai de cit mătasa cea mal
fină și firul cel mal pur de aur, așa-zicînd să-și
țese stofa. Ici puseră înse finirile și mătasa în bu
zunar, prefaeîndu-se că lucrează la războaele lor
până noaptea tîrziu.
-Aș vrea să știu unde-au ajuns cu tăsiiiiira lor“,
țșl zise împăratul. Dar, tot o dată, Iera cu totul
încurcat, gîndindu-se că cel care-ăr fi tîmpit sau
nevrednic de rangul lui nu va putea s’o vadă. Iei
nu so indoea despre sine, înse credea că ar fi fost
roal bme.ca-ntăl și-ntăl să trimeată pe-un altul ca
"* vadă.cum . merge lucrul. Toți din oraș știeau
Âțnrticularitatc avea țesătura, si fie-care lerane>* dator să afle dacă vccinu-l Iera nevrednic de
Wa în care se afla, sau cît Iera de tîmpit.
si
bi țăsătorl, pd cel mal vechia
■ TUstit ministru al mleu, cugetă împilatul; Iei
sătul
^ni sbire să .șl dec samă cum izbutește țălocnl i îllI^'c,1' 1° cu minte și nimeni nu-I mal la
Si-iK m-1’?Os^ul CG"1 ecupii, de cît Iel“.
cof (j>‘?’cG'^r*nul ministru se duse la odaea unde
goale
a*nnI lucrau..mereu la războaele lor
n'strif "i11 nt\lr^e-mă Doamne, îșl zișo bătrinul minîmi(A n 11 zin<î oci’*1 n,art* I-’® cc nu văd 0;ire
Cei dnY 5
nu z’so nici un cuvînt,
’ii-l hitreh>‘> a*ar^ zlscr^ să si* apropie mal mult,
nUtișj dn ata ce cre;b’ despre frumoasele deseni11 WarA
maI puțin frumoasele colori. Și Iei
‘Mii! . j. îr laz,')Oflcle goale. Bietul ministru deschise
rnarl\ dar nu.vedea necontenit nimic,
Iei nn L'vca co să vadă. „Se ..poate oare, îșl
/Aii
lGl!. «a fin Jîmpit? N’iuș fi crezut nici
J^eui (]p ca «ista. Inse nu trebuie aă-șl doc samă
’c
do'niS-îrnGnoa lucrii. Ori nu silitoare vredOt Mea/S-, ca
? Nu trebuie să spun că nii
stofe.
a*d0
ochelarilor lui. Ce desemn, «îeolort... Am
împăratului câ foarte mi-a plăcut.
i 7“ Ne pare bine de asemenea lucru, ziseră ămlndul țesătorii, si prinseră a-I înșira diferitele colori
și-ai explica ciudatele desemnări,
Bdrîuul
B
itrînul ministru ascultă cu foarte mare luare
aminte,
'"iîi.e-, ca sil
să poată să-șl
să-sl aducă aminte, cind se
... întoarce
întoarce la
-la împărat,
împărat,'să-I
.------ *- descrierea
va
să-1 raporteze
auzită de la cel doi șarlatani.
•
- Aceștia făcurăt o. noua
cerere de hani, de măta«a
&r Qq aur.
- ’i
aur^
cări aveau trebuință așa zicind pentru țesătura lor. Iei puseră înse din nou
- totul în buzunar, urmîndu-.șl asa numita lor lucrare
curat ca și-nainte.
Nu peste mult, împăratul trimese pe-un alt bărbat
de Stat, ca să vad i cît de departe ajunseseră țesă
torii cu treaba și dacă mal Iera până ca stofa să
fie gata. Cu acesta so întîmplă întocmai acelas lu
cru, ca și cu bitrîuul ministru de mal nainte. Se
uita Iei ce se uita, dar cum nu Iera nimic pe răz
boaele goale, nu putea sa vadă nimic.
„Așa-I că Ie o țesătură fniruoa-ă“, ziseră cel doi
șarlatani, și începură a-£ explica măestrele desemnurf, cari n’aveau ființă.
„De tîmpit nu cred să fiu tîmpit, îșl zise omul
în sine. Atunci de situațiea bună pe care o ocup,
nu-s vrednic. Ar avea haz. Dar nu trebuie să se
știe*. Și începu a lăuda stofa pe care n’o vedea,
încredințînd pe cei doi șarlatani cum-că Iera cu
totul încintat de frumoasele desemnurl și de fru
moasele colori. „Ie ce-va minunat-, spuse Iei îm
păratului.
In cetate, fie-care vorbea de minunata stofă/
împăratul, în cele din urmă, dori să vadă stofe
și Iei, încă fiind în războae. Și, cu o suită aleasă,
în care Ierau și cel doi oameni de Stat, cari ad
miraseră mal înainte stofa, se duse la cel doi șar
latani meșteri, cari lucrau acuma din toate pute
rile lor, cu toate că fără nici un fir.
„Nu-I asa că-l sublim, ziseră cel doi oameni de
Stat. Nu vrea Majestatea Voastr i sa cerceteze mal
de aproape, și să-și arunce privirea asupra aces
tor desemnurl și asupra acestor minunat-: colori*1?
Și lei aretau la războac, crozîud că ceilalți puteau
să vadă țesătura.
„Ce însemnează asta, îșl zise împăratul. Nu văd
nimic, de loc. Asta-I grozav. So poate oare ca leu
să fiu tîmpit sau nevrednic de a fi împărat ? Asta
ar fi cea mal nepomenită pacoste ce mi s’ar fi
putut întîmplă. Da, prea frumos, zise Iei. Cea mal
înaltă a mea aprobare*1. Și plecă capul, privind
războaele goale cu o părută mulțămire, fiind-că nu
vrea să mărturisască, că pu vedea nimic.
întreaga suită privi și leii, privi, nevâzîndca și
împăratul nimic, dar zicîud ca și împăratul: „Da,
prea frumos", povățuind pe împărat ca la viitoa
rea mare paradă să se îmbrace cu hainele făcute
din astă- țesătură sublimă. „Ie tot ce poate fi mal
gingaș, mal minunat trecea din gură-n gură, si
toți păreau intr’adovdr încîntațl. împăratul nunii
pe cel doi șarlatani dc „țesători al Curțel“, dindu-le
o decorație pe care trebueau s’o poarte la piept.
In ajunul zilei în care trebuea să albă loc pa
rada, cei doi țesători sudurii deșteptj toată noap
tea, aprinzînd -paste două-zecl de lumini. 1 cată lu
mea putea 'să-l vadă, părînd cu totul ocupați cu
lucrul îmbrăcămintei cdol nouă a împăratului, ca
să lic gata la vreme. Să mutau, ca și cum ar scoate
uf nf A dtu războac, ar tăea-o cu niște foarfeci ma»
1
$
i
li
�RFV1SIA 1DEE1
REVISTA ibEEl
10
•
și-ar coase-o cu aco fără fir. în cele din urmă, Iei
ziseră : „leată, hainele împăratului, sînt gațau.
împăratul veni Iei însu-.șT, însoțit de șeful nobilimel, cil nobilimea după Iei, și cel doi șarlatani
ridicară minele, ca și Cum ar fi ținut ce-va sus,
zicînd : „Aștia-s pantalonii, asta-1 vesta, asta-I
mantaua11, adăogînd: „Sînt ușoare ca o pînzft de
painjen. Cine-va ar putea zice că nu Ie nimic. Toc
mai în asta le și stă frumusoța11.
— Adevărat, zise întreaga nobilime... lea inso nu
vedea nimic, fiind-că nu Iera nimic.
— Dacă bine-voește, Maiestatea Voastră, să-șl le
pede hainele ce le are, ziseră șarlatanii, ÎI vom
pune noi hainele cele noi, colea în fața oglinzel.
împăratul se dezbrăcă de hainele lui, lear șar
latanii sămueau că l’ar ajuta, dîndu-I, una după
alta, fie care bucată, din îmbrăcămintea cea nouă,
lear împăratul se înclina, se răsucea în față oglinzel.
„Ah, cît de potrivit vine, cît vă prinde de bine4,
ziseră într’un glas cu toții. Tăetura și colorile sînt
perfecte. Ie un splendid costum11.
Primul ministru, zise : „Cortul caro trebuie să
fie purtat de-asupra Majestățel Voastre în tim
pul părăzel Ie gata.
— Bine, sînt gata, zise împăratul... Dar nu așa
că-mi șede foarte bine**? Și so întoarse din nou
spre oglindă, voind să pară a-șl cerceta cu îngri
jire ținuta.
Pajii, cari trebuenu să ducă poalele mantalei, se
plecării și sămuiră ca și cum ar ridica ce-va do la
pămînt, ca și cum ar fi ridicat poalele pe cari săinueau a le ținea ridicate, fiind-că nu voeau să-șl
doi? cine-va samă ca nu vedeau nimic.
Și așa, împăratul plecă la paradă, sub strălucitu-I cort, și toată lumea de pe ulițl și de pe la
ferestre zicea: „Hainele împăratului sînt nc-ntrecute. Și uite ce poale uimitoare11. Nimeni nu voea
să dee pe față că nu vedea nimic, fiind-că atuncea ar fi trecut ca nevrednic de rangul ce-1 avea
sau ca foarte tîmpit. Nici un rînd de haine din
ci te a avut împăratul n’a fost atît de prețuit.
„Dar n’are nimica pe dînsul, uite că-1 gol4, strigă,
in cele din urmă un copilaș.
— D-zeule mare, să ascultăm glasul nevinovat
h! nevinovatei mici făpturi, zise părintele copilu
lui, și fie-care prinse a șopti celuilalt ceea-ce stri
gase copilul.
— Dar n’are nimica pe dînsul, uite că-l gol,
strigă în sfirșit toată lumea.
Asta făcu pe împărat să rămîe ca zăpăcit, fiind
că i se părea și lui cum-că Iera adevărat. Dar Iei
îșl zise-n sine: „Acuma, dacă m’am prins în horă
trebuie să joc: dacă am pornit o dată așa, trebuie
s-o țin înainte11. Și pajii urmară să ducă înainte
poalele cari n’aveau ființă.
„
.
•
H. c. Anuersex-
COMPROMIS
Ternului de rcompromiși, ales de camaradul
care iscălește articolul de mal jos, ni sc pare nepropriu Nici o idee nu toate să angajeze într’adevăr pc nimeni a se abține, necondiționat, de
la fapte, pe cari, la un moment dat, tocmai pen
tru afirmarea unei idei poți să le găsești nece
sare. lear dacă, la un moment dat. te poți t
pe un teren cu alții, să ticetn la antipodul idei.
lor tale, încă nu poate fi vorba de nici un compromis, pentru-că dacă, udîmplător, așa ți s'a
încrucișat calea, nu renunți nici de cum la năzuințele și la rațiunile tale. Desigur tocmăi îndeplinirea acestora, pe unde calci ie mină.. Cu
clarificarea aceasta, articolul de mai jos poate fi
,
p. m.
Oamenii slabi aii nevoe dc o linie de condi 1
prescrisă, fie de cătră o idee, fie de cătră o '
ciație sau dc un om chiar. Acești oamen?*0’
simt Incapabili de a judeca singuri ce trebui
ce nu trebue să facă. Neavînd puterea dc a^'
dcca singuri, alt cine-va trebuie să judece pCnS‘
dînșiî. Ici aleargă după perccptc, după aforism
și maxime... Că asta Ie o boală mintală, sau s|i
băciune, nhilcnî nu poate nega.
*’
Utl om sănătos, are Iei oare nevoe dc ne
cepte, de-o linie de conduită sau de orientare •
venită din afară? De loc. Iei vede lucrurile i I
adevărata lor lumină, le pătrunde, chibzueste < I
apoi face ccea-ce-I dictează judecata. Iei nu s'c '
înfricoșază dc-un «compromisa. înainte de a in.
treprindc ce-va, Iei se întreabă : «Acțiunea mea 1
mări-va oare suma totală de fericire din lume» ? '
Dacă răspunsul îi Ie afirmativ, dînsul nu stă la
cumpene de loc de-a săvîrși ceea-ce avea dc I
gînd. Nu-I pasă lui, dacă acțiunea-I 11 ie în ar- '
monie cu cutare maximă, cu pcrccptul cutare, sau !
cu filosofia cutare.
Toată filosofica nu Ie de cît încercarea dc a
rezolvi problema : «Cum putem mări fericirea ome
nească», sau «Cum putem micșora suferința
din lume. O filosofic care nu se ocupă cu problema ,
aceasta, poartă un nume ce nu i se cuvine. Că ,
speculațiile filosofice pot influența, și influențează, !
purtarea noastră, Ie dc netăgăduit. Dar nu ur- '
mează de aicea că omul nu trebuie să se abată
de loc dc la perceptele unei filosofii date. Asta
ar fi, în esență, ccea-ce de secole și de secole s'a
tot făcut pe lume, dc a urma orbește o religie,
niște porunci.
Totu-șî un mare număr de oameni nu sc poartă
alt feliu, cu toate că se cred cel mal, libertarl.
Să presupunem că un om a ajuns la încheerea .
că guvernămîntul ie rău, că ori-cc guyernămint .
degenerează in absolutism. Că distruge individua
litatea
si inițiativa
ULcLLCcl Ol
liuylau» o. individuală. Omul acesta sc |
’
' . .... să
- nu ..iee parte
____ rvnVArnă|
hotărește,
ast-feliO,
la guvernă!
funcție, i;
mint, să nu voteze, să nu primească funcție.
ncnfipT lui.
lui.
Asta ie incheerea logică a filosofici
Se întimplă inse ca unii din acești oameni,
să fie închiși, unii să fie condamnați la moarte,
lear alții la muncă silnică pc vieață. Asta se în
timplă într'o țară democratică, într’o republică.
Guvernatorul are puterea de a grațiea pe cel
osîndițl. Acest guvernator Ie ales prin votul po
porului, După cîțî-va ani de la condamnarea,
oamenilor în chestie, se găsește, printre candidațil pentru scaunul de guvernator, un om cu
noscut ca om liberal și cinstit. Ca acest om sa
fie ales, Ie nevoe de fie-care vot ce se poate că-'
păta. Ie nevoe de sprijinul tuturor oamenilor I
înaintați. Se știe că acest om, dacă va deveni (
guvernator, va libera pe cel osîndițl. Ca-I oc.
făcut? Să votezi, însamnă să Iei parte la tre utăcut r ja vuieți, iuo<n»>i
A. Ga nu votezi? Atunci niște,
rile «guvernamentale.
Sa
poaterămînea
în înekisoare P
oa
oameni nobili vor
întreaga
vieață.
Omul cu
mintea sănătoasă va judeca ast’?eJiț *
Omni cu mintea sănătoasă va judeca
CU miniea
sănătos
j
n_
«Ie adevărat
că leu
sînt Anarhist.
Dar aic
«Ie
adevărat
ca leu asînt
vorba
de libertatea
trei A
oameni, de buna
buna stare
sa
vorba de libertatea a trei oamei , ...
»or să
și fericirea mamelor, soțiilor și copiilor lor,
lăsăm dc-o parte pc prieteni și rude. Icu nu
văd de ce n aș face tot ce-mi sta prin putință
ca acest om să fie ales». Și asemenea <om nu
numai că votează, dar dă tot ajutorul ce: poate
da, ca acest om să fie ales. Candidatul Ie* ales,
și nu numai că «grațiază» pe cei închiși, dar face
o anchetă, pe care o publică, și dovedește că
aceștia au fost nevinovațî. Icar statul a vărsat
un sînge nevinovat, vărsînd sîngclecelor pe cari
j-a ucis. Se înțelege că aici Ie vorba de Aitgeld
și de Martirii din Chicago.
Că acei cari au votat pentru Aitgeld au fost
oameni cu judecata sănătoasă Ie mai presus de
ori-cc îndoeală. Ie vădit că purtarea acestora a
ajutat la liberarea celor închiși și la reabilitarea
celor morți. Cu toate acestea mințile mărginite
strigă: «Compromis, trădare, corupție». Astea
nu au putința dc a distinge necesitatea de teorie.
Nu înțeleg cum-că ideile trebuie să servească
pc oameni, nu oamenii ideile. In fanatizmul lor,
mințile astea sînt gata să sacrifice totul pentru o
himeră. Pentru-că, la urma urmei, ideile nu sînt de
cît himere.
Sînt nenumărate cazurile cînd un om arc a sta
la- cumpene, Ieste nehotărit dacă trebuie să facă
sau să nu facă un lucru. Un om trebuie înse să
fie totdeauna în stare de a vedea urmările unei
fapte, într’un feliu sau în altul. A fi fanatic Ic
tot atit de rău ca și a fi conrupt. Fiind-că atît
fanaticul cit și conruptul sînt departe dc adevăr.
Omul cumințea limpede, nu-I reținut de perceptele
religioase sau filosofice, cugetul lui ie liber, ici
judecă lucrurile după valoarea lor reala, după
binele practic care urmează un fapt. Numai asemenea om Ic liber liber, in adevăratul înțeles
al cuvîntulul
O Leonakv.
Lednire, Edward&uilc III. V. S, A.
RĂZBOIUL
--------
Lut S. Mosl.
Văd dufinaiiiil "mieii cel vecinie..,
Tetdă-l. feară-șf se arată..
Ie inafl,.. i-t părul mare
privit ca-iitunccală.
Poartă haine negre, negre.
Chiar nafratna neagră-f ieste.
Șt s'apropie, cu toată
Groaza clipelor aceste...
Ieată-l,... if.arâ-șt ie aproape...
Nă privești: prin sprinceană
Rîd&m barba-l nc-ngrijitd ■'
Rînjct groaznic de 'satană.
Lasă brațul pc-al iiiteu umăr.
Mă împinge, mă apleacă,
lear ștd> râcnetu-i de jieara
Scoate sabiea din leacă. .
New-Yok.
1. Fhiedman.
nanwnbU^-n»U’-^’rector» G’/i i urlam G/iițescu. Abo-t
Traian Noi
an Administrație»: Galați, strada
ta^na?\î^Uno*toareU’ organ social-democrat, sfin-•
nistiaiin. ona’pclllul pe un an 6 lef.Redacțiea fi admiDouă ‘
X’ stl • ^asCar Catargi, București.
in luptele sociale, primi a
11
1DEEA METAMORFOZEI UNIVERSALE
OrI-ce fapt purcede din ce-va anterior. Nimic
din ceea-ce parc că începe, nu începe într’adcvăr. Nu există nici un început absolut. Ceea-ce
apare acum, exista mai înainte sub altă formă.
Asta-i ideea transformatei, ideea metamorfozei
eterne, universale. Nu există nici o creație, nu-s
dc cît transformări. Tot așa nu există nici o
distrugere, nu-s de cit transformări, pururea tran
sformări. De unde urmează, această marc axiomă
a științei moderne: Nimic nu se crează nimic
nu se distruge. Această axiomă, bine-nțeleasă»
are o putere educătoare foarte mare.
Nimic nu se crează : adică, din nimic nu se
poate face nimic. Pentru a face ce-va, trebuie
o materie primă, un material. Pentru a face o
mobilă, trebuie lemn. Lemnul dc unde-i ? Dintr'un
copac din pădure? Dar pădurea? Ajungem la aparițiea florei pc planeta pămintească. Dar să lăsăm
de-o parte problema origine! viețeî, încă nedeslegată, să lăsăm la o parte desbaterea dintre
creaționismul pur și gencrațîea spontanee și din
tre heterogenie. Ori-ce soluție ar fi izbinditoare,
pururea va fi adevărat cum-că copacii din pădure
sc hrănesc, prin frunzele lor respirătoare, din
aerul ceresc, iear prin rădăcinclc lor aspiratoare,
din sucurile pămintești, aer și sucuri cari alcătuesc
materialurile cari elaborează energiea vitală. Ce
sînt așa dar materialurile acestea ? Sînt niște
corpuri, niște elemente planetare. De unde vine
înse planeta ? Dintr’o ruptură din soare? Poate.
Desigur. De unde vine acum acest soare ? Asta-i
problema origine! dumei» noastre. Să nu fi fost
oare o materie cozmică difuză și confuză, omo
genă, din care să se fi alcătuit toate sistemele
astronomice, soarele și planetele ? Trebuie să ad
mitem. Dar origina acestei materii prime? Să nu
vie oare din ruina unor «lumi- anterioare? Să
mergem oare tot așa mai departe? Sau să ad
mitem, in cele din urmă., numai de cit, la limită,
acea creație < cx nihilo ■ pe care am tot împins-o'
atît dc departe? Spiritul modern nu sc împacă
cu asta. Ideea unei metamorfoze eterne* cu toate
că impoyorătoare, ii vine mult mai mult la so
coteală, Și de fapt, întru cit rămînem în dome
niul științei, fără a întră in filosofic, întru cit
rămînem în lumea fizică, fără a intra metafizică,
putem să tim satisfăcuți, prea satisfăcuți chiar,
într’o măsură, cu viziunea unei nemărginite me
tamorfeze. Vedem inse ce perspective uimitoare
intredcschide spiritului chestia origine» mânuită^
cu îndrăzneală. Acolca sc complac, cu melancolic
visătorii cei mari. Ilugo și zice;.... -Omul, lăsîndu-sc în prada gindului, sc coboară .in bezna
universală, în hău»... Și încă asta nu-î dc^ cit o
lăture a lucrurilor,daturea regresivă sau urcătoare.
Rămîne laturea coboritoare.sau progresivă.
Nimic nu se crează. Bine, lot așa inse nimic
nu se distruge, nimic nu se nimicește. Nici macac
o milionime dc milimetru de materie nu poate fi
desființată. Tolu-I indestrucpnbil. Movila despre
care vorbeam la început, mobila tăcuta dm lemnul
unui copac, dinl’o pădure, din flora noastra
pămintească, ce va deveni oare ? Stricată și
�12
REVISTA 1DEE1
pusă pe foc, prefăcută in cenușă, sau mîncată
de viermi și pulverizată, nici macar un atom din
substanța ici nu poate intra în neant. Fibra de
lemn, redusă în «celulele» îeî constitutive, fie-care
«celulă», la rîndu-T, se reduce în elementele îeî
constitutive, în cele din urmă elemente ale îeî,
in «ultimatele» îeî, întru-cît «divizibilitatea» nu-î
fără margenî, pentru-că problema divizibilitățcî la
nesfîrșitomenirea n’a putut s’o rezolve, fiind poate
nu numaî nerezolvabilă, dar chîar contrazicătoare.
In fine, aceste «ultimate», dacă sint «ultimate»,
neaparat sint menite să între în combinații noî,
să făurească alte destine, fără să poată vre-o
dată pîeri, în cursul miliardelor de combinații
prin care-ar trece în cursul nesfârșitelor veacuri.
Nimica nu se nimicește. Vechiă-nou, înoire de
vecliiO, tinereță scoasă din lucruri trecute, feciorie-bătrînească, transformare de necrezut, meta
morfoză eternă, îeară-șî, îcatâ viziunea prospectivă
a lucrurilor, care face adaos la viziunea retrospec
tivă, pomenită mai sus.
Nimic nu se crează, nimic nu se distruge : îeată
axioma adîncă de care omenirea nu va ajunge
nici o dată a se pătrunde prea mult.
Faptele noastre au consecinți eterne
Pănă aici n’am vorbit de cît de lucruri sau
despre ființî. Ce avem să spunem înse despre
evenimente și despre fapte? Nimic nu se pierde:
adică faptul ce-1 săvîrșesc acuma, produce și va
produce, de neînlăturat, asupra altuea sau asupra
mea efecte nemărginite. «Orî-ce acțiune înserată
de noî în țesătura evenimentelor omenești, are
urmări incalculabile», zice II. Marion, in cartea
lui «De la solidaritd morale».
Intr'adevăr, faptul ce-1 săvîrșesc, modifică pe
altul, sau, în tot cazul, mă modifică chiar pe
mine. După ce-am săvîrșit un fapt, îeu nu mai
sînt cel ce icram maî înainte. Faptul mîeu mi-a
modificat îeul, fie și numaî făcîndu-i mai lesni
cioasă o oare-care purtare. Avem aici perfida și
grozava lege a «obicinuinței». Cu chipul acesta
îeu însu-mî devin prizonierul mîeu. Trecutul mă
înlănțuește și îmi uzurpă viitorul.
Ce lecție mal puternică de morală putem oare
aflai Nu că aș vrea să reduc pe om la o imo
bilitate absolută, de frica, după cum zice Maurice Maeterlinck, de frică «de a nu tulbura ce-va
din marele rezervoriu al viitorului». Dar, cum nu
avem nicî o știință sigură, și cum îe cu totul cu
neputință de a-țî pătrunde faptele, nu trebuie
oare de a lua vieața cu mult maî mult în serios?
^Nechibzuitul nu trebuie oare să învețe de aice de-a
deveni chibzuit, îear cel destrăbălat, cumpătat ?
Cum să nu te oprești înmărmurit în fața noianului,
în fața prăpastie! consecințelor. Orî-ce ochiți vi
zionar se-nvălue de umbra ce se ridică din abizurile
viitorului.
Vorbind la dreptul, nicî nu-î și nici nu poate să
fie altă morală. întristările și bucuriile noastre,
adică putințele și neputințele, sint moștenirea
confuză și ncdeclinabilă, rămasă de la strămoșii
noștri. Fatalitățile noastre, nu sint de cît (aptele
(>r eternizate în noî. «Degetul morților» îc pus
pc noî, i-n noi. Tot așa, ccea-ce săvîrsesc i
astă-zl leagă un lanț la picioarele gcneratiilT1
din veacurile viitoare. Milioane de ființl nccuno°r
cute, învăluite încă în^ negurile existenței, sint
de pe-acuma căzute în robiea greșelclor si
cugetărilor noastre.
’
’
’
Ce viziune măreață, îngrozitoare și dulce tot
o dată, ca și vieața, ca și existența,’ca și natura
ca și lumea, ca și universul.
Ireparabilul, resortul moralităței
Cit ie de rău că unele doctrine religioase au
redus puterea moralizatoare a acestei axiomenimica nu se pierde. Cît de falșă-i intr’adevăr
doctrina Iertare!, spălare!, răscumpărărei. Să răscumperî. Nimica nu se poate răscumpăra. Să
Ierți, să speli, să dcslegi. Să mă dcslegi de le
găturile acestea, cari se numesc faptele melc.
Cum s'ar putea? Nici nu se poate, și nici nu-I
de dorit. Baza moralităței sint adincile legi etice,
biologice, fizice, legi cari sînt chîar baza existen
ței. Adevărul adevărat, adevăratul științific și
tot o dată moral, ieste că totul Ieste ireparabil.
Ieste aproape o banalitate vorba: Ceea ce s'a
întâmplat, nu se putea să nu se întâmple. zSîntem
înse siliți să repetăm, și-i bine să ne pătrundem
cît mai mult de aforismul acesta, atît de naiv
și tot o dată atît de grozav. Bătrîna care plecă,
zicînd: «Numai D-zeu ar fi putut să facă să nu
plîng», bătrîna asta cunoștea acest aforism.
Neapărat, cînd îți dai samă de vre-o greșală,
poți să cauți să nu mai cazi in iea, adică poți
să cauți să nu mai faci a doua greșală. Dar
asta nu împiedică să nu se fi săvîrșit gteșala
dintăl. Repet și ieu : Nici D-zeu nu are acolea
nici o putere. In acest înțeles, repet asemeni:
totul ieste ireparabil.
Din pricină că vreme de atîtca veacuri s'a
predicat contrarul, s'a sfărmat în omenire resortul
moralităței. Cu cît mai înțeleaptă, mai sănătoasă,
mai viguroasă ieste anticitatea pagină, ale cărei
buze, înainte de a se închide pentru totdeauna
lăsară să curgă vorba sacramentală, vrednică de
a răsuna vecinie: Discite justitiam moniti,etnon
temnere divos.
Ideea «transformare! forțelor» ieste o
achiziție tardivă
Axioma, nimic nu vine din nimic și nimic se
preface în nimic, ic tăgăduirea orl-cărel minuni.
Progresul acestei idei măsură progresul făcut de
spiritul omenesc. Cînd iea n’avea ființă, icra bar
barie. Cînd va fi. prezentă universal, atunci va n
domnia rațiunel. Pănă acuma, ica locuește in
foarte puține spirite încă: ceea-ce insamnă ca
doranîca rațiune! îc încă foarte dcpartc.
Dacă rațiunea ie constituită in mare parte e
sensul științific, și dacă senzul științific îe mai
cu samă senzul transformărei forțelor, urinează
că rațiunea nu ic încă venită ci va să vie. Chne
nirea se urcă de la crcaționism la transfortnism,
de la minuni la știință, și așa se raționalizazaJ fziiVLET
AVISTA lOkEl
13
O LECȚIE BUNĂ
Tn rîndurile acestea ieste Închipuită vestita
poeții italiană, Ada Negri, cum și Caserio
Santo, care a trimis pe Președintele Republi
cai Franceze, Sădi Carnot, întru Domnul...
P. M.
Intr’o demează năbușitoare, ca cele din Italia, tînflra institutoare, stiașnic de galbenii la față, din
‘ricina sufletului Ici cu totul visător. își întrerupse
lectica, în mica-I clasă de copilași, de la MottaVisconti.
.
pe ferestrele descinse, al căror stor, pe jumă
tate lăsat, din cînd în cînd li-1 înflă, ca gușa unul
porumbel ce se-ngînfă, o adiere slabă, se vede, la
poalele Ăpcninilor, întinderea mănoasă și verde,
inal întâi cu ulița albicioasă a satului, prelungită
intr’o cale cu plopi, printre cari, dînd din unele
îptr’altelo, sămănăturile, sub șirurile de duzi, sepărindcază după vițișoarele de vie, a căror lumină, iz
bitoare de tot, albește mititelele frunze. Grîu, poamă
și încă și mătușă. Marfa de lux, alăturea cu pînea pe care ar trebui s’o albă din blelsug fie-care,
alăturea cu vinul, care și Iei ar trebui să dee pu
tere și să îngădue tutulor oamenilor de a se bu
cura ‘de toate bunurile cu putință. Dar cine cunoaște
jnătasa, la Motta-Visconti, de cît din creșterea
viermilor de mătase?...
Zdrențăroși, numai cu cîte-o cămășuță neagră
pe Iei, cu niște pantalonași leșițl cumplit de soare
si găuriți cumplit, prinși de niște bretele despere
cheate, desculți, micuții dormitează pe abecedarele
loi, în niște poze înclinate drăguțe, unul cu botul
înainte, alții cu buzele groase pline de zimbet,
par’c’ar fi atinse de sărutările unul vis. Plete bu
clate sau încilcite și obraji grăsulii, obraji negriți
de praf și rumeniți do singele cel proaspăt, se razimă de niște brățișoare vinjoase și pline. Și n’auzl
de cît. un zvon de răsuflări vil, căror le ține isonul
bîzîitura bondarilor albaștri...
Institutoarea, sărmana* bună și iubitoare, se fo
losește de-asemenea răgaz, ca să rimeze cintece
dulci și duioase. Această atmosferă de sărăcuți în
floare, de copilași de dezmoșteniți, îl inspiră lucruri
înduioșitoare, amare. Și astă primă vrîstă a ser
vului rural, acești germeni de omenire birnică și
do supus la gloabă, o-neacăde o nespusă jale, gindmdu-se la soaria de care ar trebui să se bucure
do care nu se vor bucura înse toate aceste ființl
fr?Kede
de nevinovate.
Mișcata, ca o mamă, o covîrsește mila, nutrind,
pentru toți acești băețașl, visuri de tihnă, de soare,
verso
I oare Ioa zîna fermecătoare, ca să rcnînx+’xasul)ra tuturor acestor capete, bucuriea, săPutin3ea-hto^ ^dul de iluzii și toate duioșiile cu
unor c-' i co uu Poate Ica să le asigure oare, ca
să-ntrJr1 • florI ain g'^dină, sucul înviorător, ca
fotelor ile
desvolto catifelaroa și frăgezimea
îo*lin«oc?r drăgălașe. Știe Ica bine doar ccea-ce
tofrînănin c.1Iar?t .
pragul viețol.' Știe lea bine
inO2o. sti ‘V uev°do și mal grele ce cată să uraȘteantă , Iîn n°dreptatea și hula, necinstea ce
fange U)0, ■
aVC;?ti: micuți. Și să nu poți în
tind pe tnn+ U1 nicI cnm ac^a pacoste grea, scu
late reloiA °,aceste drăguțe'vlăstare omenești do
“liul să nn c? tjoate despoerile stăpînilor de tot
c?plcșîta dn • i do cît o sărmană pontă înduioșată,
v*ăstartu n®
caro iubește din inimă aceste
Versu’rîiJ. S. c,aro, uu le poate da de cît lacrimile
nle sal5 de mlngfere...
*^^55^.483:
sa întrevadă viitorul acestor .școlari: .Sărmane
hori de mărăcini, privighetori de colihi, ce vorajunge oare dc-acum în zece ani? Netrebnici sau
stricați, precupeți de minciuni, salahori,, deprins!
cu munca grea, sau pungași, ocnași supusi de atcher, sau răzvrătiți de pușcării. Unde îl va mai
vedea lea oare : la cazarma, în vre-un spital, la
morgă, la ocnă, la spinzurătoare" ?...
Val, ce viitor înfiorător evoacă dînsa aici. In deobște poemele bunel institutoare sînt năzuințl și dorințl. Dînsa usucă. lacrimile, fără se gîndească a ves
teji pe cel din pricina cărora curg. lea leagă rănile
victimelor, fără să. se întoarcă împotriva călăilor.
Dar a-zl inspirațiea Iei Ie mal aspră și versul Iei
îmbracă ca un felii! de mînic. Pe lingă dragostea-I
creștinească, s’amestecă- un feliu de nerăbdare. 0
tulburare neobiclnuitâ o cuprinde. „Italie, Italie,
nu vel ti tu oare, în totdeauna, de cît o mamă cu
șișurile secate pentru miile de copil cari ar fi înflicărat divinii tăi poeți și artiști creatori ? Ce vor
ajunge oare, cel de colea, micuții pe cari-I îngrigrijesc leu cu drag, pe cari-I învăț a ceti, pe cari-I
ocrotesc sub aripele mele, cit pot*mai bine si mal
urnit cu putință. Mal tîrziu, mal ceti-vor Iei oare ?
Și ce cărți ? Pe mina căror educatori vor ajunge ?
Ajunși adolescenți, flăcăi, să nu-ntîlnească oare de
cît stăpînl, pirați, dcspoetorl, cari să le prefacă
toată puterea, toată vlaga și tot avîntul lor geneneros numai în niște păcătoase unelte de cîștigat
parale? Nobitul pămînt al Italiei, să nu producă
oare de cît iloțl supuși? Nici un bărbat, nici un
om liber, nici un răzvrătit, nici un dezertor al
muncel nedrepte, nici un mîntuitor, care să fie pă
truns de sublima nebunie a jertfirel, și care, în
loc sa se afunde ca toți, să numai leasă din opere de
servaj, să dee un semn de liberare ? Nici unid, sătul
să-și încovoeze spinarea, care să se ridice și să lo
vească la rîndii-I, da, care să 'meargă chiar pănă
să omoare" ?
Doamne, ce rîndurl incendiare îndrăznește să
scrie, lea, simpla și slaba fcinee. Hotărît că nimic
care să facă parale, nu va Ieși din pana Iei a-zl...
Și lea îșl îndreptează privirea*de la manuscriptu-I
incendiar la drăgălașa sa sală de floră copilărcacsă.
Ce naivitate, ce totală nesocotință. Cum a putut
lea oare să albă niște închipuiri atît de întune
cate, față de această auroră de carne... A făcut
rău, ce a făcut. Fecioară supărăcioasă, cu mintea
prea aprinsă, de ce nu zămislește oare și lea copil.
N’ar mal concepe atuncoa asemenea himere si ase
menea grozăvii. Cel puțin și-ar da samă, prin ins
tinctul poruncitor al văpăilor cărncl, de ce reclamă
natura, vieața elementară. Ar înțelege, fără nici
o polologhie, acel simplu de ce al existenței noas
tre, al trecerel noastre pe pămînt. De ce nu se
gîndește la alte cele oare? La ce bun, de a.trăi
în viitor? Datorica nu cuprinde, nu imbrățișază
de cît ceasul de față și clipa care vine numai de
cît. Do ce să visezi, tristă, prea visătoare fată să
racă. I-așa do simplu de trăit:..- copilă, ibovnică,
mamă, si să sfîrșcștl fără să mal rumegi alte destinurl și alte legi de cît acele admise do număr și
si de societate.
„
,
,
* Inimă prea-ncordată,las-o mal moale, dăbesto-o.
Io o nelegiuire, insamnă a ațîța, a ispiti uecunostul, gindind cu-atita încordare la mizerie și la
KKS',i‘SS‘IS ‘^4
�14
REVISTA IMiEI
REVISTA IbEEl
15
cere.ștl, să nu atragi asupră-lo soarta cea rea și
cele mal cumplite rele.
Chiar leat-o. buna .și mistică cum i<*, leat-o că
prinde-a se ruga, oprindii-șl ochii lei visători asupra unea din micuți, tocmai cel mal drăguț, din
clasă. Iei stă și s-odihnește, surizătorul heruvim,
cu genele lungi,’ de aur. Minuța-i sfrtegu, cu o putere
în care se vede voință, strîngo briceagul știrbi', cu
care îșl ascuțise creionul. Icar bnzele l urosuțe,
dar foarte roșii, ea colo ale tuturor transalpinilor,
îl sint îmflate, in poza drăgălașă a unui nebiinatee
căruea al voi să-I răpești o jucărie.
Negreșit, dînsul le cel mal drăguț, dintre toți,
dolofan, trandafiriu cum le, dar Ieși cel mal sărac
dintre ceilalți Isăracl. Copil ginditor si tăcut, cu
porniri neașteptate dc-a fue,- îieorîiidiv ala și zgo
mot. o întrupare du vis și de voință, adesea, cu
toată bunătatea și cu toată ocrotirea dezmiord.ltoare. atinși ii ut oarei, fel fuge de la școala, să bată
drumurile pe cine, .știe undo, pe departe. Nici vorbă,
aeum’s’o ti gindind să hoinărea.--ei printre duzi, și
să-și împle sinul cu zarzare și piersici. Institiitoarpii
prinsese dragoste de ascnicu<-a ștn-n^araș, caro pă
rea ;t fi făcut din marmură rozi, dacă, «■ele mm
adu ci, jegul si inurdărica nu Tar ii zugrăvii ca
pe unjirc.nz de Dimntello. Și leacătă-o gindind, nu
făr'; grijă și părere de rău. la cui zece a ui al mi
cuțului, cari se vor împlini la vara viitoare, viouie
destinai.! do cătră părinții lui, niște bieți munci
tori pălmliși, « a să-1 trimeată la Milan. ca ucenic
la o brutărie... înduioșată, dinsa repetă numele
gingașului copil, fear acest nume. Santo, le insu-și
iei o rugă, care face să-l piuam nălucirile pri
mejdioase, fără de legO. de cari fusese răpită îna
inte, < ’o clipă.
-Ah. Doamne, se roagă bunul sufleț. fă că mi
cuțul acesta, să un cunoască corn plică, unde s’aaduce, feroșto-.l Doamne de tonte mm dariile. otră• vurile, de toate meșteșugurile rele Apărâ-11 gene
roasa ta plantă, natură, de ispitele atelierului. Fiu
ca frigurile orășenești să nii-I ve.ștejasc.i obrajii
și să nu le răpească această neprețuită catifolare
ca a piersicilor ce dau in copt. In < ari Ici î.și în
fige niște dințișorl aproape fratricizi".
Și gindurile o duc mal departe: ..Nu mal de
parte, mal Iert, la sărbătoarea de Joea verde, toc
mai lei, Santo, icra așa dc dragul, de-ți vum a să-l
inininci, micuț așa, făcind pe Sfintul loan Boteză
torul : eu blana de oae aruncată pe umeri, cu căniășuța-I albastră, tivită cu aur, cu piciorușele-!
goale .și grăsulii, eu părul pieptănat, cu crucea
ful de aur, drept toiag, diicin.d de funie mielul alb.
blînd. Și pășea in alaiu, acest Santo, drăgălaș, aproape ca un înger. Ce mal mirosnă dădea tămiea
.și cît de albe iernii făcliile. Inele icraif-. împodo
bite cu panglici roșii, și cosulețc de trandafiri singerau sub săgețile soarelui. Și imnuri dulci ca mie
rea impleau de balsem această dimineață de rugă
Ah, si ce muzici suave, cu toate că atit de ațîțătoare’ Și bădăranii, iloțil. te proslăveau din inimă,
micule Santo, ca o bucata din carnea lor angelizată, din pielea lor cea groasă .și aspră de robact,
prefăcută in carnea Domnului. Mamele, fericite,
puțintel cam pizmașe, nu mal puteau după tine,
aproape nu plîngeau. Văzîndn-te trecînd, ingenunchiate, cu copilașii în brațe, Jele-șl stringenți
la piept, cu căldură si cu un felin de friguri, mi
cuții, yăzîndu-î par’că chiar .și blagosloviți, ca și
tine, Santo, mici sfinți de-o’ zi. Agnus Iki </ni
tollis peccata nuindi. Mielul lui D-zeu care răs
cumpără păcatele lumel. Sărmane micuț, undo-I
fi tu oare de-acum iu zece ani? La cazarmă, in-
tr’un spilal ? La re alai vei mal lua p.u-f,. z
pe re urme, mal triști1 de cit uea mai ump,? Oîlr,‘.
dintre alaiurile hunei aceștia, vei ’tlea <>ar(ț J'Jd'hajunge....“ <
1 ;,r,
Mereu, merini, temeri de astea proaste. cu (
«sten atei Ie. locul cel mal prielnic umle .ixi.,"’1'6
neliniști o prind Să fie oare căldura nălHisp
rea care iscă aceste proveslirl cumplite ?
vie inse să scoată asemeni prevestiri, asonmnr
meri ispășitoare, tocmai in acest lor jfi,
vâ1.io? Ce he-aștepiată neliniște-o cuprimlp, fit??'
școlarul «•e doarme. ...Santo. ce-ai l;><-uf,’șu,a
Spune, cj ai de gind să Iaci .’ Spune-mi lîcgniln^
In zadar isl pune înainte alaiul paeinic ,]}•“. •
jun, ea să alunge năvala nălucilor dureroase'1'
jalnice. Presimțirile Ii i se asamănă cu fiorul n '*
tir al sibilelor do pe trepiedul lor. Tot e<. yl"'
lea sa vadă și să-și aducă aminte, >e diformează a
preface u vedenii cari nu mal au atace nimici
amintirile lei. Ast-felin, piosul alaiu, se schimb'
într’o defilare zgomotoasă și mohorîtă, a unei nnfl
tiiul caro tropăește pe loc sau caro alcaraft
dusă par’că de-o vijelie.
Iu fața institutoarei, înmărmurită, apare im fiii,
râu mare, <le două-zecl do ani, spătos, cu aju,.
brațe tari, bine zidit ca statură, spin, hloml tu
fala ca chiliuiharul închis al garoafelor bătlnd in
spălăcit, cu umerii obrazului ram eșiți, cu niște
ochi visători, aproape splriețf, cu tră-ălurile de
lirate. par’că solemnizate de-o tragedie i e-aveasă
sc intimple, cu o mijiru de puf aproape nesimțită,
de-asupra buzoi dc de asupra, cu mișcările, îșl zUe
iu sine nălucitoarea, alo unul recrut caro nu' știe
undi? se află, uluit, rare ablcaa scăpat dc la tuns,
sau mal bine, adică mal rău. cu alo umil deținut,
supus la măsunire, iutr’o odae de-a pușcăriei, și
rare, ca r.u zănătee, vede în urină-i și inainte-l
tot roș... Peste Jlanela-I du lucrător brutar, lei
poartă o bluză, descheiat i. albastră. Șapca de pînză
albă, cu cozorocul drept, rum îndoit in sus, ii ai-operu râu hogafil cîrlionțl, lear o cravată închisă
ÎL atirnă la gîtul desfăcut. Și dc-o dată, o liniște,
a mulțiiiiel învăpăiate și agitate, al cărei centru
și sinihure. dc interes îl înfățoșa Iul, un popas
care nu dură poate măcar cît al clipi, Li aduse in
fața versificatoarei uimite. Ne.știind ce să facă cu
minele, cu brațele bălăbănind in jos, dinsul ros
tește înccf, aproitpc-n șoaptă, anume pentru lea:
..Ala mal cunoști In oare? Nu? Cu toate acestea
sînt unul dintr'al tăi, leu sini acel răzvrătit, acel
niîntuitor pe earc-1 doreai in... Ulte-te hino w
mine".
.
,
Dinsa se-nccarcă se protesteze, dar, ca-n visuri*
cele îngrozitoare, un nod i sc pune în
■«
țintă la iul, dăniolitâ de blîndeta lui, a toi
*
nîtoare, dc -zimbetul melancolic, din cc in ce ffl
plin de înțelesuri ce sc ivi pe buzele lui
toare și pline, de fermecătoarea dezmierdare a
chilor Iul de nu albastru ea cel al violetelor
Parnia, ochi ce-ntrecenu încă in bunătate, . J? »
tea pătimașă a gurel Și vocca-i .șopotitoaro și ■*' *'
cînta din inima halucinatei ca dintr’o hră <l L
rită cu-n văl:’-Tu mă socoti un flăcău 1
cain molan, un iasă-rnă să te las, un pierde-iinblj.
un gnră-cască, care se uită la fleacuri, curo. .
după fetele frumoase, după cum imblam °_ -,nr||c
după zarzarc și după ugude, sărind peste c:l’L UI1Ca
prefectului, care-ar fugi de prăvălie si ’»«l.îuj,.ie
de brutărie mereu, cum o ștergenni de la - ' Ono.tl
talc lecții, odinioară, o mîndrft s-oră. 1”
otC!ll^
dintre cel ce întîrzic și cari ml mal țin s
iuie)
dc vreme, htsîndu-sc alintați, în prada
i» •! dezamorți pe flăcăii neîudemlnatecl,
u‘<r° 0, scumpă visătoare, cum te-nșelP Și
t Vaprinde, so-nflăcărenzj, atîtj dentare,
4inbctu ar0 a-! sîngera, în cadrul feței sale în'U&O, ca un răvărsat de zori de supliciu, do
glUbîx°,naJialtă 'capul drept, lear gltul, precum
câ?118, > pururea institutoarea, gîtul nervos, înse
comp®!" Lje prea maro față de puternicii umeri,
de-o Ș.^jj'ai gata să se rupă, asemenea unei tulsC In « nr fi purtat o corolă prea grea.
pinei ce ‘
mpi scîrbă de plăcerile vrlstel mele
9j îndeletnicirile vremel mele... leu nu iubesc
i'
rum iubesc ceilalți copil al oamenilor. leu
in
t devotamente, comuniuni fără țintă, fără
fără îndreptățire firească, pentru plăcerea
to’da de a te jertfi chiar, într’o nesfîrșită
^hrAtosaro... Ah, nii’-l si A de aceste tovarășe, ve1 i r si ușurele, cari se pun pe plîns la vederea
sC Cf ’nuiti de vrabie căzut din cuib, pe care înse
1111 iiu’a tragedie omenească le lasă nepăsătoare,
S adesea chiar părtașe la lea. si nu in totdeaMril să-și dee seama... Mi-I sila de aceste alin°r te P° cari natura, căreea-I trebuie o eternitate
îinii'ritori, le orbește și le scoate din minți, prin?r’o licărire de infinit... Simt pentru astea scîrba,
ksguslul biblic. Căci astea-s tulburătoarele, rătăci
toarele do
cari Pun stavi11 cugetări'or altru
iste si voințelor bărbătești. Astea minează mloșil,
hi picioarele cărora sp prefac că se plear.i. Astea
insuflă egoismul în oameni, acea nepăsare vinovată
si depărtarea de la datorie Pentru miliardele de
brute, pecari le furnizazi pentru consumați ea păinintcască, cile grații, cîte vocații, cîte genii, cite
suflete supra-omuneștl n’au făcut Iele să sepleardă.
Dacă nasc în dureri, se răzbună de suferințele lor,
Jind alte prăzi, prăzi noi, acestei blăstămate pla
nete, urmărind, c-o bucurie perversă, năvălirea tristoțol, spaimei, năvălirea desamăgirilor în ochii din
capul locului încîntatl, în inimile pure ale celor
niscuțl. leu nu voiu pleca nici o dată urechea la
vocea lor amăgitoare... leu voiu fi refractar ladisciplinilo galante, și, ori-ce-ar zice mal tîrziu un jude
deșmățat, ca să mă murdărească și să mă Iacii
ndios in fața desfrînatelor, lupoaicelor în rut, sînt
cast și voifi muri vergin, pentru că m’aiu păstrat
pentru dragostea tuturor. Aceste toate tu trebuie
-ă le știi, tu simpla și vergina, pentru-că, fără să
li dai samă, tu-inl Iești de o mie de ori mal mamă
1 o cît orl-caro născătoare după natură. Dacăvrc-o
(*ată am slăvit vru-o amantă, nu fu de cît leoaica
cu mamelele arzătoare, cu laptele de plumb topit,
■' eirol păr aprinde torțele campionilor viitorului
, c.’ireI 8*”ar®
va ascuți pumnalul celor
ps Ju,lePddat de datoriile și legile mulțime!".
ochii x11îngînă sărmănica, acoperindu-șl
Iconnx ’v1111.lnaI va(&- Nu sc poate. Picară această
do mi
•
cu aroaznicu-I conducător. Departe
drapi110 t’1 ae Santo. 0, nu, minele astea, cari mi-s
cit nri.11 i?U^° aces^ea nu-.șl rătăcesc degetele de
faini
a oițelor,’pănă cînd să frămînto
*''u-I n«a y Pen^ru pînea noastră de toate zilele.
n’ai sZÎn . to:? Mîcul« brutăras, auzi că, iutr’o zi,
’ducă Im?1 Treî sa fr&nrințl pînc, fiind-că nu mirămîi ’n Milan’rttn,n ,n
gonită !??e ?e'°
răpită, despărțită do Ici,
Rlnj»K° ?a^> ÎHtr’un mare oraș, în sărbătoare,
°Util do tnh alaar8d, fără nici un răgaz, într’o voi^.urmate d°’
^amurl, de străluciri, în strigăte
? ive-Șt<3 nnu y1?’ apoteoză spre sară. De-o dată,
0
blSrn
tînar> cu șapca albă. Iei scoate,
____ _
/w;*}iinp
’”~—’------pumnal
maro, pe cnre-1 țipe sus*
ce s ar fi aruncat de sus, cu un picior ridicat. în
țepenit în celalt, cu-n gest energic, lovește in miilocul, în sufletul apoteozei. Și s’aude, ca o tisnilutunl de ap; de-o dată slobozită. O panică se face,
se face-o larmă nepomenită, din piepturi ies bles
teme. Mulțimea lea-naînte pe sacrificat or... .Unde
Iești, Santo? Tămiea nu mal îmbălsămează copi
lăreasca ta urmă. De ce-al lăsat să-ți cadă crucea
de aur. Dar mielul unde-l. A, de altă jertfu-i vor
ba... Ași dar tocmai leaolca înfocată, leoaica ro-ă,
. lieara, lera aceea pe care-o duceai de funie*.
. îndată după asta, vine o dimineață urită, plină
de o ceață lipicioasă, murdară, tot într’acelaș mare
oraș, care nu le Milan, tocmai pe vremea cînd
brutarii de felini tău, coc pînea, dragul mleu Santo.
•Șaude un zingănit de săbii soase din teacă, niște
bărbați călări trec pe lîngă mulțimea Însetată "de
singe. Criță dimineață. Tocmai vremea cînd în
cepe măcelul și pe ]a tâetorl.
Piei. Văile retro. Și din nou, înfiorată si cu ini
ma strinsă, poeta lasă condeiul din mină,* și. ca să
scape de vedeniea Iei grozavă, cată la somnul mi
rului Santo. Caro e dolce pooerino. Cit ar voi
bleata iluminată să cuget- din nou la alaiul din
Joea-verde, la florile, la tămiea, la toate acele ulbețl atit de dulci, de bine-cuvintate. Dar pururea,
duiosul alaiti se preface, nu se știe de ce, intr’un
viu ropot, în caro lea se si’este zadarnic ca să
păstreze imaginea par’că vrăjită a micului Sfint
loan. Tea vede pe micuțul, fugind de la chlemările leî, prefacîndu-se in "flăcăul blond-roz, blînd și
sălbatec, roză spinoasă dc tinereță întunecată,
care pășește falnic, mărunt de tot, in dimineața
urîtă, plină do-o ceață lipicioasă, murdară, dus însn-și fol de jandarmi.
In spiritul iluminatei versificatoare, se face un
amestec între copil .și flăcău, între micuțul care
duce de funie mielul pieptănat .și între holteiul
cu leoaica cea roșă, pe cari-l duc legat niște Ca
lai batjocoritori. De mult au ucis măcelarii mie
lul botezătorului. Păstorul trecător, va să-și ur
meze turma. Nu fu să fio lei oare înainte-mergătorul ? Atunci i-I dat sâ-și joace rolul pănă la ca
păt. La capătul carierei iuainte-inergătorilor inse,
adesea-1 despărțirea capului do trunchiu...
Dar, cum so poate, micul sfintul loan, mielu
șelul zglobiu, și flăcăul acesta, volnic și cu fața
prea blindă, pentru menirea lui, cu privirea prea
poetică, față do tot ce vremea noastră înjosită pri
vește ca poezio, cum so poate, micul ucenic do
brutar din Milan și brutarul nemlădios, refractar,
acel sacrificator cu ochii lui cel dulci, în cari spai
ma s’ascunde in azur, cum so adăpostesc, cum se
ascund furtunelo sub piscurile de neauă si conste
late ale lui .Tungfrau, amîndol. să fie oare unul
și acelaș?...
„Atunci așa să fie. Trăească roșa leoaică. Și ori
si cine-al fi, te binocuvintez, din partea mea, min'dre
•
volnice, purces din mijlocul mojicimel, acuma
i
suferinde, care va fi înse, luptînd, biserica izbin<ditoare do mine. Pentru-că trebuie sa fio prea o:dioasă, prea criminală, această rasă de bogătași,
]dacă niște îngerași atit de frumoși, nevinovațl și
plini do farmec, ca tine, scumpul mleu Santo, cred,
<că trebuie să pornească răzbunări sîngeroase. Cît
<de criminală trebuie să fie această lume, dacă niște
iochi plini do lumină curată, dacă niște ochi cari
)
n
< ’au mințit nici o dată, în cari ar fi trebuit să se
oglindească numai zimbotole și farmecele unei primăveri nesfîrșite, dacă s’au apucat să răsfrîngă a-
!
I
II
t:
I
�ie
li
<
■
!
r
r
!.l • ,
!
REVISTE IDEEI
REVISTA IDEKl
SEMNE BUNE
pucuri roșii, însîngeraie și zori și mal în
ine*. Te binecuvintez îu cun.'ra- tut ui or. 91 ‘ .
! ii . ‘H ii hO** ‘
U VW plucer .
b-lfiu IcuMagdalena, pcaleftcr-eel t»le. ic p • 2’’
cum-cq spiritul public a prins a. sn regenera și'
hlvi în pofida întreg'*! uudiini, <ar -i-.i
In
afară
de
diferite
individualități
sau grupe, ” 'lof
fitil pe cale... Udini nira, aiiă
' uuica in
slava, micule Santo. Cu toate astea tu loșt doini început să se. manifesteze, mai mult sau mai'
■Hhi f„
de ori mal bun, mal adorabil astă zi, do cît. cop
sensul vederilor noastre, au prins să se îvpi
Iul din alaiul de Joea-Verde... Apostolvasca lanu- colea, diferite individualități, manifestînclu.Se’<lSca- ici
’ Ct,‘^ în
musetă scoate acum din sărite hota de femo a o conformitate cu aceste vederi. Și, grație', stărnint-'i
căror dezmierdări le-al ocolit... Ah, cît de stupid
net.
sint mamele, cari odinioară to sărutau, sărut-îndu-sl stora, au prins să se închege, ;ici colea, chiar gril[l _
pruncii de la siu, și te zeificau, și cari, astă-zl, lun- serioase, nu numai să-și apropie și să cultiva ideii/ ‘ l
W'ai
oase, întocmai ca niște turbate, cu spumele la bine, dar să le și propage, în cercurile lor.
miră, înarmează mi'.urolo inînl ale copiilor lor cu
Una din aceste grupări, s’a închegat la Citul,pietre, ca să asvirle iu tine. Și nebunele de nici o sub forma unui .Cerc de Lecturii», serbindu-și inn
treabă, ființe de prisos, netrebnicele, indoitoarele
"'«wdo genunchi și de șele, ticăloasele, vor alerga să se rarea în ziua de f/lS Mart. Am avut cinstea dc n/>
desfăteze do zbuciumarea ta din urmă, urmărind su invitați la inaugurarea aceasta, și-am fost ati/* î>»
prindă pe buzele talc, intredischise, sărutarea ce o .chipul cel mat plăcut, de infeligențile vii și de avfaiui
va da sufletul tău Frăției viitoare, fiățiel depăr ce ne-a fost dai vqdem șiupîmnd mănunchiul de ilufi
tate... O, Santo, care Hcrodiadă ți-a cerut oare vidualitățl cu cari am avui prilejul dc. nc-am întreții/
capul. Curtezana mondruoasă, infama bogăție și-a Cîmpina ieste un centru industrial, unde sînt adiui(lic
danțat danțiil. Cine te va leita oare, cînd zbleară, elementele conștiente, prea bune, cari ar fi fost un jăcat '
rage si url:i, cînd strigătul aurului dbspOetorilor să rămie răzlețe și să nu Jie grupate.
se'ridicîi pănă la ceriurl. Burțile pline și lăzile dc
O dovadă de conștiință elementelor despre cari tur.
fler nu pot să se împotrivească, să nu te dec fia
rei, dănțuitoare. Și pe toți al tăi, po cari balerina, bim, ieste cît deși cercul'acestora înlcmceht nial dc mult
pe cari saltimbanca i-ar * fi putut transporta să și-aii ales să-l facă inaugurarea îutr’o dată istorica,în.
guste libertatea și-mblelșugarea, po frumoșii vol tr’d zi mure, ciiprilejul aniversării acriei vestite mișcări
nici pe cari i ar ii putut înălța îutr'o apoteoză de cunoscută sub denumirea ^Comuna din Paris». Și-ntr'afericire supremă, po toii aceștia, lea preferă să-l devăr, de mult, mai cu samă la noi, nu cred să se fi
făcu muritori do foame, să-I gîrbovească, preferă sărbătorit vre-odată mal vrednicește, mul demn, această
si lo ripcască vlaga înainte de vreme... Drept or
hestra, sinistra desmățată, cere horcăiturile muri încercare prolelariceascâ de-a scutura orl-ce jug, de.-a
torilor de foame, strigătele chinuirilor industriei se administra mulțimea singură și de sine, de a fi ui
și pușcăriilor militare, detunăturile, împușcături alte cuvinte stâpînă pe destinele ici.
In afară de prelegerea ce am avu! prilejul de-a fiu
lor fratricide, explodârile cazanelor și-a gazărilor
do grisiiu. Din-a danțnz i, danțaz.î mereu în faț a noi, îutr'o sală frumoasă, decorată, pentru prilej, de
bătrinilor nesățioși și cruzi, cu’ ghiarele încîrjoete niște camarazi cari au dovedit pricepere și gust, nu
și rîpitoare, a căror destrăbălare cere mereu tot mat vorbit diferii! camarazi, in diferita limbi, ca scinn
nur, nu se mal s itură de aur. Fricoșii, păcătoșii, de solidaritatea ce trebuie să domnească nu numai între
scoși din inințl de buricările Iei, nu pot să nu a- idivizii in parte, dar chiar intre popoare Pe lingă Ri>curde orl-ce murdarei danțatoare. la-i capul, hai,
societate putredă, pîngăntoarea buhătățel, satu- mînește, s’a vorbit Franțuzește și s’a vorbit Ncințefie,
nî-to, îndoapă-te cu astă tinereță. Slută’ a cărei și lucruri pline dc sentiment și pline de îuvățilminlc
frumuseță nu ființază de cit pentru tăgăduitorii s’au spus. lear banchetul modest și diferitele produceri
justiției .și luminel. lentă prada. Ghilotina i-aicl. de agrement, interpretate plăcut, n'att mieșurat de loc
Hal, iute“...
soleninitâtea datei, care va riîmiiir.i ca o amintire >»fLn zgomot năprasnic zgudui po institutoare. lea ștearsă și pururea ca un imbold de avînt.
f.i orbită do o lumină lividă, ca dc-un cuțit uriaș
Afară de gruparea aceasta, de care pomenesc, mei
care ar ii căzut... Icni întâiul fulger al furtunel’
pe cal.' a se înteuieea o alta,, la felin‘ In întoarcerea
•
urmare firească a zilei năbușitoare’. Din fericire leu ie
noastră
spre Capitala, de unde nc-am putut răpide’11
reveni 1;*. realitate.. In jurul Ici copiii isl prelun
:iioiiicr>i‘
geau odihna. Dar Santo, favoritul Ici ? Văzuse lea munca noastră absorbitoare abiea pentr-uu inomenl,
aiurea capul acesta buclat, ac<ast-i frunte maro, în noaptea dc 6 Mari, nc-am oprit la Plorști. Ogr^
aceste buze roze, văzuse chiar pumnul acesta strins. de prieteni, dc camarazi, mul vechi, s’au adunai
Mă m;.I cunoști tu oare? Aii, volnicul, regicidul,- pripă, puțniliiid o sală spațioasă dmtr'un hotel,
e
ghiloiinatul. Chiar Iei Icra... Ișl pierdu cumpătul, nc-am ‘întreținut feară-și asupra acelei date sokmiu,
se; delo înapoi, .șovăind între o rugă și un strigăt
cărei aniversare fusese în ajun, cum și asupra celo<
de spaimă...
ar fi d<: făcut, ca activitățile existente să fie mal
In clipa asta, drăguțul blond se deșteaptă, des- nice
de cil sînt.
chido niște ochi mari de safir și întilneștc privi
Dispozițiile cc-ani văsuț la vechii camarazi, cl1"’
rea îndurerată a bunel profesoare.’A li, prea seu m- ■
pul, iubitul, prea iubitul... Și-iitr’un avint do bu la cel mal, noi, cu cari ne-um văzut, pornirile 0
curie, plin totu-.șl do o compătimire de Vergina rare c iri i-am văzut pătiu la unul pătrunși, de'a con
prevede, dc la buna vestire, grozăviile Calvarului, cit mal mult la răspîndirea ideilor ce »e însuflet^
lea se aruncă asupra micuțului, și-l îmbrățosază, «of, dispozițiile și pornirile ăsiea, Mnt, pdntru' nuse
An ,
P°
bd. pururea zimbitor, sh iiltă, gaj cum-că limpezirile si îndemnurile noastre, > cu 0 j.
.....
'
de ,e ac»™, „cest e,lțit
indămi^, P1^
P. Mușo1”*
•
George Eekhqud.
orl-ce sprijin, mă țin.
1905, April- No. XLII.
București, Strada Epurilor, 10.
2.
CUPRINSUL
țuri cbea-rie ar impune progresul, âuihâî că să-și
impue idle: cît maî neliimtat, să-sî prelungeașiĂ
domniea? Dacă ri’ur face-așâ lele’și-ar clesmuîți
instinctele de clasă. Foarte’ drept, ’cum-că expe
Caxa Morților».
riența istorică ne-arată, cum-că țările cele nrift
H- r> j,<lcbner: Libera cugetare ți che'tiea f ncialA.
înaintate au trebuit șă treacă prin dificultăți’co^
«&r^u^3t:,dc rc7cnAlosale, prin lupte crunte, că să-și aplice în prac
’
Uimirile deraitroaso ale impIqireT fondului comun.
tică idealurile lor... Dificultățile’âșțeâ nil au fost
<1« procurat.
înșe aplanate, putem să spunem' că nici ’6' dată;
printr’o cooperare de clâse, cu triate că ar fi fost
REFORMISM ȘI „REVOLUȚIONARISM" de dorit, printr’o cooperări) care ar fi piis în prac
tică reformele îndeplinite, bucală cu bucată,jirecuul
Discuțiea asupra reformismului și revoluționa le-ar pune o adaptare progresivă, o adaptare în
rismului în mișcările sociale, durează cu ’desă- mers, adaptare care dacă n’a existat în trecut;
virsire de mult. Odinioară cu totul aprigă. între ie tot atlt de departe de-a exista, ' din păcâte,
- ' ■
' \
reprezentanții păturilor proletare, diferențiate sub și în zilele noastre. "
Atunci carci'oluționdrinymtl. cum stăm? Zicind
cele două titulaturi memorabile de anarhism și
socialism sau mai bine de
discuțiea
în1 timpul
urmă, mismulm, stăm ca și cu refdrmîsmtil. Maiîrrtăi; ’
, aceasta s’a, încins,
. ..„ -JJ
p .ddin
1 uirna,
chiar între reprezentanții paturilor
păturilor grupate sub revoluționarismul acesta, nu stă de loc dc-o parte,
urmă. lear, la ultimul congres in- precums*ar crede,așteptînd ca evoluțiea să ajungă
titulatura din urma
Umnlîniidl 4-îvrii+l'i A »■-» r.4-z-\ — J
-1- **
ternațional, ținut la Amsterdam, discuțiea
aceasta pănă la
iei;
apoî sfl re(;e mer5ul so_
a degenerat chiar in lupta.
Reformismul
.
------- ------ E*»»1 și-a găsit cietaței capitalist , pentru-care.-n’ar avea nevoe
apărători din cei mai
mal mfocați,
înfocați, și tot așa
acolea aparaton
nici'o deprindere specială,'cum i-sa'piis înârevoluționarismul, la rindu-i.
rîndu-î. lear intre
între aparaapără inte nu
revoluționansmul,
je loc je.o p3rte> urmărește chiar
torii acestor două sisteme, daca
dacă nu s ’a declarat îel. 0 adaptare mai bună la imprejurăriie sau în .
toni
s’a văzut că
fun împrejurările actuale. Adaptarea aceasta,'firește,
oraptură, sa
ca putința de înțelegere fundamentala
damentală nu ieste. Reformismul susține cy^
cum ca
că oscilează, mereu, nu se fixează de loc, nu iea de
bine cti 'celelalte
socialiștii pot coopera foarte bme
celelalte j03 caracterul unui popas, ca,re ți-ar da puteri
partide,
narti p pentru
pn m dobîndirea
.reformelor progresive să o întinzi Ia drum m.ai departe. Uh răii șd
cuprinse în programele
programele lor,
lor, cum-că
cum-ca eventual
eventual nnt
pot schimbă și revine din nou, cel puțin ca.tr boală,
coopera cu iaceste
__ rpartide facînd chiar parte din care> combătută local, sub o formă, se ivește -mai
guvernele
lor.
CeeaEcrueie
lor. Ceea-ce revoluționarismul, neagă d
te sub alta cj ace.le mijloace practice și accu desăvirșire
C,: *
și nu admite. Cu toate că nu evită ceptabile cari săînlăture urmările unei stări dekenici iei wi
_____
Uel contactul cu celelalte
partide o<*ii
sau «nai
mai chiUbrate,-fiind-că nu se poate sili mersul dyobineLSS..-5V
tirgul cu iiele.
Revoluționarismul, nretinrfo.
pretinde lutiv> econoraic și social> cum 8ft exprimă cu
?le- Revoluționarismul,
câ socialiștii trebuie să rămîe'independenți, ur
mărind pur și simplu sau așteptând îndeplinirea foarte bună credință; desigur, unul din inyățațil
socialismului integral.
'
In teorie pură, a te raliea c'o parte sap cu alta, noștri, acele mijloace'... nu se realizază nici. cum.
Pentru-că nu-s mijloace practice și acceptabile
ArLUD cb*p absolut, ar fi cel puțin hazardat, într'un cerc vițios, ca cercul în care no în vîrtim
^gumcntul reformiștilor sună foarte
frumos.
că.
. . inimos,
,
----a-zi,
si pentru-că,
să seevolutiV
realizezetrebuie
.ce-ța, in*cli
Mtrn
^foarte
oarte
că, ur
mări
salvatoare, ca
mersul
putea să1 ajun
r:- f1 1?ună
In
.....__ Ji-iu -trei
bufe
' ->i
să anrmlti
la
urmărită,
tr’adevăr silit. Revoluționurismul de care mă ocup,
&
urmezi
UWreiiX
adaPtăreî’ caIea supunerel privit în {ondj îesfe tot reformism, icardacă în
^î*eV!“
In|e,CKere Pt!eleniI Wrk
cel
® din urmi ’’ ^mentează
Xî?._
rU‘c.a nimica
niniica
nu spune,
spune’ în
r—^u-ua
c«om
’acâS?™,*
iei, nimi.
"«wastă caL [°tYiXCi,u’jeilzaiel>nimic nu spune
°lutiM ^
e’ c.acâ?sar
’ar cr
crede
c ar îmPîedica
'(,v
1V°luțiea
n’ar
^lG ca
Mn
n;?ar
Putea-o
înlesni
«V înse
, 0 d,l
înJ—
esni
COODPra
QSe ca
00 ?bdiu rin
x_. sau 6rilbV Gîpd
co
°perarea
to^
erarea n,
CU09 ilu de adaptare purcede din
toata
isoiH
8bSi?
pita‘a
‘ defolalte partide, toată căldura,
POUtru 0 asemenea adaptare-ți piere.
2‘W. să unnărl6’ ?artid01e acestea, în con? ^rchezA
rtasci o adaptare firească, caro
mereu X pr°gres pozitiv, ori se înverșusa canalizeze sau ^ treacă pe-ală-
formă exclude reformismul, are o calitate de
adoptat încă și mai puțin. Minusiil’ si1 excluzivismul dogmatic nu indică nici cum .suporiocitatea unei sisteme.
1
4
REVISTA IDEEl
,n
d UN AN, 10 NUMERE, 5 LEt
Abonamentele se trimet prin mandat. U _ mnului
P. MUȘOIU, 10, str. Epurilor, — București.
�Revista ideei
. constituo nici de cum obiectul de
RIZICUL METAFIZIC ÎN ACȚluNe
keluînd acum discuțiea din cap și cumpănind
bine rezultatele la cari activitatea inșilor, refor
miști și revoluționari, dă loc, nici nu putem respmge aceste rezultate în bloc. Chiar cînd aceste
rezultate, din punctul
de vedere
ounctul de
vedu_ al progresului
x.
social ar fi cu totul nule, inșii tot vor putea să
totul
nule,
tot vor
putea
să
fie îndreptățiți să
stărue
în inșii
practicele
lor.
pentru
cuvînt sa
c'așa
le poruncește
ne mareprașiți
maiue
r.,----- starea, și nu
simplulrăicuvînt
c'așa intereselor
le poruncește
starea, și nu
din calea
și îndămînările
pot șovăi
calea să.
intereselor
și îndămînările
apădin
trebuie
înoți, în văzduh
zbori, pe
lor. In î
îtiaM în văzduh zbori, do
mergr eu trăsura sau cu piciorul, sau
pămîntmmergi
cu
trăsura,
sau
c
trenul fulger, cînd poți. Inșii se mișca,
mergi cu trenul fulger, cînd poți,
la urmaa urmei,
uimei, după
după posibilități.
poșibilităț Ceea-ce am
î; ar
fi ca
înțelesul clar,
clar, al
al unei
unei mișcări
mișcări
dori noi,
ar
fi
cacomplexe,
înțelesul
generale,
fatal
să nu
lîpsască
.din
generale, fatal complexe, să nu lîpsască .din
capul nimărul.
nimărul, Cu activitatea noastră, nici noi
nu Ieșim din posibilități. Ie drept că prin pro
pagările noastre, noi realizăm, precum credem,
ce-va mai pozitiv, fixăm, măcar în concepție, o
modalitate de bine, fără de mici măsuri și fără
acele meschine adaptări, cari ______
numai adapțări
tlUUlU IJUUUV&AAJLav*
nu-s. Ne dăm firește samă, cum
cum c’ar fi
c poate
7" un
bine, cînd s’ar ivi și o altă categorie de inși,
a căror stare să le îngădue să realizeze și să
fixeze, în ordinea de lucruri, de fapt
fapt, ceea-ce
fixăm și realizăm prin concepție noi. Dar tocmai
pentru
e
descoperirea
' i sau întruparea acestei ca
tegorii, care, în mișcarea generală, ar fi ca o tră
sătură de unire, sau ca o complectate, ne în
dreptăm noi vederile și facem cercetări noi.
P.Mușoiu.
o
CfNTEC CĂTRĂ OAMENII ENGLITEREI
nu din afară, și nu va avea drept simbol rutina
unul rit, ci varietatea nemărginită a invenției, a
operei individuale și spontanee.
Omenirea a așteptat îndelung, ca D-zeu să s’arele,
și Iei s’a arătat, înse n’a fost D-zeu. Vremea așțeptărel a trecut, acum Ic vremea mancei Dacă
ie aee^,
d(,
„
pănă la merminl.
mormîiit, pe
acești păcătoși trinlon.
irintori, car,. ar
...
vrea să vă stoarcă toată sudoarea, să vă bea și sîn- muncim, să 1 facem casă... Religiile zic: Nădăjduesc,
gele chiar?
fiind-că cred, si fiind-că cred într’o revelație exte
De ce, albine ale Engliterei, de ce făuriți oare atîtea
rioară... Ar trebui de zis: Cred, fiind-că nădăjduesc,
arme, atîtea lanțuri, atîtea bice, pentru ca acești trîndavl.fără simțire, să poată șă vă fure rodul silnic al fiind că simt în mine o energic cu totul interioară,
de
care trebuie să se ție socoteală în problemă. B*
munccl voastre'?
Vă bucurați voi oare de vre'-un răgaz, de vre-o-nlesce să privim numai o lăture a .chestiei?
nire, de vre-o liniște, de vre-un adăpost, de vre-o hrană Ie o lume necunoscută, Ieste și lumea cunoscută.
ca lumea? Vă bucurați voi oare de balsemul iubirei?
Nu știu ceea ,ce-s leu în afară’ și n’am nici o re
Ce vă leagă atuncea atît de tare de caznele voastre și
velație, n’aud nici un „cuvînt11 irăsunînd .în tăcerea
de ce vă le teamă?.
lucrurilor, dar știu ceea-ce în interior vreu, V
Sămînța ce o sămănatl voi, altul o strînge: bogățica
voința i-aceea ce îmi va face putința. Numai ac
ce o adunați voi, altul o păstrează: vestmintele pe cari
țiunea dă cui va încrederea în sine, încrederea 1°
le țesețl voi, altul le îmbracă: armele pe cari lefăuriți
alții
și n lume. Meditațiea pură, gîndir .-a sonUL»
voi, altul le poartă.
sfirșește prin a-țl rîpi forțele talc vil. Ciad te
Faceți sămănătură, să nu v’o strîngă înse nici un
tiran: adunați bogății, dar să nu între în punga nici
prea mult în sferele înalte, te-apucă un fel»1 '
unui șarlatan: țesețl vestminte, nici un trîntor înse să
fiori,'o, moleșire nemărginită: al vrea să nu te
nu le poarte .'făuriți arme, pe cari să lepurtați inse, ca
cobori, să te oprești și să te dai odihnei. Ucu
să vă apărați, voi.
se
închid. Dar, dacă te lași somnului, de desa
Retrageți-vă tremurînd în beciurile, în bojdcucele,
ani, amu
nu te mal deștept!: răceala pătrunzătoare tu .
tu chichtnețele voastre: palatele pe cari le zidiți,
altul te
le
fCalrit nălțiml te-ngheată pănă în măduva oaselor: e.
locuește. De ce să zguduițl lanțurile cari l
ază în
trîndav și dureros de care te-al simțit copleș
voi? Vedeți oțelul bătut de voi cum seînteează
în contra
contra
voastră.
începutul morțel.
Cu plugul și cu hîrlcțul, cu sapa și cu stativele voa
Leacul împotriva pesimismului, care de -a
stre, tnsemnați-vă și zidiți-văgroapa. Șițese-vă-țl giul
poate să-și albă și lei partea de adevăr și . eil.
giul, păn ce frumoasa Engliiera va fi mormîntul vostru.
Iitate, cînd Ie luat în înțelesu-I înalt} Ic u V ou
Pesimismul, într’adevăr, constă în a te puL®ea.c«
•
,
Sellev.
de ceea ce le în vieață, ci de aceea ce nu leOameni ai- Engliterei, de ce munciți voi oare fămîntul
pentru lorzii cari vil țin șub călcăe? De ce țesețl, în
trudă și în griji, bogatele vestmintepe cari vi le poartă
j
.. □ , , ,
tiranii ? . x ■„
*
Q
Ln început
începllt fu
fu acțiunea-,
acțiunea-, zice
zice Fauet.
i
șî ja fine. Dacă acțiunile noastre
cugetările
noastre,
putem
zice
că
și
cugebIri|A°
rnie cu
rmtenizicocăsi
corespund întocmai cu expanz.iea a.ctivităteî ?Oastu?
Chiar cele mal abstracte sisteme metafi2‘lcc. „,as,rc.
de cît niște formule ale sentimentului, yf.
sht
nientul corespunde cu tenziunca mai mare sau?’’
î’
icii;
0 nlijlocic. a^^.,
Jrin acKUne, ceea-ce Ic nehotărit, «e J ;
sâ se îndeplinească șî să devie realitat. v
nu cere .-u
să credeți
v............
în ideal, —
ci de-a
— .. lucra fe_
"
" Fărăy să credem in Tni?
I r^.
lizațl.
Iei? Nu, dar să pubur
credeți. Și veți putea să credeți, dacă vettfi i,,’ si
să i produceți.
Cral
Toate vechile religii au voit să ne facă să croi
prin ochi și prin ure< hi. Iele ne-au arătat pu JKp
în carne și în pase,(Iear al de Sf. Toraa l’au e,1>
chiar cu mina și s’âti încredințat. Acuma, noi J
mal putem să fim încredințați prin mijlocul acJ
Putem*preâ
vedem sauzim, să pipăim chiar
"
,bine să vedem,
cu mina,
și' ‘totx să făgăduim cu înverșunare, x.
•
poți nici cum să fii îtidfedințat de-un lucru cu ue!
putință, fiind-că-țl pare că-1 vezi sau îl pipăi; Ra"
țiunea noastră Ieste acum îndestul de. puternică
pentru a-șl bate joc la nevoe de ochii noștri, iear
minunile ,nu mal pot să convingă pe nimeni. Âsa-cj
trebuește un alt mijloc de convingere, po care chiar
religiile l’au și întreținut, o , dată, în favorul lor:
acest mijloc, Ie acțiunea. Vom crede, potrivit cu
ceea ce vom face. Acțiunea înse nu trebuie să conziste în practicele exterioare și-n riturile ordinare:
cTediutane va vlXtuucL^^
un ră;’’AI voi să nu mori,’ tu și al tăi, «ista
viet a «>rc o vieață superioară, ca și cum
dllL nsllir,n,noSl adevărul... Copilul care vrea să
^.oi să cU”®L plînge un sfert de ceas, și se
am‘n:\p0 i rare ar vrea să stăplnească eterniK»că' OlU!'m îel, cel puțin în interior: Iei face-o
PS 'larii Ie
0 bi,“t1â '!e .ver“urt;
aStasc-inP“Si ’ '-ntă nu, pcntru-că ține la lea, pentrututuror, mj1* «lăcută. Dar conștiința suferinț'-I, lă
(ă-n f°n i ’ p oare chiar lea în cea mal mare parte ?
ce se rc, rpa că ar fi cu putință să scapi de lea,
Unel stări mal bune, adică a unul
Iu concepv^ ,
îe sentimentul unei neputințl:
feJiă de ,at|oV'edi neputința lui D-zeu, dacă am prea,nSl1 m D-zch. Cît se atinge înse de om, Iei doîVffc di» co,ltra’ Pu‘in^Jelâtlvă\A®,lîer1’ de’
redeșu-.
SUpGrlOritațI. Numai ființa care
vin! >. <i cutretă, numai lea singură Ieste capabilă
Torbf?n«»ă‘’Un poet zice: „Idealul încolțește Iacei
si P»"°u' g;j IIU fie oare tor idealul cel care face
mcoltuscă suferința morală, cel care dă omului
de superioritâte- nu toată lumea poate să sufere ast-felifl. Sufleteie mari, cu inima sfășiată, samăn.ă cu paserea
loviU de-o săgeată, cînd zbura mal pe sus: lea
scoate-un ipăt ce umple ceriul, lea stă șă moară,
cu toate astea lea mal planează încă. Leopardi,
Ileine, Lenau, n’ar fi schimbat, probabil, pe orl-ce
plăceri vil, momentele dureroase în cari și-au com
pus cele mal frumoase din cîntecele lor. Dante, su
feri neînchipuit, atît cît se poate suferi de com
pătimire, de milă, cînd scrise versurile lui despre
Francisca de Rimini. Cine din noi n’ar vrea să
simtă asemeni suferință ? Sint unele strîngcrl de
inimă nemărginit de dulci. Sînt de asemenea unele
puncte îu cari durerea și plăcerea cea mal aprinsă
par a se contopi: spazmurile agoniei și spazmurile
amorului nti-s fără oare-care analogie,’ se asamănă
oare cum între Iele : inima se topește în bucurie, ca
§i-n durere. Suferințele fecunde, suferințele mari,
sînt însoțite de o plăcere nespusă: Iele samănă
acelor plînsurl cu hohot, cari, puse pe muzică de-un
maistru, devin o armonie. A suferi și-a produce,
Insamnă-a simți în tine o putere nouă, trezită de
aurero. Iești ca Aurora sculptată de Michel Ange,
care, desdjizîndu-șl ochii înlăcrămatl, pare a nu
etica lumina de cît prin lacrămile’ Iei. Da, dar
a unor zile triste, Ie tot lumină, și
mtnu și lea osteneală de-a fi privită.
8CMiK^Ullt VU*','U
actmnea Ie si un leac îu contra
Iei intpri*AUface’ Pentru sine, certitudinea
e’am să t U“rU’
uu<k Știu c’am să trăesc și mine,
isprăvi K.aiSii Pesi;e"un ceasy dacă mîna-ml va putea
P^tile
?c?sta» l?e cc.rc-1 încep? De toate,
mă
a m înv,il'uită de necunoscut. Cu toate
îii! h,..?AC’ *ucrez_> întreprind, și în toate fap-,
viitor «o
cu?e^ariie mele, leu comptez pe
] acest1
’^meez Ti nil”lc nu mă îndreptățea
îndreptățește să mă
’
OPP
t
i»
dipti de râpi Vltatea ineil întrece, pe fie-care nli'nn
clipă,
^pltuesc ni,,’ SG rev,arsă dsupră
îmi
a viitorului.
viitorului. leu
leu îmi
țyire Ur
ar fi n
sa niă
“*** tem
cviu că
uu această
uueudLa cheluucibuzimin - în zatîar> în)I impun unele
rR1' Șhml nrinÂniU Ve aceea că viitorul Ie va răsCa v mea- Nesiguranța, care,
^ru mine c’o -•. /• —v-wuo pârtie,
părțile, uGnivuieuza
echivalează
guranță, și-mi face posibilă liber-
19
tatea, nesiguranța Ie una din bazele moralei spe
culative, cu toate rczicurile Iei. Cugetareă-ml se
desfășură înaintea-!, ca și activitatea mea, lea pune
lumea la cale și dispune de viitor. îmi pare că sînt
stăpînul nemăr’ginirel, fiind-că puterea nu mi-I echi
valentă cu nici o cantitate determinată, si, iju cît
fac mal mult, cu-atît nădăjduesc mal mult.
Pentru bunurile ce i le atribuim, acțiunea trebuie
să se fixeze asupra unor opere precise, păn la un
punct, apropiate, A căuta să faci bine, nu lumel,
nici omenirel întregi, ci unor oameni determinați,
..a ușura
.............
.
b mizerie
actuală, a ușura pe cine-vade-d
povară, de-o
suferință,
.i
-Ileată ce nu poate să-oșțile.
Știi aceea cd
faci, știi
stil că
ci scopul va fi vrednic de
.. faci,
ostenelele
tale, nu-n
nu-n înte
ostenelele tale,
înțelesul că rezultatul va avea
cine știe ce7‘însemnătate
! -..... ăL.13 mare asupra totalitățef lucrurilor,
că. ori
o și cum, va fi un rezultat,
urilor, ci în acela că,
și un rezultat bun, că acțiunea nu ți se v«i pierde,
in sfirșit, ca ,o picătură de abur în albastrul mohorit al eterului. A face să dispară p suferință, Ie
uu sfirșit îndestulător pentru o ființă omenească.
Schimbi, prin asta, cu o infinitate, suma totală de
durere din univers; Mila rămîne, inerentă' inimel
omului, și vibrind în cele mâl adinei instincte ale
lui, rămîne chiar atunci cînd justițiea pur rațională
și caritatea universalizată par, une-orl, a-șl pierde
baza. Chiar: și în îndoeală tot poți iubi : chiar și
In noaptea intelectuală ce ne împiedica de-a urmări
vre-o țintă depărtată, tot poți întinde mina celui
ce plînge. la picioarele tale. *
J , .
M. Guviu.
PROGRESUL ȘI MUNCITORII
Ie vădit că unele profesii, cari nu-s la indămîna tuturora, din pricină îndelunge! ucenicii
și îndămînărl ce reclăjnâ, pot șă mănție salariile
ridicate deasupra strictului necesar. In schimb,
înse, cît de nenumărate sint ,acele sărmane profesii, în cari salariul i-atît de coborit, in cit cei
ce se ocupă cu iele trăesc tot atît de mizerabil
ca șî cerșetorii. Nu mai ie vprbă că-n general,
salariul pe carc-1 primesc proletarii hu le îngădue
nici o dată de a se bucura de bunurile sociale,
cari bunuri, cu toate astea, sînt rodul ostenelclor
și suferințelor lor. Luxul pe cari aceștia l’au.
creat ie partea celor trîndavi.
. Abuzul
, de muncă ,1a ca.re ieste supus
«.
proletarul, îngădue altora de-a se deda excluziv la
’
”
dezvoltarea cerebrală a omenirei, pe cînd iei, pro
letarul, ieste' înlăturat de la toate plăcerile lite
rare și artistice. Vieața lui cerebrală ieste cu totul
înăbușită, iear vieața lui materială ieste atît de.
nesigură,
în cît deajunsul, îndestularea în hrană
. r
‘’-:?“iena în. locuința lui, nu-s de cît ficțiune..
*• : _
Existența proletarului ieste întreagă și vecinie
închisă în acest cerc fără de nici o. ieșire: pu
rurea numai să. aibă , ce mînca, ca pururea să
muncească. Muncitorii sînt agenții,cei mai actiyî
ai civilizației, iear ciyilizațiea ii tratează ca pe
niște paria.
.
.
' <”• - ----Să nu se creadă cum-ca progresul mașinismulul și al industriei ar fi îmbunătățit intru cit-va
soarta mizerabilă a proletariatului. Progresul acesta nu a fost pentru proletariat de cit o, cauză de
surmenaj ucigător, ele cit 6 cauză de lipsă de lucru
șl de-nfrinări cumplite. Se credea că mașina va
fi ajutătparea și eraancipatoarpa muncitoriulul;
t
�RF.VJSTĂ rDEEi
șo______________ _—-------------
ÎS«^tSsSS®fi
E; .aiX“ ■"&»/*■ ■-;»
profesiile in cari îndăminarea ii asigura mește
șugarului un salariu mal bun. Lucru de necrezut,
în loc de-a mieșura numărul ceasurilor dc munca,
mașina a prelungit ziua de munca a muncitorului
cu mult maf mult de cit se cuvenea , supunindupe-acesta la o muncă cu mult mai intensa Și mal
îndobitocitpare.
.
Miile de muncitori expulzate din fabrici prin
concurența maștnei, îngroașă tot mai mult ar
mata de rezervă, de altminteri destul dc mare.
Si, cei lipsiți de muncă strică necontenit salariul,
oferindu-șî brațele lor cu scădere. Concurența ie
mai înverșunată de cit ori-eînd, learlupta pentru
vieață îmbracă un caracter de asprime și dc săl
bătăcit, care crește pe zi ce trece.
însușirile vechiului meșteșugar, îndămînarea
profesională și priceperea, cari odinioară ii chezășueau o muncă asigurată, nu mal călăuzesc pe
industriaș în alegerea personalului lui: astă-zl se
caută eftinătatea muncei. In lumea muncitoare
are loc, cu chipul acesta, următoarea selecție: pe
pieață se dă preferință- acelor, cari, avînd mai
puține nevoi neaparate de îndestulat, pot să pri
mească condițiile cele mai grele. Muncitorii cari
au gustat din civilizație, și pe cari mulțimea ne
voilor ce au dh îndestulat îi -face' să ție la preț,
sînt firește înlăturați. Viitorul i-al populațiilor
cari, mai puțin dezvoltate din punctul de vedere
social, se apropie mai mult de vieața animală.
Nenorocitele efecte ale mașinisrhuluî au loc până
și-n cercul cel mai restrîns al familiei, al căsni
ciei: feineea, ieâ, in atelier, locul bărbatului, co
pilul, pe cel al tatălui,
Mâșînismul, de la care trebiiea să s'aștepte de
a scoate pe oiri de sub atîrriatea haturei, n’a
făcut de cit să împingă pe muncitor într'o su
punere și mai mare,' și a întărit exploatarea omului
prin om, Dînsul a concentrat, în, unele puncte,
masele de proletari, cari îerau împrăștiate, pentru
a le pleca, fără chip de scăpare, sub jugul de fier
al capitalismului, Mașinizmul a militarizat industriea, stabilind în uzină o erarhîe care face s’apese cu asprime, asupra muncitorului, caprîțiile
și arbitrarul Ier, In marile centre manufacturiere
și miniere, aservirea proletarului Ie ajunsă la
culme. Supus, cea mal mare parte din zi, Ia o
muncă silnica și abrutizătoârc, sub disciplina ne
înduplecată ' a ofițerilor și sub-pfițerilor uzinei,
muncitorul nu Iese din ocnă-î de cît pentru a fi
întemnițat în cetatea muncitorească, alt domeniu
ca pitalist. Acolea Ie supuS1 unei supravegheri polițieneștl de toată clipa, care, chiar în ziua cîhd
legea îl îngădue de a se bucura și Iei de drep
turile sale cetățenești, duce delicateța pănă a-1
duce de dinapoi la urnă. In lăcuința lui, ca și-n
atelier, în ceasurile de odihnă, ca și în cele de
muncă, proletarul simte apăsînd asupră-i domi
narea imediată a capitalistului’ Iei Ie servul uzinei,
serv care n'are macac puțin ța să-și discute sajlariul:lel Ic sclavul modem, care-și-a pierdut pănă
Și cea mal din urmă iluzie: libertatea politică,
REVISTA IDEEI
prefață
Regimul nostru de producere ne-ntreruptă
voriz.it de perfecționarea industriei, maIlOv‘fa*
ȚINTIRI
din casa morților»
si alt-feliu, cu mult mai dureros,. în vieața n
__ de dostoievsky IctaruluT. Se produce, fără grija de a se pron
13
ționa cu consuniațiea cîtimea dc lucruri produ
Așa-că, la anumite date, piețele se încarcă s/®’
luI Dostoievsky, «Amintiri din Casa Morfartea
f prefațft scrisa, pentru edițiea franrevarsă de pline. Muncitorul, supus un timp țC
li,or\ade Vicomtele De Vogtie, o reproducem aici,
un nepomenit surmenaj; în una din zile Ie arunc t
P
,z
î
SC
»;
rt
-ita
sa
aparfl și-n Românește. lea ar fi fi
pe stradă, prin încetarea producției. Dintf
Iu destin
a
daca pneteniî noștri n’ar fi avut
stare nenorocită permanentă, cade în cea n °apari*1 p încredere în puterile noastre și nu s’ar
prea 01
s’o tipărim pe socoteala noastră, ca mal
adîncă mizerie, mizerie pe care caritatea public
fi
ne ceară cîte un exemplar de cetit, sau
au poate s’o ușureze dc loc. Și, cu cît mașiniztnur
aP01 S;Qan ni-1 plătească maitîrziu. . Cartea aceasta
se întinde mai mult și cuprinde branșele indu.
Peoaoperă mare, pentiu a cărei tipărire se cer
strici mai.mult, cu atît mai amenințătoare devine
! aninate mijloace, mijloace cari nu s’ar putea
pentru muncitor, nesiguranța sau nestabilitatca
1D9epVî de cît prin contribuirile tuturor, contriexistenței lui.
°C°Pf cari ar trebui din capul locului de avut.
Pentru asemenea scop noi am lansat o dată o sumă
Ce ironie amară: muncitorul ie în mizerie, din
de liste, ul căror rezultat ieste și acum așteptat...
pricină că a produs prea mult. Dînsul Ic răsplătit
P. M.
pentru abuzul de muncă și pentru ostenelele lui'
prihtr’o creștere dc neajunsuri. Ori-cari-ar fi boj traduse și-n limba noastră «Amintiri
gațiea socială, pe care-ar fi creat-o Iei, proletarul
• CaCasa Morților», de romanțierul rus Dostorămîne în brațele acelcca-șl mizerii. Vedem, în
Cîte-va lămuriri vor fi folositoare poate,
unii ani, pămîntul dînd atît de îmbielșugate roade
I ie'ntru a arăta obîrșiea cum și însemnătatea
în cît proprietarii lor nu știu ce să mai facă cu
iele, cu toate astea muncitorii au tot o porție ' acestei cărțipublicul nostru cunoaște pe Dostoievsky din
neîndestulătoare, și, anual, se socotesc cu miile
unul din romanele sale cele mai caracteristice,
cei cari mor de foame sau pe cari mizeriea ii
<Crimă
și Pedeapsă». Cei cari au cetit această
împinge la sinucidere. Așa-că vieața materială a
operă, ău trebuit să se fixeze: sau să iubească,
proletarului, se poate rezuma într’astâ: o stare
sau să urască pe acest ciudat scriitor. Sîntem pe
permanentă de surmenaj fizic și de lipsuri orna-,
cale de a avea și alte traduceri din romanele
rîtoarc, a cărei prelungire ieste: spitalul, cerși?/
sale. Acestea vor urma să placă cîtor-va curioși,
toriea și prostituțiea.
spiritelor cari colindă lumea, alergînd după ori
Pe lingă această mizerie fizică, se mal adaogă',
zonturi nouă. Iele vor scandaliza cu dcsăvîrșire
o mizerie morală, care ie tot atita de marc, dc
judecata de rînd, judecata care se capătă din
nu maî mare. In copilărie, educațiea proletarului
fabricile filosofice. Pentru-că vremea de față ic
ieste lăsată pe sama hazardurilor străzei: instriicminunată, pentru a fabrica pentru minți, întocmai
țîea lui, necomplectă și diriguită așa feliu ca să
ca și pentru trupuri, o îmbrăcăminte uniformă, de
nu-i poată sluji pentru emancipare, hu-î deschide
centă, care să nu jignească prin nimic, la înde
ochii nici cum spre, năzuințele artistice și inte
lectuale. Ca și bună starea materială, dcsvoltarca
mâna ,ori-cui, o lecuță cam strimtă, dar care în
lătură zbuciumul cercetăreî și născocire!. Cei, cari
intelectuală, știința, sfiit numai, niște privilegii ale
n'au avut îndrăzneala să dce ochi cu monstrul,
burghezime!. Supunerea la stăpînî, pentru o bu
sinț toțu-și inițiați asupra chipului sau de a su
cată de- pîne, respectul ce se insuflă proletarului,
feri și de a face și pe alții să sufere. De cît-va
față de toate prejudecățile sociale, față de toate
legile și de tot aparatul politic, prin mijlocul că;
bmp sa vorbit foarte mult dc Dostoievsky. Un
rora apăsătorii lui se mențin Ia putere, fac din iei
critic a lămurit în două cuvinte superioritatea
o ființă lipsită de orî-ce individualitate și menită la
comanțîeruluî rus. Iei are două facultăți, cari
ori și ce sclavie. Cu chipul acesta, izbutindu-se
n lnhunite rar la scriitorii noștri: facultatea de
să se stingă în proletar ori- și ce spirit de re
evocare și facultatea de analiză.
voltă și ori și ce idee de independență, dînsul
se c r . cv^r» tot ce se putea spune mai dc samă
rămîne pururea o brută, care slujește să satisfaci'
Victo^p C ai.Ci* Luați de pildă, de la noi, pe
nev.oea de. lux și de trîndăvie a clasei burghe' tanti/ y °
Pe Saint-Bcuve, ca pe reprezenzeștî, ca și ambiției politicianilor iei. lear cm »
titerare
’
na
*ntaț* aî acestor două calități
din nenorocire, luxul acesta și trîndăviea aceasta,
două
sau după altul, puteți înșira,
în loc dc-a deștepta mîniea copilelor clin popOfi
1 Maiștri'1 iai.n , • intelectuale, aproape pe toți
le-ațîță din potrivă dorința, mizeriea morală
Pr°jecteaC~rijiS aU ocuPat de om. Cei dintăiîi il
junge pănă la cele maî depărtate margenl, pen
terc^Tf’ ,l dcsfMu5ă-n mișcare, au toată putfu-că, neputînd . să-și. satisfacă, asemeni nes/
^ar nu
ace senzibilă, vădită, drama exterioară,
nătoasc. gusturi, vinzindu-și munca, iele-șl- o
au âotărit
descoperi mobilele ascunse, cari
corpul luxurei burghezime!.
.
de-al
d
nc. ’narea sufletului în această drama.
Și acest trist tablou al vieței materiale. Ș1
0 nemărp-in>1-CabCerceteaza mobilele acestea cu
rale a clisei proletare, nu ie o înflorire* * .
rec°nstrueaLa- Patrundcre, dar nu-s în stare să
răsfrîngerea exactă a adevărului și urmare
!
^elicaț- Ca' Peatlju mișcarea tragică, organistală a regimului economic al societățeî n°a
l batere
Ca^ ^'au demontat. Ar fi de făcut
capitaliste.
Un Student.
Crt’ ar fi săn,r> x®^zac* Cît se atinge dc FlauJntrăm poate în distincții: și în re-
21
zerve sacrilege. Ceea ce-I. de notat, le că în țara
lui Turghenef, a lui Tolstol și a lui Dostoievsky,
aceste două calități opuse, cele mal dese ori se
află întrunite. Această întrunire se răsplătește,
ce-I dreptul, cu prețul unor cusururi, pe cari noi
le indurăm anevoe: încetineala și obscuritatea.
Dar nu voesc să vorbesc nici de cum despre
romane acum. «Amintiri din Casa Morțilori- nu
Împrumută de la ficțiune nimic, afară de'cîte-va
precăuțilde punere în scenă, impuse de pricini
streine de artă. Cartea' aceasta ie un fragment
de autobiografie* amestecată cu observări asupra
unei lumi speciale, cu descrieri și istorisiri foarte
simple: io jurnalul de închisoare, un album de
mici schițe culese din temnițele Siberiei... Dar,
înainte de a vă ridica împotriva elogiilor aduse
unui ocnaș, ascultați cum fu adus Dostoievsky în
astă ticăloasă stare.
In anul 1848, dînsul Iera de 27 ani și începea
a scrie cu oare-care succes. Vieața-i 'săracă și
singuratecă aluneca pe căi rele: mizerie, boală,
totul îi da asupra lume! vederi negre: nervî-i
de epileptic îi și îerau vrăjmași înverșunați. Pe
lingă asta o nenorocită de inimă miloasă, din
care și purcede superioritatea talentului său, o
sensibilitate înăbușită, foarte curînd iritată, care
se preface în furie turbată, față de priveliștea
nedreptăței din societate. Iei se uita împrejura?!,
cu ochii după ideal, după progres, cătînd un
mijloc de a se devota, și, cînd colo, vedea trista
Rusie, cu totul rece, cu totul nemișcată, nesim
țitoare cu totul și plină de răni vechi. Asupra
acestei Rusii treceau ideile generoase ale vremeî,
și cîștigau fără doar suflete ca acestea, Tîhărul
scriitor fu tîrîț, ca mulți alții din generațiea-î li
terară, în consfătuirile prezidate de cătră Petrașevsky. Acest complot intelectual, nu merse
departe de loc: recriminări, amenințări vagi, pla
nuri utopice duioase. Ie cu totul nepotrivit a se
numi această fierbere de idei, cum se face de 0biceiu, conspirațiea lui Petrașevsky: nu fu nici o
conspirație, în înțelesul grozav, pe care acest
cuvint îl primi de atunci încoace în Rusia. In
orî-ce caz, Dostoievsky luă cea mai mică parte
la asta: toată vina-i nu fu de cît un vis oprit:
instrucțiea nu putu aduce în potriva-î nici o do
vadă serioasă. In țara noastră iei ar fi făcut
parte din centrul stîng: în Rusia întră la pușcărie.
Cuprins în sentința comună, care lovi pe com
plicii săi, fu aruncat în fortăreață, osîndit Ia
moarte, grațiat pe eșafod, dus în Siberia, unde
ispăși patru ani în lanțuri, în «Secția rezervată»,
a criminalilor de stat. Romanțierul Iasă acolea
multe iluzii, înse nimic din cinstea-I. După tre
cere de două-zecl de ani, de la această dată, în.
niște vremuri mai bune, osîndițil și- cei ce-î ju
decaseră, vorbeau de amintirile astea cu o deo
potrivă mâhnire, mînă în mînă. Vechiul ocnaș
își făcuse o carieră glorioasă, plină de cărți fru
moase, o carieră încununată în cele din urmă de-un
doliu aproape oficial... Iera neapărat sa se noteze
aceste toate, ca să nu se facă confuzie de dată:
nu-I nici o legătură între proscrisul de la 1S48
și vajnicii vrăjmași, în potriva cărora guvernul
■
: L'
I
i
�Ți
HEV1STA IDEE!
22
i|
!•
REVISTA 1DEE1
rusesc se poartă astâ-zî tot cu atîta asprime, dar
mai cu drept cuvînt poate, nu-î nici o legătură.
Unul din tovarășii de nenorocire ai exilatului,
lastriemsky, notează, in memoriile sale, istorisirea
unei intilniri cu Dosțoievsky, la începutul grelei
lor călătorii. Intîmplarea îi întruni, intr o noapte,
în închisoarea de popas din Tobolsk, unde mai
întîlnîră pe unub din tovarășii lor cei mai cunoscuțî, Durof. Istorisirea asta schițază minunat
înrîurirea bine-făcătoare a romanțieruluT. «Furăm
duși intr’o odae strimtă, rece și întunecoasă,
Intrînsaicrau niște paturi de scinduri, acoperite cu
niște saci umpluți cu pae. Iera cu totul întuneric.
Pe dinaintea ușei se auzîau pașii greî ai sentinelei,
care mergea în lung și în lat pe-un frig dc 40
de grade. Durof se întinse pe-un pat,, ieu mă
ghemuiiu pe podele,, alăturea de Dosțoievsky.
Dintr’o odae de alături, o gălăgie cumplită, stră
batea la noi prin părete: un zgomot de farfurii
și de pahare, strigătul unor oameni cari jucau
în cărți, înjurături, batjocuri. Durof avea dege
tele dc la mînă și de îa picioare degerate. Pi
cioarele h Terau rînite de lanțuri. Dosțoievsky
pătimea de-o rană, care i se făcuse in obraz în
temnița din Petersburg. Mie îmi degerase nasul.
In halul ăsta nenorocit, îmi aduseiu aminte de
vieața. mea trecută, dc tinerețea mea petrecută
în mijlocul Jubițîlor mei colegi dc universitate.
Mă gîndeam, ce ar fi zis sora mea, dacă m’ar
fi văzut în starea jn care mă aflam. încredințat,
că nu mal aveam la ce sa mă aștept, mă ho
tărî! ii a-mi pune capăt zilelor... Dacă stăruiu atît
de mult'asiipra acestei dureroase clipe, ie numai
fiind-că Tea îmi dete prilejul dc- a cunoaște maî
de aproape personalitatea lui Dosțoievsky. Vor
birea lui prietenească șî-ntăritoare, mă m intui
de desperare. Tea îmi deșteptă energica... Departe
de ori-ce așteptare, izbutirăm să căpătăm o lu
minare, chibrituri și ceaiîi cald, care mi se păru
maî gustos de cît nectarul. Cea maî mare parte
din noapte' o petrecurăm intr’o întreținere frățască. Glasul dulce al lui Dosțoievsky, simțirea
Iui delicată, spiritul lui ales, toate astea făcură
asupră-mî o întipărire, ușurătoare. Părăsim desnădăjduitamea hotărîfe. Dimineața mă despărțim
de Dosțoievsky și de Durof, în închisoarea asta
de la Tpbojsk: ne îmbrățișarăm cu lacrămile în
ochi șl nu ne maî văzurăm. Dosțoievsky făcea
parte din acel șbiu de oameni, despre cari. Michelet a zis ca de și fiind cei maî puternici băr
bați, au foarte mult în Iei din firea femeească.
Ceea-ce lămurește acea lăture a operelor sale, în
care se vede cruzimea talentului și trebuința de a
face și pe alții să sufere. Dată asemenea fire, chi
nurile crude, nedrepte, pe cari o oarbă ursită î
le trimese, trebui să-i schimbe adine caracterul.
Nimic de mirare, dacă ajunse să fie nervos și
supărăcios peste fire. Inse nu cred să mă înșel,
spunînd cum-că tălentu-î cîștîgă din suferințele
ce-ndură, cum-că acestea deșvoltarâ simțul ana
lizei psichologice într’îhsui;-.
Asta ie chiar opiriica scriitorului singur, nu nu
mai cît se atinge de talcntu-i, ci de toată ur
marea vieței sale morale, tel vorbește pururea cu
recunoștință dc această încercare, din care zice
iei că învățase totul. încă o dovadă despre
dărniciea universală a planurilor noastre. Cu cit
grade de longitudine mai spre Apus, la i?r-'Va
furt sau Paris, revoluționarismul lui Dostoicv1?"
i-ar fi prins bine, l’ar fi adus pc băncile u
pațlament, unde ar fi făcut legi proaste: sub^
ceriu mai aspru, politica îl pierde, il deportc?în Siberia, de unde se întoarce cu opere train’Za
cu un mare renume și cu încredințarea deplf0-’
de a fi fost îndrumat fără voe pe calea proprie 1°?
Soarta își ride de căderile și de izbînzile noastr *
lea ne răstoarnă toate planurile și ne hărăzea i
binele și răul, cu totul alt-feliti de cum ne aste C
tăm. Cînd ascultăm acest necurmat rîs, în istorie^
fie-cărui ins și fie-cărci zile, sîntem nepriceput"
de-a mai dori ce-va.
Cu toate astea încercarea Iui Dosțoievsky fu
crudă, precum se vede din paginele cari o zugrăveșc. Autorul sc face a fi găsit istorisirea
ce ne prezintă, în hîrtiile unUi vechili deportat
criminal de drept comun, pe care ni-1 înfățișază
ca pe uri pocăit vrednic de toată mila. Multe
din personagiile, pe cari le pune în scenă, fac
parte tot din acest soiu dc oameni. Accsta-1 unul
din tributurile datorite asprei Cenzuri a vremei.
Cenzura aceasta nu admitea să fie osîndiți po
litici în Rusia. Trebuie să se ție socoteală de fic
țiunea aceasta, să nu se uite, cetind, cum-că po
vestitorul șî unii din tovarășii săi de închisoare
sînt oameni de omenie, foarte bine crescuți...
Această îndreptare, pc care cetitorul rus o face
dc la sine, ieste neapărată, pentru a pune în
toată lumina toate sentimentele și tot contrastul
diferitelor situații. Se înțelege, nu-i nici de ciim
o laudă pentru cenzură, dacă scriitorul ne zu
grăvește cu atîta resemnare, cu atîta săninătate,
une-ori pare că plăcindu-I, caznele îndurate, asta-I
o aplicare particulară a scriitorului. Nici un cu
vînt umflat, plin de fiori, nici o injurie față dc
cruzimclc fizice și morale, în fața căror te-aî aș
tepta să izbucnească înmiea. Pururea tonul unul
fiu sau unui copil supus, pedepsit de un părinte
barbar, tonul unul copil care ablea îngînă: <mâ
doareA Sc va vedea cu cit mărește, asemenea
îrifrinare, grozăvica lucrurilor zugrăvite.
Va trebui să-ți stăpînești nervii și să-ți încă
tușezi inima, ca să poți isprăvi unele din pagine'le acestei cărți. Nici o dată un realism mal
aspru n’a avut a sc îndeletnici cu niște lucruri
mai desgustătoarc. Reînviațî cele mai cumphtc
vedenii ale lui Dante, amintiți-vă, dacă v ați ocu
pat cu asethenea literatură, ăinintiți-vă, dc
Maleficorum^ de procesele-verbale' asupra nep0'
menitelor întîmplări povestite de Llorentc, și
nu veți fi destul de pregătiți ca să cetiți une
capitole din «Amintiri din Casa Morților».
toate astea, povățuesc pe cei desgustațî ca
aibă răbdare și să aștepte întipărirea to u •
Aceștia vor rămînca uimiți, găsind aceasta 1
părire alinătoare, aproape dulce.
leată, după mine, taina acestei'părute co 1
ziceri. La întrarea-î în temniță, nefericitul se
chide in sine. De la lumea păcătoasă m mi]
cărei ie aruncat, nu se așteaptă de cît la cs
răjare ș'i la scandal, încetul cu încetul inse
• suflet, cetește în sufletele celor dip
•J cetc^Marea minuțioasă a unui deținut. Și-șî
•ur cU rab - obosala fizică Te sănătoasă, că suJlfi S-'lină’ Cnlă ic' înălțătoare, că asta face să InLința ^fr’însul acele sărmane floricele cu miros
£olPsCVsâ®intavirtutei, care in vremea fericire!
dulce» ?* SVvea a se iyi. Cu osebire ici iși scrunicî
de aproape tovarășii lui ordinari,
tea*â 5° - cub înfățișările cele mai mphonte, liqj jeată. ca - care ’iî luminează și le dă căliăre?tcf 0 bîcinuința unui om aruncat în întuneric:
durăa vedea cu încetul și se bucură foarte
ici Pr‘nd j-ba lumină, care-i apare. La toate aniuK dc
cari mai întăi îl spăimîntă, Tel desluceste
omenestl, și, în aceste părți omenești,
divine. în atingere cu aceste naturi
p in Sc face simplu, se alipește de unele, de
simP‘C« :
a sî îndura neajunsurile cu supuU ^‘bărbătească a celor umiliți. Cu cît merge
nCf-cleoartc în studiu-i, cu atît întîlnește,. printre
et? nenorociți, mai multe tipuri minunate de
3CeȘCroâza'dc caznă Te dată la spate curînd, ie
■licită și covirșită dc acest. larg curent de milă
de fraternitate: ce dc lucruri frumoase remLte în casa morțilbr. Pe nesimțite, iadul se
'Ximbâ
schimbă -s'i
si cerul se mai luminează. Pare
Fare că auau
torul prevede această schimbare morală, cînd
t_ L/JÂ.jțnl
Ănvpstîreî sale, zugrăvind ograda
zice la
începutul povestjrel
ildiîsoareL «Prin crăpăturile împrejmuire!,... se
întrezărea un colțișor de ceriu, nu numaTdin ceriul
ce ie <de-asupra
’ - ---- închisorei, ci de-un alt ceriu, îndepărtat și liber».
Se înțelege
£.
-o acum de ce această dureroasă lectură lasă o întipărire susținătoare, cu. mult maî
mare, crcdeți-mă, de cît unele cărți, socotite ca
vesele, cari te fac să rîzT în unele locuri, pe cari
le închizi înse cu o nemărginită tristeță. Acestea
ne. arată în omul cel mai' fericit un animal de
plins, un animal păcătos, prăvălit în mocirlă,
să-și treacă vremea fără de nici o noimă... Priviți,
în pictură, Schingiuirea Iul Sf. Sebastian și Orgiea
romană dc Couture. Cari din aste două tablouri
«vă întristează mai mult? Netăgăduit ca Orgiea
romana. De unde recse, că, bucuriea și" chinul
nu stau în faptele ce se văd, ci, în starea sufle
tească a,artistului carele le privește. Ceea ce în
semnează, că adevărata nenorocire iesțe dc-a nu
wea credință, de-a nu avea speranță. Din asemem comoară, Dosțoievsky avea cît să îmbob^țească întreaga gloată. Credința și( speranța
vrem SC1°tea d*n smg-ura carte, pe care p avu
>-o dă i fi?atru an*’
ra,ca evanghelic, pe care
]nvâh U "'Ca Unuî ProscriȘ- Dînsul istorisește cum
uzate
tovara?*‘ săi să cetească pe paginele
^Aminti ri aces^c^ cărți. Se zice cum-că chiar
v°luin. 1FTje>> au
scrise pe marginele acestui
cuvine "si
cuv*nț caracterizaza cum se
eepir sn'
i °Pcrei Și spiritul celui ce o conmai mare parte
n>cj Mhul ,rn tU8* s‘nt Pătrunși dc spiritul acesta,
^oarte neT?8^. nu !eA atît de mult cîț Dosțoievsky.
uc .urmările
unuamv doguvg^*Ce> iei 'Sat°r c—
Jts-V
-?atingO de
aminte
numai
izvorul vieței
vieței
?°ra'e: tot1îa*-am
!nte nui
Paî la izvorul
’—
- .
arul dc a 1,1
U •••' Vin
.e din izvorul acesta, chiar
sccue,
rîe, adică de a-și împărtăși oame1----- X.
—!
d!M;zrr?lcYa^hciic-Cca
23
nilor simțirea, de-a le răspunde cînd cer o leacă
de lumină și de compătimire.
.. Stăruind asupra acestei însușiri de căpetenie,
trebuie să atrag atențiea cetitorului asupra unei
înșelătoare asemănări. Unii vor zice poate: Lu
crul acesta nu-î noii, Te fantaziea romantică, care
se tot repetă dc-atîțiea ani, reabilitarea ocnașului
o generație mai mult în numeroasa familie,' care
purcede de la Claude Gueux până la Jean Valjcam Dacă se Cată înse mai de aproape, se vede
că n au nimic aface una cu alta aceste două con
cepții, La noi această înclinare Ieste adesea un
joc de contraste, care ne lasă întipărirea de ce-va
meșteșugit și neadevărat. Pentru-că ocnașul Te
mărit în dauna oamenilor cinstiți, după cum Ie
mărită curtezana în paguba femeilor cinstite. La
scriitorul rus, nici umbră dc contrast. Iei nu jert
fește pe nimeni în folosul favoriților săT, și nu
face din aceștia niște erOL Iei ni-I arată așa cum
sînt, plini de viții și de păcătoșenii. Atît că stărue
a. cău(ta *n ’eb seînteea divină și a-î privi ca pe
niște frați căzuți, vrednici încă de milă. Dînsul
nu-î vede în cine știe ce mare strălucire, ci în
lumina simplă a realitățeî. Și-Î zugrăvește cu
tonul adevărului viu, cu acea dreaptă măsură,.ce
nu se poate statornici de loc mai dinainte, dar
care se impune cetitorului cu încetul, mulțămind
judecata.
In fața pictorului pozază și un alt soiu de
modele: autoritățile temnițelor, funcționari, po
lițiști, nenorociți! stăpînitori ai acestui nenorocit
popor. In portretele lor se va vedea aceea-și
cumpătare de indignare, aceea-și dreaptă aprețuire. Nimic nu dă pe față lă Dosțoievsky urma
vre unei uri personale, nici urma a ceea ce am
numi
lămurește
și
----- - ■ noi spirit de îndărătnicire. Iei ------v.
aproape îndreptățește cruzimea și despotismul
acestor oameni, prin pervertirea fatală ce o aduce
puterea absolută. Iei zice într’un loc: «Instinctul
de călău se află în germene în fie-care din con
timporanii noștri». Obiclriuința și lipsa ori-cărei înfrînări, dezvoltă instinctul acesta, alăturea de niște
însușiri, cari ne-atrag. Acestea fac din om un călău
cum se cade, un mic Neron, adică un tip cu totul
adevărat. In feliul aceista Ie ofițerul Smekalof,
cărui ii place atît de mult să vadă trăgîndu-se
nuele. Ocnașii nu mai pot, mor după Tel, fiind-că
îi bate turbat. «Mare poznaș mai Ie, i-o inimă de
aur», zic iei, care mai de care.
Cine va putea oare să lămurească nepomenitele
contraziceri ale omului, mai cu samă ale omului
rus, instinctiv, apucat, mai aproape de natură de
cît ori-care altul? Am întîlnit și leu pe unul din
acești zbiri ai ocnelor din Siberia. In Octombre
1878, mă aflam la vestita minăstire Sf. S?rge,
aproape <de Moscova. Prin curtea mînăstirei, um
blau a lene mai mulți călugări în rasă neagră.
Călăuza mea, un frate hîd, dar foarte desghețat
la vorba, îmi arătă, c-un felii! de respect, un
călugăr bătrîri, răzămat de parmaclîcul arhonda
ric!, de unde sfărîma rămășița-I de pîne de sccară la porumbeii, cari se adunau de prin imprcjurimT. «Părintele cutare, un vechm șef de
poiiție din Siberia». Mă apropiaih de călugăr.
Dînsul văzu că icra un străin și-mi vorbi în fran-
�REVISTA 1DEEJ
25
REVISTA IDEE1
ȘEZĂTOAREA noastră
24
fuzeste. Vorbirea lui, cp, toate că foarte amasurată,’ arăta o, lărgime de vederi cu totul rara in
lumea. în ca'rq; trăca. Lăsaiîi să-mi scape numele
unpea din. pfoșerișii dm. Decembre 1825, a cărui
istoric o cunoșteam.
cum- ,,
liberia, întrebaiu>? «Cum pu, a fost sub junsdicțief mea-, Aveam idee. Șticam cc fusese aceasta
uridicțiA Putini oameni., în mtreg imperiul, ar fi
putut găsi„m amintirea lor, grelele tame_ și dureroăsele icoane, cc trebucau să muncească cugetul
aceștmi călugăr, Ce îmboldim ascunsa îl adusese
inse.în mănăstirea asta, unde, de-atiția ani, ingîna liniștit .rugăciuni. Șa fi fost oare la mijloc
evlâvîea,'mustrarea de cuget, saturarea de lume?
»Ui’te unuj, care are.de ispășit atîtea, ziseiucalăuzei; Iei a . văzut și făcut lucruri grozave. Po
căința I'o
minat aicea». Fratele, mă privi cu
mirare. Fără.indoeală, înclinarea cuviosului nu i
se înfățișase' nici o dată'sub acest punct de .ve
dere. «S’mtcm cu toții, păcătoși»,, răspunse ici.
Și mai adaugă, făcîn.d pu coada ochiului spre
bătrin, ,£-un și maț mare respect,, cu admirație
chiar:, «Negreșit că se (pocăeșțe. Se zice că a
iubit. femeile foarte mult?.
.. Dostoievsky pătrunde în adine aceste suflete
complicate.’Jnterespl cql mare ce-1 are cartea sa,
pentru iiterățiî doritori de forme nouă, Ie că aceștia nu. vor.găsi cuvjnțe, cînd vor voi să aplice
formulele, noastre pbiqlnuițe diferitelor fețe ale
acestpî’talent. Ma.1 întăiu vor recurge la toate
reguleie catechismuluî nostru literar, ca șă înlănțuească in iele ..pe acest realist, pe-accst nepă
sător, pe-acest impresionist. 'Vor urma mai de
parte,, crezmd al st^pîni. Prbteu înse le va scăpa.
Realismul său crud, va vădi .0 dorință aprinsă
'după. ideă|, nepăsarea-i, va lăsa a, se ghici o flacăyâ lăuntrică. Această, artă subtilă, delicată, va
acoperi pagini, .pentru a. înfățoșa o. trăsătură de
față,..și va da într,'un rînd icoana unul suflet. Va
trebui să ne recunoaștem biruîțl, rătăciți pe niște
ape tplburî, șhadînci, luați de-un mare curs de
vieață, ce curge cătră zori.
i Nu ,ult de. loc părțile slabe ale lui Dostoievsky,
încetineala obicinuită a firului,. încîlceala și întu
necimea povestirel, care se întoarce mereu asupra
acc|qra-și lucruri,, înverșunarea,' migăleala mio
pului asupra unui , amănunt, și une-ori. plăcerea
bolnăvicioasă pentru amănunte desgustătoare.
Mulțl cetitori vor pierde răbdarea, dacă nu vor
avea mlădierea de spirit trebuitoare să se înipace
cu apucăturile geniului’rus, foarte asemănătoare
cu cefe (ale geniului englez. In potriva gusturilor
noastre, cari cer efecte repezi, nu tocmai atît de
adinei, acești- conștiincioși muncitori aî Nordului,
ca Thacheray șau ca Dostoievsky,, îngrămădesc
îndelungate pagini pentru a pregăti un efect înțîrziat. Dar cit .dc strașnic îc efectul acesta, cînd
,ai. răbdarea ,câ sa-1 aștepți, ca si glonțul ce-î ar
runcat departe de cătră această deasă încărcă
tura vie praf,, îndesată .fir cu fir. Cred că pot fă
gădui emoții delicate acelor ce vor avea răbdarea
de lectură, atît de anevoioasă spiritelor latine.
Țfe atras publicul, Ieste un mijloc, un mijloc
foârte întrebuințat. Acela dc a ciunti traducerile
operilorstreine; de a le «adapta» gustului nostru.
Mai multe din aste înlesnitoare fantazlî, au f
înlăturate fără de nici o milă, așteptindu-se, pCnlri'
a ni se da «Amintiri din Casa Morților», într’
traducere, care să fie cel ptlțin o,copie credit
cioasă după textul rusesc. Piitutu-s a oare o datâ
cu îndeplinirea acestei, de căpetenie îndatoriri
dc traducător, pututu-s'â să se dea istorisire! si
mai cu samă dialogurilor O întorsătură tnaî potri.
vită obicînuințclor limbei noastre ?... leată o chestie
pe Care nu vreau s'o ating, neavînd rolul dc-a
judeca aice traducerea franțuzească a Domnului
Neyroud. leu vorbesc de scriitorul rus, după în.
tipăririle 'ce mi-a lăsat opera sa originală.
Dar mă grăbesc să dau cuvîntul lui Dostoievsky
Orî-cari ar fi soarta «Amintirilor» sale, n’are
să-mi pară rău că am pus un cuvînt pentru iele.
Ie atît de rar și atît de bine de a recomanda o
carte, în care iești încredințat că nici un rînd nu
poate jigni un suflet, nici o vorbă nu poate deș
tepta vre-o patimă încfoioăsă, o. carte pe care ’o
va închide fie-care cu o mai bună idee de onienire, cu ce-va mai multă înduioșare pentru pă
catele altora,, cu puțin mai mult curagiQ față de
propriile sale păcate. leată, dacă cugetăm cum
se cade, o taină sfîntă de solidaritate. 0 sufe
rință cumplită fu .îndurată, acum atîta timp, de
un necunoscut, într’o temniță din Siberia, aproape
la Antipozi. Ținută de atunci în ascuns, dinsa
trăește, prinde bine, , vine dc atît de departe să
înșănatoșeze, să întărească alți oameni. Planta
cu sucul amar, pierită de cine știe cînd într’o
vale din altă emisferă, a cărei esență strînsă,
tămăduește rănile unor oameni, cari n’au văzut-o
de loc înflorind. Da, nici o suferință nu se pierde,
ori-ce durere, dă roade, din fie-care rămine o mireazină delicată, ce se împrăștie la ncsfîrșit în
lunțe. Nu dau nici dc cum adevărul acesta drept
o descoperire. Asta-I simplu minunata învăță
tură a bisericei, asupra comoarei de suferință a
Sfinților. Tot așa ie și cu multe alte descoperiri,
cari aduc mare slavă atîtor spirite înalte. Schim
bați cuvintele, radeți văpseaua dc «Psihologie
experimentală», rccunoscînd vechiul adevăr de*
sub rugina teologică. Filosofi îmbrăCați in șiac,
întrevăzută toate acestea acum cîte-va Șute de
ani, deșteptîndu-se,' noaptea, în cîte-o mînăstirc,
ca să-și scruteze cugetul.
Dar nu despre aceștia ie vorba, ci despre acest
ocnaș din Siberia, despre acest mic apostol laic,
cu trupul schilodit, cu sufletul îndurerat, pururea
muncit de vedenii grozave și de visuri duioase.Mi se parc câ-1 văd și acum, în furiilc-i dc
patriotic, spumegînd împotriva păcătoșeniei Apu
sulul și a conrupțicl franceze. Ca cea mai mari
parte din scriitorii străini, dinsul nc judeca dup*
caricaturile litefarc, pc cari le arătăm une-ci.
Ar fi rămas mirat, dacă i s’ar fi prezis ca *
ajunge într’o zi la Paris, să-și povestească n
pomenita-! mucenicie. Nu tc teme teodor
hailovici. Ori cît ți sar fi putut vorbi de r
despre, orașul acesta, vei vedea cum izbuteș
te faci ascultat1, vorbi'ndu-I simplu, cu adev
ce-1' scoți din inimă ta,
V-te E. M. de' VogO®' Din Franțuzește, de Soni
spiridușul
dată un student, un student in toată
Ier» 0 vjnluluI, care trăca într’o mansardă
putețe» ’o cămăruță din pod, și care icra lipit
s»u || i de sărac. Iera de asemenea un băcan,
păirtî^' in toată puterea cuvîntului, care trăca
un ,băcanieră minunată, și care icra mare prointr’o caspiridușul se alipi negreșit dc băcan,
piietan bicauuf putea să-i dee, la fie-care lăsat
fynd-ca
bjicj dc grîușor cu o mare bucată de
de C’-Untru. Studentului nu-i dădea mina să
unt.’naaSemenea chcltucală, așa-că spiridușul re^Ca°in dugheană, unde se simțea foarte bine.
1°f .‘o sară, studentul întră in magazin, pe din
să cumpere-o luminare și niște brînzâ, fiind-că
d^S’ea slugă ca s’o trimeată. I se dădu ce ceru
° Acesta plăti. Băcanul și cucoana, nevasta lui,
’h ce femeeiera și ce dar nepomenit dc vorbă
ah' îl salutară împreună cu «Bună-sara»,. Stu
dentul salută și dinsul, la rîndu-I, și se întoarse
- plece, cînd,' aruneîndu-șî ochii pe hîrtiea în
Lrc-i iera învăluită brînza, se opri s'o cetească.
Iera o foae, ruptă dintr’o carte veche, o carte
care nu trebuea să fie ruptă nici o dată, o carte
’ șii rară poezie.
plina de-o veche
* __ 0 poți avea întreagă; de vrei, făcu băcanul.
Am luat-o de la o t’emcc bătrînă pe cîte-va
boabe de cafea. Pe cîți-va bani pot să ți-o dau.
- Mulțămesc foarte mult, zise studentul: dăini-o în locul brînzei. leu pot prea bine să cinez
și cu pîne și unt, pentru-că ar fi un păcat și-o
rușine, ca o carte ca asta să fie ruptă-n bucăți.
D-ta iești un om prea cum se cade, un om
practic, cît se atinge înse dc poezie, dă-mi voe
să-țî spun că n'ai mai mult gust, de eît lada de colea.
Acest discurs mititel sună cam aspru, înse fusese
spus cam în șagă, cu zimbctul pe buze. Studentul
prinse apoi a rîdc și risc și băcanul. Spiridușul inse
se simți cu desăvîrșire atins, că un asemenea
discurs putuse fi adresat unui băcan, care icra
proprietar,^ și care, afară de asta, avea cel mai
un unt. Și îndată cc veni noaptea și se închise
pravăliea, și toți, afară de student, se puseră și
a ormiră, în pat, spiridușul fură limba cucoanei,
pen ru-ca acesta n’avca nevoe de dinsa in somn,.
căXCar#C lucru pe carc ° punea, nu numai că
stare
acu^tatea de a vorbi; dar devenea în
ca
C:afxprinia acelea-și cugetări și simțiri,
sâ fie
? CUC0ana- Din fericire, limba nu putea
PCntru-SffAÎ-ată’rd?
PG’Un SingUr 10iC’
uuzwomnt-r- - lu ar
*ost in băcănie un tumult,
^C'O datn a5a,saman> pentru-că totul ar fi vorbit
lcr&u
ludușul puse limba pe lada în care
-
a< lteJUrnalele:
?tiî ce-î ^Varat feste, întrebă dinsul, cum-că nu
Se P°ezica ?
CC Se Plinite să nu ?tiu» răspunse lada: ie ce-va
mult m"- -țUrnafe> ca să le umple. Și cred
Ste stud! ,m,ultă Poezie în mine, de cît stăc?
băr
’ ’ cu toate eă leu nu-s de cît o
^bidusul
u?ulpusc limba
pe mașina de măcinat
cafea, ah, și cum mai măcina atunci. Apoi o puse
pe tejghea și pe alte obiecte: tuturora le puse
aceea-șl întrebare, și toatele ii deteră acelas răs
puns : toate i'erau de accca-șî părere, și fie-care
Știe cum-că părerea mulțime! trebuie respectată".
«Haidem acum la student», și spiridușul se stre
cură încetișor pe scara care ducea la mansarda
studentului. Ieralumină: spiridușul se uită pe gaura
cheeî, să vadă cc făcea studentul. Acesta cetea
în comoara ce o descoperise, cetea în vechea
carte ruptă. Dar în ce glorie. O rază strălucită
de lumină, pornind din carte, se întrupase intr’un
puternic trunchiu de copac, crescut foarte înalt,
care-și întindea ramurele asupra studentului. Fie
care frunză a. acestui copac Iera plină de fră
gezime și verde, și fie-care floare părea un gingaș
cap de copilă : fața unora iera luminată de niște
ochi, vibratori și pasionați, negri, iear a altora
Iera însuflețită de niște liniștiți ochi albaștri, dulci .
ca niște fețe de îngeri. Fie-care rod iera ca o
stea clipitoare, Iear din tot purcedea o melodic
fermecătoare, care împlea văzduhul.
Atîta frumuseță și-atita glorie, spiridușul nu
și-o putuse închipui nici o dată. înălțat în'vîrful
picioarelor, dînsul stătu acolo, trăgind cu ochiul,
pănă ce, în cele din urmă, studentul, punîndu-se
sa se culce, suflă în luminare și lumina se stinse.
Și chiar atuncea tot nu-î venea să plece, pentru
că dulcea melodic plutea mereu în spațiu, dezmierdînd studentului odihna.
«Nu se poate ce-va mai frumos, zise în sine
spiridușul, nu mi-aș fi închipuit--nici o dată ase
menea lucru. Cred că am să rămîn cu studentul
de-acuma». Făcînd înse o pauză, și chibzuind și
cugetînd în sine mal rece, oftă: «Studentul n’are
grîușor să-mi dee». Atunci se coborî, da, se în
toarse înapoi Ia băcan, și foarte bine făcu, pen
tru-că, in timpul acesta, lada aproape istovise
limba cucoanei, făcînd descrierea a tot ce cu
prindea într’un colț al laturel sale. Iera pe punctul
să-nccapă descrierea colțului opus, cînd Se în
toarse diavolașul și duse înapoi limba Cucoanei.
Din vremea asta, înse, fie-care obiect din du
gheană iera totdeauna de aceca-șî părere cu
lada, și toate aveau încredere în îea șt o res
pectau într’atît, în cît, sara, cînd băcanul ișî cetea
jurnalul lui cu glas tare, întreaga prăvălie, credea,
necontenit, că ținea discurs lada.
Dar spiridușul nu fu tocmai mult mulțămit,
să stee locului în prăvălie, și să asculte toate
spiritele frumoase și-nțelepte, cari se puteau aduna în îea: nu, de îndată ce lumina se aprindea
în mansardă, se avînta spre îea. Firicelul de lu
mină care Ieșea prin crăpătura ușei studentului,
influența asupra lui ca și cum ar fi fost fUniea
unei ancore, așa de tare îl atrăgea spre man
sardă. Trebuea să alerge neaparat, ca să tragă
cu ochiul' pe gaura cheeî. Atunci simțea în sine
un fior dc plăcere, precum simțim noi adesea
admirînd glorioasa mare, cînd îngerul tempestei
trece peste dinsa. Și ochii i se umpleau de la
crimi, fără să știe de ce, dar foarte fericit de
aceste lacrimi bine-cuvîntate. Cît de îneîntător
ar fi fost, cît de mai pre sus de ori-ce închipuire,
să se așeze sub copac cu studentul. Dar asta ar
I!
!
�REVISTA IDEE1
REVISTA JDERI
26
â
fi. fost prea mare fericire. Dînsul icra mulțarmt, un adversar hotărît al socialismului, sau
foarte bine să fii un hotărît partizan a sociali ’
iera chiar fericit, și numai-cu gaura chcCi.
Acolea stătea ceasuri întregi, in frig, m vuitul inului, rămîriînd un pios, răminind credincios S’
Creștinismul, câruea libera cugetare îi Ieste u
rece al Ternei, care sufla prin bageaua din pod,
drept dc deasupra lui. Dar entuziastul mic duh adversar de moarte, n a avut oare, in principii?
nu lua dc loc aminte la frig. Și-ntr adevăr dînsul un caracter cu totul socialist, chiar comunist?
nici nu-1 simțea, pănă nu se stingea lumina din Din partea lor, liberii cugetători din trecut, spi
mansardă, și pănă dulcea muzică nu se pierdea rite mari, bună oară cei din veacul al XVlII-lea
în trista noapte de iearnă... Brrr... Atuncca il a căror hotărâre n’a fost nici dc cum mai slab'
apuca tremurarea de frig și se strecura in un de cit a continuatorilor lor din zilele noastre
gherul lui îndămînos și cald. lear cind veni ajunul nici nu au presimțit măcar ideile și năzuințele so’
Păsatul dc sec, si cu iei marca bucată dc unt in -cîaliste cari frămîntă timpul de față. Ic drept că
bidul lui de grîușor, ah, îșl dete samă că, la urma unele sisteme sau teorii socialiste răzlețe, furg
concepute și înainte, bună-oară ca vestita Uto
urmei, tot băcanul îi icra stăpîn.
Dar, într'o noapte, spiridușul fu deșteptat dc-o pie a lui Thomas Morus. Dar astea fură mai de.
ciocănitură grozavă, in obloanele dc la ferestre: grabă niște simple încercări ideologice, de cit
o mulțime de oameni strigau afară cît ce puteau: niște planuri de reformă, formulate în chip Se.
paznicul de noapte dădea alarma: întreaga stradă rios, și n’avcau nici un raport direct, nici cu reiera iluminată de lumina unui foc. Foc... Unde ligiea, nici , cu filosofica. De alt-feliu Morus fu
oare ardea?... La băcan, ori alături?... Tumultul un fidel creștin.
In sfîrșit, nu trebuie să uităm, că cea mai mare
nu se putea descrie. Cucoana, în zăpăceala ici,
iși scoase din urechi cerceii de aur și-I puse în parte din încercările socialiste sau comuniste aplicate,
cari s’au făcut pănă acum în America,
buzunar, ca să salveze ce-va. Băcanul, își prăpădise
cumpătul cu totul, gîndindu-sc la biletele lui dc nu numai că n’au nimic atace cu libera cuge
bancă. Servitoarea nu se gîndea de cît la man tare, dar încă iele s’au intemeeat, în de obște,
tila ici de mătasă. Fie-care voea să scape ceea pe-o bază cu totul religioasă, și n’au putut'să
ce i se părea mai de preț. Tot așa căută să se mențină de cît prin asta.
Intr’adevăr, astă-zi, socialismul și libera cuge
facă și spiridușul. Din două sărituri, urcă scara
și se află în mansardă. Studentul stătea liniștit, tare au un contact mai des. Inse pricina acestui
în picioare, la fereastra deschisă, admirînd focul, fapt pai.re a fi mai mult întâmplătoare, de cit
care iera la o casă vecină, nu Ia acea a lor. purccsă. dintr'o necesitate interioară, întru cît
Cartea cea minunată icra pe masă: spiridușul persoanele cari au obiceiu să raționeze în ma
puse mîna pe iea, o puse în gluga lui cea roșă, terie filosofică și religioasă, fără să ție samă de
ținînd'o cu amîndouă mînelc ridicată în sus: lu prejudecățile tradiționale,' fac in de obște tot așa
crul cel mai prețios care-1 avea toată casa iera cît se atinge de condițiile noastre politice și so
scăpat. Și o rupse de fugă, sărind pc coperiș, ciale. Zic înadins, în de obște, pentru că sînt aapoi într'o clipală se așeză pe hogeag.* flăcările bateri, chiar foarte izbitoare, dela regula asta,
seînteetoare făceau în juru-î o aureolă, cum stătea, precum vedem, bună-oară, la celebrul autor al
strîngind puternic, cu amîndouă minele, gluguța-i «Vieței lui Isus», D.-F.. Strauss, care, în timpul
celei din urmă perioade, a vieței sale, profesa
roșă, în care icra apărată comoara.
Știea acuma bine undc-i iera inima, simțea cea mai înaintată liberă cugetare și chiar ma
prea bine cum că studentul ii iera adevăratul terialismul pe față, pe cînd iu materie politică,
stăpîn. Dar de îndată ce focul se stinse și de și în tot cc se atingea dc aceasta, avea niște
îndată ce-și veni in simțiri, își zise : «îmi voiri opinii cu totul strimte, chiar reacționare.
Pilde dc astea, mai puțin cunoscute sau mai
împărți simpatiea: nu vreu să părăsesc cu totul
pe băcan, din pricina blidului mieu de griușor». puțin izbitoare, se vor găsi, negreșit, foarte multe.
Ceea-ce icra cu totul omenește, cu toate că zise Așa-că putem ■ răspunde, fără șovăire, cum-că nu
asta un duh. Oare nu sîntem noi cu toții alipiți de există nici un raport direct, între libera cugetare
băcan, pentru dragostea untului și grîușoruluî lui? și chestiea socială, cu toate că vorbind de rolu
social al liberei cugetări, ar fi trebuit să presu
H. C. Andeusex.
punem asemenea raport.
Un • raport, • intr’adevăr,:există, cu toate ca n
LIBERA CUGETARE
ȘI CHESTIEA SOCIALĂ
,ar fi direct sau imediat, ci indirect. Pentru-ca,
de îndată ce vederile universale ale liberei c
Raportul dintre libera cugetare și problema getări vor trece din domeniul pur teoretic m c
socială a fost pus foarte de multe ori in dis al aplicărei, va trebui neaparat să sc ai a
cuție în timpul din urma, mai cu samă din punc vedere o reformă radicală a ideilor sau a op*
tul de vedere al raportului dintre mișcarea li niilor generale, asupra statului, societățcl, e u
ției, culturei științifice, asupra religiei, mor j
berei cugetări și mișcarea socialistă.
Chestiea trebuie pusă așa: Se poate oare deo și așa mai departe, idei cari, pănă acuma, ‘
sebi chestiea liberei cugetări de chestiea socială ? întemeeat pe o bază pe jumătate teol °S1C^‘
jumătate metafizica. Pe cîtă vreme Hber-a 5C,
Și care-I rolul social al liberei cugetări?
După părerea noastră, libera nu are cu pro tare va face să apară ca niște amăgiri, m> *
blema socială de cit un raport indirect. Poți rilc religiilor, mai cu samă făgăduințele.unei
foarte bine să fii liber cugetător și țot o
o dată
dată ricire viitoare, răsplătirile sau pedepsele
27
laLtă, ica va fi nevoita de-â îndrepta cruțătoare ce are loc între inși, cu prețul vieței.
, CCaartizani1or iei și ale tuturor oamenilor, Trebuie să întemeem un mediu, în care ruina
’bste, spre vicata dc Pe Iu,nca asta» spre unuea să nu mai fie îmbogățirea altuea, ci în
? ■•-xtnîntești.
care, din potrivă, insul să se simtă fericit, po
. ;r<ie
pămi.—..
.
,
'adevăr,, nu sc
se poate zice ca asta-, treaba trivit cu fericirea întregului, sau a tuturor inșilor
I” .
o-ctări, ca ;atare. Mai mtai, libera cu- celorlalți. Toți bolnavii, toți cei mizeri, toți’ cei
liberc1
urnlărește dc cît adevărul științific sau in ncstarc dc a munci, toți Invalizii. Muncei, tre
2ctarr aluminele acestui adevăr. Așa-că n’are buie să fie întreținuți pc socoteala comunitâțeî.
^|0S0ftCsâ’ sc întrebe cari ar putea fi, ar trebui Nu trebuie lăsați în prada morțel, lipsiți de ori-ce
fl?voc J‘u)ările acestor lumini, aplicate pc terenul ocrotire și fără nici o milă. Trebuie să luăm
să • I si politic. Dar, tot așa, Iea nu poate îm- toate măsurile trebuitoare, pentru a regula mai
sOciai
l asemenea aplicare, nici reclamările
bine distribuțiea bogăției, și dc-a împiedica în
'atilor, cari cer compensare. La urma urmei grămădirea celei' mai mari părți din averea pu
deSit'mca nu sc mai mulțămește numai cu simple blică în uncie mini aparte, pe cită vreme masa
IDU -ri si renunțări filosofice, și, în privința asta, geme sub povara mizeriei.Fie-care trebuie sase
nC-?a_n desăvîrsirc
dreptate.
Ica cerc o altă va- bucure dc rodul muncei sale, dar nimeni nu tre1V—
?r!re in schimbul celei pierdute sau aș'/ ■
așteptate,
bule să se bucure dc munca altuea, nici să se
Lnpensare cc nu i se poate da de cît prin mij- resfețe in toată vicața î
,'ojnpensare
în. brațele voluptoase ale
f ul unei
~I îmbunătățiri sociale. Așa-că, mi se trîndăviei,
trîndăvici, pentru simplul cuvînt că a avut pă,oC cum-că ar fi cc-va nevrednic
liberanevrednic
cu- rințl dc
cum-că ar de
fi. cc-va
libera
(
Lcu
-----’
...................
bogați
sau—rude
situații
înalte.
_ libcr-cugetători. dc-a se închide, în
ffetarc și de
Și dacă lupta pentru existență nu poate fi
fața u°ei asemenea năzuinți sau nevoi, de-a sc schimbată într'o luptă comună a tuturor, favora
4 : a declina ori-ce bilă existenței, iea trebuie făcută mai dreaptă și
închide în cercul egoismului și dc
la analiza
participare
__ L
---- - problemelor sociale.
ma’ omenească, printr’o egalitate mai mare a
Cît se atinge despre raportul teoretic dintre mijloacelor și armelor cu care această luptă se
.____________________________________
libera cugetare
și socialism, mi se pare că lucrul j^u pUț-em pUnc un om fâră aparare sau în
cel mal
mai bun ie de a pleca de la un principiu armat numai c’o sabie de lemn, în fața altuea,
bazat pe științele naturale, sau dc la lupta pentru cu puști și cu tunuri, pentru că soarta acestuea
existență a lui Darwin. Vîeața omului, ca și acea ar fi hotărîtă mai dinainte. Cu toate astea așa
a plantei, ca și acea a animalului, ieste o ne se petrece în societatea actuală, în care, cei mai
curmată' luptă pentru existență, dusă atît împo mulțî sînt meniți, neînlăturat, la. supunere și la
triva naturei și a acțiunilor iei vrăjmașești, cît înfrînări, pe cînd cițî-va joacă roluri de fericiți și
șî împotriva semenilor noștri.
stăpîni. Cazul ca un om din popor și sărac să
Această dublă luptă devine cu atit mai vie și ajungă la bogăție și la o strălucită poziție so
mai necruțătoare, cu cît numărul oamenilor, in cială, Ieste cu totul rar, pentru a dobori regula
așa numitele state civilizate, crește, și cu cît ne comună. Cind inse armele sau mijloacele între
voile acestor oameni cresc. In lupta împotriva buințate în lupta pentru existență, vor fi, dacă
naturei, .cele mai dese ori izbutim, dobîndînd nu cu desctoîrșire egale, cel puțin cit mai egal
cele mai bune rezultate. Dar lupta indivizilor distribuite, între toți, nimeni nu va mai avea
între sine, care se chieamă concurență, a îmbră- dreptul1 să sc plîngă, dacă în concurența univer
cat cu vremea un caracter care p''4’" sau trebuie ■sală,
—
va remănca întru cît-va mal în urmă de cit
poate
să întristeze inima filantropului,
și care dă o alții.
Ca și
pentru existență din natură,
x
,
, în lupta
t
cruda des
,'r’'r,4‘'*''' caritățci și milostivire! creștine, cei mai buni, mai energici,, vor fi în
desmințirc
in general cei
Stăpînul
lume! a ajuns egoismul, și nimicirea și dintâi, dar asta nu va putea de cît să folosască
. ”1 himei
exploatarea socială,
a unora
unora g
de_ cătră alții, L
Ie la totalităței.
Și așa, societatea omenească va merge
.’l, a
______ ,
C?^c* Moartea
^oartea unuea, Ie
ie pînca, ic vîeața altuea, înainte, ca și natura, cu singura deosebire, că
după cum .iLe
zice proverbul.
proverbul. Și
Și vorba:
vorba: «Scoală
«Scoală tu,
tu, clementul pus de Darwin intr’atîta lumină, al
g1
a?ez ieti»,
’eu», ar"
a ajuns strigătul
ferocităței, al cruzime!, al necruțărei, care domașez
• * ’ “ ’ războiului
' ’ “
s°c j \ făra că
să se poată aduce vre-o imputare nește în natură, în omenire va face loc umani- .
orcului,Juat individual, xpentru-că
instinctul
conțaței, frăției, asistenței mutuale, soli dărițaței,
____ __ ________ l conno^ r^proprll
pr°Prlî îi
“ ihipune
Așa privită, lupta pentru existență, pe care
impune a sc purta cum se
^Qa a,aCel
-tl care nu voește să fie călcat in pi- natura oarbă ne-o arată sub o formă mai mult
duo"6’ *n mare
---^e curent al vieței și-n alergarea sau mai puțîh grozavă, va deveni, prin domniea
Pene riavere,
Verei nu
UU trebuie
tre^uîc să stea de loc la cum- rațiune!, o instituție socială cu totul bine tacăde-a-șî
doborî
i
"lui, protivnic. Trebuie toare. Și dacă cu chipul acesta putem face fesă nrî re'ad°k°rî vecinul
^?'®
poafă
lVC-as
aScă,
^a- fără
^ra milă, cum pier alții, fără să ricirca, putem aduce mulțătnirea' pămîntească a
vrec
le veni în ajutor.
mare! mulțimi, doritoare să-și îmbunătățască
Sa v
ree a Ie
tristă * societatea
s<?c,etatea voește să se îndrepte, această soarta, marea mulțime nu va mai avea nevoe
I-T1T-V
4—
.1
________
____________
1.
’
—
:
aceastî»arC
lucrurî trebueste schimbată. Și să aștepte și să dec credință făgăduelilor pochimbare
nimbare ie
îe cu
CU putință.
putintă. Lupta pen- pilor, cari anunță răsplăți sau pedepsiri viitoare.
tru nimii.\ .Sc
C1
.
rca
reciproca,
Pe terenul acesta, libera cugetare și năzuințele
să’ devie o luptă
£°niună si ''a].reciPr,ocaJ trebuie sa
solidară
masului comun, socialiste își dau o mină frățască, ca să lucreze,
so ară împotriva vrăi
vrăjmașului
Potriva’n"1‘zcrici•a, înfrînarea. Unirea în lupta îm- în înțelegere, la fericirea spirituală și materială
P^tru exist
atUreî
hitețirea, îmboldirea frățască a omcnirel viitoare.
ență, trebuie să i'ee locul luptei neD-n L. Bucijneiv
q
If
j
I
■
I ,
!
V;
�REVISTA ifJEK)
REVISTA IDEE!
DIN RUSIA
2S
ARMATA DE REZERVĂ
i!
l-h
Cînd intilniți, pe stradă, cupolele sau trasurile
cari vin dc la gară, încărcate cu acele cufere si
geamantane colosale și grele, cari fac incunjmuJ
lumei, privit! la ciți-va pași in urma. Pe trotuar
sau prin mijlocul străzel, prin imbulzala dc tre
cători și trăsuri, niște oameni alcarga anevoe,
foarte ușor lăsați în urmă sau distanțați decan bine
întreținuți. Irabrâcațî mizerabil, încinși c o cingă
toare proastă, aceștia alearga, cu nunele la șol
duri, cu capul dat pe spate, cu gura deschisa,
cu ochii rătăciți, hipnotizați de vehiculul greu,
care parc să aibă aripi, și care-î Urăște, intr o
cursă desnâdăjduită, nebună, de la gara dc Lyon
sau de la gara d’Orleans pănă la Arcul de
Triumf, prin noroîîi, prin ploae, prin vînt, sau,
încă și mai rău, prin flacăra unui soare arzător.
Intre cal și om, i-o prinsoare. Bînecuvîntată
îmbulzala trăsurilor, care îngăduc o mică ră
suflare. Vizitiul înse vrea să cîștige timpul pierdut.
Fie-care lovitură de biciîi ce arde animalul, îl
arde și pe om, pentru-că trebuie să-și iuțască și
dînsul’ pasul. Alt-felîu, Ia cotitura unei strade,
împiedicarea de-un trecător, sau o durere neaș
teptată, din pricina unei silinți prea mari, face ca
vizitiul să se facă nevăzut, și, cu dînsul, speranța
problematică a unei mizerabile plăți să picară.
In cele din urmă. înse, omul învinge. Gîfuind,
asudat, plin dc praf sau plin de noroiu, zdren
țuit, deșgusțător, iei Ie Ia fața locului, oferindu-șî
serviciile lui, călătorului, ca să-î coboare și să-î
urce bagajul, cu toate că abiea ținîndu-se pe pi
cioare. Un semn din cap, și, pe spatele deșălate,
cuferile și geamantanele grele, cu chiu cu vai,
alunecă din etaj in etaj... In,fața unui hotel,
inse, hamalii sînt la post. In fața unei locuinți,
ieară-și, portarul sau slugile din casă, îi vor lua
treaba din mînă. Acolea nu-I nevoc de-un om de
pe drum.
Respins c-un semn, nenorocitul se uită pros
tește cum dispar poverile grele, la cari rîvnea.
Degeaba a făcut îel atita aprigă cursă, s’a pier
dut in zadar toată silința desperată a unei energii
vitale, după cîștîg. Nu numai nici o plată, dar
nici pomană, pentru-că agentul, care stă neclintit,
la cîți-va pași, veghează asupra ordine! stabilite,
care voește ca mizerii să picară de foame, după
anumite reguli. Cu pîntecele gol, cu ciolanele
tremurind, trebuie dc făcut ieară-și aceea-și du
reroasă calc, de străbătut Parisul, de înturnat la
gările extreme, pentru a face din nou aceea-și
omoritoare încercare, poate cu aceea-și urmare.
Grozavă meserie, va zice cine-va. Asta nu-i
meserie. La asta nu-i ucenicie, și nici o vieață
omenească n'ar putea să îndure această încercare
ucigătoare. Pe. unde vin înse oamenii cari se
ocupă cu asemenea lucru ? Ce catastrofă a aruncat
pe drumuri aceste vrednice dc plîns unelte ale
muncel ? Nici o catastrofă, ci mersul obicinuit
al regimului nostru economic, care vrea ca lu
crurile să se petreacă așa. Nu ie ncvoe de brațe.
Ce să facă oamenii ? Să cerșetorească ? Să fure ?
Dînșîi încearcă, viai întâi, alte cele. Cei mal vînJ°ȘL strinși la gări, aleargă după călători, stră
bătînd Parisul, care nu-ntoarce macar capul CeT
lalți, fac și dinșil ce pot, mai înfrîng legile si
gulamcntcle de poliție, trăind așa zicînd, căzîuj"
murind, nu știe nici unde, nici cum.
' u’
Icată anuala de rezervă a muncel, cum a numit
Marx, alcătuită din toți cei slabi sau neîndăm°
natecî, din toți cei înzestrați mai rău, din totî
ce n’au noroc. Luați în lucru, de îndată ce Co
mandcle cresc, dați afară pe dată ce munca din
fabrică descrește, dînd ocoale în jurul atelierului
invidîind munca aspră a altora, schimbîndu-sî
necontenit meserie a, fără să-î desguste nimic aceștia se înverșunează să păstreze tocmai atîtâ
vieață, ca să poată răspunde la cea dintâi chîemare. a unui închirictor de brațe. Ințîmplarea
norocul unui cufăr dc descărcat, caritatea ofi*
cială sau privată, spitalul, închisoarea-! ajută $a
nu moară cu totul, pănă cînd o celulă finală le
pune capăt.
Oare nu întruna din expedițiile astea, căzu,
mai dăunăzî, pe stradă, Jean Four, nenorocitul
care alerga după o trăsură încărcată de bagaje?
Un primar compătimitor îi dădu io franci. Un
judecător al Republice! îl ajută cu opt zije dc
închisoare, dc cari Președintele nu-1 grație. Re
confortat sau întărit ast-felîîi, Jean Four a pro
gresat negreșit. Republica veghează asupra-I.
Așa se-ntîmplă ca muncitorii, cari umplu ate
lierul, ce-i‘sfășîe, cu zgomotul lor, incovoiați zi
și noapte asupra materiei rebele, care le isțoveste,care le sacă vieața, grăbindu-le pasul cătră o
bătrîneță păcătoasă, prea timpurie, așa se-ntjmplă
că-s încă un obiect de invidie, pentru acei cărora
soarta nu Ie îngădue să trăcască și să moară
prin această cheltuire de sine. Aceștia-s prea
mulți, Malthus a predicat în deșert. Atelierul nu
poate să-I ucidă de-o dată pe toți. Fie-care tre
buie să-și aștepte rîndul. Nu ic ncvoe de iei
acuma. Iei nu pot să trăească normal dintr’uii
salar. Poate să fie nevoe de iei în curînd. Nu
trebuie să moară de-abinelea... Și-așa, se face o
ondulare de la fabrici la stradă, de la stradă la
fabrici, la-ntîmplarca unei taxe dc vamă, a unei
dări, a unei descoperiri noi, a unei mode, a unei
fantazii, care, de-o dată, umple atelierul sau îl
golește, plimbînd, orbește, mizeriea, boala și moar
tea in omenirea întreagă.
Legile de fabricismt ce-va minunat. Ne ocupăm
foarte cu mare dreptate de fabrici. In atelier
trebuie aer, lumină. Nu trebuie să fie îngăduit
șă se abuzeze de om, după qum nu trebuie sa
se abuzeze nici dc femee, nici de copil. Să re
gulam entăm ceasurile de muncă. Să asigurăm
pe muncitor împotriva accidentelor. Șă-i asigu
răm bătrîneță. Astea-s niște frumoase preocupări,
încă abiea, schițate, a căror îndeplinire inse nu
trebuie araînată, care așteaptă concursul tutar°
celor pe cjiri nu i-a împietrit egoismul burg
Dar cc ne tăcem cu gloata celor golani și °
navî, pentru cari fabrica nu se deschide
cind și cînd, la niște intervale determinate^ e
nu putem prevedea, ce ne facem cu
rezervă a muncel? Ce facem pentru Rar Car ,
tea si chiar si închisoarea nu mai sînt de ajui «•
G. CtEMENCEAU’
in ol22 lanuar plină a-zi, au avut loc în
De; lf,nrte înalte demonstrații muncitlirești lear
^brica autoritățel foarte multe măceluri
din rrjuscricrca acestora în tot largul ar rccrltnte' un spațiu colosal. Ne mărgenim a reprocvloaiiele noastre, doar începutul, pentru-că,
^uce y» c.ul ce.i urmărim, de a da cetitorilor
Pef- din toate, materie de gîndit, ni se pare că
noȘ‘rf
Ori-cincfoaie șă-șl dee samă, din
aJ/!,thil acesta, ce fierbe în ceasul acesta în
începu
j)0ate‘ scoate încheerile necesare,..
Rusia,
p M
nn recentă grevistă, din Rusia, a început
^iscare . taulînrl înainte de celebra zi de 9/22
(■nu cU ț
yorba de-o chestie cu totul loi ală și
1 , uzin'elc Putilpf: îndepărtarea a patru
Lirol-a camarazii lor hotlrîră să le lec
liicratori,
. p sociaiibt, mal drept, .social-deflpilrarP £r.,ncte 0 comunicare ziarului de partid,
niocriu, ‘ ‘ Or zile pregătitoare, comunicare care
re iutală se desfășurării evenimentele si
arfl vidră ideile în spiritul lucrătorilor.
l’ț'.Âe întrunirile lucrătorilor se ținură la dife•♦Sl sucursale ale acelui „Club al muncitorilor1-,
multe din ziarele franceze îl luară drept
I'0 ^‘ont.ru de acțiune sindicală și care do fapt nn
d0 cît o asociație autorizată și chiar creeati de
iivern în SCOP Sil saPe niișearea muncitorească,
s5 poată înrîuri asupra-I, mal ușor, prin agenții s'il
cohslîențl sau inconștienți. Scopul acesta îșl puseră
in minte, din capul locului, să-l urmărească orinduitoril acestui Club. Dar acțiunea asociației lui
fu cu desăvîrșiro alta. In afară chiar de orl-ce înrîurire a vre unor propagandiști, numai prin faptul
aproprierel lor, lucrătorii prinseră să-și înțeleagă
mal bine sitnațica. să-și dezbată interesele, să se
simtă mat puțin răzleți, mal bine sprijiniți. Dacă
mul punem, că membrii diferitelor grupuri socia
liste făcurăj la rindu-le, tot ce putură ca să abată
planurile primitive ale organizatorilor, vom înțe
lege ușor de ce mișcarea îșl depăși foarte repede
scopul și amăgi așteptările inițiatorilor Iei.
Sil ne întoarcem înse la săptămîna celebră. In
ziua intăl,, Duminică, nu se vorbi de cît de înțe
legeri cu admiuistrațiea, dc diferite mijloace de-a
lipirii po cel patru lucrători înlăturați. Nu se.rosti
iiirnl nici Un cuvînt dc „grevă". Și toate încercări,e, de-a se lărgi dezbaterile, fură cu îngrijire îm
piedicate do președinte. Totu-șl, dc-a doua zi, greva
ni preclamătă. In întrunirile, ce se tin, oratorii
pnnrl să vorbească cu mal multă îndrăzneală. Ce1-J.A
.lărgite. Se cerc ziua de opt ore. spojrca lialariulul cu 25 la sută, un salariu minim,
P*?’ Țentru salahori... Cereri cu
se w?*
sii se alăture la astea. Aceasta
iizim «a00 m z,na dc 3/1G lanuar. La 1/17, alte
mirn
.cu f‘Gle alG lu‘ Putilof. Zilele ur-
■
ri’11-1?1? s°tin ,ie d™a °ri i,e "■s ■
i,
■'
litice, sq vofb
i reYcn<lic’irL economice si poVonariln,. V01rbG§tG 'le răspunderea stăpînilor, i'une’dptămînpT + r;lsP,jndcrea țarului. Cătră sfîrsitul
C6sc si iirJ, t0 v astea se limpezesc, se statornitilor, c.ătr i taZtl de"ac°lea acea petiție a lucrătoJ11 «liunni^n
care cetitorii gazetelor o cunosc.
! nf
QrpnhJfnn<jSeî crunte, '/« Sf. Petersburg
?Pdr. gjj X. y00.000 de lucrători. Ziarele nu mal
X^torilor a rani{r uriașe. Popa Gapon vorbește
oconnfcpre?nteres',1G
dospro îmbunătn ■ Co do cur C°<- de dobîndit, despre drepturile
C,e-nt "Urătorii singuri sînt purtă’ Zlce acesta, singurii doctori în stare
25*
•sa vindece toate relele-. Dînsul întreabă pe lu
cratori, îl întreabă să spună, dacă jură să-l spri
jine. „Da, jurăm-, strigară, de pretutind-mea, toii.
A doua zi trebuea să fie ziua hotăritoare. Anun
țuri lipite pe străzi, spuneai! că nu se v.i îngădui
mei o îngrămădire, că trupele vor da foc. leată
cum îndreptățește Popa Gapon, în aceste din urmă
întruniri, calea ce-arată de urmat: Nu mal Te de
umblat după dreptate pe la slujbași. Inspectorii
de fabrici, cu și prefectul, la cari Iei și lucrătorii
s’au adresat, nu vor să le dee nici o satisfacere,
Nu rămîne de cît să se trimeată o delegație cătră
țaru. Și, dacă nici Ici nu va face nimic, atunci :
„jos țarul-.
Cit despre cele petrecute a doua zi, relatează
următoarele, un martor ocular:
^c[crs0urg, 10/23 lăhiiar,—Petersburgul Ieste
scăldat în sînge. Numărul ucișilor și rîniților nu
se cunoaște.încă, de bună-samă. inse, nu trebuie
să fio mal mic de 1.00')... După ziarul „La Tribiuic
Fussef din Paris, cu data de. 1 Februar, care pu
blică lista amănunțită a celor uciși, dind si nu
mele acestora, numărul ucișilor, din ziua de 9/22
lanuar, iesle de 2.136... Voiu încerca să descriu,
scrie martorul ocular, ceea ce am văzut singur.
La 9/22 lanuar, la 2 ceasuri după amiază, trebuoasă se-nlruneascil, pe picata Palatului delearnu,
delegații de la toate uzinele și dc la toate fabricclo: pcntru-cii întreg Petorsburgul Icra în grevă. La
imprimeriea „Jurnalului Oficial-, la eonductelcdo
apă și la sectorîl electrici, lucrau soldățil... In
fruntea lucrătorilor, cari veneau de cătră’ poarta
Narvel, mergea Popa Gapon, purtătorul unei jalbe,
pe care trebuea s-o dee țarului, în numele tuturor
lucrătorilor. Lucrătorii și-aveau cu dinșil femecle
și copiii. Toate Ieșirile, cari duceau din cartierele
muncitorești cătră centrul orașului, lerau ocupate
do trupe, și aici se petrecută inhlile măceluri, îrităile împușcături asupra m ilthnel paclnice, nearmate. Intăea salvă, culci la pîiuiot preotul si-nn
mare număr de copil, cari mergeau înainte. La o
comandă, mulțimea se culcă la pămmt. Atunci ca
zacii prinseră să minueasci sabiea. Aceleti-.ș! mă
celuri. acelea-șl împușcături avură loc și-n cele
lalte cartiere... La undează mă aflam lingă gră
dina Alexandrovsky. Toate porțile ce dau în spre
Palat lerau ocupate de trupe... De îndată ce mul
țimea, caro creștea no-ncetat, • cu noi grămezi de
muncitori, începu să-și arate nonnilțămirea față'de
această stăvilare, se comandă; „Trap". Și, călărimea alungă mulțimea în străzile lăturașe. Mulți
mea lera cu desăvârșire paclnicî, nici steaguri nici
strigăte revoluționare. Ținu ast-feliă pănă -cătră
ceasurile două.
In vremea asta mă aflam în unghiul perspectivei
Nevsky și pieței Amiralității Aceea-șl priveliște.
Trupe ocupînd toată lărgimea străzel, în fața lor
hune colosală. Parc’ar'fi fost un feliii do așteptare.-.
Li ceasurile 3, aud sunetul unul corn, un semnal,
dar nici leu, nici alții, nn-I dădurăm nici cea
mal mică luare amintel Nii lera într'âsta nici b
somație, nimeni nu bănuea că avea să se dec foc.
Un alt sunet de corn, cu aceea-șl impresie. Apoi,
de-o-dată, o salvă, a doua, a treei. Sute de inși
rămui pe loc. Mulțimea so risipește, se ridică
inorțil, cari sînt- dlișf in lungul perspectivei Novskv.
O ațițaro grozavă cuprinde toată lumea. Scenele
ce se petrec nu se pot descrie. Nu mal Ie o mani
festare, ci o revoluție, cu deosebirea că revoluționa- rilor le lipseau annole. Fie care, luptă cum poate:
soldați! si ofițerii sînt trîntițl jos de pe cal, li
J i
i
r
■
ir
■
a
�REVISTA IDEM
31
REVISTA IDEE1
"X jnaT departe, sub diriguireă lucrăto-
30
so smulg epoleții, li se Jfeau arniolo și-apol li
!:i-
ițație la Moscova, cu chemarea la arino. 1 _
panii, din nu știu caro regiment, refuză să leasă din
cazarmă. In ajun, cînd unii se adresază soldaților,
spimîndu-le să nu tragă în frații lor, aceștia as
cultă cu Juarn-ammte, tolu-șlînanitînd, ziclnd: „Au-I
vina noastră, Iortați-ne“. Chiar leu ful martor la
o asemenea scenă...
,
Cit >o atinge despre purtarea trupelor, ni se spune,
ca un zvon numai ce-I drept, cum-că regimentul din
Finlanda a pus armele jos, cum-că doi ofițeri n au
voit să-sI ducă soldați! împotriva poporului.
In ostrovul Wasili, so spune cum-că stîlpil tele
grafici si telefonici sînt nimiciți, learsîrmele luate,
casă se stăvilească trecerea călărimel. Un mie de
pozit de arme Ieste prădat, se ridică baricade, pe
care frlfîe două drapele, roșii. Purtătorul unul
drapel Ieste străpuns de baionete, un orator ucis
pc-o baricadă. Sergenții de stradă sînt dezarmați
.și oamenii se slujesc de armele lor...
Despre cele petrecute în provincie ni se comunică:
Varșovia, lăliS lanuar.—Două ceasuri de dimi
neață-* Sînt doborît de oboseală, dar nu mă pot
lipsi de plăcerea de-a vă înștiința despre tot ce
s’a petrecut zilele acestea aici.
Chiar Ieri, Vineri, la amiază, grupe din partidul
„Bunii" prinseră să cutreere fabriccle, îndemnînd
prin graiiî sau prin silă să se-nceteze lucrul. In
cartierele locuite de evrei se răspîndi o mare mul
țime, caro circula liniștit. La ceasurile 2, Inse, apăru un apel, al partidului social-democrat polo
nez, cătră lucrători, spre a se solidariza cu lucră
torii din Petersburg.
Greva începu la berăriea Madileid, întinzîndu-se
numai de cit la cea a lui Haberbusch, după care
. lucratorii inersoră din uzină în uzină, stingînd cup
toarele, dind drumul aburului, dind drumul, in be
rării, lichidului clocotind, în canale, si poruncind
lucrătorilor, să părăsască uzinele. Totul so pe
trecu in liniște. Politica nu so amestecă. Ținu așa
cîte-va ceasuri.
Prin oraș se răspîndi totu-șl zvouul, c’o să lipsască
lumina, apa .și pinea... Peste-un ceas, un kilo de
pine se vindea cu 30 kopeicl sau 75 bani, lear ce-va
mal tîrziu ajunsese 50 kopeicl, 1 fr. 25,
Cu toate astea, sara, gazid nu lipsește de loc,
serviciul apelor, întrerupt pentru cîte-va ceasuri,
se face din mm, telefoanele, părăsite de amploiațl,
prind să funcționeze, mulțumită soldaților ce le
iau locul. Cătră sară totul se liniștește’ nu se văd
do cit mici grupuri de lucrători, ’ preumblîndu-se
prin stradele principale, si numeroase patrule de
soldați, din gardă și din husari.
Astă-zl nu mal Ie înse acelaș lucru. Din faptul
zilei se vede o foarte mare mișcare; Aproape de
bariera Wola,. se grămădește o maro cîtăț.ime de
lucrători, în majoritate creștini. Membrii Rund
ului se împrăștie prin cartierele evreeștl, prin stră
zile Kroșmalna, Grzybowska, Dzielua, Dzika, Gesîa.
Mi se spusese să mă găsesc pe la ,9 în strada
Wronia: sînt acolo. La răspîntiea a două străzi,
un Băcăuan împarte proclamațiile partidului socialdemocrat, pe care mulțimea le smulge cu lăcomie.
Ce-va mal departe, un băet, ca devre-o cincl-spre' zece ani, lipește pretutindeni, peste afișele poliție!,
afișe cari îndemnau mulțimea la liniște,lipește pro
clamații socialiste, înconjurate c’o mare dungă roșă.
In momentul acesta mișcarea-I do nedescris. ’
irecum spusein, lucrătorii Ierau concentrați mal
cu samă în cartierul uzinelor. Do co nu Sf> ?
droptau oare cătră centrul orașului? Nu înfni ‘
tactica asia, dur așa fusese hotărît... Cătră conîl??
orașului fură trimeșl doar femeile și copiii Bjap»
în virstă dc la doisprezece, pănă la șcisprozeco ?’ ’
în grupe de zece—doisprezece, sub diriguireă un .
sau a doi lucrători mal maturi, străbat străzii61
Răstoarnă becurile de gaz, strică aparatele toi ’
fonice, opresc birjele, dau jos pe călători silîn i
pe.vizitii să se întoarcă acasă, fără livrea și fntnumăr. Deraiază trainwaele. Scurt, întrerup ci
cularea trăsurilor și fac cu neputință comunicări?"
telefonice. Politica nu încearcă încă nimic, să nun?
capăt acestor neorînduell.
1 *a
Pe strada Wronia, în fine, mulțimea se-ngrămi
dește zgomotoasă și ațlțat.ă, cu toate că cîutihj*
Cine-va strigă: „La cazarmă. Haidem să puneiii
mina pe armeu. Mulțimea se-ndreaptă cătr-o ca.
zarmă. Atunci aleargă o companie de cazaci. Rid
sună o salvă de focuri, doi oamonl cad uciși, mul"
țimea șe-mprăștie. Lipsa do arme-1 vădită,’ Unjf
âblea au niște toporașe, nici un foc nu fu tras de
manifestanțl.
La amiază totul le-n liniște. Nu se văd do cît
femei, în grupo numeroase, cari cutreoră străzile
Iele opresc căruțele cu petrol, pe care-1 toarnă-n
bardace, în ulcioare, dîndu-1 cui vrea. Iele răstoarnă
carele cu carne și fac cc vor.
La ceasurile 3, mișcarea începe din nou. Nu se
poate să nu se fi petrecut ce-va în vremea asta
dar nu caut să spun de o cam dată de cît aceea
ce am văzut cu ochit, adăogînd pe urnjă cele cc
nii-aii povestit alții. Aproape do bariera Voia, înnăuntrul orașului, se-ngrămădește o mulțime, ce
vine din împrejurimile Varșoviei. La început mul
țimea asta stă liniștită .și’armata face la feliil.
De-o dată unul se repede într’un „Monopol" dc
rachiu, pentni-că vînzarea rachiului, în Rusia, Ie
monopolizată de guvern. Alții năvălesc după Iei.
Intr’o clipeală, după ce dădură pe amploiațl afară,
nimiciră tot material iii... Sticlele zboară prin aer,
hirtîile timbrate, cari se vînd la „Monopol11, sînt
aruncate-n vînt. Unii prind să bee din sticle, alții
nu vor în ruptul capului sî-I lase. începe în fine
o vălmășală. Un lucrator dc-o vrîstă mijlocie, se
aruncă pe-o grămadă de zăpadă și prinde să vor
bească lucrătorilor. Niște cazac! sosesc în galop,
lucrătorul dispare... rănit sun mort. Asta s)ujaștc
întru uît-va dc semnal. Mulțimea, disperată, se re
pede asupra soldaților, trîntcsc pe cazaci de pocal,
dau cu pietre, dau cu bastoane, dau cu ce pot. In
•aceea-șl vreme, din dugheana „Monopolului", Iese
•o flacăre lungă. I se dăduse foc. După asta veni
rindul altora. După cite șc știu, se crede căs’au dat
foc pestetotla vre-o24 de „Monopoluri11.
In amurg, cetele de copil prinseră să cufunde
orașul în întunerec. ] Aceștia se slujiau de niște
simple bucăți de lemn, pe* cari le zburăturoau In
becurile de gaz, Icar unde nu Ierau manșoane Auor,
Iei răsturnau cu totul chiar felinarele. Tot copul
aceștia, ajutați dc femei, .se îndeletniciră și cu dughenele „Monopolului". Conducătorii stăteau m
stradă și dirigueau numai treaba. Purtarea arma te.
Ic dc mirare: In mahalale, soldați! trag, fărăsV
topte vre-o provocare ce-va, .pe cînd, în centrul o
-șuiul, par’că nu Icra de fată de cît așa de par®*• ‘ ■
La trecerea unei companii de ulanl, un cnon^,J5ri'n:r
făcu seina și băețil sc repeziră în stradă. U!
îșl urmară ‘drumul, fură a se opri, cu toate ca
petrK Pesțe;0
Pesțejo eny ■
țerul știea bine ceea-ce se petrece.
‘insă dc 8*^^.
qasa „Monopolului" fu cuprinsă vw r-- se mișc®'
gent, in stradă, privește toate astea fără
URMĂRILE DEZASTRUOASE
ALE ÎMPĂRȚIRE! FONDULUI COMUN
f’*ețl
«’nr fi nvut atîta PrlccP,îr0 Ș* drag să
rtVr>stA? Do alt-felifl, băețil îsl fac dintr’asta o
Tntor< indu-mă cătră casă, văzul urmele
So zice că odinioară nici uu animal nu Iera stănetrce?.reJ inr De-asupra orașului Iera o nemărgi- pinit dc cruzime, nu Icra lacom. Vcdt-ai po mînroșie ; toată Varșovia părea a fi în fla- dridlou, vedeai pe tigru, pe urs, pe lup, hălăduind
HÎtil Șfcnott:|e sună. S’aud trompetele pompierilor, lâ o lulță cu blîndcle, cu sfioasele ol, cu boii, cu
cărL .Basc fără preget și nu știu unde s’alorge, cerbii .și cu caii. Intr’o zi, toate aceste animale,
clin 111J facji înlăl și-ntăl. Din mahalale vine zgo- ailiudu-se adunate la o laltă, intr’o cîinpie bogată
si cCienlvelor de pușcă. A, salvele astea de pușcă... în pășune: „Hal să împărțim între noi cimpiea
^otUr -în inima, te sîngercază.
aceasta", ziseră cu toatele, înlr'un glas. Mama care
itl. Lmlkowska, marele bulevard, Te-n beznă, nu alăpta trei pul, ceru trei părți. Cea care n’avea nici
*'
la doi pași- Și un» dupj alta s-aud țăn- nu puii! încă, se mulțumi c’o parte... Se întîmplă
v-i ce imurilor de la vitrine, Au cred si fie lu- ca mama dinții să moară, neiăsînd după dînsa de
‘.hcâri să facă asemenea lucru, trebuie să fie cît un puiu, care întră singur în stăpînirca celor
golanii c^t Iac de >, se trei părți, cu drept do moștenire. Cea care nu fu
" flă Dar ce dezinteresare: nimeni nuia nimic, sese din capul locului fecundă, avu, cu vremea, o
■
toate astea vitrinele sînt pline de tot soiul numeroasă posteritate... Puii, devenind mari, și
i' lucruri. Sparg geamurile cu pietre si spărgătorii fiind nevoit! a trăi pe lingă mama lor, din partea
“c * nnî departe, la depărtare se arătă un pluton ce-I ajungea de ablea pentru lea, rugară pe ani
‘m rnzacl, mulțimea se repede spre-o poartă, pe malul care moștenise trei părți, să le cedeze lor
1 re Dortarul o deschide și închide nuuial de cît: Peste macar două, ca să fio scutiți de a muri de foame.
utili Ici o deschide fJin nou și geamurile Ieară șl por- „De sărăcica voastră nu-s leu de vfrift do loc", răs
Sesesă lie sparte. Lurs. cunoscutul proprietar al unei punse animalul acesta. împărțirea s’a făcut înainte
” feneh1 de pe MarszalkowSka, î.șl puse la vitrină. de a fi venit noi pe lume, .și lucrurile trebuie să
icMiiecu luminări aprinse. Un muie număr de pră rămîe. după cum au fost riiidnite de cătră părinții
văliași făcură la felin, temîndu-se ca greva să nu se noștri. Agonisiți-vă cele de novoe cum știți. leu
„rUacă in dezordine antisemită, și prin urmare te- uu voesc de loc ca să venit! să paștețl pepămîntul
nifadu-f-e, ca lucrătorii să nu se întoarcă în po- acestii, carele mi-a fost dat mio: Dacă acum Iei
trivă-le. Yăzuiiî cum mulțimea se opri încurcată în mi-I mal mult dc cît îmi trebuie, leu îl păstrez
fața cafenelei lui Lurs, ne știind ce să facă. Stătuiu pentru copii! miel". Această neînduplecată cruzime,
șiinăgiiidiifi o clipă. Nu îndreptățesc nimicirea pră făcu să moară de foame această rasă numeroasa,
văliilor persoanelor private, dar această nerușinare caro cerea ce-va ajutor. Asemenea pildă se repetă
a anul burghez măscîrbî. Apucai oblicată de sticlă mereu, și, ast-felitî, nu peste mult, chiar in sinul
groasă, spartă de la un negustor de încălțăminte, imblel-șu’gărel, foametea sili po coi mal puternici
siozvîrliiu din toate pul orile inele în una din icoane... să sfăsic po col mal slabi. Se făcură regulamente,
Mulțimea făcu restul. Ie bine de notat cum-că mul ca să se-năbușe aceste neorînduell: regulamentele
țimea asia nu Iera alcătuită de cît din grupe de la acestea împuținară răul, dar nu-I înlăturară pri
cina, așa-că animalele cari deveniseră crude prin
ace pănă la doisprezece inși cel mult.
Așa se îuchee întăea zi a’ „Revoluției" noastre. necesitate, rămaseră crude prim obidiiuință...
0, numai de-ar fi o revoluție, numai de s’ar îneca
Tot așa s’a întâmplat și la popoarele la care
monstrul cc ne zugrumă iii sîngele vărsat astă zi.
’j sau
Organizarea revoluției nu-I înse îndestulătoare. Nu-I domnește
_ dăluuesto aspra, nesimțiloarea pro______ Asta-I născătoarea tuturor
t ‘t----- crimelor,
-•»•••- cari
Q‘ eînsu-ml
'..... r
.«..u
pine. Și
sufăr
foarte mult din .M-.o.r..,
pricina aSta, prietafe.
purced din desperare și dintr’o lipsă cumplită. Lepentru că de a-zl dimineață n’am băgat
__
î»
nn
au
I
iionnrnnlt
toate pravăliile^sînt închise. La cetdțue giuitoril pedepsesc foarte des pe cel nenorocit, .Inr
dar
50 de
kopeicl
soldațil vîud pine cu ccite
_____
____
r___ kilo. Pentru “cr ocrotesc pe cel vinovat. Șubredele lor legi
cili vreme avea-vor bani lucrătorii? Trebuie de fac de cît să acopere răul: Iele pedepsesc acțiunile
recunoscut, că burghezimea nu-.s! închide nici de re'e, dar nu cunosc nici un mijloc de-a face cu ne
E.iîUTj !eur castt Podului social-democrat a putință aceste acțiuni rele. Legile ar trebui să fie
făcute da să împiedice învoelele fără cale, cari prițfe co îusamnă asta?
-x_x—cnje ct1Iar
Știu, că sînt pregătite armo de foc, un număr Icjqsc nestatorniciei!
voinței. Dar,
„aa... .1 «
'• sau mal" puțin
sau mal ingreuează
încă jugul
voinței,
.„,Iele
---- --------------o_
J
\ I, sau
maI muît
p._, mart, iele,
ÎI
impun
alte
îndatoriri.
•“•li HIMI dft
Adesea. ca să-șl
Să-Sl ’susție
SI
cai vannHrfe- 1° a a du ex.pl°uare Ie de<> 50.000
de îr înmim nltn înrlnf.nrirt. Adesea,
proptiea
lor
autoritate,
legile
prefac
in
crimă
niște
^ih'. Oii '
cartușe din dinamită. Dar bani,
acțiuni
cu
totul
nevinovate.
Legile
eterne
ale
Uni^■vn trimet
orînduițl de pretutindeni
’nilrzicre . C? bauI greviștilor si asta fără nici o uersulut, sini ast-feliă, inse, că nimic nu aparține
omului in particular, de cil aceea ce-i ieste de neuoe
V* trim,!;0!1 ‘?’Ca OrI ce eIiPă r’! prețioasa.
pentru trebuințele lui actuale, de cit aceea ce i-i inlink nici ene°n/e acfste u,furmațil făr-a avea pu
aVțat pestc ..?^eac^e'a Ie grupa cum trebuie. Sînt destulâtor, zilnic,pentru susținerea sau plăcerea exis
trebuie <.?“;* SltuatA'a niea Ie cu deosebire tentei sale. CÂmpul nu-i nici de cum al celui ce-l
Dind aice.. n *l1au peste măsură de prevăzător, lucrează, după cum nici copacul na i al celui care-i
să nu ° ț u<deKal» as putea li o dată a- culege roadele. Chiar din ceea ce face singur, din
nu mal
ceea-ce purcede din propriea-i industrie, nu apar__ --------------------- J > care se folosește : restul,
n’r ftI ,uzi............
.
ca }și ființa
‘ lui, i-a
•’ - omenirei.
.........
ar n ”1 d°'ar li din toate asta ce-va, numai de
Din cBasiliadn» lui Morelly.
.a Jaia acea grozavă tîinală, acea limite de o
— ori mal rea .de cît aceste valuri de sînge.
In Românește, de I. Neagu.
�KF.ViSTA lb£I'A
I
r.
•!
înțelegere cu prietenii noștri
încă de la începutul apariției acestei
de la prietenii noștri de
aprecieri asupra chipului- cum
'
pr'opus tot
/...In, „
că ceea-ce făceam noi, răspundea intru totul unul plan
îndelung meditat, răspundea predilecției noastre fiariicilarccum și mijloacelorprofirii, dc caridtsfiuneam. Am
dat inse tuturora frîu slobod, ca să-.fi desfășure singuri
blănurile ce-aveau, râmînîndăle utiliza noi pe toate, cu
prevederea și cu discernerea trebuitoare. Așa ne-am în
țeles cu toți, și așa s’a făcut că redactarea acestui or
gan, a reprezentat, în tot Hmfini, o activitate comună,
'intru cît s'a putut.
Chiar așa, propunerile de ameliorare sau dc ampli
ficare n'au încetat nici acum. Și, unul dintre prietenii
noștri, dintre prietenii noștri cel buni, cu toatf-că acuma
dus peste țări și mări, de. inima și de sufletul nostru
inse cu desăvîrșire aproape, -știind par’că de mulțimea
propunerilor ce ne. vin, ne dă ideca de-a- provoca un
plebiscit general. Ne dă ideea, de-a provoca pe toți cari
se interesuză dc mersul acestei Reviste și de înrîurirea
mai mare ce cată a avea, su-șl concentreze și sâ-și exfiue
propunerile- ce au, pentru ă putea mal apoi întruchipa
din toate un plan armonios, pentru a face din organul
acesta, așa sleind un organ ideal... Pcntru-ca prietenii
noștri să-șl formuleze părerile ce au, nu credem că
fera iievoe tocmai de o provocare formală. Dar, fiind-că
asemenea propunere se face și se insistă asupra iei, nu
ne împiedicăm dc loc, ne. facem chiaro plăcere s’ o facem
cunoscută. Un lucru numai am vrea să nu se fileardă
din vedere de nimeni: acela, că pentru- îndeplinirea a
ori-ce felul- de firopunerl s’arface, însă-șl prdpunătorii
cală să conlucreze mai mult. Dacă noi am ii simplu
unul dintre propunători, tocmai așa am face: Am
căuta să executăm înși~ne noi, ceea-ce ne-ar plăcea sau
nc-ar trece prin minte ca su vedem fâcînd,făcînd prin
asta și o operă pozitivă, și dînd prin a-.ta și-o îndru
mare cui ar avea ne-voc. A fifopiine numai, su execute
alții, nu că ar fi cum-va cu neputință și unc-orl nu ar
fi necesar, în cazul nostru înse nu-i de loc practic, fieclîrc, așa-zicînd, ai’înd să-șl eînte cintecul lui.
înțeleși cu prietenii noștri asupra unui asemenea
punct, ne rămîne s’atingem o chestie mai mare, asupra
cărbi, tnir’adevăr ar fi- nevoe de-o consultare : Multe
din- tipăriturile noastre sînt sau epuizate, sau sînt pe
cale de epuizare acum. Și, o bibliotecă, alcătuită ain
diferite lucrări, care să circule prin mini, ar fi de ab
solută nevoe să fie întrupată, pentru propagarea ideilor
ce cată su agite, mulțimile, să le niiște. Fie-care cu
noaște o carte sau mai multe, din cele ce au avut asupra sjțiritclor o tnrîurire m <1 mare, și fic-care -poate
avea o idee asupra celor mal hune lucrări, din ori-ce
limbi ar fi și din ori-cc domenii, ce-af mai putea să
fie tipărite de noi. O consultare, în privința aceasta,
ar fi cu totul necesară, ca să putem întruchipa un pian,
sistematic, ca să putem să împărțim munca șt să avizăm
la mijloacele necesare. Pentru-că și aice ic vorba iot
de-o lucrare comună, de-o conlucrare, fără de care cele
mai bune idei șt planurile cele mal minunate, cît se
atinge de întreprinderi mat vaste, rămîn- fără de nici
o aplicare - idei și simple planuri. Noi, de acolea, vom
putea rîndui și armoniza cu chibzuință totul, ca totul
să apară într’o haină cît 'mal sărbătorească, cît mal
corect, fără de acele știrbiri, poate că inereiite la unii,
cart inse nu mai puțin ne jignesc, lear altor le vițiază
gustul. Ce putem face, noi unii, personal, ni, tor„
așteptăm îndemnuri, să facem. Dar parc câ a so^"‘^
meniul ca acțiunile mal multor să fie întrunite fi'*0'
tru-că, după cum s'a zis și se știe, mal innlte a't{‘en'
întrunite, nu reprezintă numai forța acestor an;
cînd le-am lua aparte, ci una mult mai mare.
In privința tipărire!, unei biblioteci, sc și ngifă itl
să se înființeze în Capitală un cerc Idee minuna??
care putea să prindă consistență chiar mai de
Prietenii noștri de pretutindeni nu vor putea îHJ■:
respire prin asta și să sc simtă cu totul ușurați, pent^
că cercul acesta va fi cu mijloace puține, vei fi-fi*”1
restrîns, pentru aducerea la îndeplinire a unui pia. fie
tipărire mal vast. Numai cînd toți, cind toți de pr(?e
tindeni îșl vor alătura la o laltă silința, putem sbef
că opera întrevăzută de noi sc va realiza. Un c re m
chiuit din toți, noi l’am privi ca și realizat chin ■, Jn *
acești toți ar lăsa indolenta d -o parte, și s’ar pUlle S(
rios în mișcare Pănă acum fic-care a așteptat su-jJ*
url-ce lucrare de-a gata, mal mult sau mal puțin în
dar, șt a privit ca o favoare făcută cue.va dacă fi Iii»,
voit să-șl arunce privirea pe lea, sau să se delecteze
cu lea. De vre-o uiteresare mal mare, sau de vre-un
sprijin, departe. Pilde de interesare mai mare nici de
pe aiurea nu prea avem dc dat. Dar, dacă fie-care și.ar
lua asupra sau și-ar lua pc samă, în permanența, Mn
număr de exemplare, din lucrările apărute sau cari
s’arplănui să apară, și le-ar plasa sau desface în cercul
său de traiii, s’ar face operă mare Am avea mintă,
litățl preparate șt pentru alt suin dc mișcare... In re.
sumat, vrem să spunem, că toți ce ar avea de projus
vre-o idee, cată să se gîndească cum s’ar putea ca ideca
aceasta să capele chiar prin sine nn capăt de realizare.
Zile bune așteaptă mișcarea noastră dacă vum fi că
lăuziți de asemenea conștiință, și cea mal strălucită iz.
bindă- va să ne încununeze silința.
P. Mușon?.
LUCRĂRI DE PROCURAT
Revista Idei, de la No. I—XL, 4 colecții complecte,
a 5 lei una. . .
Mișcarea Socială, dirig. deP Mușoiu și P. Zostn,
colecțiea complecta
Cc-I defăcut, roman, de Cemîșevsky
Jertfele Țarului, roman, de Askinasi
Lumina Asiei, de Edwin Arnold .
Despre Mînie, de Seneca
Tradiții, icoane din norod, de I. Neagil . . . •
Emanciparea Fenice!, de P. Mușoiu
.....
Intime, de P. Mușoiu
Manifestul Comunist, dc Marx fi Engels .
Socialismul și caracterele sale generale, de Denis
Socialism utopic și Socialism științific, de Engels
Rusia Revoluționară, de D-na Nikitina ....
Libertatea de cugetare și dc discuție, de Mill •
Pușcăriile, de P. Kropotkin
....
. . Vremuri noi, de P. Kropotkin
Determinismul Social, de P. Mușoiu . . ■ - •
Propagandă în Mișcarea Socială, de P. Mușoiu
Cum se explică Anarhiștii, de P, Mușoiu . • ■
Idealul Tinerime!, Viitorul științei . . . • •
Ciuma religioasă, de John Most
• • '
Noua epistolie către muncitori și ții: ani ■ ■ •
Destăinuirile tutui expluzat, de Salofaon Abram
Despre Antisemitism, de Bernard Lazar ...
Antisemitism și Sionism
. . ■ • •
Școala liberă, de P. Mușoiu și P. Zoșîn . ■ ■ ■
20—
-5°
-50
-50
-5°
-50
-50
-50
-50
—
—20
—20
—22
—20
—20
—20
tri-
Expedierea acestor lucrări se face franco»
trimețindu-ne costul la REVISTA IDE® ’
10, str. Epurilor-BuourM
REVISTA IDEEI
1905, Mat No* XLIIL 3’
cuprinsul
INTEGRALITATE...
1' kt unei concepții destul de clare, a împiedicat in
.iRur.a pe oameni, chiar mai mult de cit alte nea•- Jirl sau stăvili din afai a, de a-ș( dirigui activitatea așa
)BnL jce toate roadele ce-ar fi putut si Ie dea, cari
C,âr fi cuprins in lea. Vorbind de preocupările noastre
’ de tovarărâșii noștri, așa zicînd de lucrare, rar s’a
-Lntnlat ca aceștia sa soarbă toată inulțimirea ce-ar ,
!; Dutut-o soarbe- în urma unei activități desfășurate
complect. Unii “nu că socot, pentru-că de socotit sînt
departe, dar ieu ca bună dată, cum-că fac tot ce pot,
dac» frunzăresc un organ, despre ale cărui anevoință
iei nu știu, ?i dacă lașa să fie titulați ca oameni, mai
roult Șftu mai puțin de idei. Fără să-și dee samă, că
.nun/c uu
iusă-șl nemulțămîrea lor arată, că acțiunile
cu van
cari
incâ a f^'desfâ- '
aceste idei ar trebui ilustrate, așteaptă incă. a
■urate. Veți găsi fi în alte categorii, a căror adoptată
dodrină cuprinde in sine tot un principiu activ, ca 91
doctrina noastră, veți găsi oameni, mai mult sau mal
Ei|in pasivi, cari să se închine în numele doctrinei,
«râ sa facă nimic mul mult, fără să se trudească pentru
izbinda urmăririlor Iei. Dar nu-l acesta tipul celui ce-î
conjtient de-un rol. Activitatea acestueaar trebui să fie awdecomplexa, de vie,,ca fi cum izbinda țelurilor doc
trinei ce-mpârtâșește aratirna pur și simplu de iei.
Dar să lăsăm generalizarea de-o parte,' și să vedem
towrasi^noXTc^i ahnn/a-f^arini-inie’no?tr!’
«ZR A^-,*f** U?e-‘°1’
«vem Suh. ocV despre
°^an’Or^anU
«fcminzS- „nP r Care’a 1 V?rblt Câ ilm
ce-1 n
■
nu >l,u curn- Una din preocupările celor
numii .A nffipatie
?u ca mesagerul loJ, ar fi, nu
°ri-C6 niat^r- I P,urutea în vedere dc-a colecta pentru Tel
p°t El Intrir^L
j-8aȚP?’ ce SAsesc în cercetările lor sau
ace’tora ar
” ld.ealul lor»‘ UI»a din preocupările
Mal îni-lît' a Gllstlnea acest organ ce-va mai sim^trare
/-.r’nlrl1'1611 ^at°ritâ de fie-care, ar fi o îndelin. pentru că’nm-'1 J:Ilibzuintă fi fără cale, unii, o tot
l’r|u dobînzi
a110 .’10 avem de prisos, ifo breștem
Setări noi ’ »,rip0 ’
Ia de făcut abonamente și alte
*01. Acest oro-an ar
f®îa la multe și la multe ne^ca{e s’o uici»,r^‘'detn biac’ -nu‘[ ca 0 si'11!’1 a luntre,
r’fi cărei să r
m ’î11 bunilrî', date de cine-va in
mkCU1Se Prin *^’n ,drumul pe albieă unul riu, care
h »a'lee ^iinMUe e tutllrc>1’’ ca fic-care să-n tinda
nu.fUJ.a' Canalul
f6'1 Plac^ pc care sări duca numai
8i^hflrneăl sa-1 snnUtUf or^dn trebuește săpat. Și, cum
''pârtpCare- Partea ce 1PC de’ntreS. fe de nevoe să-fi
' indn, ea ceior Ce
*‘r aduce la sine; însemnînd poate
ăcest a U ptiu *ncă ce susținere, ce hună
C**
vo>St digoaQ ,aduc,e cu si«.
intreHe^Sc-’ °ri-cUn, 0 8ene de. tipărituri,
cari ar fi. să
lilurik n’intile; cn ’,,nillteriea acestui organu, cari să
6
sUu J CfUrf’ P°ate. mal speciale. Tipău
fi-apară. Dar, repetăm, ca eă pu.
București, Strada Epurilor, 10.
tem face ce-va, temeinic, precum dorim, ne-ar trebui nu
numai indicări, de ce anume lucrări s’ar crede necesare,
ci arătări de nume, de nume de tovarăși, cari s’ar în
sărcina, eventual, cu factura acestor lucrări, cari-ar pu
tea să contribue să le iacă.'s’apară, hi, ma£ cu samă,.cari
«’ar însărcina cu distribuirea sau cu plasarea lor. De
ales cele mal proprii lucrări și dc însărcinat cu factura,
la urma urmei, n’ar fi atît de anevoe, pentru-că, pentru
asta, destolniciea nu ne lipsește nici nonă. Cu toate că-n
nici un caz nu mergem pănuacolo să credem cum-:â.destolniciea altora ne-ar fi cum-va de prișoș'sau ,c’am ptțțea
si ne lipsim de lea. Dar, pentru distribuitei plasat, daca
lipsește stăruință obștească, tipăriturile-’noastre hu-șf
vor lua mal nici de loc avint. Lumea -va fi în cnrent,
maca o bună parte, va ști c’au apăru*'. Dar nimeni nu
se va grăbi a trece pragul unul depozit, .«ă-.șl procure,
din iele, și cu atît mal puțin nu se vă grăbi *a intra in
relații cu tipăritorif, pentrh expediere, cu noi. Nu maf
lămuresc făptui, pentru-că Ie vădit Tovarășii noștri
vor face excepție de la regulă, dinșii sc vor grăbi.,Dar
aceștia nu trebuie să se aifiă In vedere numai pe.iei,
cînd vor putea să facă să se împărtășafecă'și alții, prin
oare-care îndemn sau prin oare-care silință.
Alt lucru însemnat, carele tot de la tovarășii noștri
s’ar cere, și < pe care îl introducem între preocupările,
noastre constante, mai cu sistemă, acum, ar fi și pre
gătirea unor cicluri de cbnferințî. cari ar fi Sa se desvoltc la diferite prilejuri, în țara și poate șî îu-streinâtate chiar. Confciinți, cari să pregătească lumea, nu .nuniaî Pentrl1 meditilri .maî profunde, precum ar face-o
bună-oară organul nostru și celelalte lucrari, ci pentru
o rodnică acțiune. Se înțelege, nu-i aici vorba de niște
școli elementar»? pentru copii sau de școli de adulțf, a
căror simplă menire arii sa învețe pe unii doar buchile
din carte, c't de o școală eșu e să inițieze pe oamenii ma
turi, să-șî dee samă de adevărurile vii, sa-și alunge în
tunericul care le-a pus stăpinirc pe minte și să-și’ușu
reze în chip fundamental nevoile viețef. Tovarășii noș
tri, își vor alege, pentru sfirșitul acesta, subiecte mai
mișcătoare, nu subiecte cum s’ar chlcma de parada,
sau subiecte de ilustrare. Cerinți încep a ti, oameni șc£
toșî de
a se-----areta
Liîs-că, --ori-cum,
t îndrumare I încep .u.
r-LLx.
i- 2.._k ' țjji •
te venire» noastrt, i?( nte rostul ier. chiar nesolic’,
_______ .
ri&solicuată1
de-ar fi, mat cu samă cînd facultățile noastre ne 1dau
imhqld chiar fele
iele a se manifesta
... Activitatea schi]
manifesta...
schițată
ctrîn^ n-ntrn-rA
acolea fe în-,
încă tot rp
restrînsa,
pentru-că fip-ei.r.
fie-care din
din nqf,
mai are de desfășurat, îh cercul în care trăiește, o acti
vitate aparte. Dar' nor ne interesăm ,să organizăm, să
fixăm activitatea despre cure vorbim., pentru-că de la
cealaltă nimeni nu se poate sustrage.
Firește, prin desfășurările noastre noi nu voim ?ă tra
gem numai liniile unui plan frumos, a cărui îndeplinire'
să fie aminatâ mereu, ci liniile unui plan de îndeplinit,
în toată măsura putinței și in toata mărimea, pe daUt.
Timpul nu sta pe loc, ca să căscăm. fi să ne tot luam
de șamă, elementele se' succed, fata s’aștepte codirea
noastră. Organul nostru, număr cu număr, cu regulari
tate, apare, și ceea-ce trebuie sft introducem in fel, cată
să introducem fără zăbavă, pentru c’aiînmtcrf toate.,ră
mîn neulilizțjte, in van. I ar introducere^ acestui organ în
mîna cîtqr mai mulți, trebuie și fea accelerată. Alt-teuu,
o serie de oameni, ce-ar fi piitiit să kxezC, după îndru
mările lui, in serîea de hicriirf, o oarc-tare schimbare,
REVISTA IDEE!
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEt.
Abonamentele se trimet prin mandat :
D-luT P. MușoiU) 10, str. Epurilor,—București,
u
i V!
1 s ••
1
' I1' H
' fi i'i
îi;
IH
îl
J
�REVISTA iDEEi
REVISTA IDHkl
54 _________
I
î<
Ip! schimbâ, fatal, și dispoziție® și locul, tcar apa trece
netulburatâ..^ Tipăriturile ce cata sa le facem, catft sa
alba și fele maf înlesnit un drum... Și tot așa pregă
tirea de cursuri, de conferinff, trebufe șl lea activata...
Toate momentele trebuesc prinse și trebuesc utilizate.
Curi-s înse acele elemente, cari se pot manifesta în
toate aste direcții de-o dată, cari sa-șf facă o preocu
pare constanta din toate ? Dorim cu tot dinadinsul sa
ni s’arate. Colaborarea acestora ne-ar fi njai mult de
cît prețioasa. Neiiparat, unif se pot ocupa maf mult
de-o oare-care parte, unii pot avea o-activitate spe
cializata. Orf-ce specializare înse cata să aibă, orf
cum, aspectul de integralitate...
P. Mușbju.
BILANȚUL BURGHEZIEI
Acum o sută și mai bine de ani, starea Eu
ropei icra de plîns. Edificiul vrîstei de mijloc,
putrezit și crăpat, pîrîea, pocnea din toate părțile,
înarmările îerau colosale față de mijloacele vremcl.
Niște diplomațî foarte iscusiți, pîndeau toate
prilejurile prielnice pentru a năvăli asupra veci
nului și a-i răpi o provincie. Această necurmată
hoție, trecea drept culmea înțelepciune!. Din
pricină că Frederic al II-lea știu șă fure o pro
vincie de la Austria și una de la Polonia, fu
poreclit de «mare». Cu chipul acesta siguranța
internațională Iera foarte slabă.
In lăuntrul Statelor mari, situațiea iera și mai
de plins. Parazitismul social ajunsese la cele
mai depărtate margeni. O aristocrațime trindavă
și risipitoare trăea in baguba poporului, răpindu-i
patru pătrimi din cinci din rodu-1 miîncei sale și
reducîndu-l adesea chiar să minince icarbă. Fis
calitatea cea mai absurdă ajunsese la culme.
Această fiscalitate paraliza drî-ce mișcare, împiedicînd, într’o colosală măsură, avîntul, întin
derea bogăției, Pămînturile cele mănoase stăteau
necultivate, pentru că cultivatorii ierau loviți de
dări prea împovorățoare.
Cu toate, sarcinelc grele, inse, cari apăsau asupra populațiilor, finanțele statelor europenești
I^au foarte puțin prospere. In Spania, curtea
n'avea cu ce să-și plătească slugile. In Austria,
lipsa, nevoea Iera nepomenită. In Rusia, se mistuisc mijloacele viitorului prin asignate. In Franța,
' după ce se încercară atitea și atîtea mijloace,
trebui să se recunoască că nu mai iera nici un
chip de salvare, și să se convoace statele ge
nerale, ca să se ceară subsidii de la nație. In
scurt, starea finanțiară a mai tuturor țărilor icra
din cele mai critice.
Opinica publică iera conștientă de vițiile or
ganizare! sociale. Voltaire prezicea o catastrofă
apropiată, și-i părea rău că iera prea bătrin,
ca s’o vadă și iei. Ludovic al XV-lea prevedea
catastrofa șilel, dar Iei zicea: «Lucrurile vor dăinui
tot așa, cît voin trăi leu».
Vechiul regim adusese Europa într'un impas.
Insuficiența lui iera vădită pentru toată lumea,
chiar și pentru ceî mai orbi. Atunci acea vis
medicatrix naturae îșî îndeplini acțiunea iei. O
nouă clasă făcu un pas înainte, susținînd că lea
va tămădui toate relele salvînd ast-feliQ societatea.
In Franța, după 1792, a trea stare ajunse
wvcrauă. In celelalte state ale Europei, dihas-
tiile și aristocrațiile mal păstrară încă în ,
lor puterea, dar clasa mijlocie, avu ș| jn minele
1 astea
o înrîurire destul de mare, așa-că veacul al XIV*!**
-- lea1
poate fi privit, cu drept cuvînt, ca domnburgheziei.
,Cîl
Să vedem ce rezultate a dat domnica ace
burghezii. Să o începem prin finanțe.
* Steî
Astă-zl, ca și în ajunul lui 17S9, apro
toate budgetele Statelor europene sint in’stat-1*,
cea mai de plîns. Grecia, Turcia, Portugalia, nu^
mai plătesc în întreg cupoanele datoriilor
Finanțele Spaniol sint într’o stare din cele n/'
îngrozitoare. In Italia, dificitul Ie de 177 de nf'
lioane, în Germania, budgetul imperiului s’*'
dublat în două-zecî de ani. Cu toate astea li.
scsc o sută de milioane de franci, ca să șo fat"'
față noilor cheltucli militare. In Franța, după
Paul Leroy-Beaulieu, un specialist cunoscut, di.
ficitul real ic de 200 de milioane. DespreRUSja'
încaltea să nu mal vorbim. Chiar în StateleUnite ale Americei, dificilul • atinge 145 dc mi
lioane de franci.
In scurt, după un veac dc la 1789, situațiea
finanțiară Ic cu desăvîrșirc accea-șî: amenință
aceea-șî «îngrozitoare bancrută». Spania și Italia
sînt în ajun să cadă pradă Iei, și toate celelalte
State vor păți neînlăturat tot așa, dacă vor
urma mal departe cu năsăbuitcle lor armări. Și
nu numai că s'au mistuit mijloacele actuale, s’aij
mistuit și cele viitoare. Datoriile Statelor Eu
ropei s'au înzecit de-acum o sută de ani. Dc la
1S70 încoace, iele cresc anual cu 2.950 milioane
de franci și nu vedem de Ioc să fie.vrc-o ten
dință de oprire, fiind-că numai dificilele anuale
ale celor cinci mari puteri trec peste 500 de mi
lioane de franci pe an.
Așa-că, cît se atinge dc finanțe, vedem ca
burgheziea nu și-a ținut făgădueala. Gestiunea
Iei a fost tot atîta de ră, de nu mai ră dc . cit
cea a vechiului regim.
Cît despre risipă și parazitism, rîsîpa și pa
razitismul strămoșilor noștri, față de risipa și
parazitizmul burgheziei, ie ca o jucărie. Curtea
Iui Ludovic al XVI-lca costa pe poporul fran
cez 36 de milioane de livre pe an. Chiar in
anul întemeerci Rcpublicel înse, Comuna de Paris
absorbi numai lea 1.400 de milioane. Ie anevoc
să se compare budgetele din 1788 cu cele din
1893, dar se poate face o comparare dintre date
mai apropiate. După Mulhall, veniturile budgetelor.
europenești se urcau, în 1810, Ia 3.750
11,1
oane'dc franci, îear în 1889 la 17.67b de railioauc.
In mal puțin de 75 de ani, mai mult de’cît încincit.
Ce despoere trebuie să se cuprindă aici. După
dezastrul nepomenit din 1S71, Franța trebui sa
caute 600 dc milioane venituri noi...
„
Neapărat, cînd un resort Ie din cale afara ,e
întins, pocnește. Tot așa se întîmplă și cU s0'
cietățile omenești. Cînd fiscalitatea apasă prc<
greu, sleește națiile. Contribuabilii, adușI. PȚ
la cea mal neagră mizerie,, se revoltă.
nesc răscoale din toate, părțile, precum S®1
tîmplat în Sicilia și în partea de miaza-5* •
Italiei. Turburările astea produc o mare ,r0 de bogăție. Cînd agricultura încetează, de a
35
lllCătoarC, din pricina taxei fonciarc, țăI crsonalitatea negatorului agravează, ingreue
fi PȚ aleargă la desiș și se face bandit. Cu mcă și mal mult însemnătatea publicitâțeî ne
f3nU 1 acesta mizeriea crește și mai mult, fiind-că gărilor sale. Avem a face c-un învățat, fermecător,
ch'P ,raIlța din țară împiedică munca producă- plin de grații, care a făcut ca știința să fie atră
nCS‘gl Regiuni întregi, de o fertilitate minunată, gătoare, și care a împrumutat hipotezelor luî as
l°are duse la starea dc deserturi, de prea marea tronomice forma unei limbi armonioase, plină de
s,Ot lîtate. Chiar în țări atit dc bogate, bună- imagini și poezie. Autorul «Pluralitățcl Lumilor»
r ca Franța, sînt ferme cari nu se pot increat, prin largile și gcncroaselc-î. viziuni
°a. , /s’acoperc macar dările fiscului.
științifice, și-a creat o sumedenie de admiratori
rI'|r că ',r<c‘° cîțî’va an* dC nccuSctatc armări, și entuziaști, dintre cari ceî mai puțini numeroși nu
Statele mari ale Europei, vor ajunge în ierau nici de cum printre adopții spiritismului.
to3
italiei. Dar asta nu deschide ochii Ia ni- Dînsul avu inse curajul de-a proclama adevărul,
sta»I Se cerc să se mai puc un impozit dc joo înlăturîndu-și prin asta o mulțime de credincioși.?C milioane asupra poporului german.
Mulțimea nu îndură să-î sfarmî bășicile iluziilor
Nici asupra acestui punct burgheziea nu și-a iei: lea se irită, se scoală cu ură, se scoală cu.
tlout făgădueala. După un veac dc Ia Rcvoluțiea inînie împotriva orî-cul i-ar da pe față greșelele
Franceză, popoarele sînt tot atit de împovorate, ca iei scumpe și s'ar atinge de superstițiile iei. lea
4 sub vechiul regim. Rîsîpa ic poate și mai marc, zice ca și femeea bătută, din Moliere : Ce-avețî
îear parazitismul apasă tot atît de greu asupra dacă mie îmi place ca să fiu înșelată. Mulțimea
umerilor noștri cum apasa și asupra celor ai asta va blăstăma numele venerat pănă mal ieri,
strămoșilor noștri.
a lui Camille. Flammarion, și va excomunica • pe
Drept compensare pentru atîtea sarcini zdro acest • impîedicător de a face ca să vorbească
bitoare, am dobîndit oare măcar o oare-care mesele.
siguranță internațională mai marc? Din nenoro
Trebuința metalîzicăTeste atitdc adincăîn ființa
cire nici asta. Tocmai din contra.
omenească, în cit religiile elementare, ca mahoJ. Novicqw.
mctanismul spre pildă, au putut să ridice și.să
disciplineze atîtea g
le împingă, cu milioanele, la cuceriri, la luptă și
DESPRE SPIRITISM
la moarte. Elita intelectuală va găsi, in diferiți
filosofi, într'un Kant, într’un Schopenhauer, într’un
Mulțimea credincioșilor cari comunică cu lumea Spcncer, teoriea rațiune!, ținta omului, cum și
supranaturală și se întreține, cu spiritele, prin mij principiul cauzalitățcl. Țăranul ruginit va duce-o
locirea meselor învîrtitoare și-a pălăriilor însufle înainte înse cu antropomorfismul Iui, crezîndin stafii,
țite, fii dureros atinsă, in cre’dințâ-i, în timpul din în arătări, in strigoi. O metafizica tot atit de co
urmă. Unul din cei mat scumpi monitori aî acestei pilărească va strînge la o laltă pe. cetățenii de
mulțimi,
UI, D-nu V^LLlUIliV
Camille AFlammarion,
ACII4J 4X4C4.L !Ull, 11
n’4A
a kJVVICXItll
declarat ambele sexe, casăevoace, prin degetele lor aprooare, in chip public, cum-că așa numitele feno
feno- piatc, prin mijlocirea unul picior de masă, spili--------------l..ț nu
.s cde
jc ’ ccît
jt nniște
jsțc simple
mene ale
spiritismului
nu-s
simple ritele căror le împrumută spiritul, vorba, poeziea
.is-' un rezultat al auto-sugestieî
------- •-.!-? -său
a-,. -o dublare
—4 gj muzica inșilor de soiul lor.
iluzii,
Comparați superstițiile rustice cu spiritualismul
inconștientă a personalitățcî ?
Spiritele ciocânitoare, fie că se manifestă, într’o burghez. In tăcerea nopțcl, la țara, murraurile
societate, prin mijlocul meselor al căror medium creației Ies din păraint. Elemente necunoscute,
interpretă ciocăniturilc. fie că răspund în versuri puteri neobservate, aduc la suprafață foșniri
' f mis
sau
in proză —
sau
muzica,
w" în
’ ;prin
'
’ ", nu depășesc nici terioase. O
Obscura
’-r— licărire, -------care cade
:
din stele,
o dată câj
’ '
xpoetică,. științifică
,
.
- muzicală întrupează, pe la răspintiî, umbre ciudate, lea poipacltâtca
și
1_.. a le
i_ evoca.
------xr-.-r
a persoanelor întrunite ----pentru
ici pulcază rîpile cu arătări» Aburul, pe cîmpuri și
1 unul din aceste spirite fericite și bine-voitoațc,
pe bălți, se tac în chip de forme omenești. In
cari răspund la chicmarea numelui lor, nu șt-a depărtare se arată o pară... Țăranul ascultă zvo
arătat nici o dată geniul cu care și-a umplut îm nurile confuze, vede umbrele, para, aude atitea
brăcămintea terestră.
voci legendare, dc arătări, cari s’acordă pentru
Spiritul hiT Beethovcn, se comunică Ia piano îel cu vicața latentă a germenilor, cari s’acordă
printr'o rapsodic cu totul asemănătoare cu corn- cu necunoscutul puterilor naturale, cu misterul
pozițica inizicantului ce-1 chîcamă. Alfred deVigny, creației. N’audc Tel și nu și vede oare stafiile asolicitat să scrie
versurî, îșî vestmîntcază poeziea ccstea și acești demoni, ale căror obiceiuri le știe?
' Czact în forma proprie evocatorului lui. Laplace, N’a fost înghețat oare dc vintul aripelor lor?
ru£at a rezolvi o ț
,
L
Cine să aibă curajul să-și bată joc de realitatea
problemă,
dezlegarea
apioapc tot atit dc
iute ca găsește
si un bun
elev dc
lor? Nu cum-va că burghezii, caris’adunâ in jurul
Ir
ca si
■"«ematid elementare.
' un bun elev de
...
unei mese și cari-și închipuc c aduc, rețin și supun
"Ședințele astea psihice, după confruntarea la întrebări
minele pe
oe Shakcspcarc
o scindarăî și pe Napoleon,
.
pu' n„ «pcrsonalitâv 'lustre. ni> 5C descopere, mer nînd minele
c5cunoașteți
cercmonica
obicinuita: poa.ț
o sein
durăDupă
?
■ 4c umanifesta nimic “ >’«
fi PUtU] pr-°’ nă l'tisHuat pc
parte
la iea.
masa, pana sa
cercmonica
: poate
fi de cătră inși-și evocatorii, în afară de mij- ca Cred
a ț> că
?> cunoașteți
P
.... ......obicinuită
r.---------------
Iii
,
carc
dăm
’?cse^or Și de venirea spiritelor. leata
P%rerca D"luî Camille Flammarion: ne
ttl3. de toată însemnătatea iei negativă,
vie ceaiul, oaspeții trec in salon: «Dacă am face
să se învîrtească o masă®, zice unul. Și numai
dc cît, întreaga adunare, aleargă de s’așază în
I
-II
�revista
36
REVISTA IDEEI
—:------------ ---------- -—
junii unei mese rotunde, formînd un cerc de nuni
deschise, cart se pun pe mobilă, alipite. Lămpile
se fac mic!, într’o osîrdie pioasă, in care nu ie
cuviincios să rîzl sau să vorbești. Nu trece mult,
masa sc mișcă, sagită, și se-nvirtește, și sc-nvirteste de mama focului. D-zcu, ulte-tc D-zeu.
In vremea asta, un număr de spirite ilustre
sînt invitate să se manifesteze prin piciorul mo
bilei, prin mici ciocăniturî făcute în pardoseala
autorul lui Candide, bate din piciorul mcscî niște
proaste gogoși: se vede că-I după masă... Dacă
Mirabcau ie iipSit de ori-ce elocvență, iei vor
bește prin mijlocirea interlocutorului său, care
pune și întrebările și și răspunde la iele. Adesea.
Spiritele șugubețe își bat joc de întrebător, ne-r
vrind cu nici un preț să răspundă prin lemn:
atuncea se scoate că printre cei de față îe vre-un
necredincios.
Une-orl, cu toată alipirea -minilor, mesele nu
se-nvîrtcsc de loc. leu n’am văzut nici o dată învirtîndu-se vre-o masă: astea să-nver.șuncază să
nu se miște în fața mea. Cred că admitețl că
pentru soiul acesta de fenomene controlul per
sonal ie singurul de samă, cum-că istorisirile, de
scrierile; mărturisirile altora pot fi taxate de cre
--dulitate, de sugestie sau de înșelătorie.
Fără nici o prevenție sau vre o rea voință, am
vrut și ieu să mă conving, și am luat parte la
mal multe ședinți: n’am văzut nici o dată vre-o
masă invîrtindu-se prin influența psihică: dacă
s'a mișcat vre-una, a fost în totdeauna prin o
împingere materială a minilor. In asemenea îm
prejurări pozițiea observatorului ie delicată , cu
totulIșl dă fel samă că niște mini nerăbdătoare,
îndreptate într’o silință, întipăresc o direcție
mesei? Iei nu va cuteza să protesteze în potriva
unei manevre inconștiente. N’ar fi curtenitor. Tot
așa, cînd lemnul, ridicat de-o apăsare laterală,
marchează semnele Spiritului, nu-i nici de cum
cu cale a spune vrăjitorilor de alături: «Spi
ritul acesta sînteți. înși-vă voi, înșelați de credu
litatea voastră, de iluziile voastre, de' setea de
supra-natural». Afară de ostilitatea de a fi singur
împotriva credinței tuturor, ar fi necuviincios, să
dai pe față artifițitle acestei credinți. Și preferi
să lași să se spuc, să se facă și să se creadă
ori-ce, de cit să ofensezi, să jignești adunarea.
Acum un timp mă aflam într’o societate nu
meroasă, dimpreună cu doi artiști cari nu ierau
de loc niște naivi, ci, din potrivă, niște oameni
cu o inteligență vastă, c’un spirit ascuțit, pătrun
zător. Unul diutr'înșil iun povesti faptele miracu
loase ale manifestare!, ale intervenitei materiale
a Spiritelor, fapte la cari asistase. Celalt îl ăproba. Puteam să contrazic ? Peste puțin, se formă
un cerc în jurul unei mese : cum înse minele mele
nu luau parte la împingerea rotitoare; masa nu
sc-nvîrti. Se hotărî atunci să se consulte Spiritele
cu minele puse pe-un scăunaș, care iera așezat
pc hîrtieaunuî alfabet anumit. Sub mîna mea scăunașul nu se mișca de loc. Dar mal făcînd și fiul
unuea din inspirații noștri aceea-șl încercare,
primi o serie de răspunsuri fără de nici o noimă.
r__ _ x
Toată lumea se minuna du asemeni semne
nifeste. Numai doctorul X... și ieu furam să rid^‘
în chip discret, aparte, de toata viclcnica. Se
țele^e că nu ne-am apucat sa tulburăm de .
încrederea și bucurica damelor și domnilor
companie. Cu toate astea, tmărul, care, cu nfinn
pe scăunaș, interoga Spiritul, ne arunca niște nr:
viri-furioase, întocmai ca acele cu cari ministriî
religiilor relevate urmăresc pe atei.
Dacă nu mi s'a întîmplat nici o dată să verific
p^n^e —ne j adevărate,
am asistat
înse
mse lâ
la descoperirea unor șarlatanii.
șarlatani pe c;nd
icram student, i ui'invitat Ia o serată spiritist-j
într’o sală alăturea de Pantheon, Pc o micii es.’
tradă Iera așezată o masă,' dc după care, mediurn, o coșcogeamite fătoac. slabă și palidă, punea
întrebări Spiritelor ciocănitoarc, ale căror răsplln.
suri le transmitea tot iea cu un feliu de accent en
glez,foarte hazliu. După cererea asistenților, Spj.
ritul lui Alfred de Mussct, al lui Hcgesippe Mo.
reau, a lui Armând Carrci și-al lui Gilbcrt se
făcu auzit, se manifestă prin canalul Englezei.
De-o dată, se ridică un domn, străbate sala,
se urcă pe estradă, și cu toată opunerea dom
nișoarei, ridică masa, care iera acoperită: atunci
apăru privirilor tuturor o varga de fier fixată
dc-un picior al mesei și în comunicare cu o pedală
care-o punea în acțiune la fie-care apăsare a mediu.
mului. Poate să-și îhchipuească ori-cine ce tumult
avu loc. Cel ce făcu scandalul acesta fu prestigitatorul Rpbin, care descoperi și trucul, garderobuluî magic al fraților Davenport.
De-asemeni n’am uitat procesul unui oare-care
Leymarie, creatorul fotografici spiritiste. O me
diatoare întimpina pc clienți și-î întreba cu fineță •
asupra vrîstei,, asupra sexului, asupra coloreî pă
rului, asupra trăsăturilor persoanelor al căror
portret voeau să-l aibă. După aceea, fie care
client, introdus în atelier, Iera așezat în fața
obiectivului și invitat să-șl concentreze gîndul asupra acelui sau acelei a cărui sau cărei pier
dere o plîngea. După o clipă de pozare, figura
regretată cu-atîta înfocare sc și fixa pe clișeu.
La propășirea acestei fotografii unice, contribui
o clientelă numeroasă, pană cînd amestecarea po
liției strică treaba. Un.comisar, făcînd o descin
dere neașteptată, puse mina pe o mulțime
dc
rari uupu
imagini, chipuri de ambele sexe,
după
1C’ pe cari,
1 Ir băza
.peratorul
le
baga
amănuntele culese le intrare, op..
.
=. credincioșii ga'
în aparat în momentul pozărci. Și
seau; în reproducerea acestor vagi imagini, ga‘
seau trăsăturile scumpilor morți.
#
/
Victimele acestei ingenioase escrocherii sc in
dignară păn într'atîta, în cit justițiea găsi cu ca
chip sa o urmărească și să o pedepsească. ._
colonel de> artilerie, citat ca martor de acuza •
de cătră tribunal, susținu bună credința fotog
fulul, și, amintind de nedreptatea sentințe or
contra născocitorilor, pomeni de numele lui
lileu... Superstițiile, cari-s plămada religh10J’ je
mal înrădăcinate și mal oarbe de cit ere J
religioase: Iele se modelează și sc c°nfornia^* (î
dului de naivitate, de absurditate al hc-
individ.
-
>
H.
«
j^AR^A SAU MICA PROP1ETATE
articol, ..Casa rurală și Conservatorii4,
liitrii’11. ^(jevftriilul“ se întreabă: Dacă D-mf Fi|)irectorljn"discursul ținut la Cameră, asupra CaJip,jscU’ip în adevăr ieste absolut încredințat de
se! r“ ire’a națională a Casei rurale, ori Ieste și
nenor°Sanoperă de politician ? Ne spune apoi, că
nici t fug de legea Casei rurale, cum de obicciu
' l’bcri toate reformele cu adevărat dbmocratice. In
fug ?e ne mal spune : Reacționari există și la un
sfirVci la altul, reacționari cari văd o primejdie
lNirrfnl economie, ca, încetul cu încetul să deve1 ■ n tară de mică proprietate.
u’v Nimerit,’ stau de mă întreb : a fi în potriva
proprietăți, Ieste o idee reacționară ?... Troinl{!e să recunosc, că aș fi foarte încântat, foarte fcbl-î dacă a-ș afla, că am trecut, noi oamenii, peste
» «ifraturl de reforme. în cît am ajuns, să aud
:,tl,, ndu-se, că ideile cari le hrănesc, cari le în^1-zesc ia sufletul mleu de atîția ani, ar fi reacțioe îmi pare că aceasta ar fi culmea progresu"‘Y pe care leu nu Fam prevăzut nici o dată. De
4r fi numai o aiurare, acest vis care m’a hrănit
o‘vieață întreagă. Și, cu părere de rău trebuie să
spun că aiurare chiar Ieste
-?Din capul locului, trebuie să arăt, că alăturea
cu toți reacționarii țârei romîneștl, sînt pentru ma
rea proprietate. Că-I afacere de atavisni, sau de
adincă încredințare, cercetarea de mal la vale va
dovedi de ce leu gîndesc așa, și nici că pot gîndi
alt-felift. Fără vrerea mea, sînt fiu de mari pro
prietari. Neamurile mele, mal toate, au fost și sînt
exploatatori de moșii întinse. Am trăit o vieață
întreagă în această atmosferă, care m’a cofirupt
păiiă in măduva oaselor. De ce n’aș recunoaște,
că întinsul cel mare al moșiilor șt cîmpiile cele
pline de hoalde, mi-au deschis drum larg gîndirel?
Aș putea oare să uit lanurile de grîu, fără un pic
de burueană pe Iele, pupușoaelc cele frumoase,
bine și sistematic lucrate ? De ce n’aș recunoaște
eâ toată această cultură făcuta la felin, pc mari
întinderi, a fost in stare să-ir.I dea închipuiri fără
de inargenl? De ce mintea creatoare, geniul hsullător al lucrurilor în adevăr vrednice de cercetat,
sa nu-mi li sădit în suflet visuri, pe cari o dată să
doresc să le văd împlinite ? De cc as fi rămas cu
mintea, numai la un lan de grîu văzut la tatăl mieii,
fnumi-aș li închipuit ce-va mal mult de cît atît,
TlrI și mal multe, pe întinsort și mal mari?
1 O1?U1 .cet,t’ luminat, călătorit, care să-sl
înr^nn1afCa lni.n^ea
° ni mică și să nu-șl arunce
‘ daci rea Peste munți și hotare ? Recunosc, că
Iau fe , Orbu să văd mult, să știu foarte mult si
;
' .h « mar mult, apoi sînt c’o
t
Ilict ’0
"‘uneftori^- l?drePtare- Țatăl mleu? mama mea,
wescut ast-Mif^Ty^ ‘-1 OamenI Cinați, m’au
"n blăsHn. * L Da,ca greșesc, vina mea cadă, ca
01 *fiama av?? <:aPn ?or* Cînd îmi mal aduc aminte,
olb,I0tecă ^lucită, că tata fă
•iea care mi
- LatlIncî înțeleg toată conrupr°riiia? Țin noîiildlt'0 îu tire. Ce să fac? A cui
lln>cdă si <-jrv , nu. nFau crescut' într’o casă mică,
Chinei si ni ,uilun^, cuibul scump al ofticel, al
si cu n,* '?t’Qro1r nriazmelor cari te poartă cu
labe"
ai0!U’e]c strîmbe, une-orl chiar pe
,
? Ce vi-a?1 ?1,a^a și mal strimbă de cît
‘
cînd i-Sa xfac a-zî’ la 0 vrișta atît de
I ffllr”1* *!î in-1 panntIlf
încă din copilărie nu
£LM ca ira1?îCiîntr’0 pivnil’a’ ca pe Bar‘
'
’ d
de ani sa Ies cu un creer
re sa ceară proprietatea mică, in-
IDEEI
___ ___ _____ __________________ Ș7
dividuulii, îngustă ea si crecrnl mleu. ha, poate
Ința sa fi cerut Întoarcerea țărănime! Ia vechea
Clacă boereasca, la coarnele ce le puneau boerif
țiganilor și la biciul tras la spate tn Piața mare
la Pitești, unor negustori romînl, de frunte, pen
tru că nu au salutat pe ispravnic
Ca să vedeți ce oameni, ciudat,I, cu mintea în
toarsă pe dos, Ierau părinții miel, am să vă po
vestesc numai o mică întîmplare; Știut Ieste, că
oamenii cuminți, democrat,!, și cu Iei toți acel
cari vor să se arate că ar fi ce-va, cântă fie-care
in casa lui, orl-cit de mică ar fi, să albă uu sa
lon, curat, împodobit, pentru primire. Acolea se
da cafea,' dulceață, la musafiri, se poftește lumea
la jucat cărțile. Se strînge fie-care cum poate:
unii nu mănîncă, trăiesc aproape înlr’un post veș
nic, ruinîndu-șl organismul. Dorm, unii, cu grămada,
în cîte o odae strimtă, fără aler, plină de-un mi
ros care te ucide, numai ca salonul să fie veșnic
gata, cui at, pentru musafiri. La o lună de-arveni
un musafir, dar salon să nu-I lipsască... Tata,
mama, cu creeril 1 se vede pe dos, nesămănînd ce
lorlalți oameni, aveau odăi foarte mari, la țară și
în oraș, dar Ierau toate făcute pentru dormit sau
lucru. 1'ie-care aveam odaea noastră, cu cîte ofereastă, mare cit ușa biSericel. Mama crescuse la
Drezda, tata la Lemberg; Cine d'racu i-a pus, pe
romînil aceștiea nemțiți, să se Ia unul pe altul,
nu știu. Știu numai atîta, că păcatul a făcut ca
leu să fiu rodul dragostei lor.
Ăsta a fost izvorul tuturor nenorocirilor mele.
Casă cu mult aler și lumină. Deci: plămîl cari
cer mult aler de înghițit, sînge mal obraznic, care
se mișcă cu multă furie. Cum p’ar zice, un felia
de izvor de revoluții. Păcat de mine sărmanul.
Daca mi-âr fi dat voie sfii întreb, i-aș fi rugat nici
să mu nască și nici să mă crească așa. Dar puteani leu sfi-ml pun mintea cu un om plin de vieăță și de bărbăție, ca tata? Puteam să mă pun
cu îndrăcită de mamă, al cărui frate, Costache
Varlam, Icra prietenul lui Fourier la Paris, acelaș care împreuna cu moșul Dumitrache Miclescu,
îmbrăcat! în sumane și în opinci, ca fii de boieri
mari, merseră pe jos la Iași, tocmai din nordul
Moldovei, cu o deputăție de țărani, cefînd, la Di
vanul domnesc, drepturi și păinînt țăranilor ? A
fi voit, cu asemenea părinți, să le înfrunt voința
bine judecata, ar li însumnat să mă dezrobesc de
tiranica părintească, p^ea de timpuriu... Unde
mal pul, că, la vrîsta de 4 ani, guvernantele îmi
spuneau tot soiul de prăpăstl și știeam limba fran
ceză, germană,, polonă și rusă, așa că în cap la
mine nu știu nici leu singur ce mal clocotea.
In vacanță, venea moșul Costache, fratele ma
mei, și, se vede că o soartă nenorocită cave avea
să mă urmărească în vieață, îmi Iera drag să mă
plimb numai cu Iei. In cea dintfil, din aceste va
canțe, venisem din clasa întăeade la pension. Pe
vremea aceea se făcea.cărătura recoltei de pe câm
puri, cu harabalele. In anul acela, ca mal,în toți
anii, afară de 65 sau 66, cînd a fost foamete, aveam
iih'grîu care, în grămezi, pe arie, sămana cu o
movilă de napoleoni de aur. Nici un fir de neghină
său de altă sămînță ori burueană, nu Iera în Iei.
Atîta Iera de frumos, că te simtă! fărmăsat, priSundu-L Mirosul cel plăcut al boabelor, ti făcea
sa- te umpli de gîndurile cele mal amețitoare. Do
reai parcă să-ți faci așternut în Iei și să nu te mal
scoli nici o dată de-acolo. îmi aduc aminte că mă
tolăneam pe grămezi, și numai atunci fugeam de
pe Iele, cînd tata, cu vorba lui cea dulce și blîndă,
inii spunea efi nu-I frumos ce fac.
!
f
iH
1i
Ife
11
.1 i1--
P'.
�REVISTA IDEEI
3*
39
REVISTA' IDEJ-.I
Tatu, ca cea mal mare parte din proprietarii mol
doveni, trăea foarte bine cu țăranii. Cit ținea munca
verel, aproape în fie-care Duminică frumoasa, tuiua
amiază, I<?ru joc în ogradă, cu lăutari plutiți■ de
fata. leania, mania și. tata nu făceau «le .cit sa so
tic do cununat și.de botezat In sat. Adese-orl, ve
nea lume de la oraș, la aceste petreceri, cad se
țineau cu zilele în casa 'întâi a țăranului și apoi
sc isprăveau in casă tatei- Balprile deșmtate din
vremea de astă-zl, lipseau atunci. La casa țăranu
lui găsal pololwcul.de vin, inincaro din hlelsug și
vitele bine hrănite. Rachiul cu caro se otrăvește ță
ranul astă-zl, nu l-am văzut pe vremea aceea.
Crîsma din sat mi lo.ru plină ca acuma de bețivi,
unde bărbatul duce recolta și ferocea șade cu palma
la coada găinel, așțeptîndu-Y oul ca. să-I ducă in
grabă la crîxină. Io adevărat, oamenii . în vristă
beau vin. dur numai Ia petrecere și cu socoteală.
Spu.nîndu-se vorbe mal de haz, ani auzit, dar bat,
n’am văzut pe nimeni în copilărie» mea, afară de
popa Duniitraehe, caro venise cu danii beției de.
la școala de.la Mitropolie» din lași. Pivnițele ta
tei aveau in Iele vinuri alese, aduse de departe,
dar la roasa noastră nu se bea vin nici o dată,
nici chiar la zile mari. Tata, mama, copiii, triîeam înt-r’o cumpătare fără greș. Singur țața, fuma,
căci Iera oin gras și plin de singe.;In această cum
pătare trăiesc și acuma, și mă simt eu mult mal
sănătos de cit toți cel de vrista mea. Masa cea
mare Iera Sara, dar dejunul il luam pe cîuip, cu
țăranii, la pluguri, la arh?, ori, ia stîpă,. deși Iera
dejun pregătit acasă. Ori-cît de rea ar ii fost vre
mea, cu un sumanaș țărănesc bnunariu pe .mine,
cu căciula de miel in cap, de cum luam cafeaua
cu lapte, foarte dimineață, pană săra tîrziu, toată
vacanțiea mi-o făceam între muncitorii chppencștl,
cu cari traeam foarte bine șt de la cari am învă
țat foarte multe.
In copilărie, plină mal apoi, cînd ni'am depărtat
în școli, nu știeam ce-I deosebirea între mine, fiu
de boer mare și între țărani. Tata, cu țăranii,
mama, cu nevestele și copilele lor, vorbeau și țrăeau ea niște frați. Cînd un om Iera bolnav, ’ tata
Iera cel dintăl lingă dînsul. Cînd o femec avea să
nască, mama ii Iera îngrijitoare.
Foarte adesea-ori leu, fiiul boerulul, mincam cu
cîte un țăran, la casa lui, mămăligă ,cu borș .și
fasole verzi și castraveți murați, în zi de post, ’ și,
mămăligă cu briază și o bucățică de pili fript, iii
zi de frupt Sau dulce. După masă, ca unul ce fu
sesem poftitiil lor,1 îl ajutam la arie, păna Ia cea
sul mesei «Ic sară cînd trebuea uuxnal do cit să
intru acasă. Ziua, părinții mă lăsau liber, să merg
unde.voeam, cu îndatorirea ea sara sc arăt undo
am fost si ce am lucrat. Pot să spun, că la ca
sele țăranilor, am îuvățat rotăriea-, țăsutul si să
fac Inciun. In ogradă la tata am învățat florărie»
și mal cu samă potcovărîea.
Ast-felin, în asemenea plimbări, mă minim foarte
mult de deosebirea cea marc care Ieste între griul
cel prizărit, plin de neghină și pălămidă al țăra
nului și între griul cel frumos, ca o movilă de
aur, pe care-1 avea tata. Tot asemenea Iera cu ovăsnl.
cu orzul, cu păpușoiul și cu toată recolta neno
rocirilor•miel buni și unii foarte huni prietini, la a că
ror masă stăteam și cărora, pentrii-că tata nu avea
novoe de mine, une-orl zile Întregi le dădeam ajutor.
Foarte mirat. de asemenea nepotrivire, mal cu
Samă că mulțl luau săniînța chiar de la fata, ii
întrebam pe acești buni prietini, care-I pricina acestel deosebiri? Cu bună-voința pe care oare
totdeauna țăranul, de-u spune adevărul, ții mal cu
samă ră loleram un copil drag, îmi dădură hniU1. .
Boorul, ziceau Iei, n are un ogoraș ca Uor !r‘lanuri întinse, unde alega din vreme ce să nlu,T
iele. Le face, le riface, le gnnoeste, le odrf'
Păn intui îl ară la vremea lui și cu bol odilinin
Cu un rînd do bol ară dimineața, cu alt rind.dun\
masă. Noi arăm toată ziua cu o singură pthJ
do bol. La boer trag șaso bol la nlUg> la
numai doi. Biazda boorulul Io do trei laturi do niînî
adîncinic, a mea Io numai dc-un lat dc.niîuîi. pi.,
gul boerulul, caro face brazdă adîncă, tac toată
rădăcînelo buruenolor. .La mine, cu brazda în
rădăcinelo bțiruonelor rămîn. De aceea griul »>’
ini-i curat. La săcerat, boerul pune tocmai I*
timpul lui, să-I săcorc lanul sute do brațe, si ac„ij
mal intăl, unde-I nevoe mal degrabă. leu,
cînd pot și cum pot, nu cînd trebuie. La cărat
boerul pune răpede două-zecl de harabale, u cu’
sase boț de cară griul și-l așază în girezi. lcn
îl car, cu carul cu doi bol, mal pe vreme |)uUjf
mal pe vreme rea. Griul mieii, plouat în snopi s».
inegreste. Al boerulul, carat răpede, nu l’ă apu^t
ploaea in snopi. Sau,, dacă i-a prins o parte dîn
snopi ploaea, boerul ii usucă la timp; ori îi <jă
do-o parte, ca să nu-I strice fața griului celui bun.
griul inegrit de ploae. La vînzare? Negustorii cer
pine multă și toată la feliîi. Boerul, vinde mult
mal scump, căci arc do unde-I da • negustorului
un grîu frumos și la feliîi. încarcă negustorului, 0
dată cinci, șase sute de harabale. leu, sărnianiil?
Intăl că rar îl pot da un grîu frumos ca al hoerulul, și al doilea, ce pot să-I dau ? Citc-va care?
Nici cîț două harabale de-ale boerulul. Așa-căncgustorul, care vine la boer, nici nu mă bagă in
samă pe mine, de și-s vecin cu casa boerulul.
De aceea, la boer negustorul vine acasă de cum
pără griul. leu, sărmanul? Trebuie să mă duc cu
lei în tîrg. Dacă am noroc, Iau ce-va pe le!,.i«lar
mult mal Ieftin de cum îl plătește boerulul. Intăl
nu-î asa de curat, al doilea, că. leu aduc cîte puțini
al treilea, că în picată negustorii mă invîrtesc cuiu
vor Iei. Știu Iei că n’am să mă întorc acasă cu
pinea ne vindută. Așa Ie cu ovăsul, cu orzul, cu
păpușoiul și cu toate cîte le facem noiBoerul mal jiunc răpită, pe cârc noi nu o puneni, căci negustorii <;er cu niiea de harabaleBocril mal pun lanuri de fasole, de mazăre, pecari
le vînd cu suta de harabale si cu preț mare. La
noi, merge femeea în tîrg, .și vinde cu legăturica
fasolele. Ia uite 30, ori mult 50 de bani, pe ee-a dus.
Boerul vinde mult mal scump de cit noi, cări
poate vinde negustorilor marfă,.multă,^ odată*
toată la feliîi și mal curata ea a noastră. Boerul
le înlesnit, căci Ia bani mulțl o dată. Dar noidupă <-e că vindem mal Ieftin, apoi vindem rinduri, rhidurl, cu țîral, țirai. Do aceea nu so aleg
nimica de capul nostru.' Ni se irosăște mimf,Jl î
nof sărăcim.
.
Poate, că le-am arătat in prea scurte
aceste deosebiri între stăpinul micei Pr*?R?.0ctl-.
și cel al celei mari. Dar, în sfîrșit, ast-febu •
deosebirea de fapt între mica
De aceea cafiu de cultivatori de pamint, ca unuic
crescut in cele mal bogate gospodării moi •
neștl. vorbesc din o adîjică.incredintarc, spf’J1
H.
foarte puternice dovezi, Sînt dar părtașul i»
nat nu numai al marel proprietăți, ci, a
;i].
mal mari mal întinse proprietăți.
tocmită asa. șă fie în măsură de a
„.iiifi*1
și sistematic lucrată, cu toate îmbuDătățirilo ^
de știință, și do tecnolugica mecanică *
Negreșit, ca p» o să luăm sfera pămîfi1
, fîndem O
căutăm, să unim acele
1 -tele. s? "iniînt, pe cari se poate pune acela?
' hlderl du,n'i schimbate și rotite ca pămîntul
Aceasta-I tocmai istorica cu lupul cioban. Dar,
pentru-că sîntem oameni și nu vrem să avem stăPîn nici po leu nici pe lup, ținem foarte mult nu
la desființarea marel proprietăți, ci la desființarea
acestui feliîi de proprietate, unde unul înghite tot.
fji alții pier de foame. O asemenea mare proprietate
stăpînită de unul sau de mal mulțl trîntori, în
paguba miilor de robi, cari muncesc, Ie o pun
gășie organizată de cîțl-va, cari, adăpostiți și ocro
•Iingl,crlfc: Udlnsil a acelora și muncitori, le dă tiți de lege, jăfuesc pe cel mulțl.
S» dl"
â redore în izbind» Și, visul de nur
De aceea, cred că ar fi mal moral, mal drept,
o i«aI ? din veacul acesta, Ieste ca muncind po- mal înălțător pentru vrednicîea omenească, ca toți
ul on’uJVlfl“chibzuit, să se cucerească însutit de cel cari muncesc la o laltă, să fie întregii stăplnl
frivit, l,inC'•\yllin nu de la om, ci de la firea
al muncel lor. Și, cum am arata t-o mal sus, nu leu
lUlllt-riireea trebuie să-I dezgropăm toate izvoarele o vreu aceasta, ci evoluțiea firească a rînduelel,
•
mersul înainte al legilor progresului, legi cari se
d tbide
. Contrazicere. Marea proprietate pun de a curmezișul acelor legi făurite de cîțl-va,
* Veți zice p < • adnnarea de averi mari în mîna organizați în bandă de exploatare, spre a monopo
|Dgl°t,e<nf> ajer destrăbălare, Ieșirea omului din liza în folosul lor bugetele țărilor, averea popoa
unuco., i
£jicI îeu nu zic alt-feliii. Dar Ie leac relor și munca lucrătorului. Numai așâ înțeleg leu
'
nji0JI / boala aceasta, leac știut și recunoscut de proprietatea mare. Cit despre proprietatea mică,
l16-1
dar pus anume la adăpost de cel interesați, teu na
P0^ înțelege cu nici un chip, chiar cu
’tl-■ î nrc* si prin altele, ca aceștia să poată cu înles- primejdia de a mi se zice: că fag de toate refor
i'Pn „vnioata cu de-a silă pe muncitor. Așadar: Cu mele cele cu adevărat democratice...
contrazicerea care s’ar părea că Ieste între
Din -NeaHmarea., Nq. 7 n 8,
GlI. VABLAM GhIȚESCU.
Sca micei proprietăți și susținerea celei mari,
AcRtirnnrcn, organ al socialismului țtiințîfic antî-aatoritaZ
2 sînt pentru marea proprietate, cu totul așa
■
Abtnlatnehtnl J Ici fie an. /.dminislrafiea, r Sir. Troian, Gala/i.
m Ieste Iea astă-zl, cu toate reformele și îmbu^tătirilc cîștigate pană acum, cu toate mașinăriile
ESENȚA OMULUI
“jusg de progresul timpului, cu toată uneltăriea
perfecționată, în sfîrșit cu toate îmbunătățirile cari
Condițiea omului în univers. —... Degeaba
j s’ar nial putea aduce, lipind de Iea toate micile
proprietăți cari o înconjoară și-I vor fi de folos.
pune omul pe sama unor agențl obscuri și î1 Dar, deosebirea între ceea ce Ieste astă-zl și ceea ■maginarî necazurile ce-ndură. Degeaba caută, iei
ce va li mine, căci așa trebuește să și fie, stă numai pricini sau canse misterioase pentru suferințele
in aceea: că va fi înlăturat marele proprietar, ex sale... In ordinea generală a universului, negre
ploatatorul nemilos al muncel și inințel omenești. șit, condițiea omului i-i supusă la neajunsuri.
Acest domn, mare proprietar, ori-cît ar fi Iei de
mărinimos sau de sălbatec, va fi înglobat, după Negreșit că existența lui i-i stăpînită de cătră
loiea lui, la marea mulțime de muncitori cinstiți puteri superioare. Inse, puterile aceste nu-s nici
si harnici, cari vor munci împreună această întin decretele unui destin orb, nici caprițiile unor
dere, cit de mare și întinsă ar fi Iea. Aceasta?! marea ființi fantastice și bizare. Ca și lumea, din care
mea proprietate, pe care o visez leu, căci Ieste cea face parte, omul ie cîrmuit de legi naturale,
mal dreaptă, cea mal cinstită, cea mal bine jude foarte regulate ca curs, foarte consecvente ca efect,
i cări din toate feliurile do proprietăți cîte le-am iear în esență nestrămutate. Și legile aceste,
cunoscut pănă acum. Cu înființarea Ici, se face tot cari-s obîrșiea comună și-a binelui și-a răului, nu-s
o dată operă de reînviere morală, imbărbătîndu-se nici de cum scrise cine știe unde în stele, și nici
munca'și desființîndu-se lenea, trîntoriea, cu toate
; relele și primejdiile sociale cari decurg din Iele. ascunse in niște coduri misterioase. Inerente
■!
nu o vreu numai leu, o vrea timpul, civi- naturei ființelor p amintești, identificate cu exis
tf-Jțiea, progresul, cari cer dreptate pentru omul tența lor, totdeauna și pretutindeni, iele-s aharnic șj muncitor.
proape de om, iele lucrează asupra simțurilor
s Pili.CUnia’ r/iniîU0,
nudul nileu, să întreb pe D-nu lui, dau de veste intelegenței lui, și pedepsesesau
ini BTCU’ ' e Ce in udevăr Ieste absolut încredin- răsplătesc ori-ce acțiune. Cunoască omul aceste
’^!dur< că acea Casă Kurală ar fi o nenb- legi, dee-șl samă de naturaființelor ce-l incunjură,
tica hi?a°UakV Pbntru-că, avînd fie-care bucă- cum și de propriea lui natură, și va cunoaște
Drpt iIa 1 •
nu va veni să lucreze pe un
ceea-ce-i mișcă destinul: îșl va da samă de pririlntul i1U.mLc<l. la ponmiea-Sa ? Ori, pentru-eă păcinele suferințelor lui și de leacul ce l’ar putea
niiu nrosTi hl lnic
în deosebi, se muncește
Woatntn r (cU’ dc <:are’ uud prea doare pe marii avea.
Cînd puterea tainică, ce animează universul,
U|il de st.V- v -V Pentru-că ar dispărea cele cîte va
'“riui, întru111*’ ^ca^’ nemiloși în exploatarea ,o- alcătui globul, pe care-1 locuește omul, dinsa
maI oiuenuc Ca^ /este •'j* dumnealui, poate ce-va dădu, ființelor cc-1 compun, esențiale proprietăți,
" stApî«ul (■•iFCi\ceVa^1’
poate crede dumnealui, proprietăți cari ajunseră regula mișcărilor lor in
1’^‘ună cu
‘î?c
că țara Ieste dînsul îm- dividuale, legătura raporturilor lor reciproce, pri
salarul„r
cu ie^ Iea* muncitorii îl sînt cina armoniei totului. Prin asta, iea stabili un
ț
r’ț?’Hnai
(.PO„ c^* rora nu trebuie să li se dee de ordin regulat de cauze și efecte, de principii
nu.,
— ^uuce
.vîllesf.h
z-, .(5e
il dmT
015011 &r.’C-it
‘‘>'S6 strecoară printre degetele d-lul și de urmări, cari, sub aparența intîmplărei. cîr| totS‘lllLstăpî
• .uu ?n cel mal bun caz, de ar fi
muește universul și păstrează echilibrul m lume.
h? H
1Ci aro
aru kV■ ’deal, ca bunătate și mărinimie,
pr°PrÎGtate,
lec Partea Icului din această m.are Așa, dinsa dădu focului, mișcarea activitățeî : ae
rului, elasticitatea; puterea de atracție și den-
1
!v
. ii
I
T
:
il
tiv!
ț
•1
iții
1
-
�ftEVISTA IDftFj
stoica. materiei. Făcu acrul .nai ușor de dl
apa, metalul mai greu de cit P*®1
’ mal slab dc cit. oțclul. Porunci flacar"*
înalțe, pîetreî să cadă P,antc\/a -'X cu
icar omului, vrbtd -vj-/
. t- ă4 pr<-,
atlt de diferite KW ?f o
asu. orl-ee ac
fcne vătăXare existenței sale, produce o-
"r
^"prin senzațiile astea, omul, cmd întors de
la ceea-cc-î jignește simțul, cmd împins spic
eccaX plăti, ic
ș. «y renX? ,.*X Asț-felW, iuhrta de sine, dvrintn
bunel stări, desgustul de durere, astea aU fost
leri/e esențiale fi primordiale impuse omului chiar
de Natură. Legile pe cari acea putere.ordona
toare le-a stabilit să-1 guverneze, și tari, ca și
legile miscărei din lumea fizică, deveniră • prin
cipiul simplu și fecund a tot ce se petrece ut
lumea morală.
.
Starea primitivă a omului. — La început,
omul, gol ca irtipși că r/zr/7, îc .aruncat, la intîmplare, pe pămintul învălmășit, sălbatec : orfan,
părăsit de puterea necunoscută .cc l’a produs, iei
nu vede de loc lîrigă sine nici o 'ființă coborită
din ceriil, ca să-î descopere trebuințele, pe cari
nu și le datorește dc olt simțurilor 'lur/ ca să-î
arete datoriile, cari nu-I nasc de cit din M'.buutțli Ca și celelalte animale,’ fără experiența
trecutului, fără prevedere de viitor, Tel rătăcește
in cuprinsul pădurilor, călăuzit numai și tirmiiit
dc întipăririle natureT sale : durerea foamei îl
duce cătră hrană, și îșl agonisește cele cc-î tre
buie pentru traiu: intemperiile vrenieiil deșteaptă
dorință ca să-și copere corpul, și Tel îșT face
vestminte: atragerea • ufieiputernice plăceri îl apropie de o ființă asemenea cu sine, și, cu chi
pul acesta, iși perpetuează neamul sau speță...
întipăririle căpătate de la fie-carc obiect,
cari-î trezește facultățile, sînt așa dar cele ce-T
deșteaptă înțelegerea, treptat, cari încep a-î ri
sipi adînca ignoranța. Trebuințele omului iî în
tețesc industriea, primejdiile iî formează cura jul.
Omul se-nvață a deosebi plantele de folos dc
cele vătămătoare, să lupte în contra elementelor,
să puc mina pe-o pradă, să-și apere vieața, șî,
cu chipul acesta, îșT ușurează niizcriea... Iubirea
de sine, dcsgnstnl de durere, dorul de bună-starc,
sînt așa dar mobilele simple și puternice, cele
ce scot pe om din starea sălbatecă și barbară,
în care-1 pune, din capul locului Natura. Și acuina, cind vieața i-î învrîstată cu atitea bunuri,
cînd fie-carc zi și-o poate însemna c-o bucurie, bmul
are tot dreptul să se fălească, să-și zică: «leu sînt
acelacare am produs toate bunurile ce sînt în jurul
mieu, făuritorul fericire? mele sînt Teu: locuință
singură, vestminte indămînoase, hrană îhjbîclști. gata și sănătoasă, zimbitoarc cimpiî, dealuri și
văi roditoare, imperii populate, toate sînt opera
mea, Fără mine, acest pămînt, aruncat vălmâselcî,
n ar fi de cit o baltă imensă, otrăvitoare, ’ n'ar
fi de cit o pădure sălbatecă, dc cit un deșert
respingător». Intr'adevâr, omule creator, primește
slava mea. Iu iești acel ce-al masurat înUn.
ecriurilor, ce-ai calculat mărimea astrelOr °a
care-ai prins trăsnetul din nori, care-aî imbli.^’
marca, care-a! supus toate elementele,.. 1) '
au putut să s’amesicce oare atîtea avînturrsdblin
cu atîtea rătăciri, cu rătăcirile ce le Vedem dc?’
nirid'în lume a-zî?,
111
Principiul societăților. - Rătăcind prin h
duri și pe malul fluviilor, după vînat de
după pește, cei dintâi oameni, vînătorl si* D„?l
cari, înconjurați de primejdii, amenințați de
mașî, trudiți de foame și hărțuit! de reptile /
animale sălbatece, îșî simt, neapărat, slăbăcim.Z.
lor individuală. Miștațî de acceâ-șî trebifbmi
Comună dc sigurânfă și de simțirea reciproca '
acelbra-și Fele, Tel îșl unesc la o laltă toate niJ.
loâccle și puterile. Și, cînd omul încearcă o Dr■'
mejdie, sar de’-l ajută mal mulți, dc-î vin jn
ajutor Cînd omul, are lipsă de hrană, altu-1
împărtășește din prada-I. Cu chipul acesta, oaitfenlf
se asociază, ca sd-șt asigure existență, ca să-șt
desvoltc facultățile, ca să-șl apere bunurile, lear
iubirea de sine ajunge principiul societățet.
Luminați, mal apoi, dc încercarea» repctălăj
a feliîi dc feliii de șUtcrințî, dc greul, dc ostcnclele Unei vieți Vagabonde, de grija deselor Ătcmuri de foamete, oamenii chibzuesc într'inșii si-sl
zic; «De ce să ne istovim oare zilele, îihblîwl
după niște roade răzlețe, pc cari ni le pline la
indămînă un sol avar? Dc cc să ric sten» uiafl1
puterile-, ălergifld dtipă o pradă pc CftrQ-o'nkT
deift in pădiirî saq în undă ? De cc n ani adi/ița
oare și n'am ținea în paza noastră animalele
cari nc susțin traiul ? Din rodul lor ne vom hrăni,
din blana lor nc vom investminta, și vom trăi
scutiți, dc ostenelcle zilei de a-zî, cum și de gri
jile zilei dc miner. Șî oamenii; ajutindu-se, unul
pc altul, pun mîna pc sprintena capră și pc oâea sfi
oasă': subjugă cămila, răbdătoare, zimbrul săl
batec, calul năprasnic. Și, bucurîndu-sc dc iudă'
minările lor, încep să guste odihna și blclșugul
lear, iubirea dc sine, principiulorMrel chibsuifi
ajunge motorul orl-cărci arte și ori-cărel industrii.
Cu chipul acesta, oamenii fiind înlemniți să-țl
treacă zilele într’o îndelungă odihnă, avînd r^gM
să-și împărtășască gîndurilc, ici îșî îndreaptă
asupra pămîntuluî, asupra ecriurilor, că și asupra
propriei lor existențe, priviri pline dc curiozitate,
de judecată. Ici observă mersul anotimpurilor,
acțiunea clementelor naturale, proprietatea fruc
telor și a plantelor, și-și bat capul să-și m»1
mărească îndestularea. Și, în uncie regiuni, observind că uncie semințe cuprind într’un volum
mititel o substanță sănătoasă, bună de transpor
tat și păstrat, icî imitează procedarea nature •
încredințază pămintululuî, orzul, griul, cari ro*
dese întocmai după așteptări. In cele di» lJr'
mă, găsind mijlocul de-a dobîndi, dintr un cl<PiU'
mărginit, și fără să mal fie ncvoe să se strii,nU l.
destul dc multă hrană șiprovizii destule, oamt c
îșT fac locuiiițl sedentare: îșî fac casc,
sate, orașe, alcătucsc popoare și nații, îear tu
dc sine dă naștere tuturor dezvoltărilor gem
șî puțerci..-.
"
4f
5EZATOARlt.\ XOASIRA
n’iir mai putea-o isprăvi. Cinei-o fi, poate croite.
cum-Cd, In cele din urmă, va izbuti s’o cinte ca
lumea, lucru de care mă îndoesc. orT-cît d/> mul!
ar căuta s’o cintc-*.
UMBRA
Jutfun timp se întîmpiă ca străinul nostru gă.
se trczască noaptea din somu- Dinsul dormea cu
-nkte. undo căldura soarelui Ie cuin nșa de la balcon deschisă. Vintulîl ridică perdelele
ii1 *' ‘"ilull sînt, in de obște, bruni, ca mahonul, și îl făcu să vadă o minunată Imirină în tot bal
Cuprinsurile și mal caldo Iei sînt cu pielea conul casei de peste drum. Florile păreau ea niște
” Th învățatt o dată, călătorind prin una din flăcări dc ccde mal admirabile colori. lear printre
calde, venind de prin regiunile frigu- flori stătea,. în picioare, o foarte mîndră și foarte
a4e cinj cr0Z11
poate să se plimbe prin zyoltă copilă. învățatului nostru i se păru că purvoe> ca-n țara hn. Dar trebui să-și codea din lea o lumină, care-î orbise ochii, cu toate
niiuuil de cît părerea. Ca om intoală firea, că, deștoptîndu-sc, ablea îl deschisese- Intriun salt
timpul zilei, trebuea să stee in t-a&l,- cu so coborî din pat,strecurîndu-se încet păn la perdele.
ferestrele închise, ea și cum toată 1 unica Dar copila plecase și lumina pierise. Florile nu se
Urinit sa»1 ctt
Cll,n u’’ir fi fost nimeni acasă, mal arătau ca niște flăcări, cu toatc-că încă mal
.v 11 i ((e pe strada îngustă în care locuea în- frumoaso dc cite ori-cîhd. Ușa Icra întredeschisă,
CaS ncesta. Ierau atit dc nalte, soarele ardea și din odaea din fund venea o* muzică atit de dulce,
fjt (ie ture, de. dimineață .și până sara. că atîta dc frumoasă, incit trezea cugetările cele mai
rom dc suferit nici un chip. Arest învățat, din pline dc farmec, lucrîud asupra simțurilor cij »»
•mlÎA frimiroasc, lera tinăr, destul do cult. 1 putere vrăjitorească. Cine locuea oare acolo ? I’e
fl?"'rea Inso par'c’ar fi fost într’un cuptor. Dînsul unde Icra oare întră rea? In stradă și-n ulicioara
J.fi'torto inre și nu niar avea nici o vlagă, tji de-alăturl, catul de jos nu lera de cit un lanț de du. (t do tnTc scădea» în cit umbra i se stringea si ghenl și nu lera de crezut ca tainicii locultoil al
UrneU mult mică dc cit lera acasă la Iei. Soarele case! să li trecut prin Iele.
într’o sară, străinul nostru ședea in balcon. In
inol ripea si ce mal rămînea din lea, icar învățatul
A> mal veilea de cit săra, după apusul soarelui, odaea-I ardea o luminare, tocmai la spatele lub
[frt intr'adcrăr </ plăcere, de îndată ce se aprin Icra firește, așa dar, ca umbra să i se răsfrîngîi
șii luminările în casă, sâ-sl vadă umbra, lun- asupra păretulul casei din fața. Ica sc și așeză printre
jrfndif’fie pe perete pană la bagdadie, cît Icra, dc florile din balcon, și cind străinul nostru sc mișcă,
înalt '. pentni-căxntr’adeVăr și-avea. nevoesă se în- umbra se mișca si îea. _Mi so pare, îșl zise învă
țatul in sine, că umbra mea Ie, dincolo, singurul
limîîî di să-și redobîndeaseă puterea,
iuhlțatul ieșea une ori in balcon, să se întindă lucru viu, caro so poate vedea. Uite cît de frumos
jwlea și Iei. Și» dc îndată ce se iveau stelele pe s’a așezat printre flori, Ușa Ie inso numai pe ju
ferjul cel senin,- Iei s*e simțea trăind din nou. fn mătate închisă: umbra mea ar trebui să fie atit
timpul acesta, oamenii prindeau sa se aretc în toate de deșteaptă, să între și să so uite in juru-I, și
bilcoaiicle de pc stradă: pentru-că, în climele calde, să vie după aceea să-mi șpue ceea-ce-ar fi văzut...
. tfko fereastră are-un balcon, în care oamenii pot Tu pot! să-mi lil de folos, in împrejurarea de fată,
I -dsoarbă acrul proaspăt al serei, ccea-ce lera foarte zise dînsul în glumă cătră umbră : Iii atita de bună
î trebuitor, chliif celor ce Ierau obicinuit? eu căldura de întră, dacă bine-voeștl4... Si-șI ridică de-o dată
fârol făcuse hrunl eti fflahonul, .și ceea-ce făcea ca capul spre umbră, Icar umbra făcuși lea la feluu
„Du-te acuma, însc să nu te depărtezi de tot*1.
stradele să albă o-nfățoșăfc foarte însuflețită, vie.
După asta, străinul nostru se ridică, si umbra,
; Colea Ierau cizmari, dincoace croitori, și tot fe
lini do oameni așezați. Jos, în stradă, unii scoteau din balconul din față se ridică si Ica. Străinul nostru
se-întoarse,
lear umbra se întoarse și Ica. și, dac-ar
, nioso.șiscaune, aprindeau luminări, vorbeau, cîntau,
pieră veselie marc. Oamenii soplimbau, trăsurile fi fost rine-va să observe, ar fi putut să vadă pc
lniWau, catîrii alergau, cu clopotele lor la ham, aceasta, din urmă pornind de-a dreptul spre ușa
opus, pe cînd învățatul nostru intră in
wi făceau talanga-Ianga, mergînd. Pe vremea balconului
odaea Iul, lăsîud perdelple-n jos A doua zi, dimi
1 ^.inorțil sc petreceau'la groapă, îu sunetul unei
neață,
dînsul
Ieși să-.șl lee cafeaua și să cetească ga
I ierlY -?'Jl‘-*ninc
u trasul clopotelor de pe la bizete... „Ce înseninează asta, exclamă Iei, stînd in
în sftrșit, priveliștea unei picioare în fața soarelui: ini-am prăpădit umbra
Așa dar, lea a plecat asară eu adevărat, și nu s’a
0 easjk’ cnr6 Iera tocmai îu lata celei în
mâl întors. Știi că are haz“. Intr’adevăr, asta il
‘ <u UfTlrl.înyiIt-atiil, făcea contrast la toate, fiind supăra, nu atît eă-1 plecase umbra, cît din pricină
hou&i
t-nato astea nu lera goală,
că știea că fusese o dată o istorie de un om fără
Hori Mr-n’5’1' c’ne"Vîb pcntrii-că-n balcon ierau umbră. Toți cel din țara lui știeau isțoriea aceasta.
'■ald AAI n oreilu foarte frumos sub soarele cel Cind sc va întoarce și-și va povesti întîhîplărde
^t'cii î2"VIAnar
f°st cu. putință, dacă u’ar fi Iul, sd va zice că nu au fost de cit o imitație. Si
in ’W <.s?r,Jlre u^ate. Așa-că trebuea. să se afle nu vocii să poată să se spue asemenea lucru pc
'lii'leau
i6'!11’^ea' asemenea treabă. Ușile cari socoteala lui. Iei se și hotărî să nu vorbească
cu tnnu - n’ sarîl’ÎQrau l)e iwătate deschise. dw-pre intîmplarca asta de loc, cecale lera o ho"'inii, scn.,A <u"u 0(laea din fată nu lera nici o lu- desp)
eu totul înțeleaptă.
ak I rauzi 0 muzi<-a St rib.it îmi din năuutru. tărîre
Sara, învățatul nostru Teși din nou în balcon,
I
Pont ?a5u foarte plăcută învățatului nostru avînd grija să puc luminarea la spatele lui, dm
^^i-cîl
af®ra numai o părere a lui, avînd g
pricină că știea că o umbră isl dorește pururea
■ l ^Mura Kn i I’hlceau din asemenea tară, afară pricină,
stăpînul, pentru a se adăposti după Iei. luse uu
i
m yluL. Proprietarul la care locuea ii > Pț’"", C cAr.igl
.
x
• L11’
0,1 c,ne închiriaso odaea aceea din putu sa o atragă cu nici un chip afară. Iei se făcea
cînd mic? cînif mare, dar nu avea nici o umbră
pPr« muzici au Vîizu-so pe nimeni în lea. Cît si nici o umbră nu venea, „lei, asta-I asta, șhlcă-l
"Mi cum’ A ’ 1 s° părea cu totul plictisitoare.> frumos", făcu lei. Dar degeaba. Ceea-ce Icra foarte
e-va ar pînta o bucată, pc care.
1 A
tiiS
Iii
fi;
ihl
Il
1
r
lil!
h■
lL
�REVISTA IDEE!
REVISTA IDEE!
■
42___________________________________________________
supărător. In țerilc calde înse, lucrurile .cresc
cu desăvirșire ușor. Nu trecu inaținult ilo-o sapta.infnă, si învățatul nostru, văzu, spre n.nirea-1 mul
țumire,’ c’o umbră nouă, pierind de la picioarele
sale, prindea a crește, plîmbîndii-so prin soare.
Neaparat, rădăcina acestora trebuie sa h rămas.
Feste trei săptâurinl, Ici avea o umbră cu totul
respectabilă, care, iu timpul. întoarcere! salo spre
(orile septentrionale,’cotinua să crească, devenind,
iii ce a din urmă, atît do mare, in cît s’ar fi putut
lipsi de jumătate.
După
După ce iiivățatul ajunse de unde lera. se apucîi
să scrie la cărți, asupra adevărului, binelui
si frumosului ce pot avea ființă în lume, Șî așa
trecură zilele și anii, inulțl. foarte urniți ani. Intr’o
sară, pe cind se afla in cabinetu-I de lucru, auzi
o ciocănîtură la ușă. „Intru", zise Iei. Dar nu se
arătă nimeni. Deschizirid ușa, dădu eu ochii
de-im om, atît de din cale afară de mic, in cît,
iri. fața lui, il apucară fiorii. Cu toate astea acesta lera foarte bine îmbrăcat, .și samă na a li un
gentilom.
— Cu cine am onoare, făcu învățatul.
. — Hă, credeam că măyețl recunoaște, făcu ele
gantul străin. Am cîștigat atît de mult, în cit ani
acuma un corp de carne și haine de purtat. Nu
v’ațl fi,așteptat nici o , dată să mu vedeți intr’o
asemenea stare. Nu vă mal recunoașteți umbra?
Ah, nu v*ațl mal ti așteptat nici o dată să mu
mul vedeți înapoi. De cind v’am părăsit totul mi-a
mers în plin. Am devenit bogat, si dac-aș fi yruț.
<ă-ml dobîndesc libertatea, aș fi putut-o face fără
de nici o greutate... Vorbim! așa, făcea, să-1 sune
intre degete o mulțime de brelocuri, care-l atîrnau
la un la..ț. de aur. pe care-l purta pedupăgit. O
mulțime do inele împodobite cu diamante, scinteeau la degetele salo, ceea-ce lera cu desăvirșire
real., /
— Nu pot să-rid revin nici do cum din uimire,
făcu învățatul. .Ce însemnează toate astea?
— Ce-va ci) totul extraordinar, zise umbră. Nici
D-voastru inse nu sîntețl om de rînd, și, știți prea
bine că leu v’am însoțit fie-care pas, chiar (lin co
pilărie. De îndată ce a-țl găsit cum-cu iun mers
destul, ca să-nil urmez calea singur, m’am despărțit
«Ic p-voastra, și acum sînt în cea nial .strălucita
poziție. Simțeam inse un felin de dorință de a vă
revedea, înainte de-a fi murit, și doream să mal
revăd locul acesta, fiind-că simți pururea o încli
nare pentru păuiintul in care.te^al născut. Știu
că aveți o altă umbră acum. leu hu vă datore.se
înse uimii-? Dacă dji, aveți bunătatea să-ml spu
neți ce.
— Va să zică, tu Iești cu adevărat, făcu învă
țatul. Intr’adevăr, Ie foarte de mirare. Nu mi-aș
ii putut închipui nici o dată, c’ar fi putut fi cu
puțință ca vechea inubră a unul om, să poată
ajunge p ființă omenească.
. — Spuneți-ml înse, yă rog, ce vfi datore.se feu,
zise iunbra, fiind-că mie nu-ml place să fiu dator
nimănui.
— Cum poți să vorbești tu așa, făcu învățatul.
De ce datorie poate să fie vorba între noi ? Tu
iești tot atît dc liber ca ori și care. Mă bucur
foarte mult de norocul cc-a dat’ peste tine. Șezi
colea, vechili prieten, și spiuie-ml pe ți s’n intîmptat, și ce-al văzut in casa ceea de peste . drum
de-a noastră, cind ne aflam în țările calde.
-7 Da, vă voiri șpnne totul, zise umbra, puindju-sc jos, dar să-ml fagăduițl că nu veți pomeni
iJ1el o dat,-^ aeojea jn ora^ orl-unde . m’ați putea
muim, cum pi am fost umbra D-voastriL Gîndqsc
să mă însor in curînd, fnnd-că am mai r», u
cit destul ca să susțin o familie.
wu,t <!„
— Fii liniștit, făcu învățatul. N’am să nom
nimănui ccea-ce Iești tu în realitate.
“n'->
mina, îți Dgăduesc, și între oameni „•
făgăduința.
’ JUl>ge
— Intre un om și o umbră, făcu umlirn
nu so putu stăpîni să nu vorbească axa, ' ’ Ci*riJ
Și intr’adevăr lera foarte uimitor, cuni'
luase înfățoșarea de om. Avea niște' hain, V1
mațeriea cea hial fină, botine lustruite, o n-n« •
mecanică, caro so putea ștrînge și ținea sim 1'
Afară de asta mulțimea de brelocuri, lanțul af’
aur și diamantele despre cari am mal v<» iUmbra Icra, dy alt-fehu, foarte bine îmbrăc»-’
ceea-ce făcea dîntr’insa uri om.
— Acum, sa ț! povestescceea-ce vral sa.sfii ••
umbra, punîndu șl piciorul cu botina cea lustrui!?
cît ce putu mal apăsat, pe brațul umbrei coi ’
noi a învățatului, cplcată, hi picioarele acestui
ca un cățeluș. Negreșit asta purcedea din mîn£
sau poate, din credința că umbra nouă se va aii?
poa.to dc sine. Dar umbra, asta stătu culcată una1
iera, cu totul liniștită, fără să facă nicl o mișcat?
acultînd cu luare aminte, să afle cum putea\ă so
deslipcască de, știipinu-I o umbră și să devie h
rîndu-1 om...
'
— Stil, zise umbra, că-u casa din fața celei in
care locutal D-ta, stătea cea mal sublimă creaturii
de pe păuiint? Acolo stătea Poeziea. Am stat acolo
trei suptămînl, ceea-ce fură par’că trei mii de am,
fiind-că am cetit acolo tot ce s’a scris în poezie,si
proză. Și, pot spune, intr’adevăr, c’am văzut și
învățat totul.
— Poeziea, exclamă învățatul. Va să zică (linsa
. trăește ca lin pașnic, in orașele mari. Poeziea. 0
văzui și leu atuncea o dată n vieața mea, o clipii
foarte scurtă, pe cind pleoapele îmi Ierau îngnieatc
de somn. Ica strălucea spre mine, din balcon, ca
o splendidă auroră boreală, incuujurată do flori ca
niște flăcări, Spune-ml, în sara ceea tu Ierni pe
balcon .și tu te-al strecurat pe ușă... Cc-ai văzut!
—Măallam intr’un coridor, ziso umbra. D-ta stăteai
încă in balcon ultindu-te la odaea din față. Cori
dorul în care mă aflam Icra pc jumătate • întunecat,
luminat numai de lumina care venea pc jișolo
deschise ale unul șir de odăi strălucit luiuiuW
Acest izvor de lumină m’ar fi ucis dacă m’aș fi
apropiat prea tare de splendida copilă. Dar ful ta
chibzuință, si așteptai vremea potrivită, prceum
ar trebui să facă orl-cine.
— Și e.e-al văzut tu, întrebă învățatul.
— Âm văzut totul, precum iți,spun.:Dar,....n,I
D:1-,
3^ li*
nici de cum mîndrie. din partea mea, ci un oin
cari le
ber ca mine, care posedă cunoștințele pe ,țnri
. . ineafi
posed leu, fără să mal vorbesc de pozițiea
de bogățiile mele,... aș dori să-ml zici D-ta,
D-m; in l°c
de tu.
de— Te rog să mă Ierți, zise învățatul. Ie ® cn
prindere veche, care Ie greu de schimbat. impun'
desăvirșire dreptate. Am să caut și să-ml
Dar spune-mi acum ce-al văzut.
totul $’
— Totul, zise umbra, fiind c’am văzut
cunosc totul.
întreb5
— Ce iiifățoșare aveau odăile din f^’1^'
cn ,in
învățatul. Ierau ca o verde dumbravă sa . întemplu sfințit? Odăile ierau oare ca un cer
stelat văzut dc pe cuiihea unul munte in\ r'n’niii
— întocmai precum spui, zise umbra, .jorulih
intrat cu desăvirșire înăuntru. Sfătuita c
ă putunecat, dar leram intr’o poziție foarte
, vodoa •?’
auzi tot ce so petrecea la curtea
.(im.
ten
0’,»
i»ncza
„T ,.0-aI
ce-al văzut înse? Zeii din vremea
,’°cZ‘ j-•ine-mi
>^’se
u,1CplKmhau
oare pc-acolo, prin odăi ? Eroii
i“,b.aUi SC J.’-iI îndeletniceau oare cu luptele lor?
se
n,
al
teclif -n.ȘCOlO
sc41"nlo copil drăguți, jucîndu-se și poyes-
,
'
i
|erJ’1 ^«isurih? lor ?
o
lin»111 •
c’am fost de față, așa ca poți să fii
văzut totul cu trebuea să fie vă.ntrc<l»Dt.a7 K fOqt D-ta acolo, n’al fi mal rămas om,
U
devenii om. Și pe dată devenii conștient
i*ci i imu năuntric, de afinitatea, dc legătură
Ic îeULnnre cu poeziea Ie drept că nu m’am gîndit
mc» V11
|ft asta, în vremea citam fost cu D-ta.
total!’1aduci aminte că leram pururea
l)iir trîn la răsăritul și la apusul soarelui, Iear
niaI ”? mult mal vizibilă de cît D ta. Dar nu-ml
l^imsiimă dc leul mleu interior. Asta mi s’a
jjdeani - , ante_c.lulera Poeziei. Acolo devenii
descopun
piecăl în deplină maturitate... D-ta
Ș; sI înse tarile calde. Ca om, mic îmi
^^msinc să umblu făni îmbrăcăminte și fără-ncăl’-riS fără acest exterior deplin prin care se
Kince'un om. Deci căutăl să mă înțolesc: pot
d?i «hun D-tale. soeot, pentru-că n’al să te-apucl
fir sa P»t as(il într’° earte> uu*r
Ci,Kl idecăl
iTanti-camera Poeziei, mă ascunsei sub mantiea
nne! vînzătoare de prăjituri, fără ca asta să știe
ne cine ascunde. Nu lera tocmai noapte cind mă
•ivîiiturăl hfară. Și alergăl pe strade, pe lună. Mu
infindeam în toata înălțimea, pe murii, cari-ml gîdileau spinarea foarte plăcut. Alergăl pe. ici și pe
rolo, ultindu-mă pe cele mal înalte ferește, prin
camere si pe copereminte. Privii și văzul lucruri
ne mal văzute de nimeni, sau, mal bine, pc cari
nimeni n'nr trebui să le' vadă... In fine, i-o lume foarte
ri, și nu nu ar fi trecut prin minte de loc să
devin om, dacă oamenii n’ar fi fost de oare-care
tesemnătate... Văzul petreeîndu-se cele mal păcă
lise lucruri, între soți și soții, intre părinți .și
copil, blinzil, minunați! copil. Văzul că nici o ființă
omeftească n’are putința de a cunoaște reaua pur(area vecinilor lor,cu toate că ar fi prea fericit cine-va
<0 cunoască. Dacă aș fi scris un jurnal, ah, cît dc
'■naprindere aș fi fost cetit. Iu loc de asta, scrisei
direct persoanelor interesate; făcîndu-se din pricina
așta o alarmă nepomenită in orașele pe cari le-am
vizitat. Toți aveau o frica cumplită de mine, cu
toate acestea toți foarte mult mă iubeau. Profe
sorul inii dădu lecții, croitorul îmi făcu haine noi,
l^a-ce îmi dădu o înfățoșate eu totul distinsă.
Ppmb?r,j “10netarieI bătii pentru mine monedă,
dor? ? dcclarară cuiu-că leram frumos. Si leata-mă
adio n?rau . eare
vezI* -Dnim trebuie să-țr zic
bate
i”11 aarta- Stau de partea stradel în care
1
!
I
1
^uX“p£.llU,Urea aCasă cin<1 l’lou5 -
i
făcu învățatul,
"‘fadu-si
niuHl uni dc-arîndul, vremea ur~~ Cu ..r®erea
umbra reveni din nou.
" Ah^yjjl ®arvtabrge acuma, întrebă pe învățat,
^"pra frtimftel?Va^atu*» scriu asupra adevărului,
Ș ’ntcresei7?U!l,î’ asuPra hinulul, dar nimeni nu
llI,,hcă sini r z asta- s>»t cu totul desnăjdăduit,
Ccuu- , °artc "PPU’timit de asemenea lucru.
fac<ei!e!! ;nu .fae. n,cî 0
zîsp umbra.
să q» r^ăvlrșire gros și puternic, cum
o J.te^ui sî
be car<-\ D-ta nu-nțelegl lumea.
U: 4 Eforie î|. atoreȘtI cu mine. Tocmai vreu să fac
‘ “r Plăcea ti a astA : voe*tt «a niă însoțești ?
■un un tovarăș de călătorie. Vrei
43
sa călătorești cu mine, ca umbra mea ? Asta mi-ar
face, mare plăcere, și ti-as plăti toate chcltuelele.
— Vr0 să călătorești departe, întrebă învățatul.
— Voiu vedea, răspunse umbra. In tot cazul, o
călătorie D-tale ți-ar face bine, și dacă vrei să pri
mești sa fii umbra mea, călătoriea D-tale are sa fie
plătită.
— Treaba asta mi se pare absurdă, zise învățatul.
— Dă, așa merge lumea, răspunse umbra, și
pururea tot așa va fi... Și plecă.
Toate mergeau din ce în ce mal rău cu învăța
tul. Supărările și necazurile il urmăreau_mercu,
și tot ce spunea iei despre Bine, despe rrutnos,
despre Adevăr, nu atrăgea atențiea nimănui. Oamepil
aveau altă grijă de cit să se ocupe de asemenea
lucru. Iry cele din urmă, dînsul se bolnăvi. „Devii
intr’adevăr o umbrău, îl ziceau unii. Ceea-ce făcea
să-l tieacă un fior prin măduva oaselor, fiind-că
cugetările ii Ierau îndreptate de mal nainte în
direcțîea asta.
— Trebuie numai de cît, să mergi in vre-o stație
balneară, zise umbra, la vizita-1 următoare. Nu-I
altă scăpare pentru D-ta. Am să te leu cu mine,
avînd in Vedere vechea-ne cunoștință Plătesc leu
chcltuelele călătoriei D-talc, numai’ să compui o
dare de samă despre asta, cu care să mă distrez
ne drum. îmi place și mie să mă duc intr’o stație
balneară, fiind-că barba nu vrea să-pil crească pre
cit ar t rebui, asta din slăbiciune, și trebuie numai
de cît să’am și leu o barbă. Fii cu judecată acuma
și primește propunerea mea: avem să călătorim
ca niște- prieteni de-aproape.
La urma urmei, plecară. Acuma inse umbra lera
stăpînul, Acar stăpînul devenise umbră. Călătoriră,
ast-felin, îh trăsură, călări și pe jos, alături sau
unul înainte și altul înapoi, (lupă pozițiea soarelui.
Umbra știeaîn totdeauna să lee locui de onoare,
lucru la care învățatul nu dădea nici o băgare de
sama, fiind-că avea o inimă foarte bună și lera cu
totul blînd și prietenos, Intr’o zi, stăpînul zise
umbrei:
— Fiind-că am crescut împreună din copilărie,
și acum sîntem tovarăși'de călătorie, de ce n’am
închina un pahar îh cinstea bunel noastre priete
nii, zicîndu-ne unul altuea line și tu.
— Ceea-ce spui D-ta Ie foarte drept și cu bună
tate gîndit, zise umbra, care, acum lera adevăratul
stiipîn. La rîndul mleu voifi fi buri și sincer. D-ta
Iești învățat și știi cit de ciudată-! natura omeneasca.
Sînt inși cari nu pot suferi ifiiroăul hirtîel închise:
asta-I îmbolnăvește. iXJțif sînt apucați de fiori,
plină iu măduva oaselor, cind freci cu unghica pem
sticlă. leu simt ce-va asemănător cind arid pe
cine-va că mă tutuește. îmi vine foarte greii și Ie
ca și cum m’aș găsi in starea mal dinainte fațade
D-ta. înțelegi foarte bine, nu-I așa, c’aicl le ches
tie de senzibilitate, nu de mîndrie. Nu pot dar
sâ-țl îngădui a-ml zice mie iu, inse mă voi simți
fericit a-țl zice D-tale, și așa dar, dorința D-talc
va fi pe jumătate îndeplinită..; Și umbra îșl tutui
primu-I stăpîn.
,Asța-I cam prea-prea, îșl zise învățatul in sine.
leii să-i zic D ta, c-înd voiri vorbi cu dînsul, și Iei
să-ml zică tu". Cu toate astea-fu nevoit să se supuc.
In cele din urmă ajunseră la stațiea balneară, unde
Ierau mulțime de străini. Intre acești, o frumoasă
prințesă, a cărei adevărată boală lera de-a fi prea
văzătoare clar, ceea-ce incomoda pe fie-care. Aceasta
văzu numai de cit, cum-că noul venit lera cu totul
deosebit de ceilalți, „lei zice că vine acolea pentru
a face să I crească barba, îșl zise-n sine lea, dar
știu ieu ce motiv il aduce aici: Iei nu-I în stare
a ’
!
g1
K'
I la
;,'i
�kfcvisTĂ tokK/
REVISTA 1DEEI
44
■i
s
i
întră în vorbă cu streinul, linul prințesă,Ic.i nu
“
nțle de
vindecare,’ zise acesta. Știu că va pKngcțlea sintețl
prea clar-văzătoare, dar. in cazul acosta, clar vederea
D-voastră vi lipsește cu Mu . leu am ajuns sa am
cea mal neobictouit umbră. N’att observatoare peisoana caro Ie pururi alăturea de mme? Adesea,
oamenii, dau slugilor lor, pentru livrea, o materie
mult mal fină de cft acea a hainelor lor proprii. Așa
si leu mi am îmbrăcat umbra ca om. Mal mult,
putetl să observați cum că i-am dat chiar o umbră
aparte. Costă cam scump, inse îmi place să am pe
lingă mine lucruri aparte.
Ce va să zică asta, gindi iu sine prințesa. Să liu
oare cu adevărat vindecată ? Atunci st'ițiea asta, tre
buie să fie cea mal bună stație balneară care se
află. Apa, în timpul nostru, netăgăduit, are, o mi
nunată putere. Dar nu voiâ părăsi leu localitatea
asta tocmai clnd începe să fie mal plăcută. Prințul
acesta străin, pentru că trebuie nă fie un prinț, îmi
place mal mult de cit orl-ce. Cred inse că nu-I va
crește barba atît de curînd, pentru că atunci ar trebui
să plece pe dată".* Sara, prințesa și umbra danțară
împreună în marele salon al Cazinulul. Ce Iera lea
ușoară, dar Iei Iera și mal ușor. Dînsa nu mal vă
zuse nici o dată asemenea danțator. Dînsa ÎI spuse
din ce țară venea, și se-ntîmplă că Iei i-o cunoștea.
Inse trecuse printr’însa, cînd lea Iera dusă aiurea.
Ultîndu-se pe ferestrele palatului tatuluî său, vă
zuse o mulțime de lucruri, așa-că putea să răs
pundă prințesei, făcînd o mulțime de aluzii, cari
o uimeau cu desăvirșire. „Trebuie să fie omul cel
mal pătrunzător din lume'1, gindi în sine lea, și
simți cel mal mare respect pentru cunoștințele sale.
Danță din nou cu Iei și se amoreză de Iei, ceea-ce
umbra descoperi numai de cît, llind-că prințesa
nu-șl mal lua ochii de la Iei. Danțară lear, și prin
țesa Iera aproape gata să-I destălnuească amorul.
Dar avu oare-carelarezervă,
leapoporului
se gîndea
la țara
mulțimea
ce-avea
ue
si la regatul Iei, la
ce-avea de
Demulțimea
intelegențpoporului
i-un om inteligent,
cîrmuit cîud-va. „De
intelegenț
i-un
om inteligent,
lantny-î
minnnnt.
recn-ce-I
leară sî
îșl zise-n sine lea, danțază minunat, qeea-ce-I leară și
foarte bine. Dar are oare cunoștințl mal solide ?
Asta Io chestie foarte de samă, trebuie să-l încerc".
Și-I puse o întrebare foarte grea, la care nici dînsa
Pu P^tea să răspundă, la care umbra făcu o strimbătură cu desăvirșire ciudată.
*^e
ni1 P°U: răspunde, făcu prințesa.
Am auzit despre asta, în copilărie, ye-va răspunse
acesta, și cred că umbra mea, care stă în picioare
colo aproape de ușă, ar putea să răspundă.
— Lmbra D-tale, zise prințesa. într’adevăr asta
ar fi cu totul interesant.
— Nu afirm pozitiv, întimpină umbra, înse în
clin a crede că ai putea s’o facă. Dînsa m’a înso
țit atîțl ani, și ar auzit atîtea lucruri de la mine,
în cîț cred că asta poate să fie probabil. Dar să-mi
permită Alteța voastră regală să-I spun, că umbra
mea ține foarte mult să fie tratată ca din, și că,
pentru a o pune în bună dispoziție, ca să ‘poată
răspunde corect, trebuie să fie tratată ca om.
..
t-u foarte mare plăcere, mă voiîi conforma,
zise prințesa. Și lea se îndreaptă spre învătut, care
aproape de ușă, și cu care vorbi’despre
‘
despre Jună, despre pădurile verzi, despre
m nil țar<.l sale și despre cel din țările depăr
S rOLDA flî DIN TOATE ȚĂRILE
cAtra
----
tatc. învățatul vorbi cu dînsa pe-un to
jciul sii stau dc vt5rba» 1,1 ^pul din
si foarte chibzuit.
b’him, f
pn ofițcr polonez, c-iin căpitan, întors
„Ce om minunat trebuie să fio omul aPf»
fn13, c*UîIandciuria* Dinsul inii povesti, despic
sii albă o umbră atîta dc cu duh, gîndi ?&«i,
du'1 lll-n hniîi rușinos, și dc-o zădărnicie nepoDacă-1 voifi alege pe Iei. va fi o adevărată
pentru țara mea, pentru supușii miel, si nu
r^i
Ut ra| rliri c’c-ți fac măciucă părul din cap,
să nu-1 aleg-. Ast-feliîi. prințesa și umbra S
Jjcdită'
. n-cî cca mai zvăpăiată închipuire,
diră, dar nimeni nu trebnea șă știe, păuăr. r^0'
i’F JC frigurile aiurărcî, n’ar fi putut plăzmui
nu va fi întoarsă în țarii. „Nimenea nu va <f( .Sil
<hlar 1(1 na? grozav. OrI-cit dc cumplit de groumbra, nici propriea mea umbra". Negreșit
niniir3 1 *
sâ ne pară unele epizoade,' din
motive particulare, să vorbească asa...
:j'-c ar fari gazetele le deteră la iveală., iele nici
oare-care timp, prințesa se înturnă' în tara hPU 11,1
domnea, lear umbra c-nșoți.
‘
u ^te
t-elc P® cc cu°grozăviea nepomenită a acelor, din
n'3.u n pUtînd să le înșir acolca pe toatc, dau ca
— Ascultă prietene, zise învățatului, n)nkp
cum. cînd sînt atît de norocit și atît puterni ’4'
numai pe unul. Și nu pe cel mai spâipoate fi un om, vreu .șă fac și leu ce-va extrm'
11 ■ .-ton V«"1 vcV Putca închipui cam cum sînt
bun pentru D-ta. Vel trăi în palatul ,r?fcu te** 'e
“'iTlt'*.’- închin această povestire soldaților din
urca cu mine în trăsura regală, și vel avea o*'o
t3 țările. Și, dau cuvîntul căpitanului polonez,
de mii de dolari pe an. Dar vel îngădui ori si
să-ți zică umbră, și nu te vel încumeta nici o a6?-1
103 4 va întreba, de nu li-i, la urma urmei, 1csă zici că Iești om. Și, o dată pe an, cînd miî v •1
cMCL <lc-a tot ucide și dc a fi uciși. .
jiatnice,
așeza în balconul mieii, în lumina Soarelui te
dera in sara unei încăcrări, nenorocite, ca in
culca la picioarele mele, cum trebuie șă’facă
jeobste...
Ierani în tabără, cu fețele mohorite,
umbră. Pentru-că, țrebuește să-ți spun, cum-căm'
sufletele întunecate, trupurile zdrobite. Merinde
însor cu prințesa, și chiar în sara asta ni-i nunta
nuîerau,1... nu ierau ambulanțe, nici lemne nu îcrau
— Asta-I într’adevăr prea ridicol, zise învățatul
de ars,... nimic. Un ger de 25 de grade, care-ți
Nu pot și nu voesc să mă supun unei ■ asemenea
nebunii. Aș înșela țara ntreagă și-aș înșela pe prin,
jupoca pielea și-ți petrecea prin vine rîurl dc
țesă. Voiă da pe față totul, spuind’că leu sînt oui
crheațâ... A sta pe Ioc, nemișcat, a dormi-în
și că nu Iești de cît o umbră îmbrăcată în haine
temenea stare, însenina moartea. Și-ntr'adcvăr,
de om.
in noaptea ceea, muriră foarte mulți. Inchipui— Nimeni n’are să-ți dee crezare, zise umbra.
ți-vă, dacă vi-i cu putință, lucrul acesta înfioră
Fii cum se cade, sau chlem garda.
tor: zece mii de oameni, laolaltă, zece mii dc
— Mă duc la prințesă, zise învățatul.
oameni, tăcuți, cari nu scot măcar un cuvint, de
_ — La prințesă leu voiîi ajunge cel mal dintâi,
zise umbra, și D-ta vel fi trimis la pușcărieȘi-asa
la cari n’auzi de cît o tropăitură înăbușită de
umbarleși numai de cît, trimețind garda,, care i se
pași pe un pamînt înghețat, măcar o răsuflare...
supuse pe dată, dm pricină c.ă știea c’avea să se
,ntnn-d
tabăr? >’ ajungîndu-ne
însoare cu fata regelui.
— Tremuri,... întrebă prințesa, cînd umbra se
Ior >‘:n^tînga, in urmă și-naivi în față-I. Nu ți s’a intimplat oare ce-va? Nu
inie, pretutindenca. strigăte, gemete, rugăminți,
trebuie să te îmbolnăvești tocmai a-zl, pentru-râ
pierduțf
r----i~ sâ-’ț5*
-î~!țî,
"1”?
nunta ne Ie desară.
.1_„
— Am trecut prin cea mal grozavă catastrofe
in noapte... Se împiedecaseră chiar de unii, dar
ce mi se putea vre-o dată întîmpla, zise umbra.Inneavind nimica cu ce să-i transpoartc, Ici îî lă
chipuițl că mi-a inebunit umbra. Un biet creer de
sară in plata Domnului... La urma urmei, la ce
umbră, negreșit nu putea să suporte atît. Ișl înfolos s’ar fi trudit...
chipue că’ntr’adevăr ar fi un om real, leară leu aș
deu strigai : «Trebuie să ne ducem să ridi
fi umbra-I,
căm rlniții, Nu putem să-i lăsăm să piară așa...
— Bine, asta-I grozav, zice prințesa. Ie închisă;
-inc merge cu mine» ? Nimenea nu răspunse..
-T- Negreșit că da, pentru-că mă' tem că nu se
y? a^resa* colonelului. Iei inii întoarse spatele.
va mal lecui nici o dată.
— Sărmană umbră, zise prințesa. Destul de rău
adresai unui general. Acesta trecu înainte,
pentru lea. Ar fi într’adevăr o ’ faptiL cum nu șe
ț ra să scoată nici un cuvint. Un chirurg, grad
poate mal bună, dacă ar fi scăpată sau liberată de
■uperior, cătră care mă îndreptai, îmi răspunse:
șubreda-I existență. Si, într’adevăr, cînd măgînaesc
doctUn,^e S*’-î Pupem?... N-avem nici tărgî, nici
cît de adesea oamenii, in zilele noastre, leu partea
r)illn°rii,‘" n,c* instrumente.... nimic... Lasă-T la
claselor de jos, contra celor dc sus, ar fi f°aț *■
cuvint de dreptate, de milă,
cuminte a ne scăpa de inșii din clasele ițstoa, J11'
păsarc^ar -î &roaza mnr»->r
măcar... Nimic, ,iz»
de cît hccotul cu încetul și pe tăcute.
■'
.
— Are să fie puțin cam aspru pentru bleata w
boi^ sa siJbatecă, pentru-că nc aflam în răzumbră, fiind-eă Iera. o slugă credincioasa,
loneif tf pc.htru*câ toți acești sărmani oameni, coumbra, scoțînd un prefăcut oftat.
. ..
UratVtiCaU Câ’ ca mine, avea să le vie
— Iești d inimă nobilă, zise prințeșă, i’1Cln
Puntul °h-\Su toatc astea, căutînd, cu dc-adu-so inaintea-I.
,, . . • <
■^uindî’n *
peste cite-va tărgi, stricate. Și,
Sara, tot orașul Iera iluminat. Tunurile bun '
bum bum. Soldați! prezentară armele. F»-*1L ‘-«u
mase inerte, acestor
,zbut,.b în cele din urmă, să tîrăsc
văr o nuntă mare. Prințesa și umbra se ar*ju ) ()!
balcon, casă primească ovațiile niulțiinel. in 'L-ci ■ îiir^„ . vc,’ Ca ia vre-o sută de oameni. Și porînse nu auzi nimic din tottămbălă'ul acesta, I
,
‘./o;
•''^Ște^?
’era cu totul
eagră... Aprintotul n
neagră...
Aprinși fusese ezeryat. .
c ASDa.sB'-1
5t"
atlc. Dar, după ce merserăm o bu-
Jn«eUi...Nicî un< - - -
......
4fi
câtă, dc vreme așa. țipetele riuiților prinseră să
nc călâuzască mai bine dc cit lumina lugubră
a faclelor noastre... -Și priușerăm să ne împie
dicăm, ca niște cal sperioșî, de grămezi de ca
davre, de oameni și de animale...De-o dată.îeu mă
simții oprit și țintuit pe loc... Ca două căngi de
fier, simții două mini cari îmi încleștară picioa
rele, de la glezne, și cari mi se urcau pe picioare
in sus, agățîndu-sc și incleștindu-se de iele, în
vreme ce o gură, infigîndu-șî dinții în pielea ciz
melor mele, căuta să o sfâșie, mirîind ca un
ciut... La strigătele melc, soldați! îmi veniră într ajutor. Dinșii deteră cu ochii de un rinit, cu
șoldurile retezate, care sc zvîrcolca la picioarele
melc ca un vierme omenesc. Și fiind-că nu le fu
cu putință să-I desclcștcze gura și să. mă scoată
din ghiarelc lui, îl mîntuiră de zile, dindu-I cu
patul pu.ștel și cu călcăile-n cap... Mi-î cu totul
cu neputință să descriu spaima ce-am tras atuncea».
Acolea căpitanul sc fâcu galben, pupilele i sc
dilatară ca sub o intipărirc de groază, iear gla
sul prinse a-i tremura... După asta urmă:
--Sufletul îmi iera zdrobit și capul zguduit de
zbuciumările aiurare!. Vroind să scap de cele
lalte vedenii ale nopței, abîea avui putere să-ml .
adun oamenii. Și, ascultînd strigătele răzlețe ce
răsunau de pe cînip, îmi zisei : «piară, piară cu
toții». Mă pregăteam, ast-feliu, să mă întorc în ta
bără, cînd, 'dc o dată, din dreapta, pătrunseră
până la noi, niște strigăte, niște urlete, și maî
sălbatece, ,și maî turbate de cit cele pe cari le
auzisem pănă atunci... Și, fără voea mea, mă în
dreptai spre ’ locul dc unde păreau că vin stri
gătele aceste— De-o dată, răsărind din întuneric,
’luminați
•
- de
• ’lumina
•
."ia
pală faclelor noastre, vă
zul, și astă nu Icra vis, nici vedenie, văzui aeveâ, zece, două-zccî, o sută, două sute de oa
meni, cu trupul gol de tot, cari dădeau din mini,
se strimbau? urflu, săreau'in sus, danțau... Da,
eil
nn.nnpc-un
rrnr ger,
rlÂ
atîtiaatîția
cu adevărat,
derV
2$ «rrarif».
de grade,
oameni, cu trupurile goale, cu fețele însingerate,
cu piepturile găurite, cu răni roșii, cu tăeturî
înfricoșate, astupate de cîte-un bulgăre negru dc
sînge închegat... Unii se țîrieău, săreau peste
v
'
" trupuri
, ..............
’
grămezi
de
ciuntite, alții
aveau1 în mini
1..,..-^ „{
revolvere
si ..RKÎJ
săbii, pe n-ar.
cari Iz»
le îmrîH-onil
învîrteau 1prin aer,
o. nă'pustindu-se’ aȘupi
noastră, cari Ic
urlînd. Și
veneam într’ajutor, și
-- pe
--- cari
—•• nu ne maî cunoș
teau, strigau : «Nu vă apropiați. Nu vă apropiați». Ierau nebuni»...
După o întrerupere, căpitanul adăugă :
de?° d?tâ' citg-™£ocU" P°fnir?-,Y-nU'
ai noștri căzu... Ce iera de tăcut. Ma trasai
îndărăt. Vreme dc cîtc-va ceasuri, în șir, statul,
cu escorta mea, la oare-care depărtare de. gră
mada asta de apucați... Urletele lor crescură și
mai tare, după care. încet, încet, scăzură,,.. sc
stinseră... l‘otolindu-li-se furiea nebuniei, îi răzbfrigul. Dimineața, toți îcrau morți... Dimineața
toți rîniții dc pc cîmp, îcrau morți»...
’
,
In cele din urină, căpitanul, sfîrși :
«A doua zi, fusei rînît și îeu. Un glonte îhî*
fărimă umărul sting.,. Ca> prin minune, scăpai.
-
î
i
iii
I
�!
kEVISTA IbKEi
47
. .-„decățcl nu icra dc cit o minciunii
â istoric* J
fic vorba la adică, știea Hatrimente.
Ca
să
găsasca,
să
pregătească
dar nu știu dc ma voiti mai lecui vre-o dată...
cînd- rera si altă calc... Dc o cam dată
licarbă aceste nutrimente, minele lucrează’ «a
Ca
câ
ducea
pasageri...
Plec acuma spre Sud, unde îinî ie familiea. Dc
pasageri... Și,
Și, fiind-că
fiind-că pe
pe jujuPicioatele aleargă, și duc toate uneltele
•
fe Htth.!nLm plictisise
cind am văzut toate grozăviile astea, mi-î silă le
:tisise inereu-mcrcu
inereu-mcrcu dormitul,
dormitul,
călăuzesc ochit. Cind foamea îndeamnă^'
de vieață, puntru-că vieața mea îc grozavă. Ziua om să mînînce, limba gusta mincarca, dintir^0
'!\stof <1 c
-->”1 se sătura din finul altuea,
vreme calul
și noaptea, mi-î peste putință să-mi alung din mestica, pîntccul o primește, o mistue, 0 PrcA 0 .
atîta și atîta despăP
c
r
‘
£rteu
P.^ibită
bodihni
'“ cerea
minte cumplita, chinuitoarea vedenie... Pururea,...
oasele o bucată de vreme'
in chil. J)u/>ăasta fea trece în (fifcrift- laboyat,,^
pururea trîntura ceea dc om care mă mușcă dc .)/. toate organe/e, elînJu-șf un sprijin recifi!'*'
Acum feciorul său Șloime trebuea,
picior. Și pururea nebunii,.,, bieții nebuni, cu tru tlestlt'îijesc marca lucrare a vieței.
7 "r>
cu munca. Marc păcat că.trebuie
pul sîngerat și gol, in noapte. Nu poți să-fi faci
Intr’adcvăr, sînt ripit dc admirare, cfaj j...
.a sC e biet dc la heder, inse, la urma urmei,
idee... Și uite, nu știu de nu voîu deveni și îeu
;inc Hanină, is deprins icu cu judenebun, dc nu sint’ chiar acuma nebun... Mai bine in adîncul abiz ale acestei lumi, care îinprum, p
fS i[1 sinc
și care datorește ast-feliti. Credeți, că a îtnbr
i?i î. Iear Arhanghelulul
Arhangneiuun Mihail, carc venise Să-1
muta ieste un lucru divin, și că a datori iț?1"
aș fi pierit și Teu»...
fițl
la proces. îi zise: Par ca ce-mi pasă mie,
Și, în vreme cc pe străzile Petersburgului, ale virtute supra-omcnească. Dar mi-i numai aft°
ch,cn1 - clămpănească împotriva mea procurorul
Moscovei» din Vilna și din Lodz, din Batum, și Această lume împrumulătoarc fiind dcsâvîrșîtă
poate
Fac Ieu o pledoarie mai bună de
din toate orașele răsculate ale întinsului lui Im- ica cugetă acum să împrumute celor ce
cit ’■».PAntul Sîno-eacă. Numai păcat că nu pot
{
perili, Țarul pune soldațiî lui dc-î ucide, poporul, născuți nu-s încă, și, prin împrumutul acesta'
cit a"v° inc Sus vre-o cîțî-va pasageri... Dar
ieatâ ce face din acești soldați, în Mandciuriea. caută se perpetueze, să se multiplice în njs‘lc’
|ua.CU- măcar biciul, zise in cele din urmă Haființi asemănătoare : în copii. Pentru sfîrRțtu|
dî’‘'"Fâri biciu par’că aș fi făr o mină...
Octave Minun-xi:
Din Franțuzele, de AiLBEIIT.
acesta, fie-care membru ica o parte din cele’niaî
“"i3 fata Tribunalului, Ilanină al nostru ridică
însemnate din hrana-i, pe care o trimete in jos° ■ dc cit o obiecție: pentru o icapă, zise
natura a pregătit acolca diferite vase și recen*
TEOR1EA ANARHIEI
"fie destul și un judecător dc pace...
toare, prin cari, coborîndu-sc in organele geni
L Vezi, Hanină, zise președintele, daca dor...Irichipuiți-vă o lume, in care , fic-carc îm tale, primește o anumită.formă, și găsește locurile
- inaj puțin Simbăta trecută și te duceai la
prumută și fie-carc ieste dator : cu toții sint cre potrivite, atît în bărbat cit si în femee, pentru
Sinagogă, să auzi Scdra, știai că chiar și pentrli
ditori,^ cu toții debitori. Ce armonie ar fi in ca să conserve și să perpetueze genul omenesc. 1 o muscă măcar, tot la,Tribunal mergi...
mișcările regulate ale cerurilor. Ce simpatic, ce Toate astea se fac prin împrumuturi și datorii
— Et, tae Hanina vorba, la siițagogă nu s'a
Din «Panta<ruel>, de Rabe(.ab.
dragoste între clemente. Și cum s’ar delecta reciproce'..
cetit Sc 'dra Simbăta asta. Și mai la urma urmei,
natura prin operele și producerile iei. Cercs ar
n’am venit doar aicea ca să primesc dojeni: obfi însărcinată cu griul, Bacus cu vinul, Flora cu
sen-ațiea mea, declar, am făcut-o numai de/rzrUN PROCES
infăflorile, Pomona cu fructele, iear Junona, cu înfăvjstțâ- retrag cuvîntul.
țoșarca-I senină, va fi drăguță, plină dc voioșie.
Tribunalul dete cuvîntul îepcî... Se auzi atunci
Ilanină, barabagiul, avu o daraveră cu Teapa
In’această dulce contemplare mă pierd. Intre
unplins mișcător: M’a omorît cu biciul. Mi-a săcât,
oameni pace, bună frăție, dragoste și credință, Icapa zicea: dăovăsșiyoiu trage, îel, trage, și-i
tetuța
dc putere cc mai iera în mine...
ovăs. Și nu o dată tăbărî Pianină pedinsa,
odihnă și ospețe și veselie. Aurul și argintul și căpătă
Haaină, se ridică de-o da:ă și întrerupse vorba :
îmboldind-o puternic cu cotul. Se măi amestecă '
toate bunurile vor colinda din mină în mină.
- leapa, prinse a, zbiera dînsul, îeapa icra1 a
Nici un proces, nici un războiu, nici o neînțelegere, și biciul de vre-o cîte-va ori, pană ce îcapa, căzu
mea doar. Am scos'o din labele unui țigan, care
grămadă,
lungind
picioarele...
Cu
marc
greutate
tiri
nici o ceartă. Cămătari nu vor fi, nici avari,
roca s’o jupească de vie. Țiganul dădu pe dinsa
nici exploatatori de vre-un feliii. Nu va fi oare atunci Ilanină harabaua acasă, vînzind pieleaîepcî,
două ruble, și leu am dat mai mult io kopeici.,1.
asta vrista dc aur, domniea lui Saturn, îndepli unui țigan, și căutîndu-și alt cal. Nu-și'făcea îel
Și, de gonit, am gonit’o pentru binele Tei... Acasă
nirea idealului olimpian, mulțumită cărui, toate Ilanină samă dc-atîta lucru : icra obicinuit îcl cu
tot i-am dat de mincare măcar un paiu, nu dc
neajunsurile pierind, va domni, va împărați, va asemenea lucruri. Dînsul cumpăra numai mîrțoage
scaun,... glumi, rînjind, Ilanină.
domina, va izbind! numai frățica? Cu toții vor de astea, cu cari lot avea daraverî. Și mereu
— Dar putere, de unde putere? Izbucni bicatâ.
fi buni, cu toții fi-vor frumoși, cu toții drepți. chiema, ca arbitru, biciul, iear după biciu un țigan
pentru piele.
Ah, lume fericită, sublimă fericire omenească.
-.Nu înțeleg, zise înfuriat Hanină. Dar cine
Ulciorul înse nu merge de multe ori'la apă,
Poate oare avea ființă o lume mai frumoasă ? ,
in cele din urmă rămînc fără toartă. Așa, dc data i aveaputere? Jeu par’c’aveam putere ? Icu trebuca
Fiți buni și luați aminte, cumrcă, nobilul Patelin, asta, Ilanină, văzînd țiganul cu pielea îepcî in ! Ta* s.ă conduc. Și fără dc biciu parcă tu ai
vrînd să, zeifice și să înalțe, prin laude sublime,
spate, holbă dc-odată ochii, capu-i căzu pe spate, ■ mitnH5/mâoar un pas? Cum s'ar fi
în al treilea ceriu, pe Părintele Guillaume JoupUf.
și fără biciu ?
îcar din gură prinse să-i leasă spumă: fusese asseaulme, nu spune alta despre îcl de cit că : pucat dc duca-se pc pustii. Nevasta cu copii-i săriră ! fcsiT.nalul întrâ în camera dc chibzuință, și, cind
îel îșl împrumuta bunurile sale cui ar fi voit să într'ajutor. Iei inse făcu lin semn că se duce...
halul n U Următorul verdict: «După cum TrîbuIe albă... Admirabil cuvînt, adîncă vorbă.
Apoi, trăgind să moară, îcși o clipă din aiurirt
Bib|ie;
să' schî'ube Secira Bereșish din
Dați-vă acum samă, că tocmai după pilda și mormăi din gură : ci-că îcapa-1 chiema la Jll‘
biblie fii ntrP"nceput Dumnezeu...», tot așa,'după
asta ni-i zidit microcosmul nostru, adică mica-nc
Urâ halar;
Ca^ nu P°Ptc tace nici un pas
înaintea celui dc sus :
.
lume, corpul omenesc, ale cărui membre, toate, decată
Lui Flanină nu-î prea pasa dc ast.y, pentr11'^
pcde altl a' Carc are nevoc de ebiciu»... Dar,
împrumută șt datorase. V’ieața acestuea ie locali cunoștea îel șurubărica judecăților. Irecind
fcste mai c,arteî pe
'Teme caii sînt și iei cai,
zată în sînge: singelc Ic reședința sufletului, și harabaua pc dinaintea vre-uneî clăi de
P
lre
_cale ca între părți să fie mai multă
numai c’o singură muncă se îndeletnicește tot
rurea se făcea c'ațipeștc. Lihnitul cal cotea
ai
*P
u
^tă
omenie,
dc aceea, «amîndoî
corpul: să fabrice necontenit sînge. Pentru ase mul, apuca câțră clac, și se sătura din m,
?*' sa Se-ntbarcă în lume din nou:
menea muncă, toate membrele au treaba lor aDormitul în îist-feliO < .
parte și toate membrele sînt așa feliii rînduite, străină.
m îaci
în.tr o îcaPă»îcar te1?31 sa
des Ia judecată, dar in totdeauna scăp.ă. icât1
k-, ^Rula o ff3>‘ , timpul, va se zică ieapa
m cit, fără curmare, fic-carc se împrumută și
Ca ajutor dc viețiță, îcl făcea și pe la ady
Cîmprumută fic-cărui la rindu-i. Materiea destinată
isitie.
Și o leaca tot deprinsese Iei Șirctll_
$. alului c vor împăca. Timp nu lipsește
Ccresc să aștepte...
Și dîndu-sT la urma urmei sama,
să fie prefăcută in sînge, ni-i furnizată de na misitie.
i«rnAîMRH.
i,
advocățești,
dîndu-șT
la
urma
---Din Jargon, de James Loebner.
tură : astă Te pînca și vinul și toate celelalte nuIG
- ^.Su^ui;
DESPRE RĂZBOIU
Ce păcătos și blestemat dc-apururî »a fi născocit oare,
intaf ji-ntaf arta ucigătoare a luptelor, ți aceasta stiinta
faimoasa a unei tactici, ce stă în cele mai vl-clene mij
loace de-a subjuga și măcelări noroade si noroade tntregS
Ca, mtr'o clipa de cearta, de-nfierbintare și de minie
un om aă ucidă pe-un altul, orf-cit ar fi de barbar .faptul
acesta șt orf-cît ar scirbi pe un om simțitor, ne mâi pri
cepe. Dar, ca doi oameni, sa faca planul, cu sînge rece,
sa se ucidă unul pe altul, asta-l toarte greu de-nțeles. Qu
toate astea asta se-ntimplă zilnic. Ca niște oameni sa
fie pregătească, cu sînge rece, sa meargă sii ucidă alțf
oameni,, pe cari nici nu-l cunosc, cu cari n’au avut
de împărțit nimic, cu cari n’au avut nici o gilceavâ
măcar, ca acești oameni sâ-șl facă reciproc un meșteșug
■a ț_c ucidă, unii P
pec “alții,
’țîî, meșteșug pe care să-l adopte
bună știința, pe care sa-l studieze îndelung, sa-I atribuc chiar
- mul
.-ilta. cinste, feată ce s’ar parea o veciniei
minunei pentru cel ce-ar avea nesocotința sa-șlînchipue
că v»»țenil
—
oamenii gujucsc,
gîndesc.
izbițț pi
și ipai tare cind cercetam pri cinele ce
Sîntem tzbițț
hotărăsc aproape totdeauna aceste nemăi
nemărginite asasinate
de la nație la nație, și cind privim nevi
nevrednica ticăloșie
cu or»
ri,
care milioane dc
de inși se lașa
lasă împinfi
împinși de-un singur
om, sub sabiea
cantotașa, un alt ins,
ins.
.... altor milioa e pe cantotașa,un
Ie frămîntâ precum îl
îi place.
De ce se razboesc înse națiile între Iele? N’au doar nici
o pricină sa se ridice una în
in contra alteea. Nici nu s’au
batjocorit între Iele, nici
folos $â
nicî n’au vre-un oaie-care
<
se bată. Pentru-că, în timpul luptelor, comerțul le Linge
zește, agricultura le tinjește, jjopulațiea li se slcește. Mi
de familii'
uui jșl
iș! pierd copiii, sprijinul lor, femeile bărbați
fetele indrâgițif,
îndrăgiți!, copiii părinții, iear . batrini!
bătrinii nădejdea
nnpaii în
J
ce-o puneau
în feciorii Ir.lor.
Și, pe cind unii pier in luptă, alții sîntdoborîți de biru
rile. ce trebuie sa se-ndoescâ, ca sase faca fața nențasuratelor cheltueli de razboiO. O parte de pămînt ramîne
nelucrată, din lipsa de brațe, Iear altă parte Ie pustiita
de trecerea trupelor sau de incâerarea armatelor.
Teatrul de războiu pururea se preface intr’un nemăr
ginit cimitir. Singe și stirvuri piopîrtite, nimicire, suferinți crude, desnadejde și moarte, îeata grozava pri
veliște cc infațoșază această spăimîntatoare arenă, care
se chieamă cîmpul izbîndeî, cimp de sfâșiere, de jale,
de pe cari zic unii ca culeg lauri, dar de pe care nu
se seceră de cit vieți omenești.
Intr’un cuvînt, națiile pururea se slăbesc, se sărăcesc,
fără să tragă, aproape, pentru dînsele. nic! o dată, vre-un
folos, care ’sâ le ponta despăgubi de nemărginitele lor
pierderi. Chiar cuceririle le sint, de cele mai adesea ori,
foarte mare povară, pcntru-ca garnizoanele, ce-s nevoite
să le statornicească in locurile cucerite, sa le păstreze,
sint o nouă pricina de slăbire.
Cum se face, așa dar, că națiile aceste, al căror interes
ieste să trlleascâ în bună înțelegere, între Iele, să-și mă
rească populațiea, sâ-șî dezvolte*comerțul, să-și desvolte
și sa-șl desăvi» șascâ agricultura și artele, să-șl mărească
bfelșugul, in sfîrșiț să trâească în pace și să fie fericite,
cum se face, că găsesc; .cu cale -să-și jertfească puterile
si bogățiile, fericirea și tihna, să se ucidă unele pe altele,
să se nimicească, fără măcar să știe pentru ce, fără sa
albă vre-o pricină să se urască, fără să se fi jignit cum-va,
fără să se cunoască? Și pentru cine? Pentru doi inși, pe
cari Iele i-au pus pe tron, ca să le facă fericite, șă le
asigure pacea, pentru doi oameni, pentru o minoritate
cel mult, pe care a copleșit-o dc bogății, de cinste șj
putere. Pentru această minoritate de ființe nevrednice
pe care mulțimea, prea supusa, ar putea, intr’o clipă, de-ar
vrea, s’o stingă, ca pe un vierme pe care-l calcă omul,
în mers Pentru cițl-vă oameni păcătoși, căror nu li-i rușine
să-și însușască, pentru plăcerile, pentru destrăbălările
lor, pentru cele mai. scîrboase ale lor patimi, avuțieași
puterea acestor popoare, fără de cari iei n’ar avea nici
slava, nici putere.
.
Ce rușine pentru speciea omenească. Nații oarbe și
adormite, nu vă veți mal deștepta oare nici o dată? Oare
păcătosul pe care voi l’ațl înălțat pe tron, și pc care
i-ațl copleșit de fericiri, să nu fie mulțămit oare că mi
strie, in mijlocul trindâviel și tuturor plăcerilor, rodul su
dorilor și muncilor voastre, că se bucură de respectul
i
■
I'
>1;
>
'
i "
I
Si
ri
! '1
iii
it 'I
I * ’l
" {
■ț,
�I'
REVISTA lOEEl
■1S
si de supunerea voastra, e.'< ,y& șțoaicc toate puterile și
avuțiile voastre, vrea oare eâ dispue, după pine,
pliu tlu’ar
tbunărei
<:i de vieața voastrâ, sft-I fiff uneltele mîniel fi razi
lui, uneltele ambiției fi poftelor lui’ celor mai ticăloase r
Acesta vrea sa cucereasctt un ținut, fachca sa încalce
o țara, jefuindH-I locuitorii, fi, ca sa spripnijf aceasta indraincatâ hoție, din care un vețf avea nici un cîftig,
ciftig, vo!
voî
-'i’ nimic
alergați să pustiiți țarinele unuf popor, ce nare
nimic a
a
[dU, «XLV
împărți cu voi, ce nu vă vrea md un rău,
alergați să
■tea în
dațf foc la orație, sa duceți jalea fi moartea
m această
nevinovată țar.% îndurînd voi înfi-vă groaznice ostenel ,
nepomenite lipsuri îndurînd rânî a căror urmare, după
îndelungi sufeVințî, nu ponte fi alta de cit desayirfit.i
pierdere a vreunor membre fi-o moarte prelungita.
Tiranul acesta, pe care-1 numiți rege, se simțef e
lignit de niscai scrieri sau niscai lapte particulare ale
altul tiran, fi. în sîngele vostru, ji-al celei alte nații,
care ca fi voi. habar n’are de -certurile acestor d6t ti
rani’ trebuie să fie răzbunată ingîntarea-1 atinsa.
(Jn ponor care prinde să-fi deschidă ochii cătrâ lumina
cugetare!, pricepe că autoritatea regelui șău nu-f alta de
cît ceea-ce dînsul a bine-voit să-Iharăzască, spre: binele
isemnat
tuturor. Iei îfi dă samă apoi, că regi! ufta acest îns._.....~.
adevar de îndată ce sînt inzdrăvenițl în tronurile lor. If>
da samă că jaful, despotismul fi barbariea ca fi trufiea,
sînt nedespărțite de regalitate. Ifî da samă, cum-cA re
galitatea pururea sfîrfepte prin a turbura fi ruina na
țiile, pe cari trebuea sa le facă fericite, fi că libertatea oa
menilor nu se poate îngădui cu ființarea regilor.. Ca să pe
depsiți asemenea popor, voi streini, vă ridicați să-l1 com
bateți; Ca sa pedepsească aseriienea popor, blînd fi mă
rinimos, care a prins să-și dee samă limpede de starea
în care se află, si care a îndrăznit sa cugete, tiranii voștri
s’au înțeles și s’au linit între lei. Iei voesc să-l slăbească
și sft-l supue numai de cît legilor lor absurde și crude.
Pentru asta, vă poruncesc sâ-nfruntațî moartea și să o
dațl acestui popor. Ducîndu-vl, înse, ca ucigași, în țața
drept&țel și-a mărinimie!, în care VA întîmpină numai
blajinătatea adevăratei prietenii și fericirea șt libertatea,
tirani! vă pun în .primejdiea de-a fi măcelăriți, nimiciți,
pentru a sprijini uzurpările lor, pentru a le-niări autori
tatea tiraniceascâ, pentru a-ngreuea, a va căli și mai mult
lanțurile, și-a cufunda leară^ș! poporul în contra cărui v’ați
ridicat, în robie, ca să se pâtă veciniei însă-șl robiea voastră.
Oameni hepricepup, nații nesimțitoare, popoare moarte
din naștere, cercați, în sfirfit, sa trăițf, ieșiți din veclriuvămoriuint, înțelepciunea vă chfeamă, ascultați, leat-o că
vă arată drepturile ce !e puteți avea. De cum veți cugeta să
lecucerițî, ale voastre vor fi. Teat-o că vă arată fericirea :
asta vă fi în minîle voastre, de cum veți vroi să vi bu
curați de iea. Ce nevoie aveți să vă dușmăniți, să vă
măcelăriți, să vă nimiciți pentru monștrii hrăniți dm su
dorile voastre? Cultivați-vă, fie-care, pămîntul pe care
a-țf deschis ochii, schimbați-l, în liniște și pace, roadele,
dedați-vă comerțului’, industriei, artelor. Intindeți-vâ stapînirea asupra întreguluiglob,străbateți-î întinsul, apropriați-i climatele. Pâmintu-I moșiea voastră, împărțiți-1
bogățiile. înpartășindu-vi-le unul altuea.
Nu vi-s date, de cît cîte-va clipe, ca să va bucurați.
Socotiți oare aste cîte-va clipe prea mult ? Cercetați na
tura, admirați'frumoasa orînaă, ce o păstrează universul
in cursul vremel. tb’tațî-vă la această minunată armonie,
prin care totul dăinuiește, se mișcă. Ultați-vA lă subli
mul acord al elementelor, al elementelor pururea unite
spre a alcătui ființele, cari pătrund la o lai ta imen
sitatea tuturor speciilor, făr-a gîndi vre-o data, cum faceți
voi, a se nimici intre fele. Bucurați-vă de toate frumu
șelele universului, prelungiți-va, îndoiți-vă vfeața prin
înțelegere si plăceri. încetați de-a v’oirosi, șiluațl aminte
de a o apăra în potriva a tot ce ar putea-o ataca. Să nu
se mat audă de războiiî și de lupte. Ștergeți chiar amin
tirea vechilor voastre certuri. Să nu mai tăceți de-acuma
de cît un singur popor. Nimiciți întreaga rasa a ti
ranilor voștri, DeschidA-se pămîntul la glasul vostru, să
. înghită pe toiiacești tirani și să se închidă de-apururl.
Inalțațf steagul egalitățef, libertaței, frăției adevărate.
Jurați în fața ceriurilor, jurați-vă prietenie dreapta, unire
nedespărțită, pace veclnică și desâvîrșitft uitare a vechilor
voastre mizeri!.
LEQt'ixjn
In RomînOște, de t Neaou.
REVISTA IDEEI
o ȘCOALĂ LIBERTARĂ
Societatea Liborol Cugetări din Lausannc a r
dat în acest oraș di Elveția o școală cu
cu totul Jibortare. lentă cîte-va părți di,.
•stu-l program:
„Ni se pare un lucru^ cu desăvirșire niurai .
oamenii cel mari să albă cel mal mare resnoct n
libertatea copilului, renunțând în mod sincer .]«,
impune o autoritato care nu poate să
j -*îlI
bază de cît dreptul eehd mal ture. Se vorbei
necontenit de supunere și stăpînl. Trâducihd vor
bele astea, vom zice mult mal clar eă so su J-'
pe elevi la frică și credință. Acest sistem ajuu„^
după vre-o cjțl-va ani, să creeze acești bravi c,
tățenl“, fără nici o personalitate, fără inițiatjJ?
fără de spirit critic, fără de nici o năzuință sni'
libertate, acești buni stîlpl al ordine'i, eu adevariî
cu totul rutinari și comuni, pururea gata sil
tot respectul scumpilor lor stăpînl, pe Cftrj s» ’
deprins a-I venera,... prin feliiî de feliîi de .silui?,
„Trebuie de reformat educațiea. Și trebuie sîi
reacționăm. Trebuie să complectăm și să rectificăm
(■eea-cc Statul și Bisericii învață. Vrem să închh
dom o dată cartea mistică, pe care s’au ofelit gene
rațiile trecute, și s’o înlocuim prin cartea pururea
deschisă a naturel. Vom învăța mulțimea să (•».
prindă dintr’însa frumoase pagini.
rVrem să întemoem, alături doșcoalelede dumi
nică religioase, pentru copiii uoștri și pentru cei
al prietenilor noștri, o școală mixtă, caro nu se
va întomeea de cît pe fapte dovedite și verificate.
Vom areta prin asta cura se poate ajunge să se
întemeoze un mod de vîeață salutar, fără sprijinul
nici unei credinți. Cît se atinge do istorie, de știihță,
do artă, învăț'lmîntul se va face. în afară do orbec
dogmă și de orl-ce metafizică, in afară de orl-ee
obligație, do orl-ce sancțiune. învățămîntul acesta
nu va fi nici politeist, nici monoteist, nici deist,
nici panteist, nici ateist : va fi pur și simplu uman.
Jn lecțiile noastre noi nu vom nega pe D-zou, noi
îl v6m ignora. Lecție de morală propriii zisă nu
va fi : ar fi și do prisos, pentru-că iustruc.țiea știin
țifică si rațională Ingădue copiilor de-a controla,
potrivit cu dezvoltarea lor, exactitatea celor ce li
so predă fără nici un mister, fară nici o întortochere de vorbă, fără de nici o prefăcătorie. Iei nu
vor .afirma nimica ce n’ar putea dovedi : legea reac
țiilor naturale li se va preda prin experiență. .Șiașa se vor deprinde de a cugeta drept. __ Călăuza
spiritelor și călăuza inimelor va fi, ast-feliti, cercetarea necontenită si dragostea adevărului și tot
dată toleranța. Ceea-ce ni-I destul“.
Această școală liberă îșl ține cursurile in toate
duminicile, de la lOVă pună In llVa- lea primoȘt®
gratis prî-ce copil, băet sau fată, de la cinci puni
lă cinci-spre-zece ani.
,
Gazeta „Le Revoil de Geneve4* ne dă aniăminw
asupra celei dintâi lecții, făcută în lupa pe*5”^’
.și care a reușit pe, deplin. La această prima • •
dința au asistat vre-o dodx-zecl și cinei do col
de în sase la zece ani. Unul din organizatori_ plică acestor copil, că Școala nu trebuie să
reăscă altă ce-ta de cit de-a face ființl tata
și inul libere de cît noi și deci inal fericlq' aja
camarad spuse apoi copilașilor cum^că la 5
liberă, orl-cine poate veni cînd vroa, șinpntrti
putea așeza orl-unde i-ar plăcesț. O P0-^65;; 7nartc
copil, ca cele din „Șezătoarea Noastră , 1
bino istorisită de-o escolentl institutoare.
1905, rnn«u- No‘ XLIV’ 4.
București, Strada Epurilor, 10.
CUPRINSUL
l
1
I
ll
și după prevederile noastre, Războiul n’ar mal avea
rațiune și n’are ce căta. Mai bine, de care ne servita
„ins Metoda mixti-Cdoiplcxitate.
mal sus, ca de-o interpretare străină, Ie o distincție
care ne place. Dar nici îndeletnicirea aceasta nu
trebuie dusă cu excluzivitațe și de lăsat Războiul
sau Militarismul în bună pace. Mi'itarismul, ca si
celelalte instituții, deși purces, în primul rînd, din
organizarea economică-socială, deși în strînsă legă
tura cu această organizare, a dobîndit un felin de
organizare aparte, așa zicînd a dobîndit o sponta
neitate particulară, care cere să se manifesteze ne
METODA MIXTĂ — COMPLEXITATE
mijlocit, cu ritmul, cu rigoarea unul organ supus
un timp îndelungat ]a o anume întrebuințare, la
q-nt instituții cari, deși purcese poate dintr’o ne- care tot mal Incite odată chîemat. Afară de aceasta,
îtnte la un‘moment da', întră în cel mal strașnic Militarismul, din pricina acestei spontaneități, a de
Sflict’cu simtimîntul obștel. Intre acestea, Răz venit Iei însu-șl un feliu de antecedent al organiboiul împotriva aeestuea se ridică acum o lume, în zărel economice-sociale aflătoare, organizare care nu
nicioâre $b de ]a blam, de la această manifestare poate fi atacată cu eficacitate, pănă nu va fi atacat
Jrotivnică, fără consecințl serioase, se tinde acum Militarismul, ca o cetate de primul rang, la a cărei
|a o organizare sistematică, pentru a-I pune capăt. asediu trebuie de concentrat o armată. In acest caz,
Nu voim să vorbim despre congresele de pace, cari a combate Militarismul, direct, chiar cu excluzivise părindoază de-un șir de ani, în cari nu se vo tate, ar fi a viza nu numai distrugerea lui, ci a viza
tează de cit moțiuni de protestare și deziderate pla și alte rezultate. O cetate asediată puternic, capi
tonice, ci de mișcarea aceea cu tendințl practice și tulată, poate aduce între popoare pace, poate schimba
cu ramificații întinse, cum Ie mișcarea’ plănuită de multe raporturi ce trebueau modificate. Ce perspec
Congresul An tim iii tari st ținut mal anul trecut la Am tivă deschide înfrîngerea Militarismului, singura ce
sterdam. Firește că mișcarea aceasta are întreagă tate împotriva căreea mal Ie de îndreptat acum un răz
adeziunea noastră. Dar vrem să spunem pe data că boit, dacă punem în legătură și celelalte orînduirl
ni se pare nceficace. Războiul, ca și toate celelalte cari trebuesc doborîte cu lea, ce perspectivă deschide
instituții al căror rezultat Ieste, pentru mulțime, înfrîngerea aceasta, lăsăm spiritele înclinate de a-1
cum nu se poate mal stricător, Războiul are ante combate în deosebi, să imagineze de sine.
cedentele sale. Iei nu-'I, în mod absolut, o cauză
Tot așa cu instituțiile celelalte, cari-au ajuns să
primă, la care să te răpezî și să stărueștl excluziv nepărtinească pe cel mal multl și să jignească simțul
s’o distrugi, ci purcede din cauze anterioare date, de echitate, și cari sînt condamnate. Toate purced
pe cari nu trebuie să le uităm nici de cum, dacă din organizarea economică-socială a vremel in cari
voim ca stăruințele noastre să albă efectul la care trăim, dacă le luăm în forma în care le vedem dai-,
țintim. Ast-feliu, iu vremea de acuma, Războiul Ie nuind și-n manifestarea lor practică, aplicată, și
rezultatul organizatei economice-sociale, care ne toate, la rîndul lor, sînt suporturi, proptele ale
stăpinesto, organizare care favorizază o clasă pa acestei organizații economice-sociale date. Dar să
razitara, de nesățioși de avere și de preponderență, venim la mijloacele de-a le combate, pentru că fără
casa încalce elementele muncitoare. Dar, a combate- combatere nu vor să-și dee duhul- Aceste mijloace
izboiul, cu gîndul de-al răpune, însamnă a com- pot să se îndrepte împotriva fie-cărel instituții în
primul rînd, însă-șl organizarea din care parte, indirect sau direct, după cum voim să o luăm
care-l și susține. Imaginați bunurile, ca o cauză primă sau una secundară, fără a uita
zat“i 1-e ,0^^e!lsc:i- Imaginat! producțiea organi- înse cum-va, că fie-care instituție Ieste și cauză
herilA v”? . organizat, în vederea satisfacere! ge- primă și cauză secundară, de-o dată. In contră Mi
ca Olh
creat cele mal bune condiții pentru litarismului, cauză primă a întregel organizații eco
W simt»
^raeascil> îndeobște, în pace, să nu nomiue-sociuie,
yuc osă se conserve,
nomice-sociale, neurepie,
nedrepte, 1u1.ru
întru uit
cît ține
» -i_ ?-xr_
j_ i_ ___ 4.x «A .«».'*
toată
de la mĂm 1 nev0Ga c1e a se război, între sine, nici ~întrebuințăm,
do la rezistența pasivă,
trul aeelnp? y neam> nici de la om la om în lăun- de rezistent!, individuale și colective, active, cetind
‘'e ‘tailinif1 ‘^ncam- V°r ayea onmenil lipsuri, nevoi jL
a complecta
,LvL i7 dezorganizare.
Lv.
In contra Militaris
mului,
cauză secundară,
secundară, întru
întru cît
cît manifes.-..
manifestările lui,,
d|nșil vi
r’ .Pentru astea, înțelegerea dintre mu
lui, cauză
...
<- i
>■. —tr»
Mestuhfn
Sfl
în cea mal mare parte, dăunătoare,
atîrnă
de indicările
date în special iin
de re
re-
Atunci n Ve‘
,
latiile
lațiile
dede
proprietate,
proprietate,
cum
cum
le le
impune
impune
organizarea
organizarea
ecoecoaoorfj»relații
rp.lnt.il du
ihtproprietate,
nronriet.ate.
atcastă nnr,
eombate Militarismul de-a dreptul, noinică-socială, atacăm aceste
Of8aniza^,in.ler;i sau seră de războiu, a se face o
.1 ■
1p
w1
li
REVISTA IDEEI
p. SiNGvnKtp-
ecoaoniiCp.Joa^e. Poterile, să facem vînt organizărel
^artâ în ’c°?ale de a-2L să lese locul celei ce-o
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI.
Abonamentele se trimet prin mandat:
*'>«.dupVlșSp’S D-lul P. MUȘOIU, IQ, str. Epurilor -București.
'I
�■
50
Revista ideei
REVISTA fî>EEl
pe cari le mal atacăm, în caz.nl acesta, și-n cali giu AloxandrovicI trecea în trăsură p0 ,n t
tate de cauză primară, pentrii-cft vedem ca ma natului, înturnîndn-so do la palatul NiCo|Ab°'
nifestările Militarismului alîrnă, în cazul acesta, bombă fu aruncată în pomenita trăsură 1» ’ 0
sînt determinate de Iele. Și, împotriva acestor rela zeci si cinci do pași departe do Intrarea ’
ții de proprietate, .-întrebuințăm, de la lupta prin Exploziea co urmă de aici ucise pe marele duo .
mici încărcări si mici greve, cari ar avea de scop pricinui mal multe răni vizitiului Andrei Rudinl?^
de a ripi o cit de mică sumă de Ja slăpîn, care care mina trăsura. Corpul marelui duce a fost??’
s’ar adăoga la bunul traiij al celeilalte lumi, îm- sit inform : capul, gît.ul, partea do do-asuiirn
puținîndu-se cu chipul acesta mijloacele trebui pieptului, dimpreună cu umărul și cu brațul >
toare pentru militarism, năn la mișcarea mare, sting, Ierau smulse și nimicite: gamba stimn-, t
de-a afecta toate mijloacele cxcluziv la îmbună ruptă, coapsa I fu frîntă și despărțită do gamb i •
tățirea! traiului obștesc, prin ceea ce numim ex- do piciorul tot dintr’aceea-șl parte. Puterea do n /
propriarc, prin Kevoluțiea Socială. Modalitatea nu plozie a fost atît de mare, în cît nu numai că a
se discută/Destul că Militarismul, de care nc-am mat trăsura, dar a sfărmat toato geamurile fie 1
Palatul d<]»0
ocupat a-1 distruge, ca cauză secundară, nu mal construcțiile vecine, ca Arsenalul și ca Platul
Justiție. ,
are de unde suge vru-un sile.
Pentru combaterea celorlalte instituții, cari s la
„Paznicul Leontieft’, caro sosi cel dintâi po locui
|
*w
. 5 1 _ A»
Cal
14* 4-J
» •» xl lat
feliă
cu militarismul
în rezultate,
țintind
la per- far
/.’r de lecjei,
le™, văzu în mulțimea îngrămădită în
netuarea
înge'nunchiate,
un om
.. în veac a unei pături
-----nu r~
...................
’• eu hainele sfâșiate și plin do sînge,
să fugă. Crezînd că dînsul putea să fie ft/*
altă
să ne sluj.iscă de îndrumare. căta
<
Ieste o r
““concepție
------ .....................................................
etrîiKîă le.f'ătur.ă
Toate-s în strînsă
legătură cu nnrnniynrnn.
organizarea crnnnccono- 1tnițorul crimei, Leontieft' l’arestă, găsind la dînsiîl
rnică-socială dată, toate purced, în primul rînd, un revolver încărcat, de care arestatul, dupăpro.
din lea, și leară-șl toate, pe lîngă cauze secundare, prioa Iul mărturisire, voea să so slujască împotrivă
după argumentarea schițată mal sus, sînt și cauze celui ce-ar ii cătat să-l aresteze.
prime... Se înțelege că lie-care instituție în parte,
„Dus la poliție si perehiziționat, se găsi asupra-l
fiind în legătură cu organizarea econoniică-socială, un pașaport cu numele de Alexo Chilnik, locuitor
organizare de bază, sînt în legătură și între sine, din Vitcbsk. Dînsul so declară membru al Orga
și deci, și între sine, .cu privire una hi alta, pot ti nizației de Luptă a,Partidului Socialist Revolu
și cauze*prime și cauze secundare. Destul să cităm ționar, care, osîndind pe marele duce Sergiii la
între acestea Statul..., O combatere eficace a unei moarte, îl alese pe dînsul ca să îndeplinească oinstituții, trebuie să țintească, ast-felîfl, a le atinge sînda aceasta. Iei so opuse de-a-șl face cunoscută
pe toate. Și dacă în combaterea vre unei instituții, starea civilă.
de unele s’ar mal putea face pan la un punct ab
„In ziua do 7 Februar, Andrei Rudinkin, vizitiul
stracție, abstracție nu se va putea face cu nici un marelui duce, muri. Medicii oxperți, în raportul
chip de instltuțiea proprietățel, de institnțiea de ce au făcut, au conchis, cum-că moartea aceasta
bază. De asta trebuie să facem în permanență caz, Ie datorită curgorel de sînge, provenită din multele
și institnțiea asta cată să primească lovituri cu răni căpătate, în cea mal mare parte destul do
prilejul combatere! fîe-căre! instituții în parte, în largi și cari musai trebueau să ducă la moarto.
afară de cele ce trebuie să primească exclnziv pentru
„Cercetarea făcută, asupra resturilor rămase diu
lea.. Nu discutăm dacă combaterea acestor insti hainele marelui duce, de cătră generalul major
tuții nu are loc, fatal, chiar și acum așa, știm înse Zabludovski, profesor Ia Academica de Artileria
că înțelegerea variază, că se perzîstă aclcsea în „Mihael", descoperi că bomba a făcut explozie în
concepții unilaterale, restrinso, cari-s departe de-a lăuntrul trăsurel marelui duce: lea â avut o înfi răsfrîngcrea înlănțuirilor reale, și cari sînt, velitură de tinechea, care a fost prefăcută în.bu
adesea chiar întrc-aceia-șl conluptălorl, un izvor uau,
căți, ilear forța explozivă a lucrat mal cu samă din
nesecat de dispută, de ceartă. Înlănțuirile reale jos
J în
' 1 sus.
cer o metodă de combatere, dacă vreți siste
„Afară de asta, analiza chimică și microscopică
matică, bine schițată, dar mixtă, metodă’care se a hainelor
..........
marelui duce și „
a vizitiului său, Andrei
impune orl-văml spirit pătrunzător, care implică, Rudinkin, a stabilit că bomba aruncată în trăsura
în sme o infinitate de resurse. O țărmurire sau o marelui
' duce, a fost
‘
'
...desem
umplută cu dinamita
anume specializare în luptă, poate sa răspundă nată cu numele de „hisel-court-dinamite".
unei anume dispoziții sau înclinări, poate unei dre
„Necunoscutul, acuzat că face parte dintr’o socie
sări aparte. Dar, din punctul de vedere al finalita tate secretă, care arc do scop de-a dărîma cu forța
te!, înțelegind prin finalitate modificările ce tind starea de lucruri legală din Rusia, și caro a plă
să se realizeze în instituții, fatal, din punctul acesta nuit să provoace exploziea destinată de a ucide
de vedere, nimic nu ne apare mal eficace, în luptele ce pe marele duce Alexe Scrgiu, necunoscutul acesta
so duc pentru stărpirea relelor ce ne sting și pentru o a refuzat să dea vre-o lămurire, cari să se poala
nouă organizare, de cît complexitatea.
întoarce ca o acuzare directă împotrivă-I, precum
P. Mușoiu.
a refuzat să dec și orl-ce lămurire asupra adevă
ratei lui stări civile. Pașaportul cu numele Aloxc.
Chilnik, locuitor din Vitebsk, găsit asupra-I, u°’
DIN RUSIA
vedindu-se falș.
p
Procesul lui Kalaief
„Documentele de la Camera de Justiție din i '
Se știe despre executarea marelui duce Ser gin, tersburg, privitoare la cauza lui Sazonoff, la ac «
care a avut loc Ja Moscova, în ziua de 1 Februar," a lui Sikowski, acuzați de crimă de stat, dove _•
trecut, Autorul acestui fapt bărbătesc, do adevă că societatea de făcători de rele, întitulată 1 a
rată justiție, pentru că Iei răzbună măcelărirea din dul Socialist Revoluționar, arc de scop dănin* *
retersburg, fu arestat și judecat, conform uliul act guvernului stabilit în Rusia prin legi. Aceste(
de acuzare, din 10 Mart, 1905, din care reproducem cumonte mal dovedesc, că în societatea ace'
următoarele părți:
‘ .
există o organizare particulară^ zisă-de Lupvh^
„In ziua de 4 Februar 1905, la Moscova, în mo menirea de a ajunge la îndeplinirea scop»
mentul eind Alteța Sa Imperială, marele duce Ser- mal sus prin ajutorul faptelor teroriste, caracti'car
. qj pentru care membrii acestei
iu <1° ftSaSrui-V une ori chiar și la explozive.
rlZinrz4ir Ii unor asemenea fapte, necunoscutul,
Vniefl,i < o Âlcxo Chilnik, cată a fi judecat
prezența reprezentanților corporații-
h°r^PccillCatLtiiI act do acuzare, Kalaief, a cărui
hi «rni:l Afabili în timpul acesta, compăru, în
.ipititat° ®e®ii trecut, în fața Senatului, întrunit
I X’' d° edftfta senatorului Drcyer Ierau de față
1’ P^i riS senatori, reprezentanți! corporațiilor
lnc3 «^.ffirito personagii oficiale. Audiența avu
I»
introdus îndată dup;! deschiderea șei Te im om de mijloc, blond, slab. Cal,liuM" r ie observat de toți ca și disprețul de care I
< insule vorbele.
|C Aeiizatc ban Kalaief, începe președintele,
".
netul de acuzare ?
31 '"xn îutM vocse să vă observ, că nu-s do loc un
" . .4 numai prizonierul vostru. Noi sîntem
acU?nftrtide în l”Ptă- VoI> sîntoV lefegiii capita-î»! guvernului țarist, leu, socialist revoluKar* sînt răzbunătorul poporului
• lT }lu-t,I dau voe să urmezi pe tonul acesta...
i Qnprptar cetește lista martorilor.
fiUDu cetirea asta, Kalaief spune că vrea să facă
„intimpiuarc. Președintele refuză să-I acorde cuvîutnl dar Kalaief stăruesto din nou, intr uu chip
liniștit înse tot o dată energie. Președintele ordonă
Hb scos afară din sală. Apărătorii săi, Ydanoff
qMandelstamm, cer să se suspende ședința pe
icco minute, să se consulte cu acuzatul în chestiea
mărire!. Președintele consimțind ]a suspendare, cel
feildoilea apărător merge să se înțeleagă cnKalaief.
| După cele zece minute, Kalaief se întoarce în sală îni sojit de apărătorul său. Președinte-1 întreabă atunci
ilari se recunoaște vinovat. Kalaief răspunde linijtft: „Recunosc că marele duce Sergiu a fost
ucis de inîna mea, dar nu mă recunosc vinovat
nici de cum, întemeiat pe motive de ordin moral.
-Poți săne-arățl și nonă asemenea motive? InIreabii președintele.
Kalaief arătă ce motive au îndemnat Organizarea
| Jo Luptă, să dsîndeaseă la moarte pe marele duce.
• Executatul Iera unul din reprezentanții cel mal
'ic samă,, cel mal marcanțl, unul din inspira; «'ni partidului reacționar, care domnește îu Rusia.
Whdul acesta țintește să întoarcă vremurile cele
negro alo lui Alexandru al III-lea, pentru al
' w-U ?Um r are uu adevărat cult. Activitatea ma
lul
ie^or&îu Ie strîns legată de toată domniea
Rolul <i°Hlea> chiar de la începutul Iei.
Role r111 ,l^.S1’ozaya catastrofă de la Khodinskoie“ obi/nt x
Prin ancheta contelui Pahlen, rare
nerLn'nr.\ i-?lu tre^uea să se numească oameni
l'Mern
într’un post, care comportă răsjUptă a i hmi a
Pierea Organizărel de
Vrt,‘t sa r revoluționar, care a
ui ac®l ce n»1 V răspODzabiI în fața "poporului, pe
’
InaintA aa resPonza,)il în fata legeî. Netăgăi
a a.suferi pedeapsa revoluționară,
■' ^Kvăr^ «erglu a trebuît să îngrămădească și
> rrini6 fat-I
JnSrăinădit un număr fără samă de
îi lreI d'ifflt-u p°Jîor- Activitatea lui s’a manifestat
J^covci n
xire?Vl- Ca guvernator general al
Vestitui,.Y
amintiri fată de cari cele
'Wvîrq!x i rowski sînt nimica. Disprețul cel
1 ^PonzabiiL T e=c •'?» do legalitate și absoluta
late a marelui duce a făcut din Most
î
5{
cova un adevărat mare ducat. Prigonirea orl-eărel
inițiative individuale, desființarea societățel de
instrucție, prigonirea bieților proletari ovrei, în
cercările dq demoralizare politică a muucitorhor,
prigonirea tuturor celor ce ar fi protestat împotriva
stărel actuale de lucruri, leată forma sub cares'a
manifestat activitatea micului domnitor moscovit...
Afară de asta, ca personaj, care ocupa unul din
posturile cele mal înalte în mecanismul guverna
mental, Iera capul partidului reacționar, inspira
torul tuturor măsurilor de represiune, ocrotitorul
tuturor reprezentanților titulari al politicei de re
presiune, cu forța, a orl-cîrel mișcări populare sau
sociale. Lnsu-șl t’lchve veni să consulte pe marele
duce Scrgiu înainte de celebrii-I pelerinaj la Troitskaia Lavra, care fu succedat de reprimarea cetă
țenilor din Kharkoff și din Poltava. Sipiaguin, Iera
prietenul lui. BogoliepofE și Zwîerelf îl Ierau ca
meseni. întreaga politică a‘guvernului purta pe
cetea influenței sale. Ici a luptat împotriva lui
Sviatopolk-Mirsky, dcclarînd că încercările de-a
modera regimul de fler actual Icra „principiul sfâr
șitului11. Și-a izbutit ca Sviatopolk să fie înlocuit
cu două creaturi ale salo, Buliguinc și Trepoff, a
cărui parte, în zilele sîngeroaso din lanuar, Ie în
destul de cunoscută.. In sfirșit, al treilea ram al
activiiățel sale, cel mal de căpetenie, cu toate că
cel mal" puțin cunoscut, Ic influența personală
ce o avea asupra țarului. „Unchiul și prietenul ța
rului11, ne apare aici ca reprezentantul cel mi|I fe
roce și mal intransigent al intereselor dinastiei...
împotriva unei asemenea politici, care a deșteptat
o ură adîncă în toate masele populare, luptă toate
organizațiile revoluționare. Clipa cînd se vor încheea socotelele s'apropric. Moartea celor trei re
prezentanți al săi, a lui Bogoliepoff, Sipiaguin și
Plchve, fu ca un întreit avertisment dat de revo
luție aulocrțieL Moartea lui Scrgiu Ie încoronarea
sublimă a acestor avertismente.
—Așa dar, întrerupe președintele, ie numeri prin
tre cel "mal de căpetenie membri al partidului vostru?
— In afacerea asta, răspunde Kalaief, persoana
mea nu joacă nici un rol, n’are nici o însemnătate.
— Dar dacă al ii izbutit să scapi, întreabă pre
ședintele, ți-al ii urmat activitatea înainte ?
Domol și deslușit Kalaief răspunde:
La -1 Februar, leu mi-am îndeplinit o dato
rie, si cred, că, mal tîrziu, aș fi lucrat tot așa.
Răspunzîndu-vă în chipul acesta, socotesc că-mi
îndeplinesc leară-șl o datorie.
După rechizitoriul făcut de procui or si după
plcdoariea apărare!, Kalaief se scoală și face ur
mătoarea declarație;
înainte do toate, sînt dator să fac o rectificare
materială. leu nu-s de loc un acuzat, ci numai
prizonierul vostru. Noi sîntem două partide în stare
de război u. Voi, sîntețl reprezentanții stăpmirel
tarului, slugile plătite ale capitalului și ale tira
nici. leu, sînt un răzbunător al poporului socialist
si revoluționar.. Ne desparte un munte do ca
davre. Sutele si miile do existent! omenești nimi
cite, si torentele de lacrimi și sînge, ce sau în
tins peste întreaga suprafață a vastului imperiu,
cari au deșteptat pretutindeni groaza șt răzvrăti
rea, a săpat între noi o prăpastie.
Voi atl declarat poporului razboiă, noi am pri
mit desfiderea sau înfruntarea voastră 1 unuid
mina, po mino, ca prizonier al[razboiulul civil, pu
teți să mă supuneți fio la cazna unei agonii pre
lungite, fie la moarte, dar un vi-I îngăduit sa mă
judecat! OrI-cari ar fi silmțile voastre de a mă
H
r
I1
.
ii
.1
I
I
'VI
11
' •
i .'
K.
IU
I
’1 ll
w
il
’’ I
1i
4
�REVISTA IDEE!
52
REVISTA IDEIII
stăpîni prin puterea-vă, după cum nu Ie cu putință
un verdict de achitare față de voi, tot așa nu poate
fi vorba fată do'mine de-o condamnare judiciarii.
Intre noi nu poate fi armistițiu, după cum nu poate
fi intre poporul rus și autocrație. Sîntcm vrăjmași.
„Dacă, lipsindu-iuă de libertate și de orl-ce mij
loc de-a face apel la popor, a-ț! orlnduit ședințele
solemne ale acestui tribunal nu urmează de-acoloa
de loc că leu trebuie să văd îu voi ne judecătorii
miei Nu. Nu-Y dat lege! îmbrăcată-n livreaua unor
s-natorl al tarului, nici unei adunături slugarnice,
a unor asa numiți reprezentanți al unor ordine, al
cătuit! întrîbunal din ordin, nici unor lași jandarmi,
ca să mă judece pe mine. Conștiința liberă și neatîrnată a poporului rus Ieste aceea ce are dreptul
de a ne judeca. Rusia poporului muncitor, acest
mare martir al istoriei, să se ridice și să ne judece.
„leu am ucis pe marele diiceSergiu, membru al
familiei imperiale. Neapărat, îmi dau samă că leu
nu sînt aici de cît să satisfac răzbunarea, pe care
membrii casei domnitoare voCsc s’o exerciteze îm
potriva mea, ca un vrăjmaș declarat al dinastiei
țariste. Dar familie» aceasta nu îndrăznește să lu
creze pe față : ar fi prea mojicese și prea sălbatec
în zorile veacului două-zeci. Unde-I Filat, care,
cu rnînele-I ucigașe, încă pline de stropii calzi, țîșnițl din sîngele poporului, v’au trimes aici ca să
clădiți o spînznrătoare ? Poate, mi-țl spune, în în
fumurarea putere! ce vi s’a delegat, stăpînl al acestul bicisnic despot, cum-că voi singuri v’ațl luat
dreptul că să mă judecați, spre satisfacerea lui, în
numele unei legi ipocrite. Aflat! înse că leu nu vă
recunosc nici, pe voi, precum nici legea voastră
n’o recunosc. Nu recunosc așezămiutele voastre,
cari acopăr, cu o ipocrizie politică, lașitatea morală
a stăpinilor voștri, cari, cu chip de-a răzbuna con-,
știința umană atinsă, îngădue răzbunări odioase,
curat numai pentru izbînda violenței.
„Unde vi-I conștiința? Unde se isprăvește da
tarea voastră venală de funcționari, și un do începe
dezinteresarea convingerel voastre libere, cu toate
că protionică alei mele? Penttu-că nu numai ca
să-mi judecați fapta mea sîntețl aici: voi vreți să vă
rostiți și asupra însemnătățel morale a acestei fapte.
„Voi nu numiți fapta de la 4 Februar numai cu
numele de omor, ci o și înfierați ca pe-o crimă, ca
pc-o fără do lege. Voi îndrăzniți, nu numai să mă
condamnați, ci să mă si repudiațl.
„Cine vă dă dreptul, o, senatori- cucernici, să
vă întemeeațl, nu numai pe baionetele soldatilor,
ci.și pe datele moralei? O, știu. Ca și acel învă
țat din vremea lui Napoleon al IlI-lea, voi sîntețl
gata a susținea, că sînt două morale: una pentru
muritorii de rînd, și caro zice : „Să nu ucizi1',
și alta, politică, pentru uzul stăpînitorilor, si
care îngădue și feartă orl-ce... Și într’adevăr, voi
sîntețl adine încredințați că vouă vi-I îngăduit
totul, pentru-că pentru voi nu sînt judecători...
„Dar priviți: pretutindenea sînge si gemete:
războiul din afară și războiul din întru.'Două lumi,
vrăjmașe ne-mpăcate, se izbesc furios: vieata cc
se revarsă și lîngezala doborîtoare, civilizație» si
barbarie», libertatea și violența, poporul si țaris
mul. Ca urmare : rușinea zdrobjrel nepomenite în
durată de puterea militară, falimentul finanțiar și
moral al Statului, spulberarea politică a principii
lor monarhice, și, tot o dată, tendința firească si
sponțmeo cătră libertate și cătră neatârnare, care
se-ntinde pănă la marginile imperiului, nemult.ilmirea obștească, creșterea partidului opoziției, răsvratinle fățișe ale clasei muncitoare, rășvrătirl
cari se prefac în revoluție permanentă, în numele
fenomene?
.
.
. fJ I
„Avem aici verdictul ec-1 dă istorica in Con.
voastră. Avem zvîcnirea unei vieți noi:
în mugetul vijeliei, de multă vreme vestită vL?
nieă pomenirea regimului autocrat. lear toț
volutionaril de-acunm, nu mal avem novoe de utor
politice. Idealul nostru, a Teșit din doineniqj
i ilor cerești, Ie implîntat în pămînt cu tărie p
volutionarul nu face de cît să închege
fiîntază in năzuințele poporului, și, aruncîndu-vfth
fată, și opunînd provocărilor voastre, strigătul Im
do ură, Iei Ie acel ce strigă vitejește oamenii 1
violenței: Acuz".
1
Kalaief lămurășto, apoi, judecătorilor, cum că (jr.
ganizarea clc Luplii nu-I nici do cum, numai tea
cum se preface a se crede, întreaga revoluție
Chiar dacă această Organizare ar putea să fie suprj’
mată, prin asta nu s’ar slăbi dc loc revolut
Acțiunea teroristă a Organizărei dc Luplâ nu-j
de cît o parte din întinsa mișcare socialistă revo
luționară, care răsare din toate părțile.
’Sînt încredințat adine, zice Tel, văd chiar a
propriata libertate a Rusiei muncitoare și popu
lare, a Rusiei regenerată, chlcmată la o vigață nouă.
Si-s fericit, sînt nundru că am avut prilejul ca să
mor fentru Tea, cu conștiința datoriei îndeplinit^
Pronunțarea sentinței de moarte, Kalaief o întimpină cu următoarele cuvinte:
„Sînt fericit dc judecata voastră. Nudăjduesb că
veți avea curajul <!<• a o îndeplini tot așa de fățiș,
id hotărîrea partidului
cum am făcut leu, îndeplinind
Deprindeți-vă do
revoluționar socialist rus. Deprindeți-vă
de a privi
•nnrîn14.
în față rcvoluțica cc s’aproprie".
In Romînește, de I Ne\gu.
ÎNREGIMENTAREA TINERIME!
Se aude, dc multe ori, pomenindu-se de aso
ciațiile studențești. Aceste asociații nu-s de cit
niște cercuri unde se adună tinerii care studiază
pe la diferite facultăți. Se susține de cătră unii,
cum-că acolea se elaborează sufletul patriei.
Mai întăi nu vedem ce legătură poate fi, intre
o cafenea, o sală de biliard, un salon de lectura,
ori-cît de ieftine ar fi, și-o oare-care dezvoltare
•i
morală. Dar poate tocmai asta Ie caracteristica
filosofici, dc a descoperi legături chiar acolo unde
privirea celorlalți oameni nu întrevede aimicj''
politician», cari dau mînă dc ajutor la_ org
nizarea asociațiilor studențești, sînt cei mai ac
filosofi din vremea în care trăim
.
Am fost și leu dc față la închegarea
ast-feliu dc asociații. După cc se închine
de berărie și se ticluiră niște statute, se1
*
cîți-va inși și ținură discursuri. Cu o tru
căldură patriotică, oratorii acești spu
tu]
1
gruparea aceasta va întări în • noi se
despre demnitatea profesiunilor inteleetua •
i
’
bind la dreptul, studenții îs! Jacca“’
mai nainte, o idee foarte înalta, desp
halV '
tea lor: din mîndrie profesionala, iei ț
cll
gul burghezilor: dădeau afară,
localul
înjurături, pe băeții de prăvălie, și in
. i„jUpublice făceau zarvă, să li se faca p t îerai)
niătate. De acolea. se vede că seri
53
timcntul demnitâțeî lor, chiar înainte
Intr adevăr, până in vremea asta, vieața de
rnc dc seIÎ-.tocîație. La miezul nopței înse aso- student, după cea de liceu, însemna desrobirca.
P1' 3 avca°*; adevărate servicii. Cind toate Dar îeată, ca pe acești liberați, pe acești co
îrrau închise, localul ici Icra deschis: pil căror societatea le dăruise cîțl-va ani de-o
6 Jh.nau acolea, ca să mănînce melci, cari semi-neatîrnare, sa-și poată întruchipa visul lor
Stmlc universităței. Adevărat vorbind a- de vieața, voi puneți mina. O mină prietenească,
■iit
- ccl mai de samă folos al asociației, veți zice, o mină de camarazi mal în vrîstă, cari
ista lcr-r noștri nu trecură nici de cum cu vc- voesc să iee parte la silințele, tinerel generații.
Orat°rl1
j accsta, și făcînd aluzie la aceste Puteți să spuneți orl-ce : Dascălii și elevii nu
Jerea Pu" rrri dc vreme, sau la aceste plăceri pot colabora împreuna. Orl-cît de nesimțit, de
*u în ședințele oficiale : «Să ne ferim cumpătat ar fi amestecul vostru, ideile pe cari
3|esc, z,.c
aceste adunări voioase, în cari tine- voi ați crede că li le-ați da numai ca sfaturi,
Sărbătoresc tincrcța la o altă. Acolea li le-ați impune. Și asta prin autoritatea științei
ncril '/ * - acejc legături cari ii vor uni în cur- și vrîstcî voastre, cît și prin necunoștința apli
str'nfor nevoilor vieței. Ah, cit dc neprețuite cărilor lor, Pentru-că, vă desfid, eminenți cunos
sul tutUtrll vieața întreagă, prieteniile astea spon- cători de oameni, de a li descoperi adevăratele
sintpr ă calcul, de la două-zeci de ani».
lor instincte, de cari nu-.și dau samă încă nici iei,
țaoe> fd^ase vorbe, dar cu dcsăvîrșire deșarte.
Nu poți să ajuți, fără să vatămî, un suflet
^"tele cari mi le. întcmecascm îeu pe melcii de două zeci de ani, ce vrea să se desvolte.
^miezul nopței, sau spulberat dc mult. Cei Puterea inteligenței și senzibilitățel o au numai
dc;a jocaseră acești melci, alăturea dc mipc, acei cari trăiesc într'o atingere sinceră cu leul
f,3fi vrut să-și mai' aducă aminte dc ici cînd lor. Și despre ori-ce tărîm de cugetare ar fi vorba,
1,111 Vi prins'foartebine. In asocîațica despre care originalitatea o are acela care practică cercetarea
011
nuneam oare în comun numai fumul ne- adevărului, în toată sinceritatea, fără mijlocitor,
V°frit dc țigară ? Camarazii cari-mi Îerau făgă- în afară de ori-ce convenție, dibuind pănă la
® pentru toată vieața, dc îndată ce se ivi o aflarea adevăratului fond al naturei sale. Ori-cîțI
nță care să nc despartă interesele, îpiî în- maeștri neintrecuți ar avea, ori-ciți buni camarazi,
^seră spatele și nu mai vrură să știe de mine. aceștia nu .compensază de loc. acele adinei me
l°In aceste asociații nu trebuie să vedem de cît tan, pe cari prezența acestora le face cu neputință,
ușurința pusă la indămînă studenților dc a-și le alungă. Și,. într’adevăr, leu nu văd nici de cum
procura un confort și niște plăceri mai ieftin. pe al de Taine, al de Renan, al de Michelet,
Io schimbul unei cotizații neînsemnate, ieată-i în hrânindu-și spiritul, la două-zeci de ani, înimașul
destulați cu de toate. Asta n’ar fi nimica, dar icată-T sărac a două mii de tineri din mica burghezie,
tot o dată și înregimentați... Asociațîea strîngc cari n’au cc să-și pue alta în. comun, de cit pă
la un loc niște tineri cari trăiau, mai înainte, in cătoasa lor experiență de liceeni, de cit timidi
grupuri mici, pe cari-i pune, chiar în afara de tatea lor moștenită și zarva lordclași scandalagii.
Ah, scumpă tinerețe a marelui Michelet, care
cursuri, sub înrîurirea profesorilor lor. lea înlocucște, pe studenții de altă dată, atit de feliurîțî se țărmurea la duioasele griji ale căminului și
în obiceiuri, în năzuinți, iu concepții, printr'un tip la convorbirile, de la egal la egal, cu geniile
uniform. Această incatenare a inițiativei tineri omenire!. Cercul și tot confortul lui Michelet,
îerau bibliotecclc, cari i se păreau mîndre, ca
me!, leu 'o privesc din cale afară dc gravă.
Furiea aceasta modernă, de a da o formă co niște temple, pentru-că dînsul aducea in iele un
mună la toate spiritele, de-a nimici pe individ, suflet pe care nu-1 spălăcise încă societatea me
și
Ie cii totul ciudată. Vom duce oare pănă la nc- diocrităților
------- ,
, discuțiile vanitoase ale acestor
_____ î!~——Î4-XXY
AR
• t 1 t*îîl J* Cț
bunic, spiritul nostru de școală? Copiilor, prin mediocrități.
Ah,
cît de rodnice rinf
sînt- țî
și V»
bucuriile
șl
amărăciunelc
vieței solitare. Compătimirea aceea
disciplina școalelor inferioare, li s’a impus ori-cît
fle diferite ar fi fost caracterele lor, aceea-și pe care o simți, tu insu-țî față de tine, cultul acela
cultură: acelca-și obiceiuri. Toți, de la un capăt pentru toate nuanțele senzibilitățel talc: asemă
a altul al Franței, de pildă, la un ceas hotărît, narea ieului tău cu sufletele cele mai ilustre, tot
au datoriea de a vorbi, de-a se mișca, dc-a acel neprihănit egoism al tinârulul care trăește
niște cărți, pe care nu și le-au ales iei, de-a solitar: icată concepțiea religioasă a vieței,
-cne niște fraze nerumegate. Nu s’a făcut nici ieată începutul acelui idealism a cărei flacără iți
^concesie libertaței unei inteligența carc-și caută încălzește mintea în tot cursul dezvoltare! sale
ulterioare.
Du fau unuî temperament în formare.
Cum ar putea, turma din asociație, să cu
° ascmenea educație criminală, din care
PaSte’ din fic'carc generație, a ieșit noască suflul de vieața ce se înalță din jilavul
n,*nistr fi 1 .una- doar pentru mecanismul ad- nisip al gradine! de Luxemburg, bună-oară? Suf
'^a cel °r in^erioare Și al magistraturei, se lul care purcede din platanii unei asemeni gră
ldectual PUrn- dner,mei> ° parte de libertate in- dini, și care a povățuit atîtea genii adoles
nu‘i s'chîî’j-ei> Pe cari calupul regulamentelor cente, nu-i nici de cum auzit de cel cc are la
a'CaRă c 1 lSe CU totul» umblau să-sî cate și să-și indămînă o sală dc biliard și șute de gazete
■ț
preț redus șt mii dc camarazi,
iel aveau
In afară dc cursurile facultățeî, și consumații
rata lor n FCPtu\ ?'1 putința dc-a-și găsi adevă- din
J:“ cari unii
’ cintă minunat canțonete.
Dar dacă vieața lăuntrică le lipsește, dobîndiniau oamen7°nal'tate’
cll‘PuI acesta> se for‘
vor oare măcar cultura Parisului, asociații noștri ?
I
il
. Pi
ir
jî',,
il
■'1
1I
' 1
' V
i ■ ''A
I. ia
Hp
�F
54
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEEI
NEGAREA PROPRIETĂȚEl PĂMlNTE^j
In vegetațiea asta îmbielșugată, ni aceasta
uriașă activitate, în care tînărul se instrucște, iși
caută calea, prinde senzul vreniei în care trăește,
un prieten sau doi ar fi cle-ajuns, pentru a sta,
Sara, cu dînsil, de vorbă, despre întiparirilezilei.
Dar. atîțî camarazi, alcătuesc pentru dînsul o
întreagă lume, din care dînsul numai poate ieși.
Și chiar dac-ar putea, iei nu mal simte asemenea
dorință. Camarazii, cu cercul și cu îndestulările
ce prezintă, îî sint un mediu mctcrial. Camarazii acestia devin pe dată, pentrudînsul, și un mediu mo
ral, o atmosferă a lui. La cursurile de la facultate,
în sala de biliard, în sala de lectură, pretutin
deni, tot peste dînșil da. Și de la fie-care pri
mește, aidoma, acelea-și idei pe cari și dînsul le
arej acclea-șî prejudecăți, acelea-șî nepriceperi,
un bagaj ordinar, ca tot ce zămislesc niște oameni
întruniți laolaltă, pentru că asta-î o lege ne
strămutată. Puneți împreună mai mulți băețî:
ceî mai de samă se vor cobori, cel mai răi se
vor ridica, și se va face, cu chipul acesta, un
nivel de mediocritate.
Veți zice că un asemenea tînăr trăește într’un
centru imens, în orașul unde varietatea ideilor,
varietatea faptelor, varietatea caracterelor, va
rietatea părerilor ieste nelimitată. Aparență în
șelătoare. Captiv vrăjit al acelor moravuri ușoare,
cu care-1 va fi înzestrat asociațiea lui, iei va fi
petrecut atîția ani la Paris, fără să culeagă
nimic din toate comorile desfășurate în Iei.
Pot să mă combată orî-cît, oamenii remarca
bili, grozavii cari patronează asociațiile despre
care vorbesc. Nu se poate înse să nu admită și
îeî principiile următoare, cu care mă rezum :
r. Tinerii cari se adună la un loc, nu pun
în comun de cit mediocritatea ce-o au, pentru
că n’au alte puncte dc atingere de cît în păr
țile la cele mai ordinare.
2, Cum că adolescentul, se cuvine, ca singur să-și
găsască legea morală concepțîea despre fericire.
Pentru-că nu-î adevăr mai rodnic de cît acel găsit
de-un spirit care se orientează dc sine, după
pornirile nedeslușite ale acelor două-zeci dc ani...
Mereu tot dascăli, organizații mereu. Cu asta
se năbușe spiritul tinerime!. Se înțelege că politicianilor, cari țin logosuri nesfîrșite pe Ia
banchetele studențești, nu Ie pasă. Pentru aceștiea omenirea nu Ie de cît o țarină imensă, de
recoltat alegători. Nu zic că acești politicianl nu
ar voi să ajute pe acești tineri, pe acești noi veniți, ca să-și deslușască și să-și îndeplinească
necunoscutul ce zace în iei. încredințați înse
cum-că în politica lor se cuprinde adevărul intern,
iei vor mlădiea, bucuros, toatăgenerațiea aceasta
de mine, ca să slujască scopurilor lor.
Vieața celor mal mulți studenți, nu zic, se
scurge acum în mici serbări de rind, și într’o
desăvîrșîtă nesinchisală intelectuală. Caracterul
de oficialitate, care-1 dau astă-zi neînsemnatelor
lor plăceri și așa ziselor lor cercetări morale, se
înțelege că nu le va agrava mediocritatea cu
mult. Ceî ce au înse o personalitate, se vor feri
de ori-ce înregimentare, de ori-ce promiscuitate
cu gloata unor pseudo-studenți.
Barres.
Din Franțuzește, de AtBERT.
vnlabilo? Ar putea cine-va s’o sus(1roPt,,F'lnnr(J au, în cele din urmă, pretențiile
Si e%V unor domenii dobîndito in chipul a•rinînd^’1.0^ vînzaresau prin o moștenire, ceea ce
la obir.șie, cn nici un drept, ponte
- Ce spui, frate. Atlta-1 tot? Nu văd Inse do
! f K.(ce- J
'ireI’tul ce-1 al. Cind al ve
nit aici, al găsit un pămînt care Icra umbrit de
copaci, poate de copaci preliosl, sau o cîmpio na
presărată de căpșuni sălbatece. înlocui pe
Ar» rfdwSi vre-nn drept? Fafâ do ratf. turala,
ocupa vogetațiea asta, D-ta al sămănat griu,
"“ro sa,'lo-|J"primului și adevăratului sau legiti- care-1
porumb
sau tutun. Aș vrea să știu în ce chip, distruun». «îv Mor "1 unul obiect, ișl pierd oaro va
gînd productele naturale alo solului și înlocuindu-le
ni"1"1 ^IHnd-cn acest obiect, caro a fost furat, cu altele, al pututd oveni stăpînul, ma'I marele
10»reft l°din mină în mină? Fără îndoeală că nu, acestui sol, atif. pentru prezent și cit pentru viitor.
trecut ou*
, trasmisiune nu valorează nimic,
— Productele primitive pe cari le-am distrus"
Sidacii Tse vaiorezo mal multo acte la felin? nu lerau folositoare sau prea puțin, pe cînd leu
cc Pot “înmulțiți neantul la ncsfîrșit .și tot nii-1 am făcut ca pămmtul acesta să dee, pentru hrana
rulL’tr .s!l, fnce să însemneze unu. Chiar legea scrisă omului, roade bune, lucruri cari întrețin vieata si
votjp’d^ 'f1 prjncipiul acesta. Deținătorul actual cari Contribue la fericire.
a consacrat
trebuie să răspândii de titlul colul
— Cu toate astea tot n’al dovedit că al făcut să
iii lin“’
n cumpărat sau moștenit acest obiect. fie a D-tale partea do pămînt pe caro al modifîll° Iai mal mic cusur in titlul primitiv, chiar dacă cat-o ast-folii'i. Cc-al făcui D-ta? Al răsturnat păȘi
de titluri s’ar mal fi părindat in urmii, mîntul de-o șchioapă două, eu sapa sau cu plugul,
,leS|imnuUn"e"^,“"^'>arC ° P"tOr° rtp,1i08i.tiul"rc al împrăștiat, peste întinderea pregătită așa, niște
sămînță, și-ai adunat roadele pe cari soarele,
” < Wninirca unul lucim, caro se urca la timpuri ploaea și aerul au ajutat pe pămînt să le facă,
Smorialo, străvechi, trebuie să tic privită ca un bpune-ml, te rog, prin ce fenomen supranatural aS „ valabil. Coea-ce au stapimt oamenii, din gone- cestc deosebite acte te-au făcut proprietar pe a® în Generație ceea cc a fost cumparaț si vrndnt pe cest colosal bloc de materiej care are drept bază
F „
trebuie să privim acuma ca a părtinind, ire- întinderea domeniului D-tale, lear culme centrul
bShil celor ce sint învestiți, cu stăpînirea, în mod globului pămîntesc, și pe care al vrea, precum se
• dividual-*. Am admite bucuros asemenea enunțare, vede, să-l monopolizezi, pentru D-ta și pentru
dică acel ce o fac i-ar preciza semificarea. In pri coborîtoril D-tale, pe veci.
vința asta, înse, aceștia ar trebui să răspundă, în
— Dar dacă nu mi-ar aparținea mie, cui ar achip mulfămitor, la următoarea întrebare : „Cită partinea atunci, domeniul acesta? leu n’am depo
vreme trebuește, pentru a face drept ceea ce din sedat pe nimeni. Cind am trecut peste Misîsipi, leu
capul locului Io nedrept? In ce proporție dă va n’am găsit pe aici do cît o pădure tăcută. Dacă
loare fie-care an, unor revendicări fără nici o va un alt pionier, ar fi ajuns inaintea-ml aice și-ar fi
loare? Dacă un titlu Ic valabil după o mie desțelenit pămîntul, ar fi avut tot acelea-șl’drep
de ani, cu cît va fi mal valabil după două mii de turi asupră-I, cum am și leu acum. leu n’âm făcut
anl“ ? Și așa mal departe. Ar trebui să se inaugureze de cît aceea, ce putea să facă primul venit. Cîtă
o aritmetica nouă... Dar oare Ie cu cale să se ad vreme acest domeniu n’a fost revendicat do nimeni,
mită revendicările întemeeate pe o anume durată ? Ici aparținea, deopotrivă, tuturor. Acum i-al mleu,
Chestiea asta io in afară de aceea pe care vrem noi pentru simplul cuvînt că leu l’am descoperit cel
i*____
i— Ax — ~
s’o limpezim.
Și ___
nu____
voim
să ne oprim asupra insem- dintăl și l’am pus în valoare.
Dătițel
Al dreptate să zici că înainte de a fi fost
u’ătățel privilegiilor convenționale sau de
dc conveniconvcnienț! legale. Vrem să vedem ce spune verdictul dat revendicat dc cine-va, pămîntul acesta aparținea
’ ‘ de echitatea
'
pură.
Acest verdict tuturor. Pot să-ți spun că și acum le tot propriein această materie
j
i-cărel pretenții de tatca tuturor, lear drepturile tuturora subșistă, cu
Ieste o protestare in contra ori-cărel
apropriaro individuală a solului, și care ne sileștej toată plus-valoarea, pe care, după D-ta, i-a dat-o
a admite, cumă-că dreptul integral, al întregului munca D-tale... Poți ara și boroni și sămăna și
gen omenesc, asupra stăpinirel acestui sol, losto recolta, poți răsturna pămîntul cît vrei, dar toate
neatacabil ,și a-zl, cu toate titlurile scrise, cu toate manevrele, toată cullnra D-tale, nu sint îndestu
obicei urile locale, cu toate legile aflătoare... Dar lătoare dc loc ca să facă să fie a D-tale, ceea ce
nu munal că proprietatea actuală n’aro nici un titlu din capul locului nu Icra. O pildă ne va lămuri
valabil, noi imi putem
‘
‘ un ‘ chip
\ xprin
*
concepe nici
pe deplin: presupune, cum-că, din întâmplare,
Sarc solul arr putea
uutea să
să ajungă
aiiinrr;» proprietate
nrnnriotnteprivată,
nrivată. peregrinările D-tale te. duc în fața unei case neoe șocotește-n de obște, cum-că îngrijirile de cul- locuitc, care, cu toată sturoa-I dărăpănata, îți pare
1ar:l’.dalo pămîntnlul, ar alcătui asupra-I un drept do rîvnit. Să zicem că, gîudindu-te să-ți stabilești
A în lea, nu-țl cruți nici timpul, nici truda,
guim. Cel caro ar fi creat dintr’un pămînt sălbatec Ilocuința
ilrrîni f un l’ainîllt cultivabil, Io privit ca avînd ca
'*•' s’o repari, s’o tencueștl, s’o tapetezl, s’o zugră
ast-hp1-1 aEar^easuPra spațiului ce l’ar fi transformat vești, cosțîudu-to o sumă bunicică, punerea Iei in
—D
enliit 1U'1 rin CG argumente
ar răspuno ....
înse acosta, stare do a fi locuită. Presupune, apoi, cum-că fataeonii ce ar tăgădui °asemenea drepturi
*. .......
*
? Să vedem,
litatea aduce aici, într’o zi, un strein, care se face
is
----,
,
.
, cătră
.... clul0Scut ca moștenitorul vechiului proprietar, dinDioninm? u
ompu^e» strigă cosmopolitul,
prSfi!
Nouă, ocupat A fumeze în „
du-țl . toate dovezile trebuitoare despre identitatea
lnY Cn ypJnrQ-y/:i POp?.THtîllC D-txllc ? Itl
It’lc
M pus ?vr.e,uluI său. Iu virtutea cărei autorititl lui.
Ce valorează reparațiile D-tale?
real la stăpînirea *'pnsel?
Nimicesc
Și I’al î» pi,uro.Pfe terenul pe care l’al desțelenit oare un drept
1
-•’<
âcest
cu 8ard și pe care ti-al ridicat Iele oare titlurile pretendentului ivit?
.
Fiind date un numiir de tiințl, de-aceea-sr
cari au acelea-șl drepturi să-.șl caute satiSfnPecie.
năzuințelor lor, fund dată o lume proprio săîna
noască satisfacerea asta, o lume care a dat t ,♦ plK
acestro ființl aceea-șl naștere, urmează neaparat ?r°r
că ființele astea au, do asemenea, drept să soh.i
de toate bunurile acestei lumi. Pentru-că dnP« Rtc
întru care arc libertatea, dea face ori și ce i-ar np ,c‘
cît n’ar restrînge această libertate, in păgubi ?•
unul oare-carc semen, Iic-carc are libertatea* r] r°
se folosi de pămînt, pentru .satisfacerea nevnH ’
sale, recunoscînd înse tuturor aceea-sl liberi*
Și, reciproc, Ie vădit că nici un individ sau p?0de indivizi, nu se cuvine, să facă ast-feliti de iw f
pămînt, in cit să-mpledico pe alții de-a faco Mn 0
la felin, pentru c’atuncl și-ar însuși o liberia?
mal maro de cit alții, ccea-ce ar fi în opunoro ,e
principiul enunțat mal șus.
cu
Cu alte cuvinte, proprietatea pămintulul nu nnni
fi admisă, fără de nedreptate. Pentru-că, dacă
parte din suprafața terestră, cu drept cuvînt, ar nu
tea să rămîe in stăpînirea unul individ, ca acosta
să urmeze să se folosascfi singur dc lea, ca si
cînd ar avea drepturi exclusive asupra-I, și a]{e
părți dc pămînt ar putea, tot așa, să fie posedate
în a’celea-șl condiții, eventual pămîntul întreg ar
putea, și întreaga noastră planetă ar cădea in
minele cîtor-va locuitori. Dați-vă samă acuma in
ce dilemă ne-ar pune asemenea lucru. Să presu
punem că toată suprafața locuibilă a globului ar
ii posedată ast-feliu : ar urma, că dacă proprietarii
legitimi ar avea asupra acestei proprietăți un drept
absolut, ar fi cu totul alt-feliu cu col cari n’ar ti
proprietari. Acești din urmă n’ar exista, așa dar,
de cit prin toleranța color dintâi, la cari ar sălășlui
pe nedrept. Le-ar trebui învoirea stăpinilor tere
nulul, pentru a pune piciorul de pămînt. Și, ilari
stăpînil aceștia ar avea cum-va caprițiul să nu lo
îngăduc nici o pleatră pe cari dcsmoștenițil să-și
pue capul, aceștia ar putea să fie alungați pc veci
ue pe pămînt. Ășa-că, dacă presupunerea după «re
solul ar putea să fio apropriat, în mod legal, do
unii, dacă presupunerea asta ar avea ca urmare
dreptul unul oare-caro număr dc locuitori de a
poseda tot globul, do unde ar decurge, pentru roi
tul locuitorilor, neputința de a-șlpunc în aplicare
facultățile lor, cu alte vorbe neputința de-a exista
fără învoirea proprietarilor solului, Ic vădit cumcă apropriarea domeniului terestru, numai de cfitrf
acești proprietari, ar atinge neaparat principiul hbertățcl, egal pentru toți. Pentru-că niște oameni
cari n’ar putea nici trăi, nici să se miște, nici sa
existe fără învoirea altora, n’ar putea să se bucure
de-o libertate egală cu a celorlalți oameni.
De la cercetarea celor ce ar fi cu putință, sa
trecem la studiul stărel aflătoare. Vom găsi *nfi
și alte motive de a nega cum-căsolul ar putea fi stapi*
nit cu dreptate. Nimeni nu poate susține cum-w o'
lurile proprietățel actuale ar fi legale. Cel cc
credo asemenea lucru, n’are do cît să cercei. .
cronicile. Silniciea, înșelăciunea, puterea neîninn >
toate uneltirile șărlătănicl, leată izvoarele-la
trebuie să ne urcăm pentru a găsi origina tițn .
de proprietate. Aceste acte au fost încrusta
sabie, nu de condeiu. Iele au fost înregistra
oamenii de arme și nu de cel de legi. <MoțJ
rentă, cu care s’a făcut tîrgul, a fost din 1 - s-flli
lear pentru pecetluirea pergamentelor pe c
j
alcătuit aceste acte, s’a preferat sîngelo i
e
cerel. Cu chipul acesta, au putut oare's'ăs
:
j
|
.
.
<
j
J
— In v-'*1U
fî.’nd-Cîi mi rlbea
ăutoritățl ? M’am așezat aici
Și leu tot nwÎV, n’teenl să se optie, fiind că aveam
°rtciire «j „ tlrePt să mă așez, precum ar fi avut
$ ^mănai *?cum> fiînd-că l’am desțelenit, muncit
multmal inu?111 acesfcn î'nl aparține mie, cu
CUI alteia și-i
ti-ar aparținea D-tale și ori
~ Nl‘-
.
i
— Toate desțelenirile D-tale no sint do loc deajuns ca să-țl creeze niște titluri valabile, la sțăpinirea acestui pămînt, sau ca să anuleze titluriicnrctendenților originali: întregul gen omenesc.
Lumea le. bunul hărăzit oamenilor de D-zeu. loțl,
au acelea-sl drepturi laica: ca și alții și D-ta. I nn
faptul că te-al stabilit într’un punct dat, din lumea
1
I;
If
■k
■
-
»
5
i,
ij
3
�REVISTA IDEEI
i
53
.! .
I
.1
57
REVISTA IDEE!
ContribuirT— voluntare.
Abonați achita
Urmare de la No i - ’
*’ iațl
ContribuirT voluntare:
Din Capitală : Anonim, 2, Dr. I. Cautacuzino ,
l Gitlan, 2.70, lultus, 2.70, D-ra Olna Ahn/'^1
L. Paukcr,7- Dela un susținătorul Revistei
>'
Din Țară: Gh N. Ghinescu, Pitejti-Argeș, s'y ț1'
Bacău, f. S. Leventer, Moineștf-Bacâu. n r', ”•
Darie, Botoșani, > S. Zahnonovicl, Hîr'lau R P
șanl,y
lancovicl, Braila, 2.70. Const. pJ7,°to'
S-et£asit. inso, nu-I voi doar să mă alungi de
Aleea Braila, 2.70. Gh. Anghelescu, Guri n5c,t‘
pe terenul âcesta, fără să-mi acorzi o oare-oaro
țet-Dîmbovița, ;.>o. D-ra Bălănescu, Zovirqt?'
indemnitate, pentru plus-valoarea caro i-am dat-o,
Șebanești-Dorohoi, 2, L. Z. lanculescu Iaci '
prefăcind într'un cimp roditor o mtmdore sălbateca.
Alax Bralver, Larga-Iațsf, 1. Const. Cioranu r1'
conf-Ilfov, 4. K Pătinescu, Maîa-ILfbv, j. s ' p
N’al să mă silesti doar să rătăcesc în mizerie de
telnicu,
Piatra-Neainț, 2 D. I. Alartinescu Shti°5‘
parte de pămintul acesta pe care, cu prețul atlțor
Olt, >. D-r O. Zdharia, Slatina-Olt, y. foanCiubt^'
ini, l’am transformat ast-feliîi, și n’al sa mă lip
Cimpina-Prahova, o.yo,. Gh. Alușoiu, Sinaea T“'
sești do rodul muncel mele.
loan lonescu, Gafneștl-Suceava, jy lei.
’ 5— Fără indoeală că nu. După cum pentru casa
Din Străinătate :
reparată, în care te-al ii instalat, al fi avut un drept Sibiu-Transilvania
loan Creții, 4.
do compenzațio echitabila, din partea proprietaru Boston, Mass. L. Marcuvitz, 1.
lui Ici, tot așa, comunitatea, n’ar putea, fără să Chicago: Arnslein, 0.70, Aronsohn, 1.27, Beersohn, Ri..
incnfeld. 1-77, Davidsuhn 0,77 Fe.in, 1.27, Feidnian
săvirșască o nedreptate, să puo stăpînire pe do
Phar,, 1.27, Filip, 1.27. Gordun, 1.27, Greenbauin
meniul acesta, fără să te despăgubească pentru tot
250, Grilberg, 1.27, Kaplait, I.27 Loebner, 7.77 £j
ce-al făcut. Plus-valoarea ce-al dat acestui dome
bovitz, 0.7), Littovitz, 1.2), Alarkel, 0.70, Alasvn
niu îți aparține D-tale ne drept, și cu toato c’al
070, Michelsuhn, 1.27, Posner, 1.OO, Prusoff,/^'
chibzuit din* sinea D-talo să ameliorezi un lucru
Rcichtnan, 1.27, Robins, 1.27, R. S., 0.70, Srmi
care aparținea comunitățel, cu toate astea, aceasta
0.70, ShOnberg, 1.27, Soufrin, 1.27, Triester, jj/
nu va sta* probabil la gloduri de a se achita față
Veissman, 1.27,
de D-ta. Dar, recunosc îndu-ț.i-se asemenea drept, New-York : *Licht und IVidirlieits, 7, M Rabinovitz
nu însemnează de loc că ți s’âr recunoaște titlurile
2.yoț lacoh Sfhv-irts, 2.70.
San-Francisco: Cuniroue, 2.76, Brsilia, T.27, A. KamiIa stăpînirea fondului...
ncsky, 1.27, Morgenthal, 2.70, P. Urire, 1,27, Ri.
Unii gîndesc, desigur, cum-că dificultățile nedesgoleto, 12~, Un sgîrcit, 2.70.
lipite do apropriarea individuală a solului, purced
St. Louis: S. Apehnan, 077, F. R .sura, 1.70, C. Bernumai do acolo, că se aplică în chip exagerat un
inan, 1.27, S. Bicrman, J.27, B. Cabs, 0.70, £.
principiu caro nu-I aplicabil de cît în niște mar
Coblin, o 70, Dhohl, 1.27, S. Fișrcst, o 70, I. Fishgini raționale. Acest soiu de judecată se întrebuinan, I.27, J. Frâu, u.70, P. Jackman, r 27, J.
țază foarte des. Sînt oameni cari disprețuesc tot
Lazar, o.2.7, AL Lie-bster, 1.27, Lisner, 0.77, J. Luca ciu, J.27, Carul Nold, 1^7, J. Rollistciu, 2.70,
ce are înfățișarea unor concluzii precise. Con
Sender, u.77, L. Sibel, 0.70, S.' Silver, 1.27,
cluziile noastre sint de soiul acesta. „Dreptul, zic
asemenea oameni, nu-1 găsim, nici o dată, nici înAbonați achitați:
tr'o extremă, nici în cealaltă". Iei cearcă, fără să București : Ar. Acelenescu, N. Andrcescti, T. ?1. Bogdan,
Ing. E. C. Buchner, Dr. I. Cantacuzino, L B.
obosască, să acorde, la o laltă, și da și na. Al de
Cega, The Coinăncscu, Jran Cretescu.C. Cristesțu,
dacă, de dar, de afară de, alcătucsc cleliciile lor.
Gh. Crisiescu, D-r Duma, I Duinitriu, Gh.
Credința lor Ieste atît do mare în „înțelegereajuDtiiniirescu,
Af-me Cornelia Emilian,A. Florean,
dițioasă", în cît cu anovoo vor da crezare unul ora
Al. Florescu, I, Friedman, C. Ghcorghiu, D. IUcol caro are enunța un principiu în toată integra
eseu, Gh. lonescu, C. Jonnescu, I. M, Loebel, Gh.
litatea Iul. Dacă ați întreba pe asemenea oameni,
Alacarie, I. M. Afaye.r, L Afariuescu, I. Neaga,
dacă pămintul se învirteșto, pe axa-I, do la răsărit
N Păcală, D-ra Panțu, L. Patiker, S. Pierre,
la apus, sau de la apus la răsărit, să nu vă mi
Tacke Policrat, Dr. I. Radoivcl, Gh. Radu, Or.
Gab. Robin, Rubin Sega!, Inginer S rdic, Petru
nunați cind Iei vă vor răspunde: „cam de-amînFasilescu, Ruinulus Volnescu, D. l'oinov,'Ionel
două părțile", sau : „nici de-o parte, nici de alta,
Vulturescu, PK Willner, Gr. S. Vasiliu.
vorbind iu mod absolut". Asemenea oameni au pa
Argeș:
Gh. N Ghincscti, Iun R. Râdulescu:
tîma compromisului. Ca să le fie satisfăcut gustul,
Bacău: Dra Braunșlein, Emil Rcy. A Friedman: Ț5>naadevărul trebuie să fio amestecat cu oare-care părți Botoșani': M-mc Lazar. auu. N. Kohn, D-ra SchSnfel ■
de gresală. Un principiu bine definit, curat, com Braila : Const. Petrescu-Aîeca, I. Radu
plect, lără do margini, Ie în afară de priceperea Buzeu : D-ita Elena Dăscdlcscu : Meteleu.
.
lor. Și, în discuții de feliul celei dc față, Iei cer Constanța: T< Audreescti. Dr. C. Racovsky: Mangal
necontenit să fio îngăduiți a se limita: Iei vrou să Covurlui: Gr. Conduratu,-Ion Filip; Galați.
tempereze, să modifice, să modereze, și protestează Dîmbovița: Si. Dițesc»: VofneștL
necontenit împotriva necesitatei de-a urmări o doc Dorohof: D-ra Bălănescti: Zvoriștea-Șerbănești.
trină pană la cele din urmă alelei consecintl. Aceștia Ialomița : D. Pavelescu : Chioara.
înse un trebuie să uite de loc, cum-că 'adevărul Iași: I. Antonia. Alax Bralver : Larga.
Ilfov: K Păunescu: Maia
nimii
moral Ie tot atit de precis, tot atît de hotărîtor ca P.-Neamț:
Gheorghiu Al., D-ra Tarcauanit.D-rar
si adevărul material, și că, în chesfiea stăpînire! Prahova: I. Ciutura: Cîmpina. Gh. Ahișoiii: Sinaea
pămîntulul, morala nu poate să admită un alt Putna : FI, Eftimescu : Vidra.
verdict, do cît acela de da sau nu. Oamenii, ori au Roman: I. Blumer, Sache AUerescu-Buzeianii.
ori nu au dreptul de a preface suprafața globului RomanațI: N. lonescu : StrejeștI.
în domeniu particular. Nu-I cale mijlocie. Trebuie Suceava : Clubul de lectură < Unirea : Pașcan*• ..
Sibiu-Transilvania : Avram Bena, loan C
sfi admitem ori o soluție ori alta. Nu se poate,
Triest: Oscar Elephant.
mei Într’un senz nici in altul, să so admită nici o
Nancy : AI. Aizen, AI. Rabinuvicl.
opinie mixtă, în locul preciziei caro Ie lipită do
Ceilalți abonați achitați din StrJinState, vor fi trecuțl cu
Herbeut Spencer.
pune de acum la curent. De alt-feliu rugăm stăruitor pe
asomenL puuet și su-1 privești cav bum 1 D-tale
aparte. Pentru-că, daca ti-ai însuși un asemenea
drept, al risca să te vezi, înfro zi, cu drept cu
vinț, expulzat de legitimul proprietar, care-I
a ne trimete abonamentul cu deaăvirșire urgent.
:EzATOAREA noastră
Șl
"dANIEA MAURULUI
Legenda AlhambraleT
Tntrind in fortăreța Alhambralel, din fața palat iî rc^al, tc afli pe-o esplanadă, sau pc-o colină
7 -jiisă si întinsă, care se chîeamă Piața Citerlor din pricina rezervoriilor de apă, care se află
nC0l0’încă de pc vremea Maurilor. Intr’o parte a
’cestci coline sau esplanade Ieste un puț maurcsc,
a-nat în pîcatră, foarte adine, a cărui apă ie rece
S ghiața și limpede ca cristalul. Puțurile făcute
cătrăMauri sint și acum foarte renumite, pentrucă Iei își dădeau toate silințele, să se coboare păn
|a izvoarele cele mai pure, cele mal dulci. Puțul
despre care vorbim, ieste vestit în Grenada, și', din
zori, cărătoriî dc apă, tot urcă și coboară âleele
umbrite cc duc la Alhambra, unii ducîndu-și va
sele lor de apă pc umeri, alții mînînd măgari încarcați cu ulcioare.
printre cărătoriî de apă cari veneau la puțul acesta, Iera o dată un oare-care Pcdro Gil, un omușor scurt și gros și vînjos, al cărui nume sc pres’urtase în acela dc Peregil. Icra un Gallego sau năsitdin Galicia, care-șî începuse afacerile cu-n singur
.
•
’ «-------------------------------------------- care
ulcior-depămînt, pe care-1 ducea pe umăr, șij
ot'nfnr cî
drept
ajutor
și tnvnrăv
tovarăș. un
un vît
vînjos
ajunsese sa aibă 'Ironf
...
..
măgăruș năpîrlit. Dc fîc-carc parte a ajutorului său,
in niște coșuri, atîrnau ulcioarele acoperite cu
frunze de smochin, ca să fie apărate de soare. In
toată Grenada nu îera alt vînzător dc apă mal harnic, nici altulmai vesel dc cît îel. Glasu-I puternic
implca stradele princare trecea cu magarul, cu
cintecul de vară/carc s’aude în toate orașele
’ Spala
niei: Quien quicre agita, agua mas ..fresca que
.
|
nicve? «Cine vrea apă, apă mai rece dc
’ cît neaua ?'
Cine vrea apă de Alhambra, rece ca ghiața și lim
pede ca cristalul» ?
Cind servea vre-o clientă, într’un pahar care strălucea de curat, pururea spunea cîte-o vorbă de haz.
Și dacă iera vorba dc-o nevestică frumoasă sau
de-o fetiță drăguță, pururca-i îndrepta o privîrede
i admirare și-un strașnic compliment. xx.
?a.-^o. PereAșa-că
gil, Gălegul, icra cunoscut în toată Grenada cacell
mal fermecător și mai fericit om. Adesea inse, cel
ce cîntă mai tare și se arată mai vesel, n’arc inima
atit de ușoară după cum se socoatc.
Infățoșarea lui nepăsătoare, voioasă, intr’adeI Var, ascundea o grea povară de griji și de neca
zuri. Acest sărman Peregil, avea o droae de copii,
se ntolâtate
s* ^atn’nz‘» cari țineau sara, cind
acasă, ca un cuib de pui de păsărele,
m^a-taTluî îera
departe
dc-a-î
lera
_ y ajuta
--'"tz silințele
zî’dr/t!? prin
mînT’ nainte dc a se mărita,, —
— frumoasa,
—■
ica -a
fusese
1 boier* iSatu!uî *eb foarte îndămtnatecă
să joace
■ •
Pe tea?» Ra su.nedin castagnete. Și acum, dădea
Dictui barbatuUdiudiusău r>C C> ban’’ Pe cari-i uisuga
cîstiga bietul
rile\t.u??licele>, sărbătorile
sărbătorile bisericești
bisericești si
si sărbătosărbătoîea em tC’ cari
'sa
tît de numeroase
uuure
' i-s
atît
în Spania,
bări» PrinP^mUta C.hîar maSarul>
ca.
.......
1 chiar măgarul, ca să facă y
plim•
olen Pre.^ur’m^»cu adoratorii lvl
iei.. Icra ăstde frunte,
foarte prost pieptănată,
Ci"d““ «punea
'în
lea în mare toaletă, dînsa își neglija
gosgodăriea și familiea, ca să-și viziteze vecinele,
cu cari să îndruge tot soiul de clevetiri.
Cel care apără dc vîritul cel aspru pe mielul
tuns, potrivește și jugul conjugal la gîtul blind.
Sărmanul Peregil îșf ducea povara lui defcmeeși
dc copii, tot cu atîta supunere, precum primea și
măgarul lui greutatea ulcioarclor pline cu apă.
1 Iei își iubea copiii cum își iubește o bufniță puii,
văzînd intr’înșii propriea lui imagine, reprodusă și
înmulțită, pentru că icrau cu toții vînjoșf, lațî in
spate și cu picioarele scurte. Cea mai mare plăcere
a lui icra de a petrece cu iei, cînd putea să aibă la
îndămînă vre-o cîți-va gologani. Atunci ieșea din
oraș, în gloată, cu mititei în brațe, cu mititei ală
turi, cu mititei în urma-î,îndrcptîndu-sc spre pocana
din Vcga, pe cînd ncvasta-i juca, cu prietenii ici,
în Angosturas-cAc din Darro.
Intr'o sară de vară, se făcuse tîrziu, și cea mai
mare parte din cărătorii de apă încetaseră munca.
Ziua fusese cu totul caldă: noaptea iera delicioasă.
Una din acele nopți cu lună, cari îndeamnă pe
locuitorii din Miază-zi să se despăgubească de căl
dura și zăpușala zilei, bucurîndu-sc, în aer, afară,
dc răcoreala nopței. Peregil, ca bun tatuț ce îera,
se gîndea lasărmani-i copii. «încă un drunila puț,
își zise Iei, și copiii au să aibă cu cc să petreacă Duminică». Zicîndu-și asta, iei mai urcă o dată aleea
repede care ducea la Alhambra, necontenit cintînd
—„y măgarul.
-u], ca să-și cadențeze cintecul,
și 1lovindu-și
dc: nu să dec animalului putere, pentru că, in Spa
nia, se crede cum-că loviturile inlocuesc pentru
dobitoace tainul.
Iei nu găsi acolo de cit un singuAjuns la puț, ici
ratec străin,
străin, îmbrăcat
îmbrăcat maurește,
maurește, așezat
așezat pe
pe banca
ratec
de pîcatră,
pîcatră, în
în lună.
lună. Peregil
Peregil se
se opri,
cy-' privindu-1
7-"
de
cu
cu un
un felii!
felii! de
de mirare
mirare amestecată
amestecată cu
cu frică...
frică... MauMaurul înse îi făcu semn săs’apropie... Sint obosit și bolnav, zise acesta: ajută-măsămă întorc în oraș și
am să-ți dau îndoit dc cît ai putea să cîștigi tu cu apa.
Inima cea bună a bietului Gallego fu mișcată
de
aceasta: «D-zcu oprește, răspunse
—rugămintea
„
~îel, dc
’ î a cere răsplată pentru o facere de bine».
Iei ajută pc Maur ca să se urce pe măgar, și, tustrei, începură a coborî spre Grenada. Sărmanul
Maur Icra atit de slab în cit Peregil trebuca șă-1
sprijinească pe animal, alt-feliu ar fi căzut la pămînt.
Intrînd în cetate, cărătorul dc apă întrebă pc
Maur unde să-l ducă: «Din nenorocire, oftă, acesta,
n’am nici prieten, n’am nici cămin, leu sint strein
ăcblea. Lasă-mă să mă adăpostesc, noaptea asta,
sub copcrișul tău : ai să fii răsplătit».
Bunul Peregil, se văzu ast-feliu expus să aibă
drept oaspe pc un necredincios. Dar ici Iera prea
bun pentru â refuza ospitalitatea unei ființi omenești, atît de nenorocite. Dînsul duse așa dar pe
Maur la locuința lui.
Copiii alergară cu gura căscată, ca totdeauna
cind auzeau pasul măgarului, dar cind dădură cu
ochii de străin, fugiră, sperieți, ascunzindu-se la
spatele mamei lor. Icar aceasta se puse înaintea copiilor, cum se pune cloșca înaintea puilor, cind
vre-un cîne rătăcitor s’apropnc dc Iei.
- Cine-î necredinciosul adesta, striga lea, si dc
ce-1 aduci tu aici, ca să ne punem rău cu sfinta
Inchiziție ?
�HEVISTA IDEE!
■f*
58______ _ —
t /•
B
_________________________________ 59
REVISTA IDEE!
— Nit ridica așa glasul, femee, răspunse Perc
gil, ie un bîct străin bolnav, fără prieten, fără că
min : nu-i voi doar să-1 lași să moară-n drum.
Femeea urmă înainte cu mustrările ici, pentri
că, cu toate că locuea un bordeiii, lea știea săvorbească dc onorabilitatea, dc cinstea casei sale.
Dar micul vînzătorde apă, dc data asta, fu cu to
tul nestrămutat și nu voi s o audă. Ici sprijini pe
bietul Maur sase coboare de pe măgar, și-î întinse,
pe pămînt, aproape dc ușă, în locul cel mai răco
ros, o rogojină și o piele dc oac. Acesta icra sin
gurul pat pe care sărăciea i-ngăduea să-î puc la
{ndămînă.
Nu trecu înse mult și Maurul fu apucat dc-adîncl
și dureroase spazmurî. Silințele bietului cărător
de apă nu izbuteau de loc să ușureze pc bolnav,
care părea, după ochi, a-I mulțămi de buna voință.
Dupâ ce-i. trecu primul atac, dinsul făcu semn lui
Peregil să sc apropie și-I zise: «Nu mal Ic mult
pănă la capăt. leu am să mor, și-țî las cutica asta,
drept răsplată pentru pomana D-tale». Zicînd aceste, dinsul își desfăcu mantaua și arctă o mică
bisactea de lemn de santal, care-'f Icra atârnată la
brîu. «Las să-ți dec D-zeu zile, să trăești îndelung
și să te bucuri de comoara D-tale, orl-care-ar fi»,
respunse bravul Gallego. Maurul clătină din cap,
luă cutiea în mini și păru căvocasă maî zică cc-va,
cînd spazmurile îl apucară și mai tare: peste pu
țin nu mai răsufla.
Femeea căratoruluî dc apă deveni nebună dc
groază. «Iaca, strigă îca, ce sc întîmplă cu nebuniea Dumitale dc-a tot voi să faci bine altora, punîndu-nc in primejdie pielea. Cc ne vom face cînd
se va găsi corpul acesta în casă la noi ? Avem să
fim acuzați de omor, și dacă vom scăpa de spin.zurătoare, avem să fim ruinați de cătră advocațl,
dc notari, de alguazilî». Peregil, aproape tot atît
dc-ngrozît, Icra gata să-I pară rău de fapta lui cea
bună. In cele din urmă, ce se gîndi: «Nu-î încă
ziuă, zise iei, voiu duce corpul afară din oraș, și-1
voiii înmormînta în nisip, pc malul Xenilului. Ni
meni n’a văzut pc acest Maur întrînd în casa noas
tră, nimenea nu va ști că a murit aici». .
Și-așa făcu, fiind ajutat de femee. Amindoi, infășurară corpul nefericitului călător în rogojina pc
carc murise, îl puseră pe măgar, și Peregil porni
cat Maurește, întrînd în casa luî Potegil. Asta/
un lucru atit dc uimitor, în cit Pedrillopcc]ru Crîl
maî dormi dc loc toată noaptea. Pe fic-carc cV
alerga la postul lui dc observație, pîndind lum‘Pă
carc se strecura prin ușa Galeguluî. Așa-că v-?a
pc Percgil Ieșind cam aproape dc ziuă' cu mă^1’
rub încărcat dc-o sarcină lungă și grea. Muncii^*
curiozitate, bărbierul sc îmbrăcă în grabă, se st °
cură afară din casă, și urmări, dc departe, pe c-*
râtorul dc apă, pănă cc-1 văzu săpind o groa "
în năsipul Xenilului, și băgînd într’însa cc-va cos*
mănac’un cadavru.
După asta bărbierul sc întoarse la ici, și Sc a
pucă să-și aranjeze prăvălica, muțind toate cc|'
dc colo colo, pănă se făcu ziuă. Atunci, luind un
lighian subsuoară, alergă acasă la Alcad, zilnicul
lui client.
11
Magistratul abîcasc sculasc.Icl s'așczăpc scaun
icar Pcdrillo Pcdrugo îl puse un prosop pc dupâ’
gît, lighianașul cu apă caldă sub bărbie, și începu
a-î muca barba.
—Icată o frumoasă afacere, prinse a spune Pedrugo, carc, pc lîngă rolul de bărbier îndeplinea
și rolul dc jurnal. O frumoasăa facere: prădăciunc
asasinat, înmormîntarc, toate astea într’o noapte.
— Ce?... Cum ?... Cc spui ?... Făcu Alcadul,
— Spun, respunse bărbierul, frecînd nasul și
gura clientului lui c’o bucățică de săpun, spun cum
că Percgil, Galegul, a prădat și asasinat un Maur,
și l’a și îngropat chiar noaptea asta.
— De unde știi toate astea, întrebă alcadul.
— Puțină răbdare, senor, și vei ști tot, respunse
Pcdrillo, apucînd pc magistrat de nas și trăgîndu-I
cu briciul pc obraz. Și povesti tot ce știea, asu
pra prădăciunei, omorului și îngropărci Maurului,
răzind, săpunind, spălînd și ștergind fața alcadului c'un prosop.
Acest Uivusaj
alcad, w>««
om —
avar
și conrupt,
icra unul diocei
XLVUOV
•
x
luai
mal mani
tirani' și
și meii
mai a.op.'.
aspri d;7
clin‘. toata
toată provincieai»rflna.
Grena—
--frt'iH-nmult
deî. Nu se putea zice cum-că nu prcțuca foarte mult
____
- «Fiindjustițiea : Ici o vindea cumpănind-o
cu aur
«Fiind*
.sinat, își zise Ici,
că-i vorba de prădăciunc, dc asas*
mina, din
clin oare-carc
oare-carc
trebuie să fie dc pus pe ce-va mina,
parte. Cum să facem, să cadă in minele legcl?
parte.
Cum
să
facem,
să
cadă
in
miucic
ivșv. ■
- • nu-î
- •bun dc
s cit să-mbogățascăpccălău,
-ș —1-„„.-.tncpn tirrălâUi
Criminalul
Prada însc trebuie să îmbogățască pe,jude: icată
I
;
•
fi
1
i|
I
cu dinsul, spre malul rîulul.
adevăratul scop al justiției».
Din nenorocire, în fața vînzătoruluî dc apă Io- a Trimese deci, alcadul,să-î
alcadul,să-i chîeme alguastiui wi—
cuea un o arc-care Pcdrillo Pedrugo, bărbier, încredere,
încredere, un
un biet
bletmuritordc
muritor dc foame,
foame, pc
pecare-lpuse
care-lpus®
cel mai curios, cel mai guraliv și maî rău- pc urmele nefericitului cărător dc apă. --Sărmanii
tăcios din breasla lui. Avea o față de viperă, ----Percgil
arestat,
totcumâgar.malino ' 'fu ast-fcliîi
—
‘
cu tot
cu măgar, n
putut întoarce acasă,
și tirit tn.fața
în faț<
niștcpicioaredepaiajen.Icraintrigantșiinsinuant, nainte
* ' dc
’ a se- rfi••-- -s
și flecar ca o coțofană, și se amesteca în daraverile altora chiar mai mult dc cit vestitul bărbier dc
Scvila. Șe zicea cutn-că dormea c-un ochiu deschis
și c’o ureche afară din invălitoarc,ca să nu pieardă
nimic, nici dormind, din ceea cc sc putea petrece
împrejurul Iui. Icra o adevărată cronică dc scandaluri, pentru notabilitățile din Grenada, și avea mai
mulți cliențî dc cît orî-ce alt bărbier din oraș.
Acest cumătru pișicher auzise pc Peregil întorcîndu-se acasă noaptea tîrziu. Auzise și strigătele
și mustrările femeei și ale copiilor luî. Numai dc
cît își puse capul la o fcrcstruc, dc carc sc slujea
ca să-și spioneze vecinii, șî văzu un strein, îmbră-
celui care reprezenta justițiea.
Magistratul ii îndreptă o privire grozavă ȘÎ-j a‘
postrofă cu un ast felin dc glas in cit pc micu
Gallego aproape nu-1 maî țineau picioarele.
— Să nu încerci să-țî ascunzi făr de Icgea^ cri'
—L.’.. 7 i tot. Adevărata răsplată a cri'Șc
minalulc.
Știusă fie spînzurătoarca. Dar îcu
talc trebuie
' ’ dc mărinimie
----- plin
și înțeleg leu lucrurile. 0n’u ®
sasinat încasa ta a fost un Maur, un necret?*nfi’a(
vrăjmașul sfintei noastre legi. Fără-ndocală c*i
ucis într’o pornire dc zel rcligios. Icu voiQ
lostiv: dă-mî comoara cc i-ai furat și afacerea
rămînca aici.
'i
1
ul Peregil chîemă toți sfinții ca marturî
Cutiea, izbindu-se dc pămînt, sc deschise, si sulul
' Sărn^ . - sajc
nenorocire, nu-î răspunse
iicvin0Da (jifar dacă toți sfinții din calendar i-ar dc pergament sari din ica, desfășurindu-se puțin.
nlc^^’^oriiin, n’ar fi pututîndupl eca pe alcad. Peregil îl privi o clipă cu ciudă, apoi îșf zise: «Dacă
fivenit in
povestj toată istorica Maurului, Maurul l’a păstrat cu-atît dc marc grijă, cine știe
Gărător,J
y -inemf nevinovate, dar totul dacă această scriptură n’are o mare valoare»?
Dînșul luă sulul, pc carc ii băgă in sin, și a doua
cU.Si(nPrlar
zi dimineață, vînzindu-și apa, se opri la prăvălica
’n Tu stărui' să zici cum că Maurul acesta n'avea
" 1 nici scule prețioase care să-ți fi ispitit lă- unul Maur din Tanger, vînzător de juvaerufi șî
de pârfumuri, ca să-I ceară lămurirea inscripției.
nicl aur, Slj..gă juclelc indignat.
Maurul ceti cu luare aminte, își netezi barba și-I
cOnl (2c îe adevărat, după cum cred în scăparea
-răspunse zimbind: Manuscriptul acesta îc o for
’ Onoarea Voastră, răspunse Peregil. N'avea mulă de farmccî, pentru descoperirea comorilor
n!ca.’ dc cît o cutiuță de lemn dc santal, pc carc ------- ascunse
n'-1" dăruit-o ca răsplată pentru îngrijirile mele.
fiarele, prin vrajă. Și are atîta putere în cît nici
, nici drugii ccî maî groși și nici chîar stîn011 a 0 cutie de lemn de santal, strigă alcadul cu
celc nu-I pot sta împotrivă.
• tc ochi strălucind dc bucurie, gîndindu-sc la
— Eî și» făcu Galegul, cc-ml folosește mie? Icu
Diltrele scumpe, la juvaerurilc ce putea cuprinde
nu sint vrăjitor, și nu cunosc comori ascunse...
înlea. Undc-I, undc-aî ascuns-o?
Dinsul îșî puse ulciorul cu apă pe umăr și vru să
_ placă OnoarcI Voastre, respunse Galegul, în plece lăsind sulul în minele Maurului, pentru a-șî
unul din coșurile măgarului mîeu, în serviciul urma treaba luî zilnică.
Onoare! Voastre.
-i . — Foarte bine, zise Maurul. Dar, din nenorocire,
Ablca rostise vorbele astea și alguazilul și dis scriptura asta nu îc dc-ajuns numai îca. Ica trepăruse, întoreîndu-se într’o clipă cu cutica miste bucștc cetită la miezul nopțel, la lumina unei lu
rioasă.’Alcadul o luă și-o deschise c’o mînă tre
minări, făcută dintr’o ccară ale cărei matcrialurî
murătoare. Toțî sc grăbiră să se uite în îca. Nu nu le pot căpăta, și pe cari mi-ar fi cu neputință
cuprindea dc cît un mic sul dc pergament, acoperit ca să le fabric îeu. Fără luminarea aceasta, ma
cu caractere arăbești, și-un căpețel dc luminare dc nuscriptul nu face d«uă parale.
ceară.
— Lumînarea aceasta o am leu, strigă micul
—Cînd nu-înimic de ciștigat, osmdindu-se un de Gallego, și am să ți-o arăt numai de cît. Și alergă
ținut, justițiea, chîar în Spaniea.îc capabilă să devie acasă, de unde se întoarse pe dată cu căpețelul
nepărtinitoare.
de luminare pe carc îl găsise în cutica dc santal,
Alcadul, încredințat în cele din urmă că nu îcra alăturea dc sul.
nici o pradă, bine voi să asculte lămuririle cărăMaurul il examină și-l mirosi. «Icată, ameste
torulul de apă și mărturica nevestei sale. Iî lăsă cate cu ceară galbenă, parfumurl bogate și rari,
comoara Maurului, ca răsplatapomeneî sale, dar zise Iei: asta Ie lumînarea de care-î vorba-n scrip
iiripi măgarul pentru plata chcltuclelor procesului. tură. In vremea cît lea va fi aprinsă, murii cel mai
Icată dar pc sărmanul Gallego silit să-șî ducă
enormî și bolțile cele maî întunecate sc vor des
singur ulcioarele sale, să sc urce pănă la puțul Al- chide. Dar cel cc va răminea înăuntru după cc sc
hambralci și să se coboare din nou în Grenada va stinge lumînarea, va rămînca acolo iu veac,
cu un mare ulcior dc pămînt pc umăr.
vrăjit ca șî comoara.
Urcînd colina, pe căldurile vereî, veselica-I pieri.
Amindoi sc-nțcicseră să-ncerce farmecele chiar
«Cine de alcad, zicea Ici, tu al furat unui ne
noaptea ceea. Așa-că, noaptea, foarte tîrziu, cînd
fericit unelta cu care-și cîștiga pînea, și singurul
se plimbau numai bufnițele și liliecii, iei urcau co
prieten pe carc-1 avea în lume». «Dragul mîeu mă
lina înclinată a AlhambralcI, apropiindu-sc de
gar, urma ici, ștergindu-și fruntea dc sudoare și turnul magic, umbrit dc niște arbori întunecați și
punlndu-șî povoara pc pămînt, dragul mîeu mă
populat dc mii de legende. La lumina unui feli
gar. aș pune rămășag că tc gîndești la ulcioarele
nar, Iei găsiră, prin desișuri și prin ruine, o cale
racle dc apă, bietul micu animal».
tind șe-ntorcca acasă, femeea îl primea cu im- care-î duse pănă la ușa unei bolți, situată sub turn.
Tremurînd dc frică, îei coboriră cite-va trepte, să
pu ari și cu tînguiri. Dînsa îi prevestise ce urmări
pate drept în stîncă, și sc aflară într’o încăpere
ea sa aibă fapta lui bună, din carc purcedea
goală, umedă, rece. Altă scară, făcută tot dinIera°d0C,rea -°r’ t* .nU‘l lăsa să uite dc loc cît îi
tr’asemenca trepte, îi conduse la altă boltă mai
de mîC suPerioar^ *n istețime. Dacă copiii cercau
adîncă. Urmară tot așa pănă la a patra boltă,
lea le
SaU avcau trebuință de îmbrăcăminte, al cărei pămînt nu mai arăta nici o deschizătură.
nitoriiltng^J <C7reti la tatăl vostru, iei îc mosteDupă legendă, mal ierau, totu-șî, și alte trei etaje
din cnmCge U x^,co’ a^ Alhambralci: cereți-i banii sub picioarele lor. Fără-ndoeală înse că adînciNu
ra, Mai,rull,î>.
^statît"^? ca/°Șt pe lume vre-un om carc să fi mile astea ierau închise și păzite prin vrajă.
Aerul acestei subterane iera umed, rcCe și rar:
^tr*osaC-C^,nU? Pc.ntru că făcuse o faptă bună. lumina dădea să sc stingă aproape. In fine, cea
sărmani
°. încărcată de-o penibilă mun- sornicul fortărețe! bătu în depărtare. Atunci ici
CutezăsărăU icrcK'^
prăpădi răbdarea. Iei nu aprinseră lumînarea de ceară galbenă, carc răscutiea de
mustrărilor femeei sale, luă înse
pindi un parfum dc tămîc, de smirnă, de balsam.
ziua cîncW^
° trînti la pămînt. «Nenorocită
C-un glas întrctăet și grăbit, Maurul începu a
^aPostit ne
Va^ut> spuse ici, și cînd am a- ceti manuscriptul. Dinsul ablca termină și o bubui
s apinul tău sub copcrișul casei mele». tură dc tunete se auziră dc sub pămînt: Pămintul
ffi
'!t,
■ii
�r
REVISTA IDEE!
60
se deschise intr’o cutremurare, dind la iveală o
scară de picatră Dînșii se coborîră, tremurind,
luminați de felinarul lor, și dădură intr o boltă
joasă, ai cărei murîîerau ornați cu scripturi arabe.
In mijlocul iei Icra o Iadă mare, încinsă cu șapte
cercuri de oțel, îcar de fic-care parte icra cîte un
Maur in zale, care stătea de gardă. Acești Mauri
icrau vrăjiți, și, sub puterea vrajei, stăteau namișcați, ca niște statui. Lingă ladă se aflau niște
enorme coșuri, pline de aur, dc argint și .de pietre
scumpe. Ambii noștri prieteni năpădiră pe dată
asupra celui mai marc, băgînd intr insul brațele
pănă-n coate și apucînd cit puteau din piesele gal
bene mari dc' monedă arabă, din juvaerurile de
aur curat, și salbele dc perle dc Orient.
Pururea tremurind de spaimă, pe cînd ișî um
pleau buzunările, cătau cu groază la cei doi Mauri
vrăjiți, cari-șl îndreptau asupra lor privirea ne
clintită șinfricoșată.
Dc-odată, închipuindu-șl că aud zgomot de-asupra capetelor lor, dînșii se repeziră la scară, pe
care o urcară în grabă, ca să cadă pe solul ca
merei superioare, răsturnînd și stingind capătul dc
luminare, pe cînd pămîntul se închidea cu un zgo
mot de tunet, îcar scara nu se mai vedea icară-și.
Foarte înfiorați, dînșii nu se opriră pană ce, de
parte de turn, nu dădură cu ochii din nou de stele,
printre copaci. Atunci, culcați pe îearbă, ici împărțiră prada, fclicitîndu-se că luase ce iera mai
de valoare din coșuri, și hotărîți să se mal întoarcă
acolo, într’o noapte, să Ic golească. Ca gaj al bunei
lor credinți reciproce, dînșii își împărțiră talismanul, unul păstrînd manuscriptul, icar altul căpețelul dc luminare. După aCeea o luară cătră
Grencda, cu sufletul ușurat și cu buzunările pline.
■ In vremea cînd coborau colina, Maurul, ca om,
prevăzător, dădu micului cărător de apă, simplu,
naiv, povața următoare:
— Amice Percgil, îi zise dînsul, toate astea tre
buie să rămîc secret, pănă nu vom pune mîna pe
toată comoara și nu vom lua-o cu noi. Pentru-că,
dac-ar simți despre asta alcadul, atunci am fi
ruinați.
— Negreșit, răspunse Galegul, nimic mai drept.
— Amice Peregil, reluă Maurul din nou, D-ta
Iești un om tăcut, care-ai să știi să păstrezi secre
tul nostru, dar D-ta a-i o femee.
— Dînsa n'are să afle nimic, făcu cărătorul dc
apă, cu tărie.
— Bine, zise maurul, mă-ncred in vorba D-tale.
Nici o dătă nu fu mai sinceră o făgădueală.
Dar un bărbat a putut oare să ție vre-o dată vre-o
taină față de femeea lui ? In tot cazul, nu iera ici
să fie acela tocmai Peregil, cel mai iubitor și mai
supus dintre bărbați. Ajuns acasă îel își găsi fe
meea bosumflată într'un ungher.
— Frumos dc tot, n’am ce zice, să vii acasă în
ziuă, după ce-ai hofnărittoată noaptea. Ic de mirare
că n'al mai adus vre-un Maur fără casă. Nenoro
cită ce sînt, urmă dînsa, bocindu-se și tînguindu-se
din ce in cc mai tare. Cc să mă fac, ce să mă fac?
Casa mi-î dată pradă alguazilor și notarilor, și
nemernicul mlcu de bărbat, în loc să caute să
ciștige pinea trebuitoare pentru familiea lui, umblă
lela și zi și noapte cu toți necredincioșii. Ah,
copiil mici, cc ne vom face oare? Nu pestc
vom fi siliți casă întindem mîna și să cerșim nP .5.1
Bravul Peregil fu într atît de mișcat de dur * *
nevestei sale, în cit nu mal putu să-și țic lacrim 7*
Inima i se înflă ca și buzunarul de tare, si streC e‘
rînd mîna în sinul nevestei sale, dădu drutnup*
Iei la vre-o trei-patru piese mari de aur. Sărma
creatură sc uită la dînsul înmărmuită. Dar înai
de a putea să rostească vre-o vorbă, micul Galleo
ii arătă un lanț de aur, lung, sărind de bucurie’'rîzînd ca un nebun.
— Sfîntă Fecioară, apără-nc, exclamă femec
Ce-ai făcuțj Percgil ? Astea-s rodul unul furt
unul asasinat.
1
Și, de-o dată, idcca asta se înrădăcina în săracul
ieicreer. Vedea pușcărica, spînzurătoarea, nucu.j
bărbat spinzurat, și fu apucată dc-o strașnică criză
de nervi.
Ce putea face bietul om ? Cum să-și liniștească
nevasta și să-i gonească nălucile din cap, farj
să-î povestească istorica adevărată a norocului
lui? Dar, mal întăî, dînsul ceru dc Ia ica făgădueala solemnă că va păstra o absolută tăcere.
Cinc-ar putea descrie bucuriea iei ? Sărind la
gîtul bărbatului îel, îl .zugruma aproape în
dezmierdări.
:— Ce crezi acuma, zise acesta, de bietul Maur
pe moarte ? Cred că nu rai-î mai imputa nicio
dată dc-a ajuta pe-un om la nenorocire.
Bunul Gallego se culcă după asta pepielealuî
de oac și dormi pe dînsa ca pe un pat de puf. Cit
despre femeea lui, dînsa nu închise ochii de loc,
toată noaptea, socotind piesele dc aur, incercind
salbele și cerceii, gîndind la marea damă ce-avea
să fie peste puțin.
A doua zi, Peregil luă o marc piesă de aur și
plecă cu lea la un .giuvaergiu s’o vîndă, spunîndu-i c'o găsise în ruinele Alhambralei. Giuvaergiul
văzu bine cum-că inscripțiea iera arabă și că piesa
Iera dc aur curat. Dînsul dădu pe îea o treime
din cît făcea, ceea cc micul cărător dc apă primi
cu bucurie.
După asta, bunul Gallego cumpără haine nouă
pentru mica lui turmă, jucării o mulțime, și
cu cc .să se poată face un prînz cum sc cade, după
care se întoarse acasă. Săltind de bucurie în mij
locul copiilor săi, cari jucaii dc bucurie șî lel>
iera cel mai fericit dintre părinți.
Femeea lui își ținea în chip uimitor fâgădueala dată. O-ntreagă zi, șî jumătate din ziua a
douai dînsa se invîrti c’un aer tainic și cu inima
aproape să-i crape,dar fărăsă sufle măcar un cuvint
cuvin»din secret, prin mijlocul cumctrclor iei. Ce-I dicp ,
iera mai manierată de cît dc obiceiii, scuzindu-sc
de faptul că păcătoasa-i de rochie nu icra dc cc
mai ultimă modă, și vorbind dc o nouă
ce-avea să dee să-i facă, garnisită întreagă c
dantelă de aur și cu pasmenterie, precum și
,
mantilă nouă de dantelă. Dînsa credea, CUI1
bărbatul iei avea să renunțe în curind la ’^^5C
șugul lui de cărător de apă, care îl obosea.
c’avea dc gînd să se mute și să se statornice
țară, pe vară, ca să poată să i se bucure
de aerul de munte. Dc alt-fcliii, orașul icra c
plictisitor îii sezonul acesta...
Revista
ideei
61
Vecinele se uitau la dînsa, crezînd că nebunise.
îeTiși bateau joc de aerele și de mani-
Și-n țuI
crele ’C1
dînsa izbutea să-și stăpînească limba
. c ăj 0 dată înăuntru, nu se mai ferea
afară din
• debită’ cu salbele iei de perle
de "inl1 ’ si cu brățări maureștl, coafată cu o
dc -de diamante, se plimba, îmbrăcată în trencgreța_ ce
împrejurul odăei, oprindu-se adesea
țclCr
mizerabilei iei oglinzi. Și, o dată, într'un
In -de fudulie, nu putu să se împotrivească ist de a se arăta la fereastră, anume ca să vadă
pit fprt avea să facă asupra trecătorilor.
tCDin nenorocire, Pedrillo Pedrugo bărbierul ofi• tocmai atunci se afla in prăvălie fara de nici
Cl0S’abă. Ochii acestuea fură atrași de străluci° a diamantelor. Numai dc cit alergă și se puse la
diiul lui dc observare, ca să spioneze pe femeea
°-rătoruliu de apă, împodobită ast-feliO cu bogății
dc Orient. Și de îndată ce isprăvi calculul, se grăbi
Sâ se ducă la alcad. Peste puțin, alguazilul sc
pusc-n urmărire, și înainte de-a însera, nenorocitul
pereni fu din nou în fața judecătorului lui.
—*Cum, mizerabile, zbieră alcadul înfuriat. Tu
mj.ai jurat cum-că necredinciosul carc-a murit în
casă latine, nu ți-a lăsat de cît o cutie goală, și lu
mea vede acum pe femeea ta împodobindu-șî trențele cu perle și diamante. Gătește-te să dai rodul
prădăciuneî tale și să ispășești omorul jertfei tale
prin spînzurătoare, care-a ostenit așteptîndu-te.
Micul Gallego, mort pe jumătate de spaimă,
căzu în genunchi și istorisi chipul în care ajun
sese să-și procure bogățiile sale. Alcadul, algua
zilul și oficiosul bărbier ascultau cu lăcomie mare.
Cînd Galegul sfîrși, alguazilul fu trimes să aducă
i pe Maurul, care fusese dc față la vrajă. Acesta sosi
pe dată, nebun aproape dc groază, că sc găsea
ast-feliu în ghiareîe justiției. Și dc îndată ce ochii
lui căzură asupra feței descompuse a nefericitu
lui cărător de apă, pricepu toată treaba.
J— Dobitoc, îngîiiă îcl, nu ți-am spus să nu sufli
nici un cuvint femeel talc ?
Istorica ce povesti Maurul fu întocmai la felin
cu a lui Percgil. Alcadul inse se prefăcu că nu
|
re e, îel îl amenință cu închisoarea si cu o ser>oasa amendă.
Mnu I?ămo,e?te-te, bune sonor alcad, zise atunci
bule^l ’ C.are^c'?* dobîndise sîngclc-i rece : nu trede c^i at norocub,î cu piciorul. Nimeni, afară
Noi niifA "aC°^Ca’ n.u’* ’n curer*tul acestei afaceri,
destuln. h™ ‘ta.ara”iăra lucrurile de minune. Ie în
juri că totMaJ/e,rS‘â " - ÎI?bo&ațasca Pe toți. Daca
pe fată n -a ",,mParțit echitabil, totul va fi dat
prin vr-îi- aCa rc^uzb bolta va remănea închisă
:
AlSfi"1 ieste?i acum.
zil. Acesta t U cons|bu cu credinciosul lui alguavU1 ce ț« se c6re° î?‘l-Pe batrînâ- «Făgăduește toVa >n min^i eA 11 Zlse tinsul, păn ce comoara
j; ,1Ccit«,ostteînD-tale'.D«Pa aceea, nu vei avea
c«lcza să-S p’n??tî’ s’° păstrezi, icar pe cine ar
Sa'l anjenintirCC amc Par^ea» 11 u vei avea de cît
t n^red»ncios
cazna
cu arderea, ca pe-un
Acest c
Vracifl*
sPre Maur . S^‘u Plăcu alcadului. Și, întorcîndu-sc° ,storie foarte ciudată ceea ce-
mi povestești, zise Ici, și-mi trebuesc dovezi
Vel
face experiența chiar noaptea asta, în fața mea.
Dacă-i descoperi într'adcvăr comoara despre care
vorbești, vom împărți-o drept, și nu vom spune
secretul nimănui. Dar dacă vel fi căutat să mă minți,
să nu te-aștepțî la nici o indulgență din partea
mea. De-o cam dată, amîndoi sînteți prizonierii
miel».
' Maurul și cărătorul de apă, mulțămiră judecă
torului, primindu-î condițiile lui.
Pe la miezul nopțel, alcadul Ieși, în taină, es
cortat de alguazil și de bărbier. Toți trei ierau
armați. Dînșii duceau cu iei pe Peregil și pe Maur,
prizonierii lor, dimpreună cu măgărușul, care fu
sese odinioară a cărătoruhn de apă, ca să care co
moara. Și-așa ajunseră la turn, fără să fie băgați de
samă. Acolo, legară măgarul de-un smochin, după
care se coborîră păn la a patra subterană.
Aici se desfășură manuscriptul, se aprinse lu
minarea de ceară și Maurul începu să cetească.
Pămîntul se cutremură, ca și înteea-și dată, și
se’ deschise, cu
cu un zgomot de tunet, arătînd
scara. Alcadul, alguazilul și bărbierul, palizi și
tremurînd, nu avură curajul să se coboare. Maurul
și cărătorul de apă se coborîră așa dar singuri
și găsiră în fund pe cei doi Mauri vrăjiți, tăcuți și
nemișcațî, ca și întăea dată. Dînșii luară cele două
mari coșuri împlute cu monede de aur și pietre
prețioase. Cărătorul de apă le scoase, unul după
altul, afară, în puternicele lui spate. Și cu toate
că iera obicinuit cu poverile grele, abiea putea să
răsufle sub greutatea lor. După ce le-atîrnă de
fie-care parte a micului măgar, spuse că bietul do
bitoc nu putea duce mal mult nici un dram.
— Dc data asta să ne mulțumim cu atît, zise Mau
rul. Avem acolea tocmai atîta bogăție, câtă putem
s’o ducem fără să riscăm de-a fi descoperiți și care Ie
destulă să ne îmbogățască păn la sfîrșitul vieței.
— A mai rămas ce-va ?... întrebă alcadul.
— A mai rămas ce îe mai prețios^ răspunse Mau
rul : o ladă colosală, încinsă cu cercuri de oțel,
plină dc perle și pietre prețioase.
— Coborîți de o luați, porunci alcadul nesățios.
— leu nu mă mai cobor măcar să se întîmple
orî-ce, răspunse Maurul: pentru ori-cc om cu jude
cată, ce Ie destul, îe destul. Mai mult ie dcprisos.
— Cît despre mine, zise și Peregil, nu voiu con
tribui nici o dată să mai măresc povara care va
deșela spinarea bietului mleu măgar.
Porunci, amenințări, rugăminți, toate fură-n ză
dar. Alcadul se înturnă atunci spre cei doi tova
răși ai lui:
— Haideți și-mi ajutați, le zise dînsul, să scoatem
lada afară,și vom împărți, între noi trei, cuprinsul...
Zicînd acestea, coborî scara, urmat de alguazil
si de bărbieri care tremura ca varga de spaimă,
Dar în momentul cînd Maurul 11 văzu dispănnd,
ici stinse luminarea. Pămîntul se închise cu un zgo
mot îngrozitor, și cei trei funcționari fură înmormîntațî dedesubt.
Maurul urcă după aceea cu cea mai mare mțală
cele patru scări, urmat dc micul cărător de apă,
care alerga în urma lui cît ii ingăndeau scurtele lui
picioare de iute. Dînșii nu se opriră de cît afara.
— Ce-ai făcut, zise Pregil, cînd îi veni sufletul la
I
$
h
�!
REVISTA IDEEi
02
r
loc, leatăacadul, alguazilul și bărbierul,întemnițați
cîte-si trei sub pămînt.
— Asa-I voința lui Alah, răspunse Maurul cu
cucernicie
— Si nai să le mai dai drumul, întrebă Galegul.
— Alah oprește, răspunse Maurul. In cartea destinuluî Ie scris 'că trcbuc să stec acolo pănă cc
un alt aventurier va veni să Ic deslege vraja. Facă-sc voea lui D-zeu.,. Zicind aceste, iei aruncă ca
pătul de luminare cine știe unde, departe, printre
copacii tufoșî din rîpă.
Nu mai icra nimic dc făcut. Maurul și cărătorul
de apă se îndreptară cătră cetate, cu măgarul,
1
care abiea ducea comoara. Prcgil își imbrățoșă dc
omi
’ ori’’ camaradul cu urechile lungi, rsmuls
.^.. e.
lulțîmcdc
chipul
acesta din „ghiarcle ...
justiției. Și-ntr’adccu (_.
ri
- - că“i are
văr nu știea ce-I făcea mai mare plăcere,
atîta bogăție ori că și-a redobîndit măgarul.
Amîndoi tovarășii își împărțiră prada cu cea
maî marc dreptate. Maurul, care iubea pietrele
prețioase, pusc-n grămada luicca mai marc parte
din pjctrelcprcțioase, inse dădu în schimb, Iui Peregil, o grămadă de aur, de vre-o cinci ori mai mare,
ceea-cc icra prea dc-ajuns pentru cărătorul de apă.
Nici unul, nici altul, nu maistătură-n Grenada,
unde ierau cunoscuți ca sărăci. Iei preferară să-șî
ducă bogățiile departe dc ochii indiscreți. Maurul se înturnă in Africa, la Tetuan, orașul Iui natal, și Galegul, însoțit dc femeea, dc copiii și dc
măgarul luî, plecă în Portugalia. Acolea, după
povața femei sale, ajunse un mare personaj, purtind la pălărie pene și sabie la coaspă. Părăsindu-și
numele familiar de Peregil, iei luă titlul sonor de
Don Pedro Gil. Copiii luî, pururea mici și-ndesați,
deveniră veseli și sănătoși. Sonora Gil nu mai icra
de cît o masă dc dantele,de pompoane și de pasmentării. Fie-carc deget îi icra plin de inele :îea
dădea tonul de eleganță.
Cît despre alcad și despre prietenii luî, iei au
rămas întemnițați sub turnul cel marc cu șapte
etaje. Și acolo-s și a-zi. Dacă vor lipsi vre-o dată,
în Spania, alcazi conrupți, alguazili cruzi, și băr
bieri slugarnici, lumea va alerga să-i caute acolo.
Dar dacă ie să s’aștcptc pănă atunci, sînt sorți
să rămîc acolo păn la sfîrșitul lumei.
___________
W. Irving.
SINGURATECII
Pe ulițele zgomotoase și pline de mișcare ale
orașelor, pe drumurile pline de praf și soare și
liniștite, de pe la țară și de prin sate, de prin
păduri, singuratecii merg, agale și tăcuți, visători,
nepătruns!. In ochii socîctățeî aceștia Iei sînt
niște mari criminali, de cari societatea se teme,
pentru că aceștia cugetă. Cugetarea acestora,
care samănă dese ori cu niște groaznici vulcani,
fierbe în capul lor. lea face §ă se contopească
într’un nepomenit amestec, cele mai contrare substanțe, sau, cum am zice mal bine, filosofiile cele
mal opuse. Dinsa amestecă ura instinctivă, a omuluî pentru om, cu cele maî ademenitoare teorii de
dragoste umanitară. Și împreună bunătatea, mila
cea maî înaltă, adevărul, mîndriea, curajul cu
așitatea, înfumurarea, grcșala, răzbunarea, ura,
au , cu binele, amorul cu dreptatea. Cu toate
revista ideei
SCRISOARE DIN NEW YORK
astea, din vălmășala asta fără dc nici o forms
formi
se va jeri cît se poate mal mult ca să te mal întîlneascu
adevân.
dese ori au Ieșit cclc mal netăgăduite
- -M».
raru t
atît de curînd.
rî^rul
tuturor
marilor
filnc^o
.
.
Uf|
Desfășurări
!c pozitive din scrisoarea de fața
lumești, și crierul
filosofi, tuturoJ
Dacă lupta aceasta pentru existentă ie cruntă,legroza
trebuința de nici un comențar, aceste fiind
marilor poeți,
poeți, tuturor
tuturor marilor
marilor inventatori,
invcntatori,’scriitori
scrîiti
vă, nu o văd inse nici de cum ca naturală ori nece
marilor
n.‘.. Cît despre propunerile referitoare la Revistă
sară, peutru-că cauzele acestei lupte nu se apă nici de
artiști, oameni politici, celebri chiar acuma Sau'
‘ ; n’rîn scrisoarea aceasta se fac, rămîne ca fiecum în însă-și natura. Nu lipsa de pine, lipsa celor
- ----------și șiviitori
5 ne
c® J să reflecteze și să avizeze la mijloacele ce
pe. calc dc-a
devenicelebri,
celebri,trccuțî
trccuțî
viitori,
necesare vlețel Ieste cauza acestui crunt războia, ci avn £ăsi necesare. Din partea noastră, putem să
dă imaginea czactă
ezactă a acestei harababuri inte
caparea
mijloacelor delraiude cătră o mică minoritate,
Jntmem cum-câ chiar pentru opera ce acuma o
lectuale, a acestui cazan de idpl.
ceea ce face ca restul omenire! să hălăduească iu mi
f.cem, cum o facem, resursele ni-s foarte adesea zerie, Nu-l nici un simț interior, natural, care ar îmCu toate astea, din nou, criminalii cei mart
neîndestulătoare. Pentru-eă mulțf dintre urmâ- pinge pe om în luptă cu semenii sui.
cei cari-au îndeplinit cele mal mari minuni, să’
oril chiar dintre camarazii noștri, găsesc să ne
Adevărul le, cu în om se află un simț tocmai contrar
vîrșind tot o dată și lucruri neînchipuite, în rău*
împuțineze resursele, amînîndu-și mereu chiar ac.esluca despre care vorbesc: simțul ajutorului re
lata datoriilor stricte ce față de această
ciproc,
care în evaluarea omului a jucat poate rolul
fură cugetătorii, pentru-că spiritul lor trebui să
au Se înțelege că, cînd resursele astea '< opera
cel mal important, după cum a jucat și încă astă-zl îl
le frămînte planurile îndelung. Cugetătorii aceștia
cum-va
vor prisosi, va rămînea să calculăm, noi, cum
joacă
în
cvoluțiea tuturor animalelor, începînd de la
vom
„j jej niște singurateci... Se înțelege că, n0.
fură și
putea să le întrebuințăm maî bine. lear calculai
cele mai inferioare până la cele mal superioare. Dacă
" irea
1.
noasiră, sîntem încredințați, nu va li mai prejos
I nu sînt ținuți numai dc cît ca să fie niște
lițiștii
vedem
pe
om alît de antisocial, dacă-l vedem a-sl atît
prc jos
nici o dată de așteptarea sprijinitorilor, coulupde lipsit de sentimente umane, le că în starea actuală
mari filosofi, în stare să priceapă toate aceste
tîitorilbr
noștri,
cari voesc sa vadă îndeplinîndu-se de lucruri le împins, ic nevoit săjie așa, nu alt-feliu,
amănunte dc psihologie, așa-că nu avem de ce
o opera serioasa, de înălțare și de emancipare
pentru ca să-și poată agonisi cele trebuitoare proprie!
rămînea uimiți cînd cetim zilnic, în presa bine
obștească.
P. m.
sale, existenți.
informată, niște comunicate cam dc soiul acesta:
Ceea-ce susține starea aceasta de lucruri-ie ignoranța
Dragă Mușoiule,
«Polițiea din cutare oraș crede că a pus mîna
unora și nepăsarea altora. Nimicită starea actuală so
Vreau să-țl scriu acuma în privința ultimului tău
cială,
nimicite deosebirile dintre oameni, nimicită starea
pe firele unui întins complot anarhist»,,. Sau:
orliwl, înțelegere cu prietenii noștri», articol publicat
economică socială actuală, nimicită ignoranța, nimicite
in No. 2 al revistei, pe care-l primesc chiar acum.
«Copoii cei mai dibaci ai cutărci țări, au arestat
religiile,
nimicit naționalismul, omul va merita cu aSini foarte interesat ai.it în privința revistei cît și în
cinci sau șase indivizi bănuiți c’ar fi autoriicudevărat titlul ce i se dă și astă-zlde catră unii, de <rege
/rivinli1 «cclci biblioteci despre care pomenești.
tăruî atentat»... Cei cinci sau șase indivizi sînt
1 Revista Ideei ie pentru mine, o prietenă scumpă de
al animalelor». Nimicindu-se toate astea, vor ajunge
de prisos toate instituțiile cari sînt alcătuite cu nume
tîrîți înaintea tribunalelor, judecați, osîndițî, fără
care Aut legat, pnntr’o sumă de amintiri plăcute' ti
v primesc și cetesc cu foarte multă plăcere, Sînt
să se stârpească pornirile anli-sociale din oameni, ins
multă bătae de cap, czecutați cu solemnitate,
numai cîțî-va ani de cînd am părăsit Romînia, dar tituții cari numai prinființa lor și fac rușine omenirel, '
Cînd colo, a doua zi, vine unul care declară, c’un
al căror susținători pururea se tot plîng de neizbînda
le atît de mult, ie atît de. mult.
’
aer zeflemist: «Domnilor, a-țî avut o greșalâ,
întreprindere! lor Susținătorii aceștia nu sînt în stare
h ultimii trei ani, am trăit o vleată întreabă de om
cu foaie durerile- și patimele, cu toate bucuriile ' " ‘
Oamenii pe care ați pus să fie împușcați sau să
să priceapă că nereușita aceasta le urmarea firească a
și plă- stare! actuale de lucruri.
c cile tel. Am trecut priutr’o mulțime, de schimbări
fie ghilotinați nu au fost vinovațî. leu sînt acela
imhărf
Parc, Mușoiule, că m’am depărtat cu totul de subiec
fnn unele intr un mod foarte brusc, și am pătruns
cc-am făcut totul, și-am lucrat singur*. Maginulle, can faceau parte.pentru mine, din necunoscut
tul acestei sc.risorl,.dar nu, sînt tocmai în inima astrații
um-ht c-.
------, i se uită .......
unul’ la altul, —
polițiștii
fac
cașî
Măcel necunoscut care te sperie și ie atrage
''
cestui subiect. Acum încă mai bine de cît la începutul
!n timlml acestor trei ani, am ajuns cetățean al scrisorel, se. întrevede cît de necesare sîntfoi ce Revista
i~
r și
-! ochii tuturor acestor oameni par spăimîniei,
I lî-Ky j ’ " aCleS Ui '^'^^nsiderabil care înIdeei, ori Biblioteci, după cum voii! voi să le publicați,
tați, gindindu-se la nevinovății cari au fost osîn, nj.. m fie-ci zi nul de oameni, venit! de prin toate
cari să se ocupe cu cele de care omenirea are. atîia
diți la moarte. Negreșit că spăîmîntarea asta
1 gurile pămÎHtulul, căror le suge șinele le rîbeste
nevoe, ca să-și salveze existența.,, leu, desigur, voiîi
. <^ga. frivindu-l după aceea, mun tnd acesta
nu-I semnul unei nobile pocăiri: ica nu arată
face tot posibilul să vă ajut în opera voastră, cu toate
de cît frică.
că și aici în New-York, sînt atîtea și atîtea de. făcut.
Părerea mea ie ca Revista să apară regulat in fie
In Spania, bună oară, vedem destinată pentru
care lună, adică cu două numere mai mult de cît asupravegherea revoluționarilor și anarhiștilor, o
parc acum. Cu chipul acesta s’ar deștepta poate și un
poliție foarte crudă. Aceasta se trudește strașnic,
interes mai mare pentru Revistă... Țînînd în samă obca să descopere toate comploturile, toate conspi
servaț-iea ta, foarte dreaptă, ca nimeni să nupropue ce-va
Cons
iă
la
unii
acc
.^\
fn
special
în
rațiile, pe toți conspiratorii, dar. intr’o zi senină,
I MU după pîHe^
1 mtr 0 legătură după aur, ,la care lei n'ar putea să cuniribue, voesc să-mi scrii cît
poate să coste tipărirea și expedierea acestor dună nu
...
,1._._______
în ___
orașul
cel mai încătușat din țară, cel mai strașmere mai mult, poate va fi posibil să fac ce-va atei,
nic
iik păzit,
pă/.'iL, simplu,
c»uHpiu, cu încredințarea omului convins
■
îe,
ăe cel mai afropentru a scoate chcltuelele necesare. -4ș crede să faci
că-ndeplinește
o datorie, Cel ce trecea pe stradă,
.........................
celcra să
acesta. îsl însucunus ut aceasta și prin revistă, poate mai sînt și alții
visător și senin, pe sub ochii cei încruntați ai
cari să contribuească la asta.
Salve,
New- York, S Mal, 1905.
S. Most.
alguazililor, omoară pe ministrul care lucra, de-un
șir de ani, la ceea ce i se părea lui c'ar face
fericirea patriei sale... Atuncea ? Atuncca ie cu
DIN ST. LOUIS
neputință de a pătrunde tainele cugetărci ome
l fef4
 în sbemal'1^aceștia,
nești. Și
ct dacă cugetarea omenească ajunge de
Iubite Mușoiu,
>a al cărui
a împinge brațul armat împotriva pieptului vul
nobil**'C‘l,n ne Rivală dit h cani\,alisvtiiel
trage
După ce am vizitat locul acela «ideal», de aici din
nerabil al organismului social, Ie din pricină ca
America, despre care se vorbește in No. 1 al Revistei,
în societate ie ce va putred. In lemnul pardoselei
din anul trecut, m’am oprit acolea, în St. Louis. Ie de
pe care
noi danțăm,
atîția
inscc101
e,
------ --------------T—
-T— viermi,
-• atîteancra
ii mai spun cîte am indurat în locul acela,
--------•
—
opera
i°
r
neajunsuri și suferințf... Numai mulțămitâ priete
atîtea fiînți organizate își îndeplinesc op
nului
Most,
New-York, am putut să mă car de-acolo,
"
u,u!
Mos,
'din
‘
de
distrugere,
fără
ca
noi
să
vedem
vie
de
distrugere, fără ca
noi să vc t
lăsînd în urmă o mulțime de ființl tinere, in parada celei
tățile astea și
în con
('Șn,
pentru'-r',
/ Ivește. împreună cu
tătile
si fără să avem vre-o putere in
mai cumplite exploatări, despoleri. Aici, în St. Louis,
'
?i
iren
>
Fie-care
ter
CSClC
S
"
le
l
)ersonnle
lor... Ce-i de făcut, inse, cc-i de făcut ? Un _uC
par’că-s mai în apele mele. Am dat ochi cu o mul
.
ra
7 scE ril‘ca să t££r.0 vt»e
contact cu osimplu de
podeala Ic
ie mîncata
țime de camarazi, pe cari cu toate că nu i-am văzut nici
simplu
de tot.
tot. Dacă
Dacă podeala
o
dată în vieața, sau mai bine cari cu' toate că nu m’au
viermi,
s'o
distrugem
si
s
’
o
înlocuim
cu-n
P
ar
,
--------- 'atragem și s o înlocuim -Wne.nchC' i .pren "ă!lu*Ștl,sthtA nr<: I1’0 pune un cunoscut cu
maîbine-ncB
văzut
nici o data, mi-au arătat o prietenie cu totul caldă,
nou, mai solid, mai bine condiționat, mai b
a :
. ' ‘tyinsl ,n *
1 Dacă ai avut nenogăsind în rîndurile lor o frăție ce se găsește numai la
•
'....Numai
cu
chipul
acesta
vom
P
^
lu
>
scurtă
dmnă
iat, mai solid,
idealiști... Baeji entuzi ști, unul și unul, despre al căror
entusiasm mărturisesc dolarii ce ți-ain trimes... Aceștia
face față amenințărilor viitorului.
sînt foarte însetați de lumină, ■ și ajută foarte mult pu
pAt,^e.
într’un oftat ort un
blicațiile noastre, fără să ție samă că poate limba ăcestor publicații ie străină de limba lor.,,
♦
CflCu7 acd!ita, prietenul
Locuesc într’un cartier cu acești camarazi, în cartierul
.............
�ne Vista ideei
64
I
■
cvrcesc, unde stau Italienii o mulțime de
riea îe acolea de nedescris. Cartierele oropsiților d n
um
celelalte orașe mari, nici n’au aface cu cartierul acesta d,n
jos”. Locuințele,atmosfera,
St. Louis: râiutn cu mult mal pe aproape te desgusteazâ
tipurile schimonosite de acolea, egrilor de-aicț sînt cu
de vieață. Tipurile evreilor și n®Ș
I"
.anormalitatea
și-a tritotul străine de tipul omenesc. Abr"
acesta, restul
mes top oaspeți! aicea.. Fața de carticrul
cari
Aristocratismul
nramiinf faceTun contrast cu totul izbitor.
iși manifestează acolea. nastrușniciea.Polițiștl pela poarta,
bine cu cile doi lachef, tramvae separate, vagoane, in
care nu fie-care are dreptul sa mtre, tn fine un feliu de
traiu ca in Europa,. Notez aceasta pentru ca Ameri
canul pretinde ca le departe de mofturile aristocratis
mului din Europa, unde, cum spune dineul in batae de
ioc, sînt numai Regi și Țari
.
St Louis, in sfîrșit le un oraș boeresc. Politicianir,
cari susțin cum ca sînt Democrațl, au dat dovada câ-s
leprele cele mal pacatoase, cînd a fost vorba sâ îngniasca de interesele comuni țâței.. Dînsiî au sâvîrșit, mal
anul trecut, un furt spalniintator. <The supreme court»
chipurile și-a făcut datoriea, după cum spune legea, și Iei a
fost condamnați. Dar cel maî mulțl au tulit’o. Unii s’au
dus în Italia, lear alții în Egipt, sâ facâ cura de aer
curat. Alții, înse, fără nici o rușine, șî-arată mutra din
' tramvaelc și birjele de cari pomenesc..
Ie revoltător, cînd vezi frumoasa Italie, încântarea
poeților, că Ieste părăsită de oamenii iei, cari sînt nevoițl să vie acolea, în înghesueală, și să muncească
pentru nimica toată, lear toți tâlharii și toți mișeii ducîndu-se să respire aer curat în iea... Ie revoltător cînd
' vezi câ Negrii au fost aduși acolea cu sila, din țările lor
calde, și prefăcuți în robi, lear niște vipere, cari se îm
păunează cu numele de Democrațl, găsesc în . locul lor,
pe timpul îernef, cea mal nespusa desfătare... Ie revol
tător cînd vezi evreii, goniți din țara nașterii lor, liiațl
acolea de inimi bune, de frați de-ai lor, de evreii bogațf, și grămădiți la un loc, îear în țara naștere! lor niște
vampiri de politician!, ca și acel de pe-aici, își duc vieața
într’un desfriu. Ceea ce-i înse și mal revoltător, Ieste
cînd vezi din partea tuturora atîta resemnare... Dar roa
dele ce prind sâ dee ideile noastre, grație elementului
tînâr, ori și cum sînt încurajatoare.
Ideea grevei generale găsește din zi în zi un resunet
mai mare. Groaza ce această idee aruncă în tabăra ca
pitalistă feste denedescris. Și capitaliștii cată prin toate
chipurile să o combată, făgăduind feliu de feliu de re
forme. .. Nu mal puțin această idee Ie combătută chiar
de cstâpînirea cu votul obștesc---, chiar de ^socialiști»,
can văd intr’însâ mijlocul cel inal bun de a pune capăt
orl-cârul feliu de exploatare, orl-cărul stat sau guvern...
Aceștia se asociază cu toți priveligiațil, strigind: jos
dezordinea, jos Anarhia^ băgînd în capul lume! c’ar li
dezordine Anarhiea... Mișcarea începută îuse nu-și pră
pădește avîntul, ci din potrivă capătă tot mal mulțl
aderenți...
Ideea grevei generale, care cuprinde în sine năzuința
spre o lume normală, se ridică mal presus de toate pâpușeriile partidelor politice. Și nici, o altă reformă și
nici un mijloc nu-1 va putea aține calea, n’o va putea
stăvili. Iea ne anunță sfârșitul tuturor relelor, și toate
fagâduelele celorlalte idei râmîn nule față de pornirea
acestei idei a grevei generale, care-I oglinda Revoluției
Sociale.. Toate prevederile stâpînirel și toate măsurile
ce-ar lua Iea împotriva campionilor libertâțel, sînt în
zadar. leată ce declară un ofițer American, la o ședință
a staUiluI-major. «Față de descoperirile noi ale chimiei,
tunurile și puștile noastre, ca și orf-ce alte mijloace, sînt
în pericol, și nu maf fac parale. Un îndârjit, poate căra
cu dînsul, în buzunar, o oare-care compoziție chimică,
fără ca noi sâ avem știință și leată că totul poate fi spul
berat și aruncat în aer»,..
Muncitorimea ca și o mare parte din camarazii noștri,
cari se tem prea mult de strășniciea și de împotrivirea
sțăpînirel, sâ lee această declarație aminte... Stăpînii se
?i-ngrozesc cumplit de noua cale de luptă a poporului
oropsit. O dovadă ne dă un ziar de'acolea, bine înțeles
reacționar, care, ca sa mai liniștească spiritele stăpînilor,
a.E? . at lD timpul din urmă un articol: <No sign oi
s rl«-e in bt. Lonis May i». Ceea ce însemnează : Nu vă
temeți, n o sâ avem. îndîrjîre in contra noastră în primă
vara asta, du toate câ primăvara sclavii au mai mult
Dar clasa stăpînitoare cunoaște bine spirit,,]
titor al proletariatului. Și sâ sperăm ca reamV rfis'Tî
torilor va fi și mal întețit oare, pentru 3clavi îJ‘taI»iî»i.
țîndu-1, pe aceștia, pe deplih, câ ie ce-va natural , Crcdin.
om de a căuta sâ-șt scuture jugul, de a arăta\J nlr-iJn
a trai și benchetui pe socoteata altuea ie o crim-ț •
crime trebuie de opus rezistența.. A nu ne la^’ ,earh
măcelăriți, cita vreme sîntem nevoeșf și avem t k a 11
de o bucata de pine, a nu ne lâsa de a fi zu^bll'rili
cîtâ vreme protestam în contra alcătuire! de ga?trnjl'.
aducînd idei noi. ușlirătoare de vieața, Ie chiar asla:*l,
nostru scop, pe care prin nimic alta de cît prin
Generală nu-1 vom putea atinge mal bine.
^to
Cu drag,
St Luuis
______
James L0EBker
BEWST4IDEEI
1905, lulîu. No. XLV. 5.
CUPRINSUL
p Jfai/olu : Pentru mulțl
filiuoud DemollnH : Educație» prin nilrfS
DIN ENGLITERA
Pe cale de petiționare directă
Lucrătorii de la o fabrică militară de cizm
din Anglia, punîndu-se în grevă, au luat pe dar
drumul spre Londra, unde-au ajuns cu bine
La Londra, fără să pîeardă vremea, se puseră n
treabă, mergind ca să găsască pe ministrul de
răsboiu, Arnold Forster, să-l roage să le fa.
bunătățască soarta. La palatul de Westniinster
sc răspunse. înse, delegaților, cum că ministrul nu
putea să-î primească.
Firește că nu Tera cuviincios nici de cum, și
lucrătorii se hotărîră pe dată, se apeleze laputerea legistativă. De bună samă, plingerile lor
aveau să fie primite maî bine de cătră reprezen
Altiroclin: Un interogatoriu.
I, TolHtoIl Orbii ți elefanții.
gxprew*: Cfte-va trepte.
legendarul : Bobul de grîu.
Cboulppo : Omul ți societatea
J, NOVlcow : Ipocritica carh.lteE
ri.™
’?
’■
L. Ueiebuicotr : Progresul,
PENTRU MULȚl
Nu-I totdeauna fără folos de a cunoaște mintalitatea adversarilor tăi și de a urmări, pentru
asta, un contact trecător cu Iei. AI adesea pri
lejul' de a da Ia iveală multe curiozități, cari să
iiitnieaecă pe mulțl. Cit ne privește pe noi,
sintem foarte satisfăcuți că ne-a fost dat,în sfîrșit,
să descoperim cari lerau motivele pentru cari* în
tanții poporului...
special autoritatea, care față de noi și-a și Ieșit
Și căpcteniea lor, un oare-care Cribble, căpădin rol, ne-a combătut atîta vreme cu atîta lipsă
tîndu-șl o carte de intrare la Camera Comunelor,
chiar
cătră sala ședințelor, | de scrupul și cu atîta rigoare. După mărturisirea
.
sc îndreptă drept c
’ "
unul
slujbaș înalt, pus anume să supravegheze,
unde pătrunse fără sfială.
95
....
să iirmSrAîianS
urmărească anci-uU-al-an
activitatea noastră, slujbaș CU cat’6
Un deputat discuta un fprocct de lege. CnMit.
am ciutat
anume ss’’avem
avem oo explicare,
explicare, în
în primul
primul
am
căutat anume
socotind că dînsul avea mult maî mult zor ca să-și1
rlnd,
unul
din
motivele
combatere!
noastre,
a fost
rînd,
unul
din
motivele
combatere!
noastre,
fost
arate cerințele, de-o dată strigă
strigă cu glas
gI jinrlhziawan
n(jucerea jn erOare a
țârei. de acătră
_ cîrmuitorilor
-•
«Nu isprăvește oratorul o dată
" vorba? leu,^ ț
un șef de siguranță venal, din fericire acum îndin Northampton»... Fără îndoeală,
icra un
ndoeală, icra
j jaturat din acest delicat post, și penti u care resă aibă drept de preferință
la vorbă.
Și
ță la
vorbă., 91
.■ voluționarismul sau anarhismul nostru Iera o nes'aștcpte nici un răspuns, dimpotrivă, folosindu-se
de uimirea și tăcerea obștească, prinse s’aralc,pe j1 secată mină, de exploatat. Iei ne făcuse o repudată, cum c’aduscse cu dînsul o sută cinci-sprc' | tație grozavă, și pururea avea nevoe să i se azece oameni din Rauds, ținutul Northamptofi |f corde alte și alte resurse, , ca să descopere comcum-că făcuse tot drumul acesta, până la LoimW», Ii Ptotart imaginare, și pururea cerea să i se încu.?'— la~/«Actor2*
estor2.1 y*mțeze cele mal nesăbuite mijloace, ca- să para»
f .
w b Pan•>
ca sa arate, in rața Camerei nc
i v.îr ac fă^ ' ,eze 0 mișcare amenințătoare qumplit. Se încra
nimic
țe]eg0
gQVernan^
dar că se încredințeasc, că nu iera
hipnotizați,
prostiți,
nici acolea.
. , .i uau Inr
. numai
,
„deloc,
totul,
• ■ - acorI se arctă, se-nțclege, căl nu sc
se înșel
înșelase
> numai să se ~-=previe ok râbjahAfa
"'<L‘
35
h, | eialj. Libertatea
fiind pe dată scos afară
din
sală.
Gonit
C11IQ
rtatea
personală
nu
ni
so
atnno • r
afarii. din sală-, Q°"
P^tvu-ca
tribună, iei încercă să între în bufet, in
Urmăriri «1^°^ aatunci
^uncî n’ar mal fi fnqf
să silească chiar brîul de agenți, dar in
pa I
. e măsuri complicate cari
rnqfî
nu de partea lui iera forța, și trebui sa P* . cret ’
fi p6 carl sf( lo
®
sască palatul Westminster.
1 fivoî3'r 86 cWeamfl xU C01 mal prinieidios fiind n r T
In sc'hintb, opiniea publică fu eu totul
bilă lui. Populațica Londrei sărbători p & |(, de
uu >6
O Revistă i-au rugat să primească, din P lfl înai
nuai.e^ a«esea1 ^am ^out cunoscut. Știeam
--uaiRn
r
. -eC
un prinz. Un circ i-a -invitat
să
îee ioc0 jțjjni- 5*. Dar
P.atna»
pa” ’ acea3
cea3ta,
ta. dată de atîtea or! în • vileag,
invitat sa _
hiranj
scoate autoritatea superioară din orToată lumea le dete o considerație aPlrea*I
S
ĂcordTd^ c,ercetează nimic.
trul de războiu făgădui‘ on
î ^IU,--“ ,Znuuțilo
■> -—
1 nrU
indat
se «•?»
Putu
’3't....
bu"' nâtilor de
baza unnaririlor noastre și sicacă va interveni și totul se regi
regu WC un re^ltat (^1 Jhiea
3Uferit n’a fo9t de cîfc mesch‘■•pctedne-au băta‘
. «ut 14“ a'ajbaș tnfruptat la cîștig, cel ce-a
Calea petiționare! directe
Greviștii din Northampton
c
ea aâ ne facă mărturisirea aceasta și
degeaba.
s:'ă!
București, Strada Epurilor, 10.
ca,re nu găsește destule cuvinte de blam împo
triva purtăre! predeces irului său, găsește totu-ș!
un motiv serios de a nu se slăbi nici acum
urmărirea în contra noastră. Organul nostru cu
prinde lucruri ațîțătoare, cari nu pot să fie lă
sate să circule așa slobod, fără control. Dovadă
seriea de articole, apărute în Revistă, anul trecut,
sub titlul C. F. R... Cît de serios ie și motivul
acesta, vom vedea mal tîrziu. Motivul pus înainte
înse Ie un motiv postum, pentru-că urmărirea
noastră durează mult mal de mult. Cît pentru du
rata pe care-o străbatem, acuma, de timp, moti
vul pus înainte Ieste anterior, pentru-că seriea de
articole C. F. R. a fost sfîrșită, precum a fost și-ncepută, anul trecut. Funcționarul cu care ne-am în
treținut, părea să ne mal găsască înse și alte
cusururi, cu cari să îndreptățască că ochiul autorițățel trebuie îndreptat, țintit pururi spre noi.
Ne pare înse rău că scurtele noastre argumente
au tăeat vorba foarte’ curînd și au împiedicat ca
cusururile ce ar fi fost vorba că am mal fi avînd să
fie desfășurate și lele. Ne pare adică rău că expli
cările noastre au fost hotărîtoare și am ajuns la
înțelegere cu întrevorbitorul nostru atît de ușor.
Am fi avut poate prilejul de a întră în dezoltărl
mal întinse, dacă ni sar fi arătat cum-va nea
junsuri mal mari, de-a arăta și mal mult poate
rațiunea operei, activitățel noastre. Așa, ne vom
îndeletnici numai simplu să vedem cum stă lu
crul cu ceea-ce s’a apucat să ni se pue în sar
cină, cu toate că nu s’a mal stăruit asupra nici
unei sarcini apoi.
Va să zică seriea de articole C. F. R. a tmplut autoritatea de groază, făcînd-o săîndreptățască orl-ce măsură în contra noastră, nu numai
din cel mal depărtat, trecut, dar pănăîn cel mal de
părtat viitor.. In articolele în chestie Iera vorba de
extremitatea la care niște oameni, dintr’o categorie
foarte numeroasă, ajung. Iera vorba de lupta unor
oameni împotriva unor nesuferite rele, tocmai cîn’d
categoriea acestora Iera împovorată cu ceasuri
foarte multe de muncă, cîndle plătită mizerabil, ne
îndestulător, cînd sufere, într'adevăr, cumplit, de
brutalitatea unor mal mari. Ceea-ce nu putea săfie
de cît, întețitor... Va să zică, articolele acestea nu
lerau oportune, pentru-că reflectau.tocmai o stare
reală de lucruri, a cărei dublă viziune, cum s’ar
chlema, ar fi putut determina pe unii să săvîrșască
fapte nesocotite... Argumentarea aceasta arată
REVISTA IDEE1
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEÎ.
Abonamentele se trimet prin mandat:
D Iul P. Mușoiu, 10, str. Epurilor,—București.
Ști.
�revista
. Revista, ipEri
limpedeț țum-nă nut.oiUnt.ea nu hri^alfâ
hro>.i>y« grijii <te
-cit de-a. falățainx viziunea cea dublă.. Cit de-a,' lua
măsuri «re-a îndrepta''relele Pf cari însă-șl Jea
le consideră, „cumplite/ btrigăteardjjhabar de grija
n’are. Âtuncea afle autoritatea, că măsurile Iei,
în contra noastră, pururea vor fi neîndestulă
toare» pentru-că dubla vizjupe, pe lingă viziunea
primă n’ârb im iol covtrșifor. Pentru producerea
acelor-fapte-îm^ocolifa; ajunge o-viziune-prima,
ajunge realitatea împovorătoare, cum Ie, care
și :determină totdeauna toate dezastrele ce tiu
loc.’ Dacă ar fi ca astea să se petreacă umflai
după un oare-care îndemn, după un dinafară în
demn, autoritatea ar scăpa într'adevăr Ieftin de
tot, dispunînd să se neutralizeze un om și să se
urtnărească.0 publicație, care, în fond, ar putea să
se fee că ■ nici nu are alt i menire de cit să des
chidă ochii celor ce-s în măsură, de-a se grăbi
să amelioreze. >tarea mulțime^ dacă vot sc să înlă
ture uneitirile leL
. In special nouă, o autoritate care se‘teme de
dezastre/ de catastrofe, ar trebui să ne fie recu
noscătoare pentru ceea ce facem și să ne nlulțămească mal mult. Și' dacă ar avea ce-va de ur
mărit, autoritatea aceasta, ar avea de urmărit
împiedicarea abuzurilor și relelor de cari-I plină
organizarea socială de a-zl, de cari sînt scoși
din fire ațâți, de cari-atîțî se plîng, de cît îm
piedicarea stăruințelor unul „ora de a da la iveală
aceste abuzuri și rele, cari, rămase la întuuenc,
fac și mal mare rău. O autoritate cuminte s’ar
putea instrui din toate cîte se pun înainte, și-ar
trebui să pue cea mai mare silință,'pe cît îi stă
în puterile Iei, să amelioreze, în gradul cel mal
mare, după cum o spunem mal sus, condițiile
viețeî. omenești. Pentru-că aceste1 condiții nu-s
doar în cea mal strălucită stare, lucru care se vede,
și autoritatea n'a’ scos din urmă doar singurul
buletin pe cari lerau scrise doleanțele mulțime!,
a. căror îndestulare lea ar putea-o neglija... Cît
despre comploturi și despre planuri grozave, nu
Ie nevoe ca astea să fio scornite sairpuse de cine
va mal dinainte la cale, pentru-că Iele se izvodesc
spontaneu, în toate capetele plecate sub aceea-șl
apăsătoare povară, mal mult sau mal puțin gînditoare. lear văzduhul întreg freamătă de-dn mur
mur de nemiilțămire, de răzbunare, de -ură, faru
ca cine-va să sufle, de-pe vre-un vîrf de munte,
vreun vînt.. Puteți să dațl afară pe toți slujbașii,
cari credeți că var molipsi și v’ar nedisciplina
personalul, și să luațl împotriva lor orl-ce măsuri
de represiun • veți vrea. Puteți alege cel mal do
cili, cel mal blajini, mal blînzl oameni din lume,
dacă-I veți pune tnt în condițiile celor în 'cari se
străduesc cel de a-zl, do cari vă slujiți; tot're-'
zultatul pe care l’ațl dobindit cu cel d ■ astă-zl
îl veți avea. Pentru-că și aceștia aiv fost din capul
locului tot atit de docili. Nu veți mal auzi acelea-șl șoapte grozave de cît dacă v’ațl a-4upa ure-:
chile sau ați surzi, și nu veți mal vedea petrecîudu-se acelea-șl fapte înfiorătoare, do cît dac-ațl
închide ochii sau ați orbi.
. In 'rezumat, prodilecțiea noastră, de a da la
căii’am
w
naivului omenesc;
ca săpoate
zicem
amavcMdecit.predilicțieasfa,
I« iote
fi
It)EEt
G7
mai rațional, milî nevinovat și mal domn/. Bine dar
izbucnirile acestea,,pe lingă gravitatea ce-o au c-i
fapte consumate, adesea se prefacTntpo amenin
tare. Față de indolența autoritățeî,'date sau un
îâ- iveală, aceste izoucnirl șl sînt o amenințare
ce-I drept. Dar n’aveni cum să le ștergem carac
teristica ce firește o au. Destul,pă în interni™
noastră Ie de a le phne înainte ca un îndemn' ca
-un îndem do a se pune cît mal curînd un capăt-’f»-.
lolor strigătoare cari pemulțl îi frîng. Și, înreaY
tatea faptelor, izbucnirile date la iveală de noi, ani
putea zice, altă menire nici n’au. Desigur, stăpim.
toril nu ne-au priceput nici o dată nici gîtillui; șjfai
și-au dat nici o dată samă, n’au adîncit nici o dată
rolul activităței ce o desfășurăm. Cu toate astea 1
vedem, nimic care să fie pornit dintr’un si'mț niâi I
ales și dintr’un calcul mai bine judecat, A da pe
cele mal caracteristice fapte, a da pe față chiar
plănuirile infernale, cari, din prieijia suferințelor
îndurate, în capul celor mai mulțl clocesc, -însamnă
a provoca un concurs general, de-a împuțina su
ferințele de cari cel mal mu ți pătimesc. Insamnă
a scoate răul la si prefață, însamnă a aduce la
lumina zilei, la lumina cea mare, zbuciumarea și
lupta ce are loc acuma, mal mult sau'mal puțin
la umbră, cu osebire între cele două tabere, de
stăpîmți și stăpîm, cari-s în trio atit de înverșu
nată încăor ire acum... Cît se atinge de noi, în rolul
pe care-1 îndeplinim, am putea fi luațl mai curînd
ca niște cronicari de războia. Și op iade infor
mare. ce-o facem ni se pure atît de cinstita, atit
de însemnată,în cît ni separe surprinzător, une
ori, că pot să fie împotriva Iei preveniri, ni se pare
surprinzător că nu se asociază la opera aceasta ;
mal mulțl.
|
P. Mușoiu.
'
EDUCAȚ1EA PRIN PILDĂ
Unul din cele mai puternice mijloace ale acestui
"
ie următorul : ae
soiii de educație, prin pildă,
pune toată silința, de-a sc băga
b o in mintea co- - nici
-«-i o
piilor ideea că nici un felin de muncă,
treabă, orî-cit de josnică s’ar părea, nu1Ie
" rievrednică dc-un om/ și că Ie cu putință a o îndeplini orî-cine, rămînînd totu-șl un om distins.
Ceea-ce-1 vrednic de respectat sau de desprețuit,
nu-I funcțiea, ci omul. In privința asta nu vom
cita de cît un fapt, dar. care, prin natura-I, lă
murește tocmai ce vrem să demonstrăm.1 In An
glia, la Bedales, însă-șl elevii fac, ceea ce, în rC’
gimentele noastre, >se chîeamă curățenie sau «cț>rvadă». Mal mult, ca să se vadă bine marea; însămnătate a acestei munci umile; dircttorul si-a
înde-
rezervat, .anume pentru Iei, sarcina de a o înde
plini cu elevii, și-ntocmal ca și iei.
• Cuî-va poate să-I vie să zimbească de aa a»
să-I vie poate a face spirit pe socoteala un^
asemenea lucru, precum Ic obiceiul.' Cît'deșpr
mine, simțesc mal mult de cît pot.spune, fe'a
educație cuprinde acest fapt simplu, îndep 'n
cu-atîta simplitate. Ceea-ce mal mărește încă
seninătatea unul asemenea fapt/ ieste că dr^
torul ieste un vechi fi elev al aristocrăticufa1
legiu din Rugby, un vechiti student al Univct®
I,
1
im Cambridgc, care posedă toate gradele
ti^^gpund agregației . franceze, .carerI un ,1acc c
tins. .La școală, dinsul ,și-a rezervat
tinist dISlatinei și ocupațiea de. care pomenesc,
predarea.
norma|jștir noștri plecați; a
N“ • - asemenea cumul, nici pe cel carr^sînt
practica
ani, și podte mai cu sania pe-aceștiă.
fcC-°HCmai mici amănunte, ale acestui solii’ de
Cc
sînt combinate în vederea de-a infiltra
educați »
maî t;nci-î chiar, sentimentuj limlu C°P* j
că sînt bărbați. Nu voiu uita nici.o
Pedf’. Cpresiea ceram simțit, în prima sară, din
datâ ir*jjat ia Bedalcs, eînd arii văzut pe elevi
C- -3?iindu-se, unul cîte unul, prin fața directorului
parllL înainte de a sc duce la 'culcare- Fie'C°1' copil» sc așeza mîildru în fața-I, i se uita
^•hl ca și cîud ar fi fost vorba să boxeze cu
^1 după ca’re-î dădea o bărbătească strîngere
Ie' .
<Trebuie să se obicinuească copiii a
’rivi pururea pe un bărbat în față», îmi zise
n nu Badlcy. Așa-că, copiii, chiar cei- mal tineri,
n’au nici o dată, față de profesorii lor, înfățoirea aceea plecată și umilită, intru cît-va cam
falsă care-I atît de obicinuită la noi. De alt-felîu,
infățoșarea asta Ie o necesitate a ' sistemului
nostru' de educație, pentru-că, cum să ții altmin
trelea în ordine, într'un regim nefiresc, atîtea sute
de copii, dacă n’al desfășura riguros stindardul
autoritățeî și dacă n'aî înfrîna ori-ce pornire de
independență ? <Copilul Dumitale ieste ascultător
și supus», leată lauda cea mai mare pe care un
profesor de la noi o poate aduce unul elev.
Buletinul școlar pe care l’am'primit de la Bedales, pentru copilul mieii, la sfîrșitul celui dintâi
an, se termina âst-feliu : «Cred că veți găsi pe
copilul D-yoaștră mai viguros la trup, mai, mde:
pendent de caracter și mal stăpîn pe sine». Ce
concepție mal înaltă, maî frumoasă și mai ezactă
se poate avea' de educație și de om... In acelaș
timp,directorul îmi scrise: «Cred că-i de preferat,
ca, după vacanță, copilul D-voastră, să vie singur
de 'a_^ar,s Ia școală. In Englitera, noi credem
cum-că asemenea călătorii sînt un prilej mihunat
pentru a obicînui pe copii să'se conducă de sine»,
jn timpul celei dintâi călătorii, cînd copilul fu
IhV STn^ure* lu* răspunderi, în trecerea caițau . La Manche, dinsul lăsă să-I iee, biletul
vint .turbat. Iei trebui să meargă cu umilință
. P°vestească cazul căpitanului, de vapor, care
plas-»,na '
’rt asla un minunat prilej de-a
făcincl°c-^-iC^ morală asupra nebăgăr.el de samă,
Cred
*^ereze Părintește apoi uri alt bilet.
■Nimic nJJ1 J*eaîa ^uî'hu-și va mâi pierde Biletul.
T-°t cam3 Un
c.*t o bună lecție de lucruri...
măftarea-ntreb'-1Tiea aSta> Pus.eî copilului mleu ur-
Nirn^n* uîmit ma* mult în noua-țl școală ?
" De L nU m‘nte nicî ° data-
0 $’Pă de Jy*1UjîT1Intc nimem nicî o data?... După
At" F>ind-f“ irCl coPllul îmî răspunse:
Afară de • a nU*« nevoe: nimeni1 nu-I spionat,
un elev âr minți, lei âr fi
r,ar mal vorh-aScâ ?coala» fiin'd-că băețil ceilalți
acela ci CU Jel‘ ^‘n<^ un profesor întreabă
de: «leg»
făcut ° &reȘaIă, vinovatul răs-
— CeilalțiJnșe nu-șl bat joc de Iei?
— Din potrivă, Iei găsesc că-î foarte frumos
'de-a nu'avca nici o dată frică.
Cu chipul acesta, acești copil, tratați pururea
cabă rbațî, deVin într'adevăr, și foarte degrabă,
bărbați. leată, în privința această, un fapt, în
aparență neînsemnat, care, cu toate astea, a
aruncat, pentru mine, o lumină vie, asupra chesstiei educației. Faptul acesta poate să impresio
neze, deopotrivă, pe mulțl părinți și mame de
familie. Mersei o dată să vizitez o familie en
gleză, instalată pentru cît-va timp în împrejurimile
Parisului. Familiea aceasta iera alcătuită din trei
persoane: mama, fata, în vîrstă ca de vre-o
două zeci de ani, și-o mătușă. leu, de asemeni
Ieram întovărășit de nevastă și de copilul mîeu,
ațiinci. în vrîstă de nouă ani. Vizita noastră se
prelungi ca la vre-o două ceasuri, în care vreme
stăturăm conștiincios închiși în salon. Mi-nchipueam .cum,dă această îndelungată ședință trebuea să fi fost foarte puțin recreativă pentru tînărul mleu copil. Dar fui foarte mirat cind, plecînd din casa asta, copilul îmi spuse ca să venim
acolea mai des, fiind-că a petrecut foarte bine.
Dinsul stătuse înse vreme de două ceasuri înfipt
pe-un scaun, ceea ce Ie vădit că-i contrar deprin
derilor și' gusturilor unul copil.
— Ce feliu ai petrecut, îl întrebai leu... Dinsul
stătu o clipă la gînduri, pentru-că natural îel nu-șî
analizase impresiile, și-mi răspunse ezact aceste:
— Am petrecut, fiind-că mi s’a vorbit toată
vremea..,
— La rîndul mleu, reflectai la cele ce se pe
trecuse și leată cele ce constatai: In toată vremea
cît dură vizita' noastră, fie-ca're din dame se du
seră pe rînd să stee lingă iei și să vorbească
cu Iei întocmai precum făcea și cu noi: copilul
nu fu lăsat măcar o clipă singur, și asta se pe
trecu atît. de natural, ca și cînd copilul ar fi fost
o persoană în vrîstă. Cînd se aduse ceaiul, iei
fu tratat ca și noi. Așa în cît, din cea dintâi clipă,
păn la sfîrșit, dînsul avu impresiea netedă cum-că,
de-odată, devenise cu adevărat un bărbat, și;
de fapt, se purtă toată vremea ca un mic bărbat,
hiîhdu-se în serios, fiind-că și iei ieraluat înserios.
Să nu-mi răspunde-ți că asta-i lesne de pus
în practică, că chiar așa ne și purtăm față de
copiii noștri. Ie mal puțin lesne de cît se pare,
în ori-ce caz îe cu totul deosebit, n’are a face cu
feliul nostru de-a proceda. Cînd ieste într’un
salon un copil, sau ne facem de petrecere pe
socoteala lui și cu iei, îl tratăm ca copil, sau îl
lăsăni Să se plictisăscă pe scaun, din cînd în
cînd zicîndu-I: «Aî‘ astîmpăr».., <Nu da din mînî
și din picioare»... «Stai drept»... Sau i-ndreptăm
numai niște semnificative aruncături de ochi, cari
dau să se înțeleagă toate,acestea de-o dată și încă
și altâ-ce-va... lear qînd sc ridică această mică șe
dință, i se zice: «Se înțelege, nu se putea să nu
fii și acuma nesuferit». Nenorociți! părinți, nu-șî
dau samă, că nu copilul ie nesuferit, ci acest
sistem fals, comprimator, anti-educativ, care, de
parte dc-a dezvolta pe om, il inchircc .te cu totul.
Copilul luptă împotriva acestui procedeu nena
tural, ccca-cc, de altminteri, ie tot ce poate mal
bine face.
I
K
�REVISTA IDEE!
ăfeVIsTA ttfefci
68
REVOLUȚIEA RUSĂ
In Rusia se petrec fapte din ce in ce mai
semnicaliue. Reproducem t din toate, după re
lațiile pozitive cari le-avem, ceea-ce nt.se
pare mai demn de reținut, ceea-ce ni se pare
o indicare mai demna de urmat de gloatele
cari doresc să-și scuture jugul și șa icasa
de/uiilio din robie.
,
,MPricinele și caracterul acestei revoluții
Cel-a ce se petrece în Rusia de nouă Inul de zile,
nu se poate numi alt-felifi, de cît începutul unei
mari revoluții, unei revoluții caro nu numai ca va
schimba, dar caro a și schimbat multe lucruri în
ordinea politicii și socială a împărăției țarului. De la
executiea lui Plehwe, scîrboasă întrupare a regi
mului’funcționăresc și poljțienesc, și mal cu samă
de Ia 22 laîiuar, dată, cînd lucrătorii din S-t Petersbnrg porniră la Palatul de Iarnă cu cerințele
lor, și cînd mulțimea jjaclnică fu împușcată de ca
zacii 'comandați de mani duci și-naltă boerime, cum
și de garda imperială, de la aceste două date, sis
temul autocrat, ce se credea de lume a tot puternic,
a fost cu desăvîrșire dezorganizat. Toate clasele na
ției ruse s’au desfăcut de guvern. Nobilimea și in
telectualii prinseră să ceară cu tărie drepturi poli
tice, Icar burgheziea, peste samă de-mbogățită în
acești din urmă ani, dar ne avînd nici un drept
cetățenesc, n’a întîrziat a adera și lea la mișcarea
liberală a intelectualilor și nobililor. întruniri ne
îngăduite, ale reprezentanților acestor două clase cîrinuitoare, au fost ținute deschis, la Moscova, S-t Petersburg și în alto orașe mari, pentru a cere o con
stituție liberala, întemeeată pe înlăturarea deose
birilor de clasă și pe votul universal.
Istorica ne dovedește, cum că marile, revoluții,
din timpurile moderne, pururea s’au îndeplinit cînd
clasele cîrmuitoare și exploatatoare s’au certat cu
puterea. Cu asemenea prilej, poporul exploatat și
apăsat s’a putut ridica și a putut să smulgă de la
apărătorii lui oare-cari concesii economice si sociale.
Revoluțiea din Olanda, din veacul al XVl-lea, cea
din Englitera din veacul al XVH-lea și marea Revo
luție franceză, au fost făcute la adăpostul unei
lupte la feliiî, împotriva apăsărel spaniole, îm
potriva autocrației lui Carol l-iu și împotriva destrăbălărel stăpînirel lui Ludovic al XVI-lea.
Țarismul de astă-zl a întrupat în Iei și apăsarea
spaniolă a lui Filip al 11-lea și autocrațiea unul
Carol l-iu și putregiunea vechiului regim francez.
Netoleranța religioasă, apăsarea naționalităților cu
cerite, predomnește în Rusia. Sărăciea și foametea
face vieața țăranilor ruși mal păcătoasă de 1 cît a
țăranilor francezi di-naintea Revoluției. Rapoartele
diferitelor comisii oficiale dovedesc că starea eco
nomică de astă-zl a țăranilor ruși Ie mal rea de cît
în clipa desființare! servagiulul, de cît în l^Gl. în
tinderea de pămînt arabil ce au la îndămînă ță
ranii a scăzut, cultura griului de asemeni a scăzut
de la 2G pană la 30 la sută, numărul capetelor de
vite a scăzut cu 40 la sută. Sînt ținuturi unde po
porul n’a putut plăti dările Statului de patru ani,
și Rusia centrală, locuită de adevărațil Ruși, Ie
cu desăvîrșire ruinată. Consiliile de provincie și
delegații țăranilor, cu toate că aleși chiar de funcționărime, au declarat într’un glas, cum-că numai
niște reforme adîncl în ordinea politică si socială
pot lecui această păcătoasă stare de lucruri.
In loc de-a acorda reformele acestea, guvernul
dedat la nrigoniri fără samăn. Lucrătorii ora
tor, Iu înțelegere cu țăranii satelor, au prins, cu
dhipul acesta, să se răscoale. Grevele și tulburi >
agrare au izbucnit în foarte multe părți
10
toată -înăbușirea sălbatecă și cruntă, grevele si /I1
burărilo nu ajuns generale. Pretutindeni țăran ir •
lucrătorii cer ca pămînturile și pădurile să fiR n?1
comunei, a cărei autonomie de asemeni o ccr ? ,
cer desființarea deosebirilor de clasă, libcrin.
conștiinței, libertatea cuvîntulul, libertatea de *
trunire și de asociație.
*lb
Prin solidaritatea asta frățască, dintre lucrători i
de la oraș și țăran, poporul rus, în cea niat im?,
parte neștiutor de carte, a desmințit teoriile acel y
soiu de socialism care susține că între interese!
proletariatului do la orașe și ale celui de la
ar fi împotrivire. Și lucru foarte însemnat 'peritri*
noi, anarhiștii, pe măsură ce revoluțiea se aprpnien0
tactica anarhistă se impunea chiar celor, cari i.'
vremea acestor donă-zecl de ani din urmă, mlieU
griseră și batjocoriseră ideea și tactica anarhistă
cu grevele Iei generale, cu autonoiniea iei de gril!
pare și de organizare, cu acțiunea Iei individuală
cu acțiuneal directa.
’
Manifestațiea sîngeroasă de la 22 lanuar fu
organizată de cătră clasa muncitoare din S-t Petersburg, în grevă generală. Pilda de la S-t Petersburg fu urmată de Moscova, Riga, Varșovia, Lodz
și Tillis, și, cu începere de la această dată, greva
generală a ajuns arma obicinuită a proletariatului
din împărățiea țarului. Insă-șl ziarele Franceze, sti
pendiate de țar, înregistrează zilnic greve generale,
în toate părțile țârei. Și, sub imboldul acestei miș
cări greviste, activitatea revoluționară aciuat un avint
fără samăn. Fără nici o exagerare, se poate spune,
că chiar în fie-care orășel și chiar în fie-care sat
industrial mal mare, s’au alcătuit comitete, cari lu
crează după inițiativa lor insă-sl, întrebuipțînd
atît presa clandestină, cît și armele, cît și boniba.
Dar ceea ce-I mal cu osebire de luat în samă, Ie
acțiunea directă a țăranilor răzvrătiți, atit împo
triva Statului, cît și împotriva proprietarilor. Sate
întregi se-ntrunesc, și, după ce depun jurăinînlul
de solidaritate, de unire, de frăție în luptă, silesc
pe proprietari să-șl cedee pămînturile comune! și si
semneze actul de cesiune. In caz de-mpotrivire, ță
ranii îl poftesc frumușel să se urce-ntr’o brișcă,
și ÎI duc la oraș, trecînd atunci în stăpînirca comu
nală toate bunurițe boereștl. Asemenea procedeurl
s’au semnalat în multe părți, în Rusia Marc, în
Rusia Mică, în Polonia și pe-aiurea Dar cele mal
tipice fapte de soiul acesta se petrec în Georgia,
Caucaz. Acolea, acțiunea directă a țăranilor a hiat
o asa desvoltare și-a îmbrăcat un așa caracter oe
nobleță1 și de umanitate, în cît face admirarea întragel lumi. Chiar bătrinul Tolstol, a adrosat țărani
lor georgieni o scrisoare de simpatie și de încurajare.
j
Mișcarea âgrară în Georgia
, înainte de-a povesti evenimentele ini?careL?8_rnIr
a țăranilor georgieni, Ie de nevoe a da cetib"
oare-cari lămuriri asupra țărel și nației Georgi •
Georgia, odupă partea de mlează-zi a marulu
de munițl al Caucazulul. Are ca porturi ia n
Neagră : Batum’, Poți si Sukum. Capitala Ge b
Tifils, Ieste așezată drept în mijlocul istmului
caucasian’. Tara Ie foarte roditoare, biue îmjw
tot atît de Bogată. în vegetație ca în
je-o
nerale. Țară muntoasă și pitorească, locu
nație omogenă, care numără, în cele z țil cea
vinci! ale Iei, două milioane de locuitori,
jjrUj
inal mare parte de religie ortodoxă-greaca, •
can*
câtolicilor romani și-al musulmanilor urcinu
la o sută de mii.
'
,
_ din colo mul vechi țări creștine, ișl
Gcorb,lll:Ur„arca națională pănă la începutul vea,astră nca/ ka fu alipită de buna-voc la Rusia,
în urma unul tractat internațional, caro
in 1801» in “ ;pî georgiene autonomia deplină în
LzW*iica lei interioară, înțcleglndu-se prin asta
adm>nl®!r7 moneda, justifica și armata națională.
instruct*0, ’g nrul veacului trecut, acest tractat fu
plinii
mal puțin respectat. Dar, după niminlal niulj ț lJieI poloneze, din 18G3-64, >și după
cir^-rr diferitelor populații neatîrnate din Cirzdrobirc
j rlls inaugura o politică de rusifiruzif» 8 '„pnită. Despre autonomie nici vorbă,
care J><T°
națională Icra ne-ng^duită și copiii
,nSU'^i r lerau silit! să învețe înhmbarusă, adică
țitrand°r’
nimjc>’ să rămînă in întunerec... Ceea^H^vnea guvernul.
co „ Ycra de-așteptat, această politică, și necin•a î sălbatecă, nu întîrzic să dee naștere unei
stil„,?HinirI obștești, mal cu samă printre țărani,
nt?U ri' totu-sl, învățămintul în limba națiomțlă
la Crăsnîndi destul de repede, cu toate silințele
sC.vnrnuluI. Țăranii prinseră a ceti și în multe ținufuTCsc jntemeeară biblioteci sătești chiar pe chel.
țăranilor. Guvernul închise aceaste biblioteci.
Sultămirca crescu. Pe lingă asta, țăranii georJiciiI ca si frații lor ruși și polonezi, sufereau de
linsă de pămînt, de sarcina birurilor, do despo
tismul unei administrațil sălbatice și-al unei biurocratil militare conrupte.
Ic firesc lucru ca, dc la începutul mișcarcl mun
citoare și agrare din Rusia, țăranii și muncitorii
georgieni să se fi unit cu frații lor ruși. Manifestărilo citc o dată crunte, grevele parțiale și gene
rale ajunseră foarte dese, ațrăgîiid din ce în cc mal
mult masele din orașo ca și pe cele de la țară.
Acolca, țin să spun, cum-că țăranii georgieni nu
Încetează, să spună, do la începutul mișcarcl agrare,
că Ici lucrează în deplină solidaritate, in deplină
unire, cu frații lor ruși, și că cererile lor sînt la
feliu. Ceea-ce Ic adevărat, pențru-că pretutindeni
țăranii se nevoesc să prefacă pămintui și pădurile
în bunuri comunale, susținînd că bunurile Statului,
ale nobilimcl și ale altor proprietari trebuiesc îna
poiate nației și administrate de comiuiolb libere,
autonome.
Mulțumită acestei solidarități, mișcarea georgiană
n’aro așa dar înfățișare separatistă și naționalistă,
națiea cere doar o administrație și-o legislație au
tonomă, cum și justifica și invățămîntul public să
ne in limba georgiană.
y , n*cc dă o caracteristică aparte acestei mișcări,
Im, Pc.. in8^ "donzitatea ce-o are, unirea și înțeLâranilor. începută acum doi ani, în pronlS. n.r,eI’. di-nsa
răspîndi în întreaga țară
TnrnY
*oc.u*toril dc toate națiile. Armeni, Greci,
de niwfWC?-ZleJnT’
dau ,nina. Ura de religie și
«uvp'rn *»atit i . cn indăinnare exploatată de cătră
Wi O 1 5e,elil,tu provincii, in Qcorgica n’are
pierind ; r /naI In. vcdcni acolea vecinie vrajbe
^tcl im'ii.1e^alitățcl economice, în fața liber’iWtl I.
u Ă* coniunale. Inițiativa acestei egafonmihri<i,î , 1 ^corsiuril. In toate satele, țăranii,
cerem 7 Jlonn,-clo» ™ uită să adaoge: „Tot
ll,cr<!un în d ‘Vr?^
jlunwnî musulmani,
n°ȘtrX i-iioy n, ”cplină solidaritate cu acel din frații
Cerinței
CîU^ 6llvcrnul W numește rebeli".
?OnIi cam°în<teor^îen^or sînt formulate, pretutinLreS Piuilntui
unnatorl; ,Voim : 1. Ca Snsau J *
Sâ ?.° socializat și administrat de cofk?l)riet'ari .1T
tiranii să fie recunosc.uțl de
ninașl. o
Pp-mînturilor lucrate de țlînșil ca
* rile să fio votate do însă-șl popu-
69
lațica sau de rcprezintauttt Iei. 3. Adrnlnstratiea
Și jushțiea locală să fio elective și răspunzătoare
lață de alegători. 4. Vremea zilei de muncă să fie
opt oro. 5. Invățămîntul primar să fie laic si
obligatoriu pănă la treisprezece ani. 6. Să fie re
cunoscută libortareh întrunircl, a conștiinței, a presol și a bibliotecilor. 7. Să lio înlăturată orl-ce deo
sebire de clasași do religie".
Și fără, s’aștopte ca guvernul să primească aceste cerințl, țăranii au luat hotărlrea, încă de
acum dpi ani, să nu se mal adreseze nici autoritățel
administrative, nici justiției țarului. Și nici un
proces n’a pial avut loc nici în fața tribunalelor
nici în fața judecătorilor de pace. Țăranii admi
nistrează justifica lol .singuri, și, lucru uimitor,
de notat, nici o crimă vrednică de dat în vileag nu
s’a mal săvîrșit. Chiar hoțiea, pe care țăranii o pe
depsesc numai prin boicotarea hoțului sau prin fe
rirea do hoț, cu totul a pierit.
Populațiea, care se alcătuește din creștini șî din
musulmani, cari trăesc intr’o’ deplină înțelegere,
a hoțărît de la o laltă, să-și orînduească insă-șl
I>’a legăturile, atît cu proprietarii de pămînt cît și
cu clorul și cu neguțătorii, cari fac negoț prin
ținuturile lor.
Totul făgăduea să meargă foarte bine, orinduîrilo hotărite și fură primite de mulțl,-cînd autori
tățile ruse, unnărindu-șl politica lor do apăsare și
rusiiicare silită, făcură să fie umplute satele de
cazaci și de politica călărcafă. Populațiea uimitor
do unită, se-mpo’trivi luni întregi. Bibliotcccle fură
inse închise, adunările risipite, țăranii cel mal buni
fură închiși, schingiuițl, deportați.
Să făcu o cercetare oficială. Comisarul general
întruni trimeșil fic-cărul sat, ca să le-asculte plân
gerile. Do notat că printre trimeșl se găseau și
femei. Acest deosebit fapt Ie de atribuit gradului
de dosvoltare intelectuală Ia care au ajuns țăranii
georgieni și rolului ce au avut femeile în istorica
țărel lor.
Locuitorii provinciilor Batum, Poți și Usurgheti,
spuseră într’un glas, ca încetaseră sa mul plătească
dările cătră Stat precum și datoriile și anuitățile
do răscumpărare cătră proprietari, fiind-că lerau cu
desăvîrșire ruinați. Cea mal mare parte dintr’înșii
nu aveau nici un sfert de hectar de pămînt, pe
cînd fie-care Icra ținut să plătească Statului, atit
ca dări directe, cit și ca dări indirecte, dc la 75
pănă la 100 de Ici pe an. Că proprietarii cereau
pentru arenda pămînturilor, cele mal adesea, trei
părți din recoltă și nici o dată mal puțin de jumă
tate. Că abuzurile administrației și ale clerului, pe
lingă toate astea, le făceau vieața nesuferita. Aduși
la extremitate Iei hotăriră să nu mal alerge ni< I la
administrație, nici la tribunalele guvernului...
Precum am spus, mișcarea începută în Guric.i,
se răspîndi în cite-va luni in toată Gcorgia. La ce
rerile țăranilor aderară oameni din toate clasele
societățel. In multe părți, insă-șl nobilii, cel săraci
mal ales, al căror număr Ieste destul dc mare, trecură
do partea țăranilor. Clerul și negustorii dc ademenea
prinseră să facă cau.ză comună cu Ici. Un fapt caracte
ristic, povestit de-un jurnal din Tillis, va arăta accastă urianiiriitate dc simțimînt a poporului georgian :
„Cinci săte din arondismentul (Jsitrgheti, hotăriră
să dreagă drumurile comunelor lor. 'loțllocuitorii
fură invitați să lee parte d*> bună-voe la asemenea
treabă, și, intr’o bună zi, nobili, preoți, negul, dori,
învățători, toți armați cu c-azmăll, cu căruț! și cu
roabe, chitind și rizind, porniră sa lucreze, ca buni
tovarăși, alături cu țira.uir ..
\V. TcilBIlKESOFE.
In Românește, dc I. Neaou-
i
:1
i
�REVISTA TDEEI ‘
libCrl-cugetăfori, mal mult liberi de cit cugetăto ?
cei drepț. resping la o laltă și morala sj
ma, închipuind ii-feî că lucrează ca niște adin^
cînd se .poartă păcătoșește fira U '.
«rc? cel maț,alic risc. Cit se atinge t e poUtlc4.
în care prefăcatonea, viclcmea, înșelăciunea <
violența sint înălțate la rangul -de'- principii;1
dacă ic cu. adevărat o - știință, dinsa s’a rătăcit
o cale
cu totul
P- cJe ;au
apucat
toatediferită'de cît -
MORALĂ’ ^Ș
’poLmcA
,
■& antropotccnice, liiedîDe ce din toate artele
cUnt&l âin studiul științific
cina sa inspirat cca.<Â*«»~*
• , L..Î
•
ainca . .rr-r•
al omului? Din diferite motive, dm care cel mai
de samă, socot, ic că boalele au fost recunos
cute necesar, ca niște accidente corporale : dcS.
rS.
medicilor sălbateci, trebueau s*ă satisfacă cu țo-
--------------- b manouviuEii.
.
care duse la observări .pozitive asupra organis
mului sj, asupra raporturilor ac.estuea cu .agenții
exteriori Iear rezultatul intervenirel medicale- le
în deobște pipăibil in scurt. Suferințele și moartea
sau vindecarea unui bolnav sînt din acele efecte
cc nu se pot trece cu vederea de Iqc... Altă
pricină câre-a împins medicina pe cal6a , științi ■
fică, relativ mai curînd, cu toate că cu cjcșavjrȘire încet, ieste că medicul se află mai adesea
in lupta cu tulburările individuale anatomo--fisiologice, materie mai puțin complicată de cît fe
ișnomenele de ordin sociologic, pentru cari cunoș
aî
tința corpului omenesc și a economiei lui nu mal
ieste de-ajuns.
’
Cît de deosebită ieste de medicină materiea
moralel, a dreptului, a educației și a politicei...
Aici pricinele și efectele chiar sîhț ăd.esea ne-ntrevăzute, și interpretarea metafizică a. fenome
nelor a putut până in zilele noastre să se reșfețe în toată vOea. Convențiile
C
- ,"X-; și
, -,practicele
" * cele
'
mal absurde au putut cu atît mal mult trece drept >
niște instituții naturale sau divine, cu cit îndt-’
vizii, născuți în mijlocul lor, ajung a se deprinde
cu Iele, vrind-nevrînd, ă li ăe adapta chiar, până
la oare-care punct, chiar cînd sint p jertfă a lor. ,
Morală, drept, educație, politică, totul de alt- .
minterl formează în chip necesar un tot cu atît
mal greu de modificat, cu cît. puternicii trag fo-,,
loasc din toate astea.
Nu tocmai atît de demult, s’ar fi acuzat poate
de atentat împotriva religiei, familiei, proprietățel
pe cel ce scrie aceste rînduri. Cu toate astea,
uîtindu-ne numai la partea adevărat teoretică și
dezinteresată a artelor despre care îe vorba, nu-î
oare .drept cum că sînt, într’o stare carp -s’ar
putea asemăna cu cea a medccinei de pe vre-,
mea lui Hipocrat ? Cu , circumstanța încă îngreuetoare, cum-că artele asteasînt, acuma, în urmă,
față de știința dc la care ar trebui să se ins
pire. Juriștii, moraliștii și pedagogii întîrziați sînt
amenințați chiar de a ffi asemănățl cu medicii
Ja cari
—s flddm '‘
anti-circulatori, cu acei Diaforus de
la teatru și pe cari nu-i putem recunoaște pe
stradă. Numim adesea jtiințl, dreptul, educațiea,
morala și politica. Strănepoții noștri vor vedea
poate in asemenea denumire o ironie. Culmea
științei, pentru drept, ie dc a comenta pe Jits
Romanum, precum se comenta odinioară, pe Aristot, Hipocrat și pe Galien. Morala pare încă
solidară cu metafizica și cu rcligiea: iea joacă,
de al-felîiî, pentru aceasta din urmă, rolul unei
birne dc scăpare. De unde urmează, că mulțî
SOCI ALiSMUL Șl ARTIȘTII
Dacă-î adevărat că o operă de artă ieste expresiea năzuințelor și sentimentelor artistului si
tot- o dată poartă intipărirea epocel și a împre
jurărilor îri cari a fost concepută, așa că-i l^ne
să i 'șc determineze data, ar fi interesant a se
cerceta ce îririurirc îndeplinesc asupra artișți|or
condițiil^ sociale ale perioadei de a-zî.
Diferitele faze economice, cari s’au succedat
de.vre-o trei veacuri, au deturnat pe nesimțite
producțiea de ținta îeî normală, care-i apropriarea
mijloacelor naturald la trebuințele tuturor, dindu-1
drept-obiectiv îmbogățirea citor-va privilegiațl.
Producțiea
artistică, ca
ca și
și celelalte
celelalte producții,
producții, ri'a
nă
Producțiea artistică,
scăpat dc starea asta de lucruri, ale cărei rezultătel funeste sînt cu dcsăyîrșirc vnHii-r»
vădite, nevoea
de-a.face toate iuțe împîedicind de-a duce lu
crul pană la perfecție, și legile concurenței silind
pe om de a se surmena sau slei, de^a.nu mal
fi de cît o vită de -povară, de cit o -gloabă,'istovită foarte curînd de muncă.
Un
Ut: student, care nu avea altă xpasiune de
’ cit arta,
cărei‘îșf consacrase vieața, visind la capo-d opere
astea
silit, ca să albă ce
viitoare, Ie cu toate l
_
- ~J:
—cu cea mai marc,
să bage in gură,
sa :isprăvească
iuțală și să vînda chiar a-zl o) lucrare abiea
schițată,
Galateea
visurilor, sale, dc aur. Afară
dacă nu va voi să se pregătească de luptă șl
să-privească mizeriea în față. Iei va fi nevoit Să
mai' înceapă o dată, de două și de mai multe
ori, pană ce, încetul cu încetul, sufletu-îva ajunge,
servind mereu pe Plutus, să-î placă meșteșugul
acesta de cinic prccupeț, tip din nenorocire foarte
la modă în societatea noastră modernă.*
Artistul din zilele noastre trebuie, să. între m
guștul bogaților sau să se mărginească a face
din arta-I, meserie: nu-i alt chip pentru Iei- ve
chile sărbători, petreceri populare, in cari toa e
talentele aveau locul să se dcsfășiire, se duc și
pier și nu mal sînt înlocuite cu nimic. Așa.-ca
nii-țî rămîrie de ' cît a te pleca în fața zeu u~
metal, pe care să-l adori: să grămădești, să eco
nomisești, să speculezi, să strîngl, să jocic
la noroc, Iești silit, pentru a construi copiilor a
o locuință comodă, pe ruinele speranțelor și P
vieața confraților tăi.
,
ne-a
A desprețul munca utilă și productiva C
dat pîne, a șterge pe cît se poate orl-ce u a
a îndeletnicirilor noastre anterioare, a ne
până la cea mai naltă treaptă, înlăturin
vecin, ca să ne facem o poziție indepen
’
a trai din veniturile ce ni le va agonisi m
71
r idealul nostru de astă-zi. Pentru-că,
Itof»’îca„;a fără calc, din partea muritorilor de
S3, n nu putea să puc înainte că practică
o»1110 Autesug, la cel mari îe tocmai din po.rcA»\n 'ît’afccstia lucrează mal ..puțin, cu atît1
tfK'V’ - £ considrație mal mare. leală cc mo
citoare ar putea să leasă la iveală’ de-o dată,
și
și omul,
omul, -apu
-apucindu-sc să-șl • deșvolte fizicul, in
acela-șiV timp.
“ . cu moralul, ar deveni. £âră>i doar
un
un artist
artist în
în to
toată puterea. cuvintului, intinzîndu-sî
idealul
idealul din
din c«ce în cc mai' departe. In timpul cît
ar
dură
pva
I
ar dură evoluțiea
asta, Iei ar putea chiar să
^•uri
dăm samă dc deosebirile,-tnar- așlsțe fără dc nici o frică ladisparjțiea niomeritană a tuturor preocupările sq.lc artistice, după
Ic grC ic îndeplinesc noile condiții dc existență .cum contemplăm,, toamna, nepăsători,- căderea,
ca”tc C uarea omenirct Cu toate accstcp. știm frunzelor,. încredințați că le vom vedea ,1;^ pri
itU,csy°-cî uu rezultat fără cauză. Și cînd ve măvară din ,nou, cu- soarele cel cald și cu florile.
ci nU'*.
tistul nu mai atinge de cît arare noForma dată năzuințelor noastre <ie socialiști,
cc și-a propus; cînd nu mai; pr9di|ce n'u p’oate' fi pretutindeni ăceea-.șî, însb’firfiftșfJmi.
bilaJ l
e inari cc se așteptau deda.Iei, cînd acestei forinc rănjîne neschimbat. In cursul '..evo
aede op
ia, deprinderea dc ai se aprecica luției economice de față, noi și sîntem la pragulca,--ir după prețul primit pe Iele îr vot fv în- acestei noi epoci. Evenimentele cari-se prcg’ătxffec
lucr3ri niritul Și ” vor
ariPele> nu. țrqbuje' î^l .și. întind umbra lor Înainte.' Toate;guverne|e‘
.?ustat m oare toate acestea pe sama ’modifi-, sint nevoite să clhborczc ,o legislație ' mai jnulț.
sâ ?UllCnrofunde cc-au îndurat raporturile dintre sau mai puțin socialistă. Stafiea ' comunismului
cărilor p trebufe oare toate acestea puse pe sima urmărește pe acaparatori. Sub nume de biblio
Oart,Ctățcî îhtrcgî.pc care s’o facem răspunzătoare'? teci populare, de muzee de artă și dc'istorie, jsii
S°NoI însc credem, ceea cc vom și cerca a do- deschid, mari, pentru, ppblic, ușelc paiațelor na
î cum-că era socialismului se va distinge prin ționale, iear prin crearea de școli superioare, des
Hciirca unei reînoiri artistice și morale. Sc tot chise tuturor, se recunoaște, implicit, dreptul fie
^timpinâ, adesea, cc-i drept, cum-că socialismul cărui la partea ,sa de vieața intelectuală. Logic,,
1,1 va putea să dea nici un imbold la muncă noi nu putem șă ne oprim aici. Omul.pu țrăpște
dacă* nu va' îndeplini o constrîngcre în contra numai cu, pîne, ce-î drept, dar pinea trebuie s’o
celor leneși. Trebuie să mărturisim că, cele mal’ albă numai de-eîti Ca să faci foc, al nevoe de
dese ori,"munca hc îe înfățoșată sub o formă combustibil: ‘fără aburi sau fără electricitate nu
atît de respingătoare și atît de cumplit de md- poate ,.ș
șă.juncționczc
mașină. Prosperitatea
~ iiiqî qo mașină,P.roșpețitatț
—
notonă, in cjt, într’adcvăr, ieste cu.neputințășă și forțai unui
unul Stat, stă in
în prosperitatea, in
în forța*
f--ț
ne închipuim niște bărbați și niște femei cari în fericirea fic-cărui
fîc-cărui individ. E)upă
După cum mijloacele
sar dedă dc bună voe la Iea, fără groaznica producțiclîndustriale și agricole sîntbiintil.com.tin.
imboldirc a foamei sau a teroareî.
al' tuturor, tot așa trebuie ca și însă-șl această pro-'
,
Una din axiomele cele mal favorite de a-zî, ducție» să aparție tuturor;.. Cînd această lege de
I Ie asta.- «Cine nu vrea să lucreze, nu trebuie justiție va ' deveni realitate, nu vOr -mal ființa1
săminînceb. Niiriic’ttiaî natural Ia întăea vedere. deosebiri de clasă, muncți folositoare nu ya mal
Nu trebuie inse să pierdem din vedere, cum-că fi disprețuită, munca obositoare nu va mal zdrobi
cuvîntul «Organizațica muhcci», nu sc mai înțe numai o singură categorie de ființl omenești,
lege aștă-zi prin aproprierea roadelor muncel la fie-carc-și va da sprijinul, concursul voluntar, și
buți(ț. stare obștească, ci prin profitul pe care nwjțal orl-ce slujbă făcuta cauzei publice, prmtr'o chclcapitalistul poate să~l tragă din tea. Cc motiv.ar tură cerebrală sau printr’o cheltuire musculară,
avea acesta din urmă,' de a dirigui și de a exploata nu va mai ,<fi apreciată prin bani: însă-șl permunca, dacă bogățiile cari-ar decurge din ida, ■’ fecțiea ici îi va fi singura răsplătire, pentru-că’
știința, arta, odihna, mulțămirile de tot feliul ar aviditatea va dispăreai. fără îndoealp. din lume,
, hebui să fie1 un bun al tuturor?
de îndată ce adevăratele bunuri ale vîeței vor
La. întrebarea: «Ce sc va face cu vagabonzii», putea șa fie, dobîndite fără de bani.
jaspundcni, cum-că, într’adcvăr, trîndaviî furnică
Ce frumos monument social se va nălța pe
a țtol lă amîndouă capetele scăreî sociale. în aceste baze solide, atunci, cînd simțul ’ Artistic,
mindouă cazurile, însc, ieste o trîndăvie sil- iubirea frumosului, spiritul de invenție, d.esvoln’ar' tor^a^a’ Cel sărac, fără muncă, n'are voe, tarea tuturor facultăților noastre, emancipate pe
di/n^erni'S*C sa Licrczc, icâr bogatul, care trăeștc veci de grija dc-a cîștiga o bucată de pine, dc
si tr?/1808^ rîpît de la' muncitor, de generații munca silnică si de toate soiurile de relehcd^S:'.,
Creste
stl’ămoșl dc-.ai lui, sau carc-Lda- lipite dc existența noastră actuală, sc vor des-*nt>mnlă^TUtCreî oar^c a monopolului, sau unei fășura in chip liber, inobilind și înltumusețînd
lnti'nplârl
-Și 4r oare"carc> bogatul n’are ce face.
vieața unor ființl unite prin solidaritate. Nevoea
tutu
tutuiror °a[e .ar. .fi intru cît-va păgubitor cauzei sî obicinuința munceî folositoare va face sa se
rnoI< fie-ca^’ *n urnia unci organizații sociale nască .gustul celor mal simplq f.orme, șl prin
la două
membru al comunitățel, ar lucra ca aceasta a celor mai. frumoase si celor mai per»,
G cu totul0*181/1 Pe zl’ ceea-ce s’a dovedit c’ar fecte. Toate mijloacele și podoabele mare! arte
Parte la n lndcstylătdr, cînd toată lumea ar lua reînviate si reînsuflețite se vor păstra pentru
,a sMiu jmur\c.ă ut»k iear restul Iar întrebuința monumentele publice si comemorative. Și toate
orhee’ naf.odillnă»
plăceri intelectuale sau artele se vor întruni, pentru a celebra, prin noi și
?PtiMinelea„a? 1,1 cazul. acesta firește, toate prin puternice opere, fericirea omcnlrci emanci
aSinațicl\n? U?,c a1c oniu’u>. toate mijloacele pate pe veci.
__
WAifTE.n Crane- .
a,e Și toate facultățile sale născo-
:C ‘
i '■.
Pi
J
■'<
l'i
:b
r
�i •
REVISTA IDEEI
72
UN INTEROGATORIU
— luniu 1832, după starea de asediu din Franța —
Un proouror al Regelui—Un proletar
Iii -Ide db scenă, un cabinet de parchet -Procurorul
U-n frac, proletarul în bluză gâurilâ.-Procurorul sfă
(ntr'uu jHt foarte comod dc piele, proletarul stă
fa
cioare, păzit de doi guarzi municipaH.-Procuroi uiJșl
nelczește pulpele cu îastanalul Iul, ^oMarulbnmoee
peste flucrele picioarelor lovituri cu laiul ^leldela
guarzi. - Procurorul ic încurcat, proletarul le-u lanțuri.
Procurorul: Ce faptă al săvlrșit, prevenit?
Proletarul : Doar D-ta sft-ml spui D-ta ce fapt-am
săvîrșit, D-le Procuror.
•
.
ProcurorulDe ce ai tăcut să hi, arestat la 8 luniu
^Proletarul : A? vrea sa știu și leu, de ce am fost
făcut sa fiu arestat la 8 luniu trecut ?
Procurorul: Polițiea a avut fără îndoeală motivele
Iei și n’ai nevoe să le pătrunzi.
Proletarul: Până una alta, polițiea are pușcăriile fel,
și m’a silit sft întru într’una și leu.
Procurorul: In fine, al săvîrșit ce-va ?
Proletarul: Da, D-le Magistrat: am frecventat so
cietățile secrete.
Procurorul: Acesta ie un delict foarte grav.. Cum
al; îndrăznit să întri în aceste cluburi infame, unde răz
vrătitorii complotează Ia ruina așezămintelor cari ne
cîrmuesc, urmărind nimicirea frumoasei noastre patrii.
Proletarul: Să am iertare, D-le Procuror: leu am
făcut parte din societățile astea în luliu 1830.
Procurorul: Asta-f altă ce-va. Atunci iefâ frumos,'
-iera nobil, a se uni cine-va cu silințele cetățenilor de
votați, cari. departe de ochii unii poliții machiavelice,
plânueau glorioasa noastră emancipare, și pregăteau in
cendiul ce trebuea să mistue pe trădători și despoțf..
Chestiea asta i-o chestie patriotică... Ce-al mai sâvirșit alta î
Proletarul: Am. strigat: trăească constituțiea.
Procurorul: Strigăt sedițios, groaznic, care, în îm
prejurările în cari ne aflăm, nu poate fi de cît ca un
strigat de raliere, de răzvrătire. Constituțiea nu-I astă-zl
de cît o reduta înaintată, dupâ care s’adapostesc învinșii
Trăeascâ constituțiea feste acuma un strigăt de războiu
în contra stăpinirel.
Proletarul: Să am fertare, D-le Procuror. leu am
strigat trăească constituțiea la 28 luliu.
Procurorul: Asta-I altă ce-va. Atunci era frumos,
Iera nobil, de a combate, stăpînirea sperjura, cu rămă
șițele monumentului pe care-1 răsturnă chiar lea, și de
a striga la urechile acestei stăpînirl: trăeascd consti
tuțiea, cînd lea credea a fi rănit de moarte această con
stituție... Asemenea acțiune Ie toarte lăudabilă .. Ce-al
maf săvîrșit alta ?
Proletarul: Am făcut o baricadă.
Procurorul: Atentat mizerabil. A cuteza să te-ntăreștl în stradă, să întrerupt comunicațiea cetățenilor, să
te pitești ca un laș după o grămadă de pavele, ca să
asasinezi, unul cîte unul, agenții forței naționale..
Proletarul: Să am Iertare,D-le Magistrat. Baricada
asta feu am fâcut-o la 29 luliu.
Procurorul: Asta-I altă ce-va.. Atunci Iera frumos,
Iera nobil, de a improviza aceste strașnice fortărețe, din
virful cărora se săgeta tiraniea. Baricadele din luliu sînt
ca și calul Troef. Dar în locul trădâref, coastele lor adă
posteau libertatea... Asemenea acțiune ie foarte gene
roasă ... Ce-al mal săvîrșit alta ?
Proletarul: Am omorît un guard...
Procurorul: Nelegiuire cumplită ... Să stingi vieața
unnea din acești bravi guarzi municipali sau solda ți-ce
tățeni, cari combat in numele ordinel pe care a întemeeat-o Franța, în numele legilor pe cari și le-a dat
țara. Sa te răzvrătești împotriva agenților atapînirel. Să
abuzezi de forța ta brutală împotriva forței inteligente
a cîrmuirel... Cum desvmovățești asemenea cruzime ?
Proletarul: Să am Iertare, stimate D-le Procuror:
feuam ucis in ziua de 28 luliu un guard regal,
Procurorul: Asta-i altă ce-va... Atunci Iera frumos,
icra nobil, de a înfrunta moartea pentru sfinta cauză
a iibertațel, și de-a întoarce în contra sprijinitorilor des
potismului armele încredințate spre apararea-I de câtră
REVISTA IDEEI
ac,iUM ,e 0 ac,iune
Ce
Proletarul : Am fost nmt la umărul atînpProcurorul: Ce-al câutat al găsit'. Dac-at fi ,
niștit acasă, îndeplinindu-țf datoriile de cetatea! părinte de familie, nu te-af fi expus nici de CUn? Șl
luat la ochi de. bravii cetățeni, sprijinitori al ord'81 fi[
cărora valoare le egalează devotamentul. inse ch;*neI, a
care ți-a dat îngrijire n’a fost pus la amenda de, gu|
franci, cR nu .ți-a declarat numele și adresa?
300de
Proletarul : Sa am Iertare, respectabile
.
Am fost rînit la 29 luliu
sțrat.
Procurorul : Asta-i altă ce-va.,. Atunci Iera fr„
Iera nobil de a te repezi înaintea tunurilor, «ț
expune yieața pentru izbînda libertățel.. Neereni» a‘l*
fost decorat și ți s’a făcut pensie.
s
1 ca ai
Proletarul : Da, D-le Magistrat
Procurorul: Cu alte cuvinte n’ai săvîrsît
în zilele de 5 ?» 6 luniu.
‘
Proletarul: Vedeți bine. Ful arestat în . ziua de
pe cînd mă coboram din diligența
e 7»
Procurorul, ccrcetînd dosarul. Intr’adev'ftr, nu-f
în sarcina D-tale. Iești liber.. Vezi ca Justijiea fes»
imparțială : lea ie ocrotitoarea, îngerul păzitor al ce(‘e
țenilor. Poți să te retragi, brav din luliuțj».3'
guarzi: Aduceți pe unul din bandiții din lumii.
altaroche.
ORBII Șl ELEFANȚII
Un rajah indian, dădu o dală poruncă să se adune
toți orbii, să li s-arele elefanții cari-iauca. Adnuti
orbii fură duși iei la grajdurile acestui rajah ți-i
pipăită elefanții.
1
Cțzre pipăi un picior, care coada, care pulpa, care
pintccele, care spatele, care urechcle, care co/pî,
care trompa, și așa mai departe.
Hajahul, întrebă, in cele din urmă, pe orbi : „Ei,
cum ui se par elefanții mîeiu ?
Cel dintâi orb, răspunse: „Elefanții tăi sint ca
niște slilpi*. Iei Pipăise-un picior.
Cel de al doilea, zise: „lei sint ca niște funii*.,,
lei pipăise coada.
Al treilea, strigă ■ „Sint de lemn11... Iei pipăise
pulpa.
Cel care atinsese pinteccle, întări: „Sint ca niște
mari grămezi de pâmint*. .
Cel care pipăise spatele, susțin . „Sint niște /nunpu.~
Cel care atinsese coastele} prelinse
niște
•elinse: „Sinț
„Sin( nijle
zidari*...
Cel care pipăise urechile, jură că sămănau cu
niște batiste...
Cel care atinsese capul, zise: „1 un bătălău*...
Cel care pipăise colții: „Sint de. corn*^. _
leac cel care mișcă trompa, conchise că sămanan
c’un odgon.
.
Și toți acești orbi se incăerară la cearta, susf
nînda-și fic-care opintea lui.
L TolstoI.
CÎTE-VA TREPTE
Pune mma pe 5 milioane de lei.: .0 sa faci o «lovituri
de geniu».
Apropie-țl 1 milion numai, se va zice că iești un ‘°m
dibaciu»;
uscare de
O sută de mii de lei dațl la stingă, din... nebag
samă, constitue o «eroare de casă».
.
Incepînd cu cincl-zecl de mii, lucrurile dev
grave : începe a se vorbi de «neregulantâțl».
Cu cinci mii de lei, începe «ilegalitatea», ce ® a(jesformă în «abuz de încredere» din moment ce 6
turnată nu întrece două mii de lei.
, te vel
lea de la vecinul d-tale cinci sute de Iei »
numi «necinstit», escamoteazâ-i numai două su ,
un «punga?» ■
,
-ne. Din
Dar mal ales nu fura nici o dată.o bucată ae p
ziua aceea vet fi declarat «râzboiu societăje, “
om onest va fugi de tine ca de ciumă.
<ExpREs
ȘEZĂTOAREA NOASTRĂ
bobul de
GRÎU;
, -i nistfc copii găsiră, într’o ripa, cewa,
Intr°/?., o'u de igăihă. Luciul acesta aveala
n,arC’
brazdă și săniăna ciin bob'de griu.'
fl>y*oc -,rc trecu pc acolo, dind cu QQhiî dq
Un
Jnără dc. la băep', dindu-le ..cinci kolel, 11
carc if duse in oraș , și-l vindu ța-,
peîc1, " P .ucru cu totul rar.
ruluL c
e gă se chieme la dînsul diferiți în^^rărora le dădu să vadă ce tnîncare iera
V
a'icra ou, ori Iera bob de grîu? Invățații ișî
Suri cit ișî bătură capul, discutară, se dondâb ■ ntfe lel> dar nU Putura
n,c‘ 9 dezlegare,
"ucrul despre care îe vorba, in vremea_asța,
-ifl-i oe-o fereastra. O gama, trecin.d din inrnmlare^pe-acolo, îl.ciupi, și, ciupindu-1, făcu in
d o gaură. Iera un bob de griu. Toată lumea
. j dădu atunci samă, iear invățații lăsară chiar
’■ se tințclege, cum că ar fi un bob de secară.
a Țarul fu foarte mirat de asemenea lucru, și
porunci invățaților să cerceteze, unde creștea comedica asta. Invățații, din nou, îs! bătură cit își
bătură capul, discutară, cercetară mulțime, de
cărți, dar nu aflară nimic. Ici se întoarseră atuncea
spre țar, zicindu-i: «Noi. nu putem da nici,o lămu-■
fire. Cărțile noastre nu spun nimica despre chestiea
asta. Trebuie dc întrebat vre-un țăran. Poate
vre unul mai bătrin să fi auzit vorbindu-se cmd
s'o fi sămănat asemenea bob.
Țarul dădu poruncă să sc adiică înaintea lui
unul din țăranii cei mai bătrini. Cel care-i fu
adus iera un. om scurt, cu barba inălbiță, cu
totul girbovit, în gură fără de nicî un dinte, care
intră șontăcăind, tîrîndu-se anevee în două cirji..
Țarul i-aretă bobul. Bătrînul inse abiea-1 vedea:
și cînd il pipăea, cînd sc uita la iei.
«Nu-1 putea oare, tătuțule, să-mi spui, unde
crește asemenea bob» ? 'L-întrebă țarul. «N’ai
sămănat cum-va chiar tu boabe de astea, sau nu
cum-va ai cumpărat vre-o dată in vieața ta»?
Bătrînul iera pe jumătate surd. Auzea anevoe
Și de aceea înțelese cu greu. Iei dete următorul
răspuns:
*Nu, in țarina mea n’am sămănat nici'recoltat
n,c
dată asemenea boabe Și de asemeni n'am
umpărat nici o dată asa ce-va. De citc ori ara
TrT/
aVdegrJ’nU,t’ream
cumpărat în totdeauna mic.
poa-~
bat pe bătrînul îhîeti, poate să
creștea asemenea
boabe»Sa
sPue fel,
’naintpl ?
Porun9a șă se caute și să s'aducă
unde
Acesta*! °
tata^ acestuî om. Ceea ce.se făcu,
kra nev^a U° bătrin, care, ca să poată umbla
b°bu|, o
ccta bok>Ci
«Nu
Nu-I
ti.ne> boaii
razime de-o cîrjă. Țarul îi aretă
" bătrînului încă ierau buni: iei cer.cu băgare de samă. Țarul il întrebă:
r ^ate’ Unde să fi crescut asemenea
t,,sainanat oare chiar tu, în țaririă'la
V*g^a fa,, cînd aStța‘l $au Poafe-* fî: cumpărat,.în
Ul’ cu toate că-ntru cît-va cam tare de
73
ureche, auzi cu toate astea mal bine de cit fecioru-său,
«Nu, zise Ici, in țarinca mea n'am sămănat
nici o dată, n’am recoltat asemenea boabe. De
cumpărat, feară-și, n'arn cumpărat nici o dată,
pentru-că, pe vremea mea, lumea nu se slujea
încă, de bani. Toată lumea se hrănea cu pinea
ce-o avea, si, cînd se intîmplacacine-va să n’aîbă,
vecinul împărtășea ceea ce-avea cu iei. Unde să
fi crescut asemenea bob, nu pot să-mi dau nici
de cum cu părerea. Ceca-cc știu, Ieste că griul,
pe vremea mea, Icra cu mult mal mare și dădea
mult mal mult de acela de a-zl. Dar nici așa de
marc ca acesta nu iera. Bob ca acesta n’am vă
zut nici o dată. Am auzit vorbind pe uncheașțil
mieii, cutn-că pe vremea Iul griul creștea cu mult
mai frumos de cit pe vremea mea, cum-că lera
mat mare și că dădea mult mai mult. Ar trebui de
întrebat pe iei,
Țarul trimese să se caute pe tatăl acestui
bătrin, carele fu găsit și fu adus la țar. Cind
intră, dînsul înfățoșa privire! un bătrîn sprinten,
viu, care mergea fără cîrjî, cu ochii limpezi și cu
vorbirea curată. Țarul aretă bobul acestui uncheăș. Aceasta îl întoarse, îl cercetă pe toate fe
țele, după care:
«De mult, de mult, zise Ici, n’am maî văzut așa
dc vechiu bobușor». Dînsul mușcă din Iei, rupse
o bucățică, pe care o mestecă puțin, după care,
ridicind capul, zise: «Adevărat de-acela-I».
«Aî putea oare, moșicule, să-mi spui, cam cind1
și unde creștea asemenea bob. Nu-I fi sămănat
oare, din intîmpare chiar în țarina ta, sau nu-I
fi cumpărat de unde-va asemenea bob» ?
Bătrînul răspunse:
«Pe vremea mea, pretutindeni creștea asemenea .
boabe și nor nu ne hrăneam dc cit cu griu de-acesta.
— Aș vrea să știu, moșicule, dacă al sămănat
singur asemenea grîu sau dac-ai cumpărat,
Bătrînul zimbi:
«Pe vremea mea, zise iei, nimeni nu cunoștea
' legea
’
’
' ’; sau de-a cumpăra pîne.
făr de
de-a
vinde
J-------- 1bani,
—“ nimenea
------Cit despre
nu știea ce mîncare
ierau. Pentru că pîne avea toată lumea, mai
mult.de cit ii trebuea.
Unde ai sămănat tu grîu de-acesta, moși
cule, unde-ți iera țarina ta?
— Țarina mea iera pămintul, carc-l al tuturor;
unde aram, acolo mi iera țarina. Pămintul Iera
slobod : nu se știea ce ic aceea proprietate:
doar munca ta dacă ziceai că-i a ta.
— Mai răspunde-mi și la întrebările astea,
strigă țarul: Mai întâi, cum se face că un ase
menea bob creștea odinioară, și acum nu mal
crește ? Și cum se face că nepotnl tău îmbla cu
două cîrjî, feciorul tău c’o cîrjă, iear tu, fără de
nici un sprijin, sprinten, voios? Ochii tăi sint
limpezi, n’aî lipsă nici un dinte și vorbata îe curată,
lea spune cum sc face una ca asta, moșnege ?
— Asta îe din pricină că oamenii nu mai trăesc
acum din munca lor, și rivnesc la bunul altuea.
Nu sc traca odinioară așa: odinioară-țl iubeai
aproapele. Și cum nimica nu iera numai al tău,
nu icra nevoc de luat nimic de la alții.
Legendarul.
•i;'
r!
II
li
f
1
�I
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
74
OMUL ȘI SOCIETATEA
Starea de natură și starea de societate
■?Qmu), aruncat popămlnt, cu mizeriile,, cu slăbăcîunile Iul, n’af fi înzestrat de Joc cu cp i-ar trebui
pentru a rezistă nenumăratelor cauze ce tind a-1
nimicii’dacă trebuință feortservăret lui n’ar core și
n’ar îndeplini Aproprierea lui de senienl. Nevoit
să îndure asprele fenomene ale materiei și ale viețel,
aleviețel rău-asignrate pe pămîntul pe care fiarele par
a i-b disputa, singuratec lovit de o neputință nativă,
Iei. caută să cate mijloacele do a înlătura o nimi
cire, sigură, și șpciețatya, devine expresiea. nevoel
lui celet mal însemnate.
,1
Conservarea personală. Ieste' de-ajuns pentru individj dâr nu-Ide-iijiins pentru specie. Vieata omului
îșl are margin'cle'Iei, și cti toate silințele de a o
prelungi, leâ are un capăt ihevitabil. Indivizii mu
rind, rlnd pc rînd, societatea ar fi numai de cit
stinsă, cu >specie cu tot,- dacă pe lingă trebuința
de conservare, nătura n’ar fi avut grija de-a mal
adȘoga o alta trebuință, tot atît do puternică : tre
buința de.reproducere. Născută din nctnfrlnta atra
gere a.unul sex spre altul,, trebuință aceasta nu
numai că perpetuează spec.iea, dinsa mal întărește
îucă societatea prin apropieri necesare. Și dacă con
servarea individuală reclamă și formează societatea '
prin t'rebuință, 'reproducerea, prin trebuință și prin
plăcere, o întărește și o face neperitoare.
Semnul societățel,.atît de vădit asupra individului,
se Întipărește Încă mal mult asupra tfăsăturelor fa
miliei. Ce ființă viețuitoare cere mal multă îngrijire1
și-mn sprijin mal stăruitor de cit copiii oamenilor?
Ce bine mal mțire poate să existe în lume, de cit,
binele reciproc, al unul sex pentru altul? Ce poate1
fi mal ripitor de cît atragerea unul bine, de cit
avîntul unei recunoștînțl sau învăpăorea amorului ?
Ffe-cafe raport de familie Ieste o legătură a tot
puternică, prin care natura alipește pe oni de so
cietate, a cărei întipărite neștoarsă o poartă pre
tutindeni. Ast-feliu, societatea, născută din trebuin
țele omenești, nu-I pentru om de cît un mijloc
adoptat, necesar, in scopul de ase conforma menirel naturel șale. înțeleg prin natura omului, tre
buințele și facultățile ce se ivesc în om și cari
sînt o urmare necesară a organizației lui. Toți oa
menii avîfid înso aceea-șl organizare, facilitările
tuturora fiind asemănătoare și trebuințele tuturora
egale/urmează ca societatea, care nu Ie de cît un
mijloc menit de a satisface pe unii prin alții, să
se întemeezo pretutindeni și pururea pe-acelea-șl
Dcl-ZO* -
Dacă-I adevărat cum-că societatea Ieste un re
zultat necesar al trebuințelor, dacă-1 adevărat că
trebuințele rezultă din organizarea omenească, Ic
cu desavîrșire netăgăduit cum-că societatea îșl are
principiul necesar in natura omului. Mi se pare
de cea mal maro însemnătate de-a stabilii, în sflrșit,
acest adevăr fundamental, asupra cărui.-a pare că
unii au căutat .să închidă ochii. De la dînsul mi
se pare că trebuie să afîrne, de-acum încolo, pro
gresul popoarelor, în calea îmbunătățirilor reale și
durabile. Scopul naturel, cinci a făcut din societate
singurul mijloc de-a satisface nevoile omenești, fu
vădit de a o face .necesară, și de-a sustrage alcă
tuirea Iei de la caprițiile vătămătoare ale oamenilor.
De ce șă ne însușim, așa dar, pe nedrept, un
privilegiu ce nu ne aparține, și de care nu
UG 1 o*n11
ne aducem vătămare
nouă . Du ce să ne însușim cinstea unei instituții
pe care n‘am făcut-o noi ? Disputind adevăratei
cauze, alcătuirea societățel, nu punem oare în 1
cui cornițelor permanente, ale trebuințelor noaslr
cerințelecaprițioase ale voinței noastre? Și oare ■e.’
teresele naturel nu-s șterse prin niște interese
venționale, izvor do nedreptăți, de suferințl ’ .1
cari societatea se va resimți pănă cînd lea nnJ.°ț
va îndrepta greșqla ?
*
Nu, societatea nu Ie de loc o instituție porniți
din voința omenească. Ginul n’a fost chlemat d«
loc să aleagă, lol n’a avut ce delibera și Ce chit
zui: natura a ales, a deliberat, a chibzuit pefi'
tru Iei : omul a trebuit sâ se 'siipue. Avind
existența, Iei trebuea să- și-o conserve. Fiind mu
ritor, trebuea să-și perpetueze speța. Fiind slab
Iei trebuea. să fie tare. Și, dacă avea co-va de ales’
avea de ales între moarte și societate.
Cel dar aceea stare de natură, despre core se
vorbește atît ? Fiihd-că societatea pune pe
stăpînire pe om, prin naștere, prin conservare, prin
reproducere,' lea ține atît'de mult Ia stăpîriirea asta
îii cît între om șî Societate nu poato avea ființă’
de loc» altă : stare. Și, dacă căutăm rațiunea oph
nici care admite o alta, o găsim în maniea- de-a
crede necesară intervențiea noastră, acolo, ,-unde
această intervenție nu a putut- avea loc .de cit >cu
sfâșieri, de cît cu silă. Neputind susținea cum-că
natura ar fi opera noastră, ne repezim asupra ,so- ’
cietățel, pe caro b schilodim, ca să ne dăm aere de
creatori al iei. Nu trebuie să ne mirăm, așb dar,
dacă aceasta ne pare aproape opusă natnrOI, și
dacă născocim numiri pentru a deosebi lucruri pc
cari ne-a plăcut să le facem deosebite, cari, în
sine, nu-s inse deosebite de loc.
Plecând de la societatea, cum am făcutro noi,
dacă voim să ne îndreptăm spre natura pe ,care
n’am putuț-o sejiimba, dăm în cale de-o întreru
pere, pe care, ca s’o trecem, nu ne putem scuti
de-a întrepune ce-va. Noi nu cătăm să vedem daci
lucrurile nu trebuie să fie cum-va alt-feliu.^ Luăm
liniea de demarcare, datorită pactului social, ca
bună, și facem din starea de natură și starea do
societate două lucruri foarte deosebite, fiind-că
ne-am deprins să explicăm na (ura prin starea ac
tuală a societățel noastre.
Mersul acesta Ie cu desăvîrșire opus celui ce
trebuie de urmat, pentru a ne da samă de adevăr.
După mine, explicarea societățel Ieste aceea caro
trebuie de căutat în natură. Uimind ast-feliu, sar
fi văzut că organizarea omului duce la trebuințtș). la
facultăți, că facultățile și trebuințele duc la familie,
și că-nsfîrșit familiea duce la societatea organizata,
fără ca voința omului să fie altă cc-va de cit o
uneltă de executare. N’avem aici nici cea mai
mică întrerupere: natura sc confundă cu s¥0Ca’
tatea, devenită ast-feliu prima stare a omnluL
trebuința să fi fost pleatrA fundamentală ,a mir ■
gel clădiri, negreșit Ie prea simplu pentru Iau
toril de sisteme. Caprițiul ar fi fost atuncea pus
alături cu nebuniea, coea-co ar fi fost stingheritor
pentru șarlatani, pentru apăsători.
încă o dată, ce-I dar aceea stare do natura,
mintea celor cari vorbesc de loa ca de ce-va e
putință. Ie oare o izolare, o întrunire întîmP '
toare, ori poate o apropiere trecătoare ? Daci •
întrunire, atunci Ie tot societate, chiar dacă aceaar fi restrînsă numai la numărul membrilor
familie. Și ori și cît de puțin numeroasă ar fi
orl-cît de sălbatecă s’ar părea, lea va avea
părât șefi s’o diriguească obiceiuri de obse
Ce-X asta oare de nu un rudiment de magistr*‘_ 1
și de legislație, care Ic caracterul orl-cărcl
î.xa sn presupunem oarq cum pă așepidc’n -’1' .. so va dizolva .în fata frebu*:l nea soi’’0 4lfcf'9 Ducă aceasta s’a alcătuit prin
,:.P,?rilor forță imprejurftrildt va ști'
nJtu
eeoâ-ce ’len a alcătuit. Șl dacă vă
S sîl Tvro-o intimpbiru favorabilă, trebuin^le
• teri’0”1 1- ■ vor sti noapărut cum sa se foloAsa-că
văd “in,ie a?oloa care ar
m^ciI (1” 1 ' t'irea de .societate, ?aiferit d”r‘ ‘unn Inse o izolare deplină,, nu vad,
pfieă se 1 Pir putea să-și satisfac. < omul țrebiun-
75
IPOCRJZIEA CARITĂȚEl
Minunat lucru de a ajuta pe săraci, Dar ceea
ce ar fi . șt mș.i minunat,- ar fi sa nu pe făurească
săraci, prin. împiedicarea a milioane de .oamepl
dfc. a.-și-.mărj .buna, .stare, cu alte cuvinte,, pțjn impingerea.loi’in mizerie. In zilqlp ppastre, sestoarpe-.
ntăi și-ntăi miliarde dc,-Ia. nenorocitele popoare,,
ca să li.-se înapoeaspă. apoi cîtc-.va fărâmături,,
sub forma de pomană, spu de așezăminte,.de,$ne-.
facere. Un. baș-bogat american, Carnegie,,-a in-,
cer,cat chiar să dovedească ,bunuh protecționiși'Si i<,ll
.
inu
c"
”
'
ar
i
’
"
ie
“
r
M
so
wkT'’’
miU ,a Ară apărare, fără indaiihnăre, fură mului<prin următorul ciudat argument : Ie, fpftrț.^
fliecu”1 10ț ;,.-i(ipido? Cum hr putea • sft înlături* bine de a se procura beneficii mari; unul; indus-/
!prij>n.’..&f'l.i:n jnr, vrăjmașii ce l’ar amenința?- triaș, pentru ca acesta să poată crea ^șe,7,aminte
priiuej'11’Ic(
^u. j.ar bisa oar<? existența într’o
folositoare pentru clasa muncitoare.. .Ciudată.;po-.
^r^rimfă priim idie, care Tur uimi, i, fără donr,
Hticăj -ee-ji drept.. Fără.- desp.oerile de toț feliei,,
nelntrcri’P jt
somDn]ui ,]e wire nimeni nu
insei cari sc practică a-zî, mp și mii de oâmejțf.
uifirar ’j. 49 Apoi, .ncexiștînd ,uicl un mijloc,
se ^’Jrirc împotriva primejdiilor, ce siguranță ai n’ar intra nici - o dată-in .azilurile ,de săraci-. , .
< In Decembre 1893, Carnegie dârpi ,400.000 de,
de PP,lraF/.„ <>‘«4 nll ii fost fă( ut omul oare de cit
dolari, muritorilor de foame din Pitsburg. Toate ju
putea C|K^-y’jji/Cp i-ar folosi de alt-feliu înțoli
£i trenu
_
f. |junft V(jr],.l; (jacil n’aj avea rnalele din lume au vorbit de această mări nimoașă ,
ge .1 cii semenii ? Dăcă (imul ar fi fost pururea' și strălucită caritate. Această sumă dacă infățpcomerț
nu -in(.rebd0 undoar fi purces, ci numai șază, inse, abiea a-suta parte din ceea ce, Car
Slm ar fi Hcut fa,ă-șl apere conservare-1,. menirea cea-, negie .a.stors ,dc la nenorociți! consumatori amer.
lio Căpetenie a naturel sale. Se poate inse, o ric-ani, mulțumită drepturilor de yania. Bogățieâ
nu ciudată confuzie în termeni și idei, cînd, se acestui stăpin făurar ie socotită ca la 250 mi
numește această stare, stare de natură ?
lioane de franci, din cari, mare parte trebui^ să,
Mal mult: trebuința de reproducere vine sa revie din tariful protecționist. Cum inse .dărpiciea.
claipf la rindii-I, partea ce i se datorește și Iei.
Gâsi-o-va i'‘a 0Iire în izolarea dorită priii lipsa acestui industriaș se manifestează de-p dată, d;insa
ort-cărel relații? Sui, raodificînd părerea aceasta, atrage atențiea mulțimci, pe cită vreme stoarce:
se poate presupune oare, cum-Că, după pilda unor rilc, dcspoerile lui au loc prin mici ciupituri zil
oare care animale, omul nu se va apropiea.de tiu nice,- cari se întrupează în prețul .mărfei. Așa. .că
rarășa lui de cît- pentru a se despărți, de dinsa. astea,nu pot fi .băgate de samă.. Numai, mulțănumai de cît? Ar fi a nu ne da sania dp. imul din , mită- oacestei
.VJVOUk,, îndămînatece meșteșugiri, nedreapta
_ ,______ .
caracterele cele mal (izbitoare- cari deosebesc șpe-: ( despoere, poreclită de sistem protector, se poate .
cia wșurasca. Irebmnla de propagare nu te. la menținca. bind un. țâran ncgoțaaă o sapă, nu i
noi, ca Ia animale, supusa, regulat, înnunrel, înv
, -- '
, fmnr
cete, periodice, a anotimpurilor. Printr’o excepție sc spune: sapa- prețuește 2 franci, plus 1 franc
feric,ilă, al cărei bun nu-I putem prețui îndebtul, Pentru industriașul, protejat, fac 3 franci. \ mzați cărei nu-I putem măsura toate consecințele; torul sc- ferește să .vorbească așa. Iei spunQ si,momul, ființă chiț mal favorizată • din toate, fu1 ‘în piu; sapa asta-i 3-fraecî. Bietul om, crede ca.,,
zestrat singur cu privilegiul de a-și îndeplini func- . asta-î valoarea, adevărată a obiectului, .șț plă: .
țiile reproducă!oare In toate epocile revoluției’, teste fără, să- mai zică nimic. Dacă s'ar^ spune
anuale .și $uh toate climatele. Și. ca să nu lip- precum zicem mai sus, protccțipnismul n ar mai .
sascii nimic acestei prețioase prerogative, Iei mal dura nici o zi. Poporul l’ar desființa, dintr o dată»
•'mi putința dc a le îndeplini cu frecventa ce'le
prin cumplita-T minte.
l fnmeQtrizază. .
■
Mai marii se. preocupă asță-jzT, cu foartp maire
,
După nienirea unei organizații atît de vorbîduioșie,
-să ocrotească copiii dc prin, fabrici. Ni
lnnn'ia^^’orca scxe^or nu poate admite de doc
nafnL°i lu,te.rv^e ce1 i se presupiuu, Daca imboldul mic mai bine. Dar . nimeni nu sc gîndcșțe la .mir
risa hi»a r?
apropie pe Ixirbat detova- lioanclc de copii pc cari povara dărilor, colos
ininim ’ r Ut 1
coutinuaro a acestei trobuintl.il . sala fiscalitate, îi duce înainte de, timp în morrio(l
° ,pa \lPropiQreI, unul altuea. Ș,i dacă mint, sau pc cari îi osîudcște bolile, cronice. In
datiei nt ’6,1’U1 PUHcipiu, vădește necesitatea aso-7 , __
Rusia,
_________
bună-oară, mor patrurzcci și doi dc copii ,
' Pfr«a «i (lisvnbnr°CÎnîeI ^’î,rează la mev,1•».
ti- .,. la -sută, mai înainte dc a ajunge la vîrsta de șase,,
fcmrm» ■ ?rca aeest0I asociații. Pentru blirl Kan{. uaCa gruvernul rus, descărcîndu-se dc o. njasă ..
’nintuj rnfln;1111
nuinol, o tovarășă,
o\.tt,i<;.i. Ica
pn. fe
rp. păna- (]Ci funcții, pe cari le îndeplinește, ar cerc de la
$’> «semăn-iTAn ':arC5,T0Pr°duce o ființă, după chipul , contribuabili numai 1,250 milioane dc-franci in
«ItounX1,safemeo, bărbatul nu lă
loc dc 2.500 milioane, precum iea astă-zi, jumțț!0(1”luI nnj.f.,4°orotire și de plăcere, cît autorul
t..tc din
di:: copiii aceștia,
“crdîa fără-ndoeală că ar trăi.
batul» ci niT.UJ sinuriIe Iei. Nu umi lește hăr- tatc
U* V4?’
Nu mai ieste femeea, ci TIntr
' ’’---------un cuv.înt,
! > .există o
“ caritate .cu mult mai largă
din tot
cppji, je lanțul puternic,, dc , cît caritatea noastră dc a-zi. Aceasta ar consta
rk^ințl cari-iI'lCei
^vem familiea... jlcelea-.șl într'accca» dc a nu ne mai dcspoca vecinul, și .
cto.iscă sA ? a c/M;uV' ^miilea, fac ca aceasta dc-ai lăsa lui întreg produsul muncei. Tot așa, (
e organizeze. Avem socibtâtea.
frățiea ar trebui să constee, nu în. părăsirea drep
. :
A. Choihppr. . turilor noastre legitime, ci în respectul dreptu
rilor tuturor,
J. Noviodwa;
d» "iV'Sr"ra
le-’- ll'V
I
■
ii
Z
H
fi
•! •
�I
i; î
REVISTA IDEEl
76
care cugetare omenească Ie o adunătură de a
menea intuiții. Ce-va spiritual, care n’ar Dl,.Sc'
fi
simbolizat într’un.chip oarc-care sau n’arnnt
Mersul realist al timpului, îndreptat spre na
fi figurat prin ce-va material, pentru nij e*
tură si fapte, începe ă-șl întinde înriurireași asupra
nu
unul teren care pănă acum Iera privit, mai mult există. N’avem nici o cugetare aici
Ideile nu sînt dc cît niște^ intuiții comp]|Cat
sau mai puțin, ca constituind domeniul unei ima
ginații liber creatoare: asupra terenului artei KG. sau în stare potențială, alcătuite din întrunir„C
Kittliz, în opera lui «Baza psichologica pentru o a două sau a mai multe cugetări în noi. n
filosofic a artei», susține cum că acest din urmă există idei înăscutc. Ceea-cc a făcut ca as?U
mod de-a vedea, că arta ar aparținea domeniului să se admită, ic facultatea ce posedă imagina*j *
unei imaginații liber creatoare, se întemeează pe de-a întruni într’o icoană, prin ajutorul puterilo
presupuneri falșe : filosofia artei, din contra, tre superioare ale rațiunei, unele lucruri nesusce/
tibile dc a fi percepute dc-o dată dc cătră sim
buie adusă la natură și iea.
Numai printr’o speculație filosofică s’a ajuns țuri. Dar Ie atît dc lesne, in filosofic, de-aco^
”
la ideea greșită a unei noțiuni dc frumuseță ab funda obiectul reprezentat, de-al confunda cu
cu
solută, din care arta omenească n’ar fi așa zi- chiar ideea, de-a confunda obiectul cu imaginCa.j
cînd de cit o răsfrîngere. Ceea-cc Ie cu totul reflectată... Nici una din ideile noastre nu je
împotriva naturei. Iri general, deosebirea pe care fixată înse în chip solid: Ic o necurmată schlmIe-a plăcut unora, pănă acum, s’o facă între o bare, cînd de greșeli, cînd dc adăogiri. Nici una
percepție de simț și-o cugetare abstractă, nu se din ideile noastre nu-i turnată și isprăvită. Sin
poate cu nici un chip admite. Fie-care cugetare gurul lucru care ic înăscut în noi, ie aptitudinea.
omen ească îșl trage cea dintâi obîrșie din per de-a desvolta idei, iear acestea nu se pot des
cepțiile senzoriale. Dacă se rămînea la această volta de cît prin experiență, al cărei rezultat Ie
idee fundamentală a filosofici lui Locke, am fi de a face cu putință un progres nesfîrșit, prin
cu mult maF înaintați de cît a-zl, și ara fi dez faptul că ideea se transportă de la un obiect
legat, pentru fie-care din noi, in modul cel mal la altul.
Ori-ce operă de artă ie copiată după natură.
hotăritor, o mulțime de chestii generale, din
Și chiar idealurile cele mai înalte dc artă, nu
cele mal de samă...
se
formează nici o dată de cît din intuițiile pe
«Ori-ce o m cu judecată, trebuie să-și fie pro
priul său filosof». leată o prescriere a culturei cari le furnizază natura care încunjură pe oameni,
științifice de a-zi. In știință nu mal poate avea Nu ne putem închipui nici o dată o înfrumuse
acuma valoare metoda dogmatică, ci numai acea țare a naturei prin artă, de cît față cu un obiect
care constă a studica natura. O deosebire între anumit, căruea i se dă, prin această artă, o fru«uluca
lumea trupească și luiucd
lumea sufletească, iu
ie duiuiud
absurdă museță mai marc dc cît în natură o are. Dar
și învechită : adevăratul și cel maî de căpetenie prisosul acesta de frumuseță trebuie neapărat sâ
obiect al studiului naturcî, ie partea sufletească existe unde-va, tot în natură, și sarcina artis
a lucrurilor naturale, parte a cărei precumpănire tului stă în a întruni proporțiea cea mal mare
nu poate fi pusă nici cît la îndoeală. Nu există de frumuseță, pe care o găsește în natură. Așa
credință oficială, nu există deosebire între ști că adevărul natural va fi în totdeauna condițiea
ință și credință, ci numai realitatea unei convin fundamentală a ori-cărei frumuseți reale. «Ade
vărul, zice Shakespeare, n'are trebuință de po
geri maî mult sau mai puțin complecte.
Principiile acestea sint tot atît de adevărate doabe, ca să fie frumos».
și pentru artă. Natura și arta nu sînt ce-va opus :
La început, nu vedem, referitor la frumuseță,
arta, din contra, nu-i de cit una din chiar ma de cît tendința la decorare, după ce trebuința
nifestările naturcî. De aceea, filosofica artei face strictului necesar, care constitue gradul cel mal
parte din îstoriea naturală a Omului, și trebuie inferior al artei, ic mai întăi satisfăcută.
să cuprindă în sine și instinctele artistice ale tectura omenească nu-i alta dc cît o formă a in
animalei
Natura nu ne arată, ce-T drept, de stinctului de conservare al animalelor, care co
cit un lung lanț de tranziții, a cărei verigă su respunde situației mai înalte a omului. In toa
perioară Ie ocupată dc cătră om, și care vede configurațiile cari se-nfățoșază în arhitec ura>
pîrguindu-se rodul cel mai înalt al unui spirit găsim pretutindeni modele împrumutate de a
superior, care se manifestă Ia feliu, atît la om nomenele naturei. Regnul animal și ^e^et0OC.
cît și Ia animal. Negreșit că esența, natura spi furnizază, mai cu samă, nenumărate modele.
ritului, rămine pentru noi o enigmă. Inse putem rele cele mai sublime ale artei muzicale, r
admite, că faptele cari ar putea să ne explice să fie privite ca o reproducere de sonur
esența spiritului sînt în interiorul naturei, cu naturale, «cu tot studiul și toată munca
ucă
toate că-s în afară de inteligența noastră.
buie să se consacre, pentru a le face sa pr
Fie-care cugetare omenească pare a fi alcă- un anumit efect». Numai unele combm^
-*,n *ntu*P simple, după chipul cum Ie al sonuri, nu tocmai numeroase, îngădue sa
cătuită planta din celule. La înccpbt nu avem de ducă cele mai de căpetenie expresii' a e
cit intuiții izolate, după care urmează o întrunire mentelor omenești...
.intrunef®
(IIteslc
și combinare a acestor intuiții izolate, în carc înImaginea creatoare a poetului, nu in r tjnd
runire și combinare, într’adevăr, anevoc se pot de asemeni, de cît imagini dc suvenir, c
rccuunoaște limitele fic-cărcl intuiții în parte. Cu să deștepte niște imagini la feliu în suiflctui
getarea matematică, mal cu samă, arată că fie- ditoru'lul sau cetitorului. «Bucățile de- Poczi '
NATURA ȘI ARTA
ktvisTA ibfcfci
trebuie să transporte sufletul audi’ '
unde i-ar face plăcere». De aceea,
ricC. \ -1'
(OrU*uT AC° ° tă sau în maturitate, cînd puterea
; vrîsta coaP
unuî material maîîmbielșugat,
ii» venl
' : rulu* ^ult maî susceptibili dc poezie, de cît
su- .
ș. mai în stare de-a judeca.
n0Tși
■ Iof.ofiea arteI trebuie să fie privită
In ’tinereța”
Ast-feliu.
ția]ă a antropologiei sau a istoca o Par | a omului: sistemele uzitate pană
pel nat.urta inutilc si rău alese.
acun» suu umită 'romantică, care se distingea
?C<?lnretul si respingerea modelelor furnizate
prin disprețu i
ferind modelele visate, nede cătira luă în parte naștere din reacțiea impoflat
-rațiilor politice și a mișcărilor de emantriva a.g,tciectuaiădin secolul al XVIlI-lea. Dar ra«P#re‘ ț imaginațiea nu pot constitui nici o
două lucruri opuse, din potrivă iele trebuie
d3ta complecta reciproc. Astă-zi domnește o an35
generală față dc romantism. Față de tenK sore stiinți naturale, care caracterizază
oca actuală, credința în minunății nu-șl mai
C?seste loc. Minunea cea mai adîncă și maî de
Snătruns trebuie s’o recunoaștem chiar în na
tură si în conformarea acesteea la legi. Față de
o asemenea minune, toate cele ce le găsim în po
vesti, par copilărești și absurde. De alt-feliii
astea nici n’au măcar farmecul noutățeî, pentrucă imaginațiea omului nu poate să inventeze ni
mica care să fie cu adevărat nou, ci numai să
decoreze ceea-ce se găsește fiînțînd. «Chiar com
binările Iei cele maî îndrăznețe și mai fericite nu
ne transportă nici o dată într’o lume esențial
diferită», ci numai deșteaptă imagini de suveni
ruri plăcute, cari-s amplificate, legîndu-se unele
cu altele din nou...
Niște imagini dintr’o lume cu totul alta, pe
care n'am cunoaște-o, ne-ar fi prea tare străine,
pentru a fi în stare de a ine deștepta senzații
plăcute. Chiar în poveștile cele mal spirituale,
cele mal pline de duh, nu g
găsim
________
nici o dată de
cît imagini meșteșugite, de experiențî, de intuiții,
de figuri omenești, și așa mai departe. Ceea-ce,
de alt-feliii, nu poate fi privit de loc ca un rău,
pentru-că, în mulțimea fenomenelor naturei noi
posedăm o materie imensă, nesfîrșită, a cărei con
templare ne dă mijlocul de a îndeplini și de a
esvolta înțelesul frumosului. Ori-ce sistematizare,
nS fe fchefnatizare scolastică trebuie să fie îndeP rtată din estetică, care, în general, nu poate
“ 1,1 ci un chip să formeze artiști, ci numai să
raJnZc. asuPra formărel lor, într’un chip favoshqa ’
CIt estct’»ca face pe marele public mai
de binecuvântările artei...
lndiejJCa’..ac.u,n’ nu se pot ridica, cu seriozitate,
al na. ?t_I,nțifice asupra însușirilor omului ca rod
ddicatJ^*’
Pur»ctul de vedere fizic, îndoelele
din ce î *n Punctu^
vedere spiritual vor cădea,
lucrări q1 Ce ma* mu^» *n uitare, mulțămită unor
^-nceputa
a lu* Kittlitz despre care pomenim
Se Poate*t’ Va Sa Sara *n och’* tuturora, cum-că
otaivork*atît dc PuVin deosebi natura de artă,
ln st*re d U
ale pune pe una în fața alteea,
de°3ebi ce °.st*l»tate, se poate tot atît de puțin
dcsuflet ca
natura de spirit, sau ca și trupul
’ca Ș» materiea de forță. Dn. L. BîIchner.
77
FĂ GE CREZI
Secolul nostru, atît de îmbielșugat în informații,
atît de plin de lumini, a luat cunoștință de ne
măsurat de puținul care-1 produce omul. Această
constatare, din capul locului atît de măhnitdare,
a dus pe mulți la fatalism : sărmanele spirite
vrednice de plîns, adormite pe veci... ,
Dar filosoful modern, cu toate că reducînd pe
om la adevăratele lui proporții, nu s’a lăsat me
de cum în brațele desnădejdei: dînsul a condl
liat, a împăcat amîndouă capetele ptoblemel:
munca individuală și marea înaintare civilizatoare.
Recunoaștem, în materiea umană, un proces pe
care nimic nu-1 poate grăbi sau întrerupe, ad
mitem că cvoluțiea speței, ie cîrmuită de-o de
plasare latentă, în contra cărei slăbăciunea noa
stră n'are nici o putere. Dar ni se pare o de
făimare de-a susținea că, de acum încolo, omul
poate, chiar trebuie să înceteze de a lucra.
Omul ie înglobat, Ie prins într’un mecanism,
dar chiar acest mecanism ieste pus în mișcare
și ie întreținut de către milioanele de energii
individuale ale omenire!. Dacă energiile astea
ar întrerupe producerea lor fluidică, toate ruagiile s’ar opri, redevenind inerte. Condițiea primă
a ori și cărei munci, în această măre și perfectă
mașină, ie necontenita ciocnirea a moleculelor
omenești.
Fără să nesocotească, să treacă cu vederea,
atîrnarca sau dependența care-1 domină, omul
nu trebuie să înceteze de a produce mișcare,
dîndu-și samă că pentru sfîrșitul acesta ieste
înzestrat iei cu dragoste și ură. Dacă, dîndu-și
samă de subordonarea în care se află, Fel ar voi
să se imobilizeze, ar fi întocmai ca un mecanic,
care, dîndu-și samă că locomotiva Iul, nu poate
manevra cu folos de cît în direcțiea șinelor, ar
opri aburul și ar lăsa-o în părăsire...
In potriva a tot ce-ar fi protlvriic ființei>. lui
personale, omul trebuie să întreprindă cu hotărîre să lupte, să lucreze cu energie în direcțiea
ce i se pare lui bună. Și cu toate că pătrunderea
lui de filosof l’ar povățni să respecteze toate
faptele omenești și terestre, iei nu trebuie să
înceteze de-a le combate, dacă, din punctul lui .
de vedere, le socotește rele.
Fără a renunța cît de puțin la ce-va, omul
trebuie să cate a face să izbîndească principiul
pe care-1 reprezintă iei: alte energii vor întră în
lupta cu a sa, și ast-feliO se vor stabili atîtea
rezultante. Asupra acestor rezultante, omul n are
nici o putere, dar Tel ie unul din elementele lor.
Urmările acțiune!, nici vorbă că omului îi
scapă, dar acțiunea, în sine, îi aparține, si iei
trebuie să-și concentreze toate puterile iritr însă,
dacă vrea să-și îndeplinească menirea și să-și
ajungă plinătatea ființei. De cît a-și desvolta na
tura în inod integral, împingînd-o pănă la cea mai
extremă a iei putere, fără să se întrebe tocmai
atît asupra finalităței, omul nu poate face în
lume nimic maî de folos, nimic mai bun.
J. Rșviîii.
I
!
■LI
1
HI
I
I
L
�’I
-'
REVISTA IDEEÎ
RfcVis*TÂ ibEfei
78
d'e la Moiîeniud Agripa, nu mal - are , meritul
fi ce-vamo.u. Do alt-foliu nimic mț șu.onUnA V n
adopta, acest niod dc-a vorbi, .în.vprifirea X.
n
țDala Damvin, leadihis îri «dC1 obște, cum-că legea zîiyle, numai, să nu sr.dqe a se înțelege'
lu4te
specifică a. biologiei lq’ lupta.,MnJru exigenta,,
cum-că legile și principiile biologici ar fi
al ie cu vinte concurența. vitală, dijrig» uță -§• susțin i > tă îndiistulătonte ca. să dezlege, șiiințificertu T‘Vil
prin selediune. Dar, înainte do marele najurai ist problemele. 'Negreșil, societățile sînt • or-nî.,;.,0'1^
.englez, C'.' F.-Baer, demonstrează, științihcește, după cum și orgriniZInelo sî •!; corpuri, Darcn^ 1
cum-că, peutJru sericii organică, progresul pbsoda rile' organizate, plante rși aninialo, fiind ncm-K ,”1'
un indiciu morfologic neîndoios ■.dilcrcnțim ca, adică de inult-ina! complexe do cit mineralele,. nnSllr?^
diversitatea din ce în co mal pronunțată a părților, ajutorul
uriu unor
iiuui niujpiv
simple formule ,de fizică si’ chiir^11
precum-și < aptitudinea erqscindă • a pceștoi P-uțl, p
Utiit-ajunge știința
stiinta ftă limpoza.șcă cvoiuție.L
putut-ajunge
de-a nu îndeplini de cit o cîtimp determinat^ din f)
ar
x
V
îii
si
Bafir,
Darw.in și Batir, ap
a,q explicat, în chip .uiugiS|^f'
munca colectivă. Acum, ,cînd, biologiea a formulat această evoliițip,
• . .. prip lupta pentru .existentă ri?
precis aceste două principii, lea poate .fi privită, ferențiarc. La rihdul. lor, societățile fiind’ niște *
’cu drept cuvîiit, ca constituita, definitiv,
® gaiiizmo, mal complexe do cît plantele și do eh'v'
stiiiiță ezrictă, independentă de ficțiunile metafizico riialelo, trebueri'să no așteptăm; apriori, cri nr?’si do precugoturilo do scoală sau de sistemț
cipiîle specifice și criteriul biologiei sj
lJ"’
' Civilizațieay'dnpă cum știm, Ie niersul înainte al neîndestulătoare, Tiecmnpotente Inia de* chestifi
societăților omCneșlI, a căror vicață Ie, mult .mțil sociale. Herbert Spencer, pure a ineiivimța uceu
complexă;de cît acea a imjlivigilor plante, și ani mod de-a vedeai 1. Prin faptul, .că .K’l.pri veste so
male. După pozitiviștii francezi și după eviduția- ciologiea ca. o. știința, autonomi, ,care atîrn-î d»
niștil Wglejl, știința care se oclipi de fenomenele biologie doar în măsura in care biologică utîrh«
vieteî cuicviov,
colective', sociologica, țumu»
știința astă Ie, față do studiile uuorganologicc. 2. Prin deosebire! «
vieie.
’
de biologie, mtecmal ea și biologi'""
biolog .ea față
do -anoi- ‘ tabik,ste întrc *c,0 tr^ elnpe s;t s(,irI ™ '«
ganologie,: adica m dependentă șan independenta 1 .
•mecnni(;fl) organică și supra-urgâilH 3 S
de lea, după punctul de vedere din care o privești.
.•
,.
7
.. ■
. f l(.,.oitlt*u •?'.
dependenta, peotn.;eâ studiai.! etapele sap ..tezele Jîzâl-e’,.1Illdi,',,|?u.l|e, s„sr,.|,ti|ji|,. .t ,, diferenE’
superioare dm senea prugrosrv/i, rary,. do. la colo ()
|a
maltgr.ui, si urgauizineE
M elomențarefenomenehzicoși elnmmo se 1 id,.
1
lkfM.ul,lia,.c SQ
u
PROGRESUL
Cirile: independentă, în înțelesul că conipelința Ie! Urnunț t n ippuat.
se întinde asupra unu! domeniu relativ mal restrîns,
Sociologi),
limpi.irile
și ,<hn toah;
B . dm toate
....
...
.... , ^co:
x-JUmult.1 ■d<*■■ raporturile
asupraunuLdomeniu special de.probleme prea cqm- ]lele,
■
■s’ au
■■• preocupat
rfoarte
•■•••
■■ ••— ..*i - dintre
. -..: i .. *-.L ’...'.
1.
r... .
plicate pentru ea deslegarea lor științifică să fio individ și societate, m dilenl- !.■ laze ale imbunăcu. putință fără .enunțarea unpl principiu mal ,sin; tățirel
t-*,,rpr sau
S!,n perfecționărei
nnrfpnhnn.nm sociale.
«n.-mlp Dar
D .r cînd
etnri iirit'iiramm.s..
țetic și fără sprijinul , unp! criteriu pou. Așii-căj liștil, deprinși cu limbajul precis al'științelor'fizice,
dacă sociologică devine și Ieste la jindul lei o știință au pi'iiis să se intereseze, la riadul ’ lor,-'dă pro
ezăcfă, trebuie ca lea să-șl stabitehșcâlimpede legea blema această, Iei li’au rntirzi.it ni<I do buni a
leF specifică, și s’ă ne ritete indienii, după care s’ar vedea cit Icrau de confuze, cit. de nedeslușite ierau
putea recunoaște progresul și în domeniul Iei, tot noțiunile noastre de individ și de cxilectivilate. Sin
atita de-fără greș, după cum îl 'descopere, un bio- gurul adevărat individ, Ie celula, plastida; dive
ziud-o pe.asta, np dopindim de cit materie,informă,
logist;' 1n orgaiiizme, prin difereuțiare.
Caracteristica de căpetenie a viețel. sociale Ic Acești indivizi, absolut!, cari-s celula, plastida, îșl
coopprqțiea. Dacă, în domeniul biologici, ființele, sîi,it*îndestulțitorl loru-șl diii toate punctele biolumal mult șau mal puțin iudividualizăto. de la cellilă gîce de vedere. Microscopul ne arată miriade de-a^-..4- — .' r.vI«4-z»l{4-X 14 .. -^Ir.k + w.j (1J( SCCSi
, sau pentru i .... . jop seiuenl indivizi, cari, in izolarea lor egoistă, cresc
la om, luptă pentru
existefițk
egOîșt,
pertbnaî, pe
țerenhl
contra,
eguî.șt, peî'oOiial,
p©'renul
1*1 sociologic,
■ sociologic,
•-din
.>>-•
(tiu
contra, și
și se
se înmulțesc,
iinuuiie.se, luptă
nipiu pentru
pentru existență',
exxs.miyj, pe Miticul
.x„.x...
av iiuama
ii.a* in vederea unui interes «cCinun;
a• fi
r <ia recurge Iu
și pericolul
perlbolul loi\
lor, f/i
f/ir
hi principiul superior
lelb-șt
unesc.silințele;
_ .i A _ A
•
‘
.-7
/ .a * «*a 7
ț <1 I 4 . . ■ .
at ri
. iliDU l’l A 1
rodnic al solidarilăiei.'Alte miriade, irisy, de urN’are a face dacă, în realitate, cooperarea apare,’
adesea, ca o urmare necesară'și logică, a luptei ganizme- de astea, împinse de o putere a iCăi-’&I naj
„i,
adună în societăți sau
pentru existență. Lucfu de căpetenie le că, în acela,ș tură o ignorăm' absolut,
aceste organizm'e,. colec.1
timp, cooperarea Ie tot atît de deosebită d,e prin colonii; L?ț riadul, . lor,
nlatisază, Cind
(Jind ‘:a in
,..
cipiul darwiniau, ca și concurența vitală, a rege! live-:; sau . po.licelulare,
po.licelulare,. se nlăți^ază,
uu, șecondar,
pcruuuu., cind
viU ca
C.i p.'l'tl
mal generale a atracției universale Fie c’ar fi ol'en- diyizț de-un. ordin
sivă sau' defensivă o ligă, clauzele unei alianțe hu-s t;;;tca;c
v rformînd ast -felin nișw
tuitoare ;;a -----unor- inonă wgrupări,
e.iror țcsătiul
.... ordiii
ordin superior, a căror
țesături și •J’’"
de-un
mat puțin cu toti.il diferite de regalele de luptă... indivizi
i
Delimitarea domeniilor biologiei tși sociologiei, .mi gane deVlii. Din punctul do vedere al biologieiU)
derne,'/unhl,
-curul
cu1 h
denie,
’
/nnhl,
individul
ale
curul
raporturi'
prezintă ast-fvlnî nici o greutate și nu implică nici
Social'’1 almț
• ’o•
regula -j,Contractul
Contractul Social
. .. p.jfc
o încurcătură din punctul de vedere al principii!,or : cietatea le-ar regula
i, ne apare ea.o societateiak'ătuila.ui.
societate.alcătuita uii
biologica, studiază, în lumea vqgetală și animală, Honsseau,
dp indivizi de-un
deniiordin inferior,
iu feri/,>r, din orga^j
ofg ’
fenomenele luptei pentru existență șoeiologieq nu mulțime de
gryp •.
nu se.iiifceresază de cît ,de fenomenele unit ei unor carj s’ar reduce, la riadul lor, la niște .g
fjLite
forțe ma! mult sau mal puțin centralizate, ridică indivizi de un ordin elementar, la.celule
tide, Una și.aceea șl liiiiță, vegetala sau a»
t,a
de cooperarea în domeniul âcelCca-.șInaturi.
" ^Societatea lest© un organizm“’, 'rin zis Auguste se poat<* manifesta, așa dar, fie ca 1!1CJlvltl> .^.zellComte și H. Spencer. Rătăciți' de dcfitiițiea asta, organ sau ca membru al unei coriiunită-ț* rt*| L;eJ
îhvățațl dintre cel mal distinși ini susținut și încă tată'print.r
.. . , . .. ’nri individ nriil perfect, fie ca <■» "’
ță de elementele ea o constitue sun <a P!or
mal susțin; cupi-eă legea Darwiniană, lupta pentru trit'e, :..
față
S‘a conuenil a se da numele Jd Bion> / - a
existență, le nu numai baza bicdogîel, cl îmbrățocari-au
atins gradul, de individuulizaro ta
cjj
Șaz» Și . domeniul istoriei. „Societatea Ieste un orgariiznrt, Ie pur și simplu un mod de a vorbi, care, ajuns omul si animalele superioare- Cu
i
a
îi
nmnlexă de cî^ ăceea a.-ființelor, de-uni
.nit
?.°“ individualitatea bionilor Ie departeî
Si»
Slută că cea a unei simple celule.
’•
dt-a f' jltindivizif monocelulari îșl ajung sau îșl șînt
it
Pe c’lUL/ ,y lorii si, nu numai ca să traească ci ca”
Llcstid/W jLifftsca, Ironii cel mal. perfeețl trebuie,
S s°
"JrUrea ^ieI- să
«nească.cu alțl
îirutru-‘-•om - Jt,QSCbit. supunîndu-se ast-felifl la o
lioiiL <le ș ' de-un ordin superior, clema. Pilda
n°ll,i ^Vy.leincntară, a unor asemenea deme natude
xv. cătră
---- u .perechile conjugale,
„ - - - ațît. de
raic U1.®» ■
....ijiinlfu Cu
Oii toate
toate ca
că nu
nu avețn
avem acolea
acolea
animala.
n'pni.ct'dplecare al
al unei
unei evoluții
evoluții .cu de:t de plecare
Je
bogată în forme vana te... Botam.știl și
sîivî
ăăzut încă de acord .asupra numen?
Zoolog» nnnlJiculuI gradelor cari ar fi de distins.
c|3mrei £
u]ț5mi (]e cel patru termeni din serje:
^Vehila sau plastida. 2. Urganele și țesăturile,
1$
Plecîud înse do la organîzmclo policciulnro cele
mal simple, diferențiarea devine indici»], semnul
cel mal vădit și mat sigur al progresului: dinsa
îl însoțește fidel, în .trecerea prin, toată seriea biologică, , mareîndu-t urcările și coborîrile, după cum
înregistrează mercurul, lutr’un tub termometrie,,
variațiile temperaiurcl. Diferențiarea, și-atinge ciilmea la vertebratele superioare. Iu orgânlzmul ome
nesc, diviziea inuncel le acum atit de perfectăj.lu
cît părțile lui • constituitoare; organe, țesături-/și
celule, au abdicat sau și-au plerdut.de mult orLce
independență persouală, orî-ce posibilitate fizinlogică, de-a exista unele fără altele. Cind unul din
organele noastre. Ieste atins de-o leziune gravă, nu
numai comunitatea întreagă se simte amenințată,
ci chiar membrele cari nu-s interesate direct- sufăr
_
iMUJ» muai> și în cele din . urmă pier, neîn mod iudividuăl,
putîndu-se lipsi de
i
2. munca
părtel distruse sau lezate.
nîonil ‘f>
,
T~ La
’■* bioni, evoluțiea
’ "
organică nu se. oprește la. â:î'Cută să spunem, acuma,în treacăt, cum-că pozitivi- ceasta diferențiate perfectă. Urinările reproduperel
Comte,. ca. și evoluționișlil
englejl,
speței, împing pe vertebrate, după cum am văzut,
«t dubă Auguste C...
« . .
r ‘incii Herbert Spencer,
și foarte arbitrar să alcătuească socâuUițl ,.sau individualități colec
RnAfic.nr. pun,
nun. si
’i’1 iiîi'rercă mea, pun începutul domeniului socio- tive, de un ordin stiporior, acele cleme pa cari boi
la origina demelor, abandonînd,,ast-feliîî,.cer- taniștil si zpologiștil le privesc ca pe niște indi
dărilor biologice, evoluțiea formelor .inferioare ale vizi biologici și morfologici mal complex! de cîț
f dividmdităfcl colective Pentru A. Comte, mal cu ființa
. 4 umană; Aici criteriul infailibil al lui Baer,
mii atragerea sexuala, care împinge bionii la al- diferențiarc- atît de mult cîntată,
r„, îșl întrerupe
ritiiirea clemelor, Ie, întru cit-va, baza fiziologică brusc indicările .sale precise-, după cum
___ peste punctul
ț' islinctetor altruiste, pe cari se razimă edificiul de fierbere îșl întrerupe
*’•*-------- ---------------------------.i din
indicările și mercurul
sociul... Am dezbătut aiurea valoarea apestel afir- termometru, fără ca întreruperea -aceasta.să ne în
mărfi după mine, domeniul sociologic se aflu pre- dreptățească a presupune un hiatus real în însă-șl
tuiiadenl unde șe manifestă un fenomen de coope evoluțiea.
■ ,
rare. Și, în această privință, nu se pot trage linii
Se poate stărui orl-cît -asupra deosebirilor mor?
precise intre organziinele individuale, și între so fologice dintre bărbat și femelă la animalele supe*
,
cietăți. Fapt/Ie, că, biologîștil nu înțeleg a exclude rioare, cele, mal accentuate din aceste caractere
de toc din studiile lor clemele conjugale. Negreșit sexuale slut înse puțin lucru față de abaterile cri
că nu-I putem ținea pentru asta de rău, pentru-că se manifestează între diferitele țesături și organe
ale corpului nostru. Tot așa, nici o dată, membri!
puțina lumina îndreptată asupra acestor proble
me le datorită numai cercetărilor botaniștilor și cari conrtiiuesc o clemă nu-șl pierd independența
pănă la a nu mal putea ființa fiziologic unul fără
zoologilor. '■
t
Cele dintâi orgauizme pohcelulare sau colective, celalt. De alt-feliu, Herbert Spencer a dovedit mi
înfățișază niște societăți, în care toți indivizii slut nunat lucrul acesta, în ale lui „Principii de Socio
ca lotul asemănători unul cu altul: nici o divizie logie11, ceea-ce nu împiedică pe ilustrul evoluționist
de muncă, nici o difereuțiare între elementele din dea adopta diferențiarea ca un criteriu.universal
cari aceste'organizam se află alcătuite ; .celulele al- de progres, complec.tîndu-1 cu toate astea .prin imcătuesc un tot, întru cît comunică prin cavitățile tegrație, corelativul său: ceea-ce îl îngădue a măuținea o mișcare de basculă între o lege, și alta. Pe
lor sau sipt sudate, legate unu
tuni cîte
vite una
uua printr
priutr’’o
u
membrană sau printr’o legătură mecanică oare continent inse nu se prea ține sama do acest mod
care. Dacă vre un accident vine să distrugă le-, de-a vedea>-favorit spiritului englez../Pnvitbrlafe.,x lea
xvx. .XX..
gătura,aceasta, fie-care parte îșl
din .XV-X....X,
nou exis- nonionele sociale, dacă am peraisfai să menținem,
(lesface fără casa drept caracteristică a progresului, difereutiarea, ar
leiița-I aparte, comunitatea
n.. trebui să ajungem la concluzii greșite și adesea!re
multe yre-o daună simțitoare pentru indivizi... Ca
mpiiare a cooperărel sau a cohabițăicl silite, o di voltătoare. Ast-feliîi, aplicînd. acest criteriu bio
vizie sau inai curîud o specializare de muncă, ru- logic La perfecționarea grupelor conjugale,, am ii
‘nmntara întâi și-nlăl'J nu înljrzie șă se vădească adu.șly logicește, să vedem idealul familiei in uni
1
nîl<i'na iUni^ între părți. Ca să nu. cităm de. cît o rile pe cari plantatorii albi le contractau odinioară
«ini' f,c*le,hMW, celulele periferice, cele ce-s în cu negresele, sclavele lor-: deosebirile -native ale
am
’p v\‘u licl,i,lul hrănitor,
bărbatului și femeel lorau pe vremea aceea cu totul
an"S?
hrănitor, care constitue un mediu
ae-2
“ulțăini numai de-a absorbi hrana pronunțatei din pricina im galitățU de castă,
j.,
,n ’
' ?0 vbr
Luai^i.ui
15,-............
■«.,
ao
n|istui
celulelor
ceI1
.
ceu- prici„a deosebirel do rarii: dif-ronținrea lera așihali. I
de a o mistui celulelor ceni1 Wuca Xaț)
ocupă, de-a facei felin ajunsă la cui i e... In ordinea curat socială,
de-asemenl, ar fi trebuit șă regretăm codul: lui
,
acesta’
c?^ dhițăî, că, plecîud de la punctull Mânu, atit de minunat- „diferențiat1', in cît difendivizie d --^’^iărq din ce în ce mal deplină, oj tele condiții lerau reprezentate ân?Iel .-prin -vari.e4
MUînHn,''
. 'f '
intimi-muneă
Ițlllneă *din ce'
ce în
în “ce
ce “inal
‘Păi “specî.ăKtă
specializată și
și tățl etnologice corespunzătoare.
dtPluifi" ’ corespunde fie cărui progres nou înlTn autor foarte serios, 1 pSJ/S
dt0eSe
PluiiL m ’ ^9re’s.P.und6 vegetală
fie cărui progres
nou în- țnir’o lucrare a sa, J robk'“®15
r;iuS
hate asiJ< -^Awarea
Qr8ă,nizarea vegetală sau
sau animală.
animală. Cu
Cu
- •w,ton n
’ >Rfl neeznct a se spune, cum-ca,
" *îni poporul englez i se par a n <<i mai. indiniaț. pe
serica''biA?
î'-*r
ren- catea progresului, pentru-că la pici un alt popor
t'area
t*
area ■>av<,n°Ș1Cu’ Progresul ar sta chiar în diferen____
?
r
^xxvxxx ^..x... ____ __ T- „deosebirile sociale nu;S mâl yădit accentua.te,^daKC|itru f(p t ’ l)e»tru-că, pentru seriea asta ca și „<
sînt re
ielalte,
f„„
..rpa rtizato mal nc
. egal,, lear
varietatî.. celela
lte, progresul
progresul stă
stă în
în intenzitatea
intenzitatea rurile
riu»*^ bogăției nu v,mt
niii mnf lara
fără ,ne,șiaitesrin.
— crescînd
• . x
i.
_— cea mal extrema-,nu stadial
pururea
a manifestărilor viețel.
bogățiea.
�REVISTA IDEEl
REVISTA IDEEl
chisală Iii fața celei mal extreme sărăcii . P. Mougeolle, ce-I drept, vrea să atenueze însemnătatea
anti-socială a susținerilor lui, adăoglud că Ie o -di
ferențiere bună și o diferențiere rea. După Iei, ^il
egalitățile naturale, cele cari purced nu din niște
privilegii atribuite unei anume nașteri, ci dm aptitudenl proprii și din calități individuale, se accetuează din ee in ce mal mult sub acțiunea unei
concurențl paclnice. Cu chipul acesta stavilele ri
dicate între caste prind să se stingă, lear sub in
fluența încrucișărilor repetate și a selecției pururea
în lucrare, vedem mieșurîndu-se neegalilățile ar
tificiale impuse, urmarea unei epoci de cuceriri și
de apoliare**. A distinge înse între natural șiar
ti/icial, între o diferențiate buna și o diferențiate
rea, mi se pare cu totul greu, și chiar și autorul
nostru se înșală acolea într’un chip uimitor. Nici
un lord din Begatul-Unit, n'a susținut vre-o dată
c’nr poseda imeusele-1 domenii, în numele virtuțel
lui personale, ci, din potrivă, cu toții, semindresc
că uatoresc bogățiile ce le au filiației lor, mal mult
sau mal puțin directe și autentice, din năvălitorii
normanzi sau angevinl. Așa-c-5 P. Mongeolle admiră
In Anglia tocmai efectele unei diferențieri rele și
și artificiale, ^urmarea unei epoci de cuceriri
și de spoliate1*. Nu-1 vom ținea, pentru asta, întru
atîta de rău, pentm-că, comparîud regimul englez
cu diferențiarea „naturală**, așa cum o vedem pro
dueîndu-se* în Statele democratice, bună oară ca
Franța sau Statele-Unite ale Americel de Nord1,
trebuie să recunoaștem, fără doar, cum-că, „selecțiea pururea în lucrare**, a loviturilor de Bursă șî-a
speculărel nețărmurite, nu se arată întru nimic su
perioară principiului ereditățel.
Dar, pentru a merge și mal departe, In sonzul
lui Hernert Spencer, pe c.are-1 reflectează autorul
lucrărel „Statica civilizațiilor** și a lucrărel „Pro
blemele istoriei**, să presupunem că ar exista, unde
va, o țară a -Utopiei, în care darurile bogăției ar fi
proporționate după meritul posesorilor, în care re
prezentanții celei mal extreme bogății ar fi niște
adevărate modele de virtute, de talente, dc-nțelepciune, pe cînd cea mal extremă mizerie, față de
care ar sta cu atîta nesînchisală această elită a
omenirel, ar fi rezervată numai nemernicilor, pă
cătoșilor și celor trîndavl... lutru cît organizarea
socială a acestei nații imaginare, ar fi mal progre
sivă de cît acea a unei alte țări, a cărei existență,
se înțelege, n’o garantez mal mult, în care toți ce
tățenii fiind înzestrați, aproape tot într’acelaș grad,
cu inteligență, cu energie și cu virtute, n’ar exista
nici o diferențiere de samă, n’ar exista acele mari
inegalități de stare ?
Pe cînd sociologii discută de mama focului asupra
universalitățel unul criteriu, pe care, cît ne pri
vește pe noi, îl îndreptăm pe adevărata-I teren,
al studiilor biologice, biolotriștil, pe rizicul si pe
ricolul lor, se ocupă de unele chestii ale științei
sociale, ale căror limite coincid sau mal nimerit se
confundă cu cele ce tratează de obicei fl. Aceste
cercetări fiind diriguite de o metodă riguroasă, re
zultatele dobîndite, față de feoriea și de caracte
ristica progresului, în natură și în istorie, au sențelege însemnătatea lor.
Rezumînd ceea ce lucrările biologistilor cuprind
mal instructiv și mal de netăgăduit, referitor lă su
biectul evoluției formelor sociale, leată ce piitem
fitabili: Asociarea sau cooperarea, adică concursul
a mal multe sau mal puține forțe, mal mult sau
mai puțin individualizate și tinzînd cătră o țintă
comună, se ivește cu cele dintăl organizme policelulare, aproape chiar la începutul seriei biolo-
gice. In1 diferitele grade alo scărel ihortnl această cooperare la munca coordonată 4
time do indivizi, se dobîndc.șto prin tnnî(lnn m,‘lturalo diferitei: Iu gradul inferior, col al >£
organizme pdlicelulare, prin criteriul mecani/ ■ «lor
prin legături, membrane, suduri, aderențe
1 c*
lunnicărl de cavități, și altele. In gradul irte/if0'
diar, pănă la bioni•incluziv, prin necesitatea tp-^'
pică purcesă din diferențiate, și din impogibilif1* °’
pentru fie-care membru izolat din coniUnitatfi i ’
exista fără munca doasdciațilbr săi. In gradai a
perior, în care demele debutează prin grupele Su‘
jugale, poligame, poliandte sau monogame chn°n'
tarea so dobîndește prin atragerea soxuală cn
o implozie, voită, voită de cătră ființele ce cont1
tează unirea. Legătura dintre, acestea, chiar îatP*
ceputul Tel, nu mal'Iesle mecanică, nid exrtii-'
fiziolozică, ci, păn la un punct psichologicâ Sî "
măsură ce demele se perfecționează, chiar’ffiră
teși încă din domeniul biologiei animale, precara
pănirea elementului psichblogîc s’accentuează d’
ce în ce mal mult, pornirea sexuală lăsînd dîh<.n
în ce mal inult locul ăfecliel mutuale, îngrijirilor
dato; în comun, prOgenitureT, solidaritățel din Cn
în ce mal conștiente a pornirilor și-a intereselor
Perfecționarea sau progresul legăturei sociale
dare debutează în seriea sociologică prin constrîn’.
gerea pui- și simplă, se înd'nimează ast-feliu Spro
caracterul din ee în ce mâl liber al unirilor con
tractate. In acest mers suitor, diferențiarea mreâracterizază de cît etapa intermediară : în gradul in
ferior, tea încă nu apare: în gradul superior, dife
rențiarea nu mal are nici un interes pentru noi.
Ca și masa îți Seriea organică, I'ea nu mal Ieste In
raport permanent și stalul cu progresul. Și fiind-că,
în zilele noastre, limbajul teologic sau Antropomoriic nu mal poate să amăgească pe nimeni, ca
să 'înlătur o dembnstrare mal lungă, să ini se doe
voe su-ml exprim cugetarea mal limpede, în ter
menii următori : Natura, avînd nevoe de solidari
tatea1 ființelor, fără de care tea nu putea să reali
zeze formele superioare ale viitorului, obiclnuește
maY întăl pe aceste iiinți, cu vieața comună, prin
constringere. Dînsâ le nilădiează apoi prin diferen
țiate. In sfîrșit, cînd le socoate mature pentru o
colaborare voluntară, la munca fel, dînsa sloboade
tonte lăgătnrile de constringere și de subordonare,
si opera, cea mal însemnată din punctul de ve
dere biologic, reproducerea ființelor, Ieste ast-feliîi
lăsată pe sama instinctelor si pornirilor ‘ celor mal
personale si mâl arbitrare.
Progresii! sociologic Ieste ast-felii! îh raport invery cu constrîn'gereă desfășurată, cu sila sau cu
vouuei,
autoritatea, și în raport direct cu rolul noinjeh
al libertuțel, al
noastră,
hj anarhiei...
unai mei... După
JL/lipu părerea
p.H
7- ■
din al treilea grâu,
grad,
superioritatea grupelor naturale dinul
adică deihele anarhice, nu’pot să fie, de loc tăgă
tagă-
duite uu
cu auriuziuiLU
seriozitate ;: m
în pi
primul
Iod, mu*
indivizii. moW»’
uuivu
umil iur,
cari contractează Unirile ce alcătuesc demele,
demelc, siu
sin
mal perfecțl de cît organele sau celulele, cari a cătuesc grupele subordonate, diferențiate, Șșig
’J’L
r,
pele impuse, construise. Al doilea, ținta în
îndeP
d0P
<1- - * —**- a. J ..
“ v
1J.
..«r» .^iXnPlAI. lebiu
nită
de! CilblLl
cătră ilUCSLe
ac'este IL1UL1,
imiri, UUll.bUl
conservarea
,
Illl/.l (lU
Vclivc*- .speciei, i
mal vastă, mal gbnorală, mal însemnată de cit -14-*•
V»»..
zultatele
dobîndite
de bele două vYi^inlirl
moduri 00
de c
parc, adică formarea si conservarea indivizilor^'
indivizuor
lăți- Al treilea, unirile acestea sînt singurele vo
L. METCHNț*0F£^.
de cătră coiitra'Ctânțl.
L.
RugJiu foarte stlruițor pe toți abonați! noștri tncî :achic.fl.
șl ‘[n-“J
«nete abonamentul Revistei pe datl. CeT cu iăbavi prea rn . j cen«‘V
qcrce riscul de a-I vedea trimeterea suspendați, t',rc5l$> . jintr’10”
nț vestesc.de; regulata, Revistcț pripiire ți «Je cite orl de l.ps ț
vre-un nuniar.'.'.'Dindu-ne toți'iii totdeauna adresa ezacta.
i905,
August- No. XLVI.
6.
București, Strada Epurilor, 10*
CUPRINSUL
f
valurilor.
levcn*®’: C<>^,lcIinftrbin'T0S,ovîfc1,
M-me I.nznrcnnn.
‘'"’Fln&U-ln Ssor.<«nr.-din Amoricn.
jVnnri^arhnMiî,î1 Ct l .1 -I btmtliir. Du »-rn EU...
I
ncbitnțr.
SUSȚINERE REVOLUȚIONARĂ
[
•
•
l
j
j
t. sigur că mulțl din camarazii miel, cari forl iză iueî vor răinînca surprinși, cînd le voiu
"inne .s’aîirmc mal mult sau mal puțin pozitiv,
PrnP trebui să fio atitudinea proletariatului uniS1 cînd s’ar încinge într’o țară un conflict dei iv mire pătura suprapusă si pătura supusă, cum
L încins bună-oarii acum in Rusia, sau le pe cale
lase încingă. Vor rămunc-a surprinși, pentru că teo
reticii noștri,.cari an demonstrat perfect fatalitatea
luptei dintre producători si deținători, precum și
caracterul menit, firește, această luptă a-1 îmbrăca,
au ultuf să se oprească mal mult asupra momen
tului critic, cînd lupta asta ar li să fie mal concen
trată... Bună-oară, ce sprijin am putea noi să dăm,
revoluționarilor cari sc str.iduesc, într’o țari, să întroducu regimul unei vieț.el sociale conforme înain
tărilor vremel, unei vieți sociale firești sau demne
de ființele omenești. Ce sprijin am putea noi să dăm
ucestor revoluționari, noi revoluționarii de pretutin
deni? Apelul Comitetului executiv al biuroulul somlist internațional, care conchide ca proletariatul
inlemalioncrl să-și ridice vocea pretutindeni pentru
a protesta,... mie nu-'nl vorbește nimic. Și strigătul
de Irăeosca socialismul internațional, în* niște momente de acțiune hotărîtoare, pentru mine Ie van.
Atunci?.,, Atunci, se înțelege că voiu căuta să
limpezesc leu această chestie încă nelimpezită, cu
““te că prin asta nu voesc să ridic nici de cum po
vara
<L<ni-in<T să rn.rnfn
nurinr
-» ceanasă
ceapașă asunra
asupra enlnicolor deprinși
cugete matur,
«supui celor ce au menirea să îndrumeze mulțimea
• l?w bebule să4vie și lei cu limpezirile lor. Din
L. iCa. UJea vo’’* caul;a sa rezum. Pentru o perioadă
nrmu !Vil’ ^cJul'tă așa zicînțl relativ liniștită, s’a
{LL1* Or°an'zarea proletariatului în sindicate sau
vindec 'te" ^e')llose sfi formeze tărîea ori-căror rej’icalcHn StC’*oase’ ?t’’a propus federarea acestor sin‘lecărr „'vVesle- U, pentru dobîndirea unor revinl'UrlamnJi1 £,eu r,K d°bîndit prin alt mijloc, mal
, t n iI'. ,-,“,4.r,ZÎT.e“--71 “lb?r
£
sil iscfiL C- i P,,ofunJ temeinice nu voesc acum
Vniil l)Ac,.n,J.acesfc mod de luptă a fost serios sus1’^tentQ n r°Ș.Iniul capitalist pururea a rămas in
fiii inter -^‘s’ Pe,dru-că soiul acesta de lupta
frt.7"! ,,capărat. ca regimul acesta să fie
”
sc pierde... Se înțelege că greva, cu solidarizarea
sau susținerea și-a altor elemente, cu tot, se acordă
perfect cu-aeeastă muncă a lui Sisif.
leată inso că vine o perioadă de luptă acută, de
luptă concentrată, cînd proletariatul îșl schimbă
!îl“-tîîvîntărește gîndul și nu se mal împacă cu îm
bunătățiri trecătoare, leată războiul ruso-japonez.
Proletarii ruși găsesc un prilej minunat ca să re
fuze enorm de multa și p-ost plătită muncă, ca să
refuze să mal lucreze în șantierele navale și să
transporte uneltele distrugătoare si necesarele de
războit!. Iei simt că vicața ce-o duc Ie o vieață
cînească și tind la una cu adevarat omenească. Pro
letarii japonejl nu știu precis ce-au făcut în împre
jurările astea. Probabil, mulțămită admirabilei
lor mămăligi, lei au îndurat totul și n’au mal avut
nimic de cerut. Și, mulțămită mare! lor stăruințî,stăpînitoril lor au învins. Dar proletarii ruși s’au purtat
minunat. De câștigat, momentan, din zbuciumarea
lor, nu știu ce-au câștigat, dar Iei s’au răzvrătit,
în sfîrșit, împotriva întregului regim social, și răz
vrătirea lor s’a întins peste tot, și-n Caucaz, această
răzvrătire, a prins să albă o aplicare practică, cu
totul vorbitoare, desigur că nu fixată încă in mod
definitiv. In Cu ucaz, populațiile băștinașe, sătule de
mizerie și de apăsările crunte din partea stăpinitorilor lor, au prins ca să declare bunuri coțnune,
bunurile cari au fost confiscate și monopolizate atâta
vreme numai de unii, au prins să se folpsască obștește de bunurile acesta și populațiile acestea au
prins să se administreze de sine. U îndrumare de
cit care nu se putea o alta mal nimerit găsi.
Vorba-I acuma, cum putem noi susținea această
mișcare proletarîcească rusască. care-1 acum iu toiu *?
Cit de liniștit pare cine-I bătut de asemenea ginduri, de a susținea o mișcare străină, și cit de asi
gurat se socoate pe sine. De susținut se înțelege
că Ie de susținut mișcarea rusască. Dar cea mal
bună susținere pe care proletariatul din celelalte
țări, ar putea-o aduce mișcărel rusești, ar fi aceea
ca, proletariatul din celelalte țări, să determine la
Iei acasă o mișcare la felin. Ar urma de aice o miș
care de-ansamblu, potentații din celelalte țări, cari
s’ar putea solidariza la un moment dat cu potentanțil rusești, ar fi paralizați, lear relațiile interna
ționale, în urma unei schimbări de regim, cure .s’ar
întâmpla peste tot, n’ar prezenta nici o anomalie
în fond. Pentru-că nu Ie vorba numai de a aduce
regimul rusesc- la regimul care domnește acum în
celelalte țări, pentru-care ar ajunge o presiune
oare-căre, din partea acestor țări, dacă regimul lor
s’ar deosebi simțitor de regimul rusesc, și nu ar fi,
în
fond, numai o nuanță a Iul.
Io vorba de a schimba
.................................
............
regimul
acești <lin te.imlir. Și’ -atunci,
pro• • Jetani
1'C X 1 IU <1* «lUViS vi* VI UI KV.
--------» *
celelalte țări, supuși urmi regim la felin, sau aproape la foliiî, nu pot aștepta pană va fi izbînb
REVISTA IDEEl
UN AN, 10 NUMERE. 5 LEI
mandat:
Abonamentele se trimet
trimet, prin iiiunuui;
0-lul p. MUȘOIU, 10, str. Epiirilor-București.
L
�IM
«2
ĂEV1STA itofcEt ■
REVISTA JDEF.I
ditor proletariatul rusesc, ca să le vie și lor apoi
într’njutor. Proletarii din celelalte țări se folosesc
do mișcarea rusască, ca de-un prilej niiiiunat, cn
siî-șl preschimbe, pe dată, insii-șl regimul 16r.
In cursul vremol s’au întîniplat tot soiul de intcrvenirl. Dar de. cîte ori a fost vorba să sc Intro
ducă schimbări mal fundamentale, mal mari, m
țari supuse mal Ia ncclca-șl împrejurarL de-atiten
<»rl s’au produs, pretutindeni, mișcări locale, mal
mult sau mal puțin tot într’acelaș timp și la felin,
n ea c.o-a si făcut do schimbările s’au impus...
Există acum în Rusia o mișcare, o mișcare mun
citorească caro nu urmărește numai o schim
bare de suprafață, do caro s’ar bucura prole
tarii din celelalte țări, ci care urmărește o schim
bare de fond. Toată momentul psihologic venit,
cind proletarii din celelalte t/irt so pot mișca pa
ralel, pentru aceea-șl schimbare de fond, de in
trodus și la Iei, schimbare pe care o impun împrcjiirările noi sî care Io de urmărit peste tot. feată
itiil psihologic venit, cind proletarii din mina,
momentul
inimi,
cei din ateliorile formidabile, mari, și de pe-acele
domenii întinse, dintr’un raz
caz .de
de nimica de-ar fi,
pot întră in conflict cn stăpînil lor și pot decreta
de hunurl comune, bunurile pe cari le fac produ
cătoarc, lo
le fac utile Iei. Să ne închipuim numai
_______ pornit
________ rpe-asemenea
’ ‘treabă
v 'a
proletariatul ;francez
la
ici, Ar mal da mina oare guvernului lui să Susție
Ici,.Ar
susție
guvernul rusesc? Și se jioăte oare concepe o lovitură mal viguroasă’ aplicată acestui guvern și uii
sprîjîn mal de folos proletariatului rus?
la care sigur
1lentă
./A o susținere irevoluționară
---- ’'ț!—
* •
j n6a ,maț
foarte puțini s’au gîndit și‘ 'carc-I- tolu-șl
hdtărîtoare. Pentru-că nu ne vom mal r;
apuca
'
doar,
acum, să adunăm depozite de arme și de mui
muniții, cari
să ne fie confiscate la graniță, sau cari săi lie aliate
ascunse po cine știe unde, ascunse Și neîntrebuihitrelmmțatc, și leară-șl confiscate. Nici nu ne vom mal
apuca doar să adunăm colecte enorme de bani, să
susținem revoluțiea rusască, pentru c’atuncl ar
trebui să ne închipuim că revoluțiea poate fi cum
părată. Nu ne vom mal apuca să adunăm colecte,
ca proletarii în Inptă să-și cumpere merinde, de Ia
capitaliștii ruși, eu prețuri negreșit mal urcate,
pentru c’atuncl, acești capitaliști ruși tot revoluție
de asta ar vrea, și Iei s’ar oferi poate să Ic vândă
revoluționarilor și arme. . Și revoluțiea n'ar mal
fi revoluție pentru capitaliștii ruși, ci o afacere de
cîștig. Pentru nevoile lor, revoluționarii ruși pot
să gasască tot ce le trebuie po teritoriul lor, din
blelșug, si cat-a-șl însuși, fără atita tocmală. Mijloacele, de cari dispun sau pot dispune revoluțienani din celelalte țari, catu sa tic pentru necesituțîle lor. Pentru că
văl’ de Iei,
tanle
ca ar fi
n val
Iei. să
sa le aban
aban-
doneze orl-cul, de prisos, și să «aștepte ca alții să-și
mîntue întăl revoluțiea lor, și-apol să-nceapă ieî,
cu împrumutul ce li s’ar da înapoi. In ori ce caz,
revoluțiea generală nu se afirmă cu chipul acesta,
de fapt... Să văd opiniea camarazilor'miel. După
mine, toată un .șir de idei bune de propagat.
P. Mușoiu.
Dreptul pumuulnî, dr O Pcrnee. Pucnreft/, ttfogrujia iCleuicitjaf,
s(r. i'fttel, ij, /gof. Oluomre moralii, enrj Rtlnceți infioreiizK uncie
Tel» din souiotntoa de n-ssl, rreiluico neapărat si dispară.
Paranoia epileptic», annllzn chimică
psihologicii, ,/.■
^',rl
a.^ âe'pAni
gr-Gic.
Xani/tuf
Gow/.,' z?q/- bticrnreii aceasta', cu tonte .cn-u unei.
contestata, lasă totu-jl o impresie lunete huni i-r'n utilu-l curgător
—
1‘,t>F»n fn<lnpendeoțrt manifestată
natoral lalți-n iillo «imitare,
m<nanr<ta lucrări.
Uobroeea și drepturile politice nle .locuitorilor Ici, de
fitn
Doctor in Jircf-t, -Membru ir. Corțiitird gemritl at 'ftidrt'd'â Co'islaufii. Tif-ogriijia • OxddiHt, .-I l’nr/i',‘ Cc/riMtfd, Hfoj. O Iticmre f.iîițta •Itaunicntatî si foarte Idae scrisA și
. Hr ohti-'R
tont? • ntaupilf, In iavoarna <lesllin(i5rci regimului excepțional Varo
np-'țș.i nnmtta pnleagel. daci ar ti cercetați și -«|ae5 St prly; b-i’îiitir
> ar oondaets de r,.ținne. do logici, îu «cținnjle lor. '
.. lif. lear între palatul din Porter
DIN MIJLOCUL VALURILOR
-
Ariicohtl acesta apare cu oarc-care inltr-i-r
pricina ca da liinpnl cind au aatil loc in^
‘>'n
despre care sc pomenește in id și cind ilc-n r„'."',le
munical, Revista tocmai ne apăruse, Despre t u°‘
plante despre cari ic vorba in dcsvollarnc
jos, poale s'ar putea face acuma aprecieri mal '"'li
iice, mat aspre, mul instructive orî-cuin, /iind-rcerca de vreme a putut să limperască iitcritr'i
să fixeze judecata mat bine. Asemenea aprecieri n F<
sil vor și face. Pană ahmeea, inse, nu ne pnt,.|n°'',e
picdeca să dăm loc in coloanele noastre unor
Hl1"
cicrl așa zicind acht ilc.
('Pte-
P. M.
Durerosul fapt s’a consumat. Desfășurarea
nimenlelor din urmă Ie îndestul de cunoscută /
Rusia, semnalele, revoltei răsună peste tot.
prițil s’au răzvrătit si autocratismul își fafte
riea. Peste tot llutură nagalca, gloanțele sacră în
fricosat, lear sulițele danțează, pretut iudeul, Cantul
lor crunt. Pușcăriile gem de răzvrătiți! închis!
davrelc sc ridică in baricade po străzi, si .sin'gelj
curge in valuri. Luptă și luptă. Armatadesmosteniților s'a pus față in față eu cohorta sălbaticilor
asupritori. Vijcliea înfometatilor și dornicilor după
o vicață mal omenească, nu se înfrînează inso ihci
prin sulițl, nici prin gloanțe, ori si cît ar li Io]0
de numeroase. Mulțimea toată le tîrită de curentul
vijelios, uial puternic do cit ori și ce voință ome
nească. In curentul acesta Ieste tîrită păîi și ar
mata,ultimul sprijin al țarilor sălbatici și al clasei
care-I susțin, lear din armată Ie de distins cu ose
bire flota, flota do războiu a Majeșlălei Sale, avea
potă,
u ,
—, care Ie «««<.«««.:«>.
încinsă acum ...
în mijlocul flăcărilor
revoluționare. De pe covertile cuirasatelor șî tnrpiloarclor, rînd pe rînd au prins a izbucni ’atîtea
5CintcI, toate menite a aprinde focul general, des
chizătorul drumului cătră viitorul col luminos. Si
faptul Ie unic in istorica popoarelor. A strălucit cu
osebire cuirasatul „Kneaz Potcinkiii", și a strălucit,
nu cu strălucirea unul meteor, ci cu o strălucire
perpetuă.
Epopeea acestui cuirasat Io îndestul do cunoscută.
Drapelul roșu al libcrtățel fu înălțat, la un moment
dat, în vîrful catartelor sale, de cîtl-va marinari,
de cătră marinarii cari înfrîngbul toate legile cc-I
țineau încătușați, s’au transformat în campionii li
beratori al întregului popor rusesc, apăsat. Califii
galonat! de po bord, parte au fost uciși, parte au
ioni făcuți prizonieri. >j.uln ixU1 revoltei suhînu,
fost
Semnalul
fost deschisVîn ia^'stăiinin
’inpta
‘ 'a ..............................
^..i.-ea a vegliwt
in‘e si asa du ă cuni st- Ien siI
o.u vegI1
vegheze. Și prin
Ieg,ltnrile’do clasă si interese, cari
cari unc
unesc la o laltă
—1 asupritor
pe țotl
toți stăpînitoril
stăpînitoril, T-*i
i-a ffost1 "ușor" rp
Țarului
să găsasca
un
sprijin
îndestulător,
in
găsască
îndestulător. în persoana re
rnl nl
UAmuiwnT nil
Ql-!lnu
(Ip&TUlU
gelui r?«i
Carol
al Romanici,
care
și-a deănunțp>
nici de astă-dată, nnici rangul de cap încoronat,nic
pe acela do șef suprem al exploatatorilor din r ■
„si.'u“, și caro,
care, prin uneltele ce itvea la *
gatul „siîu
dfiTilînn
dămînă, na rpTiivni
refuzat ihnrinnrilnr
marinarilor revoltați, emu
ajuns
ijiiris cu ivasul lor La Constanța, ceea cd nu se
■’._’r mal-----1 crinlinall: Pinca,
friză ncl celor
ordinari
pe care marinarii o plăteau cu
cu bani, nu o cdrO
.. de-a sila lua.
l i
S'i pe Câte ar fi plltut-0
fost
nevoit! ajun «rg
„fn marinarii
marinarii aau
^*na aceasta;
au venit, și uup.iw«>*
după ce au încrucișat
după cum an
«•*—--. .
făcând, prin diferite porturi, uriașe, zadarm ;
țări, pehtni a putea căpăta hrana și «țari' e recari aveau absolută nevoe, au fost novo.iți •
întoarce din nou în portul romîne»c,unde s a |
dezarmați... Faptul s’a coiisiimat. P’11'1'./j mU'1
duci, miniștrii .și prefecții, camarilele mai ■.
—
■
n
cu
*
%itr’“ î ufeonflict diplomat ic între cele două
e evitare» unul razboiu singmos
K
. ii nutnt izbucni, și care ar fi pus
lAf r <arc
dacă reuelC! (Jarul ar fi
•bțtfiirop1, 11 ’|pn „ioc si cărbuni răsculaților,
1,1' yiinț’t sa.» jupă rum Iernii botezați acel cari
K 'rh"'i,,,r’1 înn'.’diil riiirasatulnL.Kncaz. Potemkin“.
dfdtu°fl,,I<‘C1r?k-I Tarul, nici regele Ca rol, oameni
''n-psițl, nu doreau eitii-șl de puțin
ori î»' c!l,c îlVCU **■ S° VC,S0 51 lUl liing,:t C
^ifl»^’il0ir,.lKronză de singe acestor capete incoCH11-1
ulultntnlor Rușilor, malale,. Că<-I
yT aicea mărci urile nesfirsite de pe cîmf :,ruil‘lîriuriul, innecul atitor marinari de prin
j||e Miui''*
c(; ar(! afjlce aicea măcelurile
'w’le ■LV’I|'1 dn'i centrul, din sudul imperiului Mos,,in ""!•« lire afara valurile do singe proletar cari
fovit
p0|nujrtf îi, (Jdcwi, peste toată Rusia, cari
juciirsu1
„ ]sag.iri. pretutindeni unde victimele
“"^Eautorrate.și
sălbatece, ne. • mal puțind
suHSr
*,
j.inurile unei stări peste măsură de apăsă11111 «Slinurile
1
i
«...i.
..
L».itiirn
iii.rui
n/.în-itr...
*l"rn ku sculat pentru a scutura jugul ucigător?9
S,’ nstea n’ăveau afarc nimic, față de războiul
":‘k să izbucnească între cele două țări, din
Seina răzvnttițilordc pe nPotemkinu, cari vroiau
no si cărbuni, nu pentru a bombarda nici poporul
nici poporul rusesc, de care prinsese
hriilacuui atita milă, ci pentru a alara si distruge
ordine de lucruri care nu mal putea fi suferită
.și care, și fiisesp pricina răsvrătircl acestora și a
unul întreg popor.
.
N’au nimic afaco toate acestea, și camarilele vor
fuiilinna desigur să .eînte osânde de biruință, ța, nilul, regelui Gard și tuturor miniștrilor lor. Si
1 prin toate gazetele acestora nu se va vorbi desigur
nici do groazu ce a cuprins pe țar la vestea neîișleptatăa rtisvrătirel cchipiiginlul de pe „Potcmkin“,
țarc, ca avaîitgardă în lupta d> sehisă în contra despotismuhil a înălțat cel dintâi steagul roșu al
lilrtrifițcl, nici de solidaritatea ce a fost nevoit,
1 t? a trebuit săiuanifcste regele Carul față do amicul
sm în exploatare și guvernă mint.
se Va vorbi de teribila încurcătura în ca iele
înglodat Țarul, cu războiul nenorocit din Mandcîunca, nul de fiorii fricclce l’au cuprins cind telegraful
Hi adus vestea revoltei din Odesa, ca compliment
nr.r-i°a^tor rev°ltzj parțiale din tot cuprinsul imlini f ”s^u“i
sc va vorbi nici de spaima ce
' iltntta ■
de atîtca simptonie clare,
r!2 ,iCa-n Caz,ul luI «I’otonikiiP si al atitor altor
"irind nV,n° caract«ristic și plin de înțeles. Aceste
Tar
<^«ăsul hotăritor al acestui
A'î clatin ’°at)C’ Ic 0 aVat:i Innpcde că tronul lui i
■ tregeicj..’ riim-că domniea lui, dimpreună cu a înlie
l susține, Te pe marginea prăpăsticl.
datori fi astea’ l,ÎPt l»°i»'-‘neală. Si daca marinarii
^rnuhif ;l,c.n1,otemkin“ s’au predat dezarmați
5ll,letul T.lrm’nin’, Perind pentru moment grija din
biiciîi- UI’ ’in (l‘»'cctiea asta măcar, desigur
Vil •Tulhf.M il aeeast,‘I mici ușurări ca mine i se
i £ V?
‘«"«1«cum i so clatină
;
>m v\• c H,s’ cu l'd 'd, și furiea poporului
'
^Pluri lîf1
pană ce nu-.șl va li căȘî celfirl.Ku^c’ (^iSdhizîtid drumul spre li<lii fieMa‘I iii^o i
Papeare.
fi '!llc nu-]
’atîl1 al Cieruri lor, si nici o putere
1:1 vcs(,.? Jn]tta al»at<’ din calc.
'-elorce
ce se netrer,
petrec. în toată Rusia,
8'3
a-zî, și dacă la vestea predăn?! nobililor apărători
al libertățel de pe „Kneâ'z Potemkin“, inima ni s’a
strâns de durere, Ieste pentru că noi am văzut prin
festa nu abdicarea triumfului revoluției, a cauzei
celor mulțl, ci numai jnfîrzmroa acestui trhunf
pentru-n timp. Căci, ar fi fost cu mult mal bine
a-zl, de cit mine. Apăsații ar li răsiillit liberi, cu
un minut măi ciirînd Cu toate că acel mine va
li eu mult mal cumplit pentru an lucrați, de cit a-zl
ar fi fost.
Se înțelege, am fost mișcat! cumplit, privind de
pe cheiurile portului Constanța, privind șiragurile
de revoluționari; Ieșind abătuți .și tăcuți de pe
bordul mii rasatului „Potomkinu, de pe bordul acelui
euirașat pe ale cărui catartc nu mal filfîeâ acum
pavilionul roșu, emblema sublimă a revoluției, și
lîbertățol, Ci tricolorul romin, emblema parțială a
asuprire! și înjosire! demnilățel omenești, emblema
solidaritățcl dintre asupritorii țărcl romlncștl, cu
acel al imperiului moscovit, șf al lume! întregi...
Nobilii învinși, cn pași șov.ăeluicl căleau pă
mântul țărel romîneștl, pentru moment cel puțin
trebuind să zică rămas bun scumpelor doruri do
liberarea fraților lor suferinzi. Triști, cu capul pe
piept aplecat, cu lacrimile în ochi, eu cîte o legăturică în mină, ca și niște deportați, părăseau,
acești martiri, bordul vasului atit de scump, și
inima li Iera sloi, căci nu puteau uita că colo, peste
..... ...
..._----------- ,pentru cate au _
r_._
niare,
în urma
lor,-- poporul
luptat
și
și ss’’an
au sacrificat.
sacrificat, urmează
urmează Inrtă
îiuiu să
să -zann
zacă în
în henen-șt
aceea-șt
crîncenă robie, urmează a fi măcelărit necontenit
de călăi, cii accea-sl înverșunare.
tel să lie
fie alt-felir
alt-felin, și-noi inșî-ne,
Si cum puteau Iei
iluptători al accleo.a-șl sublime cău’ze cum puteam fi,
de cit triști, cind știam, și bine o știau, că-cu toate
atâtea mart sacrificii, in urmă, peste marc, lăsau
colos de oameni hc-nstare încă cu să priceapă rostul
nobil al luptei lor, colos de oameni cari urmau a
suferi mal departe rolul de vite, de vite de măcel,
fură a murmura, fur a se lăsvrăti, fără a fi în
stare să ducă mal departe lupta liberatoare înce
pută de Iei și de alții ea lt-1.
Inima mi se umplea de durere la vederea atitor
eroi, înfrintl în lupta sfinții, croi, Ici iusu-șl îndu
rerați, cari prindeau să-și dec poate samă de greșala’ce-au făptuit, predîndu-se, Si în ochi imljm.au
lacrimile furiei năbușite, privind la atițl luptători
luminați, depărtați din pricina unei triste faralitătl
,
. .
de la frumosul ...
lor rol de campioni
ai libertățel,
și aruncați atit de departe de truuehiid stindardului
aparat.
’ ’ ' pe
‘ care cu atita pornire lan
i----- înălțat si...........
>
Pe chipurile acestor martiri se cetea îndurerarea
adîncă, căci acum, i.cind vedeau limpede ca toi
visul lor falnic rămînea
rămânea ne-mplinit, nu se putea
să nu se producă o reacție in lei. Acum, cind pi
ciorul li atinse uscatul, vedeau lunecă nu trobuea
să-sl părăsască postul, ci, lupta începută o dată,
tretaieau
să -----meargă
----------- —
o rpână la capăt, orl-eb s’ar fi
întîniplat. Cazul cel mal rău admițindu-1, ceca-ce
puțin probabil Iera, ar fi avuttotu-și -suprema nmlțărnire, de a ii murit ca eroi, iu mijlocul luptei,
pentru o cauză mare, do cil să părasască lupta
tocmai atunci cind stăruința lor trobuea sa fie hotărîtoarc pentru restul razvrătiților, cari, de popă' ' ’ Rusiei,
1 ' așteptau..r’1'' “s’a" făcut,
mîntul
Rău și fură
cale
negreșit, dîndu-sc ascultare îndemnurilor de pre
dare, făcute chiar de cătră unii din revoluționarii
noștri, revoluționari, cari, rătăciți poate său sp.dmîntațl
mintatl o<■ c.li
clipă, do mărețica unei asemenea int«'c’ și-u
' au desmințit, eu prilejul acesta, și-au
prinderi,
un
desmințit uu trecut plm de fapte frumoaso in do
meniul revol
re voi uționar.
i, ■
i
■
�r
REVISTA IOEEI
ELlSI^RpCLUS
țic de interesul personal sau egoist, al fie luat in parte, privesc sistemul picework
*ns.
cele mai vătămătoare abuzuri pe cari Ic* Unuldih
dura lucrătorul. Acestui sistem i se impuți
îri’
întăi, de a grămădi numai în minele unora în a âl ?' i
celorlalți camarazi, o cîtime de muncă m?rdau,1a
dc cît acea la care aceștia ar avea'
contribuindu-se să se menție, cu chipul drCpt>
în breaslă, o categorie foarte numeroasă d^513’
citori fără lucru. Afară de asta, ceea-ce->i •°Un‘
grav, sistemul piecework, n’are la urma ’'lna|
alt rezultat, de cît de a impune muncitor
'
desfășura o cîtime de energie din ce în U Ui 53
mare, și care trece peste marginea celei 0°
o poate desfășura muncitorul, rațional. PC Care
leată cum se petrece lucru], într’adev'ăr- D
dintr’un anumit lucru, lucrătorul a putut ’ aC3
un beneficiu de 25 de shilingi, a doua oar"^
va căta a i se oferi, pentru acelaș lucru un^ 86
mai coborît, fiind silit, CU chipul acesta, mai?
tal in paguba sanatațel sale și apoi in paeul
camarazilor fără lucru, și a căror parte de Iu
Ie necesar absorbită de producerea fără sahr
a cîtor-va, fiind silit să-.șl mărească silința, pe *
tru a scoate un beneficiu cc nu mai crește pro"
porțional. Prin sistemul acesta patronul p'oatecu.
noaste puterea producătoare maximă a unul Iu*
crător, și cînd îșî dă samă bine de iea, îșl pune
tot personalul exclusiv la regimul salariului pe
ceas, bine înțeles în condiții" cu totul nefavora
bile pentru acest personal, și anume, cerind de
la lucrător o producere egală cu acea ce a iz
butit să șăvîrșască sub regimul pucnvork. Prin
transformarea asta, lucrătorul pierde prima pen
tru viteză, dobindîtă prin silința desfășurată in
timpul sistemului pieceiuork, cu toate că râminînd obligat tot Ia cîtimea dc muncă pe care o
furniza mai înainte.
Faptul acesta s’a întîmplat la turnătoriea de
tunuri din Elswick, dependințe pe casa Annstrong.
Lucrătorii din uzina aceasta, statură supuși foarte
mult sistemului picceivork. Dar cînd se socoti
cum-că sistemul acesta îșî dăduse maximul Iul
de efect, lucrătorii fură supuși excluziv șub re
gi .:ul salariului pc ceas. Se înțelege că în loc
de a se mal cere de la lucrători o muncă nor
mală, proporțională cu puterile lor, lucrătorii
eîi;țT a îndeplini, sub pedeapsa de dare a- '■
fură siliți
cîtime
de muncă egală cu acea pc care 1
fără, o c
!‘
........
6
momeala ' deMțatea
o furnizau în
timpul
cînd, ; stimulați
alcătuea
unui supliment de cî.ștîg, care aLăl— ,pentr«
dînșil singurul avantaj al sistemului pyCt
desfășurau o activitate aproape furioasă, ca sâ’țb
mărească salarul. Avem acolea toate dcsaVL
tajale vechiului sistem, toate relele sistemj .
piecework, afară de beneficiul bănesc care a •
♦
_______________ i* .. 1 _ «a * ... X « «
1M ClQtfîll)- ** • .
tuea compenzațiea
legitimă a acestui
sistem. .
anume inspectori, cu numele dc sfeed a1/
averseers, niște adevărați temniceri, colin a
contenit toate atelierele. Ici sînt jnsărcin
j
controleze dacă lucrătorii' lucrează cl? -C ,jteza- {
activitate, dacă mașinale merg cu cuveni »
Și orî-cc lucrător, care nu ajunge la u je ]j :
mum anumit de producție, ie îndopat a
,
lucru, concediat.
Paui.
‘"b
Nu, asta nu trehuoa să se facă. Ci, atit datoriea
ecliipăgiulul lui „Pofemkin*1, cit Și a revoluționa
rilor cari au venit în mijlocul lor, de la noi, ar ii fost
nu să*cedeze, ar fi fost aceea, de a îndreptiijtunurile
spre port si oraș, dacă ar fi văzut că guvernul
romin s’ar fi încăpățînat să refuze ceea-ce mari
narii cereau. Si cum portul ca și orașul Ierau cu
desăvîrsirc lipsit de orl-ce apărare serioasă, sigur
că la cel dintâi obuz, purces de la bord, cu toate
ordinele de la centru, populațiea, autoritățile lo
cale chiar, s’ar fi grăbit să execute cererea mari
narilor, pe dată. Aceștia s’ar li aprovizionat cu în
destulare ast-felift, și-o dată aprovizionarea făcută,
„Sus ancora", și viteazul „Potemkin4 ar fi luat-o
spre porturile rusești, de'unde ar fi început cum
plitul foc de distrugerea autoritățel țariste.
Nici vorbă, lucrurile ar fi luat cu totul altă față
atunci, și cine știe, dară asta nu ar fi însemnat
chiar triumful desăyîrșit al cauzei poporului rusesc.
Toate vasele de razboiu, încurajate, pe al căror
bord germenele răsvrătirel Iera și aruncat, aveau
să se solidarizeze fățiș, bombardamentul general ar
fi început și flacăra ' revoluționară, hotărîtoare do
astă dată, avea să-și plimbe izbind» peste în
treaga Rusie.
Aceasta desigur s’ar fi-ntîmplat Faptul predărel
le consumat inse, și nu noi vom fi cari să aruncăm vina acestui fapt asupra cuiva, cu atît mal puțin
asupra revoltatelorde pe „Potemkin", care au făcut
din partea lor* tot ce-au putut face, în condițiile
în cari s’au aflat. Aceștia ar fi făcut .și mal mult
negreșit, dacă împrejurările nu le-ar fi fost fatale.
Astă-zl s’au răzlețit eroii, și exilul a acoperit vieața
lor. Până cind oare?... Fie înse ca Rusia înviată,
scuturată de jugul ucigător de a-zl, să poată cît de
curînd să le întindă mina, spre a se putea liberi
întoarce pe pămîntul țârei lor libere, pe pămîntul
acela unde și-au lăsat cele mal scumpe ale lor
amoruri de revoluționari, cele mal dulci afccțil de
oameni... .
. Gn. A. Teodori;
FOLOASE NEGATIVE
!
85
. REVISTA IDEEl
84
Ic greu de dat o definiție precisă sistemului
numit pițcework, care, după feliul industriilor,
îmbracă, în Englitera, cele mai diferite forme.
La shipbuilders-i, acest cuvînt ieste traducerea
czactă a expresiei franceze: «travail aux pieces» :
lucru cu bucata. După întinderea și natura muncei
îndeplinite, muncitorul primește o remunerație mai
mult sau mai puțin ridicată, după tocmeala ce
are loc între iei și patron. In industrica mecanică,
sistemul piecetuork ieste o combinare de invoeală
cu toptanul și dc plată pe ceas, In principiu, me
canicul ie plătit cu atîtea parale pe ceas, cu
atîtea parale ...........
pe săptămînă. Dar,, ca să fie încura*
ajat a face lucrul mai iute, intervine sistemul
cu nume de primă și de încurajare. La
Glasgow, Birmingham și Manchester, acest sistem
se aplică în chipul următor.- pentru săptămînă
Cfl 11 Itltno Iii»
.
A ir
•
. v. «
sau luna lui dc muncă, rse
dă
unui- ajustător
o
cîtime de muncă, cu-n preț care se rupe între
ajustător și patron. Dacă citimea asta de mui.că
îc mintuită în timpul hotărît, deosebirea dintre
suma fixată prin invoeală și suma salarului re
gulat ce s’ar fi cuvenit lucrătorului pe accea-șî
perioadă de timp, alcatuește beneficiul, ceea-ce
se numește fiece money.
Cea mai mare parte dintre mecanici, sînt cu totul
nefavorabili acestui sistem. Aceștia, făcînd abstrac-
..
n telegraful ne-a adus vestea,
„reurt. 5 r us a murit, în ajun, intr’un sat bel% Elisde dc Ostenda. De aproape trei r.
‘
sâptftmini,
itfi ..n:t re
fii
Pcc
cc1torale, de care suterea mai demult
ing,neP eascâ din primă-vara trecută, prinSu s*'
, apCI1mal dese și mai grozave. înainte
8 r1 'tot
ff'
e’r.en Lse repet
repet1.1 . t0L
,," credeau ca, cu una, cu alta, ar mal
se?
" pi'etenl
se?ee jn,
încă vre-o cîțl-va ani. De astă dată
^tei ,rfli ^Tcare luptase până atuncea cu bărbăție,
qUpă de fericire a Iul Redus, ne scrie
*
feffilin
Cea Jin urma
“/"'l-ini după amează, cu cîte-va ceasuri
„ „rieten,
cînd auzi cetirea unei depeși din
îniinle de 8 « iarnă privitoare la revoluțiea din Odesa...
Rusiib de bllftftîucrarePsfirȘita a lui fu prefața la Omul
Cea dihJtrTya
tru edițieu rusa. Dar pițnă Sîmbătă Iei
■ pmniiitm, P cjte.va jnscmnâri pentru lucrarea lui*
ui» V"; “a încercare să vorbească in public, fu la
rCea din
orînduit de prietenii noștri, pentru a
paris,
franceiilor cu mișcarea revoluționară ruarăia s'ipP3‘ ni pentru asta anuine din Bruxelles. Dar
^scă Din!j‘te( mîndre tinerimî revoluționare mă im‘'^îonă într’atît, în cit trebui să ma pun jos, după cîteVrroinp|t&oSReclus, mișcarea levoluționară muncitom A n lumea întreagă, pierde una din cele inal fiuJrinr ale fel, unul din cei mai îniocați, dm cei
SffnE.Mtrâmutațî apărători ai săi. lear știința pierde
SSl pe unul din acei, cari s'mți mai bine și viețui
! S « leagă pe om de pămîntul întreg, ca și de
de pămint pe care luptă, sufere și se bucura
^ElisiTReclus se născu la 15 Mart 1830, in Gironda,
în Siiinte-Foy-la-Grande. Tatăl său iera un pastor pro
testant un om cu totul de samă, unul din acea rasă vi
guroasă, care dusese atîtea lupte, ca să-și păstreze dreptul
îei de-a crede alt-feliu de cit cum poruncea Biserica :
un om care .îșl petrecu întreaga vîeață, iubind pe țăran,
neomul încovoiat spre pămînt. într’o zi, la vrîsta de
70 ani, dinsul văzu pe cîmp un țăran tînăr, care-ngropa
un cal, un cal mort de dalac.. .-Tu Iești tînăr, îî zise
aeeslueti bfttrînul păstor, și-ți primejdueștl vieața. leu
sini bâtrîn. Du-te-acasă, îngrop ieu vita». Țăranul nu
primi, dar dînsul stărui. Și' munci cu cazmaua toată
ziua, singur. Spre sară, namila de vită iera-ngropată.
ucu o
v femee
itiucc de
uc samă.
auinu.
Mama luf Redus iera de-asemenea
dăscăliea.
Dinsa îșî petrecu toată vieața cu dăecă
’iea. S’’apropieâ
aprcpica
--- * că-n instrucțiea
de șapte-zecî de ani, cînd îșî dete samă
lei Iera lipsă. Nu cunoștea Fizica. A tunel se apucă s’o
învețe cu tot dinadinsul, si, într’un an, o și preda ele
vilor Iei.
Familiea luf Reclus Iera foarte numeroasă. Ierau dofW-zece copii, dintre cari Elie Iera cel mai mare și
E jsfe după fel. Asta iera o curată sărăcie, și de-aici
tusee dobîndi și păstră toată vieața acel respect pentru
oare atît de-adesea, în tinerețea luf, îl fu singura
na, la care se-ntorcea atît de cu plăcere. O pine și-un
n.AiSa-U n’^te strugurl, Iera totul ce-i trebuea, să tră’a-Sft munce«sCă.
U1I,nlaf studii universitare Reclus și le făcu la
•â farT'a: Prdestantâ din Montoban. Tatăl său vroea,
îu'rt de tî Ye
pastor Dar ElisiSe fu nevoit sa se scu
fele sân p?pilriu de prejudecățile religioase, și, cu frageograf k’n'^’ipUrcfe8e *n Cliri,1(d la Berlin, unde marele
5â in’qfn.A lvltte,r> drăgea pe-atunci o tinerime lacoma
zan
^rl asupra
asunra va,8Ca Ia
5 marile
mar*le ??’’ frumoasele lui generalifjcilrâ Jbu*‘elei Pâmîntuluf
—lui și a locuitorilor lui. Dînșil
parte
din
cale pe jos, întovărășiți de-un
cme cârUea,
j 111 cale
au se Tnill 1.. _. 1 se dadec *i sorbitura, pe cînd cel doi
1
Știu uLlkeaUz-nutnaî cu Pîne goală.
!a
Fani,,i .a *Ost Elisâe in vremea Revoluției de
Dil851, Cel finfferca duPA ,ovltura de stat din Decemi.is 6e Petre™ A'’*1* trebu'râ s* părâsască Franța.
d ,eHocui jn 1 ,dul?â as^a vre-o șase ani sn călătorii.
Ci»Uza hnJk > a’- unde îo’brățișă cu toată aprincanSjr^ P3mînh,°irUiUllr!andez» calicit de EnglejI, cari-i
ziln?da Pr’a ținu».
nimiciseră industriile rurale fel
lcâ>
fOam„ lr.'’cvînoscu poporul irlandez în vieața-i
H^zerie, și îl iubi de-apururl.
Se duse apoi in Stutele-Unite, și de acolo în ColomDiea ?i-n Guyana, călătorie pe care-o povesti într’o căr
ticică de-o minunata frumusețe, Călătoriră la $iera Nevachi de Suini-Marții*, care-I insufla, mai tîrziu.cclc mai
frumoase generalizări ale operei sale Păminiul. Din câlâtorica asta dohindi Iei ura împotriva robiei și prinse
patimă de rasele negre, atit de batjocorite ducele albe
In 1857,
întoarse în Franța. Pe vremea asta Europ 1
se trezea la acea mare mișcare, care produse răscoalele
lut Garibaldi, liberarea unei părți din Italia, desființarea
seryagiului în Rusia, lear Statele-Unite porneau campaniea, care trebuea sa desființeze pe veci păcătoasa
robie. Științele naturale intrau șt Iele în acea frumoasă
epocă de deșteptare, care preschimbă, în anii 1854—1962.
întreaga fața a științei moderne.
Elisee Redus răspunse la acest dublu curent, uma
nitar și științific. Iei știu să împătimească pe Francejt
pentru marea mișcare aboliționista, care-ncepea in Ame
rica. Se aruncă in mișcarea anti-imperialistă, care prinse
să se ivească în Franța din anii șase-zecî, și lua parte
la conspirațiile de-atuncl, împotriva Imperiului.
Prinse să se schițeze inse altă mișcare : Tresărirea pro
letariatului francez, care trebuea să deștepte pe prole
tarii celor două lumî. Elisde luă parte la începuturile
acestei mișcări. încă din 1864 Iei făcuse parte din Inter
națională, adică luă parte chiar la cele dintâi întruniri
in cari Internaționala fu alcătuită, in 1864. Și mult mai
înainte de întemeerea Alianței lui Bakunin,’ Elisee Re
dus făcea parte din asociațiea secretă, intemeeata tot
de Bakunin în Italia, în 1864, cunoscuta sub numele de
Frățiea Internațională, asociație desfăcută în 1869. Dc..
fapt, Elisee Iera comunist cu mult mai înainte de iritemeerea Internaționalei. Fratele său Elîe; furierist pătruns,
publica un jurnal furierist, sub imperiu, și marea Aso
ciație Internațională a Muncitorilor nu fa,cu de cit sil
dee comuniștilor francejf, din al căror număr Iera Elisee,
un nou cîmp de acțiune, internațional Dacă nu mâ-nșel,
nevoit inc-o data sa se refugieze în Englitera, sub im
periu, Elisee făcu chiar parte, o vreme, din consiliul ge
neral al Internaționalei, din Londra, sau, cel puțin, îuâ
parte la unele lucrări ale acestui Consiliu.
Cătrâ slîrșitul Imperiului, Elisde se afla la Paris, și
scotea, în 1867—68, lucrarea lui monumentală, PămîntuL
al cărui prim-volum, Continentele, îl puse numai de cit
în rîndul celor mal mari geografi al veacului nostru. U
scurt rezumat al acestui volum, Ieste scris pentru toți
și publicat de librăriea Hachette.
Ca tot ce-a scris Elisee, aceasta lucrare Ieste de-o
frumusețe fără samân. De la-nceput până la sfîrșit, chipul
je.a dezvolta cunoștințele generale, sau de-a descrie o
anumită trăsătură a naturel, ie de-o putere, de-o fru
musețe șî de-o desăvîrșire fără pereche în toată litera
tura veacului, afară de la Alexandru Humbold. 11 po
vestii într’o zi, cît fuse! de izbit la Madrid, admirind
opera lui Murillo, cît fuscî de izbit de ideea: <De ce,
ceea ce ie frumos trăiește cu vracurile»î «Frumosul:
Dar asta-I o idee gînditu în toate amănunturile tel»,
îmi răspunse Redus. După asta, de cîte-ori ceteam o pa
gină de-a lui, mi-aduceam aminte de-această definiție.
Madona lui Muriio, n’ar fi frumoasă, dacă fie-care amă
nunt, mînile, părul, până și cutele rochiei Iei, nu s’ar fi
potrivit cu ideea fundamentală a tabloului: Extazul amu
rului pur Tot așa, o pagină a lui Elisee și-ar fi pierdut
frumuseța, dacă ideea fundamentală n’ar fi fost atit de bine
ginditâ in toate amănuntele iei, în cît fie-care amănunt,
fie-care idee secondară, să-ncadreze, să-ntârească ideea
mamă a pagineî, a capitolului, a opului sau cflrțel.
Veni războiul din 1870—1871, asediul Parisului, Co“
mima.
Elisee Redus se-nscrise în cdmpaniea de aeronauți,
—------JMguitr.
dc prietenul
diriguită de
prietenul sau intim, fotograful Nadar, pe
care-l ajută în întreprinderea asta, o minune pentru
epoca, prin care Parisul asediat fu pus in legaturi re
gulate cu ținuturile.
Dar evenimentele se precipitau. Energiea levoluțiouara
socialistă. îngrămădită in Franța și mal ales in 1 ans,
în vremea celor din urmă ani ai Imperiului, nu se
putea risipi în zadar, far a câta să se manifesteze fățiș,
târ a înfige, cel puțin, un țăruș, pentru vntonu Și re
voluție.-» din 18 Martie izbucni la Paris.
Acolea Elisee, care a urit totdeauna galoanele și pu-
■
iii.
!!
■■
$
Jjii
I
�REVISTA JDEEI
86
mai de cit, cu toții, prinserăm a-l iubi fiitih ■
meetingurl, in congrese șî-iî adunările
ii,
derațieî jurasiene. I’e lingă
org;il)U|
Ft.
Redus intemce cu Letramjais și Jukovsky o ,-J.Q-Crî*liei
nară, Mimciturul. lear cind sc întemee la’(;cn, sla Iu’
vrâtitul. iei se alătură de nof, și se identific
de cît cu jurnalul nostru, cu totul. Ca yft ne.ai
ocolea nici' o muncă, orl-cît de mica ar fi' {Ut6. iiq
cind, mai tirziu, mișcarea anarhistă luă o foriUA ,, sl- &
lentă, nu se opri la jumătatea drumului de !0^ * V’^*
primi toate urmările. Ie.1 știea să urască, precum <el 11
să și iubească, și ura orinduirea burgheză DfVea
mișcarea care sa desvoită in regiunea lioneză avi ,nen(>
simpatiile sale. Iei, care n’ar fi violcntit pe’nime,,-,Oa|t
n’ar ti dat nimănui nici o palmă, înțelegea ca dezr l^
poporului muncitor nu avea să se facă fără Je f.
violența, cari să deștepte mulțimile, nici fm-a
de
mărețe între exploatați și exploatatori.
’ c *upte
Așa, pe dată ce Răzvrătitul fu amenințat si r
mărit, Elistîe se puse cu lotul la îndămina prinț. !*r‘
genevezl, cari turnară a scoate înainte jurnalul (Ium °r
dînsul fu arestat. In vremea asta iei scrise pentru »Cfc
vrătitill diferite articole, și ținu la Geneva Confe
sa Evoluție, și Revoluție,ale cărei incheen anarhistei1”’1
dalizarâ pe numeroșii săi' prieteni și invațațtadininu””/
Dînsul rămase «Comunardul» care fusese in totd«au'r '
Și mal tirziu, în anii nouă-zecf, pe cînd atițlalți] s '.'a'
mîntațl de bombele d-n Paris și îngroziți de teoriile11”*'
gative ale moralei burgheze, cari sc produceau în
durile noastre, se grăbeau să ,șe dee de-o p;țrte Elia"
Redus rămase neclintit. Iei îșl lua locul printre'acef
pe cari guvernanții ca și socialiștii guvernamentalei
puneau în afară de lege. Și-o făcu atit'de serios, închin
atît de sincer și atit de deschis, in cît stapînitprif T
tot soiul cari exploatau, în vremea aceea, Republica,
îndreptară o ura neîmpăcata întregef familii Reciți® cei
puțin, întregef sale ramuri revoluționare
'
Paul Redus fu amestecat în procesul celor Tref-zcci.
Bătriudul său frate, Elie, fu arestat, dus la poliție, desbrăcat ș măsurat la aceea ce acești păcătoși de falși mvățaț! numesc în jargonul lor <antropometiie>.„ Elisee
nu fu arestat, numai fiind-că nu se afla pe vremea as|â-n
Paris. Dar <amicii ordine!» nu-1 scutiră de veninul fi
de insinuările lor.
Pe vremea asta Franța se afla intr'o cumpănă trista.
Cît a suferit Elisee, vazînd, nu numai putregiunea dc
Opera sa de căpetenie, Geugrujiti Universala, o în
sus, ci chiar poporul francez și chiar muncițoriul pa
cepu Ia Clarens. in 1872, opera’-sa" al cărui prim volum
rizian, aruncindu-se La picioarele lui Alexandru al Ill-lea
apăru iu 1876 lear cel din urma, al noua-spre-zecelea,
șt gudurindu-se la vederea unui zîmbet de irapărăteasâj
după opt-spre-zecc an!, iu 1894.
cît a suferii, văzînd aceasta ultima criză a monarhicilor.
Șe va .’nțelege
~ urieșiea acestei
eț opere, cind voiii spune, pe Boulunger, atit de-apro.ipe să izbutească, și ne lipsind
că pentru.fie-carc
pentru fie-care volum, alcâti
alcătuit de aproape 800 de
dictatura de cit din lipsa de tărie a pretendentului
pielii
pagini1 și peste. xveutub
Redus cercei;
cercetă aproape 1000 de volume însu-șî,,.. cît a suferit, văzînd această frumoasă Franța,
și de articole, Une-ori,
Une-orî, numai ca să schimbe, ici-colea, pe care atit o iubea, căzuta atita de jos, munal lela
din textul primitiv, vre-uu radjectiv, spre-a pune în locu-i
știut. Nouă ne-o du să-nțclegein numai printr'iin cutare
unul care-ar ii caracterizat inaț bine
cuvint din oare-care scrisoare, sau printr’o frază scăpata
„...T cutare populație,
sau cutare vale sau șes, cetea cîte-un articol, cîte-un
în timpul scurtelor sale vizitări pc la Londrailern pricepe cum a jputui izbuti Elisee
volum. Abiea putem
lei părăsi in cele din urmă Franța și se statornici la
tît de superbe vederi de ansamblu, cu
. .
.. abiea cînd conștiința poporului francez
sa-ntruchipeze atît
Bruxelles.
Și
această mulțime neslirșita dc-amănunțiml
de-am<inunțiml pitorești, zîm- prinse
prinse sa
sa se
se trezască
trezască în
în .afacerea
afacerea Drevfus,
Drevfus,se
șe hqljiri
bitoare, mohorîte sau majestoase,
dar pururea
p. .. piciorul
. pe pâmî. Iul
....
lajestoase, dar
poetice, pue îeară-șî
natal
de care lîe-care yoluni
... îe
ie ațîta
atîta de plin, în cit Im
nu s’ar
recomanda unu!
unui călător, un ma!
mai bun
1— - tovarăș de
'
putea .recomanda
Intre, acestea, dînsul intemee la Bruxelles v universi
călătorie.,
Dacă, ne
..a
... gjnjjpjt țn acefaș țtmp, -că pe fie
tate cu adevărat liberă, una din acele universilați
care an apărea cite un nou volum, și că totul apăru în
cari le va vedea jntr’o zi Europa, regenerată prin
fascicole, far a lipsi cum-va o săptămână măcar, nu ne
luțiea socială. La universitatea asta Elie Redus iȘt !«v
putem
— da
'• sama, cum a putut vre-o-datâ vre-un om, sa-ndestrălucitul său curs, compus de-aproape o sută de
plinească o muncă atit de uriașă. Și, cu toate astea, nu-i
ferinți, asupra ongincl ideilor religioase și ongw?
nemărginit; lucrare, care sâ nu fi fost scris
un rind, din ncmarginita-i
ligiilor, si Elisee, făcu, vreme de mai niulțî, ani,
de mina lui, fie in manuscriptul primitiv, care însemna
cursuri asupra dezvoltare) societăților omenești s
marile 'linii ale
■' 'lucrare!,. fie
f->n nenumăratele adăogiri, ce
riurirca diferitelor inediurl geografice. Aceste 1<M » )n.
se făceau, după ce se tipărea
’ ’
întâiul manuscript sub
cari se desprinde, ca o necesitate științifica,
.■ |uformii de corecturi
cheere, Anarhie.!, alcătuiesc miezul frumoasei ' are(
Maf cu yrniă în descrierea marilor
r...,,;iUĂ nații,
unțli, ,qa
ea și
si in a
crări, în trei volume mari, Pămîntnt •>/ Oniu.l,
ti-- ....Elisees,.ir
mi) și mii de populații raid se 4r..
distingea
publicare urmează acum la Paris.
rifnA-var*
părea că descrierile acestea trebueuu mușafsâserrepete.
Elisee Redus isprăvi lucrarea aceasta in P
Gu toate astea, de loc. Redus, vorbind de cea mai mică
anului trecut. Energica ce o păstra pân-atunj:i, -nsej
populație, găsea totdeauna cîte-va cuvinte noua, să in
boala de inimă ce-1 atinse întaea oară in 1
(je-as®'
sufle cetitorului această idee, că toți oamenii sînt tot
slăbi vazînd cu ochii. Moartea fratelui său , ’r’rdeniin
x\,Da’ c” -nu exista
superioară și rase inferioare
meni il lovi foarte adine. Ne temeam sănu-t p ce,cai8
J'oi am făcut cunoștință cu dînsul la Clarens, -și nuvremea aceea,Opririle inimei se repetau aproape
rurea s'a simțit din popor, dădu adevărata pildă Pe cînd
capi! blanțhî.șt! și iacobinii primeau posturi în guvernul
cetățel răzvrătite, și pe cînd chiar internaționaliștii federafjști primeau să fie numiți în consiliul Comune!,
Elisee, îșl lua pușca la umăr și raminea în rândurile fe
deraților. Fratele, său Elie, adorator al artei celei vechi',
se punea sub ordinele lui Vaillant și ascundea, prin
pivnițf, în vremea bombardare! și focului, comorile din
Luvru și din Biblioteca Națională, aproape sub focul și
sulițele Versail.ejj|or.
De la-nceput, Comuna plânuea o năvală asupra Versaîlor, care-avu Ioc loc pe la-nceputul lu! April. ElisGe,
cu arma-n mină, lua pa’te ia această năvală, fel fu făcut
prizonier pe platoul Cliatillbnridul și bâu pănă-n fund pa
harul suferințelor trupești și al batjocurilor, cu cari burgheziea triumfătoare îșt adăna prizonierii.
<Cînd intrarăm in Versailles, mulțimea de burgheji,
cu doamnele lor galante la braț, ne primiră cu toate
batjocurile cu putință, pe cînd no!, cu mînile legate,
defilam pe dinaintea lor. Un om, mi se păru să recu
nosc intr’însul pe-un membru al Societăței de geografie,
stiigind; «O, mizezubilul. , îmi dete un ghiont strașnic
în ceafa. lear Doamna lui îmi dete cu umbrela.. DoIiorît cum ieram, de toate oboselele nopței precedente,
căzu! în nesimțire, .s Veniră după asia toate grozăviile
cimpiei Satory... Sentinelele trăgînd fără să stee ia gînduri în orl-cîne ș’âr li sculat în sus, sătul să zaca-n
noroi, și zilnic pluoane duse cu să fie împușca ți.. Veni
pe urma Brest. O clipă de răsuflare fu doar în închisoarea
din Mont Saint-Mich:|,
Invățiiți! intrege! Europe, mai ales învațațil englejl,
negreșit se mișcară. Darwin, Wallace, W, Carpenter și
atîp alții, semnară o petiție, pentru a cere punerea în
libertate a marelui geograf, osîndit, in Noembrc 187), la
deportare. In lanuiir 1.872, hotărîrea de deportare fu
preschimbata' în exilare, și Elisfie putu să intîlnească
pe fratele său Elie, la Zurich.
In timpul acesta scrise opera sa, cea ma! frumoasă
din oîte-a scris, Istorica unui Miinij-, in care mulțămea
muntelui de slujba ce-I făcuse, îngâduindu-i să-și stabi
lească un felin de echilibru al spiritului, după toate cite
petrecuse și indurase. Pentru că-nțr’astâ Elisee Redus
se-aproprie cu desăvârșire de Goethe. Atit pentru umil,
cît și pentru altul, toată natura trăiește, muntele, pîraul,
pădurea, sînt frații și surorile omului.
J
87
REVISTA IDEEI
COMUNICARE
JeV c.ire-1 »’®P’rt“rC în Rusia, care se izvodeau de peiJ^.edc defti'£t11 de bucurie Vedea în astea Începutul
se1”!.- 11 umP1!-'1!
are o stiea foarte bine, n’avea sa
&“^LSacft numai ’la KU9Îa’ Cl aVea 64 CUI’nndil
^.Jaga Eur<inrile din lanuar trecut, din Petorsburg,
lOnS «nâce
nlece la Paris și să vorbească acolo
'
■
Jț«. ««S"1. rîftP«lut.
nuirlH «Io revolutei ■
V» f”inW ®îr ‘Dar se vedea bine, că dacă inteligența
ntiulare rU9C?lt, eaoa-i limpezime și energie, inima iiu-1
'■
'
'
V'e*e •
nrodus o serie de caractere de-o fruinuAn&rhiea a P a Elisee Iera unul din cele mai izbi^tc f*ra de tpiie mai deosebite. Totul contribui la asta.
^^enf foTrte revoluționar, in cugetul lor. Ne
Vcdem oaal.e‘ Întrebăm : Cum se vor acomoda oare ici in
vine inse
•
începuturi ale revoluției sociale, cind
a®Pul K â renunțe la atîtea obiceiuri de-ale viețel
vor trebui
c( de expioatatOri de alte meșteirindaye, sa
mu(t SIU Inaî puțin lucrative, cum
F«U”X cu tot.it oameni de meșteșuguri privilegiate
ne
rum se vor acomoda oare cu principiile de egal
’l6te' Vflri de cari nici o revoluție socială nu-i cu pujitate. ia>‘ vQr asj în Spiritul lor dominator, acea
‘iftnM acea îngăduire pentru părerile altora, pe lingă
■
•
SlorspirituluiV' pumnilor'cari ajung un element de
.
'
|
l
<
nroEres in epocile «amurgului idolilor», in epocile răsiurnarei unui regim putred?
Nici cec mai mică îndoeală, în privința, aceasta, cit
•Batin-e deElisee Redus Iei iera anarhist până in adincul
adincurilor intelegențeî sale, pana în cea mai mică fibră
din ființa Iui. Finea goala lui i-ar fi fost de-ajuns, ca
sa străbată o criză revoluționară și să lucreze să intemeeze un viitor plin de bogății pentru toți. Dînsul știu
sa r.imie sărac, cu desăvîrșire sărac, cu toata izbinda
frumoaselor sale cărți. Ideea de-a domina pe cine-va,
pare că nici o dată nu i-a trecut prin minte. Lei ura din
toate puterile lui spiritul dominator. In sfîrșit, pentru
dîusul, care a cunoscut atit de bine populațiile risipite
pe glob, care ne-a arătat toate- stările prin cari a trecut
omenirea, și care putea dintr’o singură aruncătură de
ochi să cuprindă în cugetul sau tot chingi ce-a îndurat
omul, anarhiea nu iera numai un vis amoros. Iera înclieerea, cheea de bolta a istoriei omenire!, a științei,
țelul tot atit de neapărat hotarit, ca și steaua spre care
se îndreptă asta-zi sistemul nostru solar. Și cum Natura,
frumoasa natura, pc care-o iubea cum o iubiră Goethe
și Shelley, iera pentru dînsul o necesitate fizică, nu se
lâșa s’ahinice nici o data din calea-i, prin nici o superstiție inspirata de teama a ce-va de afară sau mal pre
»uMe lire, închipuit,
Pentru dînsul, idealul, trebuea sa fie îndeplinit chiar
. " •
de lalâ» Chiar a-zi. Fățărniciea despotu? ambițiosului, ce zice: xBun pentru mine, pană
tunn? armez a stapinis, această fățărnicie Redus n’a
toriei^i'0 nicl c'nd' -b'iind-ca studiul naturei, al isdle. p? r niulu‘> sub toate latitudinile și din toate epodusul
sa 'uda in om, ca specie și individ, proadev&rat 1 UrUI’
’UUH’ anarhica iu înțelesul său cel
l’iea nu î
.ță P'opașitoarc in cursul vremei, anarVîițț desAra n’cî de cum Pentru dînsul numai un cu’t‘>t'insa r‘i.8au 1111 deziderat depărtat. Dînsul vedea
°amenf H 1ar *1'21’ ce* 01,11 bun mijloc de a trăi pentru
lel practic-f i cauta sa se strtpîn'e.iscă unii pe alții. Și
?*ar
ah‘ar de nsta-z‘ feliul acesta de traiu.lear dacă
Qlar IlfbM ln,notl ’ln vre-o Comuna răsculată, lozinca
cl>iar kL- ’’ Aharhieă, curată, consecvehtă, cutezătoare
P i.n asta, izbinditoare.
P, Kuopotkln.,
In Românește, de 1. Neagu.
Prietenul micii să mă Ierte dară in interesul
nioralizărel obștești, i/ăsesc sA dau la laiuitiă rinrfurilc atit <lc vorbitoare ce-mi adresazâ mic Un ca
marad poala sc va ț/ăsi să dec răspunsul nșlcptul
la iele Jear rindurile mele, trimese perspnat, r'rcd că
vor l't avut darul s'alunge pentru totdeauna din min
tea prietenului nucii orî-e.e glndiri sinistre. Iau am
spus că na ticni o vreme cind vom ride de durerile
noastre de a-zl, uomridccă le socoteam permanente.
Și-ax lirea să mu dcsinintu cel ce cată cu tul dina
dinsul, cu chibzuință și cu răbdare, că să sc<>i>k
de lele,
P. M.
Prietene Mușoin,
Ie mult de cînd uu ți-am putut scrie. leu n’am pri
mit nici răspunsul la cartea mea din urmă și nici re
vista cu cărțile cerute nu le-am primit. Dacă le-ai tri
mes, sînt sigur că, de asta-daîă, tatal mieu le-a oprit.
Am veghiat totdeauna la buna lor primire. Acum, in
lipsa mea poate, tatăl mieu a avut prilejul de a. le da
la o parte, după cum mi-a mal dat la o parte, o dată,
o revistă ce ml-al trimes, pe care am gâsi.t-o, după
vre-o șăptămînâ, pusă-n sertarul casei.
Destulă nemulțumire am îndurat atit timp, ca să nu
mă fi deșteptat acum. Saptăraîna asta a avut loc o
luptă intre mine și-ntre părinți, o luptă a cărei rezul
tat a tost convingerea, de care cred că se vor fi pătruns
și părinții, că-n interesul reciproc trebuie samă depărtes de casă și să-mi văd singur de viîtorul m'eu. Se
înțelege, leu caut ca viîtorul acesta să fie pacinic și să
am mulțămîrea sufletească ca trăesc 'din munca mea,
că mă bucur, mă folosesc de munca mea, cum vreau, teâr
nu să fiu încătușat, și tot ce mi s’ar impune să fac să ne
pururea dictat și nici o dată cercetat.
Ca să știi ce mari sînt suferințele morale ale acelui,
care din fire nu-f strimt la creer, care privește prin altă
prizmă feliu-i de-a viețui. Ie nevoe să-ți schițez pravaliea
în care am avut nefericirea să-mi pierd un timp pe
care l’aș fi putut întrebuința mult mai bine.
închipuiți un magazin, cel mai mare din tîrgușorul
nostru, mare, prin imensele cantități de mai furi, mare
prin puternica concurență ce face micilor comcrcia-.'ți,
mare, in fine, prin nenumăratele afaceri ce se concen
trează în iei. Un străin ar raminea uimit de grahdiozitatea unui asemenea magazin, într’un asemenea orășel.
Manufactura, fierărie, coloniale, brașovenie, papetarie,
lipscame, sticlărie, tatal mieu nu a uitat nimic șă nu
cuprinda-n negoțul său.
Se înțelege, acaparînd atîtea, peste puteri, ie nevoe de
energie, de bună pază. Ei bine, nu-ți poți închipui ce
sforțare uriașă, snpra-omenească, ce munca de titan, te
osîndit să desfășure sărmanul mieu tată Pentru sine,
nu părăsește nici o dată orășelul, vecinie simțindu-se
legat. Se scoală dis de dimineață, și încontinuu, ț
adîncul nopței, lucrează, culcîn u-se cu gindul c
de dimineață să fie sculat din nou. Această vei
automat o duce necontenit, de mai bine de 25.de
La rînd sintem concentrați, în junii prăvăliei, pat
fii, și nici o clipă nu am avut ca să ne mulțămeasca
cuni-va, lîe-care avind dorințele, năzuințele sale. Uu aht
mai mare-i neinUlțâmirea noastră, cu.cît vedem că lupta
trebuie să continue tot așa, până la nesfîrșit-. Aduci,
marfă zilnic, și trimeți bani pentru plată, tot zifiuc. O ru
tină păcătoasă. Si nu vezi nici o data ce-va bani pri
sosiți, puși la o parte, pentru ai tăi. Ori-cc ban încasat,
trebuie expediat la moment. Nu poți vedea limpede
viitorul: Trebuie să fii mulțumit că ai pentru prezent.
leu, in parte, sînt mâhnit că trebuie sa asist, și une
ori sa iau parie la infringerea legilor omenești. Sa stau
alăturea de frații miei șî de cel 12 ucenici, pentru a
îndemna cu vorbe meșteșugite cliențn, cei mai mulți
proletari, sa cumpere fără doar. Dacă ai inima, le apuca
revolta cind privești cum ie onnduit astn-zl fehul de
a-țl agonisi pînea; Stau de asuda, atiția oameni, -cite
ceasuri pe zi, întrcbuințînd tot vorbe mincinoase, până
ademenesc pe țăran, care trebuie să creadâ in vorbele
�REVISTA IDEEI
88
*
■
i *
$
•!
'
I
.■
■ i
■
lor. Și cit Jc fericit ic ucenicul caie aleargft la slapin,
spunîndu-i cit a smuls pe-cr anumita marfa. ,
Ca sa trăiesc asemenea vieațâ, se-nțeiege că n 'ați
as li fu.-ț
împăcat, cu atit nmi mult, cu cit văd că a>' Piuțea
u[! ti ai
ută cuadevărata vieața de muncitor conștient, miuțami
no?tin{eh»r ce le am. Iear nu sa practic pe xecf
șarlatanie,injelâciune plictisitoare Deniei, ne
1‘
‘
cea strigătoare, deaiel iritarea ce se rcsfnngc < s 1 ‘
*
turor. Inlr’o prăvălie ca nceea a tatalu mteu, t■ gie 1
să ai fixate anumite ceasuri de munca
cr!ez ’
tot puțin fu. Aicf, cu cit le scoli nia> de d.m nea â ?i u
cit închizi mai tirziu, cu atd vinzi mai mult chentu
știind ca la tine fe 011 și cind descins. De cile _or
crezi câ nu am încercat să dovedesc tatălui, ce bine-ar
face, dacă iei, ca fruntaș comerciant, ar Pr?PH«®
maf mici, ca nici unul să nu deschidă mat înainte fi sa
nu închidă mal tirziu de ceasurile 8? Așa, nu numai fel
n’ar maf li stingherit in libertatea Iul, nicf nof nu am
mat ti nevoițl a depăși marginele îngăduite și a lipsi
din prăvălie. Cum fe, n’af timpul sa mat înveți, met să
cetești nimic, daca nu vrei ca insultele și blestemunle
părintești sa nil cada potop asupra capului tău. De cite
ori nu trec chiar sâp âminf, iară ca s.T am timpul să
râsfoesc revista?
.
• Numai teu ftiu cit de amarnici chinuri am indurat.
Atit de desperat am fost în timpul din urmă de vfeațrt,
în cit (eram aproape să mi-o și curtn. Și st fi avut la
îndămînâ- nemernicul bau, fără de care nu poți să faci
o mi?care, de cite ori crezi că nu mi-ăș li prăpădit
urma? Suferința mea, ie cu atit mai mire, cu cît văd
ca nu mai încetează nici un minut chinurile fi obser
vațiile, in fața lumef chiar, că sint un păcătos, că nu țin
samă că de acoleu mânînc, b pîne blestemată. Ce feliu
de vieață-f aceea, Să suferi necurmat, să suferim cu toții ?
Cit de departe aș fi ajuns, prin silințele mele, să mă
fi bucuiat de neatîrnare, să nu fi avut să îndur des
potismul părintesc. Sara, cind ieștf maf liniștit, cind
uiți aproape de framîntările zileî, timp potrivit să te
retragi în casă, într’un colț, să cetești, nu poțf nici <>
dată s’o Lcf, căci ceilalți frați maf mari să duc să-șf sa
tisfacă plăcerile Ia cafenea și pe-aiurea, râmînînd acasă
numai leu singur Dacă-ndfăzneștf sa te retragi într’un
colț, iești căutat pretutindeni, pe unde nici gindeștf să
te-avînțf, și daca ieștf găsit, in cele din urmă acasă, ți
se aruncă in față apostrofa; Sint oare robul vostru, să
mă ostenesj pentru voi ?,.. Te-apucă desperarea, dar in
zadar cauți să te lămurești și sa aiâțf cît de greșita fe
asemenea vieața. Așa fe vieața și așa trebuie acelea
să fie
Pentru frații’ mat mari, poate există un viitor material
din prăvălie. Pentru mine, de loc. Singura soluție, ar fi
să plec de-acăsâ. Știu ca le-ar veni greu părinților și
că nu se vor învoi la una ca asta, pentru că nu voesc
să aibă în prăvălie străini, cită vreme își au copiii pro
prii’, cu toate că nu se gîudesc la viitorul lor. Dar ieu,
orf-cum, sint hotârît ca ori'și cum sa dispar, dacă mi vor
consimți de-a bîuele. Bine pentru mine, acolea nu mii
noate fi. îmi pierd tot timpul, cel atît de folositor.
Vuiii recurge la ajutorul bănesc al unei rude, câref ii
voiO povesti situațiea mea Și ori și cum, sint sigur câ
void răzbi-. Mi-f dor de libertate și de cultura și astea
le voift putea căpăta, negreșit numai mulțâmitâ stăruin
țelor mele proprii.
Aștept sfatul d-tale hotăritor.
_________________________________ _________ Levensul.
Problema alimentației țăran ni ui: O11£ST1EA SO1JEI,
Jr Dr. .4. Url'itanit. S/avilimcHtnl gni/îc Țitreinu <7 C<>„ Bucim-flT, njoj.
Ac nstă lucrare, ucribî c’o c<imp-Hn(d rară, pane în cel mul greu
itnpan j>ă:nrilo nonstre coiulaiitoare, ducii nu vor lua toata tniUurite eu putință td ttiâfdiizo acel rim Mocuhir, ca hnuiu nolndestulățonro șl proastă a populației cofei mal numeroase din țarii. Mal
ales câ Dr, Urbcanu indică cu preelzinno leacul. Lucrarea aceasta
lor dedicată Capului statului lioinlnesc, pooaro Dr. Urboanu srvtou
sil-1 vădii dind cel dintâi îndemnul spre bina. Am doii sfi vodern
noi oit îj plâtețto plnloa acestui Cap do Star, oara na plerdo nici
un prilej să-.jf trinibițezo dragostea Ini pentru popalațiea rurală-..
The King-uiMl Ihe Anarchlat, ty *JMerlar>, Lornăni. >j'recdom» offiit, i.‘Ț, On>i/sldn streef, X. II'. /Qoy.
»r•
life
Numere răzlețe din Mișcarea Socială» și din
«Revista Ideeî», precum și colecții complecte, de
propagat al plaaat. Cei doritori să-și procure,
vor Înlesni mijlocul de transport cum și o parte
din cost.
contribuirT voluntare,
abonați
ȘEZĂTOAREA
achitAȚ|
— Urmare de la No. I și 4 _
Contrlbuiri voluntare;
Din Capitală: C. Christescu,
Hau, io, Al Floresctt, 1, [. C, F,illlu '
Gitlan, 2JO, J. Gotdenberg, dentist. 2 S-Â
/,
Micii, 2, LX Morazzi, ffuck Patikerfj £»riFl
susținător ni Revistei, 22 lei >0 bum
11 "*i
Din Țară: M. Trepteann, Arge?-Pite?ti,.,
Mofnesti’-Bacâu, >. Ranuru Savtnescu Rni Cr>
20 .4b. Wechsler, Hîrlâu-Botoșanf, y.jL • °Sani
cuvict, Brăila, 23.50. fon Antoniu,
.... mși,
laț»i\ io.
/q' ’/
">■
darm, Podu Iloaef, 1. St. Geur
' covicl,
Alex. Radovicf,
Gh. iasîteia^
Ploeși
’f- bh
PloefifGh Mușchi,
Mușchi, Roman, hji).
12,50. F,
p, s,\.t n *»
C... ...... .->. m.
..........
Von0/051'
Suceava,
Gh. .vAr. m.
Glunescu,
Strîmben’f-T..
man, 9
De la o Matcă, 120 lei.
" COrDin Străinătate: Denver Colo: H. Black, 1..
Black, o S’O. J. Feiusteiii, o.^o, Nath. FhikPnt .
j.2y, S Garson, 1.2>, M- Guldberîr,o.y^_ £ r,C|j'
herg, (ISO, M, fabak, 0.7D. Irigibuv, u.a,"<■
v V .....
H
Levin, 1 75, S. Rice, oxo, N.
y
050 J/
*
Spunier, 2.25. New-Jork: I
ț
Must, 2. St. Louis: Sain. Herscovici^ 6.2$^ ’ ‘
Abonați achitați:
București : Dr M. Angelescu, H. Buloitinu, [ng r
Capriel, Arh. St. Ciocărlaii, Gh. Dniiielui.t.i
Mircea Di mit riad, .1 Bolea,!. C.Frimu, Eugenia
Groșii, S.H.ibcr, C. Hamaugiu,Cunst. Hiirmuzaclii
C lonescu, Gh. loiwscii, fa ucu- lonescU,!, Kiiihatim'
I. Marine-Scu, tip-, Mandel Micit, D. Moruzzr, Cousf
I Nicolaescu, C, Nicolan. Al. Nicolescu, lr, jVj?
eolescu, Anlrel Panaite, Minea Petrescu,'C. Pir.
vulescit, Ștefan Pupescu, l Rădot, I. Seguțler
Nicit Stănescu, Jean Zuckerinan,
Argeș: D N- Bădescu. Costeștf.
Bacău: M. Juster, M. Suhachtcr : Mofneștf, Zf Grilnberg: Tețcanf.
Botoșani: Al. Gonstantmescu, I. Darie, I. Prinfanorfci,
S. Labin, Octav Lupii-șcii, I. Nicoleauti, Ae.Sinellz,
ShiAL,
I Sufla, I‘ Timtiș. Noe Schoenfeld : Frumușica.
D-ra Debara Breaza, Ab. Wechsler z Hîrlâu.
Brăila: M fancovici, Îs. Schieefclberg
Covurluf: I. Egipteana, Mărie Gane, Șlefui Miișui, M
Solonun: Galați.
Dolj: flie M. Ditiniiresca, G D Pencioiu: Craiova,
!oan M. Codres: Siliștea-Crucef.
Fâlciu : P. Crăcscu; Drânceni.
Ialomița : St. Șerbiiiiescu : Călărași.
Iași: /. Apostol, H. f-Turovitz. Cai ol Silbur : Bădenî.
Mehedinți: Af, Istudorescu ■ T.-Severin.
Muscel: Ion P. Vizulea; C.-Lung.
Neamț : Dem. Demetrescii • Piatra.-N. D-ra Peph
Schwartz; Buhuș.
Prahova : Caporal Bontilă, C. Rottărcauu, Fclix Heimlick • Ploeștf. Gr. Cerchez; Cîmpimi.
Roman: Coppcl Goldstein, N. Popuvict, L. Roseiizicig
M. Schzveitzer, Dr. A. Vas îl iu.
Putna : Istef'. Focșani.
Suceava : F. Sixt: Dorna.
Tecuciu : Dr. Const. Petrașc.
Boston, Mass: L. Marcovitz.
Chicago: ful. Blainenfeld, D. Feldțninh L Kauf■
man, I. Sbielman.
Edwardswille, III : O. Leonard,
n..„Ak
New-Jork: f. Friedman, II Ktdz, S. La ’ J
.....
S. Most,
i-
H
Schachter, O. Schoenfeld, lacub b
Valentin, L. Wolfsohn.
Schwarts, Jack
Philadelphia : Julius Jurescii, M.
Sherer, J(tck Siînmuns, Ilarry ]\reU. .
San Francisco: H. Niurgenthal.
St. Louis: foe Davis, ^'■m Hcrscoviei.
,
•'
--------- ----- ----------
„lată. d‘D
Abonațli cari mai au de achitat la
. glnt
urmă, cît și acei cari au de achitat pe
® terfli
rugați să nu mai întîrzieze nici cum tr ,
a
abonamentului lor. Cei dați pe sama
fi încasați, vor răspunde ieară-și pe dat
de plată oare 11 se va face.
NOAST'RĂ
Atîta-nibiclșugarc, in preajma, la picioarele lor,
ar fi trebuit să facă pc locuitori mal buni, mai
BLAGOSLOVITĂ
CANA 1------blajini, să fie gata a ajuta pe semenii lor și a
.r jn vechime, dc
tic mult, bătrinul
batrmul Fileu
r ileinon împărtăși cu dînșiî ce-avcau. Dar, din nenorocire,
v» -sa
A.’i
’ incc Bocîsa,
1' - - • —
«•<•*"•
I rv*» 11 «ii
1
1C -1 bordeiului
1 nî
țnfr. ’ț?
stăteau
în
ușa
sătenii ierau, din potrivă, foarte egoiști și avari,
> t femee i- si bâtr
"!a'l1 frumoasa liniște a asfințitului de soare, niște inimi împietrite și reci. De cei sărmani, lipsiți
•■'"ind
.= r.Jir-ni'-îcioasa
i^’ p-riV1,1
?încascră
sărăcăcioasa lor
lor cina,
cină, si
și, peste de adăpost, îci n aveau nici o milă. Dacă cineva le-ar
tel ,s'* "111 -.. două,
' - aveau săse
sc culce, l’ăn fi spus că fie-carc ființă omenească trebuie să iu
să sc ducăsă șc
T.,
orbcau*despre
.1 ■>n>
sXa
U‘-~•- —grădina și despre vaca lor, bească pc toți oamenii, ici Tar fi luat in bâtae
.. >l''ncy,lbn>elc lor- Și-i despre «ira.
Vița care li sc urca dc joc. Acești răi oameni deprindeau și pc copiii
prindeau să-mpur- lor cu relele lor obiceiuri, și ori de cîte ori ve
tlcsprc *
ai cărei struguri prn
Dar răcnetele turbate
tur bate ale copiilor
copiii. și lă- deau băcțîi și fetele alergînd după vre-un biet
■ezc.
PureăC*-lbatcc al cînilor din satul vecin, deveneau străin, bolovănindu-1, Iei făceau haz și Ie dă
trâtm
sa
‘
nicc
până
nu
mat
fu
cu putință ca deau zor înainte. Dîrișii aveau niște cinî mari și
trai
I'
]|
,ot n\a'si Filemon să-și mai audă glasul,
răi, și dc cite ori vre-un nenorocit călător trecea
i|
jțocisa -.
fenice, zise Filemon, tare mi-f teamă pe ulițele lor, aceste fiare turbate săreau asupra-ț,
fie
vre
un
sărman
călător,
care
s
“
”
să
ceară
găzlătrînd, urlînd și arătindu-și colții. II apucau dc
:
11
sânU <_ vccinii noștri din vale, și in
dec ppulpă,
j loc să-î rioo
’p---, sau îi stașieau hainele. Iear, dacă un atare
!
i.iirc la vecinii
du kncătură Sii un loc dc oploș, îl fugăresc cu iera mai dinainte-n zdrențe, icra foarte degrabă
!’
»'"b'C de obi.
ce-va de'plins. Icra grozav, mai cu samă dacă
•hîî ca dc obicciu.
Cl° ’ Vai, răspunse bătrîna Bocisa, ce rău îmi pare sărmanul călător icra bolnav, sau slab, sau schilod,
sau bătrîn. Asemenea oameni, dacă cunoșteau
19 - -cernii noștri nu sc arată mai buni cătră se!
ca J |on Qe' rim își cresc copiii, cind Ic dă voc
întru cit-va pc acești copil rai. și pe acești cini,
făceau mai dc grabă ocoluri foarte lungi de cît
adcc cu pietre-n străini.
-Așejnenea
. Asemenea copii au să ajungă rău, urmă Fi- să mai treacă prin sat,
7
clătinîndu-și venerabilul cap. Drept să-ți
lenion>
Ceea ce iera și mat păcătos, iera că atunci cind
ă femee, nu m’aș mira dacă cc-va
nun dragă
ce-va veneau oameni bogațî, în trăsuri sau călări pc
pozâvs
p ’v>
’ar’întîmpla locuitorilor
orilor din sat,
sat. dacă nu-și
nn-șî niște cai frumoși, cu servitori după iei, în livrele
b
rnnl lnr nbirciii. Cît desnrc
noi cită
vor schimba răul lor obicciu. Cît
A despre noi, cită bogate, locuitorii satului sc arătau foarte politij" dc pine,
l'”''', vom fi gata a coși și slugarnici. Ișî luau pălăriile din cap șî făvreme vom avea--- o------coajă
— - cu
-- fie-carc
o -ii.z
împărți
f.—— - sermană ființă fără cămin, ccau temenelele cele mal adinei.Dacă copiii țipau
carc-ar trece pc drum și carc-ar avea trebuință, prea tare, Ierau bătuți,, șî dacă vre un cine lătra,stă° —
Cu
dragă
— Cu dragă inimă,
inimă, bărbate,
bărbate, zise
zise Bocisa,
Bocisa, Așa
Așa pinul lui îl ciomăgea și-1 trimetea să se culce fără
mtncarc. Ceea-ce dovedea că sătenii respectau
să facem.
ACqștl doi bătrîni, ierau foarte săraci, și mun banii pe cari călătoriul i-avea în pungă, Iear dc
ceau greu ca să-și ciștîge .vieața, Bătrinul Filemon sufletul omenesc, care însuflețește de o potrivă și
își muncea grădina, iear Bocisa sc îndeletnicea pc cerșetor și pc prinț, n’aveau nici un respect.
Acum pricepeți de- ce bătrinul Filemon iera
cu furca, ori făcea unt sau brînză, din laptele vacei
lor, sau grijea și mătura bordeiul. Mîncarea lor trist de cîte ori auzea țipetele copiilor și lătratul
nu iera dc cît pîne, lapte, legume, și une ori cîte-o cînilor.
— Nici o dată n’am auzit cinii lătrînd atit de
bucățică de fagure dc miere din stupul lor, sau
citc-un strugure de poamă din vîea lor. Dar ierau strașnic, zise bunul bătrîn.
— Nici copiii țipind așa, adause buna bătrînă.
cei mai buni oameni din lume, șî s’ar fi lipsit de
Dînșiî dădeau din cap, pe cită vreme vuetul se
mîncarcalor, mai curînd, dc cît să nu dce din pînca
lor cea neagră, din laptele lor cel proaspăt, din apropi’ea tot mai tare. Și de-o dată, la poalele
niierea lor, sărmanului drumeț, care s’ar fi oprit, dealului, zăriră doi călători, cari veneau pe jos,
■o treacăt, aproape de ușa lor. Pentru dînșiî, un urmăriți de mulțimea cînilor, cari lătrau cit puteau.
i
asemenea oaspe Iera un lucru sfînt, și îl tratau Mai departe, mulțimea copiiior zvirlea cu pietre
din toate puterile lor. Cel mai tînăr din cei doi
k"lnc de cît pe sine.
Bordeiul acestor bătrîni Iera așezat pc o culme,, călători se-ntorcea cind și cind și amenința ciuli
n“ t°
tocmai
de sat, care iera
icra intcmccat în c-un băț pe carc-1 avea in mină. Dinsul icra foarte
cmai departe dc
ri g.ai!nauneî văi înguste. Valea asta, dintru’nceput, subțire și sprinten. Tovarășul său, care icra toarte
-k? lumea ierat inără, fusese, după cit se părea, nalt, mergea liniștit, ca și cind nu s ar h înjosit
\
rim? Unuî lac* Pc?« fchuriți înotaseră în adin- să dea băgare de samă nici stncaților de copii,
oar? .salc’ Printrc tufărișuri de baltă, iear co- nici cînilor celor cruzi, cu cari copiii s asemanau
p]
Li'ț dealurile de prin prejur se oglindiseră in atit... Amîndoi ierau imbrăcați cu niște haine saPnnsp ?ar’ duPa ce sc retraseră apele, oamenii răcăcioase, și nu păreau să alba in punga destule
acu '
a.cultiva pămîntul si a ridica locuinți, și parale ca să-și plătească o locuința, leata de ce
! sinXaUp?n^suI acesta iera un cuprins mănos, și sătenii dădură voc copijlor și anilor sa-i canocarc d5r]raina^a din Vec^iu^ lac iera un mic pîrău nească ast-feliu.
dc'ndeluCa apa oainen*l°r din sat; Valea iera atît
-— Haide fenice, zise Bocisci, Filemon, hai să
țrini au ?Sata vreme pămînt uscat, în cîtstejarî bă-- mergem îînaintea bieților oameni. Trebuie să fie
, ca să poată să uree dealul.
lQciiițr c °S, .!^a*t acolo și-au fost murit, fiind în- prea desnădăjduiți,
Du-te mainteaînăintea-le, răspunse Bocisa, Iear leu
■ $flțaț
'» mVc’ tot at*t de bătrîni. Nici o vale n’a
—
mă duc in casă, să vedem cc-avem să putem să
1 frumoasă și mai mănoasă.
89
�REVISTA H,RBt
0O_____ _________ ■_____ _____________________ ...
REVISTA
. ... -
le dăm de mincat, O farfurie de lapte cald cU pine,
Ic*ar prinde bine.
_.
Bocisa intră așa dar in bordeifi, icar Filcrnon
cobori nutnai de cit dealul, Intinzlnd mina, cătră
cei doi călători, cu o înfățișare atit de primitoare,
in cit nu mai avea rievoe de vorbe ca să*șî arctc
pornirile-I curate,
■— Sîntcțl bine vcnîțl, iubiți strămî.
— Iți mulțămcsc, răspunse cel mai tmăr, cu o
înfățișare vie și-aprinsă, cu toată obosala-î. Asta-î
o primire cu totul deosebită de cea pe carc-am
intlmpinat-o colca-n sat. De ce locUriștl într o ve
cinătate atit de păcătoasă?
— Aii, zise' bătrinul Filemon, cu zimbetul său
liniștit, poate iiitunplarea rtl’a așezat acolca, să
pot'drege răul făcut de neomeriica vecinilor mici.
_, Bine grăișT, zise călătorul rîzihd. Cc-i drept
că micii diavoli ne-au împroșcat cu pietrele lor mur
dare și unul din cini mi-a spârcuit mantaua mea,
Care iera destul de spărcuită de alt-feliiî. Dar i-am
dat și ieu un călcăiil zdravăn în bot, și cred că
trebuie să-l fi auzit de acolea, urlind. Filcrnon
icra foarte mulțămit, văzînd atit de veseli pe că
lători. Mai ales călătorul cel tinăr, după înfăți
șarea și apucăturile lui, n’ai fi zis nici de cum
că icra obosit de drumul ce făcUse pe jos, sau
desnădăjduit de cele ce întimpinase. Iei purta în
cap un felin de bonetă, și cu toate că iera o sară
de vară, iera îmbrăcat c'o manta, poale că din
pricină că hainele de pe desubt ii îerau cam pur
tate. Filcrnon mai băgă de sama cum-că călătorul
acesta avea o încălțăminte dc-o formă foarte ciu
dată. Iei părea așa de ușor și de viu, în cit părea
că picioarele îi părăseau pămîntul din propriea
lor voință.
— Și îcu am fost ușor de picior în tinerețea
mea, zise Filemon, dar pururea spre sară îmi sim
țeam pașii grei.
— Nu te ajută nimica mai" bine la mers dc cît
un bun toiag, răspunse străinul, și ieu am unul
Unul
foarte frumos.
Bastonul străinului iera într’adcvăr cel mai ciu
dat baston pe care-1 văzu Filcrnon. Iera de lemn
dc măslin, și lingă mănunchiu avea o pereche dc
aripioare. Doi șerpi săpați în lemn .se încolătăceau in jurul bastonului. Ici îerau atit dc bine
făcuți în cît Filcrnon, a cărui ochi icrau cam bătrini, își închipuca că-î vede îhcolotăcindu-sc
și răsucindu-se.
— Cit dc birie-î lucrat, zise Iei. Un baston îna
ripat. Ar fi un cal de lemn minunat pentru un
băețcl.
In vremea asta, Filcrnon, cu cei doi oaspeți ai
Iui, ajunseră la bordei ti.
— Dragii mici, porni din nou bătrinul, ședețî
colea pe laița asta. Buna mea femee Bocisa, s’a
dus să caute cc-va de mincarc. Nu sînlem dc cit
niște oameni săraci, dar ceea ce avem ic al vostru..
Cel mai tinăr din călători se lăsă să cadă pe
laiță, îcar bastonul ii lunecă jos. Icată inse cc-va
ciudat, bastonul se ridică dc la sine. întinse miccle-J aripioare, șî, cit aburind, cît săltind, sc re
zema dc păretcle bordeiului'. Aici sc odihni dar
șerpii urmau a sc răsuci înainte.
Mai înainte dc a începe Filcrnon să vorbească
91
t
despre asemenea lucru ciudat, ccl mal în v *
’ din cei doi străini începu:
r‘sU
— Nu-î așa că în timpurile de demult îer-,
lac, uiidc-1 a-’zl satul, întrebă dînsul cu-n g]{ls acv
— Nu-mi aduc aminte, respunse Filemon
toate că-s foarte bătrîn. A fost in totdeauna cîi CU
și imașurî, ca și acuma, copacii bătrinf si nîr^!1
Tot așa a fost și pc vremea tatălui micu si
'
tălui său, și fără îndocală tot așa arc să f a*
după ce bătrinul Filemon sc va trece din vio
și nu-șf va mal' aduce nimeni aminte de tel
—Asta nu sc știe, zise străinul, icar glasul Im
un sunet grozav. Dînsul își scutură capul acon^u
cu vițe întunecoase și dese. Fiind-că locuitorii nt
tulul au uitat pricteniea și dragostea omencasc'*
ar fi mai bine ca lacul se se întindă peste k?
euințelc lor.
Dînsul avea o înfățișare atît de aspră, în c>
Filemon aproape se sperie. Mal cu samă fiind-că
amurgul se întuneca cind dînsul își încrunta sprin.
cenelc, îear cind ișî scutura capul- îcra un bubuit
dc tunet in ceriu. Numai de cit inse fața străinului
deveni bună și blindă și bătrinul Filemon ișî uțtă
frica Ici ișî închipuea inse că călătoriul său nu
îera om dc rînd, cu toate că Icra îmbrăcat atit
de modest șî călătorea pe jos. Nu-1 lua negreșit
drept Un prinț travestit, dar credea că ie vre-un
filosof, carc disprețuca bogățiile acestei lumi pămînteștî, care călătorea peste tot locul, căutînd
peste tot locul înțelepciunea. Pentru-că, cînd sc
uita cu băgare dc samă la fața străinului, Filemon
găsea, dîntr'o singură privire, materie dc gîndit
timp dc o vieață de om.
Cit timp Bocisa pregăti dc mincare, călătorii
statură dc vorbă cu Filcrnon. Ccl mai tmăr iera
atit dc vesel și hazliu in cit bătrinul se prăpădea
dc rîs du glumele lui. «Spunc-mî, tinăr prieten,
întrebă Filemon in sfîrșit, cum tc chîeamă» ?
— Uite, sînt atita de viu, răspunse tînărul, in
cît cît mă chîeamă: «Argint-viu».
— Argint-viu, repetă Filemon, uîtindu-se în fața
străinului, casă vadă dc nu cum-va își bătea joc
dc Ici. Cc nume ciudat. Dar pc prietenul D-tale?
Tot așa dc ciudat Ie și numele său?
— Întreabă despre asta tunetul, zise Argint-viu>
în chip tainic. Iul singur poate să-l glăsucască,
Filemon nu știca dacă răspunsul acesta iera
serios sau o glumă, dar i-ar fi fost foarte frica
dc ccl mal în vrîstă din cel doî călători, dacă
n’ar fi avut atîta bunătate în față. Fără-ndocala.
- icra cea mal frumoasă și cea mai măreața ninț .
carc șezuse lingă sărăcăciosul bordciii. Cina cf
maî în vrîstă vorbea, vorbea cu seriozitate Șașa chip, in cît Filemon simțea ncvoca neapă
rată de-a-î arăta toată inima. Asta-I s,m^irfa.l||
nu cuprinde pc toți, cind întilnim pc cinc-va ,CLU|
de înțelept ca să poată înțelege tot binele și
carc ieste in noi, șî să nu nc disprețueăsca
pricina astă.
vc3
Dar Filcrnon, simplu și bun, cum
taine de mărturisit. Ici ișî spuse îvicața lui, ari carc nu se inișcasc
i"PVmecasaBocw
!
»maî^cP^CsHd.
poștă de la bordeiul lui. Fcmcca sa x»
locuise intr'însul din timpul tinerețe!săraci» dîir
gîndu-și puica prin muncă, pururea J
i
mulțămiți- lei povesti despre untul și
Bocisa ii tăc o felie, și cu toate că pinea fu
pi'rl‘rcabrînzuiilc pe cari 1c făcea Bocisa, cit dc
sese uscată și virtoasă-, cind bărbatul ici și cu
si despre zarzavaturile pc cari 1c cul- dinsa mîncaseră din ica, acum icra moale și călScSPfȘ
u-'"
bune ?'•C^%dină. Mai spuse că sc iubeau atit de
dicică, ca și cind ar fi ieșit din cuptor Gustă o fătivau ,n *=* | pC altul, in cît nu aveau de cit o doniult u?UnlJ f1C despărțiți nici in moarte, după rimătură care căzuse pc masă, și icra atit de gus
toasă, că nu-î venea a crede a fi intr’adevăr pinea
rință.
scscră despărțiți nici in vieață... Străinul pc carc o copscsc chiar Ica.
cumnU. ' z|mbind, icar fața lui se făcu tot atit
Dar mierea. O, nici o dată nu v’aș putea face
il Sktîndă fie cit icra dc măreață.
să vă dați samă cit Icra dc frumoasă la văzut și
dc bȚ tj un om bun, zise acesta lui Filcrnon, șl dc plăcută la miros. Avea coloarea aurului cehii
"7 *Larăsă o bună fcmcc. Ic drept ca dorința
mai curat, și parfumul a mii de flori din cea mal
ai ve i să vă fie îndeplinită.
. bogată grădină pămîntească. Nimerii n’a mai văzut
CCiNc!non observă că la aceste cuvinte, asfin- vre-o dată, nici n’a gustat sau mirosit o ase
• 1 nardul deveni mal strălucitor și ceriul se Iu- menea mierc.
țil-U-mai tare... In timpul acesta Bocisa pregăCu toate că buna Bocisa iera destul dc simplă,
^mîncarea, și sc ivi în pragul ușeî ccrîndu-și ica nu se putea împiedeca dc-a-și da samă că
-crtarc pentru simpla masa cc-o oferea oaspe- toate astea nu icrau lucruri obicinuite. l?upa cc
dădu celor doi călători strugurii și pinea și mierea,
Dacă am fi știut că aveți să venițî, zise îca, se așeză lingă bărbatul ici și-I istorisi ce văzuse.
- cu bărbatul micu nc-am fi lipsit mai degrabă
— Ai mai pomenit vre-o dată asemenea lucru,
'CU noi de cit să vă oferim o asemenea cină. Dar îl întrebă lea.
Pm întrebuințat aproape tot laptele de astă-zî, ca
— Nu, nici o dată, răspunse zimbind, Filemon,
\ fac brinză, șî ultima noastră pine ie pc jumă dar credj dragă femee, că cele ce-mi istorisești
tate mîncată. Vai, numai cind un biet călător purced puțin și din închipuirea ta. Dacă aș fi
bate la ușă, mă întristez dc sărăcica mea
turnat laptele leu, aș fi văzut c’a mai rămas în
— Lasi’că-i bine, nu tc întrista, bună femee, cană. A fost maî mult dc cit ai socotit tu, șizise cu bunătate cel mai în vrîstă din călători. atita tot.
0 bună primire, cu inimă curată, ie cea mai fru.— Ori-ce-î spune, zise Bocisa, oamenii iștla sînt
moasă sărbătoare-ntr'o casă, care face să placă, oameni însemnați.
ca nectarul și ambroziea și cele mai sărăcăcioase
— Și-apoî, răspunsebătrinul, poate casai. Pare
bucate.
c’au cunoscut o dată o vieață mai îmbîelșugatâ, și
__ 0 bună primire, o aveți, strigă Bocisa, șî îmi face plăcere să -văd pofta cu care-și măafară de asta puțină miere, cit mai avem, și-un nîncă mîncarea.
struguraș din poama noastră neagră.
Oaspeții începură a-și minea fie-carc strugurul
— Dar i-un curat ospăț, mamă Bocisa, zise lui. Bocisa își frecă ochii ca să vadă mai bine,
Argintrviu, rîzînd Și al să vezi cum am să mă fo pentru că i se părea că fie-carc strugur sc făcuse
losesc ieu.de dînsul. Nici o dată n’are să-mimai mai marc și fie-carc boabă parc că Iera gata să
fie foame în vicața mea.
plesnească dc zamă,
—7 Doamne, șopti Bocisa bărbatului Ici, dacă tîNicl-o dată nu culcscse asemenea struguri din
nărul Ic atit dc flămind, n’are să aibă cu ce să vechea vie care i sc cățăra pe bordciii.
se sature.
— Foarte buni struguri, zise Argirit-vîu, mincind
Intrară în sfîrșit în bordciii... Precum spusese bobiță după bobiță, fără ca strugurul să pară a
Bocisa, în bordciii nu icra dc cit o cină foarte scădea. N'ăm mincat nici o dată mai buni. Mai
ușoară, pentru doi călători hămesiți. In mijlocul dă-mi inse o ceașcă din laptele D-voastră gustos,
mesei , îerau bucățile dc pine neagră, cari mai ră și voiii fi stat la masă mai bine dc cit un rege.
măseseră, cu o bucățică de brinză de o parte, și
Dc astă dată, sc grăbi bătrinul Filemon să pue
° bucată.dc fagure dc miere dc cealaltă, șicîtc-un mîna pc cană, pcntru-că icra ațițat de ceea ce i
strugure de poamă pentru fie-carc oaspe. Intr-un istorisise femcca. Știca că nu îera în stare să
capăt de masă stătea o cană potrivită, aproape mintă, și că cele mai dese ori nu greșea in ceea
Phna de lapte. Cind Bocisa turnase dintr’însa ca ce lua drept adevăr, dorea însc să sc încredin
sa umple ambele cupe, pe cari dînsa Ic dăduoas- țeze cu ochii lui. Ast-feiiii, luind in mină cana, fu
j 'or' nu mai rămăsese in cană de cît cîtc-va foarte mulțămit văzînd că iera cu totul deșartă.
inîm l're G^aPtc* Vai, cît ic dc dureros pentru Dc-o dată, inse, văzu, în fund, un mic izvoraș alb,
de mri măr*n’,moasc» să fie strîmtorate dc lipsa carc creștea, umplînd cana dc un lapte spumos
lips-l'1 °acc- Sărmana Bocisa, ar fi preferat să se și mirositor. Din fericire, cu toată ulmireă de carc
Prin a^ dC m’ncar9 0 săptămînă. întreagă, dacă fu cuprins, Filemon, nu lăsă să-î cadă cana bla
mcn,^S a Ur fi'Plllut să sature mai mult pe ase
goslovită din mină.
Da °a,n?lî flâinînzî.
Cine sîntcțl voi, cari faceți asemenea minuni,
crezut
ln,ros Plăcut avea laptele acesta. Ai fi strigă ici, și mal tulburat încă dc cît ii fusese
n,iroden”iVaV-1
fusese nutrită cu toate fcmcca.
— Oaspeții D-talc, bunul micu Filemon, și prie
iubiți
Aș vrea ca fie-carc din voi,
tenii D-talc, răspunse ccl mai in vrîstă, cu vocea
o ceașcă dc lapte
lui adincăși blinda. Dă-ml și mic lapte, și cana să
^Qcisi1
n ^Ie dÎK P‘neaD-tale neagră, mamă nu maî fie nici o dată deșartă, nici pentru buna Bo
se Argint-viu, și puțintică miere.
cisa, nici pentru D-ta, nici pentru călătorul sărman.
laf*JaS:âp°atâbCa
�1
REVISTA IDEE!
REVISTA 1PEE1
92
Cina fiind sfirșită, Străinii doriră să se odihnească.
Bătrmii ar mai fi stat cu dinșiî dc vorba, aratîndu-si mirarea și bucuriea lor, că văzuse saraca-
cioasa lor cinădevenită atit dc,'bună și dc mibiclșiugnlă, Dar cel mal în vristă dintre oaspeți le in
suflă atîta respect, în cit nu îndrăzniră sa-i inai
puc vre-o întrebare. Icar cînd Filcmon luă pe Ar<rinl-viu la o parte, întrcbîndu-l cum putuse sa se
ivească de-o dată în cana-I așa izvor dc lapte,
acesta iși arătă bastonul.
Ultc-tc cheea tainei, dacă știi să-ți dai samă,
zise acesta. leu, nu prea înțeleg bastonul acesta.
Asa mă slujește dînsul din cînd în cînd: cite o
dată îmi dă dc mîncai c, c ite o dată mi-o rîpcștc.
Dacă aș crede în asemenea bazaconii, aș zice
că-î vrăjit.
Dînsul nu spuse nici un cuvînt mai mult, dar
avea înfățișarea atît dc zglobie, în cît cci doi bătrininu ștîcau dacă nu-și bate joc de dînșii curn-va.
Cînd acesta Ieși afară, bastonul se luă după dînsul,
sâltind. Răminînd singuri, cei doi bătrini vorbiră cit
vorbiră dc împrejurările zilei, și în cele din urmă,
se întinseră pc podele și adormiră. Patu-l și dădu
seră mosafirilor și nu aveau unde se odihni aiurea,
dc cît pe podele, cari din nenorocire nu Icra atît
de moi ca inima Idr.
Foarte dc dimineață, bătrînul și feincea lui sc
sculară șl tot așa și străinii, cari-ncepură să-și faca
pregătirile dc ’ plecare. Filemon îi rugă să mai
ștee puțin, ca Bocisa să poată mulge vaca, să
poată coace o turtă pe vatră și să caute niște
ouă proaspete, să facă cc-va dc luat în gură. Dar
călătorii preferau să călătorească mat înainte de
a se urca soarele sus. Iei rugară pc Filcmon
și pc Bocisa să-i petreacă puțin, ca sa Ic-arctc
calea pe care trebueau să apuce.
Tus-patru părăsiră bordeiul, vorbind ca niște
prieteni de-aproapc. Iera ciudat cit de atrași sc
simțeau cci doi bătrîni spre cel mai în vristă din
călători: bunul și simplul lor suflet, părea case
c.două r
.
contopeștc-ntr’al lui, cum s’ar contopi
picătun de apă in nemărginirea oceanului. Cît des----1
_i_
—
pre Argint-viu, atît de vesel și-atît de zimbîtor,
părea că le ghicește toate gîndurile, chiar înainte
ca iele să se fi zămislit în iei însu-și, Dînșii ar fi
dorit, maf bine, ca dînsul să nu fie atit de viu,
și să fi lepădat acel baston misterios cu șerpii
cari se încolătăceau. Dar Iei se arăta atit de
blajin, in xît ar fi primit bucuros să i ție in bor
deiul lor, cu tot cu baston și cu șerpi, toată ziua
și toată vremea.
— Ah, strigă Filcmon, dac’ar pricepe vecinii
noștri cit Iești de fericit primind la tine și ospătind pe străini, și-ar pune-n lanțuri cinii cel răi, și
n'ar mai îngădui nici o dată copiilor lor să azvirlc cu pietre.
— Ic o rușine și un păcat să se poarte precum
se poartă, zise Bocisa. Și am să le spun chiar a-zi.
— larc mi-i teamă, zise Argint-viu, cum că ri’ai
să-i găsești acasă,..
Fața tovarășului său în clipa ceea avea înfă
țișarea iei serioasă, aspră și cur’ măreață,
nppljt dc
în cît Filcmon și
îi
. Bocisa nu îndrăzniră
să zică nici
o vorbă. Ileicăutară
~
la fața-i, cu solemnitate, precum cauți la ceriu.
93
— Cînd oamenii nu primesc pc cel lnaî
străin ca pc-un frate, zise străinul, cug|asu| ‘
adine ca o orgă, atunci nu-s vrednici dc-a fiin '
pc pămînt, pc pămîntul care a fost creat pentru
a fi căminul unei întinse familii omenești.
- Spuncți-mi, inse, buni oameni, începu Argint.
viu,
'iu, cu înfățpșarca-i pe jumătate zglobie, pe
mălaie veselă, unde ie satul despre caro vorbim?
In care parte, că ieu nu-l vad.
Filcmon și femeea lui se-ntoarscră spre vale
spre valea ale cărui imașuri, grădini și Casc s?
iute dc copaci, și uliți pline dc copii, și-atîtca
lucruri cari-aretau daravcrilc, plăcerile șt lucrărilc oamenilor, le văzusetă la asfințitul soarelui,
asară. Dar, ce minune. Nici urmă dc vre-un sau
In locul văci celei mănoase, sc vedea un în
tins lac albastru, care oglindea în sînu-i colinele
dc prin prejur. Pentru o clipă suprafața ti Icra
liniștită, ca o oglindă. Dc-o dată însc un freamăt
ușor agită apa, care juca și seînteea în soare șl
se revărsa către margenî. Lacul părea atît dc na
tural, în cît cei doi bătrini rămaseră cu totul ne,
dumeriți și sc-ntrebau dacă nu visaseră că fusese
acolo un sat. Dînșii îșt amintean prea bine ca
sele, fața și caracterul celor cari le locueau. Satul
avusese ființă-n ajun: Ici dc mult nu dispăruse.
— Vai, strigară Tei, ce-or fi sărmanii noștri
vecini acum ?
— Ici nu mai ființază ca bărbați și femei, răs
punse cel mai în vristă din călători, și-uti bubuit
dc tunet îndepărtat părea răsunetul glasului lui,
Vieața lor nu mărea nici folosul, nici fruinuseța
lumcî, pentru că Ici nu îndulceau nici o dată
existența cui-va, dezvoltînd dragostea reciprocă
dintre om și om. Iei nu răsfrîngcau icoana unei
vieți mai bune în faptele lor, și acum ie mai bine
ca să-i înghită lacul, să oglindească mai bine ceriul.
— Ooatnent dobitoci, făcu și Argint-viu. Acum
sînt pești. Nu iera o prefacere atît greu de făcut,
pentru că calicoșii ierau dc-un singe rece de necrezut. De acum înainte, scumpă mamă Bocisa,
cînd îi voi să mănînci păstrăvi, trimeteți bărbatul
ja pescuiț} și-ai să ai din foștii D-tale vecini,
cît ți-o plăcea să mînînci,
— Ah, strigă Bocisa înfiorată, nici o dată n am
să pun pe grătar asemenea pești.
v
— Nu, nu, zise Filemon, făcînd o strîmbatura,
n’au să aibă gust bun.
— Pentru D-ta, bune Filcmon, urmă cel- mat
în vristă dintre călători, și pentru D-ta bună Bocîsă, pentru voi, cari din sărăciea voastra aț
făcut o primire atît dc călduroasă celor tar acadăpost, laptele vostru a devenit un izvor ncȘ®
de nectar, și pînea voastră neagră și 011
voastră, ambrozie. Zeitățile cinară la masa voas >
ca pc Olimp. Voi ați făcut binele, prieteni dra •
Cereți ce doriți voi mat mult și dorința vo
va fi împlinită.
.
Cci doi bătrini se uitară unul la altul, inu .
care din doi rosti dorința următoare • ~ xrasini
—Să trăim împreună toată vieața și sa p
lumea împreună, tot într’aceea-și clipa, c>
altul*
muri, Pentru-că pururea ne-am iubit unu P
Fio, răspunse străinul cu bunătate.
îca uitați-vă la bordeiu.
j
j
‘nil întoarseră capul din nou. Unde fusese
inte bordeiul, zăriră un strălucit palat, dc
maf
albă, cu o intrare largă.
n’armAl vostru ie, zise străinul zâmbind. Dați în
77 acelaș adăpost, aceea-și ospitalitate ca
bordeiu.
...
.
.
■’n-trînii îngenuchtara sa mulțamcasca. Inse nu
t văzură nici pc călătorul în vristă, nici pe
mal- t-viu. Iei se întoarseră ast-feliu spre palatul
narmoră,unde trăiră în voc bună, dînd sprijin
'de ’nora cari treceau pe calea aceea. Cana blatUtl1ovită, ÎȘ> păstră și dinsa însușirea ce-avea,
^°fi‘nd <*oaiă nici o dată pentru cine ar fi dorit
tfăsască într’însa lapte. Dacă băutorul iera un
Sm cum se cade, bun și cinstit, găsea laptele
sta cel mai proaspăt, mai parfumat din lume,
nar dacă iera rău și nesuferit, după ce bea,
făcea o strimbătură cu totul deșănțată, și jura
că laptele iera înăcrit.
Ast feliO trăiră cei doi bătrîni, ani mulți, înde
lung, făcîndu-se din ce în ce mai bătrini, până
ce-ajunseră cu desăvîrșire bătrîni. In cele din urmă,
într’o dimineață de vară, Filcmon și Bocisa nu se
mai iviră, cu zîmbctul lor obicinuit, ca să invite
pe oaspeți la masă. Oaspeții îi căutară pretu
tindeni, de la odăile palatului, de sus, pănă prin
beciuri, dar nu-i găsiră nicăeri. Dînșii îerau cu
totul nedumeriți, cînd, de-o dată, observară în
fața întrărei,
... doi mari copaci
x
xpe cari nimeni nu-i
vâzuse
mal înainte acolo. Iei
v_*
, stăteau drepți,
. . . foarte
•
•
... cu frunzăadine înrădăcinați în pămînt, umbrind
tura lor deasă toată fața palatului. Unul Iera un
stejar, altul un teiQ. Ramurile, foarte ciudat și
foarte frumos de văzut, ramurile li se-mplcteau și
li se-mbrățișau, așa că fie-care copac părea trăind
în sinul celuilalt. Și pe cînd o. speții se minunau,
uîtîndu-se la acești doi copaci seculari, cari probabil crescuscră-ntr'o singură noapte, o mică adiere
porni s'agite ramurile înlănțuite.
— leu sînt bătrînul Filcmon, murmură stejarul.
~ leu sînt bătrîna Bocisa, îngîna teiul.
lear cînd adierea sufla mai tare, amîndoi vor
beau dintr’o dată: «Filemon, Bocisa: Bocisa, Fi
lemon», ca șî cînd amîndoi n’ar fi făcut de cît
unulfirește că vorbeau amîndoi în inima lor mu
tuală. Iera vădit că bătrînii își reînoeau ast-feliu
■ ^pereța și trebuea să mai petreacă împreună
cite-va veacuri liniștite si dulci. Filemon ca stejar
?« Bocisa ca teiu. Ah, ș’i ce umbră
i.../ " ospitalieră
- - - maiorlîlinm ntrT îa!
aruncau în jur. Cînd călătorul1
. '. ’
1
’
au*ca un blînd murmur in toile dc cle-asupra
capulul său, șî i se părea deslușind cuvintele aceste:
■
lnc‘a* venit, bine-ai venit,iubite
călător».Cine-va,
FiL
sa,na de ce ar fi făcut plăcere lui
cdn*00?
Bocisei, făcu o laiță rotundă în jurul
oster*r°U^ trunc^*urîi Pc cari toți cari-ar fi fost
pute"* * S-au câror le-ar fi fost foame sau sete,
can^U Sa °dihnească, sorbind o nouă putere din
Cumcci Wagoslovită...
pentru
s 0 ani ac°lea» chiar în clipa aceasta,
SCRISOARE DIN AMERICA
După norma mal de mult consacrau, de a da
la lumina din scnsonle cu caracter mii general,
curi-mi sînt adresate, public fi scrisoarea dc tata
Relatările cuprinse in tea, pot fi pentru mult! in
structive, Cit despre dezideratul, de-a « vedea
pe camarazii din România să ee ocupe mal mult
fi chiar în special de susținerea acestui organ le
un deziderat adoptat. Camarazii din România’să
iee act Negreșit inse că dezideratul acesta nu
poate fi privit fi ca fapt împlinit. Și camarazii
din străinătate, cari ne-au fost până acuma de
sprijin, cu toate că poate nu tocmai precum ar ii
dont, cată a se strădui înainte, după puterile lor,
La urma urmei, organul nostru nu-I un organ
local, lei fe menit ea insufle pe toți ce știu româ
nește, in orf-ce parte a lume! ar fi, și de al căror
concurs iei nu se poate lipsi.
_
P. M.
J
7I
~
Camarade MușQiu,
Mult îmi pare rău, că n’am /ost în stare să-țf scriu,
ele cîndam părăsit Neiv-Yorkul, anul trecui, 1IIU1 cu
samă că am primit regulat Revista cum și scrisoarea-țl,
maf înainte cu cîte-va luni Inse, crede-miî, vina im le
a mea. Boala de care sufăr m'a făcut să stau mut tuf
timpul în pat, și puțin timp, și asta numai dimineața,
smt în stare a- ceti și scrie cîteceva. Și-n primul rînd
simt maf totdeauna necesitatea de a ceti, de cît a scrie.
I oesc să fu la curent cu tot ce se petrece, în special cu
Revoluțiea din Rusia, de unde ne viu știri atît de triste
și de îmbucurătoare toi o dată, cari te impresionează
cumplit, mal cu samă cînd Iești atît de departe chiar
de New-York, unde vieața in mijlocul muncitorilor și
revoluționarilor ruși ie face să uiți mal totdeauna s 'uferințele personale.
Aici, în Deivver, smt într'un sanatoriu, care ie sus
ținut de muncitorimea evree din Statele-Unite Sînt
trimes aice din partea Sucietățel f raterne, socialiste, .
*Der Arbeiter Ring , Cercul Muncitoresc, în . / cărei
grup, cu No. 66, compus din socialiștii și anarhiștii
evrei, din România, fac parte.. Pentru muncitorimea
din Romînia va fi interesant, socotesc, citul voiil de
scrie, în cîte-va cuvinte, societatea aceasta. Societatea
aceasta
a fost înființata, de o mină de lucrători, în
a
Iei1 numără aslâ-zl mai mult de 6.000 de membrii
/l
Cotizațiile sînt proporționale cu suind che.lt uelilor, cari
se Verifică la sfîrșitul fie-cărel luni, Rar cheliuelile
constau din ajutoarele cari se dau membrilor în caz de
boală, socotite a cile 6 dolari de membru, pe săptămi nu,
ajutorurl la cari fie-care membru arcdreptul timp dc 12
săptămînl, într’u durata, după avizul D-rului socitlâlrl,
dacă boala se prelungește. In caz de moarte, societatea
acordă 400 dolari, sumă care se dă, sau familiei, sau
persoanei desemnate mal dinainte- de membru. Cotiza
țiile fie-cărul membru se urcă, pe an, la suma dc 7—â
dolari, Cilul im membru ~îe. declarat cu atins de tuber
culoză, cum le cazul cu mine, iei capătă, pe lingă suma
de 72 de dnlarî, echivalentă cu ajutorul ce i s ar fi cuvenit pe 12 săptămînl, încă 100 dolari, pentru, cheltueli,
?’ Jli trimes ca pacient în s matoriul dc-'iiri,din Denver,
pentru a cărui întreținere fie-care membru din societate
plătește o cotizație, aparte, de- 40 Ce-ids pe an,
Dar existența cercului muncitoresc u'arc ca scop
numai ăjutoarca materială a membrilor săi. Fie.-carr
membru, la intrarea în cerul acesta, trebui sil dec 'u.rr
că-I în acord cu cerințele urmările de cerc, cari ■ iul :
f. Cercul Mun< doresc se. consideră ca făcînd parte din
mișcarea muncitoreasca universală. Ca atare, membrii
lut nu pot susținea, nici moral, nici material, partideleburgheze. 2. Fie-c >re mtmbru, dacă ie cetățean american,
Irebtilc să voteze numai pentru partidul socialist. Iei
le liber să nu voteze, ducă le împotriva urt-cărul vot,
în de obște. J. Nici nu membru nu poate să fee parte cu
stricător de greve. Ducă învinuirile aduse vrc-unul •,
membru, în privința aceasta, s’ar adeveri, acesta va
trebui să se expluseze din cerc. 4. Cercul Muncitoresc,
Nathaniel Hawtiiounk
Oin Franțuzește, de M-me Emma Lazareanu. dorește ca fie-care membru al, său să apari ie siudicalului sau breslei sale, daca asemenea sindicat sau breaslă
a r avea exislență.
In
îl
1rl
i ■
: i
!
�REVISTA 1DEEI
I
Cercul acesta Jîind. compus din mal midt di' Q(> lf su ă
din muncitori evrei, desigur Iei
<-rumiscarea mimcrtorească evrec. .-b" de pildă, unu
parile cari fac parte din Iei, in număr de v.-e-o , > ■
vîadiil membrilor, in anul, trecut 190.l,
"țA
,
piare din revista socialistă D>- /mckunjț:, \ntoriil. •u
cîD 7 <y'"ts exemplarul. De asemenea se ^'ăd ^-va
dc exemplare, safităminal, din rev.sla anarhistă
Arbeiter Stimmer, Glasul liber muncitoresc Cd p<m u
pe cari ie-care membru le plătește deosebit de ^e/ib
organizației generale, ajută nu șea t/e muncdo eștl cu
cari membrii lei stuf in relații mai struise. Așa gruparilc anarhiste, ajută, cucii fol. mișcarea anarhista
Celelalte pe cea SocinMcmocrata. Unele șt cele mai
multe, aviiid iu sinul lor membri din ambele școale so
clul iste, la ajută egal.
'
Sînt încă foarh-111 uite îmbunătățiri de adus înăuntrul
acestei organizații. Dar chiar așa cum această orga
nizație se'afiâ, foloasele ce le_{tduce, atît membrilor fel
cit și mișcărel socialiste in general, sînt de o deosebită
valoare.. ‘Șe înțelege că nu numai muncitorimea e.vre-e
are o asl fe/in de organizație. Există mia analoagă, înpințaiă de muncitorii socialiști germanij al cărei număr
de membri trece, de 60.000. Muncitorimea din Romănia
ar trebui sa facă cunoștință mai de aproape cu mersul
acestor societăți, de la cari ar avea de învățat foarte mult.
i
Să îna întorc acuma la ceea ce. mă iuteresază mal
mult, în privința Revistei. A m primit pă nă acum toate
numerile apărute, din al V-lea an, și desigur mult mă
bucură, cînd văd că numărul tibohaților tot mal mult
se mărește și de asemenea contribuțiile, atît din Ro
mânia cit și din Străinătate, cresc. Mic mimr plăcea
să vad Revista apărînd regulat și chiar 12 numere pe
, «n, după cum Moși și leu dorim de doi, trei ani. /Iș
dori de asemenea s’u uăd condusă și susținută numai
și numai de camarazi din Romănia. lear ajutoarele
trimese de câtru camarazii din străinătate, să fie des
tinat • și pentru Revistă, dar și pentru tipărirea dc di
ferite cărți și broșuri. Mu vrea să zic prin asta ca
ajutorul dat de cutră camarazii din străinătate, să albă
numai și numai scopul acesta, dar aș dori ca Revista
să-șl albă bazată temeliea lei pe- puterea camarazilor
din România, lear noi, aceștia din străinătate,.și mal
cu samă din America, ar trebui să formăm o federație
de ajutor pentru Revista Ideel, cu grupări în toate ora
șele tinle camarazii noștri sînt în număr mai mare.
O federație analoagă cu federațiile de ajutor ale. Ru
șilor, Italienilor, și ale altor nații. Se înțelege că lucrul
nu Ie tocmai atît de ușor, numărul camarazilor Romîiil fiind aici foarte mic, restrîns mal mult în Ncwjork. Chicago, Philadelphia, și poate și Buffalu. Totu-șl,
s’ar mai putea sțrînge contribuții și de la camarazii de
alte nații cu cari sintern în contact.
Un caz îutîmplat în Philadelphia, nu de mult, vine în
sprijinul părere! cc susțin. Grupul anarhist <Freie Arheiler Stimei, a dat o serbare iu folosul propagandei
Din folosul acestei serbări s'a trimes redacției revistei
supiumînaie anarhiste din Mew-Jork, <Die Freie Arretter Stime», pentru fondul de j.ooo de dolari, neccsiir
pentru aparițtea unui ziar zilnic, anarhist, J) dolari.
Acești J) de dolari hu-s neapărat cel dintâi bani pe cari
camarazii din Philadelphia i-au trimes pentru fondul
necesar scoatercl ziarului zilnic, fond care, în timp de
șase luni, a ajuns la suma de peste ) 000 de dolari.
Cile l) dolari au fost trimeșl revistelor anarhiste evreeșll din Londra, tGerminah și < Workcrs Fricnd», re
vistei germane <Freiheit:, a bâtrînuhu luptător John
Must, cum și revistelor anarhiste ruse < Wicstnic Riiskoie»
și •Hllby llb/nis. 10 dolaris'au trimes reviste! tLa Ouestione Sociale» din Patersbn și numai 2 dolari ^Revistei
Ideel^, Personal șîitt multămit și cu această sumă, dar
pricina pentru care s'a dat Revistei atît de puțin, le că
sintem puțini și încă neorganizați...
irel 3,iptăjnînl, li-am trimes un mandat de 2
2^. valoarea unei colecte făcute iu grupul a narmsl de au-e, numit •Progresive Ci rele Iți trimet acuma
,
ș.t- Ma cu
N» IHilll
-------
t
.
..
mal demult pentru că voeam să-țt și scriu, și ,ni
rău. Sanatoriul unde sînt instabilul leu, fL.xje
din oraș, cale de două ceasuri, nude ajung
naiul. Pănă la liniea tramvaiului am fost nevoit „
drumul pe jos, dus șt întors clic doi kilometri, si'. fuce
noaptea, cind p.iciențîlor nuli-f îngăduita părăsi '■ u-sta
tortul. Dar, ‘dacă n'aș fi fost rață leu, n'ar n (ivut
cine să propue- colecta in grup, și mal tiles s'o
s'We,
pentru-că, într'uu interval foarte scurt, membrii acestui
.....
p au
peste puterile
dc idl't1
\rrub
au ajutat
ajutat mișcarea
mișcarea feste
puierilf lor. Așa
Așadcpildx
ajutat
cu
6o
dolari
diferite
partide
revolut
iun,,,
au ajutat cu 6o dolari diferite parhde revoluționar,. _. A
...'
■’ au
”* dat pentru
dol^‘
seslî. ju dolari
‘ - fondul
J ■■■■’ ■' de
’ —y,Wo de
•..........
pentru
' ’ , apanltca ziarului zilnic, i țjo pentru cumM
CU)I .
rarca de arme, pentru membrii asociației muncitorii
muncitorii,'
..... din Rusia, )«" revistei
wiiidm niHirliist»
— . „j. '
evrei
anarhiste ■>■>.>■/.
engleze
cifer». 2.2) pentru Revizia
Revista Ide. I. Acum alte colecte ficnf
pentru
matchițil de pe Potemkin și pentru deținuți! politici ,rU
insula Sachalin, cari vor fi aduși aice din colectele}?
cute dc către muncitorimea rusă. Din toate aceste ■
Iede numai o parte din una, din cea de 6o de liolurp
a fost alcătuită din folosul imul concert organizat d'
grup. Restul din conlribuțiea membrilor.
'
e
Săptămina viitoare mă întorc la Meiojjirk de unde
iți voiiî scrie, și de asemenea iți voin trimet# ahoi,(t.
meniul Revistei, o dată eu cel al <României Munci',
(oarei, pe care o primesc.
Salutari tuturora,
Nații FinsHtkin,
Denver, Colo, 21 August, 1905
ÎN GÎRLĂ
La mormăitura nedeslușită a omului cc sc apropie de mine, răspunsei, fără să știu de ce,
printr’un refuz necugetat. Dar, numai de cit după
asta, sunetul glasului lui mă izbi, inii rămase-nauz: icra un glas cu totul grav și trist, care mă
făcu să am remușcărî. Mă întorsci. Otnul sc de
părta. Un geam dc prăvălie ii lumină . o clipă:
silueta lui naltă, o zidire dc muncitor zdravăn,
îmbătrînit, a cărui spate, puțin încovoiat, se vcd.ea.
și mai bine. Iera îmbrăcat, cu un palton cafeniu,
albit de soare și spălăcit dc ploi. Și dispăru..
Dar, după cum mi se fixasc-n urechi, după ple
care, sunetul glasului lui, ii vedeam acțima, cu
totul limpede, și fața, c-o barbă scurtă, cărunță,
o față dc-o asprime cam ștearsă, cu totul suptă,
și c’o privire, nu înduioșetoarc, dar învăluită dc
o mâhnire adîncâ, adevărată. Re m uscările melc
creșteau. Icra atît de simplu, dc băgat mîna in
buzunar, de luat o monedă și dc dat. De pe să
fi respins un asemenea om ? Poate că avea, și iei,
undc-va o femee, niște copii cc-1 așteptau. La
atîtca ceasuri, din noapte cînd, negreșit, se .în
torcea spre-un cămin, de ce să nu-I fi dat. puțină
bucurie, de.ee să nu-î fi sădit în inimă, speranța^
cu cîți-va gologani, să nu-I fi dat puterea zilei
dcmînc? Toată noaptea îmi va fi tulburată deacum, ca și cum aș fi săvîrșit o faptă rea. Aini'V
tîrea acestui om mă va urmări, nu-mi va da pace...
Și, dc-o dată, o luăî înapoi, scrutînd întunpric.»^
străzeî, să dau dc omul micii, țem.îndu.ină ca.
nu-1 voi ti mai găsi.
.
:
Strada pe care apun cai, ducea spre Scn«b ș
cutreerăî de vreo două ori cheiul, cind, în cec
din urmă, dădui cu ochii dc om, care »cra P
pod. Din cînd în cînd trecătorii l-întunecau, cin
însc sc ivea, stînd razăm at cu coatele de pa»aPc *
îi deosebeam lămurit silueta umerilor !»'•< P
licărirea fumurie a ceriului. Ici stătea
nicioarclc încrucișate, cu privirea pier-a șirurilor dc felinare, ale căror lumini
■ p-ciu îi’ aPa* la ,lcsfir>ît» Pe cita vreme
Sd furnicarul enorm al Parisului,. îșî
aU cursu-i negru, tăcut, aproapc-nfricoșat,
Sc',a’' J^ca
aproapc-nfruoșat,
Olurile ici
l’^^'malurilc
ie» limpezi.
> v.- nia ila spatele acestui om și-i deosebeam
Stătea
’’’^ dc bJnc
«t rrasfringerca
flS[rmgerea spălăcită
noatc
bine at
atit
spălăcită aa
cit
v‘\ sCci cit bȘ»î cheresteaua puternică
puternica a spatelor
spate lor lui.
lin.
.l».rnAL
3*11 |’ cSi au fizionomiea lor. Omul îșî
iși fasonează
SpatîTprcfacc
’ feței și-i stăpmeșLc,
•
• i preface fața, mi
mușchii
alj |SI H
lin iȘÎ stăpîncștc
și gestul, mișcarea brațelor
Pc spate nu mai ieste
cnatele inse îi scapa,,pe
|U- h Linica umerilor, mobilitatea sau jocul cefei,
stă?-înfățosarea șirei spinare!, dă dc asemeni pe:
toa.ta *-IScarca obicinuită a cugctărcî, arată cc pa¥c precumpănește mat mult O pieptănătură
-veche, are fizionomiea ici. Liștc încălțăminte
nial.. ca Cp|e ale lui Baudelairc, istorisesc o vicață.
felte-un spate carc-i o revelare. Spatele omului
acestuea niă interesa,
0 mulțime de oameni grăbiți, treceau, tară să
întoarcă capul, se-ncrucișau mulțime dc trăsuri.
• ,;i că omul acesta avea dc gînd să moară. Și,
’ Presimți»
I neț•greșit,
":‘’ aștepta să rămic singur, de teamă să
| nui se arunce cine-va după ici, să-J scape. La
’ I acesta, la siguranța asta, o tristeță he, gindul
mă prinse. Cu toate astea o curiozitate,
| „.„rginită
mărfir
tot atît
de nemărginită,
mă țintuea pe loc, îm(Ol
JIUL UL.
S..............
..
' piedeeîndu-mi și mișcarea1 și glasul. Mai aveam
să simțesc emo; încă vreme și voeam să trâesc,
t__
î țica aceasta. Poate că omul ’îșî1 va lua de samă,
n
’
aveam
să-l
slăbesc
din vedere,
1 In orî>ce caz, i/u
..ăl
, și-aveam să sar la
U timpul potrivit, să-1 opresc. In
\
acclaș timp Ieram cuprins
de o senzație ciudată,
de mindrie, văzîndu-mă arbitrul soartci acestui
om. Aveam ce-va din sentimentul acelei femei,
care, ținînd în mîna-I o păsărică, plină de spaimă,
in bunătatea și-n duioșica Iei, s’ar bucura de
spaima aceasta, știind că numai de cît va des
chide mîna și-î va da drumul.
Trecui pe partea cealaltă a podului, cu-ochii
| necontenit
^contenit la om. Dînsul stătea necontenit necu ca
capul
puțin înclinat,
înclinat, cu
cu
.j mișcat,
■ <■ spăimîntător,
.* ----------- ’ cu
Pt»l puțin
■
----- - c'-; srwtAU
spatele 1:
limpede
deslușit in văgăuna Senei, Spa|
acesta lăsa o întipărirc°de forță liniștită
"
;-------- ’ -^Oar t-dva
trpuL.S^
n^latc
tîdva capului, o clipă în«țvâzută,
arăta °L>usaiă,
obosală, negreșit
negreșit din
din pricina
pricina iuîn(rin
nnar.u.
- JI borifH
Or.ln<^urate> arăta o sleire, Jl..
din pricina doDin °arc Or mui’ci, din pricina greutăților viețeî.
viețeî
.♦..1 cu
.... jîncetul,
---- ^..i oz,
intre Patele acesta, încetul
se evoca
botina? ®.xistenîă a acestui om. O existență ladinsul 1 • muncitor. Vreme de treizeci dc ani,
încetul™Un?se»tlnar ?> voios mai întâi, după care,
^cIierelU ,ncetu^ fabrica îl gîrbovi, în năbușala
vara. Tn°v’ Cu jazurile lor vătămătoare, sub pougri|iic, uni
Vre,”c.sii*Sp°Z,^î’ bo^ nc-ngrijite,
din lipsă «v.
dc
agravară. Slâbăciunea
VCnb $ala?ua dc Parale» sc : ...
n’aî »n vni e scazu,’ă, încetă însă-și munca, toc11131 mu]țraca cînd vrîsta mărea cerințele și
4,n -accst
l
sc mai
S| Oî f spate
!-'**•'- -ou
tucu schița,
ociuța, în
111 cugetarea
: lept’ sirnpiu
vieața I’iorală. Omul Icra deșȘ> bun. Fără indoeală, iubise. Poate
95
Sau poate navuscsc nici o dată mijloacele trebuitoarc să se căsătorească. Poate că vieața-ii laborioasă i sc scursese, singuratecă, solitară, (ără
nici o dragoste alta dc cit acea dc răspinte. Cu
toate astea dînsul fusese frumos, prea frumos
chiar, cu plivirea senină, clară, si întreaga înfâțoșarc a trupului lui nu fusese'dc cit forță si
duioșie. Fără să vreu, îmi adusei aminte de vorba
unei stricate, spuse cuî-va: «Tu trebuie să fi fost
nenorocitt cu femeile ? — Dc cc, întrebă ccl cc
icra în chestie. — Fiind-că iești prea bun, iești
prea gingaș cu Iele»... Omul acesta poate fusese
jucărica vrc-unci madame, care și-a rîs de forța
lui covîrșitoarc, ca și de bunătatea lui. Unei ma
dame, dc cc? Pur și simplu, femei.
Și așa, în noapte? tot mai neagră, în singu
rătatea din cc în ce mai adincă, imobilitatea
omului ii mărea silueta. Singur capul, părea în
clinat tot mai mult, ca și cum cursul apei i l'ar
fi tîrit cu privirea. Fără indoeală, omul acesta nu
aștepta nimic, nu căuta nimic. După încercarea
făcută cu mine, iei nici nu mai ceru dc pomană,
ca și cum vicața-î fără speranță ar fi ajuns, prin
această ultimă silință, la obosala cea mai din
urmă. In dimineața aceea, fără-ndocală, sc deș
teptase, sub vre-un pod, c’o brazdă amară în colțul
buzei, rămasă din ironica vre-unui vis zimbitor. Și,
pănă să sc risipească negurile bine, iei colindase
pe la toate șantierele în muncă, lipsite dc munca
pentru iei. Toată ziua alergase prin mi jlocul vieței,
care se revărsa și se încrucișa sub soare, prin
agitarea dc nepătruns, încîlcită, singur, pierdut,
cu-n felin de zimbet ciudat, pe sub privirea bă
nuitoare a agenților,... ocrotitori ai celor slabi.
Sara, privise cum se umpleau restaurantele, tirindu-șî pîntecelc gol și picioarele lui zdrobite, prin
abureala ce se urca de prin bucătării. Poate că sc
oprise, visător, in fața vre-unel vitrine de banchcr, în . care icrau întinse biletele- dc bancă și-n
care piesele dc aur străluceau în talerașele lor.
se va fi gîndit, poate, că dacă ar fi putut să îee
și dînsul măcar una din astea, nimeni n’ar fi băgat
de samă, poate filosofase, cugetase, dc cîte ori
fic-care din piesele aceste fusese ica furată, dc
cîtc ori întră, in fic-care din iele, din munca-î
pentim Iei starpă, din mizerica lui de paria. Fără
indoeală, frazele auzite în vre-o-ntrunire îi răsă
rise in minte. Dînsul înțelegea acel minunat me
canism al socictățci, organizată pentra a împie
dica să aibă ce-va, pe cei ce n'au nimic. Cu toate
astea, nici o ură, nici o mînie nu-i Icra aprinsă
în ochi: resemnatul acesta iera cu totul calm.
Fără să-mi dau samă, uitai unde ieram. Ripit,
hipnotizat aproape de spatele acestui om, mă sub
stitui! Iui, cugetam pentru ici, devenii insu-și.îcl,
trăeam suferința lui lentă, tară dc nici un leac,
de învins, lipsit dc ori-ce mînie. Și, după trecut
de
-- mi sc evoca acum viitorul. lear acest
și prezent,
viitor, Iera prezentul, așa cum il vedeam, vecinica
mizerie, fără dc nici un leac, ajunsă încă din ce
■
1 '
‘"J
•M
w
i
<
�REVISTA JDERI
96
■i
I*
Alexandru. — Nu al nesocotit tu
autoritatea mea, nu al tulburat tu Hniștea
și nu ți-al petrecut oare tu vieața lovind în 'cfi
soana și avutul compotrtoților tăi?
Pe>Banditul. — Alexandre, sînt prinsul, sint .
ținutul tău... Așa că trebuie să ascult ort.C£
vrea să-mi spui, și să îndur orl-ce pedeapsă 7
care ți-ar plăcea să mă supui. Dar spiritul n r
mi-l liber, așa că dacă mă învoesc să răspund 7
întrebările tale, îți voi răspunde ca un Oni ,-.fa
Alexandru.— Corbește liber. Departe de n?'
ideea de a impune tăcere acelora cu cari îmi"*
tșăduesc să vorbesc.
Banditul. - Creau să răspund întimpiu>
j
tale prmtro altă întimpinare. Tu însu-țl, cum ți.7
petrecut oare vieața.
Alexandru. — Ca un erou. întreabă Palma a
dinsa îți va spune. Am fost cel mal viteaz dintre
viteji, cel mal nobil dintre suverani, cel mal pu
ternic dintre cuceritori.
Banditul. — Palma nu ți-a vorbit tot așa d '■
de mine? Fost-a oare vre-o dată un mal îndrăzneț I
căpitan,
mai j'ime
pline ae
de Oar
băr
cupiiuie, în
m fruntea unei trupe
i '«<«*
băfief... Nu-mi place în se să mă fălesc de loc. De '{
alt-fcliit știi prea bine că nu a fost tocmai lesne
ca să fu prins.
Alexandru. — OrI-ciim.
ce Iești
tu ••••*♦
alta daca
' ' ....................................
*>"
ICKCff
fără mustrare de cuget, i
nu un bandit,.. un bandit
Z
care nu merită de cît dispreț.
Banditul. — Dar un cuceritor ce-it Tu
T i/isu-țl
nai străbătut oare pămîntnl, întocmai ca un geniu
rău, distrugînd roadele cele mal frumoase ale !
muncel și ale păcel,... jăfuin I, pusliind, ucigînd,
nesocotind orl-ce lege, călcînd orl-ce dreptate, numai
pentru a-țl satisface o sete nepotolită de dominare l
Ceea ce amfăcut leu întrun singur ținut, cu o sută
de oameni, tu al făcut cu sute de mii, în ținuturi,
în feri întregi. Dacă leu am despoiat pe niște simpli
muritori, tu al ruinat regi și prinți. Dacă leu am
dat foc la cile va cătune, tu al adus dezolarea in
sinul celor .nai înfloritoare regate și al celor mat
bogate ațâți. Ce deosebire le deci între tine și nunii
Deosebirea Ie numai că nașterea pe tine te-a fă
cut rege, lear pe mine numai nu simplu parti
cular, deosebirea Ie că nașterea ți-a dat (te pu
terea. Dacă le vre-o deosebire între mine și tinefi I
că tu Iești un bandit mal mare de cît mim'.
Alexandru. — Dar, dacă leu am luat ca nn
rege, am și dat ca un rege. Daca am răsturnat
unele imperii, am întemeeat altele și mal mari. Atu
J. 1ÎEJBRACH.
ocrotit, am susținut arta, comerțul, filosofica.
Banditul. — Nici leu n'am fost mal puțin
CEI DOI BANDIȚI
neros. Ceea-ce am luat d ‘ la boga(I,am dat £e,
săraci.
Am făcut să domnească ordinea și 1 liCl
Alexandru cel Mare in ținută de războiri. Mai
.niilțî paznici. Un om, cu o înfățoșate sălbatecă, plina printre oamenii miel, cei mal cruzi din tiia
speciea omenească Am ocrotit pe cel asupriți •’
se aduce înaintea lui Alexandru.
Alexandru. — A, tu Iești banditul de trac bind la dreptul, leu cunosc prea puțin
despre care vorbești. Cu toate astea socotesc fi
despre ale cărei isprăvi ani auzit pomenindu-se
vom răsplăti nici o dată lumea de răulpe cai e i
atît de des ?
»
făcut amîndoi.
'
si
Banditul.— Slut și Trac și Soldat.
Alexandru. -- Destul... Scoate(i-t la
Alexandru.— Soldat.. /ești un bandit, nu pus
să
nu
i
se
facă
nici
un
rău...
Banditul
tiitor, un ucigaș, spaima îutregel țâri. Pot să-ți
fie oare atît de mare asumănare între noi a»'i
,
recunosc bărbățiea, pot să aduc lauda curagiulul
1 a
tău, inse nu pot să sufăr și trebuie să pedepsesc Să fie oare și Alexandru, tot un bandit
AikIN ?■ B*Hnn ra Eti-*
aspru crimele tale.
In Românește, de V-r»
Banditul. - Ce am făcut inse ca să poți să te
plîngl, tocmai tu?
în cc mal grea, cu anii. Mine, p.oimitie, totdeauna,
va începe din nou veclnicul eroic început dm nou
al celor mizeri. Mii prinse o descurajare cumplita :
prâpăstiea nepâtnmsă a vicțcl îmi apăru si maț
neagră și mal spălmîntătoare de cit înecata și
mohorita curgere a Senei: în fața grozăviei viețel,
moartea nu apărea atîta de grozavă. Cugetam la
învinșii din luptele de-odinioară cari se omorau
in înfrîngerc. Cine putea să spuc dacă acest în
vins al viețeî n'avea rațiune să moară? Să i se
vie în ajutor ? Să i se maî amic c o zi mizeriea
lui cruntă? îmi adusei aminte de giziî din vrîsta
de mijloc, cari întrerupeau cazna cînd victima
stătea gata să moară, să poată să înceapă din
nou. Nu venea oare tot așa și societatea In spri
jinul celor nefericiți, numai ca să le prelungească
chinul ? Și leu ce puteam face mai mult ?
De-o dată omul păru că se deșteaptă cadintr'un
vis, poate din visul lui depărtat de amor. Pentru
câ-n clipele apropiate de moarte, vîeața mate
rială nu mai are ființă. Numai afecțiile și amin
tirile dulci și obscure, cc dormitau, se conden
sează cu o putere neașteptată și împlu inima și
gîndul. Cel ce moare în deplină vigoare ie fără
ură. Numai agoniile bătrînilor sînt cuprinse de
desperare; moartea curtezanei păstrează ură prie
tenei în vieață care rămîne frumoasă: moartea
avarului, ură moștenitorilor lui.
Și așa, omul nostru, își roti privirea in jur, ca
și cînd ar fi așteptat numai ca podul să fie de
șert. Simții că-ngălbeniî, și-mi simții inima zdro
bită de o nepomenită durere. Mă încordai, cu un
ghiile vîrite in carne, și abica putui să-mi stăpînesc emoțica fizică, care m’ar fi făcut să răcnesc.
Omul acesta voea să moară. De ce ? Asta n’avea
afacef Singur ici își cunoștea vieața, Cu ce drept
m’aș fi împotrivit oare la această voință supremă ?
Dreptul țla moartea icra absolut. Și omul, din
potrivă, mi se aretă, de-o dată, simplu și mare,
, dîsprețuind milostivirile noastre sterpe, pomenile
noastre vîndute, ospiciile și pușcăriile noastre,
zguduind vieața, c'o ultimă lovitură a umerilor
lui obosiți, și Icpădind-o ca o povară prea grea
De-o dată, Iei se urcă pe parapet, și dispăru.
Urmă un zgomot larg, care se stinse. Tăcerea
Parisului crescuse: în urechile mele vîjiea puțin
sînge. Și deasupra acestui mormint, în fața acestei
morț», care irnproșca, care stropea cu dispreț fățărniciea milosteniilor sociale, și care pălmuea pe
D-zeu, mă descoperii cu religiozitate.
REVISTA IDEEI
1905> Sept^mbre. No. XLVII. 7.
CUPRINSUL
«î- HoHler.
■UCțlel nficfaln.
în nur. De VlTlan.n.
. De .Vcitgu.
^SpARȚIREA BISERICEl de
stat
e are că nu-I nimica mal lesne, de cît de a
crede socialist sau revoluționar. Cu toate astea
■ci o doctrină alta, care să ceară mal mult dis- '
J'mămînt din partea partizanilor Tel. Pentru-că soC,ahsniul sau revoluționarismul nu stă nici de cum
îtr’un gest sau într’° ’mPrecat‘e oare-care, cum
Iar chlema într’o vorbă mal tare. Nici în luarea,
așa **•*'
orbește,
după
curente mal mult sau mal puțin
—>
.
Am
Qrînam rtrîlAtiil
populare.’ Am
avut adesea
prilejul de-a areta [ȚlllItC
practici, privite ca socialiste sau revoluționare, cari,
în fond, n’aveau nimic în Iele de socialist și re
voluționar, practici cari ierau, mal mult sau mal
puțin, burgheze. Că și acestea va să priească so
cialismului și revoluționarismului, nici vorbă. Pentiu-că nimic nu poate să se mal petreacă astă-zî,
in lume, fără să priească, socialismului, ca formă
socială în desfășurare, și revoluționarismului, ca
silință spre închegarea acestei forme în desfășu
rare. Pentru-că lumea lunecă, astă-zl, fatal, pe ase
menea pantă. Dar, de acolea, pană la a privi toate
faptele, ca întrînd în categorica faptelor socialiste
și revoluționare, Ie departe.
Ca să caracterizăm ce vrem să spunem, maî
bine, să luăm, bună-oară, chestiea despărțirel bisenceî de stat, pe care toate partidele, socialiste și
revoluționare, o au înscrisă în programele lor, în
can au înscrise atîtea... In Franța, chestiea asta, a
căpătat, de curînd, dezlegare, grație concursului
atde parlamentarii socialiști. Mulțl, socotesc, dezSreaacesteI chesti'> ca o curată izbîndă a acestor
ce
c'lîar» izbîndă cari-ar fi o dovadă de
bunSi aU
maî departe să-l joace, în parlamentul
ceațH^ nCe.ștl parlamentari. Cu toate astea, anumaiH11 • ^îml3itaIă despărțire a bisericel de stat,
curat c?
curat socialistă nu Ie. O izbîndă,
contra H?all?tă’. ar fi aceia- care s'ar repurta in
Hici de !!rg*lez,eî sau >ri contra intereselor Iei, și
se,e-ace<;fA™ aSee? care ar favoriza tocmai intere- ■
burghezia ’ 0 jzbindă, la care nici o fracțiune din
raliea. Prin V ar PBteaȔn ruptul capului, bucuros,
că mi s, . despărțirea bisericel de stat, nu numai
d'n contra UCe kurghezieî nici o lezare, i se aduce,
Ceastaieup’ ?, B?urare mare. Dovadă că reforma a!eea il Pripeian - de burghezie chiar. Firește căacesare»,a Dreîm Cind Poate determina curente popu«lunea cărora să albă aerul a ceda.
București, Strada Epurilor, 10.
Burgheziea, cu toate că credulă, din pricina acelut necunoscut care domină în fluctuarea bogă
țiilor Tel, necunoscut pe care încă nu a izbutit a-l pă
trunde, cum lămurește maî mult sau maî puțin pla
uzibil LaFargue, Tea nu mai are nevoe șă întreție ■
astă-zî un cult, pentru ca să ție în fnu armata prole
tară, menită să-i creeze bogățiile Iei. OrI-cît de cre
dulă și de~ ignorantă ar fi, burgheziea nu a putut să
lipsască să nu-ș.T dea samă, cum-că, asupra armateT
proletare, biserica a pTerdut acum orl-ce ascen
dent. Și nu mal poate răspunde rolului Tel de înriuritoare sau de îndobitocitoare,. pentru care a
fost adoptată, mal cu samă de împărați și de prinți,
și ridicată la rangul de instituție socială. De ce
dar burgheziea, clasa stăpînitoare, nu s’ar dezista
a-zT de instituțiea asta, și nu s’ar folosi de cel
dintlT prilej ca să-T reducă, din partea-I, orl-ce
mijloc de traiu, și s’o abandoneze în voea soartel.
Marx și Engles n’au spus o vorbă goală, cînd au
spus că în locul exploatăreT învestmîntate de iluzii
religioase, burgheziea a pus exploatarea deschisă,
exploatarea brutală. Cu atît maî vîrtos, cu cît, acum,
burgheziea are o mască mal potrivită cu care poate
să-șT susție privilegiile Tel.
Prin despărțirea bisericel de stat, burgheziea
nu-șT slăbește nici, cum forța-I de dominare, lea
face numai o premenire de arme. Proletarii, a căror
mintalitate s’a schimbat mult din pricina condi
țiilor moderne de traiiî, cari au ajuns la 6 lipsă
de credulitate fără de leac, nu mal puteau să fie
ținuți, în starea lor de supunere oarbă, prin fan
tasmagorii extra-terestre. Se înțelege că . burghe
ziea trebuea să lepede, așa dar, armele ruginite,
de cari nu putea să se mal slujască, și să recurgă
și Tea la alte arme moderne. De. aceea o și vedem
cultivînd ideile de drept, de drept burghezeșc sențelege, pe cari proletarii nu pot să le descurce
încă și al căror dedesubt nu-l pătrund, .ideile de
morală și de economie burgheză, cari produc un
haos în capul bietului proletar, întunecîndu-I de-o
dată orî-ce orientare. Reprezentanții acestor idei
nu o costau pe burghezie atîtea parale, și, apoi,
cît o costau, rentau. Firește că toată ținta burghe
ziei se rezumează aici: să-și rafineze cît mal mult
sistemul Iei de exploatare, s’aducă exploatarea
aceasta, de s’ar putea, la o formă cu totu[ meca
nică, pentru ca să nu albă nevoe să mal împartă
beneficiile cu nimeni, cu nici o clasă, auxiliară.
Ceea ce o vedem, prin instituțiile Tel de credit, și
altele, că și Ieste pe cale.
1
■
3
m
i
REVISTA IDEE1
UîT Aff, 10 NUMEBE, 6 LEÎ.
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-iul P. WlușoiU, 10, str. Epurilor,—BucurețtL
■
�KEVISTA iDEțl
98
REVISTA 1DEEI
' 6REȘELÎ costisitoare
Gindnl nu mă duce nici cînd, să viSe3
Ce rol joacă, atuncea, ’acef socialiști, cari se en- it or fi oib pileai, ar fi cc-va nevis^
hambar
sau
vre-o
gospodărie
moșierească
h
t
tuziazmează, păn într’atîta, și* Teu parte la toate
jȘfafaf$te rîndw‘1 ca colo dc la vale să n;i
ntfl&t C<1 , 'a [uiriiiut silei, din pricina unor serttevoluțiile burgheziei, și-t vin mir ajutor, cu atita Focul pe care mă îngrijesc leu să-l apriff^"
fată VR’(ir chlema dc delicateță, din pricinii
candoare. Ce rol joacă asemenea oamei T, cari n ar ațiț, le focul căminului casnic, în jurat cj’ </
fa
'fa fa
‘7 lrat,t. tactoare și se ocupă prea direct
trebui să albă, în starea actuala, de ci rolul sta grămădesc, se ghemuesc copiii, în lungii
'■4 sifaj o chestie oare-cuni personală, Teodora
ci*
tornic de-a demasca toate manevrele burgheziei, horitele sile de learnă, în jurul cărui Sc
fafafi.f sil spue lucruri mal tăetoarc poate,
ti.
■
ar fi ifaijsbue atît de absolut sau brutal, pentrude-a face clar, în mintea tuturora, că nu de dragul es 'i-, sc grămădesc copiii, că să-l privească. ^rn
fârd
modernă, cu toate că formulează
vre unul oare-care bine, bine obștesc mai cu sama, Iul
. flăcări: focul ce luminează obrajii
cA cugct u inaț admite de cît un relativism, dc
,
nu
focul
unul
sălbatec
incendiu
face buraheziea reformele ce le face? Burgneziea copiilor,
J’ „«abilitate. Icar chestiea personală ar fi
~.t
cum
să-șl
•
Simplifice
ruajlll
L<is
pe
sama
celui
care
trimete
seceta,
să
nu se gîndește de cît
să-și,^simplifice ruajul
cfc 0
o-cn-raliseae, să fie numai ca o lecție
mal bine, cîmpil pustiițl, care trimete șuvoacle de’
dbminărel, cum să-șf
£* 7* adapteze mijloacele
'
^'"nlă fără să cuprindă într'însa nimic ațingf^
rat
n
'
r
tt'am ce face dacă maniera mea dc tra’
'
să
facă,
pentru
din
sa,
inecc
ogoarele,
care
trimete
mălura
sau
iie<
r
/fi
5li
să domineze în veci, și cum £
, .
.
.
gătof. p
să facă destulă școală. Lut Rar.
------------------------cît mal multă economie... A face
economie,
leată S(î vesțejască griul, pe sama aceluea las să
«.S/v
leu
i-uș fifiiaj ^ave, și iei
o pildă -pe care socialiștii jo pot
pot lua
lua dc
dc la
la burbur- unească trăsnetul, in calea-l abătută, in
cU
simțit, dar lei mi-ar fi fost recunoscător,
îndeplinească
șerpuită, ca să lovească recolta celui avar,
să\l
j/jliezie, ca să-șl
y..-——«— -—— — menirea, socialiștii
1
~
fa,,,- teniru-câ leu m’aș fi. slujit de dînsul
i_ x fără prea mare riîcr>nrn'Sniîn+în
.61 i
cari s’amestecă
discernămînt în toate, •miirr'ir.
mineze, rn
cu râr.hii)inrea-l
răzbunarea-l, ierul
cerul însingerat.
S u fial°ca'de-un pribj, pa care l’aș fi făcut fie
Unun cosor,
o S{Ce
I
1,1 iiă uitat, ca să vurnesc de 'Revoluționarul
Și cari-ȘT cheltuesc, cu politica lor, atîta energie.
rT- hîrlcț, o greblă, o sapă, —
^disbemsabih,
care ține, în toati'., unde se cade
o
coasă,
uit
uniblăciii,
sau
ce
vreți,
de
bătut
i
Biserica, și mal cu samă biserica oficială, a fost
" iiude nu se cade, să dea numai de cît o direcdc
tuns
copacii,
de
minat
trăsura
la
tîrg,
de
d
'
!
o vrăjmașă eternă a năzuințelor populare. Dovadă
fieiel- Totu-șf, rîndurile aceste apar cum sînt,
înfrîngereâ atitor mișcări plebeene și proletare, în- împrejmuirea, și nu mă voiîî atinge de loc de
i sii se vădească o dată mai mult, cum-că orsVu cer nimic mal mult, de cît muncă, xt ltll i
ramd acesta le și rămîne un organ dc dezbatere
frîngere care-a avut loc sub auspiciile Tel. Biserica
largă, dc dezbatere generală.
a ajuns înse, acum, la așa bătrînețe, în cît nu mal veți avea a vă teme că voiil rîpi epuril Scnioreî* 1
face să se ocupe energii viguroase s’o mormîn- că voiil ucide căprioarele Grației Sale, că
ie dovedit și prea dovedit, cum-că triumful definitiv
teze, cînd energiile astea au de săpat o groapă năvăli în locuința lordului, să-lfur argintărie, 1 «■
. ..
-.1re* ptini.ryi
cinrniA r-->( -i.*
bogată, saucă voiă lăsa pe arendașul, despoiat J. ' sl ideilor
revoluționare,
cum-că .op6™1 transformare!
ac‘ pentru stîrv mal mare.
6
rui»i <U . , ,i.( «-ncietât!
m societate
sc va
puica
pnnsa,
sa
se
a,;,nce-nt,
a
g.rla.
,
J da(s
ad„ce la socialista,
îndcplin'lrenuprin
]up?.,
Așa stînd lucrul, firește că nu știm cum am
Qrl-nnde-ar cere natura, ori-unde mar cklima.
cl[ealegala, cu deosebire cînd lupta asta Ie diiah excluziv
desmetici mal bine chiar pe acel apostoli creduli,
cari se cred miniștrii Iul D-zeu pe pămînt și cari munca, leu nu mă voiil împotrivi nici odată, d: , pcile°legala. Faptul nu mal încape absolut nici o disori-cît ar
rrtă
s’il vâzut nicI 0 dată in istoriea popoarelor,
nu-s, în fond, de cît miniștrii clasei stăpînitoare: a-mî
a-mi da
aa partea
partea de
ae muncă,
munca, on-czt
ar fi
ii de
dc gria.
miniștri reformați, scapătațî, pe s
cari nu-1 așteaptă numai
să scap de zidurile workhous-ului,
ni^
n
:'"f
“ 1“
de cît un discredit și o ruină, cînd discreditul și legi
o barbare măsură aerul copilului sărac, șî
,, ofi;.- ți fiu! evojiițiea, mersul firesc al lucrurilor, a trebuit să
fi murit blirbatd.
ruina nu li-i chlarpartea acuma Tot așa, nu știm dește
<';J soțiea
- ; la văduvie înainte
- -- -- de-al
j< ■ <i le parcurgă, au fost pururea căile extra legal». Istoriea
‘ schimbul
‘
Ieste imartoră, și îe de prevăzut, cu o cer
cum am desmetici mal bine pe toți miniștrii moCeea ce cer, în
unei trețutuluf
munci niincorin
titudine matematecă aproape, că transformarea actualei
ralel, pe toți miniștrii dreptului și al economiei și grele, le, ca-ntre răsăritul și-apusul soartltî i tocițliți, în societate socialistă, nu va face texcepție
—
și-al altor teorii abstracte, cari socot că susțin o să-ml
' ' cîțtig
* ■' vicața,
------ finea dc
j toate
----- silele', sfail
’ ■
de la refula generală, că se va face in afarăi de
,i„ ‘ori
r.-,ofdirie naturală, cînd Iei susțin, în lume, curat or .cifag bucata de șuncă, și paharul de bete, fi c:t
ce cale legala. Și repetăm, în privința asta nu mai în
cape
discuție.
Atît
reese
de
clar
din
coate
manifestările
dinea burghezască. Poate s’ăr potrivi mai bine dacă ce să-ml plătesc palul de Jie-care noapte. Mi
viețel sociale, cari consacră tactica anarhistă, cu toate
■aș zice: dezordinea mișelească. Pe toți acești mi- acestea inse din mina tneșlerilliil, din mina a.uac|iunjle sale individuale și directe, cu toata neatîrnarea
.r*Y •*^\*it*t*i
,iP'iT/*ioiron
Of
niștri, aceea-șl
soartă i-așteaptă•: îT
păcătoșirea
și trcprinorului de lucrări, și nici de cum din
sa de grupare și de organizare, din toate simptomele ce
răsplata ingrată, cînd nu vor mal
maT fi destul de is- a administratorului de săraci.
kt ^re^^n^en<» carj închid, ca într’uu chenar negru,
Resping paralele
paralele și
si pin
pînea parohiei, dreptul
drefiim »
cusițl să poleească ordinea burghezască, sau cînd
h 1 g ^gul orizont al societățcl burgheze capitaliste, cari
Resping
poleireă aceasta va deveni de prisos. Apel la con■- .
vingerea acestora nu facent Le arătăm numai per leu am drept la salar. Piară pomana, mie dfiif . izbucni intrio formidabilai descârcăturâ, care, din toate
P,atru puncte
spectiva materială și păcătoșeniea rolului pe care de lucru. Uite brațele, uite picioarele, hlte rufa"' |
puncte cardinai
cardinale, va coprinde lumea de a-zf,
.^raelit nimicind-c
nimicind-o. Multe, mari și grozave sînt
unit îl îndeplinesc poate cu bună credință. Ce țintă unul om ce umblă dubă muncă, nu după calM- ,
Doar sînt și leu unul din moștenitorii Iul Afa ccntenit rolulX prevestitoare,
ecterori1
sîmptome cari joacă nefrumoasă ar avea de îndeplinit, toți aceștia, cînd
carj
surde ?i dureroase fancu lucite
toate iu.
că uecuii,ucfiituinj/tui
nevoit, de intimplarea
nașterel. șă ,uw•••" ;
a unță aprop:
s’ar prinde să risipească imperiul neștiințef și al CU
ici z*wy«-«-'
unfă apropierea
—- ----------..u.r
deslănțuirel
uraganului
minciunef și să arete că ținta viețeT nu stăîntr’o copăr cu zdrențe, să mă hrănesc păcătos, fi ‘ 1 Daca ”
fie,
9În.t certe> fapte cari izbesc puternic,
, exploatare1 nemiloasă a celor nepricepuțl, a celor să mă bucur și leu de îmbieIșugurca păfin^ ' <a cea c
dc
cu toate că nevoit să mă mulțămesc cu hrafi : prisos s8<t matprivire’ jaflecata orl-cul, credem câ-I dJ
înjosițf, și nemernic!.
i
orf-np
dratai
?
calea
ce
trebuie,
ce
îe
dator
s-o
i
?
r
®
e
ae
P. Mtișoiv.
racă pe care o dă o muncă cinstită, cii-n os fi 1
1CI ea se6V° u?onar> .conștient de menirea lui.
âk‘tncf
o coajă de pine.
'
>ela
P°ale m,aî limpede : Aceea, de a preUn hîrleți o greblă, un cotor, o cecere, o
’ .-rveasca <!«-n f CaPa,3ile a pricepe bine, in larg,
CÎNTECUL MUNCITORULUI ENGLEZ
de
o_ OrI'ce mijloc, de îndată ce poate servi
un umblăciu, sau cc vreți. Orl-ce uneIta o\ J. P(l
q UzeiS'iQeralp
..Hlt.(Sa
' z'efa't(
Un hirteț, v greblă, bsdpă, Un cosor, b secere,
Un whblăciii. șaii'ce vieți :"'brapil t/ti-l gata să
mănucască ofl-'ce -uneltă, trecut cunt le, prin grele
încercări, deprins cum le cu munca..
Ulte-unbraț, gata șă facă, o împrejmuire, să
sape-a groapă, să Spțniepe’ sau să, doboare-un co
fițe, șă tragă-o coasă in cimpulflcrbîntat, să mun
cească pămintul vîrtos, să lege snopii, să clădească
gireaile de grîu. Și na vă temeți că vfa
"
ețl găsi
vre-o dată în traistă la mine, nici cremene, niciiască.
mânuit, uite un muncitor cu bunfafa'fa^f
și picioare, și val felul ce-l mînîiica, c
iienijg^, ace
în
p-
final. Aceea, de-a ajuta, pe
rai?3e’ iel îosu-și pilduind și lucrînd,
Vfe^“se
în
sa 1 r, ic“ Principiile sale, cu scopul
si (< Jea|lze,ze>.Păstrindu-șI neștirbită demnij rev°Iuționar. Ca atare, nici o con-
fește-o partA din. rodul uluncCt, <nlj
racilor la ușa bisericel, dai care-, p \
zi. Banul fie care socoteam
vremea cînd sănătatea și bărba fad
va veni să mă găsască iîitr'o noua
tr'-uu sfiital sau îhtr'o pușcăriei
a
• 'dti. tScl Sale ?i su-șf, niCi 0 inconsecvență față de
k ? u“ am«f. SC0P.ul
N»cl o pestrițatură de
.(fa * fislnbote>
.es p CU,alte Part»de
> JLani
fele
politice, ori și cum
să-l-fa,iom^>fa.^
i'1
H®00,
PHncihi>îtfttator „ iVoIuți°narUl Ieste și trebuie să fie
t0Mrad,'e.’8ale(’or!
numai pe calea indicată de
• ‘‘'Undar1*6' “Iară '"f ^consecvența, ori-ce abatere sau
1,11 « caî.e ae oare-cari rezerve de ordin
8aieSUtU1 0 radare a cauzei celor muip
catedre r,31^ Cî ,C i at°r 3? Unncze Or*-ce revoluționar
singurele cari trebuie sa câlâuzască intreara activitate
a insului revoluționar. Cu toata claritatea lucrului se
5t?o5 v’nSe 8ocla|'?t(’ ?» a caror corectitudine politica
JOn! pUne
indoeală, cari nu vor sa priceapă
nea acest mare adevăr, lei și-au îngrădit, ca într’uu zid
ctunezesc, întreaga lor activitate, e.vcluziv pe terenul câei
legale, nevoind să priceapă, în ruptul capului, ca a con
tinua și mat departe lupta pe terenul acesta, nu însamnâ
ue cil a Iov; in insâ-ș! cauza pe care zic că o apărău.v?r PlcI de cum să priceapă, că purtarea lor îe cu
desăvirșire In afara cadrului ideilor revoluționare, in
aiara consecvenței ce sînt ținuți să păstreze, o atare
purtare constituind o deumințire totală si a titlului ce
și-au dat, fi-a rolului ce-ar trebui eâ aibă de fapt. Din
pricina asta se face o irosire colosală dc forțe și se în
treține in chip obștesc în spirite o zăpăceală cumplită,
in spiritele pe cari avem tocmai nevoea de a le lumina,
pnn exemplele proprii, de-a Ic clarifica mal mult. Socia
liștii, despre cari vorbesc, oameni luminați de alt-fehu, nu
vor nici de cum să priceapă, ca a continua să duca și
mai departe lupta pe terenul legal, nu insamnă de cit
a înlocui principiul burghez: <Fie-care pentru sine»,
prin formula : cSeoală tu, să mă pun leu». cu care,
de fapt, se ajunge tot la acela? lucru, toi la menținerea
stărei actuale, cu tot convoiul iei de mizerii, cu toate
că firma acestei stări ar fi poate schimbata, lear forma
Iei ar fi mat îndulcită ce-va, ceea-ce nici intr'un caz nu
poate fi dorința unui adevărat revoluționar.
Spre a documenta adevărul celor mal sus enunțate,
nu avem nevoe de a alerga tocmai departe, căci cazul
recent, petrecut cu vasul revoluționar «Kneaz Poternkiru,
ne dă o strălucită dovada. Cazul acesta, a avut într’adevar darul de-a arunca o nouă lumină asupra chestiei
atît de importante a propagandei revoluționare, a dato
riilor cc trebuie să le aibă, în societatea de a-zl, un
adevărat apostol al viitorului. A avut darul a arunca o
lumina noua, asupra tristelor urmări ce poate avea, pen
tru cauza generala, fie nepriceperea, fie Încăpățânarea de
a urma o cale, cu toate că recunoscuta a fi cu desăvirșire greșită, precum îe calea excluziv legala, fie incousecvența cu principiile cele ai. Cazulîntimplat cu vasul
xPotcmliinx, a avut darul a are ta în fine, relele ce pui ccd
din pricina tacticei generale Îmbrățișate de câtră unii,
în lupta lor pentru transformarea, societațeî, tactică plină
de colosale greșeli, care aduce pe capul pro etariatului
numai mizerii, și care confirmă în totul dreptatea spu
selor noastre
Faptul va ieși cu atît mai mult la lumină, cu cît vom
judeca purtare unuea dintre cel mai luminați revolu
ționari de la noi, o autoritate cum s’ar ch’fema. purtarea
D-ruluf Racqvsky, de la care ne-am fi așteptat să fie
mult mai la înălțime, în împrejurarea cu «Potemkin»,
de cit mulțl a Iți revoluționari, întru cit trecutul său,
marcat prin cea mai largă consecvență cu principiile
sale, ne dădea a^est drept, și întru cît, după cum știm,
dînsul a cam făcut pururea nota discordantă in rindul
celor cari s au închinat exclusive chei legale, așa -că
l’am fi putut mal curînd număra printre rîndurile anarhiștilor de cît a altor feliu de apărători al cauzei prole
tare. Purtarea D-ruluf Racovsky, în chestiea vasului
sPotemkin;, fiind destul de cunoscuta, ne vom întreba
fără doar, ce motiv anume l’a îndemnat pe fel, dc-a
sfătui pe revoltați! de pe «Potemkin» sa-și calce toate
hotărîrile luate, de a lupta până la capăt pentru libe
rarea poporului rus din ghiarelc brutalului autocratism,
sâ-șf calce cele mai sfinte năzuinți ale lor, sa depue armele
în toiul luptei și să se predee dezarmați guvernului
roiiiîn t Ce-a îndemnat pe D-rul Racovsky să sâvirfaâcă
asemenea act de lașitate, sfătuind la trădare un mânuhebiu atît de puternic dc apărători ai tine! cauze utît
de mărețe și sfinte, trecînd cu o ușurință criminală
și peste datoriile sale de revoluționar, și peste princi
piile în numele căror se prezentase pe bordul culrasatulul răzvrătii? Ce-a îndemnat pe D-rul Racovsky, daca
nu tocmai nefasta influență ce a avut asupra-î tactica
nefericită semnalată mat sus, de la a cărei influență nu
a putut sa se sustragă, cu toata inteligența și cu toate
calitățile sale recunoscute, dacă nu tocmai pricinile
�REVISTA 1DEE1
ini
enumerate mai sus, împestrițarea cu alte nuanțe poli
tice, cu cari nu ar fi trebuit să albă nici în clin, nici
în mînecă, dacă nu inconsecvența cu sine, urmărirea
căci excluziv legale I...
D-rul Racovsky nu ie nici un manechin, nici un fo
nograf. tel ișl dă bine samă da actele sale, în cit greșala-I de tactica, greșală aprobata totu-șl de majoiitutea ■
socialiștilor romîtii, nu poate avea absolut nici o scuză.
Si această greșală va deveni cu atît mal vădită, și pricinele cari i-au dat naștere cu ntît mai de condamnat,
cu cît ne vom gîndi la urmările ce dînsan lăsat, urnriri
cari se vor vedea mal la vale, ceea-ce ne-a și lăcut a
ne ocupa atît de mult de dînsa, ca șt de cel care a savîrsit-o. Căci, vom spune-o fără nici un încunjur: fapta
Iul Racovsky nu ie de cît o trădare a cauzei proletare, •
o denegare totală a principiilor revoluționare. Și spunem
asta, p'entru-că aicea nu-I vorba despre greșeli ușoare,
îlin acelea cari pot fi, pană la un punct, trecute cu vederea
și tolerate,ci de greșeli de-acelea cari echivalează cu un
complect dezastru, și-a căror repetare ar deVeni cu ade
vărat un dezastru pentru cauza revoluționară. Faptul ne
întristează cu iltîta mal mult, cu cît pe D-rul Racovsky nu-l
vedem încărecunoscîndu-șl greșala. Din potrivă. îl vedem
căutînd s’o acopere chiar, voind să ne aiate căalt-felift nu
putea să lucreze, că purtarea lui i-a fost indicată, im
pusă de-un alt motiv, motiv dovedit a fi, totu-șl, tot pc
atît de neadevărat, pe cît i-a fost de necorectă purtarea.
Așa spre pilda, prin «România Muncitoare», No. 18,
din 3 luliu, căutînd să se justifice, D-nil Racovsky spune
că vasul «Kneaz Potemkin», sc găsea în imposibilitate,
ăia, și că
din considerații technice, de a mai' continua lupta,
•edil
dacă a sfătuit pe revoluționarii de Tta
pc fel dezastru.
la predare,
a
fost de datoriea-I s’o facă, spre a evita un
un dezastru. Noi
inse, după cit știm, vasul se găsea in perfectă stare de
navigabilitate, fiind perfect susținut și armat, capabil,
din toate bundele de vedere, de a continua cu izbînd.i
lupta, multă vreme încă. Singurul lucru ce încurca pe
revoluționari, fiind numai lipsa de provizie, de apă și
cărbuni. Toate acestea se puteau inse atît de ușor pro
cura, chiar din Constanța, după cum singur D-rul Racovsky o recunoaște prin ziarul socialist frances «L’IIumanit’6», al cărui corespondent Ieste Acolea spune:
«iCeea ce le lipsea revoluționarilor de pe «Potemkin»,
și-ar fi putut toarte ușor procura, dac- ir fi fost mai
puțin protocolari», adecă dacă ar fi întrebuințat mal pu
ține forme și mai puțin cavalerism, cavalerism rău în
țeles și rău aplicat, după noi, în situațiea în careierau...
Dacă ni se va voi bi despre defectele constatate la ma
șini, adică dc considerațiile technice pe cari se sprijină
D-rul Racovsky, și cari au și făcut ca vasul să nu poată
pleca, după predăre, de cît remorcat, vom arăta ca acele
defecte se reduceau numai la bucșele de la axele hclicclor, scoase și detriorate de însu-șl revoluționarii de
pe bord, în clipa cînd au hotărît predarea și au pă
răsii bastimentul Fapt confirmat ieară-șl dc cătrâ inșu-și D-rul Racovsky, in corespondența sa publicată tot
în numărul din «L’Humanită», de care-am pomenit, No.
452, din 10 luliu st. n. fnti u cît privește deteriorarea căl
dărilor, dîn pricina întrebuințare! apei de mare, în loc
de apa dulce, despre cari ne vorbesc oare-cari mani
feste, păspindite cu scop bine definit, și pe care-1 în
țelegem, vom răspunde că, căldările fiind noi, noi ca și
întreg vasul, care fera nou, în curs de 11 zile, cu toate
că au fost mai puține la număr, cît au utilizat apa de
mare, a fost cu desăyîrșire cu neputința sft se deterioreze
pană la starea de nefuncționare. Numai vapor de războift
n’ar fi fost acel vapor, care ar fi posedat ast-feliu de căldări.
Și apoi asta Iera o boală cu leac. Revoluționarii se puteau,
foarte ușor, aproviziona cu apă dulce de laSulina, dinDunâre, și nimenlnti i-ar fi putut opri dc la asta. Puteau să
albă apă de la Constanța, cu aceea-șî ușurință. Și apoi,
nu-mi închipui ca un vas modem, ca «Potemkin», să nu
fi avut, în corpul său, mașini de filtrat apa de mare,
transibrmînd-o în apă dulce, bună de băut, precum au
toate vasele nari dc construcție modernă. Dar, nu mal
discutăm asemenea argumeute, căci, cum zisei, știm ce
anume ascund Iele, și ne Ie și rușine, și durere, să rpunem
anume ce ascund. Vom întreba numai atit inse, cum ramîne cu argumentul D-rului Racovsky și cum trebuie
să interpretăm contradicțiea ce se vede între cele pu
blicate prin «Romăniea Muncitoarei și cele publicate in
«L xliunaniteij sub propriea semnătura ?
Inel o data, fapta D-ruluî Rocovaky cum
nu poate fi nici de cum tolerata, și not ni, / Prezi... ’
explica de cît ca o rătăcire de moment n . 0 PU!?'
D-rul Racovsky nu are cavalerismul de a n
in?
în public, precum s’ar cuveni. Precum ' lln rcc”noa,?
sus, inse, urmările unor ast-felifi de greșeli d S?Ds *Bar
zicem, sint incalculabile, pentru cauKa‘pe “
D-rul Racovsky o apftnl cu o adevărata caldura r 'Mhva fi să judecam purtarea D-ruluf Racovskv * ’
dc față, va fi destul numai să ne gîndiin L* ‘n ^ji
întîmplat, dacă, în momentul predai ef, 8'rtr Ce 3«r
«Potemkin», dacă nu toată, dar o majoritate ,!•
J
revoluționarilor din Rusia? S’ar .fi predat cu tî.^iS
stăruințele D-ruluI Racovsky, și Rusia ani»?ix’^M
găsit ast-feliu, a-zf, lipsită de capi, de conduîS 5'ar?
factorii cei mat principali în lupta pentru libert-, •
meroasa armată de apăsați ar fi rămas sino-Ură e'
autocrației sîngeroase, pradă bestiilor nesațic£Bft | P‘^1
proletar, și ort-ce încercare de a mal contiiulaiunti
izbîndascumpelor niîziun-I proletare,ar ii f0J jL’£îlliru
pentru foarte multă vreme încă. Dezastrul arii r U‘lls
losal, și pentru o viața întreaga ar fi apăsat m,fccelor cari l’itr fi produs.
1 Con?tiilițl
Că Rusia asuprită fe lipsită a-zt de brațul
celor 503 de apărători predațl, și predațt tocrmr-311
ceste vremuri, cînd se simțea mal multa nevoe d i icimpul luptei, faptul acesta nu-I mai puțin
,/’■
adus o colosală deprimare morală în rîndurile ’ i
lalți luptători, a rătăcit și dezorientat o mulțime do
rite, a frint lanțul solidari țaței, gata să se manib,^1'
pe toată lintea escadrelor Rusești din Nord si q f
dacă predarea lui «Potemkin» nu ar li avut Io’- - •
sipi.t focul revoluției generale, care avea sa se îatindi
du pe coastele mărilor, spre centru, coprinzind in,»
Rusia în flăcările Iei liberatoare. A deschis ochii stfir’
nirel autocrate, îndîrjind-o și mal mult în luarea dcsirgeroasc măsuri întru înăbușirea revoluției. In line, î
procurat autocratismului, diutre rîridurile nobililor Ier
tători, alte victime, alte mii de martiri, cari, cu sîngX
lor, au plătit greșelile altora, fără ca din acest sîn4*i,
se fi văzut ieșind izbînditoare, libertatea cea atitdJ
mult așteptată.
Acestea fiind urmările faptei revoluționarului Ricovsky, lăsăm pe alții acum să judece gravitatea «i
răspunderea acestei fapte. Da, D-rul Racovsky n'a ral
să feasă din legalitate. A găsit niște spirite 'turburate
niște oameni cari nu știeau ceea ce se petrecea pe «■;
ritoriul țărcl noastre șt cari așteptau dc alții, de la ut!
luptător romin, pentru aceea-și cauză, a fi limufi|!găsit asemenea teren, și i-a fost lesne să convertea
asemenea spirite, impunîndu-le legalitatea Iul.
Deplîngem faptul acesta, și după cum ii cuno^ă:1
pe D-r Racovsky, și sincer, și cinstit, sperăm intr’o »■
culegere cît mat neîntîrziată din partea-I. Sperăm cât-r
va uita, că așa pățesc pururea acel ce cată sftsî p^ l
țese haina cu petice ce nu se potrivesc fire! lor,j-’i
cari, căutînd să cuprindă prea multe, cari se bates^j
cap cu caracteristica lor, nu știu să-și păstreze ma 'j
dualitatea neatinsă, rămînînd de sine stătători î'^;
pâcați cu principiile lor. Nu va uita, în
pățesc toți revoluționarii cari, căutînd să împace?
și v. rza, n’au ajuns încă a pricepe că asta nici î. .
nu se va putea. «To bc, or not lo be». Ori' iejt.
,
ționar, și atunci trebuie să știi să fii consecven
actele tale, consecvent cu principiile, on D pjr,4
atunci lea-țî fățiș firma cu care te imP.° , j'fjjjtt,*
zice că Iești revoluționar, cînd te desmințip^^
- Iești revoluționar,
. cînd
rind te scai- ,
. .™ ‘
zice
ca
în
apele
burghezului, cu care
nu poți flyrZ\drUi |ipj
nic de comun, cînd î I mărg’n,'ștf lupta in
juosebire cînd știi prea bine cum că burgn
cadrul estra legai ori de cîte or! H vine
_
:..«o de-a uite popa nu
ne-am ob:c(nuit a-1 vedea ?l*n
fapta aceasta
«lujască
?n rroPa£an^a S1 în actcle
Mangalia.
anarhiștii
CÎ’n£n/cfOs/> l,cslil crinunolocf. Public cu alîl
0- - cu inare plăcere dezvoltările aceste, cu
n,fll
nngă lămuririle cuprinse in iele, iele
cl,l i luate si ca un felia de normă, de câtră
Pf.J'fil conferențiari de la noi, ca alegere de
^hlect si tratare... Celor ce-mi mal trimet
fi lucrmi streine, le cer să-mi trimeată, in
Mdcanna. pre cil se poale lucrări complecte,
rinse de insu-și autorii lor, cil se poate, si
Pilite in totdeauna de originalele lespectivc,
'ca să fie posibilă o verificare.
P. Al.
, tmte că toată lumea, cel puțin toată lumea
L Vnrona si Statele Unite, a auzit despre Anar‘'•‘u putini știu ce Io un Anarhist și înțeleg mișI"-. ’ lc0 inspiră această categorie de oameni și
^HCAinuătato are. Pentru cel cari nu-șl dau samă
chestie, cu toate că de alt-feliîi destul de lu•nutipoato, cuvîutul Anarhist d șteaptă imaginea
Tcarc> au văzut-o adesea zugrăvită în gazetele de
JTnzație, imaginea unul sălbatec, c’o barbă mire,
nLicptănată, murdară, cu niște ochi încruntați, si
'un corp care n’a făcut nici o dată cunoștință c'b
hae imaginea 11,1111 furios c 0 torță
c'un cuțit
iiitr'o mină și în cealaltă c’o bombă fumegîndă.
Dură asemenea, oameni, un Anarhist nu poate ti
de cit o brută, caro-șl petrece tot timpul prin cîrdumlpăcătoase, adăpindu-.șî și întețindn-șl vițiosu-I
suflet cu alcoolurl, și cari n’are altă menire în
vitali de cît menirea ce o are diavolul, după bi
blie,’ de-a trece dintr’o parte în alta, căutînd pe
cioc ar putea să sfâșie. Ast-feliu de oameni cred,
cnm-că Anarhistul nu are do cît o plăcere : aceea
den ucide la oameni, în special de cel ce guverncază, de-a arunca în aer la case si de a distruge
proprietăți...
' Icată
Icatâ ce concepție arc un om ignorant despre
tiu Anarhist. Pe d^ altă parte, o mulțime de inși,
cari sau ridicat de-asupra acestei concepții, toțu-.șl,
privesc Anarhismul ca un vis minunat. DînșiI ne
spuu: „Negreșit, pricepem noi ceea ce sîntAnarhiștii
și cc vor ici..’, lei vor o condiție cu neputință a lu
crurilor de pâpămînt. Iei așteaptă ea lumea astasă se
prefacă in raiflu... Acești oameni mal zic : „Negreșit
rii, in înțelesul acesta,’fie-carc-I un Anarhist... întru
dt fie-care ar vrea ca tot omul să fie o ființă cu
<mvii-.șire perfectă. Dar caro Ie folosul de a nutri
asemenea.vis? Asta-I cu neputință, si-n vecii vecilor
C'1 neputință va fi. I-o utopie4*.’ Foarte puțini îșl
•au samă, c’un Anarhist uu-I uicl de cum un săl(J.C,C Jucl uu visător în deșert, ci un om care are o
U <fmP'1';.aPartc despre societate si despre lume,
ririEptje nu
atît de diferită dc cea a sotpanth1 fa\e existo acum.
acum. Tot
Tot ce
ce Anarhistul
Anarhistul a.șașvieafn , \a. °amenl, Iesle ca Iei să-șl truească
-mpleet,
. cumcea
ccl mal
mal mulțl
complect, dup«
,.
v
’după
adevăr,
marc
p■ ilrțetrăosc.
J, s I- ontru-cl-ntr
jutru-că-ntr’adevăr, cea
cea mal
tai._ . lri
0 vjeaț.*L anarhistă, în în. aprobarea legală, guvernăguvemămînt, fără să se sinchisască de
or*
i oameni, trăesc, ast-feliu,
țov!ițtunint
Vqi
a Vr°-un proprii,
conllict după năzuințele lor, fără
derf^ di(n’*-adunați la o h cu altij Bui)îy.oara, chiar
a u "“."“i1 XH o laltă, în fie-care Duminica
tnr! sala asta> după modul cum vă adu
r;u a.
° Sutc
lt» Vde
1/înteți Anarhiști. Aici sîntem mal
G«. A- W”‘
ae °amcnl, totu-șl, de la Duminică la
Duminică, nu se întîmplă nicî o confuzie, nicf o
Încurcătură. Aicî locuri rezervate nu stnt, nu-s
ușieri cari se vă are te unde să v’așmțl. Oamenii
intră Înăuntru, și-și alege fi .'-care locul’ce vrea, si
nici o dati nii s’a întîmplat vre o ceartă sau vre-o
îueăorare din pricina aceasta. Și aici noi n’avem
polițiști. Dacă am fi avut vre-uh polițist, care sil
vie aici în fie care Duminicii dimineața, n’ar fi
trecut mult și cine știe ce tulburare am fi avut. Si,
cum numai pe polițist i’am fi avut in sală neanarhist, negreșit numai de la dinsul trebuea să ne aș
teptam la necaz. Cită vreme voi vă conduceți sin
guri, țiulnd socoteală să nu aduceți nicf o jignire
y re unu ca din sală, atita vreme voi sîntețl AnarInștf. Și intru cit n’avem nici o intervenise streini
și nici o tulburare, și-o bună înțelegere există,
eite-o întrunire anarhistă în fie-care Duminică,
lot așa ne coiidticeln In cea mal mare parte a
viețui noastre, după pildele ce le avem de pretu
tindeni. Oamenii întră ia relații unii cu alții, leu
parte la baluri, la serate și la recepții, și bogat!
și săraci, lear toate Întrunirile astea,’ nu-s de cit
Întruniri anarhiste. Oamenii nu .știu acolea de exis
tența vre-unul guvern, și habar n’au de vre-o lege,
DînșiI se întrunesc, și-șf regulează afacerile, și-sl
petrec serile, împreună’ ca cea mal mare plăcere,
pentru-că nimeni nu se gîndeșto să stingherească
pe altul, ci fie-care caută să se conformeze bunel
orînduell... Acelaș lucru se-ntimplu, mergînd pe
stradă. Mii de oameni merg încoace și-ncolo, prin
marile despărțiri ale unui oraș ca New-York, și
am putea sa ne trăim toată vieața, fura să auzim
că cine-va a făcut vre-un scandal. Cînd doi oameni,
cari merg, sc ciocnesc sau se ating unul- pe altul,
amîndol îșl cer Iertare și-și caută de drum înainte,
fără inimă rea. leată ce insamnă Anarhism. Acelaș
lucru șe-ntîmplă în toate părțild și îu nouă zecimi
din vieața noastră. Oamenii trăesc nouă ziciml din
vieață strict după principiile anarhiste, și leată-l
zicîn’d că dacă voim'o lume anarhistă, nutrim în
noi un vis de-udeplinit cu neputință. Nu Ie cu ne
putință de loc, ci tocmai din potrivă, pentru-că
ceea cc vor Anarhiștii Ieste numai ca toată lumea
să-șl ducă iu ordine și restul viețel, după cina îșl
duce în ordine cea mal parte xlin vieață.
Ie drept că Anarhiștii nu cred în ceea ce se nu
mește guvern, guvern de polițiști și soldați, nu
creți în legi, in "legile făcute de vre-o legislatură
oare-care sau de vre-un parlament, de vre-un cirmuitor. Anarhiștii cred intr’o ordine, fără legi.
DînșiI nu cred în legi, pentru-că știu că ori și
unde există o lege, nu poate să existe ordine. In
toate cărțile do legi, legea Ie definită ca ro linie
de pnrtiireu, ceea ce însamnă o linie de purtare la
care fie-care trebuie să se supue. Guvernul le făcut
pentru toți. Și unul din principiile fundamentale
ale Constituției noastre prevede, că dacă o lege nu
Ie făcută ca să se rapoarte de o potrivă asupra tu
turor oamenilor, dintr’o cuprindere dată, legea aceea
nu le constituțională. leată tocmai cusurul pc cărc-1
găsește un Anarhist legeî, cusurul că se aplică la
feliiî asupra tuturor. Anarhistul zice : Asta-i cu
totul cu neputință. Nu poți să fad un singur feliu
de legi, după care să se călăuzască tot foitul de
iusi. Fie-care ins din societate Ie diferit. Și dacă
pot. să fie și mulțl la felin, grație regimului in care
trăim, nu-I mal puțin adevărat că ort-co lege sar
face pentru mal multe personalități, acea lege tre
buie numai de cît să greșască și trebuie să ajungă
la dezordine.
Dacă am lua Biblica, spre exemplu, drept ceea
cc sc susține c’ar fi, ca o istorie a începutului hunei,
I
ii
3
!■ ;i
�REVISTA IDEE!
403
•102
vom avea o ilustrare deplină a ataca co Anarhistul merge înainte societatea, poate înainta. vou .
susține. D-zeu a făcut un paradis po pămînt, numit de Cleyre, fu nu de mult împușcată, de-un
Eden. In acest paradis Iei a pus, pe lingă celelalte dintr’o pricină prosteasca. Dur lea a refu7??năr,
lucruri, o mulțime de felhir! de pomi, cu tot felini urmărească. lea fu singura ființă din ly Zdt să-]
de roade. Printre aceștia, dînsul u pus și-un pom, avu o simțire nobila pentru Iei, Dînsa a <jn
caro avea un rod, pe care orl-cme 1 ar h mincat nu are nimic împotriva-I. Dînsa-l o AnarhîSx8
ți
s’ar fi simțit mal bine. A pus, apoi, în acest pa Iea-I aceea care voește să facă ordine, nQ
radis, po lînaă toate aceste bunătăți de mîncat, nărui despre care Ie vorba și autoritatea, a, ddouă ființl omeneștl. Dacă sar fi oprii aici și si-nr sa facă dezordine. Anarhiștii nu cred în W
fi căutat de daraverile salo, și-ar fi lăsat în pace că toate legile se întemeează pe constrtngere’ Ilnd’
si libertate aceste două fhnțl omenești, totul ar fi fiind bazate pe forța fizică. La spatele fie-căn?,ate
mers bine, si ar li fost minunat s-î tulească cine-va Ie o armată, i-un polițist înarmat. Anarhist,,!1^
în asemenea lume Dar Iei si-a zis: „MM teama". coate do prisos de a întrebuința asupra oamPI1 c0,
Tarului i-I teamă, înipâratuhil V ilhrin i-I teama, forța, și Anarhistul susține că față de-o »OrH °r
președinților do ropubid 1I-I teamă. Lor toată vremea dintr’o comunitate, care face o lege, exista pWno
lî-I teamă. Tot așa și Iul D-zeu, ii Icra teamă. în aceea-șl porțiune, care nu se va siipuno niolo,i°f!
dată ce-a făcut o ființă omenească, i-a fost teama unei asemenea legi Voiă pomeni în treacăt ■
ca acea ființă omenească să nu-I răstoarne întregul atît la noi, cit și aiurea, cine violează mai strai
univers. Si,’si-a zis: .Ca să mă apăr p - mine și legile, Ieste administrațiea însă și, lea care are m?1'
să-ml apăr universul făcut de mme, am să fac rea a le păzi. Anarhistul vede asta, și știe că inn “1’
uiste logl care Să controleze aceste ființl omen- ști4, combinație industrială care reprezintă milioane Si’asa, spuse frumușel, încet, armonios, lor, cum milioane’ Ie reprezentată do oameni cari habar n*-?1
spune, fîe-care orîrmuitor, murei mulțimi: „Ulta- de vre-o lege. Legea Ie_ făcută de iei, pentru con*
ti-vă ce-am făcut, leu am făcut acolea un paradis, ducerea oamenilor de rind, dar Iei nu țm socoteai*
nentru voi. Ultati-vă la toate aceste frumoase roade, de lea de cît atuncea cînd Ie vine lor bine, U
din pomi. Vrcu’să vă bucurați de toate. Vreu să calcă necontenit și nn sîut nici o dată pedensitr
mîncatl din ori și care pom, afara din cel al cu pentru asta. Chiar guvernul Ieste un călcător ni
noștinței binelui și al răului. Nu vreu ca voi să curmat al legilor lui însu-șl.
aflâțl nimic despre bine și rău. Nu vreu să știți
Legi în potriva furtului sînt pretutindeni. l)ar
dacă din America vă veți duce în Europa sj yj
nimica, ci să primiți ceea ce leu vă dau vouă".
Vedeți că asemenea practică se tot păstrează de-a- veți întoarce din nou în America cu ce-va hicruil
funcea.'Ocîrmuitorillumel, unșillul D-zeu, zic oame în valiza voastră, leală ce va să vi se-ntîniple. Un
nilor: „Totul va'să se-ntîmple bine, dacă vă v^eți muL om se va apropiea de voi și vă vă zice: nDeschițămi numai cu ceea ce vă dau, făr-a mal căuta sa deți-vă valiza1'. Dacă vă veți opune, dîhsul'v’ov'a
mal cunoașteți ce va. Cu cît veți ști mal puțin, cu strica și vă va lua cu forța tot ce-alî avea în tea,
atît mal bine’va fi pentru voi. Voi n’ațl fost făcut! si vețl’căta a vă împotrivi în zădar. Iei vă vafur.%
să gîndițl. Cel ce gîndesc, sînt nefericiți". Preoții clupă lege. „Dar, nu Ieste un neajuns de-a fura?
zic: „Nu cercetați nimic, ci numai credeți. Noi Da, Ieste un neajuns de-a fura, pentru ține. No!
sîntem aici. Noî știm ce-a zis D-zeu. Noi putea; să facem înse o lege pe care o numim tarif autonom,
cetim grecește. Și, mal presus de toate, nu mîn- în favoarea cîtor-va oameni, ce vor să facă bani,
cațl din poinul științei, pentru-că asomeuea lucru încărcîndu-te pe tine la marfă, cu mult mal rnaJt
vă’v’a aduce nenorocire". lehova zice: „leu v’ani de cît valoarea Iei chiar. Și-așa, avem un drept de-a
dat vouă acest paradis și voesc sa vă veseliți intr’- fura. Deosebirea îutre furul nostru vși .furul ordinar
însul ani mulțl. leu sînt păzitorul, îngrijitorul vostru, ieste că furul nostru are o uniforma, la care are
Toate aceste animale leu le-am făcut așa feliil, ca xniște butonl îucioșl, Icar pe acești
/' ’buton! i-o pajură,
Iele să nu vă muște pe voi. Acolea nu sînt boli. Șx’orl și cine fura sub ‘ocrotirea acestei pajiirc,
Mergeți în pace: să nu mîncați înse din pomul cu- nu-I nici de cum un fui’ ordinar, ci un funcționar
noștințel, binelui și al răului". Cu alte cuvinte, public, care „îș! face datoriea".
că dis- . -Bine
r-,----înțeles
t
asta-I
marfa
ți se
D-zeu făcu prin asta o lege. Iei zise: „Numai un tincțiea
' "
' ~ o‘ boscărio, dar
’
e~ x:
" răpește,
lucru nu trebuie să faceți". Facerea acestei legi, și tu rămîl fără lea.
înse, fu începutul tuturor relelor. Intăea lege fiind
Guvernul decimează, de cîte ori vrea, popiilaW:
făcută, apăru și cel dintăl Anarhist, și numele lui unei provincii sau nații, în favoarea neguțătorilor
fu Eva. lea zise : „leu nu cred în asemenea lucruri. sau capitaliștilor săi. iVIal întăi dîusul trimete mi
Dacă D zeu nu vrea să mă lese să mînînc din pomul sionarl, cari să propoveduească cvaughclîea, uim»
oprit, roadele lui trebuie să (ic cele mal bune pentru oameni cari habar n’au de lea. lear dacii aceș
mine". Și Eva strică legea, mîncă din pomul oprit, oameni nu vor să știe de-această evanghelic, g11'
ecea-ce nu făcu nici nu iau, nimărnl. Faptul acesta, vernul trimete vapoare de răzbmu și soldați, ca >
nu aduse nici o dezordine- Eva și cu Adam Ierau facă s’o primească cu sila. Și nu de dragul evan
mal fericiți de cît înainte, pentrn-că mal aveau gheliei săvîrșeștc guvernul asemenea lucru, ci PCB
ce-va bun de mîncat, fără să fie cea mal mică ne că neguțătorii, capitaliștii săi, vor un cîmp a0 ‘
liniște în hune, pănă cînd lehova veni să nu le ploatare, nou. Aceștia nu pot să fie posesorii
.
. .provocă Iei neliniștea.
?
dee pace
și
Iei ----înfricoșa tpe asemenea locuri, de cit după ce o parte din I U
in
nnnlrti ./•<! Irvrn
î
Ai nn
dam,
pentru-că Eva nu fu mnl
nici o dată fricoasă, rși
lațiea lor se omoară. Dar Anarhistul nu se iț v
rnl
rrnni ,i;
<TrAi.n:i /A
Iei îl
ÎI goni
dinn grădină,
de unde trebuiră ...i
să fugii, in .lceasti nrivinți, M zice: „Oameni! acești
■* "Ie acela
’ i care fost uciși de eîrmuitorl, au fost asasinați, ‘
ca- să nu moară de foame. D-zeu dar
aduce tulburare și nu un Anarhist. N’a fost stri- poată'sa fie prădați. Și in loc să fie
carea Iege.1,, caro a adus nenorocirea, ci întărirea, întemnițați, cum ar fi spînzurat sau ințedu
constriugerea legel, și încercarea de-a pedepsi pe biet om,’ care ar întră casa altuea jși I ap'"
nanuAi pentru stricarea legel.
oameni
Jegol, Așa
-Va a fost
foci atuncea
aiunsoa și prăda, acești eîrmuitorl se bucura aiip’1 y C(j
așa ie
îc și a-zl.
și tet
topasa
de monumente si șînt urcați. îu s*ața» .S c(l gam';
Dacă stricăm
strir.ăm legile, nu săvirșini nici un rău. Cu se zice cil și-au iubit patriea, țarii, teaw
aut mal bine pentru societate. Numai așa poate țiune au legile. Clasa stâpînitoare iace 1
!
i
i
•
•
I
'
;
>
j
'
j
,
i
j,
1
:
■
jl
•
'
■
•
re violează legea făcută de Ica, neaIogn legea făcută nu pentru lea ci pentru
Par®A cell,alfUAntiI miel Ieste închis acuma în în>Cd
Island, pențru-că, după cum, ,oar<ui Y i fiind obosit de umblatura după lucru,
c1 vestește Wb
gcăriJe de pieatră ale unei casc
n§ezî” ndilini, « lutadu-șl Pâl*riea din cap, o
’rc»s,%trecu
W dînsul, crratnd.i-1 câ
„i-uncă In pălărie un ban. Din pricina
rflrse«. 11 i r, arestat pentru cerșetorie și osîndit
adii dînSllL muncă silnică. Membrii din Coinițetul
străine cari nu-s de cît niște ordinari
Mi?i>',lil.or..unoscu« ca atare de toată lumea, se înferșet01’1’ \ t afară de zidurile înehisorel. Oare a
jele?0 c5 primă ? Anarhistul zice c’ar fi de rîs a
cerși r,° Asemenea lucru, și că la mijloc- nu Ie de
crea0 »■
pentru-că cerșetorul respectabil
cit °<mJÂto fără să i se Intîmpln nimica. Numai
iriic căruea îl trebuie bani, Ie pus la Inoniul șa A’narhistul mal zice: „Asta-I o bagatelă,
^nmnă nimica pentru legile noastre. Tocmai
nU
leu nu am nici un respect pentru Iele.
J^nu creează nimica, de cît dezordine". Anarr înlstie că chiar dacă n’ar li nepotrivirile ce levei1IS . nriima tot nu s’ar putea face oamenii buni, cu
Toate 'legile din lume, cu toate întăririle lor, nu
S. r nutea nici o dată să dezvolte caracterul cul-va.
narieliiuil știe, că toate acele crime, săvirșite de
Jitră oamenii do rînd, sfc îmulțesc afară din cale
numai din pricină că oamenii sîut ignoranți și să
raci ținuți în starea asta de cel ce stau de-Asupra
lor,’ă lua pe niște asemenea oameni și-ai arunca
ln închisoare, nu’redude nici cum propm ționalitatea
crimei, din contra o mărește. Anarhistul știe, că
cu cit’se vor aplica mal multe pedepse, cu atit nuniănil criminalilor va crește.
Cino-va mă-ntrerupe : „Mi se pare că nu spui nimic
despre bombe. leafă despre ce am vrea să auzim
vorbindu-se, despre bombe. Anarhiștii omoară oa
meni, aruncă bombe". Nu se poate tăgădui că unii
dințr’înșil o fac. Unul din cel trei președinți al
Sfatclor-Unite, a fost ucis de-un om care se zicea
Anarhist. In Europa, admit că cîțl-va guvernatori
au fost uciși de anarhiști de profesie, lear în Paris
anarhiștii au aruncat și bombe. Îndreptățesc leu
aruncarea de bombe? Nu. Omul care aruncă o
bomba nu Ieste un anarhist, cu toate că Iei s’ar
boteza anarhist. Anarhism însemnează pace, lif1* âfmonie. Un om care pune mina ]ie-o
turnoii si ucide pe un altul Ieste un barbar. Dar
judeca oare pe un asemenea om mat aspru de
cu nA*oail’cnl din lume? Guvernul ucide
inp(,.U . sPîuz}ll’a onnjenl, electrizâză oameni, tri»*rî*R<' ■Oaiuci11 sărmani in-războae, si aceștia îsl sasau In Yea^’
s* se obidească’ la familiea lor
ili-aiihuC*’V-L m-aI scumP> pentru o cauză mal tottueSeX-C1Usțlt3> neth-captă. Anarhiștii cari nle.ăhitr’o •d.Vei,rU an ios^ O-Qscutl din capnl locului
c,iți cu îi-i0S ■
umoritort. Dîns'il im fost cressi n’*a C-1 n’mic 1111 se poate’ îndeplini fără
rort*a’ Iestf>aU ^u-ns nit-^ do CUU1 să priceapă, cu daca
c°utra lor
51 ,de nhnic, întrebuințată în
l,u,nțata d??1,
dimie și greșită lesto ..și intreccIliîfY01, ^dr
o deosebire între Ici și
miile i .oa;utenl, cari omoară., Guvernul își
’^mnie m
- oainenl peutru-n școr rău, din
litrii’u’ ^ spînzură sau Iși' închide criminalii
terilu tl'’. Jazbuna. Oamenii ștăpînirel omoară,
yXpoxhnrJl11C111Î i°5,li,‘e, ori-cît U-ar polei cu
*'IC1
ithVhV+Pdteiotișm și-altele asemenea.
dmt n a aruncat înse în vieata Iul vre-o
fcririSî
î,SCS1“«xisSS?1
lui mat
cine- aruncă vre-o bombă numai pentru o răzbunare
personală, i un ucigaș de rind. Anarhistul știe, că
turuie temeinic nu se poate îndeplini, în hunea asta,
prin forță. Iei știe ca singura putere care va putea
sa îndeplinească ce-va temeinic, în cursul vremel
nu Ic de, cit gindîrea.
Ce vrea un Anarhist? Iei vrea ca oamenii cari
dețin cuprinsuri imense de. pămînt, pe cari n’au
să poată nici o dată să le lucreze Jel, să le Ițise
'din minele lor. iei vrea ca lumea aceasta să fie
deschisă tuturor oamenilor în stare să lucreze. Iei
vrea ca toate legile monopolizatoare, ca toate dreptu
rile electorale restrînse, ca toate legile cari-ar avea
un caracter prohibitor, tarifar, ca tpate legile cari
limitează punerea bunurilor în circularea obștească,
sa dispară de pe fața pămîntulul. lei vrea să înce
teze cruzimea celor puternici asupra celor slabi și
vice-yersa. Iei vrea să vie o vreme,cînd cel mal
mare erou sa nu mal fie omoritorul, ucigașul de
meserie. Iei vrea să treacă vremea cînd spîdațil,
judecătorii, făcătorii delegi, politiciaml, să fie ono
rați. Anarhistul vrea să ne onorați mimai oamenii
cari fac lucruri folositoare, cari lucrează spre binele
obștesc. Iei vrea ca clasa celorlalți sa se șteargă, să
treacă in uitare.
. Dar Anarhiștii .sînt împotriva căsătoriei. Asta-I adevărat. Nu mal încape vorbă, c’așa-1. Anarhistul
Ie împotriva căsătoriei legale, dar, lutru curios,
*'*
.... împotri căsniciei, lei Ieste împotriva căs
iei’ nu-i
■niciei,
: :
ca :instituție
x
consfințită, numai din pricină
că bărbatul și femeea cari stabilesc asemenea căs
nicie se căsătoresc între dînșil.legal. Nu de mult
s’a întlmplat în comunitatea noastră un fapt, vara
arată ezact ceea ce vrea și crede Anarhistul. Tatăl
unei copilițe, numită Quecnie Barker, cu toate că
oamenii lege! zic că copilita, asta nu are nici un .
nume, pentru-că părinții iei. n'au fost, căsătoriți
legal, tatăl acestei copilite iv recurs la legislatură,
ca să treacă o lege, să o legitimeze. Dar guverna
torul făcu opoziție, zicînd că dacă s’ar face acest,
copil respectabil,’ asta ar fi o insultă,adusă.tutuior
femeilor căsătorite. Care-I dar situariea ? Dacă a-țl
făcut o dată o lege, o să trebuească să faceți o altă
și o altă și încă o altă lege, pentru a căuta șă re
parați răul adus în lume de legea dintâi. Anarhistul
nu cere o lege care șa legitimeze pe Queenie Barker.
Iei cere ca legea care im-l în stare s’o iaca respec
tabilă, respectată, să picară. In fața oamenilor cari
cugetă drept, socotind între așeștia pe cel cu mintea
sănătoasă și clară, Quetnk1 Barîier ie cil ori și-care
copil. Și o comunitate care-Ie diisă de asemenea
legi, care încurajază nu numai ca bărbații și femeile
să se uite rău la copila aceasta, ci chiar ea orl-ce
copil de școală s’o nesocotească și s’o insulte, această comunitate Ieste atît de adincită în igno
ranță. și înglodată îu prejudițil, in cît iii vine să
desperezl de a o mai vedea vre-o dată căpatînd minte.'
Singur faptul acesta, căsătoriea legivă, cate ex
clude copiii năseuțr afară din lea și-i lasă la voea
ÎJithnplatei, după nn anarhist ie de-ajiuis să con
damne întreaga instituție a căsători"!, chiar dacă
inslituțica asta nu ar mal avea nici un alt neajuns,
cum are. Se-ntimplă ațlesea ca o fată sărmana, care
iubește pe cine-va, se pomenește, de-o dată marnă,
fără bătbat legal, o să repet, o fată care iubește
pe cine-va. Ce face fata astă? S’âpucă de se-neaca
sau bea acid earbilic și s<; omoară. De ce? Diu
pricină că îustituțiea căsăioriel legale, ridică-n
slavă po femeea care are copil ile la un bărbat pe
/
4
�REVISTA 1DEEJ
104
care nu-1 iubește, po femeea asta o face vrednica nefolositoare și chiar primejdioase. Așa-că bâp..
de respect, lear pe fata care iubește» o necinstește. si fetele noastre, cînd Tes din licee si din n W
Dacă asemenea fată trebuie să se sinucidă,, le o sionate, Ies cu privirile paenjenite, și, s’a™
văd mai nimica, sau ceca-ce văd, văd fals j
dovadă că căsătoriea legală trebuie nimicită.
Desigur că v’ațl urcat cîte-o dată-n tramvaie și liceele și pensionatele astea, nu numai că lj’s.
a-țl văzut acea grămadă de oameni st-îhd la in slăbit vederea, pentru a putea contempla Un-a
trare, pe cînd înăuntru Te gol. Ați auzit conduc versul în toată măreție a lui, s a căutat să i"
torul, zicînd; „treceți vă rog înainte, treceți mal se strîrnbe spiritul în toate chipurile, prjn c.
înainte vă tog“, și a-tl văzut acea grămada stind cațica clasică. Au fost făcuți să treacă prinț/*
nemișcată în loc, împledîeînd tuturora intrarea. scrie dc contraziceri, dintre cele mal uimitoare
Acești oameni nn-s anarhiști, Iei sînț niște respec O dată li s’a spus că trebuie să-și iubească aproa‘
tabili cetățeni americani ordinari, cari nu știu nimic pele ca pe sine însu-și. A doua zi li s’a spUs <5
despre Anarhie. Acești oameni urăsc, disprețuesc
Anarhismul. Un Anarhist, Ie o persoană cate dacă fapta cea mai lăudabilă și mal cinstită ic de-a
se urcă intr’un tramvaifi, plin sau pe cale de a se ucide două-trel milioane de oameni. Ce vor ajungL
ca unități sociale, aceste capete deformate in chin
umplea, se gindește cam ce loc ar putea să ocupe,
ca să stingherească Cit mal puțin pe cealaltă lume. sistematic ? Cele mai triste elemente ce ne puteia
Și aț-I văzut și oameni de-acel, cari, lunecînd pe o închipui. Vor crede în minuni, pentru-că astrologie^
coajă de banană, aruncată pe trotuar, si aproape să în Statele-Unite are și acumaadepți. Vorcredecum’
cadă, după ce se cumpănesc, îșl văd de drum îna că Statul poate să facă totul, că poate decreta bointe. Asemenea oameni pot li judecători, legiuitori
sau oameni cari ar vrea să bage pe toți anarhiștii, gățiea. Se vor încrede în vorbele politicianilor,
la Închisoare. Numai anarhiști nu-s. Un Anarhist cari iăgăduesc fericirea deplină; numai de cît’
se oprește, ridică coaja de banană și o aruncă-ntr’ Pe de altă ->arte, își vor face idee că.stăpîneșț
adevărul absolut. Și vor trata pc cei ce n’ar cu
un jgheab.
Anarhistul i-un om, care trăește tot timpul, gîn- geta la feliu, ca pe niște mizerabili și criminali,
dindu-se la toți. Anarhistul nu uită istorica acelui prigonindu-î.
filosof indian, care, umblînd înlr’o zi printr'o pă
Putem să zicem, cu drept cuvint, cum-că relele,
dure, se întîlni cu-n om. Omul îl întrebă : „Cine din societățile noastre moderne, purced, in mare
Iești tu“ ? Filosoful răspunse : jjeu sînt, tu însu-țl". parte, din programele noastre dc invățămînt.Dacâ
Anarhistul știe că orl-ce om din lume Ieste iei insu-si. Iei știe că nu poate fi fericit, îndestulat, lu ni sar da oameni pătrunși cu adevărat dc spi
minat, liber sau dezvoltat, fără ca să fie și alții ritul științific, cari să știe că nu există efect fără
tot așa. Și trăește, dîndu-șl samă de prezența ce cauză", fața lume! ar fi cu totul alta.
J. Novicow,
lorlalți oameni, trăește pentru pacea, liniștea, pentru
folosul lor. Ieste acesta vre-un vis zadarnic despre
viețuirea în lume ? De loc. Ie tocmai cum trăesc
LUCRĂRI DE PROCURAT
oamenir inteligențe A zice că asemenea lucru nu
se poate petrece, făr-a schimba natura omenească, Revista Ideei, de la No. I—XL, 4 colecții complecte,
20—
a 5 lei una
Ie cu totul o nerozie, Alulțl, foarte mulțl oameni
trăesc' în felini acesta, zilnic. Și cu rizicul de-a Mișcarea Socială^ dirig. deP, Mușoiu și P. Zosin,
colecțiea complecta
zice că sînt un vanitos, un înfumurat, că vreu să
atrag privirea lumel1 asupra mea, leu susțin că ' Ce-i de făcut, roman, de Cernișevsky , . ... 5pentru asta nu se cere ca lumea să fie o lume Jertfele Țarului, roman, de Askinasi
ideală, pentru-că leu chiar și trăesc așa, pro cit Ic Lumina Asiei, de Edwin Arhold
eu putință în lumea în care trăim. Cu «alte vorbe Despre Minte, de Seneca
.
leu sînt uu Anarhist.
Tradiții, icoane din norod, de I. Neagu ....
Rezumare de Ad. H, Rosleii.
Emanciparea Femeel, de P. Mușoiu .....
New-York. Intime, dc P Mușoiu
Manifestul Comunist, de Marx și Engels . . .
ZĂPĂCEALA Șl ABSURDITATEA
Socialismul și caracterele sale generale, de Dcnis •S°
INSTRCȚiEl OFICIALE
Socialism utopic șt Socialism științific, de Engels -5°
Rusia Revoluționară, de D-na Nikitîna . . ■ .• -5°
Instrucțiea secundară ar trebui să aibă drept Libertatea de cugetare și dc discuție, de Mill . -5°
—50
țintă, să dee omului o concepție cit mai exactă Pușcăriile, de P. Kropdtkîn
- • • •
-5°
despre univers, lea ar trebui să ne deschidă ori Vremuri noi, de P. KropoLkin
zonturi cari să ne ducă, în adincimea spațiului, Determinismul Social, de P. Mușoiu . . . • • -50
până la cele mai depărtate grupe stelare. Tot Propaganda în Mișcarea Socială, de P. Mu?oiu -50
așa, ar trebui să ne facă să pătrundem și-n adin Cum se explică Anarhiștii, de P. Mușoiu
. ■ —5°
cimea timpului, să ne arete cum condenzază ener Idealul Tinerimcl, Viitorul științei, de P. ^osîn -20
—J0gica eternă nebuloasclc-n stele, cum vaporizază Ciuma religioasă, de John
' —20
apoi globurile răcite in nebuloase noi, cu ajutorul Noua epistolie către muncitori și țărani - •
—20
ciocnirilor produse de atracție. Din nenorocire, Destăinuirile unul expulzat, de Salomon Abraw
—20
sîntem foarte departe de asemenea zări. Progra Despre Antisemitism, de Bernard Lazare . ■ ■
-30
mele noastre nu numai că nu ne fac să cunpaștem Antisemitism și Sionism
-20
universul, abiea ne dau o noțiune vagă de globul Școala liberă, de P. Mușoiu și P. Zosin «( •
nostru, în starea lui prezentă și starea lui trecută.
,torllucrări
nOIar....-o.
Expedierea aoestor
ge
In muite țări, geologica, paleontologica și antro trlmețlndu-3o oostulJaJîE^ISTA ț»=ol)U,
pologica preistorică-sînt privite ca r'-'~
“
‘
niște științî
105
cgZĂTQĂREĂ NOASTRĂ___
aTpreface totul In aur
Midas știea că încuease ușa cu îngrîiire si că ri
durile visteriel sale Ierau prea, groase,, ca să le
poată cine-va șfărîma. Iei pricepu cum-că vizita
torul lui nu Iera un muritor de rînd. Pe vremea
wă un om foarte bogat, și caro, pe lîugă ceea, cînd pămlutul Iera neprihănit încă. Iei Iera
I*1*
ait I'Ta Și r<*ge, și pe caro îl chlema adesea vizitat dc ființe supra-naturale, cari luau
t iera bog- ’ a0 Copilă de care n’am mal auzit parte la bucuriile și durerile omenești^ cțt. zimbifă
„Ir vorbind, și-al cărui nume l’ani uitat. Și toa'-e, cit încruntate. Midaș mal dăduse cu ochii
110 niuieniT niace pentru copilite numele neobicl- de-așa cc:va, și iiu-I părea rău ,că făcea din bqu o
kind-eA-““ L i zic Bobocel dc aur.
asemenea cunoștință. Străinul avea înfățișarea atît
ouite, “ ) re<*e Midas, ÎI plăcea aurul, mal mult de de blindă, în cît nimeni nu Far fi putut’bănui e’ar
Acesta* ope lume... Lui îl plăcea coroana, mal fi avut yre-un gînd rău. Poate venise sa-f facă
cit brf'c0
k jera je aur- gj dacj£ jel.a ce.vn caj-e vre-un bine regelui, poate să-I îmulțască grămezile
jnult Pc”'nea această smintită' dragoste a lui pentru de aur. Străinul aruncă o privire in juru-1, și apoi
precumP11 fce avca pentru drăguța copilită, se-nturnă cătră Midas.
aiir, lerațura la piclorelc lui. Dar, pentru-că-șl iubea
— Cit de bogat iești, prietene, zise Iei. Mă-hdoesc
câta se j , dorea și mal mult să strîngă cit mal e’ar mal fi unde va grămădit, între patrii păreți,
cop*1a’« oaățît Neghiobul, socotea că tot ce ar fi atita aur cît Ie aici.
muit® facă mal bine peutru această copilă. Iera
t— Nu l cine știe ce, răspunse Midas, nemulțămit.
1 c'e moștenire o maro grămadă do aur. Toate Și apoi nu-I lucru măre, cînd te gîndeștl că.mi-am
1 rilo lob toată vremea, ini-I Jor.au îndreptate petrecut .0 vleață, adunînd ccca ce ani aicL Dacă
la asta. Cind contemplu o clipă un mîndru ar trăi cine-va b mic de ani, atunci ar avea cind1
dc ®
soare, al cărui nouri Ierau poleițl cu aur, se înbogăți.
rău că nourii aceștia nu Ierau chiar de aur.
— Ce feliu, strigă străinul, îiică nu Iești mulțâmit?
ii P, jju-i putea închide îu lada lui de fler. Cind
Midas dădu din cap, cu nu.
r bocelul ue aur îl alerga înainte cu-n mănunchel
—• Și ce-al mal dori, ca să fii mulțhnit, îl întrebă?. creasta cocoșului și de păpădie, dinsnl zicea: străinul. As vrea să știu și leu?
Hei draga mea*, dacă florile astea ar fi într’adcvăr
Midas căzu pe gîndîirl. Âvca o presimțire par’că,
aur cum par, ar mal face să fie culese14.
cum-că străinul, cu zîmbetul aurit, avea puterea
q Cu toate astea, in tinerețea lui, înainte do a fi fost și voința să-I îndeplinească dorința. Midas, chibzui;
itît de lacom de aur, îl plăcuseră și regelui Midaș chflizui și lear chibzui, neșțiînd cum ar cere cît
florile. Ici pusese să i se facă o grădinii mare, mal mult aur. In cele din urmă, îl veni un gînd
nlmă de cele mal mari și mal frumoaso roze.din luminos, ca și metalul pe care îl iubea atît.
— El, Midas, zise Străinul, văd c’al găsit; în
lume, petreciudu șl acolo îndelungate ceasuri, să
]e admire și să le soarbă mirosul. Acuma inse, sfirșit, darul ce te va mulțimi. Spune-nil ce
cind se mal uita cite-o dată la Iele, nu se uita do cît mal’ dorești ? ■
— Puțin lucru, zise Midas. M’am lehemetiut, adusă calculeze, cam ci te parale ar face grădina dacă fie
care petală de roză, ar fi fost- de aur curat. Și cu nîndu-mi eu-atita caznă comoara, și la urma urmei
toate că odinioară îi plăcea muzica, cu toată fabula s’o văd pururea atît tle he-nsemnătă. Aș vrea ca
care îl zugrăvește cu urechi do măgar, singura mu tot pe ce voiu pune mîna, să se prefaci in aur.
zica pentru Iei Iera acum muzica banilor zingănitorl.
Străinul zinibi atît dc voios, în cît so revărsă
Ciud oamenii nu-șl dau silința să se facă zilnic ca o ploae de soare pe frunzele îngălbenite de
mal înțelepți, cu siguranță că se fac pe fie-care zi toamnă, căci bucățile de aur stasemănau eu Iele.
— Darul de a preface totul în aur, strigă Ișl.
mal nătlngl. Și, în cele din urmă, Midas ajunse
atlt de dobitoc, că nu mal voea să vadă, nici s’a- Ce plăzmuire măreața, prietene Midăs. Crezi înse
tingă, nici un lucru ce n’itr li fost de aur. Dîusul că asta te va mulțumi ?
— Așa cred, zise Midas.
îșl petrecea o parte din fie-care zi într’o largă în
— Și că nu te vel căi rii'.î o dată de ademenea dar ?
căpere subpămînteană, mohorîtă și tristă, undeîșl
— De co-aș' putea su îmi căesc:, întrebă Midas.
păstra bogățiile lui. De cîte ori voea să fie fericit,
se cobora în talnițu-I păcătoasă. Acolo, după ce Nu cer nimic liial mult, ca să fiu pe deplin fericit.
— Atunci, amin, zise străinul, luîudu-șl rămas
uicuea ușa, lua în mină vre-o pungă mare de bani,
sau vre-o cupă de aur, mare cit o strachină mai-e, bun. Muta, la răsăritul soarelui, vel fi înzesttat cu
sau vre-un drug de aur, sau vre-un mort-ic dc darul de a preface totul in aur.
•] tnn erî i aur’ Pe car^
Intr’acestea, fața vizitatorului se făcu atît de stră
ducea din ungherul înhfl» acolo unde prin ferestruea lucitoare, în cit ’Midăs' fără să vree închise’ ochii.
Cîud îl deschise din nou, nu mal văzu în temniță
so-ii-? t1
ca de temniță, cădea o rază de
tă-I 1 • nU 1 Pklpea raza de soare, de cît pentru de cit. o rază de soare și-n juru-Pcomoara ce-o adu
PUnoftUmina CoaiorîlG. Acelea, număra banii din nase
nașe în
m întreagă-I
uiireaga-i vieață;
vieuia.
L®? co]»pănca drugul în aer, strecura printre
Nu știu dacă Midas dbrmi cum so cade inrioaptea
fluP1!‘berea de aur, îsl privea chipul în cupa ceea. Orl-cum,
Oiî-cum, cu mult mal iniiirite
înainte de
do a so^ atata
ce fertnirVȘ\?lcea:
^Rdâs, Midas, bogatulo rege, soarele de-a^upra colinelor, Iei se
îhtitietdînrlii
Ici nu baga do samă cum chipu-'I, zindii-.șl brațele afară dm pat, atinse dîfent-e lucruri
Ăut inJ’Lcup? dc aur, se strimba, par’că si-ar fi cărei Ierau mal pe-aproape, să-și dee tama.dacă,
J°c de lei.
’
străinul îsl t-inuse făguducala. Iei pu»e degetul pe
reotiu i,n’ ,p0 lc“d Mdas so dosfăbi asa, ca co- --------’ •'Iera
-------alăturea
''"r' "'n"do
ril’1 pat, dar scaunul tu
scaunul’ ce
aur
0 utabră întunecă grămczilo-I rnase tot cum fusese, ca și celelalte lucruri pecari
111 bitaea* r-o v Fri un stroiu, îu picioare, stind le mal atinse. Atunci 11 prinse teama pe Midas să
fi- Văzut
numai-- în vis, , sau să nii-șl
me^> hlinx ? <lG soar°; Icra un tînăr, cu fațaru- nu
...............
- pe străinT ----.. *“’fiZX
» .. .
1
i--1
.-1
Avan» W
tGvarsiîh ; do veselie, si-a cărui zîmbet părea că bătut joc străinul de dlnsul. Ut de nenorocit se
simțetîieî gir.dta.d::
gîndindu-se
că lear
va tr.h.y
trebui s’iiddue aurul
illd,îDărtXJUiU4 iumi«ă.’ Chiar colturile cele mal sistai
—
r-™,.
par’^ ar fi r latliițel lui, lorau acum luminate, CU.
cu V>
cnznă,
ca ^1
și mal
înainta, înloca-l faun dintFo
'•'-.llil, VJil
IIH“ ZU»*»*»'-,
numai cu-ătingereade
inînă precum nădăjduise.
11 «cant niște flăcări prin Iele.
dată, numaic
u-atingereadcinîna
'
ii
�!
<06
f
d
REVISTA IDEEI
In cele din uraiă, zorile se iviră, dar cerul lera o farfurie de lapte cu pîne. Qrt-cum, dacă nu y
încă plumburiu. Midas stătu In pat, renuscat, din chiar acesta prînzîșorul lui, Midas nu putenCr^
ce In ce mal trist, pănă ce străbătu prin fereastră albă altul mal bun. Bobocelul de aur nu veQL?
prima fază de soare. Atunci isepUru căastă pruna încă, și tatăl său trunese s o chleme, punînd»!0
rază do soare lera rlsfrînsă prea
d'* cu la masă șl așteptînd-o ca să mănînce, Mid,^®
vertura albă cil care lera învelit. I riyio clipă ne iubea foiirte mult copil ița, mat ales în a: ‘p
dumerit? pînzetura so prefneușe în țesătură de aur. neața aceea, cînd Icra atît de fericit. Nu
Darul do a preface totul în aur, II fus^e dat cu mult si-o nuzi că vine, plîngînd cu hohot. Ie| fu f . U
prima rază de soațe. Midas sări ph!1 de bucurie mirat* peutru-că Bobocelul dc aur lera de obiepî,?
din pat, Și străbătând odaea, atinse tot ce lera în o fetiță plină dc veselie. Intr un an, lea Q(l
calea I; atinse coloana patului, și pp dată aceasta măcar atâtea lacrimi, cît ar fi încăput în degetărncio
se prefăcu fiitrio coloană, strălucitoare, v.irgata. Ici. Cînd Midas o auzi plîngînd așa de ture, îst
Trase ncrdelclo de la fereastră ca să yadă mal bine că se va pricepe Tel s’o înveselească. Și plcctârJu-I,
ce minuni săvirsea si ciuenrile sforel i șc îngreunară peste masă, puse mîna po farfurioara-l de porteln»/
în mină ‘preMcîndu se în boțuri d*> aur. Lua o carto care lera foarte frumoasă, împodobită cum lera »
de pe masă si-o răsfoi, și cartea se prefăcu într’un felurite imagini. Farfurioară fu prefăcută pe dat-i
teanc de fol subțiri de aur, in cari nimeni nu mal în aur. Iu clipa aceea Bobocelul de aur de.scldsL
putea să descifreze nimic. Sa grăbi să se-mbrace, usa și se opri pe loc, ținîndu-șl pestelcuța la ochi
si fu încântat de halnele-I țesute cu aur, cu toate că si* plîngînd do par’că i se rupea inima.
— Ei, el dudue, strigă Midas, ce al de plînel
Ierau acuma cam grele. Scoase din buzunar batista,
b
pe care i-o tivise Bobocelul de aur : lora și lea de așa, într’o zi atît de frumoasă ?
Fără să lee pestelca de la ochi, Bobocelul de aur
aur, cu tighelul frumos și regulat care-l făcuse dră
guța copilită, cu fir de aur. Această din urmă pre- întinse mîna, în care ținea cîte-va roze din acele
tacere nu-I prea plăcu regelui Midas. I-ar fi plăcut, pe care tatăl său pusese mîna.
— Minunat, zise Iei. Dar ce găsești tu în aceste
mal bine, ca darul micei salo copile să rămîe așa
cum lera^ cînd dînsa i se cățe'rase pe genunchi ca frumoase roze de aur, să te facă șâ. plîngl?
— Ah, dragă tată, suspină copila, nu-s de loc
să i-1 pue chiar lea în buzunar. Inse. Iu urma urmei
asta nu era cine știe ce lucru mare. îșl scoase ochela frumoase rozele astea, sînt cele mal urîte fiori din
rii din buzunar și și-I puse în nas, ca să vadă mal bine lume. După ce ra’am îmbrăcat, a-zl dimineață, am
ce făcea. Be vremea aceea ochelarii nu Ierau încă in alergat în grădină să-ți culeg un mănunclutt do
ventați pentru toți oamenii, dar regii îl purtau de flori. Și val, dragă tată, ce s’a întâmplat, val ce
pe atunci, pentrd-că alt-f diii nu putem înțelege nenorocire, toate drăgălașele și parfumatele fiori
cum Midas avea ochelari. Midas fu foarte mirat, bă- au fost lovite de ciumă, au îngălbenit toate, ca
gînd de samă că acuma nu mal putea vedea ni1 astea, și nu mai au nici un miros. Ce-au pățit oare?
— Lasă, drăguță, taci nu mal plînge, zise Midas
mica cu dînșil. lera și firește, pentru-că puuînd
mîna pe sticle, aceste se schimbaseră în două table foarte încurcat’ nevrînd să mărturișască că Iei! fi
de aur, ceea ce le făcea fără valoare ca sticle do pricinuise această întristare. Șezi de-țl mlnîncă
ochelari, cu toate că minunate ca aur. Lui Midas laptele și pînea. Vel putea să schimbi ori și vitnl
îl trecu numai de cît prin minte,, că, cu toată ho- o roză de aur, care durează o sută de ani, pe una
gățiea lui,
nn va
avea 1»JL
nici o dată niște oche- ordinară, care se veș’ejește-ntr’o zi.
JUi, IJU
VU mal
Midi UVUU
Se poate servi.
— Mie nu-mi plac asemenea roze, zise Bobocelul
lari cu cari să £e
— Mare pagubă nu-I, îșl zise Iei în. cele din urmă, de aur, aruneînd cît colo, cu necaz, rozele ce le
ca un filosof. Nu dobindeștl nici o dată un bun avea în mină, N’au nici un miros și asprele lor
mare, fără oare-care neajuns Darul de a preface petale mi au înțepat nasul.
,
Copila începuse să mînînce, și lera prea rîpiti
totul în aur. face cît o p.ăreche de ochelari. Ar face
de
întristarea
Iei,
ca
să-și
dee
samă
de
prefacerea
chiar și sacrificiul vedetei. Ochii miel nu-s încă
atît de’slnbl.și Bobocelul mleu de aur va putea să-ral farfuriei sale. Cu atîta mal biue, pentru-că-I plăcea
foarțe mult să privească imaginele de copaci și de
cetească cu glas tare-n curind.
Midas'lera atît de tulburat de bucurie, în cît pa case cari împodobeau porțelanul, și cari nu seinal
vedeau
acuma pe aur. Midas îșl turnase o ceașcă do
latul îl părea prea strimt. Tel coborî scara, si zîmbi
de plăcere văzîud că balustrada se prefăcea la atin cafea. Nu știu do ce lera ibricul înainte de a-1 luaici
gerea minei fiii într’o lungă bară strălucitoare de în mină, dar acuma lei se făcuse de aur. Dînsul șe
aur. Puse mîna pe clanța ușel, care deocamdată gin dea că va avea de furcă acum, să-și păzased
lera dc aramă, care pe loc se prefăcu de, aur. toate comor ile. Dulapul și bucătărica nu malputoau
Dînsul întră în grădină. Acolea, în toate părțile să fie destul de sigure pentru ibricele și Peu,
’
nu vedea de cît roze frumoase, mirositoare. Unele farfuriile de aur. Si pe cînd so gîndea Ia
la gură. Iu clipa m l
înflorite, altele ablea îmbobocite numai. Tera o prî- duse o linguriță de
— cafea —
I
....
-1-%
A*
-r
-----se
și
prefăcu
in
veliște plină de frumusețe și frăgezime. Midas știca. buzelc-I atinseră cafeaua, aceasta
după
aceea in aur solid.
îns.e, cum să facă rozele cu mult mal prețioase. Iei aur topit,
'' " și îndată
' 1
’
alergă de la un copăcel la altul, punînd mîna pe
— Ah, strigă Midas, cu groază.
j
fie-care floare, pe fie-care bobocel, pănă ce toate
-— Ce ..al tată, întrebă Bobocelul de aur, fa
florile fură prefăcute în flori de aur, pănă și chiar cu c~
ochi
' Ierau încă scăldat!
șcăldațl în lacrimi.
u
« nimic, mînîncă-țl
X_+Y In-ntolO, Sil
— Nimic copilă,
laptelui
vermil ce unele i-aveau în, lele. Cînd îșl isprăvi
treaba, lera tocmai vremea de masă, și fiind-că se răcească.
, . .
J-i
Midas îsl puse un mic păstrăv pe faU^ț ’ A^.1
primblarea Iul de dimineață ii făcuse poftă deminatinse coada eu degetul. Cu înfiorare, il y „Lte
care, se grăbi să între în casă.
Nu prea știu ce mincau, regii la masă în vremea f icîndii-se dintr’un păstrăv bine.prăjit, îuțr uu p >
te
ce®*a șțnicln’am avut-cînd să cercetez bine chestiea de aur. Nu, din speță aceea de pești de
asta. Cred înse că în dimineața aceea, regele Midas cari-I vedem
vu^
în acvaride dc salon. Nu, lera
t
1
ca
si
cum
l
’
ar
fi
făurit
un
meșv^r
aIea/a Misii, pentru dânsul*, franzeluțc călduțe, de metal,
păstrăvi de rîu, cartofi prăjiți, ouă fierte, cafea vaergiu, cu osicioare de fir de aur, cu j • jea
și-o coadă în tăblițe de aur, îu caro s
cu lapte, lear pentru copilâ-l, Bobocelul de aur, }pioare
:---------
REVISTA IDEEi
lăsată de furculiță. Un prea frumos
chiar urn£tr’ftdevftr. Dar, regelui Midas, în clipa
neștW * fi plăcut mal bine să vadă în farfnriea
Jcoe-'b
adevărat.
jul “ Nu pricep, îȘÎ ziso r°l» cum se foc ca să P°t
4 uitata*3,
o franzoiuță călduță și o . rupse. în
" DÎDS«p dată, cu toate că franzeluța lera făcută .
d°°S'- \ nlbă se făcu galbenă, ca de făină de po110 fftl B-ică ar fi fost măcar și de făină de popușol,
pușol. -P‘ j. £0Sț. foarte niulțămit. Dar greutatea îl
5li<DsJV jjgdas cum-că lera de aur curat. Desnănretă ta
un ou fiert, cu care se petrecu tot
(hljdiutge povestește de-o gîscă care făcea
acCla? nur. O fi fost ori nu adevărat, dar Midas,
0111 ■ ^reiurarca de față, prinsese a mirosi a gîscă.
ta uite o strașnică încurcătură, îșl zise Iei, re^îndu-sc de spătarul jilțului și privind eu jind
i Bobocelul de aur. cnrc-șl mînca pînea și laptele
hi mare poftă. Uite ce dejun minunat, și nimic
cA umbllhd mal repede, ar fi putut împle..
să so-mplinească supărătoarea minune. Luă
, cartofă, o fegă întreagă în gură, căutînd s’o înîzhită dintr’o dală. Dar, darul de a preface tptul
în aur, lera prea sprinten Ja dînsul. Gura îl lera
alină de metal solid, care îl ardea atît. de cumplit
limba si ceriul gurel în cît sări din loc urlîhd și
iucînd de turbare și dc durere.
J —Tata, dragă tată, ce al. strigă Bobocelul de aur.
care lera o copilă foarte iubitoare. Ți-al ars limba'?
— Val, sărmană copilă, gemu Midas, arc s’o is
prăvească rău bietul tău tată.
Intr’adevăr, dragi cetitori, ați mal auzit povestindu se vre-o dată de vre-o-ntimpi are mal vred
nică de milă ? Uite, în fața regelui, un ospăț foarte
scump, si care nu lera bun de nimic ca mîncare.
Bietul lucrător, care mînca, numai o coajă de pîne
muiată în apă, Icra mal fericit de cît regele Midas,
a cărui hrană, pretuea cît cîhtărca lea în. aur. Ce
lera de făcut. Midas avea de pe acum o foame
cumplită. Ce-avea să fie la vremea prânzului. Și
cît de hămesit avea să fie Iei la vremea mesei dc
sară, caro nu avea să fio mal puțin de nemistuit
do cît această primă gustare ? Cîto zile va putea
lei oare să îndure acest grozav regim ?
Regele Midas lera atît de tulburat de gîndurilo
acestea. în cît se îndoi o clipă, dacă bogățiea ar fi
singurul lucru sau măcar cel mal de samă ’do dorit
vieața aceasta. Dai* îudoeala asta fu trecătoare,
musul lera prea orbit încă de patima de aur, așa-că
tot nar fi renunțat, la danii do a preface totul în
aur pcntriHca să poată și să-și mînîncoprînzul. Ar fi
’Prea-s,euujPnnmal o singură masă. Arii fost o
J ntii a milioane și milioane de. aur, pentru vre-o
c-irt r
Pr,\dțl, pentru un ou fiert, pentru niște
pentru o frauzcluță pentru o ceașcă de cafea.
cîi < ? I,,ea seninP» îșl zise Midas.
de 7-1 y-f
îf Icra âtîta de foame, și iera atît
de
în cî^ gemu din nou, și chiar destul
lintn. ti Urag:Pașol nostru Bobocel de aur nu mal
privi»,?,, 1!a Priveliștea asta. Stătu o clipă locului,
să
n<?,c^nrit părintele, bătîndu-șl căpușorul
avîut d» a -ed • ce . i se
împinse. Apoi, într’un
*^ergă h fiubire, sări de pe scâun, și
Wle-r i * 1 Sau>,cuprinzîndul genunchii ,cu mii
hlto. In0.!?'6’ să‘î mîngîe Midas s’aplecă s’o săd* a prob - j acee“’j dînsul isi det'c samă că darul
Pretins0 ,tul în :,UI‘J uti-I putea da nimic atît
. - Mi,-t fa ‘^gostea. ficel sale.
Mica
i Iei Ulea C0mOi,ră> Bobocelul mleu do aur,
ai,’ *Use,.ee făcuse ? Cit dc nefast fu darul străi-
1A7
nulul. In clipa cînd buzele lui Midas atinseră fruntea
Bobocelului de aur, dtnsa fu transformată. Rumenii
Ie! obrăjprt, plini de iubire, se făcură galbeni șl
lucitori, cir niște . lacrimi galbene și-nchegate. Drăgnlașele-I bucle negre se prefîicuseră-n aur. Trunușorul fel moale și mlădiei», se făcu tare sl împietrit
în brațele tatălui, său. Val, ce nenorocire grozavă.
Victima lăcomiei salo de bogăție. Bobocelul do aur
nu mal lera ,un copil omenesc’ ci o stătue de aur.
Intr’adevăr, lea stătea nemișcată cu exprosiea de
mirare, (Je dragoste, .de durere, și de milă, Întipă
rită pe drăgălașu-1 chip. lera ce-va și frumos dar
și trist dc văzut. Se cunoșteau bine toate trăsă
turile: și toate semnele deosebite ale Bobocelului
de aur Bănii și adorabila-I gropiță din bărbiea de
aiip. Vă puteți închipui durerea- tatălui său, care
în, Jocul prea iubitei sale Qopile, ntavea de cit nn
chip de aur. Adesea, în revărsarea iubirel lui, Midas
zisese copilei, că pretuea cit cintărea în aur.
Vorba lui acuma lera curat adevărată. Și acum prea
tîrziu îșl dădea samă.cum c’o inimă,tandră și căldu
roasă pretuea mult mal mult de cît toate bogățiile
lumel.
Povestea mea ar fi prea măhnitoare dacă v’aș
spune cum îșl frîngea Midas minile de durere și cum
so căina, cum nu putea să-îndure să vadă pe Bobocelul
-de aur în starea în care lera și cum n’avea putera
de a-șl întoarce de la dânsa privirea. Cînd ochii
lui nu Ierau ațintiți asupra chipului copilei, nici
nu-I venea a crede cum-că nenorocirea lui lera ade
vărată. Cu toate astea, scumpa, micuța, fețișoară
icra de față, cu lacrimile galbene pe obrajii Iei
galbeni și eu-acel aer atît dc jalnic si de duios. în
stare par’că să.topească aurul înșu-șl și șă-1 pre
facă leară-șl în carne. Midas îșl frîngea minile in
zadar și .ar fi primit bucuros să devie din țara lui
cel mal păcătos cerșetor, dacă pierderea como
rilor lui ar fi putut înapoea feței Bobocelului de
aur, rumeneala fragedă ce-o avea înainte.
In toiul crizelor lui de disperare, Midas zări de-o
dată pe străin lîugă ușă. Iei plecă capul în jos,
recunoscând pe cel care-I dăduse darul de a pre
face totul in aur,, dar atît de fatal. Străinul urma
de-a zlmbi, și statuea,.fetiței și toate celelalte lu
cruri preschimbate în aur,păreau că răsfrîng acest
luminos zîmbet.
— El,. prietene, zise străinul, cum ți se pare .
darul de a prefece totul în aur ?
Midas clătină din cap.
i — Val, ce nenorocit sînt, strigă Iei.
— Nenorocit, zise străinul. Ia spune-mi șl mie
de ce ? Nu ți s-a îndeplinit oare dorința inimel
tale. .N’al dobîndit oare ce mi-al cerut?
— Aurul nu Ie totul, răspunse Midas. Din po
trivă, am pierdut adevărata comoară,jcomoara ini
mel, comoara viețel mele.
— Ce spui, uite o descoperire pe care o faci
ablea de Ieri, zise străinul. Spune-mî ce ți se parc
ție ihal prețios acuma, darul, de a preface totul în
aur, sau un pahar de apă limpede, rece?
— Ah, apa limpede,' gemu Midas, nu va mal ră
cori nici o dată gîtlejul mleu aprips.
. ,
—■ Darul de a preface totul în aur, urma străinul,
sau o coajă de pîne?
.
— O bucată de piue,, zise Midas, face mal -mult
de cît. tot aurul din lumeDarul de a preface totul in aur, întrebă străinul
din nou, sau drăgălașul tău Bobocelul de aur, cald,
dulce, iubitor vuiu lera înainte ?
— Ah, copila mea, copila mea iubită, gemu bietul
părinte. N'as fi dat gropița Ici din bărbie, pentru
lumea toată prefăcută in aur.
— Iești mal înțelept a-zl de cît Iert, rege Midas,
I
d
LI
■' M
O
O
ll
:i
�108
i
!'
!■
REVISTA IPEEl
lail Midas, cîud ajuiise butrîn și cîud ținea uo
zise străinul, privindu-1 serios. Inima nu ți-a fost
prefăcută Încă din carne în aur. Cu-alît mal bine nunchl copiii'Bobocelului, de aur, îl plăcea foJ?
peiitHi tine. Iești încă în stare să pricepi, să-ți mult să lo spue această poveste. Și, netezind» i
dai șamă, că lucrurile - cele mal de rînd, pe cari buclele lor lucitoare, le spunea că de la draKa 1°
10r
oii-cîno poate să le albă, sînt mult mul prețioase, mamă, moșteneau asemenea bucle aurite,
— Și-utr’adevăr, drăguții miel, sfîrșoa Id +,.t
de cît bogățiile după care suspină atîțin muritori.
Spunh-inl drept, vrei să fii scăpat de darul de a deauna, jucindu-l pe genunchi, din dimineața con
am învățat a desprețul orl-ce alt aur. >
*
ea
prefaci .totul în aur?
NaTIIANIEL HAWTilOnKE.
— II desprețuesc, din ădineul inimd, mele răs
punse Midas,
In Romînește, de ViViaXa
prefăcută nuO muscă, care i se pusese pe nas,
n
măi de cît în aur,; căzu jos: Midilas se înfiora de
COMPLEXITATEA ÎN DRAGOSTE
groază1 si desgnst.
— EI* du-te de tO scaldă in rîul ce curge lingă
Se crede în de obște, cum-că dragostea îe un
grădină tă, zișo străinul. Ta și-un ulcior do apă, și '
vino de stropește toate lucrurile prefăcute în aur, fapt care nu se poate supune la măsiiră șî ana
pe cari vrei sa le aduci in starea lor fliească. Dacă liză. Părerile obicinuite înfățișază dragostea ca
îl face aceasta cu Credihhi, poate, îl putea drege o taină de nepătruns, de care știința n'ar trebui
răul pricinuit de ‘zgîrcemea ta.
Midas se închină adine. Dar, cîhd 1 ridică capul, să se ocupe, Ca unul din elementele viețeî, în
străinul dispăruSe. Midas nU mal prăpădi vremea, care nu poate avea loc nici o prevedere, întru,
luă Un ulcior inare de lut-și alergă la rîu. Ulciorul' atît sînt denedeterminatc și de caprițioase atît prinu mal Iera de lut după ce îl atinse Iei. Și tre cinele cît și manifestările iei, atît izbucnirile cît
cerea liil’ printre tufișuri, -Iera ca și cum ar fi trecut și amorțirile Iei. Se susține, cu mullă competința
toamna, nrofăcîrid toată verdeața în aur. Ajuns la cum-că dragostea ic ce-va Dumnezeesc și dia-,
rîu, Iei s'aruncă în apă, Tara să-și: scoată măcar bolesc tot o dată, cînd semn dc nebunie și cînd1
încălțămintea.
* dovadă de bun simț, un semn de sănătate' și tot
— Br, br, br, făcu împăratul. leată o bao răcori o dată dc boală, o necesitate și-un blestem. Cînd
toare, care va ii spulberat socotesc darul de’a pre
propunem să studiem dragostea, ca să putem să
face totul în aur. Dar să nu uit ulciorul.
Acufundînd ulciorul in apă, inima lui Mîdhs săltă ne dăm samă- de iea, se rîde de noi, sau ni se
de bucurie, văzînd u-1 prefăcut Intr’un ulcior de lut, aruncă o privire' de ură. Spiritul popular, cel
precum fusese mal înainte. Iei observă atunci-o puțin, privește studiu? emoțiilor, cari întră dome
schimbare care se făcuse și-n Iei. O povară grea, niul dragostei, ca zadarnic, ca o-ndrăzneală ne
rece, par’că i șe luase de pe piept. Fără îndoeală socotită sau ca un feliti de înfumurare și o mul
inima ii fusese pe cale să se prefacă încetul cu în țime de inși instruiri împărtășesc această su
cetul in aur, dar acum se făcea leat de Carne. ■ perstițioasă socotință.
Dînsul zări o viorică po malul rîulul, o atinse și
De ce s'ar abate inse dragostea de la legea
ftt-npînt-at,- văzînd-0 că rămînea cum Iera, fără să
îmbrace coloarea acelui 'galben spălmîntător. Darul obștească a progresului ? De ce ar fi sustrasă de
la investigările, de la cercetările la cari supunem
de a preface totul în aur nu-I mal aparținea.
Midas sq grăbi să se întoarcă' în palat și cred toate, fenomenele, viețeî sociale? Aplicat la qr-.
că slugile trebuie să so fi mirat cumplit, să fi ră ganizm, progresul îe, cînd dezvoltarea acestui ormas mărmurite, văzînd pe regele lor că duce cu ganizm luat în parte, cînd dezvoltarea condițiilor '
mintie lui un ulcior plin cu apă. Dar apa asta care sale de existență, sau mai bine dezvoltarea lor
trebuea să dreagă răul pricinuit de nebuniea-lui, paralelă, cătră o vicața mai largă, mai deplină,
Iera mal scumpă pentruMidas, de cît o mare în cătră o stare, de lucruri din care sînt înlăturate
treagă. de aur topit;' Do prisos să mal-spun, că
cel dintăl lucru pe care-L stropi Midas,1 fu sta- stingheririle impuse existenței normale a facul
tuea Bobocelului de aur, Ce-a-țl mal fi rîs, văzîndJo tăților șî funcțiilor normale și mulțămirel nor
în clipa aceea, cînd fața1 i se'îmbujora din nou, male a tuturor pornirilor. Avem un mers necurmat,
ctlm strănuta și bolborosea, mirindu-se că se vedea în cursul căruea funcțiile și facultățiile și-ating
udată peste tot și văzînd pe tatăl' său gata s’o mal maturitatea, mulțămită libertățeî și varietățel -ma
stropească încă.
nifestărilor lor. Ființa care evoluează . ast-feliă,
— Șezi binișor, tată, dă-mh pace, • uite cît mi-I duce o vieață inai largă, mai deplină, mulță
do udă rochița, rochița pe • care 1 am îmbrăcat-o mită prefacerilor întîmplate atît într'însa, cit
astă-zl abfea.
Bobocelul de aur, nu știea că fusese prefăcută și în mediu-i înconjurător, cari prefaceri au pus-o
lutr’o statiie de aur, nu-șl aducea aminte do nimic într’o atingere mai strînsă cu mijloacele proprii
.
din ce i se-ntîmplase din clipa cînd alergă cu bra avîntuluî iei.
Transportat în domeniul dragostei, progresu
țele întinse la tatăl său, să-1 mîngie.
Midas nu găsi cu cale să-I spue cît de nătîng ar avea ca urmare disparițiea acelor rele, canfusese, înse se hotărî să-I arată că acum se făcuse acum odestrăbălarearclațiilor sexuale.Vreu
mal înțelept. Duse fetița-n grădină, unde stropi besc, între altele, despre nebunica care nc tace
rozele cu apa ce-I mal rămăsese, cu atîta ardoare, să admitem o morală dublă, Una pentru prac c
în cît inal multe mii de roze înfloriră de-o dată.’- bărbatului, cealaltă rezervată pentru fenice/ r
Nu-I mal rămase de cît două lucruri, ca amintiră
de darul de a preface totul în aur. Nisipul de pe să vorbesc despre acea spionare nesuferita, p
malul rîulul, care de atunci mereu strălucește, ca care bărbatul o practică asupra femeeî, deși
puJbeica de aiir, și părul Bobocelului de aur, care geloziea, despre prostituțiea ce are loc apăstra un colorit mult mal dulce si care intr’adevăr căsnicie cît și afară căsnicie, despre acel c
așa Iera mai frumos.
gust reciproc, atît dc obștesc, și care nu r r
kEVlSFA IDEE1
“turi ajunse dc nesuferit. Vreu să vorni?țc i?nrc violența, atît dc-adcsca pusă în lobcSCi -burilor sexuale voluntare, despre fățărcul *c»a arc joc între araanțî, despre acea conificica cc ‘ ipuluî șî-a sufletului, care urmează din
rupeff .aatloptat în mod tacit dc toți, de a nu
obicei1* . jcsprc ceea ce privește partea fizică a
se vor tc- Aceste lucruri trebuie să dispară, mnldrag°s ‘ resului care se poate îndeplini în rcladragoste. Acest progres particular, însc,
țillc
cclelaltc progrese îndeplinite. Ici constă
!C Catrccc dc la îngustimea încătușărilor, a Ic’n- a 'lor si-a tot ce împiedică manifestările libere
^normale ale viețeî, la o stare dc lucruri largă,
V chisă, nemărginită, intr’un cuvînt la conipledcs iea ne care libertatea o aduce cu sine.
V Admițind înse complexitatea în chestiile dc
i anoste, ce-ar rezulta dc aici ? O evoluție în
^monie ’ cu complexitatea unei viețeî în gencral progresivă. Ar rezulta disparițiea dragostei
109
și-n totalul lor, mijloacele dc dezvoltare neapă
rate pentru formarea caracterului integral. leu
nu pun dc loc in riadul întâi urmările pe cari
le-am putea dobîndi din punct de vedere fizic,
al satisfacției sexuale. într’o economie mat înain
tată, această satisfacție ar aVca mult mai puțină
însemnătate de cît asta-zt Vorbesc in general
de urmări, dc acea mdturitate, dc acOa plină
tate de viCață, pe care o produce exercitarea
facultăților și funcțiilor, cînd astea se îndeplinesc
în diferite direcții. Vorbesc de bunurile -viețeî
complexe, de vicața bogată a experiențelor, dc
vieața în care dragostea ocupă locul ce i se cu
vine, ca înrîurirc dc mobilare, dc gingășie, cu to
tul socială în manifestările îei, care complectează
pe individ și tinde să facă pe fie-care membru
al rasei omenești mult mai simpatic altora.
Baza fundamentală a progresului ie libertatea.
Intr’un regim de libertate, tendința dragostei Ie
dc-a-și întinde manifestările iei; nu dc a și le refată dc'° nou’L f.ormă dc drag°s,tc> strînge, Pcntru-că, într'o asemenea stare, aceste
care°făra să fie numai dc cît mai senzuală, s'ar manifestări trezesc mii de înriutiri gingașe și înîntinde asupra unor obiecte mai variate, într’o mă suflețitoarc, cari dezvoltă asociarea celor două
sură dreaptă sau diferită. Cu alte cuvinte, ar sexe, cînd asociarea aceasta, ne mai cunosCînd
rezulta o vicață de dragoste mai întinsă, o ma nici o stavilă, are loc în chip liber. Iele dobîn.ctivîtățeî,
dese, o însemnătate vitală pentru formarea innifestare mai largă și mai deplină a ac
........
a funcțiilor și-a facultăților omenești, ~o vicața divîdului, o însemnătate fundamentală pentru
statornicirea celor mal ridicate tipuri ale viețeî
dc dragoste’carc ar fi de acord cu evoluției
versaîa a ființelor și-a lucrurilor, care ar î;întîlni sociale.
Variațîea domnește în toate: in hrană, litera
intr’un anumit număr de obicctq deosebite, pu
tința de a se manifesta în chip complex, și care tură, îmbrăcăminte, locuință. Dc fapt, fie in mers,
ar ajunge prin atracție reciprocă, la o mulțaraire în vorbire, in căutarea plăcere! norîhale, în-toate
domeniile în care-șl desfășură activitatea, credeplină.
j evoluțica ființei umane atîrna mal pre
Dragostea caro se mărginește numai și numai ștcrca și
de-o experimentare mal largă, maî
la 6 ființă singură, făurește in juru-î și întilnește sus dc
d-' ’toate
*■
tot soiul de cătușe și piedici. Faptul că ne su variată.
Sănătatea și dezvoltarea fizică nu sc capătă,
punem de bună-voc la toate astea, nu înlătură
nici dc cum înrîurirca lor restrictivă. Ori-ce om de cît prin feliuritele îndeletniciri, iri carîsc ocupă
cu judecată deplină și întreg la simțire, se va în chip armonie atît corpul cit și organele lui. Nume
ale micilor, ca a pipăi, a
întreba cinstit, va mărturisi, că nu o dată în roasele întrebuințări
..
‘
, a împinge, a trage, întrun cuvîeața-i a întîlnit «pe ciue-va pe care l'ar fi putut stringe a înșfăca,
trebuit
vînt
miile
de
întrebuințări
la cari acestea s’adaptă,
iubi», dar, ca să-nlăture o durere reală, a
»rtnt-tnîîlf*
înbr/>?
să alunge niște sentimente foarte puternice și să le asigură dezvoltarea și funcționarea. Tot așa
renunțe la niște gînduri încă vag formulate. Por și cu ochii, a căror agerime de vedere se dez
nirea firească a sentimentelor afectuoase, care voltă pe măsură cc se excrcitează asupra a tot
constă în a se răspîndi și întinde asupra a mai soiul de lucruri și în toate feliurile dc condiții.
multor fiiriți, firește Ie stăvilită dintr’o dată, Tot așa cu picioarele, carilc se dezvoltă pe mă
dîntr’o mulțime dc părți, dc înrîuriri foarte pu sură ce s’adapteâză cum se cade cu Umbletul,
ternice, și foarte numeroase în vieața zilnică. cu mersul, cu săritul, cu fuga... Nici un organ nu se
sustrage
Icată din ce pricină dragostea monogamă, silită^ poate
r----- ---------o- de
-- la necesitatea
_ unui
_ exercițiu
’.catucacca ur.
aizbîndit să înrădăcineze atît de mult îngusta complect și variat, dacă vrea să
sa a
alcatueasca
un
’
Iei concepție despre dragoste, că dragostea arc membru desăvirșit al orgai
organismului.
Ic terenul
acum o formă anti-socială. Toți inșii cari iubesc, intelectual, variata în'rcbuințarc a tun cri. lor ce‘ntr’adeyăr se silesc să țină pe ceilalți departe de rebrale îe cu totul neapărată, pentru dezvoltarea
mhțcle iubite, sau nu le îngăduie sa se apropie acestor funcții. A calcula, a-și aminti, a cugeta,
c lele de cît cu rezerva datorită sau cu res a se călăuzi prin auz, prin vedere sau prin alt
simț, a plănui, a judeca, â compara, leată unele
pectul datorit unei proprietăți individuali.
ri-cît ar fi de atrăgătoare calitățile ce le-ar din însușirile cari alcătuesc privilegiul spiritului.
avea o anumită ființă și dintr’un anumit punct Astea înse nu se pot dobîndi, de cît prin eser5 v.edere, cu toate astea, tot putem presupune, citarea variată a facultăților mintale. In do
vra * a'tc fiînV Pot să albă, din alte puncte de meniul imginațieî, tot așa'se petrece. Sănătatea
cu .Crc' calîtăți tot atît dc atrăgătoare, Cu alte si puterea dragostei, se dezvoltă ca și sănătatea
zug^v., un
U.. plugar, -■
fai“- mintala sau imAȘ-mătoare, prin
jn»1-0 c’ putem iubi un cugetător,
un
artist sau un alt lucrător, afirmarea tuturor (acultaților afecte și prin ar lidin iubirile astea, cit carea lor la un număr fchunt de inși tot intr
�HO
*1
REVISTA IDEEI
aceea-și măsură sau într’o măsură deosebita. Dra stare dc lucruri, din care, mulțămită jnr:. .
gostea unică, face pe cel ce iubește m postare bine-făcătoare a vqhtmiiM sau a cîtiInci iC|
" gelosiea
' i ar dispărea cu totul, cu tot i •
să guste tot CC soiul acesta special deemopc cu- gostei,
prinde intrusul ca bogăție și varietate dc ex- Iei
ie, dc
do necazuri,
„oraatiri. dc minciuni sfiicioase si de?’U’
bolnave.
Iubitul
multiplu și-ar da samă, Cu
presii. Te cind dragostea pluralâ, culegmd din
c. părți
ui ' icz.uii.țkbu.0
_______
farmecul dragostei purcede din faptul că îe*11)0^
diferite
rezultatele _
carî-iișoțcsc
dragostea
'ți^nală-^dr^o^tea fizică și dragostea emoțio- . goste, icar nu din faptul .că-i monopoliZatâ ^’
emoț:—•
na.u Si
nală
și fizică
fizică tot
tot o dată, trccind prin toate trep- mai cunnd, că Mșu ar mcerca s o monopolis
tele de mulțămiri pe cari le poate procura dra- îmbielșugată, crescmd, cu cit Ie încurajată' -■se.‘
gostea^ sr
scVa
gostea
va “acorda mal armonic, mal viu, cu mult,
’»• expresie ™-n,
al5 .n
normală,
în plinătatea si.• ,.maî
vieți Înaintate, sentiment^
..
celelalte capacități și facultăți ale ființei omenești.. lățea îcî, a unei
c ipacitățișifacultățiexercitateși
_
dezvoltate
dezvoltatela
latcllCi.
fcliîi. atît mai dulce, cu cît îl împărtășim cu mai
Să ne închipuim o societate înaintată in toate dintre semenii noștri, icată cc-I dragostea,
a* Cmd
ne bucurăm dc dinsa
normal,
ic
privințele, in care toate facultățile, toate func- —
-----------1 dragostea
.
T : îc co.
țiilc individului au toți sorți să se manifesteze municatiyă, îmbielșugată, inspiratoare. Intrepim°"
Intrcgimea
în voe: condițiile de . producție și de repartiție Iei ii atîrhă de varietate. Vitalitatea-i atirnă
atirnă de
fiind în armonie cu bunăstare universală și fiind numărul de obiecte cari-î dau naștere. Asa /
deschise toate prilejurile cu putință pentru edu ca să s'afirme în toată plinătatea, ca să-sî n“ ’
carea și cultura intelectuală, în această socie treze toată frăgezimea, dragostea cată, firest '
’
* 1
tate, dragostea, ca și celelalte manifestări ale să fugă de monotonie.
personalitățel omenești, ar suferi toate modifi
într’un regim de pluralitate, familiea, adică
cările necesare, spre a fi de acord cu toate in grupările izolate, alcătuite di’ntr’un bărbat, dintr'o
teresele și dorințele unei ființi complexe. Multiplă femee și din odrasla lor, vor pieri, ca și pros
în expresiile Iei, înlăturîndu-se ast-feliu proprie tituțica. MUlțămîtă progresului domnitor in cele
tatea, geloziea-și celelalte manifestări bolnave lalte sfere și independenței economice a feale dragostei monogame sau anti-socialc, dc-un meel, va dispărea și forma de proprietate se
caracter complex, dragostea ar lua loc printre xuală, care se, chleamă familie, ca și eelel^lte
înrîurilele cele mai înălțătoare, cari ar contribui proprietăți. Un bărbat, care-ar iubi în chip mul
la perfecționarea, la rafinarea și la înobilarea tiplu, o femee care-ar iubi în chip multiplu, nu
vor mal căut'a sa monopolizeze izvoarele dra
omului.
Luindu-și locul, cuvenit în economica socială, gostei, din care sorb pentru sine o fericire aparte,
ne mal excrcitind asupra ființei iubite nici ab nu se vor mai sili să-și izoleze tovarășele sau to
solutism, nici tiranie, încetînd dc-a mai fi o varășii, să le păzască saît să-i păzască dc vre-uii
stavilă pusă dc-a curmezișul largului drum al cintrus», ca și cum ar fi vorba de-un bun ne
emancipare! omenești, dragostea, nu numai că ar mișcător. Cel ce iubesc și cei ce sînt iubiți, atit
lăsa pe orn liber, să se dezvolte în voe, dinsa un sex cît și altul, vor experimenta, in afccțiî
s'ar număra printre cele mal puternice stimu multiple, niște plăceri pe cari nu poate să le
lente ale dezvoltăreî sale.
procure alta nimica pe lume, plăceri fermecă
Inchipuiți-vă o vieață deștul de înaintată, o toare, cari vor scăpa dc la grozavul blestem
vieățâ în care toate funcțiile, toate facultățile ar de-a fi «anti-șocialc», blestem care apasă acum
fi destul de dezvoltate, prin întrebuințarea liberă asupra dragostei monogame, ca și asupra ori
și variată a tuturor lucrurilor. Relele .firești ale cărui instinct anti-social, blestem de-a fi o încu
dragostei
monogame
mai avea ființă., Re- rajare la ură, la vrajbe, Ja exploatare, de-a par_
. _
n’ar raai
stricțiile cari încătușau emoțiile ,dc dragoste pie- ticipa la menținerea societățel actuale, în durere
rîn/1
rrmrtyiAa
tirimetn , fTrn'/nTrn
StrillltOTcirC
rind, geloziea, această grozavă boală a drago
stei, ar fi lecuită. Ar pieri prostituțiea, această
Mulți din cei cari sînt în potriva dragostei
cumplită urmare a căsătoriei, ar pieri cu toate libere și a diferitelor Iei concepții, pun înainte,
urmările Iei funeste. Ideile de proprietate,. , cari
.
ca singură întimpinare, durerea care-ar urma din
desfigurează, cari pocesc o relație socială atit prefacerea necesară. Dar, care prefacere știinde frumoasă, cind ie
loc alipi- țifică’, literară, socială, n’a adus cu sine durerea?
Ie normală, ar face
1
rilor cu totul voluntare. In sfirșit, această înfă- Ca și cei cari s'ar împotrivi unei operații chi*
țoșare fizicăL a dragostei, care precumpănește rurgicalc din pricina durere! la care iea ar da
astă-zi, .din pricina restricțiilor econoniice,
.
, soso- naștere, aceștia uită sau se preface că uită urciale, morale și religioase, care zugrumă drago- mările bine-făcătoarc ce vor urma durere! carc-i
stea,. înfățoșarea asta ar pierde. Iqcu-I de frunte spăimîntă, și această durere, cîte-o dată numm
și ar lua loc printre manifestările obicinuite ale închipuită, îl fac să fugă de sănătate. Relele.
. vieței sociale.
cari izvorăsc din relațiile de .dragoste, cum se
.lle cari
Sub regimul dragostei variate, multiple, o femee înțeleg a-zl, răspund la toate intimpinâdle
_____________
___,t . mai 5
ar putea să, iubească mai mulți bărbați, Pe unul, s
’ar face. Există oare vre-o priveliște
bbnd și simpatic,, pc altul, fiind*că-j în- nîcă.de plîns, mal grozavă, de cît aceeacC
drăzneț sau.vin.jos,
a.„-,„*«4^ pe altul, fiind-că-i un muzipant
.
t prezintă, nenumăratele scene la cari dă loc,£a
desăvirșit, pe altul, in sf.v.-Jt,
că I un,învățat loziea? Cite mii de inși nu zac oare șub
sfirșit, fîind-că-1
je
de frunte. Acești bărbați, ia rîndul lor,, ar iubi bănuelei? Cite alte mii de ființi nu-s istov,1 c
mai multe femei, cari, ar fi iubite, fie-care, de mai invidie, o fică a geloziei î Nu sînt muncite aPr0^f
mulți, și așa mal departe, Dc aici' ar urma o
toate inimile, oare, de teama ascunsăj ca
REVISTA IDEEi
111
ic cele iubite? Și cite milioane de
ANATEMĂ
ft ni11Tia‘ ICcerâ oare prostituțiea, dintre cele mal
flori nu se
ncanluluî omenesc, numai ca să
S'a publicat în :La Bibh.otheque Materialiste?, un
trutn°aSC n jn lume aparența monogamici ? Cite volum «La Morale», dc Yves Gnyot, Reproducem’ din
sc PastrCZi7Vorăsc dc-acolca, nu lovesc de obi- capitolul consacrat în volumul acesta, «moralei teolo
gice», rîndurile următoare:
b°alc-CC-tatea ? Cite cruzimi și cite grozăvenii
Fenomenele n’aif de loc o voință capricioasă. 1ele.si.itt
cciO sa atâ zilnic procedura divorțului, care cîrjiiuite
de legi, iear legile, (lupii frumoasa definiție a
nu nc ^ntr^ cit-va vălul vieței conjugale de lui Monicsquieit, nu-ș alia de cit un raport necesar,
snn,!Ke
care purcede din firea lucrurilor chiar,..
a-zl?
Hourilc noueî concepții sexuale se vor
AlgonoLinul. — lr« sd' cică nu iede nici uni folos,
Ci-fcsta cei mai_ pătrunși dc concepțiea asta, ca sii jiu îngrofiat împreună cu flinta, c.n ghioaga, cu
ciubucul,
cu vă-pselelc mele de înfrumusețare. .Nu Iede
vor sluji de pildă restului
nici un folos să-ml mal îngrop femeea la o tallii sau
sc vor
cel ce y'or
vor băga
băga de
dc samă
cama bunele
bacele rere
la uu loC cu vîsla, și
căldare și c'u curea cu care
lumei. lea accstor prime
rind jpe rînd sil-șl icgt-,
...v. încercări,
--------------- -----lege, ș-i
și pe lumea ceatauucealaltă- ca șt
și pe ini
lumea asta,
zultat-nta a le imita. Ș’ “ ținem socoteală poverile pc cari trebuie să le ducă-n spinare.
Și dacă
BZalaezul. — Nu le de nici un folos să- mă -mat rog
vor cju
tea va îndulci foarte mult epoca
pesta capul
cUm-ca
5
că pc cei pe cari geloziea îi unul ipoyaitg» de-ul mțntivașilor, să aducă peste
dG ^AStăV vrăjmaș!, îl vor uni niște legături vrăjmașilor miel nenorocirea ort moartea. Și teu nit
mal pot ji jucăriea caprițiilor Iul Jt-liun
fa-f k dacă ținem socoteală de educațiea tiO preoteasă din inaulele Sandvioh, — Oamenii
frațeșt >
s_ .ntre ;n programcie fti} vii, pe3 cari i-am dat pradă rechinilor, ca să-l fac pe
aceștia
’SSta sexuală cit ?i studiul răspunderilor — mal blînzl, au joși niște victime, zădărnici. Peleu
nu-șl mal are sălașul în marele vulcan din Havatf
aUt caută a avea, suferințile ce le va pncinui
Un Abipon.—Ăăifuș/rie acele, ce zboară prin văzduh
CC netă evoluție, nu vor depăși bucuriile cărora noaptea, nu-s așa dar duhurile celor morțl?
Un xlsohimos.—N'am să mă mal d uc, după moarte,
-aCaie va da loc. Teama bolnavă de «infidelitate»,
într'o lume în care soarele va străluci de-apururl, și
1Ca fi făcut loc sinccritațci reciproce. Grija pă unde v o iu putea mînca, mereu, cîud.mi-a fifoame, numai
rinților pentru viitorul copiilor lor, în privința vilei^de mare, șinumat pești și păsări, ce-mi vor veni
aceasta, va pieri, față dc educațiea ajunsă ocro la niînă i
Un Australian.—Și leu nu trebuie să mii mal ^în
titoarea intereselor tuturor. Greutățile perioadei dese
c'am să fumez o dată cit mi-a plăcea ?
de tranziție, vor fi dezlegate prin cooperare in
Un Osaș. — Pielea cu coama jupuită de pe tidva
vieața familială. Toți copiii cari se vor naște, capului vrăjmașului, atîrnatil de-asupra- movilei mor
vor fi’primiți cu bucurie, penthl-că atît un sex, măitului mieii, nu mi-l va face pe-acesta rob, pe. cea
lume?
cit ș’/altul, emancipați de concepțica negusto- laltă
Tasmanianul- — Nu mă voiu duce iniro insulă, in
rească a dragostei, vor xprîml răspunderea de-a care să fiu prefăcut în om alb?
Vitianul. — /Ipa dar, Bolutunul nu mai are ființă ?
îngriji de existența noilor născuți, ca un fapt
Sufletul mleu nu nțai are nevue să caute un dinte de
firesc al vieței sociale.
cac-L-alot, ca să se poată duce la piscul tul Waua Lcurn.
Cei cari se simt destul de tari, destul de en Si acest dinte nu se va mai preface îiitr'un copac uriaș,
tuziaști, ca să-ndrăznească să fie premergătorii în vîrful cărtiea să mi se urce sufletul, ca să aștepte
‘ ” mișcări, pot să albă curaj, dîndu-șî samă sufletele nevestelor mele. Și a esteu nu vor .mal trebui
acestei
’ dragostei
’
‘ " se
-- spulberă, sugrumate, ca să mă poată ajunge pe muie, și să mă
că vechile concepții ale
poală mintia de z-ul Navayalu?
vrind, nevrînd, așa că-ntreaga specie se zbate
Ahantianul — leu îmi ucidfemeile, sclavii, supușii, .
să se fac un măcel întreg, că să-iul pregătesc alai la morîntr’un haos. Aceștia pot avea un motiv,
mc
’ ‘t cu ideile mîntarc, și tu susții ciim-că alaiul asta nici nu există ?
bucure, gîndindu-se că trăiesc potrivit
Itfegrul din Gabon. — Nu crezi cil vrăjitorii au
ființei omenești,
a căror îndeplinire va «asigura,
'
farmece cari omoară?,
oJ vieață normală și rodnică.
Negrul din Congo. — jVm maf trebuie ta? sa omor
In toate direcțiile, progresul începe și sfîrșește pe mama, să se prefacă într’un puternic duh?
CU V
‘
A
.
.
lăontozuma — Zugriunarea celor So de. mii de ființi
varietatea, cu complexitatea. Ani căutat să
f' t oare nici o plăcere Iul Hințilopotclii ?
Ic
omenești,__
n’' a făcut
arăt limpede, cum că plurarltatea în dragoste
<’ _
O lună întreagă de
d< serbăturirc a zeului Mușiahualt, ni?
forma normal socială, care trebuie să îmbrace face nici atiia ispravă,
pentru jertfele sale, cil o duză
legăturile de dragoste, și că relele asocierilor, al; bunii- de mercur și ioiliir de polasu?
Incașul. — Pashucamac nu mal cîrmuește lumea ?
căror legămînt li-1 dragostea, nu urmează nicii
Un preot din Polinezla.—Adevărat să fie., că lumea
din progres, nici din libertate, ci dimpotrivă,,
Ji altă ce-va de cil țeasta broaștei Tarrao. Nu mal ie
din restricții, din prejudecăți și din șirul de greșeli; ar
uevoe de adus jertfă din toate începuturile Iul Alorai,
Pe cari le trezește neștiința. Dați-Î locul cuvenit și Leu să nu mul am puterea dcra tabua ?■ ,
Kiiondul. — Lui Tarri Penu i-i tot uiia, dacă t
*n economiea vieței, și dragostea devine o bine
.
facere, un izvor de inspirații, care ne va înriuri se trimet uri nu, femei vii ?
Un Veda din Ceylan. — Duhurile piorțilcir nu mai
warte puternic, spre bine. Impledicați-o, incătu- ce.- carne dc maimuță ?
t
, ...
■“V-o prin restricții, prin reglementări nefirești,
_______
Cfo.a-Tnanul
Biongol. — Jvxțasunle mele, convulziile
•dragostea nu va mai fi dc cît un bun îndo- melc sjinte, uu urni sini de nici un folos? Toba mea
nu mai poale evoca spiritele §i nu mal j'jnt-e
ljklcl adesea un izvor de- rele. Fie dragostea magică,
..... .
smulge din puterea acestora sufletul calul pe moarte (
,
Cra Și
și iea va fi înțeleaptă, va fi cu minte.
Magul. — Magica, astrologiea mea, duhurile mele,
K A..BARNAnn.
In Romîneștc, de I. NeagU.
nlt inai au oare nici o putere ?
Mandarinul. — SHșfif, așa dar, că unul dtn fele trei
suflete ale omului nu vine su mal sălășluească în
chiliea străinoșiloi, și că o raclă, de lac aurit nu, mal
ieste un lăcaș plăcut pentru cel de-al doilea suflet ?
I
1. t
'< 1
’ib
ll
I
ijT
f
i
�lk>
SijyisrA mKEt
sxî zic) că împăralul Laă-KtiiMny avea dreptate cînd
zicea cu toate religiile sint mincinoase, și deci (oaie sîiil
deopotrivă de vrednice de desprețul!, i
Japonezul. — Așa dar nu mâl Ic o balenă mare cea
care face sa sc cutremure pilmîntul ? .?/, după moarte
nu mal le nici o judecată ? Sufletele păcuțofilor nu mal
sînt cufundate iu impărâțiea adîncurilor, și nu mal
Ieste de nici un folos să mal înălțăm rugi Kumișilor,
sirălucițil noștri străbunii
Eakirul. — SA mă fi Lăsat oare, să fiu înțepenit,
vreme-dc două-secl de ăul,. pe-un scaun, cu piruami-n
șeaut, și putreziciunea șezutului să nu mă mal îmbăl
sămeze pe ccca lume?
Dolai-Liunft.—Moaștele pe cari le făuresc pe scaunul
mieu găurit sn numai alba nici o putere tămăduitoare?
Aryasul Ved.—Fonii din privirile îndesă nu semal
întuamr oare ia certul I, și suflarea incasă nu se mai
intoarne la vînturi ? Sufletul mieii să nu se mal ducă
să guste fericirea desai irșită, în Paradesa, care se află
de-usupra firmainentulnl, și sufletele cari sînt dc pe
acum acolu, s.l disprețucască oare orezul fiert în lapte,
pe care li-l aducea prinos in a i pa zi a ainel? Sănii
lovească Indra cu trosnetul în nouri, să nu facă Id sa
se reverse ploile firește pamintui fecundat ? Să nu con
ducă Rudră turma
mugindaa
cari sînt
irmi» niugtnua
a măruților,
maruiiiur, cart
sine via
voi-
turile ? Să nu fi
fie• Agm, focul, căldura vitală și principiui cugetător /f Și
Și să nu-f- placă Iul Agni untul topit ?
Sokyu-Muny.—Zici că n'aș fi reîniieat în minic-ml
* . <
. rrccuie?
.
amintirea incarnărilor
mede
Zici că țoale pla-.
udele
nar alcătui o grămadă
grămada mal mică de.
neiele >iar
de cit
uit osemin
tele fia cari le-am însuflețit leu in diferitele mele stări
de păcat, că apele pămiutului n’ar fi mal puțintele de
cit băltoacele de singe
,lSti ce-au Curs de pe urma nenumă
ratelor mele decapitări,
dar. pc cari le-am îndurat pentru
fără dc legile mele?
Brahmannl —Tr»/>al mlcu sănii fie teaca sufletului
oare, o emanare din spiritul suprem ? Să nu mu pârăsască oare sufletul pe cînd leu dorm ? Șt, după moartea
mea, să nu mal treacă din transmigrare in transmigrare?
Dac-ar fi păcătos, să nu mal fie usîndit oare la chinuri,
în iaduri, șidac-ur fi neprihănit, virtuos, să nu se mai
înalțe mai pre sus dc cît luna, până la lăcașul și pa
latul Iul Brahma, să nu se mal întoarcă din nou în
esența divină ?
Rabinul- — Nu crezi că lehdva a dictat poruncile
lulMoise, pe muntele Sinal? Nu privești ciuma ca unul
din îngerii miel distrugători ? Nu crezi C
flaiul
‘ ' mieu
că suf
se va duce in seol, țară întunecoasă, subpâmînteană,
«tihh,,,n4„fwrt
și închisă cu porțl ? Nu crezi că a mînca carne de
epure ar fi un păcat, pentru-că, cu toate că rumegă,
n’are unghiea despicata, și că a mînca carne de p^rc
ar fi de-asemenea păcat, pentru-că cu toate că are
unghiea despicată, nu rumegă de loc?
Preotul Egiptean. — Osirts, întrupat în Apis, și Isis,
cu cuantele de vacă, sora Iul și soțtea, să nu fie zeii
binelui oare? Typhon nu-t oare principiul râului,f întrupa! intr'un crocodil, Hurus, fiul lui Osiris și Isis,
sa nu fie biruit oare de Typhon nici o dată ?
Preotul Latin. — Utigeie să nu rostogolească oare
acele ape cătrănite, cari să facă de nouă ori îmcunj-.rwl
iadului? Caron, cu barba-i albă și întîlcită, cu ochiul
neclintit, aprins ca un cărbune, învestmîiitat în haina
Iul murdară, să nu mal fie oare luntrașul care să
treacă umbrele pe celălalt tărîm ? Sa nu mai fie de
nici uit folos a se mal pune în niîna mortului acel
obol, fără de care, neputînd să plutească vama, ar fi
respins de Caron fără de nici o îndurare ? Cerber să
nu mal fie oare un cine cu trei capete, cu lătratul spăluiîntător? Pluton, cu coroana în cap si în mină avînd
un sceptru do pajură în vîrf, să nu fie siăpinul in fernulul oare.iear Froserfiina, regina tul? Minus, Eak,Radean??n ^A AlU fe °are ^tdec,llto^ acesior inohorîte
imțârății? Ilecate cea cutrei capete, să nudilemefurit e răzbunătoare în prada cărora să fie dațl cel cuzull in ispită? Alcxo Tistfhoncși Megera, să nusufiue
- ^tcaxne '^lli lcgM dc roata lut, încins
t T’ CU
def^;'^\uu fie
prin văzduh, intr un vlrtej nesfirșit? Ststf ,să nu se mal
chinuească custînca și s’o fi așezat intr’un loc ? Taiital
să nu nial sufere de sete, să sc fi adăpat in tihnă, iear
biftoiul Danaidelor să numai fie gol șt să se fi umplut'?
Eurvnom,
vinătă ca pînteceb<
,----- , cel cu fața
■
i ■
stirv,■ .să nu mai roadă panii la unse lri{f,urf,
Jcar
de fericirile cîatate de Vergii ?
îăarabutul. — îngerii morȚd să nu mai vi,. ..
ceceze cadavrul în groapă ? Să nu mă »
, tni
cf
unde curg
:urg rîurl
ritirl de.
de lapte și miere și Sli
*’i r(l|fi
drăgo-dirile huriilor cu ochii
....
desfăt de driigodirilc
ochit mart
e ”'“ "iqj
de culoarea ouălor de struț ? Sa nu1
cu 'pielea
pielea dc
brățări împodobite cu perle și să nu mal fiu >H,ui P<nt
cu haine ele
mătăsii ? Păcătoșit
de mătușa
Păcătoșii să
: nu se‘»ia[C^‘'n‘'itai
oare, copleșiți dc toate fără dc legile lor, înlr'^'^'^t
dc foc,
nu mal A
fie adăbațl
adăfiațl cu apa'clucot-t^'1'1''-'
...și să
.............
să Ic ardă mărihituele ? Alah s<î na luai lie
și Mahomed profetul său ?
re ăla/,
invlrtltor — Să n u-mi fi prâb,-1-,
Dorvișul Invîrtitor
dar luata vieuța,de iii- tnir’iin vîrtej iiesfir.sitî ''.
- Depiîug pe
pc sfintei
sfintd'
Șantanul. —
c:i-ajul ca să-mi
-mi surate,
sărute, uncie pârli ale trupul
trupuluț fCui
*'ă (>uată s<l- le aprindă, că n’au sa aibă nicio
îrent^i!^.
Toriuomada.—N'am avut a.:a dar dreptul
zece nul de evrei și să fac să-și iec. pedeapsa
dc mii de eretici, de schismatici, de rătăciți " ° ’««0
Abatolo din Ohayla. — In timpul celor ib1 n*il a[
iniei, cît am stat ui Ct'Vcna, ăin torturat asa i
protestanți pe. nedrept, pe nedrept Le-am vîrittrecuțite sub unghii, și pe nedrept am legat de
mame cu copul de (iță, așa ca pe cînd sinurile
poctieau
pocneau sub apăsarea lapt. lul, copiii se stiug&
picioarele lor de foame.
b ‘ 11
Otttoohlsfcul. — Alunei sfirșitul cel de pe țir,M ai
omului nu mal ie moartea, judecata și Mulul. Mullri ,
nu mai iusamnă despărțirea sufielulut de trup. Tru^,
nu va mal învica learâ-șl la isprăvitul lumti. Surirul
nostru nu se va mai înfățoșa
înfițoșa înaintea Iul
lui D-*eu,
D-teu, «A ni
judecat după bunătățile și răutățile noastre. Sujlticlt
curate nu se vor mal
urca
la
ceriu,
care-t
mai
care-i Idca^ldulăcașuidcsfătărilor,
f'1'
iu
' i care serafimii și sfinții se bucura
bucurii de oft.
op.
ricire vecmică
ș—
vectnică și deplină, prin vederea și_x_
aproțieru
■' fieful celor cu.......
M
lui D-seu, Sufletul
păcate dewmoarte
mal duce în iad, care-i un loc de chinuri, în careosindiț-il vor îndura, la o lată cu diavolii, cele mal streșina
cazne, cari nu se vor mal curma nici o dată. Sujielth
cari, cu toate că curate, dar cari n au fost scutite-w i
) sau cari
îtifishiii.i*
totul de «î/rP-tZfi
vre-un păcat mtitin
venal,
n’au îndeplini-' !
întru toiul dreptatea lui D-zeti, nu vor mai merge a>tfelul îil purgatoriu Spovedamca nu mai ieste mhi- ,
toare. Biserica nu mal are puterea de-a dezlega in ută, ’
ceea ce dezleagă și pe pămini. Moliftele pentru sidMtl!
din purgatoriu sin: așa dar parale zvîrlite degeaba,i>
papa săvirșește o pungășie cînd vinde indulgențe. Ccd
făgăduesc nu loc in rații, întrebuințez așa dar mij
loace viclene, pentru a face să- se creadă in e.visl&ip
unei puteri și-u unei indulgenli închipuite, cu scopul tlt-i
deștept
ipta o speranță și-o frică, și in virtutea art.Ph
din dudul
Cu
din
Penal franțuzesc, ar trebui să fiu păh^
cu închisoare de la un an pană la cinci... fi sfintec
la Lourdes, nu mat tâmuduește bocitele irupeșd Ș‘ l/*
sufletești... Să nu m-il fie pe ceea lume nici o pedeap*pentru cel răi și nici u răsplată pentru cel bunii
— Nu, răspunde Liniștit, materialistul,
.
Preotul, în îngrozirea Iul, uită singele
potir. Papa ișl trage‘piciorul înapoi ue iubnfifi Pl
ce i-l sărută. Capucinul sc zăpăcește tntr
uită s/i-șl mal curețe corpul Iul imbîcsit de ifi
|}j
St. Labrul ișl scutură sfinia-l vermina, L'‘,r,,n():«//’ifl
ridică vălul, ca su vada mal bine pe asemenea >
Clergymânui ișl întrerupe psalmul, Pieii*tui t
ochii prooțl
mari și-șl
întrerupe
iotf
catugări,
de adormitoarea-i
toate tagmele, pred
toți,
preoți,
călugări, de toate
jâkirl,
brahmani?santoni,
dervișitagmele, bona,
îndreaptă, către iei un braț amenințător, ^jeine
/
nelegiuit, un răzvrătit. La
i'
ciHsie?te ade VuTurile la cart toată lumea
,tn farA dt> lc,rc. NL neagă spiritele, ^li 5‘
cu„? , ped^a
răsplata pe care acelui
Ic un nebun. .
Al,<rTnjn Franțuzește, de H
...
.....
1905i pctombre. No. XLVIII.
8.
București, Strada Epurilor, 10.
r
CUPRINSUL
ca un partid radical partidul nostru cel junimist,
în fața acestor partide nu mal încape de cît un
*
-nular și Cutru celsetoșl de mișcare.
singur partid, cel muncitoresc propriu zis. Parti
‘ usia.
dele burghezeștl reprezentînd o stare de lucruri
ontra rev<
Redus. Tle <J1»
cu înclinarea cătră trecut, îear partidul muncitoresc
1 copiilor. De Elll
reprezentînd o stare cu înclinare spre viitor... Fi
a ei rebgiea la Esclv"*
Jl’|e n<nn ’*ArtVd n punctul• de
Pe Bnrlm.
' vedere
vedere sociologic.
soc
rește că pe coama acestui un ghiu ascuțit nu mai
îe loc de întemeeat nici un partid trăitor.
"un NOU PARTID POPULAR...
Cine-ar veni cu Casa rurală, cu Legea tocmelelor agricole și cu Votul obștesc, ca platforme de
Clasul Conștiinței* D-lui Miile, s’a răspuns, agitare pentr-un partid nou, ar primi' de la mine 1
muritipioAoin
rScrMincnl
aitrrrl-iIT
rîtimiro
U1
cu {iotul'jignitor. Omul mărturisește
răspunsul, cum-că rsnrlîrlolo
partidele Iburghezeștl,
singure,
____ UXIX^Ifînanr^ n’or itrao
sînt fîmtM
ținute cs’orlmîi'S
’admită cîși 0U0
alte rvunnln
puncte, m-ii
mai rrrotza
grave, îqîn
^atmosfera’ în care
hălăduește-1 îneacă, c’ar vrea cînt
___ .___ —
i______ ________ i*
Ii leasă la un liman mai curat, și, pentru senti programele lor. Partidele burghezeștl, singure, sînt
mentul acesta, pentru gestul acesta, aș putea zice ținute să urmărească o politică de reforme, vădit
destul de frumos, i se fac imputări aspre, impu că-n interesul lor... Inchipuiți-vă un bun gospodar •
tări deplasate. Nu m’arn putut împăca nici o dată pentru animalele ce le are, dînsul face-un ocol, lei
cu bravadele astea, de aceea intervin în discuție, nu pune animalele acestea la o muncă prea mare
să dau o pildă de cum se pot lua în dezbatere și le dă hrană cu-ndestulare. Pentru-că numai așa
năzuințele unui om Admit că partidul pe care animalele acestea îi pot renta... împotriva unei exurmărește a-1 înființa D-nu Miile, din punctul de ploatări omenești nemiloase, nimeni I nu s’a ridicat
tărie
cît burghejii m5
mair nrirmpricepuțl, de cît burvedere proletaricesc, ar fi un partid fără senz. rmai
r,nV ccu
”^
r:o de nUK.irjȚbojn
*
' i cu celelalte popoare,
Admit că D-nu Miile nici nu prea cată tocmai să o
ghejil
mai~ culți. In concurența
Tei
au
dovedit,
fără
replică,
că
un popor de ex
înființeze nici un partid, ci numai cată, cedînd
unul neastîmpăr ce-1 mînă, după propriile sale ploatatori Te bătut, dacă dă jaf în materiea de ex
mărturisiri, să-și facă pur și simplu mai mult o ploatare, dacă nu menajază, cît mai mult, materiea .
viețuitoare... Ce ar putea să facă un alt partid mai
treabă,
iiiaua« leu pot s’asămăn pe D-nu Miile cu acei
-*
‘•■—1 vu
ce i-am văzut în Roma, îmblînd de-alungul mult, un partid care n’ar urmări fundamental re
pelican
mai mult un
imensei cetăți pe lîngă jgheabul trotuarelor, noaptea, forma socială, ce ar putea să facă mal
p—:..
------- 4------------- :------- _ 1—4—„r,
î„x
lîrziu,după-iicetarea
circulației cu o lanternă în—mînă,
partid popular, ca să silească burgheziea, a tot pusă facă reformele ce sînt în inteJdoar
““ ar 6găsi
ăol vre-o
viv-uovulăvv.-va...
că di.,
’.c- temică a-zi, ca sa
sculă ce-va... Pentru-că
din cele
mente așa găsite, ar vrea să înființeze un partid resul lei să le facă?... Să văd ce spune un alt gînVlille. Dar, ori și cum, ideea unui partid po- ditor... leu unul, cred că un partid ca acesta, ar
D-nu Miile.
mic, popular, ieste dată, și numai acei carii nu
nu aduce mal multă zăpăceală în spirite și ar face pe
ascultă zvonul mulțime!, nu știu cu cîtă nerăbdare burghezie să creadă, cu toată evidența contrară,
cum-că reformele, ce-ar fi să fie proectate, ar fi o
’ntiințarea acestui partid i-așteptată.
scăpa
Așa-că, dacă de D-nu Miile ne putem
|
r_ cedare împotriva intereselor Tei.
• • ;
Admit că sînt o sumă de oameni, cari, prin pocă iest a^r^u*nc^u"I. Atenții perfide, cari se •înțelege
sum^a 0 Prezumtie a susținea că le are, leatăoi zițiea sau înzăstrarea lor, nu pot face parte direct
- ■viu.ua.ui
HU ic
o do?,? Ha a?^l
’ f^ror nu
te uuieui
putem duium
atribui uc
de uit
cît din partidul muncitoresc, partidul acesta nu că
«ozâande naivitate, '-cari
de uu&id'iâgică
nostalagiea uiîui
unul compromițător, dar urmărind o mișcare prea migăPartid
‘U* isufăr
’Uiăi ue
Dnocum
™Z7, vum tratăm
uamiu nui
noi eicuicuicîc
elementele «La,
astea, loasă, de o practicitate prea mare și fără variate nuD-lur M.na.deseoPerit, le-a pus în frămîntare lampa anțe. Acestora nu le trebuie înse nici alt partid aparte,
frumn,1 e?’- Ce demonstrări utile,, ce demonstrări Pot remănea. pur și simplu, oameni independenți,
nerale Pe -n’ar fi Putut să facă asupra politicei ge- deși independența a fost luată și Tea in bătae de joc,
teze enne!-ce s’au ocuPat Pur
simplu să scru- oameni can-și pot exercita calitățile ce le au, șj
r_,
un
knta D',uî Mille Si să-l combată ca pe- cu-ndrumarea păturilor populare
și, cu a celor con
con-
ducătoare.- Si
Și '"fluenta
influența le-ar fi nemăsurat de mare.
de,nonskăbTUfrghez’ cum nu are de cît să fie- Ce H,,ratnare
nu Putean r •moase- N’au fost făcute, pentru-că
REVISTA IDEEl
a.reduce în ♦ Omenii din tradițiea învechită, de
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEÎ.
F’.re$te line totdeauna lucrurile la personalități...
Abonamentele se
-vniuaidin vom
vum căuta
canid să
sa o
w îndemuv
-- trimet prin mandat:
Plinim' c. ? - semnalăm
toate nx n.|ui_4...
..
- 10, str. EpurilorBucurești.
l°ate că cu totul sumar, săPoLșj
o îndeplinim
< p, MUSOIU,
> um
—___
.
. .
!n ^ta Partir?*!
11 rarxltl txxn..1..Y
tecului ___
vom
spune,
cum-că
Abonați! încă neachitațf cart voesc să prtmeasca ina*
°are> chiar SOr. burghezeștî, liberale, conserva- inte Revista, sînt cu stăruință rugați a ne trimete abo
Be iu«t nota.
uicale de-ar fi, putînd socoti oare-cum namentul pe data.
i
1
i
■i
;
■
1
ÎJ
�KfcViSTA JlJEEi
REVISTA IDEE!
114
Lui Spencer nu i-a trebuit nici un partid aparte,
ca sa poată să-și cheltueascâ toată priceperea lui
și să ajute întreaga evoluție socială, întru cît evoiuțiea asta cade sub influența ideel. Și tot așa nu
i-a trebuit nici un partid aparte lui Mill. Aceiaș
lucru l’aș putea zice de D-nu Panu, dacă arn face
abstracție de înregimentările sale trecute, și dacă
și-ar fi exercitai priceperea D-sale de-a adinei mai
mult problemele sociale, și nu s’ar fi mărginit la
problemele de politică mal mult sau mal puțin
superficială... Voesc să spun, ca un om pe care at
mosfera partidelor burgnezeștl îl îneacă, și care
nici în partidul muncitoresc, propriu zis, tempe
ramentul și trebuința de o mobilitate mai mare
nu-1 lasă să încapa, dacă are o înzestrare aparte,
poate prea bine, poate râmîne independent. Și dacă
are mai cu samă o gazetă în mină, iei poate să
desfașure o activitate, după dispozițiile lui, poate
sa desfășure o activitate colosală, și, înc-o dată,
n are nevoe nici de-un partid aparte.
Dar personalităție de cari ne ocupăm aice, căror
te-ar trebui un partid aparte, n'au toate-n mină ga
zeta lor și nici nu-s toate într’atît de-nzestrate, ca
sa rămîe independente, pentru-că ce Ie drept in
dependența cere-o-nzestrare aparte. Cum să se
miște acestea, și ce să facă, dacă nu ar avea un
partid anume al lor? Nici acestora nu le desemnez
un partid, care n’ar fi de cit un partid auxiliar al
partidelor burghezeștî, dacă nu se pot lipi curat
de partidele burghezeștî. fot indedendente, ori
cum, și personalitățile acestea caută a rămine. și
opera lor aparte, ar putea fi tot o opera culturală.
O universitate populară, în care să fie înfățoșate,
în toată complexiiatea lor, problemele sociale, aș
teaptă de mult a fi înființata. Și cîțl din cei acum
' rîvnitori după treaba, cari îmbla după partide aparte,
n’ar putea tace cursuri mulțumitoare, și n’ar uita
ori-ce veleități de manifestări ca membri al unul
partid, ori-ce veleități de manifestări cu cari neapărat
manifestarea lor de mstruitori independenți, pre cit
le vorba de rezultate, cel puțin ar ecmvala ?... Politica
burghezască și-ar urma, firește, desfășurările Iei, și
tot așa politica, lupta muncitorească. Ambele inse
ar fi influențate, urește, de îndrumarea ideală a
unor oameni, cari ar putea sa-și aibă rădăcinele
într’o pătură sau in aita, dar cari se vor ti ridicat
mal pre sus.de mvelui radăcinelor lor... Un apel
pentru înființarea unei universități populare, in
reliul cum o înțeleg leu, care să-și plimbe cursu
rile peste întreaga țară, cred c’ar avea cu mult
mal mult sorți ae izbîndă, de cît înființarea unul
netrebuincios nou partid popular...
P. Mușoiu.
BIBI.IOGBAFIE
XllbllolfCA pGllllril toți,
Ubturîtl Alcalay, ilucurtțti,
Calea luloriel, J7... Uibiiulcca aceasta u cârpi plan de;.i nu-I tocmai
acela de a reiate educațlea generali, cuprinde tutu-țl unele lucruri
ialereraute, lucruri «ari cerile cu «are-care disceialiniat ar putea «â fie
multor utile... l’/Hlru entaljafr, de adretui la hbrJrita editoeire.
Ueurif Kcuirn t luclilmorlle ruse-jH. 7'radutere din engleartle
de C. 1. lUnd teu. Uucure/ti. lidilura biur.'u/ul uiiit'trtal At. /. Si/rjittl,
tlt. Uagn l j,{J, jt. Exemplarul t.jo.
sufe. „. . O
U lucrare care desfășura
deși
nnțl omenești, pe cart numai desputi-.uiul
lotmnul ru.csc
rusesc a avut privilegiul
pli 1«
facâ vunțite, lul'ennțl cari. ne mișcâ,
..l, cu atît*
atita mal mult, cu cit nu ne vin,
ca mai de obicetC, prin mijlocire <i unei limbi masacrate...
taasacrate... ZX- fracurat
fi />in Ătant-l ea .Ventrd.
VEȘTÎ DIN RUSIA
Evenimentele desfigurate în timi,
urmă in Rusia, cari an cam îngen,S.
rismul și l'au adus la oare-care ced‘,at
fost atît de multiple și sau desfășH^rf> <Ui
iuțală atît de vertiginoasa, în cît
0
ori-ce înregistrare actuală, mal rigitr^
Ir adevăr, cînd sar fi vrut să sel"‘
unei serii de fapte, altele veneau să Iq1^1^
mult mal puternic, privirea. Așa se
de ce atîtea s’au trecut cu vederea sau a’uf^
registrate cu desăvîrșire sumar, slșaf‘n'
nutrește de ce nu găsim in publicațiile*
dialc, vrednice de crezare, priviri nial ,On’
de-ansamblu, lucruri caracteristice, doc"'1^
tale, asupra mișcărel rusești, cum ani fi**'
să împărtășim cetitorilor noștri. A fostoUt
careprea puțin de paradă șt prea fulgerăto^
mișcarea desfășurată in timpul din urmii'
Rusia, ca să se lase a fifotografiată. Și a”
prea puținiprivitori, pentru că mal toți au luat
parte ladinsa, au fost actori... Totu-șl avem
nu moment din mișcarea aceasta schițai
vrednic să satisfacă curiozitatea și să fie ja'[
în meditarea obștească...
p M
Petersburg. Marți, u/34 Octombre. Precum
icra de prevăzut, aproape toți funcționarii dru
mului de fier, din imperiul rusesc, sînt astă-zf
în grevă industriile sînt împiedicate, sînt întrerupte,
comerțul ieste oprit, griul așteaptă in gări, transpor
turi colosale, expus la ploi torențiale, sute dc mii
de scrisori sînt grămădite în biurourile poștale
și-n depozitele provizorii, firele telegrafice smt
tăiate în foarte multe locuri, circulațiea de-a lun
gul țârei ieste întreruptă, și poporul, cere, in gura
mare, libertatea, găsindu-se inse față în față cu
inși necunoscuți, al căror nume colectiv ieste ad
ministrarea, guvernul. Greva, pe care autoritățile
nu o prevâzuscră de loc și căreea ministrul drumu
rilor de fier nu i-a putut pune capăt, ieste pe calc
de a lua întinderi uriașe și de a da naștere Unor intimplări nepomenite.
In gările din Moscova și din alte orașe, călă
torii cari au bilete, dar cari nu-și pot continua
drumul, au incunoștiințat Companiea că lea tre
buie să le dea de mincăre și locuință, pănâ ce
trenurile își vor relua mersul lor, și funcționari
Companiei, temîndu-se să nu se întimple cjncȘ ic
ce rele, n'au avut ce face și au primit. ^ăla.°
rilor de clasa întăea și-a doua li s'a alocat ast- c
cite o rublă pe zi, pentru mincare, iear celor
clasa a treea, li s’a alocat jumătate. Dar .
cel cu bilet, fără deosebire, beau ceai de
ori pe zi, gratuit, și sînt îngăduiți să doa
noaptea, clac peste grămadă, în murdare
de-așteptarc.
mafe
Ministrul drumurilor, prințul Khilkoft, c
greutate a putut să plece din Moscova.J .
mai că a fost in cel din urmă tren ce-a p
dar îel însu-și a trebuit să se facă
iifl;
fiind-că iera dator, ci ca să lase mu ț
ca jj
preseia că și Iei a fost în aceea-șl Șitua',:»or dru'
ica, Stînd de vorbă cu trimeșii funcție0
115
fier, le declară că îel lucrează șase- semăna cu cele alte marilor ligi din celelalte
nuri101' dC casU’rT pe zi și că Iera mulțumit. Intr’a- părți ale lumeî, iele sînt strașnice pentru Rusia,
rc'tficc. j/^rica să lucreze ceasuri suplimentare, unde partidul stăpînitor ieste cu totul descom
sprc;;jui îi p"ca mărea leafa. Dar trimeșii grepus. La Moscova, ajutorii de farmaciști, noaptea
’"‘?ru
'ar ‘că asta »
dC
", foarte amărît, arătîndu-î trecută, s’au pus în grevă, și s’au dus la toate
P011! r ii răspunșeru»
L
nouă,lacomi
dc
știință,
au
prăvăliile cari vind medicamente sau prepară
■„ ffcncrațiea
să cetească. Răspunsul prin- ordonanțe, silind pe ajutorii de farmaciști și pe
C.1 R
1 p'dc timP» ca s"
-a să inpace pe asemenea oameni, să lase lucrul. In cîte-va locuri remaseră
’ne d
î nu putea
‘îel Ie spuse că
c ori și cum ar putea să numai patronii, în nestare să libereze medica
oa,ocnîJ ctt/un'ceas pe zi de cetit, ceea ce-ar mente, Iear în celelalte părți patronii nu îndrăz
«"ute.șasezccr
ace zeci și cinci de ceasuri pe niră dc Ioc să țină prăvăliile deschise.
iguiă că ceasurile lui de muncă icrau
Social-DemocrațH și Social-Revoluționariî, cari
n Și îi asimulte
£ur.a de cît ale lor. Se înțelege că
sînt partidele cele mai bine organizate din țară,
.cuifl mai i--_- convorbire dintre cele două părți, cari au planuri nouă, matur cugetate, sînt pe
toU aceasta,
puteau înțelege una pe alta, se pră- cale de a le executa cu hotărîre și cu izbîndă.
cari nu sC.
Iei au pus mal întăl stăpinire pe universități
ădi în vint.
P In provincie, pretutindenii sc țin întruniri, la și pe școalele superioare, cari servesc de locuri
cari pot să icc cuvîntul orî-cine,
ori
, sc formulează de întrunire tuturor ncmulțămiților, fâră deose
...|^;.>k*t-rnhpn n’n
crcri de care administrarea
n ar vrea să țină bire, după cum mînăstirea Jacobinilor servea pa$aInă dac-ar putea, și n’ar putea dac-ar vrea,
vrea. trîbțîlor franceji, cu deosebirea că Rușii nu plă
|uîndu-se unanim și cu însuflețire hotărîrea de tesc nici o chirie...
In noaptea trecută, de la zece ceasuri pană la
a răminca în go-revă, pană cînd toate cererile greitisfăcute. Femei și fețe țin scurte unu și jumătate de dimineață, sute de fete, stu
vistilor vor fi sal
cuvîntâr.i pline dc fraze pitorești, originale, a la dente ale universitățeî femenine din Moscova,
'lirieu, cari te captivează, sau Pl,ne de cuvinte ținură o întrunire, spre a se hotărî dacă se vor
Tirteu,
Iele in grevă sau
sau vor continua cursul. După
înaripate cari șî iau zborul dc-a lungul imperiu- pune și iele
.uuțu, se hotărî, cu o mică malui, vibrînd in toate inimile rusești și întărind lungi și calde discuții,
îngădui
multe brațe ruse.
joritate, dc a se îngăc universitățeî să rămină
Oimbătare complectă, o îmbătarc revoluționară deschisă,
/•ine/.Viîc? rUr
dar numai «ca centru al mișcăreî revo
pare că stăpinește poporul întreg, care-șî ridică luționare, unde se vor ținea întruniri publice, și
câ un turbat capul plecat, și care-i hotărît sau se vor face conferințe.
Din năuntrul țârei, se primesc știri de întruniri
si picară iei însu-și, sau să pue capăt unei stăpinirl păcătoase, care prea încet își dă duhul. publice, cari N se țin, pe nepregătite, pe străzi,
Nu funcționează nici un tribunal al poporului, cari aprobă greva, dar cari se conduc cu o stăca in Franța revoluționară, dar execuții sînt în pînire de sine puțin obicinuită in Rusia, și care
dc-ajuns, săvîrșite in niște împrejurări cari ne dă dovadă de progresul făcut de populație. Astamintesc niște S-t Vchme locale. In fie-carc dimi- feliîi, Ieri sară, o mulțime de vre-o zece mii de
‘
‘
)re gara
:ață
nc;
. ogazetele publică liste de funcționari, de poli.- greviști, care înainta, din trei părți, spi
’ ‘ ’ ' ' " și chiar■ dc
1 senti Nicolae din
dîn Moscova, și care se izbi
!"u: de niște
{isti.de cazaci, dc administratori
—
pe lumea ceealaltă, de
soldați, cari scoteau săbiile „ț
și se pregăteau de
nele, trimese, peste no:>aptc,
k
’
atac,
se
abătu
liniștită
și
apucă
în
diferite
direcții.
niște oameni nepedepsiți, necunoscuți. In istoriile
lugubre, cu cari lumea se deprinde repede, ie Ici și colo greviștii opriră locomotive, dădură
vorba dc bombe, dc pumnale, dc revolvere, de drumul aburului și alungară pe oameni de la
carabine. Legea linșajului revoluționar, a înlo lucru. O mașină pe care o opriră și o făcură
cuit ast-feliti bunul plac administrativ, care, pană să plece înapoi, dupăi ce alungară pe mecanic,
in cele din urmă luni dispunea liber de proprie străbătu o bucată bună de drum, ciocni o mul
tatea, de libertatea și cite o dată chiar de vi- țime dc vagoane de marfă, pe cari le sfărîmă în
cața cetățenilor pacinici, de multe ori mai vred bucăți. Apoi, greviștii, avînd in frunte o femee,
nici de resplată de cit de pedeapsă... Cu chi alungară pe paznicul de la biroul telefonic, fepul acesta, printre hărțuclcle ușoare sau cxecuți- mea-conducător îndreptind un revolver încărcat
iile singuratice, își croește calea războiul lăun- asupra capuluî lui, și amenințîndu-1 că-î sboarâ
om' *Cțar ^revc^c distrugătoare merg paralel cu creeriî dacă nu pleacă numai de cît.
Ieri, sosind în Moscova un tren din Rastoft’,
fără că nimeni să știe cum, fu o frumoasă pri
t ut|cți°naril°r de la drumul de fier, apoi în veliște la întrărea-I în gară. Nu numai că vagoaal congreselor,
congreselor, care
care ’ alese
alese ncle îi ierau tixite. ca niște cutii de sardele, bărim k- unuî ccongres
°ngrcs al
u‘‘ oirou țpermanent, spuneam că această orga- bați și femei Icrau îngrămădiți pe platforme, iear
la^to
6
Va
.da.
naștere
unor
rezultate
însemnate
lUrn, Va. da maștere unor rezultate însemnate acoperișurile ierau pline de țărani, unu calare pe
dinSmna
’1 intimplărilc
dintâi
01'1*’ Ș’i.
’nt’mplărilc de acuma sînt cele alții, parcă ierau niște roiuri de albine... Pe hniea
Li?-,
stirî ale adevărului acestei profeții,
profeții. Windau, pregătindu-se pe ascuns un tren, cmd
Lî?a Preve
revestlri
liiâ
liga t,runc
n^ionărilor
Vonarilor de la drumul de fier si
și mașina prinse să miște, greviștii, pnnzind de veste,
—
.
fniackt-iirtr
,
-------«„r cei puseră mina pe Ica, deschiseră regulatorul, și-I
maî hor aC-^Vor’ au *n s*nul- l°r oamenii
dicațj <î-ar*?
Poate oamenii politici cei mai ra- dădură drumul să plece. Locomotiva zbură cu
•iicali
'
nic? lt!î.Pcr’u‘ Și cu toate că nici organiza- o nepomenită iuțeală, greviștii inse săriră jos, cu
pericolul de a fi omorițl, dar fără să-și cășuneze
niu?Vh'llk0?
fe
�REVISTA IDEE)
REVISTA IDEEi
dacă va îngheța atît de tare, în cît, ele-
vre-un rău. Locomotiva se lovi în cele din urmă deunzid depieatrâ, pe care-1 găuri, Ieșind dc partea
cealaltă. Apoi greviștii distruseră toate, semnalele
si toate celelalte piese mecanice cejntilnira in cale.
Acum Moscova ieste despărțită de lumea din
afară. Hrana se scumpește și dîșpozițiea popo
rului devine din ce in cc mai ațîțătoare. La I ctersburg, tot așa, hrana a ajuns de-o colosala scum
pete. Nouă nc trebuie două-spre-zccc trenuri pe
zi, pentru a se aduce vite cornute. Toate aceste
trenuri, venind din miază-zi, trebuie să treacă prin
Moscova. Așa-că de Duminică n'a mai venit nici
un, tren. Mîne prețurile la măcelărie vor crește
fără-ndocală cu 50 la sută. Pretutindeni se gră
mădesc trupe, dar.ordinea publică aproape nu
Ic tulburată de loc. Priveliștea asta ieste foarte
însuflețitoare, în foarte multe privinți, și ieste o
dovadă convingâtozțre de stăpînirea dc sine a
acestui răbdător popor revoltat. Populațiea din
Kharkoft, putem zice că Ie toată Ieșită din case.
Străzile sînt pline de lume, întinsa piață, numită
Piața Jandarmilor, ie toată o mulțime mișcătoare
de oameni, care s’agită pacînic, dar care cere
închiderea prăvăliilor și oprirea circulației tram
vaielor... Tot asemenea știri sosesc și din orașul
meridional Ecatcrinoslav. Gările sînt prefăcute în
hoteluri, prăvăliile sînt închise, se țin discursuri
în parc, în străzi, în piețe, firele telegrafice sint
tăiate,.în jurul clădirilor publice stau soldați înar
mați, dar, nu s’a produs nici o turburate... In
orașul Korloff, mii de oameni manifestează pe
drumurile publice, sub conducerea greviștilor dc
la drumurile de fier. Iei cer închiderea tutulor
stabilimentelor industriale, comerciale și de educa
ție. Aceste cereri fiind satisfăcute fără de șovăire,
la Korloff ori-ce vieață economică Ie acum întrerupiă... Tot asemenea știri sosesc și din Voroncg:
întruniri înflăcărate, încetarea desăvîrșită a tuturor
afacerilor, • orașul fără comunicație cu lumea clin
afară, dar nici o turburate a liniște!.
Administrațiea imperială a telegrafelor și poș
telor, incunoștiințează publicul că tea nu poate
fi răspunzătoare de înmînarea scrisorilor și tele
gramelor. Ministrul dc finanțe a primit telegrame
de la case și comitete industriale foarte însem
nate, încunoștiințîndu-1, că dacă se vor mai pre
lungi grevele p săptămînă de zile, va urma ne
apărat o ruină... Așa-că principalele artere co
merciale ale imperiului sînt întrerupte. La Mos
cova și Petcrsburg nu numai că abica se găsește
carne, dar nu.se poate împărți nici pînca în ținu
turile bintaite de foamete. Cîrduri de țărani în
fometați, cari se grăbesc să părăsască satele și
să caute de lucru în orașe, nu pot pleca, și mii
dc bărbați și femei, cari, neputînd să-și cîștige
existența în orașele mari, voesc să se întoarcă
la țară, sînt, siliți să răinînă, mai mult morți dc
foame, și fără lucru, in orașe. Nu se poate tri
mete combustibil uzinilor ,și morilor, și stabili
mentele industriale nu pot vinde produsele lor
cumpărătorilor. Scrisorile rămin grămadă la poștă,
telegramele stau teancuri în biurourile provinciilor,
sau,, cînd. șe poate, se expediază cu poșta. Că
lătorii, dc asemeni, sînt siliți să rămînă în vre-o
gară mică.sau mai bine sâ stea acasă, lear ad-
ministrațiea centrală nu poate urtua j
sale obicinuite cu înalțiî funcționari din phț'1 rilt
Și mult maî grozav de cit toate acestea
i '■
mai grozav din puncul de vedere adminjU^
ieste, că dacă țăranii sau ceilalți oațrțcnl rl^*'’1
-Ura
la violență, într’o mulțime de locuri îei A?rr,
facă ce vor, neputîndu-se trimete armata ]a »•
să apere nici locurile amenințate, nici omtimp
amenințați...
3I"C*
Tradus din Daily Tclegraph
Tfie a^TOndâ ocheadele, cît mal’ scump, rable'â°r ’tl ate' cari vor veni eâ tîrgueascâ cîte-va mici
favoruri. e sft geamă așa, sărmana care pănă mai
1 re
a „„ina o romanța de amor și care acum sta ghefimioareas^P^e^vitruitâ de ger? N’a trecut oare pe
fim la r&9fa foirea de la biserică, vre-o cuvioasă poinff& dinSa’o-i vrea sâ-?i răscumpere păcatele c’o oarecA'ri.
Jnic: Fără-ndocală, dar a-zi n’avea mărunțele
care
*°iluea9Cfl mine, pentru-că nu Iera lucru mare
«i avea șo»
mal aștepta, coio-n bordeiu, încă o
Jfacâ tnitne,<nteceie gol.
oo-'P15’bătrină, care te lupți cu moartea pe laița
Tu
avea chiar de sară un ajutor și niște doctorii,
^'J'doamna patroană a «Operei de Cantate» nu va
p*3 ,z?Se ce atirnâf zilnic, mii de vieți. De bunul vostru
din tafaș Octombrc, 1905.
După «Les Temps Nouveaux», dc Gh. C. TEononor
CARITATE
Dol copil, îmbrâcațl cum se cade, frate și S0M
jucau într’o dimineață de vară, sub ferestrele mele r 5e
o lîntinâ. Un cerșetor, care umbla în cîrji, s ’ nȘ4
de Iei anevoe, și, sub căutătura limpede a celor doi pU
pilași, dînsul se strâduea să se aplece, sâ tee puțina q0în mina lui tremurătoare, să bee. Cu o mișcare nf '
de farmec, fetița ridică până la buzele sărmanului o'.na
nicheluță, pe care tocmai o umpluse, și-o sprijini răbda
toare, pănâ ologul își stinse setea. După asta, farâ ’’
schimbe apa. dădu sa bee și frățiorului Iei, bău șifea.»:
fugi. Cerșetorul râmase îndelung locului, uluit și cu toiul
m-șcat. Copiii se pierduseră de mult din vedere, Iei înse
tot mal câta Sâ-șl lee pâlăriea din cap, ca semn de mul.
țarriire, lear ocbi-I umezi și buzelc-I tremurătoare arfitau
toată recunoștința de care sufletul îl Iera plin. Cefe
cîte-va picaturi de apă. pe lîngâ câ-I stinseseră setea, i(
căzură și ca o mană cerească asupra sufletului lui de
vagabond, obidit Așa dar nu-1 disprețuea toată lumea,
nu-l respingeau toți oamenii, pentru ca i-a fost dat si
vadă cum gura trandafirie, a doi copilași, s'a lipit &
locul unde a lipit-o și Iei, cel far de vatră, dezmoștenitul
Ce pildă, mal frumoasă, de adevărată caritate, putem
avea, de aceea caritate alcătuită numai din dragoste ji
gingășie, ca o dezmierdare de dulce, și binefăcătoarea
un balsam, care pe lîngâ câ alină durerile morale, alini
și nevoile trupești. Așa iera, in timpurile evangelice,antatea sublima a lui Isus. Umblînd după sărăci, lei trișa
de obiceiu în tovârășîea oamenilor de rînd, în tovârâști
pescarilor, a prostitutelor și a pungașilor chiar. Peste
toate slăbaciunele, peste toate durerile omenești, lei revărsa înțelepciunea nesecată a spiritului său, iubirea
nemărginită a inimel sale. Și vorba Iui știea sâ fie M
atîta de blîndă, fațâ de remușcârile vinovatului, pre cil
îl Iera de ușoară și mîna, fața de rănile leprosulul. Pâr)
să albă vre-o avere cind-va, iei fu cel mai milostiv dintre
oameni. Pentru câ Iei se dâruea pe sine, cu totul, întregi
mulțimilor, setoase, cari-1 urmau. Asemenea caritate i«t
și astâ-zi, acea a dezmoșteniților, între iei, acea a ct o
săraci cu duhul, a celor fără prihană, a copiilor. Se mr
lege câ nu-i a voastră, oameni al veacului, oameni P ternicl, a voastră parvenițîl, slâvițil, pricepuții, ftH > >
în clipa în care bine-cuvîntam înse pe fețișoară, pentnJ
gura de apă pe care o dăduse în chip atît de,n5vL Ki
bietului cerșetor, gîndurl amare îmi năpădiră in
ț|'
Mă gîndeam că o dată ajunsă mare, fetița astade ,»|
crescută de bogațî, nu-șl va mai muea buzele in P
sărmanului. Mă mal gîndeam la ceea ce in cronic
dene se denumește, se poreclește de caritate ș»
de cît o pâcătoșie.
... cn stlearna, în toate țerile, mizerii sufăr, cu mi
jvjrjf
tele de mii, de foame și de frig. Șarbezi ?l
L Prin
paenjinită, mizerii, rătăcesc cu miile pe dr4
unde*’vînt și prin ninsoare lei se îndreaptă către
.
vezi sara, ca niște umbre, dînd tîrcoale p
ro jjțj
ferestrelor cafenelelor aburite. Zdrențele io
nU <ti'J
nu-i învelesc de-ajuns. Picioarele le tr®
unde să calce, și fie-care pas Ie smulge
într1111
durere. Cel cari istoviți de mers, caa£.^a,
șanț, nu se mai scoală, acolo-i vede sfintu • f fără«
Dar au oare vre-un drept să se P*ia5a\ju ți se v!°.
vatră, acești golani și acești rebegițiînC vo^'
oare de pretutindeni într’ajutor? A, mai
|
]
'
I
1
1
(
Ieat, vitiile si de toanele voastre, bogaților. In fața
P18.? a«emenea priveliști, netoțil n’au de cît să râmîe cu
u0
iscată ii sA se minuneze lear cronicarii cu simgu.rfl jr de vcît &ă vă trimbițeze laude, pe-atîta rîndul,
brld hine-v'riți a vâ amuza, a petrece, pentru ca să încin? it{ uno'ra sâ nu moară de toarne. Asta nu ne va
•g
ica inse ne noi, dea vă spune în fațâ : Caritatea
imp-trâ le tot ce poate fi mai scirbos. Și se poate găsi
V°itînsa ori-ce, afară de dragostea de sărac. Voi n’ar
tehui să vă o-îndițî de cît la sărac, cînd îl zvîrlițl obolul
vostru la suterințele, la chinurile lui, la foamea care-1
«ftsie pe pragul bucătăriilor voastre, la frigul care-1 în
țepenește sub ferestrele serbărilor voastre. Și numai la
astea iiu vă gîndiți de loc.
Voi dați numai de fală și să păreți mănnimoși, dați
pentru că așa-i obiceiul, și pentru ca a-ți fost deprinși
de mici să fiți risipitori, Dați pentru câ vă poruncesc
canoanele bisericei voastre și pentru că nâdajduiți, cu
chipul acesta, că veți întră în raiu. Dați pentru ca se
apropie alegerile, și trebuie, cu ori-ce preț, să vă faceți
o popularitate. D iți, în sfîrșit, pentru că aveți un prilej
de serbări, de plăceri, pentru voi.
Nici o dată de altmintrelea, după învățătura Nazarineanului, stînga voastră nu Ie ca sâ nu știe ceea-ce dă
dreapta. Și foarte rar v’ațl desface voi băerile pungel, dacă
n’ar fi vorba să vă vedeți, la locul de frunte, în gazetele la
tnodă. Cu toate astea, mai puțin de cît ori și cine, voi
bogății, ar trebui să vâ mîndriți cu milosteniea voastră,
pentru câ n’aveți dreptul s’o faceți. Cei cîțî-va arginți,
pe cari cu atîta zgomot îi aruncați cite o dată pentru
alinarea suferințelor celor dezmoșteniți, nu sînt ai voștri.
Chiar toate scandaloasele voastre averi nu sînt ale voastre
de loc. Palatele și castelele voastre, voi le-ați furat și le
furați mereu, zilnic, de la cei cari n’au măcar un căpatăi. Ospețele voastre îmbielșugate, le-ați rîpit de la
acei cari de ani de zile n’au mîncat măcar o dată, ca
<rîs>?r re .^burdălniciea copiilor voștri, zîmbetul și mînnX-♦ so|"lor voastre, le-ați rîpit de la cei cari-șl ucid
vini“t î1 C0P?îii să nn-i mal vadă suferind. Intr’un cude la 7e ^e,ricinle de cari va bucurați, le-ați răpit de
burnmM iC,ar! se can°nesc, iear prisosul de care vâ
nece<âr n
cei
chiar și de strictul
voi ar t h i "e cu b&nat judecătorilor de meserie, la
adevar-n 1 se-ndrepte cei cari-ar vrea sâ priceapă
bokrațl niît
89 a! cuvîntului : hoție? Numai voi, cei
‘rimpinp-eV 8av’rri o hoție, lear nu acei pe cari nevoea
‘^dcvânt fee de *a vecin un lucru care ie al lor chiar,
pc l’“e ‘ a car’tate, caritatea care constă în a te despoea
Dic| o dat-i FU Un a^lu*» V0)\ cei bogațî, nu o practicați
ceea ce Dârpwenlru ca v.01’?- datoriți de mai înainte,
n^terestitui r <aaru‘- Milosteniile voastre sînt cel mult,
1U1 de-a vii
Parriale,cu toate ca infime. Ca sâ aveți drepacea "a’V’ c.aritabH’, miloși, ar trebui sâ faceți pe
fcWei sociafîSV.tu,lr<:
care 0 datorați foarte de mult
,1‘Vnicie nil . aaca binefacerile voastre n’ar fi numai
a!riei din lunnC1Una’ în
întindere! și adîncimel miuca ’ntr’adeJa' POatc ățî fi făcut asemenea lucru. lear
C CeeaCe Vâ bl '.ntlPârirea vie a suferințelor omenești
mpinge sa dați, nu vâ doare oare cînd vă
117
gmd ti că nici o dată caritatea nu va cunoaște
cunoaște toate
toate mi
mi-
eriile și nici o data nu va putea 6& le ușureze pe toate ?
V.1 nu găsiți, oare, câ, pentru a curma răul de la rădă
cina, ar fi mai bine să-t stirpițt pricina cea mâi de că
petenie, renunțind, o dată pentru- totdeauna, la intrrâmftdirea de avuții ?
b
Firește ca în starea de ticăloșie morală, în care v’a
adincit. atît, nestinsa sete de ciștig, cuvintele de : mi
zerie șr caritate n’au întîrziat să i’ee în capul vostru Un
înțeles deosebit. Mfzeriea altora nu-I un râu de care tre
buie sâ va întristați, ci, din potrivă, pentru voi, bunul
cel mal de samă. Ica ie care vă ingadue vouă de-a fi
P°ga_t>, din Iea-I alcătuită jmblelșugar<?a voastră, tea ie
pâmintul în care răsar recoltele voastre mănoase.' Tear
caritatea, după voi,, constă, firește, în a prelungi la nesfirșit această prețioasa mizerie. Avem aici un. calcul,
mai mult sau mai puțin conștient, de comptabilitate so
cială. Mal mult de cit ori-ce , negustor iscusit și b.mcier rahnat, voi jeriițf o parte din avutul vosti'u1, ca să
nu-1 pierdeți tot,.Sâ refuzați, prea multă vreme, flămân
zilor, bucata de pîne pe care o cerșesc, ar fi, precum știți
bine, răzvrătirea, foarte în scurt, și, tot odată, doborîrea
plutocrațiel voastre, pe veci. Num,if și numai la gîndul
acesta, ghiarele voastre se desfac puțintel, cu părere de
rău, și dau drumul să cadă, la cîțî-va golog ni. Cînd.
după buzele învinețite ale muritorului de foame, vâ.dațf
samă că ruga stă să se prefacă in amenințare, repede îi
azvirlițl un obol, cum al arunca, unul dulău, o' bucată de
carne, ca să poți trece.
leatâ de ce, bogatule, noi nu te blâstămăm nici o dată
pentru nimic rnal cumplit de cit pentru dărniciile tale Am
vrea mai bine să te vedem surd la gemetele săracilor, refuzindu-le fărămiturile de la mesele talj. Și nu te'teme,
nu vom fi noi aceia, cari să cerem, ca oare-cari naivi,
să-ți imprăștii prisosul în milostenii. Noi știm prea bine’
că aurul ie-n mina ta corupție bătută in moneda.. Noi
știm prea bine câ aurul Ie arma ta cea mai cumplita,
mai cumplită de cît toate baionetele și tunurile armatei,
simbrieasa ta. Noi știm prea bine ca tu te folosești de acest
nur, ca sâ întîrzil ceasul, ceasul sfînt și reparator, cînd
înfometații se vor așeza, fără să te întrebe, fără ca tu
să-I chiemi, la masa ta. Stringeți dar bănișoril bine, țineți-I lîngă tine, îndeasă-ți-î la sin, fa dintr’înșiî fișicurf,
grămezi: cu cît acestea vor fi maî uriașe, cu atît te vor
zdrobi mai bine sub greutatea lor, cînd va veni ziua razbunârei din urmă, Și ziua asta va veni, n’avea grija. Încă
din timpurile evangelice ți se spune 1 «Bogățiile tale
sint putrede și veștmintele tale mîncate de molii. Aurul
și argintul tău a prins rugină și rugina aceasta se va
ridica împotrivâ-țl, drept mărturie, și îți va mistui carnea,
ca focul»,
Cînd va sosi ceasul acesta, pe care sf. loan îl anunță,
ca un adevărat profet al anarhiei, mulțimea înfricoșată
a celor învinși, a celor Umiliți, a celor chinuițfi a tutu
ror acelor cari astâ-zl se vînd și cari umbla pe brîncf,
nu se va mal prosterna la genunchii tăi, nu, se va mai
înjosi să râvnească josnicește la privilegiile tale. .Mul
țimea asta va ridica capul, la batjocura pomenei tale,
lear cînd, în buimăceala ruinei apropiate, tu vei voi sâ
înlături furtuna, făgăduind aur, glasul tău, zugrumat de
groază, de-ntristarc, se va stinge în fața uriașului strigăt
al urilor seculare. Zadarnic vei arăta mulțime! lăzile
tale cu argint, zadarnic le vei deșărta Ia picioarele celor
răsculați : va fi prea tîrziu. DînșiI vor da înainte, vor
da năvală, ca o mare umflata. Și cel cari, nu mal de
parte de cît ieri, întindeau ' cu umilința mina, nici nu
se vor apleca măcar sa strîngă aurul pe care groaza te
va fi făcut a-1 azvîrli, ci: pumnii,
Pentru-câ nu numai spre cucerirea unei bucăți de pine
vor lupta atunci Rasculațil. Iei vor merge pănă a-țl
smulge dreptul de a fi oameni liberi, de-a. mînca, a se
îmbrăca, fără sâ-țf datoreze ție nimic. Iei vor fi înțeles,
în sfîrșit, că fericirea consta în a-ți ajunge ție însu-țî, sau
a-ți fi îndestulător ție, de a trăi prin' tine și pentru tine.
Vor fi dornici de neatîrnare, de demnitate omenească,
leată de ce Iei te vordistruge pe veci, cum vor distruge
și păcătoasa societate în care tu domnești, sâ nu mai
reînvie nici o dată robiea în care ii înlănțul, prin dreptul
bogățiilor taie.
A. Charles.
■■
Din F raixțuzește, de Alberț.
�118
REVOLUȚIE ȘI CONTRA REVOLUȚIE
-I
REVISTA TDEET
REVISTA IDEE!
Izbucnirea grevei lucrătorilor de la« drumul de
fler, din Rusia, care a dat naștere, în cele mal
de căpetenie centre, grevei generale, și care a
zdruncinat mersul imensului imperiu, de la un
capăt Ia altul, Ie o dovadă nouă despre puterea
clasei muncitoare. Ajunge ca aceasta să-și mtrerupă zilinca-I muncă, pentru ca vleața să fie
oprită peste tot, pentru ca mecanismul capitalist
să fie paralizat, dezorganizat. în toate funcțiunile
sale, pentru ca organizarea Statului să fie arun
cată în haos.
Această priveliște nepomenită, de teroare pen
tru clasa burgheză, de bucurie și de încurajare
pentru cea muncitoare, însamnă o importantă
etapă, nu numai în mersul revoluției ruse, ci chiar
in acel al revoluției sociale. Și. lucru-i limpede :
dacă un popor, ținut pănă ieri sub cel mai au
tocratic regim, Izbutește să se ridice în fața asu
pritorului său, să-i smulgă concesiuni, pe cari nici
o altă presiune nu le-a putut obține, și izbutește
prlntr’o jumătate de grevă, ie dovedit în chip
practic, cum-că în luptele sociale singurul arbitru,
cel mal puternic, Ie proletariatul.
Neapărat, noi unii n’aveam nevoe de asemenea
demonstrație practică, ca să ne dăm samă de asemenea fapt. Sînt inse foarte mulțl cari au încă
nevoe de pilde. De aceea Ieste de datorîea noastră
de-a. semnala tot ce-i mal vorbitor, de îndată ce
se întîmplă în cîmpul faptelor. Cele petrecute în
Rusia sînt o pildă din care întreg proletariatul
poate trage o mare înțelepțire. Mai întăi îel poate
să-și dea samă, că greva generală nu ie o utopie,
cum le-a plăcut unor doctrinari s’o califice, ci din
potrivă Ie o armă foarte puternică, destoinică a
dezorganiza întreaga alcătuire de apărare capitalistică și statală.
In al doilea loc, ni se arată, că, o dată coborîți pe terenul lupteij nu trebuie să șovăim. să
stăm la cumpene de loc, ca să nu dăm vrăjma
șului vreme să se gîndească, să chibzuească ce
șuruburi să-ntoarcă, cînd nu mai are nici o pu
tere să scape.
Greviștii ruși, mărginindu-se în a sta inactivi,
fără a se hotărî Ia o acțiune curagioasă, să puc
stăpînire pe așezămintele publice, pe magazinele
de producte alimentare, de îmbrăcăminte, de
arme, de muniții și altele, au lăsat tot timpul ne
cesar Curțcl din Petersburg să avizeze la mijloa
cele de parat revoluțiea și să organizeze o contra
revoluție.....................
Probabil căs'a întîmplat asemenea lucru, fîind-că
nu iera numai clasa proletară amestecată în luptă,
fiind-că iea iera întovărășită și diriguită de imensa
mulțime de burghejî liberali și democrațl, cari nu
aspirau de cit la o schimbare a formelor politice de guvcrnămînt, cel mult la o Constituție.
Dar dacă mini, proletariatul unei sau altei nații
va intra în luptă, în potriva
------------------------regimului capitalist,
dîndu-șl sama că nu î_
. ___ de forma, ci de
ie vorba
substanța lucrului de schimbat, iei'nu se va mai
lăsa diriguit de nici
nici un element străin,
y ., va merge
drept la scopul urmărit, cu toată puterea numărujul, slujindu-se de toate armele în stare dc a
'distruge orl-ce rezistență din partea vrăim
Greviștii ruși ne-impingînd greva până 1
din urmă conscclnțî, au lăsat guvernului J Cclc
de a-șl reveni din spăriețll in care-1 băgase tln,Pu|
care âtît de întinsă și simultană, și, sili 0 tois.
prejurărl, a aruncat un edict, prin care Ue ‘Ho Constituție, care, deși plină de lipsuri a.C°rcii
doar ascunzînd o trădare, a dat șatisfacți‘l
ției liberale și a făcut să se stabilească înt
pînire și revoluționari discuții, tratative
vigoarea mișcare!.
’
Și, în momentele astea, pare, că ordinul d
cctarca grevei s’a dat, și că, peste puțin totu in.
întră în ordinea... Constituțională.
’ -I
u va
Ast-felitt, cu un expedient învechit, Țarul a
pentru moment, a putut evita lovitura formid^fv?a revoluției, gîndindu-se acuma desigur cu ■
jinul abilului său servitor Witte, să răpeascaS
nou sau să facă zadarnică si puțina libertate ln
lirică concedată, fapt pentru care o contra
voluție se organizază.
rc
Văzînd că nu se mai poate încrede în fideli
tatea armatei, văzînd că polițiea și cazacii nu
mai ajung să ție piept mulțime! revoltate, con
silierul Witte a sfătuit pe suveran să deschidă
supapa concesiilor constituționale și a unei așa
zise amnistii. In acelaș timp a căutat înse o jj.
versiune, și a găsit-o în prejudecata de rasă, inculcată de clasa stăpînitoare, ațițînd mulțimea
brută a po orului în potriva evreilor.
Și ieată, la Odesa, la Kișinău, și în alte orașe,
unde lupta între ortodocși și evrei a fost pururea
întețită, se petrec scene de groază, de sînge, nu
pentru a răzbuna faptele săvîrșite de cei asupri
tori asupra asupririlor, ci pentru a aduce jertfă,
clasei asupritorilor, alt sînge de-al asupriților,
pentru a aduce dezordinea în rîndurile revolu
ționare, pentru a întoarce lupta de pe teresul
revendicărilor populare și a o duce pe cel al
fratricidului
La această diversiune, polițiea iea o parte activă.
Iea trimețîndu-și agenții iei, traverstiți, în popor,
ca să-l ațîțe și să-l diriguească, cum îi trimete
pentru a ridica și a împinge bande de abruti
zați împotriva studenților și intelectualilor la Mos
cova și aiurea.
,
Ieată contra-rcvoluțica. care se organizază din
ordinele guvernului și prin ajutorul aristocrației
carcvede apropiindu-i-se ceasul de redde ratiW,K>
ceasul din urmă.
. .
Răniînc de văzut dacă expedientele acor a
vor jmulțămi mulțimea, care vede încă in cons
tuție
—un mijloc de îmbunătățire morală șt 01 .
-rială,
:-’ = și dacă fără de legile improvizate vor i
a schimba mersul revoluției, _ . jril.
După părerea noastră, dacă această a nll
bilă mișcare revoluționară
nu ’cs* >
j .
------ - slăbește,
---poate fi‘ o renunțare, cr-o simplă pauza.
feliîi de armistițiu ce se acordă stăpinitCj
ai da timpul să-și ție făgăduelele. ^aC^u* jaci
nu vor mulțămi înse pe revoluționari, s
vor mulțămi numai pe acea parte <ainr ejnjtoarC’
vrea să conserve r
privilegiile
.......----------clasei ș. ap se$c,
vom vedea foarte repede, proletarii
încurajat de primele succese, merg,n
113
ă sperăm, mal decizive și mal reale. time de mișcări artificiale și superficiale, cari numai
S icapărat, trebuie să se-ntîmple, pentru- de cît se. sting, si cari dacă-, nu intervin oare-carî eve
constituțiea cea mai largă, nu va da nimente extraordinari, cari să le favorizeze, dispar
;UT rusesc ceea ce nădăjduește dînsul făr-a lăsa nirl a urmă, afară doar de.-o urmă de. la
luarea luptei din nou Te sigură, și, crimi- si durerp Moralistul înse. filosoful, are cu to
Pr L-apt*’’- Și
Și 11»“- ■
‘ o> luare din nou, lupta asta va tul n altă infțucntă în juru-l. iei sămănînd adevărul
?'•? mult âe cit
nu-I^ușor^ să se si făcînd brazde adî‘i i în pămînt, brazde mari
n’3' " continuare,
continua™-■ pentru-că
,
t0t« focul revoluției, cu făgădueli vagi și
Agitatorul nbtine dte. o dată rezultate imediate, dar
stîn^Ș
5t!fgte iluzorii.
efemere si fără valoare : educatorul, moralistul, filo
reto'^j
re'ornL (je cc politicianiî si aristocrațiea încearcă soful. obține, rezultate încete, dar durabile, linul caută
leata
Tpata
; o contra-revoluțîe. Contra revoluțiea
de a oP°nc putea preface înse si Iea într’un si să coboare r>e alții sub sine: altul înaltă pe. alții pănă
la siiip. Agitatorul cântă ■mulțimea, educatorul atrage
.sta se-«"element
va 1
de incendiu, de dărîmare, în pe individ la sine. Emancipat de toate prevederile le
Inaî'nare
.
celor
ce-o alimentează. Orî-cum ar fi. re- gilor si de toate prejudecățile sociale, dînsul lucrează
dauna
" luțiea nu ie stinsă, din potrivă Iea va continua. cu inima si cu voința nestrămutată și sigură, și pilda
Iul le molipsitoare: prin propagarea lei, această pildă
'
Din Risveglio, de M-me Lazareanu.
C^rîatu,£
modifică și îmbunătățește măcar cît. de puf in, purtarea
generală a oamenilor. Agitatorul domină în aparentă
. mulțimea, pe cînd; îi» realitate, dînsul ie dominat de
l'am cunoscut într'o sară, la Neapoli, prin rftyfl. Iea, o adulează și-î adulat de Iea, și nu mai poaV fi
trecerea spre Sicilia, în una din călătoriile sale în nici o dată cu adevărat sincer: le lacom de vanitate, si
cari obiclnuea a-șl culege șv-a-șl închega materialul de ambiție. Educatorul lucrează asupra semenilor săi
prin atracție, prin simpatie, prin cuvîniu-l temeinic.
Irit operile sale splendide, dînsul ținu a-și cunoaște
Șt rămîne slăpîn pe sine, curat, scutit de toate laudele
coreligionarii napoliianl. personal.
slugarnice cari pornesc din vițiul sau din gre.șalele.
Jl fusel prezentat de Emilio Covelli.
altora.
Rtclus Iera, un omușbr mic de statură, mărunt, cu o
Elisec Reclus a fost educator, fără să vrea să fie.
jnfiiiișare de sănătate ntt tocmai înfloritoare, și îmbrăcat
Maxima sa fundamentală t cA nu domina, nici a te
mal imilt prost. Discutarăm despre, cel mal bun mijloc
supune, sau asculta», le chintezența anarhismului. Din
dea ne răspîndi ideile noastre. Și-mi amintesc că, leu
maxima asta rezultă alta’. «Cugetă, sau caută cel (ntțin
desfășurai concepțiea, că- cea mal bună propagandă
a cugeta cu capul tău».
ieste- aceea care se face în chip particular, de la indi
Anarhismul, după E'isee Reclus, le un principiu
vid la individ. Reclus aprobă, fără să ție înse-un dis
filosofic. După 1-cl, orl-ce om tot atît face. Un sălbacurs, Stețe puțin cu 110I, după care se retrase, cu cea
batec.
din fundul pădurilor, prețuește tot cît și-un ci
mal mare simplicitate-, după cum se întoarse îeară-șl
vilizat: ba. sînt și sălbatici cari au o purtare morală
ii doua si. din nou.
cu mult mal superioară de cît acea a oamenilor civili
După vre-o sece ani, locueam într'o cămăruță mobizați. Țăranul ignorant, valorează cît cel mal mare
Inl&i aproape, de Britisch Museum, la Londra. Ful în
științat că cine-va- întreba de. mine. Mă dusei să văd învățat.
«A nu porunci, dar nici a te supune», Ieată princi
cine iera, Iera Reclus. Vorbirăm ca niște vechi prieteni,
piul fundamental al moralei anarhice De-aici rezultă
despre studii, despre familiile noastre, puțin despre
aversiunea, oroarea, fată de orl-ce umbră de dominare,
politică, despre acea politică pe care o aveam la inimă
față de tot ce-mpinge pe-un om asupra altul om, mal
noi, sine despărțiră™, ca ș i cum am fi luat împreună
cu samă față de parlamentarismul conrupîitor.
H'i prins copios, la aceea-șl masă, și am fi dormit pe
Reforma sacială trebuie să purceadă de la individ’,
aceea-și pernă cel sece ani de. despărțire, trecuțl.
De alunei, aproape în totî anii, Redus venea la iea trebuie să rezulte din reforma morală pe care.fie
Londra, cit pentru studiile și- comunicările, sale de la
care trebuie să o îndeplinească în sine
Societateu Geografică, cît pentru a-și vedea prietenii.
In asta stă esența aitarhismnlul, în opunere cu so
Și totdeauna destina cîle-o sară, pentru un schimb de
cialismul, caro pune de ordinar, ca principiu și cauză
‘def, cu mine, și cu Kropotkui.
a progresului moral al individului, reforma socială.
Se. înțelege că aceste două concepții, în aparență con
.
Reclus nu fu un- scriitor politic, după cum, £»•
‘"(elenul adevărat al cuvînlului, nu fu nici un agi- trarii, se întregesc reciproc, pentru că societatea nu poate
fi reformată, dacă nu se ridică morala individuală, și,
" or sau om de acțiune Iei fu un filosof, în înțelesul apoale ridica, și nu
^riivi,cbiă al cuvîntulnî, adecă un om, care din potrivă, morala aceasta nu se /«jale
djy **o concepție proprie despre, vieață și se. poate menținea la un nivel mal înalt de cit cel acloat^ț m°rlnl cum ^pnta trebuește trăită, se poartă în tual, de cît împreună cu reforma instituțiilor ecoito-
elis£e reclus
în ^rl!U^,e-ll,rcir'le și-n cele mari ca și în cele mici,
lom
Coil^or,,l‘fn^ cu sine, îufluențînd asupra al^clus
cu pilda de cît cu cuvîntul.
rotor y ni1 f11, sau mal degrabă lei nu voi să fie ot(lt c'nsuî\
l^ac'a varbit vre-o dată în public: în
^îarii UStn S a î>ltîniplab foarte rar.
mice și politice.
Reclus fu un moralist individualist, ca și Tulstol,
dar fără a renunța, ca acesta, la întrebuințarea forței,
ca mijloc de apărare și de atac A fost și dînsul un
combatant, la timpul și la locul său. Se bălti bftrbAtește în contra Prusieuilor, apoi în luptele Comunei în
Urai°f'1, "tarii agitatori, fac adesea foarte multă
’ aProapc fără nici un folos. Iei întețesc o mul-
contra Versaileșilor.
Fu închis, și irebuea să fie deportat în Noua Ca-
�I:
180
REVISTA IDEE1
REVISTA IDEEl
ledonic ți lei. Iu timpul cînd sc afla î» închisoare, li
nul diatre oamenii cel mai inflwcnți al celei de al trei
lea republici, chiar unul dintre cei mal buni prieteni
ai săi, jăcu să-i fie anunțat, c-ar vrea să-l vadă. Re
dus răspunse cu nu avea timp să-l primească. De
fapt, iei învăța- matematica pe tovarășii săi de închi
soare.
Prin iSSj, mi se pare, guvernul francez încercă să
suprime Internaționala Anarhică, și făcu să fie arestați
și judecați la Lyon, Kropotkin, Gauthier, Luiza Nichel,
și alții. Redus irăea în Elveția, absorbit cu toiul de operile sale geografice. Dar îndată ce avu cunoștință de
arestarea prietenilor săi, scrise judelui dc instrucție, redamindu-șl locul alăturea de ceilalți arestați, și promițînd că in ziua procesului va bate și lei la poarta
inchisorei sale.
Ast-fcliîl, acest om modest, simplu, ordinar îmbrăcat,
cu toată respingerea ce simțește, de a voi să domine
pe alții, chiar și cu cuvîntul măcar, devine influent asufira contemporanilor săi. Mulți fură atrași dc den
sul în orbita partidului anarhist internațional: alții,
dacă nu ajunseră pănă aici, susținură propaganda anarhică, prin talentul și punga lor. Consultîndu-se su
plimentul literar al «Revoltei», din Paris, gazeta lui
Redus și Kropotkin, se vor găsi numele celor mal mari
oameni de știință și celor mai mari literațl ol vremcl,
toți mal mult sau mal puțin, îmbibați de anarhism. Și
tiu numai unul dintre aceștia fit, și aș putea cita chiar
ciie-va nume, ce-ar fi surprinzătoare, cari contribiiiril
a» mii de lei la cheltuelele «Revoltei».
Nu lipsesc negreșit nici de acei cari au făcut să de
genereze concepțiile anarhice. Anarhismul individualist
al Iul Za d’Axa și al Iul Maurice Barres, ca și acel
al lui Pini și Ravachol, nu le de cît o degenerare a
anarhismului lui Bakuniu, Kropotkin, Malatesta,
Redus. Formula, «Fă ce vrei», care duce la plotogârie, la furt, nu ie de cît mutilarea maximei: «Forniează-țl conștiința ta morală și lucrează după- cum te
povățuește Iea».
Toți cel care se ridică de-asupra contimporanilor lor,
sînt meniți de a fi rău înțeleși de cătră unii și imitați
pe dos. Dar oare vom susține pentru asta, că-l inutila,
sau că-l vătămătoare aparițiea unor oameni, cari nc
deschid,prin pilda viețel lor, calea spre o morală nouă ?
Ce-ar Ji de noi, ce-ar Ji speranța noastră, într’un mal
bun viilor, fără acești precursori ?
SCRISOARE
CELOR SETOȘ1 DE MIȘCARE
Neapărat teu înțeleg ca, cunoștințele astea Sq
cuprindă în sine, nu numai o indicare moartă ci
să se refere la toate relele ce sînt acuma o stavilă
in calea viețel normale, individuale și sociale, relf
la a căror înlăturare mai cu deosebire cunoștin
țele acestea să tindă. In acest înțeles și vorbesc
de operile cele mai «remarcate*. Pe urmă, ar mai
trebui de propagat, poate, ori-ce cunoștinți, mal
mult sau mat puțin pozitive, cari ar tinde să facă
din om un știutor^ a toate, care să-și dee samă
ciim-car putea să se bucure pe hune de-o mult
mai bună soartă, și că, în cele din urmă, iei ie
arbitrul acestei soarte.
incioși, ce-i avem, cari ne urmăresc mat cu m
mai de-aproape, vom izbuti, negreșit, sa p
în circulare o mare parte din lucrările,
hOi
riturile noastre, și să îndeplinim, cu chip1.
o frumoasă operă de deșteptare și de eu
obștească. Și, negreșit că ne pricep cum n
i
mai bine cei cari întră în comunicare cu
>
capul locului, pc teren dc mișcare.
p M(JȘO1U.
121
noastră
te rog, scumpă Pandora. Hai să culegem struguri
și să-I mîncăm sub viță desară. Cunosc un copac
în care vom găsi cele mal gustoase smochine, pe
care le-ai mîncat cînd-va.
murilc de demult, cînd lumea noastră
— Tot de smochine și de struguri, vorbești,
Tn Vîera încă în tinereța Iei, iera un copil, nu- strigă Pandora-nciudată.
vcclp 'neteus, care n’avea nici tată nici mamă,
— Atuncea hal, răspunse Epimeteus, care Iera
mit EP" nu - se urască tot singur, un alt copil, un copil blajin, ca cea mai mare parte din copiii
Și ca ® tatâ și mamă, fu adus dintr’o țară dc- de pe atunci, hal să Teșim să ne jucăm cu prie
tot rara
jocueaScâ cu țel șî să-I slujască tenii noștri.
părtata, ‘ gumele său iera Pandora. Cel dintâi
— Sînt sătulă de jocurile lor și mi se urăște
jc can ‘are pandora-l zări, întrînd în coliba lui cu Iei, răspunse mica noastră supărăcioasă. BlâsîllC.rU fptls fu ° Indn marc. Și cea dintâi între- tămata asta de ladă, mă preocupă tot timpul.
fPTne cârc-o puse, după ce păși pragul, fu:
Vreu să-mî spui ce-i în lea.
Ce al în Iada asta, Epimeteus ?
— Ți-atn spus de-atîtea ori că nu știu, zise
__ drăguța mea Pandora, răspunse Epimeteus, Epimeteus, care începea să se simtă jignit. Cum
- o taină. Fii atîta dc bună să nu mă mai să-țî spun, dar, ce-i în lea?
?S.t3'L despre asta. Lada asta a fost lăsată aici
— Ai putea s’o deschizi, îl sugeră Pandora,
cVsă fie mai în siguranță. Nici leu nu știu ce uitîndu-se la dînsul pieziș. Și am vedea noi inînși-ne ce-i in lea.
teste m iea.
Cine ți-a dat-o, întrebă Pandora și de unde-i ?
— Ce idee ai tu Pandora, zise Epimeteus.
Șî asta-I tot o taină, răspunse Epimeteus.
Epimeteus avea aerul de a fi atît de lovit de
Xsta-i revoltător, strigă Pandora, întinzînd ideea de a privi într'o ladă care î se încredințase
botul si făcînd mină dc supărată. Această mare cu condițiea să n-o deschidă, în cît Pandora nu
stărui mai mult, Dar iea nu se putea stăpîni de a
si urîtă ladă, voesc s-o punem în altă parte.
' - Lasă lada încolo, zise Epimeteus. Haideți nu se gîndi la Iadă și de-a vorbi pururea de iea.
— Ai putea să-mi spui, cel puțin, zise iea, cum
afară, să ne jucăm cu ceilalți copii.
Au trecut mii de ani de cînd Epimeteus și a ajuns aici.
— A fost pusă la ușă, răspunse Epimeteus,
Pandora au trăit pe pămînt, și lumea de a-zi
ieste cu totul alta de cît aceea care iera în vre tocmai înainte de-a sosi tu, de-o persoană cu
murile de demult. In vremurile acele nu ierau de o înfățișare foarte zimbitoare și inteligentă, care
cit copil pe pămînt. Și nu Iera nevoe de tați și părea a rîde cînd o lăsă aici. Dînsa purta o
de mame pentru a îngriji de copii, pentru că nu iera mantie foarte ciudată și un feliu de bonetă fă
nici o primejdie, nici o tulburare nu exista, nu cută din pene, pentru-că părea cu aripi.
—■ Și ce baston avea, întrebă Pandora.
Ierau vestminte de dres, și de mîncat și băut Iera
— Un baston curios, zise Epimeteus. Avea doi
berechet. Cînd un copil vrea să mînînce, îșl găsea
prînzul într'un copac: dacă se suea în copac di șerpi, cari se încolăceau împrejuru-i, atît de bine
mineața, găsea bobocul rodului pe jumătate des sap ați c-ai fi zis că sînt vii.
— II cunosc zise Pandora. Nirrienî altul de cît
chis, pentru masa de sara: dacă se suea sara,
găsea bobocul prînzului dc a doua zi. Vieața iera Iei n’are asemeni baston. A fost Argint-Viu. Tot
cu totul plăcută. Nici muncă, nici lecții de-nvățat, îel m'a adus și pe mine aici, ca și pe ladă. Fără
nimic alt de cît jocuri și danțuri și dulcele glas îndocală că lada a adus-o înadins pentru mine, și
al copiilor, cari bleotocăreau sau gîngureau ca probabil că are întrînsa, ort niște rochii frumoase
niște păsărele, sau o duceau într’o hîrjoană toată pentru mine, ori jucării pentru noi amîndoi, ori
ziua. Ceea ce iera încă și mai de mirare, copiii ce-va bun de mîncare.
— Poate, răspunse Epimeteus, întoreîndu-i
nu se certau între ici nici o dată: iei nu plîngeau nici o dată, nici unul din acești mici mu spatele. Dar pănă la întoarcerea lui Argint-Viu,
ritori nu^se așeza bosumflat într’un colț. Iera o și fără voea lui, noi n’avcm dreptul ca să des
cricirc sătrăești într’o asemenea vreme. Pe atunci chidem lada.
r aripate,,
— Ce prost băiet, murmura Pandora, cînd Epi°ate aceste uricioase micix monstruozități
Pfe car
cari* 1°
le numim
numim supărări
supărări sau
sau necazuri
necazuri si
șfeari
P.
cari metcus Ieși afară din colibă. Păcat că nu-I mai
smt
------- numeroase de cît
■
- ’ și
■ ■-țînsînt ?acuma
iriaî
muștele
îndrăzneț.
.
£nI»_,nu existau încă
Iera întăea oară de la sosirea Pandorei, cînd
încă pe
pe pămînt.
pămînt. Fără-ndoeală
Fără-ndoeală că
că
Ca dintâi supărare
supărare cunoscută
cunoscută pe
pe lume
lume fu
fu supăsupă- Epimeteus ieși afară fără s’o chleme a-1 însoți. Iei
IntT P
andore
că nu putea jpătrunde taina lăzei. plecă
plecă să
să culeagă
culeagă struguri,
struguri, sau șa se joace cu
IntiT
• tt
"?°reîL’ câ
nu fu
fu de
de cît
cît oo supărare
supărare ușoară,
ușoară, de
de micii săi camarazi. Iera plictisit s o tot auda vorcit'o ®Și-ntăi
I'nJaîw nu
^t 0 u
umbră
de supărare:
supărare: dar
dar zilnic
zilnic supărarea
Supărarea bind
și-I părea
părea rău că Argint-Viu, daca
bind dc
de ladă, și-i
mbră de
mctecre
"CȘtea
-tCa(’ și-n
->n scurtă
scurtă vreme,
vreme, coliba
coliba lui
lui EpiEpi- Ici va fi fost nu o lăsase la ușa vre-unui alt
ca an ?'
Pandorci nu
nu mai
maiiera
veselă copil, unde Pandora n ar fi văz u t-o nici o data,
■• ?
a Pandorci
icra atît
atît de
de veselă
^orlalți
celorlalți copii.
copii.
Dînsa nu mai isprăvea vorba de Iada, Lada și
Pandnr
oUndc
asta,» întreba
întrebanecontenit
Pa
ndorâ endc''’î ^lada
ada asta
necontenit lada și iear lada. Ai fi crezut că~ lada icra vră™0:, ’ • sl
Ș1 Ce
“ sa
să fie
fie oare
oare într
într'insa?
jită. sau că coliba Icra prea nuci ca să stea»,
’însa?
PARADISUL copiilor
hi ghidul mieii ic zămislită de mult îaa
provoca închegarea unei literaturi rotnîneștl
bire din operilc ce sînt, în diferite limbi cu ost.
cate. Pentru scopul pe care îl urmăresc i'e’ufanar.
r~
Prin
literatura aceasta ar trebui două serii de cunoști^
propagate: cunoștinți privitoare la function',
normală a fîe-câruî organizm omenesc în de
ca fie-care ins, în de obște, să aibă o îndrum *'
mai sigură dc dezvoltare și dc cruțare, șț
e
știnți referitoare la raporturile inșilor între sin'
la organizarea lor socială, ca dezvoltarea și J.'
țarea fie-cărui să fie cît s'ar putea mal asigurate. 1
Acuma, dacă asta ie o întreprindere vastă, și
dacă silințele noastre vor trebui să se mărginească,
de o cam dată, poate, mai mult la lucruri de-a
agitație de moment, actuală, ieu nu pot să nu-mi
schițez ocolea tot planul. leu mă adresez ocolea
la inși cu dispoziții și cu concepții aparte, a căror
muncă aș vrea să le-o coordonez, pe cari naș voi
inse să-i stimulez la muncă de cît în niargindt
'ițeior lor,
tor, în
in cît
cu să-mpacă
sa-mpaca cu planul
piwiui mim,
muu,
^referințelor
lipsesc
să nu r,
___ o pe nimeni, de agrementul sau deplâ' J1'
cerea ce cată a-șiafla în munca sa fie-care. hinM
con”‘
secință, aș vrea, ca fie-care, din cei cu mine mol
în alăturare, să-mi răspundă, cît mai conchizâlor
Oamenii, priviți după acțiunile și reacțiunile pe cari și cît mai fără amînare:
le exercită in parte, se împart în două : Unii atrag,
1. Cari ar fi cele mai proprii lucrări, din ofi-u
alții resping: unii ne fac ma! buni, sau mat puțin triști,
alții ne fac mal răi, sau mai puțin bunlz unit ne re- limbă ar fi, mat vrednice de dat și-n romanești,
conceluiză, ne împacă cu vieaia și cu genul uman, și cu care anume din astea s'ar putea însărcina
alții ne jac să disperăm de viitorul omenirei, ne fac să
ne închidem in noi, să nu ne căutăm di cît de interesele, fic-care.
noastre private Sîiitem zilnic supuși, atît la influența
2. Ce mijloace anume ne-ar. putea procura făunora cit și a celorlalți. După caracterul ce-avem, luăm
care, din cei ce vor să se asocieze mai dc aproap
mal mult de. la unul de cît de la altul, și putem de
la opera aceasta cu noi, fie ca fond de puoii
veni, și unii din noi devin, la riadul lor, un centru,
de iradiare, de răspîndire de bine sau de rău. Nu puțini prim, fie ca susținere ulterioară.
șovâesc in purtările lor, pentru că se găsesc expuși mo
Cu ajutorul numărului de abonați 'mai co/i^
mentan, la influența celor buni sau a celor triști, și sînt
capabili, la intervale, de acte eroice sau de cele mai or
dinare acțiuni. Dar, într'o societate care progresazii,
influența oamenilor cu adevărat mari, mari prin vir
tute și sentiment, nu prin elocvență, prin știială și prin
noroc, precumpănește. Jea îmbunătățește obiceiurile, înnalță conștiințele, apropie, sau înfrățește inimele, pre
gătind și hoțărind ast-fehu marile revoluții, aducă
toare de justiție, dc Libertate, de bună stare, pentru în
treaga rasă umană.
Saverio Merljno.
Din Italienește, de G». A. Teouoru.
ȘEZĂTOAREA
!
■
,(
'
ji
.
.
|
j
iI
,
YOrbc->b’ mereu de ladă, zise, în cele
totaur
£a’ E
Epimeteus,
audă^
|p'meteus’ pentru-că iera plictisit să de iea, și făcea sase împiedece chiar și Epime—
*■
tcuSj iOYjndu-sc adesea destul de rau, Iera suv°rbindu-sc
de iea. Vorbește dc alt ce-va,
I
�REVISTA 1DEEI
REVISTA 1DEEI
122
‘!
■
părător, pentru sărmanul băiet, să tot fie urmărit
de ladă ast-feliil, de dimineață și pană sara. Icra
mal ales greu pentru Iei, pentru-că pe vremea
aceea lumea nu Icra obicinuită cu necazuri e, și
nu știea cum să le îndure. Ast-feliu, in vremea
ceea, un mic necaz făcea mal mult zgomot de
cît o mare supărare din zi.ua de a-zi. După ce
Epimeteus Ieși, Pandora rămase locului, uîtindu-se
la ladă. lea o numi scîrboasă de o mulțime de
ori, dar îera cu adevărat o mobilă frumoasă, care
ar fi înfrumusețat orî-cc locuință. Iera de-un lemn
foarte frumos, de culoare închisă, bogat, si-atît
delucict. în cît fetița putea să-și vadă oglindirea
feței în Ici. Și fiind-că n’avea altă oglindă, îera de
mirare că nu iubea lada asta mai mult. Marginele și colțurile lăzei Ierau sculptate foarte ar
tistic, înfățoșînd figuri de bărbați și femei și de
copii drăgălași, între cununi de fructe și flori. Cu
toate astea șî-acolea,în foile astea sculptate, Pan
dora își închipuea că vede o figură respingătoare,
care înegrea, urîțea restul. Firește, cînd se uita
mai bine și căuta să cerceteze cu degetul, cu
mina, nu mai zărea figura asta. Cea mai fru
moasă din toate figurile înse Iera sculptată, în
mare, relief, in mijlocul capacului. Pandora o privi
de o mulțime de ori, și i se păru că buzele îi
surîd și rămîn serioase, după voință, ca buzele
unei viețuitoare. Toate trăsăturile feței aveau o
expresie vie, zglobie, ca și cum cuvintele urmă
toare ierau gata să-i izvorască din buze :
— N’ai nici o teamă, Pandora. Ce rău poate
să-ți facă, dacă-I deschide lada? Nu te uita la
ce-a zis bietul prostuț de Epimeteus. Tu Iești mal
deșteaptă ca iei, și de zece ori mai îndrăzneață.
Deschide lada și-i vedea de nu-i ce-va frumos în lea.
Am uitat a vă spune, că Iada nu Iera închisă
cu nici o chee sau lacăt, ci numai legată cu-n
nod foarte complicat, dintr’o frînghiuță de aur.
Nici începutul, nici sfîrșitul nu se vedea. Nici o
dată nu se văzuse un nod făcut cu mai multă
măestrie. Ierasucit așa feliu, că provoca cele mai îndămînatece degete. Poate că din pricina asta iera
. ispitită Pandora să se tot uite la iei, numai să
vadă cum fusese făcut. De două, trei ori, iea se
plecă, hiînd nodul între degetul cel gros și cel
arătător, fără să-ncerce înadins a-l desface.
— Par’că încep a pricepe, își zise dînsa, cum
ic făcut Poate îl voi putea face la loc după ce-1
voi desface. Asta n’ar face nici un rău nimănui.
$i chiar Epimeteus n’are să aibă nimic. împotrivă
de zis. N’are să fie nici o nevoe să deschid
lada, și nici n’am s’o deschid fără-nvoirea bie
tului băiet, chiar daca nodul ar fi desfăcut.
Ce păcat că Pandora n’avea ce facef sau
nu avea alte cele cu ce să-și bată capul. Dar,
în acele timpuri, copiii duceau o vieață atît de
ușoară, in cit, intr’adevăr, aveau prea mult răgaz,
Și nu se puteau juca mereu de-a ascunsele, printre
tufe, sau de-a baba-oarba, legați la ochi. Icar
cînd pcupațiea vîcțci nu ie de cit petrecerea,
munca devine o jucărie. Și-așa, nu iera nimic de
făcut. După măturatul și scuturatul colibei, după
culesul florilor proaspete și după așezatul în vase,
Pandora nu mai avea nici o treabă, de cît doar
să se gîndcască la ladă, Ori-cum, lea tot ii dădea
de gîndit, și tot îl dădea ce-va de
pc cine-va s’o asculte. Cînd Icra
găsea pe
tăbliile luuiwaic,
lucitoare, frumoasele'
Iea admira raoiiuc
uumoasele fi eSe'^
Siiriș]
frunzele sculptate. Cînd Iera supărată i^
’
tîmpla înse să sc lovească de Iea. șj s^j !c in.
lovitură cu aprigul Iei picioruș. Șj cjț-e
— o
ÎI dăduse. La urma urmei, blăstămata d, e '— .Un
de iadă
merita toate loviturile pc care le primea
“ oa;
fără lada asta, Pandora n’ar fi știut CUm
petreacă vremea. Pentru-că iera o petrece/'să-ș|
distracție sau o ocupație nesfârșită, a gîcț cț A’ o
fi în Iea. Gîndiți-vă și dumneavoastră, dragii mi
mici lectori, dacă ar fi și la dumneavoastră '
ladă mare, în care a-țl crede că sînt jucării /
Crăciun sau de Anul nou. Credeți c-a-țî fi
puțin curioși de cît Pandora? Dacă a-țl retnăn^
singuri numai cu Iada, nu așa că a-țl < is‘
a deschide capacul ? N'a-ți face asemenea lUcr'
ferească sfîntul, nu. Dar dacă v’a-ți închipui C-a
fi înăuntru jucării, ar fi cam greu măcar sănuvă
uitați. Nu știu dacă Pandora ar fi dorit jucării
In vremea ceea, poate nici nu Ierau, pentru-că
lumea întreagă nu icra de cît o mare jucărie
pentru copiii cari locucau în Iea. Dar Pandoră
îera încredințată că lada avea întrînsa ce-va fru
mos, ce-va prețios, și avea tocmai aceea-șl do
rință de a o deschide pe care ar fi avut-o fie.
care din micile melc lectrițe. Poate ce-ya mai
mult, cu toate că despre asta nu-s sigur.,
ziua despre care vorbim, curiozitatea Pandorei
îera mai mare de cît de obiceiu, și în cele din
urmă s’apropie de ladă, pe jumătate hotărîtăa
o deschide. Mica răutăcioasă. Iea se încercă maf
întăî a o ridica. Iera înse prea grea pentru-n
copil pc vrîsta iei. O ridică de un capăt și-o lăsă
de-o dată să cadă. îndată după asta, dînsa crezu
c-aude ce-va mișeîndu-se înăuntru. Puse urechea
la o lăture și-ascultă. Icra oare un murmur înă
bușit înăuntru ? Ori îera vre-o aueală, vre-o tiuituri
în urechile Iei? Ori îi bătaea înima.îel? Copilanu-și
dădea samă bine dacă auzise ce-va sau nu. Dur
curiozitatea Iei icra mai puternică de cît orl-cind.
Ridicînd capul, privirea iei căzu pe nodul fnn*
ghîuței de aur.
— Ce persoană dibace, cea care a inventat
asemenea nod, exclamă iea. Cu toate astea cred
c'am să-l pot desface. Ori-cum, cred că-I voifi I
găsi măcar cele două capete.
,
Pandora luă nodul între degete și-l cc[c^a/^
putu dc aproape. Și aproape fără voc, fără șa-Ș
dee samă. încercă să-l desfacă. Soarele intra
fereastra deschisă, se auzeau vocile copiilor
se jucau afară, și printre iele a lui Epinicc ■
Pandora sc opri. Ce timp frumos. N ar
»
oare mal bine să lese plictisitorul nod, sa'n-, spatele vecinicei lăzi, și să se ducă să-și ga micii prieteni, ca să fie fericită cu iei ?
getele ici nu dădeau pace nodului de e •
ochii se uita la figura dc pc capac,,caic
a rîde răutăcios.
'.
r:for
— Chipul acesta, arc acrul batjoco
gîndea copîlița. As vrea să știu daca ru
că fac ce-va rău. Dar nu mai vreu sa
»
departe.
a
făcu caca
— In clipa aceea, înse, întimplarca
I
itit de bine nodul, în cit, frînghiuța
, sucească al
prin minune, se desfăcu, și lada nu
^j^îegată.
ÎCfe ciudat lucru, zise Pandora., Ce arc să
■■
• cum s’o leg?
lcTEpi‘aete?Sde? două-trei ori, să facă nodul la
i
încerca <-- ---- greu Se desfăcuse atît de re1 înse iera prea
băgase
loC’i în cît nuf.
- de samă cum icra învîrtit.
PcdC’ - putea aduce aminte nici forma șl nici
ea ce-o avusese nodul Nu mai iera așa
inf^niînic dc făcut, de cît s’aștepte întoarcerea
123
încetul tot cerul, cu toate că soarele nu apusese
încă. Și tocmai în clipa cînd Epimeteus întră,
coliba deveni cu totul tristă și neagră. Dinsul
întră, fără să facă zgomot, pentru-că dorea să
surprindă pe Pandora și s’o încununeze cu cununa
mai înainte de-a-1 fi văzut întrind. Dar n’avea
trebuință să meargă atît de ușor, pentru că-n
clipa ceea, Pandora n’ar fi dat băgare de samă
nici la pasul unui elefant. Iera cu totul ocupată.
Mica neascultătoare, stătea cu mina pe capacul
lăzei misterioase, gata a-l ridica. Epimeteus o
M EP'.^va vedea Epimeteus că nodu-î dezlegat, văzu stînd așa. Dacă ar fi vorbit tare, fărajndoeală că Pandora ar fi tresărit de frică și poate
. .’7- e in sine Pandora, dînsul are să știe că l’am lada ar fi rămas cum Iera. Dar, cu toate, că lui
?IS t îeu. Cum îl voiu putea face înse să Epimeteus nu-I plăcea să vorbească de ladă, icra
d dl că n’am deschis lada?
negreșit curios și ar fi dorit să știe și Iei ce Icra
crC‘l se ffindi, că de vreme ce-avea să fie bănuită în lea., Iei vedea pe Pandora aproape să desco
-S deschis-o, tot una făcea chiar dacă ar fi pere secretul, și voea să vadă și Iei. Dacă ar fi
că îjds-o. Mica nebună, proasta Pandora. Nu tre- fost acolo ce-va frumos sau prețios, dorea să
să se gîndcască la ceea-ce ar fi zis sau aibă pe jumătate și iei. Vedeți, micii miei lec
buca
- ezut camaradul iei Epimeteus, ci să facă ceca- tori, că, cu toate povețile înțelepte date Pandorei,
c stiea dînsa că icra bine, și să nu facă ceea-ce Epimeteus singur iera aproape tot atît de im
simțea într'însa, că ar fi.foarte rău. Din nenorocire prudent, de copilăros și de neascultător ca și
figura de pe capac avea înfățoșarea atit de iea. Și dacă osîndim pentru fapta iei pc Pandora,
jndcirnătoare. Și chiar iea credea că aude tonul nu trebuie să uităm că și Epimeteus iera părtaș
micilor voci din năuntru. Iea nu știea că asta nu la iea... Cînd Pandora, ridică capacul, interiorul
iera de cît rodul închipuire! Iei. Iera un strașnic colibei deveni negru și trist și marele nor negru
tumult de șoapte în urechile ici:
acoperi soarele cu totul. Cit-va timp se auziră
— Dă-nc drumul, scumpă Pandora, lasă-ne să bubuituri de tunet, și acum izbucnea o furtună.
Ieșim de-a'ici. Avem să-ți fim prieteni. Dă-ne Dar Pandora nu auzea nimic. Iea ridică capacul
și se uita în ladă. De-o dată, un rom de creaturi
drumul.
— Ce sa fie, își zise în sine Pandora. Ie oare aripate zbură în aer, și chiar în clipa aceea Pandora
ce-va viețuitor în ladă? In sfîrșit, da, sînt hotă- auzi vocea lui Epimeteus, care gemea dureros.
— Sînt înțepat, valeu, sînt înțepat. Neascul
rită. Am să mă uit înăuntru, numai o clipă, și
am să las capacul la loc. Ce rău ar fi, o clipă. tătoare Pandora, de ce-al deschis blăstămata de
Sa vedem, acuma, ce făcea Epimeteus în vremea ladă ?
— Pandora lăsă să cadă capacul, și ridieînasta. Intăea dată Ieșise fără să chleme pc mica-I
camaradă să-1 insoțască, să împărtășască desfă du-se, se uită la Epimeteus, să vadă ce i se întarea cu Iei, întăea dată, de cînd Pandora venise tîmplase. Văzduhul îera atît de-ntunccat de nour,
să locueaseă cu iei. Și nu-i iera îndămînă de loc. în cît iea nu vedea de loc ce iera. Dar auzi o bi
Nu mal iera fericit ca de obicciu. Nu mal putea zîitură foarte neplăcută, ca cc-o fac bondarii sau
să găsască nici struguri dulci, nici smochine coapte, țînțariî, sau yespele. Și, cînd ochii i se obicîpentru că Epimeteus, dacă avea vre-un cusur, nuiră cu întunerccul puțin, văzu o mulțime dc
avea cusurul că-i plăceau smochinele prea mult, mici forme urîte, cu-aripi dc lilieci, cu-nfățoșarea
^au, dacă smochinele icau coapte, ierau prea cumplit de spurcată și cu lungi țepi la coadă.
coapte. Inima nu-i maî îera ușoară, nicî vocea Una din acestea înțepase pe Epimeteus, Și chiar
'cselă. In^ sfîrșit, iera atit de nemulțămit și de Pandora începu numai de cît a țipa, tot atît dc
- ““ *---- ’ și-ndurerată
’
-------"ă ca și prietenul ici, dar
turburat, în cît ceilalți copii se întrebau ce-avea. spăimîntatâ
i ’ci dinsul nu știea. Pentru-că, în timpurile acele, făcînd
77 .* ’ gură“i mai mare de. cit Iei. Un mic mon
respingător, se așezase pe fruntea Iei, și i-ar
f . ;
MvF1Hiderea tuturora îera de a fi: numai stru
"
moalii Pe,,cind se jucau copiii accștiea pc fru- fi cășunat o și mai mare durere, dacă Epimeteus
su -U Pani>nt, nimeni dintre iei nu fusese nici n’ar fi alergat să-l alunge...
Fără îndoială c-ați vrea să știți acuma ce ierau
ccIoft1]'in-'1C* boblav ' Cînd văzu că strica jocul
se' t-’ EP,mctcus se gîndi că iera mai nimerit aceste creaturi scîrbose, care-au scăpat, din ladă.
M nnfU-C^‘-a ^an^ora’ a cărei dispoziție îera Vă voiu spune. Iera întreaga familie a Necazu
culej.c nri?tâ cu'a
Și, vrînd să-î facă plăcere, rilor păminteștî. Toate relele patimi, toate felu
pușorul -’-C fl°rî’ pc cari le împleti, pentru că- rile de griji, mai mult dc-o sută cinci zeci* de
___________________...................
triJmoas(?C1'U1 cununa* Florile astea ierau foarte Dureri, o mulțime de Boli și de Chinuri, și-atîtea
ic- ierau trandafiri, crini? flori.. de porto- Răutăți, in cit ar fi o trudă prea mare să li sc mai
c31e,
1?sa’a după
după iele
iele un
un val
val de
dc mireazmă.
mireazmă. ție sama dc număr. Tot ce îndurerează sufletul
carn> ăsiu
după
iele
? întina
•aunn ° făcu cît
utu îel
corpul rasC* omen^tî’ *?.
f.US£SC ‘nfb,s
cit P
putu
Iei nlai
mai bine. Am crczut
crezut
^tdcacâ
-ă degetele
degetele copilelor
conilelor sînt
sînt mai
maiîndăîndă- în lada misterioasă, încredința a lui Epimeteus
finale.
jc cu
--«.o
cu tloriIc
florile.Dar
Dar băcțasit
băcțașii. in
în și Pandorei, pentru ca fcncițfl lumeț copii sa nu
UmPUrileC ca să Ulub
ista Ca’îerau nia> iscusiți de cît astă-zi. In pătimească de nimic nici o data. Daca ici n ar fi
VrCm^ asta,
aj tui mare nour negru, întunecase cu fost curioși, ar fi fost foarte bine. Nici o .per-
�121
REVISTA 1DEEI
soană matură, nici un copil n’ar fi vărsat măcar
o lacrimă, clin zilele acele depărtate pănă în zi
lele noastre... Dar, puteți să vă dațl samă acuma,
c-o faptă rea, a unul singur individ, aduce ne
norocire lumel întregi. Din pricina Pandorei, care
a ridicat capacul blăstămatel celcea de lăzi, și
din pricina lui Epimeteus, care n’a împicdecat-o
de la asta, năcazurile au năvălit printre noi, și
n’au de loc aerul că ar voi să ne părăsască. Pen
tru-că, vă dațl foarte bine samă, Iera cu nepu
tință pentru cel doi copil să închidă tot roiul
cel hidos în mica lor colibă. Din potrivă, cel
dintăî lucru ce-1 făcură, fu să deschidă ușa.. Și
îeată necazurile înaripate zburînd afară, atacînd
și chinuind pe toți ceilalți copii, atît de crîncen,
că unii nu mai putură zimbi cite-va zile de-a
rîndul. Și toate florile și frunzele, cari, altă dată
îerau pururea fragede, începură a se trece și a
cădea la pămînt. lear copiii, cari ar fi rămas ne
muritori, în copilăriea lor, deveniră pe fie;carc zi
mai mari, peste puțin flăcăi, apoi bărbați șl femei,
și mal tîrziu batrîni.
Intre acestea, cel doi vinovațl stăteau în co
libă. Amîndoi fuseseră foarte cumplit înțepați, și
sufereau foarte tare, ceea ce li se părea peste
samă, pentru-că iera intăea durere cunoscută pe
lume. Iei nici nu înțelegeau ce iera. Pe lîngă
asta îerau supărațî și pe sine, și supărați și unul
pe altul. Epimeteus se așeză supărat într’un colț,
întoreînd spatele Pandorei. learPandora se aruncă
la pămînt, cu capul pe lada blăstămată, fatală.
Dînsa plîngea amar, plingea cu hohot, ca și cum
inima ar fi voit să-T plesnească. Dc-o dată iea
auzi o mică ciocănitură în ladă.
— Ce-î asta, întrebă Iea.
Epimeteus n’auzise nimic, sau iera prea su
părat, să-i răspundă.
— Nu iești de loc delicat, dacă nu vrei să-mi
vorbești, hohoti-n plîns Pandora.
Altă ciocănitură. Par’c’ar fi fost mînuța unei
zîne, care-ar fi bătut ușurel în capacul lăzeî.
— Cine-i, întrebă Pandora, cu o curiozitate ce-va
mai mare. Cine iești ? Cine-I acolea ?
O voce dulce din năuntru-i răspunse:
— Deschide capacul, și ai să vezi.
— Nu, nu, zise Pandora, începînd iear să plîngă
cu hohot. M'am săturat a mai deschide capacul.
Iu iești înăuntru, mizerabilă creatură, și-acolo ai
să rămîi. ’Au zburat destui din frații și surorile
tale în lume, Nu mai trage nădejde c’bî fi atît
de proastă ca să-ți dau drumul.
Vorbind, iea se uita Ia Epimeteus, sperînd ca
Iei sa-î aducă laude pentru înțelepciunea iei.
Dar micul supărăcios răspune numai că Iera
cam tîrziu acuma ca să fie atit prudentă sau de
prevăzătoare.
— Ah, zise din nou dulcea voce, ai să faci
mult mai bine dacă al să-mi dai drumul. leu nu
semăn de loc cu relele creaturi cari au țepi la
coadă. Astea nu-s frați! miei, nici surorile mele,
și ai să te încredințezi numai de cît, cînd mi-i
vedea. Vino, vino, drăguță Pandora, știu că tu
al să-ml dai drumul.
Iera atît de veselă și de ademenitoare, această
voce, că nu puteai de loc s’o respingi. Inima Pan
dorei se-nduloșa tot mai mult, la fic-carc
Chiar Epimeteus, cu toate că stătea
colțul lui, nu mal întorcea spatele prieten r în
și-avea înfățoșarea mai puțin nenorocită C* luî*
- Dragă Epimeteus, făcu Pandora, au vocea asta?
’’ tu
— Da, o aud, răspunse Iei, nu încă de
tQt im.
păcat... Și ce vrei de la mine?
— Să ridic capacul, întrebă Pandora.
— Fă cum vrei, zise Epimeteus. Ai făcuț
acuma destul rău, de ce să stai la cumpen^ nu mal faci ? Fiind c-ai aruncat asupra h
acest potop de necazuri, unul mai mult
coteală mare.
S0,
— Nu iești de Ioc delicat, dacă-ml vorb
așa, îngînă Pandora, ștergîndu-și ochii,
— Ah, răutăciosul, strigă vocea din ladă într’
rîs argintiu. Iei știe bine cîtă dorință are a U?
vedea. Vino, scumpă Pandora, vin de ridică 1115
pacul. Vreau să ies de acolea ca să te minrii
Dă-mi aer, și ai să vezi că totul are să se petrefe"
mai bine de cît îți vine să crezi acuin.
— Epimeteus, zise Pandora, întîmple-se orî-ce
îeu deschid lada.
L1
— Așteaptă, capacul Ie prea greu, strigă băetul
alcrgînd cătră iea, stai să-ți ajut.
Și așa, cei doi copii, ridicară capacul, 0 mititică persoană, zîmbitoare și veselă,( zbucni
___ si
- - .■-------- 1 --------____________________________ a._ . . ’
zbură-n
jurul încăpere!, luminînd peste tot- pe
,.s
unrte trecea.
Dînco se
<=« abătu
-ks...
unde
trecea, ca o rază de soare
soare. Dînsa
cătră Epimeteus, îi puse degetul pe rana făcută
de înțepătura Necazului, și numai de cît îl trecu.
Sărută după asta fruntea Pandorei, și rana Iei
fu îeară-și vindecată. După asta, dînsa-i privi peamîndoi, cu-atîta duioșie, în cît începură a fi aproape mulțămiți că lada fusese deschisă și câ
această creatură încîntătoarc fusese liberată din
societatea demonilor înțepători cu cari fusese
închisă.
— Cine Iești, frumoasă creatură, întrebă Pandora
— Mă numesc Speranța, răspunse mica per
soană încîntătoarc. Și din pricină că sînt atîtde
veselă și de fericită, am fost pusă în ladă, ca
să pot ușura rasa omenească de toate necazu
rile menite s’o-ntristeze. N’aveți teamă. Nu ne
va merge rău, în ciuda tuturor.
— Ai niște aripi ca curcubeul, strigă Pandora.
Ce frumoase-s...
— Da, s’asamănă cu curcubeul, zise Spcranța>
sînt
pentru-că cu toate că natura mea ie veselă,
v—
făcută din lacrimi și din zimbet.
întrebă
— Și ai să stai cu noi, totdeauna,
Epimeteus.
coC.
— Cît îți avea nevoe de mine, răspunse*-?'
ranța, cu dulcele iei zimbet, adică .citiți tra'.
lume, nara să vă părăsesc nici o dată-1oa. îar
vor fi timpuri cînd îți crede că v’am lăsațD
cînd mi-ți aștepta mal puțin, tot aveți sa
seînteind, în coliba voastră, aripele ,..mc •
dar, dragi copii, nu trebuie să disperați
dată, in toată vieața. Aveți încredere
— Așa vom face, ziseră copiii de-o
|0.
Și-așa făcură. Nu numai iei, ci toți c^cut tot
cuit de atunci pe pămîntul nostru, au
așa. Cit despre mine, ca să vă spun
REVISTA TbftEl
te părea rău, cu toate că nu s’ar fi
1U.iiiI P°a faCă asemenea lucru, nu-mi poate
cuveni sa ca nebunateca de Pandora a deschis
P^r-W-ndoeală, fără-ndoeală, necazurile col^da- pa_tutindenl, și »n loc să se împuțineze, alindă Pv. trllozităti scirboase, cu țepi înveniccstc •
mai imulțit. Am suferit și leu destule,
n.ite, s?l‘ aj Sufcr, imbătrinind. Dar iea priviți
si'am Cinice figură încîntătoarc a Speranței.
âccasta
utea urma să trăim fără iea ? Speranța
Cuni anî *
însuflețește pămîntul, Speranța ie
je acfea.noeste. Chiar cînd sîntem mai fericiți,
cafC-l rel
'v0’rbește de-un viitor în care vom
Speranjamaî multă'fericire, și mai multă înțelepa.'Ca 'o frumusețe și mai multă, pentru noi și
pentru toată 1
c
nATHANiEL Hawthorne.
In Românește de Eufhosina Dimitiuu.
Posada-Prahova.
CĂSĂTORIA ȘI RELIGIA LA ESCHIMOȘI
Ponorul Eschimos trece a se fi ridicat părui la
Zstnrie In Aleutia. se unesc rudele cele mal de
riroape fratele cu sora, și cîte o dată chiar tatăl
- calica.-- Langsdorf, împuțind unul Aleut lucrul
Acesta, acestra ii răspunse : „Și de ce nu ? Tot
asa fac si vidrele".
.
'Candidatul se prezintă la socri, cu-n dar, cu
nimica
toata,
lear
socrii
fac
semn copilei să
vrt-o
urmeze pe tînăr. Gata tocmeala. Iu mal multe ți
nuturi, ca osebire în insula Unamarca, femeile slu
jesc de monedă curentă, regulează vinzareași cum
părarea. „Am dat atîtea piei de vulpi albastre,
afitea de samur, ceea ce face atîtea și atîtea femeV. Bine înțeles că moneda aceasta nu Ie de
cit convențională. Pentru a face tîrgul și a plăti
diferența, nu-I nici de cum nevoe să al o turmă
de femei după tine.
0 vorbă ajunge pentru a contracta o unire, o
vorbă ajuugc pentru a pronunța un divorț, copiii
duclndu-se după mamă sau fiind luați de unchiul
lor matern. Instituțiea matrimonială nu a fost năs
cocită să pricinuească acestor oameni nici un ne
ajuns. Intre soți, puțină sau nici o gelozie. Ca și
Iu* un număr do sălbateci si de semi-civilizațl, cel
ce n’ar oferi unul vizitator ospitalitea patului con
jugal sau companîea celei mal seducătoare din co
pilele sale, ar fi privit ca rău crescut. După obi
ceiurile lor, mirii fac trampa cu miresele, și 1c“prunnita, le-ucliinuză, cu totul leften. Pe vremea
. “ ,adininistrațiea rusască nu acorda slujbașilor
î*t i®,cît ,°Pt pahare de rum pe an, un bărbat
ift.<(!e‘}Jumitalea n«nial pe cîte-va picături din
licoare divină.
1
lui nrr
dă numele de „Mamă", soției
bărbate
-are “‘“W© „Tată" nu numai pe
Pilier a-IeI> C1
Pe ^U‘I maI mare- Ș* caPnl ta“
Relații! U nUlilc^e do »Mamă“ și fetei sale mai mari,
îuce’danf i e avem> sugerează reflecții ce ne-ar
M ntn rtc”‘
"U-nâlțăm inse o suprastrucpe-o bază șubredă, fragilă.
dese
mon°ganiiea Ieste de regulă, înse cu
ril°niiărer v5,?rbatiI nior cnrînd, din pricina risca
Vro»iurilâ ? aduvele> orfanii sînt o marepovară cînd
Nutrea nli a &reb3> Pescarul, care se întoarce cu
pra felelnr
Iu dator
arunce privirea asutoilă de vL]Care, $i-au Pierdut părintele, să albă
W Wte k i cu C0Piil de W- Iel va avea
Jordee, aparte de îngrijit de mal multe
125
rn a de cit căutarea unei plăceri, și reprezintă o
totalitate de sarcini, pentru care Ieste nevoe să al
inimă ca să le puți primi, și să al caracter, ca
sa Io duci zi cu zi.
De alt-felifi, acești IliperborcenI nu găsesc ni
mic jignitor în faptul că o Aleută declară că nu
mai un băi bat n’o poate mulțimi. Odinioară. Flo
rentina de casă bună, de marcă, _făcea, printr’o
clauză la contractul nupțial, făcea săi se recunoască
dreptul să-și leo un amant titular, ori și cînd
i-ar plăcea. Tot așa, fetele alente, cari se ‘bucură
in timpul fetiel lor de-o libertate, de care Iele uzază toarte larg, îșl rezervează, la căsătorie, facul
tatea de a avea un suplinitor, un cavaler servant.
.,Aghiotantul11 lor, termen oficial, asistă pe patron
in toate drepturile și datoriile lui, în toate sluj
bele. active și pasive, și-l ținut să contribue la în
treținerea casei și la hrana copiilor. Femeile că
pătuite ast-feliu, trec drept femei norocoase și se
oucură do o considerație aparte. In timpul 1‘ipsel
bărbatului, prezenta aghiotantului Ie de rigoare,
lear la întoarcere bărbatul patronează si ocrotește
pe asemenea om, aștepiîud de la dînsiil diferența
ce-o datorește fratele mal mic celui mal mare
Frate mal mic și frțite mal mare, tocmai. Intr’adevăr, la TlinchețI, la KolocI, cari sînt Înrudiți
cu Atenții noștri, cavalerul servant trebuie să fie
un frate, sau cel puțin o rudă de aproape de-a
patronului. Kongaaiul, surprins în adulter, ic obli
gat să plătească, după moda engleză, bărbatului,
o indemnitate Dacă Ie înse din familiealul, trebuie
să rămîe la poruncile lui și la poruncile femeel,
cu care, de aici înainte, unirea-I devine legitimă.
Cîud moare un Tlinchet, cadetul lui se căsătorește
cu văduva, și noul căpitan primește, pentru micele-I daraverl, sprijinul unul al treilea frate.
Ce ziceți? M’avem oare aicea .cheea sîgisbeatulul, instituție ciudată, a caret imoralitate o de
zaprobam, dar pe care nu ne-o explicam nici de
cum? Cavalerul servant Ieste o „pîrghieu, funcțiea
lui Ieste o rămășiță din vechile „fratril" poliandrice, ale căror urme sînd vădite la alțl eschimoși,
si cari pot fi studiate, după” natură, în Ladak, în
‘tibet, în Malabar, și intr’o mulțime de alte can
toane rămase in afară de marile căi de comunica
ție internaționale.
In asemenea condiții matrimoniale, certurile nu
pot să fie dese. Cu toate astea, facerile grele sînt
privite ca o pedeapsă pentru o prea destrăbălată
purtare. Bărbații din Aleuția. prostuțl cum sîut,
ii’au prostul gust al vecinilor lor KorjakI, cari obligă, se zice, pe femeile lor, să se facă mal urîte
și mal murdare de cît li-I felini, pentru a înlătura
dorințele nelegitime. O virtute cumpărată atit de
scump, cumpărată cu prețul desgiistulul, mal Ieste
înse virtute ?
La Eschimoși, văduvii și văduvele se închid lantunerec vreme de patru-zecl de zile. Văduva, cit
ține doiul, Ieste privită ca impură și le închisă într’un bordeiu aparte, unde i se dă hrănii făriuiițită,
pentru că nu trebuie să atingă nimica cu minele
Iei, de teamă ca nu cum-va, prin mijlocirea Iei,
să răzbească moartea-ntre vil. Poligamul hărăzește
un doliu mal aspru acelei dintre soțiile lui care a
trăit mal multă vreme cu Iei, și liiat cu samă acelei
pe lîngă care moare.
Am prefera să ne oprim aici, dar simțul adevă
rului ne silește a spune, că acești primitivi duc ig
noranța răului pănă la imoralitate, că nevinovățiea
lor, cu adevărat excesivă, se confundă cu vițiul.,,
�12<>
REVISTA IDEF.t
Tiiieti sumă cuin-cu martorii favorabili, ui țoale
celelalte privințl, sînt foarte favorabili acestui popor
cărui nu-I precupețesc adinîrațiea într o mulțime uo
împrejurări. Un bâet, plăcut la față se arata grațios
ca tinnta ? Mama nii-I lasă să umble cu camarazii
do vrîst-a Iul, îl îmbracă și-l crește ca fală. OrI-co
strein se însală asupra sexului lui. Și, pe la cinclspre zece ani, le vindut. pe-o sumă rbtungioani,
vre-unul personaj bogat. -Jupanii" sau adolescenții
de -felini acesta, slut foarte căutațl de koniagașl.
Tot asa, întilnim, ici și colo, in populațiile eschimode san eschîmoide, cu osebire iu Tukon, întilnim
fete cari fug de mărita re și de maternitate. Schimbîndu-șl asii zicîud sexul, Iele trăesc ca băcțil, adoptă purtările bărbătești, costumul bărbătesc,
"onesc cerbii, nu dau iiiapol, la vînătoare, în fața
nici unei primejdii, la pescuit în fața nici nneljobosell.
Frumoșii tineri de cari pomenim, se consacră
bucuros preoției, și, îndată ce li se trece frăge
zimea, intră iii tagma călugărească, în care pătrund
mult mal lesne de' cît confrații lor. In toate tim
purile a fost o afinitate foarte pronunțată între gin
gașei și slujitorul altarului, între prostituată și pafacidă.’In timpurile vechiului Răsărit, vastul, mă
rețul'sanctuar, pare-a fi fost împrejmuit de capele
forate, de budoare inin zmilc, nude îșl aveau cuibul
pe paturi mol, AtișiIși Combabil, grâțioșl EliacinI,
încîntătorl Adonișlj meniți a-ndestula plăcerile zei
lor, adică a miniștrilor lor, pană cind, iuițiați pe
deplin în riturile sacre, deveneau, la rîndu-le, șefi de
cult, consacrațl la mislerurl. llierofautelul îi place
să se facă servit de hierodule și baiadere. Iletairismul se naște la umbra altarelor. Aproape toți
bărbații, zice Herodot, se amestecă cu femeile în
lăcașurile sfinte, afară de la Greci și de la Egipteni".
Afară de Grecia?... Ce se petreceinSe-n Corint?...
Afară de Egipt ? Dar Bubastis și Naucrates? Dar
Afrodita din Abidos, care și poartă numele de
Porna'!... Juvenal se întreabă: „Care Ie templul
în care femeile nu se prostituează1' ?
I
"
”, regele
~................................................................................................
La
Erusalîm,
Josius distruge din templul’
t„i..„.- chiliile in cari locucan
t,.„.... .............
r_
luir Jehova
Temeiuticil
șijesțc
fe
meile, cari teșeau corturile lui Ashcra. Se știu nea
semuitele desfriurl cari aveau loc in „verzile bos
chete4 și între slujitorii „cel mal sus puși", al Mareî
-Zeități". Obiceiul acesta ieste atit de înrădăcinat,
în cît ceca-ce se săvîrșea odinioară in peștera de
la Botleem. în numele lui Adonis, se săvîrșește
astă-zl, de cătră pelerinii creștini, în numele fe
cioarei Marii. Tot așa fac și îiagil musulmani iu
sanctuarele de la Meca. In pagode, cari s niște cu
rate lupanare, vin femei sterpe, cari-șl propun să
se lese, sau să se dee la un număr determinat de
desmîțațl sau de libertini. Altele, ca să dee do
vadă, zeitățel locului, de venerației! lor, se prosti
tuează în public, chiar la ușa casei divine. Preotesele dm Jindah, rîpesc copile de cele mal de
frunte familii, și. după încercările riguroase, fac din
Iele curtezane, instruite în arta voluptățel. La
Borneo, Daiakul, care se face preot, poartă nume
și haine femeeștl, și se căsătorește în acelaș timp
și c~un bărbat și c-o fenice: cu cel dintăl pentru
a-l ocroti și-al însoți în public, cu cea de-a doua,
pentru a-I procura plăceri.
Să ne întoarcem inse la Atenții noștri. De îndată
ce levitul îsl dobiudește gradul sau se călugărește,
de îndată ce jupanul se preface în angakok, tribul
1_pcredințază fetele cele mal bine formate, cele mal
atrăgătoare ca corp și caracter. Iei le reface educaI® Perfecționează in danț și alto arte de agren x’ r’ țisJîr?*t> inițiază în plăcerile dragostei,
Dacă s arata inteligente, iele devin mire și mege,
preoțesc si profețesc. Kacinielc de vară in ..
meilor comune, în fața acestora, se deschid
So crede că raportul cu asemenea fete {lr ,. «țr$.
mător, dacă n’ar 11 purificate prin eomcrti 1V:ita*
om al lui D zeu. Bieții oameni. Și s’a zis AUUl1'
lipsiți de religie...
1
■' -Silit
__________
EL,k Rictus.
ARTA DIN PUNCTUL DE VEDERf
SOCIOLOGIC
Una din trăsăturile caracteristice ale cug-etși literaturei de vremea noastră, Ic că ace't^'
sînt încetul cu încetul cotropite,de ideile fil0C^
fice. Teoriea artei pentru artă, binc-nțelcasâ °
teoriea care sorocește artei o funcție morali
socială, sînt deopotrivă de adevărate și pOf tr"frumos la o laltă. Ie, deci, nimerit, ’ba-i chîar
trebuincios ca poetul să creadă în menirea lui •
să aibă o convingere. «Acest dar, o convinge’^'
zice Hugo, formează a-zi, cum forma și odinioară'
însu-și mijlocul dc recunoaștere al scriitorului. Iq
veacul acesta, gînditorul poate să-șî aibă eredința-î sfintă, credința lui utilă, sa creadă în pa.
trie, in inteligență, în poezie, în libertate».
A avea o convingere nu îe, într’adevăr, fără
însemnătate, chiar și numai din punctul de ve
dere estetic. Pentru-că o convingere imprimă gindirei o oare-care unitate, o îndrumare cătră un
scop, cu alte cuvinte o ordine, o măsură. 0 con
vingere ie în acelaș timp și principiul sincerițâței, al adevărului, care ie tocmai izvorul de
căpetenie al artei, singurul mijloc dc a mișca și
de a deștepta simpatica. Convingerea, face’ ca
vorba poetului să vibreze, și noi nu intifziein a i
vibra o dată cu iea,, ceea cc ieste cel mai înalt
și mal desăvîrșit chip dc a admira.
dc asemenî cu neputință să nu recunoști
rolul social și filozofic al poeziei și al artei. «Poe
tul are o marc răspundere morală», zice Hugo. Și
Hugo atacă pc partizanii artei pentru artă, iîind-eă
Iei nu consimt a pune Frumosul in cel mai înalt
Adevăr, care ieste în acelaș timp cel mai injilt
folos social. Hugo vrea, să spue.că ic «util»,ca
vrea să reverse asupra inemilor mila și mărimmica, cu-mbielșugare, după cum preotul revarsă
bine-cuvîntările
utuu.-vuv.ilLa,.m. lui
.ui asupra
oou^io. capetelor :- a
- binc-cuvinta cu folos, nu însemnează oare, «nal“^rtr/ț ]
toate, a face pe cinc-va mai'bun de cit ie’ D^prc j
•poeți, Chateaubrian'd spune de mult in fa'1'
«Acești cîntăreți sînt de seminție dumnczeeasca^
ici stăpîncsc singurul talent de netăgăduit p
care cerul l’a dat in dar pămîntului.
ie tot o dată naivă și sublimă: cu-n gra* 1 c a
aduc laude zeilor șt sînt oamenii cei mai s*roP ,
iei vorbesc ca niște nemuritori ori ca Prul1
iei dezvălue legile universului, și nu-s in
priceapă afacerile cele mai nevinovate ale tra
lui, au idei minunate asupra morței șimor to i' i
fără să-și dee samă de moarte, ca nou-uâscup •
Ceea cc trebuie de îndepărtat, Ie teoriea c
în artă, rămine nepăsătoarp in privința *°n
t.
Asta nu mai ie arta pentru artă, îe arta P .flll
formă. luu»
Intru Acit ne privește, noi ~n’am pi
‘ ț gg
< doctrină,
•
“ ce ni* sc pare
’ că răpește artei
■
o
to
REVISTA IDElCi
maj serios. Victor Hugo a înțeles din
ceas13, alîe.Y si cu mult mai bine de cit urmașii
cM’ul 10Cr-'t ideca, nedespărțită de imagine, ieste
săi, cU,n PZU1 poeziei lirice. încă din 1S22, în
iiisU-Ș* I?'] Oăe §1 balade, Iei lămurește pentru
pretatceză a ramas monotonă și fără vieață.
oda tr? fusesc alcătuită pană atunci din propCntrll:ca.in smașinării poetice», cum se zicea pe
cedeun>
^:gUrj retorice, dc la exclamație și
3tuncea»_
5* Ja personificare sau prosopopee.
aP°Str°le toate acestea, trebuie ca ecompozițiea
In l°c. teraeeze pe o ideie de căpetenie», izvosă se1.ininsâ-si inima subiectului, trebuie ca «gînrltâ | sa dee mișcare odei, nu cuvintele». Prin
durilc
prețui ’arta in sine, nu insamnă numai
urnia-[e,a prețui arta pentru forma iei, ci a o prețui
dc cl otj.iVâ și pentru fondul pe carc-j cuprinde.
dc 0 P îe tot cc ie mai intim, mai personal din
^Poeziea ic «în idei: iear ideile pornesc din suPoeziea poate să sc exprime și-n proză, «iea ie
j desâvirșitâ numai sub grațiea și mârețica
IIia ului. Poeziea sufletului ic aceea care insuflă
sentimentele
nobilele acțiuni,
scrieeeiitimcnueiv nobile și -------------r
> ca
— și ------„Ic nobile. Curiozitățile clc rimă și de formă, pot
, la talentele desâvirșite, o însușire mai mult,
'însușire de *preț, fără
indoeală, dar la urma
0 luJ—,------ _
-1— mina
—
4— ținea
••
poate
urmei de a doua
și care nu p~-locui unei însușiri esențiale. Cai un vers să aibă
formă frumoasă, nu ie destul: ca să aibă parturn, culoare și gust, se cere numai de cit ca
versul să conție o gindirc, o imagine, un sentiment. Albina construcște in chip artistic cele șase
fețe ale cămăruței sale de ceară și apoi iea o
umple cu miere. Cămăruța, ic versul: mierea,
ie poeziea».
Marii poeți, marii artiști, au să devină din nou
intr’o zi marii inițiatori ai mulțime!, preoții unei
religii fără de dogmă, le o particularitate a ade
văratului poet, de a se crede profet. Și, la urma
urinelor, n'are dreptate ? Orî-ce om mare, se sim
țește o providență, pentru că-și simte propriul său
gemu. Ar fi ciudat să nu admitem ca oamenii
superiori să aibă conștiința propriei lor valori,
int‘il____
totdeauna
exagerată,’ cc-i drept, prin neinlătufăbila mărire a iluziei omenești. «Dumnezeu m’a
ales încă din naștere», zice marele poet evreu.
'Iei
-.u.a
ofăcut
lilcut gura mea asemenea unui paloș tăios,
H a făcut din mine
’a
mine o
o săgeată
săgeată ascuțită
ascuțită și
șî m
m'a
ascuns in tolba lui. Iei zise: Te fac a dăinui pc
Patnmt pentru a fi lumina popoarelor. Așa grăește
inau11111, catră cel nebăgat iu samă». Despre
s_ a cugctare filozofică și morală s’ar putea
uatur -C'ea Ce Vlctor Hugo spune despre însă-și
tarr>
vea amestecă «totdeauna, puțină îmbă1<el.n
sinilor iei».
c*t elev"'1 6 cl°£matice slăbesc pe zi ce trece. Cu
setCa Jn .*pai neîndestulătoare in a ne mulțămi
C!l artaC Jcu at’c s’e suntc raaî multă nevoe
nu Pentru* • *ea ^ocu^’ u,nndu-se cu filozofica,
Pentru a
’mprumuta de la aceasta teorme. ci
brunai
la îea inspirații de sentiment.
ncască <. Tc? P°ate purcede moralitatea' omeCel c^Jenc,rca cu iea.
ÎC Cu totul 11U- CUnoaVtc desfătările artei și care
Mărginit la bestialitate, nu cunoaște
121
de cît o plăcere pc lume: să mănince și să bea,
să bea mai ales. Omul Ic poate singurul animal
cc arc patima băuturilor spirtoase, Abica dacă
dăm de cite-va cazuri curioase de momițe sau
dc cini, cari beau alcool amestecat cu apă si cari
par să găsască oare-carc plăcere in asta.’ Dar
patima băuturilor spirtoase la om Ieste obștească.
Asta pentru câ omul ie nenorocit și simte nevoea de a uita. Un om mare, din anticitate,
zicea că-î place mai mult arta de a uita de cît
aceea dc a-și aduce aminte: un mijloc de uitare,
ie alcoolul. Ast-fcliu, muncitorul din orașele mari,
îșl uită sărăciea și istovirea, țăranul din Nor
vegia sau din Rusia, uită frigul și suferință, ne-a
murile sălbatece din America și Africa, ișî uită
înjosirea. Toate popoarele cari se află în robie
ori iii surgun, beau. Irlandezii, Polonezii, sînt na
țiile cele mai bețive din Europa. Cei cari n'au
putere îndeajuns să-și facă îeară-și un viitor,
închid ochii asupra trecutului. Așa îe legea orae
nească. Numai două mijloace de mîntuire are
nenorocitul, ori uitarea, ori visul. Chiar printre
fericirile noastre, nu-î de găsit poate una singură
care să nii-și aibă izvorul ori razămul in vre-o
uitare, in vre-o necunoștință, fie aceasta măcar necunoștința sfirșitului, zilei din urmă. Cit despre vis,
împreună cu speranța, care-I nedespărțită de dinsul,
cît despre vis, Tc tot ce poate fi mai dulce pe
lume. Ie o punte întrevăzută, ce leagă idealul
îndepărtat dc realitatea cu totul apropiată. Și
dintre visuri, cel mal frumos, ie poeziea. Iea îc asemenea acelei coloane ce pare că se întinde de
asupra mărci, cind răsare steaua Sirius, diră de
lumină, albă ca laptele, care sc așterne neclin
tită de-asupra zbuciumului valurilor, și care, de-a
lungul nețărmuritei mări, nețărmuritelor ceruri,
leagă, printr’o rază, steaua, dc pămintul nostru.
Ic un privilegiu al artei de a nu avea să de
monstreze, să «dovedească», nimic, și totu-și să
introducă in mințile noastre ce-va nestrămutat.
Asta pentru-că nimica nu-i in stare să ție piept
sentimentului. Tu care te crezi uri savant, un cer
cetător consumat, icată-te că iubești, și-ai plîns
ca un copil : judccata-țî protestează, și are drep’- iea
’-'l nu te poate împiedeca să nu plingi.
tatc, dar
Savantul în zadar va zimbi dc lacrimile poetului,
chiar în mintea cea mai rece sint o mulțime de
ecouri gata să sc deștepte, gata să răspundă:
un simplu gînd, venit'din intimplare, ajunge să
chieme o nesfirșire de alte ginduri, cari răsar
din adincul conștiinței. Și toate acestb ginduri,
păh’âtuncea tăcute, formează un cor nenumărat,
al cărui glas găsește răsunet în tine. Ie tot ce-ai
cugetat, ce-ai simțit, ce-aî iubit. Adevăratul poet
ie acela care trezește aceste voci.
Concepțiile abstracte ale filozofici și științei mo
derne nu sînt făcute pentru graiul versurilor, dar
ieste o parte a filozofiei care privește tot ce-i
mai concret pe lume, tot ce-i mai vrednic să ne
miște, ic aceea care pune problema existenței
noastre insă-și, și-a soartel noastre, fie indivi
duale, fie sociale. Puneți față in față o simplă
descriere poetică, ori cit ar fi iea de frumoasă,
cu o frumoasă bucată insuflată de-o cugetare ori
de un simțimint cu adevărat măreț și filozofic,
�128
•••
REVISTA IDEEI
RkVISTa IDEEl
dacă vor fi scrise cu un acelaș talent, versurile,
pur descriptive vor fi totdeauna mai pre jos. \ ersurile științifice, rău înțălcse, nu sint nici Iele de
cît niște descripții de lucruri plicticoase. Știința
se compune dintr’un număr hotârît de idei, pe
cari judecata Ic îrabrățișazăpe toate de-o data:
Iea marchează o izbîndă și un repaus al inteli
genței: poeziea, din potrivă, naște din evocarea
unei mulțimi de gînduri și sîmțiminte, cari pun
stăpânire pe spirt, fără să poată fi prinse toate
de-o dată: lea ie o sugestie, o veclnică acțiune.
Poeziea ie o privire aruncată asupra fondului
brumos, nedeslușit, mișcător și nesfîrșit al lucruri
lor. Savanții noștri ș’asamănă cu minerii din adîncimea puțurilor: numai ceea ce-î înconjoară de
aproape ie luminat, încolo, bezna, necunoscutul.
A nu ținea socoteală de cît de îngustul cerc lu
minos, în care ne mișcăm, a voi să mărginim
numai la atita vederea, fără să ne aducem arnînte de nemărginirea care ne scapă, ar însămna
să suflăm noi înși-ne asupra flăcărcî tremurătoare,
din lampa minerului.
Poeziea inzăstrează știința cti tot ce aceasta igno
rează. Mintea noastă vine să se oțelescă în noțiunea
nesfieșitului, să prindă de aicea puteri și avînt,
după cura rădăcinele copacului se înfig tot mai
adine în păminț, pentru a soarbe seva care va
face ramurile să crească și să se desfășure în
naltul ceriului, în văzduh. O teoremă de astro
nomie ne dă o mulțămire intelectuală, dar ve
derea ceriului fără margenî, deșteaptă în noi un
felii! de» neliniște ce nu se poate lămuri, o do
rință nepotolită de-a ști, ceea ce face poeziea
ceriului. Savanții caută totdeauna, ca să ne mul
țumească, să răspundă la toate întrebările noastre,
pe cînd poetul ne farmecă numai prin întrebări.
A descoperi, a afla prin ajutorul judccăței și al
experienței, leată știința: a simți, ori a presimți,
slujindu-ne .de închipuire, leată cea mai înaltă
poezie. Știința, și mal ales filozofica vor rămînca
dar totdeauna poetice, mai întâi prin simțimintul
marilor lucruri cunoscute, a întinselor orizonturi
descoperite, pe urmă prin presimțirea lucrurilor
și mai mari, cari rămîn necunoscute, a orizon
turilor ncsfîrșite cari abiea lasă să li se între
zărească începuturile,-într’o nedeslușită lumină.
Afară de aceasta, inspirațiile venite de la știință
și filozofie sint, în acelaș timp, vecinie vechi și
vecinie nouă. Intr’adevăr, din veac în veac, înfățoșarea lumel se schimbă pentru oameni: străbătînd ciclul viețeî, Ii se întimplă ceea ce se intîmplă călătorilor cari fac înconjurul pamîntului,
iei văd dc-asupra capetelor lor răsărind stele
nouă, cari apoi asfințesc pentru iei, și numai la
isprăvitul călătoriei Iei pot nădăjdui să cunoască
toată diversitatea ceriului.
Concepțiea modernă și științifică a lumei, nu ie
măi puțin estetică de cît concepțiea greșită a
celor vechi. Ideea filozofică a evoluției univer
sale Ieste apropiată de altă idee, care face fondul
poeziei; vieața universală. Bolta cerească, iea însă-și, nu mai Ieste solidă,
avuua, nestrămutată,
tiuoLi ciuiuLaLd, îca SC
mișcă, trăește. In inesfîrșit,
'*,*/,*în cercurile, cari în
aparență se infățișază
nestrămutate,
, ,
—----------- , se petrec
drame asemănătoare dramelor
.
...
viețeî de pe fața
pamîntului nostru. In nemărginita pădUrc
,a Stc
Stc.'
lelor, zice astronomul Janssen, descoperi^ J5
ce încolțește, copacul vristnic, sau urma n ,nd*
ce o lasă stejarul bătrîn. Stelele ișî au ®agra
vrista lor: cele albe și albastre, câ SlriuV
tinere, în plină strălucire și în ardere dcnl8'-1
cele roșicticc, ca Arcturus sau Antares, sintbit
pc cale dc-a se stinge, ca și forja, care trec?”.6’
la alb la roșu. Evoluțica are loc și în neniă- • ■
Știința, arătîndu-ne evoluțiea pretutindeni'T?1
cuește numai frumușeța relativă a vechilor "
cepțil, prin o frumusețe nouă, mult mat aC°n'
piață de adevărul final, de ceea ce astrono^’
numesc cerul absolut. Dar mai ales in,
’x*1
se găsește în totdeauna un fond poetic, toc
pentru că Ici rămîne totdeauna neînțeles de stiint?!
taina veclnică și obștească ce apare totdeaun
la urmă, învăluind în bezna-î mica noastră h
mină. Conștiința că ne dăm samă de nești’mt
noastră, care ie unul din rezultatele celei ma'
înalte filozofii, va fi în totdeauna unul din sentimentele inspiratoare de poezie.
In tăcerea nopței, aud, aproape, o voce de copil
o voce care iese de după perdelele albe ale unui
leagăn. Copiii visează adesea vorbind, rostind
crimpee de fraze. Acum aud numai un. cuvințel:
«De ce»k Sărmană întrebare de copil, menită să
rămîe pururea fără respuns. Copilul îșl urmează
visul înainte, liniștea măreață a nopței din nou
începe. Și noi ne întrebăm zadarnic: de, ce? Nici
o dată întrebarea noastră nu-și va primi cel din
urmă răspuns. Dar, dacă taina nu poate fi lu
minată deplin, ne ic cu neputință să nu ne facem
O 1reprezentare despre fondul lucrurilor și să nu
ne: răspund»
răspundem înși-ne nouă, în tăcerea ursuză,
posomorită a Fireî. In forma iei abstractă, reprezentarea aceasta ie metafizică: sub formai
laginativă, reprezentarea aceasta ie poeziea,
poeziea, care, unită cu metafizica, va înlocui din
ce îa ce mai mult rcligiea. leată de ce simți*
in intui unei misiuni sociale și religioase a viețeî
a caracterizat pc toți poeții mari din vremea
noastră. Dacă simțimintul acesta le-a inspirat
une-ori un felin de orgoliu naiv, orgoliul acesta
nu-i mai puțin îndreptățit in sine. In ziua m
care poeții se vor privi numai ca niște simpli
cizelatori de mici cupe de aur falș, din care; ni
meni nu va găsi să soarbă măcar o singură idee,
de
nu va mai ramanea din poezie g
- cit
- forma și
umbra, trupul fără de suflet: Iea va fi moartă.
M. Guyau.
In Românește de dauH*
Le courrîer Europâen, hebdoniadaire i'dtf
național, 280, boulevard Raspail, Paris. Abott.
ment: un an, 15 fr... Organul acesta Te de rec^
mandat tuturor celor ce se interesază maj
de mișcarea politică internațională, cu at’la • j
mult cu cît Te condus de oamenT cu greU a
de nuanță înaintată.
-
1905, Noembre- No‘ XL,X> 9.
București, Strada Epurilor, 10.
' CUPRINSUL:
ori sustrase din biblioteci unde îerau cu totul
bine adăpostite. In timpul unei goane, vedem pe
inși, făcînd singuri, de sine, în niște bunuri ne
prețuite, făcînd atitea ravagii, cum n’ar fi cutezat
să le facă nici cea mai barbară, nici cea mai
oarbă, nici cea mai nescrupuloasă autoritate. In
timpul unei goane de astea, chiar noi am căzut
pradă unei asemeni practici nesăbuite, mai mult
de cit neroade. Vre-o patru-cincî, cîțî trăeam
într o mică comunitate, implicați într’o bănuire,
după autoritate, infamă, expuși a fi întemnițați,
cum am și fost scurtă vreme, cine-va dintre noi
avu chip prevederea să-ncredințeze colecțiile ce
le aveam în comun, unui alt camarad, situat bine
și-afară de ori-ce bănueală... Cit de adîncă înse
ne fu durerea, cînd, după liberare, după liberarea
fără alte consecinți pentru noi de cit că unul
din noi a trebuit să părăsască țara, cit de adîncă
ne fu durerea, cînd am aflat că mare parte din
colecțiile noastre, în tot cazul unele destul de în
semnate din iele, fuseseră sacrificate. Nu se gă
sise alt mijloc a fi salvate... Și cite, și cîte sa
crificări de astea. Cîte distrugeri de manuscripte,
de cărți, de corespondenți importante.. Cîți pă
rinți iscusiți, cari credeau că salvează situațica
fiilor lor, nu le-au distrus lucruri de o foarte
mare valoare, ce nici n aveau a face cu vre-o
subversivitate. Cîte soții devotate, pline de grijă
pentru
soarta
lor, nu le-au distrus bunuri
- .
_ soților
•. .
prețioase, chiar șt in timpuriI cu totul liniștite, nu
numai în timpuri de vre-o prigoană...
Ce-i de blamat acolea, în primul rînd, lăsînd
de-o parte perversitatea ce se străvede din ca
zurile enunțate în rîndurile din urmă, perversi
tatea la care facem numai o ușoară aluzie, cu
toate c’ar trebui mult inai accentuată, cu toate
c’ar trebui înfierată, ce-î de blamat acolea, ie
lipsa de curaj, care, afară de teama de autori
,tate,
■ nu-i de nimic
A . justificată. Și chiar șî teama
An. .
'lc autontate... Autor.ta ca, intr adevar, s a dedat
la? samavolnicii îndestule:
șicanat,
cîte mizerii
v
w n’a provocat...v Dar îndrăz„ .
ncala ,cî ar fi SCaZUt’ des,£ur’ daca s ar fi găsit
înrl^hiî
Pentru-că. ce
îndestul, în mod fătis.
fățiș, s’o înfrunte. Pentru-că,
vină să poarte clne-va oare, pentru colecțiile,
pentru publicațiile, pentru cărțile ce Ie are ? Tiparu-i liber, ori-ce publicație, vorbind limba cu
rentă, ie un obiect de comerț, și noi le dobîndim
pe toate pe calea pe care dobîndim și celelalte bu
nuri. Putem să acumulăm dar cit vrem, pentru
caice n’avcm a face cu un obiect prohibit, cum
ar fi unele substanțe medicamentoase, pe cari
rtflț®10; ^J’f^Prnnu/conRrc': al țSranilor Rufl. Din «Le Tcnipn.
.....
«terilor... De Sorina.
ilunescu,
rrler Etiropțien*.
: Eninm I,uzhrennu.
dcilea congres ț.lr.lncsc Rus.Din
is.Din ■>J/Enrop(<en>.
l,'F.urop<tei»..
Acțiunea directă fi greva generală in Ru-ia. De -Xen^u,
S^eodoru: bespre biblioteca noastră.
Jrf acbiuțT. ContribuirT voluntare.
Oferti de «rvlc,L
’
o NORMĂ DE PURTARE
'
.
1
Vreu să vorbesc acolea dc o lipsă de calcul
sau de-o neprevedere, care-a făcut, ori și cum, un
rău mare mișcare! noastre... Sînt o mulțime de amatori, băcțl și fete, și chiar oameni în vrîstă, cari
colecționează scrierile cele mai folositoare și rari,
pe cari Ie țin apoi în lăzi înfundate și pecetluite
cu șapte peceți... Cine-va n’ar vedea în ase
menea practică dc cît o pasiune mare, împotriva
căreea nici nu și-ar putea face idee c’ar fi ce-va
de zis. Cu toate astea, dacă pasiunea aceasta,
inprima-I parte sau sub primu-i aspect, nu poate
fi de cît lăudată, în a doua iei parte Te vred
nică de-un blam, de-un blam ce nici nu poate
fi închipuit încă destul de aspru... leată motivul
cel mai dc samă: Stăpînirea, în năzuința-I necugetata, de a păstră neclintita ordinea actuala,
și-n miopiea-i de a pătrunde la obîrșiea necesi
tăților imperioase, fundamentale, cari cer o schim
bare, sa răpezit, s’a năpustit, adesea, asupra unor
individualități mai sîrguitoare, pe cari le-a pre
supus c’ar fi întețitoarcle nemulțămirilor, ncmulțamirilor mal mult sau mai puțin generale. Și,
Cp ,™aî obicinuit indiciu, de a pune mina pe in«'vidualitățile astea, de-a le alege, a fost depo■M de publicații, dc cărți, ce Ta aflat la iele,
^țnțeles de cărți pe cari autoritatea ic-a bonrX C?
dc subversive.,. Pe baza acestui dep.02,t sau făcut arestări sau făcut cxDulzări
sau zdruncini
•7 1 ’
* cxPulzan’
asupra
i
existcnV omenești, s au aruncat,
desea nn U •’ .cumPl*te, nepomenite rele. Și a{°stcet-fSa ț‘nut nicî ° samâ dacă cinc-va a
fost băst Can’ ^aca a f°st femee, bărbat, dac-a
Se z'ce ’Ln3 SaU daC'a fost’ cum ieste obiceiu-a
I.u£i
d?
mina °'CSta In de ob?te Știut» Ș’> cum nu
^'cfouite yn'fUÎ sa sc expue la neajunsuri nconumai încy,^ Gln-’
timpul unei goane, reale sau
ascun7îPl!lte’ vedem mulțime dc inși, nu nuC au» dar rl* i. cu. £rabire depozitele de cărți ce
maî 'fiare în lstrug’nd, dînd foc la lucruri de cea
“semnătate, dind toc la cărți, adesea
REVISTA IDEEl
UN AN, 10 NUMEBE, 5 LEÎ
Abonamentele
se ,trimet
prin mandat: .
-—
r
D-Iul P. MUȘOIU, 10, Str. EpUnlOr—București
�>
“I
1;
,
I i
revista
inr.id
REVISTA lOEEi
1311
să nu le putem căpăta sau păstra de cit in anumite doze si pe baza unei autorizații sau or
donanțe speciale... Introduceți mai mainte pnviIcgiul și ordonanța și doza, și atunci... să vedern
dacă nc vom putea acomoda cu aceasta măsură...
Dar, dacă prin această scurtă argumentare ur
mărim a întări curajul tuturora, curaj pe care,
ori-cum, cind cine-va nu-J arc, mai bine sa re
nunțe la orl-ce soiu de mișcare, acumularea de
bunuri tipărite n'o recomandăm din alte mo
tive... Vin strămutări forțate, vin în vicață fcliurite conflicte, vine chiar moartea, și se întîmplă
ca bunurile păstrate de tine, dc care se poate
presupune că ai făcut cea mai bună întrebuin
țare, nu le-ai ținut numai așa sigilate, se întîmplă
dc râmiii in bătaca vîntului aruncate...
Păstrez și voiu păstra totdeauna imaginea unei
biblioteci răvășite, al cărei posesor nebunise, ima
ginea unei biblioteci rari, pc care posesorul ici
o adunase cu foarte marc strădanie, din călăto
riile lui, de prin mulțime de țări, imaginea unei
biblioteci rămase pc mina unor făpturi, a unor
slugi ignorante. Pagini celebre, menite să lumi
neze, să-nflăcărezc minți, să-nsufle sentimente
înalte, ațițau doar o flacără efemeră la cuhne,
serveau dc cuib dc gîngăniî, serveau dc șoricării..
Păstrez și voiu păstra totdeauna imaginea unei
biblioteci imense, a strălucitului Dc Paepc, biblio
tecă pc care am văzut-o trîntită-n noroiu, îm
prăștiată pc niște nespălate podele, într’o loca
litate din Belgia, cu toate că această bibliotecă
încăpuse pc mina unor așa ziși camarazi, cari-I
șticau valoarea. Aceștia nu se învredniciseră inse
s'o instaleze, pre cuviința iei, cu toate că trecu
seră un șir dc ani dc la moartea celui carc-o
agonisise... Economiștii, dc la cari seadăpasc Dc
Paepc, cugetătorii cu cari-și petrecuse frumosu-i
timp, și carî-1 inspiraseră să susție, cu atita pri
cepere și tărie, năzuințele proletare, năzuințî ome
nești fără doar, chiar năzuinți superioare, Eco
nomiștii și .Cugetătorii aceștia, numai inimă și
numai miute-ntrupată, zăceau în calea unor grabiți trecători, in calea unor trecători nebăgători
de samă, cari nu se mai osteneau să-i pășască,
ci cari Ic încrustau paginele cu potcoavele ciz
melor lor murdare, estropiind, bucăți-bucăți, din
lele... Firește, nu cred să treacă cinc-va din lume
cu o durere mai marc, vorbesc de-un luminat,
dc cit durerea dc a nu-.și li asigurat bunurile lui
predilecte dc-o profanare întimplătoare....
Cc ar fi de recomandat inse acolca, mă va
întreba oare-carc. Pcnlru-că chiar dacă ai avea
moștenitorii tăi proprii, încă nu poți fi sigur că
vor face uzul ce trebuie, ce ai fi voit tu să sc
facă de bunurile talc. Lucru care se știe și asupra cărui ie dc prisos ori-ce inzîstarc... Ce ar
fi dc recomandat, se va vedea dintr’o pildă.
Acum un șîr de ani, cind am avut prilejul să
petrec o parte de vreme la Bruxelles, cel dintâi
lucru cc mi-am propus, descins in această cetate,
a fost să fac cunoștință cu oamenii mai de
samă, cari știam că joacă un rol politic sau so
cial, un rol în lumea intelectuală. Și, intre cel
dintâi cu cari intrai în relații, fu Directorul jur
nalului «La Reforme», un om cu însușiri alese,
a cărui bună prietenie ieste păstrată
mintirc frumoasă dc mulți de-ai noștri Ș '»»
cel dintâi hieru, a fost să-i cer, chiar’tie’i b|rț’.h
ntîlnirc, a fost s:i-î cer, să-mi arate
cărțile lui, să văd cu cc m’aș fi pUU
ziona din iele. Pcntru-că multe din Cun aJlr^
mele le datorcsc, într’adcvăr, foi]ctâri|o’tlnW;
stăruitoare, ce le-ani făcut in diferite kki^.
și cărți streine... Nu mică inse tni-a fOst 'b
cînd Gcorgcs Lorand rnă-ntîmpmă 7t,nilLIlrc»
«Biblioteca mea? Dar n’am nici o ’bibr l’--‘
toată ini-i împărțită»... Nu mică mi-a f0St°tCC*:
rea am zis, mirarea asta inse nu nii.a < miracit de scurtă durată, pentru-că, cu toate
m'am gîndit atuncea tocmai la bunul
o operă valoroasă, aleasă, cum trebuie să
perilc cu cari te ocupi, să fie pusă în circuf ?
ca o nepotolită vibrare, am priceput că 0 arC'
menea operă, tc obligă neapărat s’o treci si
aproape, negreșit, pc cari-1 afli dc samă'
revărsare de cugetare sau dc simțire pronn/'
Firește, pc lingă necesitatea imperioasa ri
urmă, practica cc schițez ar fi recomandată inr
și chiar mai mult, ca o măsură prevăzătoare'
Multe din bunurile talc se vor• irosi chiar
cu toate prevederile tale, nu vor servi la las.
truirca contemporanilor tăi, cum ai fi vrut, nu voservi la acumularea unei inteligenți mai supe
rioarcîn lume, pentru-că iear sevei înfunda în vre-o
parte. Dar ori și cum, procedînd in chipul accsta, reducem probabilitatea dc a sc pierde chiar
toate. Și, dacă în plasările noastre vom gâd
modalitatea dc a trezi un interes in oameni,
printr’un schimb oare-carc, un schimb dc lucruri
utilizabile se-hțclege, probabilitatea vfc unei pier- '
den va fi redusă cu mult. Firește, nu vom ti- 1
dea in ispita de-a îmbuiba cu bunurile noasire .
acclc spirite pervertite și rele, cari și cască gni
să-nghită toate, și cari nu cunosc altă asimilare
dc bunuri, de cit prin burtă, cari au speculat
toate mărinimiilc, toate intențiile bune, toate cal
culele sănătoase. Pentru-că dacă ic vorba sâ M
stringent comori pc pămînt, că Ic minincă nigina,... nici nu vom risipi comorile acestea ls
vînt, fără un anume, fără un aspru disccrnăminL j
Și îeată, pentru noi, tipul acelui Descartes, cart ,
străbate țările, cu puțină povară, instruind n« ,
țiilc la cari ajunge, fără grija că vor inunda «•- ,
risipească odoarclc, să-î prade lucrurile lui
pe, barbarii... Ca tip la feliîî, nu pot să no
tez, dc asemeni, pe Cerkezof, prințul dm
caz, cu care am conlocuit la o laltă, ca^c.
ici-colca, negreșit in mini bune, din
le arc, și care trece, cu inima ușurata, c
boda, raaî departe, să susție cauza eobștești,
s’’a
a devotat,
devotat, fără
să nș c
obștești, căre-î
căre-i s
I
frusteze nimica prin vămi...
intr'o period» T
ding1^
Sîntem, neapărat, acuma,
lativ liniștită, cel puțin pe mare r. ( w_ ”
Concepțiile dc drept, dc libertate, s au
laudă*
tat. Mijloacele de guvernare, cu cari se
âcuni'ia'țâ.f5
s’ar putea zice că s’au civilizat. Și
mai putea să se invinucască, tocmai
nimeni, pentru opiniile ce Ic împărtașc^ un
cari sint cuprinse în cărțile ce le are'
■ un luptător dc samă, arc șansa dc a
fOgctlat°uni progenitura, moștenitorii lui, cum n’a
planurile lui și-un plan dc procrcave-11
jeșit Celor cc sc încred mai cu samă în șansa
ai. se
cari
“ bucură dc-o existență asîgucari sînt la adăpostul ori și căror jigdin
înțelege
că indicările mele nu Ic vor
f,vtâ
ratâ
curat ca normă. Știm inse că chiar in
nirb
ji date
li dalc, j aceasta, îmbibată dc civilizație, de o
oper
crio
• - adasuperioară, marc parte din noi, mare
■'Îțî ne putem număra, cu năfcliii. sint tot în accca-și situație critica,
zuinț1 la L societate barbară. Pentru-că samaintr’o
ca *’*
despre cari pomenesc la-nceput, pc
volniciUe fi putut înmulți, fără sâ recurg la pilcari le;
aJ
clasice,
nu-s dc
de decenii doară. In juiul mul■delc dintrenoi tot aceea-șt li^să de scrupul, din
tora
tea autorităței, domnește, tot accca-și nesî?guranță,
L_,jță, care nc ripește chiar cele mai duioase,
mai alipite devotamente. Ar putea să țic
cele n—acestea la noi cu cea mai marc tărie, sâ împărtâsască vederile noastre, iele nu pot rezista inse
nesiguranței dc care vorbesc, să nc continue operamaî departe, mai ales concentrată. Pentru
că, cu toate că nesiguranța aceasta n’ar fi acuma
vădită, se simte, cum nu se poate mai bine, că
ieste in stare latentă.., Așa-că, pentru un om
conștient, sc impune să-și rinducască toate, de
sine’, să-și complecteze singur ziua-î dc muncă,
să-și asigure avutul in cit mai multe mini, ca să
fie cu neputință a i sc primejdui sau părădui
intru totul... Și, ori și cum, mic mi-ajunge-un toeagsă-nn sprijin bătrinețele, sau mai curind să-mi
însoțesc tinereța, fiind-că, -cu toții anii cu cari
vremea mă plouă,’ cu toți anii cc mă invăliicsc,
bătrinețele văd cîi întîrzic a veni. .
P. Mcșuiu.
PRIMUL CONGRES GENERAL AL
ȚĂRANILOR RUȘI
Iiilhnpl.irile actuale din Rusia, se vor mărgini
oureuuimii la niște adim l reforme politice, nu vor
prounce oare o schimbare socială și ma! de samă?
AP,J1, t iranii ruși, nu se vor folosi* oare de actuala
Biișciuc spre a cere împărțirea păminturilor stăRițe de nubili, de mimîstiri și chiar de țar? Și
w._vaslin
1X1’iceaștă împărțire se va face, se va acorda oare
'7.'° ^păguln
' ' ire vechilor proprietari?...
ggeneral
Cr
al țăranilor ruși, țiuut la Mos•'ue\<i,... m
---• ( trecut, după cum vedem din dările
ncn<i j.?
di11.*Publica
. t-'ațe de (Jsuubojdenie, in cheștiea asta,
hcari .UuiUri11. Izbitoare. Din pricina răzbunărilor,
’^nu i m111 i’utut să recurgă autocratic-a, acest
i>l|UbllUil n,llnele oratorilor, lei arata numai
lt*'*l,l Vod
Cari
1° reprezinlă. Dar, din
se poate lesne vedea
•^yi,.‘‘’atil|J1 “ăsiiaușî.
. i.^
4. ruiluare ^°viuci'-i Orei,spune, ciiprintr’o muncă
' M Diie\ S.?.- l1u.tea ajunge fără doar și poate la
Z,lCe A*l, a[u ,l’u,*rea nu ne dă cc-a ce cerem noi,
rasturna-o. Noi avem nevoe
libertate si do impui.‘țirea pă<. • -ni
;pse
llue jn eî{ie> vom
ri..’‘uuVvo k,’ dCil aut°crațica
??D1 îulocui-o cu reprezentanți
i
aleși
^viuciej ktot aȘa de hotărît
____ i a fost delegatul
■k-ăzan. (■N’a.ș putea spune ca ieste
n
■dâ,'ă - &«.
131
oi ut diger..- țărănească la noi, înțelegerea asta
al» ea le pe calp de-a se forma-. Reprezentan
tul provinciei kliurliof, face o declarație ciu
data; „Astă-zi nimic cum se cade mi ieste în Ru
sia, zice iei: Poporul aro nevoe de reprezentant!.
Și eu toate acestea poporul nu vrea republică. Ici
ține să-și păstreze înainte birul-,
Chi stiva agrari a pricinuit lungi discuții. PrescdiiiL.de face apel la experiența t iranilor prezent!.
Sini înscriși trcl-zecl de oratori.
Delegatul provinciei Wladimir, zice: „Nu de sa
mavolnicie, ci de lipsa de pămîut de muncă sufe
rim no!. Trebuie ca pămîntul să fie al acelora ce-1
muncesc cu brațele lor".
Delegatul provinciei Kursk, negreșit un țăran
băștinaș, critică propunerea de a se resclimpăra
paminturilc de la propri-.tarl: „Dacă se rescumpără.
uaniinlurile, zice lei, se vor lua o mulțime de oanl
de iu credit și se vor da boerilor. ȘÎ locnal iei
trebuie si plutească Viranilor, pentru ci au stă
pânit, lurădrept, util de ndelungată vreme, aceste
pămiuturi". Alt delegat, al accleea-.șl provincii,
observa că nu sint numai proprietarii cari s i li
moștenit pamintnrl, ci și țăranii au cumpărat lo
turi de păminl, cu bani muncit! cinstit. Poate să
albă prea mult piimint și Iei, .și ieste dr. pt sâ li
se leu cu au prea mult, dar oare acestora nu li
se cade o despăgubire ?
Un delegat al provinciei Cernigof, stărui și mal
mult asupra acestui punct: „Nu Ieste cu putința,
zise Iul, si nu se dec nici o despăgubire pentru
proprietatea particulară. Nu slut numai pămiuturile singura proprietate nemișcătoare. Mal sint
casele. lubricele. Putem să ne gîudim oare, de o
cam dată, să le expropriem ? Numai averile bise
ricești, luinustireșll, averile imperiale, numai apana
jele nu trebuie sâ dee loc la despăgubire. Lucriud
iilt-feliu, vom face o nedreptate strigătoare și vom
ruina o mulțime de oameni, chiar dintre tirani,
cari și-au cumpărat păminturilo împriunutiudu-se
de ia Credit. De alt felin, mull i dintre aceștia sini
chiar și ruinați. Trebuie să-ș! vimlâ toate productele,
ca-.șâ-ș! plătească dobinda, și mor de foame, uc min
ei ml de cit cartofe crude. Nu teorii ca naționali
zare, socializare, ne ticbule nouă? Cu acestea vom
speriea grosul poporului, ceea ce nu l practic. Cu
nosc leu țara Pretutindeni, poporul cerc cu aprin
dere pămîut, dar, in acelaștimp, un vrea de loc să
aducă vre-o pagubă cui-va“.
Acesta nu Icra țăran. Dar nu mal încape vorbă că
cel de după dinsul Ie gel beget țăran. Acesta zice:
..După credința poporului, pămîntul Ieste un dar
de la Dumnezeu, ca și aerul, ca și apa. lei trebuie
să fie stâpinit de cel ce au nevoe de lei, și cit do
mult au nevoe. Țăranii, pe paminturilc lor, boerif,
la curte. Pentru aceștia pămîntul feste nu supli
ment, și nu li se cade nicl o despăgubire. Cu totul
alt-feliu Ieste pentru călugări. Călugării trebuie
despăgubiți, și chiar să li se lese o parte din bunu
rile lor. Noi avem mal multă încredere în minăstirl, de cit in boerî. Minăstirilc sint așezăminte
obștești, in lele se fac- rugăciuni pentru popor11.
Acesta mal adaugă: „Ducă vre-un țăran are prea
mult păniint, .și lui trebuie sâ i se lee“.
Un țăran din provincie» Kliarkol, susține, in această privință, ideua că pâmîntul nofiiud făcut de
mină do om, fii.nl o creație a sfinlului dnh, nu
poate fi un lucru de vinzare. „Dacă-ml lac o casă,
ieste altă-ce-va : c.i-a-1 produsul mancei mele, pe
cînd pămîntul u’a dat pe nimeni de cheltueală,
Nu no pasă nouă dacă lei a fost luat, din strămoși,
de tar și de boerlu. Un delegat al provinciei Smo«
îu
1
I
I1
IH'l
I' I
i
■J
I
»
I
I
I
�REVISTA IDEEj
133
REVISTA 1DEE1
132
lensk, adăugii: „Țarii au pus nuna pe pămîntul
poporului și Tau împărțit celor din jurul lor, c.a
să-l răsplătească pentru slujbele ce le-an adus lor:
cel ce-1 au fără plată, fără plată trebui^ să-l dea
Înapoi". „Păminturile împărțite odinioară de Caterina cea Maro, favoritilor (el, să le împărțnn fără
despăgubite, strigă delegatul provinciei Moscova.
Ni se vorbește aici de dreptate? Dreptatea cere să
luăm înapoi bunurile stăpînite de Șoremetiefl și Cerbatofl". Alt delegat spune că tot fără despăgubire
trebue luate si păminturile /wu/a/r-ilor, ale cumulă
rilor de la țară... Delegatul provinciei Cernomov,
propune să ’se dea proprietarilor o pensie.
Un delegat al provinciei Moscova, țăran, nu fu
de părerea celui ce vorbise, mal înainte, asupra
rolului biue-făcător, jucat de mînăstirl „Țăranii,
zice lei, sint niște albine, lear călugării trîntorl.
Călugării trăesc în desfrîu și beție. Nu trebuie să
lăsăm mănăstirilor de cit pămîntul împrejmuit cu
ziduri. Noi par’că n’avem nevoede apanagil?Nici
măcar learba livezilor nu trebuie să o cosască că
lugării". Oratorul din Wladimir, care propusese să
se despăgubească inînăstirile, se scoală la rîndul
lui și strigă : „Nu m’al înțeles bine: firește că ar
ii mal bine dacă s’ar putea să nu se dea nici o
para, nici călugărilor".
Al treilea delegat al provinciei Moscova, strigă:
„Toate dezbaterile astea, privitoare la despăgubiri,
mă scot din sărite. Se propune să se plătească pro
prietarilor, cari, ca Zemslviși ca Ginovnicî, au pre
făcut vieața poporului într’o alergare spre moarto,
alergare cu feliurite curse. Pămîntul acesta noi
l’am plătit cu piisos, lear bunicele noastre au nu
trit cu laptele lor cățeii dresați al stăpnilor noștri,
pentru Iei. A vorbi’de despăgubire, Ic a sta la
tocmeală. La o parte cu negoțările diplomatico:
.1 avem să fim înșelați.
Revoluțiea. Alt-feliu leară șl
Alexanaru al II-lea ne-a tras pe sfoară. Dacă nc-a
dat puțin, Ie că poporul n’a luat totul se cu neputință să se facă socoteala butoaielor de sînge cu
caro am udat noi pămîntul acesta. Scoală te mun
citor, deșteaptă-te. ludreaptă-tt șira spinărel, și, pe
vrăjmaș, pune mîna pe par".
Delegatul din Orei, spune cu simplitate ; „Noi
n’am vîndut doar nimănui pămîntul, de ce atunci
să-1 recoumpărăm"? La rîndul său, al patrulea de
legat din Moscova, spuse : „Să vă dau leu o idee
de proprietatea boerească. leu cunosc bine proprie
tatea contelui Orlof-Davidof, Plăcerea mea, plăce
rea lui, nu a mea, bine-înțeles. Pămîntul, lui s’a
întins, prin răișuiri, pănă in casele țăranilor. Chiar
apa, după planuri, Ieste a lui. Dar poate oare apa
să fie a cul-va ?...
Congresul, a votat rezoluțiile următoare:
1. Proprietatea particulară a pămîntulul trebuie
desființată.
2. Păminturile mînăstirilor, bisericilor, cari anarțin apanagiilor, ale Statului, ale Coroanei, tre
buie luate fără nici o despăgubire.
3. Păminturile proprietarilor trebuesc luate, li
nele cu despăgubire, altoie fără despăgubire.
4. Condițiile in cari se vor lua proprietățile
particulare, vor fi hotărîto de Adunarea Consti
tuantă, care va regula chestiea asta prin lege.
Cît sc atinge de chestiea do-a se ști al cui tre
buie să fie pămîntul, Congresul hotărăște că pămîn
tul trebuie să fie proprietatea obștească a-ntregulul popor.
-Dtn rLe TempSt, din I N-bre JO'Jj.
In Romîiioșto, de Gu. C. Tkodorof.
UN GÎND
ÎMPĂRTĂȘIRE
Fapta despre care le vorba în imnăm ■
fața,, n’ar merita poate si fie atit de?1/îa^
țața. întru cit, în principiu, unirea liberă î, /‘Si
lește de mulți adoptata Dar, daca re
dc mulțf, unirea libera intre doi, în nr,r?ptah
de puțini aplicata. Fapta despre care îe ț0 k !t
împărtășirea de fața, merita, de aceea o - ‘n
gjstrare aparte. Dînsa marchează, farâ-ndoeilț1***
pas înainte, în mersul legăturilor omenestî ,Un
care prinde a se face, ici-colea, de oameni vred
nu cu sfială și nici' în chip rușinos.. Las ins Cl'
fapta despre care ie vorba să se înfățișeze de 9^
P. M.'-
In sara zilei de 23 Octombre, 1905, a avut ț0 ‘
în berăriea Osvald, din Capitală, o petrecere °i'
timă, organizată cu prilejul uiiirel tovarășil0
noștri loan Creții cu Ana Comănescu. Au l^t
parte la iea mal' mulțl membri din cercul <.R0
mania AIuncitoare».
Tovarășul Creții, în cîte-va cuvinte, mulțătneștt
celor de față, pentru venirea lor la această petre
cere. Iei spune că nu are de scop să arete pe C(
se bazază felini căsătoriei burgheze, ci numaisn
arete că oamenii ajunși la conștiință o rup cu tra
dițiile învechite. Ast-feliu, vestește, prietenilor săi,
hotărîrea luată de iei și de tovarășa sa, sâ se-nsp.
țască liber, neavînd nici o nevoe de contractele kgale, civile și religioase, astea neînfățișînd nici o
garanție serioasă pentru proletarii de amîndoud
sexele...
Tovarășul Valerian, spune că ie de remarcat
fapta tovarășilor noștri, și se bucură că a sosit
timpul să se pue în practică mărețele idei socialdemocrate...
Tovarășul Al. Constantineseu, întf o instructivii
cuvîntare, arată fazele evolutive ale căsătorit!,
pană în timpul de față, și spune că, cînd un aștzămîut le rău, nu ajunge numai a-l critica și a l
înlătura întfascuns: trebuie de încercat a-l des
ființa chiar la lumina zilei. Din două una: sau legea
ic, întf adevăr, măsura dreptului, dat tuturora dt
cătră toți, trebuind de îndurat fără cîrlire de top,
sau le o monstruozitate, un anahronism,și,casăj\
drept, ca să fii logic, trebuie să te pui afară dtn
lege... Știm foarte bine, zice tovarășul nostru, ca
însoțirea liberă ic numai o abatere astă-zl. Insef
stările noastre sociale, ori-ce regulă începe pif *’
fi abatere, după cum ori-ce realitate începe
fi utopie... Iu societatea actuală, pe care trebui '
o desființăm, bărbatul le regele unul mic cupți1 '
care, pentru că i mic, nu-l mai puțin
meca-i numai roabă. Noi trebuie să liberam aței
roabă, și, ca să ajungem la asemenea
bule să înfrîngem respingerea ce se simR f ’
ori-ce liberare, sa înlăturăm prejudecățiIe ce1
Prejmuesc, să interesăm femeca, la* îripo n
la luptă, împotriva unei legi care îl ce>^a1 /gciil
se supuet> capului și ocrotitorului lei... Așa
tovarășul Creții, lei ne dă pilda,..
t
In urma acestei cuvîntărl, încheeatăif aj’
cu
tuturora, celor de față, petrecerea s a J
executarea mai multor eîntece revoluționar CvhcuheO'
V. Gv-
i
■
?
'
j
i
’
i’
împărțit totul intre lei, și după
a.cefimunții,
a ^.ai(cari
pus au
în vlînî
m(-in]l^ ^an
hj
creadă că pentru o energie
Sa nu sc adunarea unul fond ca acela joben, și s'au numit Stăpînire, Guvern...
Oh, lear tă-mă. Ainșoiide, că m'a lucit gură pe
stărU'toare’
care vorbește Vaisman în rîndurile dinainte, leu Icrani să-fi vorbesc despre Revista,
despre —
neputință
sau
ar
fi
o
himeră,
cum adică s ar pa tea să-l asigurăm o existență mal
■ - ar H cu
lui,
camarazilor noștri, orl-cit de proEnergica c_..susținerea mișcare!, a făcut în sigură, prin formarea unui fond de vre-o 5,000
de lei, și cînd colo nîam apucat să spun ce sint
jetarl, întru
t_ a minuni. Bine înțeles că nu a guvernele, par că lele n ar ști ce sint... Deci, mal
vremea
toata cari
fac pe milogii, cari nu se învred- întâi de toate, aș dori să aud părerea ta despre
celor
da tributul la un organ al lor,
nicesc a-Ș* costul unul abonament, și cari nu alcătuirea fondului dc cinei mii, și apoi vom
măcar cit '
vorbi... In cntînd îți voiit scrie ce-va despre Ame
știu sub cc pretext, mai bine, s’ar îmbrăca ricanisme, fund-că, până acuma., am tot umblat,
î’n haina unor respingători privilegiați. Cit din loc în loc, mereu.
despre mine, un fond mai marc mi-ar desCu frăție și sănătate.
lc4 minele, nu-ar înlesni mișcările foarte
Chicago, i Nuembrc, jyoș.
Albert VaISMAN.
z
a-l
utiliza
tot
atita
de
• mult. Și m’aș pricepe
după
cum
am
utilizat
toate
micele
bine, după cum —
ȘT11NȚA Șl RE L1G1EA
oduu.I ce mi s’au furnizat păn-acuma din
fonduri
diferite părți. Un fond mai mare, m’aș priUnul din cele mal frnmo iS ! titluri de glorie ale
c desigur, cum să-l fac a rodi în miș spiritului con temporali, Ie, f.ir.i-ndoeală, acela dea
care.’.. leală ce am dc răspuns celor ce trece, toate ideile admise, prin analiza criticei. Aau în capul lor gînduri ca cele ale lui ceste idei admise, rodul ignoranței strămoșilor
noștri, nc au fost transmise, prin niște mijlocitori
ignoranți, ca niște sfinte moaște. Șarlatanii, din
toate timpurile, au făcut, din astea, o nepomenită
Frate Mtișoin,
uneltu de exploatare populară de aservi re .generală.
Astă-zl ți am expediat, pentru Revistă, un dolar,
Negreșit, a venit în sfîi.șit vrem?a, de a ne rupe
si iti mărturisesc că mă simt vinovat de faptul legăturile dc la ochi. Trebuie să cada, In sfirșit,
d nu trimet, pentru scumpa noastă Revistă, mal masca. Trebuie, ca, de anim înainte, Adevărul să
mult. Căci, cu atita mal mult, noi, ceștiâ din Ro ne călăuzasră pașii noștri nesiguri, 'i’rebule să fu
mânia, izgoniți din țara în care ne-am trezit, unde gim, sa no smulgem din negurile Greșelelși sa scă
am hrănit, pentru viitor, atîtea visuri frumoase, păm de zbuciumul sfâșietor al Indoelel.
Ie absoluta nevoe de asta : trebuința asta se im
cari inse sîntem împrăștiațl. acuma, departe de
pune tuturor spiritelor cît de puțin cultivate, din
mamde noastre, în toate colțurile lumeț, departe vremea de a-zl. Pentru a răspunde unei asemenea
dt mamele noastre, cari încă n au încetat de-a trebiiintl, cumplita Revoltată, Știința, înarmată de
plingc, blăstămînd ziua în care an devenit mame, cercetrri! și de experimentare, răstoarnă Idolii,
departe de scumpii noștri prieteni, departe de pă- doboară zeii mincinoși al trecutului, și sapă gropi,
mîritul, pe care ne am j
petrecut copilăriea, și unde, pentru a raormînta toate aceste ruade zmintite ale
---- închipuire!
omenești.
mat tîrsiu, cînd am devenit
maturi, pentru
întăea
Pentru a răspunde acestui simț de adevăr, Științadată, am dat cu ochii și am putut recunoaște pe
” multiplica
..
ă descoperirile Iei, groaza cea mal mare
Cristoșil moderni, pe Apostolii ideilor sublime, de
celor
dar miugîerea și nădejdea celor
Libertate, Frăție, Iubire, An-Arhia, departe de a tL
or.ccredincioși,
£e J
ce
suspină
după
Realitate- Intradevăr, Știința Ic
tot ct face vieața de-a fi trăită, noi ccștia, zic, CC susl>,n'1 1 1
tocmai vrăjmașa Credinței, vădit:
irtbiiie, cu atit mal vîrtos, să sprijinim singurul
Credința, m ireșto afara din cale alît însemnăta
nostru organ, ca și pe cel cari-l dirigucsc. Căci, tea planetei noastre, cît și însemnătatea personali
Puitru mine, Revista noastră Ieste și va fi ecoiil tății omenești, și-nrhido spațiul în margeul strimte.
n^ru> al tuturor celor însuflețiți de-naltele idei Astronomica, u
»> p
■■ • ■ ><v, vine și ne dovedește Indin
potrivă,
1isfiit.niLti.
" dezrobire. Și tocmai, fiind că am fost izgoniți finitatea naturel, ,.i„.-.
pluralitatea
lumilor cj
și neînsem
omului.
Imgă vetrele noastre, lăsînd în doliu nespus nata micime
------- -a---Biblica statornicește pămîntulul virsta de șase
treb^f sc,fi,lIf^or voastre mame, tocmai de-aceca,
noas/.-5^ f'ne}n sus, organul nostru, singura mii do ani. Geologica, după stăruitoare cercetări,
dovedește, inul presus de ori-ce indoealu, existența
cu J^-V0-Ce>
care vimeni n'o va putea năbuși, do o sută de ori milenară a globului pâniintesc.
“Pta. '^gonirea noastră.
Scripturile, no spun cum-c.ii apnriț:ea omului nu
v‘cd n'te> ^ar> stdflnitoril din Romănia. că 1101 datează de cît...............
.... de
.............
----- a ajuns la
din clipa
cînd globul
.. I ..
I
O.'I / 1. » i zv 11» rrttit f ■ 11
P P.V !>»•
retlnHțat la
la dreptul
dreptul de
de aa trăi pc pă- alcătuirea 1'1
lui( net Imilă.
Paleolologiea,
dovedește
exisi'enunțat
morutiH^ Românești, căcî aco/o noî a,n llUat tenta-1 fosila, prin argumente ceuu
combate.
Credința,
no
spune,
rum-că
niateriea
a
fost
cre
e^}\fțllor noștri,precum și a celora cari
^nodnici1 ^F,nintld, cu sîngele lor, ca să ajungă. ată, și că dînsa se va distruge lea merge, încă,
ne spune, cum-că corpul celor osîndițl va
rico de MaȘ!,ra,!^R
a-zl. Și, de aici, din Ame- păn-a
arde vecinie, fer-a se nimici, lear cel al celor aleși,
tralin> c/.r'America de Sud, din Aus- se va bucura do toate plăcerile, 1 ir-a se trece. Chi
Săsi
dt la ^olul Arord, dc orl-nnde se vor mica, uiu
din potrivă, ne dovedește, vădit, cuin-că mad'l'k
coastă tr,h,lete Să^ </e -r0C' în(i?în~ teriea nici
-.'..I nu •* c creează. ni«-l nu se distruge, și că
ln. b(uide si h Si-ace-Or
’R' COiiru> organizați ori-ce funcționare implică uzură, sau, cum am zice
ni,llea, câri!n ferite numiri, cari-au calicit fără- mal bine, implică transformare.
Credința, privește materie» ca inertă, și aleargă
11 furat păminturile, pădurile, riurile
r ;i
h
h
I i
I
K
\
�1.34
revista
«îl caute o forță, sufletul, ne care-1 împrumută do
la Divinitate, ca s:i lo dee ființelor, si mai cu șanul
omului, vicața trebuitoare. Fizica, din nntrivii, <lovetkste, că, pretutindeni. nn<1c-I materie, Ieste șl
forțăm Ieste și activitate. ca, pretutindeni, undo are
loc. transformarea nneea. are loc si transformarea
celeilalte, și c«, diip.â cum materiea, sub forma do
fler, are proprietatea do a se oxida, tot asa, sub
forma de substanță cerebrală, tea are proprietatea
de-a cugeta.
. . u
.
„ .,
Religiea, dă omului o origina snnra-bnneascîi, si-1
deosebește, prin toate facultățile lui. de toate cele
lalte viețuitoare. Anatomica, Embriologie.a. Fiziolo
gica, Antologica comnarald, Zoologica, Psihologica,
și altele, si altele, vin să dovedească, pe rînd, ori
gina cu totul pămînteaseă a. omului. Acestea, do
vedesc, cu prisos. înrudirea strînsă, care leagă pe
om de toate celelalte fiintî, și descopere origina,
cu totul animală, a tuturor’ facultăților noastre,
chiar a celor mal înalte, morale si intelectuale-.
Religiea, impune omului îndatorirea abstinentei
și înfrinărilor de tot feliuk Dînsa, martirizază
corpul, pentru a purifica sufletul, cu alte cuvinte
slăbește energica oamenilor, pentru a-T aservi mat
ușor. Higiena, din potrivă, impune omului datoriea
de-a-șl satisface toate necesitățile, fizice și intelec
tualei Tea îngrijește corpul, pentru ca sufletul să
albă forța.'trebuitoare do vieața. Tea vrea ca fie-care
ființă să-sl poată îndestula nevoile Iei. să-sf ma
nifesteze în libertate voința, și se răzvrătește îm
potrivă stavilelor ce s’ar opune la dezvolturca-1
sau dălnuirea-i normală.
Toate științele, într’un euvînt, ^ combat vechile
dogme, absurde, lipsite de temelii, înlocuindmle
prin runoștințl pozitive. Cu alte cuvinte, Știința,
dovedește, cum-că omul nu Ie de cit un produs
cu totul natural, care nu se deosebește de cele
lalte animale de cit nrintr’un crier mal desăvîr«it,
că existența omului Ie cu totul terestră, și că Ba
iul și Iadul, atît de mult exploatat d»j tagma po
pească. n’are ființă. Ce zic. Științele, Higiena, Is
torica, Antropologica, și mal ales Sociologica, ne do
vedesc, că iadul Ieste clilnr pe pămîntul nostru,
pretutindeni unde sînt exploatați și exploatatori,
tirani, și sclavi, cîrmuitorl, cari să sp îngrase din
sudoarea și din sângele celor eîrmuițl, Osînditil
nu șl mal aprind, nn-șl mal inistue capul în infer
nul lui Dante. ei cojea, lîngănnl, Ie sfâșiat poporul
Ip sfăsiat de diferiți și-atît de mult! exploatatori.
Dar, dacă, pentru omenire, iadul există pe pămînt,
ne putem mîngîea, raiul poate să-1 inlocnească-ntr’o
zi, cînd oamenii nu vor mal căuta raiul aiurea,
cînd vor lucra să se sprrjinească unii pe alt'l. să
se lumineze, sase iubească, unii p? alții, sa se ajute.
Zeii se duc. Totul contribui? să pleacă, un numai
Știința, după cum am văzut, ci tot ce apropie popoa
rele, ne duce la asemenea rezultat: comerț, in
dustrie, poște, navigație, electricitate, abur. tot.
chiar rapacitatea guvernelor, cari despoae pe ce
tățeni, silindu-I. ast-feliu, prin mizerie, să-și cate
ninea de toate zilele în sinul unor nații străine.
Printr’un asemenea contact, ajuns neapărat, silnic,
sute dc diferite religii infailibile, se află puse alături,
în acelaș loc, în fața acelora-.șl oameni, a căror stăpinire și-o dispută. Contrazicerile cele mat mons
truoasa izvorăsc de- aici, si cugetătorul în toata
firea, spectator al zbucnirel mîniilor divine, ajunge
la necredulîtate, fatal...
într’un cuvint, Prezentul supune Trecutul la
încercarea criticei științifico: vechile minciuni pier,
și numai Adevărul apare plin dc vieață și plin dc
viitor.
Victor Ribelle-
înrr.i
REVISTA IDEE!
ACTUAL
Micromcga, o ființă imaginară, mare d
leghe, dintr’o planetă a lui Sirius, cobor? 7
‘
VrCo-o
pe pămînt, în tovărășica unui locuitor din •-'•’'sSțj
rostește:
a^llr
r
•rn,
—O voi, atome inteligente, în cari i-a plg„ ,t „
țeî eterne să-și manifesteze îndămînareasi .A'
“
:ut fiîn.
fără îndoeală, trebuie să gustați bucurii ;
toarte
pure, pe globul vostru, pentru-că, avînd
atit fle
putină materie și părînd numai spirit, voi tr i.'?’
să vă petrcceți vicața numai iubind și cuo-0?pentru că asta-i adevărata vieață â
N’am văzut nicăeri adevărata fericire, dar f-°doar, sălașul fericirei trebuie să fie la voi'
T.a vorbele aceste, toți filosofii clătinară
cap, iear unul dintre îei, mai sincer dc cît din
cej.
lalți, mărturisi, în cuget curat, cum-că afară'7'
un mic număr dc locuitori, foarte puțin bă-,
în samă, tot restul ie o grămadă de nebunii
răi și de nefericiți.
’ ac
—Noi avem mult mai multă materie de cit
trebui, zise acesta, pentru a face foarte
rău, dacă răul vine de la materie, și prea mult
spirit, dacă răul purcede do la spirit. Bună
1
oară,
știi oare, că-n ceasul in care-ți vorbesc, <o sută
de mii dc nebuni, din speța noastră, cu1 Șapei
în cap, omoară o sută dc mii de alte animale
a căror cap Te acoperit de-un turban, sau sînt
măcelăriți dc acestea, și că. aproape peste pă
inîntul
mîntul întreg, tot așa se pctrccc din
clin timpii
timpii. cei
supraF stf
NATT>'n
spÎritULUI UNEI NA
■
■
*
înfloritoare în epoca cînd tiranîea
Titernt1"? °
fe, poporul pe ntuncei sclav, aceasta
irnbe-1 ‘”’b Se cit o evoluție, o năzuință necurmată.
■ JAtÎî o societate privilegiata Limba vor1 .11(retareî’ CJ.‘ta la curte, in lumea nobila, cere sendt?ioePoca p cari uft întărească chUr teoriile absurde
- f"stin!lSrnneeau legile veacurilor din urmă. Scriic.vi se ’.n fmn nu se Inspiră de cit dm lumea celor
ndl^cs!“î !teîil”nțele lor. de a ajunge la glorie, trelefiofib f" Xgineisca h cerințele claselor înalte. Dacă
^•ft4iimri sînt săraci. Iei nu pot să-șî ajungă ținta
‘ e5ti fcr"| * r( rîvnesc. de cît scriind pentru nobilime
dorințd”f
cle c)a?e în stnre.a-i înțelege, fiind-ca poi elen ?in~;'L,o ignoranță adîncă. fără să h putut siftpilrul^ce.“ de ffer ce apăsa asupra spiritului său
u"”
literatul ie bogat si titrat, pentru ce ar fi
lfar 4 Aschidâ ochii mulțimel, pentru ce ar fi căuGiutat , “ «că prin principii sănătoase, acele senti‘•1t <a X-olutionare. cari ar fi adus căderea tiraniei ?
inenle/r*n cursul epocelor precedente se găsesc cițl-va
D;1C‘‘ tîrt<titi sî tot o data curagioși. cari încearcă să
osrnenL qniritele adormite. Biserica, hidra tuturor cride!!. îmnreună cu toți călăii îeî. caută să-i împiedice
r‘ rTsâvîrsi opera, caută să-i facă să-pităgâduească
dîrerile supunîndti-i la cazne. Cînd Î?I dă samă cum
Fm nte ace«te cazne-s degeaba, că nu mai sint îndes«.Htnart să înfrineze marea mișcare filosofica ?i socială.
«are care cucerește pe toți scriitorii, iea își asmute
^iemiștif ?i pedagogii, fanatici dm creștet pănă-n tălpi.
„L(în«ede talent, si răspindește ne continent scrieri
M elocință sublimă, pline înse de paradoxe. de ab
stracții. De aici pornește lupta între filozofii de diferite
«isteme; între liberii cugetători și între apărătorii bieencef, care durează până cînd se nasc al de Voltaire,
Roussenu. Montesquieu. Diderot, cari atacă cu atîta emal vechi ?
nergie vechile, instituții, cari combat toate legile gre
Sirianul fu apucat de-un fior, și întrebă, care
șite ce guvernează mulțimea.
putea să fie pricina unor atît de grozave încăcrărl,
Sosește Revoluțiea. Tea izbucnește aprinsă, făcînd să
între niște atît de nemernice, de slabe animale.
leasă Ia iveală o mulțime de scriitori și de oratori', cari
rtspindesc în lume idei liberale, egalitare, frățești, cari
— Ie vorba, zise filosoful, de cite-va movili
ridici mamele prin teorii înflăcărate, umanitare, predidc țărînă, cam cît călcâiul d-talc de mari. Ic vorba
cind războiul in potriva despoților și conducînd mulți
de Crimeea, pentru care Rușii se luptă cu Turcii.
mea la izbîndă prin decretarea vestitelor drepturi ale
Și nu că vre unul din aste sute dc mii de oameni,
omului,. Dar unui rege'i se duce capul, o mulțime de prinți
emigrează, plini de înverșunare, si fiind-cărasa tiranilor
cari se nimicesc între sine, reclamă măcar un fir
nu-pf
dăduse încă sfirșitul, se declara războiul,.. După
de paiu din aste movili de țărînă. Te vorba nu
'icest .rizboiu, după îndelungatele lupte duse de noua gemai să se știe dacă acestea vor aparținea unui l nemție, lupte a căror sîmbure ie Republica, trădarea nianume om., cărui i se zice Sultan, sau unui anume . Jiicestfj ceea ce tînăra Franță clădește într’ozi de avînt.
uanditui care vaz(1 țumjna zyef jn Qorsica, la rîndul
altul, numit, nu se știe dc ce, Cezar sau Țcr.
D' răstoarnă aceestă mare convenție socială, la a cărei
Nici unul, nici altul, n’a văzut, nici o dată, nici
,?,l , eere fi^use însuși sprijin . Și, pe cînd națiea geme,
va vedea vre-o dată micul colț dc pămînt des*
apăsarea unui’ nou despot, pe cînd mamele, nebune
pre care ic vorba, si aproape nici unul din ani
mrrt"^re’.eîr "rat’e pentru copiii lor. cari-s trimeși să
scriltnr'ir
1,n.drAznetele cuceriri ale acestui noii despot,
malele cari se măcelăresc între sine, n’a văzut
nici o dată pe animalul pentru care se măcelăresc. ' }itâter întoană' ^013'? a9ta’ cuImeii rll?ineI -* eulmea laimperiul... Iei seîntemeease in pripă,
— Ncfcriciții, exclamă Sirianul cu indignare
SC
i. JUVlUpui
poate xzu,.
oare
incluptu «lllt
atît prisos.^ --------atita rai
sare dc ură? Îmi vine să fac trei pași și s’
zdrobesc, cu trei lovituri de picior, tot acest fur
nicar de ucigași caraghioși...
.
.
A
— Fii pe pace, i se răspunse: dînșii *ucrc
îndestul pentru ruina lor. Află, că-n timp <R *
ani, nu va rămînca nici o a suta parte din ața
păcătoși. Și chiar și cind nici n’ar scoate sa_
din teacă, foamea și truda, necumpătavea, 1
stinge pe toți. De alL-feliu nu-s Jeî
c®. din
buie pedepsiți, ci acei barbari, trîndavi,
fundul cabinetului lor, ordonă, în timpul ci ^.'^j
mistuirea, măcelul unui milion dc oanldnI' ' javâ.
după asta, fac să se aducă lui
dJu^r> « prestigiul, in fața lume. înmărmurite, de o
războinice ?‘?aae. asuPra ambelor continente fulgerile
brclor sal? ' \ Universu* fera
plin de vibrările tanWau fara ’ . gemetele victimelor sale, cari se stind-ita ps ‘c
Jără suspin Englejii umilesc încă o
,n'-itige ver!,iint{lF nal’e dm lume, fiind-că', fără soldați,
P^'cc-i, car-. e.armate 'ile Revoluției, Trădătorul Re/' PP^veste r-.a^Un^e
glorie prin cea m ti mare crimă,
, u! 5' care îîr “n co.?edian, ce nu mai poate să-și joace
‘ ”’’nâ de pae' aa sfîrșitul necunoscut și mizerabil, pe
Sne'1^vîersma Uttîratura indurâ o schimbare. Poeții
MfMacc<in’e Rcnt; aSUpr'? mfrmgerei Dinsil se tîngnesc,
Uun Uta- Merg ;i?entale
cea din urmă bătălie
hi „ Părăsiti.].,f ar Pana a arunca blamul si anatema
vie Pv Ure îl ur/?1 unatului, pe care îl cîntasert trium'Orb* de r. •r^n s.lava- Sc încinge o polemică
?> de dispreț se schimbă din toate
135
părțile jurnalele se combat, iear mulțimea... intrâ din
nou sub jug, adică îndură, ca totdeauna, reacțiea marilor
incăerân sociale. După mat multe regalități mulțimea
trebuie sa adopte un nou imperiu La co să fi servit
negreșit, toate devotamentele vechi, toți eroii morțl’
pentru libertate, pe cimpul de bătae, de nu pentru
a adopta, duna o jumătate de veac, un regim maf mult
de cît abaurd, păcătos... -'Și, Franța poate răsturna V-cnurl».,.
Dar să lăsam la o parte stîngheririle, jignirile ce se
aduc mulțime!, sa trecem peste evenimentele cari se
pârindeazâ și sa venim în fine la cea din urmă păcăto
șenie a aceste! neuitate epoci. O mie opt sute șaptezeci
apare la orizont și se pierde în noaptea lui o mie opt
sute șapte zeci și unu... Războiul izbucnește. Iei izbuc
nește, și un tablou sinistru ne izbește privirea. Nu nu
mai cft vedem oamenii sfașiindu-se între «ine, vedem ne
numărate trădări. 1-ranța, ținutul mărci patrii. (Lumea-,
se preface-n canalul tuturor spurcăciunilor... Și cum îți
vine să te revolți, în fața acestui sângeros tablou .. Cum
ți se strînge inima, înaintea acestei întinate prăpăstii,
in care se prăbușesc, să nu se maf ridice nici o data,
acei pe cari moartea-î zâpsește cu armele-n mina, și
din cari se trage gentrafiea, care cutează să înalțe a-zi
glasul. Duna războiul din afară, războiul civil. După
crimele a doua popoare vrăjmașe, asasinatul în familie.
Societate, socieiate, de unde-țî iei tu oare morala? Pe
ce baza ieste intemeeata oare educațiea copiilor tai ?
Cînd aerul ie încă otrăvit de mirosul prafului de pușca,
cind foametea stinge lumea, cînd o mare cetate abiea
iș! recunoaște copiii cazați in luptă, cînd poporul vrea
sâ fraternizeze, poporu-i zugrumat. Cu alte cuvinte, sol
datul care a luptat sa apere pe-at săi, acum i-mpușcă.
Cel numit apărătorul ramîntului natal, ajunge frutidd..
Și scriitorii tac, nu scot nici un cuvînt.
Sînt poate cazuri, cind tăcerea prețuește maî mult
de cît biciuirea satirei. Dar dacă, osmeniî de litere nu
sînt mișcați de aceasta mare hecatombă, de o cam dată
sfîrșita,se îndreaptă cu toții pe o cale mal mult de cit gre
șita Se apucă să faca patriotism. Partidul ale cărei revandicâri sînt călcate în picioare de reacție, și care se
ridica, șovâind, întocmai ca atletul izbit ne Ia spate, nu
arata oare în deajuns. de cc rău sufere ? îndelungatele
vrăjmașii, nepotolite, proscrierile din Versaill.es, nu. tre
zesc oare națiea mai mult de cît gloanțele prusiene
Poporul geme și cere sprijin Dar, sub cuvint de-ăl
susține, de-al face mare, toți oamenii de talent, năvă
lesc la tribune și țin discursuri nesfârșite, în cari se
vorbește. îndelung, de o revindecare, de reluarea Alsaciei-Lorena. Și națiea se lasă tivită de niște fraze ipo
crite si se declară gata Je alta lupta. Nimeni nu se gîhdește sa se opue și sa combată aceste teorii absurde,
aceste paradoxe, răspunzând, cum-că Alsacia-Loi ena nu
trebuie sa fie ținta revindicârilor noastre, și că slăbiciu
nile noastre vin din alta pricina. Proletarii, lipsiți de
pine, au lei oare neyoe Sâ-șf verse pingele pentru o
cauză care nu le va îmbunătăți starea.
leată cum stau lucrurile.. leala isprava Parlamentaris
mului, leala isprava burghezului care nu apară de cît
interesele burghezesti.... Popor, da-ți sama cum-c-ai
fost înșelat, după cum pururea vei ti înșelat, dacă nu
vei înlătură legislațiea falșilor tai reprezentanți. Fii cu
bagare de șama Scrierile ce’ ți se pun în mina, stat
pline de idei perfide, de termini cu mai multe înțele
suri, arme pe cari, adoptîndu-le, le întorci in potriva ta
însu-ți •• Scriitorii de asta-zi sint cinici, și cine știe unde
se vor opri. Mulți nu se mai sinchisesc in fața crcdlilitâței tale, popor, credulitate, care le semnul bunei tale
credinți, nu se mai sinchisesc, ca sa-și susție, sus și tare
părerile, șă-și afișeze opiniile lor retrogade. . Rănime
deci pe socoteală ta, sa-i judeci și sa-f înlături. Ce-ți
trebuie pentru asta ?... Îndrumători, oameni luminați,
cari sâ-ți faca educațiea. . S'o știe oamenii condeiului,
Iei nu mal au a face cu un public de secături,. Nu au.
la ce să niaî scrie opere jesuitice, nu au la ce sa-ștmai
prostitueze cugetarea. Domniea viitoare va u cea a po
porului. Poporul îe menit, în viitor, a răsturna biirghezismul, precum a răsturnat și regalitatea.
Ast-feliu, sarcina scriitorului ieste din capul locului
trasă. Sa-și dee suma bine, și, în conștiința-! de om Cu
getător, va \edea că are în urma lui o mulțime, oare-l
�cetește cu lăcomie, o mulțime pururea tînără, care nu
cere alta de cit de a cunoaște, dar care nu cintarește
îndestul argumentele, care, din nenorocire, adoptă cu ușurință toate paradoxele, cînd acestea sînt susținute prin
fraze întocmite cu meșteșug Va mai vedea, că numai
iei poate întipări în spiritele acestea, cari urmează cvoluțiea spiritului său, principii mari, generoase, sau
josnice, stupide. Daca nu va lucra cinstit, Iei va creea
noi suferinzi, va înteți noi lupte. Omul de talent știe,
că opera lui va fi trainică și-și va aduce roadele iei, și
că posteritatea fi istoriea îi vor judeca scrierile cu as
prime, dacă vor fi indus în eroare poporul, Răspunde
re* ce-și asumează un autor ie mare și trebuie, singură,
singura iea, sa-I facă să se gîndeascâ Ia judecata ge
nerațiilor viitoare.
După Van Sever, de Sorina,
RĂSPUNS
O scrisoare, bine inspirata, ca a lui Neaga, o
dau cu atît mai' mult in vileag, cu cit nu numai
cA-mî caracterizază sau îmi plasticizazâ planul de
acțiune, perfect, iea poate să servească de norma
Ja mulțf. De alt-feliu, publicarea acestui soiu de
scrisori, poate servi ca unul din cele mai nemerite
mijloace, de înțelegere, intre cel intr’adevâr
setași de mișcare, fi cari întimplător sînt despărțiți, sint ținuți departe unul de altul de diferite
hotare. Se înțelege că mi-ar plăcea să pot să dau
în vileag cît mai multe scrisori de astea. Se în
țelege, inse, nu numai ca o ilustrare a unor pla
nuri mărețe, în stare de proect, ci chiar ca anun
țarea solemnă a unui început de lucrare...
P. Al
Iubite Mușoiu,
h
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEEj
136
Vreți să-ți spun și leu cc-va, cu privire la «scrisoa
rea» cc-o adresezi, «celor setași de mișcare», prin No,
jS al «Ideei»»
Planul tău îl cunosc, fiind-că l-am dezbătut ades
împreună. Și, firește, un plan purces dintr'o gîndire
matură și încercată, ca a ta, nu puteam de cît să-l leu
în totul de bun.
Intr'adevăr, ce poate fi mal de samă, de cît o biblio
tecă, care să măfitfnchese, cit mal multe și variate, din
operile marildr gîndiiorl al vremei, de cît o bibliotecă
pusă la îndămîna spiritelor dornice de ideal și lumină,
spre educare? Și, paralel cu asta, să-poarte înainte fla
mura «Ideei». ^Revista ce de cinci ani îșl aruncă, fură
preget, valurile de lumină, asupra stînccl negre a- lîHgezelel, a lîngezelei ce-apasă inima șigîndul generației
noastre ? Mîndre și înțelepte îmi par planurile, tâlc,
Mușoiu, mîngîindu-mi setea mea de ideal și mișcare,
ca o dezmierdare duioasă.
Dac’ul vrea, să-ți spun și convingerea mea în pri
vința aceasta, iacătă ce ți-aș spune. De-o cam dată,
la noi cel puțin, n’am petrecut, așa zicînd, xsezonul
mort» al mișcărel sociale, în care sînt cuprinse mișcă
rile morale și intelectuale. Firește, vor urma vremuri
de frămîntârl intelectuale, morale, sociale. Dar, vre
murile astea nu-șl vor avea început, de cît cînd inșii
dintr'o categorie sau alta, a societățel, vor fi pătrunși,
într'un chip sau într'altul, de idealul, întemccat pe spi
ritul critic, al progresului.
Și tocmai pentru pregătirea acestor vreamuri,curentul
ce cauți tu să-l pul acum în mișcare, ar fi bine venit.
Prin fel s’ar dobîndi două lucruri, foarte de samă S’ar
puica da, spiritelor dornice de ideal, prilejul să-sl lu
mineze calea acelui ideal, formulîiidu-și-l, cînd‘le-ar
lipsi, clarificîndu-și-l, cînd l-ar avea, șt, în aceea-și
vreme, s’ar da prilej de manifestare, celor, mai mult
sau mal puțin, pătrunși de aceea-și datorie de conștiință
morală, șt căirăfericirea lor proprie si cătră fericirea
semenilor lor, ca și noi, cel din aproprierea curentului
bine-făcălor.
Cu atît mal nimerit va fi curentul acesta, de lumină
și de discuite, cu ctt dezbaterea științifică a chestiilor
de morala și filosofic socială, care interesată întreaga
‘urne, intelectuală și ncintelectuală, a lipsit și lipsește,
pot zice, cu desăvîrșire, la noi. Ceea ce s’a mal făcui
de la «Contemporanul», «Revista Socială» și tMunca»,
în senzul acesta, în afară de lucrările at
îndemnul și îngrijirea ta, prea puțin s'ar‘l''uiz
numite opere dc discuție și de lumină
a
nlc apărute prin uriașa ta voință, au avttf^ ^‘cra
norocul lipsei de oameni conștienll în „hs
{ele ‘
fost prea puțin răspîndilc in cerc irile cat^'
fost iu deosebi adresate. Nu vreau
SJ’C . 1 cari q|
crările astea, așa puțin răspîndite, cum "Se' L11 iu*,
și-au avut îurîurirea asupra cercurilor firm Otl
nu
putut pătrunde. Dimpotrivă, diferitele.
iualc, manifestate în timpul din urmă mi..tntelcc.
mult, ca niște porniri stimulate de forța
v,“l
convingere a acestor lucrări, și în deosebi
tel Ideei», care, cu toată lîngesirea de spirit a <^Cl‘îi.
actuale, cu toate piedicile administrative ce^°n«r°'’e*
piuat, a știut să-șlpoarte, totu-și, cu vrednici “
hotărît, fruntea spre viitor, viitor care, de
va ști să-l păstreze cea mai scumpă amint'Sa",lii
Așa dar, ca unul ce am încredere in oameni
îndoesc să nu-șl găsască răsunetul cuvenit .br'i'lU 1lli
ta. Mal ales, cum sînt în drept să cred, că cinci ani de educație, <Ideea» îșl va fi
de mic mănunchiu dc convinși și de adiniratoi i î '• Cl/
cele cîic-va mii de inși la cari s’a tot adresat Li"^'e
urmei, admiratorii, nu sini și lei tot niște co Mr’,la
convinși pe nevrute, mal bine zis prin infiltrare^’1''
tauee de idei? Pc-aceștî convinși, pc-acești admirai î
pun temelii, mult mal mult de cît pe toate partidei' °f|
litice puternice, fiind-că forța- numărului ie un
față de tăriea convingerei.
“r":
Și să-nțeleagă, toți acești frați de convingere că
puțină, foarte putină silință, s’ar pune teineli'ea «J
mișcări intelectuale, chiar sociale, jură dc samăn.Da
asta nu atît p in micile jertfe materiale, cari
cere, mai ales la-nceput, cît mai cu samă 'prin plfa
rea ce fie-care și-ar face-o, prin răspîndirea lucrărilor
cari-ar apare în bibliotecă, treptat, cît și prin ru$Mn.
direa Revistei, care-ar sluji, în cazul acesta, ca ra:tm
al mișcărel. Binc-nțeles, Revista ar suferi și iea oarecari schimbări, ca să fie cît mai în apropiere de sco
pul urmărit. Ceea ce-ar fi. înse pentru revistă mal dt
dorii, ar fi îndesirea apariției, fâcîndu-se. sâptăntinalâ
chiar. Asta ar aduce o mare slujbă cauzei care s’ar ur
mări. Sc.nzațiea și lumina trezită în spirite, de u» numâr al lei, nu s’ar slăbipănă la aparițiea celui urmitor, cum s’ar prea putea întîmpla acum. In psihologii
ca șt în fizologic, ttc-tacurile au mai mare răsund,di
cît continuitatea, cu condiție, înse, ca acestea să nu fit
prea rari, ca să nu dea răgaz spiritului să se /rw
depărteze.
Dar, și această sarcină, cade, de In sine, tot fii fiitoriea morală a celor, cari ne-am lua asupră spryiniriți
întregei opere propuse dc tine. Și-s prea încredințai,
că mănunchiul convinșilor, cari sc vor aduna în jurul
«Ideei», va ști să fie la înălțimea morală a omului con
vins, lucrînd cît mai în apropiere cu putință de cerin
țele convingerei lor.
Ca închiere, din parte-mi, iubite Mușoiu, î(l
duesc, în chip real, tovărășica mea frăfască, intru «•
deplinirca operei sociale cc-al anunțat, și pe care mi
însușesc, ca un criteriu al răspuuderel mele i»or°i .
punînd la îndămîna operei noa .tre, cîte 20 lel,^ ‘Ul!
în afară de alte mijloace cu care-aș mal putea v<-» •
ajutor, însărcinîndu-mă cu darea în românește « r
tei pentru existență și asociarea în luptă», de Lan
și a «Progresului?, de. P. Lavrof.
Al tău pi pururea al «Jdeeft-,
I Nkagu’
Bolintin, 26 Noembre, iyo?.
Ofertă do servicii. — Un camarad, care
drept, îșl oferă serviciile, cui ar avea nevoe,
cejr
ditator, lie ca secretar la un advocat, sau ca
jtalâfi compatibil cu o muncă de intelectual. Asta
Cererile nise vor adresa nouă.
«>huințâ, cUf
Mal vestim, tot o dată, pe cel ce ar avea r sojurf“ț
că am fi în măsură, a le recomanda, poate, și
strC( c**1
meșteșugari, dintre camarazii și camaradele
vor face bine să ne vestească, la rîndul lor, o Li q)- unjl,
ce le au. Ar fi un schimb de servicii, din
» 1
alții, ar avea de profitat reciproc...
ȘEZĂTOAREA noastră
137
Jak, cu toate că căpătase niște cumplite răni.
Lupul Icra înse mort. Jak Iera plin peste tot
de șînge. Dar cît de frumoșii găsea boerul acum,
CEI DOI CÎNI
Și cit îl mal încărca de laude și de dezmierdări.
Boeriul so înturnă la bordeiu, cuprins de atîtâ
te a himel, undo so aflau tot felini de admirație pentru Jak, în cit nu mal voi să se des
Intri° Slbatico, un biet om creștea doi cățel, partă de Iei. Așa că bietul țăran fu nevoit să-I
ftnin’a,°
vestit prin puterea, prin îndrăzneala lui. dărueascii cinele pe care-1 iubea ca pe-un copil al
(le-uu Ș0’. nmîndol păreau a fi cu mult mal puter- lui. Și cu multă părere dc rău văzu Iei pe Jak dnclnS’
frumos! dc cît de obiceiu, se hotărî să du-se laoraș, dezmderlat și din toate părțile, alintat.
nici Ș*
unuf din Iei, proprietarului său, un Bietul Star, căzut în disgrație, fu lăsat* la bordeiu,
diiriȚ«sc 1 tocnea într’un oraș maro. Și așa, duse și i se dădu țăranului poruncă, să-l spînzure, ca pe
bogătaș • unul din cățel, lear pe celalalt și-l opri cel mal nemernic și păcătos dintre cînf.
După ce plecă boeriul țăranul se apropie într’adevăr
bocrlU. să-I păzască turma.
Iun Viei înainte cel doi frați cin! se găsiră în de Star, c’o frînghie, să-1 omoare, li și puse fringhiea
după
gît. Dar îl găsi atît de frumos, atît de gin
■0° ?rnri foarte deosebite. Star, ajunse într’o
ÎD,pSrie îmblelșugată, undo se făcu jucăriea tu- gaș, pe bietul animal, care-I lingea mînile și dădea
bucătt
-ior carî Sc desfătau invățîndu-1 să facă din coadă, ca pentru a-I cere apărarea și a face apel
tur.?r : 1drept răsplată îl indopau cu rămășița la mărinimica lui, în cît îl Iu milă să-l omoare. Poate
^UJi’ mîncarea lor. De dimineață pănă-n sară că cu puțină învățătură să se Îndrepte, îșl zise
i bisul numai inînca. Și așa se făcu mare și gras, țăranullîn sine și atunci să înlocuească pe Jak.
aceea începu o eră nouă pentru Star.
-Qfn năr mătăsos și des. Se făcu înse și foarte friDin ziua
2
cUD,u<rmu
fn<rind ««
de cînl cu mult mal mici'de cît Iei. Nu i se
se dădea dc cît foarte puțină mîncare, și,
■il°făcu dc-o lăcomie rară, și mînca adesea bătac ea urmare, se făcu, foarte degrabă, mult mal sprinten
1 furturile
., de
.1-----r.-.-------vinovat.
;—
cari: se făcea
îșl dădea
dădea și harnic. lutăea oară, cînd plouă, Iei părăsi turma,
£ samă că făcea bine să se gudure la picioarele alergînd să se adăpostească iu bordeiu, lingă vatră.
lunilor, și Știea sa cerșasca, sa se ridice -pe ■•la Dar femeea țăranului, îl făcu o primire atît de rea,
bele dinapoi* ca să facă frumos, și să aducă în în cît Ieși cu mult mal iute de cit intrase, găsind
frigul și ploaea mult mal dulci, de cit loviturile.
cură lucrurile pe care Iera trimes să le caute.
In
Iu scurtă
scurta vreme, Iei
fel se făcu și mal put
puternic, și
Si asa Icra admirat, iubit de toată lumea.
‘ Fratele său Jak, locuea în bordeiul de țară. Iei mal îndrăzneț, și, după cîtc-va luni, nu se mal
nu Iera gras ca Star și nimeni nn-1 învățase să uita ce timp Iera afară.
r
’
/■“.*■ frica de aniPrefacerea
nu-I................................
Icra încă’deplină,
facă tumbe și sluj. Stăpînu-său Iera prea sărac să-I
__ ________
sălbatece
J cea
nu-Imalpierise de loc și
nial dee și lui să mînînce dacă nu s’ar fi arătat malelc
sîrguitor, de folos. Iei trăea neîncetat afară, orl-ce mică vîjîitură prin pădure îl împlea de fiori și-l
timp ar ti fost, muncind din greu ca să-și cîștigc făcea să tremura <din tot trupul. Intr'una din zile
______ —
c-r, jntilni
pe lingă
pădure,c-un
se
vleața. Cu chipul acesta Iei se făcu cutezat «r, vioiu, aflindu-se singur
muncitor. De multe ori, fusese amenințat de lupi, lup care se năpusti asnpra-I cu furie. Nevoea
cari dădeau la turma al cărei păzitor Iera. Le cu dă curaj chiar și celor fricoși. Fiind silit să se
noștea mușcăturile. Dar vleața asta de războinic apere, Star se luptă cu-atîta vîrtoșie, in cit nu trecu
11 făcuse atît de curajos, in cit nici un lup nu-l mult și îșl apucă vrăjmașul de git. Țăranul alergă
putuse face s’o Iea la goană. Iei apăra atît do bine de departe, îl încurajă, și după biruință îl mlngîe c’o
---o---- pe
> ' caro nu î'° arătase nici o dată pănă
oile cari-I lerau sub pază, în cît nu pierduse nici o dragoste
atunci. Twîi
încântat de mîngîerile stăpînulul și mindru
dată măcar una din Iele. Iera un cîne viteaz nt.nnrY
—
’
i
de
izbînda-I,
Star se făcu tot atita de curajos pe
care chiar dacă s’ar fi aflat numai singur acasă și
fi trecut
trecut prin
prin gînd
gînd ss’’oo răs
ras- cit fusese mal Înainte de fricos, și, în scurtă
cu oala Ja foc, nu ii ar
ar fi
•
« .v
vreme, se făcu spaima tuturor sălbatăciunilor din
toarne, știind că mal tîrziu
avea să se împărtășască si dînsul dintr’însa, cu alții. Vieața în aer prejur.
In vremea asta, Jak nu se mal trudea cu păzb
liber îl făcuse de-o putere ne mal pomenită. Pe
furtună, lei nu se oploșea, dacă turma Iera afară, tul oilor, nici nu se mal îndeletnicea să fugărească
si ‘ia
in ’șuvoaclc
suvoaeîc colc
cele' mal
mal"repezi',
și s’ar fi aruncat și
repezi, lupii, nu mal făcea nimic, de cit să mînînce și să
. în toiul și
>i lernel,
chiar și
lernel, dacă stupînu
stăpînu său l’’ar fifi doarmă. Se făcea mare caz de dinsul, fnnd-că scăiademna'
cu
cuvîntul
’
pase vleața bogătașului. Și, după cum toate caiiîndemna'
cuvîntul.
U..U țăran, vizi.1-1
tățile noastre pier, cînd nu-s ținute în deplină
într’o zi, proprietarul sărmanului
tlndu-șl moșiea,
mo.șiea, aduse si
ticul lui de activitate, treptat Iei înceta de-a mal fi bravul
tindu-șl
și pe Star la locul
Răstorn.
naștere. Și se uita cu mirare și cu dispreț, la cinele cîne, cinele curajos de alta-data, și se făcu leneș,
săracului, slab nițos si stîngacifl. Illera peste putințăi mîncăcios, fricos, dobîndind toate cusururile ce
ui, sint urmările unei vieți trîndave, egoiste, lipsite
si creadă că acela’ Iera fratele lui Star al lui,
de de țintă.
.
a cărui îndămînare 'si gingășie lerau băgate dc
Peste un an, boeriul îsl vizită moșiea um nou.
p^a,de$°V- Dar îșl schimbă numai decît părerea,
^^au3=dă^doi^i;
Iei
luă
Și
pe
Jak
cu
dtasul,
ea
șumbindu-se ț ' x t \
A .7 1
j— desiș,
-t—:de lupi. Țăranii găsiră iute urmele unul lup, care
cu
^iU—
P °- larei flămînd,’ s’••âruncă* din
lupr11-?1 zburlit> cu ochii scînteetorl și c’un urlet se si arătă, plin de sălbăticie, tocmai după cum se
Iei cZltOr’ care făcu Pe boer Sil fio apiîcat de fiori. dorea. Dar, departe de a se purta ca anul trecut,
scnmt,Cire^ea PIerdut, nial cu samă cînd văzu pe Jak o luă la fugă la cel dintâi atac, leaț asupra
toncnplSau Star luînd-o cît putu de iute la sănă- lupului se aruncă alt cîne, cu un curaj și c o Insă\n’,Cu Coada-ntrc picioare, fără să cate măcar dămînare cari îneîntaru pe toți cari lerau de față.
Jak /nPGr0, Cu totul alt-foliu înse se întimplă cu Lupta fu lungă, dar în cele din urma, lupul zăcea
atita curaj la pămînt. Foarte măhmt de purtarea cînelul său
si cu nf-î So aruncă asupra"îunulul
a»‘ 1”i X â~u
fu nevoita să iubit, boeriul se întreba ce > se> nttaptee oare ca
se anerlta îndămiaare,
.................. ...
cu toată puterea.
puterea. Avu
Avu loc
loc o luptă
luptă lungă
lungă se poarte așa, și ultmdu-se ia Unele celalalt, care
sîrifJI Cu
jyvuurmă
WV oU Ieși
1J venise să4 lingă rnînele, recunoscu cu mirare pe
geroasă. Dar pubvicu.
în cele din
biruitor
�138
ria, după vre-o două-trei luni, îșî trage
un glonte
dc revolver Ia Lorîcnt.
In cursul celor din urmă zece ar
Sluselburguluî întru cît-va sa mai înbun’ăt,'".U|
Au fost îngăduite, cărțile, plimbarea cîte
munca în ateliere sau în grădinița fortăr f
Fortăreața înse tot groaznică a rămas. 4°e1,
trei
ani, cînd fu executat Balmașeff, corpU] CU-rn
TF10MAS DAT.
In Romînește, de luchețiea bĂlănescu. a fost aruncat, pur și simplu, într'o groapă nl^cu var nestins. De-asupra acestei gropi se"
seră o grămadă de lemne dc foc, așa in cit să^
întemnițați! din sluselburg
i sc descopere mormîntul, prin nimic. De cu *nU
Bastîliea rusască, fortăreața Sluselburg, și-a acelaș lucru sc făcu cu corpurile lui Gherscov’
deschis puțin porțile : foștii luptători al ,Voinței și Vasilieff. Cc-va mai mult, un „necunoscut", încvf
Poporului’1 au fost liberați, după ce și-au petre într’o parte a clădire!, nu se știe ce s’a’făc
cut mal mult de două-zec! dc ani, o întreagă
Nouă supravețuitorl, nouă martiri, au
.
vieața, in groaznica temniță, fără să-și fi văzut fortăreața acum, și anume: Popoff, Trolcnko M1
vre-o dată măcar vre-o rudă sau vre-un prieten. rosolt, Lopatin, Antonoff, Ivanoff, Novoruskv
Cînd au intrat în temnița asta, îcrau toți tineri, Lukacevicî, Starodvorsky. Cel trei dintâi au fost
acuma sînt moșnegi. De alt-feliu, puțini au mai închiși de 26 de ani, Icar 'ceilalți de 20 de ani
rămas în vieața: cea mal mare parte au mu Lopatin, ieste un bărbat cu deosebire cunoscut
rit, din cei dintâi ani al întemnițare!.
în cercurile revoluționare, ieste acela de care
Fortăreața Sluselburg a fost transformată în stăpînirea s'a temut în totdeauna mai niult
închisoare politică în anul 1SS4. De atunci vis- Acuma Ie in vîrstă dc 60 de ani. Ie un 0111 fa.
teriea rusască chcltuește pentru îea cîte 75.000 zestrat, cu o întinsă cultură intelectuală, prieten
dc ruble pc an. Ica are destinat un anumit corp al lui P. Lavroff și-al lui Marx, traducător fa
de jandarmerie, cu soldă îndoită. Traiul pc care limba rusască al primului volum al Ca/>itahdui
l’au dus întemnițați! în cel dintâi ani, nu se poate de Marx. Din nefericire Ieste greu bolnav, ca
descrie, Dînșii Icrau cu totul despărțițl. Nu li se ce! mai mulți, de alt-feliu, dintre tovarășii săi.
îngăduca nici să vorbească unii cu alții, nici să Despre Morosoff, poetul revoluționar, se zice că
fluere, nici să eînte, nici să umble prea repede ieste atit dc slab, in cit par’că ar fi o umbră
prin celulele lor. Nu exista nici un spital pen de-a indigenilor din Indii, din timpul foametei.
tru bolnavi, mureau în celulele lor, fără să poată Ceilalți sînt atinși dc diferite boale nervoase.
măcar să-și vadă pe vre-unul dintre tovarăși
Au ieșit acești întemnițați, dar polițiștii, jan
înainte de moarte. Cînd auzeau mai mulți jan darmii, spionii, nu-î slăbesc nici un pas. Cu cîtedarmi intrînd în vre-o celulă și apoi Ieșind cu va luni mai înainte, in urma unor nenumărate
pași grei, ca și cînd ar fi dus vre-o sarcină, în stăruințî, a izbutit să fie liberată sau mai bine a
temnițați! gleeau că murise vre-unul dintr’aj lor, izbutit să i se îngădue să locuiască la proprie
al cărui cadavru i se scotea afară. Cel cari, ne- tatea unei rude, o femec însemnată, Vera Figputînd indura acest traiii, nebuneau, rămîncau ner, care a petrecut 20 de ani la Sluselburg,
in acelea-șl celule : strigătele, zbieretele acestora,
rezistînd ca prin minune tuturor chinurilor ți
vesteau pe toți de soarta care-î amenința pe fie nui asemenea traiu. Polițiștii, au însoțit'o dc acare din tel.
tuncea mereu, precum o însoțesc și acum, pre
De la 1S84 pănă astă-zi, au trecut prin celu tutindeni. Iei locucsc în casa iei, lingă camera
lele Sluselburguluî 67 de inși. Din acest număr,
ici, gata să intre, să asculte ce sc vorbește, ori
13 au fost spînzurați, și anume : Rogccf, Stromde cîte ori ar întră la dînsa vre-un vizitator. Lo
berg, Ulianoff, Genei aloff, Osipanoff, Andreiucuitorii satului sînt opriți să între în casă, să tacă
șchin, Șevircff, Mișchin, Minakoft, și, în anii din
cunoștință cu această femec pi riciiloasă. In cele
urmă, Balmașeff, Kalacff, Ghcrșcovicl și Vasi- din urmă, simțindu-se bolnavă, voi să se ducă
lieff. Trei s'au sinucis: Klimenko, Gracevsky, care
să petreacă cît-va timp in străinătate, să poată
a vărsat peste iei gazul din lampă și i-a dat foc,
să sc îngrijască mâi bine de cît în acel sat depăr
și Sofia Ghinsburg, care și-a tăeat arterele cu un
tat al provinciei Kazan. Admînistrațiea nui-aîngăciob dc sticlă de lampă. Șase-sprc-zccc deținuți du'it" inse. Cel mult dacăi se poate nădăjdui să se
au murit, după ce cîți-va dintre Iei trecură prin fogădue
îngădue bolnavei
bolnavei să
să sc
se tducă în Rusia dc Miaza-zi.
toate chinurile nebuniei. Scedrin și KonachevtcI,
Liberarea vechilor luptători ieste un simplu pas*
sînt de mulți ani nebuni. Iei se găsesc acuma la
Rusia trebuie să se g'indească acum la cei ra
ospiciu] de nebuni din Kazan. Cîți-va au fost libe mași’. Toți cari sc bucură de oare-cari libertății
rați in cursul anilor trecuțl, vorbă să fie că au
afost liberați dc alt-feliu, pcntru-că au fost trimes!, smulse din ghiarele stăpînirei, trebuie să-și
ducă
aminte
dc
datoriea
dc
recunoștință
ce-o
fie în Siberia, fie în insula Sakalin. Trei din acătră cei, cătră ccl, mai ales, care a scapat
ceștia, văzîndu-se in neputință dc a se mal folosi sia de fiorosul Plehwc, cătră Sazonoff. Trebuie, cu
înainte de vieață și dc libertate, sc smuciseră
după cît-va de la liberare. Lumea din Franța, ori-ce preț, ca Slusclburgul să dce drumul și'*^
își mai aduce aminte, poate, dc Polivanoff, unul timclor din urmă, să dce drumul și celor 5
din acești liberați, care, după ce fuge din Sibe- temnițați din generația nouă.
Din «Le Courricr Euiopcen».
•
hfetnl Star, față do caro fusese atit de aspru s*
de nedrept, In clipa ceea, î.șl defe samă, că si cu clnil
se întimplă ca și cu oamenii, că împrejurările vîețel, no fac, pefie-eare, ciul ea și oameni, ceea co
sînteni, și că nu trebuie nici o dalii să ne pierdem
nădejdea, do a schimba caracterul oamenilor, îm
bunată t.indu-le vieața, dozvoltîndu-le însușirile bune,
prin libera aplicare a tuturor facultăților lor.
0
Sf
1 <
-1
REVISTA IDEEI
REV STA IDFEI
DOUĂ FRUMUSEȚI...
130
zbuciumul pămîntului îngrozit. Aerul învăpăeat,
fierbea, pietrele se clătinau fără de nici un vuet,
par-că stăteau gata să cadă, leară la cotitura
drumului, rîndurile înaintate ale soldaților, ar
mele, caii, se zugrăveau într’un contur tremură
tor, ca o masă gelatinoasă. Ai' fi zis că nu ie
o armată de vii, ci de stafii, de umbre automa
tice. Soarele, foarfe-aproape, infernal, aprindea,
pe toate țevile de puști, pe toate plăcile de me
tal, mii de mici sori orbitori, cari, din toate păr
țile, ți sc virau în ochi, ca niște vîrfuri dc ba
ionete lear căldura năbușitoarc, pătrundea în
corp, pănă-n oase, pănă-n măduva lor. Une-orî
par’că între umeri nu se mai clătina capul, ci
par’că ce-va străin dc corp, o minge groaznică,
moale și tot o dată grea.
Imagina casc! îmi împle spiritul de-o dată:
revăd un colț din camera mea, o bucată din
hirtiea albastră, cu carc-i tapetată, și o garafă col
pîzboiui. scrie bătrânul Jleraklit din Ephes, războiul
te regele și părintele a tot ce are viață: el este Drep- băită, plină de apă, pc mesuța al cărei picior
prea scurt ie nivelat cu o bucată de hîrtîe mo
H fiind Forța: dânsul e ordinea in lume.
■"rjlluo-ării apusului și cele mai sublime ordjne mo- totolită. In odaca de alături, văd aevea, văd pc
nistiresti ale creștinâtâici. ordinele Sf. Dommic și nevastă-mea și pe copilul mleu... Aș fi strigat,
Francisc d’Assișe, 11’au dat lumei mâi mulți eroi ca or dacă aș fi putut, atît de stranii îcrau aceste
dinele cavaleriei evmediale.
imagini simple și liniștite, bucata de tapet al
Aureola celor mai sublime figuri pălește în sclipirea
bastră și garafa colbăită și plină... Știu că m’am
săbiilor
oprit numai cu brațele ridicate. Dar cîne-va
JCLES SbURY. In românește de Niuolai: A. Ionescv.
din urmă mă-mpinsc. Făcui repede un pas
Din '«Românul Literar.-..
înainte, îmi deschisei un loc în mijlocul mul
țime!, și mă grăbii a mă-ndrepta în nu știu
RĂZBOIUL ÎN MANDCIURIA
care parte, fără a mai simți căldura, nici obosala.
Mult timp, mersei ast-feliu, printre nenumăratele
.„Nebunie și Groază.
uv. spre
..r._ N... avui întăca dată rînduri tăcute, printre cefele roșii, pîrlite, lovinPc calea care duce
’ ” aproape de baionetele
—-*■-r-—
care
fierbîntate,««;pe
intlpărirea aceasta.,.. Mergeam de zece ceasuri,fără du-mă
mă
cuprinse
pasul.
Pe cei cari cădeau, obosala
’
’ ’îe plcca-n jos.
• - tDe-o
\_ _ dată, inse,_
=----a ne opri, fără a rări
i
,
nuri mai ridica nimeni, lăsindu-î inamicului pradă, un gînd : Ce făceam ieu acolca, unde mergeam
inamicului care înainta în urma noastră, in și atît de grăbit ? Tot cu aceca-șî grabă mă de
ruri dese, și cari-avcau să șteargă, peste trei- părtai de tovarășii miei, și ajunsei departe, pepatru ceasuri, cu pașii lor, urmele pașilor noștri. un spațiu liber. Și, după ce sării peste-un șanț,
Iera o căldură grozavă. Patru zeci de grade, mă îndreptai, gînditor, spre-o pleatră ascuțită,
cinci-zeci, sau mai mult, nu știu. Mi-a rămas nu fierbinte. Acolca mă lăsat să cad jos, ca și cum
melc. Și-acolea,
mai SUH4<lțlUU
senzațiea unei
năbușitoarc,
dc ar fi fost_ scopul tuturor sforțărilor
Ului
UI1U1 temperaturi
ivmpviuiux -----------.--------------- >
. ,
.
•
\ - e
desnâdăjduit. Soarele iera enorm, groaznic.
Ai
fi _
îmi___
dădui___
sama,, rpentru 'intea data, toți acei| oa.
■'
.
,
t__ ___ _______ nrm meni,
vansipacari
qnnrelui.
ta prin văpaca soarelui, tăcuți,
mergeau
zis că pămîntul, apropiindu-se de Iei, iera gata
să fie consumat dc focul acela ne-n du plecat. O- cari sc-rapleticeau și cădeau, istoviți dc obosala
chii nu mai priveau. Pupila, micșorată, ca O să- și dc căldură, îcrau niște nebuni. Iei nu știau nici
mință dc mac,, căuta in zadar umbra sub plcoa- in ce parte ierau să fie duși, nici dc ce soarele
*
pele-nchisc. Soarele străbatea membrana subțire, ii ardea,
nu-șiî dădeau samă dc nimic... Ca și
Ș>. pătrundea,
,
------ „ ca o licărire dc singe, în crierii mine, își mai deschide unul, iute, un drum printre
’zbuciumați.
k"
'* TLa urma urmei, insei iera mai binc- rînduri,' și cade. Altul face ca și acesta, și apoi
așa. Vreme îndelungată, ceasuri întregi, aiu mers; altul. Și uite-un cap dc cal, care se ridică de-asupra mulțime!: ochii îi sînt aprinși, rătăciți, nările
țu ochii închiși, auzind foșnîtura mulțime!, care
rentru a scoate un nechezat spăîca pei
înainta odată cu mine, căleătura greoae și in- mari, dilatate, __
-b*'-Anul i'nc
mîntător. C
Capul
înse se pleacă, calul cade, și-o
«urcată a oamenilor și
si a cailor, Juruitul
duruhui roților
iuVum
— h«rămadă pc loc.
fier, cari
— i treceau
treceau prin
prin pietre,
pietre, răsuflarea ină- clipa mulțimea sc inghesue^și sta .ramaaa p
bușită și sunetul scurt al unor buzc-nsctatc. Dar Sc aud voci răgușite, surde, o lovitura sacă de
'.In cele din urmă, mișcarea nesfîrșîtă, tă
Urecheâ mea
mea nu
a
nu auzea
un cuvint. Toți tă- pușcă.
cută, începe din nou. Iera aproape un ceas de
Vre**ii Porcar
pifrcwar 11
fi tost
fost o armată de muți. Cînd
cînd stăteam pc pieatra mea. Pe dinaintea mea
.cădea, nu scotea nici o vorbă. Cei cari,
de corpul
corpul său,
său cădeau
cădeau la
ia rindul
rinuiu treceau necontenit soldați, pămîntul tremura mc’rcpîcdccîndu.i-se dc
lor,
ddicau
in tăcere si fără a sta la gindurî, rcu, in aer se mlădicau îndepărtatele linii fantaslor, se f '•
■ a sta la gînduri,
și
surzi tice. Din nou o căldură arzătoare ma-ncinsc. și,
P’ccau‘ din 1nou. Acești ’ muți păreau
păreau și surzi
cînd in cînd mă loveam de cîte cc-va. timp dc citc-va minute, nu-mi mai dădui samă
? Orbi. L
Dcschizind ;atunci ochii fără să vreu, mi se dc
de nimica, de ceea
coca ce trecea și se imprăștica,
Părca că Văd o fantasmagorie sălbatică, delirul, fără
fără a
a se
sc opri,
opri, pc
pc dinaintea mea. Vreme-dc-un
e frumuseți'războiului* sau contrastul din.
/re. o frumusețe și alta, va răsări de la sine...
P. M
RĂZBOIUL
se ve cântă îndestul frumusețea raznuu este mai măreț sub lumina soarelui,
fie ca el se numește Catinat, Turenne
un ostaș,
obilul ioc al arilor.
CD.J D«
11 virtuților eroice, renunțarea ții
este școala
.Razb°lUl
supe,
lor in viața decât atunci când,
superior
•e0iiul nu este câmpiile
de lupta, urmărește visuri de
prin tn°“rte’ P
rea firească a tuturor celof'ce exista,
este sta.ca
în univers, de ki constelațiu. 1 «e naște din războia
r..-• 1 infinît răna la cel din urma fir
T■•I,?tUsideraic
laîrale din ->
spațiul
nileinrbâ,
je
’’ldera,e
care
... st;l
st;1 in luptă
lupta cu stejar,ul, ce-i fura .ierul
�•140
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
ceas, fuse! singur pepîcatra mea : acum, un grup
dc oameni cenușii, mi se adunaseră-n jur.
Unii icrau culcați,’ ncmișcațî, poate morțl: alții
stăteau, ca și mine, privind, ca niște tîmpițî, co
loanele cari se desfășurau, Unii aveau puști, și
semănau a soldați: alții Ierau zdrențăroși, pe ju
mătate goi. Pielea corpului lor, de-un roșu vînăt,
Iera respingătoare. Nu departe dc nrine, un om
gol iera culcat pe B'urtă.Fața-f rezemată dc-o
piatră ascuțită, fierbinte, ca și albeața palmei mi
nei sale, căzute în lături, arătau că icra mort. Cu
toate astea avea o ușoară colorare gălbue, la feliii
cu aceea a cărnci afumate, și spatele ii părea
colorat ca a unui om viu. Vroeam să mă dau îna
poi, dar nu avui putere, și, tremurînd, privii fan
tomele ondulatoare, cari treceau în șir, treceau
nenumărate. Starea capului mieu icra ast-feliu,
în cît simțeam c'avea să mă apuce un atac de
apoplexie. Dar rămăsei liniștit, ca-ntr'un vis, in
care moartea n’ar fi de cit un popas în vălmășa
gul unor vedenii nepomenite, nedeslușite.'; Un sol
dat, lăsînd trupa, se îndreaptă de-a dreptul spre
mine. Și pentru o clipă dispare în șanț. Cînd iese,
pașii săi șovăcsc,și Ic ce-va disperat in silințele
—- slu
ce le face, să-și miște membrele, cari nu-1 mai
jesc. Mișcindu-sc de-a dreptul spre mine, mă spe
ria!, și cu toată greaua somnolență de care îmi
iera copleșit crierul, îl întrebă!:
— Cc vrai ?
Iei se opri, ca și cum n’ar fi așteptat dc cit cu
vintele mele, răminînd nemișcat. Iera nalt și băr
bos. Guleru-i iera rupt. Pușcă n’avca. Pantaloniinu mai aveau de cît un bumb. Prin rupturile lor, i
se vedea trupul gol. Brațele și picioarele, dc cari
se silea a sc sluji, nu-1 mal ascultau. Cînd ridica
un braț, cădea numai dc cît înapoi.
— Ce al? De ce nu șezi mai bine jos... îl zisei.
Iei remase înse-n picioare și sc uita la mine făr a
scoate vre-o vorbă. Fără să vreu mă sculăi, împleticindu-mă, și îi cătăi în ochi: un abiz dc ne
bunie și groază. Toți aveau acum pupila dilatată,
dara lui îi coprinsese ochiul întreg. Ce mare de foc
trebuea sase vadă prin acele ferești imense, întu
necate. Poate că Icra o părere, poate nu iera altce-va de cit moartea, în acești ochi negri, fără
de fund, înconjurați de un îngust cerc portocaliu,
ca cei ai păsărilor. Dar nu, nu mă-nșelam de
loc, părea mai mult de cit moartea, și de cît
groaza morței.
— Pici,... strigai, dindu-mă înapoi.
Și, leară-și, parc-că n’ar fi așteptat de cît
cuvintele mele: căzu peste mine și mă făcu să-mi
pierd echilibrul. Și tot acclaș iera: nalt, înco
voiat și tăcut. îmi trăsei înfiorat picioarele, dc
care iei mă ținea, mă ridicai iute și vrui să fug,
departe dc oameni, in depărtarea senină, pustie,
dar tresări!: in stingă mea, sc auzi o detună
tură dc pușcă, apoi pe rînd, ca un răsunet, alte
două detunături. Și, pc deasupra capului mieu,
cu-n șuer care sfășic aerul, ca un strigăt dc du
rere sau ca un urlet dc bucurie, zbură o granată... Ieram înconjurați... Nu mal iera căldura
mortală, nu mai Iera spaima, nu mai îera obosala.
Cugetările melc se limpeziseră, vederea mea icra
curata, și cînd alergai în rindurile cari sc formară,
văzui fețe, cari se luminau, aproape fericite
zii voci răgușite, dar gălăgioase, porunci ei ’ 4u'
Soarele părea că se mai înălțase, părea’ că ■ '
mai fi vrut să supere pe nimeni, aprindearca"
Iera mai scăzută, mai stinsă... Și din nou, 0 gran
despică aerul, c-un șucr vesel, c-un hohot h*
vrăjitoare...
e
Leonida Andkeief
iu Rominește, dc Emma
AL DOILEA CONGRES ȚĂRĂNESC
Rus
Pentru a doua oară, de cînd poporul rus a în
trat în luptă fățișă, pentru cucerirea libertate/
clasa țărănească a ținut un congres la Moscova’
Congresul acesta a durat de la 19 până [a 2c
Nocmbre. Au luat parte la ici 160 de delegați, prin,
tre cari mai multe femei, din toate părțile țârei*
delegați aproape în total partizani, mat mult sau
puțin convinși, ai doctrinei socialiste, nuanța Social-Rcvoluționară sau Social-Dcmocrată.
începutul dezbaterilor a fost deosebit printr’un
incident destul de vorbitor. Biroul hotărî să îngădue în sinul Congresului, cu vot consultativ,
c*tc trej infățișători, din fie-care din cele două
nuanțe ale partidului socialist, cu îndatorirea, inse,
să nu poată lua cuvîntul, de cit in urma cererel
vrc-unui delegat țăran, în regulă ales. Dar pe
cînd înfățișătorii Partidului Socialist-Revoluționar sc-ngăducau foarte bine cu asta, cei ai Par
tidului Social-Democrat, cu drept cuvînt mîndri
de splendida izbindă a tacticei favorite a parti
dului lor, greva generală, protestară. Și ici
nedobîndind satisfacție, convocară o conferință
a partidului muncitor social-democrat din Mos
cova. Conferința își însărcina înfățișătorii, să ceară
cu tărie, pentru dînșii, atît libertatea cuvîntulul
cît și dreptul de vot. După o discuție destul de
furtunoasă, în desfășurarea cărcea un delegat
țăran impută înfățișătorilor Partidului SocialD____
, ncadmiterea
'
i naționalizare! pămînțului,
Democrat,
de cît într'un viitor mai mult sau mai puțin în
depărtat, Congresul hotărî să se păstreze hotărîrea biroului său. In urma acestui vot, triineșii
partidului Social-Democrat, cetiră, în numele par
tidului Muncitor Social-Democrat din Moscova,
o lungă declarație, «deplîngînd nenorocita hotărîre a Congresului, înrîurită neapărat de_ cle
mentele liberale, cei mai vajnici vrăjmași ai de
mocrației», și ieșiră din sală, «în huiduelile intregei adunări», precum încornorează organul. 1beial Petersburgskaia Viedomosti, de la care îm
prumutăm povestirea acestui incident.
înainte de a începe dezbaterile asupra cics
tiei de căpetenie, dezlegarea chestiei agrare,
mare număr de delegați, arată situațica, s ar
spiritelor și dorința populației din regiuni e
respective... Din punctul de vedere al ten
lor autonomiste-regionale, vom nota reven
rile formulate de delegații Rusiei-Albe:
1. Rusia Albă, va avea propriea ie» a
10
strație reprezentativă, cu putere Icgiuitoa^^
putere,
marginele teritoriului ici autonom, carC Pyjjna,
va fi îndeplinită de o Dietă, cu reședința
ÎTakătuiti
și de organelc-i executive. Dieta va fi -
141
"
ntanții poporului, aleși prin vot uni- 1rile, cari se dau acum pe nimica, să nu se mai
din rcprCJal direct și secret.
]iec in samă autoritatea starșinilor, a șefilor de
vCrsa1, c* ’Hota Parlamentului imperiului, se va <ocoale, nici cea a starostilor sau a șefilor de
2. C"°nlpniai la chestiile privitoare Ia războiîi comune, nici' a zenfski-nacial nicilor ori a uriad!Tiărginl nU|a*budgctul pentru trebuințele comune, nicilor...In lanuar viitor, spune vorbitorul acesta,se
saU PaCC’ r nărtilor țârei, la legăturile cu celelalte va-ntruni alt congres al delegaților țărănești, care,
alc tut?r°’nchecrea de alianțe, de tratate de co ie dc nădăjduit, își va lua dc la sine dreptul
state. la. '-toare la întreaga țară, precum și la a se preface în Adunare Constituantă... La sfîrtnerț. ,P „ ivjtoare la căile de comunicație, poștă șitul ședinței sc votă rczoluțieau rmâtoarc:
chestiile p
«Congresul, privește tulburările agrare ca dato
si tcle»ra
ucrainel, propuseră revendicări la rite nedreptăților săvîrșite dc cătră autorități,
pelc^aotat tot așa, comunicările delegaților cum și mizeriei poporului. Congresul face răs
feliii- De
Saratof, care ic unul din cele punzător, pentru aceste tulburări, pe guvern, care,
guverna
de tulburările agrare. Delegatul vreme de veacuri, a ținut poporul în întuneric
tual bin. . fktor, ceti moțiunea votată de co- și în robie, ruinîndu-1 în folosul clasei proprieta
distdctH u tcina> o comună de samă, moțiune rilor fondări. Asta-Î adevărata pricină a revol
muna 1 - spune că «manifestul din 30 Octom- tei țăranilor din guvernămintul Saratov și-a tul
in care se
«ntâea izbîndă dobîndită de popor burărilor din alte două-zecî și trei de guvernăbrenrU? vrăjmașii or săi, că poporul nu va con- minte. Congresul trîmete o plecăciune frățască,
aSU.P| ta pănă cînd nu va dobîndi convocarea tuturor țăranilor, cari luptă pentru nobila cauză
tC- Constituante, aleasă prin vot universal, c- a dezrobirei poporului, și cere: 1. înlăturarea
unr • secret până cînd nu va dobîndi darea în- numai de cît a tuturor legilor, a tuturor tribu
Sruîui păm’lnt țăranilor, fără dc nici o piață, nalelor și-a tuturor autorităților excepționale,
.«ființarea impozitelor indirecte, precum șt in- precum și retragerea trupelor din guvernăminvățămintul obligatoriu și gratuit». Țăranii din tele, unde au loc acuma tulburări agrare. 2. AmKravtcina au si purces la fapta, s au apucat sa nîstiea deplină pentru toate delictele agrare».
Cit sc atinge de dezlegarea chestiei agrare in
• nartă moșiile nobililor. Ne fiind înse cei mai
outernicl ic< «în lipsă de alte mijloace», sau sine, Congresul își arată vederile in următoarea
apucat să dea foc, să nimicească bunurile pro rezoluție, votată în unanimitate :
«Mizerlca poporului fiind urmarea lipsei de păprietarilor de pămint, ca să-i «îngrozască, să nu
mint, nu va-nceta dc cit cu naționalizarea între
mal cuteze a se arăta prin ținut». Acum, dis
gului
pămînt, care va trebui să fie pus la-ndătrictul ie dat pc mîna cazacilor.
In districtul Petrov, țăranii admițînd propa mîna celor cc-1 vor munci de fapt».
In ședința-i din urmă, destinată pentru chestiile
ganda socialiștilor-revoluționari, au început a
lupta cu armele. Dînșii sînt înarmați cu puști, de tactică, Congresul a votat rezoluțiea următoare:
După o lungă expunere dc motive, în care se
revolvere și chiar cu bombe. Delegatul acestui
înfierează samavolniciile, fără de legile funcțio
distric, spune c'a primit vestea, că două sutimi
narilor de tot soiul, și-n care sc proclamă nece
et cazaci au și fost bătute de cătră țărani... In
sitatea dc-a se schimba, fără întîrziere, aseme
districtul Balâșov, țăranii n'au alergat la violență
de cît în părțile unde n’au fost siguri dc iei. Dar nea stare de lucruri, în înțelesul libertățeî, egape nnde au alcătuit miliții, dînșii nu săvîrșesc lităței și numirel slujbașilor publici pe cale de
alegere, prin vot universal, egal, direct și secret,
nici un neajuns, mărginindu-se a declara pămîntul proprietate obștească și a alege un șef ca schimbare care va fi cea dintâi a viitoarei Cons
tituante, Congresul în așteptarea acestei reforme,
să-i administreze....
Intîmplările din Cronstadt au fost obiectul chiar de acuma, hotărăște dc-a boicota autorită
unei discuții lungi, în urma căreea se votă o țile în chipul următor: I. Să se aducă la înde
rezoluție, prin care, se înfierează servitudinea plinire hotărîrile Skhod-zXcrti hotărîrile adunărilor
militară, care n’a avut măcar meritul de-a face comunale și de ocoale, fără a mai fi supuse,
țara mai puternică, în războiul cu Japonia, ex- mai înainte, aprobărei ZeinskiActv-PTacialnicl. 2.
primîndu-se simpatiea Congresului față dc mari Să nu se mai alerge nici o dată la .autoritatea
acestor din urmă. 3, Să nu sc mai plătească
narii și soldațil răzvrătiți, deplîngînd însc, că,
‘«induse după pilda făptuitorilor dc măceluri, prestațiea, nici în natură, nici în muncă, spre
susținute de autorități, s'au dedat la prădăciunl folosul slujbașilor. 4, Să se retragă mandatele
aleșilor țărani, cari ar fi înțeleși cu autoritățile,
la bazbuzucii. Rezoluțiea aceasta se închcc
ast-feliu - «Trăească libertatea. Trăească 'unirea și să se aleagă, în locul acestora, oameni de
1 eră a țăranilor ruși, cu lucrătorii, cu armata samă, și cari să se bucure de-ncrederea popo
rului 5. Să sc privească ca desfiiințate toate
?l cm întreg poporul rusesc».
dările, pe cari Skhod-c\e Ic vor^ găsi nefolosi
»im°Ua -edintc au fost întrebuințate, în întretoare pentru țărani. 6. Să să păstreze ordinea
Pcnt’ pentru cercetarea celor mai bune mijloace
îndeplini cît mai curînd cu putință, prin ajutorul unei poliții alcătuite prin alegere,
nanalizarea
ațîonaU -C ‘ndc
P^
U1
’
c
‘
t
maî
cur
‘
nd
cu
P
ut
*
n
t
a
>
pămîntului Dăm aici propunerea 7- Sa se rcfuze a se .da. autontat11?r» Judiciare
^Ui.
Staal,PunTdh“ vie >p csed nții Congrc- și polițienești, ori-ce relație cit se atinge de Liga
W*’ Care P‘°Pune ca cel mai’ bun mijloc de Țărănească și de camarazii cari lupta pentru panu s' Sâ se Refuze să se plătească birul; să mint, dreptate ș. libertate, pentru popor...
Sc cumpere, nici să se închirieze pămîntu-
Din .L'Euro^.
R- Yassenovsei.
�I
Revista
vOI de a I despăgubi. La caz dc i»ourinnre n
vor li boicotați, (oar presele lo vor fi
r ' .V?i|.
leală cum fa desființată cenzura preveni1*'11?1''
jurnalelor,
la
PolOrșbiirg.
Tot.
așa
$|.
n<j(
Vi\ a
Se știe, ca după cc se f-'u-fr odios prin măcelu
rile du la 22 lamiar, din Petereburg, prin omoru icurile ceva mal lîiziu, la Moscova. Și astă'- 111
Noembro,
aflăm
că
asemenea
măsnră
a
fusi^Y
’
rile eari-ntovără.șiră, cîtc-va zile inal tlrziu, marile
greve din Polonia, ca și prin cruzimile ce semna do sindicatul tipografilor, pentru „tonic
’ -*le și
lării, in toată împărăție;», stăpinirea poliției, țarul celelalte t purilurP-.
leală acțiunea directi la lucru, și mati.i
Nicolao al IT-Ica so resemna, in sfirșit, in luna lui
dintâi
rezultate.
Si
nu
ni
so
nuil
spuni
<Tn <cl,i
August, să iscălească manifestul, care întemeea
muncitei ii popoarelor latino, propăvndnind ar
faimoasa Dumă.
generală
și
acțiunea
dirociă
mi
apucat
o
cal
fjlev;i
Fu o dezamăgire obștească. Rusia, Iera chlematu
ce-I drept să ftcă alegeri, inse dreptul do vot Icra sită. Poporul muncitor rus, întrebuințând ' nem
atît de riistrîns, in cit mal puținde o sută doinii de sine, asemenea armă, a dovedit că fratij’ săi 'r
'
(1111
insl,din 135, de milioane dc locuitori, cit mimară îm- Apus aveau desăvirșită di;tpta'e.
Ic drept că pană acum nu s’au dobîmjit de î
părățica, Ierau îngăduiți la urnă. Țăranii, vre-o
HO milioane, nu trebueau să fie îngăduiți dc cît la reforme politico, refqi-me cari nu adaogă nici ■
alegerile de al treilea grad, așa că n’ar fi dat. in dram pe pine și nici un dram de carne la săr?'*
cele din urmă, de cît cite-va mii de alegători In masă a muncitorului. Apta-I ’ adevărat. Dai.'?'1
sfirșit, Duma n’avea de cit dreptul să dec sfaturi numai la dobindifoa acestor simple reforme îsi J”1
°r
autocratului. Iei singur, în Consiliul său de Stat, mărgini revoluționarii acțiunea lor.
.Și chiar acum, pe cînd ziua do lucru, /cr/aZâjes|f,
numit, de fel, treimea să urmeze a hotărî despre
in
Rusia,
de
unsprezece'ceasuri,
ceea
ce
face
fir
toate.
Așa că singuri cîțt-va nebuni după parlamenta dc ceasuri pe s iplămînă,. ca și în țara .social-^
rism și cel mal fricoși dintre liberali, fură cari să mocraților, Germania, muncitoiil ruși, epi pqțfn j'.’
propună a, se primi un asemenea sistem doctoral Pctersburg, mi mal fac, drept vorbind, de cîtont
ceasuri pe zi. și'adesea chiar 12 de ccasnfi 1)P
și o asemenea Dumă.
’
ț '
De alta parte, starea de asediu urma cu străș săpt amînă,
lei procedează prin acțiunea directa. Fac adecă
nicie, presa nu îndrăznea să vorbească, guverna
torii procedau, prin provincii, cu o figdare de sa după cum noi am tot recomandat mereu: (luJ
trapi, cxilînd, uni sinea for, pe cei nemulțumiți. opt ceasuri dc muncă, zic patronul1.’! săra hună;
Imperiul Iera iu sînge și foc. Iu Polonia, se uci și pleacă. Get-a ce dosperoaz i p<?. capii industriei.
deau polițiști, jamdarrni și spioni, pe toată săptă- Luni, lucrătorii muncesc zece și unsprezeco ceasuri,
mîna, cîțl-va. La B.iku și Nahitsevan, Tătarii mă și leată-î M uți,, că pleacă după opt ceasuri, Âler'
celăreau pe Armeni. In provinciile Baltice, răscoala curi, fac tot așa. după care, patronul, îndîrjit, își
iera necurmată, și la Liga și Revel, au fost pe închide fabrica, nu mal lucrează nimeni. Si'astă,
străzi adevărate bătălii. Finlanda amenința c’o ri dc la 22 îauuar, se repetă aproape p'.’șie toi. înlrun
dicare generală. La Odcsa, jumătate din vasele sfirșit, se înțelege că liu-răioriî vor sili pe p.dronl
portului fură arse, și marinarii Iul Polcmkin se să primească colo opt cc-asUrl, rcea-ce va li un
cîștig. Va li, fără indoelă, patru, cinci ceasuri, rial
răsvrătiră... întreaga Rusie sta ca pe ghimpi...
Intre acestea, iu Octombre trecut, izbucni greva miilr, ținindu sc socoteală dc salariul <•.»*! prost. Diir,
generală, de care se vorbea dc mult, pe care încă o izbîndă cîștigată, prin acțiunea direestă. Ie ori și
din Februar, Polonia o încercase cu izbînd.i, și, cum o mure izhîndă.
Și apoi m ne-ndoios. că muncit'iril, cari sur știut
de-o dată, Revoluțiea făcu un noti pas înainte...
Și, pe cînd nici un jurnal nu apărea la Petersbiirg, să silească autocrați'-a să capituleze, vor șlj să 4
Consiliul lucrătorilor îșl publica Buletinul în fie lea.șcsî si capitalismul a , capitula,. Vor , face ihrir
care zi. Delegații acestui Consiliu, al căror nume mal mult, Iei vor ști să' găsască forme de orga
nici locuința nu ierau știute de nimeni, dar po cari nizare industrială devăhnășiscă. Dar, mal înaint»*
mulțimea adunată îl asculta, puteau să fie văzut! de toate trebuie să trimeată la plimbare pe' ador
pe străzi. Iei fuseseră niumițl chiar de lucratori, mitorii, cari le spun: Faceți numai revoluțiea po
ea și Comuna răzvrătita din 10 August 1732, si-un litică, pentru că, pentru revoluțiea socială, n'1-1
, >
comitet executiv de opt membri fu hotărit din si lucii timpul-’,
leală cum .se. petrec lucrurile la Moscova. Lr*1nul lor.
Astă-zl, se crede cil cel 300.000 de lucrători din tarii so pun în grevă, Zețarii și tipografii so
Petcrsburg, sînt impărțițl în grupe de citc 500, și pun în grevă >j Iei. Și aici organizările șochUisic
că lio-care'grupă numește un delegat. Ceea ce â- nu sini amestecule .de felin. Sini pur și isinlP),J
mintește întocmai, precum se vede, Comitetul cen niște muncitori, cari vroc.se șă-.șl îml>umdățasc',
tral, care precedă, în 1871. Comuna din Paris. starea,
'
,.,x
Stăpinirea trimete armata'. Dar lucrătorn s
Și-I sigur, ca pretutindeni, în provincie, muncitorii
trebuie să se organizeze în fciiul acesta. Orl-ciim, sălul de măceluri. Trei sute dc brutari, annnț’
aceste Consilii mfățixază forța revoluționară a cla unii cu revolvere, se biiricudcază-nlro mag<'^ț
șl purced, de acolca, .împotriva cazacilor, a ait
sei muncitoare.
VoițI să știți acum, cum a fost înlăturată cen rata bătălie. De bună suinii, cazacii
zura? Pe cînd slujbașii iul Witte se canoneau să tarii sint măcelăriți. Dar întreg proletar111: *
pregătească o păcătoasă dc lege asupra presei, de dă de partea victimelor, și, pe cînd teoreticii
legații lucrătorilor, la 3 a lunci Noembrc, ii si ho liștl se trudesc să dovcdj ascu neputința
tărau libertatea. Ici puseră in Buletinul lor, înștiin greve generale, muncitorii prind a, l’‘l,in^' A'rfco
țarea următoare: „Dacă, do mîne, vre-uneditor de atelierile, făcînd sa înceteze; jjretutîndcnc ; jurnal îșl va mal trimete foaca la cenzură, înainte
După cîte-va zile^grova devine cu ^e3'V?r?Iriegă*
de a o scoate de la tipar, vom confisca toate exem
plarele de pe străzi, vom invita pe tipografi să nerală,
ueraxu, atît
uu<. in
m v««n, «u și pv w..pilnlsască tipografiile, însărcinînd pe comitetul gre- tură cu orașul. Marea cetate fu luntuita
ACȚIUNEA DIRECTĂ
Șl GREVA GENERALĂ IN RUSIA
I
if
!p
li ■/ ’
ideei
443
MVÎSTAJhEEl
142
‘
fa<‘’.' idoe cît trobuirii să îndure iuiiiiiic Pl. .ț'ft'j n’1 slăbiră. Proviziile cari curgeau
Ht'U'*1'/'^nrovmciile vecine, putrezeau iu hiugul
•/ilnF ‘ •1i"J de fl‘*r. Nici pine, nici apă, nici gaz,
Jru’111!1'1 incitat'’, întuneric desavirsir. Nici fabrici
piri -1.CC|,1 nicltramvae, nici jurnale, afara deprofi>1,1Cg),h. comitetului grevei Călătorii se grămădeau
cliuuar110 <AlflsiUeau, morțl de ioaino, pini găil.
eti 1U'i |-'jio<’Tame de scrisori sc-ngrumădeau la
Sute
, rc pichiriea pentru Iele anumite șoproane,
l)l''t;Irnd'unde să ie mal pue.
pe aviuu
încetul, greva se revărsă din Moscova
jncetu -nCjț pctersburgul, Polonia, Finlanda,
peste Pr întrcaga Rusie industrială se luă după
^pn scai
vjntiri muncitorilor trece și la celosocia'c. Băețil de prăvălie, amploiațil
lalte
bancă, institutorii, apolcomedianțil,
c0?lrjhadvocațil, farmaciștii, inginerii, pun și ju-tiril făcură cauză comună cu greviștii. Băețil
vnătăril sau <le restaurante, au fost văzuțl
i rind luminile îndată ce veneau ceasurile 7. In
P’Unnda bonele, duducile dc copil, primiră poS de la greviști, su nu lucreze dc cit dc lu 7
rln dimineață pana la < saca.
dC[Jn întreg popor făcea grevă. întreg, afară dc
mată Dar nu ș’au văzut și ofițeri, și funcționiuI
?n uiuformu. Inimi parte la întrunirile greviștilor,
nu s’au văzut si soldați printre coloanele de man'cecacV‘ despera autoritățile, Iera că manifestanlij
pe nimeni. Apărători! propnetățel sînt ucigașii.
Aceștia măcelăriră în provhicica Tambor sutimi'de
țării nL
Afară dc asta, pretutindeni, într’o minunată unirc, țăranii declară cum-că pămlutnl i-al lor și
că -Și-l leu iu sl'ipinire. In privința asta, toată Ru
sia țărănească Ie do aceca-.ș! părere. Sînt miilțl
cari s’ar împăca, ca Stalul să alcatiiease.il un oare
care soiiî dc despăgubire, dar, zic dînșil, pimnuul
trebuie „să fie al nostruL Asta-1 voința obșteasca,
arătată in congresele, din care două, generale, avură loc, oarc-cum in chip oficial, celelalte ținîndu-se de cătră revoluționari în sute și sute de
sate.
Se poate socoti, așa dar. hotărit, in potriva, părorel oare-caror revoluționari de orașe, care se tem
do contrar, că nici odată nu va ajunge stăpinirea
să dobîndcască dragostea țăranilor. Revendicarea
pămîntulul lor, trece cu mult p..ste ceea ce un gu
vern fcodal sau burghez ar putea acorda. Revolta
țăranilor va avea loc, se va părinda așa dar, până
în ziua cînd se vor hătări, în sfirșit, s i pue mina
po pămînt, singuri Iei.
Negreșit. Io vădit că revoluțiea asta nu va fi
opera numai cîtor-va luni, ci â mal multor ani.
Dar, ceea ce s’a petrecut păn-acuma dovedește-ndcstul, că revoluțiea asta va avea un caracter so
cial. Pană unde va merge pe asemenea cule, nu
poate
prevesti
nimeni.
Dar Ie cu neputință
să sojuli
prăpădit
în zadar
o dezvoltare
socialistă de-o
ocofeau orl-ce ciocnire cu armata Așa, la Moscova
muiate de
măiatc
dc veac
veac:: revoluțiea actuală se
seva
va resimți
o coloană de greviști se apropiea de debarcaderul negreșit do propaganda făcută împotriva capitalului
liniei Petersburgulul. Zărind armata, lea sc oprî cb>
de Li
la 1K-IS
18-18 nănît
pană n--zr.
a-zî.
Orl-cum,
ne data. întoarse spatele, se risipi, si, peste-un slerfc
Orl-cum elementele burgheze au și fost cople
două mari forțe, dc cea a țăranilor
do ceas, se puteau vedea locomotivele liniei, puso_n șite
,șilc do cele
cc
nnscaro, răpezite, cu cea mare viteză, zdrolundu. și cea a lucrătorilor, și cile două mijloace puter
se-iitre Iele, vagoanele arzînd, la cite-va sute (]e nice de acțiune au lost greva generală și acțiunea
directă.
pași dinapoea armatei.
Totul no face să credem, că lucrătorii dc la oAicolae al Ll-lea, după cc consultă cînd pC reac
ționai!, cînd pe 'Witte, văzind că cel dintm nu în rașe, îșl vor da samă dc forța ce dă acțiunea di
drăzneau să-.șl pună capul îu primejdie pentru salva rectă, adăugată la greva generală, și, imitind, în
rea autocrației, se hotărî de partea celui de-al doilea, privința aceasta, pe țăranii răsculațl, furii-ndoeală,
și iscăli acel manifest de la 30 Octombre, care, de vor fi aduși să pue mîna pe tot ce-I necesar de
trăit și produs. Cu chipul acesta Iei vor putea să
îăpt, le abdicarea autocrației.
0 putere nouă sc alcătui cu chipul acesta, prin puc, îu orașe, cele diutăl temelii ale unei comuni
greva : puterea muncitorilor care s’afirmă pentru comuniste.
P. Kroputkin.
întaea dată și care pune în mișcare această pîrghie
In Rominește, de J. Neagtj.
a orl-cărd revoluții, acțiunea 'directăTrebuie su mai spunem cîte-va cuvinte și despre
DESPRE BIBLIOTECA NOASTRĂ
celalt element puternic al Revoluției ruse, despre
revoltele țărănești.
Sc știe, ca Revoluțiea franceză n’ar li ajuns Ia
Bine-nțeles că leu- mă înțeleg de-a dreptul cu
mafie, ducă revoltele iarănesll nu s’ar fi prelungit
camarazii ce-ml scriu. Dar fac notițele mele ca
înțelegere pentru (oft, su nu râmîe puncte nelă
UT? de patrn’ cincI a,,L P:ilia Ll desființarea
murite și cohtravcrxe, pentru urmăritori. Așa,
■Și IulînS1l7u-lbiVC’ a drePtnrilor feodale, din lunin
-
,'
(
!
r'tnVp'C1?!;’-,-,llru sn Petr<-ce și-n Rusia. Răscoalele țădeui*. tluiaucse de mal bine de-un an. Dar, ca-ntotcic i-o’-1’ Itde. cresc ia începutul IcrncI, ca să destriiiW
tț'^P11! recoltelor, cînd toată lumea so
trecu?,.0
cîmPld’ 1‘e de-altâ parte, pe cindlcarna
luai m.’iJ .utIlcai1 nial ales în Apus, acum au Inc
târâst'.1 • 111 tijsărit, Sfatul satului ic col co hoisI înL’.J1* ec zi ba sc-nceapă. Ziuaholărîtă venita,
rîri, ].n°d..cu-.toUI boii la care, și pornesc la boecit hj'. 'j 11 Jitnițl grîu cît le trebuie, din păduri
cea mir Hlîe *Gnine, după care se întorc inapol în
tir‘[iotrivA arrrîudaea^-1- be nu se ntîmpină nici o
n|eul de X i111 P^tea boeriulul, nu se atinge niriul clih-ir -dc Brîu !îl dc lemne. Numai cînd boPr,>Pii<.inl n:i.nrillata’ lse răvășește și arde întreaga
,te- Dar nici o dată, țăranii, n’au omorit
■
'■
’
•
trc nii-z s« se știe, că teu u'am înțeles să las de-o
puric din planul mieii nici- o lucrare originală,
proprie de a aduce o contribuție oarc-care la mă
rea operă dc emancipare obștească, ce-o urmări ții.
Am iiizisfnt, mal mult, asupra lucrărilor, mal
remarcate, străine, din pricină că u'am vuit su
le. las dezinteresăref obștești, să nu sefulosasca
si lumea de limba romanească de lele l'rnid sub
înțeles că, pentru lucrările originale, stăruințele
autorilor lor nu le vor lăsa ori șt cum sa zaiu
în uitare.. Cil se atinge de prioritatea de cart
vorbește Tcodoru. pot să o am la mimă șt teu,
și ca și mine mal mullt. Dar atî-nă dc mijloa
ce Ic ce se vor furniza de cei interesați înadins pen
tru Iele, pentru că aice nu-I vorba sa ne simțim
achitați numai cu munca intelectuală sau lit(reara.. Icar letiacolea^s su țin in toate cumpăna
dreaptă...
p. M)
�Iubite. Mușoiu,
1r
t'l
I
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
•144
Primind «Revista Idee!*, pe Octornbre trecut, mă gră
besc a-ți răspunde U articolul ta» «Scrisoare câtrft
cel setoși de mișcarea. Idcca propagata prin iei, dacă
fe admirabilă ?i dacă lea ne-a stat mal de demult in
minte, ar fi cred tocmai timpul potrivit, că lea să nu
fie slăbită până ce nu se va pune in aplicare. Astă-zi,
cînd o nouă mișcare proletară pare a începe și in țară
la noi, cînd paralel cu aceasta mișcare s au. ivit șio
sumă de alte curente, menite a dezorienta mințile, destul
de dezorientate, socot că o acțiune clarificatoare, pre
cisă, menita a limpezi curat calea de urmat șe mipun^
Părerile mele. în această privință. Ieștii. Și nu o data
am discutat asupra lor în trecut. Iele au rămas credin
cioase maximei: «Omul luminat, sau care a ajuns a pri
cepe cu adevărat pricinele unei stări de lucruri, care
apasă asupră-i, nu mal are nevoe de nici un imbold din
afară, pentru a intra de-a dreptul în acțiune pozitivă,
pentru curmarea izvoarelor relelor acestei stări», Plecind
de la acest punct de vedere, după cum ne dăm samă cu
toții fie vechea mișcare de la noi, fie chiar și cea nouă,
păcâtuește foarte mult prin lipsa unul sistem practic,
de educație revoluționară, sistem care să fie capabil a
arăta, muncitorime!, ceea ce Ie și-ar trebui să fie, ceea
ce-ar trebui imperios să știe, pentru a rămînea încre
dințată bine asupra celor ce are de făcut, asupra dru
mului ce-1 are de urmat, ca să ajungă la emancipare.
Cred, dar, cu mult temeiu, ca în literatura ce proectezl
să se facă, să fie lămurit mal întâi acest drum de ur
mat, dacă nu excluziv, cel puțin paralel cu alte lucrări,
de alt gen, toate menite, firește, să tindă cătrâ acela?
scop. Prin asta, nu sumai oă n’am ieși din rolul nostru,
am fi tocmai în acest rol.
Ie o nevoe absoluta, pentru proletariatul nostru, sâ
albă pururea sub ochi, în scris, tipărit, spre pildă ana
liza scurtă, concisă, clară, a tuturor instituțiilor cari
alcătuesc temeliea actualei societăți, ca Familiea, Proprie
tatea, Religiea, Armata, și altele, arătîndu-li-se cusurul,
și arătindu-se necesitatea transformărei sau nimicire!
lor, și așa mai departe. Și, cînd o lucrare ca asta ar
putea fi, necontenit, la îndemîna ori-cu!, cînd proleta
riatul nostru va ajunge a-și da limpede socoteala de
inrîurirea nefastă a acestor instituții în jurul căror gra
vitează însă-și existența societăței de a-zi, cînd îel se va
convinge de necesitatea schimbărel acestor instituții,
paralel cu alte lucrări, cari-I vor întregi educațiea, rolul
nostru va ii cu mult simplificat, lupta de emancipare
ușurata cu mult.
Așa-că, cred că ar trebui, de-o cam dată, să se dee
prioritate acestor feliu de lucrări, lucrări alese, de ce
numai din limbi străine, nu și originale ? Nu că aș tinde
ia cine știe ce, dar leu posed, și ca mine vor fi fiind și alții,
posed scrise mai multe articole, tocmai despre chestiile
despre cari vorbesc, scrise călăuzit tocmai de gîndul
de-a complecta lipsa ce-am remarcat. N’ar fi bune de
publicat ? Și avantajul acestora consta și în aceea, că
eînt tratate ast-felifi, că pot să fie publicate după vo
ință : în seri! independente, poate, ceea ce ar fi o ușu
rare mare de cheltueală și răspîndire... Din alte limbi
aș putea să-ți traduc, din niște reviste revoluționare en
gleze, ce le posed, o sumă de nuvele, minunate ca pro
pagandă și tocmai în vederile ce schițezi prin articolul
tău. Mal, cred că, «Cătrâ fete* și «Cătră tineri», ar tre
bui reeditate, dacă n’ar fi chiar necesar să se scrie sau
să se caute alte lucrări, cu-acelaș titlu, dar tratate din
alte puncte de vedere. Cu astea poate m’aș însărcina
leu,.. Actualmente cetesc lucrarea lui E. Schure, «Pre
cursori și Revoltați» ‘ Shelley, Nietzsche, Ada Negri, Ibsen, Maeterlinch, Wilhelmina-Schroeder, Devrient, Gobineau, Gustav Moreau, lucrare care ar fi bună de dat
și-n românește, de nu întreaga de-o dată cel puțin cîte
unul sau do! din autorii citați, cu osebire femeile. Ie ad
mirabilă ca limbă, ca formă, ca fond.
Ca mijloace pentru atingerea scopului, pentru tipări
turi, sper să adun de pe acolea ce-va, ceea ce-ț! voiu tri
mite la vreme.
Aștept răspunsul tău,
Mangalia, a7 N-bre, iqo>.
G|* A* TEODOnu.
Abonați achitați. Contribuiri vohintar
— Urmare de la No. i, 4 și 6 —
1905- N°-L
Contribuiri voluntare:
Din Capitală : T. A. Bogdan, 2șo, C. Citric.
5.5-0. 1. Creta, 2, I G Durnit, ut, 6, S EtSeil^
>. I. Friedman, ojo, Leon Ginea, y, 7.
2, Al. dVicolescu, 1, I. Mciilescu, z, c. PîrVl^rcu,
2. Anonim, io lei.
esc’«,
10
București, Strada Epurilor, 10.
CINCI ANI...
teri destul de voluminoasă, pentru periodicitatea
în care apare, sobrietatea aceasta încă ar fi re
—ul acestui nou an încheeat, din exis comandată. Opera asta Ieste în legătură imediată
ta °apatoj Reviste, vreu să discut unele jiro- cu opera trecută, pe care o are, firește, ajută
ieota 000 mi s’au tot făcut, ne-ntrerupt, asupră-I, toare, și cu care ori ce urmăritor rîvnitor ar
Plin°sr!’.4 unii foarte do-aproapo prieteni. înainte putea să-și umple, pănă la limită toate ceasu
disponibile ce le-ar avea la-ndămînă. Apoi,
d°c ♦ unii ar fi dorit ca aparițiea acestei Re- rile
dc toflt2’ fi0 ’mal deasă. Și motive psihologice opera asta, nu trebuie să impieteze, să coplevist° :91 g- g0 sugțîe că asta ar fi fost în fa- șască, cu întinderea lei prea mare, opera viitoare,
pe care, la rîndul Iei, va trebui s’o ajute... De
°'ftU răspîndirel sau infiltrare! ideilor noastre... unde urmează, oum-că proporțiile operei, noastre
rOlirISlitatoa unor asemenea motive, se înțelege, sînt întru totul justificate.
discută. Vreu să spun numai, că nu avem
Altă dorință ce ni s’a mal aretat încă, se re
nll.se nface cu o problemă curat abstractă, ca feră
la subiectele de tratat, se referă la varie
^„rWleffăm cum no place. Așa precum a apă- tate... Unii ar fi dorit să ne ocupăm în Revistă,
acum aceastăRevistă, a fost însă in con- de ce anume chestii nu tocmai ni s’a precizat
f rdfintă perfectă, și cu mijloacele, mal mult sau bine, dar în sfîrșit do chestiHntrate zilnic și frămai puțin poriHve. pecari am socotit oS. nepu- mîntateîn dezbaterea generală... Fără-ndoealăc’ar
im bizui, și cu interesarea mijlociei cetitorilor fi putut, să mal fie și alte lucruri, de cari să ne
nu cari ne-am făcut pănă acuma calea, cari ne-au ocupăm în coloanele noastre. Cu toate, că nu știm
urmărit pănă a-zl. In concordanță cu mijloacele dacă acestea ar fi putut să înlocuească cu mal
00 cari am socotit că ne puteam bizui, pentru- mare folos pe cele de cari ne-am putut ocupa,
că dacă am fi întins proporțiile operei noastre pentru că-I vorba de-un cadru dat, sau dae-ar fi
după Închipuiri văpăeate, am fi vizat o operă, fost maear culele echivalente... Dar, de dorința
probabil, din capul locului avortată... In concor- aceasta ar fi putut ținea samă, cu osebire, îndantă eu
interesarea mijlociei
cetitorilor, cari și-șl LU1LUU1ULU1
““ -----------------U
11 Iei,
IUI, UU.
U.U91
formulatorii
ca XLUU
mal UV-U
de-a UlupiUl
dreptul puvi
pătrunși
am U de j
intru cit întreprinderea noastră ÎI presune-au iurmărit
------- x pănă a-zi, pentru-ca dacă n ...
Bnnntnfl
ii
(IA
1
nTRrflSftrRft
np.oastft.fionrtlt.in_____
'
____
„V.
__________________________
1„
Ji
____
ținut socoteală de interesarea aceasta, condițio pune nu numal.voitorl.de bine,.ci chiar la dînsa
nată, în mare parte, de-o indolență rară, cum conluerătorl. Se înțelege, înse,,că pentru o ase
nu so poate mal greu de vindecat, cît Ie vorba menea lipsii, lipsă de-ar fi, nu se poate atribui
de-o operă de meditare, de generos avînt, inte- nimănui nici o. vină, Pentru-că, dacă această
resare condiționată încă, la unii, și de ocdpațil Revistă, prin chestiile de cari s’a ocupat, a iz
multiple, rîpitoare de timp, dacă n’am fi ținut so butit să stabilească, în mintea urmăritorilor Iei,
fi făcut o firește. In mintea celor sîrguitorî, ___
coteală de interesarea aceasta, am ^fi
dacă a izbutit
am fi.
fi filvi+icvi
fă.cut-o, ori- s^stabile^că^un" criteriu* de *judecată*'nonnal,
operă inutilă,* să presupunem c’aux
cum, o operă foarte frumoasă, care să rămîe,
* «- înse,
țnse, ceefl-ce ‘ne(importă mal pre sus de orl-ce, lea
ia
m mare parte, necercetată.
s>a‘ putut dispensa de a se ocupa de tot feliul
Apanțiea Revistei, mal deasă... Dacă împreju- de chestii, mal mult sau mal puțin secundare,
ranle onunțato mai sus, cari-s aicea hotăritoare, din cari critGriul acesta n’ar fi putut să răsară
uacă aceste împrejurări so acordă, ca să susție maj inrainos. Faptele mal mult sau mal puțin
norma de apariție co s’a păstrat pănă a-zl, în geCundare,au putut să ajungă:la cunoștința tuTaiC0feî norme mai SÎQt și alte conșk turora prjn tpt. feliul de căi, lear urmăritorii, cari
,
,uu
domnii
’. *_uvujj
0110 piupagute
Pr°Pagate UtJ
de 1101,
noi, umu
fiind ,umu
,dmtr.un
nțl' ne-au frunzărit numai pe de-.asupra, cari n’au
aomeniu relativ nou, nu atît de exploatat în de căutat
_______
-------ușor,
r------------------numaia un înțeles
au putut să interaqim;i a ,8a poată
so fix0ze maI bine’ sa 96 preteze aceste.fapte, de sine, mulțămitor...
n‘i 0z® în minți, trebuie oare-cum proporțib- alegere de fapte,neapărat,
1 am făcut, și "•*
ni se
nom?atQte' P0ntni ^altminteri,
cunoaștempare
fe- că djn cele mal demonstrative, pentru modul
------ , _
mloaaesCtejSd întîmplă-n
îatîmpla'Qr natură,
matură. cîhd
cIdd băgăm
^găm nostru do a vedea, nici n’am trecut cu vederea
’
în aer lichid, spre pildă: prea muite.
ne‘n^eaV^
eață, cum nu ne-ar arde
După argumentarea aceasta, ca să recapitulăm
in
b?ga’°» sPre pildă, tot
wv. v-..
.“7 iuțeală, ______________
. ca ,o opera
cu —
atîțty
lucrurile din_________________
capăt, urmează,,______
necesar,
ce nil V
dar nici n’o scoatem udă- n
Ceea ca a noastră, să fie făcută în niște atît de cumnu-ț v'nrh1C0îi fara oare-care analogie. Și aici
Din Țară : V. Timuș, Botoșani, 10 ici. Const p
vtcl, Cornet-Dîmbovița, 7. Nuscn Wei^n01'0'
Fălticeni, io I. Egipteana, Galați, y. ?ț . le^S.
binovicl, P.-Ncamț, y T. Irofte, Putna-SaCa'
Blumer, Roman, 2. Adol, H. Pecher, Roman' r, '
S. Rosensveig, Roman, z. Pr. D Popescu,
diru-Teleorman, y. Tiberiu Axentc, T.-Severin Const. L Cioranu, Ilfov, jo. P. 7. Tâlăh^ J'
Ilfov, y. I. Neagu, Ilfov, 20 lei.
cui
Din Străinătate: Abramovicl, 1, Ziscovicl AlexHll
dru, o.yo, E. Bronsten, 1. L. Marcus, 0,50, /ac'
qties Schechier, 1: Paris. H. Morgenthal, St. Fran"
cisco, 7-5°-
Abonați achitați:
București: Alex. Boda, M. Demetrescu- Caludi, M
D. Chivulcscu, S. Eisenstein, Leon Ghica, Qarol
Marcus, Dr. Ar. Minovicl, P. Neagoe, Lascar Re.
greaua, M. Negrea nu, I Pappo, Jack Paiiker
?1. Pirlițeanu, M. Rahtivan, M. Stăncescu, C.
culcscu-Telena, Gh. C. Teudorof, Chr. Tomuiescu
Dr. A. Urbeanu, Al Popescu-Voivoda.
’
Argeș: M. Trepteanu’. Pitești. Inginer
Giaiulana;
" C.-dc-Argeș.
Bacău : C. S. Codre.anu, Petru Morțun, M. Schnurer.
.4. G. Antonovicl, Gr. Malhasovici; Faraoanî.
Botoșani: Cornelia Botez, Bogdan Ciomac, Nectilal
Gheorghiu, Dr. D. Goilav, Gr. Goilav, Lnziit
Teodoiu. .-1. Popovicl-Bîsnoșanu: Albești. H. Golilenberg ; Hîrlău Const Gheorghiu ; Lătăi.
Brăila : D'. Kamorofsky, I. Margiilies.
Buzău : I). Moldovean.
Constanța : Al. Zarnischi.
Covurluî: T. Aburci, V. Andrcescu, Calabna, S.
Vasilescu : Galați.
Dîmbovița : Lcon Heinik Tîrgoviște. Const. Popovid: Cornet.
K Dumitrescu, Pr. I. Popesau
Cernea: Găisenî I. Ciorăncscu • Moroenf.
Dolj : H. LObel, losif Samitca : Craiova.
Gorj : Nunta Frumusanu, I. Minof, N. Tainpeanti:
T. -Jiu.
Ialomița: D. Popovici". Cioara-Malu.
lașl : I. Dodan : Pâușeștî. C. Brudariu: Podu-Iloael
Ilfov. P. I. Tălăbescu : Maia. Mehedinți: Ttbertu
Axente: T -Severin.
7
Neamț: A A. Rabinovicl: Piatra-N. D-ra Fany
Chaintsohn, D-ra Olgct Pîrvu: Buhuș
Olt: D-ua Eugenia P. Dumitrescu : Slatina.
Prahova: Albulescu Ilie, Al Radovid'‘
Nicolau, D. Popoveairu, I. Sidarovschi
Putna: T. Irofte, C. Stăcescu : Putna Sacă. Reale,n
Strion : Tichiriș.
Roman : Alex. lohan.
. n cf/(Suceava ; Safta Apostoleanu, zl. Gorovci,
vărs, Nuseti Wciselberg1. Fălticeni.
pr OTeleorman; Dr. Z. Apoteker: T.-Măgurele.
Popescu: Bragadiru.
,
Tanacu
Vaslui: I. Neculae: CoropcenL D ^Perlmtdfei.
Vlașca : St. Morârescu; Arsache.
Chicago : Albert Vaisman.
New-York : «4. Lax, Abr. Rosenthal.
țjyioa.
Mă-ntreb, dacă n’ar fi o cinste, ©& ro°rl
aceasta, din multele cari ne urmăresc ș
omst°
s’au văzut anul acesta aloi, dacă n ar
#
să fie Ilustrată și ou alte simpatice n
^itate^r^0 0 maî maro sau de-o mai
nu arfi°u?ir da°£ 8Patiarea de3?5a T®
* a> M sobrietatea“poreIOnOoastr0fd8e altmm-
■I
REVISTA IDEEI
Colecțîea complectă a unui ăn: 5 lei. .
Coleoțiea complectăpe toți cinci ani: lei 20.
i
�REVISTA IDEEI
146
ii firi necompatibilă
S’năritojilor nctuali,
------ a căror atenția trebuie Îndreptată tociși
operei din trecut,'cu care actuftla-I In legătură
strinsă, pe care Ie concepută să o continue chiar,
*»*rr?* ,mijj■■
și să. nu, fie mecompauuni*
necompatibilă nici cu “
răgazul
locîel unor urmăritori
urtoăHtbrl viitori, cari
onn vor
v°r trebui,
-recurgă
-la
opera
aceasta,
neapărat, • să- recurgă la
aceasta, să-și
să-șl comrecurgă 1 p.
.. j
.
plectozo instrucțiea, să so adape din Iea. O opera
ca â noastră, după atare argumentare, urinează
să; ocupe un; spațiu mediu, după pozițîea liiteVinodiară ce Ie mbnită să- o ocupe în timp;1și ca
să'-poată fi împărtășită; cum so cuvine, de cit
mar mulțl... In esență, dacă urmează așa, firește
că tălmăcirea limitelor, unei ast-feliU de opere,
rămlno, cu toate astea, mobilă și afară din ori-ce
absolut... Cit Io vorba despre Revista noastră.
Ieftin remas;în cadrul ce se vede, in proporțiile
poi cari și le-a păstrat, și a îmbrăcat feliul Iei
special, nu numai din calculul, foarte convingător^
că trebuoa să fie o Revistă cu totul bine chib
zuită și sobră,1 ca să poată fi, cit mal multor,
de un rdal folos, ci,, pentru-că, ca să ne întoar
cem la'argumentul anterior, cadrul acesta;-mal
cu samă, ni s’a impus... Intr’adevăr, la capătul
acesta de an, sumele prisosite nu ne abundă nici
cum ca să zicem1 că am fi putut apărea mat frec
vent, după'cum nici materie furnizată, mai'multă,
nu;avem de prisds, să fi avut' nevoe anume de
un cadru' mal măre, s’o fî'putiit reda.'In cursul
acestui an încheeat, arm utilizat, putem spun®,
tot materialul ce mi s’a procurat din afară, pe
lingă cel avut în vedere de noi. După cum ni s’a
întîraplat, de alt-feliU, și în anii trecuțl.
1 Firește că proporțiile operei/ noastre po.t crește.
Dur totul cată să'-'izydrască; dintr’o: Conlucrare
obștească. Cit despre aceea, că operă trecută ar
fi, prin' adta;1 întunecată, leâră 1 cea viitoare împovorată,1 dacă din niște’ CilințJ viguroase, ar
rezulta" să se soutiiiC toropeala din jur, și 'să-se
provoace în mOdiu prefaceri serioase, cari să asi
gure bună starea, cari'bă asigure fericirea tu-'
turor, nu ar 'fi nici de cum un păcat. Pehțru-că
solidaritatea ce trebUeă "să ție aceste opere apro
piate, și-ar fi atins scopul urmărit,;. O operă mal
voluminoasă ar maf putea1 să fie1 justificată și
prin aceea, că chiar dacă n’a'r'aduce, pe loc izlbînda la care’ toată activitatea' lipastră' țintește,
ar hotărî; nesmintit; de soarta acestei’izbîndo.
După- cum hotărăsc' de soartă1 unor’Bătălii,race'l
vajnic!1 războinici, cari s’ârunoă ca o vijelie prin
tre gloatele de vrăjmași, gloate* pe 1 cati Id po
topesc, pe cari le samănă pe cărare. Dat; înc-o dată,1
o operă cu aceasta n’are nevoe numai de privitori.’
Privitori pentru priveliști frumoase,'știm foarte
bine că stat,: și poate că Ieste' încă "lin merit
pentru predilecțiea lor. Dar, feliul bperel aștep
tate Ie, că Iea nu poate să Iea ființă, pănă cînd
din acești privitori hu Se vor cbnVerți,' cît mal
mulțl, In actori... Pănă atiiilol, Revista noastră,
giitn la brl-ue modifioărrpriitoaro, se părindează
înainte, cum . Io. loar cel .nerăbdători, căror in
tervalul obicinuit; do la Un număr’Uaaltul,lise
pare.cam rar, pot ;foarte> bine să-și • utopie in
tervalul țțcesta, făc|ndu șl Ireală puț[.'toult; .cu
nM ‘e/r^îxzui’
r
âo-care număr coTrtparo, cătînd să
cu Iei, Ia opera eo.facem, podiferiți. L,,,
fatohmlul obicinuit, elto o dată dorin”. N
îndelungat, nimeni nu trebueșto să uît6
nu numai pîrăul subpămtatoan Ie nevoit
adesea ocoluri mari, pănă să*șl revorșQ
prafață apole-I limpezi. Si acțiunile noasta?
lovesc de granit... Destul că forța care antrena?0
pîrăul ÎI deschide necontenit o cale. DostH 25
stăruința noastră cea neclintită no scoate U cii
cum la liman. loar în fața unei opere im.S?’
orl-oe intervale dispar.
11,îllb
N’avem cuvinte mal buno cu cari șă nr(, •
tă'm, urmăritorilor noștri o, operă do cinci ani"1'
1 ■
'•
■
REVISTA IDEE1
i
M°ȘOUJ,
ARTA DE A TRĂI
Am asistat la solemnitatea distribuire^
iniilor, cari a închis anul trecut școlar. Pre?
tindeni, oameni distinși prin posturile lor 4
ciule, au fost însărcinați dc stăpînire, ca
vorbească despre bunurile învățâturcîși desnrA
datoriile ce dînsa le impune. Oratorii au (]ez
voltat temele cunoscute, mai mult sau mai
puțin întinerite prin cuvîntările lor. Superio.
ritatea iliteraturef vechi, virtutea educatoare a
științelor, formarea caracterului prin studiu,
leată temele cari au fost cercetate din diterite
puncte de. vedere și une-orl eu un accent de
pedagogie superioară.
Dar n’ain văzut nicăeri, cel puțin la .Paris,
ca vre-d cuvintare să fi fost rostită de vre-un
medic, saii șă se fi ihspirat de ideile medicale.
Cu toate astea, educâțiea, dintr’o ' mulțime dc
puncte de vedere, ieste în foarte strinsă legă- I•
tură cu aceste idei. Și, cînd higiena se va li
dezvoltat în sensul psihologic, educațica vn
fi curat o ramură a Iei. Ce mai departe inse,
chiar de pe acuma educațiea îe supusă higie- |
nei.' Pentru ca numai singură higiena, fizică 1
și morală, poate să indice regula, norma unei
activități normale. A trăi, îe o artă, care arată
cel mai ales mod de-a gîndi, dh-a lucra, de-a
reacționa la ațîțuTile dinăuntru și din afară, ■
mod care face superioritatea socială a insului, 1
fiind-că modul acesta îi face puterea lui de re I
zistență și de purtare.
.
Cel ce știe să fie cumpătat, va înlătura unele '
boli. Pentru mîneat, pentru respirat, pentru I
dorniit, ieste o tecnică aparte, care va
I
foarte mult celui ce o va poseda. Fa]111?1.8!! I
flatul nasului nu ți-i iertat să-l faci fără ^08111.1, ;
băgare” de samă. O sforțare obicinuita, poa , :■
Să dilate trompa lui Eustațiu și să dese ■
calea unor boli de urechi incurabile, ear
aducă surzeniea. In chestiile astea nu ie c ,
să;știi cum îe mai bine, trebuie să fi
. .(ț
prins cum trebuie sa le pracțipi. In P1
asta,,le ca și cu ori-care exercițiu., ca și
lărig'a' sau bicicleta, ale căror cunoștinț
retice nu pot înlocui nici de cum prjb . ‘' nll
leată d întreagă educație fiziol°glc/-»
se dă copiilor, și care, repet, nu sep
^ie
geni la conieFințl ex-catedra,
urmărită prin exerciții. A trai bzi°
a te păstra întreg, a te dezvolta in
j cu
monic, a fi tare, a rezista la boide -,
oVa
sarțiă a le înlătura, asta^i o arta. L-12
t bine va fi superior celorlalți, pe
„ceda ‘birui lesne în luptă socială.
Pîrl Vfl.Jnsta sc aplică neapărat și viețeî
cnJ:rtiv nuJ ‘
mai puțin de resortul medi,1ii»til,<î' rnre tine, precum voiiî căuta să arăt,
'hieb Ăe?îte-vii puncte din acest întins studiu.
‘■'r.nterei morale a unui îns, ieste după
* M^sVia.ire reacționează la emoții. In tottimteliel
e‘ [Z.biți de sentimente, cari caută să
nul
afară’din calea unei activități cumL fic-oftu». -jibratc. Vicața noastră, in privința
nM«te' ețc4tc o luptă neîntreruptă in potriva
Jeeasfi’.' * *
nOastre emoționale. Instinctul
jinbob*11.1 instinctul dc conservare, sub formă
sau derivată, ne stăpînește mai mult
pi*im‘ -nllțln cu tărie. Trebuie să neobiciiniim
îxiiu1111,1‘in'a pentru-că nimeni nu îe cu ndea 1° !“«âtwrior de cît cu prețul acesta.
V1“?U isebirc poeții, au ridicat sentimentele în
C'1-hceriului. După etica lor, ceca-ce-ar înălța
dîivițe
j. pas|unjie mari. Romeo, ucigînintl‘V1Oe jnormîntul julietei, leată modelul tras
^’SGriitorI, in exemplare multiple, mai mult
de sC - puțin corijate. Acestea sînt niște conSflUfT*lalsc despre datoriile noastre reale, cari
^mugesc de loc pe cei ce le im mdobesc cu
nrti strălucire literară. Adesea ccl ce descrie
l. natimă o pasiune nebună, îc un burghez
l!dinar, pare n’aalergat în vieața lui după vre-o
dragoste, de frică-să nu-și înlănțuească cum
va libertatea.
Literatura modernă a exaltat cu totul afară
ilincale sentimentul iubirei. Cei vechi, chiar cla
sicii france]!, îerau mat reci în privința aceasta.
Si se fi făcut mai pasionați oamenii? Se poate,
le inse sigur cum-că literatura a dezvoltat sen
timentul acesta
Pasiunea, adusă pana la asemenea margine,
ieste o boală mintală. Nici un sentiment nu
poate descumpăni pană la atîta un om normal.
In timpul din urmă, am primit vizita unui prie
ten, care mi-a povestit durerea în care la cu
fundat disparițiea unei femei iubite. Pe dată ce
, istorisirea întîmplărilor acestei drame
începu
intime,
” podidi plinsul. lutreaga-î povestire
litne, il
hohote uiv:
de plîns, mu
întreruîl_ fu intretăeată de iixiiiuiv
pindu-î șirul. După mai multe zile, îl văzui iear:
nu se schimbase de loc. In slujba ee-o avea,
^.‘^l^de. lacrimi, ^.^,1
cari d
il apucau pc
pe fie-carc
și1 1 puneau
t
intr'1’ il împiedicau de la ^lucru
tieru -?
“ituație ridicolă. Plînse în chipul acesta
■uai multe lunî.
.?• Nu avea alte semne de tulbude eît aceasth durere morală,cuniplită, care
A"re nu mai trecea, care îera cu adevărat
un delir emoțional, și care reclama tară doar
ajutorul artei noastre. Cazul acesta de-altminPoate areta'ț ce influență are o educație
VRioas?
— ’ dă voe tuturor sentimentelor să
«h care
Ke manifeste
' voe, fără de nici o socoteală,
în
mai -„..uesțeze
t
,^u'se Bucă, printr’o cultură lite-
valul trebuie canalizat și îndreptat spre tărîinurile ce trebuesc fecondate, si în prooortie
cu necesitatea.
'
H ’
Instinctul de conservare, dezvoltat vitios
duce la o existența nesuferită. Fricosul, care
se deprinde a-î li atit de teamă de durere, nu
poate să ducă o viață normală. Cea mai mare
parte din boalele cari ne lovesc, se complica
cu reprezentațiile mintale, eu închipuirile cari
le exagerează simptomele subiective. Ie destul
dc-a arunca o atenție neliniștită, asupra pulsu
lui sau asupra respirației, ca să li se senimbe
cadența, șă «e iuțască.
Tusa, din boalele cronice de plămînî, poate
? n?ai Jn.u!t 8:111 ma* pnțin intensă, nu din pri
cina eă iritarea ar fi într’adevăr mai mult sau
mai puțin vie, ei pentru că pacientul își închipue eă trebuie să aibă o criză, sau, din po
triva, pentru că nu se gîndește la asta. Observind, in timpul din urmă, un bolnav vechiu de
bronșită, care îera încredințat că-n toate serile,
după masa, trebuea să aibă atacul lui de tușă,
dc-o tusa cumplită, care-1 zdrobea, care-1 lăsa
ea mort, il povățuii să aibă sara un prieten cu
e-are să stea de vorbă. Atacul de tusa cumplită,
pc care bolnavul îl uita, nu se mai areta.
Se întîmplă ca un individ să aibă o hemo
ragie cerebrală și să cadă în apoplexie. Ve
ni a du-șl in fire, răinîne paralizat de o parte
de corp. Unele semne arată că paraliziea aceasta
nii-î in legătură cu nici o leziune organică, și
de lapt și dispare, cînd bolnavul îe încredințat
că a întemeeat pur și simplu pe niște senza
ții morbide .reale un simptom cu totul imagi
nar.... Dacă s’ar suprima din toate boalele
reale partea adusă de lucrarea psihică a bol
navului, boalele asl'ea s’ar ușura de neînchi
puit. Și ceea ce s’ar înlătura, ar fi adesea sem
nele. cele mai supărătoare, durerile, amorțirile,
slăbaciunile.
închipuirea, hrănită prin teamă, înrăutățește
boalele adevărate. Iea poate chiar da naștere
la boale nouă. Mi se aduse nu de mult o fată,
care de cîte-va luni nu se nutrea dc cit cu
cîte-va linguri de lapte. Iea îera intr’o stare
ULLVU, .71
1111 DU
gastrică și generală cu totul jalnică,
și mi
se
spuse că nu putea sa suporte nimic,. de cit
foarte puțin lapte, nici chiar apa. Examînînd-o,
mă încredință-i cum-că pricina boaleî îera cu
totul psihică. Și mă încrcdință-i de asta, lu
cind-» să absoarbă, față de mine, o soluție,
care ziceam că îera un anestezie gastric foarte
puternic, cu toate că lichidul acesta nu icra
de cit apa curată., încredințai atunci pe tinăra
bolnavă și pe cei ce îerau cu iea, cum-că nu
avea nici o boală organică și eă treimea sa se
nutrească și să mistueaseă perfect. In cîte-va
zile, tînăra putusi-și ice icară-șî feliul de hrană
trecut. Și acuma poate să mînînce ori-ce. .
Și în cazul acesta, tot educațica îe de vină.
Copila asta, a fost lăsată, fără nici o_ împotri
d^bălată.
1
vi urmeze toate înclinările iei, toate
mare
ce face s’o încerce, o pasiune vire, să-și
tn
^3’i£o"
Me
iiL"Ua-i.,Om
om’ îeste
’cste ca-1
că-1 Bice
face mai supus la înclinările cele mai opuse unei vieți armonice
ob«te.Pa llînile
elelalt- TLas că
- de fapti înde si itricite. Și bieata tată aproape să moară,
e c
celelalte.
o - im întrunite. Marii anio- roabă emoțiilor ici.... Femeile, mai cu samă,
or nnt “...°,
her?nu sînt robii tuturor ațî- sint supuse la ceea ce se ehieamă atacuri de
i'!5ri|
“uor
cheremul,,
cc- medicii
numesc crize isterice,
iupAlol3al,ecunoscut pe unii, carinervi,
..v» ceea
—
— —----saa 1 de cărtî impulzivi sau bețivi pă- și cari nu-s, precumi a aretat-o foarte bine
p!’>- ' cr . morfînoinanl. Nu-s nici de cum de
Bernheim, de cit niște reacții emoționale pu
P^ei-e
tațaT
noastr? . e ’ttlaturat sentimentul din vi- ternice, prîlejite de închipuire. De îndată ce
e,n°Uca sftUH?lntală. Ici are rolul Iui, și ieste o întimplare dureroasă o atinge, sau numai de
da a activitățcî noastre morale. Dar teama că are să o apuce o criză, pacienta in-
£t?ate.Ic 8*81
•iS'
li
1
I
I
|i|
fii
l
‘li
1'1
i' ’î
i
I
�REVISTA IDEEI
148
I 1
AS
149
REVISTA IDEEI
tril într'o scrie de zvîrcoliri, cari înfățoșnza,
mârind-o, o foarte mare durere imaginara. Aceastîi boală ciudată, se imiteaza cu ușurința
si ieste foarte molipsitoare. Cauza reala a acestcT boli ieste o educație greșita a_ subiec
tului, deprinderea ce au femeile de a-și traduce
sentimentele în chipul acesta dezordonat.
Această boală dispare, de indata ce medicul
îneredințază pe bolnavă că poate sa se împie
dice de â li cuprinsă de Tea.
Se numește hystero-traumatism, un total de
tulburări nervoase, cari cuprind pe cei cari nu
fost ii-mitl si în cari închipuirea joaca cel mai
de căpetenie rol. Adesea, terminarea procesului
acestor tulburări, rîpindu-le preocuparea si
teama de rău, tace ca criza să treacă de-o data...
O educație emoțională greșită, duce la tulburări
nervoase, la nebunie, într’un cuvînt la o vieață
fiziologică nenorocită. Asemenea educație ie
șî pricina unei vieți sociale din cele mai pă
cătoase. Fie-eare a putut să vadă o niulțime
de inși, toarte bine înzestrați ca inteligența și
c’o instrucție superioară, lîngezînd în niște
situații subordonate. Am avut prilejul de-a
studiea, de a examina mai mulțî de soiul acesta. De foarte multe ori, am constatat la dînșil cusururi profunde, căpătate din familica
lor sau din unele cercuri sociale. Iei nu știeau
sa-și stăpîneaseă dorința de a se bucura de
micile avantagii imediate, cu rizicul de-a pierde
unele beneficii îndepărtate mai mari și mai
durabile. Asemenea oameni nu se pot înfrîna,
n’au puterea de a-șî stăpîni pornirile, dorințele,
și cad in vițiu, cad in păcat. Unii din iei socot că inteligența poate să înloeuească morala.
Dar, dacă lăsăm la o parte rarile cazuri, cind
un adevărat geniu iese slujit de împrejurări
excepționale, amoralitatea sau lipsa de morală
ic, din potrivă, un izvor de nenorociripentru ins.
leu cred că educațiea morală ieste a tot stăpî ni toace, afară de rarile cazuri cind o organi
zație mintală, prea defectuoasă, împiedică ac
țiunea judecăței. S’a abuzat prea mult, în
timpul din urmă, de noțiunea eredităței și de
semi-fatalitatea organizației prime. Tempera
mentul poate să fie modificat, și temperamen
tul moral chiar mai mult de cît cel fizic, pentru-că inteligența Ie mai puțin stabilă și mai
puțin adine stabilită de cît funcțiile celelalte.
Boala și vițiul sînt adesea produsul unei edu
cații rele. Niște deprinderi rele de cugetare,
duc la tulburări mintale. Sînt unele spirite
cari, dîscutînd necurmat, îșl creează un spirit
paradoxal și falș, care se preface într'o adevă
rată infirmitate. Un pungaș, o prostituată, un
talhar, sînt în cea mai mare parte produsul unei educații vilioase.
Trebuie să se înceapă din vreme, a se da pilde
cmo.ionalc utile, și literatura poate să aibă, acolca, o acțiune bună sau una fatală, nefastă.
Cind deprinderea ie făcută, sarcina educatoru
lui ie mai grea. Ori-cum, înse, nu ie fără izbîndă. Știu foarte bine că, pentru public, și
chiar pentru unii medici, nebuniea ieste o stfire
bolnăvicioasă, ce nu se poate nici preîntîmpina,
nici locui. Această dogmă ie falșă. Multe
poale mintale sînt urmarea uneî higiena
psihice vițioasc. Iele nu sînt de cit niște’ de
prinderi rele de a cugeta, cari se pot înlătura
in momentul formare! tinerei ființl, si cari,
într o oare-care măsură, chiar mai tîrziu, se
pot modifica. Se înțelege că, in cazul acesta,
niște bănci de credit, cari se vor întemeea pentru
Tir PARADELOR
gOLUb .
POLITICE DIN RUSIA acest sfîrșit... leată, în privința aceasta, un extract
medicul trebuește să aibă o instructiv
dintr'un jurnal din Odesa: „Proprietarii foncîari au
și aptitudinilcunui psiholog, și convin».
luat hotărîrca de-a preîntîmpina dorința popula
care nu-î cu putință de a face nimic in tVe-fri»
tcle din Rusia sînt o lecție minunată ției rurale și de a-i vinde o parte din moșiile lor.
moral. O educație emoțională rea, ponto
Evcn
ifncn
luționa
ril
din
toate
țcrile.
In
Rusia
s
’
a
Țăranii înse-șl bat joc de această așa numită mă
neapărat la tulburări mintale. Din cont duc5
pe1*"0 tactică greva generală și-i bine de notat, rinimie. Iei zic că totdeauna au avut dreptul de-a
pînirea dc sine poate adesea să onrG„ ’8H,
niis în p «“ grevă generală a izbutit cum nu se poate cumpăra pămînt, și situațiea nu se va schimba nici
ins, să nu alunece pe asemenea povîrn?^ Pe
primit, mai dăunăzî, vești, de la un om n
că acC.
cîtă vreme a fost o mișcare spontanee, de cum pentru că proprietarii vreau să-și vîndă
l'am cunoscut la azilul S-ta Ana, acum ‘Cllre
d111 b?Pi se foarte iute prin molipsirea pildei. Din moșiile. Cine va da țăranilor ‘ putința să cumpere
ani, cind ieram aici șef de elinică. IaJ’H
j0tinzîodU'
e a căzut, sau n’a dat nici de cum „cu cit se cuvine14, adică cu prețul pieței, pe care
în silința dc a-și căpăta luciditatea. Acum aiutîlt
potriv3> ap iatC de îndată ce a fost decretată de cătră speculațiea fonciară l'a făcut să se urce, în timpul
în Germania, un post dc inginer-chimiat°C|ip6’
{■o^ea% niai bine de cătră Comitetul lor diriguitor. celor cinci spre zece, două zeci de ani, din urmă,
amintește influența ce a avut asupra lui
Pârlide?Laie au voit să-și însușască întregul rol în pănă la 300 de ruble deciatina ? Se susține foarte
mare, pe care o repetam' adesea bolnav’1^1’’
Partld reVoluționară din Rusia, pe cîtă vreme mult că ajutorul Bâncei Rurale va îngădui să se
«Ieste de-ajuns a voi, ca să te faci sănăt :
mifcarea „ dc loc asupra maselor influența hotă- repartizeze plata pe-o lungă serie de ani. Perspec
Pentru a face din eine-va un om, instrucH8*’
nU ac și_0 închipucsc. In timpul de față, toată tiva aceasta nu convinge înse nici dc cum pe ță
fără educațiea emoțională, nu-î îndestulăm. n’
Am înaintea ochilor un tînăr, ale căruipS16,
ri,oare ontribue, pe sama sa, să împiedice funcționa- rani, fiind-că aceștia-și dau foarte bine samă, că,
tințî, literare și științifice, sînt foarte dezv°i'
1UD1Caqsinei guvernamentale: lucrători, țcrani, bur. cu prețul de 250 pănă la 300 de ruble pe deciatate, dar care a fost crescut rău, într’o r
intelectuali. O parte din acești inși sînt a- tină, nu vor puteă ajunge totdeauna să-și plătească
milie de nevropațî. Iei dizertează, c-o m a*
socialismului, ai liberalismului, alții sînt a- măcar dobînda44.
erudiție, asupra doctrinelor filosofice rî.t
d V rl Si cei mai mulțî lucrează fără să aibă o
Mujicii nu se lasă ast-feliCL încîntațl de asemeni
pabil a scrie într’o limbă foarte frumoasă l
dune deplină și clară despre ideile ce susțin că făgăduell. Și leată, ca pildă, istoriea ce s’ar fi pe
muzicant distins, și pictează cu foarte mar
n9 u Cit despre marea mulțime, iea nu-î nimica. trecut, în timpul din urmă, în guberniea Stavropol:
gust. Ici duce înse o vieață ticăloasă, stăpinh
ÎVvrca satisfacerea nevoilor iei, și firește a celor La reclamațiile țăranilor, o cucoană, mare proprie
de o teamă morbidă, care știe că ie absurdă
lea
dar dc care nu se poate lecui, de teama de-â
I imediate. Vrea libertatea mișcărilor Iei. Țeraml tară, răspunse că nu putea să le facă nimic. Dar,
?ua stăpînire pe pămînt, și, pănă una alta,
*
nu se otrăvi, punînd mina pe lucrurile cele
dau foc compătimind pe sărmanii iei compatrioți, dînsa îi
mai uzuale, sau de-a nu putea să-și stăpîneascâ
la casele proprietarilor. Lucrătorii se pun
j
în grevă,
„
povățuea să se adreseze guvernului, ca să emigreze
pornirea de-a se arunca sub roatele unei trăpentru a cere îmbunătățirea condițiilor de vieață, și, cu toții în Siberia. Fără-ndoeală, li se va pune la
suri, Ieșind din casă, sau de-a nu face alte
ici-colo,
pradă
magazinele,
pănă
s
’
ajungă
la
alt
reîndămînă, cu înlesnire, 3.000 de deciatine de pănăzbîtiî, lucru ce face să fie supravegheat
jultat, ca să poată trăi. Masa aceasta, ieste aceea mint, în astă țară nouă. Mujicii înse îi întimpinară,
păzit, ca un copil. O educație morală apropiat^
care paralizază represiunea guvernamentală, și care cum-că strămutarea unei întregi comunități Iera
ar fi format alt-feliu acest spirit, superior prin
va face cu neputință restabilirea unui autoritarism ce-va cu totul greu, și că cucoana n’ar avea atîta
judecată, dar care nu-î în stare a se guverna
singur. Ie ce-va cu totul jignitor pentru dem
etatist, organizîndu-se aproape pretutindeni în miș încurcătură să emigreze în Siberia singură, cerînd
nitatea instrucției, priveliștea unei inteligenți
pentru dînsa, acolo, nu 3.000, ci 6.000 de deciatine
cări autonome.
cultivate, ca acea a unui om superior, care-i
Fără îndoeală, propaganda partidelor, sau mai de pămînt, dacă va vrea.
la bunul plac al unei voinți atîta de slabe...
Țăranii au apucat obiceiul, în diferite părți, să-și
bine propaganda socialiștilor, a liberalilor, a revo
Asta-i numai o scurtă schiță, de cultura ce
luționarilor, cari au lucrat fie-carc a parte, ca și facă treburile Iei singuri. Asemenea practică n’are
trebuie să aibă insul, atît din punct de vedere
devotamentul răzvrătiților singuratici, ie ceea ce a aprobarea deplină a liberalilor, mai cu samă a lifiziologic, cît și din punct de vedere moral,
grăbit evoluțiea, și-a pregătit mișcarea generală, beralilor proprietari. Și chiar nici aprobarea socialce trebuie să-l învețe această artă anevoioasă
sînt foarte
Această mișcare generală dă loc acuma unor nume- Jdemocraților
--------- --------n•*’o— arc
*-*Jtotdeauna. Aceștiea
*—
—
a viețeî, care mi se pare mult mal de sam& |
roase, unor manifestații multiple, cari manifestații adesea dezorientați de-o acțiune care nu se împacă
de cunoscut de cît cronologica războaelorsau
întrec acțiunea și influența partidelor. Așa că aces tocmai cu doctrina lor. Social-democrații de alt
de cît pirogravura. Una din convingerile și I
din preocupările mele constante, Ie influența
tea par încurcate sau contrariate de revandicările minteri au profitat de evenimentele pe cari nu le-au
precumpănitoare a educației, după cum o în
putut
spontanee și de actele maselor. Bună-oară, liberalii, F
uiuu prevedea și cari
o»*,. sînt chiar
... în contrazicere flațeleg ieu. Intre o haimana și între un om cins
- ' Rusia
~ ' i nu
dezaprobă violențele.. Iei voesc să se servească de grantă cu ideile lor doctrinare. Pentru iei,
tit, cari ocupă o situație onorabilă, chiar între
revoluție, negreșit, pentru dobîndirea unor drep ie pregătită : trebuea ca țara să fi fost industrializată,
un ins sănătos și între un sărman slăbănog,
turi politice, din cari ar trage folos mal ales bur- ca mirul să fi dispărut, ca regimul capitalist sâ^e
adesea nu-I de cît o deosebire de educație»
gheziea, dar Iei condamnă cît pol atentatele împo fi dezvoltat deplin, mai înainte de a se fi putut
Omul de mijloc ie un copăcel cu totul nu'•
triva proprietățel. Pentru iei mișcarea trebuie să fie ....
începe
x o revoluție socială. leată înse că revoluțiea
dios. Un grădinar bun, poate scoate din i
constituționalistă, nimic mai mult. Dacă guvernul izbucnește, o revoluție care parc să fie atît o re
ori-ce flori va voi, dacă va pune siguranța ?
priceperea trebuitoare.
Fh aCCCpt,a’In ch’P cinstit, Constituțiea, o parte din voluție politică, cît și o revoluție socială... In ca
După D-r Toulouse, de Angela.
1 erali n’ar sta la cumpenc să-l susție, dîndu-I tot litate de social-democrați ortodocși, Ici au condam
greva
generală, ca o aberație anarhistă, și leată
’pnpnul pentru stabilirea ordinel sociale. Mulțî din- nat D
---- o--------___ generală
o.............. se impune de sine,.. Iei au con
e*eî chiar și deplîng nenumăratele greve din timpul că greva
Tho New Llfo, by 0. Loona'd. Price 5 conta 1®^’
damnat răscularca
răscularca armată, pc cari sînt nevoiți s o
cari dezorganizază vieața economică și damnat
■ • to
' 3 the Oblcn
Mnko all Money Orders and Ghecks payablc
,ndustriala din țară și
y. compromit creditul național...
_____
adopte, înse fără avîntul trebuitor, ccca-cc face ca
N. Soventh Street
• din Pctersburg
—
•
■ ---—1 ruina din
dorf-Zimbelman Prtg. & Pub. Co. 708. h- -Penlru liberali,
soluției
"chestiei"
agrare
’
stă
în
calmul
să- pricinuească
liberali, soluțiea chestiei agrare stă în
.......
S-t Louis, Mo. America.
siiU^Pârare. Guvernui
Guvernul liberal
liberal va
va da
da țăranilor
țăranilor momo- Moscova... Iei au știut
să. seintroducă în majorisiile
Herren und Kncchto, von Fritz Oerter.^
CUlnp
^rate d
dee la proprietarii cari ar voi să le tate în Comitetul uniunilor
u...------- de
- muncitori din S-t
vvlnâa
MjCU
^părate
1 de partid, nu operă,
Evolution und Revolutlon, von EHsie
C--— Recfus.
ne
//
A
??
tia
vor
Primi
o
rentă
garantată
de
Stat,
Peîersburg,
un
le
fac
operă
, Oertor,
anarhiștilor dc a intra
r carp tw__
. . țăranii
- sub forma unui. revoluționară. La cererea a.
Aoht Jahro im Zuohthauae, ron Sepp» Berlin °’i
•uipo/i
î°se.0 vor P^i
răspuns
refuz,
Lioferung a 10 Pfg. Expcdition des „Anarcbist ,
- . . prin
-A
ProDri7^cia1’
reformatori propun că însu-șl și dînșîl în Comitet, îcl au
Langerstrassc IOC, vorno IV.
greșit6
vîndă, țăranilor, moșiile lor, ne- susținînd că anarhiștii n’au fost admiși in. congicgreșit
Cu cit se cuvine. Plățile vor fi înlesnite de sele socialiste internaționale...
Almauach illuBtrâ de la Revolutlon
' ' Pr0\4oPX
jlrix 30 centimes, Aux „Temps Nonvenux", 4 ruo
>5
1
I
I1
I
•1
i 1
!
1
0
u
i
I
�REVISTA IDEE!
150
REVISTA IDEEI
Ie drept că,. în privința aceasta, scriitorul care
se ocupă în „L’Humanitcu. din Paris, să facă des
crierea evenimentelor din Rusia, pune înainte un
alt motiv ; în Rusia nu sînt anarhiști. Anarhiștii
au întemeeat, inse, în foarte multe orașe, grupe
foarte active, cari propagă, cu aprindere și cu izbîndă marc, ideile anarhiste, și cari-și pun de alt
minteri faptele în acord cu tcoriea, dînd pilda re
zistenței active, cu mina armată. Aceste grupuri,
foarte numeroase în orașele guvernămintelor din
Apus, Polonia și Lituania, se întind în Rusia Marc,
în Rusia Mică, în provinciile baltice, și sînt alcă.
tuite aproape numai din lucrători. Mai sînt o mul
țime de grupuri, la Kiev, la Moscova, la S-t Petersbuig, acestea alcătuite mal mult din intelectuali.
Dintre grupurile acestea, cele din Odesa și din Var
șovia, au făcut nu de mult să se vorbească de Iele...
Ce-I drept, în acțiunea comună, deosebirile de par
tid tind a se contopi, necesitățile luptei impunînd
aceea-șl tactică tuturor. Dar nu-I mal puțin ade
vărat, că, în această luptă grozavă, indivizii cei
mal energic', cel mai cutezători, sînt ccî ce dau
avîntul trebuitor, cei ce vor aduce izbînda. Și poate
să fie încredințat ori-cinc, că anarhiștii vor merge
până la capătul celor din urmă revendicări.
M. Pierrot.
ALT RĂSPUNS
Dacă nu mi-au venit pănă acuma iacmat multe răspun.
surt, referitoare la Biblioteca plănuită do mine, cele ce
mi-au venit îmi arata că n'am avut nevoo să fac dezvoltări
mal întinse, în lung ți-n lat, ca să fiu priceput. Unii
mi-au făgăduit, pur șl simplu, sprijinul material, în lipsă
do o altă putință. Alții, pe lingă unele Indicații utile,
îmi fâgâduosc ți un sprijin moral. Pentru Izbînda întreprindere! nici nu trobuește mal mult... Scrisoarea ce
public mai ia vale, limpezește planul de acțiune mai mult,
cu corectarea, că dacă lucrurile de dat la lumină,
nu ie vom găsi tocmai alcătuite gata și proprii de la
un capăt ia altul, vom găsi capitole importante, vom
găsi studii, în periodice, vechi și noi și de limbi di
ferite, pe cari le vom utiliza, cu foarte mare folos, ca
întreprindere actuală..* Scrisoarea ce public mai la
vale, are înse și-o parte / rădică. Autorul iei pare înse
oare-cum întristat, întristat pentru alții, de reputațiea
mea do Ubertar.., Știu că asta le oentru muițî o spe
rietoare. Dar mă îngrijesc atit de puțin du a strînge
gloata în jurut mieu, în cît, ca să dau un motiv mal te
meinic șl-o împăcare mal mare puținilor la suflet cari s'ar
feri, pentru asta, de inspirănle mele, ie voiu spune ieu
însu-mî, că nu sînt numai Ubertar,ci extra-libertar...
P. M.
Scumpe prietene,
Ca și ceilalți cetitori al „Revistei Idecî**, n’ain putut răruînea indiferent nici ieu la articolul din urmă ; <Cutră cei
sctoși de mișcare». Intr'adevăr, lucrul acesta de mult tre
imea aă fie făcut in Rmnîuîa. Cred că oaseimnea bibliotecă
lipsește și în alto țări încă. îmi pare chiar, că așa precum
o înțelegi, lipsește pretutindeni.
«Cunoștinți privitoare la funcționarea fie-carui urganizni
în deobște», există inse foarte puține. In tot cazul iele nu
sînt aproape nici o dată destul de clar, destui do sincer expuse,
căci un principiu, un fapt, poate fi mai mult sau mal puțin
clar expus, pentru ca să pontă da oamenilor „o îndrumare
mal sigură de dezvoltare și de cruțare**.
De altminteri io foarte natural, cu acel cari posed aseme
nea cunoștinți, să le ascundă, pentru că numai așa ișî pot
păstra superioritatea lor asupra celorlalți oameni. De altfeliu, daca gloata și-ar da sama de funcționarea fie-cărui
organizm, ar pricepe șl legea truusfonnărei și dezvoltare) iei
Ceea ce au făcut odinioară popii, dind poporului numai
mistere, numai minciuni, și păstrînd adevărul pentru sine,
do multe ori fac și învățațiî burglicji din ziloio
foarte nimerit, dur, si începem u căuta a pju , °"«tro, j
noi tot cu se află ascuns, să ne servim apoi fa foi "ț’1» prin
Cit despre cunoștințele rcferitoiiro la „rupurhrin
intre sineJ și la „organizarea lor socială", f0 us u e ‘hșiC
că toarâ-și se ascund de popor, care, ducă ar
eiI?t‘'le=
iele, și-ar ști înlănțuirea lor, le-ar putea fonrto ]e ’
Cunoștințelo-acest-a ar trebui cu atit uiui llluu ,, '“‘‘iha.
cu cît interesul do clasă al plituM ddînnitoafo
această pătura a le-nterzice, n le înlătura.
’ *0Vi,tu^
Asemenea cunoștinți, până la un punct tot exist'!
că oamenii par’că s’ar teme a io aprofunda. Inlfat I.C.U
meni n’a avut încă ideea de-a aduna și coordona fazuh nițclc astea. Col puțin pănîi acum nu s’au făcut încă as''051'11'
încercări serioase.
* ' eillCtiea
Cu chipul acesta s’nr putea progresa foarte mult
că s'ar întrevedea lucruri la cari oamenii nici un s’an'C'’tru'
păn-acum. O dată asemenea ciinoștjnț) adunate, cy(,r
am putea trage concluzii cari’nc-ar lirico să rîdetu d,. le'
nizațiea socială de a-zî, cari ne-ur îndemna în tot ca-1V*’8'
distruge, cu mult mai imperios, de cit toate discurstiribri
cit toate celelalte moduri de agitare.
«’ de
Cu opera ce proectezi, d > sigur că vei face chiar nini
de cit te-al fi așteptat. întreprinderea, ce-i drept, i0 r,"nl
grea. lea cere multă osteneală, munca, i'ăbdare, și 1KI ăr^c
fi făcută de cît de un mare mănncchiu do oameni lâtre^'
de scopul urmărit, caro sâ aibă și mijloacele și timpul Z’1
studiea, fie-care, ramura ce-și va fi luat pe samă.
e’a
Lucrai acesta î cam greu in clasa proletară Cit desn
clasa stăpînitoare, chiar dacă ar fi ajuns la uncie• concluzii
interesante, lea se va feri de a le da în vileag, să nn .
dăuneze intereselor sale de clasă. Las că, pentrq ș nu fi p
pitită de a vulgariza asemenea.cunoștinți, instinctiv, pentru-a
clasa, ca organizm viețuitor are și lea instinctele ici, clasa
stăpînitoare a cam abandonat puțin cunoștințele astea tij
ori și cum nu a înaintat prea departe în pătrunderea lor
lentă do ce trebuie să no entuziazmăm de ideea ce ala'
vut-o, de a realiza vulgarizarea sinceră, serioasă, a unor cu
noștinți de atit do mare folos. Și, pentru' a răspunde cit
de puțin aspirațiilor și ideilor mole, prin fapte, mi-am pus
de gind, n'ai: mers pănă acum mai departe, de a lua și leu
parte, pre cit îmi va 11 cu putință, la opera aceasta. Și cred
că-ți voiu propune șl leu mai multe proecte,
De o cum dată m'nm silit să-ți vin in sprijin, mal cn
samă material, începind o propagandă activă în favoarea
„Revistei Ideei-, organul operei noastre. Rez -ltatul ieste
că primul am fost mișcat do asomcnca propagandă, și-ți tri
met abonamentul mieu la Revistă pe-un an. In acelaș timp
am izbutit a strînge, aici în Budapesta, un mănunchiu de lu
crători, de limbă romînă, cari în mod aproape inconștient au
dorit să înfomeezo un cerc.
Cercul întemeeat, ;un căutat ca primul lucru de urmării,
să fie instrucțiea Și am iibutit a strînge un număr do co
roane, pentru cumpărare de cărți. Cum inse riiaigrâ vous, ai
vn renume de Jibertur, n’ain putut izbuti a (î trimite D fale
de cit o parte, ca să trimeți din publicațiile ce ai.. Tot o
dată, iți mai trimet un abonament, pentru un bun camarad,
Andnș Vutcă...
Budapesta.
A, MaNTBÂV.
O Douăexpozițiedepicturâ.—Recomandăm,^
cetitorilor noștri, noua expoziție a pictoridm
I. Marinescu-Villsan, situată în calea I tetoriet, No. 36, alături de localul de desfacere
a produselor pepinierilor Statului. ^Cetitori
noștri din Capitală, ca mai favorizați, car
să-și facă neapărat plăcerea sa v.WțeffieC.
pozițiea aceasta, in cari vor tfăsi nai ițe■
cruri, nu numai să le farmece ochu Și
dispue la visare, dar să-i și facif.Sil7c^nr
la nevoile și întîmplările vieței. Șf . ’7l'iîJ>i
că vor fi multe, pe cari unii se
/re.
chiar s-i și Ie și apropie... De alt-feli
baie sa se dec, cu ori ce preț, prilej,
<
pictor, cu înclinări atit de exeelenu,
cxerciteze
nici un mijloc mai bun, de cit sa l ca Jenl
pâreții de frumoasele-i pinze, ca sit-i
su-i împodobească cu altele....
pfî LA
D-ZEU CÂTRĂ OAMENI
scrisori găsite în satul BorzeștI-Bacău
rqu int. cbațT nici in co Umbli, nici cu
co slovă au'fost scrise, nici po,qo,.
și nici prin cino ău fost trimese...
*
I
stat de vorbă cu nici un profet. N’am
nici Thora, nici Coran, nici Evan; Zenda-Vesta n’o admit. Nu, de o
cunosc nici
n- preoți, nici Șeicî, nici Uhlemale,
rabini nu i-am îndrituit să zică că mă
s, nici pe mine.
să ceară de la tine siinbriq, biet norod,
> cfc
ce le fac în numele tău.
?eu i-am
pe7eUic
ntru.x“
““ci
R ețeu
i-am p>
pus păstori peste turmă
If.-^g-răesc vouă, că turma le liberă să umble
\ H place.
cain.
nici păstor, și nici turma n'are nevoo
1\«stor, carele să-i tundă lina degeaba și șă-î
lle-nînce laptele și brînza.
mNu vezi unde ajung ? Că sfințesc războirile dintre
m„nî pentru așa zisele „dogme“, pe cari nici
i°a cunosc măcar, necum să le fi impus leu cul-va.
Cfn loc să-șî vadă de prunci și bătătură, îțî fău
resc minciuni.
Ci-că am nevoe de holocauste : berbeci, viței
țâră prihană, floarea făinei, frămîntată cu uleiu...
Nu pricepi că toate aste libațiunî le treb'uesc
lor? Și din sudoarea ta cată să-șî ude agapele lor ?
II
...iei în de iei și-au zis apostoli, sacerdoți, sgnhedrii. Mal bine s’ar apuca cu toții să lucreze, să
muncească din greu pămîntul, să pască vitele.
Cum de-i crezi, cînd îțî zic : „Fericiți ceî să
raci cu duhul14... Sau: „De cît bogatul în ceriu,
maî nirînri «
Și doar numeri vreme
vreme multă
multă și
și lungă...
lungă...
Y
III
1
.
leu am fost înaintea ori-căruî început și voiu
h pururea, pentru că natura ieste și iea nemărginită.
Nu am nici îndurare, nici milă, nici simț de
răzbunare, și viețuitoarele toate, cari foesc în apă
sau se tîrăsc pe uscat, și unele și altele, trăesc
după acelca^șî legi ,
■. •
Par’că ruga, sau hula acestor vietăți poate să
schimbe locul și feliul vre-unui grăunte din
univers?.
pe celelalte astre, tot pe aceietț-șî căî se
Punudează întîmplările...
.
IV
numesc Alah, Dumnezeu, Boga, Gott.
pe tine
" am de urmiiri1 n,cl ?n vs^p!
niie țniy '
icnbată cu mirezme și cu cmtari, și
■ doa UC laude P5 pari nu le merit... .
, ,
-îți rlJr
fne n’c* bine, nici rău.
ui fie °h0^ Sa
se Pac^1 temple» biserici...
1 Penlrubăr rde case de sânatate și de aziluri
151
Nu se maî deslușește dare năluca din întunșrjc ?
Pentru ce s ochii ? Urechile nu-s pentrq auzit?
Dacă ș’a făcut noapte, nu se mal face, biet norod,
la tine, nici, p dată,, zi ?.
.
’
. Vezi, nu-s vijelios, nici cind tună, nici cînd
fulgeră. Dar cind miroase asînge, a putregiune și-a
ptaf; de pușcă,-la tine, jds, nu mai Ie firesc să
stau liniștit...
' "
' '
Pentfu conformitate, H. Z. B.
TURMA PATRIOTICĂ
La cazarmă. La cazarmă:.. . .
Marș, flăcău de, douăzeci 'de ani, mecanic,
dascăl, zidar, pictor, întinde-fe pe pat...
...Pe patul lut Procust.
Iești prea mic ?... O să 'te lungim.
Iești prea lung .. O sâ te scurtăm. .
Acolea-i la cazarmă?... Nu merge să faci
mofturj... Acolea țoți-s egali, toți frați...
Frați, în ce? In prostie și-fr supunere,
negreșit.
A, a, persoana td', capul tău, forma ta.
Cui să-î pese-de lele? Sentimentele,plăcerile,
înclinările tăie, pe gîrlă...
Ie peiitru patrie;... ți se spline.
'Nu' mal Iești om, ci' vită'. lesți la cazarmă,
să servești patriea. Nu știi ce însemnează
astă? Cii atit mal rău pentru tine. De bltfeliu iiicl n’al hevoe' sa știi. Tu trebuie fiu-'
mal să te ‘supui.
Capul la dreaptă. Capul la stthga. Minele-ri jos. Repaos, Mătiînbâ. Bea. Dormi.
A; vorbești . de inițiativa și de voința la.
Aici nu se șiție ce-s astea, apolea nu-l de
cît di'scipliiiâ. ' ‘
Ce, ce spui? Cal fost deprins să judeci,
să' discuți, să-țl formezi o\ judecată despre
oameni si despre .«
lucruri?
Aici nu trebuie
v*
—'t., nai, si nu trebuie
fTeb'Zle sa
eă ai,
dl,
să Crîcheștl. Tu
alte'judecăți
de
cit
acealte aprecieri,
alte
lea ale șefilor tai.
A7” vre:,
Nu
vrei, nu poți s’asculțl de cit de cel pe
i-al recunoscut competențl, în urma
cari im
experiențe
? Acolea nu se încap glume,
unei e.vj
__
_
Ai -un mijloc mecanic, ca
știi de
bâete.
cine s’așculțl... Numără tresele de pe mineca unei tunici. '
•
Ce.mal spui? Al fost deprins să n'ai nici
un idol, sî nu te închini la nimic ? N'are a
face, pleacă-ți corpul, înclinâ-tci fii respectos, acesta-l simbolul patriei, idolul secolu
lui al douăi-zecelea, icoana democratică.
Nu mai face vorbă, lasă-țl spiritul, inteli
gența și voința la poartă... Tu iești o vita...
'Nu ți se cere de cit lina... .
'
Intră... și nu te mai gindi'la nimic.
La cazărniă. La, cazarmă.
• r ,-ri nntt-îrrr iviri
Armata nu-l îndreptată nici in potriva im
din năîintru: armata ie îndreptată chiar in
potriva noastră, în potriva voinței noastre,
în .potriva znvivvl.nUftlFU.!
«ieuliu^ nostru. t 1 ’ w '
Arțnata le răzbunarea, mulțimei- in contra
individului, răzbunarea numărului in con
tra unitățel.
’
.
.
Armata nil ieste nici școala crimei, mc
școală de desfriu, sau, daca ieste si asta, ie
J
•!
'Si
I
u
!
1
r-: r
J
I
�■
55-
152
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
cel mal mic din cusururile țel; armata Ieste ABONAȚI ACHITAȚI
școala supune fel, școala timpirel, școcila
CONTRIBUIM
destrăbălarel.
.• w
.
vol
iî
Cu toată infiurirea familiei, cu toata Inn— Urmare de la No. i, 4, 6 și 9 —
urirea școalei, cu toată inriurirea atelieru
lui, tot inai cămine in fie-care om, ce-va din Contribuit! voluntare:
individualitatea sa: din cind în cînd, unele
Din Capitală: Al. Boda, s, Inginer p
mișcări de reacție, au loc in contra mediului
aflător. Armata, a cărei locuință-1 cazarma,
' Buchner, 5, P- Dobrogeana, io, Const 'p c.’
complectează inse întreaga operă de nimicire.
musachi, 2, Const. Popovict, io, Chr. '
Bărbatul de două-zecl.de ani are virilita
lescn, 5>nn'
tea generoasa, căre-t ingâdue să se dedea la
Din Țară: Gh. N. Ghinescu, Argeș-Pit(
dezvoltarea unei idei. Iei nare piedicile obiclAvion I. Petrescu, Titu-Dlmbovița, 4. IC^5.
nuintel, amarurile căsniciei pe \ cap, povara
Di.
țescii, Volneștl-Dîmbqvița, j. D-r Gu
‘ ’^«S/.Tg.»
anilor. Ist poate duce logica păn la revoltă.
Frumos-Iași,
5.
I.
Neaga,
lei
20.
Are Întrinsul seva trebuitoare să facă să se
desfacă mugurul, să se ivească floarea.
Din străinătate: Societatea Romînă de ct
La o cotitură de cale,i se întinde câpcăna
tură, din Budapesta, 8.60. A. Gnmfeld, Mont'
Patriei, lațul Armatei, cursa. Căzărmel.
real-Canada, 5, M. Braunfiein, Brooklvn*
Și toate facultățile iți șinl stăvilite. Nu tre
New-York, lei d.25.
buie să mai'cugeti. Nu trebuie șa mal cetești.
Nu trebuie, să mai scrii. In nici un caz, nu Abonați achitați:
trebuie să mai al voință.
Din creștet, până-n tălpi, tot corpul iți aBucurești: D. Drăghicescu, D-r Leon Grill
parține armatei. Nu-țl vel mai alege tu nici tunGh. Ioni, seu, Jack Loebel, N. G. Marinescu
sătura pârului, niclincălțămintea ce:țl va plă
Argeș: D. Constantineseu, I. Tudorachet Pitești’
cea.. Nu vei. mâl purta haina largă, sau
Botoșani: Leon Costîner, Econom C. G. Sbănuâ
strînsa pe talie. Nu vei mal minca pînea ta
Arthur Visanti.
moale sau coaptă tare. Nu ie vel .maț culca
Buzău:
P. Petrovicî.
atunci cînd iți va veni sonmul...La cazarma
Covurlul
: Cari Bemhardt, Christea Dimitriu,
i-o .cizma, o t'unsoare, o singura haină de or
A. Obennair. Galați.
donanță. Pînea se face in cuptoare, comune,
Dîmbovița: Z. Braunștein' Tîrgoviștc. Z. Popescul
lear ceasul de culcare ieste statornicit de ani.
Și ce-l cu ăsta? Chestie de răbdare.
Cornet.
,
Dar ieatâ culmea... In strada nu poți să mal
Iași: D-r Guțu: Tg-Frumos. V.Dorin', Românești, j '
vorbești, cu. cine voeștl. Nu hiăl poți, intra' în
Prahova: Gh. Vasilescu : Ploeștl.
localul. ce-țl place. Nu mal poți să cetești
Roman: Z. Neulicht»
gazeta ce te interesazâ. Vizitele, înttlnirile,
R.-Sărat: M-me Cornelia Pella.
ca și lecturile tale, sînt și dînsele după po
Suceava: Const. Romanescul Lecușeștî.
runcă, sînt ordonate.
Teleorman : S. Stanculescu : Netoțî.
, Și, dacă, din țntîmplare, iești excitat sexual,
Tulcea:
Z. Ghițun; Turcoaea.
al la îndâinînâ bordelul soldaților și cel al
ofițerilor, după cum sînt-și anumite localuri
Vlașca: C. Spăni^teanu' Bulbucata.
pentru a te alcooliza. (
Streza Cărțișoara-Transilvaniâ: Const. Foita.
Totul Ie regulat, totul ie prevăzut. IndiviBudapesta: Vutca Andraș, Armând Manteau.
du-i asasinat. Inițiațivâ le iiioartâ.
Paris: ZZ Rosenzweig, M. Weisman.
Cazarma ieste staulul turmei patriotice.
Smirna-Asia Mică : A- Birnbaum.
De-acolea Iese o turmă^ numai bună de al
Montreal-Canada; A. Grunfeld.
cătuit turma electoralei.
.. . > .
Armata le .unelta cumplită, îndreptată de
Brooklyn-Nexv-York: M. Braunștein.
stâgînire în contra indivizilor. Cazarma ca*
San- Francisco : L. Vasiliu.
nalizază forțele'omenești,, ale tuturora; iu fo
Cu prilejul incheerei acestui al V-lea anal
losul cîtor-vâi\f..
•.»’
Intri-n armată om, devii soldat și Ieși din Revistei, rugăm pe toți abonați! noștri, raniflf
iea cetățean.i..
,
.
îri urmă cu plata, să fie bun! să ne trimes
1......
A. Libertad,
tot ce ne datorase, fără de nici o zăbavă.
In Romînește, de E.'Bronsten.
Pe de altă parte, ne vor înlesni simțitor3^
•
\ ■
■ 1 Paris.
■
cina, mai departe, cei ce vor fi în
j
BIBLIOGRAFIE:
ne triinete abonamentul, pe viitor, jnajp 1
Trepte rupte, poezii, de K Demetrius. București, Tipo a ne mai face încă oare-cari abonați noi...
grafica M. S. Niculescu & Co., Piața Palatului Regal. Un tru alt.feliă de sprijin, față de ^zvoltarea^
volum dq 150 de pagini, tipărit elegant, pe carOj-cci-.ce nu
caută preocupări generale, nu-1. vor parcurge cu neplăcere. va s’o iee operă noastră, conștiință a
Se poate procura și.prin Revista noastră. Prețul 2 joi.
Ieste destul îndemn.
„ . , nOflSMlh&i Tlmtiș : Luminarea săteanului și ttarea învățători
Abonații, cari vor fi avînd din ^vista n
lor lui. Ccrintaro rostită In Congresul îrivățătorosc de îa Ga tră numere lipsă, ne vor înștiința ■, ]. ^
lați, la 29 D-bre 1905... 1 leu... Rar o susținere mat mișcă
toare, să pledeze pentru îmbunătățirea soartePunel categorii vom trimete pe dată, chiar dacă le-ar a^
de.breslași, cari merită într’aderăr solicitudinea tuturor*:-; toate.
'
Recomandăm cu tot dinadinsul această lucrare,^ pe cari do
MândatBla toată corospondența so Bxpfldla» P® ““ști.
ritorii și o vor putea procura de la autor, învățător în Gom.
Roșiori-U
,
i
D-luf P. Mușoiu, 10, str. Epurilor, - 0
WAR
ȘEZĂTOAREA. NOASTRĂ
153
nală. Și tare mi-I teamă că pănă să studiez
chestiea asta, sub toate fețele Iei, bietul om
se va întoarce acasă».
CONGRES DE FILANTROPI
UN
«Mie nu mi-ar trebui atit de mult, ca să mă
hotărăsc, strigă o Meletă sentimentală, dacă
dată un hlet pehear, crize pescuea, iaș fi mai mare. Ce m’ar importă jertfirea vieIcra.„, pescuea, cit icm/zid'li de mrire, lără să 1țeî mele, libere și voioase, de mare, dacă lăPc?cliV nimica do eît o . niînă de( mătreață sîndu-mă să fiu friptă și pusă pe un taler,
Pr*%i*+8
•
:aș contribui la fericirea unei filnțl omenești.
jc Uiim •
ee in^ vciQ face oare? N’am Dar, o Meletă poate sluji la ce-va ? Ă, dacă
<(ime ninîica mine în pieații, și acasă nici aș fi un Morun»...
cC ,’ e Dacă mă voia întoarce eu coșul gol,
Morunul, cu o voce plină de părere de rău,
°lcț«ta are să-mi arunce tteaea în cap, și se grăbi să răspundă: «Inima mea Ie covîrșită
neV?A chiar ceaunul». Și izbucni într’un atît de milă, pentru bietul pescar. leu nu-s Inse
P° -trasnic hohot de plîns, în eît îl auziră și menit să-I vin în ajutor, leu am fost plăzmuit
% ,rin fundul apei, a căror inimă se-nduioșă. pentru o destinație mal de samă. Și n’am
pCNu-i nimeni să se sacrifice oare»? întrebă dreptul să-mi nimicesc calitățile mele particu
- ntiul plin de entuziasm... «Cauza Ie fru- lare. leu reprezint atita .sănătate, atîta vitalitate
Și dînsul convocă un meeting de umană. Dacă aș* asculta de avîntul generozi^-tî la oare fie-care specie trebuea să-și tri- tățeî, care mă împinge cătră acest ignorant
delegatul Iei, să se discute chestiea si pescar, aș fi vindut și mincat, ca orî-ce pește,
n-%e vadă ce iera de făcut. Peștii se rîndu- și ceea ce iera destinat pentru a reconstitui
>1 în cerc, lear Somnul, care prezida, luă cel sănătatea a mii de ființi suferinde, s’ar fi pier
Hintăl cuvîntul. Iei povesti trista situație în dut pentru vieața unuea singur»;
-are se afla pescarul, pe care de alt-feliu toți
Președintele, începu să dispere. Iei făcu ao stieau, și nici o inimă de pește nu fu să pel la Stacoj. «leu m'aș oferi, cu plăcere, făcu
acesta, dar asta știu că n'ar fi de cit o bună
nu palpite de simpatie.
«Care din voi se va devota»? Continuă Som tate falsă. Bietul om și, fenteea lui, nu mă vor
nul. «leu aș fi cel dintâi, carele să vă dau duce nici cum în picată. Iei nu s’ar putea
pilda, dacă
n’ar fi fcmeca și ceî cinci zeci de împotrivi la ispita de-a mă mînca chiar la cina
<
niii
mii de
de copii cc-I am, al căror singur ocro lor de desară. lear mine, amîndol, s’ar po
titor
tltor sînt leu»... Și trumoasa-î față apăru meni bolnavi de indigestie. De-acolea, docto
scăldată în lacrămi, cînd repetă: «Nu va răs rul, cu rețetele lui de plătit, și amîndol ar
isprăvi-o cu totul rău. Cînd vrei să vii în apunde la apelul mîeu nimenea oare»?
r C- 1—. — - ...15
r Se făcu o adîncă tăcere. Fără-ndoeală peș- jutorul cui-va, trebuie să ai în vedere, și vii
tii lerau prea-nduioșațî,
ca oci
să 1rostească
’o torul, nu numai prezentul. Pentru moment,
_ 1, vei
uoivaova vrevic-O
l’’,, toate
+r»o+n astea,
aah>t> în
în cele rlîn
Q/->1a
poate că aș putea să ușurez starea bietului om.
vorba. Cu
din nr>m8
urmă, Sola
ingină : «leu m’aș sacrifica, cu cea mai mare Dar nu ml-aș îngădui nici o dată una ca asta,
grăbire, dacă asta ar sluji la ce-va. Singură dacă ar fi ca asta să-I aducă piei rea».
«Asta ie tocmai și părerea mea, zise Crabul,
inse nu mă va cumpăra nimeni. Solele nu se
oferă de eît pereche. Dar cu toate că icu n’aș dar leu n’aș fi putut s’o exprim nici o dată
sta la cumpene dc-a renunța la propriea mea atît de limpede ca nobilul mîeu amic».
leară-șl se făcu o adîncă tăcere, pană cînd
vicață, pentru o cauză atît de frumoasa, n’aș
cuteza a îndemna să facă asemenea sacrificiu Președintele luă ieară-și cuvîntul. «N’avem
ce zice, zise acesta, chestiea ce-avem de
pe nici una din surorile mele».
«Poate că Plică» ? Murmură Președintele. studiat ie de-o natură complicată și delicată.
Dar Plică, plină de dungi portocalii, răspunse Situațiea bietului pescar devine inse pe fie-care
intr’o șoaptă supusă, plină de milă : «Vai, clipă mai critică. Dar dacă nici unul din domni
plinsul amar al bietului pescar îmi sfișie i- nu-î liber să se sacrifice, ce trebuește oare să
nima de durere. Dar ce pot leu ? Nu-i nici o facem ? Nimeni nu poate oare să născocească
mărinimie, a oferi ceea ce n’are nici o valoare. ce-va, să găsască ce-va de făcut» ?
Dar nimeni nu găsi nimic să fi fost de tăcut.
v‘» prețul ce se dă pe mine în pieață ie atîta
uc ne-însemnat, in eît nici pescarul, nici fe- Toți nu făceau alta de cit să suspine, șa cla
Jneei\lui, nu vor fi răsplătiți pentru osteneala tine din cap. «Iei bine, făcu atunci Tiparul,
or dacă m’ar duce de vînzare. Cel ce-i va fiind-că prezența mea nu mai servește la ni
mic, mă retrag, Mulțumirile noastre d-lui Pre
’oate din nevoe, ie Calcanul, cred îeuc.
ședinte, și, o repet, regret din inimă împrejudreptate». Făcu Președintele.
Cni’tlu
nii se atribue o valoare mare, zise> rărite cari mă împiedică de a mă dedica unei
L
dămol. Dar, nobleță obligă : avem opere atît de înseninate. Pot înse să vă asigur,
noaRt'Jfeiî’ Vieața noastră,' nu ie numai ai cu tot dinadinsul, că acela dintre D-voastră,
cim,
; nu putem dispune de dinsa numaiî care se va consacra acestei nobile cauzp, nu
UV™ voi noi».
se va căi nici o dată».
«Așa ie», făcură toți peștii, în cor, dar
Președint 4micul nostru’ Țiparulv— începul
nimeni nu se prezintă ca victimă. Și toți, prinTS.iUiri Privește pe mine, zise foarte iute» seră să vorbească, de-o dată, muțămind Pre
<le u
“unic nu mi-ar li mai plăcut de eît ședintelui, și felicitindu-se de-un «mecting»
iste. I) lasa tîrît de sentimentele mele altru- atît de plin de interes, de entuziasm și de ude nrpo’1 .trehuie să ne ferim de ambalare și manitate, cînd de-o dată, doi mici ochi negri,
noaL^P^re. Cunoașteți toți deviza familiei » batjocoritori, cu gene lungi de tot, se iviră-n
lur^qat AClt
îndelungat, cit mal înde- nisip. Icră capul unui mic rac. Lear un glas,
Getule
- cît hiaintez în' v’’>«tă- cu atît îmi răsunător, strigă cam vorbele acestea: o Ce far
mai mult ca să formulez o judecată fi- sori». Si capul dispăru din nou în nisip.
�REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEl
154
Fire.ște, nimeni nu dădu atenție unei miel
creatori, atit de ne-nsemnate, și peștii își continuară mulțumirile și felicitările lor, luîndu-.șî
rămas bun unii de la alții și intorclndu-.se,
fie-care, pe la locurile lor. Pescarul nu bănui
nimic din cele ce se petrecură în apă. Iei se
întoarse acasă, cu totul trist, cu coșul gol...
Cum la primit femeea, și dac-au avut ce minca
în noaptea aceea, asta hu știu...
Beata Francis.
SÎNGELE ROȘ ȘI ALBASTRU
In odaea lui eleganți, zace bolnav nobilul baron, Boțto do
Pimraelborg. Fata-1 palidă, contrastează cu albeața perinelor
moî, între 'cari-i culcat. A biea scăpase do-ntăea criză în caro-1
arunepso greaua boală, „Amorul liber“? pocaro-1 osindise, ce-î
drept, în teorie, pe caro inso îl practicase cu-atita zel, iu cit
îl ripjso și cea din urmă putere, eontractind, încetul cu în
cetul, un feliu do anemie, foarte îngrijitoare, cari i-ar fi amonințat vieața, daca nu i-ar fi venit, din vro-o parte, la timp,
vro-on ajutor. Acest ajutor îi veni, prin mijlocirea unui
chirurg dîbaciu. Acesta, prin bani și vorb> ademenitoare, luă
sînge do la un om sănătos, sînge.pe care-1 inoculăîn vinele pa
ralizatului pacient. Torentul proaspăt și cald al vieței, stră
bătu corpul pacientului, în tăcere, și-i dădu o nouă putere,
așa-că so putea spera într’o însănătoșire complectă. De o cam
dată înso iei zăcea palid, între perinele lui, iear soarele de
toamnă, care păruse a-I trimeto cele din urmă salutări de des
părțire, îl saluta din nou, bino-voitor și plăcut, prin feres
trele colo nalte. Vestea acestei vindecări, care soîntîmpla rar,
se duse-n tot orașul, șl se văzu chiar cum se opri dinaintea
curței un echipaj, din care se coborî un marejal cărunt, caro
voea să se încredințeze personal de starea înaltului p-cient.
Vioi, urcă iei scările, curios, și îentă-1 în odaea bolnavului,
mut.de emoție. Nu iera oaro o minune curată ca asemenea
cadavru să mal învie ?
— înaltul nostru stăpîn, augustul nostru duce, dorește, gra
țios, să ae: convingă despre starea Domniei-Voastre, iubitul
mleu baron,spuse mareșalul cu demnitate.
Bolnavului înso i se păru indiferentă această grațioasă par
ticipare, din partea' virtuosului său suveran, pentru-că nu
răspunse nimic.
— Măriea Sa, dorește să afle, cum s’a putut opera această
miraculoasă vindecare,.,, continuă mareșalul.
— Măriea Su, să mă lese în pace, izbucni de-o dată bolnavul.
Mareșalul se dete-napoi, spăimîntat. Ast-feliu do vorbo
respingătoare nu auziso încă urechile sale, și mai puțin încă
le-ar fi putut aștepta să ieasă din gura unuî barou cum se'
cade. Sîngele i se urcă în cap, iear cei din prejurul lui se
făcură albi ca varul.
— Ducele poruncește,.,, voi să continuo mareșalul, cu vocea
slabă. Dur bolnavul zbieri cit îl Ina gura:
— Ducele n'are nimica să-mi poruncească. Nu trcbnlo să-l
importe de loc cum mă aflu.
Mareșalul romase-inpietrit. Apoi, luîndu-și păiăriea și bățul,
fugi înspăimfntat, convins c.i baronul Inebunîso Iei se aruncâ în trăsură și dădu drumul cailor, Ia goană, pentru a
duce, ducelui, această știre neauzita, cit mai degrabă. Măriea Sa, ascultă", cu o emoție, nemărginită povestirea credin
ciosului său lacheu suprem: fură-adoeală că baronul înebunise. înaltului stăpîn îl păru rău de credinciosu-i supus,
cu care petrecuse o oare-care aventură galantă, de aceea
hotări să i se dileme, pe dată, pe învățatul medic al curței,
D-rul Pflastcrberg, ca, împreuna cu iei, sâ.se răpadă la lo
cuința bolnavului baron. Dorea de mult să vadă un nebun.
Ajuns la bolnav, cei cari-1 îngrijeau îșl frîngeau mînele, șij
aproape în genunchi, nu șticau cum să ceară ducelui Ier
tare, pentru ofensa care i-o adusese baronul. Măriea Sa se
arctă, firește, îndurător, Iertă totul, și întră în odaea bol
navului, să vadă pe barou. Acesta se întoarse cu spatele, și
nn onoră pe duce nici măcar c’o privire, măcar c’o vorbă.
Măriea Sa încruntă din sprâncene, iear medicul însoțitor își
duse degetul la frunte, reflecfînd :
— Unde-Î medical curator,... continuă ducele.
Medicul salută plecat.
— Ați introdus bolnavului sînge străin ?
— Ordonați, Mărioa Eternă...
— Do la cino-n-țî luat sîngclo?
— Du la un tîuăr, Măriea Voastră.
— Tinnrul Icra din nobleță?
— Ordonați, Măriea Voastră...
— Prin urniare ie otrăvire de aiuge, urmă Medici,i
ultînd pentnriliomorirnțWflieta, respectul cuvenit 1 'UrK
— Oo iura ,tînărul, aș voi să știu.
— Măriea Eternă,1" lucrător.
— Lucrător,... strigă ducele, spăimîntat.
— Lucrător,... stțigâi Medicul curței.
— Lucrător, lucrai »r, - exclamară toți cei diu casii m
și bolnavul îngînă c’o .voce slaba:
"‘ ■ ^“lar
— Sînge do lucră!șt...
— Dnr, firo-ar blăslămat,de co n'ațiluattungedehi im, > •
— Fiind-că nimeni n’a voit să se ofere la una ca ' i
Mărioa Voastră. Până și servitorii au refuzat. Și at1IU “sta,
luat nn lucrător, cure murea de foame, care n'avca n
fărimătură do pîno și caro a vrut, eu chipul acesH •
ciștigu cîtu-va mărci.
' s“
— Sînge de lucrător, într'un baron,... murmura ducele
o emoție de nedesens,
cn
— Poate că chiar du sociiil-democrat,.. strigă, cu de
rare, o voce, dintr’un colț.
'
‘’l,e‘
— Dintr’o traiisfuziuno, s’a format cea mal frumoasă co
fuziune,. . zise Medicul curței, nieditînd.
q
Acuma se dezlegase enigma. Singolo do lucrător, sîn<iC|,
roș do proletar, făcuse ca sîngele baronului să devie’ rebel s*"
cugetările cele mai blâstămate să răsară din crierul Iu/
Făcut mic, ca un rărman vinovat, stătea Medicul curant
Medicul curței remasc mărmurit. Muți, desperați, stăteau cu
toții, ceilalți. Nenorocirea iera prea mare.
— Oare ce-i de făcut,... întrebă ducele c’o voce stînsă.
Medicul curant dădu din cap, și tot așa și Medicul
Modicul curței
curței.
— Să se vaccineze,. se auzi o voce din fund.
— Să so puc lipitori,., strigă o altă voie.
Dar nimeni nu cr-’dea în vindecarea boalel prin aceste
mijloace. Intro acestea, bolnavul ridică brațul de-o dată, și
cu un gest amenințător, strigă c’o voce puternică:
'
— Afară jidanii...
Cu toț:i înmărmuriră. Ce însemna asta ? Oare, bolnavul
voea să desemneze pe duce, ca pe o oare-care odraslă do jidan?
— Afară jidanii,., strigă din nou bolnavul... La Palestina,
cu toții. Germania, a Germanilor... Și-upoi porni să ciule:.,.
Germania, Germania, peste tot..
Acuma i se lumină, Modicului curant, mintea. Desigur,
așa trobuea să fie, nu alt-feliu...
— Măriea-Voastră,... s • adresă Medicul cătră Duce.
— Doriți ce-va,... răspunse Ducele, apăsat.
— Măriea-Voastră, mai Io speranță...
— Ce voiți să spuneți prin asta?
— Măriea-Voastră, Domnul aiurează acum aiitiscroitic.
— Văd,... răspunse Ducele, supărăcios.
— Crod că sîngele de lucrător s'a amestecat atit de adine cu
cel arintrocratic, in cît pacientul o ajuns săcugeto antisemitic.
—’Hiu, hm, un mic progres. Inso sperați că îmbunătățirea
aceasta va merge înainte?
— Vădit, Măriea Voastră. Spor să mai dau hoinarului
puțintel sînge națioiml-liberal, pentru ca, relativ, cantitatea
de siuge de lucrător, care i-am introdus-o, a fost puțina.
— Scâpați 1, scăpați-l, pentru-că , alt-feliu veți pierde,...
închee Ducelo cu tărie.
..
Toți retnaseră ca-mpietrițî de-aseinenea minune.
?
dicul curței îșl șterse poate pentru a zecea oară ocbilari,
ceea-cc făcea totdeauna eind i'eui iii nedumerire. Apoi
pe Duce, caro pășea înainte, cLitinîiid necontenit ,lin. y '
Iear eind Ducele so întorcea spre iei, cu vre-o între a >
ici repeta mereu:
— Hm, hm, curios, curios...
_
....
.Medicul curant își dădu toată osteneala. ,Și cu cit
_
tecul bîngelui progresa, cu atit se schimba și COIA?}7irfli:3Jii,
renului Do la antisemitism ajunse la n:1t'"u .
t)|)li
chiar până la libcr-conscrvuturism Dezvoltarea msc, "
a.
aici și nu se mai putu ridica până ia ideile lu>
-n,'
toare, băștinașe, de mai miinte. Și reunise p'-' t(,t< jeStai de
fierat cu asemenea pata, cu singelo-i albastru nu
curat. Cu țoale astea, asta nu-i împiedica InJ,111.
s,nlemistuirea, nici pofta de băut, nici amorul cu hcele y - ,
Și «șa, trebui să se uiulțămească, să se implice cu son
Ernstde Claar. Din Nemțește, de II. GoldenbeR •
NOUĂ ÎMPĂRECHERE
Tucrelta pălanescu și J. J'leagu
Olart/orițl
. .pjpicrcn ho,tarifouro diut.ro Lucrcția Bălănescu ți
* Li’
ftCUîT) un fapt împlinit, nu vad nici un noajuuB
N1’0* cbutcmnn în Revistă aste două scrisori ale lor. Ind0.
pentru-că gesturile noastre colo mai iinpor11,5 to n'âr’avcn nici o nolipă u fi tăinuite,'trecute aub:
!- nrc ascunse, și ol doilea, ponțrurcă pentru scrisorile
•llC .fn curi-mi sînt adresate, na am alt locmai bun
5?Pu'astrnro!. iHn scrisorile nstoa' so va vedea mai bine
• .-'(‘njosfera caro domnește în cercurile noastre, at^losferă caro ar fi de dorit să învălue .pe mal mulți.
c .rkniireii meu făoiud urmare la aceste două scrisori,
țăniine alăturată do ide.
P. M.
Draga Mușoiu,
■ly.cJnud să nui destuiniiese si ție. Naș fi
" ut vre^o data, să-mi mai vibreze inima cu.
S p.dere.
‘ulnret.. eum mi se ;inr.nni i acuma. O iubesc pa L., mai mult de
'H credeam sa fiu iu stare. Toată răbdarea
c‘îcnt<irei a doi ani de corespondență intimă,
uerăzidele. se resfringe acum întră draioste din cele mat puternice și mai hotnritnâre eu putinț".
Si eind mă gîndesc, dragă Mușoiu, că Re
vista ta fu aleea intilnirei mele eu L. Tu niai
indriiniat s i prind, cit . de cît, să prind și
îcu condeiul, și tot tu mai pas pe valea fericirci, atit din punct, de vedere inteleptual,
hotârinclu-nu direcțiea cepcetărei, cît și din
punct de vedere sentimental, losindu-niăsă-ml
aleg floarea vieței mele din parcul mic, dar
gingaș ăl Revistei talc.
' De-âcum s’a mintuit. Doar moartea m'ar
putea lipsi de întruparea iubirel mele, și-n
veci voia ști, atit și teu, nu m>i-ndoesc cît și
L.,si ne facem datoriea cutră aldeea», care
ne-a legat cugetul și simțirea...
, j
|
Te sărut,
Bolintiu, 20 Șeptembre, 1905'. i
I. Neagu.
Prietene,
i
■
’
Știu că o personalitate ca Mușoiu, nu-și pierde,
vremea intrebîndu-se că de ce o
etică'" nu i-ar
scrie, ‘chiar cînd îea ar fi mereu din basme. Îmi
vine-acurii în minte frumosul basm ce mi Cai spus
0 dată și în care ie cristalizată prieteniea noastră,
așa de frumos, în cît vreu sa-l repet chiar indatorului său, încredințată, Co să-i facă plăcere...
niltte-te,‘un moșneag, prin parul barbet cărui se
^aci cu minutele un copil. l<afa moșneagului țimcopilul ie încurajat si mai mult, șt intre adouq ființi se stabilește un felia de curent de
“zlPal’eț cu totul prutor vieței și fertcirei amîn,n^ra- țfllre Moșneag și copil... Nu ie nimic de
a^fre> pentru ca simpatiea ie mal presus, ie in
codu
^Gu nu"s moșneagul șt nici mata
I IU, dar vreu sa-ți spun...11
cînd 5inc Sl,l§ură, s,i mti desfătez răsfoind i*’ Cind
>’ m voea
VOt!a intimplărei, scrisori. In sara asta
n '««< in voea gustului mieu. Am rccetit multe
retrăit multe momente. G'est cncore
d lâ dreptul, am vhut de mult să-ți
—-z un moment pe care nu l'am gă-
155
dl de cît acum. Tml amintesc inse că înaintea ple
care! mele din București a! fost atit de bun și ai
venit, spunîndu-mi să-fi scriu ce-va de publicat. Să
scriu, da, dar de publicat, asta m'a oprit. Și aș fi tot
amînat mereu, dacii nu m’aș fi gîndi că aș fi amînat
poate a infinit, leu am a-ți spune inse lucruri foarte
de samăj și cu toate astea fără a fi de publicat. Și
sd aștept... Pană cînd?
Vreu să-ți spun lucruri pe cari le știi, inse nu
de la mine. Vreu să-ți spun ca sînt pe calea fericirei. leu nu credeam să spun vre-o dată vorbele
astea, dar necum să le scriu. 7e miri de ce ? Vreu
să spun iute, fără să fiu întrebată. Mi se pare că vise^. Și cu toate că visurile sînt cîte o dată atit de
grozave, mi se pare că plutesc într’o mare de bine.
Și cînd mă simt atit de fericită, de ce să tac ? Nu-l
copilărie, îe vieața frumoasă ce-o întrevăd, vieața
desăvârșită, vieața de înălțare sufletească, plină de
înțelepciune, vieața ideală, în această lume atît de
reală. Ie oare prea mult ce așteptă leată ce-aștept,
ce nădăjduesc prin tovărășiea lui Neagu. Și vreu
să-fi spun, că de voiii avea fericirea să fie după
dorința mea, o parte din fericirea vieței mele ți-o
voiii datora pentru totdeauna, Idee,
Ali-ai dat sfaturi înțelepțești, pe cari pururea Ic
voiii ținea in samă, și te voiii consulta ori de cîte
ori voiii găsi de nevoe. A-țî îți sînt recunoscătoare.
Lucheția Bălânescu.
ȘorbăhcșH, 19 Octombre, 905.
Bună prietenă,
Scrisoarea matale, ca și scrisoarea lui Neagu, mi-I tot atit
de prețioasă. Prețioasă, nu ațîta că mi se aduce mie un feliu
de omagiu și de recunoștință, pe cari le primeac numai ca
u răvărsore de simpatie prietenească, ci pentru că-i o dovadă,
cum că silințele inele, de-a cultiva spiritele alese și de-a le
apropiea intre siue, temeinic, nu sînt silinți zadarnice, ci pri
mesc sancțiuni practice, pozitive. Se înțelege că faptul acesta,
mai presus de cît ori-ce, mă-neîntu.
Mi-al mai făcut o plăcere nespusă, reproducînd din rindurile co ți le-am scris odinioară, matale, precum le-ârn scrie
atitora, din plinul lirei mele, nudurl, pe cari, împrftștiete la
cele patru viaturi, cum sînt, desigur că nu le voiii mai aduna
nici o dată. Mă bucur că uvlntul mleu a fost comunicativ, că
a trezit avint, un avînt care a supraviețuit momentului tre
cător iu care-a fost vibrind.
Să las luse peregrinarea prin sferi mai depărtate, și sărevin la cliestiea grava, co ne ucupă acum. Povățuirile melo
au fost, iu tonta vremea, certe, au fost povățuiri pozitive.
Dar țin sa precizez, cum că povățuirile astea, ca să fie susțin&touro, temeinic, cată sa su prefacă în povățuit! proprii,
in povățuit! personale. Ca să traești în vieața, cit mai nor
mal și tît mu! vrednic și bine, nu te porți după cum te-ar
poviițÂ'un uliul pe tine, ci după cum al povuțui tu pe un
altul, cărui i-ai dori fericirea, acel altul fiind chiar tu, pus
în afară de tjne.
...
r.
Și-un lucru, dintru toate, trebuie să fio întipărit bine. O
întuvârășixo temeinică, mtro elementele noastre, cari urmă
resc o idee, cată sa fio privită ea o unire de torțe active,
pentru iudeplimrua țintei ce-o urmărește ideea, uu numai o
contopire banala, pentru care ar ii de prisos sase înalțe im
nuri Și să se ciute atitea osanale. Pentru-că, contopirea aceasta, simplă și redusă la sine, cum, din nenorocire, sînt
atîția co o știu, iși isprăvește repede untdelemnul.
Înțelegi ca voesc sa vorbesc de idealul ce ne însuflețește,
și care, in întovărășire trebuie urmărit cu și mal ma<e ar
doare, de idealul cure trebuie să fie ca o perpetuă sancțiune
în întovărășirile noastre. Silințele desfășurate, neîntrerupt, de
duna suflete apropiate, silințele desfășurate printr’o activitate
gchițatu biuo și roditoare, vor fi neîntrerupt un prilej do avînt pentru aceste suflete bune. Și numai atunci o întovără
șire va ajunge fără farmec, banală, cînd iea va fi redusă nu
mai la practici meschine.
�revista ideei
156
hevista ideei
R
Ion tot în sanctuarul mleu și tot aîngnr... In sanctuarul
rateu înse nu-s nici do cum singur lou. Cîto ființl durase
nu mă împrojmuosc, nn sfnt nedespărțite
do “mine.
Și ce
7Kt ‘“do".r
dm Bâfloî:
minune: într’o chilie în caro încap -lodiUte
i”
9i rar, vicară-n
încarnate ți încă nu cu destulă comoditate și rur,
perraancnț-a, alăturea do mine, o populație L-l—o’. Ură Să
so sțingherească-ntro sine, fără să rițiezo
v*țic" nici
- - atmosfera,
" mni
fără să facă vacarm, viează-n amintiri. -- —.
susținerea tuturora, rezultă stăruințele inele, oan so văd,
rezult-o vicață superioară, trăită bino, po caro-aș vrea s o re
comand și s’o împărtășesc tuturora, pentru cm® poate încă
si mar deplină...
Frățește,
P, Mușoiu.
24 Octombro, 905, București/
despre libertate
i.
S’ar părea dintr’o dată, că nimic nu poate fi
mal limpede de cît definițiea libertățeî. Dar, cugetînd mal mult, vedem că nici un cuvînt n’are atîtea
înțelesuri ca cuvîntul acesta... „A fi liber, însamnă
a avea putința să faci ceea ce vrel“... Jeată o de
finiție care pare cu totul clară. Dar, pentru un sclav
fericit, libertata constă în a se îngrășa la stăpîn.
Și cum dorințele unul asemenea sclav nu se întind
mal departe, Iei poate zice : Sînt liber. Se înțelege,
iei poate zice asta tor cu atîta cuvînt ca și stoicul
antic, ferecat în lanțuri. Dar cei cari și-ar bate joc
de filozoful captiv, vor lăuda pe fericitul sclav...
Vreu să zic, nu ajunge ca cine va să se creadă că-i
liber, pențru ca să și fie într'adevăr. Libertatea nu
Ie o chestie de sentiment personal, Ie o valoare
curitmică, a cărei justeță numai un analist o poate
determină. Solistul care cîntă falș, ori-cît de fru
mos și-ar găsi glasul, regulele de armonie sînt de
față ca să-I dovedească falșitatea... Tot așa le și cu
libertatea. Ar putea-ntreg poporul să strige cît de
tare, că-I liber și suveran, lei nu va putea schimba,
întru nimic, judecata mințel mele care-mi spune
că-1 sclav.
Atunci ce-nsamnă a fi liber ? A fi liber, însamnă
nu numai a face ce vrei, pentru că poți foarte bine
să vrei să ai ,un stăpîn, ci șa nu admițl altă auto
ritate, de cît acea a propriei tale rațiuni: să ai o
conștiință, alcătuită poate din materialuri străine,
dar cel puțin din niște materialuri a căror aranjare,
construcție, dispoziție, să-țl fie cu totul proprie,
personală. Cu alte cuvinte, nu trebuie să ai o in
dividualitate formată din cugetările șltora, cugetări
înghițite cu ghiqtura, neruincgate. Trebuie să faci
să-ți funcționeze aparatul tău mintal, să lepezi toro
peala voinței, care te mînă să adoptezî ori-ce
idee la modă, nu atît c’ar fi dreaptă, ci fiind-că te
scutește pe tine de a-ți mai bate capul.
Auzi pe mulțizicînd: sînt materialist, spiritualist,
mecanicist, chimist, sînt cu Bichat, Claude Ber
nard, cu Taine sau Beithelot, sînt monarhist, re
publican, socialist, anarhist... Dar, pentru D-zeu,
fiți mal întâi de toate, voi înși-vă, cugetați prin
voi înși-vă, faceți-vă, voi, o idee despre oameni și
despre lucruri, analizați o dată cuvîntul acesta de
«libertate». Aveți curajul de a cugeta alt-feliu de
cît autoritatea, de cît facultatea, de cît biserica,
de cît sinagoga. Și veți rămînea uimiți de descope
ririle cari se pot face în afară de barierele oficiale.
Cu chipul acesta, vă veți da samă că libera voastră
democrație nu le de cît o societate sclav •
numai lustruită și zugrăvită pe deasupra Ca 6's,ă,
?ică umflată. Veți cunoaște oamenii mult’ maî°>
voi democrațl incarnați, cnncenl revolUțiOn ‘ b %
brațele voastre vor cădea-n jos, văzînd că
perpetuează despotizmul nu-I alta de clt
ea c«
dobitoceosca a mulțimel vazlnd ca «ea
nucște neegahtatea, nu-i egoismul clasei stă ?
toare și lăcomiea bogaților, ci nclecuita nățîn ■ '
majoritățel asupriților, cari, cînd asupritorii li s?‘e a
tremurînd: <în genunchi», Iei găsesc cu ca?^’
se aștearnă pe burtă... Prea de mult se tot 31°
vina asupra clasei stăpînitoare. Ar trebui, Cu
astea, să fim drepți. Se poate, oare, învinui°ale
cine-va, cu dreptate, că se folosește de ceea ce,PC
pune la îndămînă de-a gata? De-atît amar dc 1Se
niaforitalea celor mici, adică forța, găsește nime01’
de-a satisface toate dorințele minorildței. In fUndrij
inimeî n’am nici o ură împotriva acestor fericiți
și nu-I găsesc întru nimic de vină.
Cită vreme poporul va respecta părerile admise
va venera vechile datini, va avea cultul fOrtc}
triumfătoare, și un despreț înfumurat față de cei
învinși, cîtă vreme se va împătimi muerește, necum.
_pătat,
'
' -un om sau de-un cuvînt, cîtă vreme în
dc-i
fine,
r—, crierul lui nu va fi desțelenit, boronit, ’semânat,, va fi osîndit, neapărat, la sclăvie, cu sau
fără eticheta de libertate.
Am început, căutînd o definiție a libertățeî: omul
liber, n’ar fi oare acela, în care n’ar putea încolți
nici o cugetare străină, o ființă, neatîrnată, autonomă, care ar avea o mentalitate proprie, a sa?
Trebuie să recunoaștem înse, că o ast-feliu de ființă,
n’ar putea trăi întrio societate ca a noastră.
E. Renoult.
Din Franțuzește, de Albert.
I
'
BAKUNIN
Bătrînul Blanqui obicînuea sa spună, că in
fluența evenimentelor se poate măsura mai
bine prin consecințele lor indirecte de cît prin
cele directe. Primele fiind pururea mult mai
importante de cît cele din urmă.
Vorbind despre Bakunin, dacă voim să-l
măsurăm influența, trebuie să ne uităm nu la
ceea ce a făcut iei direct, ci la influența pe
care a exercitat-o asupra celor cari l’au încon
jurat, asupra cugetare! și activitățeî acestora.
Producțiile literare ale lui Bakunin, nu sin
atît de multe la număr. Ideca de Statși An j
hismul, Dezvoltarea istorică a Asociai .
internaționale a muncitorilor, pamiinz ,
statul. Aceste sînt cele trei mici carț, p
cari le-a scris. Celelalte, ca : Imperiul A
germanic, Scrisori cătră un
jică și
crizei actuale, Politica teologica
și
.^iste
Urșii din Berna, etc., toate acestea
s
Etll'cârilera»
pamflete, scrise asupra unor chestii *
aC.
la ordinea zilei, asupra unor
te «nor
tualitate, sau niște scrisori destin -rjniea
prieteni ai săi, și cari au ajuns ia ‘
au
unor broșuri. Chiar cărțile notate m
tot asemenea origine.
■
a
nare,îatr
’°
scrisoare,
Bukunin se apuca să scrie o inse R
;ungea
ajung^
chestie oare-care. Scrisoarea devenea car
c- tc’
curind o broșură, îeară broșura
j
* cuconcepție!a-i vastă, asupra filosopențr?”-iei, cu colosalul său stok de infor
mei .? nsupra evenimentelor zilnice, avea atît
nint11,1% de spus, în cît paginele se umpleau
dc .degrabă.
. 1 ne ffîndim la ceea ce Tel și prietenii
C1 • nrietenii lui îerau al de Herzen, al de
fll de Mazzini, al de Ledru Rollin,
cel mai buni oameni de acțiune cari au
și M1 perioada revoluționară de la 1840—1850,
tom * gîndim la ceea ce au cugetat și simțit,
cl0PmnuI anilor de speranțe, cari au precedat
in i 1848 cum și în timpul anilor de dispe”I1U* cari urmară acestui an, ne putem înce masă de idei, de imagini, de fapte,
i. nreumente, luate din vieața reală, loviră
•ntea Im Bakunin. Așa-că pricepem de ce
111 ncrali/ările luî asupra filozofiei istoriei, sînt
de bogat ilustrate cu fapte și cugetări
i «te din evenimentele contimporane.
Afară de asta, trebuie de notat că fie-care
hrosură a lui Bakunin, marchează un stadiu,
D culme, în istoriea cugetărel revoluționare
lin Europa. Discursul său, ținut la congresul
păcel și al Ligel de libertate. Ie o struntare,
o'provocare aruncată tuturor radicalilor din
Europa. Bakunin declară că radicalismul din
1848 și-a trăit traiul și că o eră nouă a
aosit, era socialismului muncitor. Paralel cu
ehestiea libertățeî politice, se pune chestiea in
dependenței economice, chestiea dreptului de
proprietate, și acestea vor fi de acum înainte
factorul dominant în istoriea europeană.
Scrisoarea sa, adresată Mazzinienilor, anunță
srîrșitul perioadei de conspirații pentru independența națională, și începutul revoluției sodale și al comunismului ateistic, real. Scrisoarea sa cătră Herzen, asupra Internaționalei
și asupra realismului lui Bazaroft, are aceea-și
semnificare pentru Rusia, ca și cealaltă pentru
Italia.
Urșii din Berna, sînt o satirizare a demo
cratismului filistin elvețian, iear Scrisorile
cătră~ un francez, sînt o critică a ladicalismului lui Gambeta și un apel pentru noua
eră, care-și găsește în curînd întruparea în
Comuna din Paris, în această mișcare, care
treetnd peste ideea socialismului de Stat a lui
Louis Blanc, proclamă ideea nouă a unei Co
muni comuniste. Comuna, răsculîndu-se pentru
«pararea teritoriului Iei, și începînd revoluțiea
socială între zidurile Iei proprii, îeată calea
ziea^U8^
Bnkunin pentru a respinge inva-
ț
]?,/_.
^nuio-germanie, Ie o profeție a
rev9^uti°nar, care întrevede, încă
rencțieâ prin care avea să să treacă
,
.
socialism etatist german, al cărui naș
M
nouă
broșură indică o tendință cu totul
comiin:CUge.tăreî moderne, în țerile latine, spre
In
nee*atisL spre anarhism.
bezvni/W'' Iciee^ de Stat si Anarhismul,
nezeu
iatoi,ică a Internaționalei si Dumcu tot caracterul unor broșuri
1^1 că au^f■1 au, ceea-ce se datorește faptutane> cunt»*
scrise pentru necesități momenM nrnur \Pentru cetitorii cari cugetă, mult
gîndire practică, și o pătrundere
15*7
mult mal clara a filozofiei istoriei, de cit' toate
grămezile de tratate universitate sau socialiste
de btat, în cari lipsa ideilor profunde Te mas
cata printr’o dialectică vaporoasă.
Scrierile lui Bakunin, nu cuprind rețete ti
cluite pentru bucătăriea politică. Acei cari se aș
teaptă^ să găsască într’o lucrare^ dezlegarea tu
turor îndoelelor lor, fără să riiaîaibă a cugeta
prin sine, vor fi dezamăgiți de lucrările lui Ba
kunin. Dar, dacă iești deprins a cugeta prin tine,
dacă privești o scriere ca o producere desti
nată a provoca păreri independente, ca o con
vorbire cu-n om inteligent, care-țî ațîță inte
ligența, atunci caldele generalizări ale lui
Bakunin, pururea dezordonate, dar dese ori
luminoase, te vor ajuta mult mai mult în dez
voltarea ta revoluționară, de cît toate tratatele
amintite mal sus.
Cu toate astea, puterea de căpetenie a lui
Bakunin nu, le în scrierele sale. Ie în influență
sa personală. Iei a făcut pe Byelinsky ceea
ce-a devenit pentru Rusia, tipul socialistului
neînvins, revoluționar, nihilist, tip personi
ficat mai tîrziu în admirabila tinerime rusă
din anii 1870 de următorii. Bakunin ie acela
care provoacă renașterea lui Byelinsky. aD-ta
iești părintele mieu intelectuald,’;scrie acesta
lui Bakunin.
La Paris, în 1847, și în Germania, la 1848, in
fluența lui Bakunin asupra tuturor oamenilor
de samă ie colosală. Bernard Shaw, în a sa Per
fect Wagnerite, spune în mod spiritual că, prin
Siegfried, care nu cunoaște nici o frică și care
răpește pe Brunehilda prin puterea amorului
lui neînfrînt, Wagner personifică pe Bakunin,
alături de care se afla în timpul revoluției din
Dresda. Probabil că, nu pe Bakuuin personal
a căutat a-1 personifica Wagner în Siegfried,
ci tipul revoluționarului înfocat. Dar sigur că
Wagner a fost impresionat, în creațiea lui, de
prietenul lui intreprid. Nu numai asupra lui
Wagner, înse, ci și asupra d-neî George Sand,
asupra lui Herzen și Ogareff și a întregului
cerc al tinerilor socialiști francezi, aflători la
Paris, asupra tinerei Germanii, ea și asupra
tinerel Italii, și chiar asupra tinerilor Suedezi,
Bakunin exercită una din cele mai puternice
influențe, pe timpul lui. aleracu neputință sa
te aproprii de dînsul, fără ca să te pătrunzi
de spiritul său revoluționar, fără sa fii fer
mecat, tîrît de puterea sa de argumentare re-,
voluționarăv. Așa vorbesc contimporanii sui
despre dînsul.
Tot acelaș ie și în 1862, cînd^se . întâlnește
din nou, la Londra, cu prietenii săi, după ce
fuge din Siberia, cînd Bakunin se apucă numai
de cît să organizeze forțele revoluționare.
După cum i s’a imputat și de cătră prietenul
său Herzen, după nereușita răscoalei poloneze,
se poate ca Bakunin să fi pus.niai inUltă încre
dere în ce-î cari-1 înconjurau, de cît s’ar fi căzut.
Dar nu s’a spus acelaș lucru și despre Mazzifii,
ca și despre o mulțime de alțî revoluționari
sinceri ? Poate că influența magică exercitata
de Bakunin, se datorește tocmai fapțului că
iei credea in om, c'avea convingerea ca marea
cauză la care-1 înrola, va deștepta în rtoul venit
tot ce ar fi fost întrînsul mai bun. Și așa și
Icra. Sub influența lui Bakunin, oamenii dă
deau revoluției tot ce îerau în stare sa ddâ.
Dînsul tăcea apel la calitățile cele mai nobile
ale omului, și dacă unii, pe cari s’a silit să-l
1
�REVISTA IDEE!
158
1
. I
I i
matematic! aplicate
REVISTA IDtEl
inspire, n’au răspuns pe deplin așteptărilor
sale, bună oară ca polftlcianiî fără scrupule,
cari tăceau din socialism un. trafic și cari abun
dau în rîndurile adversarilor suri, aceștia n.țiu
izbutit nici o data sfi-I cucerească încrederea.
Herzen povestește în mod umoristic cu ee
ușurință accepta Bnkunin oamenii și le dă
dea însărcinările cele mai înalte. Cu toate
astea, oamenii pe cari La. SțuP5lț ln, jurul ini
moasei sale alianțe, ca Varlin, Elisee Reclus,
Cafiero, Malatesta, Favelli, James Guil nume,
Schwitzguebel și alții, icrau elementele cele
mal bune pe care rasa latină le produsese pe
vremea ceea. Judecata lui Bakunin^ asupra
oamenilor, Tern din contra, cea, mai czaota.
Cetiti de pildă, ceea ce scrie asupra lui.Netchaiefi; ale cărui calități și defecte știe să le
indice cu o atît de uimitoare precizie. Cine
ar fi în stare să mai adauge ce-ya la studiul
acestui caracter ?
.
,
Influența lui Bakunin asupra oamenilor are
înse o însemnătate cu piuit mal mare. Ceea
ce Ie mai izbitor. Ieste nivelul moral afară din
cale de ridicat al oamenilor cari se grupară
în jurul lui, în Europa occidentală, ca prie
tenii lui de-aproape. leu nu l-am cunoscut pe
Bakunin, personal, dar am cunoscut foarte de
aproape pe mulți din acei cari au lucrat eu
dînsul în Asociațiea internațională a muncito
rilor, pe cari Mârx, Engels și Liebknecht i-au
tratat c’o neîmpăcată ură. Și susțin tot ce
spun, în fața acelora cari aii urît pe acești
oameni cu atîta amar. Isțoriea, fără îndoeala,
va confirma aprecierile inele despre dînșil.
Revoluțiea socială a numărat dintre dînșii o
falangă din cei mal buni partizani.
Despre activitatea lui Bakunin în Asociațiea
internațională a muncitorilor, vorbesc pe
scurt în «Memoriile» mei ei. In timpul cînd
Franța Ic înfrîntă, zdrobită, cînd se masacrează
cele 35.000 de muncitori parizieni, după că
derea Comunei, cînd triumful imperiului ger
man inaugurează o perioadă de reacțiune, care
ține pană în ziua deasta-zi, cînd Marx, cu to
varășii sal, se silesc prin tot soiul de uneltiri
de-a transforma Asociațiea internațională, creată
anume pentru a lupta împotriva capitalis
mului, direct, într’o armă politică parlamen
tară, în mînile acelor lucrători cari aveau să
treacă în tabăra politicianilor de rînd, în vre
mea asta Federațiile federaliste ale Interna
ționalei, inspirate de Bakunin, devin unică
fortăreață încă-n picioare în contra întregeî
reacțji europene.
. Lui Bakunin și, prietenilor lui, datorim, în
cea mai mare parte, faptul că spiritul revolu
ționar, insuflat cu atîta îmbielșugare de elitră
internațională în masele de lucrători, s’a păs
trat în țările, latine, și într’ășa măsură, în cît a
puțiit să împiedice curentul retrograd, început
în clasele de mijloc, ocjînioarfi radicale, de a
tîrî și muncitorii cu sine.
Din acești muncitori, părăsiți de așa zișii
«revoluționari radicali», se, formează îii urmă
acea uriașă putere, care-Tea în mină lupta
pentru libertate în Europa, și care se dezvoltă,
treptat, pănă la acel anarhism comunist, cu
idealul său de egalitate politică, și cu negarea
cutezătoare a exploatare! omului și de cătră
capital și de stat.
P. KhoppTKiN.
Galați.
Din Englezește, de Egîpteanu.
PUTEREA OBICEIULUI
, Icra țn Arab.ia un obiceiu grozav, pLrc(i
Sciția, și care, prinzînd rădăcini în India$
trecerea .ee o aveau brahmanii, amenipța'
întindă în tot' Orientul. Cîiid \ mul’.da' uh: jJța,!5e
însurat, dacă soțiea hn cea- mai aleasă vop- l
fie șfînță, îea se ardea.în puîMic ,r.’e corpn]
batuluî său. Aceasta' îera o sărbătoare solo
care se numea rugul. 7.W!Z;z.î747. Tribul, care'a?*'
arse cele mal multe femei, Ierți cel mat bine 'l'1
zut. .Murind un arab din tribul Setoc, sot-’
șa, numită Almona, care îera foarte evlavioa'T
anunță ziua și ceasul, cînd avea să1 se- arill
în llăcărî, în sunetul tobelor și al trâmbițelor fi*
călător, Zadig, arătă lui Setoc cît dd' proti'vnir
ie acest cumplit obiceiu binelui oifienireț, ca
se lase a se arde necontenit atîteă văduve tiner *1
cari ar fi_ putut da, statului cppiî, sai|
puțin, ar fi putut să-și crească copiii ce-aveau, ’
și-l făcu să admită că. trebuea, dacă ș'ar fi pu,
tut, să se desființeze-asemenea obiceiu■ barbar
Dar Setoc zise : „Ie mat mult de o mie de ani
de cînd femeile au dreptul să se ardă. Cine ar
îndrăzni din noi să schimbe 'o' lege pe care a
consfințit-o timpul ? Ie oare ce-ya la' care să se
închine cine-rva mai mult, de .cît la ,uu abțiz ,in.
vechit ? Rațiunea ie mult mai .veche, răspunse
Zadig. Vorbește cu șefii de triburi, îqar ieu mă
duc să găsesc pe tînăra văduvă.
Zadig se. prezintă la văduvă, și, după- ce se j
puse bine • pe lingă dînsa, lăudindu-i frumuseța,
după'ce-î spuse cît ar fi de păcătkle a'se pîerdc
în flăcări atîta farmec, ii mai adaiise' laude și ■
pentru statorniciea, pentru curajul firi. ,Ai iubit, ț
așa dar, strașnic, pe bărbatul D-tald1*, îl zise .iei.
„leu, ele loc, răspunse araba. îera ,.un brutal,
un gelos,, un nesuferit. Dar șjnt foarte;, hotărită
să mă. arunc pe rugu-i.“,Pe semne că trebuieisă
fie, zise Zadig, o foarte.'mare plăcere să fii arsă
de vie“. „ Vai, asta face să ți se cutremure toată
ființa, zise femeea. Dar trebuie să treci prin'asta.
Sînt evlavioasă, mi-as' pierde cinstea,' Și toată lu
mea și-ar bate jod de mine, de nir mâș ar^C'
Zadig, făcîhd-o' să admită că se. arde’,'peuțru alțifi
și din vanitate,1 îî .vprbi îndelung,, și aș.a leliu în rit
s’o facă să prețueiiscă,' mai mi||t.yi,eațaj și ajuns?'
chiar să-T insufle oare-care bună-voință -pentru
cel ce-î vorbea. „Ce-ai face» îî-zise îelj'în
■
dacă vanitatea asta de a te arde nu te ar st: -.
|
pini ? „Ah, răspunse femeea, i cred că te-aȘ juS71
să mă'ieî de nevkstăw.
’
! ? It
Zadig îera prea pătruns de ideea .Astațțeb.Ț0^
tril a . nu fi răspuns, la dCviLmț:^. "V-yp*,
Dar alergă pe dată, să gășască pe șefii
buri, căror le spuse cele ce se PGtref-ser‘^pPjnJ
vățuindu-i șă facă .o. lege, prin care-sa‘.nu ie
găduit nici unei femei de a se arde, mtnn e(]e.un
se fi 'întreținut,
patrii
lllLLC^LHUL, între
iUUC -|yuu»
n ochi,‘ ' •I ’vreme
ntl‘-5'2
ceasjj-c’un tînăr..'. De-atunci nici1'o fe^ee
mai ;ars în Arabiă. Șl huifiaî’ mulțămita
dig, Jse distruse, într’o zi, un obiceiu ațlLfi 1
'
care dura de'veacuri.'
Din VoLWR^ 'de Aron
mai fragedă copilărie a sa, Euclide
nin cea ■j o vie înclinare cătră științele exacte,
îera, se scula noaptea să facă înmulextragă rădăcini cubice. Părinții săi,
Mic
firi?* fț ziceau:
L- Avem să facemv din Euclide un savant.
$i într’adev;;?...d*iuJă
^ ce făcu excelente studii în
irașul său natal, Euclide întră în
coleȘ|llpdjjtecbnică. Aici ieși cel întăi. Școala de
S,()se]e îl primi cu brațele deschise, iear
P° • ce\lete cu patima. Și aici ieși tot întăi.
îel * vocație. Inibîcsit de x, burduf de logaritmi
^'T'rosinns, Euclide transpira numai calcul di?' 0 !. | si ecuațiile iî ieșeau prin toți porii. leia
|cr<jn ant'pentru a fi inginer,.și, și fu. Un decret
fnunii Inginer de poduri și șâsele, și fu însăr• t cu supravegherea podurilor și șoselelor dinXn departament oare-care.
Știu c’am să-mi pun raatematicile în aplî. ,e de-acum, gindi Euclide, freeîndu-șî mînile.
^Ce ilnrie își făcea bietul Euclide Durând... După
cîtc-va zile de la intrarea sa în serviciu, fu aviz3t de cătră unul din cantonierii săi, că șoseaua
națională No. 14-529, prezenta o lacună la kilo
metrul 548. In ardoarea zelului său, Euclide nu
voi să lese nici unuea din subalternii săi grija de
a îndrepta stricăciunea. Și alergă singur, ca o să
geată, la kilometrul 548... Cantonierul îl aștepta,
nu departe de o grămadă de pietriș, aratîndu-T
lacuna. Pe șosea îera o mică depresiune de te
ren, în care stagna apa de ploae- Euclide se
a^eză pe grămada de pietriș și chibzui îndelung.
— Bine, zise îel în sfîrșit. Mă duc să studiez
diestiea.
Dînsul se întoarse cu grăbire acasă și s.e adînci
inbiblioteca cc-avea. Foiletă și răsfoiletă o mulțime
de tratate de algebră, dar în zadar, nici unul
nu î putu da soluțiea problemei. Euclide petrecu
noaptea bătîndu-și capul pănă nu mai putu. In
zor( de ziuă, lumina triumfului îi seîntee pe di
naintea ochilor.
— Eureka, „am găsit“, zise îel în grecește.
Dînsul plecă la Kilometrul 548, șe așeză pe
grămada de pietriș și cuvîntă așa :
~ Ascultă, cantonier. Vezi grămada asta de
pietre ?
—a, D-le Inginer.
. ,
Euclide îșî scoase . carnetul din buzunar, re7-ovă cîte-va ecuații, ca să nu-și uite obiceiul,
aP0Î urmă:
- 7^ I*1 grămada asta sînt pietre mari și mici.
Cele
-T c~Cad‘s prea mari, ai să Ie spargi cu cioca-1 ai în mină.
p > D-le Inginer.
sPargî e ' Car* nu s*nt at*ta de niarî, n’ai să le
-» —.nmnor
I"gi"er-
t
159
Pc-ste cîte-va zile Euclide se duse iear pe la
kilometrul 548, Groapa dispăruse. Trăsurile tre
cuseră, pietrișul se sfărîmase și pămîntul șoselei,
acum asemănat, nu mai prezenta nici o depre
siune. Euclide se uită îndelung la operă la care
prezidase, și murmură, dînd din cap deziluzionat :
— N’aș fi crezut nici o dată că trebuie să-ți înțeși capul cu matematici superioare, ca să dobîndești asemenea rezultat.
Și, rob al datoriei, se apucă, în liniștea cabi
netului. să elaboreze un raport, cu planuri, tăeturi și profil, asupra dispariției groapei...
După M. Thivars, de Const. I. Cioranu.
CUPRINSUL COLECȚIEI DE LA No. XLI—L
A.ikin si Barbau.lt: Ce-î doi bandiți, p. 96, n. 6.
Albcrl; Icoane din războiu, p. 5, n. 1. Cătră sol
dați! din toate țările, de O. Mirbeau, p. 45, n.
3. înregimentarea tinerimei de Af. Barres, p. 52,
n. 4, Anatemă, de Lues Q-uyot^ p. 111, n. 7,
Caritate, de A. Charles, p. 116, n. 8. Despre li
bertate, de E. Renault, p. 156, n. 10.
Altaroche: Un interogatoriu, p. 72, n. 5.
H. C. Anderstn: Hainele cele nouă ale împăratului,
p. 10, n. 1. Băcanul, poetul și spiridușul, p. 25,
n. 2. Umbra, p. 41, n. 3.
Leonida Andreief: Războiul în Mandciuria, pagina
139, n. 9.
Angela ; Arta de a trăi, de Dr. loulouse p, 146, n. 10.
Anonimov: întemnițați! din Sluselburg, p. 138, n. 9,
Z. H. B.; De la D-zeu cătră oameni, p. 151, n. ,10.
Lucreția Bălanescu: Cel doi cîni, de Th. Dar, p.
137, n. 9. O scrisoare, p. 155, n. 10.
M. Barres: înregimentarea tineri nei, p. 52, n. 4.
Barbu: Arta din punctul de vedere sociologic, de
M. Guyau, p. 126, n. 8.
F. A. Barnard; Complexitatea în dragoste, pagină
108, n. 7.
H. Bauer: Despre spiritism, p. 35, n. 3.
Van Bever : Influența literilor asupra spiritului unei
nații, p. 135, n. 9.
E. Bronsten: Turma patriotică, de A. Libertad, p.
151» n. 10.
Dr L. Buchner: Libera cugetare și chestica so
cială, p. 26, n, 2,
A. Charles: Caritate, p. 116, n. 8.
A. Chouippe: Omul și societatea, p. 74, h. 5.
Const. 1. Cioranu: Matematici aplicate, de M. Ihivars, p. 1 59, ri, 10.
Ernst de Claar :Sîngele roș și albastru, p. 154, n. 10.
G. Clenienceau: Armata de rezervă, p. 28, n. 2.
Walter Crane : Socialismul și artiștii, p. 7°» n; 5V. Curcubeu: împărtășire, p. 132, n. 9.
Thomas T)ay : Cei doi cînl, p. 137, n. 9.
Edmond Demolins : Educațiea prin pildă, p. 6b, n. 5.
Eufrosina Dimitriu: Paradisul copiilor, de N.
Han>thorney p. 121, n. 8.
G. Eekhotid : O lecție bună, p. 13, n. i.
asta ai sa arunci
tise “.ionir nam îndrăznit să lucrez Iară ordin.
Express: Cîte-va
p. 72,
n« 5*
Cl>e-v. trepte,
m.K, P7"...
S;
_
Nath
.......-"Pinkelstein: Scrisoare din America, p. 93, n. 6.
�16b
REVISTA IDEE1
Renta Francii : Un congres de filantropi, p. 153,0.10. J. Novicow: Bilanțul burgheziei, p. 34j n
criziea caritățeT, p. 75,- n. 5. Zăpaecnî 3* *po.
I. Friedmârii Răzbbiul, versuri, p. ii, n- 11
surditatea instrucției oficiale, p. 104, n ?l <
Goldenberg: Sîngele ro| și albastru, dc Einst
Hugh. O. Pentecost: Anarhiștii, p. ioi,’n ’/•
de Claar, p.. 154, n. io.
' .
M. Guyau : Rizicul metafizic în acțiune, p 18, n. M. Pierrot : Rolul partidelor politice din Re
gina 149, n. ro.
' Pa.
iz. Arta dih punctul de vedere sociologic, p.
’Rabelais : Teoriea Anarhiei, p. 46, n. 3,
126, n. 8,
H. Rainaldj': Singuratecii, p. 62, n. 4.‘
Yves Guybt: Anatemă, p. ni, n. 7.
N. 'H.awthorne: Cana blagoslovită, p. 89, n. 6. Elie Redus: Căsătoriea și religică la Eschimos!
Darul de a preface totul în aur, p. 105, n. 7.
125, n. 8.
*’>P.
J. Reibrach : In gîrlă, p. 9 ț, n. 6.
Paradisul copiilor, p. 121, n. 8.
T. Hood: Cîntecul muncitorului englez, p. 98, n. 7. J. Revel: Fă ce crezi, p. 77, n. 5.
N. A. Ibnescu: Războiul, de JulesSoury, p. 139,0.9. E. Renault: Despre libertate, p. 156,0. 10.
Victor Ribelle : Știința și religică, p. 133 *n<
înting: Daniea Maurului, p. 57, n. 4.
J Izoulet: Ideea metamorfozei universale, p. 11 n. 1. Ad. H. Rosler: Anarhiștii, dc Hugh. O. Pen'tea
R. Jassenovski: Al doilea congres țărănesc Rus,
p. 101, n. 7.
s<
Paul de Rousier: Foloase negative, p. S4) n g
p. 140, n. 9.
P. T&qpotkin: Elisee Redus, p. 85, n. 6. Acțiunea Aron Schvarlț: Puterea obiceiului, de pbllaire
directă și greva generală în Rusia, p. 142, n.
I:
p. 158, n. 10.
9. Bakunin, p. 156, o. 10.
Shelley: Clntec cătră oamenii Engliterei, p,
2
Emma Lațareanu: Cana blagoslovită, de N. Haw- D-ra Sidarovsky: Cîrmuire și patriotism, de To/sioi'
I
thorne, p. 89, n. 6. Revoluție și contra revoluție,
Pa8- 5, n. 1.
din Risveglio, p, 118, n. 8. Războiul în Mand- D. Singurelu: O școală libertarâ, p. 48, n. 3,
ciuria, de Lconida Andreief, p. 139, n. 9.
Sorina : Prefața la „Amintiri din Casa Morțiloru
Legendarul: Bobul de grîu, p. 73, n. 5.
de V-te E. M. de Vogue, p. 21, n. 2. Influența
O. Leonard: „Compromis", p. 10, n. 1.
literilor asupra spiritului unei nații, după
Lequinio : Despre războiu, p. 47, n. 3.
Bever, p. 135, n. 9.
Ch. Lețourneau: Origina salariatului, p. 7, n. 1.
Jules Soury: Războiul, p. 139, n. 9.
Levensol: Comunicare, p. 88, n. 6.
H. Spencer : Negarea proprîetăței pămîntului, pag,
A, Libertad: Turma patriotică, p. 151, n. io.
54j n. 4.
James Loebner: Un proces, din Jargon, p. 46, n.
Un Student : Progresul și muncitorii, p. 19, n, î,
3. Din Ș t Louis, p. 63, n. 4.
W. Tlcherkessoff: Revoluțiea în Rusia, p. 68, n. 5. ,1
L. ilLanouvrier : Morală, educație, drept și politica,
Gh. C. Teodorof: Vești din Rusia, după Les Temps
p. 70, n, 5.
Nouveaux, p. 114, n. 8. Primul congres al ță
A. Manteau : Alt răspuns p. 150, no. 10.
ranilor Ruși, din Le Temps, p. 144, n. 9.
Saverid Merlino: Elisee Redus, p. 119, n. 8.
Gh. A. Teodorii -. Din mijlocul valurilor, p. 82, d,
L. MetchnicoJJ: Progresul, p. 80, n. 5.
6. Greșeli costisitoare, p. 99, n. 7. Elisee Reclus,
O. Mirbeau: Cătră soldațil din toate țările, p-45,n, 3.
de Saverio Merlino, p. 119, n, 8. Despre biblio
Morelly: Urmările dezastroase ale împărțire! fon
teca noastră, p, 144, n. 9.
dului comun, p. 31, n. 2.
M. Thivars : Matematici aplicate, p. 159,0. 10.
Ș. Most: Intre un elev și un profesor, p. 8, n. i. L. Tolstoî: Cîrmuire și patriotism, p. 5, n, 1.
Scrisoare din New-York, p. 63, n. 4.
D-r Toulouse : Arta dc a trăi, p. 146, n. 10.
P. Mușoiu: O încordare nouă, p, 1, și Semne bune,
nLes Temps Nouveaux11: Revoluțiea în Rusia, pag.
p. 16, n. 1. Reformism și revoluționarism, p. 17,
2, n. i.
și înțelegere cu prietenii noștri, p, 32, n. 2. In
tegralitate, p. 33, n. 3. Metoda mixtă-Com- A.Naisman: Un gînd, p. 133, n. 9.
proprietatef
plexitate, p. 49, n. 4, Pentru mulți, p, 65, n, 5. Gh. Varlam-Ghițescu: Marea sau mica
P- 37» n- 3. *
.
Susținere revoluționară, p. 8r, n. 6. Despărțirea
Viviana : Darul de a preface totul in aur, de Nbisericel de stat, p. 97, n. 7. Un nou partid po
Hâwthorne, p. 105, n. 7.
_
pular, p. 113, și Cătră cel setoșl de mișcare, p,
V-te E. M. de Vogue: Prefață la „Amintiri din Ca
120, n. 8. O normă de purtare, p. 129, n. 9.
Morților",
de
Dostoievsky,
p.
21,
n.
2.
Cinci ani, p. 145, și O scrisoare, p. 155, n. 10,
Volney : Esența omului, p. 39, n. 3.
.
Note la diferite articole: pag. 2, 10, 13, 21,
Voltaire: Fată „de plăcere" p. 6, n. 1.
c
29, 63, 68, 82, 87, 93, 99, 101, 114, 132, 133,
p. 134, n. 9. Puterea obiceiului, p.> n- *
136, 139, 143, 150, 155.
Bibliografie: pag. 6, 11, 32, 39, 82, j
I. Neagu : Din Rusia, p. 29, n. 2. Despre războiu,
iWț, 128, 148, 152.
a?i
de Lequinio, p. 47, n. 3. Procesul lui Kalaief,
Contribuiri voluntare—Abonați ach tați. f p, 50, și Din Englitera, p. 64, n. 4. Revoluțiea
8,56,88,144,152.
I52.
In Rusia, de W. Tcherkesoff, p. 68, n. 5. Elisee
Note la abonați: pag. 1, 56, 80, 88, 44
Reclus, de P. Kropotkin, p. 85, n. 6. Complexi
Ofertă de servicii: pag. 136.
n [0,
tatea în dragoste, de F. A. Barnard, p. 108, n.
O nouă expoziție de pictură : pa8« 15
7. Răspuns, p. 136, și Acțiunea directă și greva
generală în Rusia, de P, Kropotkin, p. 142, n.
9. O scrisoare, p. 155, n. ro.
I
di
tf
rt
Ir
si
T
f
I
i
1
s
i
�
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1905)
Subject
The topic of the resource
Revista Ideei, anul V
editor Panait Mușoiu
Description
An account of the resource
nr. XLI - L
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Panait Mușoiu
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
martie - decembrie 1905
Format
The file format, physical medium, or dimensions of the resource
scanare OCR
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
revistă
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
1905
București
1905
anarhism
București
Charles Letourneau
Elie Reclus
Élisée Reclus (1830-1905)
Emma Lăzăreanu
Gh. A. Teodoru
Gheorghe Varlam-Ghițescu
Iuliu Neagu-Negulescu
J. Novicow
James Loebner
Jean Marie Guyau
Leonid Andreev
Lev Tolstoi
Lucreția Bălănescu
Mihail Bakunin
Nath. Finkelstein
O. Leonard
Octave Mirbeau
Panait Mușoiu
Piotr Kropotkin
Revista Ideei
S. Most
-
https://anarhiva.com/files/original/3d7c523a8a899fbb3d5af46a6363009e.pdf
a199bfeed68087f10d059dcc15ba30fe
PDF Text
Text
REVISTA IDEEI
i9Q6.
N°« BL
1.
București, Strada Epurilor, 10.
nitoare sau nu, marinarii lui Potemkîn s’au pre
dat guvernului Romîn, care i-a luat sub aripele
salo și i-a sustras do la represaliile guvernul];!
să încep anul acesta, nou al Revistei, Rus.. leatîi unde naivitatea apare. Ca și cum
'răormlntînd o chestie care n’a fost înmormîn- guvernului rus nu i-ar fi venit mal bine prac
| ^Jbino
care Pururea a întețit neînțelege- tica asta, să-și lee vasul, nesmintit, înapoi, să
■ 1 si luptfl (?ea maî cruTa între taberilo rovo- nu se mal frnpovbrozo cu nimicirea unor unelte,
i [yĂ^ro: chestiea anarhismului și socialismului nu de teama sau de rușinea mizerabilei Europe
i W1 BOCiul-deniocratismului, cu tacticele lor res- guvernamentale, care nu găsește nici un cuvint
j ^ctive... După lămuririle date de mine, în diferite .do blam pentru masacrele țariste, ci pur șl
Suri,"după luarea la răfueală a diferite desfă- simplu din calculul să nu mal dee loc la și mal
! ^rărl sectare, s’ar fi crezut ca chestiea aceasta mari dezastre, să se mal poată chiar de aceste
| L va mal fi ridicată, cel puțin nu va mal fi ri unelte servi... Ca și cum guvernul romin, n’ar
dicată ca un motiv de disenziune, do vrajbă. Dar fi izolat și urmărit do-aproape, prin circulari,
leată că unit veniț.l mal tîrziu în mișcare, cari mai mult sau mal puțin confidențiale, pe toți
i cu ajuns lă rangul do teoretici, și do teoretici marinarii predațl, nu i-ar fi aruncat în brațele
; de sumă, dar cari nu găsesc cu cale să se ini- unor exploatatori nemiloși, și de aici In brațele
! țieze deplin în întreaga literatură socialistă ce unor incalificabili spioni, cari să-I ducă, unul
j s’ii produs și la noi, și care a putut să albă o cîto unul, tot în ghiarole guvernului rus, fie ca
j notă originală, lentă că aruncă vorbe neeumpă- acesta Să-I amnistieze, in parte, ca să-l servească
! nite, ușoare, fără să-și dee samă că întăresc prin cu și mal mare zel... Că lucrurile s’au. petrecut
I lele o prejudecată nefastă, caro numai .favora așa, nimic de obiectat, dați oamenii, date Îm
bilii nu poate fi mișcărel generale. Cată să pre prejurările, date pregătirile sau maî bine lipsa
cizez. Cu prilejul unui răspuns, po care-1 dă co de pregătiri, date toate. Dar nu cîntați infringelul coi-a luat la cercetare purtarea, in chostioa rea voci guvernului Rus, nu cîntațl mărinimiea
prodăreî vasului Potemkin, D-rul Racovski vor- guvernului Romîn, care, în calitate de guvern,
I tește de tactica partidului social-democrat, cu n'avea nimic mal bun de făcut,... de cit să se pue
tfevilrat revoluționara, și de tactica, revolu- in opunere cu col rus, do dragul legilor salo,
I Jionară numai cu numele, propoveduită de a- cari ocrotesc pe criminalii politiei streini, ca și
I imrhiștl, de acești dizgrațiați anarhiști... Ar fi cînd i-ar fi fost greu să prefacă pe acești crimi
i putut, foarte bine, nu numai simpaticul, dar încă nali politici în criminali ordinari...
In loc de ase prezenta inse lucrurile închipui
șl, sincer, doctul mleu prieten Racovski, să se
mărginească a pune .intr’o lumină mal vie mo- acesta, chip caro ar fi aruncat asupra evenimen
telor
o lumină măi vie, o lumină'nelipsită, de
- tivelo sau rațiunile ncțiunol salo, cum le-a și
pus, și să opuo orî-ee argument ar fi vrut, per învățăminte, netăgăduit, caro ar fi scos la iveală
sonal, argumentelor colul ce i-a interpretat pur • un concurs nenorocit do împrejurări și mai la urmă
urea, pentru că și iera de opus, și ar fi fost- o perfidie, so ajunge la tactica individualistă aaq.i'vUuS Dar dinsul a voit să .lovească mal sus, narhiștilor și la tactica de clasă social-demoerată,
fiw • >-as.e^ ^e.'°
de clasă și do o tac- scoțindu-sc că una ar fi revoluționară numai cu
. numele, lear alta cu adevărat revoluționară... Tac
cari n
ca do co-va ireductibil, din
social- democrată, pentru-că socialistă simplă
intfirvh i
a^es- ^I‘ se va da voo, atuncea, să tica
onr* Q aiscRtîc, să cat a șterge un echivoc, nu putea fi... înainte do a ajunge inso la tactică,
ca co-va ireductibil sau ca ce-va special, să ve
timp
P^minară, ce se repetă din dem daca doctrina, din caro o tactică purcede,
chiarîea într’insa co-va ireductibil sau ce-va
paz‘uJuî Pptomkin, nu vreu să insist arc
special. Pot să existe ori și cîte concepții sau
contriLf i&*Ca ma/inării unul vas răsculat, rus. ori și cîte clasificațiI s’ar vrea, pentru-că, mal
ori.Co |
Roprojurărl, mal pro sus de cit do cu sama la teoretici, boala de clasificare nu ie
miuostf n r a J°r’ s au predat autorităților ro- un lucru rar, pentru mine o doctrină nu aro ni
’ ^îantni U
^rnt> n’ar fi- nimic do zis, pentru- mic ireductibil sau special în îea, îea fiind plăzI We LCost.a Ic condiționat, negreșit, de niște
ItEVISTA IDEEI
. S DntSmiQăr*’
făcut, mal la urmă, ceea
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
W W-0 v- -aU’- m?* fi’ne» Ceea C0 S’a ^cui’
nțnm’irul <le f.ațft revista noastră întrînd în al Vl-len
^‘irui, Unr]irii1’
0 imputare de adus ni- nu,Curugăm
pe toți abonațil noștri cei buni de plută, sk-si
^re, jest 6 menirii o so complică și cor o een- iimfitiscil ab>>i)Uinentelo din capijl locului chiar.
-?1° ur>de o? nenorocită nevoo sau . Abonamentele, atit acele din Capitală cîc
cele din
n
Sl So
î’j măre diplomație. streiriătate rî tară, so trimet prin mandat, pe adresa-:
D-lul P. Mușoitt, 10, Strada Epurilor — București.
D-rulul Racov^i, precumpă-
TACTICĂ Șl DOCTRINĂ
�2
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEE!
muirea, în lini! mal amănunțite sau in linii mai susținea, nu văd nimica alta să ft f03t
largi, a unor fenomene vădite, cari și au ființă, tință do oliminat, ș’, negreșit, cu fo]Os Cu pQ.
Mal mirați-vă, acuma, dacă, lăslnd'fiî|
pe cari le și putem verifica de fapt. Doctrina
socială, anarhistă sau socialistă, sau social-de- claselor suprapuse de-o parte, șilinu prin
moerțită, negreșit că nu social-arîstocrata, sau acestea cată să-și asigureze cit mai dur\h-iC:‘ri
ș, ,
cum s’ar mal ehlema, nu Io de cit schițarea unei mal pe mult domniea, pe terenul po car
înlănțuiri, netăgăduite, de fapte, al cărei rezultat silințl in cari, orl-clt du poleite ar fi n- .’
ce
le
asista,
ajuta,
mal
mirați-vă
dacă
nu
:
Ie închegarea unei societăți, în care termenul so
cial, după înțelegerea noastră, capătă estinderea mal puternic cuvint, să susțin o doctrină s0 ’ P
cea mal largă. Nuanțe de înțelegerea acestei doc universală, po care toți asupriți! vreniel si ?
trine, pot fi. Dar de cîte or! ar fi vorba de o elementele mișcate de un curent de progri a*e '
specificare mal strictă, sau do o reducere, sau o poată dezbato orl-cit, dar să nu o poatl nS ®
de-o eliminaro.de atîtoaorf avem criteriul obiec Mal mirați-vă, ieară-șl, daca nu am col
tiv, eu care putem încerca o verificare de fapt. ternic cuvint, ca să susțin o bictică-univerl®
Anarhism, ca să leu nuanța cea mal odioasă, la felia, pe caro și grupele și inșii, orl-clt ar
în de obște cea mal pe dos înțeleasă, de ce n’ar plica-o, in parte, de diferit, s’o poată totu-8f
fi traducerea printr’un termen convențional, pe proba ori și cind. Exclusivismul cel mal Sj ■
care poate Fam preferi, traducerea unei stări tot n’ar exclude fundamental nimic, afară do
obiective de Jucrurî, pe care n?o scoatem numai dacă nu s’ar avea a se exclude pe sine, curat
din mintea noastră, presupunînd ca asta ar oglindi Cum să întitulăm inse o doctrină și-o tactic ?
viziuni, ci traducerea unei stări, a unei star! asta, ca să înlăturăm ori-ce neînțelegere dint?
reale, pe care o urmărim în dezvoltare treptată, noi și să ne apropiem și prin vorbe ? Negreșit1
titulatura lipsește... Nu vreu să fac nici o jro'
dezvoltare ce nu se poate tăgădui.
Dar, dacă o doctrină nu arc într’însa nimic nie asupra tendințe! voastre, de a nu putea sî
arbitrar, și Ieste scoasă din fapte, obiectiv, tac faceți un pas fără să aveți un cuvint la-ndămluă
tica care purcede dintr’îusa să nu fie obiectivă să-l zvlrliți în obrazul cu!-va,fără o etichetă cujcare
și lea? Prin tactică înțelegem totalul de silințl să vă împăunați, care să vă fie lipită pe frunte
conștiente, prin cari credem că putom ajuta Dacă nu a-ți avea o marcă înfierată pe coapsă,
mersul evenimentelor, atlt spre folosința noastră nu s’ar ști poate din ce turmă sîntețl. Se cu
vremelnică, cît și, cum am zice, finală. Dacă noaște cum-că, mal mult de cît ori-ce, formalis
tactica poate fi diferită, în acord cu doctrina, să mul a fost acela care v’a preocupat, totdeauna,
fie oare într’însa ce-va arbitrar, și să se poată mult mal mult... Dacă voițl, un cuvint, puteți
elimina ? Tot atîta ca și o constatare de fapt... să-l aveți, negreșit: aveți cuvîntul do- determi
Bine, dar avem o tactică individualistă și-o tac nism, simplu, sau do determinism social, cu caro [
x
...
vă puteți familiariza foarte lesne, pe caro l pu- :
tică de clasă... Putem avea : precum
avem cavalerl și pedeștri, un corp de luptători în des-, tețl modula cum voițl și lipi la toate subtitlui.
i.
-----------------rile
voastre, pe cari le puteți foarte bine păstra.
---------------------fășurare sau concentrați la un loc, precum avem
o artilerie grea și atîtea dispozitive, pe un cîmp Iei reprezintă, atit ca tactică, pre cit și ea doc-' j
_'.l de
.‘.3 trină, toată obiectivitatea care există in fapte, p
de atac... O tactică individualistă și-o tactică
toate
clasă, dacă voițl, există, cu ț-x- că
-* tactica de
J- și nu se poate, cu nici un chip, riguros, contesta, .Iț
- ’ decizivă. pe asta, Dar, înainte de a vă reconciliea prin euvîutal
clasă, dacă voițl s’o credeți mai
reconciliarea cea mare strictă cată să fie
nule compusă de cît din unitățile celeilalte, nu iacesta,
——,--------numai concentrate, ci chiar luate în parte. 0 tactică în afirmarea strictă aceea ce puteți singuri disdeclasă,fără silințl individuale, nicin’areînțeles... cerne, verifica, ’în
--------practica
-necesară,
—«mn
caro în
ic nmpro I
Dar ce asemănăm noi armata cu luptele sociale? prie situației voastre. Avînd adînca convingere,
manifesta,
prin astaj
O asemănăm, pentru-că ne dă o idee, cum-că cum-că,, pe
t. lingă ca
... vă
... veți
.
.
«r Ifacultățile
1,, 1 X.X 4.Î 1 —
----- X
i s »1
M X .<« ra«ț focipa*
și în luptele sociale Ieste nevoe de-o strategie, tocmai
voastre,
veți
determina
i-ntimpla...
o strategie obiectivă chiar are ioc. Și dacă totul acele fapte istorice, ce sint a
P. Mușoiu.
nule numai o manifestare faetice'și se utilizază
toate elementele, după dispozițiea și după situațiea lor, și dacă totul se desfășoară, nu cu un
i
JURISPRUDENȚĂ
.
liber arbitru ce n’are loc, ci cu deliberare, cu
I
•
fii
rost, nu le nimica contradictoriu la mijloc și
Ce îe aceea oare contravenție, cu care
totul ne duce cătră izbînda cătră care țintim... tot împuează urechile? Săvîrșii împrud®n’nmă, '
'
Pilde de asemenea strategie am avut în trecut, a'deschide o carte de drept, ca să-nu dau .
I
nu de o strategie organizată de vre o minte su Ceea-ce am cetit într’însa m’a împacaț
1
perioară sau de vre-un cap, ci desfășurată fi dicina. Credeam că asta ținea recorut *
rește, prin forța împrejurărilor, cari au iimpus larilor descurajatoare pentru omenire..
ca lucrurile să se petreacă așa. Și, aș voi să"mi inse ca iea-I aproape întrămătoare, *ttV. tej;
1
se dovedească, ce ar fi trebuit de oliminat din rizmele demoralizatoare ale jurispru
I
Art, I, din Codul Penal, unul din
trecut, din mișcările individuale și colective,
frumoase
specimene
ale
carului
pu,
.
a
pifcii
|
cari ar fi stat în puterea cul-va și cari ar fi schim
boilor: Infracțiunea, căreealegue . r ne- I
bat evoluțiea din mers? Afară de esc!uderea re pedepse polițienești, ieste o contrave .
‘,l' I
ciprocă și do lupta dintre niște elemente, mal depse corecționale, ie un delict..., Pe 1
■
de âeelaș feliu, cari s’ar fi putut mal curînd famante, Ieste o crimă...
l.
.... nu îe cum ați li putut, să vă faceți
\st-feIlV.’ infracțiunea cea care să determine,
idee“leapșa, ci pedeapsa Țeste aceea care
al'ri01 Posteriori, categorica mlracțiunei. Nu
care să dicteze medicului tratamiii
tratamentul, care-T pune în spatele
îientul h/t boala. H aplic două-zeci și patru de
boli’aV? .l închisoare, a săvirșit ast-fehu o concciisnn
oape nlatematic,precum se vede.
tn,ve,‘X»iil din urmă se judecă, in poliție co
la lnnJ- un contravenient, pe baza raportului
recțjcnim nu p| oducca „ici o probă. Aduniu flvaciu'sc întimpinarea, cum-ca ori-eeacuvociit*-1*1 T " « fJe privit ca nevinovat, întru cit
zai tr«I dovada că ar fi vinovat. Și, intr'un frul*Pse rînt oratoric, evocă în ochit magistralilor
supărător al erorel judiciare.
spr . uh elas melancolic, președintele-1 întreLU cu această mărturisire lapidară, scurtă,
r‘‘^n’ică de a ii săpată, eu litere de aur, in
vrt'fp’i orî-cărui tribunal: «Dacă n'am judeca
î Ht cînd am fi siguri de-a nu ne înșela, ar
dCh„i să se suprime justițiea omenească». Și,
tfC m cest a la Pilat din Pont, condamnă, zi
ni«hi-sî negreșit, că dacă nici acuzatul, nici
lentul ’ nici judecătorii nu știau tocmai bine
despre ce Iera vorba, pedeapsa pronunțată o
va fiice cunoscut tuturora.
Această concepție de a cataloga vinile, nu
dutw prejudițiul material sau moral pricinuit
de cel ce le săvîrșește, ci după starea mintală
a celu ce judecă aceste vini, nu putea lipsi de
a ajunge la cele mai nesăbuite rezultate. Să
urniftni* cu cetirea mai departe, și, înțelegeți
dacă puteți: Comentariul juridic al art. 471 și următoarele
din Codul penal, citat mal sus: «Contravenție.a cea mai neînsemnată le pururea un. de
lict criminal, pentru unica rațiune că cade
Snb lovitura leg el penale, chiar in afară de
ovl-ce intenție de a aduce cul-va vătămare.
Invers, exiști fapte, indiscutabil ilicite, cari
reclam > manifest daune, s ivir-șite cu intențiea vădit i și chiar m irturisită de-a v itâma,
cari nu vor fi nici o dată de cit delicte civile,
cind nu le atinge legea penală».
Tălmăcirea acestei harababuri îe următoarea:
Omul cel mal cu desăvîrșite cinstit, care n’a
tfirut nici o dată vre-un neajuns, care nici nu
s’a gindit nici o dată a tace cuî-va vre-un ne^juns, ieste expus, în ori-ce clipă a vieței sale,
ue-a fi tratat ca criminal, tara să știe de ce,
pe cită vreme cel mai recunoscut potlogar^
deprins cu Codul și eu finețele lui, poate să-și
Rigadueaseă ori-ce, cu condițiea de a se stre
cura cu dibăcie prin dedalul celor atîtea mii
mi
de articole de legi, de decrete, de re{«“‘«mente și alte chinezisme, pe cari ori-ce
nio- i ? îe Presupus a le ști, de cari inse
cari i ®ar. n’au, nici cei cari le fac, nici cei
a?^Ca’ n‘c* ce* caîa le-ndura, pe cari le
io«pQea?ft .toata lumea, afară de cei cari se folate o» i îe^e* ea sa ne pue bine, în compliciși-al m lef?ca- în numele Libertate!, al Justiției
CGm?ra}eî’- Cani nu -?tiu cum, dăr i-a?a—
multăiractata în condițiile pe cari acum,’cu mai
Ml
maî Pnțînă bătac de cap, le cunoașexces de viteză,
cari r s£u nu» arc urmări supărătoare, de
8e«pî do° toapte aiievoe să te sustragi. Ca să
Mnzîit»r?- acestea, trebuie niște împrejurări surre” • cu cele1 următoare:
~
3
— Iești acuzat cai mers pe stradă, în ziua
ne paradă, cu maî mult de 50 de kilometri
pe oră,
— Dar, Domnule Președinte, asta Iera mate
rialmente cu neputință, fie și din pricină în
grămădire!...
— Cu neputința sau nu, agenții te-âu văzut,
în două rindurî, intr’un automobil cenușiu.
— Cenușiu..., protestează inculpatul. Auto
mobilul mieu Ie înse roș și galben.
—■ Roș șl galben, mergînd iute, se face ce
nușiu, insinuează ministerul public, mai ini
țiat în arta de a ne face să vedem cal verzi pe
pereți de cît în combinarea culorilor compli
mentare.
Trebui să se prezinte piesa de convingere și
șă se pue in exces de viteză in fața tribuna
lul,^ care se văzu nevoit să achite. O dată, înse,
nu-I obiceiu... «Avînd în vedere, zice hotărîrea,
că clrar iute mergînd, un automobil nu-și
schimbă culoarea»...
leată una din hotăririle cele mai strașnic ar
gumentate, cari nu s’au maî dat de mult, în
materie de automobilism. Nu se întîmplă înse
în totdeauna așa. leată o altă istorie juridică: Se
judecă un biet mecanic, vinovat că ar fi fost
văzut mergînd cu o iuțeală prea mare. Nu pri
cinuise nici un accident, nu tulburase pe ni
meni, înse fusese, pre cît se pare, in exceș de
viteză. Procurorul își începu rechizitorul în
termenii următori : <■.Cer tribunalului sădie as
pru de tot, fiind-că prevenitul a mers cu o astfeliu de iuțeală în toiul nopței, cînd i-anevoe.
de văzut și de ferit trecătorii ?...
— Nu îera noapte, îngîna acuzatul.
— Iera noapte, noapte de tot chiar, ripostă
acuzatorul cu-n ton tăetor, ca și spada legeî.
— Nu, nu de loc, Iera cu totul ziuă.
— Să vedem, să vedem, interveni președin
tele, să vedem ce zice procesul verbal.
Grefierul ceti cu o voce pe nas:
— Ierau trei ceasuri după amiază...
— Trei ceasuri după amiază. Cu-atit mai bine.
Domnilor, cer toată severitatea tribunalului,
pentru faptul că preveni tuia mers cu o aseme
nea iuțală in toiul zilei, adică în vremea cînd
circulațiea fiind foarte activ.!, îe greu de ferit
trecătorii.,..
Poate că vă vine să rîdețî. Nu îe nimic aco lea de ris, pentru-că bietul mecanic iși primi
cele două zeci și patru de ceasuri de închisoare,
pentru-că și-a îngăduit să discute cu justițiea
țărei. Da, de închisoare, la care, se bagă, de o
bucată de vreme, o mulțime de oameni cinstiți,
cari n’au săvîrșit altă crimă de cît aceea că au
întilnit-în cale un agent, mal mare peste con
travenții, cărui nu i-au uns osîea... Și ce-nchisoare. închisoarea tuturor bojogarilor. în care
oamenii de o desăvîrșită onorabilitate au fost
măsurat! antropometrieește. au fost buzunărițî,
dezbrăeațl, duși cu sila la duș. și făcuțî să în
dure investigările cele mai atentatoare la pu
doarea și demnitatea omeneasca... Cea maî inoiensivă ființă nu poate să leasă de acoleadecît
în starea de fiară turbată. Ciudat procedeu, ne
greșit, de a stabili liniștea pe stradă, opunind,
excesuluide viteză, excesul puterei,care samănă
riiînie și fomentează revoltă.
Dr. L. Petlt.
Colecțiea Revistei pe ultimii cinci ani: Ici20
7
�REVISTA 1DEEI
REVISTA IDEE!
cu încetul, comunitatea durerilor și bucurii!
tre. Dar, alături de alipirea aceasta, noy
npa&
o mulțime de patrii, pretutindenea unde
Naționalism... leată unui dîn acele cuvinte a că pretutindenea unde sîntem fericiți, pretutimftetî’1
ror întrebuințare convențională, necugetată, le-a unde domnește dreptatea, frumosul, o muU- en^
îmbrăcat cu-n strat atît de gros de greșeli și min patrii, pentru că avem o mulțime de viet?C^
ciuni în cît ne trebuie o Silință uriașa ca să le contenit reînoite, schimbate, pentru-că noi ’ n,!'
descoperim adevăratul înțeles, logic și simplu... daptăm tuturor mediilor cu putință-' Pretați”?’*'
unde dăm peste bunătate, peste inteligentă ”flenî'
Unul îmi spune : Trebuie să concurez la mărirea,
simplitate, sîntem la noi. Pretutindeni u^,j
Ja îmbogățirea, la strălucirea țârei mele. Pentru propie
de inima noastră inimi frățești, pr\J
asta, trebuie, să caut, prin toate mijloacele, ca țara
deni unde sîntem încunjurațî de tovarăși ■
mea să domineze pe .celelalte, să le rîpească bu
prieteni, no! zicem’ «Sînt în mijlocul alor jS'?®
căți de teritorii, să se mărească, umplîndu-se de
fortăreți și de tunuri. Cu cît voiu 11 mai protivnlc Dacă patriea mea îmi ieste vitregă și mă atr ’
la. tot ce vine de-afară,. oameni și lucruri, cu cit o alta, ce au a face îndelungatele veacuri de^
mă voiu țărmuri mal solid pe bucata mea de pă- torie ?... Văd pretutindeni ființi cari simțesc
mint, cu cît voiu fi mal rebel 1a pătrunderea de mine, cari sînt cu adevărat tot dintr'aceea-șl râs’1
afară, cu cît mă voiu izola mal mult, cu atît țara dintr’o rasă despre care nu se vorbește, de ca*'
mea va fi mai puternică și mal prosperă. Intr’un nu se ține socoteală, din rasa omenească. Int/u"
cuvînt, idealul naționalismului Te de-a împovăra cuvînt, pentru noi, yieața superioară constă in rcR
pe-vecin, ca să propășeș.tl. tu... La aceasta răs cunoașterea din ce în ce maî largă a tuturor p-,.'
pund : Iești într’o mare greșală. Crezi oare cum triilor, la feliu cu-a noastră, în locul izolărel, de-o
că sărăcind pe vecin te vel îmbogăți tu ? Crezi că parte, pe o bucată de pămînt de nepătruns. jjol
trebuie să apeși, ca să fii tare ? Crezi că vel duce , desprețuim orî-ce granițî. Mai mult, pentru noi
o vieață superioară dacă al domina pe un piedes iele nici n'au ființa. Și ce vrăjmășie stiămoșască
tal, ca și soldatul care, ajuns pwe culmea unei for orî-cît de sîngeroasă și de tenace, ar putea sî
tărețe, ar crede că ar domina regiunea din jur mă împiedice oare de a trăi printre așa numiți!
*
fiind-că și-ar așeza tunurile pe lea. Din potrivă, miei vrăjmași ?
L. Bazalgette.
tu nu trăești de cit printr’o largă și constantă pă
trundere de afară. Mărirea vecinului, te va face
mare. Micimea-Î, te va face mic Puterea nu stă,
INDIVIDUL ÎN CONTRA SOCIETĂȚEl
într adevăr, în arma care tae. îea- stă în mina ce
se întinde. Concepțiea ta naționalistă, îe ruginită
Șovinismul, această plagă nefastă, care există la
Omule, mare sau mic, bogat sau sărac, puternic
aproape toate popoarele, nu dăînuește mal cu tă sau slab, învățat sau mojic, cu riscul de a-țî ulmi
rie de cît in capetele remase în urmă pe calea prpstiea și de a-ți spăîmînta lașitatea sau frica, ifi
evoluției. Cel care privește, apriori, pe toți oa declar că tu n’ai nici stăpîn, nici șef, nici vre-un
menii, născuți în afară de granițele țărel sale, ca superior natural, și că persoana ta și bunurile tale
pe niște vrăjmași sau «streinii', care nu î privește nu atîrnă de cît de tine.
cu-n ochiți curat omenesc, acest om se tăgăduește
Corpul tău, orî-cît de slăbănog și de pocit ar
pe sine și se coboară pe treapta animalitățeî. A fi voit să-l facă natura, îe maî inviolabil de cit Panu vedea într’o nație de cît baionetele, cari, la un ladiul Troenilor și de cît arca cea șfirită a Ebreilor.
moment dat, scînteează la soare, însamnă să aî Nici o autoritate, nici o armată, nu poate să atingă
un suflet antropoid, care îșl ascunde rău ipocri- din capul tău, legitim, măcar un fir de păr, ori sa
ziea sentimentală și patriotică. Dacă-mî iubesc că te silească să stal jos, cînd ție-țî place să stal în
minul mleu,' fiind-că toate rădăcinele ființei mele picioare, să tc facă să te întorci la dreapta, cw
primitive sînt alipite de îel, fiind-că de-acolea-mî tie-țî place să plecî la stingă, să te silească să zid
trag origina vieței, nu urmează de loc să nu iu că două și cu două fac cinci, cînd mintea ta nu->
besc șî alte căminurl. Iubesc maî întăî căminurile de părerea asta. Fie c'al fi un pitic, găsit într un
din jur, apoi pe cele de pe mal departe^ șî le iu șanț, crescut în drum, doar cu doi bani în buzunar,
besc, în , cele din urmă, pe toate.
drept ori-ce capital, și vie un uriaș, fiu de re&ț
leata ce trebuie de spus celor vrăjmași, celor și încunjurat de o sută de mii de ostași. aL
războinici. Militarismul, pe care unii ar voi să s’ar areta car vrea sa-ți îee, fără de voeat“’{
hî-I înfățoșeze ca pe unul din factorii cei maî neadoî bani, apără-te și-l suprimă, dacă nu-1 poți
părațl ai civilizației și ca refugiul «onoare!* ome piedica alt-feliti. Vei fi în dreptul tau.
.rpnllJ.
nești, nu ie, la urma urmei, de cît o consecință
Inse ce al? leată-te mai surprins și mai
logică a barbariei relative in care ne zbuciu rător de cît un lup ce-ar fi căzut în groap*
măm. Rolul lui Ie destinat a scădea, pe măsură cît o căprioară care-ar fi fost prinsă-n ațce solidaritatea se va dezvolta și va crește; Con malul, liber și mîndru, nu-i atîta de marmu
cepțiea naționalismului, deci, o repet, Ieste cu totul de robie, cum Ieste omul, rob din tata m
greșită. Pe ruinele acestei concepții, se va nălța de libertate. Ce rău aî fost crescut, saima■ .-icjațC)
,a
o alta, aî cărei adepțl vor zice: Recunoaștem o Tu ai deschis ochii în mijlocul unei lumi a
patrie de origină, și noi. Și nu desprețului de loc și ți-ai închipuit cum-că așa-î făcută ‘)a,T rantie>
acea legătură sacră, care unește pe om de pă- ' aretat un bărbat venerabil, îmbrăcat in
neii^’
mînt, chiar de pămmtul- care-a constituit,' încetul și ți s’a spus .că iei iera însărcinat a gm
VIEAȚA MUNCITORULUI
NAȚIONALISM
!
|
A. J
; )
5
‘
>
Îegru, și ț‘> s’a zis : în cea dintâi vel găsi
. |egate 10 e trebuie să crezi, și-ntFa doua, in cea
' tot ceea'Cple nvrîs.tate, tot ceea-ce trebuie să facî...
• clI rualS’10 . aciucîndu-se tatălui tău un sfert de
aî V&de roșă sau albastră, și-ai auzit pe tatăl
1
J țilrtie ver ' îeJa bogat nici de cum, zicînd, cu o
| iâu- care-â: „Trebuie de dus atîția • franci perjacă voim să nu ne îee lucrurile din
1 $dit&
cep*«rUSi tu ți-a1 închipuit că perceptorul ar fi fost
cilS* ' -reat de natură să îee banii sau lucrurile
u° Oin lor din casă... Tu âî văzut pe frate-tăc maî
•^^“ntoreîndu-se de la primărie cu panglică la
inare-11 A băut o zi-ntreagă, după aceea a plîns
&Zile în fir, rictnd cîi aparținea de ■ acum reVi-a luat apoi o legăturică, în vîrful unui băț, și
gC o at cu camarazii, cîntînd, S’a aliat, după asta,
! 3^e^/nu avea să se maî întoarcă în sat, fiind
£ în serviciul regeluî. Ce-aî cugetat tu despre
\ m0Tâ > Cum-că, fără-ndoeală, îera un om cu totul
făcut de cît ceilalți, a cărui stofă prețuea
3 i mult-" Cînd aî mers întăî și-ntăî la școală, aî
f't bătut. Aî dat și tu cîte-va lovituri înapoi, dar,
sosind dascălul, îel te-a bătut .și mai tare, ca să
te-QvețO, că-n lumea asta artificială nu ți-î îngăduit
nîCI o dată să-țî facî dreptate singur. . Cînd nașufi'j ți-a dat întâi și-ntăî cîțî-va pitacî, maîcă-ta ți
I i-a luat. Și leată cum aî făcut cunoștință cu pro
prietatea... Cînd aî pus piciorul întăî și-ntăî în tren,
aî încăput în minele unui rftimăr de domul cui șapcă
cu trese, cari te-au împins, te-au tras, cari-au zbierat
latine, te-au apostrolat, te-au mustrat; „Pe colea...
Nu se întră acolo... înainte... înapoi... Mai iute...
Maî încetu... Așa aî făcut cunoștință cu administrajieu, acest mecanism eminamente național, care ne
face o mulțime de mici servicii în schimbul banilor
noștri și iibertățeî noastre.
Uită totul ce-aî învățat, și ascultă-mă, cu băgare
de samă, cîte-va clipe. leu nu-țî dau o poruncă,
pentru-că nimeni în lume nu areție a-țî da poruncă.
Tu nu iești dator să mă crezi, cu toate că îeu mă
I ' adresez ție în toată sinceritatea inimei mele. Ad' inite-mt cele ce-țî spun, dacă îți întră în cap, cum
i întră sabiea într’o teacă. Respinge-le, fără de șo
văire, dacă nu-țî vin la socoteală, nu te împaci cu
i 'de. Tu nu datoreștî crezămînt de cît adevărului,
learjudecătorul adevărului iești tu singur.
^^ucațiea ce ți s’a dat ie acea a copăceilor pi
ti Pernicițî, cari vegetează cu chiu caval la umbra
nnei uriașe păduri. Marii stejari s’apleacă, une-ori,
Pana la iei, și le zic : „Fericiți copăcei, noi vă apă■ tÎîV r soare ?*■ vă ocrotim de furtună. De mult
! • DiimT 0St rup^ sau UogrorițT fără noiu. ...»Dar, răs’ li a ^C0P^ccii, și noi sîntem doară stejari. Dacă n’ar
am r&Sat Uml?ra voastră asupra capetelor noastre,
șiSo2JiUnSAestul de puternic! și noi, să înfruntăm
i care .
furtu«a-‘...Du-te și vezi o pădure, din
'■ ’nicî S a ■ a*- c°paciî cei mari : vei observa că cei
’ au ajuns, la rindul lor, mari.
Ei». About.
II
Ce rămine, oare, după, toată strădaniea, pen
tru muncitor? Pentru muncitor? Nimic, și
atît. Așta-1 puțin... Nici o liniște, nici o glo
rie, nici o răsplată pentru lei. Pentru tine fo
chist, pentru tine miner, pentru tine, necur
mata, obscura luptă împotriva veclnlcel, aceleea-șlmizerii, cu cazna deșănțată, cu libertatea
lui Tan tal.
Ca mistuit de friguri, în fața jarului marilor
cuptoare, sau ca paralizat, sub picurarea din
puțuri, necontenit, mereu, fără odihnă, fără,
răgaz, muncitorul se străduește cu munci ne
pomenite, negru dc pilitură și fum, cu pielea
arsă, friptă și găurită, cu trupul cioplrțit, irînt
și serintit, cu spinarea încovoiată, storcîndu-șl
yieața. și pururea cu privirea-n. pămînt. Cel
lipsiți de orî-ce nădejde pot oare sft se uite la
ceriu ? Din zori și pănă-n noapte, sau, mal adevărat, din noapte pănă-n noapte, omul «îșl
face veacul» la uzină sau sub pămînt. Iei întră
în urină sau se coboară in mină la vrîsta de
opt ani, și nu mal lese de cît să moară, cînd
nu-1 rămîne pielea și oasele în vre-o hidoasă
catastrofă, în vre-o explozie de grizu.
Intre fiorii muncel și fiorii st îfșitulul, ni
mic. De la grozăvenie» vieței, pană la groză
venie» niorțcl, tot înainte, îeacă-tă calea. Și,
fără nici un răgaz, mergi, Ahasverus, munci
tor, mergi... Industrie» le un războiu înverșu
nat, care nu sc poate întrerupe prin semnă
tura nici unul tratat de pace. Ca și Saturn,
dinsa îșl mistue copiii, și asta în numele îna
intatului «Time iș raoney», care, în feudalita
tea modernă, înlocuește toate strigătele de
război îi. «Timpul îe bani» îe adevărata rațiune
socială a egoismului comercial.
Din ziua-n care aburul se acumula în primul
cazan, încetul cu încetul, întreaga omenire fu
prinsă-n angrenaj, și focul mâșinelor fu me
nit a nu se mal stinge nici o dată sub ceriti,
chiar dacă lumea ar trebui din pricina asta să
pieară. O, Prometcu, toamna, learna. primă
vara și vara, nu te mai opri nici o clipă. Fa
însu-ți tu sa se-nvîrtească roata, roata lui
Ixion. La postul tău fochist, vecinie la postul
tău. Hal, aruncă în văgăuna cuptorului lopetile de cărbuni, smulși din întunecatele galerii,
de irațiî tul, de sub pămînt. Cuptorul nu maî
poate rezista, crapă și se desface. N’are ni
mic atace, dă foc mereu. Oțelul geme, bilele
crîsncsc, pirghiile setînguesc, pistoanele urlă.
N’are nimic atace, dă toc, dă foc mereu. Murii
se prăbușesc, grinzile se rup, pamîntul se
cutremură. N’are nimic atace dă foc, dă foc,
da foc mereu. Dă foc ori-cum: «Timpul Ic
bani...
.
Cînd materie», cînd însa-și ordinara și înjo
sită materie, sătulă și rușinată și lea de a tot
fi violată, cu atita înverșunare, se va răzbuna,
cînd totul va zbura-n țănduri, căzînd în pulbere
apoi, tu, muncitor, carne de grizu, carne de
mașina, carne db nenorociri, găsit carbonizat,
sub dărimăturl, după ce vei n recunoscut de
niște autorități, trudite înadins, pentru asta,
după curățirile și constatările, după constată
rile si procesele de rigoare, vel fi răsplătit ctv
nimica’toata, în persoana urmașilor tăi, si to
tul se va încheea in reeditîcarca uzinei, «des
păgubită dc asigurare», și in continuarea ne-
�REVISTA IDEE1
REVISTA IDEE!
6
înlocuesc prăvăliile și magazinele de 4a
ar muri de foame. La țară creditul
OraVicî
obștesc, destul să fii cunoscut' sau să
țișare mai bună... Creditul unui miner
poate ajunge, ceea ce se întîmplă adese' *^Ot»
la o mie de lei, dar numai în lucruri de’
necesitate, care .să-I îngăducască a trăi
continua lucrul. Dar, dacă acest credit
avantaj asupra fraților săi de salariat, mizer i Utl
le îndură și grijile ce-1 rod, fac dintrins 1
pradă a bolilor fizice și mintale, cari-I seu f 0
vieața sau îl aruncă foarte, adesea pe drum,
Proprietarii de vite sînt’în cea mai mare
bogațî, cu toate că-n cea mai mare parte
de bancheri, ca și proprietarii de ol. Pqsp-^
de pămînt, cari cresc turme, cari cresc ol •
tigă mult mai puțini bani de cît traficanțif Jțâ
le vînd la tîrgurî, și cari nu se bucură de dr^'
tul de proprietate. Statul dă acestor posesori s"
mînturî de pășune, și le vinde Ieftin cîte-va sut"
de hectare, ca să-șî întemeeze pe iele domeniul lor
Acum patru zeci de ani și mai bine, cînd
. nerh, ne mal găsind aur, amenințară să se re
volte, guvernămîntul Victoriei se văzu nevoit să
le acorde dreptul de a-șî alege, individual, cîte
un lot Ce pămînt, de cultivat, de o milă pătrată
Pentru asta, lîe-care trebuea să plătească cîte 76R
de lei pe an, vreme de două-zecl de aiii, după
care, jumătale revenea statului, îear jumătatea
cealaltă aparținea de drept ocupătorulul, care avea
să mai verse o sumă de la 500 pană la 1500 de
lei, pentru delimitare. Stațple celelalte, adoptarăți
iele măsura guvernăraîntului Victoriei.
Nimenea, după lege, nu poate să dobîndeaScă
mai mult de cît un teren. Dar cămătarii știu foarte
bine că ie de-ajuns de a împrumuta bani unul
octipător, pentru a deveni stăp in în locullui. îear
neguțătorii de grîne, proprietarii de oi și banche
rii, au ipoteci pe cea mai mare parte din bunu
rile exploatate de cătră minori.
Acești mici agricultori locuess, de obiceiu, te
renuri foarte depărtate de centre. Femeile și fe
tele lor se îndeletnicesc cu tot feliul de muhclj
cari aiurea se fac de bărbați. De aceea și sînt
foarte mari și foarte puternice. Taliea lor trece
adesea de șase picioare engleze Și iele ar pu
tea arunca un lucrător de uzină mult mal departe
de cît ar putea arunca acesta un cine- Iele sînt
foarte îndămînatece de-a se urca pe cal și le șede
foarte bine călare- Bărbații lor nu au aceea-și dez
voltare ca iele. Din nenorocire, acești agricultori
mici nici nu ajung bine să dee solului lor o valoare comercială, și se și văd expulzați de pe dinsul de creditori. Iei sînt’ numiți, în bățae de joc>
crescători de cacatoșî, fiind-că, bieții oameni, n: au
alte animale de cît milioanele de cacatoși ah»
cari le prăpădesc semănăturile.
Muncitorii agricoli sînt recrutați, în
fiii fermierilor vecini, în parte din „derbedeii
se mulțumesc cu un salar de 25 de lei
?
tămînă. Iei muncesc de la răsăritul puuu
apusul soarelui,, și se culcă în, niște bărățci, P
&iște seînduri, rînduîte3 ca niște cutii, de jur «mcărți intr'o bibliotecăprejurul încăpere!, ca niște
i
mîngteată a exploata rei, după inaugurarea so
lemnă a noului templu model. In condicele
«din fericire scăpate)', nefastul an va fi trecut
la profit și pierderi, și numai acționarul visă
tor se va întreba dacă mai Ieste într'adevăr o
dreptate în ceriu.
Până la dreptatea asta, tu, muncitor, tu vei fi
mort. Mort, lăsîndu-ț pe ai tăi în prada mizeriei.
Ceea ce al fost tu, carne și oase, gasindu-șe
într'un bot plin de sînge, mototolit, nici femeea ta, nici copiii tăi nu vor avea măcar
mîngîerea sentimentală de a se așeza pe groapa
ta, plachiea omenească a o sută de camarazi
de-aî tăi, amestecată cu a ta, fiind aruncată,
intraceca-și ladă și intr’aceea-și gaură, cu acea
stă inscripție laconică: Necunoscuțî.
Cavaleri ai munceî, robi moderni, Ieată- înmormîntarea voastră și ieată-vă sfîrșitul.
”
JULES DE MARTHOLD.
VIEAȚA SOCIALĂ ÎN AUSTRALIA
Am vorbit într’o altă comunicare a mea despre
vieața socială din Melburn. In privința viețel, toate
orașele mari ale Australiei se asamănă cu1 orașul
acesta: de-o parte, palatele, prăvăliile strălucitoare,
scăldate în razele luminel electrice, bogățiea și
perversitatea morală: de altă parte, bordee ne
sănătoase, uliți strimte, întunecoase, mizeriea cea
mal neagră, r.obiea cea mai înjositoare.
La țară, contrastul nu îe atît de izbitor, dar
acelaș sistem dăînuește și-aici, care produce acelaș rezultat: pretutindeni și pururea, două clase
exploatatori șl exploatați.
Locuitorii țerîlor din Australia, afară de orașe,
în cea mai mare parte, sînt: săpători, mineri, agricultori-proprietari, muncitori de pămînt,1 proprie
tari..de vite, proprietari de oi, păstori, tunzătorî
și gonitori sau „cîni omenești’4, a căror treabă ie
de-a alerga și-a striga, gonind de dinapoi oile
tunse proaspăt, să nu răcească, și de-a aduna pe
cele de tuns, și, în sfîrșit, călători-nderbedel>1,
cari-șî fac de obiceiu o deprindere de-a nu ajunge
la un proprietar, să-I ceară de lucru, de cît pe
înserate, cu nădejdea de-a fi adăpostiți și hrăniți,
ca să poată să încerce acelaș lucru, a doua zi,
la proprietarul vec'n, la depărtare de cîte-va leghe.
In provinciea Victoria, ziua legală de lucru ie
de. opt, ceasuri. întrebuințarea femeilor și a copii
lor mai mic! de 14 ani, ie interzisă.’ Transportarea
minerilor la intrarea și la Ieșirea din mină îe su
pusă unei regulamentari, menită a-i asigura sigu
ranța. Salariul mijlociu ie de 48 de lei pe săp
tămînă, dar îe redus la jumătate, prin încetările
de lucru. Vorbesc acoleâ de minerii întrebuințați
de cătră companii și de proprietarii individuali...
Cînd exploatarea Ie de puțină însemnătate, mi
nele sînt adesea abandonate, date pe sama lu
crătorilor, cu un procent de la zece până la optzeci la sută, din produsul total. Sînt de asemeni
; și mineri izolați, cum și mici asociații cooperati ve.
Par acyma ie rar de a putea extrage aur,' fără
avansuri de fonduri considerabile. Acești mineri
.r nesigure,
____ y.izolați, duc o existență din cele mai
tara creditul ce li se face de antrepozitele cari
.3 hrăniți. Dar soarele Austra- '
' nit sîăt bine
' .’|
ucide, ca pe
f niște muște, dacă n'ar avea
. pe
M„.„are. Salariul se coboară adeiei K îndestulătoai
12
leî pe săptămînă, une-orl mal
12 le
i
munca nu durează de cît pănă la paI!
1 rear rar niai mult de șase săptăraîni îno mulțime de muncitori cari s’ar
eu l
•
jalariul de dol-spre-zece lei pe săptr°*
ie-ar fi asigurat inse tot anul.
’K dacă L
t5in'nia.ar.’ Up-Galil
......... de Sud, lucrătorii agricoli sînt
oi>itițî decît în Victoria, și brațele ar fi
Jn
i pia' ptUr‘'ftine încă, dacă „derbedeii” n’ar fugi în
S lefijne
și obște ujjc o muncă cu care nu-s deprinși. Cel
de,• —•imesc
nesC cea mal mică plată, sînt poate cel
1 cai»
,v -a
___
l r;
£înati
a aduna
roadele : aceștia n’au de cît
'
zi, și-o hrană proastă, îear munca de
v-î ,XVxrjtul păn la apusul soarelui. La munca asta
I la răS-mesc mal degrabă copiii, cari, ne-avînd
primesc
fe prL.“, $e tot plece mereu, adună mult maî
"eV°esSÎlreSef.
folosul patronului.
’
păzitorii
vite,’ sînt maî P
puțin
^păstori1 sau P
‘lzitoriI de vite
uțin nu‘
1 ri cei
cel puțin
cei tocmiți
maî pe mult la un
„.eroi
Puțin c__
f6 Si
’
din
pricina
vieței
lor
rătăcitoare,
Iei sînt
L-:
nricir
°țOape totdeauna celibatari, ca și frați! lor din
7
da samă dacă au de-a face cu-n vagabond șau
cu un lucrător cum se cade. Iei nu refuză inse
nici o dată, celui dintâi, nici pînea, nici chiar tu
tun de fumat. La Melburn, nici un burghez, care să
nu ceară sau să nu dee tutun, întâiului veniț La
Sydney, asemenea comunism nu-î obicinuit de cît
între țigănașl. Dar de la tunzătorî nu-I lipsit- Derbedeu sau vagabonzii, precum am spus, sînt
legiune. Calea de la Melburn la Sydney ar pu
tea să fie comparată cu acea pe care a desco*
peiit-o Stanley în centrul Africei, și care Iera albă
de oase omenești. Astalaltă, Ie neagră de spuza
rămasă de la miile de focuri, aprinse de nenoro
ciți! cari fug zilnic de la o cetate la alta, în ered nța deșartă de a scăpa de chinurile foamei. Mi
s’a întîmplat chiar și mie, celui ce vă vorbește,
să aprind o mulțime de focuri, de astea, vreme
de vre-o trei luni... Te îndrepți spre locurile de
tunsoare, întrebînd pe rătăcitorii ce-î întîlneștî în
cale, asupra sorților ce poți să-î ai de a da de
vre-o pleașcă. Găsi-vei lemne, găsi-veî hrană ?
Carne se dă, ori numai și numai făină?... Stăpînul
actual îe mai puțin omenos, nu dă de cît oi de
tuns și făină, altă nimic. Afară doar dacă n’ar fi
în timp de secetă, pentru că atuncea s’ar teme
temea întreagă.
' 0 clasă cu mult mai importanta, și care, intro s’alunge așa niște oameni, cari, ne mai avind pîne,
parte anului, face lege în tîrgul munceî, care în ar găsi poate niște chibrituri și ar putea foarte
f ț^pul din urmă aproape să dee naștere unei lesne să le prăpădească toată hrana turmelor lor.
Călătorul poartă de obiceiu o pătură, „Swag“,
mișcări sociale, ie cea a tunzătorilor de lînă și
a alungătorilor de ol, despre care am amintit. învălătucită în formă de raniță și legată de umeri
Aceștia se' socotesc cu miile în Australia. Sînt cu o curea, ceea-ce a făcut să i se dea numele
' piște oameni tulburători, zurbagii, cari s’ațîță lesne, de Swagman. Iei mai poartă, afară de asta, un
umblînd de colo colo în timpul „sezonului44, călă- ibric și un bidon de tinichea, în care poate în
tări în tot timpul. Intre sezoane, stau la oraș. Iei căpea cam ca la doi litri de apă, și un sac, în
sînt de toate: cînd fermieri, cînd tipografi,
)grafi, cînd care-și pune hrana, sac care atîrnă din față și ie lesSpători, cînd tunzătorî. Grosolani,
bețivi,
destră- gat de pătură, ca să o cumpănească. Toți lucră’
;ivl, destră
‘
*
’
“
,v
toril,
bălați, sînt inse plini de inimă, îndrăzneți și sim
cari călătoresc fără mijloace, sînt echipați
patici, nu fără o oare-care cunoștință de mora ast-feliu. Pentru-că ar și fi cu neputință, alt-feliu,
litate, și cu tendinți socialiste, tendinți pe cari de străbătut întinsele șestiri, inundate adesea pe
le datoresc silințelor Uniunilor de meserii și sen Întinderi de zeci de kilometri, dacă lie-care nu
timentelor de solidaritate, dezvoltate de greutățile ș’‘ -ar- avea cele-trebuitoare cu sine... Călătorul se
din ce în ce mal aspre tale luptei
t
xpentru traiu. așază .pentru noapte lîng-un capac. Dacă I frig,
j. suta de
*•—oi~~tunse, își construește
o colibă din crengi și îșî desfășură
Dîașiî cîștigă ca la 25 de lei de
muncind d
de 'la răsăritul păn la apusul• soarelui.
------ *»— Pro- pătura.
— Aprinde
a—
un foc la care pune ibricul, apoi
| prietarul le reține plata păn la
' isprăvitul
• ■|tunsu
------ mînîncă, și-n lipsă de tutun, fumează ceai, care a
| lui, scăzînd dintr’însa zece la sută pentru hrana fost o dată fiert, sau foî de eucaliptus. Se culcă
pe care le-o pregătește un bucătar, socotit a cîte lingă foc sau în colibă, cu capul coperît, pentru
'
caP» Pe săptămînă. Ca și lucrătorii agri a se apăra de țînțarî, curași de razele de lună, cari
coli, Iei sînt culcați pe niște seînduri, cari se înalță se crede că produc o contracție permanentă a
de la pămînt pănă la podul încăpere!. încăperea mușchilor expuși înrîurireî lor. Dimineața, la drum.
are ° masă mare, la care toți tun- Și trebuie de făcut o cale de zece, două-zecî,
zatoriî pot să s’așeze de-o dată, și, după cina de chiar trei zeci de mile, pentru a găsi ce-va de
j
sară, uni! să joace în cărți, alții să fumeze tutun, mîncare.
Din fericire pentru Swagman, în Australia nu
alții
cetească ziare socialiste, la lumina
°Paiț> făcut dintr’o cutie de conserve, um- cade zăpadă, afară de cît pe unu. munți» iearna.
Dar aproape în totdeauna, noaptea, cade brumă,
snU-iCa seu de oae> în care se moae prezintă
° cîrpă
(
Swagmaniî cu experiență, pun sub pătura lor cîte-va
vre- *li Care sluîe?te dP fitil— Cînd se
zăt6‘ln| c^‘i-,;or» vre-un „derbedeu" oare-care, tun- brațe de foi de eucaliptus, care-î apără de ră
mas?1 se face
nud vede» Pănă nu vede la ceală. Swagmanii colindă, în cea mai mare parte,
ka iî Un lo9 £01- Atunci îi zice: nPune-te jos și în tovărășie. Dînșii merg cîte doi, trei -și patru.
Dar, cînd îe vorba de cerșit, se despart, pentru a
q Parfoa de hrană,, aî loc“.
de laCcrn
®ata
l‘l
tunzătorî* se alcătuește de obiceiu se întruni mal tîrziu, spațiînd, cu cel puțin un ceas,
tunzător
în sus. Sînt unele cete cari nu- lie-care vizită interesată. Un comunism spontaneu,
’1?’ in
! mărx -pv de iinși
; Pnna
la 200.
200. Cînd nu-s de-ajuns, tunzătorii există la colindătorii sau la pribegii siliți să prialearpP'
11!’1 1®
Sa -s& mai cate, și au
i
un dar uimitor de-a-șl begească, pe care aceștia îl întind chiar la pribegii
£ 1CI pei
�REVISTA IDEEI
REVISTA IDEE!
de meserie, comunizm fără care vieața lor le-ar li
cu mult mal greu de suportat, comunizm care-I cu
totul anarhist, ceeă-ce dovedește, o dată inalmult,
cum-că acest comunizm ie firesc la indivizii ale
căror instincte nu sînt vîțiate de interes, și că-î
pe dată realizabil. Să datorim oare sistemului ca
pitalist și tristului său cortegiu de mizerii sociale,
cea mai activă, maî minunată din propagandele îm
potriva autoritățeî și împotriva proprietățel ? Fie.
J. Andrews.
CEEA CE LIPSEȘTE EDUCATORILOR
Ln cea mal mare parte din spirite, ideile din
carte nu trăesc nici de cum. Iele se întipăresc
într’înseleadesea ca pe pagînele cărțoi, se amal
gamează într’însele, unele cu altele, deșănțat,
și le umple cu cerneala lor neagră. Așa că un
profesor, în deobște, nu cunoaște ma! bine în
țelesul, valoarea, însemnătatea unei anumite
idei, pe care o are în minte .și pe care o predă
elenlor săi, de cît un cizmar, bună-oară, care
habar n’are de structura internă, de calitatea
țesăturilor picioarelor pe cari le vor încălța
cizmele sale, sau de direcțiea căilor pe cari ie
vor lua aceste picioare încălțate, cînd vor ieși
de la Tel. Nouă părți din zece, din tagma protesorească, sînt prolesor! din hazard. Ar lî pu
tut, tot atîta de bine, să fie orî-ce alta. Și !e!
trăesc, în tovără.șiea ideilor, precum ar fi putut
trăi în orî-ce altă tovărășie: iei tratează ideile,
precum ar fi tratat orî-ce alta. Cum s’ar fi putut,
așa dar, ca ideile să nu le li tras, la rindul lor,
un renghiii ? Acestea, s’au manifestat, față de
dîn,șir, ca niște lucruri, îear nici de cum ca
suflete. Cum putem să ric explicăm, altminteri,
că ațițî oameni de carte, cari au cunoscut atitea opere de știință și de învățătură, pe cari
le au predat, n’au putut tace ca generațiile ins
truite să fie moralicește și intelectualicește maî
superioare de cit celelalte ?
A cuî șă fie vina? Nu totdeauna a celor in
teresați. Afară de oare-cari escepțiî, aceștia
educa în măsura in care au lost și dînșiî educațî, adică nu educă de loc. Pent’ru-că, cine
a educat pe-ace.ștî educatori? Dacă nici una din
marileideî, decari frumoasele lor cărți de studiu
sînt pline, nu i-a trezit, necesitățile sau nevoile
viețeî au deschis ochii celor maî cumplițî som
noroși. Interni sau externi, in licee sau în co
legii, îeî au avut camarazi, îear în familiile lor,
brtbacu lor și mamaea i-au silit să se gindească
să-și ciștige bucata dc pine. Ce să fi fost acolea; să nu fi putut împărtăși cu toți ceilalți
oameni din clasa lor socială. Nici la dînșiî acasa, nici in afară, n’au fost de loc aleși pentru
nobila sarcină pe care aveau să o îmbrațoșeze.
Cel puțin să se fi simțit spre dinsa ehîemațl ?
Chlemați, aproape, după cum, in Brctania,
cea mai mare parte din feciorii de țerain se
fac popi, dîn vocație religioasă, aproape după
cum, pretutindeni, copiii micilor și marilor
burglicjî intră la Saint-Cyr. din vocație mili
tară... Aproape după cum. dîntr’o vocație oare
care, se destinează băețil orî-Cărcî carieri liberale, în societatea aceasta... A face din copilul
! său un profesor, ie o ambiție nobilă. 1 se .spune :
«Ai să te fad profesor-. Și, țingăul <se pune
pe muncă, să se facă profesore.
Cea “mal mare parte nu au mijloacele nialenalc sau intelectuale să între în școala «Nor-
mala», care-î Saint-Cyr-ițl, sau Marețe e
al acestor ^ileșl. Cu toate acestea nu-«
cina asta mal răi educatori. Vegctea?^
gezesc atuncea, cu anii, in nămolul i'en u W
lor sau al orașelor cu Facultăți, șit Cu • ^e'.
vremel, cu ajutorul examenelor,' âl unU Utorhî
cari spete, al propriei valori, găsesc °r °Urecență sau agregație, o catedră de învăSt0
la un liceu sau colegiu. Iei șbau făcut In*nt
țiea, ce-I drept, în afară de cărți. Si
cărților și maximelor ce le-au
n a putut sn slujasca de cit să satisfacă
bușeriea întrebărilor examinatorilor \or
’
rele cugetătorilor nu proțuesc mal mult* 1
atîta cît sînt înscrise într’uu a program» T
ideile maiștrilor, idei plinede suflet si de v °ate
n’au de cit o valoare literară, fîloîovie-.
mala, abstractă. Nu-I de loc vorba de-a le t ei maî degrabă de a trăi din Iele, adie» d '
face cu iele comerț, de-a ii atit de meșter '■
le apropriea o clipă, pentru a le grămadA^
hambarul memoriei, si pentru a le debita 111
pecetea în cinste, la modă.
Cu
Vieața, Ie. iii alară de carte. Că in • afară d.
casele de educație leale puțin educatoare n‘maî răniîno vorbă. Dar și cu aceste din urm’
adăposturi ale cugetărei, ale criticei, ale ștMnS?
cum stăm?... Aici, de sus pană jos, niâî în’fnr
ca elev, ea elev extern sau intern, apoi ba re
petitor, nicăerl, nimica nu arată, alară dacii
viitorul profesor nu va li înzestrat cu intuițiea sacră, nimica nu arată ctim-că cariera fo.
vățămintulul, cere, de la cel ce întră în lea un
caracter moral mai înalt, de cit obștea celorlalte
meșteșuguri. Nicăerl, nimica mi arată c’ar ii
nevoe, pentru asta, de o vocație specială.
Din potrivă, pretutindeni, din toate pârțile
afară de foarte rari escepțiî, atit superiorii cit
și egalii, își dau nenumărate mărturii, câ și in
slujba asta, a profesoratului, ca și în celelalte,
cuvintele nu sînt de cit cuvinte, principiile,
niște fraze, și că afacerile si ut afaceri... Ti nărui,
aspirant la cariera de profesorat, nu vede nicăeri, indemnitatea asta.de cit unfeliu.de co
merț, marfa fiind acolea materiea intelectuali,
desfăcută, impărțită-n cuvinte, vocabulare, or
ganizate mai mult sau mai puțin ingenios, îu
toate soiurile dc inecanizine silogistice, prețăluîte pe-atîta ora. Nicăeri, casele astea de educație, nu oferă, celui ce vine .să se formeze
în Iele, pilde mal superioare dc cit cele ale unei
onestități ordinare, care se-ndcplincște prin
observarea
punctuală,
scrupuloasa,
a merei. mir
acievar, minuțioasa,
directori, cenzori,
uma literei. Intr’adevăr, directori, cenzori, diriginți, prGfc;;m-?Ț
profesori, Tcpctitc.ri.
repetitor!. își
gințl,
;ș; iac -datorica
---------- lor
cu stricteță,
și cel, pentru- cari
i J
- ---- o
~ chlemare lan
ordine ar fi trebuitoare, sînt vădit o foarte
rară cscepție. Mașina administrativă funcțio
nează ast-feliu fără împiedicări,'și totul se pe
trece de minune. Atît că dirigintele și direc
torul nu sînt nicicum acel patriarhi, hlinz* Ș*
fermi, pe cari îl voea un naiv în capul ucesto
mari familii, în cari crește și se _ anunț’*» i,
fasonează marea lamile socială. Dirigințl.Și
rectori, sint niște polițiști, în slujba autonuil ’
cari veghează ea nu cum-va printre prore* •
printre'repetitorl, printre școlari, să se r\
vre-un cap cu idei aparte. Dirigințl
sînt niște ofițeri aî guvernului, însămi,
acesta cu paza complicatei unelte dc 401”1 jU(î’
încredințată lor, care Ie școala pe care o cp
9
nemurirea sufletului
o unitate, pe caro nu o putem diviza
a.i nimici esenț-a.
Ui acest înțolea, plantele primitive, monocelulare, Protolltele,
și animalele primitive, monocelulare, Protozourele, elnt, cit
’
<lin veșnicele învinuiri aduse dp. Biserică imtrăesc, bionl sau indivizi fiziologici, tot an acetaș titlu ca ți
]
UnJ u«-tjjnțel, feste aceea că aceasta-I matena- pliintelo
sau animalele pluricelulare, al căror corp i-sto al
’j
Potrl' Aq voi să observ, în treacăt, cum că concep- cătuit din țesuturi. Reproducerea «sexualii, prin simpla divi
l>stâ' igsiastică a vieței viitoare a fost în totdeauna,
ziune,
există
și la astea, bnnă-oitri la multe Guidiî, la Corali,
pea eci
ce! mai curat matorialism. Corpul la Meduze. Aninlalul-marnă,
11
din care au a purcede, prin di
^/,a
trebuie să învie din nou și să locucască un
viziune, animtdelo-fiice, încetează de a exista șl aice, prin [ap
'
“•Jm-crial...
tul că se desparte în două- Wcismann susține: „Na există
Ia Protozoare indivizi, nici generații, în înțelesul ce-1 au aM. J. Savage.
i
ceste cuvinte la Metazoare*. La această afinuare ini opun
., ift 8tudiul genetic al sufletului, la marea ches- hotârlt. Ca nuni care am dat, cel dintâi, deiînițiea Metazoai’
Țrednd.antiugem cel din urma domeniu al supiirs- rolpr, și (iui opus aceste animale plaricelularc, al căror corp
i llo uneU1“r* |C.Uueste, într'o privință, citadela uedeatructibilă io alcătuit din țesături, Protozoarolor monocelulare, Inhizotjției. > sjijilor dualiste și mistice. Pontru-câ, cind ie vorba ni, Rizopode, ca unul care, afară de asta, ain arătat, cel din
" s tator°J j^tie capitalii, mai mult do cit in ori-ce altă tâi, deosebirea radicală țâre există în chipul de dezvoltare al
Je BC°aV no lingă interesul -curat filosofic, se adaogă iuteacestor donii grupe, ca toate -păturile germinătoare, simplu
țiTobiema, ■ P
(j’rBOan0|j carevoește, ou ori-ce preț, să-și vadă ale grapei dintăl, trebuie să declar, cu atit mai mult, cu îeu
f3sal
individuală garantată si după moarte. Această „su- privesc, Protozoare/e, ca tot atit da muritoare, in Înțelesul
"einTnecesitato a Mafiotului' ieste utit de puternică,.în cit fiziologic, se înțelege că și in cel psihologic, ca și metazeai â toate judecățile logică ale unei judecăți critice. Con- rele. In.asto două grupe, nici corpul, nicî sufletul nu ie ne
(4 ci11?*
ca lu cett mai maro parte diu oameni, neconștient, muritor.-. Celelalte etmclnzn greșite ale lui Weismann aint
■f‘lc.flt’po|olâlto. idei generale, -și chiar întreaga concepție a combătute de Moebius, care arată, cu dșejftate, că „toate e>r sînt fnnunto de dogma nemurirei personale. Și de ayeniraentelo lumeț sînt periouiceu, și că _nu există aici un
eroare teoretică se lega niște urmări practice a căror izvor din care ar fi putut să șî tragă obirș.iea niște indivizi
«**’atate ieste nemăsurat do mare... Voim să cercetăm, ușa organici nemuritori'.
din punct dc vedere critic, toateinfățoșerile acestei imNemurirea cozmleu și nemurirea personală —
* Inîil
^rtaote d?gme, să dovedim cu~.-că nu-i de admis, față de
Daca luăm cuvintul «le nemurire intr'an înțeles cu totul ge
’ Slo empirico ale biologiei moderne.
neral, și-l intiniein asupra întregei naturi cunoscute, Iei doI
AtBR18m
Tanatism. — Ca să avem un termen
bmdește o valoare științifică, apare, in cazul acesta, pentru
•ort potrivit, spre a desemna cele două atitudini opuse, in
filosofiea monistă, nu numai admisibil, ci chrăr cu total ficbeiliea nemurirei, vom numi, credința în.'„nemurirea perso- . reso și deslușit de sine. Pentru că teza nedestruCtibilităței
c U a cuiului-, Atanism, de la Atinios sau Atauatos: ne și-a vecînlcei durute, a tot ce există, se acordă perfect eu
muritor. Din potrivă, vom numi Tanatism, de la Tuna- legea noastră naturală cea mal supremă, alică cu legea sub
toj moarte, convingerea, cum că, ca moartea omului, se stanței Să luăm, inse, de o cam dită, la cercetare, „credința
stioo uu numai toate celelalte funcții fiziologice, vitale, ci îu nemurire"1, precum se înțelege de obiceiu, credința în ne
însu-și sufletul, ințelegind prin suflet suma funcțiilor murirea sufletului persana'. Să vedem, mai iutii, c un s’a for
1 cjdispare
și propagat această idee mistică, djialîstă, și să vedem,
| cerebrale, pe care dualismul psihic o privește ca o „esență- mat
«parte, neiltirnatâ de celelalte manifestări vitale ale corpu după «sta, cum i s’a propagat și contrarul, ideea monistă,
I
ideea
fanatismului, intemeeat empiric. Acelea vom deosebi
lui viețuitor.
i
Șî fiiui-că atingem «colea problema fiziologică a morței, două forme cu totul diferite : tnnathmul primitiv .și cel se{ î5 pna'uiu Iiitr’o lumină mii vie caracterul individual al aces condur. Io cel dintâi, lipsa dogmei asupra nemurirei Iesle un
fenomen original, ca la popoarele sălbatece. Tanatismul se
tei fenomen ul naturei organice. înțelegem prin „moarto14,
j locetireu definitivă a funcțiilor vitale, la individul organic, condat, din potrivă, ieste rezultatul tardiv al unei cunoștințl
a naturei, potrivite cu rațiunea, și există la popoarele cari
uri
din
care
categorie
ar
face
parte
acest
individ,_și
la
ori-I
tt grad de individualitate s’ar fi ridicat iei. Cind persoana au atins uu înalt grad de civilizație.
1
Tanatismul primitiv sau lipsa strămoșască a
Iii inuarc, omul ie moit : nu arc nimica de-a face dacă nu
ideel de nemurire. — In multe opere filosofice, mai cu
M moștenitori, sau du;i va fi dat naștere unor copii ai
câtor .urmași se vor părinda mai multe generați'. Zicem, în- samă teologice, cetim, până și astă zi, susținerea, cura-că
tfiidcvdr, îuțr’uii oare-care înțeles, cura-că „spiritul- oame- credința în nemurirea personală a sufletului omenesc ieste
de-o pildă într’o dinastic do suverani eminențl comună, la origină, tuturor oamenilor^ sun, cel puțin, tuturor
uo iutr’o familie de artiști de" talent? se perpetuează
„oamenilor cu rațiune-. Ceea ce-î falș. Dogma aceasta nu-1
o idee originali a rnțiuneî omeieștl, și nici o dată n'a fost
cursal mal multor generații. Tot ast-feliu zicem, cum-ci „suadmisă presto tot. In această privința Ieste un fapt impor
netulu femeilor
superioare uu,....
bupravietucfcte
în vwimii
copiii y.
și .a
îu nei
—
■ Avvuvntv ...
burii Inw
T\---- .•
’i
»
5
Mii lor. Dar, iu «ceste cazuri, îe totdeauna vorba de acele tant, astă zi cert, dar care nu n fost stabilit de cit în tim
fonouiduo
COIL
/juav
ureu/ime,
in virtutea
vicimua cărora,
imiuiu, ou vca
«noma..,. —
lj1jp|
eiC], uu
je ere
gitate, în
celulă purile din urmă, de cătră etnologica comparată, faptul că o
mulțime de popoare primitive, pe-o treaptă de cultură foarte
iț:i cor
^ gp
Crniatozoidul tatălui, o. raicrojcopică, ,i
desprinsă din
corp,
spermatozoidul
joia inatnei, transmite
diu intransmito coboritonlor anumite însușiri (lin
in rudimentari, au rot atit de puțină idee dfispra o nemurire, ca și
-||i "tyrile substanței. Persoanele, cari produc aceste celula se- despre unD-zeu. Putem cita, spre pildă, pe acei i\«rdda, din
Gevlan, peticei pitici primitivi, pe cari-i putem privi, înteme*Uil °> ca miile,
răiiiîu, cu toate astea, muritoare, și, o dată
iile, răinîu,
III In ?Ouftea. lor,
l“r. le
Io încetează atit activitatea lor
for psihică indivi- indu-ne pe Însemnatele cercetări ale fraților Sarasin, ca o răînășițâ
a celor întâi „oameni primitivi al Indici-. Putem cita,
și•! ori-co
uită fiiucțic
1 l5U
' ?l^
or**co altă
funcție fiziologică.
apoi, diferitele ramuri străvechi ale acelor Dravida, înrudiți
găsît, în
dini
~
xuuuziuumur.
in timpii
uuijr'i uni
i Urm"
nrm-Qnniril
'6u *.Pr
otozoarllor. ——— OS’nu
hu gtisn,
foarte
do-aproapo
cu Weddasli.și, în sfirșit, peScelongii indieni,
I m a. urni
ni„ ciiiiiicmi,
mai nu
niulțj
zoologi
eniinehți, intra
intre cari
cavi ca
cu osebire Weis—ti
v* ™
«-woivgi
Wn.causăsustir.
rioaiB,Cpn 8asns^e n,
0Pi,liea, că numai organizmele cele mai iufe- cum și cîte-va ramuri din negrii din Australia. De asemenea,
S
lC’ Pro
^tele
tuturi'
r<!^
s^e^a monocelulare, ur ii nemuritoare, în contral mai multo poponro primitive, de rusă amerieană, din inteno(h>), u O0!briaite animale și plante pluricelulare, al căror: rul Braziliei, iu partea superiuaiă a fluviulaî, uu cănesc ntci.
torp
'• «oiistituit dîn țeiuairl. In sprijinul iicostel ciudate> neniarire, nici zel. Această lipsă originală a credinței >u 1 -zeu
| ■ Păreri, L d rivocnt mal cu
a
ci cea
cea mai
mul mure
marei și în nemurire ieste un fapt dîn cele mal iuseinnale.
' l'orte di
111111 c“ samă argumentul, ca
firește să-l deosebim de lipsa secondară, a acelora și credinți,,
i Sexuali'1 r.otlato se reproduc aproape numai p in generație
S wunl’ l\fi? ^«tane'sau sporulâție. Corpul întreg al filnlipsă
dobîndită
de
cătră
omul
ajuns
la
un
înalt
grad
de
cir
“ *
'---"-—a «an sporulație. Corpul întreg al filnvilizuție, intirziat și cu truda, in urma unor cercetări lacuw
*
C-^ q| nocelularp
•DlUTâ RH
se subdîvide îu două sau in mai innlf*n
multe părți,,
în spiritul filosofici criți-e.
.
“«e, cari nu acecvși valoare. Fie-care din părțile aTanatisrhul secondai sau lipsa doDinaltu a
.... ” colnplecteazil pe urmă prin creștere, pilnă devin a .
idoeî do nemurire. - Contrar tauatismului primar, care
iHsa.șl r°' ,c* mărime si forlnă cu celula mamă. Dur, prin
a existat, fără firmă de indoeală, din începuturi, la coi mal
no,:«lufH7^eîUl dh’liriiinei, individual tatea organizmului inodintăl oameni s care a fost- pururea foarte răsptndit, lipsa
! ^hatea
niniic’tă : organizinul acesta își pierde atit
secondară a credinței In nemurire n'a apărut dc cit lîrztu.
Singur i i’'10^°K'că, cit șî cea morfologică..,
l'ea-I rodul matur al unei cugetări adinei, asupra vioței fii
c°ncepHeî ®r*noiiul individ, „indivizibil-, io doborîrea logică a
murței, prin urmare le rodul nnui cugetări lilosoiico curate,
UI Wcismann, Pentru-că, cuvintul acesta iu&amuă
p^utZfci !
I
�10
REVISTA IDEE!
REVISTA JDEEI
i-
ncatirnato. Ca atare,Ion nise arată^u prin secolul al \ 1-lea, cu vorbire, In omul primitiv, la acul ipotetic fa
înainte de Gristos, la o parte din filosofii nuturalișțl ionius al Asiei, după emu mi există nici la străbun°i Pr'rn!0c
nîenl, apoi la Intenieotoril veche! filosofii materialiste, la
pitecantropul și protllobatus, nici In coboritm-n a&1. h
Democrit și Empcdocle, ea și la Simomde și Epicur, ca șt
tualî, mai puțin perfecționați de dit lei, la. Weddff i?ftl acla Seneca și Pliniu, fiind dezvoltutĂ mai pe dophn du Lulan. la Seolungii din Indiu, cum și la aho p'OpOur„l U*n Ci/,
crcțiu. După căderea antioitâței clasice, cînd su propagă creș
cari trâcse depnrto Numai cu progresele rațiunoj
tinismul, Atanismul, ca unul diu cele mal însemnate ale luf
urma meditarilor mai adlncito asupra viețel și ia’05'<?,l,l ia
articole do credință, cuceri «upromiițien și tel, și, o anta cu
pra somnului șt visului, so dezvoltară, Iu diferita r ’
celelalte superstiții, cea pnvhoaro ia nemurirea personală
neștl, fără să aibă nimic afuce una cu altn, ideii»1? -on,e*
dobindi însemnătatea cea mal mare
asupra compoziției dualiste a organizinulai nostru M
In timpul înde uugatel nopți intelectuale, care fu evul
ferite cută c'uu conlucrat ca să dea naștere acestui ev°.
***•
mediu creștin, firește, rar ca vn-un cugetător îndrăzneț, sa
polîfiletlu : cultul străbunilor, iubirea aproapelu
se încnmenteze a-șl exprima vro o convingere, curo » ar ti aa viețui și dorința de-a prelungi vieața, nădejdea’iui?801
bătut de la ortodoxie. I’ild» lai Galileu, a lut Giordano
mai bună pe lumea cealaltă, nădejdea că cei buni vo
Bruno, și n altor filosofi independenți, can fură supuși Ia
plătiți, luară cel răi pedepsiți, și ultelo, și altele. Pdik P r“i'
tortunl, dațl rugului, de cătră urmașii lui Grist, băgă deș
comparată no-a făcut, în timpul dm urmă, 8 i ’cuno. , 8>«a
tul* spaimă în cei co ar fl fost ispitiți să se rostească liber.
mulțime de poeme de astea, referitoarei lu credință ^tci" u
Asta n’a putut fi din nou cu p itinț-i, du cit după cu Reforma
in cea mai mare parte, in legătură strinsv, cu foriiiM?Ca'b
și Kennșterua zdrobiră a tot puterniciei! popismuluî. Istorica
mai vechi ale credinței în D-zeu și cu rehgica in da i'6'*’
filosofici* moderne ne arată diferitele căi pe cari rațiunea oIn cea mai mare parte a religiilor moderne, Atanism / r l'
menească, ajunsă la maturitate, a oautat să scape du suporsni rins legat de teism, ioar cuncepțiea mistică, pe c!i Ost,!
tițiea nemurire!. Totu și, strîusa legătură care unește aceuștâ
fac cea mai mare parto dintre credincioși, deipre' D-mn*11
siiporstiție de dogma creștini, ii dă o atit du mare tărie,
personal-, le întinsă do lei și asupra „sufletului )yr 1( q l<,f
pftoă și in mediile protestante-, oaro-cum mai libere, In cît
tor-. Asta purcede mai cu samă din religica curo domi"^1"
păoă și cea ma! mare parte din liber-cugetătoril convinși,
asupra luiuol civilizate moderne, din creștinism. •
păstrează pentru Ici singuri chipul lor de a vedea, fără si
Credința creștini în nemurire. — După cani .
deo pe față ce-va. Rar se întimplă, ca, cîte-un om einiuent,
cu toții, dogma despre nemurirea sufletului a luat fli 101
izolat, să so-ncumeati a*și mărturisi pe față convingerea,
chiuie,
iu rdigiea creștină, forma precisă, exprimată in Te*
despre imposibilitatea pentru suflet de-a dăinui după moarte.
tico.ul iei de credință, ast-feliu : „Cred iu învierea inurtil^"
Asta nre loc, mal cu samă, în a doua jumătate a secolului
în
vieața
veclnică'*. Insu-și Gustos învie din mofțf, în »,
'
al XVllI-len, in Franța, cu Voltaire, Danton, Mirabeau, și
de Pașii, pentru a fi după asta, în veac „fiallul D-zeu c0*
cu. alții, apoi cu șefii materialismului din vreamea asta, Holrelo
sti
de-dreapta
Tatălui**, leatâ niște idei cari no au ii
bâch, Lamattrie. Convingerea asta te împărtășită și de spi
cut să pricepem o mulțime de tablouri și de legende. Tai
ritualul prieten al lui Voltaire, de cel mai maro prinț ui ca
așa, și omul, „va îuviea la ziua judecățu,- și-și Va primi
sei de Hohunzolcrn, „filosoful de la San-Souei**, 10I îasu și
răsplata ce i se va cuveni peutru vieața-i păminteascL in.
un inoni-tt. Ce nr zice Frederic cel Mare, acest tanatist și
ateist coronat, dacă ar putea să compare astă zî convinge treagă această concepție creștină ieste materialistă și BmIO’
pistică,
do la un capăt la altul. leu nu se ridică cu moli
rile I moniste cu cele ale urmașilor săf ?
de-asuprii ideilor grosolane pe cari mare parte din poponrclo
Printre medică, cugetători, convingerea cum-că o dată cu
inf-noarc,
inculte, și lo pot face asupra acestei chestii. Cummoartea omului încetează și existența sufletului Iul, convin
că „învierea morților** ieste cu neputință, știu toți cei țafi
gerea aceasta Ie foarte răspinditâ, do veacuri. Inse, și aceștia,
au
cit
de
puțină
cunoștință despre anatomie și despre fiziocele mai ndeseq, s’au ferit s'o afirme. Dc altminteri chiar In
veacul al XVIfl-lea, cunoașterea empirică a crierului iera încă logie. învierea lui Gristos, pc care milioane du creștini eredineioși
o
serbează
la fie care puști, io o curată poveste, cu
atit de imperfectă, in cit „sufletul-, asemenea unui locuitor
și „învierea mdrților1*, pe care se zice că Gristos ar ii Inmisterî-s, a putut să urineze B-șl duce existenț.i-i indepen
deplinit-o
de
mai
multe
ori. Pentru rațiunea pură, acest ar
dentă. Chcstîea existenței sufletului n’a fost po deplin lim
ticol mistic de credință ie tot atit de neadmisibil ca și îpopezită do cît prin ptogresile Uriașe f. cuta du biologic, in
teza
unei
„vieți
vecinicc**,
care-i ia legătură cu iei,
veacul din nnnr, mai cu saină în a dona lui jumătate. TeoVioața coa voclnlcu. — Închipuirile pe cari Biserici
riea.descendenței și teoriea celnlură, stubi ite pentru totdeauna,
creștină ni lo propoveduește, cu privire hi vieața cea veciniei
surprinzătoarele descoperiri ule oiitegenioi și ale fiziologiei
a suflelulnr nemuritor, după moartea trupeasca, slnt totalii
experimentale, și msi pro sus de toata minunatele progrese
de curat materialiste, ca și djgma Jnvierei inerților**, carc-1
ale anatomiei microscopice u crierului, au tot săpat treptat
toate temeliile Atanismului, așa că astă-zi rar ca un biolo- in legătură cu iea. Savage, in însemnata lui opejă : „Roii.;
giea cercetată Iu lumina doctrinei dnrvinistu-, face, cu pri*
gist versat in știința-! și.tut o dată sincer, rar să mai susțic
.vire
la astu, observațiea, foarte judicioasă, po caro aiu pus-o
nemurirea sufletului. Filosofii inoniști diu secolul al XlX-lea,
(
cn Strâuss, Fcuorbach, Buchncr, Spencer, și alții, silit cu
,ca motto .. Pentru a ne încredința și niuf bine de asta, iesle
toții TanatiștL
’
,de ajuns să cetim cu nepărtenire una din nenumăratele proAtaniemul și rellgioa. — Dogma nemuriral personale i diei, sau unul din discursurile atit do bogate de fruze frțtmonso și atit du gustate in timpurile din urmă, in cari sint
sn propagat utit de mult și u dobindit o însemnătate atit i
ntit de lăudate splendorile vioței veclnicc, bunul ce) mal suda mare numai in urina strinselor salo raporturi cu articolele
pretn al creștinilor, tcum și credința îu vieața aceasta, a
de credință alu creștinismului. Tot creștinismul i-acela care
fundament
al moralul.
..
a dat loc idoel greșite, destul de răspinditâ și a-zi, cum-că
Coeu-ce așteaptă pe pio.șiî credincioși spiritualiști în „Emu ,
credința în nemurire ar constitui nani din cele mai do căpe
sînt toate harurile viețel civilizate, cu toate rafinăriile W
tenie elemente alo ori-căwi religii pure. Ceea ce nu-i de loc
culturi înaintate, pe cind meteriuliștil atei vor fi vecluic
adevărat. Credința în nomuriruii sufletului lipsește un desăcăzniți înjehinurile iadului, de cătrâ „Părintele lor cel cu luims
virșife diu cea mai mure parte a celor mut înalte religii alo
iubitoare*.
Orientului. Credinți asta ieste necunoscută Budismului, care
Credința metafizică __
în nemurire
ca a.^’
ieste, și ustâ-zl, leligțea pe care o împărtășește 30 la sută
... .. .. —
din popubțJea pamintnlui Iea Ieste tot ntit de necunoscută, metanism,
pare că atanismul
metafizic,
precum și î“ ,n0
nisimil materialist,
care domnește
în creștinism
uiumaitiut
mciuiitlC,
prCCUfO
1
OU
J ț?
atit vechfci religii populare Chineze, cit și religiei reformate veduit cea nui mare parte din filosofii dualițțl Și«
de Confucius, care i-u luat mal tirziu local. Și, ceea ce Io ar. înfățișa
formă du
crudință
mai pură
și și
.... — o...............
parto
din filosofii
duahșțl
ar ’ înfățișa- o ’formă
de credință. mai pură și mnî inai •
și mai înseninat încă, credința asta i>ste necunoscută chiar —
’
religiei primitive și pure a evreilor. Nici in cele cinci cărți
mai de samă, din cei cc-au contribuit a îutemoou ocest
ule lui Moise, nici in scrierile anterioare Noului-Tustamont,
iiiscu fo Platon. Iei propovădui. încă din secolul al
'
scrise mai îuaiino do exilul din Babilon, nu se gâsOște aceasta
dinainte do Gristos, acest complect dii'.iltsm, dintre s
dogmă a unei nemuriri individuale, după in -arte.
corp, cure a devenit apoi, îu credința creștină, unu
jj
ticolelc cele maî de căpetenie în teorie, și cele ma j
- Cum B’a format credința în nemurire. — Ideoa
urmări practice.
, i , ... nfn)nmisbch, cum-că sufletul omului supravlețuc-ște după moarte,
Trupul îesto muritor, material, fizic: sufletul ic
dQPă asta vecinie, urc desigur o origină poritor,
nomaterinl,
metafizic.
Trupul
și
sufletul
ju.fivi*
irfiietlca. Ideca asta nu există la primul om, înzestrat negreșit
înzestrat negreșit
vftrășiro numai vremelniceșto, mimai cît ține, vie ț
I -----U
vrem 0o c0 platon admite o vieață țcclircă a snfleautonom, ntit înainte cit și după această
!
I Sile^19 ’m'corp ommiete. Și, după ce părftHOic acest corp,
, ‘ ,r0 i(dr,‘11 . Cauto nltwl do locuit, care aâ fie cît mal pi>• ele
lor Silfide10 tiranilor cnmplîțT, trec în corpurile
i trid‘ t orbilor, te»r cel° n,c muncitorilor virtuoși, îu corupil"r Vi im-lor și furnicilor, și așa mai departe.
'urile 01 iKirj(. ' cită naivitate ieste în aceste teorii despre
1
cu,)1î|‘1 ochii orl-cul. O cercetare mal udincită ne urată
siiil^’s0->! astea nn s" l>ot în1!,ăca n’cI
cum cu cuno;/i^Tihologice, mult m n certe. pe cari le dtltorim nnatihțt’lo l'.s iiA[o|Ogiei moderne, po cari le datorim histologieT
wm'e* ?1 jcf Dacă le notăm aice, Ie pontru-că, cu toată ab-
1
a iiiitoge" j
I
■
| l
||
a
1
;
I
j
j
|
|
i
|
I
I
j
I
i
,
î
I
un avut con m|ll )nnre jnr|urjre asujira
surdit"*^ țârei. pontru-elî, pe do-o parte, de teoriea snfleb<l'r.|cInL<„1ieiiinft, se
teoriea mistică n Neoplntonicie" pjtriinse în creștinism. De alta parte, această teorine J”aî tîrziQ’ unuI dl" Stllpiî Cei nilli de caP°tenio
spiritualiste. ,Jdeea“ plntunicianft, su prefăcu în
si
noțiunea de substanță a sufletului, ce-i drept tot
mctaflrică și de cu neputință do priceput, dar caro
luî-id uno-orî o înfațoșaro fizică
flVnfl'etul-9ubstanțtî-. — Goncepțîea sufletului ca „subitău Ieste 1» mtilțf psihologi, prea puțin lămurită. Cînd se
s I Mie îu înțelesul ideal și abstract, ca o „ființă nematelâ- do-o speță cn totul deosebită, cînd în înțf leșul concret,
^IPI cînd, în sfirșit, ca un ce încă nedeslușit, eterogen,
rt rine de ambele stări. Dacă ne oprim la noțiunea monistâ
!»ubstanței, pe curo vom lua-o de cea mal simplă buză, pe
Hre ne v°n>
întreaga noastră filosofic, energica și maitriea ne apar ca unite în chip nedespărțit Așa-că.în cazul
acesta, avem d: deosebit, în „sufletul-substanță11, energieapsilicâ propriu zisă, senzație, reprezentație, voliținne, energie,
iiiiearn cure ne ie cunoscută, și materlea fizică, prin a căreea
mijlocire numai întăea se poate produce, adică plazma viepjit-iure.
La iinimalele superioare, ..matenea-sufletu ie, așa dar, alflițnltă dintr’o, parte a sistemului nervos, iear la animalele
inferioare și la plantele, lipsite de sistemul nervos, dintr’o
parte u corpului lor plurictlular. Ln protîstelo monocelulare,
^nateriea-suflet** Ie alcătuită dintr’o parte n corpului lor celolnr. Ajungem ast-feint ia organele sufletului, și trebuie nea|ir.ft să admitem, ceca-< -i și firește, cum-că aceste organe
vateriile iile sufletului ■ n absolut necesare pontru actîriuti’u psihică. Cît $c a ling--chiar despre suflet, Iei ieste actu.vl,
Itl Ieste suma funcțiil e -.ale fiziologice.
Concepțiea specifică a sufletului substanță Iea cu totul nn
alt înțeles la filosofii duahști, ca i i admit existența „Sufletnl' nemuritor iesle, noaparur. material, cu toate astea diusul Ie
înrhibi .și cu iotul deo'obit de corpul vizibil, în caro hîdăilitște. Imnzibilitatea sufletului ieste ast-feliu privită ca unul
oiit atributele cale cele imii de căpetenie. Unii, prin urmare,
■Jsarriănâ sufletul cu eterni, crezind că ie, ca șl acesta, o mă
line cu desăvîrșiro mobilă, din cele mai subtile și mai ușoare,
SW, ți mai nimerit, un agent imponderabil, caro circulă peste
printre celulele ponderabile ale organizimilul viețuitor.
| 'Mțll, din potrivă, asamăna sufletul cu vîntul, atribuindu-i,
■“t-folifi, o stare gazoasă. Asămâuarea asta, făcută mai întâi
8 popoarele primitive, i-aceea care adus mal tirzin Iu c >n8|’t,pa dualistă, ajunsă atit de generalii. Gind omul inoure,
‘ tsTi r^,n^no un 1°? fură vieață, dir sufletu-î, uemuritor,
” Bnfl' Z',oru' cu cea l'*u ur<»ă suflare4.
Ifiir Ot^'OtOr’ — Asemănarea sufletului omenesc cu oierul
di11<''ca “'fid calitativ de aceea și natură, a huit in timpurile
ub> ou'
/orm‘‘mn» concretă, mulțămit> progreselor uri tșfr
<'iiUqj'Ăicc‘
^ootricităței, pentru-câ astea ne-au făcut să
;jan • l'',n enorgica eterului, dliidu ne pr.n us‘a oare-cari no^^^“P^nnterei materiale, a, acestei snbstunțe cu umple
import' f “r&
,nă opresc acoloa, asupra acestei chestii
• ’ Ula’ lnu^i v°iă observa numa , îu două cuvinte,
^ivir ■1J'u*ezî' u,,ul suflet-eter a devenit, la urma urinei, cu
suilț>t câr° n6adrn’s*b>lJl. Un „suflet eterat, adică o substnnță^da/ca
°r k asvlnănitoare eu eterul fi ic, și caro ar cirMtonji) ?n “COsltt< P>in părțile ponderabile ule plnzmei vieH'riucu
u "lolcculelur cerebrale, n’nr li de loc în stare su
«ari
fa
l’s'Moâ individualii. Nici concepțiile mistico
ciflil, j„-. 'vnt’ .««upru acestei chestii, obiectul
unor vii UiadisUUIUllUI
tll,is'nuluî m
locul secolului trecut, nici încercările Neovim°dern, de-a stabili o b'gătnnl între mistica „forță
uuuj
11
itcrnl fiz,c’maî nlOTI‘fi
2î de n fi combătute.
Suflotul-aor. — O concepție mult mai răsploditâ, «o
S h
.as'*y
.° con8,derttle ■‘Pane:concep* care
ațribue substanței suflet o natură gazoasă. Din tea mai aninca vechime s'a nslmânat rasnfl jrea omenească cu suflarea
vintnlul ; aniîndonă fura, la început, privite cu identice si
tura aonuinite cu-acelaș uunie.
Anomos și Psyche, Ia Greci. Anima și Spirifus, la Romani
'lenumesc In început cuflirea vîntulol De aici aceste denu
miri lurâ aplicate, pe urmii, la răsuflarea omului. Mal tîrziu
această „răsuflare vie“, fu identificată cn „forța vitula“ si’
in cele din urmii, fu privită ca chiar esența sufletului, sau,
intrun înțeles maî restrins, cn esența munifestârei salo celei
mul înalte, ca „spirit-.
Do «colea. închipuirea făuri în urmă concepțiea mistică a
spiritelor individuale, fantoma, „Spirite-. Acestea aînt con
cepute chiar și astl-zl, tu cele niaî multe cazuri, cu niște
„tuliți cu formă aeriană1*, înzestrate cu toate astea cu toate
fnncf/ile fiziologice ale unui organizm. [nunele cercuri, spi
ritiste celebre, spiritele sint și fotografiate..
Sufletele lichide șl sufletele solide. — Fizica exP^f’jnentală a ajuns, in cei din urmă zece ani ai .secolului
r . .}^’’®n»’8fl fuci a trece toate corpurile gazoasa în stare
nclndâ, și chiar, cele mal multe, iu starea de agregat solid.
1 entru asta nu'fia novoe da altă nimica de cit de niște apa
rate date. cari să comprime gazunie, puternic, Sub o presiune
considerabilă ți la o temperatură coooritâ de tot. Nu numai
nele elemente ai-iloagu cu aerul, ca oxigenul, hidrogenul,
azotul, au putut trece, cu chipul acesta, din starea gazoasă in
stare lichidă, dar chiar și nlte gazuri compuse, ca acidul car
bonic, și chiar amestecuri de gaze, ca aerul atmosferic. Cu
chipul acesta, aceste corpuri invizibile, devin vizibile pentru toți,
și-i cu putință, în oapj-care măsură, să fie chiar „pipăite cu
mina“. Cu această schimbare de densitate, s’a spulberat
nimbul mistic care învâluca odinioară, in opintea curenta,
natura gaturilor, cari Ierau privite ca niște corpuri invizibile, '
cari prod ccau, cu toate astea, efecte vizibile. Dacă substanța
suflet, ar fi, într’adevăr, după cum •> mulțime de învățațî o
mai socot și astă-zî, do ace;a și natură cu gazările, ar trebui
să fim In stare, iiitrebuințind o presiune puternică și o tem
peratură coborîtă do tot, s’u închidem intr’nn flacon, sub eticheta de lichidul nemurire!, fluidum ammae immortale Și urmind cu răcirea si cu condcnzarea, mai departe, ar trebui
să ’njungem a preface sufletul lichid, chiar in stare solida,
„neauâ de suflet-, Până acum fns-j experiența nu'a ajuns iaca
până aico.
Nemurirea sufletului animal. — Dacă atanismul ar
fi adevărat, dacă într’adevăr „sufletul** omului ar trcb.i 6â
(lilîntiească in veac, nr trebui sa admitem cu totul acelaș lucru
cit s'atinge do sufletul animalelor superioare, cel puțin al
Mamiferelor celor mnî apropiate do om, ca Maimuțele, ciuli.
Puntrn-că omul nn se deo ebește de astea pnutr'un nou soiu
de funcție psihica specială, care nu i ar aparținea do cit luij
ci numai priutr’un grad superior de activitate psihică, numai
prin luai marea i crfecționare a stadiului de evoluție la care
a ajuns. Ceea-ce le mai cu osebire mai perfecționat Înmulți
oameni, negreșit nu la toți, ic conștiința, facultatea de a asocicd ideile, cugetarea și judecata sau rațiunea. De altmin
trelea, deosebirea nu-i tocmai atit du mure, pre cit am crede,
în toate privințele, ci mult mai mică de cit deosebirea co
respunzătoare între sufletele animalelor superioare și cel al
aninmlolor inferioare, sau chiar do cit deosebirea dintru treapta
cea mai înaltă .și cea mul joasă a sufletului omenesc. Așa
dar, dacă se acorda acestuea o „nemurire personală**, aseme
nea nemurire trebuie să se acorde și sufletului animalelor
superioare.
■
»
Convingerea despre nemurirea indiriiha’â a animalelor, o
întiluim, du iilt-feîiii, precum 1 era .și firește, la o mulțime d j
popoare, antice și moderne- Și chiar astă-zî, ica-i susținută
do o mulțime de cugetători, cari revmdeoă pentru sine o „vieață
veciniei**, și cari posedă și o cunoștință empirică foarte «dincită a viețel psihice a animalelor. Am cunoscut uu bătrin
inspector si-vic, care, văduv ș' fără copii, a trăit, mai baie
de treizeci do ani, cu torni singur, intr'o splendidă pădure din
Prusia orientală. Iei n’a avat relații do cit cu cițl-vu servi
tori, cu cari n’a schimbat do cit cariatele neapărate, și cu o
ceată numeroasă de cin! de tot soiul, cu cari 3 trăit in cea
mai mare comunitate sufletească. După mal mulți ani, de <*dntațio și de dresare, aceri lin observator și prieten ui Ma
turei, a știut să pătrundă ntit de adine in sufletul individaa
al OînUor sui, în’ cit Icra iot atit du pătruns de nemurire
�12
HEVfSTA IDEEI
REVISTA IDEEI
lor personali ca și da nemurirea aa proprie. Și unii, din cei mnf
inteligenți din chil săi, 1 se păreau, în urma uueî comparații
nopărtenitoare, ajunși la un stadiu psihic mult mai înalt do cît
acel al bâtrinei și idioatcl sale servitoare, san de cit al necîoplituluf și tîmpltului său servitor. OrI-co observator nepărti
nitor, care va studien, mai mnlțl ani, vieațapsiliica conștientă
și inteligentă a oînilor superiori, care va urmări cu luare aminte procesul fiziologic al cugefArel lorr pi judecățeJt al ca*
ționamentului lor, vu?trebui să recunoască ca acești ciuf pot
revindeca „nemurirea- tot cu atîta drept ca și omul.
Dovezile în,favoarea Atanismulul. — M.tivelo car»
se invoacă dc două mh do ani în favoarea nemuri rel sufle
tului și cari 60 pun înainte și astă-.zi, purced, in maro parte,
nu din străduitei! do a cunoaște adevărul, ci mai mult din
așa zisa „trebuință a suflatului, adică din închipuire și.dinjinvontie. Ga să vorbim ca Kant, nemurirea sufletului nu-i uu
obiect de cunoștință a rațiunal pure, ci un „postulat al ra
țiune! practico" Dar acest postulat, cu și „trebuințele sufle
tului, alo educațiuuei morale, și cele ce se mai țin (o îel,
trebuie să se lese cu desăvîrșire de-o parte, .dacă voim cu adevârnt, fără do ulei un gînd preconceput, să ajungem la
cunoștința curată a adevărului. Pontru-ca adevărul nu poate
fi descoperit nici ouni fără ajutorai unor judecăți logico și
clnro, întomoeate empiricește pe rațiunea pură. Așa-că putem
să zicem și despre Atanism, ceea-ce-ain zis despre toism: aniîndouă aceste concepții nu-s altă co-va dc cit obiectul unei
plăzmuiri mistice, unei „credinți" transcendentale, nu al știin
ței, care se baznză pe rațiune.
Dacă vom cerceta po rind toate argumentele cari s’au pus
înainte in favoarea credinței în nemurire, vom vedea câ nici
unul nu î cu adevărat științific, nici unul care sase pontă îm
păca cu noțiunile clare, dobîndite, du cîte-va zeci de aui
încoace, de psihologie» fiziologică și teoriea ev’luț'eî. Argu
mentul teologic, după care un creator personal ar fi pus în
om un suflat nemuritor, conceput colo mai adesea ca o parto
diji proprlu-î suflec Dumnezeesc, ieste un curat mit. Argu
mentul cozmologic, după caro „ordinea morală a lamei" ar
cero o voclnică durată a sufletului omenesc, »e o dogmă care
uu so sprijină po nimic. Argumentai teleologic, după caro
„menirea supremă" n omului ar cero o dezvoltare deplină,
pe ceea lame, a sufletului său atît dc nedesăvîrșit- în timpul
viețui pâmînteștî, se întomnează pe-un antropism greșit. Argumimtul moral, după caro infriuările, dorințele neîmplinite,
din timpul viețeî pămînteștî# vor trebui siî fie îndeplinite pb
coca lume de'o „dreptato distributivă", Io o dorință pioasă,
Inse nimic mai mult. Argumentul etnologic, după care credința
în nemurire, ca și acea in D zeu, ar fi un adevăr inăscut,
comun tuturor oamenilor, ie un curat neadevăr. Argumentul
ontologic, după caro sufletul, „substanța simplă, nematerială
și nediviribilă", nu s’ar putea să dispară o dată cu moartea,
se înterneeaz® pc o concepție cu total greșită a fenomenelor
psihico: io o greșnlă spiritualistă. Ponto aceste „argumente
aduse în favoarea atanismuluî", ca și altele de acelaș felin,
sîut ruginite do tot. lele au fost combătute definitiv, de cătră
critica științifică a sfîrșituluf de» secol trecut.
Dovezi în contra Atanismulul —Față de argumentele
citate, toato de neudmis, în favoarea numarirei sufletului, cată,
față do îualta însemnătate a acestei chestii, să rezumăm, acolea, pe scurt, și argumentelo științifice, bino înteiuoeate,
contrare unei asemenea credinți. Argumentul fiziologic, no arată cum-că sufletul omenesc, ca și cel al animalelor superioare,
nu-î o substanță nomateriulă, ncatirnafu, ci un cuvînt, un
- termen colectiv, ce denumește o sumă, o totalitate de funcții
cerebrale. Aceste funcții sînt condiționate, ca și toate cele
lalte funcții vitale, dc procesări fizice și chimice, și, prin
itrmare, sj'nt supuse, și iele, legeî substanțe'. Argumentul
histologic, se sprijină pe structura microscopică atit do com
plicată a crierului, și nu indică să căutăm in celulele gunglionare
ale acestuea adevăratele „organe elementare iile sufletului".'
Argumentul experimental, no <la convingerea că diferitele funcții
ale sufietjluî sînt legate de linumito părți, dc anumite teritorii
alo crierului, și nu-s do loc cu putință fără ca aceste teri
torii na fie îa stare normală. Dacă aceste teritorii sînt nimi
cite, funcție# ce aținui do iele, dispare o dată cu iele. Aceasta
lege are vigoare, în deosebi, pentru „organele engetărei4',
singurele instrumente aau unelte centrale ale„vieței spiritului ’.
Argumentul patologic, complectează pe cel fiziologic. Gînd
anumite regiuni cerebrale, ca centrul vorbirel, ca sfera anuitivă, ca sfera vizuală, sînt distruse de boală, lucrarea aces
tor regiuni nu so mai îndeplinește, vorbirea, auzul, vederea, .
pier. Matura îndeplinește aief experiența fiziologicii cea mai
hotărîtoare. Argumentul ontogenetic, no puno dintri
oohî faptele individuale alo evoluției suflotulm VnA ati»Qb
în sufletul copilului, diferitele facultăți ho dezvolta'1’ c<1’n
treptat. Aceste fa-ulțățî ajung la deplina lor , l <* țr<>Pfait'
adolescent, și își dau roadele, la adult. La bMrînct atu k
o regresiune treptată a crierului, corespunzătoare cn a"10
xesconții senilă a crierului. Argumentul filogenetidc&ene«
pe paleontologie, pe anatomica comparată și pe’ J
crierului. Comploctindu-se una pe alta, aceste știinf- ț B1B(l
uite no dau încredințarea cum-oă crierul omului «i * ntru*
și fuuețlea lui, sufletul, s'a dezvoltat treptat, cu nonn*"^*?'1
cepfud do la acel al Mamiferelor, și, adîncindu-nf ^7’ in‘
parte, chiar de la cel al vertebratelor inferioare.
mn
Iluzii ataniete. — Cercetările de mai sus, 'Cnri
tea sA fi-' complectate cil o mulțime de alto rezultatF <Pn'
ale științei de a-zi, dovedesc absoluta iieadintiibiHt » ci
vech-i dogme asupra nemurire» sufletului. Aceasta n
“
ponto, în; secolul acesta, face obiectul unui studiu Htifini^'
serios, ci numai obiectul cra<//7j/e/trnnsccdentule. Cfitic ' '
țiunci pure- a dovedit înse, cum că «coastă ore linti ța *
care so face otita caz, privită la lumina zilei. țe o cu’nts
superstiție, ca și cred nțn, de care se lungă colo mai adeiw
Jntr’uu D-zeu personal4. Cu toate «stea, încă si asti-H
milioane de „credincioși1', nu numai din clasele de Îq8 â|1
poporul (ură cultură, ci chiar din mediile colo mai iu’ab?
privesc această superstiție ca bunul lor cel mai scump, ca w'
mai prețioasă corn -ară4 a lor. Așa-că-î de nevoo de a"n?
trunde lutru cit-va mai adine in coreul de idei, de careV.
ceasta superstiție se l-agă, și, presupunind-o adevărata gj
supunem unei cercetări critice valoarea iei reală. Critica'ne.
pârtenitoare, va descoperi, în cazul acesta, cum-eâ'neclarii
valoare se intomeeuză iu marejmrte po închipuire, pe l)pița
unei judecăți limpezi și u unei cugetări consecvente. Rniun.
țarea definitivă la aceste iluzii atamstice, nu numai ci n'ar
li pentru omenire o pierdere dureroasă, după cum am cei
unii adîncâ si unii cinstită convingere, iea ar alcătui un cijllj
neprețuit, pozitiv. Trebuința sufletului omenesc se ahpujU
de credința in nemurire, mai cu samă dm două motive:
întâi, nădejdea intri o vteațâ mai bună, pe ceea lum \ ți-al
doilea, nădejdea dc-a no vedea din nou, acolo, prietenii,
pe toți ce ni-au fost scumpi, pe cari moartea ni i-a răpit
de pe pămiut. Cit se atinge do speranța dintâi, iea purcede
dintr’un sentiment firesc de răsplată, legitim ce Io dreptul
din punct do vedere subiectiv, dar, din punct de vedere 0'
biectiv, fără de nici o bază. Voim să fim despăgubiți pentru
nenumăratele decepții, pentru încercările, pentru experiențele
triste alo acestei vieți pămîutești, fără să fim îndreptățiți
pentru asta prin nici o perspectivii reală, prin nici o garan
ție. Reclamăm durata nemărginită a unei vieți vccînice, incuri
nu voim să simțim do cit bucurii și plăceri, nici o neplăcere,
nici o durere. Chipul în care cea mai maro parte din oameni
își îiifâțoșazâ această „prea fericită vieață de po cealaltă'
lutne" iestu din cele îmi uimitoare, cu atîta mai uimitoare
cu cit, după chipul acesta, „sufletul nematerial", s’>ir buoara
de niște desfătări cum nu se poate mai materiale. Fautazie#
fie-căruiicredincios, își plăzmuește această fericire nestrâniul-tî,
potrivit cu dorințcle-i personale, Indianul din America,al
cărui atunism ni l'a descris în culori atit de vii, Sdiilier.
în a su „tînguiro funebră4, speră să găsască, în Ralul lai,
cele ioni frumoase locuri de vîuut, pline de bivoli și urși.Es
chimosul so așteaptă să vadă acolea întinsuri de gbiuța,
poleite de soare, cu o înălțime grozavă de urși albi, de loiu
și do alte animale polare Rlîndnl Smgalcz, concepe Ritul s
după minunata insulă purndizică Ceylon, cu grădinele și P“‘
durile sale splendide, admițlud,. se înțelege, în sme-ȘI,
va găsi, într’insul, orez și curry, nuci de cocoț și alte roa ,
din belșug, Arabul mahomedan le încredințat că Ram
•
va fi acoperit du grădini umbroase, pline do flori, m
vor .șopti, pretutindeni, izvoare răcoroase, și ’D,.carc'Imn jC
cui fetele cele mai frumoase. Pescarul catolic, din Mi ’ ț
așteaptă să aibă, zilnic, o mulțime nenumărată din c
prețioși pești, din celejmaî bune macaroane, C_UI11J jcaț8
tare vvcînică, pentru tonte păcatele, pe cari, chiar
veclnică, nr putea sâ le suvîrșeaseă zilnic.. Crcșțtliu .
. nn
dul Europei speră o catedrală gotică, a cărei
n_2diipoatâ fi măsurată și în care să răsune „laude vecin
ut.
lui oștilor’1. In scurt, fio-care credincios, așteaptă, 1
mei, du la vieața vcciuică, ca iea su fie o prcl»’>g
0JîțI«S
a existenței sale, individuale, pămîutești, să ne ins
eu mult- „mul revăzută, și mui sporită4 a
caTrebuia înc-o dată, să Cițcotn să ieasii In iveitia, •,
j '
.1 (j0 materialism^ po care-l îiifâțoșâzâ Zlfa- <tate și de adaptam, In cari trobneau *£ evolueze,- fdtaf, pe
-tcrol nl,.8.„0SC atît do strins legat cu dogma nbsnrdă a .de-o parte, aleșii favorizați ei'i darie prea ferlclțil neviuovațî,
I
cr0^ Liirt’r ’ Precum nu arată miilo de pinze alo maeș- ]lear pe de alta, tot atît de fatal, bieții nefericiți, ca si de
! ^nri6^1 'II '
corpurile înviate’', cu sufletele lor, „născute ■vie niște vinovuțl păcătoși.
1 ”, lor celflbn’ "' nreumbln, sus, în ceruri, întocmai și nici
0 comparație critică, intre nenumăratele și variatele, fan
I Un >,01l“’ 8°5ii această vale do ticăloșii pămintești. lele văd
tasticele tablouri, plăzmuite de mii do.ani, după popoare și
i
nâ'ut,lt’ , nrliii lor, fi nud glasul cu urechile lor, ii ciută
religii, do credința în nemurire, ne întătftșaz^jina din cele
; P b zo'1»
Cu cura și cu gîtlejul lor. fn scurt, loculmai ciudate priveliști. Una din celo mai interesante descrieri;
' fmnuri
B.T ni Raiului creștinesc sînt tot niște ființă duble,
a acestei priveliști, doscriero care dovedește cercetări tiepte
i
orii 'of” V/ntr un corp și un suflet, sînt tot în atăptnirea tdla numeroase izvoare, ne-a fost dată do cătră Ad, Svoboda,
ilcAtmte
COrpuluI pămintesc, ca șî vechii noștri prein însemnatele sule lucrări : „Aiurările sufletului* și „For- .
t<ÎS in Wâlhalo, în locuința lui Odiu, ca și, „ueinuri- inele credinței*. Bar ori-clt de absurdă ni s’ar pâre» cea mai
mergAtor>,. 9i -arabi din plăcutele grădini alo Raiului lui
marc parte din miturile-credinței, ori-cit dc-n ne-acord cu toata
| tor'1*' tUi?lcași acei somi-zei și eroi, al Greciei antice, din progrușolc științei moderne, astea joacă,și asță-zl, un rol numai
Ț
j,fa"oiu )1 lfl masa lui Zsas, cari se desfătau cu ambrozie și
puțin important, ieară ca „postulat al rațiune! praoticeJ. în
L Qi.WP1 1
deplinesc cea ninl maro îuriurire nsuprn concepției ce-și fțc
cn l’cOt;!r'mi a'ar zugrăvi de minunat această „vieață vecinică"
indivizii despre vieață și despre destinul popoarelor.
Ori-clt i
c0|e din urmă iea trebuie să ajungă cu totul
Filosofici idealistă și spiritualistă de ă-zl, va admite^-ce-I ~
jiu lv‘lu> „. cjnj t0 gmdoști c'ar fi totul pentru vecie...
drept, cum-că formele astea materialiste ale credinței în ne
plicticoas -. ne_ntrerUpt, această veciniei existență indivi- murire nu jnai pot fi susținute, și că fele trebuie să facă loc
SA-U nr?r:tuj profund al Jidovului rătăcitor, nefericitul Ahnsideei purificate a unei esențe nemateriale a sufletului, unei
dnală-cari-șL-cautâ odihna in van, ar trebuită ne lumineze
idei platoniciene sau unei substanțe trunscedcntale. Dar convcraHrtgalerei unei asemenea „vieți vecinico". Cel mai bun
cepțiea naturalistă idealistă din zilele noastre nu poate să
îSapra
pUt0.i să dorim, după o vieață îndeplinită bine,
admită de loc asemenea noțiuni eterate. Iele nu împacă nici
'aCfa , ain făcut tot cc-nin putut mai bine, în cea mal detrebuința de.cauzalitate a mințel noastre, nici dorințele su
'°iT conștiință io pacea vecînică n mormlntului-i Dă-ie,
fletului nostru. Adunînd tot ce progresul antropologiei, al
I -Ertt odihna cea de veci.
psihologiei și al cozmologiel modeme a limpezit, cu privire
Ori câ persoană instruită, cu judecată, care cunoaște sisla Atanism, ajungem la această concluzie precisă: „Credința
mui cronologic al geologiei, și caro a cugetat la lungul șir îu nemurirea sufletului omenesc Ie o dogmă, tn opunere totală
imllioanolor de ani, pe care-l numără istorica organică a
cu cele mnf certe date cxperijnentale nle științei moderne*.
1 intului va trebui să măr turtească, dacă judecata-i va fi
Ernest Haeckel.
Erienîtoare, cum-că cugetarea banală a „vîcțef vecinicc",
In. Romînește, de Gr. Goilav.
departe de a ti, chiar pentru cel mai bun om, o mingîere duînbă Ie mai curînd o cumplită amenințare. Pentru a tâgăVtemenea lucru, trebuie ca cine-va să fie lipsit do-o ju
O DOBORÎRE
decată limpede. cum
dc-° cugetaT0 consecventă,
Col mai de samă, mui legitim motiv, pe care-l invoacă
Atanismul, ieste nădejdea de-a ne vedea, în „vieața vecînică"
.La o adunare de cîțî-va, adică chiar de mulțî,
'din nou, prietenii, pe toți ce ne-au fost scumpi, și de cari,
‘
o goariă nemiloasă, ne-a despărțit prea de timpuriu, acelea
dc prea mulți încă, .și prîcepuți, se strecoară
po pimîot. Inse și fericirea asta, la care ne-așțeaptâm, dacă
pc scări șiruri, șiruri de tineret, grăbit și vioiu.
voia privi lucrorile mai de-apruapo, ni se va areta ca deȘi ori-cit ai fi fost de aproape de priveliște^
I _ SBrtfi. Și, în tot cazul, ar fi cu totul tulburată de perspec
simplul urcuș și coborîș ți se părea că-1 vezi
tiva do u da, tot o dată, <U ochii, și sus, cu atitea puțin
în perspectivă, atît icra de clar și de atrăgă
*
timpatice persoane și chiar cu vrăjmașii' cei mai odioși cari
nc-«u amfirit vieața pe paniint. Lăsam de-o parte că legătu tor... Dacă pe dreapta porneau cel cc urcau, pe
stingă se forma un contra curent din cel ce
rile de fa.nilio ar fi un alt izvor do o mulțime de greutăți.
coborau. Și cind credeai că s’a stabilit o miș^
Jlulțl bărbați nr renunța desigur la toate splendorile Raiului,
care perfectă, a acestor doua curente, atunci
dacă ar avea încredințarea că s’ar afla într’insul, vecinie, ală
turi de „scumpa lor jumătate11, de soacra lor. Ie tot ast-feliu,
o mică învălmășală iți lua ochii și curentele
iQdoelnic, că regelui Eunc al VlII-lea, al Engliterei, i-nr plă
se-ncurcau. Trezindu-te, vedeai că dreapta și
cea si so afle vecinie între colo șase femei ale lui, Și tot
stingă și-au schimbat locul. lear așteptînd re
atit do îfidoclnic Ieste pentru regele Poloniei, August col
petarea regiile! de mișcare, zăreai, din cind în
tare, curo a iubit o sută do femei și a avut 352 de copii.
cind, unul" doi, desprinși din gloată și stînd
Acesta, ca unul caro a fost în strinse legături cu papa, „viciral lui D-zeu1’, ar trebui să locuească im Rain, cu toate pe loc. Socoteai, dintr'o dată, că sint zăpăciți
de vîrtej, dar nu: îeî iuțind mina, au zărit un
greșalcle lui, cu toate ruzboacle-i aventuroase, nebune, cari
prieten și poate au de schimbat un cuvînt...
au costat vieața a mal bine do o sută do inii de Saxoni.
, crecidincioi», La mijloc, pe planul dintre cele două, laturi
Alte mari greutăți îi mai așteaptă’ pe atuniștit
CD priviro la punctul de-u se ști,
ți:, do lu c*3 stadiu al evoluției je Scară, stă unul, cam dc mult. Apucat acolo,
Individuale va începe sufletul a-șl trăi „vieuța sa
. veolnica" ?
nu mai poate scăpa,
.................
--L~ nici in
nici
iiitr’o parte,
firi mm născuți își vor dezvolta iei oare sufletul în ceriu,
sus, nici în jos, și se mulțumește a întinde doar
Prinți In „aceea-și luptă pentru traiu4, care formează, prinmina, cind unuea care se urca, cind unuea care
trnn tratament atîta do aspru, pe om, pe jămîiit? Tinărul
,
a.» riuse coboară... Pe cel ceprivește il
|
l'hn du talent, care cade, jertfa omorului
în
,1,n
r'’jo*u, își va dezvolta îel, oare, in W.ilhala,
WuIIh.:», darurile bogate, rîsul, nepricepind rostul acestei mim tuni
■ • -: de ani
voitoare, dc-arîndul pentru toți.
eaphcate, alo spiritului său ? Uncheașul,• gîrbov
aui ?i
.
'
in«U i n CoPfi!‘r’e>
care, îu puterea vrîstei a împlut lnIn lungul sir al celor ce urcă, se ivește o
rai! r z8°’uotal isprăvilor lui, trâi-va vecinie ca uncheaș fata, însoțită dc-un tinăr. Și de și merg pe nnd,
tarii i1 Ori 80 vn întoarce cuin-va înapoi la o stare de inase
vede bine cum-că merg împreună. Cam., a8« . .c nnterioară Dacă sufletele nemuritoare vor trebui
nroape de locul celui cu mina bine-voitoare, tata
ți ■tu‘eutcâ, în Olimp, întinerite și ca ființi perfecte, farmecul
o tea înainte, însoțitorul iei fiind oprit de-un
I
T,f°res.ul Porsonal/tâței vor fi cu totul pierdute pentru iele,
nel n,,?1’1. 0 ll0admisibil he pare aslă-zi, lu lumina rațiu- prieten. Acesta, nalt, chipos, arc țața prevUzută de-o barbă numai în Vîrlul bărbiei, cec a
țirei
ra’tu^ antropistic al judecâțeî do-apoî, al duspftr«ă
°r oinoucști în două mari grâuiozl, din cari una
cc-i dă înfățișarea unul punct de-ntrebare. lei
Haiulm P° c°l° destinate pentru bucuriile vocinice alo
întreabă, mai intăî cu ochii, niște ochi, nici
ladnlle"rk P0 cele osindite la chinurile de veci
verzi, nici albaștri, nici mari, nici miei, eu
fl -pariu?1!*
as*ft
părten unui D-zou personal care ar
orbitele săpate adine, tară să he băgați in fun
I
'«bire < “lo, lubirei“. Cu tonte astea, Părintele acesta, nnmat
dul cnpului,întreabă cine-i iea. însoțitorul tetei,
» 'acela, care n „creat", singur îel, condițiile de erodi-
-
I
�14
I,.
REVISTA IDEE!
un văi\condus, în toate ale sale, pe vremeaceea, castaniu, pururea zimbitorî, te-neurcn
de principii înaintate, pe baza cărora jși con nu știaî dacă aî a face cu un copil Oi-“
ducea și ruda, între bărbați, acolo sus, îî spune, om... Îmbrăcata, ori-cînd, domolit ’8î ’ Cu un
bucuros, căutînd tot o dată a șterge tendința nu găsa'î pe iea nimic prea îngriji HlCOnM
intrebărei, și observînd, că fatai-î dmtr aî loi\.. aruncat: îera parcă chintesența neceHifii^ie
Că toți trei sint oameni de isprava, dacă na gustului. In tot, avea ce-va deosebit n ♦ $-a
observat cetitorul, apoi știe și spune cine i-a tură de nobleță, dc gingășie, pe care’D2 ,•
cunoscut maî de-aproape... Le eelc petrecute, cercă să o acopere prin apucături inAd CR*’ifata na dat nici o atenție, și nici n a băgat de simple... Traiul și-l făcuse la niște rude.
samă nimic, fie din apatie, precum ar zice unu, in mijlocul bîelșuguluî și liniște! unnr Tate.
’
r °bice.
fie că vărul și prietenii îî erau prea obicinuițî. iurî patriarhale.
Trece un an. La aceea-șl adunare, fata se po
...Incotr‘o?Ic întrebarea ce-îmaî răinînpmenește cu tînărul chipos, cui se
in su" flet.fațâ dc răul, pe care în loc să-l domni Su*
flet, mereu, să-î spue cine-î îel și că i-î cunos timpul, îl ațîță maî tare, maî tare
cii
cută. Bine, cugetă îea, și ie cu mintea cu totul cind, deși două sînt principiile viețeî .Cotr°>
departe de data cind făcuse cunoștință eu îea. servarea individuală și-a speței, nu le c°n’
Se cunosc de aicî înainte... Trece încă un an, satisface, nu numaî pe-amîndouă, dar ni »°Bte
și nu-și da bîeata fată samă, nici că .frecven una de astă dată?... Dintr’un început, p0Cl P®
tarea de cătră tînăr a locurilor pe unde se iea să se oțetească pentru una, căci ’ socor*80
ducea îea și a drumurilor pe unde trecea, o greșit, eum-eă venind a doua, întăea trehn
avea pe dînsa ca țintă. Ceî maî pricepuțî, va stăvilită. Și acum se vedea sfâșiată de an ‘
să zică, că iera cam prostuță, ori că nu simțea două, una cerînd tot maî multă forță î?’
pentru omul ăsta nimic, din ce se chiamă dra dind tot maî puțină. Și va să vie timpul,’ ci i
goste. leu voin spune doar, că, de o cam dată, prima nu-î va maî fi îngăduită, chiar dacă f(,
i'ata nici n'avea gind de dragoste... Maî trece fele îcî ar putea s’o răzbată... Ce-Î de făcut ît
un an, in care timp vorbesc des, se imprieti- repetă dînsaeu disperare. Unde-Î drumul âd«
nesc chiar, îșî împărtășesc cugetările, princi vărat, pe care credea că-1 descoperise, si
piile, atinginci, puțin cîte puțin, multe chestii, care pornise cu-atîta rîvnă să-l pîetruească?
chiar din cele maî intime. Dintre amîndoî, nu Atunci...îmuncca, pentru
x
,vut
că îșî zicea,------muncind
îera nici unul să trimbițeze că nu se vaîmpe- vom cere, ca îngădueala dată bărbaților dc
de u
rechea nici o dată. Fie-eare îșî aștepta vre- concepe, fără a hrăni, să aibă o precumpi
...
precumpănite
mea. Dar, vorbind, îea spunea, foarte sin- pentru noi : să ne fie îngăduit a putea hi'*
hrăni
cer și lămurit, c-o dată măritată, hotă rit tre- ceea ce-am procreat. . Și cu ce
cc 1L.L
furie ./i-uv
și-ar ufi
bueasă-ntrerupă ocupațiea ce avea... Prietenul, smuls și principii, și tot, numaî să
îă poată
nnntli găsi
părea a înțelege deplin ce spunea îea și îî și ținta planurilor iei din trecut,, •'
’
care r
îera nșcesprijinea părerea... Cind înțelegerea îe prea ^:*«*«»
*
.....
/•»
sitatea-î de-acum. O, dacă i-ar fi venit ajutodeplină, inse, nu trebuie oare să-țî fie tea rul din partea celuî ce se lăudase atît, că i-1
mă ? Clipa de acalmie să prevestească oare o va da, cum și-ar ii împăcat de ușor și sperauliniște continuă ?... Fata-1 iubea acum. Băia țelc, cum și-ar fi păstrat și sănătatea, și cum
tul, maî priceput la vorbă și maî bogat in pla ar fi dus la capăt rostul \ iețeî.
nuri, mai destoinic pentru’izbîndă, se și ginCu trudă se găsesc de toate... Și mijlocul
dea cu grabă la asigurarea unuî modest traiu, cel maî bun de găsit, îc de-a scăpa de urmări...
ca împlinire a planurilor lor... Putea să fie a- A putut să-i scape pe toii, numaî pe dînsanu:
trăgător pentru amîndoî...
Asemenea încercări se plătesc cu anî diu vicațîi.
La capătul celuî din urmă an, inse, nenoro cu sănătatea toată.
cirea stătea la pîndă. In chip misterios, și cum
...Prăpădită, incapabilă de ee-va,ajunsăo umnimeni n’a priceput, de cit cînd făptui s'a aretat ca o revelație divină, și pentru care, ti-_ bră a făptureî și gîndurilor îeî de maî înainte,
bLiicî"
’
n
nebuniea*i liniștită, n’a rămas in capul Iei, cu
nărul povestire! mele dac-ar putea vorl
menesc aceea-'î înfățișare de tinerețe, și în dosul ochiar fi un martor de neprețuit, se pomenesc
procreatori... Nimic mai simplu, maî înțeles, l°r zimbitorî, așezați acum intre niște propfele de vine groase și mișcătoare, de cit-un
șt maî expus la judecata de defăimare,.
' singur plan : In ce se găsește maî multă otravă,
nitoare, a lumeî, ca rezultatul prieten •’ P
care
îei
^are ar
chipul, cel maî fără suferințe și
tre acești doî oameni, prietenie pe
maî sigur, dc a muri.
IXA.
singuri o socoteau de altă natură.
Cine ispășește acuma vina? M’aș gîndi să în
treb, care a fost cel maî vinovat ? Dar n’o să
pot răspunde, nici îeu, și n’o să poată nicî
cetitorul, pentru că cel din urmă nu poate patrunde cutele adîncî ale pevestireî mele, iear
cel dintâi îe neputincios a reda cele ce știe,
Decă, să pornim pe drumul bătătorit dc toțî
și sa zicem ca îea... Și acum să vorbim puțin
și de fată. Mică de statură, cu trupul nu prea
«upE ayea atîta cadență și energie în mers, că
ți-ai fi ziș: trebuie să fiece-va în capul ce poartă
pe-umeri, și pe data ițî urcai privirea spre cap.
O fața, carcea i-ar sămăna multe din mulțime,
de un oval perfect, cu nicî o trăsătură frumoasă,
dar cu nici una urîtă, și cu o caracteristică expresie de tinerețe. Ochii, colorați, ca și păru-î,
REVISTA IDEE1
•
|
;
:1
.'
'
:
'
B
I
I
I
!
i
1
1
I
Ș
|
1I
|I
’
i
i1
|
t
PR CAT F
fRIST Ș1 SINGUR IE CALL
-------— Văzutu-l'ați? Iei are inf ițoșarca Ptirartț
tristă, covirșitor de tristă. Pâru-i negtn,
qrijit, ii curge, nedeopotrivă de lung,
timple. Barba-i lunga, negricioasei P.rlIl, .:((j
loc, pe de margini roșcat i, iî cade, mc
'
pe piept. Oclii-i, două găuri negre, A■
a
pare ca n'au putut nici o dată s i pung'' tje.
lui, palidă și slabi, păstrează P111’11,^}, dasâ
pasare ciudatn. Gura-i, cind se dese t
• 0
să se vada niște dinți știrbi. Are.^pu
infâțosare atît de tristă, de-o
doare. O pălărie, care a fost odtnioa
tdict ci ctmciip
I
I
I
I
\
;
i
j
15
mi cu bordurile largi, îi stă pleoștită tristareile o mulțime nenumărată dc veacuri.
.KtUă iiaina i, cea strimtă, i-i lucietă de pur- Le ochi adinei și negri, ochi cari nu cătase
ne caP‘ incultămintea-1, spartă și descusută, i Poak- la nimeni, de ani, de cine știe citi ani.
tâtărj'‘„â din bălți. Văzutn-l’ați? Are Infățo- (imul s apropie de mine, de mine iii care
udei
rt fost in toata vremea trist: trist vedea un prieten, alt om, in care vedea un .
siVe,a ima dc a se fi născut, trist că tr.îește, /rate, un frate compătimitor, frate prieten.
1 ll-fi nu moare. Vozntu-rali? Trece pe u- 6 apropie de mine. Si, făr-a-ml întinde, eu
trist „si cum na ar fi. Merge prin lume, ca toate astea, mina, lăsă să-i leasă din gură
W1, C i ’âr fi singur. Pașii soi nan nici o tintă.
,— leu sint Nenorocirea, frate. leu sint cel
siCl‘tn l'ati? Iei parc o anomalie in mijlocul singur, pururea singur. Sint cel ce-a fost
^tlalti- Și Pare câ~^ cl'1 samd CJ locul snu pururea singur, pururea singur care va ți.
c'fn mulțimea de trecători. Merge pururea In mine sa grămădit suma spăhnintătoare
11 , r- in hainele lui strimte, cari-î acopere a tuturor întristărilor, a întristărilor din
slll{J!,!lsi slabul corp. Vâziitu-Vați ? Cine să veacurile trecute, din vrîstele-ncheeate. leu
l^are nefericitul acesta ?
sint cel ce cuprinde in sine toată tristeță uCine s i fie oare omul acesta, care merge niversală, întristarea de toate. Sint cel ce-a
Z fără prieteni, fără de cainarazi, f>râ ni- fost pururi nenorocit, lovit de-o nenorocire,
cu care si schimbe o vorbă? Ce vieatâ covirșitoare, de-o nenorocire fără sfirșit. leii
Țrebule S-l li.fMț Șvața-r. vieața Iul, ca «i sint rezultanta tuturor veacurilor cari strigă
ir ți putut sa-și țaca mec o data macar un mizerie^ Sint cel ce cuprinde in sine, in sine
Ul!ueteii, pe cine-va cu care să poat > vorbi, singur, toată nenorocirea. Frate, frate, mă
nat! eă-r spuc cugetările, cui si-i împartă- găsești trist,-tu nuj găsești nenorocit. Sint Ne
norocirea, așci-J, nenorocirea care s’abate
tiscă necazurile sale.
■
Omul acesta? Nimeni nu va putea să o asupra tuturora, asupra a tot. Nenorocirea
anue, nimeni, pentru-c i nimenea mi-l cunoaște, fără-nceput, nenorocirea universală.
Acolea se opri, după care urmă:
nimeni nu i-a vorbit vre-o dată prietenește,
— Spune, acuma, maî vrei să-mi fii priete
f ră-ndoeală, făr -ndoealâ. Iei merge înainte,
nul
mieii, tot vrei să maî urmezi Nenorocirea,
firă să cate la cei de cari se atinge in treacăt.
_ Văzutu-l'ați? Iei merge învăluit in cuge vrei si mergi al durea de mine, ca un frate?
tările lui, pururi ascunse. Merge fără să spue Nu știi ce triști va a-țtfi vieața, nu știi prin
ce zbuciumuri avea-vei, frate, a trece, dacă
nici o dată ce gind hrănește.
— Văzutu-l’ați, sărmanul, mergtnd, firă să voești mereu a fi tovarășul mieii. Spune, mai
se oprească nici o .dată cu cine-va, țară să fie vrei ?
Vorbea c’o voce năspritu, năsprită, c'o voce
oprit de nimeni? Cine-t omul acesta ? Omul
acesta care merge, așa, singurel, prin mul care nu vorbise poate ci nici o dată. Și tot
țime, singur, cu cugetările lui, singur cu tris ce spunea iera plin de tristeță, de o nemăr
teța lui, cu tristeța-i covirșitoare, cu tristeța-i ginit i tristeță. Nici o dată n’aș fi crezut sâfie atîta tristețâ-ntrun om.
mohorită, fatală.
— Vieața-ți va fi triști, dacă vrei, frate.
— Cine iești tu, tu, care iești așa singur,
I-ntinseî mina. Iei mă privi, mă privi țintă,
pururea singur, in mijlocul celorlalți? Cine
cu
o privire nedefinitr, cu o privire nemăr
le/ftl tu, tu, care iești pururi atît de trist,
ginita
de tristeță. Dar fața i se schimba de
de-o tristeță care te sfâșie, sfâșietoare pentru
trecătorii cari trec pe-alâturea de tine, pen o dată. Nu maî iera pasivitatea tristă de-otru trecătorii cari se uită la tine, cu toții, cari dinioară. Ochii ii străluceau in fundul orbi
se ilTtj la tine uimiți, intrist tor de uimiți, telor lor, o lecută de sînge îi rumeni umerii
cuprinși de tristeță și iei ? Cine iești tu, tu obrazului, îeșiți'. îmi luă mina, stringindumi-o vm
cu. putere.
care nu vrei m'car să te uiți la compătimi- «*»-<.•
k..
rea ce te urmărește cu ochii,' tu, care parcă
— Am găsit pe cine-va, in sfirșit, cărui să
fie frică de rzfi.rc.
mine, câr.uea
nu vezi de loc uimirea celor [cari cată la nu-i: fiz
nn nu
i-î i-i frică să
tine?
‘
fie prietenul miea. Am găsit un om
^... vrednic
fi f
frate
— Aș vrea, aș vrea să știu cine iești tu, pe de a-mi~
J’ : un frate,
' nn tovarăș, cu care
nu
voiti
mai
fi
singur.
Vin,
vin
camarade,
și
care [poate nu te cunoaște nimeni, care nu nu voiti mai )
si ții cunoscut ele nimeni. Aș vrea haideți.
Și, apucinda-mă
de braț, picioarele-i o tuy te cunosc, să cunosc ce gîndeștî, cind mergi ;.ră
-T tare. Mergind
maî
așa, alăturea de iei,
ifV^.l Prin mulțime, fără să obosești cind- țiră mai
iL.'v'r.'■LSoi sâ-mi dau samă de cugetarea, îl
e’ simții tresărind. Și-mi zise :
— liae i zeu sint Nenorocirea, frate, sint și
c'o* ț\.sdirea ta, de pricina intristărei tale
Revolta. Revolta împotriva a tot, împotriva
nia7IVrf°ar?'
z’o/ sn'^ vorbesc, ca să nu a tot ce există. Și fiind-câ acuma nu mai
cei * -Mita de singur, ca să-ți
vorbească
te petreci
din sint singur, frate trebuie să lucrăm, să lulurn^/'l/i cive-ua, ca să nu te petreci din
nn-it
Iiuiireoiit
ovorb
.
ca (dmeiii s i nii-li fi adresat o
vorb u
i. crărn să nu mai fie nenorocire, ca nenorofiii urietenul tău, prie- cireașă picară. Fiind-câ am găsit un om care
ii i^red^ri încredere cutează să-mi fie tovarăș trebuie să combaca să-ti twt lecui întris- tem. trebuie să combatem tot ce face nenovu poc sn-u suim vorbe alin doare, rocirea. Pe combatere dar, pe combaterâct
pot
să-ți
spun
vorbe aHimtoare,
lZbe de niih. Spâne s !uii^c'iiu^icști
tu? ’ tuturor prejudecăților cari ne incutiișază
cine-vaiei, cine-va frații, pe combaterea tnturor l^r' ^ e“"
îera un nrietmi nn nrietcn cărui leagu pe ceilalți oameni. Ah, stai uuița, sia
'”‘îban 8“’'z sZ’"e 'PrMeta' tristfta înăbușită, ruința cea
de-atiția ani. Omul cută la prie- bun.
starumța'
;
bun, stăruința
i».. acesta. Si ce nririr^ ce nrivire sti'ă- va uf
ajuta
---- -la -întronarea
- - țenmrei umicrsau.,
Aflătoare, privire ce-ai fi zis pătrunsă de-ii- stăruința care va face sa se
sc scoale și ceilalți
1
�16
REVISTA IDEEt
oamcnf stăruința care na zdrobi lanțurile
sul) cari aceștia sint curbați, de cari sint în
cătușați, lanțurile cari-l doboară fără cru
țare. In sfirșit, tristeța va să-mt pleavă. Pri. beșfo. frate, privește-tj opera. Privește-mă,
privește pe cel care adiniparea icra plin de
o covîrșitoarc tristeță. II maî cunoști, mai
cunoști tu pe cel care fiisese pururea sin (jur?
Spune, îl mai cunoști ?
Dînsal icra cu totul schimbat: ochii ii li
căreau de-o scintcere de fericire, de-o sclnteerc derevoltă, de-o scinteere fulgerătoare.
— Iești pururea cu mine, tu, frate?
I-am răspuns:
— Mat mult de cit ori-eînd, camarade.
E. Trebac.
VIRTUTE...
REVISTA IDEEI
î)acă ne-am putea închipui cîtă impuți-,,
ascunde societatea noastră, în adîncitnele
masca celor maî pudice aparențe, sub mase
i
daismuluT, catolicismului sau creștinismului i?'
jq06. No. LII. 2.
București, Strada Epurilor, 10.
și-a protestantismului, am fi ispitiți, în jnJ /' ar
bunelor moravuri, să regretăm păgînismu]
cel puțin nu iera ipocrit, să regretăm maho^
iîiSSSHMBA ROMÎNEASCĂ
adoptă un oare-care jargon. Departe de a mă
tismul, care știu să legitimeze principiul, că me*
formaliza pentru asta și de-a-mî sări țandăra
trebuie fără doar ascultat, de îndată ce pUsi“
p purist In limba romlnă, și Încă veche, poate de romln, Teu aș vedea, maî degrabă, în asta,
lui ni se manifestează în simțuri. Instituțiile $1?* '
x'âl do zis ce-va, ou privire la colo întixnplate... considerațiea aparte, instinctuală; care se dă
gile noastre au presupus în principiu imposibilei’
limbei romînești, care ie rezervată pentru ă0Un VECHII! PRIETEN..
Iele au ridicat altar peste altar, pe terenul rel*
tacerile mai grave, pentru lucrurile mai seri
. ifntiea începută
în țară, privitoare la oase. Intru cit poate să fie vorba de lucruri
AHtațiea
începui
giei naturale. Și-s pline de amenințări Impotriv'
care, în
, —
dn romînească,
romîneasca, agitație
*«»•—
... Capitală, serioase, .și de afaceri mai grave, la cel ce-o
celei mal mici înfrîngeri a regulelor pU(joare}a
limD . chiar
j.jyar proporții dramatice, sc
se știe. Mo- duc, mereu, într’un huzur. Intru cit clasa sta"hiat
JUCĂRIEA URIAȘILOR
Dacă ar fi înse vorba, ca, cît s’atinge de delic*
",Uftt
agitațiea asta, precum •pînitoare ieste capabilă de-așa ce-va. Și așa
ll
.
1
din
care
a
pornit
agitațma
tele de natura aceasta, cea dintăî pleatră să <j
d'T .mm tuturora, Te că o parte din clasa stă- privind lucrul, se vede lesne că exagerăm un
Castelul Niedeckle cunoscut. tn-*deobște in arunce o mină curată, care să nu fie spurcat!
Ici'n,to-irc întrebuințază în jocurile și în inti- motiv, pe care amorul nostru propriu,’ rău
poveștile din Alsacia. Dar înălțimea pe care de cele maî dezgustătoare abateri de la regula
să nu zicem
:... - în -marghiolirile
.... — Tei, ințelefe, ne-a împiedicat de-a .vedea cît de slab,
fusese castelul uriașilor, cu vremea, s'a dis așa zicînd îngerească a instituțiilor noastre, ade
limbă străină, în locul limbei con- cît de șubred motiv de agitație, ieste.
mal mul‘străbune.
o
trus. Locurile au devenit goale, pustii, și, sea n'ar exista nici un mijloc ca să s’aplice legile lor,
De unde, amorul propriu
A cultiva limba romîneasca, se înțelege că
dacă mai întrebi astă-zl-de uriași, nule mai
S£l,l'aîn™'t°r“. jignit,
unde proteș- ie un lucru frumos, în înțeles că ie și nece
Căznindu-ne a amăgi priceperea copiilor noș
", de
de unde
dai de urmă.
violențe,
chiar în sar, și util. Pentru noi unii^ Te chiar un auxi
rri
cari
degenerează
in
viuicn^,
tri
șl
vrînd
a
le
ținea
imaginațiea
în
ignoranță,
O dată, fata uriașului ieși din castel, po««...a acelei in- liar, pentru a infiltra în mintea vorbitorilor
măceluri crunte, grație mai cu samă
menindu-se , dinaintea portei. Jucindu-se, ca să nu-șl dee samă de senzațiile ce-î mistnescunei aceleea-șî limbi,; pentru a le merge de-a
Lrvenirî nedibace, din partea forței publice,
]
dinsa cobori coasta nălțimel, pană de vale, nor îl silim a se tortura prin minciună, a se is
, te capul, dreptul la inima lor, ideile mîntuitoare, cari
"l
re
8
e
știe
cît
de
lesne
îșî
prăpădești
ne-astimpărată să vadă ce so fi petrecind tovi prin abuz, a se-njosi prin practici nesăbuite,
isi prăpădește măsura... Chestiea, aagitațiea ne frămîntă pe noi. Dar, cultivarea aceasta,
pe-acolea. Din ciți-va repezi pașii tea stră a se îndobitoci prin rușine, cedînd unei trebuv.
s.:ra care ie
Te vnrhn
vorba nrp
are nnrp
oare n
o rntin
rațiune sufi- precum o înțelegem noi, nu-i numai o chestie
despre
bătu pădurea din față, și ajunse pănă lingă ințî tot atît de neapărate ca a bea și-a minca,
eientri, prin sine, motivul iei Te oare destul superficială, do formă, ci tot atita, de nu mal
«Haslach», țara oamenilor.
cînd, printr’un simplu cuvînt, vițiul acesta s’ar
de ’binecuvîntat.
binecuvîntat, ca să se asocieze la dinsa mult, dacă nu mai curînd, o chestie de fond...
de
Aici, orașele și satele și timpurile sămă- preface într'o virtute nobilă, care i-ar fate vred
toată suflarea romîneasca, la care se face apel? Siliți-vă voi și puneți, in operele voastre, sinate, înfățoșa ochilor fetei o lume nouă. Cum nici de părinții lor. Ce voițî să ajungă sănătatea
întrebarea
aceasta, 7pentru-că
ie în tară liți-vă și puneți suflet și inimă, erudiție, cugePunem î..
‘ ’
*
privea dinsa, cătină in jos, spre picioare, cea mai frumoasă, cea mal frumoasă .inteligența,
igă categorie de inși, ea
nu zicem tare adincă, artă desăvirșită, viețuitoare, se
o întreagă
„ să
-----------------zărește un țăran, carele-șl ara țarina. Mica
eniar
mucuuu utu=,u,
li fi payat
păvLit ca «a
chiar o "întreagă
clasă, uutu
care .ar
să înțelege dacă maî întăî le aveți, și dacă nu
caricatură se îiwirtea, încoace și-ncolo, cu care Te deturnată as t-Cel iu din calea iei naturală,
fie distrasă de la idealul iei maî înalt, pentru veți putea aduce, prin asta, ca să vă guste
desăvirșire ciudat, îear plugul alb și luciu din calea pe care D-zeu, prin glasul vijeliilor sale,
a
fi
aruncată
în
mișcări
poate
că
efemere
—--------- și limba, să se împătimească de îea, clasa stăsticlea in soare.
împinge pe orî-ce ființă omenească, cărei ia zis:
fără
Tară nici un rost... Problema cea mai
maî de samă pinitoare, sau acea parte din clasa stupmitoare,
((.Uite cejucărie minunată)), strigă atuncea creșteți și vă-nmulțiți ? Ce ar ajunge și cel mai
avremei, care se pune, tot cu atîta tărie, chiar pe care, cum m am rostit mai sus, huzurul o
fata. «Am s‘o ieu cu mine acasă». Și pe dată puternic copil, al cărui stomac 1'ațT forța să se
—--r....*., Teste insuficiența^;;inunn.
«i j_
in *țara
noastră,
mijloace împiedică de a gusta, în mod serios, ori-ce
se plecă in genunchi, întinse batista cu-ndă- consume pe sine, silindu-1 să postească.
lor
de traiu, de care sufăr cei mai mulțî, din limbă, veți aduce ca să \ ă guste limbă, și nu
minare, adună totul ce se mișca acolo, si
Pentru funcțieâ sexuală, hrana îe copulârea,
cel ce conviețuesc la o lalta cu noi... Intru cît s'o guste ci chiar s'o și învețe, chiar pe linii
puse tot amestecul acesta, in batistă, gră schimbul elementelor ce trebuie să concureze, să
i s’ar dezlega oare problema aceasta, dacă din străini, cari vor ii geloși, cum sînt streinii
madă. Apoi, in cite-va sprintene salturi,
Tee
parte
la
procreare,
produsuj
digestiei
gene,
i cel preocupați anume cu dezlegarea Tei, ar fi conștiincioși, cel puțin unii, să nu pieardă ni
cum fac copiii, se întoarse inapoi la castel,
ratoare. In această intimă sau apropiată unire,
atrași, o parte, în lupta care are de scop de mic din frumusețele și din nuanțele, cum și
alergind iute la tatăl său:
| a constrînge elita romîneasca, de a vorbi ro- din fondul ici. Fenomenul acesta, chiar pen
«Tată, tată, uite ce jucărie minunată. N’am cît de trecătoare ar fi, cele două existențe se
' mînește ? Intru cît s’ar dezlega problema a- tru limba cea romînească, s’a întimplat. Invo
căzut nici o dată asemenea ciudățenie pe complectează, se combină, se asimilează, șî nu
• ceasta, în mod fundamental, chiar cînd elita,
noștn,, < cări aii preferit să spu’e, bine, în
inălțimele noastre». Bătrinul se așeză la mai alcătuesc de cit una. \ îeața ie în amîndou
.Ară să recurgă la idiome străine,
:
zicem, ar vorbi romînește?
limba lor, fa:
masă, și după ce?șl bău vinul răcoritor, se ■ atuncea, ori cît de departe ar li unul de alto,
Firește că ar fi un motiv suficient, îndrep- cari n’au putut avea, pentru dinșii, adîncimea
uită la copila-l, cu drag, întrebind-o: «Ce-al cele două corpuri, în între acte. Sinuciderea, pr n
și
mlădierea
limbei natale, cari au preferit să
j W deplin, de paralelă luptă, dacă ar veni
adus tu,* de se zbate-n batistă? Văd că nu practici nesăbuite, sau destrăbălarea, prinj abua u
i Cltle*va și ar împiedica mulțimea romînească, spue bine, în limba lor, ce știeau, au săvirșit
mal poți de mare bucurie, desfă o dată să
noastră,
i y împiedica romînimca, în total sau în parte, și această minune. Și cred că nu poate fi o
vădce-l». Fata, desfăcu grăbit ) batista, scoase zuri, îeată ce parte hărăzește societatea cari ne
ae a-șl vorbi limba Tei. Ar fi aice un caz de satisfacere, o măgulire mai mare, Chiar pen
eu băgare de samă, dintr’insa, pe țăran, atît de inocentă și cuvioasă, copiilor cu
de care, noi
un caz de silnicie care ar avea de tru un amor■ propriu național,a se
plugul și perechea de. boi. Și, după ce ă- canonim atîta pănă ce-î vedem mari.
face, dacă
fect de a reducfî mijloacele de conServare ale unu, mărturisim,
n am înțelege
Dacă voiți să reformați tinereța și vaduVI j'
șeza totul, cu rindueală.pe masă, începu a
a se face
| jnel întregi categorii de inși, și împotriva că- nu in mod absolut, n am înțelege
mțeli
relbrmați-vă maî întăî ideile ipocrite de
bate.* din palme, a sări și-a striga,
Bătrinul, deveni de-o dată foarte serios, tate, reformați-vă fanatismul formalist, re
' inii î?mî,niî din țările subjugate, ca și stră- atîta caz.
Firește,
nu
ne
trece
prin
minte
de
loc, de*a
dădu din cap și zise: «Ce-al făcut? Asta nu-l ți-vă neghioabele principii de demnitate« co
să îi, ln^r 0 categorie cu iei, au tot motivul
arunca defăimarea și hula, după cum sa fă
idență
jucărie. S'o duci numai de cit la loc, de tațî natura maî mult de cît vechea
tnlnp« r I*1 tară« inse, în școală, graiul rocut dintr’o parte, și după cum se putea, poate*
unde-al luat-o. Țăranul nu-l jucărie. Ce ti-a și datina veche, secondați șl nu impie ,ca paintrp °
dnste, în contractele ce au loc
și nu iera neapărat să se facă, de-a arunca
trecut prin minte... Fugi degrabă, și, fără
tendo °a?len^ în dezlegarea diferitelor dife- defăimarea și hula, asupra celor ce-au început
siunile sfinte. Cine luptă împotriva nature,
nici o vorbă, să-mi îndeplinești pe dată po
altă ii'JLx enî nu îe silit să se slujască de*o agitarea pentru cultivarea, ce4 drept* a bietei
întîrzîc
să
fie
zdrobit.
îear
cine
vrea
sa
runca. Dacă n’ar fi țăranul, tu ii'al mal atea tn? - a^a ca din nedibăciea de-a o puaSu,
pine. Și,leară-și, să mal știi, că uriașii virtuos de c‘t natura, Ie pururea pe ca
Atuneînui 8ă‘?î prăpădească vre-un interes*
REVISTA IDEEI
isj trag tulpina tot din măduva țărănească: vie cel ma» mare nelegiuit, le destul, P cunie,..
ca in8 ceiiiîlT pasă mie, și nu ce-mi pasa mie
UIÎ AN, 10 NUMEBE, 5 LEI
țăranul nu-i jucărie, ferit-a Șfintul.
ivirea .unul prilej ( o dată cu furiea-i
I dacă o J?arte‘ ce-nii pasă mie ca rdmînime
Abonamentele se triolet prin mandiii I
1 Ca?i inua8^
oamenii să zic că de romînL
'După A, Chamlsso, de Cioranu I. Const
I Pnele mi'.ca 8aj?î acopere jena de d juca în
TnWutiTde'Ârte
Bui^KrdlTioElîsă^
‘
D-lui P. Mușoiu, 10, Strada Epuriloi* —fitfoiifRjtt.
n
I ecască
distracțiile lor, și ca să-și po
Abonamentele se aohltă hotarit înaintai
rticurile ce și le spun în intimitate,
■
�18
-
hkviăTA ibEEi
imvisTA iDEfii
și canonitei, de cătră toți, și schilodite! limbi
romineștî. Pentru-cft, Ift agitarea aceasta, au
luat parte, in mod aproape spontan, persona
lități mal mult sau mal puțin dezinteresate,
unele dacă nu pe deplin conștiente, în tot ca
zul de o întreagă bună credință. In simpatica
manifestată, pentru graiul romînesc, persona
litățile astea și-au manifestat simpatica și pen
tru mulțimea pătimitoarc, pentru mulțimea
cca mal exploatată, pentru mulțimea ce su
fere, reprezentanta cea mal directă a acestui
grai fi romînesc. Și nu ne trece dc loc prin
minte, dc-a arunca defăimarea și hula asupra
nimărul, chiar dacă unii sub pretextul de cul
tivarea iimbei naționale, ar urmări alte sco
puri, ar urmări gheliruri sau privilegii națio
nale. Pentru-că, dacă punem în adevărata lu
mină chestiea Iimbei, și arătăm cazul ce tre
buie să se facă de lea, ori-ee alt scop le afară și cămine descoperit, și nu mai are la
bază îdeea mistica, care ar fi putut să fasci
neze, să buimăcească unele minți, și care ar
fi putut să atragă la o acțiune, la o mișcare
streină și alte elemente de cit pe cele intere
sate... La urma urmei, nu prin defăimări și
prin hulă, se dezleagă, acuma, unele probleme
vitale, cari, ori-cît ar fi de rău și de superficial
și perfid poate puse, au totu-șî un substrat ex
plicabil, un substrat obiectiv și adînc ; anta
gonismul care există între pătura domnitoare
și, cel puțin, între unele elemente ce se apro
pie de lea...
In rezumat, conoluziea noastră ar fi, cum-că
degeaba ne-am alarma de degenerarea Iimbei
romînești, și ne-am formaliza de desconside
rarea Iei. Limba, la urma urmei, fiind un fapt
antropologic, legat de constituțiea noastră,
n’avem de ce să ne temem, nici de degene
rarea, nici de peirea, după cum nu avem a ne
teme nici de evoluțiea Iei. Se înțelege că, ca
deziderat, rămîne a o cultiva, sau, mai nime
rit, a o perfecționa. Dar limba nu trebuie să
mal slujască, drept pretext, astă-zî, pentru
luptele ce se dau intre clase, sau de la clasă
la clasă, sau în lăuntrul acestor clase, după
cum a servit, o dată cu tradițiile și cu cre
dințele religioase, după cum a servit în tre
cut. Luptele astea, de clase, singurele funda
mentale în zilele noastre, după cum au fost,
deși mai acoperite, din de demult, cată să rămîe
acuma goale, să li se vadă origina adevărată,
cea economică, care le ie, pentru-că cu atît
yor fi mal pe deplin înțelese, și vor aduce
mai temeinic, în lume, schimbările imperi
oase, cari sînt de adus... Un vorbitor iscusit,
2a una din întrunirile de protestare, pune îna
inte, că limba romînească ar fi neapărată, ca
o solidaritate de neam, ca înainte mergătoare
pentru îndeplinirea unul înalt ideal, național...
Cu meșteșug pusă chestiea, dar fără puternic
temelii... Dacă romînîî, de pretutindeni, se
vor folosi și de limbele ce se grăesc in jur,
pe lingă limba lor, dacă se vor folosi de fon
dul de idei, ce se frămîntă, se cern în jurul
lor, și anume de cele mal noi, cu toate că nu
vor ajunge la întruparea unul ideal național,
la care nici nu se știe, dacă, în mod cuminte
șl potrivit cu îndrumarea yreniei ar șl fi de
fîvnit, vor ajunge la întruparea unul și mal
înalt ideal, la o laltă eu toate celelalte neatnurî, la întruparea idealului uman.
P. Mușoiu.
• noi-- Cel cari so opuseră și nu voită
„înde0 șl
bună voo, nu scăpară atît de lesne,
gil cc4?îl0lftrâ armele și munițiile ce le găsiră în
rfib-anH
Îotarilor, spunîndu-le cum că de o
Jaselo P$°Pveau Iei trebuință do Iele.
caDld°; „x de proprietari mal Iera de răfuit cu
Iniile cu judecătorii și cu celelalte lichele.
aut°rl'aJ țăranii le încărcară în oare, zicîndupo flpLcatl n-’avem nici o trebuință do voi, și
l°: a nifilea voastră dacă vă mal întoarceți din
val d0Jjîcj preoții nu fură mal cruțați. Afară de
nou • .moni nu se mai prezintă pentru serviciul
osțai nl . dările remaseră noplătite. Țăranii si1 hlar și P°
n°guțătorl, ca să refuze do
l>răi?ti dările cătră stat, ca să poată să capete mal
nunele lucruri, ca zahărul și petrolul, și al1 Școlile le închiseră, punînd pe goană pe
, "dil cari sileau copiii să învețe în limba
MIȘCAREA REVOLUȚIONAR ă
ÎN GEORGIA
Gcorgia, anexată de Rusia do p0 1»
Împărțită In două guvernăminto. [Ca »n • ’ b
la sudul lanțului munților Caucaz. IQ s,tl»atfi
muntoasă, cu clima caldă și cu văi fon t°
ditoaro. Populațioa-I Ie de vre-o două nr? r°'
do locuitori, din cari cea mal mare
ocupă ou agricultura.
part8 8e
Pună în ultimii ani, această țară nu Dr ■
mal nici un interes, din punctul de vedn 12
istoriei contimporane Poporul, supus nobih h1
Ie întPo stare asemănătoare cu cea a colori 1’
popoare din imperiul rusesc. Mișcarea da «
vătire nu datează do cit de vre-o clțl-va^
Au fost hitPadăvăr cîte-va mari greve, ltt ț?
și Batum, cele două orașe mal insemnatn „Js
Georgiel, fură și cît-va revolte parțiale de nl
țăranilor, înso acosto fură mal curlnd niște faJt
aparte. Adevărata provocare a revoluției gono
rale, care izbucni In ultimul an și caro continui
și acum, fu puternica mișcare agrară, caro se
născu în provinciea Guriol și într’o parlo din
Imerotiea, în 1903. Ceea-ce aduse lucrurile aici
fu măcelul lucrătorilor din Batum, lucrători
cari în cea mal maro parte sînt țărani gurioni
cari lucrează cînd ia țară, clnd la uzinele din
Batum. In urma acestui eveniment, agitație» luă
o întindere foarte mare. Țăranii nu voiri să
mal dea jumătate din recolta lor moșierilor, ca
plată de arendă, și izbutiră să I facă pe aceștiea
să primească numai o pătrime și in unele locuri
chiar numai a șasea parte din produsul recolte!,
Această luptă în contra moșierilor, sporită ca
refuzul de a plăti dările cătră stat, și cu ră
punerea a o mulțime de proprietari îndărăptnicl,
și dc funcționari de-al fiscului, neliniști in chip
serios guvernul, care trimese, în provinciile răz
vrătite, o mulțime de trupe. Asta In 1904.
Mișcarea se potoli, cel puțin pe do-naupra.
Firește că țăranii nu se gindeau să-șj lese cauza
baltă, așteptau înse momentul priincios, ca să so
răscoale fățiș. Ceea-ce se și întîmplă po la sflrșitul anului 1904 și începutul lui 1905. Evo
nimentele din 9-t Petersburg, din 22 lanunt
al anului trecut, se răsfrînseră pănă și-n Oaj‘
caz. Mișcarea, care pănă atunci se mărgmiso
mal mult în provinciea Guriel, so răspicai <
în celelalte provincii ale Georgiel. Și față cu o *
racterul curat agricol al acestei țări, mișo«
fu curat agrară, cu atît mal mult, cu o
Tiflis și Batum, cele două orașe care oc P
vre-o 20.000 de lucrători, uzinele fiind inc
lucrători! concediațl se reîntoarseră In aaw»
cind cu dinși! altă semînță de răscoalaîmpinși de mizerie, de lipsa de P?111
pleșițl de dări grele cătră Stat, țăram! 0 }i
rîră pretutindeni să lupte din toate p
cu or! și ce preț. Iei începură prin a p * CI1
pe pămînturl și pe vite, fără nici o to
proprietarii și fără nici o condiție 1 1
Celor cari nu făcură nici o opunere, J ^du-li”
casele, un petec de pămînt și o vaca»
se; ,,Asta are să vă ajungă, ea sa
»
19
1
1
Guvernul Inso, la rîndul lui, nu rămlne nici
Iei nepăsător. Iei numește ua vice-rege, ou de
pline puteri asupra întregel Caucazil. Au loc
clto-va încăorărl sîngeroase, Intre țărani și ca
zaci, cu morți din ambele părți, cu clte-va in
cendii din partea cazacilor, pentru-că cazacii au
recurs totdeauna la mijlocul acesta. In unele
locuri se declară starea do asediu și au loc arestărl. Guvernul concentrează apoi, puțin cîte
puțin, trupe enorme in Caucaz. Toate aceste
măsuri de reprimare nu fac înse de cit ca miș
carea să se Întindă și să se ațițe poporul, cu
mult mal mult... Se Înțelege că nici orașele nu
stau în nehierare. Tinerimea școlară lea și dinsa
o mare parte la mișcare. Și au loc o mulțime
do atentate politice.
In fino, izbucnește și-n Caucaz o grevă generală,
în timpul in care izbucnește și-n Prnsia. Dru
aS’ pe cari bIe^ n’° cun°Șteaumurile do fler, poșta, telegraful, totul întră în
rUfntr’un cuvînt. țaranii ajung stăpînl la dinși! mlnile revoluționarilor. Intre țărani și greviști
isă și fara nici un Suvern’ îndeplinesc de domnește cea mal mare solidaritate. Cînd apare
■ e toate lucrările comunale. In acest scurt in- vestitul manifest țarist din 30 Octombre, po
Sîval Ie! construesc cîte-va căi frumoaso, la porul, din nenorocire orbit, se crede liber cu
Sri sînt siliți să lee parte, ca la o operă comună, desăvîrșire. Se prind a so organiza. Întruniri
nobilimea și preoțimea, privilegiile acestora uriașe, în cari toți cari au darul vorbirel îșl
fiind desființate. Munca cîmpulul are loc în comun fac profosiea lor de credință. Polițiea și spionii
In tot guvernămîntul Kutais. Grupele do țărani se introduc înse în aceste adunări, notează nu
trec dintr’un sat într’altul. ujutlndu-se reciproc. mele vorbitorilor, îl fotografiază chiar, și scot
Tălharil și bețivii sînt defăimați, disprețuițl de toți, crîmpee din discursurile lor. In cele din urmă,
ceea-ce are o mare înriurire morală asupra unor în urma unul ordin sosit din S-t. Peterfeburg,
prigonirile încep- din nou: se asmut cazacii și
asemenea pătimași.
Ia tot timpul acesta, propagandiștii din toate se se organizază bandele negre. La Tiflis, are
seoalele, fac o agitație foarte vie. Acești pro loc o încăerare grozavă între lucrători ^i Intre
pagandiști sînt foarte bine primiți de cătră ță bandele negre, ajutorate de cazaci. Cad cam
rani, cari îl apără In toate împrejurările. In vre o 200 de oa nenr, morțl și răniți.
Guvernul
muntoasa provincie a Sonanedriel, prinții Ga---------- cată
---- sa
— înjghebeze, bande negre
~ in
dakhadgi, ucid pe un propagadist Gelovani, fost toată Goorgia, dar pretutindeni, afară de Tiflis,
prinț. Populațiea Ie într’atît de înfuriată pentru încercarea aceasta rămîne zadarnică. Acclaș
țara, neiz
asemenea fapt, în cit vrea să-l omoare. Prinții 1lucru cată să-th facă și nobilimea la +«-«
izbutesc cu anevoe să scape, întărindu-se în butind Inse do cit în unica provincie Kakhethi.
strașnicul
lor castel. Propagandiști!
sînt ocrotiți £_
Se organizază Inse și niște bande roșii, cari”batt
1 x.-...................
.
..........
bande
în Persia, Hnn»
după ««
ce
’
mtra poliției. Adesea Iei bandele negre, kor
’'’° ce fug in
foarte adesea
și•'în contra
altul de cătră
țărani
predau armele.
sînt însoțiți de la un lsat
„. 1la------------,
fino a doua grevă generală, care
zxuiuiuuvno sînt
ou» terorizate și reduse la
Izbucnește în fine
Înarmați. Autoritățile
starea de a nu putea aduce nici o vătămare. Țăranii, nu Ie, In fond, de cit o continuare a celei dtnfljutorațl de diferiți propagandiști, publică un ma- tăitt. Asta durează mal mult chiar de cit cea
nifest de cerințl. In acest manifest se poate foarte din Rusia. Toate căile de comunicație dintre
lesne vedea
ceea-ce yuineoiu
pornește uuiav
curat u.u
din partea Caucazia
și restul- —
împărăției
fiind desființate,
-v-Muu
,ulwu uouu-ue
..... -----------------c----- .
.
țărănimel, și ceea-ce pleacă de la propagandiștii guvernul rus, pentru a cunoaște situatiea din
partidelor politicp.
politice. Prima parte vorbește de ex- Caucaz Ie nevoit să se adreseze consulilor săi
proprierca pămlntululde cătră țăran!, de desfiin- din Turcia. In timpul acestei do a doua greve,
tarea tuturor dărilor indirecte și amare parte din revoluționari! ajung din nou stăplml situației,
^rilo directe, și altele.
doua parte cuprinde Guvernul caută prin toate chipurile să împiedice
jevendicarea drepturilor constituționale, a liber- mișcarea, triihețlnd cazaci.și soldați, dar nu1 se .
W politice, organizarea unei miliții.- In de folosite numai de cit de „masuri ^enoase
“bite revendicările formulate de cătră propa- neștnnd oan va fi mersul Vutor al evemmen
fiondiști sînt mult mal nutin limpezi și cate- telor în Rusia In vremea asta Georgia se ar
de Olt acele ale țăranilor. Aco’ștI din urmă, mează. Partidul
dJa^’ ^au> unul anume &im-Guirey, trimes butește.
eSjo __________ 10.000 de puști și
cu o mulțime de cartușe. Pretutindeni se fabrică
hrin^UVi6rnU^ ruse3° să facă - £ă^LI, următorul răspuns
Poemelor mioarei țărănești,
răspuns5; lbombe. Populațiea, înfuriată dc vederea solduLuuM se pregătește de luptă. Intro localitate,
Z’ d,gPtate și' libertate,
„ ne
-- trebuie
x"\- ~ ților^
libertate, Iacă ce
detașamente de sol-*
jj.
•«Nu mal voini să ducem pînoa^ rodul locuitorii dezarmează clte-va
■
lor.
punlnd mina pe .puștile
noi «• noa8tre, la curțile boereștl, vom minca-o
i——— dați,
Guvernul rus, după ce Înăbușă răscoala din
ncelomgcaf’lZiC alț-L «”Pâmîntul Iealnostru’al
Moscova și din provinciile Baltice» după ce
1LUULUJU
.
/,
i
|
.
VUX
Uliu» w
UU
—
------
lULLlll
—----------------- ---------------------------------------- ----------
JWM.4 W* ix V4V4/14X
--
*.
t
*
�|
<•
i.
20
REVISTA iDfiEl
spînzurîi și împușcă po toți acel oari-I par pri- Ici prind a jefui și răpi tot eo nOf ,
mojdioșl, după ce întomnițază 70.000 do per rămășiță dlnd foc. Mal bind din jurnătau
ora>
soane, după arătarea unul ziar rusesc apărut șuiul Ie cu chipul acosta distrusă. ‘
Locuitorii nu pot să mal leasă dună,
la Moscova, după ce capătă încrederea do a n
salvat, guvernul rus se glndeștc la Caucaz și rilo 6 din casă, sub amenințarea de a g j008^.
trimete In Georgia trupe nenumărate, să repete câți. Cazacii, pentru n-șl face de potreoer Pu?'
și acoloa acelea-și cumplite fără de legi, dacă foc sara la uuele case, și cînd oamenii
nu mal cumplite de cît acele ce făptuiseră Ia leasă, Iei îl împușcă, sub cuvînt c’uuieguT «i
Moscova și-n provinciile Baltice. Se cată a se ora permisă. Intr’o zi, un șef de district io
stabili mal Intăl circulațica trenurilor în gu- Cazacii înhață ciți va trecători de po strad?Cls'
vcrnămlntul Tiflis, ccea-co so izbutește destul cari, acuzindu-I cum-că Iei ar fi autorii nm
de iute: guvernămlntul Kutais rămlno înse lui, îl împușcă pe loc. Oamenii cari îndrăW"
încă, timp de mal multe săptămînl, separat de să-și îmbrac mantiea națională, care Io un f ?
do pelerină lungă, slnt împușcațl, sub cuvin?*?
restul Georgiel.
In sferele guvernamentale merge zvonul oum- pus înainte de cazaci, că ar putoa servi la '
eă poporul a proclamat republica. Generalul cunderea vro-unel arme. Col cari n’au altă hăinV
Alikhanoff se trimete pe dată ca guvernator ge trebuie să so lese sau crape de ger, sau să r1
neral la Kutais. Acesta sosește acolea însoțit de lese a fi uciși. La ruga primarului din Kutniq
o mulțime de. trupe, alcătuite în cea mal mare să so oprească aceste măceluri. Alikhanoff
parte din Cazaci- Alikhanoff Ie un musulman, punde: «Faceți să dispară revoluționarii și L
1
rămas cu obiceiuri și cu deprinderi Asiatice. voifl pune capăt distrugerel".
Aproape toate satele și orașele așezate deDlnsul hrănea în contra populației Georgiene o
ură neîmpăcată, parc-se că din pricină că tatăl alungul drumului do fior din guvernămlntul
său fusese.bătut de Georgieni. Dacă mal punem Kutais. po o Întindere de vre-o 200 de kilometri
pe lingă, asta un spirit de-o răzbunare rară, niște slnt jăfuite și distruse de cătră cazaci și soldați’
porniri sălbatice și un devotament nemărginit cari so slujesc chiar do tunuri, ca să facă maj
cătră țar, îșl poate orl-cine lesne închipui alege mare ispravă. Pretutindeni domnește o sărăcie
rea făcută de guvern, și oppra do distrugere, cumplită, cu toate acestea, populațiea lo'amenin.
săvîrșită de acest general în guvernămîntul Ku țață do a pierde și puținul ce-I mal rămîuo, dacă
tais, unde a fost trimes să înăbușasoă răscoala. nu plătește dările ce i se cor. Pentru fie-care
Revoluționarii încearcă să împiedice trecerea omorîre a vro unul oare-care agent de-al stătrupelor prin tunelul Șourame, răsturnînd la pînirel, populațiea le silită să plătească îndomniamlndouă Intrările două locomotive. Afară de zare, cînd familiei ucisului, cînd guvernului. Astasta are loco încăerare între trupe și revoluțio foliă, acum în urmă, locuitorii orașului Kutais,
nari, cari pierd 14 oameni. Trupele biruosc fură somați să plătească 30.000 do ruble fa
foarte curînd pe revoluționari. Iei trec tunelul. De miliei unul comisar, ucis in una din zile pe stradă.
aici îșl urmează în libertate drumul. Ajungînd
In locurile cari nu sint cu desăvlrșiro distruse,
la Koiriti, un orășel situat nu departe do Kutais, casele arătate de spioni, ca fiind locuite do re
trupele sint întărite cu cele clto-va regimente de voluționari, so ard. Se distrug toate casele in
soldați, dezarmate mal înainte de populație. Aco cari se găsesc armo. Cazacii pot să-și doslănlea, Alikhanoff cere ca populațiea să verse la vis- țuească liberi toate pornirile lor crude, și tonte
teriea statului, în termen de clte va zile, cele patimele lor sălbatece. Sint o mulțime de cazuri
200.000 de ruble, răpite do cătră revoluționari ce de violuri de fete și de femei.. Unele-șl dau ?i
va mal înainte. Iei cere pe dată să so plătească duhul nu mult după brutalitățile îndurate.
Populațiea le-ngrozită. O parte a fugit în
dările și de asemeni să se predoe propagandiștii,
și toți conducătorii. Populațiea se Invoește la toate, munți, femeile și copiii au găsit adăpost la sa
fără să prodee Inse pe nimeni, Zicind că nJaro cu tele încă necotropite sau nedistrusc încă do
noștință do vre-un propagandist sau conducător. cătră cazaci, mulțămită unor ofițeri mal puțin
După asta, Alikhanoff, dă poruncă Cazacilor cruzi de cît alții. Dar bărbații cari mal au iaca
lui să dce foc întregului oraș, să nimicească în mina lor lor o pușcă, nu se supun» lei zic
totul. Și după ce-șl lasă o parte din trupo la „Tot nu mal avem acuma nimica, nici pămiin i
Koiriti, ca să desăvlrșasoă opera lor de nimicire nici casă, nici adăpost: nu ne rămîne^de cit
și jaf, Alikhanoff pornește mal departe. La murim, să murim atuneea luptindu-ne ...
stațiea Kion, pune să i so aducă atlt vechiul _____________ Din «Răveil», de S. Postelnic^
guvernator cit și po vice-guvernatorul din Ku
Torni B. Aburol, farmacist: Schiță de proectpenlr^
tais, pe cari I trimete sub bună pază la Tiflis.
modificarea iegeî asupra farmaciei și c,r°9hefaL'n ArefiBU
Expediază apoi clto-va detașamente do cazaci Galați. Tipograflsa „Buciumul Romii?',
d|D
In provinciea Guricl, în Mingrelia, cu porunca de schiță, alcătuită șl susținută cu o pricepere
.L j0.
care
Iese
la
iveală
o
preocupare
nețArmulta
P»
a da foc și de-a distruge totul, fără să cruțe
obștesc, ar fl păcat să nu fie luată m
njicaf
hicl femei, nici copil, nici batrînl. Iei dă Caza toresul
bflgara de samă, de cel chlemațl a se ini ° ' pflCj
cilor deplina libertate, do a împușca după placul In viitor, de bunul mers al așezămintelor n alto -de®0,
lor, de-a faco tot ce le va trece prin minte-... pteocupărl de »cestea ar Ieși la iveală șIJ flcărilo ?'
00tualif
Cit despre Alikhanoff, dînsul se instalează în nil, șl ar căpăta sancțiune, firește vi.
do caro sufere lumea, chiar in o
p.DD farpalatul său, la Kutais, instituind pe dată un Bpolicj-llo,
s’ar mal împuțina, Intru folosul acestei lum •
dftt q
tribunal marțial. Cazacii încep numai do cît mă macist 'I oma B. Aburol, întru cit 11 Prl* v ’
celul, sub privirile binevoitoare ale șefului Ion pildă frumoasă, pentru care merită lătida .
REVISTA
CONCEPȚ1EAJTACTICE1
, cugetare îșl are aceea-șî origine ca și
Llbc? iiintc de constituirea ori-cărel autoriplliuh niioase sau politice, nimic nu putea
p<=
sa cuge!?
i'”PieU naturel și asupra divimtățel, interprens°P?ntele
fenomenele, conform stărel sale
male.' Chiar la constituirea primelor
|ntcl?r nfară de eîte-va puncte comune între
reHS*}’ on1Ul Icra încă liber de a cugeta și de
ndepP.orima cugetarea, șl putem zice chiar că
e*Pjndivid îșl avea religiea lui. Dcosebiflc* p tolerau, dacă nu se ignorau eu desăba încă popoarele îșl împrumutau,
v*rîiiltora, credințele și divinitățile, întocmai
une rT-ce alte obiecte necesare.
cVnnceptica unei singure divinități înse, dă
j ntilor iluziea adevărului și înflăcărează spi•nle de-un fanatism, fanatism care cere exr nziune. Puterea convingere! fiind o armă
P1Ur g|Qbă de propagandă, în timpurile vechi,
cel dintăl poate, preconizază forța, pen
ii întinderea credinței și pedepsirea necrejjncioșilor. In urmă, creștinii și musulmanii,
u forța, cu și mai mult tanatism, în ajutorul
reliiție'. și» pănă în zilele noastre, libera cu
getare sufere cele mal îngrozitoare prigoniri
si torturi.
‘ Țoate prejudecățile veacurilor trecute șl alo
veacului nostru, robiea intelectuală în caro
zăcem, se datorește în special creștinismului.
Istorica bisericel creștine, de la constituirea iei
In religie de stat, și mal ales de la întemeerea
autoritățel papale, nu-1 de cît o luptă sîngeroaaă și criminală în potriva a tot ce nu întră
in dogmele strimte ale episcopilor, interesați
1 și lacomi, cari, sub pretext de erezie, confiscă
averile necredincioșilor si pedepsesc cu moar
tea cea mai crudă pe așa numițil eretici. Timp
de clncl-spre-zece veacuri, biserica catolică
poarta lupta surdă în contra conștiinței omeneștl, căutînd să închidă această conștiință
intre scoarțele catechismulul și ale dogmelor
creștine, cari nu sînt de cît o interpretare ne
ghioabă a învățăturilor lui Cristos. Nici o cu
getare, nici o acțiune, în afară de dogme și
mră învoirea autoritățel eclesiastiee, nu Ie
îngăduit omului să întreprindă. Abaterile sînt
wvwuw oi
.
urmărite cu «
o viclenie
si niuiui»
răutate uiumumm
diabolică,
nimic nu poate scăpa'pe
“
necredincios
...» de
Iilor negri, urmașii celui ce a
■unea bandiților
și —
drapropoveduit, cu prețul viețeî, toleranța v.
™
tacestei
____ca goane
simtă,
nphtCa ^n_trc oameni.
Inriurirea
cntioH0’/6 recnnoașterea, în mod tacit și in' uni>T n ? Poate> de cătră gloatele creștine, a
1 si nota, erî care trebuea să conducă cugetul
i con
omenească, ceea-ce echivalează cu
! tele nu întunecata robie intelectuală. Spiricită
. scăph desigur, de această nenoroprigon[!Hrire- Căci, chiar în timpul acestor
noua k- ' 8e descopere tiparul, busola, lumea
Potrivi ?ro?resul îea un avînt puternic, în
Vc»te «î nazYlntel°r bisericel creștine, care priea erezie, orl-ce descope8ale« InarGVde dogmele sau de canoanele
Iea1, Drnn\’Ș1 r,eligiea sufere reforme radicale,
8^Untea7^an<?a hii Luther, Calvin și alții,
fiÎRerieq Cu». *ndrăzneală autoritatea papala.
■ ret too ort°doxă n’a fost atît de prigoni|
1U-ai Pentru că orientul a zăcut în
( °8t. de in^1 ascultare. Conștiința orientală, a
'Hceput, redusă la acel grad de în-
rlțe n2kSeP«^țe
ideei
21
tunecare, la care biserica catolică a lucrat vea
curi, ca s'o aducă pe cea occidentală.
Biserica creștină a izbutit, așa dar, să con
formeze mintalitatea popoarelor europene, ca
«a recunoască, ea necesară, o putere care să
conducă conștiința și activitatea omenească.
Aceasta a fost un început de tactică socială,
in scopul de a cîștiga vieața vecînică șl gra.
țule putereî eclcsiastice, care se considera ca
reprezentanta celei divine pe pămînt.
Dar nelegiuirile, abuzurile și desfrlurile făp
tuite în numele tatălui, al fiului și al sfîntulul
duh, a știrbit credința, cum-că clerul înfățișa per
fecțiunea și voința supremă, îear popimea,
strimtă și egoistă, nu mal putea stăpîni un
imperiu atît de mare, pe care i-1 dăduse uni
versalitatea blsericel creștine. Diferlțil suve
rani al Europei, cari, de alt-feliu, au fost totdeauna supuși autoritățel papale, îșl împart
puterea. spirituală a religiei, ca, împreună eu
cea civilă, s’o exercite asupra popoarelor de
sub a lor domnie. O putere conducătoare fiind
recunoscută, suveranitatea civilă capătă o mai
mare sancțiune din partea conștiinței cetățe
nești,^ aruncată de cătră biserică pe povîrnișul
robiei, al robiei in care puterea civilă o inlănțuește si ma* mult. Pentru-că, Ie lucru do
vedit, că orl-ce organizare socială, ori-ce formă
de guvernamînt, creează în spiritul cetățenesc
o stare sufletească și o mintalitate conrespunzătoare, care justifică, pentru fie-care om în
parte existența mediului în care se află, făcînd pe fie-care să creadă, că tot ce stă șl
mișcă în jurul său, Ie firesc, Ie logic, șl că nu
poate fl alt-fellă. Cind educațlea și propaganda
guvernamentală flxază și mai puternic această
mintalitate, anumitul felia de înjghebare so
cială asigură dăinuirea mal mult de cît pentru
o singură generație.
Desigur, că pentru o schimbare socială, nu
te de-ajuns numai schimbarea, sau evoluțiea
acestei'
mintalitățî. Dar
Dar întăea
întăea condiție,
condiție, nenpanenpaacestei mintalitățî.
rată pentru stabilirea unei noi înjghebări. Ieste
discreditarea
J!
4ÎX
:în spiritul cetățenesc
~ a mîntalitățel celei vechi și crearea unei mintalitățî
noi, care să legitimeze schimbarea ce va să
vie. Lipsa unei asemenea stări de spirit, nu
numai că denaturează noua stare de lucrurî,
dar continuă pe cea veche sub o altă formă.
Ast-feliu atribuțiile putere! eclcsiastice trec
asupra suveranităței laice. Toată politica feodală, începe să se concentreze in persoana
suveranului. Puterea suverană Ie considerată
absolută, emanata din divinitate,
căreea tot omul trebuea să i se supue, din
principiu, fără preget, fără discuție. Cetățea
nul, izolat sau asociat, nu poate avea altă
normă in cugetările și purtările sale, de cît
aceea de a întră în principiile putere! suve
rane. Activitatea sa, individuală sau socială,
nu poate admite altă tactică, de cît respectarea
prerogativelor, dorințelor și caprițiilor divi
nului suveran. Statul sint leu, zice Ludovic
al XIV lea.
Aceasta ie intelectualitatea fepdală, care cexistă, nu numai în spiritul simplilor cetățeni,
dar chiar al oamenilor de elită, înfățișătoriî
evoluției. Deci nici o schimbare de tactică.
Ca și pentru biserica creștină, înse, realita
tea demonstrează că suveranii sînt departe de
a reprezenta perfecțiea divină. Tiranica mo
narhică apasă prea greu asupra societăței, și-și
arată prea des colții săi înfiorători. Popoarele,
�22
I
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEE!
pe lingă robiea religioasă și sufletească, treoueau' să îndure și pe cea economică, care
acum ajunsese nesuferită, pentru-că îera exer
citată de amîndouă puterile, de cea civilă ca
și dp cea eclesiastică, care, spre a nu-și Pierde
desăvîrșit domniea, confirma pe cea dintăl,
precum fusese însă-șl confirmată și secondata
de aceasta,
4
x
,,
Un avînt de libertate începe deci să sufle
peste bătrînul continent, și- noi concepții des
pre stat prind să se elaboreze. Absoluta putere
•••suverană, autoritatea nediscutabilă a acelei
flințî așezată pe tron, trebuea sfărîmată. Tactiea cetățenească, modul de a privi puterea
cîrmuitoare, feliul de exercitare ai drepturilor
omului, simte nevoea unei schimbări, a unei
evoluții, care trebuea să se concretizeze sub
o altă formă politică.
Evoluțiea se face, se înțelege, cu greu, chiar
în capetele cele maî luminate. Starea do spi
rit creată de principiul autoritățel absolute,
înrădăcinată adine, nu putea concepe imediat
o altă formă politică de guvernămînt, în care
să nu existe, vre-o putere sub auspiciile căreea societatea să-și continue mersul și omul
să-și îndeletnicească drepturile sale. Puterea
suverană deși nimicită, vine Rousseau, cu o
idee de stat, tot atît de absolută, cu care înlocuește ideea veche, fără a-i da alte atribu
ții de cît tot acelea de suveranitate absolută,
deci fără a provoca vre-o schimbare în mintalitatea politică a timpului. In loc de un su
veran personal, Statul Ie cel ce trebuie să regulamenteze activitatea socială a cetățenilor.
Singura considerație care ponte constitui o
superioritate, față de concepțiea veche, le că
persoana regelui fiind una și singură, poate
îi mai ușor supusă greșelel, de cît Statul, com
pus dintr’o întreagă armată de funcționari, rînduiți erarhicește, a cîrmui și aplica legile, sub
cuvenita responzabilitate. Ca concepție, poate
că și aceasta constitue un progres, dar nu
mai ca concepție, căci, in realitate, lucrurile
nu s’au dovedit ast-feliu. Statul a săvîrșit și
săvirșește tot- atîtea greșeli, ca și ori-ce altă
persoană învestită cu puteri absolute.
Intelectualitatea feodală continuă, așa dar,
și sub domniea burgheză. Siguranța și drep
turile omului se razămă tot pe atotputerniciea unui depozit suveran de putere, care îm
parte protecțiea și justițiea. Că acest depozit
ieste format de însă-și forțele acumulate ale
poporului, nu importă, îe de-aiuns că o dată
concentrate, poporul nu mai ciispune de iele.
Această stare de lucruri, în afară de alțî
factori, Ie creată și de mintalitatea feodală,
care nu sufere nici o schimbare în societatea
burgheză. Alt-feliă poate că așezămintele bur
gheze sufereau o altă evoluție și sistemul re
prezentativ nu devenea o nouă ediție a insti
tuire! puterei absolute.
Asemenea tactică nu se urmează înse nu
mai la modul de organizare al statului. lea
perzistă în toate activitățile, în toate asocia
țiile cetățenești, politice, economice, filantro
pice, literare, artistice și sociale. Statul îșl
are puterea concentrată în minele unei căpe
tenii, de la care apoi emană, asupra celorlalte
organe, îmbrățișînd sau mai bine zis înlănțuind întreaga societate. Priviți asociațiile de
interes privat: toate îșl au puterea centrali
zată, într’un prezident sau într’un comitet, de
la care apoi emană dispozițiile cari să satis-
facă interesele asociaților. Așa că Cnfx
atît în grupările lor, cît și în stat, ahm
luntar de la puterea lor individual?
de Ia facultatea de a gîndi, asupra lor pra lumei, și a lucra in consecință îniu
țind această sarcină unor altor per«n din
cești cetățeni n’au putut încă concepr?0, Aeiație, caro să se activeze imediat, în 0 ,lso.
pentru care s’a format, fără a fi ’con«F0^l'l
din acelca-șl organe, ca ale statului. Ce»
mult. Puterea și prerogativele statului 111111
totdeauna în vedere, la ori-ce acțiune
duală sau colectivă. Principiul cetățonoR v*’
dern, ca și cel de acum o sută și
kf'0101
ani, exclude cu scrupulozitate brl.ee ii Ve
ori-ce vătămare, ar putea aduce sau ar nx1
că aduce statului, prin îndeletnicirea dr ea
rilor omului sau ale colectivităței.
rePtuFață cu o asemenea tactică seculară « j
voltare mal înaltă a individului, Ieste’ cu i
săvîrșire împiedecată, ca și reformele «oct i
de cari omul simte necesitate în organiza e'
actuală. Acest sistem poate servi satisface?
micilor interese cari, intru cît nu jignesc ?
terea și interesele statului, capătă concurS
acestuea. Dar interesele mari sociale cer
nouă tactică, care, mal înainte de a fl at,i?
pată organizărel viitoare, trebuie admisa £
grupările private, chiar în acelea cu caracter
inofensiv. Căci, în general, cerințele mulțimi,
lor nu mal sînt numai niște simple îmbuib
tățiri, ce pot fl patronate de stat sau prevăd
zute de partidele politice. Năzuințele apăsații
lor sînt cu desăvlrșire amenințătoare, șl, sa
tisfacerea lor, nu numai că atinge puterea șl
drepturile statului, dar impune dizolvarea
chiar a puterei etatiste, care, înfățișînd inte
resele unei minorități, interesele capitaliste,
Ieste inamicul cel mai înverșunat al clasei ce
lor mulți, al clasei proletare.
Așa-că, îndată ce muncitorimea se separi
de ori-ce altă mișcare, încă de la începutul
veacului trecut, formează asociații aparte, ex
clusive, cari alcătuesc puterea cetățenească,
ca forță neatîrnată de stat, ba încă în contra
acestuea, sub o formă cu desăvlrșire popu
lară. Aceste asociații au năzuit, totdeauna,
spre a putea provoca mișcări generale și conș
tiente, să formeze pe individ, să 1 emancipeze
de preiudițil, să-I redea forța necesară, fizic»
și intelectuală, să-i păstreze neatîrnarea, sta
bilind tot o dată punctele comune între alta'
ritele grupări și diferitele nații. Acolea, omul
urma să ne supus unei evoluții, care «ă-l duc
la o dezvoltare din ce în ce maî mare, și >'P
Ia desăvîrșita emancipare, in masă.
In mijlocul greutăților luptei, apare inse.
ră-și vechea tactică. Avîna a lupta cu s
•
puterea concentrată a capitalismului, P
greșală de logică, urma ca
«nb car*
să dea puterei sale o formă politică,
|
să poată cuceri puterea etatistă, cu •J
căreea să reorganizeze societatea.
jofi
formă, cerea ca indivizii să cedeze forței'
fizice și intelectuale, unor reprezen l»oj,
a căror comandă trebueau să lu
. rili r*
Această iluzie, schimbă cu totul ca
voluționar al unei părți din miȘ •‘ firea»cfl
tară, căci numai o parte și-a urma
j sh.
sa evoluție, dînd naștere unul curent
nătos și mal puternic.
11c-o!,Pun
Unde vor ajunge ambele curente,
faptele, istorice și recente.
Constantin urcă tronul imperiului biCind ^aește jumătate din supușii săi con,nti«’’ ? creștinism. Spre a-și păstra tronul,
•â’ftlV
o religie de stat, care să împace și
it
si pe' păgînl. Pe aceștia din urmă,
«d c»’c!?t,,!qnb converti, prin divinitatea în două
( putu }e«ne;soane. șl prin diferiți sfinți. întt cu anumite funcții cerești, lear
dV^nrestinl alese pe acel parvenițl, sătul
diutrtî. nrtirl șl dornici de mărire, deeretînd
jc p,riS mUlt trebuincioasa religie. Dintre pă-iu maî rămas credincioși vechel reliii majoritatea creștinilor urma încă a
frumoasele învățături ale lui Cristos.
t încep acele prigoniri infame, acel măAtuninflorStor, al creștinilor de cătră creș
cei »»'
împle, de groaznică memorie, atîtea
tidin istorica omenire!.
Panica va ajunge social-democrațiea, cu orAp’Lțiea Iei regimentară. Neputînd înfrunta
Mrca capitalismului, printr’o organizație, baPUi oe libertatea și conștiința individului, lea
nrezinfli sub forma unui partid politic, eu
8e dinți de cucerirea puterei. O alianță cu duș,en.)Ul nu-I exclusă în nici un moment, și un
mestec de socialism și capitalism, de demoîntism ȘÎ tiranie, se va decreta ca ordine lenliî. AdevărațiI adepți ai emancipăreî, vor
ivea soarta creștinilor rămași credincioși ve
cilor învățături.
,
i
I
I
•
Aceasta nu Ie o simplă presupunere sau o
teamă neîntemeeată, ie un fenomen psiholo
gic, foarte explicabil. Omul, luptind în contra'prejudecăților, în cari a -ăcut, și în con
tra unei stări de lucruri nesuferite, îșl refor
mează cu totul convingerile și aspirațiile, și
caută să-și zămislească altele noi, cari să înlocuească pe cele vechi. Cum înse această ză
mislire cere o adîncă chibzuință și poate un
timp îndelungat, nerăbdarea omenească se agață de ori-ce sistem, cu aparențe atrăgătoare,
care, înșelîndu-I speranțele, îl aruncă din nou
in starea din care a voit să îeasă, pe care apoi
o adoarâ, sub altă formă, cu mult mai multă
patimă, și o impune cu violență, închipuim
du-și că a găsit calea adevărului.
Desigur, inse, că într’un veac ca al nostru,
cînd evoluțiea se face cu mal mare intenzitate, și cînd avem destulă experiență, unele
evenimente istorice prevăzute, pot fi împiede
ce de a se repeta... Concepțiea firească a
uezvoltărel naturale și libertatea de cugetare
r i acțmne, aplicată la mișcarea socială, face
uin individ o forță de sine stătătoare și asoyaoun, crează o armată, din soldați indivi‘ttnvinșl de scopul mișcă vel, cari merg,
cfinSamdrePt 1,1 tlntr‘> f^ă să-î poată abate
iE • lle xre*u?«i comandant. Acest curent,
nun., i mj9carî •?' liber în cugetare, nu se imJa u .țe Clt prin forța convingere!, și nu tinde
nlSTi Orm‘.zarca stărei sociale viitoare, cum
nierir/ u.n'^orinizarea mișcărel însă-și. Iei
•or
nllnat £le evoluțiea lucrurilor și a ideintancinUn drum bine stabilit, direct spre ebica
oniului și a soeietăței de sub roZnce do ltlCa’ economică și intelectuală, în care
Rmhr>Veaeurî* Necesitățile vieței și le face
Celea cnt»’ -a.u,11 călător întîrziat, și numai a-
Unj* indivizi, maî nerăbdător!, sau
1in,e- lovîr?'?r.e^urăr* inaî nesuferite, apucă îna'’U-se n
*n dreapta și-n stingă și hărțuinRiereu
reu cu dușmanul. Grosul armatei
23
nu se oprește înse de loc, șl nu se inpacientează, din contra îșl urmează calea.
Ast-feliu se elaborează noua concepție asu
pra tacticei, bazată pe libertatea cugetărel și
a acțiune!, pe libera dezvoltare individuală,
singura în stare să alcătuească asociații con
știente, să inițieze mișcări sănătoase, și să dea
schlmbărel sociale forma cea mal potrivită,
pentru îndestularea tuturor intereselor, eco
nomice, politice șl intelectuale, ale viitoarelor
generații. Această tactică nu admite, comanda
unora și executarea altora, unii să cugete și
alții să creadă. Din contra, toți chibzuesc, la
olaltă, toți lucrează, toți luptă, călăuziți nu
mai de scopul comun
Cine vrea să trateze cu inamicul și să com
bine compromisuri, n’are de cît să-și înjuge
conștiința și cugetarea la alte scopuri. Noi
mergem eu curentul, care făgăduește desă
vârșita emancipare a întregului gen omenesc,
Balta-Albci.
A. Catilina.
JOHN MOST
... Ideea libertară a pierdut zilele acestea, cu
John Most, pe unul dintre cel mal aprigî și
mal desăvîrșițl apostoli al proletariatului internațional. Pentru-că John Most, a dat, propa
gandei revoluționare anarhice, timp de 40 ani,
din cea mai fragedă tinerețe, pănă în ultimul
ceas al vîețel, comorile nesecate ale ulmitoa»
rei salo naturi, de filosof și artist, de om de
știință și de poet, de orator, de om de acțiune,
fără șovăire și fără trieă.
Născut din oameni din popor, în Ausburg,
Bavaria, la 15 Februar 1846, copilâriea Iul Most
fu tristă ca a tuturor copiilor sărmani, pe care
mizeriea îi răpește foarte de timpuriu mîngîerilor părintești, ca să-I gonească spre șan*
tiere, spre fabrici, spre biurouri, în căutarea
unei munci pline de zdruncinare și de lacrimi
și chin, pentru o bucată de pine, John Most tu
legător de cărți. Și, încă de copil, de îndată ce-șl
isprăvea lucrul, cu toate că, mulțămindu-și stomacul, putea să se slmțască liniștit, fericit,
aprinsa sete de a cunoaște, și de a-șl da
sama de toate cele, carel'a stăpînit toată vîeața,
urmărindu-1 pănă în cei din urmă ani. îl arunca cu patimă asupra tuturor lucrărilor, de
știință, de literatură șl artă. Volumele Iul
Proudhon și Lassalle, ale Iul Bucker și Dar»
win, ale Iul Strauss și Feuerbach, în fine toate
cărțile care-i treceau prin mină în legătorie
•/iua, le sustrăgea sara, cetindu-le eu lăcomie,
în timpul nopței, în sărmană-I cocioabă, imbogățlndu șî cunoștințele, întărindu-șl credința
șl pregătindu-șî mintea pentru agitațiea Ico
noclastă, ce trebuea s’o facă mai tîrziu, ca
nimeni altul.
La 20 de ani, pornirea luî cumplită împotriva
tuturor minciunilor convenționale, îl deschide,
pentru întăea oară, porțile carcerilor imperiale
germane. De unde îșl începe neobositul pclerinagiu, prin penetcnciarele tuturor așa ziselor
nații civilizate. Intr’o discuție publică, cu un
popă, anticipînd asupra lucrărel sale nelegiuite'-*
«Ciuma Religioasă», înfundă și dezoriert.tăpc-’
adversarul său, sub o furtună irezWttbiTă
argumente, de citații și- pumni.'W MW
dc carceră grea, începe apdfctâlaftr-P atrage
tor in Austria, unde indur^‘hlțt‘,pUtr{i;liiiiYte>
muncă silnică, pentru dpfttiil 'de-
�24
REVISTA IDEE!
ÎIEV’ISTA iDEEt
tatu «au de înaltă trixdnre, pe care-I face in
fortăreața din Subcn. Liberat, întemeeaza, Ia
Chemnitz, un ziar, care, după un an, iu supri
mat de cenzura imperială, dînsul fund trimes
să mediteze in carceră, asupra dezastruaselor
conaecințî, ce trag cu sine, in țările constituțio
nale și civilizate, nemărginita dragoste după
dreptate și libertate, De la A iena, unde începe
ngitațiea lui din nou, și unde indura alte noi
condamnări, se vede în sfirșit expulzat.
Intrat loar în Germania, străbate întreagă
Saxonia, tace să răsune prin toate centrele
industriale, mai însemnate, imnul noel credinți,
întemeind, la Berlin, «Freie Presse»: Presa li
beri. Sechcstrelc, arestările, condamnările ce
îndură, nu se mai socotesc. Iei adună la o
laltă atîția ani de pușcărie, în cît indignarea
populară, drept protestare, îî puse candidatura
jn toate centrele proletare, deschizîndu-î lui
Most, în aceea-.și zi, atît porțile carcerei cît și
cele ale parlamentului.
Dacă adîncul și hotărîtul său dezgust pen
tru orl-ce maimuțări e legalitară și paelnieă
de agitație, îl făcea impropriu pentru parla
ment, larga simpatie ce se manifesta orî-unde
se arăta in mijlocul proletariatului german,
atrase invidica, mîniea și excomunicarea din
partea colora pe cari Ici pururea îl numi «A»
sociațiea Licbknccht și Co., care tăcu să fie
exclus din partidul socialist.
Intre acestea au loc atentatele luî Hocdel și
Nobiling, împotriva marelui împărat al ger
manilor, Most, bănuit a fi conspirația atenta
tele astea, ic exilat. Dînsul Ie pus, cu chipul acesta, să guste farmecul civilizației republicane
din Elveția și din Franța, unde, în numele, în
cinstea libertățeî de cugetare și libertățel cuvîntuluî, capătă, pentru cîte-va din conferin
țele sale și pentru una din celebrele sale co
memorări ale Comunei, mai mulțl ani de car
ceră, fiind la urmă gratificat și cu exilarea
perpetuă.
II vedem după asta în Englitera, undo întemecază, în 18/9, Ia Londra, «Freîhcît», care,
timp de doi ani, nu puține neajunsuri i-a adus.
La 13 Mart 1881, celebrînd, inse, printr’un ar
ticol violent, atentatul Sofiei Perowskaia și a
luî Rissakoff, prin care proorocește că «toți
tiranii lume! vor sfîrși tot în acelaș minu
nat mod, cum a sfirșit și Alexandru al II-lea
al Rusiei», după denunțul comun al amba
sadorilor rus și german, adus înaintea jude
cătorilor, ie osîndit la un an și jumătate de
muncă silnică, pe eare-l face în casa de co
recție din Milford.
Liberat, Most emigrează în America, dim
preună cu «Freihelt» al lui, pe la începutul lui
1882. De prisos a vorbi despre opera săvîrșită de Iei în America. Ajunge doar să dăm,
ca mărturie a prodigioasei sale activități, pro
paganda pe care a tâcut-o dimpreună cu Parsons, cuFischer,Schwab, Fielden, ca unul din
tre inspiratorii cel mai îndrăzneți și dintre
organizatorii cel mal iscusiți și mal' hotărîți
a acelei agitații pentru opt ore, care, pusă la
cale din inițiativa convenției anuale a «Federation of organised Trades and Labor Unions of the United States and Canada», Federațiea organizată a breslelor și uniunea mantorilor din Statele unite și Canada, deși
zugrumată prin furcile din Chicago, la 11 Noembre 1887, va răminea, totu-și, pururea, ca
cea mai măreață pildă de «acțiune directă»,
ca cea mai vie încercare de premii,
Iară aaupra puterilor publice, rămîn? J^bii
părltă în menioriea și inima nuneitorîi
înti
gel lumi, ca epizodul cel mal trairk. °f W
tei, dar neînlăturatei lor înaintări căt’i ’^e
cel omenesc, și cătră libertate.
u’u
Furtuna reacționară din 1887 nu CP,
pe Most, care îera de multă vreme î
nicl
semnat, în raporturile poliției, ca UlC^
soană pururea disponibilă», pe care
per.
se pue mina orr-cind. Dacă putuse E?tea
de ștreangul luî Grinnel, Ryce, Bnnr
Gary, tot căpătă, la New-York, din n
unui violent protest în potriva asasinatei
Chicago, tot capătă un an de muncă un .^1
pe care-1 făcu fa Blak-Island.
8l*nical
Condamnările, prigonirile, mizeriile înPn •
duse întreaga și furtunoasa vieață, nu l'ai i‘?1
covoiat nici o dată, nu i-au slăbit nici o i .
puterea lui aprinsă, de neînfrînt, a nohi
tel lui energii. Ca mărturie, ie «Freilieib» >
opcrile lui diaboleștî, poeziile-i, vibratoare i
entuziasm și putere, nenuinăratele-I conferi f
surprinzător de sugestive, schițele sale a e
matice, imnurile superbe, scrise cu toată căt
dura inimeî sale, reprezentate cu o pute
dramatică uimitoare, spuse cu elocvențalor^
riginală, infernală, cari răsună și se imprăs
tie, fără numărși tară nici un răgaz, de la o mure
la alta, prin toate Statele Unite, vreme de 30 de
ani, pănă la atentatul lui Czolgoz, care arunca
pe Most, pentru un alt an, în întunericul puș.
cariei din Blak-Island.
Intr’adcvăr, imediat după executarea lui Mae
Kinley, cînd cea mai sălbatecă năpustite a re.
acțiune! și a cetelor de zbiri puneau mina pe
întreaga redacție a luî «Frec Society», izbind
cu lovituri de baston pe Emma Goldman, pe
străzile Chicagului, cînd răsună văzduhul de
anienin'ările și odele grosolane ale bețivilor linșatori, din înclinare și din tradiție, John Mont,
care iera acuma bătrin și care-șî dădea pe de
plin samă de fapta ce săvîrșea, de strășniciea
celor ce afirma, de prigonirile gata a i sedezlănțui împotrivă, serie:
«Despoții sînt bandiți: a-i cruța, insainnăa
făptui o fără de lege. Din momentul ce dînșii
recurg la curse, la otravă, la asasinat, decite
ori le' vine la socoteală, curse, otravă, asasi
nat trebuie să le dăm în schimb Și, fie-care nu
trebuie să pieardă nici un prilej pentru asta.
Fie-care să fie de partea opusă a liniei care
desparte tabăra despoetorilor și a apăsătorilor,
de partea despoiaților și a apăsaților, sub acelaș steag cu aceștia. Lăsați ca poporul su-Și
facă dreptate, si să strigăm pe fațăj Asasinați,
asasinii, Salva-i umanitatea, eu fier și smgf.
cu otravă și dinamită».
.
Astea sînt poate niște îndemnuri cnn
pot discuta, pe care cuminții, chiar dintre
narhiștl, și mai cu samă în anumite m°nu•
psichologice, pot să le tăgăduească, sa le ‘
pingă. Iele ne dau dovadă, înse, despre
ragiul lui Most, ne dau dovadă de
avea intr’însul la virsta de 60 de ani, a P* ’e
ani de luptă, de prigoniri, de amărac
mizerii, făcîndu-ne să pricepem cc-a
sa fie dînsul la 20 ani, ce-a fost de Ia
*
tul pănă la ultimul ceas al vieței suie...
Din Italienește, de Gh A.
MARIEA
cari mă întrebau cine sînt. Foarte hotărîtă a-mi
îndeplini planul mieu, nu voeam să-mi ascund nici
nare a grozăviilor săvîrșîte de cătră unel- numele, nici motivele faptei ce săvîrșisem. Dar
Ca urmare
•rnărei țariste, se știe că au avut loc, leram cp pe ceea lume. Lovită peste față și piept,
tele
o mulțime de atentate. Dintre cele mai în surescitarea în care mă aflam, nu putui pro
în RuS,ate
/ Ieste și atentatul săvîrșit de cătră tî- nunța nici un cuvînt. Ful desbrăcată, cercetînduînsemnate
^voluționară, Mariea Spiridonova, asupra rni-se cu de-amănunțul, toate hainele. Pe urmă fui
n5ra re•ernatorului
'
Tambovuluî, Lujenovsky. Aten- închisă într’o celulă rece, pardosită cu pietre groase
sia a avut loc, pentru a răzbuna pe ță- și umede. Pelaprînz, apărură sub-comisarul Idanoff
ofițerul de cazaci Abramoff. DînșiI stălură lingă
tulul,
a a căror răscoală vice-guvernatorul șimine
până la iz ceasuri de sara. Mă interogată,și
cu o nepomenită cruzime.
fură
atît de meșteri în arta de a mă tortura, în
de
sine
ce-a
trebuit
să
se
întîmple
Se înțelege
cît ar fi făcut invidios chiar și pe Ivan cel Groaznic.
în urmă/u tînăra revoluționară, ce chinuri Din porunca acestora, ful desbrăcată și lăsată cu
dat să îndure. j-zai,
Dar, aciuau
pentru <1a
•Trăite *'a fost
i°st u<lu
“vesti întîmplările, dăm loc mai bine scrisorei totul goală în celula cea rece. După aceea, înjurinP°'care Mariea Spiridonova a izbutit a o trimete du-mă strașnic, să apucară să-mi tragă cu nagaica,
S n închisoare, scrisoare adusă la cunoștința lumei zicîndu-mi, în batae de joc: „Ef, Domnișoară, iea
din
1
: de cătră ziarul „Rus". In urma unei fă-ne un discurs revoluționar11. Cu - unul din ochi
civilizate
nu mal puteam să văd nimic, și partea dreaptă a
anchete oficiale, provocate de iea, faptele date feței îmi Iera stîlcită cumplit. Zbirii îndesau în
sau dovedit cu totul adevărate.
peleată
fatf1 :această scrisoare :
partea aceasta, înirebîndu-mă ironic: „Te doare,
drăguță? Iea spune-nc cari-țl sînt camarazii". Din
Scrisoarea asta o scriu din carcera în care sînt timp în timp bîigueam, și, ne mal fiind stăpînă pe
victima celor mal rele brutalități in care sufâr un mine, îmi iera tare teamă, să nu destăinuesc ce-va,
adevărat mariliriu. îmi aștept moartea în liniște, cu să nu rostesc vre-un nume. Din fericire, nu Ierau
conștiința împăcată că mi-am îndeplinit o datorie de cît absurdități în toate spusele mele.
Cînd îmi căpătai cunoștința, spusei cum mă
sacră. Trebuea să ucid pe Lujenovsky, pentru a
răzbuna pe țărani, sarcină foarte grea, pentru-că chieama, spusei că îeram o socialistă revoluționară,
ial pu umbla de cît înconjurat de jandarmi. Mă și că declarațiea mea voiu face-o înaintea judecătoru
travestii in școlăriță, în liceană. Marea mea tine lui de instrucție. Spusei asemenea, că procurorul din
reți, obrăgiorii miei fragezi și purpurii, înlăturară Tambow și jandarmii puteau afirma cum-că loatit de bine bănuclele, in cît putui să mă urc intr’un cueam în orașul acesta. Cuvintele mele provocări
tren în care călătorea Lujenovsky, și în care avea o furie turbată. Călăii miel se puseră atunci sâ-ml
să facă cel din urmă voiaj. La diferite stații cătai smulgă părul din cap, în mici șuvițe, intrebin. r. - r de iei. In sfirșit,
.
zadarnic să _J
mă apropii
la o wgară, , du-mă unde-mi Ierau complicii, JDinșii ișl stingeau
mă postai pe platforma din fața vagonului
lui. țigările aprinse în corpul mieu, și-mi ziceau : „TînDc-o dală văzui pe Lujenovskyivindu-se,
gui-te o dată, canalie11. Și ca să mă facă și mai
I » 1UUU-O'-}pururea
" ‘ ' cu siguranță să țip, Îmi zdrobeau picioarele cu
însoțit de jandarmi. Scoseî atunci revolverul, trăgînd
pe de-asupra umărului unuea din jandarmi. Lu cizmele lor, îngînînd : „Ce picioare frumoase și
jenovsky căzu. Se produse un tumult strașnic, de micl“. Și zbirii nu conteneau de a-mi zice; „Zbîcară
care mă folosii, să mă apropii mai mult, și să-mi o dată, canalie... Să facem să mugească, ca niște
vite, sate întregi, și să nu putem smulge măcar
golesc revolverul de tot.
In. fine, escorta guvernatorului îșî reveni din ză un singur strigăt de la această copilandră? Lasă
păceala ici, iear gara fu copleșită de cătră cazaci, că-I striga tu, și avem să ne bucurăm de sufe
cari strigau : «Dați-i, tăeați-o, împușcați-o>. La ve rințele tale, ieară la noapte te vom da la cazaci*1.
derea săbiilor seînteetoare, crezul că ultimul ceas „Mai întâi noi, făcuAbramofî: după aceea cazaciF1.
roi-a sosit, .și mă IL
hotărî! „a muri mal curînd, de cît Și, strîngîndu-mă cu putere în brațe, acesta rea cădea vie îîn mînile călăilor. In acest scop, pusei petă porunca : „zbleară o dată“.
•- mieu Ia tîmplă, dar fui apucată
t
In tot timpul torturei, și la gară, și în biuroul
țeava revolverului
de
de mînă,
mină, și,
și, sub
sub loviturile
loviturile paturilor
paturilor de
de pușcă*
pușcă, caricari- poliției, unde fusei, nu scoseî nici o lînguire.
curgeau peste
peste cap
cap și
și peste
peste corp,
corp, căzui
căzui pe
pe pe
peroi curgeau
Doar aproape pururea deliram... La 11 ceasuiî de
renul
c Unde ți-i
ronul găreî.
găreî. «Unde
ți-I revolverul,
revolverul, îmi
îmi strigă
strigă un
un ofiofi sara mă interogă judecătorul de instrucție, dar
pr
de cazaci,
găsindu-mi-1, mi-1
mi-1 și
și luă
dată, trebui să renunțe și Ici de a dresa vre-un act, pențer de
cazaci, care,
care, găsindu-mi-1,
luă pe
pe dată.
hoviturile
dureau strașnic
strașnic și
-ile primite
primite mă
mă dureau
și încercai
încercai tru-că nu știeam ce spuneam. Fui dusă la Tambow.
mergea încet. Icra ins7 z'c:• «Fiind-că
trebuie să
fiu împușcată,
lăsați-mă, cu
cu un
un tren
tren special.
special, Trenul mergea
«Fiind-că trebuie
să fiu
împușcată, lăsați-mă,
d“p-mii pace».
Dar loviturile
loviturile urmau
urmau să
curgă ca
ordinare ale iul Ab.
tunerec șiț’ frig. Invectivănle
T—
pace». Dar
să curgă
ca tunerec
ramoff umplea
umplea văzduhul
văzduhul de
de zgomot.
zgomot, Dinsu. nu inP\°aea.- Voii
apăr fața,
fața, dar
dar mi
mi să
să smulse
• -.1 să-mi
să-mi apăr
smulse ramott
H
îera arît je dobo-«nne brutal. După asta, un ofițer de cazaci mă apucă jura cumplit. Priveliștea asta iera .
cazacii sc simțeau abătuți,
putere.
Orj
aruncă la pămînt cu j
n'~~ Plerzînd toare, în cît chiar și v'ap întristat? Cîntați, ca
<•« m-1
nnfir
„Cîntațî, COpîî, de CC ce cunoștință, și ne mal puțind să
mă apăr,
-••• —| veseliei
și mai numeroase lovituri încă, peste față toate aceste canalii să crape în mijlocul
noastre".
Cazacii începură a ffluera și-a urla. PaScarfiP’ După aceea faî tîrîtu de picioare, în jos pe
timele ierau ațițate, Iear ochii sclnteeau. Cintccele
Pdna’ iCapul ’zhindu-mi-se de trepte. Fui tîrîtă așa,
Ierau dezgustătoare. Fiindu-mi sete, cerui o dată:
Cî
& trăsurd, *n care m’aruncară.
„Apă, apă.u Dar apă nu îera. Ofițerul mă duse
necun
ven‘î în simțiri, mâ văzul într’o casă
cu sine în clasa a doua. Iei icra beat șx plin de
escutăj cu ofițerul de cazaci și cu un comisar,
^Ș-o
,
\
1
■
spiridonova
25
�26
i
REVISTA IDEEI
dezmerdărl, Mînile lui mă cercetau, deschiindu-mî bluza la fie-carc minut. Cu gura, numai
miros de vin, șoptea nerușinat: „Ce piept de satin,
ce carne delicată". leu nu mal aveam nici o pu
tere, nici de a lupta, nici de a-1 respinge. Glasuml lipsea, și afară de asta ori și ce strigăt de ajutor îera zadarnic. Aș fi voit să-mi zdrobesc ca
pul, dar de ce? Și apoi bruta nu mă slăbea deloc.
Mă lovea peste picioare mereu, pentru a mă
slăbi și mai tare. Strigă! pe comisarul, care dormea.
Ofițerul se aplecă spre mine, și luîndu-mă de băr
bie, îmi zise: „De ce crîșneștl din dinți? Ai să ți-î
sfarml". N'am dormit toată noaptea, fiindu-m! frică
de alte violențe. A doua zi, ofițerul mă îndemnă
cu vin și cu chocolată. Și ori de cîte orî se afla
singur cu mine, nu mal înceta cu dezmierdările
lui. Ablea închisei ochii ca la un ceas. Și mă trezii,
simțind mîna ofițerului punîndu-se pe mine".,.
leată acum un apel al mamei Măriei Spiridopova, apel primit și publicat de „Molva“ :
«Vouă, mamelor ruse, mă adresez. Pe voi vin a vă
implora, a-mi înțelege durerea și suferința.
Toată Rusia cunoaște nenorocirea ficel mele.
Inchipuiți-vă care ieste starea sufletului mieu, și
dați-vă samă cît mi-i de nesuferită cunoștința du
rerilor ficel mele, canonite și necinstite, fără să
pot să-I vin intr’ajutor. Vederea unei vieți nemăr
ginit de scumpe, care se stinge, neputința de-a-i
ușura suferințele, și-ncredințarea că
toate aceste
că joate
aceste
suferințî nu sînt de cît înainte mergătoare
mergătoarele
le executărei... Voi toate, mame, care i'
\C°iP?fi
voi ați avut mîngîerea de a-i fi îngrijit, de a le fi
dămolit, cu mîngîerile voastre, greaua lor agonic.
Dar leu? Copila mea va să moară, îea singură, cu
groaznica amintire a lucrurilor trăite, în închisoare,
printre streini, fără mîngîerile familiei iei, fără mamă.
A ucis. Fie. Inse, jertfindu-șl tînara-i vieață, trebuea oare sâ mai treacă și prin acest calvar ?
Voi, mame de fete, de fete mari, aduceți-vă aminte de ce necinste, de ce tortură morală a în
durat dînsa, între cei doi bandiți, și spuneți, trebuie
oare se moară? Nu și-a ispășit oare fapta?»
Față de relatările de mai sus, în urma iniția
tivei fraților Paul și Victor Margueritte, un comitet
de protestare s’a organizat la Paris, al cărui ma
nifest, are următorul cuprins:
■xCaznele îndurate de-o tînără rusă, Mariea Spiri
donova, au înfiorat de cea mai mare indignare în
treaga Rusie. Ca o nouă Charlotie Corday, crima
acestei tinere ieste că a ucis o brută infamă, pe
vice-guvernatorul Tambovuluî, Lujenovsky, cai’e a
făcut să picară sub nagaîcc sate întregi, împușcînd,
fără de nici o anchetă și fără nici o judecată mul
țimi de oameni.
Mariea Spiridonova a fost supusă la o adevărată
tortură, la o tortură vrednică numai de veacul de
mijloc. îea fu tîrîtă de picioare, pe niște scări, cu
capul izbîndu-i-se de trepte. Fu aruncată goală,
înțr’o carceră înghețată, fu lovită, pe cînd îera sprînzurată de pâr, apoi pârul din cap i s’a smuls. Unul
din ochi i s'a scos. Zbirii iei, niște cazaci,, îi vărgară trupul cu arsura țigărilor lor, ieară cu unghiile
uU6111MW
îl sfășiară bucăți de carne. In cele din urmă, sleită
de puteri, nc mal puțind opune nici o împotrivire
fu violata de cătrâ ofițerul Abramoff.
IlEVISTA IDEE!
ale unei pușcării din Tambow, și care
Z'|c U.miua la ° moarțe infaraăle °M. ■ j fie pedepsiți. Să dec socoteală, în mod
%bin1 * nccinstea, de jignirea adusă naturel oP°bliCrț si întregcl civilizații.»
tfcrie? . țiu! Wladimiroff, redactorul ziarului „Rus",
APC determinat aproape toată agitațiea pornită
care.»
dariei Spiridonova, după ce arată
în
îndurate de această martiră, îndreptîndutortUt cătră femeile din Franța, se termină ast-feliir.
se p ‘j din Franța, prietenele și aliatele noastre,
/ 1 voastre, fără îndoeală, tresar la povestirea
|oltnl ț truziml. Uniți-vă, într’un protest uriaș, și,
3 • nemărginita putere a puterilor voastre unire, nu
prl? îngăduiți să se schingiuească și să se umilească
0111 m Faceți ca cuvîntul vostru solemn, să răsune,
^’unecou puternic, în Europa întreagă, să tremure
călăii, toți zbir» cari înconjoară în gloată
nonul țarului.
...... M ,
.
Deșteptați o dreaptă mime m inimile bărbaților,
Sfinților și fraților voștri, și îndemnați-i să facă
înceteze, prin protestările lor unanime, valul de
îngc care ’îneacă Rusia.
Acestă protestare a lumeî civilizate, va face poate
rușine guvernului rusesc, și poate că în acelaș
va izbuti să redea vie, patrie! noastre, mutimp 1
filată, chinuită și suferindă, pe această minunată
fenice. Smulgeți-o din mîna călăilor îel».
Toate faptele astea au fost stabilite
de cătră ancheta făcută de cătră ;
«Rus», Vladimirof, de cătră medicul tl„
chiar de actul de acuzare. Insu-șî pr<
pledat pentru dînsa circumstanțe ușurălOa
toate astea Mariea Spiridonova a fost
'
moarte. Dînsa va fi executată tP™
dacă nu se va smulge din mînelc cala’lor b, J
lei corp mutilat. Asemenea lucru un
•!rebu>'«
5(î
întîmple, sfruntarea aruncată conștiințeir
trebuie împiedicată de a merge până la • 1 publice
‘ c“pat.
Jos iscălițil, socot de datoriea lor de a j
potriva restabilire! torturci în Rusia, .' Prot«ialm.
guvernul rusesc, nu se va face complkJVu^;;4
menea grozăvii și va renunța la executarea Mar'ț
Spiridonova».
Femeile poloneze din Moscova, la rindul lor
dresază următorul apel: Cătrâ femeile din Fr„'t, a.
«Noi, femeile poloneze, din Moscova, indien t
de atentatul neomenesc, a cărei victimă a fo’st o tfn!!
fată, aproape o copilă, din partea ofițerului de c *
zaci Abramoff și a ofițerului de poliție Idanoff
adresăm femeilor, franceze, și, prin mijlocirea ’lor'
tuturor femeilor din lume. Noi apelăm la Iele 1’
numele respectului femceî batjocorite în perso'an
uneea din iele, de cătră niște bestii de indivizi. fle
datoriea femeilor ie sâ ridice vocea, să facă să h
se audă protestarea de cătră guvernul rusesc
ceară darea în judecata publică a zbirilor, încă’ne
pedepsiți, să afirme, în fața tribunalului Europei
dreptul femeci, după cum Franța a afirmat prii
marea revoluție pe acel al bărbatului.
Noi, care sîntem ieșite .lintr’un popor, de la
care cei slabi n’au cunoscut nici o dată vre-o bat
jocorire, și care a păstrat în sînge acest profund res
pectai femeei, noi, cetățene obicinuite aîntîlni la băr
bat delicateță cavalerească și cultul ideal al virginitățeî, indignate păn în adîncul sufletului de crima
scandaloasă comisă în pragul noului secol, care
proclamă emanciparea celor mai umilite, mal aser
vite clase, protestăm, înaintea lumei, împotriva lașei
infamii, care ie o ofensă împotriva cărei întregul
nostru sex trebuie sâ fie solidar, de la treptele
tronului până la coliba celui din urmă ncvoeaș.
Apelăm la conștiința publică din Europa,, la
conștiința orl-cui, bărbați ca și femei,-la conștiința
tuturora ce au o inteligență nobilă, mîndră, Ia în
treaga tinerime liberă și aprinsă. Tot ce Ic demn,
tot ce îe omenesc, cu simțire la suferința unei
ființi lipsită de ori-ce apărare, să se unească cu
slaba noastră voce, cu cea a întregcl Rusii apăsate
și suferinde, să protesteze împotriva unul regim
care desființază drepturile omului, nimicește cuce
ririle civilizației, sfarmă principiile esențiale ale ori
cărei societăți.
, r<
Sâ protestăm, cu toții. Zbirii să fie judecați, w
sul nobil și indignat al tuturor femeilor din u
și cel al femeilor franceze, ale căror .Pjnn’tătej
uniră cu ai noștri, în numele libertățel și drep 1
pe cîmpiî de bătae, trebuie să se unească, a
cu toate protestările, spre apărarea dreptu u
. femei, călcată în picioare de cătră un ,cazt^j unei
cătră un polițist. Trebuie sâ venim în aju o niar_
surori, a unei copile, victima unui nepom
tiriu și a unei infame violări, care zace p
I
27
1lăsat 16 zile în șir pe tînăra bolnavă, în nesiguranța a ceea ce o așteapta, vieața sau moartea.
îea îșl dădea bine samă, îndată ce i se comu
■ nicase sentința de moarte, cum-că guvernul execută
rilor și torturel, al sîngelul și al anarhiei, guvernul
actual, nu se va opri în fața vărsărei sîngelul Iei
Ș» nu va sta nici o clipă la cumpene de a-șl desăvîrși opera. Așa că-șl aștepta moartea în fie-care
ceas. Cu toate astea, timp de 16 zile, guvernul,
care nu o executa, nu-I anunță nici grațierea, lei
o lăsă înadins să se aștepte la moarte, ca fie-care
zgomot, fie-care mișcare pe sală, să o facă să creadă
ca ie sosirea călăului.
Sara, nu putea să ațipească nici de cum liniș
tită, știind bine cum-că la noi, în Rusia,- execută
rile se fac, in cea mal mare parte, în faptul diminețel. In fie-care zi, cum se ivea de ziuă, dînsa să
rea speriată din pat, și se punea să asculte la ușă.
Agitată, nervoasă, aștepta să vie s’o ridice călăul.
I se întîmplă, de o mulțime de orî, în aste gro
zave 16 zile, să audă pe sală zgomot de pași. Și aș
tepta, cu inima copleșită de o durere de moarte...
Pașii se apropieau de celula-I, cheea se întorcea
în broască, ușa se desch:dea, și îea, tremurătoare,
se aștepta ca un glas aspru, nepăsător, să-I zică :
„Urmează-ne“...
In locul călăului, cu cămașa roșă, vedea înse
niște figuri iubite: pe mama Iei, pe sora. Aceste
treceri de-o dată, neașteptate, de la vedeniea curată
Ca epilog, gazetele europenești aduc comunicarea a morțeî, la bucuriea nebună de a vedea niște
..►u de iubite ațe inirnel Iei, au zdruncinat
conștiinței
generale,
juscum-că, spre ușurarea
:— ființl atît
tițiea privată s'a substituit justiției guvernului ru sistemul nervos al fetei. Sora Măriei Spiridonova,
sesc, care a avut infamiea de a nu face nimic, care a avut în timpul din urmă o întrevedere cu îea,
care-ar fi putut să neliniștească pe mizerabilii spune că a găsit pe Marusia cumplit de schimbată,
torturatori a! tinere! eroine de la Tambow. Ga slabă, cu ochii duși în fundul capului, licărind de-o
zetele europenești aduc comunicarea, cum-că ofi seînteere bolnavă, lear prin orbitele lor întunecate,
țerul de cazaci Abramoff, zbirul și violatorul fe adîncl, părea că se uita moartea...
Insă-și Marusia povestește surorel sale, cum-că se
cioarei, a primit, de la un necunoscut, trei gloanțe
de revolver, în stradă, și a fost culcat la pămînt, simte stîngîndu-se, cum-că puterile o părăsesc tot
mai
mult pe fie-care zi, că nu-I în stare să mal
-ca un cine. Iei ie mort. Cît despre tînăra eroină,
cărei, guvernul dîndu-șî samă de neputința de-a îndure asemenea nesiguranță chinuitoare, că ar fi
•o executa, i-a comutat în batjocură pedeapsa, la preferit mai bine să moară, de cît să aștepte moar
două-zecî de ani de muncă silnică, fără îndoeală tea ast-felid. Față cu starea-i de ațîțare nervoasă,
că nu va supraviețui mult’după călăul iei... leată dînsa a început a scuipa sînge, cu mult mai mult
ce scrie în privința aceasta, acelaș Vladimiroli,, de cît înainte. Cîte o dată varsă atît de mult,, în
cît medicul nu-1 mai poate opri. Un taler se ium■redactorul vechiului „Rus“;
„Telegraful ne-aduce zilnic noi nume, de ale: ple dintr’o dată.
In unele de clipele astea, de așteptare ucigătoare,
•celor mai de frunte cetățeni franceji, cari au luat
-apărarea viețe! și cinstei sărmane! noastre copile dînsa și-a fabricat, cu niște ace de cap, un felia
martirizate, Mariea Spiridonova, simbolul viu al de spînzurătoare model, din miez de pine neagră,
•persecutatei, sîngerîndei și zbuciumatei noastre Patrii. cum și o minusculă figură de femee, pe care a
Lungile coloane ale jurnalelor, pline de numele spînzurat-o cu-n fir de păr de-al Iei, de spînzurăscriitorilor și oamenilor politici fruntași franceji, toarea-I improvizată, zicîndu-șl, privind la mica-î fi
imPlu de bucurie inima ori-cărul Rus, care-și iu- gură întunecată: „așa se va legăna de bălaea vîncȘle Patriea, și fac să nască un sentiment de re tului și sărmana Marusia».,.
Guvernul a renunțat la execuțica lei. După ifi
cunoștință față de aliații noștri din Occident, cari
zile de groaznică așteptare, îel i-a făcut cunoscut
răspuns la durerea și suferințele noastre.
u apelul mieu, Cătră Femeile Franceze, ziceam cum-că pedeapsa cu moarte i-a fost schimbată în
muncă silnică. Gurvernul nu și-a ajuns înse. mai
va ProțCsiarea lor viguroasă, conștientă și hotărîtă,
puțin scopul. In loc de a ucide pe Mariea Spirido
luluîPr*’ Ca Un clvenisrncnr cumplit, mîna criminanova, cu ajutorul unei fringhiî de cînepă, îel i-a
sin (noslru guvern, și-1 va ‘împiedica de-a vărsa pus capăt prin torturile morale, mai încete, dar
Be e nefericitei Mariea Spiridonova.
con UV;ernu* a renunțct la executare... Dar, această tot atît de sigure.
După concluziea medicului Fink, de curind de
impjej‘-C
Societățci Franceze și Ruse, n'a
tot, s’a dezvoltat la dînsa tuberculoza pulmonarii,
fltiiisă
Cd vica^a dariei Spiridonova să fie grav
în forma cea mai gravă. Zilele i-s numărate, moare...
‘ Mizerabilul nostru guvern, într’adevăr, a
�i
REVISTA 1DLEI
28
Cel mal de frunte și mal vestiți cetățeni al Franței
și cele mal de frunte șl vestite cetățenc, exprime,
guvernului rusesc, care samănă anarhica, tot blamul
,și tot disprețul lor, declarindu-I, cu toată tăriea și
sus și tare: „Ajunge atîta sînge“„.»
Firește, noi nu găsim nici o măsură destul, mde-ajuns de strașnică, de aspră, pentru a stinge
nu numai barbariea, ci și sămînța barbariei, și nu
numai din Rusia, ci de pe întregul pămînt.
Gat.
EXECUTAREA LUÎ SCHMIDT
I
La 19 Mart trecut, Locotenentul Schmidt, care
a condus răscoala marinar*l°r din Sevastopol, dim
preună cu trei mateloți, cari au luat parte activă la
această răscoală, au fost împușcați li Berezan, o in
suliță cu desăvîrșire deșartă, la 20 verste de Otchakov.
Jurnalul «Rus>, publică o mișcătoare povestire
asupra acestei împătrite executări :
<In ajunul executărei, la 2 ceasuri după anieazâ,
sosi de la Sevastopol canoniera cTereiz* ,cu hotarirea amiralului Ichoukhnin. Singura favoare pe
care acesta i-o acorda lui Schmidt, iera de a ji îm
pușcat, în loc de a fi spânzurat, favoare care-și avea de
alt-fehu explicarea, in lipsa unui caldu specialist sau
meșter în ale spințurâtoarei. La j ceasuri se făcu
cunoscut lui Schmidt sentința amiralului. Dînsul în
gălbeni, inse ii ascultă cetirea, cu singe rece. Ma
teloții se arătară nepăsători.
Aceasta se petrecu pe vasul „Priit".
Prut11, Unul d.n
avocații lui Schmidt, anume Wniberg, care aștep
tase, la Otchakov, rezultatul apelului, lui se urca nu
mai de cit pe vas. Iei fu cel din urmă dintre prietenii
lui Schmidt, care putu să-l vadă șl să rem.nă lingă
dînsul vreme de ș. ceasuri. Locotenentul, cu lacr imeleîn ochi, vorbi mult advocatului său, despre ma
teloții condamnați dimpreună cu iei, spcînd cum că
credea cu totul că vor fi grațiați. „S-.nt atîta de tineri,
ți-atît de devotați; îeî nu-s întru nimic vinovați,
Mîngîerea mea iera de a muri singur*.
Cu toate că și dînsul cu desăvîrșire mișcat, Winberg cată .'■fi liniștească pe locotenent. Dar acesta
urmă: „Alt gînd mi mai apasă, acela că se va da
cre^dmint născocireî care fini pune pe samă ordinul
de a fi tras al crucișătorului Otchakov. Tiu pot
muri fără să protestez împotriva acestei calomnii.
Spune, din partea mea, că n’am ucis nici un om“.
Osinditul îșîpetrecu cele din urmă ceasuri, scriind
numeroase scrisori, printre altele, surorei sale ți co
pilului sdu. In vremea asta se pregăteau cosciugurile^ ți sacii cu care trebueau să fie învăluițl osîndițiî in clipa executărei. Pe la ; ceasuri de dimi
neață, cei patru osîndilî fură îmbarcați pe-o șalupă
și transportați pe insula Berezan. Cind debarcară,
ierau ț. ceasuri de dimineață. Marea iera liniștii
Zorile prindeau a se ivi, prevestind o ^i senină și
caldă. Se adusese, din timp, pe insulă, cîte o trupă
din fie-care armă: mineri, infanteriști, artileriști.
Iera de față încă comandantul și ofițerii „Prutului*,
un ofițer de jandarmi ți un preot. Osîndiții trebueau sd fie împuțeați de mateloții canonierei Teretz^
număr de 60. Aceștia ierau așezați la jo
cel^^e'^^10 d* stl^ execuției^ avînd la spate
29
Schmidt s’apropie iute de stîlpî, ți Ceru
ertare
■tara maleloțtlor,
matelatilor. cari trebueau să
.czf i
moar
.
'
Apoi se adresă soldaților, rugîndu-l
locotenentul Schmidt, „care-șl dă vieața,
porul rus, pentru scumpa sa patrie, ’’ pentrt< £
frații mei. Oameni ca mine sint mulți pe
Ț* *^ %
mai mulți*. Iți luă rămas bun de l'a‘ c/"vr
n fi
or/î
"»ara
tl
săî, ofițerii lui „Prut*, și îmbrățișape co,Ca“*
a!'ati
acestui vas. In sfîrșit, ceru să nu fie legat
ți să nu i se acopere capul cu sacul. M* 5t'lP> i
Tchastnick, strigă: „Adio camarazi, leată
Iertați-mă*. Pe ceilalți doi ti podidiră plînsul^'^'
primirii a se mărturisi. Singur Schmidt ave ^c"1
descoperită, și-și ținea capul sus... Tobele sun*
teloții sînt gata să tragă. „Adio, ți dați iOcu *’
de-o dată Schmidt, deschifind ochii mari ’
strigă comandantul. O detunătură, ți JOI- nnlal°fi
cad ca trăsniți. Trebui alte două descârcături^
să radă cel de-al treilea matelot. Schmidt sta i
doare mereu, și cu ochii holbați. O nouădescărc'
tură, ți, in sfirșit, cade fi dînsul pe spate, ciuruit
de gloanțe ți scăldat în singe.
Ierau tocmai 4. ceasuri ți jumătate. La revîr
satul ^ilei, minerii puseră corpurile încă calde î
cosciuge, coborindu-le in gropile săpate alături „
cari le astupară iute. Rațele aurite ale soarelui £
Aliață-zi se asternură pe morminte, drept cunune
La anieațâ r Prutu ridică ancora, urmat de tfif.
retț“, ducînd mai departe pe studenții ți mateloții
condamnați la muncă silnicit. Și iragedtea se isprăvi"
Despre executarea locotenentului Schmidt, a cărui
vieață și moarte sint pe cale de a lua în Rusia pro.
porțiile unei legende, Petru Struve, un scriitor democrat-constituționalist, publică în ziarul său Steaua
Polara11, un prea frumos articol, din care extragem
rlndurile următoare, cari se por aplica nu numai
simplu țarismului, ci tuturor claselor cîrmuitoarc,
și tuturor guvernelor, din toate țcrile:
„Stăpîniî actuali ai Rusiei nu pricep inse deloc
asemenea lucru, ți nici nit-l vor pricepe vre-o dată.
Pentru iei, locotenentul Schmidt ie un răzvrătitor.
Pentru asta, ți mai cu samă, ca sâ dea o pildă, iei
au făcut să fie împușcat. Intimidarea, ieată alfa și
omega înțelepciUnei lor politice, lei cred In puterea
de intimidare și nu cred in puterea martiriului, in
puterea muceniciei. Și Schmidt și moartea Iul au
dtvenit acum niște simboluri naționale, colosale Și
mișcătoare. Pentru stâpîni, asta nu însamnă nimica.
Dinții intimidează pe alții, iear iei nu se tem de
nimic. Picăturile cad, fără ca iei să audă zgoniotu
sinistru al prăbușirei lor. Asta li-i soarta".
Din «T. Nouv.v, de Lugheția Bălănescu-Neagc.
”, 8tr.
-,
Ion VJUU1
Ciocîrlan : Traiul nostru.l&rul
Budapesta.
tipografic
și do editură „Luceafărul'*, atr. Moina , j(
iu ț.i
...
O
carte
de
nuvele
sau
,
1C’’
- u.
ncum
'’m Ieste și cum n’nr trebui să fio traiul
găseșt®
urgisitului de la țară popor.. Cartoa aceasta se
la librăriile din țară și prețul Iei ie 2 lei.
Maxim Gorki : Parvențiî, dramă în patru acte, ^rare?tf.
din Rusește de Luca Brindză și Iv‘.^0”,'n ’i<)'l6... 1^®'
Tipografia „Universitară*1, str. Academiei, , ' ju^itoril
scăpărătoare și pline de Înțeles, pe car ă o-t0 dfl®®
și-au dat osteneală să ni le redee, In roman ? » .fl3.
nu totdeauna fără nici un cusur, adesea cu
ier
tic, cblar uimitor .. Un exemplar 1.50. Dop n00ureȘacul „Rominlu Muncitoare^ Hotel de Franț ,
I
ACȚIUNEA INDIVIDUALĂ
tori, lipsa de talent, îngustimea cercului posibil
de acțiune, niște împrejurări nepriitoare, un
cotare mal amănunțită ne duce la con- mediu neprielnic, oameni îndărătnici, și așa mal
0-cum-că societatea ieste amenințată de departe. „Sîntem noi oare oameni în stare de
cluzica,
de ^minere pe loc, dacă îșl năbușeșlo a face co-va", ni se spune adesea. „Cultura
n°lU'Șn inșii co! încastrați cu cugerare critică, noastră nu ni-I desăvîrșită. Nu sintem în stare
în ®;a0nHoJ acostoea, la orl-co grad ar fi ajuns să scriem măcar un articol de ziar. Natura nu
C’vl ’Ăgto amenințată de moarte, dacă devine ne-a înzestrat cu darul unei vorbiri do profet.
I°fl' t nrivelegiul sau bunul unor puțini. Putem Slujba cu-o avem, dacă avem vre-o slujbă, Ieste
nU? ounecă, orl-cîtdeînsemnatsaudenelnsemnat cu totul modestă. Părinții, în sflrșit, nu no au
oro^resul omenircl, lol atîrnă numai de lăsat niel o avere, și ablea ne clștîgăm, de bine
»r ^“înzestrați cu cugetare critică: fără de rău, tocmai cit ne trebuie să trăim. Dacă
Ici Ieste cu totul cu neputință: fără si- am.fi avut ce ne trebuie, avere, slujbă mal însem
rtnln acestora, să 1 răspîndoască, Iei Ieste cu nată, talent, am fi arătat noi atunci de co sîntem
lIt ii șovoitor. Și fiind-oă de obiceiQ, acești îu stare".
•° 1 se cred în drept să se socotească ajunși la
r<u
vuruesi acoloa de cel cari întreaga vieață
Nu vorbesc
1DÎ mal înaE grad de dezvoltare, dezvoltare do- luptă
f ' pentru
K
10 bucată de pine. Acestora nu li
Undită cu prețul străduinței tuturora, de datoriea se nnntn
poate R-inr
face nici o imputare. Dacă progresul
1? morală le să-și plătească datoriea ce-au con- a trecut pe deasupra capetelor lor, fără să li se
-------iraotftt prin oc+n
as^a* Plntn
P^ata n.nnstă
cons^ în
ln na îmnrr"
împrăștiea fi îngăduit măcar
să SQ țXozvolte. lei nu sînt de
nit YrintîmalA
victimele anontuT
acestui progios. Și dacă, cu toate
mulțime, rlnrvu
după nntwrîln
puterile lnr
lor, annnn.cî
aceoa-șl hnn«ț
bună cît
în i
bVUr3 materială, aceea-șî dezvoltare intelectuală astea, dezvoltarea intelectuală tot i-a atins, dacă
stare
------------------ V
---aduce ideea
unei îmbunătățiri cu -putință,
a aprins în
ei “morală, de care 5se bucură" și îel, și de-a
'
mal mult spirit științific și de dreptate în for Iei ura răului și-a minciunel, cu toate că îm
prejurările le-au înăbușit orl-ee manifestare a
mele socialo.
Să ne ocupăm înso, mal de aproape, do acești conștiinței lor, silindu-I să-și mărginească vieața
inși, de aceste singure instrumente alo progre la grija pînei zilnice, și dacă, totu-șl, Iei și-au
sului omenesc. OrLcare ar fi progresul acesta, păstrat demnitatea, prin pilda lor, prin chiar
t.
,cum faptul existenței lor, aceștia sînt cel mal enerjoi atîrnă de Iele. Iei nu răsare din pămînt,
Nn
so naște
răsar 1buruenele. X1
" ~~
4"’ din semințele gicl agențl al progresului- înaintea acestor eroi
...
,
nașe
infuzoriile,
într
’im necunoscuți al omenirol, cari n’au îndeplinit nici
răspîndito în aer, cum se
lichid în descompunere. Nu apare în omenire o acțiune zgomotoasă, strălucitoare, din punctul
do-o dată, ca rezultat al vre-unuea din acele do vedere ai msemnătățel lor istorice, cele mal
idei mistice, de cari se vorbea atîta acum patru celebre personagii istorice, pălesc. Dacă n’ar fi
zocl și mal bine de ani, și de cari mulți mal existat cel dintăl, cole de-al doilea n’ar fi putut
J o dată nici unul din planurile lor.
vorbesc și astă-zl. Sămînța acestui progres Ieste îndeplini J
nici
Intr’adevăr o idee, dar nu o idee aflătoare în Pe cînd eroii cunoscuțl luptă, și de multe ori
omenire într’un mod mistic: Ie o idee care naște pier în lupta lor spre mal bme, eroii necunoscuți
societare, cu toato înriuririlo proîn capul unul ins, care se dezvoltă aici, care păstrează4-în
z4 • 4- • z* «•* zi r» ►vi
4" rt I
»»C* 1 t n t" O
trece apoi în capul altor inși, crește, în calitate, tivnice, tradițiea
demnitațel,
conștiința unei £ 0*1
•
-» •
i
y • i i -i
i_ — •
~
R»»biinătățirl
T-»xtXtivtY mi eunnHnttf
ninn
TT mare,
putință.
Și
elnd,/nnunnmom
llllUiX
VUlUclLV/1 Jll
LUXCL? VL4LLLU și ULU1UIU
r
------- -»
,
.
prin mărirea
valoare!
intelectuale
morale iln
inși,
numă- dintr'o mulțime alții, izbutește să-șl întrupeze
acestor L.
T._ și-n
,1 „ cantitate,
....
xprin sporirea
’
r, ajungînd
aiungînd în
în colo
colo din
din urmă
urmă o .putere ideile, în vieață, se găsește de-o data in țața unei
rulul lor,
. <
°
i
.• .
___ u:__ v
rmrmrvint niSiitf In miinfbi
L——— de
— oameni
-------- - energici,- căliți la muncă,
socială, cînd acești iuți
inși U|UU£
ajung la uvAiț«.i4**vJconștiința li*
a- mulțimi
noelintițl iu
în uuuvingurilo
convingerile lui
lor,’, cari 11 întind
cordului lor și se hotărăsc la. o acțiune unită nodiiiiițl
sau combinată. Dînsn învinge, cînd acel co se brațele, cu bucurie. Acești eroi necunoscuți sint
pătrund de lea ajung să o întrupeze în formele col cari alcătuesc, în toate momentele mari is
sociale. Cînd cino-va susține că Io împătimit de torice, terenul transformărilor necesare. Iei sint
progres, fără să vreo să cerceteze in chip acel cari dețin eu adevărat întreg viitorul. O
critic condițiile rcalizărel acestui progres, doye - societate din care aceștia ar lipsi, ar vedea
dește că nu l’a dorit serios nici o dată}< că nici dintr'o dată oprindu i-se progresul. Vieața ulte
0 dată n'a fost măcar In stare a-1 dori serios, rioară ii acestei societăți nu s’ar deosebi prin
tind, cel ce șl dă sama de condițiile necesare nimic, din punctul do vedere moral, de acea a
P0ntru realizarea progresului, așteaptă, cu brațele celorlalte animale sociale. . Dar acești
■ agențl
- eoa acosta să so Îndeplinească do la ne^nu întrupează m
...
rnaY cumplită Iul nu le apaHino ?i njel! nu
i..
sau
Poate apar
„«.î./—care
amvneie
TÎtfcV
18’8 co
8°-1i _“rP___________
°r PUn 1 “dmXtarea «î
* «oi.»
“%?
,^±!kld
ar m.,
încerca,
din8nIei,
această îndeplinire, s ar vedea
,jUlu*or
Rq
. acelora
acalora cari so pling de demoralizarea ai
m
san
pling de
do nemerniciea
nomemioiea nevoit,
nevott sau
sau să
șa moară
moara de foame, sau să-și l
k —-I nostru, cari se plîng
crifice demnitatea,
caz șl
și-n
^ndor,
de lipsa
lipsa. de
sau de
d<—ea, dispărînd,
dorind, și într’un
m^z.
arnenilor, . de
de mimare
mișcare sau
de rea^ea
reacțiea onfieo
jnt°\ stăpînitoare, le putem pune următoarea celalt, din numărul factorilor progresului.
îndeplinirea progresului aparține acelor cari
mKi
Bine, dar voi, cari vedeți limpede. în
putut scăpa do grija cea mai strivitoare,
, j ocul celor orbi, cari sînteți sănătoși printre s’aupînoT
zilnice. Dintre
“aceștia, fie-cțire,
---------------------''"’Ț fiind
?“J
aț. ?avJ C0’a-tl făcut, ca să venit! progresului în a pi—’ A'-—
doar
înzestrat de o cugetare critică, poato ajuta
J Or r De obiceiu se dă ea motiv lipsa de pu-
�30
' !
i
REVISTA IDEEI
31
la înaintarea progresului in omenire. Da, flo-caro atelierul său, nici o dată nu s’a glndit 1
1
poate să ajute la asemenea lucru. Nu-mi vorbiți do sebiroa dintre o faptă bună și-o faptă *a doo.
lipsa de talent și do cunoștințl. Pentru această mai vorbesc de toți acol, al căror numn ‘A
T”1
nu Ieste nevoe nici de-un talent extraordinar, tuosc o mulțime, cari nu urcă modesta U cfl*
nici de cunoștintl atît de întinse. Dacă talentul a creației artistice, poezie, muzică, pioturfi yoar-i
s°a»’ă
și cunoștințele tale sînt de-ajuns să-ți dea o tură, arhitectură, do cît spre a dobîndi’n CU'P*
privire critică asupra celor ce te înconjoară, decorații, slujbe înalte și tot soiul do bun ’’’
sînt de-ajuns să trezască în tine nevoea pro Ultați-vă la acest profesor progresist, caret ‘
gresului, ieste destul de-a întrupa această cri- gata să facă din învățătura sa o armă nn .
tică și aceste cunoștințl în vieață. LuațI numai orl-ce idee, după vreme. Și cîțl sînt, mașini
aminte să nu lăsațl să vă scape nici un prilej, menești fără suflet, cari argumentează și o,
pe care vieața vi l’ar pune la îndămlnă In ase rimentoază, cari observă toată vieața fenomen??’
menea scop. Să zicem că acțiunea voastră ar fi chimice, do descompunere și do înlocuiro Or°°
cu totul neînsemnată, sau mică: toate substan torea celulelor și contracțiea mușchilor’ 0?țele nu-s înso alcătuite de eît din părticele ne studioază declinările și conjugările cuvinte]?
închipuit de mici, lear cele mal mari forțe, nu grecești, accentuarea sunetelor în limba sanscritî
sînt alcătuite de cit din niște imbolduri cu totul și zendă, însușirile deosebitelor unelte dm timpul
.Rezultatul produs de acțiunea lui Alexandru Novsky și al lui Ivan cel groaznic
neînsemnate, Rezultatul
voastră nu poate fi prețuit nici de voi, nici de fără să șl dee samă, fără să bănuoască măcar
alt cine-ya
:
Iei
atîrnă de mii și mii de improîmpro- cum-că spiritul și toate cunoștințele lor lQfa!
cine-va:
jurări diferite, de mii și mii de întîmplărl, peste țișază o putere izvorltă dm suferințele, din străputință de prevăzut. Cele mal bune intenții nu danica a generații întregi, o putere al cărei cost
dat naștere, de multe ori, unor rezultate cu totul trebuie cînd și cînd să-1 plătească. Acestora
rble, și o acțiune părută fără nici o însemnă- nu le-a
4u~« trecut
biGuui, nici
u>vi o
v dată,
uuu» prin
pun minte,
11111118, că
CU această
HCBLlStă
tate, a dat naștere unor necalculabile rezultate, putere le impunea oare-cari îndatoriri, și că argu.
Neapărat că putem prevedea,
pro» mentarea
montarea
și experimentarea
experimentarea
pot
tot
atît cdo
dn
_______ cu
_____ oare-eare
_______ ___ _
*••• VK»
7*
Hwvmuiuc*
pui
LUI Util
și
pot
tot
atît
KaK.h'+o+n
-*
-■ babflitate, cum-că întipărindJ -----------aceea-șl
direcție Kîtia
bine cX
să AA^nonn
coboare r>a
pe r.^.
om la
la «x4^.al..l
nivelul ---------unul păiajoi
unul întreg șir de fapte, numai puține rozul- după
nivelul
cel mai
~
. cum pot să-l ridice la —
— — wui
tate vor fi cu totul protivnice, și că, cel puțin înalt al demnitățel omenești, potrivit vremei.
in unele cazuri, faptele noastre vor întllni înv
Nici literatura, nici arta, nici știința, nupoato
prejurări favorabile, cari vor îngădui așteptarea să îndroptățască, nici cum, nepăsarea morală
k
------------------------ , ------MXVIUIU,
niina
rlnfX
Ra
nnafn
DnnnSn
___ _
. !
unor rezultate vădite în direcțiea dată. Se poate Privite în sine, acestea nu «conțin
progresul și
ca noi să nu observăm rezultatele astea, dar nici nu-I constituesc condițiile. Astea 11 sînt nu»
Iele vor avea loc, se vor întîmpla negreșit, dacă mal niște instrumente: Iele nu fac de cit să grăvom face tot ce
.. ne va sta în putere, ca să mădească puteri, de cari progresul se va putea
ajungem aici, Un plugar, care muncește și sa- folosi. Numai acel scriitor, artist sau învățat, Ieste
mănă pămîntul, știe bine că multe semințl se un adevărat om al progresului, oare face tot oe-1
nrânilrli
»».» șl va putea apăra
-- » vor pră
’pădi, oK
că ninT
nici «o zîn+X
dată nu
stă în putere, pentru a întrebuința puterile docîmpul de stricăciunile pricinuite de vite, de bîndite, la întinderea și dezvoltarea civilizații
recolta cea rea, de vizitarea, în
timpul
______
r_. nopțel, a
« timpului
l.ixxHuiul său,
ot*u, uuru
care lupii*
luptă ui
în UUUUU
contra rumul,
răului, uuru
caro
vre-unul animal răpitor. Cu toate acestea, chiar îșl întrupează idealul artistic, uuiioștiuțele știdupă o recoltă rea, Iei se întoarce din nou la ințifice, ideile filosofice, tendințele sale ae pir
cîmp, cu alt pumn de semințe, așteptindu-se blicist, în opere, oari să răsfrlngă, să Întrupez
la recolta viitoare. Dacă fie-care ins, înzestrat toată
toată vieața
vieața timpului
timpului său,
său, în
în fapte
fapte cu
cu totu
totul ppo•
cu cugetare critică, va tinde cu stăruință spre trivite mărimel puterilor sale. Cel care înse faco
bine, va fi un agent influent al progresului, orl- mal puțin, cel care din calcul personal se oprește
cît de mică ar fi sfera aetivitățel sale, ori cît la jumătatea drumului, care uită întinderea ne*
de strimt i-ar fl cercul viețel sale, și-și va plăti măsurată a răului și a noștiințel, în potrivii
partea din prețul, ne-asomânat de mare, ce i-a cărora trebuie să lupte, pentru un cap frumos
costat dezvoltarea.
de bacantă, pentru niște observații interesante
Dar oare să existe, cu adevărat, sferl de asupra infuzoriilor, pentru o discuție numai ?i
acțiune mici și sfori de acțiune importante? numai de amor propriu, c-un adversar literar,
Ce oameni ar putea să susție că au Iei singuri
acesta poate să fie orl-ce: un elegant artist, ud
monopolul progresului ? Scriitorii ? Artiștii ? In- învățat însemnat, un publicist strălucit, dar sa
vățațil ? Priviți pe acest scriitor progresist, care șters mugur
singur uiu
din nuuurue
rîndurile iapiuuuruu»
luptătorilor conștwnț
vorbește cu atîta căldură de binele societățel, al progresului istoric. Din punctul ae
.n_
și care știe eu mult mal bine să-și exploateze importanței sale morale, ca om, l01
0COtoată
Iei t Ieste
inconfrații, sau care faco de rîs și de ocară, față forior nenorocitului scriitoraș, care-șlPe..j cotitorl,
IVUUI UUUUIUUIIUIUI «CrilLULUȘ, UUlU-țl P‘'<v»w— ..
de adversari, ideile ce zice că le apără, prin vieața
v cotite [ i
vieața repetînd,
repetînd, unor
unor tot
tot atîtde
atîtde nenoroc
nenorociți
feliul viețel ce duce. Și nu vorbesc de acele vechile
adevăruri
asupra
luptei
în
c°
jfl9VRP.hilo ndoVîîi-iirT nennnn lunfnT în contra rau
straturi păcătoase, pentru cari literatura nu Ieste și în contra neștiințel. Iei Ieste
0 toată
de cît o uneltă a celei mal, dezgustătoare înjosiri calului, pe jumătate ignorant, care^ș 1 cjtor-va
a glndirel, uneltă stagnărel și demoralizărel silința,, săi facă
să pătrundă în
nn iuiaca sa pairunaa in uiww» —
sociale... Ultați-vă la acest artist progresist, care școlari nepricepuțl,
niște cunoștințl ablea pe Ju'
cîntă libertatea cuvlntulul, pe cînd chiar Iei ar mătate pricepute chiar și de Iei. Aceștioa m»
primi o slujbă la cenzură, și care, în afară do făcut ce-au putut, tot ce s’au priceput să fac*
«V
■L
. —
,
li se poate cere mal mult. Dacă din producțiile lor, unelte dc progres, neatirnat de
bor nUJnte do cetitori, se găsește unul sau doi artist sau do învățat, une-ori chiar contra aștep
■,®n0 înzestrați și mai cu multă simțiro tărilor lor. Dacă opera de artă ieste cu adevă
eellall’. și dacii aceștia aplică la vioată rat artistică, dacă descoperirea învățatului ieste
niai
00
nrodicate de bietul scriitor, tot va fl un cu adevărat științifică, Iele fac parte din do
de
ideile P pac[i silința dascălului-faco să se ivească, meniul progresului...
pUrogreSnumăr
;
N’am tăgăduit nici o dată, că arta și știința
olt de mic de școlari, nevoea do a
Jindb
—~5ar fi u.no^° do progres, că opera artistică și
la a? dQ.a •nlUIn°.ț0PruQ pprogres.,
Nu mal vor- descoperirea științifică, ca fap*te, n’ar sluji la
^uO°d0 inferioritatea do caro dau dovadă toți dezvoltarea acestuoa. Ieste netăgăduit Inse, cum
beS°n domni, cu tot talentul lor artistic, cu că metalele ascunse în pămînt, ca și mătasa pro
de viermele de mătasă, sînt tot așa, și Iele, uflC°tă șt’inta 9* faIma lor d0 .
ce-o au, dusă
--lA--d1A9-cari
pot folosi acestui profjță do aceI faotorL n^aYnOî^tI^î^Ogr?s5laî’ nolte
P^gres, fapte
pmnenit mal sus, cari' cuprind în greș. Artistul, care nu are îu vedere de cit arta, și
a «..ngroHiiliU nontru viitor.
se gîudește nici cum la Înrlurirea-I umanitară,
“trnedropt,
“ .viitor- atît nu
imputa^ poate, că f
slut
poate să reprezinte o putere estetică foarte mare.
f ^“de artăi cit
și
fâță
cît
față de știință. O operă fru- Opera i I frumoasă, înrîurirea poate să-I fie ne-’-4 nu resfrînge cugetarea măsurată, foarte folositoare chiar. Dar, din puncnoasa do artă, chiar cînd
de vedere al insușirel sale morale, această
a
artlSlULUi,
onștientă
artistului, cuniiibuo
contribue uri
ori uuiu
cum la tul uu
x --- ) nu întrece pe aceea, fără îndoeală tot atît
litalulul
mărirea capi-v.
-------intelectual al omenirel: chiar putere
MSlnd la o parte orl-ce altă înrlurire a artei, do considerabilă, care a răspîndit pe pămînt
numai frumosul îngădue de obiceiă omului să minereuri de aramă, sau a pua fler în bălți și
B0 strecoare din lumea josniciei în domeniul a- în lacuri: cît se atinge de folos, acela al meta
devărulul și al dreptățel. O operă frumoasă, a- lelor, pentru civilizațiea omenească, Ie mai pro
tmgo luarea aminte, dezvoltă simțirea, cons sus de orl-ce îndoeală. Puterea estetică, prin
‘—X nu
— Ieste io putere morală. lea nu de
tituind, ast-foliă, do sine, o armă de progres, ori sine, încă
artistului, morală, ci
care ar fi cugetarea ce a inspirat pe artist. Tot vine,
vino. în afară
nfară de voința
voi
vilizatoare,
progresistă, de cit in creerul aceluea
așa, orl-ce fapt nou, care întră în sfera cunoș
înZ—tnnalf Tr> tmnîrta onrrj
tințelor noastre, orl-cît
orl-cît de
de neînsemnat
neînsemnat ar
ar fi
fi din
3in oare, însuflețit de opera frumoasă, Ie împins spre
ie vedere
veuurottivuOTmwi
’lu vremel
,*vuivl o faptă bună, al aoeluea care
oare devine mal bun,
punctul de
al chestiilor vitale «alo
mal<4nsimțitor,
malarfiafînK
dezvoltat, mal activ, sub înnoastre, Ieste o- creștere
---t—-’ a-- capitalului
.x ”* ’ n' glndirel
■ 1
—,
In
nnnno
na ai
omenești. Numai clasînd și studiind ființele na- tipărirea' primită de la opera artistică, ca și
xAxvv-i-1,
care
nu
devine
o
putere civilizatoare,
sînt
în
realitate,
putem
ajunge
metalul,
turel, așa cum -« l_Ir. r?"1!*"*1?, InzMXfitniln I » rin nît 11
să lo clasăm și să le studiem în legăturile lor de cît în creerul aceluea care a avut cel dintâi
cu binele omenirel și în caracterul lor de ideoa de a face dintr’însul o uneltă folositoare,
folos sau de pagubă. Astă-zl un entomologist se Artistul, ca atare, Ieste la] acelaș nivel, cu orl-ce
bucură, cînd îșl vede colecțiea îmbogățindu-i-se alt fenomen natural puternic, fizic sau organic,
cu două-trel insecte, trecute neobservate pănă lipsit de orl-ce însemnătate umanitară. Sunetul,
atunci, dar cine știe dacă pesto cită-va vreme, circularea sîngelul, sînt, tot așa, niște izvoare ale
studiul uneea din aceste insecte nu va procura glndirel, ale îndemnului spre bine, ale hotărlrel
industriașului un mijloc nou de a scădea prețul dea lucra, înse, curat prin sine, nu sînt nici
‘ re, nici
hotărîre. Pentru ca arNud, ou
nici bine,
bine, nici
.
unul produs folositor, sporind,
cu chipul acesta, gîndire,
holvul,de sine,, să
—1 fie o putere oivilizătoare, Iei
materială tistul,
Intr’o oare-care măsură, bună
t-nX starea
z*.
a mulțimel. Altă insectă poato deveni, pentru trebuie să dee operilor sale, de sine, un caracter
umanitar. Trebuie să-și creeze în sine un izvor
asupra
Învățat, începutul unor cercetări zi"
”" legilor
dorința
de a-1
evoluției formelor și funcțiilor animale, logl cari de progres,cu
---------... de-al' 'îndeplini,
. se la lucru, să
au stăpînit de-o potrivă și dezvoltarea omenirel, trece în fapte, trebuie, punîndu
____
o___
s, îs Numai atunci
la Ieșiroa-I din starea zoologică, care i-a hărăzit, fio pawuuo
pătruns ««
de-un
cuget
de£-progres
în nryîrpn
urzirea nreatiel
creației sisale, și fără a-șl
spre dauna istoriei sale viitoare, o mulțime de va fi, chiar *n
vre-o silă, sau a-șl impune ce-va, un fac
rămășiți do plins, legi cari să arăte omului că face
tor conștient al istoriei, pentru-că și lei va
numai prin lupta pentru dezvoltarea sa poate să vedea strălucind, prin pinza idealului de fru
creeze în sine, alături do elementul zoologic musețe urmărit, nevoea adevărului și dreptățel.
latul, un alt element, care să-I îngădue a de
moni un agent de progres. Astă zi, un liguist Și nu va uita lupta
lupta în
în contra
conți răului, luptă obli"semnează cu înflăcărare oare-cari particulari- gatorio pentru fîe-care, Tșii cu atît mal mult
?!1 Jn compunerea verbelor unei limbi vechi, pentru,sine, cu cît
cît facultățile
facultățile sale naturale vor fi
• jne această particularitate va servi să lege mai puternice.
PoT° t
maI multe
Păn’5 atuncI s°Parat01
. AceJa?lucru sc poate spune și deșpro învățațl.
Grămădirea cunoștințelor, n’are prin sine mal
tro d10 a.ceast& legătură va lămuri un șir în- Gi
UUXauîxUM.
VUMvy..,
_____
lusomuuiaw
de mituri, din perioada preistorică. Și, mai multă
însemnătateJvdo cit, grămădirea Corel în
stup.
Dar
această
ceară devine o~ uneltă de civi
li?»11} V.0Q1 aJung°> poate, la putința de a ana- stup. L«x
lizație în
în mînile
mînile apicultorului
apicultorului sau în ale tecbisa • •r1lurirca acestor mituri asupra doctrinelor lizație
sînt foarte’ recunoscători alcpr?Cl.Or Ol'eștine, de-a face mal înțeles, pentru nicianulul.
nicîuuuiui. Aceștia
xxu®?»»
*
’
----- mnna
înrvmni'n
D1UUXU1,
UU1UX *v
~----- cea
J1 .P^t’nl, chipul do gîndiro al mulțimel, de a binolor,
căror
le dau
mal mare îngrijire,)
bine că„fără
că fără lelo
Iele nar
n’ar exista ceară.
Z;;?-!chiPul acesta, mal lesne, mijloacele unei știind prea bino
Cu toate
_ .~Z' albinele ««
bl,V1tați de p^gres. Arta și știința sînt, prin Cu
toate Uw
acestea
nu cînt
sînt nnmnnf
oameni, nî
și nu
nu
a
QIUUJUI
UUUUU
—_______ ________
5
�îiLVIsta ideHI
REVISTA IDEEl
J
I
l
i-
Ji so poate da însușirea do agcnțl morali al civi
IAMANDESCU
lizației î producerea cerel, din trebuința lor lăun
tricii, nu eonstitue do cit matorioa do progres.
Rătăceam po cheiul Dunărei, In Galați,
,
Entomologistul, care colecționează insecte sau buzunar.
Soarele sfințise do mult, și, pesto „»?loarâ u
linguistul care notează conjugările, clnd fac a- munții pletroșl oi Dubrogei se mal zăreau doar In ’t l,afie
cestea numai pentru plăcerea de a contempla o diițl intr'o lumină cenușie. Apusăinăna mal mult „ rf’Ml’
colecție de insecte sau ca să știe că cutare verb fumurii, învrîs ntă de dungile aurii alo lumînelor d Cl
so conjugă in cutaro chip, nu slnt mal inferiori, și cheiu Un v iporaș trecu ca o nălucă prin umbră*0 Ta‘o
roșii și vorz, străpungînd văzduhul c’un muUf1 °c,,ii
după cum nu slnt nici mal superiori do cit al Iul
pătrunzător, și-n urmă-I, sub cheiu, apa se zbătu mult« 8cur,i
bina care secretează bucățica-I de ceară, Dacă iiitr'un ]>lcscăit plîngător. Do cătră oruș 8e auzei VCeiD®
această bucată cade în mină unul farmacist, caro surd, nn-uțelos, tntunerecnl so adîncea tot mal niujt A** Tfltt
faco dintriinsa un plasture, sau a unul chimist, so mal deosebea, do cit prin răstr îngerile luniinelo j* ni1
cheiu, Departe, în chnpul stufos al Dobrogei $0 ri/rcaro so slujește de dinsa să descopere o logo ge în
nourii negri ai nopțel, lumina unui foe tiuprasn^c * •
nerală nouă, devine noaparat materie do civi gura și tăcerea dojărtărei păroa cu totul groaznic’ ’s? u,<
lizație Dar, dacă se topește la soare, fără nici crezut focul ispășitor ni vre-unol cetăți, câzută-u de*f t r b
lr‘a |i
un folos, munca • albinei Ieste pierdută pentru blesteme.
Dar, unde voiii dormi oare In noapte? leată problem
progres. In amindouă împrejurările, albina, ca oileită
de dezlegat.. Noaptea trecută dorinisom îut iIn*
albină, nu Ie amestecată: și a îndeplinit o nevoe vagon al drumului do fier, caro, dacă nu mă trezeam la y"00
Ou
lăuntrică, prefăclndu-șl hrana într’o bucățică do cn să sar jos, oine știe la oe stație mă ducea să mă™)016’
zălog..
Să
mă
duo
la
prietenul,
care
mă
mui
•
K
j
z
d
u
ceară: iea a întrebuințat această ceară la întoc
tîrziu, și apoi, îmi Iera să nu-1 supăr. Unde dor? °
mirea unul fagure, cum i-a venit la îndămlnă Iera
M.i întorsesem pe strada Portului, pe care o străbătusem d
s'o facă, plecînd să-și canto altă hrană. Tot ast- de două ori, de lu uu capăt la altul, privind lung pr,n cafQ9
felii'i, un fapt de cunoștință nu devine uneltă nele și prin ospfitănî, Trecînd prin fața unei cafenele dosit6*
de civilizație, de cit în două chipuri: mu întăl îmi păru că zărisem vre-o cîțl-va inși, lungiți, dormind o
O nădejde îmi lumină mintea , Știi, c'ar fi bhe
în creerul acelui care se va folosi de dînsul în canapele.
sl-ncorci? Do undo știi, pe lingă alții vet fi și tu primit6
tecnică, sau în gîndirea generalizată împrăștiată, Mă întorsoi, trecui pe lingă cafeneaua ceea, dar nu Indrătuir
apoi, chiar în creerul colul care crează acest să întru. O fire păcătoasă, pururea sfiicioasă,,. Mergeam
fapt științific, dacă o face nu numai pentru plă așn, cu capul plecat, și tot îmi răvășeam buzunănle, ți
g&siî, în căptușala vestei, o piesă de 60 bani/jR
cerea de-al contempla, ci ou un scop cugetat, minune, po
loc și mă-ndreptai spre cafenea, undo tulral, mer.
ca o materie ce are o întrebuințare tconică, sau intorsel
g'nd până în fund Mă așezai lu o masă, cerînd o cafea
oare poate sluji la o generalizare științifică și
Sorbeam ușor din ceașcă și priveam încăperea asta, eu
filosofică dată. Știința, ca și arta, slnt niște unelte pereții mîucațl do uraezală, cu geamurile crăpate și afumate,
neagră și niițcătoare, de părea pusă pe ar
puternice de progres, dar acesta, după cum am cu pardoseala-I
Două oglinzi mari, șterse de vreme, cu ramele năclăite
spus la începutul acestei scrieri, nu-șl poate găsi curi
do muște, priveau mirate, ca niște ochi încruțișați, din părețil
întruparea de cît în indivizi: numai aceștiea cel găunoși. Mesele, scaunele, și canapelele de lingă pereți,
pot să devie factorii lui. Din acest punct de împestrițau încăperea, cu fețele și alcătuirea lor deosebită.
vedere, artistul ca și învățatul, ca indivizi, pot Peste toate acestea, atirnîud din mijlocul unul tavan afumat
și cojit, o lampă, fumegîndă, lumina cu zgîrcenie cuprinsul
nu numai să nu fie niște factori puternici de încăpere!,
colorînd, într’o față de mort, cele trei chipuri da
progres, ci chiar să rărnînă cu totul în afară oameni, ce le aflasem acolea. Pe canapele, po podelo și sca
de mișcarea progresistă, cu tot talentul și cu une, 'sforăeau, în diferite tonuri, dormind, mal multo trupuri,
toată știința lor, ca și metalul Inconștient sau Unele vorbeau sau mugeau in somn. Iear din picioarele și diu
lor se înălța o duhoare grozavă.
ca și animalul de la care nimeni nu so așteaptă oblelele
— Veți fi buni, să-mi îngăduiți și mie o noapte la dumnea
la vre-o faptă morală. Adevărata oameni, poate voastră,... zisei oătră cel care-mi dăduse cafeaua.
— Bucuros, Domnule.
mal puțin înzestrați și mal puțin învățațl, vor
Cele-lalte două chipuri, aflătoare acolea, luară o atit <la
putea da un înțeles umanitar materialelor gră
mirată înfățiș iro, la auzul cuvintelor mele in cit ochii li se
mădite de cătră marii artiști sau de cătră marii mărise și gura li se întredeschise. Firește, Ii Iera do mirare,
muncitori al științei, nu le vor putea da înse, ca m
unul cu înfățișarea mea, care nu semăna a golan, să Intre
de cît înțelegîndu-le, în feliul lor. Numai aceștia ?* 8*i ceară un adăpost în acest sălaș de pribegi drumeți In
bfirșit,
n > culcarăm leu și cu cafegiul pe-o canapea, fle
vor ajuta la progresul istoric.
care la cîte uu capăt. Ceilalți doi se trîntiră, unui po niște
M’am oprit înadins la știință și la artă, ele scaune,
într’un ungher, altul trase două mese îu mijloc, io
mentele cele mal puternice ale civilizației, spre pneo cap în cap, și se întinse po iele, fumin.l o t'f>arȚ
a arata că Iele, că sferele acestea, nu alcătueso,
— Iei, Domnule, ziso deodată cel de pe moso, aiel i®
numai de cît prin sine, un fenomen progresiv, tavernă murdară.,. Și după o pauză: Da, aicoa cine întră,
că nici talentul, nici știința, nu ajung, numai compromite,..
leu tăceam, nscultîndu-I uimit. Glasul acesta Parc4,^’
Iele, să facă dintr’un om un agent
de xprogres,
și, —
în -lumina
cernita, c® “ .
„
__ ,
suna de unde-va din ppămînt,
-------- , ,.,
—
irile negrite, de Ia
la un felinar din straoa.
că, chiar cu un talent și cu o știLță
știință maî mică,
pătrundea, prin geamurile
parca
cu
totul
înfrîcoșitor.
. .
cine-va poate face mal mult, numai să facă tot
Toți, cîțT ne vezi pe-aicî, sîntem tot oameni
t
ce-I lăstare să facă. Repet: ori-ce om, înzestrat tăi,—rătăc
ți, ca niște cini ai nim&rul, venițl de nic
cu o cugetare critică, hotărît să o întrupeze în Casa noastră-I cafeneaua, podul sau corul Hb0r»
Dj.
vieață, poate să fie un luptător pentru progres. închisoarea poliției. Rude și părinți n'avom, flind-căle.
tat și nici nu știm cin» ne-a născut.. Cu noi, ori tăr
1
Petru Lavroff
tot uua î-ar fi lumel.
jnn«rt»re
In
Romînește,
de
Gn.
C.
T
eodorof.
a
77---------------------------------------- *----------Vorbea cu pauze lungi, și tr st. Par’c’auzoam în P'
mici' T'n^?t08CU'Gest; Nu'e,° ?/ ach'fe’ d'n lumea Ie,or
do autor
cttro ™orItă toato bunele vorbo primite
fn frunte 1%
** priotonI’ cari i*B P^Ucate
c Vr
?lumxal ,nuIt0 " Limbă care nQ Klngăvește, ci caro curge lină,.. Un exemplar, 1.25. La librării.
clopotul vre-unu țintirii», tras într’o limbă de mort,
plîngător icra glasul ce-mi răsuna, întretăiat, în nre®. ‘ .c3m
spre grămada do pe mese și, nu știu cum, dar pa
i» față zbuciumul un i vil de mare prins iutr un ung
do st aci.
33
n meșteșug, ce-va h’ațl încercat,... zisei Icn, nșa
1
Dar
clno știe. leu și ca altal, Cotlriu, am hoiărit, să ne
Vre-lin
*
IInapoem. Dar, ca să ne mai plimbăm, o laarăm pe la Cerna
7ă n“ tnfC’ Domnule, meșteșugurile și el jbele ne-mpung,
voda, po lingă drumul de fler. loaUkania ace a am petrev
P° ,,0\ -jj( 8tatornic Noi Inse, nu se află, să putem <cut'o ps drum. Clnd ajungeam la cite-o gară, căutam să
A6to» c,er, Mamele noastre ne-nu născut în ceasuri blun- rftmluem
i
noaptea prin sălile de așteptare., la Medgidiea,
,{0 l°cU p0"nsta nu ne putem afla liniște nicăcrt...
uu amploiat vru să ne dea afară. Dur Sotiriu a început să-l
teni»10, ' tete so resfira din spusele omului istuea, In cît amețească ca vorba: „SI noi sîntem cetățeni, și nul plătim
Ailt» ‘rgtringou de o neînțeleasă durere, caro mă năbușă. 1dări, și să n’aTom dreptul la o sală da așteptare, până să
inii”8 n”,“ re asemenea oameni și acum împrejurările mă ne vie trenul"? „Păi, trenul Damnoa-voastră a trecut" _ „Nu
Cefi?6”1 \ 4orm la 0 laltă ca £e£”doua zi m’am deș- face nimic. Așteptam altul. De nata a făcut Direcțiea săli
de așteptare" „Trenul co vine ie accelerat".„ „Vom aștepta
BjusCjje».8
pusesem obosit de umbletul zadarnic din ziua
Kl’tllt.tlin cafenea iera doar cafegiul... Am luat-o po chelii. pănă la cel de peraoanc, de raine„. . N’o scoase la capăt amP oiatul ca Sotiria. Fa nevoit, să ne dec pace. Șmecher iești
<rccUi bo înălțase sus și strălucea într’o lumină orbiS°arelt) • caldă.. Acclca-și mănunchiuri do lucrători fără măre Sotire, zic leu... Ce-i do făcut, mai Lmandacho, zice
tosro
B șț Dunăre pustie, cu și în zilele din urmă. Din Iei, vrei să trăiești Sn lume, fii mal șiretca lea, alt-feliu
to calcă ți-o găină.. lei, avea dreptul Sotiriu, nu iera băiat
venea, spre mine, unul, încet, cu pălăriea-ntr’o parte,
albastră, fără nasturi, desfăcut In cătnașe, petrecut prost.. De bine de iău ajunserăm la Corna-Voda. Am dat an
ocol po la Călărași, și ne-am întors pe la Brăila. Sotiria ră
c'o blnz ,u roș peste mijloc, ca mînilo în buzunarele pantad« »V albaștri, ca și bluza, îa picioare cu niște ghete mase acolea, iear leu îmi urmai drumul pănă aici... Nu știu
cum, dur Goluțul ă ta le par’c-un loc vrăjit, care mâ trage,
10 i tari crăPntc» cîrpito, dar șterse frumos, venea spre mine,
cnV d o-un zimbet dureros, ce par’că isc sleise pe buze- mă trugo la iei și mă ține’ncleștat, în mizerica lui... De
atunci, am mal fost într’o primă-vară la Kml, în Basarabia.»
rinib Mtojito. Icra cel cnre dormiB° P° mese... Nc-am dat
Acum, mă tot glndesc s’o fau și Ie •, pe vre-un vapor spre
lH TC? J strîngindu-iic mînile. M'a întrebat de undc-s și ce
Pireu, sau aiurea, într’altă țară străină. In țară mi s’a urit.
t ne-aCoUa. I am spus...
Cu toate astea, nu știa de ce nu mă pot hotărî . Vezi, rni-i
C*'J Ca-ntimplar0 .. Și h'U tot de prin partea locului slnt»
teamă, bA nu mă prindă dorul afurisitului ăstuea de Galați,
7L uUZit. Am avut an frate pe Iu Pogoanele Muri, îl zicea
O’t mic, L mandescu .. Sta bine frute-mluti, dar l-a tocat și Bl nu mă întorc din nou ..
Ne făcurăm prieteni, prieton: buni. Pentru mine, lamancâf tâ A-zI nu mal știu nimic despre dînsul.
dacho icra un mărgăritar, aruncat in noroiu. Nu întilnisem
0
Cum de te-ai rătăcit pe-aicî,... întreb leu.
mulțl,cu ntîtador de știință,, cu inimă atit de bună, ca dînsul.
Tsj-ti spun drept, nici lou nu știu. Atita doa-, c'ain venit
Ihaă-șl golanii „cafenelei noastre", aveau bonă părere de iei.
SDdul, să mă întorc iear prin locurile melc. Dar am rănus
— lumandacho ?,.. Ața-1 numeau ceilalți tovarăși...
c“ |jn(țu|.,, Și, cum mă vezi, am rămas pănă m'ain înălamindache-I băiat bun. Pe ciți rătăciți n'a ajutorat șt n’a
molit cu total îu mocirla murdară a golanilor... Cu atita
mîugăeat lei... lora unu), un neamț, de la Presburg, po care
cîrbi Bpuso cuvintele uutea, vrînd par’că anume să so-njoleucă... Am umblat mult, am rătăcit pe multo drumuri, l’a ținut o ioarnă. Pe altul, care-i acum slujbaș la Sulina, deașișderen. Acesta ori do cite ort s'aba’.e prin Galați, ne caută
(n50 cătră locui mleu nu m'am mai îndreptat nici o dată. De
și ne cinstește.. Moș Andrei, zice iei, acum văz ieu, cu
ce‘?L
Pot spune...
oamenii cei buni, numai între cei săraci poți să-i afli. lehci,
Mergeam încet, po cheiu, și-mi povestea necontenit, oftind,
ieu-s antică veche pe-aicî. Golanii noștri-3 băieți buni, au
mereo,clnd și clnd. Iera slab, și avea niște ochi muriși triști,
inimă.. Dacă, cum îs iștea,.. și mina lui moș Andrei
atit de trișt , în al căror adine se cetea zbuciumul
se îndreptă cătră o masă, la cari vre-o șase golânași, băic[oțelepciunel, îmbrobodită în zăbranicul neștiinței. Ne aproțandri, sorbeau cu nesațiu ceaiul turnat în farfurii,.» dacă
piarăm de-o punte de descărcare, urmîndu-și necontenit
cum îs iștea, fac cîte-o daraveră, ce, aduc vre-o pagubă cui
povestea.
va?... Aș. Dacă, bună oară, fac contrabandă de căiți, de
Am fost și la Brăila. Am stat și acolo un petec do
tutun sau alte fleacuri de-astea, crezi d-ta, că fură pe cinevreme, înse nu m’am putut deprinde, și m’am îutors Icară-și
vași... Haida, de, Po>te poStat, hai? Da, Statul, mă rog,
ug.
iicl... Totu-șl, mi se urî și aici, și m’um înțeles cu alți
nu ni jăfuește pe toți? Hal, ia-mi spune?,.. Și, cînd ianal,
tel, să vi/ităm Sulina. Am trecut D mărea, și-am luat-o,
mal meșter, se găsește, să-l fure și pe iei, crezi d-ta, că-t
ipostolește, po jos. In trei zile-atn ajun<. Orașul ăsta ni s’a
vre-un păcat cu asta? Atita rău... Iaca, Ieu-s bătrin, și
părut urlt, și, cum căzuse iearna, ne hotărirăm a merge la
zic, nu,..
Constanța. Acoleo, auzisem că se construește un port, și
Moș Andrei Iera cel mai bătrîn din clțl golani se părinmergeam cu nădejdea, să căpătăm de lucru Am luat-o hal,
dasoră pe ușt „locașului nostru“. Nu știu cum, dar mă
hal, po țărmul mârel. într’o săptămînă am fost la Constanța.
simțeam
atit do bine printre oamenii iștiea, respiram atit de
Dar val de mama noastră, cum am ajuns. Mi-aduo aminte,
liber printre ici... Aderărații golani, nu Ierau răi și nici o
c'a trebuit să trecem atitea lacuri și atîtea băltoage, cînd
dată vicleni. Dacă iera cine-va pe-acolea, care să ne turbure
înot, clnd cu piciorul.. Oe-atuncl Uiți și căpătat un foliu
liniștea vlețoi noastro, apoi Ierau pungașii ordinari, oameni
do răceală în oase, de nu mă mai pot scăpa de dînsa...
cu căpătâi, cu casă, cu neamuri în oraș, și, mal in totde
Într’o _ noapte, ni so-nfuudă. Trecusem înot un lac, și ne
auna, ngențl, sau foști agenți de poliție sun de vamă. Veneail
pomenirăm po un ostrov. In față ni se înfățișă un lac și mal
acolea spilcuițl, fuduli și mai în toată vremea, dacă nu beți,
mare, mal lut. Noapte, noapte, ce îera de făcut? Să-l trecerii
băuți. Se puneau la cite o masă, începeau jocul de cărți,
•not, cu toată dibăciea noa.tră, nu ne încnmotarăm. Am mai
atrăgeau și pe sărmanii golani, cărora, prin meșteșugurile
hăulit, dur să ne nudă cine va, pace. Dacă văzurăm
•io,
noi
căuta ?ovnr stuf,
stnt( tjuruommai
mai uscate,
uscuie, lor, le luau cel âo1, trol gologani, ceji-i aveau^pușl de-o parte,
^Bf,ttlll
an\lpnna
)r,nB Șl no
* ua căuta
V făcurăm
foc toată
noapteașovar,
Noroc de burueni
focul ăsta, alt-feliu din oconomnlo muucej ion,. Mai Iera pe-acoka, un golan,
cnr»*
«—l-, . așa do
. rece
1
. . din spre
----- —
— , căruea I ziceau moș Ncctllai, cu toate că nu iera oatnn, sau
curat înghețam,
venea nu viut
mare.
Ofofof, flind-că tot ofta mereu și iera cu înfățișarea pururea
cil. »înpt® Sț0Z?Tâ- N’ani s'o uit nici o dată. Frig de ne
tristă. Iei Iera do prin partea Bacăului. 11 chlemase o soră
valnHeaU din^1 *n Sură' d>Q opt® raar0 mugetul grozav al
Ia iea, să-l pue tovarăș la o crițmă, dar, peste vre-o doi ani,
blf.MOr no*n£urnica trupul, și, de jur împrejurul nostru
Bo'ntoarso ieară șl printre gobnl, căci, vorba lui, pe golani
ltit«Bn“a npo!e Iacanlor> cari păreau, că diutr’o clipă'ntr’altt»
alujbole îi împung... Ceea ce Iera de batjocură înse, cu omul
lăsa b Ba D° in8hită. Și ntît de adînc Iera întunereoul, ce se
ăsta, Iera, că-n fie care Duminecă, venea la dînsul un tinăr
Prindo=D^ra Donstrai clnd flăcările focului so domoleau, In cit
jobenat, cu pardesiu negru, ghete de lac, guler înalt șt cu
tâm oT8tri8Sm ÎQ văzduh, fără să vrem». Spre ziuă, zăribaston în mină, caro zicea cum că i-ar fi nepot, venea, și
boaDtpuVtre,Tenind BPr° n I. Iera nunul pescar. Dînsul văzuse
dînsul ÎI da tot ceca-co putea agonisi peste săptămînă, mun
cealaltî h ’ ven “■
vuzil co Ier8‘ Ne trocn de partea
cind ca uu cine prin port, Și-l da tot, absolut tot, cc-avea
Atita do» ' am
P*na la Constanța, nu mai spun.
In buzunar, Așa că sura, Iera nevoit să-șl bee ceaiul pe da
i Wrînd nA*/ 0I^,da Cl£e or£ no opream lu vre*o casă do roraîn,
torie... lamandacho Rra foarte sclrbit de purtarea asta a
nu no«aii
it!rn,n Pururc» nlungațh Numai pescarii ruși,
lui moș Noculal, si adeseori 11 mustrai Înțeleg, zicea ieij
făcut ceirn vDF>at nicI 0
La Constanța, crezi c’um
să-l ajuți, »ă-i dai și sufletul, nu numai munca ta, cînd ar
8>nd‘că ou-x c
că nu pttturăm să no angajăm la lucru,
ti să-l scapi din ghiora vre-unei nevoi. Dar așaj tu râmi!
nn n 11 111 aî flAmînzi, poate, ca noi, ne luaseră înainte,Uămînd, și-i dai lui, îmbuibatul, ca să petreacă pe la șan
b°*ăritl j Piteam dedi cu locul și bună pace. Și leată-ne
tan... Poftim, du-te do privește la fereastra șantanului deI
ho1 «’nu nr |llccălu
do acolo. Și-am plecat. Doi dintre
alături. Dacă n’o ti intrat acoloa, chiar acuma cînd a plecat
cat po un vaporj cu cnvînt, să mdafgă la Pireu.
I
�54
i ’
Ji
1
I
hiivisi'A iDEiii
do lingă tine, îmi pui capul,.. „Ce «ă-I faol, măre lamandaebo, Ie tînăr, lasă-1 să petreacă. Destul am trăit leu nepotrecut și tot fără nici un folos**...
1
,
Intr’o scară, am mers cu lamandache la parcul din mijlocul
orașului, Bă ascultăm putină muzică. No apropiarăm de> chi ș ,
șî-asonltum, împrejur, mal lerau o sumă ca noi. r „ , cea iei, cum a'au adunat golanii în junii muz col, os toi
la lumină. Din cînd în dud venea cîte unu! dtntr aceștia,
schimbînd cu dînaul cîte-va șoapte, și ultlnda-se la nnnu
mirat La întrebarea mea, că cin.-s acei co se tot alătură de
Iei, îmi răspunse, într’un zimbot bu9“c,on^°\;VH. ’, " j"!
crede d-ta. sâ-i vorbească unul om fără căpătâi, dacă nu tot
unii ca lei... Vezi, toți aceștia sînt tot niște cîni ai ur
măriri, rătăciți, fără de nici un rost pe lume Nc-am mai
plimbat prin parc, și apoi ne-nm așezat pe-o bancă dosită,
sub crengile unor brazi. Peste zăplazul parcului, ce no venea
în față, s’anzea altă muzică și se zărea lumină bogată. lora
grădina do petrecere, cea mai de samă din oraș.
Vezi, cum îșl petrec burgliejii,... zise lamnndaobe,
uitindn-so la mine. Și, după o pauza, urmă : Vezi, stau de
multe ori și mă gindesc: Cine o fi alcătuit ntît de prost lu
mea asta; Unii să petreacă într'însa, icar alții să blesteme?
Nn s’ar putea găsi vre-un mijloc, să putem netezi soarta
tuturora?...
.
întrebările lui, mă hotărîră, aă-i fac o întreagă lecție de
determinism social... Altul, care s’asculte cu-atîta patimă,
cu-atita lăcomie, proorocirile unor vremuri mai bune, nu
mul văzusem. Stăteam alături, pe bancă, și, po cînd iou vor
beam, iei se plecasc-nainto, își rezemase capul de-o mină,
care-i iera sprijinită po un genunchiu. Privirile-i lacome,
și lo’nfipsese intr’ale mele, și simțeam cum mă năbușau. Gura
i se deschisese po jumătate, par’că anume sa-ml prindă, sămi înghită fie-care cuvînt co rosteam, lear fruntea lui înaltă,
aici i se întuneca, aici i se lumina, după cum, în cuvîntarea
mea, urmau cuvinte întristătoare sau mingîetonre pentru coi
asupriți. Cind sflrșii, porni pe-un rîs nervos, plin do durere,
și la urmă oftă a<tînc...
— Da, cunoaștem și noi, coea-ce vroi să spui. Asta-i Anar
hia... Cunoaștem și noi...
Tonul măreț, cu care mi rostise cuvintele astea, mă ulmi,
și-l întrebai, cu-atît mai mult mirat, de unde cunoaște cuvîntul acesta, cu cît nici prin gînd nu mi trecuse s.i-1 rostesc
in cuvîntarea mea.
— De unde?... Ai cetit d-ta un roman, în „Universul1*,
Fiul anarhistului?...
— N’am avut cinstea. Dar, asemenea roman, într’un ziar
ca acesta, nu cred să fi fost pus de cît ca să întunece adevă
rul, să înfioreze anarhica, și nici de cum s’o arete în adevărata-i
lumină. Așa că..
— Pricepem și noi.,. Da, pricepem, cu toată prostiea noa
stră, și-am știut ce alege... Am ales, uite, numai ccea-ce
a mers colea, Ia inimă asta friptă do setea dreptăței...
Multe și mărunte ierau în romanul acela, dar numai bătrinul,
bătrinul acela, anarhistul, iei singur rostea adevărul.,.
Am plecat mai împrietenit de lamandescu, ca orl-cînd.
Nu mă-nșolasem : Iera o inteligență rătăcită în negurile mi
zeriei, Pe drum, mâ gindeam la marea slujbă, ce o fac ade
vărului, bîrfitorii, prigonito II lui. Criticile acestora se întorc
cu totul împotriva planului lor.., Intr’o zi, o luararu po
lingă apă, pe sub țărmul înalt și ripos, să ne plimbam pu
țin afară din oraș, spre Țiglina, Iera un soare dogoritor,
ți-un cer pustiu, de-nsupra noastră, și țărmul rîpos par’cîi
amenința să se prăvale peste noi. Cărarea iera îngustă și
pustie, și pe-alocurea atit de-nfiptă în coasta țărmului, în
cît făceam sărituri, ca să nu lunecăm în apă,
— Pe aicea vin iearna golanii, ca să adune lemnele aduse
de ghețuri, zise lamandescu. Toate, ca toate, urmă Iei, dar
Iearna-I rău de golfinașif noștri, De aceea, te sfătuesc, să cauți,
să nu te apuce iearna pe*aici. Vieața golănească, drept Ie, la
început ispitește, Bir nu dai, casă n’al, pleci cînd vrei, mîl
' unde-nserezi. Iești, cu alte cuvinte, scuturat de toate grijile
lumești. Iearna înso le rău,.* Iarna și.,, și, cum să spun,
batjocura omului fără căpătă!, oăzut în fundul mizeriei...
Știi d-ta, c'njunge vremea, cînd, Împins de lipsă,.,. Iești
nevoit a fura ?
Rosti atit de-ncet cuvintele astea, pa/că tcmîndu-ee să
nu-1 audă apa de jos și țărmul po sub caro treceam,
— Fapta hoțului, împins la lea de nevoe, dragă lamandache, cado mai mult in răspunderea celor, cari-au Împins
lumea în ghiarclo foamei și a lipsei, prin lăcomiea și prin
huzurul lor. Hoțien, 5c o rușine socială, de care trebuie să
roșească mai mult cei cari și-au însușit bunurile obștești,
&
tifevlSTA. IDfcEf
lâsînd pe cal mai mulțl despoiațl. Nimeni nu fur4
de gras. Ia urmă, dacă sa fnco deprindere ci?
ducă nu tot pricinuitorii lipsei, oari-au împing n
vooa de.-a fura, on să nu moară do foame ? 110 0Q1 la ? 1
— La urma urmei, n’am furat nici o dată do 1
Iei, mîngîint do lămuririle mele. Ai văzut, la doa 85tl>c, ti
vapoarelor austriace, Io un șopron maro do seina, Ic5to»rL’
Herul lor do fierărie, Po ferăitrucn, ce dă spre eh
*tț
co dădeam geamul frumos la o parte, printr’ui,
po care-1 cunoșteam numai ion, suream înăuntru
Ie, dar mai ales alămuri sau aramă, dacă găseam ai?8cn<
o vindeam mai cu preț, până la 40 bani chil ’ ®*n^ci
Altă dată, prindeam lemne aduso de ghețuri 8ii^janiaL
dimineața în tîrg. Dar, asta Iera treabă primojdinț , “î
nenorociți, ca nune, nu și-au aflat moartea, alunecînl ' Ai
sloi, sau rupîndu-se ghiața sub iei...
nflPfictrt
Ajunserăm la o vale, caro spărgea țărmul. Aon
gara iei, și începurăm să urcăm. Sus, în stîn'ga m’?*® D
cazărmile flotilei. Ajunși îu muchea dealului, pri’velist n^lai1
pului ars do secetă, colbăit și pustiu, ni bo înfățișă ♦ •
plină do jale- Aflarăni un uctoc do learbă și ne lunJ!?^-14,
— In partea ceea vine Independența, unde-am fost ie r”’
vorî, pîndar, pe-o moșie, spuse lamandescu, înhnv? jOq&
mina în spre apusul soarelui.
‘"“W
— Ai trăit și pe la țară,.., întreb ieu.
— Cum nu. Am fost pîndar unde-ți spun, și vizitiu h
perceptor, spre Prut... Mi-nduc aminte de perceptor A 00
un cal .și-o droșcă, și co om bun iorn. Dur Zea, d-zeuh
viperă, nu alta.. Și totu-șî Iera o frumusețe,.. Ce f °
moașă iera, și mă-ntrebam adesea: Cum se poutș ascund?'
inimă de diavol într’un chip de înger? Pururea ocară n°
se-mpăca cu nimeni. Copii u’aveau. Doar o sora a kl venei
mereu la iei și iea 1 fura po iei și-i da surori-săi. 0 «tisa
bine... Poate că pricepea și iei, înso ierau bogați; ața
do unde lua și co să mai rămîe. Totu-șl, icra o hoție
Dînsul, ce om bun, venea la mine, și-mi zicea: lancule, erede-i. Nu are suflet rău, dar ie nervoasă. Las, tu iești băiet
deștept, nu faci de cai, am să te fac agont fiscal.. lora cm
bun, săracul... O dată, co mă îndemnă necuratul: cînd Ierau
la o nuntă, am intrat în odaea iei și i-am scotocit prin niște
rufe. Bănueam ieu, c’acolea-și ascundea banii, pocari-1 îun
de Ia iei. Și’ntr’adevăr, am aflat 80 lei, po cari i-am luat,
să văz cam ce-are aă zică? Au venit, o fi aflat iea lipsa, dar
nici nu ini-a pomenit. Dovadă că-1 fura. Dar, nici leu u’an
mal avut clipă do liniște de-aicî în colo... Intr’o zi, venirAn I
cu vărsarea 1a Galați. La întoarcere, oprii în fața unei cir
ciume, sub cuvînt, să-mi ieau niște tutun. Ți nchipul. An ’
întrat prin față, am ieșit prin dos, și dusul in'a chiemat.
— Și perceptorul ?
— D-zeu știe. M’o fi așteptat, o fi-ntrebat, și, dac’o Avi
zat, o fi plecat și iol...
Ne scularăm, luînd-o spre oraș. Pe drum, trecea domolcîte
un car, cîto-o căruță, abiea îuotînd în colbul învăpăiat, la
colbul co ae-nălța în urmă fuior. Departe, spre dreapta, ir
aărenu, din cîmpiea stearp-a Dobrogel, munții Iei, pleșuvi p
fără vieațâ, îmbrobodiți do-o pîclă fumurie. Cînd și oîod, «
sub țărm, răsună, înfundat, mugetul vre-unui vapor trec»*
tor.. Mergeam tăcuți, doborîți de zăduf.
.
— Ian ascultă, do cc-o fi arzînd așa grozav soarele Mi
Ce foc năprasnic va fi într’nsul,.. mă întrebă lamandescu.
Am prins sări dau lămuririle, ce socoteam neapărat unor
asemenea întrebări. Dar, mult a fost să'ncep, c« 8“." .i,
mai pot scăpa de întrebările Iui. Și, vrînd, ueyrind »• .
nut, în tot lungul drumului, un întreg curs de A«ro . "j
Cînd i se părea, că-î apun lucruri prea grele, Pe®““‘ ' eie5 j
lui, mă oprea’n loc, îmi cerea sâ*l lămuresc mai um i ?
i
și iei, cuvînt cu cuvînt, ce-I spuneam, cu privire® 0
dn.
mari și setoși de știință, atințită îu gol. Trecător
P .fll |
dau mirați, pa lingă noi, întoreînd capul, pentru * c >
dorea discuției noastre, trebuie că vorbeam tare, u
. Ie/j
aveam de cine-va, cînd grija noastră, cea mai
ca să no facem înțeleși, unul altuea ? ba an co » oprjjD,!i
unde iera o bancă, lamandescu mâ rugă să
planet»1,
stăm și să4 schițez pe-o hîrtio planul 01bto"? Ațio coi0’
Mi-a luat hîttiea din mînă, privind’o, ca po ci
cument do samă.
, ■ , . _:ct goiufl*e'
— Caro vrea să zică, aici vind Pămîntul, J
o»
în mijloc... Și pămîntul so învirtește;
L pe bl^J'
cerc in aer cu mina, pe cînd ochii îi VD0® P . { &9ts Mț {,
— Iei comedie, și ieu care credeam pă®11 ănl(ntnli ***
mare... După-spusa d-tnlo, urmează să ne P
or„,
de Soare, cam cuib 'ar ii o barca față do un
*
I
lJom cît, atunci?
ca o nucii fața do un vapor.
" fi do mic??
uu.J <orczl?
D-apoi, cum
no coace ici cum vrea... Atunci noi cum stâm
Do "Bta. r:u ’
p d° PAm>nt ?
B Co vrei auvinto, daoâ Pămîntul ftsta, așa do marc pen‘
" ^°ie ta
atît
ntît de mic fața do soare, noi fațâ do pamfnt
IfU i'°b
oțutem ?
cit d° 1,11.;rn un fir do colb în mijlocul drumului, nșn-i
? i’â mîndru, față do pfimînt.
onin’ *s.t8’c; "ață do Soare?
" ffp°trive,n Un Str°P d° QPfi' CU °Pa manI "
— Ce vorbă-I asta,... zie leu ?
— Ce vorba să fio ? Nu te-arătal la țărm, ca și cînd mă
bănueal, c'o să te-ncc ?... Așa încredere ai d-ta în prieteni ?t
n'n. fi în
In
Să zic, chiar, că s’ar afuida duba. Credor al, că n'as
stare, ca să te scot la țărm ?
— Te necăjești degeaba, lamandache. Nici prin gînd nu
mi-a trecut bănuenla, ce-o spui, Ziceam, doar, să fi luat altă
barcă mul bună. Nu vezi asta cum face apă ?
— Nn te-o birui apa pe d-ta... Dacă am vrut a’o luăm
po asta, Ie că știu, că n'o Iea nimeni, șî-I un biet golan ninfirit și stAplnal iei L-ai văzut. Do ce nu i-am da oare
și lui o pine?...
Mărinimiea omului ăstuea mă uimea, și gîndul, că mulțl
ca iei, inimi bune și simțitoare, sînt aruncați in negura uitărel, de starea vitregă, socială de a-zl, gîndul, acesta îmi
strîngea inima Intr’o nemărginită du ere...
In colo din urmă nu mai dormeam la cafenea, ci, ca să
nu dau do bănuit poliției, aara mergeam într'alt Ioc, unde
lamandescu, în tovărășie cu alții, ținea o cămăruță, laman
descu nu minea mai nici o dată acolea, unde-șl ținea, cum
ÎI spunea un altul intr’o zi, numai traista și toiagul, fiind
că noaptea mai în totdeauna juca cărți. „Vezi, zicea ici,
altă patimă n’am. de cît blestematul acesta de joc. Din
pricina lui nu pot strînge nici o dată macac două parale11,..
Cînd nu avea do lucru, lamnndescu începea discuțiile cu
golaml ceilalți, asupra diferitelor chestii sociale, saâ as
tronomice, repețind ceea-co putuse prinde din lozțîile mele.
II priveam adesea, cînd, în vre-un ungher al cafenelei, mă
prefăceam că cetesc vre-un jurnal. Iși scotea din buzunar
hîrtiea cu planul planetar, o punea pe masă și-și începea
lămuririle, pe cînd ceilalți, cu coatele pe masă, sau răzemați
pe umerii lui, urmăreau hîrtiea, ascultîndu-l cu luare aminte,
sau întrebîndu-1 domol cîte ce-vn. Cînd inse, în focul vorbitei,
se intîmpla să-ml zărească privirile, se roșea, se uluea și-șî
prăpădea șirul...
Am trăit la o laltă cu omul acesta mal mult do-o lună.
Și între noi so închegase o dragoste tainică și frățască.
Cînd am plecat din Galați, m’a petrecut pănă la gară. Clnd
se dădu semnalul plecărei, zării pa lamandescu ștergîndu-și
ochi), po cînd pe mine, ațintit cu privirile pe geamul vago
nului, mâ podidiră un val do lacrimi, și-n piept simții năbușirea zugrumătoare a plînsului tăcut. Trăisem ca frații, și,
cine știe, dacă aveam să ne mai vedem vre-o dată.. Ne-am
mai scris, înse, scrisul nu poate înlo mi privirile ochilor nici
o dată. In cca din urmă scrisoare a lui, lamandescu îmi
spunea o veste grozavă, pe lingă alte amănunte, cari-mi do
vedeau pe deplin, că tot ace aș rămăsese.. „Sînt, scriea dînsul,
eînt prea urnit vesel de carta poștală, ce-am primit de la
d-ta, cu vorbele bune ce spui de mine, și mă pot mîndri,
{n ast& vară mulț» pribegi ara adăpostit îa căsuța mea,
d ,’
cari • doI ofi^ dețertori din caVQleriea
DeS.
la ’D.ta, Cum spui, nu pot veni, do oare-ce nu sînt
Bănâtos sîQt 8lab și tușesc. Dacă cunoști vre-un medicament,
u 'rețno!rea slngelujt „comandă-mi
mie.. Frații cei
InlțT, jdupă cum „ÎI știi, sînt sănătoșiV cî
și fa
te «Invonr
doresc cu Ifnfiv
Jtoții1u* ...
După ăstui n’am mai primit nimic de Ia dînaul..
"
mă înțelegi, am să-țî fac o asemănare, cu toa" ". toclnal potrivită. Însemnătatea noastră față do Pit0 , Soare și întreaga Fire, Ie tot ntît po cîtu-I de întomnată
]0,
fată de noi. Ce pagubă simțim, cînd, bunâ-oară,
0 Mnd un furnicar, ucidom mii de ființi ? Așa și Firea, cu61 nl ăsta tot, curc-1 putem vadea și-nțelego. A fi, sau a
prinfl omul lumea, Pămîntul, Soarele chiar, pentru Fire-I
DUi una, nu-1 nici un folos și nici o pagubă nu-i...
t0?_ Cunosc mulți treburile astea,.,. întrebă Inmandesen,
j^po g nduri, cu privirile rătăcite in jos, par’că vrînd să
caute ce-v®.
— De ce?
, £>u ce, că-mi fac socoteala, că de-ar ști oamenii, ce
nnțîuă însemnătate au Iei față de Fire, ar căuta, poate, să
u se ,nal aibă intre dînșii ca cînil, ci s’ar apropioa, s’ar
"armoniza, cum zici d-ta că fac corpurile cerești..
A,șa petrecurăm tot d umul, pănă la cafenea. Acolea luarâm'prînzul: pătlăgele roșii, do cinci parale, briază albă de
oinci, pine de zece, și cîte-un ceai do zece...
In zilele următoare, trebuind să lucrez la un vapor. lamandescu îmi împrumută niște haine de ale lui, roase, dînduiai și pâlăriea.luijiear ial luindu-șl una mai veche. îmbrăcat
In chipul lor, golanii mă priveau cu foarte multă milă, lear
mila lor mă umilea cumplit. Și nu știu co plăcere simțeau
Iei, văztndu-mă îndămînatec și fără preget la lucru. Mâ afl.iin intr’o ceată, oare descărca lăzi cu petrol de Batum,
di'ntr’un vapor, în niște șlo( uri. Treaba bo făcea în mijlocul
Dunărei. Iera marfă primejdioasă, ne-ngăduită la cheiu.
Printre noi ierau și ciți-va evrei. Cirmaciul unui șlep, un
ras mai mult bătrîn, mâ aoootea la feliu. Și ori dn cîte ori
H cădeam in față, mă privea cu foarte mare ură și nu știu
de ce-i
buzele
și-mi
’că să mă
stră
, tremurau
- * i
-j
t
- v arunca, par
j
„-IX
,
jid. Ieu zîmbeam, uitlndu-mă
uitindu-mă cu milă la
pungă, cuvintul: jtd.
& etul om, de care-șl bătuse joc vrăjmașii neamului omenesc,
s&dindu-I in mimă venin do fiară. „Nu, brațe Pavol, ăsta
nu-l jid, Moldovean, de al noștri , ziceau golanii. „No, n >
muldovan. j)d“... Șlși ducea repede mina In bărbie, sertșnrad din dinți,.. Aveam barbă, șl asta îl făcea să creaza
că-s jid, lear nu moldovan.. Spinarea mea nu iera înso
deprinsă cu lăzile cele do cîte 50 de kilograme, și prinsese
I. Neagu,
să mi sc luifle, rănindu-mi-se. Totu-și trebuea, și simțeam o
plăcere nebună, ca să muncesc. Și întreaga-mi ființă plutea
intr’o mulțămire nespusă, acolea, în mijlocul acestui popor
MOST DESPRE MOST
muncitor, Doream, par’că, să uu se mal isprăveassă ziua, să
mâ simt pururea în mijlocul lui. Pentru întăea-și dată îrt
vioațâ, mi Be înfățișă limpede, în minte, frățietatea, ce mâ
Neobositul agitator revoluționar, Most, s’a stins
lega do poporul acosta. lamandescu iera foarte indămînatcc,
ți mal iute ca mulți. Iera la macaraua, care trăgea lăzile la Cincinati, în Statele-Unite, la 4/17 Mart trecut,
Jn
9* glasul lui răsuna in zăvoiul de sălcii de pe țn cursul unul turneu de propagandă. ”
Reprodilucem
țărmul Dobrogel, cînd striga hopa. Cind îmi întîlnea privi__i__ o parte
.—
vr—.—
acolea
din „Memoriile
lui“, în care se
n|e) im făcea din ochi, zîmblnd ou bunătate... După desvorbește de Tel î
cwcarea acestui vapor, mînjițf cum ieram de unsoare,
notărlrăm Bă trecem di’ncolo, să ne scăldăm, Aleseserăm o
Cum am Intrat în mișcarea muncitorească
to»C| t ' ^e’nm d118 la popasul bărc lor, și văd că di’ntro
lamandache, alege o dubă veche, scofîlcită, co făcea apă.
In Mart 1867, sosii la Locle, unde intrai la
bnn»
a^Ci Nu merg ou asti. Să luăm alta mal
un legâtor, un anume Rothfuss. Acolea, în lo
n 110 clte «io*»
calitatea aceasta, în care înflorește industriea
ImTiî,
Paai'> Dă-l oinulu' 20 de bani, ți urcă-to colea,
ceasornicăriei, se operîi în mine aeea evoluție
®uPârat| lamandoBcu, încruntîndu-»șl sprlcenile.
mai im ! - -bei lera un sărman bătrîn, zdrențuros.. Mă
binefăcătoare, și acolea făcui cel dintăî pași
bej »î P°"1T1L dar degeaba, lamandescu dăduse drumul duîn mișcarea muncitorească. Mă înscrisă! ca
mijinp.,118080
po vîsle... Merserăm, tăcuți, pănă pe la
membru în a Societatea germană de educație
arnucii™
*Isled c’o indămînate deosebită^ po cind ieu
populară», mal scurt numită «Societatea ger
^bă c’o cupă
mană», în care mă dădui numai de cît la o
^oiandeg &
^enni^ și-acum, că Vreau să te înec,... îmi zise
stăruitoare muncă de propagandă.
?
î
>i
�ntevtSTA ibfeei
REVISTA IDEEI
Asemenea societăți existau pe atunci in El nu numai ca sii fiu un adept al acestor
Știu.
veția, aproape în toate localitățile mai de samă. ci chiar un propagandist
In secție, devenii din ce în ce nuiT,
’
Iele ierau întrunite întro federație, avuid și
un organ lunar, obligatoriu, întitulat: «rellei- și izbutii a înlătura încetul cu încetul ‘.‘“'t
sein».'Tendințele acestor societăți ierau destul țiile seci și nefolositoare. Adusei la p_
Ovnție
de nehotarîte. Schulze-Delitzsch. iera numit o mulțime de membri, și-n timp <le
ca membru onorific al fie-cărcl secții, leara numărul acestora se urcase de la 17'e, Ș_h>ni
j
o
portretul lui iera atîrnat în toate șalele de în trecu mult și lui numit secretar, ceea- J2,
truniri ale secțiilor. Trebuie să adaogăm inse, nîndu-mă în relații cu mulțf din cei1 0^°’. Pu.
cum-că nu peste mult idolul căzu m dizgrație, partășau ideile mele pe dinafară cont
LEALITATE
a făcut la Paris, atentat pe caro ar fi putut
ieară portretul ii fu întors cu țața la părete. a-mi spori destoiniciea de argumentare •’1>
'
‘
zq.
prea bine să-l facă și să-1 și lămurească chiar
Studiul superficial al chestiei agrare, entu Iul pentru propagandă.
Din clipa asta mă simții într’adevăr
unii nemulțămițl. dacă ar fi voit, lear nici de
ziasmul pentru unitatea germană și alte chestii
lucru
în
do
obșto
știut,
cazul
co
so
foarte deosebite alcătueau programul întunecat Aveam însfîrșit un scop mal înalt pentru Q1.nIest0 n de opinioa publică. Do la monarhii cum niște polițiști... Apoi exagerarea Înțelesului
al federației. Voifi da ca pildă a acestui ames tența mea, de cît simpla îndestulare a trk^’8*
fflC011 °i nbsoluțl. Pîiuă la simplii inși, cari țin- sau pervertirea și osîndirea acelei imense agita
tec : studiul asupra origine! unor insecte pa țelor inele personale: trăeam în domeniu? •îin’
-olice in societate un rol, nu-I nimeni ții antimilitariste,^ agitație profund logică și
■ cd
razite a omului, adică studiul asupra originei lului. Mă simțeam chiemat la o misiune î/ 1
t0Sc să J
r0CUrga la sancțiunea acestei opinii profund omenească in sine și care a avut un
păduchilor, ținta marelui partid german, tra egoismul individual pierea în mine, asa 7î'- >
răsunet imens... Și-acum în urmă, complotul
tamentul rațional al sifilisului, viitorul apro treptat, după cum dispăreau și cele din 1?^'
cM®.iuntă în înțelesul Iei cel mal larg. Și
piat al Germanici, vindecarea bătăturilor, uti rămășiți ale sufletului mîeu de burtă-verd P
P. 2 desăvîrșiro pe dropt: Opiniea publică monarhist-anarhist, inventat a fi avut ființă...
pentru ruina Franței. Toate, pentru ruina Fran
litatea coloniilor comuniste, prepararea esen prost. Cauza omenire! devenise cauza mea^?6
n‘, a nl
Ieste acuma mal
ni ieste
mai mult
muu un termen logic
ței... Nu pentru a se stimula mal bine enorgiea
țelor pentru curățirea hainelor, vieața și ope care progres îndeplinit de iea, mă umplea a
DU psihologic, Ieste
ieste o putere de fapt. Iea
lea Ie
ie
ca să nu zic prostiea cetățenească, ca să susție.
rele lui Lassalle, cauzele holerei și ciumei, bucurie, după cum fie-care stavilă ce 1 8eUe
saU
tnl
tul
robului
ce
muncește,
suportul
cetățeacu și mai multă, cu cea din urmă vigoare scep
însemnătatea expoziției universale din Paris, punea de reacțiune îmi ațița cea mai aprind
11
hf
oare
plătește
biruri
și
dă
tribut
de
sîngo
F 8|*
care avea loc pe vremea aceea, concursul de ură împotriva celor vinovați.
trul celor ce-au pus stăplniro pe Franța... Și unii
■'
re
duce
toate
poverile
așezămintelor
sociale.
tragere la țintă din Homberg, starea actuală
Aprinderea mea, pentru a grăbi îndeplinire
și• care
Admite opiniea publică, și-așa se face... lesne-crezători, unii naivi au crezut... Firește că
a științelor naturale,.. Toate chestiile astea se revoluției sociale mi-a adus toarte multe ne?
pentru a se ajunge la rezultatul acesta jertfele nu
Aș»
nniniea publică, precum se vede, guvernează și comptează, și slnt făcute din toate păturile sociale,
părîndau ca intr’un Kaleidoscop, și găseau ade junsuri. Prietenii miei au tras închcere din
sea soluții cari ar fi scăpat de durerile lui pe astea, cum-ce ieu mă jertfeam mă sacrificam
nhimbă
lumea, firește că in virtutea unor pricini cu deosebire dintre individualitățile eu oare-cari
sohimj
pentru alții, iear vrăjmașii credeau că.sînt ne
cel mai strașnic din constipaț .
materiale adinei, de aceea-1 și natural să fie atit aluri mal pronunțate do independență do ac
mat
leu nu îeram, ca inteligență, cu mult mai bun. Amîndouă aceste opinii șînt de o potrivă
b luată în samă- Putem s’o persiflăm une-orl țiune, de independență do cugetare.
superior de cit alții, cu toate astea învățasem de falșe, ceea-ce o declar sus și tare, ca să pOf
-au să
sau.
să ne
ne batem joc ori să ne facem că nu no
înțelegem că Intre forțele sociale in expanziunc
destul la școala vieței, spre a privi ca copilă înlesni priceperea vieței mele posterioare.N am
oasă
de lea, pentru-că într’adevăr une-orl io și intre forțele cum le-ara numi înrădăcinate, fixate,
resc asemenea felin de discuții, ceea-ce nu avut nici dorința ca să fiu un martir, după
neroadii.
Ăsta nu ne va împiedica Inse
să nu no
neroadă-Asta
înse
ne
să nu existe o armonie perfectă și să existe o luptă,
ascundeam de loc. Nu știeam înse prin ce cum n’am avut nici pe aceea de-a fi un miel
îndreptăm ori și cum cătră Iea.
lea. Pontru-că ni- cum s’ar chleraa do contrabalanțare. Asemenea
Îndreptăm
chip să le împiedic. Necontenit răsunau im ispășitor. Ieu am lucrat, am cugetat, am vorbit,
căerl nu vom găsi mai
mal mult sprijin pentru nănă luptă chiar și Ic necesară, pentru că forțele in
nurile, ca «Scumpă Patrie», «Stîntă Noapte», am scris, am făcut ce-am făcut, pur și simplu
zuințele noastre, pentru-că opiniea publică lu
zumțeie
lu- expanziune nu trebuesc lăsate nici Iele să plu
ca «D-zeu care se plimbă prin pădure», și ca după pornirea mea, găsind în asta mulțămirea
n.i susține
ancf-inn numai
ntimni o
n nnlop.fi
vitntn tirană,
minată nu
colectivitate
tirană, tească sau să se înfigă numai in aer Dar ase
alte stupidități. îmi dădeam instinctiv sama, celor mai înalte a mele năzuinți...
cum-că o societate de muncitori trebuea să aibă
ei orl-ce parte din colectivitate...
In Romînește, de Silvia.
menea luptă cată să fie leală. De ce să se susție
cu totul altă ținta de cit asemenea balamuc,
Ii
Dacă această opinie publică joacă acum un și să se răspindească opiniea prostească, cum-că
ceea-ce și dădeam a-nțelege. Dar nu vedeam nici
! rol atit de remarcabil, do samă, firește că ne revoluționarii, cari cad cele mal dese ori jertfă,
AVIZARE,
teu limpede ce cale trebuea de urmat, pană
interesază sau ne privește ca să nu fie misti ar hrăni planuri infernale, și că societatea
cînd nu luai parte, la Chaux-de-fonds, la o
ficată. Slnt inși cari-ar voi, prin ajutorul Iei, trebuie
treuuru bU
.t CAUluUiV
.x suprime, și ori
să-I
excludă auu
sau ou
să-I
mare serbare muncitorească, la care luă parte
Vestesc pe toți abonațil cel noi, cum și pe toți prie 1 să perpetueze o stare de lucruri nedreaptă, sau și
și cum
cum sa
să S0
se npcr0
apero de îo
Ieiț cu
cu COft
cea ma
maij maro
și secjiea din Locle.
tenii operei mele, cari ar fi nerăbdători și ar voi să albă
niște privilegii cari departe de a fi neapărate j1nverșun
are. r.
Revoluționarii
___ r_____
’ ,’
” aceștia,
/’ . cînd
'I vom
Cu prilejul acesta întră și această secție pe Revista Ia intervale mal scurte, cum că le pot trlmete,
celora ce le au, pervertesc speța omenească în căuta bine, reprezintă atit de mult toată reali
adevărata iei cale. La Chaux-de-fonds, se îndacă voesc, o dată cu cîte un număr recent, și unele numere > treagă, împovorează vieața, pe care o prefac în tatea din vremea actuală, sau lucrurile în desfătemeease nu cu mult înainte o secție a «Aso
tâia iad. Nu no vom mira'negreșit de repre- șura^e/în‘cYt'se poate spune,, absolut cu tot
ciației internaționale a muncitorilor», secție din urmă, bune în totdeauna de consultat, pontru a-șl. Inzontanțil acelor colectivități sau acelor state mal dreptul,
care alcătui mai tîrziu sîmburile anarhist al trebuința cine va timpul, bine-înțoles fără si se cearS
r__.i cum că Iei reprezintă
u
i absolut idealul.
mici, în cari lipsește o orientare proprie, in cari ’ - - cu atita tărie
■ cerințele individuale,
co dorosc
«Federației jurasiene». Din cea din urmă pentru asta vre-o aupra-platu. Neapărat, col ce
Dacă- apără
domnește teroarea unei impuneri sau silnicii din nu exclud nici do cum nici cerințele sociale,
Izvorîră numai de cît un număr de oratori în* aă albă din urmă colocvii complecte, cum arși fi dogo
focați, cari biciueau societatea modernă și pro- rit, le pot căpăta cum le vine la socoteală.
năuntru sau din afară și cari nu sînt întru totul UiU1
uu olLllț
mu9Wj do cita celor dintăl multicari nu
sînt,firește,
povedueau cu aprindere revoluțiea socială. DînJtăpine pe sine. Nu no vom mira c’aceștl roprezen- nieare. Și-i greu'do
presupus,
Din considerații de tecnică, de factură, Revista apare
o
v... x , ca un revoluțio
șiise folosiră de această serbare muncitorească, la intervale nehotărlto, atuncea cînd Ie gata, pontrn-ci
moțivoesc să mintă mulțimea, s’o poată mlădiea nar, din
’• categoriea
■
- celor indicați să fie combă
ca să deschidă capul, ca să deștepte mintea nu voeac a’o pun în circulare aau s’o arunc, pănă no
i n Voo‘ ■^*re?te că și manevrele acestora merită tuți și distruși, ie greu de presupus că ar de
la o mulțime de auditori, în numărul cărora
I Șa ne date po față, pentru că opiniea publică tre- pune armele, cită vreme colectivitatea întreagă,
dau fle-cărul număr, toată îngrijirea deosebită de car0
mă aflam și ieu.
,
j ; ale să fie pe deplin informată. Cu atît mal mult n’ar fi întreagă satisfăcută...
Ceea ce auzii acolea, inii păru limpede, logic, slnt în atare.
^80 merită să fio dato. xpo
Numere din urmă mal țin la indămîna celor co ar
._ față manevrele per.
Ni se Vorbește de anarhiști urmăriți, urmăși băgăi numai de cît în cap. Cea mai mare
reprezentanților
unor puteri bine înte- rjțț |n țQîn.j cu mar0 greutate și prinși, ni se
| TDn 4 !'■'£•>«
'jz.uuwi t
__
parte din ideile dezvoltate îmi trecuseră și să se îndeletnicească să .facă unii abonați noi, ?I can
I
niJ?
to
’
bun&-oară
ca
Franța,
cari
nu
găsesc
mie prin minte, dșr nu știusem să le sinteti ar face cea mal frumoasă lucrare, dacă m'ar aj° B
x
22
“Ti
. "x‘’non vorbește de anarhiști cari compromit siguranța
|
1 ^‘0 mal bun,
să
V
‘
in, să apere o formă socială pe obștească. Termenul anarhist, din nenorocire,
zez, să le sistematizez, Această știință atît de această operă do vulgarizare. Cel ce-șl trimet °t0°rQ.
I
^OarJel,CQre 1
_________
simplă iera numită de cătră oratori «socialism». mental, fără Inttrziore, po dată, fără să mal a?teP 0
poate
să ler________
priească,, să le aducă p0ntru absolvirea sau acoperirea unor practici
pîohiH** -lor’. d0
inventînd Împotrivă-I comVăzui numai de cît eum-că și leu îeram so gămințl și cereri speciale, po lingă dă mă soutosc
REVISTA IDEEI
cialist de cine știe cînd, fără ca să-mi dau corespondență orl-cum costisitoare, mă acu ase
■ n;
Primejdii imaginare...
UN AN, 10 NUMEBE, 5 LEI
samă. Aceeacși concluzie trasai din cetirea bro muncă, a cărei lipsă trebuie să fie încredința
faPtGl°r do mistificare, din
, Partea ?lrU ^ung
șurilor pe cari mi le procurasem și al căror cu c’o pot întrebuința, mult mal bino, în alte corc
vreu cJ°Pr0Z0ntanților acestei mari puteri, nu
Abonamentele se trimet prin mandat:
prins îl absorbii cu o lăcomie nespusă. Chipul
Care înf >eUi
treI: Făurirea unul atentat
D-lui P. Mușoiu, 10, Strada Epurilor — Bucurați!.
în care ierau înfățoșate lucrurile aici, mă uimi. folos și într'o muncă mal producătoare.
i Yeranninta«evăr lera să eosto c^îar vieața SuUnele broșuri ale lui Lassalle, mai cu samă,
Abonamentele sc achită hot&rît înainte.
1 Spaniei, cu prilejul vizitei ce dinsul
mu entuziasmară cumplit, simțindu-mă înpins,
7
Institutul do Arte Grafice ,}EM1NESCU“, Bulevardul Elisabeta No. 6, Str. Sărindar,
9()6- N . LIII. 5.
■
'
$
I
Ij
j
!
i.
f
f
i
București, Strada Epurilor, 10.
�r
■
.1
ioarto urito și rele, a prins să albă generalizare.
Oniniea publica se alarmează numai do cit și
acordă orice,... pentru alte scopuri nroște, gu
vernului caro apăru po reprezentanții aceste
opinii de asemenea fiare... Dar nu ni sa nratat
nici o dată specimeno adevărate dm speciea asta
rară.... Cam prea sumar sa procedat cu Ido și
prea in taină.... Ni se vorbește do scrieri anar
histe, cari so tot descopăr mereu, scrieri cari tot
compromit o lume, și pentru cari so cer masuri
do urmărire, extraordinare. Acordăm tot, dai
să ni se arete și nouă specimene din asemenea
scrieri, să vedem intru cit so vor fi deosebind
iele intru cit vorfileșmd din norma și din in•răduirea obștească. Să se puo alături do anto
ni lor să vedem totul bine, să pipăim cu mina
si să no fri'gcm. Poate că pentru astea s’ar cere
alte măsuri, mai aspro... Acordăm tot. Dar ară
tat i-nc apucături și lucruri cari săso deosebească
do cele ce lo știm și Ic îngăduim la tot pasul.
Cuvintul nostru în cele din urmă ar fi: lea
litate, lealitate, lealitate...
P. Mcșoiu.
CĂTRĂ CETITORII LUI „FREIHEIT-
îi
So .știe că neobositul revoluționar John Most, poate
că tipul universal al revoluționarului neobosit, acum
s’a stins. Vom mai avea a pune, iu această Revistă și
alte articole despre, iei. De o cam dată inso voim să
reproducem scrisoarea soției sale, privitoare la „Freiheit', organul cărui Most i-a dat vieață și po care nu
l’a putut lua cu sine în mormîut.. Cu tontă hoțiiiren
anunțată în scrisoarea de (ață, „Freiheil“ continuă a
apărea mai departe, prin îngrijirea unui grup de to
varăși activi. Scrisoarea ce reproducem nu-i ît>se mai
puț-n interesantă și nu-î mul puțin instructivă, pentru
cei ce voesc să cunoască unele lucruri mai de aproape,
și voeso cu tot d nadinsul să prindă minte... N’am vrea
pi în asta să facem do o cam dată nkî o aplicare la
noi, inse scrisoarea asta, față do silințele celor ce
luptă și vreu să instruească mulțimile, ie aproape un
simtok Și mai cu samă ca atâre'o tfdrn...
’
i
f
i
HEVISTA IDEEI
UEVISTA IDI'-EI
38
P: M.
Lin toate părțile ain primit scrisbrl cu întrebări dacă
„Freiheit” va apărea mai departe. Unii Ișl arnlă dorința
ca aparițiea să nu înceteze. Alții, din contra, sînt, do
părere, ca o dată cu moartea Intomeetorulul iul „Freiheit" să Înceteze și foaea. Mal sint alții cari doresc ca
leu să rămîn proprietara-editoare, să pot avea ast-felift
o existență pentru mine și pentru copiii miel. Toți sint
do bună credință in susținerile lor, și leu nu pot do cit
să expr m aici tuturora colo mal sincere mulțumiri.
Comunic Inse cetitorilor miel, că după ce am stat și
m'ain gîndit,-m’ain hotărit a nu mal scoate foaea. Așa
că „Freiheit14 nu va apare mal departe. Justific hotărirea uita prin. următoarele argumente: Nimeni nu știe,
mal bine de cit mine cit slnge a vărsat John Most pentru
copilul său de durere, pentru „singura sa fiică”, pentru
„Freiheit", clto decepții amaro, co lipsuri, co luptă cruntă
sufletească și economică a trebuit să ducă, pentru a
.asigura existența foael. „Freiheit” n’a fost o existență
pentru John, după cum inulțl credeau, ci existența lui
a fost cu totul, cu trup și cu suflet, dedicată luf „Frei■heit" fel n’a scos „Freiheit” pentru a putea să trăească,
ci a trăit penfru a sc.oate „Freiheit”. Și cit do amărît la
inimă Iera adesea, elnd 11 era dat să observe, cum că
unii credeau, că cu abonamentul pentru „Freiheit” Între
țin oinu1. Așa in cit nu știoa dacă cine-va primea „Freiboit" do hatîrul omului sau pentru toae. Deși John și la
bătrlnețe, pănă in cel din urmă moment, lucra din greu.
Ieșind pe timp do vlnt și furtună, nccruțlndu-șl sănătatea,
deși leu il ajutam să mic.șureze cheltuelelo iul ..Freiheit’*,
deși no sileam amiridoi, din zori do zi pănă-n noapte,
să ținem sus „Freiheit”, deși bătrlnul, gîtbov, fălțuea
singur, șl lipea foile, totu-șl știea șl simțea că unii cro-
doau eă-1 nutresc pe dlnsul prin fanii.i ,
„Frellioltu. Cum stătea lei așa șl Călțuea u.,Cii .Prim
după altul, scotea une ori din pieptu lcito ' ț.l'rt||16|’
Durerea asta tun gustat o și leu cu dlnsul ° lal“'lln.
Adesea foaea amenința să se stingă v
'
inima-1 părea să so sfarămo, căci do „Freihoh«ani tiu»
vieațu Iui. Șl do aceea lo o satisfacere că Ini ‘^Pbd.
înaintea Iul „Freiheit1*. Lui John Inso nu In
să-șl culco, capul obcsît, spre liniștea eternă i 1
în sinul familiei sale. leu privesc asta ca un
destinului său. Căci Iei nu aparținea familie?'111'’0! ’J
Intregel omeniri. ȘI tine i-a Împărtășit soart-» ^all! <i
glndeșto ca și lol și va lucra așa cum nc-i
®h>'
al nostru
1
Do-aș 11 in staro să înănuosc condeiul calo]
foaea mal departe, căutîud să lucrez ca șl le|']?SctlJh
In stare, și de aceea leu Încetez do a maț gcoai î1”1'
Dac’aș vrui să duo mal departe opora lui, poatn 1?
găsi unit tovarăși, destoinici și buni, ' pentru
D11'
mină partea redacțională. Cu chipul acesta s’arn °a'a
familiea Iul Most și foaoa ar rămînoa agitației 8U8l'nfi
Prieteni și tovarăși, lou am vorbit adesea cu
despre posibilitatea cazului cind Iei lipsinda-ne
rășil so vor simți datori să-1 Intrețio copiii. Darlenf *'
explicat, că nu mă voiîi preta nici o dată la asetn.
lucru. Iei Iera mulțumit și avea încredere in min0
să mă țin do vorbă. Tovarășii n’au văzut nici o dată10
ochi buni, ca John, să-șl creeze o familio. Iei spun
că nu avea nevoo să-șl aparțio șie-șî, ca să devie
asta nefericit. Mult rău i-au produs o mulțime de k
nico calomnii. Familiea sa nu i’a oprit nici o dati ni
Most de Ia agitații, ci. din potrivă, elnd dinsuț So în
torcea acasă sleit și decepționat de la clmpul <le |Dpli'
apoi familiea Iul Iera caro îl insulla mîngîere, curaj noq
și proaspătă putere. Acest noroc 1 s’a întunecatadesei
Am greșit și leu clte-o dată, dar n’am fost catotulnu.
mal leu vinovată. Do n’ar fi fost ațlțat în potriva mau,
de nu i s’ar fi fost otrăvit credința in mine șl In copiii
săi, atunci nu și-ar Fi fost vărsat toată supărarea su
fletului său torturat asupra tnoa. Din nefericire n'am 1
fost destul do giganta ca să pot stăplni întreaga situație
do po timpuri. Acum Inso simt că puterea mea a crescut, .
și. tovarăși, pot să mă susțin singură și să susțin capiii j
lui Most.
Cit se atingo despre predarea foaef unei grupări, &□ ț
do observat următoarele : Most nu s’a lăsat nici o dill i
ca să fio condus do vre-o grupare, deși a avut do In- 1
durat, o mulțime de lupto grclo și o mulțime do dușmanii din pricina aceasta. Ar duco prea departe dad
m'aș ocupa acolea să dau pe față toato. Ajunge să re
produc suspectaroa că John întrebuința prea multe pa >
rale, că nu so lăsa să fio controlat, și altoie. Clnd dăunai
..Freihoit" amenința să so stingă, tovarășii nan iHo
nimica ca să ajute po John Atunci Jmt aduse listele , ,
condieelo salo, zicîndu-ml: „la, suprimă, arde te ,
po isprăvite, sint po isprăvite, strigă dlnsul, arătlnju- ’
toată durerea într’un moment do negrăită “m“. .. «!
,Freiheltu înghito proa mult“. Atunci
.. . je
susțin „Freiheit" atît cit va trăi lol. Șt m om t‘"
cuvint. lear lol a fost cruțat do-o durere leu
|B>
făcut datoriea și-acum mă pot retrage. vl .’. jaci
croz cu totul In senzul luptătorului și mur
ej
fac su înceteze foaea. Doresc noroc ori-0 . ~ jeslul ‘
scoată o altă foae, „Freiheiț“ s’a stins.. . ato|Orme>.
do destoinică a-nil educa, copiii pnn munc ...uQ| mieu.
Această hotărîro nu io expresie» unul capr
in)l|le
ci rezultatul unor argumente birio clnbzu’t ț, j sa got
Dar încă ce-va, tovarăși. Aș dori să c
acoa doresf1
scrierile rămase de po urma Iul Mo st.
rjniio
ca totl acel cari so interesează do ucoo- , » u c3rH\
in legături cu mino. Rog deci po toț P „ as0Ui«nCJ'■
vor schimba adresa, să-mi facă
\bonann’nl“l,fiijij
rog po toți acel, cari nu și-au achitat on
,
nu întlrzio a o face, căci am do aC^ltadrOsoi<>
Iul „Froihoir Toato trlmitenio să 8 rk-(W‘ nnS|ă
declarație.
Cu salut solidar,
Din «Freiheit», Jc D
PARTIDUL
39
țărănesc
feliu de vieață, reformează cu totul mentalitatea
omului, schimbă prizma prin care trebuesc văzute
nevoile țărei. Adevărata vieață politică, ieste exiă denumirea de partid ort-cărei grupări tra-parlamentară. Muncitorii industriali, la noT și
> și se înțelege de obiceiu prin politică, mal ales în Apus, nu au căpătat reforme prin re
ăziiînț3 de guvernare. Pentru politica ino- prezentanți! lor, ci prin iei însi-șl: prin agitații,
ori*ce -n se acest din urmă înțeles ie prea strimt, prin greve, prin protestări, ba chiar prin amenin
dern5,Znea' s’a lărgit, cuprinzînd ori-ce preocu țări. Dacă lucrările parlamentului și ale guvernu
pi n°qsupra modului de traiu al societăței și le- lui, nu vor avea nici un răsunet asupră țărăni
P^rdor dintre oameni.
me!, fie că această țărănime ar avea sau nu re
ă unele semne, se pare că la noi, ideca prezentanți în parlarhent, dacă poporul va primi
p1 n
^^artid țărănesc, se-ntărește. Necesitatea 'luî cu pasivitate rîndueala acordată de cîrmuitorî,
UI1U*
devăr se simte. Nu atît în pătura țărănească, aceștia îșî vor juca în totdeauna mendrele, Sfâîntr’a'1 acea categorie de oameni, cari vor să facă
cit de
.j n’au unde. Partidele capitaliste, sau pînii, pot iei să studieze cu mintea nevoile țărei,
cu inima și sufletul simt pe-ale lor, căci dînșii
politică
i
dacă
voițf, de și au partidele deschise sînt o clasă, chiar dacă ar li o adunătură de di
boerești
elementele democratice .și țărănești, totu-șî feriți indivizi. Și cel dintâi lucru pe care neapă
pentru '
1 rea în aceste' partide nu-î lesnicioasă orî-cuî rat trebuie să-l facă,- ie consacrarea situației lor.
Ui--'
• tărîmul lor nu-î prielnic pentru ideile cari ar Pentru a le știrbi din privilegii, trebuie adusă ță
. jjn cercul strimt al politicei vechi. Disciplina rănimea la acea senzibilitate politică, care pro
'aceste partide au stabilit și natura elementelor voacă o ațîțare, îndată ce interesele iei sînt în
Ce compun majoritatea lor, resping cu încăpă- joc. Și cum poporul, duce in spate întreg edifi
tinare ori-ce inițiativă populară, ori-ce propagandă ciul social, posibilitatea unei zdruncinări, face pe
je principii mîntuitoare. Pentru idei mai noi, tre- stăpîni să pieardă iluziea atotputerniciei lor.
buesc deci alțî oameni, alte cercuri, un tărîm
Reformele, bune sau rele, ce guvernele au anecultivat încă. Poporul țărănesc, ieste chîemat cordat sau vor să acorde poporului, nu-s de cît
sl alcătuească acest tărîm. De aici, necesitatea o cumpăneală a cererilor unei vieți politice, de
care clasa cîrmuitoare se teme. Pentru a zădăr
unui partid nou.
Dar această necesitate hu se simte și în pă nici cerințele unei părți extreme, aceasta admi
turile țărănești. Țăranul țrăește prea izolat, inte nistrează legi de reforme economice, drept o sa
resele și năzuințele lui, prea variază de la indi tisfacere mai dreaptă a nevoilor țărei. Dar lipsa
vid la individ, pentru a face să se nască solida acele! senzîbilitățî politice, despre care vorbii, nu
ritatea de clasă, care a dat vieață partidelor mun implică de loc și nu impune nimănui datoriea de
citorești industriale. Și poate nu se va simți nici a aplica asemenea legi. Afară că organele stăpîo dată, necesitatea aceasta, dacă constituirea po nireî, nu pot fi de cît niște unelte, cercul activilitică a unui partid țărănesc, nu va fi precedată tăței lor nu iese de loc din slera intereselor cîr_; ar năzui albfeliu.
de o asociație culturală și de o vie propagandă, inuitoare, chiar cînd vre-o lege
cu toate legile AomHk
ocrotitoare, urmează a fi
care să stabilească punctele comune între toți 'Țăranul,
rx-—
muncitorii agricoli, să dezvolte spiritul și solida exploatat tot atît de neomenos și revoltător, ca
ritatea de clasă, și să popularizeze principiile de și în timpurile cele mai barbare de robi£;‘Pentru
care se călăuzește natura, societatea și conștiința un pogon de pămînt, luat de țăran din moșiea
omenească. Căci noi nu înțelegem prin partid proprietarului, pogon caTe închiriat cu bani, ar
țărănesc, o simplă alcătueală politică, ca toate costa, de pildă, 20 lei, se plătește. în muncă, du
celelalte, cu un comitet executiv și cu o gloată o valoare de 80 lei, pentru-că boemi’, știe îel ce
amorfă, nesimțitoare. Poporul muncitor ieste sor face, nu închiriază țăranului pămînt pe bani. Și
tit sa perpetueze civilizaț’iea și să conducă pro dacă această muncă, din diferite împrejurări nu
gresai, însușindu-și cultura generală a timpului și s’a putut executa, se trece la rămășiță cu o vaimprospătînd sîngele societăței omenești, anemi- loare îndoită, adică 160 lei. lear pentru această
sumă, boerul face înscris cu țăranul, Îegîndu-l
zat. sleit de păturile conducătoare.
Pentru cercetătorii de terenuri politice, chie- de obligațiile lege!. lear în' al doilea an, cînd ță
roarep.
*pareîi; țărănime! la o vieață politică, adică acor ranul execută munca rămas dator, ieste scăzut
darea dreptului de vot, ieste singurul mijloc, de numai Ș0 leî, la care desigur se mai adaogă
face -sa se trezască populațiea agricolă din ■: to- încă 160 leî din anul în curs. Legea tocmelelor
-a lace
„ care
.
' acestei
. . chestii,
.
,.v cred
x,
__ fleac xpentn
. . ru proprietar, căci îel
roPeala îîn
care zace
zace. Asupra
agricole 7_
ie un
sa
np
Sa mai
rna' stăruiu.
Stăruiu. Sufragiul universal .are ijiu face contract, și nimeni nu-1 poate obliga să
mvii nrsn 7*^ CU
facă,
— — sau, dacă face, nu înscrie toate învoelele, pe
‘ ntru îel atîtea... sufragii, în cît ¥>*1
îel 1luminează
—
. u
Su_
'noCCes
Ip:i HnaV
[r activit.T
actiYitatea
unei wort
mari părți din înlAlprtn
intelectualii cari inse je execută. Țăranul te
pună, fiind legat, prin Casa și prin pămîutul lui,
cu
ae isciplinații altor partide, căci desigur, ie de vecinătatea mare! proprietăți. Nu Ie ca lucră
O 1
_wrePțate revoltătoare, ca unii cetățeni al țărei torul din fabrică, să-și caute aiurea alte condiții.
alb?
In asemenea situație, nu mai poate fi vorba de
Nu i-'1. vePtu^ de vot, lear alții nu.
__
să scrim în. stilul luî Marat și
numi“'e^U*e *nse să înțelegem prin vieață politică reforme.
Ie timpul
limbajul
lui Pîre Duchcne.
face *-P.articiparea la legiferare. Țărănimea n’ar să
* vorbim în ,!
~K
I soarta T
Deputății ruși, ca la începutul ori-căruî parla
?as ’nainte> dacă și-ar încredința
----- - au avut îndrăzneala să vorbească țarului,
ar fi'j i»n Vinile unor reprezentanți ai îel, ori cari ment,
Vieața parlamentară, ca or! și ce alt despre expropierea forțată a proprietarilor. La
I
�40
!
■
t
i
REVISTA IDFEI
noi, credința generală, mal ales în popor. Ie că
s’a înmulțit lumea și nu mal ajung pămînturile.
Căci, pentru țăran, acesta Ie leacul: să albă Iei
pămîntul lui, ca să nu mal fie nevoit să se înjuge
la propietar. Această dezlegare a chestiei țără
nești, dusă pană la capăt, ia un caracter cu totul
revoluționar, și nu convine de loc stăpinirei. La
întăile cereri de pămînt, s’a pus în discuție do
meniile statului. Guvernele, lăcînd act de umani
tate și democratism, au cedat aceste terenuri, și,
spre a nu pune în discuție*’ domeniile membrilor
din guverne și din parlamente sau ale clasei lor,
au expropiat statul în folosul țăranilor. Dar îeată
că lumea s’a înmulțit, cum se rostește poporul,
și terenurile statului s’au isprăvit. Ie lucru firesc,
deci, să vie acum în discuție domeniile particu
lare. lear dacă logica șau dreptatea s’ar simți
oare-cum jignite, n’are de cît să-și ia și proprie
tarul un lot egal cu al țăranului.
Dezlegarea poate să fie simplistă, dar îea nu
ie a noastră, ie a sistemului întrebuințat. Pentru
noi mai mare însemnătate au tovărășiile țărănești,
cu orî-ce scop ar fi Iele făcute, și fie c’ar fi sau
nu patronate de guvern, Asociațiile dezvoltă so
lidaritatea și face posibilă o vieață aparte de clasă,
stabilește comunitatea de interese între toți mun
citorii agricoli, pe cari-1 desparte de compromi
suri politice ademenitoare. Pentru-că între țăran
și restul societăței, Ieste o deosebire uriașă, în
feliul munceî, în feliul vieței, în port, în idei, ba
chiar și-n limbă. Dintr’o încrucișare a intereselor
iei, cu ale celoralte clase sociale, țărănimea nu
poate trage nici un folos. Asociațiile fiind niște
organizme vitale, negreșit că sînt supuse evo
luției. Căci precum o tovărășie se alcătuește astă-zl spre a arenda în mod colectiv o moșie, mine
această tovărășie poate expropriea această moșie
declarînd-o de bun comun. Și viitorul Ie al co
munismului.
Dar sarcina cea mal de căpetenie a partidului
țărănesc, a și fost uzurpată de agenții stăreî de
a-zi. Conferințele populare, șezătorile sătești, re
prezentațiile teatrale, ca și presa rurală, au fost
acaparate de uneltele regimului aflător. Se debi
tează țăranului idei lipsite de cel maî simplu bun
simț, sforăituri banale ale unui patriotism fățar
nic, literatură fără gust și îără miez, priveliști
caraghioase și barbare, ilustrații sălbatice, cari
falșifică istorica și dragostea de țară, prin culori
prost combinate, și maî pre sus de toate se ad
ministrează țăranului morala vecîniceî robii: mun
cește și te roagă, guvernul și Dumnezeu au grijă
de tine... In potriva acestei prostituții intelectuale,
partidul țărănesc trebuie să organizeze o propa
gandă de lumină, de sinceritate, de patriotism lu
minat sau de umanitarism, să perfecționeze lite
ratura populară și să dezvolte simțul artistic. In
loc de o morală neghioabă, să lămurească prin
cipiile organizmuluî social, și în locul unei divi
nități oarbe și neînduplecate să pue în lumină le
gile universului și comorile binefăcătoarei Firi.
Cei ce se sperie de această operă frumoasă,
necrezîndu-1 pe țăran în stare să o poată cuprinde,
aceia să se ocupe de altă treabă maî cîștigătoare.
Partidul țărănesc așteaptă oameni cu speranțe, cu
iluzii și cu avînt.
A. Catilina.
REVISTA 1DEEL
UN DOCUMENT VORBit0r
Bacă ar lipsi documentele do natura
blicătn aice, s’nr credo ponte, într’un viu °r co
sau mai puțin depărtat, că luptătorii ,M jri,.n
mai bună n’au avut să întimpino nici un 10 0 >1»
rios în timpurile do a-zi. Asemenea donnmCajt”” u
înregistrează înse numai așa ca document??? «u i.
au menirea <k-a deștepta din rătăcirea lor k °r‘Ce
pe cei cari și ar fi pus poate o cit de mica ț r “cum*
ităpînire sau în stăpinl, pentru schimhnrLncr<îll«rBtJ
cătoaso de azi. Cu atîf mai mult dar ® , ’Ur«I pi
asemenea documente crește... Documentul a ,ca ir
comentariul lui, îl reproduc din organul
fat5> co
„Romîuia Muncitoare", organ po care îmiV06'10^
sebită plăcere să-l recomand urmăritorilor C °
însetați de mișcare, nu numai pentru o 8ust'TDleI
ordonată, pasivă, ci p.ntru o susținere int*!®
tru a-i da o și mai maro vioață, o și mai marF •’ ,ICn’
Ordinul Ministerului de Interne, No. 6903, din u p
igofi.catrâ Prefectul județului Constanța.
Domnule Prefect,
'’i
c°nfide>iția[
Din adresa No. 2G49, a d-lul Proiect do nolliu
Galați cătră Prefectura județului Covurlul, ree'Q° »
orașul Galați se află antunlmonto 39 marinari de no P
tomkin" și Încă cîțl-va ca muncitori In serviciul dl
Joan Verona, arendașul moșiei FolteștI-Covurlul Q'nl
Acești marinari, ca și cel aflațl In’jud. Tulcaa 1
număr de 101, lear In jud. Brăila în număr do 180 ni t
obiectul unor deosebite atențiuni și vizito din partea ”
nor persoane cari voosc să-l Urască pe povlrnlșnl ido"
ilor revoluționare și a I pregăti pentru propaganda |n
satele și orașele Rusiei.
In acest scop mi so afirmă călește constituit In Galați
un comitet al acestor marinari, după stăruințele dr
Racovski din Constanța, dr. Petru Alexandrof din Tulcea
și Cazacu din Brăila, In scop de ajutor reciproc, declari
Iei, in realitate inse avînd intențiunile arătate mal sus.
Sufletul acestei mișcări Ieste Inso Dr. Racovski dir
Constanța, căruea i s’a și trimes, do către comitetul re
voluționar centrai din Rusia, 7009 lei, din cari s’a Îm
părțit 4 sau 5 mii marinarilor de pe Potemkin din Galați,
Tulcea șl I răila și alte orașe din țară, rămlnlnd dispo
nibilă In mlnilo d-rulul Racovski suma de 2 sau 3 mii
de lei.
In afară de această distribuire de bani, Dr. Racovski
expediază de la Constanța pe adresa marinarilor Poterakiniștl, numeroase publicațiuni socialiste si revoluțio
nare. scrise In limba rusască și prin ajutorul cărora
numitul dr. Încearcă să turbure spiritele marinarilor țl
să-l pregătească pentru revoluțiunea In Rusia din Komloiaînțelegeți D-le Prefect, cit Ieste de periculoasă ți
netolerat acțiunea d-rulul Racovski cu atît mal mult
cu cît Iei Ieste și membru al consiliului genoral din
jud Constanța,
Pentru stăvilirea acestei activități primejdioase, o
onoare a vă ruga, d-lo Prefect, să usațl do toată iu > ’
onța și tactul d-voastră, spre a obține de la d-1 Rac
ski, încetarea agitațiunel sale, punlndu-I In vedor.
guvernul Ieste ferm hotărlt să uzeze față do dmț‘
toată asprimea apliclndu-1 toate rigorile legel Donrob •
In acelaș timp veți aduna, In termenul cel ma
informațiunl absolut exacte, in tot ce privește ta
fJ
persoana d-rulul Racovski, și tn special veți o
stabiliți cu certitudine, dacă la 11 April 18/' t
lui Racovski, aflător la Mangalia, lera supus
raea, sau se bucura de altă audonțio străin .
so poate vedea din listele întocmite la ocUP.ațj iert®
brogel, din numele persoanelor cari la acea
raiele turcești.
. „ț exacliAceste științe le voțl culege in chipdiscre , 1
tudinea lor trebuie să fie absolută.
*rnTiVAi'''
►
R*C" |g,ni
îeată în toată întinder. a sa acest
,ț0
poliție, care puno Intr'o vio luminătoată po» f
și de trădare po care guvernul romîn aMatuscicnco
.ț’u ‘ ienco
teloții de pe Potemkin. Expulzarea lui M®
^e
arzătoare d= "
lalte expulzări, pe cari are dorința ”r’ 0
41
t ncov căută să-mi tăgăduească dreptul do cetățenie,
cJd tn nC^onto liotărîle In urma unei intervenîri rcccnto a
vjcl<nie
do
«' J’
lo ta
cine-va po unul caro ar vrea să învețe pe D-nu RachGvan
aă scrie circulărl confidențiale,
Sînt acuzat că am trimes broșuri revoluționare mateloților.
*“Terau,aî r?e voim să constatăm și să stabilim aici, ie câ Dar cum șl au închipuit guvernanții noștri, că quteloțil, cari
£ pnr, c.c,cn*roinînești «u jucat rolul do jndarm rus chiar de nu dat dovezi atît de strălucite de sacrificiu pentru cauza
-utoritM. 01 in debarcarea mateloț lor. După ce și-a făcut poporului lor, vor înceta de-a se mal interesa do diusul din
* don® ** irean europeană cu „umanitnrizmul" său, după momentul debarcârei lor în Rominia? Asta le promisiunea
rCclaB1&
oniaiea publică romînă prin comunicatele ofi- de „libertate" pc caro le-a făcut-o d-nu Jack Lahovary, mi
co ® cUCC conservatorul, în cari Romîuia icra declarata „țară nistrul dc externe, în depeșa No, 253, cătră locotenentulclaie dilb «« caro din respectul propriilor salo instituții comandor Negru, depeșă a cărei original îl putem produce
denioctntlC niil
protecție" rcfugiaților politici, guvernul
orl-cînd? Dar, iu cazul acesta, „țara democraticăM, Rominia,
<Jat°re?t0 .rât in întuneric adevărate curse In contra mari- fe mal rea de cit o închisoarea rusască, căci acolo cel puțin
pos’r0
B recuceri favorurile guvernului țarist, po care se permite cetirea. Și ducă noi n'am fi procurat broșuri și
njrilor.
t din cauza primire! mateloților tn Rominia, ziare mateloților, Ici n'ar fi putut ceti nimic, neștiind
11 cre. «nut prin a redn acestui guvern suma dc 0 mii do romîn "ște.
țel »
din banii impărțițl do mateloți între Iei la ConsIn această privință, voiu poveati una din mizerabilele șicane
lel’nn • care sumă fusese depusă deocamdată la prefectura
de care s’a servit guvernul nostru. Anul trecut expediasem
(anta Fnras Si totu-și guvernul romîn n’avea nici un drept din Constanța 9 scrisori recomanlate, conținînd ziare rusești.
#cCSt fnce aceasta. Apoi iei a făcut toiul spre n tace impo- Care fu uimirea mea, cînd constat, după o lună, că nici
d« “ “jeața matcloților în Rominia ți spre a-i sili ast-feliu
unul din pachete nu ajunsese la destinație. Mă interesez la
e‘|blia prcdea, unul după altul, consulatelor rusești Neîndrăz- poștă, ameninț că voiu cere despăgubiri pentru pierdete ți
'“a l fncj extrădarea directă, guvernul romîn a recurs la penalități pentru violarea corespondenței. Zece zile după
■idarea indirectă. încă în vara trecmă am avut ocaziea aceasta mi se înapocază pachetele cu mențiunea „interzis*.
Aceasta lera o roăiură cu totul arbitrară șl am refuzat să
a denunța opiniei publice purt rile polițiilor din Galați
cn abină din Brăila, cari, după co au ) lasat mateloți dau chitanța prin care mi se inturnau pachetele. Dacă ex
nja diferit! proprietari, nu s’au preocupat măcar să știe pediez lucruri „interzise", să fiu adus înainte^ justiției. Dar,
l,c ț aCeștI mateloți au fost plătiți pentru munca lor. Și să mi se dea înapoi, adecă să mi se permită cetirea lucru-,
teloții dnPa lQn* do mnncft penibilă, s’au găsit pe stradă, rilor „interzise" pentru alțî locuitori al teritoriului romînesc.
Ie absurd. Legea nu face deosebiri de acestea.
flă^înzi» 'fără ca cine-va să so ostenească să cerceteze aceste
Nu istorisesc aici de cît o foarte mică parte din mizeriile
Siurl scandaloase.
...
cari ți șicanele pe cari autoritățile noastre le-au comis necontenit:
Ci acum guvernul rominesc so atinge
i o de rarii cetățeni
.
oi
f
U
rt
dc
scrisori,
perchiziții și arestări, fără nici un mandat
('bu ocupat cu organizarea ajutoarelor și proteguire! eficace
a matcloților. Iei ne amenință cu represalii prostești și ri în regulă, și cîtc alte fapte, pentru cari, dacă am trăi într’o
țară
unde
legea se respectă, nu puțini polițiști ar fi astă-zi
dicole, pentru-că am făcut tocmai ceea-ce trebuea să facă
țel îosu-și. In aparență aceasta ar fi uimitor, dur în realitate în închisoare. Acum trei luni polițîea a expulz t din București
trei
ruși,
dintre
cari un matelot, cărora li s’a luat geaman
purtarea unui guvern do împilare politică nu poate fi alta
tanele și li s’a furat scrisorile cari au fost apoi primblate
Je cit aceea a guvernului romînesc. Fără sforțările noastre,
pe
la
consulatul
rusesc. Ziarele anunță că o rusă, refugiată
fără casele de ajutor mutual, cu localuri în cori marinarii
r .la Iași, a fost extrădată în zilele diu urmă auto
rămași fără lucru puteau găsi azil și hrană, marea majoritate politică.
rităților
rusești.
Dur acesta nu ie cel dintăi caz.
a potemkiniștilor, izolați și părăsiți, într’o țară necunoscută,
Cum se face că guvernul romîn extrădează refugiați politici,
fără protecție, în timpul unei Ierni cind nu se găsește do
fapt formal interzis de Constituție? Și aici apare toată
lucru, ar fi fost siliți să se reîntoarcă în Rusia, spre a
umplea închisorile și ocnele. Aceasta i-ar fi plăcut guver josnieiea și toată perfidiea guvernului. Se știe că un regu
lamentul polițienesc dă drept autorităților de a trimete la
nului rusesc, aceasta ar fi satisfăcut dorința intimă a gu
locul de origină, pe indivizii găsiți fără hirtii în regulă.
vernului romîn, dar aceasta am împiedicat-o noi. Și dacă în
Atunci, ie lucru simplu: se aplică refuginți’or politici acest
Honiînia există o opinie publică, cu sentimente umanitare,
regulament.
Dacă declară că nu au hirtii, pentru-că sînt
ia va fi cu noi.
_
____
■v —
Ja ca un iezuit: nu știu,
Nu mă voi opri asupra acelei părți din ciiculara minisrefugiați politici, ministerul
răspunde
InrînlX
t-r.knîn
rK“’nr»lî<*
1 fi TT1 Pntîll
;cV
®'ă
.plîe’ TPiTTI
regnlnmentul
Și «,1-teliu .«vioiul 4.
terialfi, nn/ln
unde r-zx
se vorbește /In
de nrAronl/inin
proveniența, /In
de nKîrcînn
obîrșien nnTUIlir
banilor
siguranță romîn devine prelungirea celui din Petersburg. Și
impărțiți. fino a dat, cît s’a primit și cît s’n împărțit, toate
d-nu Melas tronează, deopotrivă, acolo și aici.
acestea nu privesc pe D-nu Rachtivan. Să vegheze d-sa mai
Pănă acum guvernul romîn făcea aceste mișeii! mai mult
bine asupra fondurilor secrete ale ministerului de interne,
sau maî puțin în ascuns. Dar, crezînd că «acțiunea va
și să lase în pace fondurile „Comitetului revoluționar central
triumfa
în Rusia, iei a voit să dea o dovadă publică și
din Rusia". Și aceasta cu atît mai mult cu cît îl pot asigura
că nu va Ieși de aici nici un pnfit pentru Iei. rFondurile strălucită de servilizmul său. Iei a expulzat pe Matuscienco,
după
ce
l
’
a
neliniștit și uimârit, ca pe o fiară, săptămîni întregi.
disponibile" ale revoluționarilor sînt ferite de ori-ce părtășie.
Pnlițiea din Galați, și după iea Ministerul de interne, ne Și dînsul nu făcuse alt ce-va de cit să muncească spre a-și
inviuuesc de faptul de a fi făcut societăți de ajutoare mu- cîștiga pînea. Polițîea, aibă iea cea mai rea dorință din lume
nu va putea aduce contra lui nici un fapt, nici un^ act
tnalo, apre a ne seivi în scop de propagandă socialis ă. Nu, u«
f 'T"
Hu’năivt". Cu
Ou toate
tvutc i.tcu
lumilor. Intr’o societate de ajutor mutual, deschisă iutu'or „compromițător".
a.tea zu
nu cc
se va gări
găsi un om cu minte,
care să tăgăduească faptul
mateloților
natelofilor, KtA deosebire, cu ședințe publice și procese- —
fantnl că
că nu
nu se
se poate
noate refuza
re
verbale, nu ac face propagandă revoluționară. In sfîrșit ne un oare-care minim de libertăți și că nU ar trebui să se
atingă nimeni de iei, dacă nu fac nimic din ceea-ce legile
cesitatea acestor societăți Icra do o evidență atît de mare,
opresc. Și apoi în ce scop comite guvernul toate aceste
cum so poate judeca și din frumoasele rezultate date, în cît
acte stupide ? Spre a merita favorurile guvernului rus r Dar
mei nu mal aveam nevoe de alte motive spre, a le creea. Și,
Știind că polițiile, cari so cred în totdeauna plipe de istețime, acest guvern de crimă și de rușine nu are de cît
săptămîni
de existență, lei va pleca, după cum și mateloții,
c ad cele mai adese ori nu sînt pline de cît de prostie, cît
ammstiați de Duma, vor pleca în Rusia, ?i Rominia oficială
“e înclinate sînt să vadă intenții ascunse în cele mai mici
va rămîncu cu rușinea pe care i-o va fi adus actele sale. le.
ț„
fll® oamenilor, regret în tontă sinceritatea că am va avea disprețul Rusiei libere și a întregel Europe
Rri'î'^V P°^t»le șî prefecturile din Constanța, Galați și
■tn?T . , f°rru°rea societăților, prezentîndu-le și copii de po’ C'TTermînîod, voi spune cîte-va cuvinte cari mă privesc de
n .*'*e e l°r' Dur D-nu prefect al poliției din Galați, spre aproape. Nu pentru întăea oară sînt obiectul unei deosebite
mi creo"n renume de polițist dibaciiî, a pus pe doi din cei atențiuni” din partea autorităților romîne. Anul trecut, acelaș
sunrnPr0Yi “Genți secreți ai săi, pe urmele mele, spre a mă d-n Rachtivan cerea demisiea mea din consiliul județean,
ohrs
pretutindeni. Și i<I o făceau aceasta cu atita
„Maestatea sa Regele" ar fi găsit discursul mieu
Iei a2nAC'xJn cît fuî 8ilit sa mă plîng chiar d-lui Solacolu. pentru-că
P
P cn^ru'.c.& ”r ^.aes ae u 19 April, 1 Mai, pna subversiv. Mai
niom ^Glfluit, deși unul din agenții săi te găsea în acel la manifestaț.ea
..„.u vizitei regelui la Constanța, toata polițîea din
lejf? “.\ln 8B1&, așteptînd să-î prezinte raportul- Minciuna tirziu,
eu ocaziea
București, cu d-nii Moruzi și Rachtivan în frunte, venise la
Dnr? îea nna
Jitiile politiei.
,
£Constanța
ucn4rffl?.
spre a păzi pe rege de tentativele mele „anarhiste"
revolut’11'1 ‘ ridicol să cauți să ferești de propaganda mea Ziua so supraveghea regele, iear în timpul nopților d-mi
neată 1f°nara> pe cine, po acel cari au comis cca mal îndrăzMoruzi, Rachtivan și alții, jucau Cake^akc în salosnele
' lnPU revoluționară? Asta-i ca ți cum W învinui
I
i
ij
�I
42
L
fi
î
Terasei. Tot orașnl vorbea do risipa lor regească. Do la
aceasta dată circulfirilo an curs una după alta și îcu am
fost obiectul unor anchete și supravegheri permanente. Dar
mai ales după nltima circulară, publicată acum, autoritățile
din Constanța și Mangalia s'au mișcat. Prefectul nu mi-a
pus nimic în vedere, dar prin condeiul d-lnl Dau, secretarul
consiliului județean, s’a plîns dc lipsa de fonduri cari ar
ușura supravegherea „persoanei mele periculoase*1. In acelaș
timp, „in chip discret”, Fel se pun să, facă prin poliție,
ancheto asupra persoanei melo și a familiei. In lipsii meu
autoritățile din Mangalia an interogat pe mama mea, erezind
să surprindă ast-feliu declarații, pe bază cărora să pontă
tăgădui dreptul mieu de cetățean... Le doresc tutulor succes
in întreprinderea in care d-hu Vîrnav, prefect liberal, n’a
rănșit.
Dr. C. Racovskî.
MUCENICIEA INSTITUTOAREI
PRASCOVIA DUGENTZOVA
i
i!
I
43
REVISTA 1L1LEI
REVISTA IDEEI
Am putut căpăta Ieri, de la un martor ocular, d-nu
Nikolev, venit pe coasta dc Azur pentru a sc în
trema dc urmările unei zdruncinări nervoase, po
vestirea amănunțită a unei tragice întîmplărl din
groaznicele măceluri pe cari „bandele negre1* le-au
săvîrșit cam pretutindeni, pe toată întindere ma
relui imperiu rusesc.
D-nu Nikolev ie un tînăr student, care sc duse
de la Pctcrsburg la Stavropol, o stație a drumului
dc fier spre Vladikavkaz, lingă tatăl său bolnav.
Ajunse tocmai în ajunul publicărei manifestului
lui Nicolac al 11-lea, care dădea Constituțiea.
Stavropol ie o localitate foarte mică : revoluțio
narii sînt foarte rari în iea, lear elementul „inte
lectual" nu îc reprezentat dc cît de institutorii și
institutoarele școalel primare. La 19 Octombre tre
cut, cînd autoritățile polițienești aflară cum că Witte
icra învingător, îear Constituțiea acordată, hotărîrâ
dc-a face să ispășască institutorii această izbindă a
intelectualilor. <lei sînt cauza răului... Iei învață
pe popor a ceti și a seriei, ziseră iei. Clerul sc arătă
încă și mal îndîrjir. Popii, în capul unei mulțimi
dc oameni fără căpătâi, se îndreptară spre școală,
smulseră de acolea pe institutoare, d-ra Prascovia
Dugentzova, pe care o împinseră în mijlocul străzcî, ghiontind-o șî lovind-o.
D-nu Nikolev, aflindu-se de față, și scandalizat
dc priveliștea asta, făcu observări unul popă. Acesta
îl răspunse amenînțîndu-1, să nu pățască și iei tot așa.
— A, dacă ie vorba dc-așa, mă voiu duce să
chiem cazacii,... strigă tinărul nostru.
— Du-te, du-te... Tot ce poate să ni se întimplc mal bine.
Studentul nu mai avu ncvoc să se ducă după
cazaci, pentru-că aceștia soseau dc la sine, anume
două soinii, adică două sute dc oameni, sub co
manda hatmanului Bratkov. Institutoarca sc repezi
înaintea lor. Asta icra mîntuirca. Avea să scape dc
călăii Iei: soldățimea în gloată n'avea să maltrateze
o femee lipsită de orî-ce apărare.,.
— Fraților, strigă dînsa către cazaci, scăpați-mă...
Uitați-vă în ce stare m-au adus sălbatecii aceștia,
Ica iera foarte galbenă, iremurînd toată, cu fru
moșii iei ochi albaștri boldiți de spaimă. Fusta Ici
neagră ii atîrna sfâșiată, îear dintr'o parte a obra
zului îi curgea sînge.
— Dați-ne nouă institutoarca, zise hatmanul că
tră mulțime... Să vedem ee știe Iea dc politică...
șî dc toate puterile reacționare în- ttrebuește să mor. Fă atunci ca sîngclc mlcu să slujască la mîntuirca patriei mele1*.
.(S dc P°’ dc a zădărnici opera lui Witte.
M. Pravdine.
fUOi,c’.'?um s'a isprăvit această orgie sîngcroasl ?
In Riminește, de Emma L^zÂreanu.
•'
$' L
maî aduc aminte nimic... îmi prăpădii
îrsirc mintea. Urla-Î cuvinte fără dc nici
•.[, d<?s8v j\țerga-l țintă drept înainte, dînd loviSCRISOARE
aii r.oSdrcapta și-n stingă, fără să știu cc făceam
A'n-î nci'oc dc cmc știe ce încordare de minte pentru
itiri în , apucam... Polițica nu avea timpul să se
scoale din rîndtirilc lui AJost cuviincioasa morala ,
P. M
I' i(1C°dc mine..- Ucigașii, dc la o Jaltă cu cazacii,
ocupc
10tu| absorbiți dc petrecerea lor destriibăIubite MiitfOju,
icraU C mărind în aer mișcările corpului nenorocitei
lini pare că Ic mal mult de cît un an dc cînd ți-am
sens cea din urmă scrisoare. Am fost foarte ocupat în
|J’8> UJ_ova care sc desfăcea... Ajuns acasă, m’am
tot
timpul acesta Și n’ain avut nici timp șt nici jăbP al pc pat, și-am plîns dc rușinea Rusiei... După
daro să scriu. Las că am avut chiar singur foarte multe
’rUnCfiu mal știu nimic... Doctorul, care a venit, a
do .făcut, a trebuit să veghez,încă la coea-ce trebuoau să
’5(ai
tccbuca să plec numai de cît, să părăsesc
facă și alții. Acum am prins si mal respir o Joacă, nu
din pricină că nu-i și acuma do lucru, dar m’am oprit
spus. să schimb priveliștea, sâ merg într’o țară
l?5ă’dc s°orc ?’ florî’ ca să uK cc văzusem. Alt- puțin înadins, ca să-ml fac și leu socotolele, să văd dacă
munca mi-a fost destul do răsplătită, dacă nu s'nr putoa
r” ți icra teamă dc echilibrul mieu mintal.
ca prin tot atita muncă să produc și inal mult. Rezul
Mă tăiam că adusesem pe studentul rus să-mi
tatul soootolelor molo, nu I tocmai satisfăcător. Iml pare
că toată munca ini-a fost In zadar: oamenii pentru care
■ povestirea aceasta. Cît îmi vorbi, trăsăturile
am lucrat nu sint nici mal buni, nici mal folositori de cit
f td i sc sCh'mljarii, o strălucire înfrigurată i se
au fost înainte. Singurul îmi pare caro a profitat intru citrinsc în ochi, o durere nespusă i se zugrăvi pe
va do pu urma inunccl melo, sînt însu-ml leu. Am învă
țat multe lucruri pe cari nu le știonm, am învățat cum
lra.i față. Dînsul urmă :
să-mi întrebuințez mal bine vremea, fă cunosc mal bine
__ Uite cinci-spre-zcce zile de cînd sînt în astă
oamenii, și altoie...
jncintătoarc țară, unde nimic nu-mi amintește dc
Acum sl-țl răspund la cele ce ml scrii. Ie vorba de
priveliștea cruntă carc-am văzut-o, dar somnul nu
abonațil din tinerica al „Revistei ldeelu. Nu știu cari
U mai prinde, nu pot să uit. Îndată cc închid
din lol an plutit, dar atita știu că revista nu are nici
un abonat in New-Yorlc. b'ie-care do’ar ce ți-am trimes
ochii, văd acea palidă fată, plină dc sînge, stind în
cind-va de pe urma unul abonament, a fost un dolar
genunchi, iremurînd, și rîdicînd cătră ceriu ochii ici
scos prin diferite mijloace do cătră mine. Făceam pe
cei albaștri, plini dc groază, și o aud rugîndu-se:
dracu in patru ca să-ți trimet co-va bani ieram in le
gătură cu toți pe cari îl aveai pe ii tă. Pentru fie care
Doamne, văd că trebuește să mor... Fă atunci ca
dolar alergam do 50 de ori, și clileltuenn clte o dată
; dogele mieu să slujască la mîntuirca patriei mclc“.
mal mult do cît încasam, pentru car sau tren.
Mă silii ca să mîngîi pe tînărul Rus, să-i îndrepDo aproape doi ani inse am început să lucrez pentru
cartierul romînesc din Novr-York. Și dar nu am mal avut
j tez atențica spre alte lucruri. Dar toate îl aducea
timp să lucrez și pentru revistă. Am pierdut po toți
din nou la amintirile cari-1 urmăreau. Avea ncvoe
din vedere și sigur că aproape toate adresele cari io al,
■ ca să-și reverse indignarea.
’ nu-s hune de nimic. Ani încercat să fac pe alții să lu
— N’am să pot să mă liniștesc, îmi zise îel, de
creze, Intre aceștia și po S... Inso n’au izbutit: S... Ie
un leneș mare. ’S’ar duce !a unii șl la alții dacă leu l’aș
! cit cînd voiu afla că Bralkov, hatmanul care a săUI V'i4U 1^/4 v*
w—
duce do mină, și încă dacă am ajunge Ia o adresă, s’ar
virsîr
această
mișelcască
fără-de-lege,
îșl
va
primi
virfit
opri să aștepte In stradă plină să ies leu afară. Alții au
răsplata pe care o merită.
alte defecte. Cel cari sînt capabili să facă co-ia sint
ocupați ocolea într’ușa chip in cit nu 1j Io cu putință
— Crezi că poate de asta scăpa ?
T.1"^ I?u!'> rasP«ns= înăbușit Nikolev. Tatal
să so mal ocupe și cu alte ceioa. Ar rămînea dar ca
tot ieu să lucrez, să caut lear po indivizii cel vechi sau
i micu Imî sene despre aceasta... Și sedase din buzunar
noi, să caut lear să scot co voift putoa de la dînșii.
< o scrisoare voluminoasă, din care îmi ceti rîndurile
Aceasta inso nu trobueșto s’o fac, din pricină ci nu l
următoare : „Ieri cetățenii din Stavropol au teledestul do producător. Dacă aș lucra tot anul numai și
numai pentru Ilovistă, aș putea să contrîbuesc poate
, grafiat contelui Witte, cerîndu-i să rcvoace pe hat
aruncă din nou pe fată la pămînt.
cu 60 ori 10J dolari, Suma aceasta ar prinde bine
Mulțimea îmbătată de sînge, se aruncă asupră-I,
manul Bratkov și să îce măsuri energice, ca să
Revistei, dar nu ar plăti un an al mieu de lucru, n’ar
. se aresteze pe ucigașii Prascovieî Dugentzova. Sara
și niște smintiți o omorîră cu niște lovituri dc mă
plăti nici o lună. Am ocaz ea să întrebuințez vremea inavu loc o adunare în care s’a luat hotărîrea dc a
ciuci. Turbarea acestora însc nu icra potolită numai cu
tr’Să
un lucrez,
mod mult
malceea
folositor.
pentru
co cred leu că-1 mal bine, și
‘ adresa o rugăminte cătră presa cinstită, casă silească
atita ; în zbierete și urlete cumplite, zbirii reacțiapentru Revistă în acelaș timp, le pentru mine ce-va cu
' guvernul a nu lăsa nepedepsită o crimă atît de
nei rusești puseră mina pe fragedul corp fără su
neputință Cînd mă apuc dc co-va, apoi mă dau cu totni,
1 ^onsjruoasă. La adunarea aceasta s’a mai votat altă
flare, pcntru-că moartea liberase pe jertfă, și-l arUIb
și ini-I cu neputință să fac alt folio, leu te slăluosc să
triiuoțl la toți pe cari ii al pe listă cile un număr, șî
sVa'10' $aU trc^u*c ca guvernul să sc declare
cară în sus, prinzîndu-1 după aceea pe brațe Ș'
să anunți pe lio-caro, că dacă pănă la aparițioa numărului
săltîndu-1 din cc în ce mal sus. Fâșiile haine or
solidar cu bandiții cari au asasinat pe Dugentzova,
|I suidar
următor nu vel li primit costul abonamentului, atunci
satisfacție
sentimentului
dc
dezgust
și
s»u SA dc latisfacțic sentimentului
nenorocitei’ martire se împrăștiată în toate
11 vel opri revista, .și chiar ușa să și faci- Acel cari vor cu toi
până nu mai rămase de cîl corpul, încă nț 10*j
I minic de care îe pătrunsă majoritatea cetățenilor,
dinadinsul să cetească Revista, acela vor trimete și bani,
leu sint do părere că nimeni nu trebulo să primească
moale, al cărui sînge, țîșnind din toate răni e ca^
I tocind să- se pedepsască, pe dată, cu toată asprimea,
măcar un singur număr al revistei fără să plătească,
ierau deschise, curgea peste capetele ucigaș
• CCI vinovați"
aceasta mal cu samă in
America, leu îți voii! triplete
in aiuui»v«. --- -1
.. ^ăzuî că Unărul mieu întrevorbitor avea foarte puAceștia se întărîtau tot mai mult, aruncin m
_
zilolo acestea pontru
abonamentul
.
—
........<■« uumuiuiicu luuuvvivnv <*'—yabonamentul
mieumieu,..
.. BroșuBroșura lui
'
I
'^credere
în
eficacitatea
întrunire!
din
StavroA.
Roilor
o
voiiî
căuta
in
din urmă cadavrul în vîrful cizmelor, strig
n
■"MV* t m Cliuutlluiua 11111
---- ----.... cursul1 săptămînel și
<1 țî-o
11. voiu
Virn
?*?
SUl
rămas
b
un
dc
minc
>
cu
P
r,
“
Ro
t
llor
n'L»rQ
U
biografii'*voiu
vremo ’țl
trimete
Despre
„biografii",
dacă
voiîi
avea vreme
ți
•
Dinsul
îsî
in-t
rîirnuc
hnn
de
la
mine,
pri„Moarte studenților. Moarte jidanilor11...
d£;Mbure și pierduta, îutorcindu se înapoi dintr
dinu-o
-„nT K^.rin. (Jrl-cum crod eă-1 nimerită acuma S
bto’o
— Dar, întîmpina-1 leu d-lui Nikolev, Dugent-
— Foarte bine, foarte bine,... exclamă
cu
rie popa,..
— Trăcască Hatmanul. Ici are ’oldcauna j
^îsa,
nătoasc,... strigară polițiștii.
Dînșii împinseră cu asprii
asprime pe fată in
cazacilor. Prascovia Dugentzova1 ise simțea r'ndurilc
aceste mal liniștită. Ica credea că pentru aCn ’°atc
dc prigonitorii Iei, hatmanul va face să ? SchP’
SJ fie dusă
sub pază pănă la închisoare și că ccl M lu
P5,n ’>avea
să scape cu vieață. Fu îriscfoaric degrabă dezarn
a'ea
Hatmanul o apucă cu brutalitate dc amîhdi^a ’
nclc și o sili să îngenunebe.
^1— Acum, zise acesta, ținînd-o în astă s
stare u.
milită, să-mi răspunzi la întrebările mele.,
• De cc
religie Iești ?
Și fiind-că institutoarca tăcea, hatmanul
11 trase
o cumplită lovitură de nagaîkă în cap.,.
— Lăsați-mă, lăsați*mă,.„ sstrigă
‘
nenorocita fată
Știți foarte bine că sînt dc rcligica ortodoxă ■*
: pop,
poate să spună...
— Ei, da, știm Că mergi la biserică... Dar Ieslî
în contra Țaiuluî, ca Jidanii.
— Nu-i adevărat, strigă Dugentzova, nu sînt în
contra țarului. Dar doresc pentru țara mea libertatea
— A, vrei libertatea... Nc inchipueam noi, strigi
hatmanul, ștergînd peste umerii institutoarei o nouj
lovitură dc nagaîcâ... De aceea le-ai bucurat cetind
acel falș manifest, pe care l'au scornit jidanii și pe
care lei îl atribuc țarului,
— Vă înșelați,... protestă Dugentzova. Pcntru-cj
însu-și țarul îc cel ce dă în sfîrșit libertate neno
rocitului său popor...
— A, vrei să faci propagandă revoluționară,.,,
zbieră hatmanul... Ia arătați-i voi, băețî.
Și atunci avu loc o scenă grozavă. Cazacii și
ațîțdtorii sc aruncară atunci asupra tinerel fele, o
culcară la pămînt, o călcară în picioare, care mal
dc care dorind să-i ardă cîte-un călcăiu... Măcelă
rilă, plină dc sînge, Ica izbuti totu-și să se ridice
în picioare,
________strigînd
?___ ___ c’un glas sfâșietor :
ca —
sîngelc
mieuvăd
să*h
mÎMui
’re.’ patriei
mele
Doamne,
că trebuește
să mor...
Fă atunci
..I..3T\ntriPi mAln
x„j___ ,s
„„„„„„
nu
Tcmîndu-sc fără îndoeală ca aceste cuvinte să nu
miște cum-va pe vrc-unul din călăii Iei, hatmanul
zova nu îera oare evreică ?
. jar
— Nu, negreșit că nu... lea Icra ortodox ,
tolstoeană, și de aceea o și desemnase p P
capul locului ca jertfă... Pentru-cfi, țineți
carea actuală nu ie antisemită de loc. lca
UltȚ apune-mi,
^Hc-mî, n
?... Nil aliz! glasul ici ?
n’’°
o vezi
vezi?...
IcDitnj'0’ *n genunchi, cu mînclc împreunate, aștc-°» în genunchi, cu mînclc împreunate, așICPUnd mnnrtA..
. Hnamnc. văd Că
!d moartea. Vocca-i răsună ; „Doamne, văd că
^ptluulnilo trecute...
Ncw-York.
28. April 901», st. n.M«
Salutări,
’
MOST.
i
�ii
REVISTA 1DEEI
REVISTA 1DEE1
milioanele săracilor
!
muna avea să-i ramburseze cînd
mai puțin săracă de cît săracii ° aVea ah
Nu numai asemenea propunere >
a r’e
s’a putut face, dar lea a și fOHt
®tpQvaen
îndoeală, mă veți întreba, pentru
publică, care posedă în valoare C«
un depozit de o sută două zeeî J4
de franci, nu întrebuințază aeesrti
folosul săracilor, pe cari lea are
^Dozit^
ușura. Asta ie din pricină că si alrea do
blică are patima de a stringe ’sA«l8t?nta h?
se în prada acestei nenorocite
fică bucuros mizeriile prezente n,, • «aer?
de-a ușura mizeriile viitoare. Ie\
cît o plasare avantagîoasă a canîtnlh.iV,,8Q*MÎ
1 se pare destul de mult, să-i distr Uî îeM
dobînda Ast-feliu, dintr’un milion * bue chin
abiea utilizază treizeci de i
dj ?reî 'i e
venitul iei anual.
Ue lr«nci £
"■ din
Săracii de a-zi pier de foame si boit de comorile grămădite. Săracii veac,
toare vor urma a se bucura inse <ln
lor din rentele perpetue pe cari le 1 Partea
înțelepciunea Administrației. Ieară contră
’°
rezervă
bihi, impovorați peste măsură de d’.J- bu;|- 1
despoae și mai mult, pentru ca AsiX»^ 80 '
blică sa-și implă lăzile și să-si în<rro-is(! U pu' '
vele pănă la isprăvitul lumeî.La vreme-?'
activul ya fi lichidat, dar numai lavrenS^’
ceasta, Fericiți cei ce vor asista la repartffc’' *
Icra o data o cerșetoare bfttrînă, pe. care o
dama foarte milostivă o umplea de bineface
rile îeL Intr’o dimineață, cerșetoarea se duse
la binefăcătoarea iei, ținîndu-1, nici mai mult,
nici mal puțin, de cit următorul cuvint:
— Prea iubita mea doamnă, iți sint foarte
recunoscătoare de binefacerile D-tale trecute.
Dar sint in greaua necesitate de a-țî mai cere
acuma o mal mare pomana. Sint, precum știi,
foarte rău instalată, intr’o casă veche, fără de
aer și fără de lumină. Doctorul mîeu, care-i
si-al D-tale, și care-mi face vizite pe cari le
trece în socoteala D-tale, îți va spune iei sin
gur cit de defectuoasă și cît de vătămătoare
sănătăței mele mi-i instalarea. Cu o mie cinci
sute pănă la două mii de franci, aș putea să
cumpăr la țară o mică căsuță, simplă dar să
nătoasă, în care să-mi petrec liniștit zilele ce
le mai am de trăit. îndeplinirea unui aseme
nea plan atîrnă de D-ta. N’aî să-mi refuzi ne
greșit banii trebuitori.
Dama prea milostivă, fu puțin cam uimită
de-asemenea discurs. Dînsa răspunse soli
citatoarei :
— Dragă femee, trebuie să recunoști cum-că
în totdeauna mani silit să-ți vin într’ajutor.
Dar o mie cinci sute de franci, i-o sumă bu
nicică, cam mare, și mi-I cu totul cu nepu
------- ------ L Beuraz,
tință ca să dispun de dînsa acum.
— Nu-i nimica,... răspunse cerșetoarea. Iți
voiu împrumuta îeu cele o mie cinci sute de
femeea
franci de cari am nevoe, și D-ta mi le vel da
înapoi. Mi le vei da înapoi cînd vei fi ce-va
Un oare-care călător spune: „Nu m’am adresat
mai înlesnită. Nu te voiu năcăji îeu pentru
atîta lucru, numai va trebui, bine înțeles, să-mi nici o dată cum se cuvine și prietenește unei fe
mei, în toate țările prin cari-am umblat, fără si
plătești o dobînda cam mare.
Ce credeți c’a făcut dama cea milostivă
fi primit un răspuus cum se cuvine și prietenesc.
Asta nu-i o enigmă, nu-i un subiect de con Nici o dată femeea nu stă la cumpene, ca bărbații,
curs propus cetitorilor noștri. Și, orl-cît de cînd ieste vorba de-a face o faptă generoasă’.
ridiculă, de necrezut s’ar părea istorica asta, Cu totul de părerea acestui călător, și-ncredințal
ie o istorie adevărată, o istorie care s’a întîmplat și al cărui deznodămînt Ic cunoscut de înălțimea de inimă și de înclinarea sț>re bint
de toată lumea. Scena s’a petrecut între Co a mare! majorități de femei, mă-ntreb de ce, h
muna de Paris, care a jucat rolul damei mi toate popoarele civilizate, sînt nouăsprezece lu
lostive, și Asistența publică, personificînd cruri din două-zeci, pe cari o femee, după obicerșetoarea.
ceiul locului, nu poate sau nu trebuie să le facă?
Noi nu exagerăm nimic. Asistența publică, Ori-care ar fi motivul acestei tiranii a obiceiului,
avea trebuință de vre-o patru zeci de milioane din iea urmează cum-că trei părți din femei »și
de franci, ca să reeonstruească spitalele din petrec toată vieața cu brațele încrucișate, nedeșParis. lea a cerut această nimica toată de la
Consiliul municipal. Budgetul Comunei fiind crucișîndu-Ie, cîte-o dată, de cît să facă niște ni
inse supraîncărcat cu plata diferitelor dato micuri sau ce-va și mai rău. Trîndăviea sau inU'
rii, și dificitul crescînd mereu, finanțiarit Co tilitatea sau nulitatea aceasta, să fie oare urmarea
munei căutau in zadar o combinație oare-care, natureî, sau urmarea prejudecăților noastre ?
Fiziologiștii și fizician'! ne vor spune, cuni-w
care să le ingădue de a răspunde cerinței să
racilor, fără ca să bage mina în pungă, cel femeile, cari cu toatele sînt de spirit, nau nas
puțin de-o cam dată.
cocit nicî o dată nimic. Se poate.
poate, Dar nu-i aC°^a
Problema părea fără dezlegare, cînd se făcu atîta vorba de-a născoci, cît aceea ^
i e'ajt^?î
propunerea următoare: Asistența publică po • ceea ce au putut și pot la popoarele
seda un capital de mai bine de o sută de mi cu minți de cît noi, cu toate că noi le numi®
lioane, în titluri de rentă. lea avea să avan
barbare. De ce-s la noi, femeile, moi.ralicește ?
seze patru zeci de milioane Comunei, care a- fizicește, mal pre jos de cît ar putea iele să ne'
vea să-i plătească o dobîndă de trei la sută,
inferiorități li se ha-pana cînd un împrumut comunal fiind cu pu Pentru-că ideea acestei lăsați-le
m voea ,!°U/
tință, Asistența publică avea să poată fi achi în cap din copilărie. Ia lăsați-le în
altele. Dovada t
t
tată deplin. In rezumat, săracii aveau să îm veți vedea că vor fi cu totul
■batit^ca
și —
prumute iei banii cari-i aveau, ieară Comuna, crescute la o laltă cu bărbații
care n’avea, avea să consacre pentru îmbună de obiceiu sînt superioare sexului lor.
BOUCHER DE PERTHfcS’
tățirea soartei săracilor, banii pe cari săracii aveau să i-î pue la îndămînă, și pe cari Co-
j
|
I
:
’
.
,
I
45
CONSUMAȚIEA ȘI PRODUCȚIEA
puțin îndămînos... Ie vorba să se știe dacă
dată rodniciea muncei omenești, va putea
să-și aibă fie-care o casă, și ce s’ar opune la
I
asta» ? Și pe dată vedem, cum că fie-care fa
ivind societatea și organizațiea Iei politică milie din Europa ar putea foarte bine să aibă
tul din alt punct de vedere de cit școalele o casă îndămînoasă, ca cele ce se zidesc în
ca 1 -Jare, fiind-că noi plecăm dela individul Englitera și-n Belgia, sau o clădire la feliu.
"ut°rl pentru a ajunge la o societate liberă, în Un număr oare-care de zile de lucru ar fi delibcri’.?a o porni de la Stat ca să ne coborîm ajuns, pentru a procura unei familii de șapteloC- divid, vom urma tot aceea-șl metodă cît opt persoane o frumoasă căsuță, bine aerisită,
la
de chestiile economice. Vom studiea bine-ntocmită și bine luminată cu gaz... Dar
- întăi trebuințele, nevoile individului, cum nouă zecimi din Europeni n'au posedat nici
’Vmiiloacele de cari iei s’a putut folosi ca cînd o casă sănătoasă, salubră, fiind-că, vecinie,
I îndestuleze aceste trcbuințl și nevoi, si omul din popor a trebuit să muncească tot
***\ VOIn discuta producțiea, schimbul, impo- timpul pentru îndestularea trebuințelor cîrguvernul, și celelalte.
muitorilor lui, și n’a putut avea nici o dată
1 î’cea dintâi vedere, deosebirea între aceste răgazul și mijloacele necesare, ca să-șî clă
itâ metode poate să pară neînsemnată. De dească sau să facă să i se clădească casa vi
d°u. însc dînsa răstoarnă toate noțiunile eco- sată.de iei. Și acesta nu va avea o casă, și va
fnniiei politice oficiale.
locui tot intr’o cocioabă, cită vreme nu se vor
” Dcschizînd opera orl-căruî economist, veți schimba condițiile actuale.
dea că începe mai întâi prin Producție, prin
Precum se vede, noi procedăm cu totul altvnnli*za mijloacelor întrebuințate pentru a creea feliu de cît economiștii, cari, eternizînd așa
hogățiea, prin diviziea muncei, manufactură, numitele legi ale producției, și tăcind soco •
nrm opera mașinismului, prin acumularea ca- teala caselor cari se zidesc anual, dovedesc
oitalului. De la Adam Smith, până la Marx, cu statistica cum-că casele zidite din nou ne atoți economiștii au procedat așa. Abiea îh ajungînd să satisfacă toate cererile, nouă zecimi
partea a doua sau a treea a operei lorîel vor din Europeni trebuie să locuească în cocioabe.
trata despre Consumație. Și acolea se vor mărSă trecem acuma la hrană. După ce înșiră
Keni doar a explica cum se repartizază sau se bunurile diviziei muncei, economiștii susțin
distribue, se împart bogățiile între cei ce-și cum-că această divizie cere ca unii să se adispută posesiunea
-« lor.
_
plice la'agricultură, iear alții la industriea maPoate că se va îspune că așa-i
,
logic,
„ . firesc, nufacturieră. Agricultorii producind atîta și
pentru-eă înainte de
’‘ a
~ satisface
“ x:~x ’ niște
’ ' ' trebuinți
’ ’
atîta, manufacturate atîta, schimbulfăcîndu-se
trebuie de creat ceea-ce poate să le satisfacă, în cutare mod, economiștii analizază vînzarea,
pentru-că trebuie mai întâi să produci, casa beneficiul, produsul net sau plus-valoarea, sapoți consuma. Dar înainte de a produce
,
ce-va. lariul, impozitul; banca, și așa mai departe,
nu trebuie oare să simți trebuința acestui
După ce am urmărit inse pe economiști pănă
ce-va ? Nu ieste oare
uutc necesitatea care a împins acolea, nu sîntem nici de cum mai înaintați,
să
mai întâi pe om i
" vîneze, să
“ crească vite,. să Și dacă-i întrebăm: «cum se tace câ atîtea mi«.r. făurească unelte, și, maiHoane de fîințl omenești sînt lipsite de pine,
eultiveze pămîntul, sâ
tirziu, să născocească și să făurească mașini ? cită vreme fie-care familie ar putea să pro
Și nu ie oare studiul trebuințelor carele trebuea ducă atîta cît să nutrească zece și două-zeci și
să dirigueascâ producerea ? Ar li fost dar, tot chiar o sută de inși pe an», iei ne răspund,
atita de logic, de nu mai logic, să se înceapă intonîndu-ne acelaș refren : diviziea muncei,
cu trebuințele, și apoi sâ se vadă ce ar fi fost salar, plus-valoare’ capital, și așa mai departe,
de tăcut pentru îndestularea acestor trebuinți pănă ajung la concluziea că producțiea ie ne
prin producere. Ceea-ce tocmai vom căuta noi îndestulătoare ca să poată mulțumi trebuin
țele tuturor, concluzie care, chiar dacă ar fi
să facem.
Dar, de îndată ce privim economica politică adevărată, nu răspunde nici cum la întreba
din acest punct de vedere, iea-și schimbă cu rea : «Poate îcl omul, ori nu, muncind, să
desăvîrșire aspectul. lea încetează de-a fi o producă pînea de care are nevoe ? Și, dacă nu,
simplă descripție de fapte, și se preface intr’o ce-1 împiedică de la asta» ?
leafă *350
fie
știință, tot cu âeeea-și îndreptățire ca și fizioIcată
350 de milioane de Europeni. Pe lieatîta
logiea, pe care o putem defini: studiul tre- care an acestora le trebuie atita pine, ațița
atita lapte, atîtea ouă, atita
buințelor omenirel și a mijloacelor de a le carne, atîta vin, atîta
satisface cu cea mal mică pierdere de pu- unt. Le trebuește atîtea case, iatîtea perechi
teri omenești cu putință. Numele iei adevărat de haine. Aeesta-I minimul trebuințelor lor.
at* ti: fiziologica societățel. Economica poli Pot iei să producă minimul acesta sau nu ?
tică constitue o știință paralelă eu fiziologica Dacă pot, le va rămînea oare vremea să-șî
plantelor sau cea a animalelor, care, de ase- mai procure ce-va de lux, niște obiecte de
nienea, ie studiul trebuințelor plantei sau tre artă, o știință și niște lucruri de desfătare,
buințelor animalului, precum și a mijloacelor într’un cuvint, toate acele lucruri cari nu întră
celor mai prielnice de a satisface aceste tre în categorica strictului necesar ? Dacă se răs
buinți. In seriea științelor sociologice, econo punde afirmativ, ce poate să-i împiedice oare
mica societăților omenești iea locul ocupat în ca să ajungă aici ? Ce să fie de făcut oare ca
serica științelor biologice de cătră fiziologica să înlăture .stavilele ? Să fie nevoe de timp ?
Foarte bine. Dar să nu prăpădim din vedere
yeler organizate.
tri °3 ziceni: «Icată niște ființi omenești în- obiectivul, ținta ori-vărcl producții: satisfa
.^uițe în societate. Cu toatele simt trebuința cerea trebuințelor individuale.
Dacă trebuințele cele mai neapărate ale o°-ui î*1 ease sănătoase. Coliba sau borcet>U 8albatecului nu le mai satisface. Astea mulul rămîn nesatisfăcute, ce ar li de făcut
oare
ca rodniciea muncei să sporească, să
adăpost temeinic, mai mult sau mai
i
�r
f
u
I
I
îj
i
REVISTA 1DEE1
46
crească ? Dar să nu fie oare la mijloc de cit
nerodniciea? Pricina nasatisfncerel trebuin
țelor omenești să nu fie oare, pe lingă altele,
aceea că producțiea, plerzînd din vedere acestc trebuinți, a luat o direcție cu totul gre
șită si că organizațiea acestei producții ie vițioasă ? Dacă constatăm intr’adevăr asemenea
lucru să vedem în ce chip am putea să reor
ganizăm producțiea, așa că Tea să răspundă
intr'adevăr tuturor trebuințelor.
lu-.
leatu, după noi, singurul mod de; a privi
,
irtil care va
evurile cum se cade ; singurul
vă frigări
îngădui
- itiiiștiința
economiei politice de a deveni..........
o știință:
fiziologici sociale.
Ic vădit că atunci cînd această știință va
trata despre producție, cum Ie acum ia națiile
civilizate, sau cum a fost in comuna indiană,
sau la sălbateci, îea va expune faptele ca și
economiștii de a-zi, ca un simplu capitol des
criptiv, analog cu capitolele descriptive din
zoologie sau din botanică. Dar să luăm aminte
că dacă acest captiol va fi făcut din punctul
dc vedere al economiei puterilor, in vederea
satisfacere! trebuințelor omenești, va ciștiga
enorm atit ca limpezime, cît și ca valoare
știnlifică. Dînsul, va dovedi, mai presus de
ori-ce îndoeală. îngrozitoarea risipă do puteri
omenești, care are loc prin sistemul de a-zî,
rămînînd hotărit, că atît cît acest sistem va
dura, trebuințele omenire! nu vor putea fi nici
o dată satisfăcute.
Precum vedem, în asemenea caz, punctul
de vedere va fi cu totul schimbat. îndărătul
războiului care țese atîția metri de pinză, în
dărătul mașinei care găurește atîtea plăci de
oțel, și îndărătul casei de fier, care înghite
atîtea dividente, se va areta omul, autorul
producției, exclus cele mai dese ori de la ban
chetul. pe care la pregătit pentru alții. Se va
pricepe, de asemenea, cum-că așa numitele
legi ale valorei, ale schimbului, și ale celor
lalte, nu sînt dc cit expresiea, adesea falșă,
însu-și punctul de vedere fiind falș, expresiea
unor fapte, cum se petrec într’un timp dat,
cari inse s’ar putea petrece, și chiar se vor
petrece, cu totul altmintrelea, cînd producțiea
se va organiza așa felin ca să satisfacă toate
trebuințele societâței.
II
Nici un principiu dc economic politica nu
ic să nu-și schimbe cu desăvîrșirc aspectul,
eind ne punem din punctul nostru de vedere.
Să cercetăm, bună oară, supra-producțiea.
leafă un cuvînt care răsună zilnic la urechcle
noastre. Și ieste oare măcar un singur eco
nomist. academician sau candidat, care să nu
H susținut teza cum-că crizele economice purced
din supra-producție. cum-că la un moment dat
se produce mult mai mult bumbac, mult mai
mult postav, mult mai multe ceasoarnice dc
cit trebuie ? Nu s’au învinuit oare de lăcomie
capitaliștii cari s'au încăpățînat să producă
peste marginile consumare! posibile?
Cercetind inse chestica mai de-aproape,
vedem că raționamentul acesta Te falș. Intradevăr, aratați-ne măcar un felin dc marfă, din
cele de întrebuințare obștească, care să SC
producă mai mult de cit ar fi trebuință de
Tea. Cercetați rînd pe rind toată articolele
le expediate de țările cari expoartă mult și veți
vedea cum-că aproape toate sînt produse în
eîtimc neîndestulătoare chiar pentru
.
țarc! ce le exportă.
Oei,itoril
Griul pe care îl exportează în Europa f
rus, nu Teste un excedent sau un pHl.,,’UnU|
grîu. Cele mai îmbielșugate recolte Jc «R
secară din Rusia Europeană, dau
cît*trebuie pentru populație Și, în
țaranul se lipsește chiar ici de necesar
îșî vinde griul, săeara luî, ca să ni.-.’i c*llll
dările și renta, arenda
1 ‘ tCa«câ
Englitera nu trimete în cele patru
din lume un excedent de cărbuni', pent
nu-T rămînc pentru eonsumațica domr-ui
terioară de cit cîte 750 kilo pe an de la ,Ci-' ”1’
și milioane dc englejî se lipsesc îearna dnl?r'
sau nu-1 ațîță de cît doar atîta cit trcbuîn Oc
să poată fierbe niște legume. De fapt, seîntol?'1
cum-că lăsăm la o parte jucăriile de lui 7°
fapt, în țara celei mai mari exportări, Engifto
nu se află de cit o singură marfă de înt?'
buințareobștească, bumbacul, a cărui produci?*
să fie atît de considerabilă ca să întreacă non/>
trebuințele. Dar eind te gindești la trentele
cari înlocuesc albiturile și hainele unei treinr
din locuitorii Regatelor Unite, te întrebi dacă
bumbăcărica exportată n'ar satisface tocmai
trebuințele reale ale populației.
In de obște nu se exportă dc loc un supraplus, chiar dacă cele dintâi exportări ar fi avat
origina aceasta. Povestea cizmaruluicare umblă
desculț ieste toarte adevărată pentru nații
precum iera adevărată odinioară pentru meș
teșugar. Ceea-ce se exportă ic curat necesarul,
și asta din pricină că numai cu salarul lor
ipuncitorii nu pot ca să-și procure ceea-ce au
produs, plătind arendcle’sau rentele, plătind
beneficiile, dobînda capitaliștilor și banche
rului. Și nu numai trebuința pentru bunul
traiu.care crește mereu, rămînc nesatisfâcută,
lipsește chiar strictul necesar, foarte des.
Așa-că supra-producțiea nu există, cel puțin
în înțelesul ce i se dă. Această supra-producție
nu ie de cît un cuvînt inventat de teoreticii
economiei politice.
Toți economiștii ne spun, cum-că dacă există
o «lege» economică cu totul bine stabilită, Te
aceasta: «Omul produce mai mult de cit con
sumă». După ce trăește din produsele niuncci
sale, îl mai rămîne totdeauna un rest. O familie
de cultivatori produce atit cît să poată hrăni
mai multe familii, și așa mai departe. Pentru
noi, fraza asta, atit de des repetată, nu are
nici un înțeles. Dacă dînsa ar însemna cum-că
fîe-eare generație Iasă ce-va generațiilor vii
toare, ar fi adevarat. Intr'adevăr, un cultivator
plantează un copac care va trăi treizeci sau
patru-zeci, o sută dc ani, ale cărui roade le
vor culege și nepoții și strănepoții săi. Duc;<
'desțelenește un hectar dc puniînt nelucrnt.
moștenirea generațiilor viitoare va fi cu etu*1
mai marc. O șosea, un pod, un canal, casa eu
mobilele Tei, sînt tot atîtea bogății lăsate moș
tenire generațiilor viitoare.
_ ,
Dar nu ie vorba de asta. Ni se spune ca c
tivatorul produce mai mult grîu de cit-L’
“ S’ar putea
'
.
mai drept cum-ea ^w
sumăspune
-------r
tul răpindu-î- ---------pururea
o parte
din roade
sub forma de impozit, popa sub forma deaij
icar proprietarul sub forma dc arena*1 *
rentă, s’a creat o întreagă clasă de oameni •
odinioară, consuma totul cît producea, aia
partea lăsată pentru cazuri neprăvazu c *
cheltuirile făcute sub forma de planta
REVISTA JDEEI
47
osele o întreagă clasă de oameni
:astă clădire putredă care se chicamă societate
omenească.
Puțină poezie, Doamne, tu care numai prin Tea
t>iu c? P.xlrfi stat, proprietar, popă și cămătar.
c ilc ca
(>. cultivatorul consumă mal ‘ființezi. leu, un vierme, un nimic, muncesc, pe
\Toî v°iU ^rit produce, fiind-că ieste adus să eind în trîndăviea ta se pierde o atotputernicie.
<iC «p nac si să vîndă penele sau puful, Deșteaptă-te, scoală, tu Dumnezeule, care nu iești.
Ajută- Intinde-țl brațele, lovește în stînga, JocU-1Lhice -secară și să vi udă griul.
*4Îi in,nH noteze de-asemenî, cum-că luînd ca vește-n dreapta, înainte și înapoi și pretutindeni,
Să se 1 jecttrc trebuințele individului, ajun- și nu te arăta în fapte mal prejos de cît rni-ai fost
niHiet derivat la comunism, ca o organizație descris în Biblia tinerețelor mele. Acolo, ședeai
.ren1 !’e nduc să sc satisfacă toate aceste tre- pe-un tron de nouri, înalt, și fața-țl iera supărată
ciii'L’
chipul cel mai deplin și tot o dată
ht’in’,,lnomic. Eu cînd, plecindu-se de la pro- și cruntă. OrI-cum, iot Iera acțiune, leral furios,
iiinî .c,eOnCtuală și avîndu-se în vedere numai înciudat, din cînd în cînd chiar înverșunat și
‘ll|Cpr 4ul sau pîus-valoarea, fără să se întrebe aplecat spre toane, cum nici nu se putea alt-feliu
)tjncțica răspunde la satisfacerea tre- aștepta din partea unor zei bătrînî, cari stăteau
^’^'Ținr s’ajunge neapărat la capitalism, -sau, de-atîta vreme singuri și se plictiseau prin urmare.
|ni>n'C 'A colectivism, și unul și altul fiind
Dar deși nu aveai o față prietenoasă, simțeam
cC! «iste forme ale salariatului.
totu-și o venerație și o sfială față de tine. Și dacă
10 ??'adevăr, cînd privim trebuințele indivi- nu tocmai asta, ce-va simțeam, eind mă dojenea
17si cele ale societățci, cum și mijloacele
dulu> și s’a slujit omul pentru a satisface a- servitoarea, cînd o întrebam dacă te-a cunoscut
pe cînd încă nu aveai barbă, și dacă ai fost și tu
țqte trebuinți, in timpul diferitelor sale faze tînăr ca fie-care... Astea-s întrebări oprite, spunea
dezvoltare, ne dăm samă de nevoea de a
. lUitrîza toate silințele in loc de a le părăsi sărmana. Și dacă aș mal fi pus vre-o dată ase
1 eaprițiul sau la hazardul producției actuale. menea întrebări, aș fi fost pierdut, credea dînsa.
< înțelege că aproprierea sau acapararea nu- Păstraiu de atunci asemenea întrebări pentru mine
I de căirâ unii a tuturor bogățiilor necon- și-mi năbușii dorul de-a ști, de teamă să nu se
°'iniate, cari să se transmită din generație în desfacă pămîntul dinaintea picioarelor mele, pre
enerație, nu-1 nici de cum în interesul ob cum sta scris în nu știu care cărțulie. Mă mai
ștesc.* Se constată că eu chipul acesta trebuin nutrii cu nădejdea, că întrebarea dacă barba ți-a
țele a trei sferturi din societate riscă să ră- fost din totdeauna tot așa de lungă și albă, se
inic nesatisfăcute, și că cheltuirea peste mă va lămuri de la sine, mai tîrziu, cînd voi fi mare.
sura de puteri omenești ie cu atîta mai nefo Dar, vai, de mult sînt mare, chiar mai mare de
lositoare, mai criminală... Se înțelege, la urina
cît iera pe acea vreme servitoarea, și încă-mi
urmei, cum-că întrebuințarea cea mai folosi
toare a tuturor produselor ieste aceea care Teste această barbă o ghicitoare, cum îmi iești
satisface trebuințele cele mai neaparate, și că chiar tu însu-țî.
Pe-atuncI te pricepeam. Trăeam cu tine, în tine,
valoarea de folosință nu atîrnă de un simplu
caprițiu, precum s’a susținut adesea, ci de sa și credeam că și tu trăiești în mine. Și dacă am
tisfacerea ce aduce unor nevoi reale.
greșit cite-o dată, vai, îți mai aduci aminte cum
Cu chipul acesta comunismul, adică o ve ți-am făcut o dată, ce grozăvie, cu cărbunele niște
dere sintetică a consumației, producției si ochelari pe nas,... asta a fost, crede-mă, numai
schimbului, cum și o organizare care să co ca să-mi omor vremea, și nu cu rea voință- Un
respundă acestei vederi sintetice, coțnunisj copil, une-orî, ba chiar adese-ori, se plictisește,
mul devine consecința sau încheerea firească
a acestui feliii dc a înțelege lucrurile, singu fiind-că părinții îșî trec de cele mal multe ori,
rul, după noi, intr’adevăr științific. Neaparat vremea, cu altele de cît cu copiii lor.
Vai, cîtă frică-mi iera. Cum îmi bătea inima,
că o societate care va satisface trebuințele tu
_ „ că
„i se vor găsi o dată acești ochelari,
turor, și care va ști să organizeze producțiea, gîndindu-mă
va trebui să facă tabula rasa de toate preju si se va cercetacine a pus acești ochelari pe
decățile economice referitoare la industrie, nas ? Și chiar dacă nu i-ar fi găsit servitoarea,
ori-eit ar fi de trîmbițatc de catră economiș tu, carele știi toate, știeaî și de asta, tu trebueaî
p. Kropotkine.
tii oficiali.
să iîî mînios, să arunci foc, să lovești cu vre-o
Traducere dc N. Scuaciiter. molimă sau cu ce-va asemănător. Și auzeam în
Nciv-yrork.
trebarea : dacă voesc să jertfesc setei tale de
răzbunare pe întâiul mleu născut, ori daca voesc
mal bine vărsat sau ciumă peste întreaga tara
PUȚINA poezie...
Vărsat avusesem o dată, un intăî născut inse nu.
Puțină poezie, Doamne, ca să nu piei de silă, Alegerea Iera dar ușoară. Dar ciumăZ Asta îmi
părea aspru pentru bietul popor, care nu ți-a tăcut
urîtul din jurul mleu.
nici o dată vre-un rău, nimic cel puțin atit de
ațină poezie, Doamne, măcar de recunoștința,
w
2 de dînsa ai fost creat. Nu-T așa că nu exiști? cumplit ca acești ochelari.
Cum mă îngrozeam la auzul cornului, care
A ai sta altminteri atît de trîndav, cu toată atotP’Herniciea ta. N’aî privi cu atîta liniște cum dorn vestea numai că a sosit poșta, care inse mie uni
ic?' e
răutatea, cum stă sus josniciea și răsuna în urechi ca trîmbița Asînemlor, pe cari
jos ce-t nalt, N’ai sta cu brațele încrucișate, ca tu îî chîemaî în ajutor, spre a mă pedepsi pentru
cum. inu țî-ar păsa de loc de lume, creațiunea ochelari. Orașul Iera străbătut de trăsuri, trasuri
încărcate cu’ bărbați zdraveni, cari aveau niște
exlștT, nu-T așa? Dacă ai ii, ai ridica din
lltnP în1 timp pumnul și ai lovi cu trăsnetul în nume foarte greu de rostit. Și cînd întrebai pe
1 !rNut
ii
�I
48
servitoare dacă ar avea curagiul să doarmă la un
general dușman și să-mi aducă capiii lut într’un
sac, ca răposata Judith, îmi răspunse : nici de cum.
Nu știam ce să fac, Doamne, mă prăpădeam, nu
mai puteam de groază. Atunci, tu trăeai, simțeam
ființa ta. Dar acum ?
Puțină poezie, dă-mi, Doamne, tu care numai
în poezie trăești. Puțină poezie, ca să nu pier de
silă, de tot urîtul din jurul mleu...
Din Multatuli, de A. Schapira.
IUBIRE, IUBIRE
I
I
l
I
REVISTA JDERI
REVISTA IDEE!
Pe tine te predic iubire. Tu să formezi prieteniea, familiea națiunea, omenirea, liniștea, pro
gresul șimulțămirea. Cerca cu toții să se iubească.
In numele tău pretind ca cu toții să albă partea bună
pe lume. Nimenea să nu sufere, să nu fie rob la
cei ce nu sint cu iubire, și nici să nu mal fie ex
clus și străin din cauza lor. Tu, iubire arzătoare,
curată și vecînică, fă să nu mai
mai fie rezbele, lip
lip-
suri, neînțelegeri, prefăcătorii, minciuni, șarlatan I,
nedreptăți, silnicii, jafuri, urî, invidie, deosebiri
de nații, libertate încătușată, stări neegale de
muncă și de folos și de îndestulare de trebuinți.
Tu pune în toți blîndeță și toleranță, fire care se
află la cel înțelepți.
Acolo unde nu Ie iubire, acolo nu ie de cît
durere, pagubă, nimicire. Căci în aceasta constă
iubirea, că iea voește binele tutulora. Nimenea
nu te blestemă, cel ce-i om drept, și numai je
fuitorii și asasinii semenilor nu te pot șuieri.
Numai aceia te înegresc și sînt în contra ta. Tu
Iești, ceea ce ie mai sincer, curat și scump. Tu
rezumezi în tine toată învățătura, ce se rapoartă
la fericirea omului. Tu Iești, care stingi ura și
nedreptatea. Poți să-ți iei titlul de știință și de
bine făcătoare a omenirei întregi. Tu exiști de
la sex la sex, de la ins la ins, și să fii și în mul
țime nedespărțită. Tu nu L
T_'_ urâciune.
___ Tu iești
iești
progres, fericire și stare firească între
*
oameni.
Tu conduci oamenii pe calea adevărată, îl mînî
la muncă și la traiu în comun. Tu iești armonie,
liniște, pace, îndestulare. Tu Iești steag, ideal,
credință și armă la trebuință. Tu iești pedepsi
torul urel și lăcomiei. Tu iești devotamentul ideal.
Cine nu te vrea, cînd aî atîtea calități mari ? Cine
n’ar vrea să se bucure de ocrotirea și de favoarea ta? Tu iești înobilătorul, luminătorul și
îmbărbătătorul robului. Tu iești sprijinul, speranța,
ca și scăparea acestuea. Căci tu iubești Adevărul,
Dreptatea, căci însu-țî tu Iești Adevăr și Drep
tate. Tulești cel drept. Tu îl faci renum't pe cel
ce se închină ție.
Tu, dreapta și curata Iubire, iești Răzvrătire,
cît timp mal există nedreptate și jale, căci tu
Iești o oglindă a ceea ce iești. Tu faci rai vieața
oamenilor pe pămînt. De tine au fost înamorați
Lucifer, Isus, Buda, și mulți alții. Pe tine te chieamă
toți cei tratați cu neiubire. In numele tău au fost,
sînt și vor fi mulți Apostoli, Luminători, Luptă
tori. Pănă și marii cugetători cu drag privesc la
tine, la tine carele iești, în domeniul cugetăreî,
ca un Pom al Vieței pentru neamul cel omenesc.
Sublimă întrupare, de ai fi lipsit cu totul de
pe pămînt, de mult ar fi pierit oamenii, U.
bire sfîntă, fii între noi, ca mult dorita vieat!- • ’Ubună, să fie patriea și partea fie-carut.
pretutindeni, spre a înăbuși neegalitatea ce,ft
______________________________ Al’
M EDITARE
Puteți să vă îndoiți de ori-ce, după etm,
Ofcliei, Hamlet, înse nu trebucște <J?lRl>u’ie
doiți de loc, cum-că de la promtilgarea ?’*} Ulor noastre, ar fi măcar un om eare 8kC°aud
groază, teroare de justițiea omenea8cfiU
cina acestei înfiorări obștești, vine din ri*
tica jurisprudenței acestor coduri, cari f rnc*
amar de ani, cu tragi-comica punere în
a jandarmeriei iei populare, cu eomedi8^
raților Ici trași la sorți, eu advocații ie??U'
brăcațî ca niște paiațe, cu dărilc-I de sanir i
prin jurnale, cu publicu-i setos de osîndă c
titue pentru prevenit o mucenicie care se nn*?’
defini prin aceste cuvinte : Imposibilitatea î'
dărniciea, lipsa orl-cărul drept, orî-eărul dr *
de a fi nevinovat
rcPl
Chiar dacă am lua pe Hercule. Pe lingă cel
două-sprc-zece fabuloase opere ale lui, nici
dată acest semi-zeu, chiar dacă ar fi zeu în°
treg, chiar dublu-zeu, nu va adăoga a treisnre
zecea ispravă, de a fi inocent, nevinovat in
justiție. Nevinovat, față de-atâtea coduri ce
vorbă. Nevinovat față de-atîtea mii și’m[j
de capete de acuzație, cari purced din miile
și miile de articole cu atîtea săgeți, multiplicate prin jurisprudența, prin cazuistica, prin
corolarele lor, mai numeroase de cît cazurile
de conștiință puse înainte de-un Eseobar, de-un
chițibușar, nevinovat, oare-care? Nimeni nu Ic
nevinovat, în anul acesta de grație. Hercule
și-ar fărîma măciuca.
De alt-feliu chiar dacă cinc-va ar li nevinovat, la cc-ar putea să-î slujască oare aseme
nea lucru? Absolut la nimic. De aceea Ie adus
cine-va în fața tribunalului? Ce are a face ncvinovățiea, cînd toată lumea ți-o tăgăduește.
Setoșii de osîndă, paiațele învestmintate-n ne
gru, burghejiî cu degetul îmbăiat, nu se în
trunesc doară ca să constate o înșelare. AH
nevinovat nu însemnează nimic, rămînc doar
a se dovedi că aî putea să fii. Aeesta-i jocul,
eare cintărește, pre cît se pare, cît capul.
Dar dacă-i întăl și-n tăi imposibil, cu nepu
....... să poți să ai dreptate, și apoi Ie zădartință
nie,,
"îr*. ar fi și mai nelegiuit lucru să al dreptate
într’adevăr. Ingăduirea asta ar jigni
jandarmăreascii, ce zic, ar jigni egalitatea de
mocratică poate. Cînd un măcelar oarc-ca
strigă: «Bine, Domnule Prezident, ani și *u
dreptul de-a fi nevinovat», spunea o colo. •
prostie. Nu, dînsul n’avea asemenea ar P'
pentru că îera inculpat, icra in ghiarefc j •
tiției omenești. Glasul care s’ar fi
r Ja8j
din mijlocul’ auditorului, spunîndu-i :
•
vorba, măi prevenit», ar fi fixat sttua,
< a
-- ’o
- singură
—
tr
trăsătură, pentru-că, Pfn.tr? Lpbu^
de
d
c miile și.
și miile de sa-eți
săgeți ale codului tre
să fii un curat D-zeu. Alta nu ai ce zkx. nC
A fi mereu în stare de prevenițl, pre
.uS.
ține societatea, spre siguranța iei, j* l
ncSjj.
titie, ieată ce ne-amintește de vecnn
gUlj
țioși de jertfe. Cînd treceți, diminuat ' P trClc
ferestrele madamei Thcmisa, pc
odih*
zeiței
zeiței Dreptăței,
Dreptățci, cînd
cînd respîi
respiră, stă
j
I
|
'
!
'
|
'
<
'
j
49
știți că iea vă numără, vă numero- pas,
i
clipă cu clipă, și cuvint cu cuvînt, de cit
ncștc, Mricițf copertași al prea scumpului pact .să tremure pururea sub vulturul de sus. Pu
ten/i'1; viile de inculpați cari se părîndează teți să vă îndoiți de orî-ce, după cum zice
^"irorUPt P.c
PrivLrll.e M scrutătoare, Hamlet, dar nu vă îndoiți de loc cum-că ReflL’ifl ,
sint atîtea ,nui de pungași iscusiți voluțiea cea mare n’a creat teroarea justiției
in 0 ci îl va prinde într’o zi sau în alta în preste tot.
pe ca; delict de-a nu putea dovedi cum-că
Chiar moravurile noastre s’au înjosit în
aici un delict. Părîndați-vă, pă- spaima noastră națională. Cînd ziceam mal
n’tai •’ fl ‘ contemporanii miei, vînat de trî- sus că aș putea să împiedic canonizarea unul
ri,U 1 si grăbiți-vă dc-a trăi, pentru-că sîntctî sfint, numai chiemîndu-1 în fața unul judecător
llUnr.iatI musai să apăreți în fața acestui tri- oare-care, am zis încă prea mult. Compară
dc.Htia* i
vrcme sau maî tîrzîu. Cînd veți chipul cum se uită la tine zarzavagiul care-ți
vinde legume, chiar după achitare, cu chipul
bU?reii
sîntețl plerduțl.
“P* anărea în fața Tribunalului, vai nouă. Cel cum se uita la tine înainte de a fi apărut în
ciiragios om pălește: leată de unde ne fața vre unui tribunal. Iei știe foarte bine
croa/a. teroarea de justiție. A apărea în cum că iești achitat, că deci aî fost calomniat
rin Themisel, din capul locului însamnă a
p pe nedrept. Aî tost văzut înse între cel doi
e. jandarmi, adică încadrat de cel doî slujitori aî
’nLdtfl asprele iei încruntări din sprincene.
iL>wUu«-> dreptului, și păstrezi ca o duhoare dela ciznfti să Ies! tară nici o pată din fața tribuna»
mele lor, o vagă urină de infamie, precum arzice
fîm nu ieși înse nici o dată cu (desăvirșire
’ “ ' %'
' ‘ de
*
Zola. Te simți tu singur cum că Iești dezarmat
irat. Moravurile justiției creștinești, sint
cU ‘natură, în cît mă prind să împiedic chiar in fața greutăților și măsurilor falșe, și nu cu
fli ne-*un sfînt de-a fi canonizat sau rînduit tezi să te plîngî atunci cînd ești furat, de
îrintre sfinți. îmi va ajunge să-l chiein în fața teamă să nu fii înșfăcat. Credeți oare că exa
ținui judecător oare-care pentru-ca, vreme de gerez? Negreșit, aș vrea să fie așa. Trebuie
trel-sute de ani, să nu cuteze a-i consacra înse să merg și mal departe.
Ie oare ce-va mai neplăcut de cît de a fi
sfințeniea toți papii. A apărut în fața judecăței.
' O turn al sfintei catedrale, pe care toți te-ani citat ca martor într’un proces? Zic numai
martor.
De ce? Spuneți. Așa ar fi oare dacă
furat, care cu toate astea iești tot la locul tău,
invălue-ne, ascundc-ne alergătura, goana noas a ți respecta justițiea? Și cum vă mal explicați
rolul de martor al acuzărei ieste mal rău
tră nebună. Falșii nevinovați nu pot s’audă că
văzut de cît acela al apărărei. S’ar părea că-i
răsunînd clopotele tale, fără să tremure și tot aceea-și cinste de a îndeplini un rol sau
să-șî scuture buzunarele. Dacă, din întîmplare, altul în fața conștiinței tale. A, nenorociți legi
cuprinsul lor ar cădea în buzunarele noastre, ferați, cît viî de frică de legile voastre ome
cum să ne lămurim în fața celor căror trebuie nești, de tristele voastre legi, lipsite de bună
să le dăm lămuriri despre tot? Și chiar dacă tate, de milă, lipsite de solidaritatea mizeriei.
n’ar cădea într’însele nimic, în ce chip, cum Cit de mult le simțiți plina de fiori dosul sau
să ne îndreptățim de groaza ca nu cum-va să fața. Totu-și, nici o crimă poate că nu-i care
fi căzut în Iele ce-va. O turn al sfintei cate să nu fie inîcșurată, aș zice chiar desvinovădrale, nimenea nu-i nevinovat de nimic, nici țită, prin această circumstanță ușurătoare,
de ceea-ce ar fi bănuit, nici de ceea-ce nu s’ar vieața, care să n’aîbă drept complice omenirea
li-ntîmplat. Nu există pe suprafața pămîntu- întreagă.
E. Bergerat.
luî, de cît două clase de pămîntenî, jandarmii
și hoții. Și încă a trebuit să se recurgă la co
RELIGIEA LOR
loarea unei uniforme, ca să se poată recunoaște,
să se poată deosebi într’un chip. Singura do
Un burtă verde dedat plăcerilor și foloaselor
vadă limpede, cum-că nu Iești un asasin, ieste lui, găsește că religiea ie o daraverii, atît de în
că Iești un asasinat. Numai cu condițiea asta, curcată și plină de atîtea compturi obscure,
expresă, legea te lasă să te miști cum îți place, în cît nu știe cum să-l deschidă un credit in
și crede în nevinovațiea ta preventivă.
condicele lui. Ce poate face, ast-feliu, un atare,
Ne întrebăm une-ori, cari să fi fost pricina de cît să lee hotărîrea de-a se scuti de toată
unor sinucideri nelămurite, cari rătăcesc cu beleaua, bătaea asta de cap, și dea descoperi
getarea și birue ori-ce logică, pricina unor un oare-care agent, în sama, în grija cărui sa
sinucideri de oameni
de lese toaie
toate oaravcruv
daraverile lui religioase? Agentul
1,1 fericiți? Nu-Î~ greu
\ „„oleac
constituit, pricina asta
a..ta misterioasa. Aceștia acesta va fi un oare-care ecleziastic,
eclesiastic, cu renume,
ierau obosiți, sătui de vieața de inculpat, pe stimat. Se va alipi dar de iei, abandonîndu-f
care justițiea o crează pentru omul modern. lui, întreaga-! prăvălie cu provizii religioase,
Pentru unele suflete, mîndre și delicate, du cu chei și cu lăcățî cu tot. Și, drept vorbind,
rerea de-a fi înlănțuit de această mașină cu iei îșî și face religiea din omul acesta. Așa-că
• funiile sîngerate, cari pufnește pe malul gîr- putem zice cum-că religiea lui nu mal Ie acum
fci, în monumentul acela groaznic și blăș- Iei, ci o ființă deosebită, mobilă, care vine și
fîmiat, Ie o durere pe care nici un bun al ci pleacă de la dînsul, după cum acest cinstit
vilizației nu o poate precumpăni. Și sint mul- doctor îî frecventează casa. Pe acesta îl tra
pme de biete asemenea suflete, in rasa noas- tează,
“’'***• ii
ît" uu pivivuiuo, îl dodolește, îl culcă.
in toate clasele, chiar in cele mai umilite. Religiea lui vine la dînsul sara, se-nchină, ci
n„ri‘cît de neprihănite s’ar simți astea, ideea nează gospodărește, ie condusă la un crivat
*
necurmate asedieri a conștiinței lor, somptuos, se scoală, Ie salutată. După un gît
și’ de tamîloasă sau de altă băutură gustoasă,
Par*ea prin cari se simt aservite, zi
zi ș
’ ’ :a
n°!\pte.’
ca afiliate cu sila la Inchiziție:
religiea lui prînzește cum se cuvine, Iese la opt
țnutuală a justiției, la violările-i brutale și pu- ceasuri, și lasă pe escelenta-I gazdă In prăvă
tn!»e atind*vidului, le otrăvește pană și liber- lie, să traficheze toată ziua, fără religiea lui....
ci
Asemenea suflete preferă mai bine să-șî
Milion»
nrie zilele, de cît să-șî apere vieața, pas cu
î
�50
I
I
!
!
REVISTA 1DEEI
REVISTA IDEEI
numai Tea și nu întreaga masă nu
MALATESTA
Ceea ce însemnează că de îndată
mdiită .
lup
Malatesta ieste celebrul anarhist italian care, va avea și mijloacele, și libertatea t|*e
o dată, în capul a vre-o două-zecj și ciți va de cum se va pricepe, societatea va 8ep^ “ lUe v
tovarăși, puse mina pe un număr de munici Josul întregii lumi. Nu văd atunci Ja .
ni
palități din Italia de sus, pe cari le aduse la servi un guvern, fiind-că nu vor
starea de anarhie. Asta s’a întimplat acum un privilegii de apărat. De alt-felir. ,}aî
■'
șir de ani, si istorica făcu un mare zgomot. existat totdeauna... Chiar în zile],,
n<J11Htve
Ziarele povestiră, ccea-cc icra cu totul ade guvernanții nu fac ce vor?
— Nu, fiind-că iei nu-s de cît asewu
vărat, cum-că Malatesta cu tovarășii lui goliră
casele publice de bani, împărțind aurul la locu fragiului universali'.
— Serios crezi D-ta în sufragiul unh,
itorii uimiți. Registrele de impozite fura arse
în fața primăriei, Ieară uneltele ele munca, se exclamă Malatesta, zîmbind... Las că eoS1"chestrate pentru neplata datoriilor, fura date economice și morale ale poporului sînt *Uilt '
tuturor locuitorilor înapoi. Foarte cu minte, sufragiul universal nu poate avea rI
anarhiștii italieni voeau să a re te mulțime!, prin știință, nici independență reală, ceea.? C°n I
asemenea neobicinuită purtare, cum înțele ori-cine, las apoi că leu nu recunosc n
geau dînșii administrarea comunelor: într un tățcî dreptul de-a apăsa minoritatea j JOri'
cuvînt, asta îera o propagandă prin fapt.
jocul parlamentarismului șterge reore-.n*!1'?1
, t(
Voeam să văd pe un asemenea om practic. voinței populare tot adevărul, și
L’am întîlnit Ia Londra, unde se refugiase după loare mandatului pe care niște aleși’ nnt
șapte ani de închisoare. Loeuea în High- primească de la alegătorii lor. Dovada?1 p *
Street, Islington, de-asupra unei mici încăperi, care alegător desemnează un deputat, Dad ț
care îera un restaurant italienesc. Odaea i-i pe nu-i ales, alegătorul acesta nu Ic renre7on\ .
jumătate de mică ca acea a luT Guesde, și mal Dar chiar dacă candidatul său îe ales, ie ren
1
in dezordine de cît a aeestuea. Ie de statură zentat iei oare intr’adevăr? Deputatul său , 1
mică, foarte brun, cu trăsăturile regulate și fi, în Cameră, unul contra atîtea sute. Va
‘
cu profilul pur. Ochiul lui negrii seînteează zică, după ce a învins în lupta de lâ urn? :
ca un cărbune aprins. Vorbește minunat fran bravul nostru alegător se află tot într’o mini
țuzește, cu un accent napolitan foarte nostim. Titatc ridicolă. In asemenea caz îeată ce ,J
Minile sale-i sînt negre, ceea-ce dacă notez,
intimplă: se întimplă că interesele sale, admln’o iac de loc pentru a ride de Iele, ci pen- țînd că deputatul lui i le-ar fi putut pricepe
tru-cu chiar iei nu le-ascunde. Strîngcrea lui și susținea, vor fi regulate de niște oameni L
de -mină de alt-feliu îe foarte bărbătească...
cari nu i-a delegat Iei de loc. Presupune că
îeată turnura care-o luă pe dată interesanta sînt de regulat interesele locuitorilor de la
întreținere care bine voi să-mî acorde:
baltă sau de la cîmp, sau ale locuitorilor de la
— Cetitorii lui aFigaro-, al cărui delegat sînt, munte. Va fi pururea o majoritate
na j ori ta te de
de oameni
ar vrea să știe: Ce ieste Anarhia?
.... ici,
r-w
nici o icțțuLura
legătură cu
iei, Ci
cari vor
.cari
.........nu vor avea
.«Linvi
-<
-- - <3
Spunele,
răspun
’se AUhîtesta.
că Anarhia
±±^3
— -~-P*—
/\șa se-nTe concepțiea unei societăți lipsită de guvern, tn
?P
la
scl
jH57nH1nr
P
n
‘
iljm/
tîmplă
interesele
reale neputînd
Ieși ni.J
la lu
temeeată pe solidaritate^
si voi
voită nu
,na’ ?că
l voința
alegatorilor
ne ayind
mei
întemeeată
ounuanuaeu conștientă
conștientă și
mină, și voința alegătorilor ne avînd nici o
?
•
vnlnnro valoare,
n«n . .................
a tuturor membrilor societățeT.
așa se-ntîmplă că guvernul se călău
— Dar cum concepețT o societate care să
zește după interesele politice ale diferitelor co
poată trai fără nicT un guvern?
terii: asta ie singura voință de care se ține samă.
— Mi-ar fi mal greu de conceput un guvern
— Bine, dar prin ce vreți să înlocuițî gu
care ar face să trăească o societate. Și astă-zl, vernul
acesta ?
ca ori și cînd, societatea nu trăește de cit prin
— Prin ce : fiind-că nu servește la nimicii,
puterile Tel inerente, Ieară guvernul n’a servit
totdeauna de cît să garanteze exploatarea u- nu ie de-nlocuit, ci curat de desființat, de dis
trus. Arată-mi ce funcție utilă îndeplinește iei, I
nora asupra mulțime!. Uite-te la toate faptele și-ți voia spune cum credem noi a i se face tații.
viețet sociale, mal însemnate, și-at să vezi că
— Ia, bună-oară păstrarea ordine! și apăra
toate se îndeplinesc în afara guvernului, ade
sea luptind în potriva stavilelor pe cari acesta rea intereselor particulare și generale.
— Să am Iertare, in momentul acesta inse
le pune. Nu-Î un guvern, care să fi gindit să
se samene pămîntul, să se frămînte pînea. îeu susțin anarhica, ceea-ee însamnă că pri
vesc
ca lucru îndeplinit principiile fundamen
Producției!, comerțul, științele, totul se pe
i
trece în afara guvernului, pur și simplu prin tale ale socialismului. Negreșit, dacă avem neacțiunea celor interesați. Singura deosebire contenit in vedere o societate individualiștii,
în care să se perpetueze luptele, conflictele ac
între-.șocietatea dorită de no! și, cea pe care o
suportăm, Ieste că astă-zl nu Ie de cît un nu interese, putem, într’adevăr, să găsirii cum-cș
guvernul
Ie necesar Cel puțin, cel cari au r • .
măr restrins de oameni cari se pot orga
niza după interesele lor, și pentru a ga butit să-și asigure unele privilegii, păstreaz
ranta privilegiul acestora cliîar există guver tendința de a constitui o stăpinire care .sanul, eu toate că ni se spune că toți oamenii apere în .potriva reviiidecîirilor celorlalți,
au toată libertatea și toate mijloacele de a-șl înse sin tem anarhiști, fiind-că voiai sa in .
regula singuri interesele lor. Sub regimul cel pem tocmai prin a pune bogățiea scLculA’pin.
îndămina tuturor. Noi credem cum ca,. » c)J
vechiă se susținea, eă fără tutela guvernamen
tală, producțiea și comerțul ar fi cu neputință. du-se asta, cea mal mire sumă de *et?C\ fO(i.
»
Burgheziea își cuceri libertatea, și, în loc de putință și-o va găsi fie-care în acordul c
e
a cădea în haos, dînsa știu să organizeze pu Nu susțin nici de cum, că lumea se va p
ternica producție capitalistă, fără nici un con de-o dată în raiu, iear oamenii se vor P .
curs din partea guvernului. O organiză, în în îngeri. Fără îndoeală, vor mai exis i
jolosul lei personal, pentru că se emancipa mult* dușmăniile, ura, și la unii dorn ț>
voi să întreacă pe alții. Prin urmare,
I
I
51
uneî apăfărî va avea rațiune. Dar Teu adevărat propaganda,,., hi urma urmei, Te
talCi\ că o dată proprietatea individuală, care mult mai de samă.
mai mare pricină a tuturor nedreptăți—• Da, dar... aprob? l)-ta pe Rauachol?
Malatesta zimbi, cam în silii,
CC? luptelor dintre indivizi, pusă-n comun,
lor -5J |e enri yor mai avea loc nu vor li nici
— Crede-mă, răspunse dînsul, imî pui o în
e° i
atît de însemnate în cît să poată îm- trebare foarte complicată... Ruvachol a săvir0 1 » ne o parte din oameni să renunțe la li- șit fapte de diferite naturi... Pot să fie între
Pinfntea l°r ■?* sîi s’arunee in brațele unul gu- iele unele cari să-mi placă...
— ...Anume cari,..
iel'U care, ca totdeauna, sub cuvîntul de-a
— ...Și altele cari să nu-mi placă.
VC!? ordine, numai va apasa lumea. Apărarea
— Cari, cari?
,tlClînlă nu trebuie să fie o funcție specială
- Nici o faptă nu-mi place înse deplin. De
r»c sama unei categorii de inși, cari să-șî
r -Â din o»ta un meșteșug. Ia să vedem, cari-s alt-feliu, ar li ce-va uimitor ea un lucru plă
“nctiile de căpetenie ale guvernului în ziua de nuit și îndeplinit de cătrii cine-va, să poată să
zi? Armata și polițiea. Afară de astea, nu vel placă altuca deplin... Dar, ia ascultă, de ce
nici un lucru, care să nu se facă sau care nu mă întrebi ce cred de Althalin, de Goron,
nu poată să se facă cu mult mai bine fără și de ceilalți onorabili din clica lor?...
să
—
j Cit despre aceste două «instituții»,
— Spune-mî și despre aceștia, leu voiri nota...
mvern.
despre cari vorbesc, nu cred că le privești ea Țin înse mult să știu, aprobi D-ta sau nu, bom
iicspiȚ
bele din strada Clichy și de pe b-dul Magenta ?
folositoare...
tOlCinit------— Hai meargă, îți voia spune despre tot la
— Cum, armata și polițiea, nu-s instituții olaltă. Și îeată: Despre Athalin și companiea,
folositoareî ?
aceștia
Utoare, la
ia ce
CC ?r Dacă
uaca înțelegi
in^ciegi eă
Uit ar
ur- cred
---- -- că
-------,_ sînt asasinii cel adevărat!,
— Folositoare,
ește să
populare, cari, pentru cîți-va bani, îndeplinesc mești
mata serv<rinc.
* ’înăblișe
-ru'-dai mișcările
„u^
r cel cari le
mină,
Dar
îți
samă că asta puțin ?pg
canoni pe
ler cad în mini
atuncea bine.
t■ , '
spînzurătoare,
și dc-aî trimete la ocnă sau la spînzurătoan
ne interesează... Dacă Te pentru a apăra teri fără a îndura riscul unul
unui asasin ordinar... Cit
toriul împotriva uneî năvăliri străine, îți voiu despre bombe, negreșit le admit. Dar arsena
răspunde cum-că îeu nu văd de loc probabi lele Statului nu-s oare pline de tunuri, de puști,
litatea ca un popor să vree să atace un alt de dinamită,
........................................ ’■ ---------------de panclastită, și altele pregătite
popor, de vreme ce vrăjmășiile economice pentru a se zdrobi poporul la cea dintăi mani
fiind nimicite, nu yor mai fi nici piețe econo festare de nemulțumire și de revoltă ? Crezi
mice de cucerit, nici patimi de supremație po D-ta eă împotriva acestor arme, se poate lupta
litică de satisfăcut. Dar, chiar presupunînd că eu aghiazmă sau eu discursuri?... Dacă-ml
s'ai’ mai face unele încercări de năvălire, din vorbești acuma de cazuri anumite, în care
partea unei nații in care să zicem că ar pu cine-va s’a servit^ de bombe, intr’un chip sau
tea să mal dălnuească încă starea actuală, po in altul, asta-i alta... Asta-I mai curînd o ches
porul singur s’ar pricepe cum să se apere, eu tie de tactică, in care redactorii lui «Figaro»
mult
mult mai
mal bine de cît ar putea să o facă orl-cc nu sînt nici competențl, nu-s nici interesați.
armată. De alt-feliu, nu vreu să stăruia asu
— Din toate acestea trag îneheerea, că nu
pra unui asemenea lucru, de vreme ce sînt aprobi bombele lui Ravachol, de pe bulevar
chiar o mulțime de burghejl, cari, din punc dul Magenta...
tul de vedere al putere! militare, găsesc că
— îneheerea D-tale ie cam pripită, zise eu-n
națiunea
armată
fi un bine cu
mai zimbet,
.—
— - --------- mîeu. In afacerea de
marc de cit
armataarpermanentă...
Cit mult
se atinge
întrevorbitorul
de poliție, putem cerceta împreună pricînele Pe strada Clichy, găsesc foarte bine de-a se
crimelor, ca să vedem că totdeauna sau avrut să se arunce judecătorul în aer. Și-mî
proape totdeauna sînt pricini sociale. Inlă- pare rău că sa făcut așa, cred că fără de voe,
ture-se pricînele și crimele
Δ1S4
ca
ea să
sa nu
nufie
fienimerit
nimerit șișisă
săfie
fie răniți
rănițialți
alțioameni.
oameni.
se vor înlătura. Cît despre cea de pe bulevardul Magenta, des
pre aceea n’am absolut nici o rezervă de tăcut.
— Mai ie Magistratura...
— Cine nu știe cum-că Magistratura ieste o Lherot și Very se lăcuseră complicii poliției,
ramură a poliției. Acelaș dispreț îl are și Tea și Tera un act de logică războinică de-a fi făcut
de justiție, acelaș obieeiu de-a supune toate să sară în aer... De alt-feliu mi se pare că gre
considerațiile superioare de morală și de drep șești stăruind asupra unor asemenea lucruri,
tate la chestiea salariului și treptei sociale. cari nu sînt de cît niște amănunte, niște mici
Aeeea-șî neputință dea face vre-un bine...
întîmplărT ale luptei... Ai sa vezi altele cu mult
— Cum credeți înse să faceți să izbîndească
mai de samă
— Notez... Dar încă un lucru: Aprobi D-ta,
teoriile D-voastră?
în principiu, furtul și asasinatul, îndeplinîn— Prin revoluție» violentă.
du-se
asupra capitaliștilor, ca răzbunare din
— Cam simplu. Inse,... curînd?
— Cit de curînd cu putință. Revoluțica nu partea săracului împotriva celui bogat?
se face cînd vrei. O faci cînd poți, și te folo
— Acolea principiile n’au nimica de-a face.
sești de dînsa cînd vine. Menirea noastră, ie Săracii sînt atît de apăsați de cătră cel bogațî.
în
cît, dacă se revoltă și se răzbună, și cată
dc a o apropiea cît mal mult, atît prin propa
ganda ideilor și prin organizarea puterilor să-și îmbunătățească starea, chiar prin mij
noastre, cît și prin unirea proletariatului și a loace crude, nu ie ec-va de cît foarte explica
bil... Cît ne privește pe noi, anarhiștii, noi tă
tuturor elementelor revoluționare.
cem ce putem ca să aducem, cît mai curînd,
Propaganda... prin fapt?
.Văzul că atinse! un punct delicat din opi- o societate în care să nu mai fie suferinzi, să
mile anarhiste. Malatesta îneunjură o clipă și nu mai fie apăsători, și în care buna înțele
gere, dragostea, să domnească pururea între
Ke apucă numai de cît să facă enumerări:
. T —Tot feliul de propagande: prin fapt, oameni. '
Jules Huret.
graiu, prin scris. Acea prin fapt, dacă
Din «Figaro», de Mărioara.
Ptul, bine înțeles, Ie ales bine ca sa fie cu
1
�ftKVlSTA tDEtît
52
I
>.
i
!'
i.
!•
MĂRTEA SA BANUL
cu cea mal mare tărie împotriva uiief
de legi. Injuriile și pedepsele cele mal
să curgă împotriva celor ce susțin împărți e
chil, doi nepoți ai lut Scipion, cari cutează^'
astea, a propune o lege pentru împărțirea ’DrU toale
rilor cucerite, o lege agrară, pier uciși de pu
sergenților de oraș și de măciucile slugilor |°în!l’ele
Legea agrară rămîne menită defăimare! înt°erC?l'univers, defăimare ce mal răsună și acum
Feliul de purtare al tiranie! Ieste nestră0^’
II vedem pretutindeni și pururea, în picioar^11*41'
pe acelea-și temelii, avînd acelaș razem ip6’ St‘nd
și credulitatea obștească. Războiul-diversiun*0^1
îndreaptă mințile aiurea, nu î o rețetă nț6’ |Carc
Despoții moderni au adoptat și îe! această m*115’
derivativă Dînși! calmează, liniștesc frigurih0^
pușilor lor, prin măcelurile războiului, leară si*2 SU'
se simt glorioși, îneîntațî. Nu ști! ce să admirL^'!
mult, nesinchisala cea crudă a chirurgului, ort
piditatea, tîinpeniea pacienților.
’ 1 s u*
La noi, finanța nu ocupă de cît al doilea loc *
operațiile astea. Dînsa nu le aprobă de cît d
ce se sfîrșesc, cînd poate culege fără nici o nP-4
mejdie beneficiile servitudinei, prețul obiclnufi
care i se cuvine. In Roma, capitalul ține în mină
iei însu-ș! cuțitul. Mal sigur. Toți oamenii mari*
clasici, Scipion, Pompeiu, Lucullus, Caton, Brutus’
Casius, și alții, împrumutătorî pe ipoteci, despoetorî
fără milă, aduc mulțimea la desperare, îear cezarismul îșî întemeează venirea la putere pe ura uni*
versală trezită de prădăciunile unor asemeni bărbați.
Cezar, nu are în favoarea lui, cum se socoate
pe nedrept, numai gloatele circului și haimanalele,
Pompeiu, în îngînfarea Iul de mare senior, zisese:
„N’am de cît să bat cu piciorul în pămîntul Italiei,
și vor ieși din îel legiuni11. La vestea trccerel Rubiconuluî, i se zise : „leată momentul...“ Pompeiul,
atunci, ridică piciorul... și fuge la Brindisi, cu tot
Senatul, pentru a pune marea între dînsul și nă
vălitor. Italica în masă se declarase pentru Cezar.
Ce cîștigă societatea romană cu revoluțiea asta?
Curmarea prădăciunilor proconsulare, dar cu ce
preț... Cu prețul înjosire!, lîngezireî, putreziciunel.
Sabiea nu mal îe în mîna cămătarului sau uzuraruluî, uzura domnește înse necontenit. Pe lîngă
aceste două plăgi se maî adaogă o a treea, crești
nismul, copilul lui Moloch și al rasei semite. $•
astea, la o laltă, aduc ruina lume! vechi.
Din ruinele lume! vechi, a ieșit altă lume, care,
trecînd prin miazmele copilăriei îel, încet-mcet
a ajuns pănă la culmea civilizației. Astă-zî îe o
schimbare totală. Uzura și-a schimbat locul. Iea
Ie acum de partea lui Cezar, aliatul Iei intim, îear
poporul îe cu Republica, cu Republica sociala»
vrăjmașa luî de moarte. De-o parte violența, ne
dreptatea și răul, de alta, dreptatea, fraternitatea,
lumina. Lupta nu-î îndoioasă t se știe de car
parte trebuie să fie izbînda.
A.
De la Răsărit la Apus, de la Miează noapte la
Miază-zi, ce popor și ce țară .na ^ost dominată
de îel? Care-a scăpat de jugul său? Doar cîte-va
Pleî-Roșii din noul continent, doar sălbatecii țărmurițî în insulele oceanului Pacific. In colo tot
restul și-a plecat capul. Mai înainte de a se ri
dica cortina istoriei, Măria sa Banul, guvernează
ca un despot Europa, Asia, Africa. Curîndă vreme
Egiptul, Feniciea, Grecia, Cartagena, ÎI sînt îngenunchiate. Tronează în Roma republicană. Patricianiî, învingătorii Occidentului, sînt niște că
mătari, stăpînî, prin sabie și în acelaș timp prin
sesterții. Plebea, copleșită, zdrobită de datorii, ieste
vîndută la mezat, în virtutea constrîngerei corpo
rale. Cel insolvabili ajung sclavi, întocmai ca și
învinșii. Vreme de cinci sute de ani, patriciatul
și proletariatul se luptă pe chestiea politică și
socială. Avem întocmai situațiea muncitorului eu
ropean, îngreueată odinioară mal crunt, prin în
trunirea într’acclea-și mîni a celor trei unelte de
tiranie, sacerdoțiul, moneda și spada.
In societatea feodală, îzvorită din creștinism și
din invaziea germanică, puterea și-o împart no
bilimea și clerul. Omul de bani Ie prada omului
de războia. La Romani, nu există nici o împăr
țire de puteri. Nici o precumpănire. Patricieanul
ie preot, războinic, proprietar, financiar sau ca
pitalist. Toate împărățiile, Toate rangurile sînt ale
lui. Dacă une-ori plebeul se revoltă împotriva
apăsătorului său material, dînsul îi cade numai
de cît în genunchi, ca dictator al conștinței sale...
Din cele trei juguri pe cari le îndură plebeul,
cel maî greu ie cel al capitalului. Celelalte două
îi servesc acestuea de jandarmi. Istorica romană
nu Ie de cît o lungă istorisire a luptei dintre ca
pital și muncă. Discordii și războae, toate purced
de-aici. Crearea și căderea decemvirilor, instituirea
tribunalului, sînt niște epizoade ale acestui con
flict, ca și cuceririle, cari sînt specificul nelipsit
al tuturor răscoalelor. Războiul civil se înlătură
prin războiul străin. Cînd poporul, neputînd să
mai rabde, stă să se scoale, flaminiul sau preotul
roman intervine în numele zeilor, consulul înro
lează soldați, și-i îndreaptă toată înverșunarea
asupra unor nefericiți vecini.
Nesățioasa lăcomie a aristocrației îșî ajunge un
dublu scop prin asta: în lăuntru, păstrează, men
ține ilotismul, servajul, în afară îșî crează pro
prietăți imense, din pămînturile celor învinși.
Acesta-i obiceiul sau moda vreme!. Jumătate din
domeniile cucerite sînt însușite de aristrocrație. Nu
vom zice nimica de obiceiul sau moda asta. Dînsa
nu mal există, afară doar de cuceririle coloniale.
Dar, după buna dreptate, fie-care învingător ar fi
trebuit să aibă de acolea o parte. Dar nu : totul
pentru șefi, pentru soldați nimic. Nenorociți!, de
cimați în luptă, se întorc cu capul plecat, să ducă
BIULIOGItAFIE >
. T „„lina*-—
Al. St. Vorneseu: Boheme, poezff. Tiparul „l.
-njfl
înainte jugul mizeriei, după ce au dat întregi ți
Ploeștî... Un drăgălaș, prea drăgălaș volum, car®
Jfl.
nuturi stăpînilor lor.
într’adevăr o răvăraare de armonii. Volumașul aceși
Bine înțeles, de aici izvorăște alt prilej de dis tisface desigur pe amatorii de gingășii... Exernp a
cajg
„Principiile Naturah'sticeî* sau Metoda de rindecu•
cordie. Tribunii cer împărțirea pămînturilor cucerite
E [a jn.
prin singele poporului. Patricienii îșî acopăr fața naturală, de Dr. Mod. I. Gros, specialist în
op caro merită consultat și po caro Dr Groș P_
nj.l
de indignare în fața unei atare monstruozități. Iei dâmîna nbonnților noștri, fără do nici o plata, v
stnga că vor să fie jăfuițî și prădați, și se ridică vor
... cere bine înțeles
----------—
nonă.------------------------------------- ----------- -------București. — Institutul de arte grafice „Eminescu”, Bulevardul Elisabeta No. 6
REVISTA IDEEI
1906. Ng- Biy. 3'___
de lucruriI
O lecție ----------|
I
I
I
i
]
'
■
'
I1
|i
|
;
I
București, Strada Epurilor, 10.
deprinși să se așeze liniștiți pe băncile lor, imblînd
dezorientați pe Ungă fostul lor adăpost, din care
fuseseră izgoniți pe neștiute afară, aceștia vor pri
cepe că n’ar fi lipsit îndreptățirea cea mal su
premă, cînd indignarea mulțime! ar fi dat loc la
vre-o cumplită agresiune...
Vreu să spun cum-că blamul, în asemenea caz,
ar fi fost absolut de prisos, cum de alt-feliii și Ie
în toate cazurile similare. Și vreu să spun, cum
am mal spus’o și altă-data, cum-că organizarea
muncitorească păcătuește enorm, cînd nu are Ia
bază un sistem oare-care de aparare. Câ nu-I întăea dată, cînd asemeni organizare, cu toată ex
trema-! legalitate sau mal bine timiditate, se caută
să se sfarme. La finețele stăpînirel sau la chichi
țele, la uneltirele Iei, cată să se răspundă prin pre-
n lecție de lucruri, de întîmplărl, de fapte, Ie
ii mal vorbitoare de cît o lecție abstractă, întemU ală numai pe presupusele noastre. Argumenmal multe nu vrem să facem pentru a dovedi
Armarea aceasta, pentru-că din cele ce vrem să
unem lucrul va reeși vădit. Așa, se știe cl-n
rnnstituțiea noastră, ca și-n moravurile admise în
remea noastră de toți, Ie lucru cert că oamenii îșî
„t vedea de nevoi, îșî pot pune la cale interesele
L le au, lără să albă a îndura nici o împiedicare
din partea nimărui, fără să aibă a îndura nici o
împiedicare din partea autoritățel, mai cu deosebire
• °:1 dată norma asta, opiniea publică, in de
-•
•
i-i.i’j------------ .
____ ,1, ■
•
—'t
' ' foarte
obște
informată, n’ar „
cu atn
maivre-o
mult vre-o violentă de fapt, P™* ° Paxra[e sau aparare, care st le anihileze
pra celor ce-ar
săvirși
deschise,
precum se zice, pentru o în- cu tot? ’ S& ta%P? 4, St?Pi1lîxî-îDPB» tol<leaarJa’ să
de graiu, și r
--’
se mal servească de brutalități.
brutalități, Pentru-ca
rentru-ca ieste abudcjnd căile-s deschise, precum se zice, r
pentru
solut fără senz, ca, la asemeni nenorocite practici,
țelegere liniștită...
Chestiea Ieste că blamul ar fi cu adevărat de să izbucnească numai vre-o energie răzleață, pe
prisos, cînd vom cunoaște realitatea, cînd vom ști care s'o înfierăm apoi, și noi, ca și vrăjmașii noș
ce se-ntîmplă. leată bună-oară o categorie de oa- tri, s’o înfierăm ca niște lași și nemernici. Gu alte
meni, cari se străduesc și produc toate cele tre- vorbe cată să se organizeze temeinic un întreg
buitoare pentru bunul traiu social, cari îose ca in aparat de salvare...
In cele ce susțin nu mă sprijin numai pe-un
divizi, în parte, duc o vieață nenorocită. Nu discu
tăm din ce înlănțuire de fapte sînt osîndițl la ase drept imprescriptibil, firesc, numai pe dreptul de
conservare,
ci chiar pe dreptul convențional, cum
menea vieață. Dar leată acești oameni, ajunși la
conștiință, leată-I adunindu-se într’un club, unde-șl se pricepe a-zl. Societatea, prin așezămintele-I de
discută starea și cam ce-ar face ca să scape din dreptate, de a-zl, nu urmărește, în fond, de cit
mizeriea lor seculară. Și leată venind printre dîn- cruțarea individualitățel umane: să spue limpede
și! oameni mal luminați, învățați chiar, se înțelege dacă urmărește cum-va alte cele. Noi, ca inși,
cu inimă, cari cată să le deschidă mintea mai bine, ca grupare, nu facem alta de cît să ne conducem
să fie și mal apțt, și mal vrednici pentru traiul în tot de acest principiu. Gu ce drept pedepsește ausocietate. Gine-ar puteade^elelTstrieîtoarea*căror
să spue că știe o practică toritatea sau dreptatea oficială, pe cel ce i-ar îna_______
mal civilizată. împinși dc relele str>g*tnnrp a
căror fringe regulele Iei, referitoare la intangibilitatea per
pradă slnt, oamenii nu s’au prefăcut în briganzi, soanei, lot pe acelaș drept pedepsi-vom și noi, pe
lei se adună paclnicl și stau la vorbă, discută și cel ce-ar căuta sa ne-atingă in atributele noastre,
reprezinte aceștia chiar autoritatea. Și, dacă s’ar
propun une-orl îmbunătățiri a căror neînsemnătate,
obiecta e’ar fi acolea vre»o incompatibilitate, cre
a căror platonism te omoară...
Favorizați! de soartă sau privilegiațil ar trebui dem că vom închide gura ori-cui, cind vom spune
că nu-I acolea de cît acel drept la rezistență la
să fie mal mult înduioșați, văzînd silințele nevino măsurile ilegale, prevăzut in programul vechiului
vate ce le fac robii noștri
moderni
ca
să-și
alunge
:n moaerui « aa-y «-“o- masurile
nega»e,dreptul ce cade sub bunul simț al
partid radical,
durerea. C"
Cu toate astea, partid radical, dreptul
necazul și să-și stingă dmwvi.
cum găsesc acești privilegiațl să se poarte, față de- ori-cui, care decurge, firește, din dreptul cunoscut
W
marn
• « » w cu-adevărat
«
Prea cunoscut de legitimi apărare...
aceștl
de IUi
cea
bun dedesmoștenițl,
L?? Sâtlmivrednici
re? IeI nU găseSf
“
Nu vreu să presupun că aș avea cetitori cari
W mare compătimire ? lei nu găsesc nimic mal
care-o ,n
‘ ?ă3.intet?scâ, a«torfatea, pe mi<u.
5ican|Si cari
lâlmâci aflrmari|e in
loveasrS fnCl. I? U !a ln^amînS’ / 0 mtețasca ș5 clnp unilateral, pentru e’ar fi păcat de tirapul ce
lire de
nmWa duP,ă 0 ln^u"!ităr Par pierde cu asta 5i-ar fi păcat de priceperea lor.
L
® pare
star:.e,S*
nici
voesc mal
să zicvechi,
c'ar unbla
după
nS
lasnu
jignirile
de cari-au
răvă^mit muițl de-al
ca cari-au văzut răvâ
W de la Clubul Muncitoresc, de-aici din Capitală,
cel ce-au văzut cărțile și ziarele și toate bunurile
“«tui club aruncate In stradă, și muta de oameni,
REVISTA IDEEI
UN
1Q NtJMEaEi 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-lui P. Mușoiti, 10, Strada Epurilor — Bocori|tl.
i-
�54
hEV’rSTA IDEEI
BEVISTA IDEEl
-
I
j;
i
I
f
c
Dar simt chiar leu nevoea de a face la astea o ditoare, în favoarea opiniei
mică complectate. Cele ce-afirra, nu purced nici de-un șir de ani, de a se organiza 2. 0 aiv
mod
rațional.
f
de cura dintr’o pasiune sau dintr’o predilecție de
Să vedem mai intăi ce efecte are
11
necurmată încăerare. leu pun organizarea unei rezistenți înainte, pentru-că Iese din practicele rele
ce le cunoaștem) și, să se știe, în chip hotăritor, nici o regulă fiziologica. Corpul leA?11
Cu 3
c’o presiune necugetată, un atac sau o brutalitate, mai pipernicit, cu cît individul a
din partea ort și cui ar veni, ar avea de ce se mal de mic și cu cît ocupațiea sa n ? °cUDa
* tOst
zdrobi. Pentru-că’ntr’adevăr avem prea mult de stătătoare.
După o statistică a comitetului de
făcut,'ca să n’avem asigurat tot timpul, să punem
logic
din
Anglia,
îeată
taliea
niiji
oc
:„antl’opa.
în lucrare, în stăruințele noastre de toată ziua,
’ core.s.
acele practici civilizate, de cari ne tot servim me- punzătoare diferitelor ocupații:
Clasa privilegiată, profesiile liberale. •
rcU, și în a căror eficacitate credem mal mult de
cm.
Negustori, clerici, prăvăliași • . . .
'
cît în orf-ce. Organizarea uneîrezistențl, fiind ast-feliu
Lucrători do ctmp
* *. 17? cm
impusă sau necesară, ar fi, ast-feliu, un punct pri
Meșteșugari do oraș
ipl cm.
cm.
mordial de dezbătut într’un congres sau într’o con
Lucrătorii din fabrici și uzine, croitorii * ’
cm.
ferință socialistă sau revoluționară, pentru-că fără
Așa dar între lucrătorul de uzină rî •
punctul acesta, orî-cari altele, cît de frumoase și de din clasele îndestulate, ieste o diferență11}8111
cuprinzătoare, aș putea zice cu siguranță, ar fi cm. Prejudecata aristocrației în privința ir?
lipsite de bază...
țimei taliei nu Ieste prin urmare lipsiți?)
P. Mușoiu.
temei».
416
Tot ast-feliu, greutatea corpului ieste de i
pubertate și în tot timpul viețeî, mai mică 1
REGULELE MUNCEI
lucrători. La 20 de ani, un lucrător cîntăreate
pe metru de înălțime 32 kg., pe cînd un
Cînd cumpără cine-va o mașină, caută să știe divid din clasa bogătașilor, 36 kg. Afară de ash
care ieste forța iei de rezistență, ce poate să între lucrătorii industriei de țesătorii și cei Îiî
se ceară de laJea și ce ar putea să producă altor industrii ieste o diferență simțitoare.Cei
în anumite condiții de muncă, caută să știe dintăi, cari fac o muncă cu totul stătătoare«i
în ce mod va trebui îngrijită, și prin ce mijloc foarte monotonă, sînt mai slabi și nu așa reputea fi tăcută să producă maximul de muncă zistenți, îmbătrînesc curînd,
curînd se gîrbovesc de
folositoare și cu cea mat mică uzare.
vreme și dau îndărăt în activitatea lor geneMașina
Ivlclolllcl omenească,
MllAv-AlCcloV,* ly care
Vt&LCx Ieste
ILbLL cu
L.L1 mult
llllllL mai
lIlclL
raia, la
ici "XV
40 viv.
de 4.1111
ani 11^1
iei O111L
sînt civl&llV
adînc L-OlloUlI
consumați,
delicată și mult mal prețioasă de cît ori-ce altă Sortării*amînați
mai nu
,
, sau scutiți
, sînt mult
‘ x -7--Î
mașină, nu ieste întrebuințată înse de loc cu meroși în clasele muncitoare, și mai cu samă
atîta chibzuință și grijă. Pănă astă-zi s’a căutat în cele industriale.
prea puțin de a se stabili în ce împrejurări
A. Dumont a arătat că, la Lillebonne, de la
munca ar li cu adevărat mai rodnică, mal pro 1874—1883, la 1000 de tineri amînați sau scu
ducătoare.
tiți, 425 au fost dintre lucrătorii de fabrici Iear
Se poate spune că astă-zî munca se face în 258 dintre lucrătorii de cîmp.
condițiile cele mai nesocotite. Așa-că, maitîrziu,
Alt mijloc pentru a ne da samă de urinîțcînd se vor stabili regulele 'fiziologice ale rile vătămătoare ale muncei rău organizate,
muncei, oamenii vor roși de epoca noastră, în constă în a cerceta numărul boalelor în dife
care, din pricina nepricepere!, s’a prăpădit ritele meserii.
organizmul uman, absolut iară nici un folos
Unul din cele mai complecte tablouri ieste
pentru nimeni.
acela al lui Schuler si Burkhardt, pentru
Congresul internațional de higiena, tinut în Elveția.
timpul din urmă la Bruxelles, a pus 'în mod
La 1000 de lucrători, din fie-care meserie, apublic chestiea de care o mulțîme de învățați veni proporțiea următoare de bolnavi:
s’au ocupat mai înainte.
Tipografi și logători
180
Ceea ce voiu să arăt aice, Ieste că studiul
Țesători do mătase • . •
• 205
științific al muncei trebuie să fie deopotrivă
Vopsitori și spălătorese
* *
■
de folositor, atît pentru cel pentru care se pro
Lucrători din fabricelo do htrtie
• 84J»
duce cît și pentru cel ce produce.
Lăcătuși și strungari ...»
A scoate din silința lucrătorului maximul
Lucrători In lemn.........................*'••••
■ Turnători.................. • .
de produs, cu minima sleire, cu cît mai pu
ține boale și accidente, îeată problema a că
Pentru a se vedea și mai bine influența vă
rei dezlegare aceste cercetări cată să o ajute. tămătoare a muncei, trebuie să urmărim» 1 *
In America, unde ideile cu adevărat prac tr’aceea-și industrie, sănătatea mai multor pe
tice, găsesc totdeauna oameni cari să știe a soane ocupate la diferite lucrări.
..
le prețui, o asociație de șefi de industrii s’au
La căile ferate Germane, numărul bolnav
unit, pentru a înlesni studiile de feliul acesta
ieste de 26 Ia 100 printre funcționarii de ..
de la cari lucrători! pot să aștepte efectele rou, de 32—54 printre cei întrebuințați
cele mal favorabile.
nie, și de 82 printre mecanici și focarl.
Dar mai cu samă din Germania,
avem —
de
, ---------Ieste firește ca lucrătorii să fie din ce
luat cele mai instructive date. Intr’o
t
o teză foarte mai bolnavi, cu cît înaintează mai mult în v
de samă, «Ziua de opt ore, din punctul de ve Dar Teste interesant de știut că tinerii Ș
<
dere higiemc», doctorul Elia Sachnine, a adu trînii sînt mult mai expuși la accidente-• K
nat cea mal mare parte din fapte, pentru stu- o statistica a lui Napias, la 100 de acei
jc
îlccstei chestii medico-socială, atît de vi copiii mai mici de 15 ani dau un contige lfl
tala... De la Iei am luat datele cele mai dove- 41, tinerii de la 15—25 de ani, 36, oamenii
y dnU numai 22 accidente, dar de la
«I de am “ “identelc sînt mult mal nume’i tinerețe, ea «i la biitrl10 lfc. 111 c°lnu Ie atît de potrivit pentru
n’î, corpm a
lft obosaia ieste mai slabă,
îu^l’irCdc nebăgare de samă sînt mult mai
j cHPclC °
55
de lesne precum și nasc. In sfirșit ieste un fapt
cu totul bine stabilit, că monștrii se nasc mult
mal adesea din femeile cari, lucrind pănă în
cel din urmâ moment, îșî expun rodul zămis
lire! la oboselele și accidentele muncei zilnice.
îeată bilanțul muncei, cum ieste organizată
astă-zî. Numai cît se atinge de Franța, atîtea
mii de ființl omenești, cari avortează în pra
gul yieței, atîtea mii cari nasc în niște condi
ții biologice cu totul păcătoase, atîtea mii de
tineri obosiți înainte de vreme de munca de
îor br,t;Sî pentru Iei și prea puțin productivă uzină, cari nu pot ajunge de loc la maturitate,
îfl^’Sc^hBristic ieste ea accidentele sînt atîtea mii de oameni robuștî, nefolositori sau
uciși de diferite accidente, într’un moment de
Alt lup1 . ,
cll eît munca durează timp mai nebăgare de samă, pricinuit din obosală, atîtea
, fltît
a statisticele Institutului mu- mu ue muncitori sleiți înainte de termenul ode as^rare, 2 la sută din bicinuit al activitățel și aruncați afară din sfera
nici?aL~L petrec între orele 6 și 7 dimineața, de muncă, ca ne buni de nimica, ca neprodu«clden nrelF7 si 8 și 8 și 9, 6 între orele cătorî. Ce dezastru, ce pierdere de bătălie mal
10 între’orele 10 și 11 și 11 și 12. De marc să se asemene cu pierderile cășunate de
9 10,Pn Vinerea si Sîmbăta, accidentele sînt muncă luptătorilor activitățel economice?
Aceste rele condiții de munca se pot modifica,
llseIneS numeroase, pentru-că obosala înjmădită face pe lucrător mal nebăgător de și se pot stabili regule înțelepte, cari să mic
șoreze această spălmîntătoare și nefolositoare
^jial mortalităței ne furnizază date tot pe risipă de vieți omenești. Pentru aceasta tre
1 He însemnate. Tuberculoza ieste mai u- buie de studiat în mod științific această ma
i “rLnre în țările industriale. Iea lovește cu terie, de cercetat bine pricina relelor, pentru
' Rfre DC cei prea obosiți, atît din profesiile a se aduce îndreptările cuvenite.
iwale cit si din lucrători. Dînsa atinge atît
leu cred să se statornicească, ca nici un
?cel mal robust!, ca fierarii, zidarii, cît și ins
să nu poată fi obligat să-și degradeze or
Kcei ca prăvăliașii spre pildă, cari nu fac ganismul și să-și scurteze vieața, eăutîndu-șl
, muncă tocmai anevoioasă, care ie înse ori asigurarea vieței. Intr’adevăr, cum putem să
cum obositoare, îndeplinită într’o atmosferă admitem, ca munca, care trebuie să asigure
'^oalele sistemului nervos sînt foarte dese la vieața, să o compromită și s’o scurteze ? Acest
principiu ocrotitor pentru individ, ieste tot
personalul trenurilor, din pricina sguduitureî. atît de ocrotitor pentru întreaga societate,
Cit mă privește pe mine, am observat cît Ieste care sufere de toate relele, de toate neajunsu
de deasă parâliziea generală la acești oameni. rile mulțime!, singura care într’adevăr produce.
I Afecțiunile inimel se observă foarte adesea la
Ori-ce* prosperitate, și nu ieste nici un soiu
: toți acei cari fac un lucru anevoios.* Fie-care de prosperitate care săjiu decurgă din condiprisos de silință mărește tenziunea sîngelui in țiile niateriale, ieste prilejităde activitatea
vasele singuine și forțază inima la o muncă iborioasă
——x a poporului.
mal intensă, care ajunge în cele din urmă s’o
In mod foarte direct, o muncă organizată
altereze. Făceam, în una din lunile trecute, 13 rău mărește greutățile tutulor, prin sporirea
izile, in concentrare, ca medic, și serviciul cheltuelelor de asistență, sub toate formele iei,
(mleu cuprindea o cazarmă și-o manutanță. Am ca bolnavi, infirmi, îmbătrîniți înainte de
jfost surprins de marele număr de soldați cari vreme, copil debili și întîrziați. In sfirșit, chelsufereau de tulburări cardiace, mai ales sec tuelele generale ale industriilor se ridică proționării cari făceau serviciul de lucrători.
porțional cu asigurările ale căror riscuri sînt
In condițiile unei munci fizice ușoare, nu-șl mal mari, adică proporțional cu mulțimea pe
simte nimeni inima bătînd și mai cu samă nu ricolelor, cu cît pericolele sînt mai mari. Fie
Sufere de loc din pricina bătăilor Iei. Dar cea care are ast-feliu un interes real, de a îmbună
Nai mare parte din oamenii examinați de mine tăți această situație vițioasă.
. . ,
'*veau senzații dureroase din partea inimel lor,
Pentru aceasta trebuesc studiate și deslegâte
^re Icra în general hipertrofiată și iritabilă. mai muuc
multe vwiwo.
chestii. Intăi ieste —
determinarea pem cele din urmă mortalitatea ieste mult mai r
nuauv.
ioadel de
—muncă
_____ ăv
șil „
celei
IZ de
__ _rep:
.paos. In privința
£rcln lucrători de cît în celelalte clase so- asta avem
-----o mulțime
—*
------- și unele din iele
de
probe
■sniit 'a;ci populațiea lucrătoare se rărește sînt cu totul conchizătoarc. In Anglia, mai
it * mtu /ute de cit populațiea generală, cu mulți industriași au redus durata zilei de lucru.
Dînșii auobservat în deobște cum-că producție»
| nvem în vedere o vrîstă mai înaintată,
nu se micșora din pricina aceasta, și cea mai
® statistică Germană asupra lui Baden,' mare parte au văzut chiar că iea se mărea.
lot n 100 de adulțî, de la 20—40 de ani, din.
Durata totală a muncei trebuie să fie deterS)<1a a?U’ 8e află 30 de bătrînimai mari de
hcimanî\Din aceștia din urmă nu sînt de cit
Dar î!
1 în
abricl ca
n!,J
n ffabnci
o» lucrători.
lucratori.
w P.r
,
reduce tot de o dată și numărul
I*
*u «Ivește numai zilelor de boală. După o statistică Germană,
Via- Iea
*ea sacă forța de procreație
nrocreație și -se ziieio
gn
lu£rători, ocupat! intr un an
»lnt mau $ asupra urmașilor. NăscuțiI morți cîte 9 ore pe zi, a dat 2.012 zile de boală, adică
lei 8În+ ; ajaî numeroși în clasa muncitoare, 5 4 de ins, iear anul următor, aceea-și fa
Senernin e la 45 la 55 ia sută, de cît în masa brică. cu 202 lucrători, lucrind numai cîte 8 ore
j ^ortniîf1 P°PulațieI, la care sînt de 40 la sută. pe zi, a dat 916 zile de boală, adecă 4,5 de ins
Ttea c°piilor de țîță prezintă aceea-;
& Vieața mijlocie a lucrătorilor s a lungit, făcmd
*a’
cei sărmani, copiii mor tot atît
£Wia -t? nusînt decit
�r
REVISTA IDEEI
56
1
REVISTA IDKEt
te astea maî în fio-cure Zl * se
ast-felîu cu putință conservarea mal îndelung
CÎT PĂMÎNT TREBUIE
a lucrătorilor instruîțî și deprinși.
^NUl Oji & Pc °6°afu prins de o mulțime dc ori pe moșie
Repaosul introdus între doua perioade de
muncii are cele mal binefăcătoare efecte. După
Ierau o dată două surori. Cea m
vrf® flCC Veni vrc'mca cînd vitele trcbucau să fie
nricina Ierncl.
liniști,
o statistică a unei societăți.de asigurare Aus ritată după un negustor de'oras u» ’r® l»b.
- . Pakom se mal liniști.
triacă. un repaos de 15-20 de minute a fost cu un țăran Intr’o zi, sora maî mV'»
U'iC' dX d? nutreț, dar cel puțin nu mal Icra
dc-aiuns pentru a împuțina ascidentele cu
oraș, să vadă ce-I mai face SOr? /e PM h
^mpul Iernel
....... se zvoni că cucoana voea
Ar trebui să se cerceteze, pentru fie-care me țară... Stînd amîndouă, bînd ceaitj s ’ mici h d'1"’,/ moșiea ?!<--•
- „ dvornicul.
t
că voea s’o. cumpere
serie care ar trebui să fie maximul duratei
V?rbM ?
neliniști foarte mult Pe JflraQÎde muncă neîntreruptă și care pauza sau timpul cea mare începu să laude celei
ce ducea la oraș, spunîndu-i cu Vleaî» pkWean?n ce în ce mai
l ’ rău, ziseră Iei.
“ Dacă o cumdc odihnă.
rSj -^ica dvornicul, co să ne topească cu amenRepaosul săptăminal ieste necesar pentru mire de traiul Iei cel bun, de odăile
toți precum arată marele număr de accidente de hainele frumoase cu cari se-mbn
Ct iu Plrî Sră-ndoeală că Ieil o să fie cu mult mai rău
k.,“na. Trebuie .« facem ce-om face, s’o
caro se-ntîmplă la capătul unei săptămînl de piil iei. H lauda băuturile ,i
muncă. Și mai Ieste și alt folos, care rezultă hrănea, îl vorbi de reprezentațiile, de
lt îrăm «ol, pentru că n’o să putem trăi fără
din mieșurarea acestei ne-producătoare tru- lalte petreceri cari o desfătau. Sora
asta: Ica ne înconjoară din toate părțile.
diri. Lucrătorul ar putea să aibă o oare-care
.niI din sat _merseră la cucoană și
- o rugară
~
libertate de spirit ca să se înstrucască. Pen- țindu-se atinsă, începu, la rîndul lcî
tru-că ieste o greșală' a se crede ca munca fi cu foarte mult dispreț de vieața neauJ» V°rS 81 sdă moșiei lor, făgăduindu-i un preț mai
° OreaxcUt 51 'C V*d cît cel care ar fi fost dat de dvornic.
zică ar fi o odihnă pentru munca intelectuală, dindu-șl traiul Iei de țărancă ;
— leu n’aș schimba pentru nimic în 1
n<,i£,t se învoi. După asta țăranii cercară să se
și vice-versa. In realitate, aceste două feliurl
asupra cumpărare! pămîntulul în comun,
de muncă obosesc întreg organismul, și mai mea pe a voastră,... zise iea. Dacă noîUl!le,
cu osebire sistemul nervos, pentru care cele săraci, în schimb n’avem nici o teamă* v <101 *t ținură mai multe întruniri, dar nu putură
două forme de obosală sînf o povară mai bine, ce-I drept, dar sînteți la tot narai
^hntirască nimic. Dracul băga mereu zîzanii și
mult. Lucrătorul, muncind mai puțin fizicește, grijă de vieața voastră. A-zi sînteți boaaiPd t lăsă nici odată să isprăvească, înțekgîndu-se
ar putea să-și consacre cît-va timp ca să se
ta' se cuvine. In cele din urmă se hotărî, ca fieinstruească. Și cel dintâi rezultat ar fi îm se poate să umblați cerșind pe ulifi Vi
le mult mai sigură, în tot cazul. StomareHÎ,,ft
lă cumpere, pe socoteala lui, cît pămînt o pu
puținarea alcoolismului, care-șî găsește în
m
Cucoana se învoi și la asta. Pakom aflînd
ignoranță condițiile cele mai pnitoare de lul Ie slab, dar Ie foarte durabil. întriadevi s’ajungcm nici o dată bogațl, dar în
L«lc din urmă că unul din vecini cumpărase 6o
desvoltare.
de‘UQil l acrc și că cucoana se învoise a primi la început
A se stabili regulele muncei ieste atît o să avem cît ne trebuie.
trebuință economică cît și o datorie morală,
— Cred și leu, zise sora mal mare cred n numsl jumătate din preț, iear restul să i se plăfoarte urgentă.
să aveți în totdeauna cît vă trebuie, pentru ri, tească în rate, în timp de doi ani, deveni foarte
A face să crească producțiea țăreî, cruțîn- buințele voastre nu se ridică mal pre sus d., neliniștit... Au să cumpere tot pămîntul, Iși zise
du-i și sporindu-i chiar reservele umane, ieste
mal rămîe nimic. Și se
o întreprindere care nu mai are nimic hime trebuințele vitelor. Voi nu rîvnițl la un trăia dtnsul și mie nu arc să-ml
cu femccaric și care poate să fie realizată, îndată ce îmbielșugat, la o societate aleasă, la manieri ifaT
— Și-apol,... zise sora cea mică, asa ni-lani -Toată lumea cumpără, zise Iei, trebuie să cumcîți-va oameni cu bună-voință, fără prejude
cată și înverșunare politică, ar voi-o hotărîtor. traiul. Atîta știu, că sîntem liniștiți. Nu ne ploo i PJrlm no! vre'° 5° dc acre. N’avem ce face altAcelora, cari culeg cele mai mari beneficii nim nimănui și nu ne temem de nimic. La orr, i
Dvornicul ne va ruina cu amenzile.
din muncă și cari prin urmare sînt cei maî voi trăiți în mijlocul ispitelor. A-zi totu-lbine,i!r i Dloșii aveau vre-o sută de ruble puse de-o parte,
interesați să se îmbunătățască condițiile iei, mîne, duhul cel rău, prin mijlocirea cărților, irJ Mal vîndură un mînz, cîți-va stupi cu albine, îșl mai
acelora le revine a da exemplul.
nului ort a femeilor,poate pune stăpînire pe bb tocmiră băiatul la stăpîn, încropiră în sfîrșit jumăȘi de asemenea ce operă frumoasa, de-a lu
nu se mal alege nimici i tate din suma de care aveau nevoc. Cînd avu banii
mina conștiința întunecată de-o muncă zdro bațil voștri, și atunci
gata, Pakom îșl alese 50 dc acre dc pămînt, cu
bitoare a muncitorului, și de-ai împrospăta, toate. Nu-I așa?
Pakom,
bărbatul
surorel
celei mici, ședea tolte puțină pădure, și merse la cucoană să se înțeleagă
acestuea, puterea în acțiunea luî, zicîndu-i: Ta
lingă
sobă
și
asculta
la
sporovăeala
celor
două
surei
din preț. Se înțeleseră lesne. Pakom dădu arvonă
nu te vei mai expune să afli moartea, can
tinei vieața.
— Asta-i adevărat, zise lei, adevăr sfînt, Ci' și plecară apoi împreună la tîrg, să facă actele. PaDupă Dn Toulouse, de I. Potopeanu.
jn’ai învățat și nu te-al trudit cu alt ce-va dinc- .kom plăti jumătate din sumă, rămînind ca restul
pilărie dc cît cu munca cîmpuluî, Ic cam gtaii ’M plătcască-n doi ani. Dînsul se stabili înstîrșitpe
fii dus de alte ispite... Singurul neajuns ie cl nț1 propriul lui pămînt. împrumută sămînță, îșl sămănă
J<'IXXS OOHOXTAT OrUH, do Un Oltean. — Autorul deții Toa
partu Hincoru la concertul jubilai*, nu paro do loo a crodo ou o1vem destul pămînt. Dacă aș avea atîta pămînt d noua proprietate și scoase o recoltă frumușică. Inpora celor patru reof ani do domnie a regelui Carul, Io doBămi-ar trebui, nu m’aș maî temede nimic, nicfchfr trun an plăti tot ce iera dator cucoanei și cumvîrșitl. Din contra, toată activitatea politicii do păn’acutn, caro
aro forma unei lupto Intra tron și popor, n'a foat do cît o ex
de dracul.
. Q.a,u‘uI lui, de la care Iear se împrumutase. Și așa
periență caro trobulo imediat și categoric pilrfiaitil. Poporul roFemeile după ce-șiisprăviră de băut
!|Unse Proprietar. Iși ara și sămăna acum pȘmintu-I
mtn a foat în trecut totdeauna alături ou mul marii Băl, cu cari
a luptat împreună, dar ou noua înjghebare do Btat modern, pădupă ce mai vorbiră
puțin de găteli «J? J P™. 'ilpă?tea vitele pe propriul lui loc, iși cosaa
tura conducătoare și-a pilntrat numai poutru BÎno avantagiilo
seră să se culce. Dracul, care ședea după sa1
?1 arborii lui și-I tăea. De cite on pleca
puterol, îndepărtînd po țărani și po muncitori do la viața poli-
tiod și făoînd coroana să oroadă Inițiativa Ici indtHpnnunhilă,
CUIoiuarea poporului la o viață, politică, prin acordarea droptulul do vot, ar fi oomplcctarca uporol celor 40 do anY. Oooa-oo
credo autorul că ar rezulta de aici, paro că so tomo a o Bpuno,
huU cuvînt oă „nimeni nu știo co va fl pesto o sută de aniu.
Dar face aluziea că „în Germania convingerea și enorgioa atît
do inteligentă a Iul Williolm al Il-loa Btau în luptă zilnică, cu
altă convingere șî ou altă energie, tot atît do inteligentă al poato
maT țjtiințillciG. a luT Bebel*4. Cu alto cuvinte sufragiul uuivomai ar aduce o dezvoltare a democratismului.
Cartea maY aro și multe alto observări foarte drepte asupra
♦ r°mîn
MtJPra civilizației adoptate. Nota corneterisuoă înse, Io că mal BÎnt do făcut altele multo do nid înainte,
pentru înbunătățirea sonrtel poporului romîn.
oi^n,8^5" „opera ț,ospro caro vorbim> “ O pildă do curaj
SJta S*®? flUt°.rUl ToT’ ou t<,nt0 cfl 80
Bub ano-
—
ivi»*.
iua»i‘
luîndu-SC după femeca lui,
x
_ •
j.
=tis:
— Foarte bine tșl zise dracul, avem s»’® (l ,inț ““P1» ea să treacă pe-acolea, bucata de păfurcă amindol. Am să-ți dau un lot de P1®
<, ud i s^
Ș‘extraordinară pentru dmsul
tocmai cu asta am să te prind la mloS...
1« Parea mei de cum deosebită de celelalte.
In apropierea satului celuea trăea o cuc
k- a P«kom, și îera fericit. Și toate ar fi
avea o moșie ca de vre-o 300 de acr%fl [jni^
. me» dacă țăranii n’ar fi început să scape din
conjura pămîntul țăranilor. Dînsa
|(|
«nd vitele prin bucatele și pășunele sale,
cu oamenii, dar întrio zi tocmi ca
^cepu d
" nse de mal multe ori despre asta, &pe un om foarte aspru, care de-nda
încarce de amenzi pe bieții țărani.
0
57
cîndu-le cunoscut oamenilor. Dar în zadar. Intr’o
zi văcarii lăsară vacile să-I umble prin learbă. A
doua noapte caii îșl sfârimară piedicile, călcîndu-I
griul. Pakom îl alungă de mai multe ori, fără a
pune pe cine-ya la vre-o gloabă și fără să recurgă
la sprijinul legel. In cele din urmăînse lelse glndi:
bNu pot să-I tot las înainte așa. Au să ajungă
să-ml prăpădească toată averea. Trebuie-să-I învăț
o dată minte44. Și-l învăță minte de vre-o cîte-va
ori. Mal mulți țărani fură chlemațl la judecată și
osîndițl la amendă. Țăranii se întărîtară mal rău și
începură atunci a face întriadins lui Pakom neajun
suri. Intr’o noapte unul se duse în pădurea lui, tăie
ca la o duzină de tei, pe cari-î jupui, să facă din
coaja lor papuci. Cînd întră în pădure Pakom, zări
îuaintea-I un gol luminos, și mergînd mai de
parte văzu copacii cari zăceau la pămînt, fără coajă,
cu tulpînele drepte printre iei. Ici se înfurie grozav,
„Dac-aș putea să descopăr pe cel care mi-a făcut
asta, zise Iei, tnî-ar plăti scump de tot“.Și se gîndi
și se resgîndj : Cine să fie. „Negreșit, Simon, zise
Iei In sfîrșit. Altul nu poate fi*. Merse dar drept
la casa lui Simon, cercetă peste tot, și cu toate
că nu găsi nici urmă dc scoarță, se certă foarte
tare cu Ici. Simon fu dat în judecată, dar, după
mai multe amînărî, fu achitat, lipsind dovezile hotărîtoare, cari s’arete ca întemeeată învinuirea ce i
se aducea. „Așa, voi ocrotiți pe răi făcători, zise
Pakom judecătorilor. Dac-ațI iubi dreptatea nu
i-ați achita“. Așa că iei se certă și cu judecătorii
și cu vecinii. Acești din urmă chiar îl amenințau,
să-i dee foc casei și pădure!. Pakom avea acuma
destul loc pentru întemeerea, pentru gospodâriea
lui, dar acolea nu Iera destul loc în lume pentru
dînsul.
Intriaceea se vesti că o mulțime de locuitori din
sat, plecau să se stabilească prin alte ținuturi. Pakom îșl zise în sine: „leu nu-mi void părăsi nici
de cum moșioara, cu atîta mai mult, că prin ple
carea unuea și altuea, voiu putea să mai cumpăr
și alt pămînt și să-mi măresc cuprinsul, trăind cu
chipuljacesta cu mult mai fericit. Acum sintem acolea,
ce-î dreptul, cam mulți, Intr'o zi înse, aflîndu-se
acasă, Pakhom se pomenește că întră la dînsul un ne
cunoscut călător. Primitor, cum îera, îl primi bine
și-I ospătă, îndemnîndu-1 să petreacă și noaptea la
Iei. Din vorbă-n vorbă, Pakom dori să afle de
unde vine. Călătorul, țăran și Iei, spuse cura-că
venea din sud, din spre Volga, unde avusese de
lucru. Și-ncet-încet, începu să spună cum stăteau
oamenii și cum se stabileau acolo, cum chiar ță
rani din satul lui, se duseseră acolo, fiind primiți
in comunitate și primind fie-care cîtc 30 de acre.
„Pămîntul de prin acele părți ic atîta de bun, zise
călătorul, că dacă se samănă pe dînsul secară, crește
de nu se vede dintriînsa calul, și atîta dc groasă că
din cinci mănunchiuri se poate face un snop. Un
țăran venit acolea sărac lipit, numai cu brațele
goale, are acum șase cal și două vacî“. La auzul
acestor vorbe inima lui Pakom se înflăcără. De ce
ne-am chinui atuncea aici, se gîndi iei, în grămădeala asta, cînd am putea trăi acolo cu totul în
larg. Am să-ml vînd casași pămîntul și-am să mă
mut acolo. Aici, în strîmtoarea asta înțesată de lume,
nai nici o liniște cum se cade. Rămînc numai să
�50
revista ideei
revista ideei
î
■ I
I
!! •
cercetez lucrurile dc-aproape, să-mî dau chiar bătae dc cap să tot caute pămțn, ,
și să-1 închirieze în fie-care an- Petit?
U
singur samă*.
1
i
°c mal
InS
Cum veni primăvara, Pakom și plecă. Coborî pe cc sc ivea undc-va vre-un loc
șH°. de $
j
Volga, cu vaporul, pănă la Samara, De acolea merse riat, năvăleau toți din toate Porțile
pe jos aproape ca la vre-o 300 de mile, și ajunse clipă, așa-că celor cari
în sfîrșit la fața locului, unde voea. Iei găsi totul rămînea nimic dc semănat,
precum i se spusese. Țăranii se arătau mulțămițl se întovărăși cu un
de traiul lor și fie-care avea cîte trel-zcci de acre un loc. Dar <‘
de la cari Iera
de om. Toți noii venițl îerau foarte bine primiți între locuitorii
...................
de comunitate, și acel care avea bani, putea să că nu se aleseră cu nimica din
cumpere ca proprietate privată, orl-cit de mult pă cînd n’al pămîntul tău“, îșî 3^
-ae
văzînd Iei că nu Ie nici
un ti.;
chip a S’ne
mînt, peste lotul căre-1 avea. Cel mal bun pămînt Și
.............................................
1 un
stăruință, dc
de ?
nu costa de cit doi lei și cincl-zeci acra, și ori și puse să cerceteze cu stăruință,
Cine putea să cumpere cît ar fi vrut. Pakom, aflînd găsi să cumpere niște pămînt,’ mal ,2? ar Piiiî
fie
al
lui
de
veci.
In
cele
din
urmi
4,
tot ceea-ce dorea, se întoarse acasă pe la începu fie al lui de veci. In cele din
acre, pe car! U
tul toamnei, prinzînd să vîndă lot ce avea. Iei îșl om, care avea 1500 de acrc,
vîndu pămîntul pe-un preț destul de bun, îșl vîndu să le vîndă orl-cît de ieftin, pentru-că
S'
de bani. Pakom - înfeleee
<
vitele și casa, îșl declară mutarea domiciliului și-n nevoc dc
primăvara următoare,_ plecă cu familiea cătră noul plătească1 la înc<
M
__
_
început 1500 de ruble n
cămin. Cum ajunse, se înscrise numai de cît în una . din
preț,
cealaltă
jumătate
rămînînd*
J;_ —... —jumătate rămînînd ’a i.o 1
din comunitățile marelui sat. Făcu cinste bătrînîlor tîrziu. Tocmeala icra gata, cînd icața T
din sat, își
îșl arătă îndreptările și fu primit în comu tîmplă de trece pe acolo un negustor * lo‘
nitate în mod oficial, dîndu-i-se pe dată 150 de abătu pe la Pakom, cerîndu-i ospătarc Ti*4
acre de pămînt, în loturi aparte, pentru cei cinci îl primi bucuros, îl ospătă cum se cadg . J’* ■
copil ce-i avea, în afară depășunat. Iși făcu numai ceaiîi se puseră la vorbă. Negustorul spu/Jj
de cît o casă și îșl cumpără vite. Acum avea de nea tocmai din țara Baskirilor, unde ctiniDirve.
’ )
trei ori mai mult pămînt de cît înainte, și încă pă 5000 de acrc de pămînt cu 1000 de ruble p
mînt gras. Traiu-Î iera de asemeni mal bun. Loc de kom, la vestea asta, căută să afle mal mu|t ‘
sămănat grîu avea berechet, iear pășunile îi ierau atît
— Ca să poți lua pămînt, n’al de cît să au-arf dde întinse, In cît ar fi putut să ție cîte vite ar fi vrut. partea ta pe bătrînl, zise negustorul. Ieu
'
Cît timp se îndeletnici cu întemeerea gospodă dat niște măntălî și niște scoarțe ca de vre-o suri
riei lui nouă Pakom Iera cu totul mulțămit. Mul- de ruble și o Iadă de ceaiu. l-am cinstit cu puțin
țămirea de la început începu înse să se schimbe vin, și cu chipul acesta am dobîndit de Ia dimii
încet-încet, și Pakom prinse să-și dee samă că pămînt cu 20 de kopeict acra. Pămîntul Ic aproipj
și aici începea a fi grămădeală. In anul întâi o de apă curgătoare și-I tot acoperit cu iearbâ, ?
parte din locul său o semăna cu grîu și avu o
Negustorul îșl arătă actele ce avea, iear Pakoa '
recolta bună. Ar fi voit să semene mal mult grîu, dori să afle și altele de la negustor:
dar „n’avea loc de-ajuns și cel pe care-1 avea nu
— Cît pămînt Ieste acolo și al cui Ieste?
icra bun pentru asta*. In părțile astea griul se se
— Pămîntul ieste fără de margeni acolo, zise atmăna în locuri țelinoasc. Se semăna un an doi gustorul. Nu-1 poți ocoli într’un an, și Ieste toi
de-ra rîndul, și apoi se lăsa locul în părăsire pănă al Baskirilor, Oamenii acolo sînt proști ca oile ți
se făcea din nou țelinos. Asemenea loc iera foarte poți să Iei pămînt pe nimica toată.
căutat pentru cultura griului, inse Iera cam rar,
„Atunci, gîndi în sine Pakom, de ce aș da aid
nu iera de-ajuns pentru toată lumea, și începură
1500 de ruble pe 1500 acre, rămînînd inii po !
a se ivi unele ne-nțelegcri. Țăranii bogați îșl cul atîta dator, și n’aș da 1000 de ruble ca sl am
tivau lei singuri pămîntul, cei săraci Inse 11 închiriau pămînt cît doresc* ? Pakom se interesă cum ar
la negustorii, cari le plăte u dările sau le împru putea merge în țara Baskirilor, și cum plecă ne
mutau bani. In anul următor Pakom, dorind să gustorul se găti și iei de plecare. îșl lăsă fcnieu j
samene un lot mai mult de grîu, se duse la un să îngrîjiscă de casă, îșî luă cu dînsul sluga lui I
negustor și închiric și iei o bucată de pămînt pen de ogradă, și porniră-mpreună. Pe drum sc opriri ‘
tru anul acela. Griul dădu o recoltă bunicică, dar la un oraș șt cumpărată: ceaiti, vin și alte daruri,
trebui să fie cărată la oraș, la o depărtare de zece după cum îl spusese negustorul. Și merseră așic*
mile, așa că nu rămînca mai nici un folos. Pakom la vre-o 300 de mile, și după șapte zile ajunsțî
vedea cum țăranil-negustori, din jurul lui, trăeau în sfîrșit în țara Baskirilor. Acolea totul Icra uf
m gospodăriile lor mai bine și ierau foarte bogați. cum i se spusese. Oamenii trăeau pe stepe,
Și atunci se gîndi ; „Asta-i singura cale: să pot de rîu, în niște căruț! acoperite cu îo
co’vilfir^
V*1’m |
să capăt destul pămînt de veci, și să-mi înjghebez piele. Iei nu lucrau pămîntul și nu mîncau
mîncau P[ _
și icu tot așa o gospodărie. Atunci n’aș mai dori Vitele lor și caii pășteau în turme mari pe -j
nimic . începu dar să se gîndească, cum ar face Mînjil ierau legați dinapoea căruțelor și Jerca |{
să poată căpăta o bucată mai mare de pămînt
să sugă de două ori pe zi. Femeile
care să fie a lui pentru totdeauna. Trecură la mij- și făceau kumis, din care scoteau brînză.y BârbiP»
!oc trei ani. In fie-care an Pakom lua pămînt cu umblau de colo-colo, fără să facă nimic aaltă
— cafflC
chine și-1 semănă cu grîu. Anii se întîmplară de cit să bec ceaiu și kumis, să rnănmce
tot buni și producțiea Imbielșugată. Cu chipul a- de oae și să cînte apoi din caval.
cesta Pakom putu să strîngă o mică economie.
55'
Acum trăea mult mai bine, dar avea prea multă
Baskiril, cum dădură cu ochii de P^-
59
.ntil de prin căruțl, de pe unde ierau, aduriră c° 10 u țoțil în jurul lui. Dlnșil aduseră numai
oîndu-sc c ajm’acjflr cărui Pakom II spuse pentru
dc c‘r un venise. Baskiriî se arătară foarte mulcc anUlI1LUară pe Pakom în carul cel mal bun,
țămH1’ Ară țoale și-l așezară pe niște perinl de
li a?lcJ.nnoI se strinseră roată In jurul Iul și-I
pufi
și kumis. Tăiară un berbec și-I deteră
ofedra “
pakom, la rîndul Iul, scoase darurile
să mani ■ le_mparți Baskirilor, cari rămaseră
cc-adu56 vorbind mult Intre dînșil. In ctlc din
,ocIOJ «i’iscră pe tălmacii! să-I spună lui Pakom
urm» py
r
tfulțăimri.
J. Ici vor să-țl spună, zise tălmaciul, că-s foarte
de darurile tale, și că tot asl-felid Ie și
nlulțăm’V ' i, de
.
pre cit putem mal bine
U noi ob!J- e^J\
d- șia primi
-ștri
de-a le da și noi daruri în
Pe^b^Fiind-că tu ne-al adus daruri, spune-nc
cc p piflCC maI mult din celc cc am puua noî
pămîntul, cum să fiu sigur că la o- vreme copiii
voștri nu mi-1 vor lua înapoi?
— Al dreptate, răspunse starostele. Putem să-țl
dăm și-un act.
— Am auzit c’a fost la voi un negustor, zise
Pakom, care a mai cumpărat pămînt de la voi,
și cărui i-ați dat și un act dc vânzare. Aș dori să
am și leu tot așa.
Starostele numai dc cît pricepu.
— Asta sc poate, zise Iei. Avem aici un notar,
așa că putem face actul, pe care să-l întărim apoi
la oraș.
— Și cam cît o să-mi cereți, zise Pakom.
— Noi n’avem de cit un preț; 1.000 de ruble
pe zi.
— Pakom nu înțelese.
— Ce măsură ie asta, o zi, zise iei. Cîte acre
cuprinde.
— Noi nu știm să măsurăm, răspunse starostele,
noi vindem pămîntul cu ziua. Tot pămîntul ce li-î
că-tî dăm.
,
L Mal mult de cit orl-ce, leu aș don o parte putea ocoli întrio zi, va fi al tău, pc preț de 1.000
../pâmîntul vostru, zise Pakom. Noi avem foarte de ruble.
Pakom iera cu totul înclotat.
nutin pămînt, și acesta a devenit de tot sterp prin
— Ic prea destul, zise Iei. Intr’o zi pot să oco
lucrare neîntreruptă. Văd că voi aveți destul păînt și încă bun de tot, cum n’am văzut pe aiurea. lesc o întindere foarte mare.
10 Tălmaciul spuse Baskirilor, dorința Iul Pakom,
Șeful prinse sa rîdă.
— Toată întinderea ceea va fi a ta, zise iei,
cad prinseră să vorbească între dînșil cu zgomot.
Pakom nu înțelegea ce vorbeau, vedea înse cum- numai cu o condiție: dacă sara nu te-1 întoarce la
câ păreau mulțămițl, ba unii strigau plini dc ve punctul de unde al plecat, pierzi banii.
— Dar cum o să știți locul ce l’am călcat, zise
selie și rîdeau. In cele din urmă tăcură, ațintind
Pakom.
ochii asupra Iul Pakom, leară tălmaciul zise:
leată cum, zise starostele: avem să mergem la
_ Jeț vor să-ți spună că-ți vor da ori cît pămînt îi
vrea, pentru bună-voința ta. N'a! de cît să arăți locul ce le-i alege și avem să stăln acolo pănă ți-i
locul carc-țl place mai mult, și acela al tău va fi. însemna hotarul. Al să iei cu tine un hîrleț și al să
Baskiril începură din nou să vorbească, și dc săpl, din loc în loc, cîte o mică groapă, lingă care
dala asta păreau că sc ceartă. Pakom întrebă pe al să pul cîte puțină iearbă. In urmă noi avem să
tragem o brazdă de la o groapă la alta. Fă-ți olălmaciil, care iera pricina ncînțelegcrei lor.
— Unii spun că ar trebui să sc ceară și sfatul sta colul cit de mare-i voi. Numai atît, să. ai griji ca
rostelui, asupra dărel pămîntului, răspunse tălma înainte de asfințitul soarelui să te afli la locul de
ciul, Iear alții spun că asta sc poate face și fără unde-al plecat. Tot locul pe care li-1 ocoli al
tău va fi.
sl mal fie întrebat lei.
Pakom Iera peste samă de mulțămit. Iei se hoPe cînd vorbeau Iei așa, îeată că se-ndreapta
spre Iei un om care purta în cap o cușmă dc piele tărî să plece foarte de dimineață. Mii vorbiră puIn pi- țin, mîncară carne friptă de oae, băură kumis și
de vulpe. Baskiril făcură tăcere și se sculară
s
cioace. Tălmaciul spuse că acesta iera starostele
starostele sau
sau ciaiQ pănă se înoptă. Apoi așternură lui Pakom o
șeful lor. Pakom despachctă îndată cea mal fru- saltea moale, lăsindu-1 să se culce și făgăduindu-i
de ciaiu, pc cari că vor ffi „
gata de
plecare în zori, să poată ajunge
' .'
moașă manta și vre-o cinci
c’-.I livre
l’_.
înainte de răsăritul soarelui. Pakom
Ic dădu starostelui.
------------ -------Acesta le ,primi cu plăcere, așc- la locul ales, Înainte
zîndu-se la locul lui de cinste. BaskirilI se adunară puse capul pe perinile de puf, dar nu putu să acu
— toții pc
dc lîngă
lînnă îel
iei și
si începură
înceoură să vorbească
vo
cu doarmă. In capul lui iera numai pămînt. „Trebuie
toții de-o dată. Starostele ascultă îndelung, apoi să fac un ocol cît s’o putea mai mare, cugeta îeL
facu un semn cu capul să se facă tăcere, și sc a- Pol face lesne 35 de mile într’o zi, mal ales pe
vremea asta, cînd zilele sînt atîta de lungi. Toată
dresă lui Pakom în rusește:
să fie. Ica cît pămînt noaptea Pakom stătu deștept și ablca cătră ziuă îl
Bine, zise dînsul, așa s. prinse somnul puțin. Dar cum închise ochii începu
■ll Place. Noi avem destul pămînt.
~~ Cum să iau cit îmi place, zise în sine Pa- să viseze. Visă că par’că Icra culcat tot în căruța
ceea șl auzea par’că jos pe cine-va nzind înăbușit.
ncvoe de un act, ca să fiu sigur. AltIci,c>el pot foarte ușor să-mî spună acum că pă- Voind să șt;e cine rîdea, ridică qapul și se aplecă
să sc uite, și văzu pe staroste care ședea jos, lingă
Hainiul i-al și
tțrziu
mi-1 ia înapoi...
“
£
Mulțămesc din suflet, pentru c‘4‘.:“*-l. tale
’■
e 1(1 urmă tare. Ie drept că aveți destul pămînt
a unei d.n
5i « apropie de
sM
l leu am trebuință de foarte ÎZcobori
puțin. Aș dori înse
S
ST pămînt
Tîn\ați
ati^
’ne^orJ care-! vorbise
u cdori
are anume
voi faceS-'un^ct
să r*: 1
sl
nu c* » Să
măsurat
să ^accjn
,
, dpsore nămtnt Cînd să-1 întrebe, cînd sc-ntorsese,
"■•ve-kî,v-f
S".p—»««
�60
nul care se abătuse pe la îel venind de pc Volga.
Care nu-I fu mirarea, inse, cind văzu că nu Iera
nici țăranul, ci chiar dracul cu cele două cornițe și
cu papucii lui, care ședea acolca jos și rîdea, lear
la picioarele lui zăcea întins la pămînt un om, des
culț, numai cu cămașa și cu izmenele pe Iei. Pakom se uită mal de aproape la om, și văzu că Icra
mort, lear omul acela Iera chiar Iei. Plin de groază
se deșteptă. „Ia niște fleacuri", îșî zise lei, coborîndu-se din căruță. Afară se vedea o geană de lu
mină cenușie. începea să se lumineze de ziuă, „le
timpul de plecare, gîndi Iei. Să deștept oamenii".
Iși deșteptă mal întăl servitorul, cărui îl porunci
să pună hamurile pe cal. După care porni'să scoale
pe Baskirî.
— Ie vremea să plecăm, să măsurăm pămîntul,
zise iei.
— Baskiril se gătiră, și sosi și starostele- numai
de cit. Băură după aceea kumis, și oferiră și lui
Pakom ciaid, dar Pakom refuză.
— Dacă mergem, să mergem pe dată, zise Iei,
că nu-I timp de pîrrdut.
In sfîrșit fură gata cu toții. Unii plecară cu căru
țele, alții călări. Pakom și cu servitorul luî, mergeau
în căruța lor, luînd și-un hirleț cu iei. Cînd ajun
seră în stepă, iera curat ziuă. Acolea traseră
lingă o movilă, numită de cătră Baskirî „Shiklan",
se coborîră de prin căruțl și descălicară de pe cal,
adunîndu-se cu toții la o laltă pe vîrful movilei.
Starostele se îndreptă apoi spre Pakom, și, făcînd
un semn cu mina spre orizont, zise :
— Cit vezi în zare, de jur împrejur, i-al nostru.
Alege-ți care-ți place.
P
I .
REVISTA IDEEI
l REVISTA JDEEI
Ochii lui Pakom sticleau de bucurie. Tot cu
prinsul iera numai livadă, neted ca-n palmă și ne
gru ca niște sămînță de mac. lear prin părțile mai
lăsate, iearba Iera înaltă pănă la piept. Starostele
îșî . scoase cușma din cap și-o puse jos.
— lacătă, zise dînsul, aista-î semnul. Pleci de
aici și te întorci tot aici. Tot locul pe care li-i
ocoli al tău va fi.
Pakom scoase banii și-î puse-n cușmă. Sc dez
brăcă după aceea de zeghea lui cu poalele lungi,
lâsîndu-sc numaî în bluză, îșî strînsc cingătoarca,
Iși puse în sin o legătură cu pîne, își atîrnă la
șold o sticlă cu apă, îșî trase turetcele cizmelor
sale lungi, luă hîrlețul, să plece Și cînd cele
dintâi raze de soare prinseră să scalde cîmpica,
Pakom puse hîrlețul pe umăr și coborî colina, La
început merse potrivit. După cc făcu o verstă, săpă
o mică groapă și puse lîngă dînsa o mînă de Icarbă,
să însemneze locul. După care o luă din nou
la picior. Cu cît înainta, tot maî iute mergea.
După cît-va timp, săpă a doua groapă, apoi a treea,
și așa maî departe. In cele din urmă îșî aruncă
ochii înapoi. Movila se vedea foarte limpede, cu
oamenii stlnd în picioare în vîrful lei. Sc vedeau
pănă și șinele dc la roate, ce străluceau în soare,
Pakom socotea să fi făcut cam 5 verste. Prinzînd
a se încălzi, se desbrăcă de bluză pe care o atîrnă
pe-un umăr, și porni maî departe. După ce mal
merse puțin îșî aruncă privirea Ia soare și văzu că
Iera tocmai vremea prînzișoruluL „A trecut un co
nac, gîndi Pakom și mal sînt încă patru, Ic prea
de vreme să mă întorc dc pe acum, Am să-mi
scot numai cizmele din picioare". Din
jos, îșî scoase cizmele, le atîrnă de cj 5c așe„
porni mal departe. Fiind acum mal us ^°Orc j
să-și facă ast-feliu socoteala: „Am s|°r’ ‘ncch(j
cinci verste drept înainte, și apoi
spro stingă Asta-I o parte atît de frum’q|S
n’aș vrea s’o părăsesc, $i cu cît am să a n «li
departe, cu atît are să fie mal bine".
»°le.r8
pași mari. Când se întoarse să se mal*11^5 cu
movilă, movila ablea se mai zărea. Oamcn^t *Pre
ca niște furnici, cari se mișcau încoace ' ■ 5re4®
lear seînteerea roatelor ablea se mai zăre ’l’ncol°j
gîndi în sine Pakom, pe partea asta ajun n^Un,
acum am să pornesc spre stingă. Dar
^c'
cald și m.i-I sete". Săpă aici o groapă mâ'i 03111
punînd lîngă dînsa o pală bună de iearbă
r^>
sticla și trase cîte-va gîturî de apă, apoi pleCJlUp4
cînd un cot mare spre stînga. De. la o vremi*
începu să se simtă cam slăbit de puteri. Se uîtă 1»°
și văzu că iera vremea prînzului. Să mal r»0?
puțin", își zise Iei în sine. Și așa se așeză •
mîncă o bucată de pine, bău apă, și s’ar fi și
puțintel, îi Iera înse teamă. „Dacă mă întind puținS
la pămînt, gîndi iei, te pomenești că mă fUrj
somnul. Se odihni cîte-va clipe și-și luă numai d
cît tălpășița. Acum mergea mal ușor : mincarea t
băutura îi dăduse puteri, dar îi iera foarte cald '
obosala îl slăbise de tot, și afară de asta ÎI ierj
strașnic de somn. Totu-și mergea mereu înainte zi.
cîndu-șl: „Trebuie să sufăr un ceas, ca să pot fa
urmă trăi bine o vieață întreagă".
Merse drept înainte o cale bună. Și drept In
clipa cînd voea să cotească la stînga, vede in fața
lui o lăsătură de pămînt jilavă. „Ar fi păcat daci
aș lăsa partea asta, își zise Iei: aici ar putea crește
foarte bine inul". înconjură dar și lăsătură aceea,
făcu o groapă la marginea Ici, și-și schimbă leară-țl
direcțiea. Se mai uită o dată cătră colină. Acrul
fierbinte juca, și prin pîcla de căldură ce se lăsase
ablea puteau să se mal deosebească oamenii de pe
vîrful movilei. „Bun își zise dînsul, am făcut pe
cele două laturi destul de lungi, pe asta trebuie să
o fac mai scurtă. Și înaintă cît ce putu mai iute.
Cind mal cătă la soare, văzu că trecuse de amiazl
și iei nu făcuse de cît două verste din laturea a
treea, icar pănă la movilă mai avea încă vre-o 15
verste de făcut. „Nu mai pot merge înainte, gîndi
Iei. Pămîntul mlcu n’arc să leasă patrat, căci cală
să țin drept Ia colină, pentru că alt-feliîi n’am cind
ajunge. Și ori și cum, mi-i de-ajuns și atît*. Mi
săpă o groapă, apoi făcu un cot îndreptindn-se
spre movilă. Acum înse începuse să meargă ancvoe
de tot. Nădușala curgea șiroae pe ici și picioare e
zdrobite de alergătură nu puteau să-1 mal duc.
Ar fi dorit să se odihnească, înse nu cuteza : Ș
că nu avea să ajungă la colină pănă Ia asfințitul so
rclui, și soarele, care nu voea să știe de
oamenilor, se cobora din ce in ce mai jos. „
fi făcut socoteala greșit și să fi mers prea cp
își zise iei. Ce m’aș face dac-aș întirziea
îeară-și se uită la movilă și la soare: movi
departe și soarele scăpăta repede spre oriz° .’jUie)
multă trudă porni, mergînd din ce în « m
pănă o luă la fugă. Movila Iera încă .
aruncă bluza cît colo, apoi sticla și cizme
care cau
căuta
ciula, ncpăstrînd de cît hîrlețul, cu care
1
JΑ
j
j
ț
:
!
t
|
|
,
!
i
•'
;
61
UNIONISMUL LA SAN FRANCISCO
mers. .Ah, zise Iei, am vrut să am prea
ajute \a
prăpădit acum tot. No să pot cu nici
rtiult ?* să ajung la movilă înainte de apusul sca
FraPol8,co trecem printr’o laxă nonă, a cheaUo!
un P«eVrka il tăc răsuflarea, dar tot alerga mereu lucratoare, printr o fază extraordinară șl plină de Învă
țăminte.
Mal
bine de doi ani, pe ciad toate celelalte
rclul<* Cămașa și izmenele sc udaseră dc sudoare
regiuni ale Statelor-Unlte au fost tulburate de o mul
,nuintC‘ lipiseră de piele, gura i sc uscase, plcptu-I țime do lupte industriale, la San Francisco n’a avut loc
și 1 SC :nima-I bătea ca un ciocan, picioarele II tre- niaear o singură grevă de samă. De ce?
Cunoaștem pănă acum două soiuri de Împăcări sau
areca» si par’că nu mallcrau ale Iul. 11 apucă dismur3U ! j)acâ ar fi murit de istovire? Ii Iera teamă mai bine do netulbarărl industriale: unul, vechea conuiție In caro patronul le du stăpln suveran, care-șl tra
Pcrarțartc, și totu-șl nu-I venea să se oprească. tează lucrătorii, hine sau rău, cum i-1 firea, șl care
dn?ă m’aș °Pri, duPă cc am alerSat adta, ar împiedică grevele prin Împiedicarea organlzărei muncel:
iu»0 BB’ condițiea modernă din care avem o vorbitoare
flDa oamenii că-s nebun". Acum Iera atît de
zlCCoapC in cit putea să audă strigătele Baski- pildă la regiunile carbonifere din Pensilvanla, unde mi
nerii și baronii cărbunelui slnt, tot atlt de bine organi
a.Pr Hcari făceau să-I bată inima și mal tare. zați, intr’o staro de neutralitate armată, In caro nici una
?° alerga din toate puterile cari le mal avea, din tabere nu cutează să Înceapă războiul. La San
coarde întrat întriun nor, aproape dc orizont, Francisco Inso avom o altă speță do liniște industrială,
stare poato că fără precedent, tncare vechiul stăpln,
ărca un disc dc singe. Aproape să asfințească de opatronul,
a fost cu desăvlrșire Învins, domnind unio
p dar și movila Iera acum colea. Pakom putea nismul ca suveran.
„Patronii din San Francisco slnt cu desăvlrșire Infrlnțl",
’vadă oamenii dc pe lea, cari-I făceau semn cu
minele. Putea să vadă cușma dc blană în care sc Îmi spuse un do samă antroprinor „Cînd un leader, cînd
șof muncitor face o cerere, o satisfacem pe dată, fără
aflau banii, vedea și pe staroste stînd jos, ținîn- un
să scoatem măcar un cuvlnt. Cu neputință alt-feliQu. „lei
du-sc cu mînilc dc burtă. Și Pakom își aduse au cu dînșil, lol stăplnosc orașul", Îmi spuse alt patron.
cetate nu Înfățoșară o stare mal plină de
aininte de vis. „Am destul pămînt, se gindi lei, dar Nici
nici yo uowj
nU mi-a fost dat ca să ma folosesc de iei. Sînt învățăminte
popo‘rul“ american,
american,* ca San Francisco,
Învățăminte pentru poporui
Francisco.
pjerdut. N o să pot ajunge la timp. Pakom se Această
“ stare arată
” rezultatul —
extrem
*— .1al acelor nlui_
mitoare activități cari se manifestează In timpul do față
uită la soare din nou. Partea de jos a discului dis In organhațiea muncel. Acolea, constrlnge’ca uniunel
păruse. Iși adună toate puterile pentru o ultimă Io ajunsă la gradul cel mal puternic, uniunea se bucură
sforțare și se repezi cu trupul atlt de mult înainte de autoritatea coa mal netăgăduită șl de cel mal Întins
monopol. Și realitatea do astă-zl din San Francisco Ieste
in cît ablea putea să-și miște picioarele destul de, posibilitatea do mine de la New-York, Filadelfia, Boston
iute ca să nu cadă. Ieată-1 în sfîrșit la movilă. De-o șl din alte orașe.
Așa dar Ieste de-o foarte mare însemnătate pentru
dată pămîntul se întunecă. Cătă la soare : soarele
să ne dăm samă cum au ajuns breslele do lucră
dispăruse. Scoase atunci un gemăt adînc. ,Totu-i noi,
tori din San Francisco la o putere a tot stăpînitoare,
pierdut", îșl zise dînsul. Și iera gata să se oprească, șl să vedem cum s’au folosit Iele de lea.
cind auzind pc Baskirî strigînd și agitîndu-se de-asuIn 1901, Șan Francisco avu do suferit cea mal mare
pra lui, îșl aduse atunci aminte că soarele s’ar grevă și cel mal maro lock-out sau contra grevă, din
clte-a cunoscut. Un val nepomenit de 1 nbogățire se rămal putea vedea încă de pe movilă, și urcă coasta vărsase
asupră-I. in timpul războiului cu Spania banii
în goană, gifîind. Lumina apunîndă se mal vedea, năpădise in San Francisco, comerțul cu Orientul se îm
Și lacătă cușma, leată și starostele care se tăvălea pătrise, doscopDrirea huilei combustibile și utilizarea
de rîs. Pakom îșl aduse aminte ieară-șl dc visul căderilor do apă ale Sierel, micșorase costul putere!
Iul și izbucni într'un plîns: picioarele îl părăsiră motrice, dind uu foarte mare avtnt industriei. Ga prin
minune, cetatea se apucă să zidească, să crească, oortnd
și căzu pe brînci, strîngînd cușma cu bani cu a- necontenit o tot mal maro aprovizionare de brațe. Bra
țele, inse, din pricina depărtărel și iznlărel In care se
mindouă mînele.
— Bravo, strigă starostele. Norocul tău. AI o află San Francisco de celelalte centre industriale, nu
frumoasă bucată de păniint. Servitorul lui Pakom răspunseră tocmai po dată chlemărilor stăruitoare. Așa
stlnd lucrurile, uniunile, conduse de oameni pricopuțl,
alergă numai de cit să-1 ridice. Dar Pakom Icra cari aveau afaco cu o clasă de muncitori cumplit de vi
mort, și sîngcle il năpădise pe gură. Baskiril clăti guroasă, Americani curați, doblndiră foarte iute încre
nată din cap în semn de mâhnire, lear servitorul dere, putere, și, după cum se înttmplă In asemenea.ca
Iul Pakom, luă hîrlețul, săpînd o groapă, ca de zuri, prinseră să ceară o parte mal mare din Înflorirea
Șapte picioare, tocm ii cît corpul stăpînulul său, predomnitoare.
Cu chipul acosta se iscă un felii! de unionism, cu to
tul deosebit de cel ce exista mal acum ctți-va ani. Toți
în carc-1 Ingropă.
cel cari au observat progresele recente ale organizației
L. TolstoI.
muncitoare, n’au putut să nu fio loviți do schimbarea lei
In Roniîne.ște, de Cioranu I. Costel.
do tactică și de metodă. 0 uniune nu mal Ieste acuma
o simplă mulțime revoltată, o simplă mulțime ce zbloară
Abonați! noștri slnt cu stăruință rugați a ne trimeto să albă ce-va mal mult de mlucaro. Ie o afacere de
: o rece propunere de afaceri, condusă adesea de
abonamentul pe dată, fiiud-că afară că Io și-o strictă calcul
câtră oameni nu numai de-o inteligență și o putere rară
necesitate, Ie și-o dovadă do seriozitate. Abonaților noi,
ci cari au o mare pricepere de afaceri.
Obiectul acestui nou unionism din San Francisco Ieste
“utnerile mal din urină, cind nu le au, ii so> vor comlipsă
Plocta. Și ori ^i cine no va vesti că are l*
““‘ din Ro- cu totul asemănător cu acel al trusturilor noastre șl
asociațiilor noastre patronale: ținta lui Iera să contro
’htă vro-un număr, 11 va primi fără nici o-) zăbavă.
leze piața, îndroptîndu-șl toate puterile spro formarea
cari-șl dau samă do cit folos țeste răsplndiroa In unul monopol al muncel,Inlăturiud pe concurențil „scabl“,
toată osteneala nounioniștl, și impunlnd acele „closed shop", acele ate
01080 a Publicației noastre, Iși vor da
0 ne face la dlnsa abonați noi, șl-a plasa cit mal multe liere deschise numai pentru lucrătorii unioniștl. Asta-I
de alt-fellu marea tendință nedeslipită, cu toate oă nu
colaborare
susținere
in oolecțiile noastre. Pentru o i.l.
’
’’ șl—
«"•«»
totdeauna conștient exprimată, a mișcărel muncitorești
do
inimă
șl
Inzos0104 largă, pentru col cu tragere
din America, astă-zl. De acest „closed shop", care dom
nește printre muncitori, Ieste răspunzător germenul care
rar® aPMo, so înțelege că Ie cu osebire loc.P. Al.
I
■
!!
’i
�62
■
produce trustul monopolului la patroni. $« argumentul
Ast-foliO, la San Francisco găsim cele
unionismului losto exact coi al trustului: „Iacă vom
larii și vieața cea mal leftonă din toate n
doblndi un monopol deplin, vom putea căpăta co salari!
nate ale Amorîcel. Io Indoelnic lucru
In.’11*
condițiile muncitorilor au fost vre-o dată hî » °v&r al”'
vom vreau.
n. o
Adevărata pricină a marol greve din 1JU1, Din San
mal bune de cit slnt acuma la Sun Francii ,n Wo C4
Francisco, fu prin urmare puternica mișcare do dezvol
salariilor nu-I Inso do olt unul din rezuitn*0,*
tare a noului unionism, spro monopolizarea pieței munmulul, taro și maro la San Francisco. Du.,k 0 Onio^
cel. Condusă pe do o parte do cătră Consiliul Muncol,
arata mal departe, uniunile, oa organizații aCUni vni
„Labor Council-, caro cuprindea uniunile tuturor in
au Înjghebat aice o mulțime de Întreprinderi
°fac »
dustriilor, afară do-Â zidarilor, lear po de altă parte
nare. Iele au alcătuit cu societățile patronal °xtrî*0Hi
do cătră o puternică Asociație, do Antroprluorl, lupta
binațil de monopol, cu mult mal solide de'u^com
cuprinse Întregul comerț maritim și o mulțime de alte
Chicago. Inindustrioa oonstrucților au Imhn»n.C . C0]o di»
industrii din San Francisco, In timp do luni Întregi,
lucrător, un „boss“, pe lingă cure Sam Park? ntua«er
■ dlnd naștere la o mulțime de silnioil cumplite, la văr
York Io aproape un ucenic, lele s’au umosf3 d n
sări cumplite do slnge, șl costînd sumo uriașe de bani.
litică, așa-oă unionismul io puterea oare prooCat
Po.’
Vizitiii fură alungați de pe capra trăsurilor lor, frlnIn afacerile comunale : unionismul avlnd j)riUnipino}t«
glndu-li-so brațele ou drugi de fior, oa să nu poată să
propriu, pe Schmitz, un membru din unlunOaniat‘l1
mul ție hățurile in mină, lear „scăbilu fură lo . iți de
ților, alos din nou, a doua oară, ca să
gloanțe, In stradă. Patronii se pllngeau cum-că uniunile
Primărie. Uniunile au Întreprins în cele di 20
au inaugurat o campanie sistematică, ca să-i silească
Întreprinderi chiar po proprloa lor socoteală ca Ut®4
să nu Întrebuințeze de cit unioniștl, cooa-co într’o oare
Să vedem acum mijloacele întrebuințate d’o oăF&ttOD1,
caro măsură lora cu totul adevărat, ou toate că mal
unile din San Francisco pentru a pune și mai mii Un*’
Ierau și alto chestii la mijloo. Munca organizată, la
plniro po piața muncol. In cea mal mare parte din ha 8^‘
-rîndu-I, se plingea cum că Asociațiea Patronilor voea să
precum am spus, monopolul există. Nu cred să
nimicească însă și ființa unionismului, ceoa-co, intr’o
sasă măcar un singur nounionist în vro una d|B°^‘
oaro-caro măsură, lora tot otita do drept.
șase zeci și două do Întreprinderi do construofin C<i'8
l’o lilrtlo, patronii fură izblnditorl în principalele lor
clto-va meserii, ca în cea a vinzătorilor de mărunt
0
contestații: Iei înlăturară „recunoaștoroa“ uniunel, lu
cari slnt- foarte greu de organizat, mal există Încă
crătorii Intrau în lucru fără să se ție samă do afiliațiea
găuri, dar activitatea uniunilor, pentru a sili po a 6°
lor la vro-o organizație muncitorească oaro-caro, drep
oameni, „să so unească cu ceilalți, sau să spele pulin^1
tul contractului liber rămlnoa stabilit. Dar asta lora
cum s'ac zice, ieste, pentru străin, una din trăsăturV
o victorie sau o izbîndă starpă. In ehîp practic, bătăliea
colo mai izbitoare ale viețel din San Francisco n
o clștlgă uniunea. losto un chip do-a combate, caro
loram sosit In oraș mal mult do două-zocl de minntoU
faco po vrăjmaș mal puternic: acosta fu chipul Aso
și, și băgăl do samă doi oninjnl, purtlnd fio-caro clto n
ciației Patronilor din San Francisco. Dlnsul a arotat
insignă unionistă, bătlnd trotuarul In fața unei colonele
cuin nu trebuie. să se combată unionismul Prea s’a făcut
strigînd : „Nu înțraț.1, asta-I o casă „scab4. Dueețl-vi h
uz de poliție, așa fără do nici o socoteală, lear patronii
cutare, lol întrobuințază unioniștl4. Toți col cari Intrau
prea s’au ridicat cu furie chiar împotriva principiului
Ierau Intimpînall cu cuvintele astea : uniunea Iuoho hounionismului. Așa-că, o dată isprăvită greva, uniuni o
tărîrea să ruineze comerțul a ‘elul patron sau sa 1 siloascâ
văzură sentimentul pub ic foarte mult în favoarea lor.
să na Întrebuințeze de cît unioniștl. Puțin mol departe,
Dlusole puseră un candidat la primărie, candidat care
po stradă, văzuitt un om sandwicli, plimblndu-se drept
fu ales cu o majoritate neașteptată, ceoa-co puse mu
prin fața farmaciei „Owl drug“, purtlnd următorul afiș;
șinărlea politică a cetățel In mina lor După asta se
„Boicotați casa Owl: lea lo vrăjmașa muncitorilor. Fo
apucară do convertit sau do expulzat po nounioniștl ariți-vă do medicamentele „scabs“. In spațiul unol grâproapo diu toato industriile din San Francisco. Și fură
moz'i do case, Ierau trei boicotatorl do aceștia, cari atO’
cu totul mai fără cruțare în urmărirea „scabilor“,
cau co nerțul a trei deosebite caso. Cit am stat la San
mul alos după terminarea grevei, do cît înainte, așa-că-n
Francisco, una din casolo astea, cea a lui SiminolT, ne
foarte scurtă vreme îșl asigurară practîcoșto chiar mo
guțător de mantale, trebui să-și Închidă fabrioa, aruo
nopolul plațel do muncă.
clnd po drumuri doua sute șase zeci do muncitori.
Oamunil-sandwicl so preumblă prin fața magazinelor
Cari au fost roadele acestei însemnate izbînzl ? Și
boicotate, In diferite părți ale orașului, vreme do s&ptâcum s’au folosit uniunile de puterea lor suverană ? Mal
Intăl, prin legea cererol șl ofertei, foarte favorabilă lor,
mini întregi. Iei au fost do inal multe ori arestați, dar
Iele au ridicat la San Francisco salariile, mal pre susuu
do’ Jnagfetrațil .....
unei
caro favorizază MuluJiâ
unluuilo
—administrații
W
cit In orl-ce alt oraș din lume. Aproape nici nu-mi vino
lno
au achitat
achitat necontenit, si
Iei s’au înturnat să păRUnăeu.i ....
și lei
să spun cls primesc acolea unii muncitori, de teama că
cască
casolo de
do comerț,
.
’1)___
că casele
cari Întrebuințau nounioniștl
nu voiu fi crezut. In timpul celor clto-va săptămtnl din
sau cari nu voeau cu nici un chip să se supuo la oororîlo uniunilor, Asupra acestora Ie întrebuințat un loch
urmă, făcătorii de mulaje, do tiparurl, dc forme, fură
plătiți cu ppfc dolari po zi, adică cu patru zeci do franci,
out foarte aspru,
r și ducă vro-un unionist Ie prins Inlear turnătorii cu zece dolari, pentru o muncă do opt
trînd într
nur ’un magazin boicotat, Ie supus la o amendă
do la cinci
<
ceasuri. Salariul minim al zidurilor Io de șase dolari po
pănă la două zeci și cinci do dolari. Dur lupta
zi, cel al ttmplarilor do patru dolari, col al salahorilor do
împotriva casei Owl drug, luptă ațițată și susținută In
trei dolari și jumătate.
parte, fapt destul de semnificativ, do cătră Asociației
Din timpul grevei din 1901, salariile în unele industrii
Farmaciștilor do detaliu, cari combăteau casa aceasta
s'au dublat, și numai într’un număr rostrins do intre
fiind-eă nu voea să Intre in asociațiea lor și să prlprinderi, creșterea n'a' avut Ioc do olt cu troizccl la sută.
niouscă tariful minim statornicit do Iei, nu se înărgon
Jn puține alto orașe, muncitorii au fost In staro să-șl
mimai aici. Două dame, cari stăteau In ușă fură o dai
ridice salariile păuă la un procent care să întreacă cu
stropite c’un vas plin de murdării, lear directorii dimadevărat costul Intrețlnerol. Ceea-ce-I una din condițiile
prouaă cu fumilieu loiTură chiemațl la telefon casă 8
cele mal uimitoare, Vieața la San Francisco Ie a-zl mal
udă ordinar insultați.
leftonă de olt în ori-co alt oraș însemnat din StatoleAsemenea boicotaj se face In,chipul coi mai
Unito. Mal Intăl, bilul asupra combastibululul Teste atic. Oamonil-sandwicl nu-s lucrători voluntari, ci ag v
colea fără de nici o aplicare, pentru oi acolea nu-lnicl
regulați do-al uniunel. Do alt-feiiu Io po cit de deș I
o dată atîta de frig ca să degere florile do portocali.
po atlt do semnificativ, cum-că chiar acești oa
Legumele și fructele, mal cu samă, slnt foarte îmbiolsandwicl au alcătuit o uniune. Ceoa-co dovedește
șugato și leftene. Profesorul Cari O. Piohn, de la dofatal Ie instinctul unul patron do a avea h10”*'’ monnpartamontu1 Finanțelor și Statisticei, de la Universitatea
leftonă, chiar cînd acest patron Ie o nnitioo. ua
din California, oare a făcut o anchetă minuțioasă asu
sandwicl fură într’adevăr no voi ți ca să faca o b
pra costului comparativ al viețel, din 14 din cele mai do
ca sa doblndească un salar mal mulțimilor.
nentru
din Statole-Unito, pune ea Incbooro, la
slnt plătiți clte cn doi dolari și jumătate pe z i P
1
* "®an Francisco' le fără Indoeală cel
opt ceasuri de lucru.
Ar mal putea fi date o mulțime nenumărată ®fl^rpj
exemple despre această stăruință metodică, do a
â'n^etv, Wit di“ col° 11 °ra’a
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
63
_ „ uranolsco orl-oo concurență a muncol. In oraș
din ba“., coi ie acoperit do afișe, vestind po unionist!
orI-°®
JJai cumpere dola Cutare. Ziarele muncitorești
ca
“ t0 casele „rolo". Gospodina găsește adesa, diîn? ta sticlolo lei cu lapte acoperite do etichete de
tea' nBoicota^ P° Cutar0‘ 101 lntrobulntazh lucrători
’
•
'
'
’
I
Amenințările acestei, neaparut că au avut efect Mal
mu ți industriași mari s’au desfăcut do „Times-, cu
toato că pierderea pricinuită de asta, după cam ml s’a
spus a fost compensată prin c^tigul de la anunțările
°ca!e a,e comordon Hor part zanl ai cauze! generalului
Otls. Sa mal făcut Inse o silință obștească, pentru ase
opri circularoa jurnalului. Un băet din Keedlor CaU6CK(’nni interesat do aproape de rezultatul co-1 au aceste lornia, care vindea nTlmes“, fu cufundat In rlul Colo
. fftrl ei leată car°-r:
de prăvăliile, restaurantele
rado. In altă parte vlnzătoril fură alungați, șl-n altă
b'-° lilo ' cu o clientelă cu totul sau mal mult rnun- parte debitanțil jurnalelor unioniste refuzară do a mal
fr*10”' ’ boicotările au fost cu totul izblnditoare, șl vinde foaea aceasta. Uniunea a dat chiar bani neunlo.♦A au fiout P° Patronl 8ă 80 6UPUO cererilor uniunel niștilor angajați în biurourile luI„Times“, ca sl-lfacăsă
1Ul «ă-sl părăsască comerțul. într’un mic număr do cafugă: Într’un caz a dat pănă la o mie de dolari. Afară
fi0“.
in cel al căsoi Owl drug, boicatajul a avut un do asta uniunea somai glndi la un plan.Iea aragatpe W.
militat cu dosăvlrșiro opus, ntrăglnd clasa do cumpă- R. Hearst, proprietarul „Jurnalului- din New-York, de
rătorl opuși boicotajulul și mărind afacerile companiei,
a Intomeoa un jurnal la Los Augelos ca să combată po
lin fabricant do cămăși și-a Intemoeat o mare sporire
„Times-, garantlndn-I zece mii de subscriitort chiar In
n opozițioa unionistă. Puține caso de comerț Inse, și, momentul apariției. Acest jurnal trebuea să-și înceapă
P mal puțini muncitori nounioniștl slnt In staro să so publioațiea In Decembre 1U03.
hnnotrivoască acestei lupte zdrobitoare, metodico
Voosc să povestesc acuma experiența făcută cu R. I
Jn formele pasive alo boicotajulul, metodele noului
Techau, un maro restaurator din San Francisco. Techau
iinionism sînt loară-și Îndestul do vădite. La San Franlora boicotat pontru-că întrebuința muzicanți nounio
fllsco acesta plătește la o mulțime d-j comoroianțf, să
niștl. Clnd lupta-1 obosi, acosta Încercă In sflrșit ca să
afișeze „labelul-, firma sau marca uniunel. O mulțime
cadă la Invoeală. Uniunea Muzicanților ceru ca dlnsul să
de’magazinurl, do restaurante și alte prăvălii, desfășură alunge cu totul pe șeful lui do orhestră. Acest șef de
la ferestrele lor niște placardo cari vestesc cum-că sînt orhestră lora inso un sluj'baș credincios, și Techau se
strict prăvălii unioniste. Toți văcsuitoril de gboto au Împotrivi să-l alunge. Boicotajul dură înainte, și deveni
un somn asemănător, și pănă și cronica jnuncel din jur în cele din urmă atlt do supărător în cit Techau lichidă.
nalele zilnice Io marcată do labelul unionist, cu toatele
Orhestra Iul se văzu po dată lipsită de lucru, lear mu
oăutlnd să so bucure do bunele grații alo monopolului.
zicanții trebuită să facă cum putură paco cu uniunea.
0 mulțime de jurnale, și asta-I fapt, nu cutează să a- Unul dintr’lnșil, cu care am vorbit, mi-a spus c’a fost
taoe nici chiar excosoio unionismului. In timpul grovol supus la o amendă do 135 de dolari: 10 dolari pontrudin 1901» toți redactorii șefi din San Francisco, păstrară că a făcut repetiție cu o orhestră nounlonistă, 10J do
o tăcore absolută, afară do „Examinor* al lui Hearst,
dolari pontru-că a clntat cu o orhestră neunionistă, lear
oare favoriza po greviști, pană ce tot orașul fu adus îutr’o 25 do dolari ca st Ho primit ca membru în uniune. Iei
adevărată staro de anarhie din pricina luptelor dintre
primi do asemenea ordinul de a na mal clnta In taverna
poliție și agitatori.
lui Tochau vreme do-un an. Acesta-șl plăti amenda și
so supuse la toate cerințolo uniunel, și lo acuma un
Afară do asta, se știo că jurnalul caro-ar Intra serios In
„bun“ unionist. Șoful do orhestră fu do asemeni supus
luptă cu acest nou unionism, are să lupte chiar pentru
vieața lut Nu-I o mal bună ilustrare de uriașaputoredobln- la o amendă do o sută do dolari, și primi ordinal do a
dită de monopolul muncol, și de Ina ntarea metodelor nu mal lucra un an. Din timpul acela Io! fu cu desăvlrșiro-n nostaro do-a mal găsi do lucru, și familioa Iul tre
do afaceri întrebuințate, nu-1 o mai bună ilustrare do
bui să fio ajutorată do cătră prieteni... toată soarta co
cit lupta întreprinsă acum In urmă Inpotriva lui „Timesdin Los Angelos, do cătră Uniunea internațională Tipo lul co nu voește să întro In uniune: îi urmărește o ură
neîmpăcată pănă co părăsește orașul sau se aGIiază la
grafică. Generalul Otis, proprietarul și editorul acostai
uniune. „Dacă nu so supune, n'aro do cit să-șl caute un
jurnal, po lingă că a refuzat să întrebuințeze In lucru
alt oraș să trăească", cum Iml spunea un loador uvrier.
numai unioniștl sau să trateze cu uniunea, a atacat cu
tărio munca organizată în general. „Times- Ieste, alături
Slnt cazuri cînd uniunile au alungat fără do nici o milă
do două remarcabile oscepțil, singurul jurnal Însemnat
din lucru o întreagă clasă do muncitori. Uniunea Cio
dia America caro să nu fio controlat, In purtoa lui mecanică plitorilor do pleatră, bună-oară, care atlt aice c t șt lu
do monopolul unionist, lo aproape singura casă In caro alto orașe, a combătut totdeauna „omul do fior“, mașina,
cora intr’o zi ca patroni! să doo drumul tuturor fâțuilucrătorii nounioniștl puteau să gâsascăco-va de lucru.
Rezultatul poziției luată do generalul Otis Eu un boico- torilor șl să leo Iu locul lor membri din Uniunea Cio
taj pentru caro sa calculează că Uniunea Tipografică a
plitorilor do pleatră. Acești fățuitori Urau niște munci
cheltuit vre-o 50.0JO do dolari Banii aceștia s’au adu tori foarto destoinici, deprinși cu mănuiroa mașinilor,
nat prin mijlocirea unei iniei taxo aplicată asupra fie
po clnd cioplitorii do pleatră nu so pricepeau nici de
cum la mașini. Patronii întimpinară cum-că cioplitorii
cărui membru al Uniunel din America, oare fo.-mează
do ploatră nu puteau să înlocuească po fățuitorl, dar
aa fond regulat do 30.000 do dolari pe an. Trol oamonl
au fost întrebuințați regulat, cu salarii bune, să ducă cioplitorii do ploatră scoaseră la iveală argumentul lor
lupta. Și unioniștil s’au apucat pretutindeni si scrie co- nelnfrlnt: făcură grevă. Patronii ceruri ca chostiea In
ducă nu
nu vor
vor
dezbatere să lîe supusă unul arbitraj. „Nolnuvrem nici
inorsanților, amenințlndu-I cu boicotarea, dacă
retrage anunțurile do la „Times" In cele din urma
un arbitraj-, -zise Burns, președintele Uniunel, „avem
clto-va iunl, proprietarii do medicamente Lydia l’inkliain, cu noi puterea și vrem s\ no servim do Iea“. Cooa-co
bună oară, au primit mal mult do-i/a milion do scrisori
și făcură. Patronii, in colo din. urmă, propuseră să dea
drumul fățuitorilor lor, dar unul ctte unul, Înlocuuidu-I,
do la unioniștil din diferite regiuni ale Statolor-Unito.
leală un specimen do scrisoare, adresată do cătră Uniu
cu cioplitori do ploatră, troptar, așa ca lucrătorii col noi
nea Tipografică din Memphis, unul industrial din New- să so poată deprinde cu munca, fără să strice materialul,
și ca nenorociții fățuitorl să nu poată fi aruncați pe
ark—Now-Jorsoy:
stradă chiar cu toții do-o dată. Cu toate astea uniunea
„^Domnilor,
nu admise nici această propunere. La rlndul lor fățui„Slnt Însărcinat din partea Uniunel Tipografice din toril cerură să fie admiși lu fine In uniune. Dar ciopli
Moihphis, să vă aduc la cunoștință cum-că fio-caro mem torii do ploatră nici asta nu primiră, sub cuvlnt că nu
/urau cioplitori de pfeatrâ desăr/rșrfî. In colo din urmă pa
bru care va cumplra din produsele - asel D-voastră, va
11 supus la amendă, cită vrome veți face anunțuri in tronii trebuiră să so închina, fără condiții, dlnd drumul
»limi)s“ din Los Angelos, afară dacă acest jurnal va unol Întregi claso do muncitori și panlnd la înășinăriile
“eeoptu să întrebuințeze In lucru numai din momirii lor niște oamonl fără experiență, cu rezultatul imediat
a o mulțime do accidente șî a unei produceri scăzute.
organizației noastre. Vom 11 bucuroși să aflăm că ați
Astoa-a unele din roadele monopolului.
retras patronarea D-voastră acestui jurnal, sau că aveți
do glud a o face.
Dssigur că organizarea industriei, ca rezultat al unei
campanii de afaceri, n’a fost mal înainte nici o dată a_Cu toată stima,
J’.-L BRENT.
dusă pănă la asemenea punct. BăoțiI cari vlnd ace cu
No. H".
„Secretar al Nemphls Typo* Union,
U~
1
I
�64
i
REVISTA IDEE!
gămălie pe stradă au o organizație foarte strînsă. Cioclii
au olștlgat In timpul din urmă o grevă, In cursul căroea
lei împiedicară cu totul înmormlntările, umplîud mor
mintele nounlonlste cu apă și stlnglnd focul de ia crema
toriu. Stat do .asemeni uniuni do actori, de gazetari,
de copil vlnzătorl do gomă, do copil do asoonzoriI sau
do elevatoare, de lucrători de la apa do Soltz, de săpun
și chibrituri, dc puitori do tapete, da puitori ao storuri,
de strămutătorl do planuri, șl altoie. Ia timpul olt am
stat la San Francisco, ourățitorll do pește cerută o îm
bunătățiri) de salariu, oeoa-oo doblndlră. La New-iorK
slnt numai treizeci șl noua do uniuni în corpul central
al industriei de construcții: la San-Franoisco, slnt șeizeol
?i Toata' aceste uniuni stnt întrunite In două puternice
consilii centrale: cel dlntăl cuprinde toate diferitele
meserii, unita într’un organism central, numit Consiliul
Muncol, „Labor Council-: al doilea, cuprinzlnd toate me
serii le cari țiu de industrioa construcțiilor, Io cunoscut sub numolo do Consiliul Construcțiilor, „Buiiding
Trados Council-. Aceste două consilii, geloase unul do
altul, slnt niște corpuri reprezentative, cu toate că cu
totul’diferita In organizațioa lor. Labor Council, condas cu
pricepere do niște oameni ca Feruseth, Muc Arthur și
alții, Io organizat după sistemul cu totul conservator, al
Federației Americano a Muncel, al „American Foderation
of Labor*, la care Io afiliat, și puterile sale slnt consul
tative mal mult. Buiiding Trades Council Ieste un corp cu
totul centralizat și cu. dosăvîrșire dominat do un „boss“,
H. Mc Garthy.
Aid apare o nouă tendință, cu totul vădită, a unionis
mului : tendința de a produce pe acel „Labor Boss*, pe
acel șef dictator lucrător : supunerea unul Întreg corp
reprezentativ la dominațiea unul singur om, precum am
arătat In articolul mleu în care vorbesc despre condițiile
de muncă din New-York. Mc Garthy, Ie Inse un soia de
boss foarte deosebit deSam Parks, din New-York. Parks
Ișl Intemeează domniea pe intimidarea, pe terorizarea
și corupția-n gloată. Mo Oarthy a redus Inse „bosismul *
la o rece propunere de afaceri, lol veghează neadormit:
purtarea! personală nu-I murdărită de ordinare scandalurl: dinsul exprimă pururea In public cel mal înalt ■
ideal al tendințelor unionismului. Cu toate astea nu-I
mal puțin cel mal absolut dictator al orl-oărol industrii
do construcție din San Francisco Iei s’a servit de această
putere monopolizatoare pentru a fixa din partea Între
prinzătorilor cea din urmă centimă de salar. Nici Între
prinzător, nici lucrător, nu pot face un pas fără îngăduirea lui expresă sau implicită. Om politic născut, Mc
Carthy nu-șl face un scrupul do n se servi de manevre
electorale dubioase și do diferite metode politice pentru
a-șl atinge scopurile lui. Mal întăl, lei aro o personali
tate puternică, care Infrlngo firește ori și ce opoziție.
Reprezentlnd una din cele mal puternice uniuni do me
serii de construcție, Iei vino la consiliu cuo vastă delegație
după Iei. Dacă vre-un delegat pare să fie în cazul a se
opune Bossului, acesta Ieste anihilat foirta iuta, mul
țumită unei dispoziții din statut, statut care-I chiar
opera lui Mc Carthy. In Buildling Trades Council slnt
trei suta do membri, dar controlul afacerilor în roulitato ieste în mîna unul comitet executiv de șailizecl do
membri, pe cari Mc Carthy-I domină. Ca și Parks, vo
dem pe Mo Carthy, ținlnd cita o dată, Întrunirile iul,
noaptea, foarto tirziu, pănă co un foarte maro număr
do membri, obosiți, pornesc să se culce, in ajunul ale
gere! d-n lanuir 1903, clnd simțea că lora vorba să so
încerce a-l face să cadă, vedem pe Mc Carthy deschizlnd
poarta la alte șase uniuni, cu toatele foarte mici și
nnelo de o organizare cu totul trecătoare, flind-că astea
ll aduceau optsprezece voturi mal mult
leată o pildă despro puterea Bossului, po care o știu
de la Harry Costen, secretarul lucrătorilor In plăci de
metal, „Sbeot Metal Workers*. Fiiud-că Sbeet Metal Workers nu voită să se supue do loc la ordinul de a numi
delegați pentru o adunaro hotărltă în urma cererel a
American Foderation of Labor, Mc Carthy oxpulză, de la siue,
întreaga uniune, alcătuită din o sută patru zecf și șapte
de membri, din Buiiding Trados Council, fără do nici o
tarum de proces. loar membrii celorlalte meserii, din
ordinul lui Mo Carthy, refuzară să lucreze alăturea de
cel afară din lege.. Un Shoet-metal worker Scoțian,
cu numele de Forbes, supunîndu-se ordinului patronului
lui, stărui să rămîo !n lucru. Șeful do ateilor i •
unionist, chfomă un policomun, ca să aroatozo
°i.
bes, caro nu săvlrșiso nici o crimă do cit că
?Or'
la lucru, împotriva ordinului delegatului lui Mo r 8ei»»
Policomanul 11 făcu să loasă In stradă,, dar mi rtlly.
să-l ducă la arost Forbes, nolăslndu-se Intimida*0^
asta, so Intoarso la muncă, susținlnd că nu șl-n 1
trorupe do cit dacă-I va porunci patronul, Șofai jV® 'n'
Hor dulgher spuso pe cinstea lui.atuncea, că var Qte’
Forbes să fio arestat, sub Învinuirea de a fi tulbur » Ca
ord/.
nea, șl Forbes, intr’adevăr, fu dus la Închisoare
°f“"
Mal anii trocuțl, lucrătorii Întrebuințați In uiln
geluit din San Francisco făcură grevă pentru «u 0
opt ceasuri. Aceaslă grevă fu aprobată do cătră IlniM-de
Trados Counoll a lui Mo Oarthy. Uzinloril deplin W **&
nizațl, protestară, că nu puteau să lucreze opt CeJ8*
la San Francisco, In concurență cu uzinele din
-1
cari lucrau nouă și zece ceasuri, și se pregătiri"
lupte... Mo Garthy, avînd pe muncitori cu fc‘ • a să
pozițiea lui, concepu un plan Îndrăzneț. fol
șlm’S
trobuea să coste o foarto maro sumă do bani,
1
plătească ajutorurilo do grevă unor oameni ...
lucru. Do ce nu s’ar fi slujit do banii aceștia ca
deschidă o nouă uzină? Ideon asta fu firește luată să
la
bătao do joc. dar Mc Oarthy organiză o societate cu
capital do luu.uvu
100.000 ao
do uoian,
dolari, suoscrnndu-i-se
subscriindu-i-so o paria
p(
din acest capital
<
' cătră diferitele uniuni do construcde
.w numiră
s.k asta o
» gogoriță
t.x .sau _o gogoșorlo,
ții Patronii
gogoși
otnd văzură Inse că lucrul lora serios, lol încercară Oil
împiedice fabricelo localo de a vindo mașini uniunilor
Mc Carthy luă pe dată măsuri de-a cumpăra din EbL
Inso In cele din urmă putu să cumpere chiar de la Son
Francisco. Dînsul clădi o maro uzină nouă, a doja In
mărime din Snn Francisco, și-o Inzostră complect. Are
să puo In capul Iei vro-un loador, vro-un șef unionist
Ișl ziseră patronii, și-o să Înghită hapul*.
Cu toată asemenea prevedere, Mc Carthynu făcu nici
do cum, cum socoteau patronii: Iei luă un director do uzină
experimentat, ș uzina Ișl începu operațiile pe baza zilei
de lucru do opt ceasuri, numai cu lucrători unionlștl. Pa
tronii avlnd In fața
vădită deip-e
oxtra. lor .pilda coa mal
....
,
~
ordinara activitate a uniunilor >n chestie de afacirl, făcură avansuri de paco. Ambolo tabere lntrunindu-3e, pa
tronii acordară toate cererilo uniunilor, ba chiar ce-va
mal mult. Afară de asta admiseră uzina unionistă ca mem
bră in asociafiea lor, Buiiding Trados Council, angajtadu-jo
a nu so servi do nici un felin de materie primă caro
n'ar purta marca uniuuol sau care n’ar proveni dintr'o
uzină de opt oare, Tăriea acestei Înțelegeri va fi price
pută Încă mal bino etnd vom spuno că In afară de San
Francisco și do Împrejurimile Iul nu lora practicoșto nici o
altă uzină do opt ceasuri do muncă. In a 'olaș timp, so
făcu o Invooală secreții, iscălită do William Crocker șl
alțl funcționari al Asociației Proprietarilor do uzine,
de-o parto, și do Mc Garthy și șefii Buiiding Trades
Council, do altă parte, In virtutea căroea lucrătorii din
Sun Francisco so angajau să nu se servească de olt de
matorialurilo fabricate In uzinolo cari țineau do Asociațiea Uziniorilor. Cu alto cuvinto, loată un monopol com
plect al industriei uzinelor, In caro uniunile apar de
ambolo laturi alo acordului, pe do-o parte ca proprie
tare alo secundo! uzino mal importante, și po de alta
ca diotatoaro alo munco! întrebuințate. Un nou pas de
făcut lora nolnlăturat: pasul făcut prin combinările mo
nopolizatoare do la Chicago : prețurile produselor ma
nufacturiere so ridicară la un prooont enorm. Se înțolego
că patronii, ca do obiceiti, profitară cu mult mal mu
de cit lucrătorii. Creșterea do salar Icra cam do dou
zeci șl cinci la sută, dar prețurile produselor so rlllic8.
cu cinci zeci și cu o sută fa sută... Ca do obico*®»s® .
țolege că publicul plăti toată socoteala, pentru ca
deauua publicul Ie col caro plătește amenda.
Asoclațiea uziniorilor a fixat acuma o taxă de Inse
do 500 de dolari, loar uniunea una do 20 do dolarl-_' L
că doritorii do a deveni membri al monopolului,
ajungă aice trebuie să plătească foarto scump ase
privilegiu.
Asemenea combinări monopolizatoare mal oxistfi șîf
aau vopsi*
alto industrii, bună oară In coa a pictorilor
un comitet al
torilor de clădiri. In fie-caro săptamtnă, r“
P
ar
.UT nîîtreBuiiding Trades Council, din care faoo
Asociației antic
Garthy, so întrunește cu-n comitet al x.~—
65
REVISTA IDEEl
«nrilor. patronilor, și acont dublu comitat regulează, mărginind
i
la opt ceasuri slujba ort-cărnl muncitor tadopr° n Suveran, prețurile șl toata amănuntele industriei plinind
i
un serviciu public, loar în cuprinsul orașului
J
c® ,u" , ia San Francisco. Combinațiea asta Io la felia fixînd
'
un minimum de salariu de 2 dolari. Uniunile au
PIc7„-to celelalte: lucrătorii primiră o creștere de salar mal izbutit să asigure și alte legiuiri de samă. Și dacă
if, ium. la sută, po clnd patronii ridicară prețul PIC- uniunile astea îșl cresc ast-fellă puterea politică, care
d0 i cu 26 la sută, lear al hlrtiol do tapetat cu 50 la le poate fi de folos, Iele so ocupă aă reducă materiali
cește și forța militară, care II s'ar putea opune In timp
Vorbind ou un antreprenor german, cu numolo do
atlor caro fusese destul do îndrăzneț să facă un preț de tulburări. Uniunile, dlndu-șl samă că într’o mulțime
* nantumul monopolizător, acosta-mi spuse: „Am putut de cazuri puterea militară a intervenit, ta timpul gre
r nrto bino Bă fuc asemenea preț, și să clștig încă un velor, pe nedrept, fle-că aceasta ar fl sau nu așa, fapt
< «nmnat profit. Iei puseseră sulul do hîrtio 30—40 de Ieste cunj-că unionismul din San Francisco combate
ntl lou aveam oamonl cari puteau să lipească trol- milițiea. Aceasta și-a șl redus, la San Francisco, un nu
,acI do suluri pe zl. Asta făcea o plata do 9-11 dolari măr Însemnat din companiile Iei, Ia jumătate din efec
tivul normal.
nontm constructor. Salariile lipitorilor do hlrtie lorau do
Astea stat, îndestul de pe scurt, condițiile unionis
t dolari po zi. de undo urma pentru antreprenor un pro
mului muncitoresc, cari există astă-zl la San Francisco.
fit do 5—3 dolari la munca unul singur om. Dacă un an
Avem acolea o putere nouă, enormă, condusă cu pri
treprenor întrobuințazece oameni,profitul lui Iornde50—80
dolari pozl. lou puteam să fac un preț mal scăzut și să clștig cepere, care-șl dă cu totul sama do vigoaroa Iei, care
Iacă O bună sumă do banlu. Pentru facerea unul preț mal se dezvoltă, votează, face legi, se ocupă de afaceri, se
scăzut de cît col prevăzut In tarif, Postlor fu supus la împuternicește. Și ’ntr’adevăr, vedem că o mulțime de
o amendă de 25 do dolari. Itafuzînd Inse să o plătească, lucruri uimitoare, nouă, produse de curlnd în lumea in
Mc Carthy ordonă tuturor oamenilor Iul Postlor să facă dustrială, slnt rezultatul direct al acestei mișcări, ne
erovă, și Postler fu exclus din Asoclațiea antrepreno închipuit de puternică, a muncei organizate, spre mono
rilor. Do atuncea acesta a căutat să lupte prin toate polizarea pieței de muncă.
Ray Stannard Baker.
mijloacele, fără să poată încheea alte contracte, boicotat
pe dc o parte do uniune, lear pe do alta do asociație:
In Romînește, de Georgescu-Rovine.
pentru că și antreprenorii nu sînt do loc mal alt-feliă
do oft uniunile.
CARLO CAFIERO
Cu chipul acesta se vede că, clnd monopolul Ie ab
solut din partea lucrătorilor unei industrii, tendința Ie
Adevărul, do oare-s înpătimit, te face liber în lan
ca aceștia să se înțeleagă cu antreprinoril, ca să for
țuri, vesel în durere, avut in calicie și viu în moarte.
meze un monopol al industriei, complect, care sățiepe
Lui îl închin ostonolelo, luptele, suferințele mele.
public cu totul la dispozițiea lui.
Bruno.
La uniunile despro cari vorbim, po lingă o rostrtngere
Carlo Cafiero s'a născut în. 1846 la Barletta.
obicinuită a uceniciei, mal găsim o tendință vădită do-a
Tatăl său, Ferdinando Cafiero, și mamă-sa,
face anevoioasă înscrierea în Iele. Taxa de înscriere Ieste
adesea o stavilă pentru lucrătorii sărmani. Unele uniuni, Lecigia Azzariti, țineau de una din cele mai
ca coa a puitorilor do olane și ca cea a mecanicilor elec
bogate familii din ținut.
A povesti vieața lui Cafiero, dacă n’ar fi
tricl, cer pănă la 50 de dolari. Altele, ca celo ale ingi
nerilor, impun un examen anevoios, care, sub minunatul
peste putință, în tot cazul ar fi ce-va foarte
cuvînt do a abate de la o meserie primejdioasă pe lu
greu. Acel ce-ar întreprinde-o, ar avea de
crătorii nedestoinici, a servit adesea de stavilă, ca să
scris tot o dată istorica mișcărei socialisteîmpiedice Intrarea orl-cărm nou muncitor, filclnd ca anarhiste din Italia și desvoltarea iei în toată
monopolul să fio și mal strimt. Electricienii cer 25 de
Europa occidentală, de la 1871 pună la 1882.
dolari pentru a face să so troacă examenul lor. Și dacă
Tînărul Cafiero fu trimes la seminarul din
candidatul nu Ie admis, lol îșl pierde paralele, cari
Moletta, vestit pe atunci în Italia de Sud. Amerg la casa uniunol Trebuie să fie un om cu adevă
colo
legă prietenie strînsă cu Emilio Covelli,
rat îndrăzneț, cel ce se hotărăște să înfrunte asemenea
examen. Trebuie să spunem, cu toate astea, în favoarea pe care trobuea să-l găsască din nou la Lounionismului din San Francisco, cum că taxele lui de
carno în 1874. Și prieteniea lor fu cu atît mai
înscriere slnt fixate mult mal cu chibzuință, într’o mul
strînsă cu cît se întemeea pe o mare potri
țime do industrii, de cit la New-York și la Chicago.
vire de simțiminte și năzuințî.
Să spun acum ce-va asupra însemnatei înrlurirl pe
La ieșirea din seminar, Cafiero se duse la
caro a avut-o asupra politicei la San Francisco, unio Neapoli ca să învețe Dreptul. De pe vremea
nismul muncitoorsc. Clnd candidatul uniunilor, Sohmitz, aceea datează întăile știrbiri ale credinței, pe
fu ales, pentru întăea dată, primar, prietenii iul prezi care aprinsul spiritualist o datorea creștere!.
ceau îndeplinirea unora din năzuințele lor: doar un uMoartea părinților lăsă pe Cafiero în stăpînionist dobtndise puterea asupra unei mari cetăți. La
nirea unei mari averi, și prietenii săi, cari
rtndul lor, adversarii, prooroceau o’avea să risipească
nădăjdueau
să-l vadă întrînd în diplomație,
banii comunei și să aducă ruina asupra cotățel. Dar
Sohmitz nu făcu nici una nici alta. După două-trel în făcură totul numai ca să fie numit la Florența,
cercări preliminare de puteroa-I politică, după cum fac
pe vremea aceea încă fiind capitală. Dar, desnoii primari, și după clto-va nenorocite urcări de unio
' ‘ de intrigi și de fățăriea partidelor, Canlștl în posturi nalte, dinsul se mărgini pur și simplu
"listat de
.h. v. —
, T»rîf>+Anil. deputațî și
să procedeze ca boss politic. S’ar fi putut aproape jura fiero îșl părăsi de-o dată prietenii,
depi
călera un primar ordinar, republican sau.democrat... Afară atașați de ambasadă,
iu, într
mu w
o _____
sară ___
cînd
_ di
discutau
do cit de-a numi pe unii leadorl în slujbe bune, un pri- împreună
’o cafenea,
și plecă
la I
_____ jîntr
cafenea,
și plecă
la Londra,
mar unionist nu poate aduce unionismului do cît puține iuîndu-sî pentru totdeauna rămas bun de la
i!
i
luîndu-șl pentru totdeauna
•ntreprind» ou lucrătorii o adovăratt luptă, știind că
dacă ar ajunge să întrebuințeze prea mulțl nounionlștl,
ntitudinoa prfinarului l’ar face să fio bătut.
Do la influența politică pănă la „presiunea* legislativă
■nlode cît un pas. Și vedem că monopolul muncitoresc
^mărește exact aceoa-șl politică ca și trustul. Uniunile
nU
definitiv chostioa celor opt ore, ta California,
votozo ° 10/e
sta-
ÎSiS:XU’uu a^™ntprog»«r^
I
“
Ca «ijAlney, Î?I pusese în minte
meargȘ
o data în Orient, ca să studieze Islamismul
și să se încredințeze dacă Musulmanii sint mtr‘adevăr în nestare de propășire. Dar statul
în străinătate H schimbă mersul ideilor și-1
jăeu liber-cugctător. Măreața și groaznica priyeliste a Comunei din Paris îl mișcă și-1 enjci 8e desbrăcă. de omul cel vechili
«e alătură la Internaționala, ca să-și unească
puterile cu cele ale du,manilor burgheziei.
�ÎIEVISTA TOEEI
66
i.
!'
!
hEVISTA IDEEI
La întoarcerea în Neapoli, se ocupă, eu Fanelli și alțl tovarăși, să întemeeze pentru Ita
lia un organ socialist, La Capana sau Clopotul.
Acesta iu întăiul popas al Căci sale dureroase.
Nici un congres socialist .și internaționalist,
la care să nil fi fost de față, din vremea ceea.
II vedem la Berna, tăind cele din urma legaturi
ce-1 țineau de trecut, alături cu .Bakunin, cind
cu vestita luptă în care acesta apăra anarhiei),
în vremea ce Marx înfățișa principiul autori
tar. A fost de față la conferința din Rimini,
la congresul din Bolonia, înfruntînd persecu
țiile, închisoarea, pretutindenea unde activi
tatea lui putea să dec imbold sau sa contribue la împrăștierea ideilor socialiste.
La sfîrsitul lui 1873 îșl cheltuise bună parte
din patrimoniu. Iei se retrase în Elveția, la Locarno, unde. întemee, cu Bakunin, jurnalul La
Baro'nata, centru de propagandă al ideilor
anarhiste pentru întreaga Europă și mai eu
samă pentru Italia.
In 1«74, Cafiero se căsători în Rusia cu Olim
pia Kutuzof, care la lucru s’a arătat vrednica
lui tovarășă. Răscoala din Bolonia, la care con
tribuise, elaborînd planul, căzu, pe cind se în
torcea grăbit să îee parte la dînsa.
In 1875, s’a dus la Milan și la Roma, scuturînd lîngezirea prietenilor săi, pregătindu-I
de luptă, dcsehizîndu-Ii inimile spre nădejde,
complotînd cu Malatcsta și Ceccarelli rescoala
din Benevento, care fu crud înăbușită. Apoi,
cu
tovarășii
luni in
-----. săi, stătu șaptesprezece
. %
închisoarea Santa-Maria din Capua, șî nu ieși
de-acolo
de nit
cît m
prin
amnistie, Ia
moartea fu.
lui
,i„
--------------.in nmnîsrin
fn in™.*!™
Victor Emmanuel. Refugiat în Franța, de unde
fu în curînd surgunit, apoi în Elveția și la
Londra, căzu greu bolnav. Dar abiea vindecat,
se în turnă la milan. La 5 April 1882, scriea
unui prieten: «Mă așteptați acolo și teu sînt
în Italia. Ce vreți? Lucrurile au mers mai re
pede de cît nădăjdueam. îndată ce m’ani sim
țit mal întrămat, n’ara putut să mai stau lo
cului. Trîndăyiea mă apăsa. Aș li murit din
pricina Iei».
Nu mult după aceea, arestat și pus la ce
lulă, slăbit încă de boală, expus rufelor pur
tări ale gardienilor, trudit de teama de-a fi
mărturisit în vis niște taine compromițătoare
pentru prietenii săi, încercă să se ck;",’
sinucidă,
înghițind cristalii zdrobiți ai „-...^arilor
ochelarilor săi.
săi.
După celulă veni punereiia sub
’ interdicție.
‘
Asta-j
o pedeapsă administrativă, aplicată’de
cătră
~
comisarii de poliție, inșilor pe cari aceșll..
i Lă
iștia-ibănuesc de delicte sau numai că-s revoluționari.
ution.arî.
Acestora li-i oprit să între prin cafenele, teatea
tre, biserici, să fie de față ia serbările publice,
să-și schimbe locuința, să meargă iute pe uliță^ să întovărășască pe vre-un alt bănuit, să
părasască orașul fără anume autorizație. OrLec
călcare se pedepsește cu trei luni de închi
soare și un an de supraveghere. Punerea sul?
interdicție ic o îndrumare cătră domicilio co
ate, surgunire vremelnică din care nu te mai
întorci nici o data.
Presa liberală se mișcă. In toate părțile se
ținură întruniri de protestare. Politica cu agențil săi transportă înse pe Cafiero la fron
tiera, unde fu lăsat, pe jumătate mort, pe dru
mul spre Locarno. Cafiero din nou cercă să
se sinucidă,^ și cîhar ar fi murit fără cxeelenseră Ti’ vieaț^0
Bellerio, cari-1 adu-
Dar toate aceste zbuciumărl îi zdruncina-
seră mintea. Cafiero scăpă dintre priet,
șl se întoarse iear în Italia. La 13 p?**
1883 fu găsit cu desăvîrșire gol pe U|. ?.brUnP
șor aproape de Ficsole și trimes la
enaților din S. Bonitazio din Florența <1 1 aU'
după 3 ani de riile îngrijiri fu mUfn’t > uhde
din Imola.
ln eei
Cum să definim pe Carlo Cafiero ?
spune prietenul nostru Cardias, una din 1Cla*
fîințiescepționale, cari renunță, de hun-CCc^
fără nădejde de răsplată, la fericirea da
se bucurau pe drept sau pe nedrept
tia se numesc Pisicane, Covelli, Bakunin
fia Perovskaia... Caton renunță la vmnut ’
să nu pleardă libertatea. Aceștia renunH».?
libertate ca să între în gloate și să cucerent.?
libertatea pentru norod și cu dînsul.
Cafiero iera bogat, si și-a consacrat tonaverea pentru emanciparea proletariatului iS
icra instruit, și și-a întrebuințat știința c-i e
facă pe norodul obijduit să-șî cunoască dron
turile. Putea să capete demnități, dar a oro
ferat să se amestece printre lucrători
r
cunoască nevoile, să 11 împărtășască suferii *
țele. La Locarno s’a făcut țăran, măturător h
Roma, fotograf la Milan, hamal la Marsilia 8‘i
bucătar la Menton.
' •
Bakunin îl iubea ca pe-un frate. Carlo
Carlo,... tuna glasul uriașului rus. Si Carlo
lăsa totul de-o parte și alerga să îmbrace si să
desbrace pe vechiul dictator din Dresda, cum
ar fi făcut un fiu cu tatăl său. Acela dintre
toți prietenii săî, pe care marele agitator a
dorit mai mult să-1 vadă înainte de nîoarte
Iera Cafiero.
Acesta, scriea din Berna la 1880: «M’am dus
să vizitez mormîntul lui Mihail al nostru, si
am avut buna surpriză să găsesc o frumoasă
pîeatră de marmură bruna’ pe care s’a gravat
numele lut în slove de aur, cu data naștere!
și cea a morțel. O frumoasă ederă acopere
mormîntul în partea capului, iear de jur-împrejur sînt trandafiri și alte plante».
Cafiero a dat însemnate dovezi de capaci
tate intelectuală, prin a sa Prescurtare din
capitalul lui Marx, muncă grea, întreprinsă
în vremea ceasurilor sale de odihnă silită în
închisoarea din Benevento, si prin numeroase
articole ce le-a publicat în 'jurnalele italiene
și streine, pe cari articole Fanfulla le re
producea ea pe ale sale. Foarte frumoase lerau acele pe care la însera Revolntiea socială
din Paris, asupra Revoluției. Și,’cu privire
lajtele. Cafiero scriea unuea dintre prietenii
săî: «Nu trebuie a se lua expresiile mele cum
îs scrise, ci trebuie a li se pătrunde înțelesul. Tu
trebuie să fii filosof în ceasurile tale libere și
filosof de școală bună, pornind de la antiteza
cinicului Diogen și sinteza lui C. Pisicane,
amîndoi maiștrii tăi. Amintește-ți că-s Nalopljtan, adică pe jumătate Oriental, și dracii
s’o ica de polenta, de bere și unt de focă». t
Aproape isprăvise biografica lui Bakunin, Și
dorea să tipărească din nou cele patru. v°'
lume alo lui Pisicane. (tEureka, scriea prie
tenului său : am găsit, am găsit pe pisicane
111 biblioteca liceului. In vreme ce-țî scriu, w
stă deschis dinaintea mea. Nu-mi rămîne dc
cît să te îmbrățoșez cu toată puterea ce u11'®
dă bucuriea de-a fi dat peste scrierile IU
Pisicane».
.
Sinceritatea lui Caficra nu iera egalata de
cît de devotamentul său cauzei celor obijdu-
o
apăra fără potolire, și de ura,
O
67
pra numărului da răniți. Pre cit sa pare, cei dintâi
fi vor fi fost ca la vre-o două-zeci și cinci, iear
b Evcn,
aprindercl sale entuziaste și nă- cel de-al doilea ca la cinci-^ecl, șeizecl,
Să se noteze bine : întreaga noslră compătimire
<lupă P 1 aHiletului său iubitor, Cafiero ajunse
ztiiideI° „ si se lăsă dus spre unele nevino- pentru aceste nenorocite victime ale unei neîmpă
f'ntzn|ltrOl}Tcari dădură motiv dușmanilor să cate lupte., Noi deplîngem cu mult mai multă sin
vflte
Iei, închizindu-1 ca nebun. Emi- ceritate de cît orl-cine, cu osebire de cit gazetarii
sC scape
sCriea cu prilejul acesta: «Vezi cari nu scot o lacrimă care să nu le fie plătită,
iio
lui Carlo al nostru: neputînd să-l dephngem pe toți acei nevinovcțl morțt, pe cari-i
ce
u zdrobit».
face, cind explodează, oarba uneltă a noilor răz
înd°«C,t.n nu și-a părăsit principiile nici o vrătiri : bomba.
C iriind în închisoarea din Benevento, iei
Dar oare victimele acestea nevinovate, nu-s vic
I dnt-’ p un oare-carc Martini, căruea îi vînIcrta P tuj avereL sale. Nu-I mai pretinse o timele ori-căruî războiîl, de cind lumea ? Și dacii
•
de 25 000 de franci, pe cari nenorocitul s'ar putea face o socoteală de acele făcute de ctte-va
1 sul. 1 .In că-i datorește. Directorul închisorel decenii, prin Andaluzia, Castilii și Catalonia, de
nat dădu lui Cafiero tot ce-I sta în pu- cumplita vendiclă a monarhiei reacționare, numă
ind
«3-1 înlesnească mijloacele de-a ataca pe rul victimelor unui Paulino Pallas, unui Salvador,
tcrC’t individ. Dar prietenul nostru îl lăsă-n French, unul Maleo Morral, ar fi infim de mic...
1 aceSt ne voind, spune îel, să recurgă la leCum spunem, victimele le deplîngem. Dar, cită
^’ne cari nu le recunoștea.
vreme autoritatea și proprietatea vor cășuna în
cursul celor mai dureroase amărăciuni, Ca. n repeta adesea prietenilor săî: «Nreinea-1 popor atîtea apăsări și mizerii, nu ne simțim în
dinsa va spune cine are dreptate». di ept de a dezaproba, ori-cit de strașnic, ori-cit de
ifC iircmea, reparator postum, începe chiar jalnic de ucigător ar fi un fapt, pe nici un răzvrătii.
I % Jei-i dreptate bietului Carlo.
La M drid se află foarte iute cum că autorul
fel avea tăliea. naltă, fața vioae, barba, cas- atentatului iera un tinăr anarhist, cu numele de
niexleschisă, foarte lungă, părul brun, ase- Maleo Morral, dintr’o familie bogată din Sabadell,
1 nenea foarte lung, dat peste cap. Ochi i îerau de lingă Barcelona. După săvîrșirea faptului lui,
!:liniștiți,
blîn/i,
expresivi, privirea adesea pi
b
Morral dispăru. Polițiea aresta un „complice", un că
ronita.
al luxului, iera totdeauna im- lător englez, care trebui să fie pus în-libertate apoi.
mnita. Dușman
Du
fcoăcat simplu, cu un surtuc în formă de bluză.
Sobru, cumpătat pănă la exagerare, ospățu-1 După vre-o două zile, la 2 luniu, intra umilita de
se alcătuea din pine și lapte: se lipsi de carne circiuma din Torrejone din Ardoz, abiea ca la
vreme de doi ani, și eluar și de tutun, cu toate cinci leghe departe de Madrid, intra un om care
că fusese foarte mare fumător, consacrindu-șT ceru să i se dee o porție de morun și o jumătate
de vin. Cu toate că acesta 'avea minele delicate ca
tot avutul cauzei Revoluției.
<
Aleasa-I bunătate se întregea cu o excesivă deo student. îera îmbrăcat cu niște haine de lucră
modestie. Cind prietenii ii cereau sfat pentru tor. Infdțoșarea lui ațâță curiozitatea unor păzitori
i reușita vre-unui plan, răspundea : «Să ni de catiri ce beau în circiumă.
punem toate puterile ca să vedem ce trebuie
Omul acesta, după ce-și isprăvi masa, ieși. Și
< sa facem, ca s’o scoatem la capăt». In Sud s’a iera aproape să dea în cîmp, cind un gardian, un
’ lueut o legendă în jurul numelui său. Iei ie . , ' irm, cu numele de Truclusso Vega, cărui cir1 pentru mine Lisogub-u\ Italiei. Rtis, ar fi fost
; spinzurat, Italian, a fost supus îndelungului ciumarul îi spuse bănuelele lui, îl întrebă de hîrtii.
Necunoscutul răspunse că le pierduse, dar că irar
martiriu al unei pușcării de alienați.
fi foarte lesne să-și dovedească identitatea, și pro
E. Luguaiuni.
puse a se telegrafica la Madrid. Gardianul primi,
și împreună se îndreptară spre sat. Peste cile-va
ATENTATUL DE LA MADRID
clipe se auzi două focuri. Mateo Morral, penlru-cd
acesta îera, ucisese pe gardian și-și trăsese și sie-și
'
ca să aflăm ade- apoi un glonț în inimă.
leală ce ne-a fost cu putință
cărui victime fereau
Ancheta descoperi că chiar în sara atentatului,
văral asupra atentatului al ca:
aproape să cadă cel doi suverani tineri, prea pra Maleo Morral, se prezentase la un gazetar repu
blican, cu totul respectat, Nackens, director al lui
voslavnici, chiar în ziua nunței lor.
«H 31 Mal, pe cind cortegiul regal se întorcea „Malino", rugindu-l să-l dee găzduire pe noapte.
1
alai ii mare de la cununie, de la biserica San Foarte cavalerește, Nackens conduse, pe tinăr la
| eronbno, la palat, fu aruncată o bombă, daca nu unul din prietenii- săi. Pentru faptul acesta Nackens
j
dintr'un balcon de la al patrulea etaj, de la a fost arestat și probabil că va fi condamnat. 4
fost arestat,, camaradul
nostru Ferrer,^direc~
‘ cas* cu numărul SS, de pe calea Mâyor, asupra mai.
---- ---------------......
regale în care iera regele Alfons al III lea torul fondator, din Barcelona, al acelei ^cueia
Moderna
\ ft rWna Victoria.
------ -11, care
--------a' făcut alîta de mult
n'"" pentru răs
reS^na nu fură atinși. Dînșii fura stră- pândirea în popor a unui învățămînt cu adevărat
lațl tn altă trăsură, și duși numai de cit la palat, integral. Se pare că Morral fusese prieten^ cu Prief
va^rîrnd VPlÎTWnd. In jurul lor, bomba făcu ra- tenul nostru Ferrer. Se înțelege că asta-î o crimă
pe care monarhiea. alfonsiană nu va ști cum să
- - • - •—
* ------aVrU. Fcrrera fost străinima frîntă: ce
•1 ca??ner<)' st^teau în balcoanele si la ferestrele mutat la Madrid. Ne întrebam cu imn.
' torni din .care tu aruncată bomba. Gazetele nu se se va face cu omul acesta de bine?
Am. D.
| " ca nici asupra numărului morților, nici asu-
iute.
1
�68
R^VtSTA ibFEl
revista ibeei
dura zîmbctele lor obraznice și ironiile |
lear dc-al noștri.- Copil fără de minte °F:
tiga acuma anii plerduțî... Și ar fi
Toți cel cari i-an vAzut corpul au fost.uimiți do
n’ar fi căzut pană la mișelica cea mBl îricMaî
fața Ini senină, blîndă și zimbitoare, ca fațA unui cu
gektor. S-ar putea zice ca fafa unui bărbat£hns;
A iubi, a iubi: iubirea nu-î cu putintfi
bucurie, iea cere bună stare, și vieața și *
c«re
zămintcle
sociale, impun durerea, imput»10*!*
Noi nu întreținem nici un cult omenesc sau lu
mesc, nici o venerație a ce-va care n ar aminti moartea. Deșănțare nepomenită, nu
poporului vre-una din glorioasele-I lupte, ce i-ar Europa întreagă supusă unor regi scîrb0»6*
pentru-că și ceea ce percepe sau incasază, ia de
putea sluji de învâțămînt și i-ar putea insufla pu struoșl? Nu vedem oare tronurile nălținJJ ' ^on.
°bște, Ieste enorm față de aceea ce dâ. Sint soco
” ca0
teri noi pentru luptele viitoare. Dar în clipa de sfruntare în fața conștiinței omenești ? Si QUse
toan
teli făcute, al căror glas Ie, malpre sus de orî-ce,
așteptare nehotărîtă, de hngezalu, de dureroasă opera filosofilor, învățaților, toată oper
rr vde înlîmplate în timpul din urmă, la cite-va cu toiul vorbitor. Și dacă sînt nemulțâmirl în am
descurajare, de protestări neputincioase, prin care și martirilor, tot sîngele nenumăratelor lu er°ilor
aminte
de
ale
Slutului,
au
trecut.
Dar
faptul
bele părți, Ieste că acest Stat tutelar, exp oatează
1 Pen.
trecem, cînd nădejdea pusă de noi in mulțime și-n tru libertate, toate silințele seculare pentru^f
aS . u putut produce, rămlne. Mâ folosesc de a- deopotrivă aceste ambe părți: și publicul care re
ntrt
acțiunea lef/ni-l foarte des înșelată, din pricină că narea dreptățel, întreg calvarul indurat sa ■nțro.
cft
fapt, ca să arăt o anomalie, pe care poale curge la bunurile și la serviciile ce le poate pro
aceasta refuză, de alt-felid povățuită rău, de-a-șl fost de cît pentru a ne opri In cele ’din nu 6 '
SC" II n’o pricep. Mulțl poate n’au de obiectat ni- cura Iei, și pe salariații cari produc bunurile acestea
lărgi, de-a-și prelungi și concentra stăruința, eve tremurători, în fața unor capete încoronate |UFtni'
^ic si găsesc natural, ca un oare-care patron să și fac aceste servicii. Ca cel mal mizerabil și mal
nimentul de la Madrid a izbucnit pentru noi ca un jurate de milioane de baionete, PUse în mija?- 1
neculeze munca sau mal bine s’o fure, să impue nesățios, mal lacom patron, Stalul tronează și pom
strigăt de alarmă, ca un apel viguros, ca o supremă oameni npiți de la munca cu spor și meniu i °D°r f
alariaților Iul condiții foarte grele de muncă. Un pează și dintr’o parte și din cealaltă, nu curat aer
toarei
slugării
militare
?
n
l
0,
i•
sfruntate.
natron oare-care Ieste în luptă cu alțl patroni, și, sau viut, ci curat vieață... Albă și Statul motivele
Ne Ie cu neputință a ne opri la amănunțimele
Cea-ce ți-a înarmat brațul, Morral, ie constiî
'
dacă nu izbutește prin furtișag, prin reducerea de sau îndreptățirile lui. Dar atunci cadă deosebirea
acestui eveniment, și cu atît mal puțin a lua de o omenească. Pe asta a-I și personificat-o tu rn '°'|1 '
salarii prin adăogiri de jumătăți de ceasuri și chiar ce se făcea intre fel și-un patron, și rămînâ patro
cam dată poziție, față de goana burghzască dez din urmă a tale clipe. Falșii republicani ’nesW '
de ceasuri întregi da muncă, beneficiul i-ar fi re nul prin excelență, cum îl cunoaștem cu toții.
lănțuită în contra noastră. Toate cugetările noastre, lori, la suferințele pecari le îndură popoarele./'
dus și-ar fi bătut pe pleață. Pentru-că de la ma
Od-ce s’ar invoca inse, orî-ce, nu înlătură prive
toate simțirile ni-s îndreptate, neînfrînt, spre răz pricina dălnuirel monarhiilor, plîng doliul cui)111
lefica primă, n’ar avea ce beneficii să trjgă : costul liștea uricioasă și tristă, ce ne-o arată flămlnzil,
vrătitul, cătră răzbunătorul, spre mucenicul ce-a pentru că nici o dată n’a existat o specie de CUrtt I
acesteea fiind, în general, uniform. Ua patron, cu trudiți! vreme), cari-și depuu munca la un patron
izbucnit o clipă, spărgînd, brăzdind aerul puturos zanî, mal rea. Dar toți acești monarhi, toate acen.
capitalul, cu riscurile lui, cu libertatea-I nețărmu sau la Statul patron. Și chiar cînd acești flăinînzl
cu-n trăznet răzbunător, ca să s’ăfunde pe urmă stafii din alte vremuri, nu-s oare cea mal vie do
rită de a dicta condițiile de muncă, în păcatoasa și trudiți nu s’ar scula chiar Iei, ca să arete vădit,
în bezna morțel.
vadă despre zădărniciea parlamentarismului ? Și in
astă de societate, pană va fi înfeînat pe vre-o cale, adesea stăruitor, că nu-șl mal pot indura starea,
Mateo Morral, care avea cu noi de comun ideea fața acestor reprezentanți, rămășiță a unul trecui
un patron să zicem că ar avea tot dreptul să ju- încă conducătorii, mal marii Statului sau Țârei,
ce l’a împins la fapt, ne arată vădit ce putere arc blăstămat, strigătul de ură, de moarte, nu.I oire
puească pielea și să stoarcă toată sudoarea de pe indiferent din ce tagmă ar face parte, peniru-ca.
în sine această idee și ce energie cumplită poate cu totul îndreptățit ?
spinarea robilor lui: pentru-că a fi salariat sau ar putea să ie stee, păn la un punct, m mină, ar
face să se ivească In sufletele în care pătrunde. Fiu
Această Spanie inchizitorială, cîte crime n’a sitrebui s’o albă in vedere, aceasta știre, și s’o facă
rob le tot una.
al unei clase vrăjmașe, antagoniste nouă, Morral a vîrșit. Mai mult de cît ori-unde, barbariea medii,
Dar Statul. Cine nu și-a pus toată încrederea în de indurat. Măcar ca o priveliște frumoasă, de-care,
părăsit-o, dîndu-se de partea poporului șî închi- vală, aici a dăinuit: nobilul, capitalistul, clericul ți
atest stat, bine înțeles in afară de lumea revolu in foarte multe pnvmțl, se face mare caz. Pentrunîndu-se acestuea cu totul, fără să se aștepte la slujbașul, împilează poporul, al cărui apel la drep. I
ționară, pe care o lăsăm la o parte, și cine n’a că-ntr’adevăr, ce contras, izbitor intre atelierele
vre-o răsplată din partea-I, dintr’o minunată nevoe tate nu are drept răspuns de cît alte torturi?
'
crezut că Iei i o mamă ocrotitoare ? Un patron fură mari, inște adevărate palate, in cari uueltăriea cea
de frăție și de jertfire de sine. Conștiința dobîndită
Cinste marelui suflet care a putut să simtă toate ,(
munca, un patron ne înșală, un patron face cum mal perlecționata străluce, și bieții muritori, supțl,
despre mărimea răului și despre opunerea neînfrîntă durerile, toate amărăciunile, toată ura îmfllcăraîi, 1
Ie mal bine pentru interesele lui, și le silit să facă, girbovițî, numai umbra și-, trențe, cari mănuesc
de care orî-ce remediu propus s’ar fi lovit negreșit, tot negrul chin al unui întreg popor, pe care ne- i
și nii! nu vrea să știe, cînd poate, și de-o cam data uneitâriea aceasta. Ge contrast izbitor, intre chipul
îl lămuri în chip copleșitor, înaintea orl-cărei cer putînd să-l mal înăbușe în sine, a trebuit să-l re- j
poate, cînd nu-I o altă silă opusa celeilalte, nici cum uneltariea aceasta Ieste tratată și chipul cum
cări înoitoare, trebuința distrugerel. Nimic nu-1 putea verse într’un act de răzbunare supremă. In adincul •
nu voește să știe de interesele altul. Statul le înse sint tratați muncitorii. Uuelta Ie folosită cu chib
împiedica de la asta, nici chiar convingerea cum-că inimel sale iubirea vibra cu cea mal mare căldură, |
dreptatea întrupată, dă fie-cărul ce Ie al său, echi zuință, cu cumpătare mare, ferită de stricare și
va fi dezaprobat de cea mai mare parte din cel pen dar apăsa asupra-i greaua povară a apăsărel ce tre* •
valentul sau rodul muncel... Gltă naivitate pe cine reparată grabnic, temeinic, la caz de beteșug, pe
tru cari avea să se jertfească. Și gestul lui nu-î gestul buea s’o spulbere, pentru a deschide căile fericirei. <
va s’o creadă... Întrebați numai pe muncitorii din cînd un muncitor, se știe cum i se stoarce pană
unei neașteptate mînii, a unei urî trecătoare, ci ie încordarea silinței trebuea să zdrobească înse chiar
Galați, de la DoeurI, pe mizerii și trudițil de cu și măduva d.n oase. Nu mal vorbesc de așezarea
un fapt pregătit îndelung, chibzuit, îndeplinit cu pe cel ce-avea a o desfășura. O clipă Morral putu ■
< de tamiliea iul, cari fac priveliștea și mai tristă,
rieri poștali, din Capitula țârei, întrebați pe-acele
să
creadă
cum-că
menirea
lui
nu
Iera
terminați,
mare sînge rece. Stăpînil domnesc numai prin vio
lucrătoare de la fabrica de chibrituri, de la Regie. și, și mal uricioasă.
întrebați
personalul
de
la
u'șezamintele
astea,
adî:
și
frățasca
primire
a
lui
Nakens,
a
acestui
cinstii
i
Firește că, cu chipul acesta, civilizarea va că
lență: stăpînirea acestora nu putea fi zguduită de
republican, îl întări curajul. Dar toți sicarii, W|
cît prin violență.
1 sinistrate de cumpănitul Stat, de la așezamintele păta, nici vorbă, un aspect mal frumos... Vom aCu toate astea o luptă uriașă nu sfîșie mal pu bandiții putere! îl urmăreau de-aproape, VO*Ț $
tinde s’au semnalat nemulțâmirile știute, din urmă, junge să avem oameni cari să guste șt să se-mbete
țin ființa lui Morral. Nu Iera oare maî bine să facă pue mîna pe Iei, să-l supue unei pedepse in. ‘
cari au dus la cunoscutele greve. Vă va spune,' de cununie, de plăcerile vieței. Să avem oameni
operă răbdătoare de iubire, să se amestece în mul Asta-1 făcu Să fie încă o dată răzbunător, ș«
acest personal, ce mamă ocrotitoare și ce dreptate! cari sa se folosascâ de toate, să guste armoniile
țimea îndurerată, ca să-i susție curajul, să-i lege mîndu-sc să nu i se sleească puterile într o r
„H.rupalâ Ie Statul acest blagoslovit ne Stat ia care compozitorilor mari, să se impârtășască din farme
cele și din comorhe nespusa ale științei, să ne pri
rănile, să-i trezascâ nădejdea, să-I dăruiască din prea neegală, se gîndi să părăsască vieața.
a«ția se-nchină.
comorile sale de cunoștințl, din comorile sale de tea îl apăru ca o mingîerc după ~ anevoialx»osareJ
rpn)G ?riraul acesta> Statul nu are nici un concu- ceapă filosofiea și arta, să guste literatura înaltă.
si n » Care. să Se tuaina‘ Bentru produsele sale, Să avem oameni cari să clădească cetăți ilustre,
bunătate? CîțI n’au căzut înse înfrînțl îna pos- ce susținuse, și se aruncă în brațele Iei, cuin l
p, Iei
iei iucan ga le populeze cu generații cari să ne ulca’nfi
slujba ce-o face celor interesați,
întolatul acesta, cîțî, doborîțl de mărimea sarcinel, senină, zîmbitor, cu fruntea înseninată de
să-șl
mul-prea
mea
cCă prin
frumoasă, ______
prin sănătate, prin
Public
sume
bune,
ca £ iufațoșare
/
nu sau retras vlăguițî,neputincioși de a o mal ur cugetare de emancipare.
. Vom ajunge să avem ase«
Noaptea-țî, nobile răzvrătit, nu va n-n v
mări, făcînd chiar o vină, celor umili, de relele
“£n'arC?,
‘acesta^ence-I bîntuea ? CîțI n’au ajuns a se servi, a abuza la căra uriașă a revoluției va lumina-o-ntr o • .c_
REVISTA IDEEI
a ‘Udestularea unor nevoi reale, cine din public
rîndu-le de cel pe cari voeau a-I libera. Și dacă tul tău va trăi în mii de alte suflete, car
TJB AN, 10 NUMEBE, 5 LEI
Morral n’ar fi ajuns chiar până la o rușinoasă
i /
nu i k CUraPeIle sa nu plătească mal scump, să
tră- deplini idealul tău de dreptate și de »u * '
dare, totul i s’ar fi spulberat poate, într’o zi' cai un
în
valeze cum se cuvine munca ce o primește
L. Beht0
Abonamentele se trimet prin mandat I
Sl
J Pentru-că plata muncel fe-ndestularea.
vis, ca o nebunie de tinereți,
tinereță, :n:crcîndu-l
întorcîndu-1 spre __
cel
D-lui P. Mușoiu, 10, Strada Epurllor — Bucurați!.
pe cari socotise
că-I pqiăaiac
părăsise pc
pe vcuî,
veci, pemru
pentru aa IUîn
a ul n’are nevoe inse să mal scumpească n.mic.
---- ....w vp-.
______________________________ —------------/T"
. I
București. — Institutul de arte grafice „Eminescu14 Bulevardul Elisabeta No., >
APOLOGIEA LUI MATEO MORRAL
• k
-----------București, Strada EpurUor, 10 a
I:
i
!
r
î
1NVĂȚĂMÎMT...
i
�70
I
nfi\lSTA IDEkl
menea oameni,... din oamenii cari decad, mereu,
din clasele pufin mal cuprinse și unele chiar cu
prinse de tot, cari decad, prin mecanismul exploatărel de a-zf, in rindul salariatilor, adică la starea
de brută... Firește că stfiplnitoril sau conducătorii
au motive superbe, să caute să civilizeze sălbatecii,
cari-au rămas in urmă și tulbură seninul, la noi
pe sălbatecii de la tară, aiurea pe ctî din țări de
părtate, pentru-că pe sălbatecii, voesc să zic pe
salariațil lor mal de-aproape, i-au civilizat, adică
i-au făcut mal sălbateci... C rost se urmărește al
tul, cu exploatarea patronală §i-a Statului, cu ex
ploatarea cea fără margenl și fără nici o rușine,
dacă se urmărește vre-un rost ?
Dar oare exploatarea patronală și cea a Statului,
care negreșit că-I tot una, le oare vre-un chip să
dispară ? Firește că Ie chip, în afară de fatalitatea
istorică, pe care, cel cari ne îndeletnicim cu pro
blemele astea, o prea cunoaștem. Dar atunci to[i
cîg o au în oroare, cată să încuraja ze și să su^ie
pornirile, mal mult sau mal puțin viguroase, ce
se fac, din partea celor ce-o-ndură, să scape de
această exploatare. Și cată să privească ca pe cel
mal direcțl campioni al civilizației sau al progre
sului, pe cel ce cată exploatărel să-I pue capăt
Conducătorii Statului ar trebui să fie, la rîndu-le,
bucuroși, cînd robii moderni cer să fie aduși la
starea de emancipați sau de liberi, de oameni, cînd
dau dovadă ca nu se mpacă cu o vieața amară.
Și, grija cea mal mare ce-ar trebui s’o albă acești
conducători, ar trebui să fie, cum să realizeze mat
bine și să fixeze mal cu tărie toate îmbunătățir le
cu putință, cum să le împiedice ori și cum per
vertirea, și cum să înlesnească calea unor îmbună
tățiri noi, chiar calea îmbunătățirilor celor mal
radicale. Dar ce să facem dacă conducătorii Sta
tului n’or înțelege. Pe înțelegerea acestora, într’adevăr, nici nu se poate pune prea multă bază. Ce
să facem? l-om dăscăli mereu, pănă cînd văzîndu-le tlmpeniea sau îndărătniciea, cel interesați,
singuri, îșl vor lua de. samă, cum s'or pricepe și
cum va fi mal bine, să-și curme toate relele, sin
guri, să-și cate singuri de nevoile lor...
P. Mușoru.
O EXPERIENȚĂ AMERICANĂ DE
INVAȚAMÎNT
întriuna din mahalalele din Brooklyn, din New*
York, ființază o mică școală, care funcționează
aproape pe acelea-șl baze ca ‘și aceea a lui Tolstol,
de la Yasnaîa Poliana, Ica fu fondată de D-na F.„,
care, după ce se consacrase opt ani metodei «Kindergarten", îșl dădu samă că, vrînd să fugă de in
fluența petrificătoare a metodelor vechi, metoda
asta chiar sc petrifica. Studiind copiii cu îngrijire,
lea ajunse la încheerea cum-că din fire dînșil posedă
instincte bune, instincte pe cari le înăbușă disci
plina școlară, fără să pue nimic în loc. lea înțelese
treptat, că cea mal bună treabă Iera de-a lăsa pe
copil să-șl urmeze propriea-I cale, de-al ajuta numai
să se dezvolte după pornirile sale, in sfîrșit dc-a
reduce instrucțiea numai la răspunsul, la întrebările
neliniștite ale copiilor.
lea dădu cale deschisă ideilor sale în metoda de
Revista ideRI
ii
„Kindcrgartcn*. Șt observă cum-că Co ••
York la lucru de cît după prlnz. Iei îșl con- JIci se gîndise să ajungă aici trăgînd două linii pa
foarte mult, ca încredere în sine 8î PuI. «1*.
]a
jumătate de zi, iear D-na F. toată ziua ralele de sus in josul htrticL Aduclnd foaea la D-na
I
Dînsa află cu bucurie, că trecuiT în
s^VJucatiel.
Și asta fără ca vrc unul din lei F, ît zise: „Văd că nu-l b’nc, ar trebui să samene
nuite, cel cari-o părăsiseră dădeau matS
cu-n
drum
și
samănă
cu-n
stllp.
Cum
să
fac
“
?
»A
cea
mal
mică
răsplată.
tate de cît ceilalți copil, ceea ce-I ,.buric reJ‘
să flID jr face singură toată gospodăriea casil. trebuit oamenilor mulțl ani ca să ajungă aici, zise
aminte. Ica inse, vorbind la dreptul n » lu’rt
D'00rmc gătește, spală sau coase, copiii se gră- D-na F. Tot așa are să-țT trebuească poate șî ție
nimic, pe cînd ceilalți fuseseră îndoiatT 4 Q’4lih
C,lî Vr în jurul iei, dar :cl nu I pasă de loc și din mult timp“. Peste cile va zile copilul îl arătă alt
ceia. Cu chipul acesta sfirși prin a ju,
ob.
m • ă în mijlocul acestui canon îl place. In totul desemn, în care drumul îera indicat după perspec
de-a părăsi metoda aceasta și dc-a interne5 h°t4rta •
P°trlVre.o cincl-sprc-zecc copii, din toate clasele tiva cerută. O descoperise Iei singur.
cu desă.îrșire independentă, care n’avea h?Co*!| I
„Dar, spusei d-Hel F, cum II InvățațI ceea ce îe
s,nt. L Intimpinarca ce o ridică situațiea ș'coalel,
Ioc o școală, ci un loc unde copiii aveau a? fie
s0C*° a Ica se află într'un mediu de oameni cu- neapărat pentru cetit, pentru scris, pentru aritdobîndind experiența viețeî.
a Crea>cj
le5.te.TC ]a care ca greu pot să pătrundă săracii. Asta metică“. Nu se pot Împiedica să învețe, astea-s în
Noi știm cu toții, ceea ce-1 in afară d
'
Prinî ’ șj simplu o afacere de vecinătate, nimic mal atmosferă. Neapărat, copiii cer toate să li se spue.
discuție, cum-că copiii sînt înzestrați Cu u , OrI’ct
ÎC îr După părerea D-neî F. înse așa ar trebui să Sint lucruri de cari doresc a avea cunoștință, o
nirl bune, cari dispar pe măsură ce înaint p0,‘
?U |n toate școalele.. Dacă nu se numără de cît dol- știință după care tînjesc. Metoda cea mal înțeleaptă
vrîstă. Tuturor copiilor le place să se scoal » ’’
fie copil de proletari propria ziși în1 „Casa de înse Ieste de-a aștepta pănă ce vreau să știe, pentru
ce răsare soarele. Cînd începe obiceiul d» '
că atunci ceca-ce învață, învață bine. Ie o treabă de
Creații
14. asta
ate ‘ț.™!
“r!, tCUSU
.r’ i de oare-ce,
mal mult și de unde purcede? Copiilor le ni! d°rtDi
reiișaP°D-nel
pro. poftă. Ceea ce un copil mănîncă cu poftă îl nudupă experiența
F„ rpărinții
cari aparțin
sînt cel mal puțin favorabil ideilor noi, trește. Ceea ce i se îndeasă înse cu sila nu-I Ieste
fi folositori. Sint fericiți cînd pot să dee aiut ’
letariatulul sint
. .
tot fcliul de treburi, să măture pardosea îs ■ 11
.. se atinge de educație. De obiceia aceștiea țin priincios și-I aduce o indigestie...
Știu din experiență: mulțl din prietenii miel cel
la înhămatul calului ? Cum se face că-n timoul?
Ăl mult la metodele vechi,
cațiel lor Iei se deprind să lese ca alții să faj 1
Mi-a părut rău că nu sosisem mal de timpuriu, buni, stăruesc să-mi împrumute cărți minunate, pe
cari
n’am timpul să le cetesc. Cum am o conpentru-că copiii isprăviseră o reprezentație din „Nielocul lor asemenea lucruri? Băcțeil și fetițele ].
, , scrupuloasă
k ‘
,i
de Wagner cși‘ din ^WnltyriM»
nWalkyries“. Mal
Măi știință
și nu-mi place să spun că am
fundamental dcmocrațl, și nu poți să.l facj s^Su,
belungenliedB dc
țeleagă deosebirile de caste. De unde învață? D’
multe bucăți de decoruri de carton pictat, și bu cetit o carte cînd nu-I adevărat, sînt silit să le frun
căți de costume zăceau pe jos. O sfoară tare stră zăresc fărăvoeși nu trag din Iele nici un folos. Dar
Vrînd să păstreze ceea ce iera bun în aceste pri
porniri ale copilului, și a-I da ocaziea cinstită si J !
batea camera. O pasere minunată de carton colorat lea să-mi fie atrasă atențiea de-o idee deosebită și
jeră aninată de lea, și se] putea chiar să fie făcută ica sa-mî cadă ochii pe o lucrare care să trateze
dezvolte, D-na F. plecă din punctul de vedere cl
să zboare, dintr’un capăt al sălel la altul, într’o despre aceasta din punctul de vedere care mă preo
dacă aceste porniri se stricau cu timpul, iera dt
măsură foarte marc de realism. Ne fiind educat de cupă : o sorb, mi-o întrupez, cu toate că îe poate
vină in'tervcnțiea persoanelor mari. Dînsa creă astfeliă în asemenea chip, nevăzînd nici o dată jucîn- acelaș volum care mă plictisise un an sau doi
felia „Casa de Recreații", cum și-a numit îea școala
înainte, numai fiind-că se prezentase la un moment
du se aceste opere, nepricepînd de loc rolul jucat luaiuiGy
unde, de la 8 dimineața pănă la 4 de după amiaza'
iepotrivit. Dați dar copilului sau omului ceea ce
de pasere, de cumplitul balaur al cărui cap spîn- nepotri
și timp de șapte zile pe săptămînă, copiii vinț'i
zura
la
picioarele
mele,
și
de
celelalte
diferite
perpofta
II cere. Dacă pofta i-I deranjată, cătați să-1
pleacă și fac ce vor, pe cînd D-nul și D-na F.-fi •
vindecați, înse nu-l îndopațl cu hrană în potriva
sonagil, făcui ce putui ca să-mi ascund nepricepe- vindect
acei dintre prietenii lor cari s’amestecă, nu fac dc
voinței sale. Ori-ce copil Ie înzestrat cu dorința
rea,
în timp
rea, In
timp ce
.. mi
.. se înșirau toate accesoriile, co- voinței
cît să dee povețele cerute și să îndeplinească su
de-a ști. Rolul nostru ieste de-ai înlesni prilejul.
dantele.
J~ n
roane, draperii,
c‘ ,
pravegherea neapărat trebuitoare.
Ca rezultat ie că copiilor acestei „Case de recre
Pare că un ccpil
copil sau doi văzuse reprezintîndu-se ații* li place să| scrie și scriu necontenit, distrînAsta-I ș( oala despre care voesc să vorbesc. Unul ;
aceste opere și
ț organizase această trupă de amatori, du-se, pe cînd copiii obicinuițl cu școlile, cari vin
din prietenii miel, care a vizitat-o la New Rochelle,
------ lor inițiativă oj
absolut din ,propriea
și fărg njcț un aici cîte-o dată ca vizitatori de ocazie, urăsc srisul
unde fusese cit-va timp instalată, spune că Iera lo
• >- -- -- tinde
j- să
_xsprijine
------ajutor.
Ceea-ce
țeoriea Iul Tolstol, aici cite-o uata
VlXfllaLW&A
*
“ Acestor
cul unde să făcea mal mult vuet. Schimbarea locului (
asupra interesului ce-1 au copiii pentru povești. D-na pe care-1 privesc ca pe-o pedeapsă.
Acestor străini
stră
nu i-a modificat, în privința aceasta, nici de loc |
.1 ce
F, a ajutat puțin la pian, dar și acolea cea mai li se urăște foarte curlnd și întreabă rușinoși
caracterul. Și numai auzind de pe stradă răsunetul S
mare dintre fetițe, în vîrstă de 13 ani, știuse se săL facă.
Copiii
„Casei
de recreații*
nu sînt 1nici
«MW-'V
f
77
#
tumultului care Icșia din îea, mă făcu să nu mal .•
reproducă cele mal principale motive, chiar lea. o dată în încurcătură de a nu ști cu ce să se ocupe,
oct
am nevoc de întrebat ce casă Iera aceea, Cînd tre
decifra foarte cu-ndemînare și dimineața, cu1 mult Înainte de ceasul obicinuit,
obicln
Aceasta
învățase
a
-------------răsturnat casa cu susul In jos.
cui pragul, trei-patru băeței coborau scara cu
muzica, fără cea mal mică lecție, numai văzînd^ pe iei au- și iubesc mult să li să cetească istorii. Cîte
fuga, înarmați cu Jopețele și mături, să curețe zlCopiii
alții
cîntînd,
punînd
întrebări
și
înccrcînd
să
cînte
pada. Iei răspunseră la întrebările mele, salutinv dată Iei cer aceasta mal multe zile d-a rîndul, și
chiar lea. Această tînără fată arăta o preferință deo ocîte-o
dată mai multe zile pot trece fără să ceară.
du-mă, unii politicos, alții mai puțin, Urcăl scara,
sebită
pentru
Wagner și pare Un
că
prețuea
ca
puțin
ah 'copil prefera învață a ceti, căutlnd
căultnd in
în carte istorica ce le place,
deschisei ușa, și mă găsii în „Casa de recreații «
lucru pe ceilalți compozitori. U..
T‘ - .
”
1
urmărind
cetirea și Invățînd treptat să cunoască
Iși merita cu adevărat numele.
pe
Beethoven
și-n
deosebi
sonata
„Patetică
1
.
Copul
Iera o cameră mare, veselă, ocupînd aproape|
cînd un cuvînt, cînd altul.
cel mal tineri fac mai puțină deosebire și le plac
D-na F. rîde de metoda de cetire obicinuită:
piimul cat, o cameră bine garnisită cu scaune
t
marșurile de tot fcliul. Cel mal mulțl iubesc să de _Ieu văd o pisică, Vedeți o pisică* ? Nu așa se vor
de lemn, foarte solide din fericire, împrașua
semneze. Mi s’au arătat o mulțime de producții de bește. De ce să se învețe așa a ceti. Am întrebat-o,
toate părțile. Multe zăceau pe pardosală, cu pi
ala lor. Iei au încadrat singuri, mal multe din astea, ce-ar face, cînd un copil s’ar da prea mult la ce
rele în sus. Pe cîte-va din iele, remase In PȚ
tăind cîte o dată lemnul trebuincios dintr o bucată tire, pănă la a neglija exercițiile zilnice, lea mi-a
luase loc niște băeței și fetițe, de la cinci P
t « lemn brut. Copiii simt un interes viu pentru spus că n’a întilnit nici o dată un ast-felifi de copil
treisprezece ani, unii scriind, alții desemn n ,
lucrul făcut de micii lor camarazi, se mîndresc cu anormal, pe care numai niște împrejurări amina**
vorbind, alții țipînd. D-na F. și două Pr,ete^. - spre
ulmul, pare c’ar fi lucrul minelor lor; o trăsătură
turale l'ar putea produce,
stăteau în mijlocul acestei gălăgih Iele veobidnui"
P.
® caracterului copilăresc care dispare iute în edu- ----*u aritmetică,
acetici, copiii
.
Cît pentru
copiii oo învață din vieața
mine, zimbitoare, cu aerul unor persoane aflau “
’țiea ordinară.
.
rilnică O fetiță număra de la sine de cite oriputea
cu asemenea încunjurare, și îneîntate că s de<*
Cit se atinge de desemn, de alt-feliU ca și cu ce•
Irlnghie
a sc întrerupe. O alta,
irlnghie defără
fără
mijlocul iei. Pe D-nul F. fi găsii într’un tcim 3dol
Jc alte lucruri, copiii sînt lăsați adesea ca să dezlege să
s sară peste
P
g0«;0gmj de ța mă-sa, ‘
de 8 ani, capătă 22 de gologml de la mă-sa, lea
lel ’ingurl cazurile încurcate. Unul desemnase niște « o an , F
niăruță, înaintea unei mese de tînipWrie*
£faci
alee, plătește o datorie de 10, și cu cel doi spre zece
copil se uitau Ia Iei cum lucrează, cjrci” se duc*
C0PacI, printre cari voea să facă să trească o c—
ce-va și Iei. D-nul F. ie un salariat, dar
I
�73
REVISTA IDEEI
r ‘
i
I
fltcVlSTA itil-El
rămași, Ica cumpără niște bile, cîte zece de-un ereditățeî, și dînșil cred cu un mediu cu
gologan, adică 120 In total. Ica socotește din cap poate face din orl-cine un membru fol,oc snor
01 Sț|Cadt
lot atlt de iute după cum și vorbește, ceea-cc-I cietățci. I-am întrebat dacă nu credeau
pare mult mal real «ie cît toate exemplele cu pu piil trebueau să treacă printr’un stadiu f
tință, Afară de aceste experiențe vorbitoare, copiii Răspunsul lor Ieste că chiar în cazul
întreabă adesea cum „să facă .adunarea" șî am vă așa, acest stadiu Icra întrecut cînd copiii"*11 Qr fi
zut maț multe din aceste încercări, pe hirlie, minu la dinșiî. Iei au găsit pe ropil pururea gat v<Sn«ay
nat întocmite.
culte de rațiune. Aceștia nu se arată n \ ’J’as*
Istorica contimporană o învățau tot așa. Se inte torl și îndărătnici de cît cînd simt încă
resau foarte mult de războiul ruso-japonez, doriți chilot regimuri de „disciplină". Lumea
de deslușiri și par’că luînd parte la iei. Ie puțină de-o disciplină inevitabilă, neapărată. De C
speranță ca să cunoască istoriea veche tot înlr’a- mal adauge și-o disciplină artificială ? IesjC SȘ U
celaș chip. Dar D-nu F. spune neted că a învăța plina greutăței de-a face ce vral, de-a cionț • c'*
asemenea materii în școală, nu ^face timpul care ciopli un lemn ce nu se lasă, dc-a desemne h|>
seprăpădeșie cu Iele, pentru-că toată lumea le uită. închipuite, de-a compune iraze plictisitoare /Url
De o cam dată această .afirmare mi se păru ab plina dc-a fi silit să te înțelegi cu semenii a ’’’’’
surdă. Dar cu cît cuget mai mult la dinsa, cu atît a ceea cc-al vrea să faci sa. nu, disciplinând’
o găsesc mai exactă. Afară de puțintică greacă și cea a supunere! la boală sau la vremea cca™^’
latină, și de ce-va matematici, abiea îmi aduc a- Singura disciplină folositoare de adăugat, țesțe
minte de ce-va ce-am învățat la școală. Practicește, ciplina individuală, la care introducerea dascălul*»*
tot ce știu din istorie, geografie sau literatură, am izvorît din senin, i o piedică. La urma urtncl
învățat de-aiurea și sînt plecat a crede că tot așa sîntem cu totul încredințați, că a sili pe copil"0*
s’a Intîmplat și cu alții. Așa stînd lucrul, copiii din facă ceea ce-I plictisește și nu le place, i.ap f,
„Casa de recreații" nu pierd prea mult. „Iei învrȚ
'ață mal îndămînatecî, mal apțl să țină piept greutățilo*
geografica, unde se află, zice d-na F„ îear istoriea- viitorului ?
' r
o învață din faptele lor, din vieața de toată ziua,
D-nu și d-na F. nu predau politeța, dar susțin
din acea a pisicelor și a cînilor lor".
că firile cele mai necioplite se rotunzesc la C0D,
D-nu și d-na F. nu sînt de loc tolstoenl, cari tactul bine făcător al „Casei de recieațil" Am'
să nu se împotrivească la rău. Iei nu cred că trebuie fort martor la o mulțime de dovezi de iubire din.
ca copiii să-I calce în picioare, și, cînd aceștia le tre profesori și elevi, cu toate că cuvintele astei
înfrîng drepturile prea mult, Tel îșî rezervă de-al nu corespund cu realitatea, dacă îmblelșugatele desîndrepta cum ar găsi cu cale. Iei dau înse dreptu mierdărî din ora repausului pot fi luate ca drept
rilor lor o însemnătate puțin întinsă, și în ori-ce dovadă. Ciți-va copil discutau într’o zi, că ce făcea
caz nu se opun ca vuetele cele mal variate să le pe d-na F. să le dee atita din timpul Iei. „Bana
invadeze timpanul. Ici amintesc cu toate aceste tante nu cîștigă de-ai J nici un. ban", zicea un bă.
copiilor, că vocile armonioase sînt mal plăcuțe de iat de opt ani, unul din cel cari la început fuse
cît vocile ascuțite și groase, că ghetele trebuie aplecat cătră furt și minciună. „Buna tante nu dp
șterse de rogojină, că ie mai bine ca lucrurile să tigă într’adevăr nici un ban, dar cîștigă iubire",
fie puse' la -locul lor.
In rezumat, „Casa de recreații" Teste un loc
Regula lor de purtare ieste de a-și aminti tot unde copilul poate să se manifeste așa cum Ie, și
deauna că au aface cu niște ființi fără experiență. să capete experiența mijlocului în care trăește, unde
Răbdarea lor față de copil Ie dar apropiată, Ie
are toată libertatea de-a făptui ori-ce, dar și de-a
conformă cu constatarea aceasta și silințele lor tind îndura reacțiile, reflecțiile precum și consecințele
a pune pe micile ființl pe calea cunoaștere! prin faptelor sale. Ținta cea mai de samă, care se ur
experiență. Iei susțin hotărît: cum-câ cea m i mărește, ie cultivarea inițiativei, manifestarea leului
slabă metodă de-a dobîndî influență asupra unui propriu, ambele anihilate, înăbușite de metodele
copil, Ie dc-a întrebuința puterea. Experiența • ce un școlare obicinuite. Orl-cît de ciudat s’ar părea, to*
copil trage din uzul putere!, cît îl privai... în libera
î l-------3 a Icului propriu, stă su
privește pe IJ,
Iei, tu.șl
manifestare
Ieste o experiență foarte greșită. Iei trage încheerea, prema virtute a concentrărei. Ideea obicinuită, Ic
din asta, cum-că dreptatea Ieste un fapt arbitrar că cel mal bun mijloc de-a dezvolta concentrare»
și despotic, cum-că a domina și a exercita domi- de spirit sau luarea aminte, ar fi de-a îndepărU
națiea se trăește, că mal tîrziu li va veni și lui cu sila pe copil de la aplecarea de cugetare car
rîndul. Asemenea idei pot produce o lume de sclavi i-I proprie și de a-I insufla o dispoziție nouă,, str
și de stâpînl, dar nu-s de loc în stare să facă oa ină, care ÎI Ieste, probabil, cu totul neplăcută.
meni liberi sau apțl de libertate. închisorile, îmi ne mirăm după asta de desgustul ce'^,are?’
spunea d-na F,, nu schimbă nici temperamentele, neputința în care se află de-a stărui într o ca •
nici dorințele; Iele sau nu pot să mieșureze cri
Gel mai bun mijloc de-a face pe copil să-?i ‘
minalitatea de loc, sau fac din deținut o lepădă
- - —r— centreze luarea aminte, Ie de-al lăsa să 30
tură, un nemernic nenorocit,
nenorocit lipsit
linei» de ori-ce voință, unde-I vine mal bine, O dată acolea, Iei va
Iei n’au avut la „(Casa de recreații* de cît pu- peri prin sine ceea-ce are de urmărit, pnu țîhl tâlhari, pe cari i-au
1
-----.......v........ ,într
uu ’JUfU
-au lecuit,,dezvoltînd
înșil cițiul acelei facultăți de originalitate care
respectul de sine. Tot așa,
cu toate
nu fără eia. cu
tont- că
<•» p»
-4 oameni liberi și independenți. A descoperi
șecurl, fără desamăgirl, dar în s"
sfirșit *izbutind, cînd prin tine, face mal mult de cit dacă te-ar
iei au convins pe mincinoși că Icra mal bine să țat alții. Cu drept cuvlnt întreabă d-na ^țenis
spue adevărul. Rezultatele dobîndite au adus pe am dezlegat noi tocmai cum se cuvine p
D-nu și D-na F. să pleardă încrederea în doctrina
viețelj enigma universului, ca să putem s
admită dcslcgările noastre ? De cc să nu-I
S5 răspundă la întrebări cum se pricep
Ie foarte mare nevoe de oameni și de
lei îlJsUcu dezvoltare deplină. Deplina dezvoltare
f<nl a înse dela experiență și nu de la o îndopare
plcaC fețjul de informații. Manifestarea leului procU-1° atrage și pcntiu altul dreptul de a se manîPr,°’ fot așa, de unde rezultă dreptate și egalitate.
SSt/din experiență copilul'cală să-nveje, și fe o
înă foarte delicată dc-a încerca să împlinești
f’u rile naturel. Chiar privite sub cel mal bun aspect,
‘^cosele corporale, oprirea la post, temele de pe.
Kflpsă sînt cele mal slabe unelte de dreptate. Un
d „;i rațional educat, se supune de bună-voe drep
ți naturale. Unul din băiețeii din „Casa de rerreatil“ sfărmă cu-n băț, și din nebăgare de samă
nn obiect de ghips. Dintru-ntăl se făcură toate chi
nurile ca să-i se liniștească necazul, dar după clte-va
iile d-na F. îl explică că ghipsul costase bani, că
jDJ-va trebuea să sufere paguba și că icra mal cu
cale ca paguba aceasta să cadă asupra lui. De la
sine copilul se puse a economisi, vesel, din gologănâșil lui, pentru a drege lucrul.
Ie că
6 Un fapt ciudat, notat de d-nu și d-na F, L
J, se
copiii cri mal plini de prejudecăți, mai parțiali,
,libegăsesc printre cel ai celor mai înaintați, al „I,
Jogrilor cugetători", ai „anarhiștilor". Ieste un di
mrtism al ce’or nc-dogmaticl, care.I mal de nesu
ferit de cît îngustimea sectelor de modă veche.
Pentru-că cu toate că profesînd liberalismul, libe
ralismul acesta Ieste In realitate tot atît de meschn.
„Liberul cugetător" întipărește chipul său de gtn-^
cop11 .a
1
|
I
i
'
|
1
’
I
.
dire asupra crierului progeniturel sale lot cu atîla
rigoare ca și cel mal riguros metodist. Metoda în
trebuințată la „Casa de recreații", tinde a lăsa co
pilul cu adevărat liber. „Liberul cugetător" înse,
itflrue foarte des să transmită intactă posterităței
sale, filosofica sa personală. Dacă oamenii se asamănă într’atît, Ie poate în parte și din pricină c'au
avut cu toti! «c«a-șt educație. _ Cind ^Ceaele de
recreații* vor fi mai multe, Iei vor începe a se
diferențiea.
- ’
Soții F. sînt încredințați că nici bărbatul, nici
femeea, singuri, nu pot să fie de-ajuns pentru eduțiea copilului, lei trebuie să întrupeze calitățile spe
ciale pe cari le posedă fie-care în parte, pentru ca
copilul să fie în totul priceput. Fie-care „Casă de
recreații" trebuie să aibă un bărbat și-o femee, în
suflețiți de aceea-șl iubire și de acelaș interes căiră
copil. Nu-I acesta cazul la vatra părintească ? De
cc să nu se lase copilul acolea? Pentru-că, ne răs
pund soții F., copilul singur arată trebuința, nevoea de a Ieși din cămin. Iei tînjește după un
cefc mal vast, ceea-ce poale să bage de șamă
Or*of? observator mal pătrunzător.
. Sfirșind, ce trebuie să deducem din toate ast a
ce se credem despre „Casa de recreații" ? Am
utunit pe directorul unui mare stabiliment de ej *aPe» gata să condamne această casă, din auzite,
«te o clasă de copil, zise Iei, față de care numai
j Pierea o poți scoate Ia capăt. Iei nu ascultă
ajb«C \ de putere și numai de putere. Poate să
car drePtate, cînd ie vorba de-o singură persoană,
treh ^fe asuPră‘î mai multe sute de băieți cu cari
cal n • Sâ Se OCUPC dc-° dată- Po^ să dreseZl Un
cal pnn blîndețe, dar dacă ai avea să dresezi o
duzină de-o dată, vel fi silit, ca să'dobîndcștl un
rezultat mal curînd, să întrebuințezi mijloace mal
brutale. „Casa de recreații*’ nu-I adaptată de cit
Ia o școală mică de mahala, tea ie o familie mă
rită și cere de la inițiatorii Iei o răbdare nemărgi
nită, entuziasm și iubire pentru copil. Asemenea
educatori sînt rari, cum de alt-felitl și Împrejurările
In cari s’ar putea aduna în jurul lor copiii, sînt
rari. Cu toate astea ne-ar plăcea să vedem experiențl de acestea încerclndu-se ici și colea. Cred
c’ar aduce un ajutor folositor problemei educației,
care într’adevăr nu poate avea o dezlegare de.
finitivă, pentru.că-șl schimbă aspectul din an în an,
pe măsură ce oamenii știu mal mult, cugetă mal
adine și mal cu tărie iubesc,
Ernest Crosby.
In Românește, de Emma Lăzăreanu.
CURAJ NESPUS...
Tocmai președintele ligel mele, care lera
capul greviștilor, tocmai lei fa acela care
strigă: înainte, înainte, în stradă: trăcască
revoluțiea... La aceste cuvinte, fără doar,
capul tuturora se-nfierbîntă. Dar tocmai cind
să fie mal frumos, apare un escadron de
cavalerie.
Dacă mișcarea revoluționară, în ziua aceea, na luat o întorsătură mal rea, fu că
s‘a tras în aer,.. Dar numai un fir a lipsit
ca o lovitură de pușcă să nu ne ucidă pe
președintele ligel, care s’adăpostiae de-asupra unul acoperămînt.,,
STATISTICA
Știți ce-l aceea Statistica? Ie ce-va ce ser,
vește pentru a se face un calcul general de
lumea care se naște, care se bolnăvește, care
---------------------în închisoare, care se
^°ăre, care întră
îi...
\ t
pentru mine statistica cea
^nte^anti
lul
.J aceea care arată unde se
adună prcocr.t'./.,
procentul, prin faptul că acolea me
adur.ă
dica
diea le în totdeauna egală cu persoanele
nevoeșe.
Mă explic: după socotelele ce se fac, după
statisticile oficiale de acuma, urmează ci
fie-c*rul îl aparține cîte----un puiu pe an. Dar
dacă ție
ție nu-țl
nu-țl dă
dă voe
dacă
voe mijloacele tale să-l
cumperi, ...
în --statistică
lei tot
întră, pentru
UUUlpC.ll,
---------------------- --------.
"
J — — 7J--7
Ani.
că“ Ieste
un
altul care minîncâ
doi,
ACVILA
Oamenii sînt animalele cele mal înfumu
rate, zice acvila omului, ceea ce le lucru
știut. Dar, ridieîndu-te-n aer, al să vezi cum
au sâ se mieșureze lucrurile. Vilele, pala
tele, castelele, de acolea, de sus, știi ce sînt ?
Sint niște jucării. Oamenii înși-șl, principi
sau măturători, de acolea, de sus, știi ce
sînt? Niște mici puncte.
Din înălțime, de sus, nici nu poți să dis
tingi pe-a tot puternicul, care se-ngînfă. Și
chiar un suveran, văzut din depărtare, de
vine un pitic, întocmai ca o furnica... Vezi
lumea ceea, adunată colo, înaintea acelui
tribun, care abiea ișl adună suflarea? I o
întrunire, o știu. Dar, dc departe, sînt patru
mițe cari dau roată în jurul unul șarlatan...
După Trilussa. Din. Italienește, de M. Zorio.
�DIN RUSIA
■U
I
;■
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEE1
74
Revoluțiea rusă a Intrat de curînd într’o nouă
fază. In timpul primelor patru luni ale acestui an,
starea lucrurilor Iera cu totul tristă. Mal pe urmă,
rezultatul neașteptat al alegerilor pentru Dumă, a
răspindit pretutindeni ai le speranțe. D r Duma ablea
întrunită, Curtea a și început a ridica capul. lea
declară, prin vocea ministrului Goremkine, cum-că
cererile Dumei n'au nici o răpune de-a fi și nu li
se va da nici o ascultare... Așa că siluațiea trebuea să se schimbe din zi In zi. Pinlru a se în
țelege și mal bine starea de lucruri, cală să ne
aruncăm o privire în urmă, asupra groz ivclor patu
Juni, prin care a trecut Rusia, de la lanuar la April,
Se știe că într’o revoluție sînt de nevoe răscoale
parțiale, pentru a pregăti lovitura cea mare care
Să dăpme guvernul. Tocmai așa s’au și pe'ri cut lu
crurile In Rusia, Am nmarcat jăscoale locale, in
Moscova, In provinciile batice, in Caucaz, în Si
beria si în orașele din Rusia centrală. Toate aceste
răscoale, rimase locale, fuiă urmate de o repre
siune teribilă. Greva generală declarată Li Decem
bre trecut, la Moscova, nu izbuti. Muncitorii avură
prea mult de Indurat in timpul grevei din Octombre
1905 și in timpul nenumăratelor greve parțiale cari
urmară după aceasta. Totu-șî, cînd piovocărde gu
vernului siliră pe lucrătorii din Mos* ova să se răs
coale, greva nu se generaliză. Numai vre-o cîte-va
uzine din cuartierul Pre=n;a și numai cl!e-va linii
ferate făcură grevă, Marea linie Moscova-Petersburg
continua să meargă și aducea chiar trupe la Mos
cova.,. Cit despre garnizoana din Moscova, trupele
nemulțămite de guvern ar fi trecut foarte probabil
de partea poporului, dacă greva s'ar fi generalizat
șl dacă 300.000 de oameni ar fi inundat străzile
precum făcură In Octombre, Dar ne avlnd loc greva
generala, trupele cantonate la Moscova rămaseră
credincioase înainte șefilor lor.
Cu toate astea, în timpul din urmă se văzură o
mină de oameni, tineri și lucrători armați, ca la
vre-o 2.000, luptindu-se cu artileriei și cu trupa
și se văzură kilometri de baricade ridicate pe strade
de popor și de necunoscuțl, Geea-ce arată destul
de limpede ce temeiii trebuea să se pue pe afirma
rea revoluționarilor de paradă, cari credeau că au
dovedit, prin A^B, cum-că războiul de stradă
nu mal le cu putință. Pe de altă pai te răscoala
Estonienilor și Letonilor, în contra senioniior l ir
hrăpăreți și trufași, fu încă o mișcare de samă. lea
se asamănă foarte mult cu cea din Alsacia, din
1789. Pretutindeni țăranii și lucrătorii din orașele
mari se reșculară, îșl numiră pretutindeni munici
palitățile lor, luară dreptul judecătorilor lor feodall
germani, pentru că acolea justițiea feodală dăînuea
înainte mereu, refuzară de a mal munci la seniori,
de-a le plăti datoriile, arenda, prinzind a trăi in
sfîrșit, ca și cum ar fi fost absolut liberi. Gind se- niorii, intimidați, făcură să se aducă armata, se or
ganizară o sumă de bande, cari porniră să cutreere
prin sate, punînd foc la castele. Ie drept că această
răscoală a fost înecată în sînge. Dar lea a arătat
cel puțin cea-ce trebueau să facă țăranii d:n în
treaga Rusie. De fapt, răscoala continuă și acum
in provinciile baltice, și izbucnește din cin l în cînd,
lear opiniea tuturor Ie că guvernul seniorilor ger-
mani nu se va mat putea întemeea nici
vechea I formă. S’a isprăv t cu feodalisuU|°
Reprimarea, după răscoalele dm lantia •
plită. Presa franceză și engleză n'a lovL‘11 c^‘
zecea parte din grozăviile făptuite d* C’t < nich
țarului. A fost un masacru in masă cum
mal văzut in isioriea modernă de la căder
s’a
nel. Cu toate că acolea n'a avut Io? o lunK <*0'nU’
la lumina unei cetăți in flicărt. Detașam^ iUr‘aV,
gardă, trimes să ocupe liniea Moscova-g?
slobozi nici un glonte, pentru-că mic.le ban?*1'nu
puseseră stăpîmre pe stațiile acest a le nr , . ^ri
se risipiră îndată ce bandiții g.ărzof împftrăbJ?*'
puseră-n mișcare. In schimb ins.*, la fie-care i -Se
colonelul Minn, șeful detașamentului și nfll . t
impușcară de la 10 Ia 30 persoane, a căror n1'
Ierau luate de pe listele întocmite de cătră n r6
Polițistul care însoțea pe a est colonel se mi
nea să indice un om și halta de călăi pe I ?*’
ucidea. Se omorau oameni fără măcar o sămn11
de judecare, fără să se verifice dacă Ierau chtarîî
cel cari Ierau indicați. Cit despre vre-o somați
oare-care, nici vorbă: se trăgea așa în grâinadj
și une-ori pe la spate. Cit despre Mmn, lui fln|aca’
să ucidă cu propriul Iul revolver... Toate acestea
au fost povestite pe larg, cu toate amănuntele«
cu toate dovezile, chiar de cătra presa din Pebrl
burg, pentru-că pentru siăpîn-tori asemenea faple
ierau lucrun de fală. lear țarul trimo'e acestor
bând ți rnulțămirile Sale. Și vorba „cu cordialitate*
nu lipsește d n astea nici o dată. Țarul are știință
de toate astea și le aprobă,
‘
In provinciile baltice, sate întregi fură biciuite ca
o furie asiatică, Baronii inși-șl, conduceau ex cuțiiie aceste. Iera de-aj ms ca proprietarul să arfile
călăilor- un țăran, ca acesta să fie executat pe loc,
și foarte des se înlimpla în locul părintelui să pâ.
Urnească un fiu, un frate în locul altuea, un IvanoWiki pentru un Ivanitscky. Măcilăr.rea ajunsese
la asemenea grad, in cit un ofițer după ce se purtă
și Ici la feliu ca și ceilalți și măcelări fără scrupul,
ne mal puțind suferi mustrările de cuget, se sinu
cise a doua zi cu un glonte de revolver. In Sibe
ria, „f-xpcdițiea punitivă1* a lu! Renenkampf, care
a fost bătut în Âlandciuria, se purtă ca o ceață de
Huni. Ga să nu se pleardă timpul, se luau di ținuți!
în tren, unde Ierau pmorîți sub vergi sau Ierau spân
zurați în mers, aruncindu-li-se corpurile pe cale...
Ga să preîntimpine ori-ee răzbunare, pe care o
prevedea, Renenkampf luă din vreme măsuri: Ie
publică un ordin, care a fost tipărit în presa rj”
sască, pri i care anunța că în cazul cînd rcvol'
ționaril ar lovi în vre-unul d:n ciracii, din oaraef
săî, Iei va executa pe toți deținuți!, cari l ave\
tren și-n închisori, ca la vre-o 600 la nu '
Acelea-ș! grozăvenii și-n Caucaz. Ași că se va P
meni de anul acesta, ca de anul unei navai
sălbateci.
. arfi.
In satele Rusiei centrale, unde au avut io- Je
cari „tulburări*, pentru-că ar fi prea mU' . aCEnumim răscoale, s’au aruncat asupra țăramor
lea-șl horde. Se știu faptele yjee-guvern
din Tamboff, ale acelei cumplite brute
o(niJ.
nowsky, de care tînăra Spiridonova a $c p
nirea. „Cînd ajunsei în unul din satele P care
trecuse Lujenowsky și cînd văzul pe-un [
dacă D-v veți lua pămîntul, celelalte sate vor face
1’. f.liu11, zise corespondentul... „Și Iele vor avea
acelaș drept ca și noi, numai seniori! nu“.
Intr’asta se rezumă întreaga chestie socială, și
toate sofismele de cari se servesc apărătorii pro9înie acest ° Hnăra eroină în fața judecătorilor prietățe!, nu fac două parale; Iei vorbesc tn nu- '
vreS ce *Pune ll5 să pătimească această eroină mele justiției, spre a putea masca injustițiea poșag“ Se
/brută.
.s’a ----------cutrc siunilor lor. Țăranii vor pămtnt, și dfe data asta
1LU.’ Toată lumea
---------- ------prietenul cel mal de aproape sînt strașnic hotărîțl să-l albă. Asupra acestui fapt,
d“uPratcînd a ??atofi?eIruî’de"cazaci Abramoff și poli unuț jjn corespon(ienț;i englezi, opiniă ast-felifi*.
pi aceslf ^^udurat pe tînăra fală. Și, în în- „Dar dacă țăranii iau pămînt, după judecata asta,
oftat de ușurare Ieși din
Jslul Idant.
dm pieptul tot așa ar putea face și lucrătorii, cit se atinge de
Loga Ru.S a’ «p zvoni că Abramoff fusese omorit fabrici și de uzine* ?... Foarte bine. Și chiar așa
mturor, cînd se v
care
l
loyise
că cel care-1 lovise Iera
Iera llhe
liber,^ vor Lee. Și trebuie s’o facă, pentru-că alt-felitt de cătră
polițistul de Idanoff, se toată civilizarea noastră se va duce pe glrlă, pre
cum s’a întîmplat cu civilizațiile romană, greacă,
S'1 dună complicele de cazac.
. l-al& grozăv?;
av^sc™
babiloniană și celelalte...
Alt fapt interesant le că țăranii n’au avut attta
au avut"’îoc. Fură “arestate
S'TOloOo'de persoane întregi convoiuri de înjl tacredero'ln^Tior. Acești oam.nl, hiall de pe
„ești zilnic Ierau exilate, pe cale administratei, la plug, au
:--- >înțeles
----------J.b ne tsen'ța pariacu >,mult mal
men-arismulul,
de cît acel căror veninul parlamen
leștl z.nuiv
------- și cele liberate prin amms- men
O1U
orientală,
‘
ari<
spre Siberia orientală, și-----tiei din 2 Noembre 1905, se întîlneau lâ întoarcere tarul li s’a fost dat să-1 soarbă picătură cu picătură.
ca noile coloane de exilați ale regimului Witte- Un oare-care, a fost a’es. Foarte b ne. Dar urma
"
O vieara
.
oare de aice a i se da o încredere fără margenî? O
nnmowo...
nu mal Iera cuparpuDurnoyo... O vieață normală
loate
ti- alegere Ie apro pe un joc de naror. Alltea intîmInnln nuant' ei’ ej din ---tințfiși rey l jalj
reVoluționarI, anarhiștii și plătoare nricin! contribue să fi* ales unul In locul
dul
socialist: socialiștii revuiu|i«iuuii,
dul
jeau de
de cît
aceste motive, țăranii au Irimea
chiarsocialist.,
spcial-democrațil, nu mal ve(
vedeau
cît oo soso altuea... Pentru
al șt anume de Iei, o.iment de incroluție: revolverulcși bomba, cu cari să distrugă alțî o imenl,
’
satele
lor.
asupra
der^ din —
....ca st supravegheze pe deputap,
bestiile feroce pe cari țarul le aruncase
aruncase
-- Rujurnaleler—
rusești
că cari ac fi put t foarte ușor să fie ’ cumpărați ori
sîef. In fie-care zi se cetea în. fost
jurnalele
rusești
executat.
Zecimi conrupți de cătră vrăjmași. Aceș'I oamnnî nu Ierau
cutare ori cutare funcționar a oara
f. ‘ Spiridonova,
lL
su- vorbitori, cari să-și dee coatele cu alț'I, ci oameni
do oameni și de femei, ca D-șoara
Spiridonova,
■rol și alte eroine, se serioși, cari aveau să fie cu băgare de samă asurocile IsmailovicI și atițl alțl eroi
și
alte
—
cîte una din bestiile pra disputelor ce-aveau să alb\ loc. Și au fost o
1
”
■* ----- --- "nmonV nari mi urmărit Sfi
hotărau să moară, distruglnd cîte una i
...
mulțime
de
asemenea oameni, cari au urmărit șe\ cu-n zel religios,-dlnd în flecare
acestea.
ită loc alegerile pentru dioțele Dumei,
In asemeni împrejurări avuu ------- • - • • — - —
* raport „ai
cătcă sat,
Dumă. Candidați! opoziției Ierau arestați,
întruni sară
C i toate astea, cu toate că Adunarea n'a durat
rile lor Ierau interzise, totu-ș! propaganda electoL- mult, s’a observat că nu I< ra asta ceea-ca rebuea
S’a OUaUivuL uu .«i* *.
rală, prin graiti, fu și mal priitoare, cu toate îm ni'llT,
să fie. S’a observat că asta nu prea Iera In fond
prejurările neprielnice produse de atrocitățile gu d ■ cit o piesă de teatru. Revoluțiea, nu trebue i cău^
vernului. Singura întrebare ce se punea candidaților iuta în palatul Tauridoi. Și treptat se dezvoltă
Iera: «Sîntețl pentru oevoluponari
I împotrivași guvernului
0 ? ideca cum că parlamentul și cu dezbaterile sale nu
ouw«. ------Și cum socialiștii revoluționari
și alegeri,
social-democrații
abținură de la
rămaseră Iera de cît un preludiu Ia ce-va mal substanțial, care
nu
luară
parte,
se
abținură
de
la
alegeri,
rămaseră
aproape pretutindeni numai constituționaliștil-de- trebuie să vină și care va veni... „lol ne vor exaproape
numai
mocrațl, pretutindeni
adică radicalii,
cari săconstituționaliștil-defie aleși. Elementul primi dorințele noistre, zicea la început poporul,
*
cel mal de samă din Dumă* Ierau
țăranii,Plainenhil
cari nu- vor cădea de acord asupra unor prolecle de refflărară aproape 120. Afară de vre-o 30, cari veniră formă... Șt apolu ? AcJ'wnea va trebui si pomea-tcli
cu jdel nehotărîte. acești țăran! au mers alături cu în totdeauna, de la popor... Și munca de pregătire
radicalii în chestiile politice, fiind de partea lucră- subterana,
subterană, munca
munca p^uuu
pentru creșterea convingerilor,
și
v
u muncă. înmulțirea grupărilor, alt'-laU
alt'-lată înceată dar iuțită de
‘“MivaiH m uiicomiw
____ ,
----tonlor socialiști în chestiile referitoare la muncă, împrejurări, se urmărește in Rusia ca o pregătire
lei aveau înse o chestie proprie de pus, marea penlru c -va cu mult mal de samă de cît dezbachestie a secolului, chestiea ca pămîntuli, șăau aparție
ii u.— terile din Dumă. Nu se rostește încă numele acestui
țăranilor. #Gine nu ar jucra pămîntul,t’i Far
să nlucra
’albă factor important, mulțl poate că nici nu cunosc
nicI un drept asupra-I. Numai acel cari
*2 ~ acest nume. N jI inse care-1 știm, putem să-l spu
propriile lor brațe, numai aceia să albă dreptul nem : Ie reaoluțiea, singurul leac care ar putea să
■l albă*. Asta Iera convingerea, credința lor. repare slr’g poarele nedreptăți ale vreme! în care
»ă.cum vre-o 80 de ani, cînd am venit in stepele trăim...
P. Khoptokine,
In Romînește, de Const I. Cioranu.
‘ estea, spunea într’o zi unul din acești țărani,
nn°v coresPoudențI americani, pajișlele acestea
Emil J.: K dejinatn jednoho tetaku. 0 broșară In BobefUAIerau
cit un deșert. Noi le-am făcut să pre- mește. Exemplarul 25 bani. Adresa pentru cereri, Ia Fr.
o h^SCx cît Pfețuesc a-zl. Seniorii ne-au luat apoi Lelner, 74 Stagg St, Brooklyn—New-York.
Dar
Parte din Iele. Se zice ca așa Iera legea.
Nova Gvidlibroto por Soldato en cluj- landoj. Kolecta „PacoconcR °! ^admitem cu nici un preț ca o lege să hberecou. O broșură in Esperanto. Exemplarul 15 bani. Atul nnn*țSl& o nedreptate. Seniorii au luat pămln- dresa pentru cereri: 45, rue de Saiutonge, Paris III,
cesta șî noi trebuie să4 luăm înapoi*..■ „Dar
.
■
'
<
!
75
„rma vergilor îndurate, cînd văzut
1
�76
REVISTA IDEE!
CONTRIBUIRl VOLUNTARE-ABONAȚI ACHITAȚI
LA „REVISTA IDEEI”.
CONTHIBUiai VOLUNTARE :
i.
IlEVlSTA IDEE»
" oFP ANARHEIA ȘI UNELTIRILE
FE CLERICALE DIN SPANIA
butisă-I spulbere vechile Iei credinți, să-î in
filtreze credința pe care o avea Iei. credința în
republică șl în libera cugetare. Trebuește de
spus cum că numai diacuțiea a produs această
frebule sil se minuneze nimeni, cum că. apare,
inanele acestei tribune, un articol In caro, cit schimbare, fără ca relațiile dintre cele două
in cot “e de o manifestare proletariceașoă de forță, persoane să fi trecut vre-o dată limitele celei
80 + Axnrlmato oaro-cari rezorvo. M’am dropt si mal curate prietenii și fără ca să fi fost vre-o
plDt+nsc pe cetitorii miel In nestare de a faco cu- dată între Iele altă pasiune de cît aceea a ade
SOC ua distincție. Și, pentru buna, pentru deplina vărului, a frumosului și dreptăței. Ferrer nu o
V°n ir formare, n’aș sta la cumpene de a le pune făcu anarhistă, pentru cuvîntul, că fiind repu
•°r ‘ui chiar lucruri cari s’ar deost-blșl mal fun- blican înfocat și liber cugetător absolut, Iei nu
BiUmental do vederile noastre, dacă Într’adevăr ar a făcut parte nici cînd din școală anarhiștii.
./rima vederi.. Ut despre rezervele Iul Naquet, Iei a făcut dinIea ceea ce îera singur iei: un
0Xlvedo ci purced dintr’o inimii caldă, cu toate că
*0 „te rezerve s’ar fi cuvenit să dispară, față <)o-o soldat devotat republicel și liberei cugetări,
O dată alipită de ideile profesorului său,
nrniro kvorltă tot dintr’o inhnă, infinit de taro
P . caldă, pornire la a cărei manifestare a prezidat dînsa le îmbrățișă cu căldura cu care îmbră
țișase
odinioară ideile sale vechi. Și voi caane do-asupra un determinism nelnfrlnt, riguros,
hflterminisin pe care prea mulțl II uiți, nu-1 știu verea sa să servească la propagarea acestor
nnrociea. și pe ^aro> modificabil cum Ie, c?I mari idei, prin crearea unei școli raționaliste. leară
□1 puternici, afară de fapte necugetate, nu fao cînd fu să moară, pentru a asigura această onimica eă-I schimbe roslul, Bă-1 indulceaBCi șl nu peră, lăsă, prin testament în regulă, toată află-l facă mal aspru..,
verea sa, omului în care Iera întrupată această
P. M.
operă, adecă lui Ferrer.
Pe lîngă școală fu adăogată o casă de editură,
Teu n’fltft
°
partizan al atenta
telor Dat’ chiar dacă n’aș voi să privesc a- care publica cărți școlare, scrise după conceplîn+n’tele din punctul de vedere moral,
le
so
------ ’
-țiile științei contimporane, curățite de toate ideile dogmatice confesionale și de toate dogmele
cotesc că nu-și ajung nici o dată scopul îndeîr '
niuuiv pe
»'•--------‘ • făptuitorii lor. r>i
Chiar metafizice. Aceste cărți fură adoptate de o mulnărtat
care--șl l propun
Hacă
Iele se întorc țime de scoli republicane, din cuprinsul peninE_ex izbutesc
jgijutesc material,
material, cîte-Oodată,
<“
și efectul
noroape totdeauna Ϋ
în potriva8uleît
partidului
carelor a fost atît de mare, în cît,
le»a pus Ideale sau în numele căruea le-au să în 1905, fu
____
cu putință să se strîngă, la un banvirșit niște izolați. Singurele rezultate ale aten- chet frățesc, să
______
1 se
strîngă 1700 de elevi, cari
R.
Bacau : H. Z. B., Z Solomon.
*
aW
Boto?anl - S. F Albrocht, D. Bockal, Carol
ocu Constantinnscu Loon Costlnnr i Qrcovlci ,
I. Dreganovicl, Nicu E fi?1>scn no\,/ »in p- &
Gr. Gollav, N ia zor, S. Labin. D-ni uîl Gh«or?.
I.upa?cu Octav Lupașcu, Const.
r°’nn,
tireanu, loan Kicoleanu, VladimlM&n
Savinosou, Al. Smeltz, V. D. VnKî)i d n' Ra^
N. Kohn N. Schonfold: Frumușica “n
D-ra Ernos ina Schonrokl: Hfrlău ’t « a Brea£
Suh(a V. Tîmuș: Gara Zlătunoaca
°°n M/n1
‘Brăila: Nathan D. Bnchor. M. Braunstein Nt-« r.
tlnescu, Lupii H. Grunberg, M T>jn<ovî„i
‘Buzăa: I. D. Atanasiu, Matoin Dimitriî P pj? ScCr'
Teodorescu,
' 1 otroy](!| y‘
Constanța: loan Adam, Tng A. Puklinskl, rOnn v ’ '
man. D-r C, Raoovski: Mangalia
n
Ho.
Corurlul. Cornelia Botez, 1 Egipteana, P.
n
Mu.? <t. A. Oberman, I. Radu. Simion Vâslii/’ ^of,n
lăți. Herman Wechsler; Bereșft.
03ctl i Gq.
O-'mboufa1
. Leon Helnik, Oarde .lua PopovloI* tI. Apoatole^ou : Țtta-Buciumerif,
' 1 irSOviștn,
Dolj: loan Oristesou, Iile M. Dumltreaoa, g M» «i
pltan Mehtupdu, G. D. Ponoloiu: CraiQVa i CiCodreș : Siliștea-Crucel
^aiova, ]0,n Jf
Dorohoî: Pr. 0. Bălănescu ; Zvorîștea-Serbănevi
Fălr.lu ; P. drăescu : ‘Drănccn'l,
* ’’
lafl: I. Apostol, Ing. I. A. oșjolin, D-ra Lucrat!» m
losou. loan D Uimitei i. 0 Hamanglu, H ’ nn ,
H, Uotenbor». Turna Săvoscu. D-r P Zogln n^'
lordftcheann: Andrieșenl Ton Dodoa: Pănsrm r'lru
Pogor : Wgorcnl Conot V. DImitrIu ’
fons Hero-anu: T>gdnaș. D-r Guț i :
Ilfov; N. G. Batall- CoconX. V. Pfiunesou:
n/
TdrKaEft!m630U: Obilc^a-No'(- c°nst. I. OloranS •
Din Capitală : Al. Albulescu, 5, N. Annttșesou, 2, Const
CantUII, 10, I. Constantinescu. 5, 0. Domotrosou-Ciirj ena, 5, Gb. Dumltrescu, 5, Nlîă Ducnltroscu, o, A.
Qoldonberff, 2.50. W. Grlll, 3,50, Nit^ lonescu, o,
Oonst Laiubra, 10, Gb, Macarie. 1, Caro! Marcus, 2,
I.M. Marco. 3, Gh. Marlnosou, 5, Luereția șl I. Neaga,
20, I. Nnereana, 1.50, O Nicolau, 2.50, N. Opran,
10.50, Gh. l’anu. 5. Jack Pnukr, 3, Mlnoa' l’otre.xcu,
2.50, Ștefan Popesou. 3, l. Potop, 2-50, Leon Rînțler,
0.50, Frltz Schrelber, 5. lallas Sibalis, 5, Gh Sirion,
2.50, Joan Stofănoscu. 5, S, Știr, 2, V V„ 5, Zanoof,
5, G S. H„ 35 lei.
Pin țară.? Botoșani t loan P. Darie, 10, Const, Mighlu,
j.0, loan Nlcolounn, 10 V. Tiuiuș, 10, V D. Vasl iu,
10, M. Zorlo, E0, Brăila: M. Braunstein, 1, 0, M
Jancoviol, 6 ‘Bnjâu : Mateift Dimltriu, 5 Constanța ;
Joan Fillp. 2.50, Ing. A. Puk’inski, 10, loan N, Ro
xnan, ]0. Covurlul-Galați: A, Oberman, 3, Mario
Gano. 2.50, I. Radu, 1. Borohoi: Pr Gh. Tli. Că»
rHunu-Zj'flrff/tfiî, 1, T. Soclanu-Da/MtanT, 8, fălciu:
P. Crăesou-DMurfMl, 10. Iași: TomaSvosou 5, Or.
P, Zostn, 10. Ilfov: V. Pă noscu A/rt/j, 5, Const. I.
Cioranu Tăricenl. 3. ^Mehedinți: M, AJvu-7.Severia,
1.50. P.-Neomț: H. Edelstefn, 10 S, Postelnlcu, 10.
Prahova-Ploeștl: F lix Hcimlich, 2, C. lonoscu 2,
Gh. Mușoiu-Cfm/?;na, 12, Dr, Victor Crăsescu-S/dn/c,
10. Putna- Gr. Untu-'BĂZhzef/i, 4. Th. Irofte Putna-S.,
7, Tccuciil: Dr. Const. Retrase, U. ’ieleonnan: [ilo
D, Soare-Zimnicea, 7.50,
Dla Străinătate.' Buenos-egires: JosfiBruha, 10, Chi
cago, IU: Davld Foldmnn, 2 50, S. Rosanzweig, 7,50,
A, Whlteman, 2.5). New-York_• Iccob ichwarlz, 10,
St,-Louis: 3am. Herscovich, 12.50, JFw^oro. Mass;
L, Marcovltz, 20 Jeț.
Neamț; H. Edelșteln, Gheorghin Alexandru, S. Poștei,
ntcu. D na Rachal Jean Steuerman: Piatra-N
Z. Chnlmsohn: ‘Buh^.
ABONAȚî ACJHITAȚX :
Prahova: Advocat Ciuta, V. Constantinescu, Felii He mBnovraști • N. Acelenescu, C. Allmănlștoanu N. An»
lloh, Hermm M. Holitnbrand, Ștefan Georțescn 0,
T) Gherea, NIcu Mlhăesou, D-ra Mario Panta, Atei
dreesoa, V, Andreeacn, D-r N. Ange'esou, Z. C.
RadovloI, Const. Rotăreann, D-r I. Segal, Nath. L
Arbure, D-ra Mina Axelrad, D. Bfietu, Matelu A. Balș,
A. Poporici-Blznoșanu. N. Bobu, T, A. Bogdaiij
Segal: Ploeștf. Gr. Cerchez, loan Clutara, Zaharlâ
Jancu Brfiteacu, lullus Bruner, log. E. C. Buchner,
Fotache. D-tru lo-efescu, M. ManolovicI, Gh. Mușolu,
Conflt. Popovlol: Cimpina. D-ra Eufros Dlmltrlm
H, Bntolana, D-r I. Cantacuzino, Gonst. Cantllll, I.
B. Cega, M. D, Chivuloflcu, St. Olooir'an, arhitect,
Posada. N. Papadopol: Sinaea, D-r Victor Gxăsoscu.
Stanic,
IHo Comănesou, I. Oonstantlnescu, MatoiQ Curbescu,
I. Crețesou, loan Crețu, 0. Crlstescu, Gh. Oristescu,
Putna ; lh. Irofte : Tulna-S. FI. Eftimescui Vidra.
George D tnlelopol, 0. Domotroscu-Carpana, Mlrcea
Roman : Sache Bnzeano, D-r In Dropt, Iflao Grunborg,
Demetriad, 0. Dimitrosoa lași, Gh. N, Diuiitriu, B.
Advocat Mu tea.
Dociuloscu, V, C. Drancfi, D-r N. Duma, Gh. DumlRomanațî; N. loneacu : Gara Strejcștl.
treBou, 6tud,, NijA Damitreacu, I. Gli. Dnmltrlu.
Saceava; D-r M. Schwirt •. : fălticeni. Clubul do Ioduri
S. Eleenstein, D-na Cornelia Emilian, A. Florean,
„Unirea1': Pașcani.
Shn. Flore-n, I. G. Frlmu, 1. St. Furtuna, S. GartenTecuciu; D-r Const. Petrașo.
berg, A. Goldonborg, Dim Grecoanu, N, Georgescu.
Teleorman : Gh Stamatescu-Gest: Zimnicca.
IV. Grlll, S. Habor, Z. Haber Const. Hurmuzachi,
Vaslui: Vasilo P. Sassu.
D-tru Iliescu, Leontin Ilioacu, Oonst, G lonescu,
Vlașca : A. Stănescu : Giurgiu. St. Morăreacu ? Cdrsacht,
Gh. Jonoscn, lancn lonesca, Nîța lonescu, G. JorVarna-Bulgaria: D-r P. Stoianoff.
mesou, V. M. Kogălniceanu, Gh. Lambru, Const.
Budaposta: Auerbach Gustav, loan Mihnți, Suclu
Cambra, Maior Leonto, I Livescu, J. M. Lqebol. Jack
Silvius.
Lobol, Gh. Macarie, I. M. Marcu, Joan Marinescu,
Co'mar Aisace : lulius Pollinger.
tip., N. G. Marinescu, V. G, Mo.-țun, 11 P. Moriizzi,
Berln : A. Bornstein,.
I. Neaga, Cristu Negooscu, Const. I. NicolaeBcu, V.
Paris; L. Grunberg, S. Spigler.
R Nicolaescu, Al. Nicolescu, ll-na Olteneanu, ScarSmyrna : A. Birnbaum.
lat Orăscu, I. Panaitescu, Gh. Pana, D-ra Aurora
Bjenos-Aires : Jose Bruha.
.
Pappa, I. Pappo, St. Faraschivescu, Jack Puuker,
Chicago, IU; .Iul Blnmonfekl, D. Feldman, S. RosenzwejgLeonard Paukor, D. I. Perian, Minea Potroscu, 8.
St-Louls; H. Blumonfeld, O. Leonard, J llotst®1’*'
Fierte, C. Plrvulescu Take Policrat, Ștefan Popescu
tlew-York: D r Grunberg, S. Leibovltz, N. Scbaclitor,
V. C.Popoviel, I. Potop, M Rachtivan. D-r 1. RaduvicL
lacob Schwartz, Leo Wolfsohn.
.
I. R&doî, Deon Rințler, D-r Gab. Robln, A. Schapira.
Philadelphia. I. Barnstein, M. Kula, I. B :Bont“ •
e:tZ Schreiber, G. D. Scraba, V. Șerbăuoscu, Gh.
Cu prilejul acesta, Ridacțiea „Revistei !dool‘\ roagă P?
Sirion, 0, Solomonescu, N. D. Spireanu, M Stănabonați! Iei, cari mi! au do piață, să no trimeată ?' e', a
coseu, Gh Stănescu, loan Ștoiănescu, S. Știr, D-ra
namonlul pe dată. Asta fără do nici i> motivare alta,
./n
' irginia Tomescu, Chr. Tomulescu, G. Ungiiroanu,
a:oea că nan voi sâ-l confundăm poate cu unu nia Pi^
t-r A. Urboanu, N. Valdman, Gr. VasiHu, M. Vlăscrupuloff, și să-T ștergem, ponto, dintrun. condc:u, dm
“efico» Romulua Voineacu, D. Voinov, Al. Popescu7u h«?d’
Wittner» Zancof, Jean Zuckerman, H.
loagole noastre.
77
țațelor, »înt crearea de legi cari restrîng libertatea publică și o sumă de prigoniri îndreptate
în potriva unor oameni streini cu totul de iele,
dar cari sînt supărători prin acțiunea propa
gandei lor legale, și de cari vrăjmașii nu pierd
prilejul să se scape.
Ceea ce s'a petrecut la Madrid, mă întărește
și mai mult în părerea aceasta, mă întărește
Inse în mod dureros, pentru-că bomba de la
31 Mai trecut, care a tăcut atitea jertfe nevi
novate, m’a lovit de-a dreptul, în persoana unui
Omțpe care-l
‘ cunosc de 25 de ani, Francisco
. ... Tn._
Ferpentru care am cea mai mare stimă, cea
rer,, și pi
mal adfncă dragoste.
Exilat în 1869, în Spania, în momentul revoluțiel care răsturnă pe Isabela a Il-a, mă puseiă
în legătură cu cea mal mare parte din republi
Prin mijlocul
canii Spanioli din vremea aceea,. r
’J’
1
lui Ruiz Zorilla, cunoscui și pe Pvuuuww
Francisco FerFer
mai
devotați
și
rer, unul din locotenențiî săi cei
devatotv
putui să apreciez țări ea și nobleță caracterului
De unde se născură niște relații cari din
zi în zi deveniră tot mai întinse între noi.
Ferrer preda limba Spaniolă. Profesiunea sa
il puse într’o zi în contact cu o damă Fran
ceză, în vrîstă, monarhistă și catolică devotată,
r îera
lciacontoare
doritoare sa
să sc familiarizeze cu marea,
cu frumoasa X111JLUU.U
limbă a lui
Ccrvantes. Zic că această
IUI VCL'VUIHVD»441VV<i
«
I
tAor'nv’na
r» /-* r-» r» r. 4- <-»
«vim
damăîera catolică, nu clericală. într’adevăr sînt
clericali cari cu toate că nu cred în nimic, totu-și afectează un catolicism fără margenî, din
p’mP.lu .spirit reacționar. Iea înse îera sincer
+Au - c*oasa»
icra monarhistă numai fiind ca^“ca, în loc de a fi catolica numai ca fiind
monarhistă.
efp ?ntactul lui Ferrer cu această elevă avu un
fifnLpe care n’aș îndrăzni să-l cred dacă n’aș
stiDr ?eJ'sonal martor. Prietenul mîeu capătă a-
frecventau școalele astea,
‘-----vizitat
s-»*-x —
-1----JAm
școala
modernă
mamă, școala din
strada Baileu, în Mal 1905, în timpul celor 48
de ore cît m’am oprit la Barcelona, în întoar
cerea mea din Alicante, unde petrecusem
iarna. Am făcut cunoștință cu profesorii, șl am
w«
kj
w
n
.*«««
putut să-mî dau samă de metodele lor. Școala
asta nu Ieste numai un simplu loc de învățămînt, Ieste cu mult mal mult; Ieste un mediu
educativ. Aici se fac, pentru-că școala-I mixtă,
se fac bărbați și femei în toată puterea cuvintulul. Dacă s’ar înmulți asemenea școli, s’ar
putea transforma fără întîrziere întreaga men*
taîitate a unui popor. Prin iele s’ar spulbera
toate superstițiile, s’ar suprima prin Iele urile
de rase șl caste, și, dacă s’ar generaliza, ace
ste școli ar fi cel mai deschis și sigur bulevard
în contra anarhiei. Singurul mijloc propriu, de
a isprăvi o data
dată cu izbucnirile revoluționare,
ieste într’adevăr de-a face revoluțiea netolositoare, făcînd să domnească dreptatea și dra
gostea printre noi. leată la ce se consacră
Francis.co Ferrer, cu un devotament, c o ar
doare și c-o dezinteresare asemănătoare a unul
creștin al bisericei primitive.
Casa de editură mi-a încredințat redactarea
unei
lucrări științifice,
uuuiuwdu
.^uunmvc, la
*<* care lucrez de cîte-va
luni, fericit și mîndru să-mi văd numele figurina
în această bibliotecă, alături de acelea ale lui
Elisâe Reclus, Letourneau și ale altor învățau,
oameni de bine, cari au maî lucrat pentru iea.
Clericalismul supraveghea neapărat în ascuns
această operă de emancipare umană, și daca
nu îndrăznea să o atace pe față, pîndea în taina
primul eveniment care i-ar fi îngăduit s o lo
vească de moarte, fără să se compromită prea
mult. Bomba lui Morrali-adat ocaziea așteptată,
și n'a lăsat-o să-I scape.
’ Morral icra fiul unui industriaș bogat. Iei cu;
?
nlwwni
4-X MAn+zA
A
■
»
<
"1 .
O
_ -
_________ 1
—
HO
——
a*
«L’—l
1a
ere«noștea mal multe UmW și ura clericalismul și
lui’ pasiănea convertoare In trei ani iei iz- monarhleu.
destul pentru
pentru a-1
a-1 face
face simpâsnnpamonarhica. Ier»
Icra destul
�REVISTA IDEEI
78
i
i:
REVISTA IDEE!
Guvernul înse, împins de epî8co
tic directorului școaleî moderne, mal ales că
nici o dată iei nu-i vorbise de anarhic și nu se văzu prilejul neașteptat de a distruS?’ ca^
declarase de anarhist. Intr’o zi doritor de a sus modernă, nu stătu la gînduri nici cum .?CoM.
trage pe sora sa de la virusul mănăstirilor șl obide pe Francisco Ferrer sechesWnA a
de la învățămîntul religios, Iei o conduse la rea. Numai închipuiți va, cind cleri 1 îivq
școala modernă, și ast-felih întră în relații cu putea să pue mîna pentru operele lor tenî11’ Qt>
Ferrer. Maî tîrziu, simțindu-se îndepărtat de pe niște sume destinate de legitiniu I n v °a8e
industrie, din pricina subordonărel cc asta sta tar pentru o operă de liberă cugetare ^le
bilește între lucrător și patron, voi să se folo- fi siguri că nu respectul pentru sfinta n’
sască de cunoștințele sale linguistice pentru tate i ar opri Un moment a fost chiar
a se deda muncel de traducător. Iei ceru lui ca inculpați! să fie supuși juridicțiel minOr^
Ferrer să-I încredințeze ctte-va volume de tra. Dezbaterile desfășurate în timpul din ur*1
dus. pe care Ie dobîndi foarte lesne, după care-I curtea de casație din Franța, și carj ‘țM*
propuse să-I cumpere chiar casa de editură, să apară din nou înfiorările din 189g ’tl»CUț
pentru a face lucru mai productiv, mal spor rată ceea ce ar fi fost un atare proces, Din n f(
de probe adevărate, galonați! de la Marin F^
nic, împărțindu-1.
, , , >,
Asta se petrecea pe la începutul lui Mai. Ma- fi născocit altele închipuite, leară reședința'r r
teo Morral obosit, sau susținînd că Iera, spuse pulul verde nu I mal puțin faimoasă den?* r
c,t *1
că vrea să se odihnească cîte-va zile, după care aula Dracului.
Din fericire D nu Moret, vechia renuhu
se va întoarce ca să sfirșascfi negociarea aces
tei daraverl. Dînsul plecă la 15 Mal, șl sfârși și vechiă prieten al lui Zorillo, cu tot ninr tn
tul se știe. Ferrer nu-1 mai văzu de atuncea. $i său cusur de a fi trecut la monarhie, cred?
negreșit că dintre toți ce-au cetit în jurnale la nu va consimți să se dezonoreze prin o noS
1 lunlu, Istorisirea atentatului săvîrșit în ajun, afacere Dreyfus. Procesul trebuie să se deafs
șure la f'urtea cu jurl. Curtea cu juri, se înt?
cel mal surprins a tost iei.
Dacă Ferrer ar fi putut să-șî dea samă de lege, Ie achitarea. ’ ăci ceea ce caracterizași’fa
planurile ce le avea Morral, s’ar fi ferit negre gradul cel mai înalt pe marele popor Spaniol că.
șit de a avea vre-un contact cu Iei, nu din dis- ruea inchizițiea a fost neputincioasă să-I stfirîme
pref, ca nedemn, ci din instinctul ca să-șf con toate nobilele-I porniri ieste independența,dera.
serve opera. Am zis nu din dispreț, ca nedemn, nitatea, mîndriea și dragostea de dreptate. hZ
și aici îmi manifest propriile mele sentimente. rații vor face să se spargă foarte degrabă ba
In ochii miel, acel om sănătos, tînăr, inteligent lonul cel umflat, care ie acuzarea, lei îî vop
și bogat, care, avînd un loc strălucit la ban recunoaște deșertul și vor recunoaște în acechetul viețeî, un loc format, abandonează toate laș timp în Ferrer tipul Spaniolului, în ceea
șl aleargă la o moarte sigură, ca să îndepli ce are mal cavaleresc. Iei vor pălmui găvan
nească un fapt, pe care, într’un moment de a- nul clerical, achitînd pe Ferrer. Și
, cită vreme
-----berație, îl crede de natură a asigura fericirea primejdiea juridicțiel militare ieste înlăturată)
Ferrer Ie liniștit ca și prietenii „xr
săi.
'
genului omenesc, acest om, orî-cît de crlmi- ”
Dar Ie bine ca Europa să știe ceea ce se ur
nală l-ar fi fepta, merită stima tutulor. Purta
primilor
zește în pretoriile din stăpînirea capuțlnilc
rea sa se poate compara cu aceea a ț
.
piiT, îl a- din
__ K________________
peninsula Iberica.
. .. D-șoara
,
Spiridonova
.
i â
creștini, cari, după ce-șl botezau copiii,
-----2
------------.
r
/ “ un omor. Aproape
'
toată
.
presa inde.
-----------runcau în flăcări, pentru a-I feri de întoarce săvîrșit
ivâîy uoitu
păgînism și de a-șl pierde sufletul, șl pcsnuciiiu
pendentă repuuîiutuiu,
republicană, u
a uyui
avut uu
cu toate
astea vii»
cii<
rea lla
iM
-- -- - X
«r. A.
------------------------------------ ZI
X*!*
1 f«
-f
J < < 1 rl n
«î <1 ! no
z-»1 r>
m 4'i'ii'Ant’QO 1 flT
I ti Q df <1
cari în urmă au fost trecuțî între sfinți. Morral rajul de a ridica glasul în favoarea iei. In astă
Ieste respunzător de faptele sale Societatea ucigașă lea n'a văzut o asasină ci o juetițieră.
poate să-I ceară socoteală de iele. Dar dacă D-ra Spiridonova a vărsat înse sînge. Ferrer
nAA’aC*. vărsat
& UAJglXIVX nu
1JU ar
CIX fi
IA o
VJ adevărată
CAk&V' Y dl CI Ucl minciună,
llllllvl UJ 1(1 ț
TUXQUL nici
AX1V1 o picătură de sînge și
y-nu
-------- —a fost
D-zeul religiilor
după intențiile complice la nici un atentat. De aceea am so
iacest D-zeu, care ne-ar ;judeca
*
cotiiTsă
fac
apel
la
aceea
șl
presă,
pentru
a
* ”, cotit să
.noastre, ar trebui să-1 spele de orl-ce vină,
spune ceea ce Ieste omul acesta, și să deacoși să-l primească la sînu-I.
leu unul aș fi făcut ca și Nakens, care i-a datt per toate uneltirile monarhiei spaniole, cu
azil, și-aș fi lăsat guvernelor cari întrețin re ale tîrîtorilor Iei de vătrae și cu ale caluga*
rilor iei.
Alfred Naquext.
lații diplomatice cu regele Serbiei sau cu sta
Din «Courrier Europeen», de Tip.
tul Rusesc,'organizator de măceluri, precum și
acelora cari le aprobă, plăcerea să mă calom
nieze cîtarfi vrut. Stimez prea mult pe Ferrer,
O EXPOZIȚIE DE ALBITURI
pentru a-mt închipui că astea au fost și sen
timentele lui. Dar, negreșit, fără să osîndească
A-zi dimineață poștașul mi-a adus două hro
omul, Iei ar fi dezaprobat fapta și ar fi rupt
relațiile cu Morral, dacă ar fi avut cea maî mică șuri interesante. Prima ie rezumatul unei
bănueală de ceea ce plănuea Iei. Și dacă n’ar chete asupra „confecțiunei la domiciliu ,
fi rupt chiar relațiile, ar fi fost pentru a-1 a- Vilfred Monod, a doua-i catalogul unul
bate de la atentatul său, ceea-ce poate ar și fi magazin, care-și deschide acum Expoziți
izbutit, într’atîta-i de convingător, rîpitor Din de albituri.
y
S’ar pune întrebarea, de ce găsesc Ie! . n
nenorocire iei nu putea să-1 abată de la un
plan despre care habar n’avea, leară a doua resant catalogul marelui magazin. v -®tor>
zi, după evenimentul de la Madrid, cu acea prin lelînsu și catalogul n’are ninuc a OjQCj.
car?
conștiință senină, care nu bănuește nici o dată Ceea ce inse m’a pus pe gînduri, ies
infamiea altuea, simțindu-se incapabil de ori dența primirel acestor două broșuri.
ojsj(e
ce faptă criminală și de ori-ce complicitate, îmi arată cele mai minunate cămăși, a nienitiî
nu se tulbură nici de cum, nu căută să fugă cu ajururî și broderii, de-o ne maț P e»ui â
ar+ x
avut timP s& aîungă
libera En- eftinătate : cealaltă arătîndu-mi cu
j? stabU^'
să-ș! pue persoana și averea la adă ce muncă, a ce de privați! și a
post, Dar Iei rămase la postu-I, pe loc.
ceste uimitoare prețuri au putut n
mm
a
a
1
n juț
Monod, de o precizie si
Un fabricant de saci, zice Monod, și-a con
B«mentnre cu totul riguroasă, m’a urn- struit la Rouen o locuință superbă.,.’ Avis aje 0
fiori de revoltă, în potriva acestei matorilor, pentru-că părăluțele fac averile mari.
t>lut Somase exploatări a lucrătoarelor la do- Negreșit, părăluțele stoarse de la muncitori
rnOI}u5 si-niI pare rău cumplit că n’am la fac marile averi ale patronilor.
inicil
x atîtea parale să cumpăr de la autor
lacătă așa dar toate binefacerile civilizației
îndaoll"lte mii din aceste broșuri, pe cari să noastre moderne: de-o parte luxul, nimicăriea,
1Ofll nl
le împart dinaintea marilor ma- stomacuri cari crapă de pline, neurastenica
mă &P frumoaselor elegante, trindave, ale că- spleenică, pricinuită de trîndăvie și de sur
„pîntrînate plăceri pentru un lux nou șl menajul plăcerilor,... de altă parte, chiar lipsa
ror n
. pururea cerut mal Ieftin, crează celor neapărat trebuitoare, frigul, ppstirea șl
îe°r tâ exploatare a muncitorilor.
anemiea, neapărat că și neurastenica, dar ne.
flCArSvedea atunci, aceste elegante, cum că o urasteniea produsă de surmenajul muncel, fri
x+nare care confecționează cămăși, stînd gurile luptei pentru vieață, sleirea corpurilor,
!l‘CnpasurI la mașină, fără să mănînce nimic, stoarse de ori șl ce vlagă... In vremea în care
i nit puțină pîne și brlnză, luată șl aceasta o elegantă tinerică femee ișt va admira în osă Întrerupă lucrul, nu cîștlgă pentru a- glindă sînu-î grăsuț și alb, scos dintr’o fru
muncă de cît 80 de bani. 80 de bani moasă cămașă lucrată de mînă, lucrătoarea
C nntru 15 ceasuri de lucru, 5 bani pe ceas. Dar care va fi muncit 12 ceasuri și care va fi cîșP.e r da samă oare aceste femei, cum-că sur- tigat 80 pănă la 90 de bani ca să facă cămașa
S«iaiul acesta Ieste contrabalahsarea trîndă- asta, va tremura într’o rochie ruptă, uzată.
Jjeflor, după cum prostituțiea Ieste contraba- Oare asemenea stare de lucruri va să dureze
lansarea celibatului forțat la femei ? Nu, fără cît lumea ? Și oare inerțiea mulțimel, oare inerindoeală. nu și-ar da samă, pentru-că creerul țlea cugetătorilor, Inerțiea tuturora, va îngăJr în care nu cîntă de cît gărgăunii distrac- dui pururea oare asemenea nedreptate ? 6
fiilor la modă, n’are nici adîncimea, nici
Nu pot să rezist dorinței de a cita, ca să
forța necesară pentru a se deda la munca termin, cele din urmă rîndurl din broșura lui
ohibzuireî.
Wilfred Monod: «Sîntem într’o epocă în care
Ce voit! să ajunga o lucrătoare care cîștlgă ne pasionăm foarte mult pentru chestiile de
00 de bani, după ce stă nemișcată 15 ceasuri dogmă și de politică. Dar la ce să mai slula mașină, de-I întră os prin os, de vcît o bleată jtxov.cx
jas'că uaic
oare vei
ca oa
să uiauuiaiu
elaborăm vrcump,
credinți, ouu
sau oa
să
ființă sleita, fără putere, care £*
su primească mat constituim guverne, pentru trista mulțime
ori-ce condiții din partea patronului. Dar a- care n’are măcar mijlocul ca să trăească o
ceea care cîștigă 15 bani, ca să coase o batistă vieață omenească? Sa ne păstrăm mal bine
care îl cere 4 ceasuri de muncă. Dar aceea cea mai mare parte a energiei noastre pentru
care primește 1 leu și 35 de bani pentru con soluțiea chestiei economice. Asta ni-I datorlea*.
fecționarea a 12 cămăși? Colea modelarea unul Sînt cu desăvîrșire de această părere, re voițl
corsaj, care mănîncă un ceas întreg de muncă, să vorbiți de filosofle și de politică unul in
nu Ie plătită de cît cu 15 bani. Dincoace pen divid al cărui stomac Teste lihnit de foame?
tru fasonarea unui jupon, pentru care trebuie Chestlea economică dezlegată,
n ,celelalte se
_____
vor
* ‘ w numai de cît după lea, pentru -că asta-I
* l
3 ceasuri de cusătură, n’are de cît 30 pănă la dezlega
40 de bani. Aiurea o lucrătoare care face că- de
J- căpetenie,
mășî de cele fine cu mîna, nu cîștigă de cît
„Intr’adevăr, continuă Monod, Ie deșănțat și
80 de bani de bucată.
tot o dată de plîns, glndindu-ne că toate ches
într’un timp de zor mare, o lucrătoare cîș tiile ridicate prin această anchetă, privesc îm
tigă 1 leu șl 50 de bani pe zi, lucrînd 20 de brăcămintea. Toate aceste bucăți de pînză,
ceasuri. Alta, care face lingerie lucrată cu în toate aceste ștergare, ce-s oare alta dacă nu
grijire, muncește de la. 16 pănă la 18 ceasuri soare ? In dosul astor stofe ieu contemplez
ca să cîștige de la 1 leu pănă la 1 leu 25, cîte imașurile în cari pasc oile, privesc imensele
odată 1 leu 50, nici o dată mal mult. O fetiță întinderi de cînepă înverzită, cîmpurile înflo
lucrează 13 ceasuri la facerea de găuri, ca să rite de floarea inului, plantațiile de bumbac,
cîștige 65 de bani. Alta cîștigă 20 de ban! pe cele albe. Văd natura nemărginită și nesecată,
un metru de feston, cu ața ieî cu tot. Brode- în care lucrează gratuit pentru om puterile
resele cîștigă un leu pe zi.
infinite cari se rezumează, se întrupează în
Acum cucoanelor, împodobiți-vă cu F
lingerie raza de soare. Si toată această îmblelșugare
...1 bine să nu ajungri de' cit ia sărăcie, toată frumufină,'cu taetură grațioasă și cu fasonul
îngrijit. Ah, dacă ar putea să vorbească a- seța aceasta, la urîciune... Pe toate aceste pro
ceastă lingerie, dacă ar putea să vă spue din duse ale luminel și-ale căldurel cerești, se
cn mediu de mizerie vine, dacă ar putea să curbează niștl creaturi slabe, cari manipu
vă facă să vedeți la cîte scene dureroase a lează,
lcUArt, cari umblă cu soarele fără să îeasă din
țo.at ma martoră. Ah, această expoziție de al- fel măcar o leacă de căldură pentru degetele
oiturl... La lumina latnpelor electrice, astea *lor amorțite, măcar o leacă de lumină pentru
lung! draperii de giulgiurî palide, ochi! lor obosiți... Oare acolea sa fi fost să
palide ca și dureroasa țață a femee! ale cărei ajungă industriea îmbrăcămintei,, a îmbrăcă
mintei care-i
care-î un seiu
semn caracteristic al trebuegete anemice au fabricat toată această des- munei
</^ur.are de lucruri frumoase, de cretoane fine, inței de împodobire,, al sentimentului de pu
al ~"*
rațiune!
t> rnisite cu dantele și cu panglici.
4doare.
"— •s1
î-—’ ”prevăzătoare, a tuturor fa
npJ^.dacă ar mai fi să vorbesc, în treacăt, dc cultăților celor superioare, cari deosebesc de
autoare ae
^lucrătoare
de saci,
saci, cari
cari cișugu
cîștigă cîte uu.
do! bestie pe om? Intr’adevăr, dacă industriea
lor. Cînă
Uț de bucată,
bucată, cu
cu ata
ața lor.
Cînd ciștigă
cîștigă 3
3—
—44 îmbrăcămintei Ie legata, c o legătură fatală,
ir»+K«,s„x ’e^e singure
-------- —
t „splen- de sistemul confecționărel la domiciliu, mvăspun..scă-I
a
V trebuie să ducă și să aducă lucrul, țați! vor trebui să fie acei negri disprețuițl,
cari danțază goi, sub boabi»...
rul greutate-i enormă, chiar iele.
�80
REVISTA 1DEEI
Se prea poate... O civilizație care apasă afiupra unei munci de sclav, asupra muncel a
mit de creaturi sleite, pentru ca un număr
de privilegiațî să se bucure de niște plăceri
superioare, adesea idîoate. Ie oare civilizație
aceea, nu-I mal degrabă întoarcerea la vechea
barbarie?
După Madeleine Vcrnet, de Florica.
li
Ie o broșură de G8 de pagini, editată
celona, cîtc-va luni înainte de atentati 1 î
triva regelui Spaniei, broșură care a ej
fiscată. Ica poartă titlul de: Cugetările . c°n.
ționare ale d-lul Estevanes ', adunataev-0^'
montate de Un Anarhist.
e
co,
. Sub forma unul interviev cu Estevaiin
DURERE,.
chiul ministru de războiu al Republic^?' v^
niole din 73, intervievatorul, cu alte ot!
Morral,
pentru-că se știe că-I Iei do Vinte
Să cuget ce-va și despre Durere... Văd că ani
malele între Iele săvlrșesc răpire, omoruri, invidie, niște idei ultra-revoluționare. Iei încetiAZVolt5
tr
’
un
articol
antimilitarist al lui EstXpl’’a'
lăcomie și dominare, unele asupra altora. Văd din
aceste animale pe cele mal slabe și blînde pururea care a apărut în El Pais din Madrid «î0*188'
victimă, prigonite și alungate.Dacă-ml arunc, mal de a fost apoi reprodus și de alte jurnaleCare
parte, ochii peste întreaga Materie, văd că lea crează nioleșți. Ieste de observat cum-că articolil^’
totul și le totul, dinsa hrănește, dezvoltă și nimi ceata nu a dat loc la nici o urmărire, în
cește totul. Durere văd și la oameni, dar cave pur mea apariției lui, așa că confiscarea din iwre*
cede numai din vieața lor socială, cea neconformată Ie datorită pi'obabil comentariilor făcutf?
Ule
Științei, Adevărului și Dreptățel. Peste tot văd Du Morral.
leată vre-o cîte-va pasagil pe cari le notfim
rere, și această Durere celor Cugetători spune mult,
frunzărind
opera
aceasta
:
“*>
lea dă o lecție folositoare,
Ori și ce om Ieste din naștere hoț și
Durerea Ie cea mal vorbitoare dovadă în contra rămîne pre cit trâește. Cel mal mulțlnn^j.
nologiuiților: lea Io însă-șl simțirea nedroptățel și dau samă de asta, din pricina în'rîurlr'e\
a tot ce le rău. Durerea Io calitatea înțelepților, po mediului, sau coruperel educației. Fitl f».
eților cinstiți, Io calitatea acelor cari simt, cari iu credințați că dac i toate legile, și maț '
besc cu adevărat Știința și Arta, cari nu sînt suferi samă cele penale, ar fi suspendate pentru
te de cel nedrepți și cari vecinie strigă în contra lor. trei zile, impunitatea fiind asigurată, cifra
Dinsa le un Inv&țămînt și le Revoltă mare, căci lea criminalitățel nu sar urca simțitor oît se
Ie oglinda Nenorocirel și Robiei. Dînsa face să fim atinge de atentatele împotriva persoanelor
cu milă cătră semenii noștri,
pentru-că omul, din firea Iul, na Ieste omu»
Durerea Ie o știință înaltă, dată de Materie, de cid. Dar cifra tâlhăriilor ar crește, negreșit,
legile Iei, de mediu, împrejurări, do simțire și cu și intrașa măsură, în cit fie-care ar deveni
getare. Cel care Ie cu Durere, trebuie să devie Cu sau prădat sau prad-tor, Sau și una și alta
getător, și le Cugetător. Ie un cult mare Durerea, de-o dată.
oftă vreme există. Durerea înțelepțește pe cel oe
Iear mai departe;
rătăcesc, pe cel oe voeso să se îndrepte. Durerea
Mulțimea fără arme le iute împrăștiata do
face mal buni pe col oe sînt simțitori. Cel cu du
cavalerie. In asemenea timp ar trebui ca si fie
rere sînt mal buni cătră nenorociți, și Durerea fiind deschise porțile tuturor caselor, s i se pile tela orl-cine, lea îl face pc toți mal buni, afară do pe
meiă pe simpatica vecinătățel, și si se noati
răi, afară de pe cel cu interese egoiste.
dispune de balcoane și de terase. Revoluțlea
Durerea înțelepțește pe nemintoșl
și-I face geniali
nu’J ^n9e 0 bagară sau un scandal. Revolu»
______________________________________
GUlUaXA
ax închiși în
«•_ temnițe pentru
.
l, lei na
pe> cel «n
ce sufer. r>
Cel
Drep
țdacd-s
ționaril, dacă-s reuGliițiaiiiii
revoluționari,
nu se uVulmultate nu-s do cît Genii și Genii au fost cel cari țâmesc^ să^ filiere, să^ ’ facă tămbălău ^șl să
au murit pentru marile Idei de Dezrobire
(
_____ a_ Omefag ’• Dacă autoritățile aștern pe pavele ninirel. Și Genii sînt cel cari
c....________
-m pmu-u
luptă și ua-zl
pentru i&iz- 8lP>, ca să se împiedice alunecarea cailor',
bînda acestor mari Idei. înaintea Durerel necuvi Ie de-ajuns a se mal amesteca oare-cari sub<
ința dispare și numai necuviința nelegiuiților mal stanțe, pe lingă nisip: potcoavele cailor vor
dălnuește, întru rușinea, întru peirea lor. Durerea îndeplini restul. Detunîrile fulminatulul de
va șterge pe cel ce fac rău aproapelui lor, lear pe mercur vor speriea caii, și chiar ce-va inaj
Martiri îl mîntueștc.
mult... Și chiar fură nisip, revoluționarul
Durerea, sfînta Durere, și Suferința, pe Strîmto- trebuie să studieze bine pavajul de asfalt șl
rațl și Apăsați îl liberează, dacă nu alt-feliu, cel pavagiul du lemn: sînt pavaje ce ard ca iasca.
puțin așa, că întreaga Materie se înduioșază de Ar micind cianură de calciuni și amoniac pe
dînșil, și dacă n’au loc și traiu nicăerl, îl primește la pavea, lovitura potcoavelor cailor dă loc unei
degajări de acia prusie .. Revoluționarii ai
sine, undo îl va aduce și pe prigonitorii acestora.
Durere, vad în tine un mare viitor. Văd că vel li tot interesul ca să alcătuească, pe urm
■
Mîntuitorul speciei omenești. Durere, tu Iești om, de persoanele cari posedă arme, ca și o ti
familie, societate, țară și popoare de Nenorociți, repet de artificieri, de electricieni, de
de vinzâtorl de produse chimice, etc. rir
încă o dată că vel ii Mîntuitorul speciei omenești.
Durere, pănă cînd să fii oare durere ? Cînd te electrice, tuburile de gaz, aeriene sau
vel preface în nesfîrșită Bucurie, îndestulare, Iubire, pămînte, sînt, în mina revoluționarilor,
utile de cit piesele de artilerie...
Blîndeță, Bunătate, Zimbire, Sinceritate, Libertate
-rz. că
In cele din urmă Morral ie de .P&re.țS
și Comunizm *? Sehimbă-te cît mal curînd în bine cufinitavîntare pentru toți. Mare și nobilă Iești tu Durere, «revoluționarii nu trebuie să fie nlj,tertnln:ea
du la luptă, la luptă sfintă, pe toți, cu mare, cu mic, ton, ci niște creatori». Afară dacă P
0o
in contra viețel sociale nedrepte.
asta nu Ie curat a lui Estevanes, după
indică Morral în dialog.
_ rtOI?pN».
Al. Boda.
«Le Covnnicn
Paris, 280 B-â E«PIU'’
81
i kVisTA înteții
O OPERĂ DE MORRAL
UN RĂSPUNS
I
și cu oare-cafc osteneală fie, nam nevoe de
stăruință și rugăminți... Dar vreau si știi și
cum aș dori să știe de altmintrelea toți,
in, unc-orl neplăcerea să primesc, de la unii prieteni, tu,
că în afară de cu lucruri cari privesc abso
•qorl cu imputări, cu imputări, cum să le zic, cam lut propaganda și cu purtări absolut rigu
sCrn indccate. Una din astea Ie și aceea la caro răs- roase, corecte, nu vrea să țin pe nimeni pe
P” 3 îmi Parc rflU că P°rnhoa cn cmo le scrisă, cum Ungă mine, sau în apropiere de mine, sau
P-USr!i orl-cărnl motiv de reținut, instructiv, mă împle- în relații cu mine. Și sînt chiar bucuros să-l
rĂ săo prezint cetitorilor miel. De alt-foliă, din rîn- deportez pe cel ce nar fi apropiabili de cît
So "mole se va vedea foarte bine despre cc-I vorba, cu cine știe ce preț. Pentru asemenea inși
• SC va vedea, pe lingă asta, se va vedea o dată mal pot fi destule cercuri, din cari pot și leu «â
?1nlt cum-că nu rîvnesc nici de cum să mă bucur de privesc pe unele cu plăcere. Cătră unul din
Zatica, de dragostea cul-va, pe baza unor combinații astea, iml pare că al nimerit și tu calea.
! reino do ohibzuințclc, de calculele mele senine, com
Vezi bine că leu rămîn în dispozițiile mele
binații la cari cu nici un chip nu maș putea mlădiea... cele bune și vechi.
P. M.
9 lullu 1906. București.
P. MOȘOIU.
...Scuză tonte groșelolo do construcție din scrisoare:
sînt foarte grăbit și am gîndit mai tot timpul în
englezește...
O. L. — S-t Lonis.
i
j;
ADERĂRATA CONCEPȚIE A
AMORULUI
Iubito L...,
.De veacuri, literatura și arta, Odinioară poc*
ziea, astă-zî romanul, trăesc din aceast prin
picat de toată englezasca ta, dacă nu știi cipiu, din dogma : neînțelegerea esențială, ori
sa faci economie de vreme. Se înțelege că al ginală, fatală, nevindecabilă, dintre bărbat și
avea cu ce să te laiul mal mult, dacă pe lingă îemee. Acestei neînțelegeri i s'au găsit îndrep
să qîndeștl ți-al însuși și practica englezascL tățirile cele mai ieliurite, îndreptățiri psiholo
Așa, al fi putut s -ml trimețl manuscriptul gice, morale, fiziologice. Unii au cautat să dee
de-a dreptul, fără să fie nevoe de-atîta co de leac, cînd n’au fost cu totul furați de dez
respondență și vorb i. Și dac-ar fi fost ce-va nădejde. Dacă s'ar fi găsit asemenea leac, ju
de publicat in Revistă, aș fi publicat cu plă mătate din poemele lirice n’ar fi existat. Poeții
cere, pentru-că leu nu urmăresc de cit să și-au dat samă, inconștient, de nenorocirea ce
fac din Revistă o arhivă de lucruri folosi s'ar fi răvărsat asupra lor, dacă aceasta neîn
toare, instructive și bune. Și, dacă din ma țelegere ar fi încetat într’o zi, și iei au fost
nuscriptul tău n’aș fi putut sau nas fi găsit cei mai mari propagatori ai răului. Dacă soarta
cu cale să public de cit o simpla mostră, speciei omenești nu ie aceea de a fi divizată
măi vorbitoare, cum public de alt-feliu și din în două tabere vrăjmașe, care să zbiere și să
alte lucrări de samă, aș fi putut S'-l revăd, se tînguească reciproc, dacă destinul iei îe,
manuscriptul tău, în întreg, fiind-că ar fi fost după cum cred, de-a fi unită, poeții sînt cei
și nevoe, și nimeni nu s'ar fi îndeletnicit mal mai răi oameni, cele mai vătămătoare animale.
cu tragere de inimă cu asta. Aș fi putut să Și fiind-că asemenea rasă mi se pare aproape
îngrijesc a-l și avea in broșură, dac-al fi a- să dispară, pentru-că popoarele sînt acum prea
dunat mijloacele necesare, se înțelege bro bătrîne pentru a-și cînta pasiunile, ca primi
șura aparținindu-țl ție.
tivii și ca sălbatecii, la cari cîntecul Ie un în
Firește c'ar fi bine, dacă ar avea cine să soțitor al acțiunel și un consolator, cred că ur
se-ngnjască să siringi asemenea mijloace, mașii noștri vor fi mai fericiți, pentru-că vor
sâ-țl fie ție auxiliar. Dar vezi că nu ie, și
anni la si nramatur nare*. ie și înainte de.
atrni^
1 Sa te SUnț aC "^rma și amorul, iear această reformă se va
«
Preeum ?PU‘’ Șl a-1
face pedagogicește. Pe de o parte, bărbații,
Iruri %llt
PtC
; lepădindu-se de lirizm, se vor lepăda și de feVitiu
sama fie... In pi uința asta Ieste un
femenin. Iei nu vor mai privi pe iuBâdăunător, dup i mine, în cit ca
loj, ca pe niște zcifâțî crud(^cafi
pot
că le nnaf?C!tie'a de a U-UIi caror ,nepre^d să fie satisfăcute de cît prin jertfa unei oărni
Vu e^
nU ini
sîngerate. De altă parte, femeca își va pierde
te-al
c^JajlasPru'p
despi eplat! , simțul divinităței sale, și tiu va mai avea cerinvublienrlat Clnli ai c______
Sezut_f.î'Jî nevoe
tele divinității. Numai atunci se vapricepe amoBoar
r cît a
'f fi socotit leu in Revista.
ru^
schimbul egal al unor sentimente
aș
j
Pretat fi fosi vor^a de-un
’ -un Supliment...
Suplime,
asemănătoare între două ființi egale...
dedicată mie și
m\
'a!lnr
cara «...
mi'1 dedicata
Bernard Lazare.
mine,
------------------------------------------—--------------------mogpe
uiCșt
e pe poate
minGt sî-țl
poatîncadreze
e sî-țl încadreze
-----------------------------------------------—---------"
împiedicat
D-rul
Leon
Grill
:
Condițiunlle
economice
ca factor etiolo°roșura frumos. lea nu m’ar fi
LeonGrill:
tuberculoză. București.
Tip
Xse( de-alscrie Iul alt felia de cum ii-am scris, gic în pathogenia
........................
" m,
~ „Munca*, str.
rilrl ce tre- Doamnei No. 9. Lucrarea aceasta, prezentata ca teză de 11gentru-ci nu i-am scris de cît lucruri ce tre- oență, inaugurează In mod serios cariera doetorlcească a
.easi le știe, pentru-că trebuea si*! comu- autorului iei. lea poate fi cercetată cu mult folos chiar de
de.luît Cllm M comunic și ție, că nu se lumea profană, și mal cu deosebire de lumea aceasta,
altaVla de-Ioc 0 Pmar ‘ de. Pe"i <aPinar.t P,e. pentru
......... că dă unele Indicații folositoare, ce pot s4-nlăture
înrA ca™ se poate să fie și mal împovărată 5agoIul
’~l ce seceră atlta omenire.
Din
n>ai făcut nici o treabă cu asta^..
p
in rpartea librăriei A-K Stoc*, 155t fiuo Saint Honori,
despre «Diminetele» tale și nu știu ce Paris, /, 11 se trlmete de-asemenl: Premibres tefone fEsae cele, probabil că<s tot atit de departe peianto, par Th. (Jart- Prețul 30 bani, Llbr&rlea aceasta,
Dut«le^ca
tine din St. Lonis, și ta al fi oare se distinge ou osebire prin editarea de cărți de So
mi-î i '°.artQ bine să le reclami directi.. Ce ciologie, poate să fle utilă color ce ar dori să Intre In
la îndămînă și cred indispenzabil, chiar relații cu lea,
�&
l
I
£
;
ftfeVlâi'A IÎJEeI
REVOLUȚIEA 1N RUSIA
IiteviafA ibEfei
dinamitard...
Oii de cîte ori se prezintau în trecut frămîntărî
mai mult sau mul puțin zgomotoase în Rusia, o
chestie
chestie.se
punea imediat: Vom avea sau nu Revo
luție în Rusia ? Mulțl anticipau, dînd o soluție afir
mativă, ori de cîte ori o răscoală de mal mare sau
mai mică importanță a țăranilor avea loc, ori de
cîte ort teroriștii sau revoluționarii omorau pe unul
sau pe altul din puternicii zilei, ori de cîte ori teo~
reticianil, în umanitarismul lor nelnfrînt, trîmbițau
grozăviile desfășurate în imperiul țarilor. Revoluțiea
Inse n’a venit. N’a venii pentru-că nu putea să vie.
leată de ce: N’am avut proletariat industrial, n’am
avut masa conștientă sau inconștientă care să agile
sub impulsul necesitățel imediate. Mujicii, țăranii
ruși, Ierau agricultori mai toți pănă a-zl, și cum și
în Rusia, ca pretutindeni, capitalul mobiliar a re
dus la starea de sclăvie capitalul imobiliar, țăranul
rus s'a văzut în imposibilitate de a se mal hrăni
din pămintul său, acaparat pe de-a-ntregul de cătră
capitalist. De voe de nevoe a luat drumul orașului.
In afară ,de asta, în agricultură ieste un spațiu de
timp prea mare în care cirțe-va îșl poate nutri speranța
că recolta va îndestula necesitățile sale pentru un
an întreg, și revolta, rezultanta unei amare înșelă
ciuni, se risipește adesea Încetul cu încetul, căci sfâr
șitul dezastruos se apropie, pe nesimțite, tipiei.
In vremuri de criză agricolă, clasa slăpînitoare
rusască a știut întotdeauna cum să liniștească spi
ritele. lea devenea miloasă și împărțea țăranilor fă
ină degeaba.Țăranul, îndobitocit de birocrațiea cri
minala țaristă, slăvea pe batușca țar, pentru dărniciea sa fără mărgenl. Revolta se domolea, țăranul
se cstîmpăra pentru cit-va timp, și atunci Iera din
nou înjugat la plugul ce avea, să tragă brazda pe
pămintul stîncos al nimerniciel țariste.
Dc-un timp încoace Inse mulțimea flămînzită s’a
îndesat la p—>-• fabricel,
£
_
iw pe zi ce trece, îșl
poarta
care,
îmulțește coșurile
rneiirîU In
T- imperiul
■—
mOSCOVlt. Această
jniiltimf* trăește
trSpcrn vecinie —sub
«u :imperiul
—.
mulțime
necesitățel ime-
...Mi se zice dinamitard. Pentru-Ce?
servit îeu oarevre-o dată de dinamită? Cj
avut îeu oare vre-o dată dinamită la min • An,
De ce atuncea sînt privit ca dinamitard
de ce: Praful de pușcă din Secolul al
a însemnat în istoriea lumei, a marcat o ’ "'ea>
Iei încamnă căderea zalelor cavalerul eJ?0®£
borfașului, ale banditului de pe vrem/11’.
cele. Iei îngădue victimelor tălharilor dlt
mare de a se ținea la oare-care dista f8Uni
adăpost, să se apere, mulțămită glonteh?’5, la
zdrobea pe atacător. Praful de pușcă a f Care
uneltă democratică. Iei apăru ca o in<iri8t 0
republicană, și efectul său fu de-a e^all»
mai de cît și de-a echilibru puterea. Tn ml
nobilimeî iu maî. puțină putere, mai duh
putere în minele regelui, mal puțină puteri î
mînele celor ce jăfueau, asupreau și chinulpoporul.
eau
Astă zî dinamita-! aceea care apare ca unelt
care va îngădui omului să se emancipeze d
sub dominațiea și din robiea semenului său
Dinamita feste difuziunea, ieste răspîndireâ
răapîndj
putereî. lea-i democratică și facepe fie-care egal
Armele sînt absolut de prisos în țața
țata acestei
acestei
unelte. Nimic nu i se poate în potrivi,
nici pin,
Zl. nioT
kertonii, nici polițiea, nici miiițiea. Dinamita
restabilește echilibrul. lea ieste marea redu>
cătoare. Imprăștiitoarea cea mai de samă a
autorităței, iea anunță venirea păcei și sfirșitul războiului, pentru-că războiul nu poate ’să
aibă loc de cît dacă se găsesc oameni ca sftse
bată. Dinamita înlătură ori-ce siguranță, ac
țiunea iei ie grozavă, întrebuințarea iei impo
sibilă. lea-i pacificatoare, și cea mai bună prie
tenă, suprema prietenă a omului. Iea scapă
lumea de dominație, scapă mulțimea de apă
sarea unei minorități, pentru-că ori-ce guvern,
la urma urmelor, nu-i de cît forță. Forța Ie
legea universului, legea naturei, și-această forță
nu de mult descoperită, face pe toți oamenii
egali, adică liberi. Ie de prisos de a vorbi de
cînd n'aî puterea s’o dobîndeșți. Ști
. dreptate,
*
„.-'j.,
ința a dat această putere ori-cărui individ. Mi
nisterul public cere ca să fiu spînzurat, pentru
ceea-ce-am spus, pentru cuvîntările mele. Pu
terea ie ultima resursă a tiranilor, parapetul
suprem al despoțîlor și al apăsătorilor, i eu*
tru-că acel care spînzură pe-un altul/ *“n~jS
acest altul nu crede ceea ce ar voi iei sa crea ,
acel care distruge pe-un altul, fiindcă ac
altul nu zice ca iei, acela ie un despot Și
tiran'"
Alubht R. Pahso®.
rlîjitT* Proletariatul
diate.
PrftUow.*”’1 industrial
:-J---- ’ nuișteaptă
a:
să samene în
primăvară pentru ca să culeagă în toamnă. Iei samănă in zori de zi și în spre
sara aceleea-șî zile Iei
_r_____
vrea să-șl vadă codul muncel sale. Cind munca lui
nu
i-a
fost
cu
spor,
nu
l
’
a
„„
—
i'a îndestulat, Iei începe să
fredoneze, să îngîne oz arie
-i- printre dinți, o arie de
revoltă. Stăpînirea nu-1 poate ajuta în fie-care sară
cu pine sau cu de-ale mlncarel, I a nu-1 mai poate
momi cu daruri fictive, Închipuite, cu înșelătorii pre
făcute, cu făgăduell sau minciuni. Iei cere ca munca
să-I fie omer ește răsplătită, măcar cu atît cît 11 tre
buie. Iei prinde să priceapă că răsplata muncel sale
istovitoare Ie o batjocură curată, că trlndăviea ruși
noasă a capitalistului îl soarbe vlaga din sîngele lui,
pentruat.ăiacesta Intr'un desfrîu fără mărgenl,Simte,
Constantin G. lonosou: Studiiasupra legislației agrari
vede, începe să priceapă că aicl.se petrece ce-va
deosebit, că cine-va îl umblă prin buzunar și că-I a Prusiei,tipărite fn București Prețuia lei O lucrare foarte
pe iei,
îel și
și atunci
atunci documentată, care ar trebui cunoscută de toți cari fi0 *
fură tot ce-ar putea să-l îndestuleze pe
•'nrfvîrnl
CUPS
rezolvarea chestiei țărănești de la noi Ar vedeai
desprinde minele de la piept, rotește'privirea în jur.
• prin asemănare, în chip experimental, ceea oe-1 ilazori®
Și, în disperarea omului ce nu mal are ce pierde și
pra celui ceTâsuni71
UJ«“va cu ruri asiinăzuintoI° lor- Lucrarea aceasta prezintă interes tocnimic ce aștepta de Ia alții, se aruncă cu furi asu«in? VjeaIai Ir'ng^du-Icerbiciea
^aI prln faptaI că na propune măsuri prea radicale,
nfa■In așa vremuri
....... ................
ce ne-am apropriat Jî p
Rusia’
leală de %
chf3tiea Icnească, definitiv șl deplin. Pentru
da. înțîrziea sa^vie
Revoluțiea ce par-.ă nu m r
ceI care Outeso la rezolvarea aceasta, vor vede»
'
V,C‘
J. Lostoapn
DU 8’a gă6it lncă “Calitatea care să Înlăture căuta*’
1■
pentru un
• Din discursul rostit In fața judeofițol de 4/a
unnl din martirii din Chicago
unei asemenea rezolvirl.,.
!
i
Gologan
Iubi aproapele șl de a-1 ajuta. Așa au volt acel oameni
cari au căutat să ajungă la putere, ca b& organizeze. In
numele Republice!, justifica printre oameni. Cerșitul, Iera
nOvostoa acelui om din Marsilia, care a fost arestarea cu siguranță. Furtul mal lAaa și horțul unul
Cotit’0»’ 1 c.a fnrat un gologan din buzunarul unol noroo de scăpare. In timpul din urmă toată lumea a putut
închis P°"oano ? Marochîno, c’așa 11 ohleamă pe hoțul să cetească Inttmplarea unei sărmane mame, condamnată
clnflt«t° c° fAcut b|n8. n vom ținea de rău șl 11 vom lu- destul de aspru de tribunalul corecționa', pentru că a tri
nostr0' n
gn gologan, In buzunarul legitimului sau mes pe unul din copiii săi să cerșască. Cită vreme avu de
flora cit v i• 'vadit lucru sfint, un „tabu” cum zic sălba- lucru, tatăl, un foarte bun lucrător, clștlga clte cinci lei
proprt?taQ’ eania. Nimeni n’are dreptul să se atingă do Ie], pe zi. O boală Înghiți toate economiile casei, leară lipsa
t[dl 010 cel cărora lo chiorăe mațele de foame, șl o !n- de lucru dădu ultima lovitură șubredei bune stări a anlcj cin»
& do pOiițiștX, de judecători, do jandarmi și costor bieți oameni, a căror cinste fu mărturisită de toți.
troagă “ i veghează la gura acestui prea sfint buzu- „Du-te de cere la trecători", zise mama cătră cel mal mare
do te ntru tt abate de la lei mina celui care nu Ie che din cel patru copil ce-I avea. Legea republicană Inse nu
nar» Pon tru_că Intr'adovăr Io știut, că nu se poate Inte- Ingăduește de feliă ca acel care n’are să ceară de la amat- r „Qcîotate regulată pe dreptul la furt. Dar, o dată cel care are. Pentru a rămlnea In mărginele legei, tre
acest punct, trebuește leaoșl să recunoaștem că buie ca săracul să pleară de foame. Și Încă și așa, ca să
B
multo ființl omenești vin pe lume fără să albă alt se ocoleassă legea asupra vagabondajului, Iei n’are drep
f°art? galDâ bagaj de traltt de cit Hrisovul Drepturilor tul să. moară de cit tntr'o odae a cărei chirie b’o fl plă
'.,r ln «anul căruea natura a Înscris novoea de hrană tit. Micul nostru cerșetor Ie arestat, și leată pe mamă
Înaintea judecătorului. Acesta, o ia cu dlnsa de sus, cum
Preotul do a pieri do mizerie.
putem să ne Închipuim. Copiii lui nu lese-afară din
’ qtiu bine că, după unii, numai trlndavil nu izbutesc lesne
de cit cu o profesoară engleză Ce mamă denatuo scoate iu capat”. Chiar dac’ar fi așa, tot o nedrep- casă
rată-I
aceea care-șl trimete copiii ca să cerșască pe stradă,
’a.° destal do mare ar fi, pentru-că vedem, zilnic, o mular Ii fost atît de simplu ca să-I dee In grija unei
Ume de trîndavl murind de prea multă băutură și de cind
dame de companie. Sărmana mamă Îșl spuse nenoroci
’ rea mu tă hrană. Dar nu le de loc așa, și egoiștii Inver- rea lo cure se afla, judecătorul o oslndi, Inse, la Închi
natl cari caută sănelnșelo cu uceste minciuni, n'au nici soare sau la amendă, ou-mi mal aduc amin;e, cu aplicarea
măcar îndreptățirea bunel credinți. Pentru că orl-clt am legei Berenger. Apoi, cu totul mindru de stupida Iul ac
fl de adă. oștiți In fortăreața banu'ul, orl-clt de strașnic țiune, pe care o Îndeplinise pentru o leafă grasă, aruncă
ne-at fi Închisă inima ia tlnguirile nenorociților. nu se ostnditel aceste cuvinte, pline de cea mal mare incon
noate să nu cunoaștem fenomenul lipsă de lucru, fenome știență : „Cată să nu mal faci asemenea lucru“... Asta
nul boală, fenomenul bâtrîntfâ. cari, fără a mai vorbi de Iera prea-prea. Sărmana creatură nu se mal putu stăplni,
accidentele obicinuite, pun pe omul cel mal cu tragere și Infruutlnd pe bruta, oare trimetea, In mod teatral, o
de inimă la muncă In neputința ca să șl olștige traiul. întreagă familie la moarte, strigă; „Numai să nu le mal
Fără îndoeală, s’ar putea adăuga pe lingă astea și inși- fie copiilor foame”... La cuvintele astea mulțimea izbucni
rareă vinelor omenești. Dar nu găsesc de loc că vinele Sn apiauze. iear judecătorul tăcu, pălmuit de această
acestea, greșeli sau viții, ar fl mal puțin numeroase și mlndră apostrofă,
mal mici la fericițil acestei lumi do cit la nenorociți.i
Nu știu dacă Marochîno a cetltpovestirea aceasta Mult
Văd numai cum că acești din urmă slnt pedepsiți, pentruj mal
probabil c’a constatat Iei Insu-șl asprimea legei in
astea, cu mult mal multă asprime, pentru că le lipsesc. potriva
cerșitului. La urma urmei Ieacătă-1 hoț, și,’ vlmijloacele de a șl atrage favoarea păzitorilor iogel. Im rlnd cu stlngăcie
mina In cel dintăih buzunar, scoate un
periu, monarhie legala sau constituțională Republică, gologan, lucru pentru
oare Ie arestat. Păgubașa zice se,
chiar înzestrată cu un socialist sau radical la putere, sa- Iera o prea cinstiiă cocoană,
cu frica iui D-zeu, șl care
mavolniclea celui mal taro continuă de a conduce lumea, cultiva cu aceea șl iubire și caritatea
creștină cum șl sen
șl dreptatea așteaptă necontenit ceasul trecerel de la timentul proprietățel. Această persoană
evlavioasă cre
mișcările abstr.cte sie retoricei noastre miorlăitoare, în dea, In potriva iui Orist, cum-că cea Intăl datorie de ca
gesturile noastre de guvernare.
ritate a Iei trebuoa să se Îndeplinească mtăl lață de lea.
Maroobino, fără îndoeală, nu s’a ridicat pănă ia această Doamne ferește să dpsască de la vre-o slujbă bisericea
filosofic, Dar negreșit șl a dat samă că lucrurile nu Ierau scă- Va ținea post In toate zilele hotirlte, și, cind va fi
întocmite tocmai atît de bine, cind întorclndu-so la co- nevoe, va alimenta lada cea neagră de bani a Bisericel,
cloaba-I, găsi o mamă pllnglnd și trol copil fără pîne. In schimbul făgâduelel unul bun loc in Raia. Ast-fellU
Fiamsa Ieste un sfetnic rău, ne spune zicătoarea cea Înțelegea lend.otrina creștină, lear cit ae atingea de jig
veche. Inso cu cit mal reale foamei celor cari ți-a dragi niri, lea nu putea să Ierte de cit pe cele ce-ar fi privit
șl cari cor prelungirea viețel chiar de la acela care le a pe alții- leată de ce 1 se păru foarte simplu să se adre
uat‘0. Pus la asemenea încercare, Marochîno nu putea seze poliției și să arunce In închisoare pe omul care cercă
Bă ae împotrivească prea mult. Ieată-1 dar pe străzile Mar b’o păgubească de-un gologan. Cine să mal tăgădusilie!,au
prin
celor ce
In blelșug
și se-n- cască bunătatea Învățămintelor Bisericel? După ce această
spremulțimea
vieața tonciw.
ImÎnotau
pnveu^a.
- ------------droptau
spre vieațaispitii
fericită.
priveliștea
prisosului
iz- feme8 ?i ar ® economisit îndestule pomeni, ar fi avut cu
de
aDin
șl- aproplea
cele
trebuitoare
VOm pretutindeni
I
....
- •
.
------ ♦«■nVmUnnrA
--- 4.11~i.1T
A rlrnnfnl In lîlT. nftnc0
cumpere un număr neînchipuit de mare de rugă
Daca vieața Ieste cea dintăl trebuință, dreptul la lux, pen ciuni va,i» duPă 0 mmormintare luxoasă, i-ar fi asigurat
tru unii, nu pare admisibil de cit după satisfacerea pen “ ’șit bunele grații ale celui Etern.. Fie acn u o* glntru toți a dreptului primordial de vieață. Maro chino nu dul aC6S
^a s& mlngle
pe Marooliino in Închisoarea iul,
nilngle
Și-a spus toate astea de cit cu totul nelămurit, s/mțin- QUi ocesta
---.uta
. -ncnmn.
...
-x^8 _linc
nnbm
hoțul ace
acesta, care-a furat un
du-șl numai durerea Iul, cea alor săi, și văzlnd /eaoul a- Pentru-01
acuma, hoțul
‘ ghiare
ghiarele iei și lea nu-1 va
Proape de tot. Problema pusă nu Iera aceea a binelui și-B gologan- Societatea li ține In
’
răului abstract, după Cousin. Chiar șl-acest bine șl acest slăbi făr&ispășascA crima, după1 cum aveți să vedeți.
țconI
ru. republice!
repuunvei I» țin încueat
----- ta celula-J, iear sol*ău, se schimbă cu timpul șl cu locul, după convențiile o- Temnice
de
la poarta temJcnești. Sint chiar unele țări, In cari turtul de lucruri datul «erviciulal
serviciului obligator
obligator pstă
stă
de sentinelă
S un
asețiț de grozav criminal
tj,.®înewe, sub apăsarea nevoel, găsește chiar o Indrep- nițel,
pentru a Împiedica pe u
™ aă-sl
Xrtcapete
capete din
d'mnou
nou libertatea,
libertatea.inIn patru pași areBtanftlir® ln
^țlre
in lege.
lege. A trăi suu muri, sau mal degrabă a face ea
tul măsoară spațiul cel strimt, ca o fiară prinsă In cursă,
lenu °ascii sau a l-sa să moară copiii născuți din sine, t_.
— se cu capul de zidul nemilos care-1 trimete mereu
lovlX
dfi»i c^88tioa pe cure soarta punea pe acest om să o lovindu-se
c li altul. Un singur glnd ti trudește: ferneea,
de la un perete
“l®8® pe dată Faptul c’uvea să-șl puo In primejdie de
la uncose
per» vor face ? Nici un soifi de mijloace, cinstite
rnnHi
fant°iQna Ba Peutra alții. H arăta ea o practică altruistă, copii!
ce se : Iera moartea. Moartea unor ființe pentru
sau nednstite
.. P‘Q1 pe care Ron.întntnn li °
oslndea
si ne
Iei sau necinsti
al săvlreit sacrificiul col mal mare de line, pentru
Slude“ ?i
pe care °chiar
M“r ca -al muici pentru cari-al furat... Pentru că la urma
tinda
îoraarun
cat
Ori
trebaea
săloe,
ori
Ba
In*
can-m
r-—- intomeease o familie. Ceea-ce presuUrnelor
acest hoț
țtinal BeniîM? c.eara- Două dolîcte sociale, după codul ere- urme
urmelor,luuuiMy,
, acest
_ o_ hoț
„sîi„>intomeease
A de-a
de-a face
facooun
un lucru
lucru ue
de isprai
ispravă. 1 rol
“celuea-sj •!, Jlcei “oastre, Cerșitul și furatul duc Înaintea punea muncă,
silință
fără »o trudă
a®Bl oanLeeător, șii la. aceeași închisoare. Așa au voit-o copil, atunci cind n'al uimita, nu se cresc
cresc fără
.o.»------fi 8i«nplu
ca? a? crezat că spiritul iul Orist stă pur continuă, lei îșlil iuuua
iubea pv-«»x
pe-al ou.,
săl,lera
Iubit—
de —
lei.■ Și ceea
momentul acesta nu Iera rușinea
u* mofturile cultului, nu în Învățătura de a-țl ce-1 preocupa iu
In ssemesț"!
înșir for-1
�Si
h
I
HeVista rui-Jiil
talul, cit plnoa copiilor săi. „Cinstoa" lo un
bogaților, ȘI cooa co.chinuoa po maiuJ, afllnd <lo arestarea so
țului, Iera că din pricina lipso! do lucru, nici măcar sorții
unul noroc mal prost nu vor*mal hrăni puișorii. Iotul lora
pierdut. Nu mal Icra nici o scăpare. Și po cin 1 părintele se
zbatea cuprins do-o furie neputincioasa, in închlsoaroa-I,
mama, aHișită de durere, corcetînd ce viitor mal Iera
pentru lea și vel trei1 novinovațl, loviți do vina ce-au
Insuflat-o fără să știe, nu vedea ahă scăpare do cit moartea.
Bărbatul, înfierat ca hoț, nu putea să mal gusască do
lucru, și atențiaa poliției deșteptată asupra-I nu putea
să-I Ingâduiojscă să mal trăeasoă o bucată do vreme din
furt. Din toato părțile prăpastiea Trebuea do sfirșit. Pentru-cK, cit so atinge do mila oficială, inul degrabă bat
jocura socială, numai popimea șl gloata politicienilor
dacă pot să tragă folos. In sfirșit. Bărbatul a furat un
gologan, ca să astimpere foamea micuților săi. Do vromo
co Inso n’a izbutit șl do vromo co Io do nevoe să moară.
II va ucide acuma fomoea. Iubirea paternă făclnd un „hoț"
iubirea maternă va face un „asasin14.
Crăpăturile ușel și-ale ferestrelor slnt astupate cu în
grijire, fn mijlocul odăol, tava .a cu cărbuni arde încetlșor, ca să adoarmă Intr’o moarte liniștită durerea do
nepotolit a viețvl. Mama și copiii, îmbrățișați, respiră cu
nesațiu otrava mtntuitoaro- Cel trol micuți sînt inorțl:
chinul lor Ie ^flcșlt. Mama, mal rezistentă, Ieste îu ago
nie. încă cîto-va clipe și va ajunge și dinsa la capătul
chinului Iei, in liniștea somnului colul de veci- Dar nu.
Nemiloasa societate veghează. Săracii n’au dreptul dea
trăi. Iei n’au niol dreptul să moară. So sparge ușa, și,
filnd-că copiii s'au dus, autoritatea socială decretează că
trebuie de readus la vieață această muribundă, pentru a
o face să guste păuă la fund cupa amară a nenorocire!.
Mal mult, Îndată ce va fi în staro eă sufere celula, va
trebui la rlndu-1 închisă și adusă, Intro doi jandarmi,
înaintea judecătorilor, ca să asculte rechizitorul omului
neînduplecat, caro I va imputa omorlrea copiilor săi- Așa
dar Ie readusă la cruzimea viețel sale, și po clnd lea Ie
la spital, pe moartă, so aleargă sl se pus po arestat în
curent cu înthnp'area Îngrozitoare, caro-I mărește neno
rocirea pănă lâ gradul cel mal înalt. Sărmanul n’are do
cît un glnd: vrea să-șl lmbră|ișoze femoea, caro lora să
moară, fără Indooală, de asfixie Vrea s’o mal vadă mă
car pe lea, de vreme co pe copilașii cel marți nu-I mal
putea vedea, vrea să pllngă cu lea, să scoată Împreună
cu lea strigătul fiarei rlnite, înainte de a so despărți
pentru totdeauna Adio fericire! de lori, Înaintea prăpădeniei celei de mine. Dar dosarul nu le In regulă, și un
judecător, care Ie un criminal mal mare de cit omul pe
care susține să-l judece, amină afacerea peste cincispre
zece zile.
Cincisprezece zile do închisoare preventivă, pentru fur
tul unul gologan, pontm că nu știu oare grefier nu și-a
făoat datoriea. Cu trei copilași morțl, cu o femee în agonie, ,,justiț'ea socială11 socoate că furtul unul gologan
nu-I destul de ispășit. Mal trebuie un adaoa de pedeapsă,
și anume de cinclspreze o or! clte două zeci și patru de
ceasuri chinul do fîo-caro clipă a nenorocitului care vo
ind, chiar și cu prețul unul delict, să scape po al săi,
l-a pierdut. Tribunalul nu îngădue ca asemenea om să
meargă să șl Îmbrățișeze soțiea In pragul mormintulul. Ar
fi In contra moralei acestor judecători al Republicel. 0mul plinge cu lacrimi de singe, se fringe, roagă. Stal
In fiare, banditule. Cine puno mina pc-un go'ogan strein,
n’are dreptul la milă. Clnd administrațiea închisorilor
are inimă, poftim să se lase mișcată, de-I place. Dar ad
ministrațiea penitenciară nu \a găsi nici un articol de re
gulament, care să-I Ingfiduo a face să so conducă un arestant la spital. Tribunalul, som^t a doua oară, de mlmistorul public, să acorde libertatea provizor.e, a doua
oară refuză, protextlnd, prin gura președintelui, mm că
„chestiea nu-I de resortul său". Cee > ce-I „de resortul
Bău“,a acestui bandit, adăpostit In dosul togel sale, pentru
a împușca mal de-aproape, croaturele fără do apărare, Io
de apune mina, in numele societățel, caro nu poate greș-,
pe toți dezmoșteniții ordinel sociale și de a-I face să ispășasci scump crima de a fi niște Învinși. Să furi ui
gologani* Nu selearta. A, dac-arfi fost vorba de milioane,
ce do-a mal temenell. Și o dată slujba-1 Îndeplinită, mlrșavui criminal, vorbesc de judecător so-nțelege, so înF6??u a gasU »gin^șiilo viețel do familio . „Conștiința-1 , dacă-I Îngăduit de-a necinsti acest
—a—. ■ —-—
ww « M«wmou auuab
cuvlnt. aplicindu-l-l lui, nu-I va spune nimic tfti
morală fomoel salo și copiilor, săi, cari ] vor n] VQ f’oo
gura căscată, d po-un oraooL Și societatea vn
cn
făcută. Șl Republica va fi mîndră do opera Iei
In templele ior, vor intona imnuri miucinoaqn' /
slă\ 1 prin orgă pe „Creatorul" lor.
' ’ l>ontru tt’
intro acestea, Muroohlno, prins de loșîn la
fainei senilnțl n torturatorulul său, va rovenî on'1?01 In'
la chinul nosp >s po caro bunătatea creștină, l’a n
pontri Tel. - s_- vor înfățișa înainte colo trol
vre, va auzi strigarea femoel, cu caro a încercai Ca^a’
aventură a viețel, zbătlndu-so In ghiarele mortal itr'sta
dar. In zadar. îngrozitoarele zăbrele, îl țintnns’ i Ia>
dul col fioros. Nici măcar un strig.lt do tată un
1 z1'
soț nu-I slnt îngăduite. Pentru că-1 criminal
pentru un gologan, lear călăii cari-1 tortură'sint 1,81
meni cinstiți". Ah, Marochlno, dacă, în loc aă ft ?01*
gologan, ni fi răpit unul om măcar vieața, cinstea- Utl
jutorul falșurilor, pe toato căilo .Înșelăciune! da ,0<ln'
spus îndestule minciuni, dac’al fi fie »t destule Hnsi,®
te-al fi numit BoisdolTro, Mercior, Billot, al fi fost r
tor,
pentru a apăra rnnni Hna‘
iur, leară
wuiu Waldock-Roussoau.
»»
și Millerand, In interesul justiției socialo viitoare tn
11
" trimes
'
numai înaintea „tribunalului istoriei* ’j| r
chino, de co-al furat numai un gologan ?
’ at°*
G. Clemenceap
Actual Ministru al Frknțoî
!
'
;
'
i
1906. No* LVL__J>*
■
‘
'
!
In Romînește, de N. JAGER‘ ’
BIBLIOGRAFIE
Pană să facem să apară o nouă seric de tipărituri
dc-alc noastre, recomandam cetitorilor cari voese să
se îndeletnicească cu o lectură instructivii, aleasă, pe
care ar fi chiar bine să o propage in cercul lor,
următoarele lucrări apărute:
P. cMușoiu și P. Zosin: Mișcarea Socială, colooțica 5—
P. eMușoii.: Revista IdeeI, cinci colecții, dela No. 1-L 25—
Ce-I de făcut, roman, de Cernișovsky , 5—
—
Despre Minte, de Seneca................... 2—
Manifestul Comunist, da Marx și Engols 1—
—
Socialismul și caract. salo, do H Denis —59
—
Soc. utopic și soc. științific, de Engeh —50
—
Rusia Revoluționară, de D-na Nikitlna —50
—
Libert, do cugetare și de discuție, do Mlll —50
—
Pușcăriile, de Kropotkin.......................... —50
—
Determinismul Social Soclul. Belgian . —50
—
P>opaganda In Mișcarea Socială . . . —5^
—
Cum ho explică Anarhiștii ...... —50
—
Emanciparea Femeol . . •
...............
—
Intime......................................... •
1J. Neagtr. Trudiți!: icoane din norod
1"*
—
Ciuma religioasă, de
...................
—
Vremuri Noi, do Kropotkin . » . • •
Un fecior de țăran : Noua epist. cătră muncitori șl țărani
Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat. . ■
Beniard Lazare : Despre Antisemltls n . . . • • •
Grupul Stud. Tțev din^Paris: Antisemitism șl Sionism
Mușoiti șj Zosl'n: Ș-.oaU liberă
*
Gr. Goilav: Lumina Asiei de Edwin Arnold . . •
Ccrorile bo fao la deviata Moți" țl ?•]>»•{;
însoțite în totdeauna do cost. Pentrti oor.01J,e Dfl.
ezemplare mai multe, se poato face, oui
.
voe, șl soăzămîat. loar din Revista Ideei p
se procure șl colecții aparte.
_
Din Biblioteca „Romlniel Muncitoare", notăm,
ca apărută, broșura: Patru-z<cf de ani de sa.r
' * Hotel
si de rușine,. Do cerut la „Romlnia Munci
ur0«ara
de Franța, București. Prețul 20 de banb»
daoate, cad
aceasta documentări ezacte, date migaios
gaa ^al
puteau fi cuprinse și sub un. titlu mai simp
aOțiuHOa
obiectiv, dar cari nu dovedesc mal Pa»‘? x «ț ohț«r
celor rlvnitorl după o stare generală mai ouu , *
prl.
după o reformă socială radicală, Ie po
sos încă îndreptățită;_______ __ ____________—
București. — Institutul do arte grafice „Eminescu", Bulevardul Elisabeta No. i
REVISTA IDEEI
î
I
I
București, Strada Epurilor, 10.
*UN SINUCIS...
mal ușor, și nimic nu ne poate îndreptăți mai
bine de-a lua noi rolul de invinuitorL
v m asta s’a sinucis, la Șosea, un tînăr eu. Zicem InvinuitorI, cu toate c’ar fi mal potri- t «i prieten al mleu, absolvent al Șcpalei
Poat®
rămlnem la rolul de lămuritori...
nOSnrioare de arte și meserii, din Capitală. Fapțhestiea prietenuluf nostru, leată ce știm. LăiUiP A intr’un carnet co s’a găsit asupră-I a fost siad de"° Par.te organizarea-! fizică, feliul cum
chipul mleu, pe care sinucisul îșl făcuse a ^03t zăm.,shf Și a Ieșit din părinți, lăsînd de-o
Aa netrecere să-1 schițeze, pe-o foae, în una din parte pornirile-I inerente sau naturale, în scurta
Mitele ce ml făcuse în lipsă, pe altă foae chi- mfrojmere ce am avut, cu privire la sine, cu Iei,
«nl acelui simpatic Morral, care a atentat, din ca Șa-Șl arate oare-cum tradițiea avînturilor sale,
Ltîmnlare fără izbîndă, la vicața regeluLSpaniel, Șari-i alaturau de noi, ne spune cum că părinfnntul acesta, cu osebire, a determinat gazetele,
Iera.'uri
de avlnt, și că cele
mm s’au ocupat de dinsul, să proclame pe si- diataî învățăminte și pilde, de ne-mpăcare cu
niieis ca drept un Anarhist. (Jn anarhist, ne- rQl0ae nflatoare, le-a cules, de copil, de la iei.
rrrnsit fioros, pontru-că alt-feliti ce felii! de anar- Apoi, între rudele sale, astă-zl oameni ajunși și
hist ar fi fost... Nu s’au luat în samă și celelalte +U.YV}aZ&’ -a ayUt militanțl însemnați, foarte înainschite, oa apusuri îneîntătoare de soare, ca mîna Par0rl» pe cari a putut să-l lee de bază...
dre zori, ca armonioase, îneîntătoare priveliști, P5rlTnte 0 8*}H
rudeJe cele înaintate, au putut
si mal cu sarnă, nu s’a luat in samă acea dră- TA"91 ?<im dămoleasca avmtul și sa se acomoSlSă femenină figură, care ce-I dreptul și lip- dez0’ jQ 0010 dm urmă, cu toate. Dar firește că
fea din carnet, nu s’a luat în samă trăsătura de tînărul aos ru> ^o0maî 111
aeolul^vlnt ge■shnpatie sau armoniea ce Iera între toate, pentru ncros’ fir0f?te
,tr0buea +Sa .fie. cV“Pht dara*
că atunci lipsea senzaționala titulatură, care să ros surprins, cînd la platonicele Iul profesii de
miște pe cetitori, pentru-eă atunci s’ar fi văzut credință platemce, pentru-că te defîmtw Iera
te tînărul acesta pur și siteplii un visător, un
sîrSultTop muncitor, care se bucura de toată
i
«A,, fi inforoMi otit stima mal marilor lui, care îșl împlinea oa scruhmoiezat de fiumos, care nar fi interesat atit
țozitat0 cele 10 sau 12 ecasuri de muncă pe
de mult pe nimeni, cu toate că putea să albă R . d j
răSpUnge cu p0veț0 sau mai degrabă
hotărîtoare motive, ca sa-șl gasască adăpostul cu ^
mnnfiRtarf pfiari
trflbueRu să-1
nănă
admonestări,
cari trebueâu să-l rînească pănă
sau refugiul in moarte.
la moarte. Se cunosc cazuri cînd o admonestare
Vorbind do moartea acestui tînăr, gazetele a dus Ja deznodăminte fatale, dată o fire prea
cari s’au ocupat de Iei, cari-au văzut îhtr’insuț simțitoare, ceea ce nu trebuește să mire sau să
un anarhist, nu se putea să nu făurească despre minuneze pe nimeni.
moartea aceasta și un basm... Tînărul acesta ar
Nu Iera de ajuns Inse jignirea părintească,
fi avut o însărcinare, din partea unor tovarăși destul de omoritoare, mal trebuea să vie o alta,
complici, uneltitorii unul, complot, să extermine mal mare. Tînărul nostru nu pomenește, n’a
nu știu ce Suveran, poate pe Carol. chiar. .Și, dat asemenea jigniri în vileag, în cerc larg. Și
in momentul din urmă, dinsul simțindu-se în în rîndurilp sale ce se vor ceti in Revistă, s’ar
duioșat, ‘slab, in loc să decline acâastă delicată părea uă nu pomenește nimica de lele. Cu toate
Însărcinare, ce i se impusese se vede de cătră astea lo știm... La vîrsta de două-zecl de ani se
niște tovarăși mai slabi, Îșl piine vipțel capăt... știe ce pasiune hotărîtoare pune stăpînire pe
Dacă Ie vorba de-un anarhist, cum știin^ că-s noi. Și nu se știe la co anume vrîstă această
anarhiștii, firește că nu trebuea să.lipsâsOă șicoj pasiune hotărîtoare scapă din dominarea-I pe
ipevitabil complot, de a ucide un Suveran. Și-un om. La’trista de două-zecl de ani fie-care îșl
Suveran sărbătorit și încărcat de glorie, unde-o caută cu aprindere un obiect de iubire" și de
a trăind Suveranul acesta, Iera mal ales indicat... care se leagă orbește. Un tînăr, adăpat eu o oare
firește că asemenea basme, hrana lui gură- care cultură și înzestrat cu o simțire aparte,
jaspă, de zile mari, asemenea basme pott să șe caută să între în comunicare, firește, cu o fire
iaureaecă, Iele Inse nu se discută... Dar însu-șl
insu-și aieagg„, Pentru prietenul nostru această fire se
«nărui nostru, în cele din urmă momente, alcă- infățoșază sub chipul unei mlndtuțe fermeca
teește-o scrisoare, în care
însu-șl
arată
ca tot toai.0j oar0 dacă
re îusuțșI
jntîmplat să fie in stăpinirea
preocupările sociale au fost'
fost acele c.""
cari: 1"" na cui-va, și poate stingăciile unul cam tinerel, pe
jernut Intr’un boschet, la Șosea, pe;un
tearbă moale, pe-o presărare de flori... De-aicI
revista idee
tevinuire gravă, adusă celor știuțl hrănind aseUN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
?}0DI preocupări... Asomenea întorsătură ne vine
Abonamentele se trimet prin măttdatl
8?0°l-aal& cum nu se poate mal bine, pentru-
!
«_ D-Iu! P. Mușoiu, 10. StraHa Epurllar-
1
�88
hEVlSTÂ ibKEl
să o0 in
In- nărui venea pe la mine, Lom dat să CR1
care totu-șl nu-l respingea, nu tocmai
tocmai să
’ ---•* cu scrupulozitate, nu numai să frunza a8c\
cinte, n’a avut darul de a fi macat peaagoaga.
Tinărul nostru se înamorează de Wa, îl vorbește acasă, într’o provincie oare-oaro, unde S’J*,
împătimit de ideile lui, caută a o împătimi și doua sau a treea zi ave^ a pleca la
pe lea, caută să-I procure ce i se pare Iții mai olto-va colecții din Revista Idoei și altoP5'1“ll,
frumos, mal interesant, mal instructiv de cetit, cîte-va cărți... Firește că cel mal surprins 0
să albă-n fine cu ce se-ntreținea. Mindruța nu fost leu, clnd, a doua sau a treea zi chiar
rîde cu hohot de naivitatea unul copil, care um se aduse vestea, de-un cunoscut, c’un tluăr
blă cu idealuri de astea, dar rîsul Iei clocotește se sinucisese, mă făcuse moștenitor.,, Tinărul r**6
pe înfundat. Ceea-ce neapărat că se simte. Și prietenul mleu.. Firește că de asemenea mo ♦
ieată, pentru tinărul nostru, prea simțitor, rupt niro n’are să se intereseze fjmenl. Dar W?*
apropiere frumoasă, și în tot cazul trădează °
și acest capăt do punte.
•
Scăparea ar fi fost tocmai în pătrunderea mal adevărat o inimă duioasă și o preocupare alea»?
adîneă a acelor preocupări sociale, de care, pen să se dispue să se împartă, un oare-care foS'
tru sinuciderea tînărulul nostru, s’a făcut caz. între „Vatra luminoasă* a reginei Elisabeh’
Dar leu am făcut cunoștință cu dinsul tîrziu. operă caritabilă, menită să ajute pe orbi •
Alt-feliQ, povețele sau clarificările mele, cari au „Revista Ideel*, această vatră luminoasă m?
avut darul să prindă bine în vremuri critice la nită să limpezasoă văzul celor cu ochi... Moar*
mal rnulțl, și să întoarcă pe unii de la gîndurl tea prematură și tragică a prietenului do oara
tulburate și negre, Far fi făcut și pe tinărul vorbim, ca să no intoarcom la Ica, această moarta
nostru poate mal stăpînit. In orl-ce cfz, practi datorită, precum se vede, unul complex de hncismul părintelui său, n’ar fi avut gravitatea ce prej urări, cari se mal pot adinei, firește că B0
i s’a dat și ar fi apărut în sine poate îndreptățit, revarsă in cele din urmă asupra societățel În
cel puțin pentru Iei. lear indiferența acelei firi tregi. Această societate, care prin monstruoasa-l
alese, ar fi apărut prea firească în această lumo organizare ne vițiază, ne strică traiul și ni-1 face
blazată, cu simțurile stricate, atrofiate, în care nesuferit, Ie tot atlt de răspunzătoare, atlt de
numai lucrurile solide și pipăite ah preț și cărei sinuciderea unul om, cit și de orl-co ucidere
numai de idealuri nu-I arde. Cît despre nepu sau omucidere propriu zisă. Toato rolele co le
tința de-a combate, mal bine de a stărpi relele îndură o lume, fie de capul Iei.
sociale, n’ar fi putut să fie invocată nici o dată
P. Mușoiu,
ca un motiv de curmare de zile, pentru-că cur
marea acestor rele, au ori și cum împrejurări ce
HE1NR1K IBSEN
le curmă, mal pre sus de silințele unul ,om.
Aș fi aretat deslușit, acestui tînăr prieten, cum-că
D na Remusat reproduce următoarele vorbe, do
un om care-a văzut probabil frîngîndu-se avîn- Ibsen. Prin Iele Ibsen spune, cum-căȘar fi voit
turl multe, multe porniri generoase, Iera îndrep să ajungă la cea mal mare și mal desăvîrșită
tățit să poarte grijă de soarta fiului său, fie acea frumusețe și limpezime :
grijă pornită chiar dintr’o spaimă superstițioasă,
— Iei și dacă-I ajunge,.-. îl Întrebă sora lui.
lear Damicela, că ar fi fost frumos de desemnat
— Dac-ol ajunge, după aceea am să mor,-.
în carnet, chiar nesimțitoare, indiferentă sau răspunse dinsul.
chiar caprițioasă, cum ar fi fost, de desemnat
Ibsen avea atuncea 18 ani. loljputu să vadă_
alături de acele frumoase amurguri sau zori, pe liniștit apropiin*du-i-so moartea. Cu prețul unei
cari le admiri, le adori, dar după cari nimenea îndelungate vieți, îndreptată’anecontenitt cătră
cătră
nu tinjește pănă pe-acolo, și mal cu samă nu aceea-șl țintă, visul ambițios și măreț al tinerof‘
„«1» Iera
<— îndeplinit,
spera
moare. Relele sociale, în fine, pe lingă atlțl pri- țel sale
op<lui Iera desăvîrșită.
vitorl simțitori, cari stau înse nosimțitorl, purIbsen se născu într’un orășel _,de P° coa9^
- - ____
•
v
«nnn YT1
nnnnO»
teau să mal albă încă un privitor. Și cine știe norvegiană, anume Skien, la
1828.
Ni se povefl'
un negustor
neguVtorțyos.elîși
dacă privitorul acesta, retras în lumea lui, n’avea tește că tatăl său fusese un
J,veselei
să albă o dată prilejul să se avînte și să albă, întreprinzător, cărui vieața i se păruse fără doar
voluminoase, bucuriile lui.
lipsită de orl-ce neajunsuri materiale. Pierderea
Nu mă pot pune, că, ’dată firea omului, tînă- neașteptată a întregel averi părintești,' sili cu toato
rul nostru, ar fi fost tocmai, să zicem, întors astea pe Ibsen, de timpuriu, să caute ca să-ȘÎ
de la pornirile lui Dar Ieste acuma par’că hotărîtor cîștige vieața. Teatrul l-atrase din capul locului,
probat, eum-că educarea sau îndrumarea, fără Și în timpul cît fuse elev farmacist, lol son80
să neglijez împrejurările sau mediul, face ca și izbuti să facă să i se-reprezinte, cu toatei oa
multe dm pornirile apucate să fie deviate. Și fără mare succes, primele salo piese:
'
la o deyuye sau la o abatere de la moarto, cu la Fete â Sothang, la Châtelaine înger
prietenul nostru socot c’aș fi ajuns. îmi trebuea straad, Ies Guerriers a Helgoland. Deveni m
mal întăl să-I potolesc puțin neastîmpărul sau fine regizorul teatrului din Bergen, și aPoI?°f.
nervozitatea de care
care-1
vedeam
’] cam
cara 7?
d0am stăpînit, lui din Cristiania. Caracterul său mîndu1 și*0
pentru care trebuea să cat să-I fixez atențiea luntar nu se potrivea înse cu niște in?rePn5x<iu
asupra unor lucruri cari să-l absoarbă, să-l con- comeroiule. Și oînd teatrul din Cristiania
înotă
centreze: să-l fac să meargă la baza lucrurilor faliment,
cam obosit
do asemene»
asemenea^^^^
’jusii de
lup—>
mal mult. Lucru prin care, din capul locului, am de la guvern
-------- "o K
'
r
"
n
'
bursă^de voiaj. ^QPr0Z??flniea
și căutat să lnce]5. Și, în ajunul vacanței din piesei, Comedia Amorului, dată pe
-u
vara asta, a treea sau a patra oară de clnd tî- aceea, îl sprijini cererea cît se poate o0
ntViSTA kbfcti
87
cari Începură, mi se pare prin Ilosihersholm. Din
Ibsen, care cere să i se joace piesele în chip
cronologic, nu fură cunoscute din capul locului
do cit producerile din urmă. Cu toato astea en
tuziasmul deșteptat în seratele de la Operă, fu
enorm. lear bucuriea celor înaintați, Iera nețăr
murită, văzînd exprimindu-se ideile lor, in acea
clară și pură limbă pe care o vorbesc personagiilo lui Ibsen, în niște piese de o desăvîrșită
artă dramatică, și cari, orl-ce s’ar zice despre.
Iele, interesază și pasionează pe spectator. Cit
do simpatice figuri slnt acele ca a lui Brand, a
lui Jean Rosmer, a lui Thomas Stokmann, ca
a femeilor mal cu sama, de-o frumuseță inte
lectuală atlt do desăvîrșită, Lona Hessol, Nora,
Petra Stockmann, Robecca, West, Hildo Wrengei.
Cîud voim înse să identificăm pe Ibsen cu per°CUnde-l găsim pe Ibsen întreg, Ie
-- In
—- opera
- t lui.
L,‘junele
’.j no copleșesc cu diletantis
Asta-1 fu cu adevărat vieața. Lui
I. : îl’ trebuea sonagiilo sale,
mul, Ilear
altele
piesă, uăid
uul <*IL
q1v cu simbolismul lor. Să ncr-nșeaoroapo doi ani ca1 sa
să scrie
scrie uo piesă,
cărei od
se luui,
«
----- ?? Nu cred.
închizîndu-șl
spiritul la orl-ce lăm ? Ibsen să fie atît de nepătruns
consacra cu totul,1,Oînd
?
frații Brandbs întemeeară leu cred cu hotărîre că Iei le răzvrătitul pe care-1
nită preocupare. < ---- ă stăruitor să colaboreze văzurăm lup tind împotriva tuturor tiraniilor soo revistă. Iei 11 rugară ...
e.------ci-1~
—
v<„n4nAan<ifilnr
prejudecăților ai
și TT
minsi dinsul la lea. Din prietenie pentru Georg ciale,,i împotriva tuturor
car- apasjj aauprîl jjidivîv__
Brandfcs, care, unul din cel dintăl,
HintîW. îl înțelesese ciunilor convenționale
dinsul cu
cu mult
și-1 iubise, și corespondase* cu dînsul
muu dulul și-1 strivesc. Și acum, cînd corespondența
mal îainte de-al fi văzut, consimți. Dar numai lul a fost publicată, avem documente cu totul
dădu numai
numai oo poezie,
poezie, două,
două, dede- prețioase, în sprijinul susținerilor noastre. Ideile
do cît, după co dădu
clară că îl Iera cu
cu neputință
neputință să
să se
se ocupe
< A de alt pe cari le susținem noi, le vedem exprimate
însu-șl de Ibsen. încă; din 11872, rEnnemi du
cc-va de cît do piesele sale. Pre cît se pare, pu Fvuple nu-i de cît din 11882, dinsul scrie lui
ideal 21
al tinerețe! CQ
sale,
rurea îl sta MteHnaitai
iiiuiuiv
idzsl
in PeupJ
BrandiJs: „După mine, cel’mal puteriii,eQ.fo’șoliși o voință neobicinuită îl împiedica do a se abate tarul*.
Și chiar mal înainte eu doi ani, dinsul
deAceastă
la Iei. îndelungată muncă explică desăvîr- scrisese
„Evenimen
scrisese aceste
aceste vorbitoare
vorbitoare rînduil:
r
tele contimporane
contimporane îmi
îmi ocup
ocupă foarte mult mintea.
șirea tecnicel din operile salo, precum și con- tele
, ---- Franță,
....ii,
, le dărîmată. in ziua
știința cu cari slnt tratate problemele ce astea Vechea
visătoare,
care tînăra Prusie, rcnlis
realistă, va îndura aceea-șl
le dezbat. Această desăvîrșire tecnieă, Ibsen în caro
dintr
’
o
într’o eră nouă.
n’a posedat-o în totdeauna. Iți primele-I piese soartă, vom intra dintr’o dată
<
.... se vor
și chiar și în Maison de Poupee, sînt procedee Ah, și.. cum
vor mal
mal prăbuși atuncea idin vechiul teatru, pe cari Brandbs i le semnală deile împrejur. Și ar fi de dorit^să^vie vremea
din vechiul teatru, pe
prietenește și do cari Ibsen îșl deto samă, asta
asta.oo dată.
dată. Noi trăim din fărămiturile căzute
Revoluției celei mari, trecute. AseDinsul îșl îngriji după asta și mai mult forma, și de
de la
la masa
masa
hrană Ie de mult rumegată și lear rumenu tîrziu, scrie cu bucurie, că săvlrșise minunea meneajmavi
hran
J au neyoe de-o hrană și dezvoltare
de a înlătura orl-ce monolog, cum și orl-co vor- gată. Ideile
nouă- Liber
Libertate, egalitate, fraternitate, nu mal
biro aparte.
pnnJî.
slut ce Ierau pe vremea răposatei ghilotine. PoNu doar că pe Ibsen îl preocupa numai for- litieianil
slut ce Lse. încăpăținează să nu-șl dea samă, și
ma. Iu 1865, Iei scrie lui Bjornsou, eum-că călă- litieianil
de acoea leu îl urăsc. Iei voesc revoluții parțiale,
■ toriea pe caro o făcuse avusese ca. rezultat că-1 de
acoea cu totul de suprafață, de ordin politic.
revoluții
făcuse să^ărăsască
punctul
de cavedoro
es- Ceea' ceL nu I de mt o jucărie și o foarte marc
I esteticei
privită
avînd alo vațetioel pure, alIșl
esteticei
‘ ' făcea prostie. Lucru de căpetenie le revolta spiritului
dădea privită
inso samă cum-că
loare în sine. Ișl
dădea
inso sama
emu- conven- omenesc*. Peste un an, în 1871, mal spune ;
foarte
deosebită
de teatrul
o operă nouă,vremea
foarte deosebită
de teatrul
aceea, operă
care Iera do „Comuna de Paris n’a procedat oare nevrednițional să
de no
pe înfățoșată
vremea
aceea,
operă
care nou. Ib«v cește,
„-------zdrobindu-ml minunata mea teono
nfățoșată
teorie guverDevoe
tot într
’un chip
sen cetise pe Dumas, îl
• văzuse
~
greșelele,
---------------------și Iera namentală sau mal bine „antiguvoruamenlală*?
„antiguvernamentală*?
°u totul hotărît să excludă din oporile sale ori- leată-ml ideea pentru multă vromo distrusă. N’are
c® discursuri lungi, orî-co retorică pompoasă, înse nimic a face. Fondul i-I bun,^lucru caro
obositoare.
se vede bine. Și Comuna va fi o dată pusă în
vedom dacă se poate să scoatem din pie- practică, fără să fio ce va care s'o prefacă în
0 nu provocă numai indiferență ci chiar
OPferflî?iIrft să poată să se explice tocmai de ce,
OrȚsti
/...-ie. ^
* (jristianio
se ridică împotrivă-I. Dezîntreg
. l aceasta, Ibsen părăsește NorveLw
1
^Stamde
n’avea să se întoarcă de cit în anii
glrt,j7n urmă al viețel. Dinsul merse la Roma,
col u* tîrziu la Munich.
șl mr nu în asto cîte-va fapte trebuește de cău4 Ibsen. Astea nu-s folositoare de amintit, de
h nă Iei® deznaționalizară pe Ibsen, caro, întăl
7-n sentiment, apoi din rațiune, pierde orl-ce
.Jon de patrie și naționalitate, devenind înced ou încetul unul din acel „buni Europeni*,
dlsore cari vorbește Nietzche, unul din acele
spȘt0 do la Cari s’adapă iatreQga cultură
;
’
'
)
'
I
'
j
(
8^o
acestea,
atît decomună,
nouă cașiformă,
vre-oInsem“
•acare
obicinuită,
să găsim
Iele
cugetarea lui Ibsen.
p 80 știe cum a fost dat să se cunoască In
Y.anța acest puternic dramaturg. Teatrul AnJ?200 juoă le Canard sauvage, și pe urmă los
JzeV0oan«s, La Vaudeville se deteHedda Gabler.«
uuPa aceea veniră reprezentațiile de la Operă,
caricatură*.
Așa-oă Ibsen nu trueșto, precum s’a căutat a
se face a crede, nu trăoște în afară de vremea-I.
Materiea pieselor salo Iei o lea din evonimentele contemporane. Și ar fi foarte lesne do arătat, prin o cercetare amănunțita a operei sale,
că pururea și-a îndrumat silințele către aceea-șl
țintă: emanciparea insului. Dinsul voește, ca
�58
•I:
IteVlăTA ibfeEf
Rosmer, să nobileze spiritele și să purifice voin
țele. Ceea ce Ie o sarcină pe care fie-care tre
buie să o îndeplinim, pe socoteala noastră. Să
căutăm să lăsăm la o parte orl-ce idee admisă,
să căutăm, ca Nora, să ne facem o idee prin
noi, asupra marilor probleme sociale, religioase.
Să dăm de-o parte, cu bărbăție, pe toți conducă
torii mulțimel, cari stăpînesc in cel mal înalt
grad spiritul șovăirel și-a compromisului, mergind, cu bărbăție, pănă la cele din urmă margenl
a cugetărel noastre.
Acuma cîțl-va ani, în urma unei reprezentații a
Dușman ului Poporului, D-iiu Clemenceau, care
pe vremea ceea Icra ajuns la cea mal deplină
dezvoltare intelectuală și cea mal mare influență,
nu mal Iera atunci nici deputat, nici ministru,
celebră piesa aceasta c-un foarto mare entuziasm,
admițlnd-o în totul, cu concluziea Iei cu tot. Și,
în potriva lui Jaurâs, care firește că pleda pen
tru masă, susținu „omul singur". Adăogînd că,
la „Dușmanul Poporului" ar mal fi trebuit un al
șaselea act, în oare autorul s’arete răspîndirea
adevărului... Cu prilejul afaoerel Dreyfus, în
Franța, Dușmanul Poporului a fost trăit. Și avu
răm și al șeselea act. Dar ce priveliște de plins.
Ce înjosire a ideel, în răspîndirea Iei. Ce păcă
toase urmări sociale aduce izbînda. Nu, Ibsen
n’ar fi voit un asemenea al șeselea act. Ca și
Brand, Iei n’ar fi compus nici o dată, glndindu-se
la vre-un compromis. Numai silința individuală-!
de samă, fiind-oă numai lea Ie nobilă și fecundă.
nCeea-ce-mI place, scrie Iei, le lupta pentru li
bertate: nu mă-ngrijesc de nici o stăpînire".
Alfaed.
Din Franțuzește, de Auhora Pappa.
SOCIALISMUL ȘI AGRICULTURA
îngrămădirea capitalurilor în industrie, a fost con
testată, dar tot cu atîta izbîndă, după cum a fost
și proclamată» Intriadcvăr, cînd productele micului
capital, realizate cu o tehnică mal puțin perfecțio
nată ?i cu cheltuell mai mari, apar pe aceea-șl
pîeață cu cele ale marelui capital, realizate cu o teh
nică mal perfecționată și cu cheltuell mult mal mici,
nti mal rămîne de discutat cine va învinge. Dar
productele marelui capital, au nevoe de piețe mari,
spre a se desface, căci numai’ o desfacere largă,
poate acoperi cheltuelcle de producere. Pe piețele
mici înse, productele marelui capital, parvin în cea
mal proastă calitate și se urcă In preț, din pricina
adaosului cheltuelilor de transport, de întreținere
și poate și a răsipel și stricăciune!. Aid productele
micului capital sînt superioare, superioare și din
punct de vedere al însușirilor și din punct de ve
dere comercial. De-aceea se văd ambele feliurl de
capitaluri trăind sub acelaș regim, deși în locuri
deosebite. Căci condițiea de căpetenie a înghițirel micilor întreprinderi, de cătră cele mari, ieste
concurența la desfacere. Unde nu există această
cftncurență, fenomnnul nu se petrece.
Așa, de pildă, în agricultură. Productele micei
proprietăți, foarte rar se întîlnesc pe pleață cu cele
file matei agriculturi, și numai atunci se ciocnesc,
In deobște, țăranul produce pentru însă-șl trebuința
sa, sau pentru o desfacere locală orj
țele mici, unde poare îndura o concur™’’.» Pi(,
aceea există. Mica proprietate, nu ieste d ’dacii f
de cea mare sau, daca Ieste, în £oat,e
«t^
sură. Vanuțiile in întindere, pe cari le f * &Uprietatea rurală, sînt de natură a ne doved’
pr°deși par oare-cum contrazicătoare ;
Ql ace?sti
leată ce spune Vandcrvelde, în noua sa t
*
al cărei titlu l-am adoptat: Jn Franța d UCr’rc.
parăm statisticele agricole, de la 1882L. oC& COla«
sînd la o parte pădurile și locurile ’nccuîtîv ’ lîs
statăm că mica și marea proprietate cîst'^10'C°n’
în dauna, celei mijlocii. Culturile de ’ mal & lCrcn
un hectar, au ciștigat în suprafață 242 -OnP jțin
tare, în perioada de la 1882 —1892. Cuiturih?'0,
1 —10 hectare, au pierdut 121.600 de hectare r !’
de la 10—40, au pierdut 121.600 hectare
culturile de la 40 hectare în sus au cîștigat
lear
de hectare44. Ceea-ce dovedește că culturile
tot, cari produc numii pentru consumației filir
ară, se Înmulțesc. Cele mijlocii, cari năzucsc i ’
cura cu cele mari, scad. Iear cele mari, firește cr ?*
Pentru Germania, Vandervclde, face o ait-felifl
de constatare, dir cure în fond întărește cele con
statale în Franța: „Dacă trecem acum în Germa"
nia, zice autorul acesta, constatăm fenomene cu ț0'
tul deosebiți;. De la 1882—1895, culturile de maî
puțin de 2 hectare, au pierdut din teren, pănă la
17.538 de hectare. Culturile .le la 2—20 hectare
din potrivă, au ciștigat 669.250 de hectare. Iear
marile culturi au pierdut: cele de la 20—30 de
hectare, au pierdut 38.000 de hectare; cele de la
30—40, au pierdut 45.000 de hectare44. De cît,aici
Vandervclde, nu ține samă dc relativitatea stărel
țăranului francez, față de aceea a țăranului german.
Țăranul francez, Ie mult, mult mal sărac, și lei se
mulțămește, sau cel puțin dălnuește cu un hectar
sau cu mal puțin, toreîndu-șî existența îtitr’o veci
niei lipsă, dacă nu mai poate întreprinde și altăce-va de cît agricultură, precum face pe alocarea,
Pe clnd țăranul german, care a ajuns la mal puțin
de 2 hectare, se consideră deja sărac, nu mal poate
dăinui, și-și vinde proprietatea spre a emigra' sau
a se apuca de altă treabă. De-aceea aceste proprie*
tăți pierd din teren, și iele nu trebuesc socotite îa
teoriea noastră. Proprietățile de la 2-20 hectare îDse(
cari trebuesc considerate în Germania £a proprie
tăți mici, cîștigă teren, pentru-că Iele produc pentru
consumațiea familiară sau pentru o desfacere 1°J
cală ori pe piețele mici, unde nu sufer concurență
sau o pot înfrunta. Iear culturile de la 20-36 ȘJ a
la 30-40 de hectare, cari trebuesc considerate*în Ger*
mania ca mijlocii, pierd, pentru-că productele o
năzuesc a concura pe cele ale mărilor culturi. De ^
pre proprietățile mal mari de cîț_40 de
Germania, Vandervclde nu pomenește nimic. V
chiar dacă acestea ar staționa și pierderile c
mijlocii s’ar face în folosul celor mici, teoriea
curențel încă îșl are valoarea Iei.
Cit despre țara romînească, nu aveip nevoe
neV .
încheere», că
<* nmi«
statistică, spre a trage încheerea,
“'
tate cîștigă teren, fiind încurajată de c
țar» »!'
țărel, afară că țăranul cu greu poate dăinui
Jx
Iear dacă s*âr constata o creștere a celei
obiceiul de a se înzestra copiii cu pogoai
o trece șî pe aceasta în rîndul micei propi
hEVISTA. 1DEEI
.
1
'j
i
i
’
I
1
I
88
i‘a în Italia, în Statele-Unite, Vanderveldc încercată de țărani Așa fiind lucrul, proprietatea
In A°S 1 Observă curente și contra curente, că
solului scade din însemnătatea iei, dacă nu se pierde
/ice cS SCjuni se caracterizază prin concentrarea
un^./^iear altele prin bucățălirea lor, și că nu cu totul. Căci scopul producerel, la micul proprietar
Ieste consumarea familiară, scop care, desigur
ciilturilob Inchecrea, dacă în agricultură Ieste sau
se transmite și asociației, și care cil puteri unite va
In mod absolut desigur că nu, căci n cu pripos atins, Iear bucățile de pămînt, aparțipol
nu1 ce”|iraîntinderel proprietăților se mal datoresc nlnd unuea și altuea, chiar de nu ar fi egale, se
vaiiriaț
ricini. Dar ducă șî statisticile celorlalte vor confunda în proprietatea comună, spre a satii,
ei altorT arăți o variare de accea-șl natură ca cele face mal cu folos scopul producției.
iflrl, ar
or. făr;-i îndoeală că concurența ar fi pricina lor,
Dar chestiea agricolă, n’a fost pusă ast-felîQ în
porni
-icn’1 socialiști li-I t“rc teamă de a face o cons-, socialism; „Printre teoretecianil aparținîod șcâalel
r Ui
U0°în favoarea micei proprietăți. Și asta, pentru, lui Marx, mal ales în Germania, zice Vanderyelde
tarare ă concentrarea capitalistă, atît de trîmbițată,
în pomenita-I lucrare, găsim, în privința asta, două
că' <’ e se întemeează mișcarea socialistă industripăreri cu totul contrazicătoare: Una, care a fosț
pe! < u se adeverește pretutindeni, mai aleș în agrhdezvoltată mal ales de Kautzky, în cartea sa
aiș<
unde cultura mică vădit cîștigă teren, so. stiea agrară", și alta de Eduard David, în a sa
culturâ,
^Vsmul și-ar PIcrde raț’unea dc‘a fi. Spaima cea carte nSocialismus und LandwirtcfafP. Părerea lui
C1° IS a socialismului ortodox, Ieste tocmai mica în- bavid Ieste că legea îngrămădirilor de capitaluri nu
inarfjndere care deși dălnuește și în industrialism, se adeverește de loc în agricultură, și asta, pentru-că
trCaBricultură înse perzistă cu o deosebită tărie, toate pricinile care provoacă îngrămădirea capițalu*
f1 a de care fapt unii văd imposibilitatea sociali- rilor în industrie, joacă un rol de mică însemnătate
irel pămîntulul și celorlalte mijloace de producere. în economica rurală. Ce face în industrie ca între
^AicI înse, trebuie să se albă în vedere următorul prinderile mici să dispară înaintea celor mari ? 2mlucru: Marele capital, fie Iei pus în serviciul indus parfirea muncei, mașinismul, conlucrarea muncito
triei sau al agriculturel, cele de, mai multe ori, nu rilor, Dar -împărțirea muncei, în agricultură Ic
, proprie’atea unui singur capitalist, ci ie o adu mărgenită. Mașinele joacă un rol rcstrîns, neasemă
nare de capitaluri mal mici, întrunite intenționat, nător de loc cu acel al mașinismulul industrial. In
spre a introduce o tehnică mal perfecționată, a sfîrșit, conlucrarea agricolă, propriu zisă, are urmări
produce mal mult, mal ușor și cu o cheltueală mai mărgenite, Deci, zice Divid’, foloasele pentru promică, Acest fenomen se petrece și în lumea mun ducțiea mare, sînt puțin însemnate și, pe de altă
citoare, unde micile puteri ale lucrătorilor se unesc parte, un cultivator, care lucrează individual, are o
pentru o întreprindere mal mare. Nimic nu împie putere de muncă și o tragere de inimă mult mal
dică deci, a se petrece și în lumea agricolă, cînd mare de cît lucrătorul salariat, In aceste împrejurări,
foloasele unirel vor fi mai vădite și mal pricepute mica cultură, departe de a fi înghițită de cea mare,
o va depăși, și mal ales în țările veche! civilizații,
de micul agricultor.
Proprietatea mare are o origină cuceritoare, foarte cultura se bucățește, în loc de a se concentra*4,
aproape de brigandagiîi.
brigandagiU. înainte
Înainte de era capitalistă,
capitalista,
Perfect adevărat, dar nu trebuie să ne oprim aici,
asu- Toate însușirile micului cultivator, se vor transmite
proprietatea pămîntulul Iera unită cu stăpînirea asu
ce-1 locueau, și cari aveau oare-care asociației de mici cultivatori, și dacă împărțirea
pra oamenilor ce-l
parte și drepturi asupra acestui pămînt. O dată cu muncei, mașinismul și conlucrarea, nu joacă astă-zl
noile concepții de libertate, oamenii au fost libți- măre rol în agricultură, lele pot juca, făcînd prorațl de pe proprietăți, dar dcspoeațl de drepturile ducții
ducțiea mal lesnicioasă. Deja multe din industriile
rațî
lor. Nimic nu Ie mal firesc deci, de cît reclamațiea casnice ale țăranului au fost atrase în marea induaceslor drepturi pierdute, a căror formă, si-b care strie, mașinele se introduc mereu, poate acuma
trebuesc îndestulate, Ie tocmai mica proprietate, sin- numai ccdcacelea «c
ce ce
se pot procura f
și mânui individual,
‘ * se vor introduce toate și va face din
gura care dă muncitorului putința de a întră în dar în asociație
i
stăpînirea roadelor muncei sale,
*împărțirea muncei și conlucrare, niște condiții neapă
Dar nu aceasta ieste dezleg, rea chestiei agricole. rate ale producere!. Nimic nu ne îndreptățește a crede
Căci proprietatea n’a avut totdeauna forma care o că mica proprietate -re va fixa la forma care se impu.
................
........
are a.zi, și nu 0 va aveil nțcj ........
jn viitor.
Toate
sînt ne astă-ri, lea Ieste cerută de instinctul social aL
lumea
supuse propășirel. Și precum în iuuk
» industrială
muuauww, - omului, nu de cel egoist. Proletarul agricol nu se
nucile capitaluri se unesc spre a alimenta mari în simte prin nimic legat de societate. Salariul îl face
treprinderi, tot așa în agricultură, micile capitaluri egoist, îl scoate din rădăcina lui naturală și-l poartă
m*c
l°r Puterî de mtfhcă, câ' și micile pe vînturl. Țăranul proprietar, simte solidaritatea
c°r UcaU de pămînt, se pot uni, Spre a produce și datoriile sociale și poartă mal mare interes pro
■ ma-0 lțfin:că mal perfecționată, cu o cheltueală pășire! șl posterităței, însușiri absolut trebuincioase
puți rn'Că’ într’°
mai mare și cu puteri mal mișcărel sociale și viitoarei asociații a muncitorilor*
Domiciliul producătorului agricol nu va putea
dem 6
n.U'1 ° ndzoință abstractă, ca s’o crechjarV1’ DcPullnț2, ci o trebuință practică, realizată deveni nici o dată numai o simplă cameră de dormit,
'precum a ajuns a celui industrial. Agricultura, are
ja., n anumite feliurl de întreprinderi.
nista ?e d.ccîJoarte hproape de concepțica comu ramurile Iei de producere, cari nu vor putea nici
tate c °^*aț‘ile de muncitori, vor avea proprie- o dată fi absorbite de industrie, pentru-că cer o în
' fonelorR1-Un^ ?suPra uneltelor -le muncă, iear unirea grijire specială, care n’o pot avea în concentrare.
ducere f?d*v^duale va fi singura condiție de pro- Muncitorul agricol are necesități de așa natuiă, și
I Punde\
Care Pan»î»Wl nu va mai putea cores- Ieste pus în ast-felid de împrejurări, în cit Ieste n?voit,
■c°PulbI, strădaniea individuală fiind deja a întrebuința în gbspodăriea lui mat multe specia-
�90
REVISTA 1DEEI
litățt de muncă, săvîrșitc’cu unelte individuale, și
, GERMINAL
ajutat numai de membrii familiei s'dlc.“Impărățirca
'muticei, deși^ aplicabilă șinajțagricultură, ure aici
Articolul ce reproducem
.
o margine, peste care nu poate trece, *
Dc-aceca foarte puțini socialiști au îndrăznit să
Acest articol ie Semnat Rastipnn
atace mica proprietate, adică să perziste în tcoriea
mul destul de bine cunoscut al unnv’ p5e«dnn'
concentrărcl la agricultură. Unii și-au declinat comlaboratorul jurnalului roman.
nț’0°af,£
petința, declarînd că socialismul aparține numai in
dustrialismului, alții s’au mulțămit să prevadă, într'un
viilor mal mult sau mal puțin Îndepărtat, peirea
Articolul acesta vine puțin cam tîrziu
micei proprietăți, Icar Frederic Engels, colabora comenta moartea lui Angiolillo. Nevrin/601011
torul și continuatorul lui Karl Marx, criticînd pro inse un articol de cronică, iei vine desti
gramul partidului socialist francez, care prevedea vreme, pentru a se opune' tutulor acelor m
*’
oare-cari îmbunătățiri pentru mica proprietate ru și ordinare lucruri, cari, cu prilejul orl-cărn’*
rala, serica la 1895, în „Die Neue Zeitu: „Părerea atentat, se scriu în contra anarhiei și a an J. n°o
noastră 1 în ceea-ce privește țăranul mic proprietar, lui, atît în Italia cît și aiurea, de condeiul SQla’
ieste că Iei trebuie adus să prefacă mica sa între șilor oameni de ordine, cari nu-s înse de T ***
prindere și proprietatea sa individuală în asociații mal mari făuritori de dezordine. Cuprinsul °* Ctl
cooperative, nu prin forță, ci prin înrîurirca pildei articol nu va corespunde de loc nici sentimenM^1
și cu ajutorul puterilor publice11.
nici principiilor voastre, prieteni de la Tribu 'f|
Desigur că pilda va avea înrîurirea Iei, dar Fr. și cu atlt mal puțin celor ale cetitorilor voștri b*1
Engels nu băga de samă că puterea publică ie o cum leu cred că am de partea mea adevărul ’k î
constrîngcre forțată, de care, de altminteri, nu va aminte Ia cele ce spun» De albfelifl nu--I rău <T
fi nevoe, căci necesitatea, evoluțiea însă-șl va duce merge une-orl împotriva curentului și chiar de a"i
pe țăran la unire, la conlucrare, icar viitorul pu înfrînge, dacă se poate.
v
tere! -publice Ieste destul de problematic, pentru a
Angiolillo i-un asasin, să zicem î lămurit lucra
o mai socoti ca un factor de evoluție.
Dar de ce n*ar putea să fie și un martir? Asta h
Puterea publică a intervenit la noi, pentru îm- fi greu de admis. O știu. Dar, dacă-î un asasin p(jD
ț proprietărirca țăranilor, crcîndu-le, de la 1864 în
lovitura de revolver trasă în contra lui Canovjj
coace, o situație cu desăvîrșirc intolerabilă. Marii del Castillo, ici i-un martir prin greutatea cxindanr.
proprietari, n’au fost nici o dată deprinși să plă nărcl sub care a căzut. Acoperițl de noroi cît voiii
tească munca pe moștea lor. Toate lucrările au fost mina ce a ținut și îndreptat arma ucigătoare. Dar
făcute de clăcașl. Cînd aceștia au devenit mi-I pro nu veți putea nici cum Să vă scutiți în urmă de a
prietari, moșiile au rămas fără brațe. Situațica nu depune o coroană de zambile, de-asupra capului
î:ra gravă. Brațe puteau fi aduse din regiunile, care s’a înclinat cu atita demnitate spre moarte.
unde Iele nu Icrau ocupate cu munca pămîntulul Anarhistul acesta, adică acest distrugător al ordine!
iau din străinătate. Dar îndărătniciea și zgîrceniea sociale, a cărei bază-I familiea, acest anarhist, care
proprietarilor, i-a făcut să recurgă tot la acele brațe cere ca o grație, paznicului său, ca cea din urmi
cari le-au fost răpite prin împroprietărirea clăca- scrisoare a mamei sale să fie înmormîntată cu Iei,
șilor, exploatîndu-le unora insuficiența pămîntulul, acest asasin care, tare prin conștiința sa, prin idei.
altora ignoranța și dînd rcsfetulul o dezvoltare care Iul său, n’a simții trebuința, la cel din urmă ce»,
jstă-zî echivalează cu cea mal scandaloasă robie. a se recomanda nici Iul Dumnezeu, nici oamenilor,
Proprietatea mică nu Ie cultivară astă-zl cu destulă și a cărui cea din urmă suflare se confundă cu «•
îngrijire, țăranul nu are timpul și une-orl nici mij cest dulce cuvînt de speranță, de premenire: Gerloacele îndestulătoare ['
‘
; și minai, acest anarhist, acest asasin, osînditul acesta,
pentru
a o lucra la limp
in mod mal rațional. Din ac. astă pricină industriea acest zdrobit, ie din puternica stofă a martirilor,!
i-a răpit multe din ocupațiile sale casnice, cari-I eroilor, a celor cari nici o dată n’au dezonorai
asigurau existența, instituțiile de credit i-au înlăn omenirea.
țuit tbate valorile sale agricole, iear fiscul i-atîrnă
Germinai... Cuvîntul acesta nu poate să leasă, in
dc-asupra capului ca o veșnică primejdie.
clipa morțel, de cît din inima unul poet sau din
. Proprietatea măre stăvilește propășirea și evoluțiea visul unui erou. Iei reprezintă o întreagă frage
populară, istovește puterea de muncă a țăranu- primăvară, de sentimente și de idei, și Ieste vre «
lui. Acesta nu poate vedea foloasele cooperației să figureze în cartea de aur, alături de fraze e
pe proprietatea mare, unde nu are parte... Acest ne lebre, cari în istoriea muceniciei politice sc înconjo
clintit dușman trebuie să dispară. Puterea publică,
de o aureolă de glorie.
a
care să consfînțască mica proprietate, nu poate des
Vestirea unei noi aiirore, stînd fi se înălța
ființa pe cea mare, pentru simplul motiv că acea pămîntulul și a societățeî, această declarație
putere Ie însă-șl marea proprietate, Iear un guvern de goste și credință, într’o vieață ce pentru >c ' ^Iaf
mocratic sau socialist- va trebui să se înarmeze cu pare în hău, această glorificare a viitorii , un
acelca-șl forțe de care dispune astă-zl poporul, forțe, în clipa în care timpul nu-I mal îngă«uc ^erD1îna,
cari ar pitea desigur să fie întrebuințate ș’i fără răgaz, ne arată natura omului și-a idee.
decrete.
Ie idila magic descoperită, în afară de tra^roDiatelc
Gh. MĂrculescu.
dividuală, Ie zîmbctul gîndirei, față de ap
£Oj.
toiturî ale cărneî, Ie zborul fantaziel,
L Humanitâ Nouvelle. Revistă internațională lunară. 18 fr. horta cea neagră de judecători, de te
a fi.
po an. Merită cercetată. Adresa:, 79, B-d Lousbergs-Gand. călăi, Ie curcubeul, strălucind glorios, o -
REVISTA IDEE!
!
'
|
i
91
înlănțuită de crima săvîrșită, și prelungindu-$e de leg le pe cari practica și jurisprudența poliției
jel'« jc.asupra celei ce se pregătește de-acum. Italia- le povățuește și le inspiră, Clte o dată lovitura
p^a L n’arc numai o armă care ucide, are șî-un Ieste prea tare; Fre^i rămîne întins pe podele.
pU 1 care dă vieață, Iei n’are numai o misiune de Une-orl victima Ieste mal rezistentă: Gana, cu toate
idc“* re are intr’însul și un sentiment de dragoste. că avînd corpul ciopărtit. minele și urechile dis
râ -nU| acesta■ ic
Ie tot o dată și un martir. Și fiind-că locate, intestinele afară de abdomen, Iese din tem
;a-l 1I1LICIC4C
aaaain, îngăduiți
lugauuițt
^t«tîPa oameni, să-1
înfiereze La
ca asasin,
niță, dînd dovadă, în starea asta, de toate torturile
nu-1 nici din școala, nici din partidul la cari sînt expuși tovarășii săi de cătră paznicii din
,__1
cu
vederea
tot
ce
Ie
bun
și
nobil
Castilia.
U să nu treacă
Icl a Platit cu vicala-1 moartea lui
*Ce deosebire Ieste între purtarea anarhiștilor față
jn acest uu«.
om. 1
del* Castillo. Față de codul penal nu mal de societate, și purtarea societățeî față de anarhiști?
Canovas
cu nimic. In fața istorici Ici apare inse cu Nici una. Și societatea, ca și anarhiștii, în loc să
țc dator -c. Peste umbra sau pata crimei săvlrșită de procedeze pe calea drcptățel, procedează pe calea,
iotul mare,răsfrîngerea unei conștiință a unei conpe calea răzbunărcl. Și societatea, și anarhiștii. în
tel, trece 1
loc să dea lupta mare, se înverșunează ca să răz
nici de cum ordinare.
?tl'Sar, cît s’atinge de Angiolillo, să raționăm de bune o crimă. Și societatea, ca și anarhiștii, ie du- /
c poate, asupra zădărniciei prigonirilor, îndeplinite să de instinct, și nu de cugetare : fiara în contra
fiarei. Nu ezistă rațiune pe lume în baza cărei să
jc guvern în contra anarhiștilor și anarhismului.
Ce efect produc oare aceste prigoniri, de nu acela trebuească să se laude societatea pentru procedeude-a cere sînge, de-a cere răzbunare, de-ă’ cere rile sale, de cari anarhiștii sînt înfierați și persecu
moarte? Ce atentat sau ce crimă au împiedicat Iele tați. Codul penal nu poate avea altă rubrică, cînd
oare pănă acuma ? Ce stavilă au pus Iele propagan Ieste vorba dc principii politice sau de interese dc
dei de idei și de fapte? Zadarnic am căuta să fa castă,
Greșala cea mare a guvernelor, ieste dc-a trata
cem enumerarea acestora: cronica crimelor politice,
din cel din urmă ani, Ieste de-ajuns sâ ne dee lă- anarhismul ca banditism, și- ca atare de-a căuta
să-1
stărpească. Sînt oameni cari ucid ? Să ucidem
m-ririle trebuitoare.
Așa dar judecați. Noi plîngem pe Canovas de Cas și noi. Sînt oameni cari ucid, ca rațiune de școală ?
tillo. Foarte bine. Dar nu credeți că sînt mulțl, Să discredităm școala, și să zicem că iesle o pepifoarte mulțl oameni, cari plîng pe impușcațu din nie;ă de asasini. Și noi, ca niște proști, noi cari
Monjuich, pe anarhiștii zugrumațl, torturați în în sîntem creatorii dreptului și păzitorii lcgel,in numele
chisorile spaniole? Blestemați mîna omorltoare a unucași-a alteca, imităm asemenea școală. Noi fiind
lui Angiolillo și cereți legi reacționare, noi, cari ar numărul, fiind-că noi sîntem majoritatea, nu ne ieste
fi noi mijloace de prigonire în contra camarazilor nici de cum greu dc-a fi izbînditorl într’o asemenea
săi, cari împărtășesc opiniile sale. Credeți voi oare, luptă,
bandiților de prin
că inima anarhiștilor, ca și a noastră, nu sîngeIn 1lupta In contra ....................
* codri, ara
rcază de indignare, nu cere răzbunare, la priveliș- fost izbînditorl. r»„
De —
ce n’am fifi și acuma, r..
pe stradele
orașelor,
prin mahalale? Cu asi-felifl.
tea unei brutalități, unor măceluri ca acele petrecute ------r-v.x de criterii,
cu ast-felin de tcndințl și cu ast-feliQ de mijloace,
în Spania, în timpul din urmă?
Noi avem tocmai metoda pe care o au anarhiș nu se merge înainte. Născocind legi de rezistență
tii: slntem niște „unilaterali11 ; nu luăm în samă internaționale, cugetînd la noi forme de persecuție,
de cît ideile noastre, și nu ne îngrijim de cît de la noi pedepse, se ajunge numai la ridicol, pentru
propriul nostru interes: nu ne mișcăm, de cît de că atentatul anarhist are pănă acum această supe,T._, ca
_. noritate, asupra atentatului social: superioritatea
frica ce o simțim personal. Și nouă ne lipsește,
și anarhiștilor, criteriul ca și puterea unei tacțiuni că-1 precedează, și, precedîndu-1, îl anulează.
i
n
».r!rț
J4e Ieste oare îngăduit, între noi, ca să ne spubine echilibrate, cu deosebirea că anarhiștii, întețiți
la luptă cum sînt, și cu sîngele clocotind, iritat des nem adevărul? Dacă da, îmi îngădui să spun, cum
că singura formă eroică a științei și a viețeli mootrava ce-am injectat
i j___ 1 înu’lnsuT,"
\ sînt? prin
* condițiea
*'"’
• •— *în fața
' ■ societățeî,
—«»•» derne,
lor specială, sînt scuzabili
scuza le anarhismul. Din anarhism purcede litera
bili sau înpreptățițî, ca prigoniți. O societate orga tura cea mal genială și oamenii cei mal curagioșî.
nizată, ca cea a noastră, nu poate și nu trebuie să In anarhism se zămislește și poate va ajunge la
ne scuzabilă, cînd cade în greșala anarhiștilor, de maturitate, o omenire nouă, care va domina vieață
• • Spunînd
~
?a.rC'Ce Pr’n asta conIribue Ica însă șl la căderea-1, socială,
aceasta, nu! vrcu de loc să spun
olosindu-se și dînsa de acelea-șî arme, de aceea-șl un paradox.
4
Bandiți și ucigași și făcători de rele. Bine. Acești
l®ctic8, de acelea-șl mijloace, de care se folosesc
•dversaril săi, cînd se slujesc de violență și ură. bandiți înse nu fuză. Acești ucigași sînt gata să
moară chiar în momentul crimei. Acești făcători de
Crima oarbă, ca avertisment și ca Intimidare:
Bandiții aceștia și* asasinii
?ată metoda anarhistă de executare, șileată, în acclaș rele sînt
— niște
-.T._ idealiști.
------ .
moartea, știu că va -so
,rnPi ?i metoda de persecutare, pe care o tntrebuin- și făcătorii de rele, dînd mouncu,
cîrmuitoril în contra anarhiștilor. După explo- înfrunte,
înfrunte, ce-va
să înfrunte brutalitatea
ce-va mai
mal mult,
t
UncI bombe, care omoară cîțl-va nevinovațî, ce inconștientă
a
mulțimel.
Unii
omoară,
sperînd
că
inconștientă a mu/.----- va a:uce roade pentru binele tuturor se•ce guvernul? Perchiziționează pe anarhiști, ares- crima lor
!««• va
șița2ă
domiciliul lor sau aiurea pe toți „tovară- menilor lor.
Nici unul din acești oameni nu-I egoist: nici
ntad/C’ C?ri ?oau sfi Puc raîna»
11 aruncă»
unul nu tinde să ajungă prin crimă la bogății, la
rele ’ 1 inc^*soare> *1 deportează. Avîndu-I în ghi^f onoruri, la putere. Cu toții slnt „altruiști*. Și-o
în in.» ’
I’nîndu-I zăvoriți. Iei îl bate, ÎI umilește
dată cu sacrificarea cu!-va, Iei se sacrifică și pe sine,
atc tipurile, îndeplinind asupra lor toate fără
�92
1
i
1.
jREVlB^A IDEEI
pentru binele genului omenesc, cum Ie credințalor. Acei ce acopere de flori pumnalul Iui Brutus,t
acel ce tămîeazl ghiloțina Convenției, acei ce leagă,
un drapel la baioneta lui -Agesilao Milano, n-u-șî
dau samă cit de nelogicîșî de unilaterali sînt, pentru
a nu spune, nedrepți, cînd vor să blesteme pum-*
naiul ce a pătruns inima lui Csrnot, care nq Tșr< cu
toate acestfea un Cesar, și arma care făcu să zboare
creerii lui Gaoovas de Castillo, care, eu toate ci) apS
rător al tronului și al altarului, nu avea cu toate aces-r
tea orgoliul tradițiilor și fascinarca unul Ludovic nl
XVI-lea sau unulFerdinănd ăl Il-lea de Bourbon.Ieu
nu îndreptățcsJ nici o crimă, Îmi pare numai rău că
n’am la îndcmînă; pe Cicerone al mTeu, pentru a putea
cita acea admirabilă pagină,' dîn a doua sau a treea
filipică, nu-'ml aduc bine aminte, în care Teste des-,
crisă și precizată teoriea legitîmărei crimeT politice,
țeu fac aice Curată logică, și nu Ie vina mea dacă
logica nu mă face să urăsc, nici să disprețuesc, nici
să osîndesc, nici chiar prin cel mat neînsemnat, cel
mal slab adjectiv, anarhismul si apostolii lui.
Acest anarhism are de alt-feliil filosofii, poeții,
jurnaliș’.il și, criticii săi, după cum are eroii săi, Ie
o armonie sublimă de idei și visări, și, în opera
acestora, cari desigur valorează mal mult de cit
aceT Chinezi al socialismului și Bizantinii conser
vatorismului, în tot ce cugetă și scriu, Ieste o forță
atlt de socratică de argumentare și o atît de vie
originalitate de inspirație, în cît adese-orl ne pl
inește, șî mal adesea ne mișcă.
Ieste într’adevăr de mirare, și aceasta arată ma-»
rea ignoranță a politicei inie-naționale, că nu se
găsește altă-ce»va, să se repete tn contra anarhiei
și a adepților săi, de cît acele fraze obicinuite, cari
osîndesc îndrăzneala dezinteresată precum și abnegarea individuală, fa, â nici o condiție. Ceea.ce-I
înse și mal ciudat, pentru a fi de actualitate, a fi
priviți ca oameni al timpului, și a nu părea în con
tra deducțiilor științifice, unii invoacă în contra anarhieT, socialismul evoluționist sau evoluțica socia
listă, înăl{indu-le întru cît-va pe acestea în slăvi,
Acestea-s alta,.. Cel puțin cu socialismul se poate
discuta, cu evoluțica se poate trata... O, o, asta-I
alta,.. Și cu asemenea exclamări, se crede, prin jur
nale și parlament^ se ci*ede să se salveze și caprele
prezentului și verzele viitorului, se crede să se dea
politicei o oare-care spoeală de știință socială, și
acestcea o oafe-care nuanță parlamentară, puțind
să se adapteze diferitelor faze de elocvență, fie mi
nisterială, fie de opoziție.. Cu chipul acesta, de
prisos să mai adăogăm cum că omenirea Ieste tot
atît de salvată, cum Ieste și anarhismul distrus.
Dar trebuie, oare, dc-acumat să nu se mai pue
crimeF nici un zăgaz, să lăsăm ponegritorilor societăței libertatea de acțiune, să facă ce vor? Nu,
dragi prieteni și adversari. Trebuie să găsim îase
cele mal potrivite mijloace, pentru scopul ce-l ur
mărim. Până a-zi nu s’au găsit asemenea mijloace
și nici se vor găsi. De ce? leată de ce, Anarhismul
nu-i 6 cauză, ci un efect : nu-I o propoziție, ci o
concluzie. Cu toate' metodele sau practicele și cri
mele sale, nu-Ie xpresiea unei nebunii politice, ,cî a^firmarea unei stări dc lucruri, care trebuie care !
menită să se transforme.
Dată o societate ca cea a noastră, adică o socie
tate cu alcătuirea stricară, cu structura Iei cangre
nată, ale cărei organe, cu toatele sînt infectate de
REVISTA. IDEEI
o Otravă fără de leac, anarhismul,' adică, so’ ■
negare, Te o necesitate logică, de nelnlătUrji!r,tl11
histnul Ie astd-zT, pentru societatea' noastră 11
a fost filosofica luf Rousscau pentru socictiCC?’C(I
cegă din secolul trecut.-Inir’o lume închisăV , *
cerc de privilegii, da prejudecăți și. cruzinfl r Un
seau dete năvală- precum un raîntuitor se ' ”°Us’
într’o sală în care o persoană iubită-va să arUQ.ca' asfixiată. Iei deschise toate ferestrele sî
^°ar4
_£__x
,
regulamentele
™„-.„i_
cu’r't'c’l.
’ met5(,
d
j..
, ’ *»
,de măsurile de vanitate și de etichetă* cinanij165^5
bere și ceriurile nemărginite, gloriea viețcl u'/
sale și speranța nemuritorului viitor. Ast-feliii sc^
îel Franța, și cu Franța întreaga Europă din°?îe
chiul spital al monarhiei, în mijlocul naiurel pe Ve"
a respira, cugeta, iubi, lupta și viețui, Ce ne
■dacă contractul social nu s’a realizat aiurea de i
în. carte? Spiritul acestui conțracț și al tuiuro
celorlalte opere asemănătoare, a înoit.înse
dc-un secol societatea omenească, Tot-așa Ieste și
cu anarhismul, Nici unu din propunerile sale, nici
o parte din programul său nu se va îndeplini;’ snU
ritul său înse va triumfa. Anarhismul ie o flacără
care purcede din putregiunca societățeî. noastre. Și
pănă una alta, îel menține- în contra uricioaseî predominări a majorităților electorale și par.
lamentare, menține afirmarea conștiinței individuale:
in contra inerției morale, a așa ziselor clase dom
nitoare, menține afirmarea voințelor renovatoare;
în contra neconsecvenței de cugetare și acțiune,
menține afirmarea logică și a uheea și a celeilalte,
„Voința... lentă în ce constă secretul acestei liber
tăți interne, pe care trebucștc s’o dobîndim ; voința,
cea mai înaltă calitate omenească, pentru că Iea-[.
rezultatul tutulor nevoilor și tutulor funcțiilor: vo
ința integrală, domeniul evoluției viitoare, âșa cum
noi, libertarii de a-zi, putem s’o presimțim, voința
grație cărei omul va fi în fine un D-zeuH, Ie un
poet anarhist, care vorbește. A-do'phs Retle, în această
sintetică declarație, ne lasă să vedem tot tempera
mentul partidului său.
Cum credeți că veți putea distruge un partid ca
acesta, care decurge din îr.să-șî condițiile societățeî
ce apărați, printr’o leg sluție de siguranță publică,
printr’o lege de rezistență internațională poliție
nească ? Ieste nevoe de altă-ce-va de cit de astea.
In orî-ce vreme și-n ori-ce loc, legile polițieneșt
n’au rezolvit nici o chestie. Din potrivă, au‘dat,
tutulora, mai multă putere. Cruzjmele n’au descu
rajat, nici descreditat vre-o dată nici un păru ,
potrivă le-au întărit și consfințit, pe toate, ca p tide de opoziție, față de regimul cel
y,e
de făcut atunci? Ce-Î de făcut? Să aștep . . 0_
omul, să vie eroul care va doborî toate fo î 1
ciale, care va revoluționa sufletele, care va
toate ierarhiile, careva canaliza și va a 0 iămen.
recție energiilor sociale. Guvernele aciua ,p
să
tele, tribunalele și toate administrații e,
rîdem, cînd Ic vedem alerglnd, în_ majSȘ,
faCC
toai ea anarhistului și anarhismului. eJIeșind
să mai rîdem încă cit-va. lot așa R
carc
albastru și limpede din Lcman, n e
j apCJor
ar vrea să-i ofere albiea și albul mu dar
sale: liber și batjocoritor, Ronul iși urmea
calea.
rast1gnAC' ’
In Romănește, de Virginia foM£S
1
j
'
93
pgSPRE VIEAȚA ȘI Of’ERILE LUlMOST
Daa ’ d!n’a| a aflrmat aceasta Ia cea din arnls .șa»
?,
e,
amța însemnat mal Ieste șl faptul, că în noriorilo salo
ini lohan Most șl Încercările lui sînt de natură
Vl0otntt rlntf în cit zadarnic am căta a le pătrunde
V
«mănuntimelelor. Numai părțile cele mal In«t't d® v
Hln călătoriile sole. In carl-1 Intl'nlm oa agitase-- n notate tn ostă mică schiță. Dar astea stnt
tor’ vi°re# nue Înaintea ochilor celor interesat!, Insemd«stu'° 8 r’8onni|tățel șl să facă să se înțeleagă mărimea
uitate» r |ueo, c«ro lovește cn-atîta strășnicie tn acel
^Jntrlbuo Ia menținerea înjositoarelor relații cari au
al
Tmm dr° 1UPW la.CU!ite’1Șl,nfata de 1,11 “««*•» ca
ai im MobL du se poate lua la flgurat, după cum vrea
loc lntnt l^Augshurg la 5 Februar 1846, ca copil iubit
xtntl Îngrijit de o mamă gingașă șl instruit de un
de părim ■
B.Qr jj pntnt părea că tinerețea Iul Most
totS im ”or„er0 fer|cită. Dar zilele de suferință înoova
„tru dineul chiar de corii Tn al optulea an al
. - Por\ gnio în sară de Revelion, anul 1853- 51, răci, șt
vlot®1 8 fa că 1 se umflă obrazul sting, ceea ce-I prîci°r?n0spus<' dureri. După o ani de căutare, trebui, la 18
n°< 1859 să 80 suPne une* opo^țlT, despre oare aminia fn volumul I-lh al memoriilor sale, în modul urMor4 De 10 ttmpla stingă pănă la coltul buzelor ml
®jJcn o tăetură In falcă, din oare se scoase o bucată
80 *“ oangrenată, lungă do 3 țoii, după care rostul de
rkă fu Împins de la dreapta spre stingă atlt de tare,
t cit putea să albă Ioc mal ttrriu o cartllaglnare. In
flrsit operatorul cusu părțile tăeate In loo“. Această slu<lro o obrazului său, dote prilej multor născociri nllncinoase In privința provenienței Iei. In perioada boalel,
"fosttrebui tnso să troacă printr’o șl mal msre durere,
Infinipul holerei din 1850 II muri mama, a cărei amintire
o păstră pfină la adinei bătrlne'e cn o adevărată afecț|a. A trăi șl a suferi II fu de aici Înainte acelaș lucru.
0 mamă vitregă veni în casă, șl cu dlnsa o răutate ce-l
flhlnuea moralicește șl fizicește. Pănă la vrtsta de 15 ani,
clnd Intră ca ucenic la meșteșug, fu pururea intre foame
«1 vergi.'
Vonlră anii uceniciei, și Most ajunse ?n sflrșlt calfă la
un Icgătorde cfirfl Anii peregrinărei îl aruncară In vălmă
șagul vlețel, șl cu tot splritu-I mărgenlt do negustoraș al
! timpului, eu toate corturile aspre cu stomacu-I flămind,
humorul șl Înclinarea cătră vleață șl luptă îșl făcură în
cetul ou tncetul ca’e tntr'lnsul.
încă din 1866 Most luă parte activă la mișcarea munci
torilor. remarclndu se mal ou samă cu prilejul procesului
de înaltă trădare, din Viena, din anul 1870. Guvernul Anatrlao voi aă dea o pildă de strășnicie puternicei șl tot
o dată cresclndel mișcări proletariceștl. Congresele din
Neuanburg, de la 9—10 August 1868, și Ntlrnborg, de la
5—7 Sepfembre, acelaș an. n lucrătorilor germani, la
caro luară parto delegați germani, nustriacl și elvoțîenl,
w ilUS0. ’n ^e&^ură cu programul apărut In 1869, In
.A'0lksstimmeu, organul partidului din Viena lear con
ducătorii mișcărel lucrătorilor din Viena, printre cari
,or® Most. fură datl în judecată, acuzați ca provoca< «in ,elnonstrațiel din 13 Decembre 1869. demonstrație
I ido con£rosul din Eisonach. Lui Most tn special
dtf
nffltațiea făcută printre soldați.Tel fu osln| i. pentru asta, ca și collalțl. la 5 ani do Închisoare
i Eăprintr’o zi de postire. po lună, Dîn
:
nnt6a
60 poato vedea bine de ce vilă Iera,
! frint q] r» d<3
un om d0 mlădiat și mal ales de
ij "^Srtnrlsosilera’ pnr simplu, un socialist revoluționar:
i- nea sori yî
R’nt socialist, mărturisesc că volă răml• na voT-n 13 •
vrpmo va mal bate inîma-n mine, că
# că ortVea n C1 °
a'^ icoană de cit socialismul,
'
Bl-nCfire
8°nlința. nu voiti închina steagul1*,
j Prinde iirJx* ouvlntul. Sentința dată de judecător, cuj dința, E4?aro,° considerente : „La cea din urmă șoI CUr8u'ril0 8 * a ^clacat po fată ca republican. Atlt dis! Ia IqI șl snri r2stltQ ,n Pdblîc, cit și documentele găsite
i ?Ont’a act Jni°« d° îel Insa
no arntă 0 mă aprinsă In
> Mărit 8ț hn ' t . lne d0 stat. Tel dovedește un caracter
—ie la'Eiț
iaE,B nhSp,L1*' n0
..uuuicjnuii
ae ager.
ager, Admite
numire hbtărtrile
ouwnuie
I. Mte
obiclnuît de
brukaî
• motn
Membru
la »«ach
a°h’’ ?I după
după cum
cum spnn
spune° chiar
chiar Iei,
îel, aa adorat
adorat ca
ca
Rn»ni_
..
----1----! Rona!p, troh»rt?1Oze? *10tfirirI. Conform calităților saloper; P,?aderoa . . ® ast-fellti de admis că a inat asupră-ș! răs’
eTS a Participărel sale la congresul din
! Moze câ . ™“te consecințele, fiind cu totul hotărltsă
m hotărîrilor luato- de congresul acesta.
1 sa facă a se crede, un mod ca acosta da exprimare,
loate acestea avlndu-le în vedere, Moșt trebuie recunos
cut ca vinovat de crima de înaltă trădare, lear în urma
împrejurărilor șl faptelor pomenite mal sus, trebuie cu
a ut mal mult pedepsit, cu olt aparlțiea sa In Austria
poate fl numită, cu drept cuvlnt, ca personTrcarea nropagendel republicane11.
r
Proletariatul Vlenez nu se descurajă nici de cum de
verdictul care s'a dat, Dîn potrivă Izbucniră o miilțime
do greve, șl o mulțime de demonstrații violente avură
loc în potriva guvernului, „Polifiea, scrie Most In volu
mul al II lea al memoriilor hale, se arată slabă de tot
să poată liniști răscoalele. Fură chlematl militați din
toate fol iu rî Ie de arme, se aduseră tunuri, aă se intimi*
deze lumea Dar totul fu în zadar. Priveliștea ce se.des
fășura mișcă la urma urmei chiar pe soldați, căci, cînd
H se comandă să atace cu baioneta, iei atacară atlt de
tărăgănltor, In cit mulțimea se putea au ușurință. Injprăștiea la dreapta șl la stinge, ca din nou să se unească
la spatele Foldaților, Ablea după trei zile magistratul
Pu/U
liniștească pe demonstranți, prin, afișe lipite pe
ziduri. Prin astea se făcea cunoscut, că împotriva senunt0I sa
aP°li °ă cel mal puțin vinovațl au fost
liberați pe cauțiune, și că cel „patru mari trădători"
vor fi și Iei In ourind liberați, Neapărat, asta puse ma
nifestațiilor capăt,,dar nu schimbă cu nimic diapori iea
poporului, Ceea-ce f-iou pe juriști să ne privească cu
oare-oare respect-1.
Apelurile în cele din urmă fură respinse, șî Most fu
transportat la Închisoarea din Suben, oraș așezat pe
Inn. Tatăl său îșl dete toate ostenelele ca să-l capete
liberarea, Indemnlnd pe arestant să Înainteze guvernu
lui o cerere de grațlare. Most refuză aceasta cu Indig
narea po care In asemenea cazuri trebuea s’o aștepți,
uufjioții,
negreșit, uo
de ia
la wi.
Iei. „ou
„Să umă rog să fiu grațiat, clnd leu
Îndur nedreptatea?
NiciI o dată. Să mi se recunoască
’
dropiatea mea, și potrivit ou Iea să mi se deschidă por
țile Inohlsorel: atunol șl numai atunci ml-ar fi libera
rea pe placul miau. Nici o dată n'am să-mi răscumpăr
libertatea prin umilire, care mi-ar păta pentru totdeauna
onoarea0.
0 criză ministerială. Inse, care a avut loc. scurtă con
damnărilor timpul lor de-nchisoare. La 7 Februar 1871»
formlndu se un nou cabinet, cu spirit adevărat austriac,
la 9 Februar, tn urma unul decret, oare anunța amnlstlea genera'ă pentru criminalii politici, fură puși în
libertate Inalțil trădători, printre cari.se afla șl Most,
Mii și mii do oameni entuziasmați, salutară pe Most la
Intrarea Iul în Viena, purtlndu-l pe umere prin orașL
După un șir de agitații, întors din nou la Viena, pentru
ca după un scurt popas să plece In Boemia șlMuravia,
poliției II puse In cale o stavilă inevitabila, prin fap ul
cil-! făcu cunoscut, că pănh în 5 zile să părăsasch pro
vinciile austriaco. Numele iul Most avea un răsunet prea
bun In urechile proletariatului, pentru ca un guvern
prevăzător să nu fio îngrijat do aceasta. Trebuie să mul '
fio notat și aceea, că cu toată nemărginita activitate
agitatorică, cu toată necurmata ocupare spirituală, Most
Îșl clștiga Întreținerea zilnică, prin munca brațelor sale.
Exilat din Austria, Most plecă In Germania, Intă! șl
Intăl la Leipzig. Primirea pe care i-o făcu Liebknecht,
a cărui făptură a influențat In mod respingător asupra
tuturor elementelor revoluționare, fu cu totul alta de
cit din inimă. „Cu acooa-șl ardoare" spunea deunăzi un
cunoscut publicist rus,1 caro trăea pe atunol în Germa
nia, „ou aceea-șT ardoare cu care Iera urlt Liebknecht,
do exilați! ruși, Iera iubit Most de Io!-*. Numai purtarea
josnică a lui Liebknecht față de Bakunin, ar fi de-ajuns
să ne arcte ce felin de fire avea acest ex-rebel, care
rivnea să domine. Dogmatismul său fanatic, păstrat cu
gelozie, pe care-l numim și socialism științific, îl înlătură cunoștințele trebuitoare pentru a înțelege alțl o ameni, de-a le stima Infățoșarea și-a Io îngădui Puerile
Un caracter ca al Iul Liebknecht Iera contrar celuea al
lui Most. Liebknecht, gîndind și lucrind anevoios, tot
atlt do greoi la priceperea noilor ca și la lepădarea
vechilor opinii, Most, înfocat, înțeleglnd repede, gata
de a so lăsa Influențat pururea de impresii, noi și
�REVISTA IDEEI
l
!
dtt* 0® cele vechi. Most treimea să găsască numai
ae cît prilejul de-S pune mina pc-un rtoil teren de ac
țiune'.' De vrem'e co Lfebknoolit și Bebol nu Vreau să se
4'îpes'tooa în dem'onst'rațiea' pcftră ta cale do lucrătorii din
OhertttlCz,- ftf însărcinat ă^ost să Wgfljască do celo nocesare. „Literatorii",' scrie fel. „înaintaseră o‘petiție Reich
stagului pentru în'tfadu'corea uta'el zile notm’altf dtf lucru
de zece ore Cererea a’sttf fu afunoată la coș.- In potriva
acestui lucru trebuea să s'6' protesteze, leu, înke,- făcui
pur și simplu ridlculă Ideea do a stf aștepta la reforme,
din partea Reichstagului mal cu samă. Tot atît de bin'o
■r putea să se culeagă struguri de la rityte tufișuri de
spini. Reichstagul există ou totul pentru alte' Mopurl.
Iei trebuie să procure mijloacele trebuitoare pentrtf mi
litarism, să ajute pe speculanții capitaliști, să joace pre
cum ÎI cîntă Bismark din fluer. șl, cît s’atingo de alte
cele, să-șl stăplnească gura". După asta urmă o cri
tică a întregului sistem stăplnitor, și In fine, proorocirea
revoluției sociale. Discursul acesta avu drept urmare
exilarea lui Most din Lolpzig... După clt-va timp do la
agitațlea din Saxonia, dînsul primi postul do redactor Ia
„Chemnitz Freie Presse". Tot în anul acela,pe clnd vor
bea despre Comuna din Paris la congresul din Mainz,
apostrofă pe polițaiul, care voea să-I întrerupă, în ter
menii următori: „Dacă roacțiunea se strînge în alianțe
Internaționale, Ie lesne de-nțeles că șt revoluțiea trebuie
rt Se uneasoă internațional, dacă voește să albă izblndă".
CeOst ce tivea! do spus, Most nn spunea do loc In mod
n^flrat. 161 nn fe'rd to'cmal politician.- Dar, ce mirare dacă în
timp de dn a!n nri I s’tfu înaintat mal puțin do cît 43 de
citații, șî că' aproUp’e îh fie-care zî îșl îndrepta pașii spre
tribunal? luliu și August 1872 Iei petrecu în închisoarea
„Rothen Thurm", din Chemfiltz, pentru'că voise să economlsască muncitorilor amenzile... De abiea liberat din în
chisoare, plăti polița burgheziei. La 2 Septembre 1872,
cu prilejul ceh
celebrărel
’brărel lufirel
luăre! Sedanulul. apăru
apăra „Chemnitz
Freie
Presse",
bătîndu-șl joc cumplit de izblnda împă
” ’ ~
" ...................
răției. In parodica poeziei „Garda Ia Rin", îș! bătea joc
de nebunloa patriotică a asasinilor î „Sărmani nebuni,
vă pllng: slugărniciea puțină osteneală vă face. Ca
sclavi aleși slntețl, și cu toate astea, voi liberi vă cre
deți. Ntt puteți alta, de cit trist a zbiera stupidul cînteo: „Ld Rin Garda". La Riiin, la Riin Garda, La Rin
Garda*...
A doua z;, pe cmd picon: la Mufnz, pentru a lua parte
la congresul socialist, s& și trimese după dineul un man
dat do arestare, în urma cărtiea trebuea să fie Închis
pentru felini cum celebrase luarea Sedanulul. Arestat la
1 Octombre, fu judecat la 2 Decembre. Și după ce (șl fă
cu pedepsele pe cari le căpătase de o bucată de vreme,
fu trimes la 26 Februar 1873 pentru 8 luni, Ia închisoarea
din Zwickau. In carcerele de-acolo, prelucră Iei „Kapitalul“ Iul Marx, ceea ce în ochii lui Llebknecht Iera ca
o plngăriro a celor Sfinte, prin caro prelucrare Inse se
făcea cunoscută această operă, se lămurea proletariatu
lui german. Asupra acestei ohostil, leată cum se exprimă
Most: „Llebknecht, care se înjosi păn’a mă tutui, mă
interogă, ca un adevărat învățătoraș; anume ce-am fă
cut in timpul captivitățel mele din Zwlckan. „ Ce
să fao, Intre altele am făcut un extract popular din
„Kapitalul" lui Marx", răspunselă leu. „Llebknecht
se rtnji, ca și cum ar fi voit să spue: „Iești ne
bun"? După asta-ngălmă r „Extract din „Kapitalul" lut
Marx.. Cum se poate ? Din opera aceasta nu se poate
face nici un extract. lea nu cuprinde nici un cuvint de
prisos, fio-care silabă pe care al lășa*o afară ar însemna
o ciuntire*. Și dacă nu m’ar fi încurajat Bebel, cu vorba:
„Nu-I cine știe ce primeidie mare", Iera olt pe ce să mă
privesc ca pe un vandal al științei și al litoraturel. Așa
Inse mi am zis: „Acest Llebknecht Ie mal rău de cit
un fanatic religios"... și mi-am cătat do treabă",
Most nici nu apucă să fie liberat bino din închisoare,
și magistratul din Chemnitz șl dispuse exilarea Iul din districtu-I. Cblemat de socialiștii din Mainz, Most plecă
Intriacolo, și primi redacțiea iul „SUddeutschen Volkstlmme". Fiind apoi ales ca deputat, din partea Chemnitzulul, în Reichstag, plecă la 5 Februar la Berlin, pentru
afface cunoștință mal de aproape cu activitatea parlamentară.^Dao5^șl făcuse vre-o dată iluzii asupra activitățel luptelor parlamentare, încredințarea și experlența-I
personală H arătară cu totul altă ce-va. Șl, în sflrșit,
convins de nulitatea ședințelor, se folosi de mandatul
șl do privilegiul co aveh, să desfășura 0 »
vie: „pe socoteala Împărăției a faco o ao-i»
Iel“. Șl așa, în timp co întreținea a roi.;, tU „.^«1
Mainz și Berlin, călătoriile ce putea să |B »*’ ® ’lo ijțt»
pus la dlspozițioa Ba, le întrebuința cu f0|„ °u tr»n ,•
ganda ce o făcea, în toate unghiurile Gertn?
Pin?1'
cauza socialistă. Entuzlasmu-I mergea ma.
căci Imbodul coro-1 insufla peste tot, însemn Ore»oln<?
izbucnirea revoluției sociale. Discursurile na peaihi i
Itf Berlin, despre Gomunu din Paris și desur»
tli*
german, ii deschiseră larg inimile lunjar *?• Iltarlimb|
Iote înse oferiră răzbunărel puternicilor zilei
pentru a prinde pe neînfrintul revo'uțlonar ^naoaliB.
sesiunel parlamentare din 1874, clnd ae Intoak »
fu arestat la gară și predat autorităților din Ba n
condamnară la doi ani și două luni închlnti Q’ c*ri-i
soarer pe oare o fâoa In Stadtvogtei. din nW,e.' Ml.
„Bastilla de lingă Pliîtzensee". La llborarea-lin
oiță primi redacțiea lui „Berliner Freie Pr0M « t8®‘
care apărea sub cenzura poliției și-a procuror»!
sesiunea de toamnă, din 1876, clnd trebuea gi° n1, Jli
bească despre plata do indemnizații la deputaM*u°r'
arătă că n'avea pentru parlament mal mult a®0*1
bătae de joc. Do oaro-co ceruse cuvîntul în oheatk
Liobknecht voea să-l facă » renunța să vorboase»
știi tu", zise Iei, „că fracțiunea a hotărlt ca îen A . u
cuvîntul" ? „Știu, dar și tu să știi, că tu vrei să vo^8
pentru indemnizații, pe clnd leu vreau să susțin 'l11
contrarul". „Bine, dar asta-I în contra programnu,?
„Poate' să fie, dar lo logic". „Atunci să sperăm că '
vorbești în numele fracțiunel, ci numai particular" t11?
deauna particular".
'
Clnd i se dete cuvîntul. spuse : „De șapte ori ațf votat
pănă acum această propunere, și de șapte ori Consiliul
imperiului
a arancat-o
:----------------------♦ « la'coș"
i- Zgomot in sală Președln.
tele sună"...
„Voițl cu
“. .„Voițl
cu tot
tot dini
dinadinsul să vă blamațlaopU
oară-?.. TProtestare
' '
generală. Chlemaro la ordine.,. ,Aut»
— să B0 țț8’
timp cft nu slntețl "în stare olt
să faceți
do voința voastră, făeînd ca-n fața Iei să t_
..„ 'capufle rplece
tele celor do colo,... arătlnd spre masa conilHolnț*'
slntețl și rămlnețl niște simple nulități"...
nulități".. Aloi
Moi farlea
forlea
mulțime! fu mal domoală. Unul îmi strigă: „JoBțniel",
„Jos țu lel“.
mulțimel
RichterîmI zicej: „Saltinbanc".
„Saltînbanc". Președintele mă apostroapostro
fează, parte în interesul ordlnol, parte să mă avonhewl»
averllxewl»
moderare. „In sflrșit, mă declar cu totul contra plițel de
Indemnizații. Pentru că. dacă cercetăm ceea ce a flcot
Reichstagul de cînd există, nu putem să nu spunem.el
totul la un loc nu faco nici un baț“... Aici izbucni In»
un adevărat ropot și un atlt do mare urlet, tu cit trebui
numai do olt să se facă o mică pauză.. „Vreau ri rl
fac inse o propunere bună. FIînd-că slntețl atlt do dlapuțl
pentru compromisuri, Consiliul Ie foarte entuzisimit.
pentru cazărmi. Dacă i-ațl cere Înființarea unei caxSrmi,
undo parlamentarii fără mijloace sl capete casă șl mul
gratis, Iei s’ar învoi la aceasta. Unii ca mine stat în
grijiți din clnd în cînd, chiar fără să albă nevoe, ps
cheltueala statului"...
. .
Cu prilejui congresului din Gotha, din 1877, Most «•
retă că o mulțime de deputațl soclal-democrațl so « •
jiseră la alegerea lor de mijloace neoneste, ?l <» P
duseră spiritul de care aveau nevoe în relațiile lorp
lamentare. „Gtt mă priveșto pe mine", scrie lo nwy
sale, „știu că nu m’am făcut vinovat de ast-feno ® «
șeii. leu spuneam, cinstit și pe față, că m
lfl|
n’aveau de așteptat nioi o dată vre un bine a P •
Reichstagului. Și precizam cit puteam do pute' . .e|B
tele și isprăvile lui, foloslndu-mă chiar do o P
j0
mele. Accentuam, că dacă ar fi fost să 6° B‘o,| “Uri.
dată, tot In acelea-șl împrejurări, n’aș n i
wJ |loD
de loc, ca, în calitatea mea do deputat, 0® mfnMl*
.ț (*
folosul celor co m’ar fi susținut anume pe |QO& fflIar
®’aF.u ?
prin urmare, ar fi fost absolul înd^ora°1ttil< jtnpfie»**’'
trimes în parlament, pe mineMrl o că
_aBJai c» 0
„întreaga alegere, o înțeleg, spuneam J ' p0 ace®*
demonstrație, care se isprăvește prin v
• je peraosă se vadă, în persoana mea, numai u
Jn timp
nificare a principiului social. ȘI, ca b&
deol»*®
ce se votează pentru mine, fie-care
privire I»
Ieste Înțeles cu principiul acesta . ș ,
fle-e>r0n
ceasta, oa să înlătur orl-ce înțeleg®
cuprifld.ellr. d®
volantă pe oare o puneam în circula , o înșiri^
plică re consecventă a principiilor,
RBVIStA IDEEI
i
i
,
!
,
.
,
- i nnito reforme și alte fleacuri do clrpacl sociali,
jTjincmot, din păcato, atunci, șl de atunci din co
cum B
mult, pătîndu-se aproapo exclusiv literatura
in ț,®
socialistă".
dor0 111 ianuar 1877, Most fu ales din nou In Reichstag.
L»
munca lui do redactor șef la „Borliner Freie
P®
st de agitator, Iei găsi încă Muza cure să-l inspire
Pr°s8 _,...ticlpa prin publicații la diforito reviste, cum șl
do »
|za articole pentru organul rusesc „Slowo". Ard0'uin salo lorau traduse în rusbște, apărînd In ziar sub
tIc0 ^ntiimul Brllcko. Afară de astea avea și discuții cu
pS r anrul Birnbaum, cu Mommsen, Troltschke, cu transprOl«tul Mehrlng, cu Stoker, și alții. Ou judecătoriile se
n nntrresit într'o necontenită sfadă, fiind condamnat
“fl® pe trei și altă dată pe două luni In sflrșit fu
0 nnt din Berlin, fără să-șl mal facă a troea oslndă de
□ luni cu oare fusese gratificat.
’ paâitoril ordlnol, căutată Încă de la 11 Mal 1878, cînd
undei săvlrși atentatul împotriva lui Wilhelm I-ifl, să
r .mnleze o lege excepțională în contra anarhiștilor.
Ktatuî Iul Nobillng trebuea să devie cu totul fată!
„ntru Most. Reichstagul fiind dizolvat, Urmau să se
? n» alte alegeri. Most fiind atestat, din pricina unul
Xnrs Înflăcărat privitor la atentatul IUI Hâdei, retțle-
tfnroa |ul ftt, zădărnicită cu ajiitordl tdturot șiriătăiiiildr
•rtU nutlnți. In ziua a'egerel Iei se afla în închisoarea
PlBtzonsee". Dar Most avea acum destulă experiență,
ca să ajungă la convingerea bă trebuea să întrebuințeze
Alt ton de cit acbl legal, paclnic, ca să se facă, ca 111 beriatea Și fericirea omenlrel să devină stăplna situației,
in Mate unghiurile țărel lera 6 goană In potriva a tot
ce Ier® în legătură cu socialismul: literatura socialistă
lera confiscată, duzini de ziare, zilnice șl săptămlnale,
căzură jertfă răzbunărol autorităților.
Cit de nimicitoare lera activitatea lui Most, pentru
ăitte, probează faptul că la sfirșltul anului 1878, nu clntărea mal mult de cit 105 Pfunzi, o greutate cu totul
anormală pentru un bărbat de statura sa. Co felia de
sentimente 11 stăplneau atunci, descrie singur în limba
sa intuitivă, tntr’un număr din „Freikeit" : „Mal departe,
mal departe.. Chiar și In vieața particulară, n’ar fi fost
un imbold nepotrivit, dacă l-aș ti putut nutri. De trei ori
ml am strămutat sălașul: Ia Chemnitz, Mainz și Berlin.
Furtunole pe cari le descărca asupra capului mleu lupta
politică, Ia care mă dădusem, mi-u dărlmat coliba pănă
la temelie. Uraganul vioțel publice, în care am riscat să
Intru, mă arunca cu ușurință din loc In loc. Te puteai să
tura o dată de-o ast-felii de vieață, Întocmai ca atîțl
alții". Dar un suflet atlt de lesne de agitat ca al său,'
nu putea găsi liniște lu mijlocul răsvrătlrel sălbatice a
roacțlunel. „In Germania domnea liniștea din Varșovlea",
continuă Iei, „în Franța se plimba mlndru, pe mormintele
colective ale Comunei, un Mac Mahon, care domnea, cu
pumnul de fler și spada t-lngerlndă. In Spania, abiea în
cetaseră împușcăturile, prin cari un regim de copil, abiea
copțl, se răzbuna In potriva rebelilor din Cartagina. Șl
ața mal încolo. In toată Europa, păzitorii do zi și de
noapte stăteau la plndă pentru tot felini de vlnat roș,
care din timpul atentatelor lui Hâdei și Nobiling păuă
1® col al lui Passanante, nu lăsa să resuflo încoronatele
Și încornoratele autorități din toate stateloJ.
i nnDooombre 1878 Most sosește la Londra, șl chiar
ia 26 Decembre se hotărăște să trlmeată, în mijlocul
nceatel mizerabile situații, o săgeută de fulge-, fie șl
numai literară. Fondează „Freihoit", Dacă nu se ținuse
nici o dată strict do programul partidului, cu atlt mal
»ixCumQ ISsă’ ca noil° 8nl® experienți și convingeri
„,c“lăuzască o limbă de caro mal să se sperie condunM ♦1 Pnrtldu!ul. Most Intrase în legătură încă mul disezA CU anarhiBtul Roinsdorf. Iei Începu să se înteroce ni1011!
aproapo de părerile anarhiste, și progresul
dIn riaruî d*rocl^®a asta> 50 întrevede destul do limpede
acum înainte, ca desp-o soarta redacto^“oteto din p1 "hF[O<!hoIt“ In8U‘?!> Bă nB ,nformeze 0I*
iuÎqi
;
•Utară^î^' caP** partidului social-democrat ortodox, nu
a8Unrn i , cnmpeno să arunce anatema asupra mea și
turbat» « ”Freîhelt“. Și această partidă făcu o agitație
de-o
potriva răsplndirol ziarului, c-o rlvnă demnă
P®r8oanAi\Imal bun&- Așa-că, “al «nta, clnd diferite
B0“ne din partid se lăudară In Reichstagul german,
A*
că Iei au lucrat în contra propagandei revoluționara
mal energic și mal cu succes chiar de cit l-ar fi foșț
cu putință însă-șl poliției, cu adevărat ci nu exagerară
nimic. Iei amețiseră cu disciplina partidului pe bieții
simpli tovarăși, pănă într’atîta, în cltjmulțl din/acoștla,
Bupunlndu-so unei simple dispoziții luate, nu’mal în
drăzniră să mal cetească sau să mal riiplndeasoă
.Froihelt*.
„Dar, las că toți detectivii sodal-democrațllor ortodoxl,
oa Llobkuecht, Auer șl alții, din Lipsea șl Hamburg,
fură Instrulțl cu succes de a lucra la căderea Iul
„Frelhelt", se mal trlmeseră, tot cu scopul acesta, di
feriți emisari, din Germania, oblar la Londra, pe spe
sele partidului.
„Din pricina aceasta ful nevoit să cer girarea ziarului
do cătră „Gommunistischen Arbeltor-BIldungs-Vereln*,
Societatea de cultură a muncitorilor po bază comunintă,
din Londra Ceea-ce, de-ar fi mers mal departe, ar fi
produs ou s guranță întreprindere! poate. îndestule mij
loace materiale, dar l-ar fi făcut mult mal mari neajun*
știri din punctul de vedere moral. Dar, despre asta leata
destul să spun, că glasurile care urmau devize : Jos
cu „Freiheit4, devenită din ce în ce mal numeroase în
aboastă societate. Și toți fiediuiț&niițil, Iniemeeară în
cele din urmă un club apartej declarlnd ca organ al
lor pe „Soclaldemocrat*
„Redacțiea lui „Socialdemocrat" convocă un. congres,
pentru luna lui Mal, trei zile după închiderea Reichstagu
lui, la Rorscbach, lingă Bodensee, oraș din Elveția^ din
cantonul St. Gali, Negreșit, nu se putea să nu .leu parte
șl leu. Dar o dată ajuns la Rorachnch, trebuie să fac men
țiune că congresul se amină pe fitiip delimitat Se pre
textă că pplițiea ar fi descoperit faptul. Col ce-șl dădeau
samă Inse de cum sta lucrul, trbbuiră să caute cauza amlnărol cu totul aiurea. So așteptau vre o 25—30 de de
legați soclnl-rovoluțlonarl. Deci trebuea să ae contraman
deze congresul, telegrafic, urgent gCăcL clnd se plănuise
acest congres, nu se crezuse c’ar ll’pHtut;h4 se lutîmple
așa ce-va. Se credea c’o să ae petreacă toate ca In fa
milie. Bine înțeles că ticluitoril congresului țintiră mal
tirzia o ședință secretă.
„in sflrșit mie ml bo închiseră toate căile și mi se ho
tărî din partid excomunicarea solemnă. *,Șo ; înțelege că
nu ori oo cetitor al ziarului, putoa să urmeze după desvoltarea mea personală, după purtarea mea. Chiar m:e
Insu-ml îmi trebuise destulă vreme, pănă să pot învinge,
încetul ou încetul, prejudiciile Infiltrate de școala socialdemocrată în contra anarhismului. „Frelhelt" îșl pierdu
deci atlt colaboratorii, olt și cetitori și abonațll cel plat
nici. Cu toate că asemenea oameni admiteau tactica re
voluționară a anarhiștilor șl critica îndreptată In potriva
molaticilor social-democrațl, totu șl anarhismul nu-l la
mina de-ajuns. De aceea lei se retraseră, Ia o parte, de
venind, încetul cu încetul, simpli cetățeni*.
Anarhist-coinunist, în înțeles de-a admite’ dreptul ,1a
îndestularea și munca Lberă, și de-a tinde la desființarea
orî-cărel organizări de stat, Most deveni abiea mal tirziu, cu osebire din scrierile lui Kropotkin.
La 13 Mart 1881 fu sfâșiat țarul rusesc, Alexandru al
Il-lea, de una din acele glorioase bombe de dinamită,
cari p«r să fie menite de a scăpa omenirea de rele. In
„Freihoit", No. 12 din anul al H-lea, din 19 Mart, fu apreciată cum se cuvine această întîmplare măreață. Nu
mărul acesta apăru cu bordurilețxoșil, do; bucurie.] La
23 Mart, Most fu arestat, la 17 Mal judeoat de „Central
Criminal Curt“, loar la 26 Iun:u fu condamnat Ia 16 luni
închisoare grea, Toate acestea pe baza unei legi în
vechite, care fusese decretată pentru un caz special, cu
prilejul atentatului Iul Orslnl asupra Iul Napoleon, șl
care pănă în vremea aceea nu găsise nici o aplicare.
in timpul stăre! sale In închisoare,’ Most găsi destule
căi șl mijloace ca să scrie articole^ pentru țziarul’aău.
Așa-că din pricina aceasta, guvernul englez nu putu, după
cum spera, să pue capăt apariției lui. Și cînd, la 6 Mal
1882, fură junghiațl, în PhSonix Park, d:n Dublin, tel doi
înalțl funcționari al Irlandei, „Frelhelt" făcu să-l ră
sune glasul din nou In favoarea spiritululjreoel, care îșl
făcea cale, se dezvolta^Zețaril^Merten și Zvelm fură
. Neve lnse_putu
.
atunci arestați.
săjugă, «»«
să setaruncejn
brațele unul sflrșit mult mal ja nlc
In Aug. ia »**»•*£
judecat do trei ori.
fele materiale îl lerau cu attta mal mari, cu. Ie ar jert, cu olt guver-
�96
REVISTA IDEEI
AVISTA ibciri
i.h
fi
f1 '
I'
*
nu! îșX întrebuința patere11 maI îosnîc, maX onmplît* Dacă
n'ar fi produs Hbr&rlea sa’J editura. nlftx cn samă dosfno“roa „nomei religioase”, tradusă aproapo în tonte Hmbeio. din care numai în limba, German* an fost vîndute
col puțin vre-o 200/00 exBmP'are. credincioșii, a^nnnn
împrețurul Iul „Frolheft" n« I nr fl putut face să meargă
înninto
P «
După îndemnai tovarășilor sfii oarl 1 sf&talrfi. sa facă
an turnen de conferind nrln Sțatele-Unite. Mnst pleo*.
si Ia 13 Decembre 18 2 fu primit la „Cooper-Unlon din
Npw-York, de o mulțirno.enormfi do înflăcărat! muncitori.
Din pricina unul discurs rostit în „Germania Garden .
la 23 April 18Q3, ș> In care se recomanda munoltorlmel să
se pândească, la ohpfltloa tnarmărel. dînsul fu arestat la
II Mal, chiar acasă ’a Iei. pe Ilncă că 1 ro Fură chiar
corespondenta Ini „Frelbeit0 șl banii. £a 2 Jnniu fu con,
damnat la un an închisoare.
„La 1 April 18R7U. spâne Most. „pfirăsil închisoarea,
pentru a mă consacra cn totul îngrijire! unicului mleu
copil: „Frelhelt”. Dar ab!ea liberat, noi captivități mă
amenințară. întreaga vară a analul 18-7. lear toamna
chior mi ae Intentă alt proces Ino* do dnd lucram po
* Rlackweîl’s Islaud. opinlea publică burghezas^ă, îmi pre
gătea un sflrșlt cu totu1 delicios Pe cînd se dădu nepo
menit de crunta sentință de la Chicago. în potriva lui
Sples și a tovarășilor sfii, presa capitalistă îmi cerea ou
total pe față șî violent capul. în timp ce mă arăta
drept cap al anarhiștilor. „La splnznrătoareu, suna de
nildă titlul unu! articol do fond ol jurnalului „'I'llgHchen
Naclirlchtenu. d’n btew-York. Ordinarii „New-York Staatșzoitungu: se exprimă lafolÎ0:„ Chior dacă dnpă lege,acest
asasin are a-șl face înainte de tontă osîndă. există. Rpnnna Iei. o scăpare mal potrivită. Guvernatorul din NewYork, par sl simplu să-l gratleze și în acelaș timp să
dlspuo prpdaroa Iul autorităților din Chicago... Dar asta,
adaugă Tel, trebuie să se petreacă cit ,TaI degrabă, cit
mal tine tnflerhîntnrea acelor elemente, din care se aleg
turații*4 Slmb^tă, 12 Noembre, ținusem un discurs In
Krlimer’s Halie, asupra acestui fioros eveniment Acest
discurs nu fusese Inse o nnologio. ci numai o comemorare,
corespunzătoare stărel de lucruri4
La 5 Decembre fu condamnat la un an închisoare. în
care intră ia 18 luniu 18C1, pfirăslnd-o la 18 April 9?.
Clnd fu împușcat Mac Kînîey, de cătră Ozolgosz. pu
ternicii zilei găsiră din nou prilejul să se răzbune în po
triva lui Most. Și acesta lear fu aruncat la închisoare
pe-un an.
Cn toate groutăți’e ș! stavile’e ce i se puseră din toate
părțile în cale, Most putu chiar fn America.să-ș! atragă
ascultarea poporului. Șl proletariatul care l’a auzit șl vă
zut, l’a prins tntr’o simpatie aparte. Chiar poporal in
digen, la cere tot ce-I Rtrăin nu face nici o para, nu putu
să-și stăpînească admirațiea pentru Iei. Impresiile și
cunoștințele sale, Most lo-a eternizat in broșuri, dar mal
cu samă în coloanele „Freiheitula!44 său Și dacă clari
tatea expllcărel Ieste cea mal bună dovadă de adlncimea
înțelegerel și do convingerea unul lucru; maî pre sus de
tndoeală, Most găsise idealul, după care ardea sufletul
săn aprins. îl găsise în anarhism. Articolele sale asnpra
anarhismului comunist, sînt modele do lucrări chibzuite,
bino gîndite, concise, In cari lucrurile sînt susținute de
n^combiltut.
Upde ajungea Most, organizații noi Înfloreau, cn toate
că după plecarea luț- urma reacțiune. Dlnsu’ inspira
vȚeațfi în jurul său și lera fericit clnd vedea dezvolttndu-so spiritul răzvrătitei.
Lui. totnna-I frtcea dacă se luau dispozitilsă se reglemen
teze socialismul Marea demonstrație a ideilor revoluționare
ale Iul Most, de In congresul revo’uiionar internațional
din Londr> arată lămurit, că programul nu putea să
exercite nici o silă care <?ă paralizeze inițiativa cal-va.
Ablea-șl dăduse lozinca, acest congres din Londra, că In
toate unghiurile Europei se^fleșteptă anarhismul cu noi
puteri. Insu-șl Moat plecă Irf’ Paris și la Bruxelles, în
»cop do agitare Fiind amenințat Inse în toate părțile sa
flo arestat, fu nevoit să o șteargă Ia Londra.
CiQd se vorbește despre activitatea Iul Most. cae’flor
f.e z|ari Du î^bule să se uHb două persoane, cari deși s’au
tinut modest în umbră, totu-șî l-au ajutat ca cea mal
mare activitate Una Ieste Nove, acel bărbat dezinteresat,
pe care Most îl arată ca unicu-I prieten. Cealaltă, s-^țiea
sa.Helene, cărei, in timpurile din urmă, ÎI predase în-
troaca oonducero a afacerilor, și oare lnt>'
„Frettralt44, din pricina lipsei do fonduri °n t,Q>P m .
peirea, lui singură Inițiativa, șl4 8urnrinflr.ai?0nIh
1901 cu un număr din „Frelheit-, aloktuh
n AurJu
Preocupările Iul Moșt Ierau într’o afu
ÎQa, 6081
gătură ou binele și neajunsurile ziarului
8lfta8i i
să oredein, că în călătoriea?! de agitațiairC^ Put#!'
cind se înholn&vî șl muri, se glndi. chiar In -W boem
moment, tot la lei. ’a „propagatorul revolniu* ,n W
„Fie-! îngăduit să trăoască măcar pănă la i i ®OciaU*
săvîrșîtfi“. încbae Most istorica iul Frnîh„uu UtM da
mărul jubiliar do 25 de ani...
”
0 ■> din n*‘
DJn «~L.de H.
'
MUNCĂ...
Muncă, cinstită Muncă, inspiră-mi toate
’rile, oopoate naște despre tino mintea cea bmffletS'
Ce Ic mal sfînt pentru om, ca și pentru
și omenire, de cit Munca ? Prin tine-șl îndeS^
toți trebuințele lor. Tu Iești valoare, stare și mesA ?
iubire, ajutare reciprocă și comvnizm cgalitur %
Iești întăea, tu Iești blelșuș;, frumusețe, plăcere âru
bucurie, cîntec. pace, liniște, curățenie, rindiieidî
sănătate și mulțărnire. Tu Iești lumină, îndestulai
acțiune, merit, știință. Tu Iești neatârnare,' bărbi
ție, minte întreagă, și tu Iești luptă, In trebuind
Tu naști cugetările cele mul sublime, de prevedere
de mîntuire, de călăuză. Tu produci pe sublimii Cu
getători, cari nu greșesc în cugetările lor cele strei,
lucitoare, de mare preț, prin veritatea ce o cuprind.
Prin tine se ridică insul și mulțimea, ce te slă
vește. Nu știe de lăcomie, ură, invidie, lipsă, rezbel,
boale, streini și prigonire. Cel ce te desprețueso și
te urăsq, sufăr și cad și mor. Cel ce te fură, aeaia
pier șl trebuie să picară, căci tu nu Iești hoție, vi
clenie, povară și asasinat, ci virtute: Iești o formă mal
înaltă a iubirel, datoriei și trebuinței. Tu Iești cea
mal mare comoară, speranță, sprijin,fericire, prieten
bun și totul pentru om, ca și pentru toato națiunile,
căci fără Munca nu se poate trăi: munca Ie btizfl
existenței orl-cul. Prin tine copiii, tinerii, adulțilșl
bătrînil de ambele sexe, sînt viguroșl, veseli, fru
moși și cu mintea întreagă. Muncă, iu al născut
geniile cele mal mari. Tu Iești experiență, învăță
tură, îndreptare, progres. Tu al născut po feții
frumoși, viteji, mîntuitorl, binc-făcătorl do eternă
pomenire pentru neamul omenesc, pe cel ce suit
exemplul și călăuza lor, și cari sînt cele mal fru
moase podoabe cu cari se pot mîndri oamenii. Dar
leu vad, strălucită Muncă, că tu nu Iești onorată
în vieața- socială nedreaptă, in care trăim a-zl tiu
au făcut monopol din tino, pentru Iei. Asemeiioaee
ce muncesc, cel ce se închin ție. sînt ^id,)0001"'
amărîțl, sînt robi și în lipsuri. Tu Iești
,,
care Iești destinată pentru toți de legea Mat
’
mulțl sînt lipsiți de tine, deși te iubesc,* șț
le Iești unica scăpare și mîng&ere: mor mai'■
timp. Cel ce te fură, aceia există, neJJJUj3^xdnr(',
fura po aproapele lor și pc muițimea. Pr0°j sto
care muncește și produce valori. Aceia
ma(I, și tu Muncă fii în contro lor,
W țea
Muncitori. Pornește asupra despoețprdor ^orf,o.ț
mai grozavă luptă, ce sfa văzut vre-o (a
jjcS.
pe inamicii tal, ce te exploatează și te
robeștc-tc, desrobind insul, mulțimea Și
pncea>
dindu-le la toți munca, neatîrnarea, iuji
armonica, mulțamirca, îndestularea, ca,
ipeep^1'
țul. faptul, scrisul, vorbitul să de v,Zse‘’nn mult dopa
tul începuturilor... Fie vieața sociala, ce
jrentiKoIComunistu-Anarhistă, cea a adevăruli
cCERNAIA CIBITCA»
*sa4 in Rusia, tinere.» Stal sara cu nevasta
• onDiii »n iurul samoVarQluJ> ri2f> SPUÎ, ca-n casă.
5’5 % uliță duruitul unei căruțe, ți se pare că
•« oprit» 5» ^ră să-țl dai sama, te petrec sudori
3 p1 Cioc, cioc in ușă. Inima ți se siringa simți
Tte-năbușl, copiii, nevasta încremenesc... Deschizi,
lin cazac și-un polițist pătrund în casă, cu revol«preie-ntinse. Iți fac un semn ție, nevestei sau vrennueadin copil, și, fără nici o \orbă, trebuie să-I
urinezi- De-I fi desbrăcat, ca pentru culcare, și
de nu le-or îngădui să te-mbra I, trebuie să mergi,
cum te aflu De-al vrea; să-țl mal săruți copiii, sămal îmbrățișezi nevasta, și n’o vrea polițistul,
nu P°n s’° fach. 0 balistă curatâ> ce ți-ar intinde-o nevasta, nici asta nu poți s’o Iei, de nu te-ongădui. Afară te-așteap'.ă ce-naia cibitkr, căruța
neagră, o droșcă închisă, ca o ladă de cinl. Iești
vlrît in înăuntru, și o simți cum fuge cu tine prin
negura nopțel. Ga lupul care și-a luat prada, fuge,
să le arunce-n mormîntul negru al închisorilor ru
sești, ori să te lase-n mijlocul ghețurilor de la nord.'
De a doua zi, nu-I îngăduit nirnăruf, să-țl mal pomenească numele. Pentru societate numele tău Ie
și trebuie să fie mort. Nevasta ta, copiii tăi, nici
iei n’au voe să le pomenească și nici să te jeleaseă. Veoinil nu șt u, sau se prefac a nu ști, ce s’a
petrecut în casa ta...
Mi-aduc aminte, ieram preot ia Reni și m’apucase cotropirea rusască acolea. Cu vremea făcui
cunoștință cu șeful de vamă, cu j
polițaiul și alțl
demnitari, cari veneau o dată sau de 'două "ori pe
săptăminâ la sindrofie la mine. Gam pe-atunci sentlmplă, să mi se-mbolnăvească nevasta de tifos,
și fără-ndoeală, o pierdeam, dacă, geniul cel bun,
nu mă-ndrepta la un medic tină’-, venit de curind
acolea, in calitate de medic al liniei ferate ReniChișinâu. II chlema Rosaneti. Bărbat deștept și
plin de vieață, par’câ-1 văd. Mulțăimtă cunoștințelor lui, scăpă nevasta din ghîara morțel. Altfehu
lera tn primejdie. Și, cum îți spun, de la împrejurarea asta, rămase prietenul casei și venea și Iei la
sindrofiile noastre. Intr’o zi, auzim căpeRusaneti l-a
luat cernaia cibitka. De ce ? Am aflat mai în urmă.
lera- de mult bănuit de revoluționar, Intr’o zi, i
face o perchez țip, și printre hîrtiî i se găsește
Zemlia i Volia și alte scrieri revoluționare. A fost
atstul și încă prea mult, ca să fie ursitul nenoroClrri. La sindrofiea ce urmă, Rosaneti nu veni,
Ppn urmare nici o-ndoeală nu mal putea fi de răI hhî
Nevastă-mea, înse, n’avu răbdare și-nâ pe cine.-va de la sindrofie : Oe-I cu Rosaneti,
amur ?tie niraic deaPre dînsul? S’ar fi părut, că
' vest f V0^’ a5a Ucere urmă duPâ cuvintele ne• lifi rt
ne de3Părțirăm, în sară ceea, intr’un fece-vn lacere nâbu§itoare, de la care te aștef ți la
Itil f Ce‘^ cutremură inima, dar ce anume, nu
cele
a doua s*ndr°fie, nevastă-mea, intrigată de
tă‘si ^ecute la sindrofiea din urmă, întrebă leaRoL’n r esînd,V3e Șefului de vamă. Ie drept, că
insea fost ^stat ? Șeful de vamă se sculă
fiind- anrs’ Uinti eu pumnul în masă și grăi, gisfâtuptra °aD1Q^ a'Zi îH vorbesc ca prieten si te
i
ca numele acesta, să nu-1 mal rostești,
nici in casa d-lale și nici pu-aiurca, Pentru socie
tate acest nume-I șters, și I pierdut cine 11 mal rosleșfe. In Rusia, doamnă, te spionează și pereții.
Mișcările tuturora sint numărate și măsurate... AIR
de-ncet grăi parlea din urmă a cuvîntulul său în
, cit mt se păru de-o dală, că șeful de vamă descîntă, nu mal vorbește...
A.șa-I in Rusia, tinere. Spionare pe toate cărările,
Tata-și teme copdiiî și copilul pe tat’său, O dată^
după o mulțime de trudă, căpătai un permis, să merg
la Ghjșipău. Căci în Rusia, trebuie să știi, nu poți
călători orl-cum și orî-cînd, mal ales, cind mal faci
parte și din așa zisa pătură nobilă. leu, bună-oară,
trebui să mă adrestz mai iută! guvernatorului, care
pe vremea ceea lera la Odtsa. Acesta, inse, trebui
să ceară avizul ministrului, la Petersburg. Și-ablea
la vre-o lună îmi sosi permisul sau pașaportul,
prin care puteam merge la Chfșinău, Piecal întovărăș't de nevastă și trăsei la o veche cunoștință.
Am st-t cite-va zile. Ințr’una din seri am mers
cu toții la o grădină. Chișinăul are grădini fru
moase. In sfirș t, ne așezarăm la o masă și consu
marăm ce va. Peste un riad s.iu două de mese de
la.. no), la altă masă, Jiavcai
stăteau doi tineri. In vorba
'noastră, ne mal
— -* aruncarăm privirile și cătră masa
tinerilor,/ șiJ mare ne fu mirarea, cind, in locul
1lor, zărirăm
' ~ doar două bastoane, sub două pă
larii.
_ sînt
„„
lării. Vedeți,
Vedeți, zise
zise cunoștința noastră, aceia
de
Jw multu urmăriți,
ux£uuuki, sini
slut nihilist!.
uimliștl. Ge-va/un
Ge-va, un feliif
felin de
de
«-------...ml..,, prin toată
. .• mulțimea din gră
fior
rece, străbătu
dină. Nimeni nu mal stătea pe bănci sau la mese,
ci fie-care se grăbea, să plece din grădină, ascun*
ziad această grabă in vorbiri vesele, în rLete, ce
le vedeai bine cum se sleeșe pe buze și cum ochii,
in veseliea graiului, rămineau pururea triști sau
plini de spaimă, bănuitori, AgențI, jandarmi prin
seră a se strecura pe furiș printre noi, privindune în față. Afară, grădina lera împresurată de jan
darmi și porțile închise, lăsîndu-se să treacă lumea, doar printt’o portiță, de la care doi jandarmi,
manușațl. petrecea pe fie-care pănă la trăsură, sau
până-n stradă. Ajunserăm și noi... Dorește părintele
o trăsură? De cite persoane? Să vie o trăsură de
trei persoane... Unde-l va duce pe părintele î La
numărul...? AI auzit, birjar. Sărut mina, părinte...
Și tot așa, pănă ne urcarăm in trăsură. Ne-ntreba,
ne privea-n ochi, ne pipăea, sub mască de-a ne
conduce pan la trăsură. In trăsură, mi se părU
c’am scăpat din gură de șarpe. Ge fuse asta, nene,
vrui sâ-ntreb pe cunoștința mea, dacă nu-î simțeam
cotul în coaste și nuri vedeam semnul capului cătră birjar. înțelesei. Acesta lera tot în slujba polițiel. M’am grăbit să plec din Chșinău, cit mal re-4
pede. Ajunsla Reni, mi-am făcut averea ylnzfitoare,
am dat-o pe nimic șl am trecut in țară. Nu mal
puteam trăi acolo, unde nici nopți tihnite, nici ginduri liniștite nu mal puteam avea.
leatâ, tinere, așa I vieața sub stăplmrea țanloL
Și leată pentru ce mă uimește pe mine disprețul
sublim de vieață al acestor martiri, ce-șl revarsă
sîngele asupra întregel Rusii, nădăjduind că va
răsări cind-va și floarea năzuinței lor, libertatea,
Mă uimește cu atît mal mult, iu cit știu potopul
de spioni și baionete, pnn care trebuie sa străbată,
pănă s ajungă umărul norodului, să-1 zguduie din
amorțirea robiei... II cunosc, pe-aceștl etol a?
�REVISTA IDEEÎ
I i
I •
hfeMBTA IDEEÎ
vlețel. tinere, cu toate că-s popă. Am cetit tot ar R înțțfleș. după caro se uită împroi,,
Ztmlta i Volta, ,Pămint și libertate", acea gazetă un hîrleț și-o săcure. far bătrînuj r/,r; fra y*
spune :
pornj Zt!
grozavă, scrisă cu-atîta foc, de tot ce-a avut Ru
I
*■'
sia mal sublim și mai mare, acea generație de uriașT ce mtntui de păcate pe Alexandru al II-lea...
...Viola, Violeta, o vezi ? Ie de diminen#»
— Nu mi-ai spus, înse, ce s’a făcut cu Rosaneti? curea asta a lăsat-o scumpul tau mon țV’et 85
— Iei da, sărmanul, nu ți-am spus. Din cite am arc sa puc mina pe lea, și tragc-I eu A'Z1*n’înî
aflat, tatăl lui iera mare bancher la Varșovia și 1 unde cade săcurea val de bieții frasini i”ltei'e. ?•
arini și de bieții castani. Nu ți-al R tn^ bloS
avea numai pe dinsul fecior. Iți pop închipui acuma
durere. A stăruit Iei mult, dar din gura lupului o dată asemenea lucru, Violeta. 0 cred. Ion'! nid
cel mal mare, dar astn-zi smt cel mni
Ieran>
miel viu nu mai trage nădejde, că-i scoate. Guver pentru mine : al să vezi.
utrjn. îca.|
natorul din Odesa, ca să-și bată și mal mult joc de
Ie știut lucru: stejarulZtrebuește sii do
durerea bătrînului părinte, cînd l-a văzut îngenun- smochinul, smochine, castanul, oarde cC^llndfi,
chiat la picioarele lui, cerîndu-I ajutor, i-a zis: să trăească : numai trandafirii, ghirlandă cre‘Ca'
Domnul mleu, băietul d-tale Iera prea învăpăiat, dele sînt foarte puține acuma, și nici m>
CaN
de aceea, nu-țl pară rău, căci noi ne-am îngrijit pline cînd cauți, că nu mal am putere.,?"lt
putregiunoa.
Am
dat
puțin
și
tîrziu.
Bătri
de Iei §i l-am trimes la nord, să se mai răcorească...
nu‘r^c
Peste patru ani, am auzit, c’așa de bine l-au ră simte macinîndu-i-se coaja.
corit, în cit l-au dat gata și ros de oftică lui tat’său,
II
spre a-ngrășa, cu oasele lui, pămlntul Rusiei ța
Mi-aduc aminte ca Ieram cel mal mititolut 4riste, acest Saturn nesățios, ce-șl înghite, generație grupă, cînd am venit aici, cel mai mititelul ,r 7n
cu generație, tot ce are mal mîndru și mal îndră
toți de atuncea. Știi, leu m'am născut spre n 4
.— —
---- peste rîu. Acolo creșteam subțire și lun^ cu
gostit
de vieață...
Asta-I Rusia,
Rusia, tinere,
Rusia LVLWHU.
corbilor lUbJ!
încoronați, .frunză și muguri mulți. La umbră înse°frun^i
Âsia-Î
u11UC, llUJla
din cetatea Iul Petru și-al lui Ivan cel grogznic... Je mnitit' jnse rodul puțin. Aici, expus la soar^
sus pe deal, mă trudea arșița în anii dintăi. 3fie.’J!
I. Neagu.
plăcea răcoarea dinainte și boarea.
Cu vremea înse scoarța mi se-nturi, și iubii soa
rele, care vaporiza, exala suflul din bo^ata-ml ca"
BĂTRÎNUL CASTAN
pelaturâ. La un sfîrșit de iearnu, un om, tu o cus
tură, mă tunse peste tot, rămînînd gol, furii cap
Viola plecă la cules, după roade, la unchiul său
cu doi altoi între scoarță și trunchiu.
din Albiano. Dar castanele nu se dejghiocau, nu
111
cădeau încă. Și, pănă una-alta, dădea și dînsa o
Vezi aste două crăci, cu-atitea multe vîrfurl,cu
mină de ajutor, celorlalte femei, strîngînd cu Iele,
alte vorbe acest dublu copac, ce-1 port pe trunchiul
de-alungul rîulul, vreascuri de carpen și* de arin.
Sau despoea dudul de-a doua frunză, sau secera
micu? Sînt cel doi altoi. Veni April, și simții, cu
learba și trifoiul, să nu le-ajungă bruma. Căci vita- -uimire, prin fibrele mele, ureîndu-se-n sus seva,
spre ceea ce leu credeam că Iera mort, spre ceea
spune omului: „leu mă mulțămesc și cu frunzele
ce nu Icra de cit un manunchiu de beldii, bătute
cele din urmă, dacă alții le-au avut pe cele dintâi.
Mie rămășița măcar, daca tu te folosești de ce-1 ■de ploae, în jurul curora se răsucea edera.
Credeam de buna samă c’așa Iera, că chior pe
frunte. Strugurii Re-al tăi, dar mie măcar frunza:
mlada mea mi-ar R pus seva acele Roncurl verzi,
ție spicul, lear mie paiul. Jeu dau, de-ml dai.
Ia
mugurașii cel roșii. Ma ridicam cu totul spre
Cit o R înse learbă, să nu-ml dai fin uscat. Stăochii pe cari nu-I aveam, mă aruncam spre frepîne, mal Ie learbă, pe care tu o calci. Du-mă pe
cutu-ml. Cînd colo, ierau cel, doi altoi. Le-am dat
marginea șanțului, du-mă măcar la brîndușl, în pă
din mine vieață, dar altul myam simțit.
dure, la brîndușile cari, cînd se scutură totul, lele-șl
deschid floarea lor purpurie, cînd cade bruma și
IV
;
dă să vie roua“... Și Viola mergea, une-orl, să
Jf’am simțit copilă, mal dulce și mal blajin Cu
strîngă pentru vite brîndușl, și, une-orl, cînd Icra
mal frumos, chiar și fjueea, la păscut, în pădure, ■ anii, prinsei sa fac castane. Citp una ma
slabele sale văcuțe. Și, o dată cu Iele, sorbea și lea -carde. Cată, ți le dăruesc. T(i le
itorița mea brună, care vil aicila euIe ,
soarele de sfîrșit de Octombre, printre castani, sub
.aici, de două ori, pe ceriu, răsărind
•
un bătrîn castan, regele tuturor.
• eu.
Sub regele castanilor, de-asupra unei peșteri, a~ ■sînt mondinele, le știi, al mal cules du
răță
de
minune.
Miezul
și
bunul
Iese
coperită de mușchiu, stătea Viola, cu ghemul și cu
andrelele-n mină, împletind la ciorapi. Și aruAca
rat, desbrăcat de cămașă.
pen^ :
Cu degetele tale agere, astea
stau
vitelor, cînd o vorbă, cînd un bulgăre de pumînt,alții, stind pe liicioară 7a
fi
cînd două pietricele, cu mișcările el vioae, zglobii,
tăcuți împrejur, la clacă. In z,fe^ vl>Siil cu
I
de țărancă. Intr’o zi, cînd stătea așa sub castan și
bre, cînd Ic frumos, cînd se umple
mire .
lucra, păzindu-șl vacile, cari pășteau prin tufiș,
bun,
cînd
îmbrăcat
pe
jumătate
cu
auzi niște zgomote, ca și cum niște lainici, niște
frig și căldură, Ie Sf. Martin.
I
copil obraznici ar ii fostpe-acolo ascunși, aruncînd
cu pietricele și bulgări, s’o necâjască pe lea... Ierau
V
t
vilul
oardele cari cădeau din castani, cu castanele negre
Do oițe Ierni trăesc aici
ai frumoase în bucă, cari, pe mușchiul uscat, tare,
atîtea creaturi blonde, venincl
cu ^ih16^
se rostogoleau afară din coajă. Dînsa îșl aținti au
roadele
primo. Pe cari, dup
„țrbovitCi n jjn
zul. Dc-o dată marele castan o lovi peste deget c’o
nu știu de unde, le-am v^ut^egfrunze,
cardă, mal mult o minge mică, galbenă-nchisă.
triste, căutînd, m Srumxezll.elh,^ flSta.
Ceea-ce lera o atragere-aminte: Pomul voce să-și
urmă. Nu le-am mai văzut dtp
spuo păsul. Viola îșl ridică ochii în sus, ca și cum.
îl
îl
i
ele niui[cR-
C& cuJeB&torii VJn ?i se duc,
tujn
'feea-ce, pururea, în zilele cele urîte, am
Par-” c.
pria ceața străbătută de ploae, fie
iubI văzui,
căjea? Ie Q(iicrea core în acrul
prin rea
Ja case]c lor, suflarea caldă, cînd
re°e
miază-noapte scurma și Iei prin grurnevSl>tllAe frunziș, vîjiind și spulberînd tot.
lilo a
yj
_ ^dră veselă, care pîrîl, trosnești, încălzind
u ’nsil b&trînl și pe copiii cuminți, de la noi al
P° tichiile și gătejele. O, casă bună, care aperi
11 f g și strălucești în noapte, de Ia noi al avut
do file si grinzile. O, mamă, care atîrni ceaunul
sau așezi grătaruhpe căpătai, de la noi
^invut terciul și turta.
.
" n iată care pul in mijlocul mesei vinul ce mal
■nose-â rugină, de la noi al avut furcile și baraDar tu, care mugești, mugești de foame și
bleată văcuță ? De la noi al să al și hrană și
temut... Pe cînd, aicea, noi degera-vom de frig.
VII
Mi bucuram. Că-mi Ierau dragi, cari ma culereau. Acuma, bordeiu și casă, foc, vie, nu vă mal
fau nici rod, nici lemn, nici frunză. Acum săcurea,
haina, îmi va descoperi tainele mele. Am în mine
gîngănil, aurite, cari fac struguri ca poama. Mal
um,în mine, icl-colea, în găuri, alțl aripațl, cari,
gpre sară, scot capul negru din mușchiă.
rAb, de cîțl ani simțesc în trunchiu ml rozînd
mereu, și toată vara, din zori și pănă-n sară, tot
aud bîzîind. De-asupra putregaiului^ sub pînza de
painjen, descoperi-va securea, acele ouă nefecondate și-acele rămășiți de cuiburi părăsite de vră
bii, precum și-un fagure de miere.
VIII
Cît despre mine... Cît despre mine, mă voi' spin
teca pentru uscătoare. întăi vor pune numai două
bucăți, pe lingă cojile cele de an. Pe urmă voiă
Intra bucată cu bucată. Castanele uscate cu lemn
de castan se fac albe și au mal mare preț. Rodul
nostru leu îl întovărășesc și la moarte, încetul cu
încetul murind, și, de Ia mine, tot omul are cel din
urmă cîștig.
M& voiă trece încet, nu voiă face scîntel, nu voiă
produce Hacuri, încet, cum se cade să facă un bun
castan bătrîn, care îșl cunoaște menirea. După
aceea, în ziua cînd se cîntă, se joacă, se bea, cînd
se bate pe ariea uscătoarel, nu voiu mal exista.
lord G cenușă, cenușă ușoară, bună pentru leșie.
IX
Cenușa, pe urmă, la fînaț. Ascultă-mă. Trunchiul
mix rcd
nu mQI poate să dee vlăstare. Dați-I
o»™ *rc?.’ tăeti"i« Așa se cade. Vel vedea inso,
ce "c^rădăcina-I, unchiul va da un vlăstar,
,x" va crește și va da roade. Fă ca acesta
, atît de fraged cum Ie, așa că, venind,
~ frumos0 bărbat, Să poți să spui: Ie ca și tatăl,
ie-anj8/8"^, u^e’ a,ce, lingă degetul tău, în care
Cu casiana' Ah, unchiule, să spui, cît
£ frumos vlăstarul acesta... Și să sperăm,
—a,
- dar
~ ,ar° să-mi samene. Să tragă în mine sccure
t'«mru*L
Pentru
- S •• crufe Pe lcL Are să-ți facă mondinele
Vio^ia, 8ă?i
spuI> chiulul tău, Viola,
Giovanni Pascoli.
Din Italienește, de Zorio. •
*
&9
MICI DOCUMENTE...
Camaradul care 1 e reproduce, le intitulează • Mici
Pentru-câ la maturitate sau bâtrînețe a ajuns si
dînsul „reacționar" sau ministru. In tinereța lui
iei a fost înse un campion al progresului, pe care-1
putem opune prea lesne lui Bâdarâu, batrînul, ca
și celor din tagma-I, de a-zl. Cînd acesta a’ar’ încumenta sa tăgaduească, în chip efectiv, elanul celor
asemenea cu sine de-odinioarâ, n’avem de cît sâ-l
punem pe Iei în lupta cu sine. Și, negreșit câ tot
Bâdârău cel tînâr ar fi care-ar învinge... Lasă, sa fi
făcut și alții ca lei și noi i-am absolvi de toate
trădările cu putința. Pentru câ lecțiile ce le-ar fi
dat de vîrtute, ar putea în tot timpul sâ slujascâ
de pilda...
p. m.
Extrasele de mal la vale sîntj iscălite, primele
rîndurl: Redacțiunea, îear celelalte : A. A.-B. sau
A. Andneș, inițialele și pseudonimul Excelenței
Sale D-lui Alexandru A. B&dărău, actual monarhist-conservator și ministru de justiție al țăreî
Romîneștf. Extrasele acestea le-am spicuit din colecțiea unei reviste romîneștf, Dacia viitoare, pu
blicată în 1883, mal întăi la Paris, de la n-rul 1—5,
și apoi la Bruxelles, de la n-rul 6—14. Atît fon
datorul cit și directorul primei serii fu însu-șt D-nu
Bădărău. Credem cu atît mal mult de nevoe să
dăm publicităței, astă-zl, aceste mici documente,
cu cît colecțîea din care le culegem Ie cu desă''vîrșire rară, cu cît D-nu Bădărău, de la 23 D-bre
904, ieste ministru al țăreî Romîneștf, cu cît, în
fine, în Occident nu se știe, lear în țară nimeni
nu-șî mai aduce aminte, de ideile sale înaintate
de-odinioară... leată mal întăi cîte-va sentințe, luate
din primul articol, care înlocuește programul,
semnat Redacțiunea. Cele două fraze subliniate,
sînt împrumutate de la Tudor Vladimirescu, un
țăran revoluționar romîn, care fu tăet în bucăți
în 1824:
aNict o pravilă nu se împotrivește de a nu {drobi
cine-va răul*. leată dreptul nostru. „Cînd un șarpe
iese înaintea voastră, năvăliți cu parii ca să-l
omortți*. leată unde vom ajunge, de vom fi siliți...
Dacia Viitoare, Paris, No. i, p. a.
Articolul următor, care-I o schiță a chestiei so
ciale, ar merita să fie reprodus în întreg. .Sîntem
nevoiți înse să ne mărginim numai la cîte-va citații:
«Să nu se confunde putința, cu dreptul de a se
dezvolta. In principiu, cel puțin în țările civilizate,
toți oamenii au drepturi egale, dar, în realitate, ega
litatea nu Ic de cît o amară bătae de joc, înlru cît
inegalitatea economică ie atît de mare...
«Revoluțiunea cea mare a putut foarte bine să
proclame: Libertatea, Egalitatea, Fraternitatea, dar
fiind-că emanciparea economică n’a făcut-0 de cît
pentru burghezie, numai această clasă se bucură de
libertate și de întregimea drepturilor politice.
«Ce libertate are muncitorul, în tocmirea prețului
de muncă, cu Bocrul, cînd știe că pentru dînsul
vorba multă le nu numai sărăcie, pe care o are
deja, dar moartea de foame? Cel ce te ține prin
nevoea stomacului, te ține mult mal îndămînoa
pentru dînsul și mult mal sigur de cît cel ce te ține
de guler.
<Ce însamnfi pentru țăran egalitatea înaintea le
gilor, cînd n’are cu ce-șl căuta dreptatea.
�*16o
j
!•
I
I'
hWlSTA ibtfeî
<Nu maî vorbim de drepturile politice, pe cari
muncitorul nici nu le are la noi fi pe cari, chiar
de le-ar avea, n’ar folosi la nimic, după cum nu-I
folosesc nici In alte țări, ce se zic în fruntea civi
lizației, căci Ie cu suflet și trup sclavul altora.,. *
«Cine produce sutele de mii de chile de gnu,
pe cari bogătașii le trimet în diferite țări, ca să le
schimbe pe alte producte, cu cari să-și împodo
bească traiul și să-șî satisfacă gusturile lor, din ce
în ce maî rafinate? Cine, dacă nu țăranul romîn,
de viță veche, cu acelea-și drepturi, dacă nu mal
multe, ca orl-care din bogătașii țărel. Și, cu toate
astea, avutul său Ie așa de mare, în cit, cînd n’a
plouat destul, ca să i se facă ce-va pe ogorul său,
tind îl are, trebuie să ceară pomană de la guvern
sau de la particulari.
«Cine a apărat moșiea strămoșască, contra tu
turor încălcătorilor, pe cînd boerimea umbla vecinie
în bejenii, cine dacă nu țăranul? Cu toate aceste
cine se bucură maî puțin de cit iei de acest pămînt
udat cu sudoarea sa în timp de pace și cu sîngele
său In timp de războ h ?
«Cînd i s’a dat o palmă de pămînt, Tau pus să
plătească atît cît nu face, silindu-1 să se îndatorească pe vecie la boer sau la orîndar, și încă se
glorifică cel ce-au făcut un asemenea act. Omenire,
în ce degradare-aî ajuns,
«Cine, mal dăunăzl, pe cîmpiile Plevneî, ne-a ri
dicat în ochii lumel, atît cît n'ar fi putut face nici
încuscrirea cu Hohenzolerniî, nici pretinșii noștri
dîplomațî ? Cu toate acestea, cînd țăranul, întors de
la luptă, a cerut, cum i se cădea, un petec de pă
mînt, pre care să se hrănească in pace, un a tot
puternic liberal, de la tribuna Camerei, în mijlocul
aplauzelor, și presa celor ce au, în cor, au strigat,
că ie instigație străină, Trădătorii patriei sau vîrit
Ia mijloc...
« avutul național Ie produs și conservat de unii,
și cu toate acestea alții se bucură de dînsul. Pentru
ce unii să muncească, ca să trăească, pe cînd alții
să trăească fără să muncească? Pănă cînd această
grozavă nedreptate.
«Voim, pentru fie-car.e, produsul integral al
muncel sale. Nu recunoaștem alt suveran de cit
munca. Totul pentru muncă și prin muncă.
«Intrăm în luptă ca simpli soldați al viitorului,
Vom lupta fără preget pentru progres, bazați pe
dreptate și pe interesul social, călcate a-zl în picioare,
«Progresul Ie destul de grtu prin natura lucru
rilor, dar încă să-i mai și punem piedici prin or
ganizarea noastră socială,
„Plecăm de la emanciparea economică a munci
torului de la bază. Dar ne vom ridica contra tu
turor inștituțiunilor cari sînt fructul decăderel ma
teriale și morale a societățel, menite să perpetueze
împărțirea societățel în sclavi și stăpînl,
„Avem conștiință de greutatea sarcinel noastre.
Adversarii noștri sînt, dacă nu numeroși, cel pu
țin foarte puternici. Iei au presa, cu care sd ne
insulte și sd ne calomniere, polițiea cu care sd ne'
maltrateze, magistratura ou oare să ne trimeată In pușcărie, religiea, cu care sd ție în
sclavie pe cei ce sufăr, armata cu care să ne su
grume cînd vom fi tari,
„Dar și noi aducem forța morală) pe care o dă
convingerea de dreptatea cauzei, și devotamentul
fără rezervă pentru o idee mare. Lumea merge
Bucureștii — InHtihit.nl Ha ar+n
înainte, toate zăgazurile slnt inutile n
început
REVISTA IDEEI
'i;
â: M
dacă nu lupta pentru piogrcs" ? 8 nlcl °rneQ;31.
A. Andrieș. Chestiunea socială tn r> .
?ll>
Paris. No. i, p. 2—5.
’
ac,a
„Se pretinde că relațiunile dintre stat.
pe oare-cari pnnc.pn de drept, și se afi =« b,B]
1
unul drept al ginților. Noi nu ne facern a "
zie în privința aceasta și nici nu cre(|e r
țiunile de la stat la stat se bazazfi •p
PC5 allfl ctvaj'
cît pe interesele meschine ale claselor .
Știm că în realitate, îu starea actuală !
-s
celui mai tare Ie totdeauna cea maî’ i?raliut'eî‘‘
A. A. B. Dacia Viitoare. Paris No 2UnăU‘“
„Momentul nu ie departe cînd Internatioî*
poarelor se va opune Internaționalei Urj • a P°guvernelor. In aceasta stă scăparea cdtJ10,’56 »
A. A. B. Dacia Viitoare. Paris. No. 2 p SJjabî“--
1906. No-.LVn. 7.
:
î
,
'
Ca titlu de curiozitate ar fi frumos de
dus schița făcută acum 23 de ani de Ddărău, despre pol'ticianul, al cărui semen u J?’
Iei astă-zl.
n,e ,chiar
«,.,D-nu Clemenceau pare că s’a schimbat -Al»
dată om deplin, mare la gîndire și larg
îear acum a început a decade, cătră acea varietate
a speciei umane, numită „oamenii politici a câ.
ror caractere esențiale sini prudența și moderații
nea, cum zic iei, adică egoismul laș și meschini
riea, cari la fîe-care pas se întreabă, ce poate 54
leasă din cutare sau cutare acțiune, pentru dînșii
și al lor, ceea-ce în dicționarul specialitățel, undo
forma servește ca poleeală hapurilor amare, se nu
mește, politica de rezultate».
A. A. B. Dacia Viitoare. Paris. No. 3, p.44,
Pănă aici n’am dat probe de cît din proza chiar
a D-lui Bădăran. Rîndurde următoare sînt iscălite ,
de un pseudonim, pe care nu-1 cunoaștem:
„In tactica partidului socialist, înrțînd întrebuin
țarea și studiul materiilor explozive, credem că pu
tem folosi cetitorilor, punîndu-le sub ochi chipul
de fabricare a acestor deosebite compoziții, începem ;
de o cam dată cu Panclastita, materie acum descoperită și mal puternică de cit roate celelalte.
Urmează o mica rețetă de nu știu rine, dp.o
simplitate nepomenită, grație cărei s’ar do m ț
matenea divină, care, după colaboratorul Ș1
j
cipolul D-luî Bădărău, de nu-I ,cum-va cWtf,
ar fi „maîexplosibilă de cît nitro-gbcerma
(
și care Ieste față cu dinamita, ceea'c0- ? ces. I
Ieste față cu praful de pușcă14. «ProPr)et Magiile I
teea sînt cu desăvîrșire minunate ș1 a
;
sînt îndoite, dm cauza puterei mai mar ,e
i
ploziune și a ușurinței cu care se po jfigCp; ‘
sporta44,.» In cele din urmă, ieata cum
!
această rețetă:
atof
«Panclastita se poate pregăti în ch‘Pu “ | S3U
Sc amestecă puțin acid hypoazotic
jemIK Va
cu esență minerală sau chiar cu u y.
să zică toată lucrarea stă in a anjc *
cbide cu țoiul neprimejdioasC) pen
terîe mal explozibilă», etc„.
Ch. I. MivU.Bada Viitoare. Bruxel
Din „Temps Nouveaux“
4, rne Brooa-Paris.
RAȚIONALISM și
socialism
București, Strada Epurilor, 10. :
țire superioară oxistă pentru atare tendință,.știe
bine ce spun... Unde rămîno neamul, cn aspectul,
lui omogen? Rămîne unde-a rămas .de mult..Naționalismul, la urma urmei, n’a cam pierdui
din vedere și dînsul blocul, și nu s’a coborîf.
chiar și dînsul la susținerea de interese pe clase,
da nu pe inși, pe categorii ?
Ce ceartă, dar, Intre aeel Naționalism luminat,
care dacă acum șovăește și nu-1 fixat, n’are în
sine nimic odios, ee ceartă între acel Naționa
lism ideal și între Socialismul real, care a ni
merit mal bine calea dezvoltare! firești, și oare
înaintează pe dlnsa eu spor. Naționalismul cel
luminat, cu toate că acuma nu tocmai strălu
cește de luminat, ar putea să-și urmeze înainte
preocupările lui, și departe- da a vedea în socialișm un adversar temut, îu potriva cărui zadâr-J
nic îndreptează acuma și l’rlnge săgeți, ar trebui
să închee cu dînsul un pact, să urmărească, îțnpreună, alțl, pe cel adevărațl, adversari. Și chiar
dacă tradițiea, prejudecata vulgară, nuințeleșul.
vorbei, nu îngăduește asemenea, pact,. Național
lismul meargă singur spre ținta lui. Socialismul,
la urma urmei, n’are de ce să i se pne, cLe-țV
curmeziș, în cale. Și, Socialismul, întru cit il
privește, n’are nevoo de aliat.
Dar Ieste un naționalism do paradă, utv.na’ii
ționalism mințitor, care nu faca.de clț șeahdaj,."
care inventează primejdii imaginare, •■‘spre carț’,
proectează vederea mulțime!, ca's’d poată mal'
bine îngenunchea. Un socialism, care să ufiiiă^
rească acelaș scop, în afară poate de socialismul;
imperial și papul, nu cunosc. Lupta între Ntf£_
ționalismul șarlatanese și Socialismul'cinstit,*fi-’’
rește că-I o luptă îndreptățită, cu rost. Dar lu-'
““f ^We
dea sain-i, o4 aleg-re Intre"
pățanie și eraste, alegere >m exuta.
• tot
°“£ ™
na.r : Cît sP°cula 8 a fioi£ 0U naționalismul
cel de paradă sau cum am zice do biicifi, se vede
bine după priveliștea desperați, a acelor .neuoroeițl mucenici, cari, aduși să-și pue în primejdie/
vieața, cea mal supremă manifestare națională^
a lor, după izbînzl repurtate, atît în țară'..dff”
și-n afară, față de carele triumfale, au/răihiis șă;
se tirască pe brîncl.
"
Nu noi vom pierde din vedere, că tepdfett’
păcătoase pot să se manifeste chiar și-n sociaJ
lism. Pentru că pot să fie reptile, cari, dm gftl*.
bene cum lerau prin frunzele uscate,, prin-ph-’'•
tregaiîi. prin frunzele cele verzi să se •coldrcz'e;'
și verde... Pentru-că contrafacerea^ siihuldr'eă ^
între deosebitele tabere, cari se străduesc peno îndrumare a lucrurilor spre bine, Ieste un
proces, care a rămas pănă acuma neVe°olvat •• Naționalismul, nu se poate tăgădui,
a reprezentanți de frunte, de samă, asupra
°nror nu se poate arunca nici de -cum cu no
ii!
împotriva căror nu se pot întrebuința
ifll’de cum niște arme murdare. Naționalismul,
fn sine, Ie chiar de înțeles, întru cit reprezintă
1 înrudire a unor oameni, oameni strlnșl de îmnrejurărl la un loc, cari, în vălmășagul viețel,
în luptele pentru traiîl ce au loc, cată mal bine
să se susție. Naționalismul nu exclude lase So
cialismul, cu nici un chip, pentru-că Socialismul,
cu toată sfera-I mal largă, nu pierde din vedere
interesele nimănui. A crede, cum-că Socialismul
urmărește nimicirea vre-unul neam sau a inforioriza pe vre-unul în stăruința-I firească de
conservare, in stăruința de-a exista, Insamuă a
fi străin de fondul acestei minunate, acestei su
blime doctrine, de cel mu! strălucit viitor.
Atît de puțin Socialismul însamnă nimicirea
sau interiorizarea vre-unul neam, In cît lei nu
so îngrijește numai de interesele grupărilor în
rudite, în bloc, ci se coboară pănă la interesele
fîe-căru! individ, fie-cărul, în parte. O grupare,
un neam. în bloc, ar putea să albă granițele
perfect de bine păzite, de vre-o invazie străină,
care de altminteri are acuma deschise alte si
gure porțl, și cu toate acestea neamul acesta
sau aglomerarea înrudită de oameni, să albă
membri dezmoșteniți. Ceea-ce într’o nație cu re
surse imense nu Ie îngăduit de cit dacă se ur
SB păstreze
m numai
ztmmărește w
să se
păstreze nu
numai germenul
germenul zbumiimXwrA
__ •
oiumărel, al niiioirel,
oi• și aspectul‘ eel• mal...
urlt...
Așa stlnd lucrul, stau și mă mir, eum s>au putut
găsi oameni, să le zicem cu minte, cari să facă,
dintr’n lUtnin-t
<■
’
plită, de oare să se spălmînte lumea, să fugă,
interesele meschine și strimte nu-s pentru mine
0
suficientă și leu le exclud de aici.
socialismul, ce-î drept, coborîndu-se pănă la
nieresole fie cărui individ, dintr’un neam, a
giiBit atita similitudine, între interesele astea,
’uC01e ale fie-cărui individ, de alt neam, in cit
darî» • Gr^u^
vedere de a grupa, de a soliiiientni lateres0l0 astea, mal cu samă pentru elelunt«6!? OQȘ0t'ătoare și muncitoare, pentru o
comun enr0zi8tență» pentru un traiă mal fericit,
lismni.'v
^mPutare inse se poate aduce Sooiale'ste
P0ntru asta, cind din urmăririle sale
Yileghi Usă nu numaI stabilirea vre-unul prir0a vrfi.?entru vre~un ins> acum, dar chiar creaștie limK uJ aseni0nea privilegiu, pe viitor... Cine 4
aagitd economic, știe bine ce îndreptă-
REVISTA IDEEI
UIS AN, 1.0 NUMERE, 5 LEI
’ fe-.'.
Abonamentele se trimet prin tnânda-ff
D-lul P. Mușoln,’ 10, Strada [purilor — București.
�p
ftevisfx IDEEi
oii
•i ;
I
i
Ieste caraăeristiGft perioadei prin care trecem,
ți poate aduce unora foloase mult» 111111 u?or...
Dar școala de conștiință ce-o facem, alăturea
do mal njulțl,și. șimțul critic, pe care căutăm
Bă-1 cultivăm, sfc-1 dezvoltăm în mulțime va
năbuși în germene un socialism pervertit, tică
los, șl va face ca In afară de adepți-1 interesați,
p^tverșl, să rămîe, să nu mal albă adepțl... Am
căutat anume să punem ipoteza unui socialism,
râ-fir fi departe de-a merita numele de SociaW, ca Să se vadă că slntem in afară do orl-ce
preferință, îh condiții egale, și că în preocupănlo noastte slntem cu totul obiectivi. Un socialî’raf’ Obiectiv, nu-1 vom putea nici o dată îndestul susținea, și da de bază acțiunilor tuturora,
cari Par putea îndestul, îndestul medita...
P. Mușoiu.
LUCRĂTORI ȘI PATRONI
Scrieapi, deunăzi, cum*că organirațiea modernă
i? industriei desparte din ce în ce mal mult pe
palori de lucrător. Mă mir că asemenea fapt
p'oaie fi contestat. Intr’adevăr ce-a devenit patro
nii) diri, timpurile vechi, cu ceî doî-treî luciătorî,
cu ucenicul' lui? Intrațî într’unul din atelierele de
*-Zi și veți avea răspunsul.
Industriea modernă, cu cerințele sale de a pro
duce iute și eîtin, a desfăcut toate aceste mici
grupuri familiale, pentru a întemeea, pe ruinele
lor, monstruoasa uzină. Ucigătoarea mașină, unește
între Iele, pentru un timp oare-care, silințele co
mune aîe acestor automațl, pe cari-I izolează, îl
răzlețește apoi, dîndu-I pradă, fără de nici un
sprijin și nici un ajiitor, circiumei, cocioabelor,
strădet, pțea fericiți cînd, în cetatea muncel, nu
nțâf apasă asupra lor mîna cea grea a patronului,
Efțîriălatea produselor le a dat acestora oare măcajri. ca, bupȘ’stare, ceea ce au pierdut ca liber
tate' șLci ocrotire prietenească ? Asta cu greu
s^ poate susține, fiind-că îmbunătățirea condițiilor
<je tfaiG ajunge cu osebire să creeze în noi, trebumț^npb ,
.Erogrqsțil, șau clacă. Voițî schimbarea ce s’a fă*
a fosț dera trece dp la o perioadă de autqHtațe directă din partea unui asupra altul om,
f^.'-C[șre Iera an^jeștecată ciudat bună-voința cu
apju^rea^ la o perioadă de luptă pe față, de unde
pilrcede imperios .cohcepțiea dreptului de egalitate.
t As'ta-I cțirat istorica politică, care arată cum-că
bunul despot al familiei, al tribului, al poporului,
îtoxnal Întâi, un. părinte, un prieten, înainte, de a
deVenj un. tiran. In asemenea timpuri, echitatea
prhnitiv^Tera.de-ajuns pentru cine nu căuta drepUtfea. Echitatea primitivă, nu atît de perfectă, dar
rțatumană, se’.potrivea mal bine cu varietatea
șl,, complexitatea. fie*cărul caz individual. Drepta
tea de a-zl, mal frumoasă și mai măreață, prin
dreptul ce proclamă; dar ătîtde riemlădioasă, mai
degrabă tlijeștc de cit să vindece, prin aproxifiiațiea qe .o .puțeip dobîndi de la lea.
La
inse să. mâl lungim vorb^ asupra
Unor asemenea fachiri ? Evoluțiea fatală aici ne
duce. In industrie ca și în politică Vr
lui țjlajîn despotism a trecut.
' reniea a<;
Părintele patron, prietenul patron
.•
vieața lucrătorilor săi, ducînd povara t
di
sindu-se o dată cu ieî, a dispărut sauî Pr°cop!
de-a dispărea. Și o dată cu Iei au' Dțe .Pe tale
sentimentele iscate din contactul op] trit hau
interese la feliu, din bucuriile și din ** r ’
comune. In atelierul cel zgomotos, un • rințe]e
fugiu de acum înainte: dreptul fie-căf"0&Ur re'
de o parte și de cealaltă, lupta pentru^’ H
verșunarea pentru revindecările individa
k
egoismul la cele mai depărtate margeni ■ ’ ^ee
ori-ce bunătate.
Ol®oarâ
Cea mal mare parte, dintre patroni si 1„ „
luptă direct între Ieî, prin reducerea de^V0^
prin adaosul munceî de-o parte, prin rea
cutare, prin greve, prin felurite pretenții a e?e’
Aceea-șî luptă între delegații acestora ’di6
vem, din parlament, tot atîta de crîncenă. L BU'
toril caută mereu să se organizeze în potrfoa^
tronului, lear patronii, la rîndul lor, coalizind^i
toate interesele amenințate, pentru a înlătura U'rf
ce primejdie.
°n‘
leată civilizațiea noastră. Sîntem în faza lunt r
pentru drept. Luptă înverșunată, sîngeroasă ji
care mai are pănă la isprăvit. Nouă ni-I dat sj
fim martori, să fim actorii acestei lupte, părăsind
scena fără să fi văzut marea împăcare finală, pg
care, prin acțiunea noastră de luptă, vom face-o
neapărat să vie. Pentru-că, din dreptul cucerit,
din dreptul viu, aplicat, va izvorî neapărat exal
tarea personalitățeî umane, o exaltare înnobilată,dezinteresată de sine, doritoare de a Ieși diri za
darnicul teu, pentru a se răspîndi în afară și a
feconda lumea, prin divinul contact cu umanitatea.
Lucrurile astea nu se vor vedea poale tocmii
atît de curînd. Sîntem înse în toiul liiptâl. In atelier ca și-n mină, omul făurește,, tae sau sapă,
tăcut, plămădind în capu-I gînduri de luptă. Ce
punct de contact, ce prilej de împăcare cu pa
tronul pe care nici nu-1 cunoaște măcar? Dacă
Ieste sub direcțîea unui șef de industrie, acesta,
ocupat cu probleme de prea mare urgență, dft
care poate chiar să atîrne soarta întreprinderel,
nu are timpiil să se familiarizeze cu fie*câie.
din cel cari gem jos, pe cînd îel se trudește* lâ
rînduri, sus.
<
In lupta cea mare pe cate patronul o susțin
în potriva industriilor rivale, salariul ^ucr|toreS.J
adecă vieața oamenilor săi Ieste un oblec
tocmeală, care, redus la minimum,
«u
sigure patronului, piețe noi, succesul n° 3°
.
care'dînsul tinde. Și, mergînd din^cucerre
cerire, acesta înaintează mereu, nierdu .i
nea care-l transportă, fără să vadă cu
opjf
sportu-î se datorește«unor femei sleite, un
închirciți, unor bărbați vlaguițl. unor vieți
.
distruse. Dar încercați de cereții o
^eâ
Austerlitz să se înduioșeze de mdăfaț
sa de mitralii, materiea lut pruna, Dăc
fin,
ioșa, ar fi de lăudat, înse ar fi.
tul Franqois d’Assire, dar nu 1
leon; Iei
Industriășur nu-î rău, ca ?i
P 'eritarul! a.r>
casă de âjiitor și de pensii* ca și
dispensaritil său, cum are și celalt
hkVîSTA ijjEfit
I
. amîndoî sînt în regulă cu umanitatea,
prin ■ e’va putea fi scăpat, prelungit prin bună"‘oficii trebQt?, * !*. ‘?.t0T& tear&Lșt 11
tatea
se va milostivi destinul, ca prin bineluptă» p
moarte să pue capăt tuturor relelor.
înse și mai groZav de cit marele inIe ,c ' feste așa zisa societate anonimă, care
dustria?^ de regulă în marea industrie, care-I pe
Ieste a- * cOp]eși și comerțul. Acolea nu-I măcar
ea1® d tron, pănă la care tot ar putea une-orf, să
. P\ un strigăt de milă. Aici patronii sînt niște
^U”narl schimbători, împrăștiețl în toată lumea,
acți°n
cun0SC din uzină de cît doar dividendul.
?' c?directorul ? Un agent de constringer *, cons• ’ Iei însu-șl- Și sub învîrtirea șurubului nemilos,
î^dendele produse cu atîta anevoință de nun..V‘i se îngrămădesc în folosul unornecunoscuțî.
Directoruî unei mari companii de transport,
* I spunea într’o zi, că urcarea prețului ovăsului
1Cfl o centimă, corespundea cu o reducere de un
fu a dividendelor acționarilor săi. Astă-zî Iei îșT
hrănește caii cu porumb. Mîne îi va hrăni poate
cu rugumătură de lemn sau cu pietre sfarmate.
$i Iei nu vor Protesta alt-feliu de cît murind.
Inlocuițî caii prin oameni și vedeți ce feliu de
problemă se pune pentru directorul unei din ma
rile întreprinderi, pe cari tiraniea anonimă a’ divi
dendelor îl pune în necesitatea de a extrage din
om, tot ceea ce poate îel da.
leată de ce se lovește silința muncitorului. Se
găsesc și patroni buni, excelențî chiar, cari fac
toate chipurile să ușureze cele mai strigătoare
mizerii în micul cerc în care dînșil se mișcă. Dar
ce însamnă aceasta în marele masacru? La Mos
cova îraî închipui că s’a văzut foarte multe urme
de milă, de generozitate. Cu toate astea sara n’au
fost mai puțin de 80.000 de morțî și de răniți de
moarte pe pămîntul brăzdat de măcel.
In 1848, cînd se lăuda cu atîta entuziasm, vir
tuțile asociației, se făceau niște descripții foarte
încintătoare ale acelor societăți muncitorești, cari
trebneau să aducă la sapă de lemn pe capitaliști,
___
prea fericiți, în sfirșit, a se pune în slujba mun
cel. Un lucru s’a uitat, anume că cele ce îerau
i
■ t
să se asocieze mal întăî, îeraii să fie capitalurile,
problema arătîndu-se, prin asta, mai departe de
cit orl-cînd de orî-ce dezlegare rațională și dreaptă.
Am^fi cîștigat cel puțin, cu chipul acesta, că am
h văzut limpezindu-se și subordonîndu-se datele
problemei. Ceea ce nu Ie de loc indiferent.
. Cînd Iești în luptă cu acest cumplit element,
omul, nu trebuie să ne facem iluziea că Vom veoa poate, de astă-zî pănă mîne, rezultatul .silin
țe or noastre. Omenirea are cliîăr asupra geniului
nse avantajul că dispune de timp.
re ,n?Cest mare atehef, lume, în care se elabo*
care °£era misterioasă a omenire! viitoare,_ fieloc °m *e3te staP*nul s&uj dacă are voință.
voir , Ieste
- - NimPentrU toate brațele și pentru toate inimele.
iiuib1Ca-5
Pferd.e, nici o silință nu Ie prea
COrixi
' 0 bună voință nu-î de prisos. Fie ca
'“«'■ngerea asta si poată încuraja pe unii învinși,
r
J
r
G. Clemenoeau.
In Romînește, de L Potopbanu*
NOCIVITATEA
oa simptom tn alienați» mintali șl oa eubstrattn pornirea criminali
Comunicare f&cută 1& congresul medical din București
în ziua de 18 Septembre 1900.
’
Diferiți prieteni, de pe departe, in&-ntreedi6.
de vechiul mleu prieten și tovarăș de hipth
r. Zosîn, pe care se deprihseser& s&-l vadă •
un șir de arii, îii alăturare de mine, în pro
pagarea de adevăruri niîntuitoare,. doi, cam
combaterea rutinei. Cbleniat de Îndelet
nicirile unei specializări profesionale, neapă
rat că absorbitoare, cărei cată a-1 face cinate
a-I face fală, Zosiii ri’a pierdut obiceiul și nu
scapă, prilejul de-a abunda în sdnzul preocu
părilor sale vechi, dovadă comunicarea de fațăi
pe care îmi fac o plăcere de a o pune tutu
rora sub ochi.
P. M.
Netemeinicia liber-arbitrîsmWul. Convingerile și
doctrinele, de cari oamenii țin și se inspiră în' ge
neral, sînt cele mii adese ori resultatul imitațiurih
și sugestiunil, care se exercită la tot pasul Sînteirt
convinși de unele lucruri și credem în unele fapte
fără să ne fi pătruns ptnă la cea din urmă evL
dență de înțelesul și rațiunea lor ; credem și slntem
convinși cele mal adese ori, fiind-că așa ni s’a spus
fiind-că așa crede și e convinsă mal toată luniisa.
Chiar cînd cercetările minuțioase, prilejite de pro
gresele științifice, sdruncină adine și răstoâtnă în
totul doctrinele, de cari ne inspirăm, încă ne ‘cade
greu să renunțăm și să ne abatem de la ele, de
oare ce dacă știința le răstoarnă, în schimb obi
ceiul și rutina le sprijină.
Dar ori cît de grea răsbate o convingere și o
doctrină nouă; totuși cînd ele3 se sprijină pe do
vezi evidente, pe cercetări cari se pot ori cirid re
lua și repeta, pasul cel dintăl și cel mal sigur pddtru împrăștiere.a lor tot mal departe este" făcut și
atunci nu mal e chestie de cit de timp pentru de
plina lor întronare și înlăturare a vedhelor corividgerî și doctrine. Astfel cate cazul cu doctrina liberulul-arbitru, care-șl are rațiunea In credința duilismulul vital, In părerea că omul ar fi întocmit din
două entități fundamental deosebite; corp șl suflet;
sufletul fiind un ce inponderabil, ihpâlpabil, intan
gibil, etc, în definitiv un ce heimaginabil și totuși
cuprins cu închipuirea pînă la a i se determină’ri
guros ființa,
Cercetările anatomice, fiziologice și psihologica
din deceniile din urmă mal ales au sdruncin'ăt d»«
săvlrșit dualismul vital, conchizfhd' la'mdnishldrYi*
tal; omul fiind un ce Unicf care sub forml stafidă
se prezintă ca corp j Iar sub formă dinariiită’
suflet. In închegarea ilnică, ca cdiistitue indiridiil,
nu-I nici cit vorba de ceva suprudăugit/de d isdhti
dinafară, care scoborîndu-se asiipră-I, l-ar d|Fmui
ța toate actele vieței sale; ci-I vorba de un tot or
ganic condiționat în aparițiunea sa prin dredîtafe,
plăsmuire
ibmitiejtl,’
r- ----- șt
T- mediu. Manifestările vitâle; C-TS'-J"
i'-j oncc
-------- alte
’r man.festilrl țț
1-' ^
“5*^ .4 .ța
«și
v,tale
animale,
Jar
int^'na ce nertirtfe
dar no'
un înțeles
decurge riffliros
riguros din
diri InSă-țjt înche
garea organică și o râțiline cu tdtiil de cori'^ptftt
concepi
In lividul poate
r-ptî avea iluzia că
și oilatft'
odată' fațti
țul consumai să-fi închipue' greșit c’ar fi:’putuț Vrw
�J;
H
I ! '•
104
REVISTA Ibfcfct
și altfel; în fapt el e strict determinat și noțiunea
de «voință» nu. îmbracă în realitate de. dt o strictă
fatalitate. De unde rezultă că liber-arbitrismul este
lipsit de ori-ce temei științific.
Netemeinicia noțiunii responsabilității. Viața umană, nefiind numai viață individuală, ci totdeodată
și viață socială,, în care implicit e vorba de legă
turi mal mult saQ mai puțin strinse de la individ
la individ, din doctrina liberulul-arbitru se iscă în
mod logic noțiunea responsabilității. Dacă indivi
dul se manifestă numai și numai cum „vrea", dacă
pornirea sa decurge numai și numai din capriciul
său dintr’un monțent dat, atunci dar cind el, in le
găturile sale cu ceilalți indivizi, stingherește indivi
dualitatea acestora, trebue să fie neapărat respunzător ; căci el putea să nvrea“-și altfel, putea să
„vrea* precum cerea și interesele tuturor semenilor
săi, numai că n’a «vrut». Pentru cen’a vrut? Tăl
măcirea e foarte simplă și foarte simplistă putem
zice, după doctrina liberulul-arbitru • sufletului sdîî,
cil totul slobod de ori-ce înrâurire, l-a plăcut astfel.
Dar cum viața socială, dacă’ ar fi să cedeze la toate
capriciile? feluritelor suflete, ar ajunge să se tăgă
duiască și să se anihileze pe sine, atunci se trage
la răspundere sufletul, spre a vrea numai ceea ce
este în interesul tuturora.
Cercetările științifice nimicind doctrina hber-arbitrismulul, implicit nimicesc și noțiunea responsa
bilității i individul fiind strict condiționat în lOite^
apucaturile sale, el nupoite fi cîtușl de puțin răs
punzător de actele sale. Ori-cit s'a restrlns, prin
nouele concepții științifice, impui responsabilității
. făcîndu-se dintriînsa numai o însușire a omului să
nătos ; chiar această restrîngere, chiar această cedare
noueior doctrine, cum că omul bolnav este ircsde interpretări asupra
ponzabil, creează un amestecd»
’
*incompatibile
------- . -,c ’î îîn de
' •
vieții, cari interpretări• devin
iciproc.
ele și nu se pot susține rec™-'
” Omul bolnav nu
șe manifestă sub imperiul altor legi de viață ; ci
se explica în totul tot prin aceleași stricte condi. țiunl ale vieții: ereditate, plăsmuire și mediu. Și fie
că cenetărîle și observațiunile noastre le raportăm
. de- la omul bolnav la omul sănătos sau vice-versa,
tot acelaș unic adevăr se degajă: cum că viața e
. strict condiționată în manifestările el, fie avantajoase
sau desavantajoase în raport cu interesele noastre,
și că prin urmare omul este iresponsabil de ac. tele sale.
, Determinismul organo-psihic. De cînd Claude
Bernard în monumentala sa Introducere la Medi
cina .Experimentala, a arătat cu o mare , revărsare
de argumente determinismul riguros ce se degajă
din toate fenomenele vieții, chiar cel maî vajnici
apărători ai vechelor doctrine au trebuit să recu
noască. pînă la un pucct dreptatea învățatului fisiologist. Zic „pînă la un punct*, de oare ce desbaterije sînt încă în litigiu asupra fenomenelor psi
hice, cari prin natura lor cad mult mai greii sub
simțurile noastre și ca atare lasă loc larg închi
puirii, Aproape nimeni nu mal contestă determi
nismul în fenomenele organice; dar îl pun încă la
îndoeală în fenomenele psihice, cu toate monumen
talele considerațiunl ale lui Vasile Conta din Teoria
Ondulațiunei Universale și Teoria Fatalismului.
In realitate însă nu-I cazul de
cauzalitatea lor fenomenele psihicei dc°Sebi
nice; căci în ultimă analiză fenomen? Cele
tot fenomene organice. Gîndirea aor-^'^ce^*'
lectuală, tot așa cum digestia, activ;»
tci« ii!”1
este legată de aparatul digestiv si în talea găsi»’e*
coasa gastro-intestinală, cum glicocen-Pec’al de
de ficat, activitatea circulativă de nu
este Ie?U*
diacă, urinarea de rinichi, etc. Un
c
cugeta, nu se poate manifesta psihicos?4 °u
strict raport cu închegarea lui cerebrală r c,t in
oprit în desvoltare dă o inteligență Cu Uq cree.
ginită; nu se poate concepe un liber-arhh
ca să zicem așa servindu-se de un er„rT^<l
de: aseminea
««uiuica un
uu creer
V.ICC| alterat
anerac în
m constitJ
consrit1,/"’h,rc
“,rc'tit•
întocmal cum stom
stoma^i
o inteligență alterată întocmaUum
h i UI d3’ ’
«uUl ah*...
dă no riirrt»QFtft
digestie viciată
viciată ci
și inima
inima k_t_
bolnavă dă
a,Ur«
în circulația sîngeluî.
a ^H>Urjrj
Cele mal înalte și mal complexe manifesta
tale, născocirile și concepțiile geniale S[nt f m’n*
unei organizațiuni cerebrale anumite înto? fUCtul
concepțiunile simpliste sînt fructul unet
întocmiri cerebrale. Așa că, științifi:Cște vor?'1'
precum nu-I cazul de a face un
. r01nd,
cuiva care scindează de inteligență, căci inter°Scbit
lui nu-I de cit secreția închîglrel lui cerebral8*0!’
care dl personal n’a contribuit cu nimic, toi*’ ’
cazul de a face un dement cuiva care e mă ,a^
inteleciualicește, căci mărginirea lui nu-i de
încheglrei lui cerebrale, de care el
cl porsond
creția încheglrel
nu-I vinovat cu nimic. Și cînd1 paralelismul
p-—
între
manifestarea psihică și substratul
■ - ' el orgaaic este
atît de rriguros, mu poate ~fi cuvînt a considera
jj o națur4 cu
manifestarea psihică ca un .proces de
totul deosebită dn celelalte {procese fiziologice?
Viața sufletească decurge nesmintit din viața
ganică; viața sufletească este strîns legată de' viața
..............................................
organică.
Ambele aceste vieți' nu sînt în ultimi ana.
liză de cit m infestările uneia și aceleiași vieți; omul
ca entitate unică. Fie-care individ este un tot com
plex, unic în felul sau, cu manifestări adese diverse
în formă de ale celorlalți indivizi, dar cari manifes.
țări se tălmăcesc la fel și ad absolut acelaș înțeles
în fond. Actele omului genial sînt strict determi
nate, de și prin complexitatea lor excepțională se
par cu totul spontanee și pornite dintr'o voință
„liberău, ca și actele idiotului, pentru care se ad
mite mal cu ușurință isbucnirea lor din rudimen
tara închegare cerebrală. Omul genial și idiotul,su
raportul cauzalității actelor lor, sînt deopotnv .
iresponsabili. Actele lor îșl găsesc rațiunea deplina
în determinismul organo-psihic.
Noțiunea nocivității. Viața umană se Pr®z’“lă- viață
două mari manifestări: ca viață organicăuișica
F.- *,e!
socială. Viața organică, sub cea mal si izolat,
p, deți
expresie, se reduce la individ constdera /J'*eț’cteje
chiar sub această formă se vădesc in es
y.flța
vieții sociale : o sumedenie de mani es
je
organică sînt produsul șî al vieți so bJjoă oară,
care ele n'ar fi putut căpăta ninț . ? »
solimbagiul este de sigur un rezuIța Ș
ciale ; el n’a putut lua naștere și n
viața ofvolta de cît prin viața socială. Dac
^0|8i
ganică se poate considera la in
ccl pap
viața socială nu se poate concep
REVISTA IDEEI
'
:
r
1
î
':
;
•
. - | fără o colectivitate, fără o societate,
Joi
asociație, în definitiv fără un conglomerat
fără 0 . toCInaI în viața socială se nasc neapărat
s°c'fl * -ie de la individ la individ și se plăsmuesc
legfll^,n:ie pentru cea mal priincioasă desvoltare
‘°n.d5i umane in general.
- • viața socială îșl capătă ființă o sumă de noPfl° -ri Considerate numai în raport cu individul
lian-' C nu-$I găsesc toată rațiunea. In viața socială
în S'nnotiunile de bine și de rău, de folositor și
apaf,
de frumos și urlt, ect. Pornirile indioetoiu
7 ■ ’*' cu totul fatale și necalificabile din punct
«îdual®,
v'dUa*dere al cauzalității lor, capătă anumite înțeVî în viața socială devenind, deși fatale, absolcsU^alificabile. Unele porniri, unele acte slujesc de
lu.£ ne interesele sociale, înleșnesc desvoltarea și
Secționarea cît mal mult a vieții umane; drept
P e ele devin implicit porniri sad aifte bune, frucar*se și folositoare, în vreme ce alte porniri, alte
deservesc interesele sociale, stinjenesc desvola<rea și perfecționarea vieții umane; drept care ele
devin implicit porniri și acte rele, urite și nefolo^S'a încercat In toate felurile a se defini crima
I
pornind de Ia anumite concepțiunl și anumite puncte
de vedere. Adevărata ei definiție însă se degjjază
numai cu raport la viața socială: crima este un
act antisocial, adică un act prin care viața socială
este slînjenitâ în desvâltare i el și ca atare și viața
organică. Numai cu raport Ia viața socială se con
cepe crima ; ea este o noțiune curat socială. Cri
teriul, după care urmează dar să se aprecieze, să
se analizeze și
se înlăture crima, trebue să fie
un criteriu social. Noț unea responsabilității neavînd
nicl-un temei, precum am arătat, căci criminalul
este tot așa de iresponzabil ca și necriminalul, cată
să găsim o altă noțiune, după care să ne condu
cem în analiza și prevenirea crimei; și acea noțiune,
după părerea mea, ca închecre' logică a determi
nismului o gano-psihic șî a îndestulare! vieții umane,
care apare ast-fel ca scopul activității fiecărui indi
vid, este nocivitatea.
In mod abstract concepem omul ideal, de care
In realitate mal nimeni nu se apropie, după cum
tot în mod abstract concepem sanatatea ideală, pe
care mal. nimeni n’o are. [n lealitate fie-care dintre
noi prezintă porniri, unele cu totul particulare, cari
uP_ă împrejurări pot fi mal mult sati mal puțin
nocive, adică să aducă neajuns și stingherite vieții
^mane într’o măsdră mal mare sad mai mică. In
t <eSj ÎQ?elșs nocivitatea apare ca o însușire cu tos’o j F ?r^ne obișnuită și fatală, pe care urmeazi
se î t 1 âm
măsura manifestării el. Și atunci
al
că se schimbă cu totul sistemul actual
ares[n.rin^ ?i prevenirii crimei, cuprinzînd sub
delict
es
ceeace juridicește se numește astăzi
■<- al. *i *te<* în alienația mintală. Un caracter comun
auenațiel mintale este nocivitatea: alienatul
este mal
I totdeauna nociv, adică vatămă interesele
‘«tnenih
Intern
S^*’ ccea ce
motivează cele mal dese
ori i-:
‘<3a area Sa’ ^Oc>vitatca, adică însușirea de a
v2tăm;
Ce'° sufe6 exPl*c^ la alienat prin faptul alterațiunil
că nocivi?6» creerul săfl; de aceea se poate spune
atea la alienat arc un substrat cil totul
105
organic. Felul nocivității In alienația mintală variază
toarte mult după natura șî gradul boalcl, de care
este atins. Foarte puțin pronunțată în unele boale
mintale cum sînt idioția, mania, melancolia, isteria
psihastenia, confuzia mintală, demența senilă etc/
nocivitatea este extraordinar de desvoltată în epi
lepsie, demență prematură, paralizie generală, im
becilitate, debilitate mintală, degenerescență psihică
desechilibrare, alcoolism, pelagră, delir cronic, ețc’
Pentru cele mal multe tulburări mintale nocivi
tatea este un simptom precoce, căruia nu i se dă
prea mare atențiune mal ales cînd manifestarea sa
nu dă loc la grave neajunsuri. Faptul unel.altercațiunl din partea unui alienat, cînd nu sc urmă-.,
resc de aproape motivele, se confundă adese cu
altercațiunea obișnuită între oamenii sănătoși din
motive bine-cuvîntate, și se trece cu vederea noci
vitate adesea foarte pronunțată care se-- trădează
prin faptul acelei altercațiunl, Cînd însă* apat și
alte sknptome de boală în alăturare cu nocivitatea
sad cînd aceasta se traduce fntr’un moment dât
prințr’un fapt, a cărui gravitate sare în ochii ori
cărui fără ca motive plauzabile . s’o îndreptățească,
atunci se recunoaște de orl-cine și izolarea paqentu’ul se impune.
Unele boale mintale comportă o nocivitate tre
cătoare, adică numai pe cit timp.se manifestă boala
de care ține sau tulburarea mjntală anumită ce o
condiționează- ași, bunăoară, In accesul de manie
acută sad tranzitorie, nocivitatea • poate fi foatte
pronunțată, dar ea dispare cu lotuț, după acces”;
tot așa în paralizia generală, nocivitatea este foarte
mare în accesele de agitație, însă e cu rotiți sco-.
borită șî chiar ispare în fazele de.remisiune sad
de toropeală. Alte boale mintale comportă o noci-.
vitate permanentă, cum este epilepsia, în care no
civitatea la .unil.coln.avi este tot așa de pronunțată
în intervale libere ca și în timpul - acceselor;' tot
asetnine și în degenerescență mintală. în care com-^
patibilitatea’cu viață socială a pacîehțtlor nu ex
clude nicî-un moment persistența nocivității lor.
Ast-fel prezentîndu-se lucrurile, putem înțelege
cîtă importanță capătă în. medicina mintâlă noțiunea
nocivității, de care pînă astă-zl nu s’a ținut samă
de cit în mod cu totul secundar. Nocivitatea, cată
să fie un element ce să nu scape niciodată ateu*
țiunii medicale, pentru-că, chiar după ce un' pa
cient s’a vindecat, încă -rămine a se aprecia dacă
mal e nociv și în ce grad. O boală mintală relativ
ușoară cu o nocivitate accentuată comportă‘o izo
lare m ii Îndelungă de cît o boală mintală maî gravă,
dar cu o nocivitate slabă. Apoi încă e de. luat Id
samă că nocivitatea în boalcle mintale nu se va
aprecia atît după natura și gravitatea faptului co
mis, ci după potențialitatea în sine a nocivității:
un fapt neînsemnat nociv poate fi lesne un ndiclu
de o nocivitate foarte mare capabilă de fapte no
cive extrem de grave; precum și contrariul puțind
avea loc: un fapt nociv grav să denote numai o
slabă și trecătoare nocivitate. Așa, bunăoară, un
epileptic poate sgîria ușor pe cine-va, dar cu aceasta
trădlnd o nocivitate extrem de mare, cum și e în
general în epilepsie; pe cînd un maniac, chiar ucigtnd pe cineva, să nu trădeze de cit o nocivitate
neînsemnată. Ca să fiu mai bine înțeles trebue să
spun că nocivitatea este capacitatea în sine de Ta
�♦
REVISTĂ IDEE!
REVISTA IDEEI
i
1 ’
. t a se întocmi un codice anumit de norme
fi cuVIfjngCriI libertății. Fie-care caz se apreciază
d reSl fixlndu.se felul și gradul de restrîngcre a
Sp3rHtiî insului implica; în general criminalul
•boală urmează să se trimeatd în. căutare șpL
P1?.” «că atîtu timp cît e dc nevoe, fie chhr șt țn.
f3’’? lui viață; criminalul prin naștere sau cdn.
irfa®.4; In anumite așez'minte, fie și în închisorile
S!S dar cari să-șl schimbe menirea în sepp nu
5clU ț pedepsi ci dc-ale utiliza partea bună; iar
• •'aiul de profesie sad prin ocazie, adică prin
C>-umstanțe străine de persoim lui, să fie lăsat în
jetate, urmțnd a-1 schimba numai din mediul în
Sâre se găsește, sad a modifica acel mediu. Gu un
uvtnt se va individualiza restrîngerea libertății,
dndU-so mal,ales samă de ceea ce un criminal
anumit prezintă, ca deosebit în închegarea JuI or„ano-psihică. Restrîngerea libertății trebue să se
facă în așa chip ca să n4 se “ducă vreo vătămare
părților bune ale insului implicat ; căci idealul social.cată să fie. ca societatea să nu fie niciodată
nociyă pentru membrii săi.
Cu chipul acesta pornind de la concepția noci
vității, se va face o .reformă mare în viața socială.
Pe de o parte, în virtutea principiului de libertate
individuală, foarte adese deșănțat înțeles, nu se va
lăsa la .voea întîmplăril o samă de inși bolnavi sad
desechilibrațl, carl-și țin fără întrebuințare partea
bună ce ar putea s’o dea societății, fiind-că se mișcă
if» ww
lotr’un orizont cc-I prea larg pentru dînșil și-I
de”
concertează ; .pe de altă parțe, în vir.tutea prindSful
reprimare aa crimelor,
crimelor,, —
nu- se
pîiiluî de
de reprimare
— va lăsa să
bueezească în închisori, la niște îndeletniciri pentru
bugegească ... .....------ ,
- .
-—* —’
cari nu sînt chemați, o samă de inși sănătoși cari
ar putea folosi alt-fel societății prin vigoarea lor.
Aceștia mal ales plătesc prea scump, căci plătesc cu
anii și adese cu viața, alunecarea unei clipe și no
civitatea unul moment. Și pentru cel dintâi și pen.
tru cel din urmă s’ar face cu chipul acesta un mare
/ct de dreptate socială.
Dr. P. ZosIn.
face răQ, dera dăuna vieții sociale, capacitate des
coperită numai printr’o inanifestare oare-care ; dar
măsurată după gradul în sine al potențialității, care
variază după boala și stadii de boale.
cu o stare constituțională nemodificaki
un fel de tratament, să se izoleze fân» Prih «•
mărginească cîmpul mișcărilor lui îndrug?1”» ’S 1
o muncă folositoare societății; Iar
aifn4u^j,«
ca-I nenociv, că-i om cu mintea întrea^e,cW
Nocivitatea în pornirea criminala. Prin faptul dc cnpabil șă a; recieze și ș» reprob- sin « ' I» t0| ’
crimă un individ devine vătămător societăț I în mij- mis, să 1 se dea drumul în mijlocul SQ acMCo
locul ;cărela triște, adică este nociv. Gradul vătăIn caz de nenocivitate a făptașului <jCleWlîr.
măril esîe măsura criptei *n s’ne » nu ins^
mă“ cea mal amănunțită observare și anali
jura nocivității.-individului, . Nocivitatea fiind o în- esplică numai și numai prin condîțrunr’ CrioiîPdn
la--.>«ț
spșjre individuală ține de închegarea ind vidului; individul făptaș și atun I atenția societă
i d0
gradul nocivității urmează dar să se aprecieze după o efectivă combatere și prevenire a crjl;?^*Pre
ffjpl.și organizația individului făptaș, nici cît după îndrepte către acele condițiunl; amhilaX 1 1 u s«
gradul, crimei lui. In ori ce caz gradul crimei nu-I hilează crima. Da veacuri de cînd se f* °r ’ni.
d? cît un element restrînstn apreciarea nocivității închisori, experiența cate îndestul făcutăU*
Indjyidpale, La spatele celei mal grozave crime vedea pină la ce punct ele sînt mal Jui.Se POît«
poate să fie nocLitatea cea mal redusă safi poate pentru crimă de cit pr vonitoare, Oslnd’ fCOal’
fl.nu fie nicl-o nocivitate ; crima puțind decurge ales cînd este nenociv, pierde acolo nrin'tU ’. M
«dese dintr'un complex de împrejurări, în care in osîadă stimulul înălțător al vieții care t u1'1
dividul nuri de cît o curată jucărie.
fie îndemnul spre a fi de folos în 'lu--n0.trebue 13
In deobște urgia socială cîndu-I vorba să reprime spune că din ncnociv individul devine n pu'îa
o crimfi se îndreaptă asupra elementului volițional, timpul ce-1 petrece acolo șl prin hula ce
Pf'n
Cțre.esțe individul făptaș, și cu cît mintea acestuia dreaptă la orice pas chiar după ce a eșir de (D'
este mal întreagă, adică după vechea formulă; „cu
Potrivit nonelor vederi psihologice, potr1V1't °’
plt este mal responsabil’, cu atît se îndreaptă asu- ccpțieî de nocivitate, trebue să dispară din C°‘D’
pra-I hula și osînda; și cu modul acesta nu rareori țațe penalitatea. Md ales ideeu de pedeapsă
|e izolează, punîndu-se Ia închisoare ani întregi și se practică atît de greșit și da in des acord Cu
ffalar o viață, indivizi sănătoși, „responsabili; dar, datele științei, trebue să dispară, Ar fi de |n5e|es
după concepția noastră, adese întru nimic nocivi, pedepsi, dacă pedepsitul ar fi întriadevăr peuonal
pentru că firea lor nu îndreptățește nocivitatea, așa,
vinovat de cea ce-I acuzat; dar nici vină ta înțecum bună oară, o îndreptățește firea alienatului, lesul adine al cuvlntului nu poate exista; nimeni
Mulțl dintre osîndiți ar putea, după concepția no- nu-I vinovat de por ririle sale rele dinti'un moment
civitățif, 6ă fie lăsațl în mijlocul societății fără ca precum nud mentos de pornirile sale bune; por
vre.odată să mal devie crim nall, pentru că porni nirile dacurg nesmintit din închegarea generali a
rea spre crimă nu stă nici cît în firea lor; crima lucrurilor și omul este în-definitiv un automat cu,
lor tșl are rațiunea aiura de cît în nocivitatea lor. rar. Societatea nu-l îndreptățită dar să pedepsească,
In acest înțeles nocivitatea este o noțiune cu to pentru că nici științiticește nu-I motivată și nici
tul inversă responsabilității, așa cum se consideră sie.șl nu-șl aduce folos, Dimpotrivă societatea osia,
aceasta după vechcle doctrine. Omul să ătos este dind pierde adesea indivizi buni ce Lar fi putut
socotit ca responsabil, după vechea doctrină; după avea în m jlocul el, ca să se folosească In propă
concepția noastră omul sănătos esțe iresponsabil șirea sa. Societatea cată dar să restrîngă numai li
cași cel bolnav, dar în schimb omul sănătos pentru bertatea indiviziloi In măsura nocivității loi, adică
noi esle ne-nociv, sad prea puțin nociv, vorbind în măsura in care dînșil slnt individual capabili de
de nenocivitate In înțeles ideal, Iar omul bolnav a stingheri dcsvoltarea și propășirea el,
este cele mal adeseori nociv; căci nocivitatea pen
tru noi este semn nesmintit de boală, de abatere
Individualițarea restringerii libertății. Dîsyoltade la starea normală. Cînd dar societatea urmă rea și răspîndirea științil u avut da rezultat respec
rește reprimarea crimei, ea trebue să osîndească la tul fi nțil omenești, îndepărtîndu-se spiritul de cas ,
izolare, la îndepărtare din mediul social, nu pe care îngăduia dezvoltarea unoraJn dauna altor »
inșii sănătoși, nenocivi, deși responsabili după ve Astăzi dacă nu totdeauna in faptă, dar sigur o
chea concepție; dar pe indivizii bolnavi, nocivi, deauna în principiu se recunoaște dreptu
.
deși iresponsabili după vechea concepție.
ins de a se dcsvolța în deplinătatea
1 ’
înlăturarea penalităților. Ast-fcl după noua con aptitudinilor sale și se socotește ca țar □ pj;oă,
cepție a nocivității, care e singura în concordanță aceea care asigura l«u.toritor eî
nU
cu datele științifice, penalitățile și toate codicele și în înțelesul de a se îndestula deplin, dc
j^valprocedurile penale cari le specifică și le cîntăresc slobod pornirilor lor, întru cît aceste
nu mal ați nici o rațiune. O crimă făptuită trebue dăuncază semenilor și nu sînt o Pie
civili*^
unjî
să dea prilej societății de a se sesiza, dc-a lua în tarea societății. Imr’o țară cu a e
de aproape considerație făptașul și de a-1 determina fie-care ins ;și are asigurară hbertat PcâIcarc a
neanocivitatea. In acest senz se Ințelpge că aparatul se atinge cu libertatea altul ins; o
judiciar trebue să se îmbunătățească: din el să facă libertâții altuia constitue un fapt. a i;berC’3tea ciiv«'
neapărat parte și medici experți psihiatri, cari să părat îndreptățește reducerea sa
. atu&cI ,e iOf
J««"
determine cu cunoștințele lor gradul nocivității făp „M. Dacă U UU individ este
tașului. De se’ descopere că-î o nocivitate în legă dreptățită restrîngerea libertâțn
tură cu o boală, să se trimeată In căutare pacien minată în măsura nocivități» S4t >|Vitite nU p uite
Sub imperiul concepției de nouv
tul ; de se descopere că I o nocivitate în legătură
I.
j x
1
I
ș
,
I
;
•
Și ca și cum prigonitorii pizmaș! al ideeT, o’ar
mal fi putut să amîe culegerea roadelor wel șî ’fteincredcrei sămănat* în timpul din ufmi, «pecullnd
în chip rușinos asupra simțului de mill șf dc dir?re, răspîndît dc noutățile asupra atentatului dfa
Madrd, leată că afllm că la Turjn iu UitareaiMl
cinci anarhiști, pentru că du publicat un'
nai, cu prilejul alegerilor, și că la^NeappUVau. £1,
ctit percheziții h alțl anarhiști, se.chVsUîniu-li-w,
nu bombe și durat de pqtasă, ci furfyjle "Șt
A:u'm în urmă, sub acelaș pretext, a,fost arestat
la Genova girantul ziarului periodic ne-anirhist
ziar, care, de asemenea, pre cîfae^pârehtur.
Șură somnul liniștit al cohscryâtorilbr/ItMieni’
jurnalismul călugăresc aj’ută ogera ponjiel,jpl.
nuhat. Asupra anarhismului și anâr^.ișplorsdin AncoRa, s’a scris și propagat o iștorie" cu totul
țaslicăr în care s’au schimbat datele după voe,.flL
^,^“se
Mâlatcșta să fie în 1898 achitat, pe
cînd din potrivă Iei a fost condaiupat, și. fȘcîoduriia
să fie condamnat în .1900, pe etnii, din pQtnyă.lt
acea dată, dînsul iera Ia Londra, unde repara li
niștit biciclete, motorl electrici.. In treacăt fie zis,
Errico Malatcsta, prezentat publicului, din noir, în
timpul din urmă, ca un etern organizator de com
ploturi, asupra cărui ar apăsa amenințarea a cine
știe c.rel condamnări, ar putea, dacă ar yrfa, să
se întoarcă orLcînd in Italia, unde" nu mal arș tijei
cea mai mică socoteală de regulat cu Juștițiaa.
Glte-va
ziare au vorbit
de• un fantastic
coojplQl
----------— ...
.
r» ' -strein, în urma cărui s’ar și fi făcut, acum
cînd, din potrivă,.su
pmrivă,j;u
timp, o arestare la Como. Pe dnd,
prilejul acesta, nu a fost arestat nici un auarhtsț.
rin
kr»tn/><rnctnr
amhidanr
Itinf
ca
atara.
Un biet negustor ambulant, luat ca atare, ■a fn«t
fost
pus in libjrțate numai de cit, pentru.că- îmă-șl po»
lițiea a trebuit să.șl recunoască bănqp.liie' ca tău
înțemeeate. „Jurnalul de Italia1* ștăcue să lukție
cum-(ă istorioara lui cu complotul ar. fi exactă; Ca
dovadă, ar fi destul ca Iei să spună numele... cornplotatorulul, cît și de ce nu i se face proces* Din
nenorocire se găsește destulă lume, In Italia,- cate
soarbe și crede lesne ast-felid de fleacuri, <|uP^C“hj,
în general, publicul european, părea să croadt, is-»
ATENTATE, BOMBE, COMPLOTURI lorica cum-că atentatul din Spania a izvorit’dintrun.
complot caro a avut loc In Anglia, istorie care a'e
Tragediea teribilă dr Madrid, amenință să albă răsuflat înse puțin cke puțin, și care a fost’ des*
atit de cătră po'.ițica engleză, cit și dc tea
și păcă
păcă.
ca răsfrîngere, în Italia, o firsă
LHOCI stupidă yr
mințită
•
---- -u
recunoseîndu-se ca o „invenție spu
farsă orga- spaniolă
ch.ar,
toasă, pe Ungă păcătoșeniea obicinuită,
(
aa unei
de
jurnalele
„serioase",
rijtuulij
unc reptile jurnalistice. Ceea ce nu tmnizată de poliție și răspîndită de jurnalele „
piedică pe jurnalele „serioase", să continue dfc.a
căror
li-f
să uaaLuvi.uj>.»
născocească •lucrurile
—
, v. nu h
-j rușine
luțiuc s>a
—-• —---- cele
- •
I
Dalavragi asupra
Mai neînchipuite și si creadă cele mal extravagante palavragi
asupra cluburilor anarhiste ntiitprit>a<e,
•
••
------- prețul qsupra înțelegerel anarhiste internaționale;' • asupri
brașoave ale corespondenților lor, chiar cu
și
sini, re- caselor pline de bani pentru făurirea de bombe;
bi
_'•«•-a
e"a ,con
firma, o dată
mal mult,
streini,
uuunrma,
aura mai
muu, față
«|“ de «><
—• ’
PUtațiea înlăetățel pentru Italia in materie de vio- alte, și alte năzbîtiî.
Pare că s’ar fi întors zilele de înfrigurări tero
lențe
de crime politice.
len
țc și de
riste din 1893—94. Acești inconștiențizgîrie-hîrtie,
Vestea răspîndită, cu ......
atît —
de —
amănunțite
detalii,
puțin importă dacă s vînduțl guvernului, sau unei
. sar -fi descoperit, Ia
la Ar.cor.a,
Ancona, .0o fabrică
f---------de bombe, gâște politice, dacă-s plătiți dm fondurile secrete,
a ,fost
^t-ÎF 4»
f°st pănă Intr
într’atît
de exagerată de cătră jurnale, in sau din acelea ale unei clic! de politician!, na știu
u“ fantaziea
r
Clt* '•chiar
polițistă, comparativ, -nare
ap: micșo- că dacă pe de o pârle Iei inspălmîntă opiniei pu
rață Nimenea nu-și dă samă, cum-că prin asemenea blică, făcînd-o să aplaude reacțiunea, pe. de alta
presa reacționară, ca ascultînd dc un c vînt ațîtă neînchipuit spiritele neliniștite și tulbUTlte,
e ordine, adevărat complot al unor interese as- față de cari cea mal cumplită și mal prielnică pro
J?08e> Întărită opinica publică, pregătind-o și prepagandă teroristă Ic tocmai cronica fantezistă care
0 la făptuirea unor acte arbitrare, din se face zilnic de către jurnale, și care lest» un
libereiCC m3Î marî»
Partea PoliVeî» *n Polnva ne-ntrerupt agent provocator și ațîțător.
.
••
■
-
-
■
•
b
�T
108
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
I
I
i
Cit se atinge despre Ancona, leu care sînt din pedepsei, fură trimeșl cu toții h
această provincie, și care am trăit destul timp la de unde Malatesto evadă in 1899,
coq(.
Ancona în mijlocul anarhiștilor, dintre cari cunosc
In 1900 „Agitazione" apăru Iear«,fț .
°’
pe foarte mulțl personal, sînt încredințat că înfri cirea unor alțl oameni. Din aproape
^r‘n ’biik
coșata istorie a bombelor și complotului, pusă Ja
publicate pănă în Mal ijoi, 50 pănî? h nu«iete
‘brdinea zilei, vedeți ce combinație, tocmai în aju sechestrate. Și pentru ca se nu se CI>L5?aufod
nul alegerilor la colegiile socialiste, nu poate fi de fi tipărit cine știe ce violențe, le îndestuli/4 »’<!
cît o enormă exagerare polițistă, de nu curat un truc, se spune că s’au sechestrat simple cron‘ i °r
curat o născocire.
ticol al lulFerrero, publicat mal înainte h* q “ ar'
In Ancona, ca în'toate orașele maritime, mulțl și alte articole publicate în ziare nesechest C°lo>
să dedau, chiar fără să fie de meserie pescari, se și ordonanța de sechestrare a numerilor d
dedau la pescuirea clandestină, pe-ascuns, prin mij ordonanță scrisă de însă-și mîna procurn^601'.
locul materiilor eYpldsibile. Altă-dată se întrebuin gelul. Cu adaos au avut loc o mulțime de
Ul re*
țau cartușele de'dinamită, cari ierau făcute să ex procese. Redacțiea a fost invadată de o muiț;aresiarl ?î
plodeze în apă, prin mijlocul unei ciocniri violente; și despoeată de registrele, de corespondent ?6 °ri
Șl' exploziea omora peștele înlr’o rază întinsă. Dar lecțiile Iei de jurnale. DiferițiI redactori c' • C°*
această'metodă ieste relativ foarte costisitoare, și succedat au fost arestați unul după altul 0° S<?11
mai cil samă foarte primejdioasă. Ceea-ce-a dus condamnați, pentru asociație sedițioasă \r;
să ‘ se inaugureze de cîtă-va vreme un sistem mai urmă la urma lor. Notăm dintre aceșț’iea
economie și maî puțin expunător, sistemul unor menico Zavattero și pe Latini Riccardo Adî! °0’
rinei bombe de hîrtie, mal groase de cît cartușele August Giardini luînd, Ia un moment dat a C8lUl
de niai nainte de dinamită, mici bombe legate sa, redacțiea ziarului, a fost la rindul său ares^’
printPun fir de sfoară, sau fir dc sîrmă, înconjurate și, dimpreună cu alții, cu Angelozzi, Fariaelli Pe?
de un strat de ciment, bombe în totul asemănă zotti, Mariani și alții, urmărit pentru asociație s *
toare celei descoperite în prâvăliea bărbierului din dițioasă și condamnat la aproape doi ani înc}jî*
Ancona.
;
soare. Ziarul continuă cu toate astea să apară lei
- Aceste amănunte asupra chipului confecționărei fiind inse pururea sechestrat, aproape număr cu nu
unor ademenea bombe... în potriva peștilor, mi-au m r și aproape pentru toate articolele, personalul
fost dâte-dăunzi, pentru că leu n’am avut pănă rămas din redacție, cugetă să se strămute la Roma,
acuma idee de Iele, mi-au fost date de cătră un unde, neîntrerupt, de atuncea încoace, „Agitaz-one^
advocat al Comunei, care nu a fost anarhist nici o putu să se publice oare-cum liniștit.
dată și care ridea de nu mal putea de crabul pes
De cinci ani, de cînd n’au mal apărut la Ancona
cuit de cătră- Chestura din Ancona, Și chiar ar ț*
și jurnale anarhiste, afară de cîte-va numere unice
fi cu adevărat de ce să se rîdă, dacă n'ar fi vorba Ifeată că la întăl Mai trecut, „La Vita Operaia4, or
de .libertatea cîtor-va lucrători, cari, nu știu pentru gan bi-lunar, socialist-anarhist, și-ncepe publicațiile
a-citea oară vor trebui să ispâș’ască vina deagindi Iei. Nici nu apărură bine trei numere, și polițiea
alt-feliiî de cît acei ce comandă, fie și numai prin se și puse pe lucru, invocînd și de data asia ve
puțină închisoare preventivă, care se știe bine cînd chiul pretext al complotului, avînd in sprijin coinci
începe, dâr- nu și cînd se sfirșește.
dența atentatului din Madrid, cum și apropiata vi
/Polițiea din Ancona a jurat dc mai multe ori că zită a regelui la Ancona. Fie că lea a atribuit, ia
îq
va extermina partidul anarhist. Și de cîte ori par chip mișelesc, importanța unui complot și-a Unul
tidul acesta a daf semne de vieață civilă, prin ma atentat la aceea ce nu Iera de cît o contravenție
nifestații populare, ziare, ețc,, totdeauna lea a gă de pescuire clandestină, fie că complotul a fost lisit- mijlocul de a împiedica o inișcare în orașul cluît pe de-a-ntregul dv
de ivd,
îea, un lucru-I sigur, și
acesta. Cu toate astea, dintre anarhiștii din Italia, anume (că polițiea
■■ ■
are tot interesul- de a exagera lucei din Ancona au reputațiea celor mai moJerațl: crurile pentru1 a putea pune stavile în Ancona liun felia de- nturatiștl“ aî parudulul anarhist. Și, în
berci dezvoltări a ideilor și a mișcărel libertare.
realitate, anarhiștii
din —
Ancona-sînt chiar acel cari
.........
zuți ouincnn
Toți
oamenii conșcicnți
conștienți treouie
trebuie să
să se pună în mlrevindccă mai
mal cu tărie numele și fundamentul so
so- sură
înscenările polițienești, la cari,
sură de-a
de-a sspulbera
**
cialist al doctrinei lor.
pcr.tr"
2
—
dc
bL;pentru motive destul de bine cunoscute 1"
la Ancona,
Cu toate astea,
astea, ca
ca să
să nu
nu oo luăm
luăm tocmai
tocmai atît
atît de
de se
se iasociază din nenorocire și opera citor-va mag*£
:departe, in 1896 fu <descoperit> unun complot,
complot,a a trațî răzbunători, puțin scrupuloșl, și.a c^or'V^a 5i
trați răzbunători, puțin scrupuloșl, și
cărui scop ieru să se suprime njLotla
Lotta humana
u
-,
vocați
invidioși.
leu
cunosc
foarte
bine
AU'O
humana^-,
ceea.ce se și izbuti, fiind-că se izbutii să
^re^0’nar.
știu ce
ce vorbesc.
vorbesc. La
La Ancona
Ancona nu
nu lipsesc,
lipsesc, ne
negreșit,
să se
se facă
facă a
a fi
fi știu
privite ca niște substanțe primejdioase niște ingrede o perfectă integritate, un Pr*rna5t/nrepuigre- tățerii
tâțeril de o perfectă integritate, un priu—'
diente cari nu puteau
puteau să
să slujască
slujască cu
cu nici
nici un
un chip
chip hist,
hișt, care
care 1I un
un prea
prea cum
cum se
se cade
c-dc om,
c~,
la fabricarea de explosive.- Atunci
măcaro o blicanl,
. c0
_cte
blicanl, socialiști
socialiști sau republicani, cari
cari ș.
și fel
cunosc
--*.2=2’ 21..exista
-Za măcar
făcu
cum
stau,
și
cari
vor
ști
r.nfi
aparență. Pe urmă înse nu se mai făcu
caicaz
, nici de lucrurile
lucrurile
stau, și cari vor ști sa
să descoper®
asta. In anul. 1897 apărînd ziarul „Agitazione
“, la această comedie infamă, --------„Agitazione",
care ar---putea foarte bin
începutul lui 1898 fu arestată întreaga redacție: - să se sfîrșască rău, dacă s’ar urma, mal departe
girantul, casierul și administratorul, dimpreună cu Negreșit că polițiea, chiar dacă s’a înșelat, ar® tot
directorul, Errico Malatesta, sub cuvîntul unor ațt- interesul acuma ca să facă pt dirza cu ori ?*, ce
dacă
țări făcute împotriva scumpirci pînel, la care raceș..T
preț, chiar întrebuințînd șarlataniea, trucajul, 1
lia nu luaseră nici o parte. Neputîndu-se dovedi dînsa n’a făcut asta din capul locului chiar, D»r
asociațiea pentru delici, învinuiții fură condamnați interesul justiției și-al adevărului va avea Iprccu®;
cari
pentru asociație politică sedițioasă. După împlinirea pănire, o credem, asupra intereselor particulare,
trebuință
de calomnie și de durerea altuca, ca
* cu toate că jurnaliștii vînduțî, sau
colaterali sau dcscedcnți caută să-ncurce
toate chipurile, să turbure spiritele
■rehiții prostești. Așa va ti, cu toate că miI actual, care nu s’a servit numai de armele
cit Ie vorba de întrebuințarea de măsuri
acestea, «.c i-ar prinde minunat, ca sub un potop
Păcât°r^j/înfricoșare, să-și treacă maifa-I stricată.
fîPîntăea dată, ca, sub pretextul dc a combate
N’ar /•: .• anarhist, înfățoșat sub cele mal întuncterorismul
cate culori, un guvern să obție din partea inconiprobarea tuturor fără de legilor lui. Luați
știenților apizgomotul ce se face cu bombele, cu
Uintc:P
r,n
UICJV yși.. cu comploturile, ar putea să se cerce
atentaiele
înăbuși ostilitatea publicului și preocupările
a s® î—
•ștuea, față de misterele mult mai misterioase ,ca
aces
-:l» din Terni, ca chestîea drumurilor de fler
trusturile
privitoare la marină,.,
și ca ancheta
t-Luigi FAbbri.
In Românește, de Gn. A. Teodorii.
i
I
i
|
v
109
SPOVEDAN1EA UNUI DUHOVNIC
Am în colecțiile mele insamnat&pentru extrase
o carto rară; La Confcasion d’un confesseur. -Im stat
In gînduri plină acuma, daci trebueasau nu si re
produc din curtea asta ce-va, fiind-c&prea sînt lu
cruri cum s’ar chliima scandaloase. Dur pentru
că s’ftu- găsit, o camaradă și-un camarad, cari
de alt-feliU nu se cunosc între sine, cărora să
nu li displacă și cari să găsască cu cale sfi se
ocupe cu tălmăcirea pe romănește, nu mal ezit
să reproduc, de-o cam dată, paginele ce apar
mal departe. Do alt-feliO organul acesta se adresază în de obște la oameni maturi, cari Ie
bine să lee cunoștință cît mal deplină de toate.
Din pagin ele acestea sc va vedea, ce felii do
oameni sînt și ce purtare au acel miniștri al lui
D-zeu, și ce uz fac de scriptura bisericească,
menită să aline durerile, să mîngîe sufletele
noastre. In acest veac stricat sau mal bine în
această organizare sociala stricată, de alt-feliă
ar 6 fost de mirare, să se găsuscă vre-o dogmă,
vre-un lucru sfînt, să slujască la alta de cît la
desfrinaro și la mințire și la o speculă ordinară.
Și D-zeu și toți sfinții și tonte dogmele morale,
pentru cel ce se-nclună în numele lor și fac
crucile muri, nu sint de cît o mască prin cari
pot să prostească mulțimea. Singura dogmă și
singura morală valabilă, de luat în considerare,
LIBERTATE...
de samă, Ieste aceea ce tinde să le dee de gol
și să le înmormîntcze pe toate. Ca să rămîe tot
Scumpa Libertate, Isus Mîntuitor, care Iești re '
omul să se conducă pur după socotința sau chib
prezentată de pictori și sculptori printre femcc, '
zuință Iul. Din vaginele ce reproduc aice ceti
ce ține în mina sa lanțul cel rupt al robiei, tu bu
torii pot să profite.
nul cel mal scump al Liberilor Cugetători, tu Iești
Citatele din Sfîntu Scriptură sînt redute de
mine, după Biblieu din Sibiu, confruntată cu
care consideri liber, în contra voinței și interesu
acea
din Buzeu și cu acea Britanică, la Acade
lui stăpînilor, pe ori-ce Rob. Tu nu iești ideal de
mia Domină.
P. M.
clasă, nici de popor, tu Iești idealul omenire!: tu
cuprinzi idealul tutulor. Din. clipa în caro te urVineri, 1 Decembre lS65.-A.zl am început să-mi
mcază robul, Iei Ic un liber, și moare ori învinge, 1leu lear.vșl încercările mole de sflntă conrupție. Cu toate
că n’am ajuns mal departe, mi-a venit în cap o Idee,
ca un Liber.
*
<
Libertate. In nenumărate rînduri al purtat între 'șt am un mijloc, grație cărora sînt încredințat de izblndă.
Mijlocul, prețiosul mijloc nu-1 altui de cit una din căr
popoare drapelul tău. In nenumărate rînduri au
țile Sfintei Scripturi, osrtea prin excelentă a celor mis
fost eroi și emancipați, cari au purtat cu glorie tici și contemplativi, Cîntorea Cintlirilor.
UIUILUL tău
sfintul
«IU
steag, IU
în UUUViU
contra UU^U^lLUl,
bogaților, exploatataCit despre idee, Ieste de-o simplitate cum nu se poate
_
_____________ : .____ u__________________ x____ -wX —
xț
rilor și
poruncitorilor,
în contra cărora și tu însu-țl
mal mare: flind-că Angelacugetă să. se facă călugăriță,
pi
lnnint
c>
liirM
m
fn/<7nn>>nj»
’ii TIești
aw£T HftrR
al luptat și lupți in totdeauna. 'T
Tu
care snril
scrii adică să îmbrățoșeze vieața contemplativă, ce poate fl
cele mal frumoase pagini de istorie despre tino, și mal minunat pentru pregătitorul Iei de cit de a l ceti
tu Iești pe care te laudă și tc iubesc toți înțelepții. șl a-I comenta prea faimoasa Chitare?
Dacă prin ajutorul acestei cetiri, comentată cum vuiti
Tu nu Iești părtinire: tu iești adevăr, dreptate, pu
ști leu, nu voiă ajunge să înflăcărez această inimă de
tere, îndestulare și fericire.
copilă, însamnă sau că leu sînt un curat dobitoc, sau
Pe tine te țin ferecată in lanțuri bogății, cărtu
că Angola Ie o bucată de marmoră. Alta nu-1.
rarii, exploatatorii, poruncitorii, așa cred Iei, cari
Voiă începe Miercurea viitoare. Pentru-oă, ca să nu
necontenit te batjocoresc, te defaimă. Tu Iești Răz dau de bănuit nimănui, pănă la altă dispoziție, șl orl-clt
vrătire, Luptă, Acestea Ie al ca mijloc, pe cînd tu aș fi do grăbit să-mi ajung ținta, numărul ședințelor
tești țintă, cununii. Unde te afli tu, nu sînt clase, l’am hotărlt numai la două pe săptămlnă: Miercurea și
căci tu Iești urîtorul claselor, căci unde sînt clase, Vinerea la trei după amiază.
Totu-șl, fîlnd-că pentru ceea ce-iul propun len, con
nu mai Ie libertate și bucurie, cuci bogății, exploa fesionalul
nu-i propriu, pregătirea va avea loc de acum
tatorii șî poruncitorii vocsc libertatea numai pentru acasă la mine.
Voift căuta să fac așa foliă ca bîrca de
JCl, leară nu pentru toți. Dc aceea te țin închisă, îngrijitoara să nu s’apuce să-ml puc la îndoeală virtu
zic Iei, ca să sc folosască numai Iei de tine, acești tea.. O, cît'despre asta.. Cu toate că, la urma urmei,
anșnianl al tăi. Pe cînd tu te arăți in simțirea, re puțin îmi pasă ce poate crede asemenea babă, numai
crea și cugetarea tutulor săracilor. Deci tu Iești să-și stăpînească gura.
Voia înștiința pe Angela de această schimbare de loc,
cu Iei. Libertate,
« iești iubire, tu Iești lumina, și pe tine trebuie mine, cînd va veni să sd spovedească.
ăllcrcuri, 6 Decembre.—Candida Angolă, după cum
e asculte toți asupriții, dacă vocsc a fi liberi
A ’ B
*
mi-am propus, a venit să-și fee pregătirea, astă-zl după
amiază, chiar acolea. în vizuinca leului, unde i-am dat
i^r> Otlte ^anovici: Maniacii Condeiului.. Intr’o sorio tntăea mea instrucție asupra Cintărri datărilor.
— Sînt încredințat, copila mea, ÎI zisftitt, îl ziseiă cu
de oI,ț° 9aB0 broșuri, toate In librării, autorul se ocupă
Rhlt r Va manuitorl de condoia de la noi, po care i a toată înglnfarea unul predicator de anvon, după ce o
°ăror in
mal înorezuțl sau mal prozumțioșl și ale făcui să se așeze alături de mlnfc, sint încredințat cumIești, după cum chiar numele ll arată, de o curăție
prllein]
rI ,e*a cau> forfecat rău .. Avem Intr’adevăr că
adevărat îngerească. Fie ca să țl păstrezi în veac această
iotul txVodoiQ nelndămlnărl, ca să nu zicem ușurătăți, neprețuită
comoară. „Tene ipiod habes, ut nemo accinu r! 1 ,toaro la ochi, pe cari forfecațil ar face rău
luați 1' 0 *ndrepteze, poate că din pricină c’au fost piat coronam tuam. Păstrează bine ceea-ce al, ca nime
nea
să
nu
ți
lee cununai (Apoe : Zd-11). Da copila mae,
Val° Bau cum s’ar prinde In bătae de joc...
draga mea copilă, pentru că îmi Iești dragă, prea dragi
P. M.
î
j
l
oda
�—
110
jj;
h
i .
r
r
REVISTA IDFFT
chiar In D. N. Isus Hristos, să răiBÎl credincioasă, să nu
— Șl tot mal vrei... sărutarea Domnm »
— Da părinte.
Noîlr
murdărești nici o dotă strălucitoarea albeață a rochiei
— Dacă I așa, scoală, copila mea Hț
Mf
tale do mireasă.. Și vel fl, într’o zi, In Jinpărăț-ea Ce
rească, printre Aleșii po caro Marele Rego iI va face să semnul orucel... Iea se sculă și So armă f4 00 Umn
Yee parte la nunta fiului său. {Matei ti: AA7A-, 14). Voi P?™ po goană pe diavol... Și, ascultă n^8Qbihî|>
fl, într’o zi. po muntele Sionulul, printre Fecioarele cari du Mirele, sufletului oare se roac« «x/?1- ascni.» c«re
clnft dinaintea tronului celui Etern clntareu cea puru Nu i-o dă cu răceală, o, nu „Stînp-â In, Utf,r°a en
CQPuUlărea veche șl cea pururea nouă, printre Fecioarele cari va fi, zice Mireasa Clntărel, și dreapta1
ya>
au fost mlntulte do po pSmlnț. șl oari „urmează ori brățoșa". (Cint.-. IL6),.. Apropie t6dJU1
In ce parte pro Miel, sequunium Agnum quooumquo Prea Iubita Domnului, Mireasa cea nrU xUCuina » Ql’
ieritu (Apoc.XIV1, 2, 3, 4). A. copila mea. co fericită râtului Mire,.,, apropie-to, hio accede yarată a'an 1q>
soartă al avut. Și cine nu ți-ar invidla-o Jlrebule dar mole Domnului, în numele Mirelui ni” « r Iou în
Sto,?’
să te faci din ce In ca mal vrednică do iubirea Dumne- tant sînt. în numele Iul și în num’ola'
zeesculnl-Mire.,. De alt-feliti pentru a întreținea pentru
a-țl atlta In suflet flăcările acestei iubiri, voitt începe de
a zi chiar a-ți ceti și a ți explica cea mal sublimă din mal știea po oe iumo lora .. Ml-o asezni
AnWa „
cărțile sorise sub inauflarea Sfintulul Duh, cea care a în voluptoasa poziție descrisă de oătr-J RMROn,lnchl ?tn
fost numită Cintavea (SntHrilor, pentru a I areta im atîtea veacuri. II administrai, cu toată8(in&Onportanța oo o are asupra tutur-'r celorlalte cîntărl ale pune un preot într’nn nof do-asompenna nn( eacoPoîS
Bibliei.. Inse, copila mea, înainte do a începe această mul unu ol □ duilnS do rtrntS “^°“rT.f“r4'n
sflntă cetire, să cădem In genunchi și să rugăm po me oscula ovis sur< Cind Isprăvilfi, puț"’ ^lolUp
Domnul, prin mijlocirea prea fericitei Fecioara Marin, pele închise, ou oapul pe spate, ntlrna în h-»»0?
să ne trimeată o rază din lumina aceea față de care în nemișcare, fără să sufle Mal Intăl o orezm®9
Dar nu Iera de cit emoțiea „ Ah, și numai 1 ețlnat&acea a soarelui nn-I de cit beznă, întunecată noapte.
După această Introducere. în timpul căreea, bleata mi început.. Nu attrna de cit de mine, în HFm,LPentra un
cuță, oînd pleca ochii In jos, etnd se uita la mine bui de a merge pănă la capăt Dar de ce să dn?
0,1P&.
macă, clnd 11 trînteam bună oară îu față un text pe la cap dintr’o dată. De ce, încredințat de izbind P« pOatu
tinește, din care firește nu prL epoa nimic, dună aoeastă curs la viol? De co să fl smuls cu brutalltau «? fl r®’
Introducere. Ingenuchlarăm precum spuselă, și, cu o_ pie bobocit. în loc do a-1 culei-o In chip delicat0 C- n?1 ,m'
tate caro'umplea pe Angola de edificare, mă apuoaiă să gostea ÎI va face să îufl rească ?
0 nd dr>zio întăca parte din „Tat&l nostru*. Fetița zise partea
— El, copila mea, zisei Augolel. clnd fu în
a doua. Făcurăm tot așa cu „Inchinămu-ne țfo“. După mă asculte, îți place Domnul cît Io de dulce ? ° 4
asta, soullndu ne do jos, Incepuiăln uimătorli termeni:
— O, părinte... Icra să mor do fericire
Cartea CîntUrllor, copila mea, are d? soop de „a
— Cu toate astea, fetița mea, astea nu-s de «ti . i
reprezenta dragostea cea eternă a Fiului lui D-'eu față dintăl mînglerl ale Mirelui. Ce are să fie atunoeî riS
de Biserica sa, alcătuită de toate popoarele, șl de a da al să l guști mal adînc, Pro Iei, a cărui înfățoțare i
o oare-care Idee de nesfîrșitele bunuri șl de nespusele mal dulce ca mierea mal dulce oa orl-ce, sednp î
delicii cu care va să copleșască pe Aleșii săi tn veoil mei et omma, ejus dulcis praesentia-... „Pre fel a
vecilor1*.,. Dar, afară de asemenea soop general, data rul dragoste nu poate fi Înțeleasă de cit de cine' a în*
rea dntărilor mal are unul particular, singurul de caro cercat-o, expertus potest credere quid sit Jesum di
avem să no ocupăm noi: acest scop exprimă dragostea lui hgcreu. Co are să fie, in fino, copila mea. atunoi clnd
Isua Hristos, pentru sufletul credincios, și dragostea su îl avea dreptul să strigi în transportul unul aflat en
fletului credincios, ai matale spre pildă, copila mea, pen tuziasm : „ U m’eu este Iubitul miau și leu a ini ilnț
tru Isus Hristos. Ascultă, copila mea. ce spune acest din dileotus meus mihi et ego Hli“, (Cint.: 11-16),
1
urmă suflet, pentru că Iei se adresază cel Intăl, Mirelui:
— O, părinte, părinte.,.
„Sărute-mă ou sărutările gurel sale, că mal plăcute
— Mulțămește, dară, copila mea, divinului Mlntuitor...
slnt dezmierdările tale, o, prea iubitul mleu, do cit vi Și să cădem amlndol în genunchi, șl, cu minele !nj rennul... Și mirosul aromelor tale, mult mal plăcut Ieste de nate, zi cu mine imnul de grație : .0, Is-ise slăvite Reg»
ctt ori ce miros. Ca o aromă revărsată Ieste numele tău, și nobile izbinditor Isuse, dulceață nespusă, isuie.fotru
Pentru aceea te-au Iubit pre tine toate fecioarele... Tî- tot poftitor... Cind ne vizitezi inirnele noa tre, Isuș. arăște-mă cu tine.. La mirosul aromelor tale toate vom dovărul le-nssnlnează. toată lumea li se pare o scirbi,
alerga.. Băgata m’a împăratul în. cămările sale: acolea, dragostea le rnistuo., O, Isuse. dulceața Inlmelor noastre,
bucura-ne-vom șl ne vom veseli de tino. Șl amlnti-ne- izvor de apă vie, lumina sufletelor, Isuse, care Introol
vom de dezmierdările tale cele mal dulci de cit vinul.,, orl-ce bucurie și orl-co dor.. Deprindoți-vă, cu toții, oa
Cu dreptate iubita-te-a pre tine, Inima dreaptă1*. (Cint.: să cunoașteți pe Tsus. Rugați-vă cn toții ca să vă des
1-1, 2, 8).
dragostea lui. CăutațI cu toții, ou aprindere, pe Isaa, șl»
.
— Iaca, copila mea, ceea ce dorește, mal înainte do căutindu-1... jert(iți-vău.
Asupra acestui jertfiți-vă, caro Iera tocmai cuvmtut
toate, orl-care suflet oare Iubește pre Domnul, orl-care
suflet curat, iaca ce cere cu atlta aprindere, o sărutare situației, dădui drumul să plece, drăguței mele: ini se
chiar din gura damnezeesculul Mîntuitor... Și această pare cum oă ședința fusese împlinită bine. Orl-cain : ® •
dulce sărutare nu Ieste refuzată nici oind. do cătră Cel nunată idee îmi venl-n minte, să pun la contribuție K * I
ce a zis: -Cereți și vi se va da, petite et dabiturvobis*. tarea Cintărilor... Fără această aiureală a fiului 1°*
(Mat.: VII-7).
, Vrei tu asemenea sărutare, copila mea? vid, n’aș fi ajuns la nimic.
To simți tu vrednică de iea
Te
iea??
Vineri, 8 Decent bre.—Urmarea cetirol șl-a comonț^
— Da, părinte.
riilor mele. Acelea și preliminarii pioase, cn și
, data
— Cred, tntr’adevăr, că o meriți. Dar
Dur n’al să mergi trecută.
3
inorou
pănă acolo, ca să-țl închipui, doar, că Domnul Nostru
— Copiîa mea, Iea spune. Iești recunoscătoare
pe păinînt anume pentru tine,,*_
făp’
se va <coborî
'
v tură'creatâ driVnulu^Stă^h,’ pentru “asemănata’ favoare co a Idoo'
mie. nn
fi *• voit
. •< .
1 ,
din nimic,
un nacaroR
păcătos de
do vierme, nara
caro nn
nu »•»
va mal fi,"
să-ți acorde
?
mîno. de cit țărînă și colb... Asta ar fl o înginfaro ne
— O, da, părinte.
. bun IsuSi caf0 ( j
pomenită. care to-ar duce în iad, precum a dus pe Sa
— Așa dar 11 iubești puțintel, pe acest
tana și pe al lui.. Dacăvoeștlsărutarea cerească, copila to iubește din parte-I atît.
mea. deschido-țl ochii, credinței. Oînd te mărturisești,
— O da. plrinte-l iubesc.
a
u, oopj.a^m^
copila men,
cui te mărturisești? Lui Isus Hristos, nu-I așa?... Dar
— N’al să-1 iubești nici o dată,
prin cine Ieste reprezentat Isus Hristos? Prin duhovni Mal cu samă, n’al sa-1 iubești nici
iicl co dată ?anl gpnitot
cul tău... Cuvintele ce ti le adresează preotul, Iese Iele ]boșto Iei... Uite-te : chiar din înțăea zi,
■ lei t‘-° “BCfl d"‘
oare din gura lui, ori din gura Iul Isus Hristos?.., Po rugăciunea, ți a auzit strigătul i“ Ț
pămlnt, doară, copila mea, preotul Teste Isus Hristos. .. •acel sărut suav, care te a transportai
doc*’1
sigura Iul Isus Hristos tocmai gura preotului Teste...
Pricepi, copila mea,.. sau, mal de grabă, copila mea,
crezi?
— Da părinte.
văr, do ceea ce vrea sufletul, după ce a
REVISTA IDbEl
r . zice Mirelui: „Tlrăște-mă ou tine**.. Șl Mire- <caro nu însemnez nimic, cl A tot puternicului mleu Stărea?pentru că lei și iubește, pe asemenea nu- >
po care l’al ofensat cump'it prrn Jndoeala ta cri
|o-l ^.“țnb’oste, Și do co 11 iubește ? Ascultă, oeplla mea, piu,
]minală...
flot Mirelui; „Blpltu-ml al Inima, sora mea și mi— N’am nici o îndoeală, părinte.
cnvloteK,| ltu.nji-al luima numai cu o căutătură a ochl— Al avut,..
roa6ă.." '
0 un flr de păr din jurul grumazului tău
— Nu pflrlnte : numai, nm foât attt de surprinsă.,
lor tăb
g) vezi cit 11 trebuie de puțin O căutătură,
— Orl-cum. copila mea, supunerea Ie oarbă: leâ nu
(O‘nt-’Jinioă dorință i-ujunge. Dar ceea ce nu-I place, raționează,
execută. Te căești ?
c0|1k an samă, Ieste să fie făcut să aștepte. -Răspunde
T Da. părinte.
bagai mlou mie; scoală-te dară și vino, iubita mea,
— In genunchi dar. 2J1 rugăciunea de pocăință, șl leu
M|rel“ S mea, porumbița mea**, (Cint,: 11-10). Și leată.I volă
căuta, prin ortare, să te împac cu Domnul..,
fcU «nnath °Șa dar’ 1011
ou Io ’ la»P«anațI pe veci,.,.
— Acum, copila mea, reluaiQ îou, după ce, după da»
IlOps Mirele contomplînd-o, corcelînd-o de-aproapo, va
rea
Iertărol,
Angola veni să se așeze, scăldată n lacrimi,
dt tntr’adevăr într’lnsa farmecele caro aă-1 rețle șl să-l
gA8‘. ‘ . farmeoe'o biruitoare do cari Iei a soooti.-o nzos- la locul lol cel vechia, ca drept, pedeapsă vel fl lipsită
de
meritul
po
care l’al fl dobîadit printr’o supunere de-o
6leată, frumoasă Iești, 11 ziso dlnsut, iub'tu mea,
tr3I*'frumoasă Iești, cu ochii tăi de porumbiță1', (Cint.: dată. M făcut toomal ca Sf. Toma, care nu vru gă
creadă
pănă
nu
puse mina, Vel pune mina și vel vadea
cit de frumoși slnt obrajii tăi, frumoși oa turnln”erumazul tău par'că-1 împodobit cu nestemate, și tu..., dar îți vel însuși imputarea pe care a adrasat'o
tnrnletre scumpo1* (Cint.: 1-9). Iea aminte inse, copila Isus, acestui necredincios apostol: „Toma, pentru că aal crezut: fericiți cel ce nu au văzut, și-au orei
na Mirelo cel o°reso Par0 a‘°° Qâ a0 rostește. nu-I văzut,{loan:
XX 29). Ascultă, acuma, copila mea, ascultă
®,9 Cu toate astea nu se rostește: din potrivă, fel zut**.
șl
rămll
rușinată... leată, după oe o luă, șl Iea primi, ca
’riveîte, lol cercetează,.. Șl dacă ochii, obrajii, gltul MlP ‘ I 8;nt cu adevărat așa cum le-a descris, așa precum șl tine, brățărlle de aur, ou flori de argint, leată n ce
vorbește Mirele, Miresei, lei ÎI repetă înainte de
ia vrea, o atunci Mirelo I încintat, rlpit. zice: „Brățări do termeni
după ce a fost încredințat cu strlcteță de fapt,
«nr vom f>ce țio șl cu flori de argint, flind-că tu n’al bră- toate
tot
oe-I
spusese cu privire la frutnuseța oohilor, obra
t8rl“. (Cint : 1-10). Ce mare bună ate, copila mea. leat! jilor șl gîtulnl.
Dar 11 repetă cu un accent de convin
un suflet oare n’a dat Mlntuitorulul alt semn do Iubire gere, pe oare nu-l
latăea dată, ou accentul uuuoa
do cit acela de al cere o sărutare, ziclndul: „Lasl-mă care șl-a dat samăavusese
prin sine. Deosebirea Ie izbitoare
„ merge ou tino-*.. Șl Mlntuitorul vrea să și îmbogă clnd se compară ambele
toxte:
frumoasă Iești,
țească acest suflet, lipsit de toate, eu cele mai strălucite iubiți mea, leati frumoasă Iești. „leită
Ochii sub vălul tău,
daruri : „Brățări de aur vom i'aoo ție și cu Hori de slnt ca de porumbiță1*, {Cint ■ IV-1).
.Ca
rodiea, aratăargint*, ceea co însemnează : Mireasa mea. Mireasă, vrea țl-se obrajii, sub vălul tău*. (Cînt.! IV-3b „Gltul
Ieste
să te leg într’așa fe iQ de mine, ca nimica să nu mai ca tronul Iul Davld, zidit în talplatu. (Cfot: IVtău
4), Dar
fl0.n stare, vre o dată, să ne desp -rtă. Vrea aă te leg nu-I numaf atît După ce privește ou de amănuntul fala
de mine nn printr’o legătură slabă, oi cu lanțuri... Șl Miresei, nu trece nimic sub tăcere: „Părul tău Ieste ca
np ou lanțuri cum se pun la deținuți și la solavl, ou ool al turmelor de capre oare pășunează pe muntele
niște lanțuri de fler, cari fao rău, cl cu brățări de aur Ga'.aad“ (Cint: IV-1). „Dinții tăi, oa o turmă de ol tunse,
qi de argint,... adică cu cele mal glngișe a mele dez oe Ies din scăldătoare, cari nasc gemeni, șl întru onri
mierdări. cu cele mal nespuse delioil alo mele. Moment starpă nu Ieste nlol una“. (Cint.: IV-2). „Ca purpura
solemn șl teribil Ieste acela, copila mea, etnd Domnul sînt Duzele tale și gura ta plină de dulceață11. (Cint.:
nostru spune sufletului oelul alos asemenea divine cu 1V-3). Dar nici asta nu-I tot, copila mea, șl ou osebire
vinte, Moment solemn, pentru-că dt’isul va hotărî de acolea oată să rămîl rușinată, oă Mireasa nu s'a purtat
soarta unul asemenea suflet... Moment teribil, pentru-oă ca tine... Dlnsa nu s’a armat ca tine în contra Mirelui,
daol asemenea suflet, ispitit atuncoa de diavol, mal mult cu această rușine omeneasoă, care nu le de cit neruși
do olt orl-cînd, nu se dă, nu se abandonează cu totul nare. Intr’adevăr, ascultă: „Cele două țtțe ale tale, o
lai Isus,... Isus II părăsește și nu se mal întoarce Ialol: prea iubita mea oa doi pnl gemeni de căprioară, ce
Time Jesum iranseuntem et non jăm redeuntem. Cam pasc în crini4. (Cint.: IV-5). Auzi tu. fata mea... Cum ar
vezi, copila mea. asemenea moment a sosit pentru tine... fl putut înse Mirele să vorbească de țlțele prea iubitei,
Tu al primit sărutarea divină, și zis’al mirelui: „Iea mă do nu le-ar fl văzut, și nu nnmal văzut, cl contemplat
ou tlno“. loar Mirelo luaiu-te-a cu lei. Acum Iei îți o- în voe, pentru că asupra lor mal revine șl stârnește »
feră lanțuri de aur și de argint, cari ți vor face Iubi Ascultă înainte: „Olt de frumoase slnt țlțele tale, sora
rea eternă : lanțurile acestea copila mea, le primești tu, mea și mireasă. Mal frumoase slnt țițele ta'e de olt vi
au ba? Time Jesum transeuntem et non jiun redeun nul... Și poate crezi, vinovată copilă, cum că Mireasa a
tem, Iea sama blno losto Isus ce trece... și nu se mal arătat Mirelui numai țlțele ? Ce-nchipuire. „Buricul tău,
întoarce.
adaogă Prea Iubitul, Ieste ca o cupă rotundă, căreea
— Le primesc, le primesc, părinte, și chiar le cer.
nu-I lipsește nici o dată vinnl Plntecole tău, ca un snop
— Nu Io do-ajuns să io pfmoștl și chiar să Ieși ceri do grîu, încins cu crini** (Cint: VlI-2). „Incheeturile
numai din buze, copila mea: a Io primi însemnă a re- coapselor tale sînt asemenea lanțurilor de aur cele fă
nunța^ absolut la voința ta,... pentru a nu mal avea alti cute de mină de meșter**. (Cint.: VII 1), Așa că, Iești
voință de cit acea a Mirelui., Te simți într’o asemenea încredințată acuma, copila mea, cum-că Mireasa a aretat
stare ?
Mirelui, nu numai țlțele, ci și buricul, șl pîntecele, și
coapsele .. arătlndu-se cu alto cuvinte Întreagă, în toată
— Da, părinte.
. ~ Ori ce ți-ar porunci Isus, orl-co dorință ți-ar areta, feciorelnica Iei golătate... Crezi, așa dur, acuma, cum-că
s’a desbrăcat înaintea I, sau nu ?
10ȘtI tu hotărltă să «o supui?
— Da. părinte.
Da, părlnfe.
— Și tu ce-al face ?
— Munci, copila mea. scoate-țl vestmintele.
— Ceea-ce-I vrea, părinte.
_ Cum, părinte...
— leu n’am a voi nimica, din partea mea, fata.. leu
tal k
dar adinioarea mințeal. flcă a lui Satana. Cău- nu voesc nimica,... cu osebire după vinovata ta șovăoală...
să înșeli printr’o supunere ipocrită, po Acela care Treaba ta și numai treiba ta ieste să vezi dacă socoțl
cui P°^e ® inșolat, pentru-că lol pătrund•• pănă-n adîn- mal bine a to opri, adică de a te retrage sau a înainta
Eet\ mGÎ’. ^cl 110 cetește pănă și cele mal tainice cu- mal departe pe calea iubitei.
șl (q gj Mințeal, o mal repet pontru-că leu poruncesc,
— Vrou a înainta, părinte
— Atuncea... știi ce așteaptă Mirele de lu tine t
h180> părinte, zici oa să mă dosbrac... Asta I păcat,
— Mă voiu supune, părinte.
tantni ? trioito’ a?a dar uu mă Povești ca pe reprezen
Și, de-o dată, fără să mal stee la cumpene, oi, din
tare
Hristos, ci oa om... Va să zică impura sărupotrivă,
cu acea grabă care arată o hotărlre cu nestrăo ar a V0?* om și nu sărutarea cea castă a Domnului mutaro'luată,
bleata Angola se apucă de desfăcut roPnmlt.. Va să zică...
chiea...
leu
Inse II potoliift ardoarea.
— M0stu'> d08tul părinte, te rog, destul, mă supun.
— Oprește-te, copila mea, strigai, ou gestul pe caro
iujperfU’. c°pila mea, n’am nevpo de o supunere atît do
ectă.„ Trebuie mal intăl a cere Iertare, nu inie, trebuie eă-l fl ficat Josuo, cUfl gomei soarelui sW
�n ‘ sr
112
H
I•
i ■
!j
REAISTA IDEEÎ
REVISTA IDEEI
Întrerupă mersul: un suflet încă alipit do pămîut, cp
probabil cea mal cumplită piedică ]n țn,?
tine, nu iubește deplin, așa-că, nu Ie vrednic, să atragă
privirile Mirelui, dintr’o da'ă. Iei nu poate Intra de cit
Incet-tncet în bunoio-I grații... Scoate-țl vestmintele dar,
mult de atuncea, co dracu. Găsindu-m? .^4 anNi
nu toatele de-o dată, ci pe rlnd. bucată cu bucată, să
strlmtoaro, ce fâculti? Îmi veni idenn Jk • 6 U n
nu arăți, cu chipul acesta, do. cît po rlnd, Mirelui prea
iubit, deosebitele părți alo corpului tău do humă, în or
dinea arătată do Cintare, fntăl țîfele,... apoi buricul,...
apoi pîpteoele,.,. și coapsele, In fine.
— Ah, părinte, nu slnt leu dară îndestul pedepsită ?
Nu știu leu oare oă nu se află nici n
'1111
iubirea cătră D-zeu să nu te poată a? ră*ăoIre In „
— Nu copila mea, nu... Nu meriți să te arunci la gloare din minte cursul mleu doP istorie^8 ?»
Mn?
tulMireluI, de-odată. De-ajuns să Lna'ntezT cătră dînsul
Dacă nu, de co să-ml pară ciudat S d® la «J8rll
încet-încet. Supunerea a fost înceată, răsplata trebuie
leată, intr’adevăr, o copilă, abioa d°
să fio tîrzie.
ani: leu Ie, atît ca suflet cit și ca coro?!
Programul acesta a fost executat întocmai. Blinda și
pură, astă-zl, ca și în z.ua cînd a făcut S’ t0J otUa £
supusa copilă nici măcar nu roșea: din potrivă, fustă,
jupon, corset, cămașă șl celelalte, ar fl sfășiat totul, dacă
o puritate atît do rară Io rezultatul ednoatff*8.a'
n’aș fl chlemat’o cu rigoare la ordine, în fie-oare dată,
iul sau al împrejurărilor, n’are uface : iOn ?’ al
ca să se găsască mal iute în ceea-ce numisem feciorel
pururea d|n neputința fizică: simțurile fet«T
pUr°ede
nica golMatc. Așa că. contrar de cum procedasem altă
trohate, sțnt numai adormite... Ce-ar trebui V S,at
dată,'și din pricină că eșa îmi plăcea mal mult, conteptate? Aproape nimio. O sclnteo ajunge nem 8
templal mal întâi, unul cîto unul, tonte amănunțimile,
prinde cel mal strașnic incendiu Cea mal mloăSAV
înainte de-a admira totalul. Și ce total, Doamne sfintecică, aruncată, de o mină de copil, în apa linintflr ple n'
Ce desăvîrșire. Ce gingășie Ce frăgezime.. Clnd ochii
lac, ÎI tulbură numai de cit suprafața ai o\tii nnul
mi se să^urar^-ndestul, dădui bine-cuvintarea din partea
atîta mal mult cu cit leră mal liniștită si mnr Uti 0,1
Mirelui, precum făcusem și-n cealaltă zi, după caro zisei
mal înainte. O’ață d0 Angela ce felia m’am nnrln»6.tedi
copilei să se înibraco. lea inso.. nu înțelegea asemenea
Am început mal întăl a-I Infîerbînta capul fără^ *00^
lucru Ia felîă. și mî-a trebuit să ordon. Așa, și așa nu să simtă sărmana, făcînd-o să îndure, unul dună^iJ01
mal multe interogatorii obscene După ce am nLun1
mai lea s’a supus.
ast-feliu, am zăpăcit o, făclndu-I să-I răsuneP an "°
leată-n ce chip am sărbătorit anul acosta, sărbătoa
rea Neprihănit el-Z'âmislirl. Fără-ndooală sînt un nepo exclusiv, po toate tonurile, la neprihănitele sâ'e
cuvintele ațîț.ătoaro, ea iubire, prea iubit, inimi m'1
menit ticălos. Voiă fi... Dar cel o sută opt-zcei și nouă ?
De alt felfO flind-că ‘•întem rn afară do lege, atît Tel cît reasă, mire, și altele și altele, l-am cotit erotioeln a!!.'
crieri ale Cintărel Ciuturilor. Și toate astea însoțita din
și leu, am fi curat niște proști dacă ne-nm rușina. A,
mimică, precedate și urmate de rugăciuni, cari nu Pn.
voi faceți cauză comună cu Biserica. Ne osîndițl la burteau să nu fn ă asupra spiritului Tel o adlncă Întipăriră*
lăcie, la celibat leacătă celibatul nostru atuncea. Cu
Mă privea Tea, de alt-feliă ca pe un om ordinar? Nn
atît mal rău pentru voi. Cu aht mul rău pentru vot
leu slut pentru dlnsa întruparea' divinltățol: în predici*
Simbătă, 9 Decembre.—De a-zl de dimineață mă-nîn catechlsm, se reprezintă nare vre-o dată preotul de
treb. dacă-s deștept sau visez. Reamintîndu-ml întîmcît ca un al doilea Isus Hristos? Cu atîta mai mult clnd
plările de Teri de după amia-ză, cetind istorisirea pe
preotul acesta nu Io întăiul venit, cînd preotul aoMta
care am schițat-o înainte de-a mă oulca, mi se pare cu
Ieste
duhovnicul, adică acela c^ruea i-al încredințat lnneputință ca lucrurile să se fi petrecut așa. Cum să-ți
tceselo conștiinței tale, acela față de care nu poți, fără
vie, Intr'adevăr. a crede, ca o copilă at-lt do pură, ca
păcat, să al nimic ascuns, acela în sflrșit, alo cărui cu
Angela, să se supue la asemenea monstruozități ?... Și
vinte trebuie să le socoțT ca Ieșite chiar din gura lui
cu toate astea-I așa.
D zeu... Ceea ce s’a întîmplat, trebuea să se întitnple
Să am de-a face oare, cum-va, c’o prefăcută, și această
fatal:
cauza dind naștere la efect; ce poate fi mal firesc?
aparșntă nevinovăție să slujască numai do mască unei
Hjjterciirt, ifi Decembre,—Astă-zl și consumai operă,
ipocrizii fără margenl ? Ce spun, asemenea presupunere
opus consummavi, după cum zice Sf. Parol. Cred că n’am
nu poate avea nici o bază... Mal întăl, da unde și cam,
prăpădit vremea de loc. Trei reprezentații ale faimoasei
ar fl putut să învețe, copilai asta, ca sa
să ajunga
ajungă ipocnn
ipocrit 1?...
ita?...
CiatărI, mal mult nimic, și gata.. Și, trei, filnd-oă așa
Șl apoi, ce-ar cîștiga cu nst_.
’ .. Fără ludoeală. mătușă-f- și n’o face să privească
.
atn voit fou Alt-felift treaba ar fl fost isprăvită chiar
sa o împinge cătră călugărie,
de la-nlăea d »tu.. Dar, fiind-că, departe de-a pierde,
căsătoriea de olt ca o norealizabîlă utopie. Bine. Dar
nu puteam de oît să cîștig așteptînd am așteptat.
cine ar împiedica-o, în- cazul clnd, împinsă de dorință,
Cetatea fiind dinainte luată, șl chiar arzlnd de do
ar simți neînfrînta trebuință do a se da, cine-ar Împie
rința de a dn chilie în mina fericitului Învingător, ha
dica-o și cine-ar fi Impledicat-o de a găsi în tot tîrgul,
mal aveam trebuința să oporez vre-un asediu. Cu toate
dacă nu un bărbat, cei puțin un drăguț ?... Ce felia, să
astea nu m’am lipsit de Iei, mal întăl ca o formă ș>i
fi avut nevoe de-un om, douubărbat, și, cu tineroța și
apoi, mal mult că m’așteptam, că-n co1 din
frumuseța Iei, încă să nu-1 fi găsit în cale-I ? Nu, asta
ment, lăsînd. de-o parte toate, în momentul pslnologh,
nu se poate pricepe... Nu lipsesc nici o dată ocaziile...
vor
fi oare car încercări de împotrivire: ceea-ce ar u av
cui mal cu samă le cată.
haz... închipuirile mele au fost Inse degeaba: capitu
De altă parte, cum, dacă ar fl numai o ipocrită, cum
să se explice nepomenita-T naivitate, firescul răspunsu
rea a fost complectă.
rilor sale, acele atltea amănunțimi în sflrșit, pe cari le
— EI, copila mea, zisoiQ Angelel, după ce, naț?ra'»«
înfățoșa chiar atitudinea Iei și le trăda infățoșarea-I,
și
,i în celelalte dățl, deschiseiă ședința prin rugac
<
cînd o inf arogam cu atlta meșteșug, sinceritatea și neex" dispoziții te afli astă zi.
co
perienfa sau n “deprinderea Iei?..
joace oare un rol »
= STăe»,
trebuia .as?
Tndămînarea, destolniciea Iei ar fl, în asemenea caz o
minune.
’
nici o dată în puterile tale. Ce sîntem, intr
De ait-felia, o împrejurare care mi se pare că hotă
stare să facem noi, prin noi, de cit să Ț110?”1
Ac6Sț
răște definitiv chestiea asta, Ieste cea următoare : cum
noștl, neapărat, istorlea lepădărel S-tulul 1 . ’je aflar fl putut să prevadă Angela, că i-aș furniza, într’o zi,
prinț al Apostolilor, pe care Domnul îl cop ? cn j0j#
tocmai leu. duhovnicul Tel, prilejul atît de dorit?... Ar
tea favoruri, se declară gata să moară o
. gațnnel
r u}.5& credem, atunci, cum-că cunoaște și viitorul
Dar numai după cite-va ceasuri, după acoe . g
ffial
Ipocrită, actriță și glcitoare, leată ce-ar trebui să fie asimple slugi fu do-ajuns să-l facă să cad
s&v!rșlti
tuncea această mititică. Cam multe la un loc, șl nănă
păcătoasă apostasîe.. Tu însu-țl. fata mea’ ? jțo te-al
,a-? a a "ovad&« leu îmi Îngădui să mă-ndoesc,
dăunăzl, un păcat aproape tot atlta de m
orodinț^
iar de co să-ml Dămînt oare atîta mintea și să caut
împotrivit Gelul oAral ÎI juraseși supunere ș
«arn-n
’S®? tt
pc Io pa(ru' c,nd evidența îmi
până la moarte?
a? n Nu m,;am dttt oaro 8amq’ chîar dIn ziua
— Da, părinte, i-adevărat.
PooMDVa
dintăl, de nepomenita nevinovăție a AngelpI, și n'am
— Știu că te-al pocăit, și-ai dobîn ht Ier
notat oaro chiar leu, cum-că neyinovățiea aceasta va fi
ta a fost sinceri Inse ? Și mal dureaz
»itVs^au “*
m,rî
113
eassss
nu da, părinte,
— li; ilar crezi, copilă, ca, cu mila lui D-zeu, aseme- ziua ,cînd al primit
In 71H CI
ori WfiKolo
tl « vn mal »“«mpJa ?
D0B Da părinte.
- apronpo, îngâ <u>nd ;-ț( să to aroțl în divina Iul fată fără
p_lrto bine, copila mea.. Vroi tu acum, te rog, de nici un văl, așa cum al Ieșit .lin mina Creatorului ?
dai socoteală do impresiile, de întipărlrilo tale?
— In amîndoua dățtle a fost tot așa: numai, a doua
b5*xD nn părinte,... dacă mî-I întreba,,. pentru o'alminoară ., n fost cu mult mal tare de cit In ziua sărutărilor.
mă pricep oo să spun.
— A,.,, cu mult, cu mult mal tare a fost?
ter* PpJnfl copila mea. Am să te ntreb. Recunoști, mal
— Da, părinte.
"S dar*asta slncor, din fundul inimel tale, cum-că nu
— Spnne-ml, acuma, copila mea, nu-țl Iera rușine
10 v aomnă de favoruri’© ce ți le-a acordat Mirele ?
în pielea goală.
,
îera Sa părinte.
— Nu, părinte, de Ioc, de loc
" Ridai tu bine samă cît proțuesc aceste favoruri?
—
Atunci,
acum
to-al
desbrăca,
fără
de
nici
o
greu
r"" Da părinte.
"" Mă-ndoesc, copila mea, mă-ndoesc. Ulte-te, bunfi- tate, în fața orl-cnl?
O nu, părinte, în fața nimărtil,.. nici chiar în fața
X . Hte suflete crezi că sînt pe cari Domnul Nostru
mătușei.. N'aș cuteza măcar să mă privosp nici leu...
Tfo'treto.o ca pa tina?
Dar, în fa'a Iul Isub Hrktos, pu' eam să am vre-o rușine ?
saJJ p0 toate cele cari i se dau lui,... pe toate călugă
— Foarte bine, copila mea. Numai bagă de samă cum
ritele» mal eu samScă la urma urmei nu în fața Domnului Nostru,... ci în.
_ Ah copila mea, olt te-nșell... Fără-ndooală, Ceres- fața mea, a lică a unul bărbat, te-al de-brăcat?
r*Mire iubește pe toate Mireselo. Dar rar, fuarte rar,
— Fără ludoeală, p rlnte. Dar l«u mal știu că băr
,ca arată iubirea lui în chipul cum ți-o arată ție.. Tu batul acesta nu-1 «ie cit o aparentă, și că, eub aparența
I -ti din numărul color privilegiate, copila mea, Ție Iți
aceasta, leu văd chiar pe Isub Hristos... Nu-mi spuneai
flrasază MIrile cuvintele acestea: „In palatul mleu, șase
asta adinioarea, părinte?
00. d0 regine și optzeci de țiitoare am, și tinerele fără
•— Negreșit, negreșit, Qca mea. Voeam numai Bă mă
dA°nu-răr: Dar una Ieste porumbița mea, cu-adevărat încredințez de t >riea credinței tale,... șl că n’a mul ră
moa .. Văzutu-o-au pre lea fetele șl o au fericit
mas în tine nimica pămîntesc... Acum sînt încredințat
Rerfnele și țiitoarele au lăudat-o pro lea. (Cînt.: VI-7,8).
pe deplin.
Vezi tu, copila moa : regine,.. țiitoare și simple fete,..
— O, știoam leu bine, părinte, cum-că mă puneai la
astea-s cele trei categorii, din cari fac parte cea mal
Ispită...
mare parte din sufletele cari și au ales adăpost în Pa— Iera de trebuință, copila mea: trebuea să capăt
latal Reg0'uI R0g>,or • Dar tu, copila mea, tu na faci
încredințarea, nu că iești demnă, fiind-că nici o dată
narte nici
una din a003te categorii... Tu It*ștl po
vre-un muritor nu va fi demn, dar, in sflrșit, că nu Iești
rumbița și draga... Și celelalte te fericesc.. Și celelalte, atît de nedemnă de favoarea cea nouă pe care va b’o
chiar și Reginele, copila mea, îți aduc laude ție,. EI,
capo|L..
mal crezi tu oare acuma cum-că bunul Isus n’a avu-;
— O, nur părinte, te rog.
pentru tine o preferința aparte și că te-a tratat 'ca pe1
— Ce vrei să spui prin, asta, copila mea P
toată lumea ?
— Nu I nevoe de altă favoare, părinte... Mi-i de ajuns...
- Ah, părinte. Ce-am făcut oaro, sil merit...
— Explică-te, fica mea.,. Cn. intele tale sînt pentru
— Să meriți, copila moa. Cutezi a zice să meriți.,.
mine prea întunecate.
Crezi că meritelor tale, fată nglnfată, se datoresc nease
— Mi-1 frică să nu mă prea mindresc pe urmă, pămuitele favoruri al căror obiect Iești ?.. Ah, sărmană1 rinto... Și apoi, ce Însemnătate am leu, ca Domnul și
copilă... Tu nu meriți, și fle care din noi nu merită de’
Dumnezeul mleu să se arete atlt de mărinimos, atît de
cit un lucru: anume Iadul, iadul col vecinie. Afară do’ darnio față do mine?
asta, tot oeea ce ne du Domnul, Iei ne hărăz.Aște așa,i
— Numai atlta, copila mea ?
filnd-că-I place lui... Dar, val nouă, dac-am lua dreptt
— Da. părinte..,
răsplată, ceea ce nu l de cît o pomană. Val nouă, dacă,■
— Atuncea. nu to teme. Fiind-că-țl recunoști singură
In loc de a ne umili cînd Providența ne acopere cu bine josorîrea, Satan uu va avea nici o putere aaupră-țl,
facerile lei, no-am lăsa din potrivi; porniți să ne mîn- pentru că Iești sub ocrotirea Celui ce înalță pe cel umidrim.. Ah, copila mea, trebue să tremurăm cînd primim1
llțl Ș' zdrobește pe cel semeți, „deposuit potentes do
vre-o grație de sus... Pentr »-c& diavolul Ie pur rea do sede, ei exaltovit humilesu. (MagnificatJ... Nu-țl fie
față, împinglndu-ne la abuz, așa-oi ceea-ce trebuie să teamă, copila mea. Nimic nu ponte să tle mal plăcut
fie mlutuirea noastră, val se preface într’o uneltă de3
Domnului, ca umilința ta, această minunată virtute, de
pierzare .. A.st-feliti, copila mea, nu mal vorbi de merite...
oare singur ne-u dat dovadă: „luvățațl de la mine, care
Dacă Mirele te^a distins și ales aparte pd tino, „elegit sînt blînd și umilit de inimă, zis’a dInsul, discite a me
eam Dominus et ornavit eam“, nu-I nici de cum o’al fi
quia mitis sum et humilis corde“. Altă Intlmpinore nu
demnă, o, nu... Ci din pricină că dineul Ieste a tot inimal al de (ăeut, nu-I așa?
serlcordios, „quoniam in oelernum misoricordia ejusu.
— Nu, părinte, nici una.
Dar să no întoarcem la vorba noastră, copila mea. Re
— Atunci, copila mea, In asemenea caz, preg&tește-te
pet întrebarea de-adinioarea: Iți dai tu bine samă cît- ca să devii într'adevur a Mirelui Mireasa... Pană acum
prețuosc favorurile pe cari le-ai primit?
nu 1-al fost do cît logodnică. Astă-zl, Inso, ce zio leu
— Da, părinte, socot... Că mi le-ai deslușit
Iei îțf
îți va
astă-zl, peste cite-va clipe... împreunarea cu lei
~ Nu ne-nțelegem, copila mea. leu ți-am deslușit cît fi consumată.
do excepționale sint aceste favoruri. Dar acuma nu Io
O, părinte... Se poate oare una ca asta...
vorba de asta. leu te întreb co efect produs-au asupra
— Da, copila mea, da, numai de cîtputea-vel să strigi
m nevinovatele desmlerdărl ale ^firelul fecioarelor... Intr’adeviir: „A mirelui sînt leu și \Ilrele i-al miau, Cel
pune-mi așa simplu, copilărește, cum ți-o veni.. Spune- co paște în crini*. (Cint.: V1-2;. Da, copila mea,astă-zl^..
ai i .U\t0’ Proc?m aî spune Mirelui însu-șl, dacă ar fl
numai de cit,-., va să se Indep inească sublima taină a
dragos'ol... Socot că astă blagoslovită zl, va ramlnea na
raniu 6 altmintreloa, știi, cum că vorbindu-ml mie. în
Inu » 0
R vorbești,... după cum lei, și nu leu, te numai printre cele mal frumoase, dar va fi cea mal fru
fat»0*
c^Pa asta: „Ta, porumbița mea, arată-ml moasă din vieața ta.
sui
aud glasul tău, că dulce Ieste gla— O, da, părinte.
și fața ta frumoasă*. ‘Clnt.: 11-14).
— Pleacă acum urechea, o tu, față de oaro îusu-șl
Reginele, aceste majestoase Regine, cu fruntea încunu
aș'In?100’ P&rlnte- Ce-am simțit... nu mă pricep cum
fl e P n0>"- ca și clnd oe-va dulce și aprins tet o dată ar nată de diademe, se vor întreba cu uimire; „C/ne Jesto
șl pi ? Prin vinele mele... Apoi mi se părea că minele aceasta, care se urcă din deferi, albită^ înflo-itâ, raz urninIn ț arel® ml se desfăceau,... că nu mal aveam nimica du-so de Marele sâuu? (Cint,; V1II-5». Pleacă urechea,.,,
Mirele tău vorbește: „Aud glasul Mirelui miouu. țCînt.: U-8).
Z0am nr Inchi80^ «chil fără să vreu... Vedeam și autoate nnt°Um auz* ?'* vezl 1° visuri, cînd dormi... Și, cu Dinsul vorbește, și, după graba cu care aleargă, dă-Vl
sama de dragostea Iul pentru tine: „leată Iei vine... să
0 Plicn?Ga
8uf0r0um de loc.„ Din potrivă, simțeam
.rotea aț n0m&r£ioită... Ah, aș fl vrut ca să rămln pu- rind presto munți, săltînd presto coline^. {Cînt.: 11-8). Dineul
vorbește,... Inse ce spune ?... Ascultă: „Toată frumoasă
�114
llSxJfeTA Wfitii
hEVlSTA ihki
)■
j, !
!
i!
i1 ■
Iești, Iubita moa... Intinăcluno nu Ieste Intru tina.. Vino aduc aminte de cît de cele dintăî 1
din Liban, mireasă, vino din Liban, vină. Coboară din
vlrfnl muntelui Amon, din vlrful muntelui Sanir șl Hor
mon. Ieși din vizulnelo leilor șl din munții pantorl or,...
vină de to așază po tronul mlou.1 rrou să i împart cu tine:. însu-mî. Mama mea lăsase cîte-va ? 'n^a de tt.esi
Duzele tale, mireasă, sînt ca un fagur din caro picură cină am prins a lo ceti cu tata.
IE
miere... Miere și lapte Wsto snpt limba ta, și mirosul vorba numai de a mă obicînui
lnW LPi
veștmintelor tale, ca mirosul Libanului". (Clnt.: IV-/,
cărți
atrăgătoare.
Dar
în
curînd
infA
061
'
1111
nJa
8, II, 12). „Statura ta samănă cu Huleai,.. țlțelo ta'e, ca
strugurii... Zisu-miam: Sui-mâ-yoiu In Unic, ține-mă-voiă atît de mare, in cit ceteam, pe
de Titlurile lui. Șl vor fl țfiele tal o ca strugurii viei, mi rupere, șt ne trecea toată noaptea
W,
rozna gurel tale ca mirosul do rodii. Că co-țl Iese din
Nu
gură Ie ca un vin plăcut, vrednic do a fl băut de Mirele puteam nici o dată să lăsăm carton
de
tău, și îndelung gustat Intra buze și dinți". (Ctnt.: cît la isprăvit. Cîte o dată, tatăl miei,
VII 7, 8, 9). El, copila mea, crezi oare că Io iubită, cea dunelele dimineața, zicea foarte rus-n fU2'nd r*ncărei Dumnezeul tuturor II vorbește așa ?
să ne culcăm, îeu sînt maî copil de cîtf^ti
_ q} părinte.. Se poate oare ca toate astea să-mi flo
-adresate mia?
.
Prin această metodă periculoasă am
_ Da, copila mea, ohlar țio... Tu, co răspunzi, la în scurt, pe lîngă o mare ușurință d^ d°b!ndi‘
xîndU’țl?
— O, părinte... Slnt prea mișcată, să pot răspunde a-mî da samă, și o înțelegere unic>; ? Cct» și
00-va...
mea, cît se atinge de pasiuni. N’aveam Vrîsu
— Sflntul Spirit, copila mea, a pro/ăzut că are să so idee de lucruri, și totu-șî toate sentim^MlcI 0
Intlmple așa, pontru-că lentă răspunsul pe caro Iei sin
înit
gur țl-1 pune în gură: „Halde, Mirele mîeu... Hal să Ie Ierau cunoscute. Nu pricepeam nimic l
șim din tumultul cetăților... Haideți la ctmp, să rămînom țieam tot. Aceste vagi emoții, pe cari fe î? sinb
Ja țară. Dimineața ne vom duce la vie, să vedem de a una după alta, nu ml alterară nici de cu ■ lt*
înflorit vița, de s’au deschis florile, și de-au înflorit ro cata, pe care nu o aveam încă, dar îmi? JUde’
diile... Acoto-țî vo/u da dezmierdări.o mele".,. (Cînt.: 111-11,
12). Inima ta întărește acest răspuns, copila mea? Vroi o judecată de un alt caracter, dîndu-ml nfef01^
tu, într’adevăr, să to retragi cu Mirele într’o singurătate, țiuni foarte bizare, foarte romantice de • D°*
Undo să nu mal fle nimeni,.., și In această fermecătoare omeneasca, de cari nici experiența, nidchibS
singurătate, să-i dovedești, într’adevăr. că dragostea ta n au putut nici o dată să mă vindece.
i-atlt da maro cît poate fi dragostea unei creaturi mu
ritoare?... Vrei tu să Îndeplinești profoțiea lui Isnioa;
Romanele se isprăviră o dată cu vara din 1710
„Mirele bucura so-va de mireasă, gaudebit spensus super learna următoare a fost cu totul alta. Biblioteca
spuneam". (Is. : LXI 1-5).
mamei mele fiind terminată, am recurs la parte
— Da, părinte, da... leu sînt roaba Mirelui mîeu..
— Dacă-I așa, copila mea, și nu mă îndoesc do loc moștenită de la părintele său. Din fericire am
cum-că spui adevărul, Mirele va să se arete țle, după găs t în asta cărți bune, ceea-ce nu putea să fie
cum tu arătata te-al lui, adică în toată strălucirea di alt-feliu, această bibliotecă fiind alcătuită de un
vinei sale frumuseți.. Eentru că bino-voește și dînsul
să se arete miresei sale, fără de nici un văl,... copila ministru, într'adevăr după moda de-atuncl, dar
mea,... dovadă descrierea ce face despre Iei această no om de spirit și cu gust. Istoria bisericet fi ’a imrocită mireasă... Cum ar putea înse face asemenea des periului, de Sueur, Discursurile lui Bossouet asu
criere, te-ntreb, dacă nu l-ar fi fost dat, să-l privească în pra istoriei universale, Oamenii iluștri, de Plutartoată goliciunea? Ascultă, copila mea, dar,., și-ai să-ți
.dai samă numai de cit,prin tino, dacă-I așa ori ba: Mi que, Istoria Veneției, de Nani, Metainorfoult Iul
rele mîeu Ieste rumen și alb, alos din zeci de mii... Ca Ovide, la Bruyfcre, Lumile, de Fontenelle, Dialo
pul lui ca aurul cei mal curat... Buclele lui ca r.<mure- gul morților, tot de iei, precum și cîte-va volume
lele de fînic, negre ca corbul. Ochii lui sînt ca ochii de de Moli&re, fură transportate în odaea tatălui mîeu
porumbiță, de pe lingă izvoare, cari par’că sînt scăldate
în lapte.. Obrajii Iul sînt ca niște strătulețo de flori mi și leu i le citeam în toate zilele cîtă vreme din
rositoare, Buzele lui, ca crinii, din cari se revarsă smirna sul lucra. Și dobîndii pentru asta un gust rar și
cea mal aleasă. Mînelo lui, ca un sul de aur, sculptat... poate unic la asemenea vrîstă, Plutarque mal ales
Plntecele luî, ca de fildeș împodobit cu safir. Șalele lui deveni lectura mea favorită. Plăcerea ce aveam
ca O marmoră, pusă po-un pedestal de aur.. Fața luî, ca de-al tot ceti mereu, mă vindecă întru cit-va de
libanul, aleasă, ca cedrii... Glasu-I, dulceață. Si, tot
Ie poftitor. Acesta Ieste Mirele mîeu, acesta-I prea iubi romane, cărora preferai numai de cit pe Agesitul mîeu, o, fete ale Ierusalimului. (Cint.; V-10, 11, 12, las, pe Brutus, pe Aristide, pe Orondate, pe Ar19, 14, 16, 16). Acum, copila mea, vrei să 1 vezi,... să-l tamede și Juba. Din aceste interesante lecturi Ș‘
posedezl?... Sosit-a vremea,.
din convorbirile pe cari le iscau între ffl‘ne ?
— Du părinte... O. da, o, da.
tatăl mîeu, se formă acest spirit liber și repu 1
— Atuncea, roagă-te,.,. și-l așteaptă.
can, acest caracter neînfrînt, mîndru, neimpaw
Restul... Dar restul nu so istorisește; „Nec Ji’ngua valet cu jugul și servilismul, care m’amurtcit toată vieap,
dicere, neo littera exprimare* j limba nu poate cu nici un în situațiile cele mal puțin proprii pentru achip rost!t nici scrisul spune..
să se manifesteze precum sar fi
-j.
După Gusîave E-rnfiER,
necontenit cu Roma și cu Atena, trăin ? de Vasilieya și C. Cristescu.
cînd cu oamenii lor cei mari, născut eui
a
cetățeanul unei republici și fiul pnui P
cărui cea mai mare pasiune îera iu ir
trie, mă înflăcăram după pilda
rgOnajul'?
credeam Grec orî Roman, devemn P lestatorniînainte de-a gîndi am simțit, ceea*ce-i soarta cărul vieața ceteam: istorisirea fap ev & a ochii
■obștească a tuturora. Ceea-ce din parte-mi, am cie și de curaj, cari mă mișcau,
^nd
încercat-o maî mult de cît orPcine. Nu-mi aduc
seînteetori și vocea tunătoare, intr
’ja/ s'au
aminte ^de cele ce-am făcut pănă la cinci, șase povesteam la masă întîmplarea ui
P.
ani- Nu știa cum am învățat să cetesc 1 nu-mi speriat ceî din juru-mî, văsîndu-nrt
INFLUENȚA CETIREl Șî A EDUCAȚIEI
116
<
ne un vas aprins cu cărbuni, pentru Și îeram mulțămit. Veseliea, blajinătatea, figura
îel plăcută m’au impresionat atît de mult, că
■ Vnînx r reprezint acțiunea.
cn
un (‘rate mal marc de cit mine cu șapte parc'o văd și acuma, cu aerul său, cu privirea și
ArTînVăța meseriea tatei. Dragostea prea mare cu atitudinea sa. Mi-âduc aminte de vorbele-î
ăfiî f.el
bucuram îeu, făcu ca dinsul să fie duioase. Aș putea spune’ chiar cum îera îmbră
d%Cnecliiat! lucru ce nu-1 aprob. Neapărat că cată și pieptănată, fără să uît cel doi colți, pe
ma‘
Iul se resimți de asemenea neglijență. cari-I făcea cu părul Iei negru pe tlmple, după
edUi ă drumul corupției mal înainte de a fi co- /noda de-atuncî...
J EAN-J AQUES-ROUSSEAU,
Iel °Fu dat la alt stăpîn, de la care-o ștergea
Din Franțuzește, de Tip.
rup1' . ca și din casa părintească. leu nu-1 mal
P^m’aproape de loc, abiea aș putea spune că
VeC1 făcut cunoștință cu îel, dar nu l’am iubit mal
CE-AR FI DE-AJUNS
®m. cu căldură, după cum și îel mă iubea, cît P“r" un stricat să iubească ce-va. Mi-aduc aminte
Părăsind Cienega, unde călăuza roă zăbovise
P°a
cînd tatăl mîeu îl bătea tare, cu totul destul de mult, sub cuvînt că trebuea să cumf'? rjat yeu m’am repezit. între Iei, îmbrățișindu-1 pere fin pentru catir, trecurăm o girlă ale cărei
4 *ns Acoperindu-1 cu corpul mîeu, primeam leu rodnice maluri ierau plantate cu bananieri, după
Str\e loviturile cari-I Ierau date luî. Dar mă în- care urmarăm țărmul pe-o bancă de nisip for^oățînaî atît de tare în starea asta, în cît a tre mată de răvărsările apei. Și, lăsînd la dreaptaj in
buit ca tata să-l ierte, fie că dezarmat de strigă mijlocul copacilor, fabrica de zahăr cu vapor a
tele mele și de plînsetul mîeu, fie să nu mă pe lui Genois Andrea, singurul locuitor strein din
depsească pe mine mal mult de cît pe îel. In Cienega, ajunserăm pe malul lui rio Torribio, una
fine fratele mîeu apucă un drum atît de rău,'în din cele mal svăpăeate gîrle de pe coasta de
cît fugi ?i dispăru cu totul. Un oare-care timp, vest a Sierrei-Nevada. Deacurmezișul albiei 'apel
după asta, am aflat că îera în Germania. Iei n'a se vedeau încă ruinele unul pod stricat de-o nă
scris nici o dată. De atunci nu s’a maî auzit ni pădire a apei. Vruseiu să trec de-a dreptul prin
mic de dînsul. Și îeată cum am rămas fiu unic. vad, străbătînd șuvoaele formate de curent pria
Dacă acest biet băiat a fost crescut atît de mijlocul pietrelor. Călăuza mă opri înse cu stă
neîngrijit, nu tot ast-feliu a fost cu fratele său: ruință de la planul ce-aveam, susținînd că niște
copiii de regi nu ar putea fi îngrijiți cu mal multă crocodili fioroșî ișî alesese drept adăpost văgău
ardoare, de cît cum am fost îngrijit îeu în ceî nile săpate de apă chiar la picioarele podului,
dintâi anî, idolatrizat de toțj din prejur și tratat unde stăteau ascunși. Ne urcarăm dar deasupra
totdeauna, ceea ce-î foarte rar, tratat ca un co celorlalte bagaje de pe largul spate al catîruluî,
pil iubit, nicî de cum ca copii alintat Nici o dată care ne trecu, fără a se poticni, pe dealul rîpos
până la ieșirea din casa părintească, n’am fost de pe ceialt mal al nulul Torribio.
In această parte a rîuluî, natura se înfățișază
lăsat să alerg pe stradă cu ceilalți copii. Nicî o
dată n’a fost nevoe de înfrînat în mine, nicî de vedere! cu totul alt-feliu : munții se apropie de
satisfăcut vre-unul din acele capricii cari se im mare, înaintînd în valuri stîncî drepte, pe cari
pută natureî, dar cari nasc cu toatele numai din drumul le ocolește printr’o nesfîrșită părîndare
educație. Aveam se înțelege și leu defectele vîrstel de suișuri și coborîșuri. Aici nu se mal văd ba
meleî îeram guraliv, lacom și cîte o dată minci nanieri și nici alt sdiu de plante cultivate : numai
nos, Poate că aș fi furat poame,, bomboane, lu- amimoze
_____ spinoase și gaiacî, un soiu de arbori cu
crurî de mîncare, dar nicî o dată nu mi-a plăcut trunchiul foarte tare, cresc în deobște în acest
Bă fac rău, să fac stricăciuni, să arunc vina pe sol
30l sărac. Pămîntul desgolit pretutindeni lasă să
alții, orî să chinueșc animalele. Mi-aduc cu toate ij se vadă vinele lui
luî de pîeatră. Cîte o dată, druâstea aminte cum-că o dată m’ain pus în oala mul
mul se înfundă într'un
într’un „barranco
„barranco**,
1*, o scobitură
unei vecine, M-me Ciot, pe cînd îea îera la bl- sau o0 rîpă adîncă, cu jpăreți! roșii și arși, uade în
serică. Această amintire mă face și acum să rid, timpul ploilor s’aruncă furioase șuvoae, dar în
pentru că M-me Ciot deși femme bună la urma care în van aî căuta o picătură de apă pe vrehrmeî, îera
îera bătrîna
bătrîna cea
cea maî
maî cîrtitoare
cîrtitoare pe
pe care am mea
mpa uscăciunilor. In mijlocul unor asem
asemenea
Urmei,
----- « vre-o dată. i
kOuv. scurta Tși------cunoscut-o
Asta-i
adevărata stîncî, cari răsfrîngeau razele soarelui, respiram
Istorisire
a
faptelor
mele
copilărești.
un
aer
cu
totul
năbușitor,
sudoarea
îroî
curgea
Istorisire a faptelor mele copilărești.
fi devenit
rău, cînd
în ocM șiroae pe obraji și oboseala prinse să-nri îngreue
I Cum
^’~*** să
““ 11
UVVCUIl iau,
UIUM, n’aveam —
de cît pilde de blîndețe și împrejurul mîeu cel membrele. Oboseala deveni și mal mare, cînd lâ
p?de de blîndețe și împrejurul mîeu
bun! oameni din lume î Tatăl mîeu, mătușă- Ieșirea din adîncul unul barranco, dădui mtr un
rudele mele, prietenii noștri, vecinii, toți ceî" drum nisipos, foarte aproape de mare. Cactușii
cari se ridicau de o parte .și de alta a drumului,
înconjurau, într'adevăr nu mi se supuneau, ca niște șiruri de stîlpl, înalț! de zece metri, ieraii
*ubeau, și îi iubeam și îeu. Voința mea prea rari pentru a da o umbră mai deasă șl pfea
Dutîatl» deA Put’ln întețită și contrariată atît de
deși pentru a nu împiedica adierea ce venea de
nicî nu bănueam că aveam. Pot Jura la mare. Cîte-va mimoze guamos, acoperite de
dât^ nd ta r°birca mea unui dascăl, nu mi-am galbenele lor flori, răspîndeau în atmosferă un
țiu.
Ce ^era aceea 0 fantazie sau un capri- miros strașnic, care mă amețea. Soarele, perpen
‘său 3
de ț’mpul pe care-1 petreceam cetind
dicular, trimetea să cadă asupră-mî razele sale
tnătuaChl?d aProaPe de tata, stăteam pururea cu împovărătoare. ..«Cînd avem să ajungem la satul
■asculta' a care
u^tam cum broda, pe care o Gaîara», întrebam călăuza adesea. „Acuș, numai
01 cum cînta, stînd jos sau alături de îea.
■
ț
�116
li
Ir
i
I
■
REVISTA ItJEEÎ
de
de cîtu
u,...
. îmî răspundea acesta. Și îeu credeam
că la cea dintăî cotitură de drum aveam să, văd
negreșit un han răcoros, înconjurat de arbori stu
foși, oglindindu-se într'un rîu. Dar nu vedeam
necontenit de cit cactușii cari se ridicau spre cer
ca o pădure de suliți. De o dată tovarășul mleu,
obosit ca și mine, încălecă pe catîr, îi dădu pin
teni, și mă lăsă singur, fără alt semn după care
să mă îndrept cătră sat, de cît urma copitelor
catîrului său.
Ieram gata să mă las desnădejdei, cmd de o
dată drumul mă scoase într’o pantă, unde, cu trei
secole înainte, sute de spanioli, obosiți și arși de
soare, cum ieram leu acum, fură bătuți cu multă
ușurință de cătră Indienii din Gaîara și aruncați
în valuri, unde pieriră pănă la unul. Cît timp ținuiu pe malul măreî, începuîu a mă mal înviora
sub dezmierdările ușoare ale adierel de mare. Dur
îndată ce urmele pașilor mă duseră spre interio
rul uscatului, pîerduiu numai de cît puterea de
a-mi mai stăpîni gîndurile, și devenii din rnou
pradă căldurei. Un tufăriș de manglierî, oprea ușoara adiere de mare, care mă răcorise pănă acolea. Și-n fața ochilor miei, nu vedeam de cît o
cîmpie albă de sare, împestrițată cu bălți de apă
, stătătoare. înaintam cumplit de anevoe prin apa
și arzătorul nisip. Mă chinuea o sete sfâșietoare.
Limba mi se lipise de ceriul gurei. Creerul mi
se părea că fierbe. Tot corpul îmi iera apucat
de cîrcei. Pielea mi se uscase, pumnii mi se strîngeau, ochiul îmi căta țintă, și cînd și cînd mă lua
cu frig. Temîndu-mă să nu mă soarbă soarele
printr'o ultimă rază, dintr’o clipă în alta, și voind
a mă bucura de restul vieței mele, mă lăsaiu să
visez despre naiadele și tritonii cari se zbeguesc
în sînul apelor răcoritoare și sub eterne umbrare...
In sfîrșît ajunseiă la marginea pădure! de cactuși
și mimoze. „Măcar pănă la copacul acesta", zicea
în mine un rest de voință. Corpul i se supuse.
«Măcar pănă la cel de colo14, repeta vocea internă
din mine. Și așa, mă tîrîiu de la o mimoză la alta.
De-o dată văzuiu la picioarele mele un rîu, un
rîu adevărat, care în ochii miei dilatați, apăru
mare cît un fluviu Niște copaci cu crăci mari se
oglindeau în apele sale. Copile tinere îșî umpleau
urcioarele cu apă din Iei. Copii se scăldau întrînsul,
jucîndu-se. Vacile beau pe nerăsuflate apă din
fel. Avuiu puterea de-a trece rîul, fără să mă dau
cu totul afund, și căzuiu în pragul colibei unde
mă aștepta călăuza.
Stătuifi aproape un ceas, întins pe-o rogojină,
în aiurire, buimac, văzînd înaintea ochilor miei
cum jucau obiecte cu forme bizare, dar simțind
ca prin vis c-o mină de femee mă îngrijea în
chip gingaș. Cînd mă trezii din toropeala mea,
o tînără Indiană stătea în față-mi, întinzîndu-ml
o țastă plină cu o băutură răcoritoare. Și tînăra
asta iera frumoasă, ochii iei negri străluceau de-o
caldă înduioșare: fața Iei roșie, înconjurată de-un
păr lung despletit, părea că strălucește de lumină:
crezuiu că văd un geniu bine-făcător. La vederea-I mă pomeniiu mișcat, inima mi se nmpln de
iubire pentru această streină, care îngrija așa feliu
pe-un călător necunoscut. Și mă-ntrebaiu o clipă,
dacă naș face mat bine săpun capăt călătoriilor
mele și să-mi clădesc o colibă pe țărmurile riu-’
lui Gaîara. „La ce bun, să mai C11(!
ca uq smintit, cînd poți găsi fericirea?®/1!
de ramuri la umbra unui palmier" ? °lr 0 coljijț'
In Romînește, de Const’^
O ULTIMĂ r
—SCRISOARE
006. No. LVIII.
ISTA IDEEI
____
București, Strada Epurilor, 10.
F&ră iscălitură, fără adresă si fx 7
Din partea absolventului ȘcoaleY de I /
AMELIORARE ȘI CINSTE:
mele aflătoare, cu rădăcini adinei, această obiec
sinucis la Șosea...
te
tivitate și cinste fără de samăn riu a putut "fo- Cu toate că nu voia mal simțrnlmic"drlosi omului la nimic.
vioațfi .doîap^J^.dln
neroziile cari le-am îndurat în vieață
d
a rum un șir de ani, aflîndu-ipă la țară, în
tepțl, spor că prea puțini din prietenii
Pontru-că, cum stă lucrul? Po treapta evolu
unul
booriii
omenos,
neamestooat
în
polisaninatatea
cei
puțin
!n
fa
t
a
conștHnJo?*
th?;
;
casa
unui
săninătatea, cel
in fața---- - •
tivă, pe care
, . cu
. organizarea
--or.-- — noastră socială sin-. .
pentru cari Iei luptă, alnt prea îndepărtatetiflH, d° C?‘°a n’am mal auzit, probabil din pri- t - am auzit o părere hotărîtoaro
,i ' î
orlnduite, iu
în uiu
cit «ii
cu. ose
j ?a
' slnt
—■— Ia?ninle k/xiuiviuiLo,
realiza o dată. Nu vor mal fi atîtea făinuri dar 80 vor ' -„â ncoea> nimic,
r
și prejudecăți.
prejudecăți. Sînt
căzut în
în lupta,
lunta. lovit.
Invlf Sffi
n.°dr
dWAf
®,n?
;ln ar
> merge cu totul alt-folitt, și anume "ire
«
bire dezmoștenitul nu are cum să găsască •,.«
vre-o,
și
Sînt căzut
Inalnlk’ 5®
®PUtl . Torurile
; CL îndrepta, în societate, cu desăvîrșire spre ameliorare reală la durerile lui, și, mal ou sania,
dacă la cîrma țărel ar fi oameni cinstiți...
arQ .nic.\ ua c^P.ca să scape, să nu mal fie
cu etichete de legi, unde se proclamă eeallfLî B°.Ietale ■ pînenoso dc Pierea aceasta, a unul om do bine, dezmoștenit.
administrație escolentă,
escelentă, oo justțjustț“°9t®nit 00 administrație
nimeni nu Ieste egal înaintea legilor Am n♦
ahto
ou
«u
«nixuutf,A
cea mal sublimă legislatură,
«> neputință de întors de latachii
-------------- întru cît.
prietenii miel, mal tari ca mine, vor lupta
°* 1
®
<i_ml înrlrnnioii
S Ating
sul ideal, și nu vor reproba ceea ce am făcnt v . °’
tlmă a detestabilei organbațil sociale. In deftahi?-’1''
vieața? lot trobuește să mori o dată Ah dsi6’
acea situație sublimă țvisată'J de^rleUniljmiAy. »
desigur că vieața ar fi frumoasă. Egalitate UW
drept la vieață, șt mijloace do existonU-’nentS a
glnt 0 suma de oameni, absolut de bună eredință, cari împărtășesc o părere la felia. Pe buza
n» Ade_Sț ȘcHlind. Pe un,î ^’.dind pe alții
oloi eS«« .Ini totl oamonil
fata oelalV.
acțiuni: Moartea.
Bran0
acestei păreri se fao polemici aprinse, pe baza nlinJ'
au numnI sinflurl o mdsă,
leu unul nu găsesc rațiuneaȚvîețol.'de cit la armonllei so caută a se descoperi toate metehnele ce- Jzarea perfectă a tuturor acțiunilor ce ating aînZi.
lor ce -ocupă în erarhiea socială vre-un rang, o lume, cari °stăpinesc numai singuri atîtea adă
noastre Alt-feliQ, moartea se impuno.^Nu Io*nici nn
punct, nici o notă dis.ordantă în liniștea Iei la nane»
pentru a fi îndepărtați do la locul lor, pe care posturi, confortabile, bune. Desfld Inse pe vre
Iei senină. Mor foarte liniștit Mi-a fost destul de gfon
aă-l ocupe pe urmă aițil, mal demni... Vom afir- un stăpînitor, orl-cît do bine-voîtor, orl-oît de
de îndurat tn vieață ne ’lnlștea,'cea malgcumplitf durere.
ma, dintr’o dată, fără nici un pcol, oum-că ro mărinimos fie, să încerce a!face o distribuție
Știu bine că voiii fi înțeles de foarte puțini, dar ml-I ab
proporțională și dreaptă, care sătmpace necesi-.
lele cari bîntuese lumea nu sînt de suprafață
solut indiferent. Rog pe părinții miel să nu se mal os
tenească să vio : s'au ostenit destul ou vieața mea. Si i do loc, și nu sînt importate, în ooîrmuire spre țățile, toate, in această orlnduire cu proprietate
individuală, nedreaptă. Desfid/in fine, pe guvermă dea ultărel. De-aș fi 'trăit/, n’așț’mal fl fost lbun'da !
îtÎS pț opo^'oel xnafn&
nimic. Ml-I indiferent ce se va face ou cadavrul miau.
Ar fl cea mal rațională faptă,‘a-lBtăoa în bucăți și a se
hrăni cinil, cel mal sinceri, cel mal nevinovațf prieteni,
și cari, drept răsplată, îndură foamea și lațul hingheru ! dSnnl’
bnrnmnn P5h
’ bUbp
îmPartă la
Șas« milioane din populației țălui. Bun înțeles că tot la morgă se va decide a fl tran i
maI prOmpla ebmmare’ -P1Ide. ret sau olte sînt La ce rezultat s’ar ajunge?.
sportat, pentru a se conforma obiceiului, de a se măcelări
slnt cunoscute.
Atunoeii toată polemica voastră și tot atacul
cadavrele, pentru știință. Știința medicală, care nu ajută i
Dar ce-s acele așa numite relo, de cari facem,
de cit bogaților, pentru a-șl îndrepți sănătatea pierdută
și cu cea mal mare dreptate, de cari facem atîta po tema cinstei curate, ce poate să albă de fun
tot din cauza neegalitățol drepturilor, căci iei au toate
damental bun ? Dar să lăsăm stăpînirea propriii
la îndâmînă.
caz. Sînt neajunsurile pe cari le îndură tot omul,
zisă, de-o parte,, cu cinstea sau cu necinstea Iei:
Rog și spor că nu Va avea loc vro-o păpușorie religi
tot omul mal cu. samă care se chleamă dezmoș în afară de dînsa sînt alțl stăpîniiorl, sau mal
oasă, pentru mine, ou toate că, murind, ador pe/el maI
tenit, carele nu-șl are asigurat' nici de cum traiul,
sublim martir al umanitarismului și allpooziol’inoraroi
bine.alțl exploatatori necinstiți.. Să-I leo dracul
Și care se izbește obștește de neajunsul unei dacă și sînt. Noi vom fi cel din urmă cari să
pe Crist. Din banii, banii cauza mizeriei omenești oevitregi orîhduirl. Co ar putea să lo facă.acestor
am depuși la Casa de Economie, rog pe on,°^ațt q.r ’
întindem o mantie ocrotitoare asupra Ibr și să-I
țiuno, a plăti o datorie D-luI și D-nel D, : lei !»• .
onmenijTuațl în gloată, să zicem niște eîrmuiscutim de inevitabilele consecințl. Dar, spunețireție pentru direcțiune, lei 23 și 10 bani, ce
op
?
recum
sînt,
cinstiți.
Cum
să
le
îndulml, înc’o dată, cum veți aduce îndestularea cu
din rest, jumătate să se doe Revistei IdeeI, strM ?
dfitv
?
e
î
Soarta
»
,9*
euQ
i
ușureze
Iei
cu
a
rilor, 10, ca contribuție voluntară, pentru olt d P
j
viincioasă în casa celui fără de casă, colul lip
oriur?1' de nevoI> Cum să depășască lei' pres- sit do cămin. Pesfacerea unul trust? Ca și cum
Iei îmbunătățire, și restul, instituției pentru oro,»
ginel Elisabeta, Vatra Luminoasă, operă umanitar
oU
unuf a Ce 1 tin - în°ățușățl, *să satisfacă păsul specula ce o face acesta, nu ar fi practicată de
tru-câ, orl-cît do liborturl am H, trebuie sa
|nțe.
nrim^ZS^tenU? Am asistat, odinioară, la o
altă specie de monopolizatori, și ca și cura n'u
toții pe această fomee, cea mal cinstita,
j
nise un0h?ln ^ara’
Prive^Ștea următoare. Ve- ar aduce o fluetuare, tot atlt do păcătoasă fără
Jeaptă, cea mal idealistă, cu tot ranguriSOCpnUnele cMt1
i 'Plihffp!
mafialagiu cu, o pllngere'la primar. indoeală; în plăți... Sau poate izgonirea unor
din clto cunoaștem în țara Romlnească, rJnncitoare’i
I liDDlihLea
adueea nimănui vre-o jignire, și străini? Ga și cînd avutul acestora ar încăpea
ce posed, rog a se da Cercului „Rominia
evitai1unde se. va dispune de Iele cum se va g
. dlntr®
din
iIeI omiduI îl Iera priitoare. Primăriul, pe mîna celor curat nevoeși, ca să mergem
Dar rog a se împărți din Iele la col ma . caceroulri.
' de pe ®^laro. tot un booriti omenos, se sculă pănă la celo mal puțin probabile consecințl. Mă
muncitori,reținîndu-se celelalte pentru bio . BOnti®en'
I plîn^^1ffn?u»D,
investi, vreinelnicesțe. pe însu-șl car așa numițil streini, sînt Iei atitde numeroși,
Rog a mi se respecta dorințele, In nn lnV|novM’.
• re^ulolo n ’ CU- atribnțien de Primar. Față do procopsiți sau neprocopsîțl, cîțl băștinași in mi
tulul pentru care mor. Mal rog a nu «
, 'vinoTfl
nimeni pentru sflrșitul mlou. Numai Ion jm * o(j| dIJ
' pocte Prim °-ar?
neapărat să lo ros- zerie sînt? Un oare-dâre Rothschîld, a dat unor
cele ce am suferit, și rog să-ml fie
vo»
lmP®rioaR?arii ’ cai* aveau> firește,.o. sancțiune
REVISTA IDEEI
urmă dorlnțl. Aș fl sfirșit la Școală,
oanoscuL
! a Putut us a< i1*’ cbIar plîngătoriul însu-șl nu
supăr pe nimeni. Kog pe toți cel ce
Și ®P
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
M
mare
1
doe
8at
î
s
^
ac
t
’
e
l
uI
—
Ce
obiectivitate
mă Ierte: n’ain voit ia nimeni vre-o da
...
Abonamentele se trimet prin mandat;
Camofb
- '
conformiL^^
• a cercetai
aceasta, și ce cinste mal mare
Pentru conforniit^iu^D-luI P. Mușoiu, 10, Strada Epurilor — Bucurași,
unei pricini. Și totu-șl, date nor-
x. » &'
București. — Institutul de arte grafice „Eminescu", Bulevardul Elisabeta Mo-
accnvr°- -
�118
REVISTA IDEEt
ÎIEVIBTA IDEE1
j
i
I
răzvrătiți, Comunarzi, din Paris, veniți la dlnsul
să-1 ezecute, un răspuns cu totul spiritual: Faceți
socoteală, cîte cit se cuvine defie-care ins, avutul
mleu împărțit la toată populațiea Franței... Pof
tiți, deci d-voastră, atiția franci-.. Firește ca
asta a fost o crudă bătae de joc. Dar și mal
crudă bătae de joc Ieste, cînd se lasă de cel inx teresațl a se credo, oum-că izgonirea unor streini
ar aduce, in buzunarul celui hămesit, nu numai
flămlnd, măcar o simplă centima.
Va să zică, cu guvernanții cinstiți, cu desfa
cerea de trusturi și cu izgonirea celor streini, ea
măsuri radicale de îmbunătățire obștească, ace
lea stăm... Vin acuma la rina nu numai o sumă
de oameni de bună credință sau bine-voitori și
cinstiți, ci chiar o sumă de oameni învăț-ațl și
cinstiți. Iei vin. ou alte planuri de ameliorare,
nelndreptlndu-șl Inse privirea, nici Iei, de cit asu
pra unor așezăminte în parte. Dacă administrați ea
s’ar reforma cum-va, dacă justiție» s’ar remaniea,
dacă școala și-ar preface programul, o, atuncea
totul s’ar îndruma spre cea. mai prielnică cale,
bunătățile toate s’ar revărsa ca o mană spre
noi, atmosfera socială întreagă s’ar curăți, s’ar
purifica... Nu exclud nici administrațiea, nici jus
tiție», nu exclud școala, și mal cu osebire nu
etolud toate acele bune rețete, cari se dau pen
tru o bună vieață, atîrnătoare oare-oum de ini
țiativa individuală.- Am numai o obiecție de fă
cut, și anume aceea, că toate astea sînt lucruri
cari au fost, mal mult sau mal puțin, încercate,
al căror rezultat, cam de-o dată, să spue ori și
cine de n’a fost nul. Toate astea ar trebui să
fie posterioare... înainte de toate trebuie să se
săvîrșască acea reformă m re, absolut generală,
care trebuie să facă abstracție atît de cîrmuitoril
și de exploatatorii cinstiți, cît și de orî-ce ame
liorare sau îmbunătățire socială în parte.
Intr’un regim social, în oare toate bunurile
naturale și toate cele Ieșite din străduințl ome-
110
Minunat, minunat. Dar atuncea
cer. Mal întăl, despre cinste, într’un
ca regimul do a-zl, dacă nu poate q/a8*11» W
guvernanți, nu poate fi nici la celt., Ma i ’
toate cit aceștia pot fi clte o dată,
silui Să fio cinstiți. leu mă mulța®“'/W
neral, cu acel minim de cinste. nn
h Bo’
îngăduiți a-1 avea. Cinstea o putern^9 \niIsînt i'
așa abnegațiea și jertfirea de sine
tot 1’
să reducem totul la posibilitate și ]a r Ie bine '•
adevărate să nu avem așteptări lnșelatPerWe i|
Și ie de folos sa se știe, cum-că niaia e9arl° ț
i
vărat păcătoși, urmînd chiar numai • °îade' ?:
curat al situației lor, pot să facă silintA • dul i
să întemeeze o stare'în care orî-ce XxJ10a8e. ’
să dispară și nici urmă să nu mal tS0930’1’ i
lea. Și dacă astă-zl împrejurările de toS?
;
ne-arata, cum-că oamenii cel mal cinst aZ1Ua ■
cum i-am numi mal morali, luațl și nUgSau ’
i
dil stricate, cum sînt cu osebire așezăminte!?,?* '
guvernămînt, devin în general mal stricat
do cit adovărațil stricați, nici o logică omenea
nu esclude deducerea, ca niște păcătoși în im?
Ies cît de larg, puși în medii cu adevărat h. 1»
să fie buni. Ducă voițl, introduc aico o relati’
'
vitale, oare ne duce înse tot la acelaș final
Cit se atinge în de obște de cinste, ca piinet
esențial, ca punct de reformat mal întăl, voia aminti de acele linii izoterme alo morale!,’ de cari
nu văd pe nimeni făcînd vre-un caz. Aceste linii i
.... că gradul de moralitate, Ieste conform J
no-nvață,
i
*temperâturel,
---------- în fond, Ieste ,pretutindeni acela?
unde se află o temperatură, 6 natură înounj'u- |
r*4----- la
’ * feliti...
C~’ÎK La
r ~ tropice
x
rătoare
avem plantele car j
nivore, cari ne pot vorbi, ou ce pricini pot sta
în legătură instinctele cari aleățuesc totalul piir- j1
tărilor noastre. In regiuni mal mult sau mal
puțin inolemente, avem antropbfagil, căror mi-
’*
” străduințl concentrate,
______........................
...................
nești, cu osebire
din
toate
sionaril zeloși îe’au slujit mal degrabă ca ua
^xt ca pildă de renunțare la o practică
bunurile de întrebuințare, de folosință obștească, ospăț, de "olt
sînt pecetluite și socotite ca bunuri sociale ob- jnecesară.
“ xIn regiunile unde a fost ou putință,
șteștl, intr’un regim ca acesta, puteți vorbi și unde a fost favorizată întemeerea unoljndustril, ■
de administratori cinstiți, cu toate că în alt în avem o altă morală,, care se resimțește. de sta
industrială.
Deși ațeles, puteți vorbi de justiție, puteți vorbi de rea locală: avem... morala-r r—
școală, puteți vorbi de toate, ameliorările
cu pu- U0U31U
ceasta ila CUiLipilUai
complicat,’, Oa vițiaț
puțintel morala naturaluuupunyitxț ptxynxuyx
.
morala
tință, pentru că astea lesne putea-vor să albă lă, termală... lacătădar
’
• »- ca
— faptaurnaw,
«urnMnr.
iup, iara.
ființă și să folosască la toți,
fără sa
să se
se mal
mal orl-clt ni s’ar părea că morala trebuie sa ne von
învirtească, ca a-zl și ca foarte
f—.w de demult pană cum-va din ceriurl, și că orl-undo, pe or ,cefl8 0
a-zl,
intr’un cerc vițios. no
Ne mm
mal m
fiind
fiînri
clasă ae jautuaine
ninoîi
latitudine și-n
și-n on-ce
ori-ee situație, ne-a® fl .
7
UU no ciaga
de oameni, cari să poată acapara, intru folosul moralitate civilizată, superioară, ,P0rt7fl-.
lor, toate, firește că o altă normă de vieață so- să ne desfăteze, să ne scalde privirea.
cială va fi, și anume o normă ce va înlătura litate civilizată, superioară, oare se rez ® c0a
toate nedreptățile șii toate relele strigătoare de în ajutorare, în sprijin reciproc, m
tu.
cari a-zl ne lovim. Regimul acesta Ie singura mal deplină, într’o armonie sublimă,ie y
salvare, spre care toți cu adevărat ±uyaviULll
^
înpătimițil turor respirărilor noastre. Dar atun^“rflrn0ftză)
de bine caută să țintim. Pentru-că pe părețil cel să schimbăm cu totul regimul ce nflJnlupi
uptătorf>
Ca cugetătorit T?i- chiar
decrepițl al yechel clădiri sociale nici o teocueală de a'-zi...
. o»
m „ WNVU^.
a-zl. C<*
nu prinde, și degeaba-șlplerd \ remea, și degeaba- cată să afirmăm atuncea lucrul cmn * • (iiDța
șl bat capul cel cari umblă după vre-o combi- să limpezim cit u
mal
— bine mintea,
mur6
nație nouă, cită vreme acești pereți decrepițl ră- mulțimel, ca fie-care să-și dee toiiu
mîn mereu in picioare... Pue-șl fie-care mintea poate, spre îndrumarea șrspre.refoJ® j0
dtrr,bzU>rea^ ?i vadă dacă modui acesta de ve- și sănătoasă și dreaptă, fie-care c
tf|
dere nu-, dintre toate, cel mal rațional, cel
P’ *
Mal drept.
’
j
•- •
>'•
’■
t
..
—
*'
}r‘
;
|,
)■
I
|
1
■
;l
i!
'
I
,
|
0
. MINTIE bE.SP.B-E ELISEE R.ECLUS
. i.
...
•
v; aduc aminte de o după amiază sccștoasă de
rele-î trudite îi ieșau afară prin căsoiturile teciJțanuntel, ;
.
primenească c^rtfe
ce!
Atmosfera greoae
înăbușitoare; apusa puțin cîrpite și spălate, ^ol îl rugai să ră cit
-lacului nemișcat și semteetor ca asupra mai curînd să mă lea. 'Trebuea să 'sărbătorim cu
maso nesfirșite do . oțel luciu. AcOoa-șl atmos-' veselie întîlnirea. Apoi întraiu din nou în odaes de
unei
asupra viilor oGhte de pe colină, pătrun- lucru.
,
fcI*i ftflar și .‘n scmiint^ncrecul marelui cabinet de
— Ce-va nou,.. întrebă îngrijit Elisăe. ' .
unde,
luel'am la niște date staUn foarte bun camarad italian, care
care vine
vine de>
,aC^b privitoare la repubhpa Guatemala.
la Milan, și trece la I>aris....pe jos.
de obicem, de ălt-fcliu^ in dupu-amiaza aceea,
— De ce
nți lI’al adus înăuntru? •.
ce,ny
. -mustrase cu mii apucasem de lucru:/fu ql
— P.ențru-că, șăgmanul, Ie întri stare...
ger. de luminii, de soare, de Sdare'niult',
9® 0^0 a face, adu-I Înăuntru: doresc B&.-1
oovoe-,l.nrc-midtu, îinl ziicea Iei, și aerul încins de vad, Să-1 cunosc, dăcă-I atîta de tînăr și hun
de
hiurou nu-ți priește. DU-te- lă' Olarens,’ '!!
ii trebuit să hia duc după Ici. August suOa încet
"2 lucra și
iuci'^ djștuJ
■■ ■■ ■
__________
_ _____
micul■ povîrniș care____
ducea
la cliiliuța
mea,______
abica
Dar asta, piț^nil plăcea. Je ^drept ca.ablea scăpa- , tîrîndu-se;
«x«xuu-oc, obosit,
uutoh, anevoe.
uuuvuu. Iei
je< se
se întoarse,
inioars așa cum
n din(i’ Un ocol de pr.in .tempițple cele mai
Iera,,
Iera,,ș4.,
șn., în
în acel
acel vast
vast cabinet
cabinet de
de lucru,
lucru, careseînSite‘ale Franței, și o cură de aer și^oure.mi-ar ehispsc, ablea cu o jumătate de ceas înainte, în
e’T.riit de minune. Dar ce Iera.su/ac.la Clarșnș, fațara două excelențe,
a doi
puternici al lumel,
■ 1‘’7,
—î-'
hL'do '8^9 ceasuri, fara dc nici p, treaba, și ce, pribeagulpel în zdrențe,,
xt"
zdrențe,. colbăit, prigonit, ststr&lu"./.să folosesc și să cîștig mal mult do cît în â-- cea de .bucurie în brațele lui Elisee Redus,
le clips 'de odiUnS-i cind Elisdc,' Itishidcondeiul - nu-Fmai slăbea acucuîntrebările
asm
*
“
Întrebările asupra mișcărel din
Cf;a inindi scotocea, pentru mine din eomoara-î de - Italia, asupra c
n^—F-r din
d':r. Milan, asupra lupcamarazilor
oininLirI, sau,:spulbcrînd .vre-o - Indoeală, mă întu- r- tclor ‘lor din Urmă, Asupra planurilor pentru viitori
ea și mal injilt- în năzuuițelc-mele'de revoltat.7'-' asupra', condițiilor jde
. -----.,
, traiO, blînd
.. ca un
muncă și
Z Hămiiseiă, deci, Ungă Iei, lucrind și cetind^. între- . copil,
:i iubitor.'.
.-..i...x-_ Cq un frate, modest rși delicat ca^toți
răpind une-ori, pe ne-așteptate., înverșunarea-p de cel tari, ea toți cel mari,, ca toți cel buni..
. .'z .^...îr,
’
”
muncă,
prin cîte-o nîhp.stip.
cheștie arziitnaru.
arzătoare, Rnrbind
sprbinii înde-*
Luigi. Galleani.
largat,-fericirea
fericirea și
si.bucurîea, din mingierea
mîneîerea vvorbeIn Romînește, de I. B. Cegâ,
ior sale simple și bune. ALunpr, de ce ăș d plecat ?' '
In ziua aceea, fenieea de casă, înirerupînd'unul
din aceste incintutoăre ragaziirl, aduse lui Elisee
O LIMBĂ INTERNAȚIONALĂ
două curți, de vizită :- una de la Floquet, 'pfeședintcle.pamerel deputaților, alta de la Freycinet;Care
iera pe -atunci,.. daca nu .ma înșely ministru de?
Nu:'crcd să Sptiti
Spun un neadevăr, cînd zic, că: O
râzboia. AcestercrsonugU ce^oureșpeețuossu pre-.i limM. int£rnaționâM ar aduce cele mM mart aermde amagule 2or ; uaZ/'u/pr
Ehsce. Reelu?. ■ yia
â
c0&„da
iuri tiî ch!ar și diplo— Spune ca Redus nu poate. primi, zise Iei no-■
.
’ ’ ’
A.
,, L r ,
tărîtffeiheei de Jcasă, ’iear niie, care mă ridicașeip..//Yoc ^c-°
internațională. Poporul,
să pled:
pice: „răinîl
„rămîl acelea, nu voiu'primi pe asemenea " in lupta ipentțu cmanciDare, are nevoe mal mult
secături". 1 /
-- ■' 11 de cit orl-‘cirie de ademenea limbă.
Pentru-toți acel tari vbesc să ție congrese in
Dintruriităî pării că vrea să-mi arate pricina a- ' Pentrutoți
cestul aspru refuz, să dee drumul ămărăciunei ee-i ■ ternâționale,
* ,-oi"vlimbă internațională Ieste .neapărată,
prieinuea. vedofea acestor două nume ajunse ves- Asemeriea limbă ieste neapărată'
neapărată oh-c3ror
oh-efiror felia de
tite,. amintire! mișeliilor și-intrigilor de .cari Iele propagandiști, dacăi aceștia nu yroesc,
vroesc. ca propapropa
8r£fi->U ^?te' 0
ganda
ganda lor
lor să
să fie
fie mărginită
mărginită numai
numai la
la un
un. mic
mic colț
colț
SrflaS''"'0
de pjm)nt, ; și oslndita a rlmlnea Hrt roade. In
oglinda arzătoare a,lacului, apoi aplecindu-ș! irunf,
!
deosebi, au
au r.cvoe
nevbe QC;O
de-o limbă internațională, anțifealiUPurăde-aSuJJra//lclOralbe;murznurăaprOapc . deosebi
înlătura
teceț: „ftal bine sa lucrăm*.
’
mihldnștil ȘJi vrăjmașii războiului, pentru a înlătuiDar, imziua aceea, nu Ierți dat să lucrăm. Ablea' imputarea ce li se face de obiceiă, c’ar dezorganiza
fief-4--• ■'
r,:l
<mjJ.UJ.--xc
-Uv
'•Mix-xii-S
--i
--se întemeease ieară-șl:tuceretii cind 'Teresa, femdea1 o tnație
, în folosul âlteeă, pentru a da propagandei
-.«„M
întinJor»-, ‘ce tea trebuește s’o albă, și
ae
dt„ nou în
ÎTi biuroui
^iurou^ îmi
îmi spusd- la lor
toată '• întinderea
nn '-casA
cas^f: întrind
înțrind din
f
'um
așteaptă
afarăi^Mă
ridicafti - jpentru’ a’ajdnge la1 *Înțelegeri și la hotărîrî practice.
inpt
așteaptă
ufarăi
.Mă
pest"'A>i
Plăcută, .surprindere, dădui în antret Au neVoe ....
dc-o limbă internațională tevoluționaril,
r,
' rnvfthltl.T/ir
un Poarte bțin camarad, cutare îm- - car|
6°
siț ' Jk» Viu ajut
'or serios ' revoluțiilor ce-at
C&7 P^ea -6neagră a -upuud
ticpublicei, 1{\
izbucni In 'celelalte țări. Și tot așai au ncvoe de-o
* “
n,*. S-?PQirifli C'A Wț. in £ah_if lirăbă
limbă internațională
internațională organizațiile
organizațiile imuncitorești, ca
se poată pune cu ușurință In legătură cu cele
un brtMf°Scâa P6 J.°s la Paris.'Pe Vremea ceeâ Icra să șe
ardoar?n-Hprăape un copil, dăr Icră/lin de din celelalte țări, să șl poată făce. comunicările ne8ăferintpi1' ^aligehță. Din fericire, anii; '‘luptele,' ■ cesâre, și să se înțeleagă în vedereâ unor silințl
<atea si + au~ *“QU 'ripit' nici-', virtutea, Mei ‘btină- comune.
sconîn^fn tafel>
Și a-zl,lel
a-.zl, Iei lora
Iova pe
O
ar mal fi de un mare fo
scimj?și
pentru mme un
_ limbă internațională
--------- , _
&arîn
Dflrîn°artc
^e SCIUD
sclunP camarad.
\
los indivizilor izolați, cari și-ar părăsi patriea, penîneKU».
1
.
CQ
Stare
lern.
lifnf
mult
do.
Citări iC° ?tarQ ^ra. Mal mult .de jumătate din țru orKce moțfv
s-ar ducc Mfi.șț caute de trăia,
®sur
^'de
ftS-ei pc cuIuPle Simplonului. Popafrontieră. In sflrșit, în de obște, firile cari
uril'6
’ Ștncaserfi foar/o mulj\imtind internațiOnalistef ar trebui să poată con*
toidîtp^^’
e flrTdă n&r & -respunde și să se întreție direct, fată să fie nevoite
C°"c-i 'ornu Aurite V“a?e‘
1^'?- <1
trtduclwrt, I» Ulm.cl,
« Uit.
I Tî
V* n
AfĂ
IVtY
n «Cm
U m m Yaa m
Cf^r^
�I
H
120
fcfeVtSTA JfiEF.t
9 mare pierdere de vreme, dacă nu chiar o împie
dicare totală. Atîta vreme, cît nu se ya fi adoptat
o limbă interiiațională, vieața internațională nu va
exista în adevăratul, înțeles al cuyintului.
, • .
S’a făcut 6 m'ulțifnede întimpinâri, cit se atinge
de idciia unei limbi internațional?, Dar, dgcă exa
minăm" qhestiea gestul de serios, intimpmănle aces
tea nu au nici o valoare. Mii întâi nu Ie vorba
de loc de-a suprima vorbirile existente și-a le în
locui c’b singură vorbire, ceea ce-ar fi cu neputință
și chiar de regretat. Nu. R vorba pur și simplu
de-a se adopta, pe lingă idiomele existente, o limbă
auxiliară, caic ar fi o â doiia limbă pentru fie-care
popor și care i-ar servi în legăturcle sale interna
ționale, după cum cealaltă îi servește în legâturele
sale naționale. Aceasta ar fi mal cu samă limba de
traduceri, prin escelență, așa-că vedem dintr’o dată,
cîtă economie de vreme și de parale, cît folos din
toate punctele"de vedere, ar fi o singură traducție
a fîfe-dărcl opere, pentru toate țările, traducere controlată: sau făcută'de "însu-și autorul, în loc să fie
nevoe, șă șe facă că âstă-zl^ atîtea.diferite traduceri,
cîte .limbi sînt- Geca-ceneputindu-se face, o mare
parte, din om?nire lesțe lipsită de cunoștința unor
oi ere-pe cari âr avea une-ori cea mat mare tre
buința de-a le cunoaște. Lipsa unei limbi interna
ționale, ieste o cauză de ignoranță. Cu o limbă
internațională, înstrucțiea și inteligența se vor dez
volta mult tnal- iute.
Limba latină, în evul mediu, limba franceză, în
secolul al XVII-lea și XVHÎ-lea, au Jucat rolul de
limbi auxțliărej'dar'hfinmî pentru folosința unor
clase ale societățel ; întăea, pentru oamenii cel de
studiu, cea de-a doua, pentru ,lumea cea elegantă1*.
Limba internațională de care avem, asță-zl nevoe,.
trebuie să fie pentru; folosul tuturora, fără deose
bire, .hșa-că lea trebuie să fie ușoară, cu desăvîrșire
ușoară.1 Acest singur motiv, afară de altele, .se opune din capul locuul, ța alegerea vre-uneea din
limbele cari se vorbesc; actualmente, și cu atit mal
vîrtqș. la alegerea ' vre-uneca din limbele moarte,
Limpâ. auxiliară trebuie să fie ast-felifl, o limbă
artificială,
Ni se. y.a spune : Nu-d cu putință să se creeze o
limță, așa de-o dată, O limbă fabricată în chip ar
tificial nu va putea să trăească,.. Cine știe?
lâe?I ; unei limbi artificiale, zice L. Couturânt, i
se .aduce, adesea întimpiiiarea, cum-căJimbele sînt
Uq produs' spoqtaneu al 'spiritului popular, și nu
se poate, crea, prin decret sau prin vre-o convenție
oare-carel Dar această Ieste o intimpinare nedreaptă,
care facp/dintr’un fapt istoric o lege necesară...
Pentru motivul că' toate limbele s’au născut în chi
pul acesta, liu mal putem conchide, că Iele ar pu
tea să se ’alcătueascâ și alț.felifi,'. De fapt, există o
mulțime.de sisteme, de semne internaționale, există
cifrele, semnele algebrice, formulele chimice, notele
muucale,. semnalele maritime, cari toate sînt con
venționale/și'cari, prin obiclnuință, au devenit tot
așa de naturale, ca și limbele vulgare. Tot așa, sem
nele^ telegrafice, semnele manuale ale surdo-muților,
alfab.ețpl. Braille, al orbilor. Toate aceste sisteme
slrît
.atitea limbi, rezultatul unei invenții și al unei
convenții, și, tbtu-și, Iele au devenit, pentru acel ce
le întrebuințează zilnic, expresiea imediată și spon
tanee a gîndir^ lor. Concluziea precedentă, Ie deci
REVIăTA IDF.EI
fără temeifl, și s’ar putea înturna în n
sărilor noștri. In realitate, lea n’are î?lriya aa
științifica și logică, căci leată la ce se ?□ 0 va)?r'
nu s’a făcut nici o dată, nu s’a văzu? • cc î a e
Acesta Ieste un argument al rutine? n,c^° O
duirca orl-cărul progres. Acuma zece’ 'Y**1 U»
tut să se argumenteze tot atlta de b‘
dovedească, că nu se va putea nici 9^ «U
vadă interiorul corpului omenesc sa °
**
putea nici o dalâ sil se telegrafieze f“rc‘ »» s.
talie sau un conducător material căci / Un 6r me
lucru «nu se văzuse nici o dată>
Ap ’
Ieste oare cu cale de-a se opune Timb
de a’t«
limbelor noastre naturalei Uitat-am q
limbele civilizate sînt în mare parte prodW0^
elaborări conștiente și chibzuite? Dacă U U u°‘l
se suprime din astea toate părțile artifi^ilrebui «8
bui să ștergem din dicționarele noastre r W lre*
violele așa zise „d< formație savantă14 L-°Jle cu'
21.000 din 27.000, din limba franceză fa a Vrc’°
vorbi de nenumăratele regule gramaticile: naanuI
nu din întrebuințarea populară, ci din iJ’J?®*cule
teraților și fantaziile hnguiștilor... Teza 08064
o combatem, mal aduce unele argumente .J?- Care
limbele sînt niște ființl viețmtoare; XPtrOa‘e:
imită, și, cu atît mal puțin se crează St «
departe... Toate aceste considerații, în ‘apîren
funde, nu sini de cit niște metafore poetice
purced dintr’o filosofic superficială, care, sub ’m„ a
unui liberalism, ascunde un fatalism ridicul. Această
idolatrie a nalurei, tinde a împiedica orl-ce iDven.
ție, și-a ruina orl-ce activitate omenească... Privii/
giul omului Ie tocmai de-a conduce și-a corija natura, de-a o perfecționa la nevoe și a o modela
după trebuință. In toate instituțiile și în toate producțiile omenești, progresul constă, în a înlocui ac
țiunea spontanee, prin acțiunea cugetată, instinctul,
prin rațiune. Nu trebuie dar, ca cinc-va să se lese
tîrit de respectul superstițios al naturel, al evolu/iel
sau al viețel'. pentru-că asta nu Ieste în fond de
cît un lînged sofism.
De alt-feliti faptele sînt de față: de mai bine de
două-zecl de ani, există o limbă artificială ale cirel uimitoare progrese, și ale cărei numeroase-în
trebuințări, la cari îca și servește, arată că Ieste cu
totul viețuitoare, Aceasta ieste Lingvo InternaM
a d-rulul Zamenhbf, mal cunoscută jșub nuriek'i
cam ridicol ce-I drept, de Esperanto, Zamenhof
întemeeat invențiea lui pe observațiea, cum-că limba
internațională chiar și există, cel puțin în parte și
în fașă. Intriadevăr, numărul cuvintelor
!
la toate popoarele civilizate, cuvinte tcc‘1Qlce.
științifice de origină modernă, luate din 8r;cc ’ '
etc., Ieste mare de tot, mal mare de cit nl 8 .
rea la întăea vedere. Afară de asta, în a
ceste cuvinte, cu desăvîrșire internaționale,
.Q
încă, un foarte mare număr, de altele, ®‘ »oa[e
internaționale, adică cari, fără a fi conllJ° dinu®
popoarele civilizate, sînt comune la m
Iele, ca avînd aceea-și origină. In srirși,
car;
împrumută, zilnic, unele altora, cuvinte n
au1 trebuință. Cu aceste cuvinte, alesie zanienhob
celei mal mari intcrnaționalitățl, u'r .buiarul
a format rădăcinele cari alcătucsc v c
nC j|d
limbi; așa-că, cea mal mare parte d . cj 1^
cunoscute chiar de Ia întăea veder ♦,
’
j
>
■
■
'
'!
I
i
’
I
:
I>
I
i'
j1
'
(>
I
I
'
!
i
I
i
,
. -r fl se zice, cum-că Lingvo Internacid Ieste
in?1 r ouțin artificială, scâptnd în foarte mare parte
cit m®1
_fl dacă asta ar fi o imputare, că ar fi
^reată DȘa de-o dată.
fost c.,.le Cdmune la toate sau la mal multe poC“v,n' se deosebesc de Ja o țară la alta, de cît
poare, »
pronunțărel și al ortografiei. Iera
ns să se unifice ’’ una și 01ta’ Ceea ce D-r
°hof a făcut, într’un chip foarte simplu și
Zimcn4ibacifl. 'Ortografiea, în Esperanto, fiind cu
foar[Cfonetică, un cuvînt pronunțat nu poate să
tOu de cît o formă , de scris, îear scris, nu poate
.cjt 0 singură formă de pronunțat. De adăuaVCfl a vocabularul acesta, mărginindu-se la rădăJhele esenfale nu cuprinde de cît un număr de
CinC'nte relativ foarte mic, ceea-ce îngădue de-al
fU Ita foarte iute. Toate celelalte cuvinte, de cari
ltlV avea trebuință, putem să le formăm singuri
am, foarte lesne și fără ajutorul dicționarului, prin
Autorul linul oare-care număr de prefixe și de suJL cam ca la 30, pe cari le vom adăuga la rădăcinele cunoscute. leată ingenioasa soluție a aces
tei probleme : «de-a exprima cît mat multe idei.
cu un număr cît mal mic de cuvințe». Și, pentru
da vieață cuvintelor formate cu chipul acesta, au
torul limbel internaționale, a compus o gramatică,
o minune de claritate și simplitate, fiind întemeeată,
nu ca ale noastre, pe-o tradiție și pe-o practică
adesea absurde, ci pe logică și bun simț. In între
gime nu Ie alcătuită de cît din 16 regule, nici mal
mult, nici mal puțin. Ceea-ce Ie cu totul de-ajuns,
precum a dovedit-o experiența, pentru a exprima
cele mal comnlexe idei: filosofice, științifice, etc.
Această limbă Ieste de.o ușurință uimitoare. Ajung
cîte-va săptămînl, cîte un ceas de studiu pe zi, pen
tru a căpăta o cunoștință prea îndestulătoare, șl-a
putea corespunde cu orî-cine. Mal mult de cit atît»
Se poate, mulțămită unei meșteș.ugirl a scrisorel,
meșteșugire care constă a separa printr’o liniuță
sau printr’un apostrof elementele cari compun cu
vintele, și mulțămită unei mici broșuri, în greutate
doar de 5 grame și care costă doar 5 parale, tipărită In șase limbi, pe care 0, alăturăm la scri
soare, se poate scrie unul strein, cari,, deși necunoseînd Esperanto, va fi în stare de-a ne traduce
scrisoarea, numai să-și fi dat osteneala să cetească
mica broșură, tipărită în limba lui. Ieste de-ajuns
de-a dovedi, prin asta, ce nepomenjt de ușoară
«te această Lingvo Intemacia. Pe lingă asta, se
mai poate adăoga, că-I elegantă, armonioasă, ceea
ce
ach tacă
r nu
nU strică/lea
str*cfl* Iea a împrumutat de la limbele
anttV’xCCea ce ,e^e aveau mai bun, și adoratorii
Jiatîn
nț'chîtățri,
'
Vor S2si cu plăcere în îea, unele forme
la’inet pr-Ar
^ceștl.
'
’
S’“ zis, că
relatfilft18’ *Ciî ° J*mbă internațională, bună pentru
rc,a
V*île prin
pcntru°
Prik- SCr*s’ DU va Putea serv* n’c^ 0
|q feKin°a re’ Pcntru-că fie-care popor va vorbi-o
cr«deam •'î’-d® neînțeles pentru alte popoare. Așa
lucru pe ^M./nainte de a fi studiat Esperanto,
v^rat. FieCan s*nt.nev°it
recunoaște, de neadev°rbită 8"?re SUnet> din cele ce compun limba
l,e-a fi’h a
a,es așa feliu, ca să fie cu neputință
’lî°r <lc ro .• pt a^uL ?! în acelaș timp să fie
^unțat i SlSt pcn*ru toate popoarele. Ast-felitl s?a
Sfiu 3j_i a 5Unetul u-iu pentru-că numai Francezii
’ ptonunțo. A fost • înlocuit prin sunetul 11,
121
care nu stingherește, pe nimeni. L« aceaatl regulă
nu iCBte de cit o lingură eacepție-litîra>j Chinejiî
!lnt- pre cit se pare, In neputință de a o pronunța’
l.Qtu-șT, a fost păstrată, pentru-că Ura foarte tre,
boitoare. Chinejil nu vor pronunța nici un r ceeace nu va Împiedica de a. fi. înțeleși. Pentru-că su
netele acestei limbi sînt atît de bine delimitate, atît
de deosebite unele de altele, că Ie cu neputință de
a fi confundate, orî-cît de rău ar fi pronunțate.-De
altmintrelea șț acolea experiențr țî-a spus cuvîntul,
Dînsa a arătat adesea, și mal cu samă la: ultimul
congres din Eoulogne, cum niște inși din cele măi
difente țări, cari se Intîlneau pentru întăea oară
se înțelegeau foarte bine în Esperanto;
’
Lingvo Intemada, nu are măcar nici ao de ani
de. existență, și cu toate anevoințele începutului, cu
toată dușmăniea foarte mare, datorită mal cu-samă
neizbîndirel, căderel Vb/apzlA'-țiluî și descurajării ce a
urmat după asta, a, făcut progrese uimitoare^ mal
cu samă în acești din urmă ani.,Mal mult de foo.ooo
de oameni, răspîndițl pe toată suprafața globului,'
o cunosc. Mal .mult de 150 de societăți, o propagă,
Numai în Franța, vre-o 70 de orașe, au-cîtemn.
grup esperantist. Vre-o 30 de fol periodice, apar io.
Esperanto. Cit .despre cărți și .broșuri, sînt acuma
nenumărate: traduceri de opere literare, științifice,
filosofice, ca: Leibniz, Byron, .Homer,. Virgilju,'
TolstoJ, Chanson de Roland, Shakespeare.AtolUre,
La Fpntaine, Perr.ault, Xayier de Maitre, Bernardin
de Saînt Pierre: autori ruși, polone)!, unguri,, fia-,
manzl, etc. La Paris există două centre de editură t
librărtea Hachette, colecție aprobată de D-rul Zamea.
hof, și imprimeria esperaptistă, 13, r,ue L&cdpâdei/
In fie-care an apare cîte un anuar, Tutmonda laț^
libro Esperantista, care dă numele și-adresele tui
turor esperanțîșților din {urne, .lista societăților-ș.
grupurilor, acea a foilor periodice, a cărților, etc:
InvățațiJ și au organul lor în limba internațională
Interna da Scienca Revuo, Tot așa medicif; Jnten*
nada Revuo Medina. Aderenții pârei.:-Espero. Pa.
cifista. Catolicii: Espero Qatqll/ța} Orbtl,: Esperanto ..
Ligilo, Stenografii: La stenografisto! Se'mal anunță
aparițiea revistelor:,„Soda R?vuou, Revistă Socială, 1
la Ceret, și Intemada Revuo Liberapa,. „Revista Li-1 ■
bertară Internațională14., la Bruxelles^ Această din
urmă întemeeată, de Emile Chapelier». j ■ .
'
'
Mal multe Burse ale Muncel, șt mal cwsamă.,cea
din Paris, au cursuri de Esperanto. La cea diri
Tours, există un grup esperantist de studii sociale,
, „ViitorulInternațional^E^Zendo Internada. La Paris,
s’a întemeeat grupul Paco-Ubereca, „Pace-Libertateu,care-șl propune de-a traduce și fedita în limba
internațională, broșuri în contra războiului și-a mi
litarismului: Noul< manual al soldatului, Călră femei, Patrie, rățboiiiiși cazarmă, și.ajtele, pentru
a le propaga printre esperantiștil din toată lumea.
Pentru a învăța Esperanto, trebuie foarte puțină
vreme și foarte puțină cheltueală. Nud nevoe de
urmat nici un curs, le, destul a cumpăra unul din
manualele care există, căci toate sînt‘foarte bune.
Nu Ie de cît greutatea alegere!. > Voiu cita. ca . mal
leften: Premier Mânuel de la langue auxiliaire
Esperanto, Hachette,- Paris, 10 centime.
In scurt, o limbă internațională, foârte ușoarâ și
minunat de bine alcătuită, există. Mi! de oameni,
pe toată suprafața pămintulul se și slujesc de lea,
�I'
I !,
II
I
{1
REVISTA IDEEI
122
Revista ioeei
pentru cele mal diferite scopuri, pentru cele mal
diferite nevoi, Noi, ca internaționaliști, trebuie numai
de cît «3 ne-servim de lea,
• 1 Reniî Chaughi.
Din Franțuzește, de Eftihie StAncescu.
SONDĂRII
la 6 metri, restul arătîndu-sl «nk i - ta .3^^
încrucișat, prin care vîntul,' pfoaea5 'de h
trepe șî cade din Welșug asupră i-1
căror muncă ie toată concentrată <
gura de puț.
Cotaa, Pe J
' După regula tecnicel și hevoea i, . <- 84
sondă,’trebuie, să fie, 81 .lucrători o
Un '•
, Exisță-n . țara noastră o samă de' muncitori,
despre a căior ființă nu au niulțl cunoștință, sau
despre, cari se știe prea puțin. Aceștia sîht son
dării, sau lucrătorii de la puțurile mecanice, nu
mite sonda, prin cari se scoate păcura din adîncul
pămîntulul: aur, ce se revarsă în valuri îh pun
măr mal mare de lucrător^ Din econ¥‘•Un nugilesocietăților petrolifere. ■
La noi/ această ramură de' mbncitorl; ar echi directorii societăților, .ca și micii exo?^ ^.
ni
vala cu minerii țărilor din apus. Tot atît de ne întrebuințăză'de cit doar 2, nșa Xy™
sigură șl mizerabilă, ca și a acelora, vieața Sondă lucrători, îiripărțițî în d ouă. schimburi
?l6
rilor Ie pururea în primejdiei Gazele subpămînte, canlculul, ungerea, pornirea și-ngriiir^ 1 r me>
ce exalează gurile de puț din sonde, încarcă 'at și alte reparații la bor'gram privește A®0*1*,
mosfera, făcind pe sondări să înoate într’un văl pe sondori, trecînd o dată ne zi și-^h^8tru?1
hn mecanic,
permanent explbsibil. Destul o ăcîntee ia unei roți, chip, în inspecție.
g unei atingeri de curele, ca sonda să fie în flă
Schimburile cuprind cîte 12 ore. DÂ' k h
cări,, și cel ce lucrează în f
K—*—, ~săx fie
r-" pîrlițjf,
pf“15ty, ’ . pănă la 7 dimineața, cel. de ..noaptea s: d
năuntru,
arși, năbușiți. -Mergeți la spitalul
talul județean
județean din Cîm- dimineața, pănă la 7 săra, peî de zi p'
?
pina, și vă va cuprinde groaza'. Nu-I un bolnav, schimb cuprinde un repaus de 20 minute,
care să nu fie adus acolea de un accident de 12 din zi sau din noapte, pentru prinzut lMrâ
sondă. Arși, sțilcițl, degete, mînl și picioare rupte, nlor, pentru care treabă, inse, sonda, de-i iu ffie“
dinți frfnțl și capete zdrobite, cînd nu șînt carbo nu stă, ci fie-care lucrător îșf Iea primul, fJ?
nizați de foc.
du-șT repaos individual, Mîncarea, muncitorii «
Ca să putem arătaintrio lumină cît mal deplină aduc în traistă, căci, o dată înțrațî în lucru, doar
pe sondări, Ie de neapărată nevoe, fose, de-a vre-un accident, să. le mal .îngădue .părăsirea.!
spune cîte-va cuvinte despre sondă și despre pănă la semnalul de 7, alt-feliu maiștrii sau con
chipul de muncă de acolea.
trolorii îl dau lipsă pe raport și ziua li,4 pierdută.
Inchipuiți-vă o baracă de scîndurl, la intrarea
Orînduirea schimburilor Iesteașț-felift. doar
căreea se înalță o turlă de asemeni de lemn, de' pentru sondele în șapa și-n instrumentație, adică
brad, în forma piramidală, înaltă de la 12—15 în reparație. Cit privește cele trf jacarit, adică
metri, largă la bază de 4—5 metri 'pătrațl. Asta-I, cele ' cari produc păcură,, au numaî 'cite un /acar
înfățișarea sondei din afară. Tn năuntrul’ barâceî de schimb. Asta insamnă,.să, munceașch un sin
lucreară un motor mecanic, pus îri mișcare, sau ‘ gur lucrător'vreme. de 12 ore neîntrerupt,’ într’o
de-un curent ' electric, ' sau de vaporii -trim.eșl atmosferă încărcată de gaze* înăbușitoare, inotțnd
prin țevi de- la cazaneld, ce fierb de-opărte. ' în păcură, expus pururea a fi ș.fcs d.e viu cu sondă
In mijlocul baracelse.deschide gură puțului, larg de cu tot. tLăcariî
x^-:y dau ~«i
cel mal
—v: mare "tnbjjț mnrtil.
morțil,
la 60, pănă la 10 și 8 c. m. în diametru. Intre ! atît prin ardere, cît și prin boală. Majprîț^teasmt
puț și motor se află borgramiil, sau• "mecântemui atinși de friguri, din pricină. vecîi)iceî uip^eji.fn
sapă. De vîrful turlei sînt 'fixate două mâcâraie, care o duc. înfățișarea unui.'’lăcar ri'o^irijreGe in
una pentru pompă, alta pentru purcel, sau ridi grozăvie, de cît lucrătorii de la șanțgri ,
cător. Turla mal .are trei poduri, alcătuite ‘ din îmbrăcămintea lor, soioasă, neagră a^paojir.> r coo
cîte-o scîadură, sau două, la cari ajungi pe niște trastează cu fețele lor’galbebe și îinoățnhn?
trepte aproape verticale; Aceste poduri slujesc la
Lăcarul Ie ținui, să lucreze neîntrerupt, cele L
băgarea sapei și«a burlanelor, ce alcătuesc
căptui.uesu vapcuxzduaiui ic
aa.mwvftv **șirea puțului. Podul întâi Ie la 3 m. înălțime, al ‘ ore’ale schimbului. său. ’ mănîpulînd
doilea la 5—6 m. Acesta-I pururea dintr'o sin maî fadă ce-va, să-nșele1 controlorii, -ce
gură scindară. Și al treilea-I la 10—12 m. Vor și noapte copoește printre Șonde,ca.
cu neputință,'
besc despre podurile astea, fiind-că de pe iele dee odihnei, i-ar
i-ar fi
fi cu
neputința, fiind-că
u
,P
se-ntîmplă acele dese accidente de cădere, urmate patroni lăcăritul ie comoara, șj-P .p0 • dccal’td
de schilodiri și adesea de moarte. O mal multă mal puțin, le-aduce o pagubă de ciț i^oril-o2'
bună-voire din partea inginerilor și-a directorilor, de păcură.. Pentru asta, pe lînga j
<dcțte'a|1
le-ar putea construi mal bine, le ar fixa cel puțin meni, __
de...'_______
fie-care sondă
, se ma
^utolD3ț?
sțngur, cu
scindările; cari la cele mal multe sonde se mișcă, ’ controlor, mecanic, care -înrOgis.
fiind doar aruncate pe grinzi, și țări de multe c^
cește secundele,
ori cad grămadă, cu sondării de pe iele, în capul pompa goală, pe jumătate,
mal odihnește, muncitor, de vțeîJ ^fnsem’16 f*
ce“?r de jos, ucigîndu-I, și-n cazul cel mal fericit
i
, munci
schilodindu-î. Dar despre asemenea accidente nii inginerul îțȚ'
:iT,’va
va* privi controlul,
amefidă'de 5—10—15 lei.
se vorbește, fiind-că nu Iese fum din sondă la petre-
a sxi.ra;.“
Ij
128
cerea lor, ca să atragă privirile de
Oi
!
I
asemenea muncă încordată, cît i
XTte unul nenorocit muncitor ?
se
drept pildă pe cea mal mare și mal
«' ‘iin societățile noastre petrolifere, „Steaua
Un lăcar Ie plătit cu 45—65 lei, lunar,
g.om‘oa- . e trebuind să lucreze și Duminicile,
<foP^ Vvrea inginerul, șeful schelei, să-și întreacă
jin tipa trebuie să muncească și în ziua întâi
pr0 rSciun Ș‘ de Pa?tY’ s.‘Pgure1e zile de rede G
< Un lucrător de la sondele.în sapă sau
pB°* mehtație, primește de la 30. pănă la 65 lei
inShrU reară-șl după vechime, avînd Duminicile
^me pentru care se orînduesc între dînșil plan3CUU de pază- Din plata asta se mal scade, înse,
‘°<neslltă, rețineri pentru medic și asigurare,
p a' nutinf știu, inse, că au dreptul la consultații
tuite/lear pentru cel. cari știu lucrul acesta,
^edicul* societățeî se mărginește la chinină și varriâ Cît pentru asigurare, nimeni n’a fost ajutat,
T 'cît cu un dric, o groapă și-o luminare...
dexfaIștriI nu sînt plătiți mal bine. La Cîmpina,în
40 de sonde ale „Stelei^, nu se găsesc mal
P',u de 5—'6 maiștri, plătiți cu cîte ' 150-200
lunar. Cel maî mulțl au între 80 și 120.
In schimb controlorii au totdeauna 150 lei lunar.
Ajutorii inginerilor, chirovnicîi, cari pe lingă altă
treabă mal fac și pe-aceea de-a înspălmînta. pe
lucrători cu alungarea, pentru ca să stoarcă de
la Iei prezenturî: pasări, unt, țuică,... aceștia, pe
lingă locuință, lumină și foc. au și cîte 200—250
lei lunar. Aceștia alcătuesc la noi ceea ce în apus
se chfeamă Ies contremaitres- Inginerii șefi, au de
la 600 Ișl lunar, șî un leu de vagonul de păcură,
predat din schela lor. îng'nerll ipal mici au între
150—200 lunar, făcînd mal mult treabă de cqntrolorl pe la soii'dă.
Alături de lucrătorii sondări trebuie socotiți și
lucrătorii cu cazmaua și lopata, destupătoril șan
țurilor șl al batalelor, acești. nenorociți,, cari au
pierit cel mal mulțl în flăcări, prinși de foc - în
mijlocul batalelor pe cari le curățau, cari nu-s
alt-ce-va.de cît niște gropi adinei pănă la 2.m.
?i largi și lungi de la 20 m. pe .5 m., făcute în
preajma sondelor cari fac erupție, ca să se poată
capta păcura aruncată vreme de ore și zile, de
himbată momentan
momentan . într’un vulcătră sonda preschimbată
vul-:
și primejdie pentru lucan aruncător de groază
{
urătorii ce mișună. în
m juiui
jurul Iei,
juj, sspre
>Hic «a otav...
stăvili rian aruncător de aur pentru pasipa păcurel, vulcan
ronl, Dar, spre a. da o pildă, Ie
ie destul să spun
că sonda No. 65, a „Stelei", de la Cîmpina, în
ri°x » re 19^4. a aruncat una mie vagoane păleZ ’ m
ore
eruPt*e> ceea ce vine la 300.000
> socotind cu lei 300 vagonul, cum se vinde-n
’A-ceastă sonda a erupt ast-feliu în trei
ri, aruneînd o coloană de păcură înaltă
caz?eSyt
metri,. împlînd întreaga atmosferă de
jurul ?ă?voșîtoare și de stropi fini -de păcură. Iu
Și lurt-xî ^5au c.oncentrațî toți sondarif.uneî schele
°ești'lî
batalelor, Ierau sute de .ființî orne'uPtind ptlndu-se prin întunerec, căci Iera noaptea,
ce revă'Se
zăgazuri puhoiului de păcură,
s^pînlIoSa^ fortele subpămînte, spre înălțarea
tau nrîrJ ? înKreunarea jugului vitelor, ce îno-
nenorocițil muncitori, la Mislea, BuștenarI și Țintea.
Dar nu I destul numai a spune. A vedea, a
gusta din vieața sondaruluî, numai ast-felitj s'ar
putea pricepe batjocura ființei omenești în mult
cîntatele exploatațil de petrol.
Două-spre-zece ceasuri în nămol și în păcură,
cînd nu se mat adaogă viforul șî gerul ternei,
vecinie cu yleața-n primejdie, înjurat și amendat
pentru orj-ce nimica, de turma de ingineri și con
trolori, pentru mal puțin de 2 lei pe zi, feată
soarta sondorului.
Și dacă ne gîndim, că numai la Cimpîna slnt
peste 1.000 de lucrători de sondă și de batale,
socotind toate exploatările locale, în afară de
celelalte ramuri de lucrători : fierarii atelierelor,
electricianl, montorl, lucrători de fabrică,... cari aproprie, dacă nu întrece acelaș număr, gîndindu-ne
la asta, ne cuprinde cea mat adîncă tristețe. Căci
ce-I face pe acești muncitori să îndure, pe-o plată
de nimic, o muncă din cele mal de batjocură ?
Răspunsul de căpetenie și cel mal drept ar fi i
neunirea. Dar maî trebuie ținut în samă, că industriea petrolului, prin cererea de brațe, de cari
are nevoe, a făcut să se îngrămădească, prin acele regiuni petrolifere, lumea cea mal bălțată.
proletari din tîrguri, golani de pretutindeni, țărani
de la cîmpurf și țăranii din preajmă, munteni,
apoi sumedenie de lucrători streini. Și-aceaată
bălțătură îl face pe lucrători, să nu se priceapă,
să se privească, adese-orî, cu dușmănie,, lucru
ce-I în marele folos al stăpînilpr și spre marea
nenorocire a lucrătorilor, cari sint nevoițl a primi
munca, sub forma ce li sq dă, de teama concu.
rențel celor îngrămădiți pe după zăplasul schele
lor, a căror gol din pîntec, jinduește ticăloasa
vieață a celor din năuntru.
.Țotu-șl, ca și însă-șl gazele sondelor, căror li-I
de-ajuns ’o seîntee, să se aprindă, așișderea și
sondărilor, le va fi îndeajuns o urmă, un început,
ca spiritul revplteh să le trezaspă mintea, să pri»
ceapă la ce treaptă de vită au fost aduși de stăpinii, cărora le trimet, pe fie-care zi, vagoane de
blelșug șî de aur, rămînîndu-le în schimb perspec
tiva foamei, a focului și a schilodirel.
începutul de trezire din 1905, inginerii plătiți
de stăpînl, și polițîea, cînele lor de pază, acest
început de trezire l-au stins, desfăcînd cercul de
rezistență, alcătuit atunci, prin amenințări de expulzări, dare afară din slujbă și închisoare. Dar
prin asta, nu s a putut stinge și flacăra,_ ce cu
prinsese inimile multora., Aștă-zl asta a prins să-și
arate tăriea, plănuindu-șe sindicarea tuturor lucră
torilor sondări, într’un mare sindicat, care să cu
prindă pe toți sondării, de la toate exploatările
de petrol de la noi. întâiul lor pas spre izbînda
desăvîrșită, va fi, cînd vor sili societățile, să pri
mească a împărți munca de sondă îa trei schim
buri, de cîte 8 ore, dobîndind 16 ore de odihnă,
repaos, vreme în care vor avea deplin răgaz,
să-și întărească unirea și cugetul, pregătind calea
revoluției sociale, cînd sonda va fi a sondarulul,
cînd de foloasele iei nu se vor mal bucura ban
cherii din Berlin, Buda-Pesta, Londra, Amsterdam,
America și București, ci cei ce ,se tăvălesc acum
prin păcură și nămol.
chinI1?molul de P^iră.
I. Neagu.
pu acesta au ars anul acesta cu zecile,
�VF\ '
REVISTA IDEEI
124
CE IESTE ANARHISMUL?
j ,
!
Articolul acesta rine si face o. demarcație’
între anarhism si socîal-democratism. Revista
aceasta 6ind o 'tribună do liberă cercetare,;
cu toate că absolut ;Sn direcțioa socialii, n’ar
lî nici o mirare ca să apară, într’însn, în di->
recțica astă, opinii cum s’ar chlema cam opuse
ca nuanță de bugetarei Să Se noteze înse cum-.
că deosebirea ce se face acolea, nu privește■
atît socialismul, cit complimentul acestuea,
democratismul, cu care anarhismul într’adevăr
că, nu are afacejas că nu știm întru cit chiar
socialismul ar avea a face cu Iei. Ieste nevoe,
sti se știe aceasta, pentru-că dacă anarhismul
nu Ie chiar una cu socialismul, Iei n’are îm
feles, pentru noi, fără socialism.
Innalnte de a întră în explicări mal amănunțite,
trebuie să înlăturăm acea greșală fundamentală,
care susținb că anarhismul Ie pur și simplu o
mască sau o șurubărie radicabrevolnțiopară a so
cial* democrației, că urmărește acelaș scop, dar
nu- pe cale parlamentară și economică ci pe cale
revoluționară, întrebuințînd bombe, pumnale.
La aceasta avem de observat: Intăl, că tactica
violentă,’ care se crede că Ieste caracteristica a*
narhismuluf,-n'are cu acesta, vorbind la dreptul,
nimic comun. Intr’adevăr. există o ;.școalătt a anarhismulul, de al cărei maestru, NetciaefT, ne
mal îndoim și astă-zf dacă n’a fost spion poli
țienesc, care predică „propaganda prin fapt11, ca
cel mal de căpetenie mijloc de propagarea ideel
anarhiste. Dar contra acestei școale sînt nume
roși anarhiști, dintre cari Bruno Wille, Elis^e Re
dus, Lew Tolstol, cari sînt împotriva orl-cărel
întrebuințări de forță. Pe de altă parte întrebuin
țarea violenței nu feste de loc o caracteristică
anarhistă, ci ce-va care se, întrebuințază și .de
anarhiști ca și de toate celelalte curente revo
luționare, cari tind la o transformare fundamen
tală a stăref sociale.
Cît timp oamenii s’âu stăpînit sau au căutat a
se stăpîni unii pe alții, forța â existat : războiu,
omor, atentate. Istqriea lume! Ie plină de aseme
nea1 lucruri, chiar Ie compusă din Iele. Forța ie
înse întrebuințată de „cel mal mar!0, și numai
cînd devine nesuferită, atunci trezește din amor
țire pe stăpînițl. ''Atunci izbucnește, din partea
celor mal miel, contra celor mai mari, fie ca re
zistență, fie' ca răzbunare. Nu anarhismul încurajază forța, ci anarhismul 'Ieste dușmanul lei cel
mal neîmpăcat. Cînd un anărhist a fost învinuit
de vre-o crimă, de violență, n’a fost nici de cum
anarhismul cel care l’a ademenit sau l’a împins
cătră asemenea fapt, ci firea prea adine tulbu
rată a omului, care, dîri mînîe sau disperare, nu
poate vedea alt mijloc de scăpare, de cît moar
tea șî nimicirea. Harmodius și Aristogeiton, omorîtorl de tirani, fost-au-Iel anarhiști ? Fost-a Brutus un anarhist? Arminius, sărbătoritul trădător,
fost-a fel’anarhist? Puritanii, cari au tăeat capul
lui Karol Liu, fost-ău anarhiști ? Francezii cari au
ghilotinat pe regelfe Ludovic al XVÎ-lea au fost
anarhiști? A' fost Sand, care a străpuns cu pum
nalul pe Kotzebue, anarhist ? Dar ofițeri! sîrbî,
cari au masacrat perechea lor re^ix ,
anarhiști? Atît fapta violentă, în^',5 f°st-au6
deosebită a atentatului, cu bomhJ1®’ cît și fn°are
specific anarhistic. „Revoluționaris’n?V’nt
arată adesea la anarhiștii latini
’ Car?'Va
deffrabîl, în fond, o
««
născut din starea politică excentînJ u
lui rusesc, înse nici de cum 0^0/** ’^PeK?'
sau o manifestare necesară a te'o4\Clotirt
Că în credință publică anarhismuî l?/na%u
într’una și aceea-șl noțiune cu atene i
îestd, că atentatele anarhiste sînt sinmtUi pr{clna
cari lasă ca publicul să afle, să audă 6 e lo8!ce
pre anițrh’sm.
4 Ce'Va J ’
Anarhismul nu tinde nici ccont Ia țjQța
care tinde social-democrațiea,
cătrj
liti. înainte de toate fel nicf’nu'îeste0^ ,a fc’
al tendinței socialiste. Mal ales TuY’îI
Curenl
tul îndepărtate toâte țelurile economice
to*
reprezentanții săi. se găsesc unii cari »? ’ ,ntre
cele mal diferite tendințf economice HAIire!lnU
vidualiștif recunoscut!, apărător! al' nrJj l“di’
private, ca Stirner. Tucker, de la reformK^
cial Proudhon și colectivistul anti-comunist R î°*
nim, pănă la comunistul radical, Kropotkin r’
încă anarhismul combate tendința demociatS
înadins chiar și atît cit se arată în socialism
pentru-că fel privește ca o greșală, nemăsurat de
mare, de-a crede, că prin schimbarea formei mo
narhice sau a organizației statului se poate ajunge
la vre-o înbunătățire a relațiilor sociale. Mal mult
de cît atît: Anarhismul privește o transformare
a sistemului nostru economic, din capitaliști in
colectivism sau chfar în comunism, ca incompa
tibilă cu menținerea acelei forme politice, în care
s’a organizat societatea, bazată pe proprietatea
privată: „Noi susținem și căutăm a. proba, cum
spune Kropotkin, cum-că orl-căref forme no! eco
nomice corespunde o formă foarte hotărîtă de
relații cetățenești, politice. Forma politică și eco
nomică a unei societăți, sînt două, apariții cari
atîrnă. una de alta și corespund una alteea. Așa
a fost în trecut și așa va fi și în viitor11. Proprie
tatea privată asupra pămîntulul a creat statul,
desființarea acesteea, îl va distruge. După cum
feudalismului economic, corespunde statul, clă
dit pe principiul autoritățef, capitalismului eco
nomic, parlamentarismul, clădit pe principiul ma
joritățef, tot așa unul sistem economic colecUVisi
sau comunist, corespunde anarhismul, _ cla 1 P
dreptul individului .de-a fi .stăpîri pe sine, p
bertatea Iul- '
. 7, Jes.
Punctul de plecare al concepție! anarhis
pre lume, îe individul. Avem două conc p
pre vieață, cu1 totul diferite:, acea in
acea socială. Prima consideră ceea ce 1
între dînșil deosebit, ultima, ceea ce
prima,
comun, esențial, prețios, însemnat, cu
..^3^1,
tinde, înainte de toate, la liberta ea
prima
cealakă la integritatea organismului
din
■ ca
urmărește o direcție de dezmem
urmă de concentrare. Anarhismul 1 n^vic_
ju3sllist,
și Liberalismul,' un curent a°s°
instiru^*tituțî'lof!.
și, ca atare, un dușman al tu u
aCțiunCr
cari restrîng libertatea individuală d
Aco
nimicesc deosebirile dintre indivi Ș1
0 VICTIMĂ,A APOSTOLATULUI
n‘re clasifica pe indivizi după număr și rang, de
de;\A în mijlocul orl-cărel grupe, pe fie-care îna .bi*j de-a face dintr’un individ, prin blîndeță
îocU‘ rin forță, un cetățean normal. In acelaș timp
saU j îeste singurul jug, de a cărui apăsare nu
Sta coate scutura nimeni, pe nici o cale. Iești năsse pca cetățean, supus statului, și ca atare mori.
foarte bine trece dintr’un stat într’altul, sub
țv-ite motive/ înse o viețuire în atară de stat
r te astă-z» o imposibilitate. Statul dispune de
•divid și individul nu poate să se libereze de
t precum nu se poate libera de familie, de
biserică și de clasă. De aceea amîndouă curen
tele'individualismului, în fondul fondului lor, se
•dică ®ai cu samă în potriva autorițățeî statului.
Ceea-ce îndepărtează cu totul anarhismul de. li
beralism, Ieste, că cel din urmă se împacă cu
existența statului, ca ce-va de fapt, căutînd numai
s& amelioreze întru cît-va apăsarea domniei sale,
pe cînd anarhismul, din contra, contestă statului
dreptul de existență, tinzînd la o formă socială
fără de stat: „Noi căutăm, ne spune Kropotkin,
noi căutăm progresul, într’o libertate, absolut cu
putință, a individualismului, într’o desfășurare cît
mal întinsă posibil a inițiativei individuale și de
grupări, restrîngînd cît' mai mult cu putință func
țiunile statului".
Dar Ieste o greșală, de-a crede că anarhismul
tinde la ceea-ce se înțelege în de obște sub cuvîntul de „Anarhie11, vreu să zic, la o stare, în
care fie-care face și drege ceea-ce 1 vine la so
coteală pentru moment, în care nimeni nit se mâl
îngrijește sau nu mai ține samă de semenii săi, în
care nu se mai recunoaște nimănui nici un drept
și nici o datorie, și-n care, prin urmare, toate ar
merge harababura. In realitate, anarhismul susține
din toate puterile organizarea societățel umane.
Numai forma, modul organizației Ieste, la a cărui
transformare fundamentală Iei tinde. Și anume,
tel vrea să înlocuească organizațiea de silă, care
prescrie a-zf, în mod autoritar, individului, cum
trebuie să se poarte și la nevoe îl și silește prin
forță, printr’o organizație pur convențională, de
care individul să fie legat numai pe măsura în*
sărcinăfilor și angajărilor ce și-a luat asupră-șl,
voluntar și conștient, liber a se sfătui cu ceilalți
concetățeni asupra cuprinsului și feliului acestor
•datorii, luîndu-șl numai atitea drepturi cît ar avea
trebuință, de la concetățenii săi. Ceea-ce însem
nează: Anarhismul vrea ca din cele două forme,
cari regulează existența socială a omenire!, numai
nna să valoreze, să treacă ca atare, iei vrea să
^cătu^ască toată organizațiea socială numai din
■torităț IGre* Un’te' Pr‘n n‘m’c’rea complectă a au-
!
1
'
Dr. W. Borgius.
Din Nemțește, de G.
le|
*1 Revistei noaaire apere dubla» eu
® M1 Vl,e* *" Abonațll neachitați aînt ea
uit nn i *aHa(I a-șl trlmete abonamentul pe datfc, ca
Ct'w’P'eci m ,mPledlcnțI «1 ■& putem Irlmete Revista,
’
tuturor.
*>nan>cntelc ne trimet prin mnndnt t
T*?1
1
i
MașojU) 10t strada Epurhr, București.
î
T^S.C?brU dJn
revoluționar Rus.
Institutoarea Zenaida Konoplianikoff, care afiS'!!! generalul Mlnn fu spinzurată in
timpul din urmă, întruna din curțile fortăreței Schlllsselburg. lea ascultă sentința de
moarte cu un curaj și un calm minunat, retuzînd _orl-ce asi^ență sau sprijin înainte de
a da piept cu spînzurătoarea. leată părțile cele
mai de samă din discursul rostit de dinsa în
fața consiliului de războia care o judecă, și
pe cari dascălii și dăscălițele tuturor națiilor
nu le-or ceti tără să fie mișcațî :
...Partidul mfeu a hotărit să răspundă te
roare! albe .prin teroarea cea roșă. Și, ca
una ce mă trag ,din popor, pentru-că' tatăl
micule soldat lear malcă-mea țarancă, vă
întreb, cluar in limba acestui popor, cine
va dat dreptul să ne țineți atîtea veacuri în
neștiință, in sărăcie, în pușcării, să ne trimețețl în surgun și la munca cea silnică,
să ne sptnzurațl și împușcat! cu zecile, să
ne ucidețl cu sutele ? Cine v’a dat asemenea
drept? Voi vi l-ați luat, de la sine, prin
dreptul celui mai tare, l’aț! sancționat prin
leg! născocite de voi, lear popii' au sfințit
acest drept. Dar leată că se ivește un drept
nou, cel al poporului, care Ie' nemăsurat
mal drept ca dreptul vostru neomenesc...
Vă voia desfășura pe scurt biografiea
mea: După terminarea școalel de institutori,
a,m fost trimesă la o școală de-a Statului,
într’o fundătură pierdută din ținutul Livoniet, la Esllti. Ghvernul se ocupa pe-atuncea
cum se ocupă și a-zi, cu rusiftearea provin
ciilor baltice, și, în scopul acesta clădi o
mulțime de școli, la cari numi numai insti
tutoare și institutor! ruși, ca învățămintul
să nu se facă de cit ,in rusește.
Localitatea in care se afla școala mea, navea nici o infățoșare atrăgătoare. Sărăciea
locuitorilor iera izbitoare. Nici unul navea
pămint. Alexandru al II-lea îl dezrobise fără
să le dee pămint, care râmase în st ’pinirea
boerilor Balticei și a Statului. Dînșil trăeau
mal mult din pescuit. Fiind leu însă-ml cres
cută in sărăcie, sărăciea lor nu măi ulrrți
prea mult. Alti ce-va mă lovi: cum poate
cine-va să triească așa, su trâească fri să
lupte pentru un viitor mal bun ? Cum poate
cine-va s i trăească firă să întrevadă o rază
de lumină măcar? Dar în afară de părețil
școalel nu puteam face nimic, din pricină c-i
limba rusască na lera cunoscută de loc de
locuitorii ținutului. Chiar și in școală trebuea să îndur suferinț! nu atit fizice, cît mo
rale. Trebuea să predau în limba ruși. Cită
durere, etnd vedeam pe .copil, la impunerea
mea, de-a nu mal vorbi de cît rusește, privindu-mă, neputincioși, cu-nduioșare: «De ce
să n’avem voe, intre .acești păreți, să vorbim
limba noastră», ceteam în ochii lor triști.
Muncind,așa, un an, in Livonia, trecui
apoi întrun tinut rusesc, la o școală comu
nala, a ținutului Peterhof, din guvernămîntul St.-Petersburgulul. leată în ce condiții
lerani aici: dinaintea școalel locuea un jan
darm, dinapoi un brigadier de poliție, pe
coasta învecinată cu școala, ședea popa, șî
�RBTUfÂ'riuHii
RBYIBtX JbREj
,
i
!
alături de lei, diaconul. Și tas'-patru trime
teau denunțuri in contra mea. Porneam vre-o
șezătoare sau vre-o lectură pentru popor,
de natura cea mal nevinovată, diaconul mă
denunța inspectorului, spunînd că «institutoareâ Se ține de convorbiri și. tălmăciri
streine de. chestiile școlare». Popa da veste
in ciraumșcripliea lui, că «institutoarea să
dește secte, răspîndește tolstoismul, conrupe
tinerimea». Dacă mă ocupam de vre-o re-,
prezehtație populară, se itfau cu dennnțările lar^ brigadierul, jandarmul... Toate as
tea s’au petrecut acum vre-o Cinci ani. După
fie-care. denunțare; ieram chiemată, cind la
inspectorat, cind in fața consiliului școlar,
cînd la guvernator. Funcțional ast-feliu aproape doi ani și jum .tate, în acest tirg«să
rac». după care fui îndepărtată din fnvăț;mint, de cătră consiliul școlar...
Din vremea asta am început să mă ocup
de politică și- sociologie. Vot mă veți osîndi
la moarte. Dar orl-care ar fi moartea care
mi-ațl pregăti-o:fie Spînzurătoarea, fie munca
silnică, fie îhmormintarea de vie in pușcă
rie, voiu muri cu singurul gînd'. ilearta-m ,
sărmane popor, că nu pot să-țl jertfesc de
cit un lucru atît de neînseirinaț, de cit vieața
meav. Voiu. muri cu deplina credința că vor
veni, in curînd,... acele zile, cînd tronul, zgu
duit, se va prăbuși, cînd soarele libertăței cu
fala va luci...
După „Journal des Institutours", de Const. I. Cioranu.
UNDE-A AJUNS ACUMA CRITICA
BIBLICĂ?
De cînd Richard Simon s'a apucat cel dintăiu,
în 1658; să cerceteze, ’ in . chip critic, cărțile
Vechiului Testament, din ce în ce mai mult!
exegețî, mai mulți tălcuitori■ și-au îndreptat
cercetarea asupra întregului domeniu al ve
che! literaturi judăice, care formează Biblia.
Astă-ri». avem îndeplinită o cercetare imensă,
avem întrunite materialurî enorme, ale căror
părți înse, aii rămas răzlețite, în stare «frag
mentară. AceL care, ridicîndu-se mal pre sus
de critica de detaliu ,și-a exegeseî pure, âr
vrea să facă: pe adevăratul istoric, prezentîndu ne o adevărata icoană, vie și strînsă, a to
tului, de la origină pună la capăt, va trebui
să se dodee la munca de-a condensa și unifica
elementele cunoștințelor ciștigatc. Această sar
cină săvirșîtă, munca tot nu va fi isprăvită.
Căci, ori-cît de multe au putut fi studiile, oricît de mult s’ar fi căutat să-.se limpezască diii
ce în ce mai mult problemele puse, totu-șî au
rămas-încă întunecate o mulțime de părți. Is
toricul care va1 voi.să înfățoșeze >deplina des
fășurare a Vechiului-judaism, după ce va -fi
stabilit părțile asupra căror certitudinea a pu
tut avea loc, va.trebui, să stabilească^ pe. cit
se va putea, prin inducție, pele rămase nesi
gure» pentru că .fără asta nu ya putea, ajunge
la o investigare totală»
. , .
Edouard Dujardin s’a consacrat unei labo
rioase și multiple munci, prin întreprinderea
sa de a he da sub titlul, „La Spurce du
fleuve chretien“, o istoric strînsă a judaismuliii antic și a creștinîsniului primitiv. Primu-I
volum, apărut, Ieste consacrat judaismuluî. Și,
din toate operile apărute pană acum asupra
acestui subiect, opera sa ne pare cea mal mul-
țămitoave. Autorul începe cu Ev
autorul nu are de dat nici un lot ^""
origini depărtate, nu are de dat
- QC(.Ri‘ '
patriarhilor și legislatorilor, cari s’a 1
Io"
c au viețuit pe-atuncea, ca AbrnL Su«Hnm
lacob, Moișe, Aaron. Aceștia sînt n?<?’ l8«*e
nage izvonte cu mult mal tîrziu din ?
imaginare. Pe terenul originelor «‘“‘Mm •
de cit amintirea cîtor-va fapte și
.ramine !
va oameni, despre cari într’adevăr «Ieclton i
Regele_ David ?i ca Solomon. A^-c^
judaica primitiva rămine istoriea unni tOriea
Fele
'
niană, dezvoltată cu două mii de ani babllo- î
inte, care-a domnit asupra acestei
tiee în care dînșil se stabiliră.
as'a' j
La anul 558 înainte de era noastră
asupra Evreilor cucerirea chaldeană <$ t}?â8Îi
lui Nabucodonosor iau Ierusalinfiil r„°ldaîiI
distrug zidut-ne, d&rlmA templul, duc capu*!
in Babilonia pe regele bedecias si natW
mal principală din națiune. La anulă*» r.'060
cuprinde Babilonia, și în locul dominărel cS
deene urmează dominarea persană. Perșii «Lr
puțin cruzi de cît Chaldeenii, îngădue Evî!?
lor să rezidească templul și zidurile Ierusa
limuluî, lear captivilor le îngădue să se reîn
toarcă în jjămîntul natal. Adăvărata vieați ju.
daică, în sinul cărei sc desfășoară trăsăturile
ce trebueau să dee judaismuluî caracterul aftu 1
special, începe o dată cu această restaurare. '
Sub dominarea persană, evrejî constitue uti
popor a cărui independență politică nu-i ad
misă, care, prin urmare nu mai are nici regi,
nici forță militară sau expanziund prin acțiune
civilă, și a cărui întreagă torță vitală, a cârui
năzuință se manifestă numai sub forma reli
gioasă. Cultul lui laveh, dumnezeul tuturor
originilor, va fi baza vieței naționale, îeară
preoții lui au sa reprezinte de-acuma guver- nul, stăpînirea, ca stâpîni absoluți, de-acum
pănă la sfîrșit.
,
. |
Acum sînt promulgate de cătră Esdras ?i i
preoți prescripțiile fundamentale ale judals- ,
mulul, cari aveau să hotărască cursul intregei
sale desfășurări : Monopolul exclusiv al f ’ i
tului în unicul templu din Ierusalim. Oprire
reprezentarei lui laveh sub o formă senjiDua.
rămînînd un D-zeu nevăzut, fără iconn5‘ e 1
terzicerea orî-cărei căsătorii cu Vfe-o
.
.streină. Stricta sărbătorire a s“;ibcS’siturj i
împreună cu circumciziea, constitue
I
esențială ce va deosebi pe evreu
oameni și-l va ținea de lei izolat.
Jfl.
Literatura judaică, care va
jjsdrascepe în urma acestei restaurări, l
|
Pentateucul, partea Bibliei care c t jucra>e 9 :
ieste din vremea asta. Ind- modern**
exegeților a pus definitiv in I
jear Dulaf'
tatea belativă ale cărților biblie. * alcfltulr^ |
din stabilește în chip sigur, cum ca erIollIă ,!
cu osebire a Pentateucului ,i
i
resțaurărpT.
DÂntateiic^
i
In ceea-ee privește deci
totUI
|
gea, istorica ie pe un teiun
cu cflr,stUi
După Lege înse urmeaza
«c.c ]Ul ’
mai ie tot așa Dujardin reea aBj,
punct și dezvoltă in chip oug
Maurice Vernes.
< rjuiardin. Profeții n’au existat deloc,
rsurile atribuite lui Ieremia, Ezechiel,
n’au fost nici o dată rostite de asemel8ilia’ninenl, a căror realitate istorică și exisne°.-°nu pot fi dovedite. Discursurile ale așa
tența Drofcți »*nt niște scrieri alcătuite de
anonimi, cari în timpurile relativ recente,
n^tC-olul al ÎV-lea și al III-lea înainte de era
rtu luptat cu energie, la Ierusalim,
n0£lîru respingerea Helenîsmuluî, care,în urma
pC pririlor lui Alexandru, punea mina pe Asia
Amenința judaismul cu absorbire și nimicire.
Tn fața unui asemenea pericol s’au ridicat
. -Jkntî cari, prin exortările lor, să menție
bUnoruî evreu în tradițiea sa religioasă, naP.°.Liă. Dar. aceștia în loc de a vorbi în nuple lor personal, au găsit cu cale că iaca să
cuvintul niște așa ziși prooroci, din trecut.
Acest procedeu de antidatare a fost de altmin
trelea o practică constantă a bărbaților cari
u alcătuit scrierile biblice, toate atribuite
iinor autori cari ar fi trăit în vremuri cu mult
«mi anterioare de cît acelea în cari iele au
fost alcătuite într’adevăr. Așa dar scriitorii
jj'n- secolul al ÎV-lea și al III-lea și-au trans
portat vorbele lor în îndepărtatul trecut. Lua
rea aminte și credința ce se urmărea să lise
dee, se dădea unor făpturi create de iei, pe
cari le dădeau ca plămădite și inspirate de-a
dreptul chiar de D-zeui național. Așa se face
c'au luat ființă acele personagii fictive, ca le•remia, Ezechiel, Isaia, cari, înfățoșate Evrei
lor ca niște ființe reale, cari ar fi existat în
tr’adevăr in trecut, au fost primite de evrei
ca atare, și după Iei de ceilalți oameni, pănă
4n zilele noastre.
N’avem destulă competință ca să ne putem
pronunța asupra unul asemenea subiect și să
emitem vre-o opinie valabilă. Trebuie înse să
spunem ctim-că teza lui Dujardin, cum a
pus-o, pare cu totul verosimilă. In dezvolta
rea vechiului judaism ne pare că foarte bine
leagă opera lui Esdras de epoca ce procedează
distrugerea statului de cătră Titus. Dujardin
a îndeplinit cel puțin, prin ochirea aruncată
asupra profeților, sarcina cave spuriearii c’ar
eădea asupra unii! adevărat istoric, de-a lega,
prin inducție, părțile obscure sau dubioase
ale subiectului său du acele ce sînt lămurite
?i sigure.
Apoealipselc apar în literatura ebraică după
părțile Legel și-ale Profeților. Cu acestea intrăm pe un teren solid. In’elegcrea ce nu's’a
•Putut face între exegețî asupra profeților, asuinî aP°^bpselor Ie aproape făcută. Exegeții
ne i?er^cnțl sînt de-ăcord, să să acorde, cu
n.,, • r.e cartea1 profețiilor apocaliptice a lui
i .. le‘* unul auțor anonim din timpurile rexkt .le<?ente. Acum Ie dovedit cum-eă n’a
un Daniel,'CtlVe
care săUFUUIUUUI
proorocească
pe
VrPn
îi
oui pv
Jc dnCaj
Nabucodonosor. Acest Daniel nu
tor h C■■ un Personaj fictiv, creat de-un scrii104 a
yremea lui Antioh Epifan, pe la
rah.i‘„br. Acest scriitor, pentru a ridica mo•atît î^^patHoților săi, apăsați și amenințați
reli.rj-^^lcuța lor națională cit și-n credința
«ic-o
veni ca să-i asigure de-o liberare,
tea8cx “ntUire apropiată. Inse în loc să vesn’ar f. aceasta în numele său'propriu, ceea-ce
să le fiavut crezare, Iei a găsit cu cale să facă
din înd Prez*sa de cătră un bărbat închipuit,
‘d£*t ca ^ărtatut trecut, de cătră un Daniel,
•Plămădit și ca inspirat chiar de însu-și
197
laveh. Această existentă fictivă a luT Daniel,
recunoscută acum de dată recentă in litera
tură ebraică, considerată odinioară ca ap'arținînd într’adevăr unei epoci îndepărtate, dă o
foarte mare tărie argument&rel Iul Dujardin,
cînd Vine să reducă, la rîndul lor, la rolul de
ființe fictive, pe Ieremia, Ezechiel și Isaia. Sb
poate foarte oine admite că nici aceștia n’au
avut o existență reală, precum nici Daniel
n’a avut.
Astea sînt rezultatele, unele sigure, altele
foarte verosimile, la cari a ajuns astă-zî cri
tica biblică, cit se atinge de Vechiul Testa
ment. Fără să alunece nici în apologiea, nici
în atacul religiei ebraice sau creștine, dînsa
va aplica din ce în ce maî mult istoriei iuda
ismului și creștinismului, regulele pozitive, aplicabile istoriei orl-cărui fenomen sau eveni
ment omenesc, pentru a face din îea un capi
tol normal, cu toate că din cele mal intere
sante, din istoriea generălă.
TufiODonE Duret.
In Romînește, de S. Postelnicii.
TOVĂRĂȘIEA UNEI PISICI CU-N
ȘOARECE
O pisică făcînd cunoștință cu-n șoarece,. îî
vorbi cu atîta aprindere de iubirea, de patima
ce i inspirase, în cit la urma urmei acesta
consimți să trăească cu dînsa.
— Trebuie înse să facem provizie pentru
learnă, zise pisica, pentru c’altminteri vom
muri de foame : tu, scumpul rnîeu Șoricel, tu
nu poți Ieși- afară pe ger.
După povața asta, șoarecele și pisica se apu
cară și cumpătară o oală cu grăsime, lei fură
înse foarte-ncurcați, neștiind unde s’o puie la
păstrare. După o lungă consfătuire, in cele
din urmă, pisica zise: N’avem ce face alta de
cit s’o punem în biserică: in biserică nimeni
nu, va cuteza s’o atingă O vom ascunde dea
supra orgei, și nu vom lua dintrinsa de cit
cînd vom avea cu adevărat nevoe- Așa făcură.
Peste puțin înse, pisica, începu să dorească
să guste din oala. Și așa, zise șoarecelui:
— M’a invitat mătușe-mea să tiu nașul unul
nepot
iei, care
mu, uto
nepot ai
al Iei,
care ss’a
a născut
născut ue
de cui
curînd,
alb șt
și cu
cu
pete
pete negre,
negre, și.trebuie
și trebuie să
să mă
mă duc
duc la
la botez...
botez...
Așa-că a-zl voiu ieși, dar tu râmîi acasă, să
Iei sama în lipsa mea.
— Du-te, nici vorbă, răspunse șoarecele, kî
dacă-1 mînca ce-va bun, să-ți aduci aminte și
de mine. Din bunul vin roș, dulceag, de la
botez aș vrea mai cu samă să gust.
Istoriea cu botezul nu îera de cit o minciuna,
pentru-că pisica n’avea nici o mătușă, și ni
menea n’o rugase să fie nașa vre-until copil.
r~..' L.
lea alergă pană
la biserică, se furișă pănă la
oala cu grăsime, și-o linse pănă cînd mîncu
toată partea de deasupra. Pe urma se plimbă
pe coperișurile caselor, prin oraș, reflecțînd,
întinzîndu-se
-- v
. din timp
,* în
- timp la soare .și lin......
z.ti ori îșî aducea agîndu-și■' L
buzele
ori de' cne
minte
de
oala
cu
gr&simc.
Spre sară, întoțr"*'*'1 "
•’
cîndu-se
acasă, șoarecele îl zise:
<.
— Cc timp frumos, pentru botez.
— Da, totul s’a petrecut minunat, răspunse
pisica.
-— Și ce nume s’a dat mîțișoruluî,... întrebă,
șoarecele.
— început,... zise pisica, foarte iute.
�t»
I
1
hlVISTA'ID®**
• __i început,... strigă șoarecele: ciudat nume:
să fie un nume dîn familia d-voastra?
— Ce are atace, zise pisica, °TrI 'cu™
cu mult mai frumos, de cît Hoț de fărămituri,
care-I un nume atît de răspindit în iamihea ta.
Nu trecu inse mult, și pisica Iear fu muncită
de amintirea oalei cu grăsime. Dînsa se adresă șoarecelui din nou:
•
— Fii bun și îngrijește și astă-zî singur de
casă, pentru că-s invitată ca sa tiu nașa. î?i
fiind-că micuțul are o salbă albă împrejurul
scumpului său gjtișor, nu pot de loc să refuz.
Bunul șoricel .consimți, și pisica se furișă
prin dosul zidurilor pănă la biserică, unde
mîncă din cuprinsul oalei pănă la jumătate.
— Nimica n’are mal bun gust, de cît ceea
ce mănîncl singur,... ișl zise iea, îneîntată de
ziua Iei cea bună. Cînd se întoarse acasă, șoa
recele o întrebă, ce nume se dăduse mîțișoruluî nou născut.
_ Pe jumătate gata, răspunse pisica.
— Pe jumătate gata. Ce va să zică asta.
N’am auzit nici o dată, de un asemenea nume.
Aș pline rămășag că nu se găsește în dicționar.
Pisicel îl lăsa gura apă cînd îșî aducea aminte de ospățul îeî.
— Toate bunurile vin qîte trei, zise Tea cătră șoarece, lear sînt rugată ca să fiu nașă.
Și mîțișorul de-acuma Ie negru, cu lăbușoarele albe, și nici un fir de păr alb pe corp.
Asemenea mîțișor, nu se naște de cît la doi
ani. learta-mă, că te las și de data asta sin
gur acasă.
— început, Pe jumătate gata, zise șoare
cele, aceste nume îmi par ciudate, și îmi dau
de gîndit.
— O, răspunse pisica. leată-te și pe tine, în
mantiea-țî cenușie, maî lungă de cît trebuie,
cu ideile tale nebune. Asta vine de-acolo că
tu nu Ieși nici o dată.
Șoarecele în timpul lipsei pisiceî, se ocupă
să diritice toate cum se cade prin casă. Dar,
de astă dată, linse, blestemata, linse atît de
bine oala în cît nu mal rămase afară de oală
nimic.
După ce-ai isprăvit, te liniștești, îșî zise
Iea, și, cînd înseră, lea se întoarse acasă, să
tulă și obosită. Șoarecele o întrebă de numele
celui de-al treilea mîțișor.
— Nu-țl va plăcea maî mult de cît celelalte
două, zise pisica, se chîeamă Isprăvit.
— Isprăvit, strigă șoarecele, acesta Ie cel
mal ciudat din toate. Nici o dată nu l’am vă
zut tipărit. Isprăvit, ce-o maî fi însămnînd și
asta, și dădu din cap, se ghemui într’un colț
și adormi. .
—- După asta nimeni n’o mal invită pe pisică
să fie nașă. Veni learna, și nu se mal găsea ni
mic de mîncare pe-afară. Șoricelul îșî aduse
aminte de proviziea lor din biserică, și zise:
— Hal să mergem, prietena mea, pisică, să
vizităm oala noastră de grăsime, pe care-am
strins-o. Cu ce plăcere avem să mîncăm din Iea.
— Negreșit, zise pisica, tot cu atîta plăcere,
vel linge geamurile ferestrelor.
Plecară ast-feliu împreună, dar cînd sosiră
la biserică, oala la locul Iei, dar goală.
— Ah, strigă sărmanul șoricel, acum pri
cep: te cunosc în sfîrșit, iești un prieten cre
dincios. AI mîncat totul, făcînd pe nașa: în
ceput, Pe jumătate qata...
~ Tacî* strigă pisica. Nici un cuvînt maî
mult, sau te inînînc și pe tine
heaista ideei
Bietul șoarece nu mal putu aă t-
STUDIU DE PSIHOLOGIE SOCIAL* —
Asemenea pisici și asemenea
’n8hitt
în toate țările, în toate cetățile dinaț®CI. sțnt
Am "int publicat in coloanele noastre, în unu
din oolcofulo trecute un articol, Maragna sau
ncvoca ăc hrănii, do D-nu C. Ditnitrcscu-Ia^r.Renroducem acuma un alt articol, de acelnș autor,
\n caro preocuparea sau analiza sociala nu că
e0 accentuează mal mult, dar rămîne constantă,
p-nu C.Dimitroscu-lnșî, pre cît septic, trece ca înreeinientaf. in unul dm partidele noastre de euvernăniînt, teste Jiootorul UniversitUțel din Ca
pitalii, col maîînalt așezămînt, oficial, de.cultură,
T'otu-șT, independența do cugetare de care dă dospre cinstea luf și mîndriea și satisfacerea
noastră, îl apropie do noi printr'o lature marc.
Din dezvoltările salo maOstre, păcat să nu so îim
părt^șasâă mal multă, mal multă lume, și păcat
să nu-șî găsască imboldul și alte firi alese, nu
Cu inteligența dar cu cutezanța, cu energia încă
șovăitoare,.,.
. .
In Romînește, de Lucrețu BXlXne?I'ÎM,m,^!
i
DESPRE EDUGAȚIEA COPULOr ’
Ținta de căpetenie a dascălului ♦- .
fie de a face din sinceritate, un obil Uîe^
asta se va putea aplica în orl-ce na45 î‘nta
cațicl. Se vor obicinui mal întâi conin a fu
rnal mare ezactitate, cînd vor avea C-u Cc*
sască ce-va, și să privească această o? 18.torica o mîndrie, ca un talent de exprimam ac^^®te
Se vor pune copiii la concurs, care v?pa.r,e‘
istorisască mal bine, mal fidel, nu mi ?ti 8'1
s’atinge de faptul de istorisit, fără exa181 cît
sau atenuare, ci chiar cît s’atinge de ciifer°rc
pe cari vor trebui să le întrebuințeze Sntele
cu chipul acesta adevărul va deveni ‘0»Umat
si Ieste într’adevăr, baza unei limbi înPritue
iear studiul și arta exprimărei vor avea t
interesul unui scop moral. Aceea-șî PP£, f
va avea față de toate înclinările cugetărel^
observărel, ca să s’ajungă a cugeta un lucn
și a-1 vedea, cum Ie în realitate, se înțelese
întru cît atîrnă de noi. Ceea-ce atîrnă destul
de mult de noi. Pentru-că toate falșitățile con
cepțiilor si percepțiilor noastre purced cu osebire din faptul, că ne place să ne închipuim
lucruri cu cari n’avem nici o legătură, și cău
tăm să vedem ceea-ce dorim să vedem, în
loc de ceea-ce ar trebui să vedem.
Să nu vorbești de cît ceea-ce știi, și si nu
judeci de cît lucrurile pentru cari al toate do
vezile pentru o judecată dreaptă. Pe urmă,să
nu cauți să vezi numai acele lucruri ce-țl plac,
cînd mal sînt și altele de văzut.,. leată ce lec
ție trebuie să predăm copiilor noștri, și prin
cipiile de cari copiii trebuie să se pătrundă,,
grație mal ales propriei noastre pilde, propriei
noastre băgări de samă.
Nu predați nici o dată unul copil ceea-ce nu
cunoașteți singuri destul de bine. Și, mai ales>
dacă doriți atîta de mult, ea să-i băgați în cap,
din cea maî fragedă vrîstă, un principi p
care ușurința asimilărei copilărești poate sW
înrădăcineze, încredințați-vă, căutațl
consfințiți vre-o minciună. Sînt <o mulțime
de cunoștinți, cu totul
facultățile
le poate învăța un copil, Șt la cari i
sale îi sînt deschise, pentru a n
,bine«*
voesă-1 învățăm ce-va nesigur, ștw«
j
nu cunoască o mie de adevăruri, de
bage în cap o singură minciuna.
După John Ruskin, de Nicolina P°top
Const. Dobrogeana-Gherea, dato
muncitorilor In de obște, cit
mal cnlțl... Primul bani JU, ce
De la „Romînia Muncitoare se cer-
129
recenzentul
■
P. M.
dfl Dr. ^*?Corp0’
iu.,
;
\
i
j
rin caro ramară do activitate omenoaBcă lesta o oale
mal mult nau maI PulIa leanfoloaaă pontru a cîștlga ml|InacolB dfl tralo. Ploclnd do la munca prozaică șl obosl♦naro o plugarului, cure stoarce din scoarța pămlntulul
mllloaco do hrană și ridiclndn no pilnă In sferele visurilor
nootlce Incorporate In opere mărețe de arii, pretutindeni
produsul munco! poate deveni util șl altora și prin ur
mare servi ca obleot do schimb, doc! mijloc de existență.
Cu cit vieața omonirel so complică tot mal mult, cu
atlt șl ramurile de activitate socială se diferențiază mal
mult, așa că pentru o singură ramură de produo|lune
rfslm o serie întreagă de profesiuni subordonate unele
oltora.Deja din vechime s’a observat orarhlea siste uatlcă,
ce există Intre diferitele arte omenești. Arlstot tn Intro
ducerea la Etica Nicomaohlcft observa, că fle-care artă,
fle-care acțiune, fle-oare tendință omenească se îndreaptă
cStră un „bun". Pe cîte arte șl tondlrițl, pe atltea bunuri
posibile: Mcdklna urmărește sănătatea, arta navală plu
tirea po valurile măcel, pentru a înlesni mijloacele de
comunicație șl de transport între diferite centrări de
rieață omenească, arta militară urmărește iscusința tn
războia, șl putința do a doblndl victorlea, arta casnică
urmărește economiea șl prin aceasta uogățlea, deci în
lesnirea traiului, șt așa mal departe
Jn arelaș timp Aristot observă că Ieste o legătură sla•ematlci între diferitele specii de activități omenești.
Scopurile urmărite nu slnt toate egale, nu sînt toate
deopotrivă folositoare vlețol în mod imediat, Iele so sub
ordonează unele altora șl din conlucrarea tuturor ponto
răsări realizarea unu! scop mal înalt, așa că în erarhiea
sistematică a artelor omenești prodbsul Imediat al fie
cărei arte apare, nu mal mu't ca un scop In sine, cl
ca un simplu mijloc cătră un scop mal înalt. Cel ce faPentra călărie, are ca scop imediat a facilita
calfirlea, dar cel ce deprindo călăriea are ca scop lupta
Po clmpul de războit!, șl col care se răzbucște urinărește
' ?CoP imediat victorlea, dar victorleaIo glorica și pros, Pa^e!> dar prosperitatea patriei Ie Imbunănn(J° , r“««lui omenesc, și îmbunătățtrăa traiului ne
activ*» i Ce *a f°r^c^ro- Ast-foliti totul so Inlănțuoșto in
r|l llnlea omenească, Indroptindu-no In decursul voacuclt
c, a SuPr®!beI fericiri posibile. Nu Io lucrare
cont^l^>ln0^estii■ car0 pr*n produsul Io! nemijlocit să nu
In »aUn po clt 110 doParte măcar la binele omonirel.
aceea rti Qnde. există o vieață intelectuală intensă,
P'ina ți e^e a diferențiere! și-a găsit aplicarea sa deWpog’raf Jî0
activitățel mintale. De la culegătorul
există n 1 P!‘ni la coneepțiunllo geniale alo unul Milton
noazii unni roa&6 orărhie do aotivitățl, cari so subordodac0 drent a,tora 9* conhicră Împreună pentru a proCfiP'.ioiillnr rozu'ta^ : P0 do o parte putinta croărol conbunufl jn.
înalte, de altă parte răsplndîrea acestor
K,ndltoQ
In cercuri cit
cît mai
maî largi
larg! um
alo vuieuuui
omenkel
6uimi
Oa roe ^țiaal° iu
doascj
gin-«anca ccțt i ac:’ ar
“• «tu uine-va
uiuu-va un moment
uiomeui să
ou so
ou gîutfnlX
. - nn^Ulll
Aft
«nYzx
tr»tă e.lntr>
BUnic
^Auîrx
Cnl0 rlrx
do m
muncă omenească
Ie conconPtocm-a
BoU0
t
deal
lui
Petrarca,
care
ablea
no
poate
pto*ura ăit*’"'"
,___
deăi
°.,Va.ROOUn
dest,r.'.
R00Undo de distracție intelectuală, ar răb r In®ărmurit. In genere o singură vloață
rel co trăeș’e, ba mal mult tuci no folosim de munca
generațiilor ce nu mat trăesc șl cari ne-au lăsat drept
moștenire produsul muncel lor. In vieața modernă cu
relațiunllo multiple dintre popoare, atlt p» terenul eco
nomic cît și pe terenul intelșctua!» există un sold de
proces de endosmosă șl osOsmosă Intre produsele man
cei omenești. Și oeea co consumam pentru Întreținerea
viețel și ceea-ce glndim, nu mul Ieste, propriu vorbind
un produs original al îndlvldualitățel noastre, nehrtnlm
șl ne tnv&Hm corpul din produsele munoof Interna jiobale,
ne hrănim mintea cu fantazmele ca au trecut prin crierii
atltor alțl glndltorl din țări depărtate șl neamuri diferite.
Nu doar că nu a’au potreout tot așa lucrurile de clnd
Io omenirea, dar desigur pe o scară co mult, mal redusă de cît în timpurile noaatre,
In cin pul literar diferențierea muncel a creat o sumă
de bariere, cari pe diferite trepte codtribueso la produ
cerea șl răsplndîrea oreațlunllor mintale, fle-care din Iele,
acolo unde vloața literară exia'ă In adevăratul înțeles al
cuvlntulul, r ot sprijini o existență. In prima Hule, .fără
Indooală. vin acel din a căror crieri răsar oonoopțlunl
noi, dor ott de variate sînt direcțiunile In cari se pot
îndrepta croațiunlle mintale, precum șl forma In care so
pot produce... De o parte vine clmpul bogat al științe
lor pozitive. MII de glndltorl ișl frămlntă capul, cercetind cu o stăruință ncobosItVsJ pătrund 1 In misterele
naturel, să reducă faptole complexe din marele laboratorlu al Universalul la formule slrriple, lesne de priceput,
la togi nestrămutate, lesne do mânuit, cu ajutorul că
rora omenirea devine din co In ce mal mult stăplnă pe
forțele natural. Alături Inse cu mințile geniale, cari des
copăr adevăruri noi sau apllcațlual noi ale științei In
domeniul artelor utilo, vine masa numeroasă a capetelor
mijlocii înzestrate ou o minte limpede șl cu darul ex
punereL Acestea îșl însușesc croațiunlle șl descoperirile
științei, le aștern sub forme sistematice și le rășplndeso
In cercări din ce In ce mal largi a e omenlret Rolul
lor le popularizarea științei prin scris sau prin viu gralțț.
Rare-orl so Intlmplă, că aceoa-șl minte să tnsușască
amîndouă aceste daruri prețioase, putința de a crea ou
putința de a.vulgariza.
De altă parte vine clmpul fără margini al nălucirilor
poetico Mint! bolnave, Inse;ate de Ideal, privesc lumea
reală prin prlzmă țesătnrel lor nervoase surescitate. Fan
tazmele realltățel iau o altă formă In fantazloS lor bă
gată. Sinteza faptelor cunoscute diu natură se face cu
mal multă grăbire, ost felia oi sub formă ’ n lucirilor
poetice, crierii străbat in adtnourilo inima! ca șl In adipourilo misterelor natural, lor 11 se prezintă sub o formă
vio adevăratul înțeles al viețel.
Intra știința pozitivă șl Intre pobzle le lobai speauldțiunilor metafizice. Trăsătura lor oarabteria'ică le de a
nu se adinei prea mult in amănuntele științelor poxitlve:
înzestrate ou o bogată fantezie,- spiritele metaflxioe in. cearcă să făurească poema creațipnel, prOientînd-o inse
îmbrăcată n haina prozaică a științei.
In afară de aceste trei mari direcțiuni ale glndlrel
omenești, In cari se afirmi mințile creatoare, există o
sumă do direcțiuni 4e ordine secundară, cari totu-și
contribueso In răsplndîrea produselor Intelectuale. Da la
momentul ciad o conoopțiuue originală s’a produs șl .
pină la momentul cînd lea devine un bun comun la Indămina pricepere! tuturor, există Încă o sumă do „fac
tori intermediari", cari trobuesc să-și dehfășure activi
tatea lor In acest sonz. Mdnograflea In broșuri sau re
viste, critica sau recenzlunoa, darea de samă, foiletonul
din ziare, roclama, volumul do popularizare, slnt tot atltea
forme al căror rol principal Ieste răsplndîrea ideilor noi
și cari, in mod subsidiar numai, pot contribui la desco
periri nouă sau col puțin formulări nouă de adevăruri.
întocmai după cum in vieața economică un produs
nou industrial aro hevoe do reclamă, in înțelesul bun, al
cariatului, șt de o sumă de factori comerciali pentru al
răspîndi pe piețele de desfacere șl a-I populariza întrebu
ințarea, tot ast feliti, o nouă produotiuue Intelectuali are
nevoe do o sumă do „factori secundari" cari Ișl da,u si
lința do a o răspîndi șl de a stoarce din lea tot ce poate
fl stors pentru folosința omenească. întocmai după cum.
Intr’o mașină de looomoțiune, pulzațlunile elasticițâțel
vaporilor condensați In căldare sînt faotorul principat Și
�39
KEVJSTA IDEEI
(REVISTA IDEEl
cu toate acestea ud întreg, mecanism trebuie să conlu
creze pentru a produre efectul mlșrăreî. Fără acest me
canism rezultatul ar fi nul. Tot astfeliiî în vleața socială,
toți factorii principali și secundari stat de o potrivă
necesari pentru a, produce ofqotul total: jnișcaroa viețol
pocalcă progresului. ... ,
'.
,
II
,rocenziu
oau:- sau
Tn înțelesul, absolut e’âr. părea că >ceniî
un-eu
oau
„darea d© samă" despre o nonă publloa.țtuno trebuie să
fie făcută de unul dintre semenii autorului, dacă Ie vorba
de știință, do cătră unul din acol cari cultivă aceea-și
ramură ștHntlfloă,.'daeI le vorba de o. produoțiuno lite
rară, roman sau poezie, de cătră acel cari 9’au afirmat
deja în aceloș gpn do. producHnne. Ou toate aceste In
realitate lucrul nu FOÎnftmplă ast:feliă de olt prin excepțlune. Un creator în domeniul științei, un autor origi
nal nn Tea pana criticei In mină de oît în anumite cazuri
‘ Sau 10 vo-ba de un amic al său. asupra cărui)*' aten
țiunea ppbllcă Io de mult Îndreptată Iei lucrează nu
numai pă foelaș teren .dar chTar îp aceeași direcție:
descoperirile "sau lucrările unuo.i consolidează po ale
celuilalt,. In adept. caz, omul de ștlliiiă. glndltorlul ori
ginal. dlrld samă despre lucrarea colegului său. lucrează
în'fntdre'anl prnpripor salo Idei Sau mnl poate fl cazul
ambițiune!, „de a ..face școală", de a dovedi lume! că di*
rectlunea șa To în adevăr producătoare, că o sumă de
inteligent! superioare îjnbrățoșază cu succes aceea șl
direcție. Un alt caz tn care cugetătorii originali se ho
tărăsc să critice lucrările apărute In domeniul prcooupărlnr lor Ie dlnmetralminte opus o «Iul dintăl Faptul
acesta se întlmplă atunci clnd direcțiunile în pari se în
dreaptă activitatea lor Io diametral opusă. Opiniunea
publică ,Ie împărtlfă între nmîndol. Polemica dovino ne
cesară pentru că din . zdrobirea adversariulul răsare In
direct proprlea sa valonro. Dar cită exagerare șl la bine
H* In rău se poate produci) In mod fata’ Iu fle-care din
tre aceste, cazuri. Afară de aceste oazurl ou totul subiec
tive, numai foarte arare-orl se Intlmplă ca omul do ști
ință. ca poetul creatorii! aă se încingă la lup’a critlool
sau să caute a face dări de samă despre produc» lunile
altora. De altnn‘ntrelea Ie și natural să fie așa. Alto Ie darul
oreatlunel șl alta Ie darul criticei sau al apreciere! lucrărilo.r-altora Clnd s|mtl în tine so’nteea producerel originale,
arffșl păcat săpfer’I o parte însemnată din timpul de lncru. dlnd samă desure o^eea oeau. făcut alții Și dacă Ie
vorba de crjri'eâ, apoi aceasta Ie o artă specială, care
presupune multe, ounoștințl do yieață șl do oameni, șl
mu7tă obiectivirâle.. daruri cu igreu de însușit pentru
acel bare se. adîncește în țesătura propriilor sale ooneepțlunl, pentru acela care Ie preocupat de a și înfige
personalitatea sa-în mișcare științifică sau literară.
Dar tob-mal pentru că lucru In așa, în ce privește pe
cugetătorii originali, acolo undo.,vieața literară există în
deplfriă dezvoltare a trebuit să apară un tip soofal deo
sebit care să-și ia asupră-șl, cel , puțin In mo1 provi
zoriu, sarcina de a lupra la răsplndirea .producțlunllor
originale. Am ziș „în mod provizoriu", pentru-că dacă
mizeriile yloțel nu apasă prea greu șl neîndurat asupra
sa. sau dacă sarcina literară, ce i se Impune nule prea
grea pentru umerii sXî, a?a în cit Împr&jtiindu-Y prea
mult activitatea în direcțiuni diferite ‘să zdrobească in
Iei orl-ce avlnt de originalitate mal curlndorl mal țîrziu
acest tip social, poate aă dovină Tel însu-ș! un creatorii!.
Tipul social despre caro vorbim Ieste recenzentul. Mi
siunea na Ieste de a face critic! sau dări de samă, fio
în ziarele cotidiană, fie în revistele periodice, dospro
toate producerile mal noi. fn măsura în caro apar. Toi
trebulo să țic p© cetitori în curent cu mișcarea științi
fică sau literară, Tel devine un factor cultural al societSteȚ moderne.
Știința a mers atît de departe adevărurile lei s’an
îmulț’t atît, în eît. Investigatorii naturel ablea au timp
să-și Urmărească dezlegarea problemelor speciale ce și-au
propus. De altă parte numărul investigatlunilor de de
talii Te atît de mare. în cit fio-caro Io grăbit să prezint©
snb forma cea mal soartă rezultatul cercetărilor sale și
această formă simplă Ie monografica. De acooa s’a zis
cu drept cuvînt că secolul în caro trăim Io „secolul
monografiilor-.
Rămfri© spiritelor filozofice do o parte și vu’garizato-
rkor științei do altă parte, pentru ca din puncte do vo-
doro d|f0rț(0i fla fa0& necontenit rovlznt
nînd în ncord noile descoperiri cu coan n fHlnkv
Lumoa, caro so interosnză do mersul
•tlit?1’să fle continuu tlnntă în curent do
ntol. I0Vl?aJ».
gres co s’a realizat pon»ru a pftșț do aj'??® Pm JH*
Foiletonul dârelor notldlano șl rov-istn «Ji ^ăl Prărațlanea lor do a fi tOomnl în ncca8tăPnavd,°11 r’lrihln
țlunl continuo.
a n°VoMa 1$*»*
Dar chiar po terenul literar pronrln
Ie atlt do cnmp'lontK, corn do U fle-oarn i*Ma
multă muncă intensivă, oheltnitl în dlfJ
atontlunoa nnnstră To nttt dn împr«stialR
a,Mlnl®
preocupări socialo, tn cit novnea informnH Worff'
și cuprinzătoare despre mlșonrna HtoraJ! ?h lor «cnS
în co mnl slmUtă. Atît de adevărat î0 rndnvln0dln n
în olt chiar pentru una din prodoctlunlle jf?®®
terlstlco timpurile moderne, Io vorba deRnl' rAc*Hc'
roman, un solă do ennpen modernă fn„6« narefe gi
timpul scurt do caro ponto dispune maren
torllor. face ca publicarei în fragmente în r •, a e«U*
în reviste să fio o formă favorită n tîmnnL, fltnn Un
Avem dură do o partn novoea publlrnllfinlln ”Ol'-tr’1cari să no țin în curont eu mișcarea ștîlntlfin/
răsărind din forma complicată a vhțil
sl
a’tă parte greutatea nntnrală a acestor duMiÎ’.m'’' ’’ d®
se adresa zilnic In gîndltoril originali pnn?ra ! !
â®
de ’a ocupa'lunile lor șl a I arunca pe teremÂnii
obllgîndu-l să facă continuu hîlnnhil mkcărol 00 Cel'
ln concurenta vlefel orl-unde Ieste o novoe ni»M
simțită orl-unde Teste o cerere, so găsostn Cn X 8,c5
un mod do a salisfac« 'această cerere. Tn Srfr™8'1
acolo undo novooa dn rovlsto literaro sl sfllnflfl/J.
simțită, la fio-caro revistă, alăturea cu cuvetăto!» ?
întften mînă, cari ne dau tn monogrnfll scurte
cugetărol lor. găsim tipul „recenzentului", B rgrnl „7
sinne spacla’ă Ie do a face dări de samă dn’prs tosti
publicațlunile mal Importante co apar în domenlnl de
caro so ocupă revista. Acest tip soci-1 so recrutează dln.
tro savanțll nenorocoși, cari n’au izbutit să pătrundă
în cercul palarla’ilor do stat șl cari nuncvoa s&.și augnmentozo modestei* mijloace do existentă prin plata, pecare o prim osc-pentru fle-oaro robenzl m>, do la revistele
la cavi lucrează Dar cel mal maro opnflngantli dau ti
neri! doctori, cari sînț la în ropotul carierei lor șl cari
găsesc <n această ooupatlo un milion provizoriu do a se
susține, pănă clnd prin muncă șl nnroo.Izbutesc a! șl cacoronacă o situație mnl regulată. O parte din acșUa nu
izbutesc nici o dată și atunci rămîn toată vleatn un solă
de fructe seol. Foarte putini so ridică pr’n talentul lor
pănă la înălțimile -critico!" seri o n se șl ntun'ol îșî ctștlcă
nn nume, dev'n,autoritate tn materie ds critici. Is! fac
din „critică" o carieră n vlețel. Aceasta se Intlmplă mo»,
cu samă în domeniul Hterllor șl. al artei.
Tipul reoenzontulul* nu se produce de olt acolo unde
există o sumă însemnată de cetitori cari
un număr do reviste, pentru a le: facn serviciul ae
tine continuu în curent cu întreaga mișcare .ca Wj •
Tn aceste condifiunl revista poato răsplăti muno
cari scrin Do cit. un număr mare de cot'tor.
să.fie deșleptat interesul pont.ru problemele o.
fl'
presupune o dezvoltare intensă a ’nfitrll^'°"0-S.nCO nlo
pătrunzînd cel put:n pănă la treptele r0*at’. „ ,wa«
m'col burghezii. Rezultatul în acest caz w • joctnrl
lele superioare produc nn număr mal mar®, „«ntru serdln dlforlto specialități de cit numărul cer P. jrooae,
viclllo statului. Condi'innllo do a parveni. B°staKlai pe
în măsura fn care concurenta lo mal mare.
^^o*
contul propriilor mijloace dovino tot mM
nflesl0
nelo do încercare, din co în ce mal
' cnndidcld‘
condifiunl evident că izbutesc mal c
_„ato. dl8P°
cari Ieșit! din sinul burgheziei co-va
I.^ j fimdo oare-cari mijloace pentru a so p
ni
pul do încercare Din col săraci ablea c,t0 ^oar0ft
cari prin talentul lor i -butosc să .
revi9^'^rul
puternic al zilei, fio acela un
cu ai0‘°[D
°!
profesor, fie un capitalist cult, p
• -n part)
acestor mijloace să »parcă aooarț
i.hso’'
veloște societatea capitalistă.
_rrnj o0l.niarea
!
,
I
s B0 susțină pănă la zile mal bune. Evident qă
joia1 *°r “ 3tora fiind fbarto maro, concurența faco aă dițle, sau c“a mal lămurită șl mal complectă desfășu
număr“‘ i ujuncel, biol, ca pretullndenl In societatea rare a chostlunol, eau că deschide orizonturi nouă pentru,
8uadă P organizată p© baZa capitalului, Ast-fo|iU retrl- vutoaro corcotirlDac! din contra autorul in -un adver
inodern“' țootuiur lo do regulă mal mult do cit. mo- sar al dlrooțlunol, po caro, o reprezintă revista Jn oare
h®lr< Pa centfeolhță Toi treb I© aă lucreze înzecit peptru so. publică reoenzînnea șl mal cu samă dacă prin crltleă
tlostft- «iiîrdtrlbuțleu Dar tocmai prin aceasta, lucrarea Iuerărol lul poți nădăjdui să atragi așupră-țlătenthinea
0-VV^IiÎb mal superficiala. inchipuiți-vă o țară ca Qor- cltor-va-dintre puternicii -zilei, cari se bucură de o repu
30 t nde pubitațlutiD© noi in Uo-oare specialitate isc tație stabilită și cari nu țl vor cruța favoarea lor. atunci
manie» ou sutele, unde po fle-oâro zl apar cite-va yo- evident că tendința bo schimbă: critioa trebuie aăalbă
număra
jj^rîto ramuri aio gladirel In camera caracterul negativ șl distraotor. In «cost caz teoriile sus
lon\0 Va a reoen/en ului, po masa sp do lucru, poți vedea ținute
de autorul orllioat pot deveni priraeidîoase ordlnd
naro zi o movilă do voi .mo, trimese do diferite do stat stabilite, fo o datorie de conștiință pentru cel
P0. Minn!. a căror hicrodoro a «Wgat-o deja ți cari co mănuoac o pană să descopere Bl&hăolunea argumen
rodacV‘ , ’ tă darea sa do samă Iii col mal scurt timp. tator șî ast-foliCiBă ferească generațiile tinere și lumea
t0“!°ftriiu Io p-'oa tîrziu. alto': volume uu ' apărut, alto profană do a luneca ro povlrnlșal falnclos al Ideilor auM°‘ L au’făcut deja dările lor de sumă despre dole âpă- torluluj. Toate batorlfie criticei trebuftse îndreptate în
roV In aoolaș timp trebuie să ținem samă de nevoile contra punctelor contraversatOi cari fao deosebirea celor
roie„n,eatulul", do a acri mult șî dospro multe: munca două direcțiuni. Cit dovre. meritele lucrărel, dacă me
^^DloU’ște după numărul hniilbr de tipar Crdde'ți rite «înt,. treci cu ușurln’ă asupri-le; Sau, dacă Ie«tt mal
naemouaa condițtuul poate Q vorbă dospro o cor- albaoiă șl voeștl bA dnl,o aparență, da mal multă obleoaprofundată a fio cărei lucrări ?;Acest judecător tlvlțate royșnzlunel tale, atunci ro’avozl unele dintro meCi mteoărol oultura'e le zdrobit do organizarea socială, rite'o Iuerărol, ca attnd în : contradicție cu teza tenden*
? i nu Io Hbor aă aleagă din maldărul do voluine po țipa ă a autoriu’ul, fapt co trebulo să fie totdeauna
cari-I convin mal bine. Trebuie să preforo’nuihelo , prezent Iu conștiințatcetlt țiului, pautru a.nu lă«a aă
noscato, repatațluuiior utablllte trebulo să lo ardvu- fle orbit de părțile de valoare șl prin aceasta să fie.furat
'jfâvorițllor redaoțluneî trebulo să lo fabrice cu ori ce pe upBlm'ite pentru ideile primejdloMB, pe cari lo com
rat merite deosebite, lol, adoso o l lucrat ir obscur, tre- bate rocenziunea.
CD despre ■acel-scriitori noi. cari n’au avut iscusința
bule Bă pno tomelioa unor viitoare lopntațiunl Șl în ori ca
caz gindindu so puțin Io sine, trebuie să scrie despre să cl^tige în fruntea lucrărel lor prefața blne-voîtoara a
vre-unel: autorități literara-sau științifice recunoscuta ■ ■*
multe și n»a,t
Io surprinzătoare iscusința Ia caro ajung rocenzonțif, punlndu-șT ast felia publleațlanoa sub. scutul lor. despr®
cari do ani îndelungați exercită această. profesiune, acești terra ignofa numai foarte arare ori- rectmziunea
pentru ‘a putea face intr’un interval scurt .do timp dări pomenește ce va- dospro uniea din lei, soarta lor Ie cooa
do șaujă prbsăfato cu diferite aprecieri critico, mal mult ce Sohopenhauer.numește „conspirarea tăcerel". Aceasta
ori mal puțin nimerite, asupra unor volume, cari ar aere se Intlmplă mal cu samă Iu cazul - clnd -acești „terra
clta-va 'iunl do muncă, pentru, a fi. s udiato pe deplin șl ignota'* n’au avut cel puțin fericirea Bă po&’ă-. Interesa
apreciate In conștiincioasă cunoștință de cauză. leată pe uu aditorid la soarta-pubUcațianol lor. Clnd al col
unele din receptolo mal expeditive: Dada materiea no Ie puțin un editor care se lnteresaz\ lucrul se schimbă.
•cunoscută, prefața autorului no spune mal totdeauna Editorii stan ln ro'ațll .cu- diferitele revUte-.- Clnd filat
Iei,.cunosc, calea reclamei Recenzentul.Ișl ce poop specjol urmărește Iei In volutriul său, tabla do interesați,
maiorii, ne arată dezvoltarea dată chestiune!, ordinea șl fqoe datorlea de a trlmhlta. urbi ot orbi aparițlea unei
forțe
nouă
pe cîmpul luptelor lltorare sau științifice.
întru yît'Va metoda după care au fost tratalo diferitele
De aitmlnterea, se mal Intlmplă .In mod excepțional,
ohtst unl, loa ne .spuno în uoelaș timp pagina la caro, ou.
recenzentul
să.pupă mina pe .una din aceste lucrări
găsi - chestiunea cardinală, a volumului despre tiarei a!
unul autor. încă necunoscut, atunci clnd prin receavorbit prefața- Atunci nu ne mal rămlno db cltLsă ■ et’m ale
zlunea
ax
găvște
poată- face paradă de eruw-ya din intrarea. în-materie, clte va purugraîe
do
la dițiea ga proprie, boazlea'să
pariigraio
do Iade a sepuno pe alae în evidență.Doinqoput, poate întreg capitolul să vedem
pe’la mijloc
idom pa'lamljloo ' sigur ln acest caz lucrarea nouă,, a cărei reoenzlune o
modul .cum,Ie tratată chestiunea prlnolpâU, ca-'e' face face, le apreciată cu toată rigoarea- oerut&i . *•
obiectul, volumului, și
no -aruncăm ochii po la (Ine,
capltolul din urmă trebulo să conțină coiibluziea sau ro-‘
HI ,
zultațele’oercetărel, Ast-feliu materialul' pentru darea do-"
sumă presărată cu aprecieri critice Ie adunat In Clte va
De notat Io că „recenzentul", foste un produs social,
. oro. In-cazul clnd, cum obiclnuleso autorii germani, vo caro îșl lea-ființa numai acolo undo numărul revistelor
lumul cufrhide la lin© o tabla..analitică a materiilor ca- periodice speciale Io. destul de iparo. unde producțlunoa
prlaso, lu raroa le și mal ușoară. In tabla alfabetică literari. în serizul 'larg al cuvlntulul, Teste dbstul do
gftalm indicate anume diferitele paglni la-oarî so atinge, abundentă, unde numărul' cetitorilor qari .se itrtoreaază
clty-șț de puțin chestiuuea care no Inter sază dih volum. do mișcarea țțlihțlflcă ți’ literară le destul de Însemnat,'
Atunci urmărim aceasta chestiune, vorbim1 inai 'dți samă pentru cu să poată susține ptlri Interesul f&u producțței
uoșpre Iqa.și uo plătim luxul do a cita pariul din diforitb bogată de puhlicațlunl litcriiro și științifice 'Din cqhtra,
părți al.o.yoiumulul, coea co no du upâronța de a fl con acolo undo' numărul cetitorilor Ie foarte rostrînș, evident
sultat întregul volum. Afacero do meșteșug, și Terii na- ' că totul se senimbă. Numărul
t__publloațlunllof
i.
rioiiă !o cu
Iur.,s£l -ie' 0(?a din moment ce munca lo pătltă, dar totul
«00t& rodus,
șubredă,
celo maî
serloasd
dăinuind
revistele
speciale,
puține
la număr, an o exlsPlătită proet.
r aintW
__r
: ------:«j cu greutate
'-h’-dospre tendința în caro so va face reccnzlnneâ, dlntr’o zi tntr'alta.'amonhițăte la fie care m*menț de a-șl
tV°atB-la 10 ‘hustiuno do tact Dacă autorul. ți-I simpa- Incbta aparițlea, cît despro cCle mal puțin serioase, abllitft 8tJn'Joda°țiunoI, ori dacă lesto' " reputație sta costoa au de regulă numai o existență sporadică. Iele
tali, ' 1Ovidont că tn- al blama singur, dacă aprecierile Ișl termină cariera mal totdeauna aproape de început....
ln l)rV1ar !.u înălțime i iuerărol po care o judeci L’oci Tn ast fo'iQ do condițtunl nh mâl poate fl vorba do
torului a> ln'10’ °D°‘va vorbe măgulitoare !a adresa au- dlforonțiarea mnncel pe cîmpul literar, do specializarea
diferitelor ocupațiunl literare șl mal puțin încă de crea
ri'8le 1 ?1. *Unl eu samă a direcțiune! po Care o urmă- rea
unei carieri literare . Din cauza numărului restrlns
Potl Ă ♦» Utoratură sau în știință. Cu această, ocazie
InBQ.ti
Pitești luxul, dacă te simți, do a întră tu do cetitori, munca literară nu poate fi remunerată. Totul
relovedn tOb.re"0Qri dezvoltări asupra cbostiunel apoi se învîrteșto într’un cerc vițios Numărul mic d4 qetltorl.
reprezentlnd o elită intelectuală, hrănită cu prnduselâ
troclnd
,)Un'’ d*n lucrarea dospro caro daî samă,
peste dor? ?'^urin’ă P0Sto neajunsuri ’ șl’ni al cu samă intelectuale ale țărilor mal Înaintate în ale cultural, are
dreptul
să fio pretențios și să cobră luciri de oare-care
eă apapl Gt01'-’’'1ucrărcI. Dofebtolb în aoest cuz trebuosc
In acelaș timp Inso, chiar date fiind talentele,
lul auperi°a iner°nto cheatfunel, așu-că nici cliTar ta’on- valoare.
pregătirea specială, lucrările de valoare cer concentrare
ori cu cnzf a1' “uterului nu le-a'putut înconjura In de muncă conștiincioaRă, țheltueală de energie șl .de timp,
,n8°mnau Ucruroa trebulo să fie judecată ca un momont muncă pe oare cele olte va sute de cetitori nu 1 sînt in
car® va rr deZvoltaroa Științei sau’ a artei, o lucrare stare să o răsplătească, nici măcar în mod onest. .
, ''mine, după cazuri : sau un monument do eruAst-feiiăle cazai la .noi. Bruma noastră de cultură,
po
�132
IJ ;
i
nEVISTA IDEEI
cit! o avem datează ablea do c!te-vn decenii. Interesul pen■ fățișă dezvoltărel mturalo a stato’or n.
nfi- b*
tru știință, artă, literatură, Ie privilegii'
m,oî minori■ te mal puțin adevărat că, afară de
tăți, deprinsă cu trustul acestor lucrări din contactul cni pronpe întrunea clasă n.co’or ce muncn»? 0xoop/,-r
vieata popoarelor din apus Te adevărat că Intr’un Interval teratnrel. artelor șl a ștllntnl. RlnttotMtf S0
a‘
Putini
de timp relativ scurt am Izbutit*si no apropiem părți în ghozl șl tot atlt de proletari ca ș|
semnate din* oultura accidentală. Progresul realizat pană muncitorilor cu brațul Fio muncă fizi?»4 „c°a
*
«ura Io surprinzătorii!. Por tot atlt do adevărat Ieste. toteotuală, toți de o potrivă, din mom
. că ceea oo am Izbutit să-facem’ In «stă wlvlntă- lesto. tonta lor altrU da -i olto-vk
puțin tn raport an ceea ce na rămâne da făcut. Mal alesi din gratie de no inose’e color avutl tniA 1 80
d0 0 dmÎc1
In ca privește răsplndlraa cultur*! și a bunului traîu n sînt pro'etnrl. Proletar în înțelesul
masele populare nutem spnne. fără a etaja glndurl. ca nlrea burgheziei, țeste (lo-raro munckorT’fat* cu dl?
totul, rămlne de fflent La noi înloT chlnr Jterghozion nu Iul trebnte să șl ngonlsască existența dlnî^prI® 4n?‘
s’a nutut încă ridica pănă In mvolfil cultural din cota- pro’eter te ori-ce . muncitor pentru ’î ‘ V'sW
lalte țări mal înaintate, cari no-au servit do model do existența zilei do mine le o problemă .vn fl°-car6
Va
san x|
Imitare. Vfeafa Industrială tn mare, care Io temellea în- răsplata muncol sale P Va găsi si»
bogătircl burgheziei din țările apuanlnl. Ia noi lipsește. a munci ? .n societatea burghoză 8J rS.0a “Mar
Ctte-va începuturi modeste, favorizate de regimul liberal, lloano întreprinderile îndrăznețe, jocurilec°
se pot compara cn acele gîngurlrl abloa Înțolesc cn onrl so arunca,celor cari muncesc ablea niu . but«5, d»
începe copilul Înainte de a ști să vorbească. Tn genoro cu ce să-șl poată dMnui vleate dlntr’o ,i
Mbi
munca noastră Industrială se găsește încă tn faza înce șltul veacului al 19-tea are meritul de Le*alta' 81S
pătoare a organizației sociale,'lea Io reprezentată prin rază de lumină tn mlj'ooul claselor soc^, *raiM n
in eU
mieii meșteșugari Oa maro industrie, din care să so clasa muncitorilor intelectuali 8& vadx
poată stoarce bocă'loa tarei, pănă astă-zîrămlne pentru te dușmănite reală între tel și muncite li S?11 04
noi oa șl pentru strămoșii nnștri : plugărloa șl pWorlea. contra, o* soarta lor Ieste ae^ea-șl lnnt«iJnJ'lUa’1 DH
Dar Ie de|a o-axiomă tn Economica politică ndovărni oare trehueso susținute împreună. In măsn!» . Wv®MIcă. întregul eșafodaj cul'nral al sOnlotățel moderne Ic coastă rază de lumină va crește, în a^eaa
c.Br° »■
un produs al dezvoltărel industriale a diferitelor state. nlea exclusivă a burgheziei sprijinit?0 nftnî*Bnrt do®
Iei nu se poate susține ne temallea îngustă a plugărlel munca claselor culte va fi eflrșltA R'emontX â°am p0
și a p.tetorlel. Din nceastl Cauză societatea romteoască tico din toate stra’urlle sociale, unite la o laî^S?^
Io împărțită te două clase mari, cori slnt faotoril prin revendica dreptul do a conduce destinele SAnuix7VOr
cipali al producțlunol economice! o minoritate orploa- numol» culfurct 9i al pwaperer, nn rtomâ
tatoaro de proprietari șl nrendnșl, marii întreprinzători, clplul bogăției individuale, baza socială falsă nZ pr
șl o majoritate de exploatați, masa muncitorilor agri întemeeat plnă acuma burghezlea veacurilorPmnT B'a
coli. Clasa mijlocie, burghezlea propriu zisă, în lipsa Pănă atunci tnso burghezlea te stăplnă ni orMnS^
dezvoltărel industriale, te rezăraată numai pe comerț socială înortndultă po principiul domnlJl capota nîllcî
sau funcțiunile statului. Trecem cu vederea faptul, că în mari. Toate clasele muncitoare 8B resimt de S ft,?
ce privește comerțul, partea cea mal însemnată a bur -damentale alo orgaulzărel burgheze toate trăesX țrlm’
gheziei Io străină, pr'n urmare mal mult nepăsăteare. toarsa ce h s’a creat prin privilegiuloapitalurilormSl.
față cu propășirea ouburel naționale Puținii comerclan I
Șl dacă aceasta Ieste adevărat tn țările mai Inn|nUt'
cu sentimente naționale slnt lipsiri do cultură. Idealul
lor teste ImbogUțirea, fărl a-șl da blno samă do scopul în civilizație, cu cit mal brutale trebuie să fie con««clB.
la care poate servi hogațlea. Afară do rara exneptlunl. tele în țara romînoasoă, unda bnrghezlea deșteptată ablea
In burghotloa mmlnească nu găsești nlol o Idea mal do vre-o trei pattere do vaao de ablea a avnt timpul
înalt*, caro să-I pună în vibrare coarde'o slmțlrot Li să încropească mici începuturi dG formare a oaplta'ulol'
bertate. Ideul național, artă, știință, slnt pentru col îm șl ac asta mol a'os prin speculațlunl po calea corner*
bogățit! ouvlnte goale, ou un Înțeles nebulos. Un felii cială, f*ră să fi putut să so ridicola nivelul cultura’ata’
civilizate. De aooea la noi ștlln'ă, litere, srte 8°
de ecou îndepărtat para o& apune gîndulul lor, că Ieste telor
o înrudire între sltuatlea lor de burghezi și între aceste de ablea o existență tolerată. Baza po oare ar trebui
so
razeme,
marea mulțim-» a color cari să poirte un In
cuvinte magice cari au e’eotrlzat o dată masele popu
lare. Mesne crezătoaro. în ajutorul cărora a izbutit bur- teres viu mlșoir»! culturale, lipsește sau te foarte radnsfi .
ghezîea apusană aă-șl cuceXaască sltuaț'ea. Dar acum, In acosto condlțlunl diferite te natura1 să se dlferen^
țieze la noi șl deosebitele ramuri ate muncol ș'llnțlfl*'®
cînd altuațlea Ie cucerită, fîe-caro parvenit simte că nu șî
literare. Tipurile bine cristalizate din alto țări în«e,sau
maî are nevoo de a sacrifica nimic, pentru masele po nu-șl
vor putea încă găsi Ia noi analogii' lor. *aa dacă
pulare. Nu numai burghezlea romluească, dar burgbe- 11 gteesc
va fi ou mult alterat șl diferențiat do tipul oziea tuturor statelor moderne și-a făcut deja proba în rigtnal, din
oauza novool de a se adap'a mediului dea
ceea-ce. privește arta de a guverna, .Cine-,să razimă se transforma
după conditiunlie diferite a'e- tratatei.
numai pe avuție, devine Incanabll do orl-ce idee genefelin de exemple găsim tn toate ramurile activltal®'
roasl, șl pentru majoritatea burgheziei ideile au fost Ast
noastre
știlnHfico
și literare. Să luăm activitatea zw®J
totdeauna un teren do exploatare pentru a ajunge să lor cotidiene. To știut
că în ordinea economică princ pi
pună mina pa putere în ștat și prin putere pe mijloa do diviziune al muncel so ivește acolo undo produsa
cele dd înavuțire, te ajutorul burgheziei a stat totdeauna căutare șl unde există un plus de lucrători Spee fl
o clasă de dezmoșteniți, superiori prin dezvoltarea lor
°i împărțindu-șl munco, tel pot lucra mal
•
intelectuală, aceștia au fost oamenii' do știință, talentele d'i-so
mal blm și mal Ieftin. Tocmai așa se întlmp,a JrU|
literara șl artistice. întocmai după cum biserica romană ristica
din
alte
țări
mal
înaintate
Faptul
c
munC
3
a găsit în ordinul Jesuițllor o miliție devotată și cultă,
cetitorilor so cifrează cu sutelo de mii, fQC® nnr.itoaregata de a sprijini autoritatea acestei biserici, tot așa
întrebuințată în ziaristică să Ho relativ re
. moj rfburghezlea moderna, robită do idealul bog&țiel indivi- Dîn
fapt înse combinat cu plvolal cu
manca,
dualer a izbutit să șl creeze din clasa cultă o miliție de dicatacest
al
acelor
ștate
se
naște
putința
do
a
•
flpnvotată caro să-I apere interesele sale. Știința social.1 s’a
epecializînd
pe
scriitori
și
ale^înd
P
oat
™,
,
j
0
Ooncnadaptat după interesele burgheziei, iscodind teorii cari
talentele superioare co so Pnt.. "‘„j-otorl P81*'
să justifice escluzivismul egoistic al acestei clasa. Lite ciăiitate
ron|a literară. Ast-feliă găsim mal mu ț
ț spccRj
ratura a măgulit și a daurlt viciile clasei burgheze. Arta
trn
articolele
fond alo ziarJuL L fo rOcuno3ljU10
a apoteozat pe această cla^ă socială, bazată pe avere, pentru cronicadoliterari
snu științifică, t
incapabilă deci prin ideea fundamentală a constituirii pentru foil-ton, redactori speciali pentru
,
sale, de a realiza problemele generoase de ameliorarea ternă, și așa mal dap rte Politica P ,îona|0,
soartel poporului muncitor.
econom'oă. finanțe, raporturi inter ■
descop0
ndQS al 8
Stranie Ieste ideea oe a străbătut între oamenii de științifică, dezvoltare literară sau
știință, do litere șl arte, cari de obiceiti se consideră ca șl invondunl, întreaga mișcare' cuhura^P&
facînd parte din burghezie. Evident că aceasta a fost în tivitățel cr.iorilor omenești Ieste
„ln||attroa £ din
interesul burgheziei, evident că în lupta ou privilegiile marile ziare alo țărilor civilizate. P , - răsJr*, aIi»
posibilă aceartrlntreprin-lere P^^flipdfo
nobilime!, toți ne-nobilil să se fi găsit înpreună, de o face
i
potrivă interesați de a itdrobi privilegiile, acea piedică jnevoile societățel moderne. Lupta p
tom qbEEt
• x !n măsura în caro clvillz-ițloa înaintează, fieiatonsi’11» . abBorbil do ocupațiile vloțol do toată zlm,
coro d,r* 3A' fla inform it pe scurt, luformațloa Inso troare D « fl0 iealttt din mină do maestru. Șl aceasta nu Io
bule Hntft docit- prin spocîaliz'.iro, și specializarea, Iii
cu P°.*"|o9 nu as poato prodnco do cit acolo undo ziayjod son
0. UPdo numărul cetitorilor no cifrează cu
rulnor°.i imtote do mll
n^n’căutăm să găsim la noi analogul unei redacțlunl
f iL din cauza condițiunilor noprieln cb, abloa dea»
«un tip cu totul pipernicit. Numărul cetitorilor
oopen® cazul ccl ina.i buc, abloa so cifrează cu miile.
18 n°nt nutlnl cetitori elfi slnt, slnt tn maro parte noȘi 0 Miti lins ți do orl-co interes cn'.tural mal ridicat.
pi !o la noi so nasc din novoea do a sprijini diferitele
55 ntiuni politice, formațiuni In majoritatea cazurilor
trocătoaro, și publicul cetitor nu caută In aceste
?b?„rnmoro do cit ocoul rivalităților politico. Luptele
‘ol tr0 p0| tico n’au Ieșit încă din faza subiooti ăa JupD°.Bț deFpersoane, șl publicul cetitor caută In foile detfl tnto uneea sau alteou dintro personalitățile m-rcanto
t'0 nlo politicei, oglindirea acestor personalități. Singură
Ioană dlntr’un ziar romînesc, oaro poate opri clte-va
° Imite atențiunea asupra-I, Io coloana în cave so răsMntr cu mal multă violență rivalitățile poraonalo. In
ceste condițiunl ziarul vegetează, numărul cetitorilor
fiind restrlns, Ici nu poate răsplăti munca scriitorilor,
da specializare nu poate fi nici vorbă. La un ziar roml08p din capitală chiar, acolaș redactor trebuie să facă
si ar'tico ele do fond cu coprinsul cel mal v.-rlaț, ocuplnde-se si do chestiunile politice aii zl'ol șl do chestiunile
economico sau financiare. Iu cazul cel mal hun trebuie să
scrie col puțin un articol po zi și deosebit do aceasta
trebuie să se ocupo do informații, de loileton, dări do
sumă de la camoră, cronici do spectacole, varietăți, etc...
Orl-cine fși poate închipui dac* In ast-felia do oondițiunl
se poate dezvolta in mod serlts tipul ziaristului apusan.
Munca co trebuie, să o îndeplinească zilnic, Ieste atit do
oneroasă și absorbant1. în cit lol cheltuește întreaga sa
energie intelectuală, fără a mal găsi timp să studieze, nă
liunagnzino o cunoștințl nouă. Intr'i.n interval de timp
mal mult ori mal pu in scurt, ziaristul, pus în atari condlțlunl, ajunge la o sleire de forțe, devine un soiQ do ma
șină care reproduce o serie de foimu'e devenite banale,
un felia do cllșeuri tocite.
Lucrul devino și mal caracteristic, diferențiarea Ie șl
mal pronunțată, cind Ie vorba do revistele periodice știin
țifico saii literaro. Revistele noastre speciale, se nasc nu
atlt din nevooa simțite-a unul public cetitorii, ci mal
mult din nevoea do a produce, simțită du oameni de
votați unoi cariere intelectuale, adese și din spirit de
Imițuie, De regulă omul devotat unei cariera intelec
tuale simte novoea de a îmbrăca intr’o formă precisă
rezultatul glndirilor sale. Fie In domeniul experienței, fie
în acel al simplei observațiunî, fie în domeniul gindirel
abstracte, acele năluciri conștiente, cari apar ca niște
sclntol e.ectrico In mijlocul furtunul, au nevoo să fie în
registrate imediat, să fio
consemnate
»oie dispar In neantul i.ltărel,
In urmaprin
lorscris,
ableaalt-fellă
rămlne
Palldă amint ro. Dar și această amintire poale dispare
ei.n«u pU ’ inecată do valurile gindirel, ce se răstăgolesc
âlnn2U.° an?10 dup& a:t0l° ÎQ mințite active, sub pretoa™ JQpr°i jrfirIlor din afară. Do aceea mințile glndi11 UeY,oea do a incorpora In valuri de cerneală
reda t» Rmdirel lor proprii Cine nu are obiceiul de a
min0 iJ ab3er'ta cu drept cuvlnt un scriitor francez, rădacton»aUr?a, do^or Ba,e proprii. Ie natural ca olne re•Acestia Ai ? ,
novoea de a comunica și altora, fie
munlca»A
do Puțini, rezultatul gindirel salo. Din . color nașa r»80 ?a?tlJ ciocnirea ideilor și din ciocnirea ideiAat felin ° do luinina ?l căldură pentru lucrării .• viitoare.
•P0ciale rn 80 esPllcă Încercările necontenite do reviste
?°nto^Dnn<icapar Ja no1» ’n majoritatea cazurilor fără a
hln contra tU“fcî novoi
a publi ului celiloriă.
Ptotru ceâ m
prlv°9to publicul cetitorii! de la noi,
C0n81derau maI maro Parte, apnrițlunea unei reviste Io
dello-teti nCa*u^ 8ola da corvadă. Din sentiment de
a‘tul va nrlrni FQ ,e^Qo BttU pentru redactori, unu1 sau
° v? ?l ceti 1 rovleta șl va achita abonamentul, dar că
Ji ® a' noftt^C0‘ 9ta rAnRn0 o Întreagă chestiune. Un
' 01 tel n,a, PM’t In ale publicisticei, observa Intr'o
‘ maro pericol pentru o publlcațiune Ieste
133
do a sc prezenta In coală îndoia, fi9 in patra, fio în
opt, llo în șuI-Bpro-zece Gazata cotidiană cu formatul
său obiîteulfdo fuuo deschisă tot mal are «orțt'db a fi
c Tcotată, broșura Inso riscă In majoritatea cazurilor <te
a rarnluo netăeată. Aici, In treaoir fio zîb, 16 un defect
al cducațlonol Ih noi, care în loc să deștepte'gustul Us
turoi, din cauza Humol colosale do munci cheltuită
pentru a învăța po din atacă vorbe goalb șt ftrălntete'B
din coprinsul cărțoi, lasă în urmă I un bog de dezgust
sau repnlzluno pontru carto, pentru volum. Cu achBt
sentlmeht majoritatea tinerilor noștri părăsesc băncile
liceale și Intră în vloață.
In condițiunilo date nn ponte fi nici vorba ca munca
. întrebuințată pentru redactarea ort cotelor de revistă at
fio ro nuneratG. lea r.imlne un produs fatal al acelor intellgențl, cari simt nevoea do a se produce, p>ătiadu-|I
singure luxul publica-,lunol Prin urmare cu atlt mal
puțin poate fl vorba deppro o carieră literară ca publi
cist. De acoea tipul literar, pe care am încercat n-l schița
în aceste pagini, sub numele do „recenzent/ Io greu de
întllnit la noi. Multă,, puțină 'criticii, cită s’a produs
păhă acum la noi Ie rodul activitfițel citor-va oameni
speciali, cu q pozițlune socială cîștigată, și cari au simțit
novoea de a-șl spune cuvlntul lor asupra mișcurel noastre
literaro, do u apreciau din timp direcțiunea Iu caro se
îndreaptă mișcarea noastră curihrală. De altmintrelea
și diutr’un al; punct de vedere se ivesc dificultăți
in contra dezvoltărel criticei de la noi în sonzul unei
specializări. Numărul producțiunilor noastre științifice
sau literare , ieste foarte restrlns și dacă le vorba de
lucrări de valoare, acest număr devine și mal redus.
Puț nete noastre încercări In domeniul publicisticei se fac
Intr’un cerc foarte restrlns de persoane, cu relațiuul
foarte apropiate unele do altoie, așa în cit spiritul de
colegialitate, cile o dată do coterie literară, joacă un rol
însemnat io greu 3i spui adoyărul crud unul prieten cu
care te intllneștl la fîa-care pas, său care faco parte din
aceea șl direcție literară. Tocmai din această cauză se
explică faptul că de clte-ori cetim rocenziunea unei pu
blicații-noi într’un tiar sau într’o revistă, ne gtndim
imediat la relațiunele personale dintre autor și recen
zent-. De fapt, in revistele noastre nu se cunosc de cit
două direcții, ambele tendențioase, In cari so îndreaptă
critica unei lucrări: do prietenie sau de dușmănite. In
amlndouă cazurile personalitatea joacă un rol însemnat,
amlndouă direcțiunile sint încărcate cu o doză puternică
de subiectivitate. „Critica pozitivă" de la pol sau face
un serviciu do prietenie autorului, un solă de „reclamă
literară", sau criticul Încearcă a se servi po sine Ipsu-șl,
îngloblnd diferitele produoțlunl literare In cari crede că
poate găsi un grăunte de valoare reală, In direcțiea dată
de Iei însu șl. Cit despre „critica negatlvă“, lea Ie mal
totdeauna rezultatul rivalităților personale, Doza puter
nică de subiectivitate explică șl amestecul groșit al „sen
timentelor naționale" In aprccleărea diferitelor producțiunl literare. Intr’o epocă, nu cu mult dqpăctată de noi,
sub scutul „sentimentelor naționale" se adăposteau, cu
consimțlmlutul tuturor, o sumă de lucrări mul puțin de.
cit mediocre. Formula sacramentală lera: „Trebuie, să
încurajăm orl-ce producțiune romtaeasoă, fie cit de mo
destă, tocmai pontru. că Ieste un Început, pe caro viito
rul II va dezvolta*. Po tema patriotismului rău înțeles,
direcțiunea noastră culturală de aoumclțl-va ani apucase
pe o cale absolut greșită, stabilind, pe lingi clte-ya va-,
lori literare necontestate, o sumă de reputații uzurpate
de poeți, artiști, savanțl, cjrl în orice caz jșu puteau
do cit să împiedice dezvoltarea firească a' geniului romîneso. In contra acestei direcțiuni greșite a luptat ou
hotărlre tinerimea din jurul „Convorbirilor literare-4, mal
cu samă în cel dinții ani al aparițlunol acestei reviste.
Mișcarea de la lași a fost înbrtțoșatâ de toate mințile
solide, de toți gîndltoril serioși și plăpînda noastră miș
care culturală 6’a văzut col puțin întru cit-va ferită de
pericolul reputațiunilor uzurpate, de pericolul apoteozărol me.liocritaților ridicate In numrie unul patriotism
rău Înțeles la rangul de valori literare sau științifice.
Că a trebuit o doză de bărbăție pentru a Înfrunta
această luptă, că s’a destilat mult venin personal in po
lemicele timpului, Io vădit do la sine. Dar prin stăruință,
dreptatea cauzei puni la urma a trebuit să leasă la iu**
mină, să devină lămurită pentru toți.
�iâi
I
I;i
.!•
H
REVISTA IDEfit
vărului. A purio po două linii paralele f
IV
aceoa-șl pagina părți întregi din orlcinai •
Mal periculoasă pentru mișoarea noastră culturală, și la părțile respective din plagiaturi!, iOc?'
din punctul do vedere al oneștiUței literare și din punc craro anevoioasa, pentru-că fiind dată l d"^Kur «
bl»/?’
tul de vedere ar îndemnului de a se. Îndruma po caloa tocilor de a copioa din autori diferit! rî
originalitAțel, le direcțiunea plagiatorilor. Contactul unei ferite, foarto deso-orl munca pentru a .i? “Părinții’
țari, care a rămas Indurat, In alo culțurol, cu țari mal literar Io mul maro do cit munca pe care C°perl fur? ’
Înaintate, Io și prielnic șl primejdios; lo prielnic pentru lucrarea plagiatorului Insu-șl. Dar sorvinini 0 t8preilh.
că din' uccst - ontact răsare dorința do a grăbi pașii ciotățol recoinponsaz > străduința „recenzent aLa<lu8
pentru a ciștiga timpul pierdut. Formele culturale alo lo așa do lămurită, In cit o data aplicnH?1!0!' • Wa
națiunilor mal Înaintate servesc dropt model de imitat lalelelor: documentele acuzațiunol fiind dur r
e
pentru jiuțiunilo cari an rămas IndArut 1 oatu greutatea controversa nu mal poato exista. Prin
In fhH
corniștii In a ști să alegi co se potrivește dln.acelo forme, lolelor scopul piaglaturoi Ie zădărnicit pț,°aP^a p',3 ;
pentru a putoa fi Introduse do a dreptul, și oo trebuie prezinți lumel sub o falșă aparență de Cînîk 10,1 «t«
modificat după geniul propria național. Aceasta presu dit, documentele pnse la paralele zdroba.» 8au f>ru
0 aP“ronțî
pune disoernumint 'șt munca. Dar tocind! In aceasta con arătlndu-te ceea ce Iești In realitate
Cu tiate executările de păriă acum so
’
sistă pericolul. Gel cari nu sini înzestrați cu acest dar
analitic, de a putea distinge Intre ce so potrivește și .co tendința do a piagiea u prins rădăcini «jâ-va m»î“,n8° «4
nu, și cari cu toate acestea, prin pozițluiioa lor socială, deprinderile noastre, de vreme ce găsim nnTA^d,ac! In
so cred dhlemați de a Introduce formele culturalo alo zentlndu so manifestări alo acestei boalo liu?100’1- P«altor țirT-ln proprioa lor țară, predam și cel mal bino vorbă, roccnsiunea îș! face datorloa aulicln
înzestrați, dar cari nu vor să so dea la muncă serioasă, fierul ars al podepsol paralel- lor lio-c&rol1 annrU:r®euIat
se grăbesc de regulă a copiea de-a dreptul formele a acestei boalo literare, așa că trebuie să
n°l
străine, așa cum le găsesc. Desigur aceasta procedura ie disparlțiunea Iei cu timpul. Dar nu trebuie să nu'®1'1
cu mult mai comodă și mal lesnicioasă, dar tocmai din boala iitorară a plagiaturef ișl are izvorul inir-l l câ
aceasta cauza le in acelaș'timp primejdioasă. O națiune, socială mal generalizată: acea tendință do a °,b°ali
carâ se mu.țamește a copioa totul după a ții, ajunge cu de-a gata ftlră muncă proprie produsele altor n.n .?l
Încetul să-șl pleardâ propriea sa individualitate. In maroa do a mistifica opininnoa publică prin falșă apuen» li
republică a aotivitațef artistice,, literaro și științifico, lea mădțiirea deplini nu poate deci să. vină de c.îi■ s Tă*
nu podte avea rol, pentru c.i nu produce nimic origina), tind atențiunea noastră la origini Fiind’o ch^Btin h
nimic care ai fie legat de geniul său propriu. De altă moravuri, instrucțiunea publica trebuie să-șl nnni tnt
parte o prăpastie se deschidoln.ro pătura cultă șl între prohlomo'o salu. educative : dezvoltarea deprinderi
masa populara, care nu poate nici pricepe, nici sim[i muncă originală și dragostea pentru produsele
produsele unei clase sociale, care cuget*, și simte sub munci. Pe această calo patern ajunge ca timpul ca un '
forme străine do geniul național. Undo Inse primejdiea mărul mistificatorilor literari, dacii nu să dispară cu to
d ovine cu mult mal mare, Io clnd exagetind aceasta „ten toi, cel puțin să se micșoreze pănă la proporțiile nel'n.
dință de a copieâ“ ajungem ăi ne uităm pe noi Inși no semnate din alte țări culte. Pănă atunci, cum am iig deja,
pana Intr'atit.in Lît si ne identificam cu autorul luorărel curentul nesănătos continuă Încă acțiunea sa. A-21 afli
străine; așa'ca, si ni se 'pura egal dacă subscriem noi că d-1 P... face o conferință despre „Ereditate șl Edacalucrarea copîeata sau daca am puno numele adevăratu ție“, pe caro o publică sub numele săj, deși paralololo
I
lui autor. Aceasta lo desigur starea psihică a plagia dovedesc că pasage Întregi slnt luate do-a dreptul din
torilor, căci ^plagiatori'* so numesc cel cari copiază lu- cartea lui Guyau, și cu toate acesteți d-1 P., pqato 11 ua
orărlle altora, subscriindu-le dînșil. Am zis că primejdia om do valoare, cu cunoștințl speciale, care cu puținspldevine ca mult mal marb, In cazul clnd tendința de a rit 'do observație și ce-va mal multă.muncă ar fl putuț
piagiea prinde rădăcini adinei in deprinderile literare lua te na lui Guyau și să o dezvolte mal departe, Inai
ale unul popor și leată de ce: In acest caz nu ie ches vuțind-o cel pu in cu fapte noi, ObsorvațiunI proprii; ale.
tiune de cinste' literară șl de'alterarea caracterului mo salo, sau locaiizînd-o prin apllcafiunl culese dln mțjldcul
,
ral al națiune!, Ie vorba mal mult de pericolul, cu pu- societâței romtneștl. Spiritul de muncă lesnicioasă, do
tîndu-ne 'strecura oii lucrări plagiate, nu ne mal dăm rința de a sflrși iute o lucrare, cu caro te-al Însărcinat
osteneala sil scoatem din proprii noștri crieri ceea-ce și de a aparo ce-va . mal mult de cit Iești, pierde pe d-1
‘am patea produce linbl mult ori mal puțin original. P... tot așa ca po mulțl alț'.l In altă zi afli.ci d-l’B... In do*
O națiune nu trăiește numai prin bani și prin produ rințade a apare ca „economist", puno la contribuție oju- i
sele sale economice, lea Ișl clștigă drșptul, do a ,11 prin mătate do duzină de scriitori canoscuțT, rfipindu-lelninoș
tre'celelalte națiuni tocmai prin conțigentul do mancă textual bucăți întregi pentru a pioduile o cîrplturft din bu
intelectuală cu care contribue In proporțioa puterilor căți diferite, po care să o poată publica sub numele s&osale ia dezvoltarea culturel neamului omenesc. Boala „co- Si cu toate acestea.tînătul B... ar fl putut desigur sa ce*
pierer șl a plagiătarol șterge pe încetul <?rl-co urme do tească ți su se pătrundă do îdel'.e scriitorilor pe oa
individualitate proprie a geniului național din toate copiat, si frămlnte în crierii săi din nou motoria .
producțidnile intelectuale. Un_exempln de felini acesta Ies din cetiri șl să no dea, cel puțin cu idrani F
ni-1 dă Portugalia,' copUtoarea culturel franceze. Țara prie, personală, o lucrare de vulgarizarea n°l>
noastră suferind influența culturală din direcțiuni deo economie politică. O clipeală dm plagiațur ’ jba.
lntr0
sebite, se găsește in condîpunl favurabile pentru a în deauna de u fl o adevărată confaziune, aln
cățiie luate din autori diferi*.! pot Bfiise olo . |,8r0,
cerca să dea producțiunilor spiritului,Intipăritura națio
clnd fio chiar o simplă Bcrtdro de vn’J fflîn|ei
nulă. Din ciocnirea mai,ca samă a curentului francez cu I ■cef'german a răsărit nevOea de a' ne da samă do.'fie- : lelg,’pe
care for'mă câiturăiă, căutlnd să o adaptăm gradului' ',’"d ° 1
nostru do înțelegere și dezvoltare posibilă.
SeSE1 prtr> -<“* *’ ”
Această direcție trebuie inourajată în apucăturile' ti
nerime! șl tocmai do aceea trebuie combătută fără milă produce din cetirea Iei în mințile nep -Ț • la« ttmP0
dirdoțiea nesănătoasă a plagiaturilor de toată speoiea.
Acest curent de mistificare literară are
Șl în contra acestei direcțiuni nesănătoase a avut de : înrlurire hotărltoare asupra cnticol Jlter®/entDloI se
la Început să lupte diretțiea literară de la lași. In primii; cauza acestui curent, t’P01 ll.to.r^F ® rointn& d° lft u-%0*
ani al revistei „Convorbiri literare1* s’a Introdus de fapti rențiază și mal mult In publicistic Inte]00taaî58aIk
în critica noastră pedeapsa paralelelor. Numele acestei Ieste lei ci produs original în
pedepse a fost găsit mal lîrzia, dar faptul execuției li1 poare. In țările undo vlcataxInte’°?|lzoZe șl să
j
terare a plagiatorilor a fost unul din meritele sociotațel normală, cel care > oeșto si ana
punii jnt
!
literare „Junimea- de la Iași. Și clnd mal tlrzlu socie
i
tatea literara „Junimea1* a Înaintat prea departe iu va
lurile luptelor politico șl a fost nevoita sa devină mal
îngăduitoare, fața cu o sumă dintre reputațiile uzurpate, crăire! în raport cu alto lu.cr6Â\-“H°firl
atunci un grup de tineri de la „Contemporanul1*, conti așa mal departe, o £
nuata executările literare cu o noua vigoare, pe care o însu-ș! al ideilor sau
dă tinereța șî credința nestrămutată în valoarea ade
tiEVlSTA ÎDiîei
135
ine ar proceda ast-felhl, riscă ni rămină plclllt
cOfltra °*“j, de Oazurl, lulnd drept lucrare urlginală 0 sulul Iera înclrsă, și îneh'sA pe totdeauna. Nu treI0trV"inHare. Heoenzontul romîn trebuie să fielnzos. nuea oare să fie socotii! ca niște aiuritori și n6-<
âitnp'a P huui memorie șl
posoadă cunuștlnțl biblio- buni ace! cari și-ar fi închipuit că din această
trat c° foarte Întinse, din cetirea diferitelor cărți trebuie societate decapitată ar mal fi putut să renască glno° *mas uu numai un fond do idei, dar po cit po
el fio In stare a-șl reproduce In memorie frazele d:r<ă și voința, zelul pentru binele public cum și
difo^I^Lai întrebare ce trebuie să-și pană recenzentul avlntul nbbil pentru dreptate. Gu toate astea locma!
aceste spirite pline de himere, ferau acele cari plu
Ce,ft ? dacă Lucrareu, pe care vrea să o analizeze, le
r°inin m oJnstU a, unei minți, caro și a dat osteneala teau în cel mai deplin adevăr. Da, zilele de măcel
y........ u 1UInțușiruri
-uri u.ti au f°3t• ,zîle'-e de renaștere. Nu oare de la €o°Q pf indl prin b1uo h1811?1 ....
idoll- °-așternute
je 1 «au io din contra o simpiă
simplă copiaro
copiate cu mal multă
multa niună toate reacțiunile/ înțelese, unite între Iele
P&rI; nutină măostrio din■ nntori
autori diforin
diferiți, n„„î
cari ....
nu se tolu-șl n ‘putincioase, au recunoscut trebuința de
orl “iînesa citați in josul textului, sau, oeea-de loară și a îngădui societ&țeî întrebuințarea unul nume, RePrecan.imnl& cito o dată, Io scoasă ohlar de-a dreptul
»e ’ .‘n Blngur scriitor, căruea i-a intorvertit paragra- pub'ici, care în sine nu însemnează nirtiic, dar care
dl, rflt oaultolele pentru a putea subscrie lucrarea Iu nu-! ma! puțin un' simbol esențial de fieea-ce va f0 0 i CInd recenzentul Ie ast feliO pregătit, Io lucru fi- deveni societatea viitoare. Pentru viitor, Td lucru
10C°’m in cetirea unei cărți nouă să 1 se Intimp o de hotărit' cum-că' popoarele nu ma! atîrnă de ^grațiea
r0SUA ori să albă Impreslunca ca șl cum; s’ar găsi in Iul D-zeu. De aCum înainte aceste popoare nu ma!
u-nrnl unor „cunoștințî v chl“. Atunci, cu o mică >for...... Ui|Uli. ajun- P°t avca n’c^° legătură cu bisenca, și statul inșu-s!
? Va mointrlel și cu puțină iscusință .In....investigări
r“ i totdeauna la descoperirea izvc
— piaglaturoi. răuiîne fără .de nic! un razem. Acesta a fost socotit
’oarolor
nr tocmai această condiție specialăr a„ reconzlunol* ...
do ca hărăzit de cer, impus de o voință divină, a fost
i noi «plică pentru ce lung timp nu vom găsi In di- socotit • absolut, intangibil și îeată-j dintr’o dată
Ihlnnoa muncel literaro, multă, puțină, cită Ieste, sp0-,
descoperit, ca o invenție omenească,1 ca o mașină
ffilndu se tipul „recezentulul".
Evident oă Întinse cunoștințl asupra litoraturel unul rău întocmită pe care am fabricat*© chiar noi și pe
subiect dat, presupun o muncă deosebită po caro' o pii- care, noi putem
_ '
J ?o deșurubăm
'
acuma să<»
și sso
’o
tem aștepta mal mult do la acel, cari s’au specializat ’ aruricăm intr’un muzeu de orori,
dois In diferitele ramuri alo activ ituțel științifico și li- v
Acelaș fenomen se .întîmplăși cu cetatea lui Petru
terare. De aceea puținele recenzinnl serioase no vin mal
ou asniă do la puținii noștri specialiști cunoscufl, cari cel Mare, cetatea imperială, fără nici o urmă de
a'au produs deja prin lucrările lor proprii. Numai' cu tradiție revoluționară. Aici văzurăm mii de peti
tnulU circumspecție so pot aventura cel neexperimentațl ționari, îndreptîudu-se cătră un om pe cari-1 nu
pe acest teren Înșelătorii, unde riscă țino-,va la fle-care
pas să rămlnă plcîiit, dacă ar lua In serios mistificările . meau „Părintele lor“, gata a i se așterne la pi
literaro a'.e unor plagiatori, cari duc adese ori iscusința cioare, și de a-șl împreuna minele in fața lui ca
do a piaglea, pănă a face din leu o artă specială.
în fața unul D-zeu. Știm cum au fost primiți. Un
Pornind do la faptul că această industrie necinstită, a membru din.. clanul acestuea, pe care părintele
confccționărel de plagiaturi Ie un peticul pentru dezvol Gapon, îl numește. i,puiu de nâpircă", primește pe
tarea regulată a viețel noastre intelectuale, rămino.lă
murit, că toți cel cari, prin ocupațiumle lor speciale, acești flămînzlncu puști și tunuri, culclbd apoi lingă
cultivă o părticea din ci opul literar sau științific, au dă* cadavrele lucrătorilor,; femei, negustori, mulțime
torisa să facă In acelaș timp societățol serviciul de re din intelectualii cari disprețueau pe ignoranții de sas,
cenzent al lucrări or ce cad In competința lor Pedeapsa chiar copil cari se-jucau în nisip.
■
„paralelelor* le do multe ori un remediu pentru plagia
Desigur,
tori, Io Inso In totdeauna un prezervativ sigur In contra
- • nu. ne. -putem închipui o priveliște
- mal
unei adevărate boa o sociale: exagerarea tendință! ac
de cumplită. Cu toate astea și de acolea, din această
»a4 W» M!î«5rlH din '««wnrtJa
■' ' bae cumplită . zl/«
de slnge,‘ vedem
ridieîndu-ăe imagi
nea răzbunătorului. Petersburgul a devenit o ce
tate revoluționară, ca și Parisul, și toate celelalte
orașe rusești au fost tlrtte în aceea-șl mișcare.
Vechea Rusie Ie o ,oală spartă*1,, cum adescris’o
ASUPRA REVOLUȚIEI RUSEȘTI
poetul academician. Fără indoealâ se vor face încercarl de a ascunde spărtura, printr’o meșteșugiți
Discursul pregătit de Elisee Rpclus, pentru spoeală. lear bunii împrumutătorî, plin! de solicitu*îhiruinrea organizată la Paris, oîte-va zile după
masacrul din 22 lanuar 1905, de la St.-Pețers dine pentru . soarta milioanelor lor, jurnaliștii de
, fcurg. Iei Ie mereu de-o arzătoare Actualitate comandă și diplomații de meserie, în sfirșit guver
nele «amice1 și aliate*, nu vor lipsi să laude întreP, M.
G-gimea văsăriilor sparte, Inse puțin ne pasă, noi
1 Prieteni fi’ loyârăji,
băgăm de samă spărtura și istorica ne și arată
Zilele de doliu adine sînt în acelaș timp și zile imperiul zăcînd în niște păcătoase cioburi. Rusia
t'° biarl speranțe. Printre voi, copil al Parisului, de mîne nu va mal sâmăna nicî cum celei de.Ierf:
cetatea revoluțiilor, sînt Iară îndotală bătrînî care-șl populațiile obijduite știu acuma că acel Bafa'ușka,
Cttunteac de jalnicul sfirșit al Comunei, de acea stăpînul îndepărtat, necunoscut, m:sterios, cărui II
și mal cumplită săptămînă, din acel an ziceau ,Părințelul“, nu Ie de cit un stăpln, un ciJfozav. le mult de-atuncl, mal mult de o treime novnik, ca și ceilalți: lumina a pătruns în spiritul
81jJeco,h
tot se mal aude și-acuma zgomotul lor și revoluțiea viitoare se pregătește în intimi
sfări a B^traliezelor, al acelor mitralieze cari-au tatea gîndirel lor.
. a««nat atîtea capete și-au sfâșiat atltea piepturi,
Marea problemă, care se pune In fața istoriei, le
acefp ?&r de. Peste 30 de raiL Tot raaI veâeP Incă proporțională cu întinderea pe care o va lua această
al
șiroae de sînge, cel mal generos sînge revoluție, pentru-că dacă evenimentele cari se suc-*
PSrea^61’ • ro5’nd aPa tulbure a Șenet Nu se cedează din țară în țară și din secol In secol se
°are atunci cum că epoca revoluțiilor Pari- asamănă prin mișcare, prin ritm, prin înțelesul
O copicdi
.
,J
G. DimitresgU’IașL
v
a
�136___________________________ _
fi •
ilfcViSTA 1DEE1
REVISTA IDEEI
riali a Japoniei, ne așteptăm la pg»r
"*
adine al mersului lor, iele diferă foarte uluit în a- împăcarea
<
acestor nații, pe cari izolare? > e-IJ'1. la
mănunte și în însemnătatea ce-o Iau în amintirea iIară părea a le fi despărțit pe vecie ? °r ăGcu«
oamenilor. Revoluțiea rusă va fi fără îndoeală una 1spun că Aino, țăranul originar din păm?WiI nc
din cele cari vor lua loc, ca și acea franceză, între niel,
•'
Ieste frate cu mujicul rus. Gu atita U JîP^
marile epoci ale omenire!. Inse de data asta, nu icel doi țărani, al Orientului și-al Occidentul!^ bino‘
va mal fi vorba de Intrarea stflrel a țreea în corpul i
1906* No. LIX, LX. 9 Și IO. București, Strada Epurilor, 10.
leară-șl, frățește, marea familie a v-V°U|.
națiunel: lumea muncitorească îșl cere și fea partea cătui
înțelegeți, tovarăși, cit de mult ac On,1“î.
de libertate ca și așa numijil intelectuali al bur perspective ne îmbărbătează de a trăi Q; 6 Vasle
gheziei, și in special lei i se datorește inițiativa luțiel ruse Ie cauza revoluției universa|eUZVevo'
SCHIȚARE
lingezeala, care stăplnește în de obște mulțimea,
emancipare!. Țăranii vor întră tot așa în marea operă n’a avut un caracter mal deplin ini NlcI 0
trebuie ori și cum scuturată, spiritele trebuesc
evoluție, căci cauza primă a nestabiiitățef întregel na’. Nici un eveniment, de-o importantă m0^0trebuese luminate, ca să Înlăture, ea sil
iVenimontelu din urmu, din țară, n’aveau înălțate,
nații rusești purcede din servaj și din repartizarea nu s’a desfășurat într’un domeniu atlt de °n<iiald»
șteargă toată puzderiea de nenorociri și de rele,
1
«ne su se întlmplo, pontrn a fi judecate de noi, cari apasă asupra tuturora cu o cumplita, cu o
nedreaptă a păralnturilor. Rusia va fi ast-feliu miș cînd în fî>care țară din lume se
: ' tieipat-CInd vom vorbi anume despre evenimen- cumplită calamitate.
cată In întregime, pănă la ce| din urmă bordeiu.
cu totul naționale, cari ar vroi să ridice z'd
‘ Sp. asfen» cînd spiritele vor fi mal puțin agitate,
Dar încă o chestie, afară de aceea a claselor, se garnizoane, de vămi, de proh.bițil, de nrJnJJ,d®
ind gl»flnl va putea sâ DB He rnaî în linM«
va mal agita forțat, acea a popoarelor de diferite de ură în jurul înguste! lor patrii, leală făSp' ?l
Planul mieii, păn-acuma, a fost să dau din
I ’ nul lut probabil că cetitorii noștri vor avea u literatura socială universala, ce-a fost mal izbitor,
limbi, de conștiințl naționale deosebite. Ceea-ce se unei revoluții naț onale, caro, prin forța luc3S
1
cunostințil
cu
un
punct
de
vedere
mal
nou.
de înțeles mai plin. Ca învățătură pentru toata
numește Rusia, Ieste un domeniu de cuceriri, întins, va evolua în senzul „rnondialitățer adică, an °r'
!?e înțelege cil, pună atimeea, cei ce s’au împăr- lumea desigur, ea pildă pentru cei eu imbold’de
în care sînt țărcuite o mulțime de nații supuse: libertăți reale, care nu va mal fi’ preroRatiîneI
, Icgit pună acuma din dezvoltările cuprinse In creare, ca alegere de subiecte și ca chip de tra
Polonii și Lituanil sint reținuți prin forță lingă citor-va albi, ci a tuturor oamenilor, fie albi na
scrisele noastre, în fața, în apreciareu unor atari tare, nu nici de cum numai ușa ca varietate sau
MoscovițI: Estil și Livonienil sînt ținuți sub domi- galbeni, fie chiar negri, fie Arbi sau Rumi gâ ,
i.venimonte nu pot să fie dezorientați... Dar, de-o ea model de imitare servilă, ei ca imbold hi
națiunea unei burghezii germane, lea Insă-șl bru ar face parte chiar d.n categoriea „vrăjmașilor
enm dată voim să stăruim puțin asupra operei, originalitate. După aceea, ceea-ce ieste pentru
talizată de funcționarii ruși. Apoi întinsa nație a ditarP, ca Euglejiî sau ca Germanii. Și cînd vorbim
, ,.u caro Incheem acuma ai șaselea an. Clto ane- mine și mai de samă, io că apropiind și potri
micilor ruși, cari-șf duc vieața foarte anevoios, de libertatea reală, vorbim de aceea care să asigure
voințl am avut, în deosebi în acest an de învins, vind lucrurile bine, vorbea convingere! un glas
cari-s lipsiți și de dreptul de a da limbel lor li pînea, cu alte cuvinte mindriea, veseliea, îndrăzneala
de prisos să mal istorisim. Destul eă stăruința, mal eu autoritate, un glas solemn, venit de de
bera,! dezvoltare literară. De altă parte sînt Fin pe care o dă o bună digestie. Amintiți vă imnul ve
nlbdarea nu no-a părăsit nici de cum. Destul că parte. lear relele, neajunsurile puse mui cu samă-u
landezii, înregimentați și dinșil în mirele trup, chilor noștri revoluționari: „Ce trebuie repuhicanipe porțile larg deschise pentru cel cu mijloace lumină și înfierate, îerau neajunsuri și rele demărit și prin atitea alte grupe turanice, ca Baskt- lor ? Pine și apoi plumb, și pine pentru frații noștri».
fmblelșugato, ou susținere excepțională și cu tro- aiurea, a căror hîzenîe, se Înțelege, vorbea disril, Vogulil, Meșeceriakil, Mordvinit și Ceremiz:I.
B#r;Ș“Ș nu zicem eu obrăznicie mai mare, des- îr^re
__ ^a^Sîîe^
—_:u. Se
i i------- ■ .acaror
Cum să căpătăm inse asemenea drept, cum să
Gaimucii
fatoate a«iK
Galtnuui buuițu,
ouajșu, tartarii
»r_ mehomed?"* Ja
or_ cucerim asemenea pine? Negrit camarazi,
ne
așteaptă
bine-voitoril
...
Dreptul
.și
pînea
’
asia,
—r
n^ntni c» ntnm
și Iei comunitățile lor cu acele ale Europenilor or ne
s’o pregătească, fără, s’atingu prea tare, să indătodox!, și slavi. Pe lingă, acest amestec de rase, de .. UlUB
AnlnrW prîq
cine a«
să ul
ni L
le dcc
dee 'Iz
de cit parlamentarii,
prin amen.
i
i
Și
watii-ne,
acuma,
ajunși
ia
un
capat
ue
oaie,
religii și limbi, se mal . amestecă și elementul e- damentele, prin voturile, prin scrutinele lor publice
! do unde putem să privim înapoi liniștiți, fără civilizate, cari ne cutremurau nervii cu atîta m.ii
vreesc, ca la 6 milioane de oameni, tărmurițl în și secrete. N’ațl auzit că se pregătește construireai
să ne mai impresioneze toate acele ’ încordări tare, cu cit se simțea foarte bine că astou nu
«Tiîvorcnlo pfprnp? Atl auzit.
anumite granițl, în niște ghetouri urbane,1 ale căror
eo-au trebuit, cu bărbăție, cu socoteală făcute, vorbeau de eîtf de relele noastre. Iele ne arătau
porțt nu se deschid de cit prin ajutorul banilor. fără doar, și știți neapărat
-------! eu su nu cădem la stnmtoare, ca su nu cădem ce eonsecințl fatale izbesc popoarele alo căror
In sfîrșiț, .peste Caucaz, sînt Georgienii, cărora îm acestui palat din povești, Ie țarul, miliardarul Car
! in impus. leată-ne ajunși pe-o oare-care culme, clase cîrmuitoare sînt indolente, nepâsătuare,
păratul Rusiilor le.-a făgăduit, ca și Finlandezilor, negie furnizînd fondurile pentru granit și marmora,
undo putem îngropa toate grijile noastre trecute, consecinți cari, neapărat,u, pe
să ne
pu noi
hui nu
uu aveau
a«uauBi»uti
prin jurămînt, respectarea absolută a neatirnărel pentru lemnul cel prețios, pentru mătăsăriile și caNu ne scutura
5-v.y«.---------------a nimeni, nu ne invinuea
lor. Mal sînt Armenii, căror li s’a dat făgăduell la i tifelele de prin odăile în cari vor parada pacifica , pe-o oare-care culme unde putem respira puțintel, cruțe.
puțintel ușurați.
nimeni de-a dreptul pentru păcatele noastre. Dar
felin, cari au fost totdeauna călcate, după cum le-au torii lumel. Numele astea înse nu ne vor arnep
glasul care ne areta iu icoane o nefericire ubtost'jăfuite și templele și casele, după-care-au fost nici cum. Noi putem spune mal dinainte ceea ce
. i nu . ne- mai
---- impresionează
—c--~----r— acuma
—.— ștească, ne spunea răspicat eă totul se raporta
aruncați peste granițele țărel, pentru a fi măcelă va Ieși din acest templu al păcel. Niște tratate j Dar,; dacă
i
uuevoințele
biruite,
trecute,
alta
grija
ne-ncinge»
lațele
altă grijă ne-ncinge, Ja noi și la noi, că: De ta fabula naratur.
I “uevoințele
riți de cătră soldațil• turci,. Mal departe, in fundul între guverne, pentru a asigura ordinea, pentru a
ponUu-cu nu avem nici de cum ghidul sa ne
Asiei, urmează:inșirarea popoarelor cucerite, Tur- face supunerea apăsaților mal dulce ș1 upsa
oprim
acolea,
pentru
că,
cale
lungă, lungă, avem
mcuuu
ou expuneri
..juw
Mai am schițate încă foarte
multe
comanil, Kirgh’zil, Tunganb BuriațiI, Mongolii, fără pînemal plăcută flâmînzilor și muritordor de toame.
do călcat tocmai de acum înainte... Aicea vreu astreine,
UWIW, 'îndrumări
niutuuu minunate,noa8
tre, să
lucruri
pe
menite
ne ajute
a mal pune la număr popoarele sălbatece. Toate, Un edificiu mal mult, care se va zidi degea
sa schițez camarazilor miei un plan. Pana acuma Înțelegerea^ intadrepume,_noa.;irJ(
(<i
dar țoăte neamurile acestea așteaptă acum liber pentru că va trebui dărimat. Ceea-ce se P? >e ’
nu c’am fost singur în munca și stăruința de- f"cari le voiti reproduce, cu sorupulozitate, treptat.
îstoriea recentă ne spune holărît. InternaponaU,^
tatea ce trebuie să le-o dea revoluțiea.
lJU3ă, în susținerea acestui organ, pentru-ca a Vreu să caut
oîa.T
’nrndiw
înse,
de-acum încolo, să fac o parte
«firma asemenea lucru, ar fi a întuneca tot elanul, Și celor.....
ce s~au piodjis
Pentru aceste mii și milioane de oameni, noi
_ .j.-3 eu oset)jre ]a n0£ Șinu
I «r fi a tăgădui toată susținerea vioae, care din. negreșit^
așteptăm de la frații noștri ruși, ca în ziua cînd îșl vor
; ea o expoziție pură, ci ca curată nece
I P«ginole Incbeeate palpită. Dar, de acum înainte, ssitate. O ignoranța, o nepricepere rară, caro a
dobindi Iei emanciparea, să ajute și la liberarea tutu n intuite, scăpate de păstorii lor.
,orlMi
ror acestor învinși și obijduițl, unindu-I o legătură se petrec acum in Rusia ne fac: să
întunecat mințile tuturora, a atras fără doara
,
federală pe toți, care să asigure fle-cărel persoane mal bine de asta. Muncitorii cart su er,
, ca s’o combată. Un
JJeașeft ar fi Un lucru și mal frumos de atins, duel aprig a fost încins, din care armele conomenești, de orl-ce rasă ar fi, plinătatea absolută a pleca in alaiu, cu suplici, sPreE^s‘^ rbclus.^
i tiv?ne ? Prîme, ale Revistei noastre, ca direclibertățel lei. Revoluțiea franceză proclamă teoretiTraducere de Gn. Lupa‘
REVISTA IDEEI
I m:aiu^lare în cunoștințele noastre, ca imbold
cește „drepturile omului14. Noi cerem de la revoluțiea
UB AN, 10 NUMERE, 5 LEI
'1 siinaî
aș camarazi,
vrea Ma 1® păstrez
acum hiamtie®
slavă să facă din acestea o vie realitate. Și-l prooro
Cu nmuurul corine Reriitk nouinl îuirfcîii ul Vll-len
a căror docompetința
ud. Abonați! eai*l ne-an urmirlt pinii, aourn iun! aiăcim bucurieade a fi săvîrșit cea mal mare faptă isto
St. Antîm:
rică,
împăcarea
raselor
într’să
o federație
echitate,
Un econom
-incercată, sau cari s’au ridicat la raltor, «înt rugați uu-țî tuoen«cil abouamentul uc-ntîfTot ast-fehu
Rusia
trebuie
fie aceeade
care,
după nomic £ Driptului, 'femed,
Substratul
tr^, '
zlai, ■outlndu-ne prin
de tonte nea|uuBUrtle ce
rușmoasele fapte ale imperiului din Extremul O- O versiune sociologică, bine
A60®enJ0iei
°iina inV^ 0 °0Iriucrare frumoasă, care ar deter- ■tua Iu ealeu. nuc! apariții țl expedieri regulate.
nent, trebuie să unească lumea albă cu lumea gal- limpede ia cetit ?i pe deplini
oadroi
Abonamentele se trimet prin mandat:
I u,>de o
chipul 0 interesară mal niaye> da
nal mare intensitate de vieața. Pentru-că
D-lul P. Mușoiti, 10. Strada Ejurilir — București
benă,
să dezlegedeantinomica
și ași Asiei,
care dălnuește
pe vremeaEuropei
lui Darius
a lui dată precum va face și osteneala do
Alexandru. Din partea Rusiei, astă-zl dușmană ofi- blne-ar fi să mai găsască
SSc’im s& c5p5târa r AEraenurepi’
: ;T7 ... 7 '“7“
«B
' mn,ic aI- snS?'
București. — Institutul de arte Grafice „Eminescu14, BulevardulElisabeta
i
aceasta iQ tirapul din urmă’' AL?
�li
REVISTA IDEE!
138
științei au remas tot tăioase. Iele vor putea fi
întrebuințate și față de orbirea generației actuale,
care trebuește și dînsa frecată, și încă bine fre
cată la ochr ca să vadă calea cea dreaptă.
Pentru orientarea generației actuale, silințl stă
ruitoare nici acum nu lipsesc, dar și acele silințl
trecute sînt menite să folosască. cînd dălnuește
și-acuma și la generațiea nouă mal ăceea-șl mintalitate. Silințele acestea vor putea loară-șl, în
afară de partea pură convingătoare, vor putea
să fie luate drept pildă, ca tehnică, ca mod de
argumentare, ca desfășurare, ca unele ce-au fost
une-orl fericit de tot închegate, departe de super
ficialitate... Altă îndreptățire pentru planul schițat
aice do prisos să mal dau, afară de aceea că Ie
menit să albă o întinsă aplicabilitate.
Neapărat că cu chipul acesta opera noastră
ajunge o colectură cu dosăvîrșire bogată, menită
a pune tuturora, dintr’o data, sub ochi, spre cea
mal larga întrebuințare, tot ce s’a .produs mal
substanțial, mal cu aplicare Ia vieață, atît aiurea
cît și la noi. Tot ce s’a produs mal substanțial,
care alt-feliîi ar fi trebuit de căutat prin publi
cații în mare parto ne mal găsite, prin publicații
rari, pe unde revelații foarte de samă au fost pre
matur îngropate .. Camarazii, văd ce perspectivă
întinsă, strălucită, sedeschide-aeolea, ce perspec
tivă frumoasă pentru activitatea noastră. In afară
do aceea ce putem închega din propriul nostru
cuget, din știința, din cunoștințele noastre, de dat
ca hrană intelectuală obștească, în cercetările
ce fără întrerupere facem, dăm negreșit peste
lucruri cari sîntînrudite cu preocupările noastre.
Ie vorba ca tocmai lucrurile acestea să nu le
păstrăm, să nu le sechestrăm pentru noi...
Darwin, spunea un învățat, care vorbea despre
dînsul la facultatea de științe sociale de la Uni
versitatea din Bruxelles, Darwin avea obiceiul
ca din toate operile pe cari le cetea, să detașeze,
să rupă paginele cari-1 interesau, ca să le pue
într’o anume căsuță, etichetată, ca să-I servească
la lucrarea lui specială, ce-o medita... Opera
noastră nu-I numai o operă individuală și spe
cială, a noastră, ci o operă socială, pe care cată
s’o închegăm într’o reformă fundamentelă, s’o
închegăm în vieață, și anume prinț?o colaborare
obștească. Do aceea tot materialul utilizabil, de
bază, adunat de fie-care de pe unde-1 găsește,
trebuește pus de fie-care la îndămîna tuturora,
la îndemîna obștească. Si cel mal propriu depo
zitar, pentru camarazii col buni, Ieste Revista
noastră, pe care, fie-care, se va învrednici s’o
susțio și s’o proteaga.
P. Mușoiu.
EGALITATEA
Ceea ce ieste mal frumos, maî bun, mal plăcut,
mal de lăudat, mai de dorit și iubit de toți, ieste
Egalitatea. Cu toții ne naștem egali, căci la felid
venim în lume. Acelea-și dureri și bucurii avem
fie-care. Dorințele și trebuințele sînt la feliii la toți.
Știința, Adevărul, Virtutea și Dreptatea, egal vor-
bește la toți. Acela-șî pămînt ne-nt™tele sale. Soarele luminează egal n ,tle cn f
materiea ne ie creator, întreținător ct0P*
Om cu om Ic frate, le un egal. Acee Wc avem
firească Ie pentru toți, cîțl păcălesc în'?î Pedeap«
gilor Materiei. Cuvintele; la felia frat C°nira L
varăș, tot una, tot așa, acelaș, asemeni ,Qră> <
semnează noțiunea : Egalitate.
’ c8al, tn.
Prin Egalitate omul trăește bine și }
omul. Numai prin Egalitate omul ic dr ° PaCe «u
și onorează p« om. Și numai prin
re,PecII
satisfăcut în trebuinți omul. Egalitatea 1S1' ?«le
turl. Cel ce nu trfiesc ca egali, nici nu n ■3 DreP'
aproapele ca egal, și sînt stăpînițl sau sMnt’?0 pe
nefericiți. Egalitatea, ie măsură și cumpăta ’ *lni
Pentru cucerirea și menținerea Egalități/!', ,
tați, să dațl cu bucurie chiar vieața voastră Up'
fără dînsa sîntețl ca morțl. Fără Egalitar/t'ăcl
nimicuri, plini de nefericire și suferință. Eealit?'
ieste care vă îndeamnă la luptă, dacă nu sî
liberi. Egalitatea vă ieste armă, dreptul rima?
cunună. lea vă face soldați, vă face eroi’și vă?
dică la demnitatea de om. Vă dă cel mai
nume: vă numește NeatîrnațI, fiind că lea ieste care
vă privește ca pc niște moștenitori, emancipați e.
gali și plini de iubire curată.
Oamenii sinceri și luminați sînt cu Egalitatea
precum Ieste și Știința, Virtutea, Adevărul și Drep^
tatea cu Egalitatea. Egalitatea Ie teribilul zmeu,
care sperie și înghite pe bogațl, exploatatori și po
runcitori, cari slnt dușmanii omului, familiei, po
porului și popoarelor. Dar Egalitatea Ieste cel mal
bun prieten al omului, al femeel, al copilului, al po
porului și popoarelor. lea Ie binefăcătorul și salva
torul tutulor. Cel ce urăsc Egalitatea și luptă în
contra Egalitățel, pe aceea să-i urîți și să luptați In
contra lor, căci Iei fiind dușmanii Egalitâțel, slat
și dușmanii voștri.
Egalitatea ie o formă a Dreptățel, deci lea le
care îndreptățește lupta în contra neegalitățcl și nedreptățel. Egalitatea Ie tare demască pe prefW
lea Ie arătată de logică, deși de cătră cărturarii•
cinstiți lea nu ie pomenită. Toți cițl cuget
află. Pănă și cel ce sufăr nedreptate 0 cu:a ■
Fiți cu Egalitatea. Să vă placă
trăițl in Egalitate, căci unde domneșu Eg
acolo domnește și Libertatea, sora
buoă
și se află vieața socială dreaptă,
. iubire
Iear această Egalitate numai prin
nj2IJu| în’apele, se poate
. ’
cătră aproapele,
poa^ reaiua.
realiza. -----C
Egalitatea și Libertatea, pusă în practici/
semnează
J să zică Vieața sociali cea dreapU ?1
, va
----------bună,
în care
oamenii și popoarele lucrează in
realizată,
’
Comun, posed toate in Comun și îșl satisfac u*
osed toate în Comun
buințele
Egalitatea
în mod
Ie veclnică
egal. ca și ComurnW, f.lCi‘
Materiea și Legile iei. Egalitatea cuprinde ° v
experiență. Slu/ijI Egalitatea și vă
mși-vă, veți sluji pe aproapele vostru șt » l .«;
tuoșr și fericiți. Lumea gîndirel, cea fni®°,s
bună va fi între voi o realitate.
Ai.
REVISTA TDEEt
139
UN STAT ÎN STAT
.
dacă cugetăm la ciudata iei complicație
^^umărul formidabil al agenților ici, pare a fi
și la ? ta numai și numai în interesul celor cc-o
°rganl,ntă Afară Inse de clasa lehăitoare, cu limbă
reP[cZrla a avocaților, jălbarilor, notarilor, judecăto■ si’ministerului public, se mal găsește încă o
r>10,r ? *in națiunea nenorocitei țări, care se folo°3țlUnse zice, de justițiea gratuită. Nc-ar fi de-ajuns
se^u’ numai’vre-o cît-e-va pilde, dacă am vrea să
j C.' dim că procesele nu sînt de cit o loterie, un
• ’în care numai bancheriul, singur, cîștigă. Ne vom
,0Cltămi înse a observa că ni.cî PoPorul, nu-șl face
l sjngur dreptate, cum nici s’administrează, și
Sl,d se guvernează Iei singur. Afacerile cetățenilor,
n.1C. Iratate ca niște enigme, a căror dezlegare Ieste
*i$arcinatâ s’o facă casta judiciară, printr’o știință
i Iei specială. Acești înalțl savanțl trec singurii comJetințl cit se atinge de punga noastră. Asupra ches
tiilor de vieață și de moarte, se îngădue unor așa nu
miți ignoranți să decidă, pentru-că corpul juraților
poate face să cadă capete, dar nu poate lăsa să se
pleardă un ban...
Intriun cuvînt, o legislație multiplă, imensă, plic
tisitoare, de multe ori în urma moravurilor, ex
clude intervenția a ori-cărul alt agent, afară de ju
decător, omul de meserie, ceea-ce nu scutește de
felifl pe nimeni de-a recurge la mijlocirea neapărată
a unui avocat, .notar, portărel, cu toții oameni de
meserie, după cum știm. Cum s’ar putea alt-feliîi ?
Ciad un cetățean nu cunoaște nici măcar legea,
cum să cunoască Iei acest lucru monstruos, inform,
antiuman, ce se numește procedură? Și necunosclnd asta, ce poate face ca’ să înlăture cursele în
tinse de adversaru-I sau de ministerul cel public,
ce poate face de cit să se dee cu mînîle și cu pi
cioarele legate, unor coțcari ai ordinului judiciar ?
Organizarea justiției se bazază mai ales pe această
axiomă; „Nimeni nu-I socotit că n’ar cunoaște le
gea"; Nimeni nu-I socotit că n’ar cunoaște legea,
intro țară care posedă atîtea mii și mii articole de
legi, cari remîn a fi aplicate și interpretate de cătră
judecători... Ce presupunere îndrăzneață. Dar cine
oare cunoaște legea ? Nimeni, nici avocatul, care
P ne că o cunoaște, și nici judecătorul a cărei
“XV'A aP!ice-
i
i
i
I
,
<
.
I
■I
i
că fie-care tribunal
’ Precurn se zice, jurisprudența sa, ceea-ce înaita0CaZj cum"că într’o parte vei fi Iertat iear în
lâleanu?dQlnnat pentru ace,a? fapr. Atunci, dacă cctoată 1 nU cunoa5te, ȘÎ nu poate cunoaște legea,
îl socotHT3’ Sau. dacă vreți, toate legile, cu ce drept
rcgulam Vre<^n’c fie pedepsit pentru călcarea unor
Con?tiințgntp Pe car*
ignora, fie car* nicI n’avc.a
mic aface ^entru-c“> conștiința omenească n’are nimic
CCsț
cu ]CgaJ.u» COn?r»nța
0 constată aiu[tJe dagluchjudic^ tatj «acum
, după
ipetat'r-'
zilnic de toți încurcă'“"Unj!0”
In d-,rept ■î05e
—toril•: „Ca
Vorta...
-C dreptate, aveți drepv°rbește dep} inse, n’aveți dreptate". Val celui ce
de a piCcj ;r*Pt și dreptate, și pe care obiclnuința
iUe«-șI lucrunn.? Pe riQd și pentru și contra acer?'» ori-Ce : ’ 1 a făcut a pierde ori și ce simț mode ee de adevăr și minciună, orl-ce sendrcPtate ?i nedreptate.
Di» p
J- Benoit.
1 ^nțuzește, de Mina Neuwirt.
molima omorului in războiu
In lucrarea sa „Molima omorului**, apărută
în Paris acum cîțț-va ani, doctorul P. Aubry
după ce examinează cauzele omorurilor și ne
arată că de foarte multe ori ideea de omor
se răspîndește prin imitare, aplică această.ex
plicare la diferite feliurl de omor: la sinuci
dere, viol, la turburări politice și la războiu.
Expunerea aplicărilor sale cu privire la acest
din urmă și cel mal de osîndit felia de omor
o dăm în rindurile următoare.
G. C. Teodorof.
. ...Ieste un alt eveniment politic care, din timpu
rile cele mal străvechi, revine ia date nehotărîte.
Utopiștii cred că civilizarea trebuie să rupă cu
trecutul. Filosofii susțin că Ieste un tău necesar.
Europa înarmată, din timpul de față, pare că dă
din nenorocire, dreptate acestor din urmă: vreau
să vorbesc de războiu. Această mare nevroză, in
cursul căreea poporul se ridică cu grămada, 51, din
nimica-toată, dintr’un pretext, cată sâ-șl nimicească,
prin măcelărire, vecinul... Astă-zî începem să cu
noaștem tainele războiului Franco-German. Se știe
ca Bismarck, umblind după războiu, a falsificat
niște documente, ca să-șl atingă scopu. Un sin
gur om, cum se vede, poate, cînd vrea, cu un singur
cuvînt, să semene între două popoare cea mai în
grozitoare molimă de omor care se poate închipui.
Gare-I inse puterea, care îndeamnă pe cetățean,
orl-cit de adine i-ar fi egoismul, să-șl părăsască
interesele sale particulare, afacerile, comerțul, ca
să plece, nu spre a-șl pune în primejdie vieața, la
care de alt-feliu se gindeșle foarte puțin sau nu
se gindește de loc, dar spre a nimici poporul care
de-o dată i-a devenit dușman ?
Cum se poate explica alt-feliu acest fenomen de
cit prin ce-va care plutește în aer și care cu o
iuțeală de necrezut pătrunde toate spiritele, mal
mult sau mal puțin energic, dar pe loate-ntr’un
feliii: N’avem de cit un scop, n’avem de cît Un
gînd: sa omorîm, să măcelărim, trebuie să dis
trugem cît mal mulțt dintre semenii noștri, trebuie
să distrugem grămezi mari de vieți omenești.
De multe ori m’am gîndit Ia războiu și nici o
dală nu mi-am putut explica cauza acestei nebunii
d slrugăloare, mal totdeauna neașteptată, care cu
prinde două popoare de-o dată. Ce le mal curios,
Ie că în timpul acestei nebunii, care se răspîndește
atit de tare, națiile au legiferat, dintr’untăl printro
înțelegere tăcută, apoi prin regulamente interna
ționale, chipul in care ieste îngăduit, omorul, au
determinat cari oameni pot să se folosască de li
bertatea aceasta, și-n contra căror nu se pot fo
losi : femeile, copiii, bătrînil, n’au dreptul nici de-a
măcelări, nici de a fi măcelăriți: tot așa medicii, .
și cel din jurul lor. De asemeni, un prizonier de
vine ce-va sfint, trebuie tratat cu considerație și
respect... Maî ciudat încă de cît aceste legi, le faptul
că Iele sînt aplicate de luptători, aproape cu sfin
țenie, In timpul înlăiiUrel. Nu că-mi pare rău de
aceste abateri, cari cred că sînt prea puține, dar
iml par lipsite de orl-re judecată, de oare-ce toată
lumea cere ca să se verse cit mal mult singe duș
man. Se înțelege, nu caut judecată in aceste mari
�HhvrrA IDIEI
140
nr.visTA muri
mișcări populare, dar ne uimește faptul, și dinadins
o repet, că niște oameni întâi îtațr se supun unor
reguli stabilite de oameni, cu sînge rece. Najiile
civilizate calcă numai o dată aceste reguli, în răz
boiul lăuntric, cel mai îngrozitor dintre toate...
Dr. P. Aunav.
ANARHIȘTII Șl SENTIMNETUL MORAL
ȘTIINȚA SEXUALĂ
slâpînî pentru a șl chezeșui doniinir-
nimic de mirare, dacă put^ea teologică,
Na
JIltf de veacuri, u eîrmuit lumea. șl care
care, rit a aretat ea izv»r a/ tuturor idelor de
odinj0111.' neamul omenesc, „cunoștința binelui și
etiri siu nu le, nimic de mirare dacă această, pun
tudo’deă propune ignoranța, neștiința, cu o
ter° teu
/,*/5erjeH lut a post silită, in
vii ființei propușitoarc, să se închine puțin. fii
’f-un mare prelat exprimîndii-șt credința in
sini alte
reguli, cari alcătuesc chiar partea
mm fnare
și cea mat de samă, fără de cari
cu
lințâ orl-ce conviețuire sneiqlă. ije- *l a >•
volla împotriva orbcărel rc-gulf jm'D “ ci* a. ,r rre..
nu vrea să zică de loc a renunța la orțe de M)ler.'
morală, trebuie sâ-î opul, atit in tenri
o
praclica, o morală superioară. Ș.
Ji I,
anarhiști, sfirșesc, ajutaj atit de
i
de împrejurări, sfirșesc a deveni, în toV0r
cuvîcjlulul, imorali, adică niște oameni <? ?uler^
normă de purtare, fără nici un criteriu a nicI o
să se călăuzască in faptele lor, cari se I P5care
nici o împotrivire, duși ele îndemnul L™ ’flrl
A-zi se lipsesc dj pine, ca să ajute un m*'ntullll
și mine vor ucide un om, ca să se ducă h
Morala, tale liniea de purtare, p“ cj^r”"1'1'
om o socotește de bună. Putem găsi moral!
nitonre a cutare! epoci, a cutare! țări sau socii
ren, și într’adevăr, noi găsim morala burXS'
chiar mimul do cil rea. Nu se plllea
inse, o societate fără oare-care morala, nici unt '
conștient, care să n’aibă un criteriu, după care 2
judece ce-1 bine și ce f rău, atit față de sine dlS
față de alții.
y
Cmd combitem societatea de astă-zi, noi opu
nem moralei burgheze, individual ste, moralei luptei
Și concurenț-*!, opunem morala cinstei și a solidarilățel, și căutam să intemeem niște așezăminte, cari
să răspundă concepției noastre, de legături Intru
oameni. D ica n’ar fi așa, de ce n’am găsi oare cu
cale, ca burgh?zil să exploateze poporul?
O alli afirmare vătămătoare, sinceră, curata k
unii, dar care pentru alț’I nu-i de cit o îadreptaț-re, ie că mediul s02i.il de aslă-zl nu-ți ingîdueșle
să Iii moral, și. că prin urmare, le 1‘dră nici uu
folos, să câți a fice niște sîlințf menite să riinină
filă nici o izbind a. CU nri bun lucru Ie să tragi
din împrejurările de a-zi, cit mai mult cu pulinU(
cit mal mult pentru sine, firă să țe’ngrijeșll*4la
aproapele, răminiod să’ți schimbi vieața, cînd se
va schimbi și oriuduirea socială. Făta MW*
orl-ce anarhist, ori-ce socialist, îșt da samă e J
lalităț'le economice, cari silesc aslă-zl P‘ ora '
Numărul color cari-șT zic nnarh’șli te a Iii de
maro astă-zf, și sub numele de anarhie se îufâțișnzîl niște atit de deosebite și de opuse do?lrinl,
in c't n’ar trebui să ne mirăm de loc, cînd •'urnea
r.i totul neobicinuita cu părerile noastre, ne pu
țind să-și dea samă de-o dală do marile deosebii 1,
ce s’ascund sub acelaș cuvînt, rămîoe nepăsătoare
ftiți de propaganda noastră și chiar he-arată
neîncredere.
Firește, nu putem împiedica pe nimeni d<» a se
întitula cum îî place. Cit ca să nu ne uni zicem
noi anarlr’ști, n’ar sluji la nimfca, fund-că lumea
ar crcde'că ne-am întors numai căciula pe dos.
Tot coea-ce putem și trebuie si facem, te să ne
deoseb’in cu desăvîrșre de cel-ce înțeleg anarlfea
alhninterea de cit noi și cari trag din asemenea
înțelegere teoretică, înclnerl practice cu totul opuse
celor trase de noi. Și deosebirea trebuie să pur
ceadă din arătarea limpede a ideilor noastre și din
repetarea "senină și ne-ncetată a părerilor noastre
asupra tuturor faptelor, cari sînt in opunere cu
ideile și cu morala noastră, fără să ne sinchisim
de vre-un ins, sau de vre-un partid oare care. Pentru
că acea ași zisă solidaritate de partid, intre niște
inși, cari nu făceau parte sau n’ar fi putut face
parte din acelaș partid, a fosl, fără îndoeală una
din pricinile cele mal de sima ale încurcă turci
Am ajuns acuma la un aș x punct, ca mulțl aprobi
ș’’ laudă la camarazi acelea-și fapte, pe cari le im
pută burghezilor, părînd că singura măsură de
judecare a binelui și a răului, stă in a se ști dacă
făptuitorul cutaru! sau culărul fapt îșt z‘ce au ba
anarhist. O mulțime de greșJf au d.is p; unii, să
contrazică în chp . vădit in practică, principiile pro
fesie In teorie, I*ar pe alții s“ îndur.* contrazice
rea asta. Tot așa o inulț ine de pricini au adus
in miji icul nostru o mulțime de inși, cari in fond revoltei personale împotriva putereț cov^io
iși rid șl do socialism, și de anarhie, și de lot ce mediului social. Dar tot atit de ader *
depășește intereselor lor.
că fără revolta insului, asociat cu a ț Ș
Nu vreu să fac acolea o cercetare metod că și pentru a țin°a piept mediului ș« a
- Q ^ij
deplină a tuturor acestor greșeli, mă voifi rnlrgini chimbe, acest mediu nu s ar schimbi
(rfiin)
la c-le ce in’au izbit mal mu’l.
Cu
toții,
Iară
deosebire,
sinlen
\
„oa
’lns
81 începem mal întâi cu morala. Sini o sumă mai rnull sau mal puțin, în «P'incr?.C?/"^1 f^
0
de anarhiști, cari tâgăduesc orl-ce morali. De all- Dar noi sinlem socialiști și ana.l,}lV n clt căutam,
follfi acesta nu-I de cit un chip dc a vorbi, pentru cit suferim de această opunere ș«
iqj.uj
a areta că din punct de vedere teoretic acești i
pro cît ic cu putință, să o
‘^re,|ef nuȚ1
nu admit nici o morală absolută, veciniei și nes cînd ne vom ad ipta la ,ued “’bl J vom
trămutată. B-ne înțeles că în practică dînșii se răs- mai avea nici o rîvnă •<'PreJc^’,J,
?
vrălesc împotriva moralei bnrgh-ze, care*consfiin- niște simpli burghezi. B irghez cal
fflph) §l
ț' șle exploatarea gloatelor, lovind toate acele fapte poate, inse nu mal puțin burgU
linzind să amenințe interesele prîvilegiâțdor. Incct. EnRico^R^ciGi'încet, inse cum se întimplă în atîlea cazuri, accșll năzuințt
In Romînește, de LucnEȚ'* B'b
anarhștl Iau figura retorică, dr.pt întruparea cu
rată a adevărului. I T nil.i cu în morala de a-xi,
alături dc rrgnlde propnveduib? do elitră popi .și’
.
'
:
i
■
IfI
j
|
^“tn'inse o parte din vieuță m care cunoștința
i nri'it» mereu cu nefastă; .și, in ziua de a-zi,
.rudă maieu deosebire iuta, copila, lemccu care
6'0 u^e r/iniic din chestiile sexuale, a căror stare
"“fieteascu ie botezată de inocența. Negreșit, n'a
'•timimpd oel care, a pus cu regulă că „Studiul
,Ore se potrivește, care convine mai bine neamuh> omenesc, ie omul-, de aceea și cei curi s'au eoutbrinat acestei reguli nu sini prea mulțl la număr.
Ofi-uum, acum aproape o generație, sa produs
America o mișcare, cerind oare-cari lămuriri
iruipru acestui subiect oprit. Urmă de-aici publicure» unui număr dc opere destinate a lămilarizu
pe public eu lisiologiea sexuală. Autorii acestor oiiere inse, socotiră de cuviință să păstreze ne-atinsă
dogniu teologică, cu sexul ieste o născocire diabo/icX de care nu se poate să iii purificat de cit prin
hiae-auyintarca unui popă, rostita asupra unei pe
rechi, care nu trebuie să-și utilizeze Însușirile lor
sexuale de cit iu scopul propagare! speciei. Toate
faptele cari puteau sa tulbure lucrul, luvă lăsate
de-o parte, buna-oaiii numărul real, la sută sau
la inie, al celor insurați. doritori și in stare să-și
puc in aplicare lăcultățile sexuale numai și numai
in scop de reproducere. De ult-lcHu. asemenea
scriitori, nu puteau să iucuviințeze ideeu, ca rre-n
persoană în toată firea să fie incmsu tle vre-o ac
tivitate sexuală, cerebrală sau fizicii, inainte de a-.și
ll cucerit o stare drumousă, cure să-i ingudue sa
so căsătorească.
Nouă ne trebuie inse curți cari să discute toate
faptele sexuale, cit mai lămurit și mai pe deplin cu
putință, cari sa răspundă, bună-oarii, la întrebări
ca acestea : La ciți copii, la suta, se dezvoltă sen
timentul și activitatea sexuala: întâi, înainte de
vrista de șapte ani, al doilea, intre șapte și patru
,^pre zeee ani? Cure-i gradul mintalităței acestor
copii? Onm trebuie privită activitatea aceasta? Ln
•‘o mijloace fizice sau emoționale recurge majori
tatea celibatarilor, barbați și femei, ca să inluexercițiul firesc al facultăților sexuale? Și
,e u*e su găsim foarte repede răspunsul la tonte
upte/e astea, pentru-că sistemul puritan al educa(■>■1 lt
«><•■
. e sexuale ne-a silit aproape pe toți,
in> w»
cea mai
rop;re
11 ■îlll,!ei noastre, su d
t 'scormrim alic
1 ihrnir/f* curai
ănturale exPles‘'-‘i
de cit formele curai
niiț}1^ ■i,r-OjPOrțl^1 bărbaților cu adevurat mulțu‘•iate e.S udba, de serviciile prostituatelor inchitiii'e' r-l‘ Plald? Care-i proporției femeilor celibude star^ ihai’ curi
atit demult, de vădit,
iucora^ °r ^e. ylrlfinitate, furii a mai vorbi dc
d iniMpa-11 noi'v^ot'< datorita celibatului, pună la a
tiare sint^^
^llcI'exc cei puțin o zi pe lumi ?
dințejQ 0 CriZQlc nervoase curi se pot observa la
•^ualu •“pne,?°
ce raport au iele cu vieuța
rtyl, cari cSiife~i proporțiea perechilor de eusiito,,in Punct, i
potriviți? Cite femei rămiu.
edstitnrio •' /, l',?derr pasional, nesimțitoare, dupu
^<«1 ? L’ \ e cc '!> f'c efect are asta asupra samîeursul unor ennversațil, cari-au avut
141
1'JC in apusul american, cuprins in care se vorbește
deschis, și in grupuri de oameni insurați, despre
chestiile aste-j. o marc parte din acești oameni au
răspuns la întrebarea „dc cite ori pesară^... Unul
zis „de cîte-va ori pe noapte-. Altul, „o data pe
lunu“. Am vreu su știm ce efect are asupra feri
cire! din „fie-eare sură- câsătoricu monogami cu
„o data pe lunilu.
A am aici o înclinare spre dogmatism, dar cred
eu riispuusul ln unele din chestiile formulate do
mine s’ar acorda perfect cu sugestiile și probabi
litățile, pe curi vreu su le înșir mai la vale, ba
zate pe avizul bărbaților și femeilor de bunii cre
dință, pentru cea mai mai-e parte din oamenii ob
servatori, de știință.
Persoanele, și mintal și fizic viguroase, văd sim
țul sexual desvoltiiidu-sc, iutr'un grad mul mult
sau mai puțin însemnat, foarte dc vreme in
vicuță, cum de obieeiii nu mal tîrziu de vrista- de
șapte ani. Legăturii intre partea mintală și partea
fizica a simțului sexual nu are loc dc cît cu mult
mul tîrziu, eu tonte eu poate să fie o activitate do
ambele părți.
ăfanifestârile sexuale sînt firești la. copil, cînd se
produc lireijte, și, cmd nu sînt opera precoce u unor
doici vițioasc, nu aduc nici un rău sănătuțel, cînd
ie uu exercițiu sănătos, îndestulător. Abuzul aces
tor manifestări, la copiii foarte nervoși. Ic un simp
tom, nu o pricina, o cauză de nervozitate. Ic cu
totul neștiințific de a se numi „vițiu solitar'-, acti
vitatea nervoasa sexuală. Și Ie o cruzime zadar
nică, de prisos, a se spune unui copil snu adult, că
asemenea obieinuințâ ic josnică și vătămătoare: Io
a te departa de scopr Trebuie su se dec copilului
o vuuoștiuț.î iAdestulutoare, ca xâ priceapă c’usemenca obicinumță punte deveni egoistă, și, mul eu
sumă, in cazul bieților, de puteri slcitoarc, tre
buind se-nțelcge să fie îndemnați să se cumpăteze.
Asemenea practica se continuă dc alt-feliu și in
vieața adultă, eu un mijloc de a potoli nervii sexuali
ațițati, ai celor celibatari, din pricină eu puritanele
noastre legi socialo nu le ingădue o vieațâ sexuală
normală... Toate fenomenele astea se pot observa
și la animalele cele domestice do natură nervoasă,
și iele nu par sa le mărească nervozitatea, ceea-ce
ar avea loc negreșit dacă iși animalele ar fi molip
site de ideile noastre dc paeat.
Sentimentul sexual poate găsi diverse derivate
emoționale, dc impătimire, și, cînd condițiile sociale
ingădue, aceste derivate pot foarte bine răspundă
scopului urmărit. Extflturea religioasă joacă un rol
ca acesta, mu! cu samă pentru femei, cu toate că.
tine ori, mai mult ațiță de cit să liniștească nervii.
I îiii oameni, prea sentimentali, in tinereții lur. pu
rurea sint îndrăgostiți: ceea ce poate tui la acelaș
>iC0P ^‘idc. Afară de asia ieste un lucru foarte
obștesc, ea tineri de ambele sexe să simtă o nfecb‘e. o iubire romantică pentru persoane de acclaș sex.
Prustituțica nu jioate fi privită de cit ca înlocuind
pur și simplu adevăratele relații sexuale. Oamenii
rafinați și senzibili o desprețuesc inse, chiar cînd
nici d degradare sociala n'ur urma pentru lei.
Asupra perioadelor viețel omenești in cari pu
tința și ațițarea nervoasă se manifestează eu mul
mare tărie, nu se pot capăt» deslușiri. Pare că,
pentru ambele sexe, vrista dc două zeci și opt de
ani ar li e.puen ceii nial intensă a viețel nervoase.
Cu ionic astea sînt urme și de alte epoci nervoase,
mult mai lir/.in, chiar la bătrinii dc un tempera
ment vigurns, Cînd asemenea crize au Joc. le neaperat de 11 se mlătiirti lilit izolarea sexuala cit și
impărci hcrile nepotrivite, cu toate că manualele
i
�|
II
142
REVISTA IDEEI
noastre de sănătate, populare, Sînt mute asupra acesteȚ chestii. La femeile do vrîsta dc mijloc, între
patru zeci și cinei și cinei zeci dc ani, și înainte
să li se întoarcă tinereța, senzibUitate a nervoasă
capătă atit de mare intensitate, in cit pare să le
scutească de toate celelalte crize nervoase atîrnatoaro. Nu trebuie să tragem înehcorca dc-acdleti,
cum îșl inchipue unii, cum-că sentimentele sexuale
normale ar ii aici alterate, chiar după mijlocul
viețel. Atragerea nu-I nici de cum mieșurată, cel
puțin Ia oamenii cultivați, rafinați, cum se poate dc
alt-feliiî observa la femeile cari n’au cunoscut nici
un celibat prelungit, nici robiea în căsătorie.
Ie greu să ho dăm samă despre întinderea și
despre urmările necunoaștcrci lucrurilor sexuale
la femei. 0 femee crescută în necunoașterea asta,
pe care puritanii o numesc „virtute", pricepe cu
totul anevoe, chiar cînd faptele îl sînt înfățoșate
intelectual, cum-că societatea a înșelat-o asupra
unui punct atît de vital, slujindu-se de cele mal
frumoase sentimente ale iei, respectul, altruismul,
ca s’o mințascu. Pentru femeca celibatară, care pri
cepe de-o dată c'a fost o victimă, „conspirațica tăccrel*, pare o cruzime diabolică.
0 mulțime din femei măritate nu cunosc nimica
din problema sexuală și habar n’au de lea. Din fe
ricire, chiar cînd dînsele n ’au avut parte, ceea-ce-I
cazul pentru cele mai multe, de plăcerile intime
ale unei împărecherl potrivite, din fericire, natura,
mal puțin crudă de cit societatea, le satisface, dîndu-le plăcerea matornitațel. Ast-feliu satisfăcute,
Iele nu se mal plîng și la plîngerile altora lele-s
indiferente.
Cred că persoanele cari, ca și mine, se ocupa de
chestiea sexuală, vor putea sa arunce unele lumini
asupra problemelor puse. Trebuie sa fim instruițl
asupra tutulor punctelor astea, ca sa arctăm ur
mările nenorocitului nostru sistem puritan, de edu
cație sexuală, din punctul de vedere al efectelor
ce are asupra sănătățel individuale.
Dora Forster.
ANARHIE ȘI SOCIETATE
Cea mal mare parte din cei cari n’au studiat te
oriile noastre, îșî inchipue, că anarhiea însemnează
negarea, nimicirea societăței, și întemeindu-se pe
această nepomenită greșală, îșl inchipue că pot
combate anarhismul oare-șî cum destul de ușor,
„ Anarhie", zic acești oameni, „însemnează nega
rea orî-cărei societăți. Ce fără dc samăn prostie. 0
„societate anarhistă", le o contrazicere cu desăvîrșire flagrantă, Ie contopirea a două noțiuni cari se
exclud reciproc; o societate care n’ar fi societate.
Ceea-ce Ie de neînchipuit, ori și cum. Ieste o contra
zicere cu desăvîrșire flagrantă între ideea de socielibertatea absolută, pe care o voesc anar
hiștii, Asta ar însemna înapoerea la starea de săl
băticie, dc izolare. Dar chiar sălbatecii, și chiar și
animalele trăesc în societate. N’are nimic aface dacă
sînt și abateri de la această regulă generală. Oa
menii inse sînt făcuți, a trăi în societate. Nebun,
trebuie să fie acela, care-ar susține
’
susține contrariul".
contrariul".
Și acești oameni, rătăciți de v
greșala-----------izvorîtă-----din
nepriceperea
clară chiar a însemrătățel
î
x cuvintelor,
se căznesc
c“
să-și bată joc și să-și rîdă de noi și de
>„,1. i._
.
..loc, dacă
.
teoriile
noastre. Nu le-ar strica
de
s’ar
lepăda de
-- această greșală. Ori și care bun vocabuIar grec, le-ar lămuri înțelesul cu viatului „anarhic" :
Anarhica ieste negarea orl-cărei
a statului, negarea orl-cărul re»îJ'Ut°rităn .
Protivnicil ne întrerup aici • Q-1 ’ Ofî-cărei i îi
neagă și societatea; nu există nicîne neM ,,
autoritate... Noi, din potrivă, susțin
îul.
nea afirmare stă hotărît în coutnl-0601' c& a« 4ri
Noi susținem, că acolo unde iestP ’Ccrc cu fahc.n,l‘xistă societate. O societate, în înțc&il^
al vorbei, societas socius, în înțeles 5
unire. In înțelesul acesta se vorbește i
*6 o
artiștilor, muncitorilor, finanțiaril0r , pre u’ nir
tJ
Așa zisa societate, a dușmanilor 'no.
unire in înțelesul acesta? Un zeflcmiJ ’ leoaren
prefacă a crede, că da. Dar a se SUs nP°’lc « se
lucru în mod serios, ar fi un lucru 7cCmaSe^nea
unire, tovărășie, asociație, se presupune n„ 1 L’ o
o invocală, o înțelegere reciprocă. O nn-C°nlraci
numai atunci o adevărată unire cînd n, lre’ Icsie
libera consimțire, și nu numai ’ din COn°eSte diQ
beră, ci chiar din voința directă a tutiS»ea ,L
lor Iei. O unire forțată, fără consimțire T’?1’"'
voe, nu ieste unire, de cît doar după nur! x?3’
mai mult, nici mai puțin, nu ie de cit sclT'* ^lci
Unde există o anumită ordine a lucruri
.
se află o regulare a relațiilor, de cari nu a’|Un^
dreptul nici putința de-a te feri, pentru „
s’a cerut mse consimțimîntul nostru, nu se chieam!
societate. Și chiar dacă cine-va s’ar afla acolead
se poate de bine, dacă s’ar bucura într’adevăr de
cea mai mare mulțămire, excelentă, dacă ar fi tri
tat cu cea mai mare delicateță, cu cel mal mare
respect, dacă ar fi răsfățat, dezmierdat, lotu-și n'ar
fi dc cît un sclav comun, o ființă subordonată, N’ar
fi om, n’ar fi individ, ci un lucru, fără voință.
Bogății și stăpînii, prinții și împărații, nu slnt
excluși de-aici, iei sînt tot atîta de sclavi, ca și cel
mal sărac. Iei sînt ca și acele paseri, pe cari le în
chizi într’o colivie, pentru a face casele mal plă
cute, mai Încîntătoare. Adesea sînt alintate, hrănite
bine, îngrijite cu băgare de samă, îndopate cu tot
feliul de dulciuri și dc zaharicale. In sclaviea lor
astea se află ce-va mai bine, și din pricina asta mai
cîntă. Cel mari nu-și văd coliviea, pentru că ieste
de aur și pentru că le satisface toate dorințele, In
coliviea lor Iei se simt fericiți. Dar sînt tot sclavi.
Pentru a trăi într’o societate, oamenii trebuie si
fie uniți prin libera lor învocală, garantîndu-ș re
ciproc drepturi egale. într’o societate nu P_oal®
nici vorbă de vre-o întrebuințare a
nll
brii au și drepturi și foloase egale, Nic u
poate întrebuința atupra altuea vre-o ,a“
£l
Cine vrea societate, trebuie să vrea^ Și
Unde vedeți urmă măcar de contract ,n ®j datoriile
cietate ? Cari-s partidele contractante, £a
și cari drepturile lor? Ce frumoasă. socicj ,
tot folosul ieste numai pentru uni ?
un0|
pentru alții. Și ce frumos c°^raft} p. a je primi
se obligă a da lovituri de b*citf Ș1 a
- JiberwCe mi se poate obiecta în sfîrșit
jc,anup^
tea, de-a refuza, de-a nu face anDau-,
dările cătră stat, de-a mă șterge J rcfuza acfiSt*
lor statului ? Am leu putința c
mllia alt
„contracte14? Am leu libertatea,
• aU ac'
»
să mă unesc, după pl«<;> cu,“ « ^l’re !
lea-și idei ca și mine? Nu. A?a..unui din8
Faptul, că se îndeplinesc condiții
REVISTA IDEEI
113
numit contract, nu cuprinde încă recu- liberă a oamenilor Ie cu putință pentru-că in locul
șitlă n?a j adoptarea. Cînd n'am fost întrebat nici autorităței întronată Ie Anarhica,
rtC>aȘterca"J unde se lea dreptul, a mi se socoti aDin «Frciheit», de G. Willis.
o dat3' a mțeleasă de sine ? Și chiar dacă mi-aș
jerarea
* a nu putca oare Să-ml fie smulsă?
PROSTIEA OMENEASCĂ
dat StCmct îu asemenea condiții, nu-I valabil. LăCludățoniea omenească a aooatel planete, Ie câ. fa loe
Un ^D"UaMle.o parte, fiți sinceri. Și nu mal tăgăde-a duce o vioațH liniștită, laborioasă, intelectualii și fe
sațl/u- în prezent numai forța regulează relațiile ricită, dtnsa se sinucide necontenit, deschizindn-șl toate
duițb ca nU înțelegerea reciprocă : recunoașteți că yinelo și vărslndu-șl cel mal bun strige în încăerHrila-1 ne
noast^ unire, cj sîjă< Noțiunea societate nu poate bunești Priviți omenirea la lucra: dînsa alege pe cal mal
°-Sta "Vă asupra înfricoșătorului haos de astă-zl, puternici dintre copiii Iei, pe cari-I alăptează, II hrănește,
c&ror le poartă de grijă pănă la maturitate, pe carl-l ali
fi
nici noțiunea de anarhie, de ordine și niază metodic. Și cum nu slnt de cit 36 525 de zile intr'un
dupa ,e
gradul cel mal înalt, nu poate fi iden- veac, șl trebule sa străpungă 40 de milioane de inși.lea nu
Iasă măcar o clipă cufltul din mină, ucide fără nici un ră
“fiîată cu dezerdinea.
1.100 pe zi, aproape 1 pe minut, 46 pe ceas. Nu-I vreme
’a tualmente nu există nici o societate, pentru-că gaz
de pierdut, pentru-că, dacă din inttinplare s’ar face vre-o
al atunci poate fi vorba de societate, cînd dom- întrerupere într’o zi, 2.20J ostndițl și-ar aștepta rlndul
nUC?e o înțelegere liberă, o unire liberă și com- pe-a doua zi.
leată ou ce șl trec oamenii vremea. Să punem In lumină
â Intre toți membrii cari consimt la contract.
ComParațiI, acest Înalt grad do inteI dată ce un membru, unul singur, Ie silit, din di nfil ’ prln C,t°-Vsc Pada
Iul Mart sloboade sîngele din vlferite pricini, ca să facă un lucru care nu-I place, 81naA°0^en x01,.făr^nx0tar0'- 18 mtlloano de metri cubl de
Aspare orl-ce asociație, orl-ce societate.
J r*sp!ndit pău& acum. Ce putem să mal adăogăm
'Nimicind autoritatea, anarhica, nici de cum nu hSLf & a P-?V® ?Aex a3.ta' CQ mult’ cu mult mal puțin
de cit realitatea? Doar o Intimpinare-. aceea cădifeeagj societatea, ci diq potrivă lea pune o bază hidoasă
ite/e guverne, ale singurel Europe, omoară, pe fle-care [una, pen
solidă pentru existența societăței. Până acuma n’a tru bunul or plac, mult mal mu/ți oameni de cît vedem, cu ochiul
existat încă nici o dată o societate. De cînd a în liber, stele pe ceriu, in nopțile cele mal senine.
Dq fapt, starea do pace, cu armata Iei permanentă,
trevăzut omenirea posibilitatea unei societăți, lea a
europenesc, Ie pricina de căpetenie a sleiral
năzuit cătră aceasta neîntrerupt. Isloriea omenire! militarismul
ținuturilor șl ruinărel țerilor. Mijloacele dștigate cu mare
nu Ieste de cît înșirarea trudirilor Iei disperate, de caznă de muncitori, nu mal slnt Îndestulătoare de mult
a ajunge acest «timp fericit». După ce oamenii Ie Trebuie do împrumutat și teară-șl do împrumutat, de scon
șiră din starea animalică, veacuri îndelungate dlnșii tat viitorul. Datoriea publică a Europei șt a Americel. so
astă-zl la aproape o sută de miliarde- lea urmează a
nu se tîrîră de cît sub singura, sub deciziva domi urcă
crește, și va urma pănă ce toate popoarele vor ajunge îu
nare a forței brutale. încet, anevoios, spiritul s’a faliment Datoriea publică a diferitelor nații, ale Omenirel
dezvoltat spre lumină, domniea sa, încet-încet, întregi, se ridică acum la o sută trol-zecl de miliarde, pe
luind locul domniei brutale. Cu chipul acesta, care Omenirea și le datorețte sie-șl... Nici o problemă de
nu Ie mal încurcată ca asta, și nici o obser
brutalitatea crudă a făcut loc sofismului, vicleniei, Astronomie
vație nu se poate asemăna o’o Cameră do deputațl.
paralogismulul,
„din prin
rv
, oamenii devenind sclavi ...
Dar toate datoriile, toate sacrificiile, toate dările de tot
cipiu1, crezînd într’adevăr, că trebuie să fie așa.
feliul, și toată creșterea necurmată a strlmtorărelpublice,
”
------ » j-_
Nccompusă
din nimic alta, de cît din forță șși —
mi- ce urmare să albă oare? Aceea de-a răpi brațele agrlculșelie, autoritatea îșl dă un luJ«
luciu Auiuvo,
frumos, pretor,
lea face pe înșelat să creadă, că Ieste o mîntui- fără nici o cruțare. Ce-va mal mult. Inteligenta noastră 0toare, o protectoare, o bine-făcătoare, și, plin de menlre n’a avut pănă acuma recunoștință de olt pentru
recunoștință, cel înșelat îșl jertfește și vieața pentru despoetoril fel. lea n'a avut ororurl de cît pentru calai, n'a avut
lauri do cît pentru ucigași, iea u'a avut statul de cit pentru acei
lea, Nu s’a schimbat nimic, și tocmai victimele cari au zdrobit-o sub călcâiul cizmelor tor.
acestor minciuni generale sînt credincioșii și apă-,
Ce Incheere putem sâ tragem din constatarea aceasta ?
rătorii cel mai fanatici ai autorităței, tocmai printre Ne putem oare aștepta, cu seriozitate, că Omenirea îșl va
victimele acestei autorități, revoluționarul, singurul recunoaște dobitoclea-ntr’o zi, cum-că popoarele vor ajun
lor touitor. găsește ce’mat peîmplcațt dușman., ge la vrîsta rațiunel șl că războiul păcătos va înceta In
nrnțiu ui>-â uiuiuaii uuuuaiă piuuuiă, laminată mal bine a-
timpul inse pășește înainte. Spiritul omenesc
- —c__w__x_.
------ale
. .fericirel
.. sale ? Nu cred. Așa
supra adevăratelor
condiții
Începe a concepe însemnătatea unei societăți ade sînt oamenii făcuțl: Iei au nevoe de stăpînl, tel au nevoa
vărate. Ideea Anarhiei a luat consistență, și pro de călăi, Iei au nevoe de nenorociri. Vom mal vedea încă
multă vreme, nouă zeci și nouă do oameni la sută simțind
gresul acesteea, a devenit atît de însemnat,. în cît nevoea de-a se junghiea, lear al sutălea, caro va trata pe celputem spera Ia curînda Iei realizare.:. Chiar
Chiar supersuper- lalțica nebuni, fiind privit încă multă vreme ca utopist. Să supri.« actualele
-—....i-i- in- măm toate armatele din lume? Să no glndim la una ca
ativul minciunel, pe care se bazează
5‘iuții, Ie în favoarea progresului, deschizînd ochii asta ? Cu neputință...
C. Flasimarion.
mal întunecați. leată ziua, cînd omul, după
stă 7 ^eacUrî de sclăvie, va să fie singurul său
INFLUENȚA DĂUNĂTOARE A
chim 1’ Ieaî^ omenîrea deci mîntuită. Societatea, cu
RELIGIILOR
dună jac?sla» nascutd... Se unesc în libertate cu toții
Studiul comparativ al religiilor, ne îndreptățește
Puri
după voință și înclinare, pentru sco-----------ț._ absolut
a le împărți
sare
determinate, și în
asociații
nece- în două categorii de alt-felîu înrudite
0 jgj ari, se POt
pot schimba rinnil
după tr/»hnii
trebuință. Omenirea, foarte de-aproape : religiile instinctive sau spontane,
“enormă de grupuri
de dezv
giupuii variate
vauaie și capabile cele dintăl răspunsuri ale unei imaginații ignorante,
-----al* echilibrului
--UÎUU-..1.»» și
e; celei ja o curiozitate lesne satisfăcută și religiile artificiale,
mai fPr-°-lare’ Un c*mP întins
întemeiate de un om sau de o grupă de oameni,
a.rmonil.
materialul pus la îndămînă de celelalte. Aceste
Pentru-Cî5ea.
a*cI putem vorbi de-o societate, cu mi
'I sau- aceste doctrine sistematice se asamănă în
de-abîea aicT, înțelegere liberă, gruparea religii
�144
I ‘
HEVISIA 1DEEJ
doua puncte: toate se zic că slnt revelate, toate
suspu că sini cipresica adevărului absolut. Primul
caracter ar putea fi neglijai, atic ie de fâră nici un
tcmciu, dacă n’ar atrage pc-al doilea, care nu ic
mal puțin fărĂ dc nici uu lemciQ, dar care ie ne
măsurat de periculos. Ori-cc religie revelată și dog
matică, după ce a fost un ferment dc dezbinare,
adesea de entuziasm și dc eroism, apoi o stavilă
Loarte rar folositoare, devine, neapărat, o uneltă dc
împilare și dc moarte. Cu aceste diferite titluri’, îea
ocupă loc printre factorii cei mai puierr.ici și nu
printre cci mai puțin nenorociți ai istoriei.
Aceste parazite cumplite purced dintr’o sămtnță
mult timp neobservată, dospită in cine știe ce colț
necunoscut al luinei: planta mal întâi lincezcștc,
printr’o mulțime altele, aproape s’o înăbușeală,
poate, cind, o suflare de vînt sau fantazica vre-unui
trecător, o iea și-o samănă în locuri mai în.tinse,
mai priitoarc: îea sc înmulțește, se întinde, clștigă
teren, icl-colea transformată prin altoire, corcită
prin încrucișări: în urmă, mărăciuiș sau pădure în
tinsă, iea absoarbe aerul respirabil, îl vițiază; modi
fică condițiile dc vieață, exercițiul facultăților inte
lectuale și substanța însă-șl a creerilor îmbibați cu
cxhalațiunile sale. Un văl înșelător sc pune între
’ rațiune și lealitate, motive nouă determină acțiunea
individuală și socială, și, ca urmare, mersul eveni
mentelor, relațiile dintre popoare.
Cine uu-șl dă samă dc rolul cc l’au jucat religiile,
fie în India, copleșită de tcocrațica brahmanică, in
jumătate din Asia, hipnotizată dc Nirvana budistă,
lic la rasa cvrecască, obsedată dc lehova al ici, fie
la popoarele mahometane, fie, in sfirșii, în Occidcntul creștinat ?,„
După Andve Lefevve, de Aron Schwaiitz.
CONTRIBUIAI VOLUNTARE - ABONAȚI ACHITAȚI
— Urmare de la No. 5 —
CONTRIBUIE! VOLUNTARE
Blu Capitală: V. Basarabescu, <>, Gr. Bogdan, 2, !.
Crețu, 6,50. C- Cristescu, 3, M Demotrescu-Cailudi, 5.
G. Diuiitrescu-Ioșl, 5. Petre Dimitriu, 2,Nao Georgosuu,
з. b0, Gh N. Ghiuesou, 3, W, Grill, 1, G. S. Hoppe, 25.
ștefan lonescu, 37.30, Laslo loan, 1.50, Maxim liie. 5,
>ao Negoiță, 3, D-ra Mina Neuwirt, 2.20, D-tru Nicu
ItMjeu, 3, N. Opran. 23.75, St. Paraschivescu, 2.50, Jack
auker, 3, Leonard Paukerow, 3, D-tru I. Purian. 2,
upescu Petre, 22.80, Ștefan Popescu, 1.50, Leon Rintler,
* Gh. Sirioii, 2.50, Ungurean ti. 2.50, D. Vințeanu, 5,
M. Vladescu 5. De la o zeloasă Urmăritoare, lei 20.
XJiu Țară: T Victorian, Argeș-Pitsșfi.S. Botoșani: Octav
Lupașcu, 2, D-na Miluță Manole, 10. N. liăutu, 10, Eftihre Ștăneeacu. 5. Brăila ; Em. Baatardo, 2, Ăl. Bmun?tum
hieu Constantinescu, 2.50, S. Schorr, 2.50. 1.
D. âtanasiu, 8uzau, 5. loan Adain. Constanța, 5. 6‘aU-ra Sofîe Albin, Cecilia |i Malviua Goldenberg, 2.o0, Andrei Pali, 5. Craiova-Dolj : Ilie Cons3’ IUe
Dumitrescu.
<5. Manciu, 5. Romulus Baiănescu. Dorohoi, 10. lași-. Inginer /. Apoatoliu,
o, Leon lustar, 10, H. Wexler, II. Const. I. Cioranu,
r J’ L
rar,c*n'-"fov> 1- St. D. Păunescu,
A-Ăcrer//7-Z/eAeo'//7^ 1, q Bădescu. Muscal-Slănic, 10.
и, '-’°*u
^orian. Slatina, JO. Al. Bogdan-Pitoștl,
m 7? ,10 Prahova- Vasile Constantinescu, 2.50, Hem.
-1. helimbrand, 5, Nicu Ălihăeseu. 5: Pioosff. Const.
Ji Upovicl, Lnnpina, 10, M. BercovicI, Pâdurtu-Misloa, 1.50,
hi v Wr°Po1» Sinaaa, 5. Ferd. Sixt, Darna-Sucoava,
*’ ^*8U’ 5’ N’ LK SPireauu 2.50; Vaslui. Ghilă
Din «S’ vJ°?ca-Gl‘jr9'a, 2 75. Gh. Mușoiu, 25.50.
‘■'■Jn i *te : Ioan MÎMλ ^aranseba^Transilvtima,
s'
a *ruPul Eidelsîad.prin S. Rosenzwei^, 37.50,
16. L8NeSw AetT’i‘81’ Bro"UStoln’ CinS'°at'-Qll,o, .
ABONAȚI A0HlTAȚt
București : Antoniu N. Const Dior
rabescu, Al. Boda, M. Oaloianu, CoJ?
\>
ridescu, Andrei Demotrescu, M n
Com J \Hlîi
I’otro Dimitriu, Biblioteca Mini8teruCTlteZV' b.
Fllip, 1. Frmdmau, Const. GG0?Xnu d° CinS
Eug. Grocu, 1. llermtiia, Potr© 1-h?^ Uon^h'
șescu Ovidiu, Biblioteca Ministerului
Solronie IvanovicI, Laslo loan Frnîm i laterÂ
Levay, CĂpitan Manolesou loan, CaroUt.^’I^Vl
Negoiță, N. Negroanu, M. Neg^i^
D-tru Niculoscu, Const, Oitoanu P
L nL?*4
Argeș : Visarion Nenciuloscu : Pitcstr i i< .
san : Mălurtnî.
f ‘
“ itaiO»cii.ța|
Bacău; Nicu Botez, L. 1. Cotiugariu br n t.
lunca Goldstein, Ion 1. Oliuleecu • c/ai'o
.“^eicn
V. Gavrilescu, M. Schacbter: Mo/JV v
Gh'
Parincea. loan P. Angelescu. Prăjești '
'
Botoșani : Bogdan Ciomac, Alex. Coniiano r- n
E. Gallino, Dr. D. Goilav, Leon Gutman’ pr’^ostia«t,
D-na Miluță Manole, N. Răutu, N Roth ’pn;LI,on’1'u.
coscu, Lazur Teodora. C. A. ionesci
Un
Brăila : Paul Marea.
^rtfti.
Corstanța- loan Filip, Al. Pană.
Covnrlui : Toma Aburel, Gr. Gonduratu 1
.
I. Lenzor, D-nu SolacolO, M. Solomon. '
Dîmbovița : Joseph Braunstein: Tîrgoriște. Mlhaii w
Demitroscu: Gâhent. 1. Ciorăncscu - Moroeni
.
Uițoccu ; Vomești
o,,n 1
Dolj : I. Boeriu, Hoinricb LObel, Georg Orman Al, P,.
pesua, D-ra Sm. Răduleseu . Cramra.
Dorohoi: Roinulus Baiănescu, Căpitan Lazar.
Fălciu ■ V. Audrcesuu. Huși.
Gorj: Nutna Frumușanu, l Minor. T.-Jiu.
Ialomița: Locot. Corkez, D-ra Filoftoeu Râduleacu: Cd/arași, 1. Georgtscu ; Grinda
lași: A. I). A tanasiu, llie Bărbulescu, Inginer Gr. Bijan,
.leali Ghica, Al. D. Haudoea, Eug. Hurovanu, AnsrtaAia loanide, Leon luster, Neculai Lambrino, Colonel
C. Langu. Aurel Lupașcu. Dem D. Popa, U. tStopIeauu,
Advocat Tudori. Pândele Zauifireseu, Curol Silbsr
Bâdeni. U. Bruduiu : Podu-Hoaeî. \. Dorin: Rominoștî.
Ilfov. loan lovan : Buftea. V. Dasohovioi; Buda^Prisiwi.
St Dfiscâloscu : Coconi. Safta Cogăueauu ; Nona. Călin
Touiescu: Odaea-Vlădicâi. N. Gh Șeitan ; Nimeni I. I.
Negutesou . Tăriccnî.
Mehedinți: M. Alvu : T.-Severin, P. Nicolaescu LrauU
Gono^Uy
cr
Sluccel : Gh. Greculeseu - Midoșani.
Neamț: Solomon Catz, D-na Geta : P<atca-H. b Mo» OltHoan I Slerian: Slatmu. Al. Bogdan-Piteștl
Prahova: U. lonescu, Gheorgha
.loJJSone»ou, l^guliuB. D. Muuteanu-Rîimnc, Lustieă bhui
{
tică Stefănescu: P/oești D. Poposea
N. Stănescu • Breaza. A ricoșeu Dumit
tantlueseu. M. Cornea, Gustav Șofer, Jose! oi
Cîmpma. M. BercovicI: Pădurea Mjslaa.
c<)nl|.
Patna . L-t Atex. Guliei, L-t C. Ihescu.
L. Oautiș : Movihța.
innni,u
R. Sărat: Mateiu E Mihăoacu : c^^anu; Fălt^
Suceava: David Herecuviol, M. b»*0 ®J0> pavo! b
Ford. Sixt: Borna. Ionel Diaoonesuu.
loachim : Suha.
. uargooviolî2iml,K
Teleorman.: M. Bunescu: Suhaea. L.
Tuloea: Dim. Focșa.
Vaslui : I. Ncculau : Ciorteșli.
Sc. A.
Vlașoa: St. CioCoiu, P. VarlbTlu“U„1’ Vultur88012’
Gotting-cu-GGrmanra ; Ionel
Vhîtflniui1
4JhioaSo. UI: Sibermon, .A. ■
Cinolnati-Ohio; M. Brounst
New-York: S. N0U“n”\n ...
Philadelphia : M. Schwar
REVISTA IDE&
DESPRE VISURI
Tucru însemnat pentru mine, pc lîngH irimu.
irilo ce so dau unor fenomene, cari pluteau panii
rnruni pentru mul(r, cari pluteau în cele mat
nebuioosc închipuiri, Je că sfudiul do fațh nrc și
ă mintalii, pentru sedn
înțeles leupenlru
ablea de°&
'
6C3poate
^nuntii' în Ici, nu mul puțin
‘ ca ajutător în preocu
descoperi, putindu-se lua cu ajutător
în
preocu• - - P
,
niirile noastre cele mal importante. Cine nu .știe
cii ziua, cu zbuciumiirile, cu îndeletnicirile leî,
nbîea no-ngliduc sa cugetăm la acele probleme
cari nc-nr interesa maî adînc, cari ramîn adesea
rilu formulate, rău prezentate sau chiar neprezentate de loc. Dac-am organiza lucrarea cere
brală din timpul somnului, cel de liniște, de odihnă, dac-am dirigui înțelepțeștc această lucrare,
am găsi neapărat cheea de a face o muncă fun
damentală, o muncă dublă, ne care nici n’am puion-o desăvîrși alt-feliii șijn care rîvnim cu ar
doare In lucrarea de fața Ie un indiciu îndru
mător. Celor interesați, să-l discearnă...
P. M.
După atîtea lucrări de samă făcute asupra visului. nn-I
oaro prea cutezător din partea unuea ce n'aro nici o
autoritate în psichologie să trateze un asemenea subiect?
S| ca toată stăruința ce. am pus de a mă lumina, oare
1 not fl încredințat că ideile mele n’au fost desfășurate de
vre un altuI’ 80 lnt31o(?e In termeni mal aleși și cu maf
multă compotințâ, în vro-un capitol caro ar fl putut
să-mi scape? Cu toate astea, după cum m'am putut încredlnțo, din tot cit am cetit, cred că nu s’a studiat
Îndestul chestiea specială de care vrea aice să mă ocup.
Avoin lucrări foarte Însemnate asupra cauzelor visului
și asupra Infâțoșerilor lui Inrlurirea impresiilor senzitive
In timpul somnului, înriurirea senzațiilor vagi interne,
produse de funcționarea v iscărilor, rolul memoriei șl al
asociației ideilor, au fost adesea date la iveala. Relațiile
între imaginație și pasiune, boala, bătrineță, nebunie,
hipnotism, extaz, somnambulism, sugestie mintală, ropegiunea extraordinara de ideație, continuitatea uimi
toare de visuri succesive care, ajutată de o mulțime ex
cepțională de imagini vil și favorizată de o stare parti. oulară a mințel, poate produce dublarea personalitățel.
toate acestea au fost descrise, toate acestea slut pline
do interes, dar noi trebuie să le lăsăm la o parte pentru
a examina altă față a chestiei.
Nu mal încape îndoeală că impresiile și ideile viețel
reale slnt izvorul visurilor noastre Bemlno Inse să știm
ce impresii și ce idol alegem pre etnd dormim, de. ee
visăm un lucru și nu altul, de ce o impresie, o cugetare
din starea de veghere continuă si ne ocupe In timpul
somnului, pre clnd o alta nu.
^ca7,re ce
visăm.—Acum ctțl va ani, am pierdut
nlnță caro îmi Iera scumpă, mal scumpă chiar de cit
r 11 cerut- strlnsa Înrudire ce mă unea cu lea. Dureo
d'n ca’e a^ara do mare și se manifesta prin
curm rat& c°P1e?ir0 a mințel. Glndeam la dlnsa fără
mnnM0'
ln cît nn Piteam să mă apuc de nici o
se inKt
continua, cad Îndată imaginea Iei ml
In tnnfs^a ,nainte ?'1 îeu 0 rețineam în loc să o alung.
Mite i a_ceast& fază a viețel mele, fază cară dură mal
dună
' n'ain '’isatfb măcar o dată. Mal tlrzlu Inse,
a'a inttftinir0*nBa m‘‘a dnt mal multă libertate de spirit,
,a niște »
8.ă ° rovăd clte o data, în vis, dar numai
tlrzlu cln^^)r0^Ur‘‘ri Indiferente din viență, șl tocmai mal
holam d .amlntIrea 101 a fost mal rară, am revăzut-o
flsta n
> c°fa
momente. Trebuie sa notez
’mProjurar 8 *1 ’n^mPlat niol o date ln ziua In care vre-o
Sadurile p0' oună-oară ca vre-o aniversare, îmi ducea
. ^Ovit a»
multă putere spre dlnsa.
Imput-m lucru at,t do ciudat și de caro aproape
\“Inuit Inihr • Ou t°at0 că rațiunea se opunea, am desdollu ca ai 0țUrarea mea unul prieten, care Încercase un
U1 ac°ea«8l rtk
Io1 mi'a mărturisit că a făcut asupra
U CGtcul ca, SOrvar®. Am Întrebat atunci persoanele
?i*Vn da cinamișcăm, dacă li s’a Intlmpiat așa
00 tt'?I resDunotrafa8c’
C0I0 mod adesea am oapătat a, ceea-ce mă făcu să conchid oă, în re-
145
gulu generală, ideile cari nu stăpînit spiritul Îji timn
de veghe nu mal revin în vis. Cino-va m iT
?.8to nevoe‘do oare-care lămurire: Ancheta nonAtrtnge docamontfl asupra acestei chestii le foarte
„Să’ C°>° ma,tâ Prudonță și-un oare-care tact. Luate
«Pode. unele persoane afirmă ceea-ce li se pare mal na^±7
’D,tr°be
«eriozltate amintirile, șl
fnirK
le, l“fMoe Bă 80 dedcă* A,tel°’ ’aii 80
Îngrijesc mal puțin do adevăr de cit de-a ațîța admirațieu pozlnd ca oameni, șl mal adesea ca femei, În
zestrați cu o sensibilitate vie, afirma ceea-ce li se pare
ca.Ie mal In stare să miște pe ascultători, poate din
pricină că nu Înțeleg deplin Însemnătatea chestiei. De
uita parte, nu-I bine să privim toate răspunsurile con
trare regalei, cum am privi micile nepotriviri de cari
vorbim aice. Pentru a doblndi documente folositoare,
trebuie să ne adresăm la persoane serioase, obicinuite a
examina chestiile In mod Imparțial, și sa le facem să
Înțeleagă toată Însemnătatea intrebârel noastre.
B acută asț-folia, mica mea anchetă nu mi-o dat de
cit foarte puține cazuri contrare regalei enunțate, și,
lulnd chiar rezultatul brut al respunsurilor, fără a le
discuta valoarea, ramlne In favoarea Iei o mare, mare
majoritate.
Resțrins In margonile unei schițe, nu mă pot Întinde
să înșir exemple numeroase. Nu am de povestit de cit
un caz tip, făcînd pe celelalte să Intre numai ca unități
In statistică. Cu toate acestea cazul ce vreu să oftez
Ieste destul de vorbitor și vine de la o persoană care
prezintă toate garanțiile de pătrundere și de sinceritate.
Transcriu textual nota sa proprie: „Cu prilejul unor anlversărl, dulci sau triste, după ce mi-am concentrat cu
getarea, toata ziua, asupra unei persoane sau asupra unei
fapte, cu scop de a le visa noaptea, ml s’a Intlmpiat
să mă absoarbă și mal adine In timpul serei Inse nici
o dată n’am izbutit". Un altul dintre prietenii miel,
vrlnd să-mi verifice teoriea, caiită în toate serile sâ-șl
producă visuri, glndind cu Intenzitate la un subiect dat,
dar nici o dată n’a izbutit, leu am făcut aceea-șl Încer
care, tot cu atlla izbtndă... Oamenii InsurațI ne dau o
serie de cazuri însemnate. Dacă au fost Îndrăgostiți pu
ternic, aproape nici o dată n’au visat unul de altul Îna
inte de Însurate sau In timpul Junei de miere : și dacă
au visat de dragoste, a fost pentru a păcătui cu vre-o
oare-care persoană Indiferentă sau respingătoare. Clnd
Însurățeii Încep să se Intllnească In vis, aprinderea lor
Ieste o leacă mal răcită, și, ziua, cugetarea nu le mal
Ieste ocupată numai de obiectul Îndrăgit... leată un cri
teriu subtil și foarte ezaot.
Despre ce visăm.—Aice ancheta Ie și mal anevo
ioasa. Visurile ne reprezintă fapte asemănătoare cu cele
din vleața reală, mal mult sau mal puțin diforme, ade
sea fără legătură, șl cari clte o date se înlănțuesc unele
cu altele prin relații streine de logica obicinuită. Pare
eă nu-s supuse Ia nici o regulă, ia deșteptare Blnt pri
vite ca un efect al hazardului, și foarte puțini au curio
zitatea să se întrebe de ce au visat un lucru și nu un
altul. Stntem siliți să ne restrlngem la observarea per
sonală șl la lămuririle date de cătră rarele persoane cari
au bine vroit să se supună acestui examen.
Impresiile simțite In timpul somnului, alcătueso Intăea
categorie bine deosebită a cauzelor cari ne determină
visurile. A. Maury a studiat fenomenul asupra lui tnsu-șl:
o flacără roșie, care i-a trecut pe dinaintea ochilor, l’a
făcut să viseze furtună : vibrarea nnul clește îl trans
portă tn zilele lui luniu 1848, în momentul clnd se dă
dea semnalul de atac. Senzațiile interne slnt tot atît- do
puternice: trebuința de-a urina sau culcarea pe vlrtos, care provoacă erecții, dă naștere la visuri erotice.
0 damă îmi povestește că, tn vremea cțnd digerează rău,
visază lucruri neplăcute din cari Ie silită să mănlnce cu
lăcomie. Dar aceste visuri, tocmai pentru că se explică
de la sine, n’au aice de cit un interes secundar. Ceea-ce
căutăm, Ie pricina visurilor cari ni se par spontanee.
In fle-caro dimineața, la deșteptare, și Înainte de a
deschide ochii, mă Întreb asupra acestui subiect. Caut
mal întâi să-mi reamintesc visurile mele pre cît se poate
mal complect,, șl adesea slnt lovit, urclndu-mă de la un
fapt la altul precedent, să regăsesc, tablouri, eceue cari
ae întrupează. încet-lncet din amintirile mele, și a căror
�REVISTA
146
I
ideei
147
REVISTA IDEEt
•magino, așa de slabă că o impresie ce-va mal vie ar fl
ruinat’o pe veci, puțin cîte puțin prinde putere, cu cit
concentrez asupra lei o mal maro luare aminte. Desigur,
zăbovi o buoată, așa-că rampa romaan 2‘,acUeas..a,lK><).
inulțl cred că visază mult sau puțin fiind-că îșl uită vi
duvă de asemenea podoabă. Intr’n
mult& vi-?' dăr
surile cu totul sau ln parto, ocupîudu-so îndată co so
coborlnd scara, am găsit rampa renanu?0’ aia vuV5deșteaptă cu diferite lucruri
_
boambel de sticlă cu multo foțo P ’J)5» Șl ci
Cfi
Visul mlou restabilit ast-feliQ, supus la analiză, foarte
semănător, dur de bronz, în formă dn m?1 Un obli"?'11
rar se arată format din impresii continuo: cele mal ade
sea se alpătuește din tablouri sau epizode scurte, legate
nat de clto-va săpături In relief. La
do Pin d
povestit visul și ara remas foarte sarnd?topt,ro n! °r‘ 1
prin trocerf repezi. Și origina acestor tablouri și fapte
zit că un măr do bronz, întocmai cacel aS 01rid am ‘ani
principale, cari alcătuesc visul, trebuie căutată. Studiul
i
fuseso pus la loc de mal multe ziin i a°SccM0
ce am făcut mi-a dovedit cft, în deobște acestea îșl au
încredințat de contrar, in cit m’am cnh^u a?a dn^ina’
izvorul, fie-care deosebit, într’un fapt din vieața,reala,
crozînd
că
sînt
victima
unei
nevinovat?
’
ntr'o
efe
și că o lucrare cerebrală particulară le împreunează unolo
nu, mărul Tera acolo, cu totul asom^nătS'^ S'
cu altele, cîte o dată în chip firesc, une-orl absurd, dacă
care l’am văzut în vis. pănă și ln amSnm? Ca cel !
li 8e aplică logica din starea de veghere
'
lor
de decor pe cari mi le-am amintit; in^ m°a Mvî
Mare parte din aceste materii, din cari se compune
încape îndoeală că l’am văzut, în adovflr i?™aL
mai ;
visul, rernin neoxplicate și păstrează ast felia un carac
ca cele mal mici detalii ml-au rămas Intinfe.110' fiM.
ter do spontaneitate pe care desigur nu-I datorase de
dar fără ca perceperea lui să-mi fi destentlt “
cît memoriei noastre slabe. Altele inse pot fi alaturate
de senzațiile avute în una din zilele precedente sau înleară-șl nu mal Încape îndoeală că dacă ar n ?OnMoți
do oare-cari fapte trecătoare, cu neputint, â?041 v°rba l
tr’un trecut mal depărtat. Acestea se deosebesc do cele
aș fl remas cu credința că n’au avut nici 06 Verl^at,
pe cari visul nu le-a reprodus cu caracterul lor general
reala și că visul mlou lera cu totul spoatan° 0xl8lenli
și bine deslușit: sînt impresii udosoa vil, cîto o dată
Al doilea caz vino de la unul din prietenii
obscure, dar cari, ln tot cazul, no a lovit mal puternic
tor însemnat și observator conștiincios Intid°c’
simțirea do cit spiritul, sau do la cari atențiea ni s’a
visază că Ieste aproape de părintele său bolnav a?041118Întors îndată după ațîțare.
Ia
moartea-I
și
la
înmormlntare,
și
aceasta
cu?
aS
Iești martorul unei întimplărl, te oprești, examinezi
tenzituto d'â impresii, In cit m’a asigurat că nfBW n’
totul, vrei să te informezi de Împrejurări, cugeți asupra
o dată in prada unui vis mal grozav. Asta dură!11'1
lor, povestești faptul și impresiile simțite po riiid la mai
noaptea
Dimineața so deșteptă scăldat în audn.» ■
multe persoane: sînt mal. multe probalitățl că nu vel
zdrobit do obosală. Sculîndu-se, găsește o telegram? 5
visa nimic din toate acestea. Dacă, din potrivă, fiind
care
feciorul
i-o băgase po sub ușă. O deschide tiSi
grăbit sau căutînd să fagi de emoții te depărtezi iute
său Ie bolnav și îl chleamă să vie grabnic. Pleacă llin
și te dedal Ia ocupații cari te absorb, așa ci momentan
grijește
și-l
scapă,
dar după trecere de-o oare-caro vreme
uiți faptul: foarte probabil că-1 vel visa noaptea viitoare
tatăl său Ie cuprins do un nou atacai aceleea-șl boale '
sau mal tlrziu... Factorul iți aduce o scrisoare, car.' cu
Cîțl n'ar fl văzut aice o povestire sau o Inștrințara efr
prinde o noutate neașteptată și n’al d - cît timpul sa-țl
rească, ori un fapt de sugestie la distanță. Explicației
arunci în fugă ochii pe Ieo ai în earnot, do mal
Ieste cu toate astea foarte simpla. Feciorul a băgat te
multe ori Iești ispitit să o receteștl, dar ln fio-care dată
legrama po sub nșă, de cu sara. Intrlnd, prietenul mku
o stingherite sau cine ști' ce grabă te împiedică, in cit
a văzut-o sau mal degrabă a porceput-o vizual, asa-ci
o uiți: loată na subiect do vis gata găsit, și poate visul
spiritul său distrat a lăsat-o inconștientă. Și cum ase- '
ț.i-o va reaminti. Daci, din potrivă, ai cetit-o și rocotit,
menea bucățele de hîrtil albastre sînt adesea adacătoa- I
dacă al cugetat asupra noutâțel ce-țl aduce pănă ce al
rele
celor mal rele noutăți, zidi pe această amintire vi- |
epuizat subiectul, ori-cit de mult te-ar interesa, proba
sul înfricoșat de peste noapte.
bil nu al să o visezi.. Cetești Într’un jurnal o notiți, un
Cred
că o mare parte din visurile extraordinare, la ■
fapt divers, dar mintea ți-1 aiurea, ochii singuri trec
cari se întilnește o asemănare ulmitoa.re intre imagina
peste rlndurl, și dacă to-ar întreba cine-va ce al cotit,
ție și un fapt din vieața reală, și de cari so găsește o
abloa i-âl putea răspunde. Sau alta; se povestește aproapo
colecție atît de complectă ln cartea fâcată de F. Myers, ■
de tine o întlmplare, dar, ocupat cu alto cele, nu as
E. Garney și F Po'lmore, trebuie să so explice prin ce-ra I
culți de cît cu o ureche. Ori, în sfirșit, vezi petrocindutot
atîta de simplu.
. ’
se un oare-care fapt, adesea do care Iești indiferent și
Un număr de persoane au oare-oari. tipuri, 0Br®’c ” >
pe cari de ablea îl bagi în samă : leată fără îndoeală
peisaje
pe
cari
le
cunosc
numai
ln
vis
și
P°
cnr
‘
.*j
■
peisaje pe cari le cunosc
ceea co va da vieață visurilor tale viitoare.
cunosc de cîte ori le văd în somn. Aceste imagD
Astea sînt niște pilde abstracte, destinate a-mi face
pare
că
nu
corespund
nici
unei
realități,
cu
toa
mal înțeleasă cugetarea. Dar cazurile reale slnt foarte
tea, în maro parto. sînt amintirea l“Pr“aI"°Dif
numeroase. leată unul, Ia întlmplare. Un văr al mlou,
onte. Dar acestea sînt cazuri rari. \1?nnle . ,unK0 CJ
tînăr, cu un temperament foarte nervos, merge adesea
hrănite, în general, de amintiri pozitive, ș J
la vlnătoare, întovărășit de frato'o lui mal mic. Clte o
atențiea noastră să nu se fi oprit asuPra ‘ ift; 0 i&
dată, ln clipa cînd trebuie să sloboadă pușca, o impre
Vom stabili deci, ca o a doua regulă g
.
sie vio II trece ca un fulger prin minto: oare fratele
presie
are cu atît mat mulțî sorfi de aPr .
viodn* !
Iul nu-I tn direcțiea liniei do ochire ? Cum înse fratele
a fost mai puțin conștientă șf mat vie. ”u
. factor l®1 l
lui lo acolo, alăturea de dinsul, la adăpost do orl-co pri
nea senzației în rindul al doilea, fiind ci acest
mejdie, ideea se risipește iute. Adesea noaptea visează
pare mal slab.
. _a|i fi
că l’a ucis ia vlnat... Intr’p zi primojdioa fu reală, nu
Natura
teorica vinului - Oin «« Ja chejtleJ
pentru frate, dar pentru o bătrînă pe caro vlnătoriul n’a
observat’o. Desc-ircătura II trecu drept pe deasupra ca
din cea precedentă urmează j£e^0pHnfPra covisă® ds
pului. De astă-dată emoțiea fu îngrozitoare. Toată ziua
ce face subiectul acestui studiu. nu conteni de-a se gindi la dlnsa, și sara in familie nu
lucru și nu de altul ?
in0IDfl luor0'1 °
se vorbi de alta. Nici o dată n’a văzut In vis inciden
tul acesta.
Condlțiea fundamentală caro so cere pentru ca o. im
presie să dee naștere Ia un vis, Ie deci ca spiritul să fi
ajunge la creer, mal întăl Iest_?iun oari'^ate, ? ,
fost dus în altă parto Îndată ce a perceput-o, sau să fi
cu caracterele sale și apoi doș P ,j0 oau2
3> da
fost în mod natural distrat în momentul perceperel.
de ide! legato de dlnsa pr
OOJJcoptH
t
Această stare de distrare a spiritului poato fl dusă așa
coincidență, de asemănare, pr»1*
d0 potnȚ» aUeie. i
de departe că perceperea să fl fost cu desăvlrșire incon
prevederi de efecte, do co
rîndu*lJor,ni&l
'
știentă, să nu lese nici o urmă ln memorie. Se înțelege
raporturi variate. Aceste ide , J j
.
Oft, Jn cazul acesta, visul pare venit de-o dată și din
cari le slnt legato ln acela-?1 cW- J
,
semn. Autorii au citat cîto-va pilde de acest gen. Dar
Fio-care
idee
Io
însoțită
pe
>
ur
d
nȘdoj
ld
1
c
»
cum numărul cazurilor autentice Ieste încă foarte resranlt ori mai puțin intona».
,,
trlns, cred folositor să citez două cazuri nouă.
I
. ln punctul do plecare, do unde Io născuta oa
siinP J ' „rceporo a unol impresii senzitive, se întinde,
bîbjPbo transformă cu totul cito o dată, in tot
eo
multiplică inso slăbind ln grad. Cu alto vorbo,
caz0* fnnto c& neregularitftțl mari pot avea loc, după co
și Fdo mul multe ori strlnsă șl înfiată din nou. în8 i nt pierde din intensitate, po măsură* co clștigă In
cot' ^nr0 (lupă co s’a cheltuit onorgioa coprinsălntr’insa
,nt" ncelo po cart 10 n Pus tn ml?cnro- Dar 80 Jnthnplă
șl 10 °“r ott o idoo să-și urmo/o ast-follă, fără întrefoarto Introfiga dezvoltare. Aproape totdeauna o improrap,>»nzitivă nouă se produce, în vreme ce Intăealslursi° 8_x țncă cursul. Aceasta atrage atențiea ln partea sa
’°e?itrorapo momentan cursul celei precedente, carele
Ș1 ! Inrit, totu-șl, ci numai suspendat, cura care va pun“ să «l-l re00 maX t,rzîu» ducă nu se va “al Împotrivi
tofl “ so “ttl na6° lncă imPre8ÎI senzitive nouă, oare Isi
îBn loc și cari vor fl la rindul lor contrariate prin altele
rmătoare, precum au contrariat șl lela po cele dl ’nain♦ n lor. Fio-care se amestecă Intru cit-va cu celelalte
Jrfdlndi>-lo. oprindu-le sau dlndu-lo putere, după foliuî
jntllnîrel: fle-care poato suferi la un moment dat un fe
lin do Încătușare, trecătoare sau definitivă, după care
devine slobodă din nou, cu o substanță elastică care so
ln(]& îndată ce încetează comprimarea.
Se lațo'oge că, tn timp do veghe, producerea neconte
nită de impresii noi lasă puțină înlesnire celor prece
dente ca să-și reeo evoluție* lor întreruptă. Mii do im
presii slnt ast-feliă, pe fle-care zi, aruncate ln domeniul
ultărel, îndată co s’au născut: numai un mic număr sorb
din interesul co-au deșteptat, puterea de a ni se mal
areta șl de a ne atrage luarea aminte, ln paguba altora
CInd Io venită vremea de somn, creerul ostenit ajunge
din ce ln ce mal slab ln mișcări, impresiile senzitive
micșorate prin închiderea pleoapelor, prin tăcerea odăel
de onlcare, de abloa mal slnt percepute și nu mal tre
zesc de cit idol confuze. în sfirșit conștiința vioțel so
stinge, dormim Atunci, slobode do încătușarea lor tre
cătoare, impresiile cerebrale so deșteaptă din nou. ideile
comprimate, scăpate de greutatea impresi'lor noi. îșl
leu din nou desfășurarea lor întreruptă șl numai Intre
Iele urmează *ă se stabilească lupta. Nu-1 firește ea colo
mal comprimate să leasă acum biruitoare ? Din atltoa
resorturi întinse, so ponte ca un resort mic lughemuit
la fund, să albă într’lnsul mal multă putere de cit în
unul mare caro aproapo șl a reluat starea de inerție.
Acesta muri resorturi sînt impresiile noastre vil, preocu
pările noastre laborioase a căror enorgie aproape le am
epulzat-o cu totul, dozvoltlndu-lo p$nă la capăt. Cele
mici, sînt miile de nimicuri pe cari nu le băgăm în samă,
filnd-că avem ce-va mal bun de făcut de cit să no ocu
păm ou Iele, sau’cari slnt comprimate sub apăsarea unor
evenimente grave : scăpate de stăvili. Încep să se Întindă
și manifestează o neînchipuită energie.
Acesta Io Izvorul visurilor noastre, rațiunea predomi
nare! unol impresii asupra altoea In timpul somnului,
aceasta Ie explicarea faptului, caro nn pare așa do cîuat; ca visăm mal adesea lucruri străine de preocupările
cari no Împătimesc mal mult
|6^
Actori, pe cari i-atn pus în lumină, vlooinnnni tPr?^0'
gradul de stăvilire, se manifestează și
Cel
ca doă cantități cu coofieiențl schimbători.
in^™1 ade30a’ no apare In vis impresiea slabă aproape
din ?ron1?’ flind-că n’a putut să-și cheltuoasoă nimica
imnro??r^l?a lo1, înaînte de a no prinde somnul. Dar o
suri J, *V1B va Putea de asemenea să dee naștere la vidacă CU toato c& stavilirea Iei va fl fost slabă sau tlrzlo,
oholhihxGrelea ,nmagazinată Ie așa do maro ca, chiar
onerghr t mar.e Parte, să lese o rămășiță superioară
Bată Ia lmProsiIlor slabe păstrată aproapo neatinsă. O
8ntă inoJnat P°tornic de cit zece, dar o sutime dintr’o
m|0 I0,A°
8,Qbii do cit a patra parte din zece. O
inie în L y Puternic do cit zece, dar și o sutime din
atIrnădAi
Puternică de cit trol părți din zero. Totul
Palori n t Va,oarea inițială și do cltimoa scădorel acestei
dePărtat)tS
cft 0 imPresie violentă și tot o dată înnico ca rk putorn*c> întrunește condițiile colo mal priolObr
SB ar0t° în timpul somnului.
PUU8Q1 ln 1
rcsPtlns' — Ceea ce precede cuprinde rosceto8c
iec,io neînlăturată. Printre persoanele cari
d» nolncrnrt 8chItă, văd unele cari înclină capul în semn
°uere. Au avut și Iele în vloața lor preocupări
mișcătoare șl îșl aduc foarte bine aminte că le-an visat
^ moment, șl nu o dată. din Intlmplaro, ci de mal
multe ori. Rog po aceste porsoano să nu-țl formeze parorea după un caz caro poate să fle 0 abatere dola roguia, șl sa întrebe po col mal do aproape șl pe prieteni,
vor recunoaște, desigur, că faptul invers Ie cel mal ge
neral. l or trebui, do asemenea, pentru a nu-șl face iluzii
«a nu țină socoteală do cit de ceoa ce-șl amintesc bine’
cad slntom Ispitiți sa exagerăm, cu toată sinceritatea’
repetarea visurilor cari no-au produs o impresie mal puter
nică Aceste escepțil do altmintrelea n’au nimica contrar
teoriei noastre. O Idee no-a preocupat zilo Întregi. Dacă
energiea lol a fost ca mult superioară colel cheltuite, se
poato și trebulo si no faoă vizită și In vis, înăbușind
impresiile mal puțin vil, cari continuă să fie stăvilită
do loa șl-n timpul somnului, precum au fost și-n timp
do vogho.
Din acest punct de vodore Io do făcut o deosebire în
semnată între cugetările noastre cele mal absorbitoare.
Unele ni se impun fără voe. tte stăplnesc fără să le
chlomăm și uno-orl cu toato silințele noastre do a lo
îndepărta. Donarto do a le înlesni să șl cheltuească ener
giea, noi Io împiedecăm mal degrabă. Deci nu-I nici o
mtraro că au încă notarea do a reveni în timpul som
nului. Altele ni so impun printriun alt mecanism, deștentînd un interes atît do viu In cit lo cuprindem ou aprindoro do îndată co ni se prezintă și le rotinem cînd
caută si frigă. Ășa-că sara și-au perdut o bună parte
din .onorgfo, și nn lo mal romîno îndestulă pentru a bi
rui imnresiilo, chiar cît do slabe, cînd nu mal slnt'
înăbuyite.
Această observam lămurește un fapt care reeso din
statistica mea. Printre Incruri'e cari no-au impresionat
mal viu, colo mal triste mal degrabă de cît. cele vesele
le vom vedea ln vis. Și asta so înțelege, căci respinglnd
pe cele dlntăl, ie con contrăm energiea: îmbrățoșind pe
colo din urmă. Ie ajutăm s-o cheltuească. Ca pildă pentru
acest din urmă caz. voit aminti mal cu samă cazul ci
tat la Început Abaterile de la regulă, semnalate la înce
putul acestol lucrări slnt, în general, pilde de cazul întăi. Pot să citez unul care mi-I personal. Cînd mă pun
la dezlegarea unei prob’emo do matematică, mă adlncesc
ou o intenzltato po care rațiunea, rlu poate s-o cumpă
teze. Dacă problema Ie mal pre sus de instrucția mei
în asemenea materie, degeaba mă trudesc să o dezleg.
O părăsesc pentru o altă lucrare, dar spiritul mleu lu
crează înainte, și mă trezesc făcînd figuri și punlnd ecațil.
în Ioc da a urma descrlptiea vre unul organism animal
po caro o Începusem. Foarte adosoa, atunci, mi so tntîmp’ă să visez despre dlnsa, și fio zis In treacăt, să găsesc
cita o dată dezlegări foarte frumoase, cu totul absurde
la deșteptam. eără îndoeală că energiea a remas puter
nică. cu toată multa Io! cheltuire.
Do asemenea, Ieste de trebuință, pentru ca o idee sau
o impresie să ne revi" în vis, să nu fi fost silită atențiea
ln timpul percepției. Atențiea trebuie să fio atrasă șl nu
constrlnsă a so fixa prin vroință. Poato să vi se întlmplo
să visați un tablou văzut în trecere la o vitrină : nu vi
so va tntimpla să visați tablourile co le ve l fl văzut,
dintr’o mulțime, într’un muzeu. Acum doi ani, am vizi.tat n maro parte din Europa Cum în?e vremea îmi Iera
d^ămăluită. o trobuît s>I voiajez repede și să mă opresc
puțin în flo-care oraș De aici o maro osteneală fizică și
intelectuală. Atltoa peisaje, orașo, mu zoo . priveliști va
riate, defillnd po dinaintea, ochilor. îmi osteniră foarte
dogrub" crenrul, și trebui
fac silînțl pentru a examina
totul Din toato acoste minunății, colo cari au l'sat.o
urmă mal adinei In mintea mea, nici una nu mi s’a mal
arotat în vis.
Ie o deosebire mare între vis și starea do veghe,
căci, în vis, croernl ostenit poato primi impresii dura
bile. cari s» Întipăresc tot cu atlia putere ln minte, ca
și emd spiritul ar fl tn Cele mal bune dispozițiiAm observat că o impresie, afară dacă nu lesto cu totul
trecătoare, nu urmează nici o dată o evoluție continuă.
După co ne-a ocupat o vreme oare caro. Teste uitata,
pănl ce o altă impresie o deșteaptă din nou. Apoi dis
pere, pentru a apărea loară-șl, și tot așa. de o mulțime
do ori. Înainte do a se sttngo on totul. Ceea-ce s’ar pu
tea reprezintă printr’o urmare de ondulațil foarte nere
gulat", cari, în cele din urmă, scad în amplitudine și
se spațiază din ce în ce mal mult până dispar cu totul,
�i:
148
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEEl
|;
Aceste deșteptări succerive sînt produse totdeauna prin
aeooiațioa. Ideilor, căci visul are și dînsul ideile lui, tot
așa de numeroase ca șl starea de veghere, poate chiar
mal numeroase, flind-că nu-s stingherite de-o logicii
atîf- de riguroasă. Cooa-oe no explică faptul notat mal
Înainte, că vis&m Întlmplărîle importante din vieață, hăt
ttrzlu, după ce au inoetat să no preocupe și cind glndim la dlnsele mal puțin... Intr’o noapte, fără nici o ra
țiune vădită, vedem In vis persoanele sau lucrurile cari
ne-au impresionat o dată așa de mult Ivirea lor se pare
spontanee, dar cile o dată regăsim faptul sau ideea fără
legătură aparentă cu dlnsele, care, prin asociațlea cea
mal subtilă și mal neprevăzută a evocat tabloul. De
multe ori nu găsim nimic, dar mi se pare sigur că, chiar
atunci, spontaneitatea nu Io de cit părută, Nu vi s’a
tntlmplat oare, fiind deștepțl, sa lăsat! spiritul să rătă
cească și să vă surprindeți glndind la vre un fapt de
care lerațl foarte departe adinioarea? Intrigați, ați cău
tat să vă dațl samă, prin ce înlănțuire de idei ați fost
conduși, și ați rămas 'surprinși văzlnd prin ce încunjur
complicat ați trecut di’ntr’un domeniu lutr’altul vecin,
pe ce punte slabă cugetarea voastră a străbătut pră
păstii, ici părăsind căile largi și cărările lesnicioase pe
cari spiritul v’ar fi fost mal înclinat să le urmeze, și,
mal departe, trezindu-vă acolo undo v’a lăsat în drum.
Une-orI memoriea n’aro nîcl o putere și firul se rupe.
Ie de mirare dar să se întîmple de multe ori tot așa
și cu ideile visurilor noastre, a căror amintire Ieste ade
sea atît do întunecată ?
' Ceea se zicem despre întlmplările însemnate și despre
impresiile puternice se poate zice șl despre cele slabo.
Adesea în urma unei oare-care asociații de idei, un in
cident banal, o figura uitată de mult, un lucru de ni
mica îțf revine în minte, și to miori că o amănunțime
așa de neînsemnată șl de îndepărtată n’a fost uitată
cu desăvârșire- Cu toate astoa n’a fost. Odihnea Intr-un
colț al creerulul, așteptlnd numai o leacă de sprijin pen
tru a Ieși din starea de amorțire Așa că nimica nu îm
piedeca ca chiar această asociație de idei, ori cine știe
ce alta, să o fi evocat în vis, mal mult sau mal puțin
diformă do cît de obiceih ca, fără indoeală, la deștep
tare să n’o mal reounoaștl.
Visurile noastre sînt așa dar încărcate de mii do ta
blouri și de scene cari ni se par roade spontanee a'e
creerulul dar cari nu-s de cît amintiri inconștiente.
Alterarea amintirilor in vis. Rolul imaginației.—
Vedeniile visurilor, noastre îndufă adesea niște schim
bări cari io fac și mal cu anevoe de recunoscut. In timp
de veghe, ideile noastre se Intllnesc, bo asociază țâră să
se dlformo. in vis, din potrivă, tablourile se amestecă,
se combină, se întind unele peste altele și sfirșesc prin
a forma scene și personagii în mare parte închipuite și
alo căror elemente prime singure purced din impresiile
vietel reale.
Asta se pare firește de crezut.1? dar demonstrarea Ie
foarte anevoioasă, căci numai visul poate să o facă, și
noi n’avejn putore asupra-I. De cind mă observ, n'atn de
olt un compliment do dovedire. leată-i: văd înaintînd
spre mine trei lucrători zugravi, unu! trăgînd, ceilalți
împinglnd un cărucior plin cu unelte do meșteșugul lor.
In momentul cind îmi trec pe dinainte, apare un felin
de bucată de lemn brut, gălbin, încrestat, și par'căaco
porit de niște fibre lungi care ablea se țin pe dînsul.
Acest obiect înaintează, și, cind ajunge în fața unuea
din lucrători, cade asupri»! și se spulberă. Dar îndată
omul îmi apare cu un cap de lemn, c-o față Imobilă,
galbenă, încrestat* adine, făcută și mal pocită prin acolea-șl fibre cari atîrnă pe suprafața-! înfiată. Mă privește
o clipă ou niște ochi îngrozitori, și vedeniea piere. Mă
deștept aproapo pe Joc, și-mi amintesc că am observat
dimineața, punind pe foc, o gură de scoarță încrestată
și îmbrăcată de niște fibre răzlețite .pe partea dinăun
tru. Espiicațiea visului mieii nulera îndoelnici Am avut
două vedenii aparte: acea, venită nu știu de unde, a
celor trei lucrători cari trăgeau căruciorul și acea a gurel observată de dimineața Astea s'au contopit într'una
Și rnl-au dat imaginea văzută. Acuma, dacă amlndouă
vedeniile n’ar fi fost o clipă deosebite, aș fi putut credo
că creerul mleu a fabricat din lutul închipuire! vedeniea
unu! om cu cap de lemn.
leată și alte cazuri cari, cu toate că mal puțin vădite,
țin do aceea-șl categorie, Intr’o noapte, văd un domn,
pe care îl cunoșteam foarte bine d
tarile unu! mulatru și corpul unei ™ Cat-0 av„
tare, îmi amintesc că în ajun ain
bi5!l
lutru, u cărui figură m’a Intere^
'
înainte am privit mult un copii ckro U .clto-v f
cerca să imtteze înfățoșureu și
Juca H| 2||q to..
Am combinat trei Impresii, f^9 ^rt,° unoj 'ab> E;
prezentat măcar o clipă cu caracterul » a,1a Ra0tQito
dată om treabă la un comisar de noi,*:1®1.
80 0
accentuat, mă lovește, fără să-mi deJL\ >r°n'ul h,,Al1*
cea mal slabă amintire. La deștenbiro tPt° d° aJ,rViq
trăsăturile salo sînt alo unul artist db . ®30 U
cază, po caro l’am văzut ziua rocotind n C°®led‘S’
Fapte do-ai do astea trebuie să ionna°
*rai1 •
în visurile noastre și Bă le dee. în af«î»U? r°l '“sem» • •
grozitoare alo visului care so chleam cda°JMle
1
oe au de straniu și do absurd. Eomonfi
L.’ '
dă amintirea, se amestecă în chipul col «
Carl ni i
pentru a forma personagii și scono noi. cLCOniPW
cazuri relative la persoana actorilor - lol
80
lor se sch’mbă în chipul cel mal ciudat « ?stnni'illh
întîmplă cu teatrul și cu decorurile. Db'ch J01
h
întîmplat, uăutînd să-mi dau samă cum am °rl 101 8’a '
brica un decor care păroa închipuit să reîS pDtat h- ;
tele colo mal bizare, luato din voiajurelo mnVCeleni6a
'
întăoa copilărie și amestecate cuamlnUrlZU5®^ ■'
Diformănlo suferito de cătră acțiunile lucnu? .
flețito sînt mult mal mari do cît colo suferite
ri'e însu șl. Un personaj văzut in vis losto ronrns DCtD
unei persoane văzute, saa vino din combinarea Zî*tea
mur rostrîns do elomonte de acoeu-șl natură. Ta ,nD
acest personaj merge, vorbește, strigă, fi0 mi8c« t?1
fobii ori în altul, so poate foarte bine si nu Ho
|U"
tirea nici unul act asomăhătoriă Aceste fapte atlt d
banalo, au pontru noi, întru cit-va, m.l mult decltin
fățoșaroa unor fapte cari so întîmplă rar: au devenitnn
felin de entități sau de abstracții. Iele form-ază anfollj
do fond comun din caro actorii visurilor noastre lou
ceea-ce lo place și noi nu mal putem recunoaște ceea-c»
au luat din mijlocul atîtor nenumărate forme, llacă nu
am asistat do cît o dată la urcarea unul balon, sau
dacă am vizitat vre-o mină, probabil, vislnd do Înălțare
cu balonul sau do galerii subterane, vom împrumuta
ce-va do adroptul do la aceste amintiri, chiar lăsînd Ja o
parte porsonagiilo Dar dacă vedem in vis, mlnclnd, nu
individ po care nu l’am văzut de cit în public, le llmpodo că luăm de aiuroa actul do mîncaro, pontru a H
însuși lui, și nici nu-s încredința1; că-I însușim amin'irea chiar inconștientă a unei oare-care alte perBCono
mincind Asta se poate, dar so poate do asemenea, cu
nenumăratele impresii vizuale de persQnne mlnclnd, să te
fi contopit în creerul nostru intr’o idee pură, care poate
fi trezită prin asociație ca și o amintire clară.
Ceea-ce mă face se judec ast-feliii, Ie observareannel
lucrări Intelectua’e apropiată do vis și ale cărei mijloace
sînt foarte puțin deosebite: vreu să vorbesc de reverie,
această vagabondare a cugotărel. lea no
, 11
obște personale roalo dar noi lo facem să
inii do ciudățenii la cari măcar nici n'au gina
.
Creăm împrejurările colo mal singulare,
a. ;'
rora Io facem să se zbuciume ca-ntrun ro
’ Q
coastă star», simțim că porsonagiilo noastr , v
j8 i
obșto’și mijlocul în caro so mișcă, sînt 1 t0 u5l0Șjlu- j'
reală, dar actele lor ni so par cu totul închipw v d
ato di’ntr’un izvor co nu-I izvorul din 0 •
, {n ți,-,
i
amintirele.... Coea-co no faco să rccunoaș
predoffldi'
activitatea creatoare a creerulul, care s p
a go ro
toare cind Ie privită fără
scene, toaf0
duce do obicoiă la prea puțin. Toat
roade “10
|
I
acest© mici romano cari ni se P«r c
,
capela u
chipnirel, nu s în coa mal mare parte
prio
amintiri inconștiente, travestite ori <M un loC) blne<
;
toc sau alt cum-va, pe cari lo țos
ccea-cs
fl/j
'
Deci trebuie să deosebim, să disting™ 1QcrBrda «cf
din aceste amintiri do coea-co ut
I
cerebral. Dar, privind lucrarl‘8®ad cu
potrivă că avem a faco mal curînd
chostl(j( ș
cit create, că imaginațiea aice nu-I
d»<*
149
It mal înainte deosebite se amestecă ast-folib, se
« de sinea lor și pentru că judecata noastră a_
nu inul oro pute, o să le țină departe una de
dormll“ tii deosebire intru clt-va cam subtilă, îmi pare cu
‘ nCOctea îndreptățită, in cazul al treilea citat, bunăAici Intervine un alt factor, care, după împrejurări,
t0"x cum să admitem că imaginațlea să fi Intervenit
00 »rn a da comisarului do poliție trăsăturile unul artist, Q1 uueoa sau altoea un sprijin Însemnat. Impresiile vagi
po
cari Ie percep simțirile noastre Ingreuete. senzațiile
Pea,“ visul mleu n'am cunoscut artistul.
o*®’ " oio cazuri, totu și imagluațiea Intervine fură ln- interne al.) viscerilor, interpretate greșit sau exagerat
dau
naștere la cugetări trecătoare, și, prin b asociație
, innl)l Ceea-ce so vede dacă facem oa personagiii
d° «tre să îndeplinească un șir mal lung do fapte, cari ue idei, o oaro-caro impresie veche poate fi redeșteptată,
deși
singură n’ar fi avut puterea do a so mal arăta pe
n. co înlănîuească logic întro lole, ca toate că pot să fio
imaginaro. Intr’o noapte, Iera în vreuna celor din scenă. Vedeniile și idei'e visului slnt deci simpla conti
nuare
a celor din starea do veghere, numai că In loc do
mă emisiuni pentru canalul Panama, văd un individ
“ Â'.rl nu știu do co 11 leu urept un vrăjmaș al antre- a romănea deosebite, iele se suprapun, so amestecă, se
combină, așa-fellă oă formează scono do multe ori ab
Prizor Io' fu’° p0 ulit0,e |,arisulul> l' U mă apuc să-l ur- surde, scene ale căror elemente, luate din vîoața reală,
P îroso: dînsul lea o trăsură, șt Ion ma urc în alta, spupot să ajungă cu totul necunoscute. Imaginațlea, foarte
Uînd vizitiului ca să nu-l ploardă din vedere: întră Intradesea, și alto facultăți intelectuale, ce-va mal rar, in
"n bi“r°u do P°?,ă’ leu
strecor în urma lui: scrie tervin
șl lele după cum somnul Ieste mul mult Bau mal
" t0 egramă și o prezintă la ghichet.leu o smuncescdin puțin adine.
' mină Și c0tesc : »I,5?tiintuV Pretutindeni că do Lessops
Ia niort“. I! leu de git șl-1 duc înaintea procurorului
Un cuvînț asupra profilaxiei caucheinarului.—
In potriva visurilor rele, venite Intr’o noapto fără ca
{epubllcel .. Ideea întăoa vonea negreșit din cetirea jurnaiolor. dar toate celelulto amănunțim! așa do bine plăz- nomic sa ic ii putut prevedea, nu-I de făcut nemica. Dar
muito lorau cu totul rodul închipuire! melc. Aculea nu dacă Iești In doobșto jertfa unul vis grozav, dacă în
mal left® 0 nrmaro de vedenii impuse, cî cugetarea în urma unei oare-care boale sau a unei violente tulburări
vis, și visul ÎI dă mal multă realitate, objectivlnd o cu nervoase, al devenit subiectul visurilor'îngrozitoare, ne
niult mal multă putere do cit dacă aș fi gîndit treaz la contenit acelea-și, fără să nesocotești cele ce ți s’au pre
scris de outră medi \ poate să găsești aice un oare-care
aceea șl serie de intîmplărl.
leac la chinurile talo.
Cfitrâ ziuă, înainte de a mă deștepta deplin, mă aflu
Mal întăl să cercetăm faptele— Liniștit in timpul zi
une-orl într'o stare de jumătate somn, In care mal vi
sez, dar în care voința, ieșită acuma din amorțeala Iei, lei, începi să te tulburi Îndată ce vine coasui de cul
lini Ingâdue să conduc evenimentele precum îmi place. care. Ablea te al pus in pat și frica de a revedea vede
Continuu atuncea visul început, dar dirlguindu l după niea spâlmtntătoaro iți reaprinde amintirea. Tu o gonești
voe și dlndu-1 mal multă consecvență și logică, Și acesta și lea rovine, lei o carte, pentru a da o altă hrana glndurilor talo: trudă zad-.rnică : eh cit o respingi mal mult.
Ieste un vis, dar un vis clrmuit de voință.
cu r.tli se îndărătnicește mal taro să revie, pănl cind
In sfirșit, In reverie, cugetarea Ieste aproapo tot așa
somnul le aruncă cu totul în brațele Iei. Atunci se în
do nelncatenata ca și în vis, dar tablourile co zugrăvește
cinge o-luptă iieogală, iei totul 11 le la îndămînă: sparge •
alnt mult mal slab obiectivate și nu slut amestecate cu
nerul, străbate părețil, se face mică, pentru a te atinge
realitatea,
num I, sau uriașa pentru a te preface In pulbere. Cind
Ast-foliQ Ieste o întreagă serie mijlocie între somnul
cu totul fără visuri și întro starea de veghere și do ac totul ți-1 răpit, ușile se prefac la stofe plutitoare. Ieși
tivitate. Dar Ie cu neputință do hotărît inarginole ezacto rile de scăpare se schimbă In impusuri, picioarele țl so -împleticesc, slăbite iute In fino Iești găbjit: vrei să
in cari conlucrează deosebitele noastre facultăți în vis.
ii, voința aK1 lipsește glasul, to deștepțl plin de groază,
Tot ceea-ce se poate spune. Ie că, în somn,
n- s!ri>rî
ipol-închipuidoarme cea mal întăl, po urmă judecata, apoi
închipui ’ *<ol°s udu-to do astă clipă de odihnă, aprinzi luminarea,
mă, dar întru Facl C0,e maI murI s*' “t1 pentru a-țl schimba cursul
rea: memoriea și simțirea remîn cele diu urmă,
clt-va falșiflcato sau mal bine lipsite do echilibru prin ideilor. Ablea adormit, visul îți vine leară și chinui în
cepe din nou. .
peirea facultăților firești cari le precumpăneau
Bine, nu vezi că știi acuma do undo ți purced visu
In scurt, visul Ie rodul cugetărol rătăcitoare, tărătintă
ȘI fără direcție, care so ngaț.1 pe rlnd de amintitele ce rile tale, că tu al făcut totul pentru a țl provoca yisul
au păstrat destulă putore pontru a 1 se pune îa calo și grozav ? Resplngînd vedeniea, înainte do a dormi, 11 păs
a-1 împiedeca trecerea, stabilind întro Iele o legătură trezi puterea do care se va folosi să te căznească. Mal
cito o dată slabă și nchotărîtă, cile o dată mal putor- mult încă, tu o faci do două or! mal mare. Aceste furi
I F ma^ 8îrîns'L după cum activitatea actuală a croo- șate aruncături de cugetare, pe cari le Îndrepți cu teamă
u» losto mal mult sau mal puțin înlănțuită de somn. spre dÎDsa, si vezi do-i tot acolo, însuflețesc impresiea,
croază altele nouă, cari au să-șl cheltuească puterea lor
Poate se va găsi că aceste idei nu-s spriacumulată, și-ți întrețin iu spirit o tulburare prielnică
nnl°.t , U1 de.tare prin micul număr do pilde persopontru nașterea visului de care vroi să scapL Dacă sfin
cn m. i* 8t c^at*î ce am adus. Ași fi putut bă înmulțesc ții! Anton revede In fie-care noapte vedeniile lui ispiti
seri».
un°l® ȘÎ altele dacă i ș fi avut do gînd să toare, le din pricină că toată ziua Io alungă, proa vir
nesn °.cart°'
schița de față a trebuit să mă m»rgi- tuos pentru a se lăsa în prada lor cum-va... Pentru
Pent’rn t
am
clt-°-va pilde, am făcut’o mal mult a Inlătuia visul grozav, tocmai diu potrivă trebuește să
Po nntib
-S do
,n scop do demonstrare. Rog Inso vă purtațl. Ie de no» oo să atragi sara vedenlea-l și să
aă so nhC
aPe'
Pr°Pr*fio sai») amintiri, îl rog o cuprinzi cu toa ă. mintea, să o desparți pre cît se poate
^pătn af°r;'e i10 s’no> ducă urc vreme și plăcere. Va
de sentimentul de frică caro o însoțește, și s-o reții
a Subiect°1 ți’F'5’0 luI proprii o cunoștință mal deplină îndată ce vrăjmașul ți se înfățoșază, primește-J, plode
r°I teoriei1
° convinE°ro rnal adinei asupra valoaște-!, tu îhsu-țl, cu cugetarea, prin toate peripețiile dra
mei prevăzutei in loc de a to lăsa urmărit do dînsul.
lor cp
rezumăm.. Contrar părerel generala și ce- Forțază-1, cît Iești stăpln tu, să îndeplinească, sub ochii
cooa ce r Părea natural, noi nu visăm de Ioc despre
tăi, ceea-ce to spălmîntă așa de ruu.’t în vis. flatețl joc
în tine de silințele lui zadarnice do-a te căzni, consta,nsamă s
preocuPat de curînd. Impresiile nebăgate
BUi-i!Or p - ‘Udepărtate sînt izvorul de căpetenie al vi- tlnd că Iești acolo, ou totul la sigur, in patul tău, în
.vi°ctuii6a i 11 “'Etatea de a visa un fapt, se mărește cu vreme ce Iul credo să to laădușo punîudu-țl-so pe'plept
dă, ,< mPr®siof produsă și descrește cu atențiea ce sau caută să te atragă în urmărirea lui prin cotituri
v>5uloi’ Fi0e^to iDP*° uu explicarea lor în mecanhmul prăpastieise. Caută In sfirșit, să reproduci în tine, prin
°. Oare-caro''75° Scuzati®, fie caro idee cuprinde în sine leul tău dublu, scena unul bunic care îșl «parie nepoții
ou basme despre stafii, po cind îutr’insul rămlne indife
? . °cupă on^1*8 do energie, pe caro o cheltuește pro
rent sau îșl ride de col oarl-1 ascultă. Pe urmă, după ce
a-.dlnha chnu -roa Dacă atențiea ne Ieste întoarsă de
kî.e?sla chnii-,5Ulrea so oprește. Cu cît a fost mal slabă vel fi isprăvit, reîncepe și reîncepe leară-șl, pănă cind
m , ieste mni' ’ cu atItn rămășiță do energie disponi- îți vel satura spiritul, pănă te vel istovi, șl pun răm&șag
pe on-ce, ca, ddpă căderea cortinei, va fi începutul upnl
Io8te co’,mare- ln timpul somnului, atențiea nu
nuusă de voință, nici atrasă de cătră sen- somn liniștit și a unor visuri indiferente.
�150
i i
REVISTA IDEEI
In fine, impresiile noastre slnt niște acnmnîatorf do
energie, și, dacă to temi do fluidul lor, Ieste cu minte să
le descarci înainte do a adormi.
Mal cu samă față do copil, ușa do adesea suo ect do
visuri, metoda «ceasta va putea fi întrebumt t
mamă inteligentă și hotărttă. Dlnsa nu
.^a
teamă do-a-șl deștepta copilul, clnd H va fi închis piconpele, pentru a rolncopo din nou povestirea yjsulul. pănă
co nu so va mal înfiora ascultînd vorba care ÎI aducea
^CinXrM^'si-șI provoace visuri asupra unul subiect
care H făgădueșto cugetări sau senzații plăcuțe, din po
trivă. trebuie să-și trezască adesea impresii vil, cari au
legătură ou asemenea visuri, și să le Sonoască îndată
din minte, fără să cadă in ispiti să guste di nainte din
plăcerile pe cari Io așteaptă în vis. Numai așa Micboi,
bărbatul închipuit al Zinel Fărămaturelor, înclnzindn-șl
Inoma la orl-ce cugetare impură, pre cînd se pierde in
contemplarea portretului devinel sule Belkis, găsește
într’un șir neîntrerupt de nopți delicioase, răsplata fidelitățel iul.
Yves Delage.
Din „Revuc Seiontifiquo“.
LIBERA CUGETARE ȘI DOCTRINELE
FILOSOFICE
Priviri asupra spiritualismului, materialismului
și pozitivismului
Libera cugetare ieste contrarul ace'ui chip de-a
cugeta, care nu-i liber, sau care se supune, mai
întăî, unor formule logice sau unor articole de cre
dință, determinate și stabilite de niște așa numite
autorități eclesiastice sau profane, sau de tradiție
șî moravuri. In fond, ori-ce om, prin faptul exis.. tențel sale, ar trebui să fie liber-cugetător. Dar
oamenii, cari se pun la truda chibzuirei și cerce
tare!, sînt relativ rari. Iear masa, cît se atinge de
opiniile și de aprecierile Iei, se acomodează mal
bine, să urmeze calea comună. Numărul cugetăto
rilor adevărațl și independenți, ie, așa dar, relativ,
foarte mic. Faptul acesta îl semnalează foarte bine
filosoful englez Berkeley, care zice: Cugetă puțini
oameni, dar toată lumea voește să albă opiniile
iei. Negreșit, Ie foarte lesne să ai opiniile tale, cînd
admiți ca adevărat ceea ce ie admis ca atare de
marea majoritate a oamenilor, din trecut și prezent.
Această procedare simplă, comodă, nu cere nici
o silință de cugetare sau studiu. Ce-va țnal mult,
lea îe conformă înțelepciune! politice și sociale,
fiind-că opiniile admise sînt de obiceiil solidare cu
interesele personale ale mediilor influente sau dirigente, iear mulțimea se împacă anevoe cu opozițîea și originalitatea. Mii de liberi cugetători, cari,
în fundul sufletului lor, sînt emancipați de orî-cc
dogmă, pot fi determinați de considerațiea asta să
nu-și manifesteze libera cugetare și să apară altfelîii de cît sînt. Alții sînt partizanii credinței reli
gioase, mai mult exterior de cît interior: Iei sînt
mal mult din obiceiu, prin educație, de cît din
convingere. Asemenea oameni sînt, cum ara zice,
sînt proprii lor mistificatori. Acestora li se poate
aplica de minune vorba lui Feuerbach : «Ipocriziea
mistifîcărel de sine Ie viciul cel mai mare al lumei
contemporanei. Dar, afară de această ipocrizie a
mistificărei de sine, mai Ie un felii! de ipocrizie :
ipocriziea conștientă, intenționată, ocare tăgăduește,
reneagă o convingere intimă, mai sănătoasă, mai
bună, numai în schimbul unor foi
și care caută să se acopere, in fața
cxter0.
rența cuvioșiel și a unor convingeri
°ra> cu = ’
rămîne vorbă, că feliul acesta de : nsllte* Nu
mal de disprețuit dintre toate.
p°cr’2ie ;c tt’a'
Se va schimba, înse, oare, * vre o j
stare de lucruri, atît de întristătoare nî?5’ a<*asl, 1
nul adevărului șt al .liberei cercetări >P?lru PHet?
toriea speciei omenești și văzînd că n • •Cllnd is'
mal diferite se înlocuesc necontenit •Pln“lc ccu
de ani învățații și cugetătorii constată
4e «nil
acelaș fond, pe care-1 constată și pr0Dall Pr°P*>gă
cugetare contemporană, fără ca multinf
lib«ra
cît de puțin mișcată, nu vom fi ispitit»
6 f°»l
la întăea vedere, să credem într’o amelin * de Cu®,
înse ne gîndim, pe de altă parte cum
C,Rd
omenesc nu se oprește pe loc si că
Spiritu'
știință și de libera cercetare, înaintează me??'1 dî '
că o mulțime de greșeli funeste, vătămăto ’a?î' '
vremurile trecute, sînt înlăturate, putem D:
torul cu oare-care satisfacere. Pe’ de-o n ir V*'“ i
chide calea liberei cugetări și-i înlesnește d'etni^ '
rea, mersul neobosit al științei, Iear pe de alta'
’
tura generală, care crește mereu. Și, cînd vor căT
stavilele materiale, cari, in cele mai multe țăriw
ropene, opresc asemenea dezvoltare, progresul cu'
getărci va urma de aproape progresul politic. Pănj
atunci, societățile raționaliste și toate grupurile de
liber-cugetători, trebuie să facă toate silințele, |n
micul lor cerc, să ție spiritele deștepte și să lucreze
la un viitor mal bun. Pentru că tot atîta desigur,
după cum după noapte urmează ziui, tot atîta de
sigur va veni vremeă cînd razele soarelui adevăru.
lui vor pătrunde și vor risipi negurile ignoranței ■
și ale superstiției.
Cît se atinge de cercetarea doctrinelor filosofice, ;
de cercetarea spiritualismului, materialismului și po- i
zitivismului, s’ar putea alcătui asupra acestui su- •
biect volume întregi, făr-a ajunge la un anume re. .
zultat, valabil pentru toată lumea. leu nu-mi vojă
îngădui, ași dar, de cît cîte-va observații, mărginite
și nici de cum complecte.
Tendința filosofică, numită spiritualistă, lea a ,
punct de plecare spiritul, cum și arată numele iei.
Baza fundamentală a totului ce există, aceasta o
vede în spirit. Materialismul, din potrivă, “cc . !
feliu, cît privește materiea, din care Ie *lC
i
purceadă toate fenomenele naturei, între ct
|
^Spiritualismul, numește materiea, inertă, ordinari, |
vulgară, incapabilă de vre-o nii?cnre Pr0P
jn.
gitată numai de forță. Matcriahsmui,
/c5țede
tulul, ca spirit, ori-ce neatîrnare, șt n ' P tul goe,
cît ca produsul unei acțiuni materia
pcrior( m»1
Spiritualismul, vede în spirit ce'
^.jn Dejpre sus de natură, mal mult sau
0 jjfitîrnat de lea, așa-că recunoaște tar
cultate posibilitatea existenței
j tăgă(lu‘},
naturale, și acțiunel lor..
;
deschis asemenea posibilitate,
P
j ?ț dup1 D
cîndu-se în univers într’un chip natur
înfrînta lege a cauzalitățcu
ufl0.,
Spiritualismul, recunoaște «i
it0 i
omenesc, particular ? ‘nd.vrdud.^,
moarte. Materialismul, nu sc
„ite^
semenca părere. Pentru dinsul ni
i
!
!
j
'
!
1
■
REVISTA ideei
- omenesc sau animalic, nu sînt de cît funcțiea
tulu\
U\îvitatea unui organ corporal, cumplit de com.
și aC
1*7J 0 crierului sau a organelor cari-1 înlocuesc.
ȘÎ
p cni’ritualismul, presupune existența unul spirit u■ real suprem, înzestrat de-o cunoștință și de-o
O1'fprc care îmbrățișași ’ totul, ca cauză primă, ca
pU tor al lumei și-al ordine! ce dămuește în lea.
toerialismul, afirmă, cum-că nu îe nici o rațiune
j’vcditoare, pentru asemenea ipoteză, și că, dacă
dem dăinuind în lume o oare-care ordine teleoTeică alături de atîta dezordine și sminteală, or.
d’neaasta nu Ie de cît urmarea naturală a mersu
lui evoluției naturale.
Iu scurt, opunerile dintre aceste două tendinți
țnt într’atît de vădite și multe, în cît lupta furiS'flsă fără cruțare, ce-o întrețin și au întreținut-o dc
h ivirea cugetărei filosofice, pare cu totul naturală.
Filosofica antică sau clasică, Ia originele iei fu
materialistă mal mult. Sistemele Iei fură înlăturate
mal tîrziu de cătră Socrat și Platou, și, mal ales,
prin înriurirea puternică a celei mal spiritualiste re
ligii, de cătră creștinism. Așa-că, silințele nepome
nite'ale cugetătorilor din veacul al XVIlI-Iea și din
veacul al XlX-lea, cum și progresele mărețe ale știin
țelor ezacte din veacul nostru, ablea au putut să
dee oare-care credit filosofici materialiste, față de
puternicul Iei adversar.
Cît se atinge de spiritualism șî de materialism,
ca sisteme filosofice, atît unul, cît și celalt, sufere
de acelaș neajuns, care le compromite foarte mult
valoarea lor filosofică și sistematică. Atît unul, cît
și celalt, nu sînt de loc în stare să-și definească de
plin principiul fundamental, fie acesta spiritul, fie
materiea. Spiritul, ca spirit, ieste ce-va tot atît de
obscur și tot atît de problematic ca șî materiea, ca
materie. Toate silințele învățaților, de-a limpezi
chestiea, au fost zadarnice pănă a-zi, și, ceea ce-i
și mal important, vor rămîne pe veci tot așa. Per
spectiva unei înțelegeri între cele două părți în li
tigiu, nu poate avea așa dar ființă, fiind-că aceste
părți n’au putința să se-nțeleagă. Pentru ori-ce om,
individual, hotărîrea pentru o parte, va atîrna mai
mult de sentiment de cît de înțelegere. Educațiea
sau pregătirea științifică, ce va fi primit fie-care, va
contribui și dinsa într’o mare măsură: medicii și
naturaliștii, în general, vor înclina în favoarea doc
trinelor materialiste: ceilalți erudiți, în favoarea
doctrinelor spiritualismului.
Chestiea. întră într’o fază cu totul nouă, cînd
ne-ntrebăm, dacă toată această discuție are vre-o
rațiune de-a fi, și dacă nu-i o trudă zădărnici de-a
Cauta să se separe spiritul de materie sau de na’ de-a pune spiritul în opunere cu materiea și
lu$e*?rsa- Asta ne-aduce la autonomiea dualismută t' mo^smu'ul, care, tot așa, ocupă spiritele asc *z, urmînd o țintă întru cît-va mal tangibilă de
antagonismul dintre spiritualism și materialism,
șl Ual,smul privește forța și materiea, sau spiritul
în s°rPU ’• SaU ^'zeu
natura, ca lucruri deosebite
un4*ne
cu totul aparte . Iei renunță de a lămuri
elem SaU *ntru c*t Șt cum s’au întîlnit aceste două
jycnțe, sau cum se pot influența reciproc.
mai bnismul sau materialismul monistic, dacă voițî,
Pănir«neJ nu cre£le cu putipță, toată această desca Ț’ dcr cît în cugetare și prin abstracție, fără
ea să se întîlnească în realitate vre-o dată,
151
Pentru Iei, forța și materiea, sau spiritul și corpul,
nu sînt de cît două părți sau două fenomene di
ferite, ale aceluea-șl lucru necunoscut sau ale aceluea-șî principiu fundamental, al tuturor lucrurilor,
a cărui esență n’o știm.
Cu chipul acesta, nu pot să existe fapte supra
naturale, transcendentale, fiind-că totul se cuprinde-n
natură. Această tendință sau feliQ de vedere, a fost
desemnată foarte bine cu numele de naturalism,
contrar tuturor sistemelor cari admit înriurirl sul.
pranaturale și vorbesc de creațiea lumei, de Pro
vidență, și altele. Pentru lea, ordinea ce ființază în
lume n’are nimic ticluit: lea Ie firească și iscată.fi
rește. Lumea n’a fost creată, lea Ie eternă și infi
nită. Omul nu-I imaginea lui D-zeu, Iei îe un pro
dus natural. Spiritul nu-i nici vrăjmașul, nici stăpînul corpului, organismului: Iei se găsește cu-acesta într’o legătură tot atît de apropiată, de strînsă,
ca și forța de materie. Materiea însă-șl nu-I moartă,
inertă, informă, Iea-I înzestrată cu o activitate pro
prie, eternă, vie și ne-ntreruptă, iear forma i-I atributul esențial. Iea-I mama universală a tot ce există, din care vieața și spiritul au Ieșit, printr’o evoluție succesivă, după cum floarea Iese din plantă,
fructul din floare. La rîndul Iei, materiea Ieste înriurită de spirit, ca și spiritul de materie, se înțe
lege că sub controlul unor nestrămutate legi na
turale, legi cari, la rîndul lor, sînt expresiea, natu
rală și necesară, a acțiunel comune a unor fapte
naturale, pe cari le desemnăm, după analogica activitățel și condițiilor omenești, cu numele foarte
nepropriu în sine, de legi.
D-r L. BOchner.
TAINA INIMEÎ
„Ziua nu-I mal senină ca adincul inimei mele“,
zice-un poet... Cit despre mine, Cucoanelor și
Boerilor, n’am văzut nici o dată adincul unei inimi,
după cum n’am văzut adincul văzduhului, de care
__ ___________
r_._______
ni se tot
vorbește în________
toată clipa.
Dar îmi închi
puî că dacă s’ar putea cerceta o inimă cu microscopui, s’ar găsi într’însa tot atîtea necurățenii ca și
în apa
.pa împărțită locuitorilor Capitalei de cătră inin
ginerii Comunei... Și nu-I vorbă de-o inimă or
dinară, de-o inimă de borfaș, de pezevenghiu, de
deputat,
ci de o inimă cinstită,
capitalist sau de J
---- J-------------leală, demnă în toate privințele de stima publică.
Alt cugetător zice: „pentru un fecior de casă,
nu există om mare“... Din parte-mi zic: „pentr-un ochiu, care-ar pătrunde-n adincul tuturor
conștiințelor, omul cinstit ar fi o himeră*1.
Voi predicatorii virtuțel, morminte văruite, cum
v'a numit, odinioară, un om ce trece ca vrednic
de respect față de-o mare mulțime de oameni,
poftim, strigați acuma cît vreți.
Cum, nu există nicfun om cinstit? Nici unu-n lume?
Nici unul. Dacă cine-va Ie cinstit, fără-ndoeală din
cînd --------în cînd,,------Ie cinstit din
din
_ îndemn, din educație,
.
judecată, din morală, nici o dată din vocație, înse.
InInfața
formă,
politeță,
fațaaltora
altoraIești
Ieșticinstit
cinstitcaca
formă,caca
politeță,
ca religie, de frică, din respect omenesc. Merg
maîv departe, chiar ?'
și în fața ta proprie Iești cin
; al
stit din orbire, din
ca pudoare
sau ca
dm mîndrie,
mmdrie,jm
pud<
irușine,
1 din stima
"n *7ce~ ți-o porțl ție, sau din pros-
�*EV1314 IDEE!
152
I
?{
REVISTA IDEEI
tie... înaintea ochiului pătrunzător, înse, a acelui
ochiîî tainic care-ar ceti în adîncul inimelor, ni
meni, nimeni pe lume nu va putea, în totdeauna
șî în 'mod absolut, să apară cinstit...
Ce feliu, leu mă socot cinstit. Tot așa, d-ta,
domnule, te crezi cinstit, n aî furat doar nimic.
D-ta, îeară-șl, te crezi cinstită, doamnă, că n’aî
păcătuit... Și, totu-șl, și unii și alții, nu sîntem de
cît niște ticăloși ipocriți. Ticăloși ipocrițî, pentrucă toată ziua nu ne jucăm de cît comediea integritățel, chiar nouă—
Maîîntăi, chiar de la naștere, ar trebui de întipărit,
cu flerul roș, pe fruntea ori-cul, cuvîntul: „egoism".
Unii, scandalizați, vor striga poate cum-c'au
urmat cu stricteță calea moralei, fără să se fi abătut cînd-va de la îea... Morală, ce-i aceea mo
rală, mă rog? Ie, nu vă fie cu supărare, ideali
zarea motivelor acțiunilor noastre, Ie nevoea ce o
simt oamenii cum se cade, de a lua o bășică drept
o lanternă. Sau, dacă vreți, arta delicată, de a
ne face să trecem, față de noi, mai buni de cît
sîntem, poleindu-ne intențiile cu nuanțe de de
votament, de suflet mare, de generozitate, și așa
mai departe. Ieste poetizarea viețeî spre binele
omenire!. Morala și Religiea sînt cele două poezii
ale Legel, una laică, alta bisericească.
îea să depoetizăm inse morala, a cărei acțiune
întreagă, acțiune neapărată alcătuirei sociale, nu
purcede de cît din idealismul îeî. leu susțin că,
singurul motiv, al tuturor faptelor noastre, care
se poate apreciea, care se poate găsi totdeauna
sub cununa frumoaselor sentimente, nu ie de cît
egoismul... Direct sau indirect, în tr adevăr, nu se
raportează oare totul la leu? Orî-ce acțiune ome
nească nu ie de cît o manifestare de egoism deghi
zat. Meritul unei fapte nu purcede de cît din de
ghizare. Sînt unii actori, cari se privesc une-ori că
întrupează ezact personagiile pe cari le reprezintă,
că sînt chiar personagiile acele^ Aceștia sînt ar
tiștii ceî mari. Așa și unii oameni, cred în de
ghizarea pe care o pune asupra faptelor noastre
morala: sînt oamenii cinstiți.
Ce zicem înse de serviciile aduse? Ce să zi
cem. Cînd, aducînd un serviciu cuî-va, n’avem
oare în adîncul inimeî noastre convingerea că ne
plasăm generozitatea cu procent de o mie la sută ?
Cel pe care-1 îndatorăm, nu va trebui oare, sub
pedeapsa de-a fi privit de noi ca trădător și ca
om necinstit, nu va trebui să rămîe gata pană la
moarte, de-a ne mărturisi în tot chipul o nestră
mutată, o nestinsă recunoștință ?
N’am inventat ieu aforizmele următoare, netă
găduite ca adevăr: Iești recunoscător altuea, pen
tru serviciile pe cari ți le-a adus... Iți iubești aproapele, potrivit cu binele pe care ți l’a făcut...
Ce-I astă, dacă nu un egoism rafinat ?
Mal Ie nevoeoare de alte pilde? Să luăm bună-oară
amorul, care, după spusa entuziaștilor ie părintele
abnegăreî, al eroismului, al celor mai nobile devotamente, și care reprezintă idealul dezinteresărei.
* într’adevăr, cînd iubiți pe cine-va mai mult de
cit pe voî, ce însamnă aceasta ? Insamnă foarte
simplu, că, iubindu-1, simțiți o plăcere atît de pro
nunțată, atît de vie, atît de mare, în cît orî-ce,
avere, viitorul vostru și vieața nu însamnă nimic
pe lîngă această plăcere.
Acesta-î egoism furios... D-ta îmr
Doamnă: „Nu-Î adevărat leu îl iubSpVetr^Pund
nu pentru mine. leu nu maî cunet U « .PentHi L| ’
să-i jertfesc totul, să și mor pentru ieD T®: sînt«T?i
numai exaltarea fericire! ce.țidă
Am zis: eso.sm fmos. Acesta ins” "?
foarte degraba m egoism crunt, sălhL prefa<
deți. Cînd unul din îndrăgostiți a
r? S^e
firul iubire!, aruncă mosorul și pieaJ$f^Urat to.
mai ocupe de celalt, de care-î sătu] - M s* “e
pasiune. Dezinteresare ’-m acelea?^
lSm?... Ce face inse celalt, care iubeL ? egomereu f Se preface cum se zice
*na«te.
nara, in scaiu, și, fără odihnă, fără de i °rdi*
răgaz, se ține de fugar. De-aicî înccne”*^’ fâri
suferită prigoană a iubire! neîmpărtășite’1*3 ne'
nele, cu spionarea, cu urmăririle cu tră CU SCe’
geloziea înverșunată, care Pune în mi^™
revolverul sau o sticla de vitriol.
cuVtul,
Da, Doamnă, dacă iubirea ar fi de™
din clipa în care te-aî simți că nu mal Iești î3
ți-al jertfi fericirea, celei a trădătorului d-tat^
în Ioc de a-1 privi ca ingrat, întru cît ca in« ?
ca trădător, întru cît trădător, ca laș, ca
bil, pentru ce mizerabil și laș, în l/c de-aM*
atîtea denumiri care mai de care tot’atît de ne
drepte, ai zice: „Fiind-că-ți place astă-zî altă
mee, cu care socoțî să fii mai fericit, Iești liber
leu una te iubesc și nu-ți doresc de cît fericirea..’
Asta ar fi poate abnegare și dezinteresare, asta
poate că n’ar fi interes.
Să mergem mai departe. Ie oare vre-uiț sen
timent mai nobil de cît patriotismul ? Un filosof,
Herbert Spencer, filosof înaintea căruea toți invățații și cugetătorii se-nchină, în minunata-! carte:
„Introducerea în științele sociale*, un feliă de
Evangelie a popoarelor, scrie: „Patriotismul ieste
pentru națiune ceea-ce egoismul Ie pentru indi
vid. Are aceea-șl rădăcină și produce acclaș bine,
legat de-acelaș rău".
Care din noi n’a admirat și n’a lăudat aceasta
axiomă, atît de simplă și atît de complectă^
face altora^ ceea-ce nu voeșfi să-țî facă alfii >
care cuprinde în sine și origina lege!, principia
binelui, regula relațiilor sociale^ măsura faptelor
noastre, marginele pedepsei îngăduite^ care e re
zumatul desăvîrșit al codului, al Religie!,,al fi
și al cinstei... îea să disecăm, să pătrundem mai oi
acest precept divin, atît de superb. yomr1?/®:D3.
ne încredințăm că nu alcătuește de cit o m ‘
teca, o fină mistificare : Ceea-ce nnz'oe{U -W-f
alții, (ie. Nu-Î de cît o ipocrizie a egoism
Totu-și se întîlnesc cîte-o data m?i,
neprihănire naivă ieste atît de
.“J re?ervi
votează fără de nici un calcul, fără n
s>3
mintală, chiar inconștient... De C1 e. rne de galâ|
citat pilda acelui domn îmbrăcat in
pOtj(
care se aruncă n<î2iptea în apa,
P
« aCeeo
ca să scape pe un nenorocit, ?1 c , se întîmP11
pleacă fărăsăspue măcar cine ie,a'''bui un
și asta... Atunci?;-. Atunci, ne'ar ‘ pătron^
croscop cu mult maî puternic,^
(-rebm(
în adîncul unei asemenea mim».
.
cu samă, să-i cunoaștem istoriea
SoRlKA
SOR«I,*.‘
După Maufrigneusb,
o PROPUNERE nouă pentru
SUPRIMAREA erei creștine
,
153
cari S au întimplat după această naștere ? După
această metodă absurdă, toate punctele istoriei
h,nt clasate după o dată pur hipotetică, și pe două
game contradictorii: una coborîndu-se pănă Ia
linele spirite simple iși închipuesc că, proeclul
zero, alta urcindu-se de la acest zero pănă Ia zi
lene pentru separarea bisericeî de stat, cu- lele noastre. Un sistem dublu de ntiqjerație, care
de
l«Peîn
; sine dezlegarea problemelor viitorului,
tCnde
funcționează in senz invers, tulbură neapărat min
prințipr
rjtoare la adevărata emancipare a spiritului o- tea, producind un haos mnemotehnic, o confu
1,,r,-nesc.
Nimic adevărat. Domnii din Cameră și
zie, care ajunge, la cea mai mare parte din spi
?? Senat pot să discute sesiuni întregi și să vod" pentru sau contra a mii de amendamente, rite, Ia o ignoranță finală: nu se maț caută cu
noașterea unei clasări, care se știe dinainte că-r
l.etuațiea va rămînea tot aceea-și. Pentru-că atît destinată să fie foarte degrabă uîtață. Și cînd te
Sfatul cît și biserica, au una și aceea-șî ambiție gîndeștf că-s a-zî pe băncile școaleî o sută de mi
b. putem spune că se confundă prin principiile lioane de copii, cari sînt nevoiți să rumege această
? / esențiale- Și unul și alta, vor să cucerească cronologie dublă, plină de încurcături, care îm
autoritatea deplină.
parte, bună-oară, domniea lui August, in două părți,
Biserica, o cunoaștem noi prin Grigorie al VH-lea, de la anul 29 pănă la anul zero, și de la anul
,riu Inocențiu al III-lea, prin Conciliul din Tren te, zero pănă la anul 14- Trebuie de adunat o serie
\ prin toate soiurile de inchizițiî, catolice și pro întreagă de plus-urt, 4-, cu o serie întreagă de mitestante. Biserica nu se mulțumește numai cu cre nus-urî, —.
dința, ci vrea și bunurile.
Din erele cari au fost adoptate succesiv de
Cit despre Stat, îel vrea lără îndoeală să-și mo popoare, nu ie nici una care să fie atît de ridi
deleze supușii tot în atîția sclavi, vrea sări sub colă și tot o dată atît d6 contrară unui studiu
juge prin impozite, prin^ legi, printr’o reglemen serios al istoriei. Era Ebreilor, care pornește cin
tare strinsă, plină de atîtea necazuri. Avind tot stit de cînd socoteau Ebreil a fi începutul lumeț,
o dată pretențiea de a dicta morala obștească și după cărțile lor sfinte, cel puțin se pricepe. Ieste
de a stăpîni conștiințele. Toate Catechismunle, fie adevărat că, dopă diferiți! copiști, a căror nomen
că ar fi zorzonate cu Cruce, fie că ar fi cu Dra clatură uu ie de loc aceea-șî, îeî dă acestei creări
pel, se asamănăa pămintului niște date cari diferă cu aproape o
De datoriea noastră, a răsvrătiților, ie dar de-a mie de anî. Dar principiul ieste salvat. Cea mai
doborî atît autor’tatea închipuită de oamenii bise- mare parte din celelalte popoare socotesc neapă
licetcît șt de cătră șurubarii statului: trebuie să rat erele, pornind de la perioada din care purced
ne dobindim libertatea. Liberi de orî-ce super propriile lor anale. Chaldeenii și Egiptenii, pleacă
stiție, de orî-ce credință in minuni, scuturați de de la întemeerea Babilonuluî sau a Memphis-ului.
orî-ce judecată care ne-ar aduce gîndul la con- Grecii, au seriea jocurilor naționale, celebrate în
cepțiea unul stăpin absolut și faptele la practica Olymp. Romanii îșî măsură existența lor cu aceea
tradiționalei supuneri, trebuie să intrăm cu ade a cetăței care se mal numește încă și â-zi „ceta
vărat într’o societate nouă, în care orî-ce forță, tea Eternă*''.
orî-ce putere vie să fie datorită individualităților
învederat, trebuie să levenim la o metodă care
cugetătoare și active, și grupatei lor autonome, să fie de .acord cu rațiunea. Nu-i de loc de-ajuns
independente, in centrurl de energie înoitoare. de a masca origina eclesiastică a cronologiei din
Noi sîntem acei cari trebuiai separați de stat, școală, dîndți’I numele de „era comună1*, sau de
cari trebuim separați de biserică, ne mai dînd sera vulgară", în loc de a o numi „era Domnu
instituțiilor trecutului, de cit o valoare istorică.
lui*. Precum vedem, s’a căutat cu aprindere, in
Ast-feliu, cit se atinge de chestiea bisericeî, cît timpurile cele mai vechi de cari-și mai poate aȘt de chestiea statului, politica curentă nu are duce aminte omul, s’a căuta^ un fapt începător,
pentru noi de cît un interes curat exterior: ade- care să îmbrățișeze tot șirul de evenimente cari
larata evoluție se petrece în noi. Pănă la ce punct constituesc istorica noastră. Trebuie inse să spu
a°?. Pufiit noi să ne scăpăm de orî-ce superstiție nem, obscuritatea documentelor de cari dispun
jeigioasă și mai cu samă de tradițiile creștine? istoricii, nu le îngădue să se-nțeleagă măcar asu
unba cuprinde o mulțime de expresii cari se pra datei precise a evenimentelor, relativ mai âlaJ dintru primitivă credință in minuni. Facem propiate de noi, ca acelea cari au precedat răzs- i°a.r‘: vre-o încercare să ne scăpăm de iele și boaele Medice și luptele dintre Roma și CartacarA*11 * vim prin lorrne verbale și prin fraze gina. Cu atît mai mult sintem la îndoeală, cit se
iudeii
0 yal°al‘e reală, prin acordarea cu atinge de faptele cari fără-ndoeală au avut Ioc,
jovi/;ll.ar
Clte or’ in vorbirile noastre nu ne dar pe cari tradițiea le pune, mal mult sau mal
sflntă*
-CUVintek' ‘Crearea omului >, „vorbă puțiu vag, in epocile anterioare înflorire! cui turei
°>aî al’ ,”lrQ™Oa:sa morală creștină", și de cite orî, în Egipt și in Mesopotamia. De aceea evaluările
variază cu sute și clrîar cu mii de anî. Orî-ce eră,
sărbătoS'-’
ImPart*rea timpului, ca : săptămînî,
tem in/’’ !U,nî* an‘» secole, eră generală, nu sîn- pornind de la una din aceste date nesigure, va
poate
absurdele concepții creștine? Ce da,lor. la neîncetate discuții, și va trebui înlăttf'iv«niin. mii’
de 131111
de Clt seriarea rată din capul locului, ca avînd un caracter hipotetic.
Prin urmare nu in închipuirea desfășurare! eve
Aptelor Ut • 1 <ln doua categorii, contrare, una a
cȘnJ; ^ar
sar fi petrecut înaintea p
nașterj ’ Car
presupuse! nimentelor păminteștf, ci în acea a mișcărilor ce
a
Juî
Isus
I
cesta ar filu* J.sus Cristos, îuchipuindu-ne
• -o că a- rești, trebuie căutată o eră inițială, de la care să
ar fi trăit vre-o dată, și a c_
doua a faptelor se poată clasa toate evenimentele istoriei ome-
�154
I
REVISTA IDEE!
REVISTA 1DLEI
neștif, unele, cele primitive, constatate și contro
late prin compararea analelor. Pentru asta n’avem
de cît să urmărim studiul învățaților cari desci
frează scrierile cuneiforme. De acum înainte ar
trebui de adoptat era științifică. PJecînd de la aceasta, istoriea va clasa numai seriea faptelor, fără
a mai copleși memoriea elevilor, in cinstea lut
Cristos, cu două cronologii cari se desfășoară in
senz invers. Ast-feliu, plecînd de la intăea eclipsă
cunoscută, construcțiea Partenonulul ar data din
anul 11.004. Descoperirea Americet de cătră Nor
manzi, ar corespunde cu anul 12.542, și noi am
fi acuma în anul 13.447. De alt-felift se-nțelege
că trebuind ca studiul în școale să fie de acum
înainte serios, cronologica sinoptică nu va fi în
trebuințată de cît pentru a stabili în mod gene
ral succesiunea tuturor evenimentelor lumeț. Isto
riea fie-cărut popor, înse, care a avut evoluțiea
sa particulară, în timp și spațiu, va trebui studiată
în perioada viețet sale speciale, în durata secolilor ce-f aparțin. Fie-care țară, China, India, Gre
cia, Roma, Franța, Anglia, ne va apărea în tim
pul său propriu, în succesiunea generală a rota
ției omeneștt.
Știu prea bine, că o propunere ca aceasta, pe
care o supun prietenilor miei, nu poate avea
valoare de cît corespunzînd unei dorințt populare.
Cînd dragostea de știință și de simplificarea învățăturei va pătrunde adînc în masa națiilor zise
civilizate, fără îndoeală că această chestie va fi
reluată, discutată și rezolvată, că are să dee loc
la o adevărată revoluție intelectuală, pentru-că
suprimarea unei absurdități în folosul adevărului
merită asemenea nume.
In secolul al XVI-lea, un învățat, Joseph ScoJiger, rezolvi chestiea asta la felifi. In lucrarea
acestuea nu se văzu înse de cît un joc de spirit.
In 1892, distinsul Gabriel de Mortillet, geologul
anti-creștin, propune o reformă cronologică, puțin
deosebită. Iei se adresă înse unor savanțl, cari se
mărginiră să zimbească față de zelu-I iconoclast.
Se înțelege că noi nu vom fi atît de naivi, de-a
prezenta propunerea noastră, ca. jalbă, la vre-o
savantă academie. Știm foarte bine, maî dinainte,
ce feliu de primire i-ar fi rezervată. Academiile
sînt făcute pentru a păstra cu sfințenie lucrurile
trecute, pentru a onora vechiturile și-a le păstra,
în atmosfera lor învechită. Academiile sînt doar
acele ce apără limba cea veche, în contra ori
cărei lățiri a limbeî moderne. Toate cuvintele noi,
toate întorsăturile literare, cari se potrivesc mal
bine dezvoltăreî și transformărel gîndirei, pasiu
nilor viețel, au fost create fără de voea lor. leu
nu mă adresez dar aici de cît tovarășilor miei,
răzvrătiți, cari prin acțiunea lor directă, nu numai
că doresc să formeze o societate nouă, ci vreu să
dee acestei societăți și o împodobire artistică co
respunzătoare, și un cadru științific spălat de toate
formele îmbătrînite ale religiilor primitive. Timpul
școalelor revoluționare și al științei emancipate
a sosit, și avem încredere în tinerii, hotărîțî în
fine să tae odgonul care ne lega de religiea seryitudineî și minunilor.
Popă Elts£e Reclus, de I. Potopeanu.
CANALII...
Canalie... Icată epitetul obicinuit
slujesc de cuvîntul acesta, pentru-cr,^'
muncitorii, chiar cînd sînt nemultă^L^inâ^
aMtoare de lucruri, nu totu-sI
fufă do exploatatorii lor și slnt destuf? Sn^
pufl, ca si nu poșta judeca ndevtrat^ »opri*’
și socială a tiranilor lor.
St6rotaoi*p
Spiritele trufașe, de prin palate 0D
*
sofiea mizeriei, ce se dezvoltă în ’holnUnt)Sc «Io
în cocioabele infectate din orașele marirtUnezI si
noaște această filosofic a mizeriei, nr „n arcu.
mînzil pun niște întrebări foarte primar 4 flÂgăsesc singuri răspuns la Iele.
ș.
Spre pildă... Regii și împărații, căror i
zum atîtea milioane pe an, în palatele 1 faroidestul loc pentru toți bolnavii și toii bătrî^ ** r>
Ce fac aceste păsări de pradă, pentru nrÂ# i05lr'’
din calo cu care-î plătim?... leată ce-nfrenbr flr4
cîtoril, și... cum răspund-. Ișl satisfac pofta zn’
domnie prin războaele criminale, și nim?- J°r
să-și mărească puterea lor tirană și Să ** jCa(,î
drepturile poporului. Cel mal înverșunat! d» câ
al ori-curul progres, sînt lei. Iei sînt canal?î?1
dițil cari se îmbraci în purpură și mătăsii Cef
los aduc omenire! toți domnii și toți lacheii și toni'
metresele cari trăesc în palatele regale, pe soc
teala muncitorilor harnici Canalii,leisînt canală
Dar miniștrii, cari găsesc în totdeauna mijloace
de-a stoarce biruri noi, dăjdii de la popor, ca si.)
încătușeze mal mult în lanțuri? Diplomații, cari
fac intrigile cele mai nerușinate, vînzînd omenirea Ia
tot prilejul? Generalii, cari înăbușă în Gi noștri
simțul uman, și-i fac niște orbi ucigași, pentru a
nimici pe rebeli ? Ce sînt lei, acești bandiți și vrăj
mași ai poporului?... Canalii, lei sînt canalii.
Dar călugării, popii, cari nu au avut niciodată
alt D-zeu de cît doar burta lor, lei cari propovăduesc mulțime! prostite, cealaltă lume, pentru ca
să se lese cu ușurința a fi robita și înșelată pe lu
mea asta. Ce sînt Iei, acești fățarnici, bandiți al
Domnului ?... Canalii, îel sînt canalii...
Dar proprietarii de mine, cari-șl apropie bogățiea pe care frații noștri o scot din pămînt, ame
nințați mereu de-a fi asfixiați, înecați, prefăcuțhn
bucăți ? Toți fabricanții, cari ne storc cea din urma
picătura de sînge, cari ne omoară soțiile și copin
în atelierele lor și fac din ficele noastre niște Pr
tituatc ? Ce-s lei ?... Canalii, Ici sînt canahiDar proprietarii mari, hoți de pummJ ,
ai celor mai vajnici bandiți, cari lou și P e ,
pe țăran și fac afaceri cu totul'^ălucde^^
întîmplă de-i vre-un an rău? Negustorii,
șifica alimentele hrănitoare, vmzfndu-ne o ban?
murdărie, pentru amarnic muncitul n
Proprietarii de case, cari ne leau cp
cea din urma zdreanță, cînd nu av.. toții-'
pluti văgăunele lor infecte ? Cesint acești»
Canalii, Iei sînt canalii.
i,nnditl b"TSS
Dar haita-ntreaga de cămătari,
miinț3
și speculanți, cari ne vind. m
excrochcr,c>9
noastră cea viitoare, și cari pra
valoa^‘
și-nșeluciunea. cu așa nujnl.fnferabilelel°ra^jt
Paraziții, cari pricinuesc, prin mizer
și
tiri, acele crize industriale, în bucățică
muncitori pierd și cea dini ur < Cc 8înt *
pentru iei și pentru familiile iot
cflaa!Hdacă nu niște blestemate, ncmeri1 ^cSc
Dar jurnaliștii vînduți, cari cons
155
a acestor bandiți ? Spionii, cari no vînd
-°r<'nrCdiI tiranilor? Judecătorii, cari no osîndesc Iobo, cum are interes. Cel cari au interes să întroțio '
și n° aruncă io temniță, cînd îndrăznim a rosti un accca-șl bucată de drum, se Întovărășesc Ia o laltă,
• t in potriva bandei exploatatoare? Cc sînt a- ca să îngrijască la o laltă de toate cele trebui
toți ?... Țol sînt canalii, niște blestemate, pă- toare. Cel cari au copil în vrlstă de școală, s’asociază ca să întreție în vecinătatea locuinței lor,
filosofica color ilămînzl. Și dacă din pala- școala. lear membrii acestei asociațirpot să nu
t voastre strigați „Jos Canalioa", fiți încrcdin- fie numai de cît cel al asociației precedente.
ici° „ii acest strigăt va sa găsasca răsunet la cel
Se va putea înțelege mal bine, prin pilde, ala mizeri. Și strigătul de lupta al proleta- ceastă
organizație nemijlocită, de bună voe,
Jos canaliile.
spontană, care ne îngădue să ne dăm samă de
ril,luI
John Most.
feliul
cum
au luat naștere puterile publice în
Din „Arboitcr Froiuid", de M. Schwahtz.
societățile vrlstol de mijloc, în care s’a stabilit
Philadelphia.
suveranitatea proprietățel. Singură parohiea Hermansburgulul cuprinde vre-o două zeci de tovă
rășii țărănești. Tipurile de tovărășii cari func
MODEL DE inițiativă
ționează la Hermansburg, se pot împărți în patru
categorii:
Vrou să descriu organizațiea puterilor pu1. Tovărășii pentru întreținerea drumurilor,
i lice care iese nemijlocit, firește, din organiza- pentru
poliție și pentru îngrijirea săracilor.
,' socială cercetată de mine și care Ieste ca o
Fie-care tovărășie întreține drumurile de care
Chitare a celei din vrîsta de mijloc, din Englitera
i pranța. Această organizare Iese, într’adevăr, are interes, prin prestații în natură, după hotăobștel. Dînsa veghează la paza împrejuri
nemijlocit, firește, după cum vom vedea. In or rîrile
prin ajutorul unul paznic numit străjer de
ganizarea socială cercetată de mine, fie-care fa me!,
Slujba asta, la urma urmei Ieste curat
milie de țărani se mulțumește cu proprietatea noapte.
de prisos. De cînd se ține minte, nici un furt
ce_0 are, din care-șl scoate aproape complect nu
s
’
a
săvîrșit
comună, și nici o dată n’a
toate mijloacele de existență. Urmarea unul a- fost citat înainteaînjudecătorului
din Bergen, vre
somenea fapt Ieste precumpănirea viețel private un locuitor din Hermansburg. In Luneburg gar
asupra viețel publice, fiind-că fie-care familie durile slnt cu totul necunoscute. Nu slnt Îngră
poate să trăească aparte, pe domeniul ce-1 are, dituri de cît doar pentru vite, cari adese-orl,
fără să albă nevoe do celelalte.
vara, stau noaptea în ocoluri fără de nici un
In organizațiea socială cercetată de mine po- păzitor. Recolta țăranului rămlne cîte o dată
pulațiea Ieste apoi spațiată, nu-i întrunită nici adunată pe cîmp un timp îndelungat, lear gos
In orașe și nici în sate. De aceea familiile n-au podina îșl lasă întinsă pe learba de pe margi
multe interese comune de administrat împreună. nea drumului, timp de mal multe luni, pînza
Aeelaș interes n’atinge de cît acel mic număr pe care vrea s’o albească.
de familii ce se găsesc în cercul cel mal apro
Dacă polițiea Ieste acolea ce-va de prisos, le
piat Aceea-șl bucată de drum bună-oară, nu ser din pricină că fie-care familie face lea însă-șl
vește de cît la patru-cincl familii: celelalte n’au polițiea membrilor Iei, învățîndu-Ij chiar din mica
aici nici un interes. Tocmai contrarul Ieste de copilărie, să respecte, să se supue autoritățel
ceea ce se petrece cînd familiile slnt grămădite părintești, eu care autoritatea cea publică Ieste
in sate. Aici toate fiind silite să se folosască in legătură strînsă. Cînd polițiea părintească
de drumurile cari conduc la Iele, au un interes funcționează în fie-care familie, polițiea puterilor
comun pentru buna lor întreținere. Așa-că sînt publice devine negreșit de prisos.
silite să se întrunească cu toatele, pentru a face
Intr’o societate în oare fie-care familie Ieste
față acestui serviciu public. Aeelaș fapt se pe așa-feliii
alcătuită, ca să-și ocrotească și să-și
trece cu polițiea, cu școalele, etc.
întrețină toți membrii, nu există săraci. Aseme
In organizarea socială cercetată de mine, lip nea caz nu se întîmplă de cît la oari-cari fami
sește și.acea clasă bogată. Plaiul Saxoniel, Ieste lii stabilite de. eurînd în asemeni cuprins și cari
un cuprins de țărani. Familiile n’au prin urmare n’au nici cămin, nici loc de cultivare. Acestora,
acolea do cît interese generale, foarte puțin com- tovărășiea le procură o subvenție în natură și .
pneate, de. administrat. De unde rezultă că pu mal cu samă locuință. Sînt foarte puține tovă
mn? petice sînt puțin dezvoltate, puțin regle- rășii cari să n’albă ospiciul lor de săraci, o lo
vp,i„
zicînd flotante. Lucrul acesta se cuință țărănească, care Ieste deschisă orî-oărul
enm,
Mul că nu se află nici o organizație om lipsit de mijloace, care dorește să fie primit.
locuit11-? Je£ulată, care să se întindă la toți Acolea, acesta găsește un adăpost, pentru vitivicii
^Grmansburg. Grija diferitelor ser- șoara, pentru capra ce-o are, care poate să pască
mai opub*l.ce se poartă numai de familiile cele în livedea comună. Mal găsește de asemenea o
la
cari formează, în mod liber și de bucată de loc, cari-I pusă la îndămlnă, să saIntern? ?-UpPa cum au mal mult sau mal puțin mene pe dînsa cartofii ce i-ar trebui de mînntUn mi .M® corporații libere, de interes co- care. Se mal dau ajutoare, cu osebire văduvelor,
sint ’atlt * tlOvăvă?H sătești. Și nu numai că în grîne și făină. Cît despre lemne, toți cel lip
sîn^ tov^?tl diferite, cîte rogiunLdeose- siți, pentru nevoile lor, pot culege crengile cele
r°giunl
couiună, ci în fie-care din aceste uscate sau moarte cari se găsesc în pădure.
flizat.
utitoa, cîte servicii sînt de orga- Fie-care tovărășie privește ca o cinste de a-șl
■ tovărășiile astea fie-care întră sau trata cu îndestulare sărmanii ce-I are, privin-
�156
1 ’
' i
T:
nevisrA Jurași
du-se umilita cînd i-ar vedea adrosindu-se altei eoteala casei parohiale. 3. Ofim» > ,
tovărășii vecine. Așa-că cerșetorie» Ieste cu to
tul 'necunoscută la Luneburg. Și cu cit ieste
mal practică această asistență familială, care
înlesnește,direct, nevoile cele mal neapărate, de * in voea lor, dar formați prin oTn^^iiIJ^'
locuință și hrană, cu cit Ie mai reală, mal demnă, de familie. Iei simt pami’ntFati^11 oreanb 11
strucțiel oare singurii le poagl
de cit ajutorul în bani, pururea nesigur și neîn
destulător, al caritățel administrative,. Familiile lectura Bibliei, în cit capii dn r. .. cu m>r. ‘
partațf de școala cea mat apropfe116 PreJ
bine organizate eonstitue cel mai bun și cel mal
prielnic regim de ajutorință pentru săraci.
de sine o noua societate școlarii si
-or8anbn. ’
2. Asociațiea, pentru organizarea cultului public. asupra, o parte din întreținerea
l.Oa
Organizațiea cultului ieste tot atit do nosilita, îSe oi*gamzazti tururi do mușii < nu lnp;Uxj r
1 ’
’ ’ ”
spontană. Nu so deosebește de celelalte de cit învățătorul se sstabilește,'
qi,in'1««•
tnnn ’dc
a.. clte-va7tinr
n
0
.
prin aceea ca are un cuprins mai întins. Ast- numită rotație, timp
l'eliu, parohiea Hermansburgului cuprinde șapte pe mai mulțt ani, iritro ferma, apoi in u 1
comune și ca Ia vre-o 3.500 de suflete. !■ arohiea găsește adăpostire și hrană. O 0-ih U'
nu atîrnă cit de puțin de stat, lea so adminis gospodărie ieste atunci prefăcută in „
Singură parohiea HemansbuXuV Q<
trează. ca și celelalte servicii, de cătra asocia
°
are șas0
țiea liberă a capilor de familii, alcătuită „din societăți școlare.
toți cari leu parte prin o cotizație anuală la sar
cinile întreținere! sale*’.
Capii de familie cari -'cooperează personal la mania, a iost înființată acum maibinu dn „ Gei
întreținerea parohiei, numesc la fie-care șase ani, in centrul Luneburgulul, hi Celle, ia vpX?6^1
in adunarea generală, anume delegați, cari for Hermunsburgulut. De la anul 1766 în
mează consiliul parohial. Acest consiliu, prezi Hermansburgului s'a organizat o sub-seoiio t J1
dat de pastor, are administrațiea financiară a bu gospodarii fac din iea parte și se adună (le'dnn
nurilor eclosiastice și susține acțiunea discipli ori pe an, in adunare generală. Activitate?7
nară și morală a preotului. Acesta, nu ieste în cietățel se arată mai mult in lueriirl Drariin??’
treținut de cit din ofrandele voluntareale membrilor cît în deliberări, lea publică memorii nopX^
asoeiați. De două ori pe an, trăsurii parohiei, pentru răspîndirea procedeurilor perfecționate de
eareea enoriașii îi procură trăgătorii, cînd io ne- cultură. A înființat doua salo dc lectură și u
voe. colindă pe la case. Fie-care gospodar are bibliotecă agricolă, eu curieri speciali dc dus și
puse de-o parte daruri în grîne, in paseri, in de schimbat volumele prin toate gospodânilc.
miere^ouă, și-și face b plăcere să le ofere, din O școală- de irigație, care numără 125 de elovi.
A făcut planuri dc asolament pentru fie-earo
toată mima.
Slujba religioasă de căpetenie, care durează la gospodărie : mai bine de 800 de gospodari au
Hermansburg patru ceasuri în șir, ieste urmă primit cu chipul acesta uite uu plan metodicdc
asolament. Depozite do marnă, sau de pămiul
rită cu încordare și’ do bărbați și de femei.
Vedem,.ast-felitîjcum-eă asemenea familii pot calearoș pentru îngrășăminte. Fabricații modele
să-și întreție iele singure cultul, fără ajutorul și de băligar. Dînsa favorizază importul semin
fură amestecul Statului. Iele păstrează cu chipul țelor de bună calitate, cultura bradului iii păr
acesta, la adăpostul întreprinderilor autoritățef țile neroditoare sau sterpe, îmbunătățirea unel
putere!, cea mai prețioasă din toato libertățile, telor de arat, expozițiile anuale do animale și
de mașini, îmbunătățirea raselor do nninifllo, prin
libertatea de conștînță.
introducerea de reproducători buni, îuib'.uiăDli3. Tovărășii pentru organizarea învățămîntului
rea clădirilor rurale, prin studii și planuri în
școlar.
tocmite și raspiudite, stabiiimoiile do pepmiwe.
Familiile, cari își îngrijesc după cum am vă
și altele, și altele.
.
.. . {
zut de cult, fără sprijinul nimărul, tot așa îngri
1-himiî uimit in fața unul activituț1 atit M 1
jesc și de învățîimintul școlar, Iară nici un ajutor
tinse, care se desfășură numai cu mijlouue
de la nimeni și in afară de ori-ee acțiune a sta
țiativci particularo, locale, caro HUț.'ativ
tului. Fie-care cap de familie, însurat, văduv, plinește, singură, fără nici o “^’^joind și
care profesază cultul căruea aparține școala și statul, aiurea, face rău, nccouiploct, bilnioi
care locuește în cereu-i, ieste membru al unei
asociații speciale, destinate să se ingrijasca de voința și conștiința mulțimei. g DeJJ0LIÎ(s.
In Rominește, de P. NicoJj^^BAhU
oducațiea colectivă a copiilor. Această asociație
ce se formează liber, deschide localuri de școală,
fără a cere învoirea cui-va, alege ca dascăl pe
eine-i place, cu diplomă sau fără, numește doi ad
Colecțiile din urmă alo Revistei, prln^ ^ ^te nu vor
ministratori, aleși din sînu-î, cari formează, dim
rari. Cei ce doresc să albă colecții comp
preună cu preotul parohiei, comitetul școlar.
dar ocaziea să-șf procure.
. c0 inche
Supravegherea supremă o au părinții de familie. pierde
1
Tot așa abonați! cari-ar avea
« ne-ntîrziat
Mijtoacele acestor asociații școlare, coprind : .acuma unele numere lipsă, ni
ffla! aven,
1. înzestrarea locală, alcătuită din bunuri și le- mere
,
răzlețe din urmă, se poat
gate, hărăzite de membrii generoși. 2- Reiribui- tîrziu.
ț
. noî în Urmă cu p'aIBrea elevilor, fixată la un țhuler de elev, sau hi
Bine înțeles că abonați! rama?'
3 fr. 75, pe an. Copiii săraci sînt primiți pe so- mai
i
întâi să «'achite.
wmS
irs’axt-gss,»'*
Si
I
H EV ist A luIiRi
MAMA DOARME...
sculă de dimineața ture, aduse lapte, pine
•cl * i*âcu cafeaua singur, spală și îmbrăcă cel
ș' ,in’’ jj uî săi, >i piaptănă cu pieptenele de alamă,
alîngâ măsa, le umplu două ccșll cu cafea, și
ii a^eZe două felioare de pine cu unt. Dînsa îera
,Cirfltă bolnavă-n pat, și se uira la iei și h copii
‘" C,ubire și mila. Toată dimineața aceea nu oftase
lU ioc și Ja întrebările lui lea răspunse că a zț se
df !c ma> bine, cu mult mai binr. Obrajii iei cei
?• fala îcl cea. Palida
yocca îcî cca slinsa
fi putm arela oli
CărUÎ slră’n ce bolnavă îera.
n’nsul înse nu pulu ?i nU V°‘. Să observe aceasta...
QUlcea speranță ii alunga din cap orî-ce gîndire
iri_ Vezi Sera, zise iei fetiței sale mai mari, ca
j^re-o patru ani, aichie unt, pîne, lapte... Cînd
.’ț fi foame, ție, lui Abe, să nu mai necăjiți pe
niunw» Vezi, Iea sama de Abe: dînsul ie mic, tu
iești mare... Talai d-na Frank, vecina noastră, are
si vie făra-ndoealu, ca să vadă ce faceți,.,, și disară,
L-înd am să vin de la lucru, am să v’aduc bomboane,
și am să fac pentru voi și bîeata voastră mamă un
iupper, o supă bună...
O-hîI bolnavei i se umplură de lacrimi, întorclndd-se numai de cit Ix părete...
— Si fii cuminte, drăguța tatei copilă, c’are să
le iubească Uluca : să lisați pe mama să doarmă
și să nu faceți zgomot... Și dacă cum va i-i li rău
irumei, să bați la ușă d-nei Frank, și să zici : Te
rog, țap, vin pan la mama... Ai să ții minte? Ei,
râmineți sănătoși, dragii miei...
. Iți sărută de cîte-va ori copiii și încet se apropie
de pat ; credea că bolnava doarme. Iea înse des
chise ochii și : isc in șoaptă : ,să te întorci, să te
întorci sănătosu.
137
La fic-ce minut se tot uita la ceas, făiă s'audâ ce
se vorbea de tel, și fără să-și dea samă ce vorbea
singur...
In cele din urmă timpul liberărei sosește, lea,pe
•dată tramvaiul și aleargă spre casă. Sare jos iute*
cumpără de la negustorul lui carne, ceapă, domade*
și se grăbește să ajungă cît mai cu,rina lingă bol
nava lui soție, lingă copii. Deschide ușa. încet- în
odac le întuneric... Cu minele tremurînde dînsul
aprinde o lampă. Mama și copiii stau la olaltă în par.
— Ce faceți, întreabă Iei speriat. Dormiți?
Și rămine uimit. Sera ridică încetișor capul, cală
în jur mirată, și zice-, Al venit tată, și ai adus bom
boane ? Mama doarme și noi am fost cuminți,.. Am
legănat pe Abe și l’am pus lîrigă mama, și-am ador
mit și leu lingă mama. Dar, lată, mama îe jece cu
ghiața... Vezi, doarme ?
—- Da-I rece, Ie rece sărmana voastră mumă,
strigă dînsul cu desperare, și căzind lingă pat.,.
Dragii tatei copil, mama voastră doarme și nu
sr ve mai scijlu nici o dată.,.
Din Jargon, de Ben Hmmr.
Westboro, Masa
TEROAREA
d/uÑd**rr,
Nn(mibfe.
De sute de ori, pe timpul ședere! mele în
Mandciuria, am văzut soldați făptuind mici furti
șaguri în paguba Chinezilor. Aceste mici păcate
înse nu m’au mirat, nici nu m’au indignat- In
toate timpurile și în toate țările, soldați! au furat
pui de găină de pe Ia/țărani. Adese-orî, înse, am
văzut și soldați, smulgînd punga oamenilor ce întîlneau prin locuri mal dosite, spărgând cu patul
pușteî ușa de pe lacase și îngrozind pe Chinezi, ca
să le dee parale. Există o categorie de Cazaci,
In odac ic liniște. Copiii se joacă pe podeală, pe cari Chinezi! îi numesc Hungușiî-Rușf. Aceș
bolnavi, tot în pat, vrea să zică cc-va, dar vocea tia sînt teribili. Intr’o noapte, pe cînd dormeam
i-I prea slabă și copiii sînt foarte adîncițî în jucă- în casa misionarului francez din Tachichao, care
dta lor. Abe, care ie de doi ani, are o băcănie, și resîda în acel timp în Haî-Ceng, fu! deșteptat
Sera cumpără dc la îd de 2 cenți cartofi, de 2 cenți de-o dată de un zgomot neașteptat. In ferestrele
ceaifl și zahăr..... lea îi dă un dolar, o bucată dc noastre- ploua cu pietre, ș't ușa îera pe jumătate
hîrlic de jurnal, și îclîl dă rest, bucățele mici de
săltată de lovitura de săbii. Afară se auzeau voci
Mrtie,,.
răcnind : „diengui davai, diengui davaiu, banLhe-o dată, copiii auziră că mama horcăea ca un banî... Intervenit, cu toată primejdiea ce îera, și
moșneag bătrîn... Dinșii se speriară. Cca „marcu, agresorii se depărtară. De cîte-orî n'am mat auzit
’ îra, zice c-o voce plîngătoare : „nu face ași mamă, înse, de-atuncea, acest lugubri „diengui davaiu.
Minele6'8^'1* A^e’ sPeriab t‘Pă« h>ar marna nu-ncela.
Cînd se întîmplă ca un regiment să-și facă ta
se'”bățîe^ Se r‘d,cau *n aer>
101 lruPu* tremura, băra într’un sat, trupa are trebuință în primul
rînd de foc. Pentru foc, Ieste nevoe de lemne.
Frank. Țață... Plînge Sera.,. Nu veni Dar lemne pentru foc lipsesc cu desăvârșire în
Dur °aV^'
Se dl,sese cu c°plh la 0 plimbare,.
părțile astea. Chiar Chinezii nu întrebuințază la
b’*ln țîpa
nu mai putu... Pe la amiază, ars, de cît beldii uscate de gaolîart- Se înțelege
’ieiiu ' a ' *e f2cu nia* bine’ se l*n Ș1’— Copiii, cari e'așa fiind, trebuie să se cumpere lemnăriea ca
oda»- v e al',ta PF°S osteniți, se liniștiră și iei, și în selor: ușile, ferestrele, oboanele. Firește, nimeni
ear liniștea domnea...
nu întreabă pe Chinezi, dacă se-mpacă a li se
dărima casele, dar Ie admis în principiu, sa li se
fiecare'
zor*
*era
durere, dea o sumă de bani, care să-T despăgubească de
și nu c.cas ’ Șe părea un an. Icra cumplit dc trist toate. Această sumă întră iea înse în mînile adedc ițj C
olmica prin preajmă. Camarizii, rîdeau văraților destinatari? Am fost asigurat că mai în
24p8cit d mUlt ca 10tdeauna- Totdeauna îera ca totdeauna pungășiile slujbașilor mici și uneltirile
Palide'-/'V * zl Icra ca un curat nebun. Buzele-i tălmacilor Chinezi, privează cele mai dese-orî pelfnbeau iar, a-zț iera înse de tot ubSIUt..... acești sărmani, de o dreaptă despăgubire-,. S’au
�158
ii
REVISTA IDEEÎ
văzut bande de jăfuitorî, cari au luat pănă și lu miel, lihniți de foame. Cine n’a
crurile cele mai mici de Ia țărani, unelte de bu ciuria, arunce Rușilor, cea dintâi
tîR\Ta
cătărie, pănă și lucruri inutile, prea împovărătoare, se stabilește o baterie, ori se dese&trâ- C?d'
prea grele, cari de multe ori au trebuit să fie le într’un punct oare-care al unul k e°
pădate pe cîmp. După trecerea regimentelor, vin putea împiedica pe apărători de la a?Ut’ to‘ ce
convoiurile, Mobos-ile“, micile detașamente, sol- ori ar favoriza apropierea vrăimn ^nienea hln
dațil trenului, trenarzil, miile de oameni, cari cir îngrijire tăiat, sfărîraat, nimicit.Daroî^' îeste
are Se PlăfoU
culă înapoea armatei, fără nici o supraveghere. aceste stricăciuni ? In teorie, da
Aceștia întră prin case, strică lăzile și scotocesc se plătesc? Cit se atinge
prin iele, fărîmă cu toporul ulucile, parii, oprito- consultați, și li se lasă libertatea de ? S'nt
rile, pănă și uneltele de plugărie, spre a le arde. nu asemenea trampă? Fără îndoiala Pnnii
Tae porcii cu săbiile, străpung cu baioneta puii
Să se noteze că asta nu-I 0 critî ? DU‘
de găină și înfulică, cu o lăcomie sălbatecă, toate Rușilor, cărora, ca militari, nu li s’arCd adresaU
bietele provizii ale țăranilor. Am văzut un bătrîn, pută de cît că nu și-au făcut destul?
i,nnebunit, agățîndu-se de mînile unui soldat și ru- că n’au dărimat atît cît trebuea, că
gîndu-1 să nu-I tae împrejmuirea curțeî. Drept destul .gaohan, lăsind precum am văzut T C.Os‘l
răspuns, soldatul luă un bolovan și-l aruncă în Yang, imense recolte pe cîmp, cari au ’naxLia°'
pieptul prefăcutului. Apoi, acest creștin tăe îm apropierea inamicului de liniile lor. My
prejmuirea și începu să-șî pregătească ceaiul.
de marele cuartier general din Kuen-C? i5arte
Adese-orî, s’au văzut soldați furind pentru hrana rîul Qhakke, soldațil au construit niște tra’ îngS
cailor, proviziea de grăunțe păstrată de cătră ță coperite. Aceste lucrări alcătuesc un mijlo^3*
rani spre a întîmpina moartea, de care totu-și părare minunat în contra focului artileriei
*3
n’au scăpat. Mulți dintre confrații miei, reporteri, sluji soldaților și ca adăposturi permanente111111
au văzut, cum agenții inferiori ai unei societăți, timpul gerurilor mari. La facerea acestor șantur?
căreea publicul francez i-a vărsat numeroase sub a fost înse nevoe de lemne, cari să susțină m ’
venții, ajutau une-orî pe acești jăcuitori în între sele de pămînt. Și înti’adevar, șanțurile au și?Ost
prinderea lor, și apoi fugeau Iară a da măcar o
căptușite cu lemne. De unde înse?Din treacăt,se
kopeică, nenorocitelor victime. In mulțimea cazu poate observa limpede în aceste tranșee: ușile
rilor, d-nil ofițeri însărcinați să conducă serviciul ferestrele, grinzile, sipeturile, covățile și
de aprovizionare, nu s’au purtat cît se poate de luate din satul vecin. Iera necesară această purdrept. S’au pedepsit cu o cumplită asprime cîți- tare a Rușilor ? Fără-ndoeală. Din nunctu! de
va inși necinstiți, cari făceau necinste corpului o- vedere al siguranței, această operație iera maî
fițeresc. Dar, în cele din urmă, șefii nu pot fi pre mult de cît necesară. Bun înțeles că, din partea
tutindeni, -nu pot să vadă și să audă totul... Ce să lor, Chinezii, n’ar fi adoptat nici de cum acest
mal spun de vitele rîpite, de vacile și vițeii, cum punct de vedere al Rușilor, și, probabil că daca
părate din „iarmarocul șterpelireîu, de caii șter
ar fi fost întrebați, acești neutri, tot atît de în
peliți dintr’un sat și apoi vînduțî într’altul... Pe
grijiți de vîeață, s’ar fi silit din toate puterile a
o șosea, dinspre răsărit de Mukden, a fost văzut întîmpina nevoile armatei cu alte cele. Iei ar fi
tînguindu-se un Chinez, care de alt-feliu părea a spus neapărat Rușilor, că dacă regiunea Mukdefi dintre cel înstăriți. Avusese îndrăzneala să se nulul ie în general puțin împădurată, geniștiî lor
întoarne singur, călare, la Mukden. Intr’un loc tot tăeaseră cîte-va sutimi de arbori foarte fru
singuratec fu atăcat de soldați, cari-1 trîntiră jos, moși, cari împiedecau tirul bateriilor, le-ar fi spus
pe jos,
să întrebuințeze materialul acesta, care ar fi înloluîndu-i calul. Nevoit să-și urmeze calea
(
*
-------- bine- cuit, mult mal bine, în fortificațiile făcute, diferi
cuviosul Mandciur, părea nedumerit1 asupra,
facerilor civilizației.
tele piese ale mobilierului lor...
.
Pana acolea n’am arătat de cît atenta e e i
Cu ce și cum va avea să trăească populațiea
contra proprietaței. Ce nu s’ar putea spune
pe timp de learnă ? Știind ce însamnă a umbla
..j
singur pe cîmp, și de teama că muncitorul izolat pre risipa de vieți omenești.* Voiu arata ™
cele
ce se petrec în chip întîmplător. Be *g
ar putea fi luat în orî-ce moment drept un spion
încep
lupta
pentru
posesiunea
unui
sat
oare-c^
ori drept un Hungus, acei Mandciurierii, ce n’au
fugit la Mukden, stau zăvoriți în căminele lor.
asupra căruea Japonezii aruncă o mie
*
de obuze, pănă-1 ocupă. Rufn nu cede^ ,a
Așa-că recoltele putrezesc netăiate sau în gră
atît
de
lesne
terenul
și
se
hotărâ
g aSU.
mezi. S’au văzut ținuturi imense, unde gaolianul,
meiul și orzul, au fost unele cosite ca îearbă, atac.
____ ________
jei,
AruncăT.și-.Iei o mie f er îeI, r-înainte de a se coace, de cătră furajerii cavale- pra satului, îl reeau și se “)5tlJ1^,erindu-l?
riei, altele păscute de cai, zdrobite și nimicite că Japonezii îî vor ataca ieară-șb “i \ QhineziJ
prin așezarea lagărelor, lear altele au fost smulse o mie ori două de proectile. Ce s
garbe ?
și amestecate cu pămîntul, în trecerea armatei. în timpul exercițiilor acestor C°P‘
însu*®r
Prin locurile pe unde cerealele au putut să crească împrejurul Liao-Yangulu! am vjkfaifinU .
m voe și unde țăranii începuseră chiar și strînsul,
casă plină de lume, sfărîmata
nen“
siaiuu— --e
&
armata, s’a văzut nevoită a da drumul cailor să
'
«<
■
pască. Nici se putea alt-feliu, știut fiind, că de
multe ori pe cîmpiea întinsă nu există altă hrană
pentru .cal, asupra cărora Ie ațintită, în primul
trariul ar trebui sa ne mire*
P
fugl m o
nnd, grija călăreților. De cîte-orî, chiar leu, n’am
smuls cîte un mănuchiu de gaplian, pentru caii
fiind surprinsă de un atac jap
Revista
î
i
Nord. Asta s’a întîmplat dimineața. O ceață
sprey acOperea cîmpiea. Rușii, cum văzură venind
dCaSaîeI această gloată de oameni, deschiseră
sPre iei un foc neîntrerupt, trîntind la pămînt
parte dintre fugari: ceilalți zăpăciți, apu° S sore Sud, unde Japonezii luîndu-I drept un
Cată rus îi primiră cu focuri de salvă, în cît ablea
atweime din ceî fugi^ aJunseră la Mukden, avlnd
? £
în minte imaginea morțel unui tată, a unei
le soră, frate, copil.
10 Spitalul doctorului Christie, un misionar protant, instalat la Mukden, Ie tixit de Chinezi
tețjlodițl, din corpul cărora iei a extras o mulSne de gloanțe și asupra cărora a practicat o
Llțime de amputați!.
leată, cît se ating de faptele ce se datoresc întîmplărel. Să trecem acuma la represalii: Rușii,
de obiceiu nu sînt atît de bănuitori, ba dese-ori
arată o naivitate copilărească, o simplicitate, o
lipsă de prefăcătorie, care îi face cu desăvîrșire sim
patici. In timp normal par a avea puțină imagi
nație, puțină intuiție psihologică, care să-î facă a
prevedea și dejuca uneltirele unui vrăjmaș viclean.
In toiul luptei înse, atunci cînd sîngele curge,
cînd sînt întețiți, istoviți, neliniștiți, îșî Ies din
fire, mintea li se întunecă, și sînt prada tuturor
nălucirilor, tutulor spaimelor și ideilor fixe... Iei
știu că Hungușii dau tîrcoale pe cîmp, știu că
spionii sînt semănați în tot cuprinsul, și au motiv
să creadă că cel puțin o treime din perivatchicii
lor, îl spionează ori îi înșală. Așa-că spiritul lor,
zbuciumat de pericole nesfîrșite, de tot ce acest
războiă poate avea mai amenințător, mai miste
rios și maî tragic, spiritul lor generalizază, sistematizază și rătăcește ast-feliu, înnebunit de bănueală. Li se pare că un complot uriaș, îl încinge
din capul locului, și-i predă inamicului. Une-orî
manifestă o trebuință deșartă de răzbunare. Pre
tutindeni nu văd de cît trădători, spioni, Hungușî...
Un țăran, care ar ridica mînile spre a culege vre-o
poamă ori spre a agăța ce-va, un biet om ce s’ar
urca pe-o scară ori ar ridica vre-o șiră de pae,
îe în pericol de a fi luat drept spion, angajat să
conducă pe inamic prin semne. Ie de ajuns ca un
soldat, cu mintea rătăcită de frică, să-1 zărească
H ^re
l’a v^zu^ f^ciud gesturi suspecte, ca
înhățat, legat cobză și omorît în bătăi ori
spinzurat pe loc, sau tîrit la Mukden, spre a i se
taea poate capul de cătră călău. Pe toată clipa
?e
sosind la Mukden, sub garda infanteriștidl 1 y *’ Snipurî de Mandciurienî, legați unul de
Cin
coade* «Hungușî. Par’car fi Hungușî*.
Aee" ACUnoa?te? Nimenea, negreșit. N’are a face.
mărit-SInt socot*țh.. Am văzut cum soldați! au urdin *
inconjurat și au prins o ceată de băețl,
«Soin3^ Cr^ ma* mare/ n’avea de cît zece ani.
mul °
,nd un ofițer porunci să li se dea druunif
* se supuseră cu părere de rău, ba
șeful ]° ar^ ochil îngroziți: le Iera teamă că
Săroianiîna procedat cu destulă prevedere...
Ludovic Naudeau.
H Romîneșto, de Const. I. Cioranu.
ideei
150
Cuprinsul colecției de la No. LI—LX
About: Individul în contra societățel, p. 4, n. r.
H. Adelstein : Despre vieața și operele lui Most.
Din „Freiheitu, p. 93, n. 6.
Alfred: Heinrich Ibsen, p. 86, n. 6.
J. Andrews: Vieața socială In Australia, p. 6, n. 1.
Nell d’Arry; Mici documente, p. 99, n. 6.
■O'-- P. Aubry: Molima omorului în războia, p,
r3° n. 9 Și 10.
Lucreția Bălănescu-Neagu: Executarea lui Schmidt,
Uin „Ternps Nouveaux“, p. 28, n. 2. Tovărășiea
unei pisici cu-n șoarece, de Grimm, p. 127, n.
8. Anarhiștii și sentimentul moral, de Errico
Malalesta, p. i4o, n. 9 și 10.
L. Bațalgette: Naționalism, p. 4, n. 1.
J. Benoit: Un stat în stat, p. 139, n. 9 și 10.
E. Bergerat: Medîtare, p. 48, n. 3,
L. Bertoni: Apologiea lui Mateo Morral, p. 68, n.4.
A. Blanqui: Măriea sa Banul, p, 52, n. 3.
Al. Boda: Iubire, iubire, p. 48, n. 3. Durere, p.
80, n. 5. Muncă, p. 96, n. 6. Libertate, p. 109, n. 7.
Egalitatea, p, 138, n. 9 și 10.
Dr. W. Borgius: Ce ieste Anarhismul, p. 124,0. 8.
Boucher de Perthes'. Femeea, p. 44, n, 3.
Brenn: Ceea ce lipsește educatorilor, p. 8, n. 1.
Dr. L. Buchner: Libera cugetare și doctrinele fi
losofice, p. 150, n. 9 și 10.
A. Catilina: Concepțiea tacticei, p. 21, n, 2. Parț dul țărănesc, p. 39, n. 3. „Finis coronat opus*,
p. 56, n. 4.
I. B. Cega.; O amintire despre Elisee Redus, de
Luigi Galleani, p. 119, n. 8,
A. C/iamisso: Jucăriea uriașilor, p. 16, n. 1.
Rene Chaugi: O limbă internațională, p. 119,0. 8.
Const. 1. Cioranu: Jucăriea uriașilor, de Chamisso,
p. 16, n. 1. Cît pămint trebuie unul om, de
Tolstoi, p. 56, n. 4. Din Rusia, de Kropotkine,
p. 74, n. 5. Ce-ar fi de ajuns, de Reclus, p. 115,
n. 7. O victimă a apostolatului, din „Journal des
Instituteurs*, p. 125, o. 8. Teroarea, de Ludovic
Naudeau, p. 157, n. 9 și 10.
G. Clemenceau : Pentru un gologan, p. 83, n. 5.
Lucrătorii și patronii, p. 102, n. 7.
P. Nicolaescu-Cr anta; Model de inițiativă, de Demolins, p. 155, n, 9 și 10.
G. Crislescu și Vasilieva : Spovcdaniea unui du
hovnic, de Gustave Ethber, p. 109, n. 7.
Ernest Grosby: O experiență americană de îuvățămînt, p, 70, n. 5.
Am. D.: Atentatul de la Madrid, p. 67, n, 4.
I. Derriaz: Milioanele săiacilor, p. 44, o. 3.
Yves Delage : Despre visuri, p. 145,0, 9 și xo»
E. Demolins: Model de inițiativă,p. 155, n. 9ȘÎto.
C. Dimilrescu-Iaș\: Recenzentul, p. 129, n. 8.
Thepdore Duret: Unde-a ajuns acuma critica bi
blică, p. 126, n, 8.
Gustave Ethber: Spovedaniea unul duhovnic, p.
109, n. 7.
Luigi Fabbri: Atentate, bombe, comploturi, p.
107, n. 7.
C. Flammarion: Prostiea omenească, p. 143, n. 9
și ro.
Florica: O expoziție de albituri, după Madeleine
Vernet, p. 79, n. 5.
�r
1U0
HEVtSTA IDEE!
,n. q și io. L Potopeanu; Regalele
Dora Forster,; Știința sexuală, p. 141,0.
l.uerStorh ?i"p'^od“P5
p. 54, n. 4. I
L, Galleani: John Most, p. 23, n. 2. O.
— amintire
ceau, p. roz,
,
_ a
despre Elisee Redus, p. 119, n. 8.
primarea creî cteștine, de* AZz.î7<
(7eorgescu-Rovine: Unionismul la Sart-Franbisco,
n. 9 și 10.
de Rar Slannard, p. 61, n. 4.
Gr, Goilav; Nemurirea sufletului, de Ernest Haec- Nicotină Potopeanu: Despre educm-u
John Ruskin, p. 128, n, 8,
a 1
kel, p. 9, n. 1.
“i*u
Grimm: Tovărășiea unei pisici cu-n șoarece, p. M. Pravdinei Muceniciea institutoarei
Dugentzova,
p.
42,
n.
3.
Pr”covia
127, n. 8.
Dr. I. Gris; Cătră cetitorii lui „Freiheit*-, de Tfe- Dr. C. Racovski: Un document vorhî.«lene Most, p. 38, n. 3.
7. V, Raspail; Virtute, p. 16, n. 3,rr’P-4o,n.3
Ben Hadar; Mama doarme, din Jargon, p. 157, Rashgnac : Germinai, p. 90, n. 6, '
Elisee Reclus: Ce-ar fi de-ajuns, p, ,,,
n. 9 și 10.
4
supra revoluției rusești, p, ■35,n.85>
5'0n";?A.
Ernest Haeckel: Nemurirea sufletului, p. 9, n. 1.
3 Cprorpil.
nere nouă pentru suprimarea ereî • rZ
Jules Huret: Malaresta,- p. 50, n. 3.
• 53. n« 9 Ș‘ I0«
cre?tine, • p.
Ixa; O doborîre, p. 13, n. 1.
N. Jager; Pentru un gologan, de G. Clemenceau, Jean 'Jacques Rouseau : Influența cetire! s’
cațîei, p. 114, n. 7.
?1
11 ediu
p. 83, n. 5.
P. Kropotkine: Consumațiea și producțieu, p. 45. Rugină : O ultimă scrisoare, p, ufif n
n. 3. Din Rusia, p. 74, n. 5.
John Rusktn: Despre educațiea copiilor p i 2X
n. 8.:
Petru Lavroff: Acțiunea individuală,, p. 29, n. 2. N. Schachter; Consumațiea și producției’ de'£
-’.7oBernard Lazaret Adevărata concepție a amorului,
potkine, p. 45, n. 3.
’
hri
p. 8r, n. 5.
A. Schapira ; Puțină poezie, de Multatuli, p 4Enima Lâțăreanu : Muceniciea institutoarei Prasco- Aron Schwartț: Influența dăunătoare a’rcliâiil?
via Dugentzova, de M. Pravdine, p. 42, n. 3.
p. 144, n. 9 și 10.
0 r>
O experiență americană de învățămînt, de Ernest AL Scluvarl^; Canalii, de John Alosl, p. 15,
Silvia; Most, despre .Most, p. 35, n. 2. '
Crosbr, p. 76, n. 5.
Andre Lefevre; Influența dăunătoare a religiilor, Sorina: Taina inimeî, de Maufrigneuse, p, I5r
p. 144, n. 9 și 10.
n. 9 și 10.
'
J. Lostopan; Revoluțiea în Rusia, p. 82, n. 5.
Eftihîe Stănce&cu; O limbă internațională, de/kWlț
7i. Lucarrini: Cario Gafiero, p. 65, n. 4.
Chaugi, p. 119, n. 8.
Gr. Lupii: Asupra revoluției rusești, de Elisee Re Rar Stannard Baker; Unionismul la San-Francisco,
dus, p. 135, n. 8.
p. 61, n. 4.
Errico Malatesta ; Anarhiștii și sentimentul moral,
Gh. 0. Teodorof; Acțiunea individuală, de Petru
p. 140, n. 9 ș 10.
Lavroff, p, 29, n. 2. Molima omorului în războifi,
Gh. Mirculeseu: Socialismul și agricultura, Pde Dr. P. Aubrt], p. 139, n. 9 și 10.
88, n. 6.
Qh. A. Teodorii: John Most, de L. Galleani, p.
Mărioara : Malatesta, de Jules Huret, p, 50, n. 3.
23 și Maria Spiridonova, p. 25, 11. 2. Atentate,
Jules de Marthold; Vieața muncitorului, p. 5, n. i.
bombe, comploturi, de Luigi Fakbri,^. 107, n. 7'lip ; Ferrer, Ana.hiea și uneltirile clericale in Spa.
Aiaufrigneuse: Taina inimei, p. 151, n. 9 și 10.
nia, de Alfred Naquet, p. 77, n. 5. Influența ceMilton; Religiea lor, p. 49, n, 3.
tireî și-a educației, de Jean Jacques Rousseau,
John Most; Canalii, p. 154, n. 9 și 10.
Helene Most; Cătră cetitorii lui «Freiheit», p. 38, n. 3.
p. 114. n. 7.
Virginid Tomescu: Germinai, de Rsslignac, p. 90,n. u.
S*. MostScrisoare, p. 43, n,. 3.
Dr, Toutouse: Regalele muncei, p. 54, n. 4.
Multatuli; Puțină poezie, p. 47, n. 3
P. Mușoiu; Tactică și doctrină, p. 1, n. 1. Limba L. Tolstoi; Cit pămint trebuie unui om, p. 5°'cE.
Trebac; Trist și singur pe cale, p.
“• *•
Romînească, p. 17, n, 2. Lealitate, p. .37, ri. 3.
Trilussa: Curaj nespus, Statistica, Acvila;
“• ’•
O lecție de lucruri, p. 53, n. 4. învățămînt, p.
Vasilieva și 0. Cristescu: Spovedaniea unui uuno •
69. Un răspuns, p. 81, n. 5. Un sinucis, p. 85,
nic, de Gustave Elhber, p. 109,
7.
n. 6. Naționalism și socialism, p. 101,0.7. Ame
liorareși cinste, p. 117, n. 8. Schițare, p. 137. Madeleine Vernet: O expoziție
expoziții de albituri, p. 79»
G.
Viltis;
Ce
ieste
Anarhismul,
de
Dr
n. 9 și 10. Note la diferite articole; pag. 38, ~
“
gius, p. .24, n. 8. Anarhie și Societate,
-1°. 43. 77, 81,99, 103, 109, 124, 129, 135, 145.
„Freiheif, p. 142, n. 9 șrto.
dup]
Alfred Naquet; Ferrer, Anarhica și uneltirile cle
M. Zorio ; Curaj nespus. St?l,s lCJ’^n de Gi“‘
ricale în Spania, p. 77, n. 5.
Irilussa,
p.
73,
n.
5.
Bătrînul
c
’
• I
Ludovic Naudeau; Teroarea, p. 157, n. 9 și 10.
vani Pascoli, p. 98, n. 6.
. aliena7. Neagu: lamandescu. p. 32, n. 9. „Cernaiă GiDr. P. Zosîn : Nocivitatea ca simptom
bitea1*, p. 97, n. 6. Sondării, p. 122, n. 8.
țiea mintală și ca substrat în pornire
Mina Neuwirt: Un stat în stat, de J. Benoiț, p. 139.
AuroraPappa; Heinrik Ibsen, de Alfred, p. 86, n. 6.
p. 103, n. 7.
a
'
56,
/5» 8l’
Albert R. Parsons: Dinamitard, p. 82, n. 5.
Bibliografii: pag. 20, 28, 32, 52,
tiovanni Pascali: Bătrînul Castan, p. 98, n. 6.
84, 90, 109. «28, 136, 156.
Dr. L. Petit; Jurisprudență p. 2, n. 1.
” J ‘
.
atr achitȔ>: P*8'
5. Postelnicii; Mișcarea revoluționară în Georgia, Contribuiri voluntare
a
din „Reveil* p. 18, n. 2. Unde-a ajuns acuma
76, n. 5 și p. T44. n- 9
12$> J39*. 160.
critica biblică, de Theodore Duret, p. 126, n. 8. Note
Note la abonați: pag.
pag, 1i,
6.
București, — institutul de arte grafice „Eminefiuu41, Bulevardul Elieafi0lft
�
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1906)
Subject
The topic of the resource
Revista Ideei, anul VI
editor Panait Mușoiu
Description
An account of the resource
nr. LI - LX
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Panait Mușoiu
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
1906
Format
The file format, physical medium, or dimensions of the resource
scanare OCR
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
revistă
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
1906
București
1906
A. Catilina
Al. Boda
anarhism
Bernard Lazare
București
C. Dimitrescu-Iași
Élisée Reclus (1830-1905)
Emma Lăzăreanu
Ernst Haeckel
Errico Malatesta
Gh. A. Teodoru
Gh. Mărculescu
Grigore Goilav
Iuliu Neagu-Negulescu
Johann Most
Lev Tolstoi
Lucreția Bălănescu
Luigi Fabri
Luigi Galleani
Madeleine Vernet
Mina Neuwirth
Panait Mușoiu
Panait Zosîn (1873-1942)
Piotr Kropotkin
Piotr Lavrov
Revista Ideei
S. Most
știință